REVISTA PENTRU t m fi ORGAN AL SOCIETĂŢII ISTORICE ROMÂNE SUB DIRECŢIUNEA LUI LjREGORIE P'T OCILESCU MEMBRU AL. ACADEMIEI ROMANE, PROFESOR LA UNIVERSITATE, ETC, COMITETUL DE REDACŢ1UNE NIC. DEXSUSIANU G. I. IOXXESCU-GIOX N. PETRASCU ILIE BĂRBULESCU MARIN DIMITRKSCU GENERAL C. I. BRATIANU l> BURILEANU EM. GRIGOROVIŢA NICOD LOCUSTENU N. I. APOSTOLESCU ANUL V VOLUMUL XX FASCICOLUL II. CU ŞAPTE CLIŞEURI BUCURESCI TIPOGRAFIA jUNIVERSITARÂ., STRADA ACADEMIEI, No. 30 1908; www.dacoromanica.ro CONDIŢIUNILE PUBLICAŢIUNEI Revista pentru Istorie, Archeologie şi Filologie, devenită organ al societăfei Istorice române, apare în fascicole mensuale (afară de cele două luni de vară), alcătuind două volume pe fie-care an. Costul abonamentului pe an este de lei 25. Membrii Societăţel istorice primesc revista gratuit, avend să platisca numai cotisafiunea de membrii, care este de 20 lei anual. Abonamentul începe la 1 Aprilie al fie-căruia an. Redacţiunea şi administraţiunea se află la d. Gr. G. Tocilescu, Strada Primă- verel No. 40, Bucurescl. Cererile pentru înscrierea de noul membrii al Societăţel istorice, se adreseză d-lul G. Ionnescu-Gion, Secretarul Societăţel, Strada LucacI No. 33, iar cotisaţiunile şi orl-ce reclamaţiunl ale membrilor privitore la Revistă, se trimit d-lul II ie Băr- Jaulescu, Casierul Societăţii, Strada Clopotaril-Noul, 58, Bucurescl. www.dacoromanica.ro CÎTE-VA ETIMOLOGII ROMÎNEŞTI1) RĂSPUNS Domnului OVIDIU DENSUŞANU Sub titlul *Din publicaţiunile recente ale Academiei romîne», d-1 profesor universitar Ovidiii Densuşanu a publicat în Noua Revistă Romînă, voi. III (1901), p. 317 — 320, o critică despre lucrarea mea asupra Lexiconului slavo-romînesc al luî Mardarie Cozianul, Titlul însuşi al articululul arată că obiectul loviturilor are să fie nu numai cartea şi autorul el, ci şi Academia şi fireşte mal ales unii din mem- brii acesteia, cari indispuseseră cum-vâ pe d. recenzent. Eată în rezumat acea critică, rezumat cu atît mal necesar cu cît eu, avînd şi alte lucrări de făcut, am întîrziat cam mult cu răspunsul. * Ocupaţi cu fel de fel de lucruri neştienţifice sau de puţină impor- tanţă, zice d. Densuşanu, academicii noştri arată une-orl oare-care interes şi pentru filologie, cînd o persoană streină vine să le pre- zinte, spre tipărire, un manuscris. D-1 Gr. Creţu aveâ un studiu asupra unul glosar fclavo-romîn găsit in 1890 de Ghenadie Enăceanu la mănăstirea Cozia. Acesta îşi propusese să-l publice în colaborare cu d. Creţu. După moartea lui, d. Creţu rămase în posesiunea manuscrisului şi continuă lucrarea începută în colaborare cu răposatul. Studiul d-sale a apărut de curînd în ediţiunea Academiei şi e un volum de XVI, 396 pag. şi 3 tabele. Volumul arată multă stăruinţă şi cuprinde lucruri bune. E chiar de 1) 'Vezi pp. 163 şi 164 de mal jos. Cf. Indice le de la urmă. ii www.dacoromanica.ro Î62 RR. CRETZU lăudat munca autorului, care deşi profesor într’un liceu a găsit timp să se ocupe cu asemenea studii, tn cit chiar numai (?) din acest punct de vedere merită toată lauda. M’aş bucură, cînd aş vedeâ mal mulţi profesori urmîndu-I pilda. Partea intîl a volumului cuprinde (oare nu trebulâ şi între altele ?) un studiu introductiv asupra rapor- turilor dintre diferite glosare slavo-romîne. Chestiunea nu e tocmai uşor de rezolvit. Chiar d. Creţu nu ajunge In toate punctele la rezul- tate definitive. Un lucru însă se poate afirmă cu siguranţă, că cea mal mare parte din acele glosare nu-s declt prelucrări după Lexi- conul slavo-rusesc al lui Berynda dela 1627, fapt pe care de altmin- trelea îl pusese in evidenţă, înainte de d. Creţu, d. I. Bogdan, în Convorbiri literate. Asupra naţionalităţii lui Berynda d. Creţu admite părerea lui Sacharov împărtăşită şi de Hasdeu (care citează şi pe Zegota Pauli, Starozytnosci Galicyjskie, Lwow, 1840, p. 43, adaug eu) şi aduce cîte-vâ argumente noi (sic) pentru a probă originea ro- mînă, dar discuţiunea rămine încă deschisă. Dacă două cuvinte scrise de Beiynda reamintesc ortografia romînească — argumentul cel mal puternic al d-lul Creţu — asta nu e suficient pentru a con- firmă romînitatea lui, căci Beiynda a putut aveâ oare-carl cunoştinţe de limba romînă. După textul chirilic —reprodus cu foarte mare îngrijire, încărcat însă cu prea multe semne de întrebare — d. Creţu dă în partea a treia toate cuvintele înregistrate de Mardarie (eu ştiam că numai pe cele romîneştl), şi ne împărtăşeşte cîte-vă fapte interesante pentru cunoaşterea graiului din Oltenia, adunate cu multă trudă şi mal multe etimologii nouă. Drumul urmat de d. Creţu in căutarea eti- mologii'or e cu desăvîrşire greşit. Sirgur d-sa ne arată cît de nesigur e terenul pe care se află, cînd asupra aceluiaşi cuvînt revine de mal multe oti şi propune cînd o etimologie cînd alta. La p. 304 aler- gare e trecut printre cuvintele compuse cu ad -; în prefaţă însă prefere etimonul latin. ca(ba)llico—arleg—alerg, pentru înşelare se dă la p. 338 ca etimologie circulari, deşi insellare e amintit ca tot atît de probabil. La p. X'll insellare e admis ca singur posibil. Metoda d-lul Creţu ne readuce la etimologiile de acum o sută de ani, cînd tilhar se derivă de telifer şi brinză din prandium, etimologii de cari găsim şi în Etymologicum Magnum al d-lul Hasdeu. Fonetica îşi are legile el fixe, excepţiunile sînt numai aparente. Ori ce sunet în anumite condiţiunl nu poate da decît un anumit rezultat—afară de cazurile cînd influenţe perturbatoare, ca analogia, etimologia popu- lară etc. aii intrat în joc. A luă însă un cuvînt izolat, a cărui eti- mologie nu e sigură sau cu modificări datorite unor factori ca cel amintiţi pentru a justifică o schimbare fonetică e a te mulţumi cu www.dacoromanica.ro CÎTE-VA etimologii 163 iluziunl şi a-ţî perde timpul în combinaţiunî zădarnice. Asemenea sport de etimologii a compromis studiile de filologie. Eră un timp, cînd fie-care înjghebător de fraze se credeâ filolog. Afară de etimo- logiile citate, d. Creţu prezintă altele tot aşâ de imposibile. Volţi aminti numai cîte-vâ, din cari unele pot fi uşor înlăturate, pentru că n’au nici o valoare ştiinţifică.— In notă apoi d. Densuşanu combate afirmarea raportorului Academiei, d. Gr. Tocilescu, că «lucrarea se prezintă în condiţiunile cele mal bune critice şi ştiinţifice», Anale, 1899, 203, exclamînd: «Nul Etimologiile d-lul Creţu (va să zică toate) nu-s ştiinţifice şi nu d. Tocilescu eră chemat să apreţieze partea filologică a manuscrisului. Sau poate d. Tocilescu se încearcă să reînoească la Academie procedeul de acum cîl-vâ timp la Universi- tate, unde se credeâ competent să pună chestiuni candidaţilor la licenţă din 3 şi chiar 4 materii.» In partea a doua d. Ov, Densuşanu critică sau răspinge pur şi simplu etimologiile propuse de mine pentru următoarele 17 vorbe, înşirate aici alfabetic, afară de aş, pe care l-am pus la urmă din pri- cina lungimii discuţiei: Apăsare, bucurare, codru, Crăciun, despic, dumerire, figă, fluer, Iară, întărîtare, luntre, măi, măşcoiu, inînz, spăl, vorbire şi auxiliarul aş 1). Criticul arată la 11 din ele şi părerea ce ar trebui admisă după alţi filologi şi de două ori (la vorbele codru şi spăl) pe a sa originală. D-sa sfîrşeşte zicînd că lista ar puteâ fi uşor mărită şi pagini întregi de observaţiunl ar mal aveâ de adăugat. Asemenea etimologii, zice, numai întunecă unele părţi bune din carte. * Pentru ca lucrul să se înţeleagă mal bine, voliî povesti cîte-vâ fapte anterioare. Prin luna Iunie a anului 1900 tipărind în mal multe exemplare de cît numărul hotărît coala a 21-a, in care, pe lingă un excurs asupra sufixului ete, se cuprindeâ etimologiile cuvintelor fluer, brinză şi Crăciun, pe cari le credeam importante, ca unele ce au fost împrumutate de la Romînl de toate popoarele vecinp, am oferit acea coală şi d-lul Ovidiiî Densuşanu. Cu acest prilej d-sa a arătat 1 1) Acestea sînt cuvintele ale căror origini formează obiectul răspunsului mied. Tot odată atrag atenţia cetitorului asupra vorbelor din notele ce fac la scrisoarea d lui Densuşanu, a căror listă se dă mal jos, cum şi asupra etimologiilor verbelor alergare şi înşelare din partea introductivă, p. 173 şi 174 de mal jos. www.dacoromanica.ro 164 ofe. cret2u dorinţa de a face o recenzie a întregii lucrări, pe care l-am şi incre- dinţat-o. După 3—4 zile pritnilu scrisoarea ce se va reproduce îndată, afară de observaţiile repeţite în critica publicată de d-sa, relative ănume la vorbele : apăsare, bucurare, despic, măşcoiu, cum şi afară de cele despre gătiră, luat dejâ în consideraţie, şi despre coije, pe care l-am trecut între elementele slavice la p. 388 din Lexicon. Ast- fel am părăsit etimologia d-luî V. Burla, lat» coria, pentru că r din dialectalul coarjă se explică prin influenţa analogică a lui scoarţă sau a sinonimelor kora şi skora, primul existent în toate, ultimul în mal toate 1. sl., afaiă de cea bulgară, Iar ia nu se preface în j& în alte vorbe, ca muria—moare; de aceea şi etimologia mujdeiu=mu- ria-\-de-\-allium din Lexicon trebue părăsită. Asupra părerilor d-sale din scrisoare volu face cite-vâ note, anume relative la următoarele 10 cuvinte şi la un sufix: Adecă, arătare, balegă, broască, desfătare, deştept, fleură, în- dărăpt, însurare, năpîrcă şi sufixul subst. codirlă-codilă. *) Eată acea scrisoare : Bucureşti, 1 Iulie 900. „Stimate D-le Creţu, n Am cetit studiul B-voastră, redactat cu atîta grije şiminu- ţiositate şi aprob în general părerile exprimate în Introducere. Par- tea privitoare mal ales la raporturile dintre glosarele slavo-romîne probează cercetări serioase şi cunoştinţe temeinice. Intr'un singur punct nu împărtăşesc opiniunile B-voastră. Asupra originii mai multor cuvinte am cu totul alte idei. Etimologiile B voastră mi se par adese-orl greşite, pentru că se abat de la fonetica sunetelor noastre. 1 1) Şirul acestor cuvinte Insă în scrisoare este : adecă, balegă, Broască, desfă- tare şi arătare, deşteptare şi îndărăpl, fleură (la un loc cu ‘fluer’;, însurare, sufixul subst. codilă şi codirlă (la un loc cu ‘înşel’), năpîrcă. Din aceste 11 observaţii ale d-lul critic se pot consideră în totul originale acele relative la vorba fleură şi la sufix. www.dacoromanica.ro cIte-va ETIMOLOHII i6s „Adecă nu poate fi vide-eccum. Căderea lut v nu şl poate găsi explicarea în vero—facă, care iarăşi mi se pare fals explicat*)... Schimbarea de accent nu poate fi probată prin nimic2). „Balegă să fie caballica? Pentru ce aceeaşi rădăcină ar fi dat forme cu ca păstrat (cal, încalec) ?3) Opiniunea lui JSasdcu şi G. Meyer (Etym. Worterb. 23) mi se pare mal adevărată*). „ Asupra lui broască cf. A. Candrea, Rev. Toc(ilescu) Fii5). 4) Despre iară volu vorbi mal pe urmă. Pentru căderea lui o din vide-eccum cf. oTu şi om, îi şi îţi, a (mold) şi or din voiu şi oom, ei (prin Muscel) = oei şi efi (VlâdenI—Făgăraş)=Dejr, va şi vor, ales formele aferezate găsite de d. La cea 'a DosoteTti (Weigand, Jahresberichl V 80—81); oină = sl. kohiu şi numele satelor: Idriei, Iveşti Ileşti, derivate din numele de oameni: Vidra, Vir şi Vil. Ultimele două sînt ale sfin- ţi'or de origine romană Vir şi Vilus, rari se serbează la 30 Dechemvrie şi 15 Iunie. Cf. prov. vec şi vecco în Diez, Elym. Worierbuch d. rom. Spraclien. Cele 8 etimo'ogil propuse pînă acum nu ţin samă de senzul vechili al vorbei adecă, ce însemnă teacă». Acele etimologii sînt: adeoque /Lexicon Budanum şi De Ponlbriant), ad quod (Cihac); adaequa, adde qaod, id est quod (Laurian şi Maxim) a dotia adoptată şi de Candrea-Hecht (Roman ia XXXI 296) şi ultima şi de Tiktin ; a d d i c o (Quin- tescu, în Convorbiri literare IV 393), ad di cam (Hijdăii şi Şeineanu), «adeo quod, id est quod, etc.» (Tiklin, Rumânisch-deusches Worterbuch). 2) Aceeaşi strămutare de accent se (vede în astăzi, ăll-fel, ist-limp şi în nu- mele de familie Hăsnaş, Mălcaş. Afară de aceasta limba a putut să găsească o ana- logie în subst. şi verbe ca piedecă, Duminecă, judecă. Arom. demec ‘adecă’o din turc 3) 6’a neacccntuat din caballica a putut cădeâ, cînd cuvîntul îşi lărgise s°nzul şi deci nu mal eră legat de al vorbei cal. 4) E destul a spune că d. Hîjdăii admite etimonul tălărăsc balgâs, răspins de d. Şeineanu şi în noua-I operă Inftuinfa orientală asupra limbei romine; Iar G. Meyer l-a căutat zădarnic în vechea bulgară. Adaug că Aromînil şi Mcgleniţil, cari aâ trăit tot-deauna departe de Tătari,îl ad ca şi r.ol. D-lulTiktin î separe originea obscură: forma sîrb. balegă şi cea alb. bâigă nu-1 ispitesc de loc şi cu drept cu- vînt: aceste forme, ca şi malorus. ssaira, stsirs, trebue să (ie împrumutate de lâ Ro- mînl, precum e de origine romanică şi gr. xaSaXwx. Trecerea presupusă apoi a lui g în c din balică al AromînPor de la Olimp şi al celor de pe la Aminclu (Meţovo) e aproape fără exemplu în limba noastra, pe când contrarul ne întîmpină în mal multe cazuri. Vezi articulul figă de mal jos. D-l Ov. Densuşanu în Hist. de la l. roum. I 383 (cf. 508) înclină pentru o origine romanică a cuvîn'ulul şi aşă începe a se apropiâ de părerea mea. 5) Etimo'ogia din mlat. bruscus, admisă de Diefenbach şi Schucbardt (Kuhn, Zeitschrifl f. vergleich. Sprachiviss. XI 285 şi XX 253). de Mikloşich (Rumun. Vnlersuchungen II 26), G. ftleyer (Elym. Wârterb. s. v. brcske), în urmă de Candrea şi Ov. Densuşanu, pare probabilă. V se va (1 schimbat în o prin influenţa sino- nimului brotac, megl. broatăc, ard. şi arom. broalec, de unde mold. bralec, azi ba- ralee. Presupuu atare schimbare în o a lui u din bruscus, fiind-că această vorbă atît ca adiectiv cît şi ca substantiv în celelalte limbi romanice se pronunţă numai pu Iar formele retor, (trent. rosco, Iad. ruosc, ruse) şi it. rospo se explică de www.dacoromanica.ro i66 GR. CRETZU „Desfătare nu poate fi satisfactare: afereza lui sa tre- cerea lui t la d şi căderea lui e sini fără exemplu. Pentru e s’ar putea aduce arătare, dar etim. adrectare este după mine greşită i). unii (Nigra, Kfirting) al t-fel, anume din vgerm. Frosk. Am ezitat în tăia a primi în Lexicon etimonul b r u s ca —*brosca (cu o lung), pentru-că am bănuit că bruscus ‘rubeta’ al gramaticului Papias din Ducange ar fi putut să fie numai o reproducere pu- ţin schimbată safi greşită a unul *broscus = brâsacus. In Hisl. de la l. roum. I 199 (fasc. II din 1901, cu care cf. p. 203), d. Ov. Densuşianu îşi însuşeşte, fără să mă citeze, explicarea originii vorbei broască din greco-lat. Spofta^o?—*brosacu dată de mine în Lexiconul lui Mardarie din 1900, p. 309, explicaţie pe care d sa o com- pletează între altele puind-o în legătură cum-vâ cu mlat. bruscus amintit. D-l Tiktin (Dicţ. rom,-germ.J propune două etimologii: 1) germ. Frosch, cu toată răspingerea el de G. Meyer; cf. Kuhn, Zeitschrift, locurile citate; 2) tulpina brot- din brofac+sufixul sl. că. Insă d-sa demonstră existenţa acestei tulpini prin un broian, pus într’un vers poate numai pentru a rimă şi nu probează trecerea lui t în s . Iar analogiile ce vrea să stabilească cu miţă din mold. motan şi cu giscă din gînsac nu folosesc, pentru-că miţă n’are a face cu mot din motan=munt. mărtan =*m ari t-a n şi pentru-că gînscă nu s'a făcut din mase. ginsacf ci amîndouă au un etimon comun, vsl. r*ca, care se regăseşte şi la noi în forma puţin modificată gusu, formă între- buinţată în unele părţi, cînd se chlamă gîştile la mîncare. Cf. rus. rSck, boh. hus(a), pol. geas. In sfîrşit t din alb. breişke, ce se aude mal rar, trebue să se datorească înrîuriril 'sinonimului breUk=gr. Spota^o?. Cuvîntul broască îl au toţi Romînil de dincoace şi de dincolo de Dunăre, deci şi Megleniţil ^numal Istrienil întrebuinţează numele sl. jabă. In Lexiconul Budan găsim şi brotacâK. ‘rana arborea’. i) Afereza silabei neînionate sa şi încă dintr’un cuvînt lung nu e mal extra- ordinară decît a silabelor au, im, nu safi nă, cum şi a lui pe şi. a accentuatului nia, mu safi i (vechlfi) din toamnă= autumnus, blem, bleaţî, blemaţî=a m b u lem u s, ambuletis(f) etc. (Lexicon BudanumJ, naş = nunaş (băn.) safi nănaş (mold. şi ard., cf. Convorbiri XXXVII 413 — 416 ; Meglenil însă zic munmş), cior (Dicţ. Laurian- Maxim şi Şt. Mihăileanu) şi cioareci, care se întrebuinţează şi'prin N. ArdealuluI=pecior şi *pecioareci, mă-ta, mă-sa=mamă-ta, mamă-sa. Pentru prefacerea lui t în d, pe lîngă exemplele din Lexiconul citat, publicat de mine, 336 s. v. înde, de unde poate şi de )cal!} tot prin afereza unei silabe întonate, pe lîngă acestea, zic, produc încă două: tăndu=tantum de 4 ori alternativ în Varlaam, Cazania f. 63 şi doară safi zdoară din expresia ard. cea mult ridiculizată de Carageale că-zdoară=că astă oară «că acum», unde avem şi un interesant caz de afereză şi al căril senz primitiv se vede în fraze ca aceasta: aşteptam ca doar’-doar’ să vie. După afereza silabei sa va fi contribuit la prefacerea lui f în d frecuentul prefix des, mal ales cel din sinonimul dezmierdare. Căderea lui c ne mal întimpină în oătămarf=victimare şi în ară- tare=a d r e c ta r e, admis de Lexicon Budanum, De Pontbriant, Gihac, Laurian-Maxim (aceştia propun şi a d-rite), Burla, (Studii filologice 1880, pp. 62 şi 116 ’),de Mikroşich, Şelneanu, Filipide şi în urmă de Weigand (Jahresbericht II221). Acesta combate victorios etimonul adrăputoal d-lorHîjdăfi şi Nanu,aducînd exemple de căderea lui c safi p din meglenita, apoi pe îndărăt=in dire c tus (greşit), boiez= b a p t i z o şi uatăm=vi c- 1) Aceste Studii sînt reproduse din (oncorbirî literare XIV. Ultimul şi care ne intere- seazS aici ee intitulează: D-l Cihae ţi studiile mele filologice. www.dacoromanica.ro CÎTE-VA ETIMOLOGII 167 „Deşteptă să fie deexcitare? P epentetio nu poate găsi o explicare in îndărăpt, care este sigur indirecto 1)... ti mo, la cari adaug eîi ca/ă= ca pt ia, derelicare=* di recticare şi pişe=picic (ard, pifig) = *pictico. D-l Tiktin, Dicţ. citat, înclină tot pentru etimonul *adrectare. *Elatare, admis de d. Meyer-Liibke (Zeitschrift fur roman, Philol. XIX 574) şi *adratare, propus de Candrea-Hecht (Romania XXXI 301), ca prototipe ale aceluiaşi arătare, nu satisfac deplin nici senzul nici fonetica persoanelor tari ale prezentului nici nu se găsesc în limba latină sau în vre-una din cele romanice. Va să zică etimonul el a ta re se respinge pentru alte motive de cît cel invocat de d. Ov. Densuşanu (Revista critică-lilerară III 334), fiind-că alţi filologi derivă pe alegere, aluat din alllgere (Candrea-Hecht, Romania XXXI 299) şl din alleva- t u m (Korting), nuellgere şi elevatum. Chiar d. Densuşanu şi-a schimbat această teorie în Hisl. de la l. roum. I 168, 215 ; 192 Tot odată mă mir că criticul mieii nu arată părerea sa despre originea lui arătare nici în scrisoare nici în critica ce face etimologiei d-lul Meyer-Liibke. Istrienil aii arăt şi răi, Ia Aromînl cuvîntul e rar. 1) Etimologia îndărăpt= i n d i r e c t um sau -o, admisă de Lambrior (Contempo- ranul II 340), Weigand (Jahresbericht II 221) şi Ov. Densuşanu, este înlăturată prin senzul cuvîntulul şi prin reprezentanţii lui ret r o, der etro şi al compuselor şi deri- vatelor lor în toate limbile romanice. Dacă lui Lambrior i s’ar putea găsi scuza că a trăit numai în N. Moldovei şi deci n’a putut cunoaşte destul de bine dialectul munte- nesc, d-lul Weigand apoi că a fost întru cît-vâ pîcîlit de forma indereptnie existentă în Glosarul Chrestomatield-lul Gaster, nu şi în fragmentul-izvor citat şi publicat de acesta; d-lul Densuşanu, care a fost profesor la liceul din Focşani, unde se zice îndărăt, ra şi pe aicla, nu ştiii ce scuză să-I găsesc decît doară că n’a ştiut, ca şi d. Wei- gand, că u’tima formă nu e noiiă nici provenită din cea cu p, ci se află şi ea în monumentele vechi, ca Praxiul scris la 1560 de popa Braţul în S. O. Ardealului, p. 450, şi ca Praxiul tipărit de Goresi la Braşov pe la 1563, zaclalo 45. Indirectum— îndereptu a putut aved asupra vechel forme aproape omofone înderetru—înderetu, numai o influenţă analogică, de a-1 face adecă să se pronunţe cu p în Moldova şi peste Munţi. însuşi criticul în Hist. de la l. roum 172 scrie îndărăt = in- deretro. Verbul deşteptă vine din adlectivul deştept, al cărui senz fundamental este «treaz*, ce-1 are une-orl şi participiul latin excit us, de unde compusul *de- excltus. Cf. adj. it. desto, cum şi verbul destare, care după Diez şi Korting vine din lat *d e-ex c Itare, asemenea dessedă din dialectele lombarde şi prov. reissidar= reexcitare. Aromînil zic dişteptu, MegleniţiI diştet, aceştia din urmă în?ă se ştie că de multe ori nu pronunţă pe p înainte de t. Etimologiile propuse pînă acum sînt: lat. discepto, cu care compară it. destarfel, hisp. disccpto (Lexicon Rudanum) ; lat. des cep tar e (?) (De Pontbriant); d e-exp e r git u s— de-experc’tus (de ce nu de- ex pe r rec tu s ?), după care adauge esp. despierto ş. a. (Gihac) ; Laurian-Maxim ÎI arată originea scriind descet sad descepl ‘excitatus, vigil, sollers’; dispectus (Fi- lipide); d. Şelneanu nu-I dă etimologia. In sfîrşit d. Candrea-Hecht (Romania XXX, 307) admite un distectus asimilat din part. dispectus şi un verb corăspunză- tor, de care mal ales se ocupă, dis t & c to=dI s p ăc to, asimilat şi acesta ca şi aştept, friul. etc. astitta = a, s t & ct o=a s pecto. In privirea senzulul zice că dis- p ă c t o e frecuentativ din d i s p i c i o ‘regarder, ouvrir Ies yeux’ răstrîns în rom. la «ouvrir Ies yeux aprfes le sommeih, «se reveiller». Dînsul însă uită că part. pasiv dispectus ar fi primitivul din care s’ap fi făcut verbul postru ^i că senzul ‘pe- www.dacoromanica.ro GR. CRETZU 168 „Etimologia dată pentru fluer = *flibula mi se pare iar con- testabilă. Flibula n’ar fi putut da decît fleură* 1 2)... „Insurare nu poate fi simplul uxor.are (— upsorare — ump- sorare — unsorare). Lupă mine x n'a trecut la ps de cit în cazul cînd era precedat de voc. acc. (coxa — coapsă), în cdelalte cazuri a devenit s (lăsare = lax are, leşie = lixivia). Pentru mine insurare este inuxorare (comp. it. dial. enzorare) 3 4). „înşel mi separe iar greşit explicat (circulari)3). Căderealuî r este inadmisibilă : codilă — codirlă prezintă amestec de sufixe*). „Năpîrcă este după mine un albanisim unde derivarea directă dintr'un derivat al lui vipera este mai uşor de expl(icat) de c>t în rom. (cf. G. Meyer, Etym. 303) 5). garder’la pasiv nu explică pe al cuvîntuluî romînesc, cum nu lămureşte acest lucru nici d. Filipide. De aceea eii pentru adlectiv propun etimonul de-excltus (sau chiar disj-cltus) încrucişat cu exceptus, ale cărui formă şi înţeles stnt apro- piate de ale lulexcltus. Nu e de'admis influenţa unul verb as pe c to— aştept, susţinută de d. Candrea-Hecht, cu atît mal mult că forma participial-adlectivală a lui aspicio n’are nimic analog la noi nici la celelalte popoare romanice. Forma propusă de Cibac, de-e x per g i t u s, ar fi produs în cazul cel mal fericit disper- get (cum arată d. Candrea-Hecht), Iar d e-experrectus ar fi dat destrepl. 1) Asta s’arfi putut foneticeşte, dar cu senznl de ‘os garrulum’ şi cu elementul formativ -ib- ce facem ? Vedeţi ? Valurile soartel capriţioase aii făcut ca tocmai ceea ce eu am părăsit cu ajutorul d-lul Densuşanu, adecă acel *flib ul a cu stea în frunte, să fie utilizat de d-lul ca etimon pentru fleură ! V. Indicele. Despre fluer mal pe urmă. 2) De această observaţie am ţinut samă. Am repetat-o Insă aici, pentru ca să se vadă formularea legii pentru trecerea lui x în ps, ce pare exactă. Alte exemple romanice de acelaşi inuxorare aii produs d. Candrea (Rev. p. Ist. ele. VII 80) şi d. Ov. Densuşanu (Hist. de la l, roum. I 226). 3) Etimologia circulari am înlăturat-o de tot chiar în cursul tipăririi Le- xiconului. 4) Aici aş întrebă : mal crede recenzentul în acest amestec? D-l Tiktin acum în urmă (1902) explică sufixul vorbei codirlă prin sl.-d/a, pentru care dînsul com- pară mocirlă = pol. moczidlo, moezila (recte moczijdlo cu l tăiat, moczyla ‘topitoare de in sau de c’nepă1). Cf. boh. moţidlo, rus. şi maior. a\o>iha«, sîrb. aiJmhao toate cu acelaşi înţeles, primul şi cu senzul de ‘mlaştină’, pe care-1 are şi bnlg. a\«m«pahkz, boh., maior, şi ung. moesăr, cum şi pol. moezara, moczadlo, pe când sîrb. a\6hap în- semnează ‘umezeală de ploae1. Anon. Carans. scrie mocserle ‘lacuna’. Cf. de asemenea mold. pooidlă—pouirZă= pol. şi boh.powidlo şi -dla, maior. n«BHAa ‘măglun’. 5; Pănă etnd d. Densuşanu va dovedi uşi rinţa derivării albanismulul său, eu rămîn în părerea că e firesc ca un element latin să fie mal vechili în o limbă fiică de cît în una vecină şi adaug forma meglenitică şaprătcă saă şapratcă ‘năpîrcă, şarpe’, care formă trebue să derive din şarpe prin un şarpătcă (cf. şărăpitic din Lexicon 350). De aceea cred că şi un oiperetcă sau viperăteă a putut da fără greu- tate forme ca năpărlecă—năpîrleă—năpîrcă, fie că cuvîntul va fi avut vr’o dată forma viperele saă nu. MegleniţiI zic nâproâlcâ şi slrăluşcă, stărluşcă. www.dacoromanica.ro CfTE-VA ETIMOLOGII 109 „Acestea slnt cite-vă din fundele unde cred că explicaţiunile d-voastră sînt contestabile. Toate veţi reveni cu altă ocaziune asupra acestor etimologii şi vep putea aduce alte {apte. „Salutări cordiale. Densuşianat In , ps. 136, 8 (pentru căderea lui s cf. droae=ssdroae (Lexicon Budan) =strues, doarti=ard. zdoară=astă-oară, cărăbu§=scarabeu s-|- uş, preut-ss’ş resbyterum şi mal ales arom. futu=fuistis) ; preut presbyterum, Probajinl=sl. nprkoKpaîKfHi'{, probozi (Dosoteiu şi Cantemir, apud Gaster, Chrestomatia, pfobrăzâ şi pobrăzeaşte)= npisC>KpK,a,kCTKO, rus. po?K4,£CTKO jfpucTORO, bulg. asemenea, dar şi sîrb. posKdHCTKO pe lingă EOJKH’h diminutiv al lui Korx, boh. narozeni Kristooo şi vănoce după germ. Weihnachten, pol. Boz’e narodsenie, dar şiigody ‘sărbătoare’. Formele slavice (vsl., bulg., boh., malo-rus. şi vrus.) împrumutate de la noi se pot vedea în Grefu, Lexiconul citat p. 325, la cari adaug după Tiktin : slovak. Kragun, sîrb. Kragunişte. Totul aşâ dar concordă spre a dovedi că CrecYun, Crăciun, arom. Cră- ciun, CărcYun şi CricYunu (cf. Mihăileanu, Dicţ. citat, pp. VII, 443 şi 400) şi megl. CărcYun s’a făcut din Christi-nationem sad Christi - na- www.dacoromanica.ro i8o GR. CRET^y tiones, reproducînd ast-fel tipul grecesc XPlorooYsvva. E foarte impor- tant de constatat că Ungurii n’au alt termin pentru această însemnată serbătoare de ctt numirea împrumutată de la noi, adecă karâcson, probabil Înainte de a primi el ritul latin, aşâ dar la începutul creştinării lor, la care trebue să fi contribuit şi noi, şi prin urmare aceasta încă e o dovadă că noi eram şi atunci (adecă înainte de anul 995) dincoace de Dunăre. Cf. Eusebiu Popovicî, Istoria bisericească, tra- dusă de episcopii Athanasie şi Gherasim, I 631 şi 632. Despic. — Etimologia des/u'c=disseco cu p epentetic a fost propusă de mine din cauza marii asămănărl cu arom. disic, atitîn formă cît şi mal ales în înţeles. In urma scrisorii d-lul Densuşanu eu tot am rămas oare-cum sub imperiul acestei asămănărl şi am cercat să explic prezenţa lui p la p. 367 prin influenţa de mult dis- părutului mdespecare = de-ex-p ic are din pix, de unde şi sp. des- pegar ‘a deslipi’, admis de Lexicon Budanum, De Pontbriart şi Lau- rian-Maxim, numai că în primul găsim mal întîlu: «a lat. dispesco- ital. spiccare : evellere, separare». Cf. prov. despega. Acum însă re- cunosc că e mal bună etimologia d-lor Candrea (cf. Revista pentru. Ist., Archeol. şi Filol., voi. VII 77 şi Romania XXXI 37), Filipide, Is- toria l. rom. 99 şi Ov. Densuşanu (cf. a sa Hist. de la l. roum. 1169). D-luî e cel întăiu care citează în Noua Revistă Romînă, pentru cu- vîntul nostru, Corpus Gloss. lat. VI 239, dar în Hist. de la l. roum. I 169, schimbă acest număr în 331 şi adauge şi alte izvoare. Serzul primitiv trebue să fi fost acela ce-1 are spic a re al lui Gratius, Cyneg , adecă de ‘torches fenduts par le bout\ nu ‘detacher Ies epis’, cum crede d. Candrea-Hecht, ale cărui comparaţii cu it. dispiccare etc. încă lasă de dorit, de oare-ce asemenea vorbe, ca şi it. spiccare, sînt contrarele lui appiccare şi n’au nimic a face cu lat. spica, spicare, de-spicare. Etimonul de-spicare trebue admis cu atît mal mult că unii Aromînl, probabil cei de pe la Ohrida, după Mihăileanu, op. cit., zic disch'c pe lîngă disic, Iar Megleniţiî numai dispic. Neiz- bînda-ml in stabilirea acestei etimologii va fi un îndemn pentru mine şi poate şi pentru alţii de a urmări neasămănările dintre dialectele noastre cu un interes tot atît de mare ca şi asămănările, dacă nu şi mal mare, ceea ce erâ o dorinţă fierbinte a răposatului mieii amic Lambrior. Dumerire. — D. Densuşanu nu primeşte părerea mea că acest cuvînt s’ar fi făcut din luminare prin schimbarea conjugării, prin roti- ficare şi schimbarea lui l în d şi prefere etimonul sl. domâriti, admis de Cihac şi Mikloşich (Rtym. Worterb. 195).—Eu am propus acea etimologie, din pricină că sensul de a ‘măsura deplin’ al lui domSriti mi s’a părut prea depărtat de al verbului nostru, care afară de aceasta regeşte numai un nume de persoană sau un pro- www.dacoromanica.ro cIte-va etimologii i 8 i nume reflexiv ; dar cugetând din nou asupra lucrului şi avtnd în vedere şi forma muntenească a domiri, cum şi că schimbarea fone- tică din urmă nu e sigură, recunosc greşeala mea şi primesc etimo- logia citată şi propusă mal întîiu de Mikloşich in Die slav. Elemente in Rumun. Elementul al doilea al tripletului: luminare, /ă/nun>e=*lumi- ni re şi dumerire n’a fost atins de critic; totuşi, spre a nu-1 despărţi de lamură ‘purissimum cujuspiam rei’, cum e şi limpedea lacrimă, prefer etimonul *lt(:ri)muli re. Volfl observă tot odată că modul cum mă citează d-sa, fără să îndrepte o evidentă scăpare din vedere la corec- tură, spuind că efl zic cum că lămuresc (în loc de dumeresc) se for- mează din luminez prin schimbarea lui l in d, dovedeşte că-I place să mă puie într’o lumină defavorabilă în opinia cetitorilor şi pe altă cale decît prin constatarea greşelilor mele curat ştiinţifice. Dar ce ar zice d-luî, cînd efl, citind un loc de la p. XVIII din a sa Histoire de la langue roumaine safl altul chiar din critica ce-mi face, anume de la p, 318 a voi. III din Noua Revistă Romină, aş scrie: «/e derner quart du XIX'® sifecle» (în loc de le dernler) safl «cîrlan= caballustan» (în loc de caballus+an), fără să îndrept gre- şelile de tipar ? Dumerire nu se află în celelalte dialecte romineştl. «Figă nu poate fi o moştenire latină (ficus)», afirmă criticul, «pentru că c întervocalic nu trece nicî-odată la g, in limbi romînă». Netemeinicia acestei aserţiî o dovedesc următoarele exemple : aprig = a p r i c u s, balegă (arom. şi b alică) — c aba 11 ic a, feregă= •fîllca (cf. filix,-cem), arom. şi meglen. ţurnigă pe lîngă al nostru furnică—f o r m i c a, lăptugă pe iîngă lăptucă—1 a c t u c a (cf. Miklo- şich, Beitr, sur Lautl. d. rum. Dial., Conson. II 68 şi Dame, Dict. roum.-frangais), oftigă şi oftică= ngr, o^uxa<;, păring pe lîngă pă- rinc — panicum, arom. piguni safl pegunî şi pecuni =pecuniae (cf. Mikloşich, loc cit., şi Laurian-Maxim s. v. *pecunia; com- pară arom, peculiu 'bani strînşl, legătură de bani’ de pe la Amincîu safl Meţovo şi picuniu ‘bani daţi noului născut’ din Dicţionarul lui Mihâileanu), piţig ‘pişe (de unde şi piţigoiă, piţiguş)=*picţicu şi acesta din ’pictio (cf. Lexicon Budan şi Alexifl Vicifl, Glosarlu de cuvinte dialectale), tn’freR9( A*P6K°. cu care compară pol. figowe drsewo, boh. ‘fikowy’ strom, fikoonik, smokoovy’ strom, smokoon' (acesta 'pom’ şi ‘fruct’), dimpreună cu ung. figeţa, germ. Feigenbaum.Vdiuada.uge că în toate limbile slavice smochina axe şi un nume naţional: vsl. CMOKhi, sîrb., rus., pol., boh. c Dar poate va exclamă d-sa cu aer triumfător: vezi că aî schimbat? Răs- pund: da şi nu. Am schimbat etimonul immediat, dar rădăcina fiare am mănţinut-o. Volii adauge că Mihăileanu în Dicţionarul citat, pe Vocabularium 1822 şi Bărceanu zgâriiare; Lexicon Btidan sganiu şi sdăriîă ‘ungue lacero, vulnero’, ultimul şi‘liro’. Iser asemenea, dar şi sgîriu; Petri sgîrieare. Forma zgariu şi meglen. zgair mă fac să prefer etimologia *scabriare (cf. vechiul făre- care=fabricar e şi ca/=caut), pe cînd arom. zgrim de pe la Gruşova şi Bitolia şi zgiper de pe la Aminclu (Meţovo) vor li provenind poate primul din *excorrimo, formînd ast-fel un dublet cu scurm de dincoace de Dunăre (cf. arom. rîm de pe la Aminclu şi arim din alte părţi, care se zice despre găini şi mal ales meglen. rimilesţc) ‘scarpin’); Iar al doilea, adecă zgiper din s calpei I o— scarpello, de unde s’ad făcut şi ît. scarpello. Arom. scărchin de pe la Aminclu şi scărchin de pe la Bitolia, meglen. scarfin, cum şi al nostru scarpin, s’a format din scarpo—scarplno (cf. Ov. Densuşanu, op. cit. 167). Zgiper mal presupune metateza scalpero—scălper, în care Z a căzjt, ca în volru — adulterum, tăpălagă=talpă largă, gil = vsl. *rAXTx (cf., pe lîngă derivatele slavice, rom. girlan şi gillan), şodolane=şoldolane. Accentul trebue să se ii urcat mal tîrzid în arom. zgiper şi scoborîtîn scărpin. Etimologia sgăriare= *scariare=scarificare şi scări fa re a Iul Laurian-Maxim, {cum şi a lui Gibac, care derivă atît substantivul ghiară, cum am văzut, cît şi verbul sgiriu din sl. cxAipx, origine primită pentru verb şi de Şe’neanu, aceste etimologii, zic, nu se. pot admite. Poate tot din scarpo s’a făcut şi megl. scârpes(c) ‘zerreisse’. 1) Explicarea ce dă atît d. Meyer-Liibke cît şi d. Densuşanu formelor aista şi ista (cf. a sa Hist. de la l. roum. § 138) nu ţine samă de evoluţia istorică a for- melor romîneştl: acest—aest—aist, cum nu ţin dînşil samă de asemenea consideraţie nici cînd afirmă confuzia auxiliarului nostru am şi a cu alb. kam şi ka (cf. aceeaşi op. şi §), deşi rom. a e relativ noii şi mal mult literar pentru singular, fiind între- buinţat de poporul din foasta Ţara romînească la amîndouă numerele. Forma mal veche a fost la toţi Romîniî de dincoace de Dunăre au atît la sing. cît şi la pl., Iar azi maloritatea lor pronunţă o=au, cu care compară megl. au şi istr. auşiaw, pe cînd am se zicea în vechime amu la amîndouă numerele dincoace de Dunăre, Iar celelalte dialecte aii am (arom. amu) numai la pers. I sing., I pl. fiind la Aromînl avemu, la MegleniţI vem şi la IstrienI an—{a)ren. 2) Sincopa lui t intervocalic din flautiola s’a putut întîtnplâ chiar înainte de prefacerea ! în c(X), ca şi în scumpete = scumpeate = *scumpelale, în solecismul jumăate=jumătate şi cel braşovenesc ceale din cunoscuta frază : «mă’c în ceate, s’ac un sac = mă duc în cetate, să aduc un sac», în fraX-mXău=frale-mXeu (GopăcenI—Ar- geş, cf. Iahresbericht VII 83) şi în adv, eară, dacă vine din lat. iteriim. www.dacoromanica.ro ctTE-VA ETIMOLOGII l67 lingă forma obicinuită flatară, dă şi una maî scurtă fiuiru şi verbul fiu- iru, că meglen. friefsfriel, slrb ‘flueri şi chiar sfruel 'fluerul picio- rului’ au fost influenţate de sl. CEHp'k/tK, că sfiriri din acelaşi dialect e=s1. CEHpHTH şi în sfârşit că, dacă etimologia-mî anterioară lăsă de dorit, celalalt material din articulul fluer va fi tot-deauna folositor. «Iară», afirmă d. Densuşanu, «nu e lat. vero, ci de sigur în- rudit cu retor, eir, port. er (v. Schuchardt, Zeitschr. f. rom. Phil.» [XV 240^1, completez euj, «M. Liibke, Rom. Gramm. ILI § 495)^. Mal întăiu declar că eu am avut iu vedere înţelesul adversativ cel mal obicinuit al cuvîntuluî luat ca conjucţie, care se şi constată în 9 din cele 12 locuri din Lexiconul Iul Mardarie şi anume la No- 12' (de 2 ori), 20 (nu 30, cum e tipărit greşit), 32, 2255, 4383, 1021, 2212, 2892, neavînd corăspunzător slavic exprimat decît la ultimele 3 din acele numere, pe encliticul îKt. Numai în 2 locuri (No. 2264, 2265), unde traduce pe sl. naKai, are înţelesul adverbiulul Iarăşi. In sfîrşit la No. 3710, unde în text cetim taajka*’• iarâşu actaia, am greşit însumi, cînd am scris iară. Amîndoî autorii citaţi de d. Densuşanu nu voibesc de conjucţie, ci numai de adverbiu, care prin urmare singur s’ar putea zice că are înrudire cu formele retor, e, er, era, eir, eira ‘încă’ şi prov. er, era ‘acum’, despre originea cărora se discută şi astăzi. Vport. er are origine şi explicare deosebită. După Korting prov. era, er, ca şi ara, ar fi din ad ho ram, d. Schuchardt pentru prov. era propune etimonul ea hora; d. Meyer-Liibke insă vede în *era o rămăşiţă a unul lat. *era, corăspunzător cypr. epa etc. ‘et, aussi’ (cf. Densuşanu, Hist. de la l. roum. I 156), pe ctnd pe vport. er, ar îl identifică cu vfr. şi lat. re-, ce arată repetiţie. Forma aces- tui prefix adverbializat vport. se depărtează destul de lară(ş)) din 1. romînă, în care re- a rămas tot-deauna unit cu verbul din care făcea parte, ca în rămîn, răoărs, răstorc, şi r nu s’a metatezat; în cît nu mal e nevoe să insist asupră-î, cu atît maî mult că acea formă (er, ar) a fost izolată pe ţermul oceanului Atlantic. In latina de ase- menea nu s’a aflat exemple de re- separate de verbe; de aceea un etimon e(t) re ‘şi Iarăşi’ încă nu se poate admite. Să se maî noteze că exemplele ere, eri din cele două monumente rom. ce se citează mal jos sînt conjucţiî adversative, nu adverbiî. înrudirea apoi cu retor, era nu e sigură, intru cît senzul acestuia nu e chiar identic cu al rom. iarăşi, care în Anonymus Caransebesiensis are formele iare şi iareshite, Iar în monumentele cele maî vechi ale limbeî e înlocuit cu expresia rutes(u), anume în Praxiul descoperit la Voroneţ 37, 57, 90, 135 şi 165; Psaltirea Scheiană 39 şi 124 (ba şi rutese 219, 24O, 249 şi 269); Praxiul lui Popa Braţul de la 1560, 251 şi 295, cum şi în Textele măhăcene din Cuvente den bătrâni II www.dacoromanica.ro 188 OR. CRKTZU 53 (of. 62). D-l Htjdău, !n Etymologicum magnum s. v. adăvăsire, pe care o derivă din adversu'm, gîndindu-se poate la lat. rursus sau retrorsus, adauge: «cf. rutes», unde trebue presupusă căderea unul r, o metateză vocalică şi schimbarea înţelesului ca în arom. năpol. De aceea cîmpul ipotezelor rămîne încă deschi-\ £[<]-^-abl. hora ‘şi acum’, un fel de tălmăcire a lui ‘etiam’, ar împăcâ şi forma şi senzul din retor, şi rom. Etimonul iterum sau Ităro —eatră—eară ar avea în favoare-î, pe lîngă identitatea Însemnării, pe sp. hedrar ‘a săpa via a doua oară’=itera re ‘a repeţi’; Iar pentru căderea ne- întonatulul a şi a lui t, cum şi pentru schimbarea um—o—8, cf. bă- trîn=sveteranus, m8rar=marathrum şi eacă=ecc\im. Iterum ar maîfi putut suferi următoarele schimbări: eteră—eeră sau eaerâ— earâ. Pentru căderea lui t am dat exemple la fluer. E posibil ca chiar silaba neîntonată te să fi căzut de odată, ca şi ti din sitirit —sărit, despre care voîu vorbi la cuvîntul mat de mal jos, şi ca tă din *mu(t8)-\-păr(u)l-ire—nupărlire^-năpîrlire (cf. pentru senz si- nonimele arom. mută-\-perlu, it. mudare, prov. sp. port. mudar, fr. muef, şi pentru m—n nalbă—va a 1 Vă; prefacerea lui u tn ă e o asi- milare cu ă din silaba următoare). Riitesu apoi să nu fie oare un (ite)ru(m+me)tipsum sau un (et ho)ra-}-(me)tipsum} în care a neaccentuat se va fi prefăcut în o—ti sub influenţa asimilătoare a labialel precedente o şi a celei urnlătoare m ? Dau toate patru ipo- tezele cu cea maî mare rezervă. Megleniţiî în loc de tirăşi zic ‘napoî, năpol', Aromîniî ‘năpof şi ‘pale’=gr. rcdcXiv. Cît priveşte originea conjuncţiei adversative Iară, care ne în- timpină sub această formă şi în cel mal vechîu monument romînesc, Praxiul descoperit la Voroneţ, deşi am arătat, cînd am vorbit des- pre adec8=v\ăe-ecc um, mal multe exemple de v iniţial căzut, totuşi recunosc că etimologia din lat. vero ar puteâ fi pusă la îndoeală, pentru-că acest cuvînt n’a produs aşâ ceva în celelalte limbi roma- nice. Ar puteâ cinevâ reflecta la bulg. a ah, 8Ak, aAa, raAa ; sîrb. a ah, boh., pol. ale, malorus. aAe şi gAk, după Mikloşich din a ah, Iar după Curtius, Gntndz. d. gr. Etym. I 524 în legătură cu &Xko<;, alius, ser. anja şi deci şi cu âXXoc. Aceste forme sl. (maî ales cele bulgă- reşti) ar puteâ explică pe meglen. ară, pe al nostru tară şi chiar forma ere=.*1ere=s*tare, şi er(e), eri din Psaltirea JScheiană ps. CXVII 150, CXL 5 şi CXXVIl 38. Cf. şede şi este din aceeaşi Psaltire CXVIll 1 şi 3, în loc de şeade sau şade şi taste din alte cărţi vechi. In Psaltirea zisă Vorotteţeană încă găsim ere la ps. CXVII 150 şi eri LXXV1I 38, cari corăspund lui e din Coresi, ca şi er{e), eri din lo- curile citate mal sus ale Psaltirii Scheian*. In favoarea acestei ipo- ţeze ar veni faptul că conjucţiile adversative sînt vorbe ce se îm- www.dacoromanica.ro ctTii-VA B.TIMOLOOÎI l8<) prumută. Dovadă e it. ma, care s’a Împrumutat de Greci, Albanejî, Sîrbî şi se aude şi prin Banat, precum se întrebuinţează şi de Aro- mînl, Megleniţî şi Istroromînl, în sflrşit de Bulgari sub formele : sM3, 9M, ?/vui, influenţate de a, aaa, aak, aau ‘însă1 ale acestora, precum pe de altă parte al nostru *ară s’ar fi putut încrucişâ cu sl. Aa> care însemnează şi ‘însă’ şi ar fi putut produce pe sinonimul dară. După Weigand, Vlaho-Meglen 36, arom. megl. (a)ma e=turc> ama (şi bulg.). Această etimologie însă prezentă o greutate mare, anume pre- facerea Iul l intervocalic în r, pentru că nu avem nici un alt exem- plu slavic sigur în care să se fi întimplat acelaşi fenomen, de oare-ce originile vorbelor mătură=s\. MfTae cu un u epentetic după Miclo- şich şi mire, pe care Cihac îl deduceâ din rus., boh. MHAki(u) ‘Iubit’, se explică şi alt-fel. S’ar puteâ presupune că Romînul va fi ro- tificat pe l considerîndu-1 ca provenit din o pronunţare cepeleagă sau peltică. Cf. explicarea ce se dă Iul ş din măşcolu de mal jos. Pe de altă parte forma ademenitoare bulg. haa s’ar fi putut influenţă de romînescul tară, nu din contra. S’ar mal puteâ presupune un etimon e(t)-ţ-vero sau e(t)-|-vere, în cari ultimul element ar fi chiar pleonastic, ca în it. ovvero=o vero, e romînesc vechîu avînd şi în- ţelesul de ‘Iară’, cum se poate vedeâ în Cuvente de bătrâni II 284 şi 197, 364 şi 379, 415 şi 430, 468 şi 488 şi în locurile citate mal sus din Psaltirea Iul Coresi. *) S’ar puteâ asemenea cine-vâ gîtidl Ia un e(t)-|-re (abl. Iul res) ‘Iar îrţ faptă’, abl. ce pare că s'a mal păs- trat şi în ‘a ţineâ minte‘=tenere mente, propriu ‘a ţinea cu min- tea' sau 'in minte’. La întreb-rea dacă nu cum-vâ in conj. tară întră acelaşi e-|-re din mo'd fmdure-că sau din ceiref cumure? ale Mo- ţilor, răspund că findure-că a fost influenţat de sinonimul pentru-că, Iar re din vorbele citate de Frîncu şi Candrea, Romînil apuseni 98 şi 99, pare identic cu rc=more, bre de pe la Aminclul Macedoniei, întrRadu Şerban Voevo(b=Elena Arghira=Tui Basarab voevodi Alexandra Voevod Anka=Nicolae P&traşcuvoevod; Blena=Constantin post. Cantacuzino Caples, Vişanat=Uc«otie aga; Marga=Ivan post.; Danciul vornio=Stana; Radu post.=Veac;a din Goleşti; Manta pah.; | uginerile lui Ma- din Br&nc. din Br&nc. sora lui Ivaşco vor. Mareea p. tel bannl* Ast-fel întocmită acostă parte din genealogia Craîoveştilor, se explică multe din arătările documentelor de prin secolele XVI şi XVII. ELIE NICOLESCU. www.dacoromanica.ro STAEE TAERILOR LOCUITE DE ROMÂNI IN SECOLUL AL XVIII-iea Contele Nicolae Rossetti') pomnilor, entru a corespunde intenţiuneî din invitarea ce «Societatea Istorică I Română» ’mî-a adresat la 14 Maiu anul corent, în calitate de membru fondator al eî, am anunţat că comunicarea scienţifică pe care voesc a o face cu ocaziunea primei Adunări Generale2) a nostră, va avea de titlu: «Nicolae Iordake Rossetti, Contele Imperiului Cesaro-Crăesc şi ginerile luî Costandin Vodă Brâncoveanu». Motivul care m’a îndemnat la alegerea acestei biografii este că, între feluritele note şi documente ce posed, unele ale casei mele, altele colecţionate de mine, cugetam să pot găsi un subiect prin care să îmbrăţişez şi să caracterisez, într’un mod general şi tot o-dată obiectiv, starea lucrurilor întâmplate în secolul al XVIH-lea cu nenumăratele, interesantele şi variatele lor împrejurări, unele mai primejdiose şi mai nenorocite de cât altele, cari curgeau pe atunci pentru istoria neamului românesc în câte trele provinciile unde locuesc Românii, ba încă în patru provincii putem dice, căci aprope era ca şi sora nostră Oltenia să se despartă de noi. Am preferat dar, pentru a atrage mai mult atenţiunea auditorului asupra titlului şi asupra materiei ce voiu trata, să vă aduc aci vre-un nume cunoscut din ţară, din cauză că, prin experienţă sunt convins că, în studierea amănunţită a istoriei familiilor fruntaşe de la noi să pote găsi une-orî, mai mult de cât orî-unde alt, întâmplări care arată mai luminos asemenea exemple de fapte istorice, care pot fi adunate, înşirate şi citite într’o conferinţă. Eu am consultat un număr mare de condici de moşii boieresci şi mănăstiresc! şi, pe ne-credute, am aflat în ele minunate descrieri de tot felul din care am învătat detaile des- 1) Numele acesta îl găsim scris ast-fel in Diploma Imperială din 1733, deşi atit de cel-l’alţl membri al familiei cât şi de el însuşi, îl vedem adesea cu o altă ortografie. 2} Adunarea Generală a corentulul an fiind amînată „sine die*4^ ea încă nu a avut locţ www.dacoromanica.ro ST. D. GRECIANU iî4 pre istoria veridică a vremurilor trecute. In special cărţile moşiilor familiilor românesc! au multe istorii interesante şi demne de urmărit prin acte. Aci însă, cred că am nemerit a ve putea prezintă exemplul meu chiar numai printr’o singură personă interesantă de studiat şi că nu- ’mi va trebui o întregă familie cu mulţi membrii ai ei. In ţările nostre, pământul era unica proprietate care serios se moştenea în totă puterea cuvîntului, şi de aceia pământului i s’a dat de părinţii noştri, de obiceiu, numirea de moşie, adică proprietate cu dreptul ereditar. Chiar nobleţă sau boieria care, ore-cum, a avut o ereditate de fapt, se putea pierde în ţara Românească, dacă posesorii ei nu con- tinuau fără încetare de a servi patria, ba chiar membrii boieriei celei mai mari, adică ai neamului Basarabesc, care constituia elementul oligarhiei . in sînul căreia se puteau alege Voevodi, chiar acea clasă, cea mai \ livilegiată, s’a găsit expusă a se confunda, în cas de ne- glijenţă, Cu poporul, căci moştenire seriosă nu avea ea la noi, după obiceiul pământului, daca boierul nu servea patriei fără încetare în curs de mai multe generaţiuni. Proprietatea pământului însă, precum am dis, adică moşia, era mai temeinică de cât boieria cea mare, ea singură avea o garanţie du- rabilă, căci poseda Carte sau Hrisov Domnesc şi cine ţinea asemenea testimonii la mână, acela avea parte şi moştenire nedestructibilă. Numai în caz de hainie sau trădare către ţară sau Domnie, numai atunci se putea lua moşia boierului pe sema Domnescă şi să putea strica hri- sovele vechi ale Voevodilor despre moşie. Am voit dar să aleg un nume boieresc fruntaş pentru ca să ’l descriu într’o conferinţă astă-dî, dar am observat că numele cele curat pământene nu corespundeau pe deplin la intenţiunea de faţă, căci acestea în secolul al XVHI-lea, erau unele ascunse adânc ca de o groznică spaimă şi date afund din diverse împrejurări fatale, de când cu tragicele şi îngrozitorele sfîrşiturî ale Domnielor prin alegere după obiceiul cel vechili, şi de aceia erau ele mai puţin interesante; altele dintre aceste nume pământene, puţine la numer, din contra, erau prea în evidenţă pe atunci, şi fiind ast-fel nu ar fi fost obiective de ajuns, în cazul de faţă, căci ar fi fost şi astă-dî prea mult reprezintate prin membrii de ai lor cari vieţuesc încă, şi deci eu n’aşî fi putut bine îndeplini ţinta mea ca să evit cu orî-ce preţ d’a me lovi aci de ore- care susceptibilităţi sau de personalităţi căci eu nu voesc a blesa absolut pe nimeni. Tot aşa n’am voit să iau un nume fruntaş dintre boierii cei ne- pământeni, de pe atunci, ca să nu pecătuesc ca unii din contimpo- www.dacoromanica.ro CONTELE NICOLAE ROSSETTI 215 rănii noştri gazetari şi alţii care, de-şi văd, cu sânge rece, cum se acordă acum împământenirile cu chila la feluri de feluri de streini, dar totuşi ei, cu un puritanism ultrat, nu voesc să recunoscă drepturi de rumânie nici dupe secol! de înfrăţire şi împământenire, la acei încuscriri cu părinţii noştri şi cu noi, pentru ciudatul motiv că aceia ar fi avut odinioră strămoşi streini de neamu românesc. Aşa dar am ales un personagiu cunoscut, un boier însă al că- rui nume este de origină italiană necontestabil, el este cu pământenie seculară şi adoptată de tote partidele nostre existente. Despre dânsul vă voiu vorbi ca să nu blesez nici o susceptibilitate, mai ales că, de parte bărbătescă, urmaşi el n’a avut în totă a sa viaţă. El era şi Moldovean, era şi Muntean, ba chiar şi Ardelean şi în câte trele aceste provincii el a fost cetăţenit şi a jucat un rol. Aşa dar, fiind-că voiesc să descriu secolul al XVIII-lea de la primi săi ani până pe la 1760 şi mai la vale, cu el voiu găsi prilejul căutat de mine de a atinge în treacăt icona aprope a tutulor evenimentelor principale petrecute pe acele timpuri în ţările nostre, ţări stăpânite numai în aparenţă de noi, dar de fapt mai mult de puterile vecine : Turcia şi Germania. Contele Nicolae Rossetti face parte dintr’o branşă a familiei Ro- seţilor strămutată de mult timp din Italia la Ţarigrad, dar apoi d’acolo veniri în Moldova de pe la jumătatea secolului al XVII-lea. Autorii vechi ne spun că erau vre-o 16 familii mai fruntaşe pe atunci în Fanar şi în lista lor Roseţiî ocupă numărul cel de al 2-lea dintre ele. Numele familiei acesteia astă-dî aparţine şi istoriei nostre naţio- nale mai mult ca mai ’nainte, mai ales că în dilele de curând trecute s’a turnat în bronz şi s’a aşedat pentru vecie figura de mare cetăţean român a unuia din fii eî pe una din pieţele cele mai frumose ale Capitalei nostre, dându-i-se ei numele de «Piaţa C. A. Roseti». Dar, pe lângă aceasta am mai găsit, nu de mult timp, cu oca- ziunea unei călătorii ce am făcut prin clasica Transilvanie, cu dorinţa ca să mă pun în legătură mai directă şi mai strînsă cu acele loca- lităţi care în decurs de atâtea veacuri au fost refugiul strămoşilor noştri în vremuri de grea cumpănă şi mi s’a întâmplat de am aflat despre acest Conte al Imperiului Cesaro-Crăiesc, lucruri care ne oglin- desc în modul cel mai viu posibil faptele vieţii lui chiar şi peste Carpari unde a trăit mulţi am. www.dacoromanica.ro ST. D. (ÎRECIANU 2 1 6" II CUPĂRESCI DE LA MOLDOVA RELAŢIILE DE BUNĂ-VECINĂTATE INTRE DOMNII MOLDO-ROMÂNI Voiu intra în cercetarea cu de-amănuntul a câtor-va acte şi do- cumente pe care timpul ni le-a păstrat neştirbite despre acest ve- chiu boier. Nicolae este fiul acelui Iordake Roset Vel Vistierul de la Moldova care este bine cunoscut, atât de cronicarii vechi cât şi de istoricii de astă-di, pentru că era pe vremea lui făcătorul şi desfăcătorul de Domnii. Iordake şe coboră din ramura Roseţilor poreclită de cronicari «Cupăreşti» din cauză că unul dintre ei avusese la Patriarhie rangul de Cupar sau Paharnic. Anul nascerii sale, după probabilităţi a fost cam pe la 1660, iar al fiului său Nicolae pe la 1680. încă din anul 1703 Septembrie 1 — după cum cronicarul Radu Vel Logofătu Grecianu istorisesce în scrierile lui — din vremea pe când la Moldova urcă treptele Tronului Mihalache Racoviţă Pahamicu, acest Iordake Vistierul Roset, tatăl Contelui Nicolae, a fost trimis la Curtea lui Costandin Vodă Brâncoveanu, în calitate de Sol al noului Voevod pentru ca să vestească — conform obiceiului de pe acele vre- muri — urcarea pe tronul Moldovei a lui Mihail Vodă Racoviţă. Chiar cu ocazia acelei Solii, Domnul Muntean şi cu Solul Mol- dovean au început o convorbire despre căsătoria fiicei sale Domniţii Ancuţi cu fiul acestuia anume Nicolae care purta rangul de Pos- telnic şi se făcu de atunci la Bucuresci schimbul inelului de logodnă între tînărul acesta cu fiica cea de a 5-a a lui Costandin Vodă Brâncoveanu. Se înţelege că Nicolae de care ne ocupăm aci, însoţea şi el pe tatăl său în călătoria acesta. Nu trecu multă vreme şi părintele Domniţi logodite, întocmesce şi foia de zestre pe care o isprăvesce în 1704 Iunie 1. Apoi, la 12 Aprilie 1705, Mihail Vodă Racoviţă, încuviinţeză cş. tînărul, Nicolae Postelnicul Roset, împreună cu tatăl său şi cu alţi boieri Moldoveni, să vie în Muntenia pentru a face nunta. In fruntea nuntaşilor venea Vel Comisul Dumitrasco Racoviţă, fratele Domnului de la Moldova, care era destinat să le fie chiar Nunul cel mare. www.dacoromanica.ro CONTELE NIGOLAE ROSSETTI 217 CEREMONIALUL DE CURTE La 20 Maiu acelaşi an, tatăl Domniţi trimite spre întâmpinarea ospeţilor o deputaţiune în fruntea căreia se afla Şerban Vel Stolnicul Grecianu, gineriie luî Vodă Brâncoveanu, cel care ţinea în căsătorie pe văduva Domniţă anume Ilinca. Acest Vel Stolnic era însorit de fruntaşii boierimeî muntene ca : Diicul Vel Logofet Rudeanu, Costandin vel Clucer Ştirbeiu şi Gheor- ghe Castriotul Vel Comis, cari cu toţi eşiră şi întâmpinară la mănă- stirea Plumbuita de lângă Bucurescî pe călători ce soseau de la Iaşi şi cu toţi intrară în Capitala Domnului de aici. .Nu trecu timp mult după acesta şi, la diua de sfînta Troiţă adică la Rusalii, se săvârşiră şi sfintele Taine ale cununiei tinerilor. Noul ginere însă, nu se înapoiă cu miresa la Moldova, unde avea rude numerose şi moşii, după cum vom vedea maî la vale, atât părinteşti cât şi de cumperătore, ci se stabili în Muntenia. ÎMPĂCAREA LUI BRÂNCOVEMU VOEVOD CU IORDAKE LOGOFET AL MOLDOVEI Prin acest act de alianţă îndeplinit, luă sfîrşit un mare şi primej- dios fapt politic care dura de maî mulţi anî şi care era tot aşa de nenorocos şi pentru Muntenia ca şi pentru Moldova, adică duşmănia din ce în ce tot maî acută dintre Costandin Vodă Brâncoveanu şi viclenul, dar puternicul Iordake Roset Cupărescu de la Moldova. De mult timp căuta Vodă de la Bucurescî a face să înceteze acestă regretabilă stare de lucruri şi voia să îmblânzescă pe vrăjmaşul său care mereu îl înstrăina de înfrăţirea cu Domni de la tara vecină, care pe rând ocupaseră tronul de acolo. O întâmplare norocită aduse pe Iordake la Bucurescî cu ocazia ce vădurăm şi Brâncoveanu se grăbi a căuta mijloc să’l îmblânzescă şi să’l atragă. Cugetul luî era să se încuscrescă prin vre-o fiică a luî cu acel primejdios inimic şi aşa se puse în lucrare primul fapt însemnat po- litic în care tânărul Nicolae Rossetti, fiul luî Iordake, fu chemat să joace întâiul rol, căcî era vorba de dânsul ca să devie ginere boga- tului Domn Muntean. Aşa îndeplini el pe negândite în ţara de peste Milcov un rol mare politic fără ostenelă, dar negreşit cu plăcere, maî ales că lăsa, www.dacoromanica.ro 2i8 sr. I>. 6RECIAN0 în urma luî, acolo, un serviciu însemnat politic săvârşit prin faptul aducător de pace al căsătoriei sale. Nicolae Rossetti în aceî vre-o 9 ani din urmă cât maî domni socrul seu în Muntenia (1705—1714), nu se ocupă de slujbe sau să intre în Divanurî, ci, chiar din 1706, după cum ne spun cronicele, vedem că Voevodul socrul seu, la vizitele oficiale pe care le făcea pe la boieri, îi cerceteză şi pe fiica sa Domniţa Ancuţa şi pe ginerile seu acesta, pe la moşiile lor Fundeani şi Fureşti ce le primise de zestre. Mulţumit cu lauriî ce dobândise vis-â-vis de Moldova, nu se gândea el încă în noua sa patrie de cât să desfăşore luxul ce îî dă- dea la ’ndemână şi îî era drag, pe la moşiile soţiei şi ale socrului seu, căci de sigur, oraşul-capitală nu oferea pe acele vremi distracţii variate şi plăcute preferabile acelora ce palaturile boierescî puteau aduce pe la moşiele lor şi nici interesele agricultureî nu le puteau compensa pe atunci ca astă-dî. El însă, pe lângă palatele acelea de la sate, maî poseda şi în Bucurescî vestita casă disă a Domniţei An- cuţeî, din Mahalaua Verguluî, care s’a vîndut către boierul Costandin Creţulescu vel Ban, la anul 1759 Maiu 15, de către Nicolae Argento- ianu, unicul nepot şi moştenitor al avereî lor, după a lor morte. CULMEA DECADENŢEI DOMNIILOR ROMÂNE ŞI URMELE EI In acest fel se pare că a trăit Nicolae şi Ancuţa până la 1714 când intrigile de la Dragomania turcescă şi aceia a palatului de la Curţile Domnescî de la Moldova şi de la Bucurescî aduseră fatalele desnodăminte din anul 1714. Sciut este că şi Nicolae Rossetti ca şi întrega casă a luî Cost. Vodă Brâncoveanu a părăsit atunci ţara românescă împărtăşind sorta nenorocită şi pedepsită a socreî şi a cumnaţilor luî anume: Creţu- lescu, Grecianu, Lambrino şi Băleanu cari toţi erau pe atunci în viaţă. Ei fură închişi şi munciţi în temniţele Ţarigraduluî şi în urmă aruncaţi în acelea-şî torturi în Asia Mică timp de maî bine de 3 anî, până ce în 1717 eî fură liberaţi nu cu puţine sacrificii; aceste chi- nuri fără îndoială le-aii suferit eî nefiind vinovaţi întru nimic. In 1 aşa hal era redusă ţara nostră în secolul al XVIH-lea. Din anul 1717 înainte, îl vedem însă de-odată că apare în con- ducerea trebilor ţării. Lucrul se explică uşor pentru Rossetti avend în vedere bogăţia nevestei sale, considerând numele seu ilustru căci Antonie Vodă din 1676, care domni până în 1679 la Moldova, era un membru al familiei lui, era fiul unui Lascar Roseti din Ţarigrad . www.dacoromanica.ro C0NTETE NICOLAE ROSSETTI 2lţ) mai vedend puterea la care ajunsese familia Roseţilor în ţara Mol- dovei, precum şi înrudirile ce le câştigase cu cele mai înalte fa- milii pământene boieresc! ; în sfîrşit, fiind Nicolae Rossetti el însuşi născut dintr’o fiică de Domn, adică din Maria, fiica lui Dabija Vodă ; şi mai presus de cât tote acestea, noul Domn Muntean Ion A. Mavro- cordat, fiind din Constantinopol ca şi neamul seu, uşor ne putem ex- plica cum în atarî împrejurări el putu să apară de o-dată în Divanele Domnesc! ocupând rangul de Vel Paharnic. Dar, pe lângă aceste consideraţiuni demne de remarcat, maî avem şi alta, care este cu mult maî puternică şi anume aceia că cu anul 1716, venind timpi maî grei pentru rudele Brâncoveanului şi nevoe fiind de a căuta slujbe, fu şi el nevoit a se ocupa de trebile publice pentru a trăi. Ştefan Vodă Cantacuzino avusese o sortă nu maî puţin tragică ca şi a predecesorului seu Costandin Vodă Brâncoveanul. Aşa că noul Domn, Nicolae Mavrocordat, de-şi ne-ales de pământeni după obiceiul ţereî, nu găsesce nici un opozant, în aparenţă, la sosirea şi impunerea Iu! în Domnia Munteniei, căci puterea armatei Sultanului care’l trimisese aci ca slujbaşă al lui era pe atunci de ajuns şi încă maî multă se găsea în cetăţile Giurgiului etc., pentru a’l susţine pe Tron la caz de trebuinţă. Cu tote acestea însă el nu mult timp şi nu în linişte stătu pe Tron, căci evenimentele desfăşurate cu primul Domn de la Fanar sciute sunt istoriei : el vizită Ardealul fără voia sa pe curând. Aşa de schimbătore erau lucrurile în acei timpi pentru ţările nostre ! FAMILIA REFOSATULUI BRÂNCOVEANU ŞI AVERILE LOR Domna văduvă a lui Costandin Vodă Brâncoveanu, cu fetele, nurorile şi ginerii ei, scăpând de la închisorea în care au fost arun- caţi, încep să ’şî adune averile risipite în cele patru părţi ale lumii; chiar în anul 1717 dau cu toţi scrisori şi procuri pentru a ridica bani depuşi de Costandin Vodă la Zecea Veneţiei, afaceri, la care Nicolae Rossetti ca şi ceî-l’alţî gineri lucrau pe neîntrecute. Tot în 1717 alte cestiunî de un ordin, mult maî înalt, ne fac cunoscute relaţiunile lui Nicolae Vel Paharnicul Rossetti cu Curtea de Austria. Din luna Maiu acelaşi an, ne este cunoscut raportul său — scris în limba latină—către Stainviile despre încercarea Turcilor de a năvăli www.dacoromanica.ro 220 ST. D. GRECIANU din Moldova şi Muntenia în Ardeal, rugându-se în acelaşi timp ca «scri- sorile sale să nu fie divulgate.» ' La 12 Iunie următor Nicolae Rossetti raporteză din Bucurescî tot către acelaşi General, despre apropiata năvală a Turcilor asupra Ar- dealului şi despre stăruinţele luî Ianake Mavrocordat că în caz de luptă oştile Domnului nu vor lua parte la resboiu, scrisore, în care el se subscrie: «Excellentise Vestrae Hummillimus addictissimus sincerus servus bene notus». O di mai în urmă, la 13 Iunie, Nicolae Rossetti raporteză despre planul de resbel al Turcilor, despre aşedarea oştireî otomane, despre manoperile revoltatului ungur Bercsenyi şi despre atitudinea luî Ianake Mavrocordat, cum şi despre gândurile luî Mihaiu Vodă Racoviţă de la Moldova, scrisore, care deja la 16 ale luneî se găsea în mâinile luî Stainville la Sibiu. Cea din urmă scrisore a luî de pe aceste vremuri care ni s’a păstrat, este aceia prin care părtenesce sau îndreptăţesce pe Ianake Vodă Mavrocordat cum că nu el a fost acela care să fi chemat pe Turcî. Bine vedut dar la Curtea Munteană, era în mesură de a sci şi cunosce intenţiunile Turcilor şi cu o dibăcie rară, să le divulge ace- lora prin cari vedea că interesele ţereî s’ar putea mântui, «fără însă ca să fie aflat». El remâne dar credincios Domnului din Fanar, pentru ca să potă întreţine cu corespondenţe pe cât de sincere pe atât de utile, interesele Coronei de Austria. Şi ore, ce să’l fi hotărît pe Nicolae Rossetti la un asemenea act ? Fără îndoială este greu de precizat în mod absolut şi clar, dar nu e mai puţin adevărat că ele se revarsă într’un sens ore-care din chiar câte-va acte. Aşa: la 1716 sub Nicolae Mavrocordat se arată într’un document cum satul Tunarii fusese dat înteiu Domnitei Stancăî, fiica * ' cea mai mare a luî Costandin Vodă Brâncoveanu, care, murind, fără urmaşi lăsă satul acesta tatălui ei. Apoi Domniţei Ancuţiî îi promisese părintele ei o zestre de 2000 de ughî1), dar cîttrăi el, nu apucă a î-o da, căci fiind dus la Con- stantinopol, a perit ucis acolo. După ucidere, prin ferman împă- rătesc, satele şi moşiile luî Costandin Vodă rămaseră tote pe sema Domniei; şi Nicolae Vodă Mavrocordat aflând pe Ancuţa mai săracă şi mai prădată, îi dete dînseî satul acesta. Cu alte cuvinte casa luî Nicolae Rossetti fusese mai săracă de cît a celor-l’alţî membri din familia bogatului Domn român, dar şi mai prădată de cît a celor-l’alţî membri din familie, aşa că pentru a’l atrage, nu pentru a’l despăgubi, Nicolae Vodă Mavrocordat îî ;) Monedă de aur ungurească, www.dacoromanica.ro fiONfELE NICOLAE ROSSE'Hi iii întindea curse — chiar în ajunul sosire! Iu! din surghiunie—prin do- natiunî de mosiî. 1 > Pe d’oparte dar, motive de natura acesta, iar pe dralta parte, fiind-că chiar politica lu! însuşi era nemţescă, politică urmată în bună parte atît de socrul seu, Costandiri Vodă Brâncoveanu, cât şi de- către Ştefan Vodă Cantacuzino, cu care se înrudea; şi chiar Ianake Vodă Mavrocordat, se pare că înclina şi el spre aceştia, de vreme ce vedem că Rossetti este acela prin care Domnul întreţinea cores- pondenţe cu Cesaru şi omeni! Iu!, de aceia dic că întreţinea cu ştirii sincere pe Austriac!. Cum că voia sau nu să tragă folose personale numa! pentru el, din o atare politică — după cum înclină a crede D. Constantin V. Obedeanu, în opul D-sale: «Greci! în Ţara Româ- nească», nu ne îndreptăţeşte nimic a crede ast-fel, ba din contra, pro- bele ce vom ma! aduce aci ma! la vale ne îndreptăţesc a crede contrariul. Visul lu! — după cum vom vedea îndată, — era cu totul altul, iar mu numa! acela de a aduna averi ori de a face o politică cu două fete. Aci vedem al doilea act politic al acestui bine înzestrat de natură şi norocos, dar inconstant om din acea vreme.1) , In intervalul de la 1717 pînă la 1726, ştim că Nicolae Rossetti să găsea în ţară, ocupând în Divanele Domnesc! diferite ranguri şi anume: De la 1717 pînă la 1722, atît sub Ioan Voevod cât şi în a Ii-a Domnie a lu! Nicolae Vodă, Mavrocordaţiî, a fost Vel Paharnic; iar de la 1723 pînă la 1725 inclusiv Vel Clucer, şi în fine, la 1726 Octombre 20, îl găsim ca Vel Logofăt. Tot în acest răstimp îl ma! găsim şi în cîte-va zapise ca mar- tor cu rangul de Vel Paharnic. Activitatea lu! însă în curgerea aceste! vrem! nu s’a mărginit numa! aci, căc! el, după retragerea din viaţa publică a Banului Radu Popescu, cunoscutul cronicar amic al fraţilor Mavrocordaţî, luă el însuşî condeiul pentru ca să scrie cea dinteiu operă genealogică. După cum singur ni-o spune, el a întocmit: «Prea slăvită viţă a lu! «Nicolae Vodă Mavrocordat», al căror credincios să arăta atunci, «alcă- «tuită din istoriile ţărilor nostre şi a celor străine la leatul 1727 (7235), «dimpreună şi cu tote slăvitele fapte ale fericiţilor lor strămoş! cari «cu mare laudă au împodobit Scaunele Dachieî, istorii de dînsul adu- «nate pe scurt, în Bucuresc! în al 8-lea an, din a 2-a Domnie» ; manu- scris după care găsim deja cîte-va exemplare copiate unul după altul. In scrierea acesta el merse până a găsi că Mavrocordaţiî purtau sânge chiar din Ştefan cel Mare pentru ca să potâ arăta legitimitatea pentru eî de a ocupa tronurile ţărilor române. Pentru atarî motive dar, Nicolae Rossetti, cum şi pentru alte fapte I) La evenimentele acestor vremuri face aluziune Dapontes în «Ephemerides» XI, 153 când . GREClANtj Î2i de slugă credinciosă a Domnului sau stăpânului seu, a fost bine privit la Curtea Munteană şi ridicat treptat la rangurile de boierie ce le văzurăm maî sus. Tpt în acestă vreme, el stăruesce pentru fratele seu Ioniţă, care veni în Muntenia şi se căsători cu Păuna fata Stolnicului Matei Fili- pescu, stabilindu-se ast-fel şi el aci, fapt la care Nicolae Vodă nu numai că nu era strein ba chiar luase direct parte aducendu-’l înadins din Constantinopol. O nouă ocasie acum se iveşte în 1726 pentru Nicolae Rossetti de a-şi juca după gustul lui rolul de om mare şi puternic, care de alt-fel nu-i reuşi ca în cele-l’alte 2 rîndurî. Iată împrejurările: Cum ziserăm, la stăpînul seu era în favore, căci i se arătase credincios, dar acestă credinţă era numai la suprafaţă, iar în fond el era unul dintre cei de frunte nemulţumiţi de Domnia lui Mavrocordat, dacă nu chiar un învierşunat rival ascuns al lor. Tot în acest an Mihaî Racoviţă cade din Domnia cea de a 3-a de la Moldova, care dura cam de multă vreme, şi să crede că şi el se înţelesese cu nemulţumiţii din Muntenia, între cari fără îndoială era şi Rossetti, pentru a dobândi scaunul acestei ţerî în folosul seu. Nicolae Vodă Mavrocordat prinde însă de veste despre acestă conspiraţie şi, ca consecinţă fatală nu mai rămânea pentru Vel Lo1 gofetul seu de cât să ia cîrja pribegiei, fapt bine precizat atît prin cronici cît şi prin acte, avend ca soţi, între alţi, chiar pe cumnatul seu Manoladie Lambrino, care era atunci Clucer. A fost nevoit Nicolae atunci să renunţe la averi, la posiţia lui socială, la chiar nevasta şi- cele 2 fete ce avea, pentru a se îndrepta spre aceia a căror causă vedem bine că o servise pe ascuns cu atîta devotament. Pribegise la Braşov, ştiind că numai aci îi putea fi viaţa în si- guranţă şi numai de aci va putea să primescă ore-care ajutore cu care să-şi întreţină viaţa. Părăsit forţamente de familie şi lipsit de 'mijloce, el face apel la Imperiali pentru ca prin intermediul lor să i se libereze soţia şi fetele, cari şi aceştia par a se fi refugiat în Oltenia, fiind în mare lipsă şi sărăcie. Se ştia acum, că Rossetti este cel mai neastîmpărat inamic al lui Nicolae Vodă Mavrocordat şi, cererea sosită prin Talman, Rezi- dentul Austriei de aci, pentru a se libera familia fugarului, era pri- vită în ochii Domnului ca un premiu sau încuragiare atît pentru acest trădător şi Cap al neîmpăcaţilor, cât şi mai ales pentru întrega glotă a aderenţilor lui rămasă aci îxl ţară care se părea a fi mai pri- mejdiosă şi mai influentă. www.dacoromanica.ro CijNtELE NICOLAE ROSSE^TI 22$ Deci Domnul, ascuns ca în tot-d’auna, dibacîu la asemenea situ- aţiunî din care scia să tragă profite pentru el, încuviinţeză pe d’o parte liberarea familiei celui maî mare inamic al seu şi acesta pentru îndoitul scop de a se pune bine şi cu Austriaciî şi de a scăpa tot într’un timp şi de şeful răzvrătiţilor; iar pe d’altă parte, Domnului nu-î scapă ocazia de a deştepta la Portă bănuelî cum că Rossetti —pe ascuns,—este înţeles cu împăratul Nemţesc. . Eşirea din ţară, spre Ardealul Kesaruluî, a familiei viitorului Graf Nicolae Rossetti, aduse după sine şi ore-care condiţiunî impuse de Imperiali Domnului Muntean şi anume: 1. acelor boieri pribegiţi şi aflători pe pămîntul Austriac, în ca- şuri de cereri, să li se primescă întorcerea în ţara lor; 2. La intrarea pe pămîntul Austriei, nici unui fugar din Valahia să nu i se mai asigure stăruirea, şi 3. pentru continuarea corespondenţei cea de pînă aci a Voevo-- duluî Muntean cu Viena, să fie posibil ca să i să pună piedici, dacă se va găsi ast-fel cu cale. Acestea se petreceau în Aprilie — Iunie 1729 şi drept rezultat, în August, Domniţa Ancuţa îşî găseşte soţul pribeag la Braşov. In baza acestor puncte impuse lui Mavrocordat, (unul din pri- begi, anume Manolache Lambrino, chiar în primăvara anului 1730, după ce asistă la ultimele cuvinte de diată şi morte ale cumnatei sale Domniţei Ancuţiî, care se găsea zăcend de grea bolă, se reîn- torce în ţară, iar cumnatul seu Rossetti, văduv acum, continuă a ră- mânea pentru mai multă vreme în ţara Kesaruluî, poate, fără voinţa luî. Acesta a fost cel de al ylea act politic forte -important, în care Nicolae Vel Logofetul lui Mavrocordat a jucat un rol capital 1 ’ Cum că el a pribegit în Ardeal nu maî încape vr’o îndoială, căcî documentul din 1730 Sept. 11, act pe care l’am vezut personal în primăvara acestuî an în archiva bisericeî sf. Nicolae din Şcheiî Braşovului, pe care îl rezumez ceva maî clar de cît D-l Iorga în So- cotelile Braşovului la pag. 158—266, iată ce zice: «Eu Manolache Lambrino biv Vel Clucer datam acestă adeve- «rită scrisore a mea la mîna preoţilor i gocîmanilor1 2) i juraţilor sf. «biserici de la Şcheiî Braşovului, precum să se scie că fiind eu pri- «beag în ţara Ardealului, pe acea vreme întîmplându-se a fi cumnată- «mea Măria Sa Domna Ancuţa, fiica Mării Sale răposatului Prinţipul «Costandin Brâncoveanu, cu bolă grea şi cunoscendu-şî petrecania «Mării Sale dintr’acestă lume, încă fiind cu totă mintea Mării Sale «întregă, m’au chemat şi pe mine, fiind de faţă şi soţia*) Mării Sale, 1) G-ottes Mann : slujbaşi bisericeşti. 2) în limba de atunci a n6stră, «soţia» însemnă «bărbatul» unei femei căsătorite. www.dacoromanica.ro 224 Sf. D. GRECIANli «D-luî cumnatul Nicolae Rossett şi ficele Mării Sale Mariuţa şi Safta, «şi pe lîngă alte multe învăţături şi orîndueli pentru ale Mării Sale, «care aii lăsat cu blestem, după a Mării Sale petrecanie, să se facă «dintr’a Mării Sale bună voe şi socotelă, au lăsat osebit o cunună de «aur tot cu diamanturî, preţ ca de taleri 2500, sf. biserici de la Schei, «care cunună se* află scrisă anume cu preţul ei în foia de zestre cea «iscălită şi pecetluită de răposatul părintele Mării Sale Prinţipul Co- «standin BrânGoveanul, ca cu acea cunuiiă, vîndendu-o, Să se dregă şi «să se înădescă biserica din Şchei, pentru a Mării Sale vecinică po- «menire. Şi pentru acestă trebă, în urma Mării Sale m’au lăsat pe «mine zice Manolache Lambrino,.—■ Epitrop asupra D-lor elirono- «milor, pentru ca să stau cu nevoinţă a da acestă cunună în sema «Epitropilor bisericeşti. Şi după acăsta — bine înţeles după mortea «Domniţei Ancuţii, — peste puţină vreme, slobozându-me şi pe mine «Dumnedeu ca să merg în ţara mea — adică să se înapoeze din pri- begie,-—venitaii la mine preoţii i gocimanii i juraţii bisericii Şcheilor «şi alţi mulţi din neguţătorii de acolo, întrebându-me pentru acestă «danie care mai sus s’au pomenit, de unde Să o ceră şi să o ia, iar «eu i-am rînduit ca să mergă la D-lui cumnatul Nicolae Rossett, şi «am dat în mîna lor si această a mea scrisore" ca cu această a mea «mărturisanie să aibă a cere de la D-lui cumnatul Nicolae Russetto «şi de la fiicele Mării Sale, acea danie, şi D-lui într’alt chip să nu «facă ci să o dea în mîna' Epitropilor bisericeşti pentru ca să aibă «Măria Sa vecinică pomenire, precum în viaţa Mării Sale aii hotărît.» După cum vedeţi dar, actul de faţă ne spune clar că amîndoî cumnaţii Rossetti şi Lambrino, erau pribegi în Braşovu Ardealului. Dar nu numai atît, din acest document mai culegem o mulţime de alte note prea interesante şi care tote să raportă la viaţa privată a lui Nicolae Rossetti. Aşa, extragem că Domniţa Ancuţa more în acest an la Braşov, fapt confirmat şi printr’un manuscris de la bise- rica Sf. Nicolae din Braşov, publicat de D-l Sterie Stinghe în 1899, şi pe care singur l’am văzut cu ocazia călătoriei ce am făcut mai săptă- mânile trecute, manuscris în care, la pag. 90-f, găsesc următorea notiţă : «Anul 1730 Aprilie 12, Doamna Ancuţa fata lui Costandin Vodă «Brâncoveanul, femeia lui Nicolae Rossett Vel Logofet, s’au pristăvit «aici în Braşov şi o aii dus de o au îngropat la mănăstirea lor la «Urez în ţara Craiovei1). Fiind boiariul ei pribeag cu Manolache Clu- «cerul mai dinainte aici, aii fost venit şi ea de pe la August.— de «sigur anul precedent 1729 — şi aii lăsat din zestrile ei să se dea o «coronă de aur cu pietrii, care zicea că plătesce 4—5 Pungî de bani, 1) Ţara Craiovei să afla subt mâna Germanilor între 1718—J73ţ). www.dacoromanica.ro CONTELE N1COLAE IlOS^ETTI 22$ «sfintei biserici acesteia ca sa se înoiasca biserica şi sa se mai largeasca cu acea cheltuiala, lăsând epitrop pe acest lucru pe cumnatu-seu Mano- lache Cluceru ca sa-i porte de grije de lucru şi pe urma n’au dat co- r6na ci au stricat un left şi au făcut alte scule şi au împărţit la Urez unde o au îngropat, şi la pateri, iarbisericei nostre au dat o cruce de aur şi nisce inele de aur cu diamantun, preţ florini ungureşti iooo . Se va- vedea mai în urma pentru ce Domniţa Ancuţa făcu jertfa acesta şi pentru ce luă ea masurile ast-fel: Ea a voit până traeşte sa i se ierte de Dumnezeu greşalele de care nu era dînsa vinovata, adica resimţeâ căinţă de aceia ce în casa ei i se întîmplase, către 'biserica ortodoxa ; şi pe de-alta parte pentru ca se temea ca soţul ei nu va executa a ei voinţa cu sfinţenia ceruta. Din sus (Jisul act mai dovedim ca Nicolae Rossetti pribegind la Braşov, nu trece multa vreme şi soţia lui, Domniţa Ancuţa, îl ur- meza, ca o femeie credinciosa, preferând a sta şi ea pnbega, numaj sa fie aprope de el pentru a împărţi suferinţele pribegii ; dar în scurta vreme îi vine mortea. Viaţa lor casnica nu pare a fi fost din cele mai fericite, căci după cât vedem, chiar la ceasul morţii ei, laşa Epitrop pe cumnatul ei Manolache Lambrino ca sa-i execute ultimele voinţe, iar nu pe soţ, dovada ca Rossetti nu era bărbatul ce ea meritase şi nu era demn de ea căci nici voia sa mai ştie ca situaţia lui o datora în mare parte alianţei ce contractase cu o Domniţa de rangul, averea, naşterea şi posiţia ei înalta. Ea din contra rămăsese credinciosa statornica a Pravoslaviei până la eşirea ei din acesta viaţa deşarta. Ea îşi lua cununa de mi- resa şi o dete bisericei din ale cărei învăţături se adapase tot neamul seu pentru ca cu preţul ei sa se înoiasca şi sa se mai largesca bi- serica al cărei preot îi dăduse ultima bine-cuvîntare şi îngrijirile ne- cesare ca unei ortodoxe la ceasul morţii. Dar soţul ei nu-i respecta voinţa suprema ci dete aceia ce bruma dete la mănăstirea Urezi unde s’a îngropat ea, apoi mai dete şi pa- terilor adica catolicilor din Braşov şi, pentru ca nu putea face alt-fel, milui şi biserica din Şchei cu ceva. Intr’o însemnare contimporana anului 1730 fara data — dar pe care noi o presupunem a fi exact din anul 1733, fiind aflata tot în archiva bisericei sf. Niculae din Bra- şov, găsim urmatorele desluşiri cu privire la sculele date acestei bi- serici în loc de cununa despre care am vedut mai sus ca dispunea prin ultima sa voinţa Domniţa Ancuţa. Iata-i coprinsu : Precum sa se scie ca noi Epitropii sfintei biserici din Şcheii Braşovului....facem însciintare ori cui se cuvine a sci ca, din milos. «tenia ce au fost rînduit raposata Marfa Sa Domna Ancuţa fiica rapo- «satului Costandin Vodă, care au fost soţie Măriei Sale Domnului 15 www.dacoromanica.ro ST. D. GRECJANO 126 « Grof Niculae Russett, pentru înoirea bisericeî nostre..., am luat acestea «care mai jos vom semna la'mâinile nostre ca să le cheltuim la cele «ce Măria Sa au rînduit: «O cruce cu diamanturî drept florini............500 «un inel cu un diamant mai mare drept florini. 150 «idem » » » mic » . 100 «două inele câte cu un diamant » » 250 total florini ungureşti 1000 In adevăr, Epitropia bisericeî, consciinciosă de chemarea eî, la anul 1733 Iulie 9, Luni la 7 ciasuri, pune temelia paraclisului de la sus zisa biserică, în urma unor altercaţii pe care le-a avut cu pîr- gariî Braşovului, pentru care sfîrşit, cu intervenirea lui Grigorie Ghica Vodă de la Moldova, li s’a dat voie să lucreze... cu banii adu- naţi... cum şi cu o milostenie ce au lăsat Domna Ancuţa, ca să se lărgescă biserica cea mare şi să o înoiască... din Şcheiî Braşovului.1) Am dat aci aceste câte-va documente mai în detaliu, pentru că prin ele am putut afla aceia ce de sigur se întîmplase. Nicolae Rossetti nu era un om de rând care să se mulţumescă cu situaţiunî de tote zilele. El jucase până aci—după cum văzurăm,—roluri mari şi mintea lui neastîmpărată îl conducea la altele şi mai mari. Nu se gândea la reîntorcere în ţara în care ajunsese la cea mai înaltă treptă posibilă, şi acesta o făcea din cauza inconstanţei caracterului seu şi deci el cugeta să profite şi acum de alte nouî împrejurări pentru a săvîrşi încă alte acte de un ordin şi mai strălucitor. Piertjend soţia în 1730, singura piedică care l-ar mai fi putut sta în cale, şi de-odată devenind văduv şi liber, el fu împins prin firea lui a se pune pe lucru, ca să-şî refacă posiţiunea cu ori-ce preţ şi fără nici o mustrare de cuget, căci pentru un caracter ca al seu, tote mijlocele sunt bune numai ţinta sa să o ajungă. In aceste vremuri el vedea că se petreceau în noua lui patrie, lucruri de acelea, pentru care Casa de Austria îşi avea ţintită totă a eî atenţie. Era la ordinea zilei respîndirea catolicismului şi stârn- ire peste cât mai multe din poporele supuse împăratului Nemţilor şi seim că, pentru Casa Domnitore atunci, dorinţa acesta de câte-va decenii începuse deja să străbată pînă şi în populaţiunea cea mai re- calcitrantă din punctul de vedere al schimbăreî religiuneî şi care era naţiunea cea de a 4-a din Principatul Ardealului, adică Românii pra- voslavnici. Aşa să gîndi agitatorul N. Rossetti că ar fi momentul pen- tru el bine venit d’a se face el unelta utilă Curţii şi Clerului catolic 1) Românii ortodoxl pe atunci acolo cu gre& obţineaţi asemenea favâre. www.dacoromanica.ro 6oNfKLB NICoLaE koSSETTl îil spre a lucra pe lîngă Românii Ardealului pentru atingerea acestei cauze care putea să-i redea cinste şi avere. Sunt cunoscute primele influenţări şi sforţări făcute printre Ar- delenii Români într’acest sens de către guvernamentali şi terenul cât era de şubred pentru ca să li se poată opune cine-va. La 1729 Februarie 25 să vorbea a se numi un nou Episcop acolo al catolicilor români de sub ascultarea Coronei de Austria, Şi, prin acela, care se numea Micu, dar apoi se schimbă în nume nem- ţesc Clain Ioan Inocenţiu, căci era desemnat pentru acest post, de Episcop, în el sa puneau cele mai mari speranţe de convertirea tu- turor ortodoxilor din Imperiu. Acestea se petreceau chiar în primii ani aî pribegireî lui Ros- setti şi fiind-că el prevecjuse că prin acest mijloc s’ar putea ajunge la ţinta lui dorită nu lipsi de a se gândi ca să profite el de ea, să dea mâna cu Catolicii în contra Ortodoxiei, El dar, îşi lăsă religia pravoslavnică pentru a se face, la a sa vîrstă, catolic şi, cu făţărnicia sa, ştiu să se arate aşa de convins, în cât după cum vecjurăm, de şi tote scrisorile ce âm citit mai sus sunt pline de imputări ce i se fac din tote părţile, totuşi el începuse şi continua a da ajutore paterilor catolici. Şi, până la atâta rătăcire so- sesce, în cât comite sacrilegiul de a nu îndeplini dorinţa prescrisă în diată cu cuvinte de morte a răposatei soţiei sale pravoslavnice : nu dă cununa Domniţei Ancuţeî unde a destinat-o ea ca să se dea !... El a vrut să se recomande mai sus cu fapta acesta. Şi ore, ce voia el prin acestă convertire a lui la catolicismul A- pusuluî ? D’ocamdată actul ce vom rezuma aci mai la vale, din 1733 Fe- bruarie 25, ne va destăinui acesta în de ajuns, căci prin el Carol al Vl-lea împăratul Austriei, îî conferă titlul de Conte, Aceasta voia el! CUM ŞI PENTRU CE, PE ATUNCI CA TOT-D’A-UNA, BOIERII DINTR’O ŢARĂ SĂ LASAU A SE ADEMENI IN ALTĂ ŢARĂ STREINĂ ÎNCÂT PRIMEAU TITLURI ŞI JURAU CREDINŢĂ PUTERILOR DE ALT NEAM Să vedem din ce cauză şi pe ce temeiu i s’a dat lui acestă înobilire. In textul diplomei chiar, găsim următoarele : «Pe tine credinciosul nostru, iubit nouă, generos Neculae Rossetti, «pentru alesele tale virtuţi şi merite, cât şi pentru credinciosele ser- «vicii aduse Augustei noastre Case şi chiar Majestăţei nostre, am ju- www.dacoromanica.ro A. St. li. GRfiCIANtf 228 «decât ... ca pe lângă alte mulţumiri aduse ţie până acum pentru «o causă mai bogată de înclinare a nostră către tine, ca să fii împo- dobit cu un titlu mal înalt de onore şi de demnitate, tu, care încă din «pnil tei cei mai tineri începînd a hrăni în inima ta devotamentul şi «zelul spre împlinirea serviciilor prea Augustei nostre Case, tu ginere «al Principelui Brâncoveanu şi apoi prin sfatul intimei favorî şi pri- «mirî dq către dînsul, aî ajutat ca şi prin munca ta şi aî condus acea «corespondenţă pe care o duceaţi spre pilda întregeî creştinătăţi, fos- «tul Principe şi Domn Leopold cu ilustrul de bună amintire Domnul «Costandin Basarab Brâncoveanu fost Principe al Sfîntuluî Imperiu «Roman şi al Ţării Româneşti, prea zelos pentru interesele nostre^ «Dar zisul Principe socrul tău, find dus în captivitate împreună «cu tine de Sultanul ţurcesc, tu aî fost tovarăşul lui şi al nenoroci-, «rilor suferite; şi el încă find şters dintre vii, aceiaşi sortă şi acelaşi «destin să părea că te aşteptă şi pe tine, dacă printr’o specială mi- «lostivire a lui Dumnezeu, nu ţi-aî fi salvat viaţa. Dar aî fost con- «strîns ca să suporţi încă trei ani un straşnic de aspru surghiun în «ţnijlocul a mari mizerii, până ce în sfîrşit Vizirul Turcilor find ucis «de armele împărăteşti birultore la Petervaradain, aî fost redat libertăţi. «Şi întorcându-te în Ţara Ron>ânescă şi nici de cum înfrînt de «atîtea rele suferinţe, continuând zelul şi fieţbântul devotament al teu «în serviciul nostru, aî procurat cu credinţă într’p fidelă corespondenţă, «forte folositore informaţii despre planurile Turcilor şi Tătarilor, des- «pre pregătirea şi strîngerea lor de provizii, fără să ţii semă de pericolul «ce-ţî venea de aci, tote acestea le-ai procurat fostului Conte de Ştain- «viile, dupe cum aî adus ca martori pe urmaşii acestora aici în aula «nostră împărătească şi pe cum stau şi actele din arhivul de rezboiu «a cancelariei nostre la îndemână. «Dar închieindu-se pacea cu Porta la Pasarovitza, şi prin coprin.- «sul acelei păci, cea-l’altă parte a Valahieî unde îţi avusese-şî tu po- «sesiunile şi mijlocele de traiu rămâind subt stăpânirea turcească, tu «ai remas tot acolo spre folosul serviciului nostru cu consîmţemîntul «Contelui Ştainville, aşa că potrivindu-te împrejurărilor dupS cererea «timpului, ceia-ce aî judecat tu că trebue făcut din interesele nostre «sau demn de comunicare, pentru zelul teii către noi, tu le făceai sau «le anunţai la vreme. Şi aî urmat acestea atît către Contele de Stain- «ville cât şi către urmaşul lui, Contele Virmond cu credinţă şi sîrgu- «inţă, pînă ce în fine dupe lungi şi forte grele încercări în Valahia «turcească, pentru credinţă către interesele nostre şi pericolul ce te «ameninţa din acestă causă, în urma unei şirete bănuirî, lăsîndu-ţi «tote bunurile tale în ţara Românească, afirmi că aî fost constrîns ca www.dacoromanica.ro CONTELE NICOLAE UOSS1-.TTI ■22Q «să cauţi ca un fel de azil pentru siguranţa ta ulterioră în Ardealul «nostru. «Iar pentru ca să probezi mai strîns credinţa ta către Majestatea «nâstră, răspândind umilitele tale rugăciuni pentru acesta, ai mişcat «.milostivirea nostră înclinată de altminterlea spre tine, prin mijlocirea «Prefectului de atunci din Ardeal, Contele de Tige, în urmă bine- « voitor elor nostre mandate, soţia ta împreună cu copii tăi să fie libe- «raţi din părţile Valahieî turceşti şi să’ţi fie redaţi.» Documentul urmeză zicând: «Pentru atîtea titluri şi din buna apreciere a credinţei şi devo- «tamentului tău şi pentru serviciile către noi arătate până acum, ca şi «pe viitor printr’un egal zel şi neobosită silinţă te vei osteni şi le vei «creşte şi voind să mărim printr’un semn care să-ţi fie şi ţie acum, «iar o-dată şi o-dată coborîtorilor spre podoabă, am socotit să fi-i «înălţat tu Nicolae Rossetti şi ficele tale Maria şi Elisabeta, în trepta «de Conţi şi Contese în Ardeal şi în Ungaria, bucurându-ve de privi- «legiile ce vi-le conferă acest titlu numindu-vă Spectabile, Magnifice «si Ilustrisime.» «Deci pe tine riiai nainte numitule Nicolae de Rossetti şi pe toţi «ai tăi moştenitori, urmaşi şi coborîtori din căsătorie legitimă şi care «să vor naşte în etern bărbaţi şi femei, să se onoreze de adevăraţi «Conţi şi Contese ai Principatului Ardealului şi a Ungariei şi a altor «provincii supuse nouă. «Dat în cetatea nostră Viena Austriei la 25 Februarie 1733.» La 16 Aprilie acelaş an, împăratul Carol porunceşte lui Con- tele Nicolae de Rossetti ca să depună obişnuitul jurămînt solemn în cea mai apropiată Dietă generală pentru ca ast-fel numeld lui să fie trecut în constituţiile publice. Chiar şi în scrisorea acesta sunt enarate faptele lui într’un mod mai rezumativ de cât în diploma amintită mai sus, dar pe lîngă ace- lea, mai sunt adăogate şi următorele desluşiri: «şi prob& ai dat vădite şi în alte chipuri de credinţa păstrată către «noi. Şi nu mai puţin în-acest mod tu te-ai pregătit în adevărata relr «gie către Dumnezeu şi prin darul sufletului şi al trupului—adaug aci «că e vorba de catolicismul ce’l îmbrăţişase,—«şi încheiându-se pacea, «tu te-ai lepădat de bunurile tale pe care le avusese-şî în Ţara Ro- «mânescă, lăsându-le Turcilor, şi te-ai supus Imperiului nostru.» «Iar acum ne expui că te-ai hotărît să-ţi stabileşti domiciliul în «Ardeal şi că predecesorii tei au obţinut de la Principele Ardealului «Mihail Apafi indigenatul în acel Principat, pentru tote aceste motive «Noi te ridicăm pe tine şi pe coborîtorii tăi de ambele sexe la demni- «ţatea de Conţi, spre răsplătirea mai suâ lăudatelor tale merite şi www.dacoromanica.ro 230 ST. D. GRECIANU «pentru aţîţarea şi mai mult a ta şi a lor tăi spre continuarea şi creş- «terea unor atari servicii.» Nu multă vreme dupe acesta, adică la 1734 Decembre 14 în Dieta ce s’a ţinut la Sibiiu, s’a hotărît ca la 22 ale acelea-şi luni să depună şi a depus jurămîntul solemn, citindu-să scrisorile de indigenat, nu s’a opus nimeni ci cu toţi le-aii primit cu satisfacţie. Aşa dar Nicolae Rossetti nu mai aparţinea Munteniei ci era acum indigen şi catolic, recunoscut, al Ardealului. Ast-fel ştia Statul vecin să atragă şi să resplătescă pe toţi aceia cari susţinându-le interesele, în schimb ei «îşi lepădau ţara şi îşi pără- seau legea.» Pentru a mai comenta şi insista asupra celor ce în diplomă am ve-< A s*A.A, Din stânci in stâncilel salltăjsdrobit ;| Ise rijsipejsce w A A I ^ A L I w A I I.. A L A v- Precumlo’mpălrăţi eIde glolrios popoi *) S_ A^'-'Al A _! w a Iv. a w a , Şi când, liniştit, rîul îşi îa din nou cursul, revine şi prima formă ritmică, avem iarăş legănarea versurilor egale de câte 14 si- labe in întrega strofă şi rimele îmbrăţişate : Luându’şî cursul pacinic, din nou se ’ndrâptâ Rinul Prin sate şi oraşe, prin munţi şi văî frumose, Nepăsător gigantic de timpuri furtunăse, El pasă cu mândrie, căci a învins DestimiJ* 2) 4) Strofa 6. 2) Strofa 44 www.dacoromanica.ro 250 N. f. APOSTOLESCU Iată cum ritmul, ajutat une-orî de rimă, pote să adaoge la înfă- ţişarea ideilor exprimate într’o poemă de talent ca acesta, ori p6te da lustru şi aâcunde greşelile ca în «Mortua est». Cum se face că ritmul pote să ne întunece exacta judecată a unei poeme? Speneer spune că graţia resultl din puţina risipire de forţă. Privind la un bal pe o graţiosă dănţuitore, a observat că acostă graţie a ei resulta din depunerea unei minime sforţări posibile spre a executa mişcările unui vals ori altul joc *), Guyau observă că un luciu—o acţiune—e frumâsă când se execută cu un număr de forţe potrivit adelei lucrări ; numai atunci e urît când munca depusă e penibilă, necorăspuntjend puterii de executare a începute! acţiuni. Concede totuşi că pentru graţie trebue mal puţină sforţare, mal multă precisiune şi agilitate 2), de şi el are intenţia finală de a pune la un loc frumosul cu graţia. Frumosul, in poesie, se va găsi deci în idei; graţia în exprimarea lor. Ceea ce ne încântă, de cele mal multe orî, la citirea uneî poesiî—mal ales lirice—e forma, graţia versului—ritmul—şi apoi fondul—frumuseţea cugetărilor. Se pote dar ca o poesie să se presinte slab ca frumuseţe şi totuşi—având o deosebită graţie—să facă pe cititor—care, de cele mai multe ori, confundă graţia cu fru- museţea—să susţină că a citit o frumâsă poesie. Din formele de înfăţişare ale graţiei în literatură în genere—poesie şi prosă—adică dintre ritmuri, cel mal uşor, cel mal fără de sforţare executat, cel mai legănător e ritmul amfibrachic şi în al doilea rând cel Iambic. Acestea explică de ce unele poesii slabe ca «împărat şi pro- letar»—cu ritm iambic—şi «Mortua est»—cu ritm amfibrachic—ale lui Emiuescu au avut un deosebit răsunet, ba încă au făcut ca pen- tru mulţi cititori, lucrările cele mai de semă—cele cari îl înalţă în ochii lor—să fie tocmai acestea. II Dar nu numai ritmul contribue ia graţia versului, ci şi măsura. S’a constatat că măsura de 12 silabe ar fi cea mal potrivită pentru ureche, ea coprintjând cea mal mare amplitudine ritmică. î) Essais de morale, de Science et d’esthehque, I, Sur le progres, VIII, La Grace, tr. franc, par Burdeau, ed., 1898, p. 284 şi urm.. In acelaş volum Sponcer spune chiar că ritmul «eite un mijloc de a economisi atenţiunea cititoru- lui ori a. auditorului» (Philosophie du sigle, p, 364) şi desvoltă mai departe ideea tn paginele următore. 2j Guyau, Les problemes de Vesthetique contemporaine, p. 41. www.dacoromanica.ro RITM ŞI MĂSURĂ 251 Intr’adevăr, printr’o experienţă de ordine fisică, Wundt a ajuns la conclusiune-a acesta că maximum de sunete cari pot fi percepute de mintea n6stră ca formând o unitate ritmică este grupul de 12. Sou- riau, însă adaogă, şi pe drept, că de şi experienţa este interesantă, totuşi nu trebue să-I exagerăm precisiunea, ') căci elementele acestei unităil fiind socotite mal de apr6pe, — mal amănunţit — vor da o ţifră mal mică, Iar observate în repetjLIunea scandării vor presinta un număr superior lui 12. Totuşi rămâne lămurit că media este 12 şi că în jurul el se va mişca putinţa unităţii ritmice. Că dincolo, nu de 12, dar de 14, începe o nesiguranţă a perceperii de unitate rit- mică, lucrul se poate observa din faptul că numărul de 7 picldre (se înţelege îarpbice ori troch ace)—măsură de 14 silabe—e cu greu- tate deosebit—şi une ori se confundă pentru aud. faţă de măsura de 8 plcidre—16 silabe—* 2 * *). Când măsura trece de 16, ob-ervarea unităţii ritmice ca vers devine f6rte grea ; şi e nevoe de o deosebită fru- museţe a ideilor, de o rimă frumdsă, şi de ceea ce se numesce ritmul fraseX, pentru perceperea unităţii voite. Aşa de pildă să se observe următorele versuri din frumosa «Nopte de Maiiî» a d-luî Al. Macedonski : Avînlul trebue să scadă şi focul sacru a se stinge Când frunza ca şi altă-dată şoptesce frunzei ce atinge î Când stea cu stea vorbesce ’n culmea diamantului abis Şi când pămîntul se îmbracă cu fericirea d’intr’un vis ? Isvorul când s’argintuesce de alba lună care’l ninge, Când sboră fremăte de aripi în fundul cerului deschis ?... Vestalelor, dacă ’ntre omeni sînt numai jalnice nevrose E încă cerul plin de stele şi câmpul încă plin de rose Şi până astă-. www.dacoromanica.ro RltM ŞI MASORA 251 In «Ispiti» de d. Har. G. Lecca, elegiacul început are versu- rile cu măsura 14 şi 13, şi ritmul peste tot iambic; aprinsele rugă- minţi ale Luc6ferului sînt in versuri de câte 9 şl 8 silabe; când desnădejdea începş a stinge puterile chinuitei călugăriţe, care în mănăstire nu uitase lumea de care fugise, măsura strofelor e şi ea descendentă : 16, 15 şi 7. Când moartea a sosit, poetul ne spune în măsura de 8 cum : Se scutur frunzele uscate. E tdmnă. Vîntul rece bate, Şi pe morminte, cart au stins Atâtea trupuri îngheţate, Tristeţea vălul şî-a întinşi La îngroparea mortei se aud clopotele jalnice cu ondularea lor legănătore, şi mersul ia formă amfibrahică şi măsura de 6—scurtă ca şi repecjile sentimente ce năvălesc în sufletele celor cari luau parte la jalea adusă de pieirea unei fiinţe : Un clopot din turlă S’aude cum bate Şi glasu-î străbate Văsduhul ce urlă. x) Am mai putea menţiona «1877—78» cu ritmul iambiq şi cu măsurile 14, 6 şi 13 ; «Bordelul din sat» cu ritmul trochaic şi cu măsurile 12, 11 şi 6 ca în : Satul dorme-acuma. In bordeiu pe vatră, Au remas tăciunii coperiţi de scrum ; Gând şi câDd un câine, din culcuşu-î, latră Spre pustiul drum. 1 2) şi apoi 16 şi 15, cu acelaş ritm dar cu rimele când părechî când în- crucişate. Tot de formă trochaică e ritmul şi în intrdga poesie «Ven- detta»^ cu excepţia unor versuri cu măsura 3, cari devin bachice. Am urmărit în altă parte raportul între exprimarea simţimintelor cu- prinse în aceste versuri şi forma lor.3) Am mai putd cita «In tem- 1) H. G. Lecca, Prima, «Ispita». 2) lbidem. 3) H. G. Lecca—poetul—în «Literatură şi artă română«, 1902, An. VI, No- ii—12, pp. 623—630. Introducerea—descrierea s 'eneX şi a prevestitorei furtuni sufletesc!—are versu- rile de câte 7 şi 8 silabe. Urmdză s'rofe cu versurile de câte 16 şi 13, şi unul de 8. Hotărârea bruscă e .dată în măsura de 3: ritmul bacbic : La Milan trei dile 'n urmă,— printr'un om trimis călare C’o ştafetă,— Badoeri trista sârtă !şl află. O citi... na dise a vorbă... pe cai şeua aruncă... Se uită eă ne sigur că lu brâu pumnaiui are,— şi plecă. Vt www.dacoromanica.ro 25i N. I. APOSTOLESCU niţ^»* 1), «La spital»2) şi altele; dar ne mărginim a mal atrage aten- ţiunea dor asupra unei poeme de acelaş autor—«Actriţa»—în care nu numai măsura e variată ca în cele de mal sus, dar şi ritmul trece de la forma Iambică la cea direct opusă, la trohaică, odată cu schim- barea sentimentelor, păstrând acelăşl măsuri de 8 şi 7 s), VI Dar ce formă pote fi mal variată de cât «prosa», mai ales în limbile cari n’aă accentul vecinie pe acelaş silabă, ci variat ca în limba nâstră ? Acostă prosă atât de variantă, ca şi felurile cele mal deosebite ale cugetărilor şi sentimentelor omenescl, are şi ea un ritm, nu de vers, ci al frasel şi al cugetării. Guyau a făcut o lungă listă de asemenea modele de la autorii francesl. Iată de pildă, cum în frase de ale lui Pascal se găsesce un ritm p in compararea a două părţi ale lor, ori prin contrabalan- ţarea ideilor d’intr’o proposiţiune întrăgă de un singur cuvînt chiar, s.fi de o proposiţie mal mică, dar tot aşa de însemnată ca sens: Le silence eternei des espaces infinies — m’effraie. L’ăternel est toujours — s’il est une fois. *) Scrisorea de dragoste a Donnel Stella e tot In versuri de 8 şi 7 silabe şi cu rare versuri bachice de 3: De trei nopţi dormit-am eu t Vise negre Innorăză Somnul meu. 16, 7 şi 3 în : Se opri... Şedu o clipă, ca un om In alurire... aŞirnri ae mărgăritare...» repetă el In nescire... «Dinţi... colan nepreţuit. .» Am găsiţi Danţul e descris în versuri de 16, 8 şi 3. Urmărirea femeii trădătore, care era să se sfârşlască tragic, e în versuri de 16, 6, 2 şi Iar 16: 0 palpitare a inimii celui care aşteptă desnodămîntul teribil. 1) H. G. Lecca, Prima. — Primele 14 strofe de câte 5 versuri — rimate 1, cu 5, Iar 2, 3 şi 4 împreună—au ritmul amfibrachic şi măsura de 9 şi 8; apoi al- tele 6, compuse din câte 6 versuri — rimate 1 cu 3, 4 şi 5, Iar 2 cu 6 — cu ritmul trocliaic şi cu măsurile de 16—’a primul—,15 —la al 2-lea şi al 6-lea vers—şi 8— la versurile 3,4 şi 5. Alte 8 strofe au acelaş ritm trochaic, Iar cele 6 versuri au mă- surile : 8 primul, al 2-a, al 4-a şi al 5-a—şi 7—al 3-a şi al 6-a—rimând primele două între ele, al 3-a cu al 6-a şi al 4-a cu al 5 a. In fine cele din urmă dece strofe de câte 4 versuri cu rima încrucişată, cu ritmul trochaic şi cu măsurile •16—1 şi 3—, 15—al 2-a— şi 7 al 4-a. 2) H. G. Lecca, Prima.— Ritmul Iambic; măsurile 18 şi 17 ; rimele încru- cişate la început. Apoi strofe de câte 5 versuri de acelaş ritm, cu măsurile 9 - la versurile 1, 3 şi 4, care şi rimeză—şi 8—la 2 şi 5, rimate între ele. Apoi strofe din câte 6 versuri amfibrachice, cu măsurile 12 -la versurile 1 .şi 2, rimate între ele şi la 4 şt 5, de asemenea. Versurile 3 şi 6—rimate—afi. 6 silabe. 3) H. G. Lecca, Prima. 4) . Guyau, L’Art au point de vue sociologique, p. 328. www.dacoromanica.ro RITM ŞI MÂSURA 259 La Chateaubriand : Mais le feuillage n’a de grâce Que sur la cline de l’arbre ou il est nâ *) La Flaubert: Au delâ de Gadâs, â vlngt pas de la mer, Onrencontre une ile couverte de poudre d’or, de verdure et d’oiseaux* 2 3 4 *) La Victor Hugo în «Notre-Dame de Paris»: L’âdifice avait aussi des bruits d’une telle benâdiction et d’une telle majeslâ Qu’ils assoupissaient cette âme malale. Le chant monotone des officiants Les râponses du peuple au pretre, Quelquefois inarticu'ds, quelquefois tonnantes, L’harmonieux tressaillement des vitraux, L’orgue Eclatant comme cent trompettes, Les trois choches bourdonnant des ruches des grosses abeilles, Tout cet orchestre sur lequel bondissait une gamme gigantesque Montant et descendant sans cesse d’une foule â un docher, Assourdissant sa mâmoire, son imagination, sa douleur. 8) Aruncând o privire asupra literaturii nostre, din timpurile cele mal vechi, începend de la Canteinir şi chiar de mal sus, vom putea spicui destule exemple de frase ritmate. învăţatul principe dice la un lo: în «pridoslavia» Hronicului său, vorbind de puterea Celui Vecinie : Cu a sa vednică neclălilă, şi nemulată fiinţă, pre muritori depurură învaţă, şi a înţelege îî face ;' cât de putregăios lucru, şi putrtgîuniî supus, să fie omul : şi cât de proste, slabe, şi neputindoasă să fie lucrurile Iul; carile ca lutul de pre lângă drumuri, une-orî de ploae se întoarce în tină, alte ori de căldura soarelui, se usucă în bulgări ; alte ori acelaş mult stropşit şi călcat fărămându-se, şi în praf, şi pulbere zdrumicându se ; cu vânturile să hoburâşte, şi cu mare răzsipă până la nuîri învârtit rădicându să, preste alte deluri, şî preste alte văl, în isbălişte să llapădă. *) \) Ibidem, 330. 2) Ibidem. 3) V Hugo, Notre-Dame de Paris, p. 275 după ediţia citată de Guyau, L'Art au point de oue sociologiqne, pp. 333—334. 4) D. Cantemir, Hronicul Declamă a Roma no-Moldo- Vlahilor, Ediţia Gr. G. Tocilescu, publicată de Academia Română, 1901, pp. 169—170. www.dacoromanica.ro 26o n. i. apostoLescu In altă parte, tot din Hronic (Cartea a V-a, Cap. I), ). Ceva mal mult: In Istoria Ieroglifieă se găsesc o mulţime de frase şi proposiţiunl rimate, Iar altele şi ritmate — chiar cu ritm de vers, precis, Iar nu vag ca acesta al proseî. De exemplu: Ş> Şi Mal denal inte delcât teme liile I Vavijlonuluila se zildi, x '-''-Ia I a w w a—A a I a w w Ia w wl a şi Semilramis îotrhnsullraiul spânzulrat a să di, Awn-Iaww Ia Ia a I a ' a şi EvflratulIintre-alelAsiei I ipe vesltitul prinlulijeila'î porlni, I t t 1 . I A IA w w'A '—~'IA I Aw lAw — — I întrelcreeriîl Leului X wl i^~-l X— ^ tâmplejle Vul|turu|luî, vivorlde chiltdle holbulrâ delsocoltdle t- I 1 '-'l X ca a cdstalse scorlni1 2). X X ^ I X ' I — Aci în afară de ritmarea frasel, să se observe ritmul dactilic în primele patru versuri—le putem socoti ca atare—şi trohaic în cele- 1-alte patru. Cantemir s’a încercat, după cum se vede, a face ver- 1) D Cantemir, Op. cit, p. 297. 2) Idem, Istoria Ieroglifieă, Ediţia Academiei Române 1883, tom. al VI al ope- relor complete, p. 25. www.dacoromanica.ro RITM Şl MĂSURĂ 26l suri basate pe cantitate—ca Greco Latinii — înlocuind dactilii cu spondel în unele părţî, ca de pildă « Vavi—» din «Vavilonulul» unde s’ati socotit ambele silabe lungi *insult>, etc.. Citindu-se versurile T - de mal sus ca unele latine sad grecescl ne vor da ilusiunea unei adevărate ritmări cantitative. Se înţelege că Dimitrie Cantemir n’a insistat asupra acestui lucru, pe care nici nu l-a desăvârşit—nu tâte versurile au acelaş număr de piclore spre a forma aşa dise serii,— pote fiind-că nu găsla—şi nu putea găsi în mod temeinic—argumente pentru susţinerea existenţei silabelor cantitative în limba română, lucru de care, totuşi, el pare a fi fost convins personal. Intr’adevăr să se observe insistenţa lui asupra acestor feluri de versuri — nein- dicate însă, nerânduite ca atarl. —Aşa: 0 1 lulcrul dîlăvolullul supt I meşter]şîugul I Hamelejonulul s— li ll^^l 1 li '—'! i I i s_- s_Jj. s_- s_- 0! Hamele|on de | cât dî avolul I maî dilâvul ’) 1 V^wl 1 Ia A -- w I A _ A _ sau Lupul a|ş6 când | trist, pentru | lipsa pu|iinţil, iS_-.S_-.li | i S_-.s_^[is_-s_|j.S_- Iâră dullâu! de Itot vesel, |pentru pâlrerâ Ibirulinţiî 1 s- I j, s^ v—■ li s_- «—» j i s/- li li li ^ cineşi la I locul sătt I se înturlnară. i s_- — [iv_ s_-* li sy s-.| 1 Iară când făclia ce de aur, !n sfeşnicul de diamant, şi lumina că de obşte tn casele şi mesele tuturor se pune, Lupul şi altă so(ie îşi cerca şi pre altul ca sine afla, căruia lucrul şi fapta, care într’acea nopte s’au lucrat, şi nenorocit norocul, ee-î s’au întâmplat, pre amănuntul povesti. 8) Să se observe tn primele versuri cantitatea presupusă lungă, dată lui i din diavolul prin întrebuinţarea unui i (întreg) în loc de i {scurt), spre a se putea forma spondei; iar în a doua citaţiune seria dactilică—neegală însă ca număr de piclore—terminată prin câte un trocheu, ca hexametrii latini. 1 2 1) Cantemir, Istoria leroglifică, p. 301. Ortografia şi accentuarea de aci e a textului chiar. 2) Ibidetn, p. 73. In primele trei versuri s’ar putea socoti chiar o cesură se- miquinaria după trist, în primul vers; o alta la fel în al doilea rând, după tot, şi una ce s’ar putea numi SsuTEpov Tpo^aîov după locul xaTct TptTov Tpoj^aîov. __ „ în genul cesurel grecescl www.dacoromanica.ro 262 N. I. APOSTOLESCU Imediat însă după aceste versuil, după acest ritm propriu ver- sificaţiei, se vede un ritm al frasel în rândurile următore, acel ritm al prosel de care vorbesce Guyau. Aşa dar principele Dimitrie Gantemir a încercat la începutul v£culul al XVIII a să formeze o versificaţie română basată pe can- titate, — încercare nedesăvârşită, dar care se întrevede din exem- plele Istoriei leroglifice. Ceea ce însă ne interesa de aprope era frasa ritmată din punctul de vedere al ideilor; şi exemple de acest fel am găsit la Cantemir, chiar în lucrarea Iul cea mal ştiinţifică— în Hronic—şi cu atât mal mult în lucrarea sa alegorică privitore la raporturile, intrigile şi luptele d’intre conducătorii, din acele vre- muri, al Moldovei şi Ţăriî-Românescl. Fără pretenţia unul ritm de vers, dar avend pe cel mal fru- mos al frasel vom găsi la Bâlcescu, superba lui introducţie la car- tea I din opera-I capitală : , Deschid sânta carte unde se află înscrisă gloria României, ca să pun d’inaintea ochilor fiilor el câte-va pagine din vlăţa eroică a părinţilor lor-. Timpuri de aducere aminte gloriosă I timpuri de credinţă şi de jertfire 1 când părinţii noştri, credincioşi sublimi, îngenunchlau pe câmpul bătăliilor, cerând de la Dumnedeul armatelor laurii biruinţei saii cununa martirilor. Şi ast-fel îmbărbătaţi, el năvăleau unul împotriva a dece, prin mijlocul vrăjmaşilor. Şi Dumnedeii le da biruinţa, căci el e sprijinitorul pricinilor drepte, căci el a lăsat libertatea pentru popore ; şi cel ce se luptă pentru libertate, se luptă pentru Dumnezeu ! Comparaţi acestea cu ritmul din «Cântarea României», care pe nedrept se răpesce de unii cu totul lui Bălcescu,1 2) şi veţi vedea acelaş avîntare poetică şi ritmică în : Şi sub cortul pribegiei, bătrânii «jiceau copiilor : Colo în vale, departe, prea departe, 1) «Libertatea naţională», p. 27 din Istoria Romanilor sub Mihaî- Vodă Vile- zul, ediţia A. I. Odobescu. 2) Intre altele se pote observa că : 1°) Ediţia lui Bălcescu are frase mal poe- tice în unele părţi de cât cea aiul Russo; 2°) Bălcescu putea să se inspire mal pu- ternic din trecutul nostru istoric, pe care îl cunoscea mal bine de cât amicul sStt; 3°) forma românescă e tptă proprie lui Bălceşcu, Russo nesciind bine limba ţării. www.dacoromanica.ro RITM ŞI MĂSURĂ 263 unde sorele se vede aşa de frumos, unde câmpiile sînt smălţuite şi pâraele răcorose, unde cerul e dulce, junicele albe şi pămîntul roditor,... Copil,... acolo e Ţarall» *) Lîi Odobescu: Când sorele se plăcă spre apus, când murgul serii începe a se destinde treptat peste pustii, farmecul tainic al singurătăţii cresce şi mai mult in sufletul călătorului. Un susur noptatec se înalţă de pre faţa pămînluluî; din adierea vîntului prin ierburi, din ţîrîitul greerilor din mii de sunete uşore şi nedesluşite se nasce ca o slabă suspinare, eşită din sânul obosit al naturii. AtuncT, prin nălţimile văzduhului, sbărâ cântând ale lor doine, lungi şiruri de cocorî, brâne şerpuinde de acele pasări călătore, în care divinul Dante a întrevăzut graţiosa imagine a stolului de suflete duiose de unde unde se desprinde, spre a’şî plânge restriştea, gingaşa lui Francescă 2) La d. Hasdeii: Scriind aceste rânduri în singurătatea nopţii, când misteriul naturii şi tăcerea oamenilor duc imaginaţiunea departe, departe la ceea-ce nu mai este sau ceea ce nu este încă, uitând presentul şi confundând într’o ra cu cel din opera citată maî sus a d-luî Erbiceanu, pag. 96, ca să se convingă. E de observat, că literile capitale sînt îngrijite şi semănă celor de tipar ; IV. Intre manuscrisele cunoscute şi studiate de d. Erbiceanu, există unul, intitulat S'/oasîov B' Tffiv rcpu)T07tsipu)v ') (Şcola a doua a în- cepătorilor), al luî Naum Rîmniceanu. Decî manuscrisul nostru for- meză partea I-a operiî a învăţatului călugăr. ') In „Naum Rîmniceanu11 de Erbiceanu, m-scriptul poarti No. VIII, azî în bi- blioteca Academiei, No. 1501, împreună cu cele-l’alte manuscrise ale luî Naum, dă- ruite de d, Erbiceanu, Fig-. 1. Monograma I11I Naum Rîmniceanu. www.dacoromanica.ro 278 o. TAPRALT Manuscrisul din biblioteca Muzeului No. 274, cu dimensiunile 19X111/») e nelegat şi are 104 pagine. La început cuprinde următorea scurtă dedicaţie: T-ţJ tp'.Xtâ'rţ] 'jT'XTpCSTf) Aaxwv 6 Et>Y7Pa|,fs^» Aâ4 avatl0T]ai tţ ioosSsL? ita'.8aY(»Y0i ■ xp£- itov yjtov vot ip^iaw tov irapovTa X6- Yov irpo; rijv sijasSs'.dvoaţ, iito tov Spov rijţ iv&pwxivvjţ yvwosox;, exi- x&vzovza to p.rj tppovsîv oitâp 8 8sî ţpovelv. 'Eitevca vă itspiYpi^a) tyjv aiTlav, xal t&v xaipov rijţ irapâ too {feoO 8s8op.ăvY]ţ ^piv Osia; rpatpîj;, xal tfjv ifcdirXwaw twv Fpap.p.dT(ov si; oXov tov x6op.ov : zaţ irpuiTa; p.ap- TOpîaţ >a6wv 8x too 'lepoo Xpooo- ot6p.00 sita xal $XXv acpuea- xăptov 'EXXr(vtov nat Aaxibv oouo ouvs- Tâ^Tjoav xâ îtapovxa ayoXeîa. To 81 rcapov irpâjxov ajroXeîov, Sia'peixai sic itspioSouc itevis al 8s 7iepioSoi sic itapa^paipouc. "OOev sic jiev rJ)v npioTTjv îtspioSov, o68ev âXXo Ct]to)V ol Mafhjxai, ei|j.Yj tibv Ypapi- (JiaTtOV TTjV YVÎOT.V, Tibv TUpO“3lp8«bV, nai tibv Xoiitibv ovjpisitov. Tâ 81 iin- Ypaip6pisva, vj 6noYpaip6p.eva, xxilib? nai tâ âXoYpa'fa ov6p.axa, 8iâ Ciuruc tptov^c rcapâ xoo SiSaixâXou p.av- (hxvouv. 'Opoiioc nai sic rijv Ssoxepav ite- pioSov, ooosv dXXo Cf]xoov, eip.Yj xo vâ auXXa§i£oov xâ Ypâp.p.axa. naO’ t)v 571,0001 xâfr.v. Kai sic tyjv xpixTjv its- pioSov, xo vâ nâjxoov Xs^sic duo xdc iSiac ooXXaSâc x^c Ssoxspac nspi68oo. ’Airo 8e xfjV TsxdpTYjv nspioSov eip1 e£ijc, oXa xd YSYP^H-^sva ooXXa6iCoov, nai ooxtoc lp.6aivoov sic x^jv ităpurxTjv nspioSov 7ispi npo^opăc xibv Ypap.p.d- xtov. Msxd xaoxa, sic Ispdc npooso^dc xoo Sanspivoo, nai xsXsoxaîov sic tyjv smXo’jfOV xoo itpibxoo o^oXsioo, xâp- losul comun al tinerilor începe- torî; un ast-fel de scop hrănind încă de mult, din sinceră dra- goste pentru apropele, am com- pus acum, prin ajutorul lui D-zeu, aceea ce vede cineva şi citesce. Şi în adevăr rînduiala acestor şcole, sau împărţirea lucrării în cole, este obicinuită în Academii, ar noul fel al lor, precum se vede, este o născocire nouă, cu aju- torul dumnedeesc; fiind-că nimic n’avem prin noi înşi-ne, nici în- să-şî fiinţa. Iar motivul unei ast-fel de în- treprinderi, este şi pentru uşu- rinţa pedagogilor, şi pentru cea a celor mai puţin inteligenţi din- tre tinerii nemului, în predarea sfintelor învăţături. Fiind-că, după cum nici toţi Grecii nu sunt inteligenţi, ci cei mai mulţi ; tot aşa nici toţi Dacii (nu sunt) proşti, ci cei mai mulţi (!). Aşa dar pentru cei mai puţin inte- ligenţi dintre Greci şi Daci s’au compus şcolele de faţă. Acestă I-a şcolă de faţă se îm- parte în cinci periode; iar peri- odele în paragrafe. Aşa că în perioda I-a elevii nimic alt-ceva nu cer, de cât cunoscinţa literilor, a cantităţilor şi a celor-l-alte semne; iar numele ce se supra- sau subscriu, precum si numele cari se scriu întregi, le învaţă prin viul graiu al profesorului. Tot ast-fel şi în a H-a periodă, nu cer alt-ceva, de cât să silabi- sescă literile, în aşezarea pe care o au. Şi în a IlI-a periodă, să facă cuvinte din înse-şî silabele ale periodei a Il-a. Iar de la a V-a periodă încolo, silabisesc tote cele scrise, şi ast-fel intră în a IV-a periodă despre pronunţarea lite- rilor. După acestea (trec) la sfin- tele rugăciuni ale vecerniei, şi în cele din urmă la epilogul celei 1 şcole, când fac din litere silabe^ www.dacoromanica.ro 28o O. TAFRALI vovxe? Arc8 xA *(ţiâ\L\Laza aoXXaSa?" &ub xA? aoXXaSâţ, Xe£ei<;- xal arco xA? Xă£ei?, Xâ^cmţ. . Kadojţ Xoircov ol (lafbjxai 8 ev s|e- xACoov rcepioaixepov o&8lv Arcfc xo SiaxexaYpivov, o3xa> xal ol rcaiSa^ioToi 8iv iyow ăX?.Yjv rcepiaooxepav CAXtjv. oxt fdtAa eîvai xA rcpojxa Ma(jr;|j.axa- 5aa 8e Arcaixoov Axpi6eaxepav Yuwotv, Ixelva xo Seoxepov a^oXeiov xA e£exâCei, xal xA aaifivlţet, xaO’ 8v 'p7]0fjaexai xp6rcov. "Odev irceiSi] 7 AX a eîvai za rcpdixa p.aâ,Yj[jxtxa xffiv rcpioxorcelpiov, rcpercei xal ol xpcrf ei? rcxi8aya>Y0Î, vA p.exa- ^eiplţioxai, ercixTjSetio? xo toiqutov fAXa, xaxA rl)v xpu'|epav AjXixlav xâ>v p.arbjxeoo|jivcov |iâ urcop.ovi(v pi rcpqi oxvjxa, pi ircalvoo? pi rcaxptxA? oxo- âdjxa? xal pexplav eXeodeplav t) xadoj? yviopoSoxei IIXAxiov 6 tpiXoaotpoţ, xal pe rcaiyvîSia evlcxe- "va pi] piafjaioai tfjv xoiaoxvjv IrcioipeXeoxAxTjv xpotpijv, aXXA pâXXov vâ tvjv Ayarciootv ircai- voovxe? 81 rcavxoxs xal xijv rcodayo- ptx^v ouorcijv, Sate rcepixxo? Xdyo? vâ ţiTjv £DY*(j Arco xo axipaxiov ooxio vâ ao- vaofcAvioaixai xyj VjXixia xjj xal 0x0087], lio? od xaxavxiocooiv elţ AvSpa xiXeiov. MexA 8i x8 Aeoxepov a^oXeiov, eî? xo xplxov, dăXopev OpiXi/ay) xal “icepl zffi AfArcv]? X7]<; 'EXXtjvîSo?, iv AXAoiţ, ArcoSeixvoovxe?, &? xal 1$ vj[j.wv xov Aaxwv, AXXoi pev eîvai rcaXaiol A Axe?, AXXoi 8s, "EXXvjve? AaxeSaîpove?' AXXoi 81, MaxeSdve?. AXXoi 8e ’IxaXol, AXXoi Aaxtvoi, rjxoi ‘Piopaioi, ex xwv xaioapixiov Arcoixiwv, rcpl> atj) Ixwv («? papxopooii xA irci- ypappaxa, xal rj Xotrcv] laxopla Aaxta? "E'p'pioade. din silabe, cuvinte; şi din cuvinte proposiţiunî. După cum deci elevii nu cer- ceteză nimic mai mult, de cât ceea-ce le este orînduit, tot aşa şi pedagogii nu au vre-o altă bă- tae; de cap mai mare; fiind-că celei I lecţiunî sunt un lapte. Iar câte reclamă o cunoscinţă mai precisă, acele le cerceteză şcola Il-a şi le lămuresce, într’un mod despre care se va vorbi. Ast-fel, de ore-ce cele d’întâiu lecţiunî ale începătorilor sunt un lapte, se cuvine ca şi nutritoriî pedagogi, să întrebuinţeze cu în- demânare acest fel de lapte, în timpul vîrsteî fragede a elevilor; cu răbdare, cu blândeţe, cu laude, cu poveţe părintesc! şi cu o liber- tate măsurată ; sau după cum so- cotesce filosoful Platon, adesea şi cu jocuri; ca să nu urască o ast-fel de prea folositore hrană, dar s’o iubescă mai mult şi lău- dând tot-d’a-una şi tăcerea pita- gorică, aşa ca să nu iasă din gura lor o vorbă de prisos, să crescă ast-fel în vîrstă şi în studiu, până ce să ajungă (elevul) la bărbatul desevîrşit. După a Il-a şcolă şi a Hl-a vom vorbi şi despre dragostea limbeî grecescî, între altele, arătând, că şi dintre noi Dacii, unii sunt Daci vechi; alţii Eleni Lacedemonenî; alţii Macedoneni; alţii Francezi; alţii Italieni ; alţii Latini sau Ro- mani, din coloniile imperiale, îna- inte de 1800 de ani, după cum mărturisesc inscripţiunile şi cea- l’altă istorie a Daciei. Fiţi sănătoşi. In adevăr, ideile lui Naum Rîmniceanu asupra modului de pre- dare, sunt, fără îndoială, superiore, şi în acord cu ideile nouî ale peda- gogilor moderni: răbdare blândeţe, laude şi poveţe părintesc!, o liber- tate măsurată, jocuri pentru recreaţiune, iată ce notă nouă aducea www.dacoromanica.ro UN MANUSCRIS NECUNOSCUT 28! Rîmniceanu în învăţămînt contra pedagogiei medievale, aspre şi pedante a timpului seu. Nu seim dacă cartea, scrisă cu întrebări şi răspunsuri, a avut sau nu succes; dacă Naum a căpătat sprijinul personelor, la care s’a adresat: al patriarhului şi al boeruluî Filipescu. Cu modestie şi umilinţă a făcut apel la acest din urmă, rugându-1 să cerceteze acestă operă, înşintă de a fi trimesă patriarhului din Constantinopol spre aprobare. Dăm mai jos acestă scrisore, împreună cu traducerea ei, repro- ducând şi începutul ei în fac-simil (fig. 2) : EIIISTO AH T$ HaVEUŢEVEOTâTU), IlEpi TE xal fl'SoaE6Ev ttj; MouvtEVÎa; Aaxla; E6jcaTp*.8ă)V, xopup xopup NtxoXâu) tu) $•- Xl7CTEE3X(p, TYjV (iEfl1’ SjCOxXlaElu; 6 $tXrajcECX(p-] xaTotxooaav xal Iv rg yptaTtavtxiuTaiYi aornj 'ţuyg, seuXiuc eijxl xal p.fyp’. tsXou; lp.(jivscv, âpy^v aocplaş ^ECXEatav oocav. "08-ev, (S>; ypoacp p.01 â'ciX|iaTt, TU) xal jcEpupavEia tou y^vouc SîTspEyovrc, xai tptXo- izaxpuţ npcuTEUo(v)Tt, xal cxouSvj ;e(j.vovo- pEVcp, xal EOaeSEta xexoap.Vjpivv tu>v rcat- SaYuiY&v SSvjYtav auvtEtaYpiEva, cS>;

81 (ietix Taina, cxoiroV Sjpuv st; 6ţf|XoTEpav â8ov ev v.utpip rcpo^wpeîv, îvexx toutob xal itpi; tov IIo.vayKuTaTov Oîxoup,e- vixov xctTptip'/_Yjv âvatpepm xă xă]; ipiXoiro- viae, eîg Soxtp^VTE xal ijiijipov. OStui too S-eioo AirooxoXoo XEyovroî- „Ilâvcx Soxtpâ- £ovteţ, ti xaX&v xaxE‘/ETf BooXopai 81 xi tpyov ev npioTO'.;, 6itote rqg iraVEOyEVEia;TY|; xal IxEpaiv euoe6u>v E&iraTpi8uiv â-EiupvjtHj- va’.Te, xal xptfl-Yjv.v Elâ-’ outaig, EOirpo8sx- tov (paivip,EVOv, xal rrjţ itaTpiap^txvjg 8oxi- |râjS te xal tj/vjipooî 8.£'.ui8-fjvai. K&yiu (ilv epauxov 6(j,oXoy(o, xal Tip Xoyiu IÎuutvjv, xal x-jj azoobţ âTEXvj, xal Avayxaliuv aoyYpatfEuiv,, xal Xe^txuiv EaTEpYj(ievov, xal oitooSaiwv âvipiiv âiftaTapevov. 'H 81 Jta- vEOŢEVta rrjş, AitâvTujv Euxopouaa, zb âyafl-iv iv i'pâ’aXp.QÎ; aoTvjş itoi-qxw Extfl-Eojpouoa. &p.a xal Tip ir i.voaioXoyuuTdTiu âp^tp. xvSptT-jj Kupiip rpYjyopiip Tip TtjxvtT^avp xao vOXtoo, xavuv aâxoo Ev vq Ispa MvjtpoitoXei Bou- XOUpEOTÎoU 8taTpE6oVTt, EXl8tOpfl-OU3aTE, (1E- Ta6âXXouaâTE, xal xaXXwmJooaa navra. vE’plpu>a8-E icavEOyEVEaraTE. IIpo8-up,oî air^j 800X05 xal jcpo; tov 0eiv Staxopo; IxErr), i ooyypaipsog Aâ£. auji8\ Noeji. ty. ’Ev IlXo sariui tî] 5 Ifpayofias. dox de începători şi pentru că- lăuzirea pedagogilor însi-şî. Cu ajutorul lui Dumnedeu după acestea, avend în vedere să con- tinuu înainte, la vreme, pentru cei mai înaintaţi, din acestă pricină adresez înalt prea sfinţiei sale Patriarhului ecumenic opera mea, spre cercare şi aprobare. Ast-fel Sf.Apostol dice: «încer- când tote, stăpâniţi binele»; voesc ca lucrarea în primul rînd să fie examinată şi judecată de prea excelenta sa si de către ceî-l’altî > > i credincioşi boerî; pe urmă, pă- rând bună, să se învrednicescă şi de cercarea şi aprobarea Pa- triarhului. Recunosc că sunt nesciutor şi fără studii înalte, şi lipsit de au- torii necesari şi de dicţionare, şi departe de a fi un om însemnat. Iar prea excelenţa sa, avend de tote, să facă binele în faţa ochilor ei; examinând, împreună cu prea cuviosul arhimandrit domnul Gri- gore Rîmniceanu din Olt, care în prezent se află în Sf. Mitro- polie a Bucurescilor, îndreptând şi înfrumuseţând tote. Fiţi sănătoşi, prea nobile. Sluga ta devotată şi către Dumnezeu călduros rugător autorul Dac. I8rp Noembre ij. In Ploescii Prahovei Naum Rîmniceanu, după cum se vede, se adresa cu vorbe de laudă boerilor, pentru că ei erau în stare să ajute pe ceî cari doriau înaintarea ţării prin cultură. El, în adevăr, a fost unul din capetele luminate ale epoceî, şi n’a cruţat nici timpul, nici ostenela pentru binele nemuluî seu. Scrie admirabil de bine, exprimându-şî ideile cu o claritate rară. Stilul seu, după cum a observat deja d. Erbi- ceanu ‘), este ales, plăcut, corect. Frazele sunt bine construite, curge- tore, ceea-ce denotă o cultură solidă în domeniul limbeî. O. TAFRALI. I) Cronicarii greci de Erbiceanu, p. XLIV, www.dacoromanica.ro UN MANUSCRIS NECUNOSCUT 283 >, E f ^ $ ,/TĂ 7X7 ,3^ trd^ix^ocjrv t^v ~r~^S £>■1 cc^> sroc-T-e,,_K w e/*» X^c/e^ &-<ŞTijrK*? j T?; v vW*^/r< WJ ' j^oj^vVv oLcovţ^u-wv Ojţo- -f^ws tOi u*~ T«1.5^0^ ' JC6tî» T^f j£ljţ-CtSr*) « <-! îlot-7<^JV ~rJiţi^n-Ti^rKJns te v /LffX^ ttv , £-r7y\s 7U.tnrrat *h-ijtrvc(qc/v~ ţĂ'-rtP bLci^/^u/ T[oLrreJ o(Ust->,$ -/Vt J\.oc- 3C(*?vcp6CA^r/v't^j J Vw» > Qjt'0^ţ**crrtJ *' r Ti /_,£/” I z*1 / Jl i e, (^«y^-ş a<_ v^rl y /L&*i' ©^1 «Cat -» Fig. 2. Fac-siraile după scrisorea )ul Nium Himnicranu. *«r. www.dacoromanica.ro PREŞEDENŢIA SOCIETĂŢIÎ ISTORICE-ROMÂNE TABLOU RESUAATIV AL LUCRĂRILOR SOCIETĂŢII UE LA 19 MIE 1902 SI PANA LA 16 IANUARIE 1903. ŞEDINŢA COMITETULUI DE LA 1» IUNIE 1908. Alegerea şi proclamarea de nouî membrii activi aî societăţii. In vederea escursiuniî istorice proiectată a se face în comitatul Huniedoreî, în Transilvania, d. preşedinte Lahovari I. George face cunoscut că a trimis o adresă de invitaţiune domnilor membrii aî societăţii cari doresc a lua parte la acestă escursiune, indicând iti- nerariul; A intervenit pe lângă d ministru de Interne care a bine-voit a da un paşaport colectiv pentru trecerea frontierei; Asemenea la Direcţiunea Căilor Ferate Române şi Ungare pentru reducerea preţului călătoriei. D-sa arată apoi că s’au înscris deja 36 domni membrii pentru acestă escursiune. D. Tocilescu G. Gr. schiţeză itinerariul călătoriei: Bucureştî- Predeal-Braşov-Sighişora.-Alba Iulia-Tovis-Deva-Vajda-Hunyad-Sarmi- segetuza-Pietroşanî-Surduc (Lainici)-Castrul-Bumbeştî (jud. Gorj)-Tg.- Jiu-Mănăstirea Tismana. Arată importanţa localităţilor istorice din comitatul Huniedoreî şi termină dicend că va fi o frumosă şi intere- santă excursiune. ŞEDINŢA COMITETULUI DE LA 87 IUNIE 1908 Alegerea şi proclamarea de nouî membrii activi aî societăţii. Domnul preşedinte Lahovari /. George arată că excursiunea istorică în Transilvania s’a făcut în cele maî bune conditiunî, conform programului, lăsând o scumpă şi plăcută suvenire tuturor celor cari au luat parte la densa. Prin acestă excursiune s’au realisat disposiţiunile din statutele societăţii, caii prin art. 11 prevede asemenea călătorii la locurile maî importante istorice în ţară şi peste hotar, făcendu-se ast-fel cunoş- tinţa localităţilor unde îşi găsesc existenţa şi astă-dî numerose ră- măşiţi de ale strămoşilor noştri. www.dacoromanica.ro tfABLOU RBSUMATIV 285 Maî departe d-sa arată că au luat parte la acestă excursiune 36 persone, între caii domnii i Grecianu Ştefan, Tocilescu G. Grigore, Şuţu Mihail, Tocilescu G. George, profesor la facultatea de drept, etc. etc., şi câţî-va studenţi universitari. D. preşedinte descrie în culori vii frumuseţele naturii comita- tului Hunidorei şi principalele localităţi visitate, adică : Deva, capitala comitatului, unde este sediul societăţii istorico-arheologice maghiare a numitului comitat. Aici ajungând Joi sera 20 Iunie, am fost întîm- pinaţî la gară de membrii acestei societăţi în frunte cu d. Teglâs Gâbor, directorul musăului local de antichităţi şi de d. Werres Endre, secretarul societăţii. Vineri 21 Iunie dimineta a urmat visitarea lo- » 1 calurilor autorităţilor : subprefectura, sala de onore a palatului comi- tatvilui, lapidariul, liceul real, musăul de antichităţi şi grădina pu- blică. După amiadi plimbare cu trăsurile în vecinătatea Devei la Maros- Nemeti, unde excursioniştii au fost invitaţi de Contele Dr. Kuun Geza d’Osdola, preşedintele societăţii istorico-arheologice a comitatului Hunidorei, consilier intim al M. S. I. şi R. Apostoliceşti, vice-preşe- dinte al Academiei Maghiare. Recepţiunea are loc în castel, unde excursioniştii sunt introduşi de contele asistat de soţia sa domna contesa Kuun, fiind presenţî membrii familiei castelanilor, generalul Mangesius, baronul Iojika şi autorităţile din capitala comitatului. Dupe ce contele dă explicaţiuni asupra localităţii — antica Micia, visităm castelul scăldat de Mureş şi escursioniştii trec în frumosul parc unde se servesce o gustare între numerosele rămăşiţe de mo- numente dace şi romane. Domna contesă în personă servesce pe ospeţii ser cu o deosebită amabilitate. Castelanul ţine apoi o entu- siastă cuvîntare în limba francesă, din care resultă pasiunea ce are pentru descoperirea şi luminarea trecutului acestei regiuni plină de atâtea reminiscenţe ; exprimă mulţumiri escursioniştilor pentru onorea ce ’i-au făcut de a-1 visita, precum şi iubirea de care e însufleţit pentru românii din regat. La cuvîntarea Contelui răspunde d. Grecianu Ştefan, mulţumiftd pentru primirea francă şi leală a acestor vechi castelani, urând să fie urmaţi de exemplul dat de a culege cu atâta iubire de istorie — adevăratele probe ale trecutului şi rugându-1 pe domnul Conte de a crede că şi noi vom urma cu sinceritate către acelaş ideal. După cuvîntarea d-lui Grecianu a ţinut o caldă şi fdrte în- semnată cuvîntare d. Tocilescu G. Grigore, arătând scopul urmărit de cei doritori de sciinţă pentru care nu există hotare firesci; insistă asupra punctelor de legătură pe terenul sciinţific între bărbaţii de dincolo şi de dincoce de Carpaţî, asupra necesităţii unei conlucrări www.dacoromanica.ro 2$ft C. PROTnpnPESrtt ARP.EŞ comune peutru reînvierea trecutului archeologic al Daciei romane, cum şi asupra însemnătăţii escursiuneî de faţă. După aceia escursio- niştiî s’au reîntors la Deva. Sera la orele 7, continuă d. preşedinte, am plecat la Hunidora (Vajda Hunyad) unde am petrecut noptea. Sâmbătă dimineţa s’a visitat castelul Huniadilor clădit la 1452 de Ion Huniade, tatăl lui Matei Corvin, regele Ungariei; am continuat apoi drumul cu trenul la Haţeg, sosind Sâmbătă sera 22 Iunie, unde am fost găsduiţî prin fa- milii şi la oteluri. A doua di Duminecă 23 Iunie dupe dejunul oferit de autorităţile locale, escursioniştiî sunt transportaţi cu trăsurile distanţă de 16 km. la satul Grădiştea, vechia capitală a Dacilor, cunoscută sub numele de Sarmisegetuza şi Ulpia Traiană, unde sunt adăpostite rămăşiţile sacre ale străbunilor noştri. Visităm cu deamăruntul importantele antichităţi: un castru mare şi amfiteatrul, asupra cărora dau expli- caţiunî d, Gabor Teglâs, directorul museuluî din Deva şi d. Tocilescu G. Grigore. Priveliştea în acestă regiune este din cele mai pitoreşti. La apusul soreluî ne reîntorcem la Haţeg. Luni 24 Iunie am pornit cu trenul la Pietroşanî străbătând văile numeroşilor munţi din acestă parte a Ardealului. Oprindu-ne aici visităm peştera «Cetatea Bolii» care se pote străbate cu înlesnire de la un cap la altul în 30 minute şi prin care* curge un rîuleţ cu acelaş nume. Continuând drumul cu trăsurile ajungem la minele de cărbuni de la Pietroşanî, unde directorul acestei mine, d. Ioan Andreics, a dat tote explicaţiunile ce privesc exploatarea eî. După acesta are loc un banchet şi în urmă urcând în trăsuri continuăm drumul trecend Carpaţiî în România, prin judeţul Gorj, după ce am luat rămas bun la graniţă şi am mulţumit personelor cari ne-au însoţit, pentru fru- mosa şi bine-voitorea primire făcută societăţii istorice-române în ţara vecină. In cursul drumului spre Târgu-Jiu, pe valea admirabilă a Jiului, am vizitat schitul Lainici, fondat de vechea familie boerescă Brăiloiu ; apoi în trecăt cetatea Porceni şi castrul roman BumbescI desgropat de d. Tocilescu G. Grigore, care ne-a arătat că pe acolo a condus Traian, împăratul Romanilor, legiunile sale contra Dacilor. Vizita ora- şului o facem pe la ora 10 noptea ajutaţi de felinarele luate de la trăsuri. Noptea o petrecem în Târgu-Jiu. . A doua di dimineţă 25 Iunie, vizităm oraşul cu tote monumen- tele sale vechi şi moderne. Onor. d. Grecianu Ştefan atrage aten- ţiunea excursioniştilor asupra decoraţiunilor faţadei primăriei lo- cale şi în special asupra bladonuluî de pe frontispicinl palatului, www.dacoromanica.ro tAbLOtJ RRSbMATlV 2Ş7 ce ar fi trebuit să fie decorat cu maî multă pricepere. Apoi pornim la frumosa monastire Tismana didită de primii noştri Basarabî Voe- vodî în încântătore poziţie ce lasă pe trecător în admiraţiune. Aci petrecem totă diua, studiind picturile parietale, odorele şi pietrele cu inscripţiunî ale sfîntuluî locaş. După o a doua nopte petrecută în Târgu-Jiu, părăsim cu trenul capitala judeţului sosind sera în Bucurescî, Domnul preşedinte, în urma acestei descrieri a călătoriei în Ardeal, încheie cuvîntarea sa, că primirea a fost din cele maî curte- nitore în statul vecin, iar noi excursioniştii am adus suvenirî din cele maî plăcute şi instructive şi mulţumesce tot-odată d-luî Tocilescu G. Grigore, iniţiatorul şi conducătorul acestei frumose escursiunî. D. Tocilescu G. Grigore după ce arată scopul urmărit de acestă excursiune, descrie monumentele vizitate şi arată importanţa lor istorică. D. preşedinte Lahovari I. George dice că acesta fiind cea din urmă şedinţă înainte de luarea vacanţei de vară prevădută de art. 27 din statute, declară închisă sesiunea pentru două luni. ŞEDINŢA COMITETULUI DE LA 85 OCTOMBRE 1008. D. preşedinte Lahovari I, George arată maî întâiu mersul socie- tăţeî în sesiunea expirată, ce s’a încheiat cu frumosa excursiune făcută în comitatul Hunidoreî din Transilvania şi rogă pe d-niî membrii aî comitetului a se întruni regulat când vor fi convocaţi la şedinţe. D. Tocilescu G. Grigore, directorul organului societăţeî «Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie» comunică materialul ce va con- ţine No. 2 al revistei, fascicolele pe Iunie, Septembre şi Octombre, ce va apare în cursul luneî Decembre. Se primesce demisiunea d-luî Clinciu Ion, casier contabil al societăţeî, şi se alege în locul d-sale d. Bărbulescu Ilie, membru al comitetului. Alegerea şi proclamarea de membrii activi a 92 persone care au aderat la statutele societăţeî. ŞEDINŢA BIUROULUl DE LA 86 NOEMBRE 1008 Urmeză un schimb de idei asupra ţinerii de şedinţî publice în cursul luneî viitore Decembre, precum şi asupra comunicărilor ce se vor face. ŞEDINŢA BIUROULUl DE LA 1 DECEMBRE 1008 Se admite în principiu ţinerea de conferind publice- în provincie şi se hotărăsc dilele pentru ţinerea de conferind publice în Capitală, Prima se fixeză pentru Sâmbătă 14 Decembre ora 81/» sera. www.dacoromanica.ro 288 C. PfrfrtorfoPESntj-AfeGEŞ ŞEDINŢA COMITETULUI DE LA 7 DECEMBRE 1002 D. preşedinte Lahovari I. George resumă discuţiunile şi comu- nică decisiunile luate în şedinţele precedente ale biurouluî, cari se aprobă de comitet. ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 14 DECEMBRE 1002 Şedinţa se ţine în localul Şcoleî normale a învăţăturii Poporului Român (Sf. Ecaterina). D. Tocilescu G. Grigore comunică o serie de documente inedite privitdre la Radu-Şerban Basarab şi la mama lui Constantin Vodă Ba- sarab (Cârnu). D. Creţu Grigore vorbeşte despre Stema mitropoliei Ţării Ro- mâneşti. ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 21 DECEMBRE 1002 Şedinţa se ţine în localul Şcoleî normale a învăţăturii Poporului Român (Sf. Ecaterina). La ordinea (jilii comunicaţiunile d-lor: Dumitrescu Marin care vorbeşte despre: «Influenţa Rusiei în mişcarea luî Tudor Vladimi- rescu» şi Bărbulescu Ilie despre : «Felul scrierilor de care s’au slujit Românii în curgerea vecurilor». ŞEDINŢA COMITETULUI DE LA 16 IANUARIE 1008 Alegerea şi proclamarea de nouî membri activi. Se aleg şi se proclamă membrii în comitetul de redacţie aî re- vistei societăţii domnii: Brătianu I. C. general, Dumitrescu Marin şi Locusteanu Nicodim. D. Tocilescu G. Grigore comuuică apariţiunea volumului VIII, fasc. pe Iunie, Septembre şi Octombre, cu 8 clişeurî în 500 exem- plare a revistei societăţii, iar d. preşedinte autorisă a se expedia mem- brilor societăţii volumul apărut. Urmeză un schimb de vederi asupra materialului ce va alcătui volumul următor al revistei. ŞEDINŢA BIUROULUÎ DE LA 20 APRILIE 1008 Se desbat mai multe cestiunî de ordine administrativă a societăţii. 1 ŞEDINŢA BIUROULUÎ DE LA 5 MAI 1008 Urmeză discuţiuni asupra cestiunilor desbătute în şedinţa pre- cedentă de biurou. C. PROTOPuPESCU ARGEŞ. www.dacoromanica.ro TABLA DE MATERIE A VOLUMULUI IX P aş. Apostolescu I. IV. — Originalitate !..................................127 -139 » » Ritm şi măsură........................................ 246 —266 Bârbulescu Ilio. — 0 danie a lui Vasile Lupu mănăstirel Lepavina din Croaţia şi vechile legături ale principatelor române cu Croaţia..................................... 84 -126 Creţu Gr. — Gîte-va etimologii romîneştl......................161—192 Dimitrescu Marin — 0 nouă orientare a studiilor istorice în Germania 148-160 Greciann D. St. Contele Nicolae Rossetti..............................213—245 Grigorovitza Em. Di*. Studii gotice: 1 Etnologia regiunilor daco-schite la venirea Goţilor............................... 140—147 Nicolescu llie —Miloş Vodă............................................193—199 » j Din descendenţa «Craioveştilor»............................. 200 212 Protopopescu-Argeş C.—Tablod resumativ al lucrărilor Societăţii de la 19 Iunie 1902 şi până la 16 Ianuarie 1903. . 284 288 Tafrall O.—Dn manuscris necunoscut al lui Naum Rîraniceanu . . . . 276—283 Tocilescu G. Gr.—Cîte-va monumente epigrafice descoperite în România 3 83 » » Fouilles d’Axiopolis.................................. 267—275 CD 33 CLIŞEDRI www.dacoromanica.ro ERRATA La pag. dOO, de Ia rtndul 5 pînă jos se suprimă. 257 » 3 jos : versuri eretice carî devin bachice » » 7 din notă : eretic » » bacbic. » » 2 » eretice » » bachice. www.dacoromanica.ro Facem cel mai călduros apel la Domnii membrii ai Societăţei Istorice, rugăndu-î să bine-voiascâ a achita cât mai neîntârziat coti- saţia de 20 lei anual datorită societâţei, spre a putea acoperi cheltuelile destul de însemnate cu tipărirea organului societâţei „ llevisia de Is- torie, Archeologie şi Filologie^ şi alte cheltueli de administraţie. Suma se va trimite pe adresa D-luî Ilie Bărbulescu, Str. Clopo- tariî-Nouî, 58, Bucuresci. DIRECŢIUNEA. www.dacoromanica.ro SUMARIUL ------ - Paj.-. Creţu Gr. — Câte-va etimologii româneşti..............................161 — 192 Nicolescu IHe. — Miloş Vodă.............................................193—199 » * Din descendenţa «Graioveştilor»........................ 200 212 Grecianu D. St-Contele Nicolae Rossetti-............................ • .213—245 Apostolescu I. N.—Ritm şi măsură...................................... 246-266 Tocilescu Gr. G. - Fouiiles d’Axiopolis............................... 267 — 275 Tatrali O.—Un manuscris necunoscut al Iul Naurn Rîmniceanu............ 276 283 Protopopescu-Argeş C.—Tablou resumativ al lucrărilor Societăţii de la 19 Iunie 1902 şi până la 16 Iunie 1903 . . . - .284 - 288 ■ CU ŞAPTE CL1ŞEUR1 Cele nouă volume ale Revistei apărute până acum se află de vînţlare pe preţul de 80 leî. _ Cererile pot fi adresate Direcţiune! reviste!, Strada Rrima- vere!, No. 40. www.daco.romanica.ro