SilISIi PEHTRH ISTORIE, IIIICIHOLOfilI 51 FIlILIilE ORORII n sitifimii isioiitHwis SUB DIBECJIUNER LUI Grigorie G. TOCILESCU MEMBRU AI, ACADEMIEI ROMÂNE, PROFESOR I.A UNIVERSITATE, ETC. AJUTAT DE COMITETUL DE REDACŢIUNE ALES DE SOCIETATE VOLUMUL X Fascicolul pe trimestrul: Ianuarie, Feyruarie şi Martie i 9 0 9 BUCUREŞTI Instit. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r I. St. Rasidescu . iii, Strada Doamnei, l(i 1909. 23.703, www.dacoromanica.ro CONDIŢIUNILE PUBLICAŢIUN1I Revista pentru Istorie, Archeoiogie şi Filologie, devenită organ al societăţii, Ist orice-Române, apare trimestrial (afară de cele două luni de vară), alcătuind două volume pe fiecare an. Costul abonamentului pe an este de 25 lei în ţară şi 35 lei în străinătate, cu începere deîa 1 Ianuarie al fiecărui an. Membrii societăţii primesc Revista gratuit, în schimbul cotiza- ţiutiii de 20 lei anual. Cererile pentru înscrierea de noui membrii ai societăţii, cotiza- ţiunile şi orice reclamaţiuni ale membrilor privitoare la Re- vistă, se trimit d-lui C. Protopopescu-Argeş, secretarul şi casierul societăţii, în calea Victoriei 5j, Bucureşti. Facem un călduros apql la Domnii Membrii, rugându-i de a bine- voi să achite cât mai neîntârziat cotizaţia de 20 lei anual, spre a se putea acoperi cheltuelde destul de însemnate cu tipărirea organului societăţii „Revista de Istorie, Archeoio- gie şi Filologie“ şi alte cheltueli de administraţie. In caz de schimbare de domiciliu, d-nii Membrii sunt rugaţi a notifica de urgenţă Secretariatului societăţii noua adresă a locuinţii. " ADMINISTRAŢIA www.dacoromanica.ro REVISTA PENTRU ISTORIE. MCntniODIE $1 IIIOIDQIE oRonn ni SOCIEimil ISTORICI «HM SUB DIRECflUNED LUI Grigorie g. tocilescu MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNF, PROFESOR LA UNIVERSITATE, ETC. AJUTAT DE COMITETUL DE REDACŢIUNE ALES DE SOCIETATE VOLUMUL X 1909 BUCUREŞTI Instit. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r I. St. Rasidescu 16, Strada Doamnei, 16 1909. www.dacoromanica.ro SOCIETATEA ISTORICĂ-ROMANĂ BIUROUL: Preşedinte de Onoare, GEORGIE I. LAHOVARI. Preşedinte: EMANUEL KRETZULESCU, Bulevardul Colţei 34. . . . / BRĂTIANU I. C. General, str. Scaune 7. Vice-preşedmţi: y TANOV1CEANU I., prof. universitar, str. Umbrei 3. Secretar-general: TOCILESCU G. GR., profesor universitar, strada N. Bălcescu. 40. Casier şi Secretarul Cancelariei: C. Protopopescu- Argeş, str. ’ Berzii 65. Comitetul : 1. D-l 2. » 3. )) 4. )) 5. )) 6. )) 7- )) 8. )) 9- )) iO. » 11. )) 12. )> l3. » 14. )) i5. )) Băileanu Magnus, str. Griviţei i38. Bălăceanu C.t str. Puţu de Piatră 2. Bobescu B. I., advocat, str. Clopotarii-Noi 55. Colescu Leonida, Directorul Serviciului Statistic, strada Tudor Vladimirescu 7. Dimitrescu Marin, profesor şi director liceul Lazăr. Gabrielescu N., arhitect, str. Armenească 26. Giurescu C., profesor, str. Ştirbei-Vodă 164. Grădişteanu C. I., fost ministru, str. Romană 1. Greceanu St. Paul, mare proprietar, Bulev. Academiei 2. Peretz I., profesor universitar, str. Sf. Ionică 6. Petraşcu N., publicist, Bulevardul Colţei 1. OuintescU N.,profesor universitar onorific, str. Victoriei 82. Sărăţeanu C., magistrat Curtea de Casaţie, str. N. Băl- cescu 24. Şomănescu Sava, mare proprietar, str. Vienei 35. Teclu G., advocat, str. Şerban-Vodă 5. www.dacoromanica.ro ORIGINEA BOERILOR NĂSTURELI STUDIU 1STORICO-GENEALOGIC. în privinţa originei neamului boierilor din Fierăşti avem până azi cinci păreri cari, însă, sunt mai mult sau mai puţin discutabile şi con- testabile fiindcă nu se bazează în întregimea lor, sau măcar, în cea mai mare parte, pe documente; ele sunt deduse: fie din sentiment, fie din auzite, fie însfârşit, din greşita interpretare a documentelor de cari autorii s’au servit şi pe cari, din pripă sau din altă oarecare cauză, le-au făcut să spună ceeace ele nu conţin, încâlcind şi con- fundând faptele şi numele personagielor, ba omiţând chiar pe unele din ele. Aceste păreri sunt: Prima părere. în ordine chronologică, prima părere emisă este aceia a Marelui Ban generalul Mihaiu Cantacuzino. Acest bărbat scrise la 1787 Genealogia Cantacuzinilor ’), în care, venind rândul să vor- bească şi despre ramura (sireaua) din care descindea Toma Spătarul Cantacuzino, zice că „acest Toma este fiul lui Aga Mateiu, cel de al „cincilea fiu al Postelnicului Constantin Cantacuzino Că Toma, ctitorul mănăstirii Poiana, se însură „cu fata Cuparului „Duca dela Vai-de-ei din judeţul Prahovei 2); care Duca eră ginere „Herescului. Neamul Hereştilor se numeşte Năsturel şi au şi titlul de „Grofi, dat dela împăratul Leopold pe numele lui Şerban Năsturel „Iar Hereşti se zic după satul Hereşti ce-1 an do zestre dela Matei „Basarab Voevod (după cum multor neamuri din Valahia nu le zic „totdeauna după familie, ci mai adesea le zic după sate). Intre acestea „se vede că şi Cuparul Duca eră tot dintro familie cu soţia lui, cu ‘) Publicată şi adnotată de d-1 N. Iorga In 1902. *) Genealogia p. 352. www.dacoromanica.ro 2 GENERAL P. V. NĂSTUREL „Herasca sau Năsturel, şi după sat se numeâ de Vai-de-ei. Numitul „ Toma Spătarul a născut cu cocoana lui, cu Herasca, un copil". Mai departe, genealogistul ne spune cum Toma Spătarul a fugit şi s’a dus la împăratul Petru-cel-Mare, la Prut; cum acesta l-a făcut General-Maior; cum cu ajutorul Ruşilor Toma luă Brăila; cum dela Brăila s’a repezit Toma (1711) pe la Filipeşti, la casa lui, unde stete până în Iulie când se încheiă pacea cu Turcii; cum Toma se duse la Petersburg de unde, cu voia împăratului, la 1717, se întoarse la Braşov ca să-şi iea soţia şi copilul din ţară; cum înfine a găsit so- ţia isgonită la Braşov de Constantin Brâncoveanul Voevod, „unde „împreună cu dânsa erâ şi frate-său Mateiu Herescu, fiul Cupariu- „lui Duca, cu care. împreună cu toţii au venit la Petersburg" (pag- 354)- Urmează apoi copie după ucazul lui Petru-cel-Mare, pentru nişte sate cu cari a fost miluit Toma Cantacuzino; apoi, după ce vorbeşte despre descendinţa acestui Toma, genealogistul găseşte necesar să adauge (pag. 357): „Aci se cuvine a vorbi şi de Matei Herescu, de vreme ce el a fost „cumnat numitului Toma Cantacuzino. Acest al Hereştilor neam în „vremea lui Şerban Cantacuzino Voevod, când împăratul Leopold a „cinstit, la anul__, pe toată familia Cantacuzinilor cu titlul de Grofi, „tot atunci a făcut Grof şi pe Şerban Herescu. Numitul Matei Herescu „s’a însurat la Roşia cu........., şi a născut cu dânsa copii". în fine, la pagina 413, genealogistul scrie: • „între neamurile boerilor pământeni de Ţara-Românească, afară „de neamurile ce înapoi s’au arătat ale lor ghenealoghii etc. etc., şi „vorbind numai de neamurile ce încă din vechime se prelungesc a „lor familie şi până astăzi, după auzire, mi se pare a fi mai vechi „âceste mai jos arătate neamuri, însă: „1. Filipeştii, cari se trag din bătrânul Drăghici din Mărgineni, despre mumă din neamul Basarabilor. „2. Năstureii, ce sunt din vechime veniţi dela Italia, şi cari după „sat, se numesc Herăşti şi au titlul de Grofi dela anul . . . ., dat de Leopold împăratul. „3, Miliăleştii, (exact: Mihâkeştii) cari după sat se numesc Căndeşti. „4. Bălenil, cari din vechime se văd că au stătut tot boeri mari. „Mai sunt, cum am zis, şi alte multe neamuri mari, cum: Bălăcenii, „Dudeştii ce sunt încă şi Grofi de imperiul Roman, şi Popeştii ce „sunt tot dintr’o familie cu Dudeştii, Grecenii şi alte neamuri de pă- „mânt. Şi Moldoveni, cum Racoviţeştii. „încă şi spre partea Craiovei multe neamuri vechi, ohavnice, pă- mântene sunt; pe cari, neştiindu-le ale lor începuturi, nu-i pot pre- www.dacoromanica.ro ORIGINEA BOERILOR NĂSTURELI 3 „lungi. Cu toate acestea, aceste patru neamuri zic a fi prea vechi, „socotindu-se între cei ce s’au prelungit până acum". Să analizăm acum arătările Banului Mihai Cantacuzino. Nu-i vom face un cap de acuzare că în expunerea lui nu ne prezintă documen- tele pe cari s’a întemeiat, căci însuş declară că spusele lui sunt din auzire. Vofn vedea cine este Cupariul Duca dela Vai-de-ei din Prahova, Acest Cupariu, zice, „eră ginerele Hereseului" şi „tot dintr’o fa- milie eu soţia lui, cu Herasca sau Năsturel“. Deşi cercetările noastre cu privire la filiaţiunea, alianţele şi proprietăţile Năsturelilor din Fie- răşti, durează de mai mulţi ani, trebuie să mărturisim că, până azi, nu am putut descoperi nimic în privinţa înrudirii Cuparului Duca cu Năsturelii. Până la anul 1602 boierii din Fierăşti nu sunt cunoscuţi în docu- mente decât cu numele de botez şi cu numele satului lor „Ot Fie- răşti". Pentru prima oară Marele Logofăt Radul se iscăleşte Năsturel ot Fierăşti. Acest Radu este socrul lui Matei Basarab. Dela Radu, în mod constant, toţi, dar absolut toţi descendinţii lui, iau ca nume pa- tronimic pe Năsturel, care niciodată nu va lipsi din actele lor, pe când cel de „ot Fierăşti“ (sau vechiul modernizat Hierăscul) este adesea lăsat deoparte până în a doua jumătate a secolului XVIII-lea. Fiindcă Banul Mihai Cantacuzino vorbeşte despre Ser ban Năstu- rel şi despre vremile lui Şerban Vodă Cantacuzino, am căutat să văd dacă nu cumva vreo fată din neamul Năsturelilor s’ar fi căsătorit cu Cupariul din Vai-de-ei şi nu am aflat nimic. Am început cercetări printre boierii din „ Vai-de-eiu şi am aflat că acei ce se iscăleau astfel erau: Neagul Portarul ot Vai-de-ei (1663), Udtea Vel Cătnăraş'ot Vai-de-ei (1673), Pană (1691 —1745), Paharnicul ot Vai-de-ei şi apoi ot Vie- zureşti1). Deşi cercetările mele nu dau un rezultat favorabil spuselor Banului Mihaiu Cantacuzino, de un lucru eram şi sunt încă convins: acest boier nu avea nici un motiv să scrie altfel decât auzise; numai însă atâta i se poate impută: pentru ce a amplificat şi a explicat greşit ? Că Banul Mihaiu Cantacuzino a amplificat auzitele lui în chip senti- mental, aceasta mai rezultă şi din explicaţiunea greşită ce dă zicând că Năsturelii şi-au luat numele dela satul Herăşti, „sat ce-1 au de zestre dela Matei Basarab". De unde rezultă că, pe atunci, ginerii dedeau zestre neamului soţiei, nici cel puţin soţiei! Matei nu a dat, ci a primit zestre dela socrul său Radul Năsturel, Care-şi zicea „ot *) Vezi mai departe „Boierii din Vai-de-ei", www.dacoromanica.ro 4 GENERAL P. V. NĂSTUREL Fierăşti“ dela moşi dela strămoşi, iar nu de când făcvi pe Matei Ba- sarab ginere. „Duca Cupariul erâ, zice, ginerile Herescului", şi apoi adaugă : „între acestea se vede că Cupariul Duca eră tot dintruă familie cu soţia lut“. Adică, cum se vede, erâ dintr’o ramură a neamului Năsturelilor. Dar, poate: „unde împreună cu dânsa erâ şi frate-său Matei He- răscu fiul Cuparului Duca". Acest Matei Herescu este deci fratele soţiei lui Toma Cantacuzino şi cumnatul acestuia. Şi fiindcă Matei se iscăleşte Herescu, urmează că şi tatăl său Duca erâ tot Heresc! Acesta ar fi singurul argument care ar arătă că şi Cupariul Duca erâ dintr'un neam cu soţia lui! Este inutil a mai cercetă „întemeierea Hereştilor expatriaţi în Rusia „şi având pe Matei, feciorul Cupariul din Vai-de-ei“, ca origine, de oarece, după cum văzurăm, nu se probează cu nimic că acel He- rescu erâ Năsturel. Banul Mihai Cantacuzino a confundat aceste două neamuri într’o singură familie cu două nume dintre cari, unul pa- tronimic : Năsturelii (din Fierăşti) care nu se poate confunda cu „He- reştii din Vai-de-ei“, dacă ar fi Hierăşti acolo. Generalul Constantin Năsturel Herăscu, care presupunem că cu- noştea destul de bine neamul lui din secolul al XVIII-lea încoace, nu spune nimic despre vreo ramură a neamului Năsturelilor expatriată în Roşia, şi el a fost doară în „slujba ostăşească a Rusiei" pela înce- putul secolului al XlX-lea. Tot în această necunoştinţă erâ şi un unchiu al nostru, Ion, despre existenţa în Rusia a vreunor Năstureii înainte de feciorul Paharnicului Radul cocoşatul. Cu privire la originea Năsturelilor, numai Generalul Constantin Năsturel Herăscu spune, luându-se după genealogist, după cum vom ve- deâ, că neamul „se trage din RomaniOri că ar fi din Italia, ori că s’ar trage din Romani ne este indiferent. Acte cu cari să se probeze aceste spuse nu au nici unul, nici celalt dintre ambii Generali şi Mari Bani. Să vedem cine este Duca Cupariul? Un document particular din 7124=1616 ne spune că Mihaiot Târşor avea fii pe Aga Neagu, pe Gheorghe ot Negoeşti, Neculae ot Negoeştit şi pe Antonie Vornicul din Popeşti, devenit mai târziu Domn (1669—72) Ţării Româneşti. Mihai din Târşor cumpără moşia Bărcăneşti dela Bunea lo- gofăt sin Coresie şi dela jupâneasa Caplea. Fiindcă Marele Cupar Duca răsare din ramura lui Antonie Vodă, nu ne vom ocupă aci de scoborâtorii Agăi Neagul şi a celorlalţi fraţi ai lui: www.dacoromanica.ro Antonie Vodă din Popeşti 1. = Ilinca soră Măriei nepoata lui Staico ot Bucov. 2. = Dancea Neagoe (Portarul) Poştei, ot Vai-de-ei era f Ia 1680 = Recşuta Costandin Căp. ot Vai-de-ei = Stanca sin Leca Cap. ot Viezureşti Mar ia Udrea = Constantin Vel Câmăraş ot Br&ncoveanu Vai-de-ei V. V. I Duca Vel Cupar Neagul Slujer Cârstea biv Vel Postelnic Ancufa Pană Pah. Vieeurescu (Matei) X. Maria Maria Bărcă- = Stroescu 1708 = Toma Spăt. neasca Cantacuzino = Vasile Poştei. I7|I7 Duca Spătar 1706 Costandin Poştei. Stroescu Maria = ...1740 Costandin Radu Vel Mihai Bărcănescu Pah. Bărcănescu Şerban, Matei, Grigoraşce SCHIŢA URMAŞILOR LUI ANTONIE VODĂ Ol www.dacoromanica.ro ORIGINEA BOERILOR NĂSTUREL! 6 GENERAL P. V. NĂSTUREL Această schiţă sumară este întocmită după actele aflătoare la Ar- hivele Statului şi la Academia Română; prin urmare, ea este absolut sigură, deşi necompletă, fiindcă nu ne arată cine a fost soţia marelui Cupar Duca, care ar fi putut prea bine să inducă în eroare pe genea- logistul cantacuzinist. Din schiţă însă se poate vedea că Maria Băr- căneasca, fata Cuparului, a ţinut pe Vasile Postelnicul din care se trag boierii Bărcăneşti de azi. Dar dacă nu putem probă prin acte cine a fost soţia Cuparului Duca, avem însă un act din 3 Octomvrie 1740, care ne arată că Maria Spătăreasa, soţia lui Toma Cantacuzino spă- tarul, este vară primară cu Maria Bărcăneasca fata lui Duca Cuparul-, şi, prin urmare, n’au nici o legătură scoborâtorii lui Duca Cuparul şi neamul lui cu neamul boierilor din Fiereşti. Reproducem aci câteva extracte din acte: Boerii din Vai-de-ei. La 11 Martie 7/7/ (1663) aflăm ^ pe Costandin Căpitanul sin Nea- gului Portarul ot Vai-de-ei, dând o carte „scrisă cu mână de moarteu la mâna jupânesii lui Stanca fata Lecăi Căpit. ot Viezureşti. Constantin hotărăşte ceeace are să se facă după moartea lui cu averea: „lăsat am „această scrisoare învăţătură jupânesii mâle Stanca pentru moşiile mâle, „partea mea dela părinţii miei". Aceste moşii sunt la Mălureni, Amarul şi rumânii dela Mărăcineni şi moşia dela Vai-de-ei, dela Zănoagă etc. şi viia dela Negovani, să se împartă cu copiii lui, iar de nu vor trăi „coconii, las jupânâsii mele Stanca partea mea din moşia dela Mă- „lureni şi Amarul ce am cumpărat cu dânsa" şi viile dela Nego- vanii......„iar pentru partea mea din moşia dela Vai-de-ei, să fie „jupânâsii mele, moşie pentru moşie. Aşijderea şi din sculele dela „Negul Post. ne-am împărţit cu frate-mieu Udre (enumără acele scule şi argintării), apoi continuă astfel, de nu i va trăi coconii: „încă ce „socotesc eu şi am lăsat jupânâsii mâle dă moşie să-i poată fi cu „pace. . . nimelâ trâbă să n’aibă pentru căci că am avut amândoi „lăcuială bună şi ne-am împreunat june cu fata şi la grâle boale ce „am avut căutatu-m’au şi m’a păzit etc. Semnează Constandin Căpitanul sin Negul Postelnicul. La 29 Aprilie 7181 (1673) aflăm 2) pe Udre Vel Cămărasul ot Vai-de-ei, fratele lui Costandin Căpitanul sin Negul Postelnicul scriind zapisul său „la mâna nepotu-mieu lui Pană ca să fie de mare cre- * *) l) Arh. Stat. Condica No. 6. Mitrop. Bucureşti, pag. 194. *) Idem. Mitrop. Bucureşti: Condica No. 6 pag. 193 şi Condica veche No. 1. pag. 53. www.dacoromanica.ro ORIGINEA BOERILOR NĂSTURELI 7 „dinţă cum să se ştie că ne-am tocmit şi ne-am învoit de a noastră „bună voie de ne-am împărţit rumânii dela Mărăcin^ni în doao şi „moşia iară în doao etc.“ De aci rezilltă că Costandin Căpitanul ot Vai-de-ei nu a avut decât un fiu, pe Pană care îşi zice Viezurescu după ocina măne-sa. La 9 August 7190 (1682) zapisul >) Stancăi fata Lecăi Pitarul din Viezureşti cu fii-său Pană la mâna lui Şerban-Voevod prin care*i vinde moşie în Bucul, toată partea lor, stj. n5g etc. La 26 Aprilie 7199 (1691) aflăm zapisul lui „Pană, feciorul lui „Costandin Căpitanul şi al jupănesei Stancăi ot Viezureşti, nepotul „Negului Postelnicul ot Vai-de-ei", prin care închină Sf. Mitropolii din Bucureşti (Condica No. 6, pag. 195) şi lui Kir Teodosie Mitropolitul, „toată partea lui ce are dela tatăl său, însă să se ştie moşiile care Ie ţin cu unchi-mieu Udre Cămăraşul din doao.........“ La 7 Maiii 7202 (1694) Pană Postelnicul Viezurescul sin Costandin Căpitanul şi al jupânesei Stancăi, trăieşte 2 3). La 29 Maiu 7213 (1705): „Adică eu Pană Paharnicul Viezurescu, „feciorul Căpitanului Costandin şi al jupânesii Stanca fata Lecăi Pi- „tariul, nepoată Agăi Oprea din Bucul, dă zapis Sf. Mitropolii a) „prin care îi închină toată parcea lui de moşie din Viezureştii, din „Vai-de-ei, Mărăcineni." El este în indiviziune cu verii lui (fiii lui Udr6) „pentru ca să-i îngroape oasele lui în Sf. Mitropolie în groapa „mătuşii mele Doamna Kiajna." Şi a închinat „cu ştirea şi voia su- rorilor şi a verilor mei." Semnează Pană Paharnicul Viezurescul". La 18 Martie 7216 (1708) Pană Paharnicul Viezurescul tră- este 4 * *). La 7 Decemvrie 7217 (1708) dăm, în fine, şi peste Duca biv. Vel Cupar care cumpără jumătate de moşie B) dela Aluniş sud Saac. La 7 Fevruarie 7220 (1712) BrâncoveanulWodă numeşte 12 boieri ca să aleagă părţile de moşie dela Aluniş ale lui Duca Cuparu. Boierii hotărnicesc moşia şi dau la mâna dumnelui jupân Ducăi biv. Vel Cupar carte de stăpânire la 20 Fevruarie 7220 (1712) a). In fine la 18 Ianuarie 7227 = 1719 aflăm pe un Costandin Postel- nicul sin jupânesii Ancuţei Vizureascăi 7). *) Arh. Statului. Condica No. 5 Cotroceni, p.202 bis. ’) Idem. Condica M-rii Slobozia lui lanache p. 78 bis. 3) Idem. Condica No. 6 Mitr. Bucureşti, pag. 196. 4) Idem. Condica M-rii Slobozia lui lanache, p. 195. *) Academia Română, doc. 18/I. “) Idem. Doc. 16/I. ’) Arh. Statului. M-rea Slobozia lui lanache. Condica pag. 178 bis. www.dacoromanica.ro 8 GENERAL P. V. NĂSTUREL La 3 Octomvrie 7249—1340. Adică ea Maria fata jupânesii Ancuţii Vizureascăi dă scrisoare la mâna neicăi fraţinemeu lui Costandin pentru o moşie dela Braz(i). Această moşie au fost la 2 unchi; ci, un unchi a murit anume Pan Viezurescul; el copii nJau făcut, iar unchiul nostru anume Udri Cămăraş au făcut 3 copii: ce, 2 au prebegiţ la Rose Încă din zilele lu Ştefan Vod ou sorăsa Maria Spătăreasa a Spătarului Tomii (Cantacuzino) iar unul au rămas aici şi la venirea M. Sale lu Neculae Vod, când a venit Intâiu Domn din Moldova aici In Ţara Românească, sJau Întâmplat de a murit şi acel copil aici In casă la Brazi şi i-au pomenit neică, fratemeu, şi au rămas această moşie, parte unchiului nostru Udrii să fie a neicăi, frăţinemeu, şi o au luat Măria sa h& Nicolae V. V. şi mergând neică la M. Sa sJau milostivit şi i-au dat şi este dată şi de maica noastră dela Impărţelele noastre trei, iar mie mi-a dat maica partea unchiului nostru al frăţinesău lui Pan iar din Brazi. Şi când au fost In zilele răposatului lui Ion Vod am vândut eu parte me care au fost dată de maicăme o am vândut neicăi, frătinemieu, taleri 200 bani vechi etc. Si au stăpânit neică amândoao părţile până In zilele răpos. Neculae Vod In domnia al doile şi atunci Încăpând neică, fratemeu, la multă necazuri pentru zapcerie cât şi păsându-i s’au sculat de au vândut parte ce o a fost cumpărat dela mine, şi o au vândut lui Anton Cap. za Lefecii, iar partea d-lui ce au rămas dela unchiu nostru Udri au rămas nevândută; şi sJau Întâmplat de s’au dus fratemeu preste Olt şi sJau sculat un Turc de ar fi zis că este fratemeu dator şi au stăpânit ani trei. Apoi Anton Cap. au mers la Măria Sa Vod şi o au cerut şi i-au dat. Şi după ce au murit Anton Cap. o au stăpânit o rudă a noastră, că noi eram la Brăila. Şi auzind că de când sJau dus fratemeu peste Olt umblă acea moşie din mână In mână, am venit eu cu bărbatămeu la M. S. Mihai Vod şi o am cerut noi şi ne-au dat căci fratemeu numai venise, şi o am stăpânit până acuşi când au venit M, Sa Costandin Vod dela Moldova şi viind şi fratemeu cu Măria Sa Vod şi-o au luat dela noi şi au luat şi restovul dela Mihai Vod care mi-1 făcuse; şi eu mărturisesc cu dreptul şi cu adevărul lu Dumnezeu că eu cu ac£ moşie mai dinainte vreme n'am 'avut nici o treabă, că mie mi-a dat partea rămasă mie şi eu o am vândut frăţine-meu. Aceasta şi mărturisesc. Iar pentru zestrele mele etc. eu mărturisesc că nu mi-le-a vândut frate-meu nimic. etc. etc.“ Zapisul Măriei sora lui Costandin Stroescu pentru Brazi *). Acest document singur este de natură a dâ la lumină Încurcăturile şi ero- rile genealogistului catacuzinist. A doua părere. Repausatul întru fericire şi vrednicul de adu- cere aminte Marele Ban Generalul Constantin Năsturel-Hereseu, ale cărui oseminte zac în biserica S-ta Vineri din Capitală, a făcut, încă fiind în viaţă, să se înscrie pe stâlpul de marmură al mormântului său, următoarea genealogie intitulată : „extrasă din documentele asupra biografiei domnilor Năstureii". O „biografie a domnilor Năstureii,, n’am aflat nicăeri; va fi poate vreo monografie inedită, rămasă pe la cineva. Chiar aşâ de ar fi, lucrarea a fost foarte slabă şi necompletă, dacă ar fi să judecăm după „extrasul ‘) Academia Pom. pach. XII, doc. 30. www.dacoromanica.ro ORIGINEA BOERILOR NĂSTURELI 9 din documente", extras ce se va reproduce la vale. Răpausatul Lt.- Colonel Dimitrie Pappasoglu, contimporan, camarad şi, cum se ziceâ pe atunci, „omul de casă“ al Excelenţii Sale Marelui Ban şi General Năsturel Herăscul este în parte, după afirmarea ce mi-a făcut, autorul inscripţiunii dela S-ta Vineri: el a redactat, după indicaţiunile ce-i dedea Excelenţa Sa şi apoi, după ce a cetit şi câteva acte vechi din cari a extras unele date, a supus lucrarea la aprobarea Excelenţii Sale care a pus să o graveze pe piatră. Iat’o: „Familia domnilor Năstureii se trage din Romani. S'a cinstit cu titlu de Grafi „(comiţi) de către împăratul Austriei Ludovic I-iu la anul 1370 şi anume cel lntâiu „al familiei a fost Graf Enric din feciorii şi nepoţii căruia, rămaşi In Ungaria, „se văd în urmă întrebuinţaţi tot sub aceiaşi numire de Grafi: Domnul loan „Năsturel 1661, în tractatele de pace ce a Încheiat Ungaria cu Leşii sub Ion Sobieski- „Din nepoţii însă ai lui Graf Enric se vede expatriat din Ungaria, încă dela „1518 Udriştea Năsturel fiul lui Graf Ilie Năsturel şi strănepot al lui Graf Enric „care (Udrişte) a stat Ban Mare peste tot Banatul şi şef al oştirilor de atunci „A murit la 1526 şi s’a îngropat In mănăstirea Argeşului, născut fiind la anul „1436. Aceasta trăgându-se atunci în Valahiaa cumpărat, între alte moşii, precum „se văd din dăniile ce a făcut în urma lui strănepoţii săi la mănăstirile Cotro- „ceni, Văcăreşti, Pantelimon şi Gruia, după hrisoavele ce ţin aceste mănăstiri; a cumpărat atunci şi moşia Hiereşti şi, de atunci, s’a numit Năsturel de Herescu„. „La această moşie a şi zidit locuinţa sa din lespezi de piatră la 1520 unde şi se „vede săpat marca familiei sale într’acestaşi chip: „Un vultur (aquilă) cu două capete este ţinut de doi Romani, înăuntrul „ecusoului se află un leu stând pe un tun cu o cruce în labele sale, care „bate pe un şarpe ce se vede ridicat înpotriva sa şi cu deviza latină: Honor „et Patria. „Acest Udrişte Năsturel a născut pe Banul Ion Năsturel la 1524, care a murit „la 1590, lăsând şi el fiu pe Banul Radu ce s'a născut la 1582 şi care a murit „la 1652. Aceasta a avut fiu pe Banul Toma născut la 1628, care s'a făcut Graf „de isnoavă de împăratul Leopold i-iu al Austriei la 1664 şi care a murit la „anul 1693. Acesta a născut fiu pe Banul Şerban la 1659 şi carş a murit la 1731. „A avut şi el fiu pe Banul Constantin născut la anul 1682 şi mort la 1752. Acest „din urmă a născut pe Radu la anul 1750 care, la botez, s'a făcut Paharnic şi „a murit la anul 1804 tot Paharnic fiind sacat (beteag, eră cocoşat) şi depărtat „din -fire din râvna rangurilor şi slujbelor de pe atunci. Acesta a născut de Dom- „nul Logofăt Constantin la 1798, care a slujit în slujbă ostăşească a Rusiei şi „aflându-se în două campanii împotriva Turcilor a dobândit căvălării şi sabie „de aur pentru vitejie; iar, în urmă, pentru slujbele aduse patriei s’a cinstit şi „cu căvălâria otomană şi cu rangul de Mare Ban”. Spre a completă inscripţiunea va trebui sâ adăugăm noi: „acesta „încetă din vieaţăîn seara zilei de 31 Decemvrie 1874 şi odată cu el „se stinse şi ramura bărbătească a Năsturelilor dela Sfânta Vineri". Premiul Năsturel, instituit de Generalul Ban Năsturel Herescu, Ja Aca- demia Română, va perpetuă amintirea acestui vrednic patriot şi fiu al României. www.dacoromanica.ro 10 GENERAL P. V. NĂSTUREL Drept vorbind, inscripţiunea de mai sus, nu este o opiniune propriu zisă ci numai o expunere de lucruri şi o înşirare de nume mai mult sau mai puţin exacte. Se vede că Generalul, din reamintirile lui, din tradiţiunile de familie, iar nici de cum din consultarea documentelor, a scos el (sau altcinevâ) rândurile de mai sus, scăpându-i din vedere fapte şi personagii, cu cari s'ar fi putut făli, grămădind contraziceri peste contraziceri. Dar să analizăm, mai bine, inscripţiunea: . 1. Toţi descendinţii Grafului Enric, afară de Paharnicul Radul supranumit „cocoşilă", toţi poartă titlul aceleiaşi boerii'. toţi sunt Mari Bani, caş! cum toţi ar fi ocupat această înaltă dregâtorie. Documen- tele, vom vedeâ, dărâmă această aserţiune. 2. Despre Grafii Enric şi Ilie nu putem afirmă nimic, deoarece nu am putut află, până azi nici acte interne nici acte externe întru spri- jinirea existenţei lor şi a titlului de Graf ce le ar fi fost conferit îm- păratul Ludovic i-iu al Austriei. 3. Cine poate fi „Domnul Ion Năsturel, la 1661 în tractatele de „pace ce a încheiat Ungaria cu Leşii sub Ion Sobiesky ?“ Să fie oare închipuitul Ban Ion Năsturel fiul lui Udrişte ? Nu. Fiindcă Banul Ion este arătat ca născut la 1524 şi mort la 1590! 4. Banul Udrişte Năsturel este arătat întâiu ca nepot al Grafului Enric, şi în acest caz Graful Ilie ar trebui să-i fie tată; cum se şi citeşte de altfel; dar iată că inscripţiunea adaogă: „fiul lui Graf Ilie „şi strănepot al lui Graf Enric". Dacă este strănepot, atunci, Graf Ilie nu ar fi fiul lui Enric, ci nepotul acestuia; adică, Graf Enric a avut fiu pe X, acest X a avut pe Graf Ilie, iar Graf Ilie pe Udrişte cel care „fiind expatriat din Ungaria încă dela 1518, cumpără la 1520 „moşia Herăşti etc., şi apoi moare la 1526 etc“. Mare este încurcătura cu acest Mare Ban Udrişte 1 Notăm că el se naşte, zice, la 1436, că este expatriat din Ungaria, că se trage in Valahia la 1518 şi cumpără moşie la 1520. Apoi, lipsa desăvârşită a unui alt Udrişte (chiar a lui Udrişte învăţatul) din sireaua dela sf. Vineri, ne conduce la ideia că, în filiaţiune, s’au introdus, prin confusiune, persoane streine. Nu putem admite că Generalul Constantin Năsturel Herescu nu aveâ, din tradiţie orală a familiei, ştiinţa despre renumitul „slovesnic" Udrişte Vt. Logofătul şi, dacă aveâ cunoştinţă, apoi se poate admite o astfel de omisiune pentru cuvântul că învăţatul tainic Udrişte nu avusese niciodată titulatura de Mare Ban ? Evident că nu. Ceeace a indus în eroare pe compuitorul, „inscripţiunei“ este că, în neam a fost, în adevăr, un Udrişte anterior tainicului, că acela s’a expatriat, a pribegit, în Ungaria, nu din Ungaria; că pela acea dată un Udrişte, boier puternic, se afla pribeag tot în Ungaria, etc. Iată pricina : Con- www.dacoromanica.ro ORIGINEA BOERILOR NÂSTURELI 11 timporan cu închipuitul Mare Ban Udrişte Năsturel, documentele ne prezintă pe Vistierul Udrişte care figurează printre martorii dom- neşti însemnaţi pe hrisovul liberat, la 23 Octomvrie 7055 (1546) de către Radul Vodă Călugărul, Vistierului Radu prin care hrisov, Domnul, enumărând vitejiile Radului în bătălia cu Stroia pribeagul, îi acordă satele Poenarii, Chiaianii şi Căpăţenfenii *). Acest Udrişte Vel Vistier „fugise cu alţi boeri, de frica lui Mircea- „Vodă, în Ungaria la 1545, unde strânseră oaste şi, peste doi ani, „venind în ţară, înaintară pe Prahova. La Periş se dede uă luptă din „care Mircea-Vodă eşi învingător, fer Udrişte Vistierul peri2) la 1547“. Fiindcă acest Udrişte este numai Vistier şi fiindcă moare la 1547, el nu se poate confundă cu Udrişte Năsturel închipuitul, care moare, ni se spune, cu mult înainte, Ja 1526. Cu toate acestea o confuziune se face şi cu acest Vistier şi iată cum: "d-I A. D. Xenopol spune că: „Mircea taiă mai mulţi boieri olteni: pe Coadă Vornicul, pe „Drăgan Stolnicul, pe Stroia Spătarul, pe Vintilă Comisul, etc. Bo- „ierii ce scăpară de moarte, fugiră în ţara ungurească, unde strân- gând oaste ce au putut şi trecând doi ani, au avut războiul cu Mircea „la Perişi şi au biruit Mircea-Vodă, pierind Udrişte Năsturel şi Teo- „dosie Banul3)". Ca şi curii nu ar fi fost de ajuns atât, d-1 Xenopol continuă: „Din „aceşti de pe urmă boieri, cari cad în luptă cu Mircea, se cunoaşte „că avem a face cu familia băsărăbească, căci vom vedeâ mai la vale „că neamul Năstureilor eră înrudit cu Matei Basarab, iar Teodosie „numit Banul ne arată că eră vorba de boierii din Craiova". Neamul „Năsturelilor" se înrudeşte abiâ peste un secol cu Matei Basarab, în cât prin faptul că la Periş cade în adevăr un Udrişte Beceriul din Fierăşti nu am puteâ conchide la alianţă matrimonială cu familia bă- sărăbească. In realitate însă izvorul *) d-lui A. D. Xenopol, nu pome- neşte despre Udrişte Beceriul, nici despre Udrişte Năsturel, ci despre Udrişte Vistierul. Umbra Beceriului, adevăratului Năsturel, a încurcat atât pe Banul Constandin Năsturel Herescu cât şi pe d-1 profesor Xenopol. Un alt contimporan al închipuitului Ban Udrişte, aflăm din do- cumente că eră un bătrân boier Udrişte, care „stăruia în Ardeal „cu întreaga casa lui şi cu alţi partizani. Aşâ, cu el, eră Dragomir „Udriştev (fiul lui Udrişte) adică, desigur, fiul bătrânului Udrişte, * 4 ‘) Arhiva Istorică I. pag. 49 şi Arh. Stat. M-rea Vieroş I pag. 145 si VII pag. 1. ' !) Magasin istoric I. p.p. 126-128. Original pergam. In Archivele Statului. s) Istoria Românilor. III. p. 5, 4) Constantin Căpitanul in Magasin istoric, I. p. 176. www.dacoromanica.ro 12 GENERAL P. V. NĂSTUREL „pe care’l găsim boier de frunte în divanul domnesc al Iul Vlad Că- „lagărul1).* Acest bătrân însă moare la 1483 pe când Marele Ban Udrişte Năsturel al inscripţiunii mai trăeşte încă 33 de ani până ce se stinge şi el la 1520 în etate de 90 de ani. îmi este părerea că acest personagiu n’a existat niciodată în şirul Năsturelilor, aşâ cum este arătat de Generalul Constantin Năsturel. Şi, dacă el nu a existat, apoi trebuie să respingem tot ceeace s’a zis despre dânsul în „ins- cripţiune“ ; prin urmare, nu vom ţine seamă nici de presupusul Mare Ban Ion, pe care nu l-am putut află, până azi, în niciunul din zecile de mii de documente ce am consultat şi cari ne-au condus, în mod cert, la o altă descendinţă a Năsturelilor2), ca şi la o altă origine. 5. Mai departe. Radu este aproape de locul lui, nu însă ca Mare Ban, ci ca Mare Logofăt. 4 6. Banul Toma n’a existat şi nici n’a avut Vel Logofătul Radul Năsturel vreun fiu cu acest nume ; a avut un nepot: Radu- Toma. 7. Radu-Toma sau Toma-Radul Vel Ban este în adevăr tatăl Banului Şerban, căruia i s’a conferit titlul de conte, sub domnia lui Şerban Vodă' Cantacuzino, de către împăratul Leopold I-iu al Aus- triei. Este dar greşală când se vorbeşte despre acest titlu pe seama Banului Toma. 8. Despre ceilalţi nu putem spune nimic: ei sunt? tatăl şi bunicul Generalului, şi atâta lucru a putut şti şi el mai bine ca oricare, deşi răposatul Ionnescu Gion nu voiâ să crează 3). 9. în general însă datele naşterii şi morţii diferiţilor membri ai familiei nu sunt sigure, nici chiar toate probabile. în special, o eroare care izbeşte la cea mai superficială cercetare, este data naşterii şi morţii bunicului Generalului. în adevăr, Marele Ban Constantin se naşte, zice, la 1682 şi moare la 1752. Fiul său Radu, — Râducanu, — se naşte la 1750. De aci rezultă că la 68 de ani, cu 2 ani înainte de moarte, Constantin avu fiu pe Radu! Dacă chiar am vrea să admitem această întâmplare, — şi pentru ce nu s’ar admite ? — totuş documentele ne arată pe Constantin născut la 1689 şi mort, la 1765. Paharnicul Radu Herăscu, „Răducanu Cocoşilă", este fecior, în orice caz, însă din a doua căsătorie a Banului Constantin, la vreme de bătrâneţe, cu frumoasa Smărâgdiţa Băleanca. Părerea a treia. Renumitul octogenar Lt.-Colonel Dimitrie l) Al. Lăpgdatu. Vlad Vodă Călugărul în Convorbiri literar» No. 6 din 1903, pag- 514- s) A se vedeâ mai depirte în studiile ce vor urmă : Stan din Vierăşti. ’) Portrete istorice pp. 51—62. www.dacoromanica.ro ORIGINEA BOERILOR NĂSTUREL! 13 Pappasoglu, decedat acum câţivâ ani, vorbind în a sa Istorie a Bucu- reştilor, despre începuturile oraşului, ne dă şi tradiţiunea următoare a neamului Năsturelilor: „Unul din magnaţii mari ai Românilor ce se numi „Năsturel, căutând loc de a face biserică (nu ştiu de nu va fi comi- „tele Henrih sau Here Năsturel, după al cărui nume este şi moşia „Hereşti în drumul dela Bucureşti spre Olteniţa), a găsit cea mai „frumoasă poziţiune pe dealul stâng al Dâmboviţei, unde erâ vestitul „oraş Pinum, având în vale vederea bălţii celei mari a Broştenilor cu „pădurea ce ocoliâ acele două mari dealuri. Pe acel deal zidi Năsturel „Sf. Biserică cu hramul Bunei- Vestiri, pe moşia lui Bugă, care în- cepuse a se populă cu boerimea ce se strămută din Târgovişte. „Această biserică este şi până astăzi numindu-se Dobroteasa, Calea „Văcăreşti.......Făcându-şi acolo acel Năsturel case mari la spatele „bisericii a căror ruine au stat până la 1855 apoi au dispărut." Mai „departe răposatul Colonel pretinde că suburbia Udricani a luat „numele dela acela al lui Udrişte Năsturel, fratele Doamnei Elena „a lui Matei Basarab, care Udrişte „ar fi clădit lângă casele sale „cele mari, biserica Sf VineriLa pag. 7 scrie Lt.-Colonelul „După „trecerea de vreo 300 de ani dela boerul Năsturel (Henrih, Here), „ Constantin Postelnicul fiu al Banului Şerban Năsturel, văzând „acea biserică fondată de strămoşii lui, în foarte mare ruinare, „a prenoit-o la anul 1730 (vezi inscripţiunea în piatră deasupra „uşii bisericii) şi a lăsat în seama rudelor sale, ce şedeau în do- „sul bisericii şi din care au trăit în acele case până la anul 18401 „uă femeie ce se ziceâ că este descendentă din acea ilustră şi no- „bilâ familie a Năstureilor." Ca proprietar în mahalaua Dobroteasa, inimosul şi veşnic neobositul regretat Lt.-Colonel Pappasoglu, ţi- neâ foarte mult să facă onoare suburbiei în care locuiâ, prezintând-o ca cea mai veche din întreg oraşul Bucureşti. De aci iese fabula cu zidirea bisericei Dobroteasa pe la 1450 pe „moşia lui Bugă"; cu balta dela Broşteni al cărui nume ne reaminteşte milioanele de broaşte cari trebuiau neaparat să trăiască în baltă, precum şi denumirea contimporană a mahalalei Broştenilor vecină cu a Dobrotesei; şi pe Enrih = Herâ — Herăşti. _ Este foarte riscată afirmarea bătrânului Lt.-Colonel cum că subur- bia Udricani şi-ar fi luat numele dela Udrişte Năsturel, precum este riscată şi părerea că biserica Sfânta Vineri ar fi fost zidită de acelaş Udrişte. Biserica Udrican (nu Udricani) a fost zidită de Clucerul Udrican care a închinat-o metoh M-rii Sf. Ion din Foc- şani J). Dela această biserică a luat numele şi suburbia în cesti- *) *) Vezi mai departe în studiile ce vor urmă: Constantin Vel Ban Năsturel. www.dacoromanica.ro 14 GENERAL P. V. NĂSTUREL une. Biserica Sfânta Vineri a fost zidită de Aga * *) Niţă, iar nu de Năsturel. ' In fine, pisania bisericei Dobroteasa spune că biserica a fost zidită la 1730 de biv Vel Vistierul Costandin Năsturel, ceeace nu este exact, fiindcă Costandin la 1738 abiâ este Vel Vistier şi la 1742 biv Vel Vistier, iar la 1730 el este biv Vel Medelnicer. Răposatul Lt.-Colonel Pappasoglu spune că Costandin eră Postelnic. Cu privire la bătrâna „care a trăit la acele case" (din dosul bise- ricei) până la 1840“, trebue iarăş rectificată data în aceia de 1859, când jupâneasa Kiriaca soţia jupânului Stoica Postelnicul Năsturel, încetă din viaţă. Părerea a patra. In ale sale „Portrete istorice“ răposatul Ionne- scu-Gion se încumetează, în câteva pagine *), a face un proiect de genea- logie a Năsturelilor servindu-se de „tot ceiace ţine adunat în notele „sale despre această familie." Zisei proiect de genealogie pentru că sunt sigur că, dacă moartea nu Tar fi împedecat, el ar fi ajuns, pu- nându se la lucru, la un rezultat cu totul altul decât acel pe care îl schiţează In Portretele istorice şi cari nu este decât o reproducţiune a inscripţiunii dela Sfânta Vineri despre care am vorbit mai sus. Ionnescu-Gion nu comparase, evident, conţinutul notelor adunate de el, cu arătările genealogiei în cestiune, căci de le-ar fi comparat, ar fi ajuns la conclusiunile la cari am ajuns noi, adică la înlăturarea genealogiei Generalului Herăscu-Năsturel. Ionnescu-Gion admite în proiectul său „pe primul Udrişte, cel din secolul al XVI-lea (f 1526) „dar pomeneşte despre „cearta ce s’a iscat între cele 2 ramuri ale „Năsturelilor în timpul domnii Cantacuziniştilor şi Brâncoveanului." Certuri au fost şi pe vremea lui Antonie Vodă, iar despre ramuri Gion ar fi aflat mai multe decât două. E drept că el continuă astfel: „Drept „aceia, lăsând la o parte pe ceilalţi strămoşi, vom stărui asupra fe- ricitului donator' (adică Generalul C. Herescu-Năsturel) despre al cărui tată zice că „era fiul Marelui Ban Radu Năsturel", lucru care nu este exact, de oarece insuş Generalul, „fericitul donator", ne spune că tatăl său Paharnicul Radu erâ fiul Banului Constantin Năsturel. Gion'mai afirmă că „Biserica Sfintei Vineri erâ zidită chiar în curtea „caselor" lui Năsturel, ceeace iar nu este exact. Dar ne oprim aci căci, după cum zisei, Gion nu dă uă opiniune ci prezintă un proiect pe care îş irezervâ, sărmanul, să-l modifice in sensul „notelor adunate de el". ') Vel Aga Niţă (nu Agantiţa), ctitorul bisericei S-ta Vineri, figurează în divanul lui Matei Basarab V. V. din 16 Fevruarie 7146=1638. Arhivele Statului, Secţiunea istorică, documentul la această dată. *) Paginele 51^62. www.dacoromanica.ro ORIGINEA BOERILOR NĂSTURELI 15 Părerea a cincea. In ale sale „Studii şi Documente privitoare la Istoria Românilor111) d-1 N. Iorga, publicând „ Condica Mănăstirii Patelimona, şi în această Condică aflându-se şi documentul No. 47 din 8 Iulie 7222 (1714) prin care Ştefan- Vodă întăreşte Dediuleştii şi Stănceştii lui Costandin Postelnic Fierăscul, sin Şerban Fierăscu, biv Vel Sluger * *J, găseşte de trebuinţă să dea următoarele explicaţiuni cu privire la genealogia personagielor pomenite în acest document, No. 47: Ni se spune, la pagina 710 că „Fierăştii munteni se coboară „din Fier a ispravnicul Craiovei (v. şi documentul muntean din 1626, „în Uricariul, XVIII, p. 371), fost Mare Logofăt. „Dela el pleacă Stroe Spătar, un fiu (v. pag. 519, No. 1), Uriil „sau Udrişte, Radu, — Năstureii, — Şerban şi Constantin din actul „nostru, Banul Herăscul (şi Radu cel dintâiu fusese. Mare Ban, al lui „Duca- Vodă; Bibi. Ac. Rom., 119/LXIX), şi mai târziu Costachi (v. „Studii şi doc., I-II, p. 461, No. XXI). „Afară de cei doi din veacul al XVIII-lea, ceilalţi Hereşti nu „s’au ridicat la o mare însemnătate până aproape în zilele noastre. „Cf. Ionnescu-Gion, în Rev. Nouă, III, p. 1 şi urm. Uriil a fost un „cunoscut scriitor. „Radu, „zeat Urăil" (Doc. Cant, p. 96, No. XXXVI, „feciorul „lui Udrişte Logofătul Năsturel ot Fierăşti“ (ibid,, p. 240), până ce „ajunse la Serdărie, pe la 1672 (Bănia ’i veni la sfârşit), stătu multă „vreme ca al doilea Logofăt, alcătuitorul de hrisoave muntene. La „1679, el însă terminase cariera, fiind biv. Vel Ban (ibid., pp. 247-8, „No. XV): Şerban Cantacuzino îl sili să lase ceva din ce căpătase „dela Duca (ibid). „V., în genere, tablele la Gen. Cant. şi Doc. Cant.; Sate şi preoţi, „p. 77 şi nota 2. „Şerban din documentul nostru erâ „feciorul Banului", şi Ser- „ban-Vodă ceru şi pentru dânsul dela Nemţi titlul de conte (Gen. „Cant., p. 219), care se şi capătă. „Pentru fiul său Constantin, v. şi, mai jos, No. 71 (şi soţia lui, Anuţa). ..Alţi Herăşti au trecut în Rusia (ibid., p. 341). Toma Cantacu- „zmo Spătarul luă pe fata unui Duca din Vai-de-ei, ginerele Heres- „cului (Şerban) (ibid., pp. 352-3). Fratele soţiei lui Toma, Matei, îşi „zise tot Herescu, şi el fu începătorul Hereştilor expatriaţi. „Pentru originea italiană ce-şi atribuiâ familia, v. ibid, p. 413. „Cf. şi Cron. lui Constantin Căpitanul, p. 160, nota 2; p. 170; „voi. IV, p. 85, nota 1; mai departe, No. 88“. ') Volumul V. Partea I-a Bucureşti, 1903. *) Pag. 49°- www.dacoromanica.ro 16 GENERAL P. V. NĂSTUREL Nu am schimbat absolut nimic din textul d-lui Iorga, ne-am permis numai să rânduim ideile expuse pe aliniate, spre a înlesni analiza con- ţinutului fiecăreia în parte. Primul aliniat este că „Fierăştii munteni se coboară din Fier a ispravnicului Craiovei, fost Mare Logofăt". Pe ce se sprijină această aserţiune a d-lui Iorga? Pe documentul muntean din 1626 în Uricariul, la care suntem trimeşi, şi care ne spune în paginele 368-380’) că, „la 6 Iunie 7134 „(1626), Alexandru Vodă întăreşte lui Apostol Vel Paharnic cumpă- „rătoarea satului Voevoda din sud Teleorman şi a mai multor moş- „neni care i se vând. Domnul aşeză mărturii pe jupăn Papa Vel „Vornic şi jupăn Fier a biv, Vel Logofăt ispravnicul Craiovei şi jupăn „Hrizea Vel Logofăt, jupăn Trufanda Vel Vist., jupăn Mihul Vel „Spătar, Vartolomei Vel Stolnic şi jupăn Braţul Vel Comis şi jupăn „........şi jupăn Costandin Mare Postelnic şi ispravnic (al actului „acestuia) Hrizea Vel Logof. A scris Lepădat Logofătul în Bu- cureşti". Din acest hrisov insă nu rezultă decât faptul că la 1626 există fostul Mare Logofăt Fierea sau Hierea, ispravnicul Craiovei. Dar înainte de a merge mai departe, notăm un prim incident'. Doi ani mai târziu, în 1905, d-1 profesor Iorga citind 2) o piatră tom- bală dela biserica din Fierăşti zice: „De aici se înţelege numai atâta că mortul a părăsit lumea la „2 Mai 1620. Cred că el nu poate fi altul decât acel Fiera Logofătul „care scrie un act etc. etc". Ne întrebăm: Dacă Fiera a murit la 1620, la ce mai servă trimiterea la Uricar, în care aflăm că la 1626 Fiera este în viaţă? Pe ce oare se întemeiază d-1 Iorga spre a emite ideia cum că Fiera este începătorul Fierăştilor muntenii Nu se poate admite ca d-sa să nu aibă vreun document în această privinţă, căci şi în altă ocaziune 3) acelaş istoric afirmă din nou faptul, vorbind despre Un nou act ardelean dela Mihai- Vodă datat din Bel- grad la 21 Martie 7108 (1600). După ce arată că divanul este altfel constituit decât divanurile din documentele analoage, prin faptul că se compune din boieri din Ardeal, cari sunt puşi în frunte şi din boieri din Ţara-Românească printre cari figurează Calotă Banul, care ţineâ pe fata lui Danciul din Brâncoveni, pe sora lui Matei Basarab,— d-1 Iorga zice: „iar ca scriitor este Fiera logofătul din Orăşti, înce- ’) Hrisov slavon tradus şi în româneşte. a) Inscripţiuni din Bisericile României, pag. 90, doc. 180, 1. s) Convorbiri literare, August 1903, p. 707. www.dacoromanica.ro ORIGINEA BOERILOR NĂSTURELI 17 „pătorul Fierăştilor, acelaş care scrie şi durerosul act de căinţă, ti- „părit în Prinosul Sturdza No. 4“. Aci: al doilea incident'. Hera logofătul din Orăşti este feciorul lui Drăghici Logofătul ot Orăşti, şi el vinde la 2 Decemvrie 7129 (1620) Radului Postelnicul Năsturel ot Fierăşti ocina lui de în Tămă- şesti drept 8000 de aspri. Acest Hera din Orăşti nu este aceiaş per- soană cu fostul Mare Logofăt ispravnicul Craiovei, şi nu este tatăl Radului Postelnicul Năsturel nici el cum nu e nici ispravnicul şi, prin urmare, nici unul din ei nu poate fi începătorul „Fierăştilor munteni", pe cât timp, de faţă cu ei, stă Radul Năsturel! Din actul ardelean de mai sus nu rezultă că fostul Mare logofăt Fiera ispravnicul Craiovei, serveâ la 1600 ca scriitor în Divan; ci, acel scriitor desigur erâ un alt Fiera, om tânăr din Orăşti. Poate, în „Prinos", vom mai afla cevâ amănunte. Să cercetăm: „Actul de căinţă" este, în adevăr, sub No. 4; însă el nu este scris de logofătul Fiera, ci de logofătul Drăghici, la 26 Septembrie 1600 la gura Teleajinului. Prin el Mihai săvârşeşte un adevărat act creş- tinesc de căinţă, act care face onoare memoriei viteazului Domn. Şi pentru frumuseţea lui, precum şi pentru demonstraţiunea ce vom expune mai la vale, reproducem aci o parte1): „Dar apoi, mi-am luat seama* *) „Domnia Mea şi am găsit că l-am prădat (pe Antonie Gr ama) pe „nedrept şi fără nici o vină, şi că a fost om cu dreptate şi m’am te- „mut Domnia Mea de blestemul lui şi a fiilor lui pentru marea să- „răcie ce i-am făcut Domnia Mea, şi m’am gândit Domnia Mea să-i „întorc paguba şi prada ce am luat Domnia Mea dela el în bani şi „în lucruri scumpe etc. etc". Neavând însă acele lucruri luate, Dom- nul dă ca compensaţiune „jupânului Antonie Grama şi fuiorului, câţi „îi va dărui Dumnezeu; ca să fie ale lui satele Floceşti din Săbaru şi „Budeanii din Câlnişte şi Hărăştii şi Scoroviştea şi Curta din judeţul „Vlaşca, pe care sate le-am fost cumpărat Domnia Mea dela meghi• iaşii ce au fost moşneni din moşii lor şi anume cu bani gata etc.“. Pe logofătul Fiera îl aflăm scriind documentul de sub No. III din „ Prinos"; actul este datat din Bălgrad 6 Iulie 7108(1600) şi, prin el, Mihai Bravul întăreşte logofeţilor Iane şi Preda stăpânirea peste nişte moşii. Nu aflăm nici o altă desluşire cu privire la Fiera. Ce a putut îndemnâ pe d. Iorga să afirme că Fiera, fostul mare logofăt, ispravnicul Craiovei, la 1626, este „începătorul Firăşiilor mun- teni“? Şi pentru ce d-sa ne oferă documente cari nu probează decât ‘) Vezi Arh. Statului, Secţ. istorică, M-rea Cotroceni, pach. 59, doc. 10, orig. slav. *) I. Bogdan. Patru documente dela Mihai Viteazul in Prinos p. 167—170. www.dacoromanica.ro 18 GENERAL P. V. NĂSTUREL o parte a afirmaţiunii: aceea relativă la existenţa unui Fiera la 1600 şi a altuia la 1626? Erâ absolută nevoie, cred, să ne arate că acest Fiera a fost începătorul Fierăştitor, fiind-că cutare act afirmă astfel etc. etc. etc. Pentru ce, adică, n’ar fi începătorul Fierăştilor, grămăticul Fiera, care scrie hrisovul din 17 Iunie 7078 (1570) dat de Alexandru-Vodă, logofătului Coressi, prin care-i confirmă unele părţi de pământ Ia Bărcăneştix) ? Nume patronimic se poate forma din Fiera: Fierăscu, plural Fierăşti; vorba e, însă: cum s’ar putea formă din Fiera cuvântul Năsturel şi la plural Năstureii ? Căci, numele de Fierăsc nu este patronimic la Năstureii. Şi, mai ales, la începutul secolului al XVII-lea ca şi în tot decursul lui, boierii Năstureii nu-şi zic Fierăscu ci „ot Fierăşti". . La if Iulie 7100 (1/92) aflăm pe un Fiera Logofătul scriind hrisovul lui Ştefan Voevod (Bogdan) fiul lui Ion Vod, către mănă- stirea cu hramul Sfânta Troiţă* *), ca să ţie vama de sare dela Oc- nele Ghitioara şi Telega. Martorii Domnului (divanul) sunt: jupăn Iane Vel Ban Cralevschi, jupăn Danciul Vel Dvornic, jupăn Dumitru Vel Logof., jupăn Vasilie Vel Spăt,, jupăn Andronie Vel Vistier, jupăn Radul Vel Comis, jupăn Dima Vel Stol., jupăn Duca Vel Pa- harnic, jupăn Ianiu Vel Poştei., Ispravnic Dumitru Vel Logjof.. Au scris Fiera Logofătul în Bucureşti. Acest Fiera Logofătul, scriitor de hrisoave la 1592, este el oare acelaş cu cel din „Orăşti şi cu ispravnicul Craiovei pretinsul înce- pător al Herăştilor", care continuă a scrie la hrisoave în 1600? Şi, cum la 1626 îl aflăm ca biv. Vel Logofăt, apoi rezultă că el nu erâ un diac de profesiune, care ar fi îmbătrânit în funcţiunea lui de scrii- tor, ci era un fecior de boier. De aci mai rezultă că la 1592 Fiera Logofătul era tânăr, dacă el devine mai târziu Vel Logofăt. La 10 Septemvrie 7118 (1609) Radul Buzescul îşi face testa- mentul, pe care l-a publicat d. Gr. G. Tocilescu 3). Din acest testament rezultă că un Hiera Logofătul, care nu este altcinevâ decât „Isprav- nicul scaunului Craiovei", se trage din neamul boierilor Boldeşti’. „iar de rândul satelor Strejeştii şi Urleştii, ele au fost: Strejeştii ju- mătate şi Orleştii jumătate şi a şasea parte din Dobruşa, au fost „ale soţiei mele cei dintâi, despre Boldeşti, dată ‘ zestre. Deci, când *) Columna lui Traian I (1870) No. 15 şi Nerva Hodoş: Molitvenicul Dia- conului Coressi In Prinos pag. 240. *) Arhivele Statului. M-rea Radu-V odă, pach. 15, doc. 2. a) Foaia Societăţii Românismul, 1870 pag. 516 şi Revista Tinerimea Ro- mână voi. I, 1898. www.dacoromanica.ro ORIGINEA BOERILOR NĂSTURELI 19 „au fost la moartea ei, ea le-au lăsat cu blestem, să fie mie. Eu, în „tr’aceea, n'am vrut să las oamenii ei şi verii ei întru în dăşert, ci am dat Hierăi Logofăt, tatăl Papii Vistier (Grecean) aspre gata „35.000 şi i-am dat Bărseşti etc. etc.". Contimporan cu Fiera Logofătul avem pe Radul Postelnicul Năsturel ot Fierăşti, despre care hrisovul lui Simeon Movilă din i6o2 ne spune că „ţinea o fată din casa domnească" sub domnia lui Mi- hai Vodă Viteazul. Un document din 28 Iunie 7114 (1606) pomeneşte despre Radul Năsturel Clucerul1). Deosebit de aceasta, ne mai vor- beşte următorul act despre un boier, Radul din Fierăşti: La 23 Martie jiiS (1610). „Scris-am *) eu Bale Spătariul aceasta a me carte, cum să (se) ştie c’am vândut la Tudoratt Pitarul (un Vlădesc) parte me şi al Mintiei fraţini-mieu de ocin(ă) toată câtă să va alegă de In sat de In (I)zvorani şi de In apă şi de In cămpu şi de în pădure şi de în dealu prestă tot hotarul cătă se va alege parte me şi al Măndei frăţini-mieu. Şi am vândut da a me bun(ă) voe derept aspri gat 2200. Şi mărturii sănt: de în Ruda Tudoru Post. i Vlad Spat., şi de în Vlădeni Tudoru Logof., i Dragomir Post., şi de in Fierăşti Radul Medelnicerul şi de în Măneşti Drăghici Spătarul şi de în Suteni Vintil şi de în Slăviteşti Tudoru Logof., i Părvul Post., frate-său, şi de în Drăgăneşti, Paraschiva Logof., şi de în Trăgovişte Eremie Logof. şi de în Lăngeşti Stan Armaş şi de în Tătuleşti Dragul Logof., fec(i)orul Marţii şi, după aciia mulţi b(oeri) şi megiiaşi de pre înprejurul locului şi de in sus şi de în jos, la tocmeală. Pis . . . Msţa Martie 23 zile Vălet 7118“. Pentru ce Fiera Logofătul ar fi începătorul Năsturelilor şi n'ar fi Radul Medelnicerul de in Fierăşti ? Fiindcă din Fiera se face Fie- răscul ? Dar din Radul Clucerul Năsturel ot Fierăşti, avem şi pe Năsturel şi avem şi pe Fierăscu. Din Radul Năsturel ol Fierăşti se constată documentat că se trage Uriil sau Udrişte, din acesta Radul- Toma şi din acesta Şerban etc. etc.; pe când din Fiera Logofătul se trage ori Stroe (Leurdeanul), ori Papa (Grecănul) iar nu Uriil etc. N’ar mai fi, cred, nevoe de cercetat dacă cumvâ Fiera, isprav- nicul Craiovei, va fi dat el însuş numele său satului Fierăşti. Nume n’a putut să deâ satului căci acesta, se constată, că exista cu mult mai înainte de 1500 sub forma Ifărăşt, Măreşti şi în urmă Fierăşti. Dar nici n’a putut luâ fiindcă el nu-şi zice Fierăscu ci Fiera din Orăşti, ori Fiera Boldescu, ori Fiera fost mare Logofăt, ispravnic* etc. Nu putem afirmă, dar bănuim că acest Fiera=Hiera ar puteâ •) Vezi mai departe în viitoarele studii: „Radul i-iu Marele Logofăt11. s) Arh. Stat. Mitropolia Bucureşti, pach. 99, doc. 5. www.dacoromanica.ro 20 GENERAL P. V. NĂSTUREL fi un Leurdean sau Grecean. Avem dar contemporani patru Fier a: un Boldesc, un Orăsc, un Grecean şi un Leurdean. Al doilea alineat: „De la el pleacă Stroe Spătaru, un fiu, Uriil „sau Udrişte, Radu,—Năsturei, — Serban şi Constantin din actul nostru, „Banul Herăscul (şi Radu cel d’intâiu fusese Mare Ban, al lui Duca „Vodă; Bibi. Acad. Rom. ng/LXIX,) şi mai târziu Costache Trebuind să ne fixăm bine ideile, este necesar să punem punc- tele pe i. Cuvintele „un fiu", sunt închise între două virgule. Dacă, ştergem pe cea dela început, ar rezultă că Stroe Spătarul este un fiu, care pleacă din Fiera\ că acest Fiera atât a avut, un fiu, pe Stroe. Dacă ştergem virgula dela sfârşit, atunci Uriil sau Udrişte este un fiu al lui Stroe Spătarul. Daca, în fine, nu ştergem nimic, atuncj Stroe Spătarul a fost un fiu, unul dintre mai mulţi fii ai lui Fiera. Mergând la isvorul indicat aflăm că „la 8 Ianuarie 7135 (1627) „Alexandru-Vodă pentru jupan Ivaşco ce au fost Dvornic Mare, îi dă „moşia în Tohan etc. Marturi la cumpărare fusese : jupan Grigorie „Comis, şi del(a) Bălean(i) Ivaşco, şi Stroe Spătar, feciorul Hierăi „Logofăt, şi dela Bucşani Staico Postelnic(ul), şi Badea Postelni(cul) şi Vasile Postelnic(ul). Boerii (Divanul): Papa Vel Vornic,' Hrizea „Vel Logofăt, Dumitraşco Vel Vistier, Mihul Vel Spătar, Bertolomei „Vel Stolnic, Pavlach(i) Vel Comis, Apostol Vel Paharnic, Costandin „Vel Postelnic. Scrie Standul Logofăt." Din acest document resultă, în adevăr, că Stroe Spătar este fiul Hierăi Logofătul. întrebarea este însă: • acest Hiera Logofătul din 1627, este tot una cu Hiera (Fiera) biv Vel Logofătul din 1626 ? Pentru ce se află omisiuni sau adaosuri în titulatură ? Un document din 21 Septemvrie 7141 (1632) ne arată că un Fiera logofătul avea un fiu : pe Papa Logofătul *): Matei Basarab dă lui jupân Ivaşco Vel Vornic (Bălenul) şi fiilon lui, satul Răduleştii ce se chiamă Căcaţii din Jud. Prahova : „Pentrucă acest sat fost-au de moştenire mai din nainte vreme al strămoşuluj lui jupân Ivaşco Vel Vornic, apoi l'au fost dat zestre Doamnei Voicăi, Doamna răposatului Petraşco Voevod, iar Doamna Votca l-au fost dat iarăş zestre fii-si Marii; iar dela jupâneasa Maria, au fost rămas un fecior a-nume Radul Postel- nicul Bidiviul, care au fost ţinut pre jupâneasa Maria, soră lui Vintilă Vornicul Apoi, copii dela Radul Postelnicul Bidivul n’au rămas. Iar, după aceia, când au fost acum In zilele Domniei Mele, iar jupân Ivaşco Vel Vornic, el au scornit pâră pentru acel sat Răduleştii cu jupân Tcodosie Logăfătul şi cu frate-său Negoită postelnicul, feciorul lui Viniilă Vornicul, (Corbeanul) nepoţi jupânesii Marii o •) Bibi. Acad. Rom. necatalogat intrat la 28 Iunie 1901; mi s’a comu- nicat de d. Iuliu Tuducescu. www.dacoromanica.ro ORIGINEA BOERILOR NĂSTURELI 21 Clăteşti. Şi aşâ pâră de faţă înnainte Domniei mele In Divan, ca să vie moşte- nirea iarăş la sânge. Iar Teodosie Logofătul şi Negoiţă Postelnicul ei au scos un zapis Ia Divan, zicând cum câ au fost pus acel sat Răduleşti zălog la Fiera Lo- gofătul tatu Papei Logofătul, drept 18.000 aspri. Şi cum că l-au fost răscumpărat jupâneasa Maria dela Hiera Logofătul după moartea Radului Poslelnicu Bidiviul. Intr'aceia jupân Icaşco Vel Vornic nu s’au Îndurat de moştenirea lui, ci s’au învoit cu Teodosie Logofătul şi cu frate-său Negoiţă Postelnicul de au dat banii Înapoi 18.000 aspri In mâna lor dinaintea Domniei mele din Divan şi dinaintea tuturor cinstiţilor boierilor Domniei mele, şi iar au dat acel sat şi moştenire iarăş pe mâna lui cum au fost şi mai dinainte vreme cu zapis -dela mâna dum- nealor de răscumpărare cu toţi boierii mari şi mici mărturii In zapis. Pentru aceia am dat însu-mi Domnia mea cinstitului boierului Domniei mele, pan Ivaşco Vel Dvornic, ca sâ-i fie satul Răduleştii, ce se-au scris mai sus, moşie de baştină şi ohabnică, feciorilor, nepoţilor şi tuturor moştenitorilor lui şi de către nimeni să nu se clătească, după zisa Domniei mele. Iată dar şi mărturii am pus Domnia mea: Pan Hrizea Vel Ban al Craiovei, , i pan Gligorie Vel Logofăt, i pan Radul Vel Vistier, i pan Radul Vel' Spătar, i pan Vasile Vel Stolnic, i pan Buzinca Vel Comis, i pan Vucina Vel Paharnic, i Coslandin Vel Postelnic. Şi ispravnic Simeon Vtori Logofăt. Am scris eu Pârvul cu învăţătura lui Dumitru Logofătul cel mic, la Buzău". „Acest izvod s’au tălmăcit pe limba rumânească întocmai după hrisovul cel slovenesc, la şcoala mănăstirii Colţei 1800, Septemvrie 12. s) Az Chiriţă das- călul slovenesc". Dacă Ivaşcul Vel Vornicul din hrisovul acesta nu se poate deo- sebi, — fiind acelaş Bălean, — de Ivaşco biv. Vel Vornic'din hrisovul dela 1627 citat mai sus, în schimb Fiera sau Hiera Logofătul din ambele hrisoave nu se pot confundă: în primul are ca fecior pe Stroe Spă- tarul, un Leurdean, ’iar în celălalt, fecior este Papa Logofătul, un Grecian. Astfel stând lucrurile, atuncea ne întrebăm: pe ce temeiu se afirmă că „dela el pleacă Stroe Spătarul, un fiu, Uriil sau Udrişte, Radu etc.?“ Pentru ce n’ar plecă din Papa Logofătul, Uriil sau Udrişte, Radul etc.? Documentele noastre sunt cu mult mai precise: din Radul Postelnicul Năsturel ot Fierăşti, pleacă trei fii şi o fată : Şerban I-iu, Căzan Il-lea, Udrişte II-lea vt. Logăfătul şi Doamna Elena a lui Matei Basarab; iar din Uriil, Oreste sau Udrişte pleacă Radul al II-lea sau Radul- Toma, etc. (Mateiu, fratele mai mare al lui Radu- Toma, fiind mort încă tânăr). www.dacoromanica.ro 22 GENERAL P. V. NĂSTUREL Pâtraşcu Voevod (1553—57). i-a = Votca sora lui Neagoe Spănacia fata strămoş, lui jup. Ivaşca Vel Vom. 2-a = Teodora Maria = Dragomir Vistierul Radu Poştei. Bidirinlf stăpâneşte la 1569 Drăgoeştii pe care împreună cu { mătuşi-sa Neacsa Logofăteasa din Drăgoesti o vinde = Mana Corbeanca { iuj Dobromir Banul. ' ot Clăteşti, sora lui Vintilă Vornicnl Corbeanul (trăiâ la 1622). ' = Maria Teodosie ot Corbi Log. st Vel Ban = Maria fata Predii Ban Buzescu Negoiţâ Poştei. (Log.) 1657 = . . . . 1627 Maria f 1628 (lehuzie) = Udrişte Vt. Logof. Năsturel Preda Spăt. Alesandra Drăgbici Vintilă Ban. Dumitraşco Mateiaş Poştei. ot Ceptu- =l)răgoi Căp. Slujerul = Ilinca ' f I®45 tânăr de roaia Fălcoianu = X . . Cantacuzino ani 17 i657 Papa Ceauş Vintilă Post. Mihai Spăt. Costandin Spăt. Am zis că, la aceeaş epocă, cam de aceeaş vârstă erau şi Fiera biv. Vel Logofătul şi Radul Postelnicul Năsturel ot Fierăşti. Fiera se află ca Vel Logofăt în divanul lui Alesandru Vodă din 28 Octomvrie 7137 (1628); prin urmare, era un bărbat matur. Dela 1616 la 1625 aflăm pe un diac învăţat care scrie hrisoave şi se iscăleşte Şerban Logofătul ot Hiereşt[i), acesta este fiul lui Radul Postelnicul Năsturel ot Hierăşt(i); deci Radul şi Fiera, cumpănind după copii lor, au cam a- ceeaş vârstă. Invers. La 10 Aprilie 7141 (1633) în Divanul lui Matei Basarab Radul Năsturel este Vel Logofăt şi ca diac aflăm pe Stroe Logofătul sin Fier ăi Logofătul adică un bătrân şi un tânăr! Imperechierile acestea sunt de natură a da cea mai formală desminţire opiniunii după care vreun Fiera Logofătul ar fi începătorul Năsţurelilor: tatăl lui Radu vel. Logof. Năsturel, în speţă. Documentul Academiei Române 119/LXIX la care suntem trimişi ne arată că la 21 Maiu 7185 (1677), Radul Năsturel era Vel Ban în *) *) A se vedea într'un viitor studiu la : Radul I-iu Năsturel. www.dacoromanica.ro ORIGINEA BOERILOR NĂSTURELI 23 divanul lui Duca Vodă, acest Radu Năsturel, noi l-am aflat 0 în dre- gătorie de Vel Ban încă dela Septemvrie 7183 (1674) urmând lui Chirca Banul. în fine, spre a termină cu acest alineat, ne rămâne să cercetăm cu privire la Costachi, izvorul la care suntem trimeşi: 2) Din capul locului constatăm că acest Costachi trăeşte in secolul al XlX-lea: el se află la „Râmnic, 12 Iulie 1822". Nu este dar Ba* *) nul Constantin Năsturel Fierăscul din secolul al XVlU-lea; el nu este decât viitorul General Ban Constantin Năsturel Herăscul, care, la 1822, eră Căminar şi este în trecere pe la Râmnicul Vâlcei în be- jenie: „Hristache Mănc(iu)lescu, dă chitanţă lui Vasile Lodormăny că a primit dela el o călească. Fiindcă dumnealui Căminarul Costache Herăscu, la plecarea dumni-sale de aci la Braşov, din pricina ja- burilor ce întrebuinţâ apostaţii asupra tuturora boierilor şi neguţă- torilor, au lăsat în curtea Bărăţiei o călească şi două perechi ha- „muri." > In condica No. 2 a Mitropolii din Bucureşti la pagina 193 mai aflăm pe un Costandin sin Matei Herescu care împreună cu Mano- lache Vel Clucer, cu Sava biv. Vtori Portar cu Preda Frujinescu, Petre Chibzuială şi Vasilie Căpitan ot Pod(ul)-Pitarului dau carte de hotărnicie schitului răposatului Cernica biv. Vel Vornic pentru moşia Lămoteştii-de-sus din jud. Ilfov. Hotărnicia şi actul este din 7230=1721- 2. Acest' Costandin, diferit de Costachi din 1822, nu se poate confunda cu contimporanul său Constantin Năsturel de oarece acesta este sin Şerban Năsturel. Trecând peste al treilea alineat, ne oprim la cel de al patrulea Acest d’al patrulea alineat zice: „Radu, zeat Urăil feciorul lui „ Udrişte Logofătul Năsturel ot Fierăşti, până ce ajunse la Serdărie, pe „la 1672 (Bănia-i veni la sfârşit), stătu multă vreme ca al doilea Lo- „gofăt, alcătuitorul de hrisoave muntean La 1679 el însă terminase „cariera, fiind biv.- vel. Ban : Şerban Cantacuzino îl sili să lase cevâ „din ce căpătase dela Duca". Zeat= ginere, ne arată pe Radu sub două ipostase: el este şi ginere şi fecior lui Urăil, Udrişte Logofătul Năsturel ot Fierăşti. afară numai dacă Urăil n’o fi unul şi Udrişte altul, Fiind-că, însă, la „Zeat Urăil“ ni se indică un isvor în sprijin 8), mergem la acel *) Arh. Statului. Condica No. 1 M-rea Hurezi pag. 543 bis. V. mai departe Radul Il-lea, într’un studiu viitor. *) Studii şi doc., I-II p. 461, No. XXI. s) Doc, Cant., p. 96, No. XXXV. www.dacoromanica.ro 24 GENERAL P. V. NĂSTUREL isvor şi aflăm că: La 2j Iunie 7180 (1672), Elina ce am fost jupâ- neasa răposatului Costandin Cantacuzino biv. Vel Post., împreună cu feciorii miei, Costandin, Mihai, Matei, Iordache, dă un zapis lui Radu Ştirbeiu că-i a vândut satul Cănănăul, etc. „Semnează: Elina Post., Costandin C., Mihai C., Matei C-, „Iordache C., Vintilă Vel Ban, Neagoe Săcuianul Vel Vornic, Ivaşco „Vel Logof,, Hriza Vel Vistier, Curuia Vel Paharnic, Badul Zeat „Urăil Vel Serdar, Radu CocorăsculVeX Medelnicer, Vlăcul biv. Pa- „ harnic, Preda Vel Stolnic, Matei Vel Comis Golescul, Papa Vel „Sluj.,-Vel Pitar, Matei Vt. Postelnic Filipescul, Costandin Paharnic, „Brăncoveanul, Pătraşco Vel Căpitan, Bucşanul, Dumitraşco Vel Agă. „Papa Vistier, Vintdă Armaş. (Bibi. Ac. Rom., 157 XLIV)'1. Acest isvor nu ne spune că Radu Zeat Urăil Vel Serdar este feciorul lui Udriste Năsturel ot Herăşti, care în adevăr a avut şi el un fecior „Radul". Dar pentru Udrişte Năsturel ni se indică iarăş un isvor (ibid., p. 240) unde citim: „La i-iu August 7168 (1660), Radul Spătarul, feciorul lui Udrişte Logofătul Năsturel ot Fierăşti dă zapis dumisale Costandin Cantacuzino biv. Postelnic, că au fost cumpărat doamna lui Matei Vodă, Doamna Elina, mătuşe-mea, satul Pietrile ot sud Vlaşca etc., etc.". Acest isvor ne spune că Radu Spătarul, (nu Vel Ser darul Zeat Urăil), este fiul lui Udrişte,Năstu- rel ot Fierăşti, ceeace este adevărat. Deci şi acî, ca şi mai sus, la Costachi, se face o confusiune, justificată în parte, prin dregâtoria de Vel Serdar în care se afla Radul Năsturel la 1672 şi 1673 şi prin posibilitatea ca Urăil să fie un personagiu deosebit de Udrişte ' şi deci să poată fi socrul lui Radul Năsturel. Din documente însă nu aflăm nici aşa cevâ. Mai departe, ni se afirmă că „Bănia îi vine lui Radu la sfârşit". Evident, de oare-ce era ultima treaptă a boerilor de atunci; dâr ni se indică şi anul 1679 ca sfârşit „al carierii", fiind biv. Vel Ban. Şi spre a probă acestea, suntem trimeşi iarăş la ibid., pp. 247-8, No. XV La locul indicat în Doc. Cantacuzineşti găsim în adevăr, că „la „17 Mai 7187 (1679) Radul biv Vel Ban, feciorul lui Udrişte Lo- „gof. Năsturel din Fierăşti, vinde Pietrile lui Şerban Vodă. Deci, „atuncea etc. etc." Noi însă aflăm la 26 Septemvrie 7188 (i6r]g) pe Radul Năsturel ca Vel Ban în divanul lui Şerban Cantacuzino, şi stă în dregătorie până la 28 August 1684, când îl înlocueşte Barbul Mile scul.' Revine iarăş ca Vel Ban, în activitate de serviciu, cum am zice astăzi, la 1686 etc. etc. Bănia i-a venit lui Radu pe la 1674 sub Duca Vodă, după cum ne arată documentele. Că Şerban Vodă va fi silit pe Radul Năsturel www.dacoromanica.ro ORIGINEA BOERILOR NĂSTURELI 25 „să lase ceva din ceiace căpătase dela Duca'*, se prea poate. Am fi fost însă curioşi să ştim ce căpătase, ce a lasat, şi cui a lasat acel ceva Radul Năsturel ? Ne oprim aci, fără a mai analiza restul opiniunei emise în „Studii şi Documenteu fiindcă am analizat deja aceleaşi aserţiuni in opiniunea Generalului Ban Mihai Cantacuzino. Prin urmare, nu putem primi nici părerea d-lui profesor N. Iorga. Acest refuz al nostru se va mai justifica şi prin cele ce vom arăta într’un alt studiu .ce se va publica în numărul viitor. General P. V. NĂSTUREL. www.dacoromanica.ro ÎNCEPUTURILE CEASORNICĂRIEI IN MOLDOVA. Din numeroasele extracte din documentele pe cari le-am citit, şi cari nu sunt decât în mică parte sistematizate, public aici cele găsite relativ la ceasornice şi ceasornicari, cari formează o mică pagină din istoria civilizaţiunii noastre. ' Orologiile pentru edificie sunt de mult cunoscute în Europa, pe când ceasornicele de buzunar apar abiâ pe la sfârşitul veacului al XV-lea. In veacul următor ele încep să se răspândească în toată Europa, şi de bună seamă vor fi ajuns şi în Polonia, ţară foarte înaintată pe acele vremi. Germania, şi in special oraşul Ntlremberg, produceau chiar în prima jumătate a veacului al XV I-lea multe ceasornice, cari fiindcă aveau formă de ouă se numeau Ouă de Ntlremberg. Credinţa noastră e că primele ceasornice cunoscute de Moldoveni sunt cea- sornicele cele germane, văzute la Polonezi. Nu putem şti când au fost introduse ceasornicele în Moldova pentru prima oară şi de cine au fost introduse. E însă probabil că în a doua jumătate a veacului al XVI-lea, fraţii Lupu şi Simion Stroici, Nistor Ureche, fraţii Vasile, Ştefan şi Nicoară Prăjescu, pre- cum şi fraţii Toader, Eremia şi Simion Movilă, cari s’au adăpat la cultura poloneză, au cunoscut ceasornicele, şi unii dintr’înşii, dacă nu chiar toţi, vor fi avut ceasornice în casa lor. Studiind în Po- lonia şi deprinzându-se cu acest mod înlesnicios de socotire a tim- pului, fără îndoială că nu vor fi lipsit a-şi cumpără câte un ceas, care nu puteâ fi mai scump, şi oricum eră mai trebuincios decât multe scule şi podoabe ce se purtau pe acele timpuri. In orice caz la sfârşitul celei dintâi jumătăţi a veacului al XVII-lea, ceasornicele erau nu numai cunoscute, dar chiar răspândite la noi, fiindcă vedem ceasornicari stabilindu-se în Moldova pe acele vremi. Pentru doi ceasornicari din capitala Moldovei, avem cunoştinţe www.dacoromanica.ro Începuturile ceasornicăriei In moldova 27 sigure. Unul erâ Neamţ, se numiâ Petre, şi se pare că a venit cel dintâiu în Moldova, celalt erâ Francez, se numiâ Gaspar Caillâ sau Callie, şi a venit, credem, cevâ mai târziu. Pentru ca doi ceasornicari să s’e stabilească în Iaşi, trebue ca ceasornicele să fi fost dejâ cunoscute, şi boierii cei mari să aibă cea- sornice. Cei doi ceasornicari nu puteau să trăiască decât din vân- zarea şi dregerea ceasoarnicelor, şi negreşit că, dacă ceasornicele n’ar fi fost relativ cunoscute şi răspândite printre boeri, nu doi, ci nici chiar unul singur n’ar fi putut să trăiască din meseria sa. Vedem însă, că după Petre, Neamţul, care credem că a venit întâiu, mai soseşte şi ceasornicarul francez Gaspar Caille, care se stabileşte în Iaşi. Ce e drept, afacerile Francezului, după cum vom vedea mai pe urmă, nu mergeau tocmai bine, dar lucrul nu e de mirat. Probabil că Petre Neamţul stabilindu-se mai înainte căpătase încrederea restrânsei clientele pentru acest articol, aşâ în cât noul venit n’a putut să-l con- cureze cu succes în ceasornicărie, meşteşug în care, pe acele vremi, Nemţii continuau să fie superiori Francezilor. Când au venit cei doi ceasornicari în Moldova? E greu de precizat. Un document fără dată, care insă pare scris către 1750, spune că în 15 Iulie 1646 (7154), Petre ceasornicarul a cumpărat un loc de case în Iaşi, pe care l’a dat zestre fetii sale măritată cu Buzne 1). Din acest document se poate deduce că, Petre ceasornicarul venise mai de mult în Iaşi, căci nu e probabil că el să-şi fi cumpărat casă, şi să se fi statornicit în Iaşi, cţacă n’ar fi văzut că poate să-şi câştige existenţa cu meşteşugul lui. El trebue să fi trăit cel puţin câtvâ timp în Iaşi, şezând în case cu chirie, şi în urmă, văzând că comer- ciul său îi merge bine, se va fi hotârit să-şi cumpere case de veci în capitala Moldovei. • Petre ceasornicarul s’a romanizat prin urmaşii lui, şi, dovadă că trebile lui au mers bine, este că el s’a încuscrit cu boierii, având ginere pe Ionaşcu Clucerul. Documentul nedatat, pe care l-am citat, vorbeşte de Constantin Cămărasul de lumini, fiu lui Ionascu Clucerul, nepot lui Petre ceasornicarul, care cumpărase locul de case în Iaşi, în 15 Iulie 1646. Dacă acest Ionaşcu Clucerul, nu e Ionaşcu Buzne, Petre ceasornicarul a mai avut un ginere Buzne, şi el tot boer. Cre- dinţa noastră însă, este că Buzne ginerile lui Petre ceasornicarul, este identic cu Ionaşcu Clucerul. ’ Afară de documentul postum şi fără dată, am mai găsit încă unul datat din timpul vieţii, care pomeneşte pe Petre ceasornicarul *) S-tu Spiridon, Iaşi. Doc. Grig. Carp. X. www.dacoromanica.ro 28 I. TANOVICEANU şi-i spune şi naţiunea. Intre mărturii dintr’un act de vânzare din 9 Fevruarie 1662 (7170), figurează şi „Petre Neamţu ceasornicarii" 1). Acest document nu numai că arată originea primului ceasorni- car din Moldova, pe care-1 cunoaştem, dar chiar ne dovedeşte că el a stat mult timp în Iaşi, de oarece îl găsim ca martur, 17 ani după ce cumpărase o casă în acel oraş. Şi e multă probabilitate, că el a murit în ţara în care şi-a petrecut o bună parte a vieţii, şi în care îşi măritase fata. ' Se poate chiar ca Petre ceasornicarul să fi avut şi un fiu, căci două documente, unul din 15 Nov. 1693 (7202) şi altul din 6 Apr. 1696 (7204) vorbesc de judecata între Vas. Vârnav şi Cluceroaia lui Ionaşcu, şi fratele ei Toader pentru un vad de moară 2). Dacă aceasta Cluceroaia lui Ionaşcu, e soţia lui Ionaşcu Clucerul ginerele lui Pe- tre ceasoanicarul, care Ionaşcu Clucerul a trăit între anii 1685—1690, atunci de sigur că ea e fata lui Petfe ceasornicarul, iar’ fratele ei Toader, e fiul lui Petre ceasornicarul românizat în a doua generaţiune. Trecem la cel de al doilea ceasornicar din Iaşi. Cel dintâiu document, care vorbeşte de el, datează abia din 15 Martie 1670 (7178), însă din el se vede că Gaspar Caille sau Callie, eră de mult timp venit în ţară, căci, după cum glăsueşte documentul, „Gaşpar Franţuzul ceasornicar şi femeia lui Irina şi fata lor Măgdă- lină vând o casă gata cu dughene făcute 3)“. De oarece Gaşpar cea- sornicarul vinde o casă in 1670, probabil că o cumpărase cu câţiva ani înainte, şi iarăş e probabil că el nu cumpărase casă, pentru a se statornici în Iaşi, decât după ce exercitase câtva timp comerciul său. Prin urmare putem afirmă că ceasornicarul francez e venit în Iaşi între anii 1650—1665, poate chiar mai înainte. Vânzarea din 1670 nu pare că provenea din cauza că mergeau rău afacerile lui Gaspar Caille, din potrivă, se pare că mergându-i bine, el a voit să cumpere un alt imobil mai de preţ pe strada prin- cipală. • în adevăr, în anul următor 1 Iulie 1671 (7179) „Gaspar Callie s) ceasornicarul Franţuzul", cumpără un loc în Iaşi/pe Uliţa Mare, lângă Mitropolie, dela Iorga, fiul lui Isaia pivnicerul cu 180 lei bătuţi 4) sumă destul de însemnată pe acele vremi. Poziţia noului imobil eră din cele mai bune, căci Uliţa Mare eră actuala stradă Ştefan-cel-Mare, şi pe atunci ca şi astăzi, una din cele mai însemnate, dacă nu chiar cea dintâiu a laşului. ‘) Arh. Stat., Buc., Cetăţuia I, 5. 2) E. Varnav, Şopăceşti, V. 15 şi 16. 3) Arh. Stat., Buc., Cetăţuia XV. 1. 4) Erbiceanu, Ist. Mitr. Moldovei, Anexa I, p.'a şi 3. www.dacoromanica.ro ÎNCEPUTURILE CEASORNICĂRIEI IN MOLDOVA 29 Din nenorocire însă pentru dânsul, Gaşpar n a putut păstra mult timp locul ce cumpărase, căci cinci ani mai târziu, In 20 luliu 1676 (7184), Gaşpar Caille franţuz ceasornicar, vinde casa din Iaşi, pe Uliţa Mare lui Popa Ursul, cu 150 lei, adică cu 30 lei mai eftin decât o cumpărase J). De sigur că de astă dată, afacerile nu mergeau bine ceasorni- carului francez. ' De altmintrelea trebue să spunem că, ceasornicele erau foarte scumpe pe acele vremi, cel puţin acelea ale Domnitorilor. Intr’o so- coteală a vistieriei lui Gh. Ştefan-Vodă, din Iunie 1654 (7162), se spune că s’au dat 133 ughi şi 7 patr., adică 200 taleri ceasornica- rului * 2 3). Ce e drept documentul nu spune dacă suma erâ dată pentru cumpărarea unui singur ceasornic, or pentru mai multe, şi chiar, poate, pentru reparaţiuni. In orice caz suma de 200 lei, erâ enormă, căci cu acest preţ se puteâ cumpără pe atunci o moşie. Mai târziu, pe la 1685, preţul ceasornicelor nu erâ mare, şi ele ajunsese să fie purtate de boerii mici. Intr’un document din 29 Apr. 1685 (7193) se preţueşte un cal al lui Ion Stroescul biv veljitnicer, 80 lei, iar ceasornicul lui drept 50 lei s). Se vede că pe acele vremi ceasornicele ajunsese destul de răs- pândite printre boeri, căci biv vel jitnicerul Ion Stroescul erâ un boer mic şi cu casă grea. Tatăl său, Lupu Stroescul, fusese vornic de poartă, şi a avut 6 copii, el însuş aveâ trei fete şi 12 nepoţi de fată 4). Pe lângă aceasta, Ion Stroescul datora şi suma enormă pe acele vremi, de 1000 lei la Toma neguţătorul, pentru care plăteâ dobândă de 10—12 lei pe an la 600 lei B). Prin urmare, dacă jitnicerul Ion Stroescul purtâ ceasornic înainte de 1685, putem afirmâ cu multă probabilitate că ceasornicele erau deştul de răspândite prin luxoasa boerime moldoveană de pe acele vremi. Tot pe acele vremi încep, după cât ştim noi, primele însemnări de date în cari se arată şi ceasul. Intr’o preţioasă condică de familie, pe care ne-a comunicat-o d. I. B. Cantacuzino, am găsit următoarele însemnări ale vtori logofătului Ion Cantacuzino, fiul lui Xeodoraşcu lordache Vistierul, nepotul lui Iordache Vistierul cel Bătrân °). ') Arch. Soc. ştiinţifice şi lit., Iaşi, IV, 437. 2) Condica Mavrocordat, p. 634—635, Acad. Rom., Cond, 237, public, şi de N. Iorga, Studii şi documente, IV, 265. 3) Acad. Rom., III, 209. 4) Acad. Rom., II, documentele 199, 203, 234 şi 245. 6) Doc. din 1 Sept. 1684 (7193), Acad. Rom., VIII, 187. B) Ion Cantacuzino-, vt. log. mort tânăr. Vezi inscripţia de pe mormântul lui în Melhisedec, Notiţe istor., Bucureşti, 1885, p. 120. www.dacoromanica.ro 30 I. TANOVICEANU „Leat 7196 luna Mai 18. Domnu vodă Ioan Constantin vvod. Din mila Domnului nostru Isus Hristos s’au născut fiiul nostru Ior- daqhe, Vineri la 8 ceasuri din ză, în zăoa de Sft. mucenic Teodor, în tărg în Trotuş, să să ştie". Acesta e renumitul prin avuţie şi mândrie Iordache Cantacuzino Deleanul, care a fost logofăt mare între anii 1748 şi 1753. Mai departe, condica urmează: „7197 luna Iulie 10. Domn Ioan Costandin vvod. Din mila lui Dumnezeu, s'au născut fiiul nostru Şărban, Mercuri la 2 ceasuri şi jumătate de zi, în ziua de 45 mucenici din Nicopoli, în sat în Români, să se ştie". Pentru al treilea copil, Toader, tatăl cronicarului Ioan Cânta, însemnarea e făcută după obiceiul vechiu, spunânduse că e născut „în faptu ziui in ziua de Sftul părinte Chiriac", ceeace dovedeşte că în- semnarea cu ceasurile nu erâ veche, şi nu intrase încă definitiv în obiceiurile boerilor. In orice caz, se pare că femeile nu purtau încă ceasornice pe acele timpuri, căci, după cât ne aducem aminte, în nici una din foile de zestre din secolul al XVII-lea nu se pomeneşte de vreun ceasornic dat de zestre. Şi toluş în foile de zestre ale fetelor bogăte se cuprindeau foarte multe scule, după cum se poate vedea din alăturata listă de sculele ,cari sunt date de zestre de Toderaşco Cantacuzin vel vistier fetei sale Catrina în 30 Iunie 7186 (1678), la căsătoria ei cu Vasilie fiul Hatm. Gavriliţă Costache: „Odoare ce i-am dat: 12 şăruri mărgăritară mare 38 masca! 10 lei—380 lei fac. 1 lanţ de aur 270 dramuri. 1 salbă de 76 ug. câte 2 şi 4 ug., câte 3 şi 2 ug. câte de 10 şi una ug.de 30. 1 left mare cu izmaragduri şi cu lanţujăl.......................320 le; 1 left mai mic cu un zamfir mare................................120 „ 1 păreche brăţări de Braşău pe 40 ug. aur iară lucrul. 1 inel cu diamant ce s'au dat la logodnă.......................150 „ 1 inel cu trei diamanturi. _ 1 inel cu diamante mic gropi....................................50 „ 1 inel cu diamant In muchi......................................50 „ 1 inel cu zamfir albastru..........■ . . . .,..................70 „ 1 inel cu rubin în 4 muchi.......................................60 •„ 1 inel cu balaş mare.............................................5° » 1 inel cu balaş mai mic. . ■.............,. . -.............2° » 2 inele bătute de 12 ug. de aur 1 păreche sârji cu izmaragduri mari .............................3°° le* 1 păreche sarji cu 3 picioare mărgăritari şi cu rubin............20 „ 1 gherdan de coral cu 7 ug. de aur. 1 gherdan tij coral cu 8 bulbuci de aur. www.dacoromanica.ro Începuturile ceasornicăriei In moldova 31 i cununi de aur cu izmaragd peste tot şi cu mărgăritare .... 300 lei 1. ciapsă cu mărgăritari. 1 ciapsă cu ţănta de argint poliită. 24 linguri de argint poliite pe 2 locuri: 564 dramuri. 2 cuboace poliite, 632 dramuri. 1 căţue poliită. 146 dramuri. plo'scuţă de apă de trandafir poliită şi cu torcosu peste tot . . . 25 lei. 1 talger supt ploscuţă cu flori poliite 146 dramuri. 4 piuliţe de Braşău poliite din lăuntru 210 dramuri". Chiar 50 de ani mai târziu, în 1730 (7238), când log. lord. Can- tacuzino Deleanu mărită pe fiica lui Bălaşa cu Aristarh Hrisoscoleo vel comis, el îi dă de zestre o mulţime de scule, pe cari le preţueşte la suma destul de însemnată pe acele vremi de 3304 lei; în lunga listă de scule se văd 15 şiraguri de mărgăritare, 4 perechi dărji, 12 inele şi alte multe scule, însă nici un ceasornic. In veacul al XVIII-lea ceasornicele trebue să fi fost foarte răs- pândite in Moldova, de oarece se găsesc însemnări cu ceasul făcute de boeri mici. In 1749 (7257) Aug. 29, biv vtori jitnicerul Toader Carp, scriind diata lui Sandul ce a fost armaş, spune că a scris-o „sara la tr'ei ceasuri din noapte 1)“. In 1797 Iunie 19. Vas. Timuş spune că „Gioi sara la un cias din noapte a dat piatra de 4 dramuri *)“. O altă însemnare făcută cu ceasul de un boer mic, care însă ajunge mai târziu să fie Domn al terii, este cea următoare : „1796 Mart 7 ziua Dumineca, ca pi la / ciasuri di dimineaţa, mergând Mitropolitul Iacov la Curte după obiceiu ca să 'fie la ţără- monia cafelii şi suindu-să pe scara Curţii, acolo la scară un calic anume Toader Chiribou puţintel au dat cu cuţăt şi l-au înjunghet la stinghi din driapta pe Presfinţiia sa, însă nu l'au omorît. S’au tâm- plat primejdia aciasta în zilele prea luminatului Domn Mării Sale Ali- xandru Ion Calimach, şi am însămnat eu ca un lucru ce păr’acum nu s’au întâmplat în pământul Moldovii. Ion Sturza treti postel- nic 3)“. In fine, spre a termină, vom spune că unul din cele dintâi ceasornice publice, dacă nu chiar cel dintâiu, care s’a adus în Moldova este cel dela Sfântul Spiridon din Iaşi. In condica veniturilor pe anii 1801—1802, se găseşte următoarea însemnare : „Lei 945 ceasornicul *) Sftu Spirid., Doc. Grig. Carp., III, 2. ’) Sftu Spiridon, Hriţeni, III, 46. s) Colecţia General Pencovici, T. I, f. 23, (Actualmente la Academie). www.dacoromanica.ro 32 I. TANOVICEANU ce s’au adus dela Viena“. Tot acolo se spune că aşezarea ceasorni- cului a costat 52 lei, iar 15 lei s’au plătit ceasornicarului *). Se pare dar, din documentele pe cari le cunoaştem până astăzi, că primul ceasornicar care s'a stabilit în Moldova a fost un Neamţ, Petre ceasornicarul, şi că primul orologiu public din Moldova a fost acel dela Sfântul Spiridon, adus la 1801 dela Viena, şi instalat pro-- babil tot de un Neamţ, trimis dela Viena. I. TANOVICEANU. ') Sftu Spir., Cond. venit., voi. II. www.dacoromanica.ro JURNALE INEDITE ALE OBŞTEŞTEI EXTRAORDINARE ADUNĂRI DE REVIZIE A REGULAMENTULUI ORGANIC AL MOLDOVEI. Lucrările Adunării extraordinare de revizie a Regulamentului or- ganic al Moldovei — spre deosebire de acele ale Adunării de revizie muntene — erau până acum prea puţin cunoscute. Intr’adevăr, în Ana- lele parlamentare *) nu s’au publicat decât jurnalele şedinţelor acelei adunări dela 8 şi 9 Maiu, 5 August, 12, 14 şi 20 Octomvrie 1831. Procesele verbale ale şedinţelor■, ce posedăm,— zice R. Rosetti2) — nu reproduc nimic din desbateri, nu ştim, deci, nimic despre dis- cuţiunile urmate. întâmplarea a vrut să dăm de urma acelor procese-verbale în manuscrisul No. 1253 rom., păstrat Ia Academia Română s) şi inti- tulat: Perilipsis de pe toate jurnalurile încheiate in obşteasca extraordi- nară adunare chiemată întru revizuirea regulamentului organic al Moldovei, cătră cari jurnaluri sunt alăturate şi toate amendameniurile primite de către E. Sa Domnul deplin împuternicitul . ... precum şi alte hârtii atingătoare de lucrare acei adunări. în Iaşi, la anul i8ji. * * * Ştiut este că Adunarea extraordinară de revizie a Regulamen- tului organic al Moldovei s’a deschis la 8 Maiu 1831 *). Ea erâ com- pusă din membrii divanului executiv şi ai divanului judiciar, din mem- ‘) Voi. I, partea 2-a. *) Pământul, sătenii şi stăpânii in Moldova, Buc. Socec, i9°7i h 4°9- 3) Pe prima foaie e scris: din biblioteca mea dela Rotopăneşti, 1852, N. Istrati. 'l) Analele parlamentare ale României, voi. 1, partea a-a, p. 3. 8 www.dacoromanica.ro 34 I. C. FILITTI brii extraordinari (înaltul cler şi boeri desemnaţi de Kisseleff) şi din deputaţii judeţelor. In aceasta adunare, cu totul aristrocraticâ, boerii de treapta în- tâi erau în număr covârşitor, spre marea nemulţumire a boerilor mai mărunţi cari nu lipsiseră a se plânge şi mai nainte de rolul se- cundar ce li se acordă în conducerea trebilor ţerii1). In discursul de deschidere a Adunării — citit de N. Canta — Kis- seleff făcu aluziune la acele nemulţumiri şi plângeri, arâtându-şi pă- rerea de rău că sau găsit oameni destul de duşmani ţării lor pentru a căută din motive de interes personal să împiedice introducerea îm- bunătăţirilor proiectate . - . 2). , Adunarea Moldovei, în răspunsul ei, fâgădueşte că va lucră în- tr’un acord unanim la desăvârşirea operei de reforme. Să examinăm, dar, ce lumină nouă aruncă manuscrisul de care ne ocupăm asupra modului cum boerimea Moldovei a întâmpinat pro- iectele ce i se prezintau de către guvernul provizoriu rusesc şi întru cât şi-a ţinut făgăduinţa dată de a lucră într’un acord unanim la rea- lizarea lor. I. Dacă manuscrisul în chestiune cuprinde toate jurnalele şedin- ţelor Adunării de revizie, el nu cuprinde, însă, şi toate amendamen- tele propuse. Din faptul că foi albe urmează mai multora din jurnale se poate deduce că intenţiunea celui ce a copiat manuscrisul eră de a însoţi fiecare jurnal de anexele respective, dar că timpul i-a lipsit pentru a-şi sfârşi lucrarea. Jurnalele înşişi sunt puţin interesante, fiind extrem de laconice. Demn de însemnat este că in treacăt doar se pomeneşte în ele că s’a desbătut capitolul III din regulament, relativ la finans, capitol de seamă de oarece în el se cuprindeau şi nouăle dispoziţiuni privitoare la raporturile dintre proprietari şi sătenis), dispoziţiuni pe cari pri- vilegiaţii din ambele principate, dar mai ales ai Moldovei, le-au pri- mit cu atâta greutate. Este dar de regretat că asupra acestui punct atât de însemnat, manuscrisul dela Rotopăneşti nu ne permite să in- trăm în mai multe amănunte. Următorul ofis cu No. 106, al lui Kisseleff către vice-preşedin- tele Minciaky, ofis citit în şedinţa dela 22 Maiu (a g-a) merită să fie * *) A. Papadopol-Calimah, In darea de seamă asupra lucrării lui Zabloţkii despre Generalul Pavel Kisseleff,, în Analele Acad. Rom. seria II, voi. IX, p. 95. *) Analele ■parlamentare, 1. c., p. 75. s) Analele parlamentare, voi. I, partea 2-a, p. 107. www.dacoromanica.ro JURNALE INEDITE 35 reprodus în întregime pentru că arată rezistenţa opusă de boierii Moldovei reformelor ce se atingeau de privilegiile lor. Domnul mieu, La ştiinţa mea au agiuns că oareşcare mâdulări a obştii Adunări ecstraor- dinare, în prilejul | debataţiei scutelnicilor, au pus înainte deosăbite ceriri asupra Fol. 59 ' driturilor şi a privileghiei lor ce sânt în fiinţă, şi spre sprijinirea încredinţării lor au adus de dovadă tractaturile de Acherman şi de Andrianopoli. Nevoind a lăsă această pricină fără o lămurită şi hotărltă tălmăcire, vă poftesc, d-le Viţeprezident, a face din partea mea cunoscut Adunării că scutelnicii sau privilighieţii ne putând mai mult fi în fiinţă din ciasul ce înalta Poartă au priimit ceririle curţii Roşiei de a să lipădă de havalele care însărcinâ pe ţară, şi că pe de altă parte, catahrisurile ce se făcusă în multe rânduri vădite, au dat pricină după cerirea curţii Roşiei de a se slobozi haţişăriful dela anii 1802, şi că în sfârşit între | asupririle ce s’au Imputat cei mai din urmă Domni (sic), adică catahrisul Fol 60. a desălor boerii, şi de aceasta întnulţitul număr de scutelnici şi alţi privilegheţi, au fost înfăţoşat ca cel mai vătămătoriu pentru toate treptile naţiei, care au dat pricină aşezământurilor cuprinse prin reglament căr(ui)â astăzi se face desbatere. Cât pentru driturile şi privileghiile ţării, eu mă văz îndatorat de a aduce aminte celor ce au pierdut ţinerea de minte că dela închierea tractatului închiet la Cainargic, curtea Roşiei n'au încetat de a le ocroti şi de a închiiă şi alte nouă şi că în vremea ce un crunt războiu au mijlocit de a înturnâ pământului acestuia ceiace el pierdusă de atâtia veacuri, nu s’ar puteâ închipui că curtea Roşiei dărâmă despre o parte ceiace de altă parte dă. Eu nu adresuesc aceste tălmăciri cătră cei bine cugetători, care ştiu a preţul obşteştile interesuri a ţării lor, şi cari depărtează catahrisurile ce sânt folositoare numai unui | interes rău priceput de oareşcare persoane în parte. Fol 60 v Eu le adresuesc către aceia cari rătăciţi prin amăgitoare îndemnuri, vin cu bună credinţă a apără şi a propune nişte acturi ce ar împiedică îmbunătăţirile care pământul le nădăjdueşte şi de care voitori de rău să îngrozăsc. # In sfârşit, pentru a se puteâ cumpăni după preţul cel adevărat apărarea 'Catahrisurilor, de care aicea precum şi pe aiurea o samă de oameni nu să leapădă decât numai cu părere de rău, şi pentru a da nouă dovadă că curtea protectui- toare nu ciarcă şi nu doreşte decât numai folosurile cele bine cumpinite a pă- mântului, vă poftesc ... . de a aduce aminte Adunării că ea au fost chemată de a înfăţoşâ toate amandamenturile şi toate întocmirile ce ar socoti că pot fi folositoare la lucrările comitetului său şi că astăzi tot întru asăminea scopus o îndemn a să înpriinţa de dritul ce i s’au dat | şi a căria înţălepţiune fără îndoială fol 61. că nu va face decât o bună întrebuinţare. * Pentru mai lămurită înţelegere a acestui ofis, reamintim că încă în enstrucţiile ce au primit comitetul din Bucureşti al Reglementului amăndoror Prinţipaturilor dela Ministeria Rosienească în anul 1829 V se spuneâ * *) cât pentru scutelnici, poslujnici, brăslaşi şi slugi lipiţi către slujba boierilor, că împărăteasca Curte nu primeşte nici de cum soco- ’) Analele parlamentare, voi. I, partea 2-a, p. 18. *) Ibid p. 30. www.dacoromanica.ro 36 I. C. FILITTI tinţa revărsată de către cei mai mulţi interesaţi, dar goală de toată dovada, cum că adică acest privileghiu dintru început ar fi fost dat ca o compansasiune . . . dată evgheniei în locul slobozirii ţăranilor vecini1). Chestiunea desfiinţării scutelnicilor şi aceea a raporturilor dintre proprietari şi lucrătorii de pământ erau cele ce mai cu greu puteau fi primite de privilegiaţi. In lipsă de alte mijloace, spre a putea ză- dărnici reformele propuse, deputaţii s’au gândit la sistemul practicat şi în parlamentarismul modern, de a lipsi dela şedinţe. In şedinţa dela 23 Maiu, când trebuiâ să se urmeze cu cercetarea capitalului III despre finans, nu s’au adunat decât 34 de mădulare, aşa că şedinţa a trebuit fi suspendată. In şedinţa următoare, care are loc abia la 27 Maiu, deşi nu sunt prezenţi decât 32 deputaţi, Minciaky dă citire ofisului cu No. 107, din 23 Maiu al lui Kisseleff, prin care se face cunoscut adunării ne- mulţumirea ce aii pricinuit ecselenţei sale neurmarea a unora din mădulare întru neîndeplinirea datoriilor \ lor, din care siasa din 2} Mai n’au putut a fi complet şi totdeodată închipuirea şi îndemnarea pentru vremea viitoare spre curmarea unor asăminea urmări. După citirea acestui ofis s’au aşteptat până la amiază-zi venirea mădularilor lipsă spre a să putea îndeplini no. şi văzând că nu s’au înfăţoşat nici unul, Domnul Viţiprezident au slobozit a să înprăştie şi acele ce s’au aflat faţă. (fol. 65 v). Atât n’a fost de ajuns ; în şedinţa dela 30 Maiu se comunică adu- nării ordinul primit de vice preşedintele Mircovici dela Kisseleff de a pedepsi cu închisoare la o mănăstire, până ce se va isprăvi toată re- vizia reglementului, pe deputatul Gh. Cuza care cu obrăznicie s’au depărtat din oraş fără a-şi lua, în aceasta, voe. II. Am spus că jurnalele cuprinse în manuscrisul de care ne ocu- păm nu pomenesc decât în treacăt de votarea capitolului III din re- gulament, despre finans, care conţineâ şi dispoziţiunile privitoare la raporturile dintre proprietari şi lucrătorii de pământ. Cu câtă neplă- cere au primit proprietarii moldoveni aceste dispoziţiuni se vede din nevoia simţită de Kisseleff de a adresa vicepreşedintelui divanului moldovenesc următorul ofis cu No. 109 din 23 Maiu, care s’a citit în şedinţa adunării de revizie dela 31 Maiu (a 14-a), In acest ofis, Kisse- leff pe deoparte dă de pildă atitudinea adunării muntene, iar pe dealta lasă proprietarilor moldoveni, pentru vremea domniilor pământene ce vor urmă ocupaţiunii ruseşti, speranţa unii sporiri în folosul lor, *) *) Anal. pari. I, a p. 30. www.dacoromanica.ro JURNALE INEDITE 37 Domnul mieu, Seanţa moldovenească a înadins comitetului chiemată fiind de a trece In Fol. 71 v organicescul reglament Îndreptările ministeriale din 27 Noemvrie a trecutului an ') şi de a ţinti tot odată a sa luare aminte, asupra unor amandamenturi atin- gătoare de alte deosăbite legiuiri reglamentariceşti, eu am aflat din raportul ce de curând mi s’au înfăţoşat şi pe care cu cinste 11 alăturez ecfscelenţei] voastre că dumnealor m adulările aceştii săanţă n’au socotit de cuviinţă a primi unile din În- dreptările şi din amandamenturile pomenite, ci Încă au sporit câtevâ alte din nou legiuiri ce li s’au părut folositoare. Eu, fără a mă adâncă mai mult In pricină, mă văd Indatorit,.......de a vă pofti ca să împărtăşiţi extraordinarii adunări de revizie atât lucrarea secţii moldoveneşti a reglimentului cât şi aman|damen- Fol. 73. turile pomenite, din care unele au fost de cătră mine Înfăţoşate, iară altile pro- pusă şi priimite de cătră ecstraordinara adunare a Valahiei, pentru că adunarea moldovenească pliroforisindu-să de cuprinderea lor, să poată a le priimi sau bă, sau a le priface precum starea locului şi obştescul interes al pământului ar cere. Dară o pricină care mai ales trebue adânc luată In băgare de samă de cătră acea adunare de revizie, este fără sminteală driturile şi Îndatoririle cele de âmbe părţile .a proprietarului de moşie şi a lăcuitorilor lucrători de pământ. Pentru aciasta eu nu aş puteâ Îndestul a vă Îndemnă, Domnule, ca să deştepţi toată luarea aminte a adunării asupra aceştii Insămnătoare materii şi asupra deosăbi- telor proecturi atingătoară de aciasta, care veţi av6 prilej ai le Împărtăşi | pentru Fol. 73 v ca pătrunzându-să de mărirea pricinii şi luând In adâncă luare aminte plecare de acum a duhurilor, să poată Intru a sa Inţălepciune să să mărginească In nişte aşezământuri cuviincioasă de a da lăcuitorilor o dovadă precum am zice In fiinţă de uşurarea ce le sigurisăsc aşăzământurile aceste nouă şi In această parte a datoriilor lor şi prin legiuiri cumpănite cu Înţelepciune să poată depărtâ pentru totdeauna pâră şi părere unor turburări şi nenorociri, pe care o stare cam ne- dreaptă şi silnicită fără Îndoială n’ar lipsi de a nu le odrâsll pe vremea viitoare. Aşâ dară, adunare aciasta luând In vremea de faţă măsuri pe care drep- tatea şi Inţălepciunea le-ar binecuvânta, va lăsă a să păstră pentru vremea viitoare putinţa unei sporiri In folosul, proprietarilor şi punereâ ei In lucrare o va lăsă domnului viitoriu, carele Împreună cu obşteasca adunare să va ln|deletnicl de a Foi. 73. o aduce In isprava aceştii alcătuiri fără vreo clătinire şi după măsura fericirii ce pământul ar Îndemnă Înfiinţarea lor. împărtăşind extraordinarii obşteşti adunării de revizie aceste deosăbite puneri Înainte, veţi binevoi,......... a o Inştiinţă că prin aciastă Împărtăşire scopusul meu au fost numai de a Împlini o datorie ce poziţia mea cătră dânsa mă Îndeamnă a face, dară pe de altă parte cu desăvârşire a ei datorie este de a cumpăni priinţele şi toată necuviinţele lipite cătră această pricină şi de a-şi face hotărlrile ei potrivite cu aceasta. Tot în şedinţa dela 31 Maiu s'a comunicat Adunării că din or- dinul lui Kisseleff completul adunării va fi, pentru şedinţele urmă- toare, de 28 mădulari adecă de unul mai mult peste giumătate a 54, totul număr. Opoziţia la reforme nu se manifestă numai în şedinţele Adunării ‘) Lipsesc din manuscris, www.dacoromanica.ro 38 I, C. FILITTI dar şi în diferitele comisiuni pentru alcătuirea deosebitelor proiecte de regulamente, prin trăgăneala lucrărilor. Kisseleff e nevoit să deâ la 3 August un ofis sub No. 145, care se citeşte în şedinţa dela 13 August şi în care preşedintele plenipotenţiar declară că pune răspundere asupra mădularilor acelor comisii pentru toată întârzierea. III Interesante mai sunt şi desbaterile ce s’au urmat cu privire la pedeapsa cu moarte de care se ocupa art. 355 de sub capitolul VIII al Regulamentului. In ofisul cu No. 149, dat din Bucureşti la 17 August 1831, Kisseleff se rostea astfel în această privinţă: Nu poate cineva a tă- gădui că întro pricină atât de însămnătoare precum este oborîrea pe- depsii de moarte (pricină trataristă dar încă nehotarîtă prin ţările cele mai politicite a Europii) nu să cuvine a păşi cu cea mai mare luare aminte. Aşa dară socotesc de cuviinţă a propune alcătuirile următoare care, fără a jigni fiinţa pedepsii de moarte, vă păstră întrun chip lămurit disfiinţarea schingiurilor şi a torturilor adecă a muncilor şi a ciuntirii. ' Cât priveşte însăş pedeapsa cu moarte, Kisseleff se rostea în pomenitele alcătuiri că întrebuinţarea ei se va legiui prin condica cri- minalicească, atuncea când cercetarea aceştii condice să va face de cătră obşteasca \ obicinuită adunare. Până atunci dritul Domnului, de a uşura pedepsăle ar putea fi destul de a depărta întrebuinţarea pedepsei de moarte la toate întâmplările acele ce neapărat nu o ar cere. (FoI1s6IJ6)5i Bine înţeles, aceste propuneri ale deplin împuternicitului se primesc de Adunare, şi anume în şedinţa dela 20 August. Tot cu prilejul discuţiunei capitolului VIII din Regulament, re- lativ la orânduiala judecătorească, se propuseră în adunare amen- damente privitoare la alcătuirea înaltului divan (art. 362 şi 363) ţintind a reduce din puterea judecătorească a Domnului şi a asigura neatârnarea judecătorilor. In pomenitul ofis cu No. 149, Kisseleff înlătură amendamentele tocmai fiindcă ţintesc a da întro laturi pu- terea Domnului care nar mai avea nici o împărtăşire în pricinele judecătoreşti şi s’ar aduce la sângura dregătorie unui vornic de aprozi• Şi Kisseleff adaogă: Orcare ar fi catahrisurile cari au urmat din amestecarea puterii ocărmuitoare cu cea judecătorească, eu soco- ') Lipsesc din manuscris. Ne putem, însă, face o închipuire de ce va fi fost cuprinsul lor, citind Socotinţele lui C. Conachi asupra dispoziţiunilor din instruc- ţiunile dela Petersburg, privitoare la giudecători (Analele parlamentare, voi. I, partea a-a, p. 52). www.dacoromanica.ro JURNALE INEDITE 39 tesc că întro ţară atât de puţin înaintată pe calea politicirii, norodul are încă în şăful lui cel înalt, la pricinile judecătoreşti, o încredinţare mai multă. ‘ Cât priveşte neatârnarea judecătorilor, Kisseleff socoteşte că nu sar putea aşăză decât atuncea când judecătorii rânduiţi pe viaţă ar alcătui un trup deosăbit şi recomendiut de cătră însăş luminarea lor, în vremea când tot atuncea şi dreapta judecată a obştiei norodu- lui luminat prin ispită ar putea fi o închizăşluire temeinică a nemus- trării cugetului judecătorilor. Până atuncea, zice Kisseleff, înrâurirea Domnului la pricinele judecătoreşti ar trebui.... păstrată, însă ea va fi mărginită întru puterea unăi curţi de casasion........care nu va cer- cetă decât cea cu amăruntul urmare a formulilor, fără a se atinge de pricină, (fol. 156 v.). Nici cu acest ofis nu perde Kisseleff prilejul de a se plânge de îndărătnicia Adunării de revizie a Moldovei. Nu voi închiiă, Domnule, sfârşeşte deplin împuternicitul, fără a nu-ţi vorovi asupra acelor ce cu amăruntul aţi bine-voit a-mi împărtăşi pentru caradirul desbate- rilor.... Cu scârbă sunt datoriu a înţălege că să află între mădulările acei adunări oameni îndestul de orbiţi de duhul împărecherilor şi de particularnicul lor interes, spre a să folosi de toate prilejurile care ar putea împiedica întimeierea aşăzămănturilor acestor nouă. In consecinţă, Kisseleff autoriză pe vice-preşedinte să treacă înainte în cazul când, după trei şedinţe, nu s’ar sfârşi desbaterile asupra unei chestiuni. Capitolul III despre finans şi capitolul VIII pentru rânduiala judecătorească se votează în fine, în întregime, la 26 Septemvrie, în a 51-a şedinţă! Căzuse opoziţia, dar... după câteofiseşi câte straşnice intervenţii ale lui Kisseleff! IV. Sfârşim această spicuire din manuscris cu jalba pe care Jidovii din Moldova au adresat-o adunării de revizie a Moldovei, jalbă până acum necunoscută 1). Jidovii cer mai întâi să nu fie lipsiţi de privilegiul ce au avut mai înainte de a putea luă în posăsii moşii boereşti, pentru că cunos- cut este că cu cât mai mulţi sânt muşterei, cu atâta mai mult să sue preţul şi folosul moşiilor. Fără a discută aci principiul economic la care se referau peti- ') In Verax, La Roumanie et Ies Jttifs, Buc. 1903, p. 75, e publicată o altă petiţie a Jidovilor, către guvernul provizoriu, la 24 Ianuarie 1833. www.dacoromanica.ro 40 I. C. FILITTI ţionarii, vom spune numai că acea cerere a lor a fost respinsă, re- venindu-se la dispoziţiunile lui Alexandru Vodă Moruzi, dela 1804 J). Li s’a îngăduit, din contră, ca la căsăpiile după obiceiul vechiu să fie şi ei împărtăşiţi de a putea lua carne cu aseminea preţ ca şi alt norod; ca la velniţele din Moldova să poată lucra şi ei. Li s’a respins însă cererea ca la dările la care să supune no- rodul să fie şi ei puşi fără obijduire după analogia stării Jieşte că- ruia. Sistemul de impunere la care au fost supuşi, nu avem a-1 exa- mina aci. In fine s’a primit ca, de să va aşeza vre-un institut pentru cul- tura norodului, Jidovii să fie şi ei împărtăşiţi din binele obştesc ce izvorăşte din asăminea instituturi. La sfârşitul jălbii lor, Jidovii se mai rugau să fie scăpaţi de jidovul Şaim, hahambaşa în Moldova, care strânge venituri dela naţia jidovească... supt această amăgire că lui i s'ar cădea ca unui rabin a religiei noastre. Acel Şaim fusese întărit hahambaşa prin hrisoave obţinute prin ruşfeturile ce au dat pre tot anul cămăraşului Domnilor ; în conse- cinţă mergea cu Arnăuţi prin târgurile toate de strângeâ venituri, puind pe prostime nişte rânduali de pravile ca un Domn, iar Jidovii fiind închinaţi la cămăraş nu cutezau a se împotrivi. Veniturile adunate, el singur le cheltueşte şi fiind şi fără nici un fel de ştiinţă bieţii oameni trebue să-şi plătească alţi rabini şi pră- vilaşi cari să-i îndrepteze după religia lor, aşa că hăhămia, lui Şaim este de prisos. Cer, dar, Jidovii ca hăhămia să se desfiinţeze cu totul şi veniturile de cari se bucura să fie spre ajutorul celor săraci. Ultima dorinţă a petiţionarilor era ca rabinul să fie împuterni- cit a judeca pe naţia jidovească în pricinele ce va avea unul cu altul, iar dacă una din părţi nu s’ar supune sentinţei, stăpânirea să dea ajutor pentru executarea ei. • * Ştiut este că proiectul de regulament prezintat adunării de re- vizie fusese alcătuit la Petersburg, supus apoi unei comisiuni de boeri munteni şi moldoveni şi revizuit în urmă, din nou, în cance- laria lui Nesselrode. . Erâ dar firesc ca deputaţii Moldovei să nu primească cu prea mult entuziasm reforma impusă de străini, dar aristrocraţii din adu- nare vedeau mai ales cu ochi răi acea reformă, pentrucă se atingeâ de multe din privilegiile lor. In rezistenţa ce au opus-o, boerii Mol- *) Ibid., p. 70 şi 73. www.dacoromanica.ro JURNALE INEDITE 41 dovei au fost nu puţin susţinuţi de Austria, pe care influenţa tot crescândă a Rusiei în Principate începuse a o nelinişti. Opoziţiunea s’a îndreptat mai ales contra părţii din regulament, privitoare la ra- porturile dintre proprietari şi săteni, cu toate încercările lui Kisseleff de a linişti spiritele boerilor, afirmând, încă din ziua deschiderii adu- nării de revizie, că prin măsuri înţelepte plugarii au fost puşi la adăpost de orce vexaţiuni, fără a se pierde din vedere nici intere- sele clasei boereşti, nici avantagiile proprietarilor funciari şi ale eco- nomiei lor rurale. Kisseleff prevăzuse că opoziţiunea boerilor Moldovei va fi se- rioasă şi tocmai de aceia convocase mai întâi’ adunarea de revizie a Ţării Româneşti, pentru ca activitatea acestei adunări, care era com- pusă dintr’o aristrocraţie mai puţin turbulentă, să slujească de pildă adunării vecine. Cu toate acestea, pe când Adunarea munteană a sfârşit revizuirea regulamentului în abia 32 şedinţe, lucrând dela 24 Fevruarie la 29 Aprilie, Adunării Moldovei i-au trebuit 64 şedinţe, între 8 Maiu şi 3 Noemvrie. I. C. FILITTI. www.dacoromanica.ro LEGĂTURILE DE VASALITATE DINTRE PRINCIPATELE ROMÂNE ŞI IMPERIUL OTOMAN. Pentru o înţelegere mai lesne a chestiunii în întregime, rezu- măm dela început cuprinsul ei, enunţând că legăturile politice dintre Români şi Turci au trecut prin două faze normale şi printr’un re- gim excepţional, cel din epoca Fanarioţilor. In prima fază, ele se resimt printr’o înţelegere tăinuită între Domni şi Sultani, ce ese la iveală din când în când, ca fapt, sub forma unei alianţe militare — confederatio — în decursul vremii de transiţie dela suzeranitatea ungară şi polonă, respectiv, asupra ţerilor române, până la cea musulmană asupra aceloraşi State. Aceasta, a doua fază, suzeranitatea propriu zis a Imperiului oto- man asupra ţerilor române, se caracterizează prin darea unui tribut din partea Statului vasal—haraciul—şi prin recunoaşterea Domnului, ales de boeri, de către şeful Statului senior — învestitura din partea Sul- tanului. In sfârşit, regimul cu totul excepţional din epoca Fanarioţilor se abate dela normele vasalităţii prin mărirea şi neregularitatea dării haraciului, prin numirea deadreptul a Domnilor şi prin violarea in- tegrităţii teritoriului, cu toate că aşa numitele tractate dintre Români şi Turci spun că Sultanii s’ar fi legat dintru început să ne păzească ţerile neatinse. Asemenea clauze insă nu s’au hotărît niciodată, întrucât legă- turile erau între Domn şi Sultan, şi Turcii apărau domnia iar nici decum ţara. Aceasta eră în grija Domnului. Cât despre tractatele noastre cu înalta Poartă atribuite lui Bogdan, fiul lui Ştefan cel Mare, în Moldova, iui Mircea, Vlad sau Laiot, în Ţara-Românească, atât prin cuprins cât şi ca formă unilaterală, ele sunt apocrife şi ilustrează numai în scris dorinţa şi frământările boerilor din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, toate tălmăcindu-se printr’o singură vorbă: „avtonomia" cum spuneâ Chesarie episcopul Râmnicului, sau „autonomia", cuvânt ce răsună solemn şi în Divanele ad-hoc din 1857 (Punctul 1). Toate tractatele cunoscute şi câte se vor mai afla prin Arhivele boerilor nu privesc decât regimul excepţional din epoca Fanarioţilor, şi nici n’ar aveâ altă noimă. www.dacoromanica.ro LEGĂTURILE DE VASALITATE 43 De altmintrelea, chiar iluzia autonomiei făceâ pe Chesarie episco- pul Râmnicului să mărturisească drept că abiâ în zilele lui Alexandru Ipsilante, după primirea hatişerifului din 1774, „s’au învrednicit — zice Chesarie — ţara a câştiga în scris dela prea puternica împărăţie aşe- zământuri pentru a sa oblăduire1)". Şi în etuziasmul lui nemărginit, Episcopul retor şi diplomat asemănă ţara cu pasărea finix, care „cu ale sale aripi aprinzând foc, se aprinde şi arde pre sineşi, şi fâ- cându-se cu totul cenuşe, iarăş din pulberea cenuşii să naşte şi creşte". Nu se opreâ apoi să spue că „fără nici o sfială" el poate numi „epohi al patrule" veacul lui Ipsilante, socotind: întâiu, epoca stăpânirii ro- mane în Dacia; epoca a doua, neatârnarea, dela Radu Negru Vodă până la Laiot Basarab; epoca a treia, iarăş supunere, la Turci, din ce în ce mai rău, dela Laiot până în vremea lui Ipsilante, când scri- itorul crede că începe epoca a patra. Fără îndoială că Chesarie ci- tise pe Bossuet şi alte cărţi de filosofie, dar opinia lui eră curentă şi se răspândeâ prin cărţile bisericeşti, însoţite de frumoasele lui pre- doslovii. De aci, din precuvântările Mineilor tipărite de Chesarie şi reproduse în clasica „Bibliografie românească veche" a Academiei Române, o culegem şi noi, analizând-o, căci ea păstrează, într’un text tipărit, atât vechea tradiţie despre începutul domniei în Ţara- Românească cât şi amintirea vie că suzeranitatea Sultanilor a început în anul 1454, cu o preciziune uimitoare. Aşâ dar Chesarie, după ce aminteşte despre stăpânirea râm- lenească în Dacia, luându-se după mărturiile scriitorilor bizantini, trece peste evul mediu, întunecos din lipsa isvoarelor de informaţie, şi ajunge la înfiinţarea Principatului, pe care-1 consideră ca o continui- tate a vieţii de Stat roman, scriind: „Intru această supunere râmle- nească s’a oblăduit până la Radu Vodă Negrul leat 1080 sau, după alţi istorici, 131}“. Urmează cunoscuta tradiţie, mai curată după cât se pare, despre începutul domniei: „De atunci Banul Craiovei supunân- du-se lui Radu Vodă şi un trup făcându-se (până aci vechia tradiţie, de aci înainte amplificarea scriitorului) tot Principatul Ţării-Româneşti să oblăduiâ cu formă de avtonomie de despotism (= monarhic) şi de alegere la diadohie a domniei între fiii şi rudele Domnului, sau după întâmplare între boiari, cu sfat şi priminţă de obşte a clirosului şi a boiarilor"- Apoi, se înţelege, fără să explice supunerea Domnului, vestitul Chesarie continuă: „Această formă (autonomă) s’au urmat până la Laiot Basaraba Domnul, leat 1434. La aceasta s’au supus ţara strălucitoarei şi preâ puternicii Porţi, plătind dajde şi oblăduindu-să cu privileghiurile sale." ») Bianu şi Hodoş, Bibliografia românească veche, II, 236. www.dacoromanica.ro 44 AL. T. DUMITRESCU Cu toată supunerea Domnului totuş, spune episcopul, acea „oblă- duire la multe domnii s’au păzit şi ţara s’au mulţumit." Şi ispră- veşte tabloul: „Iară dela o vreme In multe reformi s’au schimbat şi de la Costandin Vodă Brâncoveanul cu totul s’au prefăcut, precum iaste de toţi ştiut......“ 1). Despre rolul politic al Episcopului de Râmnic, cel ce a scris aceste rânduri, se ştie că a fost însemnat, căci el a luat parte in toate mişcările politice din timpul său, însoţind pe boeri în plângerile lor pornite din inimă sau din dorinţa de a se face Domni. Destul numai că opinia împărtă- şită de Chesarie este autorizată, am putea spune oficială şi adevărată. Confirmarea acestei opinii, se află chiar în primul act scris, primit dela înalta Poartă şi la care se referă Chesarie, când vorbea de privileghii, adică in hatişeriful dat de Sultan după pacea dela Cuciuc Cainargi, in 1774. Acest âct nu e decât un ecou al plânge- rilor din ţară către înalta Poartă, ceeace se şi inserează în hatişerif, spunându-se că s’au primit „două mahzaruri" din partea „Mitropoli- tului, Episcopilor, Arhimandriţilor, Igumenilor şi a tuturor Boiarilor", etc., ce s’au adus la împărătescul prag de doi boiari, „fâcându-se cunoscut coprinderile lor, şi anaforalele, şi cererile şi rugăciunile.,, Iar în act, după ce se recunoaşte că „dela o vreme încoace nu- mitele teri, (Moldova şi Valahia) să pustiiâ şi să prăpădiâ", din pri- cinile „celor grabnice şi dese şi preste obiceiu schimbării de domn", Sultanul făgădueşte că „se va face silinţă totdeauna din partea îm- părăţiei mele şi a Vizirilor şi a vechililor mei pentru liniştea, odihna, neturburarea şi deusebirile ce le aveţi în vremea cea dreaptă a ma- relui nostru strămoş, cel ce lăcueşte in raiu, Sultan Mekmet împărat." Cităm acest pasagiu de pe traducere românească tipărită îndată după primirea hatişerifului, şi în care tălmăcire s’a transcris numele „Mahomet" prin „Mehmet", formă pe care o întâlnim în cronicele slavo-române pentru numele cuceritorului Ţarigradului: E'A A-fcTU; ,SU,gd (6961=1453) np'ÎATk tţdpk ME)fMEAk Eirk lţdplirpd,A,k 2), adică: „în anul 6961=1453 a luat împăratul Mehmet-beg Ţărigradul". I. Numele Sultanului Mahomed, din hatişeriful de mai sus, data închi- nării, anul 1454, din vechea chronografie a ţerii 3), ca şi faptul în întregime —suzeranitatea otomană—se atestă prin următoarele ştiri contimporane: ') Mineiu pe Ianuarie, 1779, cf. Bianu şi Hodoş, op. cit. II. 236. !) Cronica serbomoldovenească, !n Cronice inedite..publ. de I. Bogdan, Bucureşti 1895, pag. 95. 3) «...6 Si ypovofpuiţoc, Eepuy_u, azi h AaŢtuixaţ Miteoapccoaţ (xoo orcioo 4j -f]Ţe(J.ovia ■îjpţaxo ev ext 1454) 6itexa£e xiv xoicov elţ xou; ’08u>p.avo6;»>. (Nicolae Lazăr, IlEptŢpaifTj zyţ BXayjaţ, Bucureşti, 1789. pag, 29). www.dacoromanica.ro LEGĂTURILE DE VASALITATE 45 După informaţiunile Polonilor nelinişitiţi de avântul noului vrăj- maş, închinarea ţerilor noastre se rânduise îndată după cucerirea Constantinopolei şi s'a întâmplat în primăvara anului 1454, odată cu năvălirea Turcilor în ţară. Fiind caracteristice, le reproducem pe aceste informaţiuni în latineşte: La 10 Septemvrie 1453, Cardinalul din Cracovia scria lui Aeneas Sylvius că Sultanul cerea Domnului din Moldova, până atunci feodal al Regelui Polon, să i se supună lui, dându-i tribut: „Jam magnam partem Europae, jam Graeciae imperium Turcus occupavit, jam et a vaivoda Moldaviae, pheodali regni noştri Poloniae, caeterisque princi- pibus gravia tributa requirit ’)“. In primăvara viitoare, precis în anul 1454., un sol al Regelui Casimir spunea la Ratisbona că Sultanul a şi supus amândouă ţerile române, instituind un fel de bir pe fiecare cap de om, simulând, se înţelege, prin aceasta, rescumpărarea lor prin bani: ,Jam Valachiam Mol- daviamque terras regni Poloniae Turcus juris sui fecit. Jam vedigal illi annuum praestatur et căpiţe censos omnes illarum regionum accolas constituit *)“. Din aceleaşi isvoare mai culegem încă un fapt necunoscut până acum şi anume vestea că Turcii ar fi năvălit în ţară la 1454: „Va- lachiam, Moldaviamque regni Poloniae terras invadens sui juris effecit. Jam regiones illae vectigal Turco praestare coguntur * 3). Alte amă- nunte nu ni se dau, totuş faptul se pare că s’a întâmplat aşâ, cum se spune, de vreme ce in ajunul anului 1454, către sfârşitul lui 1453, Ion Corvin de Huniedora, eroul creştin din acea epocă şi apărătorul de neam românesc al Ungariei, spune că a încheiat cu Domnul Mun- teniei o „pacem bonam et optimam"; iar acesta, Vladislav Voevod, scria Braşovenilor să-i trimeată arme pentru Chilia, pe seama lui Ion Corvin, însă „caute et secrete" „propter metum Turcorum" 4 5). Pe la începutul anului 1454, un „Vlad Transalpinarum partium vaivoda", se află în Ungaria pe lângă Ion Corvin 6). Nu putem dis- tinge dacă acest voevod e Vladislav, Vlad Ţepeşsau alt pretendent, prezenţa lui însă pe lângă Ion Corvin in ajunul răsboiului dela Belgrad, e totuş destul de semnificativă, indicând o epocă foarte turbure. Rapoartele lui Ion Corvin despre izbânda din Serbia nu amintesc ’) Monumenta medii aevi historica res gestas Poloniae illustrantia, Tom. II, pars posterior, pag. 320. s) Ibidem, pag, 151. 3) Ibidem, p. 153. 4) Document, copie la Academie. 5) Katona, Historia regum Hungariae, XIII, pag. 948. www.dacoromanica.ro 46 AL. T. DUMITRESCU nici un cuvânt despre Domnul Munteniei, care fără îndoială partici- pase la această luptă, precum vom dovedi mai jos. Izbânda lui Ion Corvin n'a folosit însă nici Polonilor, cari n’au cutezat să-şi iea asupră-le apărarea Moldovei, pretextând că sunt încurcaţi în răsboae, şi nici Ungurilor al căror rege, Ludovic IV, condamnă politica personală a lui Corvin, plângându-se la 1457, că el „pre voevozii noştrii ai Valahiei şi ai Moldovei, cari nouă şi crăiimii noastre — spune regele — ni-au fost credincioşi, pre unii i-au omorît pre alţii i-au mazilit şi au pus pre alţii în locul lor, ca să-i fie lui obli- gaţi" J). Din spusa regelui se învederează în mod oficial că la 1457 şi Ungurii regretau ruperea legăturilor seculare cu Principatele române. Dacă deschidem cronicile polone (Cromer), vechile cronici mol- doveneşti şi urmărim un studiu apărut de curând despre capitulaţiile Moldovei cu Poarta Otomană !), în perfectă concordanţă, aflăm că Mol- dovenii au început să plătească bir Turcilor din zilele lui Petru Aron, i455"“6- Tot în această vreme, la 1454, după Letopiseţ, a închinat şi Laiot Muntenia la Turci, ceeace se confirmă şi prin alte isvoare: Pentru Ţara Românească, în această privinţă, mărturia internă cea mai vrednică de luat în seamă este un pios ecou lapidar, ce se răsfrânge dintr’un mormânt dela Mănăstirea Dealului: „f A răposat Iw. Vladislav voevod în anul 6963 (=1455) luna August în 22-a zi. Şi s’a făcut această piatră in zilele lui Iw. Neagoe Voevod; au făcut-o Barbul banul şi Pârvul vornicul şi cu fraţii lor, fii lui Neagoe din Craiova, căci şi Vladislav Voevod i-a făcut boeri" 3). Acesta e Vladislav Voevod „ot Cosova", supranumit aşa din cauză că luptase, la 1455, în Serbia, unde probabil a căzut în răsboiu şi de unde oasele lui au fost aduse, după vre-o 60 de ani, la M-rea Dealului, de către aceiaşi boeri cari aduseră moaştele Sf. Grigorie Decapolitul la M-rea Bistriţa. Lui i s’a zis prin pomelnice că era de neam sârb, tocmai spre a se tălmăci prea larg cuvintele ,,ot Cosova" din acte. Intr’un do- cument din 6 Maiu 1492 (= 7000) 4), Vlad Călugărul întăreşte o cum- părătoare, pentru a cărei paşnică posesie se spune că „a dobândit-o Dan Oteşanul încă în zilele lui Vladislav Voevod ot Cosova", pre- cum au mărturisit 12 boeri că în adevăr „a dobândit-o Dan Oteşanul dela Vladislav Voevod". Şi din coprinsul acestui act, se înţelege că Vladislav dăruia moşii, în vederea unui serviciu militar, vitejilor pe *) *) Şincai, Cronica II p. 42. *) Const. Giurescu, Capitulaţiunile Moldovei. . . 1908. 3) Traducere şi original slov. la St. Nicolaescu, Documente slavo-române, Pag- 325- 4) Carte sloveneascâ, scrisă pe pergament, In Bibi. Acad. Rom. 10/XL. Co- municată şi rezumată de d-1 St. Nicolaescu. www.dacoromanica.ro LEGĂTURILE DE VASALITATE 47 cari îi făceâ boeri. La 1492 oasele lui Vladislav nu se ridicaseră încă din câmpul de luptă şi de aceea în document se spune „ot Cosova", indicându-se mormântul lui din Serbia. Nu putem preciza dacă „Vla- dislav ot Cosova" este tot-una cu voevodul ucis sau mazilit de Ion Corvin, după mărturia regelui Ungariei din 1457, ori omorît în Ser- bia din- ură sau fanatism pe motiv că el închinase ţara la Turci. Numele lui însă/* prin formele populare sârbeşti, ne dovedeşte că un „Vladislav voevod" alias „Leaotu“ sau „Laiot" a recunoscut suzera- nitatea otomană. In adevăr, atât forma „Leaotu" din secolul al XVII-lea, transcrisă de Cantacuzino din „Letopiseţ", cât şi transcrierea gre- cească „Aay[(î)Tag“, tipărită la 1789 (vezi mai sus), amândouă se recu- nosc în letopiseţele sârbeşti ca nume popular în loc de Vladislav, ceeace, incidental, ar dovedi că cel mai vechiu letopiseţ al Terii Ro- mâneşti s’a scris în limba sârbească. Iată aceste forme populare sârbeşti, pentru numele însuş voevodu- lui nostru Vladislav I, dintr’o cronică transcrisă în secolul al XVII-lea J): 1) Vlad: „Şi ceru Vlad voevod ajutor dela regele Ungariei Lu- dovic să-i libereze dela închisoare pe Stratimir..." • 2) Vlahotă: „Şi după eliberare, l-a chemat pe el (pe Stratimir) Vlahotă voevodul Vlaho-Transalpinul" (EAd^oTd...). 3) Lacolă; „Şi după aceia trimise (Ştefan Duşan) oaste în ţara Vlahiei Transalpine la Lacotă Voevodul" (AaKOTt E- sanaaHHHCKaro]2). Să se compare „Laotă" din cronica sârbească cu „Leaotu" din letopiseţul nostru; „culmea Leaota" din judeţul Muscel cu numele de familie „Leau" (Govora, Vâlcea), spre a se recunoaşte că ta, tu e un articol slav păstrat în toponimice (Adâncată), perdut în patronimice. Notăm că lui Laiot i s’a zis şi „Lion" (vezi mai jos). Rămâne să tratăm in partea a doua a acestui studiu, despre vechile opiniuni şi despre începutul relaţiunilor politice dintre Români şi Turci. II. Se ştie că după Vladislav, fiul lui Dan II, a urmat la domnie Vlad Ţepeş, căruia Mahomed II, la 1461—2, îi cereâ 500 de copii şi tributul de 10.000 de galbeni, deci suplimentul unui act împlinit mai nainte, pentru care Domnul răspunde că banii îi dă, dar copii nu, şi răsboiul începu. Faptul acesta din 1461—62, printr’un anacronism explicabil, se *) Publicată în Glasnik, Belgrad, t. XXI. 2) Comunicate şi traduse de d. St. Nicolaescu. www.dacoromanica.ro 48 AL. T. DUMITRESCU leagă de numele lui Mircea cel Mare, graţie contopirii neisbutite a două isvoare bizantine cu totul diferite: Se scrie dar în Anonimul românesc utilizat de Şincai J): „Mircea Vodă leat 1383—1400. Acest Domn au închinat întâiu (Ţara Românească) la Turci cu haraciu, ca să deâ pe an 3000 de bani roşii. După aceasta cerând Turcii dela el să înalţe haraciu şi să deâ şi robi 500 de prunci pe an, au deschis răsboiu cu Turcii şi, bătându-se la Rovine în jud. Ialomiţa cu însuş împăratul AmuratII.au biruit pre Turci şi i-au gonit până la otarul Odriului". In aceste câteva rânduri din Anonimul românesc recunoaştem întâiu o relaţiune a lui Gheorghe Phrantzes, după care Mircea într’adevăr închee pace cu Turcii şi se învoeşte să-le deâ un peşcheş: «Ooxepov eî? au[i.6âaei£ IX06vxes ziXoc, Ixa£ev 6 Mftx^ag SiSovai aCixqj xal eîprjveuaav» 2). Răsboiul însă atribuit lui Mircea, după încheerea păcii cu Bae- zid, şi încă purtat cu Amurat II, pentrucă acesta i-ar fi pretins» pe lângă tributul anual, 500 de copii, e transpunerea evenimentului din 1461—62, relatat de scriitorul bizantin Ducas, şi când Sultanul Ma- homet II, nu Amurat II, ceruse într’adevăr lui Vlad Ţepeş să vie să primească învestitura dela Sultan, aducându-i tributul anual şi 500 de copii: «'E^wv xal cpipm auv duxtjj uaiSag cp' (=500) xal zb xax’ gxog 5c8o|ievov zâX05 yjyouv xPuat’vouS Sexa s). In sfârşit, numele ce- tăţii Andrianopol, Odriu, către care spune Anonimul românesc că s’a retras Amurat II, ne arată tot pe Mahomed II, care în iarna anului 1461—62, petreceâ la Andrianopol. Cât despre lupta dela Rovine pe Ialomiţa, ea nu s’ar putea explică decât printr’un atac isbutit al lui Vlad Ţepeş. (Mircea avusese lupta la Rovine lângă Craiova). întrebarea ce rezultă din aceste constatări ar fi să explicăm cum s’a făcut această transpunere? Dacă comparăm cele două isvoare bizantine, observăm că Phrantzes dă numele Domnului MlXx^as, adică Mircea, pe când Ducas spune numai că «In anul dela plăsmuirea lumii 6970 (1461 — 2), Mahomet II a poruncit voevodului Valahiei prin solul său să meargă la el, să-i facă cinstea obişnuită, să-i aducă 500 de prunci şi tributul de 10.000 galbeni pe an, etc.» Uşor i-a fost anonimului să creadă că voevodul din 1461—2, e Mircea şi că, în loc de Mahomet II, trebue pus Amurat II, ceeace a şi făcut, judecând, poate, că textul scriito- rului bizantin e foarte curios ca nume, de oarece el mai-spune: «Va- lahul întru aceea a poruncit supuşilor săi de s’au retras la locuri strâmpte şi în păduri; şi arzând ţarinile, dobitoacele le-au mânat la munţi spre Huni şi Alani: «ev xois evSoxepoi? £Xa.adţ âpioiq xoîs kpbţ ’) Cronica I, 55^- J) Phrantzes I, cap. XXXI. s) Ducas, cap. 45. www.dacoromanica.ro LEGĂTURILE DE VASALITATE 49 ’AXavoig xal Ouvvoug». Fără îndoială că prin Alani, Ducas înţelege pe Moldoveni (Iaşi) şi prin Huni pe Unguri. Spusa anonimului, amplificată în urmă cu vestita capitulaţiune din anul hegirii 805, luna Rebi-el-avvel, adică Octomvrie 1402, şi „care a format baza legăturilor cu Poarta" (?), amândouă n’au nici un temeiu, una fiind o interpretare istorică greşită, cealaltă, capitu- laţia, un act apocrif făurit de un compilator incult, Dionisie Fotino. Altul este rostul legăturilor lui Mircea cu înalta Poartă, aşa în cât pe baza isvoarelor interne nu se poate spune că pe vremea lui Mircea s’a încheiat un tractat, care „a format baza legăturilor cu Poarta" şi prin care „se garantă autonomia terii, cu dreptul de alegere a Dom- nului, în schimbul unui tribut anual de 3.000 „bani roşii" (galbeni)1). Din cele grămădite până acum toate in prejurul unui singur punct, rezultă că isvorul intern autorizat nu trece dincolo de anul 1454 şi că atât tradiţia cât şi isvoarele externe privesc a doua jumă- tate a secolului al XV-lea, la un an după luarea Constantinopolei, ceeace concordă şi cu epoca de mărire şi cucerire otomană, cu înce- putul înaltei Porţi la Bizanţ* unde Domnii mergeau de-şi luau steag de domnie, primind învestitura dela Sultan. De altmintreli, decât un Dionisie Fotino şi un anonim încâlcit, mai multă tărie de crezământ au pentru noi oamenii cunoscuţi, cari au luat parte la vieaţa politică şi cari mărturisesc din generaţie în generaţie că închinăciunea la Poartă s’a făcut pe vremea unui domn constant Laiot. Şi, în adevăr, începând cu cei mai aproape de noi, printre cei dintâi trebue să socotim pe Chesarie Episcopul Râmnicului, care ne dă şi data 1454 şi numele Laiot, ca mărturie oficială din prima epocă a luptelor pentru autonomie (1774); apoi, printre mărturii demne de încredere merită să fie luată în seamă şi însemnarea unui Ceauş Soare, care pe vremea lui Brâncoveanu slujea în casa Iui Sterie Vel Căpitan, Capuchihaia, şi Care Ceauş Soare copiind o listă a Domnilor, la sfârşitul unei cărţi tipărite (învăţături creştineşti, 1700, exemplar la Academie), reproduce fără în- doială o însemnare mai veche că: „Venit-au Laiot (în manuscript citit greşit: Lion) Basaraba Voevod, care au închinat ţara Turcilor". Dar iată mărturia unui om şi mai de seamă decât aceştia, a lui Constantin Cantacuzino, bărbat politic, care a avut înainte un leto- piseţ vechiu, şi care spune: „Basarab Voevod cel tinăr, sin Dan Voevod. 6983. Iulie 8. Pre acesta îl numeşte leatopiseţul Leaotu, carele au închinat ţara la Turci2)." 1) Onciul (D). Din istoria României. Retipărită din Călăuza oficială a Ex- poziţiunii generale române din 1906 şi revăzută de autor. Biblioteca pentru toţi. No. 361 2, 1908, pag. 56. 2) Operile lui Constantin Cantacuzino publicate de N. Iorga. Buc. 1901 pag. 26. www.dacoromanica.ro 50 AL. T. DUM1TRESCU în sfârşit boerii ţerii, după moartea lui Mihai Viteazul, când Turcii se pregăteau să inaugureze de pe atunci regimul fanariot, spu- neau ambasadorilor străini, că după socoteala lor, legăturile cu înalta Poartă datează de peste 140 de ani1). Cât despre pretinsul aşezământ al lui Mircea despre care se zice că „a format baza legăturilor cu Poarta" şi prin care, „se ga- rantă autonomia ţerii", el de mult ar fi trebuit înlăturat ca un fals istoric, mai ales că Aali Paşa în congresul din Paris a contestat autenticitatea tuturor acestor pseudocapitulaţii. Totuş pentru înlăturarea lui de acum înainte să punem în faţă-i scrisoarea voevodului Alde, fiul lui Mircea, către Razgon Iştvan şpanul Temişoarei. „Ştie domnia voastră, scrie fiul lui Mircea cel Mare, cum m’am dus la Murat, la împăratul, şi cum m’am jurat cu dânsul, şi cum cu dânsul am tăinuit". De aci se înţelege că actul de vasalitate nu era în vigoare, după moartea lui Mircea, căci fiul său ne vorbeşte de jurăminte in taină, apoi spune „Prin grai am făcut ce am făcut şi m’am dus la dânsul". Nici o pomeneală de acte bilaterale, de tractate, de obligaţiuni reciproce. „Toate acestea, spune Alde, de frică le-am făcut, căci ţara erâsă mi-o ieâ şi începuse de capu-mi a se agăţă." Drept chezăşie, Domnul afirmă, că a dat ostatici, zicând: „Şi am dat copii boereşti acolo." Despre tribut însă nu ne pomeneşte nimic, ceeace probează indirect că haraciul, chiar dacă se trimeteâ, el erâ considerat ca un dar tăinuit. Domnul chiar se plânge că Turcii nu s’au ţinut de jurământ, scriind: „Turcii toată ţara mi-au stricat", cu toate că se juraseră pe credinţă cu blestem, dar şi-au luat credinţa înapoi. Şi se laudă tânărul Domn: „De multe ori Turcii pe mine m’au înşelat; apoi, acum eu tot aşâ vreau să le fac, pe Dumnezeul meu, ca nici urmă de ei să nu rămâe." In sfârşit, asigurând pe Unguri că va păstra jurământul către Regele Ungariei, fâgăduiâ că „îndată ce va veni oastea turcească împotriva Ardealului", de nevoe, va fi şi el sau omul lui cu ea — înţelege confederaţia militară — dar când oastea voastră — a Un- gurilor, zicea Domnul — va sosi, într’acel ceas eu cu oastea mea la oparte mă voiu da şi astfel îi voiu părăsi 2).“ * * * Toate aceste amănunte, unele precise altele vagi, ne dovedesc că legăturile politice dintre Români şi Turci au trecut prin cele două *) N. Iorga, Istoriile Domnilor Ţării Româneşti de Const. Căpitanul Fili- pescu, Bucureşti 1902, pag. 25, nota, cu trimitere la Doc. Hurmuzachi IV, 2, pag. 42: „giă 140 anni in circa che riconoscono la superioritâ ottomana*. 2) Act la St. Nicolaescu, op. cit. p. 213. www.dacoromanica.ro LEGĂTURILE DE VASALITATE 51 faze enunţate Ia începutul acestui studiu, adică au pornit dintr’o alianţă militară care, numai cu vremea, s’a transformat în suzerani- tate dintr’o parte şi vasalitate din cealaltă parte. Alianţa tăinuită, care se constată în Moldova pe vremea lui Alexandru cel Bun, începuse în Muntenia cu mult înainte de Mircea cel Mare, şi despre ea ne mărturiseşte însuş Suveranul neliniştit de svonurile aproape sigure ce i se aduc : „Nam mulţi rumores ex parte Laykonis voyvode et Turkorum, quos dicunt esse confederatos, nobis proferuntur." Aceste cuvinte le scria încă din vara anului 1374 Regele Ludovic al Ungariei, într’o scrisoare către Corniţele din Temeş, către sfetnicul care-i puteâ da . lămuriri precise, căci el eră în legături mai strânse cu Domnii noştri, precum se dovedeşte şi prin scrisoarea de mai sus a voevodului Alde către şpanul Temişoarei, Razgon Iştvan. Regele Ludovic scrie Comitelui din Temeş că au cerut pri- begii lui Vlaicu Vodă să i se prezinte în faţă, dar că el nu a îngă- duit până ce nu Va constată dacă Vlaicu s’a înţeles, cum se svoneşte, cu Turcii sau nu. Şi în scrisoare, Regele dă numele pribegilor : „Neveritis quod de terra Transalpina a Laykone Voyvoda fugientes ad nos venerunt quidam Volachi, videlicet Stoykan filius Dragmerii filii Vojna de Laysta, Danchul germanus condam Comitis Neeg, Woyk filius Raduzlu et Selibor familiaris specialis Laykonis Voivode." (Vezi Szâzadok, voi. 32). Deschidem o paranteză, spre a atinge o chestiune incidentală, în strânsă legătură cu tema luată. Nu ştim ce va fi răspuns Corniţele din Temeş, dar peste câţiva ani, în 1377, acelaş rege Ludovic scria Saşilor din Braşov că „de va veni la mânile noastre Ţara Românească, precum nădăjduim din voia lui Dumnezeu"—credeâ regele—, atunci tributul se va da în ce- tatea cea nouă etc. 1). Va să zică la 1377 Ungurii pierduseră Ţara Românească de sub suzeranitatea lor. Vladislav Voevod, Domnul Ţerii Româneşti, care în 1372 scria în hrisovul său că roagă pe lumi- natul lui craiu, Regele Ungariei şi „domnul nostru cel firesc", să în- tărească donaţiunea făcută unei rude, mai erâ sau nu vasal în 1377, când regele Ungariei nădăjdueşte să pună iar mâna pe ţara noastră ? In orice caz situaţia dintre anii 1372—74, când Domnul e vasal, şi mărturia directă din 1377, că Ungurii au perdut ţara, dovedesc că înţelegerea româno-turcă din 1374 e destul de caracteristică *). ’) Şincai, I, 547. 2) Cronica sârbească amintită mai sus, povesteşte că Vlahotă voevodul Va- lahiei cu ajutorul lui Stratimirşi cu „mare putere turcească" sta. ridicat înpotriva craiului' Volcaşin. www.dacoromanica.ro 52 AL. T. DUMITRESCU Dar pribegii chiar ilustrează o epocă ce apune: încetarea suze- ranităţii maghiare exclusive în Ţara Românească. In fruntea pribegilor se află într’adevăr Stoica din Lovişte, po- sesiune cunoscută în documentele maghiare prin aceia că la 1233 fusese dăruită de regele Bella IV unui Comes Corlardus din Tâlmaci. Acum, la 1374, privilegiaţii de odinioară ai Regelui Ungariei sunt alungaţi. Puterea regelui maghiar, care la 1358 acordase Braşovenilor dreptul de a face comerţ între „Bozam et Prahov" până la Galaţi, unde „fluvius Zereth" se varsă în Dunăre, numai era aceeaş la 1377. Chiar titlul nobilitar „comes" pe care-1 poartă Danciul fiul comitelui Neagu, titlu cunoscut în epoca feudală (Laurentius Comes de Longo- campo *), dar străin în arhondologia slavo bizantină a Statelor mo- narchice române, dovedeşte că nobilimea creată prifi diplomele maghiare se stinge şi în locul ei se ridică „boerii" făcuţi de Domni, aşa cum mărturisesc mai târziu Craiovenii, spunând că Vladislav i-a făcut boeri. Suntem dar la întâia cotitură a vieţii noastre de Stat: Suzera- nitatea exclusivă a Ungariei slăbeşte odată cu alianţa româno-turcă în Ţara Românească, şi cea moldo-polonâ peste Milcov. Regimul mo- narhic începe în Muntenia, dela 1374—77 încoace, şi în această pri- vinţă atât tradiţia cât şi diplomatica noastră sunt de acord. Tradiţia păstrează amintirea că boerii au venit de s’au închinat lui Radu Vodă, care în adevăr a urmat la domnie lui Laicu sau Vladislav; iar docu- mentele noastre de moşii nu cunosc un Domn mai nainte de Radu Voe- vod, ceeace se explică prin acea că până aci toate privilegiile boereşti erau întărite de Regii Ungariei. Domnul, spunea Carol Robert în 1330, este păstorul oilor mele. închidem parantesa. * Şi ca încheiere, repetăm ceeace am spus dela început, că legăturile politice dintre Români şi Turci au avut cele două faze explicate şi un regim excepţional; în întregime: alianţa dela 1374—1454; suze- ranitatea de o parte, vasalitate de cealaltă parte, dela 1454 până la 1877, şi în care intră regimul fanariot, protectoratul rusesc, ga- ranţia colectivă a celor 7 Mari Puteri, suzeranitatea nominală din ultimul timp, etc., până ce ţara proclamă independenţa. Astfel legăturile noastre cu imperiul otoman, începute prin în- crucişarea armelor, în semn de prietenie, după ce se prefăcură din cauza împrejurărilor în triste umiliri pentru noi, încetară tot prin arme în chip eroic şi măreţ: Prin noi înşine la libertate! AL. T. DUMITRESCU. •) Inscripţie descoperită de d-1 Gr. Tocilescu (Raport către Minist. Cultelor, Monit. Of. 1889) Şi publicată In Manualul de Istoria Romanilor, Buc. 1900, pag. 132. www.dacoromanica.ro CURTEA DOMNEASCĂ, GARDA DOMNEASCĂ Şi RIDICAREA LA RANGURILE BOEREŞTI ÎNAINTE DE REGULAMENTUL ORGANIC. (SUB DOMNII FANARIOŢI) Pe acel timp, Palatul Domnitorului eră împărţit In două corpuri de clădire: unul, aşa zisul Harem, în care locuia Domnul, cu întreaga-i familie; iar celalt, supranumit Mabeem, în care erau instalate minis- terele, ce aveau afaceri mai de aproape cu Domnul ţerii. Haremul se conducea de un intendent numit Vornicul Haremului şi de intendenta Doamnei care aveâ numele de Vorniceasa Haremului. In sala cea mai mare a Haremului, sală în care se făceau pri- mirile oficiale, se află şi tronul domnesc. In fiecare Duminecă, Dom- nitorul trecea în această sală, precedat fiind de Postelnicul cel mare, acela, care prin ordine domneşti numiâ pe Capu-chehaelile, cum şi de postelnicul al doilea şi al treilea, de aga şi hatmanul. Fiecare din aceştia ţineau în mână bastoanele sau însemnele postu- lui ce ocupau. După ce Domnitorul se aşeză pe Tron, postelnicul al doilea se ducea în sala de şedinţe a Veliţilor, unde erau adunaţi toţi Divaniţii în frunte cu Prea Sfinţia Sa Mitropolitul; şi mergând înaintea lor, îi in- troducea în sala cea mare, unde cu toţii luau loc pe banca îmbrăcată cu postav roşu, rânduită în dreapta tronului. Li se servea apoi dulceaţă şi cafea; şi după o vorbire banală cu Domnitorul, se retrăgeau. După plecarea lor întâiul Logofăt de taină sau Grefierul Divanului domnesc, da citire petiţiilor celor mai importante. Domnitorul le apos- tilă verbal şi în urmă se redacta buiurdisma (apostila) domnească. După rezolvirea lor, reintră în locuinţa sa cu acelaş ceremonial, cu care venise în sala cea mare. In Palatul Domnesc; pe lângă sala cea mare, mai eră şi o sală mică, în care se află un alt tron, având în dreapta lui un pat îm- brăcat în catifea; iar de-a lungul sălei o bancă îmbrăcată în postav www.dacoromanica.ro 54 I. B. BOBESCd roşu. Aceasta eră sala, In care se primeau Consulii puterilor străine, acreditaţi pe lângă Domnitor, şi Ambasadorii ce treceau prin capitala ţerii. Şi tot dânsa serviâ de sală de şedinţă pentru Divanul Domnesc. Şedinţele Divanului Domnesc se deschideau de Domnitor, faţă cu Mitropolitul ţerii şi cu veliţii boeri. La aceste şedinţe dânşii, ve- neau îmbrăcaţi în haine de boeri mari; ţinând în mână un baston de abanos, cu căpătâiul de fildeş. Ei luau loc în dreapta Domnitorului, pe banca îmbrăcată în postav roşu; iar la stânga, în picioare, sta Postelnicul cel mare în mână cu un baston de argint, lung de vre-o doi metri; şi lângă dânsul aga şi hatmanul cu al doilea şi al treilea postelnic. Unul din vătaşii hatmaniei, purtând în mână un pil, lat de şase centimetri şi lung de o jumăte de metru, îmbrăcat în catifea roşie şi cu mânerul de argint, înfăţişă pe împricinaţi. Pilul acesta se mai chemă şi Palma Domnească, pentrucă Vătaşul o aplică impricinatului din ordinul Domnitorului, ori de câte ori acesta se abăteâ dela buna cuviinţă rostind vre-o vorbă necuviincioasă. Domnitorul cercetă, judecă şi hotărâ cauza, având facultatea de a aprobă, a modifică sau a preschimbă în totul anaforaua veliţilor boieri. Anaforaua aceasta, aşâ dar, nu eră o hotărîre, ci mai mult un raport al boierilor, care veşnic se termină cu formula: „Aceasta este părerea noastră, iar hotărîrea desăvârşită rămâne la Măria Ta". Tot în Palatul Domnesc, însă în aşa zisul Mabeem, trei camere le ocupă Vistierul cel mare; alte două camere Postelnicul cel mare; în alte două camere spaţioase erau instalate cancelariile Logofeţilor de ţara de sus şi de ţara de jos; iar alte trei le ocupă Cămăraşul cel mare care, pe acele vremuri, îndepliniâ funcţiunea de Mareşal al Palatului. Cămăraşul cel mare mai aveâ pe lângă dânsul două ajutoare, pe Cămăraşul al doilea şi*al treilea. La Cămară se vărsau toate veni- turile Domnitorului din cari Cămăraşii întreţineau Curtea, îmbrăcă- mintea, hrana şi lefurile servitorilor Curţii.' Intr’una din camerile ocupate de Marele Cămăraş, se arestau, după ordinul verbal al Domnitorului, boerii cei mari, cari comiteau vre-o abatere în exerciţiul atribuţiunilor lor sau greşau cu vre-o ne- cuviinţă către Domnitor; iar într’o alta, se păstrau obiectele trebuin- cioas pentru îmbrăcămintea servitorilor domneşti. Servitorii Domnitorului erau din feciorii de boeri; fiecare având câte un serviciu special. Aşâ îngrijitorul odăilor Domnitorului se numiâ Mabeemgi-başa, având sub dânsul două ajutoare pe mabeemgi al doilea şi mabeemgi al treilea; îngrijitorul cafelelor aveâ numele de Cafegi-başa, având sub ordinele sale asemenea două ajutoare. Cafegi-başa mai aveâ dreptul să perceapă pc seama sa şi o taxă dela toţi cafegii din oraş* www.dacoromanica.ro CURTEA DOMNEASCĂ, GARDA DOMNEASCĂ 55 Eră apoi îngrijitorul Şef al dulceţelor, şerbetelor şi al vinurilor ce se numiâ Cuparul, şi aveâ un ajutor pe Credincer, care, singur serviâ dulceaţa Domnitorului; Caftangi-başa care ingrijeâ de hainele domneşti şi de caftane; şi apoi, Peschirgi-başa, ibrictar-başa, tutungi- başa, cu un cuvânt, fiecare serviciu aveâ şeful său, cu câte unul sau două ajutoare; aceştia având şi ei servitorii lor numiţi idiklii, iar ajutoarele lor se chemau iciolani. Pe idiklii, câte odată, îi însărcina Domnitorul şi cu facerea vre- unei anchete; când vroiâ să se încredinţeze de vre-un abuz comis de ispravnici sau zapcii, de abateri dela datorie, ajunse la auzul său, fie din svon public, fie prin petiţiuni confidenţiale. Intre servitorii Curţii erau şi 12 feciori de boeri, aşâ numiţii Binişlii, cari serveau la masa Domnitorului. Mai aveâ apoi pe lângă dânsul pe Divictarul şi Muhurdarul; cel dintâiu, păstrătorul şi îngriji- torul călimărilor Domnitorului; iar acel de al doilea având sarcină să pună pecetia domnească pe ordinele ce emanau dela Domnitor. In toate zilele, când Domnitorul îşi luâ prânzul, Muhurdarul sta la spatele Domnitorului, primea din mâna acestuia pecetia, pe care o aplică pe ordinele şi diferitele cărţi domneşti; cum şi pe apostilele, ce se puneau în dosul jelbilor îndreptate către ispravnici. Domnito- rul nu punea semnătura sa decât numai la hrisoave ; celelalte acte purtau pecetea domnească şi semnătura ministrului respectiv, după materia ce actul trată. Numai deasupra pecetluiturilor sau mandatelor ce se dau casierului vistieriei, pentru întâmpinarea diferitelor trebuinţi ale Statului, numai asupra acestora Domnitorul făceâ cu mâna sa, într’un colţ 'o parafă, ce se numiâ Şahul, sau turaua domnească. Intre slujitorii dela Curtea Domnească, erâ şi aşâ numitul Spataraki sau spătarul al doilea care, în zilele de sărbătoare, când Domnitorul cu alaiu mare mergeâ la biserică, aveâ sarcina să ţină la stânga Lui, Scep- tru/ sau topusul domnesc. Sceptrul erâ de argint poleit şi aveâ o lun- gime de jumătate de metru. Tot dânsul purtă şi sabia Domnitorului. La cele patru mari sărbători de peste an, şi anume: la Paşte, la Crăciun, la Sfântul Vasile şi la Bobotează, sabia şi topusul se pur- tau lângă Domnitor, de Spătarul cel mare. La aceste patru mari săr- bători Domnitorul îmbrăcă Cabeniţa sau haina, cu care-1 învestmântase Sultanul când îl numiâ Domn al terii. Stofa acestei haine erâ tesută 9 * din fir alb, serasir în formă cerchezească, cu mânecile lungi despi- cate ; încheindu-se la piept cu ceaprazuri de fir galben, şi având spatele până la şolduri de blană de samur. Când Domnitorul îmbrăcă Cabeniţa, atunci Vistierul plăteâ tutulor funcţionarilor o gratificaţie şi anume: miniştrii şi boerii divăniţi primeau, pentru fiecare din aceste patru zile de sărbătoare, câte (? lei şi 20 de parale; şefii dş www.dacoromanica.ro 56 I. B. BOBESCU birou, logofeţii de taină şi condicarii câte 4 lei şi 20 de parale; iar copiştii câte 25 de parale. Curtea Domnească aveâ şi doctorul şi farmacistul ei. Doctorul Curţii se numeâ pe acele vremuri Arhiatros, adică întâiul doctor. Mai aveâ pe Ispravnicul de curte, sau acela, • prin care curtea se aprovizionâ cu cele trebuitoare pentru hrană şi pentru încălzit; pe Comisul cel mare, care lngrijâ de caii şi grajdurile domneşti; Pitarul cel mare care eră însărcinat cu îngrijirea trăsurilor şi cu cumpărarea furagiului pentru cai; Portarul cel mare ce aveâ pe lângă dânsul nouă ajutoare şi care aveâ anumită însărcinare, de a introduce înain- tea Domnitorului pe impiegaţii înaltei Porţi sau a vreunui Paşe, ce veniau trimişi la Curtea Domnitorului, pentru deosebite afaceri; şi tot marele portar îngrijeâ, prin ajutoarele sale, şi de locuinţa şi hrana celor trimişi. Palatul domnesc aveâ şi orchestra sa numită: Meterhanea, bandă muzicală, compusă din ţigani turceşti, în frunte cu Meterhangi- başa, şeful ei. Ea cântă in fiecare zi la prânzul Domnitorului şi la asfiinţitul soarelui, în curtea domnească, arii turceşti. în Palatul Domnitorului, pe lângă camera ce serviâ de arest boerilor de clasa întâia, mai eră o cameră a lui Baş-ciohodarul sau a şefului Ciohodarilor din garda domnească ; sorocită drept arest, al boerilor de a doua şi a treia clasă, ce se arestau după ordi- nul verbal al Domnitorului, când fâptuiau vreo abatere dela înda- toriri. Ciohodarii împreună cu Tufeccii, sau cu Arnâuţii mercenari şi cu Delii, formau garda domnească. Ei aveau în frunte câte un şef, ce luâ numele de Tufecci-başa şi de Deli-başa; şi cari cu alţi doi şefi de arnăuţi, aşâ numiţii Ghiuleraas şi Kîrk-Serdar, erau paznicii Domnitorului. îmbrăcaţi arnăuţeşte şi cu multă bogăţie, înarmaţi cu pis- toale, iatagane şi spadă, dânşii se găseau totdeauna de faţă la primirea ce se fâceâ impiegaţilor înaltei Porţi, trimişi în ţară, pentru diferite trebuinţe ale ei, sau însărcinaţi cu aducerea vreunui Mehtup sau firman. Baş-ciohodarul aveâ sub ordinele lui şi patru Bilbil-ceauşi, îm- brăcaţi cu pantaloni largi de culoare roşie, cam în felul şalvarilor tur- ceşti; încinşi cu o cingătoare lată de argint, ce se închidea cu o paftâ; pe cap purtând o căciulă rotundă, şi ţinând in mână bastone de argint, cu atârnături de lanţuri şi clopoţei. La recepţiunile ofi- ciale, ei stăteau înaintea Domnitorului şi, pentru că aveau o voce răsunătoare, chemau, pe limba turcească, servitorii ce erau însărci- naţi să servească dulceaţă, cafea, şerbete şi ciubuce. In zilele când Domnitorul hotărâ să înalţe la rang pe vreunul din boeri, sau să boerească, atuncea, precedat de Postelnicul cel mare gum şi de al doilea şi al treilea postelnic, de aga şi de hatman, www.dacoromanica.ro CURTEA DOMNEASCĂ, GARDA DOMNEASCĂ 57 treceâ In sala, în care se ţineau şi şedinţele Divanului Domnesc. Dacă In acea zi se da rangul, împreună cu postul lui, vreunui boer de claşa întâia, atunci Domnitorul ocupă tronul; boerii, ce-1 prece- dase la venire, treceau la stânga; aspirantul se introduceâ de Pos- telnicul al doilea; Domnitorul îi ţinea un spici, arătând motivele cari l’au îndemnat să-l inalţe la rang şi să-i încredinţeze postul. Apoi Vistierul cel mare, care asistă la ceremonie, împreună cu al doilea şi al treilea yistier, îl îmbrăcă cu caftan de bumbac alb sau galben; şi astfel îmbrăcat, boeritul se închină în faţa Domnitorului, îi sărută mâna şi primea bastonul, sau insignul postului ce i se da. Eră scos apoi din sală de către Postelnicul cel mare, care în auzul tutulor îi proclamă rangul. Cel boerit se desbrăcă de caftan şi incălecând pe un cal dom- nesc, cu frâul de argint, ce aşteptă la scara palatului; înconjurat de ciohodari şi arnăuţi din garda palatului, se întorceâ la locuinţa sa. Peste vreun ceas, soseâ şi meterhaneaua, care întonâ câteva arii şi primeâ apoi taxa, ce corespundeâ cu rangul de boerie şi din care beneficiâ postelnicul al doilea şi al treilea, logofătul al doilea şi alţi funcţionari ai Palatului. Dacă rangurile ce se dau nu erau însoţite şi de posturile co- respunzătoare, atuncia Domnitorul nu ocupă tronul, ci şedea, pe patul de catifea din dreapta tronului, procedând cu acelaş ceremonial la darea rangurilor. Aspiranţii la boeriile de rangul al treilea se introduceau de pos- telnicul al treilea şi se îmbrăcau cu caftan de vistierul al doilea; se proclamau de postelnicul al doilea şi se întoarceau acasă aşa cum venise. La toţi însă, le cântă meterhaneaua. Când boerul aveâ şi funcţia şi rangul, se întitulâ Vel (vel Spătar); iar când aveâ numai rangul fără de funcţie, se intitula biv-vel. Boerii de clasa întâia erau obligaţi să poarte barbă şi numai clucerul cel mare, care eră boer de clasa doua, uneori, aveâ permisiunea de a purtă barbă, când credeâ Domnitorul că la acest rang i se va sfârşi cariera. Toţi aceia ce dobândeau ranguri boereşti, se treceau pe o listă ţinută de iusbaşa, un impiegat, care primeâ şi taxele caftanelor după rang. Lista aceasta se transcriâ mai târziu într’o condică mare şi po- leită, ce se numiâ Archondologhion şi care se păstra la Postelnicie. Astfel eră Curtea şi Garda Domnească ; şi aşâ se ridicau la ranguri boerii, înainte de regimul regulamentar. I. B. BOBESCU (Wanoi). www.dacoromanica.ro CHROMATICA LUI DANUL PANONSKI. In discursul său de recepţiune la Academia Română, regretatul S. FI. Marian, care cu atâta dor de neam şi sârguinţă a căutat să pă- trundă taina datineior, obiceiurilor şi credinţelor poporului nostru, arătă cum chromatica românească «e o moştenire adevărat strămoşească pre «care străbunele româncelor noastre de astăzi au adus-o cu sine din «Italia», şi cum nenumăratele nume de colori întrebuinţate în graiul nostru dovedesc prin originea lor în majoritate latină (Marian citează peste 150 de astfel de numiri), că arta nuanţării este veche în ţările române şi că terminologia ei este bogată. Aşa fiind, e de sigur curios să se găsească un cărturar ca Daniil Panoneanul, traducătorul Pravilei lui Matei Basarab, care în mijlocul vea- cului al şeaptesprezecilea să dea dovadă de o extraordinară lipsă de sim- ţul culorilor şi de o sărăcie de expresiuni cu adevărat uimitoare. Deschideţi «Indireptarea legiei cu Dumnezeu», treceţi peste nenu- măratele vini duhovniceşti şi mireneşti, peste răspunsurile cuvioşilor pa- triarhi, peste înşiruirea soboarelor, peste tocmelele scaunelor mitropoli- ceşti, peste măsurile suprafeţelor insulelor şi înălţimilor munţilor, şi veţi ajunge la răspunsurile sfântului Anastasie, patriarhul «a Dumnezeeştei Marii Cetăţi Antiohiei», între cari răspunsuri se află şi descrierea pie- trelor ce se încrustau pe efodul preoţilor, luată dela Sfântul Epifanie, episcopul Chyprului. In această descriere, în care unele părţi reamintesc minunatele epi- zoade din «O mie şi una de nopţi» şi întâmplările lui Simbad Marina- rul, Daniil Panoneanul, «mai micul, prostul şi plecatul prah de sub pi- «cioarele cinstite» ale Sfinţiei sale Mitropolitul Ştefan al Ungro-Vlahiei, care, după mărturisirea i «s’a ispitit a linge pre din afară puţinelă gra- «matică şi sintaxisul», traduce numirile de culori atribuite de Epifanie fiecărei pietre, într’un chip ce merită să fie relevat. Am avut ocazie să mai arăt în nenumărate rânduri şi nepriceperea şi neîngrijirea lui Daniil Panonski. Cele câteva observaţiuni ce urmează, vor învedera şi mai bine aceste lipsuii ale traducătorului Pravilei lui Matei Basarab. ■ Sardion, Topazie, Zmaragd, Antrax, Samfir, Aspis, Yachynt, Aha- tis, Ametisos, Hrisolitos, Virilaios şi Onihitis sunt cele douăsprezece pietre corespunzătoare celor douăsprezece «rude ale lui Israil», fii ai lui Iacov, www.dacoromanica.ro CHROMATICA LUI DANUL PANONSKI 59 JL şi cari se aflau încrustate pe efod sau mai bine zis pe engolpion «piep- tarul judecăţei». Aceste pietre, după cartea a doua a lui Moise, sunt aşezate în patru şiruri de câte trei. Să vedem cum le descrie pe fiecare din ele Daniil Panoneanul. Şi mai întâi să lăsăm de o parte, deşi sunt destul de interesante pentru toată lumea, şi enumerarea proprietăţilor terapeutice ale acestor pietre scumpe şi cea a locurilor în cari ele «se fac» sau «se află». Mul- tiplicitatea detaliurilor, ce ar trebui să fie date, dacă ne-am ocupă şi de aceste însemnări din Pravilă, ar dăuna de sigur expunerei ce facem des- pre chromatica atât de specială a cărturarului nostru. 1. «Sardion căreia îi zic Vaviloneană iaste o piatră de-i iaste firea *ca focul şi ca sângele... şi iaste luminoasă» . . . 2. «Top azi aş iaste mai roşie decât Antroca . . . dacă o freacă nu «iase de într’ânsa ruşală, ce rămâne în zeama aceaea ca laptele, adecă albastră» . . . 3. «Smaragdul carele iaste vearde» . . . 4. «Antraxul iaste oxiu roşu» . . . 5. «Zafirul iaste cam moliorît (sau greceaşte paracochinizi) . . . 6. «Aspis iaste în chipul smaragdului» ... • 7. Yacliint şi aceasta iaste cam mohorit (sau gre«ceaşte para- cochinizi)* . . . 8. «Piatra Aliatis mohorîtă iaste, sau greceaşte paracochinizi» . . . 9. «Ametisos, şi aceaea iaste cam mohorîtă sau greceaşte paraco- *chinizi şi lasă văpae adâncă, adecă multă» . . . 10. « Hrisolit, iaste ca în chipul aurului sau greceaşte parahrisizi». . . 11. «Yirillion, care îndulceaşte (sic) sau greceaşte glichizi(!) ». . . 12. «Onnlilon, carea iaste plăviţă» . . . Aşâ dară din cele douăsprezece pietre, trei ar fi roşii, mai aprins sau mai întunecat, două verzi, patru mohorîte, două galbene şi una care îndulceaşte!. . . Variaţia de culori nu prea e mare, şi mai ales al treilea rând de engolpion cu trei pietre toate mohorîte, nu pare, după descrierea ce o face Daniil Panoneanul, să fi fost strălucitor. Pentru a învedera însă mai bine atât sărăcia de expresiuni a diacului cât şi puţina lui cunoştinţă de limbă «ilenească»,ţă căutăm să determinăm atât pietrele indicate cât şi culorile lor după textul grecesc: ZccpoLov zice- textul grecesc al lui Anastasie Antiocheanul 7tupco7t6s piv eoxc xai a'paxcî)Srjg .. . Aiauyijg Ss. eaxi... Torozţiov epu0p6g pev eaxiv... iar spuma lui e yaXaxxtî)67j ... SpapaySoc P^v eoxiv . . . *Av0paij SJpjtpoivcaadg... SaropEipog 7topipupî£cov . .., 'Ixaniţ apapaySîţcov ..., Taxivxog 67i07tupl£cov ... ’Ape0uaog tpAoyî£cov .., XpuaoXiOog XPUO-CCOV • • • BrjpâXXiov yXauxîţcov şi în fine, ’Ovvâxiwv £av06v pev âaxiv. . . Nici un termin nu este deci asemenea, cum se întâmplă la Daniil Panonski. Iar dacă punem faţă în faţă culorile atribuite de Epifanie al Cyprului fiecărei pietre şi cele lor hărăzite de traducătorul Pravilei, con- statăm nu numai o lipsă de concordanţă şi o sărăcie de expresiuni mai mult sau mai puţin scuzabile, dar o alterare voită a textului grecesc pentru a-1 face să justifice repeţirile nesăbuite ale cărturarului nostru. Să schiţăm un asemenea tablou. www.dacoromanica.ro 60 I. P. Anastasie Traducerea exactă Daniil ( nopu)ico£ roşu ca focul ca focul 1. Sardion. < alp.aTa»8Yjs sângiu ca sângele 181007% transparentă luminoasă ( epo'jpo; roşu mai roşie decât 2. Topazie. antroca ( 7a).o*TU)8v) alb ca laptele albastră 3. Smaragdul. yj\ oupo? verde vearde 4. Antraxul o£opi{u>v roşcat cam mohorît (pa¬ racochinizi) 8. Ahatis. 6noY.oRAa)cYHCKkis H nO^SHaBÎS, CHk KcaHKaro npc/t,oe[paro Paa]8aa rocroah, rx a’kTO „3Ă3, au^a reHapk a yk,Hk, Kp&rk CĂHLI,$ 3., HH^HKTHOHk f. li'k/k,oaao Aa c RAMk Epan ... RAMk cka3ath, cntc ckTBopn)(k a3k: a Eoh ckc ilrap'kHH, k ha r\-E.. . ., r ha ceao Iţlc^HH haa N-k>KAORk, A Ha K[a»KAHH], t HA *IOKkHH|JH, S HA rpA^K E8Kbpei|JH, [3 ha rpaAi» TxprOKHl|lc], H HAA PCKO dprHUICAk, fi HAA [CCAO IlaaTa. Y HA fl]AkA\kN£UlH, HAA TeAOp/HAH, [ÂY.] . . . W RkC'k)fk BOIA, HA rpbiUA[3H] . . [bY] ... HA NiiKonoAC, fi ha UlH[iij]TOBk . . [ÂY haa IloiHapH] rpaA$ cxc XwpaHH, eî ha rcp[rHita], [Ys naKk ha E8K8pei|iH], i'3 hAa Gaatiihc Kapoui, Hi [haa rpa^x EbKSpei|JH] cxc EiAAAHCAARk kockoA, fii [ha ccao PSKkp], [k...] ha AiiaP'IJC11- H TOrAA Aaposa me Erk [rând astupat cu ciment] h botatectro Kp'knilOH R Ca kAH A<*pOHOCHAt H KOHHH MHOKCCTROMk WBCTOHMk, P*.K$ h;c noiuoipn k Kkc’kaa npocTepii /Whaocthrho ; HHH'k sa^i asjK/X Rk rpoE-k iUAAC CAHHk, W>KHAAC Ap)f AHTCACKArO rAACA, nOCa kAH^VA Tp-XEA, Rxccro AAHpa JlkCKpCCHIC, CTHJflAMk np baA^HCHi'C, lUOAC CC HpKS IIX l!3R0AHTk npHTH HO HAC A a Ck\-pANCTk CÎC MAAOC nOKOHL|IC II KOCTCMk MOIIM, 13 KO EIITH HCpa3Apt»UlH/\aO. . «Răposat-au robul lui Dumnezeu şi mult-milostivul Ioan Radul ma- rele voevod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei şi al părţilor dunărene, fiul marelui şi prea-bunului Radul voevod, în anul 7037 (1529), luna Ghenarie a 4-a zi, crugul soarelui 7, indiction 3. în ştire să vă fie răsboaiele ce vă voiu povesti vouă, pe cari le-am purtat eu: cel dintâiu răsboiu cu Agarenii, al doilea la Gub[avi], al treilea la satul Ştefenii pe Neajlov, al patrulea la C[lejani], al cincilea la Ciocăneşti, al şeaselea la cetatea Bucureşti, [al şaptelea la cetatea Târgoviştei], al optulea la râul Argeşel, al noulea la [satul Plata; al ze- celea la A]limăneşti, pe Teleorman, [al unsprezecelea, cel mai iute şi mai vârtos] din toate răsboaiele, la Grumafzi cu 7 sangeacuri], [al doispre- zecelea] la Nicopoli, al treisprezecelea ia Şiştov, [al patrusprezecelea] la cetate la Poenari, cu ţeranii, al cincisprezecelea la Gherghiţa, [al şeispre- www.dacoromanica.ro RADUL V0DJ5 CEL VITEAZ 81 zecelea iar la Bucureşti], al şaptesprezecelea la oraş la Slatina, al opt- sprezecelea [la cetatea Bucureşti], cu Vladislav voevod, al nouăsprezecelea la satul Rucăr1), al douăzecelea la Didrih2). Şi atunci m’a dăruit [Dumnezeu cu stăpânire şi schiptru, şi m’au încins cu caftan mohorât şi cu cunună m’au încununat şi cu cinstea bogăţiei şi cu multă mărire de dar adu- cătoare, şi, cu mulţimea oştilor fiind încunjurat], şi la mulţi am întins mâna de ajutor cu îndurare. Acum zac singur aci într’acest mic mor- mânt, aşteptând glasul Arhanghelului, cea de pe urmă trâmbiţă, învierea a toată lumea, a stihiilor premenire. Rog pe cei ce Dumnezeu îi va îngădui să vie după noi, să păzească acest mic loc de odihnă şi casă a oaselor mele, ca să fie nestricat». 2. Cartea Mihnei Vodă Turcul cu privire la urmaşii lui Radul Vodă cel Viteaz. (4 Iunie 1588). AA A W f fllami'io E jitie ra Iw ettiijfH'fc, eoeeo h rux excoh simah ĂrppB/U- _ a a c ^ r r n H A« _ e JfilIKOlO, CHX BEAHKd H ^OEpâ IlV tLuigapS B06B0 , 4,dBd TBO MH Clf nOBI- A _ _ A C CCC ^ AfHlf rEA MH CTXH K^KfTlKH’kH MOHdfTIHpi? fEA MH TÂCMH Cmd TpiVl^f, >K M JK UI hko Ad a\S î cfAO Kpfm*iHfL|i(H kxch h cx kxcc* ^omapo , nc*Hf cxh kh p«ho A C AÎ AA R p K CA ceao eh e 3a A'ktig cmapor/ EapKfcS cauţi h IIpxBiido abohh, an# ra e eh A T‘C AAT AHT ApK nOKSlIH nOKOHHd GxpaKS BOIBO II W GapKS Ea II W IIpXBS 4,K0HH 3t\ ^ _ A A . ^ _ C5K M AC* ‘c AIA ak anpii. Ta ano mo eh e ceao KpnmHHei|jÎH ceao rnitSJ. mfl no mo IlpxBfci • ^ ^ ^ AA KH AC }K r T A AA ABopnH w naKii Aocmesa t cx npaeo h E-bptio caSkS mo wkx Payaa eoieo, _ _ _ ' ^ A TA* AA AC M A Ad ciTx AOspa KOfKÎ’ ” KH * ceao wjfaeSJ no mo Payaa boebo *) Lupta decisivă s’a dat la Bran, lângă Rucăr. -Intre alţi viteji în această luptă s’a distins spătarul Dragu, drept care Radul Vodă cel Viteaz i-a hărăzit satul Comanii «pentru dreapta şi credincioasa lui slujbă, cu care l-a slujit cu vărsare de sânge la «Bran» când s’a ciocnit cuTurcii» (St. Nicolacscu,Doe. slavo-române, p. 35). 2) Probabil Gjurgiu. 6 www.dacoromanica.ro 82 ST. NICOLAESCU P k Xpaupa BxcmanH cf t impE t noKtfnn ceao KpHirm|ii'H na w flpxB# akohh _ _ _ A _ _ ^ _ c ÎK M A Ad C A C A 3a ,Ă anpft. Ta bx mo Payaa boebo cx ceao KpHmHHEL|ii'ii noaiaosa t bii A _____ _ C MCC H H_^JK no h4;koe cpamu rea ,w8 na humo h. H cinvk c$ C 111 M 8 CTX* _, X wrnaaii bii penii KoafcpH: sape kom cxa8mh w hh np-k^e exiupx, â kx hii KC CC B M ^ JK T npxAaan j^a n-k, ah8 j\a e wiiiauih, nan chbh i'iah axl|ieph. Ta w cie UI *1 A A^T^KHCCAC K bii penn KOA’kpîi, Kpamn Pa^aa boeBo, w hh nnmo ne wma e, pasee msaio A _ _ _ _ _ _ AAjfA Hfnort kKH/HO bx B*kKH. fi no mo, noae, w me ,\bI axiI'*Ph Payaa AA K 3 A C , n. UI p 3: boebo, inxiHO HKpjHii ce t KttnanHiia tîAHnâ, KttnaHmia Ikako ^bo. Ta CACT AfT.Al CC U’ma e mo ceao KpiimHHEi|iiii khiiiii eu a’Iîh# w .vA* cu Kpm-k bh H Al „ A C C ii AJVxuxa cna. fi no mo SKgiiaHinţa (îahha, urna BxcrnaHii ce e mepE e _ _ _ _ _ A A UI ll • _ C CpC npo,\a cîf kh pfHO ctiio Kpiiimmfi|iin ciirkti KKmKH'kii 1 T 3a aiipn, muica ce e bx cmn noavknn, ii npo^a e cie bii peno ceao w A A X TAC TA*» c A HHIia ^ocpo IV llpE TBa AUl II W llpE BXCE npAKHTEAIE rsa MII. Ii CBEIIIEAIE _ A ___ __ __ _ C X C H AH H p * P K H iiomaBaE rec am: }i;8na Iâhe ke-ka, h }K8na Knca beahkii ^bohii, i'i jkSiia y\,SamfpS be aw, ii JK8nA Mnpoaa ke bii, ii jkSiia llxmpg be ciia ii „ _ _ _ _ A _ _ A _ _ A Al jkSiia Keihh be ciiio, ii SKSna Pay be ko, h fiaay be iie, ii >K8na IîIhe www.dacoromanica.ro Radul vodă cel Viteaz si CC ATSH X W a K 1(1 reai'ikii no, h ^SMiimpS re aw, h a Orna Hcnucd rx Hdcmo rpa B8pe, —N C H T T A\ . '.•7#^^-..r%viJ.«2“ .(//•£;” 7'ii'^od:’ 7v ^Jb*«£- s*-nttftr fITt• fT T^r*T-3£/’ ' ^m^'SisâlaTSa j^a? '!!''ll?Jl.,K-4lr"*' =«v--pepp^ ’%&&/ -k -s-r# .. •Şjjf;,,. -«7»,ml\'irr"'''"r^*"1 > ry-r - ........................... ■vi"'r• o «.. st- pi; 4»««/**>rjzim**» ^.w^JiPr^oU l. t fv- r41 ■ ţ*• *. Cartea Hihnei Vodă Turcul ca privire la urmaşii lui Radul Vodă cel Viteaz www.dac0rOmaMCa.ro DESPRE MONUMENTELE DELA ADAMKLISSI ŞI DIFERITE PĂRERI ASUPRA ORIGINEI LOR REZUMATUL COMUNICAŢIUNEI D-lui GR, G. TOCILESCU, FĂCUTĂ IN ŞE- DINŢA DELA 27 MARTIE 1906 A ACADEMIEI ROMANE «Un fapt, care ese din ce în ce mai la iveală şi se rosteşte zilnic tot mai tare de pe amvoane cât mai înalte şi în cercuri cât mai largi, — aşa începu comunicaţiunea sa d-1 Tocilescu —, este că la Dunărea de jos, dincolo şi dincoace de Carpaţi, dincoace şi dincolo de Dunăre, trăeşte un popor care, faţă de toată lumea, stă ca o vie mărturie despre destoinicia fără seamăn, despre tăria şi trăinicia de douăzeci de ori se- culară a muncii de cultură romană. Stăpânirea nediscutată a Romanilor, în aceste părţi de locuri, abia dacă a ţinut un secol şi jumătate ; dar viţa sădită şi răsădită de acel mare imperator Traian a dat vlăstare aşa de puternice şi generoase, încât până astăzi, în hotarele provinciei ro- mane, Dacia, ba încă departe şi peste aceste hotare, răsună limba unui popor latin, care se mândreşte cu numele şi cu moştenirea părintească. Toate nenumăratele potoape de barbari, cari de pe la jumătatea seco- lului al treilea după Christos s’au revărsat asuprăi, şi chiar în ţări de- părtate apusene au dat naştere la întregi prefaceri etnografice, — aci la Dunărea de jos şi Carpaţi ele n’au putut şterge, ba nici măcar clinti din loc, acest post singuratic şi cel mai înaintat al culturii antice romane în răsăritul Europei. Cu toată negura de veacuri, ce acoperă destinatele sale, poporul român totuşi este în stare a-şi reculege firele obârşiei sale, şi istoria lui este mai veche decât a tuturor neamurilor ce-1 înconjoară. «Nici Rusul, nici Polonul, nici Sârbul sau Bulgarul, nici Germanul, şi mai puţin decât toţi, Maghiarul, nu au o istorie mai veche decât a noastră. Această istorie începe încă de pe la sfârşitul veacului I d. Chr., odată cu supunerea ţării de către împăratul Traian. Cu drept cuvânt oriunde se grăeşte româneşte, Traian este socotit ca părintele Româ- nilor, iar cucerirea Daciei traiane: ca cel mai însemnat şi mai hotărîtor www.dacoromanica.ro 88 GR. G. TOCILESCU moment în istoria Românismului la Dunărea de jos, ca şi în istoria nea- mului român. «Prima descălitoare», — aşâ cum o numiau bătrânii noştri cronicari şi istorici, — este piatra unghiulară, este cheia boltii naţionali- tăţii române. «Acum, în timpii din urmă, a fost rezervat României o dreaptă răsplată a Cerului pentru nepilduita statornicie şi pentru luptele uriaşe ce dânsa a dat întru apărarea neatârnării sale naţionale, ca şi pentru bărbăteasca hotărîre cu care s’a pus ca să umple, în timpul cel mai scurt, prăpastia adâncă ce o despărţea de neamurile culte ale Apusului. I-a fost rezervat, ca o dreaptă răsplată, să poată azi sărbători 40 de ani ai unei domnii din cele mai înţelepte şi mai glorioase, şi în acelaş timp 1800 de ani dela întemeerea coloniei latine la Dunăre şi Carpaţi. Cu redo- bândirea posesiunei de odinioară, Dobrogea, avurăm norocul ca să ne regăsim şi monumentul architectonic cel mai vechiu, cel mai măreţ şi mai impunător din câte înălţaseră Romanii dincoace de Alpi, documentul monumental al originei noastre istorice, actul nostru de naştere. Voim- a vorbi de monumentul triumfal dela Adamklissi». După aceea d-1 Tocilescu arată, cum prin munca şi silinţele sale, timp de 25 de ani, a isbutit să scoaţă la iveală şi să facă cunoscute patru monumente istorice, ce se găsesc reunite în până eri necunoscutul şi ca şi rătăcit prin pustiile Dobrogei cătun Adamklissi, aşezat trei ceasuri spre Sud de Rassova şi patru ceasuri spre Sud-Vest de Medgidie. Aceste monumente sunt: 1. Un oraş roman de vre-o 12 şi jumătate hectare, întemeiat de Traian sub numele de Tropaeum Traiani, dărâmat de barbari pe la sfârşitul veacului al treilea, şi reconstruit apoi de către împăratul Con- stantin cel Mare la anul 316 d. Chr. Săpăturile întreprinse de d-sa acolo au scos la iveală; zidurile înalte ale cetăţii, solid construite numai din blocuri de piatră cubice, cu 24 turnuri, şi cu patru porţi apărate de în- doite turnuri; templuri, băi cu frumoase basinuri, basilice bizantine, dintre cari una cu criptă, un porticus forensis cu 36 coloane, basilice cimitcriale din primele epoce ale creştinismului şi biserici de pe vremea când Adam- klissi erâ scaun episcopal. ' Dintre episcopii dela Adamklissi cunoaştem cel puţin unul, pe Theodoros, care a luat parte la soborul al VII din Constantinopole, în anul 787 ; el semnează protocoalele acestui sobor astfel: «QeoSwpos 'Eiuaxoitos Tponatwv âjxotwţ», adică «Theodor, nevrednicul episcop al Tropeelor, de asemenea». ' 2. In vârful dealului, pe platou: un monument onorar, un altar milităresc de formă pătrată, lung 12 metri, înalt cam 6 metri, ridicat în amintirea soldaţilor: din garda imperială (pretorieni), din legiuni şi din trupele auxiliare, cari picaseră într’o bătălie «pentru patrie». Plăcile cari îmbrăcau monumentul, şi cari în parte au fost găsite, conţin lista numelor acelor soldaţi, iar d’asupra columnelor feţii princi- pale, se află săpat cu litere mai mari un prescript imperial, pe care d-1 Tocilescu l’a complectat cu toată siguranţa şi l-a raportat la Traian. 3. Pe aceiaşi înălţime, şi la depărtare numai de 200 paşi de al- tarul milităresc, se află ruinile unui turn de piatră, masiv, înalt încă astăzi cam 27 metri; este monumentul triumfal cunoscut sub numele special de «monumentul dela Adamklissi», care aveâ o înălţime de www.dacoromanica.ro DESPRE MONUMENTELE DELA ADAMKLISSI 89 aproape 40 metri, şi o grosime în diametru tot pe atâta. Din inscrip- ţiunea săpată pe una din feţele bazei trofeului, ce se ridica d’asupra mo- numentului, d-1 Tocilescu a găsit 12 bucăţi, cari i-au permis să complec- teze întreaga inscripţiune a aceluiaş împărat Traian cu titlurile ce el purta în anul 108/9, şi cu închinarea trofeului către zeul milităresc al Romanilor: Marte răsbunălorul (Marş Ultor); în fine 4. Ceva mai la Nord de monumentul triumfal şi aproape de al- tarul militar stă, despicată până la baza sa, o movilă uriaşă care întrecea prin înălţime atât monumentul triumfal, cât şi altarul militar. Această movilă ascundea la temelia sa cadavrul unei căpetenii barbare. D-1 To- cilescu a găsit acolo o căpăţână, câteva *oase şi două toarte mici de argint în formă de inimioară (nnggeld) şi cari sunt destul de caracteristice pentrn mormintele barbare. Movila, construită cu mult mai târziu, n’are legătură cu monumentele de lângă dânsa. Din descoperirea celor trei prime monumente: a cetăţii, a trofe- ului şi a altarului milităresc, d-1 Tocilescu a conchis că împăratul Traian făcuse următoarele fapte în Dobrogea : 1. Câştigase o victorie însemnată nu departe de Adamldissi asupra unor barbari, şi anume el în persoană, pentrucă dânsul obicinuiâ în per- soană să conducă răsboaele, şi pentrucă pe sculpturile metoapelor ce împodobesc jur împrejur corpul monumentului triumfal se reprezintă pre- torieni, adică soldaţi din garda împărătească, care se ştie că nu eşeâ la răsboiu decât numai odată cu împăratul. 2. Pentiu asigurarea ţării tot Traian întemeiă lâ Adamklissi, în valea Urluii, un oraş pe care îl întări cu ziduri şi cu garnizoană militară, şi-i dete numele de Tropaeum Traiani. 3. Tot el onoră pe soldaţii cari periseră în lupta dela Adamklissi cu ridicarea acelui altar, înscriind pe plăci numele lor şi instituind un cult care se celebră în fiecare an, prin sacrificii aduse de locuitorii Tro- peeni. Un asemenea altar, Ştopo;, înălţase el cu puţin înainte şi în Ba- natul Temişoarei, în localitatea Tapae (astăzi Poarta de fier), în me- moria soldaţilor cari periseră în crâncena şi sângeroasa luptă dată acolo cu Dacii la sfârşitul anului 101 d. Chr. 4. Tot Traian, în fine, a vecinicit faptul cuprinderii Daciei şi pre- facerii ei în provincie romană, prin trofeul sau monumentul triumfal dela Adamklissi- Asupra acestor patru puncte stabilite de d-1 Tocilescu şi susţinute pe larg in operile sale: Monumentul triumfal dela Adamklissi, publi- cat^ la Viena în 1895 în colaboraţiune cu d-nii Benndorf şi Niqmann ; în opera sa Fouilles et recherches archeologiques, Buc. 1900, în studiul său «Despre Adamklissi» publicat în «Revista sa pentru istorie, archeologie şi filologie, (1893)», ca şi în sânul congreselor archeologice din Lon- dra, Orl6ans, Abbeville, Bourges, .Colonia, Dresda, Bremen şi Hamburg ; precum şi la Academia Română şi Academia franceză din Paris — asupra acestor patru puncte, zice d-1 Tocilescu, — s’a încins o luptă între învă- ţaţii europeni, mai ales germani. Ea a avut drept rezultat naşterea unei întregi literaturi, care nu şi-ar găsi poate perechea decât în «cestiunea omerică», căci cu acelaş drept cuvânt se poate vorbi astăzi de o «cestiune Adamklisseică», caşi de cea «omerică». D-1 Tocilescu enumără scrierile mai însemnate, date la lumină până www.dacoromanica.ro 90 GR. G. TOCILESCU astăzi, asupra cestiunii, şi reduce părerile emise de către învăţaţi Ia ur- mătoarele trei principale: ' a) Monumentul triumfalaltarul militar şi Cetatea Tropaeum sunt înălţate de Traian cu prilejul răsboaelor sale cu Dacii; Această părere a d-lui Tocilescu este împărtăşită de învăţaţii Benndorf, Mommsen, Petersen, Studniczka, Willamowitz-Mollendorf, şi în cele din urmă de d-nii von Duhn şi Domaschewski. • b) Monumentul triumfal, caşi Cetatea, sunt ridicate de Traian, pe când altarul milităresc se datoreşte împăratului Domiţian in urma unei înfrângeri suferite din partea Dacilor la Adamklissi. Această părere este a d-lui Conrad Cichorius. c) Altarul milităresc şi Cetatea sunt ale lui Domiţian, pe când monumentul triumfal s‘a ridicat de generalul roman Marcus Licinius Crassus în a. 28 ante Chr. pe vremea împăratului August: Este pă- rerea cea din urmă şi cea mai recentă din părerile d lui A. Furtwăngler. După aceea d-1 Tocilescu analizează punct cu punct argumenlele aduse pentru şi contra fiecăreia din aceste păreri. Prima părere: Origina traianică a monumentelor d-1 Tocilescu o sprijină mai întâiu pe texturi epigrafice şi anume: 1) pentru oraş: in- scripţiunea din a. 115—116 săpată pe baza unei statui închinate lui Traian de către Traianenses Tropaeenses, adică de către locuitorii ce- tăţii Tropaeum Traiani; această cetate pentru a se numi astfel, trebuia să fi luat numele dela Tropaeum al lui Traian, adică dela monumentul triumfal ridicat de Traian în apropierea oraşului; 2. pentru monumentul triumfal: inscripţiunea votivă a lui Traian, prin care împăratul închină acest monument lui Marte Răsbunătorul în anul 108/9 d. Chr.; această inscripţiune este desluşită şi mai bine printr’un şir de reliefuri în formă de metope, care împodobeau partea cilindrică a corpului clădirei înfă- ţişând diferite scene ale unui răsboiu între Romani şi barbari. Portul şi armătura acestor barbari variază, dar o parte seamănă cu tipul Dacilor de pe Columna traiană. Pe aceste reliefuri găsim de şease ori chipul lui Traian. i bine, cu puţin mai înainte, în anii 101—102 şi 105 — 106, Traian, purtase marile sale răsboae dacice. Din scriitorii vechi ştim că Sarmaţii veniseră în ajutorul regelui Decebal şi că Traian i-a învins la Nicopolis (astăzi Stari-Nikiup, nu departe de Târnov). E de admis că în apropiere de Adamklissi să se fi dat o luptă necunoscută din alte izvoare, la care participase însuşi împăratul. Această luptă figurează pe Columna Traiană, anume acolo unde vedem pe împărat că se aruncă în fruntea preto- rienilor săi în mijlocul bătăliei, ca să scape pe Romanii atacaţi, cari se găsesc în cel mai mare pericol. Dacii trecuseră deja două din cele trei valuri şi înconjuraseră pe Romani din toate părţile; când iată dintr’o parte Traian aleargă călare urmat de garda sa imperială şi-i mântueşte. Valurile cele trei stau în fiinţă până astăzi; ele pleacă dela Cokirleni, lângă Cernavodă, şi se finesc la Constanţa; sunt pe alocţiri depărtate de Adamklissi numai 15 kilometri; ori de unde ai plecă spre Adamklissi, fie dela Dunăre, fie dela Mare, trebue să treci peste ele. Bătălia s’a dat la începutul războiului al doilea dacic. Eră lucru firesc ca în apropiere de câmpul luptei să se înalţe, după finele războiului, trofeul pentru întreg războiul, tot aşa cum Englezii au făcut la Waterloo www.dacoromanica.ro DESPRE MONUMENTELE DELA ADAMKLISSI 91 pentru războiul cu Francezii; de asemenea şi Germanii, pentru ultimul războiu franco-german, socotind prima victorie ca de bun augur şr ho- tărîtoare pentru cele următoare. Astfel se explică ridicarea monumen- tului triumfal la Adamklissi, deşi scena amândorora războae dacice se desfăşurase mai mult în Transilvania şi Banat. Această concluziune se întăreşte prin descoperirea ce d-1 Tocilescu a facut-o în 1896, deci un an după publicarea la Viena a operei sale, în care se găseşte sus- ţinută această părere, — prin descoperirea altarului milităresc înălţat de Traian pentru soldaţii pretorieni, legionarii şi auxiliarii morţi în bătălia de lângă valurile dobrogene. — Monumentul triumfal al lui Traian se autentifică încă şi printr’o monedă bătută de oraşul Tomis (Constanţa de astăzi), în onoarea lui Traian. Pe reversul ei se reprezintă trofeul dela Adamklissi, cu baza lui, monumentul adică în întregime, iar pe avers: capul lui Traian cu următoarea legendă în limba grecească: «Lui Traian împăratul, augustul, învingătorul Germanilor, Dacilor, lăcuitorii Tomitani». Această legendă ne dă, contrariu orcărei regule, numele îm- păratului în cazul dativ, este prin urmare redactată ca o dedicaţiune, presupunând o cauză particulară pentru baterea ei; această cauză nu poate fi alta decât izbânzile lui Traian asupra Dacilor şi înălţarea, nu departe de Tomis, a monumentului dela Adamklissi, în urma acelor izbânzi. «Iată pe scurt, zice d-I Tocilescu, problema istorică de noi susţinută şi desfăşurată în opera asupra monumentului Adamklissi şi în alte lu- crări ale noastre». Venind la părerea d-Iui Cichorius, academicianul român arătă mai întâiu, că numitul învăţat şi-a schimbat mai de multe ori părerile. La început admitea că trofeul este al lui Traian şi tot astfel şi cetatea, ca şi altarul militar, dar că odată cu reconstruirea cetăţii de către Constantin cel Mare, în urma dărâmărei ei de barbari, sculpturile* metoapelor tro- feului s’au făcut din nou în locul celor vechi, fiind şi ele stricate de barbari ; însă artiştii neştiind cum fuseseră îmbrăcaţi şi ce arme aveau soldaţii de pe vremea lui Traian, s’au apucat să-i îmbrace ca pe vre- mea lui Constantin! Acum în urmă însă (1903), acelaş învăţat Cichorius crede că altarul milităresc a fost făcut de către împăratul Domiţian, în memoria soldaţilor morţi într’o bătălie cu Dacii, aproape de Adamklissi; în această bătălie ar fi pierit şi prefectul gardei pretoriene Cornelius Fuscus, care ar fi fost îngropat în movila cea mare de pământ de lângă trofeu şi altar ; apoi Traian, tocmai pentrucă acolo fuseseră bătuţi Ro- manii, a voit să ridice în locul acela monumentul său triumfal ; el l’a închinat lui Marte Răzbunătorul, în urma înfrângerii desăvârşite a Da- cilor, pentrucă războaele lui contra Dacilor, eră un act de răzbunare, pentru ruşinea păţită pe vremea lui Domiţian. «Ei bine, zice d l Toci- lescu, profesorul Cichorius susţinând părerea din urmă, nu face decât să repete cele ce eu spusesem cu opt ani mai înainte de dânsul, în anul 1895, la Congresul filologilor germani din Colonia, şi cari cuvinte pe româneşte sună astfel: «Trebue să presupunem că altarul milităresc se referă la o bătălie dată pe vremea lui Domiţian în apropiere de Adamklissi (deci bătălia în care picase Cornelius Fuscus) şi că Traian s’a socotic dator ca să închine qn monument lui Marş Ultor, lângă locul acelor înfrângeri, iar alăturea să înalţe un mausoleu vitejilor soldaţi, cari www.dacoromanica.ro 92 GR. G. TOCILESCU căzuseră în luptă pe vremea lui Domiţian» (1). Cichorius adoptă această părere, pe care d-1 Tocilescu o enunţase ca o alternativă, atribue lui Do- miţian altarul milităresc şi propune a se citi în capul listei de pe plă- cile altarului ; (Cornelius Fuscus) colfonia Pomp(ei), domicilio Neapoli Italiae, praef(ectus) (praetorio). La o asemenea restituire cugetase pentru un moment şi d-1 Tocilescu, dar literile ce s’a mai păstrat înainte de COL. POMP., nu corespund numelui Cornelius Fuscus; şi apoi, patria lui Cor- nelius Fuscus, prefectul gardei imperiale a lui Domiţian, nu a fost Pom- pei, ci Vienna (Vienne din Francia), precum se ştie foarte bine din istoricul Tacit (Hist 2,86 ; 3, 4), şi precum a relevat acum de curând d. Domaschewski. Cât pentru părerea lui Cichorius că Fuscus ar fi fost îngropat în movila de lângă monument, şi că epitaful compus pentru dânsul şi păstrat de către poetul Marţial ar fi fost săpat pe o stelă d’a- supra movilei, toate acestea trebUesc trecute în domeniul fanteziei. In mo- vila în chestiune, d. Tocilescu a găsit, cum s’a arătat mai sus, craniul şi osemintele unui barbar, judecând după cele două toarte de argint în formă de ringgeld, cum şi după lipsa totală de obiecte ce se obişnuesc a se depune în mormintele grece sau romane. Astfel altarul militar nu poate în nici un chip, cum crede şi d l Domaschewski, să fie' despărţit de vic- toria, pe care Traian a câştigat-o de sigur la Adamklissi, după cum dovedeşte în mod neîndoios chiar şi numele oraşului Tropaeum Traiani. Tot aşa de neîntemeiată este şi cealaltă părere a d-lui Cichorius, despre refacerea din nou a sculpturilor de pe metoape, întrucât, după constatarea unui specialist ca architectul Niemann, care a studiat şi res- taurat monumentul, trofeul nu arată urmele vreunei schimbări sau re- paraţiuni, şi nici că s’a păstrat cevâ din sculpturile ce se pretinde a se fi stricat de barbari. Apoi Cichorius se contrazice singur când, pe d’oparte susţine că «Traian nu putea avea nici cel mai mic interes pentru pre- fectul gardei lui Domiţian şi pentru soldaţii acestuia», iar pe de alta tot el spune, că «Traian a voit să răzbune moartea acelor soldaţi (ai lui Do- miţian), şi a generalului lor, prin aceea că el a înălţat marele monument al său triumfal în acest loc şi l’a închinat zeului răzbunător al războiului, lui Marş Ultor». Inutil a mai adăogâ că şi opiniunea despre.originea dominiţianică a valului cel mare din Dobrogea, nu are pentru sine nicio probabilitate, căci precum şi până astăzi acele valuri poartă în gura poporului numele de «valurile lui Traian», împăratului Traian, datoreşte naşterea valul cel mare de pământ. Venind la a treia părere, reprezentată de d. A. Furtwăngler, pro- fesor la Universitatea din Miinchen, după care monumentul dela Adam- klissi, n’ar avea nimic a face cu Traian şi cu războaele dacice, ci ar fi fost înălţat în a. 29—28 a. Chr. de M. Licinius Crassus, d. Tocilescu supune această părere la o analiză din cele mai amănunţite, răspunzând punct cu punct la toate argumentele aduse contra originei traianice a monumentului triumfal. Părerea d-lui Furtwăngler e pornită, pare-se, din dorinţa de a regăsi, cu orce preţ, germani Bastarni pe sculpturile do- (1) A sc vcdcâ: Verhandlungen der 43-_e Vcrsammlung dcutscher Philologcn und Schullmaenner in K61n, Leipzig 1893, pag. 199. www.dacoromanica.ro DESPRE MONUMENTELE DELA ADAMKLISSI 93 brogene, iar pe monumentul Adamklissi de a vedea, «cele mai vechi reprezentaţiuni ale Germanilor», «cu cel puţin 200 ani mai vechi decât cele de pe Columna Antonină». Imposibilităţi istorice şi_ geografice, in- terpretări curioase ale scenelor de războiu de pe metoape, şi afirma- ţiuni neprobate şi neprobabile alcătuesc aproape întreaga argumentare. In patru rânduri a scris învăţatul german despre Adamklissi, şi de fiecare rând el a schimbat câte ceva din părerea sa, sau a mai adaos câte ceva la dânsa. Se înţelege că primul obiect al atacului din parte-i a fost inscripţiunea monumentului. In cel dintâi studiu Intermezzi, (Leip- zig 1896), d-sa a tăgăduit că acea inscripţiune să fi aparţinut monumen- tului, zicând, că d’asupra trofeului lui Crassus s’ar fi construit mal târ- ziu un mic monument cu nişte colosale blocuri de piatră, din care una conţinea inscripţiunea monumentală a lui Traian, inscripţiunea adică a trofeului. Aceasta însemnează că numitul învăţat voiâ să despoaie un monument de inscripţiunea lui, pentru ca s’o atribue unui alt monument despre care nu există nici o urmă. In al doilea studiu apărut anul ur- mător (Adamklissi, Miinchen, 1897), autorul admite că pe o placă a bazei sexagonale a trofeului se află inscripţiunea lui Crassus, dar că această placă a pierit ; atunci Traian a introdus pe faţa opusă o placă comemorativă, în locul unei plăci rămasă goală încă de pe vremea lui Crassus, şi din acea placă a lui Traian fac parte bucăţile cu inscripţiune găsite şi complectate de d. Tocilescu. In a. 1903 d. Furtwângler apare cu o nouă publicaţiune: Das Tropaion von Adamklissi und provin- zialroemische Kunst (Trofeul dela Adamklissi şi arta provincială ro- mană), care începe astfel: «Dorinţa mea îndelungată de a putea studia în original ruinele trofeului dela Adamklissi în Dobrogea şi toate restu- rile păstrate, s’au îndeplinit de curând. Sunt adânc recunoscător d*lui senator Gr. G. Tocilescu, ilustrul şi eminentul director al Muzeelor şi al săpăturilor archeologice din România, pentrucă dânsul mi-a uşurat prin întâmpinarea cea mai amabilă studiile mele şi a avut bunătatea ca să meargă el însuş cu mine la locul ruinelor şi să mă introducă în să- păturile sale întreprinse acolo». De astădată învăţatul archeolog renunţă la părerea despre aşezarea vreunei plăci comemorative a lui Traian, pe vreo lăture a bazei sexagonale. Ar fi urmat în chip firesc şi logic ca să renunţe şi la părerea despre paternitatea lui Crassus, şi să lase lui Traian întregul monument, aşa precum dovedeşte inscripţiunea găsită chiar d’asupra ruinii. D. Furtwângler, din potrivă, se întăreşte şi mai mult în credinţa despre epoca augusteică a trofeului, şi propune a se citi în inscripţiune la finele rândului al 8-lea şi începutul celui următor : rest I T V it Ar fi prin urmare vorba despre o restituţiune a trofeului lui Crassus, făcută lui Marş Ultor de către Traian, mai ales că acesta, după d. Furtwântgler, obişnuia la orce ocaziune să-şi pună numele în litere monumentale pe clădirile altora, din care cauză împăratul Constantin adesea îl numea în batjocură «herba parietaria» ! Dar în inscripţiune după ultima literă din ITV se mai vede încă o linie oblică, desigur începutul literei M, astfel că e mai probabilă lectura propusă de d. Tocilescu: per exerc ITV m; iar dacă nu se admite urmele unui M, rămâne totuş locul unei litere, în care caz ar trebui, după ipoteza d-lui Furtwângler, să distribuim verbul restituit \n chipul următor : r. 8: RESTITVI, r. 9: TL. Dar o asemenea distribuire a cuvântului este încă şi mai imposi- www.dacoromanica.ro 94 GR. G. TOCILESCU bilă la o inscripţiune de caracter aşâ de monumental, unde fiecare rând începe cu un cuvânt întreg, şi se evită pretutindeni începutul rândului cu vre-o silabă sau literă dela mijlocul ori finele cuvântului. Este. ade- vărat că în a patra şi cea mai recentă lucrare a archeologului german, tn loc de restituit se propune: tropaeum restitui iussit, — ceecea iarăşi nu înlătură dificultatea, căci ce faci cu urmele literei finale din rândul al 8-lea? Totuşi d-nu Furtwăngler se grăbeşte să adauge imediat: «Astfel se doboară şi acel ultim pretins turn, în care se retrăseseră apărătorii originei traianice ; nici inscripţiunea nu le oferă adăpostul dorit. Toate forturile externe însă, de cari mai înainte erau aşâ de mândri, le-au predat deja de bună voe». înainte însă de a arăta cum stau acele for- turi şi ‘dacă sunt ori nu predate inimicului, d-nu Tocilescu dovedeşte neputinţa ca un monument de aşâ însemnătate, închinat unei divinităţi şi învestit cu un caracter sacral, cum trebue să fie un trofeu, să nu fi avut nici o inscripţiune, şi nici măcar să fi fost inaugurat, atunci când orice statuă cată să poseadă pe pedestalul său o inscripţiune, şi tot astfel un trofeu trebue să aibă inscripţiunea sa votivă. D-nu Furtwăngler, e adevărat, încearcă să explice o atare lipsă ciudată prin împrejurarea ur- mătoare: generalul Crasus ar fi întrebat la Roma pe Octavian, cum trebue redactată inscripţiunea trofeului, şi dacă în acea inscripţiune el poate să-şi deâ titlul de imperator; Octavian ar fi răspuns că numai dânsul este imperator. Atunci Crassus, de ciudă şi de necaz ca să nu vază în vârful tro-' feului numele lui August imperator, a lăsat trofeul fără inscripţiune, deşi s'a dus la Roma şi a triumfat în a. 27 a. Chr. «ex Thraecia et Ge- teis». Apoi 136 ani trecură la mijloc până ce iată-1 pe acel «zadarnic şi lăudăros» Traian, pe acea «buruiană ce creşte şi se întinde pe pereţi», pe acel împărat, «care, după cum zice d-nu Furtwăngler, avea patima de a-şi vedeâ numele vecinicit prin inscripţiuni monumentale pe edifi- ciile altora», iată-1 că găseşte la Adamklissi un monument fără de nume, un monument de pripas, cu care n’aveâ nici în clin nici în mânecă, îl înhaţă bine şi frumos, şi pune să se sape pe una din cele 6 plăci, ră- mase goale ale bazei trofeului, numele şi titulatura sa. Odată descoperit uzurpatorul monumentului triumfal al lui Crassus, s'a doborît, se înţelege, şi «ultimul pretins turn în care se retrăseseră apărătorii originei traia- nice»! După aceea d-nu Tocilescu arată cum stăm cu predarea şi a ce- lorlalte «forturi exterioare», şi grăeşţe astfel: «Argumentele d-lui Fortwângler contra originei traianice a monu- mentului triumfal se reduc -la următoarele, aşâ cum le recapitulează însuşi archeologul german, în lucrarea sa din 1903 (p. 478=481): I. «Portul şi armătura soldaţilor romani pe reliefurile dela Trofeu sunt cu totul deosebite de sculpturile de pe Columna lui Traian din Roma. Astfel: a) la Trofeu toţi Romanii sunt fără barbă, adică raşi, pe când pe Columnă pe lângă soldaţi raşi se văd unii cu barbă; b) la Trofeu toţi soldaţii romani poartă zale de fer sau cu solzi; pe Columna Traiană asemenea zale sunt mărginite la cohortele auxiliare şi la cavalerie, pe când legionarul are aşâ numita lorica segmentata care nu ne întâmpină înainte de Traian, dar este cu totul caracteristică pentru epoca Traiană; c) Cingătoarea, aşâ numită cingulum, purtată adesea de legionari pe co- lumnă, lipseşte la trofeu; d) Formele scuturilor se deosibesc foarte mult www.dacoromanica.ro DESPRE MONUMENTELE DELA ADAMKLISSI 95 de cele ale Columnei traiane; e) Soldaţii Trofeului au brăţări şi pulpari, cari nu se văd pe monumentele traianice; f) Pilum cel greu de pe re- liefurile Trofeului şi care corespunde descrieriii lui Polybios, nu se con- stată în genere în epoca lui Traian şi, nici mai târziu; g) Purtătorii de steaguri, corniştii şi trompetişti pe metoapele Trofeului nu poartă co- stumul cu pele ce ne întâmpină în epoca flavică şi cele următoare, ci sunt în costumul obicinuit al legionarilor; şi h) La Trofeu coifurile legiona- rilor au o formă foarte particulară ce nu o găsim pe Columnă decât la o trupă orientală de arcaşi. II. «Adversarii barbari ai Romanilor, sunt cu totul deosebiţi pe mo- numentele traianice (Columna şi relieful dela arcul de triumf al lui Con- stantin). Şi ceea ce este cu deosebire însemnat: Barbari de tipul, cum sunt vrăjmaşii Romanilor la Trofeu, îi găsim şi pe columna lui Traian — dar ca amici şi ca aliaţi ai Romanilor. Deci relaţiuni istorice cu totul schimbate». ’ III. «Toate analogiile, ce cunoaştem cu construcţiunea Trofeului dela Adamklissi, aparţin epocei augusteice şi epocelor anterioare, şi nici una din epoca traianică». La argumentarea de mai sus d. Tocilescu răspunde: 1. In ce priveşte lipsa de barbă a soldaţilor pe Trofeu, ea e numai aparentă. Mai întâiu, că starea rea de conservaţiune a pietrelor nu per- mite a se verifica lucrul; la cei cu coifuri, obrazul este acoperit de băe- rile sau buculae ale coifului. Astfel din 72 figuri romane, abia dacă la 20 putem judeca dacă sunt sau nu cu barbă. Una din ele (No. 13) este de sigur cu barbă, cum constată însuşi d-nu Furtwăngler. 2. Dacă portul şi armele soldaţilor romani dela Adamklissi diferă de cele de pe Columnă, explicaţiunea este simplă: Trofeul dela Adam- klissi fiind mai vechiu cu câţiva ani decât Columna şi ridicat chiar în timpul lui Traian, ne înfăţişează armele şi uniforma obicinuite înainte de marea reformă militară a împăratului Hadrian. Această reformă s’a întins pe în- treg domeniul organizării militare, şi eră o consecinţă a marilor războae purtate de Traian. D nu Domaschewski, un partizan până eri al părerii că Trofeul dela Adamklissi ar fi al lui Septimiu Sever sau Constantin cel Mare, — astăzi vede în armătura cu totul schimbată de pe Columna Tra- iană, armele şi unifqrma introduse ţie Hadrian. Columna, care la început nici că fusese destinată a comemora victoriile dacice ale lui Traian, — do- vadă chiar inscripţiunea din a. 113 d. Chr. săpată la baza sa, — a că- pătat sculpturile cu scene privitoare la aceste victorii, pe timpul dom- niei lui Hadrian, care, ca fost comandant al legiunei 1 Minervia în răz- boiul al doilea dacic al lui Traian, a ţinut să scoaţă în relief isprăvile legiunei sale şi să înfăţişeze trupele romane în uniforma şi armătura cea nouă ce fusese introdusă de dânsul. Osebit de aceasta, armele de pe me-“ topele dela Adamklissi nu prea sunt cu totul augusteice. Cu cât se lăr- gesc cunoştinţele noastre prin studiul comparativ al monumentelor, cu atât descoperim că ceea ce e augusteic ca armătură poate fi şi flavic şi chiar traianic. Acelaş lucru îl putem zice şi despre analogiile cu forma constructivă a Trofeului. Este meritul d-lui profesor din Leipzig Studniczka de a fi dovedit, contrariu argumentelor d-lui Furtwăngler, că Trofeul aparţine prin architectura, ornainentica şi stilul său epocei traianice. El nu are aface cu Tropaeum Alpium («La Turbie»), sau cu monumentul www.dacoromanica.ro 96 GR, G, TOCILESCU circular al Ceciliei Metella din epoca lui August, şi nu-şi găseşte ana- logie decât în exemple de mai târziu, mai ales în Moles Hadriani sau Castello St, Angelo din Roma. Dar architectul acestui monument se ştie că este Apollodor dela Damasc; tot lui probabil îi aparţine şi monu- mentul triumfal dela Adamklissi Partea ornamentică şi stilistică este încă şi mai hotărîtoare pentru originea traianică a Trofeului; e destul a aminti bobocul de akanthos de pe zaua Trofeului, care este la modă sub Traian şi se desvoltă mai de- parte sub Hadrian; friza cu vreji de dovleci şi capul de balaur în formă de lup, ce ocupă în acea friză locul rozetei, şi care de sigur că se ra- poartă la forma steagurilor dace, dacă nu cumva motivul trebue căutat în faptul că trofeul este închinat lui Marte; volutele, capitelul pilaştrilor, stilul reliefurilor Columnei, etc,, toate întăresc data ce rezultă din ins- cripţiunea Trofeului, După aceea dl Tocii eseu dovedeşte că scenele de pe metopele dela Adamklissi cu greu se pot împăca cu luptele lui Crassus din a, 29—28 ante Chr,, — şi că d, Furtwăngler merge prea departe cu interpretările sale. Astfel, bunioară, metopa 54 reprezintă desigur pe Traian călare cu platoşă şi lance, fără coif şi fără scut, cum se cuvine unui împărat, stri- vind cu picioarele calului un barbar.Picioarele de dinapoi ale calului stau pe o bază oblongă: ceeace indică destul de clar că artistul a voit ca să reproducă statua equestră a lui Traian din Bizanţ, şi care a dat naştere cunoscutului tip repetat adeseaori statuaric şi pe monede de ale împă- raţilor, înfăţişaţi călare călcând peste un barbar lungit la pământ. Acest tip îşi face apariţiunea cu monedele lui Traian din a. 103. Ei bine! pentru d. Furtwăngler persoana călare nu e Traian, nici vreun coman- dant superior, ci un simplu ofiţeraş care aruncă în Dunăre un Bastarn, şi sare apoi şi el cu dânsul împreună — de dragostea Bastarnului de si- gur— în valurile fluviului! Postamentul de sub picioarele calului însem- nează pentru archeologul nostru nimic mai mult, nimic mai puţin, decât malul râului; desigur cheiul dela Giurgiu, dela Galaţi sau Brăila! in me- topa 8, unde se reprezintă 2 ţapi şi 3 oi învăţatul German descoperă oameni şi peştera Keiris, «unde- Geţii urmăriţi de Crassus pier cu vi- tele lor». Atunci când vedem pe metoape un barbar că se luptă sau cel puţin că se apără în potriva Romanului, suntem siguri că e un german; iar când cere iertare, el trebue să fie get, «fiindcă, zice d Furtwăngler, Germanul în luptă nu ştie ce este pardonul»! Din afirmările istorice ale profesorului Furtwăngler,' d. Tocilescu citează iarăşi câteva, din care iată una de exemplu: «Genucla se află la Dunăre, fără îndoială nu departe de Istropolis, deci cu totul lângă Adamklissi». Genucla în adevăr poate fi lângă Istropolis; dar Istropolis e departe cu cel puţin 80 kilometri de Adamklissi! Alt exemplu, şase luni ar fi fost suficiente, după d. Furtwăngler, pentru clădirea monu- mentului triumfal; pe când, după calculul cel mai modest, cel puţin doi ani ar fi trebuit pentru aceasta. Mai departe, d-1 Tocilescu zice că nu este de gândit ca generalul Crassus să fi putut ridică trofeul său în mijlocul unei ţări inimice, deoarece numai după crearea limesului danu- bian, in ahul 15 după Chr,, Romanii îşi putură asigură stăpânirea pe malul drept al Dunării. Un asemenea trofeu, nu încape îndoială că bar- barii l’ar fi dărâmat îndată după retragerea lui Crassus, Apoi, de ce oare www.dacoromanica.ro bESPRE MONUMENTElE bELA ADAMKLISSI 91 poetul Ovidiu, trăitor 8—9 ani la Tomis, nu menţionează nicăieri un monument aşâ de glorios pentru armele romane, care de sigur că n’ar fi putut să-i rămână necunoscut, dacă există un atare la Adamklissi? Descoperirea altarului milităresc dă d-lui Furtwăngler prilej de a află încă un. argument contra originei traianice a trofeului: «Trofeul şi monumentul onorar al soldaţilor, ziceâ acest învăţat în 1903, pentru una şi • aceiaş bătălie, aţ fi ce vă cu totul neînţeles. Cum oare fundatorul Tro- feului de alăturea ar mai fi avut nevoe să înalţe soldaţilor un monu- ment deosebit! Dacă ar fi voit el să vecinicească numele soldaţilor în parte, uriaşa mantie d& piatră a Trofeului nu-i ofereâ spaţiul cel mai potrivit? Cum ar fi construit el, în slabă concurenţă cu monumentul într’adevăr mare, încă unul mic, relativ neînsemnat!?» Dar şi la aceste consideraţiuni de caracter modern, s’a dat răspunsul cuvenit. Se ştie că în vechime locul unde se construia un mormânt sau un kenotaf, deveneâ consacrat cultului morţilor, cultul rămânea legat de monument. Altarul militar înălţat la Adamklissi corespundea deci unui scop altul decât aceluia al Trofeului. Primul eră destinat pentru liniştirea sfintelor umbre ale celor morţi prin sacrificiile anuale ce se făceau pe dânsul; cel de al doilea eră un ex-voto adus lui Marş Ultor ; terenul pe care îl ocupă trofeul, deveneâ o proprietate a zeului, un loc sacru ; deci cum s’ar fi înfiinţat pe dânsul un cult al morţilor? Traian a putut, prin urmare, înălţă alăturea ambele monumente, precum tot dânsul întemeiase oraşul din vale. Dar d l Furtwăngler, care .în 1903 găseâ cu totul firesc, ca Traian după ce va fi gonit pe barbari din acele părţi ale Dobrogei, să fi fundat oraşul Tropaeum Traiani, să fi înălţat altarul militar pentru cei căzuţi în vreo bătălie, şi să fi săpat inscripţiunea pe una din feţele dela baza sexagonală a trofeului,_ aceiaş învăţat, zic, un an mai în urmă, susţine că atât altarul, cât şi oraşul, ba şi unul din cele trei valuri do- brogene, se datoresc lui Domiţian. Astfel, după d-sa, nici un act răsboinic nu mai rămâne lui Traian în Dobrogea. Dar atunci suntem în drept ca să întrebăm: ce a determinat pe Traian ca să mai sape inscripţiunea sa la trofeul lui Crassus? Simpla sa vanitate? Patima de a-şi vedeâ nu- mele ca iedera pe pereţi? Sau îndeplinirea unui act de pietate faţă? de Marş Ultor, căruia, după ipoteza d-lui Furtwăngler, ipoteza epigrafică cu faimosul r. 8 restitui r. 9 t, îi restitue trofeul ce căzuse în mâna inimicului ? De o restituire însă nu poate fi vorba, căci la a. 28 a Chr. nu există încă cultul lui Marş Ultor, deci Crassus nu putuse institui un asemenea trofeu decât lui Jupiter Capitolinus. Numai în a. 2 ante Chr. privilegiile militare ale acestuia trecură la Marş Ultor, împreună cu dreptul la Însemnele triumfului, la trofee ca şi la steagurile şi prăzile luate în răsboiu. Ştim că d. Furtwăngler a găsit şi aci un răspuns: Traian, ne asigură d-sa, nu eră archeolog, ca sâ cunoască anul când sJa înfiinţat cultul lui Marş Ultor, nu eră nici istoric ca să ştie cine înălţase trofeul. Dar fie sau nu Traian archeolog ori istoric, lectura restituit sau restitui iussit — n’are nici un înţeles; am fi aşteptat ca învăţatul nostru să ne propună formula — dedicavit. Fiind vorba de un monument, lăsat atât amar de ani fără a fi inaugurat, atunci când Traian îl închină lui Marş Ultor, el face acestuia o dedicaţiune, iar nn o restituire, căci nu-i mai fusese până atunci de cinevâ închinat. 7 www.dacoromanica.ro 6ft. G. TGcttisâti $â La formula «dedicavit» a şi cugetat un moment învăţatul german, atunci când admite că pentru posesiunea vechiului trofeu al lui Crassus a fost răsboiu între Romani şi Barbari, că «Tropaionul, mărturia gloriei romane din trecut, a cinstii romane, fusese pângărit şi insultat», şi că «Traian victorios redobândindu-1, l-a dedicat din nou». De aceea propuse a se citi partea finală a inscripţiunii lui Traian astfel: Dacorutn exercitu devictu tropaeum reciperatum rite dedicavit. Contra unei atari restituiri, s’a ridicat voci autorizate: Cum Traian puteâ el singur să zică *rite dedicavit», căci cine avea să contrazică pe Maiestatea sa imperială? Apoi nu există exemple de legătura lui «dedi- cavit» cu un adverb; tropaeum reciperatum ar însemnă că inamicul luase şi băgase în buzunar clădirea aceea groaznică dela Adamklissi, şi că Traian mai târziu o recâştigase. In fine, n’ar mai fi fost nevoe de o nouă dedicaţiune, căci dacă trofeul se pângărise, nu de dedicaţiune, ci de un piaculum urmat de un sacrificiu cu lustrlio, ar fi fost trebuinţă. Iată la ce complicaţiuni dau naştere unele ipoteze aşâ de dşor emise şi aşâ de slab susţinute, şi cum apărătorii originei traianice a Tro- feului «predară de bunăvoia lor forturile exterioare ale cetăţii asediate!» Dar eminentul archeolog german crede a fi dat lovitura de graţie părerii ce combate, atunci când constată că piatra cu care este construit monumentul triumfal diferă de aceea a altarului militar şi a cetăţiipe când, după domnia sa, ea ar fi trebuit să fie la câteşi trele monumentele una şi aceiaş, în cazul când admitem că ele sunt contimporane. Contra unui asemenea argument, pe care archeologul din Heidelberg, d l von Duhn, il găsea la început printre cele mai puternice, a încercat să răs- pundă d. Benndorf. Acest învăţat, rezemându se pe o relaţiune a d-lui Tocilescu despre cariera de piatră din valea Enige, (nu departe de Adam- klissi), susţine că osebirea de material cată s’o explicăm prin faptul că stratele superioare ale acelei cariere (conţinând un conglomerat de calce poros, tare şi amestecat cu scoici mari) au servit la facerea altarului şi cetăţii care fură construite mai întâiu; pe când stratele mai adânci (având o piatră de felul marmorei) au procurat piatră pentru trofeul ce s’a înălţat câţivâ ani în urmă. Acest răspuns, pe care1 d. Furtwăngler îl nu- meşte «o concluziune cu totul naivă, ca cum într’o carieră de piatră fiecare strat de sus în jos ar corespunde unei perioade, şi ca cum nu s’ar puteâ merge îndată în adâncime după un material mai bun», acest răspuns, zic, poate fi înlocuit cu următorul: «Nu e numai decât necesar să admitem, împreună cu d. Furtwăngler, că «diferite timpuri caută să prefere material deosebit la construcţiuni identice», şi că atunci când Traian a construit altarul militar şi cetatea, cariera din Enige, care ser- vise la construcfiunea trofeului lui Crassus, erâ de mult părăsită, uitată şi de nimeni cunoscută; şi că de aceea a trebuit a se deschide o altă carieră. Oare nu ar fi mai logic a presupune că: cele trei monumente: altar, trofeu, cetate, începând a se construi de unul şi aceiaş împărat, s’a deschis în aceiaş timp mai multe cariere ; cea din Enige, ca una ce aveâ o piatră de speţa marmurii, mai frumoasă, mai albă, mai tare şi mai potrivită pentru ornamentarea cu reliefuri — ap ocurat materialuri pentru trofeu; pe când carierele de lângă satul Adamklissi,—şi nu sunt mai puţine de 5 asemenea cariere - au servit pentru altar şi cetate. Ba, www.dacoromanica.ro bESt>Rfe MONUMENTELE DELA ADAMÎCLlSSI în ce priveşte cetatea, d. Furtwăngler scapă un lucru esenţial din vedere; d-sa crede a regăsi în zidurile înconjurătoare ale oraşului lui Constantin cel Mare «Tropaeensium Civitas», însuşi zidurile din epoca lui Traian sau Domiţian ; dar cum rezultă din inscripţiunea lui Constantin cel Mare, oraşul „ Tropaeum Traiani“ fusese în anul 315 reconstruit «a funda- mentis» sub numele cel nou de: Tropaeensium Civitas ; ca material de construcţiune al acestor ziduri, găsim pe alocurea întrebuinţate bucăţi de frize provenite dela alte monumente mai vechi, deci trebue să ad- mitem cel puţin o reparaţie în parte a acelor ziduri traianice, şi în orice caz vedem că identitatea materialului la mai multe monumente, cât şi deosebirea materialului la ele, nu pot fi invocate drept sigure criterii cronologice. Un merit însă care revine în mare parte d-lui Furtwăngler este dezlegarea definitivă a grelei probleme: asupra înălţimei bazei sexago- nale, pe care se înălţă trofeul din vârful monumentului. Pentru această bază, arhitectul Niemann găsise o înălţime care nu se potrivea cu înăl- ţimea plăcei, pe care eră săpată inscripţiunea votivă. Această inscrip- ţiune trebuind ca să aibă o înălţime mai mare pentru ca să fie citită pe una şi aceeaşi placă, arhitectul fusese silit să o repartizeze pe două feţe ale bazei; d-1 Tocilescu încă dela început nu admisese o asemenea re- partiţie: probă despre aceasta e faptul că dânsul rânduise încă din 1889 într’o sală a Muzeului fragmentele acelei inscripţii într’o singură bucată, aşa cum se vede acolo până azi, şi cum figurează- şi în publicaţiunea d-sale apărută la Viena. • Ei bine, tocmai vulnerabilul acesta punct contestat în reconstruirea monumentului, servise d-lui Furtwăngler drept punct de atac, în contra originei traianice a trofeului ; căci acest învăţat se credea în drept a conchide că inscripţia votivă cu numele şi titulatura lui Traian, nu poate aparţine monumentului, întru cât architectul Niemann fusese silit să o îmbucătăţească în două, pentru a-i găsi locul ce ocupase în construcţia trofeului triumfal. Dar d-1 Tocilescu descoperise în cimitirul turcesc pă- răsit dela Bakkuiusu (nu departe de Adamklissi) şi transportase la Bu- cureşti un stâlp sexagonal de colţ, care întrecea prin înălţime pe cel aflat deasupra monumentului; dânsul nu ezitase un moment de a pune în legătură*. încă din anul 1890, acest stâlp cu însăşi placa inscripţiunei: dovadă foaia 4 din jurnalul său de săpături din acel an, pe care se vede reprodusă inscripţiunea votivă, având drept cadru desenul acelui stâlp unghiular. D-1 Niemann obiectase însă atunci că dacă acel stâlp ar fi fă- cut parte din monument, trebue numai decât să admitem că baza sexa- gonală a trofeului fusese cu două etaje. Ei bine, părerea exprimată ipo- tetic de d-1 Niemann a fost dusă mai departe şi confirmată de d l Furt- wângler, care împreună cu d-1 Tocilescu examinând de aproape în Bu- cureşti acel stâlp a constatat că descrierea technică a lui, făcută de un tânăr architect Otto Richter, fusese greşită, tocmai în punctul hotărîtor: existenţa unei scoabe de care Niemann nu avusese cunoştinţă. D 1 Toci- lescu alăturând acel pilastru de latura dreaptă a plăcei cu inscripţiunea votivă din sala Muzeului, a scris d-lui Furtwăngler imediat după plecarea lui următoarele: «Am avut bucuria de a descoperi la pilastru unghiular urmele sigure ale părţii inferioare dela litera I din cuvântul Ultori*. In chipul acesta chiar d-1 Niemann a trebuit să recunoască* că aparţinerea www.dacoromanica.ro 160 fcfc. 6. ÎOClLfcâCtt acelui pilastru unghiular la monument, nu mai poate fi pusă la îndoială. Reconstrucţiunea cu acel pilastru a devenit scutită de orice critică ; prin adăugirea etagiului de sus al bazei exagonale, monumentul a căpătat o înălţime mai mare, baza edificiului a devenit egală cu înălţimea lui, fie- care din ele având 38,80 m., un raport de măsură foarte preferit în ar- hitectura romană; monumentul a perdut din tot ce aveâ în sine de greoiu şi de disproporţionat, şi a câştigat în frumuseţe şi eleganţă. In fine, ca rezultat al unei munci timp de 20 de ani, s’a dobândit o icoană în toate şi pe deplin asigurată a unui monument de cea mai mare şi cea mai extraordinară însemnătate. In partea ultimă a comunicaţiunei sale d-1 Tocilescu se ocupă de o scriere a d-lui Teohari Antonescu asupra monumentului Adamklissi apărută în limba franceză la Iaşi anul trecut. In această scriere se pro- pune o nouă rânduire a metoapelor, pe baza cărei rânduiri autorul crede a fi dezlegat în mod definitiv cestiunea originei traianice a monumentului. Asupra valoarei cărţii în sine d-1 Tocilescu se referă la judecata unui în- văţat competent ca archeologul Sieveking, care într’o recensiune publi- cată în Berliner Philologische Wochenschrift din 2 Fevruarie a. c., a constatat cele următoare: 1) d. Antonescu repetă numai vechile obiec- ţiuni ale adversarilor lui Furtwăngler, şi acolo unde cearcă să desfă- şoare aceste argumente în chip independent, procedează cu foarte pu- ţină iscusinţă; 2) el nu cunoaşte bine nici literatura chestiunii, ignorând sau nepricepând in destul până şi scrierile adversarului ce voeşte a com- bate ; 3) încercarea de a voi să deducă orientarea monumentului cu frontonul principal spre răsărit, stă pe un teren foarte nesigur, căci cum s’ar putea pretinde a se fixă primitiva orientare exactă a unora din bucăţi, dacă uriaşele blocuri au fost asvârlite de un puternic cutremur?; 4) tot aşa de nesigură este şi noua rânduială a metoapelor, mai ales când ea stă în contrazicere cu jurnalul săpăturilor ţinut de d-1 Tocilescu, «şi când se reazămă numai pe memoria unor lucrători de acum 20 ani despre circa 50 bucăţi care în parte se aseamănă între ele foarte mult»; 5) pe când d-nii Tocilescu şi Benndorf au pus cu totul corect începutul şi sfârşitul şirului metoapelor pe laturea nordică, aşa că începutul este format de pregătirile pentru lupta cea mare, iar sfârşitul este format de convoiul prizonierilor barbari, rânduiala d-lui Antonescu, care face să înceapă şirul cu un marş de paradă al pretorienilor pe dinaintea lui Traian, este cu totul neclar ; acel marş al pretorienilor care aminteşte o paradă modernă este cu totul arbitrar şi n’are nici o legătură sau a- semănare cu vre-o scenă de pe columna lui Traian; 6) cu totul greşite sunt grupările metoapelor după unele scene ale columnei traiane, ca şi paralelele stabilite între metoape şi reliefurile columnei. „ Argumentările autorului, zice d. Sieweking, merită a fi citite pentru naivitatea lor numai; ele sunt jucării fără vre-o valoare reală"; 7) nu e de admis ca «vâritâ indiscutable», că acelaşi maestru a schiţat scenele dela Adam- klissi, ca şi pe cele de pe Columna Traiană. Un bun exemplu pentru cazul unde poate duce o fantazie viuă, este de altmintrelea şi acela când d. Antonescu recunoaşte în lagărul roman pe cale de construire (Trajanssăule, ediţ. Cichorius, Taf. XXX), recunoaşte în el, după formă şi împrejurimi, tocmai lagărul dela Adamklissi, adică cetatea lui Con- stantin cel Mare, Tropaeensium civitas ; 8) cu înlăturarea încercării, ce www.dacoromanica.ro DESPRE MONUMENTELE DELA ADAMKLISSI 101 trebue socotită cu totul greşită, de a pune în acord reliefurile metoa- pelor cu un şir de scene ale Columnei traiane, vor cădea, fireşte, şi toate sforţările lui Antonescu, ce se construesc pe această încercare, de a pune scena luptelor de pe metoape în regiunea Adamklissi ; 9) în aceste sforţări zeloase el merge aşa de departe, încât oraşul Nicopolis ad Haemum (sau—ad Histrum) menţionat de scriitori, de monede şi inscripţiuni (Stări JSiikiup, de lângă Târnova) îl identifică cu Municipium Tropaeum (Adamklissi); tot aşa de departe el merge şi în judecata sti- listică a reliefurilor dela Adamklissi, precesă de unele observaţiuni care se disting de opotrivă prin prolixitatea şi bogăţia fraselor cu care sunt scrise». «La această critică judicioasă şi obiectivă a archeologului Sieve- king, zice d l Tocilescu, o singură observaţiune aş avea de adaos, şi cată să o mărturisesc, contra voinţei mele de a da unei desbateri curat ştiinţifice aparenţa măcar a unei cestiuni personale. Dar sunt silit să o fac, căci este vorba de o învinuire gravă adusă de d. Antonescu între- gei mele activităţi ştiinţifice întreprinse la Adamklissi. Această învinuire, repetată în nenumărate locuri ale operei sale, consistă în următoarele afirmări categorice: că «am comis o mare greşeală că n’am însemnat cu băgare de seamă şi cu preciziune, locul unde pietrele cu figuri sculptate (metope) dela monumentul triumfal Adamklissi a fost găsite», (pag. 52; cf.p. 13); că «n’am avut grije nici să notez într’un jurnal locul unde a fost descoperite reliefurile, nici să fotografiez poziţiunea pietrelor», (p. 66); că «aş fi înşirat pietrele în chip arbitrar» (p. 66); că «arătările mele se găsesc uneori în contrazicere uimitoare cu spusele unui simplu lucrător tătar sau român, care a desgropat ruinele» (pag. 67); şi că în fine, d-1 Antonescu a găsit adevăratul şir al acestor pietre «cu ajutorul lucrăto- rilor turci, români şi bulgari, cari au desgropat ruinele trofeului» (p. 70). «Printre aceşti lucrători, ne spune tot d l Antonescu, cei mai veridici, şi a cărora mărturisiri ne insuflă deplină încredere, sunt cei doi următori: Vasile Ienachi Hagi Dumitru, care a luat parte la săpături dela anul 1885 încoace, şi turcul Mehemct Ibrahim, actualul supraveghetor al ruinelor şi al micului muzeu dela Adamklissi». «Procedura noastră cu lucrătorii, continuă d. Antonescu, a fost foarte simplă: i am adus unul după altul in faţa ruinelor trofeului şi după ce le-am arătat chipurile sculptate pe metope, la fiecare relief ce ei cunoşteau am căutat să determin, cu ajutorul unei busole, poziţiunea exactă unde ei îşi aminteau că au văzut piatra în momentul când a fost desgropată. Când spusele acestor diferiţi lucrători se potriveau, acesta eră un semn învederat pentru noi că eram pe calea cea bună şi că nu mai încăpea nicio îndoială asupra poziţiunei acestei metope. Dar îndată ce erau contraziceri asupra locului unde s’a descoperit reliefurile, adu- ceam pe toţi lucrătorii odată înaintea monumentului şi din desbaterea lor, căpătăm totdeauna puncte lămuritoare destul de precise pentru a putea fixă locul pietrelor sculptate» (pag. 70—7l).' «Faţă de aceste afirmări ale d-lui profesor Antonescu, am socotit necesar ca să provoc o anchetă preliminară la faţa locului şi să mă adresez pentru aceasta d-lui primar al comunei Enige (de care atârnă cătunul Adamklissi), priq adresa Direcţiunei Muzeului No. 270, din 10 www.dacoromanica.ro 102 GR. G. TOCILESCU Noemvrie 1905, căruia în consecinţă i-am cerut să stabilească următoa- rele puncte: 1. De câteori d. profesor Antonescu, a venit la Adamklissi, în ce an, lună şi zi ; şi cât timp a stat aci ? 2. Numele lucrătorilor sau persoanelor, cari i-au dat informaţiunile? 3 Când aceşti lucrători au săpat la monumentul triumfal Adam- klissi? şi dacă ei au fost lucrători în timpul dela 1882, când au început săpăturile, şi până la 18 Septemvrie 1890, când ele au fost sfârşite (anume în anii 1882, 1883, 1885, 1887 şi 1890); 4. Lucrătorii, la cari se referă d l Antonescu, fost-au aduşi de d-sa în faţa monumentului, iar acolo facut-au ei declaraţiunile, ce le atribue d-1 Antonescu în cartea sa? «După ce veţi binevoi a află pe acei lucrători, cu cari s’a slujit în ancheta sa d. Antonescu, vă rog, Domnule primar, — ziceam în adresa menţionată — să-i chemaţi în ziua de Sâmbătă 12 Noemvrie, ora 8 dim. la monument, pentru ca acolo, arătându-li-se de d-v. figurile de pe pie- trele No. 31, 6, 27, 39, 44, 41, 14, 15, 1, 2, 3, 4, 5, 9, 35, 8, 9, 42, 11, 12, 13, 29, 16, 20, 34, 38, 43, 40, figuri reproduse pe anexata plan- şetă, dânşii să vă arate locul unde au desgropat acele pietre, precum au arătat şi d-lui Antonescu. D. Architect Teiss dela Viena, asistându-vă la această lucrare, va preciza cu busola— cum a făcut şi d-1 Antonescu — poziţiunea exactă a acelor pietre, unde lucrătorii îşi vor aminti că au desgropat acele pietre, pentru ca astfel, printr’o contra-probă corrobo- rativă, afirmările lor, — dacă vor fi fost făcute în realitate — să capete o nouă întărire, să iasă şi mai bine la iveală. «Mai adaog, ziceam în adresa către d-1 primar, că după cum a-ţi văzut mai sus, d-1 Antonescu pune un deosebit temeiu pe mărturiile a doui lucrători: Vasile Ienachi Hagi Dumitru şi Mehemet «Ibrahim»,— probabil a voit a zice Mehemet «Bairam», — gardianul monumentelor de aci; — pe aceştia vă rog să-i cercetaţi de aproape, pentru a dovedi, dacă dânşii au dezgropat vreo piatră dela monument, şi în ce t;mp? Ce informaţiuni au dat ei d-lui Antonescu? De asemenea să cercetaţi şi pe d-1 învăţător Ionescu dela Enige, pe cârciumarul Andrei din Adam- klissi, şi pe orce alt locuitor din Enige sau Adamklissi, care a comu- nicat cevâ d-lui Antonescu. «In fine, dacă se poate, să aflaţi, care din aceşti lucrători, au spus d-lui Antonescu, că ar fi desgropat la monument o piatră ce înfăţişă pe o femee dând de mâncare la nişte oi; sau pe o femee care cu mâi- nile voeşte să adune nişte oi cari fug?» şi -dacă o astfel de piatră a căzut în Dunăre în timpul transportului sau vreodată? «Acestea fiind chestiunile asupra cărora doresc să am constatările d-v. serioase şi conştiincioase, vă rog, d-le primar, a pune tot interesul pentru a se face lumină, căci nu poate fi ştiinţă fără adevăr, şi orce om de ştiinţă nu doreşte decât a se face lumină, — mai ales atunci când alţii vor să întunece lumina, pentru ca să facă întuneric şi să pescuiască în apă turbure.» «Ei bine, inteligentul primar al comunei Enige, continuă a vorbi d-1 Tocilescu, a procedat imediat la facerea anchetei în zilele de 11 şi. 12 Noemvrie, anul trecut; a încheiat două procese-verbale, pe cari le-a trimes direcţiunei Muzeului, pe lângă raportul No. 3.135, şi prin care www.dacoromanica.ro DESPRE MONUMENTELE DELA ADAMKLISSI 103 s’a stabilit punctele următoare: 1) d-1 Antonescu a fost în două rânduri la Adamklissi: odată pe la finele lui Mai sau începutul lunei Iunie 1904, a doua oară prin luna Septemvrie sau Octomvrie, acelaş an; 2) în prima caşi a doua oară a stat mai puţin de 24 ore ; în primul rând la monument n’a întrebat decât două persoane: pe Mehmet Bairam, păzitorul ruinelor, şi pe poştagiul Vasile Ienachi Hagi Dumitru; în al doilea rând: numai pe învăţătorul din Enige, Ioaniţiu lonescu ; 3) Din declaraţiunile în scris luate de primar dela aceste trei persoane rezultă următoarele: a) Meh- met Bairam declară: «Sunt venit în localitate numai dela anul 1890, mai întâi ca muncitor, — servitor la Aii Tufan, care transportă pietre dela monument la Rassova, pentru Bucureşti; eu, când am venit aci la Adamklissi, am găsit monumentul desgropat, adică aidoma în aceeaş stare cum se găseşte astăzi, cu simpla deosebire că am găsit pietrele, pe cari apoi le-am transportat, dejă grămădite pentru uşurinţa trans- portului, şi niciodată nam ştiut cum ele s'ar fi găsit sau scos din pământ; am lucrat astfel doi ani, după care am intrat în serviciul Mu- zeului, aşa că cu privire la cele ce sunt întrebat, vă declar, d-le Primar, că în vara anului trecut, nu ştiu luna şi ziua, v’am găsit la monument pe d-v., pe d-1 Polonic şi un alt domn, care mi s’a spus că e profesor la Iaşi; de aceşti domni am fost întrebat de locul de unde s’au ridicat pietrile, şi eu le-am răspuns, că eu, când am venit, am găsit pietrele aşezate aşa grămezi, că nu ştiu cine le aşezase aşa grămezi în locul de unde noi le-am ridicat pentru transport. E drept că în timpul întrebă- rilor am văzut pe d. Polonic, scoţând din buzunar minotarul,— marto- rul voeşte a zice busola. Nu ştiu şi n’am auzit niciodată nimic până azi cu privire la piatra de care mă întrebaţi şi a cărei figură înfăţişează o femee, dând mâncare la oi, care (piatra) s’ar fi înecat în Dunăre la Rassova. Altfel nu ştiu». Iată şi declaraţiunea celui de al doilea «martur veridic» invocat de d-1 Antonescu: b) Vasile Ienachi Hagi Dumitru declară: «La fiecare întrebare de piatră ce-mi făcea d-1 Antonescu, scotea şi busola spre a mă orienta de punctele cardinale, pe care de altfel mi le determină pe teren, insă ori eu nam înţeles pe dl Antonescu, ori d-sa nu m'a înţeles pe mine, căci eu niciodată nam spus d-sale că in anul i88y am lucrat la mo- nument, cad în acea vreme eu eram copil în şcoală, învăţam la d-l lonescu învăţătorul şcoalei Enigea; eu am spus d-sale că aşă am găsii pietrile aşezate de lucrători, şi că eu, ca copil ma trimes tatăl meu cu boii şi eu însu-mi mânând boii la carul monumentului, transpor- tând aceste pietre la Rasova, le am dus una câte una, cu care ocazie mi s’a tipărit în minte felul zugrăvelei lor; aşă am spus d-lui An- tonescu şi nici decum că eu le-am scos din pământ, neşthnd nici chiar locul de unde ele se vor fi desgropat. La cercetarea mea de către d-l Antonescu nu eră decât d-lui, d-l Polonic şi d-v, d le Primar. Nu mi aduc aminte de va fi fost şi Mamet. Insă absolut nimeni, nimeni, nici lucrători, nici streini nu mai era de faţă la cercetarea mea, şi nici nu ştiu ce anume lucrători au lucrat în acel an, eu fiind copil. N’am nici o ştiinţă de piatra ce înfăţişă o femee dând de mâncare la nişte oi, sau adunându-le sau că ea s’ar fi înecat în Dunăre la Rasova în timpul trans- portului». In josul acestei declaraţiuni d-1 Primar adaogă : «Faţă cu cele www.dacoromanica.ro 104 GR. G. TOCILESCU declarate de Vasile Ienachi Hagi Dumitru că arătările sale au fost rău înţelese de d-l profesor Antonescu, dispunem : a nu se mai face ancheta dela monument, cum s’a cerut de d-l Tocilescu prin adresa No. 270 din 1905» ; în fine, c) Declaraţiunea scrisă şi subscrisă de d-l învăţător Ioaniţiu Ionescu: «Personal ştiu foarte bine că d-l Antonescu a vizitat în două rânduri monumentul dela Adamklissi în cursul anului 1904. «In al doilea rând am fost chemat de d-sa la cătunul Adamklissi şi împreună ne-am dus la monument. In acest timp mi s’a cerut ca să-i dau lămuriri de modul şi felul cum s’a găsit şi cum era aşezată piatra cu inscripţie, ce s'a găsit d’asupra monumentului. La monument nu se află niminea decât numai gardianul monumentului Mehmet Bairam, având cunoştinţă de limba română întrun mod elementar.' La reîn- toarcere în cătun d-l Antonescu a plecat la Rassova, fără să mai fie şi alte persoane. Ţiu a mai arătă că locuitorul Vasile Ienachi Hagi Du- mitru, despre care se menţionează în tratatul de Archeologie a d-lui Teohari Antonescu, cum că el a luat parte la săpăturile dela monu- mentul dela Adamklissi în 1885, lucrurile stau astfel: In i88ţ locuitorul Vasile Ienachi Hagi Dumitru eră şcolar al meu şt se află în clasa III primară şi aveă etatea de jo ani*. «Astfel, d-lor şi prea stimaţi colegi, zice d-l Tocilescu, din acte oficiale rezultă că: d-l Antonescu n’a consultat pe niciunul din lucrătorii cari au dezgropat ruinile monumentului triumfal dela Adamklissi; că în faţa monumentului a întrebat numai două persoane: pe un turc venit la Adamklissi în 1890, şi care nu ştie incă bine româneşte, şi pe un român care nu ştie nimic despre locul originar al pietrelor, fiind fost copil pe atunci, când acele pietre se dezgropa din pământ; că sau d-l Antonescu n’a priceput pe aceste două persoane, pe care în cartea sa le numeşte (pag. 70), «Ies plus v6ridiques et dont Ies tdmoignages nous inspirent plaine (sic) confiance» — sau că aceste persoane n’au priceput întrebările d-lui Antonescu ; că în fine, tot ce spune d 1 Antonescu asupra «procedurii d-sale cu lucrătorii», că «i-ar fi adus unul după altul în faţa ruinelor», că atunci «când spusele acestor diferiţi lucrători se potriveau acesta eră un semn învederat pentru noi că eram pe calea cea bună»; «dar îndată ce erau contraziceri asupra locul,ui unde s’a descoperit re- liefurile, aduceam pe toţi lucrătorii odată înaintea monumentului şi din dezbaterea lor căpătăm totdeauna puncte luminătoare destul de precise pentru a putea fixă locul pietrelor sculptate», — toate acestea, zic, sunt curate şi prea mult îndrăsneţe plăsmuiri ale d-lui profesor universitar Antonescu, nevrednice pentru un om de onoare, născocite nutaai ca să amăgească buna credinţă a cititorului şi să întărească nişte afirmaţiuni ale sale cu totul închipuite. «Dar atunci întreaga sa scriere rămâne fără aparinţă măcar de bază, căci obiectul principal al ei este : «rânduiala metoapelor» ; această rân- duială însă o bazează pe arătările lucrătorilor, pe cari îi invoacă la fie- care pas (de ex. pag. 59, 71, 73,79, 34, 85, 88. 89, 91, 112, 113, etc.) şi chiar la concluziunea finală (pag. 249) când zice : «sprijinindu-ne în parte pe cercetările d-lui Tocilescu şi mai ales pe zisele lucrătorilor cari au dezgropat trofeul, am reuşit să rânduim una după alta întreaga co- roană de metoape». Cum a reuşit, s’a putut vedea din recensiunea d-lui Sieveking şi se mai poate constată şi din darea de seamă a archeolo- www.dacoromanica.ro DESPRE MONUMENTELE DELA ADAMKLISSI 10S gului Petersen, care nu admite nici unul din rezultatele la cari a ajuns profesorul ieşean zicând că: «dorinţa a fost tatăl cugetării, dar critica nu i-a fost mamă» atunci când bunioară d. Antonescu crede a regăsi Municipium Tropaeum pe Columna Traiană, şi încă de două ori. De asemenea când acelaş silueşte tradiţiunea scrisă şi identifică Nicopolis cu Tropaeum Traiani, sau când crede că a găsit identitate între sce- nele de pe Columnă cu cele de pe metoapele Trofeului. Apoi cu ce mij- loace de informaţiune s’a servit d-1 Antonescu, dovedirăm cu propriele decla- raţiuni ale pretinşilor «lucrători» ; în întregime, opera d-lui Antonescu, pe care un archeolog ca d. Furtwăngler o numeşte: «ein elendes Marchwerk», se vede însufleţită de ideea de a-mi ponegri într’o limbă străină munca ce am depus timp de 25 ani; de a-mi tăgădui orice merit în dezgro- parea, studierea şi publicarea monumentului dela Adamklissi; de a face în fine horă împrejurul mizerabilei campanii de calomniii, ce de vre-o câţiva ani încoace nu mai conteneşte asupră-mi: că aşi fi dărâmat mo- numentul chiar cu dinamită, monumentul, «pe care l-a respectat barbarii şi chiar Turcii», dar eu l-am dărâmat; că parte din reliefuri le-aşi fi aruncat în Dunăre, iar parte le-aşi fi asvârlit pe drumuri; că din Adam- klissi aşi fi făcut o mină de exploatare, că Pompeia Dobrogei, adică Cetatea, aşi fi prefăcut-o în ruine, şi alte multe de acest soiu insanităţi, menite ca să descurajeze pe alţii poate, dar nu pe cela care acum vor- beşte şi care se bucură de stima şi aprobarea tutulor învăţaţilor specia- lişti din Europa». D-1 Tocilescu încheiă comunicaţiunea sa printr’o peroraţiune caldă asupra însemnătăţii momentului, când neamul român sărbătoreşte 18 veacuri dela cucerirea Daciei lui Traian, odată cu sărbătorirea celor 40 ani de domnie a Regelui României Carol I; rezumă misiunea înaltă a celor doi Traiani chemaţi de Providenţă ca să întemeeze cultura şi civiliza- ţiunea apuseană la Dunăre şi Carpaţi, şi termină cu un călduros apel către Academie, guvern şi Parlament de a face să se înalţe cu un minut mai nainte palatul Muzeului naţional, al căruia plan executat de d-1 architect Niemann aşteaptă mai bine de 15 ani a se vedea realizat. In acest palat îşi vor puteâ găsi adăpost şi minunatele sculpturi ale trofeului lui Traian, cari, în cinstea bătrâneţelor lor, cer dela nepoţii lui Traian grija şi interesul ce le arătase odinioară creatorul lor, patriarhul naţionalităţii române, cel mai mare din împăraţii Iumei romane, Traian Împăratul! www.dacoromanica.ro CONTRIBUŢIUNI LA STUDIUL ISTORIEI ARTEI NAŢIONALE. Istoria trecutului nostru artistic, pornind dela nebuloasele înce- puturi ale naţionalităţii noastre, ocupă cel mai modest loc în diversi- tatea specialităţilor cari au ca ţintă cercetarea aceleiaşi vremi, însă din alte puncte de vedere. Ba locul ei nici nu există chiar, nefiind loc pentru cei nevrednici să şi-l cucerească. Pare că umila preten- dentă nici nu se gândeşte să-şi mărească forţele pentru viitor. Moti- vele sunt simple şi tocmai de aceea deducţiile sunt sigure. Aşâ istoricii noştri au dat şi continuă să dea cu o dezinteresată pasiune ceeace li se putea cere: Scoaterea la iveală a documentelor şi explicarea lor, cercetarea împrejurărilor politice, culturale şi eco- nomice ale trecutului, etc. Rămâneâ ca oamenii technici să studieze partea specialităţii lor, să lămurească formele, să clarifice influenţele, statornicind astfel epocile cari, de multe ori, în inscripţiile lapidare sunt false, Intenţionat sau din inconştienţă. Şi cu chipul acesta am fi înţeles mai bine intensitatea unor aspiraţii, de cum le putem înţelege din câteva rânduri de document, suficiente până la un ^>unct şi acelea pentru cine a isbutit să câştige bun simţ istoric. Din nenorocire însă, aceştia sunt îndreptaţi încă dela începutul carierei lor spre ocupaţiuni productive, aşâ că mai târziu, chiar când vin în atingere cu această specialitate (mai cu seamă cu ocazia re- staurărilor), o tratează ca pe o afacere obişnuită. Din această cauză, cu toate că materialul archeologic, aşâ răs- pândit cum este, este accesibil şi până la un punct suficient, totuş nici-o încercare de ansamblu nu s’a făcut, mulţumindu-se fiecare, când se atinge de vre-un monument, cu câtevâ foto rafii sau desemnuri, de obiceiu părţile cari nu interesează, cu retipărirea inscripţiei lapidare care constitue proba indiscutabilă cronologică, cu citarea celor scrise de istoricii dacă monumentul a avut această favoare, şi apoi vine stu- www.dacoromanica.ro CONTRIBUTIUNI LA STUDIUL ISTORIEI ARTEI NAŢIONALE 107 diul specialistului care este cam următorul: „Biserica are atâţia me- trii lungime pe atâţia lăţime. Dela sol până la baza crucei dela turlă, atâţia metri; iar până în vârful crucei, atâţia. Are un plan de formă dreptunghiulară sau cu sânuri (după împrejurări). Coloanele sunt po- ligonale sau rotunde, iar construcţiunea în cărămidă, care e posibil să fi fost netencuită." Cu acest sistem nu trebue să ne mirăm dacă părerea emisă în baza unor vechi consideraţii încă de acum douăzeci de ani de d-nul Architect Gabrielescu 1 * *), cum că architectura bisericelor române, por- nind din tradiţiile curat bizantine, evoluiază pe pământ românesc până când capătă o înfăţişare curat românească în vremea lui Brâncoveanu; o vedem redată cu afectare frazeologică, însă cu aceeaş lipsă de ade- văr, în cele două broşuri ale sale, de d-1 architect Antonescu *). Toate aceste greşeli provin din faptul că se judecă cu mentalita- tea de astăzi, circulaţia ideilor şi curentelor de odinioară. Din cauza aceasta suntem dispuşi să credem că dacă biserica română în începuturile ei s’a aflat pendinte de patriarhia din Ochrida s) numai decât Sf. Nicolae Domnesc este făcut de pe biserica acelei pa- triarhii, o masivă şi greoae construcţiune din secolul al III-lea 4 *), fără să ne gândim că urmând acelaş raţionament, bisericile construite de Alexandru cel Bun în Moldova ar trebui să poarte pecetea aceluiaş stil. Insă naţionalitatea meşterilor, relaţiunile accidentale cu ţări în- depărtate, analogia unor fapte chiar, nu spun nimic şi nu trebue să generalizăm până nu cunoaştem în întregimea ei viaţa din acea vreme. Dacă o idee sau o formă născută astăzi aici, mâine poate fi prac- ticată la depărtări mari de loc, lucrul acesta nu erâ posibil în vechime. Şi tocmai pe imposibilitatea aceasta se întemeia tradiţia, la care şe ţineâ cu încăpăţânare şi din care încetul cu încetul se puteâ schimbă gevâ, graţie t^nţi^ strâns şi îndelung conţact. Astfel principele rus Vladimir, după creştinarea sa, a trimes după meşteri greci ca să construiască biserica Sf. Ioan din Cherson, care a fost fireşte Bizantină, de oarece ruşii nu aveau nici un fel de archi- tectură religioasă, pe idoli adorându-i în plin aer6). Dar construcţiile ulterioare deşî de meşteri streini, evoluară conform climatului şi gustului ţerii, ajungând mai târziu la o formă ') Gabrielescu: O broşură asupra vechei arch. româneşti. *) Antonescu: M-rea Cozia p. 9. Architectura religioasă la Români p. 9. s) Xenopol: Voi. II, p. 113, (ed. Şaraga). 4) Părere emisă de d-1 G. Millet în prelegerile din acest an la Sorbona. *) Spirido Gopcevici: Makedonien und alt-Serbien, planşa 6. Schlumberger: Epoptîe bizantine, voi. II, p. 3 şi 7. www.dacoromanica.ro 108 SP. POPESCU proprie *) care formează tradiţie de care nu se mai atinge decât pe nesimţite. Aşâ meşterul bolonez Aristote Fioraventi, construieşte din or- dinul lui Ivan al treilea, către sfârşitul secolului al XV-lea, biserica înălţarea Maicei Domnului după catedrala din Vladimir, iar meşterul Aleviso, italian, d’abiâ în ornamentaţie a putut pune ceva din stilul patriei lui la biserica Sf. Archangheli*). Tot aşâ meşterii italieni, opriţi cu forţa din drumul lor spre Ru- sia 3) şi întrebuinţaţi la bisericile ce erau în construcţie, n’au putut schimba nimic din stilul lui Ştefan cel Mare, după cum la biserica M-rei Jica din Serbia stilul este roman (medieval), deşi se ştie că meş- terii au fost greci 4 *). Aşâ că este nefiresc să se trimeaţă la Ochrida, la Salonic, in Armenia pentru monumente cari au o obârşie cu mult mai apropiată. Dar nu numai dela depărtări mari nu pot veni elementele artistice, dar nici dela vecini, dacă aceştia nu au căpătat prestigiu în ochii noştri şi mai cu seamă dacă nu au avut cu noi o convieţuire şi comunitate sufletească îndelungă. Aşâ din stilul moldovenesc nu avem decât câteva detalii fără importanţă împrumutate în Muntenia, iar fiul de boer muntean 6 7) Vasile Lupu, construeşte în ţara sa de naştere, în Târgovişte, biserica Stelea în stilul 6) ţerii peste care domnia. Faptul că Vasile Lupu construeşte în Muntenia in stil moldo- venesc, că Iberieni construesc la muntele Atos cu sânurili caracteri- stice bisericilor lor, ne îndreptăţeşte să bănuim că, şi bisericile con- struite de Voivozii români la muntele Atos vor fi fost, dacă nu sunt încă, în stilul ţerilor noastre. Cu atât mai mult cu cât se trimeteau uneori demnitari ai ţerii ca ispravnici însoţiţi uneori chiar de Mitro- politul ţării, aşâ că nu erâ de mirare să iea şi echipa domnească de lucrători: „Deci la 1568 au trimes împreună cu Ghermen erohomonah şi pe Mitropolitul Teofan ca să supravegheze la zidire şi, ca Mitro- polit al Ungro-Vlahiei după zidirea bisericei Teofan să o sfinţească şi apoi să se întoarne în Moldova" \ iar Petru Voevod trimete pe dem- nitarul său Petru să restaureze biserica la muntele Atos; insă să o ridice pe loc frumos. Iată deci ce valoare trebue să aibă cuvântul re- ’) L. Leger: Moscou, p. 16. >) Acelaş, p. 20 şi 22. s) Idem. 4) Glasnik: 1903: Stara Srpsca Trkvena Arkitectura. s) Iorga: Studii p. ist. rom. în sec. XVII, p. 14. •) Buletinul comisiei monum. ist. Anul 1, p. 80. 7) G. Millet: LJart byzantm, din Histoire de l’art par G. Michel, p. 148, www.dacoromanica.ro CONTRIbUŢItJNt LA STUDIUL iSTORlEl ÂRflîI NAŢIONALE 109 staurare, când II găsim în documente. Pare că acest cuvânt se raportă la fiinţa morală a instituţiei şi nici decum la monument. Aşa, călugărul Nicodim puteâ prea bine să fie sârb şi artist *) şi totuş să nu pue nimic din arta patriei lui dacă nu ne-ar fi găsit într’o epocă de formaţie, fără artă religioasă şi în totul subjugaţi in- fluenţei sârbeşti2 3 4 *), care, cum vom vedeâ, avea cu ce să ne Impresi- oneze, după cum Ivireanul de mai târziu Antim n’a dat decât stilul care se fixase definitiv către sfârşitul domniei lui Brâncoveanu 8). In fixarea stilului şi cronologiei vechielor noastre biserici, trebue să ţinem seamă de următoarele lucruri hotărîtoare. Prin ortodoxismul nostru în mod forţat privim către răsărit, de unde trebue să ne fie toate formele în care se îmbracă credinţa. Intre focarul de artă răsăriteană şi noi avem vecini bine întemeiaţi care tălmăceau pentru nevoile lor arta bizantină: pe Sârbi şi pe Bulgari. In aceeaş vreme avem înfloritoarele centre comerciale de pe litoralul Mării Negre, avem un stătuleţ înfloritor chiar, Trebizonda, de arta cărora trebue iarăş să ţinem seamă, mai cu seamă pentru arta moldovenească, care, dacă nu a fost influenţată în mod organic (lucrul este foarte posibil), este clară însă influenţată în elementele ei decorative *). Aşâ că nu putem trimete un monument cel puţin în secolul IX numai pe asemănări de stil (cari sunt numai în aparenţă)-, când nici desvoltarea noastră economică şi nici destinaţia ei de „biserică dom- nească'1 nu ne îndreptăţeşte să o trimetem în acea epocă. ' Ca biserică domnească, la Curtea de Argeş, ea nu putea luâ fiinţă decât către începutul secolului al XIII, atunci când pare că pentru prima dată se iveşte în această parte urme de stăpânire organizată (Asani)6). Admiţând că ■datează din timpul acela, monumentul ar fi trebuit să poarte caracteristica monumentelor Asanilor şi epocei lor cari sunt inferioare Sf. Nicolae; şi apoi acelea au caracterul bizantin din secolul al IX, adică păstrează arcadele oarbe: ferestrele rotunde, estradosarea arcurilor policromă, deşi în alternarea rândurilor de că. rămidă cu piatră aduce forme nouă. ’) Stefulescu: Tismana, p. 60. Erbiceanu: Biserica Ortodoxă română XXV No. ii p. 1091—92. *) Ilie Bărbulescu: Românii faţă de Sârbi şi Bulgari. 3) Vezi biserica Antim, In acuarela dela Muzeul de Antichităţi. 4) G. Millet: L’art byzantine (din aceeaş), p. 161.—Texier et Pullau: L’ar- chitecture byz. (St. Sophie de Trebiz.). — Sbornik voi. III: Sredneveacovi kris- tianski pametniţi. 6) Onciul: Originile principatelor române. www.dacoromanica.ro il<5 st». ^opeScO D^tcă organizaţia bisericească a existat în părţile acestea încă dinainte de acel secof, apoi biserica acesteia nu putea fi Sf. Nicolae Domnesc, dată fiind tradiţia aşâ de puternică care cerea vieţuirea pe acelaş loc a unei instituţii religioase în oscilatele ei de mărire sau de scădere. Aşâ aşezarea vechei Mitropolii din Argeş pe loc atât de rău, mlăştinos, pe care mitropolie Neagoe a dărâmat-o fiind ruinată şi pe locul ei, deşi prezentă dificultăţi la aşezarea temeliilor ^ a ridicat biserica nouei episcopii, arată motive puternice de tradiţie care ne în- dreptăţeşte să credem că aci a fost vechea biserică a străvechei re- şedinţi eclesiastice. Biserica Domnească rămâne legată de fiinţa unui Stat organizat cu reşedinţa aici. Este de sigur foarte greu de stabilit data exactă a construcţiunii, însă pare nenaturală o aşezare a Asanilor aici din cauză că este cunoscută reşedinţa lor la Târnova, şi apoi şi stilul ar fi fost altul. De altfel nu aici ar fi făcut ei un monument mai impor- tant decât la Târnova. Nu cunoaştem de ce natură a fost influenţa Bulgarilor asupra noastră, dar pentru secolul următor, când avem urme mai precise, vedem că o influenţă foarte puternică asupra noa- stră o exercită Sârbii. Este de sigur foarte semnificativ faptul că lui Nicodim i se poartă aşa de bine de grije de către ţarii Sârbi dăru- indu-l mai bogat decât însuşi Vladislav Voevod fondatorul Vodiţei- Apoi, pe când în Bulgaria târziu de tot avem câtevâ urme de donaţii3) ale Voevozilor noştri şi niciuna dela ei la noi, in Serbia întâmpinăm pe voevozii noştri cei mai vechi ca donatori. Dacă într’o epocă relativ apropiată stăpânirii Asanilor avem probe puternice de influenţă sâr- bească, apoi epoca ei de pregătire trebue să fi început mai dinainte. Şi acestei influenţe, credem, se datoreşte particularitatea dela fe- restre şi felul cum este tratată cupola. Iar dacă cercetăm architectura acestei ţeri, căpătăm informâţia că în secolul al XII—XIII încep discrete influenţe italiene 4 5). De altfel, afară de plan, care nu obligă la nimic, de oarece este aproape invariabil, după ce s’a fixat definitiv modul de sprijinire al cupoleie) şi care prezintă totuşi o particularitate, aceea a stâlpilor pă- traţi în loc ca să fie rotunzi ca la tipul bizantin (care stâlpi însă îi găsim mai târziu pătraţi sau poligonali la bisericile noaste importante şi la bisericile din Serbia în stil roman)6), prezenţa unor elemente Tocilescu: Curtea de Argeş, p. 30. *) Arhiva istorică a României: Anul I. p. i7. ’) Revista p. ist., arch. şi filologie, anul II, voi. IV. Escursie în Bulgaria, de Ep. Melchisedec. *) Glasnik: 1903: Andra Ştefanovici: Stara Srpska Ţerkvena Architectura. 5) G. Millet, aceeaş p. 444. 6) Glasnik: 1903 Maiu—August: Stara srpska trabena architectura. www.dacoromanica.ro _________CONfRlBtfTlurit la sfuftitiL tSTbRifei ARffii HAţi6nAl£ iii nebizantine căpătate în drumul său dela neamul care ne-a adtas-o, ne îndreptăţeşte a înlătură această străveche origină şi deci şi trimeterea ei la prototipul său Teofoces *). Să vedem mai întâiu cari sunt caracteristicile monumentelor religioase din secolul al IX—X: „Cupola principală flancată de patru 8) mici cupole aşezate pe pătratele rămase în unghiurile exterioare for- mate de întretăerea boitei navei cu a transeptului şi uneori încă o cupolă mai mică d’asupra nartexului. Forma aceasta, cu cinci turle o găsim la unele biserici bizantine din Serbia (Graciantza, 1321)3) şi generalizată la bisericile din Rusia, cu toate că încă din secolul al XII bisericile bizantine încep să se simplifice 4 *).. Dacă tamburul cupolei este mai nalt sau mai mărunt, aceasta nu este o indicaţie cronologică, proporţia lui fiind dictată de diame- trul cupolei şi de proporţia generală a bisericei. Tamburul poligonal cu ferestre pe fiecare din feţe şi la unghiuri jumătăţi de coloane (cari merg până sub cornişe) sau colonete cari poartă arcurile de deasupra ferestrelor pe care se sprijină calota 6). Ferestrele cari luminează lateral biserica sunt rotunde, grupate câte două sau câte trei (trilobi) formând un singur motiv încadrat într’un cerc cu estradosul cu cărămidă aparentă. Pereţii la început numai din cărămidă sub influenţa curentului asiatic care întrebuinţâ numai piatra, adoptă un sistem mixt. Iată cum explică Millet fusiunea celor două sisteme în studiul său asupra artei bizantine publicat în „Histoire de PArt" (Andrâ Michel): „La construction en briques, qui exigeait la polichromie fut en faveur, aux prâmiers siâcles chretiens dans tous le pays grecs. Mais Ies po» jpulations origntales dans Test de l’Asie Mineure, l’Armdnie et la Georgie, la isyrie centrale et l’Egypte conservârent la pierre de taille, „La pierre de taille 6cartait naturellement la polichromie. Pourtant la Chrysokephalos de Trebizonde offre des mosaiques â l’intdrieur de son abside. D’ordinaire en ces regions Ies faţades sont decordes de reliefs non seulement d’dtroites et grâles areades, empruntdes â certains palais persans et transmises plus tard â la Russie et â la Moldovalachie, mais aussi d’ornements de symboles et de figures (Ananur en Arm6nie, Saint-Sophie â Trdbizonde). *) Antonescu: Archit. religioasă la Români p. 9. *) Millet: aceeaş p. 147. *) Glasnic 1903 p. 127. 4) Millet: L’art biz.: pag. 147. *) „ * » Pag- I48- www.dacoromanica.ro 112 SP. POPESC0 „Bizance prdfera d’abord la briques; puis vers le X-eme siecle cddant â l’influence grandissante de l’Orient, elle adopta un com- promis pour ne point trahir la tradition hellenistique. Dans Ies pa- rements elle isola Ies moelhns par des briques et de lits epais de mortiers. Sauf exceptions (Gul Djami â Constantinople, Merbaca), elle ecarta Ies arcades aveugles aussi bien que la pierre sculptee de ses faţades. C’est fut la brique qui en rompit la monotonie 1 *).“ Deci numai prin felul zidăriei Biserica Domnească poate fi atri- buită sec. al X, pe când celelalte elemente, ferestre şi turlă nu se aseBmănă cu cele ale monumentelor din acel secol. Ferestrele sunt mici, drepte şi încadrate cu piatră sculptată, cupola este fără indispen- sabilele colonete sau coloane dela colţurile poligonului, iar felul cum sunt tratate arcurile acestor ferestre şi zidul de deasupra lor până la streaşină orizontală aminteşte bisericile de mai târziu Cozia, Sna- ’govul şi altele, copiate sau influenţate de architectura sârbească. Faptul că cupola nu are ferestre nu pledează pentru vechimea ei, de oarece decoraţiunea ferestrelor există, ceeace arată că în epoca construirei se făceau ferestre la cupolă. De altfel imediat ce cupola s’a ridicat puţin din învelitoare (Sf. Sofia, Sf. Irena din Constanti- nopol) a fost străbătută de ferestre. S’ar puteâ obiectă că având numai o cupolă şi nu patru, ea ar puteâ totuşi fi trimeasă în acea vreme. Insă: „Ce model apparait tout constitui dăs la premiăre moitid du X-me siăcle â Constantinople dans la M6fa-Djami et en 1209 dans la Kazandjilar-Djami â Salonique qu’une âmusante meprise de Texier a baptisde St.-Bardias. Sous Ies Comnenes il prit une importance plus grande, lorsqu’il eut 6t6 appliquâ au grand couvent du Pantocrator fondd par Jean et sa femme Irăne. „On le trouve vers le milieu du Xll-ăme siâcle simplifie sans petites coupoles dans lesjolies dglises de la Nea Moni et de Merbaca elev£es prăs de Nauplie par l’evfique Leon d’Argos et dans celles d’Athânes, Saint Thdodore, la Capnicarea" *). Deci cu o singură cu- polă găsim şi după secolul al X-lea. Aceeaş simplificare o găsim şi la bisericile din Trebizonda 3) Mesemvria 4) şi Târnova. Chenarele sculptate dela uşi şi ferestre, precum şi cornişa ori- zontală a cupolei, sunt datorite influenţei italiene. . Felul acesta de decoraţiune nu ne-a venit nouă direct, de oarece îl vedem deja adaptat architecturei noastre încă dela primele monumente *) G. Milet (aceeaş) p. 161. J) G. Milet: L'art byzantine, p. 147. 5) Texier L’arch. bizantine. 4) Sbornik: Voi. III. Srednevlakoli xristianski pametniţi: p. 27 40. www.dacoromanica.ro CONTRIBUŢIUNI LA STUDIUL ISTORIEI ARTEI NAŢIONALE 113 Noi ne având contact direct în acelaş timp cu Bizanţul şi cu Italia, înainte de a se formă definitiv, architectura noastră religioasă rămâne dela sine înţeles că trebue să căutăm în vecini locul de fu- ziune al celor două curente, bizantin şi roman medieval. Căci dacă ornamentaţia indică influenţa stilului roman, fondul architectoral este însă o variantă bizantină. Apoi fuziunea, monumen- tele având oarecari calităţi de artă—trebueâ făcută de un popor cu calităţi artistice. Dacă cercetăm popoarele înconjurătoare vedem că Sârbii şi Bul- garii puteau fi în contact direct cu noi şi deci numai pe această cale ne puteâ veni noua tălmăcire a artei creştine. Bulgarii insă nici astăzi şi nici altădată n’au excelat în calităţi artistice. In timpul primului imperiu bulgar, corespunzând epocei de înflorire a artei bizantine în construcţiunile bulgare din Macedonia, nu excelează decât în combinaţia măestrită a cărămizilor colorate >) caracteristică a epocei şi nu a poporului bulgar, căci aceeaş combi- naţie o găsim la monumente bizantine. De altfel un popor aproape sălbatec, ne adăpat decât la un singur isvor artistic în epoca lui de splendoare, şi fără nici-o tradiţie naţională nu puteâ decât să se su. pue in această privinţă poporului pe care vrea să-l subjuge pe calea armelor. . In al doilea al lor imperiu şi mai nenorocoşi, n’au putut da decât o stângace şi fără avânt artă bizantină. In această privinţă călătorul german Kanitz, care a cunoscut amănunţit Serbia şi Bulgaria acum aproape o jumătate de secol, se exprimă în felul următor: „Si jetant un regard en arriâre, je voulais maintenant comparer Ies eglises de la Bulgarie septentrionale avec Ies monuments de la Serbie, il me faudrait tout d’abord relever un fait important pour l’histoire de l’art chez deux peuples voisins. „En effet qu’il s’agisse du cote techniques ou de la decoration tous Ies vieux 6diffîces serbes ont plus ou moins subi l’infiuence de l’occident. Ces manifestations du genie latin dans un pays oriental s’expliquet par Ies frequents rapports de la Serbie avec l’occident, particulierement avec Venise, et par Ies alliances temporaires de ses souverains avec l’eglise romaine. „Bien qu’â diverses ăpoques l’oppression de Constantinople ait conduit Ies tzars bulgares â conclure des traites avec Ies papes, bien que le primat Vlacho-bulgare aît et£ investi par le pape Inocent III du titre de Patriarche (1294), l’influence de l’art occidental semble ce- pendant s’&tre beaucoup moins fait sentir chez Ies Bulgares que chez ') G. Millet: L'art byzantin (aceaş) p. 162. s www.dacoromanica.ro 114 SP. POPESCU leurs voisins de Serbie. Tandis que Ies eglises et Ies monasteres eleves par hs tsars serbes peuvent etre consideres comme des intermediaires entre Part byzantine et l’art romano-gothique du douziâme au qua- torziâme siâcles, Ies anciennes Eglises de la Bulgarie centrale et septen- trionale, celles de Troian, de Gabrovo, de Elena, de Moglich n’ap- portent aucun document nouveau, â l’archeologie. A l’exception de l’ancienne 6glise episcopale latine de Nicopoli, Ies edifices de la Bul- garie danubienne ne peuvent etre mis en paralizie soit avec Ies constructions greco-byzantines de Mesemvria 1), soit avec Ies vieux monuments bulgares de l’ouest, l’eglise d’Ohrida par exemple. Ils res- semblent â leurs modâles Ies belles Eglises classiques de l’empereur Justinien, comme Ies grossiâres statues romaines que je trouvai sur le sol bulgare ressemblent aux cr6ations artistiques dont s’enorgueil- lisait la souveraine assise aux bords du Tibre 2)“. Este imposibil a presupune că invaziunea turcilor a distrus to- tul, de oarece popoarele cuceritoare aveau simţul economiei adânc înrădăcinat, şi prima lor grije eră să se folosească de munca şi civi- lizaţia poporului cucerit. De altfel, cum a rămas în Serbia, in Munte- negru, în Bosnia, în oraşele aşâ de crud tratate după cucerire ca Trebizonda 8), ar fi rămas şi în Bulgaria. Şi nici calităţi de expansiune nu au avut Bulgarii. Astfel, deşi în secolul al XlV-lea biserica bulgară a avut poate cel mai înalt mo- ment de înălţare prin personalitatea puternică a patriarchului Eflimie al Târnovei, totuş sârbul Nicodim este’ acela care îşi întinde activi- tatea peste Dunăre * *). Iar o probă că primele noastre monumente se datoresc prieteniei vecinilor de peste Dunăre, este şi faptul că acestea se găsesc în şes şi cât mai apropiate de aceştia, în special de Sârbi: Vodiţa, Snagovul, curţile dela Bălăci, Brâncoveni, aşezările primitive ale boerilor Craioveşti [Severinul, Strehaia] 6). Abiâ mai târziu, când piere liniştea de peste Dunăre, aşezămin- tele noastre se retrag către munte. Din cauza câtorvâ documente ca acel privitor la Veit 6), din ins- cripţia câtorvâ clopote şi din cauza herghiilor săseşti, s’a dedus că arta românească nu ar fi decât un lucru săsesc. Saşii erau înainte de toate negustori şi meseriaşi; ei deci căutau ') A se vede Sbornik: Srednevelacoxi xristianski pametniţi. •) Kanitz: La Bulgarie p. 436—437. s) Texier et Pullau: L’arch. byzantine. *) Stefulescu. Mânăst. Tismana. *) A. Lepădatu: Episcopia Strehaia, p. 28. *) Hajdeu: Magn. Etymologicum, M-stirea Argeş. www.dacoromanica.ro CONTRIBUŢIUNI LA STUDIUL ISTORIEI ARTEI NAŢIONALE 115 să lucreze ceeace li- se cereau şi cum li se cereau (Neagoe cere o cădelniţă după turnul clin Sibiu J). In documentele cari arată vechile noastre relaţii cu Braşovul, îi vedem trecuţi cu mărfurile ordinare dar mult întrebuinţate ca: aba, funii, sfoară, plumb, arme şi piei, pe când pentru mătăsuri, catifele şi alte obiecte de lues întâlnim alte oraşe. In vremea lui Neagoe încă nu mulţumiau pe deplin cu orfeurerie2), pentru care sârboaica Despina aveâ mare aplecare, deprinsă fiind în ţara ei cu strălucirea bijuteriilor de Ragusa şi Veneţia 3), cunoscute cu bogăţie de amănunte chiar şi poeziei populare 4 5). De abiâ mai târziu când drumurile de comerţ se schimbă şi Veneţia cu satelitele ei dalmatice decade, Saşii se perfecţionează prin cerere, ispita câştigului şi contactul cu renaşterea italiană. Aşâ reproşurile 6) lui Brâncoveanu către neîntrecutul argintar George Mai6) din Braşov, sunt isvorâte din nerăbdarea grăbitului Domn şi nici de cum din nemulţumirea lucrului executat. Un singur popor, Sârbii, puteau fi în contact direct cu Italia şi arta bizantină, mai cu seamă cea din Macedonia. Sârbii la venirea lor au găsit chiar o lume occidentală prin limbă şi cultură în popu- laţiunea romanizată de pe coastele Adriaticei, a căror stare sufletească a trebuit să influenţeze mult un popor primitiv dezarmat în faţa civi- lizaţiei. Dar prin substratul populaţiunii, şi mai cu seamă din cauza situaţiei geografice şi împrejurărilor economice La Serbie du moyen- âge avec tous ses ports sur l’Adriatique etait au point de vue de ses interâts materiels, aussi exclusivement soumise a l'influence de Venise et de l'Italie, qu’elle l’etait au point de vue de la civilisation â l’influence de Byzance 7)". O scurtă ochire asupra architecturei sârbeşti ne va arătă In ce chip au fost influenţate monumentele Serbiei de aceste două aproape deopotrivă de puternice curente. Rămăşiţele monumentelor anterioare Nemanizilor nu sunt sufi- *) Tocilescu: M-rea Argeş, p. 40. a) Acelaş, p. 40. 3) Glasnix XXXVIII: Studije za istoriju srpski trgobine. 4) Dozon: Epopee serbe. 5) N. lorga: Braşovul şi Românii, p. 103. «) In colecţia Muzeului de Antichităţi se află o bună parte din orfevreria lui G. Mai. Ea este atât de completă încât poate da materialul necesar unei monografii artistice a neîntrecutului meşter şi aruncă In acelaş timp o vie lu- mină asupra stilului decorativ (sculptură, pictură) din epoca brâncovenească. ’) Lavisse et Rambaud: Histoire gănărale voi. III, p. 897. www.dacoromanica.ro 116 SP. POPESCU ciente ca să poată*fi studiate, dar judecând după rămăşiţe şi împre- jurările istorice ale epocei, ele au purtat caracteristica monumentelor bizantine ridicate de Bulgari la Prespa şi Ochrida, de care şi ţinea biserica sârbească în acea vreme. Monumentele cuprinse însă între 1167 (primul Nemanid) şi până după prăbuşirea ţaratului sârb, rămăşiţele sunt destul de complete ca să putem urmări manifestarea ambelor curente pe pământ sârbesc. In acelaş timp (1167—1371) avem monumente curat bizantine alături de monumente curat romane (medievale)J). La construcţiunile apusene se vede technica desăvârşită, precisă şi cu o bogată ornamentaţie în piatră, pe când la construcţiunile bi- zantine din aceeaş perioadă asemenea preţiozităţi sau nu există, sau sunt de o insignifiantă întrebuinţare. Construcţiunile sunt numai din cărămidă sau din cărămidă şi piatră de mici dimensiuni sau numai din piatră, însă niciodată fasonată. Intr’un cuvânt se vede bine de o parte technici italieni, de alta technici bizantini. La stilul roman se observă turnurile exterior şi interior, rotunde, pe când cele bizantine sunt poligonale, de obicei octogonale. La Romani se observă desăvârşite frize ornamentate, pe când la bizantini orna mentaţia este înlocuită cu 2—3 rânduri de cărămidă aşezată în zig zag. La stilul roman ornamentaţia în piatră are o bogată întrebuin- ţare la chenarele uşilor şi ferestrelor. Ferestrele sunt de obicei câte două (la altar uneori trei) bogat încadrate cu ornamentaţie în piatră. Stâlpii care despart ferestrele sunt răsuciţi, terminaţi cu căpi- ţele cu diverse ornamentaţii şi figuri cari aparţin acelui stil (roman). Intrările (portalul) sunt bogat ornamentate împrejur şi vertical limi- tate cu coloane poligonale sau rotunde. Stilul roman are bolţi în cruce, pe când cele bizantine bolţi cilindrice sau eliptice. Astfel mănăstirea „Studeniţa" ridicată la sfârşitul veacului XII, Jica ridicată la începutul secolului XIII, zidite in stil roman, se carac- terizează printr’o bogată ornamentaţie la uşi şi ferestre. La mănăstirea Gradan, ridicată în a doua jumătate a secolului XIII, se observă însă un amestec de trei stiluri, roman-gotic-bizantin, pe când Gracianiţa (1321) este curat bizantină (cu 5 turnuri). Mănăstirea Banska Tercova, construită la anul 1315 de Kra- Milutin pare că este punctul culminant al bisericilor în stil roman, jude când după aprecierea lui Andra Stefanovici din amănunţitul studiul dela care împrumutăm în rezumat descrierea architecturei sârbeşti. ') Glasnik, 1903: Andra Stefanovici: Stara srpska terkvena architectura. www.dacoromanica.ro CONTRIBUŢIUNI LA STUDIUL ISTORIEI ARTEI NAŢIONALE 117 El crede că după dimensia ei destul de mare, după technica-i desăvârşită, după eleganta-i proporţie, după bogăţia ornamentelor şi originalitatea capitelelor, această construcţie stă în primul loc între construcţiile cu stil roman ridicată pe pământ sârbesc. După cât îi sunt cunoscute construcţiunile italieneşti vechi, acelea pot fi exemplu numai prin dimensie faţă de această veche construcţie sârbească, dar după technica şi estetica ei, poate să rivalizeze cu cele mai desăvâr- şite din acea vreme. La 1321 însă mănăstirea Gracianiţa este în stil bizantin cu 5 turle, cu decoraţie policromă din cărămizi şi pietre colorate. Mănăstirea Deciani construită între 1323—1330 este în stil roman. La biserica Giuma-Giamia, construită în primii âni ai veacului XV în stil bizantin, se observă însă oarecari particularităţi. Aşâ, portalul de o mare dimensiune, înconjurat de un larg pervaz de mar- moră, bogat ornamentat cu decoraţiuni cari amintesc stilul renais* sance. Dar acest portal nu are nimic de a face cu portalul altor biserici în stil roman care erau închise în coloane poligonale sau rotunde. Acestea sunt monumentele din perioada de splendoare a Sârbilor, după care urmează perioada de declin politic, căruia însă rămânându-i o moştenire preţioasă şi destulă energie, o răstălmăceşte în dimensiuni mai mici, dând monumentele posterioare ţarului Lazăr. Acestea sunt în stil bizantin din cărămidă sau cărămidă şi piatră. Dimensiunile deşi mici, bisericile însă au turnuri multe, de obicei cinci. Ferestrele cu pervazuri largi, de piatră, bogaţ ornamentată. Ornamentaţia este formată de obicei din împletituri de plante, linii şi figuri animale întrun plan cu cadrul şi neavănd o adâncime mai mare de 1—3 centimetri. Zidurile sunt împărţite prin nişe oarbe despărţite între ele cu pilaştri sau cu stâlpişori răsuciţi sau rotunzi, cu archivoltele profilate şi ornamentate care limitează câmpul în care se deschide fereastra. Uasupra ferestrelor sub archivoltă vin ferestrele rozete din plăci de piatră ornamentate cu împletituri care au sau formă geometrică, sau o liberă combinare de ornamente sau flori. Uşa este frumos ornamentată. Pervazul ornamentat este larg, aproape neprofilat, numai din împletituri (geometrice) sau din împle- tituri combinate cu alte ornamente. Stâlpii şi archivoltele frumos or- namentate ; toate acestea sunt lucruri pe cari nu le are stilul bizantin din primul period. Din acest period avem biserica „Kruşeva" ridicată de cneazul Lazăr în a doua jumătate a secolului XIV. Este de mică dimensiune, la uşi şi la ferestre cu pervaz ornamentat. www.dacoromanica.ro 118 SP. POPESCU „Ravaniţa", construită curând după Kruşeva, are acelaş caracter ornamental. Mănăstirea Kalenic, construită de despotul Ştefan în secolul XV. De mică dimensiune, are zidul in multe colori obişnuite prin rându- rile de cărămizi şi piatră înfrumuseţate cu obiecte de pământ ars. Este cea mai bogată în ornamentaţie originală la pervazul ferestrelor şi uşilor din toate bisericile acestei epoci, După cum vedem fuziunea eră făcută având forma bizantină şi ornamentaţia bogată, mai cu seamă în jurul uşilor şi ferestrelor, care de multe ori sunt grupate câte două, înconjurate cu un pervaz care le şi desparte în locul stâlpilor. Tocmai în timpul acesta începe la noi epoca construcţiilor care în majoritate au acelaş caracter, adică amestecul în ornamentaţie din renaissance, arabescuri *) şi împletituri de flori. Afară de bisericile Sf. Nicolae'şi Mitropolia din Târgovişte celelalte biserici au sânuri rotunde sau cu poligonul foarte apropiat de cerc, ceace găsim în Serbia (M-ra Ravaniţa) şi nu găsim la bizantinul oriental, bulgar şi chiar sârb din prima epocă. Influenţa acestora se mai verifică şi prin pre- zenţa arcadelor de pe faţadă care au luat naştere în Serbia prin evoluţia arcadelor oarbe bizantine sub influenţa decoraţiunei romane. Apoi felul cum este terminată zidăria deasupra ferestrelor într’o streaşină orizontală arată iarăş o influenţă occidentală fără însă să poată elimină cu totul formă bizantină a calotei sprijinită pe arcurile de ctasupra ferestrelor. Forma rotundă a ferestrelor şi a decoraţiunei lor a rămas până în ultimul timp, deşi nu mai aveâ raţiune constructivă. Aşâ, forma aceasta o găsim la bisericile Sf. Ştefan, Văcăreşti, Colţea şi altele, cu toate că arcadele faţadei sunt trilobate. Procesul de transformare al nişelor este următorul: La început nişile au fost despărţite prin pilaştri, care la sânuri şi altar din cauză formei poligonale deveniau foarte strâmţi. Sub influenţa decoraţiunei italiene (veneţiene) aceşti pilaştri erau inlocuiţi cu colonete subţiri răsucite, pe care se [sprijineau archivoltele de obicei ornamentate (Ravaniţa, Cozia). Mai târziu în perioada de regres care s’ar puteâ numi perioada decorativă a architecturei sârbeşti, aceste colonete dispar, poate şi din cauza tot mai desei întrebuinţări a materialului mărunt şi policrom (cărămidă, piatră fasonată, faianţă) şi sunt înlocuite cu un fel de ner- *) Un ornament caracteristic pe manuscrisele sârbeşti îl găsim pe arhivol- tele mânăstirei Ravanica. (Stassof: L’ornement slave et orientale, planşa XIX, sec. XIII XIV. www.dacoromanica.ro CONTRIBUŢIUNI LA STUDIUL ISTORIEI ARTEI NAŢIONALE 119 vure rotunde din cărămidă aparentă care cu vremea şi treptat cu desvoltarea brâului dela mijlocul bisericei formează motiv separat, deasupra rotund şi dedesuptul brâului drept-unghiular. Cel mai carac- teristic motiv îl are biserica Bălteni 1), după care s’ar putea fixă epoca de fondaţie a acestei biserici. Tot astfel prin dispariţia micilor stâlpi rotunzi dela colţurile oc- togonului cupolelor, fără să desfiinţeze şi zidăria de deasupra lor, ne-a dat acea îngrămădire de profile care scot planul de subt streaşină cu mult în afară de linia verticală a tamburului. Deci influenţei monumentelor sârbeşti din Sec. XII—XV trebue să. atribuim vechile noastre monumente, care escelează prin prezenţa multor cupole reduse mai târziu la două tipuri: Cel cu trei cupole dispuse nu după maniera bizantină ci două deasupra nartexului şi una a pantocratorului şi tipul cu două turnuri, al pantocratorului şi clopotniţa. Găsim şi tipul combinat care pare să fie o formă proprie românească la tipul Curţei de Argeş şi altele. In privinţa primului tip Kanitz vorbind de lipsa de avânt şi originalitate a bisericilor bulgare spune: Se găseşte în oraşul Nicopoli o mică biserică de un stil foarte interesant şi de o construcţie mai mult decât abilă consa- crată Sf. Petru şi Pavel din care tradiţia a făcut biserica episcopală a Pavlicienilor, numeroşi în aceste părţi, al cărui plan nu diferă de disboziţiunile architecturak ale bisericilor bizantine. Dar nartexul parte distrus are două turnuri mici, lucru rar în tradiţiunile artei religioase bizantine şi pe care nu l’am întâlnit decât în Slavia meridională în mica biserică Vratanitza in Serbia * *). Dacă observăm biserica mânăstirei Jică 3) clădită în stil roman în secolul XIII şi care are aceaş dispoziţiune architectuală, vedem pe ce cale a venit această formă. Prin urmare monumentele noastre, afară de Sf. Nicolae pe care turla şi chenarele de piatră îl trimete în epoca sfioaselor începuturi de formaţie ale stilului sârbesc, monumentele anterioare Curţei de Argeş sunt datorite meşterilor sârbi din perioada ultimă a architec' turei sârbeşti care au pregătit în mod treptat architectura care culmi- nează în biserica episcopală dela C. de Argeş*). ') „Buletinul Comisiei monumentelor istorice", anul I, p. 116. s) Kanitz; La Bulgarie p. 223. *) Kanitz: Serbien p. 166. 4) Intr’un număr viitor, voiu da o explicaţie mai Întinsă a chipului local cum s’au format liniile mari şi concepţia generală a acestei biserici prin conto- pirea mai multor idei, desvoltate independent la diferite biserici, lucrul acesta nefiind posibil înţr’un articol de ansamblu. www.dacoromanica.ro 120 SP. POPESCU Aşâ Cozia nu este decât o reeditare modestă a bisericei Kru- şeva 1 *), iar Snag«vul o construcţie pe planul identic al Ravaniţei *)» în cărămidă fără ornamentaţie, însă păstrând liniile architecturale ale epocei. O probă a influenţei sârbeşti sunt şi coloanele patrate sau poligonale cari nu puteau veni dela bizantinul oriental (Constantinopol). Sânurile rotunde sunt nelipsite chiar când altarul este drept3 4 5) şi deci acoperit în fronton. Cam în această vreme trimete şi frontonul monastirei Dealul. Din forma actuală a monastirei Tismana puţin fee mai poate punoaşte. Nu ştim ce a vrut să înţeleagă d-1 Stel'ulescu prin stil roman *), daf judecând după vechile pomelnice 6) vedem un amestec de bizantin .şi roman cu absida şi sânurile în arcade pe colonete cam ca la Cozia. Turnul pătrat din faţă îl vedem tot pătrat şi la biserica Sf. Mihail şi Gavril 6) deci la locuri şi epoci diferite, ceeace ne poate îndreptăţi să credem că este forma originală. De altfel acestea au jucat rol de clopotniţe, nevizibile din interior, iar forma clopotniţelor izo- late a fost în totdeauna patrată 7). Dacă cercetăm in amănunţime biserica C. de Argeş observăm că architectura ei nu este nici de cum străină nu numai pământului sârbesc dar nici celei a ţărei noastre. Forma generală a bisericei este o combinare a tipului cu trei turle cu cel cu două turle. Aducând o notă originală în mărirea locului de îngropare al ctitorilor pe care-1 găsim destul de desvoltat şi la biserica cu plan occidental a monastirei sârbeşti Deciani 8), orna- mentaţia ei, mai cu seamă gruparea ferestrelor două câte două încon- jurate şi despărţite de împletituri diverse încadrate în arcuri subt archivolta căror, în centru arcului, se află rozete ornamentate geo- metric sau cu flori diverse, ne aminteşte bisericile din ultima perioadă a architecturei sârbeşti, când avântul sârbesc scade în mod aproape brusc prin venirea turcilor, şi toată energia şi talentul se descarcă în ornamentarea ingenioasă a micilor monumente construite dela ţarul Lazăr încoace. Iar la noi înainte de Curtea de Argeş găsim aceleaşi elemente decorative: la Cozia 9) rozetele, la chenarul uşei dela Tis- *) Kanitz Serbien p 249. *) Mandrea: Snagovul.—Kanitz: Serbien p 31. 3) Stefulescu. Tismana 74. 4) Acelaş p. 74. 5) Acelaş p. 72 şi 82. 6) Kanitz: La Bulgarie p. 435. 7) A se compara clopotniţele m-rilor Jică (Serbia) Sf. Sofia (Trebizonda) şi cele Moldoveneşti între ele. 8) Kanitz. *) Antonescu: Mănăstirea Cozia p. 21. www.dacoromanica.ro CONTRIBUŢIUNI LA STUDIUL ISTORIEI ARTEI NAŢIONALE 121 mana *) floroni, la uşa dela Cotmeana 2) floră ornamentală. Arcurile dela baza cupolei din faţă, ca sistem decorativ, le întâmpinăm încă din secolul XII pe evangeliarul prinţului Miroslow 3). Ornamentaţia, în special rozetele şi unele chenare nu este ornamentaţia ovală cu- noscută, ci mai mult ornamentaţia miniaturiştilor. Dacă considerăm apoi, în afară de seculara legătură, că Neagoe a pribegit în Serbia, că s’a însurat acolo cu o principesă sârbă într’o epocă în care bijuteriile de Dubrovnik 4 *) erau aşâ de căutate şi for- mau pasiunea de căpetenie a principeselor sârbe ale căror nunţi se petreceau cu atâta fast şi bogăţie de aur şi pietre scumpe, în cât nu scapă nici poeziei populare, nu este de mirat că silinţele extraor- dinare ale unui domn pios ajutat de o prinţesă rafinată crescută într’o ţară artistică a putut da minunea pe socoteala căreia s’au creat atâtea presupuneri noui şi s’a mers în atâtea ţări în căutarea legendarului Manole. însăşi legenda populară a acestei biserici poate aduce puţină lumină. Aşâ între legendele aflătoare în Serbia în care cer zidirea unei femei pentru trăinicia construcţiei şi în care nu se pomenesc nume de meşteri, cea mai asemănătoare cu versiunea românească este aceea a cetăţii Scodra în care se pomeneşte şi numele meşte- rului Rad. Tălmăcirea românească pare însă conştientă de oarece vedem substituită prinţesa dela Scodra prin femeea meşterului, iar Rad prin Manole, ceeace nu s’ar fi întâmplat dacă balada ar fi venit pe cale populară. A presupune că Manole ar fi „vătaful de zidari" 6) al lui Brân- coveanu, nu este posibil căci nu putem presupune că un element mai nou introdus în poezia populară ar esclude cu desăvârşire pe toată întinderea ei teritorială vechiul nume, pe când vice-versa adică legenda veche să absoarbă elementele noui după cum s’a întâmplat cu Neagoe absorbit de legenda mai veche, şi deci mai generalizată a lui Nea- goe-Vodă. Afară de asta nici prin meşteşugul său, acesta nu putea eclipsă pe vechiul Manole. De altfel şi cronologia concordă. Balada prinţului Vucasin 6) nu puteâ lua naştere decât către sfârşitul secolului XIV şi începutul celui al XV, aşâ că erâ cea mai recentă şi destul de vie în mintea popo- rului şi mai cu seamă a meşterilor şi poeţilor de curte cari desigur că înconjurau casa unei prinţese sârbe. Reeditarea ei cu ocazia Curţei ‘) Stefulescu: M. Tismana p. 75. a) Muzeul de antichităţi. 3) Stassof: L’omament slave et oriental p XIV. *) Glasnik XXXVIII (citat dejâ). ') Odobescu: Revista Română voi II p. 8) Dozon: Epopde Serbe p. 136. www.dacoromanica.ro 122 SP. POPESCU de Argeş amplificând-o cu aripile lui Dedal făcute din şindrilă, care nu ştim ce a căutat pe învelitoarea acoperită cu plumb dela Braşov, pare foarte probabilă. Dacă cercetările, colecţiile şi fotografiile de până acuma n’ar fi avut la bază un simplu amusament diletantic, —c’o serioasă cercetare ştiinţifică am fi văzut cât de puţin au putut pune meşterii orientali din meşteşugul lor în această operă sârbo-română. De altfel meşteşugul acesta al săpăturilor în piatră după cum îl găsim înainte de Curtea de Argeş tot aşâ îl găsim şi după Curtea de Argeş chiar şi la meşterii de pietre mormântale. Aşâ pe piatra mormântală a jupânului Badea, din anul 1533 *) găsită la Câmpu-Lung se află o rozetă şi o cruce fină executată, deşi piatra este de calcar grăunţos. Ceeace a făcut ca biserica Curtea de Argeş să fie consi- derată ca cevâ străin este faptul că întruneâ în cel mai mare grad de bogăţie ornamentală şi coloristică ceeace în mod timid, zi cu jzi, se adoptă la monumentele anterioare la noi, aşa că desigur compa- rată cu fiecare monument în parte păreâ exotică şi neexplicabilă pe pământ românesc. După Curtea de Argeş bisericile vedem că scad în importanţă şi bogăţie şi se reduc mai mult la tipul bisericei Cornetu, care nu poate fi din vremea lui Brâncoveanu cu toata reconstrucţia ei din te- melie. Forma aceasta greoae şi masivă devine aşâ de rutinară încât un domn iubitor de construcţii ca Matei Basarab n’a putut scoate nimic mai de seamă. In această epocă însă, pregătitoare aceleea a lui Brâncoveanu, vedem apărând elemente decorative cu un renai- sance-veneţian din ce în ce mai pronunţat. ’ Aşâ, tâmpla dela Fili- peştii de pădure *), uşa bolniţei mânăstirei Bistriţa 8). Putem urmări chiar evoluţia unora din ornamente care în epoca Curţei de Argeş sunt pur geometrice, săpătă apoi oarecare elemente de floră orna- mentală până când ajunge la tâmpla dela bolniţa aci citată, de se brodează pe el un întreg sistem decorativ. Un moment de strălucire avem în epoca lui Brâncoveanu, care cred că va fi adus elemente nouă în architectura domestică 4). De data aceasta pare că Saşii dela Braşov contribue cu mult la mişcarea artistică a acestei epoci. Dar după cum în Serbia stilul roman n’a putut înlocui şi nici schimba în mod organic stilul bizantin, tot astfel ornamentiştii din epoca lui Brân coveanu n’au putut aduce schimbări radicale, ci numai o bogată or- namentaţie inspirată din renaşterea italiană. Se pare că în această * 3 4 *) Muzeul de antichităţi No. pe coridorul dela intrare. -) Publicaţia Soc. Arta Română: Biserica din Filipeştii de pădure p. 31. 3) Buletinul Comisiunii raon. istorice p. 102. 4) Un studiu amănunţit al ruinelor numeroaselor case domneşti în legătură cu vieaţa socială de atunci ar da lămuriri suficiente. www.dacoromanica.ro CONTRIBUTIUNI LA STUDIUL ISTORIEI ARTEI NAŢIONALE 123 epocă meşterii saşi erau cei ce ne lucrau sculptura şi ornamentaţia pictată, căci vedem o strânsă legătură între ornamentele orfâurâriei lui G. Mai şi ornamentaţia sculptată a timpanelor bis. Sf. Ion cel nou *), a Văcăreştilor şi mai cu seamă a picturei decorative dela Sta- vropoleos. Pe încetul însă din cauza timpurilor rele şi a călugărilor greci care nu mai reparau, tradiţia vechiului meşteşug se pierde şi meşterii pământeni lucrau aşâ de prost încât încep a fi înlăturaţi. Aşa Pană Filipescu cere meşterului sas Raittner să aibă nelipsiţi opt me- şteri nemţi la lucru * 2 *). Dar ceeace Raittner începe în vremea lui Ip- silante se generalizează in secolul următor. Aşâ când o comisiune specială însărcinată de Ştirbei Vodă cu cercetarea chestiunei mănă- stireşti impune ca în nouă ani toate mănăstirile ruinate s) să se re- pare, găsim la Tismana, la Arnota, la Bistriţa, pretutindeni in fine numele unor streini ca Ioan Schlater, Oleiu, Scarlat Beniş 4 5 *) şi alţi architecţi elveţieni şi vienezi °) cari negăsind în ţară o tradiţie de artă au lucrat după ştiinţa lor distrugând pentru totdeauna rămăşiţele trecutului nostru. Un loc tot atât de mare caşi architectura religioasă l'ar merită architectura civilă, dacă ni s’ar fi putut păstr.â mai bine. Din amintirile lui Ghica şi descrierea Moldovei a comitelui D’Hautterive se poate deduce ceva însă pentru casa boerească de oraş a timpurilor nouă. Pentru construcţiile vechi n’avem nici rămă- şiţe suficiente şi nici descrieri complete. Nu ştim dacă albele castele ale voevodului ginere Radu ®) va fi fost după albele castele cu galerie şi donjon ale principilor sârbi, dar judecând după raporturile lor cu noi vieaţa erâ apropiată şi influenţa vădită. Şi dacă voim să dăm o soluţie sigură şi naturală culelor noastre trebue să o căutăm în casele întărite ale sumedeniei de voevozi sârbi, urmaşi ai principilor cu castele albe cu ceardac şi culă, cari voevozi au avut fiinţă oficială subt Turci7). Kula înseamnă turn întărit care în vechile palate erâ despărţit de castelul cu ceardac. Aceasta însă impunea un fast pe care numai un principat îl putea da şi care la un simplu voevod a trebuit să fie contopit într’o singură construcţie dând cula cu cerdac. Că prin culă se înţelege turn ne-o arată şi numele localităţii Kula din Bulgaria 8), ‘) Muzeul de Antichităţi. 2) Literatură şi artă românească anul I: N. Iorga. s) Stef. Tismana p. 76. J) Ministerul de externe: Memoriu asupra mănăstirilor române. 5) N. Iorga : Mărturii istorice cu privire la Ştirbei Vodă p. 123 voi. II. °) Dozon : Epopee, serbe : p. 178. ’) Ubicini: La Serbie (Seconde pârtie du manuscrit d’un Serbe). 8) Convorbiri Literare (1903) p. 90. www.dacoromanica.ro 124 SP. POPESCU care nume d 1 Tzigara în naivitatea sa filologicoarcheologică îl crede a venî dela construcţia turcească de care este plină Bulgaria, fără a fi cule, şi nu dela turnul de piatră astă-zi în ruină. Kula, în înţelesul nostru, în Serbia nu putea luă naştere înainte de prăbuşirea definitivă a puterei sârbeşti, când au căpătat impor- tanţă micii voevozi, adică prin secolul XV—XVI. Influenţa turcească în architectura română se resimte foarte târ- ziu, mai cu seamă după desvoltarea negoţului când s’a simţit nevoia depozitelor de mărfuri şi hanurilor negustoreşti. In vremea aceasta contactul cu Bulgaria este mai apropiat din cauza desvoltării indus- triilor din împrejurimile Târnovei (Gabrova, Albănaşi etc.). Dar acum drumurile sunt mai pline de călători şi mai sigure, iar călătorii, o aglomerare cosmopolită; aşâ că motivele puse în circulaţie nu ne oferă surpriza unei variaţii de motive. Hanurile din Bucureşti sunt ca şi cele din Gabrovo, casele Procopoaei ca şi ale unei Bai-Vuce oarecare. Ba asemănarea se găseşte şi ia îndepărtări mari. Aşâ ha- nul armeanului Manuc nu se deosebeşte prea mult de palatul turc din Eunich pe malul lacului Van1) şi este aşijdere multăa asemă- nare între curtea mănăstirilor noastre (cerdac de lemn) şi aceea a mosqueelor hanilor din Crimeea *). SP. POPESCU ARCH1TECT NB: Eu mai mult decât oricare altul recunosc folosul ilustraţiilor pentru documentarea celor susţinute mai sus. Am căutat să citez ilustraţiile cari sunt publicate pentru Înlăturarea cel puţin în parte a acestui inconvenient, neputând sâ le retipăresc din nou şi să le completez cu desemnurile mele cari, fiind luate ca pentru mine, cer timp şi cheltuială pentru rânduiala lor Int’o formă convenabilă. *) Hommaire de Hei: Voyage en Turquie d’Europe et Persie. *) Raffet: Boyhtcheh-Sarai (Crimea). www.dacoromanica.ro TIPOGRAFIA DELA EPISCOPIA BUZĂULUI. Una din localităţile cari s’au bucurat mai de timpuriu de lumina tiparului la noi în ţară, este, fără îndoială, şi Buzăul. Primele teascuri fură introduse şi instalate în localul Episcopiei din acest oraş, încă din anul 1691, prin sârguinţa vestitului Episcop de pe vremuri, al acestei eparhii, Mitrofan, numit şi Huski, adecă dela Huşi, în zilele şi cu cheltuiala Domnitorului Constantin Basarab Brâncoveanu, a cărui dărnicie pentru răspândirea culturii se resimţi până şi în părţile asiatice locuite de creştini ortodocşi. Mitrofan eră un cunoscător adânc al meşteşugului tipograficesc şi al săpării stampelor. Aceste meşteşugurile învăţase la Tipografia Mitropoliei din Iaşi, unde lucrase ca culegător, ajutat de ucenicii Pavel şi Andrei Ursul, în .timpul Mitropolitului Dosofteiu Barilă. El venise aici dela mănăstirea Bisericani. Tot Mitrofan este acela care instalase şi tipografia grecească dela mănăstirea Cetăţuia din Iaşi, la anul 1682, din porunca Patriarhului Doso- teiu al Ierusalimului, care i-a şi pus la dispoziţie suma de 60 lei pentru această trebuinţă, precum şi după stăruinţa călugărilor greci, în zilele Domnitorului Duca-Vodă. După ce fusese Episcop de Huşi între 1683—1690, de unde şi-a şi luat supranumele de Huski, între 1688—1691 pe Mitrofan îl găsim la Bucureşti, tipărind cărţi bisericeşti, între cari Biblia dela 1688 şi Sf. Ioan gură de aur, Mărgăritare, la 1691, la cari a lucrat ca simplu lucrător. In 1691 fu numit Episcop de Buzău în locul decedatului Episcop Grigorie. De cum urcă treptele scaunului Episcopal al acestei Eparhii, pri- ma sa grije fu, ca vechiu tipograf şi doritor pentru luminarea poporului, de a-şi înzestra Episcopia, pe care avea să o păstorească de aci înainte, cu o tipografie. Episcopia de Buzău fusese înfiinţată încă din 1526 de către Radu dela Afumaţi, având ca prim Episcop pe Paisie. Aci se călugări şi învăţă meşteşugul tipograficesc, al săpăturii în lemn şi al gravurii, dela Mitrofan, vestitul Antim Ivireanul, care aveâ să răs- pândească atâta lumină în preajma lui. Printre cele d’întâi lucrări eşite de sub teascurile acestei tipografii, dacă nu chiar cea d’intâiu, este: www.dacoromanica.ro G. IONESCU 126 IlPflEOGArfEHHKfl /W'hPTXPHGriPe A săbornicestii, şi apostoleştii Besâricii * Răsăritului. Dupre Grecească, den porunca Pr€ luminatului, şi pr€ înălţatului Domnii, Ioan Kostandin, B. BasarabO, VoevodO. întoarsă In limba Rumânească, de Radul Logofăt Greceanul. Ispravnic oslrnic fiindu, Ca şi la alalte câte sau scos şi sau tipărit aici In ţară Pr6 sfinţitul. Kyr Teodosie, Mitropolitul Ţării, iproci. Tipări tusa ti In tipografia Domnească, la Episcopia dela Buzău. La anul dela zidirea lumii 7200 *) (sau dela Christos i691). In luna lui Dekemvrie 3. Această lucrare este un in-4°, având 8 pagini nenumerotate şi 210 paginate. Coaiele sunt de câte 4 foi şi au ca signatură alfabetul cirilic capital (fl-tl). Titlul e încadrat cu flori de compoziţiune tipografică, iar paginele cu un chenar de linii simple, având câte 28 de rânduri. Cartea s’a tipărit de Radu Greceanu Logofătul, cu ajutorul lui Constantin Cantacuzino bi-vel stolnic, după cum declară însuşi Radu Greceanu, când zice: «Insă aceasta mărturisesc, că precum şi la celalte ce am prepus şi am scos, împreună cu frate-meu Şerban, al doilea Lo- gofăt, de s’au tipărit, aşa şi la aceasta mai vârtos ajutoriu şi îndireptă- toriu mai grelelor cuvinte şi noime am avut pe dumnealui Constantin Cantacuzino biv-vel Stolnic» *) tipograf fiind, negreşit, Mitrofan. Dela această epocă până la 1698 nu mai ies cărţi din oficina lui Mitrofan. Se vede că Episcopul, care eră însuşi şi autorul şi tipograful, eră ocupat cu alcătuirea Mineelor pe cele 12 luni, cari apar tocmai în 1698. Vasile Popp şi Timoteiu Cipariu ne citează pentru 1697 un Triod slavo-romănesc ca tipărit în Buzău. Nu produc însă nici o dovadă în sus- ţinerea aserţiunii lor. La 1698, după cum am spus, se pun în tipar Mineele, slavoneşte şi româneşte al căror titlu este următorul: Alt fi H (I K) fl I. Luna lui Septevrie Care acum Intâiti sau Tipărit, cu Tipicul, şi Parimiile, şi Sinaxariul pe limba Rumânească. Den porunca, şi toată cheltuiala Prea luminatului Domn: Iw: KonstantinO BasarabO Voevoda Oblăduitoriu a toată Ţara Rumânească. Mitropolitu fiind a toată ţara, Kyr: Teodosie. Şi sau tipărit In Sfânta Episcopie dela Buzău In anul dela zidirea lumii 7206 (sau dela Christos i698). însuşi Episcopul Buzâului Kyr Mitrofan fiindu tipografulu. ’) Aci credem să fie o eroare, căci anul 7200 dela zidirea lumii corespunde anului 1692 dela Christos. Ar trebui să fie 7199, ca să corespundă cu 1691. ” ») Vezi şi Bibliografia Românească Veche, pag. 321—323, fascicula IV şi V. www.dacoromanica.ro TIPOGRAFIA DEL A EPISCOPIA BUZĂULUI 127 La sfârşit se zice: Sfârşitu-sa în luna lui Septemvrie. Formatul este in-4°, având 4 pagini nenumerotate şi 278 numerotate. Tiparul este negru şi roşu pe 2 coloane, iar fiecare coloană are câte 39 de rânduri. Titlul are un frontispiciu şi alte ornamentaţiuni. Cântările sunt tipărite în slavoneşte, iar tipicul şi citirile în româneşte. Mineiul pe Ianuarie are 186 foi; cel pe Fevruarie 117; cel pe Martie 120; peMaiu 101; pe Iunie 108; pe August 132; pe Octomvrie 152; cel pe Noemvrie are 164 foi nepaginate şi cel pe Decemvrie peste 173 foi 1). Tiparul negru şi roşu. Signatura este pusă cu alfabetul majuscul al literilor cirilice. La 1699 se tipăreşte : evxoăorioHTi HASK-Ii MOAHTBHHKTi Carele cuprinde Intru sine toată treaba Besfirecii ce să cuvine Preoţilor, Aşa faţă de sfinţii Apostoli, şi de purtâto rii de Dumnezeu părinţi. în zilele luminatului Domnii şi oblăduitoriu A toată ţaraRumănească, Ioanu ConstantinC BasarabC Voevoda Cu blagoslovenia Preasfinţitului Părinte Kyr Teodosie Mitropolitul a toată ţara Rumânească Acum tipărită Întâi în sfânta Episcopie dela Buzău, în anul dela zidirea Lumii 7207 Pren osteneala a Însuşi Episcopului de Buzău Kyr MitrofanC. Formatul in-4°, cu 9 foi nenumerotate şi 298 numerotate. Tiparul roşu şi negru. Pagina încadrată într’un chenar de compoziţie tipografică, are 22 rânduri. Cântările sunt slavoneste, iar tipicul si citirile româneştes). La 1700 : ... 1) OKTC5HX1 Mi cs 3H‘li: O G M O P ă fi G H fi K £ A i, Care acu mă Intâiu sau tipărită, denu Porunca, şi toată cheltuiala, Prea luminatului Domnă, Iw: ConstantinC BasarabC VoevodC Mitropolit fiindă a toată ţara, Kyr : Teodosie Şi sau tipărit In sfânta Episcopie dela Buzău In anul dela zidirea lumii 7208 (sau dela Christos 1700) Din următorul fragment, ce dăm aci din prefaţa lui Mitrofan, ne convingem odată mai mult că Mitrofan erâ însuşi tipograf şi xilograf, fără să aibă totuşi obiceiul, ca şi Antim, să-şi semneze vignetele : «Iară eu smeritul rugătoriu al Măriei tale, precum ai poruncită Măria ta, am începută lucru cu pohtă, şi cu al Iui Dumnezeu ajutoriu la săvârşit l-am adusă, cu multă bucurie duhovnicească. Una pentru bunătatea acestui bună lucru al Măriei tale, care îaste pentru folosulă * *) *) Gaster, Crestomaţia, pag. 319. *) Bibliografia Românească Veche, Tom. IV şi V, pag. 337. www.dacoromanica.ro 128 G. IONESCU obştescu. Şi al doilea că merşterşugulu acesta al Tipografiei m61e, care den tinereţile m61e multe locuri umblându şi cu multă osteneală câşti- gându-lu eşti Măria ta pricina de s’au pusu la bună tocmire precumu poh- tiamu, şi să dă şi la ceia-lalţi ai noştri fraţi, care acîastă osteneală a sme- reniei m61e a tipografiei şi a cărţii acesteia ca o mică aducere şi cu bla- goslovenie iată o aducu slăvitei Domniei Măriei tale. Care tipografie, măcar că cu ajutoriulu lui Dumnezeu pren mâinile m61e s’au făcuţii, iară dela Măria ta îî iaste însufleţare şi viaţa, şi pentru aceia să cuvine să să zică că iaste tot a Măriei tale. Pentru aceia primeşte pr6 luminate Doamne ale tale dentru ale tale, ca oarecând Proroculii Moysi al lui Veseleilu os- ten61ă la cortulii mărturisirii au primiţii. Şi Dumnezeulii tuturor pecumii aii priimitii cortulii acela atunc6 şi de slavă l’au înplutii pre elii, aşa să priim6scă şi acîastă carte, care cu porunca şi cu cheltuiala Măriei tale s’au tipăritii ca şi c61e-alte ce mai nainte de cât acîasta s’au făcută, etc.» Cartea este in-folio, având 3 foi fără numerotaţie şi 299 numero- tate. Tiparul este negru şi roşu, pe 2 coloane cu câte 40 de rânduri. Titlul este încadrat de o gravură mare cu compartimente şi cu stemă. Pe verso stema ţării. O altă ilustraţie mare mai e^.te şi Sf. Ioan Damas- chin săpată tot de Mitrofan. Cântările sunt în slavoneşte şi tipicul cu citirile în româneşte. Dăm, după Bibliografia Românească veche, titlul redus al acestei cărţi, pe care-1 publicăm în faximil pe pagina 129 şi care ne luminează întrucâtva şi asupra stilului grafic al epocei şi, în special, al lui Mitrofan, de care este săpată. Această planşă xilografică are deasupra titlului pe împăraţii Con- stantin şi Elena cu crucea în mână, la dreapta cărora stă martirul Gheorghe iar la stânga martirul Dimitrie. întreaga boltă este susţinută de doi stâlpi în stilul grec, foarte artistic executaţi, având ca piedestal un motiv decorativ în acelaş stil, iar la bază marca ţării îmbrăcată într’un ecui- son decorativ, la mijloc este corbul cu crucea în plisc. In dreapta, sus, stă soarele, iar în stânga o jumătate de lună. Totul este încadrat cu mo- tive decorative simetric aranjate, de o formă semiogivală neregulată, având între alburile libere literile Iw K K B P 3 Y, cari însemnează Iw Constantin Basarab Brâncoveanu Domnitorul ţării Româneşti. De aci încolo întâlnim pe gravurile cărţilor din Buzău şi numele lui Ioanichie care-şi pune semnătura pe clişeele sale. 2) T P I K> A I 0 H HI Ci 3HHIt TPfin-hGHeifT.. Care acum întăiu sau tipărit, den Porunca, şi cu toată cheltuiala, Pre luminatului Domnii, Iw : ConstantinO BasarabC Voevoda Mitropolit fiind a toată ţara Kyr: Teodosie Şi sau tipărit în sfânta Episcopie dela Buz: In anul dela zidirea lumii 7208. (sau dela Christos 1700) In-lolio, cu 3 foi nenumerotate şi 712 pagine numerotate. Tiparul negru şi roşu, pe 2 coloane cu câte 43 rânduri pe pagină. Cartea este ilustrată cu o mulţime de gravuri din cari unele semnate IoaniGhie B. (Bacov). Titlul cărţii este încadrat cu o gravură cu compartimente.’ Pe www.dacoromanica.ro TIPOGRAFIA DELA EPISCOPIA BUZĂULUI 129 Ţnu/rYa q/i Kitrjurt’hs M>r/te cth j.nMflrpfY.s www.dacoromanica.ro I3d G. iONfcSCU verso se află stema ţării. Cântările sunt slavoneşte iar tipicul şi citirile româneşte1). La 1701: 1) eVXOAOriCDHF. fl A,6 K Ti MOAfiTBSHHKI, Carele cuprinde Intru sine toată treaba Besâricii ce să cuvine Preoţiloră, Aşâ- zată de sfinţii Apostoli, şi de purtăto- rii de Dumnezeu Părinţi î zilele lu- minatului Domnii şi oblăduitoriu A toa- tă Ţara românească, Io ANO ConstantinO BasarabO Voevoda Cu blagoslovenia Prâ sfinţitului Pă- rinte, Kyr Teodosie. Mitropolitul a toată Ţara Românească Acumă tipărită al doilea rândă In sfânta Episcopie dela Buzău In anulă dela zidirea lumii 7209 (sau dela Christos 1701) Pren osteneala a Însuşi Episcopului de Buzău Kyr Mitrofană. In-4°, de 9 foi nenumerotate şi 312 numerotate. Tiparul cu negru roşu, cu câte 22 rânduri pe pagină. Titlul şi flecare pagină sunt încadrate. Cântările sunt în limba slavă, iar tipicul şi citirile româneşte2). 2) «l-flATfiP-fc A fericitului Prorocii şi împăraţii A Lui Davidă Cu cântecele lui Moisi şi cu psalmii izbrani la Praz- nice cu Paraclisul Pr£- • cistii. şi cu Pashalii, care s’au tipărit Intru sfânta Episcopie a Buzăului, In zi- lele -preluminatului Domnii Iu> ConstantinO BasarabO VoevodO Cu blagoslovenia Pr£ sfinţi- tului Teodosie. Cu mila lui Dumnezeu Mi- tropolit a toată Ungrovlah La 7209. (sau dela Christos 1701) In-4®, cu 7 foi nenumerotate şi 220 numerotate. Tiparul cu negru, afară de titlu, care este încadrat de o gravură săpată în lemn. Pagina are 18 rânduri3). f 3) neHTHKOGTflPÎOH Carele are Intru sine Slujba ce i se 'cu- ' vine lui Care acum întâiă sau tipărit, dină Porunca şi toată cheltuiala, Prea luminatului Domn Iw ConstantinO BasarabO VoevodO Mitropolit fiind a toată Ţara Kyr: Teodosie Si sau tipărit In sfânta Episcopie dela Buz: In anul dela zidirea lumii 7209<) (sau dela Christos 1701) >), *), >), *) Vezi şi Bianu şi Hodoş, Bibliografia Românească Veche, fasc. IV şi V, p. 402,411, 414 şi 538-539. ' www.dacoromanica.ro tipografia dela episcopia buzăului 131 Cartea este de formatul in-folio, având 2 foi nenumerotate şi 159 numerotate. , Cântările sunt în slavoneşte, iar tipicul şi citirile româneşte îj. La 1702 se tipăresc: 1) Molitvele Vecerniei. O broşură in-4° de 20 foi numerotate, tipărite cu roşu şi negru2). nperauHAOPi. ne gkxptt.. De şapte taine ale Besericii, cu dreapte dovediri den pravila sfinţiloră Părinţi. Acumă tipărită In zilele pre luminatului şi înălţatului Domnii şi oblăduitoriu a toată Ţara Rumlnească Iw ConstantinO, B. B. VoevodO Cu porunca şi cu toată cheltuiala a Pre Sfinţitului Mitropolitii , Kyr Teodosie în tipografia domnească In sfânta Episcopie dela Buzău, . aLa anul dela zidirea lumii 1710... * (sau dela Christos 1702) Pe verso titlului se află o gravură reprezentând pe Domnul nostru Iisus Christos, şezând pe tron, între fecioara Maria şi Sf. Ioan, semnată Ursul, zugravul, un nou xilograf, care a săpat stampa dela început cu Sf. Petru, unde iscăleşte &pct>A s8r. Judecând pe Ursul după această stampă, el pare a fi fost un bun săpător în vremea lui. Ursul era coleg al lui Ioanichie călugărul, pe care-1 pomenirăm mai sus, şi care a săpat stampa învierii, unde iscăleşte. Tot el a săpat şi stampa Koc-flâoc cu Maica Domnului şi cu toţi Apostolii, cari şed în semicerc pe scaune. Titlul şi paginele sunt încadrate cu flori de compoziţiune tipogra- fică, fiecare pagină având câte 24 rânduri1). GHHT6A6 AHTXPnfl A celoră dintre sfinţi Părinţiloră no- ştri a lui Ioană Zlatoustă: a lui Va- silie celă Mare: şi a Prejdesştenii. Acumă Typărită întru întâia Domnie a Pr£ luminatului Domnului Nostru Iw Alexandru ScarlatO Ghica VoevodO Cu blagoslovenia prea sfinţitului Mitro- poliţă ală Ungrovlahiei ' Kyr Grigorie Prină osârdia şi toată cheltuiala iubi- toriului de Dumnezeă: Kyr Kozma Episcopul Buzăului. In sfânta Episcopie a Buzăului. La anulă dela zidirea lumii 7277 (iar de la Hr. 1769) De CostandinO UceniculO DascalO Iordache Typă: Volum in-4° mic, de 2 foi nenumerotate şi 272 pagini numerotate, având numărul 155 de 2 ori şi ultimele patru pagini fiind fără nume- rotaţie. Tipărit cu negru şi roşu, cu câte 24 rânduri pe pagină 3). Aceste Liturghii sunt, poate, ultima tipăritură eşită din această ofi- cină în a doua ei formaţiune, în zilele Domnitorului Alexandru Sc. Ghica şi a Episcopului de Buzău Cozma. De la această dată o vedem că înce- tează a mai funcţionâ, spre a nu-şi reîncepe activitatea decât după 63 de ani, adecă la 1832, în zilele Mitropolitului Grigorie.şi cile Episcopului Chesarie prin a căruia stăruinţă este din nou reinstalată. Chesarie este o figură însemnată în Biserica Română. El desfăşură o activitate prodigioasă în tipărirea de cărţi bisericeşti. In această a treia formaţiune a acestei tipografii, se tipăriră între altele, şi următoarele cărţi: l) s) s) Bibi. R. V.t II fasc. II, pag. 174, 176—177 şi 192. www.dacoromanica.ro TIPOGRAFIA DELA EPISCOPIA BUZĂULUI 137 La 1832: l) Sfânta Scriptură şi Catechismul pentru Seminare, din greceşte. (Biblioteca Miculescu-Brăila). 2) Cuvânt al lui Vrienie Iosif, monahul, un volum din elineşte, de Mitropolitul Grigorie. * La 1833 : 1) împărţirea de grâu a Sfântului Ioan Gură de Aur, din elineşte, in-folio, pag. 489, în zilele Mitropolitului Grigorie şi Episco- pului Grigorie. 2) Puţul Sf. Ioan Gură de aur, din elinejte, in-folio, pag. 430, în zilele Mitropolitului Grigorie şi Episcopului Grigorie. La 1834: 1) Către cel ce se pocăeşte (povăţuire), in-4°, pag. 62, în zi- lele Mitropolitului Grigorie şi Episcopului Chesarie, de S. Klein, ed. N. Bâţcu. 2) Cazanie la Dumineci şi sărbători, in-folio, pag. 94, de Epis- copul Chesarie. 3) Evangelii pentru Seminarii şi şcoli, in-4°, pag. 276, în zilele Episcopului Chesarie. . La 1835 se tipăresc: 1) Abecedarul român spre întrebuinţarea tinerilor începători, pag. 24. 2) Apostolul, in-folio, pag. 352. 3) Cazanie în toate Duminecile şi Sărbătorile, ed. Episcop. Chesarie. 4) Liiurgia, in-4°, pag. 344, ed. Episcopului Chesarie. 5) Moliftenicu, (după cel dela Râmnic), in-4°, pag. 663, ed. Epis- copului Chesarie. ■ 6) Psaltirea, (tipărită dela 12 Septemvrie—10 Ianuarie), in-4°, ed. Episcopului Chesarie. . 7) învăţătura pentru Preoţi şi Diaconi, in-12°, pag. 124, de Epis- copul Chesarie. 8) învăţătura pentru preoţi şi Diaconi cum să se poarte în slujba sf. Liturgii, pag. 8, ed. Arhim. Filotei. La 1836: 1) Prohodul Domnului (Fevruarie), in-4°, pag. 38, ed. Episcopului Chesarie, în timpul Domnitorului Al. Ghica. 2) Sfânta scriptură pe scurt (104 ist.) din greceşte, urmată de un Catechism din ruseşte, in-4°, pag. 80-)-17, de Eufr. Poteca. 3) Viaţa cuvioasei Maria Egipteanca, ed. Episcopului Chesarie. 4) Alcătuirea aurită pentru Evrei, in-4“, pag. 124, ed. Episcopului Chesarie. 5) Ceaslovul, pag. 4. 6) Apostolul, in-folio, pag. 432, ed. Episcopului Chesarie. 7) Evanghelia, de Episcopul Chesarie. La 1837: 1) Apele metalice din România Mare, in-12°, pag. 158, de Dr. Ştefan Vasile Episcupescu, doctorul politiei Bucureştilor, tipărită în tipografia Episcopiei Buzăului, sub direcţia lui Vasile Manole, (Biblio- teca Maria Istrati). 2) Biblioteca tinerilor începători, N. I., in-12°, pag. 54, din fran- ţuzeşte, de Ieromonahul Dionisie Romano. 3) Corsaru, in-8°, pag. 28: Sara, Strigoii, Ghiaur, Luarea Corin- tului, după Lord Biron, Tom. I, de I. Eliad. 4) Cuvinte Bisericeşti ale Sfinţilor Athanasie, Vasilie şi Ioan Gură de aur, din elineşte, in-8°, pag. 74, de Enache Papazoglu. 5) Acatisteru, de Episcopul Chesarie. 6) Alcătuirea aurită, apărută în Noemvrie 16, in-4°, (Bibi. Maria Istrati). www.dacoromanica.ro 138 G. IONESCU 7) Sfânta şi Dumnezeeasca Liturgie, într’acest chip tipărită întru întâia "Domnie a prea înălţatului Domn Alexandru Dimitrie Ghika Voevod, cu blagoslovenia şi cu toată cheltuiala iubitorului de Dumnezeu chir Che- sarie, Episcopul Buzăului, în tipografia Sf. Episcopii Buzău, la anul dela naşterea lui Christos 1837, Maiu 8, sub direcţia lui Manole Vasile Buga. Format in-folio, tiparul negru şi roşu, pe 2 coloane, având un ca- lendar la fine şi Evangheliile Duminicale, aşezători ai slovelor fiind Petre Barculescu şi Marin Diaconescu, iar tipăritori Constantin Raicovici şi Petre Golea, dela Biserica sf. Nicolae Şelari din Bucureşti). La 1838 apar: 1) Biblioteca începătoare a tinerilor, No. II, Arit- metica, in-8°, pag. 46, de Ierodiaconul Dionisie Romano. 2) Cuvinte ale sf. Grigorie Luminătorul Nicenilor, in-4°, pag. 153, ed. Părintelui Eugeniu. 3) Tetrapoliticon, din latineşte şi greceşte, Tom. I, pag. 294, de V. Pleşoianu, ed. Elias Filoteiu, in-8°, (Bibi. Miculescu-Brăila). , 4) Acatisteru, Octomvric 8, de Episcopul Chesarie. 5) Cuvânt la moartea D-nei Mariţa Codreanu, pag. 12, de Iero- diaconul Dionisie Romano. 6) Discurs la şcoala din Buzău, de Ierodiaconul Dionisie Romano. La 1839 se tipăreşte: 1) Catechismu sau învăţătura dogmatică bisericească creştină, in-4°, pag. 34, de Ierodiaconul Eraclie. 2) Guillom Teii sau Elveţia liberă, după Florian, in-8°, pag. 84, de Gr. Negrea. 3) Meditaţii religioase, din nemţeşte, T. I, (II apărut în 1840) in-12°, pag. 407+15, de Gavr. Munteanu. 4) Slujba Sf. Alexandru, in-4°, pag. 38, trad. de Eufrosina Poteca. 5) Slujba Sf Paraclis şi Acatistu, in-4°, pag. 32, de Pr. Al. Popescu. 6) Slujba sânţirii bisericii, in-4°, pag. 65, de Episcopul Chesarie. 7) Chiriacodromion, pentru Dumineci şi sărbători, de Nechifor Teo- toche, in-4°, pag. 479, de Ierodiaconul Dionisie. 8) Octoichu mic şi Catavasieru (Octomvrie 25), de Episcopul Chesarie. 9) Vestitorul bisericesc, anul I, in-4°, pag. 198+3, de profesorul Gavr. Munteanu şi ierodiaconul Romano, apare până la 1842, când incetează. . La 1840: 1) Cel d'întâiu plutitor din Gesner, in-16°, pag. 59, de Ioan Constantinescu. 2) Evangelia din ziua de Paşti, (româneşte, elineşte, ruseşte, lati- neşte, nemţeşte, franţuzeşte, bulgăreşte şi turceşte), in-4°, pag. 16, de Episcopul Chesarie. 3) Meditaţii religioase, Tom. II, in-8°, pag. 402, de Gavr. Munteanu. 4) Tălcuirea celor 150 psalmi ai lui David, după Teodorit, Epis- copul Tirului, din elineşte, in-4°, pag. 746, de Episcopul Argeşului, Iosif. La 1841: 1) Slujba Sf. Nifon, ediţia I, in-4°, pag. 85, de Episcopul Ilarion August. 2) Slujba Sf. Nifon, ed. II, de Ilarion August. 3) Psaltirea, in-4°, pag. 328, ed. Dionisie. Intre 1842— 1845 nu cunoaştem nici o publicaţiune eşită de supt teancurile tipografiei de Buzău, nici în anii următori nu prea întâlnim, decât foarte rari publicaţiuni apărute aci, până în 1853. Intre 1857—1860, aceeaşi lipsă de publicaţiuni, iar dela 1860 sare tocmai la 1868, când se începe iarăşi puţin mai regulat, dându-ne, aproxi- mativ, câte un volum pe fiecare an. www.dacoromanica.ro TIPOGRAFIA DELA EPISCOPIA BUZĂULUI 139 Aceasta ne dovedeşte că în această perioadă, tipografia de ^Buzău eră aproape părăsită, şi că nimeni nu se mai interesa de ea, iar publi-1 caţiunile risipite la intervale aşâ de lungi, sunt produsul a câte unui că- lugăr amator. Astfel la 1845 apar : învăţături pe scurt pentru morţi, ed. 24, pag. 40, de Episcopul Chesarie. La 1846: Orânduiala cum se cuvine a cântă cei 12 psalmi în deosebi, din elineşte, de P. B. Bărbulescu. Intre 1846—1851 nimic. La 1851 se tipăreşte aci Radu Calomfirescu, dramă vodevilă, în 4 acte, pag. 8, de I. Dumitrescu. La 1853 apar: 1) Catechismu creştin al bisericii de răsărit, pag. 8, traducere. 2) Cuvinte de Dumineci asupra Apostolului, după Teodoche Epis- copul Astrahanului, de Episcopul Filoteiu. 3) Catechismul creştinesc, ed. II, de Filoteiu. 4) Octoichul Mic, pag. 268-|-2, cu vocabular de vorbe slavone, ed.. Episcopul Filoteiu. . La 1854 apar: 1) Biblia şi Evangelia, în 3 tomuri de Episcopul Filoteiu. 2) Manual de silabism pentru învăţarea pruncilor, in-16°, la Sept. 20. (Expoziţia 1903). 3) Istoria Sfântă, ed. II, pag. 8, de I. Voinescu II. 4) Sentinţe morale de Radu Gherian, in-8°, (Bibi. Gr. Creţu). La 1857: Datoriile societăţii casnice, prelucrată de Haralamb Bălcescu. La 1860: Acatisteru, in-12°, pag. 394-J-3, ed. Ieronim Athanasie. La 1868 apar: 1) Prohodul Domnului, in-4°, pag. 36. 2) Adunarea de cuvinte la diferite ocaziuni No. 1, in-8°, pag. 64, de Economu Bărbulescu. La 1870 : Independinţa română, foaiă politică, litterară şi commer- cială, in-folio mic, apăru din Maiu 1870 în Tipografia Episcopiei, apoi dela 1875 înainte la Al. Georgescu. Proprietar-director eră C. Canella Ciorogârleanu. Dela această dată Tipografia Episcopiei de Buzău încetează pentru totdeauna. In 1873 se înfiinţează în Buzău cea d’întâiu tipografie profană, de către Alexandru Georgescu, sub firma «Noua Tipografie Română», care fu instalată în strada Târgoviştei No. 39. El tipări între alte lucrări Curierul de Buzău, care apăru până în Noemvrie 1874 ; Independinţa română, 1875; Buzăul apăru din Decem- vrie 1875 până în Aprilie 1876, odată pe săptămână, redactat de C. D. Dănescu, in-folio 6; Aurora din R.-Sărat, redactată de Eufrosina C. Ho- moriceanu, apăru aci în Fevruarie 1876, in-4°; Curierul Tipografiei Al. Georgescu ziar de reclamă, pe care-1 împărţiâ gratis, apăru în Iunie şi Iulie din 1904, in-4°6; precum şi alte lucrări ale judeţului, comunei şi clientelei particulare, pe cari astăzi şi le dispută şi cu alţi tipografi, cari s’au mai aşezat în cursul vremii, dela 1873 încoace, în Buzău. G. IONESCU CULEGĂTOR DE LITERE-TIPOGRAF. www.dacoromanica.ro REVISTE ŞI ZIARE') DIN ŢARĂ: „Albina", „Arhiva“ din Iaşi, „Biserica ortodoxă română", „Convorbirile Lite- rare*, „Convorbirilecritice*, „NeamulRomânesc*, „NouaRevistă Română*, „Semă- nătorul*, „Vieata Românească*, „Vieata Nouă*, etc., precum şi ziarele au pu- bicat articole comemorative despre „Unire*. Biserica ortodoxă română, n-rul pe Fevruarie. D-l C. Erbiceanu extrage din lucrările lui Filippide „Material pentru istoria veche a Românilor* (traducere din greceşte). Sfătueşte „cu dragoste creştinească pe tot Românul să adune şi să publice orice note, Însemnări şi expuneri privitoare la ţara noastră". Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, an I; cu tablă de materii. Cuvântul Adevărului din Râmnicul-Vâlcea (Episcopie). Economul Bălăşel tipăreşte folklor şi documente; C. Mateescu, zapise româneşti vechi dela preoţii din eparhie şi manuscrise din bogata colecţie a Episcopiei Râmnicului. Dunărea de Jos, Galaţi, an I. n-rul 6 (Fevruarie): G. N. Munteanu, Gala- ţii pe vremea lui Mihail Sturza 1834—1649 (schiţă istorică). d. DE PESTE HOTARE: BASARABIA: „Luminătoriul*, revistă bisericească, cu chirilice, lunar. Chişinău, an II (1909). N-rul din Fevruarie, redactat Intre 5—24 Ianuarie, vesteşte că şi „Basa- rabenii se pregătesc să prăznuiască jubileul de o sută de ani dela alipirea Ba- sarabiei la Ruşi", printr'un monument la Moscova, după planul se zice — lăsat de Ţarul Alexandru I. N-rul din Martie continuă publicarea „Ştirilor documentale scoase din Ar- hiva consistoriei*, între cari mai ales se află cărţi de preoţie date de Mitropoli- ţii şi Episcopii Moldovei din sec. al XVIII şi al XlX-lea. d. Tpi/dbi EeccapaCcKou TyOepHCKoii VveHoii ApxuamU Kommucciu. UI. Kaiuimeirb 1907. I voi. 8°, pag. 582. Acest al treilea volum din „Lucrările Comisiunii ştiinţifice arhivate a guvernământului Basarabiei* din Chişinău, s’a tipărit, ca şi cele două d'intâi, sub redacţiunea d-lui I. N. Halippa, directorul lucrărilor comisiunii. Materialul bogat, ce cuprinde, cu privire la trecutul Basarabiei, li dă un in teres şi o importanţă cu totul particulară. Acest material, în cea mai mare parte, se compune din date statistice culese în anii 1812, 1813 şi 1817 şi referitoare la proprietatea fonciară, clasele sociale şi starea bisericii basarabene de atunci, iar în restul volumului se impun atenţiunei, pe lângă mai multe documente în legă- tură cu istoria oraşelor Chişinău şi Ismail, şi trei hrisoave vlaho-bulgare din anii 1624 1629. Comisiunea—se pare—a găsit în persoana d-lui I. N. Halippa un colaborator demn de sarcina, ce i s'a dat. începutul e frumos şi mult promiţător. Gr. C. *) Pentru lucrările tipărite în volume şi broşuri, vezi „Biblioteca Acade- miei Române: Creşterea colecţiunilor*. www.dacoromanica.ro REVISTE ŞI.ZIARE 141 BUCOVINA: „Junimea literară“ din Cernâuţ dă portretele bărbaţilor din epoca unirii. „Candela*: Dr. Octavian Isopescul, Discurs inaugural cetit cu ocazia des- chiderii prelegerilor la Facultatea de Teologie. MACEDONIA: „Deşteptarea“ în dialect. Salonic, an. II. UNGARIA şi AMERICA: „America“ din Cleveland (Ohio) şi „Foaia interesantă“ din Orăştie vulga- rizează istoria Românilor. Cea din urmă ar trebui cetită şi de Românii de aici. ,Luceafărul11 din Sibiu dă portretele bărbaţilor din epoca unirii. Continuă cercetările despre „Coloniştii macedo-români din Ungaria şi tinereţea Mitropoli- tului Şaguna*. ■ „Răvaşul11 din Cluj: „Urme istorice din 1758—1760“; Dr. St. Pop, Românii la Conciliul din Florenţa. „Revista Teologică^ Sibiu, an III, No. 2 (Fevruarie): Silviu Dragomir, Con- tribuţiuni la istoria legăturilor Românilor ardeleni cu Ruşii (Sava Brancovici, ş. a.); R. Cândea începe spicurile din istoria Românilor bucovineni: „Românii şi Rute- nii în biserica greco-ortodoxă din Bucovina". „Transilvania“. Organul Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român, an. XL. No. 1 (Ianuarie-Martie). Dr. Iosif Popovici, Jertfa zidi- rii la Români; Gavril Todica, Contribuţiuni Ia originea basmelor; Octav. Tăs- lăuanu, 4 scrisori latineşti din corespondenţa lui Cipariu cu Kendi Finâly Henric, în chestia Tablelor cerate. Cronica: Numărul Românilor din ţerile balcanice (1.180.970); O scrisoare a lui Avram lancu. Mai toate ziarele tipăresc material folkloristic şi notiţe istorice („Tribuna*, „Unirea*, „Telegraful român*, etc,). d. STRĂINE: „Echos cf Orient", an 12, No. 74. Ian. (1909). Continuă studiul răpos. Par- goire despre Meletie Syrigos. Se afirmă că Vasile Lupu eră de origine „cuţo- vlah* (p. 18). d. „Szăeadoku. Budapesta. Intre scriitorii maghiari s’a iscat iarăş o polemică cu privire la pretinsa imigraţie a Românilor în Ungaria. Se publică un docu- ment latin interesant pentru noi. Intr’un număr viitor vom da în traducere părţi din articolele în cestiune. Red. „Zur Geschichte des Deutschtums in Rumănien<‘. Cu titlul acesta, d-1 Rud. Honigberger, pastorul evangelic german din Bucureşti, publică în mai multe nu- mere din revista „Die Karpathen* (Braşov), un studiu mai lung asupra Germani- lor din România. La început vorbeşte despre coloniile germane din timpul Cava- lerilor Teutoni (secol. 13) şi despre înfiinţarea episcopatului cuman; insistă asupra coloniilor mai puternice din Moldova: organizaţia lor administrativă, husitismul şi reformaţia religioasă. Periodul al II-lea, 11 pune pe la mijlocul secol. 17: co- munităţile vechi au dispărut, se formează comunităţi nouă, acum străine, în ora- şele româneşti. Pe când în periodul I, aveam de-a face numai cu Saşi din Tran- silvania, acum găsim Germani din toate ţerile cu populaţiune germană. Partea cea mai mare a acestui period e ocupată de istoricul Comunităţii din Bucureşti. Expunând în mod obiectiv influenţa culturală germană asupra poporului român, studiul merită un interes deosebit din partea noastră. v. 1. www.dacoromanica.ro PREŞEDENŢIA SOCIETĂŢII ISTORICE ROMÂNE Extrase din procesele verbale ale şedinţelor Societăţii dela 22 Mai 1903 până la 29 Iunie 1904 şi dela 6 Decemvrie 1908 pană la 18 Martie 1909. (CONTINUARE) ANUL igo3 Ordinea Şedinţelor 31 Şedinţa Biuroului dela 22 Mai 1903 Şedinţa se ţine în Palatul înaltei Curţi de Conturi. Preşedenţia D-lui Lahovary I. George. D. Greceanu St., membru fondator, citeşte lucrarea sa „O excursiune istorică în Ardeal* însoţite de planşe cu vederi din ţinuturile locuite de Români, excursiune făcută de membrii societăţii în cursul lunei Iunie 1902. D-sa dărueşte societăţii 1000 exemplare din această broşură tipărită, spre a se vinde in folosul societăţii. Urmează apoi un schimb de vederi asupra datei convocărei Adunării Generale şi asupra alegerii localităţii unde membrii vor aveâ să facă o nouă excursiune istorică. 32 Şedinţa publică a Comitetului dela 23 Iunie 1903 Şedinţa se ţine în Palatul Ateueului, sala Societăţii Geografice Române. Preşidenţia d-lui Lahovary I. George. D. Greceanu St., membru fondator, dă citire unui interesant memoriu tratând despre «Nicolae Iordake Rosetti, contele imperiului Cezaro ^crăiesc şi ginerele lui Constantin Vodă Brâncoveanu», ce cuprinde numeroase date şi documente, unele aparţinând casei d-lui Greceanu, altele colecţionate de d-sa, arătând mersul eve- nimentelor întâmplate în secolul al XVIII-lea cu nenumăratele, interesantele şi va- riatele împrejurări, unele mai primejdioase şi mai nenorocite decât altele, cari cur- geau pe atunci peste neamul românesc. Acest memoriu s'a publicat în organul so- cietăţii «Revista de Istorie, Arheologie şi Filologie» volumul IX, pag. 213-245. D. Tocilescu Gr. comunică apariţiunea organului societăţii «Revista de Is- torie, Arheologie şi Filologie», voi. 9, fasc. 1 cu 26 clişeuri, ce se va distribui mem- brilor societăţii. 33 Şedinţa Comitetului dela 26 Iunie 1903 Şedinţa se ţine în casa D-lui Greceanu St. După înţelegerea stabilită mai înainte, se hotărăşte conform propunerii D-lui Greceanu St., ca excu rsiunea membrilor societăţii să se facă la Finta, în jud. Dâm www.dacoromanica.ro PROCESE-VERAALE *43 boviţa, spre a se studiâ topografia locului unde s’a dat cunoscuta bătălie intre Matei Basarab şi Vasile Lupu. Se fixează itinerariul călătoriei şi data plecării la 28 ale curentei luni 34 Şedinţa Comitetului dela 30 Iunie 1903 Şedinţa se ţine in Palatul înaltei Curţi de Conturi. D-l Preşedinte Lahovary I. George adresează mulţumiri D-lui Greceanu St., In numele membrilor societăţii cari au participat la excursiunea istorică dela Fintai pentru ospitalitatea ce Ii s’au dat in această localitate şi pentru mijloacele de că- lătorie ce li s'au inlesnit dela gara Ghergani la conacul moşiei sale. Mai departe arată importanţa localităţii Finta’ pentru istoria naţională. D-sa declară Închisă sesiunea lucrărilor Societăţii, luându-se vacanţie de vară conform statutelor. 35 Şedinţa Comitetului dela 25 Noembre 1903 D-l Preşedinte Lahorary I. George rezumează activitatea societăţii din se- siunea precedentă, ce s'a încheiat cu interesanta excursiune istorică făcută la Finta şi se adoptă propunerea de a se ţine Adunare Generală anuală fixându-se programul lucrărilor. 36 Şedinţa Comitetului dela 1 Decemvrie lpoj Preşedenţia D-lui Lahovary 1. George asistat de D. Secretar general Io- nescn- Gion. D. Preşedinte Lahovary I. George arată că parte din membrii Biroului şi ai Comitetului neputând luă parte diD diferite împrejurări la şedinţa Adunării Gene- rale anunţată pentru astăzi, a fost amânată din oficiu pentru altă dată ce se va fixă ulterior. 37 Şedinţa Comitetului dela 8 Decemvrie 1903 D-l Preşedinte Lahovay I. George arată că s’a fixat la ordinea zilei pentru şedinţa publică dela 13 Decemvrie eurent, conferinţele anunţate de D-nii Tocilescu Gr. şi Niculescu Elie. Se proclamă aleşi noi membrii in societate. D-l Tocilescu Gr., directorul organului societăţii «Revista de Istorie, Arheo- logie şi Filologie» aminteşte că Comitetul de redacţie se întruneşte regulat în sa- loanele D-lor general Brătianu şi Ionescu-Gion, unde se dă citire lucrărilor admise a fi publicate în Revistă. D-sa arată mai departe că D-l Ionescu-Gion a dat citire, în una din aceste şedinţe, unui interesant studiu al D-sale asupra vestitei Sima Sfolniceasa soţia lui Stroe Stolnicul Buzescu, unul din credincioşii servitori ai lui Mihai Viteazul. D. Preşedinte Lahovary I. George aduce la cunoştinţa Comitetului donaţiu- nile făcute societăţii de d-nii: Kretzulescu-Em. 200 lei şi Protopopescu-Argeş C, 100 lei, destinaţi fondului de rezervă pentru tipărirea Revistei, exprimându-le mul- ţumiri în numele societăţii. www.dacoromanica.ro 144 PROCESE-VERBALE Demisiunca D-lui Iontscu-Gion din secretariatul general, pe motiv că n'ar mai dispune de timp, se respinge în unanimitate şi D-l Preşedinte dă o nouă dele- gaţie d-lui Protopopescu-Argeş, de a îndeplini atribuţiunile de secretar, care încă dela înfiinţarea societăţii a adus bunele sale servicii în mod cu totul benevol şi onorific. 38 Şedinţa publică a Comitetului dela 13 Decemvrie ipo? Preşcdenţia D-lui Lahovary I. George, D-l Tocilescu Gr. face o comuniaaţic asupra «Documentelor cu privire la primii domni ai fărei Româneşti», în deosebi asupra lui Radu-Negru (Tugomir) din 1290, Nicolae Alexandru Basarab şi Mircea cel Bătrân. Din documentele inedite asupra lui Mircea cel Bătrân a comunicat în foto- grafie, în text original şi în traducere, cu toate comentariile necesare, hrisovul din luna Iunie anul 1415. Acest document aflat în posesiunea d-lui Spineanu N., insti- tutor la T.-Severin, a fost pus mai dinainte la dispoziţia D-lui Tocilescu. 39 Şedinţa Comitetului dela 19 Decemvrie 1903 D. Preşedinte Lahovary I. George comunică adresa primită dela d-na Eu- genia Janculescu de Reus, care donează societăţii 100 volume din lucrarea sa «Vo- inţa» şi se aprobă d'a i se trimite o adresă de mulţumire. Se alege şi se proclamă 12 membrii activi. 40 Şedinţa publică a Comitetului dela 22 Decemvrie 1903 D-l Tocilescu Gr. face o comunicare despre «Starea monumentelor publice din ţară şi din străinătate» şi schiţează proectul întocmirei unui «Corpus Inscriptio- num Slavo-Romanicarum». D-l Petraşcu Nicolae dă citire lucrării sale despre «Viaţa şi activitatea lite- rară a lui Anghel Demetriescu», fost membru al societăţii, încetat din viaţă. 41 ANUL 1904 Şedinţa publică a Comitetului dela 10 Ianuarie 1904 D-l preşedinte Lahovary I. George exprimă cu ocaziunea Anului Nou, căl- duroase felicitări membrilor societăţii şi face urări pentru activitatea ei viitoare. D-l Sturdsa Alexandru dă citire studiului său «Prehistoria Română» şi D-l Obedeanu V. C. vorbeşte despre «Aga Constantin Bâlăceanu şi începutul politicei Ţârii Româneşti cu împărăţia Austriei în secolul al 17-lea». 42 Şedinţa publică a Comitetului dela 24 Ianuarie 1904. Şedinţa se fine în Palatul înaltei Curţi de Conturi sub preşedenfia d-lui Vorvî- resett Thtodor, In lipsa d-lui preşedinte Lahovary, care a comunicat că se afla bolnav. D-l Nicolescu Elie desvoltâ conferinţa sa «In jurul lui Basarab Laiotă în prima jumătate a secolului al 16-lea». www.dacoromanica.ro PROCESE-VERBALE 145 43 Şedinţa publică a Comitetului dela 7 Februarie 1904 D-l Preşedinte Lahovary I. George acordă cuvântul d-lui Secretar General . Ionescu Gion, care dă citire comunicărei trimisă de D-nul Stefulescu Al. din Tg.- Jiu, membru al societăţii, privitoare la «Satele azi dispărute ale judeţului Coijiu». D-l Bărbulescu Ilie vorbeşte despre «Fonetica vechilor texte române şi in- fluenţele literare slave» în legătură apropiată cu literatura noastră. 44 Şedinţa publică a Comitetului dela 21 Februarie 1904 D-l Preşedinte Lahovary I. George, prezintă societăţii pe d-na Victoria Vaschide, Dr. în litere dela Paris D'-na Vaschide mulţumeşte d-lui Preşedinte şi Comitetului pentru deosebita onoare ce i s’a făcut de a ii aleasă ca membră a societăţii şi că i s’a fixat la or- dinea zilei conferinţa sa despre «Cucerirea Daciei», dându-i-se prilejul a comunică în sânul acestei învăţate societăţi, rodul muncii sale timp de 5 ani, care lucrare a fost publicată de «licole des Hautes litudes (Sorbone) din Paris, sub auspiciile mi- nisterului instrucţiunii publice al Republicei Franceze. • 1 Mai departe D-na conferenţiară intră în desvoltarea lucrării sale bazată pe studiile epigrafice — subiect strâns legat cu origina naţionalităţii noastre: epoca lui Trayan şi opera lui civilizatoare la Dunărea de jos. Arată apoi că inscîripţiunile, baso-reliefurile coloanei Trayane şi a monumentului dela Adam-Klissi desmormântat de D-l Tocilescu Gr., alcătiiesc archiva plină de comori nepreţuite ale isvoarelor acestor epoci. D-l Tocilescu Gr. relevcază meritele incontestabile ale operei d-nei Vaschide, una din cele mai bune eleve, care continuându-şi studiile la Paris, a isbutit să scrie o carte de valoare bazatt pe cercetări originale şi conştiincioase. D-sa a avut oca- ziunea să apere cu isbândă cestiunea continuităţii Românilor în stânga Dunării şi de a fi convins până şi pe cel mai aprig adversar al acestei continuităţi, pe d. Gas- ton Paris. D-na Vaschide este prima elevă diplomată de înalte studii din Paris. 45 Şedinţă publică a Comitetului dela 6 Martie 1904. Preşedenţia d-lui Lahovary I. George. D-l Petraşcu N., membru al societăţii, desvoltă conferinţa sa despre: «Ale- xandru Odobescu», arătând viaţa şi operile distinsului profesor şi literat. 46 Şedinţa publică a Comitetului dela 20 Martie 1904 Preşedenţia d-lui Lahovary I. George. D-l Bâileanu Magnus, membru al societăţii, vorbeşte despre «Elementele democratismului Rus» aruncând o vie lumină asupra stării sociale a vastului impe- riu Slav. 47 Şedinţa Biroutui dela 18 Aprilie 1904 D-l Preşedinte Lahovary I. George arată că la 10 Mai, a. c., împlinindu-si, trei ani dela fondarea societăţii, când expiră mandatul Biuroului şi al Comitetulue 10 www.dacoromanica.ro 146 PROCESE-V ERfeALfe hotăreşte, conform statutelor, ţinerea Adunării Generale In ziua de 5 Mai a. c. Se iau apoi mai multe dispoziţiuni in vederea convocării membrilor in Adunarea Ge- nerală. 48 Şedinţa Comitetului dela 28 Aprilie 1904 D-l preşedinte Lahovary I. George comunică programul lucrărilor Adunării Generale, care este următorul; . 1. Darea de Seamă a Biroului şi Comitetului despre activitatea desfăşurată de societate în cursul acestor trei ani. Raportor ales: D. Protopop eseu-Argeş C. 2. Darea de seamă asupra situaţiei financiare a societăţii de D. Bărbulescu Ilie, casier. 3. Prezentarea unui proect de budget pe anul în curs. 4. Propunerea pentru modificarea unor articole din statutele societăţii. 5. Alegerea noului Birou şi a Comitetului pe un period viitor de 3 ani. 6. Propuneri de membrii noi de toate categoriile şi orice alte propuneri s'ar face de vre-un membru. 7. Fixarea aproximativă a lucrărilor, conferinţelor şi excursiunilor de între- prins în anul curent; * 8. Desvoltarea conferinţei d-lui Sturdza C. Al., asupra «României contimpo- rane şi starea ei economică*. D-l Preşedinte comunică că Adunarea Generală se va ţine tot in localul înaltei Curţi de Conturi, în sala de audienţe. 49 ADUNAREA GENERALA S Mai 1904 Şedinţa se ţine în sala de audienţe din Palatul înaltei Curţi de Conturi. Preşidenţia d-lui Lahovary I. George asistat de d-nii secretari ai Biuroului Ionescu Gion şi Protopopescu-Argeş C. Şedinţa se deschide la orele 5 p. m. Prezenţi d-nii membrii ai Biuroului, ai Comitetului societăţii, ai Comitetului de redacţie a organului societăţii şi 57 d-ni membrii din Capitală, din provincie, în total 97 de persoane. D-l preşedinte Lahovary arată că societatea împliniud 3 ani de existenţă ne- întreruptă dela fondarea ei, a convocat, conform Statutelor pe membrii în Adunare Generală, spre a ascultă darea de seamă asupra activităţii desfăşurată de societate in acest interval de timp şi totodată a procedă la alegerea noului Biurou şi Comitet, al căruia mandat expiră (art. 6 din statute). Mai departe d-sa dă citire programe lucrărilor adunării generale. ' D-l Ionescu Gion, secretar general, comunică demisiunilc d-lor Densuşianu N. şi Cuţiana G. Christu, telegrama d-lui Vâcârescu Th., care se scuză şi regretă a nu puteă participă la şedinţă, precum şi adresei d-lui Baican E., care trimite pentru biblioteca societăţii 3 exemplare din lucrarea sa «Moda», culegeri istorice despre îm- brăcămintea antică. D-l Protopopescu Argeş C., raportor al Comitetului, arată activitatea desfă- şurată de societate în cursul celor trei ani; lucrările biuroului şi ale Comitetului, con- ferinţele ţinute de membrii societăţii, excursiunile istorice făcute în ţară şi peste www.dacoromanica.ro PROCESE" VERB ALE 147 hotar în ţările locuite de Români, lucrările Comitetului de redacţie a organului so- cietăţii «Revista de istorie, Arheologie şi Filologie» şi materialul publicat în acest organ. D-l raportor, în numele Comitetului, exprimă respectoase mulţnmiri d-lui pre- şedinte Lahovary pentru interesul, osteneala şi sprijinul efectiv ce dă societăţii. D-l Preşedinte Lahovary mulţumeşte d-lui Protopopescu-Argeş pentru darea de seamă ce a făcut şi pentru cuvintele frumoase şi măgulitoare ce i-a adresat, zi- când că nu şi-a făcut decât datoria, şi promite că se va sili şi şi in viitor să acorde tot sprijinul său pentru mersul înainte şi cât mai prosper al societăţii. D-l Bărbulescn Ilie, casier, dă citire raportului şi situaţiei financiare a so- cietăţii, în care arată încasările şi plăţile făcute în decursul celor 3 ani de către d-sa şi de fostul casier d. Clinciu Ion. Se alege o comisiune compusă din d-nii: Yarka Scarlat, procurornl înaltei Curţi de Conturi şi membru al societăţii, Petraşcu N. şi Sturdza Al., membrii ai so- cietăţii, care să examineze raportul d-lui casier, spre a se da cuvenita descărcare. După mai multe discuţiuni la care iau parte d-nii Greceanu St., Tocilescu Gr. Tanoviceanu I., Protopopescu Argeş, Petraşcu N. şi Creţu Gr., d,'preşedinte Laho- vary opinează a se amână cestiunea modificărci statutelor până după alegerea noului Biurou şi a Comitetului. Şedinţa se suspendă pentru 10 minute. La redeschidere d-l Greceanu St., în vederea alegerii noului Birou, ocupă ■ fotoliul preşedenţial, fiind cel mai în vârstă dintre membrii prezenţi. Procedându-se la alegerea preşedintelui, este proclamat cu unanimitatea vo- turilor D-l Lahovary I. George, în aclamaţiunile membrilor. D-l Lahovary reocupând fotoliul preşedenţial mulţumeşte călduros Adunării pentru încrederea cu care este onorat a doua oară alegându-1 preşedinte şi asi- gură societatea, că-i va acorda şi în viitor tot sprijinul pentru prosperitatea ei. Mai departe se procedează la alegerea vice-preşedinţilor şi sunt aleşi d-nii: Văcărescu Th. şi Kretzulescu Em.; secretar general d-l Tocilescu Gr. şi casier comptabil d-nul Dinulescu St. D-l Tocilescu Gr., secretar general mulţumeşte pentru alegerea sa [în Biurou şi zice că cu toate greutăţile ce societatea a avut de întâmpinat la început, speră că graţie sprijinului de care se va bucură şi în viitor din partea d-lui preşedinte La- hovary şi a membrilor cari au conlucrat pentru.această instituţie, societatea işi va puteă continuă activitatea ei folositoare. D-l Preşedinte arată că lucrările spcietăţii fiind aduse la îndeplinire până în prezent de d'-l Protopopescu Argeş C. membru fondator, propune a i se da o nouă delegaţie, spre a duce mai departe această sarcină. D-l Protopopescu Argeş C., mulţumeşte respectuos d-lui preşedinte şi Adu- nării pentru atenţiunea şi înerederea cu care a fost onorat până în prezent, dar pentru aeeleaşi motive, pentru care a declinat onoarea de a fi ales casier, declară că nu poate să primească mai departe nici noua delegaţie ce i se dă, de oarece mare parte din timp de acum înainte este nevoit a-1 petrece afară din Capitală şi din ţară. D-l Preşedinte mulţumeşte d-lui Protopopescu Argeş pentru însemnatele ser- vicii aduse societăţii dela fondarea ei şi până în prezeut, de oarece împreună cu d-sa a dus sarcina administrativă a societăţii şi exprimă părerea de rău că persistă în retragerea sa. D-l Preşedinte, după propunerea d-lui Tocilescu, roagă şi dă de- legaţie d-lui Niculescu Elie, membru al societăţii, ca să Îndeplinească sarcina de se- cretar la Biurou. Orele fiind înaintate, se amână pentru şediuţa viitoare urmarea discuţiunii a- supra restului materiilor din programul Adunării Generale şi şedinţa se ridică la orele 7 şi 45 mipute seara. www.dacoromanica.ro 148 procesE-vErbale 50 Şedinţa publică a Comitetului dela J Iunie 1904 Şedinţa se ţine in sala înaltei Curţi de Conturi. D-l preşedinte Lahovary I. Gcorge aminteşte că !n curând întreaga naţiune Ro- mână va sărbători în ziua de 2 Iulie aniversarea de 400 ani a morţii lui Ştefencel Mare. D-l Tocilescu Gr. rosteşte cu prilejul acesta o cuvântare având de obiect «Cultul eroilor la Grecii antici», şi însemnătatea aniversării marelui erou al neamului românesc, care se odihneşte la Mănăstirea Putna. D-sa propune şi societatea Încuviin- ţează, ca să se facă o coroană de bronz pe care o va depune pe mormântul eroului domnitor, când va rosti şi o cuvântare în numele societăţii. 51 Şedinţa Comitetului dela 29 Iunie 1904 D-l Preşedinte Lahovary I. George comunică trista ştire despre moartea cea fără de veste a colegului mult regretat Ionescu Gion. Se hotăreşte ca membrii societăţii să asiste In corpore la înmormântare, iar d-nul Tocilescu să rostească o cuvântare pentru memoria disţinsului răposat şi să depună o coroană in numele societăţii. D-l Tocilescu arată că este gata coroana de bronz turnată în atelierele şcoa- lei superioare de arte şi meserii din Capitală, ce se va depune la M-tirca Putna cu ocaziunea serbării aniversării morţii lui Ştefan cel Marc şi că Îndată după înde- plinirea sarcinci triste pentru răposatul Ionescu Gion, va pleca chiar în acei scară, pentru ca In dimineaţa zilei de 2 Iulie să se afle la Mănăstirea Putna spre a-şi Îndeplini şi cea lai tă. însărcinare din partea societăţii. IJ-1 Preşedinte declară închisă sesiunea lucrărilor societăţii, luându-sc vacanţie de vară, conform statutelor. Sooietatea îşi suspendă şedinţele sale din diferite oauze. 52 ANtJL 4908. Şedinţa Comitetului dela 6 Decemvrie 1908 Şedinţa se ţine la Muzeul de Antichităţi din Palatul Universităţei la ora 5■/, p. tn., sub preşidenţia d-lui Kretzul&scu Em., vice-preşedinte, asistat de d-l Toci- lescu Gr., secretar general. • Prezenţi d-nii membrii ai Comitetului aflaţi în Capitală. Se dă citire proceselor verbale următoare: I. Al şedinţei Comitetului dela 28 Aprilie 1904; II. Al adunării generale dela 5 Maiu 1904; III. Al şedinţei Comi- tetului dela 5 Iunie 1904 şi IV. Al şedinţei Comitetului dela 29 Iunie 1904. Se comunică scrisorile primite din partea d-lor: General Brâtianu I. C. şi Caloianu M., cari arată că nu pot participă la şedinţă, aflându-sc bolnavi, iar d-l VăcărcscU Th. fiind dus in străinătate. Se procede la alegerea şi proclamarea a 17 Domni membrii activi. D-l vice-preşedinte Kretzulescu Em., exprimă regretul că d-l preşedinte La- hovary I. George, fiind bolnav de mai mult timp, se află în imposibilitate de a par- ticipă la şedinţă. Arată că societatea şi-a întrerupt activitatea încă din anul r904, din diferite cauze, de când a încetat şi apuriţiunea organului său, «Revista de Is- www.dacoromanica.ro PROCESE-VEEBALE 140 torie, Archeologie şi Filologie». D-sa comunică apoi că a primit cu plăcere propu- nerea de a convoca Comitetul, ca societatea să-şi poată reluă activitatea din trecut cu un scop atât de nobil şi frumos, rugând pe d-nii membrii prezenţi să avizeze şi să hotărască cele de cuviinţă. D-l Tocilescu Gr., secretar general, enumără cauzele cari au contribuit ca Societatea să-şi suspende lucrările sale pentru câtya timp şi face apel călduros la d-nii membri ai societăţii, ca cu toţii să se asocieze la cele zise de d-l vice-prc- şedinte Kretzulescu. In urma discuţiunilor urmate, la care participă d-nii Quintescu N., Dumi- trescu Marin şi Petraşcu N., se dă delegaţie d-lui Protopopescu Argeş C., ca să pregătească lucrările pentru convocarea Adunării Generale, ce se fixează pentru ziua de t5 Decemvre ale curentei. Comitetul încuviinţează. Se aprobă asemenea textul circularei ce se va adresă membrilor în vederea convocării Adunării Generale. D-l vicc-preşedinte Kretzulescu Em., face cunoscut că pune cu plăcere la dis- poziţia societăţii în mod gratuit pentru şedinţele sale, saloanele Eforiei Kretzulescu din calea Victoriei 57, din care unul să servească de cabinet de lucru pentru se- cretariat; asemenea încălzitul şi iluminatul. D-nii membrii prezenţi adresează d-lui Vice-preşedinte muiţumiri pentru spri- jinul puternic ce acordă şi de astădată societăţii, după care şedinţa se ridică la orele 8 ‘/j seara. 53 ADUNAREA GENERALA ij Decemvre 1908 Şedinţa se ţine în saloanele Eforiei Kretzulescu, din Calea Victoriei 57. Preşedenţia d-lui Kretzulescu Em., vice-preşedinte asistat de d-nii Tocilescu Gr., secretar general şi Protopopescu Argeş C. secretar redactor. Prezenţi d-nii membrii ai Biuroului, ai Comitetului şi numeroşi membrii ai societăţii, lipsind din cauză de boală, d-nii : Lahovary I. G., preşedintele societăţii şi General Brătianu I. C. D-l secretar general Tocilescu Gr. dă citire programei materiilor înscrise la ordinea zilei. D-l vice-preşedinte Kretzulescu, luând cuvântul, exprimă via părere de râu că d-l greşedinte Lahovary I. 'G. aflându-se bolnav încă de mai mult timp, nu poate participă şi presidă Adunarea Generală a societăţii şi se face interpretul Adunării, de a transmite cele mai bune urări de grabnică însănătoşire vrednicului president, care timp de aproape opt ani de când stă în fruntea societăţii, a presidat-o aproape fără întrerupere până în timpul din urmă, când societatea şi-a suspendat lucrările sale., D-sa arată mai departe că în urma întrunirii Comitetului în şedinţa sa dela 6 Decemvrie a. c., s’a hotărât convocarea membrilor societăţii, în Adunare Generală anuală, după o pauză îndelungată, decând societatea din anumite cauze comunicate jn acea şedinţă de d-l Tocilescu Gr., a fost nevoită să-şi întrerupă activitatea. Zice apoi că a primit această onoare de a prezidâ întrunirea, de oarece această folosi- toare instituţiune culturală se află astăzi reînsufleţită prin silinţele membrilor ei, spre a o aşeză pe temelii mai durabile. D-sa conchide astfel : «Scopul aeestei so- cietăţi este, ca pe lângă serviciile aduse cercetărilor ştiinţifice în genere, să poarte şi un interes patriotic. Să sperăm dar că prin râvna şi stăruinţa tutulor vom ajunge ţelul ce urmărim cu toţii şi de aceea fac cele mai bune ale mele urări pentru spo- rul şi prosperitatea acestei instituţiuni. Fie ca tânăra noastră societate Istoricâ- www.dacoromanica.ro 150 PROCESE-VERBALE Română, să se asocieze într'un mod demn celorlalte societăţi similare din alte ţări şi pilda cea mai vie o avem in vecina noastră Ungaria, a căreia societate Istorică numără mii de membrii, având in fruntea ei pe cei mai de seamă bărbaţi. Nu mă Indoesc dar că la apelul ce facem—şi societatea noastră fiind sprijinită de bărbaţii de ştiinţă ai ţării noastre precum şi de aceia din ţările locuite de Români, ea işi va îndeplini misiunea prin cercetările ştiinţifice ce va face, prin conferinţele ce va ţine, prin comemorarea însemnatelor date istorice a neamului Românesc, iar prin călătoriile ce vom întreprinde mai departe în interiorul Românii şi în ţările locuite de Români, vom vizită şi studiâ localităţile principale ce prezintă un interes istoric. Urez dar spor lş muncă». ' D-l Secretar General Tocilescu Gr., dă citire procesului verbal al şedinţii co- mitetului dela 6 Decemvrie crt. D-sa arată cauzele pentru care Societatea şi-a în- trerupt câtv timp lucrările şi face apel călduros la d-nii membrii ai societăţii de a da tot sprijinul lor pentru realizarea frumoaselor idei emise de D-l vice-preşedinte Kretzulescu, care ne îmbărbătează la muncă. D-l Protopopescu Argeş C. raportor al Comitetului, dă citire raportului său general asupra activităţii societăţii dela fundarea ei, 5 Maiu 1901 pânăla 15 De- cemvrie 1908. ” Iată textul în extenso al acestui raport: Domnule Preşedinte, Domnilor Colegi şi Onorat Auditor, Astăzi se împlinesc aproape opt ani de când societatea Istorică-Română a luat fiinţă, începându-şi activitatea ei sub conducerea prea Onor. nostru preşedinte, d-l Lahovary I. G., pentru care avem regretul de a nu-1 vedeâ astăzi în mijlocul nostru, find reţinut în casă din cauză de boală. _ Să ne împlinim dar mai întâiu această scumpă datorie ce avem, adresând respec- tuoasele şi sincerile noastre urări de însănătoşire venerabilului şi neobositului nostru conducător, care in timp neîntrerupt, dela înfiinţarea acestei instituţiuni, a presidat-o fără şovăire îndemnându-ne mereu la lucru şi dând sprijinul său ce ne este cunoscut tutulor acelora cari am lucrat alături cu D-sa. Astfel că graţie impulsului continuu al d-lui preşedinte Lahovary, societatea a putut să-şi afirme existenţa ei — fapt ce se explică cam rar în ţara noastră, ca o societate ştiinţifică să se poată menţine numai prin cotisaţiunile şi ofrandele membrilor săi, cu toate greutăţile ce a avut de întâmpinat mai ales la început. Cu aceste sentimente dar, să sperăm că în curând vom fi fericiţi de a revedeâ în mijlocul nostru pe bunul nostru preşedinte şi pro- tector al societăţii noastre. Intru cât dar societatea a putut corespunde până în present Cel puţin în parte menirei ei, am onoare şi permiteţi-mi, vă rog domnii mei, ca delegat al Co- mitetului în calitate de raportor, să vă dau aci, potrivit aţ-t. 9 din Statute, un suc- cint resumat al lucrărilor ce a săvârşit societatea în acest interval de timp de când a luat fiinţă şi până în present, Domnii Mei, Un număr de cunoscători şi iubitori ai trecutului nostru Românesc în frunte cu d-nii: Urechiă A. V., Lahovary I. G., Tocilescu Gr., Ionescu Nicolae, Chin- tescu N., Hajdeu B. P., Vitzu Al. şi alţii, profesori universitari şi academiciani; apoi Greceanu St., General Brâtianu I. C., Ionescu-Gion Densuşianu N., Lahovary Gr., Dimitrescu Marin, Petraşcu N., Protopopescu-Argeş C., Locusteanu Nicodim şi alţii, www.dacoromanica.ro PROCESE-VERBALE 151 pătrunşi de necesitatea înfiinţării unei societăţi pentru istoria Patriei, s'au constituit In luna Maiu 1901 în Comitet de iniţiativă şi întocmind proiectul de Statute, au decis să facă apel la toţi bărbaţii cari doresc a vedea la noi în ţară propăşirea studiilor şi cercetărilor istorice, şi cari prin cunoştinţele şi ajutoarele lor, să con- tribue la atingerea scopului urmărit de societatea Istorică-Română, adică la răspân- direa cea mai întinsă a cunoştinţelor istorice, la deşteptarea simţului naţional şi istoric in toate clasele sociale. Am constatat dar cu satisfacţiune cu toţii, Domnii mei, că apelul ce s'a făcut atunci a avut ecou în inimile celor 34 persoane care s’au asociat şi s'au grăbit a lua parte la prima şedinţă de constituire a societăţii, cum şi în inima acelor per- soane cari până în present au aderat prin scrisori şi verbal la sfatutele societăţii, adică peste 300 membrii cât numără astăzi societatea, având fericirea a aveâ în sânul ei representanţi din toate straturile societăţii: academiciani, prelaţi, profesori Universitari, profesori de curs secundar, institutori, învăţători, medici, ingineri, mi- litari, proprietari, etc., din Capitală, din ţară şi de peste hotar din ţările locuite de Români şi din alte State. Dar înainte de a trece mai departe la arătarea activităţii societăţii, să ne amintim cu pietate de acei cari au dat bucuros sprijinul lor societăţii, dar care azi numai sunt printre noi, numele lor rămânând neşterse In amintirea noastră a tutulor: Urechiă A. V,, Ionescu Nicolae, Felix I. Dr,, Janov J,, Lahovary 1. Gr., Joncscu Gion, Demetriescu Anghcl, Păun V., Hajdeu B. P., Brezeanu N. B,, Lahovary Jacob General, Novian Radu, Oiculescu P., Samureanu E,, Alexandrescu J. N., încetaţ1 din viaţă. Activitatea ce societatea Istorică a desfăşurat în decursul acestui timp, se poate vedeâ mai în amănunt din lucrările celor 52 şedinţi ce a ţinut, repartizate pe patru ani, adică: şedinţi de Biurou, şedinţi ordinare de Comitet — private şi pu- blice — şedinţi extraordinare şi adunări generale. Din procesele verbale cu dăriie de seamă a lucrărilor de până acum şi cari s'au publicat în parte în precedentele numere ale organului societăţii «Revista de Istorie, Arheologie şi Filologie», precum şi în acelea ce se vor publică în curând, se poate vedeâ că activitatea membrilor societăţii nu s'a mărginit numai la lucrări interne, dar a căutat ca chiar din primul a,n al existenţii să se afirme prin ţinerea de conferinţe, să aibă o revistă periodică sub direcţiunea unui comitet de redacţie pentru publicarea de lucrări istorice in- structive, o bibliografie istorică română, un dicţionar istoric al Românilor, precum şi cronici, memorii, documente, inscripţiuni şi în genere orice material istoric, filo- logic şi literar. Astfel membrii au ţinut o serie de conferinţi publice pentru a vul- garizâ cunoştinţele istorice şi au făcut călătorii de studii în ţară şi în Transilvania. Este drept că organul oficial de publicitate nu a putut apare la timp şi în mod destul de regulat, de oarece am avut de întâmpinat şi greutăţi materiale. Totuşi — graţie apelului de ajutorare ce am făcut la generositatea d-lor membrii, a găsit ecou binevoitor şi ne-a dat curagiul şi putinţa de a aduce la îndeplinire cam cu greutate până la 1904 misiunea noastră, căci să fie bine ştiut, societatea noastră nu are nici un subsidiu din partea Statului, ca alte instituţiuni, deşi poate eră de dorit a se încurajâ această frumoasă iniţiativă privată, susţinându-se astfel societatea numai prin cotizaţiile şi donaţiunile câtorva membrii ai săi generoşi. Aproape întreg venitul material al societăţii a fost destinat esclusiv tipăririi organului său «Revista de Istorie, Arheologie şi Filologie», cheltuindu-se abia o minimă sumă cu admi- nistraţia societăţii, întru cât localul, iluminatul şi încălzitul au fost puse la dispoziţie gratuit de onor. nostru preşedinte, d-1 Lahovary, care ocupă înaltul post de pre- şedinte al înaltei Curţi de Conturi, în localul căreia ţineam de obicciu şedinţele www.dacoromanica.ro 152 PROCESE-VERBALE noastre. Asemenea societatea n'a debursat nimic pentru plata vreunui funcţionar administrativ al societăţii, de oarece lucrările au fost aduse tot timpul şi fără în- :rerupere la îndeplinire de d-1 Protopopascu-Argeş C„ membru fundator, care a >inevoit să primească delegaţia de secretar la Biurou, punând serviciiile sale gra- ;uit la dispoziţia societăţii, iar în ce priveşte lucrările de casierie şi comptabilitate, au fost îndeplinite fără nici o indemnizaţie de către d-1 Clinciu I., fostul casier. ÎiCtualul casier d-1 Blrbulescu Ilie, următorul d-lui Clinciu, va prezentă un raport mănunţit asupra situaţiunii financiare a societăţii şi fiindcă ne găsim tocmai la artea care oglindeşte oarecum mijloacele materiale de care a dispus societatea, Îmi permiteţi să amintesc, că la apelul nostrtf au răspuns următoarele persoane care au avut generozitatea să facă donaţiuni societăţii: 1) D-1 Tocilescu Gr., două sute lei, 2) D-1 Kretzulescu Em., în două rânduri două sute lei, 3) D-1 General Brâtianu patruzeci lei, 4) D-1 Protopopescu-Argeş C., una sută lei, 5) D-1 Grcceanu St. fina mie exemplare din broşura *O escursiune istorică in Ardeal* vândute în folosul Societăţii, 6) Dna Eugenia Janculesciţ de Reus, institutoare la Dorohoi, una sută }'olume din lucrarea sa « Voinţa» vândută asemenea în folosul societăţii. Biuroul şi-a ndeplinit la timp datoria de a adresă la fiecare donator In parte, prin adrese spe- ciale, viile mulţumiri pentru sprijinul ce au acordat societăţii, reînoind şi eu cu gceastă ocasiune, expresiunea recunoştinţei ce societatea le poartă. Acestea zise, Domnii mei, putem păşi mai departe împărţind lucrările Socie- tăţii în trei categorii: I Conferinţele şi comunicările făcute în şedinţele publice de membrii societăţii hoastre, s’au ţinut în ordinea următoare : 1. D-1 Densuşianu N. ; «Despre un document din'anul 1398 privitor la fa- fnilia Chinezilor Basarabii) ; 2. D-1 Tocilescu Gr.: «Documentele din arhivele Mu- hicipalităţilor din Braşov şi Sibiu,» ce se vor publică în Analele Academiei ţ. 3. D-1 lonescu Gion : «Boerii Basarabeşti» rectificând erorile ce fac unii scriitori asupra âcestor familii vechi a Ţârii Româneşti; 4. P-l Apostolescu I. N. : «Schitul Tri- valea»; 5. D-1 Niculescu Elie : «Originele familiei GolesCu ; 6. D-1' Tocilescu Gr.: «Materialul pentru un Corpus Inscriptionum Slavo-Romanicarum»; 7) D-1 Tocilescu Gr.: «Documente Inedite privitoare la Radu Şerban Basarab şi la muma lui Con- stantin Vodă Basarab» (Cârnu) ; 8. P-l Oreţu Gr.: «Stema Mitropoliei Ţârei Ro- mâneşti»; 9. D-1 Limitreşcu Marin : «Influenţa Rusipi în mişcarea lui Tudor Vla- dimirescu»; 10. D-1 Bărbulescu Elie : «Felul scrierilor de care s'au slujit Românii în curgerea veacurilor»; 11. D-1 Greceanu St.: «Nicolae Iordake Rosetti, Contele Imperiului Cesaro-Crâesc şi ginerile lui Const. Vodă Brâncoveanul» cu numeroase date şi documente, unele aparţinând Casei d-lui Greceanu St., altele colecţionate de D-sa, arătând mersul evenimentelor întâmplate In secolul al XVIlI-lea. 12. D-1 lonescu Gion: «Sima Stolniceasa, soţia lui Stroe Stolnicul Buzescu, unul din credin- cioşii servitori ai.lui Mihai Viteazul»; 13. D-1 Tocilescu Gr.: «Documente cu privire la primii Domni ai Ţării Romaneşti; 14. D-1 Tocilescu Gr.: «Starea monumentelor publice în ţară şi despre înfiinţarea unui Corpus Inscriptionum Slavo-Romanicarum» (continuarea materiei şedinţei precedente); 15. Dl Petraşcu N.: «Viaţa şi activi- tatea literară a lui AnghelDemetriescu», fost membru al Societăţii Istorice; 16. D-1 Sturdza Al.: «Prehistpria Română»; 17. D-1 Obeăeanu V. C. : «Aga Constantin Bâlâceanu şi începutul politicei Ţârii Româneşti, cu împărăţia Austriei în secolul al XVl-lea» ; 18. D-1 Bărbulescu Ilie: «Fonetica vechilor texte române, şi influen- ţele literare slave»; 19. D-1 Nicolescu Elie : «In jurul lui Basarab Laiota în prima www.dacoromanica.ro PROCESE-VERBALE 153 jumătate al secolului al XVl-lea»; 20, D-l Jonescu Gion : «Satele azi dispărute ale jud, Gorj», lucrarea d-lui Stefulescu Al. din Tg,-Jiu»; 21, D-na Victoria Vaschide. «Cucerirea Daciei» ; 22. D-l Petraşcu Nicolae: «Despre Alexandru Odobescu»; 23: D-l Băileanu Magnus: «Elemenlele democratismului Rus» şi 24. D-l Tocilescu Gr. «Cultul Eroilor la Grecii antici», La toate aceste reuniuni publiee au participat pe lângă membrii societăţii şi un public numeros, ce urmărea cu asiduitate^şi cu un viu interes toate aceste comu- nicări şi conferinţe dezvoltate în sânul acestei societăţi. II Iii al doilea rând societatea, potrivit statutelor sale, nu s'a mărginit ca nu- mai prin viu graiu să răspândească cunoştinţele istorice, ci—precum am arătat mai sus, încă din primul an al existenţei sale s’a preocupat a împărtăşi şi prin scris o serie de publicaţiuni destul de interesante şi instructive, prin organul său oficial. In urma unui memoriu al d-lui Tocilescu Gr., adresat Biuroului la constituirea so- cietăţii, care conţine amănunţit condiţiunile în care societatea ar puteâ înfiinţâ acest organ de popularisare a studiilor ce va publică, d-sa a şi fost însărcinat a luă mă- surile preliminare pentru înfiinţarea unei reviste, Rezultatul dezbaterilor ce au avut loc în această privinţă, a fost ca d, Tocilescu să pună la dispoziţia societăţii revista sa de «Istorie, Arheologie» şi Filologie, cunoscută publicului de mai mult timp, ceeace d-sa a şi consimţit, fără a ceda însă şi dreptul de proprietate. Societatea nu a putut decât să se felicite de această cesiune gratuită a Revistei şi s’a procedat imediat la instituirea Comitetului de redacţie, compus mai întâiu din cinci membrii, apoi opt, iar mai târziu majorându-se încă cu doi, în total zece membrii, sub preşedenţia şi direcţiunea d-lui Tocilescu, însărcinat cu conducerea Revistei şi adunarea mate- rialului necesar.' S’a hotărât ca Revista să apară periodic ca organ Oficial al socie- tăţii în cadrul programului stabilit de Comitetul de redacţie şi să cuprindă două părţi: Partea ştiinţifică—în care să se publice materialuri de natură istorică, şi II Partea oficială care să cuprindă: statutele, lista membrilor, rapoartele anuale ale Comitetului, extracte din procesele verbale ale şedinţelor, circulâri, etc, Toţi mem- brii Comitetnlui de redacţie au lucrat în mod cu totul onorific şi Revista a apărut publicând material istoric, filologic şi literar. ,Cu această ocaziune trebue să men- ţionăm sprijinul puternic ce Comitetul de redacţiune şi societatea a avut din partea onor. d-lui General Brătianu, prea stimatul nostru coleg, care a binevoit a întruni foarte des în saloanele căminului său pe membrii societăţii şi ai Comitetului de re- dacţie ai Revistei, societatea nedispunând de un local propriu al său, putând astfel Comitetul să’şi îndeplinească misiunea sa. Cred dar că sunt expresiunea Sentimen- telor D-voastre, aducând viile noastre mulţumiri colegului nostru şi distins ostaş, care cu bunăvoinţă ce-1 caracterisă, însufleţit de interesul ce poartă societăţii şi dragostea ce are pentru ştiinţele istorice, a contribuit în toate privinţele la ajuto- rarea şi progresul societăţii noastre. Numai puţin acelaşi Comitet a găsit ospitalitatea şi în minunatul cămin, am putea zice, al fostului şi mult regretatului nostru coleg Ionescu Gion, cămin în care s’a adăpostit până în cele din urmă clipe ale vieţii sale însufleţită de un gust artistic, căci cum îi erâ vorba, aşa şi condeiul şi căminul ce locuiâ : un maestru, o podoabă. Amintindu-ne dar cu pietate de acest mult regretat şi bun coleg, să zicem şi în această ocaziune cu toţii : fie-i ţărâna uşoară ! , , înainte de a termina cu această parte a doua a raportului meu, cred necesar să dau aci tabloul general al întregului material publicat în cele două volume (Vo- lumul 8 şi 9), în «Revista dc Istorie, Arheologic şi Filologie ca organ oficial al societăţii Istorice. www.dacoromanica.ro 164 PROCESE-VERBALE Volumul al viii-lea cuprinde: „ . Padina Statutele societăţii Istorice Române .... I—VIII Biuroul şi membrii Societăţii Istorice Române VIII—XI Protopopescu-Argeş C.-Tabloul resumativ al lucrărilor societăţii cu începere dela 5 Maiu 1901, când s’a con- stituit societatea şi până la 16 Iunie 1901. XII—XXI P. S. Din eroare lipsesc procesele-verbale ale şedinţelor Comitetului dela ao, 23 şi 27 Iu- nie 1901, care nu s’au publicat. Procesele-verbale dela 2 Fcvruaric 1902 şi până la 17 Iunie 1902 ............. . . . . 320—321 Apostolescu I. N. — Schitul Trivalea............................ 110 -116 » Frunză Verde1............................. 242—252 » Notiţe biografice......................... ' 294—295 BĂRBULESCU Ilie. — Alfabetul cirilic în textele Române din al XVI- lea şi al XVII-lea veac în legătură cu mo- numentele Slave şi Româno-Slave cirilice . 80—90 1 Câteva contribuţii la studiul limbei şi Istorii Românilor.................................... 287—294 BrăTIANU I. C. Gen. însemnătatea istoriei naţionale pentru instruc- . ţiunea militară............................. 151—166 Comit. SocietAţii. — Societatea Istorică Română................ 3—7 DENSUŞIANU N. Chincsiatul familiei Băsărabă din ţara Haţegului 50—73 t Războaele lui Ştefan cel mare după istoricii poloni Dlugoss şi Cromer................ 170—208 Florinskij Timotej, — Recensiunea cărţii d-lui IlieBărbulescu: Fone- tika cirilske azbuke, etc............... 285—286 Goilav Gr. Statutele asociaţiunii minorilor din Suceava. 274—276 Holban G. M, — Recensiune : Europa şi chestiunea Austriei. 147—149 IonesCU Gion. — Boerii Craipveşti........................ 74—79 Marian Fl. S. — Din botanica poporană română : Stănjinelul . 137—140 » idem: Lăcrămioara......................... 141_______145 » idem: Sita Elelor...................• . . 310—316 » idem f Lăcusta............................ 317—319 Matescu-Mov. N. — Povestea Ilenei Cosinzenci....................... 296______309 Niculescu Elie, — Familia Golescu............................117—136 • 253 267 « Comunicări: dela Academia Română. Dela re- geasca Academie prusiană de ştiinţe din Berlin. — Dela Muzeul Naţional de antichi- tăţi.—Dela Ateneul Român................ 277- 284 TOCILESCU G. Gr, — O carte de afurisanie de 2000 de ani. . . . 8—49 » Un fragment de cronică Assyriană din secolul al IX-lea înainte de Christ în Museul'na- ţional dc antichităţi................... 100 105 » O inscripţiune hieroglifică pe un sarcofag E- giptean în Muzeul naţional de antichităţi . 106 109 » Sur quelques monuments antiques du Musdc de Bucarcst............................ 224 -241 » Două statui antice din Micia. . ......... 268 —372 www.dacoromanica.ro PROCESE-VERBALE 155 Ambele fascicule formând volumul al VlII-lea cu 6 clişeuri şi o planşă şi alte 8 clişeuri în text. ' Volumul ix-lea cuprinde : Apostolescu I. N. — Originalitate !... . „...................... » Ritm şi măsură.......................... BărbULESCU Ilie. — O danie a lui Vasilc Lupu mănăstirei Lepa- vina din Croaţia şi vechile legături ale Prin- cipatelor Române cu Croaţia........... CREŢU Gr. — Câteva etimologii româneşti............... DlMlTRESCU Marin. — O nouă orientare a studiilor istorice în Ger- mania . •.........................................•............. Greceanu D. St. — Contele Nicolae Rosetti....................... Grigorovitza Em. Dr.—Studii Gotice : 1. Etnologia regiunilor Daco- Schitc la venirea Goţilor............. NICOLESCU elie — Miloş Vodă...........................• .... » Din descendenţa «Craioveştilor»......... PROTOPOPESCU-ARGEŞ C.-Tablou resumativ al lucrărilor societăţii dela 19 Iunie 1902 şi până la 5 Mai 1903. . • . Taprali O. — Un manuscris necunoscut al lui Naum Râm- niceanu............................... Tocilescu G. Gr. — Câteva monumente epigrafice descoperite în România............................... > Fouilles d'Axiopolis.................... Pagina 127—139 246—266 84—126 161—192 148—160 213—245 140—147 193—199 200—212 284—288 276- 283 3—83 267-275 CU 33 CLIŞEURI Primirea ce s'a făcut Revistei noastre de către învăţaţii şi scriitorii nu numai ai noştri, dar şi străini, de oarece ni sjau cerut a trimite colecţia şi unei librării din Englitera (Oxford), pe lângă numeroasele exemplare ce am distribuit în ţară şi în străinătate, probează că silinţele societăţii puse pentru redactarea Revistei, a făcut ca ea să devină interesantă. Este dar bine venit momentul, domnii mei, de a ex- primă aci cu toţii autorilor lucrărilor publicate, domnilor membrii ai Comitetului de redacţiune ai Revistei şi directorului ei, d-iui Tocilescu Gr., călduroasele noastre mulţumiri, pentru munca fără preget şi grija depusă In tot acest interval de timp, căci cum vedeţi, numai prin stăruinţele d-lor putem înregistra acest frumos început, deşi până în prezent au apărut numai două volume, de câte 20 coaie fiecare volum. Material eră poate îndestul de publicat, dar a trebuit să proporţionăm tipărirea acestei Reviste cu resursele materiale de care dispuneâ societatea, întru cât înca- sările mai ales în timpul din urmă au fost destul de slabe, iar venitul chiar de- parte de a fi suficient pentru acoperirea cheltuelilor necesare pentru tipar. Societatea a avut plăcerea să primească şi felicitările unui însemnat' personagiu cunoscut în Ungaria, Contele Geza Kuund'Osdola, preşedintele societăţii Istorice Maghiare din Deva şi membru al Academiei din Budapesta, care cu ocaziunea unei agape ce ne-a oferit în castelul său istoric de pe Valea Mureşului din Deva, s'a exprimat în ter- meni elogioşi şi se bucură de călătoria ce membrii societăţii noastre fac în Tran- silvania, vizitând urmele civilizaţiunii Romane, adăogând că între România şi Ungaria * ştiinţa nu are hotare>; iar în privinţa Revistei zicea că este o lucrare savantă. In adevăr, cercetările arheologice urmate şi făcute în ţara noastră de d-1 Tocilescu cu mult zel şi cu un bun rezultat, precum şi lucrările altor domni istorici, ne vor www.dacoromanica.ro 156 PROCESE-VERBALE procură încă mult timp materialul dorit pentru a descrie şi a vedeâ mai departe cultura noastră din trecut. III. Acum vin, domnii mei, la partea a treia şi finală a raportului meu, trecând dcla lucrarea de cabinet a societăţii, la călătoriile de studii ce au făcut membrii societăţii, tot in acest timp, prin excursiunile intrcprinsc la locuri istorice. Prin aceste escursiuni întreprinse la locurile mai importante istorice în ţară şi peste ho- tar, am putut face cunoştinţa localităţilor unde îşi găsesc şi astăzi existenţa nume- roase rămăşiţi din ale strămoşilor noştri, realizând alt punct din statutele societăţii noastre. Precum vă este cunoscut deja aceste călătorii s'au făcut mai întâi la Deva, in Comitatul Huniedoariei din Transilvania, unde am admirat frumuseţile naturii şi interesantele urme ale civilizaţiunii strămoşilor noştri, găsind pretutindeni ospitali- tate frăţească de toată lauda. In interesanta broşură a mult regretatului nostru fost coleg, Grecianu Şt., de care am făcut menţiune mai sus *0 călătorie în Ardeal» însoţită de planşe, se descrie cu multă compctinţă frumoasa excursiune de atunci. O a doua călătorie 's’a făcut la Finta in judeţul Dâmboviţa, o localitate istorică cu- noscută prin luptele date între Matei Basarab şi Vasile Lupu. Aci am găsit ospitali- tate la mult regretatul nostru fost coleg Greceanu St., localitatea fiind situată pe proprietatea sa, înlesnindu-ne transportul cu trăsurile dela gara Ghergani. In definitiv ambele aceste escursiuni s'au făcut în cele mai bune condiţiuni lăsând o scumpă şi plă- cută suvenire tuturor acelora cari au luat parte la ele. Aci termin, Domnii mei, aceia ce am avut onoare a vă relată asupra activi- tăţii desfăşurată de societate dela fundarea ei până in prezent, când din diferite îm- prejurări, desigur independente de voinţa noastră a tutulor, societatea suspendân- du-şi lucrările, a fost în fine reînviată astăzi după o adormire de peste patru ani, când îşi reiâ activitatea spre a-şi urmă frumoasele şi folositoarele ei lucrări din trecut. Nu vocsc a insistă asupra cauzelor care au împiedicat mersul ei normal, căci mare parte din D-v. le cunoaşteţi şi ele sunt consemnate în procesul verbal al şedinţei Comitetului dela 6 Decemvrie 1908. Patriotismul ds care însă trebue să fim încăl- ziţi întotdeauna ne impune să reluăm firul întrerupt un moment şi să sperăm, că prin străduinţa noastră a tutulor Vom putea duce mai departe aceia ce dela 1901 pânăla 1904 a făcut opera noastră oglindită prin privirea retrospectivă ce am aruncat acum asupra activităţii societăţii şi a căreia lucrări sunt încredinţat vor fi de un folos nemărginit. Ogorul cercetărilor ştiinţifice este încă întins şi o muncă de numeroşi ani vor fi de trebuinţă pentru a ajunge la ţinta urmărită. Această institu- ţiune utilă s’a născut din trebuinţa ce s'a simţit şi care s'a arătat destul de luminos prin apelul din 1901 al membrilor fondatori adresat publicului nostru şi prin circu- lara Biuroulului din Decemvrie 1908 adresată membrilor societăţii, oamenilor de litere şi cetăţenilor de toate clasele — apel şi circulară ce cuprind frumoasele cu- vinte ale nemuritorului N. Bălcescu, care încă din 1845 când a început publicarea Magazinului Istoric, zicea următoarele : aPărcrca noastră şi a mai multor români, care se interesează de Istoria Patriei, este de a se întocmi o societate istorică, care să aibe fondurile trebuincioase». Or, tocmai aceste fonduri, lipsind societăţii noastre, fatalmente a făcut să înceteze câtva timp şi activitatea ei. Salutând dar astăzi, Domnii mei, cu vie bucurie, reînvierea societăţii noastre, pornită dintr'o frumoasă şi lăudabilă iniţiativă privată, avem speranţa că se va dez- voltă prin concursul bărbaţilor interesaţi la progresul cultural al ţării noastre şi sunt fericit să pot vesti D-voastră, că onor. d. Kretzulescu Em., vrednicul urmaş al istoricii familii Kretzulescu, care a binevoit să ne presideze astăzi, a luat această www.dacoromanica.ro procese-verbale 157 instituţiune sub a sa înaltă, puternică ocrotire. D-sa primind a conduce de aci înainte destinele ei, în locul d-lui Lahovary I. G., a căreia retragere este iminentă, din cauza boalei sale îndelungate, viitorul societăţii îl putem consideră asigurat cu con- cursul nostru a tutulor—membrii ai societăţii. Viu dar în numele societăţii Istorice, exprimându-vă, Domnule Vice-preşe- dinte, profunda noastră recunoştinţă, pentru viul interes şi preţiosul sprijin ce tot- d’auna aţi acordat acestei societăţi şi pentru onoarea ce-i faceţi de a o presidâ astăzi, când îşi reiâ cu forţe unite activitatea ei din trecut. încheind cu acestea domnii mei, raportul meu, ce potrivit Statutelor şî în- sărcinării ce am avut onoare de a mi se dă de Onor. Comitet, îmi am îndeplinit o plăcută datorie oglindind acest sc.urt trecut al activităţii societăţii. Urez> din toată inima spot şi prosperitate societăţii Istorice Române, iar în ce mă priveşte personal, vă asigur d-le Vice-preşedinte şi făgăduesc aci înaintea D-v., că iroiu conlucrâ în viitor şi cu D-v., cu aceiaşi râvnă ca până în prezent, în limita slabelor mele mijloace, atât timp bine înţeles, cât societatea va aveâ şi binevoitorul concurs al membrilor săi la care suntem în drept să ne aşteptăm. D-l Vice-preşedinte Kretzulescu mulţumeşte d-lui Protopopescu-Argeş C.,pentru raportul său interesant şi autoriză publicarea lui în extenso, în organul societăţii. D-sa arată că mai departe este înscris la ordinea zilei alegerea membrilor Biuroului şi ai Comitetului societăţii. ■ Şedinţa se suspendă pentru 15 minute. La redeschiderea şedinţei, d-l Tocilescu Gr., propune ca Adunarea Generală să roage pe d-l Kretzulescu Em., a primi să fie ales preşedinte, şi se aprobă fiind proclamat în aplauzele unanimităţii membrilor prezenţi. D-l preşedinte Kretzulescu, ocupând fotoliul preşidenţial, arată că primeşte acea- stă onoare ce i se face deşi s’ar cuveni altora mai In vârstă ca> d-sa şi cu un trecut mai marcant in domeniul ştiinţelor istorice. Promite că va da sprijinul său pentru propă- şirea societăţii, mulţumind pentru această distinsă onoare cu care a fost investit şi speră că va aveâ concursul tuturor membrilor pentru îndeplinirea sarcinii ce i se conferă. ’ D-l Lahovary I. Gv este proclamat preşedinte de onoare al societăţii şi se hotărăşte a i se trimite o adresă prin care să i se exprime respectoasele şi viile mulţumiri pentru sprijinul şi serviciile aduse societăţii. Mai departe, se procede la alegerea a doi domni v.'ce-preşedinţi, a secreta- rului general şi a casierului, iar rezultatul scrutinului e următorul: D-nii General Brătianu I. C., şi Tahoviceanu 1^ sunt aleşi vice-preşedinţi; d-l Tocilescu Gr., sen cretar general şi d-l Protopopescu-Argeş C., casier, cari mulţumesc asemenea pentru onoarea ce li se face şi asigură societatea de tot concursul lor. D-l Bărbulescu Ilie lipsind dela şedinţă — se amână citirea raportului său asupra situaţii financiare a societăţii. Se alege comisiunea pentru revizuirea şi verificarea conturilor societăţii aflate în păstrarea fostului casier d-l Bărbulescu Ilie şi pentru predarea gestiunii d-lui Protopopescu-Argeş C., noul casier ales. Comisiunea se compune din d-nii Bobescu B. I., Mironescu Vladimir şi Teclu George, cari vor referi Biuroului printr’un raport asupra gestiunii fostului casier. . Se procede mai departe la alegerea membrilor în Comitetul societăţii şi în Comitetul de redacţie al Revistei şi rezultatul scrutinului este următorul: In Comitetul societăţii se aleg d-nii: • Alessianu Th., Băileanu Magnus, Bălăceanu Constantin, Bobescu B. Ion, Co- lescu Leonida, Dumitrescu Marin, Filitti C. Ion, Gabrielescu Nicolae, Giurescu Con- www.dacoromanica.ro 158 PROCESE-VERBALE stantin, Grădişteanu C. Ion, Petraşcu Nicolae, Quintescu Nicolae, Sărăţeanu Con- stantiu, Şomănescu Sava, Tcclu Gcorgc, cari sunt proclamaţi aleşi membrii pe un period de trei ani împreună cu noul Biurou. Iar în Comitetul de redacţie al revistei se aleg d-nii : Apostolescu Nicolae, Arbore Zamfir, Băileanu Magnus, Bobescu B. Ion, Bu- rileanu Dimitrie, Brătianu Const. General, Creţu Grigore, Dimitrescu Alexandru, Di- nulescu Ştefan, Filitti C. Ion, Galbenu M., Nicolaescu Stoica, Obedeanu V. Con- stantin şi Tanoviceanu Ion. # Preşedinte al Comitetului şi director al Revistei se alege d-1 Tocilescu Gr. şi secretar al Cancelariei şi al Comitetelor este numit d-1 Protopopescu Argeş C. Urmează discuţiuni asupra modului de apariţiune a organului societăţii şi se hotăreşte menţinerea «Revistei de Istorie, Arheologie şi Filologie», care va fi con- dusă tot de d-1 Tocilescu Gr., asistat de Comitetul de redacţie. D-1 Preşedinte arată că la ordinea zilei este şi modificarea câtorva articole din Statute, relativ la administraţia Societăţii. D-1 Protopopescu Argeş C. dă citire art. 4, 7, (al. a.,) 12, 14, 17, 20, 21, 22, 23, 25 şi 27 modificate şi se încuviinţează. D-1 Tocilescu Gr.., preşedintele Comitetului de redacţie al Revistei, roagă pe d-nii membrii a se întruni în fiecare Sâmbătă după amiazi, spre a se consfâtui şi hotărî asupra materialului ce se va publică în No. viitor al organului societăţii, ce va apare la interval de trei luni socotit cu începere dela 1 Ianuarie 1909. D-1 Protopopescu Argeş C., aduce la cunoştinţa Adunării, că s’au făcut socie- tăţii următoarele donaţiuni : D-1 Kretzulescu Em. 400 lei, d-1 Filitti C. I. 30 lei şi d-1 General Brătianu 50 lei, pentru acoperirea cheltuclilor făcute de societate în tre- cut şi exprimă mulţumiri în numele Biuroului şi al societăţii. D-1 Preşedinte comunică că ordinea zilei fiind epiuizată, roagă Adunarea, con- form art. 7 al. n., din Statute, a hotărî locul unde se va ţine viitoare Adunare Ge- nerală şi se încuviinţează ca să fie tot în Bucureşti. După care mulţumeşte d-lor membrii cari au participat la şedinţă, făcând urări pentru o activitate şi mai roditoare a societăţii.. Şedinţa se ridică la orele 8 jum. seara. 54 ANUL 1909. Şedinţa, Comitetului dela 5 Ianuarie 1909 Preşedinţia d-lui Kretzulescu Em., preşedinte, asistat de d-nii Tocilescu Gr. secretar-general şi Protopopescu-Argeş C., secretar şi casier. Şedinţa se deschide la orele P- m- Prezenţi în majoritate d-nii membrii ai Biuroului şi ai Comitetului. D-1 Preşedinte arată că aceasta fiind prima şedinţă ordinară a Comitetului în anul curent, declară constituit noul Comitet ales pe un period de trei ani de Adu- narea Generală dela 15 Decemvrie 1908. Tot odată d-sa adaogă că profită de această ocaziune de a urâ d-lor membrii, cu ocazia Anului Nou, ani mulţi şi fericiţi, iar so- cietăţii spor şi prosperitate. Lipseşte dela şedinţă d-1 General Brătianu I. C., vicc-preşedintc, care se scu- zează că nu poate participă, aflându-se încă bolnav, aderând în totul la rezoluţiunile ce se vor luă. www.dacoromanica.ro PROCESE-VERBALE 159 D-l secretar Protopopescu Argeş C., dă citire proceselor-verbale: 1° al şedin- ţei Comitetului dela 6 Decemvrie 1908 şi 2° al Adunării Generale dela 15 Decem- vrie 1908, care se aprobă. D-sa dă citire mai departe mai multor scrisori adresate d-lui preşedinte Kre- tzulescu din partea noilor membrii aleşi în societate, cari mulţumesc pentru onoarea ce li s’a făcut, făgăduind tot concursul d-lor de a fi folositori societăţii. Comunică apoi scrisoarea primită de d-l Preşedinte din partea d-lui M. Demir- gean, student la Universitatea din Constantinopol, care arată că imperiul Otoman intrând într'o epocă nouă de regenerare, studenţii au început o luptă energică pentru crearea de instituţiuni culturale şi roagă de a i se trimite statutele societăţii Isto- rice-Române, de care s'a scris în presa Otomană, precum şi orice alte lămuriri re- lative la organizarea ei, de oarece studenţii şi guvernul au intenţiunea de a creiâ o instituţiune similară în Constantinopol, la care cerere d-l Preşedinte a şi răspuns printr'o adresă însoţită de statutele societăţii etc. Comitetul aprobă. Asemenea dă citire scrisorii d-lui Isidor Ieşan din Serajevo (Bosnia), care zice că citind în ziarul Tribuna din Arad, despre reconstituirea societăţii Istorice, roagă a fi primit şi d-sa ca membru în societate. Comitetul încuviinţează. Se admite în principiu propunerea d-lui Mateescu-Movilă, învăţător şi membru al societăţii, care printr'o scrisoare adresată d-lui Tocilescu, exprimă desideratul, ca comunicările şi conferinţele ce se fac în sânul societăţii, să se publice în orga- nul ei, cspre a se putea hrăni sufleteşte şi cei dela sate cari nu au putinţa de a veni în Bucureşti». . Se proclamă aleşi 22 domni membrii noi activi. D-l preşedinte Kretzulescu comunică materiile înscrise la ordinea zilei a şe- dinţei Comitetului. Luându-se în cercetare de Comitet ofertele prezentate societăţii pentru tipă- rirea organului său «Revisfa de Istorie, Arheologie şi Filologie», Comitetul dă în- sărcinare şi roagă pe d-l Colescu Leonida, membru în Comitet, de a luâ înţelegere cu ofertanţii şi a referi Biuroului, spre a se puteâ pronunţă asupra celei mai avan tajoase dintre ofertele primite. D-l secretar general Tocilescu Gr., face cunoscut, în calitate de director a organului societăţii şi prezident al Comitetului de redacţie, că a convocat pe d-nii membrii şi au ţinut până acum două şedinţe la 19 şi 26 Decemvrie 1908, în care s’au desbătut şi s’au luat diferite rezoluţiuni pentru -punerea sub presă a primului fascicol al Revistei. După un schimb de vederi asupra unor propuneri ce s'au emis de d-nii Fi- litti C. I., Dimitrescu Marin, Quintescu N., Colescu Leonida, Bobcscu B. I. şi Teclu G. şi în urma explicaţiunilor date de d-nii Kretzulescu şi Tocilescu, se adoptă mo- dalitatea definitivă cu privire la redactarea organului societăţii. Mai departe Comitetul hotăreşte ca societatea, cu ocaziunea sărbătoririi semi- centenarului Unirii Ţărilor Române, ce se va face în ziua de 24 Ianuarie curent, să se asocieze cu Societatea Ateneului şi d-l Tocilescu să ţină o conferinţă în nu. mele Societăţii Istorice-Române, iar Biuroul va adresă o circulară prin care să se invite d-nii membrii din Capitală a participă la această măreaţă serbare naţională a Unirii Principatelor-Române. In fine comitetul încuviinţează textul circulârii ce Biuroul va- trimite membri- lor societăţii în vederea convocării Adunării Generale în anul curent, ce se fixează în principiu în cursul lunei Martie, după care şedinţa se ridică la orele 7‘/j p-m. www.dacoromanica.ro 160 PROCESE-VERBALE 55 Şedinţa Comitetului dela iS Martie ipog. Preşedinţia d-lui Kretzulescu Em., preşedinte, asiştat de d-1 Protopopescu- Argeş C., secretar şi casier. Şedinţa se deschide la orele 6 p.m. Prezenţi in majoritate d-nii membrii ai Biuroului, ai Comitetulut societăţii şi ai Comitetulni de redacţie a organului societăţii. Lipsesc dela şedinţă d-nii General Brătianu I. C., vice preşedinte şi Toci* lescu Gr., secretar-general, din cauză de boală. D-1 secretar Protopopescu-Argeş dă citire procesului verbal al şedinţei pre- cedente dela 6 Ianuarie şi se aprobă. Se proclamă aleşi 17 domni membrii noi activi. D-1 secretar Protopopescu-Argeş luând cuvântul arată că deciziunile luate de Comitet în şedinţa precedentă asupra cestiunilor discutate atunci, au fost toate aduse la îndeplinire de Biurou. Arată activitatea desfăşurată de Biurou în interva- lul dela 6 Ianuarie până la zi, descrie sărbătorirea aniversării semicentenarului Unirii în sala Ateneului la care au participat şi membrii societăţii Istorice aflaţi în Capitală, cu care ocasiune d. Gr. Tocilescu a desvoltat conferinţa sa asupra acestui însemnat eveniment al istoriei noastre naţionaţie şi după care urmează proiecţiunile electrice a mai multor tablouri istorice. Mai departe zice că, d-1 Tocilescu Gr. aflându-se încă bolnav şi neputând veni la şedinţă, este autorizat, în urma întrevederii ce a avut cu d-sa, de a aduce la cunoştinţa comitetelor, că tratativele urmate asupra condiţiunilor de tipărire a organului societăţii au fost duse la bun sfârşit de d-1 Colescu Leonida şi s’a acceptat în principiu oferta d-lui Carol GObl, ca fiind cea mai avantajoasă. Aceasta sub rezerva aprobării Comitetului. Comunică demisiunile d-lor Filitti C. I., permutat cu funcţiunile sale dela Ministerul Afacerilor Străine din Bucureşti la legaţiunea Ro- mână din Roma şi Alessianu Th., profesor, numit inspector şcolar, cari sunt nevoiţi a se retrage cu părere de rău din Comitetele societăţii, nedispunând de timp, rămânând însă membrii ai societăţii. D-sa enumeră apoi lucrările autorilor ce va conţine primul fascicol al Revistei pe trimestrul Ianuarie, Fevruarie şi Martie anul curent, adică: I. Partea ştiinţifică. 1° Origina boerilor Năstureii de d-1 General Năsturel V. C. 2° începuturile ceasornicărie* în Moldova de d-1 Tanoylceanu I. 3° Jurnale inedite ale obşteştei extraordinare adunări de revizie a Regulamentului Organic al Moldovei de d-1 Filitti C. I. 4° Legăturile de vasalitate dintre Principatele Române şi imperiul Otoman de d-1 Dumitrescu T. Al. 5° Curtea Domnească, garda Domnească şi ridicarea la rangurile boereşti înainte de Regulamentul Organic de d-1 Bobescu B. I. (Wangi). 6° Chromatica lui Danii! Panovski de d-1 Peretz I. 7°Note şi impresiuni cu privire la Ţara Lytirei de d-1 Staicu Emil. 8° Un manuscris din mănăstirea Pâtigăraţi, judeţul Neamţului de Economul Antonoyici I., profesor, Bârlad. 91 Documente istorice însoţite de un clişeu de d-1 Nicolaescu Stoica. 10° Despre monumentele dela Adam-Klissi şi diferitele păreri asupra originei lor (reşumatul comunicatiunii făcută Academiei Române de d. Gr. Tecilescu). 11° Coutribuţiuni la studiul istoriei artei naţionale de d-1 Popescu Spiridon. 12° Tipografia dela Episcopia Buzăului de d-1 Ionescu Gh. 13° Reviste şi ziare. II. Partea Oficială. 14° Tabloul reşumafiv complect lucrărilor societăţii dela 22 Maiu iţ/oj până la ap Iunie ipoj şi dela 6 Decemvrie 1908 până la 18 Martie ipop şi b) cir- cul ări, statute etc. de d-l Protopopescu-Argeş C. www.dacoromanica.ro Anexe i& Toate aceste manuscrise au fost înaintate la atelierul de tipografie al d-lui Carol G6bl şi au fost dejâ culese, coprinzând 10 până la 11 coaie, iar autorii lncră- rilor continuă încă cu facerea corecturilor şi este probabilitate că Revista va apare în primele zile ale lunei Aprilie. După aceasta d-1 secretar Profopopescu-Argeş arată că s’a primit de d-1 pre- şedinte Kreteulescu răspunsurile dela mai mulţi d-ni membri, în urma ultimei cir- culări din Ianuarie ce s’a trimis de Biurou, cu privire la conferinţele ce va ţine so- cietatea. Astfel au anunţat că vor ţine conferinţe şi vor face comunicări, d-nii: 1° Xe- nopol Al.: Ideea de lege şi aceea de serie în istorie. 2° Goilav Gr.: Armenii ca intemeetori de oraşe in Orientul Europei, 3° Ciocazan 31. C.: învăţământul istoriei ţării în şcoalele noastre civile şi militare. 4° Ghibituescu Gh.: a) Păreri asupra spiritului in care trebue să se predea istoria naţională, b) Referat asupra colec- ţiunii mele de documente: surele aproape 17 volume mari cu peste 9.000 documente). 5° Obedeanu V. C.: Principiile democratice in istoria politică a Românilor. 6° Gâr- bea O. G.: Enigme din viaţa Basarabilor şi 7° Bobescu B. I. (Wangi): O figură istorică (Mihail Kogălniceanu). După discuţiunile urmate la cari participă d-nii Tanoviceanu I., Şomănescu Sava, Sârâţeanu C., Kretzulescu Em., Protopopescu-Arges C. şi Dumitrescu T. Al., se iau următoarele rezoluţiuni : 1° Având în vedere ultima circulară adresată d-lor membri cu privire la con- vocarea adunării Generale admisă în principiu a se ţine în cursul lunei Martie, aceasta se amână până la noui dispoziţiuni. 2° Excursiunea proiectată a se face după Adunarea Generală se amână asemenea pentru mai târziu, când şi timpul va fi mai prielnic. 3° Se aprobă subiectele conferinţelor şi comunicărilor ce voesc a face d-nii membrii menţionaţi mai sus şi se hotărăşte ţinerea unei serii de şedinţi publice, odată pe săptămână, în saloanele Eforiei Kreteulescu din calea Victoriei 57, cu începere dela 15 Aprilie curent, în care se va desvoltâ câte două subiecte, în ordinea ce se va in- dică de d-nii conferenţiari. In acest sens Biuroul va adresă o circulară d-lor conferenţiari spre a fixă din timp data când voesc a desvoltâ conferinţele anunţate. 3° Se aprobă definitiv oferta d-lui Carol G6bl pentru tipărirea organului societăţii «Revista de Istorie, Archeologie şi Filologie». 4° Se primesc demisiunile d-lor Filitti C. I. şi Alessianu Th. din Comitete. După propunerea d-lui Protopopescu-Argeş C. se aleg şi se proclamă ca membrii în locurile vacante din Comitetul societăţii d-nii: Grecianu St. Paul) mare proprietar, fost deputat şi Peretz I., profesor la facultatea de Drept din Iaşi. Asemenea în locul d-lui Filitti C. L, demisionat din comitetul de redacţie al Revistei se alege d-1 Peretz I. După care şedinţa se ridică la orele 8 şi 15 minute p. m. ANEXE âooletatea Istorloă-Română reluându-şl activitatea la 6 Decemvrie IdO 8, Biuroul a adresat d-lor membri următoarele oiroulărl: I Domnule Membru, înfiinţarea unei societăţi pentru Istoria Patriei a fost una din cele dintâiu nevoi resimţite de către toţi bărbaţii iubitori ai trecutului nostru, ca şi de către cei ce s'au îndeletnicit cu studiul istoriei. n www.dacoromanica.ro 162 ANeXE In urmărirea acestui scop, mai bine de 50 persoane au întemeiat în ziua de 5 Maiu 1901 «Societatea Istorică Română», cu reşedinţa în Bucureşti, iar astăzi so- cietatea numără peste 300 membri. Ea a ţinut regulat conferinţe, a întreprins mai multe escursiuni istorice în ţară şi în Transilvania, şi a distribuit membrilor, în schimbul cotizaţiunii, organul său de publicitate : «Revista pentru Istorie, Archeologie şi Fi- lologie». In timpul din urmă diferite cauze, pe care le cunoaşteţi, au împedicat puţin mersul societăţii; Revista n’a mai putut apare, convocări nu s’au mai făcut; cotiza* ţiuni nu s’a mai cerut, nici s’a mai încasat din cele datorite mai înainte. Subscrişii, încredinţaţi că este în sentimentul fiecăruia de a nu lăsă să înce- teze o societate ştiinţifică atât de folositoare, facem din nou apel la patriotismul Domniei-Voastre şi vă rugăm să luaţi parte la Adunarea Generală, ce se va ţine Luni,, ij Decemvrie curent, ora /Va P- m-> în localul Eforiei Kretsulescu, Calea Victoriei, No. 57. ■ La ordinea zilei : a) Alegerea noului Comitet al societăţii; b) Alegerea Comitetului de redacţiune al Revistei; c) Alegerea de noui membri; d) Diferite comunicaţiuni istorice. Binevoiţi, vă rugăm Domnule Membru, a primi ^încredinţarea prea osebitei noastre consideraţiuni. p. Preşedinte, Vice-Preşedinte, EM. KRETZULESCU Secretar General, Gr. G. Tocilescu 10 Decemvrie ipo8. II Domnule, ' Nemuritorul N. Bâlcescu, încă din' 1845, începând publicarea Magazinului istoric, ziceâ următoarele: «părerea noastră şi a mai multor Români ce se inte- ‘ resează de istoria patriei, es e de-a se întocmi o Societate Istorică care să aibe fondurile trebuincioase .. . Peste puţin vom publică un plan pentru o asemenea asociaţie». ' O societate Istorică Română însă nu a găsit, cel puţin în parte fiinţa, decât în ziua creării Secţiunii Istorice a Academiei Române, şi când acest Înalt 'institut de cultură a început să adune şi să publice preţioasele colecţiuni documentate şi să deştepte curente noui şi sănătoase pe tărâmul studielor istorice. In urmărirea aceluiaş nobil scop şi însufleţiţi de acelaş zel pentru ştiinţă şi pentru neam, un număr de mai bine de 50 persoane au întemeiat pe baza alătura- telor Smirne, în ziua de 5 Maiu 1901 «Societatea Istorică Română» cu reşedinţa în Bucureşti. Din citirea Statutelor se poate vedeâ scopul şi lucrările nouii societăţi, alcă- tuirea şi administraţiunea ei, precum şi înfiiinţarea unei Reviste mensuale, în care pe lângă studii privitoare la istoria Românilor, va publică tot felul de materiale ar-, hivaţice şi monumentale, dări de seamă şi rezumate despre operile şi studiile istorice apărute în ţară şi străinătate cu privire la Istoria Patriei, precum şi dări de seamă, asupra şedinţelor şi lucrărilor societăţii. www.dacoromanica.ro Anexe Afară de şedinţele publice lunare, societatea va organiză şi escursiuni în locu- rile istorice ale ţârilor Române, în vederea deşteptării şi ^întreţinerii pururea viuă a conştiinţei naţionale, a solidarităţii de neam şi a simţului istoric în toate clasele societăţii, Pentru îndeplinirea unui asemenea scop, facem apel la toţi Românii: propri- etari mari şi mici, magistraţi, militari, profesori, comercianţi, preoţi rşi învăţători, domni şi doamne, ca să se înscrie în Societatea Istorică Română, contribuind prin cunoştinţele şi ajutoarele lor la o întreprindere ce o credem mai presus de toate folositoare, căci, ca să zicem iarăşi cu N. Bâlcescuj: „Românii au trebuinţă astăzi să se întemeeze în patriotism şi în curagiu, şi să câştige statornicie în caracter. Aceste rezultate credem că s’ar dobândi, când ei ar avea o bună istorie naţională, şi când aceasta ar fi îndestul răspândită*. De aceea, Domnule, dacă împărtăşiţi, cum nu ne îndoim, modul nostru de vedere, vă rugăm a semnă alăturatul buletin de adesiune şi a-1 trimete înapoi pe adresa indicată. Cotizaţiunea anuală este de 20 lei, în care intră şi abonamentul organului societăţii «Revista de Istorie, Arheologie şi Filologie», *conform arh 4 şi 12 din sta- tutelor societăţii. Binevoiţi a primi, Domnule, sentimentele noastre cele mai deosebite. Preşedinte, EM. KRET2ULESCU Vice -Preşedinţi j I. TANOV1CEANU GENERAL C. I. BRĂTIANU Secretar General, GR. TOCILESCU Casier şi secretar al Cancelariei, C. Protopopescu-Argeş. BULETIN DE ADESIUNE Subsemnatul.................................................................- domiciliat în------------------------- Strada........................... No.-...... declar că adcrez la statutele societăţii Istorice Române şi doresc a fi membru *)-- având dreptul a primi în schimbul cotizaţiunii de 20 lei anual: «Revista pentru Istorie Arheologie şi Filologie», organul societăţii. Semnătura, Data III Domnule Coleg, Domnia-Voastră fiind ales membru In comitetul societăţii de Adunarea Generală dela 15 Decemvrie 1908 şi urmând a vă constitui pentru a decide asupra lucrărilor re- lative la afacerile administrative şi financiare ale societăţii, subsemnatul potrivit art. 1) Membrii sunt: fondatori, plătind odată pentru totdeauna o sumă de cel puţin 300 lei\*activ obli- gator 3 ani, plătind cotizaţia anuală de 20 lei, ,onorar, făcând însemnate donaţiuni in imobile, bani, ma- nuscripte, etc., ţi membrii cor$$pond$nli (vezi statutele). Revista societăţii se trimete gratuit tuturor membrilor aleşi de societate. www.dacoromanica.ro 164 ANEXfe 27 din statute, am onoare a vă convocă in şedinţă ordinară pentru Lnni ş Ianua- rie ipop, ora S‘U P m > localul Eforiei Kretzulescu din Calea Victoriei 57. La ordinea zilei se vor luă in cercetare următoarele cestiuni: 1. Propuneri de membrii noi de toate categoriile şi orice alte propuneri s'ar face de vre-un domn membru (art. 29, al. b). 2. Darea de seamă financiară lunară de situaţiunea casei — cu încasările şi plăţile făcute de casier (art 22). 3. Formarea budgetului provizoriu pe anul în curs (1 Iauuarie 1909—1 Ianua- rie 1910), sub rezerva aprobării de către Adunarea Generală, ce se va ţine în cur- sul anului curent—veniturile şi cheltuclile privitoare la administraţie şi fixarea su- melor necesare pentru tipărirea organului societăţei «Revista de Istorie, Archeologie şi Filologie», ce urmează a se pune sub tipar cât mai neîntârziat. 4. Acceptarea uneia din ofertele ce s’au făcut Biuroului societăţii pentru ti- părirea Revistei. 5. Fixarea aproximativă a lucrărilor, conferinţelor şi excursiunilor de între- prins în anul curent şi orice alte propuneri ce s’ar face de vre-un d-n membru. Vă rog, dar, stimate domnule Coleg, să binevoiţi a luă parte negreşit la această şedinţă, spre a se da o soluţiune tuturor acestor cestiuni, astfel ca socie- tatea să se poată îndrumă întru ajungerea scopului propus. Binevoiţi a cunoaşte, că Comitetul de redacţiune al organului societăţii, «Re- vista de Istorie, Archeologie şi Filologie», compus din 15 d-ni membrii, sub pre- şedinţia d lui Gr. Tocilescu, s'au întrunit dcjâ în două şedinţe, şi d-sa va referi Co- mitetului societăţii asupra modului de apariţiune a Revistei precum şi asupra ma- teriilor ce se vor publică în primul număr. Primiţi, vă rog, Domnule Coleg, încredinţarea prea osebitei noastre con- sideraţiuni Preşedinte, EM. KRETZULESCU Secretar-General, GR. TOCILESCU Secretarul Cancelariei, C, Protopopescu-Argeş ? Ianuarie ipop. IV Domnul meu, Am onoare a vă aduce la cunoştinţă, că Comitetul şi Iiiuroul societăţii Isto- rice Române, v’a proclamat membru.................. al acestei societăţi şi speră, că veţi binevoi a da tot concursul D-voastră pentru ajungerea scopului propus mulţumindu-vă. Binevoiţi, Domnul meu, a primi încredinţarea prea osebitei noastre con- sideraţiuni. Preşedinte, EM. KRETZULESCU Secretar-General, GR. TOCILESCU Secretarul Cancelariei, C. Protopopescu-Argeş www.dacoromanica.ro ANEXE 165 V Domnule Coleg, Comitetul hotărînd a sărbători aniversarea semicentenarului Unirei, în ziua dc 24 Ianuarie, ora 9 seara în Palatul Ateneului, odată cu Societatea Ateneului, care a binevoit să ne invite, am onoare a vă trimite alăturatul piogram şi vă rugăm să bine-voiţi a luă parte la această măreaţă sărbătoare ncţională. Binevoiţi, vă rog, domnule Coleg, a primi sentimentele noastre prea osebite. Preşedinte, EM. KRETZULESCU Secretar-General, Gr. Tocilescu Secretarul Cancelariei, C. Protopopescu-Argeş 2i Ianuarie ipop, VI ATENEUL ROMÂN Şi SOCIETATEA ISTORICĂ ROMÂNĂ ------------------- PROGRAMUL SERBĂRII SEMICENTENARULUI UNIRII SÂMBĂTĂ 24 IANUARIE, ora 9 seara 1. Imnul Regal, executat de Societatea Corală „Carmen“ 2. Conferinţa d-lui profesor Gr. G. Tocilescu: «ZIUA DE 24 IANUARIE» 3. Deşteaptă-tc Române.... 4. La casă % 5. Negruţa > Coruri mixte 6. Peste Deal ) 7. Hora Unirei .......... Toate aceste bucăţi se vor execută de Societatea Corală „Carmen“ ............. • • .............I. Vidu Flechtenmacher-Kiriac. NB. Intrarea este liberă şi gratuită, atât în staluri cât şi în loji. Pentru buna rânduială. stau la dispoziţiunea publicului bilete de intrare, cari se pot ridică dela Administraţiunea Ateneului (Palatul Ateneului) în zilele de Joi, Vineri şi Sâmbătă (22, 23 şi 24 Ianuarie) dela ora 8—12 a.m. şi dela 2—6 p m, VII Domnule şi Scumpe Coleg, Scopul societăţii Istorice fiind nu numai de a descoase din negura vremurilor trecutul neamului, ci ţi a face cunoscut acest trecut jn cercuri cât mai largi ţi mai www.dacoromanica.ro 166 ANEXE adânci din sânul naţiunii, credem că acest ţel nu-1 putem ajunge numai prin publi- caţiuni, cum s’a făcut până acuma, ci totdeodată puindu-ne în contact direct cu cei interesaţi prin conferinţe publice ţinute de către membrii societăţii istorice, aşâ precum prevăd statutele noastre, în principalele cercuri culturale. De aceea, scumpe şi domnule coleg, solicităm concursul d-v., rugându-vă să ne arătaţi comunicarea ce doriţi să faceţi : Cu privire la însemnătatea istorică şi vieţuirea naţiunilor şi pentru apărarea naţională; Referitor la învăţământul ce naţiunea poate trage din vre-un eveniment istoric; Asupra vreunui fapt din trecutul neamului; Cevâ din vieaţa domnitorilor ţării şi a marilor căpitani ai naţiunii, a bărba- ţilor de Stat, cronicarilor şi a publiciştilor cari au ilustrat literatura română; Relativ la Învăţământul istoriei ţerii în şcoalele noastre civile şi militare; Şi în fine asupra modului pe care d-v. îl credeţi mai nimerit, pentru a se deşteptă cât mai mult conştiinţa naţională pentru studiul istoriei patriei. Pentru anul acesta 1909 «Societatea Istorică» va ţine Adunarea sa Generală în Capitala Ţerii între 15—22 Martie viitor, când se vor ţine şi conferinţele. Nu este esclusă nici posibilitatea unei mici escursiuni istorice la o localitate din ţară ce merită a fi vizitată. Pentru aceasta, cât şi pentru a se puteâ stabili din vreme programul confe- rinţilor şi a se mijloci la Onor. Direcţiune a Căilor Ferate Române acordarea de bilete cu preţ redus, vă rugăm să binevoiţi a ne arătă până cel mult la 5 Martie viitor, dacă doriţi a luă parte la Adunarea Generală şi la escursiunea proiectată şi a ne comunică totdeodată subiectul comunicaţiunii ce aţi voi a face. In aşteptarea răspunsului d-v., profităm şi de această ocaziune, domnule şi scumpe coleg, a vă asigură sentimentele noastre de frăţească stimă. Preşedinte, EM. KRETZULESCU Secretar General, GR. TOCILESCU Secretarul Cancelariei, C. Protopopescu-Argeş. VIII. Domnule Membru, Societatea istorică relundu-şi activitatea cu începere dela 15 Decemvrie 1908, şi din registrele Casieriei rezultând că D-voastră n’aţi achitat suma de 20 lei, coti- zaţiunea de membru pe anul....de şi a-ţi primit în schimb cele două volume ale Revistei de Istorie, Arheologie şi Filologie, organul societăţii, facem un apel căl- duros la sentimentele generoase ale D-voastre, pentru a binevoi să trimeteţi pe adresa casierului societăţii, d. C. Protopopescu-Argeş, str. Berzei 65, Bucureşti, suma de mai sus, spre a se putea acoperi cheltuelile destul de însemnate ce s’au făcut cu tipărirea Revistei şi cheltuelile de administraţie. Veţi binevoi a cunoaşte, că pentru timpul cât societatea şi-a întrerupt lucrările, cotizaţiunea nu se mai percepe—începâud cotizaţiunea cea nouă cu 1 Ianuarie 1909. Primiţi, vă rog, Domnule Membru, încredinţarea prea osebitei mele consi- deraţiuni. Preşedinte, EM. KRETZULESCU. Secretar-General, GR. TOCILESCU. Secretarul Cancelariei, C, Protopopescu-Argeş. www.dacoromanica.ro ANEXE 167 IX. Domnule Membru, Comitetul societăţii şi Comitetul de redacţie al organului societăţii «Revista de Istorie, Arheologie şi Filologie» întrunindu-se în ziua de 18 Martie a. c., şi luând în deliberare cestiunile aflate la ordinea zilei, a decis următoarele: 1. Având în vedere diferitele răspunsuri primite dela d-nii membrii ai socie- tăţii la ultima circulară din Ianuarie a. c., cu privire la convocarea Adunărei Gene- rale, admisă în principiu a se ţine in cursul lunei Martie a. c., aceaste se amână pentru o altă dată până la nQui dispoziţiuni. 2. Excursiunea proiectată a se face după Adunarea Generală se amână ase- menea pentru mai târziu, când timpul va fi mai prielnic şi ce se poate întreprinde independent de Adunarea Generală. 3. Se aprobă subiectele conferinţelor şi comunicărilor ce voiesc d-nii membrii cari au aderat la ultima circulară din Ianuarie a. c. şi se hotăreşte ţinerea unei serii de şedinţi publice, odată pe săptămână, in saloanele Eforiei Kretzulescu din calea Victoriei 57, în care se vor desvoltâ câte două subiecte, în ordinea ce se va indică de mai nainte de d-nii membrii vorbitori. Aducând acestea la cunoştinţa Domniei voastre, Biuroul, conform acestor de- cisiuni şi în urma răspunsurilor primite din partea d-lor couferenţiari, cu privire la data ţinerii conferinţelor, a hotărît ca prima şedinţă publică să se ţină Miercuri // Aprilie a. c., ora 8 seara, când vor vorbi d-nii: 1. Ciocazan M. C. despre: învăţământul istoriei ţării în şcoalele noastre civile şi militare şi 2. Bobescu B. I. despre: O figură istorică (Mihail Kogălniceanu). Avem onoare'.dar a vă ruga, Domnule Membru, de a participă la această şedinţă. Binevoiţi a cunoaşte totodată, că cu această ocaziune se va distribui d-lor membrii şi primul fascicol din organul societăţii «Revista de Istorie, Arheologie şi Filologie» pe primul trimestru al acestui an, pe lunile Ianuarie, Februarie şi Martie, aflat acum sub presă. Acest fascicol conţine următorul sumar: A. Partea ştiinţifică 1. Origina boerilor Năstureii de d. General Năsturel V. P. 2. începuturile ceasornicăriei în Moldova de d. Tanoviceanu I. 3. Jurnale inedite ale obşteştei extraordinare adunări de revizie a Regula- mentul organic al Moldovei de d. Filitti C. I. 4. Legăturile de vasalitate dintre Principatele Române şi imperiul Otoman de d. Dumitrescu T. Al, 5. Curtea Domnească, garda domnească şi ridicarea la rangurile boereşti înainte de Regulamentul Organic de d. Bobescu B. I. 6. Chromatica lui Daniil Panovski de d. Perete I. 7. Note şi impresiuni cu privire la Ţara Lytirei de d. Staicu Emil. 8. Un manuscris din Mănăstirea Pangăraţi, jndcţul Neamţului, de Economul Antonovici I, 9. Documente isLorice însoţite de un clişeu de d. Nicolaescu Stoica. 10. Despre monumentele dela Adamklissi şi diferitele păreri asupra origine lor (rezumatul comunicaţiunii făcută Academiei Române de d. Gr. Tocilescu). 11. Contribuţiuni la studiul istoriei artei naţionale de d. Popescu Spiridon, 12. Tipografia dela Episcopia Buzcului de d, lonesţu Qh, 13. Reviste şi Ziare, www.dacoromanica.ro 168 ANEXE B. Partea oficială 14. Tabloul resumativ al lucrărilor societăţii (în continuare) dela 22 Mai 1903 până la 29 Iunie 1904 şi dela 6 Decembre 1908 până la 18 Martie 1909 cu anexe: circulări, statute etc. de d. Protopopescu-Argeş C. Primiţi, vă rugăm, Domnule Membru şi cu această ocaziune, asigurarea prea osebitei noastre consideraţiuni.. Preşedinte, EM. KRETZULESCU. Secretar General, GR. TOCILESCU. Secretarul Cancelariei, C. Protopopescu-Argeş. X. Statutele «Societăţii Istorice Române» modificate de Adunarea Generală dela l5 Decemvrie 1908. TITLUL I Reşedinţa, scopul şi lucrările Societăţii Art. /.—«Societatea istorică română», cu reşedinţa în Bucureşti, se constitue şi se organizează prin următoarele statute : Art. z.—Scopul Societăţii este studiul istoriei şi al ştiinţelor auxiliare cu pri- vire la poporul român, răspândirea cea mai întinsă a cunoştinţelor istorice şi deştep- tarea simţului şi interesului istoric în toate clasele societăţii. Art. 3.— Pentru ajungerea acestui scop, Societatea: 'a) va tinde la concentrarea tuturor acelora, cari se ocupă cu studiile istorice şi arată un interes pentru aceste studii; b) va publică lucrări istorice instructive, între cari, o bibliografie istorică rpmânâ şi un dicţionar istoric al Românilor, precum şi cronici, memorii, documente, inscrip- ţiuni şi în genere orice material istoric privitor la Istoria Românilor, fie în revista sa periodică, fie în volume deosebite, In marginile mijloacelor budgetare, de care va dispune; c) în şedinţele sale publice va face lecturi de operate şi comunicări despre nouile descoperiri şi progrese ale ştiinţei istorice; d) va întreprinde excursiuni la locurile istorice; e) va face cercetări în arhivele şi bibliotecele din ţară şi din străinătate, organi- zând şi misiuni pentru culegerea şi copiarea de documente istorice, de inscripţiuni şi alte materialuri de interes istoric; f) va studiâ monumentele istorice şi artistice ale ţerei, ruinele vechi, precum şi locurile de bătălie mai însemnate din trecutul poporului român; g) va încurajâ şi ajută cercetările şi studiile istorice atât ale membrilor săi cât şi ale altor persoane afară din Societate; . h) va institui premii pentru anumite opere şi cestiuni istorice, la care vor con- cură numai Români şi cu lucrări scrise în limba română, www.dacoromanica.ro ANEXE 169 TITLUL n Compunerea Societăţii Art. 4.—Membrii Societăţii sunt: a) fundatori, b) activi, c) onorari şi d) corespondenţi. Doamnele pot face parte din Societate. Vor puteâ ii aleşi ca membrii fondatori aceia cari vor depune odată pentru totdeauna o sumă de cel puţin 300 lei. Se va puteâ alege ca membru activ al Societăţii oricare iubitor de progresele ştiinţii istorice cu privire la poporul român şi care se obligă a plăti in timp de 3 ani o cotizaţie anuală de 20 lei. Când un membru activ ar voi să iasă din Societate, dânsul va aveâ să facă cunoscut înscris această intenţiune a sa, Înainte de expirarea termenului de trei ani; altfel obligaţiunea Sa se va consideră ca reînoită pe alţi trei ani următori. Ca membri fondatori şi membrii activi nu se vor alege decât români. Ca membrii onorari se vor alege numai persoanele acelea cari vor face So- cietăţii Istorice Române însemnate donaţiuni în imobile, în bani, în cărţi manuscripte etc. precum şi persoanele învăţate din străinătate, ale căror lucrări prezintă un deosebit interes pentru istoria poporului român. Membrii corespondenţi vor fi aleşi dintre persoanele care prin poziţiunea lor socială, prin natura ocupaţiunilor şi funcţiunilor lor, pot ajută Societatea întru reali- zarea scopului urmărit. Membrii corespondenţi pot fi români sau străini şi sunt scutiţi de plata taxei anuale. Alegerea membrilor de sub punctele a, b şi d se va face de către comitetul societăţii în urma propunerei înscris semnată de cel puţin 2 membri fondatori sau activi şi prezentată secretarului societăţii. Membrii onorari se vor alege de adunarea generală, in urma propunerii co. mitetului. Persoanele cari vor luă parte la votarea acestor statute sun de drept membri fondatori şi au aceleaşi drepturi şi datorii ca membrii activi ai Societăţii. Art. 5.—Anul social începe la 1 Ianuarie. • Taxa anuală urmează a se vărsă la casa Societăţii cu anticipaţie pe fiecare semestru. Adunarea generală. Art, 6—In fiecare an Societatea va ţine o adunare generală în Bucureşti sau în altă localitate din ţară. Adunarea generală se compune din toţi membrii Societăţii, ea însă poate lucră cu oricâţi membrii vor fi prezenţi. Membrii fondatori şi membrii activi au singuri dreptul de a votâ. Art. 7.—In competinţa adunării generale intră: a) Alegerea preşedintelui, vice-preşedinţilor, secretarului general, a casierului şi a celorlalţi membrii ai comitetului; b) Cercetarea raportului comitetului despre lucrările din cursul anului expirat. c) Alegerea membrilor onorari; www.dacoromanica.ro 1?0 ANEXE d) Modificarea eventuală A statutelor; e) Facerea şi modificarea regulamentelor speciale; f) Ţinerea de şedinţe publice pentru comunicări şi lecturi de operate istorice; g) Revizuirea şi verificarea compturilor din anul Încetat; h) Formarea şi votarea budgetului pe anul următor ; i) Deciziuni asupra publicaţiunilor, misiunilor şi achisiţiunilor; j) Primirea donaţiunilor mai importante; k) Determinarea subiectelor de pus la concurs; l) Alegerea persoanelor şi a comisiunilor, cari In cursul anului vor fi însăr- cinate cu anumite lucrări, precum şi a celor cari vor avea să cerceteze operatele intrate la concursuri; tn) Deciziunile de luat asupra premiilor; n) Fixarea locului unde se va ţine viitoarea adunare generală. o) In fine orice chestiuni ce prezintă un interes pentru Societate. Art. 8.—Şedinţele adunării generale sunt publice. Durata adunării va fi în raport cu materiile înscrise la ordinea zilei. . Art. p.— Comitetul va prezentă la deschiderea -sesiunii generale un raport despre toate lucrările făcute în cursul anului şi o dare de seamă amănunţită despre, situaţiunea fondurilor. Art. io.—Când trebuinţa va cere. Societatea poate fi convocată de către co- mitet în sesiune extraordinară, fie din iniţiativa Comitetului, fie în urma propunerii motivate a 30 membrii. Art. ii.—Societatea va întreprinde din timp în timp, mai ales în cele două luni de vară (Iulie şi August) escursiuni la locurile mai importante istorice. Scopul acestor escursiuni este studiarea monumentelor, a bibliotecelor şi arhivelor. La aceste escursiuni va puteâ luă parte fiecare membru al Societăţii. Ziua şi locul unde se vor face aceste escursiuni se va hotărî şi comunică la timp de comitet. ' Art. 12.—Ca organ de publicitate al Societăţii va servi Revista pentru istorie archeologie şi filologi*, care se va primi de către membrii în contul cotizaţiunii de 20 lei anual. Art. i}.—Societatea va aveă un sigil pentru autentificarea hârtiilor sale ofi- ciale. Acest sigil va purtă ca însemn chipul Romei personificate, iar în jur legenda Scietatea istorică, română. ■ Fiecare membru este îndreptăţit a face uz de titlul ce-1 are în societate. TITLUL ni Administraţia Societăţii Art. 14*—Societatea este administrată de către un comitet, a cărui reşedinţă este în B icureşti, asistat de un secretar al Cancelariei numit de preşedinte cu avizul biuroului. Art. 15.—Comitetul societăţii se compune din 20 de membrii, din care număr fac parte preşedintele, vice-preşedinţii, secretarul general şi casierul. Art. 16. -Membrii comitetului se aleg pe trei ani de adunarea generală a so- cietăţii dintre membrii fondatori sau activi, avându-se însă cu deosebire în vedere bărbaţii care se ocupă cu ştiinţele istorice. Atr. 17.—Adunarea generală alege dintre membrii comitetului biuroul socie- tăţii, care se compune din www.dacoromanica.ro ANEXE 171 Un preşedinte. Primul şi al doilea vice-preşedinte, Un secretar general şi Un casier. Art. /