REVISTA
PENTRU
ORGAN AL
                 SOCIETĂŢII ISTORICE ROMÂNE
SUB DIRECŢIUNEA LUI
P
REGORIE
OCILESCU
                                                 MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE, PROFESOR LA UNIVERSITATE, F.TC.
                             COMITETUL DE REDACT1UNE
MC. DEXSUSIANU
G. I. IONNESCU-GION
X. PETRASCU
IUB BĂRBULESCU
MARIN DIMITRESCU
GENERAL C. I. BRATIANU
I). BURILEANU
EM. GRIGO"OVIŢA
NICOD. LOCUSTENU
N. I. APOSTOLESCU
                                ANUL V
                             VOLUMUL IX
                               fascicolul t.
                                       BUCURESCI
                     TIPOGRAFIA. «UNIVERSITARĂ», STRADA ACADEMIEI, No. X
                                         1903.
       Eascicmil II, cu care se termină volumul al IX, va apare la linele-
lunel Iunie. DI), membrii al Societăţii cari n’aă achitat încă cotisaliiinea
anuală (le membrii sunt rusjaţl a o trimitecăi mal în (jral)ă pe adresa Casie-
rului Societăţii, Clopotarii-Xoi .ÎS, Bncurescl.
www.dacoromanica.ro
                    CONDIŢIUNILE PUBLICAŢIUNEI
     _ Revis,a P^tru Istorie, archeologie ş’ fiologie, devenită organ al Societăţii istorice
-romane, apare în fascicole mensuale (afară de cele două luni de vară), alcătuind două
'•volume pe fie-care an.
        Costul abonamentului pe an este de lei 25.
        Membrii Societăţii istorice primesc revista gratuit, arend să plăteecâ nu
■mal cotisaflunea de membrii, care este de 20 iei anual.
        Abonamentul începe la i Aprilie al fie-căruia an.
        Redacţiunea şi administraţiunea se află la d. Gr. G. Tocilescu, Strada Primă-
verel No. 40, Bucurescl.
        Cererile pentru înscrierea de noul membrii al Societăţii istorice, se adreseză
-d-lul G. Ionnescu-Gion, Secretarul Societăţii, Strada LucacI No. 33, iar cotisatiunile
■şi orl-ce reclamaţiunl ale membrilor privitore la Revistă, se trimit d-lul llie Bărbu-
descu, Casierul Societăţii, Strada Clopotaril-Noul, 58, Bucurescl.
www.dacoromanica.ro
    REVISTA
                       PENTRU
                 ORGA.N AL
   SOCIETĂŢEl ISTORICE ROMÂNE
                                SUB DIRECŢIUNEA LUÎ
           pREGORIE p, OCILESCU
         M8MRKU AL ACAOSMI8I ftOMAtfB, FBOFBSOR LA tJtftVBBglTATBj BTC.
          COMITETUL DE REDACT1UNE
MC. DENSUSIANU
G. I. IONNESCU-GION
N. P^TRASCU
1L1E BĂRBULESCU
MARIN DUMITRESCU
GENERAL C. I. BRATIANU
l>. BURILEANU
EM. GRIGOROVIŢA
NICO ». LOCUST1ÎNU
N. I. APOSTOLESCU
              ANUL V
            VOLUMUL IX
                                      BUCURESCÎ
TIPOGRAFIA «UNIVERSITARĂ», STRADA «ACADEMIEI, no. 30
                                         1903.
www.dacoromanica.ro
                  CÂTE-VA MONUMENTE EPIGRAFICE
              DESCOPERITE IN ROMÂNIA’
      Ceea-ce face interesul perdutelor foi de mai la vale din
arcliivul de petră al antichităţilor patriei ndstre, este că fdrte
adesea-orî ele presintă o valdre reală, nu atât prin ceea-ce voesc
să ne spună, cât maî cu sdmă prin ceea-ce ne spun fără să
voiască. Maî ales sunt instructive în ce ne destăînuesc ele în-
tâmplător, lucruri la cari n’a cugetat autorul inscripţiuneî. Isto-
ria ca şi geografia, istoria artei ca şi a comerciuluî, limba,
mitliologia ca şi architectura, găsesc de multe ori Î11 ele fântâne
preţidse de informaţiunî. Este destul o întâmplare dre-care, fe-
rul plugului sau tîrnăcopul lucrătorului, pentru ca, isbindu-se
de un bolovan îngropat în păment, să scdtă la ivelă o nouă
pagină scrisă, un nou document autentic, ce nimic n'ar putea
să le înlocuiască. Asemenea monumente, în sărăcia ce ne lasă
desolata tradiţiune literară a antichităţii, nu sunt numai nişte
lucruri de pripas din acel mare naufragiu al trecutului, ci atâ-
tea puncte lumindse într’o ndpte întunecdsă.
                    1. Inscripţiuni pe cărămidl
      Şi ca să începem cu cele maî merunte, ecă maî ânteiu aceste
patru fragmente de mănuşî de dlă, purtând pe ele câte o inscrip-
ţiune grecdscă stampilată în relief. Provenienţa lor sigură din oră-
şelul Hîrşova face şi interesul lor, şi vin să ne dovedescă că
vechia cetate Carsiim, peste care se întind astă-ţlî şubredele
construcţiunî ale târguleţuluî modern, a avut în vechime strânse
legături comerciale cu insulele Mediteraneî.
      *) Comunicajiune făcută Academiei Române In şedin[a publică de Ia 7
Maiu 1899.
www.dacoromanica.ro
4
GR. G. fOClLESCtl
     1.  Pe o mănuşe de amforă.
                             E1TI IIEISI sit’i IIsi(3>.-
                             2 T P A T 0 T                  otpazoo
                             JI A A / M O T                 TJa[va|i.]oo
      Peisistratos este o persdnă cunoscută ce ne întâmpină pe ştam-
pilele din insula Rhodos.
     2.  Pe o mănuşe de amforă.
                    E III N Af S          Im Naoa-
                    mnor                  £mroo
                    A r P I A N l O r 'A[tp]wvioo
     De asemenea Nausippos se găsesce pe ştampilele din Rhodos.
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPKtRAFJCK
5
     3. Pe o măuuşe ele amforă.
      La mijlocul ştampilei se află în relief, precum vedem, un fru-
mos cap de Heîios (Sore). Un personagiu Megon nu este încă
cunoscut pentru Rliodos. Boţii în Catalogue cles Musees Greco-
Bomains din Alexandria înşiră un ;,Menon“. Cum pe stampila
din Bucurescî se citesce sigur MEITQNOS, Botti a putut să se în-
şele ; căci se pote ţlice cu certitudine că şi acestă stampilă pro-
vine tot din insula Rhodos, din causa capului lui Helios, care se
scie că era marca acestei insule şi figură şi pe monedele ei.
La Rliodos se afla cultul principal al ţleului; în onorea lui He-
lios se serbătoreu jocuri, mai cu seniă gymnice, 'HXîeu^ la cari
regii streini trimiteu soli. Insula însăşi se considera ca o pro-
prietate a ^leului, posedând şi un fdrte renumit colos al lui
Helios, datorit lui CJiares din Lindos, şcolarul lui Lysippos,
www.dacoromanica.ro
6
GR. G. TOCILESCU
                E II I........, .          im...
                MN HZIKÂE OTS MvTjoixXiooţ
                $IAOKPATOrS duAoxpâ'tooţ
      Acesta este o stampilă din insula Knidos, cum resultă din nu-
mele luî Mnesildes, fiul lui Filocrates.
      Avem prin urmare trei mănuşi de vase stampilate la Rho-
dos şi una la Knidos. Vasele, umplute de sigur cu vin, au fost
expediate la Hîrşova. Fericiţii Carsianî, cari ’şî permitdu luxul
unui vin adus din aşa depărtare, nu ne-a lăsat de cât hârbu-
rile vaselor cu ştampilele de pe ele.
      Dar cine sunt personagiile menţionate pe mănuşele vaselor
şi ce raport au ele cu însăşi vasele?
      Plecând de Ja cele ce se practică astă-ţlî, unii archeologî
au crezut că acele ştampile sunt ale keramiştilor sau olarilor;
alţii: ale agenţilor vamali. Amândouă părerile însă trebuesc res-
pinse, pentru că, în ce privesce pe ultima, stampila nu pdte fi
aplicată de cât atunci când vasul este încă mole, până a nu se
arde în foc; deci, ce rol ar fi avut agentul vamal să stampileze
nişte vase, despre cari nu se putea sci maî dinainte că au să
fie exportate ? Părerea înteiu iarăşi nu se pdte admite, întru cât
stampila începe cu im = deci sul urmat de un nume. Conclu-
siunea se impune de la sine, că trebue căutată o altă explicare.
      Grecii antici aveau interes, când cumpărau vase pentru tre-
buinţele lor, de a sci în ce an fuseseră ele fabricate. Se pare
că un vas, cu cât era maî vechili, cu atât devenea maî bun pen-
tru conţinutul lichidului. De aceia : amforele şi alte forme de
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPIGRAFICB
7
Yase căpătau o stampilă cu data fabricaţiuneî lor. Se scie că
mijlocul de datare întrebuinţat de Greci era numele archonteluî
eponym, archontele adică care dedea anului numele seu. De aci
formula: im urmat de numele archonteluî. Prin urmare: Peisis-
tratos, Ncwsippos şi Megon fuseseră archonţî în insula Rhodos;
iar Mnesikles în insula Knidos.
      Ast-fel, pe lângă interesul ce presintă aceste ştampile pentru
istoria comerciuluî, ele au şi un interes chronologic, servind la
restabilirea şi completarea listei magistraţilor.
      Dar câte odată se pote găsi: nu singura mănuşă cu stam-
pilă a unui vas, ci vasul întreg stampilat, cum este bunioră amfora
sau borcanul cu doue tdrte, descoperit la satul Spanţov (jud.
Ilfov) şi depus în colecţiunea Museuluî.
      5. 6. Pe tortă d’asupra se află urmetorele ştampile cu litere
frumose greceşti scose în relief:
     Pe tdrta din stânga:
      Pe cea din drepta:
OIAEOY
      Judecând după forma literilor, stampila pare a dată cel puţin
din al douilea secol înainte de Christos.
      Ea ne arată că vasul provine dintr’un oraş grecesc şi că
a /ost fabricat sub archontatul luî Aristodamos, în luna Pana-
mos, de către fabricantul Thiasos. Cornul abundenţii, unul din
atributele <jeiţeî Tyche (Fortuna), era probabil marca fabriceî.
      Prin urmare, pe teritoriul satului Spanţov, depărtat numai
cu 2 klm. de Dunărea cea mare, a trebuit să fie un vechiu aşe-
zământ dacic, care întreţinea relaţiunî comerciale cu lumea in-
sulară grdcă, ca şi cu Ilellada, deja în secolul al douilea înain-
tea erei nostre,
www.dacoromanica.ro
8
GR. G. TOCILESCU
      Iată cum epigrafia ceramică p6te adesea să ne înveţe multe
lucruri, pe cari în deşert le căutăm aiurea, în izvorele literare.
      Şi cine ar putea bunioră gândi, că la cetatea lui Negru-Yodă
de pe Dâmboviţa, — acolo unde se retrăsese Mihaiu-Vodă Vi-
tezul dinaintea năpadeî lui Sinaan paşa, are să dea peste ur-
mele unui alt aşeţlăment, anterior pdte şi el epoceî romane,
căci aci s’a aflat de asemenea
   7. O tdrtă de vas cu inscripţiunea stampilată :
                                        HPQNOS “Hpuvoţ
      Şi câte alte surprinderi nu ne reservă descoperirile arclieo-
logice, cari se înmulţesc pe fie-ce ţii ?!
      Dar până a nu părăsi epigrafica ceramică, să nu uităm
încă trei cărămiţlî: una găsită în săpăturile ce am făcut în cas-
telul roman de la Turnu-Severin ; alta aflată la Reşca, şi înfine
a treia la Boronesa, pe malul Oltului, nu departe de Stolnicenî.
      8. Prima conţine alfabetul scris cu un băţ pe lutul încă umed:
      Este interesantă comparaţiunea cu alfabetul latin de pe
alte monumente analoge pentru forma particulară a câtor-va
litere, cum bunidră cu alfabetul ce figur^ză pe cărămida de maî
jos aflată la Grădiştea (Sarmizegetliusa) şi păstrătdre în museul
din Deva ;
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EP1GRAFTCE
9
      După totă probabilitatea ambele cărămizi au fost scrise
ele şcolari. Şcolarul din Sarmizegethusa a încercat de trei ori
ca să scrie alfabetul, dar numai odată ni-1 dă în întregime. E de
observat că literile Y şi Z îşi au locul lor fix la finele alfa-
betului latin, de şi nu încetaseră de a fi socotite ca litere streine.
Ast-fel alfabetele din Pompeji nu le au, de unde se pote con-
chide că până la distrugerea oraşului ele nu fuseseră primite
în chip oficial. Din contră, alfabetul de pe cele done cărămizii
din t)acia, care datâză cam de pe la finele secolului al II-lea
d. Chr., ca şi alfabetul aflat la Petronell *), ni le presintă ca
făcând parte integrantă din alfabetul latin.
      Un alt şcolar din Dacia, la Porolissum (Mojgrad), voesce a
scrie din memorie ceva pe o cărămidă : ocasion[em] nan(c)tus
[sum] scrib (eticii)...?)
      Avem de sigur aci dovedi că în Drubetis (Turnu-Severin)
există, ca şi în Sarmizegetliusa şi Porolissum, şcoli elementare
Î11 care litterator sau             înveţa pe copii citirea, scrierea
şi aritmetica.
       1)        Despre acest din urmă vedi Kalinka Athcn. Mitth. XVII 1892, 121 seq.—
Asupra formelor fie cărei litere în parte se pote compară Exempla scripturae epigra-
phicae- Latinae a Caesaris morte ad aetattmlustiniani ed. Aepi. ffllbner, Berol, 1885,
       2) G. I. L. III, 1635,4.
www.dacoromanica.ro
IO
GR. «. TOCILESCU
      9.      A doua cărămidă, descoperită la Reşca (vechiul municipiu
şi mai târziu colonie Romula) pdrtă următdrea inscripţiune :
      Ea a fost săpată cu stilus (ypacpt?) pe lutul încă mole înainte
de a fi ars şi, dacă judecăm după forma cursivă a literilor sale,
pdte să dateze de pe la sfîrşitul secolului al II-lea după Chris-
tos sau începutul secolului al III-lea. In linia a 4-a, după li-
terile KA0, păstrate în bună parte, se observă jumătatea luî O
şi partea superioră a luî MH, iar linia a 5-a a conservat ju-
mătatea unui P.
      Avem decî
                                    Tou TpCOXOO ttoXe|j,oo "Op.7]p[ov....
      De ore-ce aceste cuvinte alcătuesc începutul unui hexame-
tru, putem cu siguranţă a-1 completa, dacă ne amintim de o
serie îutregă de monumente cari serveau în şcoli drept cărţi
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPIGRAFICE
II
de învăţătură, cum era bunidră tabula Iliaca găsită în ruinele
oraşului antic Bovillae (Italia) şi representând principalele eve-
nimente ale răsboiuluî troian; sau o altă tablă Iliacă păstrătore
în Bibliotheca Naţională din Paris, care ne dă în 64 versuri
o prescurtare a Iliadei şi reproduce şi câte-va versuri dintr’însa.
      După aceste exemple, putem susţine că pe cărămida ndstră
avem începutul unui şir de versuri destinate pentru citirea lui
llomer în şcoli, şi că primul vers începea ast-fel:
                              To5 Tpwxoo 1 j TioXspioD xa{K "Op.YjpJov [j-âv^avs tâ£'.v
                     „învaţă în Homer şirul evenimentelor resboiuluî troian. “
      Posedăm şi aci o dovadă că la Reşca (Romula) a existat în
epoca romană o şcdlă superidră, în care se învăţa greceşte şi
latinesce, retorica şi filosofia, şi se interpretau poemele home-
rice, care au fost pentru Greci şi Romani Biblia tuturor claselor
şi tuturor vîrstelor. 8)
      10.      A treia cărămidă s’a aflat în ruinele staţiunei romane
Buridava (aţii Boronăsa), pe malul apusan al Oltului.
                                    = Go(ho)rs m(illiaria) B(rittonum)
      Este de sigur vorba de una şi aceiaşi cohortă constatată 1 2
        1)        Tpwxoo, forfnă adjectivală pentru Tpw'.xoo este o greşălă a scriitorului
dacă nu cumva maî probabil o formă populară.
        2)         Vedi maî pe larg despre acosta Or. G. Toeilescu, Omerla Reşca, în
Literatura şi Arta tomană, 1897 ; idem Fouilles it recherehcs areheologiqucs en
Roumanie, 1900 p. 92 — 105.
www.dacoromanica.ro
12
GR. G, TOCILESCU
între auxiliile dacice pe o cărămidă de la Orşova*) cu stampila
COH. I. BR. oo, şi în următdrea inscripţiune ce am desgropat de
curând în lagărul roman de la Bumbeşti pe Jiu (jud. Gorj):
      11.      Lespede de pietră cu însăşi inscripţiunea de fundaţiune
a castelului.
l.MP ■ CAES -L ■ SEPTIMIV8 SEVERVSPIVS PERTINAX-AVGVSTVS ARABlCus
ADTAB ■ PART ■ MAXIMVS ■ POXnTFEX ■ MAXIMVS ■TRIB• POT - VIII ■ IMP ■ XI E<
IMP CAES- M AVR-An-OXINVS-PIVS FELIX-AVG TRIB-POT-III- MVROS CESPif
CASTROruM■ COII■ I■ AuRELIAE ■ BRITTON VM ^ ANTOMNIANA ■ VETUST UI
                                                                                               LA/)sos
                                   LAPIDE ■ EOS • RESTITVErVNT * PER OCTAVIVM IVLI-NVM LEG. IPSOnim
                         PR            PR
      Imp[erator) Caes(ar) L(ucius) Septimius Severus Pius Perti-
nax Augustus arabic[usj acliab(enicus) partjiicus) maximv.s, pontifex
maximus, triblunicia) pot(estate) VIII, imp(erator) XI, e[t] im-
p(erator) Caes[ar) M(arcus) Aur(elius) Antonimie Pius, felix Au-
g(ustus), trib(unicia) pot(estate) III, muros cesp[it]{icios) castro[ru]m
coh(ortis) (primae) [Aujreliae Brittonum (miliariae) Antoniniana(e),
vetust(ate) dilafpsos] lapide{e)os restitue[r]unt per Octavium Iuîianum
leg(atum) ipso[rum] pr{o) pr(aetore).
      In rîndul al 3-lea ne-am aştepta să avem TRIB-POT'IIH.
      In rîndul al 5-lea la început trebuia săpat LAPIDEOS.
      Guvernatorul Daciei L. Octavius Iulianus este deja cunoscut
din alte monumente (C. I. L. III 876 şi 1393, în care se nu-
ni esce : consularis III Daciarum).
      Ast-fel se constată din textul epigrafic de mai sus că la a.
201 după Is. Clir. castelul de la Bumbeşti, care până aci fu-
sese de pământ (muri cespiticii), a fost reconstruit în piatră pen-
tru prima Cohors Aurelia Brittonum miliaria Antoniniana. Din că-
rămizi desgropate tot aci2) resultă că în acelaş castel se aflase
în garnisonă şi C(ohors) IV C(ypria).
      E de observat că la început mai tote castelele de pe lângă limes
şi din interior trebue să fi fost de pământ, şi că mai târZiu, sub Sep-
timiu Sever, unele din ele au fost prefăcute în castele de piatră. 1 2
     1) G. I. L. III S. 8074, 10.
     2) Gr. G, Tocilescu, Arch. epigr. Mitth. XIX. t,
www.dacoromanica.ro
CAfE-VA MONUMENTE EPIGhAFICE

      La aceiaşi Coliors miliaria Brittonum pare a se referi şi
urmetdrea inscripţiune găsită la Salonic ') :
                             B     E
                                                                                               M A V R E L ’ CASSI
                                                                                               ANVM • V ’ E PRA1
                                                                                               SIDEM PROV DACIAE
                                                                                               5 MALVENSISPATU
                                                                                               KARISSIMVM*
                       MMAVRELU P II 1
                     LIPPVS E T CASSI
                     ANVS TRIB COIII
                     IO FM BRYTTONVM
                     MALVENSIS
                       b(onum) [f(achimj\
     M(arcum) Aurel(ium) Cassianum v(irum) e(gregium) pra[e]si-
clem prov(inciae) Dacia[e] Malvensis patr[em] lcarissi[m]um M(arci)
Aureli(i) Philippus et Cassianus trib(imus) coh(ortis) I Mlaviae)
m(iliariae) Br[i\ttonum Malvensis.
     De aci sc vede că din ce! do! fi! a! guveiTiatoriiluî Da-
cie! Malvensis, unul, Marcus Aurelius Cassianus, fusese tribun
al cohorte! Flavia Miliaria Brittonum Malvensis. De şi epitetul
de Flavia nu putea lipsi într’o inscripţiune oficială, cum este
cea de la Bumbeştî reprodusă maî sus, dar nu e de admis a
fi vorba de doue cohorte deosebite, ci de una şi aceiaşî cohors
miliaria Brittonum, care pe unele monumente purta epitetul de
Flavia şi de Malvensis. Acest din urmă epitet de sigur este îm-
prumutat de la lagărul permanent al cohortei, Malvensis fiind
în loc de quae est in Dacia Malvensis, 2) adică în Oltenia.
     Iată un exemplu cum o cărămidă găsită la Olt îşi află re-
sunet şi completare într’o piatră cu inscripţiune descoperită toc-
mai la Tliessalonic. Dar acesta nu este unicul cas; adesea
ilustrarea şi priceperea unu! monument din Dacia se face prin-
tr’unul din Egypt, Numidia, Asia, Brittania, Germania etc.
      1) Arch. epigr. Mitth. XVII 117.
      2^Th. Mommsen, Arch. epigr. Mitth. XVII, 118.
www.dacoromanica.ro
*4
GR. G. TOCILESCtf
       12.     In fine încă o cărămidă, fdrte curidsă, acesta aflată tot la
  Turnu-Severin în săpăturile castelului ce apăra capul podului
  lui Traian :
     Avem aci patru linii de ornamente ciudate alcătuite din
împletituri de linii oblice şi puncte triunghiulare săpate In a-
dânc pe lutul încă mole. O cercetare cu luare aminte a acestui
monument ne autoriză a constata că fie-care punct a fost făcut
dintr’o singură dată după ce mai înteiu linia trăsurilor oblice
fusese terminată. Acostă împrejurare ar esclude cu totul ipo-
thesa unei scrieri <5re-care şi ne ar îndatora să recundscem că
n’avem aci de cât un motiv de ornamentaţiune, tdrte curios
într’adever şi căruia cu greu i-am putea găsi un exemplu a-
nalog.
     Acum, avem dreptul de a ne întreba dacă aceste semne
nu sunt imitaţiunea unei scrieri. Seim că la Turnu-Severin a
staţionat o cohortă de arcaşi Syrieni; olane cu stampila ace-
leiaşi cohorte au fost găsite la un loc cu cărămida în cestiune;
n’am putea <5re presupune că un soldat Syrian, carele nu scia
www.dacoromanica.ro
Ca+E-Va MONUMENTE EPIGRAFICE

                                    carte, s’a apucat să imiteze din memorie pe monumentul nostru
                                    vre una din scrierile semitice întrebuinţate în patria sa natală ?
     Dintre monumentele epigrafice descoperite în timpii din
urmă în ţară şi depuse în secţiunea lapidară a Museuluî Na-
ţional, precum şi din cele vechi din nou revisuite, comunicăm
mai la vale pe cele mai însemnate.
   II. Municipiutn, maî tărdiu colonia Drubeta (Tumu-Severin).
     13.      Monument funerar desgropat lângă o fântână la marginea
oraşului.
                                                       Bust
                                           D M
                                                                                          IVLIAE • GRATA
                                                                                          FIL • IVLI STRATO
                                                                                          7 LEG-Inl-FL-ETAfeA
                                                                                          5 ADa^GTA • PAR • FEG
                                D(is) m(anibus) luliae Gratae fil(iae), luli(us) Slrato (centu-
                                rio) leg(ionis) 1III Fl(aviae) el Aelia Adaucta par(entes) fec(erunt).
     Acostă inscripţiune constată pentru prima <5ra presenţa la
Turnu-Severin a legiuneî a IV Flavică care, cum se scie, sta-
ţiona în Moesia Superidră. Alte legiuni moesiace constatate la Dru-
beta sunt: a V Macedonica şi a VII Claudia; tot aci s’a aflat
şi ala Claudia Gallorum.
     14.      Monument funerar găsit la Dîlma, jud. Mehedinţi. Piatra
a servit ca picior la sfîntul pristol în biserica satului.
                          D • M
                        D A S A S
                        GAPITO
                        V • a? • L V
                        5 T P F • P
                        H • E S
     B(is) m(anibus), Dasas Capito v(ixit) an(nos) LV, t(ilulum)
p(osuit) f(ilius) p(atri), h(ic) e(st) s(itus).
www.dacoromanica.ro
i6
Gfe. G. TOCILE^CU
     15.       Monument funerar descoperit cu ocasiunea facerii cheiu-
lui din Turnu-Severin. Piatra, găsită în maî multe bucăţi, a dis-
părut, deşi a fost lăsată în grija serviciului hidraulic de acolo.
                               D M
                                                                                           I V L 1 A • KALLl
                                                                                           GENIA ‘ VIX ‘ AN
                                                                                           XL I V L DACIS
                                                                                           5 CVS V/X AN///
                                                                            VAL ’ V / V / / /
                         VIXAN . L ‘ 1 VL PAE
                    // V // II ENVS AVO
                    C // // DRVB . CON
                    10 IVC . PIENTIS / I
                    m -E A M I / I s
                    BMP
     D(is) m(anibus), lulia Kalligenia vix(it) an(nos) XL; Iul(ius)
Daciscus        an(iios)... VaKerius) V... vix(it an(nos) L. (Iul(ius)
Pae...enus aug(ustalis) c[ol(oniae)] Drub(etensium) coniug(i) pien-
tis[s\im(a)e et ami[c\is b(ene) m(erentibus) p(osuerunt).
     E de observat numele Drubeta, care în inscripţiunile de
până aci cunoscute îl găsim scris în forma Drobeta, pe când
Ptolemeus, tabla Pcutingeriană şi cărămizile ne dau forma cu u 1).
                       111. Mal va (Celei)
     16. Mic altar de piatră calcarie.
                         1 O M D O L
                         PROBVS
                         rLEG'îA
                         POLLONIA
                         E 1 V S . V • S
     I(ovi 0(ptimo) M(aximo) Dol(icheno), Probus (centurie) leg(io-
nis) et Apollonia eius v(otum) s(olverunt).
     1)      Cărămidă găsită Ia Cladova cu stampila DRVBETA vedl Arch. epigr.
Mitlh. XIX 220.
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPKîRAFlCE
17
     17.       Monument de pătră calcaric, din care lipsesc începutul
şi mai bine de jumătate din întrega parte drăptă. Forma literi-
lor indică epoca Antoninilor.
                IN1AKVM 1 V li ' I I A
           Cl-QVODIVNGTVW'SEPV
           GONDICIOmQVIGV \w q
           VEL-EXEIS'PERGRADVS-V
           5   liTERGI^EkT-VOLOIVBEO
                I      N L O G W\ |(’VS’QV l ' O B El
          SVBStTVERE'EAPEM'CO
          QVISIMLTER-OFFIG 1 \W • G
          SIT-ET.QVIGVM-QVE-EXEA
          10      PERttîNS'AD'VO L Vrr AT
                St'QVl’EX'IVSSV'MEO'IN
          1 T A • V
          V T • E A E 'V[NEA« E T•A E D I F J
          ME1S APS» mm DANI
          15   A V T • ALIEiARE-Q
                F E C E R I T ■ V Jll N D I T I O • E T
                E A R E L [ Q V O III IUI M'GAVS
                I T A V T P O S T|
                EX ' FR Y C T Y Ş|
    Iată restituirea probabilă a textului, aşa cum s’a propus în
C. I. L. S. III nr. 14493:
    voi o iubeo. . curatoribus sepulchri mei fructum]
  v\ir^e\arum iug(erum) (duorum)... \et usum eius (edifi-
  ci quod iunctum scpu\lchro meo est concedere stih suprascripta]
  condicione quicumq[ue hereclitalem adierit ex heredibus meis\
  vel ex eis per graclus v[el qui substilus evit, si quis eorum\'
  & interciderii.
      Volo iubeo [heredes meos curatorem sepulchri mei\
    in locum m[s], qui o&[*]e[r]i[< aut officium suurn deseruerit,]
    substiiuere eadem co[ndicione qua curatores supra instituti sintf]
    qui similiter officium g[erat et............]
    sit et qtiicumque ex ea [condicione curator institutus aliquid
                                           neglexerit]
                                                  2
www.dacoromanica.ro
oft. o. fociLEâctf
                                                                                                       iă
                                      10 pertinens ad volunla[lem meam dimittalur eique alius sufficia-
                                                                                                  tur ut]
      sil, qui ex iussu meo in [sepulchro meo quotannis sacra facial]
                   ila u[l s(upra) s(criplum) e(st)].
                                          Ut eae vineae el cedifi[cium curaloribus reservala ? sint, ius he-
                                                                                                 redibus]
                                          meis aps\it] dand[i ea aut alienandi. Si quis volueril ven-
                                                                                                 dere ea]
   15 aut alie[n]are q[uod adversus voluntatem testamenti mei]
                                          fecerit, v[e]ndilio el [alienalio irrila sil el [denariorum] . ..
                                                                                             m(ilia) dare
                                         damnas esto. Pecunia]
      ea reliquofrujm caus[a Tiereditati adcrescat.......]
      ila ut post [mortem meam curatores quotannis sacra faciant]
   20 ex fructu sfupra scriptarum vinearum].
      Iar în traducere româuăscă :
      „....Voesc, ordon a da îngrijitorilor mormântului meu ve-
nitul celor două iugere de vie şi folosinţa clădire! care este
unită cu mormântul meu cu condiţinnea scrisă mal sus : orl-cine
dintre moştenitorii mei ar ajunge la moştenire sau orl-cine va li
pus în locul lor, dacă vă fi murit vre-unul dintre el.
      „Voesc, ordon ca moştenitorii mei să pună pe u« îngri-
jitor al mormântului meu în locul aceluia care va muri sau va
părăsi oficiul seu, cu aceiaşi condiţiune cu care au fost orîn-
duiţl îngrijitorii de mal> înainte şi care să împlinăscă la fel ofi-
ciul şi.... orl-cine care fiind rînduit îngrijitor în aşa con-
diţiunl va neîngriji ceva privitor la voinţa mea, să i se dea
' drumul şi altul să fie pus (în lncu-î) ca să fie (unul) care după
voinţa mea să facă sacrificii la mormîntul meu pe fie-care an,
ast-fel precum este scrjs mal sus.
      „(Ca) acele vil şi (acea) clădire să fie rcservate pentru în-
grijitori, drept sa nu aibă moştenitorii mei de a le dărui sau
de a le înstreina.. Dacă cineva va voi să le vîn(lâ sau să le
înstrăineze—ceea-ce o va face în contra voinţei din testamentul
meu—violarea şi înstrcănarea să fie nule, şi condemnat să fie
a da—mii de dinari. Aceşti bani să se adaoge la moştenire în
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EP1GRAFICE
19
20
OR. fî. TOCILESCU
folosul celor remaşî, aşa în cât după mdrtea mea îngrijitorii
să facă în fie-care an sacrificii din veniturile viilor sus numite. “
      18.        Monument funerar al unui signifer al legiune! a VMa-
cedonică. (Veţi! figura pe pag. 19'.
      Q(uintus) Phil[i]ppicus Q(uinti) jf(ilius) Mae(cia) (tribu) Edessa
signi[f\er leg(ionis) V vix(it) annos XXXX h(ie) s(itus) e(st); ex
testamente) f(ieri) ius(it), her(es) f(aciundum) vfaravit) arbitr(atu)
Antoni(i) architeccti(sic) et T[i]ti coriari.
      In partea superidră, cu litere ma! micî, dar din aceiaşi
epocă, se vede :
                                M • A
                                X X
      Ceea-ce credem a pute citi: m'Uitavit) a(nnos) XX.
     19. fdtră de morment al urni! veteran al legiune! I Italice.
                       • D .     . M ■
                                                                    G-CRISPtNVS.
                                                                                   G • F I L • G L n DIa
                                                                                   FIRMVS-ASPE
                                                                                   5 NDO-v LE-T1T-
                                                                                   AVRELIAE-SE
                                                                                   ‘ V E R A E • G O I
                                                                                   V G I . v ■ A fi xTvT
                     E T N5 P O t B_v_
                                                                                  10 S ■ n R • P_fcJ.VL
                                                                                  ÎL L A h • S • | «IT N
                       • m. E • |P O S
     T)(i$) m(anibus). G(aius) Crispinus G(ai) f(i1ius) Claudia (tribu)
Firmus Aspendo v(eteranus) le(jjionis) 1 It(alica:), Aurcliae Severae
co(n)iugi, vjxit) an(nis) XXVI et nepotibus Aur(elio) PrimiUae
s(uis) ben(e) me(rentibus) pos(uii).
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPIGRAFICB
21
     20. Fragmentul unei petre funerare.
                         TIVLIVSEV#
                         THVSMATRI
                         PIISSIMAEFEG
    ...T(itus) Iulius Evanthus matri piisimae fec(it).
    21. Fragment de petră.
                                D m\
                                I o~
                                FL
                                GO
                                EX
                                V 1
                                M 1
                                L ■ C A S R|
      22.  Pe fragmentul unei architrave.
                                           P A G • O
     IV.  Municipium, mal târdiu colonia Romula (Reşca)
      23. Mic altar de p£tră calcarie.
                          D a N E R E
                       G I N M V L p
                       ie R G V L A N
                       EXPRAEFET
                       5 IVLIA-e VPb
                       OEAEIVS.Vs
      D[i\an(a)e regin(ae) M{arcus) Ulp[ius) Hercukmius) ex prae-
fiecto) ei Iulia Teupibcea eius v(otum) s(olverunt).
      24. Pe un fragment de architravă.
                        CITER'
www.dacoromanica.ro
22
GR. fi. TOCILKSCU
     25. Fragment.
                        ___|r a|
                                        AVR POS
                                        I N • D
     26. Fragment.
                     V.  Axiopolis (Hinok)
     27.       Altar de petră transformat în cruce şi întrebuinţat într’un
cimitir creştin de lângă Hinok.
                    VLIAE DO
                    M N A E N
                    A T R I CA
                    R O R V M
                    NTAE VN
                    RSI‘DAN
                    E X ‘ R ' P-
                      SVB • CVRA L.1
                      F N S T I N I A N 1
                      LE O ‘ A V G ‘ NN
     I\uliae Domnae au[g(ustae m\atri cn\st\rorum \n\autae un[ive\rsi
Dan[uvi] ex r(e) p(ublica) s\ua\ sub cura L(ucii) l\ul(iîj\ Faustiniani
leg(ati) aug[usti) n(ostri) n\umini?
     Lucius Iulius Faustinianus a fost guvernator al MoesieT In-
feriore pe timpul împeraţilor Sever, Caracalla şi Geta (C. I. L.
III 6177 : leg. Augg. pr. pr.) Monumentul de la Hinok s'a înălţat
după mdrtea lui Sever şi uciderea lui Geta, în timpul domniei
luî Antoninus Caracalla; de aceia guvernatorul se numesce leg.
Aug. n(ostri). Acelaş personagiu figureză în I. R. N. 5206 şi C. I.
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EP1GRAFICE
23
L. VI n. 2003 v. 11; din ultima inscripţiune resultă că el a
fost cooptat între sacerdoţi în a. 220 d. Clir.
      28.      Monument funerar de piatră calcarie găsit la una din
porţile castelului, cu ocasiunea săpăturilor.
                                               d . M
                                                                                    C ' V A L E R •
                                                                                                     G E R M. N V S
                                                                                                     VIX • N • LXXVIII
                                                                                                     5 C ’ \AL 'HLENS
                                                                                                     *LEG ‘LE’ ST’ CL’
                                                                                                       FllVS’PATk
                                                                                                       B M • P •
                                                                                    II A V E
      D(is) m(anibus), C{aius) Valet(ius) Germanus, vixiit) aninis)
LXXVIII, C(aius) Val{erius) Valens b(eneficiarius) leg(ati) le(gionis)
XI Cl(audiae) filius patri b(ene) m(ermti) p(osuit). Have!
                                    VI. Capidava (Calakidi)
     29. Monument funerar de petră calcarie.
                          Ospeţ funebru
                            D I s
                                                                                             M A N 1 B V S
                                                                                             COC * ELIVS • POS
                                                                                             VIVO • SVO•SIBI
                                                                                             5 ET T1TIB 1 M ATRI
                                                                                             NE COIVCI SVE
                                                                                             BENE MERENTI QV
                                                                                             E V1XIT ANN XXX’
                                     OB1TA AD VILA
                                     10 SVATIIVLVMPO sie
                                     S V I T
     Dis manibus Coc(ceius) (H)eliuspos(uit) vivo suo sibi et Titi{a'(e
www.dacoromanica.ro
24
OR. (1. TOC1LFSCU
Matrin(a)e co(n)iuci su(a)e benemerenti qu(a)e vixit ann(os) XXX;
obita ad vila sua, li[t\ulum posuit.
      In inscripţiunea acesta, ca şi în cea precedentă, ne întâm-
pină acelaş Cocceius (Hjelius; raportul de rudenie este cel
următor:
      Cocceius Vitales v__,, Cocceia Iulia
    Cocceius Ckmens        Cocceius Helius Titia Matrina
     30. Monument funerar de petră calcarie spart în trei bucăţi.
                          OspeJ funebru
                        Heroul Ihrac
                        *DJS * janibvs *
                    COCCEIVS VITALES V1XS1T
                 ANNIS * L * ET COC * 1VLIA CO
                 N1VNXS KIVS*VIXS1T ANNIS
                 5 XL * OB1TI AD VILLM. SVM. COC
                 CEIVS CI.EMENS ET COCII E
                 LI VS * FI LI PATRI ET MTRI BE «
                 hE MERENTIBVS TITVLVM
                 POSVERVNT*
     J)is manibus Cocceius Vitales, vixit annis L, et Coc(ceia)
Iulia coniunxs dus, vixsit annis XL; obiti ad villam suam. Coc-
ceius Clemcns et Coc{ceius) Helius fiii pairi et malri benemcren-
tibus (Y]i[(|wlum posuerunt.
     31. Monument funerar de p6tră calcarie.
                                            Coronă
                      D     » M         •
                                                                                            IVLIOOVALEN
                                                                                            TI FjL a V1X a ANN XII
                                                                                            ETa.VLaVITALI FII.sVlX
                                                                                            5 A N N * X V I I
                                                                                            C » 1 V L * HERMES»
                                                                                               ETIVL*HHODOI'B
                                                                                               PARENT aSaveF«C*
www.dacoromanica.ro
CATH-VA MONUMENTE EPIGRAFICE
25
      B(is) mţanibus) Iulio Vălenii           vixţit) ann{os) XII et
Iuliio) Vitali fil(io) vixţit) ann(os) XVII, Cţaius) Iulţius) Her-
mes etluliia) Rhodope parent(es) s(e) v(ivi) f(aciundum) cţuraverunt).
      32.  Monument funerar de petră calcarie.
                      OspeJ funebru
                      Heroul thrac
                                       D ' M
                                                                                      M E M O R I A E
                                                                                      KARISSIMOR
                                                                                      VM ' FILIORVM
                                                                                      5 . T ■ FL 1 FLAVIA
                                                                                      NI ’ ET ' T ■ FLLO
      D(is) mţanibus) memoriae Tcarissimorum filiorum T. Firavii)
Flaviani et T. Fl(avii) Lo\ngi...
     33. Monument funerar de petră calcarie.
                                        d • M
                                                                                     AlST 1 FLORO B F
                                                                                     ES • MIL • ANN • XXIII
                                                                                     VIXIT • ANN • XL, . ANT
                                                                                     5 FLOR1ANVS • OP
                                                                                     TIO ‘ LEG • I ITAL FRA
                                                                                     TER POSVIT
      Bţis) mţanibus), Antţonio) Floro b(ene) f (iciario) coţn)sţularis),
milţitavit) annţos) XXIII, vixit ann(os) XL; Antţonius) Florianus
optio legţionis) I Italţicae) frater posuit. 34
    34.    Monument funerar găsit la Calakioi în ruinele caste-
lului roman.
www.dacoromanica.ro
26
GR. G. TOCJLBSCU
                     D ‘ M
                                                      AVR ‘ HERMES PAGANVS
                                                      V1XIT ANN1S LXX DIES XI ET
                                                      AVR- MEL1TI CONIVX EIVS
                                                      5 DEM VIX1T ANN1S L X «
                                              menses1 dvobvs dies vii
                                                     Q V I RELIQVERVNT HERE
                                                     DES BONOS F1L10S SVPER
                                                     STANTIS VII SEX QVIDEM
                                                     10 FILIOS ET VNAM FILIAM
                                                     BENE MERENTIBVS’PI
                                                     ENTISSIMI NATIMEMO
                                                     RIAM'POSVERVNT^
                                              AVE VALE VIATGR
    D(is) m(anibus) Aur(elius) Hermes Paganus vixit annis LXX
dies XI et Aur(elia) Melit[e] coniux eiusdem vixit annis LX menses
duobus dies VII, qui reliquerunt heredes bonos filios superstant[e]s
Vil sex quidem filios et unam filiam bene merentibus pientissimi
nati memoriam posuerunt. Ave vale viator.
       VII. Municipium Tropaeum Traiani (Adamklissi)
     35.    Altar de petră găsit în ruinele cetăţii Tropaeensmm
(Jivitas, pe calea principală (via principalis).
                 I O M H E R I N\^
                 CERLIB ‘ PATR
                 PROSAL ‘ I M P C A E S '
                 T * A EL ' II ADR ' ANT ' AVGPI
             5 ET ' AVR ■ CES LIBEROEO SÎC
             TV1TRASIOPOLLIONI
             LEGAVGPRPR
             M ' STABIVS ' M ' F1L
             FAB COL O N v s BLVCA
             10 TRIB MIL LEG XI CL ' D * D
     l(ovi) Otptimo) m'aximo), Herfculi) in\vido\ Cer(eri), Lib-
ţero) patr(î), pro sal[ute) Imp{eraioris) Gaeslaris) T(iii) Ael(iz) Ha-
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPIGRAF1CE
27
dr(iani) Ant(onint) Aug(usti) Pi(i) et Aur(elii) C(a)es[aris), liber-
(orum)q(ue) eo(rum), T(ito) Vitrasio Pollioni leg(ato) Aug(usti)
pr(o) pr(aelore), M(arcus) Stabius M(arci) fil(ius) Fab(ia tribu)
Colonus d(omo ?) Luca trib(unus) mil(itum) leg(ionis) XI Ol(audiae)
d(onum) d{at).
      E de observat menţiunea lui Marcu Aureliu ca Caesar,
precum şi indicarea domiciliului Luca al luî Stabius Colonus.
      Guvernatorul T. Vitrasius Pollion este cunoscut şi din alte
texturi reunite în Prosopographia luî Rohden şi Dessau.
      36.       Altar de petră calcarie găsit la Nastradin, nu departe
de Adamklissi.
                        1 o____________
                     AEL INSERVS II v|
                     PRO SE 'E SVORVM
                   EX VOT/M POS
                   5viT ARAM
     I(ovi) o(ptimo) [m(aximo)] Ael(ius) Inserus [II vir\ pro se
et suorurn ex vot[u]m posuit aram.
     37.      Altar întrebuinţat în construcţiiuiea porţii de Sud a
cetăţii Tropaeensium.
                 IOMDOL
                 I VLGLY ®
      I(ovi) o(ptimo) m(aximo) Dol(icheno) Iul(ius) Glyco[n...
      38.      Columnă de petră calcarie găsită la Mulceova, nu departe
de Adamklissi.
      Petra a fost stricată spre a servi ca îmblătitor la treie-
ratul bucatelor. Comp. Arciiaeol. Epigraphische Mittheilungen. XVII,
p. 113 nr. 58.
www.dacoromanica.ro
28
fiR. (i. TOCILESCIJ
           I(ovi) o(ptimo) [m(aximo)] et [lun(oni)
           Reg(inae) \pr\o s\alu-]
       ite i\mp(eratoris)] M(arci) Au\reli An-]
       to\nin]i Pii \Aug(usti)) et
       5 M(arci) V\eri c]aes(aris) [libejro-
       ru[mque]. M(arcus) Val(erius) [Ap]er
       G(aius) l\ul?....]s IIv[iri] q[uin)q(uennales)
       pr\o sa)lut\e\ mu-
       ni[cipi] et s[uă\ po-
       lo su[eru]nt......
      Este vorba de sigur de municipiul Tropaeum Traiani, în
vecinătatea căruia a fost găsit monumentul.
      39.       Inscripţiunea monumentului triumfal al lui Traian de la
Adamklissi ridicat în a. 109 d. Chr. (Ye$i facsimilul de pe pag. 29).
      Ma[rti] TJltori imp[erator) \cae\sar divi Nerva\_e f(ilius)] Nerva
[Tr]aianu[s aug{ustus) germ(anicus) dac]icus p[ont(ifex)] ma\x(imus)
trib[unicia) potes]t{ate) XIII [imp(erator) VI co(n)s(ul)] Vp[ater)
p(atriae) \exerc]itu[s Moesiae inferioris] sw[6]..e\leg{ato) Aug [tis ii)
pro pr(aetore)].
      Despre monumentul triumfal a se vedea opera nostră : Mo-
numentul triumfal al lui Traian de lq Adamklissi. Yiena 1896.
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPJGRAFJCB
29
Inscripţiunea monumentului triumfal al lut Traian de la Adamklissi. (Nr. 39).
www.dacoromanica.ro
30
GR. G. TOCILESCU
             40—42. Trei altare prefăcute în base de coldne şi între-
        buinţate într’o construcţiune din via principalis a cetăţii Tro-
        paeensium Civitas.
             Inscripţiunile au fost stricate cu ciocanul încă din vechime,
        p6te în epoca reconstruirii oraşului sub Costantin-cel-Mare.
                   r
  /////// JEG ’ V • MAC
  / / / I T A L
  I .////// /
5  /////////
  EV////AC-
  V • S • L • M *
       II
iiiiiiimum ac
I L E G • I I T A L
II A • L II/ LEG
VMAC’ET ’ ORFIO * SAB 5
EVOC ’ LEG ’ V ’ MAC
V ’ S ’ L ’ M ’
                                III
                                                                                                  iiiiiiutuitini
                                                                                                  miiniiiiiiiiiii
                                                                                                  iiiiiiiiiiiiiiiiii
                                                                                                  5 iiniiiiniiiiiii
                       EV III C III | V M V C
                       V • S • L • M •
     Aceste trei altare votive ale soldaţilor legiunilor I Italica
şi V Macedonica, se vede că a avut aceiaşi inscripţiune, dar
că fie-care altar era închinat unei divinităţi deosebite. Staţio-
narea unei vexillaţiunî a acestor doue legiuni la Adamklissi este
acum constatată prin iuscripţiunea de mal la vale (nr. 44) de
curend descoperită la Giuvegea, judeţul Constanţa, dar cu
provenienţa sigură de la Kadikibi din Bulgaria.
     43.  Altar găsit în ruinele cetăţii şi spart în mal multe bucăţi.
                                                D EO
                           SA MOTO
                           A P O L L 1 N I
                           PVALERIVS
                           I 1 V I R I ’ D
     Deo Sancto Apollini P[ubîius) Valerhis II vir i(ure) d(icundo)
\v(olum) s(oîvit) l(ibens m[eritoj\.
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPIGRAFICE
31
     44. Altar de piatră adus de la Kadikioi (Bulgaria).
                  NEPT'AVG*SAC
              VEXIL-LEO-TITAL
              METV-m-DTRoP
              \ 1'SVnCVRAM
              5 EPTIDI'MODESTI
              rLEG-V-MAC - ET
              AAL E R1 • C LEjveNTIS
              7LEG-TITAL
              V • S • L • M
     Neptfuno) Aug(usto) sac(rum), vexil\latio) leg(ionis) 1 Ila-
l(icae) M(oesiacae) et VMa(cedonicae) D(acicae) Tropa[e]i (agens)sub
curam Eptidi(i) Modeşti (centurionis) leg(ionis) V Mac(edonicae)
et Valeri(i) Clcmentis (centurionis) leg(ionis) I Ital(icae) v'otum)
s(olvit) l(ibens) m(erito).               .
     R. 3. Fiind-că litera M de la început este sigură, putem
admite că legio I Italica purta şi epithetul de Mcesiaca după
exemplul legiune! a V Macedonica. Intr’adever pe o cărămidă,
găsită la Celei, acestă legiune se cliîamă l^egio) V Moes(iaca),
     Monumentul nostru constată că într’un timp, pdte în cursul
resboiuluî Marcomanio, s’a simţit nevoe la Adamklissi de crea-
ţiunea unu! detaşament (vexillatio) din cele doue legiuni: I
Italica ce staţiona la Novae (Steclen lângă Şiştov) şi V ma-
cedonica care se afla la Potaisa (Turda'. Monumente, aflate la
Adamklissi, între altele No. 42 întăresc faptul.
     45.     Lespede de petră găsită în săpăturile ruinelor cetăţi!
Tropaeensimn Civitas.
            ///// I O L B I O P O h I T coronă //////
            ///// V r II A D ////    //  | im IU
            // IOCLETIANI E T..................
            II • ET MAXIMIANI • NOBILISSIM ///
            PiVM NEVIVS PALMAS THiloTIMI ANV /
         [Zo«]î Olbiopol\i\t[ano et... pro
         sal\ut[e\ ad\que incolumitate imp(eratorum)
         caes{anan) d\iocletiani et [maximiani aug\usloru>n)
www.dacoromanica.ro
                         GR. G. TOCILESCU__________________________
           et constan]ti et maximiani riobilissim[orum,
           cacsa]rum Nevius Palmas Theotimianu[s].
      Inscripţiunea dateză între a. 293—304 d. Chr.
      46.      Altar găsit în cimitirul de la Urluîa, nu departe de
Tropaeensium Civitas (Adamklissi).
               EEONI
               I N V
               [ A E H E T A V
             VILICVSLE
             5 L I M A R C I
             A N I C V S E
             V 1 S V S V I S
             P O S
       (H)eroni inv(icto) Iaehetav vilicus L(ucii) (A)di Marciani
c(larissini) v(iri) s(ervus) e visu suis p os (uit).
      47.       Altar de p6tră ordinară găsit pe via pvincipalis în săpă-
turile ruinelor cetăţii.
                       1 N ■ H O N ■ D ■ D
                       SOLI INVICTO
                       S A CRV M
                       Q LVCILIVS
                       PlSCINVS-7
                       LEG I ITAL
                       V S • L ■ M
      In hon(orem) d(omus) d(ivinae) So[l]i Invicto sacrurn Q(uintus)
Lucilius Pis[ci]nus (centurio) leg(ionis) l Ital(icae) v[otum) s(olvit)
l(ibens) m(erilo).
      48.       Altar întrebuinţat ca picior la sfinta masă în biserica
de la Cocardja, plasa Medgidie, nu departe de Adamklissi. Pro-
vine de sigur din ruinele municipiului Tropaeum Traiani. Servă
încă şi a<jlî ca picior la sfintul pristol.
www.dacoromanica.ro
CAf B-VA taONUMENfa epi6ra^icb
3$
                                 D E O
                    I N V I C T O
                    P RO • S A L V
                    IMPM’ANT
                    VFRI A N N I V S sic
                    SATVRNINVS
                    y L E G • XI • CL
                                V • S • L • M
         Deo invicto pro sdlu(te) impferaioris) M(arci) Ant(onini)
    Veri Annius Saiurninus (centurio) leg{ionis) XI Cl(audiae) v(otum
    s(olvit) l(ibens) m[erito).
         Este de sigur vorba de Marcus Aurelius, fiul luî Anto-
    ninus Pius.
         48. S’a găsit în <jliua de 15 Iulie 1891, întrebuinţată ca
    material de construcţiune în colţul unu! zid din cetate. Basă de
    piatră calcane, înălţ. 0.94, gros. 0.83. In partea de sus se află
    o adîncitură lată 0.46 şi lungă 0.63. De sigur a servit ca pe-
    destal la o statuă.
          \Pro salute imp(eratoris) Gaes(aris) 2V] er[me Traian\i aug(usli)
    germ{anici) dac(ici) parthic[i, pont(ificis) maximi), trib(unicia) p]ot-
    (estate) XX, imp(eratoris) XII, co(n)s(ulis) VI, p(atris) p(atriae) ;
    [Tra]ianenses Tropaeenses [sub Q(uinio) R]oscio Murena Gcelio
    Po[mpe]io Fdlcone leg(alo) aug(usti) pr(o)[pr(aetore)\.
www.dacoromanica.ro
44
GR. G. TOCILESCU
         Puterea tribuniciană a XX a lui Traian curge de la 10
    Decembre 115 până la 9 Decembre 116. Titlu de Parthicus
    nu se scie cu siguranţă când a început împăratul să-l părte:
    sau la finele a. 115 sau în anul 116 ; este cert însă că îna-
    inte de 29 August 116, după cum resultă din monedele Ale-
    xandrie! (Cf. Mommsen ap. Droysen Hellenism. III 2 ed. 2 p. 361
    seq., idem C. I. L. III S. 7086). Numărarea salutaţiunilor im-
    periale de asemenea nu este uniformă. Iu diploma militară din
    8 Septembre 116 (C. I. L. III XXV1I=XL2) Traian se nu-
    mesce deja imp. XIII, astfel că ar urma dintr’acăsta eă in -
    scripţiunea năstră ar fi maî vechîă; dar altă inseripţiune găsită
    la Torni şi pe care o reproducem maî jos ne dă puterea tri-
    buniciană a XXI, adică 10 Decembre 116 până în <jiua morţi!
    Iu! Traian din August 117, iarăşi în legătură cu cifra XII a
    salutaţiuneî imperatorice.
         Numele complet al guvernatoreluî îl găsim în C. I. L. X
    6321 : Q. Eoscio Sex. f. Quir. Ccelio Murenae Silio Deciano
    Vibullo Pio lulio Eurycli Herclano Pompeio Falconi cos. XV viro-
    s. f., procos. provine. Asicte, leg. pr. pr. imp. Caes. Traiani Ea-
    driani Aug. provine. Brittanniae, leg. pr. pr. imp. Caes. Nervae
    Traiani Aug., Germanici Dacici [projvinc. Moesiae inferior., cu-
    ratori \yia\e Traianae etc. Acăstă inscripţimie arătase deja că
    dînsul fusese guvernator al Moesieî inferiăre. O nouă dovadă
    pentru acăstă legaţiune ne-o presintă inscripţiunea din Cilicia
    publicată de Hicks journal of beli. studies 1890 p. 253=C.
    I. L. III S. 12117 şi care începe cu Q. Eoscio Sex. f- Qui.
    Ccelio Po[mp]eio Falconi decemvir o etc., curator, viae Traianae,
    leg. Aug. pr. pr. prov. JEoes. inf. IIo[i.itsiov «bâXx&va etc., cum
    şi următdrea inseripţiune pe architrava unuî edificiu public din
    Torni (C. I. L. III S. 7537): Imp. Caesari divi Nervae f. NferJ-
    vae Traiano Optimo Aug. Ger. Dac. Pârtii, pont. max. trib. pot.
    [XJX2 imp. XII cos. VI p. p. respublica Tomit. Q. Eoscio Mu-
    rena Codio Po[mp\ Falcone leg. Aug. pr. pr. Acest din urmă
    monument probăză, din causa putereî tribuniciane a XXI, că
    dînsul era încă guvernator după 10 Decembre 116. Tot la
    Falcone se referă o bucată architectonică de marmură albă gă-
www.dacoromanica.ro
6AfE-vA Monumente epigraf icfe
># V
35
sită cu ocasiunea construcţiunet gării din Constanţa şi purtând
pe dânsa:
                               I
                                             4>AAK
     Traianenses Tropaeenses din inscripţiunea năstră ne auto-
risă a susţine că deja împăratul Traian întemeiase un muni-
cipiu numit după monumentul triumfal din apropriere : Tropar
mm Traiani. Acest nume noî l’am dedus tot aşa precum Regium
lulium a fost dedus din Regini lulienses, deducţiune confirmată
apoi de C. I. L. X 3732: cur(ator) Reg(ii) lul[l]i şi C. I, L. VI
220: A. Sosius A. lib(ertus) lul(io) Theomnestus Regio.
     Dacă oraşul a putut a se numi Tropaeum Traianum, Tro-
paea Traiani, Tropaea Traiana, ori municipium Traianum Tro-
paeensium, lucru este aprăpe indiferent : e destul a constata că
el este o fundaţiune aluî Traian şi că lăcuitoriî numindu-se deja
în 115 Traianenses Tropaeenses, suntem in drept a deduce din
acâstă numire una din cele trei forme maî sus enunciate pentru
oraşul în cestiune. Caracterul seu municipal reese din maî multe
inscripţiunî dintr’o epocă ceva maî târijiă, în carî găsim: mu-
nicipium Trop (aeum) (nr. 52, 62); ordo splendidissima (nr. 52);
duumvir (nr. 36, 51. 54, 62), II viralis (nr. 54, 62), duumvir quin-
quennalis (nr. 38), duumvir iure dicundo (nr. 43) aediles (nr. 52) şi
quaestores (nr. 52).
     Despre istoricul oraşuluî ve<jî maî departe nr. 50.
     49.      Două bucăţî dintr’o diplomă militară a împăratului
Traian găsite pe lângă zidul exterior al cetăţiî Tropaeensium
Civitas.
                                                       Faţa interidră i
             eguiVjibus et pedi[£ibus qui miîitaverunt in alis
             tribus e]t cohortib[us septem quae appeîlantur I Fes*
             pasiana] Dardanor. e]<.................et I Flama Gaelu
             lorum et /] Lepidiana e................um et I Bracarau-
www.dacoromanica.ro
GR. G. TOCILE&CU
36
             gustan\ov. et II Luce[n.«nwi........el II et III et VII
             GfaWo]rum et sunt \in Moesia iw/eriore sub P.
             CaIpurnio Macr\o qu[jnis et vieenis plunbusvc etc.
             Faţa interidră                            Faţa exteriori
                                             Faţa exteriori :
           egwiiibus et pediijibus [quî militaver. in alis
           tribus e[i cohort. sept[em quae appellantur I
           Fespa[siana Dardanjornwi it.....et 1
           Flavia] Gaetulorum \et I Lepidiana e
                um et 1 Bracar[aw<7«sia». et II Luce»-
           sium e]t II et III et VII [Gallorom et sunt in Moe-
           sia m/Jeriore sub P. Ca [Ipurnio Macro qui/îis
           ct vieenis plu]cih[usve stipenăis emeritis etc.
      P. Calpurnius Macer Caulius Rufus, cum se numesce dînsul
în inscripţiunea din C. I. L. III 777, era guvernator al Moesiei
inferidre în a. 111/2, într’un timp când Plinius cel Tîner se
găsea guvernator al Bithynieî. (Scrisorile sale către Traian,
41, 61, 62, 77; vetjî Mommsen index Plinianus p. 405). Di-
ploma de la Adamklissi trebue deci să fie anteridră luî 1 Sep-
tembrie 114, căci după o diplomă care pdrtă aedstă dată1) ala
I Flavia Gaetulorum, menţionată ca făcând parte din exercitus
Moesiae Inferioris 2), figurdză deja printre escadrdnele (alae)
      1) C. 1. L. III dipl. XXV1=XXXIX2.
      2) Diploma nostră şi C. I. L. III dipl. XX=XXX2, din a. 99 d. Chr.
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPIGRAFICE
37
Pannonieî Inferidre, pe când după diploma ndstră ea se găsea
încă în Moesia Inferior, ca în a. 99.
      50.       In săpăturile din vara a. 1893, s’a descoperit la pdrta
de resărit a cetăţii un mare trofeu dintr’un singur bloc de petră
calcară, îualt de 2m,65 (trunchiul de arbor cu 2 pulpare, tunica,
lorica, cingulum şi găurile pentru fixarea coifului şi scutului). Lu-
crarea este de tot grosolană: pulparele sunt urît lipite pe două
crăci ale trunchiului, servind crăcile tot într’o vreme şi ca rezemă-
torî ale loricei; la locul genuchilor se află înfiptă în chip de em-
blemă căte o rosetă compusă din patru foi de acanth. Tunica are
creţuri scorţos umflate; peste dînsa merge o cingetdre garnisită
cu discuri convexe; un bust cu coif pe cap împodobesce lorica.
Se vede şi sabia şi cureaua ei ornată cu discuri. Acest trofeu de
sigur se afla d’asupra porţii servind drept arme sau stemă a
cetăţii. (Veţlî pag. 38).
      Câţî-va paşi mai departe s’a desgropat o tablă de marmură
numai de0,70mînălţime, l,66mlăţime, 0,22mgrosime avend urmă-
tdrea inscripţiune frumos săpată. Posiţiunea în care s’a aflat acostă
lespede arată că era căzută de d’asupra porţii, unde îmbrăcase
basa trofeului. (Veţlî pag. 39).
      Romanae securitatis libertatis(que) [vjindicibus d(ominis)
n(ostris) Fl(avio) Val(erio) Constantino [et Val(erio Liciniano Li-
cinio]1) Piis Felicibus aeternis Aug(ustis), quorum virtute et pro-
videntia edomitis ubique barbararum gentium populis ad confir-
mandam limitis tutelam etiam Tropeensium civitas auspicato
a fundamentis feliciter opere constructa est.
      Petr(onius) Annianus v(ir) c(larissimus) et Iul(ius) Iulianus
v(ir) em(inentissimus) praef(ecti) praet(orio) numini e[o]rum sem-
per dicatissimi.
      Data inscripţiunei cade după 18 Octobre 315 şi înainte
de începutul anului 319. Pentru anul 316 mai vorbesce şi îm-
      i) Cuvintele ET VAL ■ LICINIANO || LICINIO aii fost stricate cu ciocanul
ji*că din antichitate, fiind că meţnoria lui Licinius fusese condampată,
www.dacoromanica.ro
GR. G. TOCILESCU
38
                       Trofeul lui Constantin cel Mare d’asupra porcii principale a oraşului
                       Tropaeensium Civitas,
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPIGRAF1CE
39
prejurarea că în inscripţinne nu figureză Caesares creaţi la
26 Iulie 317,-precum a arătat d. Theodor Mommsen2). Atunci
2) Archciol.—Epigraph. Mittheilungen, XVII, 114 seq.
www.dacoromanica.ro
40
GR. G. TOC1LBSCU
deci, precum ne spune textul epigrafic „după ce pretutindeni
poporele de seminţie streină fură supuse,—în scopul siguranţei
durabile a teritoriului de graniţă (limes), s’a construit cu feri-
cire din temelie şi oraşul Tropeenilor“.
      Ast-fel, cum resultă din inscripţiune, municipiul Tropaeum
fusese dărîmat pdte de Goţi pe la finele secolului al III-lea, iar
Constantin cel Mare şi coregentul seu Licinius, cei cari ’şî <jlic pe
monedele lor ubiqae victores, a reînoit între anii 315—317 ora-
şul, după ce el învinseseră poporele barbare : edomitis ubique bar-
bararum gentium populis. Trofeul era deci cu inscripţiunea basei
sale nn monument al acelei victorii, şi în acelaş timp un semn
distinctiv al noului oraş, întocmai cum fusese pentru cel vechili,
clădirea triumfală a lui Traian. Oraşul nou nu s’a mai numit
însă Municipium Tropaeum, ci: Tropaeensium Civitas.
      51. Monument aflat în săpăturile ruinelor cetăţii.
       PROSAL •/// / M’ A N T ' GOR
       d I A N I pii Felie. aug.
       M v / / / l I I / _P P /
       MV //■//// ISC S /   / /
     5 I I V ] R • ET ’ M ’VLPANT ’ E T ’ C
     IVL • MESSIVM • AED • ET
     I V L 1 I • MARCVS ’ ET 'MAR
     CVS' F ' ET ' SCRIB ' RESPEC
     TVM'ETGAIVM'PIO
     10 ET'PROCVLO’CoSp. Ch. 240
      Pro sal(ute) [imp(eratoris)] M(arci) Antionii) Gordiani [pii
Fdic{is) Augiustî)] M(arcus) U[lpius... p p... et] M(arcus) JJ[l-
pius ...isc... II vir{î) et M(arcus) Vlp(ius) Ant(istianus) et C(aius)
Iul(ius) Messiu[s] aed(iles) et Iutii Marcus et Marcus fiilius) et
Scrib(onius) Respectufs] et Gaiu[s], Pio et Proculo co(n)s(ulibus)r
www.dacoromanica.ro
CATK-VA MONUMENTE KPIGRAFICB
41
    52.  Monument de petră găsit în apropiere de Adamklissi.
               ©USHVIAA/iVkf
                 El^
      AV          Ş

10
                     O R D O S P L
DISSIMAMVN
TROP^PER'TIB'CLA
G E RMANVEM
AVR* FLAVIV'D
M VEROS ADILE
VU, WLER1 ANVS E
IVL*QVIRILLVS QV
ESTORES * \E Hî C V
LANVS Ti 1V L * H? C V L A
• • r s •  3 A C O C
/ I / / / / I / / / / 8
       Ordo spZ[ewtfo‘](fe’ssma                Trop(aei) per Tib(erium)
Cla[ud(ium\J Germanuim) e[t] M(arcum) Aurţelium) Flaviu(m)
www.dacoromanica.ro
42
GR. fi. T0C1LESCU
â[uu]mveros afejdtlets], Valferius] Valerianus e[t] lul(ius) Qui-
rillua qu(d)estores} Ulp{ius) JI[e]rculcmus et Iulius) H[e]rcula-
[nu]s [scrjiba Coc[ceius po]s(uerunt).
      Lipsa duumvirilor într’un titlu oficial a făcut pe d. Th.
Mommsen să considere ca probabil că localitatea sau că se
numîa abusiv municipium, sau că acostă denumire o căpătase
numai fără o reală res publica, Din potrivă d. E. Bormann
crede că lipsa magistraţilor superiori de ordin equestru cată
aci a se esplica prin concurenţa comandamentului milităresc, pe
care şi în municipiul italic Ravenna îl avea comandantul flotei
de războiţi ce staţiona acolo.
      53—54. Lespede de petră lată 2.33m, înaltă lm şi găsită
ca material de construcţiune într’un veeliiu edificiu desgropat
în cetate lângă via principalis. In drepta este inscripţiunea No.
53 săpată cu mai mare îngrijire; la stânga, inscripţiunea No. 54.
No. 53.
KVIRMMYNICTROP
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPIGRAF1CE
43
      D(is) m(anibus) Iulia Valentina, quae vix(it) ann(os) XI dies
LVII11, Iul(ius) Vdlentims tis (duum)viral{is) munidipii) Tropiaei),
pater eius cum Iulia Surilla avia eius posuit. Ne qui{s) pos(tea)
hoc aperuerit, dabet fisco (demarios) duo milda) quingentos.
                                                  No. 54.
                                       D ‘ M
                 IVLIAK SVRJLLE QVE
                VIX AN N ' LVIII C IVL
                V ALEN'tlNVS IIVIRA-I'E
                5 R VM II V1R I IVLII VA
                LES 1 C F V S £ N V s
                SVR VSMATRI
                BMP
      D{is) m(anibus) Iul[i]ae Surill(.a)e, qu(a)e vix(it) ann{os)LVIII,
C(aius) IuKius Vale\n\tinus (duum)viral(is), iterum (duum)vir \et\
Iutii Vale(n)s el C(aius) Fuscinus Surus matri b(ene) m{erenti)
p(osuerunfi.
      In inscripţiunea No. 53 rîndul 8: ne quis postea hoc ape-
ruerit dabet fisco etc., ne este de sigur o erdre în loc de si.
Pe lespede s’a săpat maî ânteiu inscripţiunea No. 53 care este
epitaful Iulieî Valentina, fiica luî Iulius Valentinus. Tatăl fetei
împreună cu bunica eî Iulia Surilla (muma luî Iulius Valen-
tinus) a pus monumentul. Maî târziu, murind şi Iulia Surilla,
i s’a săpat epitaful No. 54 pe aceiaşî lespede în partea stângă,
Forma literilor pare a indica a doua jumetate a secolului al
III-lea.
      55.  Fragment găsit în săpăturile ruinelor cetăţiî,
                           Fvfvs•v
                           b m
www.dacoromanica.ro
44
GR. G. TOC1LESCU
     56. Fragment găsit aprdpe de Tropaeensium Civitas:
munini
                                                                                                                             tiqu
M A I E S T A
E E I V S 0
       57.         Lespede de piatră găsită în ruinele cetăţii pe via prin-
cipalii.
                                               Călăreţ.
                                                D M
                          D A I Z I <3- C O
                       MO Z O I V I
                       X1TAN C5 L (4 llTfiR
                       5 F 8CTV.SA6S
                       TABOCIS s IV
                       STVSETVlL 0 PA
                       Tk « BMPOSV
                       E R V InT
     D(is) m[anihus) Dam Gomozoi (filn) vixit an(nis) L, interfec-
tus a Castabocis, lustus et Vdl{ens) patri b(ene) m(erentî) posuerunt.
      Cată să observăm mal ântăiu că spaţiul gol lăsat în r. 3
după MO şi înr. 5 după Fprovine din causastricăciunii petrei.
      Apoi ne atrag atenţiunea numile barbare, probabil geto-
tbrace, Daizus şi Comozous.
      Menţiunea Castdbocilor daci este şi mai interesantă încă
şi ne permite pene la un punct ca să datăm inscripţiunea.
      Noi seim din Pausani^s că poporul Castaboci năvălise în
Grecia către a. 170 d. Clir. O insoripţiune aflată la Roma cu
privire Ia L. Iulius Iulianus, prefectul pretoriului, omorît de
împăratul Commod în a. 189, ne arată că acest personagiu avu-
sese resboiu per Achaiam et Macedoniam et in Hispanias adversus
Castabocas et Mauros rebelles între anii 175 şi 180 d. Chr.
      Ca să se ducă din Moldova, lăcuinţa lor anteridră, pene
în Grecia, Castabociî trebuiră să trăcă pe la Tropaeum Traiani
www.dacoromanica.ro
___________________CAfg-vA Monumente fipiGRAihce___________________4S
şi să-l pustiîască. Cu acostă ocasiune se pare că Daizus, fiul
lui Comozous, a fost ucis de Castabocî.
      58.       Lespede de piatră găsită în ruinile cetăţi! aprdpe de
via principalis.
                                                   Călăreţ sau heroul Ihrac
                                                   Ospeţ funebru
                                                                                                     s
                                                                                                     R
                                                                                                     S
5 L I
   N |
   F 1
                                                                                                     A
                                                                                                   IOC
                                                                                                     E
                                                                                                     S
a     m
CORJSMVCAPO
I V ] C S I T A N N I
LXAVRRL1VSFI
|VSVICS1TAN
JSXXXXISABINA
LUVICSITANN
S X X X
VREFTEP1RV
SORETVAL E_S
T S A B I N I A N V sjF I
vperstante|s
O S V E R V lT
I
     D(is) m(anibus) Scoris Mucapori (filius) vicsit annis LX, Au-
relius filius vicsit annis XXXX1, Sabina filia vicsit annis XXX,
Aur(elia) Eftepir ucsor et Vale(n)s et Sabinianus fi(lii) superstan-
tes posuerunt.
      E de observat nuraile indigene, probabil thrace: Scoris,
Mucapor, Eftepir.
        59.          Monument funerar găsit în ruinele cetăţi! la pdrta de
m!a<jlă-<jli.
www.dacoromanica.ro
4 6
feri. e. TdciLEScu
=3t
                  OspeJ funebru
                   D      M
                                                                   C’I V L'C'F I L’V A
                                                                   lBK8'r'lEfl‘TMC
                                                                 Dom ‘ama s i a
                                                                 5 VIX'AN ’L 1 MH '
                                                                   AN ■XXX’VALER
                                                                   F R O N ■ T I N A ■
                                                                 /ONU V ' C I ' E T
                                                                 lU'HA'DRI'ANA
                                                                 ÎOCIVL'IV LIANVS
                                                                 C1VL.TAI. ENTINVS
                                                     fi,li,pa,tri>
                                                     P I ■ E N ■ T I S ' S I 'MO
                                                     PO ■ S V ■ E R V N T
    D(is) m)anibus) C(aius) luliius) C(aî) fil(ius) Valens (centu-
rio) leg(ionis) V Mac(edonicae) ăom(o) Amasia, vix(it) an(nos) L,
mil(iiavit) an(nos) XXX, Vaier (ia) Frontina [c]on]iugi et [l]ul(ia]
Iladriana, C(aius) lul(ius) lulian[u]s, C(aius) lul{ius) Vcdentinus
fili(î) pairi pientissimo posuerunt.
    60. Monument funerar găsit la porta de m^ă^i a cetăţii.
                                                                                A R T I ////// s A
TVR
                                                      * S I S C ■
                                                      E X D ■ VET®
                                                      5 C H O ■ 1 * L V a ■
                                                      V I X ■ A N ■ X L ■ v
                                                      MIL ’AN’XXr
                                                      H ' S ' E ’C ' A RTO
                                                      E T ■ R O S C I A
                                                      lOSATVR'BT'
                                                      ARTSATVR •
                                                      F'P'P'POSVER
     B(is) [m(anibus) C(aio ?)] Art(orio) \Satur(nino)) Sisc(ia)
ex d(ecurione) vet(erano) G(o)ho(rtis) I Lus[itanorum), vix[it an(nos)
XLV,, mil[itavit) an(nos) XXV, h(ic) s(itus) e(st); C(aius) Arlo(rius)
www.dacoromanica.ro
fcA$E VA yONUMRkTE EPiGRAFlCE
                                                                                                 ă
et Boscia Satur(nina) et Art(orius) Satur(ninus) f(ilii) p(atri)
p(ientissimo) posuer(unt).
      Oohors I Lusitanorum, după diplomele militare din a. 60,
84, 85, 98, 114, şi 145—160 d. Cbr. (dipl. II. XVI. XVII.
XXVII. XXXIX LXXIV şi LXIX) făcea parte din armata
Pannonieî. Ea nu pdte fi confundată cu Cohors I Lusitanorum
Gyrenaica, a căreia presenţă în Moesia Inferidră ne este asigu-
rată pentru anii 99 şi 105 d. Clir. prin dipl. XXX şi XXXIII.
      60. Monument funerar găsit la pdrta de m<;<jlă-<jli a cetăţii.
La dr^pta şi la stânga inscripţiuneî sunt guirlande frumdse cari
es dintr’un vas figurat sub inscripţiune.
                 OspeJ funebru.
                 D     M
               SOZVSAIIERMOG’
               VIX’AN’LXV’ET
               CH RESTIO’FIL’El V S
                       5 vixan'xxh'et*ivla
               GLYCONISFILIA
               E1VSVIXANXXX
               PYI. ADESFILGLY
               CONIDIS’VIXAN'XVllI
                      10 pompeiaprivata
                        PARENTIBVS
                        B ’ M ’ F. G
             B(is) m(anibus) Somsa Hermogienis) vix(it)
             ann(os) LXV et Chrestio filiius) eius
             vix(it aninos) XXIZ, et lul{i)a Ghjconis
             filia eius vix(it) aninos) XXX, Pylades
             filiius) Glyconidis vix(it) aninos) XFIZI,
             Pompeia Privata parentibus hiene)
             mierentibus) fyaciundum) ciuravit).
www.dacoromanica.ro
GR. G. 'foCILEScti
4&
      G2. Monument găsit în săpăturile cetăţii.
SIC.
5
A
M
R
N
EL* Atf *F J RMO’D V VM VI Ra|_
VNIC"ROP,PATU IAE I.IAE’Q VI
ILLAE'SORORrAEL'AfT'SABI
VS'DVVMVIR'MVNIC'S'S
EL* Aff ‘ AElRNALIS'SIGi
E G X I C L      B. M. P
      A]el(io) Ant[onio) Firmo duumvira[li] m\unic (ipii) Trop (aei)
pairi [e](£) Aeliae Quirillae sorori, Ael(ius) Ant(onius) Sabinus
duumvir munic(ipii) s(upra s(cripti) et [A]el(ius Ant(onius) Aeter-
naîis sig[nif\(er) [l]eg(ionis) XI Cl(audiae) b(ene) m(erentibus)
pipsuerunt).
      63.       Fragment de monument funerar găsit în săpăturile ce-
tăţii. Sus are o cordnă şi guirlande care se ved şi în partea
stângă.
                                           $ D M
                                           FL'VALEI
                           V I X ’ AN
                           F L * R E S
                           V I X ’ A
     D{is) m(anibus) \s(acrum)\ Fl(avius) Vale[ntinus\ vix(it) an-
(nos....) Fl(avius) Res\pectus\ vix(it) a[nnos...
     64.      Fragment de monument funerar găsit în săpăturile
cetăţii.
                                                                                                                                                                    Q V I N A T V S
                                                                                                                                                                    F V I T ’ A X I O P
                                                                                                                                                                    V I X I T A N N
                                                                                                                                                                    X X IV I T
      .... qui natus fuit Axiop{oli)\ vixit ann(os) XX \miliia]vit
\an\nos...
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMEVTB EPlfilîAFlCE
49
      65.   Fragment găsit în săpătnrile cetăţii.
                                                 Călăreţul llirac
                                                 Ospăţ funebru.
                                                       M
                                                   N I S
                                                   V I O T I
                                                   o e s i
       d.]m..~. [:vix(il a]»(Ys...] \milil(avit)\ an(n)is... [ei]... vio Ti.
       66.   Fragment găsit în săpăturile cetăţii.
caes ?
M P
N I
      67.  Fragment găsit în săpăturile cetăţii.
                                      s • Af c
                                      (î IV /£* C
                                      St ❖ L X X
                                      V I A S
                                                       pote:
       veteranu]s Auff(ttsii) nalione] Graec(us) vixit an\n(os) LXX
.... via ? S.„
       68.        Fragment de altar găsit în minele cetăţii aprdpe de
via principalis.
                     i. • M E M M î //./
                                      * VALES • DEC'J’W
                                      "EXVOTOPOSVIT
            L(ucius) Memmi[us\ Vaîe(n)8 dec(urio)
              municipii), ex voto posuit.
     69.  Intr’nn cimitir de lângă Adamklissi.
4
www.dacoromanica.ro
                                            Gr. g. fociLEăctf
$6
                                                            .
                        CRESC
                      R 1 G O 1 I V I X
                      AN I. V O 1
                      11 E L P 1 ’ I. I B
                      5 ETCORNE
                      L I V S 1 V
                      L I S I
                      F ’ C
     D(is)i m(anibus) Cresc[ens] Rigo[s\i vix(it) on{nos) LV [q(uon-
(îaw)]... JIelpi(s) lib(erta) et Gornelius V[itd\Us... J'acÂundum) c(u-
raveruni).
     70.     Doue fragmente împodobite cu cap de taur în ghir-
lande ; p<5te să fi făcut parte dintr’un sarcofag.
     S’a găsit într’un cimitir din împrejurimile satului Adam-
klissi.
                a                            b
      A II TORE COS'I.EG XI J_  | Cf. / V / NA ET AELIAE DENT
      SVC IVERITANVS 1 IIIC PO     II VEL/lNTERIS'MEIS'DA/e
     .... ex excep]tore ? co(n)s(ularis) leg(ionis) XI Cl[d\u[d(\a et
Aeliae Dent[illae?...] [Si qui\s v[ol\uerit a[li]vs Mc po[nere] vel \i\n
terris meis da]r]e [debebit...].
     71.      Altar de petră găsit la Urluia lângă Adamklissi. In-
scripţiunea e ffirte stricată.
                K A P A I S 0 A /
             e II I 0 A E I A A
             A 1' A A IS M A
             riSTPATOS
             5 ANESTIISE
             T 0 N 0 E 0 N
             w N
‘(iaxp'x.xoG
avearfjofs
xb'j •9-stov
,]ov
      72. Monument funerar găsit în săpăturile ruinelor cetăţii.
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EP1GRAICR
SI
               « D * M *                 
L  *   A   E M     1 L I   V    S S   E  
V  E   R   V S     * 7 $   L    E : g ♦  
X  1   I 1 *     0 E M     I    N E   *  
V  1   X   1 T     A N     N    1 S   *  
L  X   V 1 I   I * A E     L    $ M   A  
R  c   E   L L     I N A        C O   N  
I  v : X * 1   : a E M     M    O D   E  
S  T   V   3 •E    E M ]   [ I. I V   S  
P  R   o c V   L V ' s i        A M   1  
I. I V s   S E V ] i U V s F    I L I •E 
HE     UE  D E     S P     A    T R   I  
                           BMP
     D(is) m{anibus), L(ucius) Aemilius Severus (centurio) legijonis)
XIII gemin(a)e, vixit annis LXVIII, Ael(id) Mircellina coniux
el Aemţilius) Modestus et (A)emilius Proculus et Aemilius Severus
fiii et heredes pairi hiene) m{erenti) posuerunt).
    73. Monument funerar găsit în săpăturile cetăţii.
                     D I S M A N
               P ' AEI. VALEKIVS
               ivi)     IN
               P A E L I / C R O
            5     AIMPRISCVS
               FRATER EIVS
               ETPAEL'APOLLIN
               F I L 1 V S E I V S |
               M I L I T I
     l)is man(ibus), P(ublius) AeKJus) ValeriuS... P{ublius) Aet(ius)..,
Priscus fraier eius et P{uUius) Ael[ius) Apottm{aris) filius eius
militiavil) [an(nos...
     74.      O piatră găsită în cimitirul Baş^punar, nu departe de
Adamklissi. De sigur provine din Tropaeensium Civitas (Adam-
klissi), unde am desgropat, între alte edificii, o mare basilică
creştină cu cryptă.
www.dacoromanica.ro
Si
r,R. o. fociLESOir
      In rîndiil I după CTAYPOC vine o linie verticală, pote
semnul cruciî.
             -(- Staupoţ -f- l'&avdcTOtt xal] avaaTa[oea)ţ]
             -J- Crux mor[tis ct\ resurrect\ionis\.
       După forma literilor inscripţiunea ar putea dată cam de pe
la începutul secolului al YI.
                            Vrii. Seimenii marî şi Băldageştî
     75. Altar găsit la Seimenii mari.
                  v E N E R I a c
                  A S TORIS'VOTV sic
                  PONET ■ D O M sic
                  AE’REGINA'P
                  lVLIVS’JCRIP
     Veneria Castoris votu\m) ponet dom(in)m fegind(e). P(ubîius)
lulim scrip(sit).
     76. S’a găsit la Băldăgeştî.
www.dacoromanica.ro
53
CATB-VA MONUMENTE EPIGRAFICE
                                D O M «
              C * I V L I O • CA
              PXTONI'EX'SEs
              Q ' VET ' VIXI1 ' An
              N ' L X V 'MILITA
              VIT . ANN • XXV
              HIC'SITVS'EST
              I V L I V S CAPI
              T i III II 1ER-E
              //////////
  D(is) m(anibus) C(aio) Iulio Capitoni ex sesquipKcario vet(e-
rano) vixit ann(os) LXV, militavit ann(os) XXV. Ilic situs est.
IuUns Capit\o fil(ius) et h]er(es) e\ius b(ene) m(crcnti) posuit].
                     IX. Aegissus (Tuleeal
      77.  Altar de petră găsit aprdpe de Tulcea. (Ye^li pag. 54).
      [{lovi)] o'ptimo) m(aximo), pr]o salut(e) im[p(eratoris)] \T(itî)\
Ael{ii) et M{arci) Au[r(eliii] Caes{aris) c{ives) c{onsistentes) vicio)
(primo?) Urb... G. Mag .. Iul(ianus) et D. M... Anibal c(ura-
verunt) v(otum) s(olverunt) Uibentes) m(erito) diecreto) viicanorum).
      78.  Altar de pdtră.
                             i o P m
               S A C R va 11 ROŞA
               LVTIMPTAELAN
               TON1NIHA DRA
               VG PI IETVERIC
               S vrTERETC
               C O V
      I{ovi) op(timo) ma(ximo) sacrum \p\ro sa[l]ute imp(eratoris)
Tyiti) Ael(ii) Antonini Hadriiani) Aug{usti) Pii et Veri [Cae]-
s(aris), veler(ani) et c{ives) \r(omani) cionsistentes vi]co V[rb...
      Probabil este vorba de acelaş vicus Urb.... ca în inscrip
ţiunea precedentă.
www.dacoromanica.ro
54
GR. G. T0C1LESCU

   pilVT-Z/U]
   'htl IJ MAV j
                        ’f'CAt-s ec/
                       !, VI C-I-VRci
                      le-C ^AA G I \71 j
                      ^XXDAX^W!
 f BALOT:
 I ' '
 i V
f
SI
/ D
/

    Altar de păliă găsit aprope de Tulcea. (nr. 77).
www.dacoromanica.ro
CATH-VA MONUMENTE EPIGRAFJCE
55
    79. Altar de piatră găsit la Babadagh.
                   i o M
              SACRVMPRO
              SAL IMP CAE
              sie P E L I • C • R • V
              5 ’EVICONoV
              SVBCVRAM
              SIL • CASIOET P
              SOCVFVNI
              T QVESCAIO/I
              JO |e X A N D R I - I dI
                  BVSIVNISOR a, i78 d. Chr.
              sic ATOETRVFO
              ® C O S 4>
    I(ovi) o(ptimo) m(aximo) sacrum pro sal(ute) imp(eratoris)
Cae[s(aris) \M{arci) (Ae(fi{i), c(ives) r(omani) vţeterani) et Vico-
nov(enses) sub curam Sil(vii Casio (sic) et P(ublii) Socuf-uni (cen-
turionis) qu(a)es(torum) Caio [Al]exandri id\i^ms Iunis Or\fi\to et
Eujo co(n)s(ulibus).
    Rîndul 4: Litera P, care de altmintrelea pare îndoîosă,
trebue să fie o greşclâ, în loc de M(arcus). De asemenea r.
11—12 lapicidul a săpat      în loc de Orfito.
    Data monumentului este dec! anul 178 d. Chr., sub con-
sulatul luî Orfitus şi Rufus Iulianus.
     X. Intre Isakcea şi Kasapkioi (Noviodunum şi Istru»)
     80.      Fragment de inscripţiune relativă la douî împeraţî de
pe la sfîrşitul secolului al Ill-lea d. Chr.
                   NNBB-CAESS
                   IOVEM ET FORTV
                   N A M
           AVR-PROBO
   pro salute..... n(o,b[ilissmorum) Cces(arum duorum) Iovem et
Fortunam Aur(elio) Probo...
www.dacoromanica.ro
s6
OR. G. TOCILESCU
     81.       Placă de marmură găsită la Meidankioi, nu departe
de Isakcea.
t
___Aţs________    , '
OoTyChHJoPRo'
SA LVT6>J AA P- D'Kf P + -US'i
TEL i Ci S.W.C- ^ewWBuNDRI
LyT'HV5 D Cj'AKiliEÎAQ.VIIA .
8 ar. s em o mei Ran; i\f s
/ PanaA $‘S/\C'TTMPLV/ăk
1 • A-SOlpK^VNT' 1 \
      I(ovi) o(pîimo) m(aximo) Dolycheno pro salute(m) imp(era-
toris) d(omini) n’ostri) pi\i]]elicis Aug)usti) S(e)veri Alexanăr(i)
LuciUus Domeli(i) et Aquila Barsemon et Flavius Dammas sac(er-
ăotes) iemplum a solo f^e)ccnmt.
      82.  Piatră de hotar găsită lângă Isakcea.
                         1 V^SVH EXDECRj
                         IOVCOVI^TERtI
                         HCO S TERMIN
                         POSITIINTER
                         SIAMPVDI II
                         LAMilVICAN
                         B / / / R I D A V E I
                         ■ESIRIBVENDV-r
                         /' '• l I A K L A P p|
      [IJussu et ex decrfetjo v(iri) c[îarissimi) Odni(i) Tertfuljli
co{n)s(uîaris), termini positi inter Siampudi... [viljlam [et] vican(os)
Ba... ridave[najtes ir[i]buendu[m... [k]al(endas) Apr(iles)...
      Inscripţiunea fiind completă la început, cuvîntul iussu se
raporteză la C. Ovinius Tertullus, guvernatorul bjne cunoscut
www.dacoromanica.ro
CAT ii VA MONUMENTE EPIGRAF1CE
57
                                     al Moesieî Inferidre diu timpul luî Septimiu Sever şi Caracalla.
      Numirile topice indicate în inscripţiunea nostră sunt diu
nenorocire stricate.
      Ca exemplu analog putem între altele, să cităm Cagnat,
Annee epigrapMque, p. 756 : Termini positi ab Irenaeo Aug{usti)
lib(erto) proc(uratore) inter Sibidind(enses) et E...orcenos. Lectura
propusă la r. 5 şi urm. este nesigură. .
                     XI. Capidava.
     83.    Un monolit găsit la Ceatalorman (Panteleîmon, jud.
Constanţa) ca material întrebuinţat la construcţiunea porţii caste-
lului roman de acolo.
                             Pe laturea din stânga se represintă un arbore, şi douî bo:
                             trăgend un plug. Pe cea din drepta un cioban rezemat în toiag.
                 C<J>1VL*C*F-QVADRAT
              M E M O R 1 A M SI
              Bl ETIVLIAETB
              RENTIAE <*> CON
              5 IVGISVAE^SE VI
              VO PER LIBEROS
              SVOS FUCIT+ IOCI sic
              PRINCEPS*
                 QVINQ VENN
             10 ALIS TERRITORII
             CAPIDAVENSIS
             Gor6nă de laur
     C(aius) Iul(ius) C(ai) f(iîius) Quadrat(us) memoriam sibi et
Iuliae Terentiae coniugi sune se vivo per liberos suos fccit; [IJoci
princeps, quinquennalis territorii Capidavensis.
   Pentru cxpresiunca Joci princeps comp. C. I. L. III 772 şi
C. I. L. X 1201.
                             Inscripţiunea nostră arată că localitatea de astă-^î Ceata-
                             lorman, numită şi Panteleîmon, era coprinsă în teritoriul veche!
www.dacoromanica.ro
58
GR. (i. TOCILESCU
cetăţi Capidava situată la Dunăre pe locul carierei de petră
Calakioi lângă satul Topal.
     84. Altar găsit în ruinele castelului de la Ceatalorman.
                 i • o • M
                 E T i v N o N I
              R E G I N E C • R
              ETBESSICON
              5 SIST ENTESVI
              COVLMETOP
              ROSALVTE1MP
              AELANTONINICA
              ESPERM AGLVA I,
              10 MAXELL1VSPOS
                 VITDESVOV SE
                 1MPANTON1NO
                      III  COS înlre 140 şi 145 după J. C.
     I(ovi) o(ptimo) m(aximo) et Iunoni regin(a)e c(ives) R(omani)
et Bessi consistentes vico Vlmeto pro salute imp(eraloris) Ael(ii)
Antonini Caes(aris)t per mag(istrum) L(ucium) Val(erium) Maxe-
lias (sic) posuit de suo v(otum) s(olvit) l(ibens), imp(eratore) An-
tonim III co(n)s(ule).
     Yicus Ulmetus nu a fost până acum cunoscut. Este inte-
resantă de asemenea menţiunea Thracilor Bessi, amestecaţi cu
cetăţeni romani.
     85.     Fragment găsit în ruinile castruluî roman de la Cea-
talorman,
                    V  S E T L O N G I
                   VS DE SVO POSVE
                   GALL1CANO ET VE a. 150 d. Chr.
                   COS*
     \Longhi\us ?) el Lotigi[nian]us de suo posue[rmit] Galliccano
et Ve[lere] co[n]s(ulibvs),
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPIURAFICE
59
     86. Monument funerar găsit la Ceatalorman.
                         M E M
           G I V L ' SERGIS
        V L V O SVO PO
        S [V I T S I B I E T
        5 CONIGI’SValTE
        AGENIA Q V I VI
        XIT • ANNIS XXXXV
        ET FILIO SVO THE O
        DORIANO Q VI VIX.IT
        10 ANIS XXVI ET FILIE SV
        a GOCCEIANI Q V I VI
        ANNIS XXII ET FILIE SV
        E SERGIANI Q VI VI
        XIT ANNIS //// B / N
        15 MERE N TIBVS ////
        IT AVE V/ATOR E/
        VALE
sic
sic
sic
sic
     Mem(oriae) G(aius) lul(ius) Sergis vivo suo posuit sibi et co-
ni[u)gi suae Theagenia qui vixit annis XXXXV et filio suo Iheo-
doriano qui vixit an(n)is XXVI et fili(a)e suae Cocceiani qui vi-
\%it\ annis XXII d fili(a)e su(d)c Sergiani qui vixit annis ////
b[e]n[e\ merentibus \posu\it. Ave v[i]ator e\t\ vale!
    87.    Inscripţiuue funerară găsită în ruinele castelului roman
de la Kalakioi.
                                       Coronă.
                D *        m *
                IVLIO * V A L E N
             TI FIL»VIX«ANNX1I
             ET»IVL6VITAHm»VlX
             5 A N N o X V I 1
             CelVLolIERMES»
                ETIVL * B II O D O P E
                PARENT#S«V «FaC o
     D(is) m(anibus) Iulio Vălenii fil{io) vix(it) ann(os) XVII,-
www.dacoromanica.ro
6o
GR. G. T0C1LESCU
C(ciius) Iul(ius) Hermes et Iul(ia) Rhodope parent(es) s(ibi) v(ivi)
fiadundum) c(uraverunt).
     88. Monument funerar găsit pe lângă Tulcea.
                            L> M
                     t B * C I. * V "E
                     T 1 V S V I XtSiVtf
                     LXXXX*tBERI«
                  5 CL a INGENVs
                     •E • M A R C V S
                     'Eflorvs»
     D\is) mţanibus). Tib(erius) Cl(audius) Vcttius vix(it) an(nis)
     'XX, Tiberiius) Gl(audius) Ingenus et Marcus et Florus...
     89.  Fragment funerar găsit pe lângă Tulcea.
leg
 V MAC'           
 E T C 0 C C C K  
 I • A K D 0 ft I 
 N E C 0 N I V    
<; r E 1 V S      
A/ T 0 N 1 A      
 c R I S P I N A  
 E T / L E X      
A/ III E T        
      r. 4—9 : coniugi eius, Antonia Crispina et [A]lexan[der] et...
                    XII. Hassarlîk (Cius)
      90.        Altar găsit la Hassarlîk, unde se află un castel roman.
(Veţlîpag. 61).
      \Genio\ vid Vero[b]rittiani G(ams) Iulius Vale(n)s vder(auus)
leg^ionis) V Maced(onicae , magjsler) vid, v otuvij s(ohit) l(ibensj
m(erito'j.
www.dacoromanica.ro
Cate-va monumente epigrafice
6i
     Cată să observăm mai ânteiu numeral şi varietatea 1 ima-
turelor din acest text.
    Dacă restituţiunea Vcro(b)nttiani este bună am ave aci un
nume celtic începend cu prefixul augmentativ vero-, ver-, viro.
    91.   Monument funerar găsit într’un cimitir turcesc aprdpe
de Hassarlic.
                D 1 S     U ’
              M - V L P • D O M I
              TiO ’ ANTHIO
              VET'COtî'LVSIT
                        5 exp-mil-annis
              XXV'///' VI X / /
              an. LXXX'llII "
              1VLIA • CONIVX
              P O / / / T ' M A R
www.dacoromanica.ro
62
GR. G. TOCILESCU
     Bis man(ibus), M(arco) Ulp(io) Bomitio Anlhio vet(erano)
coh(orlis) Lusit(anorum) er p(olione ?) mil(itavif) annis XXVIII,
vix\it\ an(nis) LXXXIV. Iulia coniux po\sui\t mar[ito bene mer-
(enti)].
XIII. Legiunea între Kasapkioi, Karanasuf şi Kasapkioi (Istrus)
     92. Pdtră de hotar săpată pe amendoue feţele.
      Pe o faţă (a):
                  /////// T\
                RRAE VIO
                P A R S A L
                /// I • T ■ I A
     Pe laţa opusă (b) :
                  YE S T E R
                  E VIOI
                              C C O s s
                  /////• r • i A
      a : \lnnes\ Te[yrae\ vic[i] Par sal...
      b : Fi]nes Ter\ra\e vid C,„coss,.,
      Avem aci douî viei nouî ale cărora nume, din nefericire,
Sunt fdrte stricate.
      La r. 4 sunt, pe cât se pare, signa terminalia.
www.dacoromanica.ro
CATK'VA MONUMENTE EPIGRAF1CE
£>3
     93. Monument funerar găsit la Kasapkibi.
                                      Osp£ţ funebru
                    * D M»
                    T*MANIVS"BASSI
                    ANVS-VIXITAN
                    N*LXII*BVLoSHIS
                    M^IVSVITALESM
                    POSEIVS VIXITAf
                    li V I III s
     Diis m(anibus) T. Manius Bassiannus vizii ann(is) LXII
bul(euta) His(lro)f Manius Vitales nepos eius vizii anni(s) IX
s(it) [t(il)i) t(erra) l(evis)~\.
     Oraşul Istros făcea parte in epoca imperială din Koivov al
oraşelor greceşti Pentapolis şi maî târziu Exapolis. E de observat
numeral relativ mare de inscripţiunî latine găsite pe teritoriul seu.
                                 XIV. Constanţa (Torni),
      94.      Altar găsit între Palaz şi Anadolkioi, 5 kilom. departe
de Constanţa,
5
   I • O * M
O L L O N I Y
E M A G I
V I. C I SC
IV PEOSi
E V I C I E T
VAET S V O R \
ARAMDESVC
[ POSVIT |
       Kpv'i) 0(ptimo) M(aximo) [.Ap]oîloniu\s... e (?) magi[sier] viei
Sc[apt]iae (?) pro sa[lut]e viei ef \s\na et siiorn\ni\ aram de suo
ptosuii.
www.dacoromanica.ro
64
GR. G. TOCILESCU
     95,  Altar găsit la Anadolkioi.
( 111 )
r • I VNONE     • RE E  
V E   S R o M A      N  
r L   A E C 0   N S  I  
E N   T E S V   I C  0  
V R   R E M     V c  /  
p 0   S V E R   V N‘    
s A   L V T     E    N  
p E     R A T o R    R  
• (   1 1 1 1 1 1 1  f  
î ţ   ! ! ! ! I I A  V  
E R   MAEIS TR       0  
V M I A N       V    M  
I E   R C V L   A N  V  
                I F  R  
      \I(ovi) 0(ptimo) M(aximo) e]t Iunon[i] reg(inae) [ci]ves Ro-
manii e[t Lae consi[st\entes vico \T\urre Muca posuerun[t pro\
salute(m) im\perator(um) (duorum)...............aug[ustorum) \p\er
magistro]s Postjumianum [et H]erculanu\m...
     In rîndul al patrulea găsim pe lângă menţiunea cetăţenilor
romani numele unei populaţiuni indigene: Lae..., nume, din
nefericire prescurtat. Numele de vicus: „Turris Muca“ se ra-
port^za la rădăcina dacică muca—*cunoscută deja prin mai multe
numi proprii (Muca-senus Muca-zanus, Muca-tralis, Moca*poris>
Muca-poris, Muca-pus (O. I. L. VI 3215)'gen. Muca-puis (C.
I. L. III 809).
www.dacoromanica.ro
ca+e-va MonuMente epjOraficb
6S
      96.  Inseripţiune găsită la Constanţa.
in h. d? J D s o L I ‘ P R o  sal            
      im PPCCCVAL‘DIOCLET     iani           
      et m ‘ aur * maximiani                 
     inv ICT1AVG6'1RIBPOT"P   fel            
      iu SSOIIACDES POSIT     ione           
âcl. nn. AVGG ‘ PORTA         m tivi-        
      ta Tl'PRAE S I D ! A    riam           
    cur. C * A V Ii E I. • F  irminiano v. p 
   clcvo T I S S I M 0 N      um. m. cor.    
     ci' ) V I T A S ( Tomit. fee.           
      C. AureliuS Firminiaims, dux limitis Seythiae, este deja
cunoscut din inscripţiunea C. I. L. III 764.
      97. Tablă de marmură găsită la Constanţa. (Veţi! fig. p. 66).
      Tjito) Flavio Capiloni dec(urioni) vel(eranorum) alae Panno-
niorum, clonis donato ab [I]mp(eralore Vespasiano oib virlulem,
Tilus) Flavius Castus filins f(aciundum) c(uravit).
      Ala I Pannoniorum facea parte din armata Moesieî Infe-
ridrc. Vcţlî diploma militară din a. 99 (dipl. XXXI).
      98.       Fragment de architravă găsit la Constanţa. Se citesce
în litere mari (nalt. 0.12m) :
                                      I 8 N E
      \Imperator Caesar dijci Ne[rvae filius Neroa Traianus...
      99. Trei bucăţi de petră de nisip (c înalt. 0.57m, lăt.
0.43™; a înalt. 0.57m, lăt. 0.39m; b înalt. 0.46m, lăt. 0.43,n)
de la acelaş monument. S’a găsit aprdpe de Babadag.
                                                                                                  5
www.dacoromanica.ro
&6
frR. G. tf0ClLE§CU
                                   Ospef funebru
         C               a                  b              d       
A  B  BAS                                              1111 i    / 
11 ERODES         T I T I A N V S   M A     X   1 m    imit      / 
A  B  LAS         V ALENTI      NVS c A S 1 R   E nses A S I R   I 
A  D  // IV   8   V RSlCIN      VS  V A L   E   N s ?  O AB EN S / 
B  B  / SVM       I AN VÂRI     vs  I 0 V   I   N us   S C U P S A 
B  A  R S AM  es  c I R C 1 T       I V L   I   V s    ANI P     P 
T  II E 0 T E nus V R S I N V   s   D A     U   n      M E O V 1 T 
SAN   ATOLI   us  c ONCORD      IVS E Q V   I T E s    V1S LE C  T 
www.dacoromanica.ro
bAÎE va Monumente EPiGRAfrics
67
      Avem aci o listă de circitores, castrenses şi equites, pe cât
se pare din secolul al IV-lea d. Chr.
      100.        Tablă de marmură găsită la Constanţa; a fost între-
buinţată într’o construcţiune recentă. Este sfărâmată jos, pre-
cum şi în drepta şi stânga. Caracterile inscripţiuneî sunt forte
frumdse.
NERVAE • F ' NERV
POT’vîî'iMP'ini’c a.
BIO ‘ POSTVMINO
r> T ^
102 /
    I
103
p. Chr.
      [lmp(eratore) Oaes(are) divi] Nervae f(ilio) Nerv[ae Traiano
augiusto) ger(manico) dac(ico) pont(ifice) max(imo) trib(unicia) pot-
(estate) VII, imp(eratore) 1III c\o(n)s(ule) Vp(atre) p(alriae), res-
publica Tomit(anorum).........] Fdfiio Postumino \leg(ato) Aug{usii
pr(o) pr(atore)..... ol.... (?)
      Fabius Postuminus din inscripţiunea ndstră parc a fi aco-
laş personagiu ca un proconsul al provinciei Asieî, al căruîa
nume a fost restituit de către Waddington într’o inscripţiune
de la Aezani unde se citesce: .... Il)oatoo[j.£'.[vo?.... Restituţiunea
sa, admisă de Roliden şi Dessau, era justificată de o monedă
a Thyatireî şi de un pasagiu din Pliniu cel Tîner. Iu acest
pasagiu este vorba de un proces al lui Publicius Certus, din
a. 97 d. I. C. Keil, în excelenta sa ediţiune a lui Pliniu, a
adoptat lectura ce o dă manuscriptul Mediceus : Fabius Maxi-
minus în loc de Fabius Postuminus. Dar Fabius Maximinus este
o persdnă cu totul necunoscută, şi numele seu nu se întâmpină
de cât în manuscriptul Medicis. Cu totul din potrivă, o monedă
din timpul liu Traian, dar posterioră resboielor dacice, are ca
legendă : [avdofiraTW!.)] IIo(3To[op.ei]v»(i) ©oxxsipTjvwV.
      Printr’o interpretaţiune ingenidsă a textului lui Pliniu, Wad-
dington1) a arătat că proconsulatul luî Fabius Postuminus a
        1) Fastes des provinces asiatiques de îempire ramam, p. 176.
www.dacoromanica.ro
68
GR G. TOriLESCU
fost anterior anului 112. Probabil l’a ocupat în a; 111. Inscrip-
ţiunea ndstră, care vine să confirme în chip minunat deducţiunile
acestui înveţat, probdză că în a. 103 (10 Dec. 102—103) Fa-
bius Postuminus fusese legat al Moesiei Inferidre. P6te că încre-
dinţarea guvernămîntului provinciei în mânile unui bărbat aşa
de însemnat, stetea în legătură cu grelele evenimente ce se des-
făşurau atunci la Dunărea de jos. De sigur că numai după
aceea el a devenit proconsul al provinciei Asiei. Waddington
referă la acelaş personagiu fragmentul unui cursus honorum
găsit la Palestrina şi publicat de Borghesi (VII, p. 325); nu-
mele persdnei onorate începe cu literile POST; fusese proconsul
al Asiei sau Africeî şi prefect al Bornei.
     101.      Fragment dintr’o tablă mare de marmură găsită la
Constanţa. Litere mari (înalt 0m.10) şi bine săpate, dar deja
dintr’o epocă de decadenţă.
     ....q\uod si q\uis aperuerit dubii fisc\o clominiro Hem? civitati
Tomitan]orum (denariorum) qumq[tte
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPIUIiAFlCE
                                                                                                     69
      102.       Monument dep£tră cu inscripţiune reu săpată de către
un lapicid fără experienţă, carele a căutat în parte să îndrepteze
literile.
      FI. Ursus fii. Q. Mestri q(uon)d(am) Bonouci praefeclns a
patre an(no) II factus, an. XVI provitus miles, officialis) Ladici (?)
praef(ecti), slipendiorum IIII, vixit ann(is) XX et sinmestrum
(= semestre) et Cucemene (= Zosimene) mairon[a\.
      Acestă lectură este propusă de d. Th. Mommsen şi adop-
tată în C. I, L. III S, 7547,
www.dacoromanica.ro
70
GR. G, T0C1LESCU
     103.  Monument găsit la Constanţa.
                 VENVSTAE
                 A • F  I &
                 G L E M E N S
               L • M V G A S
               5 | | VS-SOGRV
                 E T C / / /
                 V E I   A N
                 M A T   R I
      Vcnustae A(uli) f(iliae) C(aius) (A)elian(us) Clemens [et] L(u-
cius) Mucas\i\us socru\i\ et C(aius).... Veian(us) matri.
     104.   S'a găsit la Murfatlar.
D I
    G ATON      I N V     s   L 
sic P A T R 0 N 0 • S I   N   V 
    T ESTAME    N rOTAX       A 
  o P E R G A T 0 N I V M E   P 
    a D I T V   M • L     I   B 
          F       c             
     ...Catonimis l\ibcrtus\ palrono sin\g]u\lari ex summa] testamento
taxa[ta] per Catonium Ep[aphro]ditum lib[ertum\ f(aciundv.m)
c(uravit).
     104. Fragment găsit în apropiere de Rasova.
L
L fl A V J V S 
Ion' G I N V S 
ma   R C ] V S 
tu   R B O     
leg  A V G     
pr.     P R    
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPIGRAF1CE
21
    La acelaş personagiu, guvernator al Moesieî Inferidre, se
raportă următorea inscripţiune găsită lângă Constanţa în ci-
mitirul satului Anadolkidi :
                 T FLAVIO LONGINO
             QMARCIO TVRBONI
             LEGBAVG PR PR
             T1TIVS CRISPVS
             5       CORNICVL
                                       E I V S
    Acelaş guvernator este menţionat în inscripţiunea vexilla-
ţiuncî legiune! XI Claudia (C. I. L. III S. 7449) din a. 155
d. Chr.
    105. Monument funerar găsit la Constanţa.
                 1 I I D 1
                                                               V’MATER'BENE
                                                               MBRENTl' FILIO
                                                               S V O E T ’ SIBIPO
                                                               5 SVERVNT'VIXIT •
               A N I SX XV P AT E R1C
               ANORVMLX
               M A TE R A N O R X X X X
     106.  Monument funerar găsit la Constanţa.
 * M
ZS’RVFVS'V
Iac • prob . m
I • M I L • A N • X
                     O POS ' MISSIONE " V
      J)(is) m(anibus)... us Rvfus v(eteranus) \Jeg(ionis) V m]ac(e-
donicae) prob(atus) m(iles) an(nis... i mil(itavit an(iiis) X.. poslt)
missione(m) v[ixit aw(m's)]...
www.dacoromanica.ro
72
Gft O. TOCILESCU
     107. Monument funerar găsit la Urlukibi.
                     Călăreţ     femeie
                          D      M
                 A V R • DALENI EX VIC AM
                 LA1DINA ET • Q ‘ P R A E
                 ToRI A N O- R V M
                 AVRELIA VTIIIS
                 X O R EIVS TITV
                 VM DE SVO MPC
     D(is) M(anibus) Aur(elio) Daleni ax vic(o) Am(l)aidina ei
qiîiondani) praetorianorum Aurelia TJlhis [ujxor eius tihi[l\um de
suo m(erenti) p(onendum) c(uravit).
     Yicus Am[l]aidina este probabil un vicus extr amur anus al
oraşului Torni.
    108. Monument funerar găsit la Caramurat.
             ASTVS MVCAP
             R I AVICO CLEM
             TIN V I X t AI'NIS
             VI SED1DA RE +
             TIS VCSSORVNA
             VM LONG1NO-E
             ARÎAETVA I. E k O
     GJaslus Mucap[o]ri a vico Clem[m]tin[o] vixit annis... VI.
Sediăa Beţi...tis ucssor una cjum Longino et \M ?]artia et Va-
lerio [filiis...
      Vicus Clementinus este, ca şi cel precedent, un yicus extra-
muranus al oraşului Torni.
      Alte numiri de viei ai vechiului Torni: turris Muca.... S\capt\ia
(veţlimai sus nr. 94).
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPIGRAPICE
73
     109. S’a găsit la Hassiduluk.
                       / / / L I A E
                       / / / / MAE
                       C A L P V T N I
                       M A C ft I
                       n V F I A N I A
                       T A
    Calpuniius Macer este de sigur P. Calpuniius Maccr Cau-
lius Rufus, guvernatorul Moesieî Interiore. Cf. C. I. L. III 777
şi diploma militară găsită la Adamklissi (vetjlî maî sus nr. 49.)
    110. S’a găsit la Hassiduluk.
                  D           M
                  Q • BAEBIO’PRO
                  CV L O . VET . LEG
                  XIII ’ G 1 VIX ’ AN 'LX'
               5 GERM INIA VA
               LENTINA ’ CON
               B • M • P
    D(is) m(anibus), Q(uinto) Baebio Trocul o vcl(erano) Icy'Jonis)
XIII gicminac) vix{it) an(iios) LX; Gcrminia Valentina conliugi)
h{cne) m(erenti) p(osuit).
    111. S’a găsit la Alakapu lângă Constanţa.
II EROI SACRVM
TI• CLAVDIVS•MV
CASIVS V ’ S ' L ’ M
HEPQI • K A T A -TI
KAAXAIOS M o X
KASIOS EXEAM
NOS KA0IEPIîSe
                                           Ti(berius Clatidius Mucasius v(oium) s(olvit)
SIC
       Heroi sacrum,
l(ibens) m(erito).
www.dacoromanica.ro
74
Glt. G. TOGILESCU
      Ilepon TcaTa^xhvîto) Ti(|5epioc) KXaoSio? Mouv.âa'.ac su4aţJ.[s]voţ xafhs-
ptoaefv.
      IIEPQI în loc de HPflI este de sigur o influenţă latină.
     112.  S'a găsit la Constanţa.
             rai e r i
             M II T P O A Q 1
             Tor io tai or
             AIIEAET^EP
             ET ES I K E <sEPM
                 $os a r t o r.
                 QN E n O II,
                    II A P O A,
       /]ralcr [dus v(ivus) f(edt)\
       A[vjtpoSoj[pjto  to’j ’IooXîoo  araXsoO-ăjpG), zţqie'J zzsrs1. f.i. 'Epp.ftjs
aSsX'poţ autoo [Cwv xai ypovwv siroîYj[as. yaips 7rapoS[sîxa.
    113. S’a găsit în plasa Constanţa.
                    Ospâf funebru
                      D     M
               I- L . V R S I N ] A
             M I L • O F F • P R fc
             VIX • ANN - XXV ‘ M
             5 AN N ‘ VNVM ‘ MES
             VIII ‘ ET SOROR ANN
             //// • ROS • MARTINVS
             VET ■ EX Q PATER '
                                                                  EORVM . ESTOTE ’ T
                                                                  10 VAL’VIATOR
    D(is) m(anibus), Fl(avius) Ursinia[nus] mil(cs) off(idi) pre-
[sîd(as)]; vix(it) ann(is) XXV; m[il(itavi(j\ cmn(um) unum me[n)s{es)
VIII, et soror ann(prum) IUI. Pos(uit) Martinus vet(eranus) ex
([(uaestionario ?) pater eorum ; estote t ( ); val[e) viatQr,
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPIGRAFICE
75
     In rîndul al 9-lea la fine nu seim ce însemneză T. După
înţeles s’ar aştepta să urmeze: f[elices) sau s(aîvi). D-l Th.
Mommsen presupune că lapicid.nl a voit să sape formula fune-
rară obicinuită: esto tibi terra levis.
     Quaestionarii fâcdu parte din officium guvernatoreluî pro-
vinciei.
     114.  S’a găsit la Constanţa.
                      A B V R •       AV1'|
                      P R I M 1 G E
                      V  I X • A N • L •
                      V 1 X - C O N I
                      fj • N 1 L E N O
                      P R O C h 1 at ____
                      X X V • II - S - E S T
                      CON - BENEM
                      R 1 T E ' P O S V I T
     Abur(iae) Auf,.. Primige(niae) vix(it) an(nos) L, fjuae vix(it)
coni\unx] G(aio) Avileno Proclian[o an(nos) XXV; h[ic) s(ita) est.
Con(iux) benemerit a)e posuit.
                        XV.   Stâlpi miliari.
      114. Stâlp miliar găsit la Peleclia lângă Tulcea.
                    R T M A X P U
                 MAXTR1BPO
                 TVTTT-IMPXIGOS d. Chr. 2UO.
                 11P-PETIMPGA
                 5 ESMÂVRELAN
                 TON1NVSAVG
                 TR1BPOTI1ET. L
                 SEPT!!! ! I1GETA
                 CA.'!!!.RESTI
                 10 T V E I V N T P E
                 R • G • O VI NI VM
                 TERTVLVMLEG
                 P R P R
www.dacoromanica.ro
76
GR. G. TOC1LESCU
      \Imp[erator) Caes(ar) L(ucius) Septimius Severus pius Per-
tinax) Aug(ustus) Arab{icus) maxiimm) Adiab(enicus) max(imus)
Pa\rt(hicus) max(imus) pont(ifex) max(imus) trib(unicia) pot(estate)
VIII imp(erator) XI co(n)s(ul) II p(ater) p(atriae) et Imp(erator)
Cacs(ar) M(arcus) Aureî(ius) Antoninus Aug(ustus) trib(unicia) po-
t(estate) II et L(ucius) Sept[imius] Geta 6a\esar\ restilue[r]unl
per G(aium) Omnium Tertul(l)um leg(atum) pr(o) pr(aetore).
      115.  Stâlp miliar aflat la Cogelak.
                VSFELINVICTVS
             AVGETCIVLVERVS
             MAXIMVS NOBI
             LISSIMVSC^S-
             5 RESTJT^RVNT
             P E RF^-LVCILI A
             N V M L E G
             P R P R
             M P C
      [Imp(crator) Caes(ar) G(aias) Iul(ius) Vcrns Maximinus pi]us
fel(ix) invictus Aug(iisius) et G(aius) lul(ius) Vcrus Maximus w-
bilissimus Caes{ar) restituerunt per Il(avlum) Luciliamm leg(alum)
pr[o) pr(aetore). M[ilia) p(assuum) c(enlum).
      Am publicat în C. I. L. III S. n. 7605 un stâlp miliar
aflat la Hârşova, şi avend aceiaşi inscripţiune precum şi nu-
mele aceluiaşi guvernator.
     116. S’a găsit lângă Eassova.
                       IMPP GAESS • Cil AV
                       AVREL VAL DIOCLETIANO
VN S A L V 1S /   /  1 1 P F N 
I  D D D   nnn|          1 /   
   V ALE   iTINIA lN 0   E T   
b  V A L   »r î   E  T         
   G R A   r i a  N  0     L   
   P P P   A V G  G  G     V S 
M P
sun
www.dacoromanica.ro
ICAtB-VA lHONtjMBNtfe FPtGRAflCfe
11
      Ayem doue inseripţium din cari lit. a se restituie ast-fel:
      lmp(eratoribus) Gaes[aribus) G\ai\u Aurel(io) Val[erio) Bio-
cleiiano [p[io ((elice) Aug(usto) et M(arco) Aur(elio) Val(erio) Maxi-
miano] p(io) /(elice) Aug(usto) i[nvictissimis principibus et FI(avio)
Vctl(erio) Constantio] et \Gal(erio) Val(erio) Maximiano nobi]l[is-
ftimis Caesaribjus. m(ilia) p(assuum XIIIL
      Litera b se citesce ast-fel:
      Salvis, d(ominis) n(ostris) Valentiniano, Vălenii et Gratiano
piis augustis.
      117. Stâlp miliar găsit la Constanţa.
           aIMPPCAESS
         C A V R E L V A
         DNNGONSSTAN
         TINOM AXVIGTORI
         •rJ b f MPERAVG E TIVL
         OETFLIVLGON
         TINOET F LIV L
         T A N T I N O I I Q
         PPCAESSIVAIC
         0    STAN TIO
                                                   a ALERIO
                                                   A » I M I
      a)       Impp. Gaess. G. Aurel. Fap. Biocletiano ei M. Aur. Val.
Maximiano et FI.] Val. \Gon]stantio \et Gjalerio [Val. M]aximi-
[ano].
       b)       d\d. nn. Constanlino max. victori \sc\mper aug. et Iul.
[Crispjo ? et FI. Iul. Con\stan]tino et FI. Iul. Gon[slan]t\io]
no(l)b] c[cj.
www.dacoromanica.ro
                           fib. o. fociLEsct;
    118. S*a găsit la Ilanlîk.
                     D D NN U A
                     L l i c i n i
                     0 AUG FTF sic
                     LA UAL CON
                     STANTlNOa, 313-315 ti. Chr.
                     FILIO • AUGG
    D(ominis) n(osiris) Va\l(erio) T^icinio) Aitg[nsio) \e\t Fla(vio)
Val[erio) Constaniino filio Aiuj(ustonm).
    Dacă Valcrius Licinins se înşiră înainte de Constantin cansa
este că Moesia Inferioră era snb imperiul Ini Licinius. Constantin
a fost numit de Galerius fdius Auguslorum. Cf. C. I. L. III G175.
                        XVI. Apollonia (Sieeloli).
       119.         Placă de marmoră ce am descopevit-o în a. 1885 în
tinda bisericeî din mănăstirea Dragomirna.
                                              tsa..........
                              ojs/e/.r/jfi) ot oovsSpot sîfîtav s-
                        xstSv) xpsopsor/)? aîtoot[aXst?
                        EoTUClX'-? d’lXop./jXoD St? Uo[Câv-
                        5 xtov xat xpooxa^/V Xajjtov efxâ-
                        7slv âpytxsxxova, ejj.taGiofca-
                        to ’EîtizpâxrjV, 8? îrapa’cevofjj.s-
                        vo? T.oXXâ xai Xdo'.xsXy) odvs[xs-
                        Xsaato xapot xâ? 5786061? x»[v
                        10 sp7&w toi? xs xatpoî? ao|j,îrepi-
                        'fsp6p.svo? xot? xaxoc x'Jjp. xoXtv
                        xoo? p.taGoo? sXâ|j.|3avsv,
                        o o? 6 Sfjjxo? rj£too, 7roXâ|j.oD xs
                        xpoaayysXGsvxo? ’OXaxtxoo
                        15 xâ xpo? xov xatpov s|j,îtsîp(o? xai
                        xrpo66{j.co<s xapsoxsoaasv wv yjv
                        Xpsta, st? xs xojx p.sxâ xaoxa
                        /povov ixtp.sX-/jxâ? sXopivoo
                        xoo OYjjj.oo xoiv xstyoiv st? sxyj
www.dacoromanica.ro
fcA+E-VA kONUtoENTE LfWGfcAFICfe
7ţ>
                 ,. ..BiAHr-PCSB-E YTHEAPAptîŞ
                 tsryrvA i <*maqmi-iaoye i xByx
                 f TION KA| rpo^TAXHNAARANtJ
                 Ir e |n ap;< ite:ktona£^isqa„
                 I rr °e p i ppat hn ospapa Pen o^_
              In oepoaa apaIayeiteahsvnpJ
              PA E < a ţ or a (a taşe pa oee istaT
              [.'EPrjiNTol£TEpA|poj^sYMr't:pV
              4 EP°M ENOS ToiSpAT AT HMPCvMr,
              [T°Yi M ttooyj; EA A M B AN £ NCP1
              IpY iOAHMOs: HE iQYnOAEKOYTFl
              flrPoSArrEAQENTOSOAATIpoY.L
              . ’ 'rrAppo*-roNKA!poNEMPnp*v£pAri
              ■■■pfOQYM »V£PAPE!Clef YAîIE n ANH n|
              t'XpEIAEISTEToM'AETATAYTA 1
              tVxfoNONEpRAEAHTAS: EA&MEN&YJ
              h -poYAI IMOYT*NXEP5cANE|4ETH|
              [ AYPEPIPaHoEw^Tans;YNEApAV./
              J EpEÎTATH?ESYNV +E ?°NT-r‘-irTî>,\
              I pnpiAHMANYKTMrVvtri/vANEriîvil
              1' tOsY^n A|E TEAEaE NpAJTAAblpAEjj
                IWKWÎW
                 ^TF|»I®heCTT|j
                  * ^OWA?|^^oAw(lflTH^rt6)
                  1 O^AHMS NPE TATA IE pAToAI fi
                 _hAT0Y TcApiArPA+l -fN A IEI STEA/ v
                 »s[0|Nav<YP9!TANAPXoNŢXiNPAlî'î
                 rXiE - ----------- -
    m
                                               wj r -                                       •*>j.i «•     :

                    20 860 £îi'.y.XY]6si; ouo tmv aovsSpwv
                            sîrsarârqae ou|j.tfsp6vT(0c, ira-
                            p£7tt.§Tj[j.wv te l'r/j irXsiw ăvsy^Xtj-
                            toi; iov SisTâXsis ’/wd iâ Xotitâ e[u-
                            VClUţ (0V SlOttsXsl TWl G7j[J.t0l, S6£[<n
www.dacoromanica.ro
8o
GR. G. tOClLESCtJ
                   25 tjfji pooXfji xai Tău 8^|j,ok, erca'.vsaai
                   â]p/aeXTova ’Env/.pâvt]') Nwo(3o6[Xoo
                   BujCâVTiov iper/js evexe xai eo[v-
                   oî]a<; r/j? eî? r/]|i xoXiv xocl 3tî'f[a-
                   vw]oai aorov xp00*1 0T£(P*vw- T0pC
                   30 0ap]fT)Xîo'.i; ev twi Oeirptoi, 6'18oa[6o.t.
                        8s a]oTă>'. leiâpuoi oinjpeT.a xal ||xe-
                   60?], eîvai 8s aurun xaî eXfovois rcpoije-
                   vEav], TroX'.TeiaV, eiarcXooV xai £X:cXou[v
                   x*l e]jx TroXejxw. xai ev eipvjVYji âa»X[sE
                   35 xai a]e:t:ovSe! xal etpoSov exi rt/jx pou[XvjV
                   xai t]ov Stjjxov |xerA tâ iepdr to 8e
                   w|x]a zoozo âvaYpatpfjVai sic teXap.[w-
                   va XJEO’.vov oxo ttov apxovtwv xal ai[a
                   Orjvjai ev tun tepăk zoo ’AxâXXwvoc t[o
                   40 Se aJvÂXwjxa to 3ic tov TeXajxwva 8[ou-
                   vai t]ou; oixovojxooc; hţ' m xs-piCoinţiv
                   aut] oi, xaXeaai 8e aotov xal sm |sv['.a
                   eic t]6 lepov tou ’AxâXXwvoc.
       Iată traducerea:
       „...In a ţlccea sincdrii au propus: fiind-că Eupolis fiul lut
Filomilu fiind trimes la Byzanţ cu însărcinarea de a aduce un
arhitect, a tocmit pe Epicrate, care venind aci a executat multe
lucrări folositdre cu prilejul dăreî lor în antrepriză, şi potrivit
împrejurărilor în cari se afla oraşul primea remunerariile, pe cari
demosul le credea convenabile, şi dcclarându-se războiul Olatic
a pregătit cu pricepere şi cu zel cele trebuincidce în acea îm-
prejurare, iar pe urmă când demosul a ales îngrijitori de ziduri
fiind invitat de sinedrii timp de doui ani a supraveghiat în fo-
losul cetăţeî, şi petrecând aci mai mulţi ani nu-i s’a imputat vre-o
vină, şi s’a arătat tot-d’auna bine-voitor demosuluî, senatul şi
adunarea a găsit de cuviinţă să laude pe arhitectul Epicrate fiul
lui Nicobulo, originar din Byzanţ, pentru virtutea şi bună voinţa
sa către oraş şi să-l încoroneze cu o cordnă de aur la sărbă-
torile Targhiliilor în teatru, şi să i se dea luî pe lângă ceî-l’alţî
trei mâncare şi băutură, şi să aibă el şi urmaşii lui proxenie,
cetăţenie, intrare şi eşire din port în timp de rezboiu şi de pace,
inviolabilitate şi intrare în senat şi în adunarea poporului după
www.dacoromanica.ro
cate-va monumente epiorafice
8l
sacrificii; Iar acest decret să fie înscris pe o petră de către arhonţî
şi să fie aşezat în templul lui Apolon, Iar cheltuiala pentru co-
ldna de pâtră să o facă casierii din banii pe cari-î mânuesc,
şi să-l cheme şi la ospăţ în templul lui Apollon.“
      Acest decret fdrte important provine de sigur dintr’un oraş
grecesc de pe ţărmul Mării Negre. Cum va fi nemerit pătra tocmai
în Bucovina, nu se scie; Dragomirna e o fondaţie a Mitropo-
litului Moldovei Krimka la începutul secolului al 17'le\
      Decretul arată că synedril au făcut propunerea ca să se
onoreze arcliitectul Epikrates, fiul lui Nicobulos din Byzanţ, un
architect care penă aei este necunoscut FI fusese chemat, din
Byzanţ, dă către solul Eupolis. Tot aşa vedem că un architect
din Kyzikos este invitat de asemenea printr’o solie la Samoirake.
      In inscripţiunea năstră se mal <jlise, că pe când Epikrates
se află în oraşul unde fusese chemat, exista îc6Xep.o; ’0Xatiy.6<;:
rtisboiul Oîatic.
      Publicând inscripţia în Arcluiol.-Epigraph. Mittheillungen, XI,
50, noi declaram că acest războiu este necunoscut, şi chiar numele
său nu’l putăm pricepe. In timpul din urmă însă d. profesor Bruno
Keil din Strassburg mă făcu atent asupra celor următdre. Intr’o
inscripţiune din C. I. A. I. 274 este vorba de actele referitdre la
vînzarea avere! unul nenorocit atenian Axiotlios, ce fusese condam-
nat în procesul llermokopidelor. In aceste acte figureză, printre
obiectele vândute, un OAAS ANHP, ’OXa? âvrjp. Kirchoff, publicând
textul, observă : quid sit mihi incompertum. Dittenberger, Sylloge,
comentâză neque ego scio, nisi forte haec alia est eivsden eilmici
forma quod in titulis Delphicisfrequenter d>oXa<; sQribitur, et ad civita-
tem aut pagum Aetoliae speclat. Acestă observare arată că ’OXaţ iv^p
nu p6te fi nume propriu, individual; fiind-câ se scie că numele
individualiseză pe persdna ce’l pdrtă, ca personă; el arată un indi-
vid determinat. Sclavul particular însă nu e persănă pentru Stat, ci
este lucru, fiind-că pentru drept, pentru lege el nu e alt-ceva de
cât un lucru ; în densul pote avea o poreclă ; dar în
el este un obiect, căruia îl revine calificativul sexului bărbă-
tesc sau femeesc, precum şi al poporului sau rasei. Statul
                                                                  6
www.dacoromanica.ro
82
GR. G. TOCJLBSCU
numesce în asemenea cas pe sclav: Mea^vio; ivrjp. După aceste
observaţiunî nu maî încape îndoială că sclavul "OXaţ ocvrjp şi
’OXatix&c îu6Xepio; se explică unul printr’altul. "OXac este singularul
din "OXats;, îar 'OXXatixoţ se numesce resboiul purtat cu poporul
’OXaTeţ (Comp. de es. :IIsX0JC0VV7jaiax6ţ to5Xe[j.oi;, Exo\hx&c it6Xep.o?).
      Se scie cum coloniile grecesc! de la Marea-Neagră avură
să sufere din causa năvălirilor prădalnice ale barbarilor din
prejmă, ca şi din Nordul Dunării: Geţi!, Dacii, Sar maţii, Casta-
bociî, etc. Iutr’o inscripţiune a lui Protogenes găsită la Olbia
şi care a dat nascere faimosului falsificat al tiare! Iu! Saita-
pliarnis din Museul Louvruluî, se vorbesce de Galaţi (Celţî), de
Schiri şi de Scyţ! (Dittenberger Syll2, 226); alte două decrete
de no! publicate (Archăol. epigr. Mitth., VI, 36; XIV 22): pri-
mul aflat la Karabarman şi cel d’al douilea la Constanţa, vor-
besc despre năvălirile pustiităre ale Dacilor pe timpul lu! Bure-
bista. O atare expediţiune prădalnică a întreprins-o şi vOXare<;,
contra oraşului din care provine inscripţiunea de la M-rea Dra-
gomirna, şi anume cam pe la finele secolului al II-lea înainte
■de Christos, căci inscripţiunea nu p6te fi posterioră aceste! date.
      Rămâne însă a determina oraşul atacat de către "OXatsc, car!
de sigur cată să fî lăcuit prin vecinătatea luî.
      No! am cugetat maî întâîu la Callatis (Mangalia) din causa
menţiune! auvsSpoi, pe car! îî constatăm în acest oraş printr’o in-
scripţiune (Arch. epigr. Mitth. XI 33 nr. 22) aflată acolo; oovsSpoi
figurăză şi în inscripţiunea năstră. Dar, după cum observă d.
Keil, ouveSpoi ne întîmpină în multe oraşe greceşti. Apoî Callatis
este o colonie doriană, care pe la finele secolului al II-lea a. Chr.
întrebuinţa dialectul dorian al colonisaţiuneî sale. Pentru o atare
colonie nu prea se potrivesce <JTE<p[avto]aai ixotov xp00^ oieţăm toţi?
0ap]fT)XCoiţ &v tăi ■&Eâtpq) (r. 29 seq), precum se recundsce maî de-
parte în decretul architectulu! Epikrates, maî ales dacă la aces-
tea se alătură următărels : ™ Sk <l>[Tj<puj[j.]a touto ivaYpaipvjvai sic te-
Xap.[tbva X]iîhvov U7tb twv âpxâvtwv xod ot[aîHjv]ai ev Tip tEpq) tou ’AitoXXwvo ţ
t6 81 dtvdX(0[j.a to siţ tov TEXap.ăiva 8[oovat t]ouc olxov6p.ooc, itp’wv x£tp^oua’.v
aoTot, xaXsoai 8â aiiTov xai sxl £iv[ia sîţ tJo Upiv tou ’AiriXXiovoţ.
      Acestea ne conduc maî sigur la o colonie milesiană şi anume,
www.dacoromanica.ro
CATE-VA MONUMENTE EPIGRAF1CE
83
din causa însemnătăţii altarului lui Apollon, ni se indică un oraş
cu un cult special al acestui <jleu. Acest oraş însă nu trebue
mult căutat, căci pe litoralul apusan al Măriî-Negre se află Appol-
lonia, o colonie a Milesienilor fundată pe la începutul secolului
al VlI-lea, în cea mal mare parte pe o insulă. Aci se află şi
un altar al lui Appollon cu o statuă colosală de bronz a «jleulul
făcută de Kalamis. Acostă statuă, măsurând 30 de coţi, fu luată de
M.  Lucullus după cucerirea oraşului şi fu dusă la Roma şi aşe-
zată pe Capitol. Pe locul Apollonieî găsim mal târziu oraşul
Sozopolis, care şî-a păstrat pene aţii numele sub forma de Sizeboli.
      Deşi expunerea de stele se făcea şi în altarul lui Apollon
din Mesembria doriană1), deşi în Tomis şi Callatis preotul lui
Apollon este eponymul anului2),—dar ceea-ce vorbesce hotă-
Tîtor pentru Apollonia este, pe lângă un număr de inscripţiuni3),
faptul că vatra statului se află, după inscripţiunea din mănăs-
tirea Dragomirna. la altarul lui Apollon ; aci streinii erau invi-
taţi ca să-şî primăscă darurile ce se obicinuîa a se oferi 6spe-
ţilor; în fine pentru Apollonia vorbesce şi dialectul, şi mal presus
-de tăte menţiunea Thargelielor ionice: cunoscuta sărbătdre a me-
tropolei Apollonieî, adică a Miletului.
      Aşa dar putem conchide, cu multă probabilitate, că în veci-
nătatea Apollonieî, adică în Thracia, a lăcuit poporul "OXaiec, un
irib până aci necunoscut din marea familie thracă şi carele pe la
inele secolului al II-lea a. Chr. se găsea în răsboiu cu colo-
ana Apollonia de lângă Marea Năgră.
                                                                                    GK. G. TOCII.ESCU.
       1) Alh. Mitth., IX 219.
      2; Pentra Tomis Arch—Epigr. Mitth. XI 42 ; pentru Kallatis ib. XI 23
•unde e vorba de preotul lui Apollon ’Afoeoţ.
      3) Arch.—Epigr. Mitth. X 163; Athen. Mitth. IX 217: C. I. G. 205,10.
www.dacoromanica.ro
                 O DANIE
                                                   A LUI
  VAS1LE LUPU FĂCUTĂ MĂNĂSTIRE! LEPAVINA DIN CROAŢIA
                                                     Şi
                              VECHILE LEGATURI ALE PRINCIPATELOR ROMÂNE CU CROAŢIA ')
                     I. Relaţii bisericesel
             a) Cu mănăstirea Lepavina
     Dacă din Zagreb (Agram), capitala banatului de astă-zi
al Croaţiei, pornescî cu drumul de fier cam în spre miază-ndpte,—
aceiaşi linie care duce la Buda Pesta — după cale de vr’o două
căsurî te poţi opri la staţia numita Lepavina. In apropiere de
aci, drum cam de tjlece minute cu piciorul, într’o vâlcea pito-
rescă şi râcordsă, de trei părţi străjerită de păduri bătrâne, se
odihnesce mal bine de trei văcuri mănăstirea pravoslavnică cu
acelaş nume. Astă-ţlî nu mal sălăşluesc aci de cât patru călu-
gări, şerbi şi după limbă şi după simţire, omeni harnici de alt-
minteri, dar neturburându-se de alte griji ale sufletului de cât
numai de hrana «jileî de mâine, pe care şi-o agonisesc brăzdând
câmpurile rodnice ale mănăstire!; în alte vremuri însă, şi maî ales
în al XVII văc, mănăstirea Lepavina adăpostea între pădurile,
sale alte soiuri de călugări şi încă alte griji de cât numai pe
acelea ale hranei. Erau pe atunci într’ensa călugări şi archi-
mandriţî cu sciinţă de carte, părtaşi îndemânatici la luptele sufle-
telor vremii pentru pravoslavie sau catolicism. Şi de acela,
împrejmuita de păduri bătrâne mănăstirea Lepavina ispiti gându-
     1)     Conferinţă limită—firesce, sub o formă mal literară—la Ateneul din
BucurescI la 5:6 Ianuarie 1903. Un resumat al el ve<p tn diarul «Conserva-
torul» de Joi 30 Ianuarie 1903.
www.dacoromanica.ro
O DANIE A LUI VASILE LTIPU
85
rile cele evlavidse până departe în ţara lui Vasile Vodă Lupul,
domn al Moldoviî. Căci şi astă-^î închide în mica sa arcliivă
un hrisov mare, pe pergament, cu pecetea în ceră atârnată, prin
care, la anul 1650, Vasile Lupu, din pietate, se îndatoresce a-i
da, şi el şi urmaşii sei, câte 5000 de aspri pe fie-care an. Hri-
sovul e scris slavonesce ; iată copia întocmai după densul, făcută
chiar de mine în excursia sciinţifică ce am făcut-o acolo în
August 1902 ^ :
      fix HM'k, wua, h cha, h crr© AYa> Tpp(w)n;s, ctaa Gahhh©^-
l|IHH’dd (sic) H Hfpd(3)A’k'AHMdd. C’k d(3') pdR\ R Â (A’)Rh‘* rt»©EM8. 78
H m EM8, H c (c) c )8. H Tp©UHECKbJ n©KA©HHK’. HlV fidCHAIE RWEEW(a’<*) RjkÎIO
ma(c1tYi© r'n(AJ)P*- 3e(m)ah mo(aa’ar)ckoiî. w(îk) r7(A)CR'MhJ KAdr©np©H3R©-
ah^’ h!u hm’ e 7 ruM*. np©H3'R©AEHiEM’. i(c)thm’.h ctAhm’.^(A’)HfAi’. Gjk’ CU
rxce* h7 e* js,wt& h CU eTd noMOipiA r7(Ac)RMH cxMdTp’krai|if. h per’hShlije,
AOKpHM’a^aom’ iih’ujhm’ Ct iiomhr’ujhm’ r^7)n(X)pVfM’, np'kîK’Af ha(c) eur’-
UJf)f BOR) M^(c)THH'kMH A ddlHE, H Sltp'kmiuJE C^bJMlî. m7 (c)THpdMH. pdA»
C n CEHIE ăjf’ H p©AHTEAEM’ HX’Sk©»’ C 7CUTIA’ H w h. r7ETE. EAA2KEHH
M 7 CTHrYh. MK© TIH n©Al7©KAHlî KXAfT’.H npOHÎEM WCHM’ pd3AHrOllJE cp (a) Ud
HdUJE WH'kM’ EÎkCTR’HHM’. AP8faa E© KT© AafT’ H SKp'knd’kET’ CT'kn
m7 CTHp’AwdCR©Er©M78ET’. H SKpdJUdET*. T'k(M)?KE H r7(A)CR'MH- GdHK© 11©
CHA’k HdUJE. II CX n©M©l|j’ Etti/ft. CX e7 r©Cd©REHiEM’. HETHpH Ct dl» HdlUK
M©(d)Ad(R)CIÎH^’. Klf(p) fid(jjl)ddd(M) Vdp)fiEn(T)Knii, II MHTp©n©dHT’ CSHdR’-
CKHjf’. h K^(p) ’dHd(c)Tdci‘E 6n(7)KnK poMdH’cKii. h Kif(p) Gew^ah’ 6n(7)KnK
pdAW(R)CKH. H Klf(p) TeAEWh’ 6n(7)KnK )fSm’CKH. H CX JfQTENIE RXCET©
HdUIEr© CXK'kn’d. KOA'kplî HAIUH^’ M©(a)aa(r’)cKhY REdHKHV H MAAHJf’
r7(A<0RMH n©c©K©Tiijf©M’ h exhuma^cm’ CU p'kA’c ~ 'ku a\7(c)thp’ rTEMdd
AHnCREH’CKdd RX 3EMAH fipETAHId 8 KpdHH Hd 3EM’dH ^pXRAH’CKd (sic) TAEÎK’
6(c) xpa(m) rxreaehie np^T'kii ii H(7)T'kii u np'kEAr©CA©REHVku rKa)^*
HuTeA\ e^* A^'fe» (sic) MApi'd h cx'TRopujfWM’. r7(A0'WH wrhh’hih WRp©K’ CU
r©A’ A$ r©(A> 0,5 nfT’ vuc'kH’ d(c)npii ii EpdTidM’ nx’TH npu)f©A'ki|JE n© nET
CT©, d(c)npH Hd (c)|1EN’38 Aa RSAfT’ CtHvH A\7(c)THp* Hd SKp'kndEHIE H IVlţU
MHH\*H Hd nUTAHIE (sic). T©r© pdA«. UXCIJ WU,bJ H CKEljIEH’HHU,H H A!7KHl'll 1,11
mIT^H 6(îK) np'kRWRAET’ TdM’ A$ T©d CTdd M7(c)TH(p) RXl(Uj) (sic) pEHEHH'dd
AHnOKEH CKd. fi,ă HMdET WHhJ r7 R~d HEnp’kcTdH’H© m7th A hir *1 H©ljili.
CX r’aEH'IE H CX ndpdKAHCE. 3d WCTdKAEHIE fprk)f©m’ c7©H©HH(r)uJh(m) p©AHTEAEM
        1) Din pricina greutăţilor tipografice, 'ote litcrile puse ’n original deasupra
rîndurilor (suprapuse) le punem aici în rînd ; dar, spre a se şti că ele aii fost supra-
puse, le a'edăm în parantese.
www.dacoromanica.ro
86
1LIE BARBULESCU
r^^^R/MHHSaACKpHM’ sapabie r7(Ac)KMHH rc’iT(A)sKAH r.7(Ac)KMH. h e78-
AdpCBdN’NHAA’ MaAH.r1T(AC)B/MH. H HAflHCATH Ha(c) BX Cri'H BEAHKIH flCAA’kHHK’
H BX Kjk (c)TBHHHJf’ JKHpV^EHHK’           CTOHT’ c7aA AA7(C)THp. v|aK0
HABHBATH(c) H r7f(AC)BAAH H0BIH KVhTOp’. T0E BXC’k BXl(w)nHCAH’HCE (sic)
AA {(c) CT’kn m7T(c)thp’ WEpOK (D tc(a) A® ro(A). HEnoKOA’kEHAAii. hhko-
AHîK’e. Ha B'kKH B’k'IHiii. *A Ha TO ECTk B’kpA HiuErC r^(AC)TBa. Kkl(lil)nH-
can’Harc (sic) mei Hw BachaTe bcebcaâ, vh B’kpa np'kBXBAiOEAEHa(r) c 7 aa
(sic) r 7 (ac)kmh Mw Gte^ah'ha, boeboaa vh B’kpa ECA’kpH haluh]^’. B’kpa
nâa rHKa BEAHKaro abcp'nhka ASaVkii beaa’ah. ”h B’kpa n7a toaaa beah-
Karo abcp’hhka Bki(iu)uj’kH beaaae. vh B’kpa n 7 a TABpiihAA pet’aaah'ha. nap’-
kaaaea c8*iab’ckh. h K-kpan7a Ko(c)tah'th(h) heeo?ka(t)ko I Hwhaujkc
nap’KaaaBCBE ^cthh’ckh. vh B’kpa n7a uie^ah’ eo8(a) ii h(^)thaaVe eou,8a’
nap’KaaaBCBE'HEMEH’cKH (sic), h B’kpa n 7T a Ko(c)tah’thh’ Katakcbch’hc (sic)
napKaa’aB’ pcaaackh (sic), h B’kpa n7a a(h)apcnhk’ beahkih iio(c)teahhk’
h B’kpa rEW(p)ri-E cte^a(h) beahkih cnxTAp’k. h B’kpa n 7T a TEWpriE beahkapc
haw’hhkA. h B’kpa nlTa io(p)rAKii Katakcbch’hc (sic) BEAHKarc BH(c)Tiiap-
hhkA. h B’kpa n7a ahap^nhk’ BEAHKarc ctca’hhka. h B’kpa nlTa aH’Aperaw’
pAKCBHII,E BEAHKIH KCAAHCÂ. H B’kpa BXCH EClApH H 7 H)(, MC(aYa<\b’cKH)(.
BEAHKHAMI li AAAAHAAii. A nC HAUIH/U’ /KHBCT’k, H r 7 (Ac)tBCEAhTe, k’TC
kxaet’ r( 7 )n(A)px A’^th Hamn^’. hah G> haihetc pCAa. hah naK’ kx(a-)
KCrC K 7 X HBKEpET’ r( 7 jflApk EklTH 8 HAUJEIC 3EAAAH AAC(A)AABCKCli TOT Kkl.
AA HEnCp8lUH(A) HAUJ’ErC ScTpOEHIE H Aft 7 CBaaVlE. HX AAE Kkl &AAH HA»’ H
8Kp-knHA h nCM 7 cbaa’. a ktc c’k bck8cht’. CKa3HTHjian paBOpimi. cia
HUJkre (sic) 8CTpCEHIE H AA 7 OEAHiE. TX ji,A ECTk HEnpCL|JEH’ 7 A K 7 A,
cxTBCp’iuarc h 7 c h seaa’ae. h G> np’k*i( 7 )Ta erw aa 7 pk, h G> Bxc’k CTkijf’.
6(hî) k78 K7rc8rcAHK’ujH]f’ h aa haaa6t’ ha(c) cx IoifA15* h cx tPx_
KA-kTCAX’ apHift. BX EEBKCHHHHLft (sic) B’kKH H AA&KH ’^AAAHH A HA KOAUJEli
Kp’knCCTk H nCTKpX/KAEHl'E TOAA8 BXCEAA8 KklUJnHCaH’HCA\8 BEA’kaH e(c)Mkl
HAUJEAA8 K’kp’HCA\8 li nCHTEH’HC/M8 ECA’kpHH8. fi 7 8 TOAfpdUj’KO KIHCKH(h)
BEAHKWAA8. ACrC^ETY’. nhCATH li HAUJEIC nEHAT’ npHKECHTH KX CEAA8 hc-
THHC/M8 AHCc)t8 h 7 eaa8.
      IThca(a) A^«HTpa(m)KC, 8 iacw(]f) b7tc jf§pHH /u(c)u,a a(B)r8(cr) bT
AHXl (sic).
      Iw BachaVe BCEBC(a).
      Iată acum traducerea luî:
                                             In numele tatălui şi al fiului şi al sfîntuluî duh, una şi nedespărţită sfintă
                                             troiţă. Iată, eti rob al vlădichil mele Domnul Dumnezeul nostru Isus Hristos şi
www.dacoromanica.ro
O DANIE A LUI VAS1LE LUPU
87
închinător al troiţii, Io Vasilie Voevod, Cu mila lui Dumnedeâ Domn al Ţării Mol-
dovenesc!; bine-voit-am Domnia mea cu a nostră bună-voire, cu inima curatăşi lumi-
nată, din tot sufletul nostru şi cu ajutorul luî Dumnedeii. Căci, uilându-mă Domnia
mea şi râvnind după faptele cele bune ale altor sfint-răposaţl Domni, cari au fost
înainte de noî, şi cari au dat miluiri şi aii întărit sfintele mănăstiri, pentru mân-
tuirea sufletului lor şi al părinţilor lor, cum mântuitorul nostru Hristos grăesce:
fericiţi cel milostivi, căci aceştia se vor milui, şi alte de acestea ne-aii înălţat inima
către cele DumnedeeştI; pentru că cel care dă ceva şi întăresce pentru sfinta mănăs-
tire, sufletul seu şi-l miluesce şi împodobesce. Drept acela, şi Domnia mea, după
puterea nostră şi cu ajutorul lui Dumnedeu şi cu bine cuvântarea celor patru
sfinţi al noştri moldovenescl: chir Varlaam, archiepiscop şi mitropolit al Suceavei,
şi chir Anastasie, episcop al Romanului, şi chir Teofan, episcop al Rădăuţulul,
şi chir Ghedeon, episcop al Huşilor, şi cu vrerea întregului sfat al nostru de boieri
al noştri moldovenescl mari şi mici, socotitu ne am şi ne am îngrijit de rîndul
sfintei mănăstiri numită ăela Lipovina1), din pămîntul Vretarite1 în ţinutul ţeriî
Croaţiei, unde ’I hramul intrării in biserică a prea sfintei şi curatei şi prea
blagoslovitei stăpânei nostre născătore de Dumnedeii feciorei Maria, şi am fă-
cut Domnia mea obicinuit mertic, din an în an câte 5000 de aspri, Iar fra-
ţilor cari vor veni după el câte 500 aspri de cheltuială, — ca să fie sfintei
mănăstiri de întărire şi părinţilor monahi de traiu. Drept aceia, toţi părinţii şl
preoţii şi rugătorii monahi cari vor trăi acolo în acâstă sfiută mănăstire Lipovena
mal sus disă să aibă a ruga pe Domnul Dumnedeâ nepristan diua şi noptea, cu
denie şi cu paraclise, pentru Iertarea pocalelor sfinţî-răposaţilor părinţi al Dom-
niei mele şi pentru buna sănătate a Domniei mele şi a Domne! Domniei mele
şi a de Dumnedeâ dăruiţilor copil al Domniei mele, şi a ne scrie în sfintul
marele pomelnic şi în dumnedeescul jertfelnic câtă vreme va trăi sfinta mănăstire,
pentru ca şi Domnia mea să fiu numit ctitor nou. Tot, aceea ce ’I mal sus scris,
să fie sfintei mănăstiri mertic din an în an, neclătit nici-o-datâ, în vecii vecilor.
Iar la acâsta e de faţă credinţa Domniei no.tre mal sus scris, Noi Io Vasilie
Voevod, şi credinţa prea iubitu'ui fiâ al Domniei mele Io Ştefan Voevod, şi cre-
dinţa boierilor noştri: credinţa panului Ghica, mare dvornic al ţeriî de jos, şi
credinţa panului Toma, mare dvornic al ţeriî de sus, şi credinţa panului Gavril
hetmanul, pârcălab al Sucâvel, şi credinţa panului Costantin Nebojatco şi lo-
naşco, pârcălabi al Hotinulul, şi credinţa panului Ştefan Boul şi Iftimie Boţul,
pârcălabi al Nâmţuluî. şi credinţa panului Costantin Catacozonno (sic) pârcălab al
Romanului, şi credinţa panului Andronic, mare postelnic, şi credinţa panului
Gheorghie Ştefan, mare spătar, şi credinţa panului Gheorghie, mare ceaşnic, şi
credinţa panului lorgachi Catacozonno (sic), mare vistiernic, şi credinţa panului
Andronic, mare stolnic, şi credinţa panului Andreiaş Racoviţă, mare comis, şi
credinţa tuturor boierilor noştri moldovenescl mari şi mici. Iar după viaţa şi Dom-
nia nostră, cine va fi Domn, din copii noştri saâ din nâmul nostru, sau şi pe ,
oricine va alege Domnul Dumne<jeâ a fi Domn în ţara nostră moldovenâscă,
acela să nu dârîme întocmirea şi miluirea nostră, ci să le dea şi săînlărâscă şi să
miluiască. Şi cine se va ispiti a surpa sau a strica acâstă întocmire şi miluire a
nostră, a"ela să fie neiertat de Domnul Dumnedeâ făcătorul cerului şi al
pământului, şi de prâ cinstita maica lui, şi de toţi sfinţii iubitori de Dumnezeâ,
       1) Atunci, ca şl astă-dl, i se mal dicea Lepavina,
www.dacoromanica.ro
88
ILIE BARBUEESCU
şi să aibă parte cu Iuda şi trâcletul Arie fu vdcurile şi muncile fără de sfârşit,
amin. Iar pentru mal bună împuternicire şi întărire a tuturor acelora mal sus
scrise, poruncit-am credinciosului şi cinstitului boierului nostru panului Tode-
raşco I ano viei, marele logofăt, a seri şi pecetea ndstră a anina la acăstă ade-
vărată a nostră carte.
                                       Scris-a Dumitraşco în Iaşi, în
       anul 7158, luna Iul August în 12 dile
       Io Vasilio Vocvod.                                            *
                                                   *
                                                 * *
      Când bătrânii noştri Domni făceau dăruiri mănăstirilor
streine,—ca s. e. celor de la Lemberg în Polonia, sau celor de
la sfintul mante, sau din Serbia, etc.,—le făceau unor ţeri cu
cari ale nostre erau şi fuseseră în felurite legături. Când dar
Vasile Lupu dăruesce bani mânăstirei Mileşeva din Serbia *),
face acesta într’o ţară streină, nu atât fiind-că ea era întâm-
plător pravoslavnică ca Moldova, ci pentru-că amândouă erau de
vremuri în felurite legături şi bisericescî, şi culturale, şi poli-
tice, etc. 1 2). Aceleşi motive avu el atunci, pe cari le avu con-
timporanul seu din Muntenia Matei Basarab când dărui bani
mânăstirei Papratie 3) din Serbia sau altei mănăstiri din Tre-
binie în Bosnia 4); fiind-că, şi dacă nu sunt încă cercetate, multe
şi felurite au fost, în vecurile dup’atuncî, relaţiile ţărilor ndstre
şi cu Bosnia (nu numai cu Serbia proprie), începând cel puţin
de la căsătoria unei nepdte a lui Alexandru Basarab, fică a lui
Sraţimir, ţarul Yidinuluî, cu Ştefan Tvrtko al Bosniei5).
      Acâstă constatare principială, care va fi de sigur folositor
să rămână ca un adevăr statornic în istoria ndstră şi în cerce-
tările ndstre viitdre, ne silesee să admitem chiar şi numai apri-
ori, că nu întâmplător se gândesce Vasile Lupu la mănăstirea
Lepavina din Croaţia, numai fiind-că ea ar fi fost pravoslav-
nică ca ţara lui; ci pentru că între Croaţia şi principatele ro-
       1) P. I. Safarik: Pamâtlcy jihoslov. p. 113.
       2) Cf.‘ llie Bârbulescu : Fonetiha cirilslcc a:buke, p. 8 —10.
       3) P. I. Safarik: Pamdtky jihoslov. p. 115.
       4)        O copie după original se află în archiva Academiei din Agram, după
care am şi eQ una.
       5) Gf. B. P. Hasdeâ : Negru-Yodă, p. CCVIII.
www.dacoromanica.ro
O DANIE A LUI VASILE LUPU
89
mâne în general, iar Moldova în special, vor fi fost mai de de-
mult şi alte relaţii.
      Acesta e ordinea de idei pe care mî-a sugerat-o hrisovul
nostru de mai sus.
      Până la acest hrisov către mănăstirea Lepavina, — aflat
de mine mai întei într’o copie necorectă în Arcliiva Acade-
miei din Agram — nici nu se bănuia măcar în sciinţă, şi mai ales
la noî, despre existenţa vr’unor relaţii vechi ale principatelor ro-
mâne cu Croaţia. Eu înteî le-am afirmat în a mea Fonetika cirilslce
ajsbuke, u Zagrebu 1899 p. 10, şi în Cercetări istorico-Jilologice,
Bucureşti 1900 p. 13. Fiind-că, însă, nici măcar acest hrisov
nu’l dădusem la ivelă, de aceea, pote, afirmarea mea a fost primită
ca o inovaţie falşă şi combătută r) pe temeiul tradiţiei sciinţeî
nostre istorice. Acest hrisov însă sparge într’un loc întunericul
care, în acestă privinţă, învăluia cunoscerea trecutului nostru.
Documentul acesta al lui Vasile Lupu şi constatarea principială
de mai sus — că se făceau donaţiuni nu din pricina unei în-
templătore pravoslavii, ci pentru că existaseră şi existau felu-
rite legături între noî şi ţara unde se făcea donaţia — ; aces-
tea, cjic, ne pun pe calea unor noui descoperiri istorice şi ne
impun întrebarea: ce legături vor mai fi fost îu vecul al XVII
şi mai nainte între noî şi Croaţia ?
      La acesta să căutăm noî acum a răspunde, deocamdată tră-
gând cel puţin jalonele chestiunii, după materialul ce am putut
aduna.
      Va trebui însă mai întei să dăm câte-va noţiuni despre
mănăstirea Lepavina şi regiunea Yretanîa din Croaţia.
      In tot. vecul de mijloc, îu afară de secta Bogomililor, nu
există în Croaţia urme de altă biserică de cât cea catolică şi
nici altă naţie de cât cea croată,—esceptându-se ca naţie 6re-
carî colonişti latini în oraşele marine precum şi unele colonii
de nemţi şi maghiari. Numai de pe la sfârşitul celui d'al XY
vec, de când Turcii încep a pustii acâstă ţară, şi mal ales de
      1)       De d. I. Bianu, în Analele Academiei Române, Seria II. Toma XXIV
1901 — 1902 pag. 222.
www.dacoromanica.ro
90
ILIE BARBULESCU
după bătălia de la Mohacî (1526), de când unele ţinuturi ale
eî e şi numesc „desertum" în izvorele istoriee; numai de pe
atunci încep a imigra într’î-nsa Vlachi veniţi din Bosnia, Sîrbia,
Turcia etc. Aceştia erau toţi pravoslavnici. Istoricii streini în gene-
ralii socotesc pe toţi de Sîrbî, împinşi fiind la acâstă idee mal ales
de faptul că şi a$i acel ortodox! se cred pe sine Sîrbî, precum
şi de acea că şi astă-ijll Croaţii (carî sunt catolici) numesc Ylacliî
pe pravoslavnicii din ţara lor. Unii dintre aceşti Vlachi, şi a-
uume din acel veniţi din Turcia, întemeiară mănăstirea Lepa-
vina, nu se scie sigur când, dar, pe cât se pare cel mal pro-
babil, cam între 1550 şi 1555 xj. La început, în tot vâcul al
XVI, acâstă mănăstire, ca tote cele-l’alte şi ca bisericile pra-
voslavnice, era sub autoritatea episcopului catolic din diecesa
Agramuluî1 2), care le punea şi confirma preoţi de aî lor, Vlahi,
şi de ritul resăriten. De alt-fel acesta se putea face cu atât mal
lesne cu cât, în genere, p’atuncî nici nu se observa între bise-
rica catolică şi cea resăritenă prea mare deosebire, întru cât
şi preoţii catolici purtau barbă si, şi el, ca cel ortodox!,
se îmbrăcau cu haine după iui port naţional 3), iar pe de alta,
întru cât biserica catolică din diecesa Agramuluî se deosebea
de cea din diecesele romane, germane şi ungare prin nisce ca-
ractere particulare, carî erau că şi ea, după ritul resăriten, bine-
cuvânta apa la bobotâză şi avea misalul seu care se deosebea
de cele-l’alte misale romane.4) Iar pe lângă acestea, acolo se
întrebuinţa în biserică mal ales glagolitica cu limba eî croată,
şi prea puţin latina. Totuşi deosebire religidsă tot se observa
între Vlahi şi Catolici, şi de aceia, cu intenţia de a o şterge
de tot, biserica catolică întemeie pe la a. 1610 primul episcopat
pentru aceşti Vlahi, adică pentru creştinii bisericeî greco-resă-
ritene. Prin acesta se urmărea ca să se dea unul episcop în
mână aducerea desăvârşită la unire cu catolicismul a Vlahilor.
Cel d’ântâiu episcop al acestora fu Simion Vratanîa sau Vretanîa,
      1)       Radoslav Lopasic: Karlovac, u Zagrebu 1879, p. 151. —Cf. Vladi-
mir Krasic: Manastir Lepavina, u Novom Sadu, 1889, p. 6.
      2) Monumenta slavorum meridian. XV, p, 269 şi urm,
      3) R. Lopasic : Karlovac, p. 150,
      4) Jdem, p. 104.
www.dacoromanica.ro
                    O DANIE A LUI VASILE LUPU                 91
care era tot-de-odată şi arhimandrit al mănăstirii ortodoxe Mareea
de lângă Lepavina. După numele lui remasc şi eparchieî sale,
care de alt-fel cuprindea pe Vlahii din tdtă Croaţia, numirea
de Vretania,—cum vedem în hrisovul nostru de la Vasile Lupu.
Acest Vretania a şi trecut la Uiiie, şi căuta sa se prefacă că
vrea să atragă şi pe cel-Falţl Vlahi. Iar după mdrtea Iul, cea
ce se întâmplă la 1630, toţi ceî-l’alţl episcop! urmaşi, suut mereu
în lupta, dimpreună cu poporul lor, în contra bisericel catolice
care voia să’l catoliseze. In acesta luptă, mal toţi episcopii pra-
voslavnicilor Vlahi, pe faţă (spre a nu fi persecutaţi de catolici,
cari, mal ales prin autorităţile lumesc!, avcu puterea) se dau
drept uniţi, pe când de fapt el înşişi îşi îndemnau credincioşi!
să remână la strămoşesea pravoslavie. Ba chiar, unii din el,
mal curagioşî, nici nu cereu împuternicirea lor de episcop! de
la Papa ci de la patriarhul sîrbesc din Pecî. Acelaşi lucru fă-
clii şi călugării de la Lepavina cu credincioşii de subt influenţa
lor, din satele de prin prejur. Graţie unor aşa împrejurări, chiar
cam pe la a. 1648 veni în Croaţia o noue emigraţie de că-
lugări şi popor din părţile turcesc!, iar pe la 1655 vine şi un
exarh sîrb ca să’şl visiteze pe Vlahii sel din Croaţia.d)
     Deci, cam în timpul când face Vasile Lupu dăruirea din
hrisovul seu, mănăstirea Lepavina, de şi în suflet ortodoxă,
pe faţă era şi ea nevoită să se arate înclinată spre catolicism.
     Acum să ne întdrcem iar la subiect.
                                     (b Cu Vretania Croaţiei
     Dar ce împrejurări atrasera pe Vasile Lupu să se gân-
descă tocmai la ea, îu Croaţia, pe câtă vreme în Srîem şi păr-
ţile Banatului avea mănăstiri ortodoxe mult mal mari şi mal
însemnate, pentru împăcarea sentimentelor sale pravoslavnice?
     Am <jlis că’l împinse la acesta nu întâmplăt6rea-î pravos-
lavnice, care de alt-fel nu atât în forma-î slavă cât în cea gre ii
       ii R. Lopasic : Karlovac, p. 153,
www.dacoromanica.ro
92
ILIE BARRULESCU
căscă îl interesa, *) ci şi alte legături cari, încă înainte de dînsul,
existau între Ţările române şi Croaţia.
     Pe acestea să le vedem.
     R. Lopasic în lucrarea-î Karlovac, pe care am pomenit-o
mai sus, ne spune, la p. 154, că pe la a. 1662 unul Miakic
fu sfinţit episcop al Vlahilor, deci al ortodoxilor din Croaţia,
sub titlul: „episcop al Vretanîeî11 şi că fu sfinţit de mitropoli-
tul Moldoviî dar confirmat de Papa. Iată chiar textul în limba
croată: „Za vladiku posvecen je napokon Miakic sa naslovom
vîadike vratanjskog po nekom metropolitu u Moldaviji, na sto je
polozio prisegu u ruke nadbiskupa ostrogonskoga i stekao po-
tvrdu u Rimu“.
   Acostă ştire, combinată cu hrisovul de mai sus, ne mai arată
ca fdrte probabil că şi înainte de 1662 vor fi fost sfinţiţi
de mitropolitul Moldovei, episcopii Vretanîeî din Croaţia. Ea
ne învederăză, cred, că Vasile Lupu, dând aceî 5000 aspri
mănăstire! Lepavina, căuta să ajutoreze prin acesta episcopa-
tul din Croaţia pe aî căruî conducători îî sfinţea, barim
când şi când, mitropolia lui moldovenescă. Şi încă, se mai pdte
că Domnul nostru nu va fi fost nicî el cel d’înteî subt a căruî
oblăduire mitropolitul Moldovei consfinţea pe cel al Vretanîeî
din Croaţia, ci că acesta se va mai fi îutemplat şi sub alţii înainte
de densul, înaiute de 1650 sau de începutul domniei luî la 1633.
De alt-fel, aşa ceva putea fi în legătură şi cu activitatea pra-
voslavnică a patriarchieî serbescî de la Pecî (Ipek).
     Căci, Vlachiî (= pravoslavnicii; din Croaţia, spre a scăpa
de tendinţele de catolisare ale episcopului catolic din Agram,
de obicei se duceau sau cereau spre a fi sfinţiţi la patriarchul
serbesc din Pecî2). Iar aci să nu se uite că, prin acesta patriar-
chie, regiunea Vretaniei, deci Croaţia, putea intra în legături
religidse şi cu principatele române sau în special cu Moldova.
Şi puteau acăsta, pentru că între Pecî şi biserica ndstră existau
pe atunci mult maî vechi legături religiose şi culturale. De alţ ii
      ii Cf. A. D. Xenopol : Istoria Homânilor, IV, 13 şi urm.
      Ş) R. Lopasic: Karlovac p. 153.
www.dacoromanica.ro
_____________ O OANIE a LUI VAS1LE huPtî___________________________________
fel, chiar titulatura patriarchilor serbescî de acolo ne arată lu-
crul acesta, când eî îşî <jlic: ap^i'EnucKC'na nfKCKaro h ndTpi'apjfd rz-
ck/Hh. CpXBAI6/U H EAZrApOAA H CER'kpNNklA\k CTpANAAUi. H npOHÎHAAh. = al
archiepiscopuluî Peciuluî şi patriarchuluî tuturor Sîrbilor şi Bul-
garilor şi părţilor de miadţă-nopte şi celor-Valte, unde prin cuvin-
tele: „părţile de mia$ă-n<5pte“ se înţelege Bosnia, Herţegovina,
Croaţia ortodoxă etc., iar prin „ceî-1 ’alţi“ e vorba de ţările n<5s-
trei). Şi pe lângă acesta, o notă a luî Eustratie Logofătul la Cro-
nica luî Ureche pare chiar a ne arăta legăturile religidse ale
Moldovei cu Pecîul în întâia jumătate a văculuî al XV. Ne spune
Eustratie că: „află-se scris la un letopiseţ serbesc de Azarie
călugărul, precum în filele acestui Domn, Alexandru Vodă,
s’au hirotonisit prea-o-sân ţi tul mitropolit Chir Teoctist, de
Nicodim, din ţăra serbescă, prin filele hun-credincîosului cnă-
zuluî George despota“ 2).
       De alt-fel, cum că, fie prin reiaţi! directe, fie prin Pecî
       1)       Gf. Ilie Bărbulescu : Căle-va contribuţii în acesta Revista p. Ist. ArcJicol.
şi Filol. pe Iunie — Oct. 1902 p. 291 — 293.
       2)       M. Gogălniceanu : Letopiseţele l, ed. 2, p. 148 nota l. —Acest cnez era
George Brancovicî, urmaşul lui Ştefan Lazarevicî pe tronul se.-besc (cf. A. Majkov :
Jstorija srpslcoga naroda, u Beogradu 1858 p. 116). Şi, pentru înţelegerea acestor
relaţii religiose cu Pecîul, să nu se uite eă Ştefan Lazarevicî dărui nişte metoşe în
Sârbia mănăstirilor Tismana şi Vodiţa din Ţara românăscă (Archiva Istorică I, 1, p.
17. Gf. asupra datei acestui dos. Gedomil Mjrtovic în L'iopis Maticc srpske, u No-
vorne Sadu, a. 1896 p. 23, precum şi ale mele Studii p. 21 Nota 2). Gă în aedstă
spusă a luî Eustratie logofetul se înţelege că mitropolitul Teoctist al Moldovei a
fost hirotonisit de patiiarchul Pcclulul Nicodim, cum a susţinut episcopul Mei lii-
sedec în Cronica Romanului l, 57 ; şi că, decî, d. I. Bogdan se înşela, combâtân-
du’l în Vechile Cronice p. 251, pe motivul că «Nicodim era Episcop al Ohrideî»,
ne dovedesce faptul că, dacă nu chiar subt Alexandru cel bun, dar şi la 1444 şi la
1451 găsim pe Nicodim «patriarh Srbljem i pomoriju». Dar pe lângă aedsta, pe o
r vangelie manuscris serbdscă se află următorea însemnare: A3k CAMlpmtl HHK0;\HA\k
no MHAOCTH B02KÎEH nATpîapjfk CpkEAI€A\ H nOMOp'lîO—Rk AMU EAdrOHkCTHRdrO
^.EcnOTA nopra h chhob tro npHA0n:n\* cîio RHnrS AppEnncKoni'n rk a^to
6954=1446», adică, întocmai ca la Eustratie logofetul, «eu smeritul Nicodim, din
mila luî Dumnedeu Patriarch al Şerbilor şi păiţilor de la mare — în dilele evlavio-
sului despot George şi ale fiilor luî—am dat acestă carte archiepiscopieî la anul
6954=1446» (II. Ruvarac : O Katalozima pecsJcih patriaraha, în Glasnik srpskog
ueen. drueslva XXIII p. 242). Aşa dar, chiar în timpul despotului sârbesc George
Brancovicî exista laPecî un patriarch Nicodim, şi decî, la 1451, cum (Jice episcopul
Melchisedec, el putea hirotonisi şi pe moldovânul Teoctist. Gf. A. D. Xenopol:
Istoria Românilor II, 239, nota B.
www.dacoromanica.ro
iUK fi ARBULESCtl
94
sau printr’amândouă, erau bine cunoscute în Moldova întâiei
jumetăţî a vâculu! al XVII relaţiile eclesiastice din Croaţia,
se pdte vedea, pe lângă cele-Falte consideraţii aduse, şi din
precisarea bine cu numele-î special local Vretanla a regiune! în
care se afla mănăstirea Lepavina—în documentul nostru citat
de la Yasile Lupu. Căcî, de alt-fel, titlul obicinuit al acele! re-
giuni saii episcopii nu era acesta ci cel de „Svidnicki“. 4)
     Aşa dar, din documentul lui Yasile Lupu către mănăstirea
Lepavina şi din scirea că episcopul Miakic fu sfinţit de mitro-
politul Moldove!, se vede limpede că, cel puţin în al XVII
vec, existau reiaţi! religidse între Moldova2) şi Croaţia.
                     II. Relaţii economice.
     De alt-fel, nici aceste reiaţi! religidse nu sunt ceva isolat
şi întâmplător, ci şi ele par a-’şî avea izvornl în alte reiaţi!
mai vechi, de natură maî ales economică, între Croaţia şi ţerile
ndstre; ele înşi-le pot avea de origine, pe lângă altele, imigră-
rile pravoslavnicilor Vlaliî în Croaţia.
     Am spus încă de maî sus ca, de pe la sfârşitul veculuî
al XV şi cil deosebire după bătălia de la Mohacî (1526), mul-
ţime de pravoslavnic!, numiţi de izv5re Vlah!, emigreză maî ales
din Turda în Croaţia. Aicî veneau eî întins şi la 16113) atraşi de
acel „deşertam4*,pustiu, pe care ’l lăsau Turci! în prădările lor,
pre cât atraşi şi de scutirile de dăjdiî: „ab omni censu aut
praestimonio liberi14, — cum spune un document al unu! episcop
catolic din Leibach la 1629 4). Iar pe acum se aşezaseră deja
de -demult: „sedes sibi jam a tanto tempore fixerunt“ aceşti
Vlah!, cari „populus est ad Croatiae fines ex Turcia profugus et
adlnic sub Patrîarchae Constantinopolitani obedientia existens,
qui vocantur Vskoki et Vallachi.... ex Turciae et Qraeciae par ii
       ii R. Lopasîc: Eailovac, p. 151.
       2)       D. Nicolae Densuşianu are un documml din care se vede că existau pe
alunei aşa relaţii şi cu Ţara romândscă.
       3)  R. Lopasic, în Monum. slavor. merid, XVI, p. 5.
       4) Kukuljevic: ArJtiv II, 127. R. Lopasic în Monum. slavor mer.XV, p. 5.
www.dacoromanica.ro
o bAfaiE a Lui vaSilL lupL
95
tibus ac regionibus ad Christianos prolapsi... maxima vero pars
et potissima illorum in districtu episcopatus Zagrabiensis... sedes
sibi jam a tanto tempore fixerunt*. Şi nu numai atât, dar eî
încă sosesc mereu din Turcia în Croaţia, chiar pe la 1640.
Cacî, ne spune în acest an croatul Rafael Levakovic, care spera
să fie ales episcop al acestor Vlahi (şi de prin Vretania): „sono
molte migliaja delii Valacchi Schismatici nella diocesi di Za-
grabia.... tutti della diocesi di Zagrabia sono miile e cento case
delii Valachi. II Massimo schismatico loro mercenario mi disse,
che in tutia la diocesi di Zagrabia, potevano essere al presente
incirca undici millia case, ollre quelli, che giornalmente arrivano
da Turchia*).
      Aşa dar, prin aceşti Vlahi, cari încep să imigreze chiar
din al XV vdc, Croaţia intră în şi mai directă atingere cu
Turcia, —’cea-ce va fi atras după sine şi sfinţirea episcopilor
Vretanieî de către părţile sîrbesci (Pecî) şi de cele românesci
ale Turciei. Fiind-că, mai ales în apus, prin sec. XV—XVII,
numele de Turcia era de multe ori un termen generic prin
care se înţelege şi principatele române tributare şi Sîrbia, Ma-
cedonia etc. Dovadă despre acdsta ne dă — fie aretat în trdcăt —
a lui Sebastian Miinster „Cosmographie Universelle“, editată
în traducere francesă la Basel în a. 1552. Aici, la p. 1138, ni
se spune că: «Vualachie.... une pârtie d’icelle est au roy de
Hongrie, l’autre au Turc», şi că: «la pârtie de Vualachie qui
est tirant vers septentrion, est appellee Moldau».
      Iar prin numele Vlachi va trebui să înţelegem firesce nu
numai pe Sîrbî ci şi pe Români; căci tot ast-fel erau numiţi
de străini şi aceştia din urmă în vdcurile imigrărilor lor în
Croaţia (sec. XV—XVII). Cunoscut e cum textele sîrbesci deo-
sibesc pe Sîrb (= cpebahne) de Vlach (= km^k) chiar ca naţie. Aşa
se vede s. e. deja în hrisovul lui Ştefan Nemania, marele jupan
al Sîrbilor, şi tot ast-fel într’un tractat al banului Bosniei Matei
       1)         Fermendziu, în Starine XX, 26. — Gf. Cronica franciscanilor că pe la a.
1629, «inter Valachos (seu Uskokos) Crcatiae, quorum nunierus 20.000 exaequa-
bat». (Starine XXII, 33).
www.dacoromanica.ro
£6
ILIE BARBIÎLESCU
Ninoslav Cu Ragusa din sec. XIII *), — ca să nu mai pomenim
şi de altele1 2) scrise în Croaţia, ca de pildă unul din 1436 de
la Cnezul Hanz Frankapan, ban al Dalmaţiei şi Croaţiei, în
care se pomenesce de Croaţi, Ylaclii şi Sîrbî, deosebind bine
pe Sîrbî de Ylachî. 3)
      De alt-fel Ru merii (Românii) din satul Jeian! în Istria
povestesc şi aţii tradiţia că eî au venit acolo din Ţara româ-
n£scă. Insă cercetarea izvdrelor istorice ne arată că eî din
Ţara român^scă au venit maî înteî în Croaţia şi apoî de aci
s’au dus prin Istria şi insulele adriatice (Veglia, etc.),4) — în
sec. XV sau XVI. Iar ca o dovadă în acest sens5) pdte că nu
ne-am înşela luând şi acea ce izvdrele ne spun despre croatul
Rafael Levakovic, născut şi crescut prin împrejurimile Vreta-
nîeî din Croaţia. Anume, el, după ce lucră acolo la unirea
acelor Vlachî cu papistăşia, fu trămis de scaunul Roman în Mun-
tenia la Mateî Basarab, spre a pregăti şi aicî unirea6). Iar
Vincovicî, episcopul catolic al Agramuluî, într’o scrisdre din 1640
ne spune că Levakovicî croatul, care este „de Natione et Ecclesia
Illyrica“ „scie perfect limba valachâ şi scrierea cirilică“, —
novit enim perfecte linguam Valachicam et scripturam cyrillicam,
qua Valaclii utuntur“ 7). Şi, că forte probabil e că aicî va fi
vorba de limba română, ne arată nu numaî mijldcele politicei
      1) P. 1. Safarik : Pamătky J/hoslov. p. 5. — Cf. şi donata din a. 1348, a
lui Ştefan Dnşan (Arch. Ist. 11, 85), şi alta din 1336 (Glasnik din Belgrad
Voi. 41. p. 361).                                                         ‘
       2) Cf. Miklosich : TJibcr die Wanderungen cler Bumuncn, în Denkschrift
XXX, p. 1 — 16.                                                           ■
      3) Lopasic: Izijestoj o primorskim Arhivima, în Starine XXVII, p. 221.
      4)       H. I. Bidermann : Die Tiomancn und ihre Verbrcit»ng in Osterreich
Graz 1877, p. 86, 81, 93 că «Rumeri... aus Alt Croatien hieher ubersiedel-
ten», dar că «von den Zejanern wird erzăhlt, dass sie, ura ihre Herkunft be-
fragt, mit grosser Wucme versichert hălten, sie stammten aus Rumănien u.
zvv. aus dem Karavlacliischen LandeCf. de acelaşi : Die Serben Ansiedlun-
gen, etc. Şi Ion Maiorescu: Itinerar în Istria. Vecii şi C. Jirecek: Die Wla-
chen und Maurowlichcn in den Denkmălern von Iiagusa şi Die Domanen. Fi-
resce că trebue să deosebim acăslă mai târdie imigrare de Vlachil sau Mauro-
vlacliil pe cari îl găsim pe la Ragusa încă din sec. XIII.
      5)  Cf. şi altele în Bidermann : Die Bomanen p. 18.
      6) Fermendziu : Acta Bulgariae ecclesiastiea, p. 47, 50, 61 etc.
      7) Kukuljevic : Arkiv, IX, p. 297.
www.dacoromanica.ro
6 bANIE A LUI VASlLE LUPU
0*7
de propagandă catolică — între cari era şi limba naţională ale
acelora către cari se adresa, cum am dovedit-o 4) — aşa că Le-
vakovicî trebuia să scie românesce, ca trimis la Românii din
Muntenia; dar încă şi deosebirea ce se face în alte izvdre
între limba valachă (română) şi cea slavă.
      Şi anume, Petre Bogdan Baksicî, episcop de Gralipole, care
avea grija şi de catolicii de pe la noî, scrie la 1640 — deci tot
în timpul lui Levakovicî — despre călugărul catolic Giuvenale
Falco de la Câmpu-Iung că „scie fdrte bine limba valachă"-, „sa
lingua Valaccha benissimo44 ; deosebind’o pe acesta de lingua slava
pe care „li monaci et preti di questi Valaccbi leggono et offi-
tiano* 2).
      Deci, dacă nu se va putea tăgădui cum că la Levakovicî
prin lingua valachica nu se înţelegea limba sârbă 3), atunci fap-
tul că el va fi sciut românesce, ne arată că printre acei Vlachî
din Vretanîa şi regiunile Agramuluî — unde era născut — erau
şi Români, cari cu vremea s’au desnaţionalisat4), şi de la cari
el a putut înveţa limba maî ’nainte de a veni în Muntenia.
      De alt-fel, cbiar şi vechile nostre izvdre ne vorbesc de emi-
grări ale Românilor din principate şi în direcţiunea acelor Vlachî 1 2 3 4
       1) Uie Bârbulescu : Studi priviiâre l< Limbaşi Istoria Românilor, s. e.p. 136.
       2)        Fermendziu : Acta Bulg., p. 99, 96. Cf. alt act că Marcu Bandin «sa la
lingua Valacca usatain Moldavia, e sa Vllliricat> (idem p. 137).
       3)        In alte izvdre tot de provenienţă eclesiasticâ, ca de pildă o sjrisore de
recomandare a călugărilor misionari franciscani către Matei Basarab la a. 1638,
Rafael Croatul ne este arătat ca iscusit în limba ilirică, adică slavă întrebuinţată la
noî în biseiică. Spune arel act, dat din Roma, că: «vir R phael Croatus, ordinis
minorum osservautium sacerdos, cuius integrităţi de doctrinae nos aliquot libros
ad usum ecclesiarum illyricarum, quae ex privilegio huius sanctae sedis in lingua
Slavoniei antlqua divina peragunt officia recognoscendos et corrigendos iam pridem
commisimus etc.» (Feim.ndziu : Acta Bulg. p. 48 — 49). Cf. Idem p. 47 că:
«quali libri sono scritti in carattere Serviano», deci are chiar cuvântul Serviano =
sârbesc.
       4)        Iată ce spune în acest sens un act de provenienţă catolică de prin 1640,
în care se vorbesce de chipul cum ar putea fi atraşi la unire cu biserica catolică
Vlachiî (= ortodoxii) din Croaţia : «Sic factum esse perhibetur in istria quam licet
nune similis inhabitaret naţio, attamen succesu temporis opera bonorum Pastorum
Catholicorum, ritum Graecum relinquentes, Romanum assupserunt, quem etiam
de faeto retinerent et seipsos Croatas potius quam Valachos appellarent> (Hurmu-
zaki: Documente, IV, paitea 1, pag 658).
                                                                             1
www.dacoromanica.ro
98
1UE BARBUl.ESCli
aî documentelor externe. Ast-fel, se pomenesce de emigrarea a
vr’o 10000 de familii din Oltenia, cari, între 1641 —1646, s’au
aşezat în Banat1), şi cine scie dacă nu şi maî departe până în
Slavonia Croaţiei sau chiar în Croaţia; căci, cum veţlurăm, maî
ales pe acum se înteţesc aşezările Vlachilor acolo.
     Fără a maî observa că chiar în întâiele timpuri (sgc. XV
şi XVI) când încep emigrările acestor Vlachî în Croaţia, eî vor
fi trebuit să scie şi să fi aflat încă de maî înainte de ea; fiind-că,
cum am arătat, erau atraşî acolo prin scutiri de dăjdiî; dar de
atuncî, de când emigrările se îndesesc (a. 1526), natural că acele
aşezări continue ale lor acolo făceau ca să se stabil6scă un maî
des contact între noua lor patrie, Croaţia, şi cea veche, Princi-
patele Române. Efectul acestor relaţii, acestuî contact va fi de
sigur şi sfinţirea episcopului pravoslavnic din Croaţia de către
mitropolitul Moldovei şi al Ţeriî Românescî, precum şi donaţia
lui Vasile Lupu către mănăstirea Lepavina.
     Apoi, fdrte probabil că contactul Principatelor române cu
Croaţia, prin emigrările aici a acelor Vlachî, cel puţin, au avut
de efect şi faptul că papalitatea trimete în Muntenia, la Dom-
nul eî Mateî Basarab, spre a pregăti unirea bisericeî nostre
ortodoxe cu Roma, pe croatul franciscan şi glagolaş Rafael Le-
vakovicî. Iar acesta e acelaşi care maî înainte lucrase în Croaţia
şi în regiunea Vretanieî spre a catolisa pe Vlacbiî de acolo, şi
carele era aprdpe să devină episcop al Vretanieî2).
     pic că faptul că aceiaşi persdnă care pregătea unirea în
Croaţia, la Vlacbiî de acolo, fu trimis şi la noi, ar arăta exis-
tenţa unor relaţii ale ndstre cu Croaţia de atuncî; pentru că,
dacă se observă politica de propagandă a bisericeî catolice, se
pdte vedea că ea trimetea misionari de regulă din ţările cu carî
stau în legături acelea unde se urmărea catolisarea. Ast-fel, se tri-
mit la noî de regulă misionari din Italia, Polonia, Ungaria şi
Transilvania, din Bosnia, Raguza sau Bulgaria etc. Căci, dibăcia
bisericeî catolice era tocmai de a fi terenul pregătit prin acele
      1) Cf. B. P. Hasdeu : Negru-Yoăă p. LXXXVI.
      2) Cf. Kukuljevic : ArJciv IX, p. 285—312.
www.dacoromanica.ro
O bANlE A LUI VASILE LUPU
99
relaţiunî (comerciale, etc.) pentru propagandele misionarilor. —
Şi acesta e o constatare de care va trebui să ţinem socotelă în
cercetările istorie! n<5stre vechi.
      Eî bine, şi Levakovicî, care maî peste tot se întituhîză
Croatul, nu va fi fost trimis întâmplător el, numai fiind-că ar
fi fost cel maî iscusit; căci iscusiţi maî erau şi alţi! mult maî
apr<5pe de noî pe la 1640, ca de pildă bosniacul Marcu Bandin,
care şi ajunge episcop catolic în Moldova, sau ca Deodat etc.*).
De aceia e de bănuit că emigrările Vlachilor (Românilor) de
la noî în Croaţia întreţineau o atingere şi simpatie, carî tocmaî
corespundeau politice! de propagandă a catolicismului.
      Pe aceste atingeri şi relaţii le arată, pote, şi trimiterea
Croatului Levakovicî în Muntenia.
                      111. Relaţii culturale.
                  a)  Cu Croaţia în genere
     Tot efect al relaţiilor principatelor n<5stre cu Croaţia tre-
bue să vedem în existenţa risipită a scriereî glagolitice în unele
din vechile n<5stre texte române sau româno-slave.
     De-o-cam dată, în Psaltiria Scheană (text român cirilic diu
al XVI vâc, dar copiat, fdrte probabil, după altul din vâcnl
al XV1 2 3) se află, risipite icî-colo, în cuvintele scrise cu cirilica
câte o literă glagolitică. Ast-fel eaici: SIomhSak, ftpaH'm, mfftfp’fe8),
cu acel Si glagolitic în loc de Apoi în Rusia, în biblioteca
lui P. I. Ştukin, se află un manuscris cirilic cu cuvinte slave
şi grecesci puse pe note bisericesc! pentru cântare. Acest text
e o copie după un altul maî vechi, făcută în mănăstirea Putna
din Bucovina de călugărul Eustaţie la a. 1511, sub domnia lui
Bogdan-Vodă; într’însul, de şi e în general scris cu cirilica,
se află risipite câte-va rîndurî, tot slavonesce, dar cu litere
        1) Gf. llie Bărbulescu: Studii privitore la limba şi Istoria Românilor, p. 136,
       2)  Gf. A. Candrea în Noua 1îevistă Română din Iunie şi Iulie 1901.
       3) Prof. I. Bianu : Psaltirea Seheîană, p. 444, 325, 323 etc.
www.dacoromanica.ro
100
ILIE BARBULESCU
glagolitice. De asemeni, d. Iaeimirskij de la Moskva posedă un
manuscris româno-slav necomplet din vecul al XVI, scris în
general tot cu cirilica, dar cuprinzând şi câte-va scurte bucăţi
cu litere glagolitice1).
      Şi, pdte că nu voîu greşi considerând tot ca urme de gla-
golitică la noi existenţa unui GD cu valdrea numerică 700 iar nu
800, cum ar trebui, într’un document muntâno-slav de la Mihaî
Vitdzul. Prin acest act2) scris la 4 Iulie a. 7104 (=1596), Mihaî
Vitâzul întăresce mai multe ocine de cumpărătore boierului Stoica
vtorilogofet şi jupaniţeî luî Dochia cu fii lor. Despre t<5te oci-
nele acestea, peste 30 la numer, se arată în document numerul
stânjenilor ce ele avâu, şi absolut peste tot e aretat stânjenul
cumpărat cu câte 30 aspri fie-care. Ast-fel: „40 stj. drept
1200 aspri gata“, „30 stj. drept 900 aspri11, ,,36 stj. drept
1080 aspri11, „31 stj. drept 930 aspri11, „32 stj. drept 960 as-
pri“, „8 stj. drept 240 aspri*, „50 stj. drept 1500 aspri11, etc.
Numai într’un singur loc se află: „ceiknh . CD . na ^Bp. „a(c)npHl‘,
adică „CD stânjeni drept 2100 aspri11. Cele l’alte caşuri, în
cari peste tot e stânjenul socotit cu 30 aspri, ne arată, cred eu,
că nici aici nu pdte fi vorba de un preţ mai mare al stânjenu-
luî, ci tot de 30 aspri. De aceea dar, aici CD însemnă 700, şi
deci e vorba de „700 stânjeni drept 2100 aspri11. Dar, în ciri-
lica de peste tot, numerul 700 e representat numai prin VF, (cum
tot în acest document e de mai multe ori ; se ex. de două ori
„CEiKNH . k/i, . 3d \|*k .a(c)npH“, adică „24 stj. drept 720 aspri“)
pe când în ea CD însâmnă numerul 800. Numai in scrierea gla-
goliticâ CD însemnă numerul 700.
      De aceea, dacă nu se va putea tăgădui că în acest docu-
ment CD însâmnă 700, precum şi nici că în a doua parte ar fi
scris greşit Bp în loc de uy = 2400, ceea ce eu unul nu cred,
atunci avem într’însul tot un rest de glagolitism, o influenţă a
scrierii glagolitice la Bucurescî — căci aici e scris actul — în
anul 1596.
        1) A. I. Iaeimirskij:       statejpo sîavjansîcoj i russlcoj piswmenosii, Moskva
1901, p. 35 şi facsimilele.
        2)  Se afla la Archiva Statului, actele Episcopiei Rîmnic, pachet 100 No. 7.
www.dacoromanica.ro
O DANIE A LUI VASILE LUPU
TOI
      Acestea sunt de o cam-dată textele cunoscute, scrise la noî,
în car! se află şi scriere glagolitică. Şi de sigur că ele nu sunt
singurele în cari s’ar afla glagolitica la noî; fiind-că, biserica
papistaşe (care îşî înteti propagandele între Români, maî ales
din vâcul al XIV şi care, pe cât putea, combătea cirilica în
care era întrupată pravoslavia pe la noî) pe cât mie îmî dau
de înţeles izvdrele istorice vechî, deosebesce cbîar între Românî
existenţa scriereî cirilice şi a celeî glagolitice. In adever, pe cea
d’înteî o numesce scriptura cyrillica, cum vedem în actul maî
sus pomenit din 1640, al episcopului Catolic Vinkovicî din
Agram1), sau „carattere Servianocum vedem în alt act de
la 16382 3); pe când, cum mi se pare, atuncî când voia să
înţelegă amândouă scrierile slave : şi cirilica, dar şi maî ales
glagolitica, le numia „caratteri Illiriciu. Ast-fel, de pildă, epis-
copul catolic de la Nona, care era şi peste catolicii de la noi,
scrie către „alcuni popoli christiani detti Paulini, Bulgari... in
Valachia“ „lettera.... in lingua Bosna in caratteri latini, et un
altra in caratteri lllirici113).
      De aceia,, cbîar a priori putem admite cu siguranţă că scrie-
rea glagolitică la noî nu era numai un capriţiu întâmplător al
unui pisar 6re-care, ci că ea represintă o fasa culturală căreia
îî slujiră ca substrat întru cât-va propagandele catolicismului.
      Dar cum stă glagolitica de la noî în legătură cu vechile
ndstre atingeri cu Croaţia ?
      Până prin sec. XII scrierea glagolitică era destul de mult
întrebuinţată—probabil că mult maî mult de cât cirilica şi
la Slavii din peninsula balcanică ca la cei din părţile Croaţiei.
Dovadă sunt textele paleoslave ce ni s au păstrat: s. e. Codex
Assemanicus, Psaltirium şi Euchologium Sinaiticum, Codex Ma-
rianus. Dar de după acest timp, pare-se că glagolitica se loca-
liză cu deosebire în părţile croate şi remase în special scrierea
       1) Kukuljevic : Arkiv IX, p. 297.
       2) Fermendzlu ; Acta Bulgariae p. 47.                .................
       3)      Idem p. 5 Cf că papa Urban VIII boteză chiar Collegium illyricum insti-
tutul creat de el la Roma la a. 1627 pentru slavii catolici illlirycae linguae gen-
ţis»,— în aj lui Kukuljevic: Arkiv II, p. 90. Gf. Idem X p. 205,
www.dacoromanica.ro
102
ILJE BARBULESCU
slavilor catolici (croaţi) de acolo. La acesta contribui, în afară
de alte împrejurări, mai ales biserica papistaşe, care combătu
cirilica spre a feri pe ai seî de pravoslavie întrupată în scrierea
cirilică. Iar pe de altă parte, fdrte probabil că din pricină că
glagolitica devenise un apanagiu al catolicilor, pravoslavnicii
înşişi se feriră tot mai mult de ea, până ce o uitară mai de tot.
     Drept e că rar — dar forte rar — găsim şi la Şerbi câte
un text ortodox glagolitic şi mai ales cirilic cu amestecătură
în el de litere glagolitice (ca ’n a ndstră Psaltire Scheiană) —
chiar după vecul al XII. Aşa sunt de pildă nisce foiţe dintr’un
Apostold), sau alt manuscris din sec. XIV1 2 3), sau un codex tot
cam din acelaşi timp, sau altul din al XV vec â).
     Drept e iarăşi că şi la Bulgari găsim — dar de asemeni
forte rar — după al XII v^c, texte cirilice cu amestecături de
litere glagolitice (ca 'n a nostră Psaltire Scheiană). Ast-fel e
un Apostol din secolul XIV4), precum şi alte din al XIV5),
sau XV.
     Precum de asemeni — dar iarăşi forte rar — găsim acdsta
şi în texte rusescî de prin vdcul XII până într’al XVI6).
     Dar în tdte acestea trebue să dăm o deosebită însemnă-
tate faptului că la Sîrbî, Bulgari şi Ruşi — întocmai ca la Ro-
mâni — literile glagolitice se întrebuinţdză cu totul rar şi es-
cepţional, de după sec. XII încdce.
     E acum întrebarea: să însemne acesta că scrierea glago-
litică se întrebuinţa şi după sec. XII ca o continuare a celei
din’ainte de acest v^c, ca o continuare a celei din epoca pa-
leoslavă, sau fu ea acum o nouă importare prin influenţa croată ?
     Se scie să sunt doue feluri de scriere glagolitică: unul gla-
golitica ascuţită, cu literile colţurdse, şi altul glagolitica rotundă.
       1)  Sreznevskij: Svedenija i zametlci p. 147.
       2)        L. Stojanovic: Eatalog rulcopisa i starih siampanih Ivnjiga srpske Ierul.
ATcademije, Beograd 1901 p. 14.
       3) Archiv fier slavische Philologie, IX, 308; XVI, 438.
       4) L. Stojanovic: Katălog rulcopisa, ete,, pag. 14.
       5)  Archiv f. slav. Phil. XXII; XlX, 310.
       6)        Karskij: Ocerlc?. slavjanslcoj Mrilovslcoj Paleografii, Varşava 1901 pag.
219 — 220.
www.dacoromanica.ro
O DANIE A LUI VAS1LE LUPU
103
întâiul din aceste feluri se întrebuinţa mai ales de Croaţi, iar
al douilea de Bulgari şi peninsula balcanică. Totuşi, de cel de
al doilea fel se slujeau şi Croaţii1); aşa că, chiar dacă în tex-
tele ortodoxe de după sec. XV găsim amestecate litere de gla-
golitică rotundă iar nu ascuţită, acesta nu pdte însemna numai
de cât că ele nu sunt resultatul unei influenţi croate2). Şi nu
pdte însemna acdsta cu atât mai mult cu cât, cum vom vedea
mai jos, glagolitica se întinse din Croata în Boemia şi Polonia
de prin vecul al XIV. Iar. pe lângă acesta, destui de mulţi mi-
sionari catolici din părţile croate fură trimişi, pentru propagandă,
Î11 special în ţerile pravoslavnice de pe la Dunăre, — începând
maî ales de prin vecul al XIII: şi dominicani şi franciscani etc.
     Dacă dar felul rotund al glagoliticei de prin textele ndstre
cirilice — presupunând, ceea ce nu e probabil, că ea e peste tot
rotundă — nu se pdte opune părerii că ea va fi o importaţie
de la Croaţi; apoi, raritatea ei la Slavii ortodoxi de după sec.
XII, precum şi coincidenţa acelei rarităţi la ei cu la Români, des-
pre cari nu s’ar putea susţine că au continuat de a scrie cu gla-
golitica ; acestea tdte ne arată că nu pdte fi vorba — relativ la
amestecăturile de litere glagolitice în manuscrisele cirilice — de
cât de o influenţă croată, de cât de relaţii cu Croaţii.
     Nu încape dar multă îndoială că glagolitismul croat influenţă
asupra Sârbilor, Bulgarilor, ba şi Ruşilor, — tot aşa precum de
prin vdcul al XIV, el influenţă şi asupra Cehilor şi indirect asu-
pra Polonilor.
     Dar la Români ?
     Firesce, că şi cu privire la literile glagolitice amestecate în
texte româno-slave sau române ca Psaltirea scheîană s’ar putea
pune întrebarea: dacă nu cum-va ele ne-au venit nouă nu direct
prin influenţa croată, ci numai indirect prin influenţa textelor sâr-
besc!, rusesc! sau bulgare; tot aşa cum eu am arătat altă dată,
că dre-carî influenţi lexicale sau fonetice sârbesci ne-au putut veni
       1)        Vecii inscripţii şi texte croate cu glagolitica rotundă încă d’inainte de văcul
XII, în Starine VII, 130 —163.
       2)  Gf. însă Archiv funlav. Phil. XXIV, p. 313.
www.dacoromanica.ro
104
1UE BARBULESCU
în limba româno-slavă nu direct de la Sârbi, ci indirect prin Bul-
gari, şi invers de cele bulgare indirect prin Sârb! ’). Cred, însă, că
cu acele litere glagolitice de la noi nu s’a putut întâmpla tot ast-
fel, fiind-că texte glagolitice, cum am veţlut, au forte puţine şi
îu mod excepţional chiar şi acei slav!; ast-fel că, desigur, nu de
la ceva excepţional era să fim influenţaţi. Cel maî probabil dar,
că înşişi texte glagolitice croate vor fi circulat pe la uol, ca şi
pe la Slavi! ortodox!, aşa că chiar din ele vor fi îuveţat şi a!
noştri să scrie cu glagolitica cât de puţin.
      Dacă acâsta e ast-fel, atuncî natural că literile glagolitice
din vechile ndstre texte sunf mărturiile relaţiilor Croaţilor cu
Români! în vecul de mijloc şi după acâsta.
                      b)  Cu Senini in special
      De alt-fel sunt unele izvore istorice carî, pe cât se pare,
ne pot precisa chiar, întru cât-va, anume cu ce altă parte a
Croaţie! glagolitice maî stăteau Români! în legături în vecurile
trecute; ele ne arată că cu însemnatul pe atuncî port de la ma-
rea Adriatică: Senini.
      In adever, Mustafa, pretendentul tronului turcesc în contra
Iu! Mahomed I, de pe timpul Domnului Muntenie! Mircea cel
mare, trimite o solie la Veneţia, după ajutor. Intre altele, soli!
Iu! cer de la senatul veneţian, cum acesta spune într’o hotărîre
a sa din a. 1415 : „quod intendunt ire Segnam, ut deinde ire
possint versus Valacliiam, ad presentiam Mirse Voivode... et quod
nobis placeat eos recommendare per literas nostras domino Segne“;
adică eî cer de la Veneţien! scrisori de recomandare către Dom-
nul Senîuluî, unde vor să se ducă, pentru ca apoi să potă merge
în ţara românâscă la Mircea-Vodă.
      Senîul, ca şi Croaţia din care el făcea parte, se afla sub
stăpânirea regelui Ungariei, „dominus Segne est suppositus do-
       1) Gf. a mea : Fonetika cirilske azbulce p. 10,
www.dacoromanica.ro
O DANIE A LUI VAS1LE LUPU
105
mino regi Hungariae", cum spune şi acelaşi raportai senatului
Veneţian.
     Nota acesta ne arată că pe atunci Senîul era un punct prin-
cipal prin care trebuia să se trâcă, spre a se ajunge mai lesne
şi maî sigur în Ţara româuâscă: ut deinde possint ire Valacliiam.
     Iar din Seni sc putea merge în Ţara românescă şi pe us-
cat şi pe mare.
     In adevăr, într’o cronică a Osmanilor, scrisă italienesce cam
după a. 1444, ni se arată drumul pe uscat, iarăşi cu Seni ca
punct principal. Aici se spune că, după lupta de la Varna (1444)
Turcii năvălesc „et la parte deDalmacia, Chirbaria et nei con-
tadi de Segnia corsse fim (?) in Freul, passando per lo paisse
de lo imperador, Omgaria, Valachia11*), adică năvălesc în Dal-
maţia, Croaţia şi regiunile Senîuluî până în Friul, trecend prin
Ţara împăratului, Ungaria, Ţara românâscă. Şi aici să nu se
iute că acesta era drumul pe uscat pe care veneau cu mărfu-
rile lor la noi negustorii Kaguzanî şi în sec. XIV şi XV1 2). Şi
iarăşi, e acelaşi drum pe uscat, prin care ne spune Mauro Or-
bini că Bogomiliî, pornind din Italia şi trecând prin Friul, Bosnia,
Tracia, au ajuns la Dunăre3).
     Dar Senîul, vestit maî ales ca oraş comercial marin, co-
munica cu ţările de pe la Dunăre şi peninsula balcanică, de sigur
că chiar şi de-a dreptul pe mare. Căcî, fără îndoială că coră-
biile porneau de pe aicî, de-a lungul cdstelor Dalmaţieî spre a
se duce în Marea Nâgră. Un vechiu letopiseţ croat, scris cu li-
tere glagolitice, după ce spune că Veneţieniî au cumpărat Zadar
       1) N. lorga: Adeşi/ragm. IU, p. 12.
       2)       Miklosicli 1 Monum. Serbica, p. 14G, 410. Gf ale mele «Cercetări» p.
12 şi «.Studii» p 77.
       3)       Vedtpasagiul în ale mele Studii p. 194. Gf. Cronica lui Nicolae Coslin că
«[âra Italiei este drept spre apu*, cum se prinde de aici de la noi, nici aşa departe
de ţâra nâstră, că de la Btligradul de la Dunăre, mergând 30 dile, cum mergnegus-
torî, ajung la Vem ţ a, care este pe locul Italiei'* (Cogălnicânu : Letopiseţele 1872, I
p. 59). In nisce scrisori din vecul al XVI se vede de asemeni că din Ţara româ-
nâscă se mergea la Veneţia pe mare şi pe uscat: drumul cel mai scurt era prin
Saraievo la Raguza şi apoi de aci pe mare (Gf. N. Iorga: Contribuţii la Istoria
Munteniei p. 72, 73, 75, 77, 81). Vezi şi C. Iirecek : Handelsstiasse eţc,
www.dacoromanica.ro
io6
JLIK BARBULESCU
(= Zara) din Dalmaţia de la Yladislav, fiul regelui Ungariei,
arată mai departe, că după acăsta, şi anume după a. 1494:
„polde car pribrodi crno more na ovu stranu,,*), adică: „îm-
păratul (turcesc) veni pe Marea Negrâ incoce“, în Dalmaţia.
      Ş’apoî, nu se scie dacă nu făceau negoţ pe mare în spre
Seni — pe câtă vreme pare că făceau în spre Italia — chiar
Românii din principate prin văcul al XV. Natural că acesta e
de o cam-dată o presupunere cam hasardată, din pricina lipsei
de izvdre mai precise; e totuşi ceva asupra căruia nu strică
să atragem atenţia. In adevăr, în Moldova se aflau negustori
Genove^îîn văcul al XV. Unii din ei ar fi fost o dată pe nedrept
spoliaţi de lucrurile şi averile lor pe timpul lui Ştefan cel mare.
Atunci, „officium et officiales mercantie civitates Ianue“ hotă-
răsce, spre a se despăgubi acei supuşi ai lor nedreptăţiţi, că
„concedere licentiam capiendi in solutum bona dicti domini
Stephani et subditorum suorum, et hoc tam in mari, quam iu
terra“ 1 2), adică să se confisce bunurile lui Ştefan cel mare şi
ale supuşilor lui pe unde le vor prinde : şi pe mare şi pe uscat.
Acesta ar însemna că negustori supuşi Moldoveni mergeau să
negustorăscă şi pe mare 3), pote chiar mai departe, până în apele
italiene ale Genuei, pe lângă căstele Dalmaţiei, în Seni şi mai de-
parte în Italia, — cum am ve^ut pe solii lui Mustafa, preten-
dentul tronului turcesc. Şi, pote că tot un aşa comerţ pe apă
— ori numai pe Dunăre sau alte rîurî ?4) — îl vor fi făcut şi Ro-
mânii din Muntenia în văcul al XV. Căci, Ion Corvin de Huniade ca
representant al lui Vladislav, „rege al Ungariei, Dalmaţiei, Croa-
ţiei etc/', într’o întărire a vechilor donaţii ale mănăstirilor nos-
       1) Kukuljevic : ArMv IV, 43.
       2) N. Iorga : Acte şi fragm. III. p. 18; cf. şi p. 22, 28, 30, 81, 32.
       3) Cf. N. Iorga-: Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii albe, p. 43—44.
       4)       Cf. mărfurile Braşovenilor expediate la Dunăre s. e. în sec. XIV (s. e.
în Hurmuzaki-Densuşianu, I, 2, p. 145). Cf, de asemeni Genovedi la Vidin, când
el fu recucerit de la regele Ludovic al Ungariei de către Vladislav Basarab la anul
1370. (Mauro Orbini: II regno elegii Slavi, p. 471). Vecii Ia 1469 un proces pentru
nisce p’per între un sas, un italian şi patru greci în Muntenia. (Hasdeii în Columna
lui Traian pe 1874, p. 127). La 1574 Strikovski spune că în Basarabia şi sud-
estul Moldovei erau Italieni (Arch, Ist. II, p. 5, etc.), etc,
www.dacoromanica.ro
O DANIE A LUI VASILK I.UPU
107
tre Tismana şi Vodiţa din a. 1444, pare a declara acest lucru.
Aici, adresându-se tuturor slujbaşilor ţeriî sale, le spune ca să
lase îu pace de orî-ce vamă pe călugării egumenului Gherasim,
adică al mănăstirilor acelea: kcakh fi,& c* Kap©ift wt Tep<\cha\©kh
KAAOyrcpH. H WT H£r©RA HACB'kKA WT H£r©RA BAATA, H WT Kh.CdKCTK HErCKA
AOBHTKd, H LUT© N©CH UIT© R©3lH fi, A M©If £ ivkpa H n© K © fi, ’k H n©
*»YX*Y H ««VA* ca©k©an© aa PA*1, — adică: orî-care să se pă-
zescă de (să lase în pace pe) călugării lui Gherasim şi de omul
lui şi de averea lui şi de orî-ce venit al lui, şi (cu) ce duce,
(cu) ce transportă să aibă dreptul a merge slobod pretutindenca
şi pe apă şi pe uscat2).
   De alt-fel un document croat din a. 1611 ne spune că şi
atunci locuitorii din Seni mergeu neguţătorind în Turcia, de
unde aducdu în oraşul lor mărfuri, pe cari apoi le vindeau 3).
      Ast-fel dar, nu numai cu părţile dinspre Agram ale Croa-
ţiei, ci şi cu acele ale Seniului, fură când-va în relaţiuni prin-
cipatele române. Iar Seniul era un centru catolic cu o episcopie
de care depindea şi o parte din Croaţia de mîa^ă-(li 4). Şi, mai
ales prin activitatea călugărilor benedictin! şi franciscani, — din
tre cari mulţi predică şi în ţerile române în v<$cul de mijloc —
literatura croată glagolitică ajunsese la renume, din vecul al X1Y
până în alXYI mai ales. Deja în 1494 există în Seni tipografie
glagolitică, în care an se tipări acolo un „Misal“. Şi, tot pe acolo
se tipări la 1496 un „Spovid“ glagolitic 5), precum şi alte cărţi
în v6cul al XVI 6), ca să nu mai vorbesc de mulţime de ma-
      1)       Originalul e la Archiva Statului. Vedi-1 şi tipărit de Ced. Mijatovic în
Letopis Maiice srpske pe 1896, cartea 187, pag. 29.
      2)      De alt-fel Sibieniî şi Braşovenii merg negustorind pe Dunăre şi în Adria-
tica pe la Zara şi în alte părţi ale Dalmaţiei, deja în sec, XIV; precum, de prin acele
părp treceau negustori prin Sibiu şi Banat în Ţara Românăscă, (cf. Hurmuzaki-Den-
suşianu I, 2, p. 152, 156. 157, 284), Ş’apoî cunoscute sunt şi relaţiile nostre co-
merciale cu Braşovul şi Sibiul în văcurile XIV, XV, XVI etc. Vcijî I, Bogdan ;
Documente şi Regeşte privitoare la relaţiile Ţării Romănescl cu Braşovul şi Ungaria
In secol. XVşi XVI Bucuresci 1902.
      3) R. Lopasic în Monumenta slavorum meridion. XVI, p. 3/2.
      4) R. Lopasic: Karlovac. p, 139, 150. — Cf. Kukuljevic : Acta croatica.
      5) Arcliiv fur slav. Phil. XIX, 215, — Starine XXIII,
      6)      l)r. Ivan Broz : Crtice is hrvattlce Knjigevnosti, Zagreb 1888, p.112
şi urm. Vedi şi Dr. G. Surmin : Povjest Knjizevnosti hrvatske i srpslce, Za-
greb 1898 p. 56.
www.dacoromanica.ro
io8
1ME BARBULESCU
nuscrise tot glagolitice, scrise prin «acele regiuni ale Croaţiei în
vdcul XV, XVI.
     Renumele Senîuluî, oraş comercial maritim, se dusese până
în Boemia. Carol IV, regele eî şi aţîţătorul spiritului naţional
slav la Celiî, aduse dintr’însul benedictin! glagolaşî (în sec. XIV)
la mănăstirea Emaus din Praga, spre a întemeia aici prin eî o
literatură slavă glagolitică. Din Boemia se întinse glagolitismul
apoi în Polonia1).
     In special din Seni a putut fi adusă glagolitica—pe care o
găsim şi în Psaltirea Scheîană etc.— în principatele române, —
fie prin misionarii dominicani şi franciscani2), fie, p<5te, şi prin
alte relaţii comerciale sau culturale.
     De aceia, repet, fără multă îndoială, glagolitismul—chiar şi
numaî în <5re-carî litere amestecate prin textele cirilice la noî —
arată relaţii mult înainte de donaţia ce Vasile Lupu face mă-
năstire! Lepavina din acostă ţară.
                  IV. Alte reiaţi? economice
           a) Mercenari Croaţi In âstea moldovenescă
     Relaţiî aşa picând economice între Croaţia şi Moldova
se ved şi în existenţa mercenarilor Croaţî în dstea moldovenăscă
a luî Ştefan cel mare. Căcî, ne spune un raport veneţian cu-
prins în Cronica luî Sanuto Marino, că (după ce Sultanul tur-
cesc Baîazet II năvălind, pustiise Moldova, căreia îî şi cuceri
Chilia, Cetatea Albă şi tot ţărmul maritim al Basarabiei, la 1484)
Ştefan cel mare, repe^indu-se asupra aceleî <5ste turcesc!, o mare
parte din ea fu nimicită de <5stea moldovenescă în care se aflau
şi Ungurî şi Croaţî. pice actul: „Ma poco da poi se intese
esso Signor Turcho liavia auto una rotta di molta di la soa
        1) Broz.’ Crtice, 77. — Cf. L. Leger : Le monde slave II, p, 230 şi urm.
        2)         Franciscani şi Dominican?, întreţinătorî aî cuilureî catolice şi umaniste,
sunt în Sen? şi în sec. XVI şi XVII. Gf. Monum. Slavorum meridional. XVI,
p. 19, 23.
www.dacoromanica.ro
O DANIE A LUI VASILB LUPli
                                                                                                          ;6$
gente da Hongari et Croaţi adunaţi insieme con le zenti dil Va-
lacho li in Valachia, per il che esso Signor di novo faria exer-
cito per andar im persona contro questi" 1).
      Şi, e interesant a observa că, şi maî târziu, în secolile al
XY1—XVII, Croaţii se bucurau de o mare consideraţie, ca os-
taşi, în Franţa, Germania, Ungaria—prin bărbăţia şi iscusinţa
lor maî ales în cavalerie. Apoi, e tot atât de interesant a se
sci că, ceî maî mulţî din aceştî ostaşî mercenari Croaţî erau—
desigur şi în sec. XV cum îî vedem maî târziu — dintre nobilî,
decî omeni cu ore-care cultură, după ideile vremiî, şi cari, şi
în ţara unde slujeau, păstrau caracterul lor naţional, vorbind şi
scriind limba croată, având grade dintre aî lor, chîar stâgul ţeriî
lor croate, şi considerând de fapt drept căpetenie supremă a lor
nu pe şeful care’î comanda în ţara unde slujeau, ci pe cnâzul
sau banul din Croaţia de pe unde erau. Din ţara unde se gă-
seu, eî stau în legături cu banul sau cnezil lor naţionali din
Croaţia, „cu representantul principal al ideiî croate", cum se
exprimă R. Lopasic relativ la banul Croat Petre Zrinski şi
mercenarii Croaţî de la curtea Saxonă 2).
      Decî, constatarea ostaşilor Croaţî la noi ne învederâză tot
de-o-dată existenţa relaţiilor continue între Moldova lui Ştefan
şi Croaţia.
      De alt-fel activitatea militară a Croaţiei era urmărită cu in-
teres în Ţara romînească şi admirată chiar în persdna vesti-
tului croat Petre Zrinski,— şi în a doua jumătate a vâculuî al
XVII.   Acesta nî-o spune Gremonville, ministrul plenipotenţiar
al lui Ludovic XIV la Curtea din Viena. El scrie regelui seu
la 23 Noembre 1664 :
      „Depuis huit hours, il est arrive icyem Walach3) sous pre-
texte de demander quelques prisonniers qui auoient este faits
pendant la guerre, mais en effet pour se plaindre de la paix
qu’on a faite sans Ies en auertir, dans le temps que Ies prin-
      1) Dog. Hurmusachi, VIU, 27.
      2)      R. Lopasic: Spomenid o hrvutsJcih gardeh na ăvorovih u Dragdjanih i Pots-
damu, în Siarine XXVII, 168.
      3) [De sigur Walach însemn<3ză aci curier],—(N.R.)
www.dacoromanica.ro
îi6
lLtE feARbULfeSCO
cipaux Seigneurs de cette prouince pratiquoient une alliance
aVec l’Empereur. J’ay eu occasion de le voir, m’aiant temoi-
gn£ lapprehension qu’il a, que leur affaire ne soit d^couuerte
par Ies Turcs qui extermineroient tous ceux qui y ont eu part,
il m’a fait conuoître la disposition qu’il y auroit encore a cette
mesme resolution et qui m’a obblige de luy persuader de voir â
son retour le Comte Serin, men aiant parle avec tant d’estime et
de la reputation qu’il s'est acquise en leur paisa 1).
              b) Bărbaţi Croaţi fruntaşi, şi influenţi
     Nu numai atât, dar, ca mărturie a vechilor ndstre le-
gături cu Croaţia, avem chiar persone Croaţi, cari au fost în
cele mai înalte dregătorii ale statului şi înrudiţi în ţară până
şi cu strălucita familie a Basarabilor Craiovesci.
     Ast-fel, la a. 1507 găsim în divanul ţereî, sub Mihnea Vodă, pe
un Harvat (Xapkat) spătarul, rudă a Craiovescilor şi ziditorul mânăs-
tireiMotruluî1 2). Apoi, în divanul lui N£goeBasarab,la 1518,se află
Harvat logofet, p6te acelaşi de mai sus 3). Intr’un doc. de la Radu
Vodă al Munteniei, din a. 1586, se vorbesee de Harvat logofe-
tul4). Iar într’altul de la acelaşi, din 15 Iunie 1548, ni se spune
nu numai de Harvat logofet ci şi de satul Harvateştii în Olte-
nia5). La 1577, în divanul lui Alexandru Vodă, fiul lui Mircea,
găsim pe Harvat stolnic, carele, în aceiaşi dregătorie, se mai află
şi în acel al lui Mihnea Vodă din 15816), 15887), ca şi în divanurile
       1)       Dr. V. Bogisic : Acta conjurationem Petri a Zrinio, etc., illustrantia, în
Momim. Slavor. Merid. voi. XIX, p 9. Serin e Zrinski sau Zrini.
       2)        Ionnescu-Gion : Bo'eril Ora'ovesc'l, în Revista p. Istorie, Archeol. şi
Filol. pe Aprilie-Maî 1902, p. 76.
       3,) Doc. munt6no-slav, la Ârchiva stalului, actele episcopiei Rîmnic, pachet
52 No. 8.
       4) La Archiva Statului, mănăstirea Radu-Vodâ, pachet 13 No. 1.
       5) Doc. l’am veijut la d. Gion.
       6) La Archiva Statului, Episcopia Rîmnic, pachet 100 No. 3 şi 4.
       7) Sbomik Minist., Sofia, IX, p. 361, 363, 364.
www.dacoromanica.ro
O i)ANlE A LUI VASiLe LtiBU
ÎIÎ
din 1579, 1582 *). Unul din solii lui Mihaî Vit^zul e, în scrisd-
rea-î latindscă din 1601, Martinus Horvath1 2), după pronunţarea
unguiAscă.
   Intre a. 1619—1620 domni în Moldova Gaşpar Graţiani, des-
pre care Miron Costin ne spune că ar ti fost Italian 3), iar Barret că
era Croat4). Şi e fdrte posibil să-nu fi fost Italian ci Croat;
căci pe atunci marele renume şi marea influenţă a cultureî italiane
făcea pe mulţi să’şî italianiseze numele sau să'şî ia vr’unul ita-
lian, — mai ales Croaţii; iar afară de acdsta, atunci ca şi dese-
ori astă-<jlî, Croaţii de pe la marea Adriatică erau consideraţi
drept Italieni, cum s'a întâmplat s. e. şi cu renumitul pictor
Klovio din vdcul XVI. Acest Klovio, pe care izvdrele îl şi nu-
mesc Crovata = Croatul, se născuse în Croaţia, pe ţărmurile A-
driaticei aprdpe de Seni, cu numele de familie croat Glovicic
sau Glovon etc., pe care apoi l’a italianisat în Klovio 5).
      Apoi, la anul 1644 găsim în Craiova pe un negustor ca-
tolic, carele, pe lângă alţii cari se iscălesc cu cirilice, el îşi seric
numele cu litere latine Iuan Ilaru aţin6).
      Şi vor mkî fi desigur încă şi alţii.
      Dar, Croaţii se numesc pe sine în limba lor Hrvat, adică
cu un r vocalic, forte asemenea cu âr redus s. e. din cuvintele
ndstre ca cârpă, hartie, târg, etc.; iar Ungurii, cari n’au în limba
lor un aşa r vocalic, le $ic, după vocalismul lor, Horvat.
      Prin cuvîntul Hrvat sau Horvat se înţelege dar Croat, cu-
vînt în orî-ce cas de origine croată, iar nu maghiară. De aceia,
pe câtă vreme acest nume însdmnă chiar o naţie deosebită de
cea maghiară, de sigur că el nu arată, în caşurile numerose men-
ţionate la noi, pe un Ungur, ci pe un Croat. Dar pe lângă acdsta
       1)       Doc. munl^no-slav, la Archiva statului, actele mdnăstirei Valea, pachet
8 No. 2. — Cf. Horvat, pote transcris greşit, la Al. Ştefulescu : Dobromir, mare
ban al Craiovii, în revista «Amicul poporului» din Tergu Jiu de la 15 lan. 1902
pag. 220.
       2) Papiu Uarian: Tesaur de monum. islor. 11, 2G2.
      3)  Cogălnicdnu : Letopiseţe 11, 268.
       4) Papiu Ilarian : Tesaur 11, 23.
       5) Kukuljrvic: ArJciv 11,129 —168.
       6) Fermendziu : Acta Bulg. p. 149.
www.dacoromanica.ro
112
itlE BARfeULhâcU
ceea ce ne întăresce şi maî mult că aceşti Earvat erau Croaţi,
e modul cum numele lor e scris în documentele ndstre: Harvat,
adică cu ar ortografic în loc de r vocalic din pronunţare (Hrvat).
Căci pe r vocalic îl represintă prin ar numai Croaţi! catolici
fie din Croaţia, fie din Bosnia sau Raguza, — cum veţlurăm şi
pe acel Harvatin, negustorul din Craîova la 1644. Iar acesta
era la eî, pare-se, o ortografie italiană. Aşa dar, numai în textele
catolice — îar în cele ortodoxe, când ele imitau pe cele d’în-
tâiu, — se află acel ar în loc de r vocalic; pe când cele ortodoxe
au P sau pk, tp, kp, ca representanţî a! acelui r vocalic.
      Dec! numaî Croaţi!, fie când scriu italienesce, fie când scriu
în croata au: Haruacia, Harvati s. e. într’un letopiseţ din v£-
cul al XIV; sau în altul croat gla goli tic (dintre a. 1511—1525}:
harvaski, Gargura, Varbnika, — pronunţate krvaski, Grgura,
Vrbnika ; sau într’altul scris italienesce în sec. XVI: Haruatia,
signori Harvati, Haruat etc.1).
      Nu de la un Ungur dar ar fi putut înveţa a! noştri d’a seri
Harvat2), ci numaî de la un Croat; căci numaî acesta ne putea
aduce o aşa ortografie în representarea luî r vocalic.
      De aceia, atât însemnarea numeluî Harvat cât şi ortografia
lu! ne slujesc drept mărturie a unor vechî relaţiî între Croaţî
şi Principatele române.
                                                      *
      In desvoltările de până aci ne-am mărginit la teritoriul Croa-
ţiei propriu (lise, după concepţia istorică de astă-^î. Firesce însă
că, după situaţia politică şi după realitatea istorică şi naţională
a vecurilor de car! vorbim, trebuia să cuprindem în cercetarea
ndstră încă Slavonia şi Dalmaţia, ba chiar pe Raguza şi o parte
din graniţele flotante ale Bosnie!, pe unde în cercul slav stăpâni
în mare parte tot spiritul croat şi catolic. Vom face şi acesta
       1) Kukuljevic : Arkiv IV, 49, 45, 47, 54,55, 61, 65, etc.
       2)       Cum crede d. 1. Bianu în Analele Academiei Române, Seria II, Tomul
XXIV, 1901 — 1902, pag. 222.
www.dacoromanica.ro
                    6 faANlE A Ltîl VASILE LUPU               j 13
cu alt prilej. De astă dată totuşi, mai ales pentru că ni se dă
ăre-carî lămuriri şi fapte interesante pentru cunăscerea influen-
ţe! unor persăne Croate la noi, nu cred că ne-am abate prea
mult de la cercul ce ni l’am tras, vorbind de un document ro-
mâno-slav intern, rămas până acum neutilizat de istorici! noştri.
La Academia română, sub semnătura se află un act, pe per-
gament, prin care la 26 Septembre 1631 Leon Vodă, Domnul
Muntenie!, întăresce unuîa satul Plăşovul din judeţul Olt. Acest
sat, spune actul, fusese de baştină al luî Radu logofătul şi frate-
său Dumitru vornicul şi Dragomir comisul, încă din a. 7036
(= 1528). Dar apoî, în filele luî Mihnea Vodă, răposatul Domn
Mibaî Vodă, pe când era încă boer stolnic, a cumpărat acest
sat de la urmaşii luî Radu logofătul etc., car! i l’au vîndut
pe bani gata. Iar apoî, când Mibaî se făcu Domn, dete satul
Plăşovul de zestre ficeî sale Florica şi ginerelui său Preda
slugerul. Mai târziu, însă, în filele luî Alexandru Vodă, fiul luî
Iliaş, la a. 7137 (= 1629), Preda slugerul şi fiul său Mihaî
căzură in mare datorie, şi, <jlice documentul scris slavonesce
pe care de acum înainte îl dau şi în traducere:
      „şi Preda slujerul apus satul Plăşovul zălog luî Iovan Lâ-
tinul din Bosna-Săraî drept 600 de ughî şi cu zapis de la mâ-
nile lor şi cu <jli ca să’î plătăscă banii. Dar când veni ţliua, (şi)
Preda slujerul nici de cum nu putu să dea banii, ci se părîră
de faţă din’aintea luî Alexandru Vodă, care băgă în temniţă pe
Preda slujerul. Dar după acăsta, căc)ut-a Preda slujerul cu ru-
găciune şi cu boîerî către Iovan Latinul şi ’î[-a rugat] a le schimba
(amâna) cjiua. Şi, el îară n’a putut plăti. Iar când au fost acum
în filele Domniei mele încă, Iovan Lătinul, tatăl luî Mateî, a apu-
cat fărte tare pe Preda slujerul şi fiul acestuia Mibaî postelnicul
pentru banî, şi toţi au venit de faţă din’aintea Domniei mele în
marele divan; şi, ei iară n’au putut plăti. Atunci au dat Preda
slujerul şi Mihaî postelnicul satul Plăşovul să fie moşie luî Iovan
Lătinul şi fiului luî Mateî, pentru acei 600 de galbeni, ei de a
lor bună voie, fără de nici o siluire. Şi, le-au făcut şi zapis
de mâna lor, şi le-aii dat şi cărţi: cartea bătrână a Radului
Voevod, feciorul luî Radul Vodă, ce Radul logofăt şi frate-său Du-
                                                              8
www.dacoromanica.ro
iLie SARfiULESCU
ţj4
mitru dvornicul şi Dragomir comisul au avut de moştenire peste
satul Pleşovul, şi cartea Radului Yoevod, feciorul luîMihnea Yodă;
şi au lăsat şi zapis de la mânile lor, toţi, la mâna lui Iovan
Lătinul, cum ca să-î fie lui (s. lor) satul Pleşovul stătător şi moşie în
veci. Iar apoi, Iovan Latinul şi cu fiul seu Matei, eî, ca nisce
omem străini şi negustori din altă ţară, n au putut {ine satul Ple-
şovul, ci l'au făcut vînc{ăor; şi s'au învoit cu cinstitul dregător
al Domniei mele jupân Necula vistier de ’î-au vîndut luî satul
Pleşovul drept ughî 478 gata ; şi au luat o s&nă din bani 100
ugbî în mâna lor, încă pe când era în viaţă Iovan Lâtinul. Şi, căr-
ţile boierilor : acea betrână de demult şi cartea Radului Vodă, fe-
ciorul luî Mihnea Vodă, cele remase peste satul Pleşovul, le-a fost
pus Iovan Lâtinul zălog în Sofia la Pavel Lătinul, fiul Radului din
Dubrovnic (?), iară pentru nisce bani; şi a fost trămis Iovan Lâ-
tinul pe fiu-seu Matei, ca să aducă aceste ' cărţi din Sofia. Iar
zapisul luî Preda slujerul şi Mihaî postelnicul şi cărţile Dom-
nieî mele peste satul Pleşovul remas-au aicî la Iovan Lătinul.
Dar când a fost acum în filele Domnieî mele, pe vremea când au
venit pribegiî de peste plaiu cu dste şi cu bătaie asupra Dom-
nieî mele, Pătru visternicul, ginerele luî Preda slujerul, a găsit
pe Iovan Lătinul \n Caracal şi l’a tăiat şi ’î-a luat zapisul socru-
seu Preda slujerul şi cartea Domnieî mele ce a fost făcută peste
satul Pleşovul şi a trecut îară peste plaiu. Iar după mdrtea luî
Iovan Lâtinul, fiu-seu Mateî de la Bosna-Săraîu a adus cartea
boierilor: ceadomn^scă betrână din vremea de demult şi cartea ră-
masă a Radului Voevod, fiul luî Mihnea Vodă, ce a avut Preda
slujerul pe satul Pleşovul de la Pavel Lătinul din Sofia, şi le-a
aretat din’aintea Domnieî mele în marele divan ; şi au mărturisit
în divan toţi boîeriî Domnieî mele : jupan Hriza vel dvornic şi
Papa vel logofet şi Ivaşco dvornic şi Dumitraşco vel vistier şi
Mihovel spatar şi Grrigorie comis şi Buzinca vel comis şi Muşat
vtorivistier, cum că Preda slujerul şi fiu-seu Mihaî postelnicul
sunt datori luî Iovan Lâtinul şi fiului luî Mateî 600 ughî. Atuncî
Domnia mea încă am dat satul Pleşovul să fie la mâna luî Mateî,
fiul luî Iovan Lâtinul, ca să-l ţie ca pe ale luî drepte bucate,
precum a fost dat şi de Preda slujerul ca să’î fie luî moşie ;
www.dacoromanica.ro
b DAMIE A iui VAS1LE SUPtî
H5
şi făcut-am Domnia mea lui Matei Lâtinul încă pentru a doua
6ră peste satul Pleşovul carte de moşie ohabnică. Dar apoi,
venit-a Mate! în divan din’aintea Domniei mele şi a tuturor boie-
rilor mari şi mici ai Domniei mele, şi a mărturisit Matei cum-
că a fost vîndut satul Pleşovul luî jupan Necula vistierul — dim-
preună cu tatăl seu Iovan Lâtinul, încă pe când acesta era în
viaţă, — pe acel preţ care e scris mai sus 478 ughî, tot satul
cu tot hotarul şi cu toţi vecinii şi cu tot venitul; şi (că) a luat
Matei toţi banii deplin în mâna lui etc“.
     Ast-fel ne spune acest important act pe care cred necesar
a-1 da şi în originalu-î slav:
Ta(jK) jc(t) no(c)TaBH(a) npj/i,a ca8(>k) cfao na’kuiOB8(A) 3aa$(r) Ha YwwBa(H)
abthhSa CP ko(c)ha ckpaw 3a 8(r). h Ck(c) 3ann(c) CP p8kaa\h H()f) h ck(c)
A m k raKO(at) fi,A naaTH(T) hobu'ih ta(k) aiji£ npYHA«(T) fi, m k. a npj/i,a ca8(>k)
o(h) HHKaKO(at) H’kc(T) MorAk fi,A AABa(T) ho(b)uVh. hx cknp’kuiHCJ 3a ahu8
np’k(A) aa{âa(H)ApS b©£bo(a). h BkA©>KH(A) £c(t) no np^A caS(hî). Bk tj(m).
hhii,8. noTO(M)ats np^ ca8(>k) o(h) cc(t) na(A)H8(a) Ck(c) a/u.hYs. h ck(c)
KOA’kpn Ha liowBa(H) AkTHHS(A). Ttpt h(\) jc(t) nonp’kctAH(T) AHk H na(K)
H’kc(T) AAOrAk IlAaTHTli. Ta(at) Kkfi,A jc(t) kh(a) Ckfi,A Bk fi,H\H r(AC)BMH. a
wwBa(H) AkTHH8(a). w 48 MaTtio(B) o(h) jc(t) 8$aTH(A) no npty\,a caS^hî)
h no c h k tr© MH^aw noc(T) bj(a)ma Kp’knK© pa(^Y) h©(b)u,h h npHuu(A)
6c(t) BkCH()f) 3a ahu,8 npjfA) t(ac)bmh 8 bjahkYh ah'W”) h naKH(at)
H’k(cT) aaor'Ak fiaath (sic). Ta(>K) £c(t) Aa(A) nP{Ad ca8(}k) h MH)faiO
nOC(T) C£A© nA’kuiOBSA fi,A £C(t) A’fc(Al)H8 YwWBAHO(b) AkTHH8(A) H H£-
AO(aa)cH MATJloţB) pa(AY) Tf()f) CYh (sic). \. 3A >KH(A;TIH WHH 3A
HH(y)H0(m) AOKp’OBOA'k K{(3) HH{(a)hA CHAO(c)TIW. H CkTBOpH(A) hfif) 6C(t)
h 3ann(c) CP p8Ka h(m) h js,a(a) ii(jf) *c(t) h KHH(r) Ta CTapa KHH(r)
pa(A)v(^ bojbo(a). c h k pa(A)vO) ko£bo(a) hto £c(t) kh(a) HMa(a) 3a a^A'»8
pa(A)v(A) aw(r) h Kpa(T) tro a^aahtpS akc,(p) H APdrţ,'vlH(P) K*('w) ha(a)
nATkuiOB8(A) h KHH(r) pa(A)v(A) k©£b©(a) cîTk mh(y)h£(b) bo£bo(a). Ta 3a-
w(c)Ta(a) h 3anH(c) CP p8(K) h(m) Bkck()() Ha p8(k) wwBaHofB) (sic) AkTHH8(a)
raKo(at) fi,A £(ct) h(aa) «a© nA'kui©B8(A) ct©at£(a) h Ark(A|)H^ Kk s'kKH. îl
I1©T©(m) Î|©WBA(h) AkTHH8(a) H Ck(c) C 7T k £r© AAATtl© ©Hl'l »!{©(») H’kKOt
ak>a»£ t8(hî)ah h K8(n)uH CP AP^rd 3£Mah h^ct) Mor’ak ap’^atii «a©
na,tuiOB8(A) an8 ra £C(t) CkTB’opH(a) npoAaT{(/')> H 8Ta(i;)Mh(A) c'k c8(t)
ck(c) noHT£HHO(M) npaBHTtţa) r(Ac)BMH Ht8na(H) H£K8aa bhc(t) Ttpt w
<c(t) npoA-»^ ctao nA'kuioB8(A) 3a 8(r) y T h totobh h ©ystţa) cc(t)
e(A)aa pasaoţr) 3a ho(b)iO'h 8(r). p. bx p8(k) h(m) euiT£(Ht) a®15''* 6C(t)
www.dacoromanica.ro
1LIE BARBUEESCb
tlâ
EH(d) VWWRd(n) AkTHHb(A) }KH(b). TdfîK) KHH(r) E0d'kpw(d\) Td CTdpd.
3d WAd(K)HO. H KHh(r) pd(A)y(d) KOtBO(Ad). C iT E MH()f)Ht(B) BOtB«>(A). Td t
3dW(c)Td(d) Hd(A) «AC ndrkuiOBS(d). A YwWBd(H) dkTHH8(d). w(n) h()f) 6C(T)
EH(d) nOCTiBH(d) 3i/\w(r). Hi ndBt(d).dkTHH8(d’' 8 CO^Ya. C ”h k pA(fi,)\f AW(B.)
CD ACKP®('M)KtH''|THK ^sic! = Dubrovnic ?) nd(K) pd(A0 H'kKOt ho(b)h,h. h
EH/HI CS(t) nOCdd(d) IwWKA(h) dkTHH8(d). n«> C JT k tro MdTtW. fi,A A®Ht-
CH(t) Tf()f) KHIirH CD CO^IA. A 3dnHC8(d) npfA«(B) CA8(îk). H MH)fdW(B) no(cT)
H KHH(r) r(AC)BMH. Hd(A) CEAO ndrkllJ«>B8(d). WHt C8't) W(c)Td(/\) w(b)a«-
Hd IwBd(H) (s'c) dkTHH8(d), d KkA<» 6C(t) EH(a) CkAd Bk A^l |H E(AC)KMH.
no Bp'k(M) KkAd tc(T) npnujt(d) npHK-kyiH (0 npt(3) ndautn'. ck(c) bo-
h(c)k8. h ck(c) EpdHiw Hd(A) r(Ac)RMH- a nkTpS bh'ct). 3tT np£A*(K) ca8(jk).
W(m) 6C(t) WEp'bTd(d) no Il«WBd(H) AkTliH8(d) 8 KdpdKd(d). Ttpt Td £c(t)
nOC-kKd(d). H Bk3HMd(d) £CYt) (0 HtrO 3dnncS(d) Tk(c)TO(M) CH nptA*(K)
CA8(îK) H KHH(r) r(AC)KMH; MTO £C(t) Eh(d) CkTBOpi'ldd. Hd(A)^C£dO mvk-
Um8(d) H MHH»(d) £C(t) nd(K) npt(3) nddHt(H). d no CkdfpkTH IwVVKdHO(K)
dkTHH8(d). d C ÎT E tro /UiTtW CD Hd EO(c)Hd CkpdW. W(h) £C(t) A^HtCN^)
KHH(r) EOd'bpo(M) Td rn(AC)CKd. CTdpd 3d WA<*(B)Hd Kp’kd\£. H KHH(r)
pd(A)V('') KO£BO(a) c iT k Mh()f)H£(B) BO£B«)(a<») 3dw(c)Td(d) MTO £C(t) HMd(d)
nptAd ca8(îk) no ciao ndrkmoB8(d) CD Hd(A) ndBt(d) dkTHH8(d) CD co^Ya
Ttpt h(m) tc(T) noKi3d(d) nprk(A) r(Ac)KMH 8 r£/\hkih ahKiHh) h ck^A)_
Tt(d;CT’B«)Bd(d) 8 AHKd(H) KkCH()() EOd'kpYh r('AC)KOMH JKSnd(H) £pH3d Bt(d)
AKO(p) H lldlld Bt(d)dO(r) H lBd(tu)KO Ak®(P)- h A^MHT'P'i(UJ)K® Bt(d)BHC(T)
H MH)fOBt(d) Cnd(T) H TpHrOpYt KW(d\) H e83h(h)|U Bf(d)KO(/U) H M8UU(t)
btopYhbh(ct) KdKO îc(t) nptAd ca8(jk) h c ÎT e iro MH)fdi« no(cT) a^K*)1111
IwVVKdHO(K) dkTHH8(d) H MtAOMCH MdTtW. 8(r). X. Bk T«(m) r(AC)BMH
6ljlt(}K) Ck(M) £,a(a) clA9 ndrkllJOB8(d) Ad (C T) Hd P^(K) MdTfW(B) C 1T k
IwVVKdHO(K) dkTHH8(d) JS,A Td APEîKh(t) pd(Al’) HtrOBt npdBt KOMdTt. KdKO
ec(T) eh(a) aa(a) h CO nptAd ca8(îk) idKo(%) aa tc(T) A^A’1’)1^ ”
CkT’BOpn(d) W c(/U)k r(AC)BMH MdTtW(B) dkTHH8(d) H B’TOpdrO Kpd(T)
KHH(r) Hd(A) ctdo ndrkinoB8(d) 3d a^WJ11^ WEd(B)HHKk (sic) d no-
TO(m) MdTtKi 0(h) 6C(tJ npHUJt(d) nprk(A) r(AC)KMH 8 Ahk‘'(h) h 8
np’k(A) KkCH()f)MH (sic) EOd’kpn r(Ac)KMH BtdHi^n n MddH Ttpt tc(T) CBt(A)-
Tt(d)CTBOBd(d) MdTtKS KdKO tc(T) Eh(d) npOA<1(/') ndrkllJOB8(d) ^Snd(H)
HtKSdt(B) Bh(cT) K8(n)HO(}K) Ck'c) EdljlOM CH Il«WBd(H) dkTHHS(d). fe'ljlt
AOKdt c8(t) 0(h) îKH(B) 3d TO(r) n.'k(H) e(îK) 6C(t) BH(lXl)nH(c) 8(r). \f 7 H
Bk(c) CtdO Ck(c) BkCO(/U) JfOTdpO(M) H Ck(c) BkCh()f) B£(M)HIH H Ck(c) Bk(c)
JfOA«>KO(M). H Bk3HMd(d) 6C(t) MdTtW BkCh()f) HQ(b)u,Yh 3d ndkHk Bk P»(k)
ero etc.
                                            După numele lovan, care e slavonesc sub acostă formă, pre
                                            cum şi după expresia Latinul, care se scie că însemna catolicul,
www.dacoromanica.ro
                     O DANIA A LUI VASILB LUPII                 X 17
se vede limpede că în acest hrisov e vorba de un slav catolic,
adică de un Croat din Bosnia, care făcea negoţ prin părţile Ol-
teniei, întocmai ca acel mai sus pomenit Ivan Harvatin la Cra-
iova în 1644. Dar tot din acest document se mai vede cât de
mare influenţă avea acest negustor Croat, prin averea sa; căci
el izbutise să bage în închisăre chiar pe un ginere de Domn
sau cel puţin de mare boier, pe Preda, bărbatul Florichiî, fica
lui Mibaî Yităzul, — şi acesta într'un timp când antipatia în contra
concurenţii străinilor se manifesta tot mai cu tărie în Muntenia
ca şi în Moldova. De marea influenţă a acestui negustor Croat
(pe care o înţelegem şi mai bine neuitând nici de acei boieri
Earvat din divanul ţării) ne putem da socotălă mai drăptă, dacă
ne aducem aminte de un document din 1525 al lui Ştefan Vodă
cel tînăr al Moldovei, despre care cred că nu suntem îndreptă-
ţiţi a’l socoti falşd). Acest Domn insistă a îndepărta pe străinii
Armeni, Jidovi, Greci, Leşi, Ruşi, Unguri şi Bulgari de la cum-
părare de ocini cu ăre-care vădită antipatie către ei. Şi, tot ast-fel,
influenţa mare a Croatului Iovan se vede dacă comparăm izbânda
lui faţă de Preda, ginerele lui Mibaî Vităzul, cu hrisovul prin
care la 1361 Leon Vodă din Ţara românăscă se ridică, în ade-
văr în special contra Grecilor, dar şi în potriva celor-l’alţî străini
veniţi în ţară; căci şi în acest hrisov se spune că „Grecii ce
vor avea moşii aic(i) în ţără şi dobitoc şi'î va fi fămăia şi casa
întralt(ă) ţără, de se va scrie în cătel(e) ţerăî şi va trage nevoe
cu ţăra, ei să lăcuîasc(ă) aic(i) în ţără, iar carii nu se vor scrie,
ei să fie lepsiţi de ţără şi să li (se) ia moşiile şi bucatel(e) pre
săma domnăscă“ 1 2).
Ba din documentul nostru, comparat cu acesta din urmă al
lui Leon Vodă, se vede că croatul Iovan Lătinul nu era cu de-
       1)       Arch. Ist. I, 1, p. 57. [Actul cu siguranţă este falş. N. R.] Cf. A. D. Xe-
nopol: Ist Românilor III. 620 nota 3. Doc. nostru slav cu privire la Iovan Lătinul
ne arată că în adever străinii n’aveau formal dreptul d’a ţine ocini în ţară. Acelaşi
lucru se p6te vedea în doc. din 1407 de la Alexandru cel bun {Arch. Ist. I, 1, p.
132). Cf. şi alungarea evreilor din Moldova la a. 1579 (Idem I, 1, p. 172).
       2) La Academia Română
www.dacoromanica.ro
118
ILIB BARBULESCO
săvârşire aşezat şi asimilat în Ţara românăscă, ci îşi avea obici-
nuita-! aşezare tot în patria sa originară; fiind-că, alt-fel, păte
nu 'i-ar fi fost nepermis d'a ţine pe săma sa moşia Plăşovul luată
de la Preda slujerul.
      Ast-fel dar, trăiau la noi, şi se bucurau de multă trecere,
nu numai boieri Croaţi, ca acei Harvat din divanurile văculuî
al XVI, ci şi negustori, atât în acest văc cât şi într’al XVII.
Acestea sunt evident efectele relaţiilor economice între noi şi
Croaţia, relaţii între cari un loc important ocupă emigrările Vla-
cbilor acolo precum şi ale mercenarilor sau negustorilor Croaţi
la noi, cari cu vremea se aşezau pe aici.
                                                 *
                                               * *
      In resumat dar, şi spre a îmbrăţişa cu o singură privire
sintetică cele ce până aici am desvoltat, trebue să recunăscem
că ţările năstre, Moldova şi Muntenia, din văcul al XV până
într’al XVII, au stat cu Croaţia în legături religiăse, culturali
şi economice.
      Acăsta se vede:
      a)     Din documentul prin care la 1650 Vasile Lupu, Domnul
Moldovei, dăruesce mănăstirei Lepavina din Croaţia 5000 de
aspri pe fie-care an;
      b)      Din mărturia că une-orî episcopii Vlachilor (pravoslav-
nicii) din regiunea mănăstirei Lepavina a Croaţiei erau sfinţiţi
de mitropolitul Moldovei, — cel puţin în văcul al XVII ;
      c)      Din existenţa scrierii croate glagolitice în unele din tex-
tele năstre cirilice române şi româno-slave, — de prin văcul al
XV şi XVI cel puţin ;
      d)      Din constatarea că, nu numai Moldova era în legături
cu regiunea Croaţiei de pe la mănăstirea Lepavina (Vretania),
dar şi Ţara Românăscă se afla în atingeri cu Seniul, port la
Adriatica, în părţile de miarJă-rŢ ale Croaţiei, — cel puţin în
văcul al XV ;
      e)      Din constatarea emigrărilor de Vlachî (deci şi Români)
din Turcia (deci şi din principatele Române), în aceleaşi regiuni
www.dacoromanica.ro
O DANIE A LUI VASILE LUPU
119
ale mănăstirii Lepavina, ba şi în alte părţi ale Croaţiei, — de
prin v£cul al XV până într’al XVIIj
      f)       Din constatarea existenţii unui destul de însemnat nu-
mer de mercenari Croaţi în 6stea lui Ştefan cel mare, — din
v£cul al XV; şi în sfîrşit
      g)       Din constatarea unor boieri mari şi influenţi croaţi, şi
a unui Domn croat în principatele ndstre, — în v£cul al XVI şi
XVII cel puţin.
      Iată de ce am afirmat existenţa relaţiilor ndstre cu Croaţii,
în FonetiJca cirllske azbuhe şi apoi în Cercetări istorico-filologice.
      De alt-fel constatarea existenţei acestor relaţiuni e un punct
important, de care va trebui să ţinem socot^lă pentru cundscerea
şi înţelegerea vieţii sociale şi a ideilor cari se mişcau în prin-
cipatele ndstre în aşa numita periddă a slavonismului.
                                                        *
                                                     * *
      Dar acum, pentru că documentul de danie a lui Vasile Lupu
către mănăstirea Lepavina, (carele ne-a slujit ca punct de ple-
care în studiul de până acum), şi prin studierea limbei sale ne
p6te da unele lămuriri la cundscerea — dintr’un alt punct de
vedere — a aceleiaşi epoci; de aceea să’l analisăm puţin şi
filologicesce. Acesta cu atât mai mult cu cât el e de pe la sfâr-
şitul peri6dei slavonismului, când se credea la noi că limba
slavă nu mai era cunoscută1).
      In raport cu limba textelor paleoslave el ne presintă ur-
mătdrele caractere şi particularităţi :
      a)       Morfologie. Are unele flexiuni casuale întocmai ca şi tex-
tele paleoslave: gen. sg. bs w ^ & h c t ro a 7 a! sau instrumental
sg. H m hm’ K 7 rHM’ npOH3’KO/\EHI£A\’. s( 7 )THM fi C t AHM* Cp^LţEAl’; loCa-
tiv sg. BX36MAH; gen. pl. KOA’kpn              mw(a)a<»bckh)(’ khhkh^’ h
MdAHjf’ etc. Acesta se află, ca vechiu rest, şi astă-<ji în limba
bulgară.
         1)  Gf. ale mele Cercetări istorico-filologice p. %1—98.
www.dacoromanica.ro
120
ILIE BARBULESCU
      b) Cel maî mult însă n’are aceste flexiuni casuale, ci în
locul lor e aşa numitul căs general chiar fără preposiţie,—ceea
ce nu există în limba textelor paleoslave şi nici în a ori-căreî
alte limbi slave de cât numai în limba textelor bulgare de după
vtcul al XII; p<w* cîTcfnif în 1. d. plsl. cîTcfNma genet. sg., sau
AwACKOfro M78fT’ în loc d. plsl. acusat. sg.           şi cb nOMOip’
în 1. d. plsl. cb noMommx (cum într’o formă sîrbâscă are în
mT CTYW în 1. d. plsl. MHAOCTHI*), gaU Kh 3£A\AH BpETdHld 8 KpdHH’Hd
3£A\AH ypXBAtt’CKA în 1. d. plsl. KX 3EMAH BpfTdHIhrft BX KpdHH'k (gali
KpAHHdyx) 3EMAH (gaU 38MAIA) ypXBAH’civkH (gaU ypXKAHCKXIIA) etc.
      c)      Sau combină flexiunile cu caşul general, ceia ce iară nu
se află în limba textelor paleoslave şi nici în alte limbi slave
de cât numai în cea bulgară de după vecul XII: 3a ^okphm’ SAP^Eif,
cu un instrumental singular a^P”'"’ şi un cas general (nomin. şi ac.
8g.)3APaRif 5 sau K’fepa nTTa îInaponhk’ cu un genet. sg. n ii a şi nomi-
nativ Ahapohhk’; şi no haujhm’ îKHBOT'k h rn(Ac)TKOKaHTf; cu un loca-
tiv sg. hauiha* îKHKOT'k şi un cas general (nom. sg.) Tn(Ac)TKOKaHVe etc.
      d)       Ca fonetică şi ortografie nu are nici o ordine în între-
buinţarea lui x şi b, ci le amestecă pe amândoue, sau nu le
scrie, sau le înlocuesce prin semnul ’ , — ceea ce (fără să se
observe nici o regulă) nu se p<5te constata pentru limba textelor
paleoslave (şi nici pentru a celor rusesci) de cât cu totul rar la
sîîrşitul cuvintelor. Aşa P<»k în 1. d. plsl. P<»ex; iiokaonhk, înl. d.plsl.
noKAOHHKx, Hy’ în 1. d. plsl. nyx; kto şi k’to în 1. d. plsl. kxto,
Bxcfx, cto în 1. d. plsl. cxtOj pers. 3 sg. r 7 stb alături de ebast,
şi BXAfT în 1. d. plsl. r 7 rrx.
      e) Are * la locul seu din plslava iixth, cx Ioya0* etc.
      /) Dar şi îl înlocuesce pe * prin k> sau 8, ceea ce nu se află în
textele paleoslave de cât cu totul excepţional şi ca o influenţă sâr-
bâscă posteridră: kojkTw ,y\ 7 (c)tVk> în 1. d. plslv. kmkhi* awaocthi*.
      g) Sau amestecă pe * cu a, punând unul în locul altuia,
ceea ce nu se află în limba textelor paleoslave şi nici în cea
a vechilor texte rusesc!; dar se află în a celor bulgare de după
vicul XI sau XII, precum şi cu totul rar, ca o influenţă bul-
gară, în textele ruse şi sârbesc! cam de prin vâcul al XV:
nCMOipHA în 1. d. plsl. noA\oipHi*; cx nOMOip’ e^ia în 1. d. plsl.
www.dacoromanica.ro
O DANIE A LUI VAS1LE LUPU
I 21
CX nO(WOI|JHI* EOJKHKB, (0 BXCE& H m fi, uj X în 1. d. plsl. WTS BkCEbft
HaiiHM a<5Yuja etc.
      h)      Are *k în loc de a, ceea nu se află în limba textelor
paleoslave şi nici rusescî (de cât rar la Maloruşî), dar se gă-
sesce din belşug în textele bulgare de după văcul al XI sau
XII: Hrtvb în 1. d. plsl. hma, p^a’ în 1. d. plsl. P*AX etc.
      i)      Are t în 1. d. a, ceia ce nu se află hi limba textelor pa-
leoslave şi nici în a celor rusescî (de cât cu totul excepţional
la Maloruşî), dar se află din belşug la Bulgari de după vecul al
XI sau XII şi la Şerbi: pers. 3 plur. aorist AdUJf H SKp'knmuf
în 1. d. plsl. — uja, iht’ în 1. d. plsl. n*Tk.
      j)      Are 'k în 1. d. * şi invers, ceia ce nu se află în limba
textelor paleoslave, dar este în 6re-care mesură în vechile texte
rusescî, şi din belşug în cele bulgare şi serbe: c'k^ată, npa-
Ktcimi în 1. d. npwvkcHTH.
      U) Are f în 1. d. x, ceea ce nu se află în limba textelor
paleoslave, nici la Ruşi sau Serbî, ci numai la Bulgari de după
vecul al XI sau XII: 3 plur. exast’ în 1. d. plsl. e*a*tx.
      l)      Are x în 1. d. x, ceia ce nu se află în limba textelor
paleoslave, nicî ruse, nicî serbescî, ci numai în cele bulgare de
după vecul XI sau XII: 3 pl. exast în 1. d. plsl. e^a^tx, 3 sg.
EXAfT în 1. d. plsl. E^AfTx, exa în 1. d. plsl. e*ah.
      m)       Are *fe în 1. d. x, cea ce nu se află în limba textelor
paleoslave nicî ruse sau sîrbescî, dar este la Bulgari de după
vecul al XI sau XII: particip. c'kipHHa în 1. d. plsl. c^ipa, THrkn’
în 1. d. plsl. Txicxipa (cf. rus teicame).
      n)       Amestecă pe ki cu h, ceia ce nu e în limba textelor pa-
leoslave şi nicî în a celor ruse (de cât ceva la Maloruşî), dar
se află din belşug la Bulgari de după văcul XI sau XTT şi la
Sârbî: butii, nom. pl. wHu şi wuu, thHim’ 1. d. plsl. Txicxipa.
      o)       Are a în 1. d. a ceia ce nu se află în limba textelor
paleoslave, dar e o caracteristică în a textelor ruse, de şi nu
lipsesce nicî la Bulgari de după sec. XII (Cf. m<\ah în Evangelie
luî Safarik, din sec. XV, în Starine XIX, 205. Yer)i şi La-
vrovx: Obzorx, p. 19).
      p) Are m în 1. d. i*? ceia ce nu se află în limba ţextelof
www.dacoromanica.ro
122
IL1E BARBULESCU
paleoslave, dar e ca o caracteristică a textelor rusescî, cil tote
că nu lipsesce nici la Bulgari de după sec. XII: patricip cx-
MaTp'kraiţie h peKHSHipt în 1, d. plsl. cxMaTp'kiAiţiE h pkKNoyiAiiiE.
      r)       Curate rusisme par a fi numai: w * = fiind-că, în 1. d.
ie*f plsl., bulgar, şerb; sau construcţia negativă tot’ gu Aa
HenopSujH Â; sau însemnarea preposiţieî A"5 în a® tm CT^~ m iîc th JT
(nprkGhlR<MT).
      s)       Curat serbism e lipsa lui jf final în Rxc^k ctu\ în 1. d.
plsl. Rxckjf x; după cum tot serbism pdte fi \ de prisos în mh-
TponoAHT cSnaKCKHjf <) alături de MHTponoAHT poamnckh şi napHa/iaca
cSnaRCKH.
      t)       Greşeli de limbă nu se află de cât pdte în Nauiew din pro-
posiţia Nauieio nesaT* iiphrechth; cu tdte că şi aici va trebui să se
cerceteze dacă limba bulgară n’are un rest de aşa acusativ,
când seim că deja în plsl. instrumental singular are şi o formă
identică cu acusativul, la a-declinaţie2).
      In pa30pHTH cVa N^hro Sctpoenie nu e greşală nici în cîa,
căci aici A=t, nici la k din Nwkro înl. d. plsl., bulgar, sârb şi
rus în general Nauiero. Nu e greşală, fiind-că, pe de o parte
limba bulgară de după vâcul al XII presintă fenomenul acesta
de întunecare a vocalelor limpezi (cf. s. e. c peacctha în 1. d.
general plsl., bulgar, rus, şerb pmocte în evangelia lui Grrigo-
rovic din sec. XII3), iar pe de alta, ca ortografie, găsim pe
h=f chiar în vechia literatură sârbă4) şi raguzană încă din
vâcul XIII şi XIV, (cf. în texte raguzane cpkGpkNH^k, cukTS,
cKkM»5) în 1. d. plsl., rus, sârb, bulgar în general cpfcpkNH^k,
cket8; ckemS.
      1)  Cf. explicarea acestui fenomen în a mea Fonetiha cirilske azbuhe p. 130.
      2)        Deşi greşeli, provenite din necunoscerea paleosîaveipe care rivneau scrii-
torii să o scrie, se găsesc destule chiar la Slavi în textele lor. O serie am înşirat eu
în Cercetări p. 92—93. Acum pot să mal adaug Codexul lui Ivancic, scris în Dal-
maţia cu glagolitica în sec. XIV satt XV (Starine XXIII, 55), sau o «Jitie» a
S-tulul Sava, text rusoslav din sec. XIII, în care găsim greşit s. e. naa/iATk H
nc>)fRdAd np'kG/\a>KeNOK> wiţoy Nainew h huctukhhkoy caoR'kNkCKOY
Kk3kiK0Y KypHrta. [Archiv fur slav. Phil. XVIII, 113).
      3)  Cf. Lavrov, Obzor, p. 47 — 48.
      4)  Cf. a mea Fonetiha cirilshe azbuhe, p. 76.
      5)  hţ. Resetar : Fie ragusan. TJr]c.. în Archiv fur slav. Phil.
www.dacoromanica.ro
O DANIE A LUI VASILE LUPU
123
      In 8 Hdiueio 3emah moaaab’ckoh, HAuiEK) în 1. d. plsl., rus, bul-
gar, sârb HAiuen nu e greşâlă, ci pur şi simplu influenţa pro-
nunţării limbii române cu un u jumetăţit, asupra cuvîntuluî
acesta slav. — ei, — oi — ii etc. final literar de a<jlî se pronunţa ca
— eiu, — oîu, — iiu adică cu un u jumetăţit, în vâcul al XVI
şi XVII, — cum şi a<jlî se mai pronunţă prin unele regiuni din
regat şi Transilvania. Acesta pronunţare e natural să fi in-
fluenţat pe Români şi la cuvintele slave. De aceia găsim în
acest document Naiueio (pronunţat naşew) în loc de slav hauuh
(pron. naşe?); precum tot de aceea se află nom. sg. npssfH kok>
(pron. bom) în loc de koh (pron. bo?) într’un doc. muntâno-slav
din a. 1546i), formă pe care ’m! aduc aminte se mai fi întâl-
nit’o unde-va în cronicele româno-slave tipărite de d. Bogdan.
Şi, iară, găsim nom. sg. AHefi'io în 1. d. obicinuit AHe^ih — tot
după influenţa limbii române — în formula: Iw pa(/i,)y(A) bmbo^a)
h r(c)n(/t,'Nx Bxcoe       OY(r)rp’pwB’Aa)fîHCKoe aHfj-Vio np(Tk)/tl0Epa(r)...
Iw s&c&pas/i; B0eB0(/t,a) 1 2J.
      Şi, ast-fel de exemple, ca efect al influenţii limbeî române
asupra pronunţării slave, se maî găsesc şi în alte texte dintre
vecul al XV—XVII3). Ele dar nu sunt greşeli în limba texte-
lor româno-slave, şi nici nu arată necundscerea limbeî slave de
ai noştri. Acesta tot aşa precum nici feluritele italienisme în
textele raguzane din vecul XV sau XVI nu arată greşeli sau
necundscerea limbei lor croate, de Croaţii cari le scriau, ci nu-
mai sunt efectul influenţii ce avea limba italiană asupra celei
Croate4); şi tot aşa precum s. e. la poetul sloven Vodnic din
sec. XVI, care scrie în limba sa slovenă, diferitele germanisme
       1)       Archiva Istorică I, p. 49 Cf. K> = tu în HCnpABHHKbA KpaioWBfH =
Cra?MOveî din doc. munt<§no-slav intern, a. 1626, de la Alexandru Vodă (la Archiva
stat., mănăstirea Dălu, pachet 1, No, 7), şi în doc. de mai sus (la p. 116):
IioWBAH=]âovan, alături de Iwbah.
       2) Doc. la Arhiva Statului, actele Mitropoliei Bucuresci, pachet 96 No. 13.
       3) Cf. ale mele Studii p. 82 şi Cercetări p. 78.
       4) Cf. despre acesta ale mele Cercetări p. 7§.
www.dacoromanica.ro
124
IME BARBUI.ESCU
sintactice, morfologice şi lexicale din scrierile sale*) nu arătau
că el nu scia limba sa slovenă, ci numai influenţa limbeî ger-
mane asupra cele! slovene.
      In resumat dar, hrisovul nostru din 1650 către mănăstirea
Lepavina nu e scris în limba rusă, cum greşit se crede câ se
scria in Moldova, şi nici în cea paleoslavă, ci în acea bulgară de
după vâcul al XII. Tdte caracterele dintr’însul, pe cari le-am
înşirat mai sus, precum şi altele secundare de cari n’am mai
pomenit, se regăsesc în textele limbii bulgare de după acest timp,
precum ele se regăsesc şi in textele româno-slave din vecul al
XIV până în al XVII. Noi le-am arătat pe t<5te, completând
pe Miletic, în Cercetări de la p. 41 — 56 ; altele se mai pot
găsi în textele cercetate deLavrovx în : Obzor ; precum şi t(5te
se pot lămuri încă prin cercetările lui Miletic : Staroto sklonenie
va dnesnite b^lgarski narecija, în Sbornih Minist. voi. II.
      Şi tot ast-fel, dacă în fondul bulgar al limbii hrisovului
nostru către mănăstirea Lepavina se găsesc înglobate elemente
paleoslave, rusescî şi serbe — ca acelea pe cari le-am aretat —
acesta nu însemnă că limba lui e greşită, adică necunoscută
de cel care lra scris; căci ast-fel de amestecuri se află şi în
limba serbo-slavă, bulgaro-slavă şi ruso-slavă a vremii, — cum
am aretat în Cercetări de la p. 91—92, şi în Fonetika cirilislie
azbuke p. 6—11.
      Aceste amestecuri arată numai că tendinţa scriitorilor d’a-
tuncî era la noi ca la bulgari, ruşi, sârbi — d'a seri cât mal
       l)         Vedi-le la Fr. Vidic : Valentin Vodnih, der ede slovenische Dichter, în
Archiv. fur slav. Phil. XXIV. 98, 96 — 97, 100— 102. Căci, dovadă de însemnata'
tea ce limba germană o are deja de pa atunci la Sloveni pote sluji şi al lui Truber
Gatechism din a. 1567 scris în limba germană şi slovenă (idem p. 155) ; acâsta ca
să nu mai vorbesc de întrebuinţarea limbeî germane în afacerile publice din Istria
mult mai înainte de vâcul al XVI (Kukuljevic: Arlciv za povjestn. jngoslav. II, p.
233, 260, 266, 267.— Starine VI, 173, 192, 210, 328, etc.), precum şi ca să nu
mai spun de scrierea gotică întrebuinţată la Croajii din Dalmaţia în sec. XV s. e. în
«O colec{ie de cântece bisericesc)» (Arch. fur slav. Phil. XXIV, 218) sau în o
«Viată a sfintei Catarina sau în un Zaconic bisericesc (Starine I, 217, 224). Cf,
însă Convorbiri literare de la 1 Fevr. 1902 p. 186. Cele de mai sus dovedesc că
şi la Slavi s’a scris cu «caractere gotice» ; cât pentru scrierea cu «caracterele la-
ţine», veţlt ale mele Studii.
www.dacoromanica.ro
b bANIE A LUI VASILE LÎJPU
mult după limba paleoslavâ a lui Ciril şi Metodiu. Dar cum pe
acesta limbă ei n’o mal sciau de cât f6rte rău, amestecau în-
tr’însa forme şi cuvinte din limbile slave vii pe cari le sciau fie
prin literatură fie din practică. Tendinţa acesta d’a se seri după
limba paleoslavă a lut Ciril şi Metodiu, precum şi necundscerea
ce fel era acestă limbă, se vede fdrte limpede în scrierea „Despre
ortografie“ a şerbului Constantin Filosoful din vâcul al XV. In
adevăr, el mat întet ne împârtăşesce că unit socoteau că limba
serbâscă, alţii că cea bulgărescă sau slovenă era limba în care au
scris cărţile sfinte Ciril şi Metodiu: ceh bkci cpxckCKkiAAk i€3KiK0/Mh.
ncw$EAETk taro ptipn, hhkihmk raKO EAxrapcKkiHA\k hah hheiamv
H'kcC'Y'Tk CIA TARO. RX NAMEA'k EC \'OT£l|l£H H3/\ATH RX CAOR'ktlkCRklH £3kJKk;
după acesta ne spune că : hh cpkEkCRkiHAAk RkiccRkiHMk rAAceAAk h
T'kcKHklHAAk. TlvMk/KE np9pA3C0y^,HRkUJE A^K0IH H AHRHIH M 01(30 £ H
H3EpARklll£ TXHkMAHUJl'H H KpACH'khUJl'H poyUJkKklH l€3klRk. Kk
nCMCUJTk RX/\ACTk CE EAXrApkCKklH H CpkEkCKklH H ECCHkCKklH H CAOR'k-
HkCRklH H MEUIRArO MECTk H \'pXRATkCKklH l€3klKk, RX £JK£ RX/M'kcTHTH
EcatkCTRHAA nHCAHiA 1), — adică: nu în limba sârbâscă cu tonu’î
înalt şi îndesat, ci cugetând acei bărbăţî buni şi minunaţi (adică
Ciril şi Metodiu) şi alegând limba rusâscă mat subţire şi mat
frumdsă, au adăogat la ea, ca ajutor, limba serbă, bosniacă, slo-
venă şi o parte din ceha şi limba croată, în care să alcătuiască
cărţile dumneţleescî.
      Iată dar cart erau ideile timpului acela despre felul limbii
paleoslave pe care se căsnâu să o scrie. Acâsta ne arată că
elementele serbe, fuse, paleoslave din hrisovul nostru nu erau
intrate într’însul din pricina necundscereî limbeî slave de către
logofătul Dumitraşcu, ci fiind-că nici el — ca slavii înşişi — nu
scia limba paleoslavă pe care rîvnea să o scrie, şi amesteca din
tdte. creţlend că aşa e adevărata paleoslavă2).
      Dar dacă logofătul Dumitraşcu nu scia paleoslava lut Ci-
ril şi Metodiu — cum n’o sciau nici slavii înşişi după atunci —
îşî cunoscea însă fdrte bine limba pe care el, şi toţî din timpul
seu la noî, o credeau paleoslavă: limba cu fondu’î principal
       1)  Starine I, 14.
       2) Cf. mat sus pag. 122.
www.dacoromanica.ro
*26
ILlE BARBULESCU
mediobulgar şi caşul general. Pe acesta o cunoscea fdrte bine,
fiind-că, din punctul de vedere al acesteia, hrisovu’î către mănăs-
tirea Lepavina e scris cu desăvârşire corect.
     De aceia hrisovul acesta ne slujesce ca o nouă dovadă că
pe la 1650 limba slavă era destul de bine cunoscută în Mol-
dova, de ceî cari o ştiau, şi că, dacă ea era eliminată pe atunci
din biserică şi din afacerile publice ale ţeriî, altul era motivul*)
acestei eliminări, dar în nici un cas nu era necundscerea ei.
        1)        Vedî motivul în ale mele Studii, ]a capitolul: Ideia latină la Români în
curentul român şi antislav, şi mal ales la p. 182—185.
                                                        Ilie Bîtrbulescu
www.dacoromanica.ro
          ORIGINALITATE!
                                           Rien n’appartient â rien, tout appartient â tous.
                                           II faut 6tre ignorant comme un maître d’^cole
                                           Pour se flatter de dire une seule parole
                                           Que personne ici-bas n'ait pu dire avant vous.
                                           Cest imiter quelqu'un que de planter des choux.
                                                                                                             Al freci de Itlusseft, Namouna.
    O      ibtorioră povestesce cum ’i s’a arătat în vis, unuî fericit muritor,
judecata din urmă... a cărţilor. Supremul judecător, în nemărginita
lui înţelepciune şi cu neasemuitul lui duh de dreptate, dete poruncă,
în clipa solemnă in care se începu darea dreptăţii la acestă a doua
venire,— dete poruncă tutulor volumelor, fasciculelor, broşurilor, etc.
din tote limbile, ca să întdrcă tot ce-au luat, cu voie ori fără voie,
în cursul vremurilor de la alte producţii anteriore lor... Şi unde s’a
pornit o fâşiîală de-ţî lua au<Jul, nu alt ceva I Volume întregi—in-folio,
n 4°, în 8° şi de tot felul— se vârau în câte-un volumaş ori o bro-
şură. Fol răsleţe, din tot felul de lucrări, alergau în drepta şi’n
stânga: una se âşeda în volumul lui X, alta într’al lui Y, şi aşa mal
departe: fie-care de unde pierise. «Sisteme întregi îşi schimbau luc-
«sosa locuinţă din cărţile frumos legate ale noilor filosofi în cărţi
«bătrâne şi aprope nedescifrabile. Era o larmă, un suspin şi unplân-
«set general»1)- Opere întregi, — activitatea de la incejput până la
sfârşit a câte unuî scriitor care făcuse multă gălăgie, — pîerîau ca
fumul, într’o clipă. Vă închipuiţi cât de nenorociţi erau unii colecţio-
natorî de documente, caii le’ngrămădiseră aşa : clae peste grămadă
în sumedenie de volume, — fără comentarii, fără scoterea unuî lucru
nou ori interesant din ele : Le rămânea d6r coperta şi pe ea dor
numele lor şi al tipografului, singurile părţi originale din atâtea
nenorocite in-folio, în 40, etc..
   1) Vatra, An. I, p. 778, «Abecedarul Ia judecata din urmă», trad. după Saphir.
www.dacoromanica.ro
128
M. I. APoStoLESCti
   Aii fost lucrări din care au rămas d6r: X spune; X rjice; deci;
prin urmare; X 4icea...; vilăzul domnitor 4'se; etc., adică într’un
cuvînt verbul «a <}ice» şi «a spune» conjugate la nebunie şi tră-
date d6r pentru câte o conjucţie.
   Şi când te gândescl că însuşi Moliere rămăsese supt ca un ţîr!
Iar bieţii Plautus, Terentius, Lucretius şi alţii la cari alergaţi multe
din filele volumelor lui Poquelin, erau siliţi să le înlăture, căci şi
el le luaseră de la alţii...
   ...Şi când s’a isprăvit de rânduit totul, şi s’a făcut linişte, jude-
cătorul n’a mal găsit în faţa lui, înfruntând privirile dreptăţii, de cât
un singur volum, care, în tot timpul zarvei, privise liniscit dintr’un
colţ la fuga generală, trăgând tabac pe nas,—rămăsese... abecedarul.
   Cu t6tă pledoaria lui A. de Musset în cestia verzel şi cu t6tă
povestea lui Saphir, puţini vor fi cel convinşi că originalitate nu
există, că totul e o continuă repetare şi moştenire.
   Va fi interesant însă de constatat cât de puţin s’a respectat pro-
prietatea literară la cel vechi şi la unii moderni, — nu într’o nenu-
mărată înşirare de probe, ci d6r printr’o scurtă alegere de aseme-
nea exemple al căror răsunet ajuns-a până în literatura nâstră.
   Iată o primă exemplificare de asemenea avere publică literară.
   Horatius imitase într’unele părţi ale odei sale «Ad. Thaliachum»
pe Alkeos1). In văcul al XVI regescul poet al Franţei, celebrul Ron-
sard termina un sonet dedicat Iubitei sale Helăne de Surgeres 4*‘
cendu-I :
            Vivez, si m’en croyez, n’attendez â demain :
            Cueillez dâs aujourd’hui Ies roses de la vie2).
aprdpe cum 4isese şi curtănul lui August cu atâtea vecurî mai înainte :
            Quid sit futurum cras, fuge quaerere, et
            Quem Fors dierum cumque dabit, lucro
            Appone;...........................
când îndemna ast-fel pe toţi să se facă discipull al lui Aristipp, şi
precum era să 4ică, in vremea Romantismului, autorul Meditaţiilor'
poetice, A. de Lamartine:
            Profitons donc du jour; vivons donc, si c'est vivre,
            Sans nous inquiăter de Ia nuit qui va suivre.
  1) Horatius, Carminum liber I, Carmen VIII.
  2)   Honsard, Sonnels pour Helene, livre II, Sonnet XLII; tome I, p. 340, edit.
Blanchemain.
www.dacoromanica.ro
oklOlVAMTAtU
ii6
            La nature, â nos yeux voilant la vdfitd,
            Dans nos sentiers du moins plaga la voluptd
            Sous miile aspects divers sa main nous la prSsente.
            Cueillons-la: tout notre etre est dans l'heure prdsente1 2 3).
   Dar în t6te versurile astea se reSumă o filosofiie intrigă. Nu e
numai Iubirea voluptăţii divinisată de urmaşii lui Epicur : în ele se
resfrâng t6te învăţămintele filosofiel cyrenaice: Iubirea vieţii ce ti
ese ’nainte, — a clipei de acum, cum (Jice un poet român :
                         Fii fericit ;i fii acum 1
                         Acum e ultimul cuvinl*)
sau inimitabilul Leconte de Liste în traducerea liberă a odei lui
Horatius :
            Cueille ton jour fleuri sans croire au lendemain1).
   O filosofie întrăgă? Asta devine un bun al tutulor—şl au (J*8
poeţii şi ’l-au cântat preceptele de a-lungul văcurilor, de atunci de
când trăia Mecena şi până astă-cji...
   Va fi mal greu de explicat — pentru poet! — cum o singură idee,
o simplă înşirare de comparaţii, — nu sintetizarea unei întregi filo-
sofii— a putut călători atâta vreme, făcend atâtea popasuri, fără ca
vre-unul din iluştrii hangii să nu fi băgat de sămă că distinsa călă-
t6re nu e nici sclava — proprietatea — nici fiica lor.
   Se scie că Lafontaine îşi începe epitaful pentru Moliere cu versurile :
            Sous ce tombeau gisent Plaute et Tărence,
            Et cependant le seul Moliăre y gît.
   Nu o încercare, însă, de arătare a isvârelor de care s’a slujit Mo-
liăre în culegerea subiectelor comediilor sale am vroi să facem aci,
—mal ales că n’ar intra în cadrul cercetării n6stre. Vom indica însă
pasagtî cari vin f6rte de dăparte, se odihnesc la el şi apoi, pe o
altă potecă, vin şi in poesia ndstră.
   Intr’adevăr când în Le misantrope (Acte II, scăne IV) Eliante
începe să’ţl arate cum
   1) Reflexion.
  2)   Uuiliâ Zamfhescu, Imnuri păgâne, „Acum*. (X deacelaş Alte o'izonlun, «Alt
cântec»:
             Că atâta are omul : ce e a«jl este al lut.
             Ce-o fi mâini e tot-de-a-uno* marginea mormlntuluî.
  3) Leconte do Lisle, Poemes anliqnes, E tu dea latines, III, „Thaliarque*.
9
www.dacoromanica.ro
N. I. APOSTOLfeSctî
Î3<5
             ...un amant dont l’ardeur est extrâme
             Aime jusqu’aux dăfauts des personnes qu’il aime.
aşa în cât:
             Ils comptent Ies dăfauts pour des perfections,
             Et savent y donner des favorables noms.
             La pâle est au jasmin en blancheur comparable;
             La noire â faire peur, une brune adorable ;
             La maigre a de la taille et de la libertă ;
             La grasse est dans son port plein de majeste; etc.
Moliăre nu face de cât a traduce versurile lui Lucretius :
           nam faciunt homines plerumque cupidine caeci
           et tribuunt ea quae non his commoda vere.
             nigra melichrus est, inmunda et fetida acosmos,
             caesia Palladium, nervosa et lignea dorcas,
             parvula, pumilio, chariton mia, tota merul sal,
             magna atque inmanis cataplexis plenaque honoris1). etc.
cum făcuse mal ’nainte de el şi Ovidius în «Arta Iubirii», când dicea :
             Nominibus mollire licet mala. Fusca vocetur
                   Nigrior lllyrica cui pice sanguis erlt.
             Si paeta est, Veneri similis; si flava, Minervae.
                   Sit gracilis macie que mala viva sua est.
             Dic habilem quaecumque brevis ; quae turgida, plenam ;
                   Et lateat vilium proximitate boni!).
—versuri cari sămănă ca două picături de apă cu ale lui Lucretius,
ale cărui versuri, şi ele, par a fi luate după un text grecesc, după
cum se vede din enumărarea atâtor cuvinte greceşti, pe cari unii
editoil le cităză anume cu ortografia elină ('p.eAfypooc în loc de me-
lichrus, ăxo<jp.oc în loc de acosmos, IlaXXâSiov în loc de Palladium, etc.®).
Martha în studiul său asupra lui Lucretius observă:
   «Du reste sans rien affîrmer, nous sommes tentă de croire que cette fine
«satire a ătă empruntăe a quelque poete grec aujourd’hui perdu. Une si deli-
«cate observation morale, le tour aisă et la vivacită des traits rappellent le
«langage de la Comedie nouvelle. Les mots grccs qui ămailte le texte latin :
             Nigra p.eXtypooc est: Immunda et Foetida ănoa\Lo<;.......... 1 2 3
  1) Lucretius, De rerum natura, 1. IV, v. 1153—■H70.
   2) Ovidius, Ara amandi, 1. II, v. 657—662.
  3)   întâmplător, însă, noi am avut la îndemână ediţia lui Laclimann, în care cu-
vintele aă forma latină.
www.dacoromanica.ro
bRIGÎNALlf ATE I
Î3t
«peuvent Stre regardăs comme des vestiges ou des debris de quelque poeme
«attique»1). La finele acestui studiu, Martha accentuază şi mat mult
imitarea ce s’a făcut după un autor grec. Intr’o notă privitore la
citarea de către el a punctelor ce amintlau le langage de la Co-
medie nouvelle» adaogă: «Cependant Ies vers de Lucrăce ne sont pas
«empruntăs â une comedie. A y regarder de prăs, Ies mots grecs que Lu-
«rrece a semăs dans ce morceau semblent plutot appartenir â un poeme 6crit
«en vers hexametres ou en distiques. Peut-etre avait il sous Ies yeux une
«ăpigramme delicate comme on en trouve dans Ies Anthologies**). Şi într'o
notă imediat următore raportându-se la ideile conţinute în aceste
versuri reproduce, intre altele, un pasagiu din Platon, care fără îndo-
ială e textul cel mat vechiu, din cele existente, privitore la acest
EupMmisme de la tendresse, reprodus după Lucretius de aţâţi poeţi
Iar de acesta de la Platon sau de la un poet elin, care va fi luat
ideea de la marele filosof. Iată nota: «On pourrait faire l'histoire de
«cette idăe : «Ne dites vous pas du nez camus qu’il est joii, de l’aquilin,
«que c’est le nez royal ? et quel autre qu’un amant aurait compară la pâleur
«â la couleur du miel?» Platon, Hepubl., liv. V. Horaee qui paraît se rap-
«peler Ies vers de Lucrăce, voudrait qu’on s’abusât de meme dans l’amitiă
«et qu’on donnât un nom honnete aux dăfauts de ses amis. 11 răcommande
«ces euphămismes qui partent d’un bon coeur et qui rendent plus doux et
«plus aimable le commerce de la vie. Satires, I, 3, 48. — Ovide, en rusă
acorrupteur, enseigne comment on peut faire son profit de ces mensonges
«pour oblenir des faveurs, Ars. am. 660. Le simple Lafontaine, qui ne voit
«pas meme le mal, ăcrit bonnement et sans faqon: «Pour peu que j’aime,
«je ne vois dans Ies dăfauts des personnes non plus qu’une taupe qui aurait
«cent pieds de terre sur elle. Leitres»s).
   Şi ca «să facem istoricul acestei idei», după cum spune Martha,
va trebui să adăogăm şi următorele frumose versuri românescl:
            Dar!.. tot ce altor oameni le pare un defect
            In ochii mei lucesce plăcut, vioifi, perfect.
            De-I mică, nu e mică ci ast-fel nimerită
            Cât p6te să incapă în inima-ml răpită.
            E’naltă? Ved pe Iuno cu mersul mălestos
            Chemându mi adorarea prin chipul el frumos.
            E gingaşă? în minte-mi ea I gingaş comparată
            Cu trestia mlădie de zefiri legănată.
            E brună? velul nopţii, pe fruntea sa întins,
  1) Constant Marllia, Le poeme de Liicrcce, pp. 208—209.
  2) Ibidem, p. 383.
  3) Ibidem, pp. 383—384.
www.dacoromanica.ro
to. i. Apos+olescu
iii
            Ascunde ’nflăcărarea amorului nestins.
            E blondă? Coma’! lungă în vînt filfîitore
            Maestru se’mpletesce cu radele din sore.
            E simplă? un ce tainic me face se doresc
            Natura-î adormită în braţe-mi s’o trezesc.
            E vie? me înviăză: istăţă? îmi promite
            Un drag şi scump tezaur de dile ’nveselite 1).
   Versuri de Alecsandri I Dar dacă din tot şirul de poeţi, pe cari
l-am citat, avea vre-unul dreptul de a scrie aceste versuri, acesta era
Alecsandri! Deschideţi volumul din care sînt estrase versurile şi
veţi vedea pe... Ovidiu, înconjurat de curtizane, spunându-şl cu în-
focare, în mijlocul orgiei, — îmbătat de vin, de amor şi de necazuri,—
spunându-şl ideile scumpe lui, pe care le cundsceţî din a doua carte
a lucrării lui Iubite: Ars amandi. Când Alecsandri a scris în sti-
huri românescl aceste «gentillesses de la langue amoureuse» n’a
făcut de cât a ne represinta mal clar pe Ovidiu propagându-şl
ideile din opera ce era să’I aducă nenorocirile, exilul, pîeirea,—
cum reese din piesa nemuritorului Alecsandri; — el le putea pune
în gura lui Ovidius, — lăsându-1 pe acesta să se descurce faţă de
Lucretius, de Platon şi de toţi antecesorii săi.
   Iată dar idei care devenite proprietate a tuturor nu mal sînt ale
nimănui; ba une ori nici nu li se pdte găsi, cu siguranţă, primul
rânduitor al lor în formă literară.
   E curios, însă, că exemplele de felul acesta, adusese credinţa, la
cel mal mulţi din autorii români de la finele vemluî al XVIII şi
până după întâia jumătate a celui al XIX, că o proprietate literară
nu există. Şi ca dovadă că nu era la mijloc o copiere, un furtişag
o împăunare cu penele altuia — e faptul că aceşti traducători sau
imitatori spun— în cea mal mare parte — că traduc şi imiteză, unii
indicând şi limba în care fusese scrisă opera de către autorul eî,
fără a-I pomeni însă numele acestuia, nesocotindu-1 de nici un folos
pentru connaţionalil lor, cărora—într’o mare majoritate — acel nume
propriu nu le-ar fi spus, nu le-ar fi reamintit nimic.
   Aşa se face că, de pildă, Vornicul Alecu Beldiman întituleză o
traducere a tragediei Oreste de Voltaire cu pretenţiosul titlu de :
Tragodta lui Orest, de prâ înc&ţatul şi cu învăpăiată dragoste spre
procopsirea neamului românesc, marele postelnic Alecu Beldiman,
acum ântâia oară tălmăcită din limba franţuzâscă în cea românâscă.
   După cum se vede, nicăerl nu apare Voltaire în acest lung şi gro-
  1) Alecsandri, Ooidiu, Act. IV, scena V, p. 125 (1890, Ed. Socecu).
www.dacoromanica.ro
ORIGINALITATE !
133
zav titlu. In schimb traducătorul — care, p6te ca o fală, menţionăză
limba din care a tradus — se înalţă singur în al şeptelea cer
   Dar dovada cea mai strălucită o dă un poet de valdre, cel care,
împreună cu Alexandru Hasdeu, a fost în prima jumătate a văcului
trecut representantul literaturii românesc! in Basarabia — Costachi
Stamati. In Introducerea volumului său întitulat <-Musa Românâscă.
Compuneri originale şi imitaţii din autorii Europei de Caval Const.
Stamati», el spune, cu f6rte multă sfială, căaesitat vreme multă a’şi
da la lumină producerile sale, cari n'au avut un punct de sprijin
în literatura naţională, necultivată în timpul Fanarioţilor, aşa că—
tjice el—<hu se vor găsi intre scrierile mele multe compuneri ori-
«ginale ale fantesiel mele, ce eu am imitat mai mult pe autorii Eu-
«ropei, şi am cules din ei câte ceva ce mi-a părut mai aprdpe de
«simţirile Românilor şi mai conform cu gustul compatrioţilor mei»*).
Şi el continuă arătând că şi alţii scriitori, şi anume din cei mai
vestiţi în t6tă lumea, au fost imitatori : Virgilius a imitat «Iliada»,
Tasso pe Ariosto, Milton pe Tasso, Voltaire şi Racine pe Euripi-
des, Sofocles şi Shakespeare, Byron pe Goethe, şi aşa mai departe.
Şi din nou îşi scuză imitaţiile sale.
   fî deci lămurit : Stamati a imitat, — o spune singur.[jDar pe cine?
Asta nu o spune, căci nu i se pare de nici un folos. Numai inci-
dental pomenesce pe câte un autor ce i-a servit drept model, cum
face de pildă când arată, la p. 205 a volumului citat, că el Stamati
iar nu vornicul Dimachi, cum s’a cretjut de unii, este autorul pe ro-
mânesce, al poesiel «Lauda lui Dumnetjeu», tradusă după poetul
rus Derjavin. In colo cine ar bănui că Stamati e un admirator al
Romantismului francez, în special, şi că a cunoscut nu numai pe
conducătorii lui, pe Victor Hugo şi Lamartine 3), din cari a tradus
numerdse bucăţi, dar chiar şi pe cel mai delicat poet al acestei ple-
iade, pe Alfred de Vigny. 1 2 3
   1)  G. I. lonnescU'Gion, Vornicul Alecu Beldiman, «Revista Nouă», An. al IJ*a,
No. 3, pp, 81-87; şi Portrete Istorice, 1894, pp. 9—24 (acelaş biografie) pentru
alte traduceri ale vornicului Beldiman.
   2) G. Stamati, 1Husa Romănescă, Iaşi, 1868, Precuvântare, p. IV.
   3)  Aşa putem cita din Lamartine şi anume din Premieres meditations poetiques ;
«L'Isolement» tradusă sub titlul «Nemernicul» la pp. 314-316 din voi. cit., «Sou-
venir» sub titlul «Aducere aminte» (pp. 307—310), „Le Lac® sub numele de „Timpul
trecut® (pp. 311—313). Din Secondes meditations poetiques a tradus „Sapho®—«Safo»
(p. 166—173), «Le Pappilon»—«Ce este fluturul»; «Le Crucifix»—«Cruceliţa soţiei
mele» (pp. 195- 197), cu o reducere de 4 strofe. Tot din Lamartine mal putem cita
«Hymne de l'enfant â son reveil» din Ilarmonies, tradus sub titlul de «Rugăciunea
copilului» (pp. 289—291). Traducând din V. Hugo «Pour Ies pauvres» — «Pentru
săraci» II pune un motto din Sf. Ioan Gură de Aur (p. 292); Iar pe «Le Sylphe»
din Odes et Ballades îl întituleză «Zburătorul la zăbre» (pp. 301 — 304); etc.
www.dacoromanica.ro
134
N. 1. APOSTOLESCU
   Se scie că strălucitul poet care a scris Le Cor şi Les Destinees
—şi pe care Brunetifere îl socote une ori superior lui V. Hugo1) —
a fost puţin cunoscut, tocmai din causa abstracţiunii şi delicateţii
poemelor sale. Alfred de Vigny era un om care nu-şi deschidea
repede inima cititorului, după cum în vîeţa de tote dilele nu ad-
mitea pe nimeni în intimitatea lui. Alexandre Dumas povestesce,
în Memoriile sale, că nici unul dintre prietenii mai apropiaţi ai po-
etului — nici Hugo, nici Dumas, nici altul, n’aiî surprins vre-o dată
pe Alfred de Vigny la masă 2).
   I     se părea acestui prea delicat poet că trebue a scuti privirea altora de
atâtea grosolane trebuinţe pe care ni le impune Firea,—şi necesitatea
de a se hrăni era pusă de el în rândul acestor nedelicate înfăţişări.
   Alfred de Vigny ura sărăcia nu pentru că e o lipsă, ci fiind-că e
murdară. El ar fi binecuvîntat miseria -— o spune singur — dacă
ea l’ar fi silit să trăiască intr’o gâlă casă de petră, cu un pat de
lemn tare, cu scaune de petră şi l-ar fi dat o bucăţică de pâine,
după care să pdtă bea apă limpede dintr’o cupă de lemn; dar pre-
fera cimitirul tn locul unei odăiţe,—in care lipsa ar fi adăpostit o
familie întregă, — avend într’un colţ un pat acoperit cu o tr6nţă
murdară, într’altul nisce lâgSne de răchită ale unor bieţi copilaşi,
iar la vremea prânzului fonie a l’ar fi silit a-şi ferbe supa la gura
sobei!
   Un ast-fel de poet, pe care puţini l’aiî putut aprecia, chiar în ţara
lui, a fost cunoscut lui Costachi Stamati. Românul basarabian Sta-
mati a imitat pe delicatul Frances De Vigny într’un chip care do«
vedesce un gust mai mult de cât fin pe acele vremuri şi la un ve-
cin al asprelor regiuni rusesc!. Intr'adever la pp. 306—307 ale ci-
tate! lucrărî a poetului român se găsesce următorea frumosă poemă
nuanţată de o fină ironie, In cât pdte fi socotită drept una din cele
mai de frunte satire din literatura nostră — originală sad imitată:
                       Scăldătârea unei cucoane Românce
                       Şl o Ţigancă fecioară, egipteaească prăsită,
                       Ingenuclilată II (ine o oglindă de cristal;
                       Şi altă fecioară, Greacă, pe c ap părul II anină,
                       Ţesut In sub(irl cosi(e, ca de horbote voal.
                       Şi o fecioară Francesă invelesce cu sfială
                       Trupul el cel ca zăpada in prosop cusut cu fir.
                       Şi o Româncă fecioară picioarele el le spală
                       Cu lapte in vas de marmur, numit grecesce porfir; 1 2
   1)   F. Brunetiere, VEvolution de la poesie lyriqae en France, t. I, p. 326; t. II,
A fred de Vigny, pp. 1 - 38.
  2)   A. Dumas, Memoires, t. V. cb. 433 Cf. şi alte notiţe interesante la Brune-
tifere, op. cit., t. II, p. 8.
www.dacoromanica.ro
ORIGtNALITATE I
135
                     Apoi tinere neveste în limpede BCăldătoare
                     Presărând frunză de roză, varsă şi BpirturI de fl orj
                     In oare intrând cucoana, Be scaldă cu desfătare
                     Şi privind a sale gra(il le zlmbeBCe une-orl.
                     Apoi din feredeu ese, sprijinită de curtence,
                     In crevat trufaş Be culcă sub şalurile Bubtiri,
                     Şi jupăneasa bătrână începe trupul să-î frece
                     Cu BpirturI de dânsa stârae din crini şi din trandafiri;
                     Iar ca radele luminel să nu-I facă supărare
                     Fetele Blobod perdele de un atlaB argintit.
                     Şi lângă ea pun în glastre bucheturl mirositoare
                     Dar cucoana când adârme,—la un ConBul a gândit 11)
                            1834
    Acesta nu este, însă, de cât traducerea şi parodiarea, până la un
punct, a elegantei poeme a lui Alfred de Vigny «Le bain d’une
dame romaine»1 2 3), cu 6re-care adaosuri ale lui Stamati şi cu unele
nuanţe din «Le bain, fragment d’un poeme de Suzanne» tot de
A.   de Vigny 8).
    E lămurit dar că acest poet ales, înzestrat cu Un spirit distins,
Costachi Stamati4), n’a încercat nici odată să ascundă faptul că el
a tradus şi imitat pe alţi scriitori.
    Şi lucrul nici n’ar fi fost' posibil: Dacă pe A. de Vigny îl cu-
nosceau fdrte puţini, apoi V. Hugo şi Lamartine erau cât se pote de
cunoscuţi iubitorilor de literatură de la noi. Cel puţin celebrul «Lac»
al lui Lamartine, ori «Le Sylphe» al lui V. Hugo—pe care era să-l
   1) C. Stamati, Musa Românescâ, Iaşi, 1868, pp. 306—307.
   2)   A. de Vigny, Poesies completes, Paris, 1837, Antiquite homerique, «Le bain
d’une dame romaine». Iată şi aceste versuri francese:
                          Le bain d’une dame romaine
                     Une esclave d’Şgypte, au teint luisaat et noir,
                     Lui prâsente, â genoux, l'acier pur du miroir;
                     Pour nouer ses ciieveux, une vierge de Grâce
                     Dans le compas d’IsiB unit leur double tresse;
                     Sa tunique est livrâe aux l’emmes de Milet,
                     Et ses pieds sont laves dans un vase de lait.
                     Dans l’ovale d'un marbre aux veines purpurines
                     L’eau rose la reQoit; puis Ies filles latines,
                     Sur seB bras indolents versant deB doux parfums
                     Vwileut d'un jours trop vil’ ies rayons importuns
                     Et sous Ies plia 6pais de la robe onctueuse
                     La lutntâre deacend molie et voluptueuse:
                     Quelques-unes, brisant des couronnes deB fleurs,
                     D’une hâtive main dispersent leurs couieurs,
                     Et, Ies jetant en pluie aux eaux de la fontaine,
                     De dâbris embaumes couvrent leur souveraine,
                     Qui, de seB doigts distrait touchant le lyre d'or
                     Pense au jeune consul, et, râveuse, s'endort.
                         Le 20 mai 1817.
   3) Voi. cit., Antiquitd biblique.
   4) B. P. Hasdeâ, Costachi Stamati, «Heuzs/a Noua», Anul I, no. 6, pp. 210-215*
www.dacoromanica.ro
n. i. apostoLescu
136
traducă peste puţină vreme şi C. Negruzz;, împreună cu cele-l-alte
Balade—trebue să fi fost cunoscute de tinerimea hrănită de cultura
francesă.
   Dacă, insă, unii din autorii citaţi pomenesc numai limba din cari
au tradus—ca Beldiman—Iar alţii spun că au imitat—fără a numi
pe cine, cum face Stamati, sint alţii cari socotesc nefolositor a mal
face vre-o însemnare de acest gen. De pildă: Ii 1814, nnî întâiu şi
la 1838 a doua 6ră, se tipăresc Filosofice şi politice prin Fabule în-
văţături morale întocmite de Parochul Beclchereculul mic şi al şcoale-
lor preparande din Aradul-cechiu Catehet d Ţichindeal. Nicăerl nu se
pomenesce despre autorul safi mal bine dis despre rânduitorul aces-
tor Fabule esopiane, Dositei ObradovicI1 2 3), pe care Ţichindeal l-a
imitat in mai tot volumul său. Şi nu e de presupus, nici un mo
ment, că Ţichindeal ar fi avut intenţia să ascundă faptul de a fi
imitat pe un Şerb,—el care era în luptă necontenită cu aceştia şi
în potriva cărora au fost îndreptate unele din învăţăturile fabule-
lpr, atunci când îndămnă pe Români să nu’şî uite naţia lor.
   Dar sint unele caşuri neexplicabile până la un punct, dat fiind şi
timpul cânds’aii petrecut. Răposatul A. Grama, din Blaj, într’un stjc iu
(de alt'fel cam violent in unele părţi) a dovedit că Eminescu a imi-
tat de aprâpe In «Sonetul la Veneţia» pe Aug. von Platen8), Iar
în «Povestea Codrului» pe Heine|). D. V. D. Păun, într’un studiu
de literatură comparată, vorbind despre diferiţi imitatori de versuri
din literatura nâstră, arată că «în Satira I şi în Rugăciunea unul
   1)  V. A. Urechii, Opere complete, Conferinţe şi discursuri, seria B, tom. I (stu-
diul din 1865); şi în Răspunsul luî V. A. Vrechîă la discursul de rcccpţiunc al d-luî
I. Vulcan, „Analele Academiei Romănea, seria II, t. XIV, 1893 pp. 106 şi urmii-
torele din extrasul întitulat D. Cichindcl, discurs de recepţiune de I. Vulcan, unde
cestia e discutată şi la pp. 56—65. Cf. şi Th. D. Speranţiă, fabula în genere şi
fabulişlii romani în specie, p. 154. Extras din „Analele Academiei Româneseria
II, t. XIV, 1892.
   2)   Sonelte aus Venedig (14).—In volumul Literatură populară (1902), editorul
acestei publicaţiunl postume a Iul Eminescu, d. I. Chendi, spune că acest sonet a
fost imitai de Eminescu după Gaetano Cerry,—lucru însemnat probabil de însuşi
Eminescu în manuscriptele actualmente aflătore la Academie. In ori ce cas, însă,
o inspiraţie din Platen există, mal ales că însuşi Eminescu reproduce în unele în-
semnări minuscripte de ale sale, versuri din acest vestit cântăreţ al Veneţiei. Ceva
mal mult, la alcătuirea sonetului seu, Eminescu trebue să fi avut în vedere şi ore-
care traducţiune francesă a sonetelor lui Platen, căci—după cum seim de la d. Păun,
există o ast-fel de traducţiune în care se găsesce anume chiar frasa de la Eminescu:
                                                  Nu învie mortiY; a'n zadar copi’e!
neexistentă la model, la Platen.
   3)  Der Hirtcnknabe».
www.dacoromanica.ro
ORIGINALITATE I
Î31
Dac, el [Eminescu] imită, călcându-I idee cu idee un imn vedic»*
«pe când în La Stdua ne dă o traducere după Keller» *).
   Eminescu n’a imitat insă numai popţt germani sau opere venite
dintr’o asemenea parte. El a cunoscut şi imitat şi opere francese
şi anume acesta de la o anumită dată. Intr’adevăr cititorul urmă-
torelor versuri ale lui Bourget va recunâşte in ele isvorul de ins-
piraţie al poesiei lui Eminescu, în 5 variante, întitulată «Mal am un
singur dor» 1 2 3 4). Iată versurile francese:
             Lorsque la mort, posant ses doigts blancs sur mon front,
             Fera que pour toujours mes yeux se fermeront
                              A la beautd vivante,
             Choisissez-moi, vous tous â qui je serai cher,
             Une tombe au soleil, sur le bord de la mer
                              Infinie et mouvante,
             Les jours au prodiguant le rire et Ies sanglots
             Le vcnt labourera l’azur sombre des flots,
             J’ecouterai gronder Jeur masse exaspdrăe,
             Et je me souviendrai des fureurs d’autrefois,
             Lorsque dans tout mon coeur retentissait la voix
             Des fortes passions qui monlaient leur marde.*)
   Acest isvor de inspiraţie, alături de traducţia francesă a sonete-
lor lui Platen evident inspirătore a şonetuluî său la Veneţia *)—şi
de traducerea piesei lui Augier, Le joueur de flâte, sub titlul La'Cs
(1888) 5), ne pun pe urma unei influenţe francese asupra lui Emi-
nescu, datând cam de pe la 1883, când se publică mal întâiu primele
două poesil de mai sus 6)
   Dacă, acum, ne gândim la epoca forte apropiată de noi în care
s’au produs şi au apărut versurile luî Eminescu, forte uşor vom
observa că era un timp în care concepţiile luî A. Beldiman, Ţi-
chindel, etc., despre proprietatea literară, dispăruseră de mult.
   1)  V. D. Păun. Ficţiune, Imagine şi Comparaţiune, 1896, p. 47. A se ved a alto
isvore de inspiraţiune- anume din literatura germană — în prefaţa la volumul lui
Eminescu, Literatură Populară, pp XY—XIX.
   2) Patru în Poesil şi una în Poesil postume (1902)
  3)   Paul Bourqet, Pocsies, Au bord de la M r (1872 1873), «Epilogue». — S’ar
putea urmări ideea,— mal depărtată de a lui Bourget, de care Eminescu s’a apro-
piat pe cât l-a fost în putinţă -ideea unul fel de testament poetic, privitor la însăşi
persoana autorului «adiatei», în «Lucie» de Alfred de Musset (Pocsies Nouvelles,
1836—1852) şi în „Coquetterie posthumb* de Theophile Gautipr (Emaux et Camees)•
   4) VedI nota 2 din pag. procedentă.
   5)   «Convorbiri Literarei, an. XXIX, 1895, No. 10 şi 11. Data traducerel la N. Pc-
traşcu, M. Eminescu, 1892, pp. 26—27.
  6)   «Cojii;. Liieraret, an. XVII, 1 Ianuariă 1884, p. 367 (Sonetul) şi XVII, 1 Febr.
1884, p. 420 («De-oiu adormi eurând...»).
www.dacoromanica.ro
N.I APOSTOLESCU
13$
   Nu e de crezut dar ca Eminescu să se fi condus de asemenea
idei in alcătuirea şi darea la- lumină a lucrărilor sale, dar nici să
fi vrut a ascunde locurile de unde s’a inspirat şi autorii ce-î a imitat,
mal ales că Iată ce <J>ce d. Maiorescu în «Prefaţa la ediţia d’intâiii
a PoesiV/or lui Eminescu» : «Publicarea se face în lipsa poetului din
ţară. El a fost tot-d’auna prea impersonal şi prea nepăsător de sârta
lucrărilor sale, pentru a fi putut fi înduplecat să se îngrijîască în-
suşi, de o asemenea culegere, cu toată stăruinţa amicilor săi lite-
rari» J), Iar în «Poetul Eminescu» vorbind despre felul cum acesta
se interesa de orl-ce poesie ar fi făcut, (jice : «Nici odată nu s’ar
fi gândit măcar să o publice (poesia): publicarea iî era indiferentă,
unul sau altul din noi trebuia să’I ia manuscrisul din mână şi să’l
dea la «Convorbiri»1 2 3 *).
      Nu e posibil dar ca un om să fie aşa de nepăsător de propriile
sale producţii şi în acelaş timp să caute a copia din tâte părţile
spre mal marea sa laudă. Tn cele mal multe caşuri e probabil că el
producea din scânteerea minţii Iul nisce versuri înstrunate în formă
românăscă, numai pentru a ’şî mulţumi firea lui poetică—indiferent
dacă ideile eraţi tâte ale Iul sau şi împrumutate. Atunci se ’nţelege
că nu ’şl nota în mod riguros toate punctele de plecare ale inspi-
raţiei. O asemenea f6e purtătdre de versuri luată de la poet şi dată
la tipar, eşîa la lumină fără de indicaţiile cari ar fi fost necesare.
Dacă, însă, în mss. dăruite de d. Maiorescu Academiei Române, se
găsesc atarî indicări de isvâre ale poetului, lucrul s’ar putea explica
printr’o notare posteridră publicării versurilor, pe care poetul ar fi
făcut-o ca să ’şl însemne pentru sine şi pâte mal târziu şi pentru
cititori—locurile de inspiraţie ale museî sale.
      Af mal putea interveni şi o altă explicare pentru unele caşuri:
Mintea poetului era păstrătoare a o mulţime de frase poetice, idei,
bucăţi de versuri, — citite de prin operile diferiţilor autori pe cari
Eminescu îl cunoscuse în lecturile sale. După un timp 6re-care el
reprodiţcea, în formă românăscă, acele idei, versuri, fragmente, fără
a’şl da s£ma de acesta, lipsindu-I din elementele memoriei aşa d.’sa
recunâscere—lucru întâmplat de alt-fel şi altor poeţi ori scriitori8)
şi deci fârte cu putinţă şi la Eminescu.
      E de dorit, ca în mod cu totul obiectiv—fără acusărl de pla-
giat şi fără de apărări—să se publice ediţiunî critice ale operelor
      1) T. Maiore seu în Poesiî de M. Eminescu (Ediţia Socecii)
      2) Ibidem, p. XIII (la ediţia a IV-a) şi Critice, II, Emines cu şi poesiile lui, p. 303.
      3)      Ribot, Les maladies de la memoire, Felix Alean, Xlli-ieme edition, pp.
400 sqq.
www.dacoromanica.ro
ORIGINALITATE !
139
tutulor fruntaşilor literaturii nostre. In ele se va vedea limpede me.
diul literar în care trăia poetul, romancierul, nuvelistul, drama-
turgul—de care va fi vorba,—adică se vor zări lecturile lui favoritei
şi se va putea urmări firul conducător al vieţii lui către o direcţie
sau alta, către diferiţi autori sau d'ferite literaturi şi se va pri-
cepe influenţa momentului—pe care a suferit-o sau nu un scriitor.
     Meritele originale ale scriitorului supus unei asemenea critici nu
vor putea fi nici mărite nici micşorate: Ele vor fi exact cele pe
care le-a posedat într’adevăr autorul. El va câştiga, însă, prin acdsta
mult, de dre-ce va fi lipsit de acusaţiunile de multe ori supărătore
şi supărăcîdse ce le aruncă, cititorul care va găsi in operele lui X
ori lui Y modelul unei poesil, nuvele, etc., a nuvelistului ori poe-
tului român de care ar fi vorba,—acusaţiunl ce nu ’şl mal au loc
şi cari nu mal indispun pe cititor din momentul ce a fost prevenit
de notele unei ediţiunl critice. Originalitatea sigură, a două-trel strofe
chiar, face mal mult de cât cea presupusă pentru întregi volume,
dar care se pâte risipi într’o clipă, târând după ea în desconside-
rarea adusă autorului şi părţile valorose şi proprii lui.
                                                                            N. I. APOSTOI/ESCU.
www.dacoromanica.ro
                    STUDII GOTICE
                               I.
  ETNOLOGIA REGIUNILOR DACO-SCHITE LA VENIREA GOŢILOR.
     Importanţa ce se dă de o vreme încâce cercetărilor relative
la raporturile istoriei Goţilor cu cea a Slavilor, mî-a sugerat încă
de acum câţî-va ani idea că ar fi bine, să urmărim şi noi Românii
aceste cercetări, cu atât mal vârtos că şi istoria nâstrăla rândul
eî, nu este lipsită de raporturi însemnate cu zisele două popoare.
Căci, dacă adevărat este că ne-am bucurat de o continuitate de
existenţă istorică pe pământul fâstel Dacii, de la cucerirea şi
ocuparea eî prin străbunii noştri Romani şi coloniile ce au îosoţit
legiunile lor victorioase şi până la consolidarea stătuleţelor româ-
nesc!,—se poate 6re ca nămul Goţilor, care s’a adăpostit aprâpe
secole întregi în regiunile carpatine, să nu fi avut relaţiunî mal
apropiate cu nămul din care ne tragem ? Au nu au petrecut eî
întâi sub numele de Vizigoţi în partea de răsărit a Daciei, apoi
de la 238 înainte ca Ostrogoţî, în centrul Daciei şi în urmă, după
ivaziunea Hunilor, sub numele de Gepizi, la nordul eî, de unde
au cuprins mal târziu şi ţinuturile dintre rlurile Tisa, Criş, şi
Timeş I Sau, dacă am voi să ţinem orbiş la presupunerile de până
acum şi să admitem că din aceste relaţiunî nu ne-aîi rămas nici
o urmă, se pâte ore ca să nu ne fi transmis măcar câte ceva pe
cale indirectă, prin Slavi, ale căror destine s'au încrucişat în tot
timpyl exisienţeî istorice a Goţilor de atâtea ori cu cele ale acestui
mare popor şi au fost de atâtea ori identice cu destinele nâstre I
Ore să nu avem noi Românii din tâte aceste contracturi alte re-
miniscenţe de cât tezaurul de la Petrâsa şi încolo nimic? Se p6te
www.dacoromanica.ro
                                                                                       STADII GOTICE
i4i
ca să nu fi rămas In obiceiurile, graiul şi portul Românului ni-
mic, absolut nimic, din acea epocă a traiului comun cu Goţii,
In cât să fim avisaţî a resolvi, de pildă, chestiunea creştinării
coloniştilor romani din Dacia Traiană şi Aureliană, numai pe te-
zele indicate până acum, când ştim că un bărbat ca Vulfilas re-
zida pe la a doua jumătate a secolului al patrulea în Nicopolul
de astă-zî şi practica opera creştinării cu cuvântul şi cu sabia
chiar Intre cele două Dacii locuite de strămoşii noştri I Dar con-
ciul de pe capul femeilor române din valea Haţegului, ce este el
alta, de cât podâba femeilor gote, acea coafură de valchiră, care
plăcea atât de mult mândrelor locuitdre ale Romei, când au ză-
rit’o pentru prima 6ră la prizonierele teutone, târâte în specta-
colele de intrare triumfală ale invingătorilor? Nu trebuiau aceste
c6rne şi aripi aşezate In părul chipeşelor femei gote să placă şi
mal mult femeilor coloniştilor romani, ce cunoştâu şi admirau aceste
obiecte de împodobire, fiind-că se găsâu de un secol In contact cu
cel cele avâu In portul lor? Sau ce lucruextra-ordinar ar fi, dacă
doina Românului, acest cuvânt atât de discutat, s’ar explica pur
şi simplu din termini! crimeo-goticî doms, domjan cari au dat şi nas-
cere cuvântului slav duma (cântec de jale), In loc să alergăm să’I
căutăm originea pe la LitvanI şi mal ştiu eu pe undei De aceea
nu’mî pare câtuşi de puţin reu de .timpul ce l’am sacrificat la
studiarea limbeî şi istoriei Goţilor, şi am fost fericit să găsesc
In d-1. profesor Teodor Braun din Petersburg un amic, care mî-a
înlesnit modestele mele cercetări individuale prin date şi indica-
ţiunî fprte preci6se. Unele din ele le am comunicat lntr’un mic
studiu al meu, apărut acum doi ani In Noua Revistă Română sub
titlul «Resturi de Goţi şi Români In Crimea». Ce am putut afla
şi constata de atuncea trc6ce, se va comunica aci. înainte de a
me hazarda Insă la deduceri proprii, să mi să permită a începe
cu cele aflate de alţii.
     D-1. Braun, care a comunicat o parte din ultimele sale cer-
cetări asupra relaţiunilor istorice vechi dintre Goţi şi Sla>I Aca-
demieî Imperiale de Sciinţe din St. Petersburg, plâcădela tema care
preocupase înaintea sa pe cunoscuţii savanţi Kunik şi Totnsen
şi fusese apoi urmărită de câţl-va învăţaţi ruşi, ca Pogodin, Budilo-
wicz, Wasilewski şi llowajskij, tot în scopul de a stabili nexul is-
toric între pop6rele Rusiei de Nord şi cele ale vechil Scandina-
vii şi a elucida aşa numita chestie a originel normane. Acestb cer-
cetări asidue au fost Împinse In urmă de Învăţatul profesor We-
selowski pe un teren de natură şi mal specială, prin faptul că
el a adus în discuţie sagele scandinave, comparându-le cu cântu-
www.dacoromanica.ro
bk. EM. GRIGOROVITZA
Ul
rile eroice ruse, aşa numitele beline, şi a deschis ast-fel un horizont
noii de cercetări pe tema raporturilor goto-slave. De aci stăruinţele
d-lul Braun de a persista In acest punct de plecare şi, trebue să
o declar imediat, că cercetările sale, pe cât sunt de delicate şi dificile,
pe atât rezultatele comunicate se prezintă interesante. Să le luăm
pe rând şi să căutăm pe Unde se p6te, a ne substitui punctul
nostru de vedere ca Români.
     Ştim Încă de la Tacit, apoi din indicaţiunile geografice ale
luî Ptolomeii şi cele ale luî Pliniu, că poporul gotic, înainte de
a se risipi peste Europa sub nume de ginţi speciale, cum d. ex.
BurgunzI, Rugi, Heruli, SchirI, Gepizi, Vandali, locuia regiunile
de pe ambele maluri şi pe la gura fluviului Vistula, unde s’a
stabilit după coborârea din Scandinavia. Miezul întregului popor
îl formau massele mal compacte cunoscute sub numele general
de Goţi, saii mal corect GuţI, adică Gutenes, cum ÎI numesc cel
vechi. Acesta le şi era adevăratul nume, judecend chiar după in-
scripţia ce o avem în inelul din tezaurul de la Petr6sa iGutanio vi
hai la g» ce însămnă atât ca «gotica comorâ sacră» şi are deci în
adjectivul gutanio un u caracteristic numelui ce’l purta acest po-
por. El primeşte de la istoriografi numele bifurcat de Vizi-
goţi şi OstrogoţI din moment ce părăseşte regiunile Vistuleî şi,
coborîndu-se spre Marea Neagră, o parte ocupă regiunile Moldovei
de astă-zî, a Bucovinei §i a Podolieî şi constitutue deci grupul Vi-
zigoţilor, iar cea-l’altă parte se aşăză dincolo de fluviul Nistru,
formând grupul Ostrogoţilor. Dacă ne oprim însă asupra acestei
respândirl a Goţilor, călcăm pe teritoriul Schitieî vechi, a cărei
întindere atât de discutată e bine să o precizăm în interesul dis-
locaţiunilor ce s’aii produs de poporul gotic In decursul văcu-
rilor următ6re. Ca linie de demarcare, d-1. Braun adoptă hotarele
schitice, cum se găsesc fixate într’un text al lui Herodot. Acesta
consideră ca teritoriu schitic, în direcţiunea de vest, tot ce se cu-
prinde între munţi şi Dunărea de jos, în direcţiunea de sud, tot ce se
cuprinde între Marea Negră şi Marea de Azov, iar Donul îl ia ca
limită în partea despre răsărit, traseul întindere! spre nord ră-
mânând determinat prin râurile Nistru şi Bug. Ce limbi anume
vorbăii popOrele în acăstă Schitie, care ocupă, cum vedem, un
pătrar din întrăga Europă, nu ştim, deşi Herodot şi în urma lui
şi Strabo, se silesc a înşirâ la popăre cu numele cele mal va-
riate, de către cari ar fi fost locuit acest mare dreptunghiii geo-
grafic. Un lucru s’ar puteâ totuşi admite, adică, că partea de
nord*vest a Schitieî a fost ocupată deja prin secolul al patrulea,
de Slavi, căci numirile slave ale rlurilor Nistru, Bug şi Nipru
www.dacoromanica.ro
STUDli GOÎICtf
>43
nu datâză de cât din acest secol, iar până atunci ni se tot vor
besce de Tiras, Hiponis şi Boristenes. Tocmai In acest timptnsă,
când Slavii par a se găsi deja stabiliţi tn aceste regiuni, se cobor
şi Goţii de la sediuri'e lor nordice şi se aşâză, cum am aratat,
dinc6ce şi dincolo de Nistru, cu tendinţa de a se lăţi în curând
peste tntrâga Schitie, sau, vorbind tn sensul nostru, peste Dacia
centrală. Slavii, să notăm bine aeâsta, nu se dau Înapoi, ci per-
sistă In locurile ocupate şi par a se supune Împrejurărilor, lm-
păcându-se bine-răii, cum pot, cu invadatorii, bucurându-se cu
alte cuvinte de o coexistenţă relativ suportabilă, In tocmai pre-
cum trebue să fi fost şi aceea a coloniilor traiane dispersate pe
acelâşi teritorii. Coexistenţa Slavilor, ba chiar prioritatea lor de
locuitori In aceste regiuni se arată din slavizarea numirilor oro-
hidrografice, care am demonstrat’o, amintind chestia cu cele trei
rlurî, lucru care se p6te proba şi prin o mulţime de alte exemple.
      In acelaşi timp însă se ivesc In vecinătate, şi anume pe pă-
mântul Galiţieî actuale, un popor asemenea germanic, cu care atât
Slavii, cât şi coloniile traiane aii a se atinge In diferite rânduri.
Aceştia sunt Bastarniî, interesanţi deja prin faptul, că aii dat
probabil numele munţilor noştrii, nume ce’l p6rtă şi astă-zi.
Căci, examinat bine, terminul Carpat, ce apare şi el pentru prima
Oră pe la finea secolului al doilea, nu este slav, dar corespunde
admirabil cu cuvântul vechiii-nordic Harfatha, care, negăsiridu-se tn
graiul gotic, nu pare a fi eşit de cât din limba teutonică vorbită de
Bastarnî. Raporturile acestor din urmă cu vecinii lor Goţi, des-
cendenţi de aceiaşi viţă germanică nu se ştiu, de şi vecinătatea
era destul de pronunţată, ştiut fiind că Bastarniî s’aii întins cu
posesiunile lor până tn Bucovina de astă-zî şi existând şi o sumă de
momente istorice ce ni’i arată ca popor bine organizat. AprOpe
tot atât de puţin ştim despre relaţiunile Goţilor cu cel-l'alţî ve-
cini de la nord, cu Alaniî, ‘cari erau şi ei de origine germanică.
In acâstă privinţă nu avem de cât Ore-carî date tn aşa numita
listă a provinciilor romane de la 297, document precios pentru
istoria nOstră, pe care l’a comunicat profesorul Mommsen Academiei
din Berlin tn sesiunea din 1862.
      Se mai găsâii apoi pe acest timp tncă alte două pop6re tn
proxima vecinătate a Daciei, şi anume Iazygii la nord şi Britolagiî
la delta Dunării, adică tn Moesia de jos, unde trebuiau să se stabi-
I6scăla271, odată cu legiunile romane retrase, şi coloniile Daciei
Traiane, sau, să zicem, o parte Însemnată din 6le. Cum aii ajuns
acest din urmă popor de n6m keltic tn părţile acestea, e greii de ex-
plicat, afară dacă am vroi să ne gândim că aceşti Britolagi ar fi una
www.dacoromanica.ro
U4
Dh. Eta. GRIGOROVIT^A
din cetele cuceritâre ale expansivului Brenus, ce s’aii coborât
pe la 279, Înainte de Christos, din regiunile alpestre In jos, până
spre Ellada, lăsând pe ici pe colo câte o fracţiune keltică, cum
erau de pildă cele rămase prin CarpaţT, despre cari vom avea a
ne ocupa mal târziii. Acăstă populaţiune keltică tn Moesia de
jos se grupa In jurul oraşului Noviodunum (Isakcea de astăzi),
pe locurile, care tşl alese In urmă, la 369, Împăratul Valens ca
centru de operaţiuni In expediţia sa decisivă contra Vizigoţilor
şi unde avu vestita sa întâlnire cu regele lor Athanarich.
      Profesorul Braun ţine să preciseze t6te aceste, precum ţine
In acelaşi timp a fixa exact întinderea Daciei, cum era pe atunci
după indicaţiunile date de Ptolomeii pe b >za recentelor cuceriri
ale Romanilor. De remarcat este însă că Braun corectâză indi-
caţiunile lui Ptolomeii In privinţa unora din hotarele aşa zisei Dacii
Romane. Corecturile sunt interesante pentru noi, căci aşa se zice,
de pildă, despre hotarul de apus, că nu s’ar fi întins până tocmai la
mijlocul Tisei. Din contră, hotarul de la răsărit ar fi fost Prutul,
saii mal bine zis Hotinul, iar nici de cum Şiretul, pe când limita
de la amiază-zi rămâne Dunărea, iar cea de la miază-n6pte este
reprezentată prin linia ce lăgă gura rluluî Bug cu cea a Nistru-
lui. Ast-fel, contrataiarea configuraţiuneî vechil Schitiî, după cum
ne o limităză Herodot, cu cea a Daciei, după indicaţiunile lui Pto-
lomeu şţ rectificările date de Braun, devine clară, şi mişcările po-
porului gotic de la prima aşezare a sa In regiunile daco-schitice
$e pot urmări in chipul cel mal exact. înainte de a continua Insă
cu urmărirea acestor mişcări, să ne oprim un moment la nişte
date etnologice, ce le întâlnim tn cale şi peste cari nu putem trece
fiind-că sunt pentru noi Românii de o extremă importanţă.
      Compărând charta lui Ptolomeii cu charta, sau mal bine zis,
faimâsa tabulă a lui Peutinger, Braun găseşte In acăsta din urmă
oraşele Buridava şi Potula (Potelul de astă zi), pe când la Ptolo-
meii ele nu sunt arătate, de şi Ptolomeii nu omite a pomeni In alt
loc de Potulatenses şi Buridavenses ca de nişte locuitori ce s’ar
fi găsind In ţinuturile dintre Castra Traiani (Drâgăşaniî de astăzi)
şi Drubetis (Turnu-Severinuluî actual). Tot sşa nu se pome-
sce la Ptolomeii de oraşul Predava, a cărui nume Braun 11 con-
sideră ca pur dacic. De aci decurge pentru noi motivul de a pă-
răsi credinţa că numele trecătâreî nâstre Predâl ar avea vr’o le-
gătură 6re-care cu cuvântul slavonesc, ce ne indică idea de des-
părţitâre, saii, cum pretindâii unii, cu cuvântul identic latinesc
ce ar fi însemnând atât cât parte de moşie 1).
      1) Vezi Dicţionarul Societăţii Române Geografice (Gătuna Predel).
www.dacoromanica.ro
s+ubii GOTicfc
U5
      Athanarich, regele Vizigoţilor, fugind de năvala Hunilor, pă-
răsesce ţinuturile de la Dunărea de jos şi se retrage prin valea
Oltului spre obârşiile acestui rtii, In Carpaţî, unde cetele Hu-
nilor călări nu’l pot urma. Aci războinicii săi se adăpostesc o
vreme destul de Îndelungată tu munţii de pe lângă trecătârea nu-
mită astâ-zî Turnul-Roşu, pe cari Ptolomeu 11 numesce Cauca-
land. Acest cuvânt ne fiind de cât goticul Hauhaland, (cit. Chocha)
ceea ce este în germana de azi Hochland, ne dă fără Îndoială is-
vorul, de unde aii purces apoi denumirile de comitate ale Tran-
silvaniei actuale Nagy-Kikolo şi Kis-KăkdllS 2), precum şi numele
râului Kokel, care pe lângă acâstă denumire de origine goto-ger-
manică mal pârtă şi alta slavo-română, paralelă, de Târnova, şi
In fine, numele localităţii Kokelburg, cunoscută In gura locuito-
rilor români din ţinutul Oşorheiuluî ca Cetatea de Baltă. Tot din
acâstă rădăcină gotică am putea de asemenea să derivăm mulţi-
mea de numiri orografice şi hydrografice, ce le avem In regiu-
nile muntâse ale României sub rubrica Coca şi Cuca. Pe lângă
rluleţul Cuca ce răsare din muntele Păpuşa (jud. Muscel) şi mai
multe dâlurl cu acâstă nume, dicţionarul Societăţeî Geografice ne
dă la pag. 536 Intre diferite dâlurl, moşii şi cătune cu acest nume
şi indicaţiunea cumcă, sub acâstă numire ar fi figurând şi alte loca-
lităţi, cuprinse intre munţii Bodineştî, Sărăţelul-Berciî şi Rlul
Slănic precum şi In jurul munteluiIstriţa din judeţul Buzău. La
acelaşi loc găsim şi următârea observaţiune : Acestea par a fi
teritoriul Caucaland, ocupat de puternicul trib al Goţilor, Cauci.
Este ceva adevărat aci, căci o inscripţie aflată In Germania, po-
menesce de un exvoto făcut de către un soldat al legiune! I.
Minervia «Ad Alutam secus montis Caucasi» (Tocilescu, Dacia Îna-
inte de Romani, p. 72).
      Inscripţie fiind din epoca lui Traian şi legiunea I Mi-
nervia luând parte la războiul al doilea dacic, nu Încape nici o În-
doială că e vorba de rtul Olt. D-l Braun ne mai relatâză din partea
sa că a văzut un letopis rusesc vechiu, descoperit de istoricul Barsov,
în care asemenea se pomenesce de âre-carî munţi caucasinici, şi
avem ast-fel deci confirmări nelndoilenice căCarpaţii din spre obârşia
Oltuluî aii primit, In epoca venire! Goţilor, numirea specială de Cau-
caland. Dacă locuitorii din acele regiuni, pe cari Ptolomeu II nu-
meşte Caucoenses, aii fost In adevăr un trib gotic, cum se pretinde In
nota dicţionarului nostru, acesta e un lucru discutabil. La nord de
aceşti Caucoenses, locuiau Insă, după cum ne spun odată cu Braun
        2) In limba maghiară nu oxi-stă cuvinte cu asemenea rădăcină.
                                                                                                                                        10
www.dacoromanica.ro
DR. EM. GR1G0R0VITZA
t46
Încă şi alţi istoriografi, un popor cu numele curios de Costobocî,
despre cari ne pomenesce şi istoricul nostru, d-I. Hasdeu şi anume
in comunicatul său făcut Academiei Române la 1901, sub-titlul
«Cine sunt Albanezii». D-l. Hasdău îl consideră pe acest popor ca
trib dacic, care a fost silit de către Romani să se mute din ţinu-
turile sale vechi In Moesia şi Împins apoi până spre c6sta Greciei,
dând ast-fel naştere Albanezilor de azi. Unul din regii acestui
popor apare semnalat Intr’o inscripţie romană sub numele de «Sa-
bitus rex Ostabocensis Dacus». Despre un al doilea rege al Cos-
tobocilorcu numele Piepor aflăm, după cum ne zice d-l. Braun, cum
că a fost biruit şi In urmă dus la Roma cu t6tă familia sa, undea
trăit ca potentat mediatizat, In tocmai ca regele Vandalilor Gelimer,
pe socotela generositătiî politicei romane de pe atunci. O altă in-
scripţie descoperită la Roma pomenesce despre acest rege auten-
tic Încă următărele : D. M. ZIAI TIATI FIL, UXORl PIEPORI
REGIS COESSTOBOCENS1S NATOPORUS ETDRILGISA AVI-
AE CARISS. B. M. FECER. (Cil. VI. I. p. 406. No. 1801).
Asemenea şi d-l. prof. Tocilescu, tn interesantele sale descoperiri
la Tropaeul roman de la Adam Klissi, a găsit o inscripţiune refe-
rit6re la un locuitor din Tropaeum, despre care se zice: «Interfectus
a Castabocis». D-sa fixâză data acestui monument pe la 179 după
Christ.
     Acest popor al Costobocilor l-am amintit aci nu numai pen-
tru cuvântul că este, cum am zice, apropiat istoriei Daciei, dar
şi din alt motiv. împreună adică cu aceşti Costobocî, Ptolo-
meu ne mal numeşte, tot ca locuitori al Carpaţilor dar mal spre
răsărit, — deci cam prin nordul Bucovinei, unde ziceam că ar fi
hotarul spre ţinuturile Bastarnilor, — pe Saboci. Acăstă indica-
ţiune ne implică In adevăr presupunerea că avem a face aci cu
două populaţiunî ce figurăză sub denumirea comună de Boci
grec, Bokoi. Nu ştiu acum dacă nu e lucru Indrăsneţ, ce Incărcă
d-l. Braun, conchizând, că în acăstă rădăcină de numire s’ar fi as-
cunzând originea numelui Bucovina, adică ţara locuită de aceste
două populaţiunî citate sub numele de Saboci şi Costobocî. De-
ducţiunea rămâne cu t6te acestea destul de interesantă, mal ales că
derivarea cuvântului Bucovina de la slavonescul buh, fag (got.
boka) nu prea are înţeles, ştiut fiind că fagul ca arbore, apare
numai ca urmaş al pădurilor de brazi distruse, şi în Carpaţiî Bu-
covinei trebue să fi fost pe acele vremuri fagul şi carpănul
o adevărată raritate. In favărea terminuluî Gostoboc, fiind că nu avem
In adevăr nici un indiciu precis pentru momentul continuităţii
istorice, s’ar putea aduce existenţa unor numiri geografice inte-
www.dacoromanica.ro
STublI GCvflCE

resante din Bucovina, cum sunt d. ex, pariul Bocoş (numit şi
Bucovăţ), satul Bucşoaia şi codrul Bucoieşti (sau Bucura). Acesta
din urmă a dat apoi naştere numelu) de comună Bucureşti*). De
notat ar fi apoî şi câte-va nume de familie, cum e Boca şi Bo-
cancea. Dicţionarul Societăţe) Geografice ne vorbesce la rândul său
de Dălul Bocanliilor situat lângă Şarul Dome) şi de un alt dăl cu
numele Bocanul, care se află lângă satul Co&teşti (jud. Sucăva).
Să nu uităm însă că localităţi corespondente ca: Costişa, Cosiîna
şi Costeşti are chiar Bucovina, lucru ce s’ar putea pune de alt-
mintrelea f6rte bine In comptul răspândire) varietăţilor numelui
de botez Constantin. Tot aşa de bine am putea însă să ne gân-
dim şi la alţi termen) curioşi din limba n6stră, cum e cuvântul
bocănci, indicând nişte cisme de pele gr6să, greăie la înfăţişare şi
cu ţinte peste Intrăga talpă. Apoi avem şi vorba populară a ai făcut’o
bâcănăo, In care expresiun) se oglindeşte In cât-va idea de uriaş,
monstruos. Termini) aceştia ar putea să ne servăscă ca un fel de
reminiscenţă rămasă pe urma unu) năm de 6men) de mărime extra-
ordinară, cum erau tipurile teutonice de pe vremur) şi cum vor
fi fost p6te ace) locuitor) Costoboc) şi Samoboc) scufundaţ) In tre-
cutul mitic al ţări) năstre.
      )) Numele Bucureşti în apropierea rîuleţulut istoric al Moldovei—era pentru
mulţi o enigmă din cele mal curiose.
      (Va urma)
                                                                    Dr. EM. GRIGOROVITZA.
www.dacoromanica.ro
O NOUA ORIENTAREA STUDIILOR ISTORICE îhGERMANIA.
      Studiele istorice sunt urmărite în Germania cu cel maî viu
interes şi pregătite după un plan metodic, cum nu sunt studiate
în nicî o altă ţară din lume1 2). Faptul acesta se datoresce în
mare parte şi geniului naţiunei germane, ce se caracteriz6ză
printr’o perseverenţă şi continuitate de muncă extraordinară,
precum şi organizăreî înveţămentului public în acostă ţară.
      In deosebi de un veac şi maî bine, isvdrele istorice au fost
date la lumină cu un aparat sciinţific demn de admirat şi maî
ales de imitat. Ast-fel, printre colecţiile cele maî importante de
isvore, merită să fie amintite pentru epoca gr6că-romană:
      Corpus inscripiionum Graecarum, 4 voi. in fol. începută la
1825, sub direcţiunea luî August Boeckh. Acestă colecţie a fost
completată de Kirchoff, la 1873 cu alte 4 volume în fol. sub
titlul: Corpus inscripiionum Atticarum, şi continuată de Robi, la
1882 sub numele: Inscriptiones Graecae antiquissimae praeter
Atlicas in Attica repertas, precum şi un alt volum iu fol: Grae-
ciae Septentrionalii, apărut la 1892.
       1)        Ch. Langlois et Ch. Segnobos, Introăuction aux J&ludes hisioriques, Paris,
1898 p. 105.
       2)        Cf. Emst Bernheim Lehrbuch der hisiorischcn Methode, Leipzig 1 voi. 8°,
1894 p. 191 sq.
www.dacoromanica.ro
O NOUA ORIENTARE
149
      De asemenea, pentru latinitate avem vestita operă în XY
volume, in folio : Corpus inscriptionum Latinarum, începută la 1863
de Theodor Mommsen, Henzen şi Rossi.
      Cât despre văcul de mijloc şi cel modern, trebue să amintim
cele 22 volume din colecţia de isvăre : „ Quellen Sammlungen“,
publicată de comisia istorică de pe lângă Academia din Miin-
chen, comisiune înfiinţată la 1858 din îndemnul regelui Maxi-
milian al II-lea al Bavarieî, precum şi faimăsa colecţie: Monu-
menta Germaniae,1) în 31 de volume in folio, începută la 1826
sub direcţia istoricului Pertz.
      In aceste două din urmă colecţii se oglindesce aprăpe în-
trăga viaţă istorică a poporului german.
      Publicarea acestor isvăre, precum şi interpretarea lor a inau-
gurat în Germania adevărate focare intelectuale, unde s’au for-
mat corporaţiunî întreg! de istorici, metodici şi critici.
      „Grâce2) â ces grandes corporationes savantes et enseig-
nantes, ţlice d. Gabriel Monod, purent s’etablirent de fortes
traditions scientifiques, de habitudes universelles de mătbode et
de critique; par la farce meme des cboses et sans entente
prăetablie, l’exploration des divers domaines de l’bistoire suivit
une marche reguliăre et systematique, et fut facilităe par le tra-
vail en commun si aise â etablir entre Ies professeurs d’une
universite secondes par leurs ălăves“.
      învăţaţii germani au format în urmă adevărate corpora-
ţiunî bine organizate şi disciplinate, care după expresia unul
alt istoric de frunte, Fustei de Coulanges3), semăna unul corp
de armată bine întocmit, în care : „On y distingue Ies cbefs
et Ies soldats. On y sait obăir, on y sait âtre disciple. Tout
nouveau venu se met â la suite d'un maître, travaille avec lui,
pour lui reste longtemps anonyme comme le soldat; plus tard
il deviendra capitaine et vingt tâtes travailleront pour lui. Avec
de telles moeurs scientifiques, on comprend la puissance de la
Science allemande. Elle procăde comme Ies armăes de la mâme
      1) Asupra origine! aceste! colecţii, ved! Bernheim, o. c. pp. 188 —191,
      2) Bevue Historique, 1876, t. I, p. 28.
      3) tyuestions historiques, Paris, 1893, p. 8,
www.dacoromanica.ro
M. DIMITRESCU
150
nation. C’est par l’ordre, par l’unită de direction, par la con-
stance des efforts collectifs, par le parfait agencement de ses
masses, qu’elle produit ses grands effets et qu’elle gagne ses
batailles. La discipline y est merveilleuse. Chaque petite troupe
a son devoir, son mot d’ordre, sa mission, son objectif... une
volontă commune et unique circule dans ce grand corps savant
qui n’a qu’une vie et qu’une âme“. Aşa în cât s’a zis cu drept
cuvînt: că „l’Allemagnei) exerce par Ies universităs une influ-
ence prăpondărante sur le mouvement scientifique qui transforme
la vie intelectuelle de l’humanită11.
      Mulţumită acestor corporaţii sciinţifice s’a putut forma aso-
ciaţii între diferitele academii spre a publica în colaborare opere
însemnate, cum este de pildă : Thesaurus linguae latinae, pus sub
auspiciile a cinci academii germane. De asemenea, se fac a$î
încercări pentru cooperări internaţionale seridse spre a putea
şi mai bine sistematisa2) şi coordona, munca fără preget, din
vâcul nostru, botezat cu drept cuvînt: „ Vecul istoriei11, din pri-
cină că nu numai studiile istorice propriu $ise au luat un puternic
avânt, dar şi cele-l’alte ştiinţe au fost nevoite a-şî cerceta trecutul,
spre a putea face un pas mai departe. Aşa în cât putem $ice că,
tdte sciinţele au luat în filele ndstre, forma sciinţelor istorice.
      De cât isvdrele istorice odată publicate au fost interpre-
tate în felurite chipuri de învăţaţi. Aşa, unii istorici nu se ocupă
numai să explice şi să înţelâgă cum s’a întâmplat un eveni-
ment istoric, prin ce peripeţii a trecut şi ce urmări a avut, ci
se fac apărătorii trecutului, protestând în contra ori-căreî schim-
bări aduse de timp; alţii din potrivă, blestemă trecutul şi devin
apologiştî3) tutulor revoltelor.
      1)       Gvbriel Monod, In prefaţa XIV, de la Histoire du peuple anglais a lui
Iohn Arthur Green, tradusă de Auguste Monod. Gf. Antoine Guilland, L’Allemagne
Nouvelle et ses historiens. Paris 1899.
      2)       Ast-fel, unii înreţaţi se gândesc la asociarea statelor civilisate, spre a
întreprinde cu cheltueli comune opere bibliografice însemnate. Cf. Ch. V. Lan-
glois et Ch. Seignobos, Introdudion aux iltudes historiques, Paris 1898, 1 voi.
279. Revue historique, 1876, t. I, p. 28. Revue Bleue, 1900, t. XIV, p, 228,
      3)       Revue Historique, 1876 t. I, p. 37 cf. Augustin Thierry, Histoire de la
conquete de VAngleterre par Ies Normands, I p. 11, E. Boutmy. Le ddveloppement
&e fa constitution et de la societe politique en Angleterre, Paris, 1877, 1 voi.
www.dacoromanica.ro
O NOUA ORIENTARE
                                                                                                           IŞI
      Aşa în cât, aceşti istorici pe de o parte ne spun gându-
rile şi sentimentele ce-i stăpânesc, iar pe de alta caută să încovde
faptele ce studiază unor anumite scopuri politice patriotice,
sociale ori religidse. Direcţia acăsta subiectivă fusese batjocorită
de Goethe1), în Faust, când plicea : Was ihr den Geist der zeiten
heist, das ist in Grund der Herren eigner Geist, in dem die zeiten
sicb bespiegeln*.
      Acăstă şc6lă de istorici politici a fost representată în Ger-
mania mai ales de următdrea pleiadă: Niebuhr, Dablmann, Eanke,
Waitz, Giesbrecbt, Droysen, Hăusser, Max Duncker, Sybel, Trei-
tschke2). Giesbrecht urmăreşce în scrierea sa: Geschichte3) der
deutschen Kaiserzeit, un scop practic anume, el caută să dovedăscă
că epoca imperială este forma politică, ce trebue să aibă poporul
german, de dre-ce acdstă epocă a fost cea mai strălucită din în-
trăga istorie germană.
      Dintre aceşti istorici de frunte, Eanke, considerat ca isto-
riograful genial al poporului german, singur el a format o ade-
vărată şcdlă. El are nu numai o concepţie politică pe care caută
să o pună în lumină în operile sale la fie-care pas, dar soco-
teşce că „viaţa istorică a omenire! depinde de puterea dumne-
qleească 4).
      „Şi tot ce există în lume nu e de cât manifestarea luiD-^eu
(Gbttlicbes Geheimnis, sau Gedanken Gottes)“ şi deci faptele 0-
menesci sunt datorite voinţei a-Tot Puternicului. Omul, care ar pă-
trunde motivele intime ale faptelor omeneşcî, ar stăpâni o parte din
ştiinţa lui D-$eu, lucru de altmintrelea fdrte greu de dobândit5).
                                      Acăstă idee formăză piatra fundamentală a concepţiei is-
                                      torice a lui Eanke. De cât Eanke nu tăgăduesce, că şi omul
      1) Goethes Werke Faust, in Phillip Reclam, Leipzig. Voi. V, p. 14.
      2)       Treitschke dicea: die ergreifende Macht eines Geschitswerkes liegt im-
mei’ in der Starken Personlichkeit des Erzăhlers, cf. in Deutsche Geschichte im 19
lahrhundert, voi. 4 p. 471.
      3) Bernheim, o. c. p. 28.
      4)       Vezi asupra formărel ideilor lui Ranke, Moriz Ritter, Leopold von RanJces
Seine Geistesentwickellsmg und seine Geschichtschreibung, Bede bei Antritt des
Bectorats, Stutgart, 1896, 1 voi. 8°. W. Nalbandian, Leopold von Rankes Bild-
ungsjahre und geschichtsauffassung, Leipzig, Teubner, 1902, 8°.
      o) Ranke, Deutsche geschichte in Zeitalter der Reform, G. W. 4.46 şi 1.55.
www.dacoromanica.ro
152
M. D1M1TRESCU
are o parte de libertate, căci <)ice: „In istorie* 1) luptă liberta-
tea cu necesitatea.
      „Libertatea apare mai mult în personalităţi, necesitatea în
viaţa natureî comune11. Cu t<5te că Ranke socotesce, că rolul
personalităţilor este fdrte mărginit, din pricina că, ori cât ar fi
de „înzestrate2), cu calităţi extraordinare şi cu o mare putere
de muncă, introducând idei noue şi puternice pentru regularea
vieţeî publice, însă după mdrtea lor, resultatul este de regulă
compromis, noua ordine de lucruri dispare şi vechea stare de
viaţă reapare din nou cu putere11. Ranke însă, în dorinţa dea
stabili, un raport mai precis între libertate şi predestinare,
afirmă că orî-cât ar fi lucrurile de hotărî te3), totuşi remâne şi
individului ceva de îndeplinit, cu t<5te că socoteşce că: „viaţa4)
ce curge în valuri neîntrerupte, în decursul vecurilor este
mult mai puternică, mai adâncă şi mai întinsă, de cât viaţa in-
dividuală, ce nu e de cât o licărire în comparaţie cu veşnicia
omenireF.
      „Viaţa5) individuală cea mai puternică este numai un mo-
ment în curgerea vieţeî generale11, ea este considerată ca „ex-
presia 6) nneî tendinţe, ce există deja de vreme îndelungată11.
Ranke face însă o excepţie pentru dmenî geniali, despre cari
glice: „că eî nu se pot înlocui7) din pricină că ar trebui să se
repete condiţiile ce au contribuit la crescerea posiţieî lor indi-
viduale. “
      Aceşti bărbaţi însemnaţi „sunt socotiţi ca un fel de enti-
tăţi metafisice11, cari nu sunt în nici o legătură cu mediul în
care trăesc, căci eî „nici nu produc8) timpul lor, dar nici nu
       2)  Weltgesch. 121.
       3) Franz. Geschichte, G. W. 10s.
       4)        Idem, Englisch. Geschichte. G. W. 21.27. cf. Alfred Dippe, Untersu-
chungen uber die Bedeutung der Denkformidee in der Philosophie und Geschichte,
Berlin, 1893, p. 28.
       5) Introducere la Walenstein G. W. 23.1.
       1)  Weltgesch. V. 2.246.
       2)  Walenstein, G. W. 23.1.
       3)  Weltgesch. 1.306.
       4)  Weltgesch. V. 2.106.
www.dacoromanica.ro
O NOUA ORIENTATE
153
vor fi formaţi de timpul lor“. El sunt consideraţi ca «uu dar1)
independent al Iul Dumnezeu.»
     Din acest principiu, la lumina căruia Ranke examinăză lap-
tele omenesc!, decurge o a doua idee fundamentală a sistemului
seu, anume concepţia cosmopolită, căci, dacă viaţa individuală
este o derivare din natura intrigă, atunci şi viaţa fie-căreî na-
ţiuni şi a fie-câruî stat2), nu e de cât un grăunte din totalitatea
istorică a omenire!. Deci, Rauke consideră naţiunea şi statul
ca o celulă pe care nu o studiază de cât în măsura în care a
înrâurit desvoltarea întregeî vieţi omenesc!3). Prin urmare, Ranke
pune preţ numai pe istoria universală, Iar cea naţională, nu e
după dânsul o istorie ştiinţifică. Şi dacă Ranke s’a ocupat cu
istoria popărelor lor şi chiar cu biografiile, cum e aceea a luî
Walenstein, le-a scris tot din punctul de vedere al istorie! uni-
versale. Opera luî Ranke în care culminăză4) acăstă concepţie
cosmopolită este Istoria papalităţii, unde studiază acăstă insti-
tuţie ca o monarchie universală a Apusului. Şi într’adever, că
în acăstă monumentală scriere, Ranke formulăză un principiu,
pe care îl socoteşte ca o lege universală, de ăre-ce $ice: „Nu
cred să mă înşel5), ori să depăşesc limitele istoriei, dacă admit
în acest loc o lege generală a vieţei. Este netăgăduit, că există
în tot deauna puteri ale unui spirit viu, cari sgudue lumea din
temelie. Aceste puteri sunt pregătite de văcurile trecute, apar
la vremea lor chemate de puternice naturi interne, din adâncul
nesfârşit al spiritului omenesc. Stă în chiar firea lor, să sfîrăme
lumea şi să o stăpânească."
     Cu cât aceste puteri vor isbuti să-şi întindă sfera lor de do-
       1)  Englische Gescliichte G. W. 15.99,
       Ia aceste pasagii se vede că există o contradicere tn spiritul genialului
istoric, de cre-ce vorbeşce mal sus de condiţiile, cari au contribuit la creşcerea
posiţiel individuale a omenilor geniali, şi în urmă spune că timpul in care ei
trăesc nu influenţează întru nimic asupra lor.
       2)  Ziir Venetische Gescliichte, G. W. 42.6.
       3)  Wellgescht. V. 1.4.
       4)         Vezi Lamprecht, Alte und Neue Riclitungen ăer Geschiclitswissenschajt de
care m’am servit pentru alcătuirea acestei părţi.
       5)  G. Werke, 37.47.
www.dacoromanica.ro
154
M. D1M1TRESCU
minaţie cu atît vor întâlni alte puteri independente pe care
nu le va putea cuprinde cu desăvîrşire şi chiar dacă sunt
cuprinse, aceste puteri independente vor provoca în sînul lor
noue lupte, ce vor aduce schimbări bine-făcetdre, ce constituesc
progresul general. Trebue1 2), însă ca elementele streine, să nu
devină precumpănitdre, căci atunci de sigur, se distruge uni-
tatea şi natura lor. Iată ce înţelege acum Ranke, sub numele
de puteri mari despre care vorbesce mai sus. — «Sunt puteri
spirituale, puteri dătătdre de viaţă, ele însă-şî viaţă, sunt energii
morale pe cari le zărim în desvoltarea lor. Ele nu se pot nici
defini, nici măcar sintetisa, să pot numai privi şi simţi şi se poate
avea despre ele convingerea că există. Aceste puteri înfloresc,
mână lumea, se manifestă sub diferite forme, se luptă între ele,
se ţărmuresc şi se stăpînesc unele pe altele; secretul istoriei
omenesci constă în înrîurirea lor reciprocă, în urmarea, în viaţa,
mdrtea şi renascerea lor cu un conţinut din ce în ce maî mai mare
şi maî bogat. Afară de acesta Ranke mai crede, că „puterile spi-
rituale“ sunt cuprinse în idei, ce derivă din divinitate şi eterni-
tate, deşi nici-odată ele nu curg deplin. Ideile acestea au existenţa
lor proprie, nu se contopesc nici-odată cu spiritele3).
     Ideile sunt numai un mijlocitor subiectiv al spiritelor şi
acostă mijlocire se face cu luptă. „Tot de odată, în idei se
deşteptă direcţii, carî“ când timpul s’a împlinit pot ajunge până
la spargerea conţinutului lor original. Ideile se pot asocia şi
desface, pot chiar lupta între ele.
     Lupta dintre idei este obicinuită şi tocmai ea alcătuesce
mişcarea istorică.
     In lupta ideilor se p<5te simţi şi privi maî bine legea vieţei
şi secretul istoriei universale, şi tot în lupta ideilor se mani-
festă mai bine mâna lui Dumnezeu în lume. De altă parte,
Ranke vede sub idee un Dumnezeu şi încă un Dumnezeu
personal.
       1)  Gewelt. Werhe. 24. 38.
       2)  Gewelt. Werhe. 15.199.
       3) Idem 27/28, 540.
www.dacoromanica.ro
O NOUA ORIENTARE
155
        In resumat, din aceste citaţii, ce s’ar putea înmulţi1), se des-
  prinde întrâga concepţie istorică a lui Ranke, care socotesce
  viaţa cu feluritele ei manifestări, ca o copie ştârsă a puterei Dum-
  nezeeştî, ce cârmueşte totul după un plan hotărît de veci.2)
        Semnele puterei Dumnezeesci sunt ideile. Aceste idei cuprind
  în sînul lor puteri spirituale, ce provdcă o luptă între idei şi
  spirite, precum şi numai între idei şi din luptele acestea resultă
  progresul societăţei omenesci.
        Individul, de şi este o emanaţie din eternitate, are totuşi un
  rol fdrte mărginit faţă cu puterea covîrşitdre a ideeî supreme
  Dumnezeu. Numai dmenii geniali sunt fără nici o legătură cu
  mediul social, ei sunt socotiţi ca un „dar al lui Dumnezeu."
  Ranke studiază evenimentele istorice, potrivit cu acostă concep-
  ţie, căci numai în ast mod, crede el, că pdte pătrunde cărările
  ascunse ale Dumnezeireî.
        Acest mod de a interpreta evenimentele istorice a fost primit
  de toţi elevii lui Ranke, cari au format o adevărată şcdlă isto-
  rică, numită şcdla rankeriană.
        Numai după mdrtea marelui istoric Ranke în 1886, adepţii
  ideilor lui s’au împărţit în doue grupuri: unii admit, că fap-
  tele istorice trebuesc interpretate, ca un „ Gedanken Gottes“, ori
  „ Gottliches Geheimnis11; iar al doilea grup primesce ideile lui Ranke
  fără să le dea însă caracterul mistic. Tot de-odată, acest din urmă
  grup mai ţine seamă şi de factorii sociali şi economici, susţi-
  nând totuşi, că factorii morali au o înrîurire hotărîtdre3), pe
  când cei economici şi sociali au un rol secundar în desvoltarea
  istorică a omenireî. Grupul acesta din urmă este representat
  prin profesorul Rachfahl 4J de la universitatea din Konisberg
  şi de către istoricii Lenz, Finke şi Hinze.
        1)       Ele sunt împrumutate din scrierea luî K. Lamprecht «Alteund Ntue
  Richtungen der Gescltichstwissencha/t», Berlin 1896
        2)       Cf. Ranke Preussiche Geschichte. G. W. 27/28. 82. Asta ne amin-
  teşte ideea lui Kant asupra «planului natureî», sau «arta natureî» a lui Fichte.
        3)       K. Lamprecht «Alte und nene Bichtungen* p. 70. «die Geistigen Krăfte
  allein die konstituirende Krăfte wăren nebenden die wi^thschaftliche und socl-
  alen momente nur als unvesentliche Bedingungeu iwbenher liefern»
        4)       Cf. Preussiche Iahrbitcher, 1896, voi. 83. p. 48 — 96, unde se tra-
  t6ză despre: Deutsche Geschichte von wirtschaflichen Standpunlct.
www.dacoromanica.ro
M. DIM1TRESCU
156
      Amândouă aceste grupuri de istorici rankerianî au fost
combătute cu inteligenţă de către Karol Lamprecht, vestitul pro-
fesor de la Universitatea din Leipzig, atât în monumentala sa
operă : Deutsche Geschichte*) cât şi într'o scriere a sa întitulată:
Alte und Neue Eichtungen der Geschichtswissenchaft, în care for-
mulâză un principiu cu desăvîrşire contrariu şcdleî rankeriane.
      Acest învăţat nu porneşte în studiul evenimentelor istorice
de la vre-un principiu aprioric, ori de la legăturile univer-
sale, ci se cobără pe pământ, luând ca punt de plecare naţi-
unea, tocmai după cum în sciinţele biologice s’a început cu stu-
diul celulei, ca element constitutiv al organismului. Lamprecht
nu numai rupe cu desăvîrşire cu vechea concepţie de a con-
sidera faptele istorice, ca derivate dintr’un isvor unic, ci folo-
sindu-se de resultatele aflate de economişti germani1 2) afirmă
că viaţa istorică a unul popor este înrîurită de factori natu-
rali, ca pământul pe care trăeşte, de produsele lui, rîurile ce
străbat ţara, flora, fauna, constituţia fizică a dmenilor, starea
socială, economică, ereditatea şi educaţia pe care şi-a făcut-o
în decursul veacurilor. Aceşti factori feluriţi se aseamănă toc-
mai cu deosebitele corpuri de armată, aşezate pe un câmp de
războiu3), unde fie-care cooperâză alternativ sau simultan spre
a realisa planul ce urmăresc.
      Tot ast-fel şi diferiţi factori materiali şi intelectuali se
imbină în felurite chipuri înrîurindu-se reciproc. Aceştia sunt
factori permanenţi, ce hotărăsc mersul istoric al omenire!. Cât
pentru factorii economici pe cari rankerianiî ÎI subordonau celor
       1) Apărută la 1891.
       2)       De altmintrelea, Lamprecht era bine pregătit cu asemeuea studii, de
6re-ce scrisese: Beitrcegen zur Geschichte des Fransoesichen Wirthshaftes lebens im
eiften Iahrhundert, 1861, în 8 şi StadtKoln în Mittelalter (Preussiche Iahrbucher
yol. XLII), în care studiază istoria economică a acestui oraş.
       3) Bernheim O. c. 487.
www.dacoromanica.ro
O NOUA ORIENTARE
intelectuali, Lamprecht îî pune, cum văzurăm, de o potrivă pe
acelaş plan, coordonându-î1).
      Ast-fel, Lamprecht studiază două feluri de fapte : unele ge-
nerice sau tipice, ce sunt datorite factorilor permanenţi enu-
meraţi mai sus şi fapte inviduale.
      Vechia sedlă istorică studia numai faptele individuale fără
nici o legătură cu mediul ambiant. Representantul cel maî de
frunte, în Europa este de sigur Carlyle, care susţine în
opera sa: On Serces (t. I. p. 2), că istoria universală se re-
duce la urma urmelor la fapte săvârşite de dmeni! mari. „A-
ceşti damenî mar! au fost conducătorii popdrelor; eî sunt zidi-
torii, modelele şi într’un înţeles larg creator! a tot ce masa 6-
menilor a lucrat la o laltă, or! a dobândit.— Tdte lucrurile pe
care le vedem în fiinţă sunt propriu-^is resultatul material ex-
terior, împlinirea practică, întruparea gândurilor pe care le-au
avut dmeniî mar! trimeşî în lume.—Sufletul istorie! omenire! ar
fi istoria acestor eroî, cărora Carlyle le atribue tocmaî ca şi
Ranke un caracter mistic, de ore-ce socotesce pe Erou ca pe
„un meşter trimis din fundul misteriosului infinit cu noutăţi pentru
noi. El vine din substanţă interioră a lucrurilor. — Eroul vine
din inima lume!, din realitatea primordială a lucrurilor ; inspi-
raţia dumnezeiască îî dă inteligenţa şi cea ce pronunţă el este
cu adevărat un fel de revelaţie". Deci, după Carlyle adevărata
istorie este epoca Eroilor şi numai a Eroilor. Orî-cât de ferme-
cătdre ar fi acăstă concepţie, Lamprecht o părăsesce şi consi-
deră pe dmeniî mar!, ca o sintesă a mediului social în mijlocul
căruia trăesc.—Eî primesc de la societate felul de a gândi şi
lucra. Cu alte cuvinte, societatea e factorul universal şi pri-
mordial, iar individul este numai fenomenul contigent trecător,
căci mediul social în care trăesce cine-va nu are numaî un rol
pasiv asupra dmenilor, ci se organiserjă în indivizi manifestân-
du-se într'înşiî.—Prin urmare, trebue să se ia ca punt de ple-
       1)       Lamprecht, Alte undNeue Bichtungen, p. 70. Iată citaţia: die geistige und
materielle Wirkungen sind gleichen Ranges und konnen deshalb im Momente
ihres Einilusses grundsătzlich unabhănging von Einander zur Wirkungen gelan-
gen ; sie sind koordonirt.
www.dacoromanica.ro
M. DIMn'RESCti
T§8
care în studiul evenimentelor istorice, factori colectivi spre a
înţelege chiar şi rolul personalităţilor însemnate.
     Lamprecht recundsce însă că este fdrte greu de despărţit
într’un mod absolut faptele generice, sau colectivele de actele
personale consciente, cu tdte că admite că factori colectivi sunt cu
mult mai importanţi *) şi au o mai puternică înrâurire în des-
voltarea istorică, de cât cele mai strălucite fapte ale dmenilor mari.
     Acostă concepţie a lui Lamprecht a împărţit pe istoricii
germani în doue tabere, care îşi fac un răsboiu crâncen prin
ijliare, reviste şi chiar congrese. Una din aceste tabere a
fost botezată cu numele de grupul tinerilor rankeriani, cari susţin
cu o pasiune înfocată, că evenimentele istorice sunt datorite
muncei bărbaţilor însemnaţi şi ideilor morale ce ei întrupeză;
al doilea grup e al Lamprechtistilor, cari explică istoria popo-
rului german, ca fiind opera colectivă a întregei naţiuni, ca
produsul unei evoluţiunî de stări sociale psychice ce se îmbină
în felurite chipuri şi ne dau la un moment anumit aspectul
vieţei politice, economice, religidse şi intelectuale ale acestui popor.
     In scurt, teoria lui Lamprecht se resumă în următdrele
punte : că există o legătură4) strânsă între tdte fenomenele vieţei
unui popor; 2° că naţiunile fac istoria şi că progresul în omenire
e rodul muncei comune, iar personalităţile „istorice“ numai
simbdlele mediilor încunjurătdre, căci concepţiile unei genera-
ţiunî devin gândiri absolute pentru indivizi. 1 2 3 4
       1)        Die ZuJcunft, 1897, 6 Nbre p. 251 «das die typyschen Erscheinungen
in der Geschichte in Ihren wchtigsten auswirkungen grundsatzlich bedeut-
samer und mâchtiger sind als die personlichen.
       2)        Vezi Albert Sorel, Nouveaux essais d'histoire et de critique, p. 24. Re-
vue de synthese historique 1900 I.
      2) Cf. K. Lamprecht: Was ist Kulturgeschichte, publicattnDeutscheZeitschri/t
filr Geschichtswissenschaft 1896 —1897.
       3)        Revue historique 1897 t. N. p. 50 Gf. Revue Bleue, 1900, t. 14 p.
228. unde Ch. Langlois socotesce totuşi că şi Lamprecht este subiectiv, de
oare-ce vorbesce de «un suflet naţional», ce după Langlois n’ar exista. De cât
acest suflet comun există şi e dovedit de autori, ca J. J. Jusserand în Histoire
litt&aire du peuple anglais, Paris 1894, unde vorbesce «du genie de la race» ;
de asemenea Taine «Histoire de lu litUrature, I p. XVII.
       4) Cf. Zeitsehrift fur Kulturgeschichte, 1894 I Heft 2—3.
www.dacoromanica.ro
O NOUA ORlfeNTARfe
i 59
      Marele Goethe a exprimat unde-va acostă conpepţie minunat
de bine picând: „Umpleţi-ve d) mintea şi inima vdstră, cât de
largi ar fi ele, cu ideile şi sentimentele vdculuî în care trăiţi şi
opera va veni de sigur
      Metoda acesta a lui Lamprecht, cum se vede nu e noua,
ea a fost formulată mai nainte; de cât, el are meritul de a o fi
pus într’o vie lumină, cum nimeni altul n’a ilustrat’o în Ger-
mania cu atât talent, arătând printr’o metodă aprdpe statistică
legătura strânsă mai ales dintre desvoltarea economică şi cea
politică. 2)
      Concepţia acdsta a lui Lamprecht a fost împărtăşită de cei
mai de frunte istorici din Franţa, Anglia şi Belgia. 3)
      Aşa, nu voiu cita de cât opiniunea exprimată de către d.
Gabriel Monod, directorul şcdlei de Innalte studii din Paris,
care susţine aceiaşi idee când scria 4)..... Se obişnuesce prea
mult în istorie a se da o mare atenţie mai ales manifestărilor stră-
lucite, resunetdre şi efemere ale activităţeî omenesci, evenimen-
telor mari, ori dmenilor mari, în loc de a insista asupra des-
voltărilor mari şi încete a instituţiilor, condiţiilor economice şi
sociale, care sunt partea cu adevărat interesantă şi permanentă
a evoluţii omenesci, acea care pdte fi analisată cu dre-care
certitudine şi până la dre-care punct redusă în legi.
      „Evenimentele şi personalităţile adevărat importante sunt
mai ales ca semne şi simbole ale diverselor mişcări ale acestei
evoluţii; dar cea mai mare parte din faptele ţlise istorice nu
sunt, faţă cu adevărata istorie omenescă, de cât cea ce sunt faţă
de mişcarea adâncă şi constantă a mărilor, valurile ce se ridică
la suprafaţa mărei, se colordză o clipită de tdte focurile lumineî
şi apoi să sfărâmă pe ţărm fără să remâe ce-va din ele“.
       1)  Taine. Philosophie de tari. Paris 1890. t. I. p 124.
       2)         Vezi Bernheim o. c. şi Wacsrauth Einleitung in das Studium Aer
alten Geschichte, Leipzig 1895.
       3)  Gf. Zeitschrift fur Kulturgeschiclde 1894 I Hefl2 —3.
       4)         cf. Bevue Historique, 1897, voi. 64, pg. 509 Pirrenne, TJne discussion
historique en Allemagne.
       5)  Revue Historique, 1896, Juliet-AoCit, 1/2.324.
www.dacoromanica.ro
Itf. DIMlTRESCU
1&6
      Acostă nouă orientare a studiilor istorice, inaugurată de
Lamprecht a fost primită pretutindinea cu entusiasm. Ea co-
respundea unei nevoi presimţite de vreme îndelungată. Orien-
tarea acesta va da la lumină opere istorice importante, ce de
sigur nu vor avea farmecul scrierilor romantice produse de ve-
chia şcdlă istorică germană, dar în schimb ne vor descoperi
drumurile lungi şi largi bătătorite de „caravana omenescă“ în
calea vieţei ei.
      Ochiul istoricului de aici nainte nu se va mai opri numai
asupra câtor-va capete distinse, ci va îmbrăţişa cu privirea-i
scrutătdre t6te aspectele pe care ni le înfăţişdză societatea ome-
nâscă, căreia aparţin aceşti <5meni „representativi".
                                                                   MARIN DIMlTRESCU
www.dacoromanica.ro
                TABLA DE MATERIE A VOLUMULUI IX
                                                                          P aş.
Apostolescu I. IV. — Originalitate !..................................127 -139
      »       » Ritm şi măsură........................................ 246 —266
                                                    Bârbulescu Ilio. — 0 danie a lui Vasile Lupu mănăstirel Lepavina din
                                                    Croaţia şi vechile legături ale principatelor române
                       cu Croaţia..................................... 84 -126
Creţu Gr.         — Gîte-va etimologii romîneştl......................161—192
Dimitrescu Marin — 0 nouă orientare a studiilor istorice în Germania 148-160
Greciann D. St. Contele Nicolae Rossetti..............................213—245
Grigorovitza Em. Di*. Studii gotice: 1 Etnologia regiunilor daco-schite
                    la venirea Goţilor............................... 140—147
Nicolescu llie —Miloş Vodă............................................193—199
      » j Din descendenţa «Craioveştilor»............................. 200 212
Protopopescu-Argeş C.—Tablod resumativ al lucrărilor Societăţii de la
                         19 Iunie 1902 şi până la 16 Ianuarie 1903. . 284 288
Tafrall O.—Dn manuscris necunoscut al lui Naum Rîraniceanu . . . . 276—283
Tocilescu G. Gr.—Cîte-va monumente epigrafice descoperite în România 3 83
»             » Fouilles d’Axiopolis.................................. 267—275
                                            CD 33 CLIŞEDRI
www.dacoromanica.ro
                   SUMARIUL
                                                                            ■ Paj.
Toi iloscu G.    Gr.  —  Câte-va monumente epigralice descoperite în România,
                       cu 26 clişeurl........................................ 3—83-
                                                         lîftrlmUscu Uit*. — O danie a iul Vasile Lupu mânăstirel Lepavina din
                                                         Croaţia şi vechile legături ale principatelor române cu
                       Croaţia...............................................34—126
Apostolescu     I. N. —  Originalitate !.......................................127—139
Dr. Em, Grijiorovilza.—Studii gotice : 1 Etnologia regiunilor daco-schite la
                       venirea Goţilor................................• • • 140 147
Marin Diinitrescu — O nouă orientare u studiilor istorico în Germania . 148—160
      Cele opt volume ale Revistei apărute până acum se află
de vînzare pe preţul de 70 lei.
      Cererile pot fi adresate Direcţiune! Revistei, strada Primă-
vereî, No. 40.
www.dacoromanica.ro