REVISTA PEN'IRU ORGAN AL SOCIETĂŢII ISTORICE ROMÂNE SUB DIRECŢIUNEA LUI pREGORIE p. OCILESCU MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE, PRORESOH LA UNIVERSITATE, ETC. COMITETUL de redacţiune NIC. DENSUŞIANU PfiTRAŞCU N. G. I. IONNESCU-GION ILIE BÂKBULESCU N. I. APOSTOLESCU ANUL IV VOLUMUL •VIII FA SC. APRILIE ŞI MAIU Cu 6 eligeurT gi o planşă BUCURESCI TIPOGRAFIA «CORPULUI DIDACTIC» C. ISPĂSESCU & G. BRĂTĂNESCU Strada Academiei, 30. 1902. t Fascicolul pc luna Iunie va apare la (inele lunel. www.dacoromanica.ro CONDIŢIUNILE PUBLÎCAŢIUNEI Revista pentru istorie, archeologie fi filologie, devenită organ'») Socielăţeî isto- rice romane, apare în fascicule mensuale (afară de cele doue luni de vară), alcătuind două volume pe fie-care an. Costul abonamentului pe an este de lei 25. Membrii Societăţii istorice primesc revista gratuit, având să plătescă nu- mai cotisaţiunea de membrii, care este de 20 lei anual. Abonamentul începe la 1 Aprilie al fie-căruia an. Redacţmnea şi administraţiunea se află la d. Gr. G. Tocilescu, Strada Primă- verel No. 40, Bucuresel. Cererile pentru înscrierea de noul membrii al Societăţii istorice se adresezg d-lul G. Ionescu-Gion, Secretarul Societăţii, Strada Lucaci No. 33, iar cotisaţiunile şi orl-ce reclamaţiunl ale membrilor privitore la Revistă, se trimit d-lul Ion Clinciu, Casierul Societăţii, Calea Plevnel No. 104, Institutul Clinciu şi Popa. www.dacoromanica.ro REVISTA PENTRU ORGAN A’. SOCIETĂŢII ISTORICE ROMÂNE SUB DIRECŢIUNEA LUI pREGORIE OCILESCU HKMIRU AL ACADBMISI ROMANI, PROPBSOR LA OHIVBBIITAIB, «TC. COMITETUL DE REDACŢIUNE NIC. DENSUŞIANU PilTRAŞCU N. G. I. IONNESCU-GION ILIE BĂRBULESCU N. I. APOSTOLESCU ANUL IV VOLUMUL VIII BUCURESCI TIPOGRAFIA «CORPULUI DIDACTIC» C. ISPASESCU & G. BRĂTÂNESCU Strada Academiei, 90. 1902- www.dacoromanica.ro STATUTELE „SOCIETĂŢII ISTORICE ROMÂNE" TITLUL I Reşedinţa, scopul şi lucrările Societăţii Ari. 1. — „Societatea istovi ă română11, cu reşedinţa Iu Bucurescl( se constitue şi se organiseză prin următărele statute : Art. 2 —Scopul Societăţii este studiul istoriei şi al sciinţelor auxi- liare cu privire la poporul român, răspândirea cea mal întinsă a cunoscin- ţelor istorice şi deşteptarea simţului şi interesului istoric in tdte clasele societăţii. Art. 3. — Pentru ajungerea acestui scop, Societatea : a) va tinde la concentrarea tutui or acelora, cari se ocupă cu studiile istorice şi arată un interes pentru aceste studii; b) va publica lucrări istorice instructive, Intre cari o bibliografie istorică română şi un dicţionar istoric al Românilor, precum şi cronice, memorii, documente, inscripţiunl şi In genere orl-ce material istoric pri- vitor la Istoria Românilo”, fie In revista sa periodică, fie In volume deo- sebite, In marginile mij'6:elor budgetare, de care va dispune ; c) In şedinţele sale publice va face lecturi de operate şi comunicări despre nouile descoperiri şi progrese ale sciinţel istorice; d) va întreprinde excursiunl la locurile istorice; e) va face cercetări fn arcliivele şi bibliotecele din ţară şi din străi. nătate, organizând şi misiuni pentru culegerea şi copiarăa de documente istorice, de inscripţiunl şi alte materialurl de interes istoric; f) va studia monumentele istorice şi artistice ale ţăreî, ruinele vechi, precum şi locurile de bătălie mal Iiisemnate din trecutul popo. ului român; g) va Incuragia şi ajuta cercetările şi studiele istorice atât ale mem- brilor săi cât şi ale altor persdne afară din Societate; h) va institui premii pentru anumite opere şi cestiunl istorice, la cari vor concura numai Români şi cu lucrări scrise In limba română. www.dacoromanica.ro IV SOCIETĂŢII ISTORICE ROMANE TITLUL II Compunerea Societăţii Art. 4.— Membrii Societăţii sunt: a) fundatori, b) activi, c) onorari şi d) corespondenţi. Dâmnele pot face parte din Societate. Vor putea fi aleşi ca membrii fondatori aceia, cari vor depune o dată pentru tot-d’a-una o sumă de cel puţin 300 lei. Se va putea alege ca membru activ al Societăţii orT-care iubitor de progresele sciinţil istorice cu privire la poporul român, şi care se obligă a plăti în timp de 3 ani o taxă anuală de 20 lei. Când un membru activ ar voi să iasă din Societate, densul va avea să facă cunoscut în scris acestă intenţiune a sa, înainte de expirarea ter- menului de trei ani; alt-fel, obligaţiunea sa se va considera ca reînoită pe alţi trei ani următori. Ca membrii fondatori şi membrii activi nu se vor alege de cât Ro- mâni. Ca membrii onorari se vor alege numai persânele acelea cari vor face Societăţii istorice române însemnate donaţiunl în imobile, în bani, în cărţi, manuscripte, etc., precum şi persânele învăţate din străinătate, ale căror lucrări prcsintă un deosebit interes pentru istoria poporului român. Membrii corespondenţi vor fi aleşi dintre persânele care prin pusi- ţiunea lor socială, prin natu.a ocupaţiunilor şi funcţiunilor lor, pot ajuta Societatea întru realisarea scopului urmărit. Membrii corespondenţi pot fi Români s&ă streini şi sunt scutiţi de plata taxei anuale. Alegerea membrilor de sub punctele a, b şi d se va face de către comitetul Societăţii în urma propunerel în scris, semnată de cel puţin 2 membrii fundatori saă activi şi prcsentată secretarului Societăţii. Membrii onârarl se vor alege de adunarea generală, în urma propu- nerii Comitetului. Persânele cari vor lua parte la votarea acestor statute sunt de drept membrii fundatori şi aii aceleşl drepturi şi datorii ca membrii activi &I Societăţii. Art. 5. — Anul social începe la 1 Ianuarie. Taxa anuală urmeză a se versa la casa Societăţii cu anticipaţie pe fie-care semestru. Art. 6.—In fie-care an Societatea va ţine o adunare generală în BucurcscI saă în altă localitate din ţ ,, ) OR. G TOCiLtsuu Vicc-Prcşedmţl { N DENSUpANU Casier-Comptabil, /. Clinciu. GR. G TOClLESCU MEMBRII : Agullelti Th. Bărbulescii Ilic Brătianu C. I. General Calloianu M. Dumitrescu Marin Gabrielescu N. Grădisteanu Ion Ionescu N. Lahooari Gr. Lăcusleanu Nicodim Mirca G. O. Panaitcscu C, Pelra.ţcu N. Quintescu N. Bucureict, 1 MaiU 1902. www.dacoromanica.ro I O CARTE DE AFUR1SANIE DE ACUM 2ooo DE ANI (tn Museul naţional de Antichităţi) E"n 1 KAAoYMaIPa 1AT inTONGFOisiroisI Y t'l STONToNk YPI°Ntanr> NETy MAT-A N KAIr»AtHrzAPR0£FriTToYrAOA.n.i9oNE'« i ANTA STN* AP” AK EY TAN TA s:THNT A1 |\A I rr Ci}OK A .fCpONH PaK A F A N E X* E Ah t~a£AY thztoan a rr ion a im a a a i P-n.r/NAOYT.r'.srE'NhiTAlTol rţoNEV TAîlNAYTHNH.pAPMAKPYrAîriDfKAI Toir te^NoIXAYT-^-n KYPiForrANTAE AoprtKKAlolANT EAOlGEOY-^-nAr AYY XHEN thxhmeP°nhme pai TapEI noyTAI ME GI .K E T E1 Aî I Ni AE HSJ KH î Hi T o A1M AT O A ^£*n ÎKAAOYM A.1 K AIA“ \tl TOWQE’O^ToNYtlrTorNlToî KYPION r-TLH nNE't’M KAirA zh r ^ApKo^En itoys ^oATY.d.oNEYrAKTA'EHfAP ' M AK E YTA K TA 2? TH K TAAAF nTLpoN Afi-POM HPAK AHT*# E^EANTASTAYTHXTOAK \ *Tr°NAÎM AA^IK-Yl S’JNAo, TTY. r r BNHTAîTOI r^ONf E Y . rATlKAYT HNH APM AK E YfA ÎINKAIToIItEKNoIIAYT^ , y PlEon AW TA E”4o pjx IM K AH JlANrE'AolGEoYAnAÎAt Y ] î.xhenththm eponhm epaI Etapei noytaimEQ/^etEI JEjAIINAE TA /F< H £ HITOAf. ^SjATOANAlTION 2HTH £Ei,TjoNEr S AN TAS 11$ A P AIA KE T SA NT AS TU NT A o AAinflP o NA2P o NIIPAK AEANEXXEAN T A S A T T H S T o A N AITI o X AIM A A AI KQSINAoTTflsrENIITAlToIS^oNET SASIN AT TII N$ A P M A KE T S AS IXK AI TolSTEKNo ISA TTQXK TP IE o nANT A E 10 $ o PQXKAI o IANTEA o I0E o T£2IIAl'A>Fr XIIENTIISHMEPo NHMEPA ITAnEIN o TTAI ME0IKETEIASINAErAlKHSI]SToAlMAToA NAITI o NZI1T11SEISKAI TU N TAX IST IIN Pe partea opusă se află acelaşi inscripţiune săpată cu mal puţină îngrijire şi cu litere mal mari; din acestă causă textul ocupă aci 19 rîndurî şi merge în jos penă la picio- rul plăcii, Este şi o mică deosebire fărâ însemnătate : r, 5 : www.dacoromanica.ro IO GR. G. TO ILESCU AOAS2 în loc de AOAS2I. Apoî câte-va litere stricate : r. 7 ul- tima literă N, din cuvântul HPAKAEAN; r. 8: literile AI din cuvântul ANAITION; r. 9: litera T din OTTQS ; r. 15: litera I din HMEPAI; r. 17 —18: literile IM din AIMA. E de observat că în amândouâ inscripţiunile litera O este mal mică de cât restul literilor. Tcxttil de pe fafa posterioră : EIIIKAAOrMAIKAIAEIQ ToN 0E oN T oN T T1S T o NT oN KrPIoNTflNnNErMATflN KAIIIASHSSAPK o SEIIIT o TS 5 A oAI2$ o NETS ANTASH$AP MAKETSANTaSTHNTAAAI TK2P o NAI2P o NHPAKAE A [ N ] EXXE AN TAS A TTHST o AN[AI] TIoNAIMAAAIKI2SSINAo [T] 10 TI2STE NHTAIToIS$oNEr S A SIN ATTHNH APM AK ETS A SINKAIT o ISTEKN o ISATTI2N . KrPIEOII AN TAE$ o P12 N K AI OIA N TE Ao 10 EoT 12 IIASATr 15 XHE NTHSHMEPO NHMEPA [ I ] TAIIEINOrTAIME0IKETEI ASINAETAIKHSHSTo A [I] [M] A TO ANAITION ZHTH SEISK AITHNTAXISTHN §. IV. Eiteratura : S' a publicat pentru prima-oră de către d. Otto Hirschfeld în Epigraphische Nachlese zum Cor- pus lnscriptionum Latinarum, voi. 111, Wien, 1874, p. 43—45 nr. 57. (= Sitzungsberichte der Wiener Akademiey philos. histor. CI. XXXVII, p. 403 n. 57). După aceea www.dacoromanica.ro O CARTE DE AFURISANIE 11 mult regretatul Alex. Odobescu în Istoria Archeologiel, Bucurescî, 1877,. pag. 512, a reprodus inscripţiunea de pe faţa anterioră în facsimile şi în transcripţiune. După copia d-luî O. Hirschfeld s’a reprodus textul în Sylloge inscrip- tionum grcecarum iterum edidit Guilelmus Dittenberger, Lipsiae 1900 n. 816, pag. 677, şi în fine, facsimilele de pe amendouS feţele inscripţiuneî, ce am pus la disposiţiunea d-luî dr. Adolf Wilhelm, Secretarul Institutului archeologic din Viena, au fost publicate în lahreshefte des Oesterrei- chischen Archăologischen Institutes in Wien, bând IV, Bei- blatt, pag. 14, Wien, 1901. r. 5; HPAKÂErAN = 'HpaxXslav Hirschfeld. Trăsura ce se vede după E este sgărietură, iar nu o literă săpată cu dalta. g, V. Lectura : Textul inscripţiuneî ambelor feţe fiind acelaş, transcriem numaî pe cel de pe faţa anterioră ; ’ExixaXo opiat xal a^ică tov fl-sov tov DtJj'.atOV, TOV XOplOV T(Î>V XVEOpUXTWV xal itâoY]? oapx6ţ, Ext tooc 86Xwi tpovEO- oaVTaî T) (papptaxEooavTa? r/]V ta- 5 Xatxwpov awpov 'HpâxXsav, lyjia.')- ta? aor^c to avatTiov alpia aSt- xw?, îva ootcoc Y^vvjTai toiţ ipovso- oaotv aorljv tj ipappiaxEOoaoiv xal toi? texvoiî aotwv, xoptE 6 xâVTa E- 10 ifopwv xal ol av/eXoi fl-soo, r(p xăaa tjio- yfl ev vrj avjjxspov ■/jp.spa'. taxEivourat p.s-0-’ IxsTEtaţ, îva ^ix^a^c to alpia to a- valTtov ţrjxrjaEiţ xal ri]V Ta^tarrjv. Traducere: Chiăm întru ajutor şi implor pre Dumnezeii cel pre-înalt, pre stăpînul spiritelor şi al orî-căruî trup, în contra acelora cari prin vicleşug aii ucis or au otrăvit pe nenorocita Heraclea prematur, vărsând cu nedreptate al eî sânge nevinovat, pentru qu tot aşa şă se ţntţm|plg ucigaşiloţ www.dacoromanica.ro 12 GR. G. TOCIL,KSOU eî saii otrăvitorilor şi copiilor lor. O Domne ! tu carele fote le ve^î şi voî ângerî aî luî Dumnezeii la care orî-ce suflet în (Jioa de astă-^î cu rugăciune se umilesce, căutaţi a răs- buna sângele cel nevinovat şi cât mai curend *). Ş. VI. Epoca : D-l Otto Hirschfeld, şi după dinsul răposa- tul Odobescu şi d. Dittenberger, întemeiându-se pare-se mai mult pre conţinutul şi limba inscripţiuneî, de cât pe forma literilor, atribue monumentului o dată posterioră erei creştine. Primul o consideră că nu pote fi mai vechîă de cât seco- lul al II-lea după Christos ; d. Dittenberger, o aşeză în pri- mul secol după Christos, *) pe când după regretatul Odo- bescu ea ar fi chiar din secolul al Vl-lea al erei nostre *). Forma literilor insă par mai mult a vorbi pentru secolul al 11-lea sati primele decenii ale secolului I-iu înainte de Christos. §. VII. Observa.iuni: înainte de a explica conţinutul curioseî inscripţiuni bucur'escene şi de a determina categoria mo- numentelor din care face parte, cată să vorbim de o altă *) Fr. sa finală a textului grecesc "va iyo'.V.rj—^şto at|j.aTO âvarriov J'qrqsYjş y.aî rqv xa/Lcrqv este de sigur confusă, diu causa verbului fqrqosiş, cjrc nu numai câ este scris reu în loc de fqrqc-qî, dar nu se gâsesce nici la locul şefi potrivit. D 1 Dittenberger (op. cit. p. 677 notă), presupune cu multă probabilitate, că in conceptul inscripţiuneî frasa trebuia să sune ast-fel: îva fqrq0...............H4>APMAKETSAN 5 TA................IQPONAQPONMAP 01..............ASATTHST0ANA1TI 0NA1M..........IN AOTTQXrENHTAI T0IS4>0 . . . SINATTHNH4>APMAKEr SASINK .... EKNOIS ATTQNKTPIE 10 OIIANTAI . . îîNKAIOIArrEAOIOEOTîî IIASA»ÎTXHENTHSHMEPONHMEPAITA nEINOTT AIME01KET EIA SIN AErAI K IISHj TOAIM ATO AN AIT IONK AIT HN T A XISTHN Restituirea inscripţntnci : 1.................................................... 2 ......................................al]ap- 3 aî[Twv ayîoav icorcăpoav] ejtl too? 4 ofJC * $&rif*AY TH^H<ţ>AP MAKE'T ^XATINKAl^'irfl Ek noiEAY TANKY PlE OHAN TA i. ă ^P-AHIC AIOI AMr EAOIOE OYSUI PAXA't'YXHENTHUH^EPOHHMEPAlT^ nFI^OYTAIf^E OIK ETEIAEIN AE TA1X HXHÎ',‘ YOAIMATOAMAITIOHKAITHmTAYIETH Stela funerară din Athena Textul: AAOA...................... /STr'I .... IQN........... AIIIAS. . . . SEIUTOTS A . . $0N .... SH^APMAKETSAN 5 TA.........IIIfiPONAfiPONMAP ©IN . . . TASATTHSTOANAITI ON AIM . . SNAOTTQSrENIITAl TOIS$0N. . SINATTHNHOAPMAKET S ASIN K AI. . STEKNOISATTQNKrPIE 100IIANTAE- OPQNKAlOIANrEAOI0EOM IIAS A ^TXHENTHSHME PONHMEPAITA IIElNOrTAIM E0IKET EIASINAEF AIKH SIIS TOAIM A T 0 ANA ITIONK AITHNTA XIS TH/ 2 www.dacoromanica.ro 18 GFt. G. TOCILESCtf Iată cum textul acesta se completâză şi se citesce cu ajutorul celui bucurescân : Emx]aXou[|j.ai xal a£ito t8v d-sbv zov u- <|>]iotov [tov xupiov] twv [wedjj.otwv x]at 7câa[Y]c aapxd]<;, etcI tou; 8[6Xw. (povfsuaavtafi; 7) (pappieusav- 5 ta[ţ r?jv TaXajÎTtupov awpov Map- ■9-t.v [-/jv iyjBa'/]za<; atkij<; to a.'Jcdv- ov aîpfa aSîxw]?, (î)va oikux; f£vv]rai ■toi? . Şi ceva mai departe, meritosul ar- cheolog adăogâ : «Am audit punându-se în suspiciune auten- ticitatea acestui monument. Nu sciu să fie pentru acăsta un alt argument de invocat, de cât marea lui asemuire, în styl şi coprins, cu stela din insula Rhenea ; dar pornind pe aşa cale, mă tem c’ar trebui să dăruim pe falsari cu mai mult de jumătate din monumentele epigrafice existenţi adî prin musee, şi tot de odată să închipuim că stylul lapidar al an- tichităţii, compus mai cu totul din formule forte puţin va- riabili, a fost cu mult mai capricios de cum ni-1 dovedesc monumentele ce sunt sau se dau de vechi.»2) Vine acum întrebarea cum trebue să ne explicăm acăstă izbitore asemuire dintre cele două monumente : Avem ore înaintea nostră una din acele formule de blestem obicinuite în caşuri analoge, când era vorba de a se cere răsbunarea divină contra unui ucigaş necunoscut carele prin viclenie omorîse sad otrăvise pe o personă tînără ? Repetarea ace- leiaşi formule, independent de locul şi de timpul unde, când, de cine şi pentru cine se repetă, să nu fi avut aceiaşi pu- tere magică, în credinţele superstiţiose ale antichităţii, ca descântecele, bunioră, ale nostre, ce se repetă întocmai fără altă schimbare de cât a numelui personeî pentru care se descântă ? Neîndoios că posibilitatea întrebuinţării aceloraşi formule nu este apriori esclusă. Asemenea formule objurgatorii sau de afurisaniî le ve- h Istoria Ârcheoîogie/, Bucur. 1S77 p. £>11. 8) Idem p. 513 — 514. www.dacoromanica.ro O CARTE DE AFURISANIE 21 dem obicinuindu-se în Occident, în cursul evului-mediu 1), iar în Orient şi în ţara nostră până în timpii maî dincoce, ■*) Le Bas, in Bloaet, Ejcpeilition de Moree, t. III, nr. 72 citcză câte-va exemple: Baluze (Capit. reg. franc. t. II p. 677 şi urm.) dă doue formule de excomunicare bisericescă de la fine'e secolului al X-lea, unde se chiamă asu- pra vinovatului blestemul lui Dumnedeu şi al îngerilor; o alta, p. 675 şi 676, unde el este osîndit sa aibă în iad, sorta trădătorului Iuda: Hune divino zelo accensi, cum Iuda Domini proditore, asterna punitione sub anatliemalis vinculo, nisi resipuerit, in inferno damnatum contradimus». Le Bas citcză şi câte-va exemple din inscripţiuni: Fabretti, însor, ant’q. p. 110 şi 111: male pereat insepultus iaceat. non resurgat cum Iuda partera habeat Si quis sepulchrum hune violaverit O alta : Locus serini subd. reg quem. comparavit ab is peciosa. abba contu ta congregatione sua. si quis autem lo cum istum biolare rit partem abeat c um Iuda traditior (sic) em dni noştri Ihu Xri. Amen O a treia din a. 1131: quis heorum nostram vuit frângere Societatem de omni honore atque dignitate. domino volente cum suis sequacit. Sit eiectus. et insuper cum Iuda et Caypha atque Pylato habeat portionem; idem turpissimam sustineat mortem ut Galelonem qui suos tradidit socios et non eius sit memoria sed in asella retrorsum sedeat et caudam in mânu teneat. Le Bas, pentru obiceiul ca osânditul să fie plimbat pe măgar cu faţa întorsă spre coda animalului, citeză pe Zonaras Annal. XV, 7, şi pe Cantacuzen, Hist. lib. III, c. 29. www.dacoromanica.ro 22 GR. G. TOCICESCU prin chrisovele domnesc! *), prin cărţile de blestem ale mi- tropoliilor *) şi Patriarchilor, pre cărţî şi pre manuscripte 8). Nu ar trebui ore să admitem că în caşul de faţă, una şi aceîaşî credinţă superstiţiosă, într’un cas cu totul iden- tic, cum ar fi omorîrea sau otrăvirea a douS tinere fete în locuri şi timpuri diferite, să-şî fi găsit acelaş mod de ex- presiune, întrebuinţând una şi aceîaşî formulă consacrată spre a chema rgsbunarea divină asupra ucigaşilor ? Lucrul, ceă-l’altă MapftetvY) Eorâxtoo XP7!0^ XaiPsi Pîatra funerară a He- racleiî este acum în Athena ; aceea a Marthineî e de pre- supus a fi în Syra. Este cel puţin posibil, de şi Iarăşi nu se pote dovedi, ca amândouâ aceste pietre funerare şi cele douâ anatheme să aparţină unele altora — anathemele fuse- seră de sigur expuse la mormânt sati. la cenotaf (pseudo- mormânt) — şi aii fost găsite împreună. Anathema din Atbena aparţine, după felul scrisorii, secolului al II-lea saîi primelor decenii ale secolului I-iîi înainte de Chr., precum, în acord cu socotinţa mea, m’aîi asigurat cunoscători fără a fi luat în privire conţinutul textului. Inscripţiunile d-tale bu- curescene mi se par, de şi sunt ceva mal puţin îngrijite, cripţiuni rUne- a aparţine aceleiaşi epoce. In orî-ce cas cine-va este indri-™®^"^™1® tuit, în asemenea împreiurărî, a pune ambele stele în apro- Heracleia . . 1 J r şi Marthine. piaţă relaţiune 1)». Intr’adevâr în Museul naţional din Athena se află de mal anderen Veroffentlichungen und eigener Anschauung des Steines vorher ausei- nander gesetzt halte, sind beide Texte, von der Verschiedenheit des Namen und jfiojoets abgesehen, vollig identisch. Der Name auf der jetzt in Athen be- findlichen Stele ist MaptKw], ein sebr seltenes und wie Mâp&a semitisches Name». 4) «Merkwiirdiger Weise haben sich auf Rheneia zwei Grabsteine gefun- den mit Reliefs, der eine mit den Inschrift Tlpay.Xvja xP'^'h X“‘PE> der andere MapS'stw] Euiaxiou xp'^tv) x“‘PE> der Grabstein der Herakleia ist jetzt in Athen ; der der Marthine vermuthlich in Syra. Es ist wenigstens moglich, wenn auch nicht zu beweisen, dass diese beiden Grabsteine und die beiden Verfluchungen zu einander gehoren — die Verfluchungen waren sicher auf dem Grabe oder Scbeingrabe aufge-itellt — und miteinander gefunden worden sind. Die athenische Verfluchung gehort der Inhalt nach, wie mir Kenner ohne den Inhalt zu berttch- sichtigen, mit meinem Urtheil uhereinstimmend, versichert haben, den zweiten Iahrhundert oder den ersten Iahrzehnten des ersten Iahrhunderts vor Chr. an.; Ihre Bukarester Inschriften scheinen mir, auch wenn sie etwas weniger sorg- făltig sind, derselben zeit anzugehoren. Iedenfalls ist man berechtigt beide Ste- iul unter solchen Umstanden in nahe Beziehung zu selzen.» www.dacoromanica.ro 26 GR. G. TOCILESCU mult timp următorea inscripţiune, ce o reproducem după estampagiu : Boeckh, publicând textul între inscripţiunile de la Rhe- neia*), face următdrele observaţiunî: «Sub anaglypho a. 1829 reperto, in quo femina sedens adstante puella cistam ungu- entariam apportante ; ex schedis Virleti ed. Le Bas p. 176 n. 249. Habeo ex duplicibus». Este deci vorba de o petră funerară a unei 'HpâxXtja, mortă în Delos şi îngropată la Rheneia. După felul scrisorii textul pare a fi din acelaşi epocă cu inscripţiunea cominatorie a Heracleiî din museul bucures- căn. Particularitatea formei 'HpdwXTja în loc de ’HpâxXsia, trecerea adică a lui si în t] înaintea vocalelor, ce ne întîmpinăîn multe alte exemple,3) se constată în primul secol înainte şi după Christos, dar mal mult în epoca lui August 4). Conclusiunea că am avă aci pătra de morment5; a ace- leiaşi Heracleî care figurăzâ în anathema din Bucurescî şi că amândouă monumentele s’ar găsi într’o relaţiune imediată, nu p6te fi dedusă numai din simpla asemănare de nume, întru cât numele Heracleia este destul de răspândit. 9 rXvnxâ nr. 1323. — Descripţiunea eî vedî-o la R. Kekule v. Stradonitz, Bie antiken Bildioerhe in Thcseion 261. *) Corpus Inscripţionam Graecarum II add. 2322 b. 69=Le Bas, Voyage archcologique en Grece, II, Iles Rlidnee nr. 2039. *) Cf. Guilelmus Dittenbcrger, Sylloge inscriptionum Graecarum, edil. II, Indices pag. 226. *) Dr. K. Meisterhans, Grammatih der Attisclien Inschriften, zweite Auflage, Berlin 1888, p. 37 ; E. Schweizer, Grammatih der pergamenischen Inschriften 56. *) Dr. W. Pape’s, Wprterbucb der griechischen Eigennamen, sub t. HpâxXcta şi HpâxXfja, 'IIpâxXt]a /pYjar?] ^aîpe «Heracleia, bunule, salutare www.dacoromanica.ro O CARTE DE AFURISANIE 27 Dar iată că tot la Rheneia şi cam tot în acelaş timp s’a aflat o altă piatră funerară publicată de Bockh 1) cu no- tiţa următore : ) «In anaglypho mulierem sedentem repraesentante : in Syra Rossius transscripsit ex catalogo musei Hermopoli- tani, quem confecit Cocconis, qui adnotat id ex Delo ap- portatum videri». Textul inscripţiunei : AVAP06lNHErTAKTOrXPHCT]IXA.IPE MocpxÎEÎVY] Eikâ/'.'ccD XP7!0^ Xa^P£ «Marthine, fiica lui Eutaktos, bunule, salutare». împrejurările aflării acestei petre, ca şi locul unde ea astăzi se păstr£ză, nu le cunoscem ; probabil că trebue să fie tot în Museul din Syra, unde o copiase Ross. Dar nu- mele MapxKvv], ca şi Mdp9-a, amendouS de origină semitică ), sunt de tot rare. Nu se pote cunosce pe terenul propriu grecesc de cât un singur exemplu: Map&etvv]KopvTjXiavooOtoo, ce figur£ză în lista Orgheonilor dintr’o inscripţiune aflată în Pireu şi datînd din primii ani aî secolului al III-lea după Christos ); d. Wilhelm admite cu probabilitate că p£tra de mai sus a Marthineî aparţine aceleiaşi epoce ca şi majori- tatea monumentelor de acelaş fel din Rheneia, de şi forma literilor 6 şi AV este ceva mai tărtjie 6). Prin urmare acostă p£tră îşi găsesce legătură cu inscrip- ţiunea cominatorie a Marthineî din Museul athenian, precum aceea a Heracleii stă în raport cu inscripţiunea cominato- rie a Heracleii din Museul bucuresc£n. Este posibil, de şi nu se pote dovedi, că cele patru inscripţiunî să fi fost des- *) *) Corpus Inseripiionum Graecarum, II 2322 b 78 = Le Bas, op. cit. Iles 2041. 8) Cf. Frăukel, Epigraphisches au8 Aegina, p. 10. s) Pape ’s Worterbuch. s. v. Mâp&a. *) Corpus Inseripiionum Atlicarum III 1280 a. r. 44.—W. Diltenberger, Sylloge inseripiionum graecarum, edit. II nr. 739, *) Op. cit., 16. www.dacoromanica.ro 28 GR. G. TOCILESCU gropate la un loc şi în acelaşi timp ; cele două funerare vor fi fost aşezate peste mormintele sau cenotafele Heracleiî şi Marthinel, amendouă pote tinere surori omorîte sau otră- vite de ucigaşi necunoscuţi ; din acesta causă îndureraţii pă- rinţi sau rude de aprope ale victimelor, pe lângă cele două petre funerarii, mal înalţă încă două stele-anatheme prin cari imploră de la «Dumnezeul cel pre înalt» tteos şi de la îngerii luî» printr’una şi aceiaşi imprecaţiune, imploră cu mânile rugătore înălţate către Cer, răsbunarea cât mal curend a sângelui nevinovat. Aceste două stele-anatheme sunt tocmai: acela din Museul bucurescen şi cea din cel Athenian. Epoca şi oii- Dar să ne întorcem la cele două anatheme ale nostre. anatheroe. Atât Philippe Le Bas, publicând stela funerară din Mu- seul Athenian, cât şi d. Otto Hirschfeld, regretatul Al. Odo- bescu şi d. W. Dittenberger publicând pre cea bucures- cenă, aîi emis părerea că fără îndoială ele sunt de origină creştină, fiind un exemplu interesant de trecerea obiceiuri- lor păgâne asupra creştinismului : Dumnezeul şi ângeril creştinilor luând aci locul de curend părăsit de către divi- nităţile păgâne, mânele înălţate în sus spre rugă, păstrând pe monument posiţiunea lor tradiţională, limba în fine a celor două inscripţiunî fiind cu totul limba întrebuinţată de Noul Testament *). Dar atunci cum rămâne de esplicat forma cea vechiă a literilor cari vorbesc, cum am arătat mal sus, pentru se- colul al Il-lea sau primele decenii ale primului secol înaintje Olto Hirschfeld, 1. c.—Odobescu, op. cit. p. 53.--W. Dittenberger, op. cit. 677 presupune că monumentul provine din insula Thcra, tocmai pentru cuvântul că în acâstâ insulă creştinismul s’a desvoltat mal de timpuriu ; ba găsesce chiar într’o inscripţiune (Inscr. Gr. ins. Aeg. III p. 84 n. 336, 16) o libertâ cu numele 'Ilpi-vlsic «nomen libertinae, cuius condicionis homines anti- quilus praecipue his sacris studuisse constat», dar din causa frecuenţil numelui nu încârcă să susţină identitatea personelor. www.dacoromanica.ro O CARTE DE AFURISANIB 29 de Christ ? D. Wilhelm x) nu se îndoesce un moment câ origina creştina a ambelor anatheme trebue înlăturată şi că acestea deci provin din cercuri judaice : «de sigur, dice dsa, că Delos a fost încă de timpuriu sediul unei colonii judaice. » Ca dovedi în sprijinul acestei păreri s’ar pute aduce următorele : Anteiu : numele uneia din fete, Map&iivvj, care de sigur este semitic ; Al doilea, invocaţiunea ce se face în ambele anatheme bj-ictos v. <•/ r-\ iii'Ai. Pe teritoriul către 6eo<; mjjui'oi; «Dumneşeul cel pre înalt» : 'Em.xaXoi3|jiai xai lumei biblice 31 «4iw tov &sovtov utjjwTov «Chiăm întru ajutor şi implor pre Dum-gJcnJ“0™eaană nedeu cel pre înalt». Intr’un studiu remarcabil, publicat de d. Professor Dr. Emil Schiirer sub titlu : Die Juden im bosporanischen Reiche und die Genossenschaften der aef36|i.evoi 0eov utjjKJtov ebendciselbst 2_), se stabilesce pe baza unei serii de inscripţiunî descoperite în Russia meridională 3) că pe la începutul erei nostre exista în oraşele Pantikapaeum (adî Kertsch), Gorgippia (adî Anapa) şi Tanais din regatul Bosphoruluî cimeric, o colonie ebraică destul de numerosă. Sub influenţă acestei colonii se formase multe collegiî sau thiase cari, fără a se supune la tote regulele Syna- gogei, se închinau totuşi în chip esclusiv lui 0shz Zf.azo<;. Acest nume îl dedeu obicinuit Ebreiî Dumnedeuluî lor Jeho- vah. Pe teritoriul lumei biblice 0s6? occupă un spa- ţifl întins, mai cu semă în cărţile de mai târdiu ale Cano- In SCrlsorea din 7 Aug. 1900 i «tch zweifle niclit.dass die Inschrifleii am judischen Kreisen stammen».—Idem. op. cit., p. 16: «Christiicher Ursprung der beiden Verfluchungen ist durch das Alter der Steine ausgeschlossen.» 2) Sitzungsbericlite der Koniglich Preussisclien AJcademie der Wissenschaftcn zu Berlin, 1897, t. XIII, p. 200 — 225. s) Ele figureză tn Latyschew, lnscripiioncs antiquaac orae septentrionalis Ponii Euxini graccae el latnae, voi. II (Inscriptiones regni Rosporani), Petropoli 1890. www.dacoromanica.ro 30 GR. G. TOCILESCU nuluî *), în Apocryphe*), în Noul Testament3), ba vedem chiar că autorităţile romane se servîaă cu acostă denumire spre a designâ pe Dumnedeul judaic,4) fiind-că Iudeii înşişi numiaă ast-fel pe Dumnedeul lor, cum resultâ şi din mo- numente epigrafîce 6). Acostă denumire însă caracteristică a DumnedeuluT su- prem nu ne ’ntâmpină numai în regiunea Măriî-Negre şi pe teritoriul lume! biblice, ci în tot Orientul, în peninsula bal- canică şi chiar la Roma 6). h VedI cuvintele citate de Scliiirer şi cari corespund cuvintelor din textul grecesc: 4 Bţuoxog, 4 0e4; 6 Bţiiorog, în Genesa 14, 8, 19, 20, 22. Numere 24, 16 ; Deuteronom 32, 8; Sam, 22, 14. Psalm. 7, 18. 9, 3. 17, 14. 20, 8.45, 5. 46, 3. 49, 14 etc. (după numerotata septuaginteî). Iesaia 14, 14. In bu^ câţile arameice ale lui Daniel de asemenea pentru 6 &s4g 6 Bftoxog, sad numai 4 6'ţiaxog. 2) Mal cu sâmă la Sirach ; 4 Bţ/torog, 0s&; 6 Bţitaxog sad 0E4g 4 Bţiiorog, 0s4g Btj/toto; fără articol ; xopiog 4 B^taxog, etc. Locurile citate a se vede la Schurer op. cit. p. 215. 3) 4i4 too 0eoo too utj/torou Marc. 5, 7 ; 5t4g âijiloxoo xXvjtWjaETai Luc. 1,32; Sovapxg utj/tarou Luc. 1,35 ; itpo'p^rrjg âijiloxoo Luc. 1,76; oii too {hoi too â'jiloxoo Luc. 8,28 ; SooXot too fl'Eoo too 6tj/[oToo Act. 16, 17; ÎEpEâg too Heoo too âijiloxoo Hebr. 7, 1. In cartea IV Esra titlu de Altissimus, deci greceşte Bijilaxog sad 4 Bijitorog, se dă obicinuit lui Dumneded, nu mal puţin de 68 de ori, cum se vede din Indicele la ediţiunea lui Bensly (Gambridge 1895). 4) Scrisorea lui Agrippa către Galigula ap. Philo Legat, ad Cajum § 40 ed. Mangey II, 592 : AiExâ^axo yâp Ex xuiv ISluiV irpoooSwv &vuysatt-ai fl'ootag EvSeXEjţEig 4Xoxctuxoog xŞ â'jilaxip {hŞ xatKexaGTYjv •rjpipav. B) Intre altele o inscripjiune găsită la Athribis în Egyptul de jos (Bul- leiin de eorresp. hell. XIII, 1889 p. 178—182) a unul evred căpitan de gen- darmerie Ptolemăus, fiul lui Epikydes, care împreună cu comunitatea judaică din Athribis construesce o Synagogă lui 0sfi> oţitcxui: Tirip paotXEwg nxoXEp.aîoo xat PaotXtaoog KXt07rarp7.g ixToXE|j.xtog EraxoSoo 4 imoxarrjg xuiv ipoXctxtxijuv xal ol Ev ’A^pl^Ei ’looSaîot TÎ)V ItpOOEO^YjV fl’Eiul Olţ/iaxuil. °) A se vedă texturile reunite de Schurer, p. 209 — 213, cari arată desluşit legătura ce se stabilea pretutindeni între deul Bij/toxog şi Jehovah. La acestea d. Fr. Gumont în Supplement ă la Bevue de Tinstruction publiquc en Bel- gique 1897 a adăogat încă alte texturi literare şi câte ce-va din papyri. Reproduc din inscripţiunî pe cele urmâtore : Borna : 0suu 6'jjiorun eB-^v &VEfl-Y]XBvKXao4ia rhaq] (G. I. G. 5929) ; Athena : ’AyodXj) XO^-J). IooXta ’AaxXvjraavr) fl'Eâ) âij/loxip âirip Ma|tp.oo xofl o too EÎ>x“P‘°Tvjp«>'' ivEfrfjxEV. Insuripţiuneâ se află sub chipul unul vultur stând jos (G. I. A. 1 p. 487 n. 132 1). — Pirot în Serbia: 6eip btcvjxoiu 6ij/[axo eo^yjv &v»oTY]a«v x4 xotv4v ex xiuv î?lu>v etc. De desubt : 0ta[oog] ÎEfiajiavog ; deci phry- gianul şi tracicul Sabazius este identic cu &E4g Eir^xoog Btj/toxog. — (Arch. epigr. Mitth. aus Oesterreich, X, 1886 p. 238). Mal sunt dedicaţiunî către 0s4g Bij/iorog găsite în Bizya (Thracia), în Placia (Mysia), Lesbos, Pergamon, Thyalira, Si- www.dacoromanica.ro O CARffl DE AFURlSANlE 31 Apoi ttyiaroţ ca predicat îl găsim şi la Zeu?, întrebuinţat de Zei>s Sţwcos. poeţi, de Pausanias şi de monumente epigrafice ‘) ; dar aci el este numai o singură (Jeitate pe lângă alte multe, o Zei- tate, căreia încă din adîncă vechime i se ridica templuri în Grecia. Prin acostă denumire vagă «de pr6 înalt» oboroc se ded6 leului un caracter mai general, mai ales când în cursul primului secol după Christos prin t6tă lumea greco-romană începuse ca să sufle un curent spre monotheismul deja pre- gătit prin filosofia gr6că şi ajutat mai departe prin înrîu- rirea religiunilor orientale 8). Fără îndoială că 0e6c os ypâtptuv toîs 'IooSato'.ş oSnv (pvjotv âveyîipiu pET a Tzaarfi Tcpofrupi'/S tiv vaov too ăiţitccoo 0eoo, resultă că împăratul Iulian, de şi păgân dar voesce să re- construiască templul luî Jehovah care pentru densul este 0els S-J/tcco;. q Exemple de Zeus uitoras sunt reunite la Hermann Usener, Gdttemame, Bonn 1S69, p. 50, 343; şi la Schiirer, op. cit. p. 209—211. J) Schiirer, op. cit., 214. ®) Latyschev, op. cit., nr. 437, 445, 450. *) Pauly-Wissowa, Real-Encycl. I, 373. www.dacoromanica.ro GR. G. TOClLESCtJ â* nu primiau icânele xâaa (Jiux'i ^ ^ O7j|j,epov fjp.Epa'. Tairsivourai p.e8-’lxx£Tela<;, îî chîamă ca să resbune sângele cel nevinovat al tinerelor fete omorite. îngerii sunt acele fiinţe intermediare dintre cele doufi g^e^braîcâ lumi diametralmente opuse : cea dumnezeiască şi cea pă- mentenă-omenescă. După concepţiunea ebraică Dumne- deu n’are nimic direct a face cu lumea, ci curierii sau îngerii lui au să străbată pămentul cu cai şi trăsuri «spre a se informa despre tot ce se petrece în lume şi de a în- deplini poruncile lui. Din când în când ei se înfâţişezâ din nou, ca să dea raportul şi să capete porunci mai departe.2) Mii şi mii de myriade sunt aceste fiinţe cari formeză cetele ceresci ale Domnului şi al căror rol mijlocitor îl admit nu numai Ebreiî, ci şi Christos şi Apostolii. Dar rolul lor mij- locitor între DumneZeu şi 6menî cresce cu deosebire în ultimii secolî înaintea erei nostre ; apoi începe a li se da şi nume : Gavriel, Michael, Raphael, Uriel, Raguel, Sara- qâel, Zutel, Rufael, Fanuel şi alţii, din cari însă numai patru ne întâmpină mai des la Judeiî de mai tărZiu : Michael, Gabriel, Uriel şi Raphael; aceştia alcătuesc clasa archan- gelilor, generalisimul lor şi al tutulor îngerilor în genere fiind h Cf. HatchRedpath, Concordancc to the Beptuagini, unde fle care pasa- giu în parte este indicat. Pasagele din cele doue anatheme : y.upio; xuiv îcvsopdxcuv xal Ttdcrqs oapxoc, in.-fk-j.rza; aOr/j; xi âvxExiov aîpa âoExoug, ol av^eXo1. 6eoo 'ui ităoa tji r/fq iv tq cvjpEpov •îjp.spa xaiteivouTai pot fi comparate cu Faptele Apostolilor 20,26: pxpxopopai 6p.lv ev rjj GTjpepov -jpspa şi CU St. Petru I, 5, 6; xaitELviuO-qxE oov uiţi xvjv xpaxaidv '/ăpx xoo 0eoo etc. — C. I. Gr. 9120: 6 ■9-(s6c) xuiv ir/(EOp)âx(uv xal itâot; oapxo;. 2) Zacharias 1, 6 ; comp. lob. 1. 2. Vedî asupra punctelor ce atingem aci şi mal departe despre îngeri monografia lui Georg Stuhlfauth, Die Engel in cler altchristticken Kunst, Freiburg, 1897. 3 www.dacoromanica.ro $4 Gh. G. TOCILESCtl Michael, al căruia nume însemnâză «este ca şi Dumnezeii» şi se consideră ca «anteluptătorul monotheismulul Ebreilor». îngerii în genere sunt fiinţele acelea însărcinate de a executa poruncile «Domnului Spiritelor», de a vesti daru- rile şi însciinţările sale, cum face Gabriel către Sfânta Maria spre a-I vesti nascerea lui Christos ; cu ă-^eXoi, ^EX&fjpe? saîi SiTf/eXtHjps?, cum îl numesc Oraculele Sibiline, se servă Dum- neded, carele îngrijesce de omeni şi-î apără prin direcţii supraveghetori şi sprijinitori al omenilor, prin îngerii pro- tectori. De aceia era la poporul ebreu, şi a trecut apoi şi în cercul creştinesc, convingerea generală că fie-care popor, fie-care oraş, fie care sat, fie-care om îşi are ângerul sfid particular care conduce destinele lor, represintă interesele lor, se bucură şi suferă o dată cu el, sunt de faţă la ru- găclunele lor; îî mântuesc, îl ajută, îl mângâie, îl scapă de duhurile necurate. El sunt «păzitorii» carii pururea veghiază, carii nu dorm nici odată, carii ad priviri peste tot şi in tote, de la o mar- gine penă la alta a pământului, nimic nu le rămâne ascuns, nicî-un fir de păr nu se mişcă omului pe cap, nicî-un pas nu face acesta de când se nasce şi până la mormânt, fără ca el să nu scie. Pe omul pios îl apără de orl-ce neajuns, de ori-ce vicleşug şi răutate a Satanei; pe cei făr’ de Dum- nezeu iî pedepsesce, şi nicî-o crimă nu rămâne de el nepe- depsită, căci îngerii sunt pe pământ din porunca lui Dum- nezeii executorii pedepselor ceresc!, instrumentele în genere ale pedepsii, ba sunt chiar îngerii reali aî răsbunării 1). De aceia nemîngâîaţiî părinţi aî Heracleiî şi Marthineî întind mâncle rugătore nu numai către Dumnedeu, carele tute le vede, dar şi către îngerii lui, spre a răsbuna sân- gele cel nevinovat şi cât mal curând. In amândouă inscripţiunile-anatheme se dice : «O Domne! tu carele tdte le vedi, şi voi îngeri aî lui Dum- f) A ie vedă Georg Sluhlfaulh. op. cif. p. 34. www.dacoromanica.ro 6 tîARTE DE AFURISANIE 35 ne^eu la care orl-ce suflet în ţliiia de astă-gtt cu rugăciune se umilesce.» Despre care în cât &px nu însemna la Greci numai imprecaţiunea, dar tot într’o vreme şi răsbunarea însăşi a divinităţei &stbv âpdt. 1) Ziebart) Der Fluch im Griechischen Recht, Mermes XXX p. 57 sq. 2) A se vede în genere pentru cele ce urmdză: Corpus Inscriptionum Atticarum, Âppendix conţinem defixionum tabellas in Allica regione repertas, edi- dit Ricardus Wuensch, Berolini 1897, praefatio —De acelaş : Scthianîsche Vcr- flucliungslafeln aus Rom, Leipzig 1898.—Wachsmuth, Rhcinischcs Museum fur Phiblogie XVIII, 5G0 seq. www.dacoromanica.ro O CARTE DE AFURISANIE 37 Poporul însă de rând, depărtându-se de la religiune, şi superstiţios fiind din fire, credâ că asemenea imprecaţiuni n’au efect, dacă nu vor fi făcute după preceptele sau for- mulele ritualului, şi că arta magică practicată de cei ex- perţi p6te sili pe dei ca să asculte pe ceî cari îî imploră. Dar pentru acâsta nu este destul ca formulele să fie numaî rostite, cum se obicinuesce în t6te timpurile şi în t6te locurile, ci ele trebuia să fie şi scrise, căci scrisbrea a fost socotită în toţi timpii, mai ales în epocele depărtate,mat£iTpent“ ^ ţ _ scrisore. ca ascuncjend într insa ceva taîmc şi fermecător. De aceia imprecaţiunile, ca să p6tă ajunge penă la 4eiî infernalî, se scriiau pe un material ceva maî tare de cât lemnul sad per- gamentul, anume pe table de plumb ; acest metal se crede vătămător, ca avend în sine influenţă vătămătbre, şi că precum este rece, apoi şi pe om îl face rece, adică îl ucide ; maî este şi greu, şi daca nu-1 ucide, cel puţin îi îngreuiază umbletul, îi înţelenesce picîbrele şi mânele ca să nu mai facă nimic. Aceste table de plumb, avend în genere formă patrată, r^Tde'piumb după ce erau scrise, se îndoiau sau se făceu sul, seî|SlSllaiealor- străpungeau cu unul sau mai multe cuie de fer, cari j6că aci rolul unor sigilii puse pe o scrisbre, şi în modul a- cesta închise sau sigilate se depuneu în morminte ca într’o cutie de scrisori pentru lumea cea-l’altă, aruncându-se simplu pe pământ sau fixându-se pe pereţii cameriî mortuare. Mor- mintele erau locurile potrivite unor asemenea biurouri poştale, căci se găsâu în stăpînirea lui Pluton şi a Proserpinei; cei ce îngropau ast-fel de tabele nu se preocupau de numele mortului *), căruia aparţine mormântul, căci nu ajutorul mor- tului se invoca de dinşiî, cum susţin unii învăţaţi, ci al deilor infernali (Di inferi)—singura preocupare a lor fiind ca scriso- rile de plumb încredinţate mormintelor să sosescă la des- tinată. Se credâ că şi cuiul de fer dă imprecaţiuneî o putere *) Vecii despre supersliţiunea cuielor: Otlo Jahn, TJeber den Aberglaulen des 6osen Blicks, în Ber. der Sachs, Ges. d. TFiss. 1855 p. 105. www.dacoromanica.ro 38 GR. G. TOCILESCU magică, fiind simbolul fixaţiuneî, al consolidării1) şi aparţinând deiţel Ananke, deiţa neîndurată a destinului, şi că dacă cuiul a străpuns tăbliţa, atunci ruga de sigur va fi ascultată 2). O asemenea tablă-scrisore era maî adesea-orî conce- CBert,aerMaiiC'ta® pută forte simplu, avend pe densa săpat numai numele tem. vrăjmaşilor, căci se crede că den iniernali sciu ei ce trebue să facă celui anatemisat. Alte-orî se săpa o inscripţiune maî mare. Scrierea pe tăbliţe la început se făce în chipul obicinuit de la stânga spre drepta, cum sunt ^pâ^am ijti5s£ia; superstiţiunea însă socotind asemenea scriere ca fiind de bun augur, şi deci improprie în caşurile de imprecaţiune contra duşmanilor, înlocui Ypip.[xata eir-.SeS-.a prin •ppâp.p.a'ca iita- ptotepa, scriere de la drepta spre stânga; ba schimbă şirul rândurilor ultimul devenind primul şi primul devenind ulti- mul 3); sau, spre a li se da o aparinţă magică, erau înşi- rate împrăştiat. Tăbliţele se scriau de ordinar de către per- sonele interesate, când sciau să scrie, saă de omenii ce-şi făcuse o profesiune din arta magiei, de acei preoţi cerşe- tori şi profeţi de răspântii, cari, precum ne arată Platon 4), mergeu din casă în casă pe la bogaţi spunendu-le că au puterea prin formule conjuratoriî şi prin farmece să facă râu ori-cărul vrăjmaş ce ar ave acele persune, căci ei dis- pun de voinţa deilor. Personele care se serveu de ele, personele devovente, trau din tote clasele societăţii: no- bili, ca şi omeni de jos, dar maî ales din clasa din urmă : femei şi bărbaţi, sclavi şi liberţî, ca şi omeni liberi. J) Gf. Wachsmuth Hhcin. Museum XVIII, 566; Henzen Bull. dell Instit. 1866 p. 2529; R Wiinsch, CIA. Appendix. 2) De la obiceiul acesta dt- a străpunge plăcile de plumb cu cuie (clavi figendi) provine numele de flefiuiones dat de Romani acestor devotioncs, analheme sau imprecaţiunî, pe cari Grecii le numîau y.aTâ8eo[j.ot, de la verbul Mzaow sau v.araoju), (y.aTa&i&v]|j.t| y.a8oi8v]|j.i, xoimoYjvutui maî rar) din acelaş motiv al cuiului: S(u= leg, leg prin blestem : ligare. Gf. Meisterham, op. cit. p. 140,— Wachsmuth, Hhein. Mus., XVIII, 566. ■ 3) Exemple la R. Wuensch G. I. A. Appendix nr. 109 şi 66. In inscr. 66 a 8 şi 109,5 se dice că precum literile sunt eracpiorepa, tot aşa să-I mărgă treburile aceluia care a fost anatliemisat. *) Republ. II, p. 364 B, www.dacoromanica.ro O CARTE DE AFUR1SANIE 39 Dar nu tote mormintele se socot6u prielnice a servi serUnJTd^ep't drept cutie de scrisore ; mormintele acelora cart împlini- sore. e scn seră spaţiul întreg şi legiuit al vieţeî, mormintele celor morţî de bătrâneţe liniştită în casele lor, erau lăsate la o parte. Tăbliţele se îngropau de preferinţă în mormintele celora cart nu ajunseseră anii daţî genului omenesc ca să trăiască, rcplv p.oîpav sfc^viev pîou *), se îngropau în mormintele ti- nerilor şi tinerelor (awpo-.)2), sau ale acelora cart periseră de o morte silnică (p-aio&âvaioi) 3). Causa R. Wtinsch o es- plică prin credinţa religiosă la Grecii antici că sufletele ce- lor morţi silnic sau înainte de timp, penă ce să împlitiăscâ anii destinaţi lor, trebuiau să rătăcescâ în prăjma mormin- telor lor, şi nu se duceu a se odihni in regatul 4e>l°r i» fernalî de cât după împlinirea vîrsteî legiuite. Asemenea spirite rătăcitore, aXântopsc, aSwa rca&â'mov, erau socotite maî destoinice şi maî voiose ca să facă pe curierii postalî aî Şeilor infernului, ca unele ce petrec în păment şi sub pă- ment. De aceiaune-orîdefixiunile chiamă categoric un «topog : Xâyo) T(j) awp(|) xtp %(atâ tootov tov tougv j) etc., sau slopwlCo) as, vsx.6- 5a-.p.ov atops6). Spiritele rătăcitore ale celor silnic şi cu ne- dreptate omorâţi, eraă tot într’o vreme şi spirite răsbună- tore ; ele nu se odihnău, nici lăsau în pace pe rudele în O Sophocles, Antigon. SOC. *) Intr’un papyr magic din Paris 333 1 itXaxojj.|j£c p.oXoJ3ouv xitî'Ex.i] Trapă âcupoo •î) pmoo ■8,Tj*v)v. Se preferă încă : tottot, Sttoo TjpujEţ locpăyvjoav wx p.ovop.â/01 v.'/X ptot coc, papyrul din Paris 1393 ap. R. Wuensch, C. I. A. Appendix, p. IV. 3) Aşa Delattre, Revui archeoloji*ite XII 188S p. 137, găsesce o tăbliţă pusă într’adins pe două cranii, pole două capete de decapitaţi; ele nu aparţi- neţi la corpuri incinerate şi nu s’a găsit nicio urmă de schelete. Pentru cei periţi într’un naufragiâ, tăbl.ţele se aruncau în mare, în rîâ, într'o fântână, pentru ca pe calea acăsta, ele să se ducă la sufletele lor. Vede Laertius Dingenes VIII § 31: xov Se 'Epp.-?jV.. XeyEOtlai... yfkjvcov, etxecSyjttep ouxo; Eia;tep.-Ei ă-o xcuv aujp.'/.xujv xâş v/âş ir.fi x* yijş xat ev. a-aX IlouXewţ tou ’AvTatozoXeî tov vop.oD. Kai zh ttaov (=t6 ttXolov) a(naiv evze- TTpTjXaV Adică : «Priimesce (închinarea acestei stele), d6mne Sarapis ! Besis frate maî mare şi Besis frate maî mic, amendoî (fiiî) luî Sentout, pilot din Polemaîs, şi Besis Carbas, unchiul lor despre mamă, omorîţi în portul Puchis, din districtul Anteopolis. Şi eY (ucigaşiY) arseră barca lor (adică a celor treY ucişY).» Este interesant că partea superiâră a steleY înfăţiş£ză pe ceY treY navigatori conduşY de către Anubis înaintea luY Pe o tabelă găsită la Bruttium ap. Wachsmuth, fflitin. Mut. XXIV, 474, Hoffmann, DiăleTdinschriften II, 1658, se vorbesce de anathema a doue per- sone care a furat nişte lucruri. 2) C. I. G. 4712 b. ®) Tot către Oserapis este un papyrus din Vienna (Pelrettini, Papiri greco* f.giej Vienna 1826; R. Wunsch op. cit. p. XXXI). www.dacoromanica.ro 46 GR. G. toCILE^CU Osiris, judecătorul infernului, cum înalţă manele în sus în semn de invocaţiune !). Monumente Representarea a două palme deschise, pe care o vă- avSnd pe ele r i ' r dicîfteTifbub!'" durăm şi la stelele funerare din museul bucurescen şi cel athenian, ne întîmpină şi pe alte monumente cu inscripţiunî funerare, votive şi de devoţiune, greceşti şi romane, de care s’a ocupat pe larg Otto Jahn 1 2), apoi K. Dilthey 3), d6mna E. Caetani-Lovatelli4) şi alţii5). Originea întrebuin- ţării acestui Symbol se atribue de unii cercului feniciano- assyric. Pe stelele votive punice nu este emblemă mal des representată de cât acesta 6), şi după unii învăţaţi ca Fr. Lenormant şi Philipp Berger, însuşi cuvântul semitic pentru a designa mâna însemnâză putere. Fără a stărui asupra însemnării originare şi întrebuin- ţării pe monumentele assyriene, babylonene şi punice a acestui symbol 7), constatăm că în domeniul greco-roman el nu pote avâ altă însemnare de cât sau apotropeică sau în cele mal multe caşuri cominatorică, atunci când este 1) Musde imperial du Louvre, Ies inscriptions grecques interpretă espar Ws Frcchner, nr. 134. *) Ueber den Aberglauben des bosen Blichs bei den Alten (Ber. d. Siielis. Ges d. Wissenscli. 1853 p. 53 sq.) s) Drei Votivhănde aus Bronzem Archăolog.—Epigr. Mîtlheil. aus Ocsterreich 11 41 sq. 61 sq. *) Monumcnti Antici ii pubbl. per cura dell’ Acc. dei Lincei voi. I 177 ; Misccllanca archeologica Roma 1891, p. 154. 8) A. Noack, Atlien. Mitth. 1894 p. 318 ; R. Heberdey und E. Kalinka, Be. richf liber zweiBeisen im Su'hoest. Kleinasien (Denkschr. Akad., Wien XLV 1896- p. 52). 6) K. Dilthey, op. cit. 61. Comp. Mem. de l’acad. de Petersb. Vil Serie, tome 1 7 (1872) tab.l—30 ; Gaz. Arclieol. II (1876) p. 118—121; 125; III (1877) p. 25; 29 — 37. — Asupra literaturei representăriî celor doue mâni, veijî Siltl, Gebărdin, 307 not. 1 — 7 ; Bull. de corr. hett. 1862 p. 501 ; American Journal of archaeology, V, p. 265 ; V, p. 47. ' 7) Tallqvist, Bie assyrische Beschtoorungsserie Hagiu, Leipzig 1895, atribue acest obiceiu Assyrienilor. Cf. Dieterich, Papyrus magica, p. 789.— Observăm un pasagiu din Herodot, IV, 62 despre obiceiul cu ridicarea celor două mâni la Scylliî. www.dacoromanica.ro 6 CARTE DE AFURISÂNIB 4? vorba de a se implora ajutorul unei divinităţi întru desco- perirea şi pedepsirea ucigaşului care a făcut să piară cu nedreptate un om mal ales în vîrstă tînără. Acesta resultă din conţinutul celor mal multe inscripţiunî pe cari se re- presintă cele două mâni l). Rostul acestor mâni se vede şi mal clar dintr’o inscrip- ţiune găsită la Delos, deci acolo de unde provine probabil şi stela funerară din Bucurescî: ea ne spune că Theoge- nes ridică manele către Sore şi către 4eiţa Hagna (Proser- pina) chiâmând blestemul lor asupra unei femei care-I luase un deposit de bani; el protestă pentru nevinovăţia lui, buna lui credinţă, şi conjură pe therapenţî de a pronunţa în con- tra vinovatei imprecaţiunile obicinuite 2). Pe stela nostră cominatorică cele două mâni sunt înăl- ţate în sus nu către 4eul Sore, care se vede înlocuit în chip mecanic, — ci către «Dumneijeul cel pre înalt la care orî-ce suflet în 4’ua de astă-41 cu rugăciune se umileşte» pentru ca să descopere nedreptatea făcută şi să pedepsescă cât mal curând pre cela care prin vicleşug şi prematur a omorît sau a otrăvit pe tînăra fată Heraclela. *) *) InscripţiunT găsite în Attica cu două mâni ridicate sunt în C. 1. A. nr. 2580 şi 2881.—O a treia mai recentă s'a publicat înAeX-cov âpxrr.oXofixov, 1890a.83,11.— O a patra se află în Museul din Berlin, epitaful unui ţăran (Beschreibung der ant. Skulpluren nr. S03) şi alte două în Museul Tscliinili Kiosk din Constantinopole (Joubin, Monuments funeraires nr. 108, 123). — Pe o inscripţiune funerară din Do- rylaion (= Eski Schehir, în Asia mică) se văd de asemenea două palme deschise cu inscripţiunea de desubt: ’Awpca Saiy.pâtoug IlptuSiavco tsy.viu pvrj|iY]5 yâpiv. Acest symbol estejîndestuljtor pentru a autorisă pe d. F. Noack (Ath. Mitth. XIX 1S94, p. 31S), a conchide, pe baza caşurilor analoge, că tînărul Herodianos din menţio- nata inscripţiune nu a perit de morte naturală, după cum cel puţin aşa credă mama sa, şi că prin cele două mâni înălţate în sus se invocă divinitatea ca să răsbune pe ucigaşul, sau pe orî-cine care a pricinuit mortea, anatemizându-1. 2) Bullctin de Correspondance hcllenique 1882, p. 5l)0 nr. 24 : o mică stelă de marmură, avend d’asupra inscripţiuneî două mâni ridicate în sus întorse cu palmele în faţă, înălţimea fie căreia mâni fiind 0”,055.—A se vedă încă Stobaeus florii, (ed. Meineke, v. IV p. LXI sq.) istoria unul om care jură tn faţa So- rrlu' şi înalţă în SUS: xotracrâg os evavuov tou tlsoo, Svrcsp s|j.e).Xs covtctopa iroiscfl-ai, SiSuici. âv^Tstva; St tuiv sâiv yspiîiv tpopvjv sîitcv duş ele. Obiceiul de a jura în faţa să- relul se vede şi la Germani. Gf. Grimm deulsche Rechtsalterthiimer p. 895. www.dacoromanica.ro 48 GR. O. TOCILESCU Resumat Resultă limpede din cele expuse penă aci, că anathema bucurescână a Heracleiî fiind identică cu aceea din Athena aMarthineî: prin material, conţinut, aspect şi scrisore, ca şi prin figurarea celor două mânî pe ele ; de asemenea pro- venienţa acestor stele fiind mat mult de cât probabilă Rhe- neia, unde s’a aflat alte două petre funerare cu numele unet Heracleie şi Marthine, aceste două împrejurări, ce nu pot fi datorite numai întîmplăriî, ne autorisă a presupune că în insula Delos, sunt acum vr’o 21 de vâcurî: două tinere fete Heracleia şi Marthine perind asasinate saă otrăvite în florea vîrsteî prin mânile unor ucigaşi necunoscuţt, părinţiî victi- melor le înalţă în Rheneia,— cimitirul insulet Delos—, nişte modeste petre mormîntale cu simpla indicaţiune a numelui celor mdrte şi cu obicinuitul salut de : bunule, salutare ! D’a- supra mormintelor, sau pote numai a unor cenotafe (dacă cadavrele victimelor nu vor fi fost găsite), aceiaşi părinţi aşâză cele două stele, de care am vorbit, săpând pe ele una şi aceîaşî formulă de blestem ; o stelă chîamă în ajutor răs- bunarea Dumnedeuluî pră înalt contra ucigaşilor Heracleiî ; cea-l’altă stelă îndreptâză anathema contra ucigaşilor Mar- thineî. Primul monument a venit în perigrinaţiunile sale penă la Bucurescî, ceM’alt s’a oprit la Athena, dar amân- două acum studiate împreună ne duc în mijlocul unei lumi superstiţiose care caută să’şî îndestuleze patimile ca şi do- rurile lor prin mijloce magice, prin formule objurgatoriî, a- furisaniî, sau blesteme. Acâstă lume, de şi se desparte de noî cu maî bine de 2000 de anî, dar pare a nu fi rămas aşa de streină, când constatăm că obiceiul vechili în sine de când e omenirea, dar care ne întâmpină maî desluşit în Attica, de a se trimite deilor scrisorî pe table de plumb saîi de marmură, s’a răspândit în totâ Grecia continentală şi in- sulară, apoî in Italia, Britannia, maî cu sâmă in Alexandria din Egypt, unde se cultiva tot felul de superstiţiunî; apoî maî în urmă cu deosebire prin legiunî asemenea obiceîurî se duc şi se propagă pr'n lumea întregă. Noua religiune, creştinismul, prin gnosticism a addptat plăcile de plumb, pe care se seriali imprecaţiunile. Biserica www.dacoromanica.ro 6 Carte de afurisanib nu se servi de cât de conţinutul lor, pentru a excomunica pe inimicii el. (ava&s|i.ara) sau pentru a goni pe draci şi spi- ritele rele (i£opxiO[u>6c)< Este deci, cum se exprimă d. Wiinsch, acelaşi nu care izvorând din tăbliţele de plumb, trece prin antichitate şi prin evul-me^iu, şi se desin£ză în devoţiunile, descântecele şi exorcismele din filele nostre. GR. G. TOCILESCU. 4 www.dacoromanica.ro CHINESIATUL FAMILIEI BĂSĂRABĂ DIN ŢfiRA HAŢEGULUI. (Comunicare făcută in şedinţa Societăţii istorice române de la 16 Febr. a. c) I. Instituţiunea chinesiatelor românesct. Lex antiqua. Consvetudo terrae. Jus Wolachie. Cel maî vechiu document, pe care-1 cundscem până astă-^î cu privire la chinesi! Băsărabî de peste Carpaţî este din anul 1398. Acest document, al cărui original se află astă-ţll în pose- siunea ndstră, este o sentenţă a celor 12 Juraţi români din „Provincia JIaczak“, pronunţată în procesul cliinesilor Bă- sărabî din comunele Rîuşor şi Rîul-alb. înainte de a trece la conţinutul acestei importante sentenţe, date din partea unul tri- bunal românesc la a. 1398, vom premite aici câte-va cuvinte asupra instituţiuniî chinesiatelor române în secuiul al XlII-lea şi XlV-lea. încă înainte de a se ivi la Carpaţî cele doue Principate ro- mâne, voivodatele Iul Lynioy şi Stanislau, din colo şi din coce de Olt, vechia organisaţiune socială şi politică a Românilor era basată pe un sistem militar. Numirile de Voivozi (Duces, exercitus ductores), titlu, ce-1 purtară cu gloriă Principii români până în filele ndstre, numi- rile de boerî (milites dignioris ordinis, bellatores, Nobiles ut dicitur Valachorum),— castrensî seu ţeranî apărători aî cas- trelor, — representau tot atâtea elemente ale vechil constitu- ţiunl militare a poporului român. www.dacoromanica.ro CHlNESIATUL FAMILIEI BÂSÂRAD 5* Blachiî, seu Românii din peninsula balcanică, formau încă în secuiul al XH-lea o parte însemnată din armata imperiului oriental. Er după ce Românii din Hem se despărţiră de By- zantinî, ei ne dau probe strălucite de o valdre, de o disciplină şi organisaţiune militară vechiă, bătând armatele lui Isac şi Alexe Angel, sfărîmând trupele Cruciaţilor şi prinzând pe Balduin, împăratul Latinilor. Acelaşi caracter militar i-1 aflăm la Românii din părţile Un- gariei şi ale Transilvaniei. La a. 1457 regele Ladislau al Ungariei confirmă vechile libertăţi ale Românilor din Bănat, în semn de gratitudine, după cum $ice dânsul, pentru meritele, ce le-au câştigat Românii aceştia, pălind şi apărând vadurile Dunării în contra deselor incursiuni turcesci, şi regele adauge cu acâstă ocasiune, că mi- litarismul Românilor din Bănat era consvetudinariu *), adecă nu era impus, nici prin lege, nici prin relaţiunî de vasalitate. Românii din Brescu, un sat însemnat românesc situat în partea orientală a Transilvaniei, constituiau din vechime o gar- nisonă permanentă la pasul Oituzului, având să apere fron- *) Pesly, A Szor. h, olâli keriiletek, 73. 1457 : Nos Ladislaus . . . conside- raţia fideli tatibus et fideliuni serriciorum meri tis eorundem V niversorumNobilium et Keneziorum ac ceterorum Val a c h o r u ni (de Districtibus Lugas, Sebeş, Mi- hald, llalmas, Krassofw, Dorzafw, Komiathy et Illyed vocatis) quibus ydem non solum predecessoribus nostris Regibus Ilungarie, sed et nobis se gratos reddiderunt... et presertim eo respectu, quod ipsi.. in custodia et tuicione Yadorura Danuby contra crebros incursus Turcorum... personas, resque et bona sua fortune casibus suinmittere ... non fornudant. Volentes eisdem gratitudinis vicem repen- dere, oînnia et singula eorundem Vai ac horum et Keneziorum priuile- gia... confirmamus. — Ibid. 75—76. 1457: Ladislaus dei gratia... fidelibus nostris vniversis et singulis volahis Nobilibus et Kenezys districtus Komiathy Salutem et gratiam ... fidelităţi vestre taliter respondemus ... quod nos maxime ex consideracione vt vos, vnacum ceteris volahis Nobilibus et kenesys prescriptorum septem districtuum ad seruicia nostra adque pro conseruacione, et defensione, confiniorum et vadorum illarum parcium inferiorum ex consuetndine obligamini ,.. prefatum districtum komyathi, pretactis alys Septem districtibus voialiicalibus readiunximus et reincorporauimus.—Pesly, A Szorenyi Gansag, III. 117. 1494: Nos "VVladislaus dei gracia Rex Ilungarie . .. idem condam dominus Sigismundus Imperator et Rex, consideratis fidelitatibus et ser- uicys per eosdpni YVolacbos in exercitualibus expedicionibus contra sevissimos Thurcos sepesepius instauvatis. www.dacoromanica.ro NIC. DENSUŞIANtt 5* tiera de acolo şi să facă esploraţiunî în ţinuturile Moldovei, „după cum le-a fost datina şi până aci“—sicut liactenus sunt consimţi1). Er Românii din ţinutul Devei şi al Hineddreî formau în evul de mijloc o societate organisată milităresce, avend să con- struiască fortificaţiunî, să apere castelele, să iee parte la expe- diţiunî în timp de resbel, — şi regele Sigismund numesce acostă îndatorire a Românilor o vechiăşi lăudabilă consuetudine3). Aceeaşi „lăudabilă consuetudine" o găsim şi la Românii din ţăra Făgăraşului, în vechia Terra Blacorum. Boierii din ţ6ra Făgăraşului constituiau încă din ve- chime o cohortă stabilă în jurul castelului de aci, avend să pres- teze servicii militare Domnilor acestei provincie, şi anume ser- vicii militare equestre, în puterea unei vechi consvetudinî, şi acostă orgauisaţiune militară se eonservă aci până la jumătatea secuiului al XVIII-lean), ăr în anul 1876 guvernul unguresc şterse şi ul- >) Fejdr, Codex dipl. Hung. X. 6. 796 98. 44G2 : Nos Sigismundus . .. Volumaş autem, quod sicut liactenus sunt consueti, ita et in futurum dicti Kenrfsius et villani de saepedicta Bereczkfalva ad faciendam custodiam in illis con fin i- bus, et explorationem in partibus Moldavie obligaţi sint. !) Komdny in Magazin f. Gescliiclite Siebenbiirgens. II. 315. 4427 : Sigismundus... Olahi hi (in districtibus olachalibus castri Deva)... etiam opera servitia manualia ad conservationem castri opportunaut sunt mu ni menta struendi, et repara n d i, aggeres fodiendi, ligna secând i, indagines praecidendi... juxta antiquam et laud abile m consvetudinem teneantur. Ibid.314. 4482 : Ma- tliias ... Unde nos praefatos Kenezios nostros (in pertinentiis castriHunyad) in an- tiquis eorum libertatibus tenere volentes .. . mandamus quatenus ... eis ser v i- t i a a d p r a e f a t u m castrura nostrum Hunyadut prius facere adstricti fuerunt permită tis. 3) Densiişianu, Monumente pentru istoria ţerel Făgăraşului, 36—37. 4664 : Nos Anna Bornemisza .. . liogj ok is (Sândru Pandre is Stantsullal es S/tojka) az reglii szokăs szerent Fogarasi Varunkhoz tartozando szolgalattjokat jo kontosiikkel pai’ipăval es fegyverekkel fel leven rubaztatva . .. tartozzanak praestalni (Noi Anna Bornemisza... ca şi el — Şandru Pandrea cu Stanciu şi Stoica — să fie obligaţi în conformitate cu vechia consvetudinea presta serviciele, cu cari suiri datori la castelulFăgaraşuluI, fiind echipaţi cu haine, cu cal şi cu urme bune). — Ibid. 49 -50. 4G94: Nos Michael Apafi ... ut (Alexander Fulitsa haeredesque et Pos- teritales ipsius) more aliorum verorum natorum indubitatorum Dis- t rictus noştri ac Arcis Fogarasiensis existe n tiu in et inservientium Boeronum nostrorum e q u i s ac frameis a d i d a p t i s e t c o n v e n i e n t i b u s inservire debeant et sini adstricti. — Aceeaşi consuetudine militară pentru apărarea www.dacoromanica.ro ClIINESIATUL FAMILIEI BĂSVRABA 53 tima rămăşiţă clin acest sistem militar, numele şi funcţiunea de „Căpitan al ţereî Făgăraşului". Aceleaşi vestigii ale linei vecliî organisaţiunî politice-mili- tare le aflăm şi la Românii din Croaţia şi Slavonia. Aşezaţi între rîurile Drava şi Sava, Românii de aici formau o comunitate militară, constituiţi sub voivozi şi căpitani, şi obligaţi să apere frontierele Austriei şi contra incursiunilor tur- cesc! *). întocmai după cum era caracterul, tot ast-fel erau şi elemen- tele societăţi! române. In fruntea Provincielor române, atât din cdce, cât şi din colo de Carpaţî, se afla câte un Voivod Ban sdu Căpitan (mi- litum duces, exercitus ductores) învestiţi, tot-o-clată şi cu func- ţiuni administrative şi cu unele atribuţiunî ale puteri! judecătoresc!. Er societatea, seu poporul, se afla divisat în trei clase, în boieri seu militari de prima ordine, cliinesî seu căpitani de districte, şi în ţeranî liber!, obligaţi la apărarea castrelor, a frontierelor şi la resboiu în timp de necesitate. Voivodatele române, atât din coce, cât şi dincolo de Car- paţî, se aflau la început divisate în mal multe chinesiate sdu districte. Funcţiunile cliinesuluî erau diferite. El era judecătorul şi capul administraţi uni! districtului, însă în prima liniă chinesul era prefectul militar al omenilor seî, şi documentele istorice de peste Carpaţî amintesc adese-or! cu laudă despre vitejiele în resboiu ale cliiuesilor român!. frontierelor o aflam la Românii din fostul Ducat al Om 1 aşu 1 ui.— Fej6r, X 1, «2—133. 1383: Secundus articulus est isL : quod assnmpsrruut ipsi Valaclii custodia m scruandam,in om ni bus al pi bus ad Tolmacz usque ad mag- nani villam Valacliicalem.— In ce pfivcsce pe Românii din Maramureş) scrie Miron Costin : Maramureşenii, cari se bucura de a nu fi iobagi, ci ca nisce omeni liberi se cirmuiesc dupâ legile lor proprie, aven d u-şl data pe seină ce- tatea llust şi servind in resboie în cavaleria regală (Kogulniccanu, Cronice, III, 509 510). ’) A se vede capitulul «Românii în epoca militar ăi la Densuşianu, Revoluţiunea lui Horia în Ungaria şi Transilvania, p. 28—57. www.dacoromanica.ro 54 NIC. DENSUŞIANU Demnitatea eliinesulu! era ereditară *). Ea trecea din pă- rinte în fiî şi din fu în nepoţi ca un drept particular al fami- liei cliinesesci, şi acestă transmisiune ne este explicabilă. Instituţiunea chineziatelor se basa mai mult pe valdrea mi- litară a familiei chinesescî. Drepturile chinesilor români fiind ereditare, cliinesiatele în- cepuse încă din timpuri fdrte depărtate a se divisa între mem- brii familiei; ast-fel, că în sec. al XIY-lea şi al XV-lea nume- nal chinesilor de peste Carpaţi era atât de mare, în cât ei for- mau Î11 aceste timpuri o clasă importantă a societăţii, române, o clasă, care astăzi a dispărut cu totul. Cu tote acestea însă, o parte din cliinesiatele românesci mai aveau şi în secuiul al XlII-lea o extensiune teritorială destul de însemnată. Cundscem cinci cliinesiate române din secuiul al XlII-lea şi al XlV-lea, cari, în ce privesce mărimea lor, cuprindeau ţi- nuturi întregi. Canonicul numit Magister Rogerius din Orade, în' des- crierea, ce o făcuse despre devastările Tătarilor peste Carpaţi, ne spune, că aceşti Tătari instituise Qhinesi prin ţinuturile, ce le ocupase, adecă schimbase pe vechii prefecţi ai districtelor şi provincielor, şi că unul din aceşti Chinesî guverna (regebat) mai mult de o miă de sate 2). Ungaria, declară regele Bela IV, în manifestul seu de la a. 1268, a fost mai înainte de invasiuuea Tătarilor „plină de popor“, dar acum, ţlice densul3) în cele mai multe locuri se ’) Densuşianu, Documente privitore la istoria Românilor. Voi. I. 2. 241.1377 : Ludovicus Dei gratia rex liungarie ... quos (IC o n e z i o s) in aliis districlibus Ola- clialihus, tamquam pertinentiis castrorum nostrorum regalium, in praehabitis eorum Keneziatibus relinquere et in fllios filiorum confirmare con- s vevimus. J) Magistri Kogerii Misorabile Carmen, c. 35 : Constituerunt C a n e s i o s id est Balivos, qui iustitiam facerent . . . procurator meus de istis d o ni i n i s erat unusetpe ne miile villas regebat. Et erant Cancsii fere c e n t u ni. (Ed. FI or ia ni, Chronica minora, p. 78). ■) Fejer, Codex dipl. IV. 3. 486.1268 : Bela, Dei gratia,... rex, ad universorum notitiam ... Hungaria antea plena popul o, mul tis in locis in solitudinem esset redacta. www.dacoromanica.ro CHINESIATUL FAMILIEI BĂSĂRABĂ 55 ved numai deserţurî. Un cliinesiat de una miă sate, sau cătune, pe timpul invasiunii tătarilor, representa ast-fel un teritoriu ad- ministrativ, cel puţin tot aşa de mare ca unul din comitatele actuale ale Ungariei. In scurt timp după retragerea Tătarilor, regele Bela IV dă- ruiesce cavalerilor Ioaniţi intriga ţeră Severinuluî, dimpre- ună cu chinesiatele românesc! situate din colo de Olt, er din cdce de Olt, regele le dăruiesce întreg teritoriul cuprins sub nu- mele cel vag de „Cumania“, adecă până departe în interiorul Asiei, cu tdte că de fapt regii Ungarie! n’au avut, şi n’au eser- citat nici o-dată, vre-o autoritate suverană asupra ţinuturilor din cdce de Carpaţî. In acest document regele Bela se exprimă ast-fel: Dăruim şi conferim Iu! Rembald, marelui preceptor al Hospitalului din Ierusalim, şi prin el dăruim casei acesteia a cavalerilor Ioa- niţi, întrega ţeră Severinuluî dimpreună cu chinesiatele lui Ion şi Fărcaş până la fluviul Oltului, cu escepţiune de ţera chi- nesiatului lui Lynioy voivodul, pe care o lăsăm Românilor, după cum tot ei au stăpânit’o şi până acum1). Avem aşa dar aici trei chinesiate române pe teritoriul Ol- teniei (afară de districtul castrului Severiu), unul al lui Ion, al- tul al lui Fărcaş şi al treilea al lui Lynioy. Fie-care din aceste trei chinesiate avea ast-fel o extensiune teritorială mai mare de cât un judeţ actual. Cu deosebire însă chinesiatul lui Lynioy ne apare ca cel mai însemnat. Regele Bela i dă un epitet particular de„terra Kenezatus“, ţera chinesiatului, dr chinesul Lynioy mai avea tot o-dată şi titlu de „Yoivod“ peste ceî-l’alţî chinesî. In fine mai cundscem şi un al cincilea chinesiat important românesc din părţile superidre ale Ungariei. La a. 1383 regina Ungariei Maria se exprimă ast-fel în- i) Densuşianu, Documente privitore Ia istoria Românilor. Voi. I, p. 249—250. 1247: Bela Dei gratia Ilungarie... Rex ... damus et confcrimus silii (Rcmbalclo do- morum hospitalis Ierosoliraitani magno preceptori) et per eum diete domui t O tain terram de Zeurino... pariter cum Kenazatibus Ioannis et Farcasii usqueadfluvium Olth, excepta terra Eenazatus Lynioy Woiavode, quam Ol a tis relinquimus, prout iidem hactenus tenuerunt. www.dacoromanica.ro 56 NIC. DENSUŞIANU tr’un act de donaţiune: Am hotărât să dăm pentru tot-de-una chinesiatul Românilor din comitatele Bereg şi Sat- in ar luî Ion, luî Şandrin şi luî Ştefan, feciori al decedatului Stanislav, care fusese Voivod peste Românii reginei din comu- nele Kereclikey şi Buchnicze, şi care cliinesiat le-a fost dăruit lor încă de reposata bunica ndstră, de fericită memoriă*). Avem aci un singur cliinesiat peste tote satele românesc! din doue comitate mar! ale Ungariei, un cliinesiat dat pentru tot-de-una, seu cu drept ereditariu, unei singure familie române. Originea cliinesiatelor românesc! se reduce la timpuri, ce trec departe peste marginile istorie!. In diplomele regilor Ungarie! precum şi în alte acte pu- blice de peste Carpaţî, se face adese-orî amintire, că cliinesiî român! se aflau în posesiunea chinesiatelor sale încă din timpuri, ce trec departe peste memoria generaţiunilor —a quam plu- ribus temporibus iam retrolapsis;—ab olim permul- torum preteritorum annorum curricula, etc.2). Nicî regi! Ungariei nu sciau, de când se începuse institu- ţiunea. .chinesiatelor românesc!, nicî cliinesiî român! însiş! nu pu- teau spune, de -când strămoşi! lor se aflase în posesiunea chi- nesiatelor sale. Moşiele şi satele românesc!, ce compuneau un cliinesiat, se nu- miau cu privire la persdna cliinesuluî :„possessiones moreKe- neziatus“, „possessiones more Keneziatuum cetero- rum Volahorumw, „possessioncs nomine Keneziatus“3). ') Densuşianu, Documente privitore la istoria Românilor. Voi. I, 2. 280. 1383 : Mi Maria... Bereg es ZotbmârVâriuegyukben levo Olâhoknak Kenezyâs- sAgât azon JAnosnak, Sândornak, es Istvannak orokre ... Altal adni eltokellettek. *) Pesty, Olăh keruletek, 56. 1420 : qui easdem possessiones Magoyal'alwa Rekethe et Stremptura a quampluribus temporibus iam retrolapsis no- mine keneziatus possedisse asseruntur. — Ibid. 59. 1428 : Nos Sigismundus . . . Romanorum Rex. .. quas (possessiones) eorum progenitores, et per consequcns ipsi nomine keneziatus, ab olim permultorum annorum preteritorum curricula pacifice tenuissent. 3) Pesty, Olăh keriiletek, 55. 1406 : prescriptam possessionem .. . Mycha- lyanch uocatam quam vt fertur ipsi et eorum progenitores more Ilenezia- www.dacoromanica.ro CHINESIATUL FAMILIEI RĂSARABĂ 57 încă de pe la începutul secuiului al XH-lea se manifestă o tendinţă constantă din partea Statului de a reduce numerul chinesiatelor românescî, de a restrînge drepturile chinesilor şi de a-î asimila cu nobilimea ungurescă, însă cu tote aceste clii- nesiatele române de peste Carpaţî se bucurară încă până pe la începutul secuiului al XVI-lea de anumite, „privilegii şi li- bertăţî11 ‘). Un singur cliinesiaţ, dacă era mai mare, orî maî multe clii- nesiate împreună, dacă erau maî mici, constituiau în aceste tim- puri un district administrativ. Aceste districte portă în documentele oficiale ale Ungariei şi ale Transilvaniei numele de „districtus olachales“* 2), „sedes valacliicales “, „Pro vinciae “ 3); cr comunele româ- tus, hactenus tenuissent.— Pcsly, Olâh kerulelek, 57. 1-420: Nos Sigismundus . . . easdein possessiones . . . dedimus donavimus et contulimus . . . per cundcin Bogdan ct i'ratres suos antedictos m or e Kenezia t u u m cete ro r u tn voia h or uni ten cn da a possidendas. — Ibid. 56.d-420. ') Pcsty, Olâh keruletek, 73. 1457: Nos Ladislaus, Dei gratia llungarie. . . Rex . . . oînnia et singula eorundem Valachorum et Keniziorum priuilegia super quibuscunque eorum libert a tibus, prerogatiuis et Iuribus confecta. . . per- petuo valitura roboramus et confirmamus. 2) Kurz, Magazin f. Gesch. Siebenburgens. II. 207. 1377 : Ludovicus . . . (iuos (Kenezios) in aliis districtibus Olaclialibus... in praehab itis eoruni ke- neziatibus relinquere . . . consueuimus. — Ibid. 315. 1427 : Sigismundus ... in re- priinendis nialesanis dictorum populorum in districtibus Olaclialibus castri noştri Dewa consiliis et moliminibus. — Fcjdr, Genus Ioannis Gorvini, 180. 1453—4 : Nos Ladislaus . . . super perennali donatione et collalione ... D i s- trictuum walachalium Swggia, Bosar, Monostor ct Swpan voca- torum in Coniitatu Tbemesiensi. *) l'csly, A. Sziir. Bănsăg. III. 17. 1411: super quadam possessionc Mczfahva vocata. . . in districtu sive provincia Sebeş. — Ibid. III. 41. 1439: Enie ricus et lobannes... Goniites Themesienscs . .. ab omnibus praescriptis Nobilibus et Ignobilibus de prouincia Sebeş rcsciuimus et coinperimus. — Ibid. III. 68.1454: OpidumSebes cum sua provincia depredauerunt.— Ibid. 61.1451 : Nobilibus c o m- proviucialibus prescriptarum Septem sediuni wolachicali um ad vniun certum ct breuem terminum Sedis vestrae Judiciariae. . . per moduin proclamate congregacionis gcncralis. —Pesty, Olăb keriiletek, 52. 1391 : Nos Nicolaus de Peren .... Banus Zewriniensis ... nos Nobiles et kenezios districtuum ct provinciarum quatuor scilicet de Sebeş, de lugas» ac de karan et kompyatbi... fccimus conuo- cari. — Aceste districte românescî se mal numesc câte o-dat,ă şi comitatus. Ast-lel într’un document de la 1390 : a nobilibus et alterius status hominibus Gomitatuum Sebeş, Lugas et Myliald (Pesty, Olâh keriiletek, p. 4). www.dacoromanica.ro e; 8 NIC. DENSUŞIANU nescî din cari erau compuse aceste districte sunt numite, „p o s- sessiones olachalesu1), „liberae villae keneziales2).11 Aceste districte numite olachales se bucurau de o admi- nistraţiune particulară naţională, politică, judiciară, financiară şi militară. Ele se guvernau după legile lor proprie. Era un fel de autonomiă districtuală, care se basa pe nisce vechi con- svetudinî, numite în documentele Ungariei: „antiqua libertas11 s) „antiqua consvetudo11, „antiqua et laudabilis consve- tudolM), „vetus consvetudo115), „antiqua lex“°), „lex terrae11, seu „consvetudo terrae117). Aceleaşi obiceiuri românesc!, în afacerile de drept civil şi ') Pcsty, Olâh keriiletek, 69. 1444: Nos Wladislaus ... possessiones Wo- lachicales Kusklya, Zawoy utrasque patak et Zylfa vocatas ... sub illis condi- ci oni bus et seruicys quibus alie possessiones Wolachicales in dicto districtu (Karansebes) tenentur et possidentur, dedimus. donauimus. — Arcliiv des Vereines f. siebenb. Ldkde. N. F. XV. 3. 434. 1377 : Nos Ghristophorus Bathori ... ut more aliarum possessionum Valachicalium hujus regni Transylvaniae de ovibus et agnis caprisque ... quinquagesimam pendant.— Densuşiauu, Docu- mente. I. 2.130. 13G6 : quinquagesimam ovium nobis annuatim de quadam posses- sione Olachali Mohal vocata, in dicto comitatu de Doboka situata... pervenire debentem. a) Pesty, Az Olâh keriiletek, 52. 1387: quiiiquagesimam castellanis prescripti castri Mihald... soluere teneatur prout de alys liberis villisipsorum Kene- zialibus soluere sunt consueti. *) Dcnsuşianu, Decumente. Voi. II. 2. 273. 1482 : Mathias Dei Gratia Rex Ilun- gariae... Expositum est nostrae Majestati in personis Universorum Keneziorum nostrorum in pertinentiis Castri noştri Hunyad commorantiuni... qualiteripsi an- tiqua libertatis eorum praerogativa requirente a solutione quarumlibet Taxarum, censuum et contributionum exempti fuerint. 4) KemGny in Magazin f. Geschichte Siebenbiirgens. II. 315.1427: Sigismundus... Olahi hi (in districtibus olachalibus castri Deva)... munimenta struendi, et repa- randi... juxta antiquam et laudabilem consuetudinem teneantur. “) Densuşianu, Monumente pentru istoria Ţerel Făgăraşului. 17. 1632. fl) Pic, Abstammung der Rumănen. p. 142.1993 : Praeterea si aliquem Kene- ziorum, sive Valachorum nostrorum pertinentiarum Krajna (de pe teritoriul Mun- caciulul) . .. absque haeredibus decedere continget .. . vitulum trium annorum . . • juxta eorum antiquam consuetudinem persoluere debeant ... Praeterea an- tiqua eorum lege, ac consuetudine, modo superius specificato vitulum trium annorum sive castratum taurum . .. ab eisdem exigatis et exigi faciatis. T) Densuşianu, Monumente pentru istoria Ţerel Făgăraşului, p. 74. 1518 : Nos Paulus de Thomor Castellanus castrorum de Munkach et Fogaras... in omnibus... juribus possessionariis et portionibus quae in possessione Nagy-Vajdafalva de jure et ab antiquo ad Bojeronatum lege huius terrae adtinerent. — Ibid. 33.1657 : Jujcta morem solitum et consuetudinem terrae Districtus Fogaras. www.dacoromanica.ro CHINESIATUL FAMILIE» BĂSĂRABĂ 59 penal, purtau numele de „lex antiqua11, ;,lex antiqua dis- trictuum volahicalium universorum11 *), „jus wola- chie“, „ritus volahie11 2). In Polonia vechiul obiceiu, după cari se administrau co- munele şi cliinesiatele românesc!, se numia de asemenea „jus valachicum", „jus et consvetudo Yalachorum11. Cu privire la coloniele şi chinesiatele române din Polonia contele Alexandru Stadnickise exprimă ast-fel: „Aceste sate se numesc române fiind-că erau beneficiate cu usul dreptului român, adecă se cârmuiau cu legi şi cu obiceîe române, după cum acesta este specificat cu claritate sau cel puţin menţionat în t(5te priviiegiele în modul următoriu: „Quarum villarum Cmethones fieri debent et locabuntur in jure Yalacliico11... seu: Eximimus etiam dictae villae Cmethones ab omnibus juribus Rutlienicis, Polonicalibus et Theutonicalibus ac quibus aliis, so- lum illos in jure Valachico conservabimus118). Conform aceste! „leg! antice11 ale districtelor românesc! (olacbales), singur numaî chinesul avea dreptul de jurisdicţiune pe teritoriul seu* 4), cu obligaţiunea, faţă de puterea suverană, şi ’) Pesty, Olâh keriiletek, 82. 4478: Nos Jacobus de Marga et Rayn waywoda vice Bani Zewrinienses... Quod ipse prefatus Georgius duodecimo se personis sa- . cramontum deponere teneatur Juxta antiquam et aprobatam legeni distric- tuum 'volahicalium universorum. *) Pesty, A Szorenyi Bânsdg. III. 434—435. 4500 : Nos ... Bani Zewrinienses ... Jure volachie requirente coram nobis probare potuerunt. — Ibid. III. 435—436. 4500: Nos .. . Bani Zewrinienses ... Jurewolachie requirente rehabere et recipore Speravent. —Ibid. III. 445. 4503 : Iacobus Gerlysthey Banus Zewriniensis ... vtrasque partes amonuimus: ut certos probos Nobiles viros ad id suflicientes iuxta ritum volahie eligant et adoptent. — Despre sensul mal mult etnografic de cât geografic al terminulul de «Wolachia», care se reduce la o epocă forte vechiă, vom vorbi cu altă ocasiune. 8) Disertaţiunea contelui Alex. Stadnicki din a. 4848 la Hasdeu, Arcliiva istorică. Tom. IV. MaterialurI pentru istoria colonielor române în Galiţia, p. 9. 4) Pesty, A Szor. Bânsâg. 44. 4390: Nos Sigismundus dei gratia Rex Hun- garie ... possessiones Kryuapatak et Pat ik vocatas ... simul cum omnibus ipsarum Juribus Jurisdiccionibus... iam dictis Petro, Ilalmagh ...nobilibus Kenezys ipsorumque heredibus et posteritatibus ... dedimus donauimus. — Diploma re- gelui Sigismund din a. 4426 cu privire la Chinesul român din Brescu (Be- reczkfalva) din Secuime: Quod nullus omnino Judicum Regalium vel Terrestrium ipsos judicare, seu ipsorum judicio adstare compellere, aut compelli facere debeat, vel praesummat, nisi ipsemet Kenezius cum prefate viile Villanis (Densuşianu, Documente privitore la istoria Românilor. 1.2.536)- www.dacoromanica.ro 6o Nit. DENSUŞIANU executivă, ca să presteze servicii militare cu dmenii sei şi îu particular să repareze şi apere castrele de pe teritoriul districtului *). Mai târziu însă se introduse usul, ca cliinesii să plătescă la visteria regelui o anumită taxă şi se predea pe fie-care an anumite daruri, „Censum et munera annuallia ut moris kenezia- tus est“ 2), tdte aceste pentru recundscerea suveranităţii regale, „in signum dominii“ s). Fie-care district românesc, seu „districtus olaclialis11, avea un tribunal al seu particular numit „Se des juridici ar ia dis- trictus (N.)“ 4), îu Fagaraş „Sedria Boeronalis‘f, s6u „Se- dria Boeronum“5). Acest tribunal era compus din 12, 8, ori 6 juraţi, numiţi „Jurati“, „Seniores Olachales11, „Juraţi Boerones“ 6). ’) Kurz, Magazin f. Gcscbichte Siebenbiirgens. II. 310 311. Ii82 : Mathias Dei gratia Rex Hungariae... Exposituin est nostrae majestati in personis uni- versorum Keneziorum nostrorura Castri noştri Ilunyad, qualiter ipsiantiqua libertatis eorum praerogativa requirente a s o 1 u - tione quarumlibet Taxam m, censuum et contributionum exempti fuerint solummodo ad praeiâtum castrum nostrum Ilunyad sint obligaţi (servitia facere). а) Pesty, A Szorcnyi Bânsâg, III. 07. 4454: Quod ipsi (Iacobus, ladislaus et demetrius de Alsomachkas) Censum et munera annualya ut moris k e- nezyatus est, exsoluencia, non exsoluissent... Ex aduerso autem prefatus Iacobus... respondit: Tenemur enim Singulis annis exsoluere Circa fcstum Penthecostes unum vitulum saginatum et Tres verres etc. *) FcJ6r, Codex, X. 8. 493.1409: Nos Iacobus Laczk . . . et Ioanncs flerman . . . Vojvodae . . . memoriae commendamus ...Volumus denique utiidem Re- ne z i i (Stanczul, Berove filius, Thatul de Ostra, Dragumir de Jordavize et Vlad), et posteritates in signum dominii annuatim in festo B. Georgii Martyris s i n- gulos 200 Denarios nouos .. . nobis uel Castellanis de IJatzak dare et sol- uere teneantur. ’ *) Pesty A Szorenyi Bânsâg. III. 323. 4363: castellanis nec non cctcris As- sessoribus Sedis Judiciariae districtus noştri Karansebes.— Densuşianu, Monumente pentru istoria Ţerel Făgăraşului. 119. 1327 : Nos Nicolaus et Laurentius de Gomor Castellani Gastri Fogaras, etc. Damus pro memoria. Quod nos . . . una cum duodccim Juratis Boeronibus Sedis nostrae Judicia- riae Assessoribus — huius Districtus... pro tribunal! consedisscmus. б) Densuşianu, Monumente pentru istoria Ţerel Făgăraşului, p. 33. 40. Gf. ibid. p. 8. 4544 şi 20. 4630. —S e d r i a, cuvent compus din S e d e s şi judiciar ia. 6) Densuşianu, Documente, Voi. I, p. 2.72—73,4363: Nos Petrus Vice-vay- voda Transilvanus... universisque Keneziis, et Senioribus Olacha- libus ipsius Districtus Haczak. www.dacoromanica.ro CHINESIATUL FAMILIEI BĂSÂRAB 61 Chinesiî şi nobilii români (Nobiles ut dicitur Valacliorum) nu puteau fi judecaţi de cât de acest tribunal al districtului, în care î-şî aveau domiciliul, tribunal compus din ămeniî se!: din „Juraţi11 său „Seniores olachalesl£. Fie-care districtus olachalis ma! avea pentru afacerile co- mune administrative, cum şi pentru afacerile judiciare mai im- portante, o adunare generală numită „congregatio generalis districtus (N.)“ x), seu „universitas nobilium et Kene- ziorum et alterius status11 2). La aceste adunări generale luau parte ceî 12 Juraţi său Se- niores olachales, nobili! români (Nobiles, său nobiles ut dicitur Yalachorum), chinesiî şi ămenî din popor (communis Olachus). Acostă uuiversitate a bătrânilor seu juraţilor, a nobililor români, a chinesilor şi a delegaţilor .ţărani, era singura com- petentă să judece actele de înaltă trădare, de cari voivodul, ori regele, inculpa pe vre-un nobil său chines, ea siugură putea să se pronunţe, dacă i se pot lua vre-un ui chines moşiile şi drep- turile chinesescî* 3). Peste tot, nicî voivodul, nicî regele, nu putea ') Pesly, A Szor. Bânsâg. III. 95. 1485 : Nos Paulus de Kynys Comes The- lnesiensis . . . mandamua, quatenua universis vicinis et commetaneis prescriptarum possessionum (Rakowycza, etc.) Geterisque Nobilibus comprouincialibus distric- tus diete Giuitatis nostre Sebeş... more proclamate congregacionis ge- neralis. . . convocatis, etc. *1 Pesty, A Szorenyi Bânsâg, III, 33. 4439: vniversitas Nobilium et Keneziorum districtus Sebeş. Gf. ibid. 314. 4503. — Pesly, Olâh keriiletek, 75, 4457 : Ladislaus dei gracia, Hungarie... Rex. . . fidelibus nostris u n i- versis etsingulis voia li is Nobilibus et Kenezys districtus IC o m y a t b i Salutem. De asemenea se amintesce :Universitas nobilium şi îu districtul Lugoşulul. (Pesty, ibid. p. 47). — Pesty, Olâli keriiletek, 59, 4428 : Nos Sigismundus dei gratia Romauorum Rex ac Hungarie, etc. Rex Memorie commen- damus Quod In G o ii g r e g a c i o n e noatra generali univeraitati(s) Nobilium kenezyo.rumque ac alterius status districtus no- ştri M y li a 1 d vocati ... in opido nostro similiter Myliald nuncupato per nos celebrata. 3) Densuşianu, Documente privitorc la istoria Românilor, I. 2. 592—593. 4435 : Nos Ladislaus de Ghaak V a y v o d a Transylvaniae .. . una cum J u r a t i s, et universitate nobilium ac Keneziorum Ipsius Districtus II a t z a k, sana exinde deliberationc, ac consilio et voluntate eorumdera praelâtos Koztlia Stancbul et Volcul Sacerdotein (ipsorum infidelitate proterviam ostendendo) . . . dicto ipsorum ICeneziatu . . . privamus. — Pesty, A Szor. Bânsâg. III. 41. 4439: Emericus et lobannes... ac ladislaus... Comites Themesienses... nos www.dacoromanica.ro NIC. DENSUŞIANU 62 să aducă vre-o sentinţă, ori decisiune, în ce privesce dreptu- rile, obligaţiunile şi posesiunile chinesuluî. Aceste adunări generale ale districtelor românesc! au avut în vi^ţa de stat a Ungarie! o deosebită importanţă. Ele erau adese-orî presidate de voivodul Transilvanie!, de bani! Severi- nulii! şi chiar de către însuşi regele. Avem în acostă privinţă un document preţios din a. 1428, în care însuşî Sigismund, regele Romanilor (Germanilor) şi al Ungarie!, ne spune, că a presidat adunarea generală a distric- tului Mihadiă, compusă din nobili, din cliinesî şi din dmeiiî de altă condiţiune 1). Pe teritoriul districtelor numite olachales, regele nu putea făcea donaţiunî de moşi!, ori de cliineziate, de cât numai sub aceleaşi condiţiunî particulare, sub cari se stăpâniau moşieie şi cliinesiatele în districtele românesc! 2), adecă după „lex antiqua“ s6u „consvetudo terrae". Ce e mai mult, prerogativele cordneî faţă cu districtele românesc! erau atât de restrînse, în cât regele nu putea dărui moşii pe teritoriul acestor districte de cât numai : la 6menii taliter ab omnibus prescripţia Nobilibus et Ignobilibus do pro- vincia Sebeş resciuimus et compcriraus ut pater dicti Ladislai v 11 o unquam tempore pretacte Sacre Rcgni Ilungarie Corone i n fi d e 1 i a extitisset. ’) Pesty, Olah keriiletck. 59. 1428 : Nos Sigismundus dei gracia Romanorum Rex aemper Augustus ac Ilungarie, etc. . . . Quod In Congrega- cione nostra generali universităţi (a) Nobilium kenezyorum- que, ac alterius status districtus noştri Myhald vocati... in opido nostro similiter Myhald nuncupato, per nos celebrata, etc. s) Pesty, Olah keriiletek. 69—70. 1444 : Nos Wladislaus dei gracia Ilunga- rie . . . Rex ... possessionesWolachicales Kusklya Zawoy utrasque patak et Zylfa vocatas in districtu Karansebes habitas ... sub illis condicionibus et seruicys quibus alie possessiones Wolachicales in dicto districtu tenentur et po3sidentur ac sub eisdem vigoribus quibus sirailes possessiones wolachicales per predeces3ores nostro3 Reges conferre solite fuere raemorato Nicolao de Byzere, dedimua donauiinus. — Acest! formulă de : ^^ • T • ^fey-v.^-.-c^., 'JG .':'X'^.::VV:'\\ J-. :•, C V'^-V' V^.Vs7?;,^:Y~"-'-’ ':';-y*.,' ’y'v''..' x ■ - <■ r * ~ , • - ,$*» v?/--.^ ^■•*'■ Sentenţîa celor 12 Juraţi romani din Pi ovincia Haţeg dată la a. 1308 în procesul Cîiinesilor din frinilia Băsărabă». www.dacoromanica.ro 66 NIC. DENSUŞIANU Traducere: „Noî Stiboriu de Dobusky Castelanul şi ceî 12 Juraţi aî Provinciei Haţeg, facem cunoscut tuturor ace- lora, cari vor vede acostă carte, că înfâţişându-se înaintea Mă- riei Sale a D-luî Stiboriu, Voivod al Transilvaniei, Chi- nesiî din Rîul-alb, făimoşiî bărbaţi Dragota şi Ion, arătând şi plângendu-se în contra onorabililor bărbaţi Ia- nusthin şi a fraţilor seî Băssărabă şi Custea, Clii- nesi din Rîuşor, susţinând, că Ianustbin, Băsserabă şi Custea şi părinţii acestora au plătit din vechime pentru dânşii a cincia parte din o marcă de argint la visteria domnului rege, seu a domnului voivod, însă acum eî refusă să o mai plătăscă, deşi după drept trebue să o dee şi sunt obligaţi a o da. Atunci a- mintiţii Chinesî Ianustbin, Băsserabă şi Custe răspunseră şi ţliseră, că din partea dânşilor şi a părinţilor seî nu s’a dat şi nu s’a plătit nicî-o-dată pentru eî. Acostă causă apoi domnul Voivod ne-a încredinţat’o, ca să o judecăm în Haţeg, noî mai sus amintiţii Stiboriu şi ceî 12 Juraţi, ca bătrâni aî lor demni de credinţă, şi în care causă noî am decretat după cerinţele dreptului următorca sentenţiă definitivă, că amintiţii Chin esî Dragota şi Ion au să cee, în ce privcsce partea lor, fără întârziere şi fără contrazicere, a cincia parte din o marcă de argint, ăr amintiţii Chinesî Ianustbin, Băssărabă şi C liste au să plătăscă pentru partea lor cele l’alte patru părţi, însă nu mai mult, ast fel ca să se împlinescă o marcă întrâgă. Er pentru adeverire, acostă carte a fost învestită cu semnul si- gilelor năstre. Dată în Haţeg, în Ziua a doua a săptămâneî din înainte de sărbătorea fericitului martir Laurenciu. In anul Dom- nului 1398.“ (L. S). In acest document teritoriul Haţegului, atât de important din punct de vedere istoric şi militar, portă numele de „Pro- vincia Haczalc11. Numirea de „Provincia11 se mai da în aceste timpuri şi altor districte românescî de peste Carpaţî, un fapt, ce ne pro- www.dacoromanica.ro CHINESIATUL FAMILIEI BASĂRABA 67 beză, că districtele, numite „olacliales“ se bucurau de un fel de autonomia, şi de o organisaţiune militară, particulară. încă în secuiul al XflI-lea „Provincia IIaczak“ forma o importantă jurisdicţiune administrativă, judiciară şi militară. La anul 1248 acest district românesc ne apare sub numele de „terra Ilarszoc* * <), aceeaşi numire politică ca şi „terra de Zeurino“ ca şi „terra Lynioy Woiavodae11, „terra Blacorum“ „terraBurza“, „terra ultra montes nivium“, seu Muntenia, din breva Papei Ilonoriu III, de la a. 1223, ca şi terra Maramarosiensis2). Er la a. 1276 aflăm pe unul din baronii Ungariei, pe un Petrus Magister agasonum în funcţiunea şi cu titlul „Comes de IIatzek“3). După cum resultă din documentul de la 1398 familia Cb ine sil or Băsărabl de la Haţeg se află în acest timp îm- părţită în doue ramuri. Un ram se afla cu reşedinţa în comuna numităRtul-alb şi cel-Talt ram în comuna Rîuşor, ambele aceste comune românesc! fiind situate spre sud-ost de Haţeg, lângă rînl, ce portă numele de Strei u, er la Dio Cassius Sargetia. Subiectul procesului dintre Cbinesiî Băsărabl, după cum ne spune conţinutul acestei sentenţe, era plătirea taxe! de ună marcă de argint, pentru recundscerea suveranităţii regale, „în signum dominii“ 4). Marca, în aceste timpuri nu era o monetă cursivă, ci un pond, seu unitate metalică, pentru cumpănirea aurului şi argintului. In Germania şi pe teritoriul Ungariei se afla în us aşa numita marcă de Colonia (233, 812 g.), a cărei valdre me- talică faţă cu nioueta udstră de astăzi era de 54 le! 76 bani. ') Densnşianu, Documente privitdre la istoria RoniAnilor. Voi. I, p. 250. i) Kurz, Magazin I. Oesch. Siebenbiirgcns II. 300. 1301 : Kencziatum medip- tatis eiusdem possessionis Olachalis Ozon vocatac, in dicta terra M a- rainarosiensi existentem. “) Donsu.şinnu, Documente. I. 410. 1270: Micud Bono de Zeurino, Petro Magistro agasonum Comite de II a t z e g. *) Un proces analog pentru plutirea censului şi a dărilor anuale : «ut inoris kenezyatus est» se tracleză la a. 1454 înaintea universităţii nobililor din districtul (Gara n) Sebeş (Pesty, Sziir. Bâns. III. CO 08). www.dacoromanica.ro 68 îsric. deNsuşianu Se pare însă, că întreg procesul acesta era numai un sim- plu act de matiiă din partea regelui Sigismund asupra „Băsă- rab il or", pentru înfrângerea, ce o suferise, când a fost închis şi bătut de Mircea Băsărab în strimtorile munţilor „Pazata", la a. 1395. *) înaintea Voivodului din Transilvania, Chinesiî Băsărab! din Rîul-alb susţinură, că intriga taxă de una marcă, adecă şi partea, ce se cerea dela denşiî, aveau să o plătescă Chinesiî Bă- sărabî din Rîuşor. Er aceştia la rendul lor declarară, că nici denşiî, nici părinţi! lor, n’au plătit nicî o-dată vre-o taxă pentru Chinesiî din Rîu-alb. Voivodul Stih or iu recunoscu, că densul este incompetent spre a decide o afacere judiciară în ce privesce obligaţiunile chinesescî. După dreptul public român, ce avea o putere de lege tra- diţională în districtele românesc!, chinesul nu putea fi judecat, nicî de rege, nicî de voivod, nicî de vre-un tribunal dre-care com- pus din alte persdne, de cât numai de omeni! seî. De aceea Voivodul Stiboriu trimise pe Chinesiî Băsărab! înaintea celor 12 Juraţî, seu Betrânî, din Provincia Haţeg. Tribunalul româu presidat de Castelanul Haţegului, repre- sentant militar al Voivoduluî, pronunţă sentinţa, al cărei ori- ginal î-1 avem astăzi înaintea ndstră, că Chinesiî din Rîu-alb să plătdscă a cincia parte din o marcă de argint, dr restul de patru părţi Chinesiî din Rîuşor. Acdstă sentinţă, după cum ne spune îiisuşî textul eî, se pronunţă ca „definitivă". Era însă o ilegalitate, comisă probabil în urma insisten- ţelor Castelanului, spre a pune în execuţiune cât mai în grabă acdstă sentinţă. După vechiul obiceiu al districtelor românesc!, după aşa numita „lex antiqua", maî există încă o instanţă superidră : „Universitatea Chinesilor şi a Nobililor român! din districtul Haţegului". In textul acestui document, de la 1398, toţi membrii fami- lie! Băsărabă de la Haţeg portă titlul de Chinesî, ca un ') Densuşianu, Documente. Voi. I. 2. 460. www.dacoromanica.ro CHINESIATUL FAMILIEI BĂSĂRABÂ. 69 rang nobilitar, de altă parte ca o funcţiune politică, cu anu- mite puteri administrative, judiciare şi militare. In textul acestei sentenţe Cliinesiî Băsărabî mal sunt nu- miţi „famosi viri“, bărbaţi faimoşi, Î11 sens bun, şi „hono- rabiles viri“. Spre a putd cunosce valorea aproximativă acestor epitete în secuiul al XIY-lea, vom aminti aici, că în o brevă a Papei Clement YI, din anul 1345 relativă la Români, termi- nul de Chines este tradus prin cuvântul latin de „Princeps11 *). Documentul de la 1398 ne mai presintă o mare importanţă şi Î11 ce privesce studiul genealogielor române. După cum vedem, în acestă sentenţă numai unul din Clii- nesiî Băsărabî portă numele familiar de „Basserabe11, şi acesta este fiul al doilea din linia Băsărabilor, cari se aflau în pose- siunea cliinesiatuluî originar de la Rîuşor. Intre un alt document de la a. 1435, tot cu privire la fa- milia Chinesilor din Rîuşor, aflăm de asemenea, că numele de „Basarabă11 î-1 portă numai fiul al doilea *). Esistă aşa dar un us tradiţional, că numele familiar, fiind maî mulţi fraţi, să-l porte fiul al doilea. Originea şi genealogia istorică a familiei Basarabă în ţe- rile aceste trece departe înapoi peste timpurile evului de mijloc. Ea ne apare ca o familiă princiară în Dacia încă îna- inte de cucerirea romană. Dio Chrysostomul, originar din Bitynia, orator şi filo- sof grec, devenind suspect luî Domiţian, fu silit să părăsdscă Roma. In urma unui consiliu, ce i-1 dede oraculul de la Delphi, el căletori spre nord, se retrase în ţâra Geţilor, cari î-1 pri- ’) Tlicincr, Monumenta hist, Ilungariae, I, 691, 1345: Cleinens episcopus etc. : Nobilibus viris Alexandro Bassarati, et aliis tam Nobilibus cjuam po- pularibus Olachis Rom ani s, Nicolao principi de Remecha, Lad is- lao Voyuade de Bivinis, Sanislao de Syppracb, AprozyeVoyuade de Zopus, et Nicolao V oyuade de Auginas. *) Jlcnsuşianu, Documente privitore la istoria Românilor, I, 2,592—593, a, 1435 : Nos Ladislaus de Chaak Vayvoda Transylvaniae . . . recensitis fidelitatibus et niul- tit'ariis fldelibus obsequiis nobilium Micbaelis, et BozoradacJoannis 11- liorum quondam Ioannis de dicta Ryusor ... virtute eximia laudabiliter exhi- biţia, etc. www.dacoromanica.ro 70 NIC. DENSUŞIANU miră cu ospitalitate. Aici el trăi mai mult timp şi compuse o istoriă a acestui popor, care însă din nefericire s’a perdut. In acestă operă a sa, Dio,după cum scrie Jornande, spunea, că la poporul Geţilor, seu al Dacilor, „ceî mai generoşî“ seu „maî de nem“ erau aşa numiţii „Zarabi Terei“,din car! urmau la guvern şi la administraţiuuea templelor, după o a- numită ordine (ordinabantur), regi! şi preoţi!* 1). Aceşti „Zarabî“ chiar şi după textul luî Jornande, nu pot fi consideraţi ca o „castă“, compusă din mai multe familie lie- terogene, ci eî ni se presintă numai ca o trupină vecliiă, glo- ridsă, avută şi puternică, din care se alegeau, după o ordine sta- bilită, regi! şi mari! sacerdoţi a! Dacilor. Principiul fundamental al instituţiuniî monarcliice pelasge era ereditatea. In părţile orientale ale Europe! regi! se alegeau tot de una diutr’o anumită familiă, er nu diutr’o anumită castă. In acestă privinţă avem un document positiv chiar cu pri- vire la ţerile ndstre. încă din timpuri forte depărtate preistorice o populaţiuue în- tinsă pelasgă, ce devenise legendară prin pietatea şi moravurile sale cele pure, locuia la nordul Dunării de jos şi al mări! negre. La autori! grecesc! acestă naţiune „iubită de $ ouoxjs naxpcuas. www.dacoromanica.ro CHINESÎATUL FAMILIEI BASARABA 73 cum seim, Geţii, popor întins, cari locuiau din coce şi din colo de Dunăre, figurdză din cea maî depărtată vechime ca Tliracî. „Geţiî“, ne spune Herodot, „suut cel mai nobil! şi cei maî juştî dintre toţi Thraciî“ 1). De asemenea Strabo : „Grecii au considerat pe Geţi, că sunt Tliracî “ 2). In fine Stephan Byzantinul (ad voc. Sxudai) folosindu-se de vechile fântâni istorice şi etnografice consideră şi pe Scythî ca Thracî. • Barsaban ori Barsabas de la a. 149 a. Chr. este ast- fel un rege puternic Get de la Dunărea de jos. După Dio Chrysostomul, regiî Dacilor, cari urmau la domnia după o ordine ereditară, erau din familia cea maî de nem şi maî gloriosă a Zarabilor. Er capitala cea puternică a Daci- lor se afla în ţera Haţegului nu departe de satele, ce portă as- tăzi numele de Rîuşor şi Rîu-Alb. Tote aceste împrejurări ne fac a crede, că Chinesiatul Băsărabilor de la Haţeg este trupina originară a familiei princiare a Băsărabilor. NIC. UENSUŞLVNU. ') Hcroduti lib. IV. c. 93 : ti ok Taxat . ot/tatoxatot. 3) Strabonis Geogr. lib, VII, d, 2, Op’^tyajv eovxsc avop^tonaxot */.v www.dacoromanica.ro DIN ISTORIA ROMÂNILOR ARHIVELE STATULUI BOERII CRAIOVESCI (Comunicare făcută în şedinţa Societăţii Istorice Romane de la 9 Martie 1002) I Din ultimul deceniu al secolului XV şi pene pe la 1570, adică într’un restimp de vre-o 80 de anî, istoria Munteniei, în nenumăratele ei încurcături, este străbătută la tote domniele de neamul puternic, şi bogat, şi numeros al boerilor numiţi când Craiovescl, pentru că mulţi dintr’enşiî fuseră bani aî Craiove!; când Pârvulescî, pentru-că, pote, tatăl boerilor de cari vom vorbi mai la vale fu un Purvu I ban al Craiove!; când Bâssărăbesct pentru-că, pole, Bassarab-Vodă, fiul celui îngropat la Bistriţa în 1475, zis cel Bun (Dan III) era strămoşul lor; când Bănesci, pentru-că, din Dan I, fratele Iu! Mircea-cel-Betrân, se coborau prin Dan II. Hrisov lămurit şi autentic care să spună cine a fost tatăl boerilor craiovesc! nu cunosc. Neuitatul Odobescu (OdoreJe Bis- triţei, Ser. Ut. şi ist. I, 334) (lice că tatăl lu! Barbu Banul, Pârvul Vornicul, Danciul Vornicul şi Radu Postelnicul a fost Neagoe. Onoratul D. Gr. N. Mânu ne spune că Bassarab-cel-Tener a avut de fi! pe Barbu, pe Pârvu (tatăl, ţlice d-nia sa după Mag. Istor., al lu! Neagoe Basarab) pe Preda, şi pe Radu. Remâne dec! de aflat cine a fost tatăl Craiovescilor şi care sunt puternicile şi numerdsele lor legături cu neamul domnesc al Dănescilor Bassarabî, strănepoţi aî Marelui Bassarabă de la începutul secolului XIV, www.dacoromanica.ro BOERIÎ CRAIOVESCI 75 Acum, câţ! erau, cel puţin între 1492 şi 1530 boeriî cra- iovescî? câţi fraţi avea măreţul Barbu Craiovescu? Iată ce spun hrisdvele ce cunosc. La 1 Aprilie 1492 Vlad-Vodă sin Vlad-Vodă întăresce lux Barbu Banul, jupânulu! Preda Vornicul şi jupanului Danciul, Marele Vornic, stăpânire asupra moşielor Potelul, Gârlele, Cuş- miţa, dobândite tdte dela Domnie cu dreptă slujbă. Deci, de o cam-dată, prin hrisovul din 1492, avem trei fraţi, Barbu, Preda şi Danciul,—şi sunt fraţi, pentru că hriso- vul din 7 Septembre 1509, dat de Mihnea-cel-Reu Bistriţei, ţlice: daniele făcute de ziditorii eî Banul Barbu cu fraţii lui Preda Vornicul, Danciul Armaşul şi Jupân Radu. S’au făcut patru : Barbu, Preda, Danciul, Radu. Un hrisov al lui Mate! Basarab din 1643 întăresce Bis- triţe! stăpânire asupra moşie! Gândeniî dată mănăstire! de „mo- şul Domnie! Mele" Banul Barbu cu fraţi! Iu! Pârvu Vornicul, Danciul Armaşul, Radu Postelnicul. S’au făcut cinci: Barbu, Pârvul, Preda, Danciul, Radu. Pârvul Vornicul, căruia uni! îî clic Pârvul II, ban de Craiova, este frate cu Barbu o afirmă şi Cronica (Mag. Istor. I, 152), ba chiar, în contra titulature! domnesc! a lui Neagoe Bassarab, îl face pe acest Pârvu tată Iu! Neagoe Bassarab. De la Pârvu, ban de Craiova, în Aprilie 1528, avem un hrisov bănesc în care, cu vorbe domneşcî şi 'n „numele Tatăluî, Fiului şi Sfintuluî Duli“ el dă Tismane! moşia Tnrccniî (Apri- lie în 11). O notă scrisă pe hrisov de altă mână fNt\-7., tipărită după manuscris sîrbo-slav din secolul XV, de V. JagicI în : Izsledovanijapo russkomu jazyku, Sankt- peterburg 1895, I. p. 392. — Cf. şi Starine I. 6 www.dacoromanica.ro iftE BARBtîLESCtî dacţia bulgaro-slavă din Codicele de la Kiev din secolul XVIx); ast-fel de manuscripte, după cari se put£u înveţa principiile re- formei, circulară mereu prin Bulgaria, Serbia, ţerile româneşti etc. Găsirea eî în manuscripte d’ale ndstre ; apoi, legăturile ndstre cu Ştefan Lazarevicî, protectorul luî Constantin Filosoful, maî ales prin înrîurirea călugărului Nicodira de la Tismana; precum şi rela- ţiile ndstre chiar cu Evtimie, care se pare că sta mult în legături li- terare cu Muntenia2) (scriind slavoneşte către Nicodim şi mitro- politul Antim) şi cu Moldova (prin mitropolitul Ţamblac)3); — a- cestea trebue să ne facă a admite chiar aprioric că sistemul ortografic al luî Constantin Filosoful a trebuit să fie destul de considerat între Români. De altminteri, cercetarea textelor ro- mâno-slave ne înveder^ză cu cea maî mare uşurinţă cundşterea şi întrebuinţarea în ele a regulelor ortografice Evtimio-Constan- tinice, şi ne confirmă pdte şi părerea că de ţerile româneşti vrea a ne spune Constantin Filosoful când, făcend apologia patriar- hului Evtimie, i;i'a; 1) I. A. Nacîovx : Tikueskirx.kopi.il., în Sbornikz Min. din Sofia, IX, 35—160 a) Vuk KaragicI : Dodatak k sanktpcterburgskim sraunilcljnim rjcclnicima suiju jczika i narjccjas osobilim oglcdima bugarskoga jezilca, u Beclu 1822. Gf. şi Miklosicfi : Gcschichlc der Laatbczcichung iin Biilgarischcn, în Dcnkschriftcn dur kais. Akad. der Wissensch. XXXIV, 108, 123. 3) Dr. Om. Ogonovskij : Hrcstomatija staroruska,\i Llvovc 1881, p. 202—203. www.dacoromanica.ro 86 ILIE BARBULBSCU cu finalul a numai ortografic în loc de ia1); căci se pronunţa veselim, bojim. Acelaşi lucru, scris adică a dar pronunţat ia după T, mai vedem în nişte codecsur! ruso-slave din secolul XV, Typ’ciîi'a, beaia K'Lpa, N£3aXo/k,Ai|jî'a etc.2) V. In literatura româno slavă încă şi maî bine se pote vedea acăstă regulă ’n textele româno-slave, cari, după cum e ştiut, începend de prin secolul XIV încdce, sunt în marea lor majoritate de redacţie esenţial- mente bulgaro-slavă. Aşa în Liturgbierul româno-slav, tipărit de Macarie la Târ- govişte în a. 1508, se află mai numai a, după vocală, în loc de a: bachaTa, Ay’ToyprTa,, aTakonctbas, cTâ Kioira, NOEAtBpi'A3 4) etc. Evangelia româno-slavă, tipărită tot de Macarie la Târgovişte în a. 1512, are tot ast-fel: ei'FaTaio, 3amaao dy(r)Aîa ’i^ Xba cha bmcTau , u,j)ctkTa KjKiau, Hai;a3ania16, iEy(r)AiaA\ki7, ic>^nVa19 etc/). In Molitvenicul din Târgovişte (a. 1545): /^Vauoiik, /k,iaKONCTBaî8, şi prin lapsus w/k,liiiîal7, CAt£p£iîia23, ciiBCEiîia Td23, a»8au,ia aikhîeh caa£n, ©ypEHÎa ta2'iaS71, ^'"ah'365 î alături de forme cu iotarea coprinsă în a: lEpEAUA, 03îa35o, Iii^iAggi, ^nxpAiiyiA, ^,©auiia365, ATapiA; şi alături de lapsus calami, care tocmai ne trădâză regula ortografică, în Biidu,a3t7, fT3apiia350 etc. (Cuvente I). Predica din 1618 a luî Popa Grigore din Măliacî are de asemeni: .(vnzpzu,îa, Aizii^pîa, etc., alături de .(viizpzu,ÎA, bemîa, geu,îa (Cuvente I). Acelaşi lucru e în manuscr. „Cuvînt pentru Curăţie11, scris pe la a. 1618, Hbpziyia, .ţaizpzu,îa17, BÎau,aS0, ^v,iaBOAl5A4o, A*n©Auab0, Nkc*A’Niiiiîa6l, a- lăturî de BÎAu,a50, şi de nzpkT©y*Akpîui51, (Gaster: Chrest. I). Un Molitvenic, mscr. din jurul a. 1633, are: heb^nia, .^zpzTiiii'ii'aso, ^ Prof. I. Bianu: Psaltirea Scheiană, BucurescI 1889, www.dacoromanica.ro ALFABETUL CIRIL1C 9î Bîau,a, ^îapa8i( S2i g6, Tpoy^aiuia8i 85, BHCTÎapioa81, A^iia, 'rxpîa85, ce Kiaaia83, ^îaBOAhAsa, aaua3a3'li82, anp©nîau,HBa83 şi lapsus în Bîidu,ag2, BncTÎupioa8|, cari, cu deosebire alături de forme ca ne i;îEaa»a83, ne tră- deză regula. Dintre tipărituri să menţionăm Pravila de la Govora (a. 1640): aaiîa3a3nlb, aa Ba3,a,BH>KENia a»apTi>pia10a, NEri>u,aT©- pia10b, I4,ia|'c"is''na5 nS Ba HCnpZBii n©KaaNia2!)a, us niaTp*10b, i:a czha GncKNia aSH53b, me(c) i:iaa»* GOTE>KSH't64b etc. ; alături de scrierea îo- taţieî în: articulatul i:bpBÎAIOb, .pps npEwiţiA abHub, i:a ca nS niAp3*12a, nEHTpy .ţvu,EaEnu,ÎA £Hl3a, articul. np'liiiSpBiA16b, articul. ca ce .ţvM'lin* noi:aaNÎA21; precum şi cu totul excepţional, prin lapsus, Biiiciu,*14b. Cartea „învăţături preste toate filele* tipă- rită la Câmpu-lung a. 1642 are: A^opia, HEaa nS aua, .ţvnapau,ia, A^aiNiaBoacTp*, npiaTEuk etc. alături de forme cu iotarea în a : aBiu,i‘A, atapÎA .jv BEM1A, a'iEaSA, uÎApE (Gaster: Chrest. I, 94—97). Acelaşi lucru în „Carte românăscă de învăţătură11, tipărită la Iaşi a. 1643 : EBaNTEaia langa .fina\paiţÎA|Q4, Biai^a^g4^87,3o9, turîde Bîiau,a10S, aiapia ca10B, alături de ripiumiN prin lapsus ; căci cel maî des are a : aBi>u,ÎA, kS ncnoB’fcAaNÎA, noy a»(ii)aoctenîa, k!> po^-ra mu ^n*p*u,îA MEpwabii107 (Gaster : Chrest. I). Noul Tes- tament tipărit a. 1684 în Belgradul Ardeiului tot ast-fel: Biau,*, niATpa12r, ca Kîaa»*126, ce a[iponiap*127 etc., alătur! de forme maî numerdse cu a, car! ne dovedesc că şi în primele se pronunţa iotaţia luî a : i:aTp* aiapiia ca124, BiiCTÎApioakt2B, .j^TpS .^napaiţiA MEpwpEAWp, i;a ca ni‘AE127, alin ca -piab i:opaBÎA128, bîa3*, hui cuapBa mu cSpba»aNÎAl2g (Gaster: Chrest. I). Psaltirea din Bel- gradul Ardăluluî, tip. 1651, are : a»Ecia1B3, niaTpa, aBbu,ia, Biau,a1B4, Bi-6ania153, alătur! dc a»EC'ia1B3, .j^bia, AUApA, TapiA, ca BiA3E1B4t 15Bi şi de scăparea iotaţieî în Biidu,a1B5 (Gaster: Cliest. I). Molitvel- nicul luî Stoîca, manuscris a. 1669, are: naTpiapniH, a"n biiSa- nîa186, aa a»apîa187, alătur! de numerdse forme cu a: .^NTpb ^.na- pau,iA MEpwa^H, iapa» aiapÎA Epa, aa wapÎA ^paTEaE-caS aa3apk goaia186, npE aiap'ÎA, BH0ania187, şi de scăpări ale iotaţieî in: npiidTiuin184, Biidu,a185, niidTpai188 (Gaster: Chrest. I). Psaltirea mitrop. Do- soteî, tip. la Uniev a. 1673, tot ast-fel: apXi'AîaKON, CNU,ia ca, naTpiapXba209, a\;aNÎdp;K211 etc., alătur! de maî numerdse forme cu a : ae- AAlilA c® W/Rh^h, na BpauiA2n (Gaster: Chrest. I), Apos- www.dacoromanica.ro Q2 IUK BARBUI.EsCtî toiul tip. la Bucurescî 1683: caAupia4G1, dar mai ales X'iApe, AOAUllA 111II CTKIlKNHp'kiGO, TrnOrpa^lA, ca TOKAlfipH ^jTnpU,lA AÎ5H ThaKkl, hS B8nbpiA ^saSh, ^ aiakhaonîa, iun aXaiAjoi! (Gaster: Chrest. I). Sicriul de aur, tip. 1683 la Sassebeş: Bi'au1a*69, ca AEcauapA^m etc., dar mai ales cu iotaţia copriusă ’n a : naTpa AiapÎA ca2C8, -h evtaia AEAil aSua, nponoBEA^MiA a mhnma, IpoA'iAA'iH, A\aHiAThi273 (Graster : Chrest. I). Viaţa părintelui Nifon de iero- monahul Anania, mscr. a. 1691, are tot ast-fel: aiapia Ta, niaTpaigs, alături de mai obicinuitele ^TpS aioiuia iioacTpa, noKaANiA.gn, şi de forme cu iotaţia scrisă ca: biiaua^, ae A^P'"’^, Txphd *8 (Gras- ter : Chrest. I), cari tocmai ne dovedesc că se pronunţa iotarea lui a dupe i şi acolo unde ea nu e scrisă. Cronica lui Radu Greceanu (a. 1700) are mai mult a: u8 a°'''nîa3s2, u©pi>Nau,iA> caTtfA KxpcTHANSa, ca a83iA383, rpxiiAsso (Gaster: Chrest. I). Şi tot ast-fel în tote textele veculuî XVII se vede aplicată regula lui Const. Filosoful de a se scrie ia, cu tdte că se pronunţa iui sau ia, adică iia. a se pronunţa ia chiar fi la începutul cuvintelor? Regula lui Const. Filosoful — care, cum am spus, pdte fi şi a patriarhului bulgar Evtimie — ţinea ca să se evite scrierea iotaţieî lui a nu numai dupe i, ci chiar şi dupe alte vocale ca 0, oy etc., ha chiar şi la începutul cuvintelor. De aceea avem texte, ca un codex sîrho-slav cu apocrife, în Care vine: iiAOB'liK©aABu,B 1. MAOB'liKoidAkuA, (Starine VIII, 38). Forma aAku>, n’a existat nici odată ast-fel, ci pronunţată cu iotarea luî a, în limba sîrbo- slavă, dupe cum ea nici a^I nu există de cât tot aşa ’n limba sîrbă. Tot aşa pare a fi aici aAB în 1. d. pronunţat uai*. Am ve^ut apoi cum şi în hulgaro-slavicul manuscris de la Tikves găsim aedsta: WKaaiinaa şi WKaidNNdd, paiichaa şi wiipo- uaid (Sbornik-Sofia, IX, 127); forme cari orî cât am vrea, nici pentru acel timp, nu se pot lua peste tot ca „cădere a lu n“, de şi limba de a^î bulgărdscă posedă acest fenomen (Lavrovx: Obzorx, 114). Textele româno-slave, ca s, e. Psaltirea tip. de Matei Ba- www.dacoromanica.ro ALFABETUL CiRILIC 93 sarab a. 1637 la Govora, au des noKAdNie şi nouaiaHie, /^ocvoaHie şi (4Ic’CTC’lt,Hie- Prin acăsta voim numai să menţionăm un fenomen care, une-orî, făcea parte din sistemul ortografic. E acum întrebarea dacă era după fonetica limbeî ro- mâne, sau era numai ortografică forma odată apa (sed, însă) alături de doue ori iapa dintr’o scrisdre din Ilfov anul 1609 (Cuvente I, 173—174): iapa hoh k8a\s am a rpaiiTS, şi iapa1 2) (s1S,"HiiTaae ca u,h ^ih, alături de apa mhnh ca Ea alinata ; pre- cum şi KEATOy’aaa din Pravila tip. la Govora a. 1640, pe ultima pagină, în loc de obicinuit în tdte actele vechi ca şi în limba de ac)î KEAToy’iaaa sau keatoy’aaa. Noi nu seim dacă a<)î s’ar mai putea găsi peunde-va’n limba vie de dincdce de Dunăre forma ari. iar sau cheltuală 1. cheltuială ; dar în textele vechi nu ne aducem a- minte să mai fie pe unde-va decât tot ast-fel, excepţional. Drept e că în Banat se află a(lî „astatt ia im Anlaut ist in einigen Orten zu horen: atagan statt iatagan, agod statt îagod“ 2), însă acestea sînt aici tocmai după fonetica bulgăr&scâ împru- mutate de-adreptul aşa, tot ast-fel cum tot de la Bulgari are Coresi în Pracsiul seu (circa ir 69—1575): vocat. (Gaster : Chrest. I, 14) în 1. d. obicinuit idAoy’ae. In dialectele bulgare resăritene mai sînt încă ast-fel abalua şi mbalna, agodi şi foigodi, az şi îaz, agneta şi kgneta etc.3). Deci existenţa a<)î a vorbelor agoda, atagan nu ne dă dreptul d’a lua pe apa ca indiscu- tabil aşa ’n fouetica ndstră din văcul XVII; căci regula ortografică menţionată ne-ar da şi dreptul d’a o crede aici pe ea aplicată, mai ales când seim că pe apa nu'l mai întâmpinăm ast-fel, sau ca cp, de cât cu totul rar în văcul XVI şi XVII. Drept e iară că în limba românilor din Meglenia (Turcia) se află astă-ţli ară= ’) Căci, de sigur că pronunţarea adevărată nu e nici în «p în un act din Muscel de pe la a. 1584 (Cuvente 1, 38); căci şi aici vine ap. Gf. mal departe, la 4-, despre un fel de analogic ortografic i în 1. d. 4. Vetll şi Tiktin ; Studieri 85—86. 2) Dr. Gustav Weigand : Der Banater Dialekt, Leipzig 1896, p, 31. a) Lavrovx ; Obzor-k 115. — Gf şi F. Fortunatov: Plionetische Bemerkungcn, în Arch. fur Slav. Phil. XII, 96. Acel fenomen îl mal aflăm şi la Rutenii Lemki cari aîi: abko, crjce, agnja, aky etc. (Arch. f. SI. Phil. XIV, 588, 605). Mal cf. aici nota de la p. 62. www.dacoromanica.ro 04 lLIE feARBtlLESCll daco-român iară, s. e. în Ţerbu ară vini şi linsi=cerbul iară veni şi linse; totuşi, trebue şi aici să se observe că limba Me- glenilor e plină de fonetisme bulgăreşti. Căci, cum fără îndo- ială e bulgarism moanî în 1. d. mâni, sa în 1. d. sînt3, articolul bulgar post-positiv în dimineaţa-^, seara-ia10, şi altele ; tot ast-fel va trebui să ne întrebăm dacă ară *) nu e născut sub influenţa foneticei bulgare din iară, întocmai ca în Banat agoda din îa- goda etc. Lucrul e în orî-ce cas vrednic de discutat, în interesul cu- ndscereî foneticei textelor române din al XYI şi XVII vec. Resultatul cercetării ndstre de pân’aicî e, că în monumentele literare românesc! din vâcul XVI şi XVII, — tot ca şi în cele bulgaro-slave, sîrbo-slave şi româno-slave — a însemnă: a) su- netul a. b) Dupe i, în vorbe ca aixp'ia, Txpia, aiomia, era nu- mai scris aşa, pe când în pronunţare ţinea locul lui ia (=îa). Acesta era tocmai aşa cum s. e. noî aţii scriem tăria, moşia, tot ca reminiscenţe ale unor vechi apucături ortografice, dar pronunţăm tăriia, moşiia ; şi tot cum s. e. Croaţii de aţii, scriind cu litere latine, păstrâză aceiaşi veche apucătură ortografică, scriind Asia şi pronunţând Asija, Besarabia şi pronunţând Be- sarabija, scriind spasenia şi pronunţând spaseniîa etc. c) Posibil că şi la noi, tot rar ca la Slavi, s’a' mai conservat, icî-colo, tot spre a se evita scrierea iotaţieî, a, la începutul cuvintelor, cu însemnarea de ia: apa. d) Insâmnă şi numerul 1. ia însâmnă de regulă sunetul ia.2) E, 16 I. In literatura paleo slavă In alfabetul monumentelor paleoslave litera e represintă ’n ge- nere sunetul e: TpEnETaTH=trepetati, TpETHH=tretii, TEcaTH=tesati, şi numerul 5. Ca un rest al mai vechii imitaţii ortografice după textele glagolitice, mai însâmnă e în textele paleoslave cirilice ]) Pericle Papahagi: Românii din Mcglcnia (Texte şi Glo3ar),Bucureşti 1900 p. 16. >) Vcdl însă mal departe, la litera -b. www.dacoromanica.ro Alfabetul ciriLic 9$ încă şi ceia ce ie, adică «e, sau cel puţin un e mdie. Ast-fel în Savina Kniga sa\oy pronunţat «emu, aiiiie=abi«e etc.1). Mai târziu, prin desvoltarea celor-l’alte tipuri literare, mai ales sub înrîurirea ortografiei grecesci şi a textelor glagolitice, se ajunge la obicinuinţa şi mai mare de a se da lui t aceste doue valori fonetice. Şi anume, mai ales din vdcul XIV şi XV, de pe vremea patriarcbului din Târnova Evtimie, şi de la Constantin Filosoful cu deosebire, t începe a se întrebuinţa consecvent şi cu însem- narea de ie=ie. Aceşti reformatori ai ortografiei cirilice nere- gulate de până atunci, căutând să o identifice cât ar putea mai mult cu cea grecdscă (care în tdte era punctul lor de plecare) formulară şi pentru ie regulă ca ’n viitor, în urma vocalei, să se scrie neiotat, — ca în greceşte2). Acdstă regulă se pdte îndată recundsce, în literaturile sud-slave, mai ales după acdsta că h, când vine din’aintea acestui ortografic neiotat e, se scrie de regulă sub forma i cu două puncte d’asupra. Căci acei re- formatori au hotărât tot de-odată ca o a doua regulă că, ne- scriindu-se iotaţia, să se scrie ie în loc de plsl. me. Aceiaşi hotărăsc, ca o a treia regulă, încă şi, ca la începutul cuvintelor să se scrie e 1. ie din pronunţare (întocmai ca la a). De atunci vedem că se scrie cel mai mult aşa în monumen- tele sîrbo-sîave şi bulgaro-slave, de şi nici din acestea nu lipsesc cu desăvârşire forme cu me, sau ie, la începutul cuvintelor, după vechia tradiţie şi sub influenţa limbii vorbite. II. In literatura sîrbo-slavă In literatura sîrbo-slavă, e, pe lângă valorea sa fonetică ori- ginală de e, mai are şi pe cea a lui ie (=ie), în caşurile re- gulei ortografice menţionate. Ca să nu ne ridicăm prea mult ’) Cf. Miklosich : Vergi. Gratnm. Is, p. 7, '190. — Arch. fur slav. Phi), VII, 478 şi XVII, 176. s) S. e. y.upie, ols etc. VedI Starine 1,19. Teoria lui Sobolevskij în a sa : Drcvnij cerkovno-slavjanskij jazyk-k, p. 25 —26, că i se pronunţa numai ca t în paleo-slavă, nu se pote nici de cum susţine, pe câtă vreme în acelaşi monument vine şi ie în a- celeaşl posiţil. Căci de ce ar trebui ca formele ca iioaoeihtx să presupună, sine qua non, pe noAOKdfTx «cu e fără j»? Acolo nu pote fi vorba de cât de o grafică nepre- cisă. Cf Arch. ftir Slav. Phil. XII, 587. www.dacoromanica.ro ILIE SARBUI.fcSCtî q6 în timp, chiar în cartea lui Const. Filosoful aflăm: npiioEpIsTE- MÎE, /k,p*3NOBAI€Ni£, CKd3dHΣj, CROE, nOAtd3dNÎE, nOBEA'liHiEiUkg, BX3- rapae ce, noARHSdnieio; — exemple cari şi dupe fonetica paleo- slavă, ca şi dupe cea sîrbdscă se pronunţau cu ie: npiioEpiiTe- Niie, R*3rapaie ce etc., dupe cum ne dovedesc aceleaşi texte ca şi altele contimporane în cari le aflăm ast-fel scrise. Tot aşa, într’un codex sîrbo-slav din secolul XY: eipe, eace, e/k,nH\t Tkipd- Hieatk, atapie, nebechoe Rk3B'Lipenie, Ha*ipkTanie17, r.aiiCTae ce, BH/k.'fa- Niea\k19, Be3oyaue ce, BpaTie, cp-feTEHie,, etc. (Starine IX). Sau în un alt manuscript cu anale sîrbeşti, scris în secolul XVI: BapRap’cKkie £3kikh, eb’pehckîe CReipenie, ^iiwniici'e, TpeTie, u,apie5!l, WTnucaNie, naisHENiE, leraNreakCuoe oy*ieNÎe6n etc. (Arch. f. sl. Phil. XVI). Intr’un letopis sîrbesc din a. 1650 : Rk^aeTk edtoy, raae- pie u,apCTBOyen56, oyr.ienk, crhhtu paTNoe, H3Nea\araeTk, H/k.OAOCAoy’- /KENi’e, aiiKiini'e -, Kpkipenie60, 3p'tuiie, ncnoyipae, «kht'ie, nncaHie61 etc. (Safarik: Pamâtky Jihoslov.) Aici peste tot e scris e, dar se pronunţa ie, cum ne dovedesc aceleaşi texte în cari vin şi scrise cu ie: TkipaH'iieatk, cbei|ienîi€, ieipe, le^iuik, leatoy etc., şi după cum ne dovedesce chiar şi fonetica sîrbdscă de aţii care în ace- leaşi locuri arc pe îotatul ie în pronunţare. De aceea încă de demult a arătat Vuk Karagici în ale sale „Primeri“ că acest E 1. ie nu e de cât ortografic. Acelaşi lucru trebue să mărtu- risdscă, şi susţine Stoîan Novakovicî în „Priracri“ (pag. X) că în acele locuri Sirbiî „pronunţau vocalele neiotate ca îotate ; numai că menţindu, pe cât putdu, în scris, ortografia veche“. Şi, acesta se p<5te vedea de fapt în mai t<5te manuscriptele şi tipăriturile secolului XVI şi XVII1). III. In literatura bulgaro-slavă Acdstă regulă, şi cu aceiaşi însemnare, e tot atât de lă- ţită ’n textele bulgaro-slave de după sec. XIV încdce. Ast-fel în partea bulgărdscă din Codicele de la Chiev: ecTk, ero, b*3- J) Fragmente din tipărituri cu aplicaţia acestei regule ortografice « = ie vedl în ale lui Karagici: Primjcri pag. 37-51 ; şi în ale lui St. Novakovicî: Primeri iz Knjiz. www.dacoromanica.ro ALfrABEÎtfL ClRÎLlfi 9? BpaH’fee/Wssc, nocHaaeTii527, CEoerc»5i8, H’fenoEAtE, eohhcteo BECMHCitanoE, ii KpaEonpoaimî, AocTdaHiE, oeoijjhoe X'paniiam|iE, HJpniv»EKaHiE, e^ehîe, Ep-featE Bay^MOE, E,s,hhe ecte nETE155 (Starine IX). Şi în mai tdte textele bulgaro-slave găsim acest E=ie, alături de forme cu ie. Ast-fel, în afară de textele aici aduse, unde se află şi forme fonetice ca npoaiaiuie, teoic, 3AKn,A,Enîie etc., mult mai conservată aflăm vechia ortografie paleoslavă în ma- nuscriptul de la Tikves, bulgaro-slav din. sec. XVII. Aici e fdrte des : CTOumi'ie, 3/i,e fe Saiomhth, be icahnS hoi|ie, mr/^a, le^H- HOI€g6. I61KE, 3EAUIINH6, EpATlIC, np'L/WEMaiET, AtOierO, 3Hai6/\\agT, HHlie, B-fe/^H EEanuiie, CEoieioss etc. (Sborn.-Sofia, IX). Acest dualism E=ie în vechile texte pe de o parte, iar pe de alta cundşcerea că acesta e o regulă ortografică aplicată şi de Sîrbî în literatura lor sîrbo-slavă, precum şi faptul că în limba vie de a 9 Iunie 1900 şi Academiei de Inscripţiunî şi Frumose-Litere din Paris in şedinţa din Noembre acelaş an. §. v. Lectura.• Fragmentul nostru conţine: cele 23 prime laude, precum urmâză 1. Domnul sferelor ascunse carele face să izvorascji esenţele, acela care residă in intunerec ; se nasce că (sub forma de) invălişul Universului. 2. Scarabeul care’şî indoie aripele sale, acela care se culcă in empyreu ; se nasce ca propriul său fiu-. Tuen care nasce pe membrii săi (Zel), acela care fa- sonâză cea-ce este in el; se nasce in lăuntrul sferei sale. 4. Acela care face să se vacjă pământul şi care lumi- nâză Amentul, acela a căruia esenţă este forma ; se nasce sub forma Dumnezeului cu mare disc. 5. Spiritul care grăesce, care odihnesce pe inălţimea sa, acela care creîază inteligenţile ascunse cari se transformă in el. 6. Unicul, curagîosul care formâză corpul săă, acela care chîamă pe Zei* săi când ajunge in sfera sa ascunsă. 7. Acela care se adresâză ochiului său şi care vorbesce capului său, acela care dă suflarea sufletelor in locul lor ; ele o primesc şi se transformă. 8. Spiritul care umblă, care distruge pe inimicii săi, acela care trimite durerea- la rebeli, www.dacoromanica.ro io8 GR. G. TOC1LESCU 9. Acela care străluceşte când este in sfera sa, acela care trimite întunecimile sale in sferă şi care ascunde pe cel ce o lăcuesc. 10. Acela care lumineză corpurile cart sunt la hori- zont, acela care intră in sfera sa. ij, Acela care se scobiră in sferele lui Ament, icona corpului lut Tun. 12. Acela care se scoborăin misterele lut Anubis, icona lut Chefra (Atmu). 13. Acela, a căruţa talie este aşa de mare in cât as- cunde forma sa, icona corpuluî lut Şu. 14. Acela care conduce pe Ra in membrit săi, icona corpuluî luî Tefnut. 15. Acela care sc6te plantele la momentul lor, icona corpuluî luî Set. 16. Marele care reguleză ceea-ce este in el, ic6na cor- puluî 4eiţeî Nut. / 17. Acela care merge tot-d’auna către acela care-1 pre- cede, icona corpuluî deiţeî Isis. . 18. Acela al căruia cap străluceşte mat mult de cât al aceluia care este înaintea luî, ic6na corpului 4eiţei Nephtys. 19. Vasul (craterul) substanţelor, unicul care reuneşte generaţiunile, icona corpului luî Horus. • 20. Strălucitul care sclipeşte in apa inundaţiuneî, icona corpului lui Nun. 21. Acela care creîază apa care ese din interiorul săli, icona corpului lui Remî (plângătorul). 22. Cei doi părinţi cari portă cele două pene ale sale, ic6na corpuluî impurului. 23. Acela care intră şi ese continuu din peştera sa forte mysteriosă, icona corpuluî lui Al?» §. vi. Epoca.- Intre dinastia egyptenă a XIX sau a XX, ori pote ceva mai târ4iu, căci textul conţine multe greşeli. §. VIII. Obaervaiiunî: Nu este de mirare decă pre sarcofagele www.dacoromanica.ro O INSCRÎPTIUNE HIEROGLIFICA Î09 egyptene ne ’ntimpină adesea litanii către S6re, pentru că viaţa acestuia se asemue cu viaţa omului. Intr’adevăr că şi densul nasce dimineţa, începe să ’nbătrâ- nescă spre declinul dilel, Iar sera se stinge, pentru ca a doua di Iarăşi să Iasă din morte şi să re vie la viaţă. In doctrina se- cretă monotheistică formată cu încetul la Egyptenî, eternul 4eu-Sore Ra sau Ra-Tum, «unicul» «necreatul» care se creîază pe sine» «creatorul lumel, din membrii căruia au eşit 4eu», cel fără început şi fără finit, domină Universul care se manifestă printr’insul, t6te cele-lalte (Jeităţî fiind simplu numai nişte forme (sau nume). însuşi spiritul omenesc (ca Osiris) nu e de cât o emanaţiune a 4euluI*Sore ; de acela când omul more, spiritul se întdrce inapoî la Ra-Tum. Pentru că spiritul însă în călătoria sa pe cea-laltă lume întîlnesce tot soiul de stafii şi de demoni, crocodili, balauri, cari i se pun în drum şi-l ameninţă cu torture şi cu o nouă morte, spiritul, prin ajutorul formulelor şi al hymoelor de pe sarcofage, pute să-I înlăture şi să ajungă la ţinta dorită. Fiind-că aceste formule—transfiguraţiunî—cum erau numite, nu mal avură loc pe pereţii cosciugelor, se introduse obi- ceiul, pe timpul noului regat egypten, ca să fie scrise pe suluri de papyrus ce se aşedau in legăturile mumiei. Textul acestor suluri alcătuesce aşa numita Carte a morţilor. Sarcofagul de lemn sau de pastă în care se depune ca- davrul era aşezat intr’alt sarcofag de piatră, Iar capacul, tot de petră, representâ pe mort în intrega lui figură. GR. G. TOCILESCU. www.dacoromanica.ro SCHITUL TRIVALEA tă marginea de apus a Pitescilor, în locul.de preumblare al oră- şenilor, se află pe o măgură, — de a stânga şoselei ce p!6că din Pi- tescl, — un mic schit despre care a vorbit domnul Tocilescu, încă din 1885 în ale sale «Raporturi asupra câtor-va mănăstiri, schituri şi biserici din ţară» *). D-sa spune că a fost dărâmat de cutremurul din 1827 şi reconstruit mal lârcţiu, după îndemnul mitropolitului Nifon, al cărui portret se vede în lăuntru bisericii. Acum vre-o 2 — 3 ani făcându-se săpătuiî pentru rânduirea şo- selei ce triece pe alături, s’a găsit pisania primei clădiri şi s’a aşe- cjat, spre păstrare, în biserică, de părintele Justin Popescu, actualul preot al schitului ce servesCe acum de metoc'al episcopiei de Argeş. Din acestă pisanie, până acum necunoscută, se vede că schi- tul Trivalea a fost înălţat, cu nevoinţa lui Varlaam, fostul mitropolit al Ţăril-RomânescI în timpul lui Grigoraşcu Ghica, şi care — se scie — a fost înlocuit în archier£sca sa funcţiune, la venirea pe tron a lui Şerban Cantacuzin, de Teodosie, ce făcuse, şi el, loc lui Var- laam pe vremea lui Ghica. începutul zidirii, s’a făcut în domnia lui Şerban—anul nu ne e cunoscut, inscripţia fiind ruptă în partea stângă unde era acest 16t — Iar sfârşitul e pus la 8 Septembre 7207 (1698) în vremea lui Brâncov6nu. Inscripţia se pâte citi şi reconstitui ast-fel : ’) Analele Academiei Române, ser. II, t. VIII, secţ. II. www.dacoromanica.ro k8 boa tatlaSh itih k8 awSTOpiOA h UIH KK A^GÎiRPLIIIHt AUPSjfl A**X2îAJ>H ^krtuaTSca a8mhf3ehtcKi> AhKUui .ftTPX THhGTB UIH AfteAA UIH AiUP’U MTiPHPe UIH KDPhmG'BIţe Kapt Aih B'tK O a$ niiPUHT6Âe-UIH 4>ÎK)a UIH A«X£a G(f>*T HeAGcUBrliHTIi G*Tfl TPG5hUU; KX N€EOHKlţfl 111H ToaTk kiat^aU nbPHHT6AXH EnpAfMM, MflX OOgt A\HTPG>noAHT LthPhHPOMkHeiţlH .flL 3HAGac AXH TPUrOPUG h rt rHKa kwhkoA,JUH Mfl11 ^VTh&GUhgKGDU PB®HNKXASîw, IHHy\£iik AHnGHPfi A,H BAbAhMUG ^KHHhTOp G-fTX’ —. « - . " T * ' a»H a\8ht( aTOHGilx PBAHHUt AH6gt G$.fT A^Uui Jfr. AO^HÎA A£h UiePKUH BOhboa, ^UHenhuA^ UPH^Bft pa A’kT. mH c^pkuihhaŞci^ uhcaNlfl GH^-TUjG A^HTIOGTflUAHH’ BGDhBOAt- K)hHKOE'&^5>A M.hGhha. G6 Htc A\BpHf A-fcT /3G3. www.dacoromanica.ro to. I. APoSfoLEâCtî î 12 Acâstă inscripţie ne pune înaintea ochilor o nenorocită luptă pentru scaunul metropolitan, şi anume între candidatul lui Vodă Grigorie Ghica —Varlaam —şi între al lui Şerban Cantacuzino—Teo- dosie. Iată ce spune «Cronica Anonimă» sub domnia lui Gr. Ghica, despre începutul acestei lupte : «Aicea semnâmă pre scurtu şi de patimile Părintelui Theodo- sie Mitropolitulă ţăril-Românescî. Căci căzând aceşti boerl la mare nevoie, precum arată aicea înapoi, atuncâ şi pre părintele Vlădica lu scoaseră din scaun cu mare necinste, şi-l trimiseră la zatocenie, aruncându-I multe prihăni, şi puseră în locul lui pre Varlaam Epis- copulă, pre carele sciea că va fi în svată asemene cu dânşitr pre* * cumă au şi fostu».1) Cronica acâstă, favorabilă Cantacuzinilor, se vede bine cum nu-1 are la inimă pe Varlaam. De fapt lucrul nu s’a întâmplat tocmai aşa; căci după scâterea din scaunul metropolitan a lui Teodosie, la I673, Grigore Ghica pune pe un Dionisie, fost egumen al mânăstiril Sf. Troiţă, şi nu- mai după mârtea acestuia urmată în scurtă vreme de la întronare, e numit Varlaam. Cronicarul, însă, nu ţine semă de acesta, căci lucrul care'l interesâză este să arate că Varlaam ar fi nedreptăţit pe Tpodosie, şi că, deci, cu dreptate îl reinstaleză Şerban la veni- rea lui. Iată într’adevăr ce 4lce aceîaş cronică,- mal departe, sub domnia lui Şerban Cantacuzino, după ce spune că Domnul a dat po- runcă a scote de la oprâlă, de la Tismana, unde era Teodosie şi ~ă’l aduce la Domnie: «Şi îndată au trimisă Şerban Vodă jalba Vlădică! Theodosie ca să aibă judecată şi îndreptare de la biserica cea mare, fundă Pa- triarchu Kyră Dionisie. Şi îndată au trimisă pre Vlădica de la Ma- ramonia şi pre Ianache marele Logofătă ală marel biserici. Şi viindă aă strânsă Şerban Vodă mare soboră de Archereil ţării, şi de alţi Archerel care se întâmplase atuncâ aici, şi toţi Egumenii din tâtă ţera, şi cu tâtă boerimea, şi aşa stândă amândoi de faţă şi Vlădica Theodosie şi Vlădica Varlaam, şi aă spusă toată jalba Vlădica Theo- dosie, şi rămâindă Vlădica Varlaam de judecată, şi aă pusă cârja pe masă, înaintea Domnului şi a totă soborulă, şi luândă cârja Domnulă au dat Vlădicăl Theodosie, şi l-au trimis la Mitropolie cu mare cinste, Marţi în săptămâna cea mare, înaintea Paştilor, Apri- lie 26, an 7187» *). 1) Bălcescu şi Laurian, Magasin istoric pentru Dacia, d847, t. V, p. i2. *) Idem, pag. 19—20. www.dacoromanica.ro SCHITUL TR.IVALEA m In privinţa datei soborului, Condica cea veche pentru hirotonii a Mitropoliei, dă următorea : 1679, Aprilie 15, indicton al 2-a. *) După cum se vede e o diferinţă; dar probabil că lucrul se pote explica în modul următor: Data de 15 ar fi a judecării şi cea de 26 a reîntronăril, — afară numai dacă data cronicei nu e greşită. Varlaam, ca şi adversarul seu Teodosie, a fost un om care a încurajat curentul literaro-bisericesc din timpul lui. Teodosie, care a avut o mult mal lungă domnie bisericescă de cât Varlaam [1668— 1673 şi, a doua oră, 1679—1709] a vecjut tipărindu-se din îndemnul lui Liturgia (1680), Evanghelia (1682) şi Apostolul (1683), Evan- ghelia elino-română (1694), ediţia a doua a Evangheliei române din 1682 (1697, Snagov), Florea darurilor (1698, Snagov), Inveţături creştineşti (1700, Snagov), Triod (1700, Buzeiî), Penticostariu (Bu- zău, T701), etc., şi tot în vremea lui s’a tipărit vestita Biblie a lui Şerban (1688). Varlaam, la rându-i, face să se tipărescâ la 1678, tot în Bucu- rescl, Cheia înţelesului. Şi ceva mal mult: In prefaţa acestui volum el spune cum «cu mare usrădie amu nevoiţii şi dascăli de typo- grafie amu adusu în sfinta şi de Dumnezeu păzită Mitropolie a Scau- nului Bucureştiloru, şi l-amu aşezaţii şi de iznoavă typografie adecă typariii de tipăritul cărţilor am rădicaţii, cu toate meşterşugurile câte aii trebuiţii» şi apoi aii pus de s’aii tradus în românesce cartea des- pre care e vorba, după cea rusăscă a lui Ioanikie Galetowski, arhi- mandritul Cernigorulul, «tipărită întru vestita cetate a Liovuluî». Deci în tipografia de el rânduită are putinţă şi Teodosie să tipăr rlască primele volume. In afară de asta, Teodosie nu se pare a face lucrurile din mare dragoste pentru literatura română, căci atunci când ajunge sub influenţa patriarchulul Dosofteiu al Ierusalimului devine contrar ideilor de până atunci: Aşa vedem pre mitropolitul Ţării Româneşti, Teodosiii şi pre alţi archierel ce erau de faţă în Ianuarie 1698 la sfinţirea mitro- politului Ardealului Atanasiu, că povăţuia pre acest mitropolit ca «slujba bisericii, adică Ohtalul, Mineele şi alte cărţi ce se cântă Du- minicile şi sărbătorile, şi slujba de tote cailele să se nevoiască cu deadinsul să se citâscă tâtă pre limba sloveniscă, sau eliniscă, Iară nu româneşte sau într’alt chip.» Acestă disposiţiune, în fruntea că- ruia sta amintitul patriarh al Ierusalimului, Dosofteiu, este dovada cea mal convingătoare că pe la finea secolului al 17-lea exista la Români nu numai bărbaţi obscuranţî şi ruginiţi, dar încă şi un l) l) Lesviodax, Istorie bisericescă prescuri. 1845, p. 400. 8 www.dacoromanica.ro N. i. AbnS+OLE&Ctt *»4 curent antinaţional Îndreptat in contra graiului românesc şi a aspi- raţiunilor naţionale» *). Cartea lui Varlaam cuprinde 18 cuvîntări pentru dumineci şi sărbători alese, are 112 pagini in-folio şi câte-va bune ilustraţii dintre care la început pe verso titlului stema Mitropoliţilor Ungro- Vlahiei2 *) şi sub ea versurile următoie : De în patru styhil, pre omu Dumnedeii 1’aiL zidită, şi patru semne, Archiereiloru Hs. au dăruiţii: Cruce, cărja, mitra şi capasulu mare, cu aceste patru arme să bată războlu tare : Cu cruce vrăjmaşulu ne văzuţii să biruiască, cu cărja oile cele sufleteşti să păzescă : Mitra podoabă arhierescă însemneză, Capasul umbrire Duhului sfinţii lucreză : Fiind şi Kyrii Varlaamii ţărăi rumăneşti păstorlu să află limbii sale de cuvăntulu lui Dumnezeu dăruitor. Ne întdrcem acum la cercetările privitore la schit. Acest schit a existat cu mult înainte de zidirea bisericei a că- rei pisanie o citarăm la început. Intr’adev&r într’un act din 8 Iuniu 1677 (7185) se vorbesce de mănăstirea «de lângă Piteşti, începută şi zidită de sf. sa Varlaam metropolit»8), iar în anul următor, tot în vremea lui Duca Vodă se dice într’un alt act «iar eu văzând că sfinţia sa părintele Varlaam mitropolit s’au apucat a face un schitişor la oraş la Piteşti....> [20 Ianuariu 1678 (7186)] 4 * *). Urm6ză de aci că schitul a fost format încă dinaintea zidirii bisericii celei terminate la 1698 ; şi probabil că va fi servit drept lo- caş de cult vre-o bisericuţă de lemn, cum au fost şi în alte părţi. Probabil că însăşi clădirea bisericii va fi fost începută din vre- mea lui Duca, dar plecând din ţară, după ce a fost detronat şi du- cându-se pe la Ierusalim şi Sinai, — cum resultă dintr’un act de danie al lui din 15 Noembre 1702 (7211),B)—şi pe la muntele Atos - cum resultă din pisania Schitului—Varlaam vi fi întrerupt clădirea şi nu va mai fi găsit de cuviinţă a mai menţiona apoi începutul cel pă- răsit atâta vreme, când din nou a început clădirea schitului, ce se J) I. O. Sbiera, Mişcări culturale la Românii din stânga Dunării, Cernăuţi 1897, p. 25. ' s) I. Bianu şi N. llodoş, Bibliografia veche romăniscă, fasc. III, 1900, p. 218, facsimil No. 182. s) Arhivele Statului, «Trivalea», pachetul 20, act. 18. 4) Ibidem, pach. 4, act. 38. Un zapis al lui Nicola sin Ivan Cartofleş «den oraş den Piteşti». Ibidem, pach. 1, act. 1. www.dacoromanica.ro SCfllTtiT. triVaLeA tî5 chiamă «Măguricea», cum îi dice un act prin care ’i se intăresce ca să ţie satele Fleşti, Groşî, Slătioarele şi Sămara» J). In lăuntru d’asupra intrării se citesce următorea inscripţie scrisă de pictorul reparator al bisericeî : AHfcw AkKAW Hf npX3N8fL|jf c^i TpfiMi: ca8 3iait AIH no8 nk [TfMfAIIA ce actul, testatdrea o face în faţa veovoduluî, p6te, conform obiceiului, iar disposiţiunea finală a testamentului — ca'i‘e face ondre testatdreî—) Academia Română, pach. XXIX, copia No. 129. s) Acesta din urmă se întrezîresee din disposiţiunei finală a testamentului Jupânesei Maria. 4) D. G. O. Lecca în «Familiile boerescl române», 1899. www.dacoromanica.ro ILIE N1COLESCU IM Cum se explică acâstă deosebire dintre cbpiile actelor din con- dicile vieroşane şî cele-alte cbpil făcute, Înainte sau după alcătuirea condicilor, după originale, pbte tot vieroşane, atjl necunoscute, fiind rătăcite, sau perdute? şi, care este adevăratul nume [călugăresc, ce trebue admis, pentru prima stăpânitbre, cunoscută până aţjî, a moşiei Golesc!? Condicile vieroşane sunt făcute, bine Înţeles, cele mal vechi cunoscute acjl, după 1780, la timpul lui Alexandru Ipsilante, nu se spune după ce, probabil Insă că după vre-un fragment slavon, acjî necunoscut al veche! condice sau după actele cari au scăpat din incendiul anterior anului 1780. Aceste acte şi, probabil, şi fragmentul, In ce stare au scăpat nu se pbte sci, e de presupus Insă că erau In multe părţi rupte, arse, şterse, deci fbrtemult deteriorate, aşa In cât, călugărul Însărcinat cu Întocmirea condi- cilor, pe cari le avem aţ?I, n’a putut citi exact pe alocurea, unele cuvinte şi chiar numele proprii. Se pbte, prin urmare, fbrte bine, ca originalul Magdalina, nume ce este mal probabil de admis, ca corespunzătorul călugăresc al mirânuluî Maria, să fi fost citit sau . luat drept Anghelina, de călugărul Însărcinat cu transcrierea,— care pbte n’a cunoscut nici numele mirean al soţie! luî Baldovin — şi care nu era ţinut să fie tocmai un bun paleograf. Se pbte chiar ca la un sfârşit de rând să fi fost Începutul cuvlntuluî Magdalina şi care din causa vechime! sau, mal de grabă, a rele! stări In care s’ar fi aflat actul, să nu se fi putut citi, şi copietorul cunoscând finalul, să-l fi luat, pbte ajutat şi de alte cunosciDţe, drept acela al cuvlntuluî Anghelina, care, o dată admis, a trecut In tbte condicile fără nici un control. Mal mult Încă, asemănarea dintre ambele nume fiind fbrte mare, a putut produce uşor o substituire. Pentru mine, cel puţin, nu încape Îndoială că una sau alta din aceste Împrejurări explică acăstă deosibire dintre cbpiile păs- trate ia Academie şi cbpiile condicelor Vieroşane. Cred că, e mal bine de admis numele Magdalina, de cât Anghelina, ca nume al călugăriţei, fosta soţie a luî Baldovin pârcălabul şi pe baza ur- mătbrelor consideraţiunî: Numele mirean al soţiei luî Baldovin pârcălabul, fiind Maria, după cum se constată din crisovul lui Radul Vodă din 1525, şi cunoscânduse obiceiul, de cele mal multe ori respectat, pe atunci la noi, ca şi a^I, că Dumele călugăresc să fie cât se pbte de maî apropiat de cel laic—Începând cu aceiaşi iniţială — putem admite cu maî multă siguranţă, numele de Magdalina de cât Anghelina, www.dacoromanica.ro FAMILIA GOLESCU 135 pentru călugărita Golescu, testatdrea din 1526 1). Pe lângă acâsta maî observ că, la Academie se păstrâză do^ă p,opiî ale întărire! călugărijet Magdalina; una datorită dascăluluî Luppu, «de la şgâla domnâscă din Bucurescî», iar cea-l’altă făcută de Conştandin, «das* călul slovenesc de la Sft. Gheorghe vechiii»,, probabil făcute la două date deosebite şi, după cum spun ambii, dupăt original: «cartea sârbâscă». Că unul nu s'a servit de cbpia făcutăf de cel-l’alt o dovedesce faptul că fie-care din eî d>ce că au tălmăcit după ca,rtea sârbâscă şi maî mult, între ambele copiî, sunt •6re-carî deosibirî, de şi neînsemnate, totuşî doveditdre că nu avem a face cu una şi aceiaşî copie. Ast-fel fiind, era, cred, imposibil ca amândoi «ţceştî dascăl! să fi citit greşit Magdalina în loc de Anghelina, dacă presupunem că acesta ar fi fost numele de călugărie, al sojiţî Iu! Baldovin, dat de originalul act, după care s’aii făcut copiile rămase până acjî. E cu atât maî puţin probabilă o lectură greşită a acestor douî tălmăcitor!, cu cât se scie că, ambi! dascăl!, şi In special, L,uppu, de la care avem fdrte multe copil, devenise un exc elent paleogra — fără a vorbi de traducător — în urma uneî îndelungate îndelet nicirî cu asemenea lucrărî. Se înţelege că dacă s’ar fi cunoscut datele, la car! au fost făcute aceste două copiî, cestiunea care ne interesăză, ar fi fost mult maî repede şi maî sigur deslegată; din nefericire însă aceste date lipsesc la ambele copiî *). Prin urmare, Maria se numea soţia luî Baldovin pârcălabul, primiî stăpânilor! i) Sunt forte dese caşurile, în care acest lucru se observă, dar ar 11 prea mul a pretinde că nu se găsesce şi contrariul. Aşa, soţia unul Ilamza Banul, Maria, de vine călugăriţa Magdalina; Maria Păuşasca, devine monahia Marta Păuşasca ; Ju- pânesa sad D-na Teodora, devine maica Teofana ; «Magdalina monahia Poenărcsa» se numise pe mirenie Maria ; un Radu Ştirbei devine monahul Rafail ; Petru devine Paisie călugărul, mal apoi Radul Vodă călugărul; Dositei monahul din Balş, s’a numit pre mirenie Dobre ; şi numerul acestor exemple ar putea fi mărit, dar acestea le cred suficiente. _ ») Pentru că atunci am fi sciut starea în care s’ar fi aliat originala «carte sâr" bescă» de care s’a d servit cel douî dascăli. Dacă ele ar fi fost făcute înainte de 1780, înainte de incendid prin urmare, originalul întrebuinţat era, de sigur, într’o stare de conservare mal bună şi mal uşor de citit de cât în starea în care scăpase după 1780, deci mal greu de înţeles, dacă admitem că tot el a servit celui însărcinat cu întocmirea condicelor vieroşane. In cartonele mânastirel Radul Vodă am întâlnit, forte multe copil, făcute de dascălul Luppu cu data, scrisă chiar de el, 1741. O no- tiţă scrisă de el pe dosul unei copil a unul cri«ov, are data 1737 şi aci spune el că «a înveţat şi el acesta învăţătură» de la unchiul sed «Staico dascăl slavonesc». E probabil că n’a apucat anul 1780 şi nici n’a putut, prin urmare, si faci copia în- tărirel călugăriţei Magdalina după 1780. www.dacoromanica.ro 136 IL1E NICOLESCU al moşiei GolescI, cunoscuţi până a4T, şi Magdalina e numele cu care o cunosc documentele după 1526. Actele cercetate până a4I nu ne spun mănăstirea In care Mâria, soţia lut Baldovin, se călugăresce, dar, e probabil că, la vre unul din sfintele locaşuri de maici, cari ar fi fost donat de ea — cum reese din actele din 1525 şi 1526 — şi tn orî-ce cas situat prin apropierea posesiunilor Golescilor. Cea dintâi Golescu, călugărindu-se, va servi de exemplu fii- celor s61e, cari, mal curând sau mal târ4iu, Împinse de acelâşî pi6se sentimente, vor lua chipul Îngeresc, cum 4'c documentele vie- roşane. Călugăriţa Magdalina, din 1526, stăpânit6rea moşiei Golesc!, fosta sdţie a pârcălabului Baldovin, nu trebue confundată cu soţia lui Hamza banul, călugărită sub acelaşi nume ; Magdalina * *), pe care documentele o mal numesc şi Cârj6ia său j-sa Cârj6ia *). Nu cunosc, e drept, vre-un act din care s’ar putea deduce că ele erau contimporane, dar actele arătându-ne pe Magdalina Cârj6ia» ca trăind tn timpul lui Basarab Voevod (1512 şi 1520) şi pe Maria lui Baldovin, călugărindu-se abia la câţî-va ani după acâstă dată, evident că, confusiuneâ s’ar produce uşor, mal ales, dat fiind fap- tul că nu cun6scem data morţeî călugăriţei Cârj6ia. Anul Insă al călugăriei soţiei lui Baldovin, cum şi numele specific de Cârjdia al călugăriţei Magdalina, fosta soţie a lui Hamza Banul, sunt de natură a înlătura a^'6stă confusiune. E călugăriţa Magdalina Câr- j6ia, aceia a actelor mânăstirel Valea şi e identică, acâsta, cu Mag- dalina Cârjoviţa, a unul act din condica mănăstire! Vieroşul (Voi. III), a comisiunel documentate ,v» urmai ILIE NICOLESCU. >) Documentele condicilor vieroşane ne vorbesc de călugăriţa «Calea Borcioia». care este Calea, Dica Măriei şi de o monahiă Sara, numită fiică a lui Baldovin pâr- călabul. - *) Mal ales că un document de la Basarab Voevod, din 1512 Septembre 29, o arată ca stăpânind o vie la GolescI. Ea, Cârjoia, este fundatorea mânăstirel Corbii de Piatră (Archiva Ist. I, p. 142). Un crisov al lui Matei Basarab, din '1643 Ianuarie 14, ne spune că satul Corbii de Piatră , pe la prândul mare, trecea prin mijlocul mulţime! la ppânzurătore ciobanul, ginerele împăratului. ,,La locul hotărât slujitorii îl pun lanţul de gât, Dar el sta şi râdea, „Când fu să i dea drumul în lanţ, veni şi Mintea în capul ciobanu- lui, dar fugi Norocul. In zadar se ruga ciobanul de ertare, căci nimeni nu-1 au scote măre din sîn bătrâna un frâuleţ, un paifi de fân şi-o petricică, pe cari, dându-le vol- nicului, grăi: — „Până să-ţi găsescl ursita, o să întâmpenî multe neajunsuri, o î) Opere complete t. I. BucurescI 1875, p. 122. www.dacoromanica.ro LACklMiOAkA Ui să păţi multe năcazuri, dar’ lată-ţl dau acestea, ca la nevoe, să suni frâul şi-ţi va veni un cal Iute ca vântul şi care te va sfătui ce să faci cu cele- l’alte lucruri, ce ţlam dat. „Volnicul mulţămi bătrânel pentru sfaturile date şi porni în lungă calc. „Mal merge el, cât me:ge, dar simţindu-se obosit, sună frâuleţul şi eată ca din pământ din earbă verde i se arată un cal, înşeuat şi înfrâ- nat scil colea ., numai bun de încălicat. — Sunt gata, stăpâne ! — dise calul, bătând din picior,— dar unde vom merge ? — „După ursita mea să mergem, dragă câluţule,—grăi volnicul—şi ca să nu greşim calea, să ţinem pe acestea picături de sânge ! . — „Să mergem cu Dumnedeu înainte!—respunse calul. „Şi mi se aruncă o-dată volnices ;e pe cal şl-o porni ca o pasere peste văl şi dealuri. Fugea calul, fugea de-I scăpărau copitele, dar’ de-o- dată grăi către volnic : — „Ia întorce capul, stăpâne, şi vedl în urma nostră cine vine ?... — „Nimeni 1 — respunse volnicul,— de cât un epuraş, care vine în fugă de s’a aşternut câmpului. — „Hei, stăpâne 1—dise calul—aruncă palul de fân, căci e spurcatul de &meu p’ale cărui pământuri călcăm 1 „Volnicul aruncă palul de fen şi se făcu în urma lor un mărăciniş des ca peria. „Smeul făcu ce făeu şi străbătând mărăcinişul, s’apropie de volnic. — „Acum ce vedl în urma nostră, stăpâne?—întrebă calul. — „Nimic 1—răspunse volnicul,—de cât un ogar. — „Stăpâne, stăpânei aruncă şi petra, că:I a"ela e tot Smeul. — „Bine 1—respunse volnicul, care aruncând petra se făcu un munte numai şi numai de marmoră. „Smeul ear’ făcu, ce făcu şi trecând peste muute, se apropie de volnic. — „Acum ce mal vedl, stăpâne ?—mal întrebă calul. — „Acum văd un volnic călare !—răspunse volnicul. — „Acela e Smeul. Fii gata de luptă, dar bagă de semă, să nu faci nimic, căci doră voiu avea eu ac de cojocul lui; ear’ de nu voiu isbuti eu, atunci să fi gata ca să te lupţi cu el 1 „Calul lui Mărgării, căci aşa se numla volnicul, când vădu pre Smeu aprope de el, se dădu la o parte, Iar spurcatul de sgripţore trecu îna- inte fără să potă opri calul său din fugă, aşa ci-că’ alerga de tare după bietul volnic, ca să-I puc capul şi mal multe nu. „Cum trecu Smeul înainte, calul lui Mărgărit se luă după el şi prin- dându-1 din fugă îl sdrobi cu piclorele. „De aci Mărgărit merge şi Iar merge înainte, pe unde nici pulu de om nu îmblase şi picior de Român nu călcase, până ce ajunge, către sfin- ţitul sorelul, Ia un lac, unde se pierdeau picăturile de sânge. — „Aci trebue să fie ursita mea, — îşi (J'se el *n gând şi se aşedă pe aşteptat. www.dacoromanica.ro 144 S. fL. mariam „Aşteptă o di, aşteptă două, aşteptă nouă, dar din lac nu eşîa nimeni. Atunci îl trăsni în minte să bage năvodul şi să vădi, ce va scdte. „Dis şi făcut, căci şi isteţ era volnicul nostru, de par’ că nu-I era d’a bună, atâta vrednicie. „Când scdse năvodul, ce să vedl? „O femee frumosă ca o di de vară, cu faţa ca marmora, cu părul ca aurul, cu ochii ca murele, cu buzele ca fragile, de-ţl era mal mare dra- gul de ea, în cât s’o sorbi într'o picătură de cpă şi să n’o mal uiţi. „Volnicul Mărgărit se uită la ea, o mişcă, o strigă, dar nu mal da nici un semn de viaţă. O mal privi încă odată şi vădând-o săgetată la un picior, o cunoscu că este ea ursita lut, norocul lui, după care âmblase atâta amar de vreme. „Vădâud că nu mal era chip d’a o mal scula, săpă singur pe malul lacului o gropă, în care aşedă pe ursita şi Iubita lui. Inse el, amărît până la suflet, se aşedă la capul el şi o plânge şi ear’ o plânge din adâncul inimeî, până ce se cocoşe spre pământ, Iar lacrămile se Snchlcgară pe pieptul lui. „Dumnedeu, vădându 1 cum se chinuesce, îl făcu o fldre chiar aşa cum sta cu capul cătră mormântul Iubitei lui. Acestă flore, de la numele volnicului, se numesce Mărgăritărel, ear’ de la lacrămile închlegate pe pieptul lui Lăcrămiore')“. O altă legendă, tot din Muntenia, sună precum urmeză: „Multe lighione sălbatice şi fiorose au bântuit ţara acesta. „Şi pe când s’au îutâmplat celea ce voîu să vi le spun, erau Tătarii carii năvăliseră în părţile acestea .... In sat la noi era o tânără fată din nemul meii: Mărgăreta o chlema. Ea era frumdsă de nici n’o să mal pomeniţi vre odată aşa frumuseţe; faţa el era albă ca un crinişor şi rumeoră ca smeura; buzele el erau două câcăse împreunate, şi dinţii el picături de lapte. Ea lubla pre un flăcău de la noi: îl chlema Voinea, pentru că din toţi volnicii îu totă ţara acesta aşa de întinsă în cât nu-I mal dai de margini, el era cel mal băr- bat : bătea şepte Tătari, şepte-spre-dece bătea. „Şi Voinea lubla pe Mărgărita ; o lubla cum lubla luminile ochilor el mândri şi scînteloşT, cum lubla dili^orele lui senine şi ferecite. El se întâlnlau în tote serile după apusul soreluî la o rîpă pe care o numlau bătrânii noştri Rîpa florilor. „Mărgărita plăcea şi căpitanului Tătarilor, care, spun bătrânii, că se numla Han, dar’ lui îî era frică de Voinea, căci răii chisăgea Româ- naşul nostru, în Tătari, şi când audfau de numele Iul se băgau în gaură de viezure, în găurice de şerpe ; numai se ’ncrunta Voinea la el, şi-I apucau frigurile grozel, friguri de morte. „H>nul jură să omore pe Voinea şi să fure fata;—păgânul nelegiuit ’) I. Morar: Legendele florilor. Buzâă 1900. p. 7. www.dacoromanica.ro LĂCRIMIOARA »4$ îşi ţinu jurământul: El pândi tinerii noştri, frumoşi ca doi porumbel, când se duceaţi să se întâlnescă la Ripa florilor; se ascunse după o stâncă, şi trase în Voinea şepte săgeţi înveninate, cari îl străpunseră în şepte părţi şi făcură să-I ţişnescă sângele din şepte locuri. „Voinea câdu în genuehl, apăsă capul săă pe sînul fetei, şi ea în- cepu a-1 acoperi cu sărutări şi a vărsa şirâe de lacrimi ce scăldaţi floricelele pe cari se aşedase. „ Voinea pierdu tot sângele său, se răci, îngheţă, şi-şi dădu cea din urmă suflare pe sînul Măr gât iţei, strângându o în cea din urmă îmbră- ţişare. „Când hainul Tătar vădu că Voinea nu mal mişcă şi nu mal dă nici un semn de viaţă, se apropiă ca un turbat de luă fata în braţe. „Dar Mărgărita, vădându-1, găsi o putere şi o bărbăţie nespusă, simţi sângele până atunci închiegat la inimă-I urcându-i-se în faţă şi împăinje- nindu-i-se ochii; ea se descinse în mal puţin de un minut de betele, cari strângeaţi mlădiosu-I mijlocel şi trecându-le cu o Iuţeală neaudită după gâtul Hanului, îl strânse aşa de tare, în cât în o clipă turbatul păgân cădu lângă trupul Voinei şi dădu ochii peste cap. „Când îl vădu ameţit ast-fel, bărbata fată îl prăvăli în râpă privind cu o plăcere sălbatică cum se isbia capul lui din stâncă în stâncă şi cum se sfărâma trupul bucată cu bucată, os cu os. „De inimă rea, fata a îuebunit şi bătrânii spun că mult timp după acea nenorocâsă întâmplare, o umbră despletită se preumbla rătăcită pe rîpă şi vărsând lăcrimiori, cari, picând pe flori, le albea. „Şi se dice că sângele ţîşnind a roşit florile împrejurul lui Voinea şi de atunci a rămas florilor roşiî-roşil numirea de SângeleVoinel, precum a rămas floricelelor scăldate de lăcrămiorele Mărgăritei numele de Măr- găritei. „De-atuncI se numesce şi rîpa aceea Râpa Tătarului, şi stânca, pe care a cădut Voinea, Stânca Morţii... „Iată de unde vine acelor floricele albe şi mici, cari aii coloarea şi forma unei lăcrămidre, numirea de Mărgăritărel, şi de unde şl-ail luat nisce flori roşiore, cari cresc mal cu semă pe marginea râpelor, numirea de Sângele Voinei /“ l) Lăcrimidra provine şi în unele poesil poporane, mal ales la început, ca simbol al iubirii şi dorinţei. Iată o poesie poporană din Banat, corn. DrăgoescI, care ne-o dove- desce acesta: Frundă verde lăcrâmiorâ, Am avut o sorioră Iubitore, Gântătore, l) Revista română pentru sciinţe, litere şi arte. Voi. II. Bucurescî 1862, p. 500- 504. 10 www.dacoromanica.ro 146 S. FL. MARIAN Născută la flori de sore. Val de mine, mult doresc Cu dânsa să mă ’ntâlnesc, Două vorbe să vorbim, Să nu ne mal despărţim '). O altă poesie poporană din Muntenia, jud. Vâlcea, com, Ştefănesct, în care se află numirea Mărgăritar a acestei floricele, sună precum ur- meză : Pe dealu Viişoreanu Ml-a ’nflorit mărgăritaru. Mărgăritar înflorit Cine mi te-a clumpăvit? — Flăcăii de la cosit, Fete mari de la Iubit, Neveste de la plivit, Dorobanţi de rend trecend * *) S. FL. MARIAN. ’) En. Hodof, op. cit., p. 105. *) Şetfetârea, an. I. Fălticeni 1892, p. 237. www.dacoromanica.ro RECENSIUNE Europa 1) fi «chestiunea Austriei» 1. Andre Cheradame: L'Europe et la queslion d’Autriche au seuil du XX-e Siecle. Plon-Nouriit et C-ie Rue Garanciere, Paris, 1 voi. în 8, de 452 pagini. 2. idem : L’AUemagne, la France, et la queslion dAufriche, id. 1 voi. în 18 de 275 pagini. ____Cunoscutul istoric şi publicist — D-nul Anatole Leoy-Beaulieu, în Bevue des deux Mondes de la 15 Martie trecut (UAutriche-Hongrie en Bosnie Herze- govine) blamâză lipsa de «tact şi de reservă» a acelor scriitori, cari se ocupă de viitorea «desagregare a monarhiei Austriace», după mârtea M. S. Împăra- tului Francisclosef, ca şi când acâstă descompunere ar fi fatală. Eminentul scriitor nu este de acâstă părere pentru motivele întemeiate, că Imperiul Habs- burgilor are trei lucruri care afl contribuit şi vor contribui a 1 menţine în pi- ciore, adecă : o dinastie bine stabilită, o armată bună şi o administraţie. Aşa că Austriei nu i se pâte dice că-i omul bolnav cum a fost numită Turcia, care cu tâtă «băla» ei trăesce de sute de ani! Călătorii, Ziariştii şi publiciştii francezi, nu s’ati ocupat de ceia ce nu- mesc la question d’Autriche numai din punctul de vedere Austriac sati German, ci şi din acel european, pretindend că dispariţia Austriei de pe harta Europei, prin disoluţie sati împărţâ'ă, ar fi pentru Fran(a un eveniment mai grav de cât tote revolutele din secolul al 19-lea ; şi n acest caz s’ar sdruncina nu nu> mai echilibrul European ci şi cel a tânărului ImperiO German 1 ') In Revue des Deux Mondes de la 15 Octombrie şi i Decembrie 1897 şi 15 Iulie 1898 D-nul Charles Benoist a publicat trei importante articole intitulate : «La Monarchie Austro-Hongraire et l’Equilibre Europeen» şi «L’Europe sans l’Autriche» la 15 Nov. 1899. www.dacoromanica.ro 148 M1HAIL G. HOLBAN D-nul A. Leroy Beaulieu face mai ales aluzie la opera D-ruluî Ghâra- dame, publicată anul trecut. Este ne contestat că acest volum a produs ore- care sensaţie, şi pot dice, pentru unii, o impresie durerosă, de âre-ce este dis- plăcut de a vedea că cine-va se ocupă de o eventuală succesiune, fiind încă persâna In viaţă. Tocmai ceia ce face D-nul A. Châradame, scomptând de pe acum mortea bătrânului Suveran al Austro-Ungariel, care i încă forte sănătos şi voinic şi pote trăi încă mulţi anî, pentru binele şi prosperitatea diferitelor sale popâre, guvernate de dânsul cu atâta înţelepciune, în potriva tuturor greută- ţilor pe care le a întîmpinat în lunga sa domnie. Intenţia nâstră nu este atât de a face o dare de sâmă amănunţită des- pre acâstă importantă carte, pe cât de a o semnala mai ales omenilor noştri politici, cari trebue să se intereseze de tot ce priveşte viitorul monarhiei vecine. Neputând face o analiză în detaliu, voiţi resuma cele mai principale ca- pitole; cartea fiind dedicată 'membrilor parlamentului Francez», autorul do- vedeşte importanţa politică a operei sale. D-nul Cbâradame, după ce spune că desvoltarea politică a Austriei este consecinţa desvoltărei sale istorice, arată care este evoluţiunea politică a Impe- riului în secolul al 19 lea. Acâstă evoluţiune, după D-nul Ghâradame, este îm- pedicată de pangermanism, a cărui propagandă se face în mod făţiş, precum o dovedeşte cu documente convingătâre de tot felul. Marele pericol pentru Austria, dice D-nul Châradame, este propaganda prusofilă (germană ar fi mai corect de dis) şi discută probabilităţile de isbândă, precum şi până la ce punct pangermanismul este încurajat de guvernul de la Berlin. Pe urmă, se. întiâbă cum se pote pune 'chestiunea Austriei» şi se ocupă de statele cari ar avea, sau nu, folose din desmembrarea Imperiului Habsbur- gilor ; şi cu acâstă ocazie, într’un capitol, bun ca informaţie, asupra ţăreinostre, emite opinia că România, fiind un satelit al Germaniei, ar profita de desmem- brarea monarhiei Austriace. Aceste pagini (300 —362) şi tot ce spune auto- rul despre noi ar merita să fie discutate, dacă nu ne-am mărgini numai întru a resuma conţinutul acestei opere. In conclusiunea sa, D-nul Châradam, susţine că totă Europa este inte- resată să nu se ridice nici odată chestiunea Austriei şi—dubla Alianţă (Franţa şi Rusia) a Cărei interes este menţinerea Imperiului Austriac — este obligată a (mpedica cu ori ce preţ acâstă destnembrare. Se vede după acest rezumat câte probleme arzătore nu numai de istorie, dar şi de politică contemporană ridică cartea D-luî Châradame, de altminteri bine scrisă şi, a-şi (jice, imparţială, dacă n’ar fi antigermană (autorul nu pâte ui.'a Alsacia şi Lorena). 14 hărţi bune, sporesc valorea acestei opere seriose, însă prea voluminosă ca să devie populară, sad să fie citită de toţi «deputaţii francezi»! « D-nul Ghâradame, dându-şî Sâmă de acâsta—a publicat în Martie trecut: VAllemagne, la France, et la question ă'Autriche un volum de 278 pagini, un fel de resumat a cărţei celei mari. D-nul Châradame, consideră că chestiunea Austriei are o atât de mare importanţă pentru Franţa, că doreşte, ca micul seu volum să fie citit de fie- care. El asâmănă situaţia Europei de adi cu acea de la 1866 la 2870, când, www.dacoromanica.ro RBCENS1UNE 149 câti-va Francezi bine informa^—punăâ tn curent guvernul lui Napoleon 111-lea despre ăesvoltarea puterei Prusiei, însă fără a fi băgaţi în sâmă. D-nul Chăradame, crede că nici strigătul seâ de alarmă nu este ascul- tat. Acăstă tesă este discutabilă, dar nu discutăm, ci numai expunem diferite puncte din cărţile D-nulul Chăradame; d-sa este un publicist tânăr care n’a publicat nimic înainte, cu tote acestea, vederile sale merită să fie examinate de aprdpe şi discutate. Scopul nostru este numai de a atrage atenţia omenilor noştri de stat pre- cum şi a omenilor politici asupra acestor cărţi, traduse şi-n limba Germană şi care tratâză chestiuni de o mare importantă, nu numai pentru Occidentul Eu- ropei dar şi pentru noi. Pote cu o altă ocazie, vom studia cu de amănuntul partea cărtel D-luI Chăradame privitore la {ara nâstră. De o cam dată, recomandăm mal ales ci- tirea volumului în 8° tutulor celor cari să interesâză de afacerile politicei in- ternaţionale. Volumul cel mic este destinat personelor care n’aâ timpul, nici răbdarea, să citâscă vre-o 500 pagini în 8°. M1HAIL G. IIOLBAN. Mogoşescl. www.dacoromanica.ro La pag. 107. 0 inscripţiune hieroglifică pe un sarcofag In Muzeul Naţionalele Antichităţi. www.dacoromanica.ro TABLA DE MATERIE A. VOLUMULUI Ji.lL, "VII I'1*® A Pagina Statutele Societăţii istorice Române......................................... I — VIII Biuroul şi membrii Societăţii istorice Române................................VIII — XI Tabloul res urna tio al lucrărilor Societăţti cu începere de la 5 Mai 1901, când s’a constituit Societatea, şi până la 27 Iunie 1901.................. XII—XXI Idem de la 2 Februarie şi penă la 1 Iulie 1902 .............................. 320—324 Apostolesca I. N. — Schitul Trivalea.............................. 110—116 » Frundă Verde !.............................. 242—252 » Notiţe bibliografice........................ 294-295 Bărbulescu Ilie. — Alfabetul cirilic în textele române din al XVI-lea şi XVII-lea vec în legătură cu monumentele slave şi româno-slave cirilice........................ 80—99 » Gâte-va contribuţii la studiul limbel şi istoriei Ro- mânilor...................................................... 287—294 Brătianu I. C. Gen. — însemnătatea istoriei naţionale pentru instrucţiu- nea militară . ................................................... 151—169 Comit. Societăţii. — Societatea Istorică Română................................. 3—7 Densuşianu N. — Chinesiatul familiei Băsărabă din {era Haţ gulul . 50 —73 i Resboîele lui Ştefan cel Mare după istoricii po- loni Dlugoss şi Gromer....................................... 170—208 Florinskij Tiinotej —Recensiunea cărţii: Ilie Bărbulescu : Fonetika ci- rilske azbuke, etc.................................. 285—286 Goilav Gr. — Statutele asociaţiunel minorilor din Suceva . . . 274—276 Holban G. M. — Receusiune : Europa şi chestiunea Austriei . , 147 -149 Ionnescu-Gion. — Boeril CraiovescI............................. 74—79 Marian Fi. S. — Din botanica poporană română : Stănjinelul . . , 137—140 < idem: Lăcrimiora........................... 141 -146 « idem: Sita Elelor.......................... 310-316 « idem: Lăcusta.............................. 317—319 Mateescu-Mov. N. —Povestea Ilenei Gonsinzenel..................... 296 — 309 www.dacoromanica.ro TABLA DE MATERII Nicolescu Elie. —Familia Golescu...............................117—136; » Comunicări: de la Academia Română. — De la re- regâsca Acadamie prusiană de sciinţe din Ber- lin.—De 'a Museul Naţional de antichităţi.—De la Atheneul Român............................ Tocilescu G. Gr. — O carte de afurisanie de 2000 de ani............... » Un fragment de chronică assyriană din secolul al IX-lea Înainte de Christ în Museul naţional de antichităţi.................................. » O inscripţiune hieroglifică pe un sarcofag egypten în Museul naţional de antichităţi............ » Sur quelques monuments antiques du Musee de Bucarest..................................... » Două statul antice din Micia................... % Pagina 253-267 277-284 8-49 100-105 106-109 224-241 268-372 www.dacoromanica.ro Cele şese volume ale primilor trei ani şi volumul al VII al anu- lui al IV-lea se află de vîndare cu preţ de ioo lei. Pentru membrii Societăţii Istorice Române preţul este de lei 80. Cererile pot fi adresate Direcţiunel Revistei, Strada Primăve- rel, No. 40. • www.dacoromanica.ro