www.dacoromanica.ro CONDIŢIUNILE PUBLICAŢIUNEÎ - Revista pentru istorie, archeologie şi filologie apare de patru.orî pe an, in iascicule de câte 12—15 coli, cu stampe şi fac-şimile, alcătuind doue volume pe fie-care an. . Abonamentul pe an : 25 lei pentru România, 30 lei pentru străinătate. Redactiunea şi administraţ,iunea se. află în Strada Şelari Nr: 11. Domnii cari ni cuie 'plătit încă. ctbo namentele, sânt rugciţl a grăbi ca. trimiterea banilor la adresa Re- dacţianeî, Bacaresci, Strada Şelari JSTo. 11. i www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro ABLA DE MATERIE Pagi a Tff. C. Sontzo. — Etalons ponderaux primitifs et lingots monelaircs, cu trei tabele litografiate.....................................................401—463 Gr. G. Tocilescu. — Studii critice asupra cronicelor române : Izcodul Spă- tarului Clănău siu Cronica lui tArbure Campodux numită şi a tui xRuru>, cu 6 tabele : 3 fototipil şi 3 litografii.......................4(14—500 Sf. Sa Episcop Melchisedec. — O escursiune în Bulgaria.................... 501—532 B. P. Hasdeii. — Alun, alună şi derivatele. — Specimen de «Magnum Ely- mologicum Romaniae»..................................................... 532 542 Gr. G. Tocilescu. — Un autograf al lui Mihal-Vitezul, cu o fototipiă. . . 542 544 A. D. Xenopol. — Teoria lui Rosler (fine).................................... 545 (300 C. Esarcu. — Sumariul documentelor păstrate în Archivul General al Ve- neţiei şi privitore la Moldova şi Valachia................ .... 601 629 Dr. M. Gaster. — Legende inedite : Viaţa sf-lul Evstathie Plachida . . . 629 615 L. Şaineann. — Elementele turceşti în limba română........................... 646—699 Sf. Sa Episcop Melchisedec. — Biblioteca d-lul D. Sturdza de la Miclâuşenl. 700 713 "A. D. Xenopol. — Despre Iuga-Vodă, cu prilejul unul noă document. . . 714—717 "Theodor T. Bnrada. — Biserica Sfinţii VoevozI din comuna Scânteia, nu- mită a lui Ştefan cel Mare...................................................717 719 A. D. X. — Bibliografia...................................................... 719 720 www.dacoromanica.ro ETALONS PONDERAUX FRIMITIES ET LINGOTS MONETAIRES. Nous nous proposons de rechercher Ies poids normaux veritables des principales unilâs de pesee de l’anliquite, de tâcher d’en d6terminer l’o- rigine et de reconnaître Ies rapports primitifs que ces unites de pesee ont pu avoir entre elles et avec Ies premieres monnaies. Les elements de cette etude sont nombreux et varies; poids antiques, monnaies primilives, inscriptions metrologiques, lexles divers raentionnant des poids. des monnaies ou des rapports ponderaux. Cette abondance de materiaux ne contribue cependant pas toujours â eclaircir les problemes; leur temoignage loin d’etre concordant, paraît sou- vent contradictoire et pour pouvoir s’y reconnaître il faut avant tout clas- ser par ordre d’importance les diverses sources d'information que nous avons enumerees plus hăul et ne demander â chacune que ce qu’ elle peut nous donner. Poids Antiques Les poids anliques conserves dans les Musees sont ies monuments m6fro- logiques les plus surs et les plus precieux que nous possedions; leur tetnoi- gnage doit primer tous les autres et aucune considâration theorique ne peut prevaloir contre leur aulorile. Malheureusement ces poids ne sont pas toujours tres bien conserv6s, le cuivre et surtoul le plomb, qui en constituent ordinai- rement la matiere premiere, ont plus ou moins souffert de l’action du temps; souvent aussi, ces poids deslines â peser des denrees grossiâres ne sont pas coupes avec une bien grande precision et l’on constate des ecarts assez im- porlants enlre des monuments qui representent une meme valeur ponderale; il n’est donc pas toujours facile, lorsque l’on ne possede qu’un seul ou un pe- tit nombre de monuments de pouvoir fixer exaclement la vraie valeur d’une unile de pes6e. Monnaies Les monnaies soni d’un grand secoursdans l’etude des poids antiques. For- mees de matieres precieuses, leurs pesees devraient etre en general plus exactes et plus regulieres que celles des 6talons ponderaux. Mais d’une part, les monnaies reellement primilives seules, ont des rapports de pesee rigoureux /(«), f. lat; Arch. fi Pilot. An, II. Vot, II. 26 www.dacoromanica.ro 402 M. C. S01TZ0. avec Ies unit6s de poids etces monnaies, si elles existent, sont d’une excessive rarel6; de l’autro, Ies moindres varialions subies par Ies monnaies se tradui- sent par des erreurs considerables dans Ies valeurs ponddrales deduites du poids de ces monnaies; sur une drachme, par exemple, qui nous reprdsenle le 1006 ou le 120e d’une mine, une difTerence de Os,10 produii un ecart de 10 â. 12 grammes sur la vaieur de la mine et de 600 & 720 grammes sur celle du talent correspondant. En prdsence de 1’extrSme varidte de poids des mon- naies antiques et des causes nombreuses qui ont pu Ies faire diminuer, on ne doit se servir qu’avec une grande discrdtion des poids des monnaies pour e- difier des Iheories, et Ies resultals deduits de leur dtude ne peuvent acquerir une force probante verilable que lorsqu’ils sont corrobores par l’existence de poids antiques effectifs et concordants. Inscriptions Les indications epigraphiques vaudraient autant, sinon plus que Ies monu- ments ponderaux eux memes, sujets â alterations, si les unites servant aux dvaluations dpigraphiques n’etaient pas des quantites variables et quelquefois meme, de vdritables inconnues; il en rdsulte ordinairement que les inscriptions mdlrologiques pretent â la controverse et necessitent presque toujours une interpr6tation, Textes Les passages d’auteurs anciens contenant des renseignements metrolo- giques sont d’un grand inleret, mais ils presentent les mâmes dlements d’incer- titude que nous avons signale plus haut en parlant des inscriptions, et n’ont jamais l’aulorite offieielle inherente aux textes gravds reglant, â un moment donnd et d’urie maniere certaine les relations de vaieur de deux ou de plusieurs unites differentes. Les textes ont du reste une imporlance Ires variable; les plus anciens sont aussi les plus precieux el les passages mdlrologiques d’au- teurs dont l’exaclitude et la veracile sont des qualiles reconnues, acquierent par cela meme une aulorile toute speciale. Nous verrons plus lard que les in- dicalions d’Herodote sont d’une exactitude malhemalique et que les asser- lions de Follux presentent en general le m&me caractere. Lorsque le dire d’un auteur ne peut s^expliquer rigoureusement, mieux vaut, en general s'abstenir de toute inlerpretalion, l’a peu preş conduisant presque toujours â des theories erronees. Les textes ont donc surtout un inlârât confirmatif et lorsqu’un poids normal deduit de la pesee directe d’un monument se prâle â une inlerprela- lion facile du passage d’un auteur ancien, c’esl une indication positive, sou- vent tout â fait decisive, que la vaieur normale est la v6ritable. C’est naturellement par l’etude des poids antiques que nous commencerons el nous allons d’abord passer sommairement en revue les poids orientaux Egypliens, Assyriens et Lydiens. Nous aborderons ensuite l’examen d6taille des principaux poids Greco-Asialiques conserves dans les colleclions publi- ques et particuli^res. www.dacoromanica.ro ETALONS PONDERAUX PR1MITIFS. 403 Tdbleau No. 1. TaLleau g6ii6ral des poids Egyptiens d’aprihs Mr. Bortolotti. in MBSEE i Poids en 1 Multiple! et fraetions de O PROVENANCE OU SE TROUVE LE POIDS grammes. l'onten. S5 gr. 1 Basse Egypte. Boulaq 9650 Cent Outens 2 id. id. . ....... . . . 1908 Vingt Outens 3 id. id. . 1710 Dix huit Outens 4 id. id. . 534,45 Six Outens 5 id. id. . ........ . 526,75 id. 6 --- Vienne 455 Cinq Outens 7 Basse Egypte. Boulaq 188,53 Deux Outens 8 id. id. . 138.50 l1 2 Outen 9 id. id. . 95,36 Un Outen 10 --- Vienne 94,65 id. 11 Basse Egypte. Boulaq 92,21 id. 12 id. id. . 85,40(?) id. poids moyen de l’outen. 95,20 13 id. Boulaq 50,62 Cinq Kites 14 id. id. . 50,42 id. 15 id. id. . 48,73 id. 16 id. id. . 48,40 id. 17 id. id. . 48,34? id. 18 --- Londres. Tronc de cone en hematite. 47,10 id. 19 --- Vienne 46,30 id. 20 Basse Egypte. Boulaq 46,10 id. 21 id. id. . 46,04 id. 22 --- Londres Tronc de cone en bronze 45,27 id. 23 Basse Egypte. Boulaq 43,13 id. 24 id. id. . 28,62 Trois Kites I 25 _ Londres. Tronc de cone en granit. . 19,27 Deux Kites 26 , _ id. Tronc de cone en basalte . 9,77 Un Kite 27 _ id. Tronc do cone en granit . 9,50 id. 28 __ id. en albâtre...... 9,11 id. 29 id. en basalte...... 5,38 Demi Kite (?) 30 --- id. Pyramide en hâmatite . . 3,72 Tiers de Kite?? poids sensiblt. trop lourd 31 __ id. en pierre . .... 3,40 Tiers de Kite 32 _ id. en jaspe....... 3,28 Tiers de Kite 33 _ id. en hâmatite...... 3,28 id. 34 _ id. id........ 3,21 id. 35 _ id. Calotte spherique en pierre 2,43 Quart de Kite 36 _ id. en verre bleu..... 2,38 id. 37 _ id. pierre........ 2,38 id. 38 . id. Hematite....... 1,07 Huitieme de Kite 39 id. . 1,59 Sixiâme de Kite 40 _ id. Cylindre en hematite . . 1,57 id. 41 _ id. . 1,47 id. 42 --- id. Tronc de cone en hematite. 1,43 id. id. poids moyens du Kite 9,60. www.dacoromanica.ro 404 m. c. soutzO. POIDS EGYPTIENS L’unitâ de pesee la plus ancienne que nous connaissions est sans contre- dit celle de l’Egypte, l’Outen ou Ten qui servait de poids commercial pour toutes Ies matieres et dont le poids en cuivre etait en mâme temps l’unite mondtaire legale des anciens Egyptiens. Des inscriplions forl anciennes men- tionnenl deja l’Outen et d’aprOs Ies monuments que l’on possede aujourd’hui, la pesâe de cette unite a varie entre 91 et 96 grammes. Le demi Outen de la collection Harris etudie par Mr. Chabas pesait 45^-,56 et l’unite en- tiere 91^,20. Les poids Egyptiens du Musde de Vienne ont fourni â Mr. von Bergmann(l) Ies valeurs suivantes (Voir Tableau Nr. 1). 5 Tens poids en serpentine verte = 455ST- Nr. 6 du tableau Nr. 1. 1 Ten id. — — — = 94.65 Nr. 10 id. 1/q Ten id. — — — = 46,30 Nr. 19 id. soit en moyenne pour l’Outen 92gr-,70. Les monuments du musee de Boulaq ont donnâ â Mr. Maspdro une valeur normale superieure aux prdcedentes; d’apres Mr. Lenormant (2) ce poids s’dlevait â 96 gr. et c’est en effet le poids moyen ddduit du tableau ci-aprâs qui contient, d’apres Mr. Bortolotti (3) l’ensemble de tous les poids Egyptiens connus. Nous avons adopt6 de pr6f6rence la valeur de 96 gr. pour l’Outen parceque ce poids paraît etre en relation Otroite avec les poids normaux des principales unites ponderales de l'Asie. Les Egyptiens des premieres epoques n’ont pasconnule systeme sexagesi- mal et ceux des temps posterieurs qui ne l’ignoraient. point ne paraissent pas s’en etre servi. Le mode de division de l’Outen âtait decimal et le 10"e de cette unite portait, un nom particulier (lekite) qui pesait de 9gr-,10, A9gr-,60. II estprobable egalementque les poids decimaux superieurs, 10 Outens et 100 Outens servaient d’unitds lourdes et les poids inferieurs I0‘e et 100-9 de kite, d’unites lâgeres sans que nous ayons cependant de ce fait, des preuves direc- tes et positives. Les textes hieroglyphiques nous font connaitre, outre l’Outen et le Kite deux autres unites de pesee Egvptiennes. La premiere, le Pek, paraît avoir (1) Die Anfange des Geldes in Egypten. Numism. Zetschrift, Wien 1827, p. 161—180. (2) La monnaie dans l’antiquite voi. I. pag. 94, (3) P. Bortolotti. Del primitivo cubito Egizio p. 190. Excel lente 6tude contenant les vues les plus justes sur les rapports des poids Assyriens et de ceux de l’Egypte ainsi que sut la vGritable signification du Pek d’or Egyptien. Je suis arrivft en pârtie aux mâmes te- sultats que Mr. Bortolotti par des considGralions purement monGtaires que je developpe- rai plus loin et avant de connaitre ses savants travaux. Je ne puis du reste partager au- cunement l’idGe dominante de l’auteur et je ne crois pas que le poids d’une unite de vo- lume ait jamais pu fitre le poids primordial, car l’association savante des rapports des u- nites linGaires, de volume et de poids d6riv6s les uns des autres, appartient k un ordre d’idees dtranger certainement aux premiers âges des soctetes et l’on a dft sentir le besoin de peser et adopter une unit6 de poids bien longtemps avant d’etre en 6tat de concevoir l’ensemble d’un systeme mdtrique aussi studie. www.dacoromanica.ro ETALONS POND&UCX PRIMII IFS. 405 âtâ un âtalon de poids tres petit et special ă Tor; sa valeur nous est donn^e par l’inscription deNapata, ou 5120 peks, sont reprâsentâs comme âquivalant â. 40 outens ;(1) 1 pek vaut donc ^ d’Oulen. Le pek Egyptien a pu varier de ^=o,7i â. 0,75. Mr. Lenormant considere le pek comme une unit6 de poids speciale â. l’E- thiopie; c’est au contraire un etalon d’or Egyptien ainsi que l’a tres bien re- eonnu Mr. Borlololti qui lui a restilue le premier, son veritable caractere. Le pek est en efTet. le poids d’or equivălant â. un hte d'argent. Cette maniere d’en- visager le pek, a permis â. Mr. Bortolotti de de'.erminer le vrai rappprt de va- leur de l’or â. l’argent en Egypte au moment ou l’on a gravd l’inscription de Napala; on l’oblient. par la proportion de *=0®® = 124 s ;le rapport est donc celui de 1 â 124/B (2) par consequent tres raproche de l’antique rapport de valeur de l’or â. l’argent en Asie. On aurait pu prevoir â. priori ce râsultat, car Ies frâ- quenles relations politiques et commerciales de l’Egypte avec l’Asie, devaient nâcessairement amener dans Ies deux pays le nivellement des valeurs et la relation de 3 â 5 admise jusqu’iei par Mrs. Chabas et Lenormant, serait au contraire tout â. fait inexplicable. Le papyrus du Mus6e de Boulaq qui a con- duit Mr. Chabas (3) k admetttre cette relation, dit en eflet que 3 d’or valent 5 d’argent; mais il faut entendre ici le rapport, non point entre Ies deux m6faux mais entre Ies pieces ou lingots monetaires d’or et ceux d’argent et ce papyrus nous apprend seulement qu’il exislait en Egypte des lingots d’or et d’argent tailles de maniere k ce que 3 lingots d’or valussent 5 lingots d’argent. II râsulte de l’âtude de Mr Chabas que l’unite d’or menlionnâe dans ce document, devait etre tres petite et l’on ne peut gu6re douter que cette unild ne fut le pek. S’il en est ainsi, en admettant entre l’or et I’argent en Egypte le rapport de 1 ă. 12* fi, on en deduit pour Ie poids de l’unite d’argent menlionnee dans Ie papyrus, 5,7(7; e’6tait donc un lingot d’argent du poids de la druchme d’argent Perse. Enfm le papyrus Ebers nous fait oonnaître une 3e- petite unitâ, d’origiqe peut-âtre Syrienne donl se servaient aussi Ies Egyptiens. D’apr6s le papyrus, ce poids de 2 a de kite servait aux pes6es medicinales; l’on en peut conclure que ce devait etre â l’origine un etalon destinâ â peser des matieres prâci- euses et probablement des metaux, car ce sont pr6cisement Ies poids mon6- taires qui par leur exactitude et la petitesse de leurs divisions ont partout servi de pr6f6rence pour Ia pesee des medicaments. La vaieur du poids medicinal etant de 2 3 de kite, a pu varier entre 2/3 de 9,10 et 2 3 de 9,60 c’est â dire, entre 6,03 et 6,40. D’apres Mr. Brugseh, le rapport de valeur de I’argent au cuivre en Egypte âtait de 1 k 80 et par consequent Ie rapport de l’or au cuivre d’en~ viron 1 â 1024. (1) Lenormant, La monnaie dans Vantiquiti, I, 100. (2) Bortolotti pages 118—139 d’apres Hnltsch. p. 379 Note I. (3) Chabas. Lecherches sur Ies poids, mesures et monnaies des anciens Egyptiens. Parisl876. www.dacoromanica.ro TABLElU GENERAL des poids assyriens. Talent lourd. a> Nos. Ko8.dn Ta¬ Musee ou se blou de FORME ET MATlfeRE PBOYENANCE trouve le monn- INSCRIPTIONS Hr. Bortei. mcnt 1 1 Lion de bronze . . Khorsabad Louvre . 2 3 id...... Ninive. . (Br. M.) . 15 Mines du pays........ 3 4 id...... id. . . id. . . 5 Mines du roi---5 Mines du pays. . . 4 5 id...... id. . . id. . . ■3 Mines du roi---3 Mines du pays. . . 5 6 id...... id. . t id. . . 2 Mines du roi---2 Mines du pays. Palais de Salmanazar roi du Pays . . . 6 7 id...... id. . . id . . 2 Mines du roi---2 Mines du roi. Palais de Salmanazar roi du pays d’Assyrie. 7 8 id. . . id. . . 8 9 id...... id. . . id. . . 1 Mine du roi---Palais de Salmanazar roi supreme d’Assyrie. . . - . . 9 11 id...... id. . . id. . . Sanah ? du pays---Sanab ? du roi. (+). 10 14 id...... id. . . id. . . I (quart) de Mine ........ 11 15 id...... id. . . id. . • II1I (quart de mine) poids du pays . 12 58 Cube de bronze orn6 d’un Scarabfee . . --- id. , . 13 59 Pierre ronde . . . --- id. . . 14 27 Canard en terre cuite. Ninive. . id. . . mura............ 15 60 Cube en bronze orn6 d’un Scarabâe . . --- 16 25 Canard en terre cuite. Ninive. . id. . . ii uri............. 17 26 id......- id. . . id. . . ram............. 18 63 19 28 Canard en Hematite. Hillah. . 20 64 Pierre noire sph6- rique..... --- (Br. M.) . 21 65 Cylindre en Hematite --- 22 66 id...... --- 23 30 Canard en Hâmatite. --- 24 16 Lion debronze. . . Ninive. . id. . . rira............ f oids en Graia- mes 60,400 14,933,34 5,042,80 2,863,82 1,992,14 1.930.72 1.035.73 954,03 665,61 240,27 Som de l’observatenr ayant pese le monument, 236,38 id, 265,77 266,86 127,52 174,72 188,17 178,07 87,45 81,98 42,66 40,84 40.65 21,32 198,28 (Brandis) (Stuart Poole) id. . . . id. . . . id. . . . id. . . id. . . id. . . id. . . id. . . (Chisholm) id. . . (St Poole) (Chisholm) (St. Poole). id. . . (Chisholm) (de Villefosse) (Chisholm) . id. . . . id. . . . (St. Poole). . id. . . . FRACTIONS PONDERALES ET MONETAIRES Talent. Quart de Talent (avec anse) Douziâme. Vingtifeme (l’anse manque). Trentiâme avec anse. id. sans anse. Soixantiâme sans anse. id. anse perdue. Deux tiers de Mine. Quart de Mine sans anse. id. avec anse. id. id. Hui tifenie. Sixieme, id. id. 12e. ou Dâcadrachme. id. id. 24e. ou Pentadrachme. id. id. 48e.—2l/n drachmes. Cinquâme. a o o a www.dacoromanica.ro 25 61 Verge d’argent (en 2 26 17 pieces.) . . . . Ninive. . III Falais de Sargon roi d’Assyrie . . Lion de bronze . . id. . • 27 67 Cylindre en Hâmatite 28 68 id...... --- 29 69 id...... --- 30 29 Canard en albâtre . - 31 18 Lion de bronze . . 32 31 Canard en Hâmatite. _ 33 32 TSte de Sanglier en hâmatite . . . . Hillah. . Louvre . 34 70 Cylindre en hâmatite ~ 35 71 id...... --- 36 72 id...... --- 37 33 Canard en hâmatite. Hillah . . Louvi e . 38 40 Canard en cornaline. --- (Br. M) . 39 41 Canard en hâmatite. Hillah . . Louvre . 40 42 Canard en onyx . . --- Br. M. . . 41 --- id...... 42 __- id...... --- 43 _ id...... . --- 44 _ id...... --- 45 --- id...... --- 46 52 Canard en onyx . . --- B.M. . . 47 38 Canard en hâmatite. --- id. . • VI (Six oboles Perse ?)...... 48 39 Canard en cornaline. _ id. . . ............ ■ 49 73 Tronc de pyramide en basalte . . . --- 50 48 Canard en calcâdoine _ 51 49 Canard en agate . . --- 52 50 Canard en hâmatite . Hillah. . www.dacoromanica.ro 101,05 (Chisholm) . Dixiâine ou Dodecadrachme. 54,43 (St. Poole). . Vingtiâme ou tristatâre (aveq 2 anses mobiles pesantl .3,64 et 1,79). 1 26,16 (Chisholm) . Quarantiâme ouTridrachme 25,25 id. . . . id. 24,74 id. . . . id. .37,55 id. . . . Trentiâme ou Distatâre .36,15 id. avec une anse mobile pesant 4,71. 17,24 (Chisholm) . Soixantiâme. Sicle ou Statâre 16,62 (de Villefosse) id. 16,28 (Chisholm) . id. 8,45 id. . . . Cent vingtiâme ou drachme 8,42 id. . . . id. 8.07 (de Villefosse) id. 4,w2 (Chisholm) . Deux cent quarantiâme ou Triobole. 4,66 (de Villefosse) id 4.65 (Chisholm) . id. 4,42 id. . . . id. 4,38 id. . . . id. 4,37 id. . . . id. 4,18 id. . . . d. 4,10 id. , . . id. --- deMine=Trihâmiobole 2,0.3 (St. Poole). . 480e. --- de Mine=Drachme Perse 5,63 id. . . . 180e. 5,18 id. . . . id. 5,37 id. . . . id. _L de Mine=Triobo]e Perse 2,74 (Chisholm) . 360«* 2,67 id. . . . id. 2,6.3 (de Villefosse) id. ETALONS PONDERAUX. PRIMIT1FS. | Nos. Nes dnTft- Muşte ou bo Poids en Graiu- fiom FRACTIONS PONDERALES blenn de FORME ET MATEfeRE PROVBNANCB troure le monu¬ INSCRIPTIONS mes. de l'obsemtenr ayaut ET MONETAIRES Hr. Bortei. ment peso le monument. 53 51 Canard en hâmatite. --- Br. M. . . 2,59 (St. Poole). ■ ăk de Mine rl^de Mine=Drachme Phâ- 54 34 id...... --- id. . . 7,76 id. , . ■ 135e nicienne. 55 35 Canard en calcâdoine --- id. . . 7,71 id. , . . id. 56 36 Canard en onyx . . --- id. . . 7,68 (Chisholm). . id. 57 53 Canard en mar bre noir..... --- id. . . 1,98 id. . . . de Mine---Danak. 58 54 Canard en agate blanche . . . . --- id. . . 1,98 id. . . id. id. 59 55 Canard en calcâdoine --- id. . . 1,23 (St. Poole). . -i- de Mine=Obole Phâni- ............. ' 810e cienne. 60 56 Canard en hâmatite . ffillah . . Louvre. . 20 grains ou 22l/t grains ?..... 0,95 (de Villefosse) de Mine=Obole Perse. 1080 6 Talent Uger. 61 19 Canard en basalte . Ninive. . Br. M.. . 30 Mines---Palais d’Irba Mârodach roi de 15,117gr- (St. Poole). . Demi Talent. BdljylOub.......... 62 20 Canard en albâtre . id. . . id. . . 30 Mines---Nebovulibar? roi du peuple . 14,589 (Chisholm) . id. 63 21 Canard en pierre . . id. . . id. . . 10 Mines---Dungi........ 5,021 (St. Poole). . Sixiâme de Talent. 64 22 Canard en terre cuite id. . . id. . . 971,97 id. . . . Trentiâme de Talent 65 10 Lion en hronze . . id. . . id. . . 2 Mines---Palais de Teglath Phalazar roi 946,30 id. . . . id. du pays ........... 66 12 id...... id. . . --- Mine du roi---Palais de Teglath-Phalazar 497,76 id. . . Soixantiâme ou mine. 67 13 id...... id. . . --- Mine du roi---Mine du roi...... 468,10 id. . . ' id. 68 23 Canard en pierre . . --- --- 464,75 (Chisholm) * id. 69 24 Canard en terre cuite --- --- 266,17 id. . . • Demie Mine. Poids incertains 70 57 Tronc de cone. . . --- --- 471,50 (Chisholm). . .- 71 62 Taureau en bronze . --- _ 91,88 id. . . . _ 72 37 Canard en calcâdoine --- --- 6,48 (St. Poole) --- www.dacoromanica.ro SOUTZO. ETALONS PONDERAUX PRIMITIFS. 409 POIDS ASSYRIENS (1; Les poids Assyriens occupent une place â.part dans la metrologie ancienne; leur d6cou\?erte a exercd une influence si considerable sur les progres de cette science en lui fournissant une base certaine, que les savants ont 616 naturellement port6s â accorder partout le premier rang aux poids Assyriens et â. croire que toutes les unites monetaires et ponderales de l’Asie et de la Gr6ce proc6daient de cette source, Le mode de division sexagesimal de tous les talents de la Grece ajoutait encore une probabilile â cette opinion. Sans anticiper ici sur une discussion qui ne peut etre ulilement abord6e que sur l’enseinble de tous les etalons de poids antiques; nous devons faire observer, cependant, que le systeme sexagâsimal est beaucoup trop complexe et trop savant pour pouvoir Stre primiţii; les unit6s pond6rales primitives ont donc n6cessairement 6t6 comptees â l'origine d’une maniere plus simple. En admettaut meme que les talents, les mines et les drachmes de l’Assyrie fussent en effet derivdes d’un poids primitif, il resterait encore â rechercher et â. de- terminer laquelle de ces fractions ou multiples 60° est en relation directe a- vec l’unitâ ant6rieure iniţiale. La principale serie de poids Assyriens a 6te d6couverte par M-r Layard â Ninive en 1853. C’est dans les fondations d’un palais, sous l’un des grands taureaux â face humaine que ces monuinents 6laient enfouis el cette circon- stance ajoute encore â l’importance de ces objets, car elle nous autorise ă. les considerer comme de v6ritables 6talons officiels de pes6e. Ces poids sont en bronze ou en pierre et leur forme est en g6neral celle de lions au repos ou celle de canards. Les inscriptions gravees sur ces mo- numents sont souvent indicatives de leurs valeurs pond6rales, Quelques unes portent le nom de monarques Assyriens connus, ce qui fixe la date de leur fabrication. Si l’on ajoute â. ces details, le nombre considerable de ces poids, trente environ, nous donnant. des fractions ou des multiples divers de la mine Assyrienne, on comprendra l’interet capital qui s’attache â, ces preci- eux 6talons de mesure. Ces poids sont aujourd ’hui au musee Brilannique, Le lion de bronze decouvert â Kliorsabad par M-r Bolta, presenle le meme caractere officiel que les poids Ninivites et la s6rie des six petits monuments ponderaux trouv6s par M-r Delaporte dans un totnbeau antique preş d’llillah sont egalement interessants(2), Ces divers poids se trouvent actuellement au mus6e du Louvre, et le musee Britannique possede, outre les monuments de M-r Layard, un nombre assez considerable de poids Assyriens ou Chaldeens. 1 2 1 2 (1) Voir le tableau Nr, 2, (2) Voir au sujet de ces poids l’dtude de M-r. Aur6s dans la Revue Arch6ologique de 1878. www.dacoromanica.ro ■410 M. C. SODTZO. Le tableau suivant contient d’aprâs M-rs Stuart Poole, Chisholm et de Villefosse (1) l’ensemble de tous Ies âtalons pondâraux Assyriens connus. Malgrâ Ies nombreux et savants travaux dont ces monuments ont âtâ l’objet, la matiâre est loin d’etre âpuisâe encore et bien des points restent obscurs dans l’interpretalion de ces poids. Râsumons d’abord briâvement l’ensemble des donnees bien âlablies resul- tant de leur âtude; elles peuvent se râduire aux points suivants: 1. Les Assyriens se servaient du sysleme de numâration sexagâsimal; ils comptaient Ies poids par talents, 60e de talent ou mine et 60® de mine ou sicle. 2. Ils faisaient simultanâment usage de deux unitâs de pesee, exaetement double l’une de l’autre et divisâes d’une maniâre identique. 3. Le poids normal du talent lourd Babylonien est de 60k®- 480 environ, celui de sa mine de 1008®- celui de son sicle de 16®-,80. 4. Le talent lâger Babylonien exaetement âgal â la moilie du pr6c6dent pese 30k®- 240, sa mine 504®- et son sicle ou 60® de mine 8®-, 40. L’on n’a pu jusqu’ici dâlerminer la difîerence existant enfre la mine du roi et la mine du pays dont il est question sur ces monuments, ni reconnaître de noms spâciaux pour la^mine legere et la mine lourde. Un certain nombre de poids assyriens portent, comme nous l’avons vu, une legende indiquant, soit le nombre de mines ou de sicles qu’ils contien- nent, soit la fraction de mine qu’ils reprâsentent et l’on admet gânâralement que ces notations de valeurs se rapportenf toutes aux mines Assyriennes et non pas â d’autres unitâs; c’est ce que nous ferons âgalement quoique les poids effectifs des monuments ne concordent pas toujours rigoureusement a- vec les valeurs indiqudes. Parmi les poids anâpigraphes, quelques uns pesent assez exaetement un nombre entier de mines ou une fraction simple de la mine Assyriene et leur idenlifîcation est certaine; d’autres, surtout parmi les plus petits ne se reconnaissent pas aussi facilemenl, car ils ne nous offrent certainement pas des fractions 60® ou derivees du 60® de la mine. Sauf quelques exceptions assez rares, l’ensemble des poids Assyriens se prâsente â nous avec toutes les apparences de poids monetaires. Les lions de bronze ont la moine forme que celui d’Abydos qui portait une legende monetaire et le lieu ou ils ont etâ trouves nous fait connaître I’impor- tance parliculiere que ces poids devaient avoir. La petitesse de certaines tail- les, l’indication, surtout sur l’un de ces monuments (2) d’une unite inferieure tres faible, le grain assyrien, indiquent d’une maniere manifeste que ces poids elaienl destines ă peser des matieres precieuses. Plusieurs de ces petits objels sont failles dans des pierres dures et toujours avec soin ; enfin Ies pe- sâes effectives d’un grand nombre de ces monuments ne peuvent se rattacher simplement au systeme des etalons ponderaux Assyriens que de cette maniere- (1) Voir Bortolotti del cubito Egisio Voi. II, page 216—223. (2) No. 60 du tableau Nr. 2. www.dacoromanica.ro ETALONS PONDERA DX PRIMITIFS. 411 car BEe de m'ne> Par exemple (1) n'a aueune signifiealion sexag6simale sim- ple tandis que cette fraetion nous represente, en tant que poids monetaire, une valeur tres importante, la drachme Phenicicnnc et il en est ainsi de plu- sieurs autres fractions pesant exaetemenl la drachmc Perse, (2) sa moitie et son obole. L’on remarquera que la presque tolalite des poids assyriens se rapporle exelusivement au systeme du slatere d’or Phoeeen et des stalâres d’argent connexes PhGniciens et Perses. Trois tnotiumenls seulement sur 72, Ies No. 70—71 et 72, ne se pretent pas â une derivalion simple de ces syst6- mes. Pour etre rigoureux eependant, nous devons ajouter que quelques uns des poids effeetifs de nos numeros excedent Ies poids theoriques qu’ils devrai- ent avoir et il peut exister des doutes sur la verilable signifieation du monu- ment. La provenance des objets, si elle dtait connue, permetlrait de separer de notre liste Ies poids etrangers peut-elre â l’Assyrie. Le talent leger de Babylone est siirement celui qui servail en Perse pour la pes6e speciale de l’or, car Hârodote nous apprend que le talent d’or des Perses pesait 70 mines Alliques et 70X432=30240. La darique et Ies draehmes d’or de poids Phoc6en sont comme l’a d6mon- tre Mr. Mommsen (3) des 60® exaets de la mine legare Babylonienne de 504 g. et leur poids normal est de 8,40. Les stateres d’or de poids Phoc6en dou- bles des draehmes pr6cedentes sont des 60® de la mine lourde Babylonienne et des 30® de la mine legare; leur poids normal est de 16,80. Nous avons vu, dans notre 6tude monetaire que les draehmes se divisaient toujours en six oboles et les stalâres en douze oboles; il en pesulle que l’o- bole d’or Phoeeenne 6gale de la mine legere Babylonienne et la double obole de Ia mine lourde. L’obole normale Phoeeenne p6se ^-^l^-^O. L’on remarquera l’exfrâme analogie que presenfe eette valeur d’or de l’obole Phoeeenne de 1,40 avee le double du Pek Egyptien (poids d’or equivalant â 2 kites d’argent). Si l’on calcule en effet le poids d’argent correspondant â cette obole sur le pied du rapport asiatique de 1 â 13,33 enlre les’deux m6- taux, on trouve que ee poids 6gale 1,40X13,33=18,66 e’esl â dire environ un double Kite dargent. On poui’rail done eonsiderer l’obole d’or Phoeeenne comme un double pek asiatique, ou comme le poids d'or cquicalant en Asie ă deux kites d’argent et la drachme d’or Phoeeenne de 8,40 serait alors la pieee d’or de 12 peks valant 12 kites d’argent. D’apres Mr. Oppert(L’Elalondes mesures assyriennes) (4) les poids Assyriens non monelaires se divisaient siuiplement en sic fractions ou pierres qu’il consi- dere comme les v6ritables unites ponderales de l’Asie. Ce mode de tiivision est tout â fait semblable ă celui de la drachme en six oboles et il donne en 1 2 3 4 1 2 3 4 (1) No. 54-55-56 Tab. 2. (2) 47-48-49-50-51-52-53 id. (3) Note sur le systbme mitrique des Assyriens. Histoire de la Monnaie Romaine-, Tra- duction Blacas Tome p. 401. (4) Journal Asiatique, 7° serie, t. IV. www.dacoromanica.ro 412 M. C. SOUTZO. râalitâ comme fraction sexagâsimale le 360® de l’unite supârieure, talent pour la pierre, mine pour l’obole. Outre le talent, la mine, le sicle et l’obole lourds et lâgers, Ies Assyriens possâdaient une unitâ infârieureou grain, trâs petite que Mr. Oppert a deduite de l’inscriplion du petit canard No. 60. D’aprâs sa premiere lecture 20 dou- bles barsa; le barsa ou grain serait le 40® de 0g95, poids effectif du monu- ment, ce qui fournit pour ce grain 0®-02375, c’est â dire presque mathâma- tiquement le 60® de l’obole d’or Assyrienne qui pese ~ = 0,02333. La deuxi- âme lecture de Mr. Oppert 221 2 grains (L’etalon des M. A.), donne un grain de 0,042 qui serait le 60® de la double obole d’or Assyrienne = 0, 0466. Suivant que l’on adopte l’une ou l’autre de ces valeurs simple ou double, l’on aura pour le nombre de grains Assyriens contenus dans Ies unitâs monâtaires primitives precâdemment reconnues (Syst. Monât. prim. &) Ies nombres sui- vanfs ou leurs doubles : Statâre d’or Assyr. de 16,80 —360gta'"s Obole d’or Assyr. = 60 gr. St. d’argent Perse 11,20=240 » Ob. d’argent Perse = 40 » St. d’argent Phfenicien 14,96- 320 » Ob. d’argent Phânicienne = » St. d’or Lydien 14,40= 300 » Ob. d’or Lydienne =50 » St. d’argent primitif 9,60=200 » Ob. d’argent primitive =- 33>/3 » St. d’argent d’Egine 12,80—-266 >/3> Ob, d’argent d’Egine ~ 4419 » Une autre petite unitâ de poids Asiatique probablement Assyrienne aussi, est le da«nÂ:(l) pesant environ 1,86 d’aprâs Mrs. Brandiset Hultsch; c’est en ef- fet sa valeur normale car le danak est egal au double de l’obole d’argent Perse et â une et demie Obole Phenicienne, On remarquera âgalement que le danak est tres sensiblement âgal â un cinquieme de kite. Mais la vâritable signification du Danak paraît elre un Sanab? ou 2/s de la lourde obole Assy- rienne sixihnc d'une drachmc d’or de 16,80 car ^^ = 2,80 et 2 s de 2,80 =1,86. II se pourrait donc que Ies mots danak et Sanab ? fussent tout sim- plement synonimes, peut-âfre mâme idenliques, POIDS LYDIENS. Nous ne connaissons qu’un seul etalon ponderal que l’on puisse avec quel- que vraisemblance altribuer â la Lydie Le monument qui le reprâsente, le lion de bronze d’Abydos, quoique Perse d’origine et datant seulement du temps des Achâmenides est en realitâ, comme nous l’avons demontrâ dans une precedente etude(2) un poids monâtaire d’or Lydien. Ce que nous en a- vons dit alors nous dispense d’en faire une nouvelle description, mais nous devons cependant enregistrer ici Ies valeurs normales de ce Talent d’or, 1 2 1 2 (1) Brandls, das Mttnz, Mass ună Gewichtswesen etc. pag. 234. — Hultsch Măr olog. pag. 592. (2) Systdmes monăaires primitifs de l’Asie Mineure et de la Grice, Revista p, islor, arch, şi filol., v. II, page 214—247. www.dacoromanica.ro ETALONS PONDERAUX PRIMIT1FS. 413 qui est de. ........ 25 kg. 920 g. celle de sa mine.......................— 432 g. celle de son 60 de mine ... — 7, g. 20. celle enfin de son obole normale — 1, g. 20. Le mode de division primitif de la mine de ce talent en 60 parlies a bien etabli precâdemment; mais nous retrouvons en Grece, sous le nom de Talent Enboique ou Attique, un poids egal au notre et servant d’unite mone- taire d’argent dont la mine se divisait en 100 parlies au lieu de 60. Nous a- vons, dans notre 6tude monetaire considere ce mode de division centesimal comme d’invention Hellenique, ce qui n’est pas tont â fait certain. Le poids d’argent dquivalant â la drachme d’or Lydienne est exaclement un oulen d’argent; celui equivalant â Ia mine pese 60 outens d’argent; celui enfin qui âquivaut au talent d’or pese 3600 outens d’argent. II faut observer aussi que le dtxieme de la drachme d’or Lydienne (7^° = O, g. 72) est un poids d’or sensiblement ^gal au Pek d’or Egyplien. La drachme d’or Lydienne peut donc 6tre considere comme une piece d’or de dix pelcs valant 10 kites d’argent. POIDS GRfiCO-ASIATIQUES (1). Un assez grand nombre de poids Grdco-Asiatiques de provenances diver- ses, sont parvenus jusqu’â nous et depuis que l’attention des savants s’est portee sur ces objets, on en signale tous Ies jours de nouveaux. Mr. de Long- perier (2) paraît htre le premier archeologue qui ait compris toute l’impor- tance qui s’attache â ces monuments; avant lui, Ies poids antiques ordinai- rement en plomb, partant, depourvus d’inleret artislique, âtaient relegues â la queue des grandes collections d’anliques. La savante notice de Mr. de Longp^rier accompagnee d’excellentes planches eut un grand succes et quoi- que le nombre tres restreint des poids reunis par l’auteur ne lui ait pas per- mis de fixer la vraie valeur des unites ponderales antiques, il a pu, du moins, signaler l’existence d’unitâs nouvelles que l’on ne connaissait pas avant lui. Nous devons â Mr. Schillbach Ie catalogue de poids antiques le plus dtendu que nous possGdions; il l’a public en 1865 dans Ies annales de I’inslitut de correspondanee archeologique de Rome; independammenl des poids greco-ro- mains et byzantins, qui restent en dehors de nos recherches, la liste de Mr. Schillbach comprend 180 numeros ; la majeure pârtie de ces poids a ele di- reclement pesee par l’auteur qui nous indique souvent leur provenance el a reproduit fidelement dans Ies planches Ies plus inleressanls de ces monuments Dans une publication plus recente (Reilrag zur griechisehen Gewichlskun- de) l’auteur nous a fait connaîlre encore quelques poids nouveaux qui sonte- 1 2 1 2 (1) Voir Tableau Nr. 3. (2) Bul<>- del Imtituto XIX pag. 336. 1845, www.dacoromanica.ro 414 M, C, SOUTZO. galemenl figurâs, FI est excessivement regrettable que Mr. Schillbach n’ait pas enfrepris Ja publication d’un supplement â son premier catalogue, comprenant l’pnsemble de tous Ies poids decouverts depuis; il aurait rendu ainsi â. la Sci- ence un service des plus precieux. En 1868 Mr. A. S. Murray (1) nous a donne dans le Numismatic chronicle une descriplion sommaire et Ies pesees de tous Ies poids greco-asiatiques du Musee Brilannique ; (132 numeros don! le plusgrand nombre inedit) c’est un catalogue Ires important mais malheureusernent sans figures. Nous publions dans un ordre nouveau l’ensemble de tous ces poids en y joignant: 1° Ies pesees du Musee de Vienne que nous devons â l’obligeance de son savant direcleur le Or. Kenner. 2° Trois poids inedits trouvâs â Kus- tendj6 dont deux apparliennent au musee de Bucaresl. 3° Quelques poids re- leves dans Ies ouvrages Metrologiques de Mrs. V. Queipo, Brandis et Hultsch. Nous avons eu l'occasion de dire que plusieurs poids de la liste de Mr. Murray avaient dejâ. ele publies par Mr. Schillbach dans son catalogue; mais comme l’auteur ne Ies indique pas nomrrrâment et que Ies cbiffres ne sont pas tout â. fait Ies memes. leur idenlification n’est pas tres sure, et nous avons prâferâ Ies considerer dans notre tableau comme des poids distincls; ce double emploi apparent n’a, dans la pralique aucun inconvenient reel; la repetilion d’une meme pesâe donnanL toujours un poids moyen egal au veritable et celle de deux pesees differentes d’un meme monument, donnant une moyenne qui di- vise en deux l’erreur commise sur l’une des op6ralions. Malgre l’exactitude et le soin apporles par Ies observateurs dans leurs travaux, il est impossible que la pesee d’une longue suite de petits monuments comme celle des poids grecs n’amâne pas avec elle de petites erreurs inherentes, pour ainsi dire â ce genre d’operalions el le manque d’idenlite constant des resultats obtenus par des personnes differentes, accuse nettement la realite de ces petites er- reurs. II est donc Ires utile de r6peter souvent la pesee des poids antiques et il faut considerer comme verilables Ies chiffres moyens deduits de ces pesees diverses. Nous avons indique dans notre liste Ies ouvrages ou nous avons puise chaque chiffre, en nous servant de l’abrevialion S pour le catalogue de Mr. Schillbach et M., pour celui de Mr. Murray. Nous avons reproduit dans nos deux premieres planches d’apres Mrs. de Longperier el Schillbach Ies principaux monuments ponderaux connus et no- Ire 3° planche represente trois poids inedits de Callalia, Tomis et Heraclee. Les auteurs anciens menlionnent sans cesse des unites de poids speciales el dilTerentes et ilsulTit d’un coup d’oeil jele sur notre tableau pour s’assurer de la diversite reelle des elalons ponderaux de la Grece; mais l’on remar- que en meme lemps que toules ces unites se complaient toujours de la meme faţon, par lalcnlset par mines, soixanliemes du talent. L’origine Orientale de ce mode de numeralion n’elanl poinl douleuse il devient â priori fort pro- (1) Numismatic chronicle 1868, www.dacoromanica.ro ETALONS PONDtfRAUX PRIM1ÎIFS. 416 bable que la plus grande pârtie des uniles ponderales de la Gr6ce est d’ori- gine asiatique et une 6lude plus approfondie de nolre lableau confirme plei- nement cette premiere apprSciation. Si Ton en excepte la mine monelaire Athenienne represen!6e dans nolre catalogue par un certain nombre de poids (No. 170 â No. 269), reunis dans une section speciale, l’on observera que Ies poids de la Grece nous prâsen- tent un mode de division commun et que Ies fvaclions ou multiples de la e l’on rencontre toujours sont * 1. La double mine..... fig. 1. et 2. 2. la Mine........ fig- 3. et 12. 3. la demie Mine..... fig- 4. et 13, 4. le tiers de mine..... fig- 5. --- 5. le quart de mine .... fig- 8. et 10. : planches I, et II. 6. le sixi&me....... fig- 7. --- 7. le huitieme...... fig. 15. --- 8. le douzifeme...... fig. 17. --- 9. le seizifeme....... fig. 19. --- le cinquieme est tres rare peut-etre meme douteux et le dixieme n’est reprS- sente â notre connaissance par aucitn monument explicite et certain. Ainsi, loin de nous prgsenter, comme l’on devrait s’y allendre, des fracii- ons de Mine contenant un nombre entier de centiemes ou Olîcas, Ies poids Grecs nous offrent un mode de division essentiellement dilîerent et toules Ies donnees contenues dans Ies mâtrologues de la basse Spoque, ne peuvent s'ap- pliquer â la coupe des anciens poids greco-asiatiques. Ainsi le tiers de la Mine ne contient pas un nombre entier de centiemes; le sixieme et â plus forte raison le douzi&me n’ont ancun rapport simple avec Ie cenlieme de mine. Tout concourt au contraire â nous demontrer Ies liens elroits qui existent entre le mode de division des mines ponderales Grecques et le sysleme se- xagesimal Chaldeen d’ou procede deja la coupe des talenls ponderaux en 60 mines; l’on remarquera en effet que Si Si la double mine contient, . . . . 120 soixantiemes la Mine........ . . 60 id. le tiers de mine..... . . 20 id. le quart de mine..... . , 15 id, le sixieme de mine .... . . 10 id. le huitieme....... • • 7«, id. le douzieme....... . . 5 id. le seizieme....... • • 3», id. le cinquieme...... . . 12 id. Si l’on compare le mode de division des poids grecs avec celui des mon- naies primitives de la Grece on est frappe de la similitude qu’ils presentent entre eux et l’on ne peut guere douter que Ies deux systemes divisionnaires ne soient tout k fa.it communs. En effet. www.dacoromanica.ro 416 M. C. SOUTZO. k la double Mine correspond le double statere. k la Mine.................le statâre, k la moitiă...............la drachme. au tiers.................le tâtrobole, au quart.................le triobole. au sixiâme...............le diobole. au huitiâme..............le trihemiobole. au douziâme..............l'obole. au seiz;eme..............le trois quarts d'obole. Le point. de ddpart ponderal de toutes Ies monnaies explique trâs naturel- lement l’identitâ des systâmes divisionnaires monetaires et pondâraux; mais en meme temps ce mode divisionnaire commun est un indice de Ia.haule an- tiquite de celte coupe ponderale, Quoique le sixieme de la mine n’ait point en Grece un nom special comme le sixieme de la drachme, il joue exactement le meme role ponderal que l’o- bole monetaire. II en resulte que ce mode divismiaire est tout ă fait identique ă celui de la mine Assyrienne en six pierres que Mr. Oppert considere comme fondamental pour Ies poids Assyriens (1). Poids Attiques. Parmi Ies poids Grecs; Ies plus interessants par leur nombre, leur prove- nance et leur diversitd, sont sans contredit Ies poids attiques. Ce sont eux qui nous presentent Ies fractions Ies plus variees des mines ponderales et comme le mode divisionnaire de la mine monetaire attique est bien connu, rien n’ac- cuse aussi nettement la diflerence qui existe en Grece entre la maniâre de couper Ies poids et le (raclionement de la mine monetaire. On reconnait geneialement pour attiques: 1° Ies poids portant la figure d’un dauphin ou fraction de dauphin. fig, 3 —12—13. 2°. Ceux au type de l'amphore, de la demie amphore et du quart d’am- phore, fig, 4—5—6—7—8—9. 3°, Ceux au type de la tortue de mer ou de fractions de la tortue, fig. 10- 11—16—17. 4°, Ceux qui portent un croissant ou un demi croissant. fig. 14—18—-19. 6°, Enfin ceux au type de la tete de boeuf, fig. 2. II n’est pas tout â lait sur que tous Ies poids aux tvpes precedents soient exclusivement attiques, mais la provenance du plus grand nombre des monu- ments de ce genre est aujourd hui bien etablie, et jusqu’â preuve contraire nous devons Ies considerer tous comme Athenieus. (1) L’italon des mesures Assyriennes p, 471. (Journal Asiatique 7-e Sferie T, IV). www.dacoromanica.ro F.TA10NS PONDEh'Al'X l'KÎMITIFS. 417 Poids an type dn daupliiu. No. 1 - Dauphin . • 741. MN Mine (a). No. 2. - Id. . . 645. MNA AFOP No. 3. --- Id. . . 643. ANM J Mine (b). No. 4. --- Id. . . 632.64 MNA ‘ No. 5. --- Id . . 477. MNA No. 6. --- Id. . . 469,20. No. 7. --- Id. . . 469,70. No. 8. - Id. . . 462,56 MNA. No. 9. --- Id. . . 460. Id. No. 10. --- Id. . . 456,93. No. 11. No. 12. No. 13. No. 14. No. 15. No. lfi. No. 17. No. 18. ■ No. 19. Id. Id Id. Id. Id. Id Id. Id. Id. i No. 20. Demi-dauphi No. 21. - Id. No. 22. Tâte de dauphi No. 23. — Dauphin 453,37. 453 ... A. 450,20 AHMO 450,77 MNA 450. 446. 429. 427. 422. 225. 223.82 223. 110. M. . . A. HMIMN . HMI HMIM Mine (e). fig. 13. Demie Mine (c). Quart de Mine (c). Les poids au type du dauphin appartiennent comme on le voit au moins â trois mines dislinctes. La premiere (a) represenlee par le poids N°. 1 du Mus6e de Vierme, uous donne Mine (a) = 741. La 2-e Mine est reprâsentee par les 3 numâros (2. 3. 4), dont la moyenne est de Mine (b) = 640. Enfin la 3-e mine, de beaueoup la plus commune, nous ofîre 15 monu- menls pour l’unite enliere. trois pour la demie et une pour le quart, soit en tout 19 poids, donl la moyenne unitaire est de Mine (c)=450 gr. Foids an type de l’amphore. No. 24. --- amphore . . 335,40 i HMI A r OP - 335,50 / No. 25. - Id. . . 324. TPISH No. 26. --- Id. . . 300. No. 27. - Id. . . 298. No. 28. - Id. . . 298. No. 29. - Id. . . 298. . No. 30. - Id. . . 298,45 No. 31. Id. . . 287,56 No. 32. --- Id. . . 287. TPI2H No. 33. - Id. . . 285,49 Ardu F,L, An. 17, Vot. 11. (fig. 4). Tiers (d) 27 www.dacoromanica.ro 418 M. C. SOUTZO. No. 34. Amphore 284,20 T. ITH i No. 35. - Id . . 280,50 > Tiers (d) No. 36. - Id. . . 276.22 TPITH ' No. 40. Id. . . 212. TETA TO quart. fig. 8. No. 41. Id. . . 163. HMITPITON No. 42. --- Id. • . 159. No. 43. --- Id. . . 158,88 HMITPI No. 44. Id. . . 158,55 No. 45. --- Id. . . 160 No. 46. --- Id. . . 156,80 HMITPITON No. 47. - Id. . . 156,05 No. 48. --- Id. . . 152. HMITPITON sixiâmes (d) No. 49. --- Id. . . 151,50 No. 50. Id. . . 143,13 No. 51. --- Id. . . 143. No. 52. - Id. . . 127,22 No. 53. --- Id. . . 155. No. 54. --- Id. . . 127. No. 55, --- Id. . . 105,82 No. 56. --- Id. . ■ 77,10..... --- Huitifeme (d) No. 57. - Id. . . 75,10..... 1 fig. 9. Douziâmes (d) No. 58. --- Id. . . 63,72..... ' No. 59. --- Id. . . 59,84 No. 60. - Id. . . 55,18..... l Seiziâmes (d) No. 61. - Id. . . 57,51..... 1 No. 62. - Id. . . 38,85..... --- Vingt quatrieme (d) No. 63. - Id. . . 26,87..... --- Trente deuxieme ? (d) Le premier poids au type de l’amphore Nr. 24, reprâsente la moitie d’une mine de 671 grammes, probablement la mâme que notre mine (b) au lype du dauphin. Les autres 36 numeros appartiennent suivant toufe vraisemblance â une meme mine lourde repr6sent.ee par des tiers, des sixrâmes, des quarls, des douziemes, des seiziemes, des vingt quatriemes et peut etre un Irente deuxieme. Le poids moyen de celle mine deduife de ces 36 monuments est de M. (d)=888,20. Cetle mine est sensiblement 6gale au double de la Mine (c) au type du dauphin; elle nous represente donc la forme lourde de la mine (c). Nous avons laisse de cote les trois Nr. 37. 38. el 39 donl Tun. au lype de l’amphore etdeuxâ celui de la demie amphore qui pesenl 192,76.191,19 et 182. On ne peul avec exacdfude fixer la vraie significalion de ces Irois poids, s’ils se rapporlent â la meme mine quelamajorile des precedenls ce seraient des cinquiemes: mais cetle fraclion se presente rarementparmiles poids grecs et ces monumenls apparlienneut peul etre â une unite difierente; le poids du quarl de la mine (a) = = 185 g. et il ne serail pas improbable que ces trois numeros fussent en r6alit6 des quarts de cette mine. www.dacoromanica.ro ETALONS POND^RAUX PEIMITIFS. 419 Poids an type de la Tortne. No. 64. TETA . . No. 65.......... No. 66. TETAPTH No. 67. TETAPTH No. 68. . , . . No. 69.......... No. 70.......... No. 71.......... No. 72.......... No. 73.......... No. 74. TETAPT . 260,20. 242,22- 236. 226,80. 227. 226. 235,38. 223,83. 219,30. 217. 210.23. Quart (d) Moyenne 228.54) 11 Nos. Demle tortne. No. 77................... 124,35. No. 78................... 121,24. No. 79.................. 121,24. No. 80................... 120,68. No. 81. HMITETAPTON . 119.77. No. 82...................119. No. 83. demie tortue . . 118,68. No. 84...................118,13. No. 85. HMITETAPTON . 117,86. No. 86...................117. No. 87................... 116,58. No. 88................... 116,58. No. 89................... 116,58. No. 90................... 116,63. No. 91. HMITe.....115.28. No. 92. HM .. Te . . . 115,28- No. 93. HMITeTAPTON. . 114,45. No. 94................... 114,25. No. 95....................114. No. 96...................113. No. 97 HMITeTAPTON. . 113,05 No. 98.....................111,14- No. 99.................... 110,36. No. 100................... 110,07. No. 101................... 109,55. No. 102.................... 109,07. No. 103................... 108,56. No. 104................... 108,80. No. 105.................. 108,80 No. 106.................. 100. No. 76..................157. No. 107. IIIMrSH HUIT (pt-ov) 88. No. 108...................... 80,85. No. 109...................... 81,02. No. 110.....................78. No. 111...................... 77,75. No. 112.....................71. fig. 11. Huitifemes (d) Moyene 114,63 Sixifeme (d) Douzifemes (d) Moyenne 79.3.3. www.dacoromanica.ro 420 W. C. SOI TZO. L’ensemble des 47 poids precedenis nous represente Ies quarls, sixiemes, huitiemes et douziâmes d’une mine moyenne d’environ 918 grammes qui dif- f6re tres peu, de la lourde mine (d) autype de l’amphore. Un poids, seulement, au type de la tortue, le No. 75, paraîf £lre elranger ă l’unitâ commune aux autres; le Lype de la forlue en est different el le monu- ment ne provient peut etre pas d’Athcnes; le poids de 186.52 pourrait se ranger â cofâ des Nos. 37. 38 et 39 et nous represenler * de la mine de 741 g. (a) mais ce n’est lâ qu’une simple hypolhese. POIDS AU CROISSANT Nous avons reuni sous ce titre avec Ies poids au croissant et au demi crois- sant quelques petits poids sans type dont la pesee est la meme et qui portent des indications de valeur permettant de Ies assimiler avec Ies premiers. Les poids au croissant sont beaucoup plus difficiles â classer que les prâcedenfs ils appartiennent surement â deux mines differentes, mais il n’est pas tres aise de les distinguer par ce qu’ils sont d’une part, generalemenf anâpigraphes, el que de l’autre, leurs poids se suivant de tres preş l’on ne peut par suite fixer avec prâcision le point de separafion des deux systemes. Le classement ci apres est donc loin d’etre dâfinitif et il se peut fort bien que des numâros rapportes â l’une des mines appartiennent en râalitâ & l’au- tre. On remarquera seulement que les chiffres auxquels nous arrivons sont pour sur des minimum. Les quatre Numâros 113—114 — 115 et 116 sont probablement des qnarts, Les 12 Nos suivants de 117 â 128 inclusivement des sixiemes Les 14 Nos de 129 â. 142 inclusivement des huitiemes, d’une mine moy- enne d’environ 440 grammes differant tres peu de la mine (c). Le reste des poids au croissant peut se reparlir ainsi qu’il suit: Les 9 Nos de 143 â 151 inclusivemenl sont des douziemes el les 14 suivants de 151 â 165 inclusivement des seizi'emes d’une mine moyenne nouvelle d'en- viron 1000 gr. M. (e) qui doit etre reconnue pour la mine lourde Assyrienne. Les poids au croissant sont en genâral classes cornme des fractions 5es et 10es par les metrologues, mais la coupe 5® est au moins Ires rare et la coupe 10® tout â fait inconnue parmi les poids Grecs; et d’aulre part, quelques uns de ces poids, notamment les Nos 140—152 (Schillbach 55 el 61) portent l'in- dication de la valeur 8® OrAOON et 16® HAlL OrAOON'; il n’y a aucuneraison de croire que les poids anâpigraphes semblables represenlent des fractions differentes. Cette menlion de l’ogdoon qui se retrouve aussi sur les N°® 129— 130 (Murray 56 et 57) permet egalement de fixer â peu preş les Mines aux- quelles ces poids appartiennent et d’en calculer les fractions que nous repre- sentent les autres monumenls. C’est ainsi que l’on arrive â s’assurer que ces fractions sont bien des quarls des sixiemes, douziemes etc et non des 5eB et des 10®s. www.dacoromanica.ro ETĂLONS PONDîÎRAUX PRIMITIFS. 421 POIDS A LA TfiTE DE BOEOF. Mr. Sehillbaeh nous offre comme Attiques deux poids A la tâte de boeuf appartenant A des mines differentes; tous deux portent 1‘indication de leur valeur la double mina; l’un N° 167, pese 1559®-, l’autre N° 168. 1610,26 et Ies unites eorrespondantes sont, 779B-, 50 et 655; tnines que nous avons d£jâ reneontrees & Athenes avee le type du Dauphin et des poids trAs peu diffA- renls ; ou aura donc M (a) =779,50 et M (b)=655. Mr. Sehillbaeh mentionne un 3® poids en bronze k la tete de boeuf, provenant, dit-il, de l’Asie Mineure ? et portant ia legende AELMOEION OTAOON, maisil n’en donne pas la pesAe; enfin, Mr. Murray (133) nous donne un poids A la tete de boeuf Agalement en euivre et pesant 121,24; c’esl'nolre No. 169. Le poids est probablement Atran- ger A l’Atticjue et comine ii ne porte pas d’indieation de valeur, on ne peut avee eertitude reeonnaître A qu’elle unitA il appartient. En resume l’Atude des poids attiques nous permet de eonstater l’existence des unites pondArales suivantes : 741 779,50 6 40 670 655,12 450 440 888,21 918 1000 g. Mine au tvpe du Dauphin N° 1. 1 . , „,.n a. ... , , , , . „ } (a) Moyenne—7b0,25. Mine ă, la tete de boeuf No 167. / v ‘ 1 Poids moyen des trois mines au Dauphin Noa 2-3-4 (b) Moyenne.=655 Mine au type de l’amphore N° 24. Mine au type de la tete de boeuf N° 168 Moyenne des poids au type du Dauphin 1 . .. Moyenne des poids au type du croissant 1 ^ 1 ‘ Moyenne des poids â. l’amphore d’aprfes le tableau ^ ^ enne 904 Moyenne des poids â. la Tortue d’apres le tableau Moyenne des poids au croissant d’apr fes le tableau, . (e) 1000. Nous reviendrons avee detail sur Ies unites a, b, e, etc, lorsque nous au- rons examine l’ensemble de tous Ies poids Greco-Asiatiques; mais nous pou- vons des A prAsent reeonnaître avee eertitude un fait mAtrologique d’impor- tanee eonsiderable qui se raltache A l’existenee d’une mine ponderale Attique de 440 k 450 gr. et au dessus et d’une seconde mine ponderale, double de la premiere et pesant environ 903 gr. Malgre Ies valeurs assez voisines de la mine monetaire Attique et de son double et leur ressemblance avee Ies deux mines pondArales prAeedemment reeonnues, eelles-ciont des valeurs constam- ment superieures et tout â fait distinctes et leur mode de division absolument different aeheve d’Atablir nettement leur individualite speciale. Les cent numeros suivants 170—269 de notre tableau No. 3 eomprennent semble de tous les poids monetaires Attiques. Le mode de division de eette mine en 100 draehmes et de la draehme en 6 oboles Atant parfaitement eonnu, notre tableau ne peut guere servir qu’A l’etude des variations de la draehme Attique, sujet interessant sans doute et eneore assez mal eonnu mais qui ressort du cadre du present travail. www.dacoromanica.ro 422 M. C. SOUTZO. Nous avons divisâ Ies autres poids Grâco-Asiatiques en quatre seclions; Ia premiâre et la plus importante comprend ceux de ces poids que l’on peut rat- taeher avec vraisemblance â des unitâs pondârales bien delerminees. La 2e, Ies monuments ponderaux dont on ne peut surement reconnaître la valeur et ratlacher par suite â des unites de poids connues. La 3e se compose seule- ment de 4 petits poids monâtaires de Gyzique et Ia 4e de 9 petits poids que nous considârons comme monâtairv-s et dont nous essaierons de fixer plus loin la vraie signification. La premiâre de ces sections nous presente Ies mines ou fractions de mines suivantes: No». Ier Groupe. 270 Boticlier Beotien..........231 271 id T . . TH...............231 272 Bouclier.....................221,06 273 id ...................216 274 METPONOMQN AEMO TSte casq. . 1854 275 AEMO.........................1737 276 ............................. 1700 quart quart (fig, 20) id Double Mine . Double Mine . id. . ..............Bfeotie quart moyen—224,75 id Mine=899 id id . . . M=927 . . . M= 868,50 . . . M=850 Moyen n e=886,25 2e Groupe. No». 277 M.......................................... 442 Mine 278 M. N.Tronpon de pyramide hexagonale en terre cuite 429 id 279 ........................................... 468,39 id 280 Trident.................................... 460,90 id 281 ........................................... 466,32 id 282 TETAPTON SEAEVKEQN (bronze)................ 109,39 (quart) .... Syrie 283 Osselet AEMO............................... 879 double Mine. M=439,50 Moyenne=449. Not. 3e Groupe. 284 Osselet 2TATHP.................... 285 ................................. 286 ... TETAPTON .................... 287 .. . TETAPTON.................... 288 T§te de boeuf (bronze............. 290 Tronpon de pyramide hexag^ (terre cuite) 291 ................................ 292 ................................. 293 ................................. 289 Inscription Phânicienne........... 1422 DoubleMine. M=712 fig. 21 . M---714,38 178 Quart . . M---712..... Hypaepa 180 Quart. . . M---720...... id 121.24 Sixifeme, . M---727 379 Demie . . M^=758 390 Demie . . M 780 Smyrne 390 Demie . . M 780 id 195 Quart, . . M_ 780 . id 1497 DoubleMine. M= 748,50 Phânicie Moyenne—743,10 4« Groupe. 294 Osselet . .........................(bronze) 332,24 Demie. M ^ 664 295 ............................................ 608,80? M—608,80?? 296 Al................. ........................107 Sixifeme. M=642 Moyenne=653 www.dacoromanica.ro KTALONS HONlrâRAUX PHIM1T1FS. 423 5e Groupe. 297 Osselet H.MIM.......... 255 Demie M. _510 298 ANTIOXEIA MNA......... 498 Mine . 498 Antioclie. 299 Tâtede Bacchus?orne« de lierre? Ree. IlPA/TETAP.j, '129,50 Quart (1) M 518. H£racl6e. 300 ............... 510 Mine . . 510 301 Victoire deb. BASIAEQS ANTIOXOY 0E OY EniifiANOYiS MNA......... 516 Mine . . 516. Syrie. 302 Boeuf k bosse ANTIOXEION TETAPTON . 122 Quart (2) M 484. Antioche. 303 Tete d’Hercule de face Ree. armes barbares HMI 241 Demie (3) M 482. Cal lat ia. 304 Buste de Mercure TE HPO.?..... 160,70 Quart (4) M- -481. Tomis. 305 Inscription Phenicienne................. 1005 Double Mine? M—502,50 Phfenicie Moyenne 500 6'« Groupe. 306 Fortunedebout.Rv.B6lier. tHUOUION H1IIMNAIONDronze 535 demie (5) M—1070 307 Dauphin enroulâ autour d’un trident............... 267,8 Quart M -1071 308 Elephant. ANTIOXEIQN AIIMOSIA M . . A............ 1068 Mine M 1068 Moyenne___1070 7‘ Groupe. 309 Sphinx ail6 AYOMNA A.................1124 Double Mine M=562 fig, 1. 310 id. MNA........................ 547 Mine 547 Chio. 311 id. H((ai) OrAOON................38 Seizibme M 608 312 Caducâe BI2AN MNA.................... 556,13 Mine 576 Byzance. 313 Bipenne TENEAION.................. 272 Demie M 55S Tenedos. 314 Poinme ? MA..................... 292,30 Demie M -484.60 315 Pârtie antârienre de cheval ailâ ZENO . 290,20 Demie M—580,40 Lampssque. 816 Ephebe adorant Hercule IEPONIKQN. r£ pfetition aux 4 coins d’un rectangle . . 262 Demie M—524 317 ...................................... 140,54 Demie M— 562 564 Moyenne fie Groupe. 318 AfOPAYOMON M 230 Mine Corcyre. 9e Groupe. 319 ET0Y2 A\ AHMOiSIA \1MNA................ 678 Double Mine M—339 Syrie. Le premier classement des poids attiques nous avait fourni cinq Mines ayanl Ies poids moyens suivants 903 gr. 445 gr. 760,25 gr 655 g. 1000 g. L’elude des autres poids (Ireeo-Asialiques nous conrluil toni d’abord k re- connaîlre l’exislence de oes mines dans Ies autres parlies du monde grec; car nos qualre premiers groupes de poids nous donnent Ies valeurs de 886,25—449—743,10 — 653 pour Ies poids moyens des mines de ces groupes el il est tout â fait evident que nous nous trouvons en presence des mfemes unites ponderales. Oulre ces quatre mines, l’etudedes poids (Jr6co-Asiatiques nous en revele encore au moins cinq autres. (1) fig. 26 et 26 bis. (2) fig. 23. (3) fig. 25-25 bis. (4) fig. 24. (6) fig. 22. www.dacoromanica.ro 424 M. C. SOUTZO. Une mine d’environ................................. 500 gr. Uue lourde mine Syrienne d’environ................. 1070 gr. Une mine de.......................... .... 564 Une autre de.......................................231 Enfin une quatrifeme de............................339 gr. De ces cinq unites nouvelles il convient de remarquer que la premiere est cerlainemenl la mine legdre Assyro-Babylonienne la 5e de 339 gr. est trds sensiblement 6gale â la moilid de la mine altique (a); elle constitue donc une forme Idgdre de celte derniere. La quatridme de 231 gr. paraîl etre aus- si une forme Idgdre ou moilid de la mine Altique (c). En resumd le premier eoup d’oeil d’ensemble sur Ies poids Greeo- Asialiques nous ddmontre l’exislence cerlaine de 10 unites distincles â savoir : I. 886,25 â 903 894,50 poids moyen II. 445 â 449 =_ 447.50 id. III. 743,10 â 760 25= 751,65 id. IV. 653 â 655 .= 654 id. V. 1000 VI. 500 vu. 1070 VIII. 564 IX. 230 X. 339. Si l’on compare la suite de ces unites ponderales au tableaudes unitds mo- ndtaires d’or et d’argent primitives que nous avons reconnues dans une prd- cddente dtude 7,20 drachme d’or Lydienne. 14.93 statfere d’argent Phfenicien. 7,46 Drachme d’argent PhAnicienne. 12,80 statfere d’argent Eginfete. 11,20 statfere d’argent Perse 16,£0 statfere d’or Phocâen ou Assyro-Babylonien. 8,40 drachme d'or Phocâenne. 9.60 statfere d’argeut Lydien, On reconnaît immddiatemenl que Ies 60° des huit premieres mines de notre lableau nous fournissent une suite de valeurs sensiblement dgules ou ayanl des rapports trds simples avec celles des poids de nos unitds monetaires; en effet: 894,50 14,90 Statfere d’argent Phenicien 60 447,50 = 7,45 Drachme d’argent PhSnicienne- 60 751,65 • • = 12,52 Statere d’argent d’Egine 60 * 654 - - 10,90 Statfere d’argent Perse 60 500 8,33 Drachme d’or Phocfeenne 60 * 1070 -z-16,66 et G9 17,80 Statferes d’or Phoceens 564 - ■ 9,40 Statere d’argent Lydien. 60 * www.dacoromanica.ro ETALONS PONDtfRAUX PIOMITIFS. 425 Nous savions dejâ que la drachme d’or Lydienne etait âgale au 60' de la mine Lydienne ou Euboîqne de 432 gr. Nous savions âgalement que la drachme d’or et le statere d’or Phoceens elaient respeclivemenl âgaux aux 60“ des rnines legeres et lourdes Assyriennes de 504 et de 1008 gr.; l’âtude des poids anliques Grâco-Asialiques nous demonlre que : les drachmes et stateres primitifs Lijdirns, Eg'inetns, P/rses et Phenidens sont Ies 60a d'autant de mines ponderalcs. Ces mines efleclives el de poids elaient sans doute â. l’o- rigiue des unites de poids monetaires speciales ă l'argent el sont devenues ulterieurement des mines commerciales et marchandes. Si l’on rapproche le mode de division des lalents el mines de poids Greco-Asiatique (idenlique au fraclionnement connu des unilâs monetaires) des valeurs de leurs 60“ (presque mathemaliquement egaux aux drachmes et stateres monetaires) il ne peut guâre resler de doute sur l’existence et la vraie valeur primitive des mines monetaires d’argent. On sera donc amene â. reconnailre que Ies poids nor- rnaux veritables des mines ponderalcs precedentes, au moins â l’origine, de- vaient etre exactement. egaux ă 60 fois le poids de la drachme ou du statere primitif correspondant. Le poids normal de la mine No. I (d) sera donc de 14,93 x60 ^895,80 Celui de la mine .... No. II (c).......... 7,465 x 60—447,90 id................III (a)...... 12,80 x60—768 id.................IV (b)...... 11,20 x60=672 id...............V (e) , .... 16,80 x60=1008 id................VI............ 8,40 X 60=504 id................Vin........... 9,60 X60 =576 Les va'eurs normales des mines de pesâe auxquelles nous arrivons sont du reste justifiees comme on peut le voir sur le lableau general des poids par un assez grand nombre de monumenis efteclifs et s’Gcartent fort peu des moyennes de fait precedemmenl reconnues. Les valeurs normales des Mines d’or Lydiennes el Phoc6ennes ont d6jâi et6 6tudi6es par nous dans nolre travail sur les syslâmes monetaires primitifs. Les deux mines Phocâennes lourdes el legeres sont idenliques aux : Mines assyriennes de 504 (Hultsch Metrolog. A Tal). XXII p. 715). et de 1008 La Lydienne d’or de 432 diiKre trfes peu de Ia mine Solonienne attique de Mr Hultsch G. La Mine . . . de 576 g. qui doit âtre reconnue pour la mine d’argent primi¬ tive Lydienne se rapproche beaucoup de la mine C de Mr. Hultsch c=560 qu’il croit d’origine Babylo- nienne. La mine . . . de 768 g. ou mine d’argent d’Egine ? est âgalement trfes rap- prochăe de Ia mine D de Mr Hultsch qu’il considere comme phânicienne. La mine . . . de 672 ou Mine d’argent Perse a un poids normal 6gal â ce¬ lui de la mine E de Mr Hultsch. La mine. . . . de 895,30 Mine d’argent Phenicienne www.dacoromanica.ro Ier groupe 426 M. C. SOUTZO. et celle .... de 447.90 Mine d’argent ligbre Phenicienne sont au contraire tout â. fait nouvelles ou du moins n’avaient 6t§ jus- qu’ici que tres imparfaitement reconnues car on Ies confondait avec la mine monâtaire Attique et la forme double de cette dernifere. Les râsultats qui pr6oâdent confirmenl donc pleinementles idees de MreBran- dis, Lenormant, Hultsch etc. au sujet de l'existence d’uniies speeiales et dis- linctes de pesee pour l’or et 1‘argent en Asie (1). Dans notre etude monâtaire, nous avons considere les drachmes et stateres d’argent primitifs comme de simples fractions 20® ou 15® d’une monnaie d’or unilaire tandis qu’ils sont en realite les fractions ponderales 00e d’autant d’unites de pesee de l’argent et pendant Iongfemps sans doute, avant l’invention de la frappe monetaire, des lingots et fractions de lingots d’argent de poids idenliques ont tenu lieu de numâraire d’argenl dans une grande pârtie de l’Asie et ont. servi â cet usage concurremment avec des lingols d’or de poids Lvdiens el Phocâens. L’idenlitâ des unilâs ponderales primilives et des poids monetaires primor- diaux que nous venons de constater n’a rien que de tres naturel car il est dvident que les âlalons de pesee des melaux precieux avaient un caractâre de fixitâ et d’exiclilude pour ainsi dire obligatoire qui manquait aux unilds de poids marchandes; les poids commerciaux, coupâs avec plus ou moins de nâgligence devaient tendre sans cesse â s’alfârer et lorsque l’on sentait le besoin de remettre de l’ordre dans les pesdes c’dtait foujours aux etalons mo- netaires que l’on devait avoir recours. Ceux ci ont donc âtâ certainement les prototypes el l(s regulateurs des unites ponderales. La mine N° X de 339 gr. est, comme nous l’avons vu, la forme legere ou moitiâ de la mine d’argent Perse et l’on remarquera que tout au moins pour le statere et la drachme d’or Phocâens el les slaleres et drachmes d’argent connexes Perses et Pheniciens, â chaque drachme et â chaque statere correspond une mine speciale. La forme double est donc commune aux unites d’or et â celles d’argent. L’ensemble des unitâs monetaires et ponderales Gr6co-Asiatiques reconnues jusqu’ici, nous prâsenle les poids normaux suivants : T a b l e a u V Talent d’or Assyrien lourd. . —60,480 VI Talent d’or Assyrien 16ger. . —30,240 IV Talent d’argent Perse lourd —40,320 X Talent d’argent Perse 16ger . —20,160 I Talent d’arg. Plifenicien lourd. —53,760 II Talent d’arg. Phfenicien 16ger. =26,880 IX Petit talent d’arg. Phfenic. 16ger—13,440 Mine—1008 Mine — 504 Mine 672 Mine — 336 Mine 895 Mine — 448 Mine= 224 60e ou statere d’or. . . __16,80 60° eu drachme d’or. . = 8,40 60° ou statere d’argent —11,20 60® ou drachme d’arg. =. 5,60 60° ou statfere d’argent =14,93 60° ou drachme d’arg. — 7,46 60° ou drachme I6g6re = 3,73 (1) Ges savants ont cru seulement sur la foi de mfetrologues de la basse âpoque que toutes les mines monetaires se divisaient en 100 drachmes, toutes les mines pon- derales en 100 olkas, tandis que le mode de division primiţif de ces mines est sexa- gfeimal. www.dacoromanica.ro 2e groupe F.TALONS POND^KAUX PRIMITIFS. ■427 IXI Talent d’or Lydien.......=25,920 VII Talent d’argent Euboîque. . . — id. VIII Talent d’argent primitif. . . . =34,560 III Talent d’argent d’Egine. . . . —46,080 Mine— 432 Mine— 432 Mine— 576 Mine— 768 60® ou drachme d’or . = 7.20 1006 ou drachme d’arg— 4,32 60® ou statâre d’argent 9,60. 60° ou statere d’argent —12,80 L’etude des rapporls exislants enlre ces diverses uniles, presente un Ires grand interet; l’on remarquera d’abord que loutes Ies uniles ponderales ayanl des poids normaux mulliples par 60 des uniles monâlaires primilives , Ies relafions qui existent enlre elles soni exactemenl Ies mSmes que celles que nous avons eu l’occasion de reeonnaîlre enlre Ies diverses uniles primi- tives d’or et d’argenl. Les sept premiers lalenls ou leuis mines ont enlre eux des rapports Ir6s simples : Le No V=2 fois le No VI=1V2 N« IV =3 fois No X—„ No I=9/l# N° n=» 3, No IX Le No IV=»/3 No V=V3 N« VI —2 fois No X=o/, N« I=3/5 jj» 3 f0is N° IX etc. etc. Les trois lalents N° XI, N9 VIII et N° III onl egalement enlre eux des rap- ports simples et analogues aux precedenls. No 'A~3t No VIII—o I6 No III No VIII— * 3 No XI -SA N° III L’on voii parfaitement que dans chacun des deux groupes de poids ce sont les rapports de valeur des deux mâlaux precieux et le besoin d’obtenir des lingots d’or el d’argent mulliples en valeur les uns des autres qui onl âtâ les causes determinanles des relalions que nous venons de reconnaître. Ce pre- mier aperQu semble nous indiquer l’exislence de deux poids primordiaux l’un gânârateur du premier groupe d’uniles, l’autre du seeond; mais nous ne voyons pas bien encore si l’uniie premiere apparlienl aux poids d’or ou aux poids d'argent; nous ne comprenons pas d’avanlage la necessild de deux u- nit6s d’argent 3 4 l’une de l’aulre, pas plus que nous ne saisissons la raison, d’etre de ces valeurs unitaires sans cesse doubles ou sous doubles les unes des autres. Noua appellerom unitLs ponderales Assyro-Pheniciennes celles du premier groupe, et unitds ponderales Egypto-Lydicunrs celles du seeond. La premiere denominalion se juslifie d’elle meme puisque le groupe comprend les mines d’or lourde el legere Assyriennes les mines d’argent lourde el legere Perses; Ggalemenl Assyriennes, eufin les mines d’argent lourde el legere Pheniciennes. La denominalion du seoonde groupe esl fondee sur Ies lails suivanls: 1° la drachme d’or Lydiennes de 7,20 mut un oulen d’argenl, la mine d’or de 432*r- 60 oulens d’argent, le lalenl d’or de 25,920&r- vânt 60 fois soixanle oulens d'argent ou 60 sosses d’oulens d’argenl.— 2° Le slalere primitif d’argent Ly- dien de 9,60 pese juste un leite d’argenl; la mine de 576®r- pişe GO kites d’ar- gent ou 6 oulens, enfin le talent d’argent de 34560 pese 60 fois soixanle kites d’argent ou 60 sosses de kites d’argent ou 6 sosses d'outens d’argent. Quelques unes de ces relations ont dejâ ete reconnues par nous dans nolre âlude mo- netaire; elles soni toutes basees sur le rapport de valeur de 1 â 13,33 entre www.dacoromanica.ro 428 M. C. SOUTZO. l’or et l’argent qui existait en Asie dEs la plus haute antiquitE. Nos deux pre- miEres unilEs de poids sont donc bien â la fois en relation etroite avec l’E- gypte et la Lydie. Nous pourrions pour la 3' unitE ponderale d’argent du 2' groupe nous con- tenter de remarquer que le 60' de sa mine ou le stal Ere d’argent EginEte de 12,80 pese juste le double d’une priite unite Egyptiennc mentionnee dans le papyrus Ebers et que nous avons appelEe le poids medicinal. Celui ci pesait en effet 2/3 de kile ou juste 6,40. Le stalere EginEte nous reprEsente donc bien un double poids medicinal d’argent de 4 3 de kite. Mais pour comprendre la significalion vErilable de ce poids d’argenl, il (aut remonler â la mine d’ar- gent d’Egine; celte mine, pesanl 60 fois 4/3 de kite pese en rEalitE 80 kites d'argpnt, c’est â dire le poids d’argent equivalant ă 6 kites dor; il en resulte que le statere d’argent Eginete vaut juste 1 de kite d’ or, la mine, soixante dixie- mes de kites d’or ou six kites, le talent d’argent EginEte de 46080 vaut donc 6 sosses de kites d’or. En rEsumE le kite d’argent ou ^ d’oulen est le poids gEnErateur du talent No. VIII. * Le poids d'or equivalant â un outen d’argent ou le pek d’or, le poids ge- neral eur du talent No. XI. Enfin, le double poids medicinal d’argent ou le poids Equivalant â ^ de kite d’or le poids gEnErateur du talent No. III et le mode de gEnEration est le meme, c’est â dire que ces 3 petites unitEs Egypliennes soni Ies 60' de nos mines de poids GrEco Asiatiques ou Ies 3600' de nos Irois lalents pondEraux; en d’au- res termes nos mines rant 6 kites d'or 4 3 de kite raut 1 do kite d'or. 10c II est egalement interessant d’examiner si Ies uniles ponderales du premier groupe ont des rapports simples avec l’outen et Ie kite et 1’on ne constatera pas sans surprise Ies relations mathematiques suivantes : V. Le talent d'cr Assjrien lonrd da 60480sr. rant 8400 outens d'argent et pese 630 outens La mine d'or Assyrienne (oarde de 1008?r- rant 140 ontens d'argent et pese 101/, antena Le statere d'or de 16,80 raut 2' 3 ontens d'argent et pese P/4 Irite VI. Le talent d'or leger, sa mine et son 6(1e nons fonrnissent des rapports egaui i la moitie dos precedenta IV. Le talent d’argent Perse lourd de 40320 pese 420 ontens et raut 31'/, ontens d’or La mine d’argent Perse lourdo de 672 pese 7 ontens et raut 5' j iites d’or Le statere d’argent Perse de 11,20 pese VB kite X, Le talent Perse leger, sa mine et son 60* nons donnent des rapports egaui i la moitie des precedenta I. Le talent d’argent Phenicien lonrd de 53760 pese 560 ontens et rant 42 ontens d’or La mine d’argent Phenieienne lonrde de 896 pese 91 3 ontens et rant 7 kites d'or Le statere d’argent Phenicien de 14,93 pese i‘|9 kite et rant 7 gg de kite d’or II. Le talent leger Phenicien, sa mine et son 60* nons donneraient des rapports moitie des precedenta VIII. et le petit talent Phenicien, sa mine et son 60* des rapports egaur sui quarfs des relations precedentes. Le caractere mathemalique rigoureux de ces relations. leur 6videnle con- nexite avec le rapport de valeur de l’or â l’argent dans l’anliquitâ nous indi- quent clairement qu’ils ne peuvent âlre l’efîet du hasard. L’on ne saisit pas A premiere vue la maniere dont Ies unil6s ponderales du premier groupe deri- venf de l’outen et du kile, mais on ne peul gu6re douler cependant que, de meme que Ies unitâs du second groupe, elles se ratlachent siirement â. l’oulen qui en est le poids generateur et primordial. Ainsi apparaît avec neltetâ l’ori- gine commune de tous Ies poids anliques et Ia place considerable occupâe par l’oulen dans Ia formalion des premieres uniles monelaires el ponderales(l). Cel anlique etalon de poids Egylien nous offre tous Ies caracldres du premier r6- gulateur des pesâes de l’Asie, du poids primordial de Ia premiere civilisation orientale. Nous sommes donc aulorises A rechercher commenl ce poids g6- nerateur a pu donner naissance aux aulres et le ehapifre suivanl est le r6- sume des resullats auxquels nous a conduil celle recherche. (1) Avec une prescience des taits remarquables en se basant seulement sur la va- leur de six kites d’argent attribuee par lui â la piece d’or de Cresus (8gr-,10) Mr Bor- tolotti a nettement formulfe son opinion sur l’origine Egyptienne du talent Assyrien. Lorsque l’âtude des monnaies et des poids anliques nous ont eonduit â. constater la rdalitd de cette hypothdse nous ne connaissions pas encore Ies importants travaux du savant italien qui n’ont pas 6tâ jusqu’ici suffisamment apprfecifes malgrfe leur băute valeur. www.dacoromanica.ro M. C. SOUTZO. 430 ESSAI D’UNE THEORIE GfiNfiRALE DES POIDS ANTIQUES. Les dâcouverles de la science contemporaine permettent de reculer bien en arriere des dates gânâralement acceptees autrefois, l’histoire de l’huma- nitâ primitive et les progres de l’archâologie prehistorique nous font connaître tous les jours avec de nouveaux details, la maniere de vivre et les facultds pes hommes k ces epoques reculees. Pendant les premiâres periodes qui comprennent sans doute une longue suite d’annees, l'homme ignora l’usage des metaux et se servit exclusivement d’armes et d’outils de pierre; ce que nous savons des moeurs et du degrâ de culture de l’homme de ces temps nous autorise k croire que les instruments de pesee n’existaient pas encore. L’on n’avait sans doute alors qu’une idâe assezconfuse de la pesanteur et l’on n’âprouvait pas encore le besoin de la mesurer. Le commerce primitif de ces antiques epoques n’exigeait pas du reste l’emploi d’inslruments de mesure prâcis, le bâtail, les peaux. les graines ou fruits, les produits grossiers d’une industrie dans l’enfance, s’echangeaient â la piece, au nombre, au tas. sans regie fixe et par simple troc, chaque marchâ donnant lieu k une double dva- luation faite k vue par les deux contractants. Dans l’âtude qui nous occupe on peut donc laisser de cotâ toule la pâriode des âges de la pierre, mais il n’en est pas du tout de meme du premier âge des mâtaux. La decouverte du cuivre etdu bronze modifia profondâment l’etat de choses antârieur; la superiorite des armes etdes outils de bronze sur leurs similaires de pierre assura dâs le debut une haute valeur relative au rnetal, et partout les dâtenteurs de la nouvelle et precieuse substance trouverent k l’echanger contre les produits qui leur manquaient ou qu’ils recherchaient pour leur commerce. Du premier coup le bronze devint lamatiere premiere de haut prix, immediate- ment dchangeable contre les objets les plus divers qui inangura danslemonde le role monetaire des metaux. Les moindres parcelles de bronze avaient de la valeur; on en pouvait faire des pointes, des âpingles, des paillettes d’orne- ment et l’on dut sentir de tres bonne heure un imperieux besoin de mesurer avec exactitude de petites fractions de metal. L’imporlance de l’âlâment poids, devint des lors evidente et l’on reconnut que les quantites de mâtal etaient regoureusement proporlionnelles â leurs poids. C’est alors que l’on dut chercher pour la premiere fois les moyens de me- surer la pesanteur des corps et que l’on inventa les premieres balances. 11 est donc presumable que la premiere unite de poids donl l’homme fit usage servit â peser un morceau de cuivre ou de bronze et que le lingot de cuivre unitaire fut de fait le premier etalon monetaire de l’antiquile. En quel point du monde ancien parvint-on â produire le cuivre pour la premiere fois? Nous ne pouvouns repondre â cette question qui divise encore les savants les plus distinguâs, mais il nous sera permis d’insisler ici sur l’importance capitale qu’elle prâsente. L’invention des metaux conslitue le progres le plus remar- quable de l’antiquile primitive; partout l'introduction du metal est accoinpagnee www.dacoromanica.ro ETALONS PONDERAUX PRIMIŢI FS. 431 d’un developpemeut social correlatif; c’est un âge nouveau qui commence. Les premiers inventeurs du metal durent prendre un ascendant considerable sur leurs voisins par la superiorite de leurs armes; ils durenl en meme temps acquerir de grandes richesses par le fait d’un cointnerce alors sansrival dans le monde et ces elements de prosperite leur permirenl sans doute un genre de vie meilleur, Ia recherche du bien elre et le loisir de s’occuper d’aulre chose qne d’une Iulie sans treve pour assouvir leur faim ou defendre leur vie; conditions premieres des societes sauvages. Le foyer primilif de la cul- ture humaine doit donc etre cherche lâ ou pour la premiere fois on decouvrit le bronze et l’histoire de l’invention et de la propagalion de ce mâfal est l’histoire mAme des origines de la civilisalion. Au point de vue spâcial qui nous occupe, nous devons admetfre pour l’Asie primitive, anterieurement â. l’emploi monetaire de l’or el de l’argent, l’usage du bronze au poids servanl de matiere premiere aux eehanges Un lingol de bronze, fut en Asie l’âfalon monâtaire primitif et sans doute aussi, la premiere unite de poids. C’esl sous celle forme antique el primitive d’âfalon monâtaire et ponderal de cuivre que nous rencontrons pour la premiere fois l'outen en Egypte. Tous les Egyptologues sont d’accord aujourd’hui pour reconnaître dans ce poids 1’unitA ponderale de l’Egypte primitive et l’outen y servait â la fois â peser toutes les denrâes comme unitâ marchande et â âvaluer et acquârir toutes les choses comme âtalon monetaire de cuivre. Le mode de division dâcimal de l’outen en dix kites est parfaitement connu et il est probable que les Egyptiens comptaienl les outens par dizaines et centaines et divisaient Ie kite en dixiAmes et centiemes absolument comme nous comptons encore au- jourd’hui nos unites. En Asie nous avons rencontre lo systeme sexagesimal partout dominant, mais il est bien evident que cette mâlhode savante el complexe de numeration n’a jamais pu âtre la maniere de compter primitive des Asialiques. Lesavan- tages que presente le systeme sexagâsimal pour la facilile de cerlains calculs n’ont pu Atre reconnus que par des mathematiciens, des hommes familiers avec les proprietes des nombres et les lois arithmeliques de la divisibilite ; et ces hommes avant de les connaître ont du necessairement compler d’une aulre faţon. L’existence dans l’ecriture cuneiforme (l) d’un signe special et simple reprdsentant la dizaine nous indique du resle avec certitude la prcexistence de la numeration decimale en Asie. Le lingot monetaire de cuivre primitif devait donc se diviser en Asie comme l’outen Egyptien et cette derniere unite, constituant de fait le poids generaleur de toutes les grandes unites monelaires et ponderales de l’Asie, se presente â nous avec tous les caracteres du pri- mitif etalon de pesde du cuivre; du verilable poids primordial. Nous ne connaissons ni la date, ni la duree de l’âge monetaire du cuivre (1) Aur6s Essai sur le systeme Metrique assyrien l-«r fascicule page 7. Paris 1881, www.dacoromanica.ro 432 M. C. SOUTZO. en Asie, mais son existence n'est pas douteuse et pendanl cette epoque Ies mdtaux prdcieux. or et argent, qui n’elaient encore que des inarchandises recherchees, se vendaient au poids comme le resle des choseset se debilaient en dixâmes de kite, kite, outen & et il en fut ainsi sans doule pendant une eongue suite d’anndes. En des lemps postârieurs, lorsque Ies progrâs de la ci- vilisalion asiatique eurent assure â l’or et â l’argent, metaux de luxe et d’or- nement, des valeurs elevees et fixes el surtout lorsque l’essor du grand com- merce eut fait senlir tous Ies inconvânients monelaires d’une matiere encom- brante et venale comme le cuivre, remploi de poids d’or et de poids d’argent pour solder de gros comptes, s'mtroduisit dans Ies habiludes marchandes et Ies avantages de leur usage une fois reconnu; ces deux metaux devinrent ra- pidement Ies principaux instruments de tous Ies âchanges. On ne peut dire avec certitude lequel des deux m6taux precieux servit le premier: tout semble indiquer qu’on Ies employa en meme temps et il ne faut pas croire non plus que l’usage monetaire du cuivre cessa brusquement, car des inscriptions cu- nâiformes, d’âge relativement r6cent (Lenormant : La Monnaie dans l’anli- quit6 Tome I p. 114 B.) mentionnent encore en Asie des transactions en poids de cuivre. Les inconvânients d’un etalon de poids unique pour Ies deux metaux pr6- cieux se manifeslerent des que les operalions de change entre l’or et l’argent commenc^rent; le rapport de valeur entre eux paraît avoir ete des lors en Asie celui que nous avons reconnu beaucoup plus tard âl'origine des premiers monnayages; c’est â dire que 1 gramme d’or, valait deja 13^33 ă’argcnt. Ce rapport complexe empâchait les lingots d’or et d’argent pesant un nombre enlier d’unitGs ou de dixiemes d’unites, d’elre jamais les multiples les uns des autres et chaque fois que l’on voulait solder en outens d’argent un compte sti- pula en outens ou en kites d’or, l’on âtait oblige pour parfaire exactement le compte, de diviser des lingots ou d’ajouter des appoints. II en etait de mâme lorsque l’on voulait inversement payer en kites d’or une somme fixee en ou- tens ou kites d’argent; on ne pouvait r6gler le compte qu’en ajoutant des dif- ferences. Ces inconvenients se firent surtoul sentir lorsque les lingots m6tal- liques en usage commencerent â avoir des poids rigoureux qui sans dispenser de la pesee r^duisaient cette operation â un simple controle et facilitaient ainsi beaucoup le mâcanisme des âchanges. Deux Solutions âgalement sim- ples s'offraient pour obtenir des series de lingots monelaires d’or et d’argent multiples en valeur Jes uns des autres. 1° On pouvait conserver le poids ini- ţial, outen ou kite pour peser l’argent et prendre pour nouvelle unite d’or le poids de ce metal valant un outen ou un kite d’argent. 2°. On pouvait au contraire conlinuer â se servir de l’outen et du kite pour peser l’or et cr6er une nouvelle unite speciale de l’argent valant exactement 1 kite ou un ou- ten d’or. Nous ne savons si ces deux Solutions furent imaginees ensemble dans le mfime pays ou employees simultanement dans des regions tres voisines, mais www.dacoromanica.ro tfTALONS PONDtfRAUX PRIMITIFS. 433 l’âlude des poids antiques nous demontre surabondamment la râalite de leur commune existence anterieurement â l’introduction du systâme sexagâsimal en Asie. Les lingots monâtaires d’or et d’argent de cette seconde periode formaient donc deux groupes distincts que l’on comptait egalement par dizaines ou di- xiemes et comme le rapport de valeur des deux metaux etait celui de 1 â 13,33, on avait : Ier Groupe. Lingots Vargent Lingots (Vor ^qui valenţa. 10 outens = 960gr-.............................. 72 grammes. 1 outen = 96 ................................. 7.20. V10 outen = 9,60 (kite)....................0,72 (pek.) ăe Groupe. Lingou d’argent Lingou d’or iquivalenu 1280gr.................................................1 outen = 96 gr. 128..................................................Vio outen = 9,60 (kite). 12,80 (double poids medicinal).........................V10O outen = 0,96 (V10 kite). Les lingots d’or du premier groupe ont âtâ coupâs sur le pied d’un poids unitaire spdeial de l’or de 7,20, ^quivalant â l’outen d’argent, dont les multi- ples et sous multiples etaient egaux â 10 fois 7,20 et au 10e de ce poids. Les lingots d’argent du 2e groupe ont pour unitâ speciale de I’argent un poids de 12,80, âquivalant au 10e du kite d’or et se comptant âgalement par dizaines et dixiemes. Ces nouvelles unitds monetaires speciales de l’or et de l’argent devinrent aussi avec le temps des poids commerciaux et nous les retrouverons com- me poids gânerateurs d’un certain nombre de mines ponderales grecques. Ce qu’il importe surtout de reinarquer au point de vue monetaire, c’est que la nouvelle unite speciale de l’or possâdait la proprigte remarquable de pou- voir servir, non seulement avec la serie de lingots d’argent du premier groupe, coupee sur le pied de l’outen, mais encore avec la serie des lingots d’argent du 2° groupe, coupee sur Ie pied de la nouvelle unite speciale de 12,80. On voit en efTet que le lingot d’or de 7,20 vaut exactement sept et demie unites d’argent de 12,80 ou 15 dcmics unites de ce poids, ou, ce qui revienl au meme, le double de la nouvelle unite d'or vaut quinzr fois la nouvelle unite speciale de l'argent. La nouvelle unite d’argent jouit egalement de la pro- priâtâ de pouvoir servir â Ia fois avec Ies lingots d’or du poids de l’outen et du kite pour lesquels elle â ele creee et avec les doubles lingots spâciaux de l'or comme nous venons de Ie demonlrer, On s’explique par suite facile- ment d’une part, Ie succes des nouvelles unitâs speciales, de l’autre la rai- son d'etie de ces unites d'or et d’argent conslamment doubles ou moitits Vune de l’autre, dont l’emploi parait avoir ete general en Asie des la plus haute antiquite et qui servirent de point de depart aux grandes unitâs ponderales doubles l’une de l’aulre, et aux unites monetaires, stateres et drachmes Egalement doubles. Bcv, p. Ist,, Arch, ţi Fii,, A.11, II, Voi. II. 28 www.dacoromanica.ro 434 M. C. sOuTzd. En râsumâ, Ia seconde periode monetaire Asiatique anterieure â ttnlro- duction du systâme sexagâsimal nous presente Ies unites d’or et d’argent suivantes : Or : Argeni : 96 . . . . . 72 ... . . 144 960 .. . . 1280 . . . . 640 9,60 . . . . 7,20 . . . . 14,40 96 . . . .128 . . . 62,80 0,96 . . . . 0,72 . . . . 1,44 9,60. . . 12,80. . . 6,40 Nous n’avons aucune donnee posilive qui nous permelle d’apprecier la durâe de cette seconde p6riode. Outre Ies poids indiques plus haut, on a pu aussi faire usage, â. cette 6poque, de poids speciaux d’or et d’argent, d^rivâs du rapport de valeur de ces deux mefaux avee le cuivre. Mais comme ce rapport de valeur en Asie, n'est pas encore fix6 d’une fa<;on bien sure, nous rejetterons â îa fin de nolre travail la discussion relative â ces unit6s hypolhe- tiques. Les âlements que nous possedons dâjâ., suffisent du reste pour se rendre comple de la formalion de toutes les uniles monelaires et ponderales que nous avons preredemment signalees. L’on n’a pas oublie que toutes les unites de poids de la Grece et de 1’Asie, de meme que la plus grande pârtie des unites monâlaires d’or el d’argent se comptaient par 60 et 60'; il est donc certain que la formalion de ces unilâs est posterieure â. l’introduction du systeme sexagâsimal en Asie. C’est â 1’6- poque ou ce syslâme de numâralion fut adoptă pour la premiere fois, que nous devons nous transporter par la pensâe pour pouvoir saisir les rapports existants enlre les uniles monelaires anierieures que nous venons de reeon- naître et les nombreux etalons ponderaux et monelaires de l’Asie el de la Grece. On doit admellre comme evident que lors de l’applicalion premiere du sys- t6me sexagesimal â la numeralion des uniles de poids, l’on ddt adopter comme grandes uniles ponderales des quanliles dont les fraclions 60' fussent precise- mentles poids donl on faisait le plus frequent usage. La mine ou 60 fois l’unilâ, le talent ou 3600 lois celle unile, n’onl du elre au debut que des groupements numeraux et non des unites) ponderales proprement dites. Pour les gens, par exemple, qui complaient par Oulens, la mine de 60 oulens, Ie talent de 3600 outens etaient cerlainement les plus simples, mais les mines de 60 fois deux oulens, soixante fois trois outens, soixante fois quatre outens etc, jusqu’â dix et leurs talents, avaient egalement une signification usuelle. Les dix lalenls mulliples du talent unilaire par les nombres les plus simples depuis 1, jusqu’ă. 10, donnaient. comme mines 60 fois les mulliples de I’unilâ par 1 2 ... 10 et comme 60' de mine l’unife elle meme 2 fois, trois fois, etc. Sans pouvoir nous rendre toujours comple des raisons de la prâference accordde â. cerlains mulliples, la loi de formalion des uniles monelaires et ponderales ressort cependant avec une suffisante clarte de la comparaison des poids normaux des unilâs Grâco-Asialiques precedemment reconnues et des divers multiples soixantiemes des trois sâries de poids primilifs suivanls: www.dacoromanica.ro tf/TALONS PONUERAUX PR1MITIFS. 435 Sârie I. Poids mixtes ayant servi pour l’or et l’argent. 576 672 768 864 960 1 Outen =r. 96gr- 6 Outens = 2 Outens = 192 7 Outens - - 3 Outens = 288 8 Outens = 4 Outens = 884 9 Outens = 6 Outens ^ 480 10 Outens ” Sârie II. Poids spiciaux de Vor. Poids d'or âquivalant k 10 outens d'argent. . 72 id. . . k 20 outens d’argent. . 144 id. . . k 30 outens d’argent . . 216 id. . . k 40 outens d’argent. . 288 id. . . k 60 . . id. . . . . 360 id. . . k 60 . . id. . . . . 432 id. . , , . k 70 . . id. . . . . 504 id. . . â 80 . . id. . . . . 576 id. . . k 90 . . id. . . . . 648 id. . . â 100 . . id. . . . . 720 Sârie III. Poids spdciaux de Vargent. Poids d’argent âquivalant â 1 kite d’or . . . . 128P id. . â 2 kites d’or . . . . 256 id. . k 3 kites d’or . . . . 384 id. . k 4 . id..... . 512 id. . k 5 . id..... . 640 id. . â 6 . id..... . 768 id. . k 7 . id..... . 896 id. . k 8 . id..... . 1024 .d. . k 9 . id..... . 1152 id. . k 10 . id..... . 1280 Les trenle quantites que nous obtenons ainsi paraissent avoir servi de pro- totypes primilifs ă autant de mines ponderales; leurs fraclions soixantiemes nous reprâsenlent des lingots d’or et d’argent ayant tous des valeurs monâ- taires remarqnables et leurs multiples soixantiemes nous ofifrent une suite de lalents du plus grand interet. Nous avons reuni dans un tableau d’ensemble Ies trenle quantites, leurs produifs par 60 ou les talents correspondants, Ia suite de leurs soixantiemes ou sicles, ainsi que la serie de leurs centiemes. www.dacoromanica.ro 436 M. C. SOUTZO. Talent» Bpiciaux de Par Mine» 60e de Mine tOOe de Mine 1 . . 4,320 ................... 72 ... . 1,20 0,72 2 . . 8,640 .................. 144 .... 2,40 ........... 1,44 3 . . 12.960 .................. 216 ... . 3,60 2,16 4 . . 17,280 .................. 288 ... . 4,80 2,88 5 . . 21,600 .................. 360 .... 6-........... 3,60 6 . . 25,920 ............... 432 ... . 7,20 ........... 4,32 7 . . 30,240 .................. 504 ... . 8,40 5,04 8 . . 34,560 .................. 576 ... . 9,60 ........ 5 76 9 . . 38,880 .................. 648 ... . 10,80 6,48 10 . . 43,200 .................. 720 .... 12—........... 7,20 Talent» epiciaux de Pargent Mine» 60e de Mine lOQe de Mine 11 . . 7,680 .................. 128 ... . 2,13 1,28 12 . . 15,360 .................. 256 ... . 4,27 2,56 13 . . 23,040 .................. 384 .... 6,40 3,84 14 . . 30,720 .................. 512 ... . 8,56 ........... 5,12 * 15 . . 38,400 .................. 640 ... . 10,66 ........... 6,40 16 . . 46,080 .................. 768 ... . 12,80 7,68 17 . . 53,760 .................. 896 ... . 14,93 8,96 18 .. 61,440 ................. 1024 .... 17,06 .......... 10,24 19 . . 69,120 ................. 1152 .... 19.20 11,52 20 . . 76,800 ................. 1280 .... 21,35 12,80 Talent» mixte» ayant pu seivir Mine» 60e de Mine XOOe de Mine pour Por el Pargent 21 . . 5,760 ................... 96 ... . 1,60 0,96 22 . . 11,520 .................. 192 ... . 3,20 1,92 23 . . 17,280 .................. 288 ... . 4,80 2,88 24 . . 23,040 .................. 384 .... 6,40 3,84 25 . . 28,800 .................. 480 .... 8 —........... 4,80 26 . . 34,560 .................. 576 ... . 9,60 5,76 27 . . 40,320 .................. 672 ... . 11.20 6,72 28 . . 46,080 .................. 768 ... . 12,80 7,63 29 . . 51,840 .................. 864 ... . 14.40 8,64 30 . . 57’600 .................. 960 .... 16 9,60 Nous avons explique prâeâdemment l’origine des uniles monetaires dou- bles ou moilies Ies unes des autres; notre tableau nous fournit une s6rie de quantitâs semblables doubles deux â deux et nous devons ajouler que quel- ques unes des uniles ponderales menlionnees par Ies auleurs ne se retrouvent dans nos series que sous une forme ou double ou moitie de celle qui nous est indiquee et il en est de meine de l’assimilalion des 6068 de mine de notre tableau avec Ies poids des monnnaies antiques que nous connaissons. Passons rapidement en revue Ies relations Ies plus ramarquables. Unitâs de pes6e spâciales de l’or. Les talents Ies plus importants de cette sârie sont sans conlredit Ies N°s 6 et 7 qui nous representent avec une justesse parfaite, le premier, le talent d’or Lydien du lion d’Abydos, le second, le talent (Por Uger Assyro-Babylo- www.dacoromanica.ro tf.TALONS PONDtiRAUX PRIMI IIFS. 437 nien des poids Ninivites. Les chiffres de notre tableau sont en e(îet egaux aux poids normauc de ees deux falenfs (1). L’on remarquera l’exaclitude du rapport de 6 â 7 signald par Hârodote entre ces deux quantiles et l’accord complet des poids thâoriques des mines et des 60' de mine avec les monumenis monâlaires et pondâraux que nous avons eu l’occasion d’dtudier. Le talent No. 6 pâse exactement 6000 drach- mes attiques; 6000X4,32=25920; il est donc egal au talent attique de Pol- lux. Le talent No. 7 p6se 7000 drachmes attiques, 7000X4,32=30240 comme le talent Bahylonien du m&me auteur avec lequel il doit etre identific. Par le fait mâme de son mode de formation la drachme d’or Assyro-Babylonienne de 8,40 vaut juste 7 oboles d’or Lydiennes. Le talent d’or No. 8 de 34560gr- et sa mine de 576gr- nous representent, en tant que poids, les valeurs normales du Talent et de Ia mine de Chio, uni- lâs ponderales que nous avons dejâ. rattachees au stat&re d’argent prirnitif de 9^,60 et que l’on retrouve comme unite de pesâe dans un assez grand nombre de localites (voir les NM-309—310—311—312—313—314—315 du Tabl. Gdnâral des poids Greco-Asiatiques). L’existence d’un talent d’or de cetle espâce est puissamment corroborde par le poids parliculier des belles pieces d’or de Panticap^e; ces monnaies qui pesent 9gr-,30 environ, n’avaient pu trouver place dans les cadres de nos unites monblaires primitives. Leur poids normal est Ires probablement de 9,60 et ce sont des 60' d’une mine d’or de 576gr- II est intâressant de remarquer que les pieces d’argent 10' en valeur de cette monnaie d’or, sont precisement les stateres d’argent d’Egine de 12,80, e’est k dire des monnaies reelles de poids normal qui sont en meme temps des 60" rigoureux de la mine No. 16 de notre tableau. Les pieces d’argent 15' du double de cette drachme d’or pesent 17gr-,06 comme Ies t6tradrachmes attiques et ce sont des 60" âgalement precis de la mine No. 18 de notre tableau. Le talent d’or No. 9 de 38,880^- et sa mine de 648gr- sont assez difficiles â dislinguer au point de vue ponderal, d’avec le talent et la mine No. 15. Nous avons rencontrâ k Athenes le poids qui nous occupe avec le type du Dauphin (Mine de 632 k 645gr ) No. 2—3—4, et celui k Ia tete de boeuf (Mine de 655gr ) No. 168. La mine â l’amphore de 670BI- No. 24 doit pro- bablement etre rapporlee â une aulre unilâ, notre No. 27. La câlebre inscription Attique No. 123 de Mr. Boeckh mentionne avec cer- titude notre mine No. 9; elle y est tarifee â 150 drachmes attiques dont le poids normal est rigoureusement (4,32X150=648) celui de notre unite; mais le poids a pu varier avec celui de la drachme attique elle m§me (2). En- 1 2 1 2 (1) Systfemes Monătaires primitifs. Tableau gănăral page 30. (2) L’autre mine eommerciale attique de 138 drachmes paraît âtre notre mine de 576gr (No. 8 et 26). Mr. Vasquez Queipo l’avait admis dăjâ, mais sans en donner la raison vărita- ble; c’est la date m§me de l’inscription qui determine la valeur de la drachme attique www.dacoromanica.ro M. C. SOUTZO. fin, le Talent Syrien de Pollux de 4500 drachmes Aftiques (4500X4,32.= 19440) est exactement la moitie du notre qui en represente la forme double ou lourde. Au point de vue monâtaire le Talent No. 9 ne prâsenfe pas un moindre intârât. Le 60' de sa mine pâse 10,80; îl est egal par consâquent au poiăs effectij de la plus ancienne piece d'or connuc, la piece Lydienne au type strie(l) (v. Barclay Head. Metrological Notes pi. I). Dans notre âtude monâtaire (Syst. monât. primitifs) nous avons considerâ cette monnaie comme la fraction ®/4 du slatâre d’or de 14gr-40; mais comme on ne rclrouve nulle part parmi Ies poids grecs de fraction semblahle ct. nulle part âgalement parmi Ies monnaies, de coupe certaine de ce genre, on devra restitner â celle piâce son vâritable caractere et la considârer comme le 60' d’une mine d’or de 648*T-, Le poids d’argent âquivalant â 10^-80 d’or, âtant de (10,80X13,33)= 144 grammes, la piâce d’argent, 10« en valeur de ce lingot d’or est de 14,40; des statâres d’argent de ce poids se rencontrent frâquemment dans Ia nu- mismalique ancienne de l’Asie Mineure; il faut observer aussi que 14,40 nous reprâsenfe le 60' exact de la mine d’argent No 29 de notre tableau. Le lingot d’argent 15e du lingot d’or de 10,80 pâse(11i*)=9gr-,60, c’est â dire prâcisâment un slatâre d’argent primiţii. Le talent d’or No. 10 pesant juste 10000 drachmes Atliques, doit âlre re- connn pour le Talent d'Egine de Pollux du mâme poids. Cette unitâ pondârale se relrouve âgalement parmi Ies poids grecs; la double mine de notre ta- bleau (3) N°. 284 au type de l’osselet pesant 1422gr- et la mine d’Hyp;cpa de Lydie reprâsentee par Ies deux tâtartons No. 286 el No. 287 pesant 178 et 180&1’ apparliennent en effet â cette unite. An point de vue monetaire, le 60' d’or de notre mine, 12gr- n’est pas su- rement le poids d’un lingot monelaire antique quoique la numismatique de Carthage nous offre des pieees s’en rapprochant beaucoup. On remarquera que la piâce d’argent 10e du lingot de 12gr- d’or pese 16gr-,60' exact de la mine d’argent No 30 et la piâce d’argenl 15' IO®* ,66, 60' de la mine No. 15. Le cenlieme de mine, est preoisâment le poids de la drachme d’or d'Egine nu type de la Tortue et il faut evidemmeut rapporler k celle piece d’or etâson obole, Ies relalions fort exacles que Pollux (2) nons signale entre Ies poids des monnaies de celle île el la drachme Atlique. La mine d’or servant aux âvaluations des unitâs pondârales et comme la pierre est d’âge relativement recent, on ne peut assigner ă. cette drachme une valeur snp6rieure au poids moyen de cette monnaie â cette 6poque, 4,20 d’aprfes Mr.Beul6 et peut-fitre moins encore. Or 4gr-2Q Xl38 679,60 ou trfes sensiblement notre mine. Le Talent No. 8 (et 26) serait en mSme temps le grand talent de Priscien valant 83ij3 mines Attiques. (1) Voir 6galement Brandis page 386. (2) Pollux IX. 76. www.dacoromanica.ro fiTALONS POND&BAUX PBIM1TIFS. 439 d’Egine se divisait donc ea Grece eu 100 parties comme la mine d’argent mo- nâtaire â, Athânes. Les talents d’or lâgers de notre tableau depuis 1 jusqu’â, 5 nous en offrent trois, les NM 3. 4 el 5 qui sont les moitids exactes des NM 6. 8 et 10 prâcedemment dtudies, ou leurs formes legdres. Leur existence ponderale dis- tincte est trds probable pour lous et certaine tout au moins pour le No. 3 qui p&se exactement 3003 drachmes Attiques comme le Talent de Cilicie de PoUux. Le talent Egyptien du mâme auteur, pesant 1500 drachmes attiques est âgal â, la moitiâ du prâcddent. Les 60e des mines No. 3 et 4 sont des lingots d’or de 3,60 et 4.80, dgaux â, la drachme d’or Lydienne legare (ou moitiâ) et & la drachme d’or legâre de Panticapee. Le talent d’or No. 1 presenle un poids trds remarquable, 1000 drachmes attiques normales de 48r-,32 et comme les 10 talents de l’or sont les multi- ples successifs du premier, il en resulte que nos dix talents d’or depuis le No. 1 jusqu’au No. 10, pdsent 1000 drachmes attiques, 2000 drachmes attiques etc. jusqu’â 10000 drachmes attiques et que les valeurs en chiffres ronds de drach- mes attiques indiqudes par PoUux pour les talents de Babylone, de Syriei d’figypte, de Cilicie etc., ne sont point comme on aurait pu le croire, le resultat d’un ajuslage poslerieur â la conquete de l’Asie par Alexandre mais prennent leur source & l’origine m&me de la creation de ces grandes unites pondâ- rales. Le 60e de la mine d’or No. 1 dgale une obole d’or Lydienne et le 100e de celte mine pdse prdcisdment un pelc d’or et vaut par suite un kite d’argent; il en rdsulte que les 100e successifs des dix mines de l’or pdsent 1. 2. 3 etc, peks et valent 1. 2. 3, 4 etc. kites d’argent. Unites de pesde spdciales de l’argent. Le talent d’argent. No. 11 a une significalion monetaire assez importante. Son 60* de mine de 2,13 pese juste une double obole (ou obole lourde) d’Egine et, â peu de ehose prds une demie drachme Attique. Le talent suivant, No. 12 a un 60e de mine dgal â 4®r-,27 et les talents No. 14 et 18 des 60’ de mine pesant 8^-,56 et 17,06 valeurs sensiblement âgales âla drachme Attique au statere de Gorinthe et au tetradrachme Attique. Au point de vue pondâral les Talents No. 11. 12. 14 et 18 ont dil se confon- dre avec le talent lourd dc Babylone representd par le No. 18, le talent Uger Babylonien par le No. 14, la moitiâ et le quart de ce dernier reprdsentds par les N°* 12 et 11. II en resulte que les grandes unitâs ponddrales Assvriennes ou des poids trds voisins, ont dil servir en Asie â peser, non seulement l’or mais aussi l’argent et l’on devra en conclure que les prototypes primitifs de la drachme d’argent Euboique, du statere Gorinthien et du teiradrachme At- tique ont dtd des lingots monetaires d'argent Asiaiiques. L’abaissement du rap- www.dacoromanica.ro M. C. SOUTZO. 440 port de valeur de l’or â l’argent en Grdce a contribui seulement â multiplier Ies monnaies de ce poids en Ies subsfituant partout aux drachmes et statâres d’argent plus pesants de 4gr-,80 et 9^-,60. Les lalenls d’argent No, 13 et No, 16 ont pour 60" de mine l’un, Ia drach- me d’argent ă’Egine de 6,40 et I’aulre le statere Eginete de 12, 80 et nous avons eu l’occasion de constater que le plus lourd de ces deux talents se re- trouvait parmi les unit6s pond^ralesGreco-Asialiques, A Athenes nous le ren- controns avec lefype du Dauphin (t) No, 1 (Mus6e de Viennej et celui de la t&te de boeuf No, 167. Le'poids ph6nicien’No, 289 du musee de Luynes appar- tient ă. la mâme unit6. L’existence ponderale du talent No. 15 se confond comme nous l’avons dâjâ indique avec celle du talent No, 9; mais au point de vue monâtaire le 60e d’argent de sa mine a un poids mon&aire remarquable, 10w-,66, iden- tique avec Ie poids , normal de la lourde drachmc d’argent de Milet reconnue par Mr, Mommsen (Hist, de la monnaie Romaine Tome I p. 17) et avec celui de la piece d’argent Lydienne au type du lion et du laureau afTront^s (Bran- dis page 387. Barclay Head Metrological notes). Le talent No, 20 nous reprâsente Ia forme double ou lourde du precedent. Les 100" de mine de ces deux talents pesant exactement une drachme d’Egine de 6,40 et un statere normal Eginete de 12,80 il se pourrait que la veritable mine d’argent monetaire d’Egine fut celle de 640 grammes et que la mine de 768&1-, dont Ie statere de 12,80 procede certainement en Asie comme fraction 60®, n'ait eu en Grâce qu’une existence ponderale. Le talent No, 17 paraît avoir et6 le poids commercial le plus usil6 â Albii' nes. Nous avons constată en efTet que ta plus grande pârtie des monuments pondăraux au type de l’amphore et de la tortue elaient des fractions d’une mine d’environ 900gr- identique par cons6quent â la mine No, 17. Nous avons eu dâjâ l’occasion de signaler la valeur monetaire remarquable du 60‘ de cel te mine d’argent 14ar-,93 poids normal du statere d’argent Phcnicien. Le talent No. 19 de 69120gr- est Ia forme lourde ou double du talent de Chio de 34560 que nous avons dejâ etudie comme poids dans la s6rie del’or (No. 7) et nous le rencontrerons de nouveau plus bas dans la serie mixte (No. 26). Le 6(f de sa mine d’argent est un lingot monetaire remarquable pesant 19,20 c’est â. dire un double statere primitif de 9gr-60. Unitâs de pesde ayant pu servir pour l’or et l’argent. Les talents de cette s6rie doivent el re etudi&s au triple point de vue du poids brut et de la signification monetaire de’leurs 60e de mine en or et en argent. Le talent No, 21 nous offre un 60e de mine en or 6gal â l’obole d’or de (1) Tableau (3). www.dacoromanica.ro tfTALONS POND^RAUX PRIMITIFS. 441 Panficapâe, et en argent un 60* de mine 6gal â l’obole d’argent primitive. II en resulte que la suite de ces 60" en or et en argent sont des multiples res- pectifs de ces deux oboles. Les 100* de cette mine en or et en argent ne sont pas moins remarquables; ils pâsent juste de kite et la suite des 100* de mine en or et en argent de toute cette sârie sont des multiples du de kite. Le talent No. 25 paraît avoir servi d’unilâ ponderale â un assez grand nombre de ciles Grecques, nous l’avons renconlrâ â CallatiaNo. 303 fig (25 et 25 bis) â Tomis No. 304 fig. (24) et â Antioche No. 298 et nous l’avions jusqu’ici confondu avec le talent Assyrien I6ger. Mr. Hultsch (Metrologie 376 note 1) signale cette mine en Egypte ou elle âtail tarifee â 18 onces ro- maines 490^r-,50. Le 60e en or de cette mine a un poids sensiblement 6gal k celui de la piece d’or Lydicnne au type du Hon et du taureau affrontes (Bran- dis page 386) etle 60* en argent de meme poids est Ia drachme d’argent 20*, d’un slalere d’or de 12&*-; 60* de la mine d’or No. 10. Le talent No. 30, exactemenb double du prâcâdent paraît avoir servi de poids commercial atlique car un grand nombre de poids au type de l’am- pbore et de la torlue se rapportent plutot â cette unite qu’â la mine lourde Phenicienne. Nous citerons nolammenl les No. 25. 64. 65. 107.108. 109 ctc. de notre tableau general des poids Grâco-Asiatiques, Les 100" de mine des lalents No. 25 et 30 ont des poids intâressants ll2 kite et 1 kite exacls. Le talent No. 26 6gal en poids au No. 8 et â la moitie du No. 19 est le ta- lent de Chio que nous avons rencontre dans cette île No. 309—310-311 dans plusieurs cites de l’Asie Mineure, Lampsaque, Tenedos efc., ainsi qu’â Byzance No. 312. Au point de vue moneiaire il a, en or et en argent un in- târet considerable; le 60e de sa mine d’or est egal â la piece d’or de Pantica- pce dâjâ signalee; le 60“ de sa mine d’argent est le slatere d'argent Lydien normal. La fraction 100' de Ia mine d’argent presente, comme nous le con- staterons plus tard, une âgale imporlance. Le talent No. 27 se retrouve â Athenes comme etalon de pesee avec le type de l’amphore, Tableau No. 24 fig. 4. Au point de vue monetaire, le 60* dc la mine d’or de 672gr- n’a pas une existence bien sure, tandis que le 6(f de la mine d'argent de ce poids pesanl lls*-, 20 nous re presente le siclc d'argent Perse normal; on doit donc conside- rer la mine d’argent de 672^- comme la mine d'argent Perse. La forme 16- gere de ce talent, se rencontre âgalement parmiles uniles ponderalesde l’Asie; nous citerons comme exemple notre double mine No. 319 qui pese 678«r- Les talents No. 24 et 28 doubles l’un de l’auire ont pour 60" de mine des lingots de 60gr-,40 et 12,80 poids normaux de Ia drachme d’argent et du sla- tere d’argent d’Egine. Les 60" en or des memes mines n’ont pas au con trăire une existence monâtaire bien âtablie. Au point de vue pondâral, la mine de 768b*- a dejâ 6t6 6tudi6e par nous car elle est 6gale â la mine No. 16. www.dacoromanica.ro U2 M. C. SOUTZO. Le lalent No. 29 est le double en poids du talent No. 6. Comme unită d’or il est ăgalement le double du talent d’or Lydien et son 60' de mine est ăgal au slatăre d’or Lydien. Mais c’est surtoul comme ătalon de pesăe Asialique de l’argent que le ta- tilent No. 29 ofîre de l’inlerâl; il est en efTet ăgal au double du talent mone- ta/'re Attique. Le 60e de sa mine pesant 14,40 est un lingot monălaire d’ar- genl 10* en valeur du lingot d’or de IQ^',80 comme nous l’avons indiquă plus hăul. La mine de ce lalent d’argenl se divisail. en Grăce en 100 parlies et ce centiăme păse juste un stalăre d'argent Corinthien de 8,64. Les mnlliples rapports monelairos el ponderaux que nous avons relevă plus haut entre les chiflres thăoriques de notre tableau, les valeurs efleclives des monnaies anliques, les poids răels des monuments ponderaux et les indi* cations d’Hărodole el de Pollux ălablissent d’une maniăre solide la răalită d’exislence de ces unilăs et metlent en ăvidence avec plus de clartă encore le role gănărateur du poids primordial commun, l’outen de 96^-. Dans notre tableau gănăral des poids Greco-Asiatiques nous avons laissă de cotă les unităs de poids de l’Italie. Nous savons que ces unităs pondărales ne se comptaient point par mines el par talents ce qui les distingue des poids Grăco-Asiatiques. D’autre part il est assez dilficile aujourd’hui de reconnaitre les poids normauxdes ălalons de pesăe Italiqnes; 1’afTaiblissement succesif des as rend tout â fait incertaines les indications iournies par les monnaies de cuivre Italiques et les monuments ponderaux vărilables n’onl pas ătă encore relrouvăs. La division des as italiques en douze onces, au lieu de 10 rattache cependant siirement les poids italiotes aux unităs pondărales de l’Asie, car ce systăme divisionnaire est ălranger â la maniere de compter des latins. La livre Bomaincj de 327gr• et la litra Sicilîenne de 216 sr- soni donc trăs problablement d'origine Asiatique; la premiere difTăre trăs peu de la mine Syrienne de Pollux; notre No. 9, la seconde, est exactement ăgale k notre mine No. 3 la mine Cilicienne de Pollux. La parenle de la livre Romaine et de la mine Syrienne nous explique le succes des monnaies d’argenl. asiatiques connues sous le nom de cislophores. Les pieces de ce genre crees â Pergame par les Altalides reprăsenlaienl pour eux â la maniăre Attique des double centiemes ou slatăres de la mine lourde Syrienne de 648Br- ou des lăfradrachmes de la mine Syrienne de Pollux de 324^’. Le poids normal des cislophores est par suite de 12Br ,96. Ces mon- naies ălaient pour les Romains de văritablestetradrachmes et la drachme cis- tophore de 3Br,24, cenliăme pondăral de leur livre, ătait certainement pour eux la plus eommode et la plus rationnelle des monnaies; la trouvant exis- tante au milieu de populations habituăes k s’en servir ils se l’appropriărent tout naturellement. www.dacoromanica.ro tfTALONS PONDtfRA UX PRIMITIFS. 443 Talout d’AelIen Aelien nous apprend qu’il existait un talent Babylonien pesant 72 mines Atliques soit 72X^32—31104. La mine de ce talent pesait donc 518,40 et son 60" de mine 8g-64. On a souvent confondu cette unite ponderale avec le talent Babylonien d’Herodotede 70 mines Atliques; mais l’exislence distincte de ce talent est fortement eorrobor6e par le poids d’un certain numbre de monnaies d’or antiques, drachmes et statâres qui pesent 8^,60 et 17^,20 et mâme davantage, excGdant ainsi de beaucoup Ies poids normaux de Ia drachme et du statâre d’or Babylonien (8,40 et 16,80). Les rapports th6ori- ques du talent d’Aelien avec l’outen et le pek, semblent indiquer egalement une origine indtjpendante du talent Babylonien d’Herodole. (nolre No. 7). Le 60e de mine de ce talent pâse exactement 12 peks car, 8,64=0 72X12. Ce 60e vaut donc exactement 12 outens d’argent et par suite, la mine et le talent d’Aelien sont des multiples 60e exacls de 12 outens d’argent; la mine vaut un sosse de douzaines d’outens, le talent 60 sosses de douzaines ; ces relalions se ratlachent peut §tre k une maniere de compter duodScimale an- terieure k I’invention du sysleme sexag&simal. L’obole d’or de la drachme p6se exactement un double pek et Ie poids de cette pi6ce d’or 8,64 est6gal au double de la drachme Attique. A la piere d’or de 8,64 correspondenl: (1) . Une piece d’argent dixiâme en valeur pesant 1 lBr-,52. (2) . Une prâce d'argent quinziemeen valeur de la double piece d’or (17,24) pesant 15gr-36. Ces trois lingots monetaires, l’un d’or, les deux autres d’argent, qui se rat- tachent au talent d’Aelien nous representent tous trois des monnaies effecli- ves. Nous l’avons dejâ indique pour le lingot d’or de 8,64 et son double de 17,24 (Barclay Head Metrological notes monnaies de Corcyre 17gr-43, de Samos 8,64 ele). On trouve frequemment panni les monnaies d’argent Asiatiques des pieces exc6dant nolablement le poids du sicle Perse normal de llgr-,20, et notre lingot de llgr-,52 se rapproche beaucoup du poids de 1 Lgr ,469 adinis par Mr. Barclay Hcad dans son Synopsis (p. 121) coinme valeur normale de ce genre de statâre. II est problable que leur v6ritable poids normal est de 11,52. Le lingot d’argent de 15gr-36 esl de mâme le prototype normal des sta(6res Rhodiens- de Mr. Barclay Head qui leur assigne un poids un peu plus 6- lev6 lh^ bd. Les stalâre de Chio, de Rhodes et de plusieurs autres villes se rapportent sdrement â. cel te unil6 car leur poids excede de beaucoup la va- leur normale du slatere d’argent Ph6nicien (14,93). L'obole de la piâce d’argent de 11^,52 pese exactement 0,06 ou un ăixieme de kite et la valeur normale du danak huitieme du stalere de lS^-,36 est aussi exactement X^-92, c’est k dire un cinguieme maLh6malique du kite d’ar- www.dacoromanica.ro M. C. SOUTZO. gcnt et Ies 2/s ou le sanab ? de Vobole d’or loufde (2/s = ^92) pesent 6galement un dnquieme de kite. La demie drachme d’or du talent d’Aelien âgale ăla drachme Attique 4^-32 jouit de la propriâie remarquable, dâjâ signalâe, que son multiple par 1003 est le diviseur commun des 10 talents sp6ciaux de l’or. •4,32 X 1000 = 4320 = Talent No. 1. 4,32 X 2000 8640 = id. No. 2. 4,32 X 3000 -- 12960 _ id. No. 3. 4,32 X 4000 17280 = id. No. 4. 4,32 X 5000 = 21,600 = id. No. 5. 4.32 X 6000 --- 25,920 = id. No. 6. 4,32 X 7000 = 30,240 -- id. No. 7. 4,32 X 8000 --- 34,560 = id. No. 8. 5,32 X 9000 = 32,880 ---- id. Nn. 9. 4,32 X 10000 43,200 - id. No. 10. La drachme d’argent de 5gr-76 vinglteme en valeur de Ia drachme d’or de 8,64 jouit d’une propriile de mâme espâce vis-â-vis de la serie des 10 ta- lents mixtes. On a en effet : 5,76 X 1000 5760 _ Talent No. 21. 5,76 X 2000 11,520 = id. No. 22. 5,76 X 3000 17,280 = id. No. 23. 5,76 X 4000 23,040 = id. No. 24. 5,76 X 5000 = 28,800 = id. No. 25. 5,76 X 5000 --- 34,560 = id. No. 26. 5,76 X 7000 = 40,320 --- id. No. 27. 5,76 X 8000 --- 46,080 = id. No. 28. 5,76 X 9000 '--- 51840 = id. No. 29. 5,76 X 10000 = 57600 = id. No. 30. Enfin la drachme d’argent de 7gr-68 quinzieme en valeur de la drachme d’or de 8gr-64 joue un r61e identique vis-â-vis de la s6rie des talents spdciaux de l’argent. 7,68 X 1000 r= 7680 = id. No. 11. 7,68 X 2000 =■ 15360 = id. No. 12. 7,68 X 3000 = 23040 _ id. No. 13. 7,68 X 4000 = 30720 = id. No. 14. 7,68 X 5000 = 38400 = id. No. 15. 7,68 X 6000 = 46080 = id. No. 16. 7,68 X 7000 = 53760 --- id. No. 17. 7,68 X 8000 = 61440 - id. No. 18 7,68 X 9000 = 69120 = id. No. 19! 7,68 X 10000 = 76800 = id. No. 20- Et ces trois lingots de 4^-,32. 5gr>,76 et 7^ ,68 sont Ies centiemes exacts de la 6* des mines de chacune des series dont Ies 60 pesent 7gr,20. 9gr-.60. et 12gr-,80. On remarquera que 7,20. 60* de la mine de 432 est le poids exact de la www.dacoromanica.ro tiTALONS POND^RAUX PRIM1T1FS. 445 drachme d’or Lydienne et que 4,32. 100' de la meme mine est un poids tres rapprochâ de celui la demie drachme d’or Assyrienne; de mâme : 9,60 60° de Ia mine de 576 gr. est Ia poids exact du statere d’argpnt primitif, et 5,76 100' de la mâme mine, un poids tres raoprochâ de 5,60 drachme d’argent Perse. Enfin 12,80 60' de la mine de 768 gr. est le poids exact du stalere d’argent d’Egine, et 7,68100“ de Ia mâme mine un poids trâs rapprochâ de7,47 drachme d’argent Phânicienne. L’ensemble de ces 6 unitâs nous prâsente d’une part la drachme do r Ly- dienne et Ies deux pieces d’argent primitives connexes, de l’autre Ies moilies presque exactes des unitâs primitives d’or et d’argent du systeme Phoceen. Ces rapprochements ont une imporlance numismatique considerable(l) car ils nous donnent sans doule la clef de la subslitufion des pieces d’or de poids Phocâen aux piâces d’or de poids Lydien dans la plupart des ciles de l’Asie Mineure. II est probable que ces villes ont renoncâ â monnayer Ies 60' de leurs mines monetaires pour frapper des centiemes dont Ies poids se confondaient presque avec Ies demi soixantiâmes de Ia mine Assyrienne qui servaient dejâ de lingots monetaires chez Ies Perses, Ies Pheniciens et Ies Assyriens. Cette observation s’applique sans doute egalement â. la numismatique de l’argent et peut noas donner l’explication des changements de systâme d’un grand nombre de cites. Les monnaies de Tâos d’Ionie de poids Eginete 12,80 normal et d’Abdere colonie de Teos, de poids phenicien 7,50 environ, sont pro- bablement les premiâres, des 60' de la mine, de 768b- les secondes, des 100" de la mâme mine et malgrâ leur diversitâ apparenle; les monnayages des deux villes se rattacheraient en realite â Ja meme unite ponderale. Rapport de valeur de l’or et de l’argent an cnlvre cn Asie dans la hanţe antiqnitâ. Nous avons laisse de c6tâ jusqu’ici les Uniles speciales qui ont pu exister en Asie pour reprâsenler en or et en argenl un outen, ou un multiple dâcimal de l’outen de cuivre. Elant donne la maniere dont les anciens Asiatiques ont resolu le probleme du change des melaux et l’emploi moneiaire simullanâ de l’or, de Targent et du cuivre au poids en Asie: l’exislence d’unilâs de ce genre est, â priori excessivement probable. Mais pour pouvoir reconnaitre ces uniles il est avant lout necessaire, de delerminer le vrai rapport de valeur de l’un des deux metaux, or ou argent, avec le cuivre. Cette recherche n’est pas aisee car les donnees posilives font defnut et les relafions admises aujourd’hui, presenlent d’un pays â l’autre des ecarls enor- mes. D’apres Mr* Mommsen el Lenormant le rapport de valeur de l’argent au cuivre en Sicile serait de 1 â 250, tandis qu’â Athenes, au dire de Mr* Brandis et Lenormant (La monnaie dans Panliquilâ Tome 1 p. 153) ce rapport âtait de 1 â, 72l/fi) c’est â dire, trois fois moindre que le precâdent; l’impossibilite de (l) Les relations qui prâcâdent nous indiquent aussi que les centiemes de mine ont jouâ en Asie un role monâtaire important; le mode de division centâsimal de la mine n’est donc point particulier ă la Grece comme nous l’avions cru jusqu’ici. www.dacoromanica.ro 44 6 M. C. SOUTZO. semblables ecarts est manifestâ et nous ne citons ces chifîres que pour bien pr6ciser l’âtat obscur de la question, La base la plus sure dont on puisse encore se servir pour d6terminer le vrai rapport de valeur de l’argent au cuivre dans l’Asie ancienne est sanscontre- dit l’antique relation deces deuxmâtaux enEgypte retrouvâepar Mr.Brugsch (rapportde 1 â80 menlionnâpar un ancien papyrus). Nousavons reconnu plus hautque Ies rapports de valeur de l’or a l'argent en Asie et en Egypte6laient assez voisins l’un de l’aulre et il est tr6s vraisemblable qu’il en etait de mâme des rapports de valeur de l’argent et de l'or au cuivre dans deux pays sans cesse en contact et raltachâs par des liens nombreux politiques et commerciaux. La relation de valeur de l’argent au cuivre en Asie devait donc §Ere tr6s vo- sine du rapport Egyptien de 1 â 80. En Egypte un Outen de cuivre de 96 grammes avait un 6quivalent en ar- gent pesant 1,20 et cette unite presente une ressemblance exlrâme avec le poids unitaire d’une serie de petits 6talons de pes6e anliques conservâs au Mus6e Britannique. D’aprâs Mr. Murray (Numismatica! Chron. 1872) ces petits objets auraient et6 trouv6s dans un tombeau aux environs de Lyon; mais Mr. Mommsen a 61ev6 des duutes â ce sujet (appendice â l’article de Mr. Murray Num. Chr. 1872) et leur provenancc est incertaine; il se pourrait donc trâs bien qu’ils fussent Asiatiques ou tout au moins importâs d’Asie. Mr. Murray considere ces petits lingots comme des poids destinâs â peser l’ar- gent et â nous donner des morceaux de ce metal valant un nombre entier d’unit6s de cuivre ; ce point de vue trâs ingenieux paraît etre le vâritable, mais l’unitâ de cuivre â laquelle se rapportent ces poids d’argent est bien plutot l’outen Asiatique que la litra Sicilienne. Si ces lingots proviennent de l’Asie ils reprâsentent certainement des ou- tens de cuivre; la maniere dont ils sont marques, depuis 1 jusqu’â 10, a un caractere tres archaîque qui nous reporle aux 6poques antiques ou l’on comp- tait encore par dizaines en Asie et ou Ies multiples succesifs de l’unit6, deux trois ele. avaient tous une signifieation bien tranehee dont nous avons re- connu l’existence en etudiant la formation des premiâres unites pondârales. Ces lingots pesent : 1b,17 marquâ.......... 2,33 id............... NB. Le No. 3 manque ă. la sârie. 4,40 marqui.................. 6,70 id............... 6 67 id............... 7,77 id............... I II II II II I I I III III III I III Tableau gânâral des poids Grâco- Asiatiques N°». 340 â 348. www.dacoromanica.ro ÎTATjOKS pOndiSraux primiîifs. 447 iii 8,41 id. . . . . . ii iii iii 10,36 id. . . . . iii iii im 11,20 id. . . . . . ii im Tableau general des poids Greco-A- siatiques N°*. 340 A 348. Ces poids destinds â peser l’argent, porteraient ainsi l’indication du nombre d’outens de cuivre dont ils sont Ies equivalents ; 11.20 d’argent, par exemple vaudrait 10 Outens de cuivre et le rapport de valeur du cuivre â l’argent que l’on en peut ddduire serait de 1 â 85,72; relalion trds voisine de celle de l’E- gyple. Comme le poids de 11.20 d'argent est precisement celui du sicle d’ar- gent Perse normal, il en rdsulterait pour ce sicle une valeur en cuivre tres remarquable de dix outens et par suite pour la darique d’or ou drachine d’or Assyro-Babylonienne de 8g,40 qui vaut dix sicles d’argent de 11,20 une va- leur non moins importante de cent outens ăe cuivre. Ce sont lâ, Ies verilables significations monetaires en Asie des lingols d’or et d’argent ayant ces poids et ces remarquables relations ne sont pas dtrangdres sans doute â l’itnpor- tance particuliere du talent Assyrien (Nr. 7) en Asie. II en resulle aussi que sur Ies six unites monetaires priinilives reconuues par nous, dans nolre premiere etude(systâmesMondt. primiîifs), cinqau moins, ont dti exister dejaâ letat de lingots mondtaires anterieurement â l’invention du systâme seiagesimal; ce sont : 1. La drachme d'or Lydienne .... de. 7,20 valant 1 outen d’argent. 2. La drachme d’or Assyr. ou Phocăennc de. 8g,40 valant 100 outens de cuivre. 3. Le statâre d’argent primitif .... de. 9,60 valant et pesant 1 leite d’argent. 4. Le sicle ou stat. d’argent Perse... de. 11,20 valant 10 outens de cuivre. 5. Le statfere d’Egine................de. 12,80 valant ^ de leite d’or. Le rapport de valeur de l’or au cuivre en Asie, correspondent au rapport de valeur de 1 â 85,72 entre l’argent et le cuivre est de 1 â 1142,64. En Egyple, l’existence du pek nous indique que Ies unites speciales etai- ent ăgalement en usage. Le papyrus No. 11 du Musee de Boulaq commenlâ par Mr. Chabas nous a aussi demoni re la presence en Egypte d’un petit lin- got d'argent de &,76 et d’apres ce que nous venons de voir, celte unil6 d’ar- gent represente sans doute la valeur de cinq outens de cuivre; la relation de valeur entre l’argenl et Ie cuivre qui en ressorlirail, n’est pas, cependant, ab- solument exacte (1 â 83u3au lieu de 1 â 80rapport reconnu par Mr Brugsch.) II est fort curieux que 5,76 soit mathemafiquement la moitte du sicle de 11,52 piece d’argent, dixieme de la drachme d’or. 60° (88.64) de la mine d’Aelien. L’existence en Egypte de lingots d’argent du poids des sicles d’argent Perses valant 10 outens de cuivre rend dgalement probable en ce pays Ia www.dacoromanica.ro 448 M. C. SOUTZO. prdsence de lingots d’or valant dix fois ce sicle ou 100 outens de cuivre et pesant 8g,64 environ. Les peiits anneaux d’or du musee de Leyde (1) trouvâs en Egypte, que l’on considere en genâral comme d’importation Asiatique pourraient donc trds bien appartenir en propre â l’Egypte; ils reprâsenteraient Ies âquivalents en or d’un certain nombre d’outens de cuivre. Nous donnons ci-apr6s Ies poids de ces 18 anneaux d’aprds Mr. Brandis, en Ies classant d’aprds leur valeur en outens de cuivre. Nombre des Poids efTeetifs. Poids Valenr en ontens de Poids piices moyens cuivre normanx* 2. . . . 1,35 ) 1. . . . 1,30 ( lg,29 . . . 15 . . . 1,29 1. . . . 1,25 (• • • 1. . . . 1,20 J 2. . . . 0,95 r 0,90 . . . 10 . . . 0,86 1. , . . 0,80 /• - ’ 3. . . . 0,64 \ 0,63 . . . 7V, • • • 0,64 1. . . . 0,60 /• ’ - 1. . . . 0,55 | 2. . . . 0,50 , . 0,50 . . • 6 . . . 0,51 2. . . . 0,48 ‘ 1. . . . 0,40 0,40 . . . 5 . . . 0,43 L’unilâ de la sârie est 0,86 poids d’or dquivalant & 10 outens de cuivre et c’est en mdme temps le 10e exact du 60e de mine du talent d’Aelien. Toute cette thâorie des unites speciales, se rattachant au cuivre, s’impose par Ies valeurs importantes qu’elle nous presente â. chaque instant et par Ies analogies de ces unitâs avec Ies uniles speciales â l’or et â l’argent, dont l’e- xistence est plus certaine; il est donc probable, que des decouverles nouvelles viendront la confirmer completement. EadifferencedeS'/j0/,, environ, entre le rapport. de valeur theorique du cuivre â l’argent en Egypte etle rapport reel relevâ parMr Brugschsur lesmonuments, pourrait provenir du reste de la valeur que nous avons attribuâe au rapport de l’or â l'argent en ce pays et du poids de 96g- que nous avons considârâ comme normal pour l’oulen. Nous avons dd, necessairement pourla rigueur du raisonnement, admellre un rapport invariable de 1 â 12'/B en Egypte et de 1 â 13,33 en Asie entre Ies deux metaux precieux et nous avons dd aussi nous servir pendant tout le cours de nolre etude d’un meme outen; mais dans la realite des fails, ces rapports et ce poids normal ont pu flechir quel- quelois; nous savons, nolamment pour l’outen (par Ies monuments) qu'il a variâ de 90 & 96 grammes et le rapport de valeur de l’or & l’argent en Asie, (1) Leemans Aegypt Monum. 2e part. PI. XLI. 296.— Brandis. Das Munz Mass etc. pag. 83. Lenormant. La mormăie dans l'antiquite. Tom. I pag. 104. — Bortolotti page 340 et suivtes. www.dacoromanica.ro ETAL0NS PONDERAUX PRUIJTIFS. ^9 malgre sa tres remarquable fixite, n’etait plus, du temps d’Herodote que de 1 â 13 au lieu de 1 ă 13,33. On pourrait assez facilement, en se servant de ces variatious, donner une plus grande rigueur â la theorie des unites d'c*r et d’argent equivalentes en valeur de poids de cuivre; mais ces ajustements a- prâs coup ofîrent bien peu d’interât serieux. Le mode de generation des unites ponderales et monetaires de l’antiquite que nous avons developpe plus haut, se presente d’ailleurs appuye sur un en- semble de faits et de relations tellement remarquable, qu’il est bien diffieile de ne pas le considerer comme veritable et on devra l’admettre tout au moins jusqu’â ce que l’on ait trouve une explicalion plus simple et plus complete de l’ensemble varie et complexe des unites ponderales et monetaires Greco- Asiatiques. CONCLUSION. Râsumons brievement pour conclure la suite des faits Ies plus importants qui resullent de nofre elude: 1. Tousles poids antiques monetaires et commerciaux de l’Asie, de l’Egypte et de la Grece procâdent d’un meme poids primordial, l’outen Egyptien d’en- viron 96 grammes ou de son dixieme le kite de 2. L’invention de ce poids date d’une epoque excessivement reculee, voi- sine peut-etre de la decouverle du bronze en Asie et de l’invenlion des pre- miers instruments de pesee. 3. Le bronze au poids a ete la premiere monnaie de l’Asie comme de l’E- gypte et de l’Italie. 4. La numeration decimale a precede partout en Asie et pendant tres longlemps la numâration sexagesimale. 5. Le rapporLde valeur entre l’or et l’argent en Asie elait deja de 1 â 13,33 (ou tres voisin de ce chifîre) anlerieurement â l’invenlion du sysleme sexagesimal. 6. On doit distinguer eu Asie un premier âge monetaire oii le cuivre pese en lingots sur le pied de l’Outen et du kite servait seul de monnaie et ou Ies metaux precieux n’etaient encore que des marchandises pr^cieuses. 7. On doit admettre egalement un second âge monetaire caracterise par l’emploi simultane des trois metaux : cuivre, or et argent et l’invention d’u- nites speciales de poids pour l'or et l’argent deslinâes â faciliter Ies op6- ralions du change. Les nouvelles unites ont dâ servir concuremmenl avec l’outen et le kite; elles se comptaient encore de meme par dizaines et dixiemes. 8. L’habitude de se servir d’unites doubles ou moities les unes des autres a une origine monetaire et anterieure â l’invention du systeme sexagfeimal. 9. Les etalons monetaires ont ete les prolotypes et les regulateurs cons- tants des unites ponderales de l’Asie. Far. p. Ist., Ar ah. ţi Fit., An. II, Voi, II. 29 www.dacoromanica.ro 450 M. C. SOUTZO. 10. L’invenlion da syslâme sexagesimal Asiatique et son applicalion ă la division des lingols mon6taires et des poids de l’Asie sont Ies causes premiâres de la grande diversile des unil6s monâlaires et des poids Greco-Asiatiques. 11. Pendant le 3' âge monelaire asiatique on a fait usage de lingots mo- nelaires d’or, d’argent et de cuivre ayant des poid fixes et se comptanf par 60, soixanliemes et 360". 12. Enfin, pendant la 4« epoque ou l’âge monetaire proprement dit on a invente la frappe des lingots en conservant Ies poids anterieurs de ces mor- ceaux de metal et en conlinuant â Ies compler par 60 et 60". 13. Les principaux talenls ponderaux de la Grâee et leurs mines sont des mulliples soixantiemes soit du poids de I’outen (96?r-) soit du poids de 1’6- quivalent en argent du kile d’or (128srr-) soit enfin du poids de l’equivalent en or de dix oulens d’argent (72«,r\) 14. Toules les drachmes et tous les staleres d’or et d’argent primitifs sont des 60" des mines ponderales prec6dent.es. 15 La division des mines en 100 parlies parait d’origine Asiatique aussi, mais les drachmes cenliemes ne soni point primitives et ont remplace â une 6poque posterieures les 60" de mine. Le mode de division 100e est 6lroite- ment lie â l’existence du talent d’^Elien de 72 mines atliques. 16. L’inlroduclion en Grece des uniles ponderales asiatiques est d’âge re- lativemenl recent et posterieur â l’invention du sysleme sexagesimal. 17. Les mines ponderales Grecques, meme â Athenes ne se divisaient point â l’origine en 100 parties comme le mine monelaire attique, mais en six parlies (360" du talent) ăla maniere de la mine assyrienre; fraclionement a- nalogue â celui de la drachme en 6 oboles (360" de la mine). 18. Le rapport de valeurde l’argent au cuivre en Asie dans la haute anli- quile n’esl pas encore suremenl fixe, mais il ne devait par s’ecarter beau- conp de la relation de 1 â 80 qui exislait en Egyple et que Mr Brugsch a reconnue le premier. Ce rapporl en Asie parait avoir ele de 1 â 857/I0. 19 Des lingots d'argcnt dc poids Ires voisin de celui du sicle d’argent Perse etaient probablement en Egyple et en Asie les cquivdlcnts en valeur de 10 outens dc cuivre. 20. Des lingots d'or de poids semblable â celui de la dcirique etaient proba- blement aussi en Egyple et en Asie les equivalents en valeur de 100 outens de cuivre. 21. Au point de vue monetaire on doit reconnaître l’existence Ires ancienne de drachmes hgeres d'or et d’argent el considerer comme pieres d’or pri- mitives â cote des staleres Lydiens el t’hoceens, le stalere d’or slrie pesant 10b- 80, le slatere de Panlicapee pesant 9,60 et peut etre un stalere du poids de 16 grammes. On devra admellre aussi l’origine Asiatique de la drachme atli- que et des staleres Corinlhiens et Euboi'ques; enfin l’on doit ajouler â la liste des staleres d’argent primilifs au moins celui de Milet pesant 10,66 et un statere de 14&>,40 www.dacoromanica.ro ETALONS PONDtfRAUX PRIMITIFS. 451 APPENDICE Anneau d’or da baron de Saurma. Le baroD de Saurma, Ministre d’Allemagne ă. Bucarest, m’a gracieusement autorisd â dtudier et publier un bel anneau d’or qu’il a rapporte d'Egypte et donl la provenance africaine est certaine. Nous reproduisons sur notre planche III a. b. c. Ies deux faces de ce tres intâressant monument. L’anneau pese 15,40 environ; il est ouvert et d’un travail prîmitif peu en harmonie avec la richesse de la matiâre; l’6paisseur du metal (fig. c) qui est assez forte, devait rendre cette bague trâs incommode â. porter comme bijou. C’etait selon toute vraisemblance un anneau monetaire, et Ies points marques en creux sur le metal â. l’aide de la pression ou du choc, pourraient fort bien indiquer la valeur monetaire de l’objet. Les marques sont au nombre de 84 environ, moitrâ sur chacune des faces et reparties de chaque cote en deux groupes, celui de gauche de 20 points, celui de droite de 22(1). Si l'on compare le poids de cet anneau, 15,40 aux unites Egyptiennes con- nues on constate que le kile de 9gr â. 9*1'- 60 ne presente avec lui que des rapports peu simples. L’uuite speciale de l’or en Egypte, le pek (de 0g ,70 â 0,75) est au contraire contenu 20 â. 22 fois dans le poids de la bague. 22X0)70=15,40. 20'/2X0,75=15,37. Si l’on rapproche ces valeurs en peks du nombre des signes marques sur l’anneau, on sera portd â penser que les quatre groupes de points symetriquement marques deux â deux sur chaque face, indiquent le nombre de peks contenus dans l’objet repdtd quatre fois. La veritable signification paraît Stre en effet 20peks deOs-,77. Ce pek est un poids d’or dquivalant â. un outen d’argent de 98,50 environ. Si l’on admetfait avec Mr Bortolotli l’existence simultanee de deux outens distincts, l’un de 90^- l’autre de 96s- environ ; on serait tente de croire que les groupes de 20 et 22 points se rapportent â ces deux unites differentes; la lecture serait alors d’un col6 20 peks de 0,77, de l’autre 22 peks de 0,70 et cette potation se rdpeterait sur l’autre face. Cette maniere de voir aurait besoin d’etre c-onfirmee par d'autres exemples; mais elle merite d’6tre sig- nalee et en tout cas, l’anneau d’or du baron de Saurma prâsente ud intdrfet mdtrologique considerable. Michel C. Soutzo. (1) Sur l’une des faces on ne distingae nettement que 21 points au lieu de 22, mais deux points, superposăs presque, forment une marque double qui me paraît devoir comp- ter pour deux. www.dacoromanica.ro TABLE 1TJ GfiNfiRAL DES POIDS GRfiCO-ASIATIQUES (1) Poids Attigxies Tableau Nr. 3. to w OBSERVATIONS linmeros ca No. des eatalogues DESCRIPTION DES POIDS INSCRIPTIONS 0 «» XB, Tous Ies poids dont Ia matiere n’est pas de Schillbaeh et eu grauimea 1--- ca specifiee, sont en plomb. Murray * J3 1 Dauphin...... MN............ 741 i Musâe de Vienne. 2 M. 122 id........ MNA ArOP......... 645 i 3 S. 32 id........ AHM............ 643 id. Fig. 3. 4 M. 123 id........ MNA............ 632,64 id. 5 S. 33h id........ MNA et pentagramme...... 477 i (Rhangab6 antiq. Hell. Tome II pl. XX) 6 . . id........ . . . . pentagramme...... 469,20 id. Schillhach Beitrag. 7 S. 33a id........ 469,70 id. 8 M. 124 id........ MNA............ 462,56 id. 9 S. 33 id........ MNA............ 460 id. Fig. 12. 10 M. 125 id........ 456.93 id. 11 M. 126 i)........ 453,37 id. 12 S. 33b id........ . . A............ 453 id. 13 AHMO............ 450,20 id. Schill. Beitrag. 14 M. 127 id........ MNA............ 450,77 id. 15 S. 33c id........ t ,......... . 450 id. 1(5 S. 33d id......’. . 446 id. 17 S. 830 id........ 429 id. 18 S. 33f id........ 427 id. 19 S. 33g id........ M . . A........... 422 id. 1 20 S. 34a Demi Pauphin.... HMIm............ 225 2 Fig. 13. 21 M. 129 Tâte de Dauphin . . . HMIM.......... 223,82 id. 22 S. 34 Demi Dauphin.... hmimx........... 223 id. 23 M. 130 Dauphin...... 110,36 1 4 24 S. 35 HMI ArOP et sur la panse A NO --- 1 Amphore...... 335,40 2 Fig. 4. le mSme poids. . . . 335,50 id. NB. Muşte de Vienne peste du dr Kenner. 25 S. 36 Amphore...... TPI2H .......... 324 î Fig. 5. ir www.dacoromanica.ro m. c. SOUTZO. 26 S. 36a Amphore...... 27 S. 36b id........ TPI.......... 28 s. 360 id........ 29 s. 37 id........ AEMO et petite chouette . . , 30 M. 90 id........ 31 S. 36d id........ TPI2II.......... 32 M. 91 id........ TP1TH......... 33 M. 92 id........ 34 S. 36e id........ T ITH.......... 35 S. 36f id........ AH.......... 36 id. ....... TP1TH.......... M. 145 id........ 37 M. 93 id........  MO.......... 38 M. 94 Demie Amphore . 39 S. 41a id........ 40 S. 41 id........ TETA... TO........ 41 id........ HMITPITON...... 42 s. 38 id........ 0M3A......... 43 s. 39b id........ HMITPI......... 44 M. 95 id........ 0M3A........ 45 S. 39a id, •....... 46 S. 39d id........ HMITPITON ...!... 47 S. 39c id........ 48 S. 39 id........ HMITPITON ...... 49 id......, . 50 M. 96 id........ 51 M. 97 id........ 52 S. 39 e id........ TH........... 53 S. 36K Amphore entiere. . , 54 S. 86h id........ 55 M. 98 Quart d’amphore. . * AEMO........ 56 id........ 57 s. 40 id........ MHS........ 58 M. 99 Amphore...... www.dacoromanica.ro 300 1 298 id. 298 id. 298 id. Fig. 6. 298,45 id. 287 id. 287,56 id. 285,49 id. 284,20 id. 280,50 id. 276,22 id. SchilI. Beitrag. 276,10 192,76 ? 191,19 ? 182 ? 212 1 Fig. 8. 163 î 6 SchilI. Beitrag. 159 id. 158,88 id. 168,55 id. 160 id. 156.80 id. 156,05 id. 152 id. Fig. 7. 151,50 id. Rlusâe de Vienne 143,13 id. 143 id. 127,22 id. 155 id. 127 id. 105,82 1 8 77,10 i SchilI. Beitrag. 12 75,10 id. Fig. 9. 63,72 id. ETALONS PONDtfKAUX PR1MITIFS. Numeros No. des ratalogies DESCRIPTION DES POIDS INSCRIPTIONS de 8ehillbaeh et Murray 59 M. 100 Amphore...... 60 M. 101 id........ 61 M. 58 Quart d’amphore . . 62 M. 48 Amphore...... 63 M. 37 id........ 6 4 Tortue...... TE 65 M. 102 icL....... 66 S. 42 id........ TETAPTH ...... 67 id........ TETAPTH ....... 68 S. 43b id. ...... . 69 S. 43a id........ 0M3A......... 70 M. 103 id........ AEMO,..... ' ' 71 M. 104 id........ AEMO....... ' 72 M. 105 id........ 73 S. 43 id........ OMgA...... 74 M. 106 id........ TETAPT....... 75 M. 107 id........ MO......... 76 S. 49 id........ (inscription illisiblel .... 77 M. 108 Demie tortue .... 78 M. 109 id........ AHMO........ 79 M. 110 id........ 80 S. 46 id........ AHMO...... ' 81 S. 41 id........ HMITETAPTON..... 82 S. 46a id........ . . . 83 S. 46b id........ 84 M. 111 id........ 85 S. 45 id........ HMITETAPTON . ..... 86 S. 46c id........ AEM....... ' ‘ C3 OBSERVATIONS en grnmraeB ifi jf NB. Tons Ies poids dont la mati&re n’est pas spdcillde sont en plomb. 1 59,87 16 55,18 id. 57,61 id. 88,85 i 24 26,87 i "32" 260,20 1 Musâe de Vienne 242,22 id. 236 id. Fig. 10 226,8 id. Schill. Beitrag 227 id. 226 id. 225,38 id. 223,83 id. 219,30 id. 217,02 id. 210,23 id. 186.52 ? 157,02 1 Fig. 16 6 124,35 1 8 121,24 id. 121,24 id. 120,68 id. 119,77 id. 119 id. 118,68 id. 118,13 id. 117,86 id. Fig. 11 117 id. www.dacoromanica.ro m. c. SOUTZO. 87 M. 112 Demie tortue .... 88 M. 113 id........ 89 M. 114 id........ 90 S. 45a id........ HMIT........... 91 S. 45b id........ HM1TE.......... 92 --- HM TE ... .'...... 93 S. 45c id........ HMITETAPTON....... 94 M. 115 id........ 96 S. 46d id........ AEMO........... 96 S. 46e id........ AHMO.......... 97 --- id........ HMITETAPTON....... 98 M. 117 id........ 99 M. 116 id........ 100 S. 46f id........ 101 S. 47 id........ AHMO.......... 102 S. 47a id........ AHMO.......... 103 S. 48 id........ HA OM........... 104 M. 118 id*....... lOi M. 119 id........ 106 S. 48a id........ AH........... 107 --- id........ HlirSHHMIT........ 108 S. 50 id........ 109 S. 50a id........ 110 S. 50b id........ 111 S. 50c id........ 112 S. 50d id........ 113 S. 51 Croissant et pentagramme 114 S. 51a Croissant..... 116 M. 69 id........ 116 M. 70 id........ 117 M. 74 id........ AHMO.......... 118 M. 75 id........ 119 M. 76 id........ 120 M. 77 id........ www.dacoromanica.ro 1 116,58 8 116,58 id. 116,58 id. 116,63 id. 115,28 id. 115,28 id. Musâe de Vienne 114.-45 id. 114,î5 id. * 114 id. 113 id. 113,05 id. Schill. Beitrag. 111.14 id. 110,36 id. 110,07 id. 109.56 id. 109,07 id. 108,56 id. 108,80 id. 108,80 id. 100 id. i 88 12 Schill. Beitrag. 80,85 id. 81,02 id. 78 id. 77,76 id. 71 id. î 114,13 4 Fig. 14 112,05 id. 110,36 id. 105,70 id. 76,16 1 76,16 id. 73,05 id. 73,05 id. ETAI.O.N'S PONDERAl'X PKIMITIFS. fiomeros a OBSERVATIONS Ko.. des catalognes DESCRIPTION DES POIDS INSCRIPTIONS Peste a ^3 i'B. Tons Ies poids dont la matiire n’est pas de Schillbach et en Graramos S .2 specillee sont en plomb. Merray 121 M. 78 Croissant..... 71,50 id. 122 S. 52e 75,05 id. 123 S. 52f 73,07 id. 124 S. 52* 72,75 id. 125 S. 52h 71,57 id. 126 S. 53 Croissant. Chouette en- AMg id. tre 2 rameaux d’olivier. 0 ‘ 74,07 127 S. 54 Croissant et pentagramme. AHMO . . 75,08 id. 128 S. 54a id........ 74,05 id. 129 M. 56 Sans type..... a* oato . 56,73 1 Fig. 15. 130 M. 57 OVIO. . ■ 57,51 id. 131 M. 87 54,40 id. 132 M. 88 52,85 id. 133 M. 89 49.09 id. 134 Demi Croissant . . . 47,95 id. Schillbach Beitrag. 135 S. 58 id........ ÂHMO . 47,85 id. 136 S. 58a id........ AHMO . 57,53 id. 137 S. 58c id........ 52,05 id. 138 S. 59a id........ 58,06 id. 139 S. 60 Cercle dans lequel on voit une chouette entre deux rameaux d’olivier 0M3A . . 58,77 1 140 s. 61 Sans type..... aA Aqo . . 57,36 id. 141 s. 62 Demi Croissant . . . AEMO . . 53,21 id. 142 s. 64 Denii Croissant . . . METPO . . 55,37 id. 143 Croissant...... AE..... 85,50 1 Schillbach Beitrag. 144 s. 52 Croissant et pentagramme. 82.53 id. 145 s. 52a id........ 82,04 id. 146 s. 52b id........ 88,04 id. 147 s. 52c id........ 81 id. 14S s. 52d Croissant..... 79,55 id. IN CP Oi www.dacoromanica.ro :. c. soutzo. 149 M. 71 Croissant..... 82,38 i 150 M. 72 id. ...... . 82,38 id. 1 151 M. 73 id........ 80,83 id. 152 S. 55 Denii Croissant. . . . HMK OTA.......... 66,35 id. 153 S. 56 Denii Croissant et penta- gramme....... 63 id. li>4 S. 56a. id. .■ ...... 62 id. 155 S. 56b Demi Croissant . . 61,92 id. 156 S. 57 Denii Croissant . . . HM...IX ?........... 60,95 id. 157 S. 58b Demi Croissant . . . 59,70 id. (Longperier) 158 S. 59 62,06 id. 159 M. 79 id........ 67,61 id. 160 M. 80 id........ 63,21 id. 161 M. 81 id........ 63,72 id. 162 M. 82 id........ 62,17 id. 163 M. 83 id........ 62,17 id. 164 M. 84 id........ 59,10 id. 165 M. 85 id........ 59,10 id. 166 M. 86 Demi Croissant . . . 59,10 id. 167 S. 68 Tete de boeuf .... AIMNOTN.......... 1559 2 Schillbach Beitrag fig. 2. 168 S. 69 Tete de boeuf .... AIMNOYN.......... 1310,25 2 169 M. 133 Tete de boeuf .... 121,24 ? Poids en cuivre (2) Poids monitaires Attiques 170 S. 1 Carr5 incus..... 0,66 Obole 171 M. 1 n........ 0,65 id. 172 S. 2 Carrâ incus avec deux points............ 1,55 Diobole 173 S. 3 Petit cerclc entoui’6 d’un cercle de points......... 1,47 id. 174 S. 4 m........ . ....... 2,06 Triobole 175 S. 5 Chouette..... 2,07 id. 176 M. 2 UI........ 2,06 id. 177 S. 6 1....... 2,85 Tetrobole 178 S. 6a )....... 2,93 id. 179 M. 3 -7.'-....... 3,95 Pentobole www.dacoromanica.ro gTALONS POND^RAUX PRIMITIFS. Atimeroi OBSERVATIONS No. des catalogata INSCRIPTIONS fesee XB. Tona Ies poids dont la matiere n’est pas spdciflee de Sebillbaeli et cb gTammes sont en ploenb Xorray 180 M. 4 1---...................... 4,48 Drachme 181 M. 14 4.48 Drachme 182 S. 7a Soldat debout tenant un bouclier et deux haste»...... 4,02 id. 183 S. 7 4,02 id. 184 S. 7 AiV et sur l’autre face q0R............. 4,01 id. 185 M. 15 6,67 Dne drachme et demie 186 S. 8 6,07 id. 187 M. 20 H...................... 8,87 Didrachme. 188 M. 19 H...................... 8,29 id. 18» M. 18 HH..................... 8.29 id. 190 S. 9 H...................... 8,41 id. 191 S. 9a 8,01 id. 192 S. 10 HH..................... 8 id. 193 M. 17 IŢII . ..................... 7,90 id. 194 S. 18 B...................... 7,06 Didrachme râduit d’âpoque Romaine 19b M. 16 T...................... 7,12 T 196 S. 11 Ei ..................... 12,15 Tridrachme (bronze). 197 M. 23 IU...................... 12,30 id. 198 S. 13 III.......... .... . 12,02 id. 199 S. 12 11,39 id. 200 M. 22 10,86 Tridrachme râduit d’âpoque Romaine. 201 S. 19 r....................... 12,05 Tridrachme 202 S. 14a 17,02 Tâtradrachme 203 S. 14 16,06 id. 204 S. 14b 16,03 id. „ 205 S. 14c 16,02 id. 206 S. 14d 16,01 id. 207 S. 14e 16,02 id. 208 S. 14, 16,06 id. 209 S. 14h 16,04 id. 210 S. 14j 16.02 id. 211 S. 14k 15,05 id. www.dacoromanica.ro S0DTZ0. 212 S. 14i 15,01 Tetradrachme. 213 S. 21 E...................... 16,74 Mr. Sehillbaeh malgrâ son poids le considere comme un pentadrachme. 214 S. 20a A entre deux petits croissants............ 16,07 Tetradrachme. 215 M. 29 I-I-I-I ..................... 16.32 id. 216 M. 28 K...................... 15,86 id. 217 M. 27 I-I-I-I ..................... 15,54 id. 218 S. 20 A poids en forme de pyramide quadrangulaire; sur l’une des faces 14,75 Tetradrachme reduit d’ăpoque Romaine. une tâte de femme............... 219 S. 14f I-I-I-I ..................... 14,78 id. 220 M. 26 I-I-I-I ..................... 14,76 id. 221 M. 25 A...................... 14,70 id. 222 M. 24 14,24 id. 223 S. 15 I-I-I-I HI sur l’une des faces ; X sur l'autre........ 18,18 Quatre drachmes et demie. 224 M. 30 I-I-I-I III sur l’une des faces; X sur l’autre........ 17,36 id. 225 S. 16 I-I-I-I........’............. 20,25 Pentadrachme. 226 M. 31 K...................... 20,20 --- 227 M. 32 20,20 --- 228 S. 26 T...................... 21,67 --- 229 3. 26a 1...................... 19,07 --- 230 S. 26b 1...................... 19,17 --- 231 S. 26c 1...................... 21.07 --- 232 S. 26d T et un point.................. 23,01 --- 233 M. 33 23,31 NB. Poids excâdant tres sensiblement le t poids normal. 234 S. 27 HI...................... 24.52 Hexadraehme. 235 S. 22 24,08 Hexadrachme. 236 M. 34 24,«6 id. 237 M. 35 .....•..... 24,86 id. 238 M. 38 27,98 j> Poids excâdant tres sensiblement le p. normal. 239 M. 39 28,75 240 S. 23 A g ® forme ronde.......’......... 34,16 Octodrachme (hronze). 241 S. 24 H . •.................... 32,67 --- 242 S. 24a H...................... 30,35 --- 243 S. 24b H...................... 31,28 --- 244 S. 24c H...................... 30,05 245 S. 25d H...................... 25,2 Octodrachme râduit d’ăpoque romaine? www.dacoromanica.ro tiTALONS PONDtfRAUX PRIM1TIFS. Numeros OBSERVATIONS No. des eitilogies INSCRIPTIONS NB, Tous lcs poids dont la mati&re n’est pas spdcifiee de Scbillbacli et eu grammes sont en plomb Mnrray 246 S. 28 II I-I-I..................... 35,57 Octodrachme. 247 S. 28a TH llll.................... 30,05 id. 248 M. 42 31,09 id, 249 M. 43 31,41 id 250 M. 44 32,38 id. 251 M. 45 r i-i-i..................... 33,03 id. 252 M. 46 r i-i-i..................... 34,20 id. 253 M. 47 36,01 id. 254 M. 49 E...................... 40,41 Enneadrachme, 255 M. 50 Demi Pâgase.................. 40,41 id. (poids Corinlhien). 256 M. 51 40,41 ? 257 M. 51 40 80 ? 258 M. 53 A...................... 48 Decadrachme. 259 S. 31a 43 id. 260 S. 29 A incus.................... 42,17 id. 261 S. 29a A...................... 34 Poids râduit ? d’âpoque Romaine. 262 S. 29b Eh A I.................... 50,54 263 M. 40 T...................... 58,29 Dodecadrac linie. 264 M. 41 III...................... 55,95 id. 265 S. 30 1 A Eh.................... 66,03 Heccaedecadrachme. 266 S. 31 A A..................... 97,05 Icosidrachme, 267 S. 31b 87,04 268 M. 21 /..................... 9,32 Valeur douteuse? probablement Statere pri- mitif, 269 M. 36 llll...................... 26,42 Valeur douteuse ? probablement tâtradrachme (3) Poids Greco-Asiatiques. d’Egine. 6,53x4=26,12. 270 S. 65 Bouclier Beotien................. 231 924 Quart ? 271 S. 66 Bouclier B&otien.....TH.............. 231 id. Quart ? fig. 20 272 S. 67 Bouclier.................... 221,06 884 id. 273 S. 67a Bouclier.................... 216 864 id. www.dacoromanica.ro SOIITZO. 274 S. 79 METPONOMQN aEMO pe'ite tSte casquee dans un cercle creux. 1854,3 927 Double mine, --- Rizo-Rangabe Antiq, Hell. T. II, pag, 589. 275 S. 80 AEMO.................... 1737 868,5 Double Mine. (NB.) Poids incomplet l’anse manque. 276 S. 80a 1700 850 Double Mine, 277 S. 76 M...................... 442 442 Mine. 278 S. 77 MN sui- le face superieure d’un tronc de pyramide hexagonal. 429 429 Mine, Poids en terre cuite. 279 M 141. 468,39 468 Mine. 280 --- Trident.................... 460,9 460,90 Mine (Schillbach Beitrag). 281 M 142 466,32 466 282 S. 750 TETAPTON -EAEPhEQON (poids en hronze)....... 109,39 437 Qimrt (LongpArier). 288 S. 72 Osselet aEMO................. 879,05 439,5 284 S. 71 Osselet 21'ATHP................. 1422 711 Double Mine. fig. 21 2'6 M. 144 357,19 714 Demie, 286 TETAPTON .................. 178 712 Quart idem. (Hultsch pag, 576 note 7. 287 --- TETAPTON .................. 180 720 Quart (Papadopoulo Kerameus) poids de Smyine. 288 M. 133 Tete de boeuf (bronze).............. 121,24 727 Sixieme ? 289 --- Inscription Phenicienne.............. 1497 748,5 Double mine. poids PhAnicien collect de Luynes. (Queipo 123). 290 S. 771 Tronc de pyramide hexagonal (terre cuite....... 379 758 Demie. 291 M. 143 390,15 780 Demie. 292 _ 390 780 Demie id. trouvâ A Hypcepa en Lydie. 293 _ 195 780 Quart. id. id. 294 M. 147 Osselet (bronze)................. 332,29 664 Demie. 295 M. 139 608,80 608 Mine. 296 _ Al..................... 107 642 Sixiâme ? 297 M. 128 Osselet HMIM.................. 255 510 Demie. (Trouvâ en Crâte). 298 -. Ancre ANTI0XE1A MNA date et noms de magistrats. . . . 498,2 498,2 Mine (Schillbach Beitrag). 299 --- Tete de Bacchus A gauche ornee de lierre (Rv.) HPA TETAP. (poids triangulaire)............... 129,50 518 Quart poids trouvâ A Kustendje fig. 26 300 M. 140 510 510 Mine. SOI --- Victoire debout BAS1 UiQS ANTIOXOr 6E01' EIlitfANOn: MNA 516 516 Mine. Collection de Luynes (Queipo pag. 597). 302 S. 75f Boeuf A bosse ANTIOXEIQN TETAPTON........ 122 484 Quart (Longperier) fig. 23. 303 --- Tâte d’Hercule de face couverte de la peau de lion (Rv.) HM1 241 482 Demie poids rond trouvâ A Mangalia Massue arc et caiquois.............. (Callatia) fig. 25 Musee de Bucarest. www.dacoromanica.ro ETALONS FONDERAl'X PRIMniFS. Knmfro! ca OBSERVATIONS No. des eatalogses INSCRIPTIONS Ytm ’S NB. Tone Ies poids dont la matiâre n’est pas de Sehillbach et en graramej --- spdcifide sont en plomb Menaj 304 Buste de MercuTe A gauche avec le caducâe dessus 0 et des- Tiers. Trouvâ A Kustendjâ (Tomis). sous TEHPO? (poids triangulaire).......... 160,70 481 (Musâe de Bucarest). fîg. 24 305 Inscription Phânicienne.............. 1006 1005 Mine. poids Phânicien de la Collect. de Luynes (Queipo 423) 306 S. 75h Fortune debout k gauche date et noms de magistrats (Rv.) Be- lier aHMOSION BMIMNAION (poids en bronze) . • . . 685,15 1070 Demie (id.) fig. 22 307 S. 75i Dauphin enroulâ autour d’un Trident date et noms de magistrats. 267,80 1071 Quart (id.) 308 S. 75g Elephant ANTIOXEIQN aHMOEIA M..A et noms de magistrats. 1068,20 1068 Mine (Longpârier). 309 S. 73a Sphinx ailâ sur une amphore aTOMNAA........ 1124 562 Double Mine de Chio (Longpârier) fig. 1 310 S. 73b Mâme type MNA................. 547 547 Mine de Chio (id.). 311 S. 73 Mâme iype (rip-rj) OTaOON............, 38 608 Seizi&me de Chio. 312 S. 74 Caducâe BISAN MNA | o | et A............ 556,13 556 Mine trouvâ A Rodosto. 313 Bipenne --- TENEaION............, . 272 554 Demie (Sehillbach Beitrag). 814 S. 75a Pomme ? MA<1>................. 292,30 584 Demie (Longpârier). 315 S. 75b Pârtie antârieure de cheval ailâ EENO (type de Lampsaque) . 290,20 580 Demie (id.). 316 S. 75 Aux quatre coins d’un rectangle de ploinb; ephâbe adorant Hercule IEPONEIKQN.............. 262,03 524 Demie. 317 M. 135 140,54 562 Quart. 318 s ArOPANOMQN................ 226 j 9an Mine. poids trouvâ A Corcyre. Idem..................... 234 \ Mine mâme poids. 319 M. 131 ETOrS AA aHMOSIA aIMNA et monogramme de magistrat. 678 339 Double Mine. Collect.deLuynes(Queipo 593) (4) Fractions incertaines 320 s. 75d Chouette T0ATA poids en bronze . . ,....... 155 321 M. 132 Idem (mâme poids que le prâcâdenf),......... 155,44 Longpârier. 322 M. 146 Cube en plomb avec anneau en fer. ......... 205,95 323 M. 136 III poids circulaire....... ......... 139,90 324 M. 137 Poids circulaire......t .......... 136,78 825 M. 138 TDDT poids en bronze ...... 193 326 M. 59 r...................... 73,83 Ces poids seraient des 5e d’aprâs Mr. Murray. www.dacoromanica.ro k. c. soutzo. 327 M. 60 P aemo...... 80,05 ] 328 M. 61 80,83 [ 329 M. 62 r . 85,49 }Ces poids seraient deş 5e d’aprfes Mr. Murrfty. 330 M. 63 |\/ | TM..... 86,91 331 M. 64 IM. 104,14 ) 332 M. 65 11.1. 80,95 333 M. 66 90,15 334 M. 67 90,15 335 M. 68 Ih (r*-) h..... • 91,70 (o) Poids monitaires de Cyzique 336 S. 75bb Thon Krzi a IC poids en bronze .......... 29,80 (Longp6rier) 337 S. 75c Thon KTS CTA. . . . 18,70 (id.) 338 M. 54 Thon KTEI TPC. . . . 49,43 339 M. 55 Thon Kl'EI aICTA poids en bronze ......... 45,07 (6) Pctits pioids primiUfs du MusSe Britannique 340 M. 5 I . 1,17 341 M. 6 11. 2,33 342 M. 7 II 4,40 II • II 343 M. 8 I . 5,70 II 344 M. 9 III 6,67 III- III 345 M. 10 I 7,77 III III 346 M. 11 II 8,41 III III 347 M. 12 III 10,36 III ' )........... iiii 348 M. 13 11 11,20 im ........, . » . . www.dacoromanica.ro &TAL0NS fONDERAUX PR1M1TIFS. STUDII CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE II IZVODUL SPĂTARULUI CLĂNÂU CRONICA LUI «ARBURE CAMPODOX» NUMITĂ ŞI A LUI «HURU*. Veritas umrela smrti, Justiţia veliku nuzi trpi, Falsitas să jest narodila, Viera boj ztratila. mâlo viery na svătă. sluăiet mudru byti; Pravda nohu zlomila a Viere dno vypadlo. Stavobyid Skldddnie 3, 262 sq, Coniecta a quibusdam, qui nimio patriae seu maternae linguae a- more, liaec obtrudcre incautis vo- luere. Dulirovsky. § 1. Suni nu puţin măgulitore pentru sciinţa modernă resultaiele la care a a- juns critica paleografică şi istorică în genere de a nu mal lăssa posibilitatea ca un falsificat, — fie el plăsmuit cu cea maî mare grijă, meşteşug şi preve- dere, — să trăcă, cel puţin înaintea lume! învăţate, drept autentic. In orî-ce domeniă al producţiunilor spiritului ne-am arunca ochii ne’ntăm- pină asemeni fabricate din diferite timpuri şi fărî, urmărind diferite scopuri şi interesurî, şi cari, credute fără a fi cercetate, desvoltară în cursul văcuri- lor un uriaşiă arbore de o surabondanlă miraculosă şi variată, cu nişte rode funeste pentru cercetările istorice. CorporaţiunI întregi, unele chiar puse sub protecţiunea Bisericel romane, umplură lumea cu false documente, fabulose legende, fantasii pe atât de nevi- www.dacoromanica.ro âTt'DIE CRITICE ASUPRI CRONICELOR ROMÂNE. •465 novate cât sărace, invenfiunî absurde, cari se’ntroduseră cu ’ncetul în Istoriâ, şi unele persisfă penă aslă-cjî încă ca nisce adevăruri: «de quibus nollent du- bitari.» Este destul a ne aminli de ridiculele fabricate ale lui Petru Diaconul de la Monte Cassino, de pseudo isidoricele decrefale, de falsificatele Domini- canului Giovanni Nanni (cunoscut sub numele de Annius de Viterbo), făurite de el, apoi îngropate, şi la timpul oportun descoperite şi desgropate tot de densul; de diploma Frisilor, a oraşului Asii, de falsificatul vieţel sf. Sever, care făcu până mal de-ună-ijî, pe învăţaţi şi istorici a crede în esistenţa unei cetăţi Faviana, fără ca acesta să fi fost vre odată pe faţa pământului (1); de mistificaţiunea lui Zappert : Schlummerlied, pe care a avut temeritatea şeii naivitatea să o sub-seinneze chiar cu numele săă (în caractere ebraice snn ZPRT (2); de palimpsestele în fine ale lui Constandin Simonides cu cari în timpurile din urmă fură amăgiţi la ’ncepul penă şi savanţii Academici de la Berlin (3) etc. In literatura epigrafică, de asemenea, cine nu cunosce faîmosele 25 de vo- lume in-folio manuscripte ale lui Pirro Ligorio, aflâlore în bibliotecele de la Turin, Neapole, Roma şi Paris, şi pline de inscripţiunî false, fabricate siste- matic de Ligori, ce se dedese încă de tănărla astă meserie, şi cari, din nefe- ricire, trecură ca autentice în colecţiunile unul Gudius, Muratori, boissard, Montfaucon, Fabretti, Gruter etc. şi născociră o lume întrâgă de monstruosităţî, de numi barbare de familii, de KZpil|IE MEA AXApE K8pTE A<^AZ. Kz MU 4,îpErZT0pi AEriouSASÎ Epicii £MH4, Uli U8 A\ATOpî uii 4>ea KSiiSpi iiaini uii somnii uzaxiiţi u8 BZTpami kSax a npi- AXEIlipi H AVicild l|lipE aa axzhz ae cocz uS nECTÎ a k8 aaaaiR Aiperx- TOpi Uli AXOUINEHI ^HTpEEZMÎSHE Uli CAiAX ^ZH&pS GTAlîKZpZ KSpT*k }KZ- pzipi uii tuipSi k8 AEriouA ciie Kaii8eo8a8T a KSpz 4,iHiu4,EA yV,8nxpiî. llli A TApE ^AIIT» Uli nAKOCTE TOT ^ZIITbip'k Uli AAAATE AEriOAHE HZAXÎTE uii h8 BZTpAuiE uii h8 ae axornii AÎpirx’ropT ABipi. /Kzpzi|iip& k8 to- TtiA$i TOT MEAE AXApi Uli AXZH,\,p£ HETZIţl KaIiSKOS mi KiAiEA Uli TipA. Ala Axornickiiii mi TOiţi apAiawii Kjpii BZTpami jfipsa iiectî a aonSa-L .piAHTE k8 EZTpzuii mi AxouiHEAuii TOiţi caIaxSeackz mi .fuTp Spaxa kSax EiuE nZp-kcZKA E^AHEAp. llli KtÎAX AÎH IIZPHI TOATE COcip& TOIţi mi UJA oakocte axapE czaSp-k a\8at8 obîaî mi 44a axai kapeba 3'imepe nzpzcz uii axzaKoaxi mi aa ^hm'peezmiShe ct^te mi cz toii,! a caiaxSi n8cz k8ax ^AMEAp AZCAOAp BEpî II8 AZCAOAp BETpÎAE UlAAOp CZi CTpZAXOUli mi nzpiui^T oaczae mi oniuEAE k8 a AOp czi cTpzaxomi cziiyEAE aronicm 8hae A'h eztpzhe 38ae k8ctz mi ^zaza8eck8. llli cAi/ix8i Kapi Bp'ksop aok8a8T cT'k mi k8KZKllill,Z KdpE CZ MOlUN'liHU A’k UÎHTpd TpEdKd d AOp HdA\ÎTE AEriOAIIE Uli nilITpd A'PfrxTC,pi''ClP Uli apAldUHAOp Af HZAUdAS CZAIEpÎEd. Uli IlEHTpSd CAMA AiSdp’k d AOp AIOUIHEAHI Uli IIOUSa IIZpEAE TZNA .piAfCZHE A°cdAK U|i ASAXfdAZ dKEdp Af KEpIME A$Kp8 Kdpi UIOATSaiT Uli nzprdpiî REpI jKiiaiî Af bzî hS pzc^ipdpEdp iiStea uii h$ .pi kaae iie REpî~ Kdpi CilE llZM$i nSHEdT .pi AEII,f TpEl TOdTZ AlOUli’k ll$CZ. J{l Ad a\Shi^î nd Ad Tpdiid CipETîSdST $n glSACH^ k8 8n mape yîSAe iui IEI np-k- TOpI AlOlllllEdllî EZTpZHÎ Uli CKd$H8 îdCTSî gi^AfU# -p1 Pc,'MaH flScdA. LI Ii ai Ad Tpdnd GipETÎS ud Ad Tpdnd [Ip8T8 8h gii>Am,S tot k8 $n MapE gî8Af Uli npEdTOpEdHÎ Iii MOUIHEdHÎ EZTpZHÎ Uli .JM CzpAdA§ ECT§ CKd$H llSCZ. LI Ii Al Ad Tpdlld IIpSTS lld Ad Tpdlld MicTpS Uli CdCdpdKÎEd TOdTZ i>H gl^Am k8 tot 8h maps gî$Af uii Iii BZTpzuî aiouiiiehi npEdTOpI uii îact8 cKdOH .pi AznSuiud uScdA. 11Ii MEddi /v\dpl gîSAiig UIoATSaidop uii Af bzî IjTSaidop cz iiOBdi^z A’k mi cama A8apE d iiOAMiiOdMEAop uid ^zpuii- idop a'^a'z. LI Ii HîzKHia'kpidop uii BdEauiidOp uii ^zSpdpidop mi d OkiiîI cipzS uii 3dOTduiidop uii K-kAiuSgidop. Uli d AOp mei KdpE cdpT h8 nz- MSi Af LIIoATSaT uii Ilzprdpî ai Ad TzprSpî iui A’k RXÎAOp M^aiî niiiTpd AOp CdAE A^AllAAE Uli lizpî Ad MAQl ECTÎ gîSAEI|,E TpZAMU [IZpll,! dpZTd- pEdUJ UIZpZT'kirk IIZpEAOp Uli ^AME A& KS AÎpiUTATE giSA'KdTZ. LlScd Uli niHTpd IIOBdl|,d OCTÎI TpEÎ A\dpl CKdSui. 5>H CKdiÎH .pi TZpr§ .pi BflGfl iiScz uli MEdAdA KohcS nS/v\i. Uli KohcS Kdii AErioniî ^ip'k iui COKOTÎTOp Uli Kdll [IzpKZAdBÎAOp Uli KZIUTduiAOp d M^TZII,! Al Ad mSHTÎ nz Ad Tpdlld GzpEdTS Uli BzEdUlidOp A> Ad Bdi COKOTÎTOp. Uli SH CKdiÎH .pi U1GI nScdA Uli MEdAd A UpE^EdKTS llSAlipZ Kdll AETEOHSaSÎ llli UzpKZAdlii- AOp Uli KZIUTduiAOp fi,tAA METZIţî A{Ad Tpdnd GzpEdTS IIZ Ad Tpdnd UpSTi). LUi 8h A\dpi cKdSn .pi KIAI6U nScz. uii MEdAd a Kaauioa$kc nS/uipz uii Kdll AErEOHSdST Uli nzpKZAdBÎAOp Uli KZIHTAHidOp Af Ad MiTZIlJ Uli KBEdCTO" pidop A't BdczAop dpAiduil. Ma Ad BPUHGOE'fi uii Ad KfIA\nOAXHrX EopiHMÎ nEd AOp aatîhz KZTpziiz nScd uli EopHÎMiî k8m a'h RXTpzni 38ae Kdii d ^ip'k uli 4hahte d AOp cddi gSAEdi^E uii Af wacte boiiîmi kz nSuiit TOIţî dpKdUIÎ KS d AOp cddi dpKSpî uli TOdilIE CZ/V\ Uli KS d AOp TOT TZp^dT Ad nzcSpT KSpz uli BÎHMEdcKScd uli cz/UBpi'k iumî AEdKS A'^icz. A\d hÎmî h8- UliT AdJKAE BEpî AÎ>RA\Z BEpî AAB'lAE dATE A’k- LUi dTdpi TOT AATÎHZ Uli Ko' ApS T/^r6M^ ai KZTpzni aSdi abeap, uii mîi tou,î HoApEdiiiî cz/h dpAiduil KZAZpduiî uli d AOp Kdn KzniTdH HS/u^picz nEd AOp cddi KZTpzni toate aa- TÎhÎ. LUi CZ llScZ MEdTE A'b dpKdUIÎ Uli AZHMEdpî BOIIÎMI KS IIzpBZAdBi Ad Mdl MEddi lUdpi METZlljf AIECTilI,! .pi TOdTZ Ami°Apd d CTdp k Ad XotÎHO Uli Ad GopoKd uli Ad Obîaia uli Ad Tipa iui aa Hidii uii aa Kdii^BoS uii aa Kpz- MSHd Uli Ad XdAOUI Uli Ad ToTpSUI Uli Ad HEdAUţO Uli Ad GoMdBd. LUi Ad ME- TZl^SÎ KZIliTdllI Il8cd K8 A^ ApKdUIÎ TOT MEdTE Ad 0Ît838 Uli Ad TSaHuI UI Ad Pouizi^d Uli Ad KpzSAEd Uli Ad Op^Edl Uli Ad Kd^Ad Ul'l Ad KdT'lAmd Uli dA Tai^aAE Uli Ad EdCdST Uli Ad nSHgEdpdKOBS. LUi MEdT UzpKZAdBÎ Uli Kzni" www.dacoromanica.ro STUDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE. 471 tahî TOiţî iui apKamii roiţi iui axHMcapiî axt'hx cx a jfip’k TOiţî RXTpami aioluheahî iui yipiiu PxaiacaHi a>u uocTpx AVoaaorx AaK'k Ripi txha- iui TOiţî RxpRaiţi aaaTopî iui rxhoiuî. LUi aa Okhx nipxS ni RXTpxHa a<*t'ihx iiScx noRaiţx a yip k unHrxiaop iui coKOTiTOp Kcam8r8a8î Okhî. (Ui cx k8 ao mi Kohc8 Ripî iipeKc8. Llii sapi Mape ^8aÎ Ripî KohcN Rfpî UpE<|aKT8 Ripî Ka/iinoA^Kc8 Ripî aiapi KxniTAH mi Ripî ftopmMÎ jfioap A*iţî tPe' <*aeac iui kS oaaiEHÎi iui hi HxiaiaT aiomii cxpRioap 8h arapi KOKIO UGflKIO H$ai&pxck iui roiţi aiomuiaHi iui kx- TpxHÎ oaiehÎe ai8atx A'ki mi AE<*iHTea RxpSiaiuî cxrpxH uii A'PErxT4,P aiapi ^h caia\8pî aiux luxAiapi mi kS aakx rorx cxpxAirx k8 Hirpi cxpiAAi k8 pom kxiit$iuxtx mi k8 ae apgÎHT uacr8pî .^HRpaHia mi oaiihiackxa mi a Kan cuisaiiT k8 ae ctijkap aa8pî mi a rp8aia3i riSprapia ae a8p npop3 roarx AXHXC,aPEA nÎHTpa mia aiomi'k roiţî cokotiacko mi ^hr8hi30. Â\a Kapi y'ikaiah Ripî aaixţuN capi yi Ripî aii.3Ax a8ap ae aa RipÎKapi ,^h isramî a'ih aiomiia a'Lcx. llii axtîhxcx roiţî lj83iî a n8pTap k aaux rorx k8 Hiarpi cxpiaAÎ mi k$ Ai apgiurN HacrSpî mi a*<* rp8aiasx npo^ARSpi ae a8p ma aixHx a8pir to- iar mi npiaropiuiî aaui c8K/uaui ror k8 Hiarpi cxpiAAi mi ac ‘'PUÎht ha- cr8pî mi apgiHTin roiagi. llii Kohc8 mi FIpiap- cb AYonoKb, IIsacTop EpbcTbp, AYoicx Esapim, MsTpb /KoAAEd, I.Ifipl.lEd XbAE<1i AYapKO IlIdptiE, GdsiH PbcxT, lai E8aAOHA^P- Uli NE flKpdAt nO/KOTn Uli NE Koamh MOAIIflH mi ne KaaRAi EilAXIU. mi Kb/vt caiaib ouxpmxp^cx mi CX .fn Kddi nbHEdpk KXpbEdtll Kb d AOp cxî AÎpErXTOpî /HECTÎ NEd AOKbmlf d AiEapyipEam Kb AEOAdATx caia\ cx TOiţî A\omHEaHiî mi RXTpxHiî aa a aop caai aiapî gbAEdHX cTpxmjEdpEcx. mi dAEdgEpxmî aa Txprbpi TOdTÎ UIoATbsb mi -IE- nxprapî mi aa cap iui caai bn ţlbAi- mi bu /KxKHÎ’iap mi KEambg. Uli TOi^i yipEa KKpca^î ae oa\eh!e mi MdTOpT mi /vtomHEHT. Uli RoniHiT a oacTi a> www.dacoromanica.ro OJ'raţUEmOJOOEp'MMM piox jm ijHîvajX idfijpinîV3j,hx^ îxvfiw îvpîîVoV jm xdfixjXHjwxc im î|.dpVxdu şxvfiw ovoa pîu jm dovjHîvwxj jjlixdxuH'l' îvidxti Hj* xdxspoH pijmow Hju pwîva jdpîjdxfia ijwrv p xmpdxxm îxvrw ijhjv npapg jfiVxvxX XHajx Hj* fixvfiw fiapa xhjxpV pîh fia iffj xd3iifiVH4* jm ijlipda ^xgîHWfiY fiXHxg ifiv pv xxpox pwjh fia xatixdxaH'l' jdxîa îvps dov p pv iliox xs jjţj îjmow îV ihîvwxj mjdjX jm mîHmow jm idoxpvv itipadxa PîdjX iliox p\y -idpdxpm jm idjvvjojK jm iĂohxoX ju impxfis jm idoxsîaa ixs dov mxdîrtvîvp îxjiiva idvw ixs dov p jm îHîHmow dovjH -xdxxa ţ.xhph4‘ ;m x3îdP3i,iHxdx3 diox Hfipa3 mpifidxa pv ;xpîh jm jhpoîjîv Utf ■aiMYiioa aoiaoiMoao vaansv aoniao aiams OJ'raţUEmOJOOEp'MMM xsouxV^V jdgaov itiox pv ;jţţ jvjmho jm jvţdxja pjjmovv mxdvsxv agVxrt gxvgiv jm sxu dvwv xa 13hs3h4- ;m piox ijmfiH sa gasî jjmdoa oV ;m jttird^ xa i xaspmudu ivga îitu ivjvs xxvpvoîV jjţţ -urmu du ţpjdjwjdu gH jdîa ■ IPîdjvvidu îj.djswjV3 ;m xs jdjrtHxdxs aoîKvjvv umovv h4* ijarj pv xs ;m ijd -oxxjîdjV piox pv ;m ijHmmovv jm jjHxdxxa piox pv îdjrh jxpîV Vvvdxg |V jdpw vîh 3V|Vfi^{ Jv?VV03 03 A^aos !h phvvpox hxu xxsga jdxxm h4" ovoa ijŢi xs xd^wfiu jnOJUdV I^V IIUW4.H 8w«pm ’VHg ovoa xsos dovjvvsgj voge h4* jm ioh pv xdga jdgHga îvps dovp îxpox ga |m ihPoxjaoV fia im idpjxa jtadxm ixs dov p fia im xsva dov p fia îxspo îV ihjnoa jm unu -mow gHlV> jdpw vîh jQggvu HOI iav J^oum ufuvua 033xpd^j? «a p?V£m,Ld£W ftHwoV I^V^HUVjOa «!+ mOJUdV !m htu ioh pvadfia jm îvjHjhojm pjjmovv mvsxv jtivgwoxu jdviv îVjffj îxvfiw idfiavdxV uj* ijmfiu Vh;0( îv^hxsj? «xvfiw vpa ijdfiju^ dovjtiHgw pjVhikjV IHîvvvxj dovpih v\\? ijdfiJH^ j[xa3P3fid;a jpw p xdvuxas jm ijdgJH<^ fia jvpjh -uja jxvfiw sax^J? jf[j •jvjxspo îxpox pv upg jm v(xdiwgH imgdov ^JJWOV ;m jtjHJumow fia xsxHgaH'J* ;m ^HU3 8H %3 !m imvwxj pivgw w £|v jdva J.HP3VWXj Pîhjvvj pv îV jm mdjaxQ pv jV j[3h jij q.fidia ijdfiJH^ idPOP J(Ţ[ vvxdfiav jvpjhma jm fivpa ijmgH fia îxvgiv ;m ijmow ;dx3POH p jxspjh ;m pjdjgdja p q.jh ;m îj.jh ;m vxxa ;|f| ij^pjy jm xliujxfiii xj j|y| vpjVdjî hjV dovjYmfivv pîVhjmV dovjmvivxj ijhwoV ;m Jtjhgy piox iu îj.fidja im xdjhuja xa xrtmxgij fixvgw ijdgjH^ jm X3 jm IfiVfivvxdg jvjlidxu pv jij ;m vpjVdy hjij pjjhohpjj hju pjvva mxxmdjV -H>p jm javîa xVph dovpjV xdxasjV xs hxu wxdgap jijhjv jxpadfius jvpjh ga jvpjhHjaim avia gxvgvv pjhvdxHju jm ţjdxHgy pjVujhjV xdga p jwiva pjm îj.u xsxd^ap xVph îh jvjjujv ^djvi'idu gH ipw x3Hjdu [jjŢ ipjgxxd jm j pd3ugVH4* pdgjdjg pndp\y pxuxQpxpdfia Pîdu jm fiîemwfiY sxhxq xa xsxliiuxgii igv -fiXHXvvxu gjgmja jV fixvyvv ;m xsxdpmouia ;m xdjVpjou îhvoaH'J- xx)! jpw ;jţ| ‘mxdxxa dov p imoxHjvv ijk imxgxmp jvgg juxdxxa HjV ;.lhph4' wga xa;va -gii3xd im ajmow dov p ;m gHxh jhjxpV iHxdxxa ;vp3 dov ^.ij jtHxdxxa jV ;m j[H3Hmow jV impjvp xd^rav pivadxa idgxvw im j[Hxdxxa jmo.i.Hjvv jdo.L -xjjdjV iliox VHjjA y>lOU9H91H^W !m M^aoVVOW *^3v®h p\y •jxHîvv idvoxxdgag ga jm gasj jegda xox ^djJ( îdp wga nvaps iegda ijHoaoa xa jdxvgVxwsjV ;m XHxagjV X3 ggxa jm pjVţuxdv g^ jXHPH-l* jh pivadxa imoxHjvv im idoxnv lîh ga ga3ida pjVjuxdp wga jdva iVgda ipîk jîi'iixdxiiH^J» >|,djmxda3 X3gu ;m ţHWOV 1!H« !m Jhv?V 1!H8 !in ssJ^wfiH jyjH ijHg ijmH4- ^dn ;m ijmgH pjv jgdja ;m pjjlixdxuH^* jaxdxV jm ţdgaov'imxspdx xdpjda mjdva xxvHxa -ejV jm xxpvgxV VhijJÎ xsjxpoij rh xspjhjIi p pjjlixdxuH'J* ipw jm xdggxa wga idoxxjîdjV jdpw lîh jx3oavn îvpjh pa jm pvpjh îu pvpîk pjdxjg^ jm x3xdP3hHja jmoaxd ihxsjVhp ijHîiliovv xxa jH3pa iiluhîdj ;vp3 dov p ga xdpj -xa ;Vp3oV ;m idgxjxHjM'xg jhxsjVhp VhjjX i>j.Vfida jtjjlixdxiiH'J* ijhpîiIiovv flf ■nosaiiooL o -ao STUDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE, 475 mi osim acaaîae kat ae cocx iiea aop caaî caaauia ka uii Hernii ^aaSeackx mi pxcS^Ai k8 a AOp cai ^paiţî. Hli TAH.A, AA AHO IIE KXTpXHA ^A'I'IHA A CA A'pCrXTOpil AAEAIJ ipX mi ca AAOmHwii’ toui k8 KOKII liGflKI mi kS KXTpxnii mi k8 ^ipcrATopil aa IHCII cTpxnyk .ţvHuiEapx mi iie HSmiî aa mea maps Gaîm Ilii aaeaca a Cfllfl KohcS riE APflrOIU mi iie ^pate co (IapkaaakS aa Heamiio mi iie LJIe^ah <^ii> co KAiiiTAH aa 0ît83 mi ca mi jaicSpA kS Aha ^ata aSÎ Komah T’h- XTX MEA •JiHAHT'k A Baia KoHCS mi MgAlţî AAAAI^T KApi K8 ROA\ipA C AAEACA AA ,â,ipEr ATOp'lî, ilii ACTii «jiAflTb A*8aT AMHiEA KpaigA i>H- rSpiaop mi aaectî oactea a Si mi .f.H,\SriApx a mi i|LHriApaT& jn,t aa CehIs mi Aea^iî mi k8 mapE haiia^x HAKSmipx .fvH momisa hoactpa mi .fmTpSpmAAE MţApil|li AACA. IIIi CARAH HÎ/MEpEA l|lipE MAi .fvHAHTE JS,(A AOp HAKSmAAX A^ApA. A\a mi TAHA TaCTX 3AA\iHTi-rSpA mi flAKOCTÎ KX3tfpXCX KkS CTEÎKXpî /MApi AÎh toate nxpuî kSa\ ^SayEpS KSpx haÎhteae ^ipErxTOpii TOltf KApi KS a AOp CAAÎ AEriOAHI mi HEATÎ mi TOIţl AţOlUHEAHiî mi RATpXHiî KS a AOp CAAE KSpTEAHE MEATE mi TOIţl OAAAEÎlil Ji,t CA'l’i KS TOIIOApX mi K8 KOACA IIAH mi AAA- TpOAHIAE mi AtSÎApiAE TOATE AŞA A A\AHA ME IlSTS AIlSKA AAHME TOIlOp KOACA kSi^at KEpî /mamiSkx mi a^RAama kS RxpRAiţiî AOp kS ^pAHi mi a AOp cxT Srxpx î. Ilii KSm RiniipE mi iiaroct'i ATApE XnrSpiî nxuxpEA kS mea! Af aa Beam! Meaui,! mi kS a AOp cai toi^I meî A^ncpK )(xax www.dacoromanica.ro 476 GR. G. TOCILESCU. A#ipx noacTpx atouiiE kS naii iui kS tîkhx .piKEiaiij am rnxcx. kx nSiuil KEapI KapE /uaî AOAXEdcK o hS K8T£3ap'k. Ala k8/u ci/u JsurSpiî jacuri cx hS oroipk n8TA iui cx kS llsa^ii k8- /uxtx kS/u uii HSuiil Tp8dmi mi (fixaomi ciai iui ahaecxhe caia*8ipx k8/u kÎiime ap uii kS totSaSÎ px3KE ap iui aop arctiicacKX HoacTpx aiouiiE mi iJiaatx uii ni TxTapI uii ui Kx3ami iui ni PSiuT a£ aaixyipxl a î Astupa uiin hecxauixte /iucTip& cx uii npEAipSp kS toiiJ iie rixpii,! toate Aloa^oxa hx- bSiux un Mape raoro3Eaax mi 3xauhtît8px ^AM&px iui TOiţl a£ aok aaixtix nxn aa 8h8 aiiSkx apaix KxpKauJ iui aiSlapI ml kSkohT Tonoapx iui axhmî mi Koacx mi hS niacTi npsipSp Aip£rxTopiaop mi atoiuHEAHiaop mi BoniMiaop A£ oacn’ KSpa. mi k8/m cxpiani yip’fc a> cnSpuS TXTa a ipuiSiii aiuri .piEKani BX3XHA^P'kml aiomiia cSnpa aop apSHKapc cx Ka opri .pi nxptţl toate .pi- KXEpapE cx mi aupEaS .fu ncpxcS^aS idtiMapi cx mi iţinS mea KitiMEaax a'h Gxn-llETpSaSi aySn nxn aa GxnTa aiaps Alapis ano Uli k8 a ,1,8aui£3x8 GxHT8rpai|ii iui A^mpapsa Gxhteî aiapi Alapisl kS totSaSî tot nxrxmT KiiiMÎpx cx mi TOitf px3ripxcx kxt ani aatx hS pxatAcx as A"k ^aiipsa ii KXTapE .pi KOTpo Kapc cKxna nST'kp kx cx TapE noA3Si mi .fn- ^piKX A' atSaTa a Tpxaisi nxpiţi aixMEaxpis. Uli iie aok naiaiiS tot px/ua- cx mi meaa a aop TxpyaT mi KxitiaA toatx mi k8 cS^aetS kxhî 38ae ABSp'k nS/ua CKxnapx mi aiSat hS axcapx I nscTÎ mi T0141 BOiiiiil mi /uomHEanil Kapî TEa^ipi yiplj px/uamî auacTipE :x cx .fn u,xpia£ Miaop nxrxtil uxbS- maaa /faMiop. mi AP^^OIU KONG2> kS aiomtiEam mi A'PErxTopI mi k8 aaeaiuI KOiiiii kaeaix A£*m npx- Aapx mi xxpxipipx mi EGfIHni npi^iaKTS kS aiomiiEatii mi Aip^^xTopI mi aAEiul koiiÎmi .pi Aeuiacka .pTpx k8 ioiţaax aiapE mi npxAX mi wxpx- ipipx tot nxn aa KpAKORg. Uli KOAAJ>P Kaauioa8ck8 A£l|iHA£d HicTpS Tp£K8 kS a\omii£aiii mi A'pErxTopl. uii MEaa aiapi KxniTaii KfIA2>Ul kS a aop cxî BoniMÎ aaiami nxnxAÎpx mi npxAX mi n mxpei mi a* AOGîTOdM' BSP~ TEAJKXpk mi .p TOATÎ EACTE KilIMEAai .fii A^K'VlS MOEAA'k acta /uSpi hSma aiomiiEAiii mi A>PcrsTOpi mi /uaTpoanE mi KOKOni AEd aaomiiEaiiiaop IţAI. GipEA A' AETEoani koiiÎmI mi a> meatî mi cxpeai^î a cat! mi TxprSpI yx- aaAiiiMi ^UT4r. Uli GxhtSaSi A^'"he3x8 rpaiţii txta noa3Sipx mi ^pi- Kapx toii,! npincx iixrxnii kx /ual 118 AyAXEadX mi 3X/uinTiK KSTE3apx R£p Kapi ^XMsap hoactpe aiomis. Uli txha ^8 aa aho cx nicKoniî mi uoniî mi touI aiomiiEaiiil mi BXTpxiiiî uii kokîT beakî mi AipE^xTopil cTpxmp'kpx cx aaEaipipE ^am^p A'PErx_ Topiaop mi oauheackx n k Mii KapE kS A'PE(ITdTE Uxn8 ml AipErsT,opi(d E'E KXTpxtia Adrrmx. A\iiaiite A'PErxT0P'1 toii,T aaeacx mi TpSpatx oauatii iie! ui'k Kapi kS AipE(IT‘'TE A'PErxT<,P'Ed nSpTx ml k8ai kaii,x KXTpxtia aati'hx ULli HOH1 BGUHI nSaixpx iie iiehtpS nSpTap’k a a°® AxlU K8 KxpKxn,ÎE kohcSaatS. mi iie RGiini I1pe.!^ekt8 mi de KOA,l,^*P Ka.urio- A^kcS mi nE 4a8pS mi ru UiKopii^x mi m TxStS uii ns flpcSpE mi ns BaaSm www.dacoromanica.ro STUlME CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE. 47? a*apf GzniTau mint AVîkot mine X8p8wint /Koaam mi ut BtaKfpinz iui ne AloiţOK iui ne Toauua. iui m GpzaiKa iui ne Hoanau mi ne PoiuKa uii ne PSc*t mi ne AVirtH'iH mi ne Efaptiu mi ne /Kopa mi ne GoS mi ne XaTo mi ni lllapnc mi ne GSnS.h mi ne FtaHrt mi ne ToasT mi ne Aoka mi ne Gotxh mi ne A^kzS iui ne BacxaKO mi ne Pz8t mi ne Xaura mi ne Eop3a mi ne Gaupco mi ne Aiura mi ne Kpiiu mi ne AdH iui ut XptaKf mi ne Hopu'm mi ne /Koaaia mi ne Eotouj mi ne Hopoio mi ni Pilc mi ne IlSpiHE mi m Etla- Tbp mi ne taptc mi ne A^aiKpauz sapi toii,! .jm a*u! /«Şart aaeaujI aa AipcrsTopii mi k8 A'PinTaTf ^i k8 a°P pzTSip’kml aiomita iizh aa ex- Tpxwaiţx cocs natariliii,! mi catlTÎnî. mi cKi3a*iY k8 aizHApi aaEt Toyt mi k8 Af cTia^Kap aaSpf. mi k# koh'iI 38a£ Tptî Kxpx I mi Kpsluin'k Kpaiui- sil k8a* ama atomica oamuaiiic mi naxTcai|iE a°P^ ujî KfTcaîiia mi caoara mi KpiAÎHHa atowHfaHiaop Kapt iţxuHiuT A'Pf,’ZTOpica k8 oatcauiE. mi a*- auaib auTia oatfHcacKZ Y toii,! mi GOGI EGflGI kohoackz I. Fiii HTpSpaia a OExpiuxp’k ToaTcaop ieri A^iui Kmpx nicKoniY mi no- nil mi toi^Y EXTpxuiY mi AtoiuHEauiY AOAVNX apzAÎKapc ujY Gan ToaTcaop cuailHf a jfip'k. f[ţi au A^sui ne .jvHTpcKZiiSHf cTiaTÎ TOiţY k8 A*PtrXTopil mi k8 BOuiniY a octc mi caia\8i mi a^aapx AOA\N nxcSpY a aiomitl. mi niuTpa aAomuEauiaop nxpi Kapt apxTacap aa ^îpen'ra- rta AOAVIIXAXI a pxc^ipapc ap. IIJi actz Mape AiPfrxroP'f AxT'hxc* aa GOGII B6HGI u8/ua a \*ip-k .fvH BaK mi tot aaEa^EpcaY EZTpzuiY mi A\omHEauiY k8aa aaaaip AÎpfr£T°pi- Uli 4H c'''A'y ECTa cz Axtîhz ni tohT mzpEÎI czrapi niuTpa aop ^iEacuit Kapi cz aAiBxpbi arBtx k8 nxrxuiY .fH BiHHEaaiac Kapi j|sil txha ni'k HZKSmzp k .ţm aiomica uoacTpx .^h isra- h'ie AcaniuA^ A^HSP'^ A£aTECS- llli BOATi AP^fOUI k8 aaSat e'ihe mi k8 Mapt a<>P HipiuTE k8a* KX- p8'kmY apt \-i aui naTpy aSui manTi mi 38ai Tpii A^^uica ii,xh8. mi aa ex* TpzHtu,z cocxt y’i'iha Af aui 113'. cBpxmxT Af<>Tfm. mi cx aa A0'MH'C u8cx 4>zt8co Iţlca^au Boa» mi mi CHO 3ZK8i. Illi k8 aTapt ctmaaxt mi fi,A- Tiui ii,zh8cz uoacTpx aiomif mi k8 a\8at8 sim \'zazAt>< nxu ai:a»8 k8 a Gzht8a8i A^mhe3x8 rpanif mi A^ucpx. Ictî5 H3KWA -fH tiAP’A rv'nA ^PEXPG XaTAianS mi liOAA^P Ewpmn;^ mi AP^K'GIII l’.opmii;^ iui IFuict-Ii IFa\'apimi;8 Adli’A px-umat www.dacoromanica.ro 478 GR- G. TOCILESCO. mi ijibrxpH ut Ai.mî .fu ciniM-liAd *ie ahm» aa Ko^pS Ko/MumbAbî .fiiTpx .fu u,apa awp mu twatx Hw^oairi; iipx/^x nm a;v.pxi|ii AAXA ciipunT iie axthiiiie aiiauia mudCTpx •Hs cxTpxiix 4,1 X<£Pît* *H;a Aiapi Kai^xAap a aSi APArOIU Eo/^x aa KbpTii cynbi axapi r.wi.p a lmiECK'5 Eummvciui ^hii Ahwk mi dn^Kza 4,p<*rom EivpmiKt) napi ymiA TXTxpEciitf Gwatah iiîja n'sTts npmrluie n-lip \*h iui \'HH/k, K8 auiiui iii.AUVTEiiim ^E ne ifx-rbcS ,i,iia»Sa r.7,3‘in nm\'THii aa ci.piinTH ne aawa^wp.Einiii iuh a\x nw\*Tii 11111 ubcitp* ;l,parwiu an cupiumi iuh a£h cbp-li- T8A ectaS ai;a\!$ mi .fu naME ^E twate nxpiţii CKwcbaaax /ţii nu axthiihii mn cnpimTbaa i;S aixiia a\*k .fu Txpr$ .fu Eac- AÎ5H K'lilIHT Yi etc. etc. Din aceste isvore resultă cu cel mal înalt grad de siguranţă ce este de în- chipuit în lucrurile istorice : 1°. Că lupta de la Codrul Cozminuluî, în care Polonii fură desăvărşit bătuţi, avu loc în anul 1497, şi anume intr’o jouî, 26 Octobre. în 4*ua de Sf. Dumilru. fică ce ne spune mal ânteiă letopiseţul luî Urechiă (5) sub anul de la fa* cerea lume! 7005 (de la Chr. 1497) : «Şi a palra di î-aă agîuns (pe Polonezi) intrând în pădure, glol, 26 Octom- vrie, şi luând agîutor de la Dumneqleă, şi cu ruga sfinţiei sale Precistiî, şi a sfintuluî marelui mucenic Dimilrie, î-aă lovit din tote părţile şi năruind co- pacii cel întinaţi asupra lor, multă oste leşescă aă perit, unii de oşteni, alţii de ţărani ce le coprinsăse calea ca cu o mrejă, şi alţii de copacii înţinaţî.» Liborius Naker în diarul săă confirmă acestă dată (6) : At8 BX Bpk/VAA WHO. || tr^d cx.sh3aAH R A^TIV tHfd' AIClţA ISA . R A»k K* A se înţeleg der de Ia sine : originalul, decă va fi fost vre-o dată, nu mal există. Tot ce ne spune editorul despre densul este că : «ist fragment istoric scris 1 1 (1) Wattenbach, Schriftwesen im Mittelaller, 344— 346 citeză mal multe exemple. (2) Ecă ce ne spune d. Papadopolu-Calimach (Analele Academiei Române, seria II, t. IV, (1882) p. 97): «In 1856 s’a tipărit la G. Asachi broşuia fragmentului în cestiune, cu facsimilele, care sâmănă cu acel din Cantcmir. Hatmanul Lăţcscu a însărcinat pe G. Asachi sâ-I tipăiescă 1,000 exemplare din acestă scriere, cari. aceste exemplare. 1n parte s’aii şi împărţit pe lingă Gazeta Moldovei , redactată de Asachi. Vodă Gliica a rînduit o comisiune să cerceteze acest fragment Eu am fost secretar acestei comisiunl, compusă clin Cogâlnicianu, Laurianu, Asachi, Seulescu, C. Negruzzi, Alecu DonicI etc. Comisiunea a făcut un raport detaliat, redactat în mare parte de repausalul Hurmu- zachi, şi toţi afară de Seulescu, care nici a luat parte asiduă la comisiune, afl conve- nit, că documentul e apocrif. Un argument despre acesta era şi pecetea pusă în tuş ori cernfelă. D-l. Cogâlnicianu rămăsese însărcinat cu ultima redactare a raportului şi d-lul ne-ar putt spune, ce a devenit documentul. (3/ D. N. Ionescu crede că originalul ar fi la biblioteca din Iaşi (Anale, 1. c. pag. 96); «Manuscriptul se păstreză la biblioteca din Iaşi. DI. Hasdeu, care a fost bibliotecar la Iaşi, o fi sciind. Dl. Laţescu a fost îndemnat de noi să cumpere manuscriptul, care nu ni s’a părut a fi falş. G. Asachi l’a publicat şi s’a decis, ca el să d6 originalul la biblio- teca Academiei.. D. Ionescu a căutat originalul la Academia din Iaşi, dar n’a dat de urma lui. Manuscriptul a fost depus între 1855 1856. O fi unde-va rătăcit, de va fi bine căutat se va afla.» Atât d. Hasdeă, cât şi d. Caragiani declară în sinul Academiei că n’au aflat în Bibliotecă acel m-script. (4) ÂYattenbach, 1. c. www.dacoromanica.ro 492 GR. G. TOCILESCU. pe hârtie pargamenlă se compune din 8 file, fie-care lungă 5 palmace 9 ’/a linii, lată 4 palmace, precum se vede din alăturatul fac sirnile; aceste file aft fost legate cu un găitan roş.» D. N. Ionescu ne asigură că era : «un tra- tat format mic, hârtie turcescă, cu un aer de velustate» (1). în lipsa originalului tot ce rămâne pentru a judeca asupra calităţilor es- lerne ale documentului, asupra formei sele dinafară, este un fac-simile lito- grafic pe care’l reproducem pe tab. IV. după cel publicat de G. Asaki. Cum în cercetările paleografice cel mal bun mijloc pentru a dovedi autenti- citatea saft neautenticitatea unul act, este comparaţiunea lui cu documentele, a căror autenticitate e mal presus de orî-ee îndoială,—vom compara fac-si- milul lui Huru cu manuscriptele şi documentele oficiale din epoca lui Ştefan cel mare. Acâstă comparaţiune ne va da măsura drăptă şi sigură cu care trebue cântărită autenticitatea operei Spătarului Clănad, In privinţa materialului scrierii, judecând după insemnătatea ce are în sine o cronică, un document istoric de valorea ce pretinde fragmentul lui Huru, ne am fi aşteptat să’l aflăm scris pe pergament, (charta Pergamena, corcium, pergamenum, membrana, charta membranacea), adică pe pele de viţel, aşa cum sunt sc ise mal Iote telraevangeliile şi unele cărţi liturghice din epoca lui Ştefan cel mare (2), precum şi tole chrisovele domnesc! din secolul XV şi prima jumătate a secolului XVI (3); şeii, şi dacă este scris pe hârtie, apoi acăstă hârtie trebuia să fie grOsă şi lucie sclivisită, şi cu marca fabrice! din acel timp, precum se vede Ia mineele, sbornicele şi alte m-scripte ordinare din timpul lui Ştefan cel mare (4), Iar nu hârtie «turcescă» saă «hârtie pargamentă» care este de o fabricaţie moderna (5). Despre cernelă neavând originalul, nu putem vorbi mal de aprope. Pentru felul scriere!, fac-similul de şi nu este luat prin procedeul fotogra- fic, pentru a putea aplica riguros tote regulele criticei paleografice până în 1 1 (1) Anale 1. c. p. 96. (2) De esemplu : tetraevangeliul de la Biserica Sf. Nicolae din Iaşi (în Secţ. eclesiastică a Museuluî naţional de antichităţi); idem de la M-rea Homorn; idem din Biblioteca im- perială din Viena (cod. slav. nr. 1)\ idem din Miinich; cele două tetraevangelil din M-rea Putna (Rev. p. ist. arch., Aloi., I, 264—265); tetraevangh. din M-rea Nâmţu (Rev. p. ist., arch. fii., III, 140 nr. 90); idem de la Moldaviţa si Voroneţ (în Biblioth. gra- fului Uvarof din Moscva. descrise da Stroev, Pyn«nHcH. 1848 nr. 63 si 64.); altul tot la Stroev, op. cit., nr. 65); ibidem 2 apostoli (Stroev nr. 11 si 12) şi alte m-scripte de la Ştefan cel mare în Museul Ruiniantzov din Moscva, etc. (3) Nu cunoscem crisove din acăstă epocă scrise pre hârtie. (4) VecŞI în Biblioth. Museuluî. Rumiantzov din Moscva: Şâse minee scrise pe hârtie în Moldova în secolul XV, din care două scrise din ordinul lui Ştefan cel mare în M-rea Nâmţu, la a. 1467 pentru M-rea Putna. Minee si sbornice pe hârtie din sec. XV la M-rea Nâmţu: veijl Rev. p. ist. arch. filai., III, p. 138 nr. 77; p, 139 nr. 83 şi 87; p. 143 nr. 106. (5) Se scie că hârtia-pergament este mole, analogă cu hârtia velină sait cu perga- mentul, şi mal transparentă de cât hârtia ordinară. Ea se fabrică din hărtie ordinară, care se udă într’un volum de apă şi două volume de acid sulfuric. www.dacoromanica.ro STUDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE. ^ cele maî mici amănunte, totuşi fac-sitnilul, aşa cum este litografiat, ne dă o idee ore-care despre aspectul estern al actului, despre forma literelor, despre ductus saă trăsura scrisorii, despre inlerpuncţiune, abreviaţiunî, despre forma şi natura sigiliului etc. Scrierea obicinuită în textele liturgice slave din ţările Române în secolul XV este sau undai (usiav, uslavnojc, fractur), adică o scriere majusculă cu tote literile de acelaşi mărime, pline şi grose, scrise separat şi la egală dis- tanţă unele de altele, sed semi-unciăl (pohistavnoje, seini-fractur), o scriere mixtă cu literile puţin maî aplecate, maî apropiate şi mal neregulate. Forma cea din urmă este maî frecuentă, este forma ordinară a caligrafiei slavo-române de la jumătatea secol. XV până la finele secolului al XVII. In Moldova, în secolul al XV, şi maî cu semă în epoca luî Ştefan cel mare, a înflorit o şcolă caligrafică vestită, şcola din m-rea Nemţ, care prescria cărţile liturgice în limba slavonă trebuinciose celor-alte m-rî şi biserici din ţeră, lot aşa precum în Muntenia la m-rea Bistriţa, în secolul al XVI se seriaQ şi se copiati cărţi liturgice de mare preţ. De la aceste două şcoli a rămas atâtea manuscripte pe la m-rele din ţeră şi din Orient, multe risipite prin bibliote- cele publice şi private din Rusia şi Austro-Ungaria, Germania, Francia şi chiar Anglia. Ceea-ce caracterisă aceste m-scripte liturgice scrise în Ţerra-Românescă şi Moldova, este esecuţiunea lor bogată şi îngrijită, rubricele în roşu, capita- lele iniţiale divers colorate, şi compuse din împletituri cu un gust oriental, ornamentaţiunî analoge cu cele din m-seriptele de styl byzantin; cu viniete splendide, literile massive, elegante, cu code prelungite, terminate ascuţiş, cu semnele de punctuaţiune aurite şed colorate în roşu, cu cadrurî sâă chenare de arabescuri rânduite în chip admirabil — tote acestea eonsfitue caracterul naţional al caligrafiei slavo-române, caracter recunoscut şi de învăţaţii ruşi, cari, vorbind despre m-scriptele slavone cu provenienţă din România, (jic că afi o caligrafie seu scrisore molăovcnescă. O idee despre acest fel de scrisore din timpul luî Ştefan cel mare ne pu- tem forma din cele două facsimile publicate în Revista pentru Ist., Arch. şi Filol., I, tab. 15aşi 16. Pe lângă aceslă scrisore ca să (jic biscriccscă, întrebuinţată în textele litur- gice, grămăticii domnescî întrebuinţau în scrierea actelor princiare seQ cliri- sovelor—, cum şi a posl-feţelor de la m-scriptele bisericesc!,— o alta maî u- (1) Aşa din tetroevangeliile cunoscute din timpul lut Ştefan cel mare, dou6 sad trei sunt unciale; de es. cea din Bibiot. grafului Uvarof, din a. 1498 scrisă în M-rea Nămţu şi dăruită de Ştefan cel mare M-rel Moldaviţa este undai; idem cea din Biblioteca im- perială din Viena. scrisă de Philip Monachu, şi dăruită la 1502 de Ştefan cel mare Bisericel Sf. George de la M-rea Zografos în muntele Athos. — Din contra, evangelia din Biblioteca Uvarof dăruită de Ştefan vodă ta 1490 m-rel Voroneţ, ca şi evangelia din catalogul lui Stroev, op. cit. nr. 65, ca mineele slave din secol. XV scrise în Moldova şi păstrate în Biblioteca Museuluî Rumiantzov, colecţiunea Undolshy (catalog' nr. 76—85), precum şi apostolul (la Stroev nr. 12) sunt scrise semi-undal. www.dacoromanica.ro 49 4 GR- G. TOCILESCU- ş6ră, pe care o vom numi civilă, care fără a fi încă cursivă (scoropisna, sco- ropisnoje), adică fără ca lilerile să fie formate dinlr’o singură trăsătură de condeiO şi să fie scrise in mod neîntrerupt fără ridicarea mâne!,—are litere mal subţiri, maî neregulate, şi prin acesta se apropie mai mult de cursivă de cât de semi-uncial, de şi păstreză în tole complicaţiunile sele alfabetul vechili din cărţile şi m-scriplele slavone. Reproducem pe tab. V. prin procedeul foto- typic un chrisov al luî Ştefan cel mare scris pe pergament în anul 1495 mar- tie 13, adică numai cu o lună mai vechiu de cât pretinsa traductiune vasluîană a luî Huru. Pe tab. VI dăm fac-similul fototypic al post-feţeî tetra-evan- geliei lui Ştefan cel mare de la Biserica sf. Nicolae din Iaşi,- pe tab. VII, se reproduce prin acelaş procedeă fac-similul unui chrisov din 1525 de la Ste- făniţă Vodă (1), şi faţă cu aceste elemente autentice de comparaţiune : fac- simile după texte liturgice şi documente contimpurene, — întrebăm pre apărătorii ceî mai înflăcăraţi ai cronicei luî Huru, decă acest manu- script a putut fi scris în 1495, şi de un spătar moldovinesc, care figu- reză chiar ca martur în chrisovul menţionat al luî Ştefan cel mare (tab. V, rend. 13)? deca pote fi vre o umbră de comparaţiune? dăca măcar o singură literă, un semn, îşi gâsesce asemănare, nu mai vorbim de ductus, de trăsătura condeiului, de aspectul general al actului, de liniatură, punctuaţiune, abreviatiunî, iniţiale ? La Huru avem scrisorea cursivă, aşa cum s’a desvol- tat pe la începutul secolului al XVII, din necesitatea de a se adopta o scrisore maî uşor de scris de cât este caracterul slavon al cărţilor şi al manuscripte- or, şi destul de expeditivă pentru a merita titlul de scriere cursivă. Reforma acesta se scie că în Rusia s’a făcut, de Petru cel Mare, care a modificat sis- temul grafic usitat penă atunci, dând formei generale a semnelor maî multă eleganţă şi uşurinţă, a reformat alfabetul slavon, din care a scos literile cari fâceu o dublă întrebuinţare, adică de şi cu forme diferite, exprimau aceleşî sunete. O asemenea reformă nu pute rămâne fără influenţăm acel timp asu- pra grafiei cvrilice din ţările Române, şi de aceia vedem în secolul XVIII în- troducându-se in afacerile civile, în hârtiile particulare, în ocolnice şi anafo- rale — scrierea cursivă şi alfabetul redus la un maî mic număr de semne, pe când semi-uncialul puţin modificat persistă penă la începutul secolului nos- tru în m-scriplele bisericeşti şi chiar in chrisovele domneşti.—Fac-similul cro- nicei luî Huru stă maî aprope şi prin forma lilerilor, şi prin alfabet de auto- graful luî Dimilrie Canlemyr din Cronicul Româno-Moldo-Vlahilor (reprodus pe tab. VIII), de pe la 1700, şi nu ‘şî gâsesce pâreche în nici un act anterior secolului al XVIII. Simpla inspecţiune a fac-similelor aruncă deja seriose bă- nueli, pe cari observaţiunea de aprope nu face de câl maî mult să le confirme. In m-scriptele şi documentele autentice din secoliî XIV—XVIII iniţialele sunt în monograme frumosecu litere capitale; există virgule şi puncte, există abreviaţiunî a căror semnificare e fixă, tot-d’auna aceiaşi; există în fine o lini- 1 1 (1) Ambele chrisove se află în colecţiunea Museuluî Naţional de Antichităţi. www.dacoromanica.ro STUDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE. 495 are, mai mult seO mai puţin accentuată, o scrisore cu un caracter hotârît, bine pronunciat. La Huru, nimic din Iote acestea : nicî-o iniţială de la ’nceput şi penă Ia sfîrşil; nicî-o virgulă, nicî-un punct, nicî-o liniare, nicî-o abreviaţiune ; nicî măcar prima literă cu care începe izvodul lux Huru, nicî mă- car prima literă unde începe atesfaţiunea luî Clânaă că a tradus acel izvod, nu sunt litere capitale, necum ornate, — ci litere minuscule ; însăşi crucea de la ’nceput n’are forma obicinuită a chrismonuluî, aşa cum se vede în chrisovul luî Ştefan cel Mare (tab. V) şi in tote documentele vechi româno-slave; în scurt, nimic care să justifice nu vechimea ce pretinde, der măcar caracterul unui do- cument orî-care şi din orî-ce epocă. Totul aci este artificiu ; trăsurile literilor sunt forţate ; legătura unora de altele trădeză Ia fie-care pas o mână modernă care nu posedă sigur nicî condeiul unuî ordinar scriitor al cyrilliceî, care nu scie după ce model să urmeze, şi care continuu se încurcă. Cuvintele între ele sunt neuniform scrise, chiar lilerile din acelaş cuvent îau direcţiuni diferite. Com- pare-se de esemplu, în rendul al 8-lea din fac-simil vorba: ku>3a\hh8a8T, în rendul al 17-lea : ckwc8aaa\ atuirma ah hi haa hcrwa> în r- 20-lea : ckwc8aaa\ ah iih AXTHiuii ele. cu cele ce precedă şi urmeză. In fac-simil ne întâmpină două feluri de scrisori: una, cele patru rendurî de la început, mai măruntă, maî îndesată, maî apăsată; cea-laltâ, restul fac-simileluî, din contra, maîrară, maî mare, maî neregulată; în prima se imileză un model, fac-similul după autograful principelui Dim. Cantemyr (tab. VIII), publicat în ediţiunea Chroniculul acestuia ; în cea d’a doua, se urmeză un model de pe la începutul secolului, dar cu fidelitate, — nicî-unul, căci pretutindeni natura este jertfită uneî afectaţiunî care se trădează. Forma caracterelor, criteriul infailibil pentru versta unuî codice, refusă cronicei luî Clănau vre o epocă, in care s’ar fi putut scrie ast-fel. Comparaliunea minuţiosă ce făcurăm între fie-care literă din fac-similul lui Huru cu cea corespundătdre din facsimilele evangeliarelor şi crisovelor din timpul luî Ştefan cel Mare (tab. V. VI şi VII, cum şi Rev. p. ist. arch. filol. I, tab 15 şi 16), cum ş\ din tabloul alfabetic dela 1400—1697, gruppal de Sab- bas, in opera sea Spccimina l’alacograpluca (Moscva, 1863) (1), după un mare număr de m-scriple slavone, nu ne-a arătat de cât la câle-va litere, ca a, a\, h, o, w, n, ui şi u ore-care depărtată asemănare. Tote cele-lalle forme sunt mo- derne. Aci nu e vorba de mici diferinţe intre o scrisore şi alta contimpurene ; ele se esplică ; ci de osebiri radicale, isbilore şi imposibile : In monumentele slavo-române scrise cu cyrillica penă la finele secolului XVII, litera r, de esemplu, are tot-d’auna forma p, pe când Ia Huru vedem forma de lot mo- dernă p; in, i, r, ri scrise pe d’asupra sunt cu totul altfel în facsimilele au- tentice, de cât în izvodul Vasluian, unde de alrnintrelea ne 'ntânipină un mo- saic caligrafic de tot felul şi din toţi timpii: numaî în 22 rânduri, cât conţine fac-similul, am numărat 6 feluri de &; 2 de e; 3 de k ; 2 de r; 4 de Ai 6 (1) Mal vedl şi Koeppon, Erlauterungen zur Palâographischen Tabelle der Slawisch- Russischen Schrift von XI bis zum XV Iahrhundert, St. Petersburg, 1848. www.dacoromanica.ro 496 GU. G. T0C1LBSCU. de h; 3 de m- 2 de o; 6 de p; 3 de t; 2 de efc , iar legătura ir. în trei chi- puri. Isteţul scriitor se ispitesce chiar a furişa, —din dislracţiune negreşit seă din neobicînuinţa de a scrie cu cyrilica, forme de litere din alfabetul latin ca a (r. 3 dizvanesa, r. 1 : moldova (1); ca i (r. (3: tind’ r. 12 apukil), iar cât pen- tru ortografie, şi modul ciudat cu care sunt scrise cifrele—vom vorbi la locul săă, la analisa internă a izvoduluî. Cum să ne esplicăm tole aceste? Cum să esplicăm deosebirea atât de mare ce esistă între scrisorea m scriptuluî lui Huru, şi aceea a documentelor şi m-scriplelor din secolul XV şi XVI? Chrisovul lui Ştefan cel Mare, repro- dus pe tab. V, e numai cu o lună mal vechiu de cât prelinsa traducţiune a spătarului Clănau; chrisovul luî Stefăniţâ Vodă e numai cu 30 ani posterior. în- chrisovul lui Ştefan figureză ca martur între consiliariî domnesc! Clănăă Spă- tarul. Decă în realitate acesta ar fi traducătorul Izvoduluî luî Huru, l’ar fi scris ore aşa cum se vede în fac-simil, cu scrisorea aceea imposibilă, modernisată şi artificială? Un Spătar al luî Ştefan Vodă n’ar fi sciut cum să scrie pe tim- pul săă, şi ar fi adoptat o caligrafie, — care intră în us două sute de ani mai tânjiQ ? Manuscriptul Vasluian conţine imposibilităţi paleografice neauzite, cari nu’şl găsesc semăn nici chiar în domeniul falsificărilor, şi sunt aşa de multe şi învederate în cât ar fi o muncă zadarnică de a stărui maî mult a- supră-le. Trecem la semnătură şi la sigiliQ. Semnătura : fia Il'kTpS KazhaS K'ka ciMTap HCKd/t, adică : «EO Petru Clănau mare spatar am iscălit», reproduce întocmai forma semnăturilor obici- nuite în cărţile de judecată din Moldova de pre Ia jumătatea secolului al XVII. Atât d3 cât şi HCKdd, şi parafa care se termină prin cele trei figuri în forma lui ^ sunt, ca să tjic aşa, fac-similate după semnăturile boerilor din cărţile de judecată de la 1650—1700. Pentru încredinţare, reproducem în fac-simile pe tab. IX maî multe sem- nături dintr’o carte de judecată alesă din întîmplare din Archivul Stalului. Am maî pute cita şi mărturia din anul Noembre, (în colecţiunea Museu- luî Naţional de Antichităţi) semnată de Sava Mitropolitul Sucevei şi de 12 bo- erî, din car! la 6 parafa se termină prin 1, 2 saă 3 cum se vede de es. în fac-simil (tab. IX) semnătura : fl3 P/dropiii Kta cnxT hckaa. Tot ce a adăo- git plastograful din propria-! sciinţă, î-a dovedit nesciinţa, căci Petru nu s’a scris nicî-odală cu "b: IHiTpS; de asemenea cuvântul slav vel (mare) se 6crie cu ( nu cu *k : aica; şi în fine decă falsarul a voit să trecă drept spătarul lui Ştefan Vodă, acesta nu se pute numi : ITLTPJ» HaxHflS, şi nicî iscălea cu condeiul şi cu parafa obicinuite un secol şi jumătate maî târcjiă. Cu pecelia lucrurile stau şi maî rău. 1 1 (1) Aci se vede că falsarul, neobicinuit cu scrierea modelului ce voia să imiteze, a scris mal întâia a ca în alfabetul latin, şi apoi l’a îndreptat, trăgend o codă ’n jos pentru a se apropia de a cyrillic. www.dacoromanica.ro STUDII CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMANE. 497 Punerea pecetîeî ]a un aci în genere are de scop de a asigura au'enlicila- tea actului, de a’l face vrednic de credinţă şi de a garanta câ emană de la persona seă autoritatea care figureză înlr’ensul. Pentru acesta însă pecetia trebue făcută dinlr’o materie determinată, cu observarea forme! şi a modului de stampilare determinate; ea trebue să fie investită cu un indice caracte- ristic sefl typus al unei anumite persone seâ comunităţi şi să fie alipită după un chip determinai, la actul a căruîa autenticitate voesce s’o garanteze. De aceîa critica paleografică a unu! sigiliîl are să cerceteze materia din care este făcut, forma, stampila, tvpul sigiliului, modul de fixare al luî, rap- portul sSCi cu documentul, cu heraldica, omamentica, paleografia monumen- tală etc., şi numai când tote acestea aă fost cu amănuntul cercetate, se pole cjice că acel sigilii! este seu nu autentic, garanteză orî nu credibilitatea actuluî. Sigiliul traducătorului cronice! luî Hurii este, precum se vede din fac-simil (tab. IV), şi precum afirmă şi ceî ce aâ văcjut originalul (1), un sigiliil întipărit cu cernelă şed tuş, de formă rotundă, cu insemniile spătarului: sabia şi buz- duganul, şi cu inscripţiunea săpată pe câmpul liber: cia cnaT ntT k&ah&S. El nu p6le fi autentic pentru următorele cuvinte: Pecetiile.întipărite cu cernelă seu fum încep să se întrebuinţeze în Moldova, ca şi în Ţara Românescă, după jumătatea secolului al XVI, şi numai in za- pise şi acte particulare (2). In epoca luî Ştefan cel mare, ca şi în tot secolul al XIV şi al XV, se în- trebuinţa la chrisovele domnesc! pe pergament pecetiî de cără atârnate (pen- dula) printr’un şnur de mătase (ligamina serica) seâ printr’una săă două făşiî înguste de pele (corrigiae). La documentele pe hârtie, şi în secolul XVI— XVIII şi la cele pe pergament, se întrebuinţa pecetiile de pâslă, aşa numitele sigilii «appressa» «între hârtie» «plaquă enlre deux», «oblatensiegel». Feste pastă se punea un petec de hârtie care primea imprenta ştampile! sigillare. Pecetia apoî se cosea de document pentru maî multă siguranţă, făcându-i- se une-orî şi un fel de cămaşă de hârtie, ca să o preserve de stricăciune. La chrisovele moldovenesc! şi muntenesc! din secolul al XIV şi al XV, ve- dem atîrnate pe lângă sigiliul cel mare domnesc alte sigilii maî mic! ale con- siliarilor, cari figureză ca «martor!» la facerea actului. Aşa, de esemplu, în chrisovul luî Ştefan cel Mare din 1472, dăruit Acade- mie! Române de d Dimitrie Sturdza(3) se cilesce : fl ha koaiuek» Kp'knocT h IlOTBpZ/KEMÎE TO/l\8 KXCf/US KE/vliAH EC/UH HALME/US B’kpHO/WS KCA’kpHHS nan» TO/ivk aoroeT8 rmcaTH, ii haujS iiehat h nenaT noaiapn MauiHjc npHR'kciiTii kce Lăsând pe Irecec, mă întorc la ceea ce am văcjut şi constatat eă însumi. Mercur!, la 9 Maiă, ca să-mî fac o idee despre posiţiunea caselor, pe co- slele holinuluî unde este aşezat oraşul, am visitat casa d-ruluî Beron, carea este pusă în partea despre răsărit în faţa Trapeziţeî, de carea o desparte a- dânca iurugă a lantreî. Trecând prin o hudiţă strimtă am intrat pe un mic platoă săpat în stâncă, unde este aşezată o căsuţă comodă, cu două etagiurî, restul platoului formâză o mică curte, carea este tot-o-datâ şi grădina casei, plantată cu câţî-va arburî, arbuşti şi flori, pentru care a fost transportat pe stânci pâmint roditor. De la acest platoă, puţin mal jos, este săpat în stâncă un alt mic platoă, larg ca de doî stânjeni, de asemenea îmbunătăţit cu pă- mînt cărat şi plantat cu diferiţi arbuşti. Aici doctorul Beron se ocupă cu stu- diele sale literare şi istorice. El împreună cu alţi bărbaţi studioşi aă înfiinţat în Tirnov o societate archeologică, între a! căreia membri mî-a făcut şi mie onore a mă prenumăra. De la doctorul Beron ne-am dus la Mitropolie. Drumul la Mitropolie merge pe sub holmul Hisar, carele formâză pe lângă şosea un înalt zid natural de stâncă, într’un loc, alăturea cu şosâua. doctorul ’mî arătâ un edificiă, carele dinafară avea forma unei case turcesc! acoperită cu olane, şi ’mî spuse că acesta este biserica sânţilor 40 de mucenici. Ne-am oprit şi ne-am pogorât în biserică. Biserica nu este mare, şi este deformată din starea eî primitivă. Ea a fost bol- tită cu colone de marmură şi zugrăvită. Turcii aă prefăcut’o în giamie, i-aă dărâmat bolţile, înlocuindu-le cu un tavan de scânduri, rezemat pe vechile co- lone, mal scurtate, în cât numai una ş’a păstrat piedestalul săă primitiv, — o petră de marmură patrunghulară, înaltă de vre-o 2 palme, pe carea stă co- lona; Iară cele-lalte colone sînt aşezate pe pavimentul bisericeî, într’un mod nefiresc, fără nici o bază. Zugrăvâla bisericeî de pe păreţi turcii o aă acope- rit prin văruire; dar pe locurile unde varul a căzut se cunosce zugrăvela antică. Biserica primitivă, fiind prâ strâmtă, turcii aă dărâmat părelele despre mecjă-nople, şi aă zidit altul pe dinafară; a rămas însă un rest din păretele primitiv, cârele se întinde în interiorul bisericeî, ca o prispă pe lângă cel po- sterior. Bulgarii aă refăcut giamia în biserica Sfinţilor 40 de Mucenici; dar nu î-aă făcut încă nici o îmbunătăţire în forma eî de giamie. Acâstă biseri- cuţă a fost zidită de ţarul loan Asan, în anul 1230. Acesta se constată din o inscripţie bulgară, ce se citesce pe una din colonele cele de la intrare. Nea- vend timp de a descifra însumi acâstă inscripţie, o reproduc aici, după o co- pie ce mî-a comunicat'o doctorul Beron : «Ba aiiTO ^silr’/xV hh,v,hkthohz r . flsa Iumhx ficşii k ea Xphcta Bora B'kpHhi iţapk h ca/MOApkKCHa Eaarapw/wa ckihx cTaparo ilrkirk www.dacoromanica.ro O ESCIRS1UNK IN BULGARIA. 517 Udfrk cx3Af\*x ort 3dMddd : h nucaHHEAik Supacu^ a® Komid npEMECTH&ra cita HhpKOKh RX HA\A CRATH)(X A\* AIXMEHHKX nOA\CL|]H& RX Îr' A'feT’k UdpcTRd AIOErO : RX HfîKf A'bT'k nilCAUJECM JfpdAlX CX H3A'b30^h Hd Kpdllh RX pU>A*&HHÎE H pd3GH^X ROHCK& rptl^K^ H CdAldrO Iţdp’k KIOp 00,1,Wpa KOAlMHMd Idjfk CX RC'kdtH EOA'kpkl fr©, d 3EA1/A RCA npHM\'h WTh d,l,pUHd H A® rphHK/X ifi|if jke flpEdHdCKăî h cphKCKfif txkaio c&i|ihaix rpdAO- koaix onpxcTh i^dp'krpdA'fe h cdAidro Toro rpdAd A*P*4)f^ i|spk3H, hk h tu noAx p&K& napcTKd Aiotro noKHHOKE\'*cA. noickiKE mioro iţap’k he HAi-ky^ pd3RFb AlfHE, H Allioif pdAH A4HK CROÎf HCnpORd?KAd<&l|lE K'k^/R . CorS TdKO nOR’kd'bRUlS, HKO KE3X Hfr© HH CAOKO HH A'kă® CORXpUJdfTXCA . ToAlS CAdRd RX K'kKKI dAlHHX.» In traducţie română sună ast-fel: «în anul 6738 (1230), indictionul 3. Eft loan Asean întru Christos DumnedeO credinciosul Ţarid şi autocrator al Bul- garilor, fiiQ bătrânului ŢariQ Asean, zidii de la început, şi cu zugrăvâla am înfrumuseţat până la sfârşit aceslă pre cinstită biserică în numele sânţilor 40 de Mucenici, cu al cărora adjutoriQ în al 12-lea an al ţarireî mele, în ca- rele an se zugrăvea templul, eşit-am la luptă în România şi am învins ostile grecescî, şi pre însuşi împăratul (ţariul) kir Thodor Comninul l’am prins cu toţi boiaril lui, şi am luat tot pămîntul de Ia Adrin şi până la Dracea. încă şi ce- tăţile grecescî, arbanescî şi serbescî, câte se află în împregiurimele Ţarigra- duluî, pe care cetate o ţineaft Francii, dar şi acelea s’aQ supus sub mâna îm- părăţiei mele, fiind-că nu aveaO alt. împărat afară de mine şi trimeteaQ tribu- tul lor pentru mine. Dumnedeu aşa poruncind, căci fără dânsul nu se sevâr- şesce nici cuvântul nici fapta. Aceluia slava în viaci, amin.» Piedestalul, pe carele stă colona.cu inscripţiunea, are încă şi altă particu- laritate istorică : de tuspatru laturile are sculptat capul de boii, încungiurat cu o ghirlandă, din carea o flore vine drept între c6rne, în locul unde la bourul moldovenesc este pusă sleua. — Două piedeslalurî de colotie de marmură, în felul acelui descris maî sus şi cu capul de boă pe de lalurî, se găsesc încă în ’lîrnov, isolale în deosebite locuri ale oraşului: unul între- buinţat în loc de stâlp la grilagiul dinaintea palatului administrativ ; altul, în o mică piaţ„ numită Bajdarlîk, la capătul scăreî unei case. Directorul prefec- tureî, carele m’a condus la aceste pedestalurî, crede că ele ar fi fost aduse de la un sat numit Nikiup, carele este pe locul unul oraş antic numit Nicopole. EO cred, că ele ah fost pedestale la colonele din biserica Sânţilor 40 de mu- cenici, fiind-că sint întocma cu acel ce esistă încă acolo. Se p6te presupune că capul de boii, sad bourul, a fost marca familiei Asa- nilor, ajunsă în urmă domnitore în Bulgaria, şi că în veacul 14-lea urmaşii ţarilor bulgari, trecând în ţările române de dincâce de Dunăre, aii adus cu sine şi marca familiei lor, capul de bou, care a devenit apoi marcă a Moldovei. Apropo de Nicopole, astăzi salul Nikiup, mi s’a spus, că este pe riulRusiţa, departe câle-va ore de la Tîrnov, şi că acolo sînt ruine vechi, cu inscripţiunl www.dacoromanica.ro 518 EPJSCOH MEECHISEDEC. latine, din care mulle s’aă înstreinat şi stricat de locuitori, pentru trebuinţele lor ordinare; dar că guvernul a dat ordine severe primăriei, de a nu se per- mite să se mai atingă cine-va de resturile antice. Ne am dus iarăşi la Mitropolie, ca de acolo să ne ducem să visităm Semi- nariul, împreună cu Pre Sfinţitul Climenl, cu directorul prefeclurei şi cu doc- torul Beron. Prâ Sfinţitul Climent este o personă distinsă atât. prin cultură, cât şi prin un esterior frumos, o statură înaltă şi o figură plăcută. VersLa sa este ca de 45 anî. Şî-a făcut cultura sa în Academia iheologieă de la Kiev; a fost un timp profesor la şcola bulgaiă din Brăila şi colaborator la o revistă literară bulgară, ce se eda acolo pe la 1874, întitulată : «hepho,viheckce ciihcahhe ha EXrtrapCKOTO knhjkokho ^pSîkectko. » EI vorbeşte binişor româneşte. Este obşleşle stimat pentru frumosele Iul calităţi. Administrâză provisoriă Mitropolia Tirnovuluî; dar se crede că va fi ales definitiv Ia acestă Mitropolie. Directorul prefecturei, d-nul Ilie Simion, este un lînăr plăcut, cultivat în Rusia, El ne-a arătat multă simpatie şi ne-a însoţit în timpul petrecereî nâstre în Tîrnov. însoţiţi de Pre Sfinţitul Climent, de la Mitropolie ne-am dus să visităm u- nicul seminar al Bulgariei, ce este pus întru o monaslioră pe culmea unul dăl, departe de la Tîrnov cale de o oră Trecând lantra pe un pod de lemn ce este lângă MiLropolie am apucat spre răsărit pe iuruga de lângă Hisar, şi am suit delul ce duce la satul Arbanaşi, spre răsărit de la Tîrnov. Şoseaua merge pe lângă un părete înalt de stâncă, şi de altă parte iuruga Hisariului. In marginea salului Arbanaşi ne a întîm- pinat kmetul satului, cu învăţătorul, cu copiii şi cu copilele de la şcolă, carii eraă înşiraţi de amândouă laLurile drumului, de o parte băeliî şi de alta fetele, învăţătorul, un lînăr vioiă, într’un discurs emoţionat şi forte sentimental, a esprimat sentimentele de recunoştinţă ale Bulgarilor către România, unde el în zilele de restrişte au găsit adăpost şi cultură. A spus, că şi el a primit e- ducaţia şi cultura sa în Bucureşti, în şcola normală Carol I-iă. După aceea copiii aîî cântat mai multe imnuri bulgare, pe melodii bulgare. Cu deosebire m’a emoţionat o melodie, carea se aude şi la noi cântându-se de copii, când umblă cu steua Ia Crăciun, şi pe carea eQ o sciă din copilărie, anume melodia imnului : «Auziţi acestea tote, nâmurî, norode, şi glote. Să înţelegă cu cu- vântul, Omul de pe tot pămînlul, Că lumea ’n viac se sfîrşeşte, şi judeţul se găteşte.» Mulţumind kmetului şi învăţătorului pentru simpaliele lor către Ro- mânia, am continuat calea nostră spre seminarifl. In apropiere ne-a eşit îna- inte corpul profesoral şi cu toţi elevii. Un profesor a pronunţat un discurs de ocasie, în care a amintit de amicia Românilor către Bulgari, de asilul Bulga- rilor în România în timpurile cele grele ale vieţii lor politice, şi de părtăşia frăţeseă a Românilor în ultimul răsboiă de eliberare a Bulgariei. Apoi chorul 3 intonat un imn bisericesc : Koai» caabehx Kfra ux GnoH'fc. [Cât de slăvit www.dacoromanica.ro O ESCURSIUNE IN BULGARIA 519 este Dumnezeă în Sion], La seminar am prânzit şi am petrecut pînă seră, în odaea Prâ Sfinţitului Climenf, carele este aici şi directorul principal şi profesor împreună cu mal mulţi alţii, cari toţi şi-aG făcut siudiele în academiele theo- logice ale Rusiei. Edificiul seminarului este noă, şi cu destule încăperi, pentru elevi şi pentru clase, şi este situat drept pe muchea dălului despre Lescovăţ. Vara este forte frumos, dar erna este espus la furiele crivăţului, pentru care se simte deja greşala aşezăreî seminarului pe acea mare înălţime, carea in- fluenţâză răii asupra sănăfăţeî elevilor. Alt defect al posiţiunel acesteia este greutatea de a’şî procura apă. In seminar se întreţin 150 de elevi interni, dintre care 50 se ţin pe contul stalului, afară de haine, pe care le procură părinţii elevilor. Guvernul chel- tueşte câte 40 lei noi pe lună de un elev. Ceî-lalţî plătesc pentru internat 300 lei anual, afară de haine. Elevii se primesc în seminar cu 3 clase gimnasiale. Cursul este pe 5 ani. Programul seminarului coprinde sciinţele liceale şi teolo- gice. Limbe se predaă : grăcă, rusă şi franceză. Se zice că se va introduce şi limba latină. Pentru cântarea bisericăscă pînă acum se predă numai musica chorală, după cum ea este întocmită în Rusia; dar cred că ierarchil bulgari în curend se vor convinge, că trebue să introducă în seminaril şi să cultive cântarea melodică a bisericeî orientale, care este în us în tăie bisericele Bul- gariei precum şi la Români, la Greci şi la Şerbi, cântare şi frumosă, dacă este cultivată, şi lesniciosă la aplicaţie, neavând trebuinţă de voci multe şi varii ca cea chorală. Posiţia seminarului este admirabilă, prin încântătorea el privelişte spre valea Tanfreî, cea întinsă. La p61ele dâlulul despre nord este un sat mare, Lâscovăţu, carele are 5 Biserici, case bune acoperite cu olane, grădini şi vil. Pe de lat ui î alte două sate, ce portă numirea de Creaooviţa de del şi de vale. Satele acestea sint lăcuite de aşa numiţii bulgăresce «Grădinari». El neavând pe lângă Bal- cani îndestule locuri de hrană, nici consumaţie îndeajuns în Bulgaria, vin vara în România, şi în deosebite locuri îţi fac grădini de legume pe lângă rîurî, saă pe la locuri cu isvoră, lucrâzâ totă vara, şi tomna după ce ş’aă des- făcut produsele grădiuărescl se întorc la casele lor, unde vara remân de le portă gospodăria, femeele şi bătrânii. Meseria de grădinari ambulanţi o eser- eitâză Bulgarii de prin mal multe sate ale Bulgariei, mal ales de pe la Balcani, cariUiind strimtoraţl în locurile lor, trec în ţările limitrofe : Serbia, România, Besarabia, Austria, şi esercileză meseria grădinărieî. La înforcerea mea în t Giurgiu, venise cu vaporul austriac din sus vre o sută de lucrători Bulgari, carii o dată cu mine aă intrat în Bucurescl. La apusul s6reluî, după ce ne-am luat remas bun de la profesori şi elevi, carii ne aă petrecut cu acelaşi imn până la locul unde ne aă întâmpinat, am luat drumul spre Tîrnov. Când ne pogoram spre Arbanaşi, ne-a eşit înainte Doctorul Rusovicl şi cu fratele seă kmetul din Arbanaşi. Doctorul ne-a felici- tat într’o limbă curată românăscâ, şi ne-a poftit să ne abatem puţin prin satul lor, la casa părintescă a lor. Doctorul Rusovicl este originariă din Arbanaşi, www.dacoromanica.ro 520 EPISCOP MFLCHISFDEC. El a trăit mulţi an! în România. In Bucurescî a fost vre-o 16 ani medic la spitalul Brâncovenesc; dar în urmă eu câţî-va anî, venind în conflict cu noua epitropie a Spitalului, a lăsat postul săfl, şi s’a retras în locul săii natal Tîr- novul, unde esercitâză medicina. Mi-a spus însă că doresce a se reînturna earăşî la Bucurescî, Primind propunerea d-lor RusovicI, ne-am nbătut în Arbanaşî. Ne am dus mal înteiu la Biserica cea mal de aprope. Ea are o formă curi- 6sâ : O zidire lungă şi scundă acoperită cu olane. Ea este despărţită în două apartamente lungi dăspărţile prin părete, şi fomâză două Biserici, cu două altare, una mal mare, şi alta mal mică. In pridvor este zugrăvit ctitorul Bise- ricel,— o persOnă îmbrăcată în costumul Domnilor români, dar capul este stricat. Locuitorii primitivi, carii au fundat salul acesta, se spune, că aCt fost o colonie de greci, strămutat! aici din vechime de la o comună din apropierea Constantinopolel, numită Arnaut-Kioi. De aceea eî până aslăcjî vorbesc gre- cesce Chiar primarul vorbesce puţin bulgăresee. Aicîsînt mal multe case mari care mal de demult serveai! de melOce a diferiţi Archiereî din Bulgaria, carii atimpurea petreceaă aici, ca într’un centru al vieteî politice şi bisericesc! a Bulgariei, chiar şi Mitropolitul Tirnovuluî îşi aven aici locuinţa sa. Este şi o casă mare, carea se numesce a Brâr,eovenuluî, şi se zice că ar fi fost a Brân- covânuluî Vodă, carele, cât-va timp ar fi trăit aici. Pole el să fie fost şi ctito- rul Bisericeî ce visitasem. In Arbanaşî mal sînl şi al le Biserici, încă şi un schit de maîce, dar n’am putut să le visităm, fiind că deja înoptase. Satul este mare şi a fost înainte şi mal mare, are la vre-o 700 de case, din care însă acum multe sînt pustii, între care şi casa Brâncovenulul. Am mal visitat casa natală a Doctorului RusovicI, unde acum trăesce fra- tele săă kmeful Arbanaşilor, şi apoi ne-am continuat calea la Tîrnov. Pe când ne pogoram în Tîrnov, pe sub păretele de stîncă, de carele am menţionat în urmă, era nople, şi am fost surprinşi la privirea unei mulţimi de linii de foc ce se purtaO pe deasupra nostră şi pe lângă noi. Aceste linii de foc le formaţi în sborul lornisce insecte fosforice pe care bul- garii le numesc «blistalki», adică — licurici. Ele ne-afi întovărăşit până la gazdă; îşi aă cuiburile lor în stâncele Tirnovuluî. A doua zi joi, era 10 Maiiî, aniversarea suire! pe tron şi a încoronăreî Ma- ieslăţel sale Regelui României Carol I-iu. Prâ sfinţitul Climent mi-a spus că are să servâscă liturghia şi Te-Deum la Biserica Calhedrali, în onorea Româ- niei şi a Regelui eî. Acesta a fost pentru noi încă o surprindere plăcută. Şi în adevăr, adoua-di pe la 8 dre noi ne-am dus la Biserica calhedrală, cu trăsura Prâ Sfinţiei Sale Episcopului, carele ne-o trimesese înadins, după ce venise la Biserică. Cathedrala Tirnovuluî este o Biserică nouă, zidită deasupra pământului, cu- rată, frumosă şi încăpălore, eu trei altare, în stil bisanlin, despărţită prin două rânduri de colone. Prâ sfinţitul Climent cu clerul mitropolitan a oficiat sânta liturghie, şi apoi Te-Deumul, cântate de chorul Seminariştilor, aduşi înadins www.dacoromanica.ro O ESCUBSiUNE IN BULGARIA. 521 de la Seminariâ pentru acestâ solemnitate. Aă asistat mai multe persone dintre orăşeni şi din personalul administrativ, între care Directorul Prefec- tureî şi Primarul. Preteclul era absent în timpul petrecere! nâstre la Tîrnov. După serviciul divin întorcându-ne la gazdă, am primit felicitări pentru România şi Rege de la Prâ Sfinţitul Episcop şi de la cler, precum şi de la autorităţi, la care ocaziune muzica militară a esecutat mai multe imnuri şi marşuri bulgăreseî şi românesci. Am felicitat pe Maiestatea sa Regele şi pe Primul Ministru al României cu telegrama următore : «Am serbat în Tirnov, vechea capitală a regatului Bulgaro-român, aniver- sarea suirei pe tron şi a încoronăreî Maiestâţei Vostre. Pre Sfinţitul Climent Episcopul Tirnovului a oficiat sânta Liturghie şi Te-Deumul pentru sănătatea Maiestăţei Vostre şi prosperitatea României. Autorităţile Tirnovului aă espri- mat sentimentele lor amicale pentru România şi stima lor cătră Regele Româ- niei. — Rog respectuos primiţi şi felicitările fiiuluî României, adresate de la polele Balcanilor, dintre stincele Tirnovului. Trăiască Maiestatea Vostră, împreună cu scumpa nostră Regină ! Trăâscă România şi Bulgaria !». După acestea ne-am dus de am visitat gimnasiul de fete. Acolo primesc cultura 220 de copile, care frequentâză cursurile de Ia casele părinţilor lor. Este şi un internat pentru copilele sărace. Cursul este de 5 ani. Se primesc după ce ati finit 4 clase primare Protesoriî sînt parte bărbaţi parte dame . După amedâ-iji ne-am dus acompaniaţi de Doctorul Beron să visităm Mo- nastirea Preobrajevski [Schimbarea Ia faţă] din Derbentul [slrîmtorea] Tir- novuluî, de carea am amintit în urmă. Drumul la acâstă Monastire, după ce se abate din şosea, este strimt, priporos, prin pădure. Monaslirea este situată deasupra pădure! sub un părete înalt de stâncă, carele încununeză muntele, unde este situată Monastirea. Ea este de o construcţie nouă, are două Bise- rici frumuşele, zidite de petră, una mai mare, alta maî mică, kiliele sînt puse înpregiur, şi în partea despre munte sînt cu două elagiurî. în Monastire sînt vre-o treî-deci de călugări, carii trăesc cu munca]lor, având şi 6re-care ve- nituri particulare ale Monasticei, hărăzite de religiositafea chreştinilor. Noi am găsit pe călugări la Biserică în serviciul vecerniei. A doua <}i era serbătâ- rea Sfinţilor Chirii şi Methodie. Am asistat şi noî cât-va la vecernie, în Bise- rica cea mai mică. La strane cântaă doi monachî, amândoi deja omeni îna- intaţi în vârstă. Cântarea lor melodică era plăcută şi bine esecutată. EI petre- cuse mult timp la Muntele Athos, unde învăţase cântarea cea plăcută a că- lugărilor de acolo, carea se distinge prin dulcâţă şi pietate de cântarea ordinară a cântăreţilor de prin politii. După ce am visitat interiorul Monasli- rei şi trapeza, unde deja era întinsă masa monachilor cu tacâmuri curate, şi bine arangiate, ne am dus la Stăreţie, unde dupre obiceiO am fost trataţi cu dulceţă şi cafea. în curând aă venit acolo şi soborul întreg. Am găsit între ei călugări, carii cunosceail Monastirele din România, şi vorbiaO şi românesce. Stareţul ne-a spus, că în locul Bisericel mari fusese altă Bisericuţă veche din www.dacoromanica.ro 522 EPISCOP MELCH1SEDEC. timpul Asanilor, dar cu vr’o 40 ani în urmă dislocându-se din vârful munte- lui o stâncă colosală s’a năpustit peste dânsa şi o a zdrobit, aşa că a trebuit a se rezidi din noă cea actuală. Am spus în urmă, el visavi de acâstă .Monastire, peste Iautra, tot aprâpe de vârful dâlului opus, este o altă Monastire dedicată Sântei Treimi. Noi am privit’o de departe; dar nu ne-am putut duce la ea, fiind-oă cu trăsura nu se pote merge acolo, ci numai călare. Doctorul Beron mi-a spus, că la aceaMo- nastire se află chrisâve romănescl. Eă am rugat pe Prâ Sfinţitul Climent de a ni se aduce acele chrisâve, ceea-ce curend s’a şi făcut. Chrisovele aceste sint în număr de 4, două din ele pe pergamin, două pe chârtie gr6să. Ele se păstrâză într'un toc de tinichea. Mi s’a spus că pe vremea eteriei grecesc!, fiind mare urgie din partea turcilor asupra clerului şi a Monastirilor, călugă- rii din Monastire aă fugit lăsându-o pustie. Când aă fugit călugării aă zidit tocul cu chrisovele românesc! înfr’un pârele. Pustiirea Monastire! a durat vre-o 20 de ani. Pe la anul 1840 reparându-se Monaslirea s’aă găsit în pă- rete şi tocul cu chrisâvele. Cuprinderea acestor chrisâve este urmălârea : 1. — Chrisovul ântâî este din anul 7223 (1715) dî la Domnul Ungro-Vla- chieî Ştefan Canlacuzin. D’asupra la mijloc are zugrăvită pajura cu două ca- pele,— a familie! cantacuzine, ce se trăgea din familia împăraţilor bizantini. In proimiî se laudă milostenia şi bine facerea. — Se spune că Domnul acesta a miluit Monaslirea ce se chiamă Şişmon (whujmohx) care este zidită de Cra- iul Şişmon, -«care mănăstire este peste Dunăre în munţii Trînovuluî, şi are hramul Sfinte! Troiţe». Spune mal departe, că călugării ’! a arătat chrisâve de la Mateiă Basarab şi de Ia Constantin Brâncovănu, pentru mila ce aă avut Monaslirea de la alţi domn! mai dinainte. Călugării s’aă jăluit că rămăsese Monaslirea lor de tot săracă şi fără nici un venit, din întâmplările vremilor. •Domnul dă Monastire! bulgare anual 30 ugri [galbeni unguresc!] şi 500 ban! călugărilor ce va trimite Monaslirea să priimescă acestă milă domnescă. Se mal pomenesce în acest chrisov, că călugări! de la Monastirea luî Şişmon a- vusese chrisâve şi mal vechi de la Domnii Munteniei ce! mal dinainte de Ma- teiă Basarab, precum : de la Şerban Vodă cel de demult (1601-1611), de la Radu Vodă sin Michneî Vodă (1611-1616); dar când a venit «Batăr Gabru Domnul Ardeiului cu Ungurii de aă jefuit şi prădat ţara aeâsta în 4ilele Iu! Mateiă Vodă, aă venit şi călugării aici la milă, şi aă pus chrisâvele, ale lui Radu Vodă şi Mateiă Basarab, în casa unu! negustor Pătru, ca să stea la dânsul. Dec! atunci s’aă fost întâmplat de aă ars tâte prăvâliele negustorilor şi aă ars şi acele două chrisâve.» Pentru care Mateiă Basarab a întărit Mo- nastirei mila domnescă, cu un al doilea chrisov al săă, pre care chrisov l’a văijut Ştefan Vodă Canlacuzin, reproducând cuprinderea în chrisovul de faţă. Acest chrisov al luî Mateiă Vodă nu mal esistă asIădCf la Monastire. — In fine se pomenesc boeriî ţârei ca martori, şi toţî se intiluleză: «Pani*. Chrisovul este sub-scris de Vodă : «Eă Ştefan Cant. Voevod». www.dacoromanica.ro O ESCURSIUNE IN BULGARIA. 523 Din acest chrisov se vede, că Monastirea aeăsla a fost zidită de Şişman ul- timul rege al Bulgarilor, carele domnia, când Turcii aă cucerit Tirnovul şi a- pol fotă Bulgaria. 2. — Alt chrisov tot pe pergamin este din anul 7276 (1768), de la Alexan- dru Ghica Vodă (anul de pe urmă al domniei.) După proimiul despre datoria chreştinâscă de a milui şi a bine-face altora mal ales monaslirelor, atât în ţară cât şi afară de ţară, spune că şi monastirea Şişmon ce este în Munţii TîrnovuluT, făcută de MELCHlSetlKC. ţia şi cu ortografia lor antică, care asfă-^î chiar nu se aud în limbele slavă. Acăsla este forte natural, pentru că Românii aQ trăit multe vecurî înpreună cu Bulgarii, aQ format cu el un stal, Românii aQ dus cu dânşii în nouele sta- turi de la Dunăre literatura bulgară şi obiceiuri comune amenduror popore- lor, şi le-aG păstrat multe vecurî în antica lor simplitate. VoiQ aminti aici câ- te-va (Jicerl vechi bulgare, din cele multe păstrate în limba română: draguîca, năpădatcă, mândrie, râncă, târgovişte, obrejă, înrugă, jitovină, jltartu, băz- dăhanie, năulc, năzbâtie, pită, pitan, respîntie, ele. Precum la noi mulţi din literatorii români tind fără trebuinţă a latiniza şi franţuzi limba română, fal- sificând basele ei istorice şi filologice, lot aşa în timpurile din urmă mulţi li- teraţi bulgari, ademeniţi de cultura limbeî rusesc! şi deprinşi cu ea din copi- lărie, fiind-că ş’aQ făcut în ea studiele lor, tind a rusifica limba lor naţională, şi în formele gramaticale şi în pronunţie. Acăsta este la eî, ca şi la noi, o di- recţie greşită. Limba naţională trobue cultivată pe basele eî proprii atât isto- rice cât şi filologice, dupre cum vecurile aQ formal’o. Precum Românii nu pot şi nu trebue să devină «Francesiî de Orient», tot aşa Bulgarii nu pot şi nu trebue să devină «Ruşii de la sud.» Aceste direcţii forte greşite in cultura naţională, nu sînt progres naţional, ci pedică adevă- ratului progres naţional şi în cultura limbeî şi în desvoltarea puterilor proprii ale poporului, culturale şi morale. După gimnasiQ am visilat o mică monastire de malce, ce se află în Gabrova. La porta monastire! ne-a înlîmpinat stareţa cu soborul şi ne-a condus în Bi- serică, cântând imnul «îngerul a strigat». Melodia imnului era românăscă, de şi cuvintele slavone. Acesta m’a făcut să întreb pe cânlărăţa unde a învăţat a cânta acel imn, ea ml-a spus, că în România, unde a trăit prin monastirile de malce. Din biserică ne-am dus la slariţa, carea ne-a tratat dupre obiceiG. Acăslă monaslioră are 20 călugăriţe, care trâesc cu lucrul mânelor sale. Ea este înfiinţată cu vre o 40 de ani în urmă de archimandritul Iosif Socolski. Tot el a mal înfiinţat o monastire în munţii Balcanulul, carea portă numele lui de «Socolski Monaslir». Acest archimandrit este forte cunoscut în istoria modernă a Bulgariei. El era un călugăr simplu, dar iubitor de nămul lui. A- vând bună opiniune în popor pentru pietatea lui, în marea luptă bisericescă, ce aQ avut Bulgarii cu patriarchia de Conslantinopole, unora dintre patrioţii înfocaţi Bulgari, în fruntea cărora era cunoscutul Ţancov, le aQ venit ideea, că mal lesne vor pleca patriarchia la concesiuni, dacă ar introduce uniunea papislă în Bulgaria. Spre acest finit le trebuia o personă din clerul bulgar, carele să se pună in fruntea acestei mişcări destul de aventurase. Ţancov sciu să atragă la ideea sa pre simplul monach Iosif Socolski; se duse cu el la Roma, unde Papa Piu al IX-lea, primind cererea unul număr de Bulgari, de a primi unia, precum şi dorinţa de a le chiroloni în persona lui Socolski un episcop uniat, le înplini dorinţa. După reînturnarea însă în Bulgaria, pasul lui Ţancov a fost desaprobat ob.şteşce; căci Bulgarii se cerlaQ cu patriarchia pentru drepturile bisericeî lor naţionale, pentru scola şi biserica bulgară şi www.dacoromanica.ro O ESCURSIl'NK IN BULGARIA. 529 pentru clerul naţional, înpilate de clerul grec fanariot; iară nu pentru dog- mele confesiune! ortodoxe, cărora eî deapururea au rămas şi voiaii să rămână credincioşi. Socolski cunoscu curend marea sa greşală, lepădă episcopatul papislăşeso, de ruşine părăsi chiar ţera şi trecu în Rusia, unde fu primit în lavra de la Kiev, menţinând u’şî rangul de episcop, până la morte, carea a ur- mat nu de mult. Am visitat apoî casa preotului Ştefan Kânev, carele m’a însoţit în t6te lo- curile din Gabrova şi din prejmelele eî El este namestnicul (protoiereul) epi- scopului de Tirnov, preot la biserica catedrală şi professor de religie şi musica vocală la gimnasiu, un lînăr deştept, vesel şi bun cântăreţ. Gabrova este cu deosebire un oraş industrial. Atât în oraş cât şi în prăjma luî sînt fabrici de înplelit găitan, de tors firele pentru găitan, mori, fabrice de unelte de fer, precum : felurile cuţite, topore, bârdî, sape, bricege cu mă- nunchele de lemn, oosore, forfece, tesle, cuţite cu tăcă mar! şi micî, ba încă şi cu un mic cântar vîrît în mânunchiO etc. Cuţitele de Gabrova sînt respân- dite în Iotă România, aşa că cuţitele cu tecă ce le portă ţăranii români sînt provenite de la Gabrova, prin intermediarul neguţătorilor Gabroveni, numiţi «cuţitarî». Sînt strungarii unde se lucrâză vase de lemn casnice, precum : linguri, talgere, scafe, plosce, racle, măsuţe rotunde portative etc. care de a- semenea ajung şi în România. Lipsa de locuri de hrană între munţi a silit pe Gabroveni să se aplice la industrie. Cu deosebire lucrarea găelanuluî. a şă- iaculnî şi abalei daâ mijloce de câştig la o mulţime de familii, cari se ocupă cu spălatul, torsul şi depănatul lâneî pentru fabricele aflâtore încă în o stare primitivă. Vre-o doi neguţători de aceste materii, dorind a ’şî reduce cheltu- elile şi a simplifica procedura veche de a prepara lâna, au găsit mal avanla- gîos a cumpăra tortul gata de la fabricele Europei, ori a ’şî aduce maşine de spălat şi de tors lâna. Acăsla a revoltat pe femeile din Gabrova, cari s’aQ văijut ameninţate cu perderea mijlocelor de esistentă, şi ele s’au dus în grupă la acel neguţători, .şi ’î-aă ameninţat cu ineendiarea fabricelor noul. Pentru potolirea rebelelor s’a cerut intervenirea guvernului, carele a are- stat pe unele din femeile revoltate. Neguţătorii invocă libertatea comerciuluî, femeile invocă drepturile lor la esistenţă. Nu sciu cum se va fi isprăvit afacerea. De sigur că guvernul bulgar nu va putea resista tendinţelor cuceritore ale liberlăţeî comerciuluî. Pe când eu visitam Gabrova, d-1 consul Sloianovicî, însoţii de un comer- ciant şi de un preot, carele trăise în România, s’aQ dus călări să visiteze muntele Şipca şi Irecătbrea luî în Rumelia, Irecătore renumită pentru bătă- liele ce aă urmat acolo în resbelnl din urmă între Ruşi şi Turci. (Şipca bul- găresce va să <}ică : măceş, cocăzdăr— adică trandafir selbalec). IVPam dus şi eâ mal pe urmă până la muntele Şipca, carele este departe de Gabrova cale de o oră, lot pe valea lanlreî, pe şosea, carea apoî trece peste munte în Rumelia. Dar m’am oprit la polele Şipcel, fiind priporul forte mare, şi ne-putând a’l sui cu trăsura cu caii, ci numai cu bivolii saă Seu, p, ItU, Ani, fi Fii,, An, II, Voi, II. Si www.dacoromanica.ro 630 EPiSCOP MEI.CHÎSFDEC. călare. Până la reinturnarea companionilor mei eO înpreună cu preotul Ştefan, cu gradonacălnicul (Poliţaiul tot odată şi subprefect) D-l David Nedel- covicî şi cu gazda mea D 1 comerciant Slanciu Kolciu Basmagiev, am visitat o fabrică bulgărâscă de găitan. Ea constă din o căsuţă de petră pe sub care trece pârâul Zelenodrevsca a căreia apă învârtesce prin o rolă mulţime de mosore de metal, ce sunt aşezate în maî multe grupe pe podela caseî; în fie- care grup se învârtesc câte opt mosore, care în învârtirea lor formeză un fel de cadril, trecând unul pe lângă altul, fără să se atingă; împletesc tortul de pe mosore, şi găitanul gata se adună desupra, de unde fabricantul îl strânge. între acestea companionii noştri puse a se pregăti dejunul la polele ŞipceT, anume a se frige doî miel, aşa că pe când s’a reînturnat visilaloriî Şipcel de- junul era gata, şi s’a servit sub umbra unui arbore, lângă un isvor de apă curgător din slâncele Balcanuluî, şi între două pârae ce se varsă în lanlra, anume : Zelenodrevsca şi Kozerecâ. Dejunul a fost vesel şi încântător, atât prin frumuseţele naturale ale mun- ţilor şi apelor cât şi prin doina bulgărescă, cântată de părintele Ştefan. Este de însemnat că şi doina bulgărescă constă ca şi cea românescă, din o parte jalnică, şi alta veselă, adică esprimă aceleşl periode istorice de jale şi de bu- curie, safl suferinţa şi speranţa, care aO fost nedespărţite de sorta naţiunilor nostre de la Balcani şi Dunăre. După dejunul nostru, cu provisiunile rămase s’a format o masă regulată pentru băeţil şi copilele ce păşliafl oile şi caprele în prejurul dejunului nostru. Petrecând noi acolo, am văzut pogorându-se din Munte câţî-va lăcuilorî munteni, cu catârii încărcaţi de obiecte de lemn fabricate de dânşii în strugu, anu ne : mese mici rotunde numite de eî Sofrâ, talere, castrâne, racle mari şi mici, plosce pe care el le transportă cu catârii la Gabrova unde le cumpără neguţătorii toptangiî, carii apoi le trimit prin alte oraşe şi prin alte ţări pen- tru usul poporului. Acolo mi s’au arătat două plante locale : una numită «maşteriţă» pre care Bulgarii o înlrebuinţeză ca dres la bucate, precum este la noi cimbrul; are un gust picant şi mal delicat de cât al cimbrului, alta numită «zdravceţ» o plantă cu flore, pe care Bulgarii o cultivă prin grădini, şi potrivit cu însem- narea el, îl prescriă o influenţă bine-făcătore asupra sănătăţii. Duc flori de acestea la Biserică. în vinerea patimilor, la epitaf, preoţii împart poporului mici buchete de acestă plantă, şi ducându-le pe acasă le păslreză pe la icone ca un talisman de sănătate; se fac din ele şi sfitoce de stropit cu aghiasmă, în locul busuiocului ce se întrebuinţeză la noi în asemenea cas. La întorcerea nostră de la Şipca am întâlnit un cârd de lăcuitorî PomacI, carii se pogorâse de la munte, unde lăcuesc Pomaciî, cu familiile, cu vitele şi cu tot avutul lor, ca sâ’şl dobândescâ voie a părăsi Bulgaria şi a se duce în Turcia, unde li se davi locuri de locuit în Asia-mică. Aceştia sînt Bulgari de origină şi vorbesc numai bulgăresce, ne sciind turcesce; dar de religiune sînt mahometanî, şi se trag din acel Bulgari, cari, după cucerirea Bulgariei de Sul- www.dacoromanica.ro o eScursionb in bulgaria. băi fânul Baiazid la finele veculuî 14-lea, ca să scape de urgia turcescă şi să pbtă trăi în pace, aă îmbrăţişat islamismul. Eî neavând nici o idee de patrie şi de naţionalitate, se conduc numai de simţul lor religios, carele II face a snnpa- tisa cu Turcii, şi a’şl lega sorta cu a lor. Aceste simpatii coreligionare se nu- tresc in ei de la Constanlinopole prin softale în adins venite la el din Bulga- ria. Se vede că guvernul turcesc, perdând speranţa de a mal putea domni în Europa, voesce să atragă cât mal mult element mahomedan în Asia, spre a putea resista la nevoie măcar acolo sorţeî fatale, care tinde a’I curma firul vieţel politice. Oprindu-ne la un grup din aceşti Pomaci rătăciţi, preotul Şte- fan le-a adresat în limba bulgară mal multe întrebări : «De ce naţie sânteţî voi? «—Musulmani».—Musulmani duprelege, dar dupre naţie voi sînteţl bulgari, căci vorbiţi bulgăresce. Eî aO afirmat acesta prin plecarea capului.—Dar de ce vă lăsaţi casele vostre şi locurile părintesc! şi voit! să vă duceţi în locuri ne- cunoscute vouă şi pote mai rele de cât cele ce le aveţi aici?—S’aQ dus acolo şi alte rude ale noslre şi voim şi noi să le urmăm.—O să perdeţl totă averea vosfră, o să sărăciţi şi veţi fi siliţi de miserie a vă înturna în patria vostră. «— Se pote, dar acum noi ne ducem.» întorcându-ne în Gabrova, am visitat prăvălia d-lul Ţancu, numit după co- merţul săii «Cuţitar». El este născut în Craiova, unde tatăl săd îşi făcea co- merţul. El are şi acum în Craiova case bune şi magasiî, făcute de dâdsul După liberarea Bulgariei, înlorcându-se la Gabrova în casa părinlâscâ, conti- nuă comerţul săd în România, şi este supus român, de şi petrece în Gabrova. Aici el are într’o curte două rânduri de case, cu două etagiurî, una cea pă- rintâscă, alta făcută de dânsul. în prăvălia lui sînt produse ale industriei ga- brovene de fer, precum : cuţite, forfecî, topore, sape etc. precum şi fabricate de lână, precum : şaiac, aba etc. pre care el le transportă spre vencţare şi prin oraşele României. El a înfiinţat şi o fabrică perfecţionată pentru industria de lână, şi este în proces cu gabrovencele, care văd în el un duşman al indu- striei lor casnice. Femeile bulgare sînt induslribse. Ele fac din lână şaiacurl, cu cari se îmbracă pre sine şi familia, scorţurî numite cergi, kilimurî şi hramuri frumbse, cu cari jşi împodobesc casele, pânză şi materii de lână din care îşi fac lor cămăşi cusute cu altiţe, ca şi româncele, şi fote de culorenegră, pe ia p6le cusute cu flori de deosebite culori. Dar tolă acâslă frumosăşi sănătosă industrie casnică curând o va nimici şi în Bulgaria, ca în România, industria cea colosală a fa- bricelor Europei, care este protegiată pe de o parte de statele cele mari, âră pe de altă parte de ademenirea şi ignoranţa poporelor tinere în viaţa politică. Fiind că vorbim aici despre industria bulgară, trebue să amintim că Bulga- ria are şi sculptori buni. Se deosebesc mal ales acel din Târguşorul Driavna (bulgăresce vra să $ică lemnărie). Eâ am văcjut în Plevna o tâmplă, la una din Bisericele de acolo, forte frumos sculptată, în lemn de nuc. în Gabrova s'a păstrat curat elementul bulgar; acolo nici odată n’aă lăcuit www.dacoromanica.ro 532 EPISCOP MEI.CfiiSEDEC. Turci, de aceea nici se văd acolo giamiî, safl alte urme de lăcuinte furceştî. Gabrovenii de aceea afi mers în fruntea civilisatiuneî bulgare. A doua zi Duminecă, la 13 Maiă, am asislat la liturghie în biserica cathe^ drală din Gabrova. Biserica era plină de popor. L>iturgia a cânlal-o la strană pâriniele Ştefan dupre melodia grecescă acomodată la cântecul bulgar; eră reaprinsurile la lilurgie eraă înlocma acele puse pe note de reposalul cântă- reţ român Anton Pan, care de la el s’aă introdus şi în România Pan era originar din Bulgaria, şi de aceea cântările luî se deosebesc de cele româ neseî prin turnurile lor bulgare Bulgarii ca şi Românii aQ cărţi de psallichie tipărite in limba lor, cu care se servesc la cântare în Biserică. După lilurgie am primit visila professorilor gimnasialî, carispre amintire mî-a adus o carte, în care se cuprinde istoria gimnasiuluî din Gabrova, tipărită în Constanlinopole, in anul 1866. cu portretele luî Aprilov şi Palauzov, primii luî tundatorî; este compusă de P. R. Slaveicov. Prolessoril aO cerul, ca şi eu să Je trimit biografia luî Grigorie Ţamblac- şi catalogul vechilor manuscripte sla- vone din biblioteca Monaslireî Nemţuluî; ceea ce efl am şi făcut îndată după ini urna rea mea la Bucurescl. Episcop. Melrliiseder. (Va urma) ALUN, ALUNĂ SI DERIVATELE ’ 9 SPECIMEN DE «MAGNUM ETYM0L0G1CUM ROMANIAE» I. Alun, s. m. noiselier, eoudrier; copăcel din familia celor cu rode acope- rite cu poşghiţâ. Alunul ocupă unul din locurile cele mal importante în mitologia noslră po- porană. «Un tînăr aprins de Iubire — ()ice Alexandri (Poes. pop. - 9) — e fermecat de vre-o babă Clonţă ce l-a făcut cu ulcica. Acel nenorocit este expus a în- căleca pe o prăjină şi a se duce prin văzduh după glasul fermecăloreî care, bălend cu o vergnţă de alun peste o ulcică din vatră, chinină necontenit pe Iubitul ei. . > Şi nu numai vărgata babei e de alun, ci tot de alun este şi prăjina, pe care câlăloresce bietul fermecat, căci el cântă într’o doină : Să scil că eu vin nebun Pe-o prăjină de alun.. {Alex. «234), E şi mal curios, când un asemenea aeronaut încalecă pe o simplă frunză, şi totuşi lucrul nu e imposibil după credinţa poporului: Porunci-tu-ml-a mîndra Să mă duc pîn’la dînsa; Duce-m’oiă ca un nebun Pe-o frunzuţă de alun. {Alex. « 371). www.dacoromanica.ro MAGNUM El YM0L0G1CUM. 533 In Vâlcea (com. Zăvoeniî şi Nisipiî) felele mari se duc Ia un «hududoîu», adecă un părîîaş, fac pesle el o punlecică din surcele de alun, arţar şi son- ete, la capătul căriîa pun un busuioc, şi apoî recită invocând fie-care pe «scri- sul» ei: Tu, alun, Să mi'l aduci ca pe-un nebun ! Tu, harţar, Să mi'l aduci ca pe-un căluşer! Tu, scaete, Să mi’l aduci ca pe-un lierete!... Alunul are puterea de a băga în neaslîmpăr nu numai pe om. dar pină şi pe o păseruîcă, care cuteză a se încuiba în frundi.şul luî: Numa lo’s pasere strină: Nice cin, Nice m’alin, Că m’i cuibul lăngă drum Pe-o crenguţă de alun. . . (Pompiliii, Sibiu, tio). Ce să vorbim insă de o sărmană păserică, când cliîar jigania cea mal ve- ninosâ se teme de alun : «Şerpele, fie cât de mare, dacă’l găsesce omii înco- lătăcit şi'l va descânta cu bâţ de alun, pole să’l porte şi după gât, şi nimica nu'I face» (Stareţul fi. Theodorescu, Galaţi). De aceia ţăranii in unele locuri (Vâlcea, com. Nisipiî) dic că alunul este naşul şerpelut». Tot de aci în des- cântecul de muşcătura de şerpe : Vita secă Prisdcă, Cu cinci degete luată, Peste garduri aruncată. Cu boz, cu alun descântata... (Biirada, Dobrogia, 274). Acest bâţ de alun maî servă Românului la aliele multe, bune şi rele. Aşa, de exemplu, pentru ca să nu îea cine-va «mana» adecă laptele dela vile, pe a locuri ţăranii «îngropă in păminl casa dela vacile fătate întâia, de’npreunâ cu un fir de mătase şi un bâţ de alun... (Rîmnic-Săral, com. Pedulescî). Alară de verguţâ de alun, crengă de alun, frundă de alun, prăjină de alun, bâţ de alun, din trunchiul acestui copăcel se pole face o măciucă, înzestrata şi ea cu puteri miraculose. Un Român din Ardei, fur os pe Ungurimea care’i gonesce pe fraţii seî, cântă : De-or fi morţi, să mi-I resbun Cu-o măciucă de alun CeT bună de descântat ’ Şi morţii de resbunat.... (Âlex. » 317). www.dacoromanica.ro 634 B. p. hasdeO. In viaţa cea halducăscă, alunul mal are şi o altfel de însemnătate. Hoţul silit terna a argaţi pe la ciocoi, aşteptă cu nerăbdare : Pîn’ ce-a da frunza'n cătun Ş’a cânta cucu’n alun, Primăvara de-a veni, Iar la codru ne-om porni. . . (Ale.x. * 258) Apoi o dală în codru, ca un fel de petrecere, — <)ice Alexandri (Poes. pop.2 235)—«flăcăii Români de astăzi aii încă obiceiul de a face să ples- născă în palme frunze de alun....* Insă frunda alunului, după credinţa poporană, ţine numai plnă la Crăciun: Mă usuc ca frunza’n vînt: Ca frunza curechlulul In postul Sân-Petrulul, Ca frunza alunului In postul Crăciunului... (Marian, Bucovina, II, 182) Pină ce dară frunza de alun apucă «a se usca în vînt», Românul se inspiră dela ea înlr’o mulţime de cântece, bună oră : Frunză verde de alun, Intr’o Joi după Crăciun La cătane m’a luat, Părul mi l’a retezat Şi departe am plecat.... (larnik-Bărsanu, Transilv. 318) sail: Frunză verde trei aluni, Auzit’aţI omeni buni ? Că de-asupra satului Potira ţinutului De’mprejur că s’a sculat.... (Marian, Bucovina, I, 6) Une-orI în loc de trisleţă cobitore, ne întîmpină ironia : Frunză verde trei aluni, In grădina cea cu pruni Fac fetele rugăciuni Sâmbăta, Dumineca, Să se potă mărita !.... (larnik-Bărsanu, Transilv. 449). Mal nici o dală însă, alunul nu inspiră veseliă, ci aprope tot-d’a-una un simţimînl melancolic şi chiar ce-va infernal. In balada lui Ghemiş : Intr’o zi Ghemiş punea Şepte buţl alăturea, Cu vînăta le sărla, Pe vînăta o spetla; www.dacoromanica.ro MAGNUM ETYMOLOGICUM. 635 Iar Ghemiş ca un nebun O lega de un alun Şi trei zile o plângea, Nici că se mal mângâia! Apoi, mări, se ’ndrăcia, Colâ ’n vale se ducea.,,. In Transilvania (Lex, Budan.) şi ’n Bucovina alunul se numesce pe alocuri şi tufă, adecă copăcel, «arbrisseau par excellence». Tot acolo — ne spune Marian (art. însemnătatea alunului, în Aurora română, 1882, p. 9) — «un struţişor de maî multe alune se numesce căluş sah căluşel şi se tjice un căluş sad un căluşel de alune.» Pentru pojghiţa sad învălitorea alunei, ieromonahul Macarie, în Lexiconul slavo-român diu 1778 manuscript al Bibliotecel Centrale din BucurescI, nu- meră urmălorele sinonime: «faşa alunei, plîupa sau găoce alunei, ţăstulor coaja alunei,» dintre cari termenul cel mal interesant este faşă. Caracterul magic al alunului aparţine unul ciclu legendar respândit de se- col! în Europa întregă, luând în fie-care ţeră câte o nuanţă propriă. «La verge des magiciens devait âtre en bois de noisetier» (Gubernatis, Mythol. d. plan- tes, II, 240; cfr. Collin de Plancy, Dict. infernal, v. baguette divinaloire), v. Alună — Tufă. — Faşă. 2. Alun, n. pr. loc. aşa se chiamă maî multe localităţi în România, de unde şi porecla Alunenu, după care apoi Iarăşi numele de sat Alunenl în districtul Dolj (Fruncjescu, ad voc.). Alună, s. f., noisette, rodul copăcelului numit alun. O ghicitore descrie forte comic aspectul alunei pe crengă : Sâcâita, val de ea, Şâde ’ntr’un vîrf de nuea... (Ispirescu, Pilde, 24) Alunele fiind hrana de predilecţiune a veveriţelor, de aci înlr’o fabulă a lui Donicî: Veveriţa cinste mare Dela lefi ad dobândit, Ş'afi luat făgăduinţă Că din dările ce vin, ÎI va da spre cunoscinţă Un car de alune plin..,. Caracterul infernal al alunului s’a resfrânt întru cât-va şi asupra alunei. Aşa într’o doină : Frunză verde de aluni1, Sună, sună şi resună, Sună pietricica ’n vale Resturnându-se pe cale, Mândra mea plânge cu jale.... www.dacoromanica.ro 636 B. P. HASDEt). şi mal jos: Frunză verde de alună, Duce-se lelea nebună... (.Alex.* 283) într’o altă doină, care se cânlă în Transilvania, o felă se holăresce a cu- nuna pe iubitul ei cu o altă fată, pe care însă vrea tot-o-dată s’o fermece prin alune : Cununa-l'aş cunună, Da la fină ce ’I voia da? Da o mână de alune, Să se ducă fina ’n lume, Să remână finu june, Cu mine să se ’mpreune!.. (Janiik-Bărsanu, Transilv. 99) Prin accepţiunea sa diabolică a’una fiind în antagonism eu Sântul llie, tra- diţionalul vrăjmaş al dracului, Românii din l.era Făgăraşului, pote şi de pe aiuri, cred că : «dacă durdue in ziua de Sânt-Ilie, in acel an se ghiermăno- şâză alunele» (corn. Copăcel şi Ohaba). în cântecele poporane figureză forte des «(rundă verde de alună» în loc de «frunză verde de alun», deşi frunda. neapărat, aparţine copacîului, îar nu rodului. Cele maî multe din aceste cântece, ca şi acele cu «fruntjă verde de alun», sunt de natură voînicescâ Aşa : saă : Frunză verde de alună, Codrenaş cu voe bună Se urca în dâl la stână, Se urca şi chiuia, Toţi ciobanii că fugla... ( Codrinul) Frunză verde de alună, Mulţi feciori frumoşi s’adunâ Şi ’ntr’o câtă se ’mpreuna : Toţi îmi plâcă la bătaie între sunet de ciinpole... (Pompiliu, Sibiă, 77) Une-orî se începe nlt-fpl : Foie verde ş’o alună, Italia ’I ţâra bună. Fără mie ’ml pare rea, C'ain şezut doi ani în ea Departe de mândia mea... (larnlk-Bărsanu, Transilv. 320). Dar rolul principal al alunei, prin care ea se distinge de alun, este erotic : Pe sub pole de pădure Merg copilele la mure, www.dacoromanica.ro MAGNUM ETIMOLOGICII51. 637 safi : safi : Nevestele la alune Şi rid ca nişte nebune : Eti m’am dus să talu nulele Şi pin hucitt am dat de ele... (Alex. « 365) Frunză verde de alună, Me duseî noptea pe lună Să găsesc o floricică Care mult inima ’mî strică... (ibid. 232) Frunză verde de alună, Decât c’un tată ş’o mumă Mal bine c’o mândră bună .. {Iarnik-Bărsanu, Transilv. 13) Elementul erolic al alunei ne întimpină şi la alte popore. Francesul m-----r---^---m v. Alunicit 2. 1. Alunele, s. f. plur. — v. Alunea. 2. Alunele, s. f. plur. millefeuille, Achillea millefolium, nume de plantă în- trebuinţat maî ales în Banat: «Alunele, Schafgarbe, cu aceslă plantă se vindecă al un el ele (Sommer- sprossen) de pe faţa dmenilor» (Mangîucă, in Familia 1874 p. 586). Pe aîurf se chiamă generalmente «coda şoricelului». 3. Alunele, s. f. plur. Bunium bulbocastanum, terre-noix; plantă din familia ombeliferelor, cunoscută de asemenea sub numele de mândălac saă m ă n- dăn ac, al căriî rod, negru pe din afară, alb pe din întru, mare ce-va cât o alună, se înlrebuinţeză la mâncare, avend un gust cam apropiat de al castanei. Cihac (I, 10) aplică acelaşi termen la «Carum bulbocastanum» şi la «Fu- măria solida et cava», cela ce noi n’am putut verifica. Se mai chiamă şi alună-de-joămînt (Covurluîu). I. I. I. Alunicit, s. f., «petile noisette», deminutiv dela alună, cu acelaşi sens. E de observat că doinele câte se încep cu «frundă verde alunică» pove- stesc saă prevestesc o nenorocire. Aşa într’un cântec de doliă: www.dacoromanica.ro 640 B. p. hasdeC. Frunză verde alunică, Pe casa lui Vasilică Sînt doi pul de rîndunică... (Marian, Bucov. II, 126). In balada lui lordache al Lupului: Frunză verde alunică, Grea pulbere se ridică Dela EşI în spre MilescI; Iar printr’însa ce zăresc!? ArnăuţI cu şuşanele, Cu argint pe la oţele.... In balada «Neluca» : Frunză verde alunică, Mircea sue pe potică Şi ’ntâlnesce o fetică Ce purta cofiţă ’n mână Cu apă... Mircea bea din apă şi more de dor. Inlr’o doină : Frunză verde alunică, Am avut o mândră mică Ş’am lăsat’o să mal crăscă Minte ’n cap să dobândăscă, Dar de când o am lăsat, A£t crescut, s’aă măritat.... (Alex. 2 303) Etimologia : alun cu sufixul deminutival -ică. 2. Alunică, s. f. nora d’une danse populaire; aşa se chiamă un danţ ţără- nesc în Râmnicul-Sărat (com. Vişanî), pole acelaşi cu danţul cunoscut în par- tea occidentală a Tăreî-Românesci sub numele de alunei. 3. Alunică, s. f. lentille, envie; acelaşi sens ca în alunea. lntr’o doină : Când mă uit la casa ta, Mi se rupe inima; Alunica’\1 dela gît M’aCt aprins, m’aCt omorlt ; Alunica’ţl de pe braţâ A să mă scoţă din vlăţă... (Alex. 2 344) I. I. I. Aluuij (plur. aluni şuri), s. n. condraie, aulnaie; pădurice de aluni. E des în poesia poporană. In balada lui Meşter-Manole : www.dacoromanica.ro MâGNUM RTYMOI OGICl'M. 541 Nu cumva-’I văzut Pe unde-al trecut Un zid părăsit Şi neisprăvit La loc de grindiş, La vcrde-a/unip?... Intr’o doină din Transilvania : Aluniş cu-alune multe, Spune la badea din curte, Pe Duminică ce vine Să ’şl gătfescă pena bine.... (Iarnik-Uitrmnu, Transilv. 40) intr’o allă doină : Aluniş cu frunza ’n criş, Ibovnic tînăr ml-am prins; Aluniş cu frunza de«ă, Frică mi-I să nu mă lasă ! (Ibid. 61) In ahnti§ttrî cresce adesea carpeni şi pallenî, asf-fel că ele sini în acelaşi timp cărpenişurî saQ păllenişurî. In balada luî Ghemiş : Frunză verde de-aluniş, Tace cucul la răriş, La răriş, Ia cărpeniş, De frica celui Ghemiş, Că de-I mic şi gheim’it, Are faţa de 'ngrozit.. . In balada Mihu Copilul, hoţii luî Ianoş Ungureu petrec : La valea adîncă, La muche de stincă, La des pălteniş, Mărunt aluniş.... Amestecul alunişulul cu înlrega natură dela ţeră se caraclerisâ de minune în * Viaţa cămpenesc£> de Gr. Alexandre.scu : In vale se văd desişuri. Păduri, livedl, alunişuri. Pe urmă ochiul zăresce Un dăl ce se prelungesce Verde şi împestriţat.. Etimologia : alun cu sufixul colectival -iş, ca şi ’n cărpeniş, pălteniş, sie* jăriş etc, 2. Aluniş, n. pr. loc,, aşa se chiamă o mulţime de localităţi în România (Fruntjescu, advoc-j. www.dacoromanica.ro B. P. hasdeO. 542 Aluniţă, s, f. lentille, envie; acelaşi sens ca în alunea. Acâstă formă cu aceiaşi semnificalinne aQ împrumulat’o dela Români Bulgarii : lunitză, tnaî formând apoi din ea un deminuliv curat bulgăresc : luniPkă. Alunii!, adj, couleur de noisette ; o culore brună roşietecă, V. Marian. Chromatica poporului român, 50. Cihac (I, 10) trage acest adjectiv dinlr’un prototip latin imaginar avcllani- vius. Este o formaţiune curat românescă din alun cu sufixul -iu ca în vişinia dela vişină saă unăelcmniu dela unt-ăe-lemn, fără să aibă a face d’a-dreplul cu epoca romană. lî. P. Hasdeii. DOCUMENTE INEDITE PRIVITORE L Ă ISTORIA ROMÂNĂ JJn autograf al luî mihail-vodA-cel vit£z. 1596, februarie 1. Mihail-vodă întăresce sieşi prin chrisov domnesc scris în limba slavonă proprietatea satului Sularul, cumpărat de densul de la toţi sătenii din Sular drept 40,000 aspri. în josul actului domnul sere româneşte cu propria sea mână că aceşti săteni att răscum- părat de la dânsul acel sat (pe care el îl numesce Surlanu), şi în loc de a le cere înapoi banii ce le dedese el le dă în Belgrad (Alba-Julia) încă 80.003 aspri, şi jblestem ă pe cine va strica pomana sea. Originalul slavon este scris pe hârtie, lung. 0.42, lâţ. 0,27, cu cernâlă ră- dăcinie, 16 rânduri pe o singură faţă, de către Crăciun grămăticul. E rupt şi şters pe Ia îndouiturî. Pecetea întipărită pe hârtie în ceră şi cusută cu mă- tase, e întocmai ca cea reprodusă în aceslă Revistă, voi. If, pag. 309, Iar ti- tulatura princiară e în monograme cu chinovar roşu. Cele cinci rânduri au- tografe ale lui Mihail-Vodă sunt scrise cu cernelă mal nâgră şi se reproduc prin fototipie pe alăturata tabelă (tab. X(l)). Cuvintele c8aap8a aoakha ce se văd scrise vertical sunt pe o bucată de hârtie, care s’a lipit mal în urmă în josul documentului. Actul, fost în posesiunea d-luî C. Brăiloiu, se pâstreză în collecţiunea Mu- seuluî Naţional de Antichităţi, fiind dăruit de d. George Ocăşîan, student în Medicină. Textul slavon. f A\ac‘tYw k'jkVio îw aih\'aha bo£ro,a,a h rc^HX Excot 3(a\a( OyrppWBAa- ^ifCKOf CHk KfAHKdrO H nprkA<5KPdr® * “ÎW II flCTpALUKO BOIEO^ . ^,ABAT rc' AKOAîH cit noBCAcnic rcABOAiA, iakoik j^a (ctk rc' AKOAAH. OMHOy BCk ccaob coif AAptOA . CXC II Bkct ŢfOTApOAI . CD nOAW H CD UlO^Al H CD BO£ • H CD I10C- )fOîfA( . 34HC2K (CTk nOKSnHA rC ^B AIH. (0 HA BkCHJf CfA'kHH. CD || COIfAAplOA. HAHAI CD HA CTAHCftO , H CD AIAH-fc . A CD £4H • H CD AAnH'k . H CD HA BkCH)f •IfT HAI . H CD HA CT44I0A . A CD ÎWH || H CD CTOHKA , A CD ripO^AH . A CD HA 1 1 (1) Din er6re pe tabelă s’a tjis voi. III, tab. III, In loc de voi. IV, tab. X, www.dacoromanica.ro UN AUTOGRAF AL LUI MIHAlO VlTEZUL. 543 KkCH)f MfT HM . A CD ha N'fcrOf . A CD p4A«K©yilAH KHCAp©y RfAHKÎf AOr . A >K©\'HAH AUipCCAAK KklK RfA A©r . A KOyriAH A41 V'"HTP<ÎV KhlK Kfak rt0r • H *©\*IIAH8 . I| Hfrpf RfANUf enaT. A JKOyilAH pAAOlfA KfAl'K'lf KAI©M. A HtSlIAH pAAOya RfAlKlf KWM. A KOIfllAH CTp©f RfAlKlf CTOA . H %C\TI4H UJfpKAN || RfAlKlf !lf\' . A /KOynAN npfAA RfAlKlf n©C . A >K©ynAH Kkî'capS RfAlKlf ACT . LIlIC 43 KpXMWH rpaA\. MCI},’. ifKp . d". A HI»- Q Î1AAMA A® Cfr© nilCAHIf TfK©yi|IH A’kT© Rk A’kT „3PA’ t ICO MHXflHA B06B0AA (L. S.) MHAOGTHO KÎKUO rOG- nOAAPFi. Autograful lui Miliaiu: (1) Iw" MH^AHA R©fR©A4 . Gfcî Kkpil,HA AAOWpS Ak A\©UIIIIA UIH AA A\fAf Ak CA A^CKiiriApaTS Ak AA amin' CAtSa cSpAAH^ Ulii AAAH AaTh ac • rU .'jvHk BfArpAA^ • KAACTkMATS UIH IipOKAfTk Ck ^Yf Ak • T Hi' WTRk . UIH As MHH" MkHA RA CnapMk H0M4H4 A A\kH)f. TKADCCŢIUNK. f Cu mila luî Dumnezeii Ion Mihail Voevod şi domn a fotă (era ungro-ro- mânăscă, fiul marelui şi pre bunului Ion Pătraşco Voevod, dă Domnia mea acăstă poruncă a Domniei mele, ca să fie Domniei mele moşie tot salul Sula- rul, cu tote hotarele, din câmp, şi din pădure, şi din apă, şi de prelutindenea, pentru că l’a cumpărat Domnia mea de la lo(î sătenii din Sularul, anume : de la Staisco, şi de la Manea, şi de la Dan, şi de la Dapcea, şi de la fotă cela lor, şi de la Staciul, şi de la Ion, şi de la Stoica, şi de la Prodan, şi de la tote cetele lor; şi de laNăgoe, şi de la Radul, şi de Ia Oprea, şi de la Gutui, şi de la tote cetele lor; şi de la Dumitru, şi de la Necşul, şi de la Ştefan, şi de la Al- bolă, şi de la Dan, şi de la tote celele lor, tote părţile lor, drept 40000 aspri; inse să se scie semnele despărţitore hotarului Sularului: până în piatră şi de la Corlata, şi până în măgura de hotar despre Rudarul, şi de la Calicia, şi de la Cioroiul până în măgura lui Cârstea; şi aă vendut aceşti omeni mai sus sorişi moşia de a lor bună voie, şi din ’naintea tutulor cinstiţilor dregători aî Domnieî-mele, din Divanul Domniei-mele, şi cu scirea tutulor megiaşilm din pregiurul locului; înse s’aă vendut acest sat de mai sus scris în oraşul Dom- nieî-mele în Gherghiţa. Drept aceia am dat şi Domnia mea, ca să fie Domni- ei mele moşie ohavnică; eată deră martori aşedă Domnia mea : Jupan Ivan mare vornic, şi jupan Mitrea fost mare vornic, şi jupan Chisar mare logofăt, şi jupan Miroslav fost mare logofăt, şi jupan Dumitru fost mare logofet, şi ju- (1) VerfcS tiuuik’ nr.fiaTSa" (1). Aci păratul e d*> sigur pentru împăratul. Dăcă cele cinci rîndurl de mal sus sc ise de Mihaiu-Vodă ne destâlnu'sc puţina de- prindere ce avea de a scrie românăsca sea cea aspră şi vîrtosă, mal uşor tiindu-I de a învârti sabia de cât de a ţine condeiul, ele ne daă în acelaş timp o dovadă stră- lucită de sentimentele generose şi democratice ale principelui, pe care istoricii moderni, începând cu Bâlcescu, s’aO obicinuit a ni 1 presenta ca apăsător al ţăranului, ca di- structor al instituţiunilor democratice ale ţării, ca pe cel care a introdus şi a consfinţit Iobăgia săă şerbirea ţăranului român. Gr. G. Toeilescn. 1 1 (1) Documente privitdre la Istoria Românilor, cullese de Eudoxiu de ffiirmuta* o I\, pag. 166. Tot aci, pag. 22 pe un document, prin care MihaiO Vodă respunde genemlulu Basta, că nu are să parăsescă Ardeiul, se ailă scris cu mina lui MihaiO : nauia >rk TfiHmtc aa Kai(rfc. www.dacoromanica.ro Teoria lui rosler. 645 TEORIA LUI ROSLER. STUDII ASUPRA STĂRUINŢIÎ ROMÎNILOR ÎN DACIA TRAlANĂ(l). (Urmare), Eală deci esplicatâ pe deplin pricina lipsei de nume de cetăţi din Dacia. Ea nu pulea fi inţeleasă lără (aptul paralel arălat de noi, dispariţiunea intre- gei vieţi de slat a poporului roman. Viaţa orăşenească se desvoltă tot-deauna in paralel cu acea politică. Cit timp Rominii trăisă in munţi ei fură lipsiţi şi de una şi de alta. Cînd rein- cepură a injghcba viaţa organisală sub inriuiirea Slavonilor, se înlemeeră, şi oraşele noue, care in mare parte poartă numiri slavone. Dar dacă numele de oraşe sunt aşa de puţine, oare nu vom putea noi inlâlni alte rămăşiţi de nume date de cei vechi unor elemente geografice na- turale precum munţii sau riurile ? Asupra munţilor observăm ca Rominii ne-au lăsat în genere foarte puţine şliinţi. Muntele nu-i interesa pe ei, ba chiar îi respingea, şi de sigur că Svi- ţera cea astăzi atît de visitată era incunjurală cu mare îngrijire de Romani. Din toţi munţii Daciei nu găsim pomeniţi in autorii vechi de cit numele ge- neric al CarpaţUor care există şi aslăzi, dar care din causa intinderei lanţu- lui lor pot tot atît de puţin ca şi Dunărea(2), să aducă o dovadă pentru stă- ruinţa Romînilor în vechea Dacie. Carpaţii se mai numeau insă şi Caucastts şi o parte din ei purta numele, înrudit prin formă, de Gvgacoiium saă Canea. Poate că de la acest de pe urmă nume să se tragă numele de astăzi al piscu- lui Cocan din judeţul Muscelul (3). 1 (1) Vezi Uev. p. Ist. Arch. fi Filol. T, 409—419 ; II, 83—139 ; 202—213 ; III, 111—128; 289- 297. (2) D-l Hasdeu deduce totuşi din numele romîn al Danubiului, Dunărea, un argument in favoarea continuităţii Romînilor in IJacia: Samonicus scriitor roman de după Traian spune că in limba tracă Danubius ar insemna purtător de nori. Albanezii numesc nourul re şi purtător se exprimă in aceaşi limbă prin clone, dene; numele romîn Dunăre, n’ar fi deci de cît vechiul trac: Dane-re. Această veche insemnare a Dunării purtătoare de nori a fost păstrată in zicătoarea poporană : bată-te Dunărea, şi la Daci jurămîntul cel mai sa- cru se făcea cu solemnitatea băutului apei din Dunărea, in cît călcătorul jurămîntului era pedepsit prin baterea Dunării. Numele Dunăre insă nu poate ii de obârşie albaneză, de vreme ce nici odată Albanezii n’au locuit lăngă Dunărea. «Sau nu cum-va se va zice că Romînii plecînd peste Balcani sub Aurelian, vor fi dus cu dînşii numele dacic al Du- nărei, pe care nu l’au mai uitat de atunci, ast-fet că tocmai peste 1000 de ani îl vor fi rea- dus indărăt in Dacia !» (Istoria Critică, p. 29.1). (3) Hasdeu, Ist. Crit. p. 282. 36 Ilev. p. Ist. Arch. ţi FU., An. II, Voi. II. www.dacoromanica.ro 546 XENOPOL. Alt-fel stă lucrul cu riurile. Aceste erau cunoscute de cei vechi, care le in- tilniau foarte des in drumul lor, ast-fel că au rămas mai multe amintiri despre ele in scrierile lor. Toate aceste nume, fiind de obârşie mai veche de cît Ro- manii, dovedesc pe de o parte, după cum am arătat’o mai sus, stăruinţa sub stăpînirea romană a naţiunei dace, care le dăduse la incepui. Pe de alta insă ele existînd şi astăzi, incercînd numai cît modificările schimbărilor limbistice operate in decursul veacurilor la poporul ce a locuit pe rîpile lor, trebue nu- mai de cît să admitem o continuitate neintreruptâ a acestei poporalii, căci o schimbare deplină a elementului omenesc care venia in atingere cu aceste riuri, trebuia să aibă drept rezultat neapărat schimbarea aceea ce aparţine omului in fiinţa unui riu, numele seu. Acest fapt nu poate fi esplicat prin ob- servaţia făcută in treacăt de d-1 Ihmfalvi că «riurile ar avea o viaţă indă- rătnică şi s’ar transmite uşor de la un popor la altul»fl). Aiure d-sa mai a- dauge apoi că «numele Prutului şi al Şiretului erau necunoscute pe timpul Romanilor şi puteau deci cu atita mai puţin să fie transmise prin colonişti romani (care după cum am vezut nici odată nu s’au aflat in asemenea regi- uni), sau prin staţiuni militare» (2). Şiretul şi Prutul necunoscute pe timpul Romanilor, cînd sunt pomenile incă de Herodot! Şi apoi pentru ce oare nu- mele acestor riuri n’ar fi fost ele transmise posterităţii prin staţiuni militare, cînd tocmai intreitul val al lui Traian din Basarabia se inlindea pe ma- lurile lor ? Trebue apoi luat aminte că nu numai cursurile de apă de oare care în- semnătate au păstrat vechiul lor nume; dar chiar cîte-va din cele cu totul mici, atît in volum cît şi in lungime, nişte părăe a căror maluri erau locuite de la izvor pănă la gura lor de aceiaşi poporaţie, şi a căror nume ar fi tre- buit să se schimbe cu atît mai uşor că nu era nevoe de mari prefaceri etnice operate pe malurile lor, pentru a inlocui numirile lor prin altele aparţină- toare noilor locuitori. Cum se poate insă ca Maghiarii şi Slavii să fi cunoscut vechile numiri ale riurilor Daciei, dacă ele nu le ar fi fost transmise prin o poporaţie de baştină, care le păstrase ca o moştenire strămoşască (3) ? începând cu partea răsăriteană a Daciei, Moldova, intălnim intâi riul Prut al cărui nume este raportat pentru prima oară de Herodot sub forma grecea- scă nopsTO?. Forma contractată romînă care se intîlneşte astăzi in gura po- porului ce locueşte ţie malurile sale, Prut, se află amintită incă de Constantin Porphyrogenitul, 952, care numeşte acest curs de apă BpoStoţ (4). Îndată după acest riu curge al doilea mare afluent al Dunării Siretiul. Ftolomeu îl numeşte Tspâooţ; Ammianus, Gerasus şi Const. Forphirogenitul îi dă chiar numele ce îl poartă şi astăzi Espcto? (5). 1 1 (1) Anspriiche, p. 39. (2) Ibid. p. 43. _ (3) Tomaschek, Zeitschrift fiir 0. G. 1872, p. 450: «Selbst die wenigen Spuien der No- menclatur lassen sich nur durch ein langes Fortbestehen einer autochtonen Bevolkerung erklăren. Haben sich in Moesien, der einzigen Heimat dcr Rumaenen nach Rosler ’s An- sicht, deren mehr erhalten? Nein !». (4) Herodot IV, 48. Const. Porphyr. de adm. imp. Bonn. p. 171. (5) Ptolomeu III, 8, Const. Porphyr. ibid, Am. Marc. XVII, 13. Herodot pomeneşte şi el fără îndoială Siretiul sub numele de Ttapav-bţ; totuşi relaţia stabilită de el intre acest riu, Prutul, şi alte cursuri de apă aduc in incurcală arătările sale şi aruncă ast-fel nedumerirea asupra identificărei numelor date de el cu riurile de astăzi. El zice IV, 48 : «6 piv jtpcoToţ Xe/OsIc -fiiv jiorapSiv (tlupd’xoţ) pEya? xal :tpbs r[S> pAnv âvaxat- voutat "Ş vla-po) -'o iiotop, 6 8! Sejeeco; Xe^Oelţ ’J’capav-d; £ (5) Akner und Miiller 1. c. No. 763 : «Vaterius Valenlinus subsignavit Samum cum re- gione trans vallum imperatore domino nostro Marco-Aurelio.> (6) Tab. Peut. C. I. I, III, No. 247. . (7) C. 1. L. III, No. 1293, 1308. D-I Schtoicker in Ausland, 1877, admite numele unguresc de eOmpoly drep cel originar şi apoi de aici argumentează in contra derivărei lui din Ampelum. Numele ung. este insă format din originarul romîn, Ompoiu, care după toate regulele liinbei romîno, derivă din Ampelum. Comp. bellum—resboiu; allium aiu, ustu- roi u. (8) Digestae, De censihus I, § 8. Tab. Peut. Ptolameu, III, 8. www.dacoromanica.ro TK0R1A LUI ROSLIR. 549 ha Tra‘anului, (\) de asemene un şes pe care Ungurii 'I numesc Kcresztes, iar Romînii Vrutul lui Traian. Aceste denumiri ar rămînea neesplicabile dacă nu am admite stăruinţa poporaţieî daco-romane. Romînii insă au păstrat nu numai numiri râmase de la cei vechi. Termi- nologia lor geografică mai infăţoşază incă şi altele pe care le au lăsat în ţara lor popoarele barbare ce au năvălit peste dînsa şi care nu s’ar putea afla la dînşiî dacă ei n’ar fi locuit in Dacia pe timpul eînd aceste popoare s’au re- •vărsat peste ea. Aceste nume rămase din noianul năvălirilor, samănă cu a- cele scoici petrificale ce se regăsesc astăzi in straturile pămîntului şi din care geologii reinviază lumi. Ast-fel Goţii au lăsat numele lor unui munte Gotul şi unui riu ce izvoreşle din el: părtlul Gotului precum şi unui sat, Găteşti (2). Numele a trebuit să râmînă neschimbat după analogia lui tot din totus. Nu- mele slav al lalomiţei este amintit ca esistănd in ţările noastre incă de prin veacul al Vlf-lea. Ialomiţa este aceaşi ca faloviţa—lalovca si Theophylact, scriitor bizantin mort la 640, o aminteşte in Valachia sub numele de ’HXi- 6axta (3). In Dobrogia există un mic pârău, care poartă astăzi numele de Pe- ceneaga (4) şi Cinnamus aminteşte că pe timpul lui existau in Valachia nişte munţi in care se retrăsese Feceneghii şi care se numeau TeXoo Spjiiov astăzi riul şi ţinutul Teleormanului (4). De la Cumani a rămas asemene o mulţime de nume, precum : Coman, Comuna, Comarna, Comarnicul, Comăneşti, etc. Cumanii insă se numeau şi Uzi şi au lăsat şi după acest nume al lor urme in munţii Carpaţi, unde găsim părăul Uzului şi părăul Oituzului (6). Nu se poate tăgădui că cele mai multe din oraşele Daciei precum şi o mare parte din sate, au fost inlemeele de alte popoare de cît de Romîni şi a- nnme in intăiul loc de Slavoni, in al doile de Maghiari şi de Nemţi. Esplica- ţiunea acestui fapt reşede in imprejurarea de mai multe ori insemnală de noi că poporaţia daco-romană, care nu părăsi ţara, căută scăpare in munţi, unde găsi adăposlire in protiva întreprinderilor popoarelor nomade. Eată pentru ce nu ar fi afară din cale de a nu găsi nici o urmă a popora- ţiunei romîne in cîmpie, ceea ce nu se intîmplă; căci am descoperit cîle-va rămăşiţi de punturi locuite care au păstrat numirile cele vechi. 1 1 (1) lung, die romaniehtn Landschaften des rom. Reiches, p. 379 nota 2. Dtiruy, His- toire des Romains IV, p. 256. nota 2. De la Berge, Essai sur 1p regne de Trajan, p. 49. (2) Ignaz Lenk von Trauenfeld, Siebenburgens Geographischer Lexicon, Wien 1839, s. v. (3) Theophylact, Bonn. p. 257. Comp. Theophanus f 817, Bonn. I, p. 423. Chronicon budense p. 329 o numeşte Iloncha safl Uoucha. (4) Veiji Haita Romîniei publicată de Flemming la Glogau. (5) Tomaschek, Zeitschr. fur O. G. 1872. p. 149 : Ein Theil der osllichen Karpathen worin sich der Petsohenegische Hospodar Lazar zuriikzog hiess T&ou oopov (Cinam- mus, Bonn. p. 196) und denselben turkischen Namen Teleorman fuhit der walachische District; die Stadt tassy erinnert an das einstige dasein Der Petschenegenhorde lasy- huban zwischen den Sarat und Burat». Cu acest prilej amintim că originea numelui Iaşilor de la un pretins municipium Dacorum lassiorum este o iscodire neintemeetâ. Inscripţiunea ce a dat naştere acestei credinţi (Akner und Milller No. 157) pomeneşte an praef. M. Dacorum lassiorum. Un «praefectus municipii» este ceva neobicinuit; e vorba de praefectus militum dacorum lassiorum, adecă prefectul militarilor Iasigi din cîmpia Tisei, care nu au comun cu Iaşii de cît o asemănare a numelui. (6) Pentru diversele nume lăsate de Cumani, vedl Frunzescu, Dicţionar topografic al Romîniei. Bucureşti 1872 şi pentru Transilvania acel al lui Trauenfeld. Despre Uzi vezi Cedrenus. Bonn. II, p. 582 : «to -Siv OuiţSiv SOvo?_fcvoţ Se r.a\ outoî SxvjQixqv xat ilaTcnvaxcov Ei/ŢEVECTEpov te za'i “oAj-Ăr/jEaTEpov. www.dacoromanica.ro 550 XENOPOL. Există cu toate aceste uri mare număr de sate care poartă nume de obâr- şie romînească, şi la rindul lor fură prefăcute de Maghiari şi Nemţi pentru a le da după limba lor. Asemene nume dovedesc deci că aceste sate datoresc intemeerea lor Rominilor şi că Maghiari şi Nemţi sunt aşezaţi in ele la o dată posterioară. Rosler, după sistemul lui de a aduce numai acele fapte care vin in spriji- nul teoriei sale şi de a trece sub tăcere pe acele ce se improlivesc, susţine că «nu ar exista in Transilvania şi Banat nici un singur oraş sau sat de nume romînesc din obîrşie. Ast-fel Alba Iulia nu este decît traducerea maghiaru- lui Fejervâr sau a germanului Weissenburg, Văsârhely devine pe romineşie Osorheiu; Gjvar, tfioara; Somlyo, Simleu; Regen, Eeyin; Hatzag, Haţeg; Clausenburg, Cluşiu; Enyed, Ai ud; Schăssburg, Seglvşoara; Laslo, Lăsleu; Holdvilâg, Holdgelag; Udvârhely, Odorheiu; Kiralyhahna, Crihuttna; Foldvar, Feldioara; Szeplak. S'plae; Hahnenbach, Hambac, ele.» (1). Alăturea cu imitarea formată de Romîni după numele ungureşti şi nem- ţeşti, să punem formaţiuni inverse in care elementul de obârşie romînesc a suferit o potrivire câtră dialectele streine. Romîn : Maghiar'. German : Cărpinis Kerpenyes --- Daia Dalya --- Rece Recse Rătsch Topărcea Toporcza Tschapertsch Galiş Gaiyis Galisch Săcel (Săticel) Szecsel --- Tilişca Teliska Telischen Valea Valya Vallendorf Mândra Mundra --- Sărata Serata _ Buia Bolya Bell Vlădeni Vledeny Vladein Reşinar Resinăr Reschinar Porceşti Porcsesd Portscheschti Cîmp. lui Neagu Kampolnyak --- Porumbak Porumbâk Bornbach Găunoasa Kaynosza --- Vulcan Volkany Wolkendorf Rucăr Rukur Ruchendorf Adrian Adorian __ Buzeu Badsa Bodsau (2). etc. etc. etc. Se cunoaşte uşor că popoarele streine au imitat pe Romîni in formaţiunea acestor nume de pe faptul că pe cînd unele din ele in limba romînă insamnă ceva, în limbele germane şi maghiare, ele perd cu totul o asemene însuşire. Aşa Rece, Carpiniş, Săcel (sălicel=:sat mic), Mândra, Reşinar, Porceşti etc. Altele au evident o formă romînească care sună cu lotul strein in limbile ce- le-l-alle, precum : Topărcea, Vlădeni, Buia; altele in sfirşit au o obârşie ve- che, după cum am văzut’o mai sus: Buzeu, Vulcan, Rucăr. Nu este tot-deauna uşor de a se adeveri care a fost limba originară ce a da tnaştere numelui şi care din numiri nu sunt de cit imitaţiuni posteri- 1 1 (1) Rotn. stud. p. 131. . (2) Pentru tonte aceste nume şi altele ce vor mai veni în urmă consultă dicţionarul lui Trauenfeld, apoi Bieltz, Handbuch der Landeskunde Siebenbiirgens, Hermannstadţ, 1857. www.dacoromanica.ro TEORIA LUI ROSLER. 551 oare. Aşa spre exemplu cum s’ar putea spune care din cele trei numiri ale Pasului Turnului roşu este cea originară ? Romin. Maghiar. German. Pasul Turnului roşu. Verestorny-Passus, Rothenturmpass. In unele caşuri însă putem determina succesiunea denumirilor, anume a- tunci cînd imitarea cade in unul din caşurile de mai sus. Există un exemplu clasic despre modul cum Ungurii au schimbat numirile vechi romîneşli in altele ungureşti, pe care acuma invălaţii lor le susţin cu tot deadinsul că ele ar fi cele mai vechi. Anume am vSdut mai sus că numele riuşorului Gemet este vechiu. Ungurii il numesc acuma Egriig saă Eger-ugy in care Eger insamnă mesteacăn ear ugxj=zapă, pârău. Eger-ugy insamnă deci părgul mesteacănului saă părăul negru, acelaşi inţeles ca şi Cerna, nume slav adoptat la vechiul Dierna şi care şi el vra se zică negru. Este insă inviderat că numele Cerna este cel mai vechiu şi că numele unguresc nu este de cît un soiu de Iranscsripţiune poste- rioară (1). Eată la ce se reduc aserţiunile cele mai categorice ale lui Rosler, care cu toate numirile romîneşti, cari sar in ochi cu sutele la cea d’înlăi privire a- runcată pe o hartă, are curajul a susţinea că nu s’ar afla in Transilvania şi Banat nici o singură localitate cu nume de baştină romînesc! Ce e drept adese ori trebue multă luare aminte pentru a descoperi nu- mirile romîneşti sub haina lor germană sau maghiară, mai ales cînd sunt scrise cu ortografia particulară acestor doue limbi. Astfel un ocliiu nedeprins ar putea uşor lua drept germane numiri ca aceste : Vladein, Bornbach, Bod- sau, Ruc-kendorf. şi drept maghiare următoarele : Volknny, Kerpenyes, Galys. Szescel. Terminologia oraşelor şi satelor cu toate aceste nu poate aduce nici o lu- mină in chestiunea care ne ocupă, afară bine inţeles de numirile de obârşie veche pe care le am raportat mai sus. Toate numele maghiare, germane cît şi cele romîneşti mai noue nu pot dovedi alt-ceva de cît că cutare sau cu- tare localitate a fost inlemeiafă de cutare popor şi de a arăta pănă la un punt succesiunea straturilor de poporaţie care au venit să se aşeze unul după altul in acel loc. Nu se poate insă deduce din această împrejurare nici un ar- gument pro sau contra inlăiăţii aşezărei uneia din cele trei rase principale in ţară insâşi. Pentru a găsi acest argument in nomenclatura ţerei. un argument tot atît de puternic ca şi acel ce decurge din numirile vechi, trebue sâ ne urcăm in partea cea inaltă a muntelui, să studiăm numirile pe care le poartă scheletul ţărei; căci după cum am arălat’o in mai multe rîndurî, munţii Carpaţi adă- postiră pe poporul romîn in contra pericolelor năvălirei. Aceşti munţi care apărase adese-ori pe Daci contra atacurilor popoarelor vecine, deveniră incă odată scăparea locuitorilor ţărei aşternute la poalele lor, acuma insă pentru 1 1 (1) D-l Ilunfalvy, Anspriiche, p. 106 recunoaşte acest fapt, dar îl esplică in felul d-sale : «Der slavische Name Cerna der von der friiheren slavichen Bevolkerung herkam, wurde unterden ungrischen Besitzern zu Eger—agg d. h. Erlenbach (Eger Erle. Ugy Wasser, Bach); denn Erlenbach und Schwarlzbach sind hăufig identisch. Nun erschemen die Wa- lachen, denen dos slavische nicht fremd war, mit denen sich die etwaigen slavishen Ueber- reste vereinigten, und die alte slavische Bcnennung wurde erneuert. Auf diese Weise haben sich die slavischen Flussnamen auch neben den Ugrischen in Siebenbiirgen durch die Wa- lachen erhalten.» Dacă insă Valachii au venit după Unguri, pentru ce ar fi împrumutat ei numele de la Slavi şi nu de la Unguri ? www.dacoromanica.ro 552 XFNOPOL. un restimp mult mai lung, in decursul căruia ei cercetară toate înfundăturile, se sniră pe toate piscurile, se adăpară împreună cu turmele la toate şivoaele lor. Atunci căpătară Daoo-Romanii o cunoştinţă aşa de deplină a muntelui; a- tunci dădură ei numiri până şi la cele mai mici accidente ale tărâmului, ase- menea Sviţerilor, care şi ei adăpostise sub zăpezile munţilor, libertatea şi neatîrnarea lor. Un popor nu locueşte nici odată de bună voie muntele unde viaţa este in tot-deauna mai grea; numai silit vine să ’i ceară ocrotire pentru păstrarea existenţei sale. Cu toate aceste un scriitor neamţ, citat şi aprobat de Moşier, observă des- pre Rotnînii care locuesc munţii Biharului (intre Transilvania şi Ungaria): «că s’ar găsi cu greu in munţii Alpi un ţăran care să nu cunoască numi- rile munţilor, văilor, ripilor; în Bihar aveam tot dea-una de luptat cu ne- ştiinţa călăuzilor, chiar cînd aceştia erau păstori care vin in fie-care an Ia păşunele din aceşti munţi. Această neştiinţă este fără îndoială productul nepăsăret pentru propria lor patrie şi arată prin urmare lipsa unui senti- ment naţional. Locuitorul Alpilor nu se maî oboseşte a lăuda frumuseţa cîm- peniilor sale; el nu mal încetează in esplicări şi enumerări a tuturor nu- mirilor. Nici o urmă a unei asemenea însuşiri nu se întâlneşte in Bihar; ne- păsător şi fără interes, cunoscind de abia piscurile cele mal apropiate, deplin neştiutor de tot ce se allă la oare care indepârlare, călăuzul merge pe lîngă tine, ne avănd simţ de eît pentru butelcâ». Din acest loc al d-lui Schmiăl de- duce Moşier argumentul următor: «Oare ast-fel s’ar arăta Valahul cînd el s’ar simţi ca vechiul cetăţan al acestui pămînt, cînd acesta nu iar fi intr’a- devăr o patrie nouă şi incă nu pe deplin cunoscută ? (1). Atîl călătorul cit şi istoricul uită un fapt torte firesc, că nici odată omul de munte nu apreţueşle frumuseţa ţărei pe care o are necontenit sub ochii sei, sică înflăcărarea de care par cuprinşi călăuzii sviţerani trebue pusă in soco- teala interesului lor profesional, ceea ce nu poate avea loc in Bihar, care fiind foarte rar visitat, profesiunea de călăuz este cu totul necunoscută şi prin ur- mare şi insnşirile acele care o deosebesc. Cit despre observaţia că Homînii, n’ar avea simţ de cît pentru bulelcă, nu ne miarâ alîta facerea ei de călători, cît aprobarea ei de istoric. Să cercetăm mai cu deamâruntul nomenclatura muntelui în ţerile locuite de Romîni, incepînd cu Transilvania, ţară incunjurată mai din tole părţile cu munţi care ajung mai prelulindene la mari înălţimi şi care închid intre ei un podiş el insu.şi indeslul de inalt. Plecînd de la marginea apusanâ sudică a ţărei, de la hotarele Banalului găsim muntele cel mai inalt purtând numele de Vărful Pietrei (2) in jurul căruia se adună piscurile următoare de a doua mînă: Măgura, Muntele mic, Poiana Netijri, Dealul negru, Scărişoara, Nedja, Dealul galben, Nevoiţii, Dea- lul pără'lor. Riuleţele şi torentele care udă aceste dealuri poartă numirile: Bistra Moţului, Lăpuşnicvl, Fi neşui, Eiul alb, Hidegul. Afară de Feneşul (pe ungureşte strălucitor) şi Hidegul (pe ung. rece) toate numele acestei regiuni sunt romîneşli; cîie-va din ele slavone. Basenul Jiului superior, riu ce isvoreşte din Transilvania, cuprinde urmă- 1 1 (1) Aâolph Schmidl, das Bihargebirge in Bosler Rom. Stud. p. 142. (2) Toate aceste denumiri a fost luate din harta statului major austriac. Compară dicţionarul lui Trauen/eld şi Geografia lui Bieltz. www.dacoromanica.ro TEORIA LUI ROSLER. 563 toarele nume de munţi şi cursuri de apă. Piscuri înalte: Rătezatul, Lancicul, Vârful la boi, Sigleul mare. Straja, Piscuri mai mici: Văr ful Radeş, Vârful SeJcerilor, Dealul Slavei, Birlogehd. Iaragul, Tuliră, Zanoga, Dealul pis- cului, Nedja Borescului, Giăomanul, Godianul, Stîna, Frumoasa. Dealul Ar- canului, D. Pleşidui, D. Viua, I). Muncehd, D. Sarătura. Ape: Izvorul la Cute , Valea mare, V. Lazarului, Pârâul negru, Zanoga, Pârâul Prislopidul, V. Bilagului, V. Bradei, Tuliră, Mirliasa, Scoruşa, Braja, Crivadia, Ani- noasa. Toate numirile acestei regiuni sunt romîne saă slavone, afară poate de Sigleul. Numai cit în partea şesului spre nord, se intilnesc cîte-va părăe cu numiri ungureşti. Regiunea ce se întinde intre Jiu şi Olt este percursă de puternicul lanţ al Paringulin a cărui piscuri mai înalte sunt: Capra, Curşa, Cinărelul, Piatra albă, Voinagiul, Beşinăul, Tihăul, Presbea, eară din cele maî joase, toate cu numiri romîneşti, însemnăm : Muncehd, Secul, Păpuşa, Deahd Urdei, Ciobanul, Tatarca, Robul, Serbotele, Frumoasa, Oasa, Ostiagul, Văr fu' rece. Tir- nova, Neddcul, Găncioara, D. Zimbrului, Moldovişul, Plaiul Drăgănesei, Pie- trosul, Gorganul. Dintre ritm earăşi sunt cele mai multe cu numiri romîne, cîte-va slavone, ear maghiare sau germane nu se găseşte nici unul: Valea Şipotului, V. Sidului, Rhd boalei, Stirniasa, Fetiţa, Voevodul, Izvorul Bu- hăiţi, Iz. Capar'mului, Iz. Kozicanului, Iz. Baruşului, Iz. Balindru. Iz. Fur- nica, Sadul, Sadurelul, Lotrioara, Rhd Vadului, Iz. Floarei. Această lipsă de nume ungureşti safi germane este cu alîta mai insemnală de cît la poalele Pairingului spre nord se găseşte poporaţiune maghiară şi germană, şi multe din satele şesului poartă numiri streine. Elementele natu- rale insă sunt numite chiar in apropierea satelor maghiare şi germane cu numiri romîneşti. Ast-fel lîngă oraşul Miihlbach pe ungureşte Sebeş, intîlnim dealurile numite Vlaicu şi Vârful Pleşei. Spre răsărit de Olt până in drepturile Braşovului, oraş aşezat in un şes ce intră adînc in munte şi care samănă a despărţi lanţul meridional al Carpaţi- lor de acel ce sTntinde la răsăritul ţărei, se ridică munţii Făgăraşului a că- rora piscuri mai inalte se chiamă : Clâbucctul, Surtd, Negoiul, Buteanul, Vă- cărea, Budislavul, Racoviţanul, Păpuşa, Copăul, Osticul, Boldoviştca, Comar- nicul, Masgava, Vârful Craiului, Boita. Pentru munţii mai puţin ridicaţi, toţi cu numiri romîneşti (cîte-va slavone) cităm : Grohotişul, Pleaşa, Măgura, Olanul, Mormântul, Calugăra, Zanoga, Gansanii, Foişoara, Ciocanid, Suza, Pretina, Câpăţina; Cremenea, Boldana, Prislopul, Leota, Sarătura, Grinţa, Pietrifica, (Săpătura. Dintre părăe vom enumera: Butul, Topologul, Arpa- şul, Birsa ferului, Birsa lui Bucur, Bîrsa Croşetului. Dintre aceste nume vărful Craiului se numeşte pe nemţeşte Konigstcin ; dar este inviderat că numele german nu este de cît o traducere a celui romi- nesc, intru cît el este cu totul isolat, pe cind toate celelalte piscuri sunt nu- mite chiar de Germani cu numele lor romîneşti. De asemene şi cu Birsa nu- mită pe nemţeşte : Burzenfluss şi care poartă in primele documente ale Tran- silvaniei, numele de Borza, dînd numele seu ţinutului prin care curge terra Borza. Observăm aice că numele acestui riu există şi in munte, ineunjural acolo exclusiv de numiri romîneşti, unde fie care din cele treî ramuri, care întrunite dau naştere Bîrsei, poartă pe lîngă numele generic de Bîrsa şi un determinativ curat romînesc. Este deci mai firesc lucru de a admite că nu- mele dat riului de Romîni in munte s’a coborit in vale, unde a fost adoptat www.dacoromanica.ro 654 XBN0P6L. de Germanii aşezaţi acolo, de cit că el să fi luat naştere in cîmp din gura Germanilor şi apoi să se fi urcat la munte intre Romîni. Intre ţara Bîrsei şi riul Buzeu se intîlnesc următoarele piscuri inalte : Bu- cecea, Crestianul mare, Grohotişul, Talarul, Ciucaş. Afară din acest din urmă, care poartă un nume unguresc (=ştiucă), pentru că este aproape de ţinutul Secuilor, toţi ceilalţi sunt romfneşti, ceea ce se observă şi la piscurile secun- dare : Hobota, Poiana creaţă, Strunga, Obârşia, Piitra mare, Crucărul, Oă- păţina porcului, Clăbucetul, Roşa, Kisiga, Musiţa, V Srful Turcului, Buşea, Dohromira, Boita. Riuleţele principale din aceşti munţi sunt : Azuga, Dof- tana, Valea lui Balan, Buzeul. Numai cit. in cîmpii din împrejurimile Braşo- vului intilnim părăe cu nume germane, precum : Weiden, Enrich. De la riul Buzeului inainte, Carpaţii, care se intinsese spre răsărit, apucă de o dală inspre nord, formînd un arc de cerc aproape de o deplină regula- ritate, a căruia convexitate este intoarsă câtră Marea neagră. Oltul care îşi are izvorul mai la nord, scaldă picioarele acestui lanţ şi pe ingusta luî vale, adese ori pănă adine in fundul munţilor, locueşte o rasă particulară de Unguri, Secuii. Această poporatiune ungurească fiind destul de compactă izbuti a desnaţionaliza ea pe Romîni, lucru ce mai nicăire aiure nu se intămplâ; de aceia se nimereşte adese-ori de a intîlni in scaunele secueşti sate intregi de Romîni care şi-au uitat cu totul limba lor şi vorbesc ungureşte; cînd inse ’i intrebi ce sunt ei? îţi respund că Vlahi adecă Romîni. Se va inţelege deci uşor cum se face de terminologia muntelui in această parte a Transilvaniei s’a maghiarisat şi ea, şi că un mare număr de piscuri, şi de părăe, care purtau fără indoială in vremile vechi numiri romîneşti, sunt desemnate astăzi cu termini ungureşti. Totuşi chiar in această regiune se găseşte ma- ghiarisată mai cu deosebire partea cea mai apropiată de vale, pe cînd partea cea mai centrală a păstrat în mare parte incă terminologia romî- nească. Aşa intre Buzeu şi Oituz găsim pe coastele ce se prăvălesc înspre Olt piscurile următoare cu numiri ungureşti : lanovanyoshavas, Buddskut, la- hobhavas şi multe altele; de asemene şi rîuri care poartă numiri ca : Zagon, SzipTces, Martonos etc. Mai adînc in munte spre graniţa Moldovei găsim numiri de obârşie romînă precum : Penteleu, Muşata, Gherghiul, Voidreşelul, Rushelul, Culmea Cozii, Măgura Caşinului. Cit despre riuri afară de Buzeu şi Olt a căror nume antic s’a stabilit mai sus, inlîlnim pp lingă multe numiri ungureşti şi următoarele romîne : Bisca, Herţaga, Ghiurca, Tihuza, Lipşa, Cosa, Caşinul. Dar se găsesc urme de numiri romîneşti chiar in partea ma- ghiarisată a ţcrei, cel mai sigur semn că numirile ungureşti s’au suprapus celor romîne şi le-au înlocuit. Ast-fel găsim intre piscurile inalte ale acestei regiuni : Kovasnaipilis, maghiarisare evidentă a numelui romîno-slavon de Vârful Covasnei. Cu cît ne urcăm câtră izvoarele Ollului, cu atîla se inmulţesc numirile un- gureşti şi resLrăng mai adînc in munte pe cele romîneşti. Ba in dreptul ju- deţului Bacăului ele trec chiar şi in munţii Moldovei. Ast-fel intre Oituz şi Trotuş găsim piscurile inalte : Szollbshegy, Biidoshegy, Nagysăndor, acest de pe urmă numit şi de Romîni după numele unguresc : Şandrul mare. Şi aice insă inlîlnim numiri romîneşti ascunse in vestminte ungureşti, care arată că acesLe sunt mai vechi; ast-fel găsim muntele şi rîul Tatros, care nu este altă ceva de cît Trotuşul (pe slavoneşte repede) şi Gyorgei Szeg, romînescul Gherghiul. www.dacoromanica.ro TEORIA U’I ROSLER. 655 Intre Troluş şi Bistriţa se găseşte aceiaşi repartiţie a nutneler romine şi ungureşti. Câtră Transilvania : Nagy Hagymas, Felcete llagymas, Mezohavas, Hoshavas, (pe romîneşle : Iloşhuuşul) Cindomir; c-ătră graniţa Moldovei din prolivă Lăpoşul. Rîurile care se scurg inspre Olt poartă cele mai multe numiri ungureşti; acele care se cobor in Moldova, nume slave saă romîneşti : Domule, Corbul’, Bicazul poartă un nume unguresc. Ţara locuită de fărâmătura naţiune! ungureşti, Secuii, se sfirşeşle lingă rîul Bistriţa, pe rîpa dreaptă a căreia se găsesc incă munţi care se numesc : Biilchavas, Koszreshavas, Mezovesz, Oros Biih. Pe malul nordic al rîului incep earăşi a predomni numirile romine. Până la Dorna se găsesc piscurile inalte : Dealul negru, Jsvorul Alimanului, Petrosul, Strănioara şi printre inăl- ţimele mai mici: Priponii Condrei, Poeana Stampei, Bucşoara, Dea'ul Lolcu- reilor, Peatra Dornii, Pietrde roşii, Dealul lat, Glodul, T/hul, Cică, Leorda. Pe ici colo inse cile un nume format din ungureşte : Dealul Mogoşului (ung. mogoş înalt). Ca părăe vom cita; li ha, Tihuţa, Sărişorul, Drăgoioasa Grin- ţieşul. Purcegând de la Dorna lanţul carpaţilor ie o îndreptare apusană, inchi- zînd Transilvania din partea Nordului, şi intinzînd ramificările sale in mun- tosul ţinut mărginaş al Maramureşului. Numele tuLuror munţilor, mari şi mici, fără nici o esceplie, sunt de obârşie romînă. Intre piscurile inalte vom cita : Muntelui, Bălasineasa, Incul, Vgr ful omului, Suhărzelul, Gogoşa, Ţi- bhşul, Gutinul. Intre cele mai mici enumerăm: Dealul Brezii, VSrful Lazu- lui, Măgura Cataramei, V. lui Dan, Poeana bătrină, Obîrşia, Bcbril, Brus- turul, Ciarcănul, Prislopul, Plescuţa, Borşa, V.roş, Incuţa, Curhbaba, Rodna, Iiabla, Bîrla, Seoriţa, Secul. Dintre părăe vom aminti : Strimba, Şuta, lle- bra, llva, Teşna, Kerzid, liuncul, Mara, Slatina, Blasa. Cîte-va părâie care se cobor in vale poartă nume ungureşti: Szaszar, Capolnac. Din partea apusană Transilvania infăţoşază de asemene nişte lanţuri de munţi destul de ridicaţi, cu toate că nu sunt aşa de nestrăbătuţi ca acei care o închid dinspre celelalte punte cardinale. Lanţul principal dintre Criş şi Mu- reş numit lanţul Vlăghiesn şi a Biliarului, arată pretutindene nume romî- neşti, amestecate ca de obiceiu, cu cîte-va numiri slavone. Ast-fel insem- năm piscurile : Osliava, Varvora, Muncelul, Mugura Prici, Căciulata, Meseşul, Calota, Iîaticelul, Bogdanul, Chclcclul, Bar ateul, Gorgoşata Sigăul, Cărbunarul, Corabia, Piatra lui Arad, Botunda, Găina, Dealul ştiubciului, Di al. ciocului, Vulcanul, Bălumireasa, Negrileasa, Dhnbul, Detunata şi al- tele nunumărate. Cît despre cursurile de apă ne vom mărgini a cita următoa- rele : lada, Calota, Bisca, Sameşul (vechiul Samus), Şicul, Micul. Părăsind Transilvania şi pătrunzind in Ungaria proprie, găsim că munţi acestei ţeri ce se află in dreapta Tisei inferioare, in Banat, poartă cu toţii nu- miri romîneşti. Ast-fel întîlnim in această regiune piscurile următoare: Cul- mea Ferii, Cui. Bobului, Cracul roş, Peatra Nedei, Gesna, Cuca, Scmrnicul, Vărful Socului, V. Brunişorului, V. Nemanului, Cucuioara, Coprivul, Ciclo- vaciul, Galşid, Omesnicul, Tilva Frasinului, Moşul, Pregeta, Sviniacea, Iuver- nata, Bclcovrţul, Bregletele, Molii ovi ca, Balonul, Teul înalt, Domanul, Bobi- tul, Plcstra, Pleava, Cununa, Solonul, Ponorul, Stupariul, Doclina, Glava. Numai cîteva dealuri mai mici de pe poalele lanţului, poartă nume ungureşti, tot aşa cu rinrile. In Maramureş găsim lanţurile Lăstagului, a Călimanului, a Viforlatului, a llodnel cu piscurile: Ţiblcşul, Heniul, Mamaiul, Incul, Biscaia, Călimanui, Ouşorul, lza, Suhărzelul, Galicii, Vârfureasa, Bebra, Cărlibaba, Virăul, Sa- www.dacoromanica.ro 556 XPNOPOIj. iul, Ciribucul. Dintre riuri v’om cila: Jza, Apa, Cisla, 'frişca, Şiopărca, La- pisţea, Tărăţcăuţul, Agul mare, Vizăul. Acest de pe urmă părău nu’şi trage numele de la ungurescul viz=apă ci de la Slavonul viză, un soiu de peşte. Vom cerceta şi Carpalii moldoveneşti, nu in privirea numelor ungureşti, care lipsesc aproape cu totul, dar pentru a demonstra că proporţiunea de nu- miri slavone este departe de a fi aşa de puternică după cum se admite de o- biceiu. Eată numele piscurilor de căpetenie: Ciubucul, Runcul, Nemira(ui), Obrăjescul (s), Lapoşid, Micruşul, Şorlintoroiul, Dermoxa, Aldamaşul (u), Gi- meşul (u), Torogleju', Ţiblesul, Păltinişul, Drăgoina (s), Călimanul, Buccini- şui, Rarul, Cinmerna, Clătita (s), Bunăul, Lăcăuţul, Butucii (s), Gorul (s), Hărtanul, Rar Hui, Tarniţele (s), Grcbcnii (s), Clifile, Cărăboinl, Bărnarul (s), Găboaia, Verdele, Grinfieşul, Budacul, (Peştişorul, Bobreanul (s), Măgura (s), Strimba, Pisarul, Geamalăul, Ciahlăul, Cărpinişnl, Stănişoara (s). Să a- mintim şi cele mai insemnate din nenumeratele părâe care se coboară pe coastele lor : Lipşa, Cernica (s), Păscariul. Slănicul (s), Cacicăeşul (u), Ne- mi r a (u), Bărzăuţii, Ciobănaşul, Cărunta, Sulta, Aghipioasa, Cioghieşu', Tîr- hoaşul (u), Bolohănuşul, Anta (s), Ticoşid (u), Pisiregul, Frântura, Cencera, Pdnticul. Voina, (s), Şitşiia, Tişiţa (s), Suha (s), Frumosul, Dreptul, Largul, Galul, Haita, Scafa, Serisciorul, Valea arsă, Părăul Lupului, Neagra, Parăul alb, Crucea, Lazul-Buhalniţa, Rapciunii. Studiul acestor numiri ne va da, după cum am observat’o, un nou şi pu- ternic argument in favoarea tesei noastre. In ănteiul loc observăm că numele munIile r precum şi acel al lanţurilor lor este mai prelutindene de obârşie rominească. Nu se întîlnesc nume ungureşti de cit numai in ţinuturile locui- te de Secui, unde terminologia romînă a dispărut din pricina stîngerei po- porului insuş. Proporţia de nume slavone este mai mare la riuri de cit la munţi, căci cele mai multe din aceste ape coborîndu-se in cîmpie, ele au pu- tut primi numirile lor de la poporaţiunile care locuiau pe coastele munţilor. Multe numiri de munţi sau riuri nu se pot reduce la nici o limbă cunoscută, precum: Runcul, Hărtanul, Lacociul, Budacul, Bucecea, Găboaia, Voinagul, Cindrelul, laragul, Godianul, Balindrul, Sidul, Bîrsa etc. Să nu fie oare a- ceste nişte rămăşiţi lăsate de poporul Dacilor, vechii locuitori ai ţărilor romî- neşli ? Este insă în afară de indoială că aceste numiri ne aparţinînd nici idio- mului slav nici celui unguresc, ele trebue numai de cîl să fie a le Bomînilor, singurul popor ce se întâlneşte locuind aceste regiuni alăturea cu celelalte. Dacă acuma apropiem această observaţiune de o alta, făcută mai sus, că riurile principale ale Daciei au păstrat numirile lor cele vechi, date lor incă de Daci, vom ajunge la conclusia, că elementele principale a ori cărei regi- uni geografice, munţii şi riurile sale, poartă nume ce se ţin prin obârşia lor de poporul romînesc. Osatura ţârei este rominească; arteriile sale sunt de- numite cu numiri romîneşli şi cu toate aceste poporul care a dat aceste nume elementelor primitive ale pămînlului, să fie mai nou in ţară de cît a- cele ce au tipărit (şi aceasta numai în parte) individualitatea lor, văilor şi cîmpului ?! Pentru a esplica această anomalie ar trebui admis că Romînii venind în Dacia, nu găsiră cîmpia potrivită pentru trebuinţele lor şi urcară muntele unde ’şi aşezară locuinţa lor obicinuită, şi chiar s’ar putea găsi şi un temeiu pentru o asemene presupunere in imprejurarea că Romînii ar fi fost, atunci cînd veniră de peste Dunăre, un popor de păstori. Dar mai intăiu păstorii nu www.dacoromanica.ro TEORIA LUI KOSLFR. 55? stau pe munte de cit in timpul verei; ei îl părăsesc earna, cind ar deveni pri- mejdios pentru turmele lor. Chiar astăzi se văd păstorii transilvăneni căutînd o adăpostire contra greutăţilor ernei din Carpaţi, în cîmpiile de dincolo de Dunăre. Muntele nu poate fi o aşezare statornică pentru păstori de cit atunci cînd nu pol face alt-fel. Apoi noi găsim pe Romîni apărînd in cîmpie tocmai la inceputul veacului al XlII-le, pe timpul chiar cînd ei (rebue să fi venit in Dacia de peste Dunăre, şi numărul lor creşte necontenit pănă ce ei ajung a alcătui state. Cum insă să se esplice această arătare a Romînilor in cîmpie, dacă in acelaşi timp trebue ca ei să fi umplut muntele cu poporul lor? Cînd un popor ocupă o Iară, el incepe prin a da nume elementelor naturei incunjurătoare; munţii, riurile, pădurile, văile şi alte formaţiuni ale pămîn- fului sunt primile lucruri pe care le individualizază. Ast-fel se orientează el in ţara lui dacă este aulochton, sau in cea streină dacă este imigrat. Viaţa vagabondă nu încetează de odată pentru a se schimba in o viaţă aşezată. Po- porul deci ie posesiune de ţara lui maî intăiu înlr’un chip generic, inainte de a o ocupa cu deamăruntul, de a o impărţi in părticele, de a stabili in ea proprietatea individuală, care este de obiceiu conlimpurană cu intemeerea oraşelor şi a satelor. Ast-fel pentru esemplu găsim "pe Unguri încă lung timp după ocuparea Panoniei, ducînd o viaţă prădătoare şi nestatornică. In tot timpul cît ţine viaţa nomadă locuinţa poporului este carul şi cortul mişcător. Nu pot să se ridice oraşe şi sate şi deci nici numiri particulare pentru nişte asemenea. Ţara cu Iote aceste este percursă în tote sensurile; fie care ele- ment, mai intăi cele principale, mai tîrziu şi cele de a doua mină, primesc numiri deosebite. Ast-fel poporul pune stăpînire intelectuală pe ţara sa, prin botezul pe care ’l dă tuturor elementelor sale fireşti. Cum şi ar putea cine-va măcar închipui că UDgurii şi cu Nemţii aşezîndu-se in o ţară cu lotul pustie, să nu fi dat ei numele înalţilor sei munţi care le inchideau orizonul, riurilor sale celor mari cu cursul lung şi cotit, şi să aştepte să vină Rotnînii care să îi inveţe pe dînşii cum să le numească? Ar fi deci după firea lucrurilor că, dacă Ungurii şi Nemţii ar fi fost cei d’intăi locuitori ai Daciei, să se găsască măcar numele celor mai însemnaţi munţi şi celor mai mari ape de obârşie ungurească sau germană. Le găsim din potrivă romîneşti sau dace. Ce trebue oare dedus din o asemenea împrejurare dacă nu conclusiunea că atunci cînd năvălitorii ocupară Dacia, ei nu mai aveau nevoe să numească munţii şi riurile, căci aceste nume existau acum in gura poporului care stătuse înaintea lor pe acest colţ de pămînt, şi pe care nume ei nu făcură decît să le repro- ducă. Poporaţiunea cea nouă care se aşedă in cîmpie dădu numiri noue cre- aţiunilor sale, oraşelor şi satelor pe care le ridică din toate părţile. Dar Ro- mînii coborîndu-se şi ei din munţii lor, parte se aşezară in localităţile inte- meete de streini, parte ridicară ei singuri asemene aşezări. Fie-care popor de- dea cuibului inlemeiat de dînsul un nume luat din limba sa şi acest nume era apoi schimbat, adeseori schimosit de popoarele re se aşezau in urmă in el. Ast-fel luă naştere acea terminologie trilimbieă a ţărilor romîne de sub domnia ungurească care astăzi in multe cazuri este nedescurcabilâ. Noii veniţi se aşezau insă de obiceiu in cîmpii, pe cînd muntele rămînea reservat cu deosebire Romînilor, care ’l locuesc chiar şi astăzi. Acesta tre- buia deci să păstreze mai multe urme ale poporului pe care ’l adăpostea ; de aceea întâlnim in munte aşa de multe nume romîneşti. In deobşte se pole observa o regulă desful de statornică in împărţirea numirilor geografice; a- nume munţii cei inalţi şi riurile cele mari poartă mai toate nume romîneşti; piscurile secundare precum şi apele de a doua mînă, sunt de asemenea in www.dacoromanica.ro 558 XKNOPOL. mare parle romîneşli. Munţii şi apele nu poarlă numiri ungurşli de cît in a- propierea cîmpului, sau, din cause parliculare, in ţinuturile locuile de Secui. Oraşele poartă in cea mai mare parle nume streine: satele sunt aproape pe jumătate cu nume romîneşti, pe jumătate cu nume streine. Cit despre nu- mele slavone, ele sunt amestecate mai de aproape cu cele romîneşli. Cîle- va piscuri înalte, multe mai mici şi numeroase riuri de a doua mină poarlă numiri slavone. Această legătură mai intimă intre numele romîneşli şi acele slavone s’ar esplica in chipul cel mai firesc admiţând că vechiul popor al Sarmaţilor care locuia Dacia şi era de obârşie slavonă se retrăsese in munţi inaintea cuce- rirei romane, unde ’l urmă in curînd poporaţia romană insâşi, in timpul nă- vălirilor. Asl-fel elementul slavon s’ar fi coontopit in sinul naţionaliiăţei noa- stre chiar de la prima sa inchegare ca popor şi venirea Slavonilor in veacul al V-lea, ar fi dat numai cît noue puteri unei inriuriri care se afla chiar la rădăcina naţionalităţei noastre. (1) O de pe urmă observaţie la care ne impinge studiul nomenclaturei. Slavii care au dat un adaos aşa de insemnat de numiri ţărilor locuite de Romîni. au dispărut cu totul, fiind absorbiţi mai cu samă de elementul romînesc şi introducînd in poporul lor acea puternică dosă de elementul slavon care'i dă caracterul său deosebit de fraţii sei din apusul Europei. Acest fapt se dove- deşte cu deosebire prin împrejurarea cu totul însemnată ckptxtutindenca nu- mirile dale de Slavoni tuturor elementelor geografice, omeneşti pe cît şi natu- rale, s'ait păstrat in tot-ăeauna in gura poporului romîn, pe oînd Maghiarii şi Nemţii întrebuinţează numiri deosebite pentru aceleaşi elemente. Ast-fel gă- sim că Romînii au păstrat numirile următoare slavone, alăiurea cu acele dale de Maghiari sau Germani: Bontîn (Slavon): Belgrad Ocna Bran Cetatea de Baltă Săbeniţa Gerla Orăştia Pleşa Grădiştea Maghiar; Karoli Fejervâr Vizakna Torczvâr Kiikullbrvăr Gorgeny-Soakna Szamos Ujvâr Szâszvâros Uvecsur Vărliely German : Karlsburg Salzburg îorzburg Kokelburg Salzhau Armeni erstadt Broos Pentru un mare număr de nume, sate, ape şi munţi, care au numai numiri slavone, aceste au fost păstrate chiar şi in limbele cele-l-alle in forma in care le-a dat’o Iiomînii şi in această formă le au împrumutat cele-l-alte po- poare ale Transilvaniei. Numai cît nevoile ortografiei pot să deie acestor numiri in limbele străine ce le-au împrumutat un caracter oare cum străin. Aşa spre esemplu Germa- nii au făcut din Vludtni nume care vine de la numele propriu slavon Vlad sau Vladislav, Vladein; Ungurii au schimbat numele slavon al muntelui Văr- ful Covasnci in Kovasnaispilis, acel al riului Trotuş in Tatros. Tot aşa au 1 1 (1) Că Sarmaţii ocupaţi munţii Transilvaniei, vezi : Ammianus Marcelinus XXXI, 4:» Atanaricus paria pertimescens abscessit ad Caucalandensem locum altitudine silvaruin inaccessum et înontium cum suis omnibus declina\it, Sarmativ inele extrusis». Mai mulţi autori vechi pomenesc pe Sar maţi intre cei d’întâiă năvălitori in Dacia. Spartian, Ha drian 5. ^Sarmatae bellum inferebant». Dio Cassius, LXXII, 15, numeşte pe Comod «Sarmaticul». Herodian, VII, 2, dă acelaş titlu lui Maximian. www.dacoromanica.ro TEORIA LUI ROSLER. 559 prefăcut aceste popoare numele vechi Vulcan in Volcany şi Wolkendorf, Bu- zeu in Bodza şi Bodsau, Ompoiu in Ompoly ele. Slavii au fost fără indoială mai vechi locuitori ai Daciei de cit Ungurii sau Nemţii. Găsind astăzi numele lăsale de ei in gura Romînilor şi nu in acea a Maghiarilor sau Nemţilor, esle inviderat că poporul slav, care a dispărut, a fost in alingere in primul loc cu Rominii, pentru a transmite acestora asemene denumiri, de unde urmează insă neapărat că şi Rominii au trebuit să fie in această ţară inaintea popoarelor imigrate. Rominii deci constatîndu-se a fi fost conlimpurani cu Slavonii in Dacia, nu se mai găseşte nici un motiv pentru a-i aduce de aiure in această ţară. Prin urmare ei sunt locuitori de baştină şi nu imigraţi. Vedem deci cum studiul nomenclaturei confirmă inlr’un chip neindoelnic adevărul tesei noastre. VIII LIMBA. Nu avem scopul de a trăta ex professo chestiunea limbei romîneşli in ra- porturile sale cu teoria Rosleriană, subiect care ar cere nişte desvollări prea amărunte. Ne va fi de ajuns insă, pentru a completa şi in această privire ca- drul studiilor noastre, de a cerceta numai cit intr’un chip general deosebitele intimpinâri pe care prolivnicii continuităţii Romînilor in Dacia le trag din limba vorbită astăzi de acest popor, lăsind studiul amărunţit al părţii filolo- gice limbiştilor de profesiune. Argumentele deduse din limba Romînilor improtiva stăruinţei lor in Dacia traiană, sunt de doue feliuri: mai intăi se invoacă identitatea limbei Daco-Romî- nilorcu acea a Romînilor din Macedonia, indentitate care nu s’ar putea esplica de cît prin o desvoltare a acestor doue popoare pe acelaşi teritoriu. In al doi- lea loc se intimpină aflarea sau lipsa unor elemente in limba Romînilor de la Dunăre, care nu s’ar putea inţelege de cit in ipotesa unei formaţiuni sud-du- nărene a naţionalităţii romîne. Se cercetăm valoarea acestor doue argumente : Identitatea limbei Daco-Romînilor cu acea a Romînilor de dincolo de Bal- cani, nu este considerată ca absolută nici chiar de cei mai aprinşi apărători ai imigraţiunei transdanubiane. Ast-fel Bdskr insuşi zice : că limba macedo- română se infăţoşază in gramatica şi vocabularul seu ca un dialect frate al celui daco-romînesc. Acesta a rămas mai credincios consonanlismului limbei latine; amestecul seu cunoscut cu elemente streine, ori cît de însemnat ar fi este incă întrecut de idiomul meridional, căruia afară de aceasta ’i lipseşte şi ori ce cultură literară» (1). D. Hunfalvy constată de asemenea că «cea mai mare deosibire ce se poale observa intre dialectele limbei romîne este intre cel de la nord şi cel de le mează-zi« (2). Totuşi cînd d-1 Hunfalvy adauge a- serţiunea că Rominii de la nordul Dunărei înţeleg uşor limba macedo-romînă, el susţine o părere cu totul neadevărată, căci este cunoscut că un Romin de la nordul Dunărei nu poate fără un studiu sau o obicinuire prealabilă să în- ţeleagă dialectul vorbit la sudul Balcanilor şi vice-versa. Despre aceasta se poale convinge ori cine punînd in asemănare cîte-va texte in ambele aceste limbi : 1 1 (1) Rom. stud. p. 103. (2) Anspriiche p. 197. www.dacoromanica.ro 560 XFNOPOTj. Mac.—rom. AmirSul de ao ari ună hilliă ahăt mu- şată, ce care uă vede, de muşutiaţa ce are pănă in 24de ori nu poate sărămînă bun; i va să glăreascâ, i va să zurluiască, i va să vătămă de ahîta vrere ce prinde cătră muşuţeata a lei (1). La’uă ’nvistă. Şuţă-mi-te'nveastă şuţă-mi-te! S’ti ’ntrebăm a’ti sburim Ma s’ti duci nu te alasăm ; Pi cale ne ’nchisişi Si durînd tine fugişi De soare şi lună te despărţişi Ş’tinereţa localui u dedeşi! (2) Daco.—rom. împăratul de aice are o fiică atît de fru- moasă că cine o vede de frumuşeţa ce are până in 24 de oare nu poate să rămînă teafăr; sau o să se prostească, sad o să nebunească sad o să se omoare, de atîta iubire ce prinde către frumuşeţa ei. La o nevastă. lntoarcete nevastă intoarcete 1 Să te’ntrebăm şi să’ţi vorbim Dar să te duci nu te lăsăm Pe drum tu pornişi Şi curînd tu fugişi De soare şi lună te despărţişi Şi tinereţa la mormînt o dăduşi! Aceste doue dialecte sunt deci cu toiul deosibite, cel puţin la prima videre. Să sludiăm acuma consliluirea lor lăuntrică, pentru a vedea dacă aceste doue idiomuri pot fi productul aceluiaşi popor şi aceluiaşi teritoriu. D-l Hunfalvy pentru a proba această obârşie comună a ambelor limbi ro- mîneşti pune in asemănare mai multe cuvinte, a căror formă ar fi identică in ambele limbi .şi deduce de aice desvollarea lor comună : »0 asemenea po- trivire atît in formele identice cît şi in acele ce se îndepărtează de prototipul latinesc poale fi esplicală numai cît prin obârşia comună a ambelor dia- lecte» (3). D-l Hunfalvy deduce din faptul că întâlneşte in ambele «dialecte» forme identice precum, ac=ak, alb=:alb, dinte—dente, aud=aud, etc. des- voltarea comună pe acelaşi teritoriu. Această împrejurare nu probează insă absolut nimic, deoarece se inlîlnesco mulţime de forme identice sau foarte apropiele, intre limba romînă şi surorile ei occidentale, cu care n’au avut nici odată o desvollare ci numai cît o origine comună. Cităm spre exemplu următoarele, care s’ar putea inmulţi după plăcere: 1 1 a asculta italieneşte ascoltare a descoperi C discoperire acru < acro a ajunge C aggi ungere a ajuta c ajutare am îndoi c amenduoi apoi c poi aer provensal: abr altar C altar alună c aulona amar c amar an « an a desumfla catalan desinflar (4). (1) Vangheliu Petrescu Cruşoveonu. Mostre de d'alpctul Macedo-Romîn, Bucureşti 1882. (2) Cîntece dc Mir’ologhi ^Bocple) din Mac'donia de TU. T. Burada, publ. in Conv. L:t. anul XVII 1888 p. 117. (3) Anspriiche, p. 207. (4) Aceste cuvinte sunt luate din Cihac, dictionaire d’Etymologie daco-romane, Frank- furt am M. 1870. Cele enumerate de noi sunt luate din intăia jumătate a literei A. Se poate deci judeca despre mulţimea de cuvinte cu formă identică intre limba romînă şi cele romanice apusene. www.dacoromanica.ro TEORIA LUI ROSJ.ER. 561 Şi cu cît urcăm mai sus in timp, adecă ne apropiem de originea comună a tuturor limbelor romanice, latină, găsim o asemănare mai pronunţată. Aşa in limba veche franceză aflăm o mulţime de cuvinte, pe care această limbă, ce n’a avut nici odată nici cea mai mică atingere teritorială cu cea romînă, pare a le fi imprumutat de la această din urmă. Mai observăm incă că şi semnificarea cuvintelor este identic aceaşi in ambele limbi: abscons, escons ascuns moust must absters, ters şters numereux numeros an gust îngust oust, ost oaste alinter a alinta occire ucide cest acest prim avere primăvară crud crud paulme palmă despriz despreţ plasmateur plăsmuitor furt furt roupt rupt locuste lăcustă sagette săgeată adiuda-my ajută-mi verme verme aigrest agriş issit eşit (1). moult mult D-l. Hunfalvy insă mai găseşte şi alt punct de asămănare in cîte-va cu- vinte latineşti care in ambele dialecte au aceiaşi insemnare, deosebită de aceea ce o au in limba latină, precum: barbat de la latinescul barbatus (cu barbă); dor de la latin, dolor (durere); gura de la guta (inghiţitoare), ba chiar luare aminte, format in chip mecanic de ambele limbi intr’un mod identic, imitând ambele forma latină deosebită animadversio (2). Dacă dl. Hunfalvy şi-ar fi dat osteneala a cerceta acest fenomen asemănând limba romînă cu surorele ei apusane, l’ar fi vâdut reproducîndu-se pe o scară atît de întinsă, in cît nici unui om serios nu i-ar mai fi putut veni in gînd a deduce din această împre- jurare dovada pe care va s’o găsascâ domnia sa despre o desvoltare a am- belor limbi romîne pe acelaşi teritoriu. Dar dl. Hunfalvy era grăbit a găsi ar- gumente pentru tesa d-sale şi fericit de a fi aflat unul ce i se părea hotărî- tor nu vroia ca cercetând mai departe să fie nevoit a se despărţi de dînsul. Eată cîte-va esemple despre deviaţiuni de inţeles care s’ar putea înmulţi după vroinţă : focus latineşte vatra; numai la VegeUus, după 350, in sensul de foc. Rom. Ital. Spân. Port. Prov. Franc. foc fuoco fuego fogo foc feu. fortuna 1. soarlă, noroc, care dădu, prin un proces de derivare cam curios, na- ştere cuvintelor romane care toate insamnă: vtnt mare cu ploae, uragan. Rom. Ital. Spân. Port. Prov. Fran. vechia. furtună fortuna fortune Cabalus 1. cal de muncă, de rând, pe cănd numele generic al calului era equus. care s’a păstrat in cuvîntul frances âquitation. Rom. Ital. Spân. Port. Prov. Franc. cal cavalo caballo cavallo caval cheval. Mandueare 1. a mesteca; in limbele romane cu insemnarea mai largă de a mănca. Rom. Ital. Prov. Franc. a mănca manucare, mangiare mangiar manger Caldarium. 1. bae de aburi, fetuve; ia in limbile romanice inţelesul de căldare, cazan. Rom. Ital. Spân. Port. Prov. Franc. căldare caldaro caldera caldeira caudiera chaudicre (1) Cîte-va cuvinte din Rabelais de A. de Cihac, in Conv. Lit. anul al X-le 1876 p. 36. (2) Anspriiche p. 209. Jiev. p. Ist., Arch. ţi Fii., Atu II, Voi. II. 36 www.dacoromanica.ro 562 XKNOPOî,. Ficatum 1. pentru jecur ficatum=maiu de găscă ingrăşată cu smochine, fica (Ars culinaria de Apicius); ia in toate limbele romanice inţelesul de maiu. Rom. Ital. Spân. Port. Prov. Franc. ficat figato higado figado fetge foie. Hostia l. străin, duşman; primeşte in toate limbele derivate din latină inţe- leşul de armată : Rom. Ital. Spân. Port. Prov. V. franc. oaste osie hueste hueste host ost Necare l. a omori; se specializază in limbele romanice pentru moartea prin apă: Rom. Ital. Spân. Port. Prov. Franc. ineca annegar anegar negar noyer Tornare l. a trage la strug, a rotunzi; ia in limbele romanice inţelesul de a vărsa, turna, inturna, răsturna. Rom. Ital. Spân. Port. Prov, Franc. a turna, a se turna tornare tornar se tourner. Se intelege de la sine că cele două idiomuri româneşti vor fi mai apro- piate intre ele de cum o sunt surorele lor apusene, pentru simpla pricină că pe cînd limbele latine apusene au cu ele un singur element comun, cel latin, intre dinsele au trei demente comune şi anume cele mai insemnate: cel latin, cel trac şi cel slavon. Eatâ cum se pot uşor esplica particularităţi ce nu se văd de cit la dinsele, precum schimbarea guturalelor in labiale : apa din aqua, lapte din Iade, lemn din lignum; diftongarea lui e in ea şi oa cînd silaba următoare este scurtă precum : earbă din herba, doamnă din domina, oaste din hostis etc. Am văzut că asemănarea intre schimbările de înţeles a aceluiaş cuvînt la- tinesc in cele două limbi romîne, acea din Dacia şi acea din Macedonia, nu dovedeşte absolut nimic in privirea unei desvoltări a acestor două limbi pe acelaşi teritoriu, de vreme ce vedem reprodncăndu-se acelaşi lenomen pe o scară mai intinsâ intre toate mădulările familiei latine, care de şi au fără în- doială aceeaşi obîrşie, totuş nu s’au desvoltat nici o dată pe acelaşi pă- mînt. Argumentul acesta al d-lui Hunfalvy nu poate deci avea nici o tărie. Noi vom atrage luarea aminte asupra unui alt fapt, care rămîne absolut neesplicabil in ipoteza unei desvoltări comune a ambelor limbi romîne. In această ipoteză anume ar trebui ca limbele acestor două popoare să aibă pentru termenii de obîrşie latinească, acelaşi cuvînt pentru aceiaşi ideie. Găsim din contra din asemâluirea acestor limbi că de şi s’au adăpat la is- vorul comun al latinilăţei, ele intrebuinţază adese ori termeni deosebiţi, tot de obîrşie latinească, penlru reproducerea aceleiaşi idei. Ast-feliu găsim că: daco-rom. de la lat. in mac.-rom.-se numeşte de la lat. luna luna mesu mensis tener tenerus gione juvenis douezeci duo decern gingiţi viginti cugeta cogito mintuesc mens trimite transmito pitrece pertrajicio cere quaero dimanăare de mandare săruta salutare bazare basiare friguri frigus hievra febris pămînt pammentum loc, ţară locus, terra strica striga (strix) rupere, spargere rumpo, spargo Cuvintele identice cu daco-rom. ce există in limba mac.-rom. precum mintui (cu i), pitrece, lor, rumpe, au alt inţeles de cit acela ce’l posed in mac.-rom. Prin urmare videm că aceiaşi noţiune este reprodusă in ambele www.dacoromanica.ro TEORIA LUI RCSLER. 563 limbi prin cuvinte latineşti deosebite şi că din potrivă acelaş cnvînt de o- bîrşie latină are in ambele limbi un alt inţeles. Aceste deosebiri nu se pot insă nici de cit inţelege in ipotesa unei desvollări comune a ambelor limbi. Căci ce împrejurare ar fi putut impinge pe Romînii din Dacia trajană a forma cuvîntul de friguri după radicalul frigus pe cînd acei din Macedonia să’l alcătuească după insuşi forma derivată latinească, febra? Pentru ce Daco-Romînul ar fi scos el cuvîntul de săruta, in înţelesul de basiare, de aiurea de cît din prototipul latinesc, şi anume din salutare, şi este de ob- servat că Daco-Romînii au trebuit să formeze acest nou cuvînt după disfa- cerea lor de trunchiul macedo-romîn, cănd perduse de mult atingerea cu e- lementul roman din care eşise. Dacă acuma presupunem că au uitat cu- vîntul de başare al Macedono-Romînilor, ar fi natural să’l găsim inlocuit cu un altul de origină streină, slavon sau altă ceva, ear nu cu unul tot latinesc pe care Daco Romînii n’ar fi avut de unde să’l iee. DI. Hunfalvy nu face să reiasă decît asemănările ce ar fiinţa intre daco—şi macedo-romîna; dacă s’ar urma pe aceiaşi cale cu romîna şi italiana, s’ar pute uşor dovedi o ase- mănare aproape tot aşa de mare intre ambele limbi. De alt-feliu cum s’ar putea explica forma aproape identică a vorbei ambo : amcnduoi in romî- neşte amcndoi in italieneşte, precum şi altor termeni reproduşi mai sus ? Pentru a judeca despre gradul de afinitate a două idiomuri, noue ni se pare că nu trebuie să ne ocupăm de punctele asemănătoare, fără de care nu poate exista o afinitate, ci de deosebirile pe care idiomurile comparate le in- făţoşază de la unul la altul. Dacă asemănăm gramatica ambelor limbi romîne, găsim că plusquamper- fectul este format intr’un cu totul alt chip in limba macedo-romînă, de cît in cea daco-romîna. In locul finalei srm etc. găsim in limba macedo-romînă ca şi în cea franceză imperfectul verbului ajutător şi participiul trecut al ver- bului conjugat: Daco-rom. Macedo-rom. eu avusem tu avuseşi el avuse noi avusem voi avuseţi ei avusă eu aveam avută tu aveai avută el avea avută noi aveam avută voi aveaţi avută elji avea avută Conjunctivul este format in limba macedonică in toate timpurile sale in- tr’un chip cu totul particular, prin ajutătorul si furi (fuerim) pe cînd in daco- romîna el ie naştere prin conjuncţiunea să, que al Francezilor. Daco-rom. Macedo-rom. Să am Si furi că eO am să ai » tu ai să aibă » el are să avem » noi avem să aveţi » voi aveţi să aibă » elji au. In macedo-romîna se pune preposiţia de după numeralele de la 10—20 pe cînd in daco-romîna numai pe la 20 inainte: «Hristos avea doisprezece di apostoli». Pănă şi vocalismul acestor doue limbi este deosebit căci limba mac.-rom. www.dacoromanica.ro 564 XENOPOL. nu posedă vocala adincă guturală: I inlocuind-o pretutindene cu cea mai slabă ă, aice deosebirea este cu lotul insemnătoare, căci se referă la însăşi constituirea fundamentală a limbei. Macedo-romîna posedă in sfîrşit mai multe cuvinte al căror înţeles este mult mai apropiat de acel latinesc de cit cuvintui identic daco-romîn. Ast-fel a vătăma—victimarc are in mac.-rom. înţelesul latinesc de a ucide, pe cînd in daco-rom. are numai pe acela mai îndepărtat de a rîni, a face refl. A spune ^exponere insamnă in mac.-rom. a arăta, pe cînd in daco-rom. are înţele- sul de a zice. Alcătuirea frasei este apoi cu totul alta in ambele limbi şi in deobşte, cu toată asemănarea ce se află intre ele şi care este ma i mare de cît acea care le leagă de idiomurile latine apusene, ele sunt îndestul de deosebite şi alcătu- esc doue feluri de a vorbi atit de deosebite, in cît nu este cu putinţă a se ad- mite că ele să se fi desvoltat pe acelaş teritorii!. Daco-Romînii şi Macedo-Romînii sunt deci doue popoare deosebite prin o- bîrşia lor, care datoresc asemănarea lor covîrşitoare imprejurărei că se trag din amestecul aceloraşi elemente. Pentru Romînii din Macedonia elementul latinesc provine de la coloniile pe care incă republica romană le trimisese in acea ţară. in Epir şi in Tesalia după reducerea Macedoniei in stare de provin- cie. Latinii se hultuiră aice pe elementul de baştină, care era de viţă tracă, ca şi in Dacia traiană, unde un popor tot de rasă tracă, Daco-Geţii, formai! substratul pe care se răsădi floarea romană. In sfîrşit elementele slave fură aduse de poporul Slovenilor, care inecâ Europa răsăriteană din lanţul Garpa- ţilor pănă in fundul Greciei. Nu este deci de nevoe pentru a explica aflarea unui popor de viţă latină la sudul Balcanilor, de a’l aduce aice din Dacia tra- iană, cînd obîrşia sa deosebită este atît de uşor de găsit in izvoarele istoriei romane. O altă greutate şi aceasta nerăsturnabilă, se ridică insă in protiva părerei că limba daco-romînă n’ar fi de cît un dialect al celei macedo-romîne, care luă fiinţă după ce o parte din acest popor se despărţi de trunchiul comun pentru a merge să se stabilească pe cursul inferior al Dunărei. Este anume un fapt recunoscnl de eălră toţi acei ce au visitat pe Romînii de la nordul Dunărei, anume că acest popor formează un tot mai pe deplin omogen. De şi este împrăştiet pe un teritoriu de aproape 300,000 kilometri palraţi, întindere egală cu acea a Italiei şi care întrece jumătate din acea a Franţiei, poporul romîn nu infăţoşază mai de loc deosebiri dialectale in limba de care se slujeşte. Sunt oare-care deosebiri in accent, in pronunţare, in vo- cabular, dar dînsele chiar sunt minime şi nu se inlind nici de cît asupra e- senţei limbei. Aceasta este din potrivă una şi aceaşi şi este înţeleasă fără de nici o greutate de la malurile Tisei la acele ale Nistrului. Un atare fapt poate părea indestul de afară din cale, cînd intîlnim aiure deosebiri atît de însem- nate in felul vorbirei aceluiaşi popor; ast-fel este cunoscut că Normandul nu se înţelege cu Provansalul precmn şi Lombardul nu poate pricepe pe locuito- rul Romagnei, nici Veneţianul pe Pieinontez (1). La aceste popoare unitatea naţională nu este mănţinută de cît prin limba cultă care pătrunde in toate ungherele. La Rornîni unitatea este firească; aceiaşi limbă slujeşte poporului întreg ca mijloc de iinpărtăşire a gândirilor (2) şi apoi unitatea poporului nu 1 1 (1) Emile Picot, Les Roumains de la Macedoine, Paris, 1875, p, 31-, (2) Emile Picot, Docuinents pour servir k l’etude des dialectes roumains, Paris, Cf. Cihac, dictionaire d’Etymologie daco-romane, Elemeots Slaves etc, Francfort s.M. 1879, p. X. www.dacoromanica.ro TEORIA LUI ROSLER o65 este numai cit intelectuală ci se inlinde incă şi la partea morală, la moravuri şi la obiceiuri. Această omogenitate alit de deplină a poporului romîn ar rămânea nees- plicabilă dacă s’ar admite că deosebitele sale părţi de dincoace de Dunăre s’ar fi desvolat intr’un chip separat. Pentru a ne da samă de ea, trebue numai de cît să primim părerea că deosebitele elemente din care se aleă- tuesce naţionalitatea romînă s’au fiert inlr’un singur tot in mijlocul Carpaţilor. Atunci se poale uşor găsi cheia unităţii etnice a poporului romînesc E drept că şi ipotesa sulzero-rosleriană caută să esplice in felul ei unitatea naţională a neamului romînesc. punend închegarea ei in sudul Balcanilor. Dar in acest caz această unitate ar trebui să fie tot aşa de deplină §i pentru liomhiii din peninsula balcanică, cea ce nu se inlîmplă, după cum am vă - zul’o mai sus. Trebue intr’adevâr luat aminte că pentru a esplica diferenţele (fie şi numai cit dialectale) intre Romînii din Macedonia şi acei din Dacia, trebue admis numai de cît că aceste doue limbi începură a sc diferenţia după dispărţirea popoarelor ce le vorbesc. Formaţiunea limbă romîn eşti nu era deci incă terminată cînd Romînii care veniră să ocupe Dacia (in ipotesa rosle- riană) se dcsfăcură de trunchiul lor de baştină, Romînii din Balcani, cătră sfirşitul veacului al Xll-lra. Şi fiind că un dialect şi incă unul aşa deosebit nu ie fiinţă in cîţi-va ani, eată-ne siliţi de a admite că diferenţarea limbei daco-romîne de acea a Macedo-Romînilor se urmări incă un timp oare care după aşezarea lor in Dacia, pănă ce ajunseră ambele idiomuri a lua forma lor definitivă (1). Acuma insă, dacă formaţiunea limbei romîne nu era incă terminală cînd Romînii ocupară Dacia, ea ajunse a’şi fixa formele după aşezarea acestui popor la nordul Dunării. Carpaţii însă opuseră tof-deauna o stavilă nein- visă popoarelor ce locuiau pe ambele lor laturi. Eată pricina primordială a desbinărei politice in care au inlârziat Romînii. Partea acestui popor care ocupase Transilvania intră in curind in sfera de întindere firească a poporului unguresc, care se stabilise in cîmpiile Tisei şi a Dunărei mijlocii şi de acolo putu uşor pătrunde in Transilvania prin largile văi ale Sameşului şi Mureşului. Ramura răsăriteană a neamului romînesc care ocupă astăzi o parte din şesul cel mare oriental al Europei, unde se întinse puterea rnsască îşi văzu in curând soarta holărită prin istoria acestui popor. Dar carpaţii n’au ridicat numai cît o stavilă politică intre Romîni • ei se opuseră chiar şi la a- lingerea fisică a poporaţiunilor pe care le despărţiau. Romînii din Moldova şi Valachia trăiră cu totul deosebiţi de fraţii lor transcarpatini. Toată istoria lor o dovedeşte cu prisosinţă; ast-fel pe cînd faptele caracteristice ale istoriei principatelor dunărene sunt aproape aceleaşi in ambele ţeri, acele ce se re- feră la istoria Romînilor din Transilvania sunt cu totul deosebite, ca şi cînd sute de poşte i’ar fi despărţit. Este dovedit prin documentele şi prin istoricii analisati de noi mai sus că Romînii se aflau incă de prin secolului al XH-le de ambele părţi ale Carpaţilor. Puţin timp după aceasta îi videm coborindu-se 1 1 (1) Posedăm devezi positive că aceste doue limbi eraţi diferenţate şi anume asupra unui punt prea important, forma articolului postpus (care la Romînii de la nordul Dunăiei este ul, eav la cei de la sud lu) incă de la inceputul veacului al XIIMe. Ast-fel pentru Valaehii din peninsula Balcanului intîlnim la scriitorii Bizantini încă de prin secolul al X-le (Const. Porphyrogenitul) numele Şerbilor sub forma curioasă SsppXot care nu se poate esplica alt-fel de cît prin acea că Bizantinii primise numele acestui popor transmis prin Romîni: Sirb-lu Sirb-lii. Daco-Romînii din potrivă in un document din veacul al XllI-lea, 1231 aveau forma ul pentru articolul postpus — Buiuf filio Stoje. www.dacoromanica.ro 666 XKNOPOL. din Maramureş in Moldova şi cu cîţi-va ani înainte îi intălnim tocmai in Olte- nia. Depărtarea intre aceste de pe urmă ţeri este insă imensă şi dacă limba Romînilor n'ar fi fost inră formată cină ei au venit in Dacia, ar fi trebuit ca, desvoltăndu-se mai departe, să dee naştere in nisce regiuni atăt de îndepărtate prin aşezarea lor, la nişte dialecte aproape tot atata de deosebite intre ele precum este deosebit pretinsul dialect al Macedo-Rominilor şi acel al Daco- Romînilor. Aceasta insă nu s’inlîmplă. ci Romînii de dincoace de Dunărea vorbesc o limbă una şi aceeaşi. Teoria lui Rosler nu poate eşi din această dilemă: sau limba romînească era in stare de formaţiune cînd Romînii trecură Dunărea şi atunci ar trebui să aflăm dialecte intre provinciile îndepărtate locuite de Romîni la nordul flu- viului, sau limba lor era acum închegată şi atunci deosebirile ei de macedo- româna rămîn o găcitoare neinţeleasă. Să trecem acum la elementele streine conţinute in limba romînă vorbită la nordul Dunărei şi a căror fiinţare in ea se pretinde a nu putea fi esplicată de cît prin formaţiunea sud-dunâreană a acestei naţionalităţi. Limba Romî- nilor Daciei traiane infăţoşază cîte-va cuvinte de obîrşie greacă şi anume vechi (1), a căror aflare in organismul seu pare a trebui să rămână neinţeleasă pentru acei ce ca noi susţin că acest popor n’a părăsit nici odată Dacia, şi care din potrivă s’ar esplica prea uşor in ipoteza zemislirei poporului romî- nesc in apropierea naţionalităţei greceşti. Printre aceste cuvinte vom cita: mic — ţuxpo?, argatzzrEpfdnrj?, camătă~ xdtţMiTOi; martur~\j.ijirfjp, acum — dxp.Y]v,- păreu—itogbz, papură =7tă7i7]poc, tufa~ibfr\, (in înţelesul de nimic, precum in expresiunea: tufă in pungă, (2) cimbru — 96ţJ.(3po?. Esplicaţiunea acestui fapt este insă cu totul firească. Este cunoscut că o parte din coloniile stremutate de Romani in Dacia, erau de obîrşie din Asia minoră, adecă din ţeri unde se vorbea greceşte şi colo- nişti sosiţi din aceste provincii trebuiau să vorbească şi această limbă, cel puţin generaţia care fu adusă in Dacia. Ea dispăru in sinul elementului ro- man, dar nu fără a lăsa urme a fiinţărei sale in cîle va cuvinte de obîrşie elină care se află astă-zi în limba romînă. Ast-fel de şi limba de obşte admisă pentru inscripţiuni este cea latină, se găsesc totuşi mai multe de aceste redactate in limba grecească(3). O cohortă, ajutătoare de Greci din Comagena provincie aşezată in Asia lăngă malurile Eufratului, era stabilită in Dacia, şi se ştie că aceste cohorte erau compuse din străini desţăraţi, tocmai in scopul de a distruge naţionalitatea lor. Aceste colonii greceşti trimise in Dacia aveau Dumnezeii lor, templele şi preoţii lor precum şi întovărăşirile lor particulare. Ast-fel intîlnim pe Jupiter Tavianus adorat de colegium Galatorum la Zeugma; aiurea aflăm pe Galatae consistentes, colVgium Asianorum sub un spirarcha, collcgium utriculariorum Adrastae. Tot aşa mai întâlnim închinarea lui Jupiter Hcliopolitanus şi a lui J. Erisenus, a lui Zeu? EapSevSvjvo?, a lui Deus Azizus numit şi puer bonus 1 1 (1) Acele modeme au fost introduse mai eles in epoca Fanarioţilor. (2) Trebue deoseb’t cuvîntul in acest înţeles, care se trage evident din greceasca de ce- lalt cuvînt identic : tufă (de iarbă, flori) de latinul tufa. (3) Akner und Miilter, Romische Inschriften in Dakien, No. 79, 192, 362, 641, 608,666, 699, 850, 875, 877, 948. www.dacoromanica.ro TEORIA LUI R0SLER. 567 posphorus, a lui Acsculap din Pergam, alui Jupiter Dolichemis deus Commage- norum, etc, ftc. Culturile Isisei şi ale lui Mdhra, de şi imprăştiete in toi imperiul Roman, poartă, in Dacia un caracter grecesc deosebit. Aşa Isis poartă numele de My- rionyma şi Milhra sau soarele pe acela de Hierobulos, care nu este altă ceva de cit zeul Iapi(3ooXoi; din Palmira. Preoţii care slujesc aceste zeităţi poartă adesea ori nume de o coloare gre- cească neindoelnică; aşa bună oară pentru inchinarea lui Jupiter Dolichenus găsim următoarea inscripţiune care pomeneşte nume de preoţi fără îndoială Greci: Iovi optimo maximo 'dolicheno etdeo Commagenorum, Aurelius Maximus et Addebar Semei et Oceanus Socratis sacerdotes, v. 1. p. (1). Apoi iseripţiunile amintesc uneori anumit indivizi de obîrşie din Asia. Ast- fel un civis Bithinum, o Isidoradomo Asiae (2). Toate aceste fapte arată îndestul de lămurit că Asiaticii erau destul de nu- meroşi in Dacia şi că ei păstrase, cel puţin in cele intăi timpuri ale petrecerei lor in noua patrie, conştiinţa individualităţei lor deosebite de restul societăţei aduse cu ei in Dacia, prin urmare caracterul lor particular grecesc. Faţă cu nişte asemine imprejurări ar fi cu totul afară din cale a nu găsi in limba romînă de astăzi urmele unui element constitutiv atit de insemnat al acestei naţionalităţi. Nu este deci de nevoe a recurge la teoria emigraţiunei trans-dunărene pentru a esplica grecismele limbei romîneşti. Dl. Hunfalvy dă o valoare cu deosebire însemnată cuvîntului biserică, pe care ’l derivă din grecescul Baadod] şi asupra căruia observă următoarele : «In toate limbele slave biserica se numeşte cirhve, pe cînd in toate cele ro- manice numele seu se trage din latinescul ecclesia. Dacă limba romînă ar fi luat naştere la nordul Dunărei in Transilvania sau Romînia actuală, ar tre- bui ca cuvîntul pentru această idee să fie sau ecclesia, presupunând stăruinţa Rominilor in Dacia, sau circve din pricina vecinătăţei Slavonilor. Cuvîntul bi- serică arată deci o obîrşie meridională, o vecinătate a naţiunei greceşti» (3). Voin observa mai intăi că cuvîntul romînesc biserică nu se trage din proto- tipul grecesc BaxtXtxr], dar din derivatul seu latinesc basilica, după cum şi cuvîntul frances eglise îşi trage rîndul de la forma derivată latină ecclesia şi nu de la acea primitivă grecească ExxXirpa. Intr’adevăr cuvîntul romînesc po- sedă pe b iniţial latin şi nu pe B grecesc. Tot aşa e şi cu botez care vine de la latinescul baptizo şi nu de la grecesul BamlCio, căci B iniţial grecesc s’a pă- strat in toate cuvintele împrumutate din această limbă; aşa Văpsea de la pârctu); Vusilicale, BaotXtxâ; varvar, [3xp(3apoc; etc. Acest cuvînt biserică, care n’ar fi extraordinar la Romînii de la nordul Dunărei, chiar cînd s’ar trage din greceşte, a fost deci lăsat in ea de colonii romani care’l imprumutase de mai înainte din limba greacă. Cea ce dovedeşte insă intr’un chip învederat că a- cest cuvînt n’a trebuit numai de cit să fie împrumutat de Romîni de la Greci, este aflarea lui la Ladinii din Engadin (Sviţera) sub forma Baseilgiazz.bise- rică, care popor de viţă romană n’a fost nici odată in atingere directă cu co- borîtorii lui Temistocles. Eată la ce se reduc «puternicile» argumente ale D-lui Hunfalvy! (1 )Akner und Miiller, 1. c. No. 558. Pentru această chestiune vezi Goos, Untersuchun- gen ueber die Innerverhăltnisse des trajanischen Dakiens in Arhiv fuc siebenburgische Landeskunde, 1874, p. 108 ş. u. (2) C. I. L. III, Nr. 1222,1324. (3) Anspriiche, p. 211. www.dacoromanica.ro 568 XENOFOL. Dar fiind vorba de biserică să nu uităm a aminti o altă intimpinare, cu mult mai extraordinară a d-lui Tomaschek, ucenicul cel nou al teoriei Rosle- riane, care ca toţi neofiţii imbrăţoşază cu o căldură tinerească învăţătura, al cărei adevăr, din nenorocire, nu’l înţelesese la prima întâlnire. El se rosteşte iu chipul următor asupra acestei împrejurări in cea mai nouă scriere a sa a- supra Romînilor: «Este cu totul peste putinţă de a susţinea o stăruinţă a lo- cuinţei Valachilor in regiunea Carpaţilor cu începere de la perioada romană... Limba infăţoşază in cea mai mare parte a elementului seu roman nu carac- terul lui ser mo latinus din prima epocă imperială dar o desvoltare mult mai tîrzie, starea lui sermo rusticus dintre anii 400 şi 600 d. H.» Domnul Toma- schek aduce in sprijinul acestor cuvinte vorbele creştineşti de obîrşie latină care se află in limba romînă şi pe care le am reprodus şi noi mai sus, (pen- tru a dovedi că Romînii primise cele intăi noţiuni ale creştinismului incă din vremile stăpînirei romane). Ast-fel d-sa inşiră vorbele : lege, dumnezeu, sănt a se închina, a blastama, păcat, botez, păgîn, cruce, ajun, pareasime (qua- dragesima) etc. Apoi adauge: «Foarte însemnat pentru chestiunea valacă şi una din dovezile cele mai incheietoare pentru posiţia şi obîrşia acestui popor este şi cuvîntul biserică, macedo-romîn bcserica, istrian baseriche. Am rămâ- nea foarte îndatoraţi apărătorilor continuităţei locuinţelor romîne in Dacia traiană, dacă ar bine voi să ne spună in ce chip oare s’ar fi putut desvolta şi mănţinea acest cuvînt in înţelesul pe care’l are, in regiunea Carpaţilor, fără de a pune in joc combinaţiunile cele mai peste putinţă» (1). Totuşi acelaş au- tor recunoaşte singur că «tot acest cuvînt de basilica s’au pastrat in sensul de biserică şi in dialectul Grisonilor sub forma baselgia, baseigia» (2). La rîn- dul nostru nu înţelegem şi am ruga pe d-1 Tomaschek să ne lămurească pen- tru ce obîrşia cuvîntului la Romîni ar cere un danţ de combinaţiuni peste pu- tinţă pe cînd aflarea lui la Ladini s’ar înţelege de la sine ? Dar apoi sermo rusticus al d-lui Tomaschek care era vorbit de latinii peninsulei Balcanului, şi a cărui caracter l’ar păstra elementul romanic al limbei romîne, ni se pare că nici cel mai îndrăcit «Hexentanz» n’ar putea isbuti a regăsi din el măcar o singură frasă. Cine au auzit vre odată vorbindu-se de el, dacă nu prin cele doue cuvinte din Theophylact şi Teophanes : «torna fratre» ? Cel mai vechiu text in limba romanică păstrat pănă in zilele noastre este jurămîntul lui Ca- rol Pleşuvul din 842 şi aceasta pentru apus, unde se află o tradiţiune literară puternică. Şi d-1 Tomaschek pretinde a recunoaşte in elementul latin al lim- bei romîne caracterul dialectului romanic oriental din veacul al IV—Vl-lea după Christ! 0 asemene pretenţie este curat vorbind absurdă, şi numai cît chestiunea romînă in care interesul adevărului nu este singurul mobil al pre- tinselor cercetări ştiinţifice, putea da naştere unor asemene aiurări. Un alt element a cărui aflare in limba romînă ar stîrni greutăţi faptului stăruinţei Romînilor in Dacia, este aşa numitul element albanez. Este netă- găduit că limba Romînilor de la nordul Dunărei conţine cîte-va cuvinte care se apropie de albaneza şi care samănă a se trage din ea. Dicţionarul d-lui Cihac numeră vr’o patru-zeci, din care insă cele mai multe se pot pune la în- doială. Poporul albanez fiind cu tolol despărţit in mod geografic de acel daco- 1 1 (1) Tomaschek, Zur Kunde der Haemus Halbinsel, Wien, 1882. p. 54: «wenn sie nicht einen Hexentanz der abentheuerlichsten Combinationen auffiihren wollen>. (2) Ibidfcm. www.dacoromanica.ro TEOEIA LUI ROsLER. 569 romîn, s’ar părea că infâţoşarea acestui element in limba sa n’ar putea fi es- plicată de cit prin formaţiunea sud-dunăreană a acestui popor. Să cercetăm această intimpinare, care pare prea insemnatâ la prima vi- dere : In rîndul inlăi observăm că elementul aşa numit albanez al limbei romf- neşti nu se află numai cit in vocabularul seu, care din protivă pare a fi su- ferit numai o slabă inriurire, dar incă in formele generale ale limbei precum in formaţiunea viitorului verbelor prin ajutătorul voi: voi avea, vei avea va avea, care este indentică cu acea a limbei albaneze care face viitorul seu tot prin ajutătorul voi, do: do kem, do kes, do ket-^=voi avea, vei avea, va avea. De asemene este şi cu articolul care se pune in romîneşte ca şi in albaneza in urma substantivului, pe cind in limbile neolatine apusene el formează un cuvînt deosebit care merge inaintea numelui: omu4, feme-a, căne-Ie; I’homme, la femme, le chien. In limba albaneză avem deasemene : kjen-i = cinele kjen-fe—cînii. O a treia particularitate a limbilor romîne şi albaneze este modul de formaţiune al numeralelor intre zece şi doue-zeci prin interpunerea preposiţiei spre intre unităţi şi zecime : Este învederat că dacă vecinătatea a doue popoare poale da samă despre împrumutările mutuale ce ele îşi pot face in vocabularul lor, această împre- jurare nu este îndestulătoare pentru a esplica inriurirea pe care o limbă o exercilează asupra insuşi conslituţiunei celeilalte, asupra modificărei flexiu- nilor, regulelor gramaticei sau ale sintaxei. Inriurirea in acest de pe urmă caz este cu mult mai adîncă; ea a atacat uhiar esenţa limbei şi nu numai cit partea sa cea mai puţin însemnată, comoara vorbelor sale. Pentru a esplica o asemene inriurire vecinătatea a doue popoare nu mai ajunge; trebue să se fi intîmplat amestec, absorbire a unei rase prin cealaltă. însuşi d-1 Hunfalvy, cu toate că nu pare a'şi da bine samă despre doese- birea nemăsurată ce se află intre aceste doue feluri de inriuriri, primeşte te- oria d-lui Tomaschek, care tocmai pentru a esplica fiinţarea acestor elemente albaneze, constitutive in limba romînă, le face să vină din amestecul rasei la- tine a cuceritorilor Romîni cu poporul trac al Bessilor, care locuia in acel timp regiunea Balcanilor. «Cind un popor se amestecă cu un altul, precum a făcut-’o Tracii şi anume Bessii cu coloniştii Romani şi cu veteranii legiunilor şi ’şi perde limba, el face tot deauna să treacă in noul seu idiom, cîte-va forme gramaticale din cel vechiu» (1). Nu este oare de mirat de a găsi lingă o gân- dire aşa de limpede şi de adevărată (care ce e drept nu este de cit împrumu- tată), această-laltă care o contrazice de a totului tot: «Aceste analogii in for- mele gramaticale trebue să intărească presupunerea că obîrşia comună a lim- bei romîne trebue să fie căutată in sud in apropierea Albanezilor* (2) Originea comună a limbei romîne? şi cu ce? d-1 Hunfalvy pare ase gîndi la o origine comună a romînei cu albaneza; apoi el zice anumit că această origine tre- bue căutată in apropierea Albanezilor. 1 1 (1) Anspriiche, p. 213. (2) Idem, p. 212 : «so muss dies die Vermuthung bestărken, dass der gemeinschaft- liche Ursprung der rumănischen Sprache im Siiden in der Ncihe der Albanischen, ge- sucht werden miisse». Romîn un spre zece doi spre zece trei spre zece Albanez vji mbe djete dn mbe djete tre mbe djete. www.dacoromanica.ro 570 XENOPOL. A fi insă apropieri este cu totul altă ceva de cît a avea o origine comună. După d-1 Hunfahy limba romînă ar avea o origine comună cu albaneza, s’ar fi desvălit insă in vecinătatea acesteia şi in acelaş timp s’ar trage din Bessii romanisaţi. Ce logică! Vecinătatea deci a Albanezilor n’ar putea esplica elementul tracic (eată a- devăratul seu nume) al limbei romîneşti. Protivnicii stăruinţei Romînilor in Dacia se văd ei inşii siliţi a recurge la o altă esplicaţiune. Ei admit că acest element este datorit unui popor de viţă tracă, ca şi Albanezii de astăzi, care fiind absorbit de inriurirea covîrşitoare a romanisărei «făcu să treacă in noua sa limbă cîte-va particularităţi ce se aflau in cea veche». Dacă lucrurile sunt astfel, pentru ce nu am admite oare că acest element trac din limba daco- română vine de la poporul Creţilor sau al Dacilor, pe care Romanii îl romani- sară in Dacia traiană, intru cît astăzi este obşteşte recunoscui că Geţii şi Da- cii erau popoare de rasă tracă, ca şi vechii Bessi sau Albanezii de astăzi? Eată deci că şi elementul pretins albanez din limba romînă este pe deplin es- plicat şi anume earăşi fără a recurge la tesa formaţiunei naţionalităţei ro- mîne la sudul Dunărei. Gite-va consideraţiuni filologice pe care le imprumutăm de la D-1 Has- ăSu (1), vor intări incă şi mai mult această esplicare a albanismelor limbei romîne. Limba albaneză posedă şi dînsa elemente latineşti, de şi sunt mult mai puţin numeroase de cît. acele ce se află în cea romînească; dar aceste ele- mente sunt in cea mai mare parte altele de cît acele ce se află în romîneşte, bună oară: albanez latin romtn tra trabs grindă (slavon.) mic amicus prieten (id) kembe gamba glesnă (id) giind gens neam (maghiar.) fer infernum iad (slavon) Allă dată acelaş obiect e desemnat in ambele limbi tot prin un cuvint la- tinesc insă deosebit. albanez latin romîn latin grie grex turmă turma liume flumea riu rivus fat fatum soartă sors Aceasta nu face decît intăreşte observaţia însemnată mai sus că limba al- baneză ca şi cea macedo-romînă au imprumutat elementul lor latinesc la un izvor deosebit decît acel de unde’l trase limba daco-romînă. Sunt cîte-va cuvinte romîne inrudite cu albaneza, care dovedesc tocmai in chipul cel mai neindoelnic că elementul aşa numit albanez al limbei romă- neşli n’a putut fi luat de la acest popor, dar că aparţinea unui altuia de a- ceiaşi rasă, cea ce esplică indestul analogia ce se regăseşte intre termenii romîneşti şi acei albanezi. Ast-fel cuvîntul barză insamnâ pe romîneşte cocostârc şi anume varieta- tea cea cu toiul albă a acestui soiu de păseri. Acest cuvînt işi găseşte etimo- logia numai cît in albanezul bară care vra să zică, alb. Totuş Albanezii nu numesc cocostârcul cu un nume derivat din bard. ci cu un altul cu totul deo- 1 1 (1) Istoria critică, p. 303 şi urm. www.dacoromanica.ro TEORIA r,ri rOsler. 571 sebit: Ielele. Este învederat că Romînii trebuiră să împrumute terminul lor de barză de la o allă limbă de origine identică cu acea albaneză, care insă po- seda pe cît adjectivul bard pe atîta şi substantivul barză din care Romînii nu luară decît pe acest din urmă; căci ei nu puteau doară împrumuta dc la Al- banezi o însemnare derivată pe care aceştia nu o posedau ei inşii, şi dacă s’ar admite că Romînii au dat ei la lumină această însemnare derivată de barză, ei ar trebui cu atîta mai mult să posede in limba lor cuvîntul rădăcină bard=alb, care nu se află, fiind înlocuit prin latinescul alb=albus. Albane- zii posed deci cuvîntul originar bard şi nu pe darivatul seu barză. Romînii din prolivă posed pe derivativul barză şi nu pe originarul bard Ne pare in- viderat că acest imprumut deosebit al aceluiaşi termin a fost făcut de am- bele limbi la un izvor comun, limba tracă, care era vorbită atît la nordul cit şi la sudul Dunărei. Tot ast-fel stă lucrul şi cu cuvintele următoare, care au in cele două limbi, romîna şi albaneza însemnări deosebite de şi pleacă fără îndoială din aceiaşi rădăcină. Bom. Alb. Mire miie (frumos) Codru hodre (movilă) Mal malli (deal, culme) Ciocdrlie zok (mică pasere) Şiopârlă ţapi şopârlă mireh (zendic) insurat kod (celtic) pădure mala (ser.) creastă de mut te ciakur (pers.) pătărnichc trxitpa (grec.) şopârlă însemnate sunt mai ales aceste doue din urmă cuvinte intr’adevăr, de şi romînescul ciocârlie este identic cu albanezul zoh, este inviderat că el a tre- buit să vină in romîneşte din o limbă înrudită insă alta de cît albaneza, care limbă poseda acest cuvînl sub o formă mai plină, analoagă persului ciakur (c+k+r). Vorba §iopârlă care in albaneza a perdut pe r, §api şi l’au pă- strat in limba romînâ pe cît şi in cea grecească, dovedeşte lămurit acelaş lu- cru. Terminul romînesc mire având in această limbă un înţeles mult mai a- propiet de acel al cuvîntului identic zendie, decît al celui albanez, dovedeşte încă că acest cuvînt n’a putut fi împrumutat de cătră Romîni din limba al- baneză, dar că derivă dintr’o limbă de aceiaşi origine, de şi deosebită. Să a- mintim in sfîrşit numele Dunărei a cărui analisă am reprodus’o mai sus. Elementul deci prelins albanez al limbei romîne nu este decît acel lăsat de vechii locuitori ai ferii, Tracii, Daco-Geţi, in idiomul pe care Romanii îl impuseră. Esplicarea sa nu trebue prin urmare căutată dincolo de Dunărea. Să trecem la elementele ce au pătruns mai târziu iu limba romînă şi in inlâiul loc la acel slavon. Elementul slavon care se găseşte in limba romînă este acel al Slavonilor sudici sau Sloveni şi nu acel al celor nordici sau Ruteni. Rosler pentru a pu- tea impăca acest fapt cu teoria sa, susţine că Slovenii n’ar fi locuit nici o- dată pe rîpa nordică a Dunărei şi că regiunile aceste au fost copleşite pe tim- pul năvălirei de cătră familia slavonă a Rutenilor. «Limba romînă putea sâ’şi primească elementul seu slav tot aşa de bine la nordul ca şi la sudul Dunărei .... dar idiomurile slave care resunau in do- sul Tisei, la nord şi la sud erau esenţial deosebite •, la nord locuiau Ruteni (Ruşii) care se ţin de marea familie a Slavilor septentrionali; la sud s’intin- deau Slavii Bulgari, alcătuind împreună cu Serbii ramura slovenă a acestei www.dacoromanica.ro 572 XENOPOL. rase. Dacă limba valacă ’şi au luat elementul slav in ţerile nordice ea va trebui se poarte semnele caracteristice ale dialectului septentrional; dacă din potrivă ea şi l’a cules la sud, va trebui să samene cu acel sudic. Slavul insă in romîneşte apare ca sloven in loc de a fi rutean, după cum ar cere-o pre- tenţiunea stăruinţei Romînilor in Dacia Traiană.» (1) De mai multe ori in cursul acestui studiu am arătat că Rosler nu se prea uită la texte cînd are nevoie de demonstrat ceva. De astă dată insă se pune in contrazicere atit de flagrantă cu mărturisirile cele mai limpezi a afîior autori bizantini, in cit numai cît cea mai neagră rea credinţă putea să’l impingă a susţinea o asemenea tesă in potriva celor mai neindoelnice arătări. Autorii bizantini rapoartă anume că Slavonii şi anume acei de rasă slo- venă, ExXajîfvoi, ineepură a năvăli in impărăţia lor, de pe timpuj stăpinirei Avarilor in Panonia. Ast-fel Mcnandru ne spune că in anul 581, al patrule al domniei lui Tibe- riu, Grecia fu pustiită de călră Sloveni pricină pentru care Romanii (adecă Bizantinii) rugară pe Avari a intra in ţara Slovenilor, spre a sili pe aceştia a părăsi imperiul roman. Ducele Avarilor trece cu 60,000 de cavaleri din Pa- nonia in Iliria şi de acolo se indreplară cătră Sciţia (Dobrogia) trccend earâ§i Dunărea, şi pustiind in lung şi in larg locuinţele Slovenilor. (2) Acest popor locuia deci in acest timp la nordul Dunării, in Valachia actuală. Această a- rătare este inlărilă şi prin alte locuri conţinute in istoricii din bizanţ. Slove- nii, aşezaţi la nordul Dunării, erau supuşi stăpinirei Avarilor, care le ordonă in 532 a trece Dunărea pentru a atăca imperiul. (3) Procopius pomeneşte chiar aflarea Slovenilor pe rîpa stingă a Dunării in 533. El rapoartă că ge- neralul Chilbudius Irecînd fluviul cu mulţi Romani, se prinse la luptă cu Slo- venii pe care ’i bătu desevîrşil. (4) Acelaşi istoric caracterisază ast-fel poporul Slovenilor : Slovenii (SxXcrplvot) nu ascultă de un singur cap. şi au aşezeminle democratice. Ei se inchină u- nui zeu, părintele trăsnetului şi ’i aduc ca jertfă boi şi alte dobitoace ; recu- nosc destinul, dar nu’i dau nici o putere asupra muritorilor; adoră fluviile şi nimfele, făcendu-le jertfă din care trag preziceri pentru viitor. Au drept lo- cuinţi nişte corturi sermane şi schimbă din timp in timp aşezările lor. La luptă ei merg obicinuit pe jos, purtând paveze şi suliţi. Limba lor este forte barbară. Toţi sunt mari, voinici, nu au pelea foarte albă nici perii galbeni, dar aceştia nici nu sunt negri, ci au din potrivă o coloare roşielică. Spiritul lor nu este nici rău nici înşelător şi fiind ei foarte simpli au multe moravuri hu- nice. 'Ei ocupă cea mai marc parte a cclei-l-altc rîpi a Danubiului.» (5) Acest lbc arată in modul cel mai invederat că e vorba de Slavonii ce se stabiliră mai lîrziu in peninsula Balcanilor, ceea ce se pote recunoaşte mai ales de pe caracteristica acestui popor, care nu ar avea părul galben (ca Ruşii) ci roşietic. Aceşti Slavoni sunt insă arătaţi ca locuind de cea parte a Dunărei, deci in ţerile romîne de astăzi. Erocopiu repetează asemenea arătări de o mulţime de ori şi nu trebue de cît a’l deschide pentru a se convinge despre aceasta. Ast-fel aiure el adauge că Hunii (Avarii), Slovenii şi Anţii ar locui nu departe de rîpa Dunărei, de cea parte a fluviului (6). 1 1 (1) Rom. Stud. p. 127. (2) Acest loc a fost Întrebuinţat şi mai sus. (3) Teofilact VII c. 13. (4) Procopius de B. G. c. 14. (5) idem. (6) Idem, I. c. 27. www.dacoromanica.ro tEORlA IUI RfiSLER. 59.3 In 551 el rapoarfă că bandele Slovenilor, trecînă Dunărea, devastară im- periul roman, inaintând pănăla Naissos(l). Celebrul slavist SchafariJc, după ce aduce toate aceste locuri şi altele multe, inchee: «pănă acuma a fost vorba de acei Slavi care locuiau de a stingă Dunărei in foasta Dacie sau in Mol- dova, Valachia, Transilvania şi in Ungaria nordostică, de la Prut pănă la văr- sarea Savei şi a Tisei in Dunăre Locuinţa de odinioară a acestor Slavi (Bulgari sau Sloveni) in regiunile unde se află astăzi Valachii, Secuii şi Saşii este mai presus de ori ce îndoială» (2). Susţinerea lui Rosler că Slovenii nu s’ar fi aflînd cu locuinţa pe malul sting al Dunărei este deci de o falşitate inviderată şi Rominii puteau foarte bine să’şi dobândească elementul sloven al limbei lor in Dacia traiană, de vreme ce Slovenii se stabilise la inceput aice, de unde apoi se întinseră in peninsula Ralcanului. Acest element sloven, care incepu a pătrunde in naţionalitatea romînă odată cu aşezarea poporului slavon in sinul ei, fu întărit mai târziu intr’un chip simţitor prin stăpânirea de aproape opt veacuri a bisericei bulgare sau slavone asupra Romînilor, care introduse limba slavonă şi in organismul statului ca oficială şi singură cultivată. Rosler cu toate acestea nu se mulţămeşle a tăinui toate dovezile categorice despre atingerea Romînilor cu Slovenii la nordul Dunărei; el caută încă să sprijine demonstrarea lui că poporul romîn n’ar fi putut dobîndi elementul seu slavon de cit in sînul Bulgarilor, şi intr’un alt chip. Se ştie că Bulgarii, popor de rasă fmică, neam cu Maghiarii şi Turcii, a- şezîndu-se in veacul a VII-le la sudul Dunărei in mijlocul Slovenilor, pe care i’am văzut ocupînd impărâţia bizantină după invoirea dală lor de împăratul, perdură aice cu totul limba lor, dînd insă ţârei in care ei se aşezară numele lor, de Bulgaria. Rosler intreprinde acum de a dovedi o tesă pe care ne ab- ţinem de a o califica. De şi cele mai amărunte cercetări n’au isbutil a desco- peri rămăşiţi ale veehei limbi finice ale Bulgarilor in limba lor actuală, Ros- ler voeşte să afle asemenea resturi in limba romîncască, din causâ că dînsa s’ar fi desvoltat pe acelaş teritoriu (3). Metodă nu se poale mai extraordinară ! Nu se ştie dacă se află rămăşiţi a le veehei limbi bulgare in idiomul insuş ce s’a desvoltat chiar la poporul bulgar şi se incearc* a se afla asemenea e- lemente in limba romînă!! Cum să se dee insă de rămăşiţi bulgaro-finice in limba romînă, dacă nu există nici o urmă a acestei limbi cu care ele să poată fi asămâluile ? Rosler, pentru a ajunge la aceasta, porneşte de la părerea, ea insăşi foarte contro- versată, că Bulgarii ar fi o seminţie finică din Ural, şi stabileşte apoi cele mai poznaşe asemănări intre cuvinte romîneşfi şi acele ale popoarelor de pe malurile Wolgei. Să reproducem cile va din etimologiile sale : Frasa care revine ca un re- fren inlr’o poesie populară foarte respîndilă la Romîni : in§iră-te mărgărite şi care este lot ce poate fi mai latinesc, anume verbul in cro-cre şi pronu- mele te, tu este dedusă de Rosler dinlr’o zeitate snmoiedică Sirtje'J(4) Romî- 1 1 (1) Idem, IU. c K). (2) Schafarik, Slavische Alterthiimer II p. 159. Vezi capitolul asupra Slavilor Bulgari. (3) Rom. stud. p. 253: «Vielleicht hat die Sprache der heutigen Bulgaren noch Worter in sich die uns auf die Spur brăehten was die alten, niclit slovenischen Bulgaren, fur ein Volk gewesen. Ich muss es anderen iiberlasen das Bulgarische darauf h>n zu priifen ; ich will mich auf eine kleine linguistische Streife im Roiuănischen bescliriinken» (4) Rom. stud. p 259 : «Aufgefallen ist mir noch die sirte-margarite in einem Volkslied www.dacoromanica.ro 674 XBNOPOL. nescul noian este derivat de Rosler de la lagwy-samoiedicul »o«we=cufun- daciu, ua soiu de pasere. Ce legătură insă să fie intre noian şi o pasere ? Rosler a uitat să ne spună, prin urmare el a necunoscut prima regulă a ori- cărei derivări filologice, analogia sau înrudirea sensului. Dar poate că s’a gândit la împrejurarea că une ori cufundării se cufund in abisuri! Cuvîntul calic, care nu este alt ceva de cit slavonul kalilce, pelerin, sărman s’ar trage din tagwy Icaalihu, a căruia însemnare nici n’o mai pune, atît de deosebită este pe semne de acea a cuvîntului rominesc \ deal care este slavonul deal ar fi jurak-samoiedicul leal—mantelopată, vsl: lopata.=omoplată, vruss : lo- pata=lopata, ar proveni din ostiak-samoedicul lap, laba—'fă.slă ; toropi ar a- vea rădăcina sa in jurak-samoiedicul tyrieu—a bate, cînd el îşi găseşte espli- carea sa firească in vsl. trupilirra bate. etc. ele. Rosler susţine că toate aceste cuvinte arfi nişte găcilori etimologice(l).resolvitepentruintăia oară prin metoda fecundă a asămăluirei lor cu dialectele uralice, cînd obîrşia lor este aşa de uşor de aflat in elementele constitutive ale limbei romîne, latina şi slavona. Cea mai monstruoasă etimologie este insă fără îndoială acea a cuvîntului curcubeu. Derivarea sa cea mai firească şi tot-odată singura cu putinţă este din latinescul concurvus. Rosler crede această etimolegie neadmisibilă şi pro- pune pe cea următoare: Samoiezii numesc curcubeul Num banu in care Num insamnă ceriul prin urmare zeitatea. Ursul fiind insă adorat de acest popor, ei îl amestecă in destul de des cu zeul; ast-fel Num ar putea tot aşa de bine sluji pentru a însemna şi pe acest animal. Ursul fiind insă foarte de preţ pentru Samoezi ei îi dau tot felini de desmerdări, precum in limba fineză, ukko, aka=cel bătrîn, de unde numele curcubeului la finezi ulcon-lcaari. Cînd Samoiezii numesc deci curcubeul Num-banu, înţelesul acestui termen nu poate fi altul de cît mantaua ursului, sau mai bine incă tivitura mantalei ur- sului căci pan, ban insamnă in această limbă tivitura unei mantale. Toate triburile samoedice au pentru urs un alt nume;a.şa in dialectul karamsin se chiamă Ttuerg, la Samoiezii cursului mijlociu al fluviului Obi huerga, huorga. «Se poale deci admite ca să fi existat la aceste triburi pe lingă forma Num- banu o alta Korgabanu, care ar fi prototipul curcubeului romînesc 1 1 (2) In sfîrşit se mai amintim o de pe urmă etimologie care încunună opera lui Rosler, acea a pisică (miţa) care ar proveni din jurak-samoiedicul jp/sea=şo- arecell! (3). Dar să lăsăm fantasiile filologice ale lui Rosler, pe care le am amintit nu- mai cit spre a întrerupe prin o pagină mai cu haz, ariditatea cercetărilor noastre. Noue ne pare invederat că dacă Romînii ar fi trăit atît a timp in mijlocul Bulgarilor, ar trebui să se găsească in limba actuală a acestor din urmă cîte- va cuvinte de obîrşie romînească. Eală insă tocmai cea ce nu se întîmplâ. Domnul Pi& spune asupra acestui punct: «Este in ori ce caz in destul de ex- traordinar că atingerea Slavonilor cu elementele străine in peninsula Balca- das Murray erzâhlt und ich tinde dass sie durchaus den Vorstellungen von der sirtje bei den Samoieden entspricht». (1) «Zu dem unerklârten calic» ; «Român, toropi hat noch keine Elymologie gefunden.» (2) Rom. stud. p. 258: «Bei diesen Stămmen muss neben nu panu, num banu die Be- zeichnug kuerga, korga banu als die ursprungliche angenommen «Jertfea». Derivaţiunea a- ceastă laborioasă ocupă trei pagini. Am reprodus numai esenţa ei. (3) Rom. stud. p. 255. www.dacoromanica.ro TEORIA LUI ROSLER. 675 nului să nu le fi împărtăşit o inriurire romană» (1) Romînii din Pind şi din Macedonia nu puteau lucra cu mai mare putere asupra limbei Bulgarilor, fiind că atingerea intre aceste doue popoare era foarte rară, prin faptul lo- cuinţelor lor deosebite, unul pe munte cela-l-alt in cîmpie. Eată ceea ce es- plică tot odată numerul cel nesfirşit mai mic de elemente slave in limba ma- eedo-romînă şi această împrejurare întăreşte incă odată părerea noastră despre rolul secundar jucat de Romîni in imperiul valaeho-bulgar, dincolo de Dunăre. Rosler insă mai intimpină că: dacă Romînii au locuit in Da>da traiană după deşertarea ei de legiuni, in urma năvâlirei Goţilor, ar trebui numai de cit ca limba lor să conţină o amintire a stăpănirei acestui popor german asupra ţărei lor, şi cu toate aceste limba romînă nu infăţoşază nici un singur euvînt de obîrşie gotică (2). Goţii cînd ajunseră in Dacia erau un popor cu moravuri nomade; ei nu se aşezară nici odată in ea intr’un chip statornic, ci numai cît o prădau precum tăceau şi cu imperiul bizantin. Ammianus Mareellinus rapoarlă că incă in a- nul 251, inaintea părăsirei Daciei, ei trecuse Dunărea şi devastase Moesia. cu osebire oraşul Mareianopolis(3). Pănă in 270 ei trecură de 7 ori Dunărea şi ajunseră pănă in Grecia şi in Capadocia. Chiar in cea de pe urmă a for es- pediţie ei pleacă de la malurile Nistrului pentru a ataca pe mare împărăţia bizantină şi destrug intăi oraşul Torni din Dobrogea(4). Pănă la această e- pocă ei nu părăsise incă vechile lor loeuinţi şi deci năvălirile lor, nu aşezarea lor in Dacia prilejise retragerea legiunilor. Tot in această regiune îi găseşte năvălirea Hunilor intîmplatâ 100 de ani după acea, in 375, căci Ammianus Mareellinus care aduce luptele încinse intre Goţi şi noii năvălitori, nu-i arată ca fiind in Transilvania, unde cu toate aceste ar fi trebuit să se afle in cazul cînd Dacia ar fi fost ocupată statornic de dinşii, ci tot in regiunea Prutului, in cîmpia moldovenească. Numai cît atunci cînd regele Alhanarik esLe bătut, Goţii scapă in Caucaland, in Carpaţi, unde cu toate aceste nu stau de cît prea puţin timp şi trec Dunărea (5). Năvălirea Goţilor avu deci de efect de a alunga pe Daco-Romani, parte afară din provincia lor, parte in munţi, unde Goţii nu’i putură urmări din pricină că popoarele nomade nu iubesc regiu- nile muntoase şi nu se aventurează pe ele. Goţii nu ocupară deci nici Vala- chia mică, nici Transilvania, nici Banatul, ţeri muntoase, pe care Goţii au pu- tut să Ie pustiască, dar unde ei nu se opriră nici odată; ei au păstrat tot-dea- una locuinţele for in eîmpiiie care învecinau Dacia din partea răsăritului, şi de aice îşi îndreaptă toate expediţiile for impotriva împărăţiei bizantine. Dar Goţii alungaţi din ţara lor, Basarabia actuală, trec in imperiul roman, unde ei lasă cîte-va rămăşiţi, după ce cea mai mare parte a neamului lor merse să se aşeze in Spania. Asl-fel Iornandesnezicecăintimpulsăuţcălră 550) se aflau Goţi stabiliţi in Moesia (6) şi un autor bizantin Malchus adauge că 1 1 (1) Abstammung der Rumaenen, p. 53. (2) Rom. Stud. p. 123. (3) Am. Marc. XXXI, o, (4) Zosimus I, 42. (5) Am. Marc. XXXI, 4. (6j Iornandes c. 41: «Erant s:quidem et alii Gothi qui dicuntur minores, populus immen- sus cum pontifice suo Vulfila, qui iis dicitur et litteris instituisse, hodieque sunt in Moesia regionem incolentem Europolitanam». www.dacoromanica.ro XBNOPOt, h% in Albania avuseră loc oare-eare căsătorii intre Goţi şi indigeni (1), Dacă deci Goţii au putut lăsa unde-va in Răsărit urme ale trecerei lor, nişte asemenea nu trebuesc căutate in Dacia Traiană, ei dincolo de Dunărea, unde se regăsesc chiar astăzi rămăşiţi gotice in limba bulgară, Reproducem după Schafarilc cuvintele următoare : vrtograi, bulg.=grădina din gotigul autigard’s, derivat din aurts—Qarbă; user»z, b,=eereel din aursahriggs, derivat de la auso gotic:=.ureche; sabota, b,=zi din sambas, g.=idem ; buhj din bolea, rm>zda din mizdo etc, Limba gotică conţine la rîndul ei slavisme pe care nu le au putut dobîndi de cit in sudul Dunărei unde vinise cînd-va in atingere cu Slo- venii: aşa goticul klismo vine de la slavonul 1cUh=vuet; plinsjan de la plia- sati=.a sări; rhleb de la chliab(2), Limba romînă ar putea deci mai curînd infăjoşa urme de gotică dacă s’ar fi desvoltat la sudul Dunărei, Cit despre Cepizi, al doilea popor de rasă germană care ar fi putut lăsa germanisme in romîneşte, nici acesta mai că n’a locuit in Dacia, el se coborî din locuinţele sale primitive de lingă Vistula, trecu peste partea apusană a Da- ciei, probabil prin cîmpia Tisei şi se aşeză dincolo de Dunăre in Dacia aure- liană. care este amestecată de către autorii latini şi greci cu acea a lui Tra- ian, Ast-fel lornandes zice că Gepizii ocupară, «toată Dacia» (3); dar Proco- pius, isvorul cel mai sigur pentru acest timp şi aceste popoare, spune a nu- mit că Gepizii aveau in stăpînirea lor urbea Sirmium şi toată Dacia, cea ce el repetează in mai multe rînduri(4). Este deci inviderat că este vorba aice de Dacia aureliană. Această analisâ pune in deplină lumină pentru ce limba romîneascâ nu infăţoşază gotisme in vocabularul seu. Goţii şi cu Gepizii ne intrînd in legă- turi cu Daco-Romanii de cit in chip duşmănesc şi pe apucatele, ei nu’şi pu- teau împrumuta cuvinte, căci pentru ca aceasta să se intîmple se cere ca popoarele să nu se intîlnească numai cit cu sabia in mînă, ci să intre in le- gături de afaceri să facă schimburi intre ele, să se aşeze unul lingă altul şi să ducă in genere o viaţă comună. D-l Hunfalvy crede insă a fi descoperit un nou argument tras din limba romînă, anume in raporturile ce se află intre această limbă şi cea ungurească, «Dacă părerea scriitorilor romîni ori ne-romîni, că acest popor s'a inchegat. la nordul Dunărei, in Transilvania şi Valachia, ar fi intemeiată istoriceşte, ar trebui ca harta etnografică a Ungariei şi a Transilvaniei să arăte pe timpul ocupaţiunei maghiare, de la rîpa apusană a Tisei pană in Auslria existenţa unei poporaţiuni slavone, la răsăritul Tisei insă şi pănă la graniţa răsăriteană a Transilvaniei şi chiar dincolo de aceste pănă in Sireliu şi Prut o poporaţi- une romînă. Această deosebire etnografică ar fi exercitat numai de cît o in- riurire asupra limbei maghiare, Această limbă ar trebui in întinderea ei ră- săriteană să cuprindă tot atltea ba chiar mai multe cuvinte romîneşti, pe cît conţine ea slavisme in iniinderea ei apusană. Ce găsim noi in realitale? Că limba maghiară, cît de departe se inlinde ea, păstrează acelaş caracter lexi- cal, că posedă pretutindene aceleaşi cuvinte slavone. Limba ungurească arată deci prin aceasta că ocupaţiunea maghiară intîlni in toată intinderea 1 1 (1) Malchus, Excerpta de legationibus, Bona. p. 268, (2) Shafarik, Slavische Alterthiimer, (3) lornandes c, 12. (4) Procopius, de B. G. III, 33, 34,1,15; Hist, arcana c, 18; de B, Vând, I, 2, www.dacoromanica.ro TEORIA LUI ROSLER. 577 Ungariei şi a Transilvaniei una şi aceeaşi poporaţiune de obîrşie slavă, că- reia ea datoreşte slavismele de care e plină. Limba ungurească conţine ce e drept, mai ales in Transilvania, cîte-va cuvinte de obîrşie romînă, dar a- cesle sunt numai cuvinte ce se referă la viaţa păstorească ; nici unul nu pro- vine din o sferă maiinaltă, politică sau religioasă. (1) In primul loc observăm că ar fi destul de neînţeles că pe cînd se constată că limba romînă conţine destule elemente ungureşti, acea ungurească să nu fi împrumutat absolut nimica de la Romîni, afară de cîţi-va termini ciobă- neşti. Această lipsă de element romînesc în limba maghiară ar trebui espli- cată altfel de cît prin lipsa poporaţiunei romîne in ţară la ocupaţiunea ei de către Maghiari. Romînii apar fără tăgadă in Transilvania de la 1200 inainte; sunt deci aproape 700 de ani de cînd aceste doue popoare trăesc in comun pe acelaş teritoriă. Dacă in un restimp alît de lung Romînii nu ar fi fost in stare să introducă nici un singur cuvînt in limba hunică a Maghiarilor, apoi acelaş lucru s’ar fi inlîmplat şi dacă Ungurii ar fi găsit pe Romîni locuind in Transilvania la aşezarea lor in aceste ţări; căci Ungurii au ocupat Transilva- nia numai cît. vr’o 200 de ani înaintea apariţiunei netăgăduite a Romînilor in ea. Apoi dacă in timp de 700 de ani Romînii n’ar fi Fost in stare să introducă cuvinte de ale lor in limba stăpînilor lor, fără indoială că 200 de ani mai mult sau mai puţin adaoşi la un veac atît de lung n’ar fi putut schimba intru nimic raporturile acestor doue limbi. Lipsa deci de romînisme in limba ma- ghiară ar trebui esplicată altfel de cît prin acea a lipsei poporaţiunei romîneşti in Transilvania la venirea Ungurilor, bună oară prin nobleţă şi superioritatea limbei aglutinate a Maghiarilor asupra celei latineşti flexionare a Romînilor! O asemenea esplicaţiune sub pana d-lui Hunfalvy ar avea meritul de a arăta patriotismul d-sale in o frumoasă lumină, pe cînd aceea pe care o dă d-sa in- degetează din potrivă sub o tristă faţă destoinicia d-sale ştiinţifică. Cum să se deslege oare această împrejurare sau trebue ea oare să rămână o găcitoare etnografică? Intr’un chip tot atît de simplu pe cît şi de favorabil pentru reputuliunea de om de ştiinţă a d-lui Hunfalvy, anume prin falsitatea susţinerei d-sale că nu ar exista romînisme in limba maghiară, cînd cea in- făi inspecţiune a acestei limbi ne dovedeşte contrariul. Există anume in limba maghiară un mare numSr de cuvinte de obîrşie ro- mînească, lucru de care ne putem convinge din intăiul dicţionar al acestei limbi ce ne cade sub mină. Aceste cuvinte nu se referă de loc numai cît la viaţa păstorească, ci sunt luate din cele mai deosebite sfere ale activităţei omeneşti. Pentru ca acest fapt să nu poată fi tăgăduit de nimene vom mărgini enu- merarea noastră numai la acele cuvinte care se ţin de elementul latin al limbei romîne, care nu pot lăsa nici o indoială asupra originei lor. Eată o parte din ele: Maghiar Eomîn papuoza (de tutiun) păpuşă Eomîn pâr szăk suba mamuc kurta păreche sac şubă (Ital. giubba) momăe (fr. roomerie) scurt. (1) Hunfalvy, die Rumănen und ihre Anspriiche, p. 223—225. 37 Beii. p. lat., Arch. ţi Fii., An. IX., Foi. II. www.dacoromanica.ro XENOPOt. 678 derivate: kurtaly : kurtalyos ■ kurtan : kurtany < kurtasâg : kurtit ; kurtilas kurtka kupa virgacs virgakol vipera uszura uszoras uszorel uskola korda părlug (leşie) puia (om femeiatie, delicat) katrincza caponya csonka csonkas = csonkasăg = csonkit = galamb kofa carabină scurtă carbinier scurt, adverb tun scurt scurtime a scurtă prescurtare haină scurtă etc, etc. cupă vargă a bate cu vergi viperă usură (1) usurar de usură şcoală coardă periau, 'format din per şi lavo1 insamnă cadă de ţinut leşie, puică catrinţă căpăţină ciung (2) (curăţit) tăitură a tăia, a scurta porumb (3) (hulub) cofăriţă=pricupiaţă care aduce marfa ei, poamele, in cofe de la grec. xouoa lat. cupa. pâsztor păstor măsa moaşă paszuly fasolă mascara masca miora mioară olaj uleiu sors soartă sorsol = a trage la sorţi sorsos = consorte sor şir regula regulă recse reţea recs6s= -impletit reeze raţă (4) pava păun szeczâl săcel-=săticel= sat mic (tracic) berbecs berbece aratni (seceriş) ara alakor alac (latin alica) banya baie (baiae Ital. bagno) sereg şireag (series) arany aur anis anison (lat. anisum) suinrmi suma bot bă{ (1) Cuvtntul latin usură nu se află de cit la Romînii de peste munţi. La cei din Ro- mlnia a fost inlocuit prin grecescul camătă. (2) D, Cihac face să derive cuvîntul românesc din cel unguresc. Dar Ital. ciongo= mu- tilâ, estropiâ, tot de la Unguri a fost imprumutat? (3) Ungureasca preface des pe r in l. Aşa şi in molam de la moară. (4) Acest cuvînt vine de la latinul anas-atis prin rotificarea lui n; vezi V. Burlă, studii filologice, Iaşi, 1880. www.dacoromanica.ro TEORIA LUI ROSLER. 679 bereck berc (1) dainolni doina (trac) fustely fust(2) (latin fustis; fr. fustiger) guta gută (apoplecsie, lat. guta) bordâly bordeiu (trac) boit boltă fltal. catal, port. volta) lakat lăcat (Ital. lachetto; fr. loquet) csatorna cetîrnă (lat. cisterna) leslyan leuştean (lat. levisticum) szarica sarica (lat. serica; fr, sarrau) szamar sămar măgar (It. samaro) kapolna căpîlna mormînt (de la capella) riih rîie rînie (It. rogna; fr. rogne) (3), riikes=rîios rosza roşa czircalom cearcăn (de la cerc) menta mintă mesgye mezuină, mejdină (loc slobod intre doue arături, de la medium) komeny cbimin (cumin) szecska secică (hrană tăiată mânunt pentru animale, de la seco-are) szapony săpun (lat. sapo). kad cadă (lat. cadus) cseresnye cireşă malom (4) moară eczet oţet rontani a rupe csalni a inşela kocsi cociă, căruţă (It. cochio, fr. coche) kakas cocoş lakâs locuinţă szombat sămbătă (5) Dar limba maghiară ne va mai descoperi încă o altă particularitate la care d-1 Hunfalvy este desigur departe de a se aştepta, anume că Ungurii au îm- prumutat de la Romîni o bună parte din terminologia lor religioasă cre- ştină, ceea ce presupune numai decit că aceşti din urmă au avut un rol activ la creştinarea lor. Este cunoscut anume că Ungurii îmbrăţişară mai intăi creştinismul răsăritean. Ast-fel Cedrems ne repoartă că un principe un- guresc din Transilvania Gyula fiul lui Horea, primi botezul in Constantino- pole în 948. Fiica lui Gyula, Sarolta, hotări şi pe bărbatul ei regele Ungariei Geysa II, să imbrăţoşeze creştinismul şi numai cît fiul acestora, Ştefan 1 cel sfînt, făcu pe unguri să treacă cătră biserica catolică. Poporul maghiar pri- mise după cît se vede creştinismul inaintea intoarcerei oficiale la această re fl) fl) fl) Cuvînt întrebuinţat in Transilvania=parc. (2) Cuvînt intrebuinţat in Transilvania=vargă. (3) Dovadă evidentă a latinismului acestui cuvînt este forma lui mac. rom. fivvte. Dl. Cihae îl derivă din ungureşte fără a cita nici o paralelă din limbile romanice: aşa e uşor de dedus ori ce. Vezi o demonstraţiune complectă a latinismului acestui cuvînt in Cultura, revistă literară şi ştiinţifică sub redacţia D-lui N. Beldiceanu an. I. No. 1. 1883 sub titlul : origina cuvintului rîie de V. M. Burlă. (4) Vezi mai sus Galamb. (5) Deşi numel» acestei zile a septămănei este respăndit la toate popoarele, in ungu- reşte el a fost luat de la Romîni, căci posedă pe m care lipseşte in toate cele-l-alte limbi: sabatum bulg. siboti, pol. cech. sabota. www.dacoromanica.ro XKNOPOL. 580 ligiune a capilor sei, şi fiinţarea de cuvinte creştineşti de obîrşie romînă in limba maghiară, dovedeşte că cele intăi noţiuni ale acestei religiuni Ie venise prin mijlocirea Romînilor. Eată cîte-va din aceste cuvinte. timplom (biserică) templă (partea din lăuntrul bisericei lângă altar) torany turn altar altar angyal înger (1) pop popă kantor cantor kerszt cruce kerszteny creştin kerestelni = a boteza keresztes = botez (aceste cuvinte vin deadreptul din romînescul cre- ştin care posedă incă pe e originar latin, chrestianus) piispek episcop szent sănt szekreny secriă, scrinifi (raclă in România), pogany păgîn paganisâg = păgînismu menteni a mîntui Acest cuvînt e considerat de d-1 Hunfalvy ca derivat din ungureşte. Noi credem că ungurescul menteni este scos din romînescul mîntui şi anume pentru următoarele motive. In ungureşte rădăcina meni, care se află, are cu totul altă însemnare de cît acea de a protegui. anume i indală, de sirg, de unde se vede că a doua însemnare a cuvîntului trebue să aibă o origine stre- ină; apoi cuvîntul mîntui romînesc se regăseşte in toate limbele latine. EI se trage din latinescul mânu tueri sau mantenere şi insamnă deci a scăpa, a protegui. Tot din această formă se deduc francezul maintcnir, spaniolul matener şi italianul mantenere, de unde substantivul mantenitore, in romî- neşte mîntuitor, in ambele limbi cu inţelesul religios de rescumpârâtor al păcatelor. Se mai amintim in sfîrşit şi cîte-va din numeroasele cuvinte de obîrşie slavă care se află in limba maghiară, a căror formă insă arată intr’un chip vederat că au intrat in acea limbă nu deadreptul din slavona ci prin mijlo- cirea Romînilor. rezsnyicze porancs parasina perna pecsât zamos zsumorka râşni(ă (de la slavonul zernice prin o metatesă.) poruncă (In slavoneşte poraca fără «.) pi&jină (In slavoneşte numai rădăcina cuvîntului pratu =ivargă. fără sufixul romînesc ină) perină (in slavon numai pero=pană.) pecete (in slavon pecăti •= a pecetlui) zămos (de la grecescul ţwpoţ) zămurcă (fertură proastă). Am putea urma aşa mai departe a alcătui lungi liste de cuvinte împrumu- tate de Maghiari sau deadreptul de la Romîni sau prin mijlocirea lor de la Slavoni. Dar noi nu avem de loc scopul de a istovi partea filologică a chesfi- unei. Exemplele enumerate pănă aice vor ajunge insă pentru a caracteriza metoada urmată de d-1 Hunfalvy in demonstraţiunea tesei d-saie; acuma poate ori cine judeca despre adevărul susţinerilor d-sale cînd zice că limba maghiară nu conţine nici un cuvînt de obîrşie romînă, afară de cîţi-va ter- ţi) Prin trecerea lui r in / ca in galamb şi malam. www.dacoromanica.ro TEORIA I/Ul ROSLER. 581 mini cari s’ar referi la viaţa păstorească. Exemplele aduse de noi arată toc- mai contrarul că elementul romînesc al limbei maghiare se întinde la toate ramurile de îndeletnicire ale vieţei şi că chiar religiunea creştină se înfăţo- şară la Maghiari intăi sub o haină romînească. Trecînd acuma le elementul maghiar al limbei romîne, represintat şi el prin vr’o 200 de cuvinte, acest element ne va sluji tocmai a dovedi intr’un chip neindoelnic că Ungurii la venirea lor in Transilvania a trebuit să gă- sască aice pe Romîni şi că aceştia nu au putut veni de peste Dunăre. Infr’a- devăr elementul maghiar se află respîndit in limba tuturor Romînilor de la nordul Dunărei, care după cum am arătat posedă un caracter cu totul unitar. Maghiarii insă n'au ocupat nici odată laturile exterioare ale Carpaţilor; ei nu puteau deci să comunice elementul maghiar de cit acelei părţi din Romîni, eu care ei au venit in atingere. Dacă Romînii au imigrat insă de dincolo de Dunăre, parte din ei, acei pe care îi găsim mai tîrziu in principatele dunărene, au trebuit să se oprească in cîmpia ce se aşterne la poalele munţilor şi nu- mai cît acei ce trecură munţii se atinseră cu Ungurii. Am însemnat mai sus rolul isolator al Carpaţilor in privirea diferitelor mădulare ale naţionalităţii romîne. Dacă deci Romînii venind din sud se opriră in parte la rădăcina mun- ţilor, această parte a poporului remănănd subsfrasă de la inriurirea poporu- lui maghiar n’ar trebui să înfăţoşeze in limba sa afîtea elemente maghiare. Pentru a esplica universalitatea elementului maghiar in limba romînă trebue admis numai de cît că întreg acest popor închegă naţionalitatea sa in Tran- silvania sub inriurirea maghiarismului şi că apoi coborîndu-se de la munte la cîmpie luă cu dînsul efectele neşterse ale acestei inriuriri. Pentru ca să împace d-1 Hunfalvy teoria d-sale cu faptul că Romînii din toate părţile Daciei traiane infăţoşază in limba lor elementul maghiar, ar tre- bui să arunce de odată pe Romîni de peste Dunăre tocmai in centrul Carpa- ţilor pentru a’i cobori apoi la cîmpie. Asemene salturi mortale pot fi, insă închipuite de mintea bolnavă de patimă a unor învăţaţi ca Rosler sau d-1 Hunfalvy, dar nici odată întreprinse de corpul viu şi palpitînd al unui popor. Vom vedea in capitolul următor cum aflarea elementului unguresc in limba tuturor Romînilor de la nordul Dunărei corespunde pe deplin cu altă împre- jurare însemnată din viaţa lor, intemeerea principatelor Valachiei şi a Mol- dovei de cătră Romînii coboriţi din munţi cătră cîmpii şi nu după cum ar cere-o ipoteza rosleriană, de cătră Romîni urcaţi din cîmpie cătră munţi. IX ARGUMENTE GENERALE. Să expunem acuma, pentru a sfîrşi această cercetare, cîte-va priviri gene- rale care vin şi ele in sprijinul părerei că poporul romînesc nu a părăsit pă- mîntul vechei Dacii. Romînii de această parte a Dunărei sunt cu toţii dedaţi agriculturei; ei par chiar, după cum făceau şi străbunii lor Romanii, a despreţui îndeletni- cirile industriale şi comerciale. Această tendinţă s’a aflat in toate timpurile in ţările romîne de la nordul Dunărei, şi nici odată poporul romîn din aceste părţi nu s’a dedat la alte îndeletniciri productive de cît la lucrările agricole, îndepărtarea pe care Romînii o arată pentru ori ce alt soiu de lcrare de cît acea a pămîntului nu-şi are temeiul seu de a fi numai cît in pricini econo- www.dacoromanica.ro 582 XBN0P0L. mice ; căci atunci toată poporaţia ţărilor romîne ar trebui să fie supusă ace- stei inriuriri, pe cînd noi vedem că acea de obîrşie străină se dedă cu folos cătră îndeletnicirile industriale şi comerciale. Poporul romîn a fost adus prin caracterul seu, sau mai bine zicînd printr’o obieinuire învechită a fugi de ori ce altă lucrare de cit de acea a cîmpului, obieinuire ce nu a putut fi intro- dusă in moravurile sale de cit in urma unei practice îndelungate, care ^ră- dăcină in el ideia că profesiunea străbunilor sei ar fi singură nobilă şi fru- moasă. Plecarea cea deosebită a Romînilor pentru agricultură arată deci că această indeletnicire a fost tot-dea-una pusă in lucrare de acest popor. Intr’adevăr in timpul lungilor veacuri cit ţinu năvălirea barbarilor, lucra- rea pămîntului fu, pe lingă creşterea turmelor, singura indeletnicire la care s’a putut deda poporaţia romîaă. Industria, afară de cea cu totul primitivă, cere pentru a putea înflori timpuri mai liniştite, pe cit şi o bună stare, care să deie poporului putinţa de a căuta indămănările şi luxul traiului seu. Tot aşa e şi cu comerţul, intru cit el nu s6 mărgineşte la schimbul lucrurilor neaparate vieţei de toate zilele. Aceste doue îndeletniciri erau insă peste pu- tinţă pentru Romînii cei retraşi in munţii lor, care numai la îndulcirile vieţei nu se puteau gîndi. Totuşi Romînii, ca unii ce fuseseră popor aşezat şi a- gricultor, nu se puteau hotări aşa de uşor a se întoarce la viaţa nomadă a ciobanului şi nu făceau aceasta de cît cînd nevoia îi silea. îndată ce barba- rii se aşăzară in cîmpia ce atingeau locurile unde ei căutaseră adăpostire, Ro- mînii se coboriră in mijlocul lor pentru a urma mai departe pe o scară mai întinsă lucrările agricole, pe care ei nu le lăsaseră nici odată in părăsire, nici chiar cînd se aflau pe vărfurile munţilor (1). Mai tîrziu, după ce Romînii în- tocmiră state, ei urmară inainle a se deda la îndeletnicirea lor de pănă atun- cea. Aceasta luă caracterul predomnitor şi exluziv al ori cărei îndeletniciri căreia se dedau in decursul unui timp îndelungat, puterile vii ale unei naţiuni. Tot prin nişte cauze analoage, persecuţiunele cărora au fost expusă in de- cursul veacului de mijloc, se esplică cum de rasa evreiască a fost împinsă că- trâ specula banilor, pentru care ea dobîndi cu timpul o insuşire particulară, ca una ce era întărită prin faptul eredităţii. Aceiaşi împrejurare dă cheia ca- racterului adine religios şi militar dobîndit de poporul spaniol prin lupta sa seculară in contra Maurilor. Această tendinţă a Romînilor de a neingriji de toate celelalte indeletniciri productive afară de cultura pămîntului a devenit chiar in zilele noastre, piedica cea mai însemnată a desvoltărei lor, fiind că in urma impărţirei nea- parate a muncei care se face intre popoare, Romînii, care se dedau aproape exlusiv agriculturei şi impoartâ toate lucrurile fabricate din străinătate iau asupra lor munca cea mai grea şi mai puţin folositoare şi devin prin urmare adevăraţii iloţi ai civilisaţiunei. Ori ce indeletnicire productivă cere pentru a se putea ivi şi mănţinea nişte condiţiuni naturale şi economice holărîte, fără de care ea nu ar fi cu putinţă. Ast-fel ar fi tot atît de peste fire ca un popor să se dedee navigaţiunei fără o mare care să scalde ţermurile ţerei sale, pe cît şi agriculturei, dacă el nu are pămînt pe care sâ-1 poată cultiva. Dacă deci vedem pe’poporul romîn de din- coace de Dunăre dedîndu-se cu statornicie agriculturei, trebue să inducem numai de cît că el a trebuit să aibă sub stăpînirea sa un teritoriu, pe care el să fi putut pune in lucrare această indeletnicire. Irlandezii par a fi singurul popor din Europa care să se îndeletnicească cu agricultura fără a avea mai 1 1 (1) Am văzut mai sus că Valachii din Balcani sg indeletniceau încă cu agricultura. www.dacoromanica.ro TEORIA LUI ROSLER. 583 de loc pămînt in poprietatea lor : dar această stare anormală a fost adusă prin nişte pricini istorice in destul de cunoscute pentru ca să nu mai avem nevoe de a le reaminti. Totuşi chiar dacă istoria Irdandei ar fi necunoscută, s’ar putea induce din singurul fapt că poporul acestei ţări este alcătuit in mare parte din cultivatori de pămînt, concluziunea că el a trebuit să fie intr’o e- pocă anterioară proprietarul aceleiaşi ţări. Se pretinde că atunci cînd Romînii veniră inDacia ei găsiră stabili aici pe Slavoni, Unguri şi Nemţi. Stabilirea unui popor insă incepe tot-dea-una prin luarea in stăpînire a teritoriului şi este inviderat că dacă aceste popoare erau stăpînii (ărei, ele trebuiau să fie şi proprietarii ei. Cum să se explice atunci că Romînii, veniţi mai tîrziu in această ţară, se dedeau agriculiurei, ceia ce presupune neapărat, după cum am văzut’o, proprietatea pămîntului? Şi dacă mai tîrziu Romînii mai ales in ţările ungureşti, fură despoiaţi de proprietatea lor, aceasta se făcu numai cît o siluire; cu ţoale aceste de şi li se răipise proprietatea, ei păstrară ca şi Irlandezii, îndeletnicirea legată de dînsa, agri- cultura, dovada că ei fusese odinioară proprietari. După teoria pe care o combatem Romînii ar fi devenit proprietari după so- sirea lor in Dacia, înlocuind pe celelalte popoare şi cu deosebire pe Slavi in posesiunea pămîntului. Dar prin ce mijloc, servitorii, după cum trebue să ne închipuim pe Romîni in ipoteza lui Rosler, ar fi expropriat ei pe stăpînii lor? Sau ar trebui admis că Romînii au cucerit Dacia cu armele in mîni, presu- punere ce nu poate avea fiinţă, pentru că in acest caz Romînii ar fi trebuit să alcătuiască in ea clasa domnitoare, pe cînd noi îi vedem din potrivă reduşi aproape in stare de robi. Romînii sosind deci intr’o ţară ocupată de mai îna- inte, ar fi trebuit să se dedee ca şi Evreii şi Ţiganii la alte profesiuni de cît la acea a agriculturei, lucru ce nu se intîlneşte nicăeri. Dacă studiem acuma indeltnicirile obicinuite ale Romînilor care trăesc la sudul Balcanilor le vom găsi cu totul deosebite de acele ale Romînilor de la nordul Dunărei. Agricultura este acolo mai cu totul părăsită; cei care trăesc in munţi sunt in mare parte ciobani; cei care se cobor din ei nu se opresc in cîmpie spre a o cultiva, ci locuesc in oraşe unde se dedau cu mare isbăndă îndeletnicirilor industriale şi comerciale. Este insă un adevăr mai presus de ori ce îndoială, anume că viaţa agricultorului aşezată şi orânduită, este con- diţia ne-apărată a injghebărei unui stat, incă o dovadă indirectă că Romînii de la nordul Dunării pe care-i vedem, incurănd după pomenirea lor in aceste regiuni, constituiţi in state, nu erau nomazi, precum îi place d-lui Hunfalvy a’i arăta. Acei de la sudul Balcanilor din protivă nu ajunseră nici odată a al- cătui un stat, căci la ei viaţa nomadă şi vagabondă inlrecuse in tot-deauna pe acea aşezată. Am văzut mai sus cît rol au jucat Romînii in aşa numitul stat romîno-bulgar. Cum să se poată acum scoate din un popor care are obiceiuri nomade pe unul aşazat şi acesta anume prin emigrare, ceea ce presupune aceste obice- iuri duse la un grad extrem ! Cum este cu putinţă de admis că trunchiul a- cestui popor să nu fi fost in stare de a da naştere unei vieţi organisate şi aceasta să se fi putut face de către ramurile sale, cînd in o ast-fel de emi- grare, care nu are caracter silit ci voluntar, întreprinsă spre a căuta mai bune păşuni pentru turmele sale, este invederat că tocmai elementele cele mai miş- cătoare, cele mai vagabonde au trebuit să emigreze ? Cum îşi poate cineva numai închipui că tocmai aceşti din urmă ajung a se aşeza, pe cînd fraţii lor care arătau disposiţiuni mai statornice urmează inainte a duce in munţii lor o viaţă aproape nomadă ? Şi nu se poate invoca pentru Romînii de dincoace www.dacoromanica.ro 584 XEN0P0L. de Dunăre o viată mai lipsită de primejdii, care ar fi uşurat statornicirea lor; căci dacă năvălirea muzulmană aduce in nesiguranţă soarta populaţiunilor de dincolo de Balcani, acea a Tătarilor, care se urmăreşte mai fără întreru- pere pănă la sfîrşitul veacului trecut, nu lăsa celor care locuiau pe rîpa stingă a Dunărei mai mult răgaz şi mai multă odihnă. Deci ipoteza unei imigraţiuni trasdunărene ar lăsa ne-explicate doue fapte de căpetenie din istoria Romînilor. Intăiu îndeletnicirea obicinuită a Romîni- lor cisdunăreni, care este agricultura; al doilea împrejurarea că Romînii ajung a alcătui state la nordul Dunărei şi nu la sudul Balcanilor. Să cercetăm o altă împrejurare. Este de netăgăduit că Slavonii s’au întins in Dacia in decursul veacului al V-lea după cum ne-o arată deosebiţii scriitori Greci analisaţi mai sus. A- ceşli Slavoni, care erau din familia Slovenilor dispar cu totul in urmă, fiind absorbiţi de elementul romînesc al populaţiunei ţărilor Dunărei de jos, al căreia caracter etnic şi resimte de această puternică inriurire. prin însem- nata doză de slavonisme pe care le cuprinde in organismul seu. Proporţiunea covârşitoare de slavonisme pe care le conţine limba romînă şi terminii îndes- tul de deşi care deseamnă localităţi, riuri şi munţi; arată lămurit că elementul slavon absorbit de Romlni a trebuit să fie numeros şi indegetează tot o dată puterea numai puţin de samă a elementului absorbant, cel romînesc. Observăm cu prilejul acestei imprejurări că susţinerea lui Rosler, că Ro- mînii ar fi putut primi elementul slavon al limbei lor şi la sudul Dunărei, nu se impacă incă şi cu faptul că nu numai cît limba romînă infăţoşază element slavon ci şi pămîntul locuit de ei, in numirile geografice. Cum să se poală insă esplica aceste din urmă prin un imprumut făcut dincolo de Dunăre? Această perdere a elementului slavon in sinul celui romînesc poate fi espli- cată in doue moduri. In teoria rosleriană se admite că Slavonii locuiau in Dacia la venirea Romînilor (sec. XII) şi au fost desnaţionalizaţi prin valul ne- contenit crescător al imigraţiunei romîne. In acea a continuităţei Romînilor la nordul Dunării, Slavonii trebue consideraţi ca supravenind in ţara locuită de Daco-Romani şi perzîndu’şi naţionalitatea potrivit cu aşezarea lor in sinul vechei poporaţiuni. Care din aceste doue păreri este cea mai de crezut? Dacă cercetăm chipul cum deosebitele popoare ale istoriei şi au perdut naţionalitatea, schimbînd ţara sau stăpînirea lor, vom constata o regulă care posedă un caracter atît de general incît ar putea fi privită ca o lege, anume: Poporul imigrant primeşte, in cele mai multe cazuri, naţionalitatea popo- rului năvălit. Inversul nu se intîmplă decît in urma unei cuceriri şi colonizări, făcute tocmai in scopul de a destruge fiinţa poporului supus, prin o naţiune care are deplină conştiinţă de existenţa sa. Superioritatea intelectuală sau starea de civilisaţie relativă a acelor doue popoare grăbesc sau intărzie înde- plinirea acestei legi. Să expunem cîte-va din faptele de căpitenie care vin in sprijinul principiu- lui formulat. Barbarii care năvăliră in imperiul roman suferiră pretutindene inriurirea acestui element, care le era supus politiceşte. Ast-fel in Galia, Italia, Spania, cu toate că Germanii introdusese o dosă îndestul de puternică de element teu- ton in naţiunile latine sau latinizate ale acestor ţări, ei suferiră totuşi de la dînsele o inriurire mult mai însemnată decît acea pe care o exercitară asu- www.dacoromanica.ro TEORIA I,OI RflSLER. 585 pra lor şi se prefăcură cu incelul in popoare romanice. Dacă Britania face escepţie de la o atare regulă, aceasta s’a intămplat din pricină că elementul roman nu lu nici odată puternic in această provincie şi că după retragerea legiunilor in 496, «nu rămaseră in ţară decît femei şi copii care in curînd de- veniră Cambrieni.» Şi cu toate aceste Germanii erau pretulindene stăpîni; ei dăduse numele lor Galiei pe care o numiră Francia. şi părţei superioare a Italiei care primi numele de Lombardia; dar supremaţia lor politică nu’i putu apăra contra inriurirei a tot puternice a mijlocului in care se stabilise. Normanii, după ce devastară lung timp Francia, se aşază in ea in 911. De şi ei veniseră aice aproape ca cuceritori şi dădură numele lor ţărei ocupate de ei, Normandia, nu trecu un secul şi naţionalitatea lor era aşa de deplin schimbată incit cînd, 1066, cuceriră Anglia, ei introduseră aice elementul francez pe care’l adoptase, in locul elementului de baştină (german) al popo- rului lor. Cînd Bulgarii, rasă finică, veniră să se aşeze in Moesia, ei deveniră stăpînii acestei ţări, care luâ numele de Bulgaria şi infnnţară in curînd aice un stat bulgăresc (678). Totuşi, după doue veacuri, Bulgarii perduse cu totul carac- terul lor finic şi imprumutase naţionalitatea şi limba poporului slavon, pe care’l supusese, ast-fel că de acum inainte Bulgar şi Slavon deveniră sino- nimi. Waregii de obîrşie scandinavă, se aşază in mijlocul Slavonilor din nord- estul Europei sub numele de Ruşi şi impun acest nume poporaţiunilor slave care primesc stăpînirea lor. Dar ei incearcă inriurirea mijlocului incunjurător şi se slavonizază in curînd, ast-fel că astă-di cu greu îşi poate cineva închi- pui ca Ruşii să fi fost vre o-dată altă-ceva de cît Slavoni. Tot aşa se intămplă cu toţi indivizii emigraţi care se aşază in sinul unui alt popor. Chiar cînd aceştia sunt superiori in civilizaţie, ei tot adoptă după cît va timp naţionalitatea in sinul căreia s’au stabilit. Ast-fel Francezii alun- gaţi prin revocarea edictului de la Nantes care căutară o scăpare in Prusia, au devenit in vremile noastre cei mai buni patrioţi germani; la rîndul lor Germanii stabiliţi in Rusia prin Petru cel Mare au devenit de mult timp Ruşi încercaţi; tot aşa cu Polonezii aşezaţi in Francia şi aşa mai departe. împrejurările se schimbă cu totul cînd năvălitorii in loc de a se aşeza nu- mai cît ca rasă in sinul unei alteia, vin organizaţi ca popor, avîndu-şi aşe- zămintele şi ocărmuirea lor, pe care se silesc a Ie impune supuşilor lor; cu alte cuvinte cînd in loc de o masă numai cît pasivă, menită a suferi o inriu- rire, ei apar sub forma unui corp dispus a impune o atare. Atunci rolurile sunt cu totul schimbate ; poporul cuceritor este acela care face pe cel supus a primi felul seu de a fi. Ast-fel cînd Grecii Asiei Minoare sau acei din Grecia se aşezară pe coa- stele meridionale a Ie Italiei, şi intemeiară acolo coloniile lor. ei desnaţiona- lizară pe Italioti şi nu numai cît ţara luâ numele de Grecia Mare, ci şi popo- rul care o locuia imbrăţoşâ in acelaş timp limba, aşezăminlele şi religiunea năvălitorilor. Tot aşa e şi cu Grecii introduşi de Alexandru cel Mare in Egipet şi in Siria. Ei păstrară aice naţionalitatea lor şi o impuseră chiar, cel puţin in parte, su- puşilor lor, pe cînd acelaş popor (la o epocă cu totul deosebită a existenţei sale) imigrat individual in principalele dunărene, perde aice naţionalitatea sa şi adoptă pe acea a supuşilor lor, Romînii. cari cu toate aceste le erau supuşi politiceşte. Exemplul cel mai măreţ a acestei inriuriri puternice a organisărei unuţ www.dacoromanica.ro 586 XBN0P6L popor asupra păslrărei şi a intinderei naţionalii ăţei sale, ne a fost dat de Romani, care o impuseră atîtor popoare deosebite, cu toate că la inceput rasa propriu zisă romană fu foarte puţin numeroasă. Romanii nu se mulţă- meau nici odată numai cît cu cucerirea materială a unui popor, ci vroiau să’l subjuge şi in chip intelectual şi aceasta era fără îndoială mijlocul cel mai si- gur de a aşeza stăpînirea lor pe trainice temelii. Ei iscodise un sisterr intreg de măsuri potrivite pentru a desnaţionaliza in cel mai scurt restimp popoa- rele supuse lor. Drumurile cele minunate, cari uniau provinciile cu centrul impărăţiei, intemeerea de puternice colonii luate in Italia, sau şi in celelalte provincii, insă compuse in tot-deauna din cetăţeni latinisaţi, inriurirea hotă- rîtoare a legiunilor care staţionau pururea in aceaşi localitate şi inlesneau legionarilor legături cu femeile ţârei, slăbirea elementului bărbătesc indigen prin slujba cea foarte indelungată in cohortele ajutătoare ale provincielor in- depărtafe — toate aceste măsuri şi incă multe altele asigurau in curînd ele- mentului Roman precumpenirea sa asupra celui de baştină şi am văzut mai sus repejunea extrarordinară cu care popoarele supuse de Romani im- brăţoşau naţionalitatea sfăpînilor lor. Este adevărat că cîte-va provincii ro- mane şi anume acele in care predomnea elementul grecesc s’au substras de la această inriurire; ast-fel sunt Grecia, apoi Egiptul şi provinciile asiatice. Pricina acestui fapt este insă uşor de esplical. Romanii suferise ei inşii in- riurirea spiritului şi a civilisaţiei greceşti, influenţa care spori chiar după redu- cerea Greciei in provincie romană şi care deveni atot puternică pe timpul impăraţilor. Romanii avînd deplină cunoştinţă de această superioritate inte- lectuală a rasei greceşti, ei nici nu intreprinseră romanisarea provinciilor de naţionalitate elină. Ei nu trimiseră nici o singură colonie in Grecia sau in E- gipel, pe cînd ei intemeese mai multe in Africa. Este de la sine inţeles că chiar dacă Romanii ar fi întreprins desnaţionalizarea Grecilor, lupta ar fi fost mult mai lungă şi mai crîncenă, căci organizarea unei rase ca popor dă pre cît mai multă putere pentru atac pe atîta şi mai multă tărie de improti- vire; este deci invidirat că Grecii, a căror civilisaţie era atît de veche şi aşa de adine înrădăcinată, s’ar fi putut apăra cu mult mai mare isbîndă impro- triva elementului năvălitor, de cum puteau să o facă Celţii, Iberii, Dacii sau alte popoare de talia acestor. Un al treila exemplu pentru a zice ast-fel clasic despre desnaţionalizarea unei rase prin faptul supunerei sale sub un popor organisat este acea a Sla- vonilor Prusiei prin elementul german introdus aice de către cavalerii Teutoni. Faptul că Maurii nu isbuliră in Spania, cu toată puternica lor organizare politică şi religioasă, a impune naţionalitatea lor Visigoţilor romanisaţi, nu poate fi invocat ca un argument contra tesei noastre, din pricină că deosebi- rea de religiune şi ura de moarte care in urma acestei deosebiri, despărţea pe ambele popoare, puse o piedică unei inriuriri mutuale mai adinei. Tot ast- fel stau lucrurile şi cu aşezarea Turcilor in Europa şi acea a Ungurilor in Transilvania. Normanii supunînd pe Anglo-Saxoni se aşezară in mijlocul lor ca popor constituit şi luară chiar măsuri foarte serioase pentru a garanta naţionalita- tea lor, precum alungarea limbei saxone din biserică şi stat, destituirea cle- rului anglo-saxon şi desproprietărirea vechilor locuitori : Aici fiind faţă in faţă doue popoare aproape de aceeaşi putere, rezultatul fu o proporţiune a- proape egală a ambelor elemente in constituirea poporului căruia ele dă- dură naştere—Englezii. Se ştie că elementul francez adus de către Normani www.dacoromanica.ro TEORIA LUI ROSLER. 587 in Anglia intră mai pentru jumătate in organismul limbei engleze. Ce deo- sebire nemăsurată, dacă o asemănăm cu desnaţionalisarea aşa de deplină şi de uşoară a Normanilor, din vremea aşezărei lor in Franţia sub Carol cel Simplu, in 911! Ni se pare inviderat că avînd a tace in ambele cazuri cu a- ceiaşi rasă, deosebirea inriurirei nu poate fi pusă de cît pe sama orgasisărei. Colonisarea Americei sudice şi a Mexicului prin Spanioli aduse predomi- narea rasei acestora, ca unii ce erau pe deplin conştiuţi de dînşii, de şi poate civilizaţia indigenilor din Peruviu şi Mexico nu era cu mult mai joasă de cît a lor proprie. Această cercetare a faptelor de căpitenie privitoare la chestiunea pe care o desbatem, întăreşte principiul expus mai sus anume: că fie-care naţionali- tate imigrantă perde caraclerui ei osebitor în sinul poporului supus, afară de dt in caşul cînd cuceritorul întreprinde in deplină conştiinţă desnaUonaliza- rea acestuia. După ce am aşternut aceste adevăruri, să revenim la chestiunea romînă : Am observat mai sus că Romînii in ipotesa rosleriană nu au venit să ocupe Dacia ca cuceritori, in care caz ar trebui să’i aflăm aice ca rasă domnitoare. Ei s’au strecurat, pentru a zice astfel picătură cătră picătură, in sinul popoa- relor care locuia inaintea lor Dacia traiană Insă cum ar fi cu putinţă in ase- mene împrejurare, dacă ţinem samă de legea expusă mai sus, a explica des- naţionalizarea Slavilor şi absorbirea lor in sinul naţionalităţei romîne, cînd tocmai ar fi trebuit, să se fi intîmplat contrarul? Alt-fel stau lucrurile dacă se admite că Slavonii au venit să se aşeze in Dacia cătră veacul al V-lea in mijlocul Daco-Romanilor pe care'i găsiră aice. Desnaţionalizarea lor urmează atunci legea generală espusă mai sus şi nu mai infăţoşază nimic extraordinar. Mai observăm că Slavonii au trebuit numai de cît să dispară in sinul Ro- mînilor şi nu in acel al celorlaltor popoare a le Daciei, căci, dupre cum am văzut mai sus, Romînii sunt aceia ce au păstrat pretulindenea numirile geo- grafice lăsate de Slavoni. Ei au fost din cei mai de aproape moştenitori ai Slavonilor; in rasa lor a dispărut neamul acestora. Tradiţiunile popoarolor asupra obârşiei lor sau asupra timpului celui mai vechiu al istoriei lor, au fără tăgadă o valoare istorică, mai ales cînd ele ra- portează fapte şi nu numai cît esplicarea unor fapte existente. Ori care ar fi prefacerile pe care aceste fapte le au suferit in tradiţiune, prin lucrarea spi- ritului poporan, nu râmîne mai puţin in ele un fond de adevăr, care descur- cat de toate fabulele care’i incunjură, reproduce in chipul cel mai nemijlocit intimplările timpului trecut. Nu se poate nici de cît respinge cu totul tradiţia dintre isvoarele istoriei. Trebue numai cît supusă unei analise spre a scoate din ea faptul brut, material, pe care dînsa este clădită. Tradiţiile cărora li se poate aplica această operaţiune devin nişte ajutoare de mare preţ pentru istorie. Tradiţiunile romîneşti privitoare la intemeerea principatelor Valachiei şi Moldovei vin şi ele in sprijinul tesei noastre şi aceste tradiţiuni sunt cu atîta mai vrednice de credinţă cu cît ele sunt identice pentru ambele principate, şi că una din ele, acea atingătoare de Moldova, este confirmată prin docu- mente istorice de o autenticitate netăgăduită. Ele atribue întocmirea ambelor state, valac şi moldav, unor Romîni veniţi din Transilvania. Din potrivă a- minlirea poporului romîn n’au păstrat nici cea mai mică urmă a unei imigra- www.dacoromanica.ro 588 XENOPOL. ţiuni transdunărene, ceea ce totuşi ar fi trebuit să se intîmple, dacă Romînii ar fi venit in Dacia trecînd Dunărea. Aceste tradiţiuni au fost păstrate, ca pretutindene, de cronicele ţărilor şi de cînticele poporane. «Cînd au tost cursul anilor de la Adam 6798 (de la Hr. 1290) Radul Vodă Negrul, care avea scaunul seu la Făgăraş, de la moşii şi strămoşii Romînilor, cari veniseră de la Roma, in zilele lui Traian împăratul Romei, s’au socotit ca să’şi mute scaunul dincoace peste plaiu. Pricina pentru ce, nu se găseşte scris nici de ai noştri, nici de străini.... Ci dar Radul Vodă s’a aşezat in cită-va vreme in Câmpulung unde şi mănăstire frumoasă şi mare au făcut. După a- ceea s’au dus la Agreş de au făcut scaunul acolo, făcînd curţi domneşti şi biserică, care şi pănă astăzi este. Şi au inceput aşi tocmi şi a’şi îndrepta ţara cu judeţe, cu judecători, cu boierii şi altele ce era de folosul domniei şi al ţărei, lăţindu-se pănă in Dunăre şi pănă in Şiret.» (1) Această tradiţiune este inlărilă prin mai multe împrejurări foarte înseni- nătoare. Cea intăi este repedea succesiune a capitalelor care fură, pentru a nu vorbi de Câmpulung, Argeşul, Tîrgoviştea şi in sfîrşit Bucureştii, şi care sunt aşezate tot mai înspre şes, ineepînd de la munte. A doua este numele de Munteni, Ţara muntenească date poporului şi ţărei Valachiei, care nu se poate esplica alt-fel (avînd in videre natura cu totul plană a celei mai mari părţi a Valachiei), de cit punîndu-se obîrşia poporului ca şi acea a statului in munţii care o despărţesc de Transilvania. In sfîrşit a treia şi acea mai în- semnată împrejurare se trage din insuş titlul pe care’l purtară in decurs de mai multe veacuri principii Valachiei şi pe care’l poartă incă astăzi mitropo- liţii sei. Acest titlu era următorul: «Domn al intregei ţări ungro-romîne, al ţărilor de peste munţi, al Ainlaşului şi Făgăraşului duce» (2), iar acel al Mi- tropolitului sună : «Mitropolit al Ungro-Valachiei şi exarh plaiurilor». Ori care ar fi obîrşia acestui titlu, sau că a slujit a aminti stăpînirea maghiară asu- pra Valachiei, după cum o pretind istoricii unguri şi in cele din urmă Rosler, sau că să fi însemnat stăpînirea Valachilor asupra unei părţi a ţărei ungu- reşti, Transilvania, după cum o susţine, cu mai mult cuvînt, d-1 Hasdeu (3), 1 1 (1) Istoriile ţărei romîneşti scrise de Const. Căpitanul in Mag. Ist. p. Dacia a lui Lau- rian şi Bălcescu, Buc. 18io, I, p. 83. Comp. Istoria ţărei rom. de cînd au descălicat Ro- mînii, ibid. IV, p. 232. O inscripţiune din anul 1636 care se află pe o biserică din Cămjju- lung zice: «In zilele dulcelui creştin — Matei-Basarab W. şi doamna lui Elena, cu vrerea lui Dumnezeu pus a fi Domn in ţara romînească— care este d’intru Ungaria descăltcată, adecă inceput’am a zidi această sfîntă dumnezeească biserică — carea s’a inceput şi s’a zidit şi s’a săvîrşit de bătrînul şi prea milostivul creştin Radul Negru W. carele au fost din inceput descălecător ţărei romîneşti şi din inceput a fost zidit această sfîntă dumne- zeească biserică cînd a fost cursul anilor de la Adam 6727 (1215).» Chiar cînd această in- sevipţiune n’ar putea sluji singură a dovedi existenţa lui Radu Negru şi data coborîrel sa'e in Valachia fiind posterioară intîmplârei cu 421 de ani (Hasdeu, Ist. Crit. p. 137), ea nu intăreşle insă mai puţin existenţa tradiţiunei intr’un chip autentic. (2) Hasdeu, Aichiva istorică a Romîniei. Buc. 1865 I, 1. p 73, 97, 98. 118 etc. (8) Acest titlu nu este purtat de principii Valachiei de cît in documentele interioare ale ţărei şi in acele ce se indreptau cătră alţi suverani de cît acei ai Ungariei. Rosler recu- noaşte acest fapt: «Dass Hie walachische Woewodschaft zuerst als Provinz der ungari- schen Krone Geltung gewann, dass die Herscher sich nur in Anlehnung an Ungarn erhoben, zeigt die Bezeichnung Ungrovlarhia als Bazeichnung des Landes, gebraucht in den eige- ncn Urkunden der walachischen Wojwoden». (Rom. Stud. p. 309). Tot acest titlu este în- trebuinţat de Domnii Valachiei in corespondenţa lor cu patriarcliul din Constantinopole, care şi el îi numeşte tot ast-fel in respunsurile sale iuOsu'a 7:iar,; OuyyptjpXayiotţ». (Actapatr. Const. I p. 38.3, 386); din potrivă el nu se intîlneşte nici odată in monumentele latine pre- schimbate cu Ungaria sau cu aliaţii sei. (Vezi Doghiel, Codex diplomalicus regni Poloniae 1758, I, p. 597: «comites Miricii Woiewodae transalpini»; BatUjani, Leges eclesiasticae www.dacoromanica.ro TE0KIA LUI KOSLEK. 598 este inviderat că acest titlu leagă obârşia principatului Valachiei cu munţii Transilvaniei şi ’l coboară de aice ca şi legenda lui Radu Negru, Pentru ca domnul Valachiei să se poată intitula duce al Făgăraşului, ţinut ce se află in Transilvania, trebue admis sau că un voevod valac să’l fi cucerit prin arme — cea ce nu se poate presupune pentru cei d’infăi ani ai existenţei princi- patului, — cînd îl videm făcînd silinţi pentru a rumpe legăturile care ’l re- ţineau de Ungaria şi nu intreprinzînd cuceriri, intr’acolo, sau trebue ca dom- nii acestei ţări să-l fi stăpînit inainle incă de inlemeerea principatului, pă- strînd şi mai tîrziu slăpînirea sa după dreptul feudal, ca vasali ai regelui unguresc, cea ce nu ar mai avea nimic extraordinar. Dar chiar pretenţiile Ungurilor la stăpînirea Valachiei nu s’ar putea explica alt-fel de cil dacă se pune leagănul acestei ţări in munţii Transilvaniei, unde Ungurii exercitau o dominaţie, care putea până la un punt să indreptăţească inlinderea preten- ţiilor asupra întregului principat ce se desvoltase de aici. Dacă stalul valac s’ar fi format in preajma Dunărei, el ar fi rămas afară din sfera de inriurire a poporului maghiar şi ar fi ascultat mai curînd de Bulgari, care tocmai la e- poca intemeierei sale (sfîrşitul veacului al XlII-le) erau in culmea puterei lor. Tradiţia privitoare la intemeerea statului valac se razămă deci pe un fapt c\i totul adeverit, coborirea Romînilor din Fagaraş. Rosler, care simţia lămurit însemnătatea acestei tradiţii, se sileşte să o re- stoarne, dovedind (?) că ar fi peste putinţă istoriceşte. El admite, pentru a o putea combate mai uşor, anul 1241 (luat nu ştim de unde) ca dala acestei intemeeri şi arată că tocmai in această epocă Tatarii devastau Valaehia şi că prip urmare aşăzarea Romînilor era aice cu neputinţă. «Romînii nu puteau părăsi adăposturile lor din Făgăraş, in caşul cînd se găsiau apăraţi acolo, pentru a merge să locuiască o ţară care era cu totul expusă Mongolilor şi din care Cumanii abia fugiseră» (1). Vom aduce aminte cu acest prilej că Rosler nu găseşte in Tatari o pedecă pentru reîntoarcerea Romînilor de peste Dunăre, espunînd că «Mongolul care devastase intr’un chip aşa de neomenos Ungaria, pare a fi cruţat Cumania orientală, Valaehia şi Moldova». Rosler pare a’şi bate joc de cetitorii sei. Cum? Tatarii erau să fie prietenii Romîni- lor dacă aceştia ar fi venit de peste Dunăre şi erau să’i jăfuiaseă dacă se co- boriau din Carpaţii!! Dar chiar dacă coborirea Romînilor ar fi fost cu nepu- tinţă in 1241 este acesta un temeiu pentru a le o refusa mai tîrziu, cînd Tatarii se retrăsese, după ce alungase pe Cumani, ast-fel că ţara rămăsese intr’adevâr lipsită de stăpîn ? Şi apoi data cea obicinuită insemnată de tra- diţie pentru coborirea Romînilor nu este 1241 ci 1290. Dar aici nu este vorba de a se discuta data sau numele principelui care după toate părerile era totuş acel dat de tradiţii. Este vorba de faptul insuş al eşirei Romînilor din Tran- silvania pentru a stabili un stat in Valaehia. Acest fapt are cel puţin pentru el tradiţia pe cînd pentru imigrarea transdunăreană nu se poate invoca nici măcar acest argument, ori cît de slab s’ar părea la prima infăţoşare, Hungariae, Claudiopoli 1827, III p. 217: wajwoda Transalpinus et Bannus de ZewrinO nec non dux de Fogaras»; Benko, Milcovia etc. Viennae 1781, II, p. 283 : «in quibus non modo totius Valachiae transalpinae dominum, sed etiam Omlasii et de Fagaras ducem sunt scribit.» Fejer, Codex diplomaticus IX, 4, p. 273: «Ladislaus wajwoda transalpinus et banus de Zewrino»). D. Haadeu are deci deplină dreptate cînd spune : «Este comic mă- car de a presupune cum că Basarabii s’ar fi lăudat mereu către Romîni, cătră Slavi şi cătră Greci cu posiţiunea lor de domnie subalternă, ca şi cînd era ceva demn de invidie pe cînd numai in faţa stăpînului lor ei luau deodată maiestosul aer de egailtate, ascun- zind cu stăruinţă ceea ce manifesta supunerea». (Ist. Crit. p. 39). (1) Rom Stud. p. 272. www.dacoromanica.ro 590 XKfrOPOL. Această tradiţie privitoare la obîrşia principatului Valachiei, primeşte insă intărirea ei cea mal strălucită prin acea care se rapoartâ la înfiinţarea statu- lui moldovenesc, care de şi ie in credinţele poporane forma tradiţiei, este cu t6te aceste un fapt istoric positiv, dovedit prin documente autentice contim- purane, Eată ce povesteşte tradiţia : «Să se fi indemnat Dragoş, cu ore cîţi de ai sei din Maramureş şi au venit presle munţi in chip de vănăioare şi au găsit o fiară şi gonind’o cu dulăi pănă la apa Moldova şi obosită fiind fiara aă prins’o in apa Moldovei la lo- cul unde se chiamă Boureni, Fiara aceasta cei zic bour poate că au fost zim- bru şi pre numele fierei se numeşte locul acela Boureni; pus’afi şi in pecetea dominei ţerei cap de bou ce se vede pănă astăzi, Eşit’au şi mai la cîmp acei vănători şi au nemerit la locul unde acum mănăstirea Eţcanii; şi acolo era prisacă cu stupi şi era la acei stupi un Rusniac anume Eaţco şi inlrebîndu’l ce om este de trăeşte în loc pustiu şi cine stăpâneşte locurite acele, el aă spus că este Rusniac din ţara leşască şi cum au auzit el din bălrîni că ajunge lo- cul pănă in Dunăre şi pănă in Marea, şi pe Nistru in sus pănă unde se în- cepe ţara leşască şi pe numele lui Eaţco se chiamă Eţcanii; eară apei Moldo- vei unde au ucis fiara, cum s’au pomenit mai sus, pre numele unei ţince ce o chema Molda, care de multă goană ajungînd la apa unde aă ucis fiara, au crăpat de apă, limbind multă; şi s’aă numit Moldova apa Moldovei pre nu- mele Moldei». (1) Această tradiţie, care atribue intemeerea principatului Moldovei unei colonii romîne venită din Maramureş, este după cum am spus’o intărită prin maî multe diplome ale regelui ungures Ludovic cel Mare, 1342—1382, care de- clară pe Bogdan şi pe coborîtorii sei de trădători pentru că plini de răutate şi de veninul tradărei, ca un orb instrument al negrului lor egoism, impinşi de demon, întreprinsese de a părăsi ţara ungurească şi de a înfiinţa un stat nealărnat in ţara Moldovei, ce se ţine de coroana Ungariei, Regele'deci despoae pe Bogdan cel necredincios şi pe coboritorii sei de pămînturile pe care le . poseda in Maramureş, intre altele de marea proprietate Cuchnia şi ledărueşte Voevodului Balk fiul lui Sas tot din Maramureş, precum şi fraţilor sei Drag, Dragomir şi Ştefan, pentru că aceştia, păzind credinţă coroanei ungureşti, s’ar fi opus la intreprinderea lui Dragoş, ar fi oferit Moldova regelui şi în deobşte s’ar fi purtat cu multă rîvnă şi credniţă, cea ce ’i ar fi făcut vrednici de o asemenea mulţumită (2). 1 1 (1) Letopiseţul lui Neculai Costin in Letopiseţele ţărel Moldovei publicate pentru în- tăiaş dată de M. Kogălniceanu. Iaşi 1852 I. p. 90. (2) Ioan de Kikullew in Thuroez Chron. Hung. III, 49 ap. Schwandtner, Scriptores re- rum ungaricarurn, voi. I. «Huius tempore (Ludovici) Bogdan Waiwoda Olachorum de Martnarusio, coadunatis sibi Olachis eiusdem districtus in terram Moldaviae, coronae regi Hungariae subiectam, sed a mulio tempore propter vicinitatem Tartarorum habitatoribus, destitutam, clandestine recessit, et quamvis per exercitum ipsius regis saepius impugnatus exstitiset, tamen crescente magna numerositate Olachorum inhabitantium illam terram in regnum est dilatata». Jbidem c. 39 : «Item fere singulis annis vel in quolibet anno (Lu- dovicus) movit exercitum contra aemulos et rebelles, et saepius contra Rachenos et Mol- davos», Chron. Budense. ed, Poahraczky, Budae, 1838 p. 331: «In quolibet tertio anno saepius contra Racenses et Motdavanos». Acest fapt este intărit prin mai multe docu- mente dintre care cităm pe următorul: Fejer IX, 3, p 469, 1365 : «Ludovicus strenuo viri Balk filio Saaz Moldavo wojwodae Maramarusiensi, quod idem adhuc in terra Moldavana regi fideliter adhaeserit, ibique complura vulnera, ammissis servitoribus suis, pro rege sustinendo, lerrasque proprias et iura ibidem relinquendo, regem in Hungariam secutus, fuerit, ipsi Balgh et per eum Drag, Dragomer et Stephano fratribus uterinis possessionem Kunya vocatam cum apartinentiis—in comitatu Marmarus existentem, guas per injidilita- tem et notam Bogdan Wajivodae eiusque filiorum, qui terram regis Moidavanam occupan- www.dacoromanica.ro 691 TEORIA LUI ROSLER. Moşier el insuş nu poate face alt-fel decît să recunoască acest fapt. El ca- ută insă să’i micşureze însemnătatea prin cuvintele: «cetitorul critic, singu- rul la care mg îndrept, va fi de părerea mea, că legenda lui Dragoş sau Bog- dan nu ar putea poseda valoarea unei mărturisiri istorice, (!!) tot atît de puţin ca şi tradiţia asupra lui Radu Negru. Singura trăsătură adevărată care se impacă cu istoria este alipirea Rominilor din Moldova călră teritoriul Mara- mureşiului şi care strepune obîrşia Voevodatului asupra acestui popor ca a- fară de hotarele ţărei.» (1) Aceste cuvinte ale lui Rosler sunt un act de de- sperare. El nu poate face alt-fel decît recunoaşte adevărul unui fapt care răs- toarnă din temelie toată teoria lui şi însoţeşte această recunoaştere de nişte reserve care par a vroi să’i restrîngă însemnătatea, dar care vădesc numai cît zădărnicia silinţelor sale cînd intră în luptă cu argumente reale şi neres- turnabile. Cum ! Această tradiţiune n’ar merita crezare şi cu toate aceste Insuş el concede că originea principatului şi a domniei Moldovei este de căutat in Maramureş ? Dar ce trebue mai mult pentru a da deplină dreptate tradiţiei decît faptul recunoscut de insuşi Rosler? Poate se indoeşte de numele inte- meetorului; dar acesta este indiferent ; şi apoi documentul unguresc il nu- meşte Bogdan şi noi nu vedem nici un motiv care să ne impingă a pune la îndoială mărturisirea documentului. De aceia şi Rosler revine el insuş mai jos asupra cuvintelor sale şi cuprinde in următoarele rînduri faptele care rezultă din isvoare positive: «Un Voevod din Maramureş, părăseşte patria sa cu un mare număr de tovarăşi de obârşie romînă şi încearcă a întemeia o domnie neatârnată de Unguri in o ţară mai îndepărtată, care purta incă din anul 1359 numele de Moldova». (2) Pentru a slăbi insă însemnătatea acestui fapt neindoelnic , el adauge consideraţiile următoare : «Ar fi de dorit a cunoaşte importanţa numerului emigranţilor din Maramureş şi dacă aceştia găsiră in Moldova un număr însemnat de conaţionali, cu alte cuvinte dacă poporaţia actuală romînă a Bucovinei şi Moldovei, bine înţeles acea de obârşie curat romînă şi nu Rutenii sau cumanii romanisaţi, trebue să fie raportată numai şi numai emigrării din Maramureş. Nu suntem in stare de a da asupra ace- stei întrebări un respuns posiliv. Privim cu toate aceste ca foarte aproape de crezut că incă in cursul seculilor ai XIII-le şi al XIV, poporaţia romînă înce- puse a spori şi din partea sudică, dar nu putem aduce nici o dovadă in spri- jinul acestei păreri. De asemene ne pare permis de a presupune că emigraţiu- nea Valachilor din Maramureş cătră cîmpiile Bucovinei şi a Moldovei începuse de mult timp şi că intemeerea unui voivodat transcarpatin nu se stabili decît atunci cînd prin sporirea poporaţiei, acesta fu in stare de a găsi o basă naţio- nală pe care putu să se intemeeze. Ridicarea lui Bogdan nu fu deci începutul ci sfîrşitul acestei etnigraţiuni.» (3) Toate aceste observaţii lăturalnice ale lui Rosler pot fi foarte la locul lor; dar intru cît sgudue ele faptul netăgăduit de insuş el a unei coboriri a Romî- nilor din munţi, pentru a întemeia Moldova ? Părerea lui că poporaţia ace- tes clandestine in contumeliam regia moliuntur conservare,ad se divolutas, solemni privile- gio confert. Mai ttrziu găsim alţi trei Knezi, Costa Standul şi popa Voleul că fug in Moldova, după ce îşi pustiază proprietăţile, 1435; (1) Rom. Stud. p. 317. (2) Rom. Stud. p. 342. (3) Rom. Stud. p. 343: «Wir halten es, wie bereits oben ausgesprochen Wurde ftir hitchst wahrseheinlich, dass schon im Laufe des 13-ten und 14-ten Iahrhund»rts auch von Suden her walachische Bevolkerung auf dem Boden der Moldau sich eingefunden, abet ein Zeug- nt'ss dafiir vorzubringen vermogen tcir nicht . www.dacoromanica.ro 592 XENOPOL. stei ţeri a trebuit să vină şi prin sud, adecă de peste Dunărea, singur eL măr- turiseşte că nu poate fi sprijinită de nici o dovadă, după ce scrie o carte în- treagă tocmai spre a o dovedi. Rămîne deci demonstrat intr’un chip neresturnabil că intemeerea statului moldovenesc şi colonisarea sa cu poporaţie de obîrşie romînă provine din Maramureş. Se poate oare acuma găsi aşa de extraordinar ca intemeerea sta- tului valac şi colonisarea acestuia să’şi aibă obîrşia sa in Făgăraş, cînd Ma- ramureşul este cu mult mai indepărtat de Dunărea decît leagănul Valachiei V Şi apoi Rbsler şi ucenicii sei sunt ei mai fericiţi cu această de pe urmă ţară ? aduc ei aice nişte dovezi in sprijinul unei emigrări prin sud? Nici de căt. Credem deci a fi indrept de a admite că tradiţiile romîneşti privitoare la intemeerea principatelor, conţin un fond de adevăr şi de a pune imboldirea pentru intemeerea acestor state in munţii Transilvaniei—acolo unde am gă- sit in totdeauna locuind pe poporul romîn, acolo unde au lăsat nişte urme neşterse ale existenţei sale, in numirile geografice. Se poate uşor pătrunde pricina care impinse pe Romîni a ’şi părăsi ţara. Aceasta fu tocmai cucerirea Transilvaniei de cătră Unguri. Se pare că din toate părţile Transilvaniei, Făgăraşul şi Maramureşul fură singurele regiuni care nu suferiră aşa de curînd jugul unguresc. Romînii tiranisaţi in chipul cel mai crud de cătră stăpînii lor in părţile de ţară supuse stăpîni- rei lor, se retrăgeau in aceste doue provincii, care păstrară incă cît-va timp o oare-care neatârnare. Poporaţia trebui să sporească în ele in o proporţie cu totul afară din cale. Cît timp Cumanii ocupară eîmpia moldovalacă, această poporaţie, cu toată ingrămădirea ei, nu indrăsnea să se inprăştie in afară din munţii unde ea trăia adăpostită. Dar cînd puterea năvălirei mongole curăţi aceste ţări de toţi năvălitori lor, şi după ce ei inşii se retraseră din aceste ţeri in Asia, pentru a se lua la luptă intre dînşii 1243, (1) bogatele văi şi şesuri care se intindeau la picioarele Carpafilor şi imbieau incă de mult timp pe Romîni a veni să le locuiască, primiră in sinul lor prisosul poporaţiei romîneşti. Dar dacă tradiţia asupra descălicărei principatelor este adevărată, atunci tesa lui Rosler devine absolut cu neputinţă; căci această tradiţie ne demon- stră că nu principatele dunărene a fost poporale de Romîni in primul loc, ci Transilvania, de unde poporaţia romînească se coborî in cîmpie. Aceasta tradiţie intăreşte in chipul cel mai strelucit faptul de atâtea ori atins de noi şi in sprijinul căruia am adus dovezi incheietoare, că Romînii au locuit mun- tele in restimpul năvălirei şi că din acel adăpost rasa romînească eşi cu în- cetul pentru a se respîndi in şes. Ea se aşeză la început alăturea cu Slavii, cari copleşise Dacia in decursul veacului al V-le. Atunci fură intemeete mai multe oraşe şi sate a căror nume slav a fost păstrat de Romîni, in sinul că- rora poporaţia slavă a dispărut. Năvălirea ungurească, care pătrunse in Tran- silvania in veacul al Xl-le, respinse din nou o parte din poporaţia romînă in munţii Făgăraşului şi ai Maramureşului, de unde se coboriră mai târziu că- tră partea deşartă a Daciei eîmpia moldovalacă. Romînii pe care ’i in- tălnim astă-zi in România liberă. Dacă tesa lui Rosler ar fi adevărată, dacă poporaţia romînă ar fi venit in Dacia traiană trecînd Dunărea, este invederat că partea ce ar fi trebuit să fi fost mai inlăi locuită ar fi fost eîmpia şi că numai de aice Romînii ar fi putut pătrunde peste munţi in Transilvania. In loc de a găsi aceasta, videm 1 1 (1) Eudoxiu von Hurmuzaki, Fragmente zur Geschichte der Rumănen, I, p. 182. www.dacoromanica.ro TEORIA LUI RdSLER. 598 pe Romînii din Transilvania că vin să poporeze Moldova şi Valachia şi am văzut mai sus că presenţa elemenlului unguresc in limba tuturor Romînilor iniăreşfe pe deplin această imprejurare. Pentru a impăca tesa lui Bosler cu faptul netăgăduit al colonisărei Valachiei şi Moldovei cu Romîni de peste munţi, ar trebui să admitem o altă imposibilitate, anume : că Romînii din Moesia trecură de a dreptul in Transilvania, fără a se opri in cîmpia aşter- nută la poalele munţilor, şi că mai pe urmă ei s’au coborit din nou către ţă- rile din care s’au alcătuit regatul Romîniei. Să se însemneze ţesătura de migraţiuni peste putinţă pe care Bosler trebue să le pună in spetele nenorocitului popor romîn pentru a stabili monstruoasa lui tesă. Mai infăi Daco-Romanii părăsesc cu toţii Dacia pe timpul lui Aure- lian, pentru a trece in Moesia; mai târziu ei revin de acolo şi anume earăşi pănă la cel de pe urmă om, căci astăzi nu se mai intălnesc Romîni in Moesia; dar această reintrare a Romînilor in vechia lor patrie nu se face intr’un chip normal : ei trec deodată in Transilvania pentru a intreprinde in sfîrşit o a treia emigraţiune care’i aşază desăvârşit acolo unde ’i intălnim incă in zilele noastre. Numai cît fantasia poate să facă pe un popor să întreprindă asemene pre- umblări; in realitatea lucrurilor un popor nu se hotăreşte a’şi părăsi ţara de cît la cea de pe urmă nevoe. INCHEERE. Toate faptele cercetate in acest studiu concurg a stabili unul şi acelaş a- devăr, imposibilitatea in care s’au găsit Daco-Romanii de a părăsi patria lor, prin urmare stăruinţa neîntreruptă a locuinţei lor la nordul Dunărei. Bosler cu ucenicii sei susţin contrarul acestei ţese, care pare cu toate a- cestea cea mai firească. Ei fac să plece toată poporaţia daco-romană din Dacia pentru a nu o pune să revină aici de cît o mie de ani mai tîrziu. Chiar de la inceput trebue luat. aminte că dacă se găseşte un motiv cel puţin pufineios, pentru a face pe Daco- Romani să-şî părăsească ţara stre- bunilor lor, nu se găseşte absolut nici unul pentru a’i readuce inapoi, şi a- oeasta ori la ce epocă s’ar pune reîntoarcerea lor in Dacia. Ei nu s’au putut în- toarce in intăii secoli după pretinsa lor fugă, căci aceasta ar însemna a rea- duce pe fii la năvălirea dinaintea căreia fugise părinţii lor. Şi nu trebue uitat că pentru Europa răsăriteană năvălirea se urmează incă lung timp după ce ea incetează in apus şi că tocmai Dacia, ear cu deosebire cîmpia moldo-va- lacă, fu teatrul ce! mai visitat de oardele popoarelor nomade, dintre care cele de pe urmă fură cele mai cumplite, o altă rasă de Maghiari de o cru- zime şi sălbătăcie fără seamăn in istorie, Peceneghii 950, Cumanii 1050 şi Tătarii 1241. Teoria lui Bosler cu toate prefacerile ce au încercat in mînile d-lor Tomaschek şi Uunfalvy, trebue numai de cît să pună reintrarea Romî- nilor in Dacia in timpul stăpînirei unuia din aceste trei popoare asupra cîm- piei de la Dunărea de jos. Romînii insă pentru a fi readuşi in Dacia sunt în- făţoşaţi ca un popor nomad de păstori, cari posedau ca avere numeroase turme de dobitoace; aşezarea lor in mijlocul unor barbari earăşi nomazi, cari priveau tocmai turmele ca bogăţia cea mai de dorit, era in toată puterea cu- vîntului peste putinţă, căci ar fi însemnat a’i aduce din bun placul lor in gura lupului. Nu era deci nici un motiv care să fi al ras pe Romîni in Dacia. Afla-vom poate altele care să-i fi silit fără voia lor a părăsi peninsula Balcanului unde Rev. p. lat,, Arch. Fii., An. 11, T'ol. ZI. 38 www.dacoromanica.ro 594 XKNOPOL. se pretinde că ei trăiau, pentru a căuta scăpare in Dacia? Nişte asemene se află tot aşa de puţin. Emigrările cătră nord care ’şi au obîrşia lor in sudul Dunărei, precum acele ale Şerbilor şi ale Bulgarilor, se inlîmplă la o epocă mai apropiată de timpul nostru şi şi găsesc esplicarea in propăşirea năvălirei otomane. Tot acestei năvăliri atribue JR'oshr şi mai cu osebire d-1 Hunfalvy sporirea poporaţiei romîneşti la nordul Dunărei; dar această causă este inviderat falşă, căci Otomanii apar in Europa călrâ jumătatea veacului al XlV-lea 1356 şi tocmai 1365 sub Amurat I ei trec peste Balcani. In acest timp insă poporatia romînă era acum numeroasă in Dacia Iraiană ; statele Valachiei şi al Moldovei erau acum înfiinţate şi susţineau chiar cu multă energie şi izbîndă lupte contra crailor ungureşti. Poporul romin venise deci in Dacia inaintea năvălirei musulmane. Dacă această causă, singura care ar fi putut pe deplin da samă despre o emigrare a Romînilor din peninsula Bal- canilor in vechea Dacie, lipseşte, care alia ar putea-o inlocui? Asuprirea din partea împărăţiei bizantine nu poate fi invocată, căci această asuprire îm- pinge tocmai la rescoală pe Valachii şi pe Bulgarii din peninsula Balcanului şi ’i face să intemeeze un stat neatărnat. Dacă Valachii se revoltă, ei fac a- ceasta tocmai fiind că nu vroiau să fugă, ci să se împotrivească asuprirei. Cît despre părerea lui Rosler că tocmai cu prilejul acestei rescoale, Valachii fură siliţi a trece de mai multe ori Dunărea, pentru a se pune in siguranţă şi că in acest chip ar fi reinvăţat ei drumul către vechea lor patrie, ea nu poate fi serioasă, fiind că faptele pe care se razămă nu sunt exacte. Valachii nu trecură de cit o singură dată Dunărea, la inceputul răsvrătirei lor; mai pe urmă, fiind tot-deauna invingători, nu mai avură nevoe a o face. Apoi ar fi cu totul afară din cale ca Valachii să’şi părăsească ţara lor de dincolo de Dunăre tocmai in momentul cînd dobîndind neatîrnarea, ei puteau să se bu- cure de toate drepturile, şi aceasta, pentru a merge la Cumani şi la Tatari care 'i aşteptau pentru a’i despoia. Dar unde putea oare să trăiască o masă atît de însemnată ca poporaţia daco-romană la sudul Dunărei ? Am văzut că o asemene poporatie n’a lo- cuit nici odată in Moesia. Ea n’ar fi putut deci imigra decît. din regiunile aşâ- zate la sudul Balcanilor. In acest caz insă cum să se esplice deosebirea care există pănă cătră jumătatea veacului al XVII-le intre limba liturgiei a Ro- mînilor din Macedonia şi acea acelor din Dacia, deosebirea care se intindea pănă la caracterele cu care se scrieau aceste doue idiomuri-greceşti şi bulgă- reşti? Dacă Romînii au venit in Dacia din ţările aşezate la sudul Balcanilor, ei ar trebui să fi slujit in biserica lor in limba grecească şi nu in cea bulgă- rească. Şi dăcă se cearcă a se esplica aflarea limbei bulgăreşti in biserica şi statul daco-roman, prin imigrarea acestui popor din Bulgaria actuală (vechea Moesie)— cea ce am văzut că nu este cu putinţă din causa lipsei de popora- ţiune romînă in această ţară in toate epocele. — se mai dă incă şi peste o altă greutate, acea că Romînii in acest caz ar fi trebuit să fi fost supuşi cano- niceşte autorităţei patriarchului stalului valacho-bulgar, care’şiavea reşedinţa in Tărnowo, pe cînd noi aflăm pe Romîni ascultând in toate timpurile de patri- archul de Ohrida. In afară de aceasta, limba Romînilor din Dacia, care nu intăţoşazâ nici un dialect, arată o deosebire indestul de insemnată de acea vorbită de Romînii din Macedonia. Dacă această diferenţare a limbei romîneşti s’a făcut după despărţirea lor, limba Romînilor era incă in stare de formaţiune cănd ei imi- grară in Dacia. Ea ar fi putut da naştere şi la nordul Dunărei la dialecte, intre nişte provincie despărţite prin munţi inalţi precum sunt acele ale Daciei tra- www.dacoromanica.ro TEORIA LUI ROSLER. 595 iane, intre care comunicarea este grea şi anevoioasă. Dacă nu intălnim aice nici un dialect, aceasta provine din pricină că această limbă e formată, cînd după cum să pretinde, ei reveniră in Dacia: dar atunci ea ar trebui să posedă forme comune cu macedo-romîna. ceia ce nu este. Această teorie a imigraţiunei Trasdunărene a Romînilor se loveşte deci din toate părţile de nişte greutăţi care nu pot fi nici intr’un chip inlăturate. Ea lasă neesplicate mai multe fapte generale ale istoriei Romînilor. şi noi credem că tocmai in esplicarea unor asemene consideraţiuni se află piatra de incercare a ori-cărei teorii istorice. Această părăsire insă a Daciei de cătră poporaţia sa era tot alît de puţin firească pe cît este cu ne putinţă istoriceşte. Un popor, stabilit părăseşte el vre-odală ţara sa? chiar cînd bogaţii ar putea să-o facă, cum ar putea să o întreprindă clasa săracă şi prin urmare numeroasă a poporaţiei? Nici odată in tot cursul istoriei nu s’au intălnit un asemenea fapt şi numai cît pentru Dacia cată să se afle o escepţie de la legea care vrea ca singure popoarele nomade să se strămute inaintea unei năvăliri, pe cînd cele aşazate pleacă capul şi se supun. Romînii in particular au fost expuşi chiar mai târziu in cursul istoriei lor la nişte năvăliri care se repetau intr’un chip periodic, acele ale Tătarilor, ast fel că cu deosebire la ei să pot studia efectele unei năvăliri asupra greu- lui poporaţiei. Ce făceau ei pentru a se feri de primejdiile carora erau expuşi? părăseau ei ţara ? nici de cît. Ei căutau mînluirea in preajma locuinţelor lor, in adăposturile fireşti ale munţilor şi pădurilor, şi eşiau de aice pentru a se reîntoarce la locurile lor indată ce şivoiul trecuse. Pentru ce să admitem că lucrurile să se fi petrecut alt-fel pe timpul Romanilor de cît cum s’ar intăm- pla ele in zilele noastre ? Istoria omenească se compune din doue serii de fapte deosebite. Acele care se schimbă necontenit, anume fenomenele inteligenţei care se asamănă din ce in ce mai puţin, potrivit cu propăşirea vremilor, şi a- cele mai mult stătătoare, care se repetează subt aceiaşi formă şi care se ra- poartă mai ales la viaţa sa morală, la simţimintele şi patimile sale. Efectele care sunt datorite acestor de pe urmă puteri sufleteşti se reproduc tot-d’auna in acelaşi chip De aceia pentru a ajunge la explicarea acestei retrageri a poporaţiei daco- române inaintea barbarilor cîte presupuneri neîntemeiate nu trebue să admi- tem ! Mai intăiu slăbiciunea clementului roman in Dacia care ar fi numărat abia cîte-va zecimi de mii de oameni, cînd noi am văzut tocmai contrarul; apoi lipsa de poporaţie de baştină, dacă, pe care să se fi pulul hultui elemen- tul cuceritor, presupunere pe care am văzut-o căzînd inaintea unor fapte ne- tăgăduite. In sfârşit să mai adauge că de şi Dacia ar fi păstrat după cucerire o rămăşiţă din poporaţia ei de baştină, elementul roman ar fi rămas străin de dînsa; că nu s’ar fi amestecat cu ea. Dacii nu s’ar fi romanizat şi, cînd năvă- lirea se inlîmplâ, coloniştii se retraseră fără a lăsa nici o urmă a existenţei lor pe pămînlul provinciei. Noi am dovedit din potrivă că elementul naţio- nal dac dispăru mai cu totul in acel al Romanilor, lăsînd totuşi nişte urme neşterse ale existenţei sale de altădată in elementul trac ce se regăseşte incă astăzi in limba romînă. Am vătlut in adevăr că elementul pretins albanez al limbei romîneşti nu poate fi esplicat prin singura vecinătate a poporului albanez, şi că chiar cînd Valachii de la sudul Dunărei s’ar fi desvălit in apropierea Albanezilor, la sudul Balcanilor, această împrejurare nu ar putea da samă de cît de aflarea unor cuvinte împrumutate din vocabularul albanez in limba romînă, nu insă şi de înriurirea mult mai adîncă care se intinde la insuşi ţesăLura limbei romîneşti www.dacoromanica.ro 596 XRNOPOL. Apărătorii imigraţiunei trans-dunărene trebue ei insuşi să recurgă la ameste- cul Romanilor cu un popor de obîrşie tracă, altul decît Albanezii, Bessii pentru a esplica acest fenomen. Ei recunosc deci că elementul aşa numit al- banez al limbei romîne nu a fost împrumutat la Albanezii propriu zi§i prin nişte legături de vecinătate intre aceştia şi poporul roman, ci provine din a- mestecul altui popor de aceiaşi rasă cu Albanezii, cu cuceritorii Romani. Dacă lucrurile stau ast-fel atunci esplicarea elementului,—numit fără cuvînt alba- nez—al limbei romîneşli, este găsită fără a impune acestui popor călătoria Balcanilor. Este o rămăşiţă a limbei Dacilor care erau şi ei un popor- de rasă tracă. Cît despre elementele greceşti vechi ce se află in limba romînâ, am văzut că ele îşi găsesc esplicarea in aflarea unui mare număr de Greci aduşi din Azia minoară pentru a coloniza Dacia ; tot aşa, ar fi şi pentru elementele cel- tice ce s’ar putea descoperi in idiomul Romînilor din Dacia şi care ar proveni din coloniile tranplantate din Galia. Trebue observat că Rosler şi cu ucenicii sei sunt siliţi in faţa faptelor po- sitive lăsate de istorie, a admite că poporaţia romană din Moesia ea insâşi caută scapare in munţii din sudul acestei ţeri, Balcanii, pentru a se feri de năvălirea care acoperea toată peninsula. Ei fac să se coboare Valachii Hae- mului, după dînşii stirpea întregului neam. mai ales din poporaţia romană care imbrăfoşâ in acei munţi viaţa de păstori. Insă, dacă se găseşte de nevoe a se admite o asemenea esplicare chiar pentru Valachii din sudul Dunărei, pentru ce nu s'ar admite ea de plano pentru acei de la nordul fluviului, dîn- duli-se şi lor muntele (şi anume Carpaţii) ca loc de scăpare, în loc de a’i face să treacă Dunărea pentru a scăpa existenţa lor tot în munţi ? Toată această ţesătură de contraziceri şi imposibilităţi, fără de care teoria lui Rosler nu ar putea exista, îşi are originea intr’un singur fapt : spusele istoricilor romani asupra părăsirei Daciei. Noi am cercetat insă mai sus gra- dul de crezare ce se cuvine tuturor acestor izvoare care toate sunt copiete unul după altul dinlr’o expunere oficială inlocmită după ordinele şi sub ochii împăratului Aurelian, care avea tot interesul a da părăsirei unei provincii a- tît de frumoasă un caracter mai puţin compromiţător. Dacă aceşti autori la- tini nu ar exista, sau n’ar fi povestit faptele in chipul cunoscut, această teo- rie nu ar fi văzut nici odată lumina zilei, atîta este ea în contra firei lucrurilor. Dar se poate judeca despre seriositaLea ei şi despre trăinicia temeliei pe care ea se razămă, cînd să ştie că aceasta nu este altă ceva de cît un soiu de pro- clamaţie oficială a imperiului roman. In tot cursul acestui studiu ne am silit a pune în lumină cu deosebire un fapt insemnal, care face ca teoria lui Rosler să fie lără scop precum am vă- zut că este fără causă : acesta este adăpostirea poporaţiei daco-romane, ce nu părăsi Dacia, in munţii care incunjură această ţară din toate părţile. A- cest fapt a fost observat pretulindene unde poporaţia, obicinuită cu viata lini- ştită şi pacinică a imperiului roman, fu expusă la cele inlăi lovituri ale năvălirei barbare, care erau tot odată cele mai violente. Ast fel el se înlîlneşle in Alpi ca şi in Balcani; şi Carpaţii n’au putut face escepţie de la această regulă. Re- traşi in munţii lor, Romînii fură uitaţi de istorie, care nu vorbeşte de ei de cît atunci cînd vr’un mare stat vine in atingere cu dînşii. Eatâ esplicaţia tă- cerei pe care o păstrează asupra Romînilor scriitori veacului de mijloc. Va- lachii din sudul Dunărei sunt pomeniţi de autorii bizantini şi acei de la nor- www.dacoromanica.ro TTRORIA J,U1 ROSI.Rti. 597 dul fluviului de cronicarii şi documentele ungureşti. Am văzut că unele din acesle amintiri se urcă in destul de sus atît pentru Romînii din Dacia cil şi pentru acei din Pind. Cronica lui Anonymus notar, inlărită prin alte izvoare ungureşti contimpurane, arată pe Romîni ca vechi locuitori ai Daciei; croni- carul rus Neslor şi cîntecul Nibelungenilor vin in sprijinul acestor mărturisiri. In sfîrşil am văzut că documentele infăţoşază acest popor ca aşezat, proprie- tar, constituit chiar in state, avînd o biserică organisată şi oare-care civili- zaţie. Studiul documentelor ne au descoperit insă un alt punt cu mult mai insemnat, anume că Romînii din Transilvania se bucurau in vremile mai ve- chi de mult mai multe drepturi de cit in timpurile din urmă, că ei posedau o nobleţă, care a dispărut cu totul astăzi in sinul poporului cuceritor, Maghia- rii ; că ei erau ocărmuiţi după normele unui drept obicinuelnic valac, care era recunoscui de stalul unguresc; că mai tîrziu Romînii fiind pe fie ce zi mai greu apăsaţi de cătră naţiunile privilegiate ale Transilvaniei, ei se res- culară in mai multe rînduri pentru a scutura jugul de fer care le căzuse după gît, şi că aceste rescoale năbuşite in foc şi in sînge, ingreuierâ tot mai mult soarta Romînilor, cari deveniră cu timpul adevăraţii iloţi ai Maghiarilor şi Nemţilor. Dar dacă poporaţia rotnînă ar fi fost imigrată in Dacia după veni- rea Nemţilor şi a Ungurilor, ar fi lucru firesc de a o găsi la începutul exi- stenţei sale in Transilvania lipsită de drepturi şi supusă bunului plac al stă- pînilor sei, şi de a o vedea apoi emancipîndn-se incetul cu ineelul, precum s’a petrecut aceasta cu toate poporaţiile imigrate in ţeri streine, precum E- vreii şi Ţiganii. Contrarul resloarnă insăşi raţiunea ; căci cum este cu putinţă ca la începutul imigrărei Romînilor să-i aflăm ascultînd de voevozii lor, po- sedînd o nobilime numeroasă şi puternică, luînd parte la adunările ţerei şi că toate aceste drepturi să le fi perdut in curgerea timpului? Apăsarea din ce în ce mai grea în care căzură Romînii se esplică din potrivă in chip foarte fi- resc, dacă se priveşte poporul romîn ca supus prin arme in loc de a fi imigrat, şi istoria poate cita mai multe esemple in care. un popor supus, care la în- ceput păstra incă oare-care drepturi, le perdu mai tîrziu pentru a cădea faţă cu poporul cuceritor in o adeverafă sclăvie. Romînii deci n’au fost nici-odată nomazi in Dacia traiană, afară de clasa cea tot mai reslrînsă a păstorilor. Limba lor dovedeşte aceasta intr’un chip inviderat, căci mai mulţi termini privitori la agricultură sunt de obîrşie la- tină şi acei ce au fost adauşi mai in urmă sunt fără escepţie slavoni, pe cînd nu se află nici unul singur maghiar sau nemţesc. Din protivă Ungurii au îm- prumutat de la Romîni cîte-va cuvinte atingăioare de agricultură. Aceasta dovedeşte că Romînii au locuit în comun cu Slavonii un timp îndelungat îna- intea venirei Ungurilor in ţară. Dar agricultura este îndeletnicirea cea mai plăcută a Romînilor, căreia ei se dedau in toate ţările locuite de ei la nor- dul Dunărei. Această indeletnicire insă presupune numai de cît proprietatea pâmînlului. Dacă se admite că Romînii veniră in Dacia după ce alte popoare apucase aice posesiunea pămîntului, ar trebui să’i aflăm praclicînd ori-ce alt soiu de îndeletniciri de cît acele agricole, precum comerciul sau industria, ramuri pe care le-am găsit din protivă cu totul părăsite de ei, şi lăsate stre- inilor, pe cînd la Valachii din sudul Balcanilor tocmai aceste sunt îndeletni- cirile cele mai căutate şi agricultura este neîngrijită de ei. Dacă Romînii ajungînd in Dacia, afi găsit pămîntul împărţit intre acei ce-1 ocupaseră de mai inainte, ne întrebăm cum ar fi putut ei ajunge in stăpînirea pămîntului, fără de care cu toate aceste agricultura este peste putinţă? Prin deposedarea ve- chilor locuitori? Dar aceasta nu s’ar fi putut pune in lucrare de cît numai de www.dacoromanica.ro 698 XKNOPOL. un popor cuceritor şi nu de cătră unul ce se furişa in ţară pentru a’şi cerşitori existenţa, după cum vra ipotesa rosleriană. Cătră aceasta se mai adauge incă şi imprejurarea că Romînii, introducendu-se treptat, şi grupe in nişte regiuni ocupate de Slavoni, nu ar fi putut nici odată să’i desnaţionalise/.e pe aceştia căci o lege generală, formulată de noi, cere in asemene caz ca poporul imi- grat să adoapte naţionalitatea acelui in sinul căruia se aşază şi această lege nu se schimbă de cit atunci cînd poporul imigrant este un popor cuceritor ce are deplină conştiinţă despre individualitatea sa şi vra s’o impună celui cucerit. Dintre barbarii care copleşiră Dacia singurii care infăţoşau oare-care înru- dire cu Romînii erau Slavonii, pe cînd cei-lalţi erau mai toţi de obîrşie mon- golă. Aceşti de pe urmă apoi, cu singura escepţie a Ungurilor de la 955 ina- inte, aveau şi obiceiuri nomade, ceia ce-i împiedecă de a se amesteca cu poporaţia romînă. Slavonii, din protivă se aşazară statornic in mijlocul Ro- mînilor şi se amestecară cu ei, ceia ce explică desnaţionalizarea lor. Aceşti Slavoni erau de obîrşie slovenă şi deci nu este de nevoe a căuta ex- plicarea elementului sloven al limbei romîneşti la sudul Dunărei cînd se gă- seşte acel popor respîndit pe toată rîpa stîngă a fluviului. Este cunoscut că limba ungurească cuprinde şi ea un mare număr de cuvinte de obîrşie slovenă; dar fiind că Maghiarii nu au locuit nici-odată de cît rîpa nordică a Dunărei, cum s’ar putea esplica această inriurire a Slovenilor asupra Maghiarilor, dacă nu s’ar fi aflat Sloveni in Panonia şi in Dacia? Acest element sloven al limbei romîneşti primi puteri noue, cînd Bulgarii, care devenise şi ei Sloveni in urma aşăzării lor in Moesia, întinseră stăpînirea lor pe vechia Dacie traiană. Acea- sta esplică tot odată şi introducerea ritului bulgăresc la Romînii de pe malul stîng al Dunărei. O asemene împrejurare trebui să sporească inriurirea ele- mentului sloven asupra celui romînesc, cu atîl mai mult că limba bisericei, devenind ne-apărat şi acea a statului, ea se impuse in toate relaţiile oficiale. Mai tîrziu veniră şi Ungurii, care nu se putură uni cu mai nici unul din po- poarele supuse de dînşii, din pricina adîncei deosebiri a rasei lor, cătră care se adause in curând şi deosebirea de religiune, după ce Ungurii primiră Ca- tolicismul. Aceasta insă nu împiedică o inriurire — ce e drept cu totul exte- rioară — a limbei ungureşti asupra celei romîneşti şi vice versa, ceia ce se vede in împrumuturile mutuale pe care aceste doue limbi şi le-au făcut in vocabularul lor. Limba ungurească conţine cuvinte romîneşti, luate atît de a dreptul din acest idiom cît şi de Ia cel sloven prin mijlocirea sa. Limba ro- mînă numără la rîndul ei in destul de multe cuvinte de obîrşie ungurească. Acest element unguresc al limbei romîneşti există in toată întinderea Daciei, in toate provinciele locuite astăzi de Romîni, pănă pe malurile Nistrului, ale Dunărei sau ale Mărei Negre, in Dobrogia. Insă fiind că Ungurii nu au trecut nici-odată Carpaţii de cît doară in grupe foarte mici (precum acei ce locuesc astăzi in ţinutul Bacăului), atare universalitate a elementului unguresc in limba romînă de dincoace de Dunărea ar rămânea neesplicabilă dacă s’ar ad- mite că poporul romînesc, venind de dincolo de Dunărea, s’ar fi oprit in mare parte in cîmpia care se intinde la picioarele Carpaţilor. Căci cum ar fi putut Ungurii, care nu s’au aşezat acelei o dată in afară de Carpaţi, se inriurească asupra unei poporaţii romîne care ar fi fost subtrasă de la atingerea cu dîn- şii? Romînii au trebuit să primească elemetul unguresc in munţii Transilva- niei, unde năvălirea maghiară îi ajunse. Fiind necontenit respinşi de cătră aceasta, ei se coboriră cătră cîmpia moldo-valacă, pe care o impoporară in curând, ducând cu ei terminii de obîrşie maghiară pe care îi împrumutase de la stâpînii lor. www.dacoromanica.ro TEORIA LUI ROSLER. 599 Tot acestei desvoltări comune a Romînilor in Carpaţij este de atribuit şi unitatea cea extraordinară a limbei romîneşti, care nu posedă nici un dialect la nordul Dunărei. Căci dacă Romînii s’ar fi stabilit de la început de ambele părţi ale munţilor, cele două grupe ale acestui popor care n’ar mai fi fost in atingere regulată, ar fi trebuit numai decît să fi dat naştere la doue dialecte deosebite, cu atît mai mult că partizanii teoriei lui Rosler sunt nevoiţi de a admite că limba Romînilor, la venirea lor în Dacia, era încă in stare de for- maţiune , spre a putea ast-fel esplica desvoltarea ei ulterioară deosebită la nordul Dunărei şi la sudul Balcanilor, care dădu naştere celor doue dialecte, cel macedono — şi cel daco-romîn. Locuinţa îndelungată a Romînilor in Carpaţi dă samă şi despre faptul in- samnal de noi că toată terminologia muntelui in Transilvania şi in ţările ve- cine, este romîneascâ; că in partea cea mai inaltă a ţărei ea conţine cel mult cîte-va elemente slavone, care se explică prin faptul că Sarmaţii, popor de o- rigină slavonă, fură găsiţi de Daco-Romani in munţii unde ei cătară adăpos- tire ; că terminii maghiari safl germani nu incep decît in cîmpie, intălnindu- se cu deosebire la oraşe şi la sale. Ţinuturile ocupate de Secui fac singure excepţie de la o asemene regulă; dar noi am cercetat cauza acestei împreju- rări şi am găsit că aceste ţinuturi erau şi ele la început locuite de o numeroa- să poporaţie romînă, care fără indoială era mai veche in ţară de cît Secuii, dar că atare poporaţie romînă fu in decursul timpurilor absorbită de elemen- tul unguresc, care maghiariză nu numai cît poporaţia romînească ci şi termi- nologia muntelui. Unirea mai strînsă a Romînilor cu Slavonii este dovedită prin mai multe fapte caracteristice. Mai intăi Slavii sunt aceia care au inriurit pănă la un punct terminologia muntelui ; al doilea : Maghiarii au imprumutat mai multe cuvinte de la Slavoni, in forma pe care le-o dăduse Romînii; al treilea: ter- minologia agricolă a Romînilor, care este in parte latinească, nu a făcut îm- prumuturi de cît la slavoni şi nu a luat nici un singur cuvînt de la Maghiari, pe cînd din contra aceştia au îmbogăţit limba lor cu mai multe cuvinte slavo- ne şi romîne privitoare la agricultură; insfîrşit in gura poporului romînţs’au păstrat numirile geografice de obîrşie slavă date de acest popor, care a dispă- rut. Unirea mai strînsă a Romînilor cu Slavii dovedeşte că aceste doue popoa- re au trebuit să aibă o comunitate de existenţă pe pămîntul Daciei, şi fiind că este in deobşte recunoscut că Slavii au venit in Dacia înaintea Maghiarilor, re- sultă din chiar o atare împrejurare că Romînii care sunt cei mai de aproape moştenitori ai Slavonilor, sunt cel puţin mai vechi de cît popoarele ce au venit in Dacia după aceşti din urmă. In sfîrşit să amintim o de pe urmă imprejurare care dovedeşte in modul cel mai neindoelnic existenţa primitivă a poporului Romîn in Carpaţi, anume co- borirea acestui popor, impins de năvălirea ungurească, către cîmpia moldo- valacă, coborire ce este nu numai cît in deobşte admisă de tradiţia naţională a Romînilor, dar se găseşte incă întărită prin documente autentice. Din proti- vâ nu se găseşte nici cea mai mică amintire in toate tradiţiile naţionale des- pre o imigrare transdunăreană, afară de cea privitoare la colonisarea Daciei de împăratul Traian, care nu poate fi însă nici odată amestecată cu reimigra- rea poporului romîn in Dacia , pe care teoria lui Rosler o arată că ar fi a- vut loc in veacul al XH-le. Cronicele ţărei, care raportează ambele aceste tradiţii in fiinţă asupra obîrşiei poporaţiei Moldoviei şi a Valachiei, deose- besc intr’un chip lămurit şi precis doue descălecări, una făcută de Romani sub împăratul Traian, venind bine inţeles prin sud şi trecînd peste Dunăre, www.dacoromanica.ro 600 XENOPOIi. cealaltă pusă in socoteala lui Radu Negru şi Bogdan Dragoş, care vine de la nord şi ’şi are obîrşia in Munţii Transilvaniei şi ai Maramureşului. Această coborire a statelor romîne din partea ridicată a ţărei este incă intărită prin pretenţiile pe care Ungurii le au manifestat in lot-deauna asupra unui drept de stăpînire in Moldova şi Valachia, pretenţii ce ar rămînea neinţelese in cazul cînd obîrşia poporaţiei şi a statelor romîneşti ar trebui să fie căutată pe malurile Dunărei. In această ipotesă ar trebui să găsim Valachia mai cu ose- bire, pusă sub autoritatea regatului bulgăresc, care tocmai la epoca consti- tuirei statului romîn era in culmea puterei sale şi care deci ar fi trebuit să păstreze supremaţia asupra unui stat eşit din sinul seă, după cum susţine Rosler. Pentru toate aceste temeiuri teoria lui Rosler nu poate fi sprijinită cu temeiu. Eată pentru ce acei care o susţin au fost nevoiţi a recurge la mijloace ne- demne de ştiinţă pentru a stabili cea ce ei numesc adevărul. I’am văzut pu- nînd in lucrare toate mijloacele sofisticei celei mai ghibace cînd este vorba de a combate dovezile cele mai inviderate care ar resturna lesa pe care o susţin, şi primind din potrivă fără nici un control mărturisirile care’i vin în a- jutor; i-am aflat ciuntind locuri din autori, pentru a scoate din ele un inţe- les cu totul altul de cît acel ce’l au în realitate, sau chiar trecînd sub tăcere documente sau acte importante. Ei tăgăduesc apoi faptele cele mai invide- rate precum presenţa Slovenilor pe malul nordic al Dunărei sau acea a ele- mentului romîn in limba maghiară, pentru a putea apoi deduce din aseme- nea premise incheeri potrivite cu dorinţele lor. Acest chip de a procede na este acel al unor invăţaţi care au de scop stabilirea adevărului ci acel al unor advocaţi ce au de apărat o causă. Este a degrada ştiinţa cînd ea este pusă in slujba altor interese de cît acele ale adevărului şi cea ce ne au lovit mai mult in studiul faptelor expuse nu au fost atîta resultatele la care afl ajuns contrazicătorii noştri cît metoda întrebuinţată intru intemeerea lor. Ştim că sunt mulţi invăţaţi de bună credinţă care au admis această teorie pe renumele ştiinţific al celor ce au pus’o inainte. Să sperăm că acest studiu îi va desamă- gi şi ’i va face să se reintoarne la adevărul istoric, care este simplu ca tot ce este firesc. Romînii deci n’afl părăsit nici odată Dacia traiană; ei pot fi incă lung timp martirizaţi de Unguri, şi vor avea incă poate multă vreme de suferit jugul lor apăsător. Acesta insă nu le poate răpi dreptul de a protesta contra asu- pritorilor lor, nici speranţa că se va ridica odată o zi asupra Daciei, cînd a- ceastă ţară va fi reintrat in stăpînirea adevăraţilor sei copii, a celor ce pot invoca in favoarea lor dreptul istoric. A. D. Xenopol. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE DIN VENEŢIA. 601* MOLDOVA ŞI YALACHIA(l) SUMARUL DOCUMENTELOR PĂSTRATE ÎN ARCHIVUL GENERAL AL VENEŢIE! Făcut de d. C. ESARCU. Seria I. Din raporturile diplomatice ale Baililor veneţiani la Constantinopole. G8i 682 683 684 685 686 687 688 Bailii:Seba- stiano Veniero ţi Giovani Cappello 1630 3 Martie, 15 Martie. 16 Martie. 2 Aprilie. 2 Aprilie. 20 Aprilie. Bermoschi (într’alt loc Primoschi) fost principe al Moldovei, refugiat în Polonia, se unesce cu Ca- zacii în potriva Tătarilor şi a Turcilor. Sultanul se arată voios de a da principatul Mol- dovei lui Moise fiul fostului Voivod Simion, lip- sind de domnie pe Alexandru. — Principele Alex. al Valachiel scos, se silesce de a relua Moldova. Supune Bailulul (Cappello) dorinţa de a fi folositor Republicel Veneţiane şi lui Constantin Veccelli, ruda lui, dă Bailulul instrucţiuni pentru ridicarea de miliţii şi cal din Valachia. Mortea principelui Gabor al Transilvaniei şi in- surecţiunea Cazacilor fac mal dificilă înrolarea mi- liţiilor Valache şi Moldovene pe socotâla republicel Veneţiane. Comerciul pieilor, de câră etc., între Valachia şi republica Veneţiană, continuă într’un mod slab. Francesco Tammasi neguţător, se plânge către Bail pentru a nu i se refusa de Republică banii ce a împ'umutat principelui Alexandru (mal înainte Radul) al Moldovei. Inserata ; Instanţa Ecaterinel sora lui Alexandru Voivod al Moldovei către Bailil Veneţiani la Con- stantinopole, prin care dSnsa şi în numele fratelui el, se rogă, ca Republica să achite pe neguţătorii cu banii plătiţi de aceştia fratelui el, în comptul ba- nilor depuşi la zecea din Veneţia de către reposatul Radu Voivod, tatăl el. — Data 1630. 6 Martie. Inserata: Instanţa sus (Jisel asupra aceluiaşi su- biect cu declaraţiune că procuratorul cerut pentru scoterea banilor şi ’1 alesese. Data 1630. 29 Martie. Brumoschi (în alte locuri Primoschi) se unesce cu generalul Poloniei, în dauna Moldaviel. Se (Jice că acel Principe domnitor, Alexandru, ar fi bătut pe Polonesl. Bailul raportâză că n’a avut încă nici o sciinţă despre resultatul înrolărilor de miliţii Valache şi Moldave în serviciul Republicel, şi că In acGstă pri- vinţă trebuie să se Inţelâgă împreună neguţătorul Locadello şi unchiul (Bartolomeu) principelui (Ale- (1) Ve(}I -Re», p. Ist., Arch. ţi Fii. voi. III, 175—208; 353—370. www.dacoromanica.ro 602 C. ESAKCtf. xandru), al Moldovelj, destinat a fi Ambasador in Vâlachia. 689 Bailii Seba- 1630 4 MaiQ. Sultanitl (Murat IV-») sedus prin aur, alungă pe stiano Veniero Voivodul (ÂleXdndru) al Moldaviel şi alege in lo¬ si Giovani cul s£tt p€ Moise fiul /ostului principe Simeon. Cappello Acăstâdel'beraţiuneestegeneralmentedesaprobată ca nedrâptă, şi Bailul demonstră ruină ce a resultat pentru acea provincie din ast-fel de dese schimbări. 690 18 Iunie. Moldovenii se opun la alegerea noului principe de temere ca să nu li se mărăscă sarcinile. Negu¬ ţătorul Locadello intră în tractaţie cu unchiul Voivodului alungat, pentru Înrolarea miliţiilor în comptul republicel. 691 Bailul. Ion 1630 30 Iunie. Principesa Valachiel soţia noului învestit (aşa Cappello tţisul fiul fostului Voivoda Ştefan, persecută pe Con¬ stantin Veccelli, din causă că acesta înlesnise rea¬ legerea lui Alexandru cumnatul lui. 092 Alexandru (fiul lui Radu) principele Moldovei alungat, soseşce la Constantinopole; --- BartolomeQ Minetti, unchiul lui, merge să complimentele pe Bailul în numele principelui şi reînoiesce rugăciu¬ nea că Republica să se grăbâscă cu achitarea ne¬ guţătorilor. pice că Ecaterina sora principelui A¬ lexandru se unise cu noul ales Moise, dar că între cumnaţi nu există bună înţelegere. Bailul scrie că nu găsesce o personă în stare de a face înrolarea miliţiilor Valache, după cum cerea neguţătorul Lo¬ cadello. NB. Lipsesce scrisorea lui Locadello. 693 15 Iulie. Veccelli Constantin exprimă Bailulul dorinţa sa, pentru realegerea lui Alexandru cumnatul seă la tronul principatului Valachiel. 694 30 Iulie. Bailul caută să reînvieze comerciul pieilor ;i cărei între republica Veneţiană şi Valachia, şi speră a reuşi în caşul daca va realege în acest princi¬ pat pe Alexandru cumnatul lui Veccelli. 695 14 Sept. Caimacamul cere ambasadorului Polones, ca să se interzică Cazacilor de a mal şicana pe Turci şi i promite de a depărta pe Tătarii care remăseseră în Valachia ca să invadeze ţolonia. 696 28 Sept. Bailul referă (senatului Veneţian) că se interesătţă la înrolarea miliţiilor Valache şi că în acăstă pri¬ vinţă, avu o întâlnire cu neguţătorul Locadello.--- Adaogă, că din uvonul care circulă, în primele s se refugiază în Constantinopole, şi Porta pentru a mulţumi pe Moldoveni, se decide a alege la acea domnie pe un ore-care Briinoschi, om destul de stimat, locuitor în Polonia. 728 24 Iunie. Bernoschi (vedl No. 681) sosesce în Constanti¬ nopole pentru a priimi învestitura principatului Moldovei. 729 2 August Minetti stăruesce din nod pe lângă Bail să i se restitue capitalul principelui Radu din Zecea Veneţiei. 730 Inserată. Scrisore fără dată a lui Bartolomeo Minetti către Bailul Veneţian. pentru restituirea ca¬ pitalului sus 4>s. 731 2 August Moise, ales principe al Moldovei, plâcă acolo favorisat de Sultanul, care îl recomandă să stăp⬠nească cu blândeţe. Se 4>ce câ. are ordine de a devasta regatul Poloniei şi acâsta in urma insis¬ tenţei Moscoviţilor. 732 30 August Ahassa, Paşa Silistriel, dovedesce Sultanului o¬ portunitatea de a ataca Turcii Polonia, ordonând în acelaşi timp o invasiune din partea trupelor Valache şi Moldave. Ambasadorii moscoviţi îndâmnă pe Sultanul să se decidă pentru răsboid şi se dad ordinele cuvenite principilor Valachiel şi Moldovei. 733 --- --- 6 Nov. Trupele din Valachia şi Moldova se află sub co manda lui Abassa Paşa lângă rîul Nistru. 734 18 Nov. Noul stăruinţe ale lui Bartolomeo Minetti. pen¬ tru a obţine restituirea^)anilor depuşi în Zecea Ve¬ neţiei de către principele Radu. --- Abassa Paşa învinge pe Poloni. Principii Moldovei şi Valachiel se fac mediatori de pace între Polonia şi Turcia. 735 Inserată. Traducţiunea scrisorel Eunucului prin¬ cipal al Seraiului, creditor al lui Bartolomeo Mi¬ netti, în privinţa depositulul principelui Radu din Zecea Veneţiei. 736 11 Dec. Se confirmă scirea despre învingerea repurtată de Abassa Paşa asupra Polonilor «ajutat de prin¬ cipii Moldovei şi Valachiel şi de Tătari.» --- încer- cercările făcute de numiţii principi, de a încheia pace între Poloni şi Turci, nu sunt bine priimite de către aceştia. 737 --- 1634 10 Febr. Principii Moldovei şi Valachiel se pregătesc pen¬ tru răsboiul contra Poloniei. 738 --- --- 24 Febr. Nicolae, fiul fostului principe Radu, oferă nouj probe pentru redobândirea capitalului depus în Zecea www.dacoromanica.ro 608 C. ESARCU. Veneţiei. Răsboiul în contra Poloniei împiedică de a ajunge la Constantinopole «cele ce’I eraţi obici¬ nuite a 1 veni din Moldova şi Valachia, care, ca provincii forte roditore, aduc multă înlesnire şi belşug acestei cetăţi.» 739 Bail: Pietro 1634 16 Martie. Ambasadorul Poloniei răspunde Sultanului, că Foscarini Polonii ati trebuit să invadeze Moldova pentru a recâştiga vitele ce le aii fost prădat Tătarii, 740 închisârea lui Minetti şi noul solicitaţiunl ale creditorilor săi, pentru restituirea depositulul din Zecea a fostului principe al Valachiel Radu. 741 Inserată. Scrisore (fără dată) a lui Mehemet- Aga-Kilerghi-Başci, Eunuc principal al Seraiului, către Bailul în privinţa restituirel mal sus pome¬ nitei sume. 742 Inserată. Scrisâre din Constantinopole 13 Martie 1634 a lui Bartolomeo Minetti către Bailul cerân- du-I restituirea depositulul sus cjisel sume. 743 2 MaiCi. Principele Moldovei, prevăijănd că are să fie de- pus, se retrage în Polonia cu 6menl şi bani. Sta¬ bilirea armatei TurcescI în Moldova causăză în Constantinopole lipsă de vite pentru hrană. 744 23 Iunie. M6rtea Iul Minetti după liberarea sa din închi- sor& Un noQ pretendent la depositul din Zecea Ve¬ neţiei (JicSndu-se fiă al principelui Radu al Vala¬ chiel. 745 23 Iunie. Se 4ice că Polonii, conduşi de fostul Principe al Bogdaniel (Moldova), stad gata a intra în acea provincie. 746 lb Iulie. Văduva lui Bartolomeo Minetti cere de la Bailul restituirea depositulul. Ea susţine că Voivodul Radu n’a avut de cât doul copil legitimi: Alexandru şi Ecatherina, şi unul natural, numit Nicolache. 747 12 August Armata Turcâscă plâcă la răsboifl în contra Po- loniel şi se crede că va fi sporită prin trupe Va- lache şi Moldovene. 748 Soţia lui Bartolomeo Minetti presintă documente privitore la ereditatea bărbatului el şi a fostului principe Radu. 749 25 August Coprinsul ca al celui precedent. 760 --- --- 15 Oct. Plângerile unul 6re-care Rezep contra republi- cel Veneţiene, pentru întârzierea restituirel depo¬ situlul fostului principe Radu şi apoi a lui Minetti. --- Se 4>ce că ambasadorul Polon la Constantinopole, va supune Porţel cestiunea dreptului regilor polonii de a alege pe principii Moldovei. 751 6 Nov. Pretenţiunile lui Nicolache, fiuL fostului principe Radu al Valachiel, la succesiunea depositulul din 752 --- --- 26 Nov. Zecea Veneţiei. Căpitanul-Paşa îndemnat de Rezep, se plânge www.dacoromanica.ro DOCUMENTE DIN VENEŢIA, 60? 753 Bail: Pietro 1634 13 Ian. Foscarini m.v. 754 --- - 13 Ian 755 --- --- 10 Febr, 756 --- 1635 7 Sept, 757 --- 1636 16 Martie, 758 --- --- 3 MaiO. 759 --- --- 27 Maia. 760 --- - 8 Nov. 761 Bailî : Pietro 12 Febr. Foscarini fi m.v, Alvise Conta- rini 762 --- 1637 8 Martie, 763 --- --- 3 Aprilie 764 --- - 14 August 765 Bail: Alvise --- 29 August Contarini 766 --- --- 29 August la Bailul pentru întărirea restituirel cunoscu- tului deposit veduveî lui Minett'. Ameninţările Căpitanulul-Paşa către Bailul pen- tru restituirea depositulul văduvei lui Bartolomeo Minetti, Caimacamul sfătuesce pe Sultanul să schimbe câţl-va demnitari între cari pe principii Valachiel şi Moldovei, şi acâsta pentru a storce bani. Restituirea depositulul din Zecea Veneţiei, vădu- vei lui Bartolomeo Minetti, Ambasadorul Poloniei r6gă pe Sultanul să de- pună pe Lupu principele Moldovei. Guvernului Sultanului arată câ'I displace când vre-un ambasador se amestecă în afacerile Mol- dovei şi Valachiel, Ambasadorul Poloniei venit la Constantinopole. stăruesce ca Lupul principele Moldovei, să fie de- pus, picând că alt-fel îl vor alunga Polonii vecini. Ambasadorul Poloniei la Constantinopole năgă câ ar fi dis, că dacă nu se va depune principele Moldovei Lupul de cătie P6rtă, regele Poloniei va face acăsta. — Pe de altă parte, principele şus (Jis, se oferă de a apăra în contra Poloniei, cu singu- rul ajutor al Valachiel, amândouă acele provincii. Agenţii principelui Valachiel în Constantinopole, rugaţi de Caimacamul, promit că principele lor va mijloci pentru a împăca pe Transilvania cu P6rta. Se ordonă principilor Moldovei şi Valachiel, de a fi gata să dea ajutor lui Cantemir Tătarul, contra lui Tartar-Cam, însă, este îndoială despre prin cipele Valachiel, sciindu-se că el trăesce în bune relaţiunl cu Racoţi din Transilvania. — Se aştâptă tributul de 120,000 reali din Valachia; cel din Moldova de 70.000 reali, e plătit. Principii Valachiel şi Moldovei vor trămite o parte din trupele lor la hotare, în ajutorul lui Chi- nau-Paşa şi al lui Cantemir Tătarul. Tartar-Cam încunosciinţâză pe Pârtă prin mij- locirea principelui Moldovei că el e în cârtă nu- mai cu Cantemir Tătarul. Principii Valachiel şi Moldovei se află în cam- panie cu trupele lor în ajutorul Turcilor în contra Tătarilor. Principele Valachiel trămite o scrisâre Bailulul; asemenea şi fostul supus veneţian Locadelli, ofe- rind republicel Veneţiei dreptul de palronagitt a- supra unei biserici zidită de dânsul în BucurescI şi înzestrată cu venituri, In urma stăruinţelor agenţilor principelui Vala- www.dacoromanica.ro 608 C. ESARCU. chieT, Sultanul pune de tae nasul şi urechile unul 6re-care Leonstrida, care năzuia să dobândâscă Domnia acelei provincii. 767 Bail: Âltnse 1637 17 Oct. Mehemet, fost prim-vizir la gurile Dunărei, prii- Contarini mesce visita principilor Moldovei şi Valachiel. Principele Valachiel reuşesce a risipi bănuelile Porţel că el ar fi într’o tăinuită înţelegere cu Ra- coţi, principele Transilvaniei. 768 - 17 Oct. Banii adunaţi de Patriarchul Eru&alimulul în Valachia, Moldova şi alte ţări, pentru reseumpă- rarea «sfintelor locuri* (Palestina) de sub domnia Turcilor. 769 - 12 Dec. Fiind-că principele Valachiel n’a visitat In per- sână pe generalul Mehemet. se reînoesce în Turci bănuiala, că el ar fi într’o înţelegere ascunsă cu principele Transilvaniei Racoti. --- Principele Mol¬ dovei cu 30.000 de dmenl devastâză Valachia din ordinul Porţel, dâr Rusnamegi (ministrul Turc) reuşind a întări încrederea Sultanului in princi¬ pele Valach, i se trămite acestuia daruri şi se confirmă în postul săd, cu tâte că principele Mol¬ dovei prin mijlocirea ambasadorului Olandes, a¬ gentul săă, cârcă se numâscă Voivod al Vala¬ chiel pe fiul săd. 770 _ --- 9 Ian. Principele Valachiel cu 28 000 de 6menl se pre- m.v. gătesce a’şl resbuna contra aceluia din Moldova, dâr e oprit de rugămintele generalului Mehemet, şi Turcii ’şl pun totă silinţa de a împăca pe cel doul voivo4l. --- Principele Valachiel sprijinit de principele Racoţi al Transilvaniei şi p6te şi de împăratul, ^ice, că mal de grabă va renunţa la Domnia sa. 771 1638 6 Martie. Cussein-Paşa din Silistra e însărcinat a mijloci pacea intre VoivocjiI Moldovei şi Valachiel. --- Din Valachia sosesce la Constantinopoli tributul (130,000 reali) împreună cu alte multe daruri. 772 8 Maiă. Ambasadorul Olandes la Constantinopole, care fusese agent al Principilor Moldovei şi Valachiel, să reînlorce în patrie «forte îmbogăţit*. 778 3 Iulie. Caimacamul trămite în dar VoivocţUor Moldovei şi Valachiel, o haină şi o sabie cu confirmarea in- vestiturel lor. 774 24 Sept. Bailul crede, că în caşul unul răsboiă între re¬ publica Veneţiană şi Turci, va fi dispus a lua parte în contra acestor din urmă şi principele Valachiel, care ar trage după sine şi pre Racoţi, principele Transilvaniei ş’apol pe împăratul, dorind a’şl răs- buna pentru afronturile făcute lui de principele Bogdaniel (Moldovei), care e sprijinit de Turci. 775 --- 25 Sept Mumin-Aga reîntors din Valachia şi Moldova e www.dacoromanica.ro bOCtJilENTE DIN VfeftEŢIA. <50, care, prin bani şi promisiuni speră a uni cele două provincii sub o singură domnie. Agenţii principelui Valachiel răspândesc scirea că el va re&ista şi va fi ajutat de Poloni şi Tran¬ silvani. 791 26 Nov. Matheiii principele Valachiel se prepară la re¬ sistenţă şi se silesce în mal multe moduri ca să nu fie umilit. Bănuiala că el va fi ajutat de Po¬ lonia şi împăratul face ca Turcii să contraman¬ deze unele ordine dintre cari şi acela de a se da Valachia principelui Moldovei. 792 20 Dec. Fiul principelui Moldovei e aşedat în domnia acelei provincii, ăr Lupul, tatăl lui, e învestit cu domnia Valachiel de micul Cavalerizzo (comisarul Porţel). Dăr Voivodul Valachiel bate oştea lui Lupu şi’l alungă. La acăslă scire Sultanul închide pe Caimacamul în cele Şepte-TurnurI şi pune de ’l spânzură, fiind-că el era causa acestor încurcături. Principele Valachiel face acte de supunere către Sultanul, dei se bănuesce că nu sunt sincere. In- tr’ acestea se trămite un curier în Valachia pen- www.dacoromanica.ro DOCUMENTE DIN VENEŢIA. 611 Bail: Aloise 793 Contarini 1639 1 Febr. 794 --- 1640 10 Martie. 795 --- --- 14 Aprilie 796 --- --- 11 August 797 Bailî : Aloise --- 8 Dec. Contarini, Je- rottim Trevi- san şi Petru Foscarini Ambr F. 122 798 --- --- 19 Ian. 799 X 1641 14 Sept. 800 --- --- 8 Febr. 801 --- 1642 10 Martie. 802 --- --- 12 Martie. tru a confirma pe Matheiil In acea Domnie, 6r un altul în Moldova pentru a pune din nod pe Lupu- Vodă tatăl, âr pe fiul sfii! a’l aduce la Constan- tinopole. Bailul crede că intenţiunea fostului caimacam Mehemet, când a provocat ultimele mişcări din Valachia, a fost să sondeze disposiţiunile Poloniei şi ale împăratului Germaniei faţă cu Turcii. După ultimele evenimente se liniştiră provin- ciile Moldovei şi Valachiel, sub guvernul princi- pilor respectivi Lupul şi Matei. Ambasadorul Poloniei trămis la P6rtă, ajungând la Iaşi, capitala Moldovei, aflâ noutatea despre mortea Sultanului (Amurat IV), şi voesce să se reîntorcă în patriă, dar este împedecat de Voivo- dul Moldovei şi e nevoit să se retragă în Va- lachia. Principele Moldovei trămite la Constantinopole pe «unicul» săii fio, pentru a întări încrederea Turcilor în fidelitatea sa, căci era bănuit că este în înţelegere cu Polonii. La reînoirea tractatului de pace cu Turcii. Po- lonia pretinde să’l recunoscă dreptul de protec- ţiune asupra Moldovei şi Valachiel * fiind prea si- gur (aşa sunt însă notiţe despre Tartari, despre Polonia şi Moscovia. Moldova şi Valachia ad poruncă de la Turci să păzescă otarele la cas de ostilitate din partea Mos- coviţilor, Casacilor etc. Se face amintire despre cele două documente precedente. Epistole de ale principelui Moldovei fac cunos- cute pregătirile mari de resboid în contra Turci- lor şi se crede că chiar însuşi principele va lua parte, ca aliatul Polonilor, dând credit unei ase- menea suspiciuni, visita ce avea să-I facă gine- re-săd principele Lituaniei r.u soţia sa, fiica molda- vului. Principele Moldav espediază Bailulul epistole de-ale ambasadorului Veneţian din Polonia, Tie- pole. Un Turc secretar al acelui principe, nemul- ţumit de dânsul, amerinţă că va descoperi relaţi- unile sale cu Polonii, Cazacii şi alţi inimici al Sublimei Porţi, lovesce pe fiul dragomanului Grillo picând că principele corespondeză prin mijlocirea Iul cu Bailul. La reîntorcerea sa la Constantinopol turcul e ucis şi nevasta lui învinovăţesce pe prin- cipe, acusându-1 la Pârtă cu culpele ce i le atribuia bărbatul el mort. şi numind şi pe Grillo do com- plice în întrega afacere Bailul se nevoesce să o liniscescă, temându-se el însuşi de neplăceri. La Constantinopol ajunge vestea că Polonii se apropie de Caminizza la otarul Moldovei. Turcii ad suspiciune de acel principe şi trămit Olachi la www.dacoromanica.ro 620 C. ESARCU. dânsul, ca să supravegheze mişcările şi lucrările lui, <ţicându-i-se să se inarmecje. Primul Vizir a- meninţâ să-l atace la cel mal mic semn de re¬ beliune. 858 Bail Givvanni 1646 10 August Principele Moldovei transmite Bailulul corespon¬ Soranzo denţe de ale Iul Tiepolo, Ambasador Veneţian în Polonia. Se confirmă că Polonii se apropie de Moldova şi se 4,ce c& el Aruncă un pod preste Nister, care desparte Moldova de Podolia. Olach'I reîntorşl din Moldova raporteză în favorul acelui principe, dar Turcii nu încâtă de a bănui că el e în relaţiunl amicale cu Polonii prin mijlocirea gi¬ nerelui său, principele Lituaniei. Bailul crede că pentru transmiterea corespondenţelor (la Veneţia şi viceversa) e de preferit calea prin Moldova, de şi mal lungă Şi aşa plângând el cu amar au sosit la un rău de || apă; şi văzând că este f apa mare, ii fu frică să Irâcă cu coconaşiî amândoi, şi au luat un copil în spi- nare, şi l’au trecut de ceea parte şi l’au lăsat în malul apei; iar pre cela-l’alt l’au lăsat de eastă parte, şi s’au întors şi la celă-l’alt să-l irecă. Iar când au fost la mijlocul apei, el văzu pre un leu luând pre copilul cel ce-1 trecuse dă- cindâ şi fugind cu dânsul în gură. Deciî el s’au întors la celă-l’alt copil, având nădejde la el, ca să-l Irecă, ti- călosul. Iar el ocalnicul, văzu şi pre acela luăndu-1 un lup şi au fugit cu dân- sul dâciea. Iar Eustathie dâca văzu pre copii amândoi luat. de fiearâ, îş rumpe părul şi plânge cu amar, şi vru să se înece şi ei în apă de năcaz; ci nu i fu dat să facă aşa, şi au eşit din apă la uscat. Iară leul, care luase copilul au înotat râul mai pre sus şi să ducâ la pustiâ ducând şi copilaşul; şi-l ducâ leul viu şi zdravăn cu voea luî D-zeă. Iar nişte păstori văzând pre copilaş, că-1 duce leul viu au început a-1 goni cu câinii; iar leul au lăsat copilul zdravăn şi sănătos, şi fugi leul. || Iar celă-l’alt copil carele îl luase lupul, l’au văzut nişte plugari unde îl ducâ lupul în gura viu şi nevătămat, |] şi au alergat dupre lup chiuind; îar lu- j pul au lăsat copilul zdravăn şi au fugit. Şi era şi plugarii şi păstorii tot din- tr’un sat, şi luară copiii amândoi, şi-i duseră acasă şi-î hrăniea. r. 47 i . 43 a. 48 4. www.dacoromanica.ro 640 DR. M, GA8TER. Iar Evsîalhie de acasla nu ştiea ci să ducă plângând şi zicând cu amar: «Oh, val de mine! care odinioară bogat eram, iar acum sânt robit. 0 vaî de mine! care odinioară sta mulţime de slugi împrejurul mieu, iar acum am rămas sin- gur, şi încai nici copilaşii miei nu sânt pe lângă mine. Ci, Doamne, Doamne ţ nu mă părăsi până în sfârşit; nic lacrămile mele nu le băga în sâmă. (Ia) aminlo de cele ce mie-aî zis: că voi să petrec năpăşlî ca Iov; ci iată că la mine fu şi mai presus de cât la Iov, că el măcar de fu şi lipsit de avuţiea lui, iar el tot şădâ în gunoiul lui, iar eu am caznă în ţară slriină, el ave pre ai săi de-î mângâea, iară pre mine n’are cine mă mânghiea; că pre coconaşiî miei r. « o. î-au luat fiearăle sălbatece. Iov măcar de || au fost lipsit de feGorî, iar el văde(!) pre alte rudenii ale Iui şi-l mângăea ; iar eu, becesnicul, fui dăzrădăcinat de toate părţile, şi mă clelin făr de încetare, ca o trestie într:o pustie. Ci Doam- ne Is'e. Hs"e. nu mă împinge pre mine, robul tău, în laturi, care şi făr de voe grăesc, ci din durâre inimii. Pune, Doamne, strejă gurii mele şi uşă de îngră- dire împrejurul buzelor mele, şi nu abate limba m& în cuvintele vicleşugului, ca să nu fiu lepădat de la faţa ta.» Acâslâ zicând, cu multe suspini, au mers la un sat, care se chiema Vidason şi dâcă au mers acolo să lirăniea cu cerşutul; şi au lăcuit într’acel sat multă vreme. Pecii s’au rugat oamenilor dintr’acel sat de l’au pus jilar câmpului, şi ’ş lua plata ostenelii. Şi au fost într’acel sat 15 ani. Iar feCoriî lui au crescut înlr’acel sat unde îi dădese păstorii, şi nu şliea ei, că sânt fraţi. Iar păgânul acela, căpitanul corăbiei, au dus pre muearâ lui Evstalhie tocma la locul lui, şi nu s’au atins nimic de dânsa; ci fiind'ia slo- r. *9 i. bodă pe || trece aşa cu lipsă. Deciî s’au sculat nişte păgâni asupra Romei şi au luat multe ţănuturî, şi avâ împăratul multă inimă râ pentru aceea, şi întrislăcîune, şi’ş au adus a- minte de Plachida; că era om bărbat şi vitez bun si daca(!) ş‘au adus aminte de aca schimbare grabnică, care i s’au întâmplat. Şi’ş-au strâns oştile, că vrâ să se bată cu ceealalţî păgâni; şi ave poftă de Plachida, şi ’i-aă întrebai pre toţi : viu iaste, au ba? şi află-se unde-va? Şi au poruncit tuturor cd(!) să-l caute de va fi viQ. Şi au trimis împăratul supt (?) toată împârăţiea sa, şi zi- când, că de-1 va afla cine-va viu şi-î va spune că l’au găsii, Ia mare cinste îi voi pune. Iar doi voinici, pre unul îl chiema Anlioh şi pre altul Acachie carii slujise multă vreme la Plachida şi s’au dus să-l caute. Şi încungurând toată ţara au mers şi într’acel sat unde lăcuea Evstalhie. Şi încungurând locurile, care le păziea el nu l’au văzul, nic gândiră să întrebe de dânsul. Iar Evstalhie îi cu- f. 50 a. noscu de departe cum i-au văzut şi ’ş-au adus aminte (( de vieaţa ce de demult, şi au început a plânge şi a să ruga, zicând : «Doamne, Dumnezeul cel milos- tiv, cela ce izbăveşti pre cei ce nădăjduesc spre line, de toate scârbele că am văzut eu singur slugi din câle ce mie-au slujit mie mai de demult, învredni- câşle-mă să văz şi pre roaba ta şi soţiea rae; că pre săracii miei de coconaş» ştiu că’i-au mâncat hiearăle sălbatec, pentru păcatele mele şi pentru faptele www.dacoromanica.ro LEGENDE INEDITE. 641 mâle cele rele. Ci Doamne Is"e! Dumnezeul cel adevărat, încal în zioa învierii să’m văz coconaşiî miei » Aceste zicând el, auzi glas din ceri zicând : «în- drăzneşte Evstathie, că înlr’aSaslă vreme veî fi ridicat iar la cinste ce dintâi şi de demult, şi veî afla şi muere ta şi coconii tâî; îar la înviere alte lucruri maî mari veî vede, şi veî dobândi dulgaţa bunătăţilor celor fără de număr, şi numele tău sa va chiema din nem în nem.» Acâstâ auzind Evstathie, s’au înfricoşat, şi au văzut pre cei doî slujitori a- propiindu-se de dânsul şi s’au pogorât din locul care şăde îel, stând înpotriva lor. Iar eî apropiindu-se cătră || dânsul: «Bun găsâtul, prietenei doar şti! pre f- 50 *• un striin, pre carele-1 chieaină Plachida? şi muere luî şi 2 copii aî lor? Deci de ni-1 veî spune, noîîţî vom da galbeni mulţi.» Iar el au zis cătră dânşii: «Dar pentru ce lucru îl căutaţi pre el?» Iareî au zis: «Căcî ne iaste prieten, şi sânt mulţî anî de când nu l’am văzut, şi acum îl căutăm, să-l aflăm şi să-l vedem.» Iar el au zis cătră dânşiî : «Eu pre bărbat ca acela nu ştiu, ci vă odihniţ pu- ţintel într’acestă colibă a me, că şi eu sânt un striin.» Şi i-au dus la coliba luî şi el au mers să cumpere vin, să le dâ să bâ, că era zăduh. Şi daca au mers Eustathie au zis stâpânu(lu)î-său, gazdiî sale, la care găz- duea el: «Eu ştiu şi cunosc pre aceşti 2 oameni, şi pentru aceea au venit la mine; ci mă rog să’mî dai o pâine să'i ospetez, îar eu îţi voi plăti în vrâmâ sâmbriiî mele.» Iar stăpânu-său i-au dat de ce i-au trebuit, ş’au ospătat pre acei oa- meni, Evstathie. Şi nu putu să rabde, aducându-şî aminte de vieaţa câ mai de demult,- ci deea îl împresura lacrămile, iar el eşiea afară şi plânge; decii să spăla la obraz şi merge de le slujiea. Iară el căutând la dânsul pre încet începură a-1 cunoaşte şi au || zis eî întru dânşii, cât îşi semănă de bine acest f- 51 °- om cu acel, ce-1 căutăm noi. Iar unul zise cătră celălalt: «Foarte îş semănă a- cesta, însă eu îl ştiu m u denainte vreme, că avâ un semn la cerbifia lui din- tr'un războia, deci să căutăm noi, de va fi având semnul acela la grumazi luî, la cerbtfe, iată că el va fi pre carele îl căutăm noi.» Şi socotind cu dedin- sul, văzură semnul la cerbifia luî, şi îndată săriră şi-l îmbrăţişară, plângând cu lacrămî. Şi l’au întrebat, zicând : «Spune-ne, tu eşti Plachida, cel ce au iost sărdar mare?» Iar el plângând zise cătră dânşiî : nu sânt eu. Iar eî spuindu’î semnul de la cerbice i s’au închinat luî şi au zis : «Tu eşti Plachida sărdarîul,» şi l‘au întrebat de muerâ luî şi de coconii săî, şi altele multe i-au adus aminte. Atuncâ el leu spus şi au zis : «Eu sânt Plachida»; şi lâu povestit pentru muerâ luî, şi pentru coconii luî. Şi povestind el aceste, iată oamenii acelui loc toţ a- lergară ca la o minune mare. Iar slujitorii aceea potoliea gâlcava şi au înce- put a spune norodului de fapte şi de viaţalulşidebărbăţiealuî.şi de cinstâ Ini ce o avâ. Iar norodul dâca auzi aşa. plânge toţ şi ziga j| aşa: «O ce om mare, t. 511. au fost noao argat!» Deci atunca arătară slujitorii aceea cărţile împărăteşti, şi îmbrăcându-1 înlr’alte haine l’aă luat şi l'au dus şi l’au petrecut cu toţi oame- nii locului aceluea. Iar el grăindu-le cuvinte cu blândeţe, s’au întors la casele lor; şi aşa mer- Jtev. lat., Arch. fi Fit; An. II, Fol. II. 41 www.dacoromanica.ro 642 DR. M. GA STER. gând numai singur pre cale, lâu spus cum că au vădut pre Hs", şi cum i s’au pus numele din botez Evslathie. Şi au mers 10 zile, şi au ajuns la împăratul şi intrară de i-au spus cum că au aflat pre Plachida. Iar împăratul au eşit în- tru înlimpinarâ lui şi l’au sărutat şi l’au întrebat mult cum i s’au întâmplat. Iar Plachida i-au povestit toate pre rând înpăratului şi tuturor prietinilor săî de toate câte i s’au întâmplat, şi de muere lui, cum o au oprit pre mare, şi de coconii luî, cum i-aO mâncat hiarăle sălbateci. Şi au fost bucurie mare de aflarâlui; şi l’au rugat împăratul să se mal întrarmâze, şi să se încingă ca mal ’nainte vrâme. Iar el văzând oştile că sânt puţine a să bate cu vrăjmaşii împăratului, au t. sa o. poruncit să se strângă armaşi! toţ şi au făcut cărţi || înpărăteşli la toate ora- şele şi la toate ţinuturile, câte era supt biruinţa Romei. Şi s’au întâmplat de au mers carte şi în satul unde era crescuţi fecoriî luî Evstathie; şi fiind într’acel sat acel doi voinici, i-au dat pre amândoi slugilor împărăteşti. Şi era de vârstă şi de chip forte frumoşi. Dâciî dâca se strânseră toţi armaşi! cu ostaşii ce-i adusese, şi îî duseră la sărdari, şi văzând pre toate oştile lâu făcut căutare, şi i-au aşezat după rân- dueală. Iar deca au văzut pre acel doi voinici mal înţelepţi şi întocmiţi la minte şi mal frumoşi la chipuri de cât toţi, leu poruncit să fie în toată vremii lângă dânsul, şi să mănânce bucate cu el la masă. Şi au ridicat oştile şi au mers la războîu înprotiva acelor păgâni; şi ace lă- ture ce o biruise păgânii au luat-o Iar îndărăt, şi au trecut apa ce să chema Spada, şi au întrat în latură că de sus a păgânilor, şi o au biruit şi pre aceea povăţuindu-1 voea luî Dumnezeu. Şi au mers la locul acela unde fusese dus păgânul acela de corăbierî pre muere luî Evstathie. f. sa. b. Iar Ia eşise de acolo, şi ’ş făcuse o colibioră, şi păzeia şi ea |J grădinile a- celor oameni. Iar sărdarul deca au mers la ace laturi (!) şi o birui. Şi să o- dihniră oştile acolo 3 zile. Şi să întâmplă de conăci Evstathie lângă ace gră- dină, carâ o păziea muearâ luî. Iar acel 2 voinici găzduea la ace muere adecă a maicii lor (!), şi el nu ştiea că le îasle mumă, nici el amândoi nu ştiea că sânt fraţi Iar când au fost amiazăzi, şăzând amândoi, au început a povesti unul al- tuea de copilăriea lor, cât ţinea minte de puţintel cât ştiea. Iar mumă-sa sta de asculta. Şi au zis fratele cel mal mare : «Eu alt nimic nu ştiO, fără numai atâta ştiu, că era lată-mieu sărdar mare; iar mumă-mâ era foarte frumoasă şi ave 2 coconi, pre mine şi pre altul mal mic, şi era cu părul galbin, şi era forte frumos, şi neu luat pre amândoi într’o noapte din casă şi au eşit afară, şi au intrat în corabie cu noi şi nu ştia unde va să se ascunză ; iar dâca au eşit din corabie la uscat Iar muma noastră nu mal fu cu noi, şi nu ştiu în ce chip au rămas în corabie. Deci! tatăl nostru neu luat, pre umere şi merge plângând ; şi am mers până la un râu adânc şi cu apa mare, şi au trecut pre frate || mieu cel mal mic, Iar pre mine m’au lăsat de f. 53 o. casta parte. Iar când vru să se întoarcă să mă ea şi pre mine, Iar un leu veni www.dacoromanica.ro Legende inediie. 643 şi m’au luat în gură şi fugi cu mine. Iar nişte păstori m’au scos de ta leu şi m’au crescut la satul carele ştii. Iar maî maî(!) mult de cât atâta nu ştiu.» Iar cel mai mic frate, deca auzi aceste cuvinte au sărit şi au zis: «Tu eşti frate mieu, că precum spui, eu pricep, că aşa mie au spus şi mie ceea ce m’au scos de la lup.» Şi apucându-1 în braţe îl săruta. Iar mumă-sa decă auzi aşa şi cunoscu vorba lor ceea ce vorbiea de cora- bie, au priceput şi s’au rănit la inima eî, şi au început a plânge, cugetând în inima eî : doar vor fi feţii eî aceea, şi încă maî vârtos să încrede zicând, că tatăl lor au fost. sârdar mare. Iar a2-azi au mers muere la sărdarîul, şi s’au rugat zicând: Rogu-mă dom- nul mieu, că eu sânt o muere din Roma şi sunt robilă aia;, bufniţă; lat. bos, bod; bubo, bufniţă;—bulg. boga; rus. bugaj; rut, pol, buhaj; ngr, poofâţ Mikl. I, 31. 160, Bugeâc, partea meridională a Basarabiei între Nistru şi Dunăre locu- ită odinioară de Tătar!; lit, unghid, «quod ipsa regio,,,. versus Pontum Euxi- num longe sese prolendat, et in acntum angulum desinat» Cant, D. M, 19; — bug»acliu, talar din Bugeac (Mag, Ist. IV, 154, 156, 158); —t, bugaJc, an- gle, coin; la Bessarabie Z, 177b, Mikl, I, 31, 161, Buhur, un fel de stolâ (Fii. 345 : Avea fermenă de buhur ca palul grâului); — t, bur, espAce d’etoffe de soie couleur de pistache Ham. XVII, 222. 162, *Buturdiu, buîurultiu, ordinul unul paşa, scrisoare vizirială (Beld. III, 393 : Prin buîordiu (hatman) se face ; R, I, 2, 404 : îmî făcu un bulurdiu cu o tura foarte mare; Cr.IIl, 391 : buîorultiu; Ar, II, 168 : buiuructiu; Cr. II, 142 : bulurultău; C2, 347 : buturdisma; Cr, III, 163 : buîurlîu; ib, 411 : bu- iurulfiu)', astăzi (în Moldova) buiurdiu însemnează «parafă»;—buîurdesc, bu- iurdiscsc, a ordona, a confirma printr’un ordin (Cr, II. 279 : Sultanul Tad bulurdil la vezirul să le facă pe voie ; Al, T, 1338 : Administraţia ’i un co- dru plin de hoţi biuurdisiţl)', — t, bujruldu, abrev. bujurdu (lit. il a 6t6 or- donnă), ordre d’un gouverneur de province; bujruîc, bujurnk, ordre, com- mandemenf, diplome royale ; bujurmak, aor, bujurdym, ordonner, comman- der; daigner, dire, faire, Z. 228a, 240 c; —bulg, bujurdisam, bujurullija; şerb. bujruntija, burunlija, burjuntija; ngr, [txouYtoufiVu Mikl, I, 32. 163, Bulamâc, stălp gros, stălp de poartă (Cost, D. 130); — cf. t. talar bulava, măciucă Mikl. I, 32, 164, Bulgăr, bulgăre, bulgur, (primiiiv : orice lucru măcinat), bucală de pâmînt sad de sare ; grîfi pisat;—p. burgul vulg, bulgur, ble mondă, gruau Z. 190 a. Mikl. I, 33, 165, 'Buluc, ceată, regiment (Cr, I, 17; Beld. III, 379: Din deal un buluc s’arată de mulţi Turci alcătuit); — bulucbâşa, bulubăşa, căpitan peste 100 de seimeni, şef de pluton; mal marele unei şetre de ţigani; — başbuluc- băşa, mal marele peste zece bulubaşî sad şetul gardeî domneşti (Cant. D. M, 88 (177) ; Fii. 341 : başbulucbaşa al spătăriei; Băle, 644, 645); —t. boliik, division, pârtie, troupe, detachement, regiment; boliik ba&y, colonel Z. 225®. Cih, 551, 552. 166, 'Buncîuc, şea împodobită cu pietre preţioase imitate (Cr. I, 481 : şi mare pradă au făcut Mihaifl; luat’aâ şi şepte bunclucurl tătăreşti de le ad închinat lui Jicmond craiu); — t. bunguk, petit coquillage, boules de verrote- rie qui servent d’ornement Z, 227a. In privinţa sensului vorbei laTătarî v. Bu- dagoff, I, 293b, 167, Bumbac — pambuk, pamuk, coton din gr, (3d[j.j3u$ Z, 172a; — şerb, pamuk, bombak, bumbak Mikl. II, 37, v. penibe. 168, Burghiu, sfredel mic;—t. burgu, tarrâre, foret, vilebrequin Z, 216a. 169, Burluiu, ţeavă; — t. bnru, bory, tuyau, tube Z, 216a, 170, Bursuc, iJrsus meles;—bursuca, Bartsia alpina;—bursâacă, mohor sah meid-păsăresc, Setaria glauca (Br, Pr, 480); — bursuc (mă), ase umfla de mănie ; t. porsulc, borsuk, blaireau Z, 215®. Mikl. H, 42. 171, *Busurmân, formă coruptă din musulman (Cr. II, 304 : Iară tu eşti busurman, şi nu ştii nimică ce se lucrează; I, 408 : Turcii ’şl zic busur- mani, adică tăeaţî împregîur sad credincioşi; ib, 419 : şi a tuturorbusurma- nilor obrezuiţilor); — musulman, mahomedan (Beld, III, 175: om blajin, vechid musulman)', — p, musulmăn, appartenant â ceux, qui protessent la religion de Mahomet, mahometan (formă persană din ar. musltm, resigne www.dacoromanica.ro 665 ELEMENTELE TURCEŞTI lN LIMBA ROMÂNÂ. â Dieu; qui professe l’Islum) Z. 847c. 848a; — şerb. musulîmaninî, busulman, busurmanin; rus. rut. busurman Mikl. II, 30. In privinţa unul m primitiv iniţial trecut în b, cf. 6Hm&a|M~mumbaşir şi provenţalul Hafomnt Diezii, 407; ruseşte vechio bohmitu, id. Mikl. II, 27. 172. But, coapsă; — cf. butuc, trunchiO de arbor, câtuşi; — t. but, bud, cuisse, jambe Z. 213c. Cih. 552. 173. Buzdugân, măciucă de fier; planta numită şi Capu-Aricelul, Sparga- nium ramosum (Br.);—t. bozdngan, massue Z. 218a. Mikl. I, 30. V. topuz. c. 174. CaMdâiu, voinic; hoţoman, tâlhar (Ar. II, 42 : O sumă de inşî că- lări... toţi negri cabădaî);—cf. ar. Tcabahat, turpitude, mauvaise action, crime, dâlit; Tcabăhatly, criminel, coupable Z. 689b; — bulg. kabahat, kabat; ka- bahatlija, kabatlija Mikl. I, 84. 175. *CaMniţit, hlamida domnească (cu guler şi cu mâneci lungi, blănită cu vulpe neagră şi împodobită cu copce în briliante) ce o primîaO Domnii de la Sultan (Cr. II, 300 : Şi îndată 1’aO îmbrăcat cu cabaniţă cu spinări de sobol în loc de caftan; III, 300 : Domnul se îmbracă şi cu haina cea îm- părătească ce se cheamă cabaniţâ); kabanhe, habit long ou pelisse avec collet et longues manches Z. 690a. Bianthi II, 434. Mikl. I, 90. 176. CaMz, lit. care joacă cu cutiuţe, scamator; caraghios (Gorj. Hal. I, 78 : îşi deschise casa la toţi cabaziî şi măscăricii); — cabazlic, glumă ; există şi forma întreagă ocabazlîc (Gorj. Hal. IV, 148 : şi socotea că arapul spune oca- bazlîcuri); — ar. p. hoklca-băz, joueur de gobelets, escamoteur; holcka-bâzhjle, tour de passe-passe, escamotage, Iromperie (hokka boite, gobelet) Z. 39lc. Cih. 553. 177. Calmi, înclinare, aplecare, înjosire (Pol. D. 154); — cabulipsrsc, a face cabul, a se înjosi; — ar. kabul, acceptation, agrement, accueil, con- sentement Z. 691 c. Roesl. 35. Mikl. I. 84. 178. Cacerdisesc, a fugi, a dosi (Ar. II, 158);—caclarmă, contrabandă;— t. kaăyrmak, faire fuir, laisser echapper; kagmah, fuir, s’echapper; katyrma, stralagâme Z. 676c, 677a. 179. Cacom, cacum — t. kalcum, hermine (l’animal et la peau) Z. 682c. 180. Cadînă, turcoaică (Al. P. p. 150 : Unde slaQ cadîncle — de se ’ngân cu florile; Mag. Ist. V, 30); — cadîn, răutăcios (Mar. I, 129 : Şi atunci Turcul cadînul); — cadîneasca, un fel de joc (Bur. 23);—t. Icadyn, dame, malrone Z. 677b. Mikl. I. 73, 85. 181. Cadiu, judecător (Al. P. p. 151 : Slăî, cuscre cadiulc; Cr. II, 80, 377; Bur. 175: Fată a cadiulul; Cr. I, 411: Treizeci de cauzilarl, carii.... Iad arti- cele cele ce sînt de jalobă la împărăţie); — cadie, jurisdicţiunea cadiulul (Cr. II. 279); — caăiasclicr, cazaschcr, judecătorul armatei, preşedintele legii (Cr. II, 279; III, 233; ib. 208 : caziscurl; Cant. D. M. 58 (116); Mag. Ist. I, 156 : cazechier); —cază, district (Cl, 309 : Şi alţii din locuitorii cazalilor după Du- năre; Ur. III. 186, 207 : cazaoa Ismailulul); — ar. kăzy, kadhy, qui decide, juge; kaza pl. kazalar, charge et fonction de juge, juridiclion, districte; kazy askir, juge d’armee Z. 682a, 703b. Mikl. I. 84, 94. 182. Cafas, zăbrele, jaluzea (Mag. Ist. II, 154; Fii. 40); — ar. kafes, cage; grillage, treillis Z. 705b. Mikl. I, 85; — mrom. căfasă, cavea (Mikl. R. U. II, 18, 67). 183. Cafeâ, cafegiu; — cafcgi-băşa, vătaful cafegiilor (Stăm. M. r. 396 : EI ad intrat cu fudulia unui cafigibaşa); — cafcncă, locul unde se bea cafea; — www.dacoromanica.ro «66 L. ŞA1NEAND. cafeniu, ele culoarea cafelei; —cafaltic, lit. (ce vine) înainte de cafea : gustare, dejun (Pol. 124);—ar. Icahwe, cafe; kahwe-yrâm; Icalrne alty vulg. kawalty, dă- jeuner; kdliwegi, cafelierZ. 725 a, b. Mikl. I, 85. 184. Caftdii, haină de onoare; — ca/tanlîU, care are un caftan, boier;— t. kaftan, vâtement de dessus, robe, velement d’honneurZ. 705 b. Mikl. I, 85. 185. Caic, luntre mică;—caicciu, luntraş; — t. kaik, bateau, barque; kaykgy, batelier Z. 688 a. Mikl- I, 86. 186. *Cal(l, document, act, registru (Ur. III, 192 : să se caute caidurile adică condicile ; C1, 308: caidul ce se păzeşte la împărătescul med divan); — ar. ka>d, lien, restriclion- răgle, document, acte officiel, registre Z. 726b. 187. Caifăt, calafat, înfăţişare, armatură, îmbrăcăminte (Gorj. Hal. I, 76 : Şi după căiafelul lor mi se pare să fie precum vă spusei; Beld. III, 381 : La cea de ’ntăî vedere văzând calafat turcesc; Fii. 76; Al. T. 861; Conv. XII, 130); — ar. hjjâfet, phvsiognomie, apparence extărieure, aspect; habit, co- stume, vâlement Z. 725°. Cih. 554. 188. Caimâc, floarea laptelui, smîntână; —t. kaimak, creme, la fine fleur Z. 688b. Mikl. I, 86. 189. C.iimacdm, locţiitorul Domnului;—cătmăcămîe, locotenentă dom- nească;— ar. kaimakam, remplaqant, substitut, Iieatenant du grand-vizir, d'un ministre Z. 688 c. Mikl. I, 86. 190. Caimeâ, scrisoare, memoriu; bancnotă (Beld. III, 353, 419 : Reco- mandaţii, caimelr, toate vrea a le citi; ib. 422); — ar. kăirn", feuillet, papier monnaie, lettre, billet; memoire, exposă, note Z. 688 b. Mikl. I, 86. 191. Cais, caisă, caisiu; — t. kajsy, abricot Z. 687 c. Mikl. 1, 86. 192. *Căiiiş, curea (Cr. II, 411 : Şi aă început oastea a’î prinde pe catane şi a’l lua cu cahi§urile de grumaz); — t. kaifi, courroie de cuir, cuir â rasoir, fii des cordonriiers Z. 687 c. Mikl. I, 86. 193. Calabalîc, bagaj; gloată, larmă; —ar. t. kalabahjk, kalabaluk, mul- titude, grande foule; confusion, e nbarras; bagages, effets Z. 649 c. Mikl.I, 87. 194. *Câlilcii1, sabie (Mag. Ist. II, 15: Trimiţându’î împăratul călăclit şi caftan; ib. IV, 155); — t. kylyg, ăpăe, sabre, glaive Z. 706°. 708b. Mikl. I, 96. 195. C.ilangiu, spoitor (de vase); — t. ka’ai, ătain; kalaigy, etameur Z. 706a. Mikl. I, 87. Vorba e de origină indică. 196. CâliXuz, călăuză, conducător, conducătoare; — călăuzesc, a conduce; — t. kylaguz, kifawuz, guide, conducteur, chef, commandant Z. 706 a. Mikl. I, 95. . 197. Calcâu, scut (Cr. I, 461 : Căzacî cu sitieţ,e şi to(î cu calcanurl; Beld. III, 387 : Ca sâ îmblînzească (ara şi sâ’l albă de călcan; Fii. 346, 96); — t. ka'kan, bouclier, ăcu Z. 683°. Mikl. I, 88. 198. C.ildilrîm, pavea; — caldărîmgîu;—t. kaldyrym, le pave, chaussăe; kaldyrymgy, paveur Z. 683b, 683c. Mikl. I, 87. 199. Calembăc, un fel de odagaciQ mirositor (Al. T. 1237: metanii de calembec)', — kalambek, calambac Z. 708a. 200. Calăm, administratiune, arhivă, birofl ; venit (C2, 364:Amorîn- duit a fi în can(elaria vistieriei 16 cdlemuri; Ur. III, 174 : însemnându-se în ca'emile împărătescului med divan acest mai sus pomenit magzar; ib. 109 : şi satul poate să rămâîe supt colanul Ismailulul; Fii. 20 : cumpără mal întâi calanul vinăricluluî; ib. 124); — calemgiu, scriitor, dibaciQ la condeiQ (Zii. 354; Pan. Arca. 31 : Unu dinlr’înşiî mal calemgiu—a vrut să treacă de secre- tar; Fii. 28, 16; C!, 364 : Cel ce se vor alege destoinici şi practicoşî calemgii); — calende, plată pentru scris (G!, 264 : Şi să 1a de la aceştia cdlemie de ra- vaş câte 5 parale); — ar. kalem, roşeau, plume, ecrilure, bureau de ehan- www.dacoromanica.ro 667 ELEMENTELE TURCEŞTI ÎN LIMBA ROMÂNÂ. cellerie, d’administration; Office; chambre des ăcrivains de l’empire din gr. xâXaţjLoc; kalemîje, droitde bureau ou de chancellerieZ. 707°, 708a. Mikl. I, 87. 201. *CalevI, turbanul de gală al vizirului mal de un pictor şi jumătate de înalt şi în forma unei căpătăni de zahăr (Cr. II, 158 : afl început a merge la divanul împărătesc cu calevi, adică cu cealmaoa ce poartă veziriî, care vine în trei cornurî); t. Tcalewi, le turban de ceremonie des vizirs Ham. XVII, 227. Bi nchi II, 528. 202. CaKivriî, un fel de pantofi groşi (Isp. B. 289 : îşî lepădă calevrii);— calavragiu, cizmar de calevriî; — t. kalura, chaussure usee Z. 708a; — bulg. kalevra, pantof; şerb. kalavre, un fel de pantaloni scurţi Mikl. I, 88. Cuvîntul romînesc vine deadreptui din bulgăreşte. V. cioareci. 203. Calfă, ucenic; mat înainte şi lucrător (Cr. III. 229: Şi să chîeme şi calfa să facă izvod, după cum este ca să se facă);—calf'te, stare de calfă;—t. kalfa, maître-gar vulg. carsaf, drap de lit (car, drap) Z. 340a. Mikl. 1, 37. 280. *Ceatir, şatir, satir, un fel de lacheu ce mergea înaintea demnitarilor; ştafetă, rîndaş (Cant. D. M. 54 (109j : Şi cu patru ceatirl de aî vizirului pe- destri; ib 122 : satiri)',—ar. satyr, coureur, valet de pied, fauconnier Z. 535b. 281. Ceâtmă, un fel de catifea (Cuv. I, 198 : Două poale de ceatmă roşii cu ţinte de fir); — t. 6atma, du velours brode Ham. XVII, 243. 282. Ceat-pât, adv. din când in când, într’un noroc (Isp. U. sf. 2 : din câte am citit ceat-pat\ Pan. P. V. 145: Ceat-pat l’am vîndut pe el); — t. 6at, mot imitatif qui exprime le choc d’une chose contre l’autre; cat-pat, de temps â autre Z. 338b. 283. Ceaiin, căldare de lucid; — t. cajen, Ier de fonte Mikl. I, 43. 284. Ceatiş, căpetenie a 500 sad a 10 soldaţi (Băle. 590, 644); căprar de dorobanţi, vătaful surugiilor de poştă; uşier, aprod; — ceaus-bă§a (Cr. III, 157; Hron. II, 200), ceaufar-emini (Cr. II, 127), vătaful sad căpetenia ceauşilor; — baş-ccauş, baş-ceauş-ăga, colonelul unul regiment de îanicerî(Cant. D. M. 109; Melchis. 46); —t. 6aus, catvus, huissier de chambre, appariteur ; chef d’une Iroupe, sergent-major; caus-bas>, chef des huissiers; bas caus, elait ordinai- rement corbagi ou colonel de la 5® orta ou regiment des janissaires. Z. 346c. Bianchi I, 594. Mikl. I, 38. 285. *Cecmeâ, un fel de năframă (Cr. III, 307 : Pe care mănă are vel Spă- tar şi o năframă, ce’I zic cecinva); — cecmen, un fel de manta; — t. 6ekmen, sorte de vâtement Z. 3610. Mikl. I, 39. 286. Cccmegcâ, cutie la o masă ce se poale trage afară; — t. cekmege, ti- roire, boite, commode, secretaire ([6ekmek, tirer) Z. 361a. Mikl. I, 39. 287. Cehrcâ, grimasă; — p. cehre, visage, mine Z. 377a. Mikl. I, 38. 288. *Celenghiu, decoraţie militară ce se purta la cap (Beld. III, 399 : de pe celenghiil îl cunoaşte, simţeşte descoperit); — t. celenk, sorte de decoration militaire portee en aigrette Z. 364». Mikl. I, 39. 289. Cepchen, un fel de scurteîcă cu sad fără blană (Negr. 121 : îmbrăcat c’un ceapchin verde şi blănit lot cu samur); — t. tepken manleau court sem- blable au dolman Z. 348°. Mikl. I, 39. 290. Cerceliir, lolbaş, mămular; — t. cerci, marchand ambulant, colpor- teur; iercilik, elal de marchand ambulant Z. 353a, 353b. 291. Cercevcâ, clurcluveă, glurgXuveâ, pervaz;—t. cerciwe, châssis Z. 353a. Mikl. F, 39. 292. Cercliu, numele unei monede din timpul lui Caragea în valoare de trei lei vechi (Fit. 93); — cf. p. car, quatre Z. 339°. 293. Cergă, pătură, covor; — t. cerge, petite tente Z. 354b. Mikl. I, 40. 294. Cerviş, cirivîş, grăsime pentru bucătării; — p. cerbis, cerwis, gras, obesite Z. 352u- 295. Cliehâp, chxahâp, friptură turcească (mal cu seamă de berbece); — ar. kebâb, rotie, viande rolie Z. 735a. Mikl. II, 4. 296. Chebe, ghebe, manta de păslă (Al. P. p. 209 : Cu căcîule slogoşale — cu chebe roşii pe spate; ib. 159 : douăsprezece panduri — cu ghebe şi cu po- turi); — t. kebe, etoffe grossiere en laine Z. 736b. Cih. 562. Mikl. II, 5. www.dacoromanica.ro 673 ELEMENTELE Tl’RCfŞTÎ ÎN LIMBA R0MÂNÂ. 297. Checiif, cheie de şurupurî; — p. kcg, courbe; kegek, fer crochu d’un bout; t. egec, crochet Bianchi 569, 570. Z. 60°. 298. H'heder, turburare, pagubă (Ar. II, 174);—ar. keder, trouble, chagrin, douleur, tort, prejudice Z. 740b. 299. Chef, bucurie, poftă, dorinţă; bună disposiţiune, beţie; — chefliu, vesel, ameţit de vin ;—chefuesc, rhefăluesc, a petrece, a se îmbăta;—ar. kcjf, sântă, bien-âtre, bon humeur, gaielă, ivresse; kejfli, gai, de bonne humeur Z. 785°, 786a. Mikl. II, 5. 300. Chefâl, un peşte (Fii. 155: icre tari de chefal); — kefal, (ătard, mulet din gr. xăyaXoţ, lat. cephalus (eu cap mare), un peşte de mare Z. 753°. Mikl. II, 5. 301. *Chehaeâ, chihaeâ, chihâiu (lit. stăpânul casei), representant, admi- nistrator, intendent; căpetenie a zece ostaşi (Mag. Ist. II, 17, 219; IV, 156; Băle. 644); — chihăea-beiU, al doilea comandant al îanicerilor (Beld. III, 376, 385, 426);—p. ketyudâ (ket, maison; -/uda, seigneur) vulg. kjaja, intendant, admi- nistrateur d’affaires, procurateur, agent; kjaja bej, lieutenant de l’aga des janissaires, second grade dans celte milice Bianchi II, 566. Z. 737a. Mikl. II, 4. 302. Châl, cheleş, chilug, pleşuv, golaş; —chelbe, chelie, rîîe (pe cap); — chelbâ§, chelbos, care are chelbe; — chelbăşesc, a deveni chelbaş; — chelbăşie, pleşuvie;—t. kel, darte, teigne, rogne; teigneux, chauve; ke'cs, teigneux, dar- treux Z. 755b. 757K Cih. 562. Mikl. II, 5. 303. *Chelăr, cămară; fig. Muntenia sa ii Moldova, considerate ca cămara de aprovizionare a Sultanului (Beld. III, 352, 415 : Păcat să se prăpădească che- leriul împărătesc; ib. 352, 420; Hron. II, 194; Ar. II, 11; ib. 215 : Toţi boierii acestor două chcleruri);—t. kiler, cellier, garde-mauger, office din gr. xeXXoi- piov, lat. cellarium Z. 756a. Ghelăr, în sens de pivnicer, vine deadreptul din ngr. xeXipYji; Cih. 646. Mikl. II. 8. 304. Clielfânez, a bate la piuă, a bale pe cineva; — chelfăneâlă, bătaie bună; — t. kefe, brosse; kefelemck, nettoyer avec une brosse Z. 754°. Cih. 561. Mikl. II, 5. . 305. *Chelim6t, vorbă, graiă (Gorj. Hal. IV, 140: Nu’i treabă să fac chele- met cu dînsa); — ar, kelimet, parole, mot, discours Z. 757“. 306. Clienâr, margine, betelie la marginile unei haine; brîă de zid; — p. kenâr, cotă, flanc d’une chose; bord, rive, marge, coin, angle Z. 762b. 307. Cheneâf, umblătoare (Gorj. Hal. II, 127 : Dintr’un lemn se poate face şi uşă de geamie şi lupafă de cheneaf); — ar. kenef, câtă, contrăe ; lieu d’ai- sance Z. 764b. Mikl. II, 6. . 308. Chepceâ, (în loc de checea), covor de păslă (R. I, 1. 340 : o chcpcea naramgie turcească); — t,. ke£e, ătoffe grossiere de laine non tressăe ; feutre; tapis ou couverture de feutre Z. 739°. Mikl. II, 5. 309. Ckepeneâg, manta de ploae (Pan. P.V. 100 : după ploae chepeneag)', — t. Icepenck, velement pour la pluie Z. 736a. Cih. 561. Mikl. II, 6. 310. Chepăng, tarabă, oblon; — t. Jcepenk, trappe, piăge, volet Z. 736°. Cih. 561. Mikl. II, 6. 311. *Cherachă, chereche, chirache, un fel de manta largă de mătase împo- dobită cu fir (Cr. II, 160 : Şi aă îmbrăcat pe Nicolai Vodă cu chirache şi peste chirache cu caftan foarte frumos; III, 224, 332); — t. kerake, kerclce, manteau large et riche Z. 742b, 747b; cf. kiirk, pelisse, fourrure, velement fourră Z. 769°. Bianchi JI, 593. 312. Cherăm, favoare, îndurare ; voe, capriţ (Gorj. Hal. II, 86 : Şi căte luerprî mari săvărşaşte la orl-cine năzueşte la cheremul şeii; Al. T. 513 : De 43 Rev, p, lat., Areiu fi Fii.) An, 22t VoL 22. www.dacoromanica.ro 674 L. ŞAINEANU. acum ’I la cheremul meă); — ar. Jcerem, g£nărosite, noblesse, faveur, grâce, bontă, clemence Z. 746a. Cih. 561. 313. Cherested, lemn pentru clădiri; — cherestegiu, cherestcgie; — t. ke- raste vulg. kereste, charpente, bois de charpenfe, planches, poulres ; keraste&i, kerestegi, marchand ou fournisseur de materiaux de conslruction Z. 742b. Mikl. II, 7 ; mrom. cherestea, silva (Mikl. R. U. II, 19). 314. Chertic, crestătură, răboj (la ocne); — t. kertik, enlaille, coche, cran Z. 743». Cih. 562. 315. Chervan, caravană; car mare de transport (Pan. Nastr. 38 : Şi cu clopote la găturî ca şi la orice chervan; Cog. Arh. II, 5 : chlamvan); —cher- vangiu, cărăuş cu chervan; — carvasarâ, cărvăsărie, chervăsărie (Cr. II, 41; III, 111; Cost. 164), localul vameî, vamă; — carvasaragiu, vameş (Cr. II, 82); —p. kânvân, Tcencân, caravane; kerwân serai, caravanserail Z. 732b. Bianchi II, 548. Mikl. II, 7. 316. *Chesăgiu, tăietor de pungi, pungaş, hoţ (Cr. II, 231 : acei Sărbî mai înainte vreme fusese chesăgil)', — t. kesigi, qui coupe, coupeur de bourse, vo- leur adroit (kesmek, couper) Z. 75lb. V. chisea. 317. Cheschăt, un fel de mîncare;—p.kc§kek, soupe ou bouillie faiteavec de l’orge ou du ble et du bouillon Z. 752b. Mikl. II, 8. 318. Cliesergiu, chisargiu, teslar (R. II, 1. 330 : Să nu î mai zici piscăl- giu — ci mal bmz.chisargiu)', — t. keser, petife hache Z. 749c. Mikl. II, 7. 319. *Cheşchin, pătrunzător, ager Ia minte (Cr. III, 220 : auzind Domnul că ’î prea cheşchin Arnăut); — t. keskin, tranchant, aigu; fort, vigoureux, violent, intelligent Z. 750a. Mikl. II, 8. V. chesăgiu. 320. Chez, fată (Bur. 176 : chez fata cadiuluî — pleonasm pentru : însăşi fata cadiuluî); —t. kyz, fille Z. 701a. Mikl. I, 97. V. chizlariu. 321. Chezâp, lit. apă tare; acid sulfuric; — p. kezâb, gezăh, eau forte Z, 748a. Mikl. II, 8. 322. Chiabur, foarte bogat (Pan. P. V. I, 164: E chiabur, se scaldă ’n a- verile sale; Isp. B. 207 : El cunoştea de mult pe un cioban chiabur)', — ghi~ bird'tc, fudul, mîndru; — ar. kabîr, kebîr, grand, noble, illustre; puissant, âge, vieux, adulte; kibîr, orgueilleux. Z. 731a, 736b. Cih. 562. Mikl. II, 8. 323. Chibrit — ar. kibrît, souffre, allumettes. Z. 735c. Mikl. II, 8. 324. Chiftea, chefteâ, gogoloş de carne tocată; — p. kufte, kofte, pile; hachis, viande hachâe menu, boulette Z. 775a. Mikl. II, 11. 335, Chihlibar, chihrimbâr, (mold.) chilimbăr, lit. ceea ce răpeşte sau a- trage paiul; — p. keh-rubâ vulg. kehrubăr, kehlibâr, keliber, ambre jaune, suc- cin [kah, paille) Z. 782a. Mikl. II, 4. Diez II, 113. 326. Chilă, măsură de grîne de 400 ocale; — ar. kile vulg. kilo, mesure (de ble ou des liquides) Z. 786b. Mikl. II, 9. 327. Cliilermenea, Bolus armeniaca (Pol. 166);—p. gil, kil, argil, limon, bol: kil-ermeni, bol d’Armenie Z. 755b. 328. Chilim, scoarţă, covor ordinar; — p. kilim, tapis, natte Z. 759b. Mikl. II, 9. 329. Chilipir, câştig, mare îeftinătate; — chilipirgiu, care umblă după chilipiruri; — t. kelcpir, butin Mikl. II, 5. 330. Chimion, chhnen, chimin, Carum carvi; — chimioniu, de culoarea chimionului; — kimion, kemmun, cumin din gr. x&fuvov Z. 761c; vorba gre- cească se trage din ebr. kammon cf. Hehn, 183. 331. Chimir, şerpar, brîă lat de piele; — chimir, chimcriu, (mold.) cata- combă, boltă, arcadă (Stăm. M. r. 39 : Un Arman bătrin ce şade în nişte chi- merurl); — p. kemer, le milieu du corps; ceinture; construction en voiite, www.dacoromanica.ro G75 HiMUENTUjE lUlfCFŞlî II\ I.IVIIlA R0MAM. cintre, arche, aqueduc Z. 761a. Mikl. II, 6. Cf. zend. l-amara, boltă, cingă- toare înrudit cu gr. xajnapa, boltă, lat. camera Curl.3 Gr. Etym. 134. 332. Chindia, pl. chindii, timp de toacă, un joc după. toacă (lit. al doilea ceas după ameazî); — t. Hindi, le lemps entre le midi et le couclier du so- lei1; la priere que la loi prescrit de faire vers la moilie de ce lemps (iki, deux; ikind, Ie deuxieme) Z. 151a. Mikl. I, 75. 333. Chior, orb de un ochiu ; — chloresc; chior iş, chlondoriş; — t. kdr, aveugle, emousse Z. 768c. Mikl. II, 9. 334. Chîostăc, brîQ, ciucure; piedică, butuci la picioarele cailor (Cr. III, 312 : Şi boierii merg înaintea Domnului cu contăşele pe umeri numai în chlostece; Pan. P. V. I, 102 : Cănd te uiţi la el şi trece — par'că este în chlo- stece; Gorj. D. 32); — t. kostek, enlraves, lien, cordon, chaîne (de montre), Z. 773<=. Mikl. II, 10. 335. *Chirhauâ, fabrică (Cr. III, 252 : Şi să vorbească cu meşterii, ca de se va putea să facă chirhana, adică poslăvărie); — p. kâr-yăne (kăr, tra- vail) vulg. kerhâne, fabrique, manufacture, atelier, boutique Z. 732t. Mikl. II, 4. 336. Chirie, chiriaş; — chirigiu, chiragiu, căruţaş; — închiriez; — ar. kirâ, louage; ce qu’on loue (p. ex. une voiture); loyer, prix; kirâgy, loca- taire Z.- 742a. Cih. 564. Mikl. II, 9. 337. Chisea, vas de dulceaţă; — p. kase, grande tasse â boir, ecuelle, coupe, vase Z. 732°. 338. Chisea, pungă de tutun: — chlesadăr, şef de biroul (Cr. III, 202); — t. kîse vulg. kese. sac, bourse, somme de cinq cent piaslres; kîse-dâr, porteur de bourse (titre de plusieurs haulsfonclionnaires), caissierZ 785b. V. chesagiu. 339. *CliIuudelic, plată cu ziua, zi de lucru (Ur. III, 159 : Să se plătească chlundclicurile; R. I, 1. 47 : plata ghizdilicurilor); — t. giin, jour; giindiiz, jour, de jour; giindclik, trailement ou salaire quotidien, journee d’ouvrier Z. 778c, 779b. Mikl. II, 14. 340. Chîulâf, un fel de căciulă; — chlulahliit, care poartă un chîulaf (Cant. D. M. 59 (119) : Pe lîngă dînsul stafi doî chlidahlil cu comanace albe pre capete); — p. hulăh, toule sorte de coiffure; bonnet, chapeau, couronne. diademe, casque; kiilâhly, qui porte un bonnet Z 736b. Mikl. II, 11. 341. Chlulliân, petrecere cu ospeţe (Isp. Sn. 102: îî trimise o tavă cu ba- clava şi vorbă, că are să vină să se puie pe chlulhan); — chlolhaniu, ghlol- hăn, care îa parte la un chîulhan; fîg. viclean, deştept; cochet (Gorj. Hal. III, 55: ăsta e un şiret şi jumătate şi un chlolhaniu ; Stăm. M. r. 527 : ghlolhană, muiere frumoasă ce cam trage cu coada ochiului; Cost. 484 : ghlolhană, se zice în derîdere unei femei mare, groasă şi grasă); — p kiil-yân, fourneau (kul, cendre), chambre de chaufTe, etuve, cendrier (fig. la poeţi despre lumea pămînteascâ); kul-yânî, qui se tientla nuit dans la chambre de chauffe des bains publics, petit polisson; fripon, coquin Z. 757a. 342. Chîup, chluh, urcior, borcan; — ar. kub; t. kup, jarre, cruche, vase de terre Z. 765a. Mikl. II, 10. 343. *Chîurcibâşa, starostele cojocarilor, blănarul curţii (Cr. II, 362, 395);—t. kurk, pelisse: kurkci, pelletier Z. 769°;—şerb. cureibasa Mikl. II 11. 344. Chizlâriu, căzlăriă, famen (Al. P. p. 106 : Dar eu frate mult mă tem — de căzlariul din harem); — căzlar-âga, căzlar-dgasi, căpetenia fame- nilor saraîului (Cr. I, 307 : Oăzlar-aga, care este peste toată casa împărătea- scă şi pre fete mai mare; Fii. 130): — t. kyz. pl. kyzlar, fille, femme; kyzlar- agasi, premier eunuque du serail Z. 725°. Mikl. I, 97. V. chez. 345. *Ciciclfc, parter de flori (Cr. III, 441' Grădină minunat împodobită cu copaci, dciclicurl şi fintînî); — ciceacliu, înflorat, acoperit cu flori (Fii. 215 : www.dacoromanica.ro 676 L. ŞAINEANU. sal rte India ciceacliu); — t. 6icek, fleur; ci&eklik, parterre de fleurs; ciciklu Z. 350b. Mikl. I, 40. 346. Cicricîmu, hirurg care drege scrinlituri;—t. âykrylc, tour â tourner, rouet, roue; 6ykykgy, chirurgien (qui remet Ies membres disloquâs) Z. 359a, 359b. Mikl. I, 40. 347. Cicudîu, de culoare roşiă ca «zizifa» (R. II, 1. 340: O boîama cicudie cu bibilurl de sîrmă); — t. iigie, jujube rouge Z. 379a. 348. *Cift, pereche (la negoţul de cherestele);— dftilîc, ceftelîc, moşie, a- rendă, vilă (C\ 311; Cr. III, 440; Hron. II, 164 : ceflicurl', Mag. Ist. IV, 154 : cefţlîc; C1, 209 : cetfelicurî, Conv. XVIII, 10; R, I, 1. 390); — t. cift, paire, paire de boeufs, terre de labour, nombre pair; tiftlik, ferme, maison de cam- pagne, metairie Z.358L Mikl. I. 41. Tot din 6ift deduce Cih. 623 şi vorba ţîft, şleahurile saQ cureaoa de la crucea trăsureî,—de unde însă nu poale proveni deadreplul, căcî n’avem în romîneşte nicî un singur exemplu positiv de tre- cerea unul c turcesc în ţ, trecere, care presupune totdeauna un intermediu neogrecesc. V. cîoJtar. 349. Cigher, membrană grăsoasâ, partea încreţită a mărunlaelor (la vi- ţel) ; — p. ceger, Ies parties interieures du corps, fressure, poumon, foie Z. 360b. 350. Cilihiu, celebîu, graţios, elegant, nobil (Cr. 386, 402; Mag. ist. IV, 318; Mar. P. p. I, 176 : om frumos şi filibiu (!)); — t. celcbi, maître, seigneur (spec. grec ou europeen); poli, bien âlevâ, noble Z. 363b. Mikl. I. 39. 351. Cilic, oţel; pl. mărgele lucioase de oţel; — t. ceiik. acier Z. 364a. Mikl. I, 39. 352. Cinibel, tulpan (Hur. 215 : Tot un fel că le gătea — cu rochiile şi cimbelele); — c,mbir, cimbtriu, teslemel (Laur. Gl.); — p. cinber, cercle, lien frontal, bandeau, mouchoir de tâle Z. 367°. Mikl. I, 39. 353. CiniMstră, unealtă de smuls perii; — t. gimbiz, gimbistrc, pincettes; gimdimek, pincer Z. 365°. 367°. Mikl I. 41. 354. Cimşir, cimişir, cimişeriu, merişor turcesc, Buxus sempervirens; — t. cimhir, buis Z. 366a. Mikl. II, 64. 355. Cimur, tencuială; — t. camur, boue, bourbe, argile, limon Z. 345a. Mikl. I, 36. 356. Cingh6J, cârlig de atîrnat; — p. cengel, croc, crochel Z. 398°. Mikl. I, 39. 357. *Cinghîe, harfă;—cwghcăsil, cinghircăsă, cântăreaţă cu cinghia (Hasd. Cuv. I. 273; cf. suplem.); — p. ctnk, courbâ, crochu; sorte de harpe; ferigi, joueur ou joueuse de harpe, danseur, danseuse publique Z. 368a, 368b. Mikl. I, 39. V. cinghel. 358 Cingliineâ, ţigan (Pol. 543); — p. cingânc, Bohemien Z. 368b. Mikl. I, 41 din gr. TaiŢYtxvot; din a&fYYavot;; bulg. şerb. ciganin, rom. ţigan şi aţigan (numiţi astfel după secta eretică bizantină a Atinganilor). Miklosieh (Ueber die Mundarten etc. VI, 57 urm.) consideră Grecia ca patria primitivă a tu- turor grupurilor ţigăneşti respîndite în Europa. 359. Ciob, hârb; — p. c6b, bois (coupâ et non coupâ), piece de bois, bâ- ton, tige, eclat, copeau Z. 370a. Mikl. I, 42. 360. Cioban, păzitor de oî; — p. cubân, subân, berger, pâlre; prolecteur Z. 370a. Mikl. 1, 42. 361. Ciocân, ciocănesc; — cioacă, un fel de cioară; ciocanul dogarului; -ciocănea, şnepţ— ciocănitoare, gheonoaie;—ducă, lovire, atac; fig. victimă (Cr II, 69 : pentru duca a craiului şvedesc : Jip. 1 : nor socotim, că săteanu www.dacoromanica.ro 677 ELEMFNTELE TURCEŞTI ÎN LIMBA ROMÂNĂ. esle.... o cîucă a bătăilor); — p. ââkug vulg. ceki6; 6uk, cekan, marteau Z. 343a; — vsl. cekană; bulg. âuk, ăukan, cokan; mrom. ţocu. MikI. I, 38. ' 362. Ciochina, cinch'ma, cureluşa dinapoia şeieî de care se leagă baga- jele (Bur. 55 : la dnchina calului);—t. cykyn, sorte de sac, havresac Z. 360. Roesl. 50. 363. CiOarec, pl. cioareci (Cih. II, 490 : cioareci), nădragi ţărîneştî; pînză de nădragi;—t. caryk, espâce de gros soulier, pantoufles des paysans et des bergers. Z. 340b. Mikl. I. 37. In privinţa trecerii sensului de la «încălţăminte» la «nădragi» cf. t. kalura, chaussure usee Z. 708a cu şerb. kalavre, un fel de pantaloni scurţi Mikl. I, 88. V. Calevrii. 364. *Cloliodâr, slugă domnească, slugă în genere (Cant. D. M. 85 (170): Ciohodariul poarlă grijă de ciubote şi de papuci pentru Domn şi pentru toată curtea); — clohodar-âga. identic cu baş-cîohodar (Melchis. 46); — baş-cîoho- dăr, întâiul cămăraş a! palatului (Cr. II, 286, 302; Al. T. 39); — icl-clohodâr, servitor din interiorul palatului (Cr. III, 302); — ict-clohodăric (R. I, 1. 54); — t. p. cokadâr, valet de chambre, laquais (is, interieur); bas cokadâr aga, offi- cier de l’interieur du sărai], un des quaranles pages de la chambre Bianchi I, 662. Z. 374a. Tot din turco-persanul cokadâr, deduc Roesl. 50 şi Mikl. I, 42 şi pe clocoiă (Hasd. Cuv. I, 273 : ciocotniţă—lingâfl; clocloavă, cioclovină si- nonime cu clocoiă), a cărui origină rămîne obscură; mrom. sehădiar, sol (R. I, 2. 420). 365. Cîohic, ciung; — t. culak, manchot, estropiă Z. 374°. 366. Cîoltâr, arşa; — t. Sul, £ul, housse, couverture de cheval, capara- (?on ; haillon, vâtement negligâ; coltar, id. Z. 362a. 374b. 374c. Mikl. I, 43. Tot din cui deduce Cih. 624 si rom.ţol, ţoală, pînză groasă de învelit; treanţă, haină — dar presenţa lui ţ presupune o tormă intermediară neogrecească, care însă lipseşte. 367. Ciomag, bălă (Hron. II, 230: glumag); —ciomăgâş, clomăgcsc; — t. Sumak, comak, massue (de bois ou de fer) Z. 375a. Mikl. I, 42. 368. Ciorap — t. corab, bas, chaussette Z. 371b. Mikl. I, 43. 369. Ciorbă, supă; — ciorba giu, odinioară colonelul unul regiment de Ieni- ceri (Gr. II, 25 : Enieer-agâ aft strîns cîorbagit; ib. 148 : Atuncea aQ porun- cit paşa de s’aă strîns toţi cîorbac/iî); astăzi însemnează «stăpân, om cu stare»; — ciorballc, castron pentru ciorbă;—t.Sorba, soupe, bouillon, potage; &orbagy, qui fait ou distribue la soupe, maître ou intendant de la maison; mangeur de soupe, c. â. d. homme riche; autrefois le colonel d’un regiment des janissai- res: borbahjh, soupiere Z. 371b. Mikl. I, 43. 370. Cîorcil. — Acest cuvînt pe care îl întîmpinâm o singură dală (Al. P. p. 105 : cu şalvari de clorcă lată — cotul cinci galbinî luată), trebue să fie resultatul unei confusiunî. Din t. sikcrlet (coka), sykarlat, iskcrlat, ecar- late (Z. 49b, 573b. Mikl. I, 77) avein pe de oparte schirlet, materie la înce- put stacojie apoi de ovî-ce culoare (Toc. St. 17 : tîmbar negru de schirlet), şi pe de alta, prin mijlocirea ung. sakarlat de aceeaş origină, şocărlat, numele unei stofe preţioase (Toc. St. 17 : feregele verzi de şocărlat; Hasd. Cuv. I, 258). A doua parte a cuvîntuluî şocădaf fiind înţeleasă de popor, printr’o procedare cunoscută în Linguistică sub numele de «etimologie poporană», el formează dintr’insa o vorbă a parte şi astfel dă naştere la o <-şorcă safi ctorcă lată» numai spre a da totului un colorit familiar şi spre a’şî explica, în cercul cunoştinţelor sale, ceea ce pentru dînsul e neinteligibil. După părerea noastră deci «şalvari de ctorcă lată» e identic cu «şalvari de şocărlat». Cât pentru t. Coka, coha, drap Z. 373°—din care Cih. 566 şi Mikl. I, 42 deduc pe ctorcă—- www.dacoromanica.ro 678 L. ŞAINEANU. avem, prin inlermediarea ngr. tCoxa> rom. pi. ţoaşe, un fel de manta (Hasd. Cuv. I, 256, 306); nsl. coha, manta din aba Mikl. I, 42. 371. Cir, cirîş, cocă de făină pentru lipit; — p. ciris, poix de cordonnier, colle forte, glu Z. 353c. Mikl. I, 41. 372. Ciripie, sfoara roşie a dulgherilor, linie dreaptă (Isp. B. 196: se duse drept ca pe ciripie); — t. cirpi, cordeau du charpentier, ligne droite Z. 352c. 373. Cirac, făclie, lampă; fig. favorit (care e îngrijit ca o lampă); client, ucenic, protejatul safl omul case! cutăruîa (Ur. III, 115 : Şi te al făcut ales cirac, adică făclie ce aQ aprins’o însuş împărăţiea mea cu mâna sa) ; — ci- racladi&esc, a scoate cirac pe cineva; — ciraclic, clientelă(Cost. 191);— p. cytâg, flambeau, guide, client, proleg6, el6ve, apprenti Z. 352b, Mikl. I, 40. 374. Cişmea, ceşme, (mold.) fîntînă, isvor; — cişmigiu, ceşmeglu, fîntînar; numele unui lac în Bucureşti; — p. cesme, source, fonlaine; dtsmcgi, fon- tainier Z. 357°. Mikl. 1, 40. 375. Cişit, asortiment; — t. cisit, maniere, fagon, genre, espâce, echan- tillon Z. 357c. Rcesl. 51. 376. Cişniu, expertiza prin care se regulează preţul obiectelor de consu- maţiune (Fontbr. 134; Laur. Gl. 166): — p. 6âsnî, cesnî, gout, saveur, a- vant-gout Z. 341a. Mikl. I, 37. V. cişit. 377. Cit, materie de bumbac lustruită şi înflorată ; — citarea, un fel de a- lagea (Al. T. 81 : Cu anteriu de citarea; R. I, 1. 57 : Două citarele); — t. 5it, indienne, etoffe imprimee Bianchi I, 602, 670 ; cetâre, espece d’etoffe rayâe Z. 349c. Mikl. I. 42. 378. Ciubotă, cloboată (mold.) cizmă;— clobolâr, clobotărte; — p. câbâ- tân, grosses botles que l’on met par-dessus d’autres Z. 337a; — rus. cebotQ, cobolă Mikl. I, 34. 379. Ciubuc, cebiie, ţeavă de lulea; vargă, dungă, brîfl (arhit.);—clubelcă, lu- lea proastă; — clubucciu, negustor safi fabricant de ciubuce; servitor ce poartă grijă de ciubuce;— clubucesc, (arhit.) a trage ciubuce; — I. cybuk, cubuk, ba- guette, tuyau de pipe, pipe, râie (sur une etoffe) Z. 349b. Mikl. I, 43. 380. Ciufut, cifut, sgăreit, scump, cumplit (Cost. 195); îndărătnic, evreii (Pol. 549); — clufulîc, cîttfuţtnie, ciufuţie, sgărcenie cumplită; îndărătnicie; — t. cifut, juif, homme meprisable; tahrif (mot corrompu) din ar. jehud, jehiidî, Juifs, juif Z. 359a. 978a. Bianchi I, 626, 669. Mikl. I, 41. 381. Ciul, ciideă, sucit ură, scul, jurubită (Cost. 162);—t. iile, corde Z. 364b, gule, peleton de fii; băile Bianchi I, 639. 382. Ciulamâ, coleaşă, un fel de mîncare;—cf. I. bulamag, bouillie Z. 224<=. cf. t. salma, elance; un fel de mîncare ce se clăteşte la gătire Z. 563a. Mikl. 11,49. 383. *Cîuluc, pustietate, loc deşert (Cr. I, 274 : la vr’un cliduc); — t. col, 6dl ik, desert Z. 374b. 384. Ciuntă — t. 6uma. Ia peste Z. 375a. Mikl. I, 43. 385. Cîurăcliiu, un fel de prăjitură; — t. corek, sorte de găteau, petit pain (fait avec du beurre) Z. 371c. Mikl. II, 12. 386. Ciuruc, remăşiţă drojdie (fig.); stricat, prost (Conv. XII, 180 : Cu ce ciurucuri de oştire veneaQ; Isp. U. sf. 107 : Acest Pan era un ciuruc de zeQ, ce trâea prin păduri); — t. 6erik, arm6e, troupe, froupe auxiliaire; curiile, pourri, corrompu. fan6, usâ, vain, pourrilure Z. 355b. 371c. Mikl. I, 44. 387. Ciutâc, Turc dobrogean, porecla Turcilor în genere; fig. nevoeaş, stîngaciQ, nerod (Cr. 1, 236, 471: Turci clutacl; Conv. XII, 179 : Groaza intră în inimile spurcaţilor de clutacl; ib. 180 ; Isp. Mih. 5 : Ianiceri, spahii, tot felul de cmtacl năpădise satele; ib. 6, 16, 30, 34, 36, 43; Cost. 190);—citak, citaki, aşa numesc Turcii pe locuitorii din Dobrogea, Cant, Ist. ot. 309, 34 www.dacoromanica.ro 679 ELEMENTELE TURCEŞTI ÎN LIMBA ROMÂNĂ. 388. Ciutunt, citură, găleată; (în Trans.) imamea, trîmbiţă; — t. cotura, 6oira, cruche ou bouteille de bois Z. 370a; ung. csutora Mikl. I, 43. 389. Cint, albastru închis; — t. clivid, indigo Z. 375c. Mikl. I, 42. 390. Cizmă, cizmar, cizmărie; — t. tizme, botte, bottine Z. 356b; ung. csizma Mikl. I, 42. 391. CoMr, toc de pistoale la şeaoa caluluî; — cubur, un fel de manta (Cr. III, 332 : Pe vel Postelnic l’aă îmbrăcat cu cubur cu cacom); — f. kubur, 6tui, gaîne, fourreau, tuyau, conduit Z. 691c. Mikl. I, 99; mrom. cuburc, pha- retra (Mikl. R. U. II, 20). 392. Cobtiz, (mold.) cobză; — cobză, un fel de ghitară; — cobzar, cobză- rie; — t. kopuz, sorle de guitare, luth ă une corde Z. 711°; — rus. rut. pol. kobza Mikl. I, 99. 393. Cofă, (mold.) doniţă, vadră; — t. koga, kowa, kofa, seau Z. 719“. Cih. 567. Mikl. I. 97. 394. Cogeâ, gogea, coşcogea, gojgogeă, mare, adult; — t. koga,homme âgd, vieillard din p. yo&a' vieillard, maître; kofeaman, vieillard; grand, dnorme. Z. 713a; — gojgogeă e o reduplicaţiune din koga, îar cogeamite vine de la şerb. kodiamiti de aceeaş origină. Mikl. I, 97. V. hogea. ' 395. Coiiiâc, noada şezutului, osul glesnei; os, bulgăre de cărămidă saă alt lucru, de care se leagă o sfoară de apucat o cracă, un zmeă (cf. Cost. 210 : coinac, flâcăîaş ce începe a curta); — t. Jcainak, lesse, culasse; grifîe des oi- seaux de proie Z. 688°. 396. Colilii, brîti, curea; — t. kolan, sangle Z. 720b. Mikl. I, 98. 397. Colceâg, manşon; un lei de tuzlucî ce se încheie pe picior cu copci (Cost. 212);—t. kolcak, manehon Z. 720°. Mikl. I, 98. 308. *Colgîu, perceptor (Hron. II, 230 : am orînduit colgu şi subaşî, adică ca nişte zapcii şi polcovnici; Ur. III, 135 : colcii; Cl, 310); — t. kolgi, col- lecteur Bianchi I, 748. 309. Colibă, covergă, bordeiă; — colibâş, care locuieşte într’o colibă; — t. koliba, kaliba, kulibe, chaumiere des paysans, cabane, hutte Z. 583b. 621b; din gr. xaX6(fr], care, prin mijlocirea Turcilor, pătrunse în limba romînă şi în mal toate limbile slavice Mikl. I, 88. 400. Colţea, numele unul turn în Bucureşti însemnat odinioară prin înăl- ţimea şi mărimea sa (Cal. b. 1875 p. 47: Cotoiul era acolo gata să mărească lucrurile şi să îndruge la laude căt turnul Colţii; Pan. P. V. 12 : Minciună căt Colţea de mare). In acest sens trebue rectificată (ap. Cih. II, 568) vorba, a căreia origină remîne obscură. 401. Colilii, măgar sălbatic; — t. kulan, âne sanvage Z. 720b. 402. Comăş, cumăş, stofă de mătase; — comăşeâ, haină de mătase (Cr. II, 45 : îmbrăcându’l în haine proaste în loc de comişea); — ar. kumaS, tout ce qu’on ramasse par terre; etoffes de differenles esp^ces, hardes, robes, tapis etc. Z. 708c; Mikl. I, 100. 403. Conac, popas, loc de mas peste noapte, han, locuinţă; zi de călăto- rie ; — conăcâr, (Codr. II, 469) în Moldova însemnează colăcar saă colăcer, adică înainte-mergătoriî mirelui; — conaccîu, conăcâr, care îngrijea de conace pentru Turcii ce călăloreaă prin ţară; — conăcesc, a face conac; — t. konak. hotel, auberge, lieu oti l’on descend, journde de chemin, logis, hote; konakgy, mardchal de logis Z. 722c. Mikl. I, 98. 404. Condâc, strat de puşcă; — t. kundak, kondak, crosse du fusil Z. 723a. Mikl. 1, 101. 405. Condiir, un fel de pantof cu toc şi turieac înalt (Pan. Şez. II, 62: într’un condur şi înlr’un papuc; Isp. B. 24, 187); — conăuru-Doamnei, Tropaeolum www.dacoromanica.ro 680 L. ŞAINEAN \ majus (Br.);—kunfura, kundura, soulier (europeen) din gr. opvoţ Z. 710b. 406. Contej, contoş, contuş, vestmînt blănii (Mag. Ist. IV, 111 : îmbrăcân- du’l pe Măria sa şi cu un contcş de samur foarte frumos); astăzi ţăranii poartă conteş la zile mari; — t. ăom/os, robe extărieure âmanches Gtroites Z. 723a. Mikl. I, 98. 407. CopeS, cataramă ; — t. kop£a, agraffe Z 711c. Mikl. I, 99. 408. Corabed, corâbioară, un fel de prăjitură (Pol. 189; Cost. 253); — t. kurabije, korabie, espâce de petit găteau rond et plat fait aux amandes Z. 695a; şerb. gurabija Mikl. II, 14. 409. Corasân, tencueală (Mold. şi Trans.); — sentinţă de corasan, semina santonici; — p. yorâsân, chaux de Khorasan, c. â. d. cement de chaux mel6e avec de la brique broyăe Z. 404c. Mikl. I, 74; numit astfel după provincia persană unde se fabrica acest ciment şi de unde se aducea acea semînţâ. 410. Cortorosesc, cotorosesc, a se scăpa de ceva; a se căra (Isp. B. 208 : că se cortorosise de sărăcie; Isp. U. sf. 7 : nici ei nu se puteaă cortorosi de balele vrajbei); — t. kurtulmak, etre delivre, se sauver, s’6vader Z. 714»; — bulg. kurtulisam, şerb. kurtalisati Mikl. I, 102. 411. Coroifi, coruiil, curăţă, un fel de uliu; — coroiat, cu nasul aquilin (Al. P. p. 90 : cel grec mîndru coroiat — ce şedea cu Domnu ’n sfat);—t. or. karagu, 6pervier Z. 696a. Vorba romînească vine deadreptul de la ung. ka- ruly de aceaş origină Mikl. I, 81. 412. *Coj, trupă, tabără tătărească, cort (Cr. I, 262, 264, 308 : Hanul aa purces cu coşurile sale spre ţara leşască: ib. 320, 365, 398, 484; II, 353 : Cătanele aâ lăsat coşul, ce afl avut In şes ; III, 61);— t. /cos, troupe; lieu de station, câmp, maison, lente Z. 717b. Mikl. I, 99. 413. Covată, albie mare; _ ar. t. kawata, kuwata, grand plat rond en bois ou en terre Z. 71 la. Cih. 568. Mikl. I, 94. 414. Coz, atu, tromf (în cărţile de joc); în locuţiunea «frumoasă coz!* (mold.), se înţelege «care întrece pe celelalte în frumuseţe»; — cf. tăz, si- nonim cu coz (Pol.); —t. koz, atout (Bianchi); Mikl. I, 99. 415. *Cnbeâ, cumbeâ, cupolă, boltă (Cr. III, 198: Afl căzut toate cubelile mănăslireî peste meşterii unguri şi aO omorît şepte oameni dintr’înşiî; Cant. Div. 93: vîrful acelui rătund sclip sati cumbea; Cant. D. M. 116); — ar. kubbei, kubbe, kumbct, coupole, dome, ădifice voule Z. 690b. Mikl. I, 99; mrom. cubee, camera (Mikl. R. U. II, 20); de aceeaş origină fr. alcove, it. alcova, sp. alcoba Diez I, 13. 416. Clică, căciulă domnească împodobită cu pene de struţ (Cr. III, 300; Al. P. p. 146: scotea cuca de Novac—şi punea un comănac);—p. kuka, bouton, agrafe; bonnet orne de plumes que portaient autrefois Ies princes de Valachie et de Moldavie, ainsi que le commandant des janissaires Z. 719b. 417. Clicii, obiceiă aproape dispărut în Dobrogea în ziua de lăsatul de brînză, pe care eminentul colector al baladelor dobrogene îl descrie astfel: «S’adună 20 flăcăi, din care unul s’îmbracă ca diavolul cu coarne şi cu haine împestriţate..apoi merg pe la case şi joacă.» Bur. 26; — cf. t. ko6, b&ier Z. 712c; t. nordic kuc, id. Mikl. I, 97;— cf. turca, în fond obiceiă aproape identic cu cucii, asupra căreia Cant. D. M. 142 (289) ne a lăsat următoarea descriere: «In ziua de Crăciun îmbracă pe unul cu un sac de pînză, la care leagă un cap de bou şi preste acela încalecă altul, însă tocmit ca când ar fi ghebos şi aşa merg pe la toate casele şi uliţele cu jocuri şi cu cămări;» astăzi turca saă ţurca însemnează masca, cu care umblă copii de Crăciun (Gl. 562, 567): vorba e probabil o formă diminutivală din vsl. tură, taur. V. geumala. 418. Ciicovă, lebădă; — cf. t. kugu, cygne Z. 711a. 718°. www.dacoromanica.ro 681 ELEMENTELE TURCEŞTI ÎN LIMBA ROMÂNĂ. 419. Cucunâr, coconâr, pin, un fel de brad; — cucunâră, coconâră, rodul pinului (Gorj. Hal. II, 37 : Şi găsind o mulţime de finicî, adică hurmale (!) şi cucunare); — p. kiiknăr, espece de pin, cedre Z. 776c; ngr. xouxouvoptâ. Cuvîntul persan e de origină grecească cf. Hehn, 259, 260. 420. Cillă, hulă (Cost. 517), turn, ascunzătoare sub pămînt, gazdă de hoţi; (în Trans.) văgăună în munţi;—ar. kulht, kulle, sommet, colline, bourg, tour, docher. Z. 706c. Mikl. I, 100. V. Edicula. 421. *Cillp, pricină (R, II, 1.328 : eî mai mult găsesc culpul — de o rup mai rău de cât lupul);—t. kulp, anse, manche; fig. cause Z. 720c. 422. Cultdc, coltuc,Wi. (pernă de) subsiori; perniţă; codru, colţ de pâine;— t. koltuk, aisselle, bras ou dossier d’une chaise Z. 720a. Mikl. I, 98. 423. Culilc, streajă, caraulă (Cr. I, 20; III, 358 : strejile lipsite toate, la culuce nime nu’I); — culucciu, (mold.) gvardian ; — t. kul, serviteur, soldat; kulluk, servitude, garde, corps de garde; kullutoy, qui est dans le service, serviteur Z. 719c. Mikl. I, 100. 424. *Cumbarâ, bumbarâ, bombă, obuz (Cr. II, 265 : Eară pe Nistru cu podurile afl pus Antioh Vodă cumbaralcle. şi glonţurile cele de puşce; ib. 155, 297 : combarale; Hron. II, 199 : gnmbărale; Col. 1881, p. 569 (cântec soldă- ţesc) : cu tunuri şi bumbarale; cf. Băle. 658); forma bumbara pare a fi o eti- mologie poporană prin influenţa vorbei bombă (Mag. Ist. IV, 97 : bumbc)\— cumbaraglu, bumbaragiu, bombardier (Cr. II, 65 : bumbaragii şi ucenicii lor); — cumbaragi-başa, căpitan de artilerie (Mag. Ist. II, 325 : Un agă ce era cumparagibaşă împărătesc);—t. kumbara, bombe: kumbaragy. bombardier; kumbaragy basy, rbef des bombardiere Z. 708c. Mikl. I, 74, 101. 425. CunaMu, conab'm, cânepiu; de culoare roşie închisă (R. II, 1. 240 : Un zăbranic cunabiu; Cost. 225); — ar. kunneb, chanvre ; kunnebî, fait de chanvre Z. 709°. Mikl. I, 96. 426. Curamâ, conlribuţiune. porţiune: colectă; —ar. guremâ, gurama, (t. ca sing.) concours des creanciers (pl. din ar. garhn, debiteur, redevable, creancier; quote-part de chacun des creanciers dans une faillite) Z. 647°; — ngr. xo*jpajj.âc Cih, 570. 427. “'Curbau, ofrandă, victimă, animal de jertfit (Cant. Div. 151 : Ca pre aur în cuptoriă i-a ispitit şi ca jertfitul curbau afl luat pre dînşiî); — ar. kur- bân, sacrifice, offrande Z. 696c. Mikl I, 101. Astăzi vorba s’a păstrat numai la Macedo Romînî (Mikl. R. U. II, 20). 428. *Curbet, vecinătate, apropiere (Beld. III, 339 : între eî mai era încă un curbct posomorât); — ar. kurbet, proximitâ, voisinage Z, 697a. 429. Curcrîimt, şofran; — ar. kurkum, safran de l’Inde (Bianchi), înrudit cu ebr. karkom, de unde şi gr. xpdxoz Hehn, 227. 430. Curm, a rupe, a frînge; a întrerupe, a tăia şirul; a isprăvi, a sfârşi: —curmătură, vale, care taie o trecere prin munţi;—curmeiu, tăietură, funie (de teiQ); — curmeziş, pieziş: — t. hjrmak, rompre, briser; kyrma, rupture, plis. tresse Z. 727b. Cih. 570. Mikl. I, 96. 431. Curnitil, hurmăl (Gorj. Hal. II, 37) ; — p. yiirmâ, datte Z. 406c. Mikl. I, 74. 432. CiîrSit, mirodenii (Gorj. Hal. III, 38 : Casa era cam cu ceaţă de fu- megarea miresmelor, precum de odagaciă, de aloiQ, de curse);—ar. kurs, disque; pastille Z. 697b. 433. *Curugîu, invalid, veteran scutit de a merge la resboiă (Cr. I, 20);— koru, bosquet, bocage; koru&y, garde forestier, soldat veteran laissâ en garni- son avec sa solde et exempt d’aller â la guerre Z. 715c. www.dacoromanica.ro 682 I. ŞAINEANU. 434. Cusilr, remăşiţă, lipsă; defect, viţiu, greşală;— ar. kusur, manque, imperfeclion, defaut, faute, vice; reste, surplus Z. 703a. Mikl. I, 102. 435. Ctişcil, colivie; cort (la Evreî); — p. kdsk, kusfc, kiosque, pavilion, bel- v6dâre, petite maison Z. 774b. Mikl. II, 10. 436. Cutie— p. t. kutu, kuty, boite, âtui Z. 712°. Mikl. I, 102. 437. Cutiile, materie de bumbac şi de mătase (Fii. 15 : cu anteriu de cutnie ca guşa porumbului); — ar. kutn, kutun, coton; kutnî, espâce d’etoffe de co- ton et de soie Z. 704c. Mikl. I, 102 ;— de aeeeaş origină it. cotone, fr. coton, sp. algodon, germ. Kattun Diez T, 143. D. 438. Dâdit, în Muntenia (la ţară) sinonim cu ţaţă, în Moldova cu lele (Isp. B. 65, 345; Jip. 21); — dădacă, îngrijitoare de copii; — dădăcesc, a îngriji de creşterea unul copil; — p. t. dada, servante, bonne d’enfants, gouvernante Z. 418=; şerb. dada, mamă, ţaţă; mrom. dada, mamă; ţig. dada, mamă Mikl. I, 44. Cf. Jele, nană. 439. Dahlu, pătrunzător, ingenios; şiret, viclean (Jip. 16: parc’a fost năsdră- van or dahiu; ib. 60 : cine ’şl schimbă limba-şi vorba e sec, duhiu, pădureţ, căpieat, lud);—ar. dalii, fin, rusă, astucieux; ingănieux, habile Bianehi I, 809. 440. Dâînuesc, doinesc, a dura, a ţinea mult timp; — t. dajanmak, s’ap- puyer; durer, persister, subsisler Z. 613a. Mikl. I. 44. 441. Daiereâ, toba ursarilor; suita militară (Isp. U. sf. 44 : îi dădu un fel de tobă de aramă, cam ca dalereaoa; Beld. III, 406 : daiereaoa luî mal toată);—ar. dâire, cercle, circonfârence ; tambour de basque (dâ'ir, rond) Z. 422c. Mikl. I. 44. 442. Dalăc, inflamaţiunea splinei (la cai); Poama vulpii, Paris quadrifolia (Br.);—t. dalak, rate Z. 420c. Mikl. I, 45. 443. Dalcailc, lit. căciulă lungă: lingăii; — t. dai kaicuk, qui porte un long bonnet, âcornifleur, părăsite Z. 420c. 444. Daldisesc, a risca, a expune, a urca suma de joc (Pol. 92 ; Cost, 290); — cf. t. daldyrmak, prolonger, enfoneer; difiamer q., qn. mâdire; dal- ăalamak, eaeher quelque chose derriere soi Z. 420°. 421a. 445. Damlâ, dambla, apoplexie ; lit. picătură;—damblaliîi, damblagiu, a- poplectic:—t. ăamla, goulte, apoplexie Z. 421c. In privinţa conexiunii sema- siologiceîntre «picătură» saC «curgere» şi «apoplexie» putem adăoga, pelîngă celelalte exemple citate de Cihac (II, 39, 571) şi Miklosich (I, 45), şi următorul (Cr. If, 223 : Duca Vodă, oblicind că au poprit Ungurii banii, l’afl lovit ca- tarol (ce se zice damla) de voe rea şi aă murit în loc; Mag. Ist. IV, 165 : i aă venit cataroiă şi aă tnuril). In limba modernă cataroiă= gr. xa&apptnj, apo- plexie (lit. ceea ce curge, picură: causa boaleî erezendu-se c’ar fi nişte pică- turi căzute din creerî) a păstrat numai sensul de «guturaiă», dar în L. B. 106 cătănie însemnează încă «apoplexie». 446. Dam, (în basmele muntene) clădire, zidire (Cal. b. 1885 p 50: îm- păratul zărind damurile de case; ib. 1877, p. 38 : se minună foarte negăsind nici puiQ de om într’atâtea damuri de case); — t. dam, muraille, maison; âlable ă eochons Z. 421a, 592°; bulg. dam, grajd Mikl. I, 45. 447. Dandana, dănănâie, sgomot, larmă; turburare, neunire, ceartă; în- tîmplare rea, faptă de mirare;—ar. tantana, bourdonement, son, bruit, fracas, son des Instruments; fig. pompe, magnificence Z. 603b. Cih. 571. 448. Danga, semn tipărit cu fier roş (pe animale);—tenchiă, monedă mă- runtă, lucru de nimic (Cih. II, 407); a doua parte a unui dram;—p. t. iarnga, www.dacoromanica.ro 683 ELEMKNlFLt TURCEŞTI ÎN LIMBA R0MÂNÂ. marque, empreinte (faite avec un fer chaud); 1. or. tanka, tenke, argent, monnaie din p. dank, granulum, de unde şi rus. denlgi, monedă Z. 309c. 249a. Mikl. I, 45. 449. Dară, daria, scăzămînlul greutăţii unei marfe (Pomp. Bal. 58 : Vin- de'ţî frate nevasta—şi’mî plăteşte daria)',—t. dara, tare, dechet. Z. 419c 589b. din ar. tarah, lit. departe; taraha, a arunca, a lepăda Mikl. II, 68. 450. Daraban, ddrăbănf, paznic, ostaş pedestru ce străjuea la curtea dom- nească (Al. P. p. 180: Lefegii şi darabani—cu a! lor mîndri căpitani; Cr. III, 151; Negr. 29: darabanii Agiel; Băle. 644, 649); — p. der-bân, gardien de porte Z. 172b; ung. darabant, de unde şi dorobanţ, de aceeaş origină o- rientală, ca şi germ. Trabant, fr. traban, etc. Roesl. 33. 451. Darăc, pieptene de dărăcit lână ; — dărăcesc, a pieptăna lâna ; —t. tarak, peigne Z. 245a. Mikl. II, 68. 452. *Daiîl, tobă mare;—tabulhană, tubulhană, musică militară turcească (Cr. I, 453; II, 49; Mag. ist. II, 169);—tabuUianagiu, musicant (Cr. II, 112); — t. dawul, dani, tambour, caisse; ar. tabl (pl. tubul), tambour, timbale; tabl-yâne (tabyl-yâne, dawul-yăne), corps de musique. musique militaire Z. 593b. 595°;—■ şerb. dambulhana, dabulhana Mikl I, 46; II, 65.. 453. Davâ, pricină, judecată (Cr. III, 176; C1, 309: penlru acest fel de min- cinoase davale şi pâri; Hron. II, 181);—dever, devră (Pol. 94), şi prin influenţa lui avere: daraveră, daravere, afacere, vînzare;—davagiu, dovagiu, părător (Cr. II, 327 : până nu erafl amândouă părţile dovagil, ce se pârafl faţă); — davagilic, acusare, apel (Pol. 92);—ar. da’iva, assertion, pretenfion, reclama- tion, proces, querelle; da'wagy, plaideur, demandeur en justice Z. 429c. Mikl. I, 46. Cih, 572. 454. Deftăr, tefter, tăbliţă, registru (Mag. Ist. IV, 114 : şi aă pus cartea aceea în alte scrisori şi teflerurl ce avea; Si. M. r. 498: dacă nu ne plăteşll căt am scris la tefter)', — anatefter, protocol (Mag. Ist. IV, 141: afl dat Măria sa toată socoteala până Ia al şaselea an, cu anatejierurile ale anilor tre- cuţi) ; — drfterdăr, lefterdărin, teftedăriu, minisLru de finanţe (Mag. Ist. II, 207, 212, 228; Cr. III, 40, 123, 137); — teftergiu, secretar (Hron. II, 1871);— defter, tefter, tablette pour ecrire, livre de recette. agenda, registre, catalogue, role din gr. Styftâpa, pergament; ana-defter, matricule, protocole (ana, măre); defter-dâr, (autrefois) ministre des finances; (â prâsenl) conlroleur gănâral des finances d’une province Z. 430a. Mikl. I, 46; II, 70. 455. Deliu, volnic, viteaz; subţire în talie, nalt la stat (Bur. 192 : Fra- tele cel mijlociu — ce era mult mal deliu; AI. P. p. 114 ; Cr. III, 374, 409); delii, ceată de călărime (Băle. 594), garda domnească, al cărei comandant se numea delibasa (Cr. III, 397, 216; Fii. 38);—t. deli, fou, brave, courageux; pl. deliltr, Ies lous, Ies braves, (autrefois) un corps de cavalerie legăre, dont le chef portait le titre de deli bahj Z. 434b. Mikl. I, 46. 456. Derbedeii, lit.care umblă din uşă în uşă, om fără căpâtâiă (Beld. III, 389 : ceilalţi, pe o câlilură, derdcmel(!) şi nevoîeşî; ALT. 136: derbedeul)',— p. der, porte; der-be-der, mendiant, vagabond Z. 424b. 457. Dert, durere, alean (R. II, 1. 330 : având patimă şi dert — şi mă supără la piept);—p. derd, douleur, chagrin, maladie Z. 425°. Mikl I, 47. 458. *DeYetuiu, lit. păr de cămilă; de culoare galben închis (R. I, 1.340 : O cămaşă cu mătase verde şi devetue); — t. dnce, chameau ; detce tuju, poil de cbevre; couleur fauve Z. 328b 444a. 459. Devlăt, dovlct, înalta Poartă, împărăţia turcească; fig. maiestate, mă- riile, putere, belşug (Beld. III, 359, 409: cu a Devletidut duşmani n’ad mal vrut a fi unit; ib. 375; R. I, 2. 385 ; II, 1. 328); — ar. dewlet, răvolution dq, www.dacoromanica.ro 684 L, ŞAINEANU. temps, fortune, prosperilă, richesse, empire, gouvernement, puissance, dyna- stie Z, 442b, Mikl, I, 47, 460, Dezghln, dizgkin, friâ, hăţuri; pinten, săritura calului (Al, P, p, 80 : Tret desbinurl că mi-I da/;—t. dizgin, tizkin, râne Z. 332b, Mikl. I, 49. 461, Dică, moment principal, nevoe, extremitate, Considerăm această vorbă identică cu adică prin aferesa luî a: în locuţiunea «când o fi (o veni) treaba la adică*, vorba adică are tocmai sensul de «moment, point capital» (Cih, II, 573); şi în cele două citate ale d-lui Cihac (Al, T, 1124: să nu cum- va să mă laşi la dică; Conv. XI, 194 : tocmai acum la dică), cuvîntul ăică poate fi înlocuit cu adică din locuţiunea de mai sus. Cf, t, dek, fin, exlremită Z. 430c,—Tot aşa vorba deciă (Cih. II, 572), în înţelesul el juridic, e un sub- stantiv format din conjuncţiunea deci, care arată tocmai o conclusiune saQ o resoluţinne. 462, Digrimeâ., un fel de haină (R, II, 1. 340: o digrimea de bazea); — cf, t. dikme, couture, broderie; fagon de tailleur Z. 432a, 463, Dimerlie, lit. ('vas garnisii) cu fier;(mold.) baniţă (Al, P, p. 389 : dimerlia scutura-harabale încărca); — t, demir, fer, instrument de fer, ancre; di mirii, de fer Z. 435c, Mikl, I, 46, 464, Dinue, stofă groasă de lână saQ de bumbac;—dimicaton, dnmicaton, micaton, pînză de bumbac lustruită pentru căptuşeală (numită în Moldova şi pielea dracului)', — t. dimi, fîtlaine Z. 435c. Mikl, I, 48. V, cutnie. 465, Dinar, para, ban ;—ar, dinar, monnaie d’or, argent din gr. S^vâpiov Z. 448a, Mikl, 1, 48. 466, Dîr-mîr, ttr-mîr, arababură; — t, tar u mar, far mar, dispersă, confus Z. 589, Mikl. II. 69, 467, Dîrvlciti, derviş (Mar. P, p, I, 79 : Veste lui dîrviciu îi da);—p, der- wis, pauvre, mendiant, religienx musulman Z. 427b, Mikl I, 47. 468, Divan, sfat adunare; curte de casaţie; un fel de pat; — divanist, divanit, boier de divan saQ sfetnic; — divan-chXatip, logofeţel saQ dieac de divan (Ur, III, 133); — divan-efcndi, secretar domnesc (Cr, III, 239; Cant. D, M. 63 (125)); — p. diwân, conseil du prince, tribunal, canape oriental Z. 448b; dhvân efendîsi, secrălaire du conseil (lejatib, commis) Bianchi I, 897. Mikl. I, 49, Diez I, 156. 469, Divictâr, rang de boierie, probabil identic cu Mare logofăt; lit, cel ce ţine călimările, scriitor (Cr, III, 302 : Divictarul, care mai înainte vreme această boierie n’a fost, făcându-se de la Grigorie Vodă);—ar, t. diwit, encrier, ecritoire Z. 449b; diivitdâr, grand’prince. grand vizir du Sultan d’E- gypte Ham, XVII, 223, 470, Dizdâr, comandantul unei cetăţuî (Cant, D, M. 22 (42): pentru paza cetăţii se orînduieşte un dizdariu; Cog. Arh. II, 42 : unde şede un dizdar de păzeşte bogazul); — p. diz, château, forteresse; diz-dâr, commandant d’un château Z. 428°. Mikl, I, 49. 471, Doldora, doldura, dtildora, plin, îndesat (Cal. b. 1885, p, 18 : şi va- cile cu ugerile doldora; ib,: cămara era doldura de plină cu mîncărî; Col. 1882, p. 126 : de ’şi făcură burţile duldora); — doldoresc, îndoldoresc, a umplea, a încărca (Jip. 29, 58); — dolofan, plin; trupeş, gras şi gros (Jip. 94 : înmiit e folosit Rumânu, când are punga dolofană din păstrare şi din muncă; Isp, U. sf, 18 : unde mi ’ţi născu un dolofan de copil); — dolfa, nume de căine (Jip. 51); în L. B, p. 194 dolofan însemnează : a) om de frunte; b) om avut : toate aceste sensuri se conciliază uşor cu t, dolu, dar silaba finală fan remîne ob- scură;— cf, durduliu, dordoliu, sinonim cu dolofan; — cf, dîrdora, ceartă, gălceavă, urmă; fig. defect, viţiu împrumutat (Cost, 361); înfierbînţeală (Isp. www.dacoromanica.ro 685 EI.EMFNTELE TURCEŞTI ÎN LIMBA ROMÂNĂ. B. 123 : volnicul în dîrăora luptei nu băgâ de seamă); — I. ăolu, plein, rem- j)li, charge; ăoldurma, remplissage; dolkun, plein, enfle; dolmalc, se remplir, etre plein Z. 611a, 611b, 611°. In privinţa reduplicaţiuneî cf. bolhol, 472 *Domiîz, porc (Hron. II, 188,191; Cog. Arh. II, 72); — t. dohuz vulg. domuz, porc, cochon Z.610\ 473. *Dovâ, duvă, rugăciune (Cr. II, 200 : aă intrat Turci! şi aă făcut ăova în limba lor; ib. 324 : Turcii strigă cu lotul tare, când fac dova adică se roagă luî Dumnezeă; III, 157, 305; Cog. Arh. II, 11, 16, 22, 64 : Turci! nu- mai de cât au început a striga cu sgomot mare, precum strigă eî la duvaoa lor sara .şi dimineaţa: alah, alah, alah! apoi: hu, hu, hu l după obiceiul lor); — ar. du’â. priere, invocation, benediclion, salutation Z. 429b; şerb. dova, alb. du va Mikl. I, 50. 474. Dovleac — t. dewlek, espece de melon verdâtre Z. 442c. Mikl. 1,47. 475. Dragoman, tălmacii!; — tergimân (Cr. I, 268 ; II, 43), terzimun (Cr. III, 262, 294), id.; — dragomanie, tergimănte (Cr. II, 74), terzimănie (Cr. III. 40), dregăloria saă cancelaria dragomanului; — ar. p. tergiimăn, tcrgemân, in- terprete, drogman; tcrgumâni, tergurnanhjlc, fonclion ou place d’interprele Z. 276°;—ngr. Spayo[livoc, it. dragomanno, fr. drogman, trucheman din ar. tar- gumân, din targanui, haldaic targem, a explica, a traduce Cih. 573. Mikl. II, 73. Diez I, 157. 476. Dric, partea trăsureî pe care se ţine coşul: partea teascului de tipo- grafie pe care se aşează formele ; car funebru (în Muntenia); patul tunului; mijlocul (Cr. I, 9 : Rîmul în dricul Italie! este; ib. 19, 290; Mar. Om. I, 274 : ţi se părea, că e în dricul îernei; ib. II, 166 : la dricul nevoii; Gorj. D. 23); — drichea, lemnişor cu cave se joacă copii, numit şi turca (Laur. Glos. 233); — ăireclie, diricliu, taler (monedă) spaniol (Fii. 93 : diricliul lei 12, parale 20);— t. ăirelc, poutre, colonne, mât de vaisseau; direldih, co- lonnade Z. 446a; ung. d; alb. flori, bani, aur; mrom. fluri, monedă de aur (R. I, 2. 425); gr. ip) (opt, (pXoopi— toate diu it. fiorino, mlat. florinus (din flos, floare), monedă de aur, bătută mai întâi la Florenţa, care purta ca marca oraşului un crin, o floare. Mikl. II, 61. 535. Formă, fiirmă, cuptor, brutărie;—formaglu, brutar ; —furun, fyryn, four din tr.four; fyryngy, qui construit Ies fours, boulanger Z. 665a. Mikl. I, 62. 536. Fotă, stofă vîrgată; şorţ (Cr. Iff, 319); — fotuză, cîoltar de fotă (Cr. I, 287; Rostelniceiî, copii din case cu mari podoabe şi cu fotaze la cai); — fustă, îmbrăcăminte femeîască ; — fustanelă, fustă de arnăut; —■ fustanliu, comaş (Pol. 523); — cf. şifotă, fotă saă ştergar de ceremonie (Cr. III, 309 ; după confeturî vel Cafigiu pune pe dinaintea Domnului peşchirul cel rînduit, ce se cheamă şifotă); — ar. fata, vulg. fota, etoffe rayee importee de l’Inde; vulg. tablier ou servielte dont on se sert dans Ies bains; p. t. festan, robe de femme, jupe d’homme Z. 672,a 666 a; ngr. ţpootăc, bucată de fotă ; ipomxâvi, fustă, şorţ; (pooarav£Xa; il, fustagno, fr. futaine, un fel de croazea de bumbac — numită astfel după oraşul Fostat saă vechiul Cairo, de unde s’a importat a- ceastă stofă Cih. 578. Mikl. I 60, 62. 537. Franzelă, franzolă, (mold.) lit.pâine franţuzească, pâine albă; un fel de prăjitură cu carne de viţel şi jimblă; — franzelâr, brutar de franzele ; — firangyla, frangile, frangola, petit pain blanc (â l’usage des Francs ou Euro- peens) Z. 660b. Bianchi II, 1307 ; gr. (ppavtCsXa. (Laur. (îl. 262); sen- sul de «uriaş, monstru» s’a desvollal probabil din acea-ta întâia însemnare; — t. gumai, gumai ojuni, espece de policliinelle qni sert aux diverlissements dans Ies fetes (t. ojun, jeu, farce; ar. ţummal, fres beau) Bianchi I, G42; ar. tcmâl, beantâ; t>măl ojunu, espece de jeu, de deguisemenl ou d’imilation de figures humaines Z. 365b. 551. Geamantiin, qcmandân, sac de piele, raniţă; — p. gămc, velemenls, habit; game-dân, gam’adân, coffre ou armoire â serrer Ies vetements, valise, porte-manleau Z. 345a. 366a. Mikl. I, 53; mrom gemadânci, o haină numită şi ilecă (R. I, 2. 420). 552. Geâmbaş, gembaş, lit. care ’şî riscă viata, umblător pe funii, scama- tor; fig. intrigant, înşelător dibaciă; mijlocitor, mal cu seamă de căsătorii (Cr. www.dacoromanica.ro 691 RLEMh NTELL 'IURCEŞTi ÎN LIMBA ROMANĂ II, 225 : Dimilraşco-Vodă era om neslălător Ia voroavă, telpiz, amăgitor, gpambaş de cei de la Fanar din Ţarigrad; ib. 33, 291 : nu sînt gelat de boieri, ce sînt giamgaa1dl, gâde, călăii (Al. P. p. 211: doi gdaţt veneau curînd — săbiile fluturând); — p. gellăd, bourreau Z. 362b. Mikl. 1, 54. 562. *Gel6p, geaUp, neguţător străin, în special neguţător de vite (Cant. D. M. 121 (245) : neguţiloriî cil streini, Turcî, Jidovi, Armeni şi Greci, carii se zic gchpl; Cr. 111, 45 : Polcovnicii îmblaO jăcuind turme multe de ol a ge- Irpilor; ib. 176, 208; Ur. 111, 136 : neguţătorii şi celibiîQ); ib. 152: grtibil); — ar. gcleb, marc-handise qu’on transporte au marche (p. ex. besliaux. escla- ves, etc); marchand d’esclaves Z. 363a. Mikl. I, 54. 563. Gepliarglu, gcpluirşlîc, cheltueală, bani de buzunar (Ar. II, 209; Gorj. D. 113); — ar. gf-jb vulg. g ne a venit, prin mijlocirea rus. charcă, alimente, de aceeaş origină (cf. Cih. II, 136); — ar. yarg, de- pense, frais; materiaux necessaires pour q. ch. Z. 405b. Mikl. I, 72. V.haraciU. 643. Harhalîc, nelinişte; viaţă, societate sgomotoasă (Mar. P. p. I, 7: şi a trăit cu harhalîc—ca să scape de beîlic);—harhalăe, (mold.) vuet, sgomot su- părăcios;—p. yâr-yâr, inquiătude, angoisseZ. 399°; cf. t. or. yar-ya&a, tu- mult e, querelle, anxiete Z. 405b. 644. *Has, taxă, dajdie în bani (C1, 311: şi să ceară hasurlş\ avaelurl);— ar. hazz, taille, coche Z. 386c. 645. Hasă, madipolon; — ar. yazz, soie brute Z. 407». 646. *Haslchîn, soldat din garda împărătească, caporal de bostangiî( Cr. I, 309 : îl ad dai hasichil; II, 123; ad luat şi un hasichlu de la boslangi-başa ; Mag. Ist. IV, 31 ; V, 181, hasesc; Cog. Arh, 11, 16); — has-ahârlil, garda par- ticulară a Domnului sad a curţii (Fii. 346); — ar. yăss, particulier ; p. ayor, ecurie, elable; yassf’gi, personne attachee au service inlerieur du souveraiu; caporal dos bostandjis Z. 400b. Mikl. I, 72 ; yass ayorli, palefrenier Ham. XVII, 63. 647. Hâsur, rogojină; — t. hasyr, nalte Z. 389b. Mikl. I, 68. 648. *Hat, autograf din partea Sultanului (Cr. III, 464; Ur. IV, 136: mulle porunci şi sfinte haturi; C1, 307); — hatişerif, utişerif, hatşcrîf (Cr I, 483,256; III, 176,301; Mag. Ist. IV, 113,120). hatihmnalum (Cr. UI, 216 ; C1, 307 ; R. I, 1. 56). lit. scrisoare ilustră sad augustă, act emanat direct de la Sultan (Ur. IV, 133 : cercetându-se ondicile de humalurl, ce s’află în divan); — ar. yatt, ligne, ecrilure, caractere ; l’ăcrit par excellence, c. a. d. ecrit de l’empereur ; yatt-i-serif, yatt-i humajun, ecrit de l’empereur (Şerif, noble ; humajun, auguste) Z. 409a,409b. Bianchi I, 767. Mikl. 1, 73. 649. Hataeâ, un fel de stofă de mătase (Fii. 215 : hataea de Veneţia: Toc. St. 16 : ghlordiă de hataia verde ; Rev. rom. II, 379 : roche de hatala; Cog. Arh. II, 255) ; — chitâiă, căptuşală de bumbac (Cih. 564); — Catălâ, China (Cr. I, 406 : Sirica, ce’i zic acum Cataîa); — I. yatai, yata, la Chine, sp6c. la Chine septentrionale Z. 403°. 409b; yataji, ătofTes en soie Ham. XVII, 229. Mikl. I, 72. 650. Hatîr, favoare, plăcere, bunăvoinţă; — ar. yatyr, pensăe, souve- www.dacoromanica.ro 698 L. ŞAINEANU. nir; disposition d’esprit, bienveillance Sgard, esprit, coeur, dessein Z. 400c. Mikl. I, 72. 651. Hitmân, comandantul înlregel armate, general (Cr. I, 138 : Hat- man... ispravnic pre toate oştile ţării ; Cant.. D. M. 78,157); căpitan de oştire la Cazaci (Cr. I, 313); în timpul din urmă poliţaii! (Fii. 243); — hătmănîe, dregătorie de hatman ; poliţie (Fii. 257);— t. hatman, hetman Z. 390b; din pol. hetman, căpitan de Cazaci, general de la germ. Hauptmann, căpitan. 652. Havadis, ştire, noutate (Cr. III, 254; Fii. 231); — ar. hawălis, pl. din kâdis. une nouvelle, un SvSnemenl (l. ca sing.) Z. 380c. 653. Hav.iiu, azuriu; — ar. hewâ, hawâ, atmosphere, air; hcivâl. aerien Z. 943a. Mikl. I, 64. ' 654. H.iv.ileîl, sarcină, angara; înălţime, pisc; greoiă, voluminos (Cog. Arh. II, 77,80: unde vine havaleaoa muntelui; Pol. 526) ; — havalag'tu, care slrîngea havalele (Cr. III, 136);—ar. hawăle, Sminence (qui domine une for- teresse); commission, mandat, personne chargSe d’une commission Z. 396b. 655. piuă, pivă, bucală de artilerie pentru asvîrlirea bombelor (Cog. Arh. II, 03: s’afl dat poruncă la topci-başa, ca să sule balgemezurileQ şi havanurile de combarale, ca să împroaşce cetatea; ib. 83 90, 93, 121);— kavan-top, avan-top, piuă mare căt un tun (Hron. II, 199, 178 : aruncând din auantop şi gumbarale în cetate; ib. 181 : arunca cumbarale din kavanto- purî saii pîole; Cog. Arh. 54, 62 : să meargă iniceriî la metereze să sule geh- haneaoa, cumbaralele, tunuri, balgemezurî şi havantoplar);- -t.haivân.hawun, morlier (pour piler, pour lancer des bombe); hawan topii, bombarde. Z. 396b 938a. Mikl I, 68; mrom. avane, mortarium (Mikl.R. U. II, 10,85). V. top. 656. Havră, sinagogă ; — t. huicra, synagogue des juifsZ. 396c. 657. Hivuz, basin, eleşleă, lac;—ar. hawz vulg. hawuz, rSservoir d’eau, bassin, elang, citerne Z. 396°. Mikl. I, 68. 658. Haz, farmec, plăcere ; — hazliu, plăcut; — ar. hazz, sort, chance ; bonheur ; plaisir, felicite, conlenlement, gout Z. 390b. Mikl. I, 69. 659. Hiznâ, hasnă, vistieria Stalului; canal, cloacă; -haznadâr, hasnatâr, husnetâr, hazne-âgasi, vistiernic (Mag. Ist. V, 97; Cant. D. M. 225; Cr. II, 189); —ar. jjizine vulg. jazna, trSsor, tresorerie, depot, reservoir d’ean; trSsor de l’elal ; tribut payS annuellement par une province ; somme de 36,000 bourses lurqups; yasnadar, tresorier, caissier Z. 407b. Mikl. I, 73. V. magazie. 660. *Hcaţnşz>eax richiahica. 662. Helalîit, haMiu. un fel de materie din bumbac şi din mătase (R. II, 1.334 : şapte cămăşi borangic i helalaii; Cog. Arh. II, 255 : halaH capiculi bu- cata 20 bani); — halalciu, de halali (Cog. Arh. II, 243 : brîe hala’ci buclir, de unul 11 bani); — t. halaly. espece d’Slofîe legere de soie et de coton Z. 393c. 663. Herghelie, erghelie, lil. cireadă de măgari; turmă de cal; — herghe- ligiu, păziţi rul unei herghelii; vizitiu; — argelăr, hergheligiu (Marien. Bal. 68 : la birlu împăratului - unde ’şî befl ciobanii banii — şi argelaril ’şî mîncă www.dacoromanica.ro 699 ELEMENTELE TURCEŞTI ÎN LIMBA ROMĂNÂ. caii); — p. yar-gele vulg. yergele, troupeau d’ânes; haras (yar, âne; g»le, trou- peau) Z. 406b. 759a Mikl. I, 64. 664. Hieî, adv. de loc (mold.); — ar. ht6, personne, rien Z. 945b. 665. Hiudic, hindichid, şanţ (Cr. 111, 139 : hotarul Moldovei, care se începe de la hindichlul lui Traîan împăratul Rîmului şi merge pîuă în Nistru); — ar. yandak, yandek, fosse, fosse Z. 413b. Mikl. I, 71. 666. "Hoclrini, judecător, arbitru, dregător (Gr. I, 199, 203 : venit’aă ho- chim împărătesc de la sultanul Suleltnan la Petru Vodă; ib. 210, 219 : şi aâ trimis hochimurile împăratului la Tătari); — ar. hakim, juge, arbitre, magi- strat; gouverneur d’une viile ou d’une province ; souverain, prince Z. 381a. 667. Hoge, ogp, dascăl, învăţător; popă turc (Ar. II, 216; să se trimiţă trei hogi procopsiţi, cu plata ţării, ca să înveţe şi pămîntenii limba prea pu- ternicului Devlel); — hogrcheân, hog gh'ân, funcţionar superior, sfetnic (Beld. III, 390, 406, 412, 391 : llogeghvanul, duh amarnic, adînc şi foarte isteţ); — p. yage, yoga, vieillard ; maîlre, un monsieur, un employ6 civil, maître d’â- cole, professeur de langues, predicaleur dans une mosqirâe; riche negociam, banquier, etc. ; pl. yogeqan (x°ga&jAn), Ies employes, conseillers d’6tat, pre- miers commis des bureaux Z. 413°, 414a. Mikl. I, 73. V. cogta. 668. *Hog6t, act de contract, document (Gr. II, 164; III, 139 : apoi ah scris hogelui şi l’aii aşezat în tabla divanului împărătesc; ib. 173); — ar. kdgget, argument, preuve; sentence du juge, acte aulhenlique, certifiacat, acte d’un contrat; ordre, d6ciet; dispute, allercation Z. 383°. 669. Hop, hopa, săritură, salt; loc rîpos; fig. greutate, piedică (Pan. P. V. II, 160 : a zis hopa şi a sărit groapa ; Jip. 101 : şi la hopurlse ţine sfat mare); hupăesc, a sări; — t. hup-hup (mot imilatil), sauter Z. 395b; alminterî ono- matopea e comună multor limbi : ceh. hup, hupati; ung. hopp, hoppoz, etc. 670. *Hugîum, atac neaşteptat, năvală (Cog. Arh. II. 92, 115, 87: făcând hugXum mare către tabie); — ar. hu&um, attaque, assaut Z. 938a. 671. Huilie, pâlnie; vale strimtă (Cog. Arh. II, 40, 58, 55 : bogaz, hunie, suiş, pogorîş); — t. yuni, entonnoir Z. 397a. Mikl. I, 74. 672. Huriniiz, urmus, mărgăritar falş; — p hurmuz, honnuz, oraş lîngâ golful persic de unde mărgăritarul a venit în comerţ Z. 940b. Mikl. I, 65. 673. Huzmdt, uzmct, slujbă, funcţiune ; acsiz ; dar, dare ;'(în Trans.) ocu- paţie, îndeletnicire (Fii. 20 : huzmetul spătăriei; ib. 35, 91, 98 ; Al. T. 56; Mag. Ist. IV, 23; Ar. II, 169; Pol. 500); — ar. yidmet vulg. yjzmet, aclion de servir, service de domestique, ministere, charge, emploi, fonction, eotnmission; travail, ouvrage Z. 404b. Mikl. I, 73. 674. Huztfr, traiâ liniştit, odihnă, pace (Al. T. 113: Irăeaă... în oarecare huzur);—huzuresc, a petrece în pace; — ar. huzur, tranquilit6, bien-âtre, repos Z. 390a. Mikl. I, 70. (Sfârşitul va urma) L. ŞailieilllU. www.dacoromanica.ro 700 EPISCOP MEI.CHISEDEC. BIBLIOTECA DOMHULUÎ DIMITRIE STURDZA DE LA MICLAUŞENl DIN JUDEŢUL ROMANULUI. Dorind a cunoşte interesanta colecţiune de cărţi vechi şi de documente ale Domnu- lui Dimitrie Sturdza, în vara anului 1883, m’am dus înadins la MiclăuşenI, unde am petrecut 6 zile. Domnul Georgie Sturdza, fratele Domnului Dimitrie, m’a primit cu cu- noscuta Dumisale bunătate şi ospitalitate, şi’mi a pus la disposiţie odăile cu biblioteca fratelui săd. Documentele originarii slavone şi române privitore la istoria proprietăţii Miclăuşa- nilor, sunt date de Domnul Dimitrie Sturdza Academiei Române; dar ele aici să pă- strează t6te copiate într’o condică încă de demult. Documentele slavone sunt transcrise în tecstul original şi alăturate de traducere, şi t6te autentificate de logofeţia cea mare (1) şi cu arătarea numelui traducătorului. Ed am copiat câte-va din acele documente care mi s’ad părut mal interesante pentru istoria ţărel şi a limbeî nostre. Traducerea documentelor slave, părîndu-mi-se cam su- perficială, ed am tradus din nod pe cde alese, după cum se vor vedea mal jos. După documente am revăzut tote cărţile vechi, atît tipărite cât şi manuscrise, şi le void enumera mal jos, spre cunoştinţa celor ce se interesăză a cunoşte istoria limbeî şi a literaturel române. I. Documentele moşiei Miclăuşeniî. In condică sunt transcrise 175 documente, parte slavone, parte române. Ele sunt re- lative la mal multe sate şi moşii mal mici întrupate pe rând în marea actuală moşie Miclăuşeniî, anume: Miclăuşeniî proprii, Găurenil. Druleşcil, DăicgniT, Lorănţeştil, Fede- leşenil Hăndceşcil, Sărăţei, care tote din vechime ad fost sate rezăşestl, dar astă-zl se Păstrăză numirile lor, numai ca numiri de localităţi. Esistă însă două din ele ca sate deosebite, anume : Hăndreşcil şi Fedeleşenil. Sunt însă pe moşia Miclăuşeniî şi sate formate mal în urmă, de care nu se aminteşte în documentele vechi. Ast-fel este sa- tul Rutea locuit de unguri papistaşl, şi satul Liţca locuit de Români. Ed am ales câtc-va din documentele Miclăuşenilor pe cari le void reproduce aici. Ast-fel sunt; 1 1 1. Un uric (2) de la marele Ştefan din anul 1472 în carele se aminteşce primul pro- prietar Doornicul Miclăuş, carele a dat numele silii Miclăuşenilor. Mhac'tIm emTIio aiu Gti^ah boiboa,a rnAPB 3IMAH M«AAABCKH MHHHAl 3HAAWHHT0 HC HîAt AHCTOAt HAUJHAt BZcliAI KTO HAH $3pHT HAH EO tro MTSMH ScAHWHT KftAH'Aît TS>rO Al(]f KOAtS n«TplEH3HA E$AIT, UW< nplHA* npAA (1) Ministerul Justiţiei de azi. (3) Hrisov domnesc de danie, şi alte întăritori. Cu mila lui Dumnezed noi Ştefan Voe- vod Domnitorid ţărel Moldaviel, facem cunoscut şi cu acăstă foe a nostră, tu- turor cine o va vedea sad o va auzi ci- tindu-se, ori când îl va fi trebuinţă, cum www.dacoromanica.ro 701 BIBLIOTECA D-LUI D1M. STURDZA DE LA MICLAUŞANÎ. HAMH H npAA 8cHA»|T HAIUHMH ROA'fepH, CTAHA A*MKA A\hKAx8|UA AROpHHKA n« CROIM A*KP*» BOA» H1KHM HinOH&KIHA. A HH npHCHAOBAHA H /Uaa 8h8k8 cboimS cA83"k haiuiaiB Pomah8 CIIATApiAS MACT IH CC AÎHKAxSujIhH BApiKO- AHKO U>HA APXXcIaA, HHO A\kl BHA^BUIl IH AO RpO» BOA», H AAAHlf 1(10 U>HA AAAA CBOIAlS 8- H8k8 CAS3li HAIllIAtS PoAUHB CfldTdpirtS CROM MACT CC CIAO AIHKAxSlUAHH A A1U TAKORIH lr« SCAHU1HT IV/K lipHAOllld np-L'A HAAtH H np’bA ScHMH HAU1HAIH MOAAABCKHAIH KOAkpIl . BIAHKHAtH H AtdAHAtH . HdlllH CdSrH IlzHTk ch'z jVpzriÎHH h jVSd\ui'k h c«CTpd cro Gphiia A^TH flpAtdHHH H Xd3AP>SrdH H RpdT ir« TpO- 3HH, H CICTpH H)( Gopa H KpzCTHHd CHIORI Ah- ApSlUKO BHSUH K«3A(H H IIAfAtfHHIţH GTdHKd H RpdT IH HHKOdpz PzCTlS H BHSka »X IldpdC- KÎId A"tTH IlVH Tzppzlţ» BHSlţH PoAtdHA Cnd- Tdp~k H TH/K flAIAWHHKOBI HX Sd^dp!» c"HZ MzpHHlţH, H c"HZ HdCTH, H T«dA«P C*HZ AHriAHHlH, H rilTpii RpdTdHHK HX . BZCH 8hO- KOBi MdrAH H I'dRpHA H CICTpd ir« Găftfi H fl- ritfu . H flAiAliHHIţH HX 6pHA\lld H I'otd H H- Cdlld A^TH MzpHHHH BHSlţH PoAtdHd GndTdp-fc H RXCH BHSUH H np-tSHOUH A\hKAz8|11A AB#P" HHRd HHRHAt HinOHS/KAlHH d HH npHCHAORdHHH, AH8 no HX Aospdro ROA-fc H npOAdAH H\- npdBdrO CpHHHS . H A'bAHHHS IAHO CIAO HdHAli AIHKAzS- Ul-tHÎH 8 ROAOCTH PoAtdHCKOH W HCnpHRHAÎW HX 3d AddHll H 3d BHCAiî/KIHll l|IO HAtdA npkA’bA HX A\hkaz8ui AboPHhk CC npkAORparo flAiăaHAPa BOlBOAd H HC npHBHAflO 3d AddHlf l|IO HAU A A np-kRdRd HX CTdHd CC CTdpdrO GtI$4HA BOI- BOAH Td npOAdRdAH BHI11I nHCdHHOi CIAO A\H- KAzSwkHÎii . CdS3-k HdlllIAtS RkpHOAlS Gh- A1HIVH GTpOHM BHCTldpHHK . 3d TdTORH nH- H"k3H 3d TpHTHC-kl H WCHA» CU>T 3AdTH Td- TdpCKHX H BZCTdAHck CdSrd HdlllH B'kpillH Gh- AIHWH GtPOHM BHCTldpHHK H AdA HAI THX BH- I11H nHCAHH nHH-kSH, H 3dnAdTHA BZCH HC nAZHO ^Tiv" 3AdT TdTdpCKHX 8 pSKdX HiAI 8CHA\ BHI11I flHCAHHHAI w' npdiA HdA\H . H id’ np-fcA Bic CZ- R-kr" HdlllHX H npHRHAÎH l|IO HAIdAH uT BZCH Hd Tll CIAO A\HKAz8lirkHlH d WHH il|li HX AdAH 8 pSR'dX CA83*b HdlllIAlS R'kpHOAlS GhaiIu'H GtPOHH BHCTtrapHHK w" np^A HdA\H H W‘ lip^A BIC CZ- B-kT HdlllHX - HH0 dlH BHA'iiKIllI A®BP®B®AHOIO HX TOKAUÎK H nOAHdd 3dnAdT8 d A\H TAKOW- Aipi H Ui" HdC ICAtH AdAH H SKp'knHAH TOI BHIlli 1 1 Cu mila lui Dumnezeii no! Petru Voe- voda Domnitor ţărel Moldovei, facem cu- noscut şi cu acestă foe a ndstră, cine o va vedea saii o va auzi cetindu-se, că au venit înaintea nostră, şi înaintea tu- turor boierilor noştri Moldoveneşti, mari şi mici, slugile nostre Pantea fiul Dră- ghinel şi Dumşea, şi sora lui Erina fiii Armanţel şi Hazdrugan şi fratele săă Gro- zin şi sororile lor Sora şi Crăstina fiii lui Andruşro nepoţii lui Cozma şi nepoţii lor Stanca şi fi aţele el Nicoră Rested, şi nepota lor Paraschila fiii lui Ion Târ- răţâ nepoţii lui Roman spătariul, şi de asemenea nepoţii de soră al lor Zaharia fiul Măriiţel şi Steful fiul Nastel şi Toa- der fiul Angelinel şi Petrea vărul lor primar toţi nepoţi al Magdel, şi Gavril şi sora sa Satha şi Agahia şi nepoţii de soră Erirnia şi Goia şi Isaia fiii Măriiţel, ne- poţii lui Roman SpătariuM şi strănepoţi al lui MiclăuşI Dvornicul, de nimeni ne- voiţi nici siliţi, ci de a lor bună voe, şi-afl vîndut a lor drăptă ocină (1) şi moşie, un sat anume Miclăuşenil la ţinutul Romanu- lui, din documentul lor de danie şi de ser- viciu, ce au avut străbunul lor Miclăuş Dvornicul, de la Prea bunul Alexandru Voevoda, şi din documentul de danie ce a avut strămoşa lor Stana de la bătrînul Ştefan Voevoda, şi aă vândut mal sus scrisul sat Miclăuşenil slugel nostre cre- dinciosului nostru Simion Stroici Vistier- nicul pe bani gata trei mii şi opt sute galbeni tâtărăştl, şi s'a sculat sluga nd- stră credinciosul Simion Stroici Vistier- nicul şi le au dat acel mal suscrişl bani şi s’a plătit toţi de plin M800 galbeni tătărăştl în mâinile tutulor celor mal susci işl, dinaintea nostră şi înaintea a tot sfatului nostru, şi documentele ce afl a- vut de Iote asupra acelui sat Miclăuşenil încă le afl dat în mâiiile slugel nostre cre- dinciose lui Simion Stroici Vistiernicul di- naintea nostră şi dinaintea a tot sfatul nostru. Deci noi văzând tocmâla lor cea de bună voe şi plata deplină, iară noi (1) Vatra pârintescâ, bunul rttmas de la părinţi, de la moşi de la strămoşi. www.dacoromanica.ro filBI.lOTKCA D-Llî DIM. STCKDZâ DE LA MICLAl'KANÎ. 703 nHCAHHOf CfA« HAHAtk AtHKAS$UlkHiH HT» $ RO- AOCTH PoAlAIICKOH Ca83 k HAWfAlS RkpHOAlb Cll- AIHWH CTpOHH KHCTfapHHK CS RZCfAt AO\'OAOAI KAKO A<> fCT (AlS W HHHS H KIIK$nAfHif HAI H A^tiai hai h ShSmatoai h npiSiiSMATOAi h npk- . l|lS(IATOAl H RXCfAlS pO,\S HX KTO ck HAI H3- KfpfT HAHKAHIKHHFh HfllOpSlUfHHO HAI HHKOAHJKf HA K-kKH . A X'OTAp KHUlf nHCAHHOAlS CIA« AIH- KASSlllkHiH HAHHfTck ® ScTÎlA nOTOKA TAI Ri- AA3HT IlOTOK R cHprrk tP KS noA$AHio . H CP TOA-k RHUlf HA K$KOKHH$ H n» RHUlf H(p(3 K&- korhhS nocp'fcA'k ARk’At a^RPak^ai . npARO ha PctFia riahkoaiS AOp^rli h npARO ha iahh tS- POAI (1) 3HAAKHAM H. CP TAAI KxnAAAfT Rî KOHtu, i|ixv>UhaPa»ra a CP TOAk npARO npi-3 AHcS TAI ck CSRXK$nAk'TCA IVRA nOTOU,H CP TOA-fclKf AOaS no rSkORHHS NA TOH CTOpOHH A o p k a 8 P * hau ck ha3hra(t aT 3AAT TATApcKHJf Hpl3 fipH- BHAll K8nUKHOH HTO HAIAA UÎ" HH)( H SAnAATHA HC flAXH UI-" np-kA HAAIH H SnpARHAC-k w' RXCII-0 HAUIirO 3AKOHA H nOCTARHA H CORH 4>>' pxio k'a 3AAT A BHUI piHIHHHX P X C T I Ş CTOA- hhhia h KpcT-k l'ayk H-kAlHui, h Tiuiprli m h- T IO T I A H CX nAIAIIHHKORI Hj( UlCTARHAHck H 30CTAAH w" npkA HAAIH H U>“ BXCirO HAUIirO 3AK0HA. HHO UIT CXAA HA np-kA A IVHH HI AA HMAIOT TXrATH A HH AOKHRATH HHKOAHHC HA B-kKH . fi KOTOpOlO Ui" HH]( BX^OT-k Al A H BpATHTH HHAKO \ă HAIAIT AATH rAOARS H - boah, npoTOîK hh a* c-k hiŞmhuiait np-kA CHAI AHCTOM HAUIHAI. -- IlHC 8 TAAATA BAITO 3H*ft AAAIO K*. rnAHX BIA-kA. HCKAAX Gtpohh AOrO- ijlXT. /(lîMHTpS . (Pecetea atîrnală). 1 1 Petru Voevod cu mila lui Dumnezeii Domnitor ţărel Moldovei. Cum-că au ve- nit înaintea nâstră şi înaintea tuturor boierilor noştri Moldoveneşti slugile nâ- stre Răstea Stolnicelul şi Crâstea Gagea Neamiş, şi Gheorghe Mitiutelu şi cu toţi nepoţii lor de soră şi s’aO tănguit asupra credinciosului nostru Pan Simion Visti- ernicul, pentru satul Miclăuşănil cu iazuri şi cu mori pe pîrîul Miclăuşănil, ce este la ţinutul Romanului, şi voiaO să’I întârcă banii pentru partea lor din acel sat ce îl vânduse înainte, picând că nu li s’ad plătit bine acea ocină, şi voiad să o venză altora mal cu preţid. Despre acăsta iarăşi s’aa tocmit dinaintea nâstră, şi le ad mal adaos Panul Simion Vistiernicul, şase sute gal- beni tătărăştl, preste documentul de cum- părătură ce avea de la dânşii şi le-a plătit deplin dinaintea nâstră. Şi s’a îndreptăţit pe tâtă legea nâstră, şi a pus şie ferăea 24 de galbeni. Eră mal sus numiţii Ră- stea Stolnicul şi Crâstea Gagea Nămeşul şi Gheorghe Mitiutelu, şi cu nepoţii lor de soră, s’aa lăsat şi ad rămas dinaintea nâstră, şi din tâtă legea nâstră. Deci de acum înainte să nu albă a se tîngui nici o dată în veacl. Eră carele din el ar voi să mal întârcă almintrelea să albă a da glâbă (1) 50 de bol. Pe lăngă acăsta altul să nu se amestece înaintea acestei fol a nâstre. Scrisu-s'a la Galata în anul 7099, Maid 20. Domnul a poruncit. A iscălit Stroici Logofătul. Dumitru. (1) Amendă, lneă aicea e ca daune acestă gldbă, pentru că nu era a lui Vodă, ci a cumpărătorilor. www.dacoromanica.ro BIBLIOTECA D-LUI DIM. STURDZA DE LA MlCLAl’ŞANÎ. 70£ 4. In anul 1598, Ieremia Moghilă prin hrysov confirmă Vistiernicului Stroici posesiu- nea sa asupra satului Miclauşanii, citând cumpărăturile şi hotarele, şi pe~boierti diva- neşti contimporani. Documentul acesta este în condică sub No. 4. MHAcVllO ifîKifKJ mu Iw" SpfMÎM Moi-haa ROfROAA rnApZ 3f A\AH MoAAABCKOH 3HAMfHH- T« HHHHAl CHAl AHCTOAI HAUIHAI RZckAl KTO HA HtM BZ3PHT HAH HTiÎHif frO ScAHUIHT WHÎ TOT HCTHHlH HAUI B-fepHÎH IIaH GhaiIwH BIAH- kIh BHCT-kpHHK caS/KHA np-fcAHHM ni AP IM npABO H B’kpHO A AHtC CASJKHA HAM npARO H B'bpHO H HAUI1H 3fMAH. TAM AIU RHA^RUlf npABOR'bpHOlO iro ca8îkr8 ao hac, ikaaoraah icaiu iro wco- KHOIO HAUlIlO MACTlO AAAH H nOTBpZAHAH 1CMH fAltî w" HAC $ HAUI1H 3fAIAH MOAAABCKOH iro npAROlO w"HHHS H RHKSnAlHÎI HC npHRHAtf KSniIKHtl HTO WH HMAA (0 IlfTpA ROfROAA (AHO CIAO HA HAI-b MHKAZt>UJAHfH . CZ CTARH . H CZ MAHHH HA nOTOipk MhKAzSuIAHHM $ RO- AOCT POMAHCKOM UKI CORK KtSnHA TOrO CfAA w' IIzHT-fc (fHZ AP^rHHH H WT /l^MUI-k H CfCTpA frO 6pfHA A’bTH ilpMAHUH H U>" XaH- ApSrAH, H RpA-’ fro Tp03HH H CfCTpA H)( . GopA H KpcTHHA CH*OBf flHApSwKO, RHSUH Ko3AIH H WT IIAfMfHHHKORf HJ( GtAHKA H RpAT 1H Hh- KOApZ PzcTfS, H RHtÎKA H£ IlApACKllO A'tTH IwH TzpZIţH RHtSlţH PoAIAHA GnZTAp-fe, H w” IIAfMfHHKORf H)( 3A^Ap(f c"HZ AţApfHIţH, H l|Jf- $1>A c"HZ HacTH, H ToAAfP c'hz flHrfAHHH H IIlTp-fe RpATAHHK H)( . RZCH ShSKOKI AWaH H Tarpha h ctcTpi tro Ga^ta, h flrA^ira, h nAf- AlfHHIţH H)( ©pfAltlA H Tou, H HcaIh A'kTH AÎA- plHIţH BHSuH PomAHA GnZTAp-t . RZCH $H$KORf H np'k$H$KORf MhKAxSuJA j\,BOpHHKA 3A Hf- THpf THctlJJ 3AATH TATApcKHJf . HC npHRHAlf, 3A AAAHll . H 3A RHCA&KfHlf, HTO HAIAA rip-fc- A-feA AHhkazSui AROpHHK w” np-fcAORpAro H CTApArO flAf§AHAPA ROfROAf, H HC npHRHAlf 3A AAAHlf H nOTBpZJKAfHlf HTO HAIAAA np-fc RARA H)( GTAHA W* CTApArO GTfjjlAHA ROfROAf ■ T-kM pAAH TOf RZCf RHUlf nHciHHOf KAKO Ai fCT fM$ H w” HAC SpHK H w” HHHS CZ RZCtAI AO^O- AOM, imS h A'kTfAi iro, h ShShatom h np-k- 6h8hatom . H npAqjSpATOAi H Rzcfa\ 13 poaS fro . KTOC fM$ H3E1P1T HAHRAHWHfH , HfnOpSlUfHHO IMS HHKOAHHCf HA R*kKH . îl £OTAp TOMS RHUlf (1) In uricul de sub No. 2 se scrie Hazdrugan, Sev. p. Ut,' Arch. şi Fii, An. 11, Voi, II Cu mila lui Dumnezeii Noi Ion Eremia Moghilă Voevoda Domnitor ţărel Molda- viel. Sciut facem cu acăstă foe a nostră tuturor cine o va privi, saăjo va auzi citin- du-se, că cel adevărat credincios al nostru Pan Simion Marele Vistiernic a slujit Dom- nitorilor celor înainte de noi, drept şi credincios, Iar astă-cjl a slujit nouă şi ţă- rii nâstre drept şi credincios. Drept aceea noi văzend a lui drăptă şi credinciâsă slujbă cătră noi l'am gratificat cu milă a nostră, I am dat şi’I am întărit lui de la noi în ţăra nâstră a Moldavei drâpta lui o cină şi cumpărătură şi cu documentele de cumpărătură ce a avut de la Petru Voe- voda un sat anume Miclăuşanil cu âzurl şi cu mori pe pîrîul Miclăuşamlor'la ţinutul Romanului, pre care sat l'a cumpărat şi el de la Pântea fiul Draghinel şi de la Dum- şea şi de Ia sora lor Erena, copil al Arman- ţel şi de la Handrugan (1) şi de la fra- tele săă Grozin şi de la surorile lor Sora şi Crăstina, fiii lui Andruşco nepoţii Coz- mei şi de la nepoţii lor de soră Stanca şi fratele el Nicâră Răsteă şi nepâta lor Paraskia fiii lui Ion Tărîţă, nepoţii lui Roman Spătariul, şi de la nepoţii lor de soră Zaharia fiul Mariiţel şi Şteful fiul Nastel şi Tâder fiiul Anghelinel şi Petrea vărul lor primărie, toţi nepoţi al Magdel şi Gavriil şî sora lui Safta şi Agafia, şi nepoţii lor de soră Eremia şi Goia, şi Isaia fiii Mariiţel, nepoţii lui Roman Spătariul, toţi nepoţi şi strănepoţi al lui Miclauşu Dvorniculul, cu -fOOU de galbeni tătă- răştl, şi cu documente de danie şi de serviciă ce aă avut de la străbunul lor Miclauş Dvornicul de la pră bunul şi bătrînul Alecsandru Voevoda, şi cu do- cumente de danie şi de întărire ce aă avut străbuna lor Stana de la Ştefan Voevoda cel Bătrân. De aceea pentru ca tote cele mal sus scrise să fie lui şi de- la noi uric şi ocină cu tot venitul lui şi copiilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor şi restrănepoţilor şi la tot neamul lui cine 45 www.dacoromanica.ro EPISCOP NELCHÎSEDEC. 70B nHCAHHOAtS «.«AO Hd HAt-k MHKazSUi'kHfH cx CTARH H CX MAHHH HA nOTOHH MHKAxSlUAHHAI AA ICT nOHIHIillH Uf SCTlf iiotoka rA« nAA** TOA*k npaRO qpi3 noA« H kx jOTap TpxrS UIK-kHAI AAfT AA3U AO nOTOKA AIHKAxSlUAHHM H CRIH nOTOKOAl A** TA< SnaAAfT S CHpHT H CX ROAOTAAIH H CX nOA'kHH ui* KX kSkORHHHS, KAKO \OTApHA IlaH flRpAAAI ui* AIIC«](H«\|JH , H CX aioaa\h aokphaiu . a ui* hhuihj; ctopohh no CTApOAlS JţOTApS no kSaa H3 R'kKA UOKHRAAH . H npHRHAll RHIilH nHCAHHHJf OK HAIAAH (t|J(}K AAAH «AlS RX PXKU H Aipc OKP'klţjSc'k RX H'kKOHM RP'k'AKHH H'kKHJf npHKHAlf AA HIHMAIO**CA R-k- PORATH HHKOAH2K HA R*kKH. fl ha to ict K'kpa Hauitro rnARA rhuii iih- CAHHArO AIH Iui* SptAltl* MOrHAA ROfROA* H np-k RZ3AI0KA€HHar0 C*HA rnARAIH Iui* Koctah- AHH MorHAA ROfROA* H K'kpa KOiap HAWH\' . R-kpa IIaha Sp'kKf. arophhka, R-kpa IIaha Gh- AtiWH r r Al A H A H IlpxKXAARA GS'IARCRArO , R-kpa IlaHA 1'aHropMH Arophhka , K'kpa IIaha Hoprli npxKXAARA jţOTHHCKaro . K'kpa IIaha fljs- aihtpS h IIaha RachaIi npxKxaaKH Hiauurh^, R-kpa IIaha Toaa*P h IIaha Hoprl* IIpzKXAaKH HOROrpaACKH^ R-kpa IIaha ApxrAH IIocTfAHHKa, K’kpa IIaha kocFiok cnaTap-k K'kpa IIaha kpx- horckIh haiiihhka, R-kpa IIaha I'AHroph ctoa- hhka, R-kpa IIaha Kxpxhaiah koaihca , H R-kpa RXC-kx ROtap HAUIHX AlOAAARCKHJf RfAHKHJţ H MA- AH]( . fi no HAU1HAI KHROT-k KTO KXA*T rnAPX Ui* A'kTlH HAIUHJf, HAH U>" HAUlfrO pOAA HAH nAK Koro K**rx H3Kfp<" rnAP*M khth hauich 3(AIAH MOAAARCT-kH , TOT KH CMS HtnOpSlUHA HAIilf AAAHif H nOTRpX/KA*HÎf AAH KH AAA S- Kp-knHA nOHTO WH COKH KSlIHA HA CBOH npAKfH nHH-kSH. $1 HA kSaUiIH Kp-knOCT H nOTRpxîKA«Kic KX- CfAlS KHlUf nHCAHHOAtS KfA'kAH (CAIH HAUKAtS R-kpHOAtS H nOHTfHHOAtS nAHA CTpoHH RfAHKOAl se va alege mal de aprope lui, nestricat nicl-odată in viacl. Eară hotarul acelui mal sus scris sat Miclăuşenil cu âz şi cu moră să fie: începând de la gura pinu- lui unde cade pîrîul în Şiret, despre a- miază-zi şi de acolo mal în sus la fă- get , de aci mal în sus preste făget printre două dumbrăvi, drept la gura drumului celui mare şi drept la un Bour însemnat, şi de acolo cade la capătul fă- geţelulul, âră de acolea drept prin pă- dure unde se împreună amândouă pî- raele; iară de acolo la vale prin făget de ceea parte pînă la rediurl, care se chiamă cornii; iară de acolo drept pre- ste câmp şi spre hotarul târgului Skâi- lor, dă pină la pîrîuţ. Miclâuşanilor, şi tot pîrîul pînă unde cade în Şiret, şi cu bălţile şi cu poenile despre făget, pre- cum a hotărît Panul Avraam de la Me- sechneştl şi cu oameni buni. Eară despre alte părţi, dupre vechiul hotar pe unde din vechime aă apucat. Şi documentele mal sus-scrişilor ce le-aii avut, încă i le-am dat lui în mînă, şi daca se vor afla în vre-un timp ore-care documente să nu albă a se crede nicl-odată în viacl. Eară la acâsta este credinţa Domniei no- slre mal sus-scrisulul Noi Ion Eremia Moghilă Voevoda şi a prâ iubitului fiii al Domniei mele Ion Constandin Moghila Voevoda şi credinţa Boiarilor noştri, cre- dinţa Panului Ureke Dvorniculul, cre- dinţa Panului Simion Hatmanului şi Pîr- călabulul Sucevei, credinţa Panului Gli- gorcea Dvorniculul, credinţa Panului Ghtorghie Prâcălabul Hotinulul, credinţa Panului Dumitru şi a Panului Vasile, Prâcălabil de Nemţu , credinţa Panului Toder şi a Panului Gheorghie Prăcalabil Cetâţil-noă, credinţa Panului Dragan Po- stelnicului, credinţa Panului Bosiloc Spă- tariulul, credinţa Panului Brănovskie Paharnicului, credinţa Panului Grigorie Stolnicului, credinţa Panului Cărălnian Comisului, şi credinţa tuturor Boiarilor noştri Moldoveneşti a mari şi a mici. Eară după viâţa nostră cine va fi Domnitor dintre copi'î noştri, sâCt din neamul no- stru, sâă iarăşi pe cine Dumnezeii va a- lege a fi Domn Ţerel nostre Moldavei, acela să nu strice dania nostră şi în- www.dacoromanica.ro 707 Biblioteca d-lui dim. Sturdza de La miclauşanÎ. AdrO^ITS nHCdT H HdUlS IHHdT 3dB-b3dTH KS cimS hcthhhomS ahct8 hmijiaiS , nHcdA A*>- MHTp8 8 GSHdBd . Ra"tO f3Q3 MCLJd »Hll K* . Ah'h lipiMli BB«A. HCKdA CTpOHH AOrOi^T. tăritura, ci mal vârtos să dea şi să în- tărâscă, pentru că el şl-a cumpărat şie cu drepţi săi bani. Eară spre mal mare putere şi întărire la tote cele mal sus scrise, poruncit-am credinciosului şi cinstitului nostru Panu- lui StroicI marelui Logofăt, a scrie şi a lega pecetia nostră la acâstă adevărată foe a nâstră. Scris’a Dumitru la Sucâva în anul 7106, luna Iuniă în 20 H 3HdUJOAdC'k IAHH KOWP CKdJKIHd, d AIH CAIOTpH- AH CS HdUJHX AI*Th H CSTBOpHAH APOrlH ROUip HOBlH Hd IAHH A*U, H nOAlHpHAHcb ndH RH- CT-bpHHK CS KpsTOAII|IH CS AOKpOBOAHOt H »P0- CTHAdcb KdKO Ad HI HMdIOT T*fclKHTH HHKTO, HHKOAHIK Hd R*kKH lip^A HdUJHX dHlţlM AIOAH AOKplH non rnAPx h non NHKoaps rdH-t ujoa- T03, ipi^AH npsraps, Iwh thjk, h Aoaihtpo THÎK H roprll THJK H ^OMHTpO HH THJK H KOH- APi THJK, H jjjSAOp UjnsHKO, HBdH E-bpKHUJ H tshickSa, h AOdAip rpo-b, H apciHli, H MHOr AOKplH AIOAH CP Tpsr H KOpOA dHAPldC, IwHdUJKO ksasujksS H rpHropIi aIuk crtSr rnAHS h npHA'b BHCTipHIHIA, GpHMld RHC c"HS BSCKdH KIIC, H niTp-b CP cspKH, EhaIuH CP KOrASHIIgH H MHOr AMJKlldUJH UlKpscT AIOAH AOKplH H CTdplH 34T0H (1) Consiliul Comunal do la Şchel consta din 1 Iată.decI eu Şoltuzul, şi de la părgarl şi popi, şi de la toţi tîrgoveţil bătrînl şi ti- neri din Şkial, şi cu toţi omenii buni me- giaşl din prejurul tîrgulul şi din prejurul ■ satului Brătoleştil, şi din prejurul satu- lui Miclăuşanil, cum că aă venit Panul Simion StrovicI marele Vistiarnic, cu Ciolpan Prăcălabul, şi ne-aă adunat şi aă cetit documentele Brătolescilor, şi nu am văzut nici un semn, âră apoi aă cetit documentele Miclăuşânilor şi s’aă aflat multe semne pe hotarul Miclăuşânilor, unde se împreună cu hotarul Brătoleşci lor, unde se unesc două pîrae şi patru hotare, şi s’a aflat un boor stricat, âră noi am căutat cu sufletele nostre şi am făcut alt boor nod într’un stejar şi s’ad împăcat Pan Vistiarnicul cu Brătolescil cu bună voe, şi s’afl ertat ca să nu mal aibă proces nimene nici o dată în viacl înaintea feţei nostre a âmenl buni: Popa domnesc, şi Popa Nicoră, Ganea Şoltuzul, Ştefan Prăgariul, Ion asemenea şi Dom:- tru asemenea şi Gheorghe asemenea şi Domitru In asemenea şi Condrea ase- menea (1) şi Fădor Şpănco, Ivan Bârkişă şi Gănescul şi Doader Groia, şi Arsenie, şi mulţi 6menl buni din trăg, şi Corol Andrias, Ionascu Bălăşcău, şi Grigorie Diacul sluga domnâscă şi Pridea Vistier- nicul, Erimia Visă, fiul lui Văscan Visă, şi Petrea de la Sârbi, Kilian de la Bog- dăneştl, şi mulţi megiaşl din prejur 6- Şoltuz şi 6 pirgarl. www.dacoromanica.ro EPISCOP MELCHISEDEC. 708 AlipTOpHCIAI dX HdlljHX A^UIH . AIAH Rl- AHKOI B'kpHOCT I1IHAT TpXrOKCKOH, H rARpHA KHCT (P llVHXUIII|IH, H TOAAIP X°AOKA (P X*AxP- Mii|iH . nHc 6 iuk-Wh aicua riHAp r”l. bat. ^3"pH. meni buni şi bătrînl, mărturisim pentru acesta cu sufletele nostre. (Pentru) mal mare credincioşie, pecetia trăgulul şi Ga- vriil Vist de la Ionaşeşcl şi Toader Ho- loca de la HălăuceştI. Scris la Ştiai luna Ghenarie în 13 în anul 7108. (1600). 6. Simion Stroicî neavSnd fii se face danie Iul Lupul Prăjescul, carele era căsătorit cu o nepâtă a Iul. Acest document este în limba română, precum se vorbea ţi se scrila in a- nul 1622. II reproducem. CpijlAIT, KX iP ijlIHOp A> TpPnpA AllP h’aAI ABpT, IUH KMHA A ijlOCT AA HIBOIA Al-k KM HA Al’Ap TXAXPHT AHIH RpXMAIAUlH Al TMAXApH AA AIAHACTHpi AA IlOKpATA A> AlilAP APaT TOT HIAAI ABpT, ap AII|IH ijlHHOpH AH AIIH KAplH clAIT CKpHUIH AIAH cPc IH AlAp COKOTHT, IUH AllAp AAT IIA- TpP KAH HirpH npmPHUH AIPIHT TpiH CpTI A> TA A. IUH W cpTX IUH HHHHH 3KHH A> TAAKXHH A> BAHH rPHH, ap AATX AIHAX IUH COKOTHHUX A IA A AATX pSA* AII, UIH AIAA HmOUÎH AIIH HAAI ABpT, $XPX Al Ail|IH ijlHHOpH AH AIIH MIC AIAH CpC CKpHUIH, A*P*HT AHA BX3MHA ATXTX COKOTHHUX UIH AIHAX A>AA AMHUllH AA KXTPXHIUHAI AIIAI, Ip AIAAI AXCAT AOp Kp ICT CAT HH ICTI AIAH cPc CKpHC UIH PpHHIAI CATPaPH j^KX A-kAI AAT ^ AIMHX AOp, UIH Kp AAT KP TOT HH BA pXAIMHI npi PpAIA AII*. HHAII CX HAHRX HHHH UI Tp-fcKX $XpX A*HU||H, HH KA CX AHRX IH A AIX COKOTH I1XHX BOH i|lH BHP, UIH A*>I>X CKpXUlIHlA KA CX AHRX A AIX rpHKH, UIH A AIX KOAIMHAA KA npi pH llXpHHTI A AOp, ap A*>nX AIOApT~k Al-k HHHI API Bp-k Al cPpopHAi AI^AI, CAp A> HinOUlH AIIH, CAp ijlll HHHI CX CI AACkcTXHI ^iHTpA acTX AAPI, UIH nOAIAHX AII, HaAI AAT ICTOP ijlHHOpiH A AIIH, KA CX ijlHI npOKA-kT UIH TpHKA*kT, UIH HlapTAT Al AIHAOCTHBpA A$AIHI3zP UIH A> np-k KppATX AIAHKX CijlHHUllH CAAI, UIH A> TpiH CpTI UIH H*l CPuH (nxpiHUÎ) Al AA NhkII UIH A> b"I AI10CT0AH, UIH KA CXH ijlil nApTI Kp IlOAA BIHH, UIH ^TPAUCTX TOKAIAAX CAp TMAWAAT RACHAll H-krOI H-fcP ijlOCT nOCTIAHHK, UIH IîIkOR MoUOK A> ■'f BACKAHH, UIH GHprll RÎB KXAIXpAUl, UIH Aa3AP AIOUOK UIH HIKOnOI UIKIIAHPa, Uli BACIIAll IlAOn, pOAlAH Al BACKAHH I1HC : , Ull KACHAll BMC A> AlpHHIA, UIH IoH CTOA . A> AKOAO, UIH riwprll A> Cp- HARX, Uli ApnpA Al AIHKAXpUIIHH, UIH KOCTAHTHH A< POAlAH, UIH npi AIAH AIApi KpiAHHIţX nPcPAIIAAI UIH niHITI, UIH i^CXAIH Kp AIXHX Al A Al CKpHC, ap A> HHIţJi 3AnHCI HI Ai'AI ijlOCT ijlXKpT AIAÎ A>HHT Rp-kAli, UIH CAp TXAinAAT Al A-fcP pxcXpHT Al Hil|ll AHpiCI A A$AIHAOp CAAi, A> CAPI TXCH KXHABA AA HHHIEA, KA CX Hp CX Kp*k3X, Hi CX ijlll AICTA A> KpiAHHIţX, A> «CTA AIXpTppHCICKp KP ICTP 3A- nHC AA AllP. «£ AIHKAXpurkHH, Ba"t S . lOHil f.» Urmâză iscăliturile şi peceţile. 7. Domna Iul Ion Vodă (cred că cel reu) a fost Maria fata Lupei Hurul Părcalabul Ho t inului. Acista se vede din următdrea mărturie a el prin carea confirmă actul de mal sus ca martoră — (ficend aţa: «SP AăxpHKA ijlATA ApH April Xppp HAp ijlOCT nzpKXAAK JfOTÎH, UIH AAI ijlOCT AOAAIHX ApH IoH «BwA, AlxpTPpHCXCKX Kp HACT A Afk nPUHH-k CKPHCOAPI, KpAI AAI ijlOCT UIH iP ^TpAH*kcTX TOKAIAAX «UIH AA0I HAP AAT A^AIHACA bIcTIPHHkPa GhaiIwH GtPOHH HAP ijlOCT AAT A^AIHCAAI aSuSaPh npXHCI- «CKPa, UIH UIOnXHiclH CAAI Gai|iTII, UIH $HA0P A&AIHCAAI HHHI BA AAIUI /(PAIHI3|P AH vflTpP aSaIIIA- «AOP, CXH ţii aSaIHCAAI nOAIAHX ^ BIHH.» 8. Uricul Iul Stefn Tomţa Vodă, prin care confirmă dania de mat sus a Iul Stroicl lut Prajescu. Este de însemnat că sofia lut Lupu, Safta, nepoata Iul Stroicl, se numeţte KH-k- rHHA. însemnăm cu acistă ocasiune că în veacurile 16-lea ţi 17-lea toate cucoanele boe- rilor celor mari se numlau «KH-krHHi» precum vom vedea ţi mat jos, de ţi (ficerea slavă www.dacoromanica.ro 709 BIBLIOTECA D-LIIJ DIM. STl'RDzA DE LA MICLAUŞANi. «KH-trHHA> însemnă pre o principesă, adică fată de împărat, de rege saă de Domn. Sem- nificaţiunea primitivă la Români se perduse : «MhaoctTk» KxTfttt Iui” Gti$ah ToAlwt kboa rnAfiz 3iaiah aioaaabckoh 3haaiihhto HHHHAI I CHM AHCTOAI HAI11HAI KTO HA H1M BZ3|IHT HAH HTOHH iro ScAHIllHT WJK npT- AOuia np-tA haaih h nfrfcA Schaih haiuhuuaih BOA'kflH AI«AAABCKH)(A\H BIAHKH]( , H AIAAHX cASra haiuh aSoSa o(i*>kickSa h KH’krHHA iro CA$TA BH8KA CHAltWH CTpOHH KHB BHCT’fcpHHK , CZ IAHH 3AI1HC 3A 3B"fcAHTIACTBO «T ShkS H)( CHAIÎWH CTpOHH BHCT'kpHHK CHi;i nHCAIip H CB'kAHT>ACTB$AI)lA BK*!K WH 110 trO AOBpOlO BOAIO HHKHAI HI nOH&KAiH A HI npHCHAOBAH H AAA HAI IAHH CIAO HA HArk AtHKAzŞlirfcHtH HTO 8 BOAOCT PoMAHCKOH CZ CTABH H CZ AIAHHH H CZ nACHKAAIH, H CZ BZckAlH AO^OAAAIH, H CZ BIAHKOIO KA'tTBS, HTO TOT BHIUI nHCAHHOlO ciao ict iai8 npABAA uThhhS h bhk^daihIi HA CBOHX npABH^ H nHTOAIH^ nHH*fe3H uT 8 f H H I 3A KSniiKHO HTO HAIAA w" MTpA BOIBOAA 3A nOTBpz!KAIH!l w" GplAIÎIA BOIBOAA, H HAAAA hai 3a Him WH docokothah iro A* CBOIH CTA- POCTH, H HIAIOlgH 3A HI1K A'k'TH w" fTpOKA iro H( HAIAAH HZ BHA'fcipi CIRI RI3HAAHH, H BH- A’blMI TOAHKA COKOTHHIţS H lipi» AAA IA|8 HITHpi T I A I r A p H HOpHH RHHOAOBAHH 3A Hl- THP CTA TAAip, nAO}£H nHH-kSH, AIIAIHH^ H IAHA CTO niT AIctT SrApCKlH nHH*k3H AORPHX, a WH np-tciAOHHAC-k H WCTAAOck HAI CZ TOrO CIAO AIHKAzSlU-bHlH , H BZ3-kA H^ RhITH lAlS CHOBI H AA nOCOKOTHT iro, IAKOJK HHA w"IVI H£ AO CAlipTH, H nO CZMipTH iro nAKHiK AA HAIAIOT irOrPHiKATH H HOAIHHATH HKO CI HOAORAIT, A w" HHUllH CBOH nAIAHHIIIţH H BHSgH HH IAHA COKOTHHIţS Hi HAIAA H HCnpHKHAll HTO WH HAIAA 3A BHK8nA{Hl{ w" IliTpA BOI- BOAA H 3A nOTBpzJKAiHll W** SpiAlId ROIBOAA lipi* HX AAAH BZ P$KH BUIU nHCAHHAI CA$3H HAUJHAlS A$n$A npz!KCCK$A, H KH*trHHH iro pA$TH, HHO rABA1H BHA’fcRWI TOT 3AnHC 3A BIAHKAA CB-bAHTIACTBO H CZ BIAHKOIO KA'fcTBS, H 3A AAAHll w" BHU1H nHCAHHArO GHAliWH CTPOHH RHB BHCT'tpHHK H w" AIHOrH ROA'kpH, H CA8rz TARAIH, A AIH TAKOMAIPI H w" HAC AAAH H nOTBpzAHAH ICAIH CA$3H HAIUIAlS a8- (i8a npzitticK8A; h KH-krHHH iro CajJith toi Cu mila lui Dumnezeii Ioan Ştefan Tomşea Voevod Domnitor ţerel Moldavei. Sciut facem cu acâstă f6e a nâstră tutu- ror cine o va vedea sad o va auzi ce- tindu-se, că aii venit înaintea nâstră şi înaintea tuturor boiarilor noştri Moldo- veneşti a mari şi a mici sluga nâstră Lupul Prăjescul, şi knâghina lui Safta nepot a lui Simion StroicI fost Vistiarnic, cu un zapis de mărturie de la moşul lor Simion StroicI Vistiamicul, aşa scriind şi mărturisind, că el de a lui bună voe de nime nevoit şi nici silit le a dat un sat anume Miclăuşanil ce este la ţinutul Romanului cu iazuri şi cu mori şi cu prisăci şi cu tâte veniturile, şi cu mare jurământ că acel mal sus scris sat este lui drâptă ocină şi cumpărătură din drepţi banii sel de hrană, din urice de cumpă- rături ce a avut de la Petru Voevod, de întăritură de la Eremia Voevod, şi Pa dat lor pentru că l’afl socotit pînă la bă- trâneţea sa şi la neputinţă, pentru că el n’avuse copil din pîntecele lui, ci sciin- du-se pre sine fără fii şi văzând atâta socotinţă, ba încă l-a mal dat şi patru te- legari negri socotiţi de patru sute taleri bani proşti de aramă şi o sută cinci- zeci bani ungureşti buni, iar el s’a stră- mutat şi a lăsat lor acel sat Miclăuşanil şi i-a luat să fie lui fii şi să’l socotăscă ca pe un alt tată al lor pînă la mârte, şi după mârtea lui iarăşi să aibă a’l griji şi a’l pomeni precum se cade. Eară de la alţi nepoţi al sel de soră şi nepoţi de fraţi n’a avut nici o socotinţă, şi docu- mentele ce el a avut de cumpărătură de la Petru Voevod şi de întăritură de la Eremia Voevod încă le a dat în mîlnile mal sus scrişilor, slugel nostre Lupul Prăjescul şi knâghinel lui, Saftel. Deci Domnia mea vSiţend acel zapis de mare mărturie şi cu mare jurământ, şi de danie de la mal sus scrisul Simion StroicI fost vistiarnic, şi de la mulţi boiarl şi slugi ale domniei mele. Eară noi aşişderea şi dela noi am dat şi am în- tărit slugel nâstre Lupul Prăjescul şi knâghinel lui Saftel acel rnal sus scris sat anume Miclăuşanil ce este la ţinutu www.dacoromanica.ro 710 EPISCOP MELCHISEDKC. RHIlif nHCAHHOlO CIA«I Hd HAlk AIHKAxSlirkHtH MT« $ ROAOCT PodldHCKOH CX CTdRORI, H AIAHHH H CX lldCHKdMH, RdRO Ad ICT HAIH H w" HdC npd- Rdd Iv’HHHS, H SpHK H POTRpZJKAlHli HM H A’t" THAI HX, H WHShaTOM, H np'fclVHiÎHdTOAl, H np"t- IpSpdTOAl H RXCIAlS P«aS HM . KTO cfc HMH H3RlptT HdHRAHJKHtH, Hi IIOpSllIIHO iAl, HHKO- AHW Hd R'bKRJ R-fcHHtH, d X0T<1P TOAlS RHIUH nHCAHHOAlS CIAS AtHKAzSlll'bHHAt A<> *CT n« TAI ICT X ® T d p I H H CTAxnAIH d w" HHIUHX CTdpOHH no CTdpOAlS XOTdplO nOR$A<> H3 R'kKd WJKHRdAH, fl Hd TO iCT K*kpd HdlUirO TAR HH RHIUH nHCdHdr dAhl Iw GTlijidH ToAUirk ROIROAd H R’kpd ROA*kpH HdlUHX R'kpd IldHd /^SAIHTpdlUKO ipiţdH RIAHRd AROPHIIKd AOAH~fcH 3IAIAH, R’kpd ndHd ........ RIAHRd AROpHHKd rOpH-fcH StAlAH R'kpd ndHd TxStSa H lOpdlUKO APdl'd npZKZAdRH XOTHHCRHX R’kpd ndHd IwHdllIKO H ASdlHTpS npZRXAdRH HIAIIIţKOH, R’kpd ndHd Bd- CHAtl rShWM npZRZAdRORd POAIdHCKOH , R’kpd ndHd AtHpOH RpzH»RCKÎH riTAIdHd H npZRXAdR cSHdRCRtH R’kpd ndHd riwprll nOCTIAHHRd, R’kpd ndHd flAiJţd cnzTdp’k, g’kpd ndHd flnocTOA nx- XdpHHRd, R-kpd ndHd HIKSddKH CI’OAHHKd, R’kpd ndHd AIHXZHAdKH XHCT’kpHHKd, R’kpd ndHd IlVH ROAlHCd H R’kpd RZfkX ROdkpH HdlUHX KIAHRHX H AldAHX. fl no HdUIHAt WIIROT’k H mARHH RTO r$Ait rnAPz w’ A’ki'lH HdlUHX, hah w" Hduuro pOA HAH ndR RSA Ror Rr"z H3RipiT mAPIAI RHTH HdUIIH 3IAIAH AlOAAdRCROH TOT RH IA|S llinOpSlUHA Hduuro 'Addllti H nOTRpXWAIHil H ScTpOIHtl HZ AAH RH HAI A^AH H SKpknHAH, 3d HTO ICT HAI npdgdd AddHll H AIHAOBdHtl, H RHK$- nAIHtl, d RTO nOK$CHTC*k pd30pHTH Hduuro noT- RpzHIAIHll H yCTpOIHll, TZ A<> PdcXHTIIT il’O TH-kR RWÎH, H A<> K*A‘T npOKA-kT, H TpxKA’kT Ur""Vd R*Vd CXTROpHTIiVk H RO H 3IAIAH, H uf np-kHCTdd r’Vo AldTipH lc"s XcTORd H uf r”I CT"'kIX RPZXORHHX dn'cTOAK, RX HHX>KI a” Ir' cTH H W' Th’I CT HX IV"HZ HdlUHX ,1K R* hikiIh CT**kM rpdAZ npdROCAdRll, H R’kpd y-TRPXAHUId H TPOHIţH PdCTpX3dTIA’k HIHCTORdrO Slpt», dHÎ^IM-k nOAAdlUI H Ad OCZiKAlH RZAiT Td- KORlH CZ RZ3xnHRUIHAIH Hd r’d Hduuro îs". X d . PIRZI(IHAI, RpZR iro Hd HHX H Hd HdA’kX HX, H A<> HAIdIT HdCT CZ ISaOA npOAdTIAlM rAH-fc RX RI3KOHIHHIA pkltH, H AIXKH; dAlHH. Romanului şi cu jazuri şi mori şi cu prisăci, ca să fie lui şi de la noi drâptă ocină şi uric şi intăritură lor şi copiilor lor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi re- strănepoţilor şi la tot neamul lor cine se va alege mal de aprâpe, nestricată lor nici odată în viacil viacilor. Eră hotarul acelui mal sus scris sat Miclăuşanilor să fie pe unde este hotărît şi stllpit, eară din alte părţi pe vechiul hotar pe unde din vechime aă apucat. Eară la acâsta este credinţa Domniei nostre mal sus scri- sului Ioan Ştefan Tomşea Voevoda, şi credinţa boiarilor noştri: credinţa Panu- lui Dumitraşco Ştefan marele Dvomic al ţerel de jos, credinţa Panului........... marele Dvornic al ţerel de sus; credinţa Panului Tăutul şi Iuraşco Draga Prăcă- labil de Hotin; credinţa panului Ionaşco şi Dumitru Prăcalabil de Nâmţu; cre- dinţa Panului Vasilie Bucium Prăcalabul de Roman ; credinţa Panului Miron Bră- novski Hatmanul şi Prăcalabul Sucevei ; credinţa Panului Gheorghie Postelnicul; credinţa Panului Alexa Spătariul; cre- dinţa Panului Apostol Paharnicul; cre- dinţa Panului Neculaki Stolnicul; cre- dinţa Panului Mihailaki Vistiarnicul ; credinţa Panului Ioan Comisul şi cre- dinţa tuturor Boiarilor noştri mari şi amici. Eară după viâţa şi Domnia N6- stră cine va fi Domnitor dintre copiii noştril sâO din neamul nostru, sâă iarăşi fie pre cine Dumnezeii va alege a fi Dom- nitor ţerel nostre Moldoveneşti, acela să nu strice dania nostră şi întăiitura şi rînduâla, ci mal vertos să dea şi să în- tâi ăscă, pentru că este lor drâptă danie şi miluire şi cumpărătură, âră cine se va încerca a strica întăritura nostră şi rîndueala, pe acela să ’l răpâscă mînia lui DumnezeO şi să fie blestemat şi de trei ori blestemat de Domnul DumnezeO, cel ce a făcut cerul şi pământul, şi de prea curata Duvnnezeâscă maică a lui jisus Hristos şi de rel 12 corifei apostoli Intre carii şi cel palru evangeliştl şi de 318 sfinţi părinţi al noştri cel ce în sfînta cetate Nikeea aii întărit ortodocsia şi cre- dinţa şi aO predat anatemil pe sfăşiito- riul Treime! Aria. Şi se fie osîndit u- nul ca acela cu acel ce aO strigat asu. www.dacoromanica.ro 711 BIBLIOTECA D-LUÎ DM. STUKDZA DE LA MJCLAUŞANl. (1 HA rSaUIIH Kp-knOCTH II nOTRpxjKAEHli toaiS RXCiAtS RHUIi nHCAHHOAlS RIaIcAH ICAIH HAIUIAtS R-kpHOAtS H nOMTIHHOAlS ROA-kpilH IIAHA Iw- HAUJKO rtAHI'H REAHKOAtS AOrOijlITA nHCATH, H HAUlS ni'IAT 3AK't>3ATH KX CIAlS HCTHHHOAtţ" AHCT« HAIUIAtS. IIhcaa nopxA-fcHSA 8 Iac«x bato aic'ua MapT 3". am’h. (Iscălit, Ştefan Voevod şi Ghianghia LogofetJ. Pecetea. pra Domnului Nostru Iisus Hrislos , pi- când : Sângele lui asupra lor şi asupra fiilor lor, şi să aibă parte cu Iuda vân- zătorul-Domnului în rîurile şi muncile cele nesfîrşite, amin. Eară spre mal mare tărie şi putere la t6te cele mal sus scrise poruncit-am credinciosului şi cinstitului nostru Boiariă Panului Ionaşcu Ghiaghi marelui Logofet să scrie, şi pecetea nâ- stră să lege la acâstă adevărată fde a nostră. Scris’a Borâieanul la Iaşi, în a- nu) 7131, luna Martie în 7 ijile. (Subscris) Ştefan Voevod. Ghianghea Logofăt. Pecetia. , La linele tălmăcirii românesc! se spu- ne : «s'a tălmăcit chrisovul acesta de pe sîrbie moldoveneşce de Procopie dascal şi uricarid, în cursul anilor la leat 7274 Iunie 14.» 0. Uf ic Românesc din anul 1023 de la Radu Vodă pentru o pretenţie a Hatmanului Miron Barnovski asupra moşiei Miclăuşanii. Iw" pAA$A ROiROAA K/Kiw Al'lOCTllO 1’OCnOftAp 3IAIAH AlOAftARCKOH WW npiHfti npL’A HAAIH H np-kft IIAUJHAI KOA-kpH HAUJH R'kpHOAtS KOA'lipilH âÎHpOH RApHORCKlH X'ATAtAH, Uli AS nxpXT ,\l l|iAUX ^HAHHl"k HOAC-rpx npe caSi-a Aai’hIh ArkA« ASnSA npxaticKSA, ujî npi yionKHica (1) aSI Ga^ita npiHTpSH cat AHSAtl AIHKAZUi-kHlH Mi’c ^ IJHHStSa PoaiAHSaSH, KAPI CATS A H«c" AiP^nTA W'IHHR UJH KSAtnx- pXTSpx ASH GHAtltVH GtPOHM , )C’aiHI3s8 CXA IXPTI , 3HKXHA KX Ci RHHf ASH AMiA CATS A AI«P Jţ, CHpiT, UIH Kt) BATpA CATS- a8h, UIH Kt) ijlSHii; AA ASHKX, UIH Kt) nOAcfcTi, UIH kS tot bhhhtSa AHH CAT, AHH Ap^ahiih, mh ah cx ba AAigi nApi-fc AOp, amia a8 rxhaSt a*>aihcaai a8h8a8h npxwicKSASH I10CTIi\HHK8a8h, A>1H HOH AAKAAI BX3$T r8hx TOKAIAAX UIH A>UAHH nAATX, nABTHHA^AI AOp, A AI $XK8t A» AA HOH 3AI1HC, UIH AIAH AIApi MXpTSpW H-fcAI n8c UIH niMIIţHAI. nHC AtHKAxSlirfcHH. b'aT 3p'A3 AIAH k' Pe acâstă mărturie românâscă Miron Barnovski vodă dă uric slavon, (ibid.) 12, Uric românesc de la Vasilie Vodă din anul 7144 {1636). Iui" BACHAll BOIKOAA k'hîIuO AIHAOCTllO rOCnOAApk 3IAIAH MoaAARCKOH . AAHKX At> BIHHT ^HAHHT-fc AoaIHHIH AI-fcAI IlVHAUIKO A< XxHAPH|JH A< R8HX BOA a8h A> HHAIIH*fc HIBOHT HHMH AcSnpHT UIH a8 BXHA^T a CA AHP'fcnTX W'IHHX UIH AlOUlIl Ml Api ^ X4TaP^A XXHAP»MHAOp AAXTOp-k Kt) X®TApt)A AxHHAHHAOp A> SNA! IACI AP^AiSa X&HAPH|lHA0p AA Mobhahux, UIH AIAA Mobhahux nxHX Jţ, pfc- aSa nonlH uih ahh p^aSa nonlH nxHx vţ. AiApgHHi aa a*>airpakx mi icti nap-rk a8h Iwhauiko, aok Ai a" HXMXHTSpH. /k,IMH IwHAUIKO IA AS BXHa8t A a8h HOCTpS KplAHHHHOC ROipHH A8n8A8H npx- h»ck8a ka8hap8a mia aiapi AHpinT k". (20) ai taaiph rxt8hh (1); a b8hx BOA aSh BAH3AHA A> HHMHHI HIBOHT HHMH AcSnpHT UIH A>AA ASAIHfc Aft l-AM AAT UIH IAM .fiTxpHT npi AMIAI........nXAIXHTSpH, KA CXH X,( a8h AHP'fcnTX WMHHX UIH AlOUlIl Hl- KAXTHTX HipSuiIHTX ^ BfcMH, UIH HHAII CX H8 CX AAIICTHMI .faHHT-fc KXpiţlH /k,OAIHllH M~fcAI . nHC. 8 Iacc bait 3p'ma . (7144) . Hoiai , b'I . (12). 1'ocnOAHH BIAfcA. — tlxTpaUIKS RAU10TX BIA AOrO$. HCKAA : RxpHAT. Din documentele reproduse deducem următorele noţiuni istorice : 1. Numirea satului Miclăuşenil se derivă dela Miclâuşu, carele pe timpul lui Alexandru cel bun, adică la începutul vâculul 15-lea, a fost Dvornic, şi pentru serviciile sale, vodă ’I a dat o parte din locul domnesc, carele apoi s’a numit după numele primului săii posesor Miclăuşd, Miclăuşanil. Numele Miclăuşii este formă ungară a numelui Nicolal, carele la Români îşi are formele sale proprii, precum : Nicola, Necula, Nicoră, Nica etc., însă nicl-odată Miclăuşii. Acâstă formă ungară de nume ne dă a înţelege că Miclăuş emigrase din provinciile ungare în Moldova, sâfl pote se trăgea dintr’o familie ce emigrase în Mol- dova pe la mijlocul vâculul al 11-lea sui) conducerea voevodulul Bogdan de la Mara- mureş. 2. Alăturea cu Miclăuşânil în partea despre apus era din vechime un târg numit «Şkial» sâtt «al Şkiailor». In anul 1486, Ştefan cel mare aici «la Şkial pre Şiret» a bătut 6stea lui Hroiot ungurul, şi s’a ucis chiar comandantul Hroiot. [Letopiseţele Moldovei tomul 1. pagina 135.] Tradiţia spune că pe locul bătăliei Ştefan a zidit şi o biserică; dar că cu timpul rîul Şiretul mutându-şl cursul tot spre Şkial a dărămat Biserica, De aicea se vede că din vechime târgul Şkial era situat pe şesul Şiretului sub dealul, pe a căruea costă este satul Şkeea actual. Numirea de Şkial se dă la mal multe localităţi din provinciile vechel Dacii. Filologii români, după tote regulele limbistice derivă zicerea Şkial, de la latinul «Sclavi» şi se aplică cu deosebire populaţiunilor de rasă slavă, limitrofe cu imperiul Roman, din care se vede că Romanii cu deosebire îşi recrutau sclavii şi servil lor, carii şi după emancipare mult timp atît el cât şi urmaşii lor ah purtat numele de şkial, care apoi spre suvenire s’a păstrat ca numire a localităţilor pe unde el s’aa aşezat. Se pote de asemenea ca poporele romanice în urmă să fi parodiat numirile de : Slav, Slavon, Sla- vonia, în sclav, sclavon, sclavonia. (Va urma) Episcop Melchlsedec. (1) Cu zimţi saft ferecaţi ? www.dacoromanica.ro 71 i A. D. XKNOPOL. DESPRE IUGA VODĂ CU PRILEJUL UNUI NOC DOCUMENT Intre documentele moşiei Băcentii se afli in arhiva ST, Spiridon din Iaşi urmitdrea traducere a nnul document de la Iuga Vodă : Tălcuire de pe hrisovul vechili pe serbie de la Iuga Vodă din anul 6908 indiction 8 luna lui Noemvrie 28 a sfbitului mucenic Ştefan, amin; însă uricul fiind rupt, precum se vede, s’aă tălmăcit în cât s’ati putut scoate de pe densul. «Cu mila lui D-zeă noi Iuga Voevod domnul ţSrel Moldovei cu fraţii domniei mele Domnul Alexandru şi Domnul Bogdan, înştiinţare facem prin acâstă carte a nostră tuturor hoerilor celor buni, cari vor căuta spre dînsa, ori cetindu-se o vor auzi... pen- tru acâstă adevărată slugă a nostră... Ţiban ce aă slujit mal înainte întru sfinţi odili- niţilor părintelui nostru... lui Petru Voevod şi lui Roman Voevod i Ştefan Voevod, dar acum ne slujeşte nouă cu drâptă şi credinciosă slujbă. Deci noi văzând a lui cea drâptă şi credinciosă slujbă către noi... l’ain miluit pre dînsul cu deosebită milă de i-am dat lui în pămîntul nostru al Moldovei două sate, un sat în Gărbovăţ şi alt sat în Bârlad în gura Crasnel, aceste să-I fie lui uric cu tot venitul în vecii vecilor şi fii- lor lui, nepoţilor, strănepoţilor şi preastrănepoţilor lui; Iar hotarul acestui sat... pe Gărbovgţ... în gura părîulul Crasna... părîu,.. pînă la dealul două movile... din drumul ce merge în satul Panciova, apoi în drum malul văilor, apoi un stejar, apoi de acolo sare la stânga la strâmbătura Gârbovă [ului la păr, apoi peste Gărbovăţ drept la deal movila săpată în mijlocul movel (sic) pâtră, apoi drept către Solioleţ din movilă în movilă pînă la al treilea movilă, apoi de acolo în jos pre vale veclnicil movili şi de acolo sare peste pârîul Solioleţ la zăvoiul vecinie, apoi malul văilor în păr, apoi Ia- răşi peste părîu din jos la Igriştea la zăvoiul vecinie şi de acolo drept în stejar, apoi drept unde se ridică Gărboveţul... păr la părîul Nucşâra... Iară hotarul... din Bârlad... prin pădure... la deal şi de acolo... Crasna în drumul Pancovel... apoi drept către Bârlad... apoi peste Bârlad. Acesta este tot hotarul şi spre aefesta este credinţa Domniei mele de mal sus numit noi Iuga Voevod şi credinţa fraţilor noşlri a lui A- lexandru şi Bogdan şi credinţa tuturor boei ilor noştri cel mari şi mici, şi spre mal mare tărie şi întărituiă tuturor acestora de mal sus scrise am poruncit slugel nostre lui Iaţco să lege pecetea nostră cea mare.» Originalul lipseşte şi trebue să cercetăm acuma ce valore se pote da acestei traduceri. Actul s’a găsit între documentele de proprietate a moşiei Băceştil, care se mărgi- neşte cu Ţibăneştil proprietate a d-lul P. Carp, Iar documentul se vede a fi fost eli- berat unuia Ţiban, de la care vine fără îndoială numele Ţibaneştilor. Traducerea do- cumentului este cel puţin din secolul trecut, cea ce se recunoşte mal întâiei după stil, apoi mal ales de pe titlul seu, în care se află fără nici un temeiu cuvântul: amin. Se vede că acâstă traducere fusese alipită pe lângă document, căci se spune în titlu «însă uricul fiind rupt precum se vede.* Această însemnare ridică ori ce bănuială că traducerea ar fi numai cât o închipuire posterioră, şi dă acesteia valorea unul act autentic. Data documentului, pe care traducălorul reproducendu-o în titlu, n’a găsit de cu- viinţă s’o mal repeteze şi la sfîrşitul actului, unde fără îndoială el a trebuit s’o fi ce- tit în original, este arătată ca 6908 indictionul 8 luna lui Noemvrie. După regula ce se spune de obiceiu ar trebui să scădem 5509, fiind luna Noemvrie, ceea ce ne ar da ca resultat 1399; dacă facem însă ast-fel atunci nu ese indictionul 8, ci 7, şi fiind-că calculul indjctionelor nu prâ este cunoscut la noi, apoi să ’1 ară* www.dacoromanica.ro DESPRE IUGA VODi. 715 tăm cum se face : Indiclionul este un restimp periodic de 15 ani începând de Ia I pînă XV, ast-fel că acâstă periodă se repetâzâ necontenit. După indictionul XV începe Iarăşi cu indictionul I. Periodă întâia a jndictionulu! de la naşterea lui Hristos însă începe, nu cu indictionul I, ci cu indictionul IV, în cât acâstă periodă întâia numără nu- mai cât 12 indictione. Pentru a afla deci indictionul unul an de la Hristos trebue scăzut din numărul anilor 12, apoi cea ce rămâne trebue împărţit prin 15, restul ce va prisosi de la acâstă împărţire este numărul indictionulul. Indictionul se înţelege tot-d’a-una ca numărat de la Hristos, în cât prin punerea indictionulul pe lângă anii de la face- rea lumii cel vechi indicăm tot o-dată şi anul de la Hristos. Aplicând metoda arătată la calculul indictionulul anului 1899 avem: 1899-12=1387 1387 : 15=92 rest=7. Intru cât data documentului specifică indictionul 8, acâsta ne arată că anul trebue să fie 1400, şi că deci trebue scăzut din 6908 cu tâte că e Noemvrie, — 5503 Iar nu 5509. Dar atunci ce se face cu faptul că anul vechia se începea la Septemvrie şi că deci pînă la Septemvrie trebue scăzut din anii de la Hristos 5508, Iară de acolo înainte pînă la Decemvrie 5509 ? Intr’adevăr, dacă anul vechia începea la Septemvrie, ar trebui urmat ast-fel; căci, Ianuarie 31 August 1 Sept. 31 Dec. 1 Ianuarie De la facerea lumel 6900 6900 6901 6901 6901 5508 5508 5509 5509 5508 De la Hristos . . . 1392 1392 1392 1392 1393 Lunile deci Septemvrie-Decemvrie formând în anii de la facerea lumii un an noa (adaos cu o unitate), Iar în cel de la Hristos, cari încep la Ianuarie, rămânând tot în anul curgător, este evident că pentru a reduce anii de la facerea lumel în aceste de pe urmă luni în ani de la Hristos, trebue scăzut cu o unitate mal mult, adică 5509. Rămâne însă o întrebare. Oare este adevărat că cel vechi numărad tot-d’auna înce- putul anului de la 1 Septemvrie ? Acâstă regulă nu pare să fi fost în tot-d’auna ur- mată, aşa bună oră: Ştefan cel Mare începu a zidi biserica de la ReusenI pe locul unde fusese tăiat ta- tăl săff Bogdan Vodă în 7011 Septemvrie 8, cea ce ar da scăzând 5509, 1502. Ştefan însă more în 7012 Iulie, adecă scăzând 5508_ 1504 «Iară Bogdan Vodă fiul săff a ri- dicat începutul părintelui sâd şi a săvârşit templul acesta în anul 7012 luna Septem- vrie 8.» (1) Dacă am aplica la acâstă de pe urmă dată, care vine după 1 Septemvrie, regula scăderel a 5509. am avea ca dată a măntuirel bisericel 1503, adecă ea s’ar fi terminat încă în timpul vieţel lui Ştefan, când inscripţia zice anumit «şi pe Ştefan l’att ajuns mortea, şi că Bogdan Vodă a săvârşit zidirea.» Deci trebue scăzut numai de cât 5508 pentru ca să avem ca dată pe 1504 Septemvrie 8, adecă vr’o 3 luni după mortea lui Ştefan. Fste deci învederat că în acâstă inscripţiune anul 7012, care curgea la Iulie când s’a săvârşit Ştefan, urma înainte şi după 1 Septemvrie 7012, anume în 8 a acelei luni, şi că deci anul nott nu începea de la 1 Septemvrie. Inscripţia de la biserica Marelui Ştefan din Vaslui zice : că s’a început 6998 Apri- lie 27 şi s’a săvârşit în acelaf an Septemvrie 20. Apoi dacă anul nod începea la 1 Sep- temvrie. cum putea Ştefan cel Mare să spună că la 20 Septemvrie era acelaş an care curgea la 27 Aprilie ? Am mal putea îmmulţi exemplele; dar şi cele aduse fiind convingâtâre ne mărgi- nim la ele. 1 1 (1) Inscripţiunea culesă de Episcopul Melchisedoc. Revista Tocilescu 1883, II, 67. www.dacoromanica.ro 716 A. D. XENOPOL. Indictionul al 8-lea corespunzând cu anul 1400 şi fiind mal multe exemple evidente că anul nu se Începea tot d’auna la 1 Septemvrie, şi data de la facerea lumel 6908 corespunde tot cu anul de la Hristos 1400, dacă scădem anume 5508, cu tote că este luna Noemvrie, — data documentului este deci 1400. Până acuma se ştiea sad mal bine zis se conchidea că un luga-Vodă a domnit şi între anii 1399—1401 în Moldova, afară de acela ce domnise aici înainte de Petru Muşat, şi de la care ne-a remas un document autentic din 1374 Iunifl 3.(1) Acâsta se deducea din un hrisov de la unul luga-Vodă, fără dată, însă în care se spune: «Iară spre acâsta, credinţa mea lugăl Voevod şi credinţa fiilor mei şi credinţa a lui Stefan- Vodă şi a fiilor lui, credinţa fraţilor lui». (2) Aeest document pomenind între perso- nele marture şi pe Ştefan Voevod, care este arătat ca domnind în Moldova la 1395 (3), este evident că documentul trebue să fie posterior acelei date, de 6re-ce găsim în el pe Ştefan eşit din scaun şi trăind ca boer la curtea lui luga-Vodă. Acest Iuga este singurul cunoscut de Ureche, care spune că a fost predecesorul lui Alexandru cel Bun, şi că a fost luat prins de Mircea cel Mare. (4) Tot aşa spune şi Cantemir : «Ştefan a fost alungat de Iuga cu puterea din principat. Dar tirania lui n’a ţinut mult. Căci înainte de a împlini anul a fost alungat din nod de cătră A- lexandru cel Bun fiul lui Roman, şi prin acesta neamul Dragoşizilor ear ad venit la dreptul săd de mal înainte». (5) Cantemir, după obiceiul lui, spune şi aici o mare neesactitate, anume că luga-Vodă să se fi suit în scaun în locul lui Ştefan, pe care l’ar fi alungat, căci după Ştefan a urmat întâi o ceartă de domnie între fiii săi Ştefan II şi Petru II, pe care Dlu- gosz o pune din erore la anu! 1359, când ea n’a putut să se întâmple de cât după 1395, (6) apoi după acestea urmâză în 1400 Roman II fiul lui Petru II, după cum se vede acâsta dintr’un extract la Doghiel. (7) Pe acest Roman tocmai îl scoate în a- nul 14C0 Iuga U, căci vedem tot la Doghiel un alt extract din acelaş an 1400, în care se spune că acelaş (adică Roman II) promite credinţă regelui Vladislav şi ducelui Vitold, dacă va redobândi domnia părintiscă.* (8) Apoi cum s’ar împăca spusele lui Cantemir cu documentul din arhiva românâscă, căci daca Ştefan ar fi fost dat afară de Iuga, cum ar fi putut el petrece în linişte la curtea lui ? Aceste împrejurări ne arată cuin că Iuga n’a putut domni în Moldova de cât în 1400, şi că într’adevăr, după cum spune Cantemir, nici nu împlinise anul când a fost scos de Alexandru cel Bun. Cronicarii noştri, cari nu cunosc de cât pe un Iuga, acel din 400, sunt daţi de greş prin documentul din 1374, emanat tot de la un luga-Vodă. Ce legătură să fie între aceşti doi domni? Sunt el două persoue deosebite, sad este şi Iuga acel din 1400 tot acela care domnea şi în 1374, şi care zbuti a redobândi tronul moldovenesc, după cum susţine d-1 Dim. Onciul ? Iuga acela de la care emană documentul din 1374 nu era de obârşie Moldovan, ci Litfan, după cum el însuşi se intitulâză în citatul document, unde spune : «Cn mila lui D-zed noi principele litvan Iurga KoriatovicI voevod, Domnul ţăreî Moldovei». El era fiul principelui Mihail Koriat din Nowgorod şi nepot de fid al principelui Litvaniel Gydyemin. 1 1 (1) Hasdtu, Istoria critică a Românilor, p. 89. (2) Arhiva românescă de AI. CogtUniceanu I, p. 14. (3) Doghiel, Codex diplomaticus I, p. 699 : ‘Hommagiuni — Stephani palatini Moldaviae Vladislavo regi et regno Poloniae praestitum, 1395., (4) Letopiseţile, ediţia veche, I, p. 102. (5) Descriptio Moldaviae. ed. Acad. p. 40. (6) Erorea lai Dlugosz se îndreptă prin spusele lui H. Coetin în Letopiseţe, Ed. I. p. 102. (7) Codex diplomaticus, I, 600 : ‘Ivasco Petri Palatini Moldaviae filius et Wilzo fidejubont regi pro Do- mano fratre suo, anno 1400., (8) Codex diplomaticus, I, 600, www.dacoromanica.ro BISERICA SFINŢII VOEVOZl. ^7 Despre acest Iuga KoriatovicI spun cronicele litvane că l’a poftit Moldovenii să le fie vodă şi s’aă dus acolo.»(l) Acostă chemare a lui Iuga-Vodă de către Moldoveni pare a fi fost o urmare a reacţiunel intîmplate în Moldova în urma domniei lui Latcu, care precum se ştie favorizase mult întinderea religiunel catolice. Iuga acel din 1400 este însă un principe român. Traducerea documentului din ar- hivele stîntulul Spiridon 'este însâ confusă tocmai în punctul unde indică filiaţiunea lui Iuga. Ea spune «că aQ slujit mal înainte întru sfinţi o (lihniţilor părintelui nostru ........(o lipsă) lui Petru Voevod şi lui Roman Voevod i Ştefan Voevod». S’ar părea că Petru Voevod, adecă Petru Muşat, să fi fost tatăl lui Iuga. însă noi credem că mal curând Iuga va fi fost fiul lui Roman-Vodă, şi anume pe următorele temeiuri: Tot în document se vorbeşte de «fraţii domniei mele (adecă a lui Iuga), Alexandru şi Bog- dan». Documentul din 1392 al lui Roman-Vodă arată însă ca fii al lui Roman Vodă tot pe Alexandru şi Bogdan (2), şi este greii de crezut ca Petru Muşat să fi avut tocmai doi fii purtând aceleaşi nume ca şi acel al fratelui s60, Roman. Apoi Petru Muşat nu pare a fi avut nici un copil, de ore-ce ’I urmeză în domnie fratele sSâ Roman, şi în sfîrşit lista lui Scarlatti (secretarul principelui Mavrocordat) spune că «Iurgas», pre- decesorul lui Alexandru cel Bun, este fiii al lui Roman şi frate al urmaşului sSO A- lexandru cel Bun. (3) Bănuim deci în locul reprodus mal sus din documentul nostru o parte rSă tradusă a originalului slavon. Cum se face însă de acest Iuga, dacă este fiul lui Roman-Vodă, să nu fiă amintit alăturea cu cel-l’alţl fii al săi în documentut acestuia din 1392, unde se vorbeşte numai de fiii mei Alexandru şi Bogdan? Acâsta se pote explica admiţ&ndu-se că Iuga Vodă era numai cât un fiă natural al lui Roman, care se vede chiar că nu era recunoscut de fraţii săi, de 6re-ce Alexandru fuge Ia Mircea şi cere ajutorul acestuia contra celui ce se pretinde fratele sSă şi fiul lui Roman, Iuga-Vodă. Mircea însă vine în Moldova, prinde pe Iuga-Vodă în 140L şi pune în locul lui pe Alexandru cel Bun. Ori cum ar sta însă lucrurile cu filiaţiunea lui Iuga-Vodă, un lucru este mal pre sus de îndoială: acest principe arătat ca domnind în 1400 este Român, pe când acel din 1374 este Litfan. Prin urmare nici vorbă nu pote fi de identitatea lor. Tesa D-luI Onciul, susţinută cu atâta trudă în «Convorbirile literare», cade înaintea documentului adus de noi, şi ne arată cât trebue să ne ferim în istorie de ipotese, şi cum trebue să călcăm numai pe tărîmul sănătos al faptelor constatate. Unde sunt şi aşa îndestule putinţl de a greşi, pentru ce le-am mal îmmulţi? ___________ A. D. Xenopol. BISERICA SFINŢII YOEYOZÎ DIN COMUNA SCÂNTEIA NUMITĂ A LUÎ ŞTEFAN CEL MARE. La o depărtare ca de vr’o patru ore cu trăsura din Vaslui, pe drumul vechia al laşului, se află în satul Scânteia, comuna Bodeştil, plasa Mijlocul, biserica cu hramul Sfinţilor VoevozI Mihail şi Gavril, numită şi până astăzi, a lui Ştefan cel mare. Ea se află în marginea satului, în partea de sus, architectura el este simplă, însă zidită ca din vechime, adică, mal întaiil din tindă intri într’o încăpere, unde staO nu- mai femeile, şi apoi de acolo în biserică. Acâstă biserică, după cum ne spun bătrânii, a fost trăsnită pe la începutul secolului; consumându-o flăcările în mare parte ea nu av6 turn dâsupra tinzil, precum se vede astăzi; clopotele eraţi aşezate într’o clopotniţă de lemn în apropiere de biserică. La anul 1846 biserica s’a reparat, după cum se vede dintr’un tabloii ce se află d’a- (1) Letopisiec Litwy ap. Hcudeu, Ist. Crit. p. 50. (2) Arhiva istoricii a României I, p. 18. (3) Pray, Disertatio istorica. Vindobonae 1774, p. 140. www.dacoromanica.ro TflgODbR T. BURADA supra strănilor In dr&pta cum intri, şi pe care e zugrăvit cu oloi pe pânză, chipul lui Ştefan cel mare, ţinând biserica în mână ca ctitor, apoi, lângă el, Maria Domna, Bog- dan Voevod, Evdochia, Duca-Vodă şi Anastasia Domna, Iar în josul acestora, se ci- tesce următorele : «Acest sfănt locaş cu hramul sf. mal mari voevozl, Mihail şi Ga- «vril, din temelie ridicat, întâi de fericitul întru pomenire Domn Ştefan voevod cel «mare, şi apoi de Duca voevod înfrumuseţat, Iar acum în zilele prâ înălţatului domn «Mihail Grigorie Sturza voevod . din nod s’a întocmit şi s’a împodobit din porunca «prâ fericitului Patriarh a Ierusalimului Ivirie Kirio Kiril, fiind stăruitor şi îngrijitor «prâ cuvioşia sa Arhimandritul Paisie Exarh, logofăt şi cavaler Alexandru Ghica efor, «şi comisul Panaite Papazglu epitrop asupra averel sfântului mormînt în Moldavia, la anul 1846 Noemvrie 13.» Ultându-mă în biserică se văd, dacă nu cumva afară de acest tabloă, volu găsi vre o inscripţie, care să ne mărturisascâ pe acel ce a zidit biserica, nu am aflat nimica; apoi întrebând pe bătrânii satului, dacă nu cumva îsl amintesc să fi vâijut vre odată pe zidurile bisericii vre o pâtră cu slove, mal mulţi din el me-ad spus că ’şl aduc aminte că de mult, înainte încă de a se drege biserica, se afla dâsupra uşii cum intri din tinda biserecil în încăperea pentru femei, o pâtră cu slove cioplite din ciocan, (1) dar pole ca să se fi tencuit la repararea bisericii, ori luată de acolo şi dusă în alt loc, ori pote chiar şi nimicită; ţinîud sâmă de spusa lor, am dat jos tencuâla în locul a- rftat de el. dar nu am găsit nimica, am mal cercetat şi în alte locuri, dâsupra uşii cum intri în biserică din încăperea pentru femei, şi d’asupra uşii în drâpta. în afară de biserică, cum Intri în tindă, dar tot nu am aflat nimica. Căutând apoi clopotele le-am găsit din timpul bând s’a reparat biserica, în an. 1846; vre un pomelnic sâd aer vechid nu am găsit, afară numai de o iconă pe care e zu- grăvit Isus Hristos, şi care după zugrăvâla el se vede a fi forte veche; pe ea se află scris în slavoneşte : npuA'fc'J'i RiurcitBiMMlH* orga" Atoiro.... «Veniţi blagosloviţii tatălui med». Catapetâsma bisericii e asemene d:n timpul reparaţiunel arătate; pe mal multe, icone se află scris numele zugravului: Dimitrie Piţonea an. 1846. Oct. 23. Catapitâsma cea Veche însă se află dusă la biserica din PotropeştI, comuna Tăcuta, tot din judeţu Vaslui, după cum m’ad încredinţat mal mulţi săteni. Intrebînd pe bStrînl, pentru ce spun el, că acestă biserică e zidită de Ştefan cel Mare, căci nu se află nimic care să arate pe cel ce. a zidit’o, el ml-ad spus că aşa ad apucat pomenindu-se din vechime, şi că a fost zidită după ce s'a mîntuit războiul cu Turcii şi s’a stîmpărat oştile, la o vâlcică care se numeşte şi pănâ astăzi Stîmparuaa departe ca la vr’o 200 stînjenl de biserică. Cercetînd cronicarii noştri, nu am găsit nimica scris despre zidirea acelei biserici de cătră Ştefan cel mare şi nici despre înfrumuseţarea el de cătră Duca Vodă, după cum se vede scris pe tabloul despre care am vorbit; Paul de Alep numai, vorbind despre călătoria sa în Moldova, întovărăşind pe Macarie Patriarhul de Antiohia, ne spune că: (2) «Spre sără ajunserăm la o mică politie numită Scăntal. ., In politie este o bi- «serică nouă şi magnifică, zidită de beiu (Vasile Lupu) care e devotat la fapte bune- «şi ar dori să umple de biserici totă lumea. Acâsta e închinată sfintei Paraschive, şi «are două măreţe şi graţiose cupole, cu cruci superb aurite. Eixwvoorauiuul şi crucefisul sunt forte splendide.» Din cele spuse se vede că ziditorul acestei biserici nu pare a fi fost Ştefan cel mare, ci mal degrabă Vasile Lupu, de ore-ce Paul de Alep spune că biserica pe care el o văzuse cu ochii, era nouă, şi o arată că ar fi fost făcută de Vasile Lupu, ceea ce e cu atît mal firesc de a se crede, cu cât fără îndoâlă Paul de Alep a trebuit să în- trebe cine a zidit biserica ce ’I părea lui atît de strălucită, şi contimpuranil să ’I fi spus 1 1 (1) Adică In relief, ceia ce ar arăta că inscripţia era veche. (8) Archiva istorică a Komăniel. Hajdău, Bucureşti. 1805. tom. j. partea Il-a pag. 61. www.dacoromanica.ro felBLIOGRAFIE. ?19 că Domnul ţerel de pe atunce, Vasile Lupu. Perzându-se însă mal târziii amintirea în- temeetorulul bisericii, poporul, care e deprins a atribui în Moldova tote faptele măreţe şi neobicinuite domnului aceluia, care se înălţase atît de mult peste sfera comună a muritorilor, atribui şi zidirea acestei biserici lui Ştefan cel Mare. Tradiţiunea se pare că a fost adoptată de acel ce au reparat biserica la anul 1846. Teodor T, Itnradn. Simon «lo Montfort cointe «le Leicestcr, sa vie 1207 1265-, son râie politique en France et en Angleterre, par Charles Iteinout ilacleur is httres. Paris, 1884, un rol. în -8 : XXVII şi 385. Erudiţiunea francesă, care a produs lucrări neperitore la începutul timpurilor moderne, părea a slăbi de la revoluţia francesă în coce. Autorii din vrei iile Restautaţiunel şi a Imperiului al 11-lea căutau mal mult lustrul şi eleganţa, frumuseţea stilului şi strălu- cirea esposiţiunel, de cât lucrarea conştiinciosă şi obositore a cercetărel ştiinţifice, în- trebuinţarea isvorelor cunoscute şi descoperirea altora nouă. Le plâcea mal ales a espune consideraţiunî generale în loc de migăiâsa şi spornica cercetare a amărunţimelor. Ast-fel eraă Guizot, Thiers. Michelet. Quinet, şi mulţi alţii. Ştiinţa francesă, care pro- dusese în ramura studiilor istorice şi limbistice pe fraţii Estienne, pe nemuritorul Du Cange, ameninţa să se subtilizeze într’atâta, în cât să peardă de sub piciore fundamen- tul puternic al adevărului, cercetarea realităţii: cu ceea ce este, pre cât cu ceea ce a fost. De la răsboiă încoce însă, să manifestă o schimbare în direcţiunea studiilor, o re- întorcere a spiritului frances cătră lucrările temeinice, care trebue să ne facă să aştep- tăm de la ştiinţa franceză iarăşi producţiunl de valore. Lucrările d-lul Duruy asupra istoriei romane, a d-lul Brăal asupra filologiei, a d-lul Fustei de Coulanges asupra Ce- tăţii Antice, şi câte altele, ne arată din nou preţiosele calităţi ale erudiţiunel francese, care ştie a pune intr’o formă atragetore până şi cele mal aride cercetări, şi aşterne cele mal amănunte fapte cu înlănţuirea cea atrâgătore a intrigel unul roman. Apoi în tote cărţile de erudiţiune franceză nouă se găseşte şi o ideie generală, de care se lăgă obiectul tratat, în cât ast-fel al în ele elementele neapărate ori şi cărei ştiinţl : fun- damentul de fapte şi ideea care le dă viaţă şi le face să trăiască. Avem înaintea nostră lucrarea unul tener erudit frances, d-1 Charles Bfmont, se- cretarul celei mal însemnate reviste istorice din Paris, care ese sub direcţiunea d-lul Gabriel Monod şi Gustave Fagniez (La Revue historique.) Este o biografie a vestitu- lui Simon de Montfort, nobil de origină normandă de la curtea lui Henric al IlI-lea. regele Angliei, căruia se atribue de istoricii de până acuma întemeierea Camerei Co- munelor, organul principal de desvoltare al constituţiunel englese. D-1 Bămont. ale cărui analise a mal multor lucrări istorice îl făcuse cunoscut în- tinsului cerc de cetitori al revistei franceze, de şi păşeşte pentru a zice ast-fel, cu a- căstă lucrare pentru întâiaşl dată în mod oficial în rândurile învăţaţilor, se arată în ea ca un veteran deprins de mult cu lupta. Cercetările d-sale asupra lui Simon de Montfort se bazâză în mare parte pe studii după documente originale needite făcute atât la arhivele municipale din Londra cât şi mal ales în biblioteca naţională şi arhivele din Paris. Pe baza acestui material nod unit cu acel vechia, coprins în sutele de volumurl consultate de d-sa pentru alcătuirea lucrării (vezi enumerarea lor p. XXII—XXVII), aCt putut să schiţeze un tabloă cât să pote de complet al vieţii eroului săă, şi cu prilejul esposiţiel sale să ne facă să pă- trundem în multe amănunţ:ml ale traiului poporului englez şi francez din acel timp. Pe atunci Anglia avea în Franţa posesiuni foite întinse, şi tocmai din cauza acestor posesiuni, era o ţară mal mult franceză de cât engleză. Elementul Saxon încă nu isbutise a absorb' pe cel norman (francez). Mal tote nu- mele personelor însemnate de la curtea lui Henric al IlI-lea sunt franceze, limba în- trebuinţată în statul englez de atunci este cea franceză. Simon de Montfort îşi căpătă reputaţiunea sa politică ca guvernor al Gasconiel (1248—1254). Cu prilejul descrierel acestei adininistraţiunl d-1 Bâmont ne face un ta- bloCt amănunţit al vieţel feodale din acele timpuri; luptele guvernatorului cu tâlharii, cu baronii cel nesubordonaţi, cu corniţele de Tulusa, cu regele de Navara. Pe atunci administraţia se făcea numai cât cu sabia, nu cu condeiul în mână, ca în vremile nostre. Cetind acest capitol din opera d-lul Bâmont, ni se întipăreşte o vie imagină a acelei www.dacoromanica.ro 720 A. D. XEN0P0L. epoce de tulburări, anarhie şi desordine, care este vâcul de mijloc. In capitolul al UI-lea, unde d-1 Bâmont studiază averile comitelui de Leicester. d-sa ne face să asistăm la unul din evenimentele cele mal importante ale vâculul de mijloc, emanciparea comu- nelor, pe care ’l studiază în comuna Leicester. proprietatea eroului sSQ. D-sa apoi se mal întinde asupra sistemului de esploatare a averii teritoriale, asupra condiţiunel diverselor clase de omeni ce locuiaft pe-o moşie, şi altele. Trecând a pol la rolul politic din Anglia al lui Simon. autorul arată întâi starea ocârmuirtl en- glese pe timpul lui Henric al IlI-lea, cum de şi eraG începuturi de self-govemement foi te seridse. regele le putea incălca în tot-de-una cu ajutorul funcţionarilor sâl, de ore ce magna charta nu limita puterile regelui de cât în privirea impositelor, şi acesta chiar fără nici o sancţiune, iar în tote cele alte puncte îl lăsa libertatea absolută. Aristocra- ţia engleză, fiind bine văzută de poporul de jos, ca una ce nu'l apăsase prin desor- dinile feudale, nu se uni cu regele în contra baronilor, ci cu aceştia în contra regelui, şi ast fel ajunse Angl:a singura, dintre tote ţările Europei, a avea parlamentul săd, a- dică o representaţie a poporului, care avea dreptul a înfrâna arbitrarul regelui. Simon de Montfort deveni capul pattidulul oposiţiunel; el conduse revoluţia, care aşeză ba- zele trainice ale libertăţel engleze. D-1 Bâmont observă forte bine că «evenimentele pregătesc revoluţiunile şi că 6me- nil le pun în lucrare.» Mişcarea fu determinată prin următorea împrejurare : Murind Frederic al II-lea împăratul german, care stăpânise şi regatul ambelor Sicilil, papa nu voesce să dea cordna acestui regat bastardului Manfred al lui Frederic II-lea, ci oferă tronul fiului lui Henric III. Edmond-Henric primind acâsta, se încurcă într’un resboiQ în Italia, în care mal ales papa îl cerea subsidii pentru apărarea intereselor lui Henric. Contribuţiile cele enorme impuse poporului în despreţul magnel charte face pe parla- mentul din 1258 să protesteze cu energie. Regele, de şi cedâză la început şi jură în repeţite rânduil că va respecta magna charta, nu se ţine nicl-o-dată de jurămintele sale ;i provocă o rescolă în care revoltanţil se pun sub conducerea lui Simon de Mont- fort. Regele bătut de resculaţl la Letves este făcut prisonier şi primeşte condiţiile im- puse de Montfort: alungarea munştrilor streini de pe lângă el şi primirea unor con- silieri impuşi lui de parlament. Acesta însuşi însă este modificat în constituţiunea lui. Până atunci fusese recrutat numai cât din nobleţă cea mare şi cler. La 1265 se a- dună pentru a vota noua constituţiune representanţil întregii naţiuni, nobleţă mare, clerul, nobleţă mică şi representanţil oraşelor. Totuşi elementele acestor din urmă nu devin nişte membri regulaţi al adunării legiuitore a Angliei de cât 30 de ani mal târ- 4id în domnia lui Eduard I, 1295. Totuşi de şi Simon de Mortfort nu este, precum s’a admis până acuma, chiar întemeetorul cameril comunelor, el a «creat unul din prece- dentele cele mal caracteristice care aft pregătit încâta evoluţiune a Angliei cătră li- bertatea politică; nu aii creat alt-ceva, dar atâta este îndestul pentru gloria lui.» Observăm cu acest prilej că, de şi fără îndoială trebue să ne dăm tote silinţele pentru a des voi ta istoria nostră naţională, totuşi n’ar trebui să lăsăm în părăsire şi studiile de istorie generală. Mal ales în starea de astăzi a isvorelor, multe din aşeiţămintele no- stre nu pot fi înţelese de cât prin asemănarea lor cu acele ale Europei apusene, cu care aii adese-orl asemănări surprinzătore, Apoi în afară de acest ajutor mal direct, pe care istoriografia poporului nostru pote să’l aştepte de Ia cea apusană, mal este şi nevoia de a ne ţine în curentul ştiinţei celei mari representată prin naţiunile cele culte ale Europei. Pe baza acestei ştiinţe s’aG hultuit slabele începuturi ce le vedem îmbo- bocind la noi în ţară; nu putem deci să neîngrijim trunchiul fără pericol de-a vedea uscându-se mlădiţa. De aceea am recomanda lucrarea D-luI Bâmont tuturor acelor ce în ţara nostră se interesâză de marele evoluţiunl istorice petrecute în sânul omenirel; şi una din cele mal spornice prin rezultatele sale a fost aceea ce a dat naştere con- stituţiei şi libertăţilor engleze. d. X. www.dacoromanica.ro lEViSTA IST. AKCH. HLOL PI. I. P o i d s a n t i q u e s. www.dacoromanica.ro M G Vo]t ^ Buc ^ REVISTA IST. ARCH.FILOL. pi n 22. REVISTA IST. ARCH.FILOL. pi.m. Poids antiques. www.dacoromanica.ro 1EVIST IST. AfiCH. FILOL. V. IV. TAB IV jfgf ^*'**-'*r tt^A i.J' & lut «kiî^v <“•« 1W 'Yt-'Uţ.'v tu/ '"fii-t'. H'*' ‘W tu., ^ ^ bu-vy vf J p l t/m>,au3 jrxyltjHi tstj,v yj j> ^ ţr>nj fii JIU‘7 ^ yj1^ Uj'l~^’ Ui'' J,^nW^ltv ....................... <7 '«<îr"if~y ^u. >//i- ’A^irJ x.-Tîr - J?L k*$' ~l *% / ...,.vA/iiw n^2u-Tyu\J^V U^Y* H t\ n S. CjIttw «^v/n-u-m /M,uj ij. »« 1/» 711 ^ Y" A V+^ --A X 'ti * ^ ^vw, tuj. I L^/^Vlv TVh) y l>u rf 6 I I A *1 TTU* 11 l\A1'V ^ N -r/'T7 ■ °> ^ ^ i-'X TT ^ ~ f Al \ Tl w K JU H U* u^rV C^-i Z^tO 4 tl«iMTn*T AU- AV 6vz Vnx, ^C^oCj^jfirCJ>^ -n-v^ "//« "rVdfc ^ k ( ' w^*^' "TAq«s Q> y ■*' i i * ( l-/tv Auu L TC.X*, ^ ^ „ii''* ^ V’ ^ JA* TVv-'V IVV /HI ^ xMA ţAJfv^ rv^/vr*/**? t\ m\ Fac-simele după. IzYodul Spătarului Clanâu. www.dacoromanica.ro îikQVo i mac REVISTA ist. ar CU. TILOL. V. IV Tab. Y -IU Itrif/fwryK/VlM H-f^MMilrtAâ'^C'cjrtlAlH r„ TT I v/'-. Amin rt^Vw aui ( n#i«ţij« nţtmynn nript^ 1 H[TfiTV^^ |i‘"^rl 11 rţjrt^Uin ica^vvtfi h SJ-ţrnY^p> ''' . .............. n^AHr(tima-mrm uccH ahc/tii-J HAntr tr' r\T M Mm .KmJHH .MVQm^H^rn ^ nîmlm’ J ,t£.. ^m^JorTi. .ivirrtJ-.» '/r^l ” t*M'rr',\ri***<'i ” *^Arr|ţ^rr'lSţr,'W'll l*™1,>* ' ^i;i^i*wiilj*it*>iriJl.ri^i.‘i«y v?-rA(tiri*Vtm~lt l( _ ţ.^ •— Vt . ' fAn^iUh-ttt ruţXuiţri*fi:.-„tJ'i... *■ -a^: SMWWW/.^ iiv/^c'0] ■^ * j=£>'| . TT>"Î.. I • !.-i'r,~- ’K> - '..“tr . ... -. i-C-H' Ţ,+M/ ■ '4’|’Vf ?t« ■ HHţMttiYtrt rţfOAiţţiutCot*tţ*hryjynîimHHitH-iit(»nnţ^uţjţtuttJQ.■ Htuţtftiuhim£ m.hca flUiey L-i^rUţff nncntpte i,< Atte/Y nf/tMiiMHHnp.nn-tajHAUt ramat- iinjAtttpH • -x . " ' ’ îr • nf/t' «rt^.Artjii/K/iiM ramţit- > /*!»( T Mi-itrniHrv H(/flnftţ]y»rA(arienejymjfjQAAH ntmfŢ *î^-|rcJM^Îri|aiH ■ ^ijrr-jrtij I .i ii.^....... - '---......... ' 1 -V. aiuYt« r£JÂ/j»cJ^I rt^at*t .ticJţţjţti( ţamfttrru*Yqt rnţl ruituluriAtah cjţtrn\»tt^ui» n,utunytm raţa^y *i,tn n.tte 1 Ctj tiars slv^sţifl ^**1 mrf*M-A«wytfritgWy# J-t*- ' t nnej g.imu fyxii îc /M^.Ui ■ ţşrttrt'jittiţj»t rhftra m*) tutitim.Yitt 0 ţ-. ChrisoYul lui Ştefan Vodă din 1520. C 11 ţiu a Mus u ui d A tichită I . www.dacoromanica.ro REVISTA IST. ARCH. FILOL. ». IV. C__A/S^ V 1 m A-y TrA-O |> >-U-0.  (A, j, »«■ U £ * ^ /^/C/Z' > ~f) C <5 IA -xpţ MlI ><~f A~U 1 rn jjy^ . h_•/ *A* hC~TTa >0^ jjl ^^rTL, a (. *&*>' V <*. it-*s w( /x** -*’ C*y~io Ş'jT'iz*' «-Iv • f, ‘ i*^ ft-/* J t>* T'A ^ rtXV U t- O -y/A XA-J m t, H r »A •» Ar î pi L> ^ m a . JH s' .' .. . ■? . '”"•' . .. . ^ , » ' ax ., Axw‘ «T V< j, - -27 ^ ^ r^i rj ^ t* X **■ a ■ j,« > H'X r~>..-} ;V7 ~s(pt,^s „,„>, r cyjf^ Sf),f,„^^ , U^r^fi j w' ' ' ">' O yA - / / .a< U < «V t pn-. ii f __ ..a ’ . - . <9 K TTV-v d K Hv > ' / w** ,W y A ./ij ' \ A ■>,•£/* * / *■“ 1 < IA rvv nrvx. Ax /j *a-a jj < < *-ix A*-*' , ^ —U ■) ' .•» , -,, - yx. < * ‘*-v H, | ---------------- - - - ^ ^ ^ /^/’ 1 / '*•' j A- . jZ xx. v,, lr~i — A A c\ jy rn «. *J *''* ** ^ ' A t X rrw y/ 7 rU.r'xA h ., ^7 v w ^ ’ „ •'■*'*■< Nv ]j t 1 «/; t Zx JJj ) A~j rn ^ yj'? &y' °y ^ 7 A ' ' I <■ I «/ ^ £.*< i-d/ . . X ___ A " ^ ^ ' ^ ^ rvv JTV(. X-A A J > A» *"T ^V4 n ) * TJ/Ca AA^i x-i-^x ^ “ , •. ^ X * ^ , /„ , -/ *V * r^*/" ■),‘} M* •■/-’*»> î* ; * ft) ţ/,1> ' “‘/ AX* *f* TTA. ,fV XX AaA fXT^ „ , pr)1(1x /, 2(Îm- —V __L Xx ^ ^ y AA J * ~Cff * MJ i a. tiiT* /-A * f, J* p* .a* ,J 7 " ^ T-„tJ^ __ ^ f) <, / ' u" • *, * J r J ' » rrUv n # ^ ^ ^ ^ , «XL > <1 < ^ ^ /v s î f1 ^ '* A^uU /-nyi’i „x< A.^-x . . 0 ..... ' ne m 3 ^ 1-< V A ^,4. ^ TX ( Ix»/^ * * r» ( *, uot . Fac-simele după autograful Principelui Dimitrie Cantemyr. (Originalul în Archivul Mmist. de Sxterne dm Moscva). www.dacoromanica.ro TAB. VIII. m. ISTOR. ARCH. ÎILOL, Vel. IV. Fac simile după semnături boeresci din Moldova. (Nr. 1. 2. 4 şi 9 din cartea de judecată a4 boarilor i ®lr. 3. 5-8, idem cu data 1671 septembre îoywlrecţnftl itt cu. data 1660 noembre 24, collecfiune particulară; ‘‘'"iSMO't, pach. 25, Episcop. Huşt). Un autograf al lui Mihail-Vodă cel Vitez pe un document din anul 1596. www.dacoromanica.ro Rev. p. Istor. Arch. Filol. voi. III Xab. III / ABLA DE yviATERIE A VOLUMELOR III ŞI IV, (Anul al doilea). Ariceseu C. D. — Notiţă despre portretele lui Tudor Vladimirescu, cu o stampă ■ chromolitografică. » încă o probă despre neorînduelile zavergiilor dela 1821. Buradn Thcoilor T. Biserica Sfinţii Voevozt din comuna Scânteia,, numită a lui. Ştefan cel Mare. Burlă Y. 51. — D-l Paul Hunfalvy şi teoria lui Rosler. Esarcn C. — Dispacele ambasadorilor veneţianî la Constantinopole. » ' * Sumarul documentelor privilore la Moldova şi Valachia şi păstrate în Arcbivul, General al Veneţiei. Gnster Dr. M. — Colinde, cântece populare şi cântece de stea inedite. » Legende inedite: Viaţa Sfintuim Alexie, omul Iul Dumnedeu şi Viaţa sf-luî Evstathie Pţuchida. Georgian I. C. — încercare asupra metodei în istorie. Hasdeil B. P, — Alun,, alună şi derivatele. —Specimen de «Magnurn Elymologicum Romaniae». Ispirescn P. — picetorî populare. ' Melcliisedec Ep. — Mitropolitul Grigorie Ţamblac. Viaţa şi operele sale. > Catalog de cărţile serbescî şi rusesc!, manuscrise vecbl, ce se ' află în biblioteca M-rel Nemţulul. * Viaţa Sf. Ioan cel Noii de la Suceva scrisă slavonesce de Grig. • Ţamblac, cu 5 xilografil în'text. » O rugăclune-vrajă. — Descântecfe românesc!, comunicate de » 0 escursiune în Bulgaria, » Biblioteca d-lul D. Sturdza de la Miclâuşenl. Popescu N. D. — Corbea, baladă poporană, culesă şi comunicată de Sout/.o 51. C. — Etalons pondăraux primitifs et lingots monetaires, cu trei tabele li- tografiate. Saineanu E. — Elementele turceşti în limba română. Tocileseu Gr. G. — Documente inedite privilore la istoria română cu 8 xilografil în text. » Câte-va acte privilore la haiducul Iancu Jianul. » Alexandru Lambrior, cu portretul în beliografie. » Stihuri asupra venirej Nemţilor în Bucureşcl şi asupra peirel Vo- evoduluî Hangerli de un anonym. ■ Literatura populară: Colleeţiunea G. Dem. Teodorescu. » Descântece, superstiţiunl şi poesil poporane din plaiul Prahova. » Studii critice asupra cronicelor române : Izvodul Spătarului Clănâu seu Cronica lui cArbure Campoduxt numită şi a lui Un autograf al lui Mihal-Vitezul. cu o folotipiă. Urecliiă Y. A. — O cronică anonimă. Xcnopol A. D. — Teoria lui Rosler. » Despre luga-Vodă, cu prilejul unul nou document. X. A. I). — Bibliografia. www.dacoromanica.ro Cele. patru. volume ale aaalai T-id, şi al doilea co- . ' \ ' priacţead ap râpe 1,800 pagini ea dl stampe eh.rom.o- litografti, folotipii şi litografii, şi 78 xilografti ta ' text, se afLrl de i^erufare la admtuistraţiuuea Revistei, Strada Şelari JSTo. 11, ea preţ de lei 70. JPeatra aoaii aboaaţi preţul lor este aaraai de 50 lei. jj- www.dacoromanica.ro