('Âxfa- fyr'x&i/iu.

                                                                            _/l_____.       -   7^
^d^yCytd',
www.dacoromanica.ro
                        UMARIUL :
                                                                          Pag.
   Gr. G. Tocilescu. — Studie critice asupra cronicelor române .... 241—288
   A. 1). Xenopol. — Teoria lui Rijsler : Toponimia (urmare) ..... 289—297
   I. C. Georgian. — încercare asupra metodei în istorie.............. 298—326
   Gr. G. Tocilescu. — Stihuri asupra venirel Nemţilor în BucurescI şi asupra
      peiril Voevodulul Hangerli de un anonym...................... 327—332
   C. D. Aricescu.—încă o probă despre neorînduelile zavergiilor dela 1821 . 332—334
   I)r. M. Gaster. — Legende inedite : viaţa sfhituUu Alexie, omul lui
    Dumnedeu .  ................................................... 335—352
   C. Esnrcu. —1 Sumarul documentelor privitore la Moldova şi Valachia’
    din Archivul General al Veneţiei (urmare)........................... 353—370
   Gr. G. Tocilescu. — Literatura populară : Colecţiunea O. Dem. Teodorescu . 371—381
' Ep. Mclchisedec. — 0 rugăciune-vrajă. — Descântece românesc!, comu-
nicate de............................................................. 381—381
Gr. G. Tocilescu.—Descântece, superstiţiunT şi poesil poporane din plaiul
    Prahova...............,     ...................................... 384—392
   N. B. l’opescu. — Corbea, baladă poporană, eulâsă şi comunicată de . 392—400
                     CONDIŢIUNILE PUBLICAŢ1UNEÎ                    -
  Revista pentru istorie, archeologie şi filologie apare de patru ori pe an, în
fascicule de câte 12—15 coli, cu stampe şi fae-simile, alcătuind două volume
pe fie-care an.
. Abonamentul pe an : 25 lei pentru România, 30 lei pentru, străinătate.
  Redacţiunea şi administraţi unea se află în Strada Şelari Nr. 11.     .
                                                             K
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
        ABLA DE yVlATERIE A YOLUMULUÎ III-ma
                                                                                    Pag.
      Aricescu C. D. — Notiţă despre portretele Iul Tudor Vladimirescu, cu o
                     stampă chromolitografică.......................................... 128
           » încă o probă despre neorînduelile zavergiilor dela 1821.           .  . 332-334
      Bnrlă V. M. — D-l Paul Hunfalvy şi teoria lui Rosler...................... 89-98
      Esarcn C. — Dispacele ambasadorilor veneţian! la Constantinopole . .           83-88
           » Sumarul documentelor privitore la Moldova şi Valachia şi pă-
                     strate în Archivul General al Veneţiei....................... 175-208; 353-370
      Gaster Dr. M. — Colinde, cântece populare şi cântece de stea inedite .         99-110
           » Legende inedite : Viaţa Sfîntului Alexie, omul lui Dumnezeii. 335-352
      Georgian I.     C. — încercare asupra metodei   în istorie................... 298-326
      Ispirescn P.    — ţlicătorl populare .........................................144-163
      Melchisedec Ep. — Mitropolitul Grigorie Ţamblac. Viaţa şi operele sale. 1-64
           » Catalog de cărţile sărbescl şi rusescl, manuscrise vechi, ce se
                     află în biblioteca M-rel Nemţulul..........................129-143
           » Viaţa Sf. Ioan cel NoQ Ae la Sucfeva scrisă slavonesce de
                     Grig. Ţamblac, cu 5 xilografil în text.....................163-170
           »      0 rugăclune-vrajă. — Descântece românescl, comunicate      de  .  381-384
      Popescn N. D. — Corbea, baladă poporană, culesă şi comunicată de .             392-100
      Tooilescn Gr. G. — Documente inedite privitore la istoria română cu 8
                     xilografil în text............................................ 209-235
           »      Câte-va acte privitore la haiducul lancu Jianul............... 236-240
           >      Alexandru Lambrior, cu portretul în heliografie............... —
           » Studie critice asupra cronicelor române ...                , . .   .    241-288
           » Stihuri asupra venirel Nemţilor în BucurescI şi asupra peirel
                     Voevodulul Hangerli de un  anonym............................. 327-332
           »      Literatura populară: Collecţiunea G. Dem. Teodorescu .      . .   371-381
           »      Descântece, superstiţiunl şi poesil poporane din plaiul Prahova   384-392
      Urechiă V. A. — 0 cronică anonimă......................................... 65-82
      -Xenopol A. D. — Teoria lui Rosler................................111-124; 289 297
www.dacoromanica.ro
               STUDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE.
                                            I
                                     CUM SÎNT PUBLICATE CRONICELE ROMÂNE
                                                              §1.
    Prima cestiune care se presentă chiar la începutul acestor studii este de a
vedâ decă istoria trebue considerată ca o ştiinţă seă ca o artă; decă fiinţa
eî trebue să o recunoscem în methodă, şi acestă methodă în critica isvorelor.
în restabilirea faptelor reale, — săă trebue să recunoscem fiinţa istoriei în ex-
punerea artistică, în opera de artă istorică, în care predomnesce arta rheto-
rică, tablourile viî şi mişcătore din operile lui Maccauley, luî Thiers săă din
romanele luî Walter Scott? (1)
    Dăcă ne uităm la Grecii antici, la aceşti maeştrii aî anticitâţiî classice, con-
statăm că pe când aprope tote sciinţele, cari occupă încă şi astă-dî spiritele,
’şî aft începuturile la denşiî, pe când maî cu sămă sciinţele morale şi poli-
tice ca : ethica, politica, economica şi altele, cultivate cu predilecţiune, îşi aă
terenul lor proprio, istoria nu există ca ştiinţă, cu domeniul săă â parte.
Istoria este la Grecî, şi rămâne tot timpul şi la Romani, o parte din rheto-
rică, din «litteratura frumosă». La Grecî anume imediat după admirabila
istoriografiă din epoca luî Pericles, imediat după Thucydide şi Xenophont,
urmăză un şir de istorici cari, din causauneî rătăciri a judecăţii şi a gustului,
— lesne de explicat într’un timp când se perduse simţul libertăţilor politice,—
nu maî caută, în scrierile lor, adevărul istoric; pun adevărul istoric maî pe jos
de cât florile artei rhetorice: şi fiind că în acel timp rhetorica se introdusese
în Athena prin sofişlî, aceştia preţuiau {rasa mal mult de cât lucrul în
sine, şi tot meşteşugul lor şi-l arătaă prin aceea că : din lucrul cel maî rău
sciaă să facă prin vorbe frumose lucrul cel maî bun. Acestă rhetorică se in-
troduse şi în istoriografiă, maî cu semă prin şcola luî Isocrate : Prin acestă
şcolă se stabili ca principiQ că : missiunea istoriografiei, ca şi a eloquenţeî,
nu e atât ca să transmiţă adevărul, cât să lucreze asupra cititorului, prin
mijlocele cunoscute ale rhetoriceî, prin tot felul de artificii ale limbagîului,
    (1) Vecjl asupra acestei cestiunl şi pentru cele ce urmeză în § 1, Ioh. Gust. Droyscn,
Grundriss der Ilistorik, zweite Aufl., Leipzig 1875.
   Fev, p, Ist,, A cit, ţi Ftl, An, II, Voi, I,                          16 •
www.dacoromanica.ro
GR. G. TOdlLESCtj.
Ui
prin exageraţiunî, prin tablouri descriptive lipsite maî tot-d’auna de ori-ce
fundament factice, prin discursuri plăsmuite, prin tot felul de episode, aşa că
istoricul avă în vedere mai mult să facă pe cititor a petrece, de cât să’i trans-
mită cu fidelitate faptele istorice. La acestea nu întârcjiâ să se adaoge încă,—
o dată ce rhetorica tîmpise simţul adevărului, — nu întârdiâ, qlic, să se adaoge
şi tendinţe particulare ca : ura, spiritul de partidă, linguşirea celor puternici
al ijilel, tămîîerea despotismului. Pe aceste căi rătăcite intrată o dată istoria,
nimic nu o mai opreşte : în zadar genialul Polybius, cel maî mare istoric al
anticităţii, se ridică cu spiritul săO clar, sobru, cu judecata experimentată a
unui general şi bărbat politic, contra uşurinţei şi fantasiei istoricilor, contra
căutării fraselor frumâse, a rhetoristicei, şi el cere de la adevăratul istoric
ca primă condiţiune : studiul consciinţios şi diligent al isvorelor, adunarea
materialului, pe lîngă cunoscinţe politice şi experienţă, — In zadar căutăm
acestea în istoriografia romană : penă chiar şi Tacit nu se ridică mai presus
de conlimpurăniî săi, trăind într’un timp când ori-ce interes pentru institu-
ţiunile republicanice se perduse, când moravurile căzuse, când mândria na-
ţională perise, cănd se dicea cu Florus : *ăe Verulis et JBovilîis pudet, sed
triumphavimus» «de VerulI şi Bovili ne e ruşine, însă triumfarăm!» Atunci
istoria nu se citea nici se preţuia de cât întru cât dânsa înfăţişea materie şi
exemplu pentru declamaţiunile morale! Evul-mecjiii vine; el trece maî ântâiO
o periădă de completă barbarie; ori-ce urmă de consciinţă istorică s’a şters,
ori-ce tradiţiune şi ori-ce studio istoric! Fabule şi basme absurde, e tot ce gă-
sim în luminatul pe atunci ByzanţiQ. Când litteratura renasce în secolul XIV,
istoria cade în alt pericol : admiraţiunea şi entusiasmul cu care se citesc şi
se studiază classiciî, orbesc aşa de mult mintea, în cât nimeni nu cugetă,
nici este în stare să suppună la o cercetare critică tradiţiunile; toţi se mul-
ţumesc a le reproduce întocmai fără examen; entusiasmul îi face să vene-
reze şi să studieze pe classicî ca modele ale eloquenţeî, iar nu ca o comără
de înţelepciune politică şi de doctrină istorică; în scrierile lor se silesc a i-
mita stilul classicităţiî şi a copia florile rhetoricei, amestecând presentul cu
trecutul : şi nu e de mirare a gâsi atunci omeni ca Petrarca, — căci la noi îf
găsim penă astă-cji, — care vedea în bărbaţii cei mari ai anticei Rome,—nişte
compatrioţi şi strămoşi ai săi, în fie-care italian un descendinte direct de
ai lui Romul, în imperialismul din timpul său, — o continuaţiune neîntre-
ruptă a tronului Cesarilor, în Colonna — un vechiă patrician, în Rienzi—un
vechiQ tribun! Trebue să vie un Ferizonius, care să fundeze critica superioră
istorică,— şi şcola istorică din Giittingen, care să desvolte adevăratul method
al sciinţei istorice, melhodul care se rezămă pe studiul critic al isvorelor! Cu
Niebuhr se pote <Jice că istoriografia şî-a găsit drumul săO adevărat şi sigur,
care duce la descoperirea adevărului, şi pune istoria în rendul sciinţei!
    Der pe când în litteratura istorică germană acest method critic al isvârelor
realisâ progrese aşa de însemnate, — cele-l-alte ţări culte ale Europei occi-
dentale, ca Francia, Italia, Spania, remânea în vechiul sistem, lăsat moşte-
www.dacoromanica.ro
STUDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE.
243
    nire de anticitatea classică: methoduluî, prin ajutorul căruia se găsesc fapte
nouî, lumine cullese chiar de la isvorele primitive, — se preferea şi se pre-
feră încă şi până astă-(jî, — composiţiunea litterară, arta rhetorică, care cere
mai puţină muncă, şi încă şi mai puţină gândire ! — Şi fiind-că tocmai a-
cest soiii de scrieri place publicului celui mare, fiind-că ele răspund cât
mai mult trebuinţei populare, se înţellege uşor că direcţiunea germană dată
studiilor istorice nu pută şi nici pote împăca acest public : el voesce să ci-
tâscă, iar nu să studieze, el voesce să se ospăteze din bucatele ce i se oferă,
îar nici-decum să i se arâte cum aii fost preparate acele bucate, de cine, şi
din ce anume substanţe!
   Şi a allege între aceste două sisteme de istoriografie, — nu este lucru
indiferent!
   Preferinţa ce publicul cel mare dă primului sistem, nu pote fi fără urmări
nu numai pentru formarea gustului istoric, dâr şi pentru formarea şi condu-
cerea judecăţii istorice, şi in mare parte, şi a judecăţii politice într’o ţâră!
Căci arta rhetorică, când descrie evenimentele mari istorice, frământările
grele prin cari revoluţiunile se prepară sâă se esecută, are o putere magică
asupra maselor populare; când ea vorbesce patimelor înlănţuite, apăsărilor
fanatice, maselor robite cari ard de libertate, — sââ poporelor mici cari as-
piră după unitate naţională şi politică,—nu ’şî allege măsura, nici îşi cumpă-
nesce tonul, nici îşî modereză avântul, şi fiind-că vorbesce pentru ca să
mişce, pentru ca să deştepte entusiasm în suflete amorţite, — caută să um-
ple fantasia auditoriului seâ cititorului cu idei şi concepţiunî, cari nu sînt
de cât vârfurile realităţii, nu însă realitatea înseşi, realitatea grea şi neîndu-
rată, adevărul realităţilor, pe care ni ’l dă numai multa experienţă, studiul
îndelungat, al lucrurilor şi al amănuntelor, o judecată tichnitâ şi concentrată.
Ideile acestea, fie ele răspândite prin cărţi, fie prin foi dilnice, fie prin cuvân-
tări publice, formâzâ opiniunea publică, a cărei putere este imensă ; âmenii
însă, — aşa sînt âmenii, — rnăsâră realitatea după acele idei, în loc de a
măsura ideile după realitate, şi cer, cu nerăbdare şi insistenţă, a organisa sâă
reforma realitatea după acele idei, în loc de a modifică ideile după realitate.
   Observaţiunea presinteluî ne arătă că un fapt petrecut în viaţa publică sâă
privată, se interpretă, se nareză şi se commenteză in chip diferit, după cum
e diferit punctul de vedere în care se pune marturul ocular ce narâză; şi în
mijlocul atâtor relaţiunî contradicâtâre judecătorul conscient are adesea gre-
utate pentru a’şî forma o idee sigură despre cum s’a petrecut acel fapt. Der
când e vorba de a judecă despre evenimente petrecute acum 100,1000, 2000
de ani înaintea nâstră? după nişte materiale maî puţine la număr, după re-
laţiuni nu tol-d’auna scrise de ceî ce aă fost aprâpe de dânsele, de ce! cuno-
scători sâă de cei ce aă participat la ele? Adesea avem relaţiunî luate după
relaţiunî de a treia şi a patra mână. Şi chiar decâ ne rapportâză ceî ce s’aâ
aflat aprope de evenimente, decă sînt contimpuranî cu evenimentele, tot mai
www.dacoromanica.ro
244
GR, G, TOCII,FSCD.
   rămâne Întrebarea la cari din aceste evenimente aă fost eî înşişi părtaşi ? Şi
chiar şi vederea şi aurirea proprie nu îmbrăţişadă de cât abia o parte, o
fată, o direcţiune a evenimentului, şi aşa mai încolo.
   Concepţiunea şi expunerea unei periode istorice atîrnă deci în mod esen-
ţial de la judecata ce şi-a format istoricul asupra epocei, calităţii şi gradului
de credinţă ale isvorelor istorice, pe cari el le-a utilisat, şi din care a scos
acea expunere, Cesliunea decă de esemplu, istoria cea mai veche a poporu-
lui roman, istoria aşa cum ne este transmisă prin tradiţiune, trebue să o so-
cotim ca istorică, ca veridică, — sefl din contra, merită a o considera ca o
operă a poesieî şi imaginaţiuneî, — cestiunea acâsla, dic, trebue a o resolva
mai ăntâiă nu prin cuprinsul istoriei înseşi, ci în primul rang, prin natura şi
modul atestaţiunei sâle, adică prin natura şi modul mărturielor ce avem de-
spre densa. Deci natura şi modul acestor mărturii trebuese cercetate, fiind-că
fără critica isvorelor nu se pote face critica faptelor,— Asemenea, cestiunea
dâcă istoria Românilor, aşa cum s'a scris penă astă-tji, esteseă merită numele
de istorie, sâă decă Românii nu pot dice că au o istorie naţională, — atîrnă
tot de la cestiunea isvorelor istorice.
                                                   §2.
   Cel mai sigur şi temeinic isvor al istoriei ori-cărui popor sînt prin urmare
documentele şi cronicele. Fără studiul acestora, istoria în adevăratul simt ar
fi imposibilă. Rod al fantasiei, în loc de a ne hrăni cu pânea adevărului, ea
nu ne-ar da decât deşertul şi amăgirea. De aceia poporele fără cronice şi
documente nu aă nici istoria lor, şi poporele fără istoriă nu sînt naţiuni.
   Acest adevăr de o simplicitate atât de mare : importanţa cronicelor pentru
sciinţa istorică, a fost mult timp nesocotit de însăşi poporele cele mai culte,
ca Anglia, Francia, Germania. Litteratura istorică a acestor naţiuni începe
deja de sînt mai bine patru văcurî; s’aă scris mii de volume peste mii de fo-
liante; generaţiunî întregi şî-afl sleit forţele intelectuale şi materiale,,, şi abia
cu crepusculul acestui secol so putu câştiga o vedere mai raţionabilă în isto-
riă, Causa nu era nici lipsa cunoscinţelor, nici sărăcia devotamentului, nici
neîndestula seriositate a scriitorilor, ci numai lipsa de methodă. Ei începură cu
ceia-ce trebuia să finescă, clădind pre de timpuriă sistemeistorice. înainte de
a cerceta, corige, compara şi commenta analiştii şi documentele, se mulţămiră
a lua de basă o singură cronică după întâmplare, a o explica atăt cât se pri-
cepeaă, a zidi apoi un edificiă întreg ce de temeîQ avea : false lecţiuni, arbi-
trare commentare, proprie visărie, iar de acoperiş — un lanţ de vorbe înflo-
rite. Publicul cititor primîa cu nesaţiQ asemeni scrieri; erorile prindeaQ ră-
dăcină, trecând ca verităţi de nediscutat; şi rarele spirite critice, venind a
smulge vălul întunereculuî, trebuiră a’şi perde jumătate din forţele lor, nu cu
adevăruri a înavuţi sciinţa, ci de neadevăruri a o curăţa. Se scie că pentru
cea din urmă lucrare mult maî însemnată erudiţiune şi putere de judecată se
cere decât pentru cea d'intăiQ.
www.dacoromanica.ro
STUDIE CHITICB ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE.
24b
   Ce era istoria romană înainte de Niebuhr? O literatură bogată, în diferite
limbi europene, numerând într’însa învăţaţi şi omeni de genitt ca Cluver, Bo-
chart, Perizonius, Vico, Louisde Beaufort, Monlesquieu... şi cu tote acestea ea
nu merita numele de istoriă. O ţesătură de fabule crescută din vâe în vâe,
însufleţită de idei moderne, eîopăcită şi schimonosită după vederile fie-cărui
autor. Cu Niebuhr se ’ncepe sciinţa istoriei romane, pentru că Niebuhr este
cel d’întăiă care se îndreptă la isvore chiar, le despică, analisă, căntăresce,
scoţând adevărul din grosul nomol al fabulei şi al fantasiei în care era învă-
lit... Am putâ încă dice mai departe, fără temă de erâre, că Germanii sînt
fundatorii adevăratei sciinţe istorice. Nu veţi întâmpina, este adevărat, în scrie-
rile lor acea mlădiare a fraseî, nobleţă a cugetării, acel farmec care te atrage
şi te încântă la citirea măiestritelor pene francese, italiene, spaniole, acele
tablouri pline de viaţă şi emoţiune; însă in schimbul acestora veţi găsi tot-
d’a-una fapte noue, adevăruri descoperite prin trudă şi pătrundere, lumine
culese chiar dela isvârele primitive şi exprese simplu, dar lămurit,—şi noi unii
credem că acestea preţuesc şi folosesc în realitate, iar nu frasa...
   Ce era istoria Franciei înainte deThierry? Nisce compilaţiuni neexacte,
fără adevăr şi culore; annale domestice ale familiei domnitore; un fel de teatru
de marionete, unde numai regii apar pe scenă, schelete însă fără aer de viaţă,
umbre fără culore. «S’ar pute dice—observă Thierry (Lettres sur l’histoire de
France, Paris 1842, p. 21)—că este acelaş om tot-d’a-una, şi că printr’un fel
de metempsicosă acelaşi suflet a trecut, la fie-ce schimbare de domniă, dintr’un
corp într’altul.» Viţiul de methodăse strecura din generaţiune în generaţiune.
Fie-care autor noii ce venîa, socotind istoria ca şi găsită, fundată, în loc d’a
aduce vre-o veritate nouă, vr’un mod de vedere diferit, schimba frasa numai,
purifica stilul, şi totul era făcut. Thierry este cel d’întăiă care însufleţesce is-
toria Franciei, chemând la viaţă masa naţiunii întregi, provinciele, oraşele
cu aspiraţiunile şi trebuinţele lor, cu interesele şi patimile lor, ast-fel cum tre_
bue să fie adevărata istoriă a unui popor; pentru că el este cel d’întăiă care
se întorce la făntânele originale, la cronice, lăsate în pulberea uitării de pre-
decesorii sei.
   Dacă acum, cu aceste pilde întăriţi, pe cari le-am pute înzecit îmmulţi, ne
întorcem privirile cătră litteratura română, prima firâscă întrebare va fi de si-
gur aceia : avem o istoriă naţională ? Cestiunea pentru mulţi pote să nu pre-
sinte nici un interes. într’o societate ca a nostră, unde totul se preface pe fie-
ce (Ji, unde inslituţiunile şi legile de adî pot printr’o subită convulsiune politică
da loc altora de mâini, unde nemic pare a ne lega de acel trecut pe care unii
îl despreţuim fără a’l cunosce, alţii îl hulim fără a’l înţelege îndestul; într’o
societate încă, unde omenii politici, guvernanţi, legiuitori, administratori, se
socotesc scutiţi de un studiu care le-ar costa veghiărî şi strădănil şi se simt
satisfăcuţi de a lor neseiinţă, ce interes ar mai pute presinta 6re istoria na-
ţională?! Nu este dar de mirare a găsi în o parte influentă a societăţii nâstre
www.dacoromanica.ro
246
GR, G, TOCILESCU,
   atât de puţin patriotism, lipsă de t&riă, nesiguranţă In opiniunl şi principie,
desnădăjduire de dînşiî şi de ţâra lor,
   îmi place a aduce aci cuvintele unul mare bărbat de Stat român, a cărui
viaţă n’a fost şi nu este închinată decăt sţudiuluî istoriei naţionale, dragostei
de patriă şi rîvneî binelui obştesc :
   «Nădăjduesc, Şicea d, Cogălniceanu la 1852, că prin publicarea cronicelor
Moldaviel contribuind la desvollarea patriotismului, voiă contribui tot-o-dată
şi la părăsirea utopiilor care pe mulţi aă înşelat pănă acum, făcându-l a crede
că triumful naţionalităţii stă în măsuri silnice, când'aceste, am deplină con"
vicţiă, nu pot de cât a o perde saă cel puţin a o compromite, Ţâra nostră nu
prin grabnice şi sgomotdse schimbări se pote ridica, Reformele blânde şi gra-
duale , îmbunătăţirile seriose, respândirea inşirucţieî publice, respectarea drep-
tului tuturor claselor, îndreptarea moravurilor în familii, întărirea, statorni-
cirea şi respectarea puterii ocărmuitore ca organ a legii, acestea sînt singurele
elemente de regeneraţiă pentru noi, Orî-ce schimbare silnică, orî-ce prefacere
năprasnică, nu pot să ne fie decât fatale.» (1)
   Studiul istoriei naţionale pote că ne-ar mântui şi reintineri, lumină şi în-
dreptă. Ceia-ce vedem înaintea nâstrâ petrecendu-se pe fie-eare (Şi, frămân-
tările năuntrice, năzuinţele de neatârnare, lipsele şi nevoile claselor sociale,
nădejdile şi dorinţele nostre ca naţiune, le-a avut nu o-dată şi străbunii noştri,
şi—dacă nu cu mai multă înţelepciune şi simţ depropriă conservare—dar cu
mai mare tăriă şi curagift s’aă şi opintit a le făptui,
   Unde este însă acea istoriă, care să reproducă cu exactitate ideile, senti-
mentele, moravurile celor care ne-aă preces şi ne-aă pregătit destinul nos-
tru ? acea istorie, care să arate şirul întâmplărilor ce aii hotărît caracterul
acestui popor, legătura spiritului săă cu spiritul general şi sorta vieţii sale,
prin care a dobândit acel caracter şi acea treaptă în lumea cultureî? Acea
istorie nu există încă; ea stă îngropată în pulberea bibliolecelor, înîntunere-
cul archivelor, în cronice şi documente, Cela ce ni s’a dat până acum ca is-
torie — cu una sad două excepţiunl parţiale — se pote cararacterisa în două
cuvinte; cea mai mare neexactitate cronologică cu cea mai mare posibilă fal-
sitate istorică, De pe înălţimea catedrelor, de pe tribunele Ateneurilor, prin
fruntea revistelor literare, in cârţî de şcolă sub pomposul titlu : Istoriă a Ro-
mânilor■, s’aă susţinut şi se susţine ca fapte istorice cele mal lipsite de orî-ce
scânteie de adevăr afirmaţiunî, fără nicî un procedeă de raţionamente, fără
invocarea vre-uneî fântăne, pe simpla fantasiă a autorului,
   0 declarăm astăcjl, spre a servi pentru trecutele ca şi pentru viitorele
nostre studie, că păstrăm deosibită stimă orî-căruî Român care portă până
în mână şi se năzuesce cu literatura şi sciinţa, Acâsta însă nu ne va împe-
deca nicî-odată de a nu spune adevărul, fără părtenire, fără considera-
ţiunî personale, căci prima datoriă a orî-cărul spirit serios este de a com-
   (1) Letopisiţile Ţeriî Moldovei, t, I, Iaşii, 1852, prefaţă, p. V.
www.dacoromanica.ro
STUDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE.
247
bate ceea-ce crede el că nu este conform cu veritatea. Istoria, ca ori-
ce sciinţă, îşî are erorile, opiniunile şi adevărurile sale. Să gonim pre cele
d’ăntâiă fără milă; să privim pre cele d’al doilea cu băgare de sămă; să ad-
mitem pre cele d’al treilea numaî atunci, când destule argumente fac din
ceea-ce este verisimil — sigur.
   In diua când istorici de profesiune - pentru a nu da de cât câte-va
exemple — afirmară cutncâ principii Bulgarilor: Isperich (la Greci Aspa-
ruch640—700), Tervel(Tspj3sX7jc 700—720), Kormisos (KopţLeoioţ 753—760)
din familia Ukil, Teleţ (TeXer^t; 760 până la 763) din familia Ugain, Bajan
(764), Tochtu (764—768), Umăr (768— 774) tot din familia Ukil, Cerig nu-
mit şi Telerig (774 până la 777), Kardam (777), Pagan, Campagan, Omortag
sad Mortagon etc., barbarii barbarilor, neuşî Bulgari, ale căror numi nu
sînt nici slave (1), ci’şî găsesc analogiă numai în limbele asiatice— aU fost de
naţiune Pomană,; când mal departe asigurară cum că : apostolii slavi Meto-
diă şi Constantin, traducătorii Evangelieî şi ai celor-I’alte cărţi bisericeşti în
limba slavonă, fură Iarăşi Români (2); că Ulphila (Wulfila), episcopul Got, a-
utorul alfabetului gotic, traducătorul vechiului şi noului Testament în limba
gotică, tot de origine Română fuse (3); în fine, că atâţia Bulgari, atâţia Slavi
atâţia Goţi, Români şi numai Români de viţă aă fost, — istoria făcea cel
   (1)   Ve<jl lista ptincipilor bulgari din cele mai vechi timpuri până la 765 la A. Popov,
(kşopz XP°N0rpA(J)0BX pyCCKOH pE(\AKlţin, Moskva 1866,1,—25.—Hilferding, GoKpA-
NIE CO'IHHEIliH I, 20. — Cf. extracte din ByzantinI la Stritter, Memoriae populorum e
script. liist. Byz, t. II (Petersburg 1774) 550 sqq. (Nikephoros 815. Teophanes 817 şi
alţii). — Safarik, SebranS spisy II. 180 sq.
   (2)   Că botezarea principelui bulgar Boris nu are nici decum a face: nici cu ic6na
zugravului Metodia, nici cu intervenirea Apostolului slav Metodia, cari aceste două
persone din urmă sînt cu totul diferite una de alta, vedl Golubinski, KpATKifi O'IEpK A
HCTOp'lH npABOCAARHRIX'Ă LţEpKREH EOAT. CEpK. pYiVlRJNCKOH (Istoria BisericelBulgare
Serbe şi Române) Moskva, 1871, 22—27, 225—249 ; şi Ginzel, Gesch. der Slawenapos-
tel, Leitmeritz. 1857, p. 38.
   Boris, voind independinţa Bisericel bulgare, pe care Grecii o refusafi cu tăriă, neîn-
găduindu’I a avea nici chiar un singur episcop propria, trimise la 866 o deputaţiune
în Roma la Papa Nicolae I cu 106 cestiunl, între cari era şi acâsta destul de naivă:
dacă le este permis şi pe viitor Bulgarilor, ca nisce creştini ce ad devenit, să mal porte
şalvari (femoralia). El ceru încă de la Papa al trimite ca Mitropolit pe Episcopul For-
mosus. Hadrian II însă, succesorul papei Nicolae (f 13 Noemb. 867), refuză a le da
nu numai pe acesta, dar şi pe diaconul Marinus, şi le trimise la 869 pe Arhiepisco-
pul Silvestru. Boris mâniat îl pune pe gonă şi se ’ntorce Iarăşi la Patriarchul Con-
stantinopolitan, de unde în 870 primi Mitropolit şi Episcopl. (VecJI Golubinski 27—33,
Drinov, Istoria Bisericei Bulgare 13—27).
   (3)    Ve<)I despre Ulfilas: prefaţa lui Iacob Grimm la Scliulze, Gothisches Glossar, Mag-
deburg 1848 •,—Geschichtliche Einleitung de H. F. Massmann, Ulfilas, Die heiligen Schrif-
ten in Gothischer Sprache, Stutgart 1857; Ulfilas. edit. Gaugengigl, Passau 1853; Waitz,
Ueb. d. Lebeit u. d. Lelire d. Ulfilas. Hann. 1840, etc. — Despre alfabetul gotic şi grec,
vecjl: KirchhoffDos gothische Bunenalphabet, Berlin 1854, şi Studien zur Geschichte deş
griechischen Alphabets, Berlin, 1863. in-4.
www.dacoromanica.ro
248
GR. G. TOCILESCU,
mal cumplit divorţiă cu veritatea, se scobora la o treptă maî jos de cât bas-
mul, şi sentimentul patriotic îşî găsia cel maî teribil bieţii şi cel maî sar-
castic rîs!!!...
   Să se îea tote manualele de istoriă română cari se predăză în şcoli, de la
clasele primare penă la universitate; să se compare unele cu altele, şi să ni
se spună, dacă se va găsi în tote acestea : un rînd măcar despre instituţiu-
nile, legile, obiceiurile, costumele, impositele, organisaţiunea socială şi poli-
tică a naţiunii în decursul vecurilor; şi dacă chiar ce se va găsi este justifi-
cat prin acte, isvore contimporane, probe, iar nu prin imaginaţiune. Să se
compare maî departe însăşi cronologia Domnilor români, şi se va constata că
fie-care carte de istorie îşî are sistema sa propriă; aceiaşi personă istorică se
plimbă din cjecimî în cjecimî de ani, câte o dată chiar secolî, se metamorfosă
când într’o personă, când într’alta, ca Proteul antic, — iar în fond tote ma-
nualele nu fac de cât a contradice documentele şi isvorele contimporane!...,
   Roiuri peste roiuri de tineri de 20 de ani şi maî bine, cari trec prin şcoli,
se hrănesc cu asemeni neadevăruri, şi erorea se scurge cu dînşii şi se tornă
In bronz în societate.
   Conclusiunea este dară că nu avem încă o istorie naţională, ci o istorie
fără critică, care grămădesce faptele ast-fel cum le află, fără nici o legă-
tură, care nu conţine nici a doua-tjecea parte din ce trebue şi din ce ar
putea să conţină, care umple lacunele cu ipolese forţate şi tot soiul de fan-
tasie; în care chiar unele evenimente ce raportăză—deşi adevărate în sine—
dară prin spiritul de a conchide răii, prin necunoscinfa totului în istorie, prin
vederi absolute parţiale şi arbitrare, chiar acele fapte adevărate dobândesc o
explicaţiune greşită, născendu-se în acest chip o ţesătură de neadevăruri şi
adevăruri, pe care cititorului comun, cel care nu pote consulta isvorele, îi
este ca şi cu neputinţă de a distinge unele de altele.
   Un singur mijloc ne rămâne numai de a eşi din acest chaos, din acăstă
stare intelectuală imposibilă şi vălămălore : acela de a ne reîntorce la fân-
tâne originale, la documente, inscripţiuni, cronice, şi a le utilisa serios, cri-
tic, cu penelraţiune şi iubire a adevărului
                                                     §3.
   Avem noi însă destule documente şi cronice, şi sînt acestea publicate în
condiţiunile necesare spre a putea servi unei istorii pragmatice, care tot d’a
una e determinată şi circumscrisă prin calitatea internă a analelor şi a ce-
lor-alle fânlâne ?
   în ce privesce documentele, nu ne vom ocupa aci. (1) 1 1
  (1) Trimitem pe cetitor la studiele nostre : Criticii în Revista Istorică a Archivelor Ro-
mâniei, în (jiarul Românul, 1875 trei numeri de la 10 12 Octombre; şi: Iţirăţi critica ţi
Direcţiunea Archivelor Statului, tot in Românul, anul 187G, două numere din 28 şi
29 Aprilie.
www.dacoromanica.ro
                  STUDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE.            249
   Cronicele maî însemnate ce s’afl dat până acum la lumină se reduc la ur-
mătorele :
   1° Letopiseţele Ţării Moldovei,, publ1 cate pentru intâ’aşl dată de M. Cogăl-
niccnu, 3 volume, Iaşi 1845—1852.
   2° a) Istoriile Domnilor Ţării Românesc!, scrise de Constantin Căpitanul;
   b)   Istoria ţării Românesc! de la 1689 —1700, de marele logofăt Radu
Greceanu;
   c) Cronica ţări! Moldoviî de la 1662—1730, de Mustea Diac;
   ă) Cronica Ţări! Românesc!, de Radu Popescu ;
   e)   Istoria Ţări! Românesc! de când aii descălecat Români!, de maî mulţt
anonim!; şi
   f)   Istoria Ţări! Românesc! de la ani! 1686 încoce, continuată de un a-
nonim.
   Tote aceste şese cronice aii vădut lumina în Magazin istoric pentru Dacia,
de A. T. Laurian şi N. Bâlcescu, 5 volume, Bucuresc! 1845—1847.
   3° a) Istoria Moldo-Românieî, manuscrise vechî pe limba română, găsite
în Sf. mănăstiri Cozia şi Şerbănescî; şi
   b)   Istoria Ţării Românesct, vechio manuscript aflat în oraşul ChişinăO de
Ierodiacon Daniil; 2 volume-în 8, Bucureşti 1858—1859, publicate de d. Li-
brar G. Ioanid.
   4° Cronica putnenă, descoperită de d. HasdeO într’o traducţiune polonă şi
tipărită în Archiva istorică III, 5—34.
   5° Descrierea Moldovei şi a Ţării Româneştii în treî cânturi, în versuri po-
lone de cronicarul Miron Costin, publicată tot de d. HasdeO, Archiva ist., I,
1, 159-172.
   6° Cronograful Ţării Romănescl de la 1764 până la 1815 scris <le Dioni-
sie Eclisiarcul la anul 1814, publicat de A. PapiO Uarian în Tesaur de mo-
numente istorice, II, 159—236.
   1° Cronica inedită a Iu* Ştefan Logofătul, în Trompetta Carpaţilor, an. 1871.
   8° O cronicuţă rimată din secolul trecut, scrisă peste Carpali de un călu-
găr de la Prislop despre Sf. Nicodim, publicată de Cesar Boliac, Buciumul,
1863, No. 13 seq.
   9° Domnia lui George Hangerliă de uu anonim, manuscript din 1800 în
posesiunea d-luî Cr. Ioanide din Tîrgu-JiO, publicat de d. Grandea în Albina
Pindiduî, 1869, p. 3--11, 25—29.
   10° Istoriile Ţării Romănescl şi ale Ţărel Moldovei, pe scurt din multe le-
topiseţie de Vasilie Cămăraşul în anul 1733, publicată în Calendar pe a-
nul 1857, p. 3—71.
   11°. Fragment istoric scris în vechia limbă română din 1495 de spătarul
ClănăH după textul latinesc al luî Huru, cancelarul lui Dragoş-vodă, tipărit
de G. Assaky, laş! 1856, şi apoi reprodus în Revista Română, I, 533—574.
   12°. O ediţiune completă de tote cronicele Moldove! şi ale ţării Românesc!,
tipărite şi manuscrise, a început în 1872 a se publica de d. Cogălnicenu, în 5 vo-
www.dacoromanica.ro
250
GR. G. TOCILBSCD.
   lume In—4, din care a apărut până acum trei volume sub titlu : Cronicele
României săfl Letopiseţele Moldaviei şi Valachieî, a doua ediţiune, Bucuresci
1872 — 1874; şi în fine,
   13°. 0 cronică inedită a Ţăreî-Româneşti dintre 1880—1821, scrisă în ver-
suri şi în prosă sub pseudonimul de Zilot Românul, publicată de d. B. P, Has-
defl în Columna lui Traian, 1882—1883, şi în volum deosebit sub titlul: Ul-
tima cronică română din epoca Fanarioţilor reprodusă după manuscriptul din
Archivul Statului din Bucureşti, Bucureşti 1884.
   Acesta fiind registrul mai mult sah mal puţin complet ce putem da a<Jî des-
pre cronicele române eşite la lumină, cestiunile fundamentale ce trebue cri-
tica a lua mal întâitt în cercetare privesc : forma din afară a acelor cronice,
modul cum ele s’afl publicat. Este textul ce avem înaintea nbstră : compus,
compilat, tradus safl copiat? şi din ce anume epocă? Este sigur că ceîa-ce se
atribue unui cronicar s’a fost scris în realitate de densul, iar nu o mână pos-
teridrâ a făcut interpolaţiuni, a revăzut şi schimbat însuşi textul original, fără
ca editorul să observe acestea? Este adevărat chiar că întrăga cronică atri-
buită unul autor îl aparţine în realitate? Un manuscript se află într’o mulţime
de copie din diferite timpuri şi ţări; aceste copie sînt încărcate de variante,
cari se contrazic unele prin altele; copiatorii fiind în genere omeni ignoranţi,
sub mâna lor cele mai frumose archaisme de multe ori dispăreaţi, socotin-
du-le ca erori : quidpro quo\ dând peste cuvinte vechi pe cari nu le înţele-
geai!, peste numi proprie şi mai ales streine de cari n’avefl nici o idee, safl
le lăsaţi la o parte, saii le înlocuiaă arbitrar după cum se pricepâfl; câte o-
dată chiar pagine întregi eraţi trecute eu vederea ca inutile safl contrare in-
tereselor şi credinţelor copiatorului. Manuscriptele vechi fiind scrise cu abre-
viature, pentru a fi citite exact se cerea ore-care exerciţii! ce nu-1 avăfl
tot-d’a-una copiatorii. Adesea acestora lipsindu-le simple cunoscinţe paleo-
grafice, — cifre, cuvinte întregi se reproduceţi schimonosite, necorecte. Ast-
fel a fost sorta operelor manuscrise ale tuturor naţiunilor. Este destul a ne
aminti ce făcură Grecii în evul-me(Jifl cu manuscriptele clasice; ce s’a în-
tâmplat cu cronicele Polone, Ruse, Germani, cu Pandectela împestriţate cu
homilie şi vieţile sfinţilor, în fine cu traducerea Bibliei, care numai ea singură
numără mai mult de 40,000 variante şi ’n care s’att interpolat une-orî Pan-
decte, viaţa lui Virgilifl de Donat etc.
   Ignoranţi la cele-l'alte naţiuni, care este garanţia că ai noştri copiatori fură
mai consciinţioşi şi nu comiseră în originalele manuscripte aceleaşi latrocinia
în litiere şi cuvinte ?
   Este dar mai mult de cât limpede că fără o comparaţiune critică a tuturor
codicilor unui manuscript, o confruntare făcută cuvînt cu cuvînt, cu observa-
ţiunea celor mal mici punte de diterinţă, chiar de ortografiă, fără determi-
narea vîrstei, patriei şi gradului de credinţă a fie-căruî codice, — ediţiunea
manuscriptului nu pote fi critică, er fără ediţiunea critică a analelor nu este
nimic de început în istorie.
www.dacoromanica.ro
STDDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE.
251
   Dar trebue să mergem şi mal deparle cu întrebările. Editorii rămas’aă fi-
deli textului ce afl dat la lumină? Citit’aă corect manuscriptele? căci unele
din ele sînt forte răă scrise; spaţiă puţin este lăsat între un cuvînt şi altul;
semne de deosebire între ele vin rar safl stafl la un loc forte neesact;
consone, silabe întregi sînt prescurtate saă puse d’asupra liniei; cuvinte în-
tregi lăsate une-orî afară etc., — aşa că lectura presintă ore-care greutate
celui puţin exercitat. Apoi tipărirea acelor manuscripte este ea făcută cu a-
cea fidelitate critică şi delicateţă de consciintă, care reclamă atenţiunea a-
supra fie-căruî cuvînt, chiar asupra fie-căreî litere ? Şi în fine, ce este mal
important, între cronicele publicate să nu se fi strecurat şi unele mistificate,
falşe, opere a unor autori moderni, mat mult saă mal puţin dibaci în falsifi-
caţiune, cu cari s’a amăgit şi se amăgesce încă publicul ?
   Acum, până la ce grad publicaţiunea de până adî a cronicelor naţionale
este scutită de asemeni erori şi corespunde cerinţelor sciinţeî moderne, va
da răspuns studiul de faţă...
                                                        §. 4.
   Cea mal voluminosă, mal importantă şi mal completă publicaţiune a a-
nalelor românesc! este fără îndoială acela a d-luî Cogălnicânu, făcută la
1845 —1852, în trei volume în 4. sub titlu : Letopiseţele Urii Moldovei. Dum-
nâluî este cel d’ântâiă şi singurul care încă de la 1833, începând a studia şi
colecţiona mulţimea de manuscripte a cronicelor răspândite în tote părţile şi
aruncate în potopul uitării, fără a cruţa nici timp, nici jertfe, le-a scos din
întuneric şi le a scăpat de la peire. Acesta este cel mal frumos titlu ce pote
ave un bărbat de sciinţă Ia recunoscinţa concetăţenilor săi şi a posterităţii.
   Lucrarea d-sale — trebuesce a constata — n’a fost numai a unul simplu e-
ditor, după cum s’ar părâ la prima dată şi după cum fuse a celor cari publi-
cară eele-lalte anale române. Aci nu“ este reproducerea unor manuscripte
aflătore într’uă singură copiă, pentru ca critica să fi avut prâ puţin de făcut
şi totul să se reducă la o simplă imprimare. Peste 35 de manuscripte a între-
buinţat d. Cogălnicenu în publicarea a 9 cronice, din cari manuscripte nici
două chiar nu se potrivesc, după cum singur ne spune, din pricina copiştilor,
aşa că pentru fie-eare analist d-sa avă să confrunte câte 8—10 codicî din cu-
vînt în cuvînt, să observe şi să noteze variantele, să-şt explice originea ace-
stor variante, să determine vârsta, patria, valorea internă a fie-căruî codice,
precum şi genealogia acestor codicî, spre a alege unul din ele ca basă a lu-
crării; prin critică apoi să se pronunţe, care redacţiune, care paragraf, care
frasă, adesea ori chiar care cuvînt şi virgulă sînt probabil mal corecte şi mal
asemenea cu originalul manuscript care lipsesce; să distingă apoi ceea ce
aparţine în realitate unul cronicar, de adaosele, explicările, inlerpolaţiunile
posteriorilor; într’un cuvînt, să deslege atâtea cestiunl grele ce reclamă
sciinţa.
www.dacoromanica.ro
2o2
GR, G. TOCILESCU,
   Dar tocmaî aceste operaţiuni critice ce a trebuit sâ facă pentru a ne da
textul cel mai fidel şi ma! complet al analiştilor — căci aceste calităţi Ie are
publicaţiunea d-lui Cogălnicânu— d-sa le-a trecut mai pe tote, în prima ca
şi în a doîîa ediţiune, cu desăvârşire sub tăcere. Şi acfeta este lipsa capitală
ce cată să o recunăscem ediţiuniî Letopiseţelor terii Moldovei, o lipsă însă ce
nu privesce cronicele al căror original chiar s'a avut în vedere, Într’însa nu
găsim contestul analitic al tuturor variantelor, nici se arată ce anume copiă
s’a luat de normă în comparare. Aceiaşi cronică a lui Grigorie Urechiă, de
exemplu, se atribue de unii (1) tatălui săO Neslor Urechiă ; de alţii lui Miron
şi Nicolae Coslin. Ceşti din urmă se scie că numai aă compilat letopiseţul lui
Urechiă, adnolându-1 şi completându-1, cum făcură şi Eustratie logofăt, Si-
meon dascălul, Misail călugărul, Miron şi N, Gostin, Este acum cestiunea ,
prin ce criterie s’aă deosebit adaosele compilatorilor unele de altele şi de tex-
tul proprio al lui Urechiă, — adaose ce se văd indicate în note — când nu
numai originalul manuscript al acestuia, dar nici chiar originalele compilato-
rilor nu ajunseră t6te penă la noi? Apoi codicile întrebuinţate de d, Cogălni-
ceanu pentru textul lui Urechiă sînt : a) O copiă după cronica lui Urechiă şi
Miron Gostin, cam de la 1650, pe care d-lui o ţine ca cea mai vechiă; b) o
altă copiă făcută în Iaşi la 1711 după copia lui Simeon dascălul; c) o copiă
a letopiseţului lui Urechiă adăogit de M. Gostin, făcută la 1716 de Grigoraş
sin Vasile Uricar; d) copia cronicei lui Urechiă la un loc cu originalul letopi-
seţului luî Neculce ; e) o altă copiă din 1777; f) un extract al cronicelor lui
Urechiă, Miron Gostin şi Ion Neculce, din anul 1835; şi g) alte trei colecţiunî
mai noue, a căror dată precisă însă nu se p6te determina. — Aceste nouS co-
diri ale unui singur manuscript trebue, natural, să conţină diverginţe însem-
nate, nu numai de cuvinte şi de redacţiune, dar chiar în ordinea şi în co-
prinsul textului. Domnia-sa le-a conferit, presupunem, cu totă seriositalea şi
scrupulul ce reclamă o asemenea lucrare; a ales ceîa-ce i s’a părut mai co-
rect şi mai probabil, lăsând restul la o parte. Criticul însă, saă după expre-
siunea unor 6menî, — pedanticul cercetător, care niri-un rând nu primesce
pe simpla credinţă, ci pentru fie-care cuvînt întrebă după mărturii, nu e sa-
tisfăcut. El cere a i se da isvorele chiar, spre a fi pus în posiţiune să vetjă
cu propriii seî ochi.
   Noi am colaţionat cu minuţiositate textul cronicei lui Urechiă din ediţiu-
nea întâia a d-lui Gogălnicenu cu următorele manuscripte ale aceleiaşi cro-
nice :
   1.    Cu un manuscript in-folio, scris la 1723, aflător în secţiunea m-sriptelor
din Museul Naţional, şi pe care îl vom designa cu littera A,
   (1)   D-l Hasdeă, care încă din 1367 exprimase dorinţa de a vede publicate cronicele
române cu variantele diferitelor manuscripte, contestă lut Grigorie Urechiă paternitatea
cronicei divulgată sub numele s65, invocând autoritatea luî Cantemir. Vetjî Archiva
istor, a României, 111, 33, şi Columna Iul Traian, 1872, p. 274. — Noî vom desbate
cestiunea în viitorele studie despre cronicele moldovenescl.
www.dacoromanica.ro
STUDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMANE.
253
   2.    Cu un alt manuscript in-folio, scris la 1710, tot din collectiunea Museu-
luî, şi pe care ’1 vom numi cu littera B.
   3.    Idem in-folio, scris ceva maî târdiîi, tot în secţiunea Museuluî, designat
cu littera C.
   4.    Cu ediţiunea manuscriptului descoperit de d. A. Creţescu la mănăstirea
Cozia şi publicat de d. G. lonide sub titlu : Istoria BIoldo-Româniel.
   5.    Cu tote citaţiunile luî George Şincaî, făcute în Ctonica sa după o copiâ
a analelor luî Urechiă, care nu se scie unde se maî află, dar care probabil
la 1800 aparţinuse canonicului Samuil Vulcan, cu titlu : Istoria şi cronica
Moldovă adunată şi copiată de logofătul Miron Costin, anul 1708. (1)
   6.    Cu citaţiunile luî Engel, care, ca şi Şincaî, confundă pe Urechiă cu Mi-
ron logofătul, făcute după două codicî ale Iul Urechiă, unul dela Blaj a-
parţinând Episcopului Bob, altul de la Oradea-marea în posesiunea luî Sa-
muil Vulcan. După fie-care din acestea Engel dobândise o fraducţiune la-
tină. (2)
   7.    Cu citaţiunile din Peyssonnel, (3) făcute probabil după manuscriptul
grecesc anonim al cronicelor moldave, pe care dînsul la 1752 îl trimise Bi-
blioteceî Regale din Paris. (4)
   Resultatele ce ne dede aceslă comparare sunt pre însemnate pentru a le
trece cu vederea. Am constatat: 1, deosebiri de redacţiune lexice şi sintac-
tice, în aşa număr că ar trebui aprope un volum spre a le indica pe tote ;
este destul a dice că nici un pasagitt din Şincaî şi Engel nu corespunde vorbă
cu vorbă textuluî d-lnî Cogălniceanu; 2, deosebiri în dalele evenimentelor,
în cifre, numirile locurilor, personelor. etc.; 3, modificaţiunî reale : altă or-
dine în înşirarea faptelor ; aceleaşi fapte istorice în unele manuscripte maî pe
larg, în altele maî pe scurt şi în altele lipsind cu totul: 4, chiar pasage în-
tregi aflălore în manuscriptul de la Cozia saă citate de Şincaî, cart nu se gă-
sesc în colecţiunea d-luî Cogălniceanu.
   Ecă câte-va probe pentru fie-care din acestea :
   (1)   Titlul acestui codice făcuse neapărat pe Şincaî a atribui lui Miron Costin letopi-
seţul lui Urechiă. Engel (J'ce hotărît: «Hr. Sinkai meint, dass alle Exemplare von Mi-
ron bei 1592 endigen, und die Sage dass Miron bis 1712 die Geschichte der Moldau fort-
fiihre, nur daher entstanden sey, dass etwa eine Abschrift damals vom Original gemacht.
Allein hieran muss ich bis auf weiteres zweifeln.> (II Theil. Neueve Gesch. der Wala-
chey, p. 92).
   (2)   Engel, Literatur der Walachischen und Moldauischen Geschichte und Staatshunde,
în Geschichte der Moldau und Walachey, erster Theil. Halle 1804, p. 65 seqq.
   (3)   Observations historiques et geographiques sur Ies peuplcs barbares qui ont habitâ Ies
bords du Danube, Paris 1765 in-4°.
   (4) VetM Haase, Notices et extraits des manuscrits de la biblioth. du roi, tom. IX.
www.dacoromanica.ro
GR. G. TOCILESCU.
ibi
UHBCHIA
                         APUD
                                                              ŞIncal
   I. 371: «Du-
pă mortea lui
Petru-Vodăafl
stătut Domn
Juga-Vodă. A-
cest Juga-Vo-
dă aflîntrecut
pre alţi Domni,
care afl fost
înaintea lui :
trimis’afl la
Patriarhia de
la Ahrida şi
afl luat mal în-
tăifl bine-cu-
vîntare, şi afl
pus Mitropolit
pre Teoctist,
şi afl descăli-
cat oraşe prin
ţâră pre la lo-
curi bune, şi
le-afl făcut o-
câle prin pre-
glur, şi afl în-
ceput a damo-
şil prin ţâră la
volnici şi la
buni ostaşi, şi
afl domnit doi
ani, şi l’afl lu-
at Mircea-Vo-
dă la sine.»
   II. 8: «După
ce s’afl împăr-
ţit Moldova în-
tre fraţi Iliaş I
şi Ştefan III,
cum s’afl <jis,
a aflat vreme
Ştefan ca să se
curăţâscă de
   (1) întocmai ca
   (8) întocmai ca
H. Coz. ed. Ionide
   103 : «1399
d. Chr. Iară
după mortea
lui Pătru-Vo-
dă , a stătut
domnia sa Io-
ga-Vodă; acest
Ioga-Vodă, afl
întrecut pe alţi
domni înainte
trecuţi de dîn-
sul. Trimis’a
la Patriarşiea
de Ohrida şi
a luat mal în-
tăitt blagoslo-
veniă, şi a pus
Mitropolit pe
Teoctist, şi a
descălecat o-
raşe prin ţâră
pe la locuri
bune, şi le-a
ales sate, şi
le-a făcut oco-
leprin preglur;
şi a început a
dărui ocine
p’în ţâră la
volnici şi buni
ostaşi , şi a
domnit doi ani,
şi ’l-a luat
Mircea - Vodă
la sine.»
   125‘./Dom-
nind ţâra I-
liaş-Vodă îm-
preună cu fra-
te-sâfl Ştefan-
Vodă, când a
fost în anii
6952 Maifl 4,
înaintea Ru -
la ms. Cozia.
la ras. Cozi».
Cogălniceanu
   I. 102: «Iu-
ga-Vodă între-
cut’afl pre
domnii cel tre-
cuţi de mal
nainte de dîns;
că afl trimis la
patrierşiea de
Ohrida, şi afl
luat blagoslo-
veniă şi afl
pus Mitropolit
pre Theoctist,
şi afl descăle-
cat oraşe prin
ţâră, tot la lo-
curi bune, şi
alese sate şi
le-afl făcut o-
c61e prin pre-
glur. Şi afl în-
ceput a dărui-
re ocini prin
ţâră la volnici,
ce făcea vitejii
la oşti. Şi afl
domnit doi
ani, şi l’afl lu-
at Mircea-Vo-
dă , domnul
Muntenesc, la
sine.»
I. 111 :« .
...(1) După a-
                                                                 Ms. A
   Iară după
moartea lui
Pătru Vod, afl
stătut domn
Iuga Vod. A-
cest Iuga Vod
au întrecut ete.i
ca mg. Cozia.
  După ce s’au
împărţit fraţii
Iliaş-Vod şi cu
Ştefan-Vod cu
ţara, precum
s’au pomenit
mal sus, au a-
flat vrâme Şte-
fan-Vod ca să
                                                            Ms. B
   întocmai ca
mscr. Cozia.
  (2) După a-
cela au domnit
amândoi 7 ani.
Apoi afl mal
domnit Ştefan
Vodă şi singur,
                                                                Ms. G
   După mor-
tea lui Pătru
Vodă afl stă-
tut domn Iur-
ga Vod, fiul
lui Roman Vod
întâi, şi afl de-
scălecat oraşe
prin ţară pre
la locuri bune
şi le-afl ales
sate, şi afl fă-
cut ocole prin
preglur şi afl
început a dă-
rui ocini prin
ţară a slugi şi
a volnici os-
taşi.
  După ce s’au
împărţit fraţii
Iliaş Vod şi cu
ŞtefanVodpre
cum s'au po-
menit mal sus
aflat-au vrâme
Ştefan-Vod ca
să să cură -
www.dacoromanica.ro
STUblE CKITICE ASUPRA CRONICELOR ROMANE.
âoo
   frate-sed, pe saliilor , află  ceea ad dom¬    se curăţâscă      după mortea     
   carele cu vi¬ vreme Ştefan-    nit Ştefan-Vodă de frate sed      frăţine sâd ,   
  cleşug poftin- Vodă ca să se    numai cinci( 1) Iii aş-Vod: l’au  cinci ani. Lă-  
du’l la sine l’a cureţe de Iliaş- ani, iar împre¬ prins cu vicle¬   sat’au  Iliaş - 
  prins , şi I a Vodă şi să ţie   ună cu frate-   şug, poftindu-1   Vodă pe urmă    
   scos ocbil în totă ţâra, în¬   său ad domnit   la sine ca pe     fecior pre Ro¬  
  anul 6)152. De suşi l-a prins   şâpte ani.»     un frate, şi l-au man Vod. Iar    
 acistă orbire a şi l-a scos o-                   scos ochii, în    Ştefan  Vodă,   
lu % Iliaş Leşii chil. După a-                    anul 6952. De     pe Pătru Vod.   
   nu scriu, nu¬ ceea a domnit                    acâstă orbire a                   
     mai Cronica ţâra amândoi                     lui Iliaş-Vod,                    
   Moldovenească şâpte ani, apoi                  nimic Letopi¬                     
  scrie, că după a mal domnit                     seţele leşeşti                    
  ce a scos Şte¬ Ştefan - Vodă                    nu scriu : Ci                     
fan ochii lui I- şi singur după                   numai la lâto-                    
  liaş, acesta a morteafrăţini-                   piseţul Moldo¬                    
    mal trăit un sed 4 ani; l㬠                  venesc am a-                      
  an, âră Ştefan sat-a Iliaş-Vo-                  flat scris : şi                   
    după aceea a dă pe urmă fe¬                   scrie că după                     
mal domnit       cior pre Ro-                     ce au scos o-                     
 trei (nu cinci) man-Vodă,âră                     chil Ştefan                       
ani.»            Ştefan - Vodă                    Vod, Iul Iliaş                    
                 pre Pătru-Vo-                    Vod au dom¬                       
                 dă.»                             nit amândoi...                    
                                                  ani, şi au mu¬                    
                                                  rit Iliaş-Vod.                    
                                                  După acela au                     
                                                  nun domnit Şte¬                   
                                                  fan Vod cinci                     
                                                  anl.Lăsat-ad I-                   
                                                  liaşVod pre ur¬                   
                                                  mă fecior pre                     
                                                  Roman Vodă,                       
                                                  şi Ştefan, pre                    
                                                  Pătru Vodă.                       
          Şincaî Cogălniceanu                                 Ms. A                 
    n. 56: «Iară Şte-
fan V. att strîns ţâra
şi slujitorii, şi intrând
în ţâra Muntenescă
att predat marginea,
februarie 27, şi ad ars
Brăila, marţi în săp-
tămâna albă. Croni-
ca ţeril scrie despre
perirea a o samă de
boerl prin Ştefan V
Vodă făcută, adecă
despre Isaia Vornicul,
Negrea Păharnicul şi
    (1) Tot cinci anf şi la
    I. 123 : «Strîns’au
(Ştefan Vodă) ţâra şi
slujitorii săi, şi afl
intrat în ţâra Munte-
nâscă de att predat
marginea, februarie
în 27, şi afl ars Bră-
ila marţi în săptămâ-
na albă. In anul 6979
ghenarie 16, au tăiat
Ştefan Vodă pre Ne-
grită Paharnicul şi
pre Alecsa Stolnicul
şi pre Isaia Vornicul,
Engel, op. cit. 127.
   Iar Ştefan Vod au
strîns ţara şi slujito-
rii, şi au întrat în ţa-
ra Muntenâscă, şi au
prădat marginea fev.
27. şi au ars Brăila
într’o marţi în săptă-
mâna albă.
   Scrie lâtopiseţul ţă-
răl de perirea a o
sâmă de boiarl de
Ştefan Vod, anume
Isaila Vornicul, Ne-
grea Păharnicul, şi
   ţâscă de frate
sâit Iliaş Vod
şi să ţie totă
ţara însuşi, şi
l’au prinsu cu
vicleşug pof -
tindu-1 la sine
ca pe un frate,
şi l-au scos o-
chil în anii 6952
în luna lui Mal
înainte Rusa-
liilor. Pentru
acâstă orbire
lui Iliaş Vod
de frate - său
Ştefan-Vod ne-
mică nu scrie
cronica leşa-
scă. ce numai
la lâtopisăţul
ţărăl am găsit
scris. Domnit,
ad Iliaş Vod
întăl 2 ani şi 9
luni singur ;
Iară apoi lm-
păcându-se au
mal domnit a-
mândol îm-
preună păn la
7 ani.
Ms. B.
   Strîns’au ţara şi
slujitorii săi, şi ad
întrat în ţara Mun-
tenâscă de au pră-
dat marginea, febru-
arie 26, şi au ars
Brăila marţi în săp-
tămâna cea albă.
                                                     De tăierea cape-
                                                     telor unor boieri
                                                             6979
   Tălâ Ştefan V od
pre Isaia Vornecul şi
pe Negrilă paharni-
www.dacoromanica.ro
256
GR. G. ÎOCILESCU.
Alecsă Stolnicul în
târg In Vaslui, dară
ce pricină de morte
au avut acel boerl,
nu pomenesce, pote
căs’ad ajuns cu Ra-
du IV Domnul Munte-
nesc, Iară Radu IV
stringându-şl 6stea
sa şi vecinâscă, aă
venit asupra lui Şte-
fan V.» '1
  II. 225 : < tcesta al
cui fecior ar fi fost,
LeşiI unii 4'c una,
alţii alta. UrecheVor-
nicul t}ice, că aO fost
fecior de Armân, dâ-
ră de unde a sciut,
nu scrie.>
în târgul Vasluiului.
Radul Vodă Domnul
Muntenesc, vânând
atâta pradă în ţâra
sa, ce-I făcuse Ştefan
Vodă, n’aă vrut să
lase să nu-şl cerce
strâmbătatea sa. Ci
ades se ’ntâmplă, ce-
la ce va să’şl întorcă
bătaia, de doă-orl îl
bat; că strîngând 6-
stea sa şi vecinâscă
ad venit asupra lui
Ştefan Vodă...» (2)
   1, 190 : «Acest Ion
Vodă, un:I i}ic că au
fost fec’or de Arman,
alţii dic că au fost fe-
cior unul Ştefan Vo-
dă.» Iară Martin Paş-
covski, cronicarul le-
şesc, scrie că aă fost
Ion Vodă de la Mazo-
via, den ţara leşâscă,
Iară cu adevărat nu
se ştie, nice îl arată
a cui fecior este (3).
Alexie Stolnicul în
tîrg în Vaslulu. Iară
ce pricină de moarte
au avut acel boiarl,
nu pomeneşte leto-
piseţul, pote că s’au
ajuns cu Radul vod
domnul muntenesc.
   Iară Radul Vodă
în anii de la zidirea
1 urnei 6979 vădend
atîta pradă în ţara
sa făcută de Ştefan
Vodă : nu s’au lăsat
să nu ’şl caute stvăm-
bătatea sa : însă de
multe ori să întîm-
plă de sînt aşa de
fragede lucruri ome-
neşti, de nerăbdare
mal multă scădâre şi
pagubă aduce după
sine îndoită. Aşa şi
Radului Vod s’au în-
tâmplat : Care strân-
gându’şl oştea sa, şi
vecinâscă, au venit
asupra lui Ştefan
Vod.
   Fiind cursul anilor
7078 acest Ion Vodă,
a cui fecior ar fi la
historiile leşeşti aflu,
cum cjic unii, să fie
fost fecior a unul Şte-
fan Vodă, însă nu cu
cununie. Alţii dic să
fie fost din Mazovia.
din ţara leşăscă, să
fie fost slujit acest
Ion Vodă la Ferleiu
Voevodul Cracăulul.
Acest Ion Vodă să fie
mârs la Ţarigrad la
Împărăţie, iară a cui
fecior ar fi, şi pentru
ce au mers la Ţari-
(1)  Idem mscr. C.
(2 Acelaş text tn Ms. Corfa ed. Iosmile l3â.
(3) Idem Ia mscr. Corfa, 261.
(1)  Idem mscr. Coria,
   cui, şi pe Alexe Stol-
necul.
Resboîul (le la Soci.
   Radul Vod domnul
muntenesc vS4înd a-
tăta pradă în ţara sa
ce făcuse Ştefan Vod
nu vru să lase, ci să
cerce strîmbătatea sa.
Ci pururea se întim-
plă cela ce va sâ ’şt
întorcă bătaia de do-
ao ori îl bat. Că străn-
gându-şl oastea sa şi
vecinâscă au venit
asupra lui Ştefan
Vod...
  Acestui Ioan Vod.
unii 4ic că au fost
fecior de Armân, al-
ţii 4ic că au fost fe-
cior unul Ştefan, Iar
Martie Paşcovski
scrie de acest Ioan
Vod. că au fost de la
Mazovia din ţara le-
şască. Iar cu adevă-
rat nu să ştie, nici îl
arată a cui fecior
laste. (ii
www.dacoromanica.ro
stIjdiÎ critice asupra cronicelor romAne.
   II. 48 : «La anul al
optulea al Domniei
sale... Ştefan Vodă a
’nceput a zidi mănă-
stirea Patna.j
   I. 119 : «Eară în al
iţecelca an a domniei
sale... a început Şte-
fan a zidiră mănăsti-
rea Putna.» (2)
grad nice chronicaril
leşeşti nu însemnâză.
Iară şi letopiseţul lui
Ureche dice (să fie
fost fecior de armân);
din ce ar fi fost ştiut
acâsta nu scrie. Pote
fi din povâste au în-
ţeles. (1)
                                                       Şine al
   II, 246 : «La a-
nul 7100 întru a-
tîtea răutăţi şi be-
liturl câte făcea
AronVodă, de ne-
voi mari ne mal
putând suferi ţa-
ra, s’ad rădicat
Orhâenil şi Soro-
cenil cu un dom-
nitor ce’I (Jicea Io-
naşcu, pre carele
îl alesese cap din-
tre dânşii, şi pu-
seră numele Bog-
dan Vodă. Aron
Vodă dâcă ad în-
ţeles de acâsta ad
dat ştire ţârei să
se strîngă, şi el
fără zăbavă ad e-
şit cu curtea şi cu
lefegiii sfii, însă
mal ’nainte până
a eşi din Curte ad
tăiat pre Bucim
Vornicul, pre Băr
lădân Logofătul
şi pre Paos Vor-
nicul, dându-le vi-
nă că e cu ştirea
lor. De aci ad
purces în protiva
vrăjmaşilor sfii,
şi mergând ad pus
pre Ureche logo-
făt mare şi s’ad
                                                                                                                         Cogălnicenu
   In anul 7100,
Aron Vodă dom-
nind şi atâtea
răutăţi şi beliturl
făcând, n’ad mal
putut suferi ţara,
ce s’ad rădicat Or-
helenil şi Soroce-
nil cu un domni-
şior cel 4>cea lo-
naşco, pre carele
’lad fost ales din-
tre el cap, şi’I pu-
sără nume Bog-
dan Vodă. Iară
Aron Vodă dacă
adînţăles aceasta,
ad dat ştire ţării
să se strângă, şi
el fără zăbavă ad
eşit cu curtea şi
cu lefeciil săi, şi
mal nainte de ce
ad eşit din curte,
ad tăiat pre Bu-
cium Vornicul cel
mare, şi pre Tro-
tuşan Logofătul
şi pre Paos Vor-
nicul, picând că’l
cu şlirealor; apoi
ad purces împro-
tiva vrăjmaşilor
săi, şi mergând ad
pus pre Ureki Lo-
gofăt mare. Dea-
cil s'ad tâmpinat
                                                                   Msc. A.
   Iară la anul
7100 într’aceste
răutăţi şi beliturl
ce făcea Aron Vod
de nevoi mari,
mal neputând su-
feri ţara, s’ad ră-
dicat Orheianil şi
Sorocânil cu un
domnişor ce’I (Ji-
cea Ionaşco, pre
care îl alesâse cap
dintre dânşii, şi’I
puseră numele
Bogdan Vod: A-
ron Vodă dâca ad
înţeles de acâsta.
ad dat ştire alţii
ţări să se strîngă,
şi el fără zăbavă
ad eşit cu curtea
şi cu lefegii săi ;
însă mal înainte
până a eşi din
Curte ad tăiat pre
Bucium Vornicul
şi pre Bârlădean
logofătul şi pre
Paos Vornicul ,
dîndu-le vină că’l
cu ştirea lor. De
acil ad purces în
potriva vrăjmaşi-
lor săi. Şi mer-
gând ad pus pre
Urâche logofăt
mare, şi de aci
                                                                   Msc. B.
   într’acâste răo-
tâţl şi necazuri ce
făcea Aron Vod,
de nevoi mari ne
mal putând suferi
ţara, s’ad rădicat
Orheianil, şi cu
Rocânil cu un
domnişor cel 4>*
cea Ionaşco. Pre
carele le alisâse
dintru dânşii cap,
şi’I puseră nume
Bogdan Vod. A-
ron Vod, dâca ad
înţeles de acâsta,
ad dat ştire alţii
ţări să să strângă,
şi el fără zăbavă
ad eşit cu curtea
şi cu lefeciil sâl.
însă mal nainte
până a nu eşi din
curte ad tăiat pe
Buciul Vornic:
cel mare, şi pre
Bărlădân logof.
şi pre Pavel (3)
Vornic: dăndule
vină că e cu ştirea
lor. Deci ad pur-
ces în protiva
vrăjmaşilor sâl
şi mcrgînd ad pus
pe Ureche logof.
mare, şi dâcil s’ad
întâmpinat cu oş-
   ti) Idem mscr. O,
   (2)  Idom mscr. A. B. O. şi Cada,
   (3)  Ms. Cozia: Paot.
   Bev. p. M Arck. fi Fit,, An, 11. Vot, 1,
257
                                                             Msc, C,
   întru acâste ră-
utăţi şi beliturl ce
fâcea Aron Vod
de nevoie mare
neputând mal su-
feri ţara s’ad ră-
dicat Orheiânil şi
Sorocânil cu un
domnişor cel <}>•
cea Ionaşco pre
carele ’ld alesâse
cap dintre dânşii
şi puseră nume
Bogdan Vodă. A-
ron Vodă dacă ad
înţăles de acâsta
ad dat ştire ţării
să se strângă şi
el făr de zăbavă
ad eşit cu curtea
şi cu lefegii săi :
însă mal nainte
până a eşi den
curte ad tălât pre
Bucium Vornicul:
şi pre Bărledânul
Logofătul şi pre
Paos Vornicul :
dăndu-le vină că’l
cu ştirea lor, deci
ad purces înpro-
tiva vrăjmaşilor
săi şi mergând ad
pus pre Ureki Lo-
gofătd mare şi
s’ad tâmpinat cu
oştile la Răut, şi
17
www.dacoromanica.ro
258
GR. G. TOCILESCU.
ttmpinat cu oştile
la Răut, şi dând
râsboid vitejeşte
de ambe părţile,
ad isbândit Aron
Vodă, şi prinzând
pre Domnitor/! ad
tăiat nasul, apoi
l’ad călugărit.
   Deci dacă aii
spart Aron Vodă
pre viclenii săi
n’ad lăsat vre un
loc carele să nu
fie plin de vrăj-
măşia lui; căci
nu perdea numai
pre acela, carii ad
fost întru acel râs-
boid, ci şi pe fră-
ţiile lor cele vino-
vate şi nevino-
vate.
oştile la Răut, şi
dând războiţi vi-
tejeşte de ămbe
părţile, att izbân-
dit Aron Vodă, şi
pre domnişor încă
’lad prins vid, ce
nu ’lad omorît;
numai iad tăiat
nasul, şi ’lad că-
lugărit. Deacil da-
că ad spart Aron
Vodă, pre viclenii
săi, nici un loc
n’ad lăsat să nu’l
ămple de vrăjmă-
şiealul, că nu nu-
mai pre cel ce ad
fost în răsboid
perdea ce şi se-
minţiile lor, şi vi-
novaţi şi nevino-
vaţi.
s’ad întîmpinat
cu oştile la Răut,
şi dând războid
vitejeşte de amân-
doao părţile au
izbândit Aron Vo-
dăşi bătut pre toţi
şi pre domnişor
încă ’l prinse şi’I
tăiâ nasul şi l’au
călugărit. De acil
dfeca ad spart A-
ron Vodă pre vi-
clenii săi, nici un
loc n’ad lă“-at să
nu fie plin de vrăj-
măşia lui, că nu
plerdeanumalpre
care au fost în-
tr’acel râsboid, ci
şi seminţiile lor
şi vinovaţi şi ne-
vinovaţi.
tile la Răut, şi
dând râsboid vi-
tejaşte de tote
părţile izbîndi A-
ron Vod., şi bâtu
pre toţi, şi pe
Domnişor încă
l’ad prins ci’I tăe
nasul şi îl călu-
gări. Dâcildâcaad
spart Aron Vod
pre viclenii sâl,
nici un loc n'ad
lăsat să nu fie
plin de vrăjmăşia
lui, că nu pierdu
numai pe carii ad
fost întv'acel râs-
boid, ci şi semin-
ţiile lor şi vino-
vaţi şi nevino-
vaţi.
dănd râsboid vi-
tejâşte de âmbe
părţile ad izbân-
dit Aron Vod şi
i’ad biruit băten-
du’I pri toţi şi pre
domnişor ineă 1’ad
prins viu şi I-ad
tăiat nasul şi l’ad
călugărit. Deci
dacă ad spart A-
ron Vod pre vi-
clânil săi nice un
locd n’ad lăsat să
nu fie plin de
vrăjmaşiea lui că
nu pierdea nu-
mai pre carii ad
fost într’acel răz-
boid ce şi semen-
ţiile lor şi vino-
vaţi şi nevino-
vaţi.
    Şlncal     Cogâlnicenu    Ms, Cozia         Ms, A          Ms, B          Ms, C      
II. 144: «27-  1.153:«ro-     I. 190: «Ti¬  Timiş, Bi¬     Timiş, Bi¬     Timiş, Bi¬     
miţ, Bukaz,    miş , Bikaz ,  miş , Bikaz , kaz, Şiirbaca, kaz , Şdrban , kaz, Şerbanca, 
Şerbacă, Clur- Şerbanca, Cîu- Şerban . Clo- Ciohra.        Ciulim.        Ciuhru.        
xă.t           hru.»          hm.*                                                       
                                                                  Şlncal
   II. 130 : «Pre învăţătura
lui Ştefan Vodă tătăne-săd,
trimis’ad la împărăţia Tur-
cilor pe Teutul Logofătul cel
mare şi pedestiime de dăra-
banţl de ad dus (ţece mii de
pungi de bani şi s’ad închi-
nat cu totă ţâra la Sultan
Murai împăratul turcesc.
                                                            Şlncal
   II, 230 : «La anul
de la Chnstos 1576,
Iară de la zidirea lu-
mel 7084 m urit-ad A-
                                                             Cogălnicenu
   I. 146 : «Pre învăţătura
tătăne-săd lui Ştefan Vodă,
trimis’au la împărăţia Turci-
lor pe Tăutul Logofătul cel
mare cu slujitori pedestrime
dărăbanl de ad dus birul
dece pungi de bani, şi s’ad
închinat cu totă ţâra la Sul-
tan Suleiman (1), împăratul
turcesc.
                                                               Ms. A
   Şi întâlu pre învăţătura
tătăne-săd lui Ştefan Vod.
trimis’ad la împărăţila Tur-
cilor, pre Tăutul Logfătul
cel mare, şi pedestrime de
dărăbanţl, de au dus dece
pungi de bani. şi s’au închi-
nat cu Iotă ţara la Sultan
Murat înpăratul turcesc. (2)
                                                       Cogâlnicenu
   1, 197 : «In anul
7085 Aprilie 15 ră-
posat-ad Alexandru
Vodă, domnulMunte-
                                                            Msc. A
   «Murit’ad Alexan-
dru Vodă, domnul
Muntenesc, domnind
9 ani, şi o lună, şi
Msc. G
  (1)   Idem msc. O.
  (2)   Lipsă Ia mecr. B şi Cozia.
www.dacoromanica.ro
STUDIÎ CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE.
259
lexandru Vodă, dom-
nul Muntenesc, dom-
nind 9 ani şi 1 lună
şi ad rămas domn
fiul sâd Mihail Vodă.
   II. 130 : «Satu Bă-
lăneşti»
nesc, carele ad dom-
nit 9 ani, şi 1 lună şi
ad rămas fiul sădMih-
nea Vodă (1)
   1.146 : «Satu Băli-
neşti»
* au rămas domnia fiu-
seu Mihnil Vodă.
«Satul Băleşti». (2)
«Satul Bălăleşti».
                                                   Ms, Cozia ed. Ionlde
   133 : «Ci de acâstă poveste chronicarul
cel leşesc nemica nu scrie.»
   =» «In al şâselea an al domniei sale
lâtul 6971 Iulie 22, loviră pre Stefan-Vodă
cu o puşcă între glesnă, la cetatea Kiliel.
Iar în al şâptelea an al domniei sale, 16-
tul 6972 Iulie 5; luatu-şl-ad domnă de
mare rudă, pre Evdokiea de la Kiev,»
   108: «Vladislav Iagelo craiul leşesc, în-
ţelegănd cum Jikmont craiul Unguresc în-
dămnă pre craiul Prusilor asupră-I, aflân-
du-se craiul Vladislav în părţile RusescI, a
trimis sol craiul la Alexandru-Vodă, în-
demnând pre Alexandru-Vodă asupra lui
Jikmont craiul Unguresc, şi I-ad zălogit
Sneatenul şi Kolomiea şi totă Pocuţiea,
drept ruble de argint 1000.»
   222 : «După al cincilea an al domniei
lui Alexandru-Vodă Lăpuşn6nul, s’ad ivit
Despot pre poreclă.» (3)
   123: «...pentru pagubile ce ad fost făcut
tată-săd Alexandru-Vodă Leşilor, când ad
predat Podolia şi Sneatenul.»
                                                    Letopiseţul ed. Cogălnlcenu
   I. 118 : «Ce de ac6stă poveste chroni-
carul cel Ldtinesc nemic nu scrie.»
   =» «Iar în al şâselea an a domniei lui
Stefan-Vodă, în anul 6970 Iulie 22 ad lo-
vit pre Stefan-Vodă etc. Iară în al ş6p-
telea an a Domniei sale, în anul 6971 Iulie
în 5 şl-ad luat domnă pre Evdokia de la
Kiev.»
   107 : «Având de aci craiul Leşesc a ră-
dicare oste asupra lui Jikmont, craiul Un-
guresc, pus’ad zălog la Alexandru-Vodă
Sniatinul şi Colomeea şi t6tă Pocuţia, şi
ad luat 1000 de ruble de argint.»
  I. 178 : «După al noulea an a Domniei
lui Alexandru-Vodă s'ad ivit Despot pre
poreclă.»
  1.110 notă : «... pentru pagubele ce ad
făcut Alexandru-Vodă Leşi'or, când ad
predat Colomeea şi Sniatinul.,.»
Ms. Coz. ed. Ionid
Let. ed. Cogăln.
Ms. A.
Ms. 6.
Ms. G.
   120: «Solii ad
aflat pre Craiul la
Lancinţî, şi acolo
la Lăncinţl au dat
solia 6menil Iul
Stefan-Vodă.»
   1.108: «aflat-ad
sohl lui Stefan-
Vodă pe craiul la
Sănceştî, şi şl-ad
dat solia...»
   «... care soli ad
aflat pre Craiul la
Lanceţr, şi acolo
la LănceţI ad dat
solila omenii lui
Stefan-Vodă.
   «...care soli ad
aflat pe Craiul la
Lancinţî, şi acolo
ad dat solia 6-
menil lui Ştefan-
Vod.
  «Aflat-ad solii
lui Stefan-Vodpe
craiul la Lînceţl
şi’şl ad dat solia
                                                           Apud Şincaî
                                                                                                     II. 18 : «După mortea lui
                                                                                                     Petru-Vodă ad stătut domn
                                                             Ap. Cogâlnlceanu
                                                                                                             I. 113 : «Scrie letopiseţul
                                                                                                             cel lătinesc, că după mortea
                                                                  Ap. Engel
                                                                                                               128: «Nach Peter regierte
                                                                                                               ein gewisser Stephan, 1 Mo-
   (1) Idem mscr. Cozia, I, 264, mscr, 6,
   (3)  Lipsă In mscr. B.
   (3)  Idem mscr. B,
www.dacoromanica.ro
ied
Stefan-Vodă, şi aii domnit o
lună, cum scrie cronica Mol-
dovenâscă, şi aii murit. După
Ştefan, să fi domnit unul a-
nume Ciubăr-Vodă doă luni,
scriii dintr’o hronică lăti-
nâscă, dâră eQ n’am aflat în
hronicele leşescl să fie a-
daose şi aceste doă domnii,
ci precum ah fost scurtă
domnia acestor doi Domni,
aşa şi pomenirea lor e
scurtă.»
                                                   GR. G. TOCILESCU.
                                                            •
lui Petru-Vodă att domnit un
Stefan-Vodă un an, şi ai
murit. Eară după acel Ste-
fan-Vodă ad domnit Clubăr-
Vodă. Eară letopiseţul cel
Moldovenesc de acest Şte-
fan Vodă nemică nu scrie,
ce 4'ce că după mortea lui
Petru-Vodă (1) afi domnit
Ciubăr Vodă doă luni.» (2)
  nath, und ein gewisser Czu-
■ ber 2 Monate lang.» Dies
sagt Miron ohne weitere Er-
lăuterung. Miron sagt nocb
von Czuber : «Legimus in
quodam cronico Polono,
quod utrumque regnum
(Bessarahiam et Moldaviam)
conjunxerit.»
                                                               Ap. Şincal
   I. 372: «Alexandru
cât afi stătut la Dom-
niă, îndată afi început
multe şi bune lucruri
în ţâră: aii făcut doă
mănăstiri mari în
Moldova, adecă Bis-
triţa şi Moldaviţa, în-
zestrându-le cu multe
sate şi cu vestminte
scumpe în lăuntru şi
cu odâră, şi la al
doilea an al domniei
sale, fiind mal întreg
la minte decât cel
trecuţi mal nainte de
el Domni, râvnind şi
întrebând lucruri
spre folosul sufletu-
lui săii, adus'aii cu
mare cheltuială din
ţâră păgânâscă de la
Trapezont sântele
moşte ale marelui
Mucenic Ioan noii, şi
le-aii pus în vestita
cetate ce este în o-
raşul Sucevei, cu
marp cinste »
   Ap. Cogălniceanu
   I. 103 : «... carele
(Alexandru) întâia
dată multe lucruri
bune aii început a
facere în ţâră. Făcu-
t-afi doă mănăstiri
mari în Moldova, Bi-
striţa şi Moldoviţa,
şi le-aii înzestrat cu
multe sate şi vecini,
şi cu veşminte scum-
pe în lăuntru, şi odâ-
re. Şi dacă s’afi vădut
luminat în cinstea
domniei, în doi ani a
domniei sale, fiind
mal întreg şi mal cu
minte decăt cel tre-
cuţi înaintea domniei
Iul, şi multe rîvnind
şi nevoind spre cele
de folos sufletul ui şeii,
adus-aii cu mare chel-
tuială din ţâra păgâ-
nă sfintele moştil a
Marelui Mucen'cloan
Novil, şi le-aii pus în-
tru a sa vestită ceta-
te, ce este la oraşul
Sucevil...
                                                           Apud Engel
   112 : cMittit lega-
tos ad Constantino-
politanum Antisti-
tem, cujus permissu
unum Archi-Episco-
pum Szucsaviae, et
duos Episcopos in
Roman et Radauz in-
stituit. Archipraesuli
Cathedram in templo
adextrisPrincipis de-
stinat, unicuique ho-
rum bona congrua
assignat. Ossa sacra
Ioannis Novi Lipsana
(die Reliquien) Tre-
pezuntio in Molda-
viam magnis curavit
adferri sumtibus ea-
que in arce Szocsa-
vensi splendide collo-
cavit. Incorruptum
sandi Corpus loh. So-
bieski, cum Tataros
debellaturus per Mol-
daviam transiret,
magna cum pompa
transtulerat in Polo-
niam, quod ft ustra
deinde Dossitheus Pa-
triarcha Mieros a Po-
lonis repetiil. (3)
                                                             Ms, A.
   Alixandru Vod cât
au stătut la domnie,
îndată au început
multe lucruri şi bune
în ţară: zidit-au doao
mănăstiri mari în
ţâră în Moldova : Bi-
striţa şi Moldaviţa,
înzestrându-le cu
multe sate, cu vecini,
şi cu heleştâe, şi cu
veşminte scumpe în
lăuntru, şi cu odoară.
Şi la al doilea an a
domniei sale, fiind
mal întreg la minte
de cât cel trecuţi mal
înainte de dânsul
domn, rîvnind şi în-
trebînd lucruri spre
folosul sufletului sâtt
adus’au etc. (ca în
Şincal). (4)
   (1)   Iijom mscr. B; lipsă în mscr. A. şi C.
   (2) Mscr. Co/.ia od. Joanuie, 127, şi mscr. B întocmai ca cd. Cogăln. Linsă In mscr. A şi C.
   (3) Acest adaos posterior la textul Ini Urechie nu sc allâ în lctopis. Cogăln. I, 103. Faptul însă se con-
firmă do Nicol. Cosi in. Lotopis. II, 41 si dc Ion Noculco II, 257.
   4) Idem mscr Co/ia I 104.
www.dacoromanica.ro
STCD1Î CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE.
261
                                                          Apud Engel
   p. 130 : «Miron afirmă că domnia lui
Petru Aaron a ţinut 6 anT.»
   Ap. Şincaî.
   H. 184: «Se-
măna bineţPe-
tru Rareş) a fi
fecior lui Şte-
fan celui Bun,
aşa era isteţ
la fire spre
răsboie, la ju-
decăţi blând
şi drept; sta-
tul lui era cu-
vios şi gata la
cuvînt. Fiind
anii de la fa-
cerea lumel
7054, afl îm-
bătrânit Pe-
tru-Vodă şi cu
bolă grea a-
daosă câtră
bătrâneţile sa-
le, şi-au dat
datoria cea de
obşte,şi s’att a-
strucat în mă-
năstirea Pro-
bata cea de
dînsulfăcută»
   Ms. Cozia.
   214: Cu a-
dcvârat era fe-
cior lui Ştefan
Vodă cel Bun
şi întru tot se-
măna tătăne-
sed, că la răs-
boiu ÎI mergea
cu noroc, că
tot isbândla,
lucruri bune
făcea, ţara şi
moşia ca un
păstor bun so-
cotla, judeca-
tă pe dreptate
făcea; amin
terea de stat
era om cuvios,
şi la tote lu-
crurileîndiăs-
neţ, şi la cu-
vînt gata de'l
cunoscea toţi
că este harncc
să dobltndfactf
ţara».
   Ap. Engel.
   190 : «Er
war, sagt Mi-
ron, gliicldich
in Schlachten,
mild und ge
rcclit in den
Gcrichtspru-
chen.ein sclio-
ner und hober
Mann von an-
muthigem Kor-
perhau, und
fertig in Red
und Antwort.
In den letzten
Regierungs-
jahren băute
ervieleKloster
undwardauch
in dem von
ihm selbst ge-
bauten Klos-
tcr Probrata
begraben».
    Apud Peyssonel
   216 : «Suivant le
rapport de UrâkâVor-
nico Dragosch regna
Miron Gostin Ed, Cogăl.
   I. p 4 : «Că Urâche
vornicul scrie că pa-
truzeci şi cinci de a ni
  (1)  Idem mscr. A. B şi Cozia I, 132.
  (2)  Lipsă in mscr. B.
                                                           Apud Cogălniceanu
   I 116 : «Petru - Vodă a domnit doi
ani». (1)
Ap. Gogălnic.
   I. 172 : «Şi
cu adevărat e-
ra fecior lui
Ştefan - Vodă
celui bun, că
întru tot se-
măna tătăne-
sed, că la răs-
boie îl mergea
cu noroc, că
tot ad isbân-
dit, şi multe
lucruri bune
şi Dumnede-
escl apucase
de făcea. Ţâra
şi moşia ca
un părinte o
socotla. Jude-
cata cu direp-
tate o făcea.
Eară la tote
lucrurile în-
drăzneţ, şi la
cuvînt gata a
dare răspuns
de’l cunoscea
toţi că’I har-
nic să domnâ-
scă ţara»
    MS. A.
  «Sămănâ bi-
ne a fi fecior
lui Ştefan Vod
celui bun, aşa
la istâţe fire
de războae,
cum şi a zidi
mănăstiri bi-
sâricl, şi alte
lucruri de po
menire aicea
în ţară : la
gludeţe blând
şi drept, sta-
tul lui era cu-
vios şi gata la
cuvânt. Fiind
dară anii de
la zidirea lu-
mii 7054 a-
cum îmbătrâ-
nit Pătru Vo-
dă, şi cu bolă
grea adaos,că-
tră bătrănâţe-
le sale, ş’au
dat datoriia
cea de obşte:
mortea lui cu
mare jâle a
tuturor, astru-
catu-s’au oa-
sele în mănă-
stirea Pobra-
ta de dânsul
zidită (2).
                                                                    Ms. G.
«Sămăna bi-
ne Petru Vo-
dă a fi ficior
lui Ştefan Vod
cel bun, aşa
isteţ la fire
spre răsboie
cum şi a zidi
besâricl şi alte
lucruri bune
de pomenire
în ţară, la glu-
dec blînd şi
drc-pt, stătu
lui cuvios şi
gata la cuvânt,
Inbetrînit fi-
ind Petru Vo-
dă şi cu bolă
grea adaos
câtră bătrâne-
ţile lui şl ad
dat datoria
cea de obşte
cu mare jale
tutulor, şi 1’aQ
astrucat în
m-rea Pobra-
ta în anii
7054.
Urecbia Ed. Gogălnic.
   «Eară ce se va fi
lucrat în zilele aces-
tor Domni nu se află
                                                             Ms. A.
   .. că şi Urâchle
vornicul scrie şi el
45 de ani la Domniile
www.dacoromanica.ro
262
GK. G. T0CIF.E1CU.
2ans, SasVoda4ans,
Lasco Vodă 8 ans ,
Bogdan Vodă 6 ans,
Pierre Vodă 16 ans,
Romain Vodă et fiti-
enne Vodă 7 ans, ce
qui fait en tout 43
ans.»
de domniile căle din-
tâi, nice o scrisore nu
se află de lucrurile
lor, ce se vor hi lucrat
şi nice străinii încă
n’aO sciut nemică de
dînşil pănâ la Ale-
xandru Vodă cel ma-
re şi bun.»
sens nemicâ, cât au
domnit el 46de ani.»
c61e dintăiu, nici o
scrisore nu să află de
lucrurile lor ce s’ar
fi lucrat, şi nici strii-
nil n’afl ştiut nimică
de dănşil pănă la A-
lexandru-Vod cel ma-
re şi bun.
   Mal 6că încă câte-va alte variante pentru localităţi, date, cifre, numiri de
persâne etc. :
   a) începutul domniei Iul Dragoş-vodă se aşeejă de Urechiă vornicul după :
1. mscr, utilisat de Nic. Costin (Letop. I 90)
2. mscr. utilisat de Dim. Cante-
   mir (Cron. Româno-Moldo-Vla-
   hilor II. 400)..............................
3. mscr. utilisat de d. Cogălnicânu (Letop. I 99)
l) Petru Aron a stătut la tron după :
                                                           Mscr. Sincaî II22
                                                           la anul 1451 (6959) (3)
        Ms. Cozla 131
1457 (6965)
                                                                                       la anul 6807 (1)
       » 6821
       »   6867 (2)
       Ed. Cog. 116
1455 (6963) (4)
c) Iliaş-vodă feciorul Iul Petru Rareş se face Domn după :
                                            Mscr, Sincaî II184
                                            laa.7054(1546)(5)
   d) Alexandru cel Bun se urcă pe tron, după :
 Ms. cozia 215  Ed. Cog. 173 
7056 (1548) (6) 7055 (1547)  
                                                                                                              Ms. A.
                                                                                                       7057 (1549)
                                                      Mscr. Sincaî 1372
la anul 6909 (1401) (7)
                                                         Ed. Cogăl. 103
6907 (1399) sau 6921 (1413)
e Alexandru fiul Iul Iliaş-vodă se face Domn după :
       Mscr. Cozla 127
la anul 6959 (1451) (8)
   f) Luarea cetăţii Crăeîuna
Ed. Cogălnic. 113                  Ms.C.
  6969 (1461)                   6956 (1448)
   ( după mscr. Cozia 147 : la an. 1482
   (                Cogălnic. 128:      »    1475
   1 Idem mscr. A şi B.
   (2)  La acest an, după Cantemir, Cronic. II 401, Ureche vornicul pune răsbolul fraţilor
Petru şi Ştefan dela codrii Cozm inului.
   (3) Idem mscr. A.
   (4) Idem mscr. B şi C.
   (o) Idem mscr. C.
   6) Idem mscr, B.
   (7 Idem mscr. A, B şi C.
   f8) Idem mscr. B,
www.dacoromanica.ro
STODIÎ CRITICE ASCPRA CRONICELOR ROMÂNE.
263
g)  Moartea hatmanului Şen-   (   »
   drea                       j   »
h)  Zidirea  biser. Sf. Nicolae 1 »
   din Iaşi de Slefan cel mare. | »
Cozia     146 : » 1481    
Cogălnic. 128:  » 1475    
Cozia     149:  » 1486    
Cogălnic  133:  » 1475(1) 
0
   De asemenea la diverse evenimente micî:
       mscr.  Cozia     146
         »   Cogălnic.   132
         »   Gozia      150
         »   Cogălnic.   135
         »   Cozia      116
         »   Cogălnic.   13 Appendix
         »   Şincaî II  230
         »   Cogălnic.   197
\ a. 6987 (1479)
( » 6986 (1478)
1 » 6999 (1491)
{ » 6998 (1490)
1 » 1309
( » 1409
( » 1576
( » 1577
j)  Bătaia între Stefan-Vodă cu frate-săă Iliaş are loc, după :
      mscr.   Şineai I 390 ..............la Lolomnik
         »   Cozia    119................»     Lolodnii (2)
         »   Cogăln.  108................»     Loloni (Loneştî) (3)
         »   A...........................»      Lolotnil
ii) Biserica luî Dragoş-vodă e făcută, după :
      mscr. Engel 119....................la Wolowetz (4)
         » Cozia       91............. » Volovesc
         » Cogăln. 99....................» Olovăţu. (5)
l)  Bătălia luî Ştefan cel Mare cu Fetru-Aron a avut loc, după :
   mscr. Şincaî II             33 ....  la  Doljeşti la Tina (6)
      » Cozia           132 . , . .   »  Doljeştî-Latin
      » Cogăln.             118....   »  Joldescî pe Şiret, la tină. (7)
      » A.........................» Doljeşti Latinea.
m)   Bătălia lui Bogdan cu Petru Aron are loc, după :
mscr. Şincaî  II 22    . .
mscr. Cozia      131  )
   » Cogăln.    116    ( '
   » A..................
la Ruşeniî de jos.
la Răuşeniî.
la Răuşeniî din gîos.
(1) Iar după Simeon Dascălul (Letop. p. 135) la an. 1491.
(2) Idem mscr. B. şi mscr. Cozia.
(3) Idem mscr. C.
(4) Idem mscr. A şi B.
(5) Idem mscr. C.
(6) Idem mscr. B.
(7) Idem mscr. C.
www.dacoromanica.ro
GR. G. TOCILESCU.
264
   n)  Radu cel frumos la 1473 intră în ţ6ra Român^scă, după
     mscr. Şincaî II 58...........cu 1500 Turci.
       » Cozia 139     ^
       » Cogăln. 125 ( ’    ' ' ’
15,000
   Deşi in genere textul cronicelor adoptat de d. Cogâlniceanu este mal bun,
mat complet şi mal sigur, dar acesta nu e tot-d’a-una.
   Aşa bună-oră :
                                                           Hs, Cozla ed. Ioanide
   114    : «Aşijderea şi la singuri Crijacil de
la Rîm aă trimis pe un Episcop din Helm,
anume Creştin, căci cu sfatul acestui Cre-
ştin a trimis Colrad domnul Mazoviel de a
poftit într’ajutor pe CrijacI, poftindu'I să
mârgă la dînsul, şi el le va avâ de grijă în
ţara sa. Kesarul dar Frideric, din vrerea
sa, a slobozitpre CrijacI, carii era 20,000.»
   115    : «Aşijderea mal având şcpte (1)
Căpetenii mal alese acele 20,000 de ostaşi
CrijacI, luând asupra sa împrotiva păgâni-
lor Prusaci apărarea Leşilor şi a Mazovi-
lor, în ţâra Dobrinulul întâiă s’aă aşe4at.»
   116    : «Pe urmă oraşul Torune şi El-
biang, şi alte tărgurl şi cetăţi care era la
dânşii, în scurtă vreme le-aO zidit cu pia-
tră; şi Rogotinul şi Helmul, tărgul şi ce-
tatea de la neprieteni, luându-le zidite, sub
stăpânirea sa le aă supus, şi fără de ză-
bavă s’aă lăţit Crijacil şi s’aă întemeiat, în
cât aă căutat Prusacilor dintr’acele locuri
a se răsipi şi a lăsa lor ţâra Helmulul.» (2)
   121    : «Iar după ce a năzuit al doilea
rînd Iliaş-Vodă la Leşl, nu se aşeda, ci
căuta vreme să mal strîngă oşti să intre
în ţară; ci pricipendu-l laniţoli, din po-
runca craiului, l’a prins şi l’a aşedat în ce-
tatea Sireglulul.»
   122    : Iar curând după aceea cu scirea
starostelui acelui oraş a Siregiulul (au
cum scriu unii din nepaza strojarilor ce
eraă păzitori Iul Iliaş-Vodă), a scăpat
Iliaş-Vodă.»
                                                                Ms. Şincaî
   II196 : «Scriă cronicarii LeşescI, că Ste-
fan-Vodă ajunsese la Pârtă făgăduind că
se va turci, ca şi fratele săă, şi-I venise fă-
   (1) Idom mscr. A.
   (2 ldom idom.
                                                         Letop, Cogâlniceanu
   I. apendix p. 12 : «Aşăjdirea şi de la
singuri Crijacil de la Rîm aă poftit ajutor.
Deci Fridiric Kesarul aă slobozit pre Cri-
jacI că era 20,000.»
   I. apendix, 13: «Aşăjdirea având 6000(t)
Căpitenil mal alese acel doă-cjecl de mii
de CrijacI ostaşi, luând asupra sa împro-
tiva păgânilor Prusaci apărarea Leşilor şi
a Mazovilor, întâia în ţâra Dobrinulul s’aă
aşezat.»
   I, apend. 13. Acâstă frasă lipsesce în e-
diţiunea d-lul Cogâlniceanu, având numai
partea finală : «cât aă căutat Prusacilor
dintru acelea locuri a se părăsire şi a lă-
sare lor |âra Helmulul iprocl.»
   I. 108 nota *** : «Năzuit-aă Iliaş-Vodă
şi al doilea rînd la Leşl să mal strîngă
oşti să vie în ţâră. ce vâdându’l LeşiI că
nu se aşâtjă, l’afl luat cu porunca craiului
şi l’au închis în cetatea Sireaglulul.»
   I. 110 : notd... «ce după acâsta curând şi
cum aă fost lucrul, aă scăpat Iliaş-Vodă
din cetatea aceea....» .
  Acestea lipsesc atât la Mscr. Cozia 217,
cât şi în ediţia d-lul Cogâlniceanu 1175.
www.dacoromanica.ro
STUDII CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE.
265
găduinţă de la împărăţiă că i se va da de-
regătoriă la Anadol.»
   II16 : «Cronica Moldovenâscă scrie să
fie dat Petru-Vodă cetatea Rilia Ungurilor.
Iar Cronicarii LeşescI de acâsta nimica în-
semnâzâ: şi pentru ce să fie dat Petru-
Vodă acea cetate Ungurilor, fiind el aşa
departe de dînsa.»
                                                        Ms, Cozia
   121: «Iar la anul după Chr. 1433 Sfi-
drigel, fratele lui Vladislav Iagelo craiul
leşesc, trăgând ajutor de la Linfanţl şi cu
Ruşii împreună, Fedco DimitrovicI şi Cne-
zul Noşit şi cu Muscalii, aii prădat ţâra
Litvel; pe urmă Sfidrigel cu putere a tras
la Vitipsca de a luat-o, şi dintr’altă parte
Knezul Fedco şi cu Knezul Noşit aă bătut
cetatea Brescia în Litva şi Melnicum, şi a-
prope era să dobândâscă amăndoă cetă-
ţile, ci înţelegând de oştile lui Vladislav
Iagelo craiul leşesc, s’a întors înapoi.»
   221 : «Acâstă poveste ce scrie mal sus,
care spune de Iliaş-Vodă şi de Stefan-Vodă
şi de Joldea-Vodă şi de Alexandru-Vodă,
cronicarul cel leşesc tinde poveste mal
deschis, Iar nu aduce aminte de Iote sem-
nele pre rând, câte s’au făcut; Iar letopi-
seţul nostru măcar că a scris pe scurt,
însă arată tote semnele pe rând, pe care
le-am tocmit fieşte-care la locul sSfl.»
   Acâstă observaţiune fârte însemnată
lipsesce atât în ediţiunea d-lul Cogălni-
ceanu 1112, cât şi în Mscr. Cozia p. 127.
  Acest eveniment lipsesce în ediţiunea
d-lul Cogâlniceanu I. 108—109 notă.
  Acestea lipsesc în ediţiunea d-lul Co-
gălniceanu I. 177.
   Acesle varianle alât de discordante, pe cari le-am putâ prelungi ad-libitum
arâtă îndestul cât de absolut necesară ar fi gruparea lor la un loc, pentru ca
avendu-le pe tote din’aintea ochilor, critica să alâgă lecţiunile cele mal co-
recte, să reslitue şi să completeze texturile originale.
   Acelaşiă resullal ne dede şi conferirea restului analelor din ediţiunea d-lul
Cogâlniceanu.
   Aşa, de esemplu, cronica luî Miron Costin am collaţionat-o cu :
   1)  M-scriplul B citat mal sus; şi
   2)     M-scriptul in-4, de pe la ’nceputul secolului trecui, în posesiunea n6s-
tră designat sub litiera a.
   £ccă câte-va variante :
www.dacoromanica.ro
266
GR. G. TOCII ESCU.
                             MIEON COSTIN
                                    APUD
                                                                Mscr. a
   Titlu : Letopiseţul ţărîl Moldovei, dela
Aaron Vodă încoace, de unde laste pă-
răsit de Urfeche Vornicul de ţara de glos,
scosă de Miron Costin Vornicul de ţara
de glos, în oraş în Iaşi în anul de la zi-
direa lumii 7183, Iar de la naşterea mân-
tuitoriulul lumii lui Is. Hs. 1675. măţa,
dnă.
   «Că letopiseţele c61e streine lucrurile
numai ce s mal însemnate cum sănt răz-
boaele, schimbările, scriu a ţărălor me-
gieaşite; Iară căle ci să lucr6ză în casa
altuia de amăruntul, adecă lucruri de casă
natî scris, şi de a lui (1) letopiseţ scris
de Moldo van nu să află.»
   «Iar de la Aron Vodă scrisă nu să află,
nici de altul nici de Ur6che Vornicul,
ori că l’au înpiedecat datoria omen6scă
mârte. carea multe lucruri tae şi să să
obărşască nu lasă, ori că izvoadele lui
au răsărit (3) ce va hi mal scris şi de la
Aron Vodă încoce».
                                                              Ed. Cogălniceanu
   Titlu : Letopisiţul ţării Moldovil, dela
Aaron Vodă de unde este părăsit de U-
rechi Vornicul de ţăra de jos, isvodit de
Miron Costin biv vel vornic ţării de jos,
în anii de la zidirea lumii 7185 în oraş
în Iaşi.
                                                                  User. B
(2) şi de loc letopiseţ de Moldovan scris
nu să află.
   Câte-va alte deosebiri de numi şi dale :
   Mscr. o şi D: Hanski; Iar în edil. Cogălniceanu I, 217 Tanski.
   Tăiarea capului lui RSsvan, după mscr. a se face la 6 dec. 7101, iar după ed. Co-
gălnic., I, 218 şi mscr. B, la 5 dec. 7101.
   Bătălia dîntre Kemeni Janos şi Ştefăniţă Vodă, după mscr. a are loc la: Râcăciunl
iar după ed. Cogălnic. I, 323 la : RăeXulenX, etc.
    Penlru cronica lut Nicolae Coslin pole servi de comparnţiune m-seriplul A,
care diferă în unele puncle, mat cu seină în predoslovie. Acăsla în ediţia Co-
gălniceanu e ’ndreplafă către celitor, pe când în m-scriptul A, auforul se a-
dresezâ domnului ţării :
    ^E Bp'IlME j\ÂpK NE AM Ap'ĂTAT AASjţA U1H p6/\h’.\ UCTOplEH, COKOTMTAM np'lî-
Ab’MHIIATE (VOAVIUE K7. Ulii AMN'k J|l LţÂpA NOÂCTp'A MAU MtÎAT (j)0A0C BA (j)ÂME
CKpllCOÂp'k A* ASKpSpHAE Lţ'AphH IIOÂCTpE, Ap'ATMIft AECKXAEKXTOAp'b IţXphH NOA-
CTpe Al|(| nume ca8 (J>xk8t iiih ne ne Fp'fe'ME a8 iiemepht’ TpAiiau .ţnxpÂTSA
pOMEli .JUITpAN'kCTE HXplţU /\E AOK, UJH ftIIH NE flpMNHH'Ă IUI! K«M CA8 AlUXŞAT,
   (1)  Idem Cogălniceanu I, 214.
   (2 Idem ca mscr. a,
   (8) Idom mscr. Ii; in ediţiunea Cogălniceanu I, 215: *s’aii risipit..
www.dacoromanica.ro
STDD1Î CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMANE.
267
   Iar Ia finele precuvântării adaogă urmâtorele, cea-ce lipseşce cu toiul în
ediţia Cogălniceanu :
   ripilLW^ipE (Vip np-k Ab’MHNATE (\0.iiWHE AMACTX U CTEN'fcAX A NOACTpX K8 B'li-
CEAX IUII AO-VMI'fiCK& (JipSlITE, AAb’KMIAb’U AMIIHTE AtXpllA TÂ ftE ^IpTA^EpS’ .jUIX-
fAT8A nEpcSASfi, KXpSlA AUX ,p nSAtNII U'ÂpE KÂpE AXKSlITOpiO npilIHlţA HIIH-
AMH CÂAE KÂTpX A0MN8A CX8, Ulii AA AOHA'k 8N AVĂp AS fti-’C A8H, Kb’NOCKSpX A-
AtKNAOH Kb’BÎWACE X&P»5HPHAE AE AA .ţUIXpAlţ, Il8 nENTpS KX Ap (j)U <|>OCT Bp^A"
NIIHE A‘'p8pllAE A'IEAOp YVÂmEIIH npOipil AA8C, MII IlEIITpS B8mA IlpIHNlţX, IUH nAE-
KÂTX BOE A'IEAOpA KXTpX CTXnkHH, d8 (|)0CT (lplllAUlT . npiHM’KlJJTE A*»p Ulii
AVAplIA TÂ KA AMEH BECTIIlţ' UJH tipii nST'lîpHHM ^UXpÂlţH . KAp'fe W jpKIIII MXplEH
TAAE K8 R8HX npIMNLţX, UJH BOE I1AEKÂTX, A'IACTX WCTEN’^AX A NOACTf.X .ţi NO-
pOHHT' n8AIEAE MXplEH TAAE ApXTAT ; npE ABIirX KApE KÂ A'VÎNŞES X^P^HTO-
plOA AE MHAEAE CAAE, CX TE X»PK§ÂCKX npE AlV'pilA T K8 BIIAlţX -ţlAEASlirÂTX
IUII fipt (jlEpilMHTX, .]tTp8 lipii (j)EpHMHTA Ulii AS.VUIHOÂCd CTAURIIM p'b AlXplEH
TAAE AA8HAT K8 AlS.lTA K8K8plE nO(j)TECK‘ UJH nplECK1. (1)
   Alte deosibirî:
                                                             Ediţ. Cogâln.
   f, 10 ap. «Pentru CrijacI (Crucierl) ce
neam (2) aii fost, şi de unde s’afl izvo-
dit în ţara leşească.
   In annil de la naşterea lui Hristos
1188 stăpSnind Baldovic (B) Craii! creşti-
nesc în Ierusalim, când acea strănsore (4)
avâ Creştinii despre păgânii Sarakineanl».
   ♦Dintr’acest oraş Lubek Nemţi omeni
carii era oşteni grijindu-şl o corabie că-
reia l-au pus nume Krahe (6) în care era
6menl ca la 700.. »
   ♦Aflatus’au întv’acel ostaşi zăce (9) băr-
baţi...»
                                                                  Msc. A.
   «De Crijaci cine au fost, de unde s’au
izvodit în ţara leşască, ţi pe ce vrime au
nemerit.
   Anul de la naşterea lui Hs. 1188 stă-
pânind Baldovin Craiul creştinesc în Ie-
rusalim, pe acea vrâme, acea stiînsâre avă
Creştinii despre păgâni Keranfenl...» (5)
   «Cum pentru ajutor să dea acelor al
sel creştini dintru acest oraş nâmţi, 6me-
nil carii era oştâni grijindu-şl o corabie,
cărila Iau pus nume Kraie (7), în care era
osebiţi omeni 500(8)...»
   «Aflatus’au între acel ostaşi, opt (10)
bărbaţi....»
                                  Cronica (Jisă a lui Nicolae Mustea şi publicaiă în t. III, p. 7-82, am com-
                                  parat-o din literă ’n literă cu acelaşi cronică dată la lumină de N. Bălcescu
   (1)     Acostă predoslovie figurezâ şi in interesanta Chrutomatie română ce d. dr. Gaster o tipăresce la
Leipzig, I, 365—36C, şi caro va apare in curenl,
   (2)  Idem mscr. C.
   (3)  Idem idem.
   (4)  Mscr. C : nevoie,.
   (5)  Idem mscr. Cozia f, 102.
   (6)  Idem mscr. C.
   (7)  Idem mscr. Cozia I, 190.
   (8)  Idem mscr. Cozia 1. c.
   (9)  Idem mscr. C.
   (10)  Idem mscr. Cozia 1. c.
www.dacoromanica.ro
268
GK. G. TOClLfcSCU.
în Magasinul istoric, (t. III, p. 3-94, 331-372) după un alt manuscript, şi va-
riantele dela început până la p. 37 ui. Bălcescu, 22 ed. Cog., cum şi acelea
dela p. 75 ed. Băle., 33 ed. Cog., până Ia finele m-scr. p. 371 ed. Bălcescu,
p. 66 ed. Cog., nu sînt aşa de însemnate, nicî contraiJicSlore; dela p. 37 ed-
Băle. însă, p. 22 ed. Cog., pănă la p. 75 ed. Băle., 33 ed. Cog., diferă eu de-
săvârşire, ambele manuscripte fiind opera a doi autori.
   Cât despre Cronica anonimă a ţării Moldovei (1662-1733), coprinsă în I. 3.
p. 85-174, cată a observa: 1° că dela cap. VIII (p. 91) pănă la cap. XIV (p.
102) acostă cronică nu e decât repeţirea din cuvînt în cuvînt a cap. VIII (p.
22 acelaşi tom) până la cap. XIV (p. 32) din cronica lui Nicolae Mustea pu-
blicată tot aoolea; şi 2° că: dela p. 135-147 ed. Cog., ea nu este Iarăşi de-
cât reproducerea din punct în punct a pârlii din cronica luî Constantin Că-
pitanul (Magaz. istoric t. I), dela p. 324-325 şi 343-379.
   Ediţiunea a doua a Letopiseţelor d-luî Cogălnicenu pe lângă tole lipsele
semnalate în prima ediţiune mal are şi inconvenientul că la transcriptiunea
textului cirillic in caractere latine nu s’a observat cu stricteţă nicî ortografia
textului, nicî formele archaice, ba chiar intenţionat s’a căutat cât mal mult
să se moderniseze texturile pentru ca ediţiunea să fie mal populară.
   Aşa bnnibră, nu avem de cât să comparăm predoslovia din prima ediţiune
cu cea de a doua, şi deosebirile ne întîmpină la fie-ce rend.
                                                  Urechie ed. I pag. 3:
   «jpHHEnSTtÎA nxp»,\0p A'IECTOpA IUII
A HEAAA8a8u AAOAAU’REIIECK Ulii AAtftlTE-
HECK IUII jpu UXpXAE SlirSpEIjJM K8 A-
'IECT H8ME PwAAXNH, nVUIA ACTK5H
AE StlftE CAUT REIIIIipi ^HTp8 A'IECTE
IliAplţH Ae riZ.VWÎdlT , A CKpiE AA8ATX
Rp’fetAAE AA KS/VUian» a8 ctktSt k8-
ţlETSA invcrpS. Ga j|wmeii wcteiieaaa
AHACTA ft8nx ATXT'b BAKHpll /\E AA
AeckzaekatSa iţap'AAOp ^HUTaii, ae
AA TpAIAN jpHIIXpATSA Pî4AA8,\8M K8
KKTEBA C8TE Ae Allfi OpECTE MlIHE
TpEKSTE, C» CIIApÎE raH^SA. AaCA
lApam IIECKptIC, K8 AAApE U'KApa J|\H-
i()8haat heaaaSa AHECTA AE 0 CAMZ
AE CKpiHTWpil, (ACTE HNNMilI AltyEpE.»
                                                  Urechie, ed. I, pag. 4.
   «^HAEiVINAT8MA8 (Jllip'k AAAH M8AT
AE IJlilItllţA AHEIjlilI IţapH, AE jpHHEIiS-
                                                   Urechie ed. II pag, 3:
   «începutul terilor acestora şi al nGmu-
lut moldovenesci şi muntenescu şi în
ferile unguresc! cu acestu nume români
până astădl, de unde sunt veniţi întru a-
ceste părţi de pămenlG, a scrie multă
vreme la cumpănă au stătutu cugetul no-
stru. Se începă ostenela acâsla după a-
tătea v&euri, de la descălecatul ţeriloră
de ’ntăiU, de la Trajan imperatul Rămu-
lul, cu câteva sute de ani preste mine
trecute, se sperie gândul. A lăsa iarăşi
nescrisă, cu mare ocară înfundat nâmul
acesta de o s&nă de scriitori este inimel
durere.»
                                                   Urechii ed. II, pag. 4.
                                                                                 «Indemnatu-m’aă firea mal multă de
                                                                                 sciinfa acestei feri, de începutul şi de
www.dacoromanica.ro
269
SÎDDIÎ CRITICE ÂSDPRA CRONICELOR ROMÂNE.
T8A UIH ftE AECKXAEKAr8A hw'iea Af|N*
TXH, TOATE AATE IţZpH        ^INHE-
nSTSpHAE CAAE. /IASĂ WCXpAÎA ASM
Jîp'kKE fiwpHHKSA, KiipEAE A8 (|)XK8T
A«N APAr0CT,t LţZpXH A'bTOMHCXlţtfA
cx8, ^ncx aa ^pdrwm Bwax, amn
AECKXAEKAT8A AA AWHA'k tţXpXH A-
HEIJJHA A MwAAOBÎH , AHH MâpAMW-
pxiu CKpHE;»
descălecatul ei cel ăntâiii, t6te alte ţerl
sciindă începuturile sale. Laudă osîrdia
lui Ureche Vornicul, carele ati făcută din
dragostea ţeril Letopiseţul sSQ; însă de
la Dragosd Vodă, din descălecatul al doi-
lea al ţerel aceştia a Moldovei, din Ma*
ramuresiă scrie : »
   In aceiaşi predoslovie, unde în ediţiunea I se citesce : cx pE, jfMp’fe, BHA’k,
NHHE, gRCTpATiE, AAXWCXTSpn, cKpnnTSpn, etc.; — în ediţiunea H-a avem : se
fie, firea, vedea, nici, Eustratie, adăosătură, scriptură etc., urmându-se în a-
cest chip cu modernisarea cuvintelor, a numilor geografice etc., în mod con-
sequent.
   Se mal adaogă şi erorile de tipar cari nu sînt puţine la număr în acăstă
ediţiune. Chiar pe pag. 10 ediţia II se (Jice • «Este ţera Italeî plină cum se
(lice. ca o rodie, de cetăţi şi ţeri iscusite; mulţime şi desime de 6menî, lîr-
gurî vestite, pentru de fote bivşugurile». In ediţia I-a (pag. 8) citim : «laste
ţara Italiii plină, cum să (Jice, ca o rodie, de cetăţe şi ţări iscusite; mulţime
şi desime de oameni, târguri vestite, pline de toate bivşugurile». — In publi-
carea poemei lui Miron Costin : descrierea Moldaviel §i a Valaldcî (voi. III)
se reproduce traducţiunea d-luî Hasdeă din Archiva Istorică, tom. I (pag.
159—172) împreună şi cu tote notele, fără nici o modificaţiune. Nu se ob-
servă însă că acolo unde d. Hasdefi 4>ce : «Vetll documente publicate sub
No. 92—155 etc.» şeii «confronteză documentul sub No. 141» se referă la
documentele ce figuraă în acea Archivă, pe când în Chronieile Eomăniel de
d. Cogălnicenu în zadar căutăm acele documente! (1)
   (1) Sub titlul : «Jurnalul mergerii boierilor Deputaţi la Ţarigrad,» d. Cogălnicânu
publică în voi. III, p. 435 — 449 un fel de itinerar, scris de Beldiman. Fără îndoială
însă acea scriere nu a fost alcătuită de Beldiman, care nici n’a luat parte la acea
mergere, ci de vFun gramatic; Beldiman n’a făcut de cât să copieze acel jurnal îm-
preună cu celelalte scrieri, aflătore în manuscriptul comunicat d-lul Cogălnicânu de
către d. Sturza.
   Dovada cea mal bună o avem în faptul, că amicul nostru d. Dr. Gaster posedă
un manuscript din anul 1823, Noemvr. 28; probabil chiar originalul, de ore ce acâstă
dată este cu 8 zile în urma datei cu care se încheiă Jurnalul. Din nenorocire manu-
scriptul este, după descripţiunea d-lul Gaster, defect la început, lipsind pag. 1—14. Peste
tot, a avut 59 de pagini, acuma are numai pag. 15—59, paginate. Ms. este în 4o cu-
rent scris pe hârtie grosă, cenuşie, în dialectul curat moldovenesc, şi presintă nu pu-
ţine deosebiri fonetice şi fraseologice de textul publicat.
   Comunicăm sfârşitul, care este mal complet în ms. decât în tipar:
pag. 58 :
   «Fără multă prelungire s’au făcut şi alaiu domnii! după obiceid, Iară sevgihatul bo-
ierilor Ia Noemvr. 20, aşteptând să vie boeril de peste hotar.
   «Aice să isprăveşte totă istoria domniei cel moldoveneşti. Bine-volasră Dumnezeu a
www.dacoromanica.ro
270
GR. G. TOCII,ESCU.
   Cu fote aceste lipse însă, am jigni sentimentul dreptăţii, decă am căta
din ele să facem o imputaţiune aceluia care merită numai laudă şi recu-
noscinţă. Nu trebue să uităm că lucrări asemenea aceleia a d-sale pentru
cronicele naţionale aO reclamat şi reclamă aiurea, nu laborea unul singur
bărbat — mal ales când acesta a avut a’şl împărtăşi cea mal mare parte din
timp afacerilor publice — ci a unei societăţi întregi de omeni savanţi. Şi apoi
nici d-sa n’a pretins a ne fi dat o ediţiune critică, scopul principal al lucrării
fiind a popularisa în tinăra generariune cunoscinţa vechilor noştri cronicari.
                                                     §5.
   Trecând la cronicele publicate în Magasinul istoric pentru Dacia, cel d’în-
lâiă fapt de constatat este că: manuscriptele utilisate în editare nu numai că
nu sînt descrise detaliat, dar nici se arătă la cele mal multe : unde se află ?
sînt ele chiar originale, sînt copie, traducţiunî din altă limbă, safl vre-o re-
dacţiune poslerioră? şi din ce anume epocă? manuscriptul unei cronice este
el de la început până la fine d’aceiaşî mână scris? editorii avut’aă în vedere
un singur codice pentru o cronică, satt mal multe? şi în acest cas : cari sînt
variantele? în fine, atâtea cestiunl absolut necesare pentru a judeca despre
valorea internă a unul manuscript.
   Ce este mal mult, reposatul Bălcescu vorbesce în Magasinul istoric (t. I,
p. 10) între altele despre cronica lui Tudosie fiul lui Stoîan din Tunşiî şi ci-
tâzâ pasage dintr’insa (I, 386—387), pe cari noi le găsim în acelaşi Magasin
istoric, publicate însă sub nume anonim (IV 357), Iar despre cronica lui Tu-
dosie nu mal aflăm nicî-un cuvînt. Există atunci vre-o cronică a luî Tu-
dosie?...
   Căutând mal departe, dacă cel puţin editorii remaseră fideli manuscriptelor
ce aă avut în vedere, dacă nu s’aă strecurat erori în citirea saO imprimarea
lor, dacă e posibil a constata şi alte variante, ne am servit cu următorele :
   1-    iO. Manuscriptul Museulul de antichităţi in-4, scris pe la începutul seco-
lului al XVIII, şi pe care ’l vom cita sub litera a.
   2- lea. Manuscriptul deja menţionat sub litera C.
   3- lea. Idem în posesiunea d-luî Aron Densuşianu, şi designat sub litera D.
   4-    lea. Idem scris în timpul lui Radu Grecănu, acjî în posesiunea strănepo-
tului săti d. Ştefan Grecânu. II vom cita sub litera G.
«fi într’un Cas bun şi norocit, ca să nu râdă Grecii de domnia moldovenâscă, nifi
«megieşii ce se văd în mari priveghlerl a privi o cârmuire nouă. începutul cel bun
p. 59. « | care am privit, blăndeţele noului domn pămăntCn şi nemândrie, îm dau a
«nădăjdui bun şi fericit sfârşit, de nu se va preface. Privesc cu mari luare aminte,
«ca să ftiă ce să scriă, făgăduind şi lui Dumnedeii şi omenilor, a păzi adevărul întru
«t6tâ strălucire ca, fără a favorisi cât di puţin saă cu patimă a scrie, că5 afiasta
«este o epocă din cele rare, ce de atâtea vdcurl n’aă văcjut Moldova. 823 Noemv. 28.»
                   Pin acest post-script se întăresce opiniunea că acesta este originalul jurnalului,
www.dacoromanica.ro
STUDlî CRITICK ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE.
271
    5-   lea. Idem publicat de librăria G. loanid şi cunoscut sub numele de ma-
nuscriptul de la Chişinăfl (K).
    6-   lea. Manuscripte utilisate direct de autorul cronicei luî Constantin Căpi-
tanul şi de G. Şincal, şi încă câte-va alte elemente de comparaţiune de care
vom vorbi la locul lor.
                                                                   § 6.
   Cronica intitulată Istoria Ţerei Românesci de când au descălecat Românii
(Magas. istor., IV 231-372, V 3-32), care conţine cele mal bune şi mai vechi
elemente cronografice şi pe care noi o vom designa sub numele : Cronica a-
nonimă, am comparal’o :
   1°. Cu cronica 4*s& & lui Constantin Căpitanul (Magaz I 83-114, 147-186,
211-250, 279-326, 343-389; II 3-35), şi nu ne-a fost greii a constata că a-
căslă din urmă, de la început penă la domnia luî Grigore Ghica, în ce pri-
vesce evenimentele dinŢera Românescă, este o reproducere, rare-orî ampli-
ficată safl prescurtată, a cronicei celei d’înteifl. Aceiaşi ordine în povestirea
faptelor, în înşirarea numelor proprie; aceiaşi cronologiă; aceleaşi erori, chiar
aceleaşi espresiunî, tote acestea nu se pot explica de cât prin o imediată uti-
lisare a Cronicei anonime de cătră autorul cronicei dise a luî Constantin Că-
pitanul (1). O-datâ acest raport stabilit între ambele annale, este natural că
diferinţele între una şi alta, când aceste diferinţe mai ales constă în unele
cuvinte numai, în numiri de persone, de localităţi, ce se deosibesc între ele
prin singure două safl trei litere, — trebue a le admite ca variante ale ace-
luiaşi manuscript, provenite safl din negligenţa copiştilor, safl din citirea şi
imprimarea rea a textelor.
   Aşa bună-oră :
Cronica anonimă
    (IV 274)
   «După acela
trecând 2 luni,
Iar Alexandru-
Vodă a înce-
put de a tăiat
mulţime de
boiarl, anume:
Radu logofă-
tul dela Dră-
goescl, şi Mih-
nea dela Bă-
dini, fi Stan
Udrişte Visti-
Cr. lui C. Căpit.
                                                            (I 211)
   « Deci tre-
când doă luni,
AlexandruVo-
dă a început a
tăia mulţi bo-
iarl anume :
Radu logofă-
tul den Drăgo-
escl, şi Mih-
tiea den Bă-
denl feciorul
Iul Udrişte
Vistier, şi Tu-
                                                         Ms. K
(e. Ionid 11,44)
  «După aceea
trecând două
luni, iar Ale-
xandru-Vodă
aii început de
aii tăiat mul-
ţime de boiarl
anume: Radul
logofătul ot
Drăgoîeştl, i
Mihnea ot Bă-
leanî, i Stănilă
Udrişte vistie-
                                                             Ms. a
   «Şi trecând
două luni A-
lexandru-Vo-
dă călcâ jură-
mântul, şi aii
tăiat mulţi bo-
erl anume: pre
Radul logofăt
Drăgănescul,
şi pre Mihnea
de la Bădinl,
şi pre feciorii
Udriştii Visti-
                                                                   Ms. G
   «După acâea
trecând 2 luni
ear’Alexandru
Vodă au înce
put de au tă-
iat mulţime do
boiarl, anume
Radul logofe-
tul ot Drăgo
eşti, * Mihnea
ot Bădenl şi
feciorul Iul U-
drişteVistieru,
                                                                 Ms. C
   «Deci după
ce au trecut
două luni, Iar
Alexandru Yod
au tăiat pre
căţrva boiarl
anume pre Ra-
dul logofătul
ot Drăgoeştl,
şi pre Mihnea
din Bădinl, şi
pre feciorul
Iul Udrişte
   (1)   Desbaterea pe larg a cestiunil o vom face în studiul intern al Cronicelor,
www.dacoromanica.ro
GR. G. TOCÎLESCU.
er, şi Tudor
dela Bucov, şi
Vladul Capiii,
şi Petraşco, şi
Calotă, şi Stan
fiul Drăgule-
ţulul, şi Radul
Stolnicul dela
BoldescI, şi
Radul fiul lui
Socol şi alţii.»
dor dela Bu-
cov, şi Vladul
Capiii, şi Pă-
traşco, şi Ca-
lotă, şi Stan
fecior Drăgu-
leţulul, şi Ra-
dul Stolnicu
den BoldescI,
şi Radul lui
Socol Vornic,
şi pre alţii.»
rtd, i Tudor ot
Bucov, i Vla-
dul Capiii, i
Pâtraşcu, i
Calotă, i Stan
sin Socol vor-
nicul şi alţii,
sept. 1.»
er, şi pe Tudor
Bucovânul, şi
pre Vladul Ca-
piii, şi pre Pâ-
traşco, şi pe
Calotă Perişa-
nul, şî pe Stan
feciorul Dră-
guleţulul, şi
Radul Stolne-
cui Boldescul,
şi pre Radul
feciorul lui So-
col Vornecul
Comăţinul, în
luna lui Sep-
temvrie 1-ifi.»
i Tudor ot Bu-
cov, şi Vladul
Capiii, i Pe-
traşco , i Ca-
lotă . i Stan
sin Drăgule-
ţulul, şi pe
Radul Stolni-
cul ot Bolde-
şti, şi Radul
feciorul lui
SocolVomicu,
şi alţii, Sep-
temvrie 1.»
Vist., şi pre
Tudor din Bu-
cov şi pre Vla-
dul Clapie , i
Pătraşco, i Ca-
lotî, i Stan fe-
ciorul Drăgu-
leţulul, şi pre
Radul Stol. ot
Boldeşti,şi pre
Radul feciorul
lui Socol Vor.
din CornăţfenI
şi pre alţii
mulţi bolarl,
în luna lui
Sept. 1.»
   Singura deosebire mal însemnată între aceste texte : «ji Stan Udriste vi-
stier» de o parte, «feciorul săd feciorii lui Udriste Vistier» de alta, nu se p6te
explica alt-fel de căt : sad că în cronica anonimă şi în mscr. K s’a citit răd :
Stan în loc de sin, saă că autorul cronicei luî Const. Căpitanul, precum şi co-
piatorii mscr. C, G şi a, ad citit sin în loc de Stan, traducendu-1 românesce :
«feciorul» săd «feciorii lui». Cum-că primul cas a putut avă loc, ne dovedesce:
   1.    Engel, care utilisase în scrierea Istoriei sale un manuscript al aceleiaşi
cronice anonime, tradus în nemţesce de Joh. Filsiich (-1- 1743) şi aflător în
Biblioteca Gimnasiulul Evangelic din Braşov. (1) Ecă cum raportă Engel a-
celaşî fapt cu uciderea boerilor :
   «De abia ad trecut 2 luni, şi Alexandru a omorît mulţi boerî, între carii
ad fost: Radu logofăt din DrăgoescI, Mihnea feciorul Vistierului Forcstie,
Teodor din Bucov, Vlad Petraşco, Calota, Stan feciorul Drăguleţulul, Radu
Stolnic din BoldescI şi Radu feciorul Vornicului Socol.» (2)
   Forcstie fiind o lectură rea a numelui Udriştc, manuscriptul lui Engel
sună dară, ca şi al luî Const. Căpitanul : * Mihnea feciorul Vistierului U-
drişte.»
   2.    In nici un crisov dintre anii 1548—1600 nu figureză ca vistier în con-
siliul domnesc vre-un Stan Udrişte — lucru imposibil dacă ar fi existat în
realitate vre-o personă cu acest nume, pe cât timp în crisovele anteriâre
dintre 1535 până la 1546 aflăm un Udriştc Vistier, (3) care portă în crisovul
    (1)    Veiţt Engel, Litetatur der Wdlach. und Mold. Geschichte, în Gesch. der Mold.
und Wal. Halle 1804, p. 59 seq.
    (2)  Engel, op. cit. I 223.                                                       t
    (3)    Condica Vieroţu, 145, la Archiv. Stat., document dela Radu vodă Călugărul, 1546,
octob. 23 : «jupân Udriste vel vistier.» — Condica Bistriţa 614, cris. lui Vlad vodă din
1535, — etc.
www.dacoromanica.ro
                                       §TtjDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE.
tul Vlad-vodă din 1534 numele seCi întreg : Staîco Vistier Udrişte. (11 S’ar
crede la prima dală că acesta este tocmaî «Stan Udriste Vistier» din cronica
anonimă, pe care Alexandru vodă îl ucide la 1568, dacă imposibilităţi de fapt
nu s’ar opune, şi anume : a, acel Staîco Vistier Udrişte din 1534 nu putea
trăi încă în 1568 ; 6, în crisovele după 1547 nu maî întîmpinăm nici o urmă
despre dînsul, şi ce este maî mult — c, Staîco Udrişte Vistier murise deja în
1547 în bătălia dela Periş dintre Mircea-vodă cu boîariî pribegi. (2)
    Este dară scos din sfera dubiuluî că lectura : «Stan Udrişte Vistier» din
cronica anonimă nu p6te fi corectă. Documentele contimporane ne permit
însă o a treîa conjectură, care presintă cel maî mare grad de plausibilitate ,
şi anume : în manuscriptul original al cronicei anonime trebue să fi fost scris :
«şi Mihnea dela Bădenî sin Staîco Udrişte Vistier.»
    Copiatorii posteriori, dacă nu chiar editorii cronicei, putură pr6 lesne din
grabă citi : «şi Michnea de la Bădenî şi Stan Udrişte Vistier», pe când Con-
stantin Căpitanul şi copiatorii mscr. C şi G, fără a comite vre-o erore, a lă-
sat d’o parte numele Staîco şi a tradus cuvîntul slavon sin :
    «şi Michnea de la Bădenî feciorul lui Udrişte Vistier.»
    Alte exemple :
                                                Cronica anonimă (IY, 275).
   «Alexandru Vodă încă a trimis pe o
sâmă de bolarl a! Iu! cu oste, anume :
Dragomir Vornicul, şi Mitrea Comisul, şi
Braţul Pâharnicul, şi Ion Păharnicul (3),
de aă lovit pe Vintilă Vodă.»
                                                    Idem p. 275—6.
   «Mihnea-Vodă aă rămas în locul tătă-
ne-săil Domn, şi aă trimis pe Mircea vi-
stiar şi I-att adus stăg dela Portă...»
                                                      Idem p. 276.
   «Şi aă tăiat (Petru Cercel) pe Michăilă
Vornicul şi Dragomir (6) Banul, şi Gheor-
ghiţH Păharnicul, şi au pus birul curţii
forte mare.»
                                                 Cronica lui Const. Căpit. (1214).
   «Alexandru Vodă aă trimis înainte pre
Dragomir Vornic, şi Mitrea Comis, Braţul
Pâharnic, şi Ion Piircălab (4), cu oste la
BucurescI la Vintilă Vodă să’l lovăscă.»
                                                          Idem p. 216.
   «După ce aă rămas Mihnea Vodă la
domniă în urma tătăne-săă, aă trimis pre
Mitrea (5) Vistier la Portă de I-aă adus
stâgul de Domniă.»
                                                          Idem p. 220.
   «Şi aă omorît pre Dobromir (7) Banul,
şi pre Mihăilă Vornic, şi pre Gonfea (8j
Păharnic, şi atl pus birul forte mare.»
                                             Lectura de o parte : Paharnic, Mircca, Dragomir, Ghcorgh'dă, 6ră pe de
                                             alta : Pârcălab, Mitrea, Dobromir, Gonţca, sînt numai nisce variante ale a-
   (1)  Cri8. lui Vlad vodă din 1534: *StaXco Vistier rrdriete> în leg. Nr. 6 al Mitropoliei, la Archiv. Stalului.
   (2)  Cronica anonimă, Magaz. Ist. IV 272: *Atuncî a perit şi Udriste Vistierul.,
   (3)  idem mscr, K (II, 45 , şi C.
   (4)  idem mscr. * şi C.
   (5)  idem mscr. *, C, G şl K.
   (6)  idem mscr. «.
   (7)  idem mscr. C, K, G.
   (8)  idem mscr. C, K. G. şi
   BtVk p. lat•, Arch, fi Fii, An, II, VoU I,                                            1B
www.dacoromanica.ro
274
GR. G. TOCILFSCU.
celuîaşî text primitiv. Care lectură însă este corectă? Manuscriptul lui Engel
şi aci consună cu al luî Constantin Căpitanul, căci <)ice :
   «In locul Iul Alexandru s’a făcut domn feciorul sefl, Mihnea. El a trimis la
Pdrfâ după stăg pe Mitrca Vistierul, şi ’I a dobândit»; (1) apoi: «despre Petru
Cercel numai atăta seim din cronica Iul Filstich, că a făcut o biserică în Tăr-
govişte şi că a tăiat pre boerii aceştia : pe Mihail Vornicul, pe Dobromir banul
şi pe Kontil (în loc de Gonţea) Păharnic.» (2)
   Crisâvele la rândul lor vorbesc contra lectureî din cronica anonimă, fiind
în acord cu Constantin Căpitanul, cu mscr. a, C, G şi K şi cu Engel, pentru
că : I. Ele nu ne arată între anii 1550—1600 vre un boer Mircca Vistier sad
cu orî-care alt rang, pe care să-l fi putut trimite Mihnea-Vodă la Portă pentru
stâg; găsim din contra pe Mitrea Comis în toi e crisovele luî Alexandru vodă
pinâ la anul 1575,(3) Iar de aci înainte el începe a figura cu rangul de Vis-
tier în tole actele şi diplomele luî Alexandru-vodă şi Ale fiului seă Mihnea; (4)
II. Ele asemenea nu ne arată vre-un George Păharnic, ci tot-d’a-una pe Gonţea
Păharnicul; (5) III. Dragnmir figureză în crisove cu rangul de «mare vornic»
Iar nu «mare ban»—pe când Dobromir tot-d a-una se numesce ast-fel. (6)
Deci lectura corectă este şi de astă-dată în cronica luî Constantin Căpita-
nul şi în mscr. C G a. şi K.
   Er6rea, chiar când calificativul Acenarîul ar avâ vre-un înţeles, se constată
a fi tot la Cronica anonimă, căcî atât mscr. K, G şi a, cât şi manuscriptul nu-
mit de Şincaî Cronica Dălăcenescă înşiră namile boerilor trimişi cu oste ast-fel:
   «Preda Vornicul Brăncovenu, Radu Stolnic Fărcăşanu şi Ivaşco Ceparuh .(8)
   Credem că redactorii Magasinulul istoric citiră şi aci în bună-credinlă
*Acenartul> în loc de *Crparlul>, cum la pag. 273 (t. IV) citiră : *Halcva
   (1)  Engel op. cit. p. 224.
   (2)  Ibid. p. 225.
   (3)    Ep. Eămnic leg. nr. 341 chris. lui Alex. vodă din 1572 : tMitrea Comis, Gonţea Pă-
hamic;» Condica Vieroşu 380, crisov din 1573; idem Vieroşu, scris din 1571, etc.
   (4)    Condica Vieroşu 102 verso, cris. luî Alex. vodă din 1575 : «Mitrea Vistier»; Vieroşu
670, cris. din 1579 idem. — Archiva Ist. a României de B. P. Hasdeu, I, 1, 143, crisov din
1577; etc.
   (5)    Pe lăngă crisovele din notele precedente, vedt: Mitrop. leg. nr. 33 crisov din 1579 :
«Dobromir ban, Gonţea păbarnic»; idem Vieroş 917; etc.
   (6)  Crisovele citate în cele trei note precedente.
   (7)  Idem mscr. G şi KII, 108: Ivaşco Cepariul»; mscr. a: Ivaşco Armaşul de la Ceparl.»
   (8)  Şincaî, Cronica Românilor, III, 68.
Cronica anonimă (IY 343}
Constantin Căpitanul (1314)
   «Iar’ Constantin V odă prind&nd veste tri-
mis’aă pre Preda Vornicul Brâncovânul şi
pre Radul Stolnicul Fărcăşanul şi pre I-
vaşco Acenariul cu oşti grâle, şi făcură r6s-
boiît mare la târgul BengăI, şi fură biruiţi
Seimenii.»
   «Iar Constantin Vodă prinzând vâste
trimise pre Preda Vornic Brăncovânul şi
pre Radul Stolnic Fărcăşanul şi pre Ivaş-
co Cepariul {7) cu oşti, şi’l-aă ajuns la
târgul BengăI, şi făcend resboiu a Ci biruit
al lui Constantin Vodă.»
www.dacoromanica.ro
STUDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE.
275
Crăiasa» în loc de *Isahcla Crăiasa» ; la p. 317: «Mihaî Vodă» în loc de
«Matei Vodă»; la pag. 309 (t. I Cronica Const. Căpitan): «Sava Şufarcuştiu-
rean, Mihaî Clodar, Bâlciul Căpilan, Ivan lancul Căpilan ot Călinescî» în loc
de: «Sava Şlufariul CuscXurenu, Mihaifl Ciohodarul, Bâncilă Căpitan, Ivan
Căpitanul, lancul Căpitanul», aşa cum se află corect in Cronica anonimă
(IV 338), şi în cele-alte manuscripte citate.
   2°. Cronica anonimă, în ce pnvesce domnia lui Radu-vodă cel Mare, Mih-
nea, Vlad şi Nâgoe-vodă, de la p. 234—267 (t. IV), fiind mai din literă în
literă aceiaşi cu : Biografia patriarchulul Nifon, publicată mai recent (1) de
d. HasdeO în Archiva Istorică I, 1, 133—150 după manuscriptul tractatelor
lui Negoe-vodă, aflat în două exemplare în biblioteca din Bucurescî, unul din
1654, altul din 1816, — am conferit textul amândurora cu totă minuţiosita-
tea, şi din variantele ce găsirăm vom
                                                         Magasin Istoric IY.
   237 : «Acâstea (Jic voâ, să le păliţi, dacă
vă este voia să mergeţi împărăţia cea ce-
râscă.»
   238: «aşişderea păzi cu bucate şi pe
Daniil proorocul.»
   251 : «şi se venă el în lanţul care vrea
să vSnâze pe Nâgoe.»
   253 : ... «carele (Kir Neofit) era din ce-
tatea Achila din Europa Elispondulul.»
   256    : «Ear’monastirea lui Hariton, care
de obsce se chlamă Cotlumul...»
                                                263 : «de la Haritonul Cotlumului.» 257 * 259 257 * 259
   257   : «Şi aă pus (Neagoe) pre fâcStorea
de minuni iconă a prâcistil, umer de aur
cu mărgăritar şi cu pietri scumpe.»
   259 : «Iar în măgura Catesca.» (4)
imera câte-va numai :
                                                         Archiva Istorică 1,1
   138 col. l-a: «Acestea (Jic voS să le pâ-
4iţl, dacă vS este voia să moşteniţi împă-
răţia cea cerâscâ.»
   138 col. 2-a: «aşijdereafo-clnj cu bucate
şi pre Daniil proroc.»
   143 : «şi se venă el în laţul carele vrea
să veneze pe Nâgoiă.»
   — «carele era din cetatea Achila din
Eurosta Elispod.»
   146 col. I-a : «Iar monastirea lui Hari-
ton, care de obşte se chlamă Cotlotnuz.»
   149col.I-a: «dela Haritonul Cotlumu-
zulul.t (2)
   146     col. H-a : «Şi a pus pre făcătorea
de minuni iconă a prâ-cistel un măr (3) de
aur cu mărgăritar şi petre scumpe.»
   147  col. I-a: «Iar în măgura Cutesca.»
   (1)    Vom avea a observa aci doă uşore scăpări din vedere ale d-lul Hasdeu : I. tractatul
scris românesce de Nâgoe-Vodă pentru fiul sSO Tudosie, pe care ’l publică d-sa în 1865
«pentru prima oră», a fost dat la lumină în a.1843 într’un volum în-8, Tipogr. Statului,
sub titlul «învăţăturile Domnului Nâgoe Basarab cătră fiul sSO Teodosie.» II. OrI-unde
d-sa citesce în «Biografia lui Nifon» : td'acil» trebue a se rectifica in •d&h, căci ast-fel
este în manuscript şi în Cronica anonimă din Magazin. De exemplu : *Ddct chirotoni şi
doi EpiscopI» (Magas. IV 235), Ia d. Hasdeu se citesce : tD'acii chirotoni şi 2 EpiscopI»
(133); *Ddcl după mortea lui, boeril nu se putea voi» (Mag. 243 , la d. HasdeO : tD’acil
după mortea lui, boeril» etc.» (140); *D6cii unora le-au tăiat nasurile», la d. Hasdeu:
tD'acil unora le-a tăiat nasurile» (140) etc.
   (2) Idem mscr. G. In msc. K din erore tipografică: Complomus.
   (3)  Idem mscr. C, K (II, 30).
   (4)  Idem mscr. K şi C.
www.dacoromanica.ro
GR. G. TOCILESCU.
m
   Erorile, provenite din citirea greşită a manuscriptului, sînt strecurate ne-
apărat în Magazinul istoric, 6ră nu în Archiva d-luî HasdeQ, afară de cea din
urmă, Catesca, care e numele corect.
   La p. 243 Magaz. găsim câte-va cuvinte cari n’aft nici un sens, şi cari lip-
sesc la d. Hasdeft şi în mscr. C :
   «După cuvîntul Evangeliel ce <Jice : când se va împărţi casa aăinsu eişl,
atunci se va pustii. In mscr. G se citesce : «Când să va împărţi casa a din-
suiaşl (adică a luî), atunci să va pustii», Iar în mscr. K (II. 13) : «Când se va
împărţi casa adinsQ ea-şl se va pustii.»
   La p. 257 Magaz.: «şi I-att făcut (lavrel
Sf. Atanasie) şi mertic mare câte 10,000
talere pe an.» (1)
   267 Mag.: «pre sus pre ziduri att adus
apă cu urldie ca de 2 mile (2) de loc de
departe.»
   146, col. II Arhiv. I, 1: «Şi I-att făcut şi
mertic mare câte 200 talere pe an.»
   146, col. II: «pre sus pe ziduri a adus
apă cu urldie ca de o milă de loc de
departe.»
                                                      Magaz, IY, 217:
   «De vreme ce făcu puiultt
leului aşiâ, dar când va veni
leultt celtt mare ce va face ?
Şi aşiâ (3) se sculă din sca-
und, şi fugi în ţâra Ungu-
râscă, şi acolo se desceptâ(4)
dintr’acea frică, ear alţii se
resipiră prin totă ţâra Mun-
tenâscă, şi nu era nimine să
le ajute, că aşiâ ajutâ ruga
fericitului Nifon, şi mănia
cea ce aa prorocită svintia
sa s’ad umplut, Dâcia siezu
în scaun Vladuia-Vodă, şi
veni ţâra de i se închină şi-I
aduse daruri multe, şi se în-
torseră earăşl cine pre la
case-şl cu mare bucurie.» (5)
                                                              Ms, K (II, 17)
   «De vreme ce făcu pulul
leului aşa, dar când va veni
leuia cel mare, ce va face ?
Şi acolo se deşteptă dintr’a-
cea frică. Iară alţii se risi-
piră prin tâtă ţâra Munte-
nâscă, şi nu era niminea să
le ajute, că aşa ajută ruga
fericitului Nifon, şi mănia
ceea ce aiS proorocit s’att
împlinit. Deacişezula scaun
Vladul-Vodă, şi veni totă
ţara de i se închină şi ’i a-
duse daruri multe şi se în-
torseră Iară cineşl pre ta
case cu mare bucurie.»
                                                          Ms. G.
   «De vrâme ce făcu puiul
leului aşa, dar când va veni
leul cel mare, ce va face ?
Şi aciiaşl să sculă den scaun,
şi fugi în ţara Ungurâscă, şi
acolo se deşteptă dintr'acea
frică. Iară alţii se risipiră
prin totă ţara Muntenâscă,
şi nu era niminla să le ajute,
că aşa ajuta ruga sfîntulul
Nifon, şi mănia ceea ce att
proorocit sfinţia sea s’att
umplut. DâcI şezu în scaun
Vlad-Vodă domnind la leat
1408 de la Hristos domnul
fiindu tănăr de 18 ani, şi
veni totă ţara de i se închină
şi ’I aduse daruri multe şi se
întârse Iar cineşi pe la ca-
se-şl cu mare bucurie.»
   3.     M-scriptul Cronicei anonyme publicat în Magazinul Istoric conţine mal
multe lacune, cari se completeză prin m-scriptele K, C, aşi G.
   Ast-fel :
   (1)   Idem mscr. K (II, 87). In mscr. C şi 0.: 200,000 taloro.
   (2)   Idem mscr. C., G. şi K (II, 27).
   (8) In Arch. ist. 1. c. : «aciişl,.
   (*) In Arch. ist. 1. c. : ‘dop&rtd,.
   (6) Idem mscr. C.
www.dacoromanica.ro
STUDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE.
277
                                                      Mag. ist. IY, 297:
   «Ear Mihalti-Vodă începu
a se scrie şi a se mărturisi,
cum că este Domn a trei
ţări. Atunci boiaril şi bă-
trânii Moldovei, pohtiră de
la Mihaiti Vodă, să le dea
Domn pre fiu sâti Nicola-
Vodă. Şi se făgădui Mihaiti
Vodă, că le va face pre voie,
apoi în urmă se socoti Mi-
haiti-Vodă, cum că este fiu-
sâti mic» etc.
                                                    Ms.K(n, 66):
   «Iară Mihalu-Vodă începu
a se scrie şi a se mărturisi
domn şi a treia ţară. Atun-
cea toţi boeril şi bătrânii
Moldovei poftiră de la Mihal
Vodă, să le dea domn pre
fiu-sâti Nicolae-Vodă, şi se
făgădui aşa. Şi alese doi
bolarl. anume Radul Bu-
zescul şi Stoica postelnicul
şi 300 de boiarl Moldoveni
ca să aducă pre Nicolae-
Vodă să le fie domn; apolîn
urmă Mihal-Vodă socoti
cum este fiu-sSti mic» etc.(l).
                                                          Mscr. a.
   «Şi începu Mihal-Vodă a
să seri şi a să mărturisi
domnu preste trei ţări, şi
veniră toţi boeril Moldovei
de să închinară lui MihaiO-
Vodă, şi pohtiră să le dea
domnu pre fii-sâti Necolae-
Vodă. Deci el socoti cum că
fii-săti iaste tănăr» etc.
   Magaz. ist. IV. 298 : «Că nu’l
mal suferla să le fie domn, ce tri-
mise la craiul leşesc, ca să le dea
pre Bator Sigmon, să le fie Craiti
cum le-ati fost, şi să dea ajutor şi
Ieremiel Vodă să fie la Moldova, şi
să scoţă pre MihaiO-Vodă să nu
mal fie în mijlocul lor. Iar Mihaiă-
Vodă nu sciea nimic de acâste sva-
turl hiclâne, ci se gătia să’şl strîngă
oştile să mârgă la Timişora, şi tri-
mise Iar la împăratul nemţesc să’I
dea ajutoriu. Şi îndată găti pre
Basta Giurgiu, cu o sâmă de oşti
împărăteşti, şi purcăse ca să se în-
tîmpine cu Mihaiu-Vodă, să mărgă
amendol la Timişoră. Ear Domnii
şi NâmeşiI, şi toţi voivozii Ardeiu-
lui era strînşl toţi la Turda, svălu-
indu-se cum Bator Sigmon zaho-
vesce, Iar Basta vine cu oşti împă-
rătesei, să fie prieten cu Mihaiti
Vodă, ci se mira cum vor Tace cu
meşteşug şi cu înşelăciune, să puie
vorbă între MihaiO Vodă şi între
Basta Giurgiu, şi diseră Băştii:
«Cum vil tu ajutor lui Miliaiu Vodă
şi el esle nepriătin împăratului, că
ăntâiă nu va să dea Ardâlul. Şi alte
multe cuvinte rele şi hiclăne îl re-
dicară asupră, şi ziseră: Mal bine
domnesce tu, Iar Mihaiu Vodă să
  (1) Idem mscr. G. şi C.
  Mscr. a «Că nu’l sufere să le fie domn. ci
trimiseră la Craiul leşăsc să le dea pe Batăr Jăk-
mon să le fie Iar Craiu, cum le ati fost mal de
nainte, şi să să însoţăscă cu Irimia Vodă, să vie
cu oşti, şi să scoţă pre Mihal Vodă din mijlocul
lor. Deci Mihal Vodă făcând zăbavă la Moldova,
Iar boiaril Ardâlulul, afl strănsu oşti ungureşti,
şi întorcându-se Mihal Vodă de acolo ca să vie
la scaunul lui la Belgrad, s’au întîmpinat cu dân-
şii în luncile Braşovului, şi acolo dâteră războiri
unii cu alţii, şi numai de cât fu biruit Mihal Vodă,
că avea oşti puţine, şi fugind cu câţi scăpară
dintr’acel războiri, trecură în ţara rumănâscă, şi
tăbărîră la sat la ScăenI pre apa Telâjănulul. Şi
Iată sosi şi Simeon Vodă din Moldova cu oşti, şi
să loviră de faţă, şi nu putu Mihal Vodă să’I stea
în potrivă, ce nu mal de cât dâte dosul a fugi, că
avâ oaste slabă. Şi au fugit tot pe supt pdlele
munţilor penă la Ruşava şi au trecut munţii de
s’au dus la împăratul nemţesc, şi Tau spus de
tote câte i s’au înlîmplat, şi au început a să ruga
cu lacrăml, ca să nu’l lase să fie de ruşine, ci să’I
dea oşti într’ajutor, şi îndată îl dâte pe Baştea
Giurgiu, cu o sâmă de oşti nemţeşti, şi veniră în
Ardâl. Iar domnii ungureşti simţind de acâsta în-
dată strânseră toate oştile, şi tăbărîră la un loc
şes ce’I cjic Mirslău pre apa Mureşului. Şi la Sep-
temvrie 8 <Jile lât 7109, să loviră unii cu alţii, şi
fură biruiţi Ungurii, şi periră foarte mulţi, gră-
mădind tote trupurile lor în malul Mureşului au
făcut o movilă mare. Şi de acolo să rădicară şi
veniră în luncile Turdei, mulţumind lui Dumne-
www.dacoromanica.ro
278
GR. G, TOCILFSCU.
se ducă în ţără’şl, şi noi să fim în-
chinat! Imperatulul cu totă ţăra.
Şi învrăjbiră pre Basta cu Mihaiu
Vodă. Atuncea se veseliră toţi Ar-
del6nil; ear lui Mihalfî Vodă îl so-
sia peire, că nu sciea uemic de a-
câstea, însă 6re-cine spuse lui Mi-
hal Vodă de tote, de câte i se făcea,
şi ce i se redica asuprit, şi ăntâiO
nu. crecju, ear apoi adeverind, de-
grab trimise de’şl strînse oştile, fi-
ind Basta Giurgiu pîn’atuncea tot
cu el, şi grăbi de se loviră cu oş-
tile ungurescl la un loc ce se chla-
mă Mirislâu, şi fu isbînda lui Mi-
haifl Vodă, Septemvrie 8, an. 7108,
De acolo se redicară şi veniră în
luncile Turdil, şi dfederă mulţămită
lui Dumneded; şi mârse Mihal
Vodă la Basta Giurgiu de se rugă,
să’I dea câtă-va 6ste ajutor, ca să
se ducă la Făgăraş, să scâţă de a-
colo pe Domnă-sa şi pre fiu-săa
Nicâlă Vodă. că era acolo închişi
de Unguri de câtă-va vrâme (1).
(Jefl ; Iar domnii şi nemeşii şi toţi voevozil Arde-
iului, vSdând că Batăr Jăkmon nu mal vinea, să
mirară cum vor face meşteşuguri viclâne, că să
pue vrajbă între Mihal Vodă şi între Baştea Giur-
gea. Şi tjiseră cătră Baştea Giurgea : cum vil tu
ajutor lui Mihaiu Vodă, şi el laste vrăjmaş înpă-
ratulul, că întâiu Ardeiul nu va să’l dea înpăra-
tulul, şi alte cuvinte râie şi viclene îl rădicară a-
supră-I. Şi 4>seră: mal bine să ne domneşti tu,
şi să fim închinaţi înpăratulul cu totă ţara nos-
tră, şi’I făgăduiră multe daruri ca să’l facă mârte.
Iar ticălosul Mihal Vodă, nimica de aceste sfa-
turi viclâne nu ştia; ci fiind Domna lui şi cu fiu-
sSă Necolae Vodă închişi de Unguri în cetate la
Făgăraş, făcu rugăciune către Baştea Giurgea, ca
să’l dea oşti într’ajutor, să miareă acolo să o
scoţă». (2)
                                                 §7.
   Manuscriptul român intitulat : *Historia princilor Tiarii- Romaneşcl», pe
care Şincaî îl citâză mal tot în cronica sa sub numele : «Istoria Bălăcenâscă»
avându’I înlr’o copie cu litere latine făcută de Samuil Klein după originalul
ce’l împrumutase o coconă Bălâcencâ la anul 1770 in Viena (3) — este cu si-
guranţa cea mai deplină aceîaşî cronică publicală de Magaz. istoric (t. 1 şi 2
sub titlu: Istoriile Domnilor Ţerel Românescl scrise de Constantin Căpitanul
şi Cronica Ţăreî RomânescI de Radu Popescu (t. IV. 21—62. 93—178). Acest
manuscript începând cu anul 1629 (domnia lui Alexandru Iliaş) şi mergând
  (1) Idem msc. K.
  (2)    Ca element do comparaţiune p6te servi şi o coilccţiunc de cronice romano legato într’un volum află-
tor în bibliothcca ilustrului şi dc toţi regretatului B. Bocrcscu. După cum citim pe o pagină verso, copistul
acestor cronice este Ghelasie Eromonah, cântăreţul din Sfânta Episcopie a Argeşului, 1830, iulie 27, în fi-
lele Episcopului Ilarion Argişiul. Din variantele constatate vom cita una siugură. Aşa, după ce se nareză
mărtea lui Mihal Vitezul întocmai ca In Chronica anonimă, se adaoge următârea însemnare, ce nu am în-
tlmpinat în vre-un alt autor : Şi avo Mihal-Vodă legătură cu un boiarft anume Turturea Postelnicul ca
orl-care dintru ol do va muri în ţară streină, să’l ia trupul sâ’I aducă în pâmlntul sâu, pentru acola mult
8’au novoit acest Turturea ca să Ia trupul lui Mihal Vodă şi sâ’l aducă în ţara romănescă, şi n’au putut
câ n’au voit Ungurii sâ’l lasă, fără de cât numai capul l’au adus şi I’au îngropat în mănăstirea Delulul la
Tlrgovişto, dînd şi mila ce o lăsasâ Mihal Vodă pinâ era in viaţă.,
  (S)    Engeî, Neutre Gesehichte der Walachej, p. 8i: un mnscr. 95 p fol. Hanc historiam descrlbendam
Samucli Kloin concesserat domina quacdam cx illustri familia Baiacian, quac onno 1770 Viennae mora'
batur,, scria Şincaî Iul Engol, trimiţendu-i mnscr. în cestiune.
www.dacoromanica.ro
STUDIE CHl'lICE ASUPRA CRONICELOR ROl'ÂNF.
279
pănă la 1724 fal 5-lea an al domniei luî Nicolae Mavrocordaf), am con/erif
tote pasagele reproduse in Cronica luî Şincaî cu corespundălorele din Magaz.
Istoric, şi variantele descoj erite ne asigurară :
   I.   Că Samuel Klein, judecând după citaţiunile luî Şincaî, comise grosolane
erori în copiarea manuscriptului. înlocuind cuvintele vechi cu neologisme, şi
ca şi Şincaî nu înţelese manuscriptul pretutindeni, cum bună-oră :
                                                            Şincaî III
   64 : Sava Şetraru Castrirean.it.
   75 : «mergând la Konoi.*
   —    «îndată loviră pe Pîrvul Vistiarul cu
săbiile, de’l făcură fărâmi... şi multă pa-
gubă făcând împăratului...»
   75 : tBadeavez.*
   —  tDica Arz Sârbul.»
   96 : că el aii potopit pe Georgie Ghica
Vodă.»
   98 : «Kirimil Drago».
   101 : «aă trimis pe Drăghiclu Spătaru
Cantacuzenesc să gate bine de poclonul
domnului.»
   103 : «Alexandru Iliaş.*
    « Antonie Vornicul din Popeşti, de
la Craîova.*
   105   : «Acâsta vâdând’o boierii, mal vîr
tos cei mâhniţi.*
   106   : tStanco Vistierul Buceanul, şi Ra-
dul Vistierul Serbescul, Kekul Serdarul »
   108 : «Ieremia Comisul; Cantemir Pos-
telnicul. »
   106 : «Mănăstirea Kanguciului » (în
Moldova).
   110 : «Grigorie Ghica Vodă pre la Să-
nic&ră încă aii venit în scaun.»
   112 : «Acesta era Başa Hursus, care fu-
sese şi în ţâra Ungurâscă la Leva.»
   114: «....Nâgoe Yătavul şi alţi mîhniţi
aă fugit pe la Hatzeg.»
   123 : «au început a bate cetatea cu tu-
nurile şi cu baraile ..»
                                                        Magaz. istoric II
   309 : Sava Şufaru Cuştiurenu*.
   320 : «mergând la Conac.*
         «îndată ît loviră (pe Pârvu Vistie-
rul) cu săbiile de’l făcură fărâme, şi nu se
mai socoti că este sciut la Portă, şi Muta-
faraca Impărătfacă.»
   321 : « Badea Vătaju».
    » t Din că Armaş Sărbu),»
   346 : «că el a popit pe Grigorie Vodă
el îl va şi despopi.»
   348 : «Kiriţă Draco Roset.»
   353 : «aă trimis pre Drăghiclu Spătar
să găsdscă bani de poclonul Domniei »
   354: «Alexandru Armaş.*
   355 : «Antonie Vornic de Popeşti din
Prauva.*
   359 :«Caacestea vânând boerilmal vîr-
tos Mehedinţii.
j 360: tStaico vistier Bucşanul, şi Radul
(Vistier Ştirbei* ;
I 361 : tUâncul Sârdar.»
f 364 : tGhinea Comis»;
( 365 : «Constantin Postelnicu.»
   369 : «la Mănăstire la Hangu.*
   371 : «Grigorie Vodă încă aă venit în
scaun pe la Sfăntu Nicolae.*
   374 : «Era şi acest Paşă hursus, că şi la
Leva în ţâra Ungurâscă şi într’alte locuri
tot afl perdut râsboiul.»
   379 : «...Nâgoe Banul Săculanul... şi
mulţi botari Mehedinţi aă fugit la Haţag.»
   II, 15: «afl început a bate cetatea cu
tunuri şi cu cumbarale.*
www.dacoromanica.ro
280
GR. G. TOCILBSCU.
   II.   Că Cronica lut Constantin Căpitanul, aşa cum s’a publicat în Magazin
istoric, are mal multe erori şi lipse, pe cari manuscriptul lui Samuel Klein le
pbte corege:
                                                      Magaz, istor. I.
  303 : «Că striga pen curtea domnâscă,
ca să le dea lefi că et ad bătut răsboiul
cu Vasilie Vodă.»
  347 : «Ca acestea aurind Constantin
Postelnicu tăgădula că nu va fi aceea, ci
vor fi pâri mincindse, să nu le crâcjă Mă-
ria Sa. Ele cu de acestea viind Grigorie
Vodă la scaun pre ceelalţî bolarl I-att
slobozit.»
                                                             Cronica Şincal in.
   59 : «Că striga prin curtea cea domnâ-
scă ca să le dea întreite left, pentru că el
au bătut bătaia asupra lut Vasile Vodă.»
   96: «Acestea auŢind Constantin Postel-
nicul tăgădula a pută fi, şi 4>cea că sînt
numai minciuni, dară să nu le crâdă Măria
Sa. şi cu acestea aii eşit afară Constan-
tin Postelnicul. Venind la scaun Grigorie
Vodă pe acelalalţl boerl I-ad slobozit...»
   Că erorea este în Magaz. Istoric—■ unde o frasă înlr6gă e sărită — o pro-
beză şi Cronica anonimă a Ţărel-Moldovel (Letopiseţ. Cogâl. UI), care repro-
duce intriga domniă a Iul Grigorie Ghica după Cronica Iul Const. Căpitanu
şi unde la p. 139 aflăm ast-fel pasagiul în eesiiune :
   «Aceste autjind Constantin Postelnicul tăgădula, tlicend: nu va fi aşa,
dară va fi piră mincinosă, să nu le cred! Măria Ta. Şi cu atâta aă eşit afară.
Eară Grigorie Vodă mergend la scaun, pre ceilalţi boerl ’l-aO slobozit».
                                                              Magaz. ist. I,
351: «Iliaş Vodă...în sârăciă ad murit.»
   363 : «La Ţarigrad încă sosise Grigorie
Vodă din pribegia lui de la Vineţiea, pof-
tindu-l împărăţia prin mijlocul lui Pana-
lotache Dragomanul.. »
                                                             Magaz. istoric II.
   12: «Acolo, cum spunea, era Sobetski
craiul leşăsc cu hatmanul de Letfa, hat-
manul Koroni, hatmanul polni....»
   12 : «AQ legat să le dea Podolia Came-
niţil...»
   15: «ah început a bate cetatea cu tu-
nuri, cu cunibarale, dar şi din tote vitejaşte
se bătea...»
   3: «Duca Vodă cu Cantacozinil... care
viind la scaun găsiră {era cam turburată,
o stmă de bolail fugiţi în ţâra turcfacă,
cum mal îndărăt am scris.»
                                                                Şincal III.
   100: mat adaogă următorele ce nu se
află în Magazin: «rămâind în urma lui o
fată care trăia de mila creştinilor.»
   107    : «La Ţarigrad sosi din pribegiă şi
Grigorie Ghica...lertându-l împărăţia prin
mijlocirea lui Panalotache Dragomanul..»
In Cronica anonimă a Moldovei (1. c. p.
139) este tot: *ieriându-l.»
   120: «că era acolo Craiul Leşesc Sobi-
esci cu hatmanul de Litfa, hatmanul Co-
ronei, hatmanul Podolieî...»
   120: «dând înscris că vor da Turcilor
Podolia cu Cameneţul...»
   123 : Dacă aă sosit acolo, au început a
bate cetatea cu tunurile şi cu baraile, dară
şi din cetite aşa de vitejesce se bătea...»
   116: «Duca cu boeril... ad aflat ţâra cam
turburată şi o sâmă de boerl era fugiţi în
Ardă...»
www.dacoromanica.ro
STUDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE.
281
  Er6rea este învederată la Magazin Istoric, pentru eă: boeriî fugiseră în
«ţera ungurâscă», după cum dovedesc însăşi cuvintele cronicei: «cum mal
îndărăt am scris», adecă pre la Haţeg (Magazin ist. I. B79), pe când despre
vre-uniî boerî fugiţi «în ţera turceseă» nu e nici o vorbă.
  Fragmentul cronicei muntenesc! despre Grigorie Ghica, pe care Cronica a-
nonimă molduvă, după cum am mal spus, o copiază ad-Utcram, ne permite
a mal semnala încă o erore strecurată în publicarea cronicei lui Constantin
Căpitanul de redactorii Magazinului:
   niagaz. I. 344: «Aşa fără veste cu toţii
’I aă lovit la vremea prânzului, şezând
Kemin Ianoş la masă şi fiind oştite răse-
pite şi pe la o cetate...»
   Letopis. ed. Cogăln. III, 137: «I-aă lo-
vit fără de veste în vremea prânzului, şe-
dend Kemeni Janăş la masă şi fiind o-
ştite răsipite pre la atace...»
                                             §8.
   Ghronica Iul Radu Popescu publicată în t. IV al Magazinului istoric, am
conferit-o cu manuscriptul D.
   Acesta are următorea dedicaţiune, ce lipsesce în Magazin :
   «Milostivului şi înălţatului stăpânului mieu şi domnului Ion Necolai Alexandnt. Vo-
evod sănetate şi viaţă îndelungată din tâtă inima rog.
   «Nicl-odinioră nu voiu tăcea, înălţate Domne, ca să nu vestesc prâtutindenea cât voiă
fi întru acâstă călotorie a vieţii, bunătăţile care Mărie ta al arătat cătră mine. Că fiind
eu cădut din împinsăturl şi împiedecăturl Mărie ta al tins mănă de milostivire şi m’al
rădicat în cinste şi milă, şi mărindu-mâ cu ce să răsplătesc bunătăţile Mării Tale,
nici cum nu pociu afla că vrednicie mealaste cât o picătură de apă, şi bunătăţile Mării
Tale sint un noian de apă mare. Ce dar pentru ca să nu mă arăt iarăşi cu totul nemul-
ţămitor, puţintică ostenâlă am făcut de am izvodit istoriile Domnilor şi a altora a ţării
rumâneştl pân’ la fericita a doua domnie a Mării Tale, puind şi ale altora fapte ce s’au
întîmplat în părţile din prejurul nostru câte am putut cuprinde şi din Evropa şi din Asie
vrednice fiind de aucjit.
   «Care acâstă mică şi puţin ostenâlă cu multă plecăciune o'închin Mării Tale bunului
Stăpânului meii, la care mS rog Mării Tale să priimeştl cu inimă bună că laste iSiov dom-
nilor. pice un filosof: A da lucruri şi a priimi mici, şi aşa priimindu-o creţ} că şi cartâ a-
câsta să va lăuda, să va cinsti, dintru prâ luminat şi slăvit numele Mării Tale, care nume
al Mării Tale laste vestit şi mărit prâtutindene de vrednicie şi de înţălepciunl şi de alte
bunătăţi.
   «Ea dar după acâsta după cum am rugat şi rog voiu ş: ruga prâ bunul şi puternic Dum-
nezeu ca să păzască pe Mărie Ta întru înălţat scaunul Mării Tale cu sănâtate, fericiri şi
norociri adăogînd fericiţii anii Mării Tale pân’ la adânci bătrâneţi, şi înainte amin.
                                                         A Mării Tale plecată şi dreptă slugă
                                                                ltadui Popăsenl,
                                                                  vel dvomic.,
   Notăm şi câte-va variante :
  Magaz. IV, 39: «Bogdan Vodă nepoţi
n’ad avut.»
  «Iliaş Vodă aă avut fi Ci pre Alexandru
Vodă.»
   Mscr. D : «Bogdan Vodă feciori aă a•
vut, Iar nepoţi n’aă avut.»
   «Iliaş Vodă au avut fiă pre Alexandru
Vodă, pre moşul despre mumă a prâ lumi-
natului Domn Necolai Alexandru Vbd.»
www.dacoromanica.ro
282
GR. G. TOCILESCC.
   Mngaz. IV, 67 : «Ci dar
boiaril cel vicleni atuncea
găsindu-şl vremea de se du-
seră Radul Ban şi cu oştile.»
   Idem, 57 : «şi ad intrat în curtea dorn-
nfescă găsind porţile deschise din porunca
Golesculul, şi t6te oştile de pretutindenea
rădicate.
   Idem, 58 : «că avfe tote gătelile mal
dinainte.»
   Idem, 60 : «pfinS în cătă vreme Vad a-
vut acolo într’acea streinătate.»
   Idem, 94 : «Eşise atuncca din surghlu
nie şi ginerilc lui Costandin Vodă, pe
care nevoise de’l scosese Nicolae Vodă.»
   Idem, 98: «Şi ad mers de ad ţinut calea
Tătarilor la Cornăţel la podul de piatră,
şi aă scos vre o 17,000 de suflete, din mâi-
nile şi din robia lor.»
   Idem IV, 110 : «şi l’ad robit împreună
cu catanele, ţara încă s’ad robit şi peste
Olt, şi dincâce de Olt, însă mal mult de
880000 suflete.»
   Idem, 124: «şi lăsând tată-sfed Dudescul
la petrecania lui casa lui în mila(7) Măriei
sfele domnului, că aşa scriea la casa lui,
ca săţie(8) cu amândouă mănile de Măria
sa Nicolae-Vodă.»
                 Mscr. K (n, 312) : Ci dară
              boiaril cel vicleni, găsin-
              du-şl atuncea vreme, cu du-
              cerea Radului Banul şi cu
              oştile.»
   Mscr. D : «Şi aă Intrat în curtea dom-
nfescă găsind porţile deschise din porunca
Golesculul şi, tote străjile{ 1) de pretutin-
denea rădicate.»
   Mscr. D j «Că avfe tote gătite (2) mal
dinainte.»
   Mscr. D : «pSnS în cătă vreme au şe-
dut (3) acolo într’acea streinătate.»
   Mscr. D : «Eşise atuncea din surgun
ddmna şi ginerii (4) lui Costandin Vodă
pe care ’I nevoise de 1 scosese Nicolae
Vodă.»
   Mscr. D : «...........................
. . . . şi aă scos vre o 1700 (5) de
suflete, din mâinile şi din robia lor.»
   Mscr. D j «şi Vad robit împreună cu
catanele, ţara încă s’ad robit şi peste Olt
şi dincoce de Olt, însă mal mult de 70,
80 mii suflete. (6)»
   Mscr. D : «Ce dar boeril
cel vicleni atuncea găsin-
du-şl vremea după lipsirea
Radului Banului cu oştile.»
  Idem 127: «Iad făcut Măria sa hrisov ca să ţie 6menl cu rup ore. şi ca să scutfescă vite,
de vinărit, (9) de oferit, de dişmărit.»
  Idem 128 : «fata Diiculul Buncescul» (10).
  Idem 129 : «Iad făcut şi hrisov ca să fie odihnit tot de a una de dişmă» (11)
  .....«l’att însurat dându-I pre Păuna din fetele (12) stolnicului Matei Filipescu.»
  Idem, 130 : un cocon carele s’ad născut la luna lui Dechemvrie în 12 cjtle lfetul 7229, şi
   (1)  Idem mec. K (II, 312).
   (2)  Idem II, 313.
   (3)  Idem II, 814.
   (4)  Idem II, 818.
   (6)  Tot 1700 şi In mscr. K (II, 322), şi la Şincal (II, 245).
   (6)  Idem ms. K, II, 333.
   (7)  mscr. D : ‘In mâna,.—Ms. K (II, 347): ‘in mila.,
   (8)  Idem : ‘ca sâ se ţie,.—Mscr. K (II, 347), sâ so ţie,.
   (9)  Mscr. D şi mscr. K (II, 851): ‘văcărit.,
   (10)  Mscr. D şi K (II, 351); ‘Bulcescul,.
   (11)  Mscr. D. şi K (II, 852): ‘dăjdl,.
   (12)  Idem msc. K (II, 852).- Mscr. D : ‘pre Anaua fata Stolnicului Matei Filipescu.,
www.dacoromanica.ro
283
                                                                       STUDIE CRITICE ASUPRA CRONICELOR ROMÂNE,
s’afl născut( 1) din botez Alexandru. Să născut o coconă care s’afl născut(2) domniţa
Sultana»
                                                      §9-
   Istoria vieţii luminatului şi prea creştinului domnului ţerel româneşti Ion
Constantin V, Basarabă Voevod, scrisă de Radu Grecenu şi publicată în Ma-
gaz. Ist,, (t. II. 129—176; 193—228; 321—352) am collaţionat-o cu cea pu-
blicată de d. Joanid în Istoria ţSrel Româneşti, II, 116—278), şi am găsit de-
osebiri mal pe fiâ-ce pagină, parte detorite copiştilor, parte editorilor.
   VoiO da câte-va esemple, luate din întâmplare :
                                                     Magaz. ist., II, 130 :
   «Domnit’afl dar unchiul Mării sale Şer-
ban Vodă ţara românâscă ani 9 şi luni 5,
Iar când afl fost la 1. 7197...»
   Idem 13-4 : «au trimis bolarl la Portă la
împărăţie, anume pre Ghindea vel Vor-
nic.... i Vergo vel Portar.»
   Idem 143 : «fiind olumă pre acele vremi
în tîrg, se ral că despre istovul şi conte-
nire! era acestea tote.»
   Idem 146 : «aducând şi 100,000 de oste
într’un an.»
   — «s’a întors spre Gherghiţă, şi apa
Praovil pre la Eămnic prin vad trecând
aCL eşit la câmp.»
   Idem 345 : «ardend o biserică ce făcuse
acolo.»
   Idem 318: «şi de acolo au venită la
scaunul Bucureştilor, la Noemvrie 1, 1.
7207.»
   »  « săvaî că cu gătire s’afl pornit».
   »  « cerând Turcii pre Nemţi pentru
pace.»
   Idem, 349 : «şi la acel puternici stând
slăbiciunea ţării şi a săracilor pămân-
teni.»
   Idem 350: «cu mare pompă rădicând-o»
   Idem 351: «osele s’afl dusă de s’afl as-
trucat.*
   Idem 353: «fiind de vârstă de ani 22.»
   Ist. ţerlî Rom. ed. Ioanld, II. 167 :
   «Domnit-’afl dară unchiul măriei sale
Şerban Vodă ţara rumănâscă ani 6 şi
luni 10; Iară când afl fost la velâtul 7196..»
   Idem, 171 : «afl trimis bolarl la Portă
la împărăţie, anume pre Ghincea vel Vor-
nic.... i Vergo vel spătar.*
   Idem, 180: «fiind ciuma pre acele vremi
în tîrg. Se vede că despre istovul şi conte-
nire-I era aceste tote.»
   Idem, 183 : «aducând şi 600 000 de oste
într’un an.»
   — «apoi s’a întors spre Gherghiţă şi apa
Praovel pre la Răsimnid pîn vad trecând,
afl eşit la câmp.»
   Idem, 269 : «ardend o biserică ce fusese
acolo.»
   Idem, 271: «şi de acolo afl venit la sca-
unul Bucureştilorfl, la Noemvrie 1, 7203*
   *  * se vede că cu gătire s’afl pornit.»
   >  « cercând Turcii pre Nemţi pentru
pace.»
   Idem. 272 : «şi la acel puternici spu-
ind slăbiciunea săracilor pământeni.»
   Idem 274 : cu mare cinste rădicând’o.»
   »  « osele s’afl dus de s’afl aqedat*.
   Idem, 277 : «fiind de vârstă de ani 24.»
                                      Variantele, care s’ar putea indefinit înmulţi, se pot lesne corige, de 6re-ce
                                      d nu Ştefan Grecenu, printr’o întâmplare norocită a găsit manuscriptul ori-
   (1 j mscr. D şi K (II, 353), şi satt numit ,
   (2) idem, Idem : "a’att numit.,
www.dacoromanica.ro
284
GR. G. TOCILESCU.
ginal al logofătului Radu Grecănu. In acest manuscript în-8 figurăză la în-
ceput (de la fila 1—205) cronica <jisă anonimă, de la 1290—1688 «scrisă (a-
dică copiată) prin ostenăla Iul Stan Logofeţelul ot. Dum. Iordache Cretulescul
vel Dvornic la lăt ^g®»: La fila 206 începe Istoria luî C. Brâneovănu com-
pusă de Radu vel logofătu Grecănu. Manuscriptul e scris chiar de mâna
Grecănulul; Ia fila 337 se finesce textul publicat. în Magaz. istoric şi în ed.
Ionid, adică cele 48 capitole cunoscute, şi urmăzăapol: cap. 49 (de la fila
337—401) până la cap. 79 inclusiv, adică anul al 19-lea al domniei lui Brân-
eovănu, cum se citesce acolo : (pe pag. 401 verso) : «Plinitus’aă cu ade-
vărat şi cu ajutorul lui Dumne4eâ şi anul al 19-lea al domniei Măriei sale
pomenitului Domn Ion Costandin Brâneovănu Basarab voevod la oct. 28 <ţile
lăt La fine este tabla de materie a celor 45 capitole de la ’nceput. Cât
pentru aceste 38 capitole de la urmă, ele aii rămas până acum nepublicate,
şi, după informaţiunile ce avem, d. Grecănu prepară o edifiune completă a
operilor ilustrului săă slăbun, în care va figura şi aceste 38 capitole din
istoria Iul Brâneovănu.
                                                  § io.
   Despre Cronica incdi'ă a lui Ştefan logofătul din Trompetla Curmaţilor şi
cele două volume publicate de d. G. Ionide, lăsăm pena autorisală a d-luî
Cogâlnieenu să vorbăscă :
   «Cronica calificată de cronică inedită scrisă de un logofăt Ştefan, şi care
se publică în «Trompetla Carpaţilor», nu este de cât o eopiare forte modernă
a cronicelor lui Neculaî Cosi in şi a Iul Radu Grecănu, a căria singurul me-
rit este că. după ce reproduce o pagină din manuscrisul moldovăn, apoi pre-
scrie o altă pagină din manuscrisul inunlăn, şi aşa coprinde analele ambelor
ţări. în anul 1858, adică şese ani după publicarea cronicelor complete ale
Moldaviel şi zece ani după publicarea în Magazinul istoric a cronicelor luî
Radu Grecănu şi a luî Radu Popeseu, domnul George Ionide, chiar în Bucu-
rescl, a publicat două volume calificate Istoria Moldo-Română, şi dându-le
ca reproducţiuni a nisce manuscrise vechi, cele despre Moldavia găsite in Mă-
năstirile Cozia şi Şerbănescî, şi cele despre Valachia ca aflate în oraşul Chi-
şineQ de «Ierodiaconul Daniil» când se afla acolo în surghiun cu Mitropoli-
tul Grigore. Şi domnul librar Ioanide afirmă încă, că marea descoperire din
mănăstirile Cozia şi Şerbănescî s’a lăeut de un eminent’ profesore de istorie
din gimnasiul Sântului Sava! Hei bine, în fapt volumele publicate de d. Io-
nide nu sînl decât reproducţiunea unor copie moderne ale cronicelor luî Ni-
culal Costin, Radu Grecănu şi Radu Popeseu, publicate cu <jeee ani mal în-
nainte, cea întâii! cronică de mine, între Letopiseţile Moldovei, şi cele două
din urmă în Magazinul Istoric al luî N. Bălcescu. Singurul lucru nod ce eon-
www.dacoromanica.ro
feTUDIE CRITICE ASUPRA CRONICF.LOR ROMÂNE.
285
ţin apele volume este fragmentul despre începutul Românilor (1) pe care d. Has-
deti îl atribue Moldov6nuluî Nicolae Milescu». (2)
   Tot ce vom adăogi la fisele d-sale, este că publicarea acestor cronice nu ar
fi fost de prisos, căci deşi unele din ele se aflaQ deja scose la lumină, dar fi-
ind după alte codicî, diferinţele sînt prea însemnate şi critica p6te trage mari
folose din comparaţiune. Afară de acestea, cronica luî Ştefan Logofătul se
pbte socoti pân’la un punct ca o compilaţiune a sa proprie. Erdrea cea mare
însă ce găsim noi, şi pe care nu nî-o putem îndestul explica, este negliginţa
fără exemplu cu care s’aă citit şi s'aă imprimat aceste manuscripte, pentru
a nu maî vorbi de absoluta nesocotinţă a regulelor ordinare ce reclamă o e-
diţiune sciinţifică.
   Nu este pag nă în ediţiunea d-luî Ionid, nu este rând în cronica din Trom-
petta Carpatilor, care să nu fie încărcate cu aşa erori ce vădesc de departe
desăvârşita lipsă de prieteşug cu vechile manuscripte şi cu d’ale sciinţeî, a a-
celor ce şî-aQ luat sarcina să publice cronice, şi încă în secolul de atjî!...
   Nimeni nu ne va confracjice, că nu e destul asci nemţesce pentru a publica
pe Otfrid sati Dreptul Comunal German din al 13-lea secol. Tot asemenea
nu e destul a sei numai românesce pentru a edita şi analele române! Se cere
maî întâia : cunoscinţe paleografice, familiarisarea cu limba vechiă română
din tote părţile, cu regulele criticei, cu studiul istoriei poporelor vecine cu
cari Românii ati fost în contact, şi alte multe...
   în lipsa acestora, ori ce mirare înceleză, cănd în ediţiunile de cari ne ocu-
păm ne întâmpină erori ca cele urmâtore :
   Pe prima pagină a Istoriei Moldo-Romuniel citim :
   «Empedocles, Epicur, Dimocrit, Diogenes, Lebertanus, Zenon... şi alţî greci
alegându-se pe mari minţile sale...»
   Ecă insă acelaşi pasagiQ cum se cilesce de d. Cogălnicenu (Letop. I 41):
«Empidocle, Epicur, Democrit, Diogen Laertanul, Zeno.... lăsându-se pr6
mari minţile sale.»
   De asemenea p. 108 — 113 ed. Ionide: Malborn (în loc de Marien •
burg); Keranzeanl, Karanţenl, (Sarakinenî); Logobadna (Longobardia); Krâia
(Krake); Vapold (Vopoltă); forte (cu frică ; sfintoşl (sănătoşi); atâta (tote):
Iiogevin (Ragivel); Celestin (Kaleslin); Ministru (mislru); Ostocarpcn (Olto
Carpen); Iflanticl (Liflandeî); a murit îngropat (a murit); drept acel pământ
(dintr’acel pomet); — p. 116: obaşte (o başcă); de stejar (de strajă); planu
(plen);—p. 158 : TecelsM (Tincenski); Marovic (Maraviţ); Prahniţisld (Bro-
hoţki); târgul Terebul (târgul Trebulea); Krasinilci (Krasinski) etc.
   P. 191 ed. Ioanid: tPristăvitu-s'a.& Şar-
pe Poot de frica luî Ştefan Vodă, în ţera
leşâscă.»
   154. ed. Cogăl.: *au pribegit Şkrpe Pos*
telnicul în ţera leşăscă de frica lui Ştefan
Vodă.»
   (1)     Despre acest fragment vecţl studiul d-luî Urechiă : O cronică anonimă, în acâstă
Revistă, 111, 65- 82. Un noă codice al acestei interesante cronice l’am găsit în escur-
siunea nostră din August 1884 printre m-scriptele dela m-rea Cozia.
   (2)  Prefaţa la Cronicele României, ed. II, voi. I, Bucurescî 1872, pag. XVUI, notă.
www.dacoromanica.ro
286
Gr. g. tocn.Fsco.
   P. 192 : «Ci pururea tinerii se plâcă şi
cred cuvintele cele rele, ă pohti biruito-
rilor.»
                                                                                              154: «Ce pururea tinerii se plăcă şi
                                                                                              cred cuvintele cele rele a pohlibuitorilor.*
   P. 222 : «Acesta (Despot Eraclit)... a-
vând şi viaţă între soţii.*
   178: «Acesta.... având şi viaţă între
Soţini »
   P. 311 : «Deci ca acelea de la unii în-
tr’un chip, de la alţii înlr’alt chip, dupre
părerile omenilor cum sînt alegendu-le şi
lăuăăndu-le>.
   Istoria ţării romăneştî dintru în-
ceput, (mscr. in-f, în Museul de antichi-
tăţi) : «Deci ca acelea de la unii într’un
chip, de la alţii într’alt chip, de pre păre-
rile 6menilor cum sînt înţelegdndu-le şi
luăndu-le».
   Nu mal notăm erorile de punctuaţiune, cari fac frasele adesea cu totul
neînţeligibile.
   Cât de periculosă însă este pentru un istoric necritie ulilisarea unor cronice
publicate ă la d. lonid, pote servi următorul exemplu :
   Pe pag. 127 (I, ed. J6nid) sub titlu : Domnia hă Alexandru Vodă 6959,
citim ast-fel :
   «Minclol logofălul, şi Costea, şi Andreiaş şi alţi mulţi aşa (|ic de Bogdan-
Vodă, să nu-l fiă fost fecior de cununiă Iul Alexandru-Vodă ci copil» (1).
   Deschideţi acum t. I. p. 113 din Letopisoţile Moldovei ed. Cogălnicănu, şi
veţi afla sub acelaşi titlu : Domnia lut Alexandru Vodă. la acelaşi cronică a
Iul Urechiă :
   «Domnind Alexandru Vodă ţâra, s’aQ sculat asupra Iul fiu-seQ Bogdan
Vodă, în anul 6962 August în 22, şi s’aO lovit cu tată-seQ Alexandru Vodă,
la Tămăşenl aprâpe de târgul Romanului, şi după multă nevoinţă aQ biruit
Bogdan-Vodă pre Alexandru Vodă. Şi multă morte s’aO făcut în oştea Iul A-
lexandru Vodă, şi într’acel răsboiO aQ perit omeni de frunte Onclul logofătul
cel mare, şi Coste, şi Andronic şi alţii. însă mulţi Şic că n'aît fost Bogdan
Vodă fecior cu cununie, ce copil Iul Alexandru Vodă.*
   Nu este posibil a se închipui o estropiare mai grozavă!
   Publicaţiunea Cronicei inedite a Iul Ştefan logofătul însă, aşa cum o făcu
Trompetta Carpaţilor, rămâne fără precedent în analistica română; aci erorile
nu se mai pot număra, nici deosebi; copiatorii manuscriptului, lucrătorii de
la tipografiă, corectorii (Jiarulul, fie-care la rândul săQ, se siliră a da cât se
pote un text mal pocit, mal pestriţ şi mal fără cale, botezat cu numele de
Cronică inedită! Nu este minunăţiă pe lume în sprijinul căria să nu poţi in-
voca autoritatea cronicei Iul Ştefan Logofătul, aşa cum se cilesce în Trom-
petta 1 Voiţi un Episcop în scaunul Episcopal de Roman în vârstă nici mal
mare, nici mai mic decât de patru-spre-Şece ani, deschideţi marele foliant al
Trompettel No. 989 din 1871, pag. I, şi veţi afla :
   «în tjilele acestui domn (Alexandru Lâpuşnenu) prestăvitu-s’a Maccrie (in
   (1) Să nu se crătjă că nu s’a găsit autori, cari pe temeiul acestui pasagiu estropiat, au
pus printre cronicarii Modovel pe Minclul logofătul, pe Costea şi pe AndrelaşI!... Acest
pasagid estropiat se află şi în mscr. B.
www.dacoromanica.ro
                    Sl't'DlE CRITICE ASUPRA CRONÎCEJ.OR ROMANE.                  287
loc de Macarie) episcop de Roman ziditorul şi începătorul monastiril Reskiî,
carele a fost episcop Romanului ani 27, şi cu cinste l’atl îngropat în Mănăs-
tirea Reşka, ără în locul lui fu sân ti t Anastasie, hm vrednic întru slujba păs-
torie), sile, ca de 14 anî; a fost episcop şi pe urmă şi Mitropolit...»
   Pe când la Letopiseţ. I ed. Cogâln. p. 77 se cilesce: «şi în locul lui s’aâ
sfinţit pre Anastasie, om destoinic a priimire slujba păstoriei sele, carele 14
an) mat apoi aîi fost şi Mitropolit.»
   Tot în cronica Trompetteî Carpaţilor veţi găsi: «aţele cotului» în loc de «a-
ţele cortului»; «atunci s’a întins crăiasa Isabela» în loc de «s’a întors crăiasa
Isabela»; *Hvanelolii mare» în loc de «Hvalensco more»; anul 7006 în loc
de 7065; 1526 în loc de 1557; «o mie de omeni» în loc de: «10,000». «22
mii» în Ioc de «300 mii»; *poveţă nebiruită» în loc de: «pavăza nebiruirei»;
*Beordul Kievului» în loc de : « Voevodul Kievului»; *pristăvitu-s’a Paisie Ar-
chimandritul şi guvernul (în loc de tgumenul) Mănăstirii Putneî»; «pre învăţă-
tura latină şeii lui Ştefan Vodă, trămis’aO» în loc de: «pe învăţătura tâtâne-
sSil lui Ştefan Vodă, trimis’aii»; «şi î-a dis să ţie post în casă» în loc de: «şi
î-afi dis să fie "Postelnic în casă» ele. etc.
                                                         §• li-
   Modul şi negligenţa cu care cea mai mare parte din analele române s’aG
publicat face dar peste putinţă utilisarea lor, şi necesitatea unei ediţiunî cri-
tice devine imperiosă. Acesta este primul şi cel mai temeinic pas de făcut,
pcntru-câ ast-fel numai a început sciinţa istoriei la tote poporele. Pină ce is-
vorele nu s’aii cules, comparat, critic studiat şi scos la lumină, literatura isto-
rică, ori cât de bogată, totuşi era productul museî poetice, al fantasiei: isto-
ria nu se născuse. E destul a compara, de exemplu, aşa numita istorie a Ru-
siei scrisă de un Levesque, Leclerc, Voltaire, — unde numai sglobia imagina-
ţiune domnesce ca suverană, iar cronicele şi documentele sînt lăsate la o
parte — cu Istoria Rusiei eşită din pena unui Karamsin şi Solovîev!
   De aceia pretutindeni Societăţile Academice publică de tlecimî de ani a-
nalele şi documentele, după tote prescripţiunile ştiinţei moderne, cu tâte
jertfele şi îngrijirea, dind chiar ediţiunî fotolitografice după monumentele lor
istorice. La noi un singur bărbat şî-a închinat veghîârile şi activitatea sa
acestei lucrări: culegerea cronicelor şi editarea lor; dar silinţele sale tre-
buesc secundate de cei cari dispun de mai multe mijldce: de guvernul ro-
mân, pentru a cumpăra manuscriptele şi documentele istorice ce se află în
ţărâ pe la particulari, aruncate, despreţuite şi expuse peiriî. cum şi cele de
prin bibliotecele publice şi private ale Rusiei, Transilvaniei, Ungariei etc.;
asemenea de Academia Română, care ar trebui să îea asupră-şi sarcina u-
neî editări critice a annalelor, aşa cum s’a făcut şi se face aiuri pentru autorii
clasici, greci şi latini, şi pentru isvârele istorice în genere. (1)
   (1)   Astă-dl Academia Română possedă tote m-scriptele cu cari s’a servit d. Cogâl-
nicânu în publicarea chronicelor, precum şi letopiseţele din hibliotheca d-lut Dim. Sturdza
de la Schel.
www.dacoromanica.ro
28â
GB. G. TOCltESCb.
   Orî-cine ar lua pe viitor acăstâ sarcină, va trebui:
   1°. Să adune tote codicile unui manuscript; să dea fie-căruîa câte o ui-
mire ; să le claseze apoi după: vîrstă, patriă şi gradul de credinţă; să deose-
bâscă textul original de acea-ce s’a adăogit, interpolat, falsificat sau cu to-
tul schimbat. Pentru acesta va trebui să colaţioneze cuvînt cu cuvînt tote co-
dicile, iar nu superficial, nu într’o singură parte numai; să noteze cele mai
mici deosebiri, de ortografiă şi de punctuaţiune chiar; căci deşi istoria prin-
tr’ac^sla nu câştigă, dar se interesă filologia, şi — ce e maî mult - grupa-
rea astor mici diferinţe dă conclusiunî asupra vechimii şi valorii interne a
copielor.
2°. Să se descrie detaliat, fie-care codice : format, felul scrierii, materialul;
unde începe manuscriptul şi unde se finesce; este copiat de o singură saă de
maî multe mâini; când şi de cine e scris; unde se află şi cine l’a posedat.
Pentru codicile în cari nu se notâză timpul copiăriî lor, rămân alte mijloce
spre a se determina acâsta, şi anume : limba, stilul, gruparea felurilor de
scrieri în ordine cronologică, care s’ar pută cu înlesnire face, căci din seco-
lul XIV până azi avem neîntrerupt documente. Fiind-că însă la noi nu s’a
cugetat încă la paleografie, s’ar pute avâ recurs la lucrările analdge ale Ru-
siei^care are grupat alfabetul slavonie în ordine cronologică după fie-care
ţară şi secol. (1)
   3°. Să se dividă fie-ce cronică în: cărţi, capitole, paragrafe etc., notându-
se la margine în susul fie-căreî pagine: anul evenimentelor;
   4°. Să se imprime cu un respect filial textul cronicelor, păstrându-se limba
în care aâ fost scrise, chiar ortografia; şi dacă se corig erorile evidente de
copiat, — acâsta să nu se tacă tacit, ci în note;
   5°. Să se arate anume : cutare pasagiă, cutare cuvînt, chiar cutare virgulă
saă punct une-orî, în câte şi în cari codicî se află, în câte şi în cari nu se a-
flă, deosebindu-se ceia ce aparţine contextului de ceîa-ce trebue a se trece
la registrul variantelor;
   6°. Să se noteze tote variantele, fără deosebire ;
   7°. Să se dea probe fotolipice (fac-simile) după fie-care manuscript; în fine
   8°. Să se ţină semă de tote regalele criticei, nimic înaintându-se care să nu
fie justificat, pentru că în regatul adevărului nu există nici o autoritate, to-
tul trebuind a fi supus la îndoelă, cercetare, dovadă.
   Numai astfel socotim noi că am putâ avâ preţiosele rămăşiţe ale cultureî
şi vieţei nostre naţionale, curate, sigure, în forma lor originală...
                                                                                              Gr. G. Tocilescu.
   (1)   De exemplu: ve4l tabl. VII şi VIU din Specimina Palaeographica Codicum Grae-
corum et Slavonieorum Bibliothecae Mosquensis Synodalis, ed.id.it Sabas, episcopus,
Moscva 1863, unde se află alfabetul slavonie Cirilic din al XI—XVft secol.
www.dacoromanica.ro
TEORIA LOI RtfSLER.
289
                 TEORIA LUI ROSLER.
   STUDII ASUPRA STĂRUINŢIÎ ROMÎNILOR ÎN DACIA TRAIANĂ (1).
                                                    (Urmare).
   Dacă am expus cu oare care amănunţimi starea politică a Romînilor din
Transilvania, aceasta am fâcut’o numai cît fiind că din espunerea ei reesă
una din dovezile cele mai puternice pentru stăruinţa Romînilor in Dacia, ince-
pănd de la colonisare.
   Intr’adevăr, am găsit că Romînii se bucurau in vremile mai vechi de drep-
turi pe care ei le au perdut in urmă. Ast-fel i-am văzut ascultînd de capii loţ
particulari, knezii, şi ocărmuiţi in ţinuturile lor de cătră nişce seniori terito-
riali, voevozii. Ei posedau apoi un drept obicînuelnic care regula nu numai
cît legăturile lor dintre dînşii, dar incă şi acele cu fiscul sau cu proprietarii.
Romînii posedau o nobilime numeroasă şi puternică care se punea adese ori
in grevă contra autorităţii regeşti şi pe care regele căuta să o câştige prin
donaţiuni insemnate. In sfîrşit Romînii, alît nobili, cît şi de rînd, luau parte la
adunările ţărei sau la acele ţinutale ca factori politici; ei erau însărcinaţi in
mare parte cu apărarea graniţelor ţărei, asemene cu Saşii şi Secuii, şi se bu-
curau in acest eas de scutiri insemnate, care ’i puneau pe un picior deopo-
trivă ca popoarele cuceritoare.
   Toate aceste drepturi, a căror însemnătate n’are nevoie de a fi pusă in
lumină, dispar cu timpul. Elementul principal, care alcătuia cea mai puter-
nică apărare a drepturilor Romînilor, nobilimea lor, trecu pe nesimţite la po-
porul domnitor şi deveni maghiară. Knezii, parte se suie in rîndurile acestei
nobilimi şi se ungarizază, ear parte se cobor in condiţia ţăranilor. Aceştia de-
vin prin o evolutiune firească şerbii proprietarilor împreună cu ţăranii unguri
pe care ’i absorb in sînnl lor. Clasa superioară a societăţii in care elementul
maghiar era cel mai numeros, dă precumpenirea acestui element şi schimbă
pe toţi nobilii in Maghiari; clasa de jos, unde predomneau Romînii, inriu-
reşce la rândul ei pe ţăranii unguri pentru a’i preface in Romîni. După cît-va
timp se găsesc in Transilvania in loc de doue clase cu interese opuse, doue
naţiuni, care adaug cătră ura izvorită din prolivnicia intereselor, aceea care
decurge din deosebirea raselor. Apăsarea devine din zi in zi mai crudă, mai
neomenească, şi impinge pe apăsaţi la rescoale. Singele curge, pojarele a-
prînd pe mormintele morţilor lugubrele lor flăcări şi ura se coboară tot mai
adănc în inimele duşmane; ea trece, pentru a <jice ast-fel, in sînge şi devine
instinctivă, ereditară.
   Această singură expunere ajunge pentru a reslurna din temelie teoria lui
Ilosler. Căci cum ar fi cu putinţă, admiţăndu-se că Romînii să se fi introdus
in Transilvania pe nesimţitele, ca popor nomad, să aflăm pe acest popor la
   (1) Vezi Eev. p. Ist. Arch. ţi Filol. I. 409 -419; II, 83-139; 202—213 ; III, 111—128.
  Rev. p. Ist., Arch. fi Fii., An. II, Voi. I.                     19
www.dacoromanica.ro
290
XENOPOL.
începutul vieţei sale in Transilvania bucurăndu-sc de drepturi însemnate pe
care le per de in urmii?
   Firea lucrurilor cere din potrivă ca un popor nomad, cînd se aşazâ intr’o
ţară, să fie la început foarte reu tratat şi să nu ajungă de cît cu timpul a’şi
îmbunătăţi soarta, dobîndind la urmă chiar şi oare care drepturi Ast-fel esle
cunoscut că Ţiganii fură reduşi in robie in toate ţerile unde ei se întinseră.
Evreii fură in tot timpul veacului de mijloc in o stare din cele mai ticăloase,
şi a trebuit să vină veacul nostru de lumini şi de civilisaţie pentru ca ei să fie
primiţi in sanctuarul popoarelor europene.
   Posiţiunile privilegiate ale coloniilor germane şi ale Secuilor din Transilva-
nia sunt uşoare de in(eles. Aceste popoare se aşezară in ţară ca corpuri con-
stituite, cărora trebuia d’inainte să li se asigure oare-care dreplnri, pentru a
le atrage in aceste părţi. Oare aşa se expune şi imigrarea Romînilor, ca acea
a unor colonii chemate de regii ungureşti, cărora aceştia ar fi asigurat drep-
turi şi privilegii? Nicî de cît. Romînii sunt arătaţi ca un popor de păstori
oare s’ar fi strecurat in ţară după chipul Ţiganilor. In acest cas insă cum să
se explice drepturile de care ei se bucură de la cea d’intăi înfăţoşare a lor
in Transilvania?
   Din protivă dacă admitem că Romînii a fost supuşi de Unguri, esplicarea
stricărei condiţiunei lor devine din cele mai fireşti. Un popor supus poate
păstra in primele limpuri câte-va din drepturile sale pe care lăcomia slăpî-
nilor seî le răpeşte mai tîrziu. Une-orî chiar cuceritorii au interes a nu face
să se simtă de la inceput chiar toată greutatea jugului pe care ’l impun
poporului supus, in scopul tocmai de a’l face mai uşor de primit. Mai tîrziu
cînd elementul domnitor a prins rădăcini in ţară, el aruncă masca şi devine
in fie ce zi mai nesăţios, mai lacorn. Eată tocmai cea ce s’a intîmplat cu Ro-
mînii. Cît timp Ungurii avură inaintea lor o nobilime romînă puternică şi ne-
supusă, ei se siliră a o atrage cătră dînşii, oferindu’i ca mulţămită perspectiva
de a o face să trăiască tot mai deplin din munca şi sudoarea ţăranului. După
ce ei absorbiră această nobilime, singura pedecă ce se opunea curentului om-
nipotenţei lor, aceasta nu mai cunoscu nici un frîu, nici o margine.
   Apoi am văzut că Romînii au protestat in toate limpurile in contra apă-
sărei lor, invocînd o stare anterioară in care ei se bucurau de bunuri ce le
fusese răpite in urmă. Ei cer chiar de la începutul rescoalelor lor şi urmează
înainte pănă in cele de pe urmă timpuri a se referi la prerogativele şi liber-
tăţile pe care le posedase în epocele de mai inainte. Rcvolutiunilc lor nu au
deci de scop de a dobîndi drepturi noue, dar de a restabili o stare de lucruri
care exista altă dată. Ast-fel îi vedem in actul din 1437 invocând libertăţile
concedate lor de cătră sfînlul Ştefan şi succesorii sei.
   Un popor nu poate avea neruşinarea de a cere ca ale sale nişte drepturi
pe care nu le ar fi avut nici odată, şi singur faptul că videm pe Romîni pre-
tinzînd la nişte asemene drepturi, dovedeşte in destul că ei a trebuit să le
posedă intr’un timp anterior. Aceste pretenţii au fără îndoială drept basă o
tradiţie, o amintire păstrată din tată in fiu, care transmise din generaţie in
generaţie conştiinţa dreptului vătămat şi ’i dădu acea putere invietoare, care
apropie trecutul de present, şi face, pentru a zice ast-fel, actuale, suferinţele
şi nedreptăţile timpului trecut. Conştiinţa dreptului incălcat a existat tot-dea-
una la Romîni; ei nu cer ea o pomană nişte lucruri pe care nu le ar fi avut,
ci revendică o posiţiune pe care tot-deauna au privit’o ca cuvenindu-li-se de
drept.
   Eată in ce constă dreptul istoric pe care Romînii îşi inlemeează pretenţiile
lor la o tratare tţlla de cît acea ce o primesc din partea Ungurilor. Nu este
www.dacoromanica.ro
TEORIA LUI ROSLER.
291
numa icît faptul brut al unei vechimi mai mari pe pământul ce astăzi se stă-
pâneşte de Unguri. Este că această vechime era incunjurată de drepturi pe
care insuşi cucerirea le respectase. Popoarele insă propăşind, deschizând
tot mai mult mintea lor la lumină, inima lor cătră simţimintele omeneşti,
soarta unui popor supus nu poate după raţiune să se schimbe tot in mai rău
cu cit trece timpul, şi dacă o asemene stare de lucruri fiinţă in Transilvania
in nişte vremuri barbare şi crude, a venit timpul ca ea să inceteze, ca tri-
umful raţiunei şi a omeniei să ajungă predomnitor.
                                                        VII
                                                    TOPONIMIA.
   Un argument, şi din cele mai hotăritoare, pe care protivnicii stăruinţei Ro-
murilor in Dacia creda’l putea invoca in favoarea teseilor, ar fi acel al lipsei,
in ţările locuite astă-zi de Romîni, a unor numiri geografice de obârşie ro-
mană sau dacă. Intr’adevăr se intimpină, şi nu fără cuvânt, că dacă Romînii
ar fi locuit in Dacia fără intrerupere, această ţară ar fi trebuit să păstreze
urmele unui asemenea fapt; căci un popor lasă in tot dauna intipărireaindivi-
dualităţei sale pe locurile care au dat adăpostire traiului seu. Dacă deci Romînii
n’ar fi părăsit cu totul Dacia, la începutul năvălirei barbare, s ar regăsi in nu-
mirile geografice ale ţărilor astă-zi locuite de ei, termenii de obârşie romană
sau dacă, ceea ce nu are loc. Toate ţările care au fost supuse stăpînirei romane
au păstrat, pentru a zice ast-fel, pecetea romanisărei lor in denumirile geo-
grafice. Dacă Dacia face singură excepţie de la o asemenea regulă, aceasta
s’a intîmplat numai din pricină că este mai singura ţară care a fost cu totul
părăsită de Romani. De aceea şi tote numirile geografice ce se află in vechea
Dacie sunt de obârşie slavă, maghiară sau germană; terminii latini sad daci
au fost cu toţii perduţi, pentru că Dacia nu au păstrat pe nici unu din copii
sei, care să’i transmită posterităţei (1).
   Intimpinarea ar fi intr’adevăr gravă, dacă ar fi intemeetă. Noi am avut
insă prilejul a desgoli sistemul urmat in expunerea tesei lor de autori pe care
’i combatem, care constă tocmai in a trece sub tăcere împrejurării» care ar
putea să-i contrazică, a supune textele, ce pot suferi operaţiunea, unor in-
terpretări siluite, a se feri de ori ce apropiere din care ar putea să reiasă a-
devărul. Ar fi oare aşa de atară din cale ca ei să fi procedat tot ast-fel şi in
privinţa nomenclaturei ţărei locuite de Romîni, cu atîta mai mult că ei nu o
cunoşteau după cât se vede cu deamăruntul, şi că nu aveau de grijă a înpră-
ştia o asemine neştiinţă, care slujia aşa de bine ţinta pe care o urmăreau.
   Rosler susţine că «nu există in Transilvania şi in Banat nici un singur o-
ra§ cu nume de obârşie romînă». (2) Această susţinere este cu lotul falşă.
Numele romane sau dace au fost păstrate la mai multe localităţi pe care
avem să le enumerăm.
   In Banat la intrarea văiei Temeşului, care deschide calea prin munţi cătră
lăuntrul ţăreî, se găseşte astăzi satul Tapa sau Tapia. Tocmai aice au exi-
stat vechea localitate numită Tapae de Dion şi Iornandes (3) unde Traian avu
   (1) Rosler, Rom. Stud. p. 129. Hunfalvy, die Rumanen und ihre Anspriiche, p. 39.
   (2) Rom. Stud. p. 130.
   (3)   Dio Casitis LXVIII, 10. Iornandes 12 : «Quae patria (Dacia) in conspectu Moe-
siae sita trans Danubium, corona montium cingitur duos tantum habens accessus, unum
per Bontas alterum per Tapas»
www.dacoromanica.ro
292
XENOPOL.
prima inlîlnire eu anualele lui Decebal inainte de a intra in holarele Daciei.
Este ştiut că Traian in prima lui expediţie pătrunse cătră capitala Daciei prin
Banat, şi singura cale deschisă pe aice este valea Temeşului. De la Tapae
a trecut prin Bersobin şi Aixin cătră Sarmizagethusa, şi in drumul de astăzi
de la Tapia cătră Grădiştea se intîlneşte tocmai afluentul temeşului, Bărsava,
care fără indoială şi-a tras numele de la vechea politie dacă, aşezată tocmai
in regiunea pe unde astăzi curge riul cu acelaş nume.
   Lingă Cluşiu către nordul Transilvaniei se află astăzi satul Pata, şi labula
lui Peutinger dă ca staţiune a 20-a pe drumul de la Cerna, lăngă Dunărea,
la Porolissum, cel de pe urmă oraş la nordul Transilvaniei, numele de Pata-
vissa saQ Polaisa, cate nu este altă ceva de cit Patavicus safl vicus Pata (1).
Cit despre forma acestor doue nume, ea trebuia să rămînă neschimbată, căci
după regulele fonetice ale limbei romîne nu putea primi nici o modificare.
Compară: casazzcasa, barbazzbarba, capra=capra.
   Satul Cigmâu pe rtpa dreaptă a Mureşului la nordul Orăşliei, nu este altă
peva de cit Zeugma lui Ptolemeu, format după aceiaşi lege care produse Cer-
na din Zerna. Localitatea unde se află astăzi acest sat corespunde cu aşe-
zarea pe care-i o dă Ptolemeu, de şi acesta pune Zeugma lui ceva mai a-
proape de Tibiscum, de cum se află astăzi Cigmăul. Dar Ptolemeu nu visitase
el singur Dacia, seria după alte lucrări maî vechi; apoi cartografia veche era
departe de a fi precisă.
   Bucărul de astăzi de lingă OU aminteşte Eucconium al aceluiaşi geograf,
care pune in harta sa acest oraş lingă Carpaţi şi aproape de un riu.
   Oraşul Deva nu este de cât rămăşiţa unuia din numeroasele oraşe dace a
cărora finală era dava, probabil, după forma numelui de astăzi, vechia Deci-
dava. Tot aşa este cu numile de astăzi Daca, Daia, care amintesc pe popo-
rul de baştină al Daciei.
   Vechea staţiune de băi numită de Romani Ad-mediam era in tocmai ace-
iaşi ce se regăseşte astăzi sub numele de Mehadia (iu limbagiul poporan al
Romînilor acelor părţi Media). Numeroase inscripţiuni dedicate virtuţei bine-
făcătoare a apelor sale calde arată că aceste băi eraă visitate încă de Ro-
mani. (2) Tabula lui Peutinger pune însă acâstă staţiune imediat după Cerna
pe Dunăre, ceea ce corespunde pe deplin cu aşezarea ei actuală, in cît este
peste putinţă a nu se admite aice o continuitate a denumirei. Se ridică insă
indoeli asupra derivaţiunei numelui romîn din forma romană, pe motivul că
mediam ar fi trebuit să dee in româneşte formameazâ, ca şi in mediam ăiem—
m6ză zi, mediam noctcm— mează noapte. La acesta intimpinăm că nu se ia in
băgare de samă inriurirea pe care metatesa silabei ad a putut să o pună in
lucrare prin strămutarea de loc a accentului: Ad-me-diam—Me-âd-diam,
de unde prin contragere: Meădia, Mehâdia, Media.
   In sfîrşit să amintim doue oraşe ale Valachiei a căror denumire este dato-
rită unor împăraţi romai care probabil le intemeeară. Caracal aşa numit după
impăratul Caracalla(3) şi Turnu Severinulul, după unul din cei doi Severi
   (1)   Tabula Iul Peutinger. Comp. Akner und Miiller, Rom. Insclir. in Dakien No. 708 :
Potaissa.
   (2)    Akner und Miiller, 1. c. No. 19—42. î?o. 21 : «quod a longa infirmitate virtute
aquarum numinis sui revocaverunt filiam», No. 27: «fontibus calidis», No. 31: «ob re-
stitutam valetudinem bonam.» Anonymus Ravennatis o numeşte: Medilas. Districtul
limitrof al Valachiei se numeşte: Mehedinţi.
   (3 Lăngă Caracal se află ruinele unei cetăţi pe care poporul din împrejurime o nume-
şte Antina, nume pe care’l credem derivat din Antonina, in cît ast-fel numele împă-
ratului Antoninus Caracal la s’ar li împărţit asupra oraşului şi a cetăţei zidite de dîn-
www.dacoromanica.ro
TEORIA LUI ROSLER.
293
care domniră in Roma. Partisanii cu ori ce preţ aî părăsirii Daciei Vroesc să
vadă irl acest de pe urmă nume o amintire a tribului slav al Severanilor, ca-
re insă n’au locuit nici odată in preajma acelui oraş, ci in Dobrogia şi in
centrul Balcanilor. Mai este de observat apoi şi genetivul singurit al cuvân-
tului. In sfîrşit s’a descoperit in acel oraş mai multe inscripţiuni care dove-
desc că in acel loc a fost o aşezare romană. Una din aceste inscripţiuni a-
minleşte chiar pe împăratul Severus. In timpurile din urmă s’aO dat tot a-
iee peste un cimitiriu pentru oameni săraci (1).
   In Moldova oraşul Suceava aminteşte prea bine pre vechea Sucidava pe
lingă aşezarea ei pe carta lui Ptolemeu lingă Prutul superior, pentru că ace-
ste doue imprejurări să fie datorite intămplărei.           ‘
   Trebue să mărturisim insă că numele de oraşe rămase din perioada ro-
mană sunt puţine in Dacia. Dacă privim la Franţia, Spania sau Italia găsim
că numele de oraşe rămase de la Romani sunt in număr însemnat şi că fără
îndoială există in aceste ţeri o puternică tradiţiune locală, pe cînd in Dacia
ea nu este de cit slab representată. Cum să se esplice acest fapt care nu se
poate tăgădui ?
   Noi credem că trebue atribuit caracterului deosebit al năvălirei barbare in
apusul Europei şi in răsăritul acestei părţi a lumei, cu deosebire in Dacia. In
partea apusană a imperiului roman au năvălit numai popoarele germane, cel
puţin numai aceste intr’un chip mai statornic. Hunii a trecut numai cit pe a-
ice; Avarii şi Ungurii, de şi a prădat une-ori Germania, Franţia şi Italia, nu
şi-au ales in aceste ţeri locul sălăşluinţei lor, ci in Panonia. in preajma Da-
ciei. Popoarele germane ele însăşi, înainte de a se aşeza in ţerile apusene,
trecuse prin acele de la răsărit, de unde venia năvălirea, şi lovindu-le pe a-
ceste cu toată furia lor, îşi revărsase tot focul selbătăciei lor asupra acestor
părţi şi in primul loc asupra Daciei, şi numai cît după aceea, răcoriţi şi îndu-
plecaţi călră civilisaţie, cei mai mulţi creşlinisaţi in părţile răsăritului, tre-
ceau mai departe câtră Europa apusană.
   Pe cînd deci apusul Europei primi in sinul seu popoare ce e drept barbare,
dar capabile şi chiar doritoare de a se civiliza, Dacia fu copleşită sau de a-
ceste popoare la prima lor ciocnire sau de altele de neam turanic, cu nepu-
tinţă de a se polei sau civiliza (2), care nu veniau să se pună sub umbra
cuiturei imperiului roman, ci se răpeziau cu o furie ne mai pomenită săsfâ-
rîme şi se pusfieze tot ce le eşia in cale. Era barbaria in toată puterea cu-
vântului, barbaria cea oarbă şi inăsculâ rasei, nu aceea care provine numai
cît din lipsa unei culturi. Dînsa nu putea fi schimbată, precum nu poţi îm-
blînzi firea lupului sau acea a tigrului.
   Pe cînd in apusul Europei cei mai mulţi barbari se furişase in imperiul ro-
man, se rugase să fie primiţi in armatele sale şi numai cît atunci năvăliră
sul. Revista ştiinţifică din Iaşi Contimpuranul sub redacţia d-luî I. Nădejde (anul 1884
p. 577) combate această derivaţiune pe motivul că a urmat de n in latineşte s’ar fi
prefăcut după o lege fonetică in româneşte in î, şi că deci Antonina ar fi trebuit să
dee astăzi forma întina, Untina, iar nici odată Antina. Ce se face insă atunci cu An-
ton numele propriii derivat fără îndoială de la numele latin Antonim ? Trebue ştiut
anume că chiar în cazurile unde se găsesc regule generale în formple limbistice, aceste
nu se aplică la numele proprii, care neavănd înţeles, urmează unor regule fonetice
particulare.
   (1)   Akner und Miiller 1. c. No. 17-16: No. 14; Im. Sev. Nu inţelegem pe ce motiv d.
Mommsen declară această inscripţie de apocrifă : C. I, L. 111, p. 12 : «videtur ficta propter
nomen oppidi».
   (2)   Dacă Ungurii s’au civilizat pănă la un punt, aceasta o datoresc amestecului lor cu
rase civilisabile : Slavii şi Romînii.
www.dacoromanica.ro
294
XENOPOL.
mai cu violenţă cînd simţiră la spatele lor suflarea inciumată a Hunilor, in
Dacia năvălirea avu tot deauna caracterul năpustirei unor imense bande de
hoţi, care dădeau foc, dărâmau, pustiau, omorau, pare că ar fi vrut să stingă
ori-ce suflare pe pămînt. Şi această năvălire nu ţinu ca pentru Europa apu-
sană vr’o doue sute de ani, ci aproape o mie, în cit, lucru ingrozitor de gîn-
dit, peste trei-zcei (fa generaţii de oameni nu mai putură hălădui in linişte
de reul barbarilor, care păreau că curg din un izvor ce nu vroia să mai
sece. Hunii, Avarii, Bulgarii, Ungurii, Pacinaţii, Cumanii, Tatarii, afară
de alte oarde mai mici, a căror nume s’a confundat cu aceste lalte, eată
pomelnicul cel bogat şi inflorit al neamurilor mongolice. Şi fie care din
aceste năvăliri nu dta de cit reproducerea celei de mai inainte, atîla nu-
mai cit că in locul celor sătui veniau alţii tot mai flămînzi. Nu ne a
rămas descrieri contimpurane de cit asupra celei de pe urmă din aceste
năvăliri, acea a Tătarilor; dar dacă unde-va se pote aplica zicerea latină «ab
uno disce omnes» apoi fără indoială că aice. Portretul Tătarilor lăsat de Ar-
hidiaconul Thomas şi care samănă de minune cu acel al Hunilor făcut cu a-
tîta măestrie de Marcellinus, pote să slujască drept tip pentru toate rasele
mongolice care au venit asupra Daciei şi descrierea scenelor de cruzime în-
fiorătoare pe care ei le făcură in Dacia, drept icoană credincioasă a tuturor
celor-lalte năvăliri mongole.
   «Infăţoşarea Tătarilor e îngrozitoare, cu mădularele scurte şi trunchiurile
mari, faţa lată şi pielea albâ(?); obrajii lipsiţi de peri şi nările adinei, ochii
mici şi îndepărtaţi unul de altul, despreţuesc hrana cu pine, se nutresc din
cărnuri atît proaspete cit şi putrede, ear drept băutură amestecă lapte înche-
gat cu sînge de cal» (1). Cît despre izbînzile pe care acest cumplit neam de
oameni le îndeplini in Dacia, eată in ce colori sunt ele descrise de marturi
oculari ai evenimentului şi care uneori sunt atît de vii in cît lasă a pătrunde
chiar frumuseţi de stil prin barbara latinitate a veacului de mijloc :
   «Cădeau oamenii goniţi de Tatari in dreapta şi in stingă ca frunzele la vîn-
tul de iarnă; cadavrele nenorociţilor acopereau drumurile, curgea sîngele
in şiroae groase ca nişte riuri şi mînjiau pămîntul nefericitei patrii» (2). «Atîta
era de deasă aruncarea săgeţilor in cît mai că acopereau cu umbră pe acei
ce luptau, şi săgeţile ca lăcustele sau omidele lipite unele de altele sburau
prin văzduh» (3). «Era o privelişte îngrozitoare de a vedea in timpul nopţei
o câtime atît de mare de cadavre omeneşti, care zăceau imprăştiete ca lem-
nele sau ca pietrele; dar această grozăvie devine o scăpare pentru zilele de
mai apoi. Mai mulţi oameni neindrăsnind să fugă in timpul zilei, se lăvăliau
in sîngele celor morţi şi ascuzîndu-se intre cadavre, găseau ast-fel cei vii
lîngă cei morţi scăpare şi apărare» (4). -Pe cîmpii şi pe drumuri zăceau cor-
purile multor morţi, unele cu capetele tăete, altele sfăşiete in bucăţi, multe
din ele arse in casele sau bisericele unde căutase adăpostire. Această neno-
rocire, această pedeapsă şi grozăvie ţinea cale de doue zile şi tot pămîntul
era coperit cu sînge. Şi zăceau corpurile pe faţa pămîntuluî ca turmele la păs-
cut sau precum stau respăndile in cariere fărâmăturile de piatră (5)», şi aşa
mai departe, file întregi pline de aceste tablouri unul mai infiorător de cît
   (1)    Archidiaconus Thomas, Hîstoria pontificorum Salomtavum c. XXXVIII in Schwandt-
ner, Scriptores, voi. III. Comp. Amin. Marceli. XXXI. 2.
   (2) Arch. Thomas, c. XXXVII.
   (3) Rogerius, Miserabile Carmen, c. XXVIII in Schwandtner, voi. I.
   (4) Arch. Thomas, c. XXXVII.
   (5) Rogerius, c. XXX.
www.dacoromanica.ro
                               TEORIA LUI ROSLBR.                          295
celalt, şi care departe de a exagera spăimîntătoarea realitate erau in neputinţă
a o reproduce.
   O asemene năvălire căzind asupra poporaţiunei daco-romane, deprinsă cu
liniştea şi apărarea de care se bucura sub oblăduirea romană, trebui să îm-
pingă pe oameni la fugă, şi anume, cum am arătat’o in mai multe rfenduri, pe
cei bogaţi afară din provincie, pe cei săraci in locurile tari, de care tocmai
Dacia era aşa de bogată. Nicăire in apusul Europei nu se vede ca poporaţia
să fi fugit inaintea nâvălirei. Din protivă moşiile şi oraşele Romanilor se um-
pleau pre zi ce merge tot mai mult cu poporaţie germană. In Dacia totul fu
dărâmat, pustiit; nu rămase piatră peste piatră din frumoasele oraşe ale
Daciei şi poporaţia lor umplu lumea sau munţii.
   In nişte asemine condiţiuni de viaţă create daco-romanilor, ar fi fost o a-
devărală minune ca să fi rămas in Dacia o terminologie geografică care să fi
păstrat până astăzi numele vechilor oraşe. Aceste fură prefăcute in cenuşă şi
nu se mai ridicară; căci Romînii nu se puteau cobori ca popor din munţii
unde îşi adăposteau existenţa, de vreme ce barbarii roiau necontenit Ia polele
lor. Paralel cu această peire a oraşelor romane, mai găsim dispărută incă şi
o altă parte, poale mai insemnală chiar a vieţei lor, care ar fi trebuit să lo-
vească tot alît de tare pe acei ce se miarâde dispariţiunea numelor de oraşe,
dar pe care, cu ţoale aceste, n’au bagat’o de loc in samă. Aceasta este viaţa
de stat romană.
   Daco-Romanii erau organizaţi in Dacia in provincie romană precum erau
organizaţi bună-oară locuitorii in Spania şi Galia. Pe cînd in aceste ţări tra-
diţiunea stalului roman, numele dregătorilor, limba oficială şi alte elemente ale
vieţei organisale rămîn nealinse(l), ele dispar din Dacia pană la cea de pe
urma rămăşiţa. Nu există la poporul romîn nici un singur aşezămînt politic
care ar fi fost moştenii de la romani; toiul este la ei nou, totul imbracă forma
slavonă sub a căria inriurire s’a inehegat earăşi in Dacia viaţa de stat.
   Fiind că această împrejurare are însemnătatea cea mai mare pentru în-
trebarea pe care o tratăm, vom căuta să dovedim prin cîle-va o cuvinte:
   Lăsând la o parte noţiunile de stat ce se ţinea de centrul imperiului roman,
   (1) D-l Fustei de Coulanyes, Histoive des institutions de l’ancienne France, I, p. 481,
spune: La familie mărovingienne. devenue maitresse de la Gaule. ne songea pas â.
dătruire Ies institutions politiqucs qu’elle y trouva ătablies. Elle pretendit au contraire,
youverner ă la maniere r imaine et continuer l’empire. Si nous voulons nous faire une
idee exacte de ces princes. il faut nous reprfesenter des liommes qui parlent le latin,
qui s’hafiillpnt k la romaine, qui s’amusent k ăcrire en latin, qui se plaisent surtout
â sieger sur leur prfetoire k la facon des empereurs et ă y dicter des arrets: En con-
servant le titre de rois des Francs ils y ajoutent volontiers Ies titres tout romains
de prince, de patrice et d’homme Mustre. Ils prennent Ies insignes impârieux, la cou-
ronne d’or, le trone d’or, le sceptre, la clilamide et la tunique de pourpre. Ils ont une
cour qu’ils appellent rommc Ies empereurs le palais sacre. On leur voit une suite de
dignitaires et de conrlisans qui s’appellenl cointes, domestiqucs, chanceliers, râferen-
daires, camâriers. Tous ces noms sont romains; toutes ces dignitâs sont passees du
palais des empereurs dans le palais des rois francs , p. 493 : «Les rois mferovingiens,
maîtres d’un tel pomoir n’curcnt pas ă rhercher des moyens nouveaux pour gouverncr
Ies hommes; ils userent de ceux dont 1’ empire romain s’etait servi. Les empereurs a-
vaient organise une adininistraiion centrale et une adminislration provinciale; les rois
francs garclerent l’une et l’autre , p. 502: Le seul impot romain qui ait dispăru est
le chrisargyre. Le principal impot direct dtart. comrrie du temps de l’empire, la con-
tribution fonciere. Non seulement elle continua d’etre perene comme au temps des
empereurs ; mais encore elle fdt d’aprt les meines registres de repartition qui avaţent
ete redig&s par Ies fonctionnaires imperieux etc. Pretutindenea continuitatea cea mai
deplină intre viaţa romana şi acea a statelor barbare. La Romîni din contra, o intre-
rupere completă.
www.dacoromanica.ro
296
XENOPOL.
precum acele de senat, senator, patriciu, censor. consul, impărat, — din care
numai aceasta din urmă s'a păstrat in conştiinţa poporului, insă in haina mi-
tică a basmului, să trecem la analisa elementelor politice provinciale şi
anume la acele ce se constată a fi existai in provincia Dacia, pentru a vedea
rămas-au vre una din ele incă in memoria poporului romîn?
   Capul suprem al provinciei Dacia a fost in tot timpul slăpînirei romane.
legatus Augusti(l), şi s’a găsit in inscripţiuni numele a 38 de aceşti inalţi o-
cârmuitori, ast-fel că numele şi ideia de legatus trebuia să fie întipărită in
mintea fie căruia Daco-Roman. Tot atît de însemnaţi erau şi procuratores Au-
gusti, însărcinaţi cu strîngerea contribuţiilor, care erau cîte unul pentru fie
care diD cele trei Dacii : Apulensis, Porolissensis şi Malveneis. Inscripţiunile
ne au păstrat numele a 15 procuratori, din care 8 in Porolisum şi 6 în Apulum.
Aceşti procuratores Augusti aveau şi ei sub dînşii mai mulţi alţi procuratori
mai mici, însărcinaţi cu strîngerea unor dări speciale, precum : procurator
vigesimae hercditatum (1135) (2), procurator a caducis, averile fără slăpîni,
moştenirile vacante (1622), procurator vigesimae libertatum, darea pe sclavii
liberaţi (1135), procurator aurariarum, acel ce strîngea venitul minelor de
aur (1312,1313) şi alţii incă a căror caracter e mai greu de precisat. Aceşti
agenţi fiscali, perceptori de dări, fiind necontenit in atingere cu publicul, tre-
buia ca numele pe cit şi fiinţa lor să fie toarte cunoscute poporaţiei din Dacia.
   Ambele aceste dregătorii atît de populare şi de cunoscute au perit din a-
mintirea poporului romîn. Dar dacă dregătoriile generale ale provinciei au
dispărut, rămas-au cel puţin acele municipale, acele dregătorii mai apropiate
de popor prin indeletnicirile lor? Nici atîla.
   Centrul administrativ al municipiului sau coloniei romane era in oraşele
Daciei ca şi in acele ale întregului imperiu ordo dccurionum sau senatul mu-
nicipal compus din un număr de dccuriones, cum am zice astăzi consiliul co-
munal al oraşului. Acest consiliu, care delibera şi hotăria asupra afacerilor
comune alegea din sinul seu patru bărbaţi in municipii şi doi in colonii, quat-
tuorviri şi duumviri din care unul primus era un soiu de primar, ear ceilalţi
un fel de ajutoare, ce conduceau ocărmuirea zilnică a daraverilor comunale.
Atît decurionii cît şi duuinvirii sau quattuorvirii sunt pomeniţi in inscripţiuni
de nenumărate ori, in cît se vede că numele lor era dintre acele care veneau
mai des pe buzele Daco-Romanilor. Tot aşa de populari erau insă şi difenso-
rcs sau patroni atît al oraşelor cît şi aî colegiilor, nişte prolegiuitori şi apă-
rători influenţi ai intereselor acestora, care se intălnesc iarăşi la fie ce pas
in monumentele epigrafice. Se mai găsesc in sfîrşit in Dacia şi alţi magistraţi
atît comunali cît şi provinciali precum : curatores viarum inspectori ai căilor
publice, quacstores (casieri), praetores urbani şi peregrini, tribuni, triumviri
acri argrnti dando feriundo (1459), triumviri capitales (1455), aediles, ma-
gistri cannabcnsium, praefecti coltegiorum, pagi (Aquensis), şi alţii mulţi a că-
ror nume au dispărut pănă la cel de pe urmă din mintea şi limba poporului
romîn.
   Mai extra-ordinară poate părea împrejurarea că şi cuvintele privitâre la
Orînduiala armatei a dispărut din graiul romînilor. Armata romană se com-
punea din legiuni, ale şi cohoite. Numai acest de pe urmă termin au ajuns
pănă la noi sub forma de curte, inse nu in înţelesul de corp de armată ci nu-
   (1)    Legatus Augusti pro praetore trium Daciarum, era titlul seu deplin. Vezi asupra
şirului şi numelui lor Goos, Untersuchungen uber die Innerverhaeltnisse des traianischen
Dakiens in Arhiv 1874. p. 139 ş. u.
   (2) Numerile sunt acele ale inscripţiunilor din C. 1. L. III, pars. I.
www.dacoromanica.ro
TEORIA LUI ROSLER
297
mai cit in un altul pe care’l avea şi la Romani, acel de ogradă (Varo, de re
rustica). Militarii activi purtau numele de milites gregarii; cei eşiţi din slujbă
acel de veterani, cuvSnt care in limba latină avea înţelesul special de soldat
liberat din armată după împlinirea slujbSl. Aceasta fiind de 25 de ani, înţe-
legem că mai toţi cei ce eşiau din armată erau înaintaţi in vrîslă. Acest cu-
vânt s’a şi păstrat la Romîni in acel de bătrln, care insamnă insă numai cit
mare de ani, fără nici o amintire a slujbei militare. S’au păstrat acest cuvînt
şi intr’un alt înţeles anume la moşiile răzăşeşti pentru a insemna un cîmp de
pâmint neimpărţit la care au dreptul mai mulţi simpartaşi. Aşa se zice că
cutare răzăş fac parte dintr’un bătrîn. Aice s’a păstrat amintirea asignaţiunei
de pămînt ce se dădea veteranului la eşirea sa din armată, lucru ce s’intîm-
plă şi in Dacia de mai multe ori, precum ne o dovedesc mai multe diplome
militare date veteranilor din Dacia după eşirea lor din slujbă (1). Numai atîta
insă ne a rămas din complexul noţiunei de veteran, din care tocmai înţelesul
seu fundamental, elementul militar, a dispărut cu totul.
   Pe lingă capul armatei, care era de obiceiu legatul lui August, mai erau
ca ofiţeri inferiori: praefeeti, tribuni, centuriones, optiones. Apoi deosebite
grade mai mici, precum: decuriones, frumentarii, duplarii, cornicularii, tesse-
rarii, beneficiarii, vexilarii etc. care toţi aceştia au dispărut pănă la unul din
memoria poporului romîn. Tot aşa au dispărut şi numele dărilor romane, pre-
cum vigesima, tributum, portorium.
   Ce s’au făcut cu toate aceste noţiuni pe care fie-care Daco-Roman trebuia
să le aibă in mintea sa, care trebuia să se afle in fie care moment in gura
poporului din Dacia? Alt respuns nu poate fi dat la această întrebare de cit
că perzîndu-se noţiunile la care se referiau cuvintele aceste, cu timpul au
trebuit să dispară şi ele. Să tăese rădăcina lor care le ţinea vii in conştiinţa
poporului, şi trebuia deci să se usuce şi să se deslipească ca frunzele de pe
un trunchiu mort.
   Năvălirea barbarilor asupra Daciei avuse deci de efect de a stinge cu to-
tul viaţa de stat roman, de a stârpi ori ce soiu de aşezăminte organizăloare
şi de a arunca pe poporul daco-roman earăşi in starea primitivă in care se
fac înjghebările societăţilor. Daeo-Romanii se duseră in munţi. Acolo reduşi
iarăşi in cea mai mare parte la starea de păstori, ei recăzură din inalla şi
complicata organisaţiune de stat romană in viata patriarchală, in care uitară,
impreună cu toate noţiunile ce se referau la viaţa organizată, şi cuvintele ce
le însemnau. Această dispariliune alît de completă a ideilor privitoare la
viaţa statului este cea mai vie dovadă că Romînii au trăit in munţi un lung
restîmp din viforoasa perioadă a năvălirii, că deci ei părăsise oraşele din
câmpii, că aceste s’au daramat şi n’au fost reedificate şi că impreună cu mo-
numentele se ingropară sub ruine şi numirile lor, pe care astăzi trebue să le
desmormăntăm precum facem şi cu dărâmăturile lor.
      (Va urma).                                           A, D, Xeuopol.
   (1) Akner und Milller, Rom. Inschr. in Dakien, 865 : «Imperator Caesar divi Nervae fi-
lius -equitibus et peditibus qui militaverunt in alis duabus et cohortibus decern quae appel-
lantur I civium Romanorum, et I Augusta Ituraeorum. etc. — et sunt in Dacia sub Decio
Terentio Scauriano qainis et vicenis pluribusve stipendiis eincritis, dimissis honesta mis-
sione, quorum nomina subscripta sunt, ipsis liberis posterisque eorum civitatem dedit et
connubium cum uxoribus, quas tune habuissent cum est civitas eis data, aut şi qui caeli-
bes essent, cum iis quas postea duxissent dumtaxat singuli singulis » Idem, 50: «Titus
Aelius Hadrianus Antoninus Augustus Pius equitibus et peditibus qui militaverunt in
alis III quae appellantur etc, et cohortibus X etc,—et sunt in Dacia sub Statio Prisco».
www.dacoromanica.ro
298
I. C. GEORGIAN.
                 ÎNCERCARE ASUPRA METODEI ÎN ISTORIE
   S’ar putea lesne înşela cine-va, căutând în încercarea ce urmeză, un
resultat, o conclusiune corespunzălore titlului eî. S’ar părea, că a face
un studiă asupra metodei în istorie, n’ar fi decât a căuta, în ce mod mijlo-
cele de investigaţiune şi generalisare ale minţeî, se aplică asupra fenomene-
lor istorice pentru a isbuti la extragerea principiilor ascunse ce le guvernă.
Dar o asemene încercare ar fi inutilă şeii cel puţin prematură.
   In orî-ce altă ramură ştiinţifică, ast-fel ar trebui să procădă, acel ce
s’ar întreba, cu ce metodă va explora domeniul de fenomene ce constituesc
obiectul uneî sciinţî. Pentru a întrebuinţa o comparaţie plastică, să ne în-
chipuim că obiectul uneî sciinţî ore-care este un vast câmp incult, pe care
raţiunea, cu instrumentele de cercetare ce-î sunt proprie, îl exploreză, îl
cultivă, pentru a recolta principii şi legi. Totă afacerea se va mărgini la în-
demânarea şi persis‘enţa ce se va pune în cercetările de făcut asupra o-
blecluluî necunoscut, asupra fenomenelor neînţelese orî ascunse. Cu alte
cuvinte, în o ştiinţă positivă, mintea ’şî-are înainte-î precis şi exact determi-
nat necunoscutul; ea-1 atacă cu puterile de care dispune, şi resultatul urmă-
rit — explicarea fenomenelor, descoperirea principiilor — orî cât de greă ar
fi, de orî-ce pîedece ar fi încunjurat, nu e imposibil; curend saă târdift va fi
atins. Greutăţile sunt cu totul de altă natură în cercetările istorice. Aici e de
prisos să ne întrebăm, cârea pole fi cea maî bună şi maî utilă metodă de stu-
diă; răspunsul este imposibil; şi asta din causă că o altă cestiune de carea el
depinde este încă neresolvilă, şi e îndoială dacă ea va fi vr’o dată resolvită
înlr’un mod precis şi sigur.
   Dintre Iote ocupaţiunile intelectuale, care n’aă în vedere o aplicaţiune
practică şi o utilitate nemijlocită, Istoria a fost de preferinţă cultivată în toii
timpii, şi maî ales în cel de faţă. Este aprope uîmitor când ne gândim la ne-
măsurata activitate desfăşurată aslă-dî în studiul Istoriei. De şi o afirmaţiune
categorică pote părea prea cutezălăre, trebue să mărturisim că în studiile
istorice, lumina nu răsare în proporţiune cu silinţele ce-şî daă cercetătorii;
îmi vine a cjice din contra, că cu cât ele sunt maî mari, cu atât înlunerecul
devine maî adînc.
www.dacoromanica.ro
ÎNCERCARE ASUPRA METODEI ÎN ISTORIE.
299
   Dacă vom întreba orî-ce lucrare de Istorie, cătră ce aţinteşte, ce-ş! pro-
pune a resolvi şi a atinge, ce s’a realisat penă acum, şi ce rămâne a se maî
lucra încă, nu vom găsi nicăirî un răspuns precis şi satisfăcător. Propună-şî
cine-va a afla firul conducător în acest labirint, a nrmări un scop bine deter-
minat, a se instrui într’un mod sistematic asupra cestiunilor istorice este tot
atât ca şi cum ar urmări o umbră, un vis.
   In nesfârşita mulţime a lucrărilor istorice din timpii de astă-<JI nimic nu ne
indică o direcţie şi un scop. Câmpul cercetărilor istorice este deschis tuturor;
orî-cine ’şî pote satisface mândria de a lucra în Istorie; dar la fie-ce mo-
ment şi în orî-ce sens, se pote reîncepe de la capăt o lucrare ce ar fi avut
pretenţiunea de a-şî 4>ce cel din urmă cuvent. Ceea ce Ieri părea aşecjat
pe base puternice, mâne este spulberat la cea mai mică adiere : lucrul re-
începe din noă, adevărată pânză a Penelopeî, destinată a fi în tot-dâ-una
făcută şi desfăcută; în cât serios vorbind, putem afirma că nu există în Isto-
rie un singur principia, care să nu fie supus îndoîeleî, dacă chiar, s’ar putea
(Jice că există vre-un principia ore-care. Un om conştiincios nu-şî p6te afirma
sie însu-şi, că a reuşit să pună mâna pe nn principia stabil, cât de restrîns,
dar cu un caracter adevărat ştiinţific : subsumând în el o categorie de feno-
mene, servindu-le de chele, şi ajutând minţeî a le înţelege şi explica. Şi să
nu uităm, încă o dată, că lucrările de Istorie abundă în tole sensurile, spăî-
mântând imaginaţia prin numărul şi întinderea lor. Domeniul cercetărilor
istorice este un noian. Cine ştie, dacă n’ar trebui să ne lăsăm în voea curen-
tului, şi să renunţăm pentru tot-dă-una la încercarea de a vedea ceva mal
limpede.
   Pentru a ne explica astă neorânduială fără nume, trebue să rccunâştem ,
că dacă cercetările istorice pretind a avea un caracter ştiinţific, ele sunt lip-
site de cel maî esenţial element, care ar trebui să justifice acâstâ tendinţă :
obiectul lor este atât de nede,terminat, vag şi variabil, în cât putem tjice, că
dacă ele aă un obiect, el nu e cunoscut de nimene. Acelaş fenomen, pote fi
privit din nenumărate puncte de vedere : dat uitării, saă ridicat la o propor-
ţie şi însemnătate fără comparaţiune: ceea ce unul studiază cu ardore ca
punct de sprijin, altul neîngrijeşte şi înlătură ca ceva netrebnic.
   Acum putem completa, ceea ce (Jiceam la început : întru cât timp nu ne
vom da semă exact de obiectul asupra căruia se vor îndrepta cercetările isto-
rice, e inutil să ne întrebăm care pote fi metoda cea maî practică pentru a
obţine resultate sigure din cercetările nostre.
   Ast-fel, suntem aduşi a ne întreba : dacă Istoria cuprinde în adevăr o ca-
tegorie de fenomene reale, careaar putea forma obiectul unor cercetări ştiin-
ţifice. Cu alte cuvinte, putem ore să ne dicem în Istorie ca în alte ramuri ale
ştiinţelor posilive : «£tă exact problemele necunoscute ce avem a resolva,
etâ vălul ce trebue să îndepărtăm de pe ochii noştri.» Şi numai când aceste
întrebări ar fi deslegate într’un mod afirmativ, va fi natural să căutăm a răs-
www.dacoromanica.ro
300
I. C. GEORGIAN.
   punde întrebârel puse în fruntea acestei încercări: «Ce metodă trebue să în-
trebuinţăm în studiul Istoriei?»
   De altă parte este evident, că soluţiunea acestei din urmă întrebări depinde
în mare parte de a celei d’întâiO. Se cunoşte vestitul adagio : «o problemă
bine pusă, este pe jumătate deslegată». Când am fi în stare să precisăm în-
tr’un mod neîndoelnic, care e întinderea obiectului Istoriei, ce anume este
necunoscutul ce avem a pătrunde, nu va fi tocmai greii a vedea, care anume
din procedările minţii vom avea de aplicat pentru a reuşi în cercetările nostre.
   Mulţi omeni cugetători, în toţi timpii, aă dat atenţiune ocupaţiunilor isto-
rice ; şi nu sunt tocmai isolate încercările de a da Istoriei o direcţiune ştiin-
ţifică. Cel d’întâiă lucru ce avem de făcut, este să consultăm şi să resumăm
resultatele la care s’a ajuns. Vom vedea, că aceste resultate, departe de a fi
uniforme, presintă o întinsă varietate, une-orî chiar o profundă opunere în-
tre ele. Vom încerca să ne explicăm căuşele acestei varietăţi, şi să vedem
în ce sens ne putem folosi de resultatele realisate penă astă-dî. Dar înainte
de a face cel d’întâiO pas, este esenţial să stabilim, cu cine vom avea aface
în schiţarea de doctrine ce urmăză.
   Pentru a ajunge să cunăştem, ce ’şî-aă (jis cugetătorii asupra Istoriei, ne
vom adresa 6re la toţi acel cari ’şl afi dis înşi-le saă căror alţii le-aO dis
istorici? Nu. £tă cum vom face alegerea : între nenumăraţii istorici de tote
categoriile din lumea întregă, vom căuta a afla numai cugetul acelor cari aă
considerat fenomenele istorice, ca un obiect de studio şi meditaţiune, tot atât
de distinct de personalitatea lor — după cum chimistul priveşte fenomenele
chimice — şi anume în acel sens, că n’aă primit în sfera cercetărilor lor de
cât fenomenele produse de viaţa omenăscă colectivă în succesiunea lor na-
turală în timp. Cel care povesteşte istoria timpului sătt şi evenementele la
care a participat el însu-şî nu p6le fi considerat istoric m sensul ce dăm aces-
tui cuvânt. Asemene lucrări, cele mal adese-orî produs al influenţei directe
ce evenimentele aO exercitat asupra povestitorului, în mare parte ţesături de
sentimente forte variate, n’aă vre-odată nici chiar în intenţiunea autorilor
lor, caracterul de studii raţionale şi independente, asupra unul obiect distinct
de personalitatea celui ce studiază.
   Printre cugetătorii, cari aă cultivat istoria din punctul de vedere ce ne in-
teresâză, încă vom fi conslrînşî a face o alegere; căci ar fi o întreprindere
peste măsură de întinsă, aceea numai de a enumera şi clasifica într’un mod
fie cât de succint, conclusiunile tuturor cercetătorilor de Istorie.
   De ore-ce, cum am (jis mal sus, înlîmpinăm o mare deosebire în procedă-
rile întrebninţate în studiile istorice,— înainte de orl-ce, pentru a realisa ore-
care ordine în încercarea ce urmăză, e de cea mal mare necesitate să căutăm
a stabili o clasificare, să grupăm după asemănările şi deosebirile ce ne pre-
sintă numerăsele metode ce s’aQ aplicat în Istorie.
   Va trebui în urmă să ne dăm sămă, pe cât cu putinţă, de necesităţile lo-
www.dacoromanica.ro
ÎNCERCARE ASUPRA METODEI ÎN ISTORIE.
301
   gice ce le-aii dat naştere şi de resultatele concrete ce s’aft realisat prin în-
trebuinţarea lor, cum şi de conclusia ce am putea forma din trecerea în
revistă a deosebitelor sisteme istorice; şi fiind-că termenul se presintă de
sine, să-l reţinem.
   Găsim în modul de a studia Istoria sisteme profund deosebite între ele,
care dacă nu ne lovesc Ia întâia vedere, se desemnă forte riguros la o mal
de aprope inspecţiune şi caută a se impune minţii nostre într’un mod esclusiv.
   Pentru a schiţa într’un mod îndestulător deosebitele sisteme istorice, nu
vom avea nevoe a recurge la autoritatea numeroşilor, maî aşî zice a nenu-
măraţilor lor representanţî, va fi de ajuns să luăm conclusiunile celor mal
de căpetenie dintre denşiî. De sine se înţelege că chiar aceste conclusiunî
vor fi considerate în ceea ce ele presintă maî decisiv şi caracteristic, fără să
ne întindem asupra amănuntelor mecanismului lor complicat şi adese-orî
forte vag şi indecis.
   Am putea reduce la trei numărul sistemelor ce ad avut saă aii curs în
Istorie; şi fiind-că termenii ne lipsesc, sunt reduşi la nevoia de a-î crea, cu
risicnl de a-i alege într’un mod neîndemănatec şi neintrunind pote exact tote
condiţiunile cerute unni termin technic bine ales. Suntem însă nevoiţi a re-
curge chiar la asemenea termini, căci în lipsa lor am fi expuşi la neplăcerea
de a întrebuinţa lungi perifrase, ceea ce n’ar oferi maî multă înlesnire.
   Deci aşezăm în trei categorii sistemele istorice, pe care le vom numi: me-
tafisic, artistic şi positiv.
   înţelegem prin sistem metafisic, pe acel care caută a stabili o strînsă legă-
tură între fenomenele vieţii sociale şi problemele de causă primă şi finalitate
universală. într’un aşa sistem, omenirea este privită ca un efect şi mani-
festaţiune directă a principiului-causă universal; totă activitatea involuntară
a omenire! aţinteşte către un scop final bine precis, către care înaintâză neîn-
cetat fără chiar a avea conştiinţă de el, căci acest scop final este adscris o-
meniriî şi nu depinde de e^, a-1 realisa sad a se abate de la densul. în acest
sistem, vederile şi conclusiunile pot diferi absolut; dar metoda rămâne ace-
iaşi; aşezăm pe aceiaşi linie pe Bossuet, unul din representanti! cei mai de
frunte, maî am zice creatorul sistemului, — şi pe deistul Herder : cu tote că
unul încarnăză în sine cel maî pur ortodoxism teologic, şi cei-alt face ab-
stracţie de orî-ce cult religios. Pentru amendoî, Istoria nu conslilne decât
o ramură a melafisiceî, şi omenirea o manifestare a principiului universal.
Vom avea a recurge la autoritatea acestor douî representanţî ai sistemului
metafisic, pentru că ei aă afirmat într’un mod maî decisiv şi maî clar tote
conclusiunile sistemului.
   Uşor se pote vedea, că în acest sistem atenţiunea cugetătorului nu se pote
preocupa direct de formele variate şi amănunţite ce ne presintă viaţa ome-
născă; ea este continuo îndreptată în spre problemele insolubile ale abisului
metafisic, iar fenomenele sociale privite din cele maî înalte pnnete de vedere
ale raţiune! speculative, constituesc o parte integrantă din totalitatea vieţii
www.dacoromanica.ro
302
I. C. GEORGIAN.
   universale, asupra cării se exercită infructuos de mii de ani, mintea ome-
născă.
   Sistemul artistic tinde a îmbrăţişa viaţa omenâscă dintr’o singură vedere,
prin ceea ce ea oferă minţii ca un tot armonios plin de mişcare şi variaţiune.
Istoricul artist caută a reînvia sub ochii noştri! trecutul omenesc, făcându-ne
să participăm prin o sforţare a minţii şi imaginaţiuniî nostre în acelaşi timp
la scenele de viaţă manifestată în afară saă intime ale trecutului. Istoricul
artist nu-şl pune nici o întrebare, nu are nici o problemă de resolvit; el de-
scrie într’o formă alâsă, caută să deştepte interesul cetitorului făcând să trăcă
sub ochii săi uimiţi omenirea dispărută, şi-l sileşte chiar prin acest viă inte-
res ce-i deşteptă în inima sa, a fi el însuşi partea activă în scenele ce pri-
veşte. Istoria artistică în sine, n’are nici un caracter sciinţific, şi dacă n’ar
fi împrejurarea că în timpii trecuţi, istoria a fost cultivată exclusiv din punc-
tul de vedere artistic, n’am avea a ne ocupa cu ea în acest loc. Dar, cei
mai celebrii istorici ai anticităţil grece şi romane, ah fost exclusiv artişti în
t6tă puterea cuvântului; istoria a fost privită ca un gen literar prin escelenţâ
şi cultivată ca şi poesia şi eloquenţa. Ar fi deci a lăsa un gol prea întins
chiar în acâstă încercare reslrînsă,— când s’ar trece cu vederea istoria ar-
tistică. Cum însă din acest punct de vedere operele istorice nu pot varia
decât prin deosebirea de forţă a istoricilor artişti, — scopul fiind unic pentru
toţi, — va fi cu totul suficient, pentru a ne fixa asupra metodei artistice în
Istorie, a ne adresa la cel mai ilustru represenfant al acestui sistem în timpii
din urmă — Lord Macaulay.
   în fine sistemul positiv ne pare singurul a avea tendinţe sciinţifrce în Isto-
rie. Dacă resultatele nu corespund scopului urmărit, cel puţin viaţa socială
este privită ca o categorie de fenomene bine distincte de cele-lalfe fenomene
ale naturii încunjurăfore. — Ea apare, ca avend destulă unitate şi omoge-
neitate, presentând minţii numerose şi variate probleme pentru a căror des-
legare, vieţa colectivă omenescă va trebui cu de amănunt studiată sub deose-
bitele sale forme. Se vor căuta elementele ei cele mai simple, legăturile ce le
unesc şi fenomenele complicate ce resultă din combinarea lor; într’un cu-
vânt se va urmări pe cât cu putinţă descoperirea legilor necesare, căror lu-
mea socială e supusă ca şi cea fisică.
   Dar chiar în acest mod de a studia Istoria trebue să constatăm o pro-
fundă deosebire între ceea ce am putea numi sistemul sintetic şi cel analitic.
   Cel d’întâiâ aspiră prin studiul fenomenelor celor maî importante a gene-
ralisa adevărurile câştigate şi a confirma hypothesele ast-fel obţinute prin
observarea posteriâră a fenomenelor de o importanţă secundară. Vico, a
pus basele sistemului în «Sciinţa nouă». Pe aceeaşi cale, dar într’un mod u-
nilateral, Montesquieu a urmărit descoperirea principiilor căror sunt supuse
aşezămintele politice şi sociale ale deosebitelor popâre. Iar în secolul de faţă
Buckle, profilând de începuturile predecesorilor săi, a dat sistemului o formă
mai completă şi mai rotunjită.
www.dacoromanica.ro
ÎNCERCARE ASUPRA METODEI ÎN ISTORIE.
303
   Astă-zî sistemul sintetic este părăsit aprope cu desăvârşire şi înlocuit cu
sistemul ce numim analitic sad cum în genere se convine a se numi, cu Isto-
ria erudită.
   Istoria erudită cultivată în timpii de faţă pe o scară forte întinsă, îndepăr-
teză, — cel puţin pentru moment. — absolut orî-ce tendinţî de generalisare.
Declară zadarnică în starea actuală a studiilor istorice, ori ce încercare de
a realisa sinfesa fenomenelor sociale. T6lă întinsa activitate a erudiţiuniî ac-
tuale se mărgineşte în a restabili exactitatea cât mai apropiată de adevăr a
fenomenelor trecutului cu ajutorul monumentelor, care cele mai adese-orî nu
lipsesc; în speranţa, că când-va, adevărul real, restabilit, pus la lumină în
t6fe direcţiunile se vor putea coordina resultafele dobândite, şi se va construi
edificiul unei istorii posifive şi în adevăr sciinţifice.
   Erudiţia actuală n’are un program ; ea lucrâză spre a reface sad aşeza în-
săşi fundamentele Istoriei. Earenâgâ absolut resultatele ce ar fi putut obţine
penă acum Istoria sintetică, eonsiderându-le ca creaţiunî a priori, şi lipsite
de orî-ce fundament în realitatea fenomenelor.
   Pentru a cunoşle deci metoda erudiţiuniî de astă-zî, nu vom avea nevoie
să recurgem la autoritatea vre-unuî cap de şcolă istorică. Ea consistă într’o
nesfîrşită serie de investigaţiunî obscure, locale, adese-orî forte isolate; e de
ajuns a privi întinsa activitate a Istoriei erudite de astă-zî pentru a ne da
sâmă de resultafele ce ea a obţinut şi de ceea ce se p6te spera de aci înainte.
   O dată recunoscute aceste sisteme atât de diferite prin tendinţele lor, ne
remâne a aşterne în modul cel mai succint şi mai precis pe cât cu putinţă
fundamentele doctrinelor lor; pentru a ne întreba în urmă ca conclusie fi-
nală, întru cât e de aşteptat, ca pe o cale sad alta să ne putem da semă de
viaţa omenâscă colectivă şi de fenomenele ce ea ne presintă în succesiunea
lor în timp, şi în deosebitele regiuni unde o întâlnim.
   înainte însă de a întreprinde astă revistă, carea în mare parte nu p6te părea
de cât forte aridă, nu ne putem opri de a constata chiar de la început, că e-
xisfenţa celor trei sisteme istorice, îşi găseşte explicarea în însăşi natura şi
necesităţile spiritului omenesc influenţat prin un fenomen sad prin o serie de
fenomene din afară. Acelaş obiect ne pote impresiona saii ca făcând parte
integrantă din universalitatea realităţii, sati ca un ce individual şi independent
de cele-l-alte fenomene. Privit sub întâiul punct de vedere, obiectul ce ne
preocupă, va constitui unul din elementele ce provocă în spiritul nostru pro-
blemele de causalitate, substanţă, finalitate, tote probleme de domeniul me-
tafisiceî. Privit ca un ce individual şi distinct, după modul diferit cum va
influenţa personalitatea noslră, acelaş obiect pole servi de model unei opere
artistice sati de materie unui studiQ ştiinţific. Resultatele în cele trei caşuri
vor fi forte diferite, dar nu se esclud unul pe altul. Câmpul înstelat, sus-
pendat d’asupra capetelor nostre, va provoca în metafisic ideile de causali-
tale, infinit, eternitate; va inspira pe poet sati va oferi un obiect de studiă
astronomului. Să nu ne mirăm deci, dacă fenomenele sociale privite în
www.dacoromanica.ro
I. C. GEORGIAN.
304
   succesiunea lor chronologică, pot da naştere unei istorii metafisice, alteia ar-
tistice şi unor încercări ştiinţifice,
                                                                                                               I.
   Sistemul metafisic represintă întâia faşă a desvoltărei cercetărilor isto-
rice. El nu este de natură a ne ocupa mult în schiţa ce ne propunem. Ac-
tivitatea omenâscă privită de la o distanţă atât de enormă cât eternitatea tim-
purilor, perde înlr’un mod considerabil din aspectul variat ce ea ni-ar oferi
când am privi-o mai de aprope, şi este încleştată sub sigiliul nepătruns al
câtor-va probleme insolubile,
   Lui Bossuet revine onorea de a fi deschis raţiunii calea în Istorie, care
până la el nu era deschisă de cât imaginaţiuneî. Dacă ţinem samă un mo-
ment de adânca sa convingere religiosă, măruţa sa lucrare ne va apare alt-
fel de cât produsul unul fanatism religios neînfrenat. Nu era o încercare
comună aceea ce făcea Bossuet în secuiul al 17-lea, când işî aşeda în tră-
suri mari programul unei Istorii Universale :
   «Menţiunea mea principală, tjice el, este să vă pun înainte successiunea
religiuneî şi a marilor imperii în decursul timpurilor. După ce voiţi fi expus
de-o-dată după şirul anilor faptele privitore la aceste două lucruri, voiQ face
în parte reflecţiunile necesare asupra acelor ce ne probeză durata perpe-
tuă a religiuneî, şi apoi asupra acelor care ne descoper schimbările mari ce
se petrec în imperii. în urmă veţi ceti cu profit orî-care parte a istoriei; nu
va fi un singur fapt ale cărui urmări să nu le vedeţi. Veţi admira înlănţuirea
planurilor lui Dumnezeii în afacerile religiose, şi încatenarea afacerilor ome-
neşti.» (Discours sur l’histoire universelle. Paris 1802, pag. 10).
   Opera lui Bossuet este prea cunoscută pentru ca să avem nevoe a intra
în amănunte asupra întocmirii eî. Ea pote părea prea naivă pentru timpii
noştri, dar dacă reuşim a o desvăli de vestmintele simbolice şi dogmatice ce
o acoper, uşor ne convingem că fondul sistemului este mult mal solid, decât
dacă am presupune autorului săă, o simplă învăpăere de fanatic.
   Fără să atingem părţi, cari ne atrag prin profunditatea vederii şi tăria ra-
ţionamentului, — între care, în întâia linie am putea cita impunătorul tabloă
al căuşelor ridicării şi căderii statului roman,—dacă ne dăm semă de funda-
mentele însăşi ale sistemului, şi dacă am voi a schimba unii termini p6te prea
învechiţi, ne vom convinge că discursul lui Bossuet nu este o simplă lucrare
de teologie. Acea auroră divină, care sub forma religiuneî străbate seculiî, şi
care e centrul in jurul căruia gravitâză totă existenţa omenescă şi singura ra-
ţiune ce esplică tole fenomenele politice şi sociale ce se succed în decursul
timpurilor; decretele ProvidenţiI menţinând perpetuii flacăra de viaţă în o-
menire şi servindu-se de acâsta, pentru a o face să triumfe în mijlocul vieţii
materiale şi a ingrozitorelor cataclisme ce uimesc imaginaţia : etă principii,
care sub o formă mal modernisată, ar putea satisface exiginţele unul idealist
www.dacoromanica.ro
ÎNCERCARE ASUPRA METODEI ÎN ISTORIE.
305
   care nu şî-ar propune drept scop nici să legitimeze pretenţiunile unei secte,
nici să servescă interesele unei caste, — când ar îmbrăţişa dintr’o singură
privire, viaţa omenescă în totă întregimea eî.
   Şi în faţa unei asemenea privelişti fără margini, nu suntem 6re ademeniţi
a da absolut uitării tote problemele de o ordine secundară ce ne-ar agita
mintea, când un cugetător ne presentâ conclusiunî cam de felul acesta : «Când
vedeţi trecând înaintea ochilor voştri într’un moment, nu regii şi împăraţii
dar acele mari imperii înaintea căror afl tremurat tot universul; când vedeţi
trecând succesiv cele două imperii Asiriene, Medii, Perşii, Grecii şi Romanii
cădând unii după alţii : acâstă dărâmare spăimântătore vă face să simţiţi că
nimic nu e puternic între omeni şi că nestatornicia şi agitaţia este partea
lucrurilor omeneşti.» (ibid. p. 406).
   Dar mai presus de acestă mişcare variată şi nestabilă domină principiul e-
tern şi nestrămutat, de care totul depinde, şi ale cărui decrete indică calea
urmărită de omenire. «Amintiţi-vă că astă lungă încatenare de cause par-
ticulare, care fac şi desfac imperiile, depinde de ordinile secrete ale divinei
Providenţe. D-ded ţine din înălţimea cerului frânele tuturor regatelor; el
are tote inimele în mâna sa: acum el înfrâneză pasiunele, acum le lasă în voe,
şi prin ele mişcă întrega omenire. De voeşte a face cuceritori el trimite groza
înaintea lor, şi le inspiră lor şi soldaţilor lor o cutezanţă neînvinsă. De voeşte
a face legislatori, le trimite spiritul şeii de înţelepciune şi prevedere, pentru
ca să îndepărteze relele ce ameninţă statele şi să aşeze temeliile păcii publice-
El cunoşte înţelepciunea omenescă tot-d’a-una mărginită; el o luminâză şi-’i
întinde privirile, şi apoi o lasă în voia neştiinţei sale; o orbeşte, o dărâmă
prin ea însăşi; ea seînvălue, se rătăceşte în propriile sale subtilităţi, şi precau-
ţiunile sale îi sunt o cursă. In acest chip D-deQ execută spăimântătorea sa
judecată după regulile nestrămutate ale dreptăţii sale. El prepară efecte în
căuşele cele mai îndepărtate, şi dă mari lovituri, ale căror resunet se simte
atât de departe. Când el vrea să dea cea din urmă lovitură, şi să răstorne
imperiile, totul este slab şi neregulat în hotârîrile lor.»
   «Ast-fel D-deii guvernă tote poporele. Să nu maî vorbim de întâmplare nici
de sortă, sad să vorbim de ele ca de nişte scuse ale neştiinţei nostre. Ceia ce
este întâmplare pentru planurile nostre nesigure, este o decisiune preconcer-
tată într’un plan mai înalt, în acel plan care înbrăţişază de odată tote cău-
şele şi tote efectele. Ast-fel totul contribue către acelaş scop, şi noi vedem
întâmplarea sad neregula într’o situaţie particulară numai pentru că nu înţe-
legem totalitatea».
   «Eată pentru ce, acei carii guvernă se simt supuşi unei forţe mai presus
de dânşii; ei fac sad maî mult sau mai puţin de cât îşi propun, şi hotărârile
lor ad produs tot-d’a-una efecte neprevăzute. Eî nici nu sunt stăpâni ai or-
dinei puse în afaceri de secolii trecuţi, şi nu numai că nu pot dicta viitorului,
dar nici nu ’l pot prevedea cel puţin. Numai Acel, care ţine totul în mâna
  Bev, p, Ist,, Arch, si Fii,, An, II, Voi, L
                                                                     20
www.dacoromanica.ro
,iUb                            1. C. GEORGIAN.
sa, ştie numele a ceia cea fost, aceia ce încă nu este, dictâză tuturor timpu-
rilor şi înlătură tote planbrile».
   «Intr’un cuvânt nu este putere omenăscă care fără voia eî să nu servâscă
alte planuri de cât ale sale. D-<jefi singur ştie să supuîe totul voinţei sale.
Eată pentru ce totul ne surprinde dacă privim numai căuşele particulare, şi
totuşi totul înaintâză într’o ordine regulată.» (ibid. p. 517-520).
   Sistemul lui Bossuet nu atrage inaî puţin prin măreţia concepţiuneî sale,
pre cât prin nestrămutarea convingere! sale; el nu e pe atât productul unei
discuţiunl în care îndoiala ar avea locul ce-i se cuvine, pe cât expresiunea
puternică a unor fundamente dogmatice , pe care le admitem saă le respin-
gem fără a le putea discuta. Nu ne-am pute întinde mal mult asupra păr-
ţilor de o importanţă mal mică; ne mulţumim a fi pus în evidenţă conclusi-
unile de căpetenie ale sistemului. Dar ar fi fost de neiertat a trece cu ve-
derea una din cele mal surprindetore producţiunî în istoria metafisică. Să
nu uităm că în condiţiunile vieţii intelectuale de astă-zî, faţă cu direcţiunea
positivislă ce domină, e imposibil ca punctul înalt de vedere al lui Bossuet să
mal fie conservat în studiul Istoriei.
   In mijlocul agitaţiune! intelectuale a secolului trecut, sistemul metafisic în
Istorie este representat de Herder, unul din cel mal nobili cugetători ce aă
onorat când-va omenirea. In opera sa asupra Filosofieî Istoriei (Idees sur
Ia philosophie de l’histoire de l’humanitâ, traduction par Edgar Quinet, Paris
1827-28), el atinge cele mal înalte probleme căror dă naştere legătura dintre
viaţa omenire! şi aceea a universului. Resultatele către care aspiră Herder
sunt acele afirmate de Bossuet cu atâta energie. Dar deosebirile între ope-
rele lor sunt tot atât de enorme ca şi intre viaţa intelectuală a celor douî se-
cul! ce le-aă dat naştere. Pe cât Bossuet este de categoric şi absolut si-
gur în afirmările ce plâcă din convingerea, şi numai din convingerea sa,
tot atât de şovăitor apare sistemul lui Herder, care nu se mal pote sprijini
pe dogmatismul de mult timp dispărut al secuiului al 17-le, ci încârcă a se
rezima pe aspiraţiunile idealiste ale raţiunii şi inimii omeneşti.
   Herder nu afirmă într’un mod apriori ca Bossuet, ci discută, şi o dată in-
trat pe astă cale, lesne apare imposibilitatea de a obţine resultate sigure,
într’o sferă de probleme ce prin imensitatea lor sLrivesc forţele mărginite ale
raţiunii. El ţine sama de întinsele descoperiri realisate în deosebitele ramuri
ale ştiinţelor naturale şi cosmogonice, şi dă o ideîe esactă de posiţiunea re-
lativ inapreciabilă a Omenirii în Univers. Sub raportul problemelor sociale
recunbşte influenţa ce circumstanţele naturale exercită asupra vieţii ome-
neşti, şi formele variate ce viaţa socială capătă sub impresiunea lor (op. cit.
c. IX, c. 1).
   Dar ceia-ce atrage mal mult în lucrarea sa, este idealismul săă plin de en-
tusiasm şi poesiă ce planâză asupra realităţii concrete. Armonia Universală
’l transpârtă şi-I inspiră imnuri de admiraţiune pentru Autorul Univer-
sului; şi dacă în omenire apar din când în când fapte monstrubse şi contrare
www.dacoromanica.ro
ÎNCERCARE ASUPRA METODEI ÎN ISTORIE.
307
   naturii, ele nu sunt de cât accidente, şi nu o pot împiedica în mersul săâ
progresiv, — câtră ţinta sa finală— perfecţiunea. Omul represintă pepăment
centrul creaţiuniî şi resumă în sine tot ce ea coprinde ma! nobil ş maî înalt
(c. II, 4) : superioritatea sa consistă în puritatea instinctelor şi sentimentelor
sale, faţă cu ale celor-alte fiinţe, dar maî ales în organisaţia superioră cu
care natura l’a dotat, şi ale căriî principale instrumente — raţiunea şi cu-
vântarea, — constituesc temeliile vieţii sociale. Semnul distinctiv al vieţii so-
ciale sunt sentimentele religiâse, care când se manifestă chiar prin cele
maî grosiere monumente de cult adresat divinităţii, denotă, că omul chîar în
starea cea maî primitivă să ridică mai presus de viaţa curat materială,
(c. IV. 1, 3, 4, 6).
   In curentul cel mare al vieţii omeneşti fie-care popor ’şî are o esistenţă
individuală bine caracterisată,—după cum în sînul fie-căruî popor, orî-ce in-
divid nu ’şî confundă esistenţă sa cu acea a colectivităţii, — fie-care individ,
ca şi fie-care popor realiseză în sine un tot complet, căci ar fi absurd a
presupune că totă omenirea nu trăeşte de cât în scopul de a asigura celor
din urmă veniţi starea de perfecţiune ideală călră carea aspirăm (c.VIII, 3, 9).
   In acest sens, Herder apreciază resultatele activităţii deosebitelor popore
ale căror producţiunî aâ putut influenţa întru cât-va mersul omenirii întregi.
Dar deosebitele sale apreciaţiunî ne interesază puţin când privim opera lui
din punctul de vedere al conclusiunilor generale la care el a ajuns.
   Viaţa socială nu este de cât un stadiQ pregătitor, o formă premergătbre
călră adevărata viaţă : nemurirea. In acest domenifi transcendent, raţiunea
abdică imperiul săă exclusiv pentru a face loc sentimentalismului : probă
mijlocele de care să serveşte Herder pentru a-şî susţine principala eonclu-
siune a tesei sale (c. IV, 7; V, 5). Ast-fel, că în sfera problemelor melafisice
ale vieţii sociale, maî curend ar decide afirmaţiunile categorice ale lui Bos-
suet de cât raţionamentele îndoelnice ale lui Herder.
   Sistemul metafisic în Istorie nu maî pote fi cultivat astă-dî, el nu mai sa-
tisface adevăratele necesităţi ale minţii omeneşti, de ore-ce îi pune înainte
probleme a căror întindere nemărginită scapă puterilor sale. Metoda sa a-
plicată în Istorie nu pote da nici un resultat precis, după cum n’a dat vre-o-
dată în nici una din cele-l-alte ramuri de cercetări ştiinţifice. Pe cât este de
adevărat, că ceia ce am putea numi problemele metafisice ale vieţii sociale
se impun involuntar minţii nostre, tot pe atât este de evident, că soluţiunea
lor este maî presus de puterile năstre. De altă parte, dacă n’am studia ome-
nirea de cât prin ceia ce ea oferă comun cu viaţa universală, — atunci
viaţa socială ni se presintă, am putea dice, sub o formă atât de microscopică
în cât studiul fenomenelor sale n’ar maî putea deştepta în noi nici un interes.
   De altă parte trebuie să recunoştem, că Istoria raţională nu putea începe
de cât cu sistemul metafisic, după cum tote cele-l-alte ştiinţî aă început tot
ast-fel în anticitate, fără să căutăm a ne da samă pentru ce acest început este
inevitabil pentru orî-ce ştiinţă. Dacă filosofii greci n’aă cultivat Istoria din
www.dacoromanica.ro
I. C. GEORGIAN,
âoă
   punctul de vedere metafisic, causa este, că pentru ei materialul istoric era
prea restrîns, aprdpe nul. A trebuit acea îndelungată succesiune de feno-
mene ce înspăimânta pe Bossuet, pentru ca istoria metafisică să-şî la naştere.
                                                        II.
   Ceia ce am numit sistemul artistic a predomnit mai în toţi timpii în Is-
torie; anticitatea greco-latină ni-a transmis modele inimitabile în acest gen.
Dar privind cu atenţiune tote operele de istorie artistică, de la a celui mai
modest cronicar penă la cap-d’operele luî Tacit saă Thucydide, pretu-
tindene găsim aeeiaş tendinţă, de a depinge sub formele cele maî atrăgătOre
tabloul vieţii omeneşti trecute ; diferenţele nu apar de cât în modul de execu-
ţiune, Interesul ce va deştepta o operă istorică va depinde, nu de necesitatea
de a se instrui a cetitorului, pe cât de aplicaţiunea şi gusturile sale literare,
P6te acâstă împrejurare este suficientă a ne explica cantitatea enormă de pro-
ducţiuni literare în istorie, şi afracţiunea ce ele aii esercitat tot-de-una a-
supra tuturor spiritelor, fără ca resultatele intelectuale ale acestei culturi
istorice să corespuntjă măcar în parte cu activitatea desvălită,
   Macaulay, — unul dintre cei maî măiestrii istorici artişti aî timpurilor de
astă-ijî,— a schiţat într'o monografie intitulată «Istoria*, programul ce tre-
bue să execute un istoric artist, şi procedările ce va avea de intrebuinţat
pentru a realisa scopul urmărit în istorie. (Macaulay. Essais d’histoire et de
litterature, trad. par G, Guizot, 1 voi. Paris 1882),
   «Nu cunoştem, dice el, o singură carte de istorie, carea să se apropie de
Istorie, aşa cum ne-o închipuim că ar trebui să fie ea,—şi carea să nu se în-
depărteze cu mult la stânga saă la drepta de linia corectă a căii sale. E
uşor de înţeles pentru ce: astă provincie a literatureî este un teritoriu con-
testat : aşezată la hotarele a două regiuni deosebite, este sub jurisdicţiunea a
două puteri duşmane, şi ca tote regiunele ce se află în astă stare, este răă
delimitată, răă administrată şi cultivată. In loc să fie de opotrivă împărţită
între ceî douî stâpînî aî seî, — raţiunea şi imaginatiunea, — ea cade alter-
nativ sub puterea unică şi absolută a unuia dintre eî: ea e saă ficţiune saă
teorie» (op. cit, pag, 323—4).
   El apreciază operile istoricilor vechi şi moderni din punctul de vedere al
valoreîlor artistice şi literare, şi constată imensa superioritate a celor din-
tâiă. Dacă istoricii moderni sunt maî puţin târîţî de imaginaţiunea lor, şi prin
urmare cu mult maî veridici de cât ceî vechi, ei sunt cu mult mai înclinaţi
a susţine înlr’un mod parţial căuşele care-i interesază, şi a neîngriji partea
descriptivă şi pitorescă a artei lor, fiind ast-fel maî puţin în stare a trage tot
profitul putincîos din monumente puţin remarcabile, precum memorii, bio-
grafii şi altele de genul acesta.
   Pentru dânsul, istoria este o artă representativă a vieţii trecute : ori-ce
alt scop ’şi ar propune ea. nu pbte fi de cât secundar : «Să revenim, (jm®
www.dacoromanica.ro
ÎNCERCARE ASUPRA METODEI ÎN ISTORIE.
309
   el, la comparaţiunea între istorie şi arta analogă a pictorului de por-
trete. Orî-ce om avend ochi şi mâni, pote învăţa să reproducă asemănarea
cuî-va : întru cât-va nu-i de cât o procedere mecanică. Dacă totul s’ar
mărgini la atât, omul de talent ar avea dreptate să despreţuescă o asemenea
ocupaţie. Dar am putea cita portrete care sunt asemănătore fără să fie nu-
mai atât, care sunt maî mult de cât fidele; care concentră asupra unui
punct de timp, şi explică de la întâia privire totă istoria unei vieţi furtunose
şi pline de evenimente : a căror ochi par a pătrunde în inima năstră; a căror
gură pare că comandă, că sprincenele ameninţă, că buzele tremură de des-
preţ,, a căror, fie-ce încreţitură este comentariul unei mari afaceri. După
noi, povestirea lui Thucydide despre retragerea de la Syracusa are acelaşi
rang printre povestiri ca şi Lord Strafford al lui Van Dyck printre portrete»
(op. cit. pag. 334—335).
   Ca în orî-ce producliune artistică, istoricul trebuie să facă o alegere bine
chibzuită a evenimentelor ce descrie şi să observe o proporţiune armonică
între diferitele părţi ale operiî sale : «Istoria are un înlâiil şi un al doilea
plan, şi un artist diferă de altul maî ales prin modul de a întrebuinţa per-
spectiva. Sunt evenimente ce trebuesc represenlale pe o scară întinsă şi
altele micşorate : aceste, în mare parte se vor pierde în căţa orisonluluî, şi
câte-va trăsuri uşore vor da o ideîe generală de efeu’ul ce aceste eveni-
mente aă produs în comun, (ibid pag. 337). «Inlr’o carte de Istorie fie-care
incident în parte pote fi adevărat, şi cu tote aceste, totalitatea pote fi falsă,
împrejurările care influinţază asupra fericirii speciei omeneşti, schimbările
în moravuri şi morală, mişcarea ce duce societăţile de la sărăcie la avuţie,
de la ignoranţă la ştiinţă, de la ferocitate la blândeţe, ătă revoluţii, care în
mare parte se îndeplinesc fără sgomot. Progresul lor, rare-ori este însărcinat
prin ceea ce place istoricilor a numi evenimente importante.
   «Ele nu sunt executate de oştiri, nici decretate de Senate; nu sunt nici sanc-
ţionate prin tratate, nici înregistrate în archive. E'e se urmăresc în fie-care di,
în fie-care şcolă şi biserică, la mii de comploare, lângă mii şi mii de căminurî.
Curentul exterior al societăţilor nu ne dă nici un criteriu sigur după care am
putea judeca direcţiunea curentului intern. Citim povestiri de înfrângeri şi
victorii, dar ştim că naţiunile pot fi nefericite în mijlocul victoriilor şi prospere
în mijlocul înfrângerilor. Vedem cădend miniştrii înţelepţi şi ridicându-se fa-
voriţi fără principii; dar nu trebuie să uităm cât e de mică partea de bine saă
răQ, ce un om de stat isolat pote produce, în proporţie cu binele saă răul ce
pole cuprinde un întreg sistem social» (ibid pag. 380-381).
   In sine, deosebitele părţi ale programului desvălit de Macaulay, ne intere-
sază prea puţin ; ele sunt Suficiente pentru a ne arăta în ce mod un mare ar-
tist ’şî închipuia că se pole realisa o operă istorică desăvârşită. In curend vom
reproduce o schiţă care aplică aceste regule la un cas particular. Dar ceea
ce în monografia lui Macaulay mi se pare surprindător la culme, este că după
el Istoria executată după preceptele constatate saă proclamate de densul ar
www.dacoromanica.ro
310
I. C. GEORGIAN.
   putea realisa ceva mai mult de cât un simplu tabloii fie cât de atrăgător al
vieţel sociale. «In istorie faptele există şi trebuie a le căuta principiile; scrii-
toriul care descrie un fenomen şi nu’l explică şi-a îndeplinit sarcina numai pe
jumătate. Faptele nu sunt de cât materialul istoriei. Adevărul abstract ce ele
conţin şi care e ascuns ca aurul în mineraiă, dă valore masei lor, şi părtice-
lele de metal preţios sunt ast-fel combinate cu substanţele cele mal necurate
în cât e cu lotul grea a le separa» (pag. 339—340). — «Ce înseamnă când
(jicem că un eveniment din trecui este important sad că un altul n’are nici o
însemnătate? Nici un eveniment din trecut n’are o importanţă intrinsecă. Cu-
nâşterea trecutului este preţiosă numai întru cât ne ajută a stabili calcule ec-
sacte asupra viitorului. O istorie, care nu corespunde acestui scop, ori cât de
plină ar fi de bătălii, tractate şi revoluţii, este tot atât de nefolositore ca şi co-
lecţiunea în care sir Matihew Uite adunase în nenumărate serii chitanţele date
de păzitorii de bariere a drumurilor mari trăsurilor care aă plătit trecerea»,
(pag. 379).
   Am notat partea capitală a citaţiuniî, pentru că venită de la Macaulay,
ea este cea mai deplină desdicere a întregului săfl plan de istorie artistică.
Nu este o simplă figură de retorică, ci, cea mai categorică afirmaţiune, că
cartea de istorie care nu ne (lice nimic despre viitor, este tot atât de ne-
folositâre. ca cea din urmă ocupaţiune de simplă petrecere.
   Pe de o parte mi se pare absolut evident că între miile şi miile de istorici
carii aă văcjut sorele, de la cel mal iluştrii al anticităţiî până la cel mal ob-
scuri erudiţi aî timpilor moderni, nici unul dintre eî n’a contribuit nici cât un
fir de năsip a deschide omenirii ochii asupra viitorului societăţilor, şi decă ar
fi vrut eî din totă inima s’o facă n’ar fi fost în stare. Când istoria ar fi realisat
un progres atât de spăimântălor, n’ar mal rămânea nimic de făcut în istorie;
şi totuşi sunt omeni, nu puţini la număr, cari continuă a (jice că istoria nu e
mal înaintată de cât pe vremea lui Herodot.
   De altă parte, dacă acesta este misiunea capitală a Istoriei, e greă de înţe-
les, cum o va îndeplini ea cu acel complicat aparat de armonie şi graţie, de
perspectivă şi proporţie, de măreţie şi groză, de tablouri care ne împetresc şi
de altele care ne inspiră: cu atât mal mult că Macaulay nu ne indică nici de-
cum vr’un alt mijloc de descoperirea viitorului de cât cele enumerate şi altele
forte numerose tot de aceiaşi natură : — mijloce care mi se par tot atât de
prisos pe cât de nefolositore, afară numai dacă nu ne-am închipui că s’ar fi
putut ajunge a se prevedea eclipsele căntându-se în armoniose versuri fru-
museţile ceriului, sad s’ar fi putut studia anatomia privindu-se o statuă
perfectă.                               .
   Pentru ca să ne convingem de lipsa de precisiune şi de aspiraţiile nedefi-
nite, ce vom întâmpina în orî-ce operă de istorie artistică, transcriem aici con-
clusiunile asupra unei istorii a Anglitereî, aşa cum o visa Macaulay; ceea ce
ml închipuesc, s’ar fi putut aplica în mintea sa istoriei omenire! întregi:
învăţătura ce am câştiga din istoria ast-fel scrisă ar fi de o natură vie şi
www.dacoromanica.ro
ÎNCERCARE ASUPRA METODEI ÎN ISTORIE.
311
practică: imaginaţiunea şi raţiunea o ar primi de o potrivă. Ean’ar fi un sim-
plu desemn rămânând numai la suprafaţa spiritului, ci l’ar pătrunde şi s’ar
imprima ca un fer roşu. Ea ne-ar învăţa ast-fel multe adevăruri care nu pot
fi învăţate în alt chip. In modul cum se scrie de obiceiă istoria statelor,
revoluţiile cele mai importante şi mai profunde, par a năvăli asupra lor nă-
prasnic şi fără causă ca un flagel supra-natural. In realitate aceste revoluţii
sunt mai tot-d’a una urmarea schimbărilor morale ce masa societăţii a sufe-
rit pe nesimţite, şi care aă pătruns prea departe de sine-le, înainte ca pro-
gresul lor să se trădeze prin vr’o măsură publică. Este deci absolut necesar a
cunoşte adine istoria domestică a nncl naţiuni pentru a 'prezice evenimentele
politice. 0 naraţiune istorică, în care acest element lipseşte, este tot atât de
nefolositore, ca şi o carte de medicină care ar trece cu vederea cele d’întâiă
semne ale unei băle, şi ar arăta numai ceea ce se întâmplă când bolnavul nu
mai pote profita de doctorii.
   «Un istoric, ast-fel cum am încercat a’l descrie, ar fi drept vorbind, o mi-
nune intelectuală. Facultăţi aprope necompatibile ar trebui să se precuin-
pănescâ în spiritul săQ şi să dee o armonie alesă. Mai curând vom vedea un
al doilea Skakespeare saii un alt Homer. Este mai puţin surprinzător a vedea
cel maî înalt grad de perfecţie ce o singură facultate păte atinge, de cât o aşa
fericită şi delicată combinaţie de facultăţi. Totuşi contemplarea unui aseme-
nea model ideal, nu e lipsită de plăcere şi de folos pentru spirit. E drept că
ea nu conduce la perfecţiune, dar orî-cum ea contribue la ăre-care progres,
şi întreţine în noî acea înălţare generosă şi liberală a gustului greii de mulţu-
mit, care nu împedecă o vie apreciare a meritului, şi care cui tote că ridică
idealul nostru artistic, nu ne face nedrepţi către artistul» (pag. 388—389).
   Din tote aceste, apare o exaltaţiune artistică în tendinţele scriitorului, de
care ’şî dă însuşi sea uă; dar ceea ce pare şi maî curios, e că atunci când re-
cunoşle imposibilitatea de a se realisa o producţiune istorică de acest fel, pă-
slredâ confienţă, că ast-fel s’ar ajunge a se prevedea evenimentele politice.
In aceste condiliunî soluţiunea problemelor istorice, numai e o ceştiune de
muncă şi răbdare, dar o afacere de întâmplare estraordinară care ne-ar tri-
mite un spirit supra-omenesc capabil să realiseze idealul lui Macaulay. Lă-
sând de o parte astă enigmă a viitorului, şi speranţa nu maî puţin problema-
tică de a vedea în umbrele tabloului istoric spectrele viitorelor revoluţiunî,—
din totă cultura artistică în istorie remâne atât de puţină producţiune raţio-
nală, în cât totalitatea a putut mult delecta pe artişti ca şi pe public, fără a
lăsa nimic în urmă, — ca tote petrecerile, fie ele de o ordine cât de înaltă.
   Toţi istoricii artişti începând cu Herodot şi sfîrşind cu Macaulay şi-aă pro-
pus drept scop prin descrierile lor, unele maî măiestrite şi maî ingeniâse de
cât altele, a ne transporta în mijlocul vieţii descrise de dânşii, şi a ne face să
trăim întru cât-va din viaţa omenilor trecutului reînviată prin abilitatea na-
raţiunii lor.
   Lăsând la o parte că asemenea scene măiestrite, bine proporţionate, în-
www.dacoromanica.ro
312
I. C. GEORGIAN.
   cânlătdre, pot osteni şi chiar toci interesul cititorului,—şi că chiar cel ce nu
caută în Istorie de cât ocasiunea de a’şi mulţumi gusturile sale literare, pote
ajunge a nu mai fi interesat, tocmai ca amatorul de opere de pictură, care în
mijlocul unei imense galerii de cap-d’opere ar pierde orî-ce măsură de com-
paraţie ; — dar dacă ne întrebăm cu ce adevăruri nouă ne putem înavuţi
mintea din asemenea escursiuni, nu găsim nici un răspuns. Operele cu pre-
tenţiuni artistice şi care satisfac acestor pretenţiunî, nu deşteptă în noi re-
flecţiunea, ci numai admiraţiunea; ele impun sentimentele nOstre fără a pro-
voca întru nimic curiositatea minţii ndstre. Acăsta e o urmare forte natu-
rală; arta incântă, transportă inima, dar să nu'î cerem să ne instruiască: ar
fi să confundăm între ele, cele mai profund deosebite fenomene ale sufletului
omenesc.
   O operă de istorie executată în asemenea condiţiunî este şi rămâne o operă
literară, ori care ar fi gradul de perfecţiune ce ar atinge, şi prin urmare, n’are
nimic comun cu cercetările exclusiv de domeniul raţiunii, ce ar întreprinde
cine-va în studiul istoriei.
   Rămâne a atinge o ultimă consideraţiune ce ne ar putea face să înclinăm
în sensul istoriei artistice. S’ar dice pote că ea e mijlocul cel mai nimerit de
a contribui la agerimea caracterelor şi la inavuţirea experienţiî, făcendu-ne
să profilăm de lecţiunile trecutului. Să nu uităm însă, că ori-care ar fi supe-
rioritatea istoricului artist, el nu se va putea îndepărta de procederea co-
mună naturii omeneşti, de a imprima întru cât-va scenelor descrise de el,
semnul caracteristic al individualităţii sale. De altă parte, este necontestat
că o experienţă durerosă ce încercăm personal în viaţa reală este fără com-
paraţiune mai fecundă de cât tote emoţiunile de împrumut ce am resimţi a-
sistând la desfăşurarea vieţii variate a trecutului.
   Tntr’un cuvent, istoria artistică nu satisface întru nimic condiţiunilor ce ce-
rem unui studiă raţional asupra fenomenelor istorice; fără ca acesta să ne
împedece de a recundşte, că producţiunile sale, maî ales în timpul anlicităţii
clasice, aă ţinut întâiul loc în cultura istorică.
                                                         ffl.
   Intreprindend schiţa principalelor doctrine ale sistemului positiv în Istorie
trebue să constatăm, că cu tote diverginţele ce am întîmpina fie în operele
sintetice, fie în cercetările de analisă şi erudiţiune, tote aă un caracter comun
care le distinge profund de cele două sisteme precedente. Caracterul do-
minant în aceste lucrări stă în aceia, că fenomenele istorice sunt supuse la
examenul rece al raţiunii întru cât ca fenomene naturale ele pot fi supuse u-
nor principii şi legi nestrămutate. întocmai ca ori care altă categorie de feno-
mene din natură.
   In acest studiă, persdna cugetătorului nu jocă nici un rol; nici sentimen-
tele, nici aspiraţiunile sale nu sunt chemate în ajutor, pentru a ajunge la des-
www.dacoromanica.ro
ÎNCERCARE ASUPRA METODEI ÎN ISTORIE,
313
   legarea problemelor ce s’ar presenta, Acâslă împrejurare ar fi singură sufi-
cientă spre a ne arăta, că chiar când resultatele cercetărilor positive ar fi cu
totul nesigure, cel puţin tendinţa ce le dictedă are un caracter curat ştiinţific,
   Pe cât de uşoră ni s’a părut sarcina de a precisa caracterele celor două
sisteme precedente tot pe atât de grea ni se pare aceea ce ne rămâne a în-
deplini, Ceia ce am numit în comun sistemul positiv, ne presintă, am putea
<jice, mai atâte sisteme câţi cugetători aă întreprins a limpezi studiile istorice,
Metodele de studiu variate şi conclusiunile obţinute sunt nesigure saQ con-
testate. Vom avea a expune în resumat strîns, doctrine ale căror desvălire
completă conslitue opere întregi; şi putem fi târîţi în întunecimi, fie prin a-
ceia că se vor lăsa cu totul în afară amănunte care servesc la demonstraţiu-
nea acelor doctrine, fie că nu ne-am preocupa de conclusiunile ce s’ad putut
obţine într’un sistem ore-care, Un mijloc de a ne lumina drumul ce avem
de făcut, este acel pus chiar la începutul acestei încercări: distincţiunea ce
am aşezat între nuinerosele doctrine positive, după procedările logice ce le-
aă servit la clădirea lor: sintesa şi analisa. Nu se va uita deci, că tot ce
urmăzâ, n’are alt scop de cât a vedea ce resultate aO dat fie-care din aceste
metode aplicate în studiile istorice, — şi că schiţele deosebitelor opere ce
constiluesc sisteme, nu se vor face de cât pentru a arăta, cum un metod sad
altul a fost aplicat; fără să ne îngrijim cât de puţin de conclusiunile de prin-
cipii ce s’ar fi obţinut.
   Metoda sintetică aplicată în istorie aspiră a descoperi principiile ce do-
mină fenomenele istorice, prin cercetarea elementelor lor constitutive. în-
cercările forte numerose tote nereuşite, consistă în a clădi un sistem de prin-
cipii hypotetice, sprijinit numai pe cele maî însemnate elemente ale vieţii so-
ciale; — fenomenele nu sunt studiate de cât în vederea de a servi la con-
strucţiunea unui sistem sad la sprijinirea unuia construit deja, Lucrările
care în acest sistem ni se par a îndeplini tote condiţiunile unui tot bine coor-
dinat, sunt acele ale luî Vico, Montesquieu şi BucMe. Dacă deosebiri sunt
între lucrările acestor trei cugetători, ele mi se par a proveni nu din metoda
aplicată de denşii, ci numai din direcţiunile deosebite în care eî şi-ad îndrep-
tat studiile şi din elementele sociale ce lî-ad servit de sprijin,
   Vico, cel d’infâifi, a privit în faţă problemele ce ridică activitatea istorică
a omenirii; şi dacă nu le-a resolvat în *ştiinţa nou8>, cel puţin a determi-
nat adevăratul caracter al ştiinţei istorice, servindu-se de puterile normale
ale raţiunii pentru a coordina faptele concrete şi reducendu-le sub imperiul
unor formule de rigorea unor deducţiunl matematice. (Oeuvres choisies de
Vico, comprenant.....la Science nouvelle, par Michelet, Paris 1835), — Şti-
inţa istorică are un scop lămurit a realisa: descoperirea legilor nestrămutate
care guvernă lumea socială: In acest chip «ştiinţa nouă» trage cercul etern
al unei istorii ideale, în care să învârtesc în timp istoriile tuturor naţiunilor
cu naşterea lor, progresul, decadenta şi sfârşitul lor, Vom cjice maî mult:
cel ce studiază ştiinţa nouă, îşi povesteşte sie insuşî aoestă istorie ideală, in
www.dacoromanica.ro
314
J. C. GEORGIAN.
acest sens, că lumea socială fiind opera omului, şi modul în care ea s’a format
trebuind să se regăsescă în modificările sufletului omenesc, cel ce medităză
astă ştiinţă îşi creaza sie însu-şT subiectul. Ce istorie pote fi mal sigură de cât
în care istoricul şi actorul este aceiaşi persână?» (Op. cit. I, pag. 412)-
   De aici ne apare forte precis şi metoda istoriei raţionale : elementul fun-
damental asupra cărui trebue să îndreptăm cercetările pentru a descoperi
legile fenomenelor sociale, este însăşi natura intimă a omului. Vico consi-
deră viaţa socială ca o categorie de fenomene cu totul distinctă şi indepen-
dentă de cele-l-alte fenomene ce se petrec în univers: etă trăsătura ce di-
stinge profund sistemul lui, şi în genere ori ce sistem de istorie raţională, —
de un sistem de istorie metafisică, care anihileză orî-ce individualitate a vi-
eţii omeneşti, confundând’oîntr’un nepătruns sistem de metafisică universală.
   Vico nu face nici un moment abstracţiune de providenţă, principiul de lu-
mină şi de viaţă; marea ideie, este sufletul întregeî sale lucrări; dar el di-
stinge exact ideia supremă de fenomenele concrete ale vieţii sociale: «dar în
ndptea adîncă ce ascunde ochilor noştri! anticitatea cea mai îndepărtată, a-
pare o lumină, ce nu ne p6te rătăci,— voiă să dic acest adevăr neîndoielnic:
lumea socială este de sigur opera dmenilor; resultă că principiile eî, pot şi
trebuesc aă fie aflate în chiar modificările inteligenţii omeneşti» (I p. 396).
Viaţa internă a individului trebue studiată în tote fasele existenţii sale şi în
t6te formele sub care ea se manifestă; trebuie a se analisa scrupulos ideile
de necesitate şi utilitate socială, care sunt fundamentele întregului edificiă
social. Omul selbatic a plecat de la o ideîe egoistă de conservare individu-
ală, şi prin acăsta a creat familia, simburele cetăţii şi al statului: la a căror
conservare barbarul egoist va ţine pentru a-şî asigura propria sa existenţă.
Trebuie ca însăşi providenţa să-l reţină în acest ordin de lucruri şi să-l facă
a se supune dreptăţii în societatea familiei, cetăţii, naţiunii, omenirii.
   «Trebuie să-I observăm in momentul când eî aă început a gândi ca omeni,
şi aflăm că în acăslă adîncă barbarie libertatea lor bestială nu putea fi încă-
tuşată şi îmblânzită, de cât prin ideia ore-căriî Zeităţi, care să le insufle groza.
Dar când cercetăm în ce mod acâslâ înLâîă ideîe omeneseă fu concepută în
lumea păgînă, întîmpinăin mari greutăţi. Cum să ne scoborîm de la o natură
cultivată de civilisaţiune la acea natură incultă şi selbatică? departe de a
nl-o putea represinta, de abia o putem concepe. Trebuie deci să plecăm de
la o ideîe ore-care de divinitate, de care omenii să nu se potă lipsi, ori cât
de selbaticl şi trufaşi ar fi; şi etă cum ne explicăm astă cunoştinţă: omul
înjosit, nesperând nici un ajutor de la natură, chîamă în ajutoru-I ce-va
supra-natural care să’l mântuîe : acel ce, supra-nalural e D-Zeâ. filă lumina
ce el a răspândit asupra tuturor bmenilor» (I, p. 404).
   Instituţiunile fundamentale ale ori- căriî societăţi sunt religiunea, căsătoria
şi înmormântarea, Nu există popor ori cât de primitiv, la care să nu le în-
tâmpinăm învestite cu formalităţi sacre. Una din aceste instituţiunî lipsind,
omul este o brută; ele sunt «foedera generis humani». Să observăm tote
www.dacoromanica.ro
ÎNCERCARE ASUPRA METODEI ÎN ISTORIE.
315
   naţiunile barbare saă culte, cât de îndepărtate fie ele în timp saă loc, t6te
sunt credinciose acestor trei aşezăminte omeneşti: tote aii o religiune 6re-
care, tote contractâză căsătorii solemne, tote-şî înmormântâză morţii lor.
La naţiunile cele mai sălbatice şi mal barbare nici un act nu e încunjurat
cu ceremonii maî auguste, cu solemnităţi mai sfinte de cât acele ce se ra-
portă la religiune, căsătorii şi înmormântări. Dacă idei uniforme la popore
necunoscute între ele, trebue să aibă un principiu comun de adevăr, fără în-
doială D-tleii a arătat naţiunilor, că pretutindene civilisaţiunea a avut aceslă
întreită temelie, şi că ele datoresc acestor trei aşezăminte o fidelitate reli-
giosă, de frică ca nu cumva lumea să redevină sălbatecă şi să nu fie din nod
acoperită de păduri. £tă pentru ce am luat aceste trei aşezăminte eterne şi u-
niversale drept primele principii ale ştiinţil noul» (I pag. 397—398/
   Sufletul omenesc sufere perpetuă transformări pe care le imprimă vieţii
sociale. Omul brut, este împins la început numai de necesitate; apoi caută
utilităţi, comoditate, plăcerea, luxul, rafinarea; şi în acelaşi timp caracterul
săă la început crud. e în urmă numai aspru, apoi blând şi bine-voitor, fin şi
corupt. (I p. 366—367, no. 66,67).
   Familia a fost întâia societate, carea a început cultura pământului, şi sub
cei puternici s’aă adăpostit cei slabi (I, no, 70). Părinţii, aă fost cei din-
tâi monarchî şi puterea lor nemărginită se întindea asupra descendenţilor lor
şi asupra omenilor carii aă recurs la ajutorul lor pentru a scăpa de apăsarea
altor; de aici, legături de patronat şi clientelă. Intăiele guvernâminte ast-fel
fundate n’afi putut fi de cât aristocratice, întemeiate pe autoritatea domestică
(I no. 77—82). Istoria Romanilor presintă cel mai concret exemplu al ace-
stui fenomen şi ale schimbărilor ce el a suferii; supuşii aă luptat pentru a
câştiga egalitatea cu stăpîniî lor : de aici triumful democraţiei. Acăsta însă se
corumpe prin tendinţele ambiţioşilor şi degenereză în anarchie', în astă stare
de degradare asemene cu cea primitivă de completă barbarie, societatea
nu se maî pote menţine prin propriele sale puteri: un monarch absolut singur
este în stare a înfrîna pasiunile şi a impune ordinea; alt-fel legăturile sociale
s’ar rumpe şi omenii ar recădea în starea primitivă de unde a plecat. (I p. 380,
no. 95).
   Vico aplică metoda sa de cercetare, maî ales asupra fenomenelor lumii
vechi. El studiază succesiv cele trei fase ale vieţii sociale : acea de abso-
lută barbarie, în care găsim originea societăţilor sub influenţa ideei de divi-
nitate : acâsta e pentru el epoca divină; întăile mişcări ale societăţilor in-
forme, agitarea pasiunilor omeneşti, întăiele aşâZăminle de tot rudimentare şi
inconsciente, constituesc epoca eroică; în sfîrşit deplina desvoltare a vieţii so-
ciale sub imperiul raţiunii, se realiseză în epoca umană.
   Absoluta descompunere morală a lumei vechi, ruina ei sub înrîurirea bine-
făcătore a ideii divine, reînceperea vieţii după invasiunea barbarilor, şi repe-
tirea în evul-mediă a aceloraşi fenomene ce se petrecuseră la originea socie-
www.dacoromanica.ro
316
I. C. GEORGIAN.
tâţilor, sunt probe ce ne fac mat aparent cercul în care omenirea se reintârce
trecând etern prin aceleaşi fase.
   în acelaşi mod Vico examinâză succesiv principalele aşedâminte de guver-
nământ şi legislaţiune, şi le reduc e sub imperiul principiilor fundamentale
ale necesităţii omeneşti şi ale raţiunii Providenţiale, carea sădeşte în sufletul
omului elemente de via ţă socială şi de ordine, peste care omul nu pote trece
fără a recâdea în stare de barbarie primitivă, carea va un nofl punct de ple-
care pentru o nouă viaţă.
   Acestea ne par a fi trăsăturile capitale ale sistemului istoric al lui Vico. Nu
ne putem împedeca de a admira măreţia de concepţiune ce’l a produs; şi cine
ştie, dacă Istoria n’ar fi atins un grad înalt de precisiune, dacă metoda Iul
Vico ar fi fost aplicată cu persistenţă în cercetările istorice. Faţă cu metoda
absolut analitică întrebuinţată aslă-cjî, lucrarea Iul Vico nu putea de cât să
rămână un simplu început, care cu totă irnpunătorea sa universalitate, nu mal
pâte satisface necesităţilor minţii în mijlocul activităţii nemărginite a căril
obiect este astă-dî Istoria.
   Ocupându-ne de Vico, să nu trecem cu vederea pe ilustrul săă interpret, —
Michelet, a cărui mică lucrare «Inlroduction âl’histoire universelle» (Paris
1831), fără să constituîască un sistem istoric, nu ne deşlâptă mal puţin inte-
res prin unitatea de aspect sub care îmbrăţişâză întregul trecut al omenirii :
luptă perpetuă a libertăţii inteligente în contra fatalităţii brute a naturii în-
cunjurâtore. Creatură neputinclosă la începutul esistenliî sale, omul a reu-
şit treptat a-şl subjuga natura materială, carea n’a încetat un moment a im-
prima activităţii omeneşti sigilul inerţiei şi al nepulinţil. Fie-eare popor din
câte s’aă succedat pe pământ de la formarea celor d’intâî societăţi, a avut
un rol de executat, şi cele îmbătrânite şi descompuse aă fost înlocuite de al-
tele tinere şi vigurose, care aă continuat a purta stegul libertăţii intelectuale.
   Cela ce ne captiveză mal mult în modul de a vede al Iul Michelet, este că
în acâstă succesiune unitară a evenimentelor, nu e un fenomen de o însem-
nătate 6re-care, care să nu-şl găsescă locul şi rolul săă, şi a cărui urmări a-
supra fenomenelor posteriore să nu fie recunoscute. Pentru a nu cita de cât
un exemplu, cred că nu-î cu putinţă o concepţiune mal exactă, de cât aceea
a rolului îndeplinit de civilisaţiunea romană, şi a surpării lumii vechi putre-
dite de cătră elementele nouă şi vigurâse ale creştinismului şi barbarilor de
la Nord.
   Aşezând omenirea sub egida Providenţiî şi sustrăgendu o unei falalilâţî
Orbe şi nepătrunse, Michelet n’a înţeles a reduce toie fenomenele vieţii sociale
la o serie de manifestări a puterii divine; ci din contra recunoşte vieţii o-
ineneştl un cămp întins de mişcare proprie, individuală, conştientă de sine
însă-şî şi responsabilă.
   Fundamentele însăşi ale aceste! admirabile concepţiunl pot părea nesusţi-
nute şi chiar inutile, istoricilor reci şi serioşi de astă-cjl; mi se pare însă con-
stant, că singurul mijloc de a ne pulâ da semă întru cât-va de mersul etern
www.dacoromanica.ro
ÎNCERCARE ASUPRA METOUB.I ÎN ISTORIE.
317
al omenirii, este de a-i da cadrul şi unitatea aşa cum o înţelegea Michelet, şi
a avea tot-deuna o ţintă ideală de perfecţionare, care ori cât ar pâre de ne-
realisabilă, provocă mişcarea şi energia, şi înalţă înfr’nn mod excepţional dem-
nitatea omenească. Acest far ar trebui să fie tot-d’a-una present în mintea
celui care şi-ar propune a atinge fie chiar una singură din nenumăratele pţo-
bleme ce-î ofere viaţa trecută.
   Pote fi surprindător, când considerăm *L’Esnrit des Lois» ca o operă isto-
rică şi pe Montesquieu ca represenlantele unui sistem; când, opera sa este
considerată ca un tratat de politică cercetând basele raţionale ale consfifuţi-
uniî şi aşezămintelor statului, şi indicând omului de stat şi legislatorului mij-
locele cele mai sigure de a ameliora cu succes instituţiunile unei ţări. Cu
tote aceste, nu numai că nu vom hesita a Zice că «L’ăsprit des lois» este o 0-
peră istorică prin escelintă, dar mai mult : că nici o-dată sintesa istorică n’a
fost dusă la un grad mai înaintat de generalisare de cât cum a făcut Montes-
quieu. Fără îndoială, dacă pentru a studia Istoria, se consideră ca ce-va
esenţial a urmări pas cu pas succesiunea cronologică a evenimentelor, a in-
sista de o potrivă asupra celor maî amănunte întâmplări ale unei epoce, a-
tuncî ar urma că singurii istorici sunt cei maî riguroşi analişti, şi că idealul
Istoriei ar consista în a construi exacte tablouri, care să cuprinZă Zi cu Zi,
şi oră cu oră tote faptele petrecute în viaţa unui popor. Dacă însă cutezăm
a ne închipui, că o asemene lucrare ni-ar instrui tot atât, cât ar face cine-va
care închipuindu-şi a studia botanica înfr’un mod ştiinţific, ar număra cu în-
grijire tote plantele şi firele de erbă ale unei câmpii; — dacă ne vom con-
vinge că cel ce caută raţiunea ascunsă şi condiţiunile ce aă dat naştere u-
nor fenomene istorice, este fără comparaţiune superior celor maî exacţi ana-
lişti, atunci nu vom sta un moment la gânduri a recunoşte lui Montesquieu
astă’calitate.
   între Montesquieu şi toţi publiciştii politici ai timpului săă găsim o enormă
deosebire, în aceia că sistemul săă de cercetare nu e un sistem a priori, spri-
jinit numai pe convingeri personale saâ pe datele abstracte ale raţiunii; din
contra, în totă opera sa, nu e un singur principii!, care să nu-şî gâsăscă teme-
lia într'un fapt istoric: şi întrega sa lucrare pote fi privită ca esenţa experi-
enţii tuturor timpurilor trecute. Fără îndoială el nu îmbrăţişază viaţa o-
menescă sub tote aspectele eî; dar cele maî capitale elemente ce o consti-
tuesc nu sunt trecute cu vederea ; şi scopul urmărit de densul este a desco-
peri legile eterne, care guvernă lumea socială ca şi cea fisică,
   Considerăm opera lui Montesquieu ca cea maî sintetică lucrare de istorie,
pentru că evenimentele nu sunt studiate în ele înşile, ci sunt considerate nu-
mai întru cât ele pot servi la explicarea altor fenomene,—şi întru cât din astă
explicare se potă extrage un principia general; şi dacă Montesquieu nu pri-
veşte viaţa omenescă de cât în elementele ce conslituesc colectivitatea ei, a-
câsta ne arată că istoricul, safi maî bine publicistul istoric, nu a creZut tre-
buincios pentru deslegarea problemelor istorice, ase opri asupra numerăselor
www.dacoromanica.ro
318
I. C. GF.ORniAN.
   fapte care ah un caracter individual şi nu sunt în directă legătură cu feno-
menele colective. Când gândim că cercetările Iul s’aă întins asupra tutu-
ror elementelor vieţii colective : condiţiunile inconjurătore fisice, organisaţi-
unea politică, aşe^ămintele ce constitue viaţa socială independent de ori ce
organe politice : familie, proprietate, religiune, industrie, comerţ etc.; — rolul
statului şi al legislatorului în viaţa poporelor, relaţiunile interiore, şi acele
dintre popore, mijlocele de apărare şi atac; colonii şi cuceriri,- căderea state-
lor şi înlocuirea lor; privind întinderea cercetării luî, nu vedem nimic din
ceea ce p6te atrage atenţiunea istoricului, lăsat la o parte sah neîngrijit.
   Trăsăturile fundamentale ale sistemului luî Montesquieu, consistă în a fi
proclamat absoluta înrîurire a naturii fisice asupra vieţii omeneşti; teorie cu
mult mal veche de cât densul, dar pe carea el a pus’o în evidenţă, confir-
mând’o prin numerăse exemple de o putere necontestată. Fenomenele con-
stitutive şi capitale în viaţa popdrelor nu sunt de cât resultatul naturii fisice.
Sunt alte condiţiunî ce trebuesc considerate : ca caracterul poporelor, obice-
îele lor, educaţiunea, care tote ah direct sau indirect influenţă asupra insti-
tuţiunilor şi a transformării lor, dar aceste condiţiunî sunt cu totul secundare
pe lângă acele d’întâiă. Din combinaţiunea tuturor acestor elemente, apar
cele 3 forme de guvernămînt : despotismul, monarchia constituţională şi re-
publica, avăndu’şl fie-care din ele legi nestrămutate resultând din însăşi na-
tura lucrurilor. Nici o forţă omenâscă nu e capabilă să schimbe întru ceva
aceste fundamente; şi legislatorul care voeşte a profita de învăţămintele tre-
cutului, trebue să se mărginăscă în a prepara calea condiţiunilor esenţiale
pentru o transformare viitore.
   Nu cred ca vre odată materialul istoric să fi fost întrebuinţat într’un mod
mal fecund la întocmirea unul sistem bine coordinat de ştiinţă socială; — a-
căsta ar fi corona studiilor istorice, şi ele n’ar avea alt scop de cât a face ca
viitorul să profite de experienţile trecutului : atunci numai am putea (Jice că
existenţa ştiinţifică a istoriei e confirmată prin aplicaţiunile sale practice.
   In secolul nostru Buclele profitând de experienţa predecesorilor săi, a des-
vălit în modul cel mal complet programul sistemului sintetic în istorie. (His-
loire de la civilisation en Angleterre, trad. par Baillot, Paris 1881).
   Istoria omenirii trebue să fie o ştiinţă tot atât de raţională şi positivă ca
şi ştiinţele fisice şi naturale.
   Fenomenele sociale sunt produsul inevitabil al circumstanţelor anteri-
6re, şi numai ignoranţa ndstră şi prejudiciile adânc înrădăcinate asupra libe-
rului arbitru individual ne împiedică a vedea limpede regularitatea succesi-
unii lor. «Ast-fel, îndepărtând dogma metafisică a liberului arbitru şi
dogma teologică a predestinării, suntem siliţi a conchide, că acţiunile ome-
nilor determinate numai prin antocedintele lor trebue să aibă un caracter de
uniformitate, adică în circumstanţe cu totul identice, trebue să lucreze în a-
celaş mod; şi de ore-ce tote aceste antecedente sunt saă în spirit sati în
afară de densul, este evident că tote variaţiunile resultatelor, sau cu alte cu-
www.dacoromanica.ro
ÎNCERCARE ASl'PRA METODEI IN ISTORIE.
313
   vinfe, tote schimbările de care Istoria este piină, t6te suferinţele nemulul o-
menesc, progresele saă decadenţa sa. fericirea saă miseria sa, trebuesc să fie
produsul unei îndoite acţiuni: acţiunea fenomenelor externe asupra spiritu-
lui şi aceea a spiritului asupra fenomenelor externe. Aceste sunt singurele
materiale cu cari se p6te construi o istorie filosofică. De o parte spiritul o-
menesc supus legilor existenţii sale, şi desvoltăndu-se când nu e influenţat
de agenţii exteriori după condiţiunile organisaţiunil sale- de altă parte, ceia
ce numim natură, ârăşî supusă legilor sale, darneîntrerupt în contact cu spi-
ritul omului, întreţinendu’î pasiunile, mişcându’î inteligenţa, şi dând prin ur-
mare spiritului săă o direcţiune ce el n’ar fi luat fără acăstă Influenţă. Ast-
fel Datura modifică pe om şi omul pe natură, şi din astă modificare reciprocă
trebue să reiasă necesar tote evenimentele» (I. p. 22—24).
   Basa studiului stă în a determina partea fie-căreî din aceste două catego-
rii de circumstanţe. Cu tote aceste, istoricul care încercă a aplica astă metodă
asupra trecutului se găseşte în nedomirire din lipsa datelor trebuitore: în do-
cumente, el va găsi cu totul alt-ceva de cât ceia ce caută.
   Mijlocul cel mal sigur ce s’ar putea întrebuinţa de observaţiune şi deduc-
ţiune, ar fi statistica exactă a deosebitelor categorii de fenomene : singura
care ne ar înlesni a constata cu certitudine regularitatea reproducerii lor (I.
25,190). Dar acest isvor de informaţiune este de o dată forte recentă în raport
cu întinderea enormă de timp ce istoricul are a percurge. «Din nenorocire,
dice el, Istoria a tost scrisă de omeni până la aşa grad mal prejos de sarcina
lor, că nu s’a adunat de cât o mică cantitate de materiale necesare. In loc
de ane da sâmă numai de faptele care afi ore-care însemnătate, în loc de a
ne lumina asupra progresului cunoştinţelor şi a chipului în care omenirea a
fost influenţată prin împrăştierea lor, istoricii umplu operele lor cu amănunte
de nimic: fabule şi anecdote din viaţa privată a regilor: povestiri nesfârşite
despre ceia ce a dis un ministru safl a gândit un altul; şi mal răă încă, lungi
descrieri de campanii, bătălii, asedie, care pot fi forte interesante pentru ceî
pe cari’î priveşte,dar cu totul inutile pentru noi, fiind-că nune descoper nici
un adevăr noii, nici nu ne daă mijlocele de a descoperi. £că piedeca ce ne
opreşte în mersul nostru. Astă lipsă de pricepere, astă neştiinţă despre fap-
tele cele mal demne de atenţiune, ne lipsesc de materialele care de mult timp
ar trebui să fie strânse, puse în ordine şi conservate în stare de a servi pen-
tru viitor. In cele-lalte ramuri ale cunoştinţelor nostre, observaţiunea a
premers descoperirilor : mal întâia s’afi însemnat faptele şi în urmă s’aO de-
terminat legile lor; dar în studiul istoriei omului, s’aO neîngrijit faptele de
samă şi s’afi păstrat cele nefolositore. Urm6ză că cel ce caută a generalisa
fenomenele istorice, trebue în acelaşi timpsăculegă faptele şi să generaliseze;
el nu găseşte nimic preparat : trebue să fie zidar şi architect, să facă nu nu-
mai planul clădirii, dar să deschidă pielrăria. Nevoia de a executa astă îndo-
ită lucrare impune filosofului o sarcină atât de grea, în cât viaţa întrăgăn’ar
fi de ajuns. Aşa că istoria în loc să fie aşa cum ar trebui preparată pentru
www.dacoromanica.ro
I. C. GEOKGfAN.
SâO
   generalisările complete şi ultime, este încă într'o stare atât de primitivă şi in-
formă, că nu e dat nimănui, ori cât de întinse şi decise ar fi puterile sale, să
îmbrăţişeze acţiunile în adevăr importante ale genului omenesc, fie numai
pentru un timp de douî secul!» (I. 260—1).
   Nu-Î cu putinţă a înţelege fenomenele sociale, fără a le pune în legătură
cu fenomenele fisice înconjurătore : fotă istoria omenirii este o luptă conti-
nuă între om şi natura fisică, şi resultatele luptei depind de proporţiunea for-
ţelor celor două elemente. In cele-l-alte continente afară de Europa, na-
tura înconjurătore este atât de puternică, importantă, îngrozitore, în cât forţa
născândă a omului a fost de la început strivită : sub imperiul sentimentului
grozeî, imaginaţiunea a luat un sbor fără frâft : religiunea este o ţesătură de
fabule oribile; raţiunea n’a putut face nici cel mal mic pas. nici un progres
n’a fost cu putinţă: societăţile aă rămas staţionare: probă starea socială din
India, Egipt, şi vechile civilisaţiî din Peru şi Mexico. De altă parte din causa
înlesnirilor de nutriment ce oferă acele regiuni, populaţiunea s’a înmulţit
fără nici o măsură : orl-ce acumulare de avuţie a fost cu neputinţă şi popo-
rul de jos a trăit tot-d’auna într’o stare apropiată de sclavie (I, c. 2). Fun-
damentele însăşi ale organisaţieî sociale fiind atât de înguste, orî-ce încer-
care de a înfrânge barierile era cu neputinţă •. Omul a subcădut influenţii
strivitore a naturii.
   Europa singură a oferit condiţiunî favorabile triumfului individualităţii
omeneşti: obslaculele naturale nu sunt atât de neînvinse ca în cele-l-alte
regiuni ale lumii; omul a reuşit a înţelege natura, a subjugat’o şi a pus’o în
serviciul săQ, în cât adevărata civilisaţiune demnă de studiă este acea eu-
ropeană. (I, 73).
   Elementele principale ale civilisaţiuniî europene sunt : morale şi intelec-
tuale. Cele dintâiă cuprin4end regulile acţiunilor uostre individuale, cele-
l-alte constituind avuţia cunoştinţelor câştigate din studiul naturii. Din a-
ceste, elementul moral a variat puţin : fundamentele moralei sunt restrânse,
resultatele el se resimt mal mult în viaţa individuală, de cât în aceea a socie-
tăţii. Elementul ale cărui progrese aă fosttot-d’auna simţite, căria se datoresc
tote schimbările petrecute in viaţa poporelor, este acel intelectual: Cea mal
mică descoperire produce un efect înmiit de cât cea mal persistent: virtute
individuală : drept probă descoperirea prafului de puşcă, a vaporului, a eco-
nomiei politice. Cu tăie aceste, întrâga organisaţiune socială este o serie
continuă de piedici ce se opun progreselor acestui puternic element; dar per-
sistenţa sa de a continua este semnul cel mal pronunţat al superiorităţii şi
însemnătăţii sale. ‘Ast-fel, totul considerat dintr’un punt de vedere larg,
schimbările ce se petrec într'un popor civilisat, nu depind în totalitatea lor
de cât de trei lucruri : înlâiâ, suma cunoştinţelor câştigate de cetăţenii cel mal
capabili; al doilea, direcţiunea acestor cunoştinţe, adecă felul obiectelor la
care se aplică; al treilea, şi mal cu semă, gradul de întindere şi libertatea cu
care aceste cunoştinţl se răspândesc in tote clasele societăţii» (I, 254)
www.dacoromanica.ro
ÎNCERCARE ASUPRA METODEI ÎN ISTORIE.
321
   In comparaţie cu aceste elemente de întâia ordine, tote cele-l-alte feno-
mene ale vieţii morale a unul popor sub orî-ce aparenţă impunătore s’ar
presenta sunt de o însemnătate cu totul secundară şi efectul lor dispare
maî curând saă maî târziii. «Pustiirea şi ruina unei ţări sunt perderî repara-
bile în orî-ce cas : peste câţî-va secul! orî-ce urme dispar. Crimele urieşe ale
unul Alexandru ori Napoleon, după un Ore-care timp nu maî aă nici un efect
şi mersul lumii recapătă equilibrul săti. Acesta-î fluxul şi refluxul Istoriei: în
doit curent cărui se supun legile natureî nostre. Dar mal presus de totul este
o mişcare maî înaltă, un singur lucru care durâză tot-dâ-una în mijlocul tu-
turor transformărilor. Acţiunile celor răî, saă ale celor bunî, nu produc de
cât un efect răfl saă bun trecător; curend bunul şi răul se retrag, neutrali-
sate de generaţiunile următore, absorbite de mişcarea neîncetată a seculilor.
Dar descoperirile omenilor mari nu ne părăsesc nici-odată : neperitOre, ele
continuă acele adevăruri eterne, ce supraveţuesc cîocniriî imperiilor, privesc
cum trec luptele între credinţi rivale, şi cum să dărîmă succesiv religiunile.
Tote aceste lucruri trecătore se măsură cu măsuri deosebite : alt secul, alte
formule de păreri; ele dispar ca un vis, ca şi creaţiunile unei vedenii ce nu
Iasă nimic în urmă-i. Numai descoperirile geniilor durâză; lor datorim tot
ceea ce avem; ele sunt destinate pentru toţi timpii şi seculiî; nici când ti-
nere saă îmbătrânite, ele conţin sîmburele de viaţă; se precipită, curent e-
tern şi neperitor, etc.» (I, 255-56).
   în jurul acestui sistem central se grupâză tote cele-lalte elemente ale vie-
ţei sociale : religiunile, literatura, artele, viaţa politică, nu sunt de cât efec-
tele, corolarele principiului general.
   Ne mărginim la acâstă scurtă schiţă a sistemului lui Buckle : tot restul o-
perei sale consistă în a confirma prin cercetări asupra faptelor şi situaţiunilor
speciale principiile puse ca punct de plecare.
   Opera lui Buckle resumă tote tendinţele istoriei sintetice în secuiul nostru,
întru cât a reuşit a realisa promisiunile eî atrăgătore, este o altă cestiune,—
în parte resolvită când gândim că istoria sintetică astăzi e în de comun pă-
răsită.
   Cine ştie dacă secretul nereuşitei acestor numerose încercări de a atinge
culmea unui sistem ştiinţific positiv şi a realisa couclusiunî de o soliditate ne-
contestată, nu stă chiar în graba ce pun omenii chiar de valorea lui Buckle
de a escalada dintr’un avent cel maî înalt pisc al sintesei sociale. El însuşi
recunâşte că nimic nu e preparat în Istorie în vederea construcţiuniî unui
sistem sintetic şi tot el cutâză a crede că-1 va fi realisat prin puterea minţii
sale. în aşa condiţiuni nu e de mirare, dacă adese-ori discuţiunea hvpotese-
lor şi teoriilor sale îafl aspectul unei pledări de advocat şah ţesătura unui
sistem sofistic. Nu pot uita măestrita argumentare care tinde a ne convinge
că invenţiuneî prafului de puşcă datorim tot progresul stărei actuale (I, 229).
Ţesătura raţionamentului este atât de artificială, şi permite o privire atât de
Mev, J>* Ist., Arch. fi Fii.} An. II. Voi. I-                        21
www.dacoromanica.ro
^2                              I. C. GEORGIAN.
unilaterală a evenimentelor, în cât în acelaş mod s’ar putea construi un si-
stem identic pe basa orî-căruî alt eveniment ştiinţific, religios satt politic.
   După ce am resumat pe cât ne-a fost cu putinţă principalele doctrine rea-
lisate prin aplicarea metodei sintetice In Istorie,—dacă considerăm dintr’o sin-
gură privire profitele reale şi sigure ce s’aă putut obţine, putem conchide, că
ele sunt prea mărginite pentru a putea (Jice că Isto ria ar fi făcut un pas mal
mult, în sensul de a deveni o ştiinţă positivă. Cele 3 doctrine ce am analisat,
am putea (Jice, se exclud una pe alta: una din ele tinde a estrage legile isto-
rice din studiul naturei individuale, şi stabileşte pe astă temelie repeţirea ne-
înlăturată a aceloraşi fenomene generale în istorie ca resultat al schimbări-
lor ce sufere viaţa individuală internă ; — cea d’a doua, consideră drept ele-
ment esenţial al vieţii sociale circumstanţele naturei fisice, şi neîngrijeşte
prea mult rolul forţelor omeneşti,— în sfîrşit cea d’a treia acordă întâiul rang
elementelor intelectuale şi le consideră ca mişcătorul fundamental al tuturor
elementelor.
   Din aceste tendinţî unilaterale evident nu se pot aştepta resultate sigure.
Trebue Ore să conchidem — metoda sintetică nefiind de cât imperfect apli-
cată,—că trebue să părăsim orl-ce speranţă de a vedea Istoria atingând ran-
gul de ştiinţă positivă V Ar fi tot atât ca şi cum n’ar mai rămâne de făcut în
Istorie de cât cercetări aride, isolate, fără conclusiunî. Nesuccesul sinteseî
istorice ’şî pOte găsi explicarea, întâiti în împrejurarea, că toţi cugetătorii cari
aă întreprins’o, aft calculat prea mult cu propriele lor puteri, şi n’aă ţinut
întru nimic semă — nu de descoperirile predecesorilor lor, căci s’ar fi putut
di ce că ele nu erau de cât ilusorie, — dar de experienţa şi nereuşita lor. Fie-
care ’şl-a închipuit a deslega dintr’o singură lovitură tote problemele capi-
tale istorice; Vico promite a ne da pe faţă legile eterne ale istoriei omeneşti;
promisiune repeţită de Montesquieu; şi pote n’avem dreptate a (3ice repeţită,
fiind mal mult de cât probabil că opera lui Vico i-a fost necunoscută ; —
dar Buckle, care n’a putut scăpa din vedere neisbânda predecesorilor săi,
cu tote că puterile lor intelectuale nu eraţi de despreţuit, e de mirare că şi-a
putut zice cu aparenţă de reuşită, că va da fundamentele unei isLoriî filoso-
fice. A doua causă şi cea mal principală a lipse! de resultate în doctrinele
sintetice enumerate, este că tote aă recurs la o categorie isolată de fenomene
pe care le consideră drept fundamentale, şi neîngrijesc sati trec cu vederea
pe cele-l-alte. Faptul acesta nu e de tot extra-ordinar; îl putem explica în
modul următor : fenomenele istorice sunt forte complicate, pote mal compli-
cate de cât tote cele-l-alte ce se petrec în natură; autorii doctrinelor amin-
tite, în graba lor de a descoperi cheia a tote explicătore, eraţi siliţi să sim-
plifice, şi simplificând prea mult, s’aă redus a nu explica nimic; — de aici
năzuinţele de a căuta o singură categorie de cause universale. Fără să
insistăm mult asupra meritelor acestor deosebite doctrine, ni se pare că
aceea a Iul Vico întruneşte cele mal numerose elemente exacte, luând drept
www.dacoromanica.ro
ÎNCERCARE ASUPRA METODEI ÎN ISTORIE.
323
Centru al vieţii sociale, drept element constitutiv şi primordial natura internă
a individului. Dar chiar asupra punctului de plecare ne putem opri mult
timp; sunt 6re destul de sigure cunoştinţele năstre asupra naturii intelec-
tuale şi morale a individului, pentru ca să ne putem sprijini pe ele în cerce-
tarea legilor istorice ? — Nu-î rolul nostru a resolvi acâstă întrebare, este
destul a o pune ; — acâstă împrejurare ne va opri ceva mai mult în conclu-
siunea finală a acestei încercări. Atunci ne vom întreba întru cât este nece-
sară şi posibilă sintesa istorică, după ce vom fi căutat mai întâia a ne da
sâmă de starea actuală a studielor istorice.
   Privind de la 6re-eare distanţă enorma activitate desfăşurată în studiile
istorice în secolul nostru, suntem loviţi de uimire şi admiraţiune; dacă pro-
gresele unei sciinţi s’ar măsura numai după cantitatea de muncă ce ea ab-
sorbe, ar trebui să zicem că nici o dată progresele Istoriei n’aă fost mai sim-
ţite de cât astă-zl.
   în fruntea acestui curent gigantic planâză maîestos profunda şi nemăsurata
erudiţiune germană; şi în totă lumea civilisată nu se zăresce cea mai mică
abatere de la direcţiunea dată de densa culturii istorice. Astă-zî erudiţie şi
istorie sunt unul şi acelaşi lucru; peste hotarele erudiţiei nu este loc de cât
pentru barbarie, — ignorenţa. Erudiţie este singura metodă sciinţifică; ea
a luat locul tuturor rătăcirilor dinainte cari nu ne urnpleaâ mintea de cât
cu ilusiunî şi fantasme; erudiţia este cea mai nouă şi mai superioră produc-
ţiune a spiritului omenesc în istorie; pote se cam uită imensele producţi-
unî ale erudiţiei francese din cei douî secolî trecuţi; dar acesta-i o îm-
prejurare fără importanţă. Să încercăm deci a ne da sâmă de secretele a-
cesteî nouă metode şi de resultatele ei; şi avem grabă a pune mai curend
capăt unui şir prâ lung de sisteme şi care ameninţă să devină interminabil.
   Adev&rul cardinal al erudiţiei este că t6te lucrările de istorie sintetică de
până acum n’aă nici un fundament real : ele sunt produsul fantasiei, cel
mult resultatele unor concepţiunî a priorice.
   Istoria trebuie studiată în însăşi basele sale şi refăcută în întregime pe
basa realităţii evenimentelor şi fenomenelor istorice.
   Scopul ce trebuie să atingă istoricul, este să reconstituîască trecutul cu
totă exactitatea posibilă : a descoperi adevărul este o sarcină destul de no-
bilă pentru a satisface necesităţile intelectuale ale istoricului.
   Istoricul erudit n’are de cât un singur mijloc de cercetare : documentele ;
ele conţin tot adevărul; de aici, restaurarea documentelor istorice pe calea
criticei, şi reconstituirea trecutului pe basa documentelor, sunt temeliile eru-
diţiunii.
   Pe astă cale trebuie studiate tote evenimentele trecutului; şi când astă
sarcină va fi îndeplinită, se p6te aştepta că întreg materialul istoric avend
deja totă precisiunea posibilă, se va putea aplica metoda sintetică pentru a
se descoperi legile generale.Până atunci, şi acâsta nu va fi tocmai curend,
orî-ce încercare de sintesă este prematură şi nu pote da nici un resultat si-
www.dacoromanica.ro
324
I. C. GEORGIAN.
   gur. Rămâne bine înţeles că până alunei erudiţia nu se îngrijeşte întru
nimic, In ce mod metoda sintetică va fi aplicată materiilor adunate de dânsa-
   Cunoscând aceste regule simple şi precise, uşor ne putem închipui cam de
ce natură sunt resultatele obţinute de erudiţie din cercetările sale.
   Cercetările de eruditiune nu părăsesc sfera documentelor; aceste sunt su-
puse la un examen mat mult safi mal puţin amănunţit după gradul de răb-
dare şi persistenţă al eruditului. In cas de abundenţă de documente şi de
contraziceri ce ele ar presenta, îndoielile se vor resolva în urma a lungi des-
balerl şi chibzuinţe.
   Resultatele obţinute în urma unui studio sunt priimite numai sub reserva
că alte documente n’ar veni să strice equilibrul şi să necesiteze a se reîncepe
de la capăt lucrarea o dată făcută. Cestiunile de interpretarea documen-
telor presintă o importanţă şi o gravitate tot atât de considerabilă, ca şi a-
ceea a restabilirii adevărului istoric.
   Paralel cu acâstă lucrare de unificare merg lucrările de dare la lumină
a documentelor într'o stare cât s’ar putea mal corectă şi mal comodă pentru
a putea servi eruditului; şi resultatul activităţii erudiţilor pe acest teren
nu este ce-va de glumit, cea mai neînfrânată imaginaţie se înfioră gândindu-
se la enormitatea numărului de documente istorice de totă natura ce se pu-
blică pe fie-care Zi: nu este un memoriO cât de modest, o diplomă de prea
puţină valâre, care să nu’şi găsească dătătorul de lumină. Archivele de pre-
tutindenea sunt puse în mişcare, şi contribue perpetuă a mări curentul din
ce în ce mal gros de documente publicate.
   O operă de istorie erudită, care ar trata un subiect ore-care trebuie să
fie imagina cea mal exactă a tuturor documentelor publicate şi a tuturor ce-
lor alte opere ce ar fi tratat cât de departe asupra aceluiaşi subiect; eru-
ditul nu pote nimic afirma nici presupune fără a avea câte-va mărturii demne
de credinţă în favdrea sa.
   De sine se înţelege că activitatea erudiţiunil se manifestă prin exactitatea
resultatelor dobândite, prin siguranţa şi positivitatea datelor sale. Dar nu’î
putem cere mal mult de cât atât; conclusiunile sale nu se pot întinde mal de-
parte de cât asupra cestiuniî de a se sci dacă un fapt s’a petrecut înlr’un mod
saă în altul după documentele care’l relatâză.
   Să ne închipuim acum că istoria tuturor poporelor dispărute şi existente
este explorată până în cele mal ascunse unghiuri ale sale, de către miile şi
miile de lucrători erudiţi, şi că acâstă activitate crescândă se va prelungi cel
puţin timp de un secul, şi aşeZendu-ne în faţa viitorelor resultate, ne putem
convinge de însemnătatea şi întinderea lucrării la carea să va fi consacrat
erudiţiunea actuală.
   Caracterul dominant în lucrările de erudiţie este specialisarea, localisarea;
nu pot fi de o dată înbrăţişate cu succes mal multe fenomene de o dată, căci
confusiunea ar fi inevitabilă; de aceia eruditul va restrînge cât mal mult cer-
cul cercetărilor sale; nu istoria unul stat, safl cel puţin a unei epoce din
www.dacoromanica.ro
ÎNCERCARE ASUPRA METODEI ÎN ISTORIE.
325
   viaţa unuî popor îl va preocupa; ci cel mult istoria unui oraş, al unei institu-
ţiunî, al unei singure persone, chtar al unuî singur eveniment. De altfel, a-
legerea obiectului studiat depinde de impresiunea personală a eruditului şi de
inclinaţiunile sale; nimic nu’l circumscrie nici nu-1 impedicăîn această ale-
gere ; lucrarea sa va avea aceiaşi valore şi va fi tot atât de bine venită când
e făcută secundum artem, orî-care ar fi obiectul studiat. Acesta e una din
numerosele împrejurări, ce nu trebuesc perdute din vedere, când vom a-
vea a ne întreba de viitorul ce erudiţia prepară istoriei. Erudiţia aşteptă a-
cest viitor cu pacienţă: presentul este ast-fel cum îl vedem; erudiţia nu ne
pote da mai mult de cât atât; ar fi a-i cere prea mult de o-dată. Să nu’i
cerem să ne instruiască: asta e în afară de programul săâ. Cine-va pote fi
. erudit dar nu instruit; şi a fi erudit nu este o afacere uşoră. Ast-fel istoria
este scosă în afară de privirile profanilor, ea nu e accesibilă de cât erudiţilor.
     Pentru a putea judeca întru cât erudiţia va contribui la progresul studiilor
   istorice, să presupunem că ea ar ajunge să execute in totă întregimea ei, sar-
   cina de a reface istoria tuturor poporelor în tote amănuntele eî. Să nu uităm
   că o piedică neînlăturabilă să opune acestor execuţiunî: Aceia că cercul lu-
   crărilor de erudiţie nu este precis; istoria unui popor pote fi tratată până în
   cele din urmă amănunte, şi nimic nu indică o linie de demarcaţiune între fe-
   nomenele propria tjis colective şi acele individuale; aşa că studiile de erudi-
   ţiune vor fi indefinit înmulţite, fără ca din acâsta să resulte o mai mare clari-
   tate. Pentru timpii vechi şi evul de mijloc documentele fiind maî puţin nu-
   merâse în comparaţie cu acele privitore la timpurile moderne, mai ales pen-
   tru aceste din urmă, nu ne putem închipui cum se va ajunge a se realisa 6re
   care ordine şi a se prepara întreg materialul istoric; ştim că erudiţia evită
   sistematic cercetările asupra istoriei moderne şi se aplică esclusiv la acele
   privitore la istoria veche şi medie. Nu este 6re acâsta o recunoştere tăcută,
   că ea se simte nepulinciosâ în faţa acestei enorme mase de documente şi
   preferă a’şî eserciLa forţele sale mărginite pe un teren unde materialul este
   mai restrâns ? Să ne închipuim că şi-ar propune cine-va a studia după pro-
   cedările erudiţiuniîun spaţiQ de §,ece ani din viaţa unuî popor civilisat, în se-
   cuiul al 19-lea, este maî mult de cât evident, că o viaţă întrâgă n’ar fi îndes-
   tulătore pentru a trece numai în revistă numărul enorm de documente; o lu-
   crare erudită, consequentă, ar trebui să scruteze d. ex. tote fiarele epoceî; actele
   oficiale ale tutulor autorităţilor; tote actele private; tote scrierile timpului; co-
   respondenţele private nu vor trebui trecute cu vederea. Nu mai enumârăm,
   căci unui om cu bun simţ, enumeraţiunea i se va părea ceva smintit; nu
   tot aşa unuî erudit. Eruditul care studiază viaţa unuî popor în secolul al
   12-lea utilisâză tote aceste isvore; nimic mai natural să le utiliseze tot ast-
   fel pe cele din secolul al 19-lea ; diferenţa stă în aceia că acele fiind rela-
   tiv puţin numerose, ele pot fi tote studiate cu îngrijire ; pe când acestea sunt
   atât de numerose în cât nu pot pune în ispită nici pe cel mai invierşunat e-
   rudit; afacerea rămâne în sama erudiţilor seculilor viitâre. Cum vedem, a
www.dacoromanica.ro
326
I. C. GEORGIAN.
presupune că erudiţia va termina eând-va sarcina sa de analisă, este a ce-
re ceva aprâpe imposibil. Cu t6te aceste, istoria fi-va ea mat înaintată
chiar când lucrările de erudiţie ar fi atins aeâstă culme ?
   Avem puternice cuvinte pentru a admite contrariul; In acea stare Istoria
va fi un labirint de date în care mintea nu va găsi nici un fir conducător, şi
este forte puţin probabil că prin acesta sintesa istorică va fi devenit mal lesnicîosă.
   A realisa sintesa uneî categorii de fenomene este o operaţiune a minţii in-
dependentă de studiile de amănunte. Erudiţia pote studia fapte individuale,
dar ea n’are caracterul de generalitate, fără care nu există ştiinţă. Principiile
generale ale ştiinţelor positive de astătjî afl fost estrase din puţine fenomene,
şi în urmă aft servit la esplicarea fenomenelor necunoscute.
   Erudiţia esclusivă ce domină astăzi în istorie ne p6le pune înainte multe
date amănunţite,■ ea nu ne oferă însă nici un principia. Un om care ş’ar con-
suma totă viaţa în studiile de erudiţiune va fi prea fericit dacă va eu-
ndşte faptele ce va fi studiat el însuşi; şi acăsta va fi rar ; restul îi va
fi absolut necunoscut. Necontestat nu acesta e serviciul ce suntem în
drept a aştepta de la studiile istorice.
   Recunoştem că erudiţia este basa unul studifl serios în Istorie; dar numai
erudiţia singură nu constitue ştiinţa istorică ; cu atât mal puţin erudiţia vagă
şi desordonată a timpului de faţă.
   Pe cât de mari servicii intelectuale ar aduce Istoria ştiinţifică, înălţând
mintea şi deschidiăndu-i orizonte necunoscute, tot pe atât de fatală este inteli-
ginţiî omeneşti Istoria esclusiv erudită. Când tjicem Istoriă ştiinţifică înţelegem
necesar Istoria sintetică, sprijinită pe datele sigure ale unei erudiţii luminate.
   Cât timp nu se vor circumscrie fenomenele colective al căror studiil singur
constitue domeniul istoriei, şi cât timp erudiţia nu se va aplica de cât la con-
statarea acestor fenomene, ea nu va aduce nici un serviciă ştiinţific istoriei.
   De altă parte, când s’ar începe a se lucra în sensul de a se înlesni sintesa
istorică, şi a nu se crea dintr’o singură trăsătură, se va vedea de la în-
ceput, că o asemenea lucrare nu pote fi întreprinsă fără o profundă cunoş-
tinţă a naturii morale şi intelectuale a individului, — elementul fundamen-
tal al tuturor fenomenelor sociale.
   Aspiraţiunile sinteseî istorice vor trebui să fie ceva mal modeste de cât a-
cele ale istoricilor sintetici anteriori: el credeai! a descoperi cheia ce le-ar
esplica viitorul poporelor şi al omenirii. Acesta ar fi o aplicaţiune prea si-
gură a unor legi pe care nu le-am eunOşte. Dar istoria sintetică, care ne
ar esplica condiţiunile în care un fenomen trecui a fost produs, efectele ce el
a lăsat dupe densul; legătura şi încatenarea fenomenelor ce s’aă petrecut în
viaţa unul popor şi raporturile fenomenelor petrecute în omenirea întrâgă,
o asemenea Istorie n’ar fi o ştiinţă de despreţuit.
                                                       I. C. Georgian,
                                                                             Profesor de istorie la liceul din Botoşani.
www.dacoromanica.ro
ISTORIA VOIVODULUI HANGERLI.
327
                                          STIHURI
                                               ASUPRA
                     YENIREI NEMŢILOR ÎN BUCURESCI
              SI ASUPRA PEIRIÎ VOEVODULUl HANGERLI
              A
                                           DE UN ANONYM.
  Intre alte m-scripte cumpărate pentru biblioteca Statului de la d. Locotenent-Colo-
nel Papazoglu, se află un caet compus din 4 file, necusute şi nenumerotate, scrise în
versuri pe amândouă feţile cu aceiaşi mână şi fără indicatiunea autorului. Judecând
după scrisore, m-scriptul datâză de la finitul secolului trecut, sad cel mult de pe la
începutul celui de a(JI. Pe fila întâia se citesce ca titlu: Istoria Voivodului Hangerli;
în realitate însă nu se descrie de cât mortea crudă a acestui domn, şi apoi de odată
se trece fără nicl-un semn de separaţiune, şi fără nici o legătură, la venirea Nemţilor
în BucurescI şi la fuga Turcilor :
                   Căci cum luară de ştire
                   De a Nemţilor venire
                   Ştii, ca o clipă fugiră
                   în Giurgiu sg pomeniră.
  0 altă lacună se observă între vers. 104 şi 105, unde după versurile:
                   «Că eă mg întorc a scrie
                   A lui Vodă istorie,
                   Cum mortea 'Iad fost să fie,
se citesce imediat:
                   «Cela lanţ vrend isichie,
                   Nici nu aude, nici nu scie
                   Măcar ce o fi să fie.»
  Observând locul unde ne ’ntîmpină aceste lacune vedem că ambele se află la în-
ceputul paginelor; cea din urmă în capul filei a 2-a (pag. 3-a), cea d’întâifl, în capul fi-
lei a 4-a (pag. 7-a); aşa că nu încape îndoială că între fila I-a şi a H-a şi între a IlI-a
şi a IV-a lipsesce câte o foie; Iar unde se sfîrşla m-scriptul nu putem sci.
  Descrierea morţii lui Hangerli din manuscriptul de faţă diferă numai în câte-va puncte
de naraţiunea lui Dionisifl Fotino (1).
  Acelaş subiect a fost tratat şi într’o altă compunere în versuri tot din acel timp,
din care d. C. D. Aricescu ne comunică începutul ce publicăm mal la vale.
                                                         Gr. G. T.
    (1)     Ioropta ttj5 ~aÂal Aaxta;, II, p. 395 seq., Viena, 1818. — Istoria generali a Daciei de Dionisii Fi»
tino, traducere de G. Sion, BucurescI 1859, pag. 189—193,
www.dacoromanica.ro
328
DN ANONIM.
                      Istoria Voivodului Hangerli
0 ce groznică osîndă
De la Dumnezeu orîndă
Vătjumtt fără zăboviră
A osîndiri sosiră
Lui Hangeri Voevodu,
   Domnul acestui norodu,
Care nu s’au pomenitu
Aici în ţâră ivitu
Aţa patimă înfocată
Se dea curând şi îndate,
Că osebit de mazilie
Şi scoatără din domnie
ÎI mal sosi o bătaie,
   Ca şi capul să il taiea
Capăgi-başa OsmaBU
Dă la Dovlet cu fărmanu
Alcătuit de măşhuri
Oameni de ştiră furi
Prin care l’au vinuit
   Pentru căci s’au îndrăznit
Dă a scoate văcărit,
   Numindu-1 goştănărit,
Lucru ce au fost oprit
   Cu blestem afurisit.
Osebit de alte madele,
   Care şi acelea grăle.
Adecă multă hrăpire
Şi a ţări prăpădire
Cu răspunderi necurmate
Şi alte dări neurmate.
Căci plătiră indoit
Oerit şi dijmărit,
încă şi tutunărit.
   A mări ticăloşiea
împărătească urgie
   Mai reu n’avea cum să fie.
Că făr de a fi judecat
Sau altu cuvent dă îndreptatu
Să spuie cine l’au îndemnat
Aşa fapte dă au urmat
Nu l’au prelungit mai multu,
   Că ai spune ar fi vrut
Pă acel îndemnătorl,
   Patrii rău voitori
   Şi chiar lui omoritorl,
Spre a’l şti cel cu săvdea(l)
   Frumos titlu a le da,
Al cunâsce cel din urmă,
   Să facă modă şi furmă,
   (1) Iubire.
   Unor câini ce muşcă turmă. 50
Pentru că n’au mulţemire
Căci din turmă au hrăniră,
Şi în locu să o păzască,
   De lupu să nu o bântuâscă
El mal mult găsesc culpul
   De o rup mal răă de cât lupul,
Căci că pentru entărăsurl
Scornesc mulţimi de eresuri,
Precumu cu pogonăritu,
   Venile-ar şi lor sfârşitu ;
Că mal vrusese să’l scoaţe
   Dintra Dumnea-lor povaţă:
Să petrecemu micu şi mare
   Strângere şi rea prădare,
Fiind mulţime de vil,
   Pogoane sute de mii,
Şi apoi câte cinci lei
   De unde vral ca se el?
Vedeţi oameni fără de milă
Cumu făcu lui Dumnedett silă,
Râvnind singuri să-'l mănie
A le trimite urgie,
   Şi mă temu că o se le vie,
Căci n’au frică de blestemu,
   Nice de păcat să temu,
Urmând numai răutăţi,
   Zavistii şi nedrăptăţî,
Ca şi cu bieţii brăslaşl
   Şi d’al de streini ruptaşl,
Pe loc o afăvurisiră
Şi cu cale o găsiră
Dă dete cu ţărani în rând,
   Slujbă să arete vrând.
Oară atâtea suspinurl
Nu o să aducă niscarlva chinuri?
Nu aşi crădă plânsul lor
Să tracă pă Dumnalor,
A nu gusta vră o papară
   Văninată şi amară,
Că Domnul cel ziditor
   Este îndelung răbdător,
Dar apoi de adichie
   Numai îndată să mânie,
Şi fieşl cui după fapte
   I trimită plată dreaptă,
Macar fie ori ce Iraptă,
   După cum o vecjum în faptă
La prea luminat Domnu
www.dacoromanica.ro
ISTORIA VOIVODULUI HANGERLI.                    329
   Urgie şi grău sodomu;
Şi de văţi vrea, înţelegeţi, 100
Ear de nu, urmaţi cum mărgeţl.
Că eu mă întorc a scrie
A lui vodă istorie,
   Cum moartea T aii fost să fie.
Cela lanţ vrând isichie,
   Nici nu audă, nici nu scie
   Măcar că o fi să fie,
Că de nimic nu’I pasă,
   Ci 4ice: fugi şi mă lasă,
   Căci efi îmi catu de casă.
Alţii şi de nu sînt fraţi,
   Dar aflându-se cumnaţi,
Stafi numai de rugăciuni,
   Cu ceasuri închinăciuni
Doar temburl nu eghilindesesc, (1)
Ear acest fel să spăsesc ?
Altul având copii mari,
   Şi ve4ând ghiordumurl mari
De joacă icosă miea
Şi pierde bani cu miea,
Silesce de face damuri
Cum şi pentru câştigu la hari,
Mai având o îngrijire
Şi pentru a slujbelor văneră
Din vremi să cerceteze,
                                                      Ca să să adăvărăză
                                                      Să le lea după voinţă,
   Având din toate sciinţă.
Şi la aşa socoteală,
   Că’şl strânge agonisală
Nu încape îndoeală,
   Având omu şi sfieală,
Ci în scurtu, fieşte care
Fără de altă arătară
Toţi petrec în dezghinară,
   Sau să dică în gust ce are,
Că de ar pune toţi drugu
   Ar scoate brazdă ca plugu,
   Şi ar nătaza ca strungu,
Ci lăsând pe Dumnealor,
   Ca să petreacă cum vor,
                                                      Să venimu la întâlniră
                                                      Şi a lui Vodă peiră,
Ca să spuifi cumu s’afi mtîmplat
   Şi cum capul i safi luat:
Acel trimis mărgând şus
Toate lui Vodă Taţi spus
După cum i le iţisese
(1) Adică: petrec, se amuseză.
                                                                                                      Turcul când Tu trimisăsă,
   Şi precum şi eu arătu 150
      La istorie îndarătu.
   Vodă de aşa mujdea
      S’au bucuratu şi credea;
   Că păcatu cine’l gonesce,
                                                                                                          Pe ori care îl orbeşte,
   Şi nici cumu nu’l domireşte
      Până când nu’l răsplăteşte.
   Si aşa cu o bucuriea
   Tafi poruncitu se şi vie
   Tocmai sus în Spătărie
   Cu. boeril parisie.
                                                                                                        Deci dupe ce au întratu
      Şi sălamu alechi ’i aă datu, (1)
   El ca cel ce se ştiea
   Ca simţind capul să ia,
   Au început să vorbească
      Şi cam cu rîs să zîmbească,
   Cu o schimă şi orândueală
      A nu dea vre o bănueală,
      ţlicend cu îndrăzneală :
   Valea abeimu azel
   Nu fi tristu că escl mazăl
   Dovlăt mazil saulsucu,
      Casavit olmasicu,
   Că precum ţl-am arătat
   Prin mujdetia (2) ce ţi am dat
   La Moldova eşti mutat
   Şte fermanu ocueasin (3)
                                                                                                        Pă Giuzăl icamlasinu
                                                                                                        Izbănu ocum ma Ia sîz,
      Igunu, iaca firmanu se’l citesc!,
   Să te pliroforisescl,
      Ca să mă anthimisăscl
   De grabnica lui venire
   Cu a Domniei vestire.
   Vodă dadusă poruncă
      Şerbet cafea se aducă,
   Ca din semnu ce vecjuse
      Oare ce şi pricepuse,
   Şi avea prea frică mare
   De a harapului uitare
   Că se oiţa la el drept
   Cu ochi crunţi în piept,
   Fiind prea forte grozavu
      Lungu, buzat, negru, scârnavu.
   Şi când cafeua sosise
      Capăgiu îi mal <}*se ’•
(1) Salutare.
(2) Nuvela.
(3) Etă, să citeşti firmanu, frumos să mi se citescă.
www.dacoromanica.ro
330
ANONYM.
   Beiule de acest icramu(l)
   Foarte mulţemire amu
   Că nu beau cafea sărbet 200
   Având patimă şi derttt
   Şi mă supară la pieptu.
    Vodă atunci în vorbire
      Fiind coprinsu de îngrozire,
    Sau se 4>cu că fu brodire,
    Suci capu să se uite
    Pe o fereastră în curte,
    Ca erea adunări multe,
      Şi socotea se’l ajute;
    Ear acest capugiu,
      Să nu1! mal (ţie Piscălgiu
    Ci mal bine chisargiu, (2)
    Având el la spate pusă
    Pistolasă mici ascunsă
    Gătite cu gloanţe pline
    Ca se’l lovâscă prea bine.
    Când Vodă vru a se întoarce
    Vorbă cu Turcul a face
    Prea cu un sul subţire
    Şi cu o mesteşugire
    ’I au pus un pistol în piept
    Lovind prin ţîţe drept,
    Şi iute ca un ajderu (H)
      Şi lovi şi cu’n hangeru;
    Apoi de grabu şi harapu
    Ca clipa ÎI taie capu
    Şi să săvîrşi săracu.
    Oh ce foc şi jalâ mare
    De aşa osîndită stare!
    Că dupe ce l’au taeatu
      Pe loc l’au şi desbrăcat,
      Doar ismene ’iau lăsat;
    ÎI târî trupul afară
    Jos pe pietri lângă scară.
    Vineri la şease din
    Toţi vecţu şi au<ţi
    A lui moarte osândită,
                                                          Ce’i fuse rânduită
                                                          Cu aşa grabnic sflrşitu,
      Ce nu s’au mai pomenit.
    O prea luminat Domnu
    Cum îi sosi greu sodomu,
    Toate în zădar ’i fură,
      Şi ca clipă să trecură!
    Nu ştiuşl să te păzescl,
      Sau să fugi se pribegescl,
(1) Invitaţiune.
(2) Chesergiu, teelar.
(8) Monstru.
   Să nu beai aşa păhar
     Mult veninat şi amar;
   Dar pă semne vru pecatul
   Care lăveie fi urmat, 250
   Acela te au gonit foarte
   Ca se piei cu aşa moarte,
   Precum Domnu Mavroghicâ
   Căci au taiatu pe Pătrichă, (1)
   Aşa şi Maria-Ta
   Căci pierduşl pe Dumitrichă,
   Acel Pătrachă numit
   Au fost ear ca Turnavit (2)
   Pravoslanicu şi crestinu.
     Ear nu daţi păsuri şi chin
   Să’i plardecl fără de milă,
     Suflet se luaţi în silă.
   Vecii a sângelui vărsară
   Cum făcu la cer strigare,
   Cunoa'ce dar că scriptura
   Drept îţi dă învăţătura
   însuşi cum ţie nu ’ţl placă
   Nici altuea nu face.
   Eată dâr ce folosiţi
     Că scriptura nu păziţi,
   Alergaţi singuri la vină
     Ca să faci morţii pricină,
   Se’ţl întristezi casa foarte
     Cu amărita de moarte,
   Şi ori ca ce bucurie avea
     Când al luat domnia,
   Ear acum ce întristare,
     Ce plângere cu ohtare,
   Că de al fi viii să vecţl,
                                                      Ai plânge să lăcrămezi
                                                      De Doamna şi de Domniţe
                                                      Şi a le curţii coconiţe,
   Cum cu foc te jelesc ele
     Cu bietele băzdadele,
   Vedendu-te jos tăiatu
     Făr de capu şi desbrăcat,
   Far’ de capu şi plin de sânge.
     Şi cum n’or ţipa şi plânge
   Se vaiţă un Domnu slăvit
   In aşa hal osânditu?
   Ce inimă o se fie
   Plânsu se poată se’l ţie
   Şi se nu se obidească,
     Cu lacreml să se jelească? 294
(l) cf. Fotino, op. cit. n, 358.
(3)  Idem, op. cit., n. 368.
www.dacoromanica.ro
VENIREA NEMŢILOR
VENIREA NEMŢILOR ÎN BUCURESCf(l)
Căci cum luară de ştire
De a Nemţilor venire
Ştii, ca o clipă fugiră,
   In Giurgiu să pomeniră,
Remăind prea puţintel
Ce n’avătt frică de el.
Că se fi fost vră o nevoie
Eramu şi noi mulţi de voie,
Numai ce că veni şi ştire
Cu a Nemţilor venire,
Sănt unii drept Afumaţi,
   La Colentina cei-lalţi,
începu sgomot a face
Clopotele a le trage,
   Frică Turcilor să bage.
Şi adevărat fugiră
   Nimic nu mai zăboviră;
Deci eşiremu fieşl care
La Nemţi spre intimpinare,
Şi’i vecjumu oaste frumoasă,
Dar o cunoscul fricoasă,
Că nu vrea nice cum să vie,
Fiind intraţi în fandasie
Cumcă vor fi Turci ascunşi
în BucurescI mulţi nespuşl,
Şi vor eşi fără ştiră
Asupra lor la oştiră.
Le spunea al noştri toţi,
   Şi nu vrea să crăcjă morţi,
Până când să şi jurară
Şi cu vaiă cu chinu intrară,
Dar şi atunci cu îndoeală
Şi cu o mare sfieală.
Ne miraremu şi mari şi mici,
Dar ce focu se mal «JicI
Dar adevăr, la privire
Nu rămânea îndoire,
Ce frumseţe nespusă
   Şi la regulă e pusă,
Mal vărtos acel husari
Stând înfipţi ca nisce pari
Pe acel cai potriviţi,
   De’ţl părea că’s zugrăviţi, 1 1
    (1) Fotino, op. cit., n, 369.
331
Cum şi la ale lor toate
   N’avea mal mult cum se poate;
Cusur numai de fricoasă,
   Ear încolo prea frumoasă.
Dar apoi şi de nevoie
   Ne mulţumeam după voie,
Pentru că o neputinţă 50
   Supune pe nevoinţă,
Şi precum nevoia te face
   Să priimeştl ce nu ’ţl place,
Ci vrând ne-vrând ne bucurarăm,
   De Turci pentru că scăparăm,
Socotind că om avea ticnă
Şi biată ţară odichnă,
A da numai zaherele,
   Potvazede şi cherestele,
Ear nu bani şi alte nevoi,
   Merinde, care şi ol
   Nici le mal socoteam noi,
Că aurisem de Nemţi
   Că sunt oameni forte drepţi,
Şi nici e de pomenire
   La el jafuri şi hrăpire,
Căci regulă este datu
   De a fi toate cu şartu,
Hrană ce’I trăbueşte
   Şi altele ce lipseşte,
Cum cară şi salahori
   Trebuind de multe ori,
Şi este ţara datoare
   A fi şi respumjStoare,
Ear altele dări nu o să fie
   Fiind şi în micropripie,
Că lafa şi altă plată
   De la împăratu l’e dată.
Deci geaba ne fu crezută,
   Au<}irl, dar nu văduta,
Căci când seama ne luarăm
Mic şi mare De mirarăm
VăcjGndu-î cu o lăcomie
Şi cu o mare neomenie,
Fiind scumpi şi strânşi la dat,
   Porniţi numai la luat,
Că fără de pregetare
   Gonea paraua călare,
Socotea că o să fugă
   Şi călare să o ajungă.     90
www.dacoromanica.ro
332
ANONIM.
                               MOrtea Hang6r1iu1ui
                                        (FRAGMENT)
                                   (Comunicat de d. C. B. Ariceson)
Vineri după luni a mare,
La 18 Fevruare,
Merse la Domnul la curte
Boerl şi obraze multe,
Ca să vâcjă ce-o să nască,
Din firman ce-o să cităscă;
Iar la câte-va din tji
Si Capugiul sosi,
împreună cu alţi trei,
Şi un Arap între el,
Carele descălicând,
Cu cugetul rSO în gând,
Adecă să’l săvîrşâscă,
Şi întocmai să 'mplinâscă
Porunca împârătâscă;
N’a vrut să se urce sus •
Spre a nuT da vr’un prepus
Ci ca un led în mînie
A mers drept la Visterie,
De unde a minisit
Pe Vodă cum c’a venit,
Şi d’o fi vreme să vie
Să’I dea răspuns ca să scie,
Că e trimis de Dovlet
Să’l spue un merhamet,
Ca să nu mal aibă dert
Sau vr'un fel de casabert.
                     ÎNCĂ O PROBĂ
 DESPRE KEORINDUELELE ZAYERGIILOR
   Pentru înţelegerea celor ce urmeză, recomandăm lectorului capitolul XII
din Istoria revoluţiunii române de la 1821, de subscrisul,. sub titlul: De-
sordinele Arnăuţilor şi Pandurilor, pag. 134—142.
   In acel capitol se pote vedea că Tudor Vladimirescu, din causa jafu-
rilor mercenarilor, cunoscuţi sub numele de Arvaţi, d’ale cărora fapte se
molipsiră şi Pandurii, fu silit a pedepsi aspru p’aceî hoţomani, cum ’l nu-
mia Tudor; din nenorocire, cu totâ severitatea sa, nu putu opri escesele
lor; şi asprimea sa chiar contra Pandurilor ’i fu fatală, cum se arată pe
larg în citata operă, capitolul XXIX, pag. 251—257.
   După mortea tată-meă, am găsit între hîrliile sale un testament sub
formă de memoria. Copiez dintr’ânsul următorul pasagia :
   «Toate lucrurile cele mişcătdre, coprinse în f6ea de zestre, dată mie
«de reposatul Andreia Bălşanul din Slatina, care a înzestrat pe cumnată-
«sa, fosta mea soţie Elena, născută Chilişoiu, şi încetată din viaţă la 18
«Februarie 1852, din preună cu lot ce am avut şi ea, şi cu tot ce avu-
«sese pomenitul mea cumnat, pitarul Andrei Balşanu, pînă la primenele
«şi tacîmurl de masă, la anul 1821, în vremea zaverei, fiind noi în ora-
»şul Câmpulung veniţi, s’aâ luat de zavergii Olteni şi Arnăuţî, îu satul
                                                     DE LA 1821
www.dacoromanica.ro
NEORÂNDUELILE ZAVERGIILOR.
333
   «VifănescI, din judeţul Oltului, moşia pomenitului Pitar, desgropându-se
«după arătarea lăcuitorilor de acolo, dintr’un bordeiii unde ati fost în-
«gropate de Pitarul Andrei Balşanul. Sciţi de acOsta lăcuitoriî pomenitului
*sat, lăcuitoriî oraşului Slatina, şi mai cu sâmă maica Sofia schimnica,
«fosta sofie a răposatului Pitarii, Andrei Bălşanu, care încă trăesce (1), şi
va arăta adevărul, întrebându-se.»
   Eată şi foea de obiectele luate de Zavergiî:
   Fie de scule, haine ţi alte lucruri ce m’au jefuit Apostaţii, la moşia Vităneţtî sud Olt,
precum mai jos să arată anume:
talere
   1. Flore de diamant.......... 1200
   1. Cruce cu sfînt lemn.......    800
   1. Pereche cercel de diamant .    800
   1. Inel de diamant.............. 400
   1. Ipac, altul mal mic.......    100
   1. Ipac, deto de brilliantu . . . 500
   1. Deto, deto, diamant.......    120
   1. Pereche mătănii de mărgân
i mărgăritar........................ 80
   4. Perechi paftale argint. . . .
   1. Şârpe, ipac..................
   4. Inele, ipac..................
   3. Farfurii, ipac...............
   1. Linguriţă, ipac..............
   1. Cuţit, ipac..................
   1. Şal vărgat, o vargă smeiurie,
alta albă, alta galbenă închisă cu
câte alta verde închisă p’într’ân-
sele, i cu alta civit, şi alta sta-
cojie închisă, nou de patru bucăţi. 1500
   1. Şal, ipac, cu o vargă roşie,
alta albă, i cu flori roşii i albe
printr'ensele.......................... 400
   1. Biniş nuofl de postav ca scor-
ţişâra, închis, căptuşit cu c6mă
albă................................... 200
   1. Ipac. altul, postav neftifl, căp-
tuşit pînă la brîfl cu malteh nahutift 150
   5. Coţi postav morico, bun, ne-
tăiat.................................. 150
   1. Giubea de postav albastru,
căptuşită cu malteh     negru.......    100
   1. Giubea de ghermesit năhulifl,
blănită în'fnăuntru cu pacea de
samur de Becifl, la spate naţia,
talere
profirurile de cotopur samur de
Becifl întregi......................... 400
   1. Scurteică ghermesit, lungă,
bărbătâscă, năhutie, blănită înă-
untru pacea samur i nafea, şi cotu-
purile samur de Mosha.................. 500
   1. Alta, ipac prăzulie, înăuntru
pacea samur de Becifl, i nafea,
profirurile cătup, samur de Becifl,
purtată................................ 100
   1. Scurteică, ipac, de ghizea cu
selizia cu cacom....................... 100
   1. Malotea pambrifl, fistichie,
blănită în năuntru, pacea samur
de Becifl, i nafea, profirurile sa-
mur de acel întregi................. 600
   1. Scurteică, atalaz, galbenă, fă-
mească, blănită în năuntru pacea
samur, profirurile cotup de samur
de Moşea..............................  250
   1.   Alta, ipac. sângesie, profiru-
rile ursă în năuntru nafea ....          40
   2. Perechi câcşirl iengbiurşel.   .   103
   2. Anterie de citarifl, unul cu o
vargă lahanie şi cu alta albă, şi
altul cu vărgl închise, nuofl . . ,     160
   2. Ipac, bazea, albe............. 80
   2.   Ipac, cutnie de Brusa, roşii,
vărgil, unul bărbătesc i altul fe-
meesc............................... 40
   2.   Brlne, batiste albe, unul sa-
dea, altul cu flori cusut............... 60
   1 Pereche cisme de Ţarigrad,
nuoă, roşii, neîncălţate..........       45
   3. Perechi papuci cu meşl ipac.
   (1) încetată din viaţă de vr’o 20 de ani, fostă stanţă la chimitiriul Iconel din Bu-
curescl.
www.dacoromanica.ro
mi
C. 1). ARÎCESCO,
                                                                                                                                 talere
   7. Cămăşi bune, bărbătescl bo-
rangic, i helalafi, i pănză topită.     310
   4. FemeescI, ipac, de batistă
nouă................................... 80
   3. Brinişâre........................ 39
   3. Trîmbe de pînză, coţi 60 . .    120
   1. Bucată pitinet nuoă..........    60
   6. Ghiozdane, 2 de piele, 4 de
litămar................................ 30
   2. Cauce, 1 şal negru cu flori,
nuoă, altul de plisă............. 50
   1. Bestahtea femească nuoă, mo-
rico, cu tot tacîmul el......... 120
   2. Rochii, 1 stambă, alta Flo-
ranţa............................ 64
   1. Rochie săgea, cu betălă albă,
grea............................ 300
   1. Ipac, de atlaz albă, cu pluş
albastru pe pâle................ 100
                                                                                             1. Ipac, alta, atlaz galben, cu
                                                                                             garnituri, i flori albe şi cu blon-
durl de cele bune pe pept.........    150
   1. Ipac, de Floranţă, albastră .    40
   1. Ipac, de bazea cu flori vercjil,
1 chenarurl...................... 45
   2. Ipac, de pambrifl stacojia, cu
trei rîndurl chenarurl.......... 150
   4. Ipac, albe, de batistă nuoă.    100
   5. SimizeturI, 3 cu horbote, 2
cu vapelurl.................... 200
   1. Ipac, altul cu blondurl. ...     80
talere
   9. Perechi pantofi, din cari 4
neîncălţaţi........................... 43
   4. Deto, strîmfl, din cari unu de
mătase................................ 33
   8. CărşăfurI; 4 batiste, 4 de
pînză................................ 140
   2. Rîndurl feţe de perină, batistă   45
   4. Perne de puf, 3 mici, 1 mare,
îmbrăcate............................. 50
   2. Saltele cu pernile lor, i feţele
lor, de citu.......................... 60
   12. Şervete bune.................... 36
   12. Perechi cuţite i furculiţe. .    24
   6. linguri de cositor............... 12
   5. Legături de cap, fămeescl. .      80
   2. Batiste, din care una necusută    30
   3. Fesuri nuol, roşii............... 16
   2. Pungi, una de aţă, alta ibrişim   30
   1. Tabachere’fîldeş bună, cu flori
d’asupra.............................. 25
   5. Coţi panglice..................... 8
   1. Pungă de tutunft şal negru
cu flori.............................. 15
   1. Oca bumbac subţire...........     24
   2. Prosope cusute................... 25
   2. Mindire lînă, i perinile lor.     70
   1. Trîmbă de pînză bumbac sub-
ţire ................................ 100
   1. Sipet de piele legat (ca un)
cufăr................................. 80
12,174
   Adică, două-spre-4ece mii o sută şăpte-<}ecl şi patru, se adună suma lucrurilor de
mal sus arătate, ce m'afl jefuit Apostaţii, deosebit de alte mărunţişuri ale casei, i
zapise şi hârtii trebuinciâse; şi spre încredinţare am iscălit.           *
                                                                                    (semnat) Dimitrie Aricescu Vistier.
                                                        C. D. Aricescu.
www.dacoromanica.ro
LEGENDE INEDITE.
33&
                                  LEGENDE INEDITE.
                                   I
                          VIAŢA SF-LUI ALEXIE, OMUL LUI DUMNEZEU.
   Intre vieţile sfinţilor sânt unele, cari din cauza coprinsulul lor se bucură
de o popularitate deosebită; căci se apropie mai mult de un roman sau de
o novelă adesea foarte duioasă, decât de o biografie ascetică a unui schim-
nic. Aşa este cazul cu cele două legende ce publicăm aci, şi adică viaţa
sf-lui Alexie, şi viaţa sf-lui Evstathie Plachida, cari amândoue sânt mai mult
sau mai puţin tragedii de familie.
   Aci un fiu, care părăseşte părinţi, nevastă, avere, şi care trâeşte apoi ne-
cunoscut chiar în casa părinţilor, unde vede în fie-care zi curgând lacrimile
jalnicilor sei părinţi, cari abia după moarte îl recunosc; acolo perde Evsta-
thiu femee, copii, stare şi abia după multe suferinţe redobândeşte toate, pen-
tru a muri apoi ca un mucenic.
   Nu ne vom mira deci dacă vom găsi aceste «vieţi > în literatura mai tu-
turor popoarelor moderne, adesea în multe variante în proza şi în versuri.
Ba ele au ajuns chiar în unele ţări cântece populare foarte respândite.
   Până acuma insa nu s’a cunoscut şi paralelele române, cu toate că, pre-
cum vom vedea, aceste vieţi se bucură şi aci de o popularitate oare care.
   Noi nu putem să intrăm aci în urmărirea legendei sf-lui Alexie,—căci cu a-
ceasta legendă ne ocupăm ântălu — prin literatura universală; ne ajunge a
arăta izvoarele principale, cari conţin indicarea literatureî, lângă care vine
acuma de se alătură şi literatura română.
   Textul cel mai vechlu se află în Legenda aurea a lui Iacobus a Voragine
din sec. X('), de unde a intrat în cartea de citire a evului mediu, în Gesta
Romanorum unde este cap. 15 (2).
   In cele mai multe cazuri a slujit această carte, ca un izvor pentru activi-
tatea poetică sau romantică a prelucrătorilor! posteriori. Oesterley, care a
publicat Gesta Romanorum într’un mod critic, a însoţit această ediţiune cu
   (') edid. Graesse cap. 94 pag. 403.
(s) ed, Oesterley Berlin 1872 pag, 297-299,
www.dacoromanica.ro
336
t)B. M. GASTER.
note, cari arată întreaga literatura paralelă, fie că stă în dreaptă dependenţă
de poveştile şi legendele conţinute în acele Gesta, fie că au fost luate dintr’un
izvor comun, de unde pe de o parte a contribuit la formarea cărţii : Gesta,
de altă parte a intrat în literatura estetică a diferitelor popoare.
   Din indicaţiunile privitoare la cap 15 (') constatăm uşor esistenţa acestei
legende sub diferite forme, precum am pomenit, atât în proză cât şi în ver-
suri, la Francezi, Germani, Italieni, Spanioli, Holandezi şi Englezi, adică la
mai toate popoarele din Europa occidentală.
   In Franţa a ajuns chiar carte populară; şi ce e mai mult, încă de la 1708
este chiar obiectul unei foi colorate cu icoane, întitulată: «cantique spirituel
â l’honneur de S. Alexis, vrai miroir de patience et de chastetâ.»
   Massmann, care a publicat redacţiunea germană în mai multe variante, a
adăugat şi doue texte greceşti, prin ajutorul cărora legenda sf-lui Alexie a
ajuns şi între popoarele Europei orientale : la Slavi şi Români, despre cari
Iarăşi nu pomeneşte Oesterley de loc.
   Novacovid a publicat această legendă după două manuscripte, din care
unu este cel puţin din sec. XIV (2), şi în scurta introducere (3) pomeneşte a-
tât de alte manuscripte slavone în care se maî află viaţa sf-lui Alexie, cât şi
de paralele ruseşti şi bulgare; cea din urmă e publicată în Starine VI p. 35.
Mai arată că esistă şi această legendă la CeM; şi tot de odată şi un vechiu
cântec sârbesc despre viaţa sf-lui şi dreptului Alexie, omul lui D-zeu, publi-
cat pentru ântăîa dată la 1798 de Rachic şi reprodus la 1828 şi 1835, ceea
ce dovedeşte că a ajuns populară, dacă n’a fost deja mai înainte
   Pentru a arăta şi cât de populară este viaţa sf-lui Alexie la Ruşi pome-
nim însemnata sumă de cântece culese din gura poporului din mai multe
provincie ruseşti şi publicate de Bezsonov{k), care a adăugat şi două cân-
tece serbeşti (5).
   Tot în Rusia ca şi în Franţa mai găsim în sfârşit pe Sf. Alexie între foile
colorate cu icoane (R).
   Avem deci înaintea noastră desvoltarea şi răspândirea legendei sf-lui A-
lexie, urmărită, ce e drept, în trăsuri generale, dar în mod mai complect de-
cât s’a făcut până acuma; căci cei ce se ocupa de literatura occidentală nu
căuta paralela în celelalte literaturi, şi chiar Slavii, cari ori şi cum nu putea
să treacă peste acele lucrări, totuşi nu urmăreau toate publicaţiunile şi încă
mai puţin literatura română.
   (>) Pag. 715.
   (s) Primeri knlijevnosti i lezica staroga i srpsco-slavenscoga. Belgrad 1877 pag.
398 — 404.
   (3) ibid pag. 396—397.
   (l) Kalfiki perehojie voi. I Moscua 1861 pag. 97—154, No. 28—36 şi pag. 723—732
No. 174 pag. 743 No. 180.
   (“) Numerile 36 şi 174.
   (®) Snegirev : luboclnyla kartinki rusokago naroda. Moscva 1861 pag. 38—39, No. 11.
www.dacoromanica.ro
Legende inedite.
33?
   Golul ce există în această privinţă îl împlinim noi acuma prin publicarea
textului român, şi prin indicarea importanţei de care se bucură în literatura
şi credinţa română.
   Această importanţă se dovedeşte printr’aceea că posedăm de o cam dată
viaţa sf-lui Alexie în două manuscripte şi în trei ediţiuni tipărite ; iar ziua de
17 Martie în care se prăznueşte ziua sfântului se bucură de o deosebită con-
sideraţiune la popor, aşa încât face parte din calendarul popular, adică din
acel calendar pe care şi’l construeşte poporul, dând zilelor o destinaţiune şi
însemnătate simbolică. Ziua de 17 Martie se chiamă la popor : «Alecsiile ,
când se afumă moşiele, grădinele şi casele» (’). Dlujanschi publicând : «Că-
lindarul Românului» enumeră zilele de peste an, ce se ţin cu mai multă cin-
ste, între cari găsim şi pe : tAlecsi Boji—omul lui D-zeu» alăturea cu M.
Eudochia: Baba Dochia ce ’§i ţine năravul 12 §,ileşi Bunavestire, ca singurele
zile de sărbătoare în luna lui Martie (2).
   Textul ce urmează aci este alcătuit din ambele manuscripte, cu indicarea
variantelor, omisiunilor şi adauselor dintr’ânsele şi din ediţiunea tipărită.
   Manuscriptul însemnat de mine cu a, este un sbornic, adică un manuscript
mixt, care conţine mai multe legende, dintre care cea d’ântâiu este a sf-lui
Alexie ; dar la început este defect, lipsindu-i o foae, şi din foaea a 2“ e ruptă
o părticică împreună cu o jumătate din cele trei rânduri de sus. Restul este
complet şi merge până la foaea 94, unde se închee. însuşi manuscriptul,
care se află în posesiunea d-luî Gr. G. Tocilescu, este în 4°, scris în mare
parte cu multă îngrijire de aceeaşi mână şi coprinde, după paginatura proprie
208 foi, dar într’adevâr sânt mult mai puţine, căci lipsesc o grămadă dintr’în-
sele care se par perdute încă înainte de a fi fost legat manuscriptul. Unele fol
iarăşi nu sânt legate la locul lor. Dăm aci coprinsul întreg al manuscriptului,
după cum îl avem astăzi:
   a) Poveste de folos a lui Alexie, omul lui D-zeu. fol. 1“—94.
   b)    Spunere şi truda sfântului părintelui nostru Ioan Calavitul. (defect) fol.
9*—(fol. 10a—154 lipseşte), fol. 16a—19a. (fol. 18 se află legată după fol. 29).
   c)    Poveste foarte de folos, a lui Theofil, pentru asculfarâ părinţilor şi pen-
tru sfânta liturghie, fol. 19“—23“. (Această poveste, pe care o mai posedam
şi într’alt manuscript mai vechiu, este una din «Minunile M. Domnului»),
   d)    Cuvântul sfântului Vasilie, care au scos pre om de la Dieavolu ('defect)
fol. 23“—28® (fol. 24—27 lipseşte).
   e)    Poveste pentru sfântul Ioan Cucuzel, cel cu viers frumos, ('defect) fol.
28“—30 (2 foi, 30—32 lipsă).
   f) Povâste de s'ti Xenofont şi de copii lui. (defect) fol. (32 ?)—424.
   g) Vieaţa şi munca sfântului mucenic Evsthatie Plaehida. fol. 43“—564.
   h) Poveste foarte minunată a cocoanii Măriei rugătoare de Prâcesta. fol.
   (0 Mângiuca t Călindariu, Braeiovu 1881 la luna Martie.
   (*) Albina Carpaţilor An. IV1879—1880 pag. 11.
Rtw fi Itti Arolh fi fil,f An. Zfr YoU li                       82
www.dacoromanica.ro
338
DR. M. GASTER.
57»—63*. (Despre această poveste, care şi ea nu este de cât una din «Minu-
nile M. Domnului», am vorbit mai pe larg în cartea mea : «Literatura popu-
lară română» pag. 119 urm. şi 438, arătând legătura între aceasta şi
*Ghenoveva>.)
   i)    Vieaţa şi nevoinţele pre-cuvioasei maicii noastre Evpraxiei, cum s’au
nevoit, fol. 64“—91“.
   k)  3 povestiri scurte scoase de sigur dintr’un Pateric, fol. 91*—93*.
   l)    Tâlcul sfintei şi dumnezeeştil liturghii, fol. 94“ — 103* (comp. Literat,
popul. rom. pag. 445 urm.)
   m)     Istorila pentru robiea şi luarea slăvite! cetăţi a Ţarigraduluî, care se
numeşte Constantinopoli şi Roma noao. (defect) fol. 104“ — 122* (după
122* maî lipseşte din această poveste cel puţin o pagină.)
   Până aci întregul manuscript de o singură mână, de aci încolo de mâini
diferite. Apoi lipseşte fol. 123—145
   n)  fol. 146 nişte notiţe scrise de o mână recentă la 1813.
   Lipseşte apoi fol. 147—171. fol. 172“ goală.
   o)    Viiaţa şi patima sfintei muceniţeî Caterina. Acum scoasă după elineşte.
(fol. 172* — 193*).
   p)    f. 194“ : Contacu: Rugăciune pentru loan Alexandru Ipsilant Vvd.!
(de altă mână).
   q)  fol. 194». Un psalm. fol. 195—196 lipsă.
   r)    fol. 197*. Scara acestei sfinte cărţi. Merge numai până la m, şi conto-
peşte e şi f, de oare ce n’a observat alcătuitorul scării, că lipsesc foi la mijloc
şi că sunt doue legende.
   s)  fol. 138* — 204. Rugăciune cătră Născătoare de Dumnezeii.
   t)    204—206. Rugăciune cătră domnul nostru Is. Hrs. (De la fol. 138* ci-
frele nu maî însemnează foi ci pagina).
   Pe scoarţa de la sfârşitul cărţii dinăuntru e scrisă următoarea notiţă cro-
nologică :
   «însemnare de veleturi cum arată mai jos:
   Intrarea sfântului Grigorie în Bucureşti. Ap(rilie) 26. 1765.
   S’aii cutremurat pământul Sâmbătă Ap(rilie) 9. 1765.
   Mazâliîa mării sale lui Constandin Vodă Mavr(o)cord(at). 1764.
   Intrară mării sale lui Ştefan Vodă în Bucureşti. 1764.»
   Preciziunea celor d’ântaiu doue date ne arată că aii fost scrise chiar a-
tuncea, pe când cele doue din urmă sânt maî generale şi scrise după memorie.
   De altă parte aflăm iarăşi că scriitorul se află în Bucureşti.
   Aceste doue facte ne ajută la determinarea datei manuscriptului şi patriei
sale, de oare ce nu se mal găseşte altă notiţă cronologică în manuscript. Nu-
mai din punctul de vedere al paleografiei şi al foneticei textului, luând apoi
In consideraţiune că la 1765 cel puţin manuscriptul acesta a fost deja scris,
putem conchide că datează de pe la 1750 şi este scris în Muntenia.
Caracterul mai tuturor legendelor coprinse în acest manuscript de la a—
www.dacoromanica.ro
I.EGENDE INEDITE.
339
este cam uniform, ceea ce ne dovedeşte că aă fost adunate la un loc, după
o alegere prealabilă. Intr’adevâr coprinsul maî tuturora constă întru aceea,
că un membru al familiei, maî des fitul, părăseşte sad pierde familia printr’o
întâmplare oare-care, o regăseşte după multe trude şi câştigă mai tot-dea-
una, tocmai prin aceste trude, cununa de mucenic saă slava de sfânt.
   Cu lotul alt-fel este caracterul manuscriptului al doilea b. care se află în
posesiunea noastră.
   Acesta, un 4° defect, răă scris, nepaginat, este din potrivă un sbornic de
literatură populară şi conţine:
   a)    Epistoliîa Precesteî, pag. 2—9, (adică legenda Duminicei, recenziunea
cea scurtă, v. Literat, popul. rom. pag. 371 urm.)
   b)    Visul prâ curatei de Dumnezâă născătoarei, pag. 9—10, (ca în ediţiu-
nile noastre ale Epistoliei, adică : recenziunea cea scurtă, v. Literat, popul,
pag. 366 urm.)
   c)    Intrebarâ sfântului Macarie cu îngerul lui Dumnezeu, pag. 10—18
(Despre acest apocrif, pe care’l posedăm în mai multe manuscripte, vom
vorbi altă dată maî pe larg, editându’l).
   d)    Molitfa sfântului Sisore de coconi cei omorâţi dă diavolul, pag. 18—23.
(Cunoscuta carte populară : Minunile sf-luî Sisoe. v. Lit. pop. rom. pag. 393.
urm. unde am vorbit şi de apocriful următor :)
   e) Numele Avestiţăî pag. 24—25.
   /) Textul pe care’l publicăm aci şi care în manuscript nu este complet,
pag. 26—40. Copistul s’a oprit chiar în mijlocul unei fraze; cine ştie ce l’a
făcut să curme copiarea; cum că a avut intenţiunea de a continua se vede
printr’aceea că a rămas hârtie goală 2 pagini nescrise. Aşa a rămas deci un
torso.
   g) de altă mână s’a adăugat: Pilde filosofeşti, cari însă nu sânt alt-ceva
decât un fragment din aşa numitele: întrebări şi răspunsuri, sau Elucida-
rium (v.. Lit. pop. rom. pag. 449 urm.).
   Din acest context reese pentru noi două lucruri în privinţa legendei sf-luî
Alexie : 1) că aceasta ajunsese a fi considerată ca o carte populară, făcând
parte dinlr'un sbornic de felul acesta, şi 2) cum că acest manuscript nu con-
ţine un original ci o copie de pe un alt manuscript maî vechi u, de unde fără
îndoială s'au copiat şi celel’alte bucăţi din sbornicul de faţă. Pentru această
presupunere a noastră mai avem şi o dovadă internă în ortografia acestui
manuscript, care a păstrat ici-colea câte o urmă grafică arhaică; aşa de
pildă neregularitatea la punerea lui ti la sfârşitul cuvintelor, care nu se
poate esplica alt-fel decât printr’aceea, că unde s’a ţinut mal exact de pro-
totip a conservat copistul şi ortografia; aşa are chiar: înţclepvLcme (pag. 33)
cu U intern;—unde însă scria precum era el în genere obicinuit, n’a mai pus
semnul ti, care devenise de prisos pentru dânsul.
   Altă dovadă şi mai pipăită avem în scrierea cuvântului nesf&r&şită (pag.
27) pe lângă : nes/îrjiftf (pag. 26). Ia original a stat fără îndoială HECtţjpa»
www.dacoromanica.ro
DR. M. GASTEk.
m
   iiiiiTX (= nesfrdşită) precum este forma arhaică; iară copistului era maî
cunoscută forma mai modernă: nesfărşitCL) iei în cazul ântâîu a copiat exact:
ncsfrăşită, apoi a adăugat pe deasupra litera ă între f şi r, precând nu se o-
bicînueşte mai nici odată a arunca vocale deasupra cuvântului fără nevoe
imperioasă, cum e în cazul acesta.
   Mai are apoi textul acesta şi forme şi cuvinte arhaice, ca: jluo, luund;
plaşee pl. în însemnare de: mantale preţioase, precum se întrebuinţează şi în
«Alexandriea» etc.
   Din toate acestea mi se pare, că originalul trebue să fie fost cel puţin de pe
la începutul sec. XVIII, Iar copia, după Fonetica cuvintelor s’a făcut în Mol-
dova pe la 1790—1800.
   Aceste două manuscripte nu ne reprezintă acelaşîă text, aşa ca să poată
fi considerate ca decurgând de la un prototip comun român, ci sânt din po-
trivă două traduceri deosebite, făcute după două originale deosebite.
   Izvorul textului a îl avem în recenziunea slavică publicată de Novacovic('),
căruia nesocotind mici diferinţe, îi urmează întocmai.
   Iar pentru textul b putem spune numai atâta, că se aseamănă în descrie-
rea şirului evenimentelor şi în nomenclatura numelor proprie cu cântecul
No. 29, din sus-pomenita colecţiune a luî Bezsonof; dar de sigur după o ca-
zanie saă jitie, întrebuinţată la ziua sfântului, unde se citeşte înaintea popo-
rului. Ast-fel înţelegem şi introducerea la acest text.
   Afară de manuscripte mal posedăm viaţa sf-lui Alexie tipărită în: Vieţile
sfinţilor, ed. I-a Neamţ. 1813 fol. 128° —132 luna Martie în 17 ale luni; apoi
pentru a doua oară în ediţiunea din Bucureşti 1835 fol. 196—202; nefiind
decât o simplă reproducere a primei ediţiunî. Noi ne folosim de ediţiunea a 2-a.
   Insfărşit s’a maî tipărit pentru a treea oară ca broşură separată, Bucureşti,
1874. 8° mic 27 de pagini. Editorul se ascunde supt anonimul: Un creştin or-
todox. Această viaţă Iarăşi nu este de cât o ediţiune modernizată, dar alt-fel
întocmai cu cea din Vieţile sfinţilor : în locul cuvintelor slavone sad vechi se
pun alte mal noi. Un singur esemplu ne va ajunge; luâm chiar fraza în-
cepătoare :
                                                                                                              Vieţile Sfinţilor.
Broşura.
   In vremile blagocestivilor împă-
raţi Arcadie şi Onorie, aă fost în
Roma cS vâche un bărbat blagoce-
stiv anume Evfimian, mare între bo-
earl şi bogat foarte, carele avâ trei
mii de slugi, carii purta luminoase
haine de mătasă şi brâe de aur.
   In vremea bine-cuvîntaţilor îm-
păraţi Arcadie şi Onorie, era în Ro-
ma cea veche, un bărbat anume
Evfimian, mare între boerl şi foarte
bogată, care avea trei mii de slugi,
purtând toţi luminoase haine de mă-
tase şi brâurl de aur.
  (*) loc. cit. p. 398—404,
www.dacoromanica.ro
                                 LEGENDE INEDITE.                              341
   Izvorul acestor tipărituri identice, numite de noî c, este fără îndoeală tex-
tul rusesc al «vieţilor» din care s’aă tradus vieţile române.
   Având dar înaintea noastră trei recenziunl, mal mult saă mal puţin deo-
sebite, şi nu trei copii după una şi aceeaşi recenziune, am colaţionat numai
şirul evenimentelor, însemnând frazele ce adaugă saă omite când un text
când cela-l’alt, pe când dacă ar ii fost copiile unuia şi aceluiaşi text am fi co-
laţionat şi vorbele.
   De bază am luat recenziunea a, dar fiind aceasta defectă la începui am
împlinit lacuna cu textul b, pe care l’am reprodus întreg, însemnând la căl-
câiu toate variantele textului a şi c; Iar de unde reproducem numai pe a ca
text, am însemnat c la călcâîu, împlinind sfârşitul laconic din a cu ceea ce
prisoseşte la c; ast-fel am căutat să adun la un loc toate caracteristicele şi
diferinţele textelor, şi de a forma un alt text mult mal complet, de cât fie-
care din acele în parte.
                                         || SĂBRANIEA A SFÂNTULUI ALEXIE OMUL LUI DUMNEZĂO 4- p- 20
    Iubiţilor Iată că nâu sosit (') noao vreme de praznic. Târgul s’au deşchisă;
puterile nevoinţelor şi împăratu Hs. stă desupra şi să uită să vază lupta şi
nevoinţa celor viteji. Sfinţi îngeri ţină în măini cununi de aură şi plaşce de
mult preţ, ca să dâ celor ce să luptă pentru lege şi biruescu vitejeşte pre
vrăjmaş, || trufaşulă drac, şi care să vor nevoi cu căldur(ă), vor luoa, j. p. st
nu cinste trecătore, nici cununi veştejitore, ci slavă vejnicâ şi plată nesfârşită.
Că împăraţi ceşti pământeşti, că(nd) el îşi învaţ(ă) voinici la război, îl pun
înnaintâ lor numai un dar putredă şi prostă, carele nu plăteşte mal mult decăt
o sută de galbinî, şi numai ună voinic îl ia pre dânsul, adec(ă), care să a-
rat(ă) mal tare şi mal vitâz decât ceil’alţl voinici; iar împăratulă nostru cel
ceresc ne dărueşte noao fericire nesfărăşită care o vom moşteni toţi, căci (2)
ne vom lupta vitejaşte, şi să nu tem (3), că acela ne châm(ă) pre noi astăz
prin sfânta evvangheliie, zicănd : «ore cine va vrâ să viie după mine, să
|| s(ă) lepede de săne şi să ’şl îa crucâ sa şi să urmeză mie.» Şi cu adastă &. p- «8
nu săleşfe pre cine-va, căci că tutulor nâu dat voe; ei numai ne châm(ă) pre
noi, ca un milostivă şi însătăt(4) de mântuire nostrâ. Pentru aceea ne înva6ă(6)
pre noî şi ne zice : căt(ă) avuţie va avă cineva, să s(ă) lepede de dănsa, şi de
trup şi de poftele lui, şi să să asemine paternilor lui Hs., carele ne zice noao:
că de va câştiga omul tot(ă) lumâ, care du îaste cu putinţă, că nu vor (putea
lua) tote stăpânirile şi împărăţi(i)le, după acela să ’ş perză sufletu, nimic nu să va
folosă; pentru că mal mult(ă) cinste va luo cel mal mic rob al lui Hs, decăt cel
  (1) Mal întâia era scris socotit, apoi s’a Îndreptat In : sosit.
  (2) CăcX citeşte : căţ 1.
    3) Să. nu tem cit.: să. nu ne tem cm.
  (4) însetat, în ms. e scris astfel In cât se poate citi şi insătăz, ceea ce nu d& nici un înţeles,
  (5) invocă cit : învaţă,
www.dacoromanica.ro
342
DR. M. GASTER.
p. 29 mare şi bogată împărat pământesc. Pentru aceia ni să cade noao să călcăm ||
totecele pământeşti, adecă satulăţ1) cinstâ, casăle, avuţiia, şi să urmăm stăpâ-
nului Hs. care ne va da noao pentru puţinică oslenel(ă) a nostră, veănică moşte-
nire. Iar noilenevoşi şi tic(ă)loşi nu vom nici cât să ne pocăimfi, ca neşte iubitori
de trup ce sântemă; că vrem§ poc(ă)inţei au trecut, şi firâ aă slăbit, ci nu
putem să păzim postulă, ca cei de demult; şi aăasta este pricina(2) drăcasc(ă)
că putem să ne postimă în totă vremă, numai de vom vrâ; şi avem pildă pre
at(ăjţa sfinţi tineri şî bătrâni, care ne sănt noao de mare ruşine şi defăimare.
Văzi pre neşte coconi tineri ca aceia fecori de boeri mari şi de împăraţi căl-
p. ao cândfi bogăţila, cinste şi [tote alte pământeşti] şi alte patimi || păm(ăn)-
teştî şi trupeşti, încă şi pre Iubiţi lor părinţi şi ce este lucru mai minunat, şi
pre iubita sa soţiîă, pentru dragoste făc(ă)toruluI şi mântuitorului nostru. A-
ăastă osăbire de bun(ă) voe aă răbdat mulţi robi aî lui Hs. cerescul îm părat
şi s’aă lipsăt de tote dulceţurile trupeşti, cinstindă mai înnainte dulcâţa câ
dumnezăesc(ă). Care mai mult decăt alţiaă îndreptat acasta cel sărac cu tru-
pul şi bogat cu sufletu Alesăe, omul lui Dumnezăă şi rob adevărat al lui Hs.
carele au petrecut atăţa ani în casa părinţilor săi necunoscut şi de robi lui
bajocorit. Acestâ tote leă răbdat vitezul nevoitorul, cugetândă pururâ în plata
p. si câ bogat(ă) şi la cununa câ de mult preţ, care vrâ să i o dâ în rai Hs. ||
împâratulă slavei. Pentru aceia s’aă lepădat cu totul de omul cel din a afar(ă)
şi luundă crucâ mântuitorului câ cu scârbe, aă urmat stăpânului bucurăn-
du-să. Deci pentru puţină scârbă şi patimă ra, acum să îndulceşte de vesălie
veănică şi de bucurie nespusă, de cinste, de slav(ă), de împărăţie nesfârşită,
cuviosă şi de folos. Căci carele va birui dulcaţa trupului cu tote patimile tru-
peşti şi să să plece duhului după porunca sfintei ev(an)gheliie, acela este
vrednic de laudţă) mai mult decăt împăratu Alexandru şi Chesar Avgustă, şi
decăt alţi împăraţi însuşi stăpânitori, carii aă biruit toat(ă) lume, pentru că
aceia pre omeni îi ucisă şi cetăţi şi oraşi în puţină vreme au stăpânit. Iară
robii lui Dumnezău cei îmbunătăţiţi aă biruit patimele cele trupeşti şi aă ucisă
pre draci, pentru aceia şi de la Dumnezău să cinstescă, precum să şi cate(3 4 *)
dăruindu-le înpărăţiia câ vâcinică şi purure flit oare.
p. sa || Deci vă rog ca să luaţi aminte cu dedinsul, căvoi să
    vă povestescă astăzi, iubiţilor, viaţa minunatului A-
    lexie :(4 *)
      In zilele bine credincioşiloră împăraţi Arcadie şi Onurie, era la Roma unwîa(6)
    boeri mare, anume Efthimian, carele era maî de cinste şi sfânt împărătescă,
    om înţălept şi bogat cu toate bunătăţile trupeşii, iară mâi bogat cu cele su-
          (1) sătulă 1. «taiulft ( posiţiunca.)
          (2) fi acosta este pricina, ditogr&Gat.
          (3) cate : 1. cade.
          (4) Aceste r&mlurl sânt scrise cu roş.
          (&) citeşte : unu din
www.dacoromanica.ro
LEGENDE INEDITE.
343
fleteşti, şi alesfl minunat lucrătorii! nelenevosîî de viîa mântuitorului Hs. carele
să nevoia ca să păzescă toate poruncile lui, nezmintite, încă mai alese cu mi-
lostenie. Că da fără de oprele bogăţiia sa săracilor în toate zilele, ospăta flă-
mânzi, şi îmbrăca golii, priimîa striini şi odihniîa pre dânşii şi îi tăruîa *) cu
bogate daruri de milă, şi cum ai zice mai pre scurt, casa lui era blagoslovită
linişte şi adăpostire mişeilorti. (*) Avâ şi slugi multe îmbrăcate cu haine scumpe
şi luminate, şi cu brână de auru.(* * **)                                     '
   Deci acela purure pomenită Efthimian măncaîn toate zilele după al noaolâ
casă; şi întăî adună săracii pre căţî afla în tărgă şi le gâtia lor masă şi însuşi
le slujiîa lui2), ca să aibă mai multă plată. Iară oare-care din rude şi din cu-
noscuţi lui de multe ori îl «artă zăcând : nu ţi s(ă) cade ţiie ca să slujeşti să-
racilor, fiindti tu || boeri mare, ci porunceşti slugilor c(a) să porte grij(e) de ». p. 33
cele ce Ier trebui. Iara el cu multă smereniie şi cu înţelep«une răspunde cătră
dănşi, zicând : aceşle sănt fraţii domnului mieu; de care neu grăită în sfânta
Ev(a)nghelie, ca să ’i iubim pre dănşi, şi ori cât bine vom face lor, acela ne
va plăti noao însutită (***).
   Deci era şi femăîa lui anume Aglaida,(f) muere bine credincosă şi înţelâptă,
şi petrece amândoi făr(â) prihană, numai ce era trişti căci nu năşte fe^or, ca
să moştenîască avuţiîa lor. Pentru aceea să ruga cu credinţă stăpânului Hs.
ca să le derodă să nască cocon (j-f).
   Iar Domnul ascultă rugâfiune lor, şi începu §) Aglaida de născu cocon, şi îl
numi Alexăe§§). Şi să făcu mare bucurie şi vesălie în casa aceia. Deci după
ce să înţercă (co)conul, îl deferă să înveţe sfânta carte; şi fiindă coconulă
ascuţit la fire şi isteţ, învăţă în puţinic(ă) vreme tot(ă) dăscălia bisăricâscă, şi
gramatiia, || ca şi altele asămine acestora căt să făcu înţăleptă şi forte ne- *• p- 84
cunoscut (!) (§§§)
   După aceea cunoscând deşertăăune lumii aceştiea, cum că nu este stătă-
toare8), ci numai sufletu este nemuritori pusăgănd bun în inima sa, ca să să
  (1) citeşte : dăruia.
  (2) citeşte : lor.
  (3) cit. stătătoare.
   (#) Efthimian------mişeilor c. omite.
   (**) aur c. adaugă : încă nu ave fii, că neroditoare era femeea lui.
   (***) Iară oare care — - însutit, c. om.
   (f) a Aglasiea — c. Aglaida
   (ft) să ruga------cocon: a: şi să ruga lui Dumnezau, şi zice: pomeneşte Dmne pre ne-0 fo1 20
vrâdnica roaba ta şi mă dărueaşte cu făta, măcar să fie purcar, să ’m fie măngâere
sufletului mieu — c. id.                                    „
   (§) incepu : a. şi au priimit făt în pântecile el şi —c. Iad dăruit eii rod pântecelul el,
că ad zămislit.
   (§§) Alecsăe a. c. Alexie.
   (§§§) Deci după ce se înţerca------necunoscut: a : şi crescu coconul până era de vârstă
şi îl deteră părinţi de învăţă carte, şi învăţă toată răndueala besâricii, şi toate înţele-
surile şi toată scriptura; şi pre înţelept era şi tocmit la toate lucrurile şi la faptele lui. c id.
www.dacoromanica.ro
3U
»R. M. GASTER.
       lepede (l) de dulCaţăle vieţi ceşti trecătoare şi lesune veştejitoare, ca să moşte-
       nâscă cele veşnice şi neputrede. Acestora să învăţa pur(u)râ, fiind luminat de
       DumnezăCi şi cu înţălepîlfiune, să îmbrăcă cu rasă de păr pre supt cele-l’alte
       haine în taină, neştiind părinţii luî, şi o purta pe trupul gol. Iară pe dâsupra
       purta haine de mătasâ tot cu ţâsături de auri, ca să nu aibă nicî o ’ndoîalâ
       pentru el (*).
          Iară părinţii lui neştiinîţ2) dumnezăeasca lui poftă, să găndila ca să’l însoare
       poftin<(3) casă vază coconi născuţi dintr’ănsul. (**)
          Deci cercetară prin toat(ă) Roşa(4) casă afle vre-o cocoană înţeleptă, fru-
       moasă şi de nam mare, asămine luî. Iar Alecsăe avâ inima sa şi tot sufletul
       său către cele cereşti, şi nimic nu ave grij(ă) de lucrurile cele părn(ăn)teşti;
       ci în Iote zilele să ruga ştiutorului de inimi, lui Dumnezău, cu lacrâmi, ca
       să’l izbăvescă de cursăle stăpănitoruluî aceştii lumi, şi să’l povăţuească spre
  i. p. sscele folositore. Şi aşa în tote nopţile să ruga lui Dumnezău, || îar zioa umbla
       pre la biserici de să închina, şi da milostenie săracilor, de faţă şi într'ascuns,
       ca să să roage lui Dumnezău pentru dânsul, sâ’l îndrepteze la locul cel de
       mântuire; şi zică câlră părinţii săi: nu’m trebue să mă însor, ca să nu port
       eu grijă pentru nevastă.
          Iar părinţii lui îl îndemna ca să asculte pre dânşii, pentru că cocoana era
       foarte alâsă, căt nu să maî afla altele asemenea ei. După aceia şi fără de
       voe să plecă, neputând a să înprotivi părinţilor săi, şi să logodiră; îar cu i-
       nima tot cugeta cum va fugi în pământ striin, ca sâ’şî păzâscă curăţiîa sa
       neîntinată.
          Deci deca sos(i) zioa ce orânduită şi să făcu nunta, merseră în biserica
       sfântului Vonifatie, şi’i cununară după obiceîu, cu alăute, cu tămpene şi cu
       organe şi cu alte felîurl de zicături; să bucura şi să veselia în casa mirelui
       toată zioa, toţi boerii cei înpărăteşti şi rudeniile şi cunoscuţii mirelui după
       obicei.
          Iar când fu sară după cină, blagosloviră pct tineri ca să s(ă) culce, şi mer-
            (1) cit. lepede.
            (2) cit. neştiind.
            (3) cit. potlind.
            (4) cit. Roma.
         (*) După aceea cunoscând— o'ndoială pentru el: a omit.
         (*•) Iară----dintr'ănsul: o. Şi dâca ajunse în vârsta Iul de însurat, au zis tată-sâO
o. f. 2» către fămfiea lui: | soţul mieu! jupânesă! lani să fa(cem bucurie) şi veselie filului nos-
       tru, ca să ne bucurăm (şi să) ne veselim şi noi. Iar jupânSsa lui, dâca auzi aşa foarte
       să bucură de cuvântul soţului el; şi se veseli jupânâsa lui foarte, şi zise cătră el:
       Dumnezeu să'ţ întărâscă cuvântul, care l’ai grăit, domnul mieu. Şi alergând ea, şi căzând
       la pidoarele domnului săti, le sărută, şi zicS : lani să facem nunta filului nostru, ca să ve-
       dem şi să ne veselim şi să ni să veselesc» inima noastră, şi să se bucure sufletele noastre,
       şi apoi mal mult să se socotescă săracii şi mişei din porunca lui Dumnezeu, c. id.
www.dacoromanica.ro
LEGENDE INEDITE.
345
sără cu dânşii şi părinţii lor de’i petrecură până la cămara câ de nuntă şi
aşâ îşi luară zioa bună (*),
   Iar tânărul deca rămase cu nevasta, să rugă multe Sasuri, păn(ă) când || *•,
adormiră toţi casnici. Atunce înfâşurând inelul cu brăul său, care era lu-
cru de mult preţ (**), i lâu dat în măna coconei zicăndu’I: să le păzeşti
cu toată socotinţa, iubita m§ soţio, şi Dumnezău să fie între noi, păn(ă)
când îşi va tocmi darul său întru noi, precum va voi. Aceste zicând
s’au dus în cămara sa şi au luat aur mult şi pietri scumpe şi mărgăritari
căt au putut. Şi dezbrăcăndu-să de hainele cele înpărăteşti s’au înbrăcat
în haine prosle sărăceşti. Şi eşind din cetate, mergâ în jos spre mare, şi a-
colo, cu voia lui Dumnezău au aflat o corabie, care într’acel Sas trece spre
Siria, în care s’au pus; şi au eşit din corabie mergâ pre uscat spre Edes,
ş’au aflat o biserică, întru carâ era icoana stăpânului Hs.(***) câ nefăcută de
mână, pre carâ însuşi Hs. o au trimis lui Avgar cu Ananiia, precum arată la
Sinaxar la Avgust 16 zile. Pre acesta văzindu’l Alecsie au luat multă vese-
lie ; şi înpărţind săracilor aurul şi pielrile cele scumpe, petrecâ acolo într’acâ
biserică în haine vechi înbrăcat (f) şi prost ca un sărac, numai poftiîa în toate
zilele ca să vază chipul stăpânului Hs. cel tiposit în mahramă (ff). Şi cerâ
milostenie || de la pravoslavnicii creştini, şi cheltuia din ce câştiga câte puţin &.
de’ş cumpăra păine pentru hrană şi ce’i mai rămănâ da săracilor. Iar însuş
să ruga toată noptâ; şi în toate duminicile să priceştuîa; şi atâta să mărşă-
visă de multa ajunare, cât i să schimbasă frumuseţe feţei lui, vederâ să întu-
necasă, trupul i să uscasă, ochii să adăncasâ, căt numai piele şi oasele i să
vede (§).
   (*) Deci cercetară----zioa bună: a : Şi căutară fată de rod de înpărat, şi făcură nunta,
şi să cununară în mănăstire sfiitului Vonifatie, mucenicul, din cinste preot fiind; şi i-au dus
acasă, şi i-aii băgat în cămară. Şi în zioa acâea tot să veseliră pănă ce au înserat c. id.
   (**) Brăul-----preţ: o : măhrama câ înpodobită cu sârmă, c. add. şi învălindu-le lntr’o
bazma de porfyră.
   (***) Şi eşind din cetate--icoana stăpânului Hs.: a: şi au eşit din cetate, din Roma şi
au mers la vadul cel mare din cetate din Roma şi au aflat un vas, şi s’au dus la ce-
tatâ Leodichiea, la Siriea parte, şi au eşit din vas, şi s’au rugat lui Dumnezeu şi au zis :
«D-mne, D-mnezeul mieu! cel ce al făcut ceriul şi pământul, milueaşte-mă şi mă mân-
tueaşte de avuţiea acestă nesăţioasă, şi mă spodobâşte dâ drâpta sfiiţii tale, ca toţi sfiiţii
care ţâu slujit ţie; că || tu eşti Dmnezeul, cel ce milueşti şi spăşeşti lumfi ta, şi asculţi ru-
gâclunâ robilor tăi, şi slava ta aşteptăm. A tatălui şi a filului şi a sfiitului d(u)hfi; acum şi
pur(u)râ şi în vââ. Amin.» Şi s’au sculat Alexie dintr’acel das şi s’au dus cu oameni călă-
tori, pănă au nemeritfi la o cetate ce să zice Mesopotamiea, la Siriea, unde era o icoană
la Edessa, nefăcută de măini de om. c. id.
   (t) Haine vechi înbrăcat: a : s’au înbrăcat în haine proaste şi şedS în tinda bisâricil a
prS curate felioarei Măriei, c. id.
   Ctt) Numai poftiîa— măhramă. a. c. om.
   (§) Şi cerâ milostenie---i să vedâ : a : Şi începu a să priceştui din duminecă în du-
minecă; şi într’o săptămână mănca a patra parte din prescure şi bâ un pahar de apă, şi
acâlâ dâ cătră sâră. Atăta era măncarâ şi băutura lui. Şi să ruga lui Dmnezeu în toată
p. 36
[. 3 o
p. 37
t. 8»
www.dacoromanica.ro
346
DR. M. GASTER.
          Iar părinţii lui dâ^ă să lumină de zioă şi nu să află Alecsie în cămară, ci
       numai pă nevastă o aflară tristă şi posomorâtă, şi văzând că nu este tânărul,
       să ucidă în pieptu şi plăngâ cu amar (*).
          După acela văzind că cu lacrămile nu folosăsc nimic, trimisără slugi ca
sâ’l caute prin toate locurile şi cetăţile, ca dor l-ar afla cum-va. Carii mer-
gând cu de grab(ă) îl căuta pre dânsul prin multe locuri şi cetăţi, şi nimic nu
putură a afla de dănsul. Şi unii dintr’ănşii s’au dus şi la Edes, şi întreba pre
toţi; dar cine ’ş-ar fi adus aminte că este el, pre cel ce’l căuta, văzindu’l pre
». p, as dănsul într’atăta prostime; ci încă şi milostenie || îl da lui robii lui, şi nimic
nu l-au cunoscut pre dănsul, pentru hainele cele sărăceşti şi pentru slăbiâunâ
trupului.
          Iar Alecsie umilindu-să cu inima au lăcrămat şi au proslăvit pre Domnul,
       zicând: «mulţumescu’ţi, Dumnezăul mieu, căci m’ai învrednicit a lua milă de
       la robii miei.»(**)
          Deci dacă căufară trimişii prin toate cetăţăle şi mănăstirile, şi ne aflăndu ’l
       să întoarsâră far în urmă. Atunci să umplură de mai multă plângere nu nu-
       mai casa lui Evfimian, ci, cum ai zice, toate locurile şi casele cetăţii, şi însuş
       curtâ înpărătâscă şi toţi cunoscuţii lui şi rudeniile plângă fără de mângăere,
       bărbaţii şi muerile, încă şi copii cei mici plăngâ; şi părinţii lui şi toţi casni-
       nicii lui să înbrăcară în haine negre(***). încă mai vârtos maica lui s’au închis
       într’o cămară şi au încueat uşa şi ferâstra şi s’au dezbrăcat de hainele c ele
       moi şi s’au înbrăcat în haine proste de păr, şi îş punâ cenuşă pre cap şi dor-
       mila pă o rogojină vei'che, plângând în toate zilele instreinare iubitului
       său filu (f).
». p, »9 Iar întristata şi nenorocita lui nevastă să tănguîa eu mare jale, de râoa ||
       întâmplare şi de văduvită ce grabnică ce’i sosisă; şi, cum ai zice mai pre
       scurt, nimică nu era fără de lacrămi în casa aceia, care mai nainte era plină
       de bucurie şi de veselie, Iar atunci era plină de scârbă şi de durere.
a. r. ia vieaţa lui făr de somn ; şi să schimbasă din post, şi din faţă, căt să | asămăna săracilor.
        Şi ce’i da oamenii pentru numele lui Dumnezeu el tot da săracilor.
          (*) Iar părinţii----cu amar. ă, om.
          (**) Iar Alecsie — robii miel : a : Şi mulţumiea lui Dumnezeu şi zicâ : «mulţumescu’ţi,
        D(oa)mne, că mă spodobişi de văzui oameni ce mă caută, din casa părinţilor miei; că eu
        am luat porunca ta, D(oa)mne pentru numele tău cel sfănt.» c Are mai întăiu jalea maicii
        şi a miresi, ce urmează aci mai la vale, apoi întâlnirea cu robii.
          (***) Atunci------haine negre : a. c. om.
          (f) încă-----filu : a : Iar maică-sa din Caşul acela al nunţii pănă cându s’au întors toate
        slugile, care l-au căutat, şi spuseră că nu’l pot afla nicăirâ, n’au mai işit din cămara el,
jelindu-se şi plângând, zică aşa cu dosadă şi cu lacrămi neîncetate : că nu volu mal eşi
a f, i b de aici până cănd voi auzi de filul mieu ce s’au făcut. Şi să ruga p(u)r(u)rea Dom || nulul
nostru Is. Hs. Iar tatăl lui din zioa aceea ce s’au născut filu-său, nu s’au mai culcat cu fâ-
niâca lui, şi zicâ : «o soţul mieu ! fani să ne postim şi să ne rugăm lui Dumnezeu cu inimă
curată, de să va milostivi Domnul Dumnezeu spre noi şi ne va aduce pre filul nostru cel
Iubită.»
www.dacoromanica.ro
LEGENDE INEDITE
347
   Deci aciîa avS scârbă trupescâ plă(n)gănd fără măsură, Iar prâ-cuviosul să
bucura cu sufletul, şi proslăvila pre Domnul, fiind întru striinatate, căci l-au
izbăvit pre dânsul de grijăle lumeşti şi l-au păzit necunoscut ca să nu i se
smintescă pofta lui (*).
   Deci petrecu în tinda bisericii aceia a pre sfintei născătoarei de Dumnezău
ani 17 trăind viîaţă minunată, căt şi lăcuitorii de acolo îl cinstiîa ca pre un
sfânt, văzind viîaţa lui câ dumnezâîască.
   După aceia temându-să ca să nu lipsescă de slava câ cerescă, pentru cin-
ste ce’i făcâ oamenii, cugetă ca să să ducă la un loc neştiut; şi mergând la
mare, află o corabie mergând în părţile Chilichii. Şi intrând găndiîa să mergă
în Tarsi, unde era o biserică a sfântului apostol Pavel (**).
   Şi stând puţintel începu un vănt înprotivă. Deci purlăndu-să corabiîa
ici şi colâ în multe zile, ajunsâră la Răm, unde nu le era lor voia. Şi
aâasta era din porunca || lui Dumnezău. Deci sfântul cunoscu oraşul, şi pentru ». p. «
ca să nu facă supărare alt-cuiva, cugetă să lăcueascâ în casa părinţilor lui
necunoscut, până la săvârşire lui, ca să aibă şi mai multă plată.
   Deci mergând în beserică făcu rugăâune cătră Dumnezău,] (') cu lacrămi,
pentru ca să’l fnvrednicaseă Dumnezeu a petrâce în curtâ părinţilor lui ne-
cunoscut, şi pentru ca să rabde toate bântuelile şi gândurile dievoleşti; şi pur-
cese a merge la curţile părinţilor. Şi mergend, au înlimpinat pe tată-săâ viind
de la curtâ împăratului cu slugile lui, şi era toţi jalnici. Şi i să închină lui, şi
zise: «Jupâne! faeă-ţi-să milă de un sărac şi mişăl ca mine, de mă priimâşte «(.si
la casa ta, şi din fărămiturile ce vor căde din masa ta, să mă hrăneşti şi pe
mine, şi de vei avâ vre un striinat, Dumnezeu să ţi’l de şi să’ţ umple voea ta.»
   Iar tată-său necunoscându’l că iaste fiiu-său. şi pomenindu’i de dânsul, el
  (1) de aci începe manuscriptul a fol. 5-a.
   (*) Iar întristata-----pofta lui: o : om. e : Iar miresa lângă dânsa stând cu lacrămi
grâiea : «Nici eu de la tine nu mă volu duce» ci mă volu asemăna turturâlii ceii Iubitoare
de pustie şi ceii de un bărbat, care, după ce să lipsâşte de soţul său, prin munţi şi prin
văi îl caută pre el cu umilită cântare întristându-să; întru acest chip şi eu volu aştepta
cu îndelungată răbdare, până ce volu auzi ceva de bărbatul mieu unde Iaste şi ce feliu de
vieaţă ş’au ales lui — Cf. mai la vale în text.
   (**) Deci petrecu------Pavel: o. c: Iar filul lor cel neş'iut de părinţii lui, au făcut 17 ani
în tinda besâricii de Dumnezeu născătoarâ, tot rugăndu-să la Dumnezeu cu lacrămi, şi cu
inimă curată, pănă cănd vru Dumnezeu şi (tri)mise glas din cer clisârlului şi zise : Ia pre
robul lui Dumnezeu şi'l du în beserică, că Iaste vrednic la înpărăţiea ceriului; ca un mir
cu miros bun şi scump, aşa merge rugăciune înainte lui Dumnezeu. Şi eşi clisâriul şi căută
om ca acela şi nu'l putâ afla nicăird; şi merse de să rugă precistii, ca sâ’i arate, care Iaste
robul lui Dumnezeu. Si eşi clisâriul pe uşa tinzi şi află pre robul lui Dumnezeu, şi l-au
dus în beserică şi în mănăstire l-au aşezat pre dânsul, şi'l socotiea capie un rob al lui
Dumnezeu. Si merge veste în toate părţile. | Si deca văzu că pricep oamenii, şi’l prâ cinstâ a f. &
el au fugit de acolo şi s’au dus la Odicbiea (') şi au îiitrat întru o corabie şi au gândit să
mergă într’altă ■parte.
   (1; c,t. Ia Laodichiea; c : Chilichia.
www.dacoromanica.ro
348
DR. M. GASTER.
       ş-au chemat pre toţi robii lui, şi leu zis lor aşa :» Care din voi să va afla a putâ
       sluji acestui sărac, şi să’l caute pre dânsul pănă cănd va muri, iar eu, viu e
       Domnul Dumnezeu, să fie ertat în toată vieaţa mâ, şi după moartâ mâ, să aibă
       parte de toate moşiile mâle. Şi să’i faceţi o colibă în curtâ mâ, să’l văz In
       toată vrâmâ, şi cănd voi eşi şi cănd voi întră; şi întru averâ mâ să nu să je-
       lâscă.» Şi fu aşa in toată vrâmâ. (*)
          Iar mumă-sa să tot jeliea, şi să obidieaîn taină. Iar nevasta lui câ în chi-
    pul turturâlii, zicâ cătră soacrâ-sa : «Nu mă voi mai duce de aici în vieaţa mâ;
    ci mă volu închipui turtulâlii,(') că nu’ş mai uită soţiea iei, nici cu altul nu să
    mai împreună, şi jalnică iasle de să pune tot pă ramură uscată; aşa şi eu voiu
    8 °şedâ tristă şi mâhnită până când voiu auzi de soţul || meu ce s’aii făcut. (**)
    Iar soţul eî şi fiiul părinţilor şedâ în curtâ lor necunoscut, cu multă dosadă
    şi batjocură; că dâca însera îş băle joc de dânsul; unii îl loviea cu palmă
    peste obraz, alţii îl împingâ încoaci şi încolâ, îar alţii spălăturile blidelor i le
    arunca în cap. Iar el fiind oinul lui Dumnezeu, vedâ că îaste lucrul şi îndem-
    nară dieavolnlui, care nu lubâşte binele oamenilor (***),
          Şi şezu în casa părinţilor lui 17 ani; şi nu’l cunoscu nimenâ cine taste, până
       când vru Dumnezeu, să’i priimeseă sufletul lui. (f) Şi zise sfântul cătră sluga
       ce’i slujiea lui: «Frate, adu’ml ceva hârtie şi cernelâ că’m trebue.» Şi aduse
       sluga hârtie şi cernâlă. Şi scrise toate ale lui tocmele, şi taine ce au avut cu
       taică său şi cu maîcă-sa, şi de câte au grăit cu nevasta lui în cămară, şi
       cum i-au dat inelul cel de aur şi mâhrama câ cu sărmă, toate leu scris acâste,
       ca să cunoască, că el îaste fiîul lor cel neştiută, (■j-j-)
          Şi când fu într’o sfântă Duminecă, slujind sfânta liturghie, ascultând slujba,
       auzir(ă) din sfântul oltar (§) auziră zicând : «veniţi toţi cel ce v’aţ trudit şi
         (1) citeşte : turturel»
         (*) în toată vrâmâ. c add. începând sfântul Alexie a petrâce înnaintS uşilor palaturilor pă-
       rinteşti în căsşoara câ mică îl trimită Evfimian lui în toate zilele din masa sa bucate; ci el
       pre acelâ le înpărţiea la alţi săraci, Iară el singur numai pâine şi apă, şi acăea cu măsură
       gusta, cât numai să nu moară el de foame şi de sSte. Şi în toate nopţile fără de somn întru
       rugăciune petrec®, şi în toate Duminicile umblând la bisârică să împărtăşiea cu dumnezee-
       ştile taine.
         (**) cf, mai sus c,
         (***) oamenilor, c add. încă şi altă pricină era a unii răbdării aii lui ca aceştiea, ceiî prS
       minunate: în dreptul lui era ferâstra palatului aceluea, întru care petrecS mirâsa lui, carâ
       ca o altă Ruth n'au voit să se ducă în casa tatălui său, ci împreună cu soacra sa şede plân-
       gând, şi de de multe ori auziea sfântul când să tâmguea după dânsul miresa sa, aşijderâ
       şi maica sa şi cuvinte pr§ de jale întru plângere, grăiea; că una pentru văduviea sa, Iară
       alta pentru lipsirS filulul să tânguea. şi să sfărâma inima lui cu jale de tânguirâ acelora.
       Insă cu dragostg pre cară o avâ sfântul cătră D-zeu biruea pre dragostâ trupescă câ că-
       tră mirâsa şi cătră născători, şi pre jalâ câ nesuferită o răbda cu dulceţă pentru Dumnezeu,
       (t) c add: i-au descoperit lui ziua şi Caşul eşiril lui,
         (ff) c. urmează aci o lungă rugăciune către părinţii, să nu se mâhnească, ci să aştepte
       răsplată de la Dumnezeu,
         (§) Şi când-----oltar : c. Iară întru o zi prS sfinţitul Papa Innochentie slujind în sobor-
www.dacoromanica.ro
tE&ENDR INEDITE,
34§
sânteţi încărcaţi şi eu să vă odihnesc.» Şi frică mare i-au cuprins şi nălucSlă,
şi căzură toţi jos cu faţa la pământ, şi strigară toţi: «D-mne, milueşte-ne, după
mare mila ta.» Şi a doa oră iar auziră glas,(*) şi să rugară toţi lui Dumnezeu
cu lacrămi ca să descopere ace minune nevăzută.
   Iară câd fu Joi sera s’aă strâns toţi dinpreună cu împăratul, şi cu arhiepis-
copul în mănăstire sfântului Petru, şi să ruga lui Dumnezeu ca să cunoască,
care îaste omul lui Dumnezeu.(**) Şi rugăndu-se ei să auzi glas zicând: In casa
lui Evtimiean îaste omul lui Dumnezeu.
   Iar ei auzind acel minunat glas, să întoarseră către Evthimiean şi ziseră :
«ai tu dar ca acesta în casa ta şi nu ne spui noo!» Iar Evthimiean zise: «viu
e Domnul Dumnezeu, eu nu ştiu ca să aib dar ca acesta în casa me.» Şi chiemă
un rob al lui de’l întrebă, şi zise : «Ştii vre-o soţie de ale voastre ca să aibă
dar ca acesta?» Iar robul zise : «viu e Dumnezeu, nu ştiu, că noi săntem toţi
nişte păcătoşi.»
   Atunce purcese împăratul şi arhiepiscopul şi toţi boerii, no || rodul ce era 0. fo]. 7
strânsă, la casa lui Evthimiean, ca să caute pre omul lui Dumnezeu. Şi po-
runci Evthimian, ca să pue jeţurile şi scaunele în mijlocul curţii să şază îm-
păratul cu episcopul şi cu toţi boerii. Şi eşiră înnainte împăratului şi înnainte
episcopului cu făclii aprinse şi cu mirosuri scumpe; şi şezu împăratul pe scau-
nul cel împărătesc gătit, şi episcopul iar pe scaunul lui, şi boerii toţi dă rân-
dul, ca la un sobor, şi ziseră să caute prin toate casele lui Evthimiean şi în
toată curte lui.
   Iar jup(ă)nâsa lui Evthimiean auzind de unele ca aceste, căută pre o fe-
restră şi zise : ce gălăavă va să fie acasta în curtâ noastră? şi ce gloate? Iar
nevastă(-sa)(***) să plecă şi ea să vază ce gloată îaste acasta? şi întrebând
au aflat că face căutare pentru omul lui Dumnezeu.
   Iar sluga care îi dedese Evthimiean (de slujiea) pe săracul acela, el au
mers înnaintâ stâpâne-său şi au zis cătră el: «Stăpâne! să nu fie cum-va o-
mul lui Dumnezeu săracul acela, care mi’l ai dat să’I posluşesc pănă va muri?
că mare tăînî şi lucrurile lui Dumnezeu am văzut la dânsul; că în toaW dimi-
neţile să cumineca şi într’o săptămână o dată mânca a patra parte din pres-
cure şi bâ puţintică apă; şi aşa să trudiea în tot || anul făr(ă) somn, păn’şi
isprăviea rugăciune. Iar feCorii noştri mult îl ocăra, unii îl împinge încoaă şi a, fol, 7»
încolţi, iară alţii îl loviea cu palme peste obraz, alţii îi vărsa lăturile blidelor
în cap.
niiasca bisârică a sfinţilor Apostoli, şi împăratul Onorie înnainte stând, la sfârşitul dum-
nezeeştii liturghii, s’au făcut un glas minunat din sfântul oltar.
   (*) glas ; c. add.: zicând .• căutaţi pre omul lui Dumnezeu, cel ce va să Iasă din trup, ca
să se roage pentru cetate, şi toate ale voastre să vor rândui bine.
   (**) Dumnezeu ; c add.; Iară a doao zi vineri fiind, omul lui D-zeu sf-ul Alexie s’au des-
părţit de trupul său, şi s’au dus cătră Domnul.
   (***) o add.; în foişor stând
www.dacoromanica.ro
350
DR. M. GASTER.
          Iar Evthimiean cum auzi aşa alergă de grab la robul lui Dumnezeu, şi’l
       strigă, şi nu’i răspunse nimic, nici auzi. Iară Evthimiean văzând că nu’î
       răspunde, nici aude,(*) îl descoperi la obraz, şi’i văzu faţa strălu-
       cind ca de înger, şi hârtiea care o scrisese o ţină în mâna lui. Iar Ev-
       thimiean vru să ea hârtiea să o cefescâ; iar sfântul nu o lăsă din mănă.
          Şi Evthimiean văzu un lucru ca acesta minunat: fiind sfântul mort, şi hâr-
       tiea nu o iăsa, ci îndată au alergat şi a spus înpăratului şi au zis : «Inpărate !
       ce am căutat, am aflat; şi sănt acum 17anî de când iaste acesta în curte me(**)
       şi mergând acum la dânsul l-am aflat mort şi are o hârtie în mână şi o am
       tras-o şi nu mie-au lăsat-o.
                             Şi zise împărţitul şi cu episcopul, sâ'l pue într’un pat(***) Şi s’aă sculat îm-
                             păratul şi cu episcopul şi cu Evthimiean şi cu toţi boerii împăratului şi au
                             mers la moaştele sfântului şi să rugară toţi la Dumnezeu cu lacrămi şi zice :
                             «Robul Iul Dumnezeu dărueaşie-ne hărtiea.» Şi n’aă vrut să li o de nimunui,
                             o toi. a<»ni6 episcopului, nici unul arhiereu, nici preot, carii pe rândă să|| orânduise
                             şi cu umilinţă cerâ hârtiea din măna sfântului. Şi nevrănd să (o) d&, să mirară
                             toţi de aeâ prâ slăvită minune. Şi mergând si înpăratul n’au vrut să i o de.
          AtunCa merse şi Evthimiean tată-său şi zise : eu sănt maî greşit şi mal pă-
       cătos decăt toţi oamenii, câţi sănt în lume aCasta; şi zise : «Dă’mi mie hăr-
       tiea acasta». Şi vru Dumnezeu să se facă minune, el au dat hârtie tâtăni-său;
       şi dâca o au luat tată-său, el o au dat în măna logofătului al bisâricii cel
       mari;(f) şi începu a o ceti cu atâta dragoste de bucuriea lui Alexie.
          Şi unde auzi tată-său citind, numai decât ş-au lepădat hainele dupe el, şi
ca un leu răcnind işi rumpâ părul dupe capul lui, şi căzu pre prâ-cinstitul luî
piept, şi ’l săruta cu multă dragoste şi zice : «0 dragul mieu fiîu, cum făcuşi
una ca acasta mie! 0 calniculţ1) şi pedepsitulă de mine, de astăzi înainte! 0
mângâearâ ochilor miel şi nădejdâ me ceea ce mă nădăjdueam, să te văz
p(u)r(u)râ înainte ochilor miel! 0 mângâeare bătrâneţelor mele! 0 dulcele şi
o fot. a»dragul mieu fiîu, cum mă lăsaşî şi te înduraşi de părintele tău || şi de maica
ta, c<?(2) cu multă dragoste te dorâ şi ’ţi căuta ca soarelui ? O fiîul nostru,
cel numai pre tine născut, şi acum cu pedepsă şi cu mâhnire pe lume fâr(âj
mângâere nâi părăsit şi tâi dus şi necunoscut tei făcut! 0 dulcele mieu fiîu!
eu îţi auzieam glasul şi nu vrei să mi te spui, că eşti Iubitul fiîul mieu. 0 strii-
natul mieu fiîu! eu de multe ori trecem pe lângă tine şi nu vrei să mi te spui,
          (1) 0 colnicul citeşte: 0 ocainicul.
          (S) cit. ce.
           (*) aude: c add. apoi au întrat în lăuntru, şi au aflat pre omul lui Dumnezeu cu bună cu-
        viinţă zăcÂnd mort, faţa avându’şl acoperită;
           (**) şi sănt — curtâ mâ : c. om.
           (***) pat c add. de mult preţ şi frumos aşternut,
           (t) Şi n’au vrut — — cel mari: c; şi s’au dat din mână hărtiea înpăratului şi Pa-
        pei, pre cară luându-o, o au dat la Letie hartularlul bisericii ceil mari.
www.dacoromanica.ro
LEGENDE INEDITE.
351
      că tu eşti mângâerâ sufletului raieu, şi tu mi ’ţ erai trist şi făr de mângâere
      de tată şi de mumă; şi de multe orî flămând şi setos şi cu răbdarâ gerului şi
      a zădufului. O smeritul mieu suflet, cum văz pre fiiiul mieu mărmurit, şi ’l
      strig şi nu va să’mî răspunză. O dragul mieu fiîu şi dulce lumina ochilor miei!
      O ce voiu să fac jândul inimii mele!
         Aşijderâ şi maică-sa dâca auzi cu atăta jale să jeluea şi ’şi rumpâ (h)ai-
nele dupe ea, unde văzu pre dulcele fiîul lor mort, şi neştiută de atăţe ani.
a foi 9 o şi plăngândă zice aşa cu glas mare : Bărbaţi, fraţi, faceţi’mî cale ca să 11 văz
unde zace fiîul mieu şi pofta inimii mele, care l-am slobozit mărgăritar mie
şi mie-au supt ţiţa me! Şi să bătâ în piept, şi’şî tindâ mâinile pre el şi’l săruta
cu dor şi cu dulâaţă şi zică : 0 ticăitul mieu fiîu! din zgăul mieu născut, căci
mie-ai făcut aşa, de fuîu atăta vrâme pustie ? şi noi te căutam şi tu erai în
casa noastră, şi n’ai vrut să mi te spui, că ni s'ar fi veselit sufletele noastre.
         Aşijderâ şi nevasta lui, deca au auzit au alergat cu de grabă, fiind jalnica
      de atăta vreme şi cu haine negre; şi plânge şi zice : O soţiea mâ turture!
      fuîu atăta vreme pustie, şi ’ţ auzieam glasul şi nu vrâi să te arăţi mie măcar
      ceea ce ţâm ţinut taina ta, soţul mieu, pănă astăzi; iar de astăzi înnainte
      mă voiu chiema văduvă şi săracă, că n’am unde te mai căuta, şi de azi în-
      nainte voiu să ’mi plâng smeritul mieu suflet cu obida şi cu multă dosadă!
         Iar norodul deca auzi, să duce mic şi mare, bărbaţi şi fămei, de vedâ şi
să mira, slăvind pre Dumnezeu de acâ minune; şi de atăta lacrămî ce să
o foi. 9 b vărsa, || căt plânge toţi ce auziea.
         Deci zise împăratul şi cu arhiepiscopul, să pue patul în mijlocul cetăţii, şi
      să strige în toate părţile : că ce am căutat, am aflat; şi veniţi toţi de vă mi-
      raţi şi slăviţi pre Dumnezeu de adastă minune.
         Şi vene tot norodul de îl vede, şi căţî îl vedâ toţi cei bolnavi de toate boa-
      lele să tămăduea; muţii au grăit, surzii au auzit, orbii au văzut, ologii au
      umblat, cei cu duhuri necurate s’au izbăvit.
         [G. add. Nişte minuni ca acele văzind împăratul şi Papa, singuri au luat
      patul acela să ’l ducă în biserică ca să se sfinţâscă din atingerâ. trupului sfii-
      tului. Iară părinţii şi mirâsa mergâ pre urmă plângând. Şi atăta era de multă
      adunare de oameni, carii să sârguea să se atingă de cinstitul trup aceluea,
      cât nu le era cu putinţă ca să se ducă patul de strâmtorare şi înghesuirâ
      norodului.
         Deci au poruncit înpăratul ca să arunce aur şi argint la norod, ca să se
      dâ în laturi oamenii de la pat şi să dâ cale largă la biserică. Insă nimenâ nu
      căuta la aur şi argint, ci fieşte-carele cu dorire poftiea, ca să vază pre omul
      lui Dumnezeu, şi să se atingă de el, şi să ’l sărute.
      Deci Papa sfătuea pre norod, ca să se de în laturi, făgăduindu-le, că nu
      va îngropa îndată sffitele moaşte, ci va aştepta, până ce toţi vor săruta şi să
      vor sfiiţi cu atingerâ; şi abiea plecându-se s’au răvărsat puţin. Şi ducâDd
      sffitele moaşte în bisârica câ mare, lâu pus să stâ nelngropale o săptămână,
www.dacoromanica.ro
De. tf. GâăTKft.
352
      ca ori-cine va voi să se atingă, închinăndu-să. Iară ţoală acâ săptămână
      şedâ lângă cinstitele moaşte în bisârică, părinţii şi miresa plângând
        Iară împăratul au poruncit, ca să gătâscă o raclă de marmură şi de sma-
      ragd şi să o înpodobâscă cu aur; şi au pus întru dânsa pre omul lut Dumne-
      zeu. Şi îndată au izvorât din sfiitele moaşte myr cu bună myrezmă, şi au
      umplut, racla; şi să ungă cu acel myr toţi spre vindecare a tuturor neputin-
      ţelor. Şi au făcut îngropare cinstită sfiitului Alexie, omului lui Dumnezeu
      slăvind pre Dumnezeu.
        S’au mutat sfatul Alexie în al şase-sprezecele calend al lui Aprilie, adecă
      la Martie în 17 zile; în anul de la facerâ lumii 5919, iară de la întrupară cu-
      vântului lui Dumnezeu 411, înpărăţind în Roma Onorie, pre vreme lui Ino-
      chentie Papa; Iară în Consfantinupolis ţiind înpărâţiea Theodosie cel mic;
      Iară presle toţi stăpânind Domnul nostru Is. Hs., înpreună cu Tatăl şi cu
      sfiitul Duh, căruea să cuvine slava în veci. Amin.]
        In slava Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului sfat; că a lui iaste slava şi pu-
      târâ, acum şi în vecie de vâri. Cu a lui sfinte rugi, Doamne, milueaşte-ne şi
      ne spăsâşte. Amină.
                                                                                            Dr. îl. Gaster.
www.dacoromanica.ro
bOCUMBNTE blN VENEŢIA.

                   MOLDOVA ŞI VALAHI A (1)
                         SUMARUL DOCUMENTELOR PĂSTRATE ÎN ARCHIVUL GENERAL AL VENEŢIEI
                      Făcut de d. C. ES1RCU.
                           S e r i -a V.
Scrisori de ale Baililor veneţienl din Constantinopole.
447      Bail:      1607   20 Oct.     Simeon, Voivodul Moldovei, more. ÎI succede           
     Octavian Bon.                     fiul săă, ales de Turci.                              
448                        4 Nov.      Turcii trimit insigniele noului Voivod al Moldo¬      
                                       vei, dar se tem că fiul lui Eremia voesce să re-      
                                       vindece, cu ajutorul Polonilor, dreptul sătt asupra   
                                       acelui principat.                                     
jt49                       19 Nov.     Fiul lui Ieremia, cu o bună trupă de Poloni, a¬       
                                       tacă Moldova pentru a o cuprinde, dar e bătut de      
                                       noul Voivod şi de nobili, cari îl sunt vrăjmaşi.      
450                 1607   8 Ian.      Regele Poloniei se plânge că Turcii att esclus        
                    (m.r.)             din domnia Moldovei pe fiul lui Eremia şi att fa-     
                                       vorisat pe al lui Simeon. Cel doi rivali nu depun     
                                       armele.                                               
451                        25 Ian.     Fiul lui Eremia cuprinde Principatul Moldovei.        
                                       Paşa ordonă principelui Valachiel şi altora să pună   
                                       Iarăşi pe fiul lui Simeon.                            
1452                       15 Febr.    Luptă între trupele fiului lui Eremia şi ale fiu¬     
                                       lui lui Simeon. Acesta, învins cu desăvârşire, se     
                                       retrage în Valachia şi more. învingătorul trimite     
                                       la Portă să fie confirfnat'în domnia Moldovei. în     
                                       contra lui se pune Gavriil, fratele principelui mort. 
458                 1608   4 Martie.   Agenţii celor doi pretendenţi la domnia Moldo¬        
                                       vei, Constantin, fiul lui Eremia şi Gavriil, fiul lui 
                                       Simeon, se străduesc ca să fie confirmaţi de Turci.   
                                       Pentru Constantin stăruesce şi ambasadorul En-        
                                       gliterel. Turcii trăgănesc lucrul.                    
454        -        ---    8 Martie.   Bailul 0. Bon dă ştire proveditorulul general de      
                                       Mar despre cel doi pretendenţi la domnia Moldo¬       
                                       vei, Constantin şi Gavriil.                           
455       ---       ---    22 Martie.  Paşii se învoesc să acorde domnia Moldovei lui        
                                       Constantin.                                           
486       ---       ---    9 Aprilie,  Pretenţiunea Polonilor de a alege pe principii        
                                       Moldovei şi Valachiel.                                
457  . ---          -      26 Aprilie. Turcii nu răspund Nunţiului polon în privinţa         
                                       alegerii principilor Moldovei şi Valachiel.           
4.8       ---              11 Iuniu.   Fiul Iul Michaiu fuge de la curtea împăratului        
                                       Germaniei (Rudolf Itj şi‘cârcă să se facă stăpân      
                                       pe Valachia.                                          
,459      ---              26 îuniu.   Şerban trimite daruri Sultanului, Iar Constantin      
                                       jumătate din tribut.                                  
ţl) Vetjl Afet), p  Ist.   Ârvh, Fîl   Voi. IU, 175-208.                                     
     ifcVl p* Ut* A\'Ch* fi JPiL) Jft» 11* Voii ll ^                                         
www.dacoromanica.ro
C. ESARCÎU.
âbi
460     Bail:     1608   12 Iulie.   Ştefan Bogdan (fiul lui Iancul) se reîntorce din     
    Octavian Bon.                    Englitera la Constantinopole şi cârcă, să dobân-     
                                     dâscă domnia Moldovei.                               
461                      11 August.  Principele Transilvaniei Battori trimite ambasa¬     
                                     dor la Portă pentru conservarea statului sSa şi      
                                     acelor ale Valachiel şi Moldovei.                    
462      ---         --- 26 Sept.    Voivodul Moldovei trimite Porţel 32 mii de scude     
                                     tribut.                                              
463      ---         --- 28 Oct.     Ştefan Bogdan, ajutat de ambasadorul Englite-        
                                     rel şi de alţii, cârcă să'şl recâştige domnia.       
464      ---           ' 12 Nov.     Polonii se înţeleg cu principii Valachiel şi Mol¬    
                                     dovei ca să rămână la putere.                        
465 Bail: Oct.      ---r 12 Dec.     Agentul Voivodului Moldovei Constantin mijlo-        
    Bon fi Simeon                    cesce ca pretendentul Ştefan să fie alungat din      
     Contarini.                      Constantinopole.                                     
466                      29 Dec.     Moldovenii partisanl al lui Ştefan sunt pedep¬       
                                     siţi sever pentru insulte făcute Iul Caraman, agen¬  
                                     tul lui Constantin.                                  
467 Bail: Simeon     --- 24 Febr.    Valachil liberaţi de Turci prin intervenirea am-     
    Contarini.                       basadorulul Engliterel.                              
468      ---      1609   27 Martie.  Valachil sunt răii veduţl la Portă pentru că nu      
                                     plătesc tributul întreg în bani.                     
469                      30 Maiii.   Agentul lui Constantin, principele Moldovei, se      
                                     rogă ca Turcii să împedice pe Voivodul Transil¬      
                                     vaniei de a pomi răsboiu asupra principelui să A,    
                                     care a refusat de a da pe fiica sa în căsătorie      
                                     Marelui Cancelar al Transilvaniei. •                 
470                      23 August.  Ambasadorul polon se plânge de pretenţiunile         
                                     lui Ştefan, fiul lui Iancul, protejat de ambasado¬   
                                     rul Engliterel, asupra principatului Moldovei,       
471                      6 Sept.     Ambasadorul Engliterel ospetâză doi Moldoveni,       
                                     agenţi al pretendentului Ştefan. Principele Moldo¬   
                                     vei măresce tributul cu 32 mii scude, în speranţă    
                                     că va redobândi şâpte sate.                          
472                      17 Oct.     Plătirea tributului Valachiel. Ameninţări către      
                                     Voivodul Moldovei pentru ajut or ele date regelui    
                                     Poloniei contra Moscoviţilor.                        
173                      31 Octobr.  Principele Transilvaniei mijlocesce ca principele    
                                     Moldovei (Constantin), inimicul săd, să fie depus    
                                     şi în locul săiî să se pună Ştefan, fiul lui Iancul. 
474      ---         --- 26 Dec.     Caraman Aga, agentul principelui Constantin al       
                                     Moldovei, e ucis în Constantinopole.                 
475               (m.y.) 23 Ian.     Fratele lui Caraman, trimis de Voivodul Moldo¬       
                                     vei ca ambasador la principele Transilvaniei, e      
                                     spânzurat de acesta.                                 
476      ---      1610   17 Aprilie. Voivodul Valachiel cere ajutor de la Turci con¬      
                                     tra Tătarilor cari incurg în ţâră.                   
477                    " 15 Maia.    Principele Transilvaniei trimite daruri la P6rtă     
                                     ca să fie ales Ştefan fiul lui Iancul, de Voivod al  
www.dacoromanica.ro
lJOCUilENTE DIN VENEŢIA.
355
                                     Moldovei în locul celui regnant. Cere confirmaţiu-   
                                     nile pentru acesta şi pentru al Valachiel.           
478  Bail : Simeon 1610   29 Maiu.       Perfidia marelui Paşă şi a agentului principelui 
     Contarini.                      Moldovei pentru a ucide pe pretendentul Ştefan,      
                                     ospe şi protejat al ambasadorului Engliterel. Za¬    
                                     darnică încercare a Mitropolitului Moldovei de a     
                                     învenina pe acel principe cu cuminecătura.           
479                       18 Sept.   Principii Valachiel şi Moldovei trimit omeni în      
                                     ajutorul principelui Transilvaniei.                  
480  _                  . 16 Oct.           Principele Transilvaniei trimite un ambasador 
                                     la Portă pentru a se ruga să fie strămutaţi Voi-     
                                     vodiî Valachiel şi Moldovei.                         
481                       11 Dec.           Sultanul refusă de a pune pe Ştefan în domnia 
     ---                              Moldovei, ori cât stăruesce ambasadorul Engliterel. 
482                (m.r.) 22 Ian.          Principele (Şerban) al Valachiel, atacat de al 
                                     Transilvaniei, fuge în Polonia. Se bănuesce că a     
                                     fost îndemnat în secret de Turci. Se crede că a-     
                                     celaşld principe voesce să alunge şi pe Voivodul     
                                     Constantin al Moldovei, şi că aci se va pune Şte¬    
                                     fan, fiul lui Iancul, Iară în Valachia Radul, fiul   
                                     lui Michnea.                                         
483                       5 Febr.         Radul, fiul lui Michnea, e ales Voivod al Vala- 
                                     chiel de Turci. Se aştăptă ca principele regnant     
                                     al Moldovei încă să fie isgonit de al Transilva¬     
                                     niei, pentru a se alege acolo Ştefan, favoritul a-   
                                     cestula şi al regelui Engliterel.                    
484                       19 Febr.      Se dă scire principelui Transilvaniei despre ale- 
                                     gerea lui Radul de Voivod al Valachiel şi despre     
                                     intenţiunea de a pune pe Ştefan în Moldova.          
485                                  Inserată. Scrisorea lui Gavriel Battori, principele  
                                     Transilvaniei, către Sultanul Achmet (I) în care     
                                     enumără stricăciunile şi violenţele comise în Tran¬  
                                     silvania de Michaiu. fostul Voivod al Valachiel şi   
                                     de Şerban, client al Nemţilor, turburările nutrite   
                                     de acesta şi înarmările făcute contra lui; pove-     
                                     stesce învingerea repurtată asupra disulul Şerban,   
                                     fugit în Polonia, cu ajutorul căreia pote să cu¬     
                                     prindă Valachia, în posessiunea căreia se rogă să    
                                     fie confirmat. Face să reiasă reaua credinţă a lui   
                                     Şerban contra Sublimei Porţi; promite tributul, a¬   
                                     părarea Moldovei şi Valachiel contra Polonilor,      
                                     Cazacilor, etc. Dată la Tergovişte în Valachia, la   
                                     5 Ian. 1611.                                         
486                1611   5 Martie.       Principele Transilvaniei alungă pe al Valachiel 
                                     şi c6rcă să pună în Moldova pe Ştefan şi în Va¬      
                                     lachia pe un nepot al său.                           
487                       6 Martie.      Noul principe al Valachiel (Radul) se află lângă 
                                       Giurgiu şi Turcii daiî ordine Sanzacilor de la Du¬ 
     ---              --- 19 Martie. năre de a'l susţine contra principelui Transilvaniei 
|488                                   Principele (Gabriel Battori) Transilvaniei invită. 
www.dacoromanica.ro
366
C. ISîaRcL1.
     Bail : Simeoii                  
489   Cotitarini.   1611 2 Aprilie.  
490       ---            16 Aprilie. 
491        -        ---  30 Aprilie. 
492       ---       ---  28 Maiu.    
493                      11 Iunie.   
494                 ---  11 luni •.  
49,i      ---       ---  26 Iunie.   
496       ---        -   9 Iulie.    
497       ---        -   23 Iulie.   
498  : _’           ---  6 August.   
499                 ---  20 August.  
m          «M            6 Sept.     
pe Radul 3ă intre în Valachia, făcendu’I propuneri
de împăcare. — Radul nu se încrede. — Şerban se
înarmâză contra principelui Transilvaniei. — Voi-
vodul Moldovei (Constantin) stă gata de apărare
contra aceluiaşi principe, pe care Turcii îl bănu-
esc că se revoltă.
   Radul intră în RucurescI şi principele Transil-
vaniei se retrage la Târgovişte.
   Sultanul scrie principelui Transilvaniei mulţu-
mindu’I pentru că a alungat din Valachia pe prin-
cipele Şerban şi că a ajutat pe Radul. — Principele,
Constantin al Moldovei se plânge la Sublima Portă
că voiesc a’l depune fără a fi vinovat.
   Şerban şi principele Moldovei (Constantin) unesc
forţele lor contra principilor Transilvaniei şi Va-
lachiel. Turcii ameninţă pentru acâsta pe principele
Moldovei şi ’I ordonă să le triiriiţă pe Şerban.
Principele Transilvaniei cere recompensă pentru
că a alungat pe disul Şerban din Valachia.
   Şerban şi principele Moldovei stau sub arme.
Regele Poloniei care nu voesce să se substitue a-
cestuî din urmă Radu (adică Ştefan) scrie regelui
Engliterel să înceteze de a susţine causa prin am-'
basadorul său Constantinopolitan.
   Şerban alungă din Valachia pe noul Voivod Radu.
   Şerban, principele Moldovei (Constantin) şi Pe-
traşcu, fiul lui Michaiu. aliaţi împreună, alungă
din Valachia pe Voivodul Radu, proteglat în zadar
de Turci şi Transilvani.
   Tătarii, intraţi în Valachia pentru a susţine pre-
tenţiunile Sultanului, o jefuesc.
   Şerban şi principele (Constantin) al Moldovei
trimit ambasadori la Portă, cel d’întâiu ca să fie
pus din noă, Iar al doilea ca să fie lăsat în domnie.
   Ambasadorii susdişl sunt prinşi de Radul. Tru-
pele lui Şerban şi ale principelui Transilvaniei se
hărţuesc cu succes variu. Turcii cscită pe Tătari.
Transilvani şi pe Omer, generalul lor, contra lui
Şerban.
   Şerban, ajutat de trupele Regelui Ungariei (Ma-
leifi) şi chiar de Transilvani, învinge pe principele
Eattori şi ocupă domnia. Radul (Micona?) şi gene-
ralul Omer, cer ajutor de la Portă.
   Ambasadorii lui Şerban la Portă sunt trimeşl
prisonierl lui Eattori. Radul lasă Glurglul şi se re-
trage la Russi iRuscIuc) la Omer Aga, căpitan
turc, care nu putea opera din lipsă de forţe. Şer-
ban oferă Porţel 100 mii de galbinl ca să fie nu-
mit din noă Voivod al Valachiel.
   Ambasadorul polon la Portă se plânge de ne-
www.dacoromanica.ro
POCI MENIE DIX VENEŢIA.
357
                                       dreptăţile făcute principelui Constantin al Moldo-    
                                       vel. Turcii nu sunt mulţumiţi cu Omer Aga.            
501  Bail: Simeon   1611   17 Sept.    Turcii cred cu siguranţă că Regele Ungariei va.       
       Contopim.                       susţine pe Şerhan, care ţine pe principele Transil-'  
                                       vaniel ased;at în Sibisco. |                          
502       ---       ---    1 Oct.      Nunţiul Poloniei unelteşte ca să pună măna pe         
                                       Ştefan, pretendent la domnia Moldovei.                
503       ---       ---    15 Oct.     Se 4ice că Şerban s’a retras în Polonia ca să         
                                       se pregătăscă a se împotrivi Turcilor.                
504                        29 Oct.     Se confirmă retragerea lui Şerban în Polonia,         
                                       învins de Tătari şi de principele Transilvaniei. ---  
                                       Radul se întorce în Valachia, devastată cumplit.      
505        _        _      12 Nov.     Lăudăroşiile Principelui (Constantin) al Moldo¬       
                                       vei în favorul Turcilor contra Casei de Austria-      
                                       Regele Poloniei (Sigism. III) refusă cu mărinimie     
                                       de a estrada Turcilor pe principele Şerban.           
506                        26 Nov.     Paşa locoţiitor alege de Principe al Moldovei pe      
                                       un ore-care Tonso (Tomşa) 6spele său, fid al u¬       
                                       nul fost Voivod al acelei provincii. Constantin, u-   
                                       nindu-se cu Şerban, se pregăteşte a ’şl apăra ţara.   
507                        13 Dec.     Un mare număr de Cazaci se unesc cu Şerhan            
                                       şi Constantin principele depus al Valachiel. Turcii   
                                       scrid regelui polon, ordonându’I să le estradeze pe   
                                       Şerban.                                               
508                        31 Dec.     Noul Principe al Moldovei (Tomşa) se pregăte¬         
                                       şte să ’şl Ia în stăpânire domnia. Şerban şi Con¬     
                                       stantin, principii depuşi, se află în Polonia.        
509                 (m.r.) 28 lan.     Noul principe al Moldovei se află la Baba (Ba-        
                                       badagh ?) lângă Omer Aga. Tătarii ad ordine de        
                                       a ’1 ajuta să ’şl ocupe domnia.                       
510                        25 Febr.    Intră în Moldova fără împotrivire.--- Constantin,     
                                       părăsind laşii se retrage în Polonia. Ştefan Bogdan   
                                       se turceşte.                                          
511                 1612   10 Martie.  Se dă Sanglacatul Bursiel lui Ştefan Bogdan care      
                                       sş turcise. --- Proiect de a se uni Moldova şi Va¬    
                                       lachia şi a se pune sub stăpânirea Musulmanilor.      
512                        26 Martie.  Constantin se află la Hotin unde readună âstea.       
                                       Noul principe al Moldovei, fiul lui Tomşa, aşteptă    
                                       în Iaşi ajutor de la Tătail. YalachI şi Turci, pentru 
                                       a merge contra lui Constantin.                        
513 Baili: S. Con-         7 Aprilie.  Sultanul scrie Regelui Poloniei ca să i se eslra-     
    tarini şi Cri-                     deze Constantin. Femela lui Radu merge să ’şl gă-     
    stof. Valier.                      săscă bărbatul (în Valachia).                         
514      Bail:             21 Aprilie. Se (Jice că regele Poloniei a pus în închisâre        
    Cristof. Valier                    câţl-va 6menl al lui Constantin, între cari pe un     
                                       Paleologu.                                            
515       ---       ---    5 Maid.     Regele Poloniei răspunde Sultanului că nu va a¬       
                                       juta pe principii Constantin şi Şerban                
516                        19 Maid.    Paşa bănueşte că Polonii ad îndemnat pe Cazaci        
                                       să facă stricăciuni imperiului Sultanului ca să ’şl   
www.dacoromanica.ro
358
C. E3ARCC.
                                    resbuoe pentru depunerea lui Constantin din dom¬      
                                    nia Moldovei.                                         
517     Dail :      1612 16 IuniQ.  Nunţiul polon tratâză cu Porta ca Constantin să       
    Cr'mtof. Valier                 fie pus din noă în Moldova, şi se plânge de pagu¬     
                                    bele aduse Poloniei de Tătari şi Moldoveni.           
518                      14 Iulie.  Constantin cu 10 mii tătari în unire cu Şerban,       
                                    intră in Moldova, ajutat şi de Poloni.                
519                      28 Iulie.  Polonii pradă Moldova. Radu, principele Vala-         
                                    chiel, stă sub arme contra Transilvanilor şi contra   
                                    aderenţilor lui Şerban.                               
520                      12 August. Polonii, trădaţi de Tătari, sunt învinşi la Ştefâ-    
                                    neştl de principele Tomşa al Moldovei. Constantin,    
                                    generalul Potoscki şi alţi fruntaşi poloni sunt f㬠  
                                    cuţi prizonieri de Tătari.                            
521                      25 August. Sultanul dărueşte pe Paşa şi pe principele Tomşa      
                                    pentru acest fericit resultat. Turcii şi Polonii dis- 
                                    simuleză reciproc mânia lor. Se dice că Constan¬      
                                    tin s’ar fi rescumpSrat de la Tătari.                 
522                      6 Oct.     Turcii ordonă principelui Moldovei să nu mole¬        
                                    steze pe Poloni la hotare.                            
523                      27 Dec.    Se bănueşte că Sultanul ar voi să se facă de¬         
                                    plin stăpân pe Moldova şi Valachia.                   
524                 1613 25 Martie. Principii Valachiel şi Moldovei se tem că vor         
                                    fi amăgiţi de primul Vizir.                           
525                      30 MaiO.   Victoria repurtată la ŞtefăneştI de principele Mol¬   
                                    dovei asupra Polonilor se atribue vitejiei lui Ma-    
                                    iar Ogli, Sanglacul Silistriel.                       
526                      8 Iulie.   Ordine către Principii Valachiel şi Moldovei de       
                                    a se ţine gata de răsboiu (în serviciul Turcilor).    
S27                      28 August. Propunerea primului Vizir de a reduce Valachia        
                                    şi Moldova în Sanglacate, şi a destina veniturile     
                                    lor pe seama moscheel Sultanului.                     
528                      25 Sept.   Valachil intraţi în Transilvania din ordinul Tur¬     
                                    cilor. Trimiterea unul ambasador polon la Portă       
                                    pentru a trata despre depunerea principelui Mol¬      
                                    dovei.                                                
529                      10 Oct.    Sosirea la Constantinopole a (Jisulul ambasador       
                                    Polon şi a lui Potoscki, fost prisonier al Principe¬  
                                    lui Tomşa al Moldovei.                                
530                                 Inserată. Scrisorea lui Sigismund UI al Polo¬         
                                    niei către Sultanul Achmet I, în care ’I aduce a¬     
                                    minte că s’a stabilit în mal multe pacturl că Prin¬   
                                    cipii Moldovei favorisaţl de Regele Poloniei nu vor   
                                    fi depuşi, şi că ’I pare rău pentru alungarea lui     
                                    Constantin; pagubele causate Poloniei şi tiraniile    
                                    comise în Moldova de noul principe. Dată în Var¬      
                                    şovia la 31 Iuliă 1613.                               
531                      8 Nov.     Gabriel Betlen se rogă ca principele Valachiel        
                                    să înceteze de a prăda Transilvania şi ca să li¬      
                                    bereze pe prinşi. Ordine către Principii Moldovei     
www.dacoromanica.ro
DOCUMENTE DIN VENEŢIA.
359
                                     şi Yalachiel de a se retrage (din Transilvania) la      
                                     casele lor.                                             
        Bail:                                                                                
532 Cristof.Valier 1614   21 Martie. Se măreşte tributul principelui Valachiel.              
633            --- ---    16 Uct.    Pentru aprovizionare de cal pentru Sultanul, se         
                                     trimit ordine în Moldova şi Valachia.                   
534            ---        4 Dec.     Despre restituirea fortăreţel Hotinulul de către        
                                     Poloni principelui Moldovei şi despre eliberarea        
                                     generalului Potoscki.                                   
535            --- ---    19 Dec.    Avis despre restituirea Hotinulul principelui Mol¬      
                                     dovei.                                                  
536              - (m.r.) 2 ,Ian.    Se confirmă acâstă restituire.                          
537     Bail:      1615   8 AugU3t>  Voivodul Valachiel pune să tae nasul unul fals          
    Almoro Nani.                     frate al sSfi, pentru a’I lua nădejdea de a aspira      
                                     la acea domnie.                                         
538            --- ---    19 Sept.   Pretenţiunile lui Chisler Agasi asupra a o sută         
                                     sate.ale Moldovei.                                      
539       “               31 Oct.    Moldovenii ajută pe Turcii asediaţi în Osech de         
                                     Câzacl. Revolta boerilor moldoveni contra prin¬         
                                     cipelui lor (Tomşa).                                    
540                       12 Dec.    Dn frate al lui Constantin (Alessandru) în frun¬        
                                     tea Polonilor şi boerilor moldoveni revoltaţi, a¬       
                                     lungă pe Voivodul Ştefan (Tomşa) din Moldova.           
                                     Turcii dafi ordine Tătarilor şi altora de a pune        
                                     din nou pe (J'sul Voivod în scaunul domniei.            
541            ---        26 Dec.    Neliniştirile Calmacanulul pentru neînţelegerile        
                                     dintre Polonia şi Moldova. Confirmarea Voivodu¬         
                                     lui acesteia.                                           
542 '              (m.r.) 9 Ianuar.  Ştefan (Tomşa) Voivodul Moldovei condamnă la            
                                     morte pe câţl-va gentilomi, duşmani al sSI. pune        
                                     în temniţă pe un Polon trimis ca ambasador de           
                                     Alexandru, noul Voivod al Moldovei la al Va¬            
                                     lachiel, şi se învrăjmăşeşte cu acest din urmă; a¬      
                                     tacă tabăra polonă din Moldova, dar e respin3.          
                                     Voivodul Valachiel se teme pentru sine de 3uccesul      
                                     Polonilor în Moldova. --- Alexandru anunţă că a         
                                     voit să răsbune pe frate-său Constantin, dar că va      
                                     fi servitor credincios al Sultanului. Acesta vrea cu    
                                     or ce preţ ca Ştefan (Tomşa) să se reîntorcă în         
                                     ţară. Turcii, vedând agitaţiunea Moldovei, se arată     
                                     amicabill Transilvanilor. Ambasadorul Poloniei tri¬     
                                     mis la Portă pentru a scusa pe domnul sătt de           
                                     alungarea lui Ştefan, e primit f6rte răii.              
543                       23 lan.    Caimacanul e învinovăţit de Sultanul de di30r-          
                                     dinele din Moldova pentru că n’a împedecat tiră-        
                                     niele acelui Voivod (Ştefan).                           
544                       20 Febr.   Alexandru scrie Caimacanulul, aducendu’I aminte         
                                     serviciele şi fidelitatea tatălui şi a fratelui său c㬠
                                     tre Sublima Portă, inculpând pe Voivodul Ştefan         
                                     (Tomşa) de grave tiranii şi rugându-se să fie con¬      
                                     firmat el în domnia Moldovei,                           
www.dacoromanica.ro
360
C. ESARCU.
546    Bail:     1616 6 Martie.   Alexandru încarcă, prin întrepunerea Ambasado¬     
    Almoro Nani.                  rului Franciel şi cu daruri să fie confirmat de    
                                  P6rtă în Stăpânirea Moldovei. Ştefan (Tomşa) în¬   
                                  soţit de Ibraim Paşa şi de Voivodul Valachiel in¬  
                                  tră în Iaşi. Alexandru şi Polonii se retrag.       
546                   19 Martie.  Alexandru se află în fortărăţa Hotinulul cu un     
                                  insemnat număr1 de Poloni. Voivodul Ştefan (Tomşa) 
                                  se nelinişteşte.                                   
647                   30 Aprilie. Ordine către Paşa din Bossina de a merge în a->    
                                  Jutorul Voivodului Ştefan.                         
648                   30 Aprilie. Polonii alungă din Moldova pe Voivodul Ştefan      
                                  (Tomşa) ş: străbat în Valachia.                    
649                   28 Maiu.    Alesandru e stăpân pe Moldova cu 12 mii Po¬        
                                  loni. Ambasadorul Poloniei 4>ce că Regele său nu   
                                  fare ingerinţă.                                    
660                               Inserată. Scrisorea Iul Alexandru Mohilan, prin¬   
                                  cipele1 Moldovei, către bailul veneţian Almoro     
                                  Nani. ÎI dovedeşte drepturile sale asupra acelui   
                                  principat, îl descrie tiraniile comise de Voivodul 
                                  Tomşa, alungat de densul, şi rogă pe bail să se    
                                  îutrepună ca Sultanul să’l confirme în domnie.     
                                  Dată la Iaşi 20 Aprilie. 1616.                     
661                   11 Iunie.   Ambasadorul Franciel se arată bine-voitor prin¬    
                                  cipelui Alesandru.                                 
662                   11 Iunie.   Ambasadorul Pol mici espune Cai maca nulul că      
                                  regele săă n’a luat parte la alungai ea lui Ştefan 
                                  din Moldova, dar că doresce să se pună un alt      
                                  principe.                                          
663                   25 Iunie.   Dimisiunca caimacanulul e atribuită în parte       
                                  protecţiunel dată de el Voivodului SLefan (Tomşa), 
                                  despre care se povestesc ciudiml de necredut.      
664                   25 Iunie.   Turcii invită pe regele Poloniei să retragă tru¬   
                                  pele sale din Moldova şi’I promit că nu vor pune   
                                  principe pe Ştefan (Tomşa) qi pe un altul.         
666                   9 Iulie.    Radul, Voivodul Valachiel. se alege în Moldova     
                                  în locul Iul Ştefan.                               
666                   23 Iulie.   Ambasadorul polon se plânge că caimacanul a        
                                  reţinut scrisorea care trebuia să anunţe regelui   
                                  Poloniei alegerea noului Voivod al Moldovei. Duş¬  
                                  mănie între Turci şi Poloni din causa intereselor  
                                  Moldovei.                                          
557                   6 August.   Polonii părăsesc Iaşii şi se retrag în Hotin. Şte¬ 
                                  fan (Tomşa), fost Voivod al Molvovel, e condus     
                                  la Constantinopole.                                
558                   20 August.  Ibraim, Ischender paşa şi Radul înving pe Po¬      
                                  loni în Moldova şi pun în temniţă pe mama, sora    
                                  şi un frate al lui Alexandru. j                    
559                   3 S' pt.    Speranţele lui Graziani (agent al împăratului      
                                  Germaniei) de a obţine domnia Valachiel sunt în¬   
                                  şelate. Se alege un Alexandru, ospe al Primului    
www.dacoromanica.ro
DOCUMENTE DIN VENEŢIA.
361
                                      Vizir. Se trimit daruri lui Ischender paşa pentru    
                                      victoria repurtată în Moldova contra Polonilor.      
560     Bail:      1616    19 Oct.    Caimacantil promite ambasadorului Poloniei că        
    Almoro Nani,                      va alege pe "Gabriel, -principe al Valachiel, dar    
                                      după aceea, contra promisiunel date. numesce pe      
                                      Alexandru, favorisatul primului Vizir. Alexandru,    
                                      fost Voivod al Moldovei, mama sa şi un frate al      
                                      lui, făcuţi prisonierl, renâgă credinţa. Turcii tor- 
                                      turăză pe Ştefan Tomşa pentru a’I scote bani,        
561                        2 Nov.     Coreschi, cumnat al fostului Voivod al Moldo¬        
                                      vei Alexandru, după ce s’a bătut cu vitejie contra   
                                      Turcilor în Moldova, e făcut prisonier. După insi-   
                                      nuaţiunea ambasadorului Poloniei, răspunde paşel     
                                      că acel rege nu s’amestecă în răs bolul din Moldova. 
562                        31 Dec.    Regele Poloniei pune să decapiteze pe locote¬        
                                      nentul lui Coreschi. pentru că refusă a preda ce¬    
                                      tatea Hotinulul Turcilor.                            
563      ---       1617    30 Maiu.   Generalul Polonilor solicită de la Radul, noul       
                                      Voivod al Moldovei, să fie mijlocitor de pace în¬    
                                      tre Polonia şi Turci.                                
564                        30 Sept.   Bailul demonstrâză imposibilitatea de a strânge      
                                      trupe pentru republica Veneţiei în Moldova şi Va-    
                                      lachia, fiind ocupate contra Cazacilor şi voind Tur¬ 
                                      cii să rămână în pace cu împăratul (Germaniei).      
565      ---       ---<    29 Nov.    Coreschi fuge din Şapte-TurnurI,                     
566      ---       ---     8 Dec.     Turcii bănuesc că omenii ambasadorului frances       
                                      aii ajutat fuga lui Coreschi şi fac cercetăAamă-     
                                      nunţite, Secretarul e torturat şi ’şl mărturiseşte   
                                      complicitatea. Ambasadorul, provocat în zadar să     
                                      mărturisăscă, e pus în temhiţă de către paşa.        
567                        26 Dec.    Secretarul şi alţii din omenii ambasadorului         
                                      frances sunt liberaţi, Acest incident îl costă, pe   
                                      ambasadorul 15 mii de galbinl.                       
568                1618    9 Iunitt.  Ştiri despre pregătirile lui Şerban contra Vala¬     
569                                   chiel ; se cred inventate de Voivodul regnant (A¬    
                                      lexandru).                                           
                           23 Iuniij, Alexandru, Voivodul Valachiel, e alungat de su¬      
                                      puşi pentru lăcomia sa. în locu’I şe^alfege Gavriil  
                                      din casa Moghila.                                    
570                        2 Iuliu.   Trimiterea în Valachia^A unul agent al princi¬       
                                      pelui Gavriil.                                       
571                        10 Iulia,  Reclama creditorilor fostului Voivod Alexandru.      
                                      Paşa spune lui Gavriil, noul Voivod al Valachiel,    
                                      că trebue să’I plătăscă. Alexandru se refugiază în   
                                      casa lui Mebemet Paşa. Caimacan.                     
572 Bail: A. Nani; (m. ».) 17 Ian.    Assan paşa iţice că Coreschi fugit din închisore     
573   ambasador                       s’a întors în Polonia prin Veneţia, pe o corabie     
    Fr, Contarini.                    veneţiană,                                           
         ---       --      16 Febr.   Graziani e ales Voivod al Moldovei.                  
574                        16 Febr.   Radul, Voivod al Moldovei, e depus, şi se alegă      
www.dacoromanica.ro
362
C. ESARCl’.
                                     în locul săd Gr. Graziani, care câştigă bună voinţa   
                                     tuturor. Cere voie să trăiască conform ritului gre¬   
                                     cesc.                                                 
575 Bail: A. Nani; 1619   2 Martie.  Gaspar Graziani, noul principe al Moldovei, se        
      ambasador                      retrage din negoţiările de pace dintre Turci şi Spa¬  
    Fr. Contarini.                   nioli, arătându-se dispus a ajuta pe Republica Ve¬    
                                     neţiei.                                               
576                       2 Martie.  Graziani se -pregăteşte a lua în stăpânire Mol.       
                                     dova. Se arată prodig în deosebi cu Patriarcul din    
                                     Constantinopole. Se arată prietenos republicel Ve-    
                                     neţiene şi arată dorinţa de a lua în căsătorie o      
                                     fiică a Dragomanului Borisi.                          
577      ---       ---    10 Martie. Paşa voeşte ca să se facă măritişul fetei Drago¬      
                                     manului Borisi cu Graziani.                           
578      ---       ---    16 Martie. Radul, fost Voivod al Moldovei, soseşte la Con¬       
                                     stantinopole. Se ordonă lui Graziani, noul principe   
                                     de a merge să ’şl ocupe domnia.                       
579                       9 Iunie.   Dogelui Veneţiei ’I place că dragomanul Boresi        
                                     nu consimte la măritişul fetei sale cu Principele     
                                     Graziani. Acesta anunţă Bailulul sosirea sa în Iaşi   
                                     şi primirea lui acolo şi însărcinâză pe Borisi să’I   
                                     obţină un salv-conducţ de 500 omeni cari să’I ser-    
                                     văscă de gardă. Ischender Paşa supune 25 sate         
                                     din Moldova şi Principele Graziani se plânge. ---     
                                     Se bănueşte că Turcii volesc să reducă Moldova        
                                     în Sanglacat.                                         
580                       18 August. Principele Graziani oferă republicel Veneţiene de     
                                     a conturba tratatul între Turci şi Spanioli. Ţine     
                                     în serviciul său douS-decI de RagusI.                 
581                       1 Sept.    Ferdinand, regele Ungariei, recomandă Porţel pe       
                                     fostul Voivod Şerban ca să fie pus din nod în Va-     
                                     lacliia. Concurăâă şi Radul Mihnea, fost principe     
                                     al Moldovei.                                          
582                                  Inserată. Scrisorea lui Ferdinand, rege al Un¬        
                                     gariei (apoi împărat al Germaniei) către Sultanul Os¬ 
                                     man I prin care ’l rogă să pună din nod pe Şerban     
                                     (Radul) în Valachia. Dată la Viena, 10 Iulid 1619-    
583 Bail: A. Nani         30 Sept.   Primul vizir dă răspuns nefavorabil ambasado¬         
                                     rului german, cu privire la restabilirea lui Şerban   
                                     în Valachia.                                          
584 ~                     12 Oct.    Fiul Voivodului Mihaid, învins de Betlen Gabor,       
                                     principele Transilvaniei, fuge în Polonia.            
585                       11 Nov.    Regele Poloniei refusă de a da ajutor lui Şerban      
                                     şi fiului lui Mihaid.                                 
586                       25 Nov.    Graziani, principe al Moldovei, rogă pe regele        
                                     Poloniei (Sigismund III) să ajute pe împăratul Fer¬   
                                     dinand III.                                           
587                (m.T.) 9 Ianuare. Turcii se plâng că Polonii ad ajutat pe fiul lui      
                                     Aron Vodă să intre în Moldova, pe care volesc         
                                     ' S’o dea unul Beglerbeid.                            
www.dacoromanica.ro
DOCUMENTE DIN VENEŢIA.
363
                                   Radul, fost Voivod al Valachiel şi apoi al Mol¬      
588 BaiU A, Nani. 1620 28 Iulie.   dovei, e ales din nott principe în Valachia în locul 
                                   lui Gabriel.                                         
589                    24 August.  Gaspar Graziani, principele Moldovei, e depus şi     
                                   în locul sătt se alege Alexandru, care fusese Voi¬   
                                   vod al Valachiel ’naintea lui Gabriel.               
590                    24 Sept.    Principele Graziani pune să ucidă pe Capegitt şi     
                                   pe toţi cel ce afl fost trimişi de Turci pentru ca   
                                   să’l conducă în închisore la Constantinopole, şi se  
                                   refugiază apoi în cetatea Hotinulul. Paşa trimite    
                                   pe noul Principe Alexandru în Moldova, cu ordine     
                                   către Radu Voivodul Valachiel şi către mulţi alţii,  
                                   să’l ajute a lua domnia.                             
591                    8 Octobr.   Se trimit ajutâre lui Schender Paşa ca să se         
                                   împotrivâscă principelui Graziani, care cârcă să co- 
                                   prindă Moldova.                                      
592      ““       ---  22 Oct.     Turcii înving armata polonă în Moldova şi răspân¬    
                                   desc vestea că principele Graziani a fost omorît.    
593                    4 Nov.      Polonii din Moldova sunt din nott învinşi de         
                                   Turci. Principele Graziani, părăsit de al săi, fuge  
                                   în Polonia.                                          
594               1621 9 Martie.   Radul, principe al Valachiel, trimite daruri la      
                                   Pârtă. Cazacii devastâză Moldova; sunt fugăriţi      
                                   de Alexandru Voivod.                                 
595                    20 Aprilie. Se răspândeşte falsa ştire despre mortea lui Ra¬     
                                   dul Voivod. Vizirul o confirmă, pentru a stârce      
                                   bani din o nouă alegere.                             
596                    19 Maiii.   Armata polonă rupe podurile de peste Dnistru         
                                   în dreptul Moldovei. Turcii voesc a reduce acâstă    
                                   provincie în Sanglacat.                              
597      ““       ---  16 Iunie.   Polonii cârcă a strămuta teatrul răsbolulul (cu      
                                   Turcii) în Moldova.                                  
598               ““   3 August.   Principele (Alexandru) al Moldovei arestâză câţi¬    
                                   va spioni al Polonilor. Sultanul însărcinâză cu răs- 
                                   bolul pe Voivozii Moldovei şi Valachiel.             
599                    17 August.  Voivozii Valachiel şi Moldovei sosesc la tabăra      
                                   turcilor cu armată şi victualil. --- Merg spre Dni¬  
                                   stru pentru a împedica trecerea Polonilor.           
600 Bail: Giorgio      14 Sept.    Se zice că Sultanul a pus să tale capul Princi¬      
     Giustiniani                   pelui Alexandru al Moldovei pentru că n’a împe-      
                                   decat pe Poloni să trâcă Dnistrul; se alege Ştefan.  
601      ---      ---  28 Sept.    Cazacii conduşi de fiul lul''Mihaiu, fost Voivod     
                                   al Valachiel, sunt învinşi de Turci lângă Dnistru.   
602               '    12 Oct.     Sultanul Osman II însărcinâză pe Ştefan, noul        
                                   Voivod al Moldovei, să intre în Polonia cu o ar¬     
                                   mată de Moldoveni şi Circasienl.                     
603                    26 Oct.     Polonii împedică armata Moldovenilor şi Circa-       
                                   sienilor conduşi de Ştefan Voivod de a intra în      
                                   ţara lor. --- Ştefan şi Radul, (Voivodul Valachiel)  
                                   se întrepun pentru a împăclui pe Turci cu Polonii    
www.dacoromanica.ro
C. ESARCU.
36-4
604   Bail: Giorgio 1621   9 Nov.      Turcii confirmă pe Radul în domnia Valachiel,          
      Giustiuiani.                     ca recompensă că a mijlocit pacea între el şi Po¬      
                                       loni. Acestora se pune condiţiunea de a eşi din        
                                       Moldova.                                               
606        ---       ---   7 Dec.      Polonii incurg în Moldova.                             
606                 (m.T.) 5 Febr.     Pagubele causate Moldovei de Poloni fac pe             
                                       Turci să crâdă că aceştia nu voiesc să ratifice        
                                       pacea.                                                 
607        ---      ---    19 Febr.    Voivodul Radul al Valachiel trimite daruri Bai-        
                                       lulul Veneţiei.                                        
608                                    Inserată. Scrisorea lui Radul, Voivod al Vala¬         
                                       chiel către Bailul Vşneţian din Constantinopole. ÎI    
                                       esprimă recunoştinţa sa faţă de republica Veneţiană    
                                       pentrU bine facerile primite de la dânsa şi ’l rogă    
                                       să ’l sprijinâscă la sublima Pârtă.                    
C09                 1622   30 Aprilie. Bailul povesteşte dogelui intrigile secretarului       
                                       săO Giovanni jGiacomo Locadello pentru a obţine        
                                       domnia Moldovei, şi ’l asigură că va face ce’I va      
                                       sta în putinţă pentru a'l împiedica de la acâsta şi    
                                       a ’l aresta. --- pice că Vizirul nu are intenţiunea    
                                       de a da sus <Jisa domnie nici lui Locadello pici       
                                       fostului Voivod Alexandru, care s’a încercat să o      
                                       dobândâscă prin mijlocirea ambasadorului Statelor      
                                       (Ţărilor de jos), ci va fi dată fiului Iul Radul, Voi¬ 
                                       vodul Valachiel.                                       
610                        19 Maia.    G. G. Locadello (secretarul bailulul veneţian la       
                                       Constantinopol) pentru a obţine de la Turci dom¬       
                                       nia Moldovei face mari cheltuell şi răspândeşte        
                                       vorba că e fiul fostului Voivod Aron.                  
611                        28 Maia.    Bailul republicel veneţiane insistă la Pârtă ca        
                                       G. G. Locadello, secretarul s£d, să nu obţină dom¬     
                                       nia Moldovei.                                          
612                        11 Iunie.   Secretarul Locadello cârcă tote mijlâcele ca Tur¬      
                                       cii să ’l alegă Principe al Moldovei, şi Bailul Ve¬    
                                       neţian lucrează cu sârguinţă în contra lui.            
filţt      ""       ---    20 August.  G. G. Locadello cârcă prin mijlocirea Polonilor        
                                       să capete domnia Moldovei.                             
614                                    Inserată. Scrisorea lui Gio. Giacomo Locadel¬          
                                       lo, pretins fia al lui Aron Vodă. către Stanislad      
                                       Lumhomirski mare general al Regelui Poloniei           
                                       (Sigismund III). ’L rogă să recomande Ambasado¬        
                                       rului ca să câră de la Portă să i se dea domnia        
                                       Moldovei, care trebuia să i se Ia Iul Ştefan Voi-1     
                                       vodul regnant, conform condiţiunilor de pace din-*     
                                       tre Poloni şi Turci.---Constantinopol 20 Iuliu 162?.   
616        ---        t    10 Dec.     Daut Paşa promite ambasadorului polon că va            
                                       depune pe Voivodul Moldovei Ştefan.                    
616                        23 Dec.     Polonii ameninţă a se înarma dacă Turcii vor           
                                       lăsa la putere pe Ştefan Voivodul Moldovei şi pe       
www.dacoromanica.ro
documente din Veneţia.
3(55
                                     Cantemir, (belu) al Silistrel. Bailul îndemnă pe am- 
                                     bass. Poloniei să nu sprijinăscă pe Locadello.       
617 Bail: Giorgio 1623   14 Iunie.   Voivodul (Radul) al Valachiel arată Bailulul do-     
    Giustiniani.                     rinţa de a depune bani la Zecea Veneţiei. Turcii     
                                     îl cred destul de bogat.                             
618                      24 Iunie.         Alexandru (fost voivod) al Moldovei mijloceşte 
                                     ca Radu, Voivodul Valachiel, să fie depus, dar a¬    
                                     cesta scapă trimiţând daruri Paşel.                  
619                      17 Sept.        G. G. Locadello, fost secretar al Bailulul Vene- 
                                          ţian din Constantinopole, aruncat în temniţă de 
                                           acesta pentru că aspira la domnia Moldovei, se 
                                                 face turc pentru a câştiga libertatea. | 
620                      11 Nov.           Voivodul Radu (al Valachiel) trimite un cal în 
                                     dar Bailulul veneţian.                               
621                      23 Dec.       Turcii, avisaţl de Radul (sati Ştefan, vetjl nota) 
                                     Voivodul Moldovei, că Polonii stau sub arme la       
                                     hotarele el depun, pentru a ’I împăca, pe Cante¬     
                                     mir Tătarul, belu al Silistrel, duşmanul lor.        
                                     Nota. Am revăzut documentele acestei serii de        
                                     la 23 Dec. 1622 păne la 23 Dec. 1623, dar asupra     
                                     mutării principilor Valachiel şi Moldovei n’am găsit 
                                     însemnare. De aceea observ că lipsesc dispacele      
                                     (şi rubrica Tespectivă) de la No. 2b8 până la 283    
                                     inel., adică scrisorile din 8 Iulie până la 2 Sept.  
                                     1623.                                                
622               1624   13 Aprilie.     Turcii aşteptă trupe de la Principele (Radu?) al 
                                     Moldovei pentru a arma flota din Marea Năgră.        
623 _             _      1 Oct.      Tătarii prădeză Moldova şi Valachia. Principele      
                                     (Alexandru) al acesteia (cjis fiu al lui Radul) e a¬ 
                                     sediat de el în un seraiu, şi al Moldovei (Radul)    
                                     scapă în fortărăţa Susaria (Suceva?)                 
624                      15 Oct.           Tătarii (ac mari pagube Valachiel şi Moldovei. 
                                                     Turcii se arată învoiţi cu acăsta. I 
625                      28 Oct.            Regele Tătarilor promite Sultanului că va re- 
                                     chema trupele sale din Valachia şi Moldova de¬       
                                     clarând că ah intrat fără a avea ordin de la el.     
626                      10 Nov.     Turcii se tem că tătarii se vor reîntorce să in-     
                                     festeze Moldova şi \ alachia, cu Iote că s’att re¬   
                                     tras din acele provincii. Regele Tătarilor şi Saim,  
                                     fratele său, cer de la Sultanul ca în locul lui Ra¬  
                                     dul. principele Moldovei, să fie pus un altul, fa¬   
                                     vorit al lor. (VecJI No. 628).                       
627                      23 Nov.          Turcii fac cunoscut regelui Tătarilor că se in- 
                                     volesc să schimbe pe principele Moldovei, câud se    
                                     va plăti tributul acelei provincii.                  
628                      7 Dec             Rodiţi, pentru care regele Tătarilor rugase pe 
                                     Sultan să ’I dea domnia 'Moldovei, fuge din Con-     
                                     stantinopol în Tătaria.                              
629               (m.T.) 6 Ian,            Se bănueşte că Tătarii conduşi de Saim fratele 
                                           regelui lor, voesc a ocupa Moldova pentru a a» 
www.dacoromanica.ro
C. E^ÂRCb.
8&6
                                     lunga pe Radul şi a pune în locul lui pe Rodeto       
                                     (sad Rodiţi).                                         
630    Ambasador:   1625 23 Martie.  Ambasadorul trimis la Portă de Saim Tătarul,          
     Simeon Conta-                   aduce ştirea că stăpânul săd a făcut să se retragă    
         rini.                       Cantemir (Helul Silistrel) şi să se restitue prisoni- 
                -ft                  eril Moldoveni.                                       
631      Bail.           11 Aprilie. Railul scrie că va îngriji adunarea de cavalerie      
     G. Giustiniani                  în Valachia pe comptul republicel veneţiene şi că     
                                     va trimite scrisore lui Radul care era atunci prin¬   
                                     cipe al Moldoyel şi nu al Valachiel, unde domnia      
                                     fiul săd (Alexandru) sub conducerea sa.               
632                      27 Aprilie. Eailul dă compt Dogelui (Giovanni Comaro) de          
                                     cele ce a lucrat pe lângă Miniştrii Porţel pentru     
                                     a obţine permisiunea de a face requisiţiune de ca¬    
                                     valerie în Valachia în serviciul republicel Ve¬       
                                     neţiene, mal cu sămă pe lângă paşa din Silistra       
                                     care are autoritate asupra principelui acelei pro¬    
                                     vincii şi asupra celui din Moldova, Radul, şi con¬    
                                     siliază mijlocul să se satisfacă dorinţa acestuia de  
                                     a depune o sumă de bani la Banca sad la Zecea         
                                     Veneţiei.                                             
633                                  Inserată. Scrisorea paşel din Silistra Diach Me-      
                                     hemet către Bailul. ÎI indică ce trebue să facă pen¬  
                                     tru a obţine de la Radul şi alţii requisiţiunea de    
                                     trupe călări în serviciul republicel veneţiene, con¬  
                                     tra regelui Spaniei. --- Fără dată.                   
634                                  Inserată. Scrisorea Bailulul Veneţian din Con-        
                                     stantinopole către Radul, principele Moldovei, prin   
                       /             care ’I transmite pe acea a contelui Enrico Matteo    
                                     della Torre, şi ’1 rogă să servăscă republica cu      
                                     permisiunea de a strânge trupe valache călări în      
                                     serviciul el. Dată la 17 Aprilie 1625.                
636                      15 Maiu.    Patriarchul grec asigură pe Bailul că Voivodul        
                                     Radul (al Moldovei) va consimţi la strângerea de      
                                     trupe valache, dar că regele Polonilor, cu care se    
                                     găsea în relaţii intime, ar putea să’l desfătulască.  
636                      12 Iulie.   Principele Radu al Moldovei primesce scrisorile       
                                     trimise lui de Bailul cu privire la strângerea de     
                                     trupe valache călări în serviciul republicel.         
637                      27 August.  Turcii dad ordine lui Radul, Voivodul Moldo¬          
                                     vei, de a îngriji de apărarea Chiliei, ameninţată     
                                     de Cazaci.                                            
638                      7 Sept.     Cazacii devastează teritoriul Chiliei, a cărei for-   
                                     tărăţă e apărată de Turci. --- Radul,, principele     
                                     Moldovei, invită pe Diach Mehemet Paşa Silistriel     
                                     la căsătoria fiului săd (Alexandru) principe al Va¬   
                                     lachiel.                                              
1639                                 Radul, principele Moldovei, inore, după ce ’şl-a      
                                     ales de următor pe un Primoschi, polon, destinat      
                                     ,să’I fie ginere. Acesta e recunoscut de P6rtă de     
www.dacoromanica.ro
b&CUitENTB blN VENEŢIA.
S6?
 -k                                   târnă că Saim Gira Tatarul va pune pe Rodiţi,        
                                      favoritul săfi.                                      
  m     Bail ?     1626   7 Martie. . Turcii trimit insigniele noului principe (Primo-     
    G. Giustiniani                    schi) al Moldovei, dar cu ordine de a ceda tăta¬     
                                      rului Saim Gira în caşul când ar voi să pună pe      
                                      Rodiţi. ---1 Sultanul pretinde o contribuţiune mare  
                                      de bani de la principele Valachiel (Alexandru)       
                                      fiul lui Radul.                                      
641                       22 Martie.  Mulţi fug din Moldova de târna lui Rodiţi. Noul      
                                      principe Primoschi prepară daruri lui Sa'm Gira      
                                      pentru a’l câştiga în partea sa. Sultanul limitâză   
                                      pretenţiunile sale de bani de la Voivodul (Alexan¬   
                                      dru) al Valachiel.                                   
642                       5 Aprilie.. Mehemet Gira, regele Tătarilor, învins de Poloni     
                                      se refugiază în Moldova, în domnia căreia nu cu-     
                                      tâză să pună pe Rodiţi. Primesce daruri de la Pri¬   
                                      moschi, principele regnant, şi de la fiul lui Radu,  
                                      Alexandru, Voivod al Valachiel, şi se retrage în     
                                      Tartaria. -                                          
643                       19 Aprilie. Gabor, principele Transilvaniei, chemat de Voi-      
644                                   vodil Valachiel şi Moldovei de târna Tătarilor,      
                                      merge la Corona (Cronstadt) cu un bun număr de       
                                      trupe.                                               
         ---       ---    19 Aprilie. Regele Tătarilor se retrage din Moldova, pe care     
645                                   o pustiise.                                          
                          17 Maid.    Primoschi (sau Rermoschi) e întărit în domnia        
                                      Moldovei. Se crede că ar fi otrăvit pe Radu, pre¬    
                                      decesorul săfi. Văduva acestuia mâre otrăvită în     
                                      Valachia, şi Alexandru, fiul el, Voivodul, încă e    
                                      în pericol de a muri tot ast-fel. Regele Tătarilor,  
                                      luând bani de la principii acelor provincii, se în-  
                                      torce în ţara lui.                                   
646                       29 Dec.     Sultanul poruncesce principilor Moldovei şi Va¬      
                                      lachiel să dea un contingent de trupe pentru a       
                                      protege zidirea a două fortăreţe la gurile rîulul 0- 
                                      sia, contra atacurilor Cazacilor.                    
647      ---       (m.r.) 28 Ian.     Capitan Raşa ordonă principilor Moldovei şi          
  V                                   Valachiel să asiste în persână cu trupele lor la     
                                      ridicarea a două forturi la gurile Osiei.            
648 Bailt: G, Giu- 1627 13 Aprilie.   Principii Valachiel şi Moldovei se scusă pentru      
    . stiniani ţi                     întârzierea lor de a pregăti materialele pentru      
    Sebăstian Ve¬                     construcţiunea a două forturi la gurile rîulul Osia, 
       ni ero.                        învinovăţind sărăcia ţărel şi ameninţările Caza¬     
                                      cilor.                                               
649 Bail: Seba-     ---   29 Maifi.   Voivodul (Primoschi safi Rermoschi) al Moldovei      
    stian Veniero.                    trimite să întrebe pe Regele Poloniei dacă se o¬     
                                      pune la ridicarea forturilor, proiectate de Turci.   
650                       13 Nov.     Alexandru, fiul lui Radul, principe al Valachiel,    
                                      e depus în urma intrigilor unul Reco Scarlato,       
www.dacoromanica.ro
C. rSaRCL'.
âeâ
                                      socrul lui. ÎI succede Alexandru, care a mal avut      
                                      tn două rânduri acâstă domnie.                         
651  Bail: Seba-   1627   5 Febr.     Principele Bernoschi (în alt loc Primoschi saţi        
    stian Veniero. (m.r.)             Bermoschi) al Moldovei pune mâna pe scrisorile         
                                      Principelui Gabor al Transilvaniei, trimise regelui.   
                                      Poloniei şi regelui Tartariel. |                       
652                1628   18 Maid.    Principii Valachiel şi Moldovei trimet daruri lui      
                                      Saim Gira tatarul, pentru a’l îndupleca să nu in¬      
                                      tre în ţările lor.                                     
656      ---       -      27 Maid.    Turcii adună ţrupe valache, moldave şi altele          
                                      contrat Tătarilor.                                     
654                ““     24 Iunie.   Turcii ordonă lui Chinan, generalul, să pornâscă ‘     
                                      cu trupele din Valachia, Moldova şi altele contra 1    
                                      Tătarilor. 1                                           
655                       9 Dec.      Alexandru, fiul lui Radu, voivodul depus al Va-        
                                      lachiel, rogă pe Bailul să se întrepună pe lângă!      
                                      republica Veneţiei să i se înapoieze banii depuşi,     
                                      în Zecea de acolo de tatăl săd. Bailul (jice că nu¬    
                                      mitul Radu (adică Alexandru) în etate de 18 ani        
                                      şi o singură soră a lui erad sub tutela unul unchid;   
                                      al lor.                                                
656                                   Inserată. Copie după înscrisul făcut la 23 marte       
                                      1623 în jurnalul depunerilor în Zecea Veneţiei de      
                                      13654 sultaninl şi 6267 ungari puşi în creditul1       
                                      principelui Radu al Valachiel şi (apoi) al Moldo-'     
                                      vel, pentru aceeaşi sumă depusă acolo pe corn-'        
                                      ptul lui. 1                                            
657                                   Inserată. Dogele Francesco Contarini certifică că      
                                      actul făcut de notarul veneţian Gerolamo Paganino, \   
                                      privitor la o depunere de bani făcută la 7 .Nov.       
                                      1623 pe comptul Voivodului Radu al Valachiel, e        
                                      vrednic de credinţă.---Dat în Veneţia, 14 Nov. 1623.   
658      ---       1639   14 Aprilie. Bailul arată greutatea de a strânge trupe din'         
                                      Moldova şi Valachia în serviciul republicel vene-      
                                      ţiene, dar promite că cu Iote acestea se va interesa.' 
659 “                     28 Aprilie. Un ore-care Petru Ragusan, fost căpitan al prin-       
                                      cipelul Graziani al Moldovei, invitat de Bailul se     
                                      angaglază să strângă trupe moldave şi valache, so¬     
                                      cotite destul de valorose, în serviciul republicel     
                                      veneţiene. Bailul cere de la Senat comisiunile ne-'    
                                      cesare şi dă sfatul de a se achisiţiona şi cal în      
                                      acelâşl provincii. I                                   
660                       12 Maid.    Alexandru, fiul lui Radu, fostul voivod al Vala-,      
                                      chiel cere de la Bailul să’I dea ştire despre banii    
                                      săi, depuşi la Zecea Veneţiei şi ’l rogă de a se       
                                      interesa să ’1 ajute întru dobândirea domniei Mol-'    
                                      dovel sad a Valachiel. |                               
Bol                       12 Maid.    Gabriel Gabor, principele Transilvaniei, are de        
                                      gând să facă a se înlocui Voivozi Valachiel şi         
                                      Moldovei. 1                                            
www.dacoromanica.ro
DOCUMENTE DIN VENEŢIA.
369
662 Bail: Seba-    1629 23 Iunie.  
663 stian Veniero. ---  7 Iulie.   
664      ---       ---             
665      ---       ---  7 Iulie.   
666      ---       ---  21 Iulie.  
667      ---       ---             
668      ---       ---  4 August.  
669      ---       ---  18 August. 
Principele Gabor al Transilvaniei cere voie de
la Turci să alunge pe Voivodul (Primoschi) al
Moldovei, amic al regelui Poloniei, şi e satisfăcut.
Alecsandru, fiul lui Radu, obţingnd de la Turci
domnia Moldovei se adresâză bailulul ca să facă
a i se da o parte din banii săi depuşi In Zecea
Veneţiei, de către comercianţi veneţienl. Bailul na-
râză cum isbutesce să’l împace şi asigură că uşu-
rinţa de a recăpăta de la republica veneţiană pro-
priele capitale e atât de mare, în cât din tote
părţile i se încredinţâză şi crede că se va socoti
avantaglos, a avea banii altuia în mână fără a
plăti interese.
Inserată. Dovada lui Ciril, patriarchul grec din
Constantinopole. Certifică că fostul Radu, Voivod
al Moldovei, a lăsat doul copil, un băiat anume
Alecsandru, de 18 ani, şi o fată de 13 ani anume
Caterina, cari eraă singurii şi legiuiţii moştenitori
al tuturor avuţielor lui.—Dată în Constantinopole
la 15 Iunie 1629 după calendarul iulian, adică 25
Iunie după cel gregorian.
Turcii bănuesc că (Prinoschi) Voivodul Moldo-
vei se află în înţelegere secretă cu regele Poloniei,
îl depun, şi în locul lui hotărăsc să pună pe un
Moise, favorit al principelui Transilvaniei, dar a-
pol se resgândesc şi aleg pe Alecsandru, fiul ră-
posatului Radu.
Bailul referâză că a plătit 15 reali celui ce se
însărcinase să strângă trupe valache şi moldave
pe sâma repuhlicel veneţiane (lui Petru Ragusa-
nul, vedl mal sus)
Inserată. Scrisorea lui Caimacan Rezep Paşa că-
tre principele Gabor al Transilvaniei. ÎI scrie că
descoperindu-se trădarea principelui Moldovei (Pri-
noschi) Sultanul l’a depus şi a ales în locul săă
pe Alecsandru (fiul lui Radu). Dată în Constanti-
nopole la mijlocul lui Iulie 1629.
Inserată. Scrisorea lui Rezep Paşa Caimacanul
către principele Transilvaniei, în care se repetă
scirile date în cea-l’altă scris6re, cu adaosul că
Alecsandru (fiul lui Radu), noul Voivod al Moldo-
vei, stă gata să plece acolo, şi că va trebui apoi
să mârgă d’impreună cu Voivodul Valachiel (Alec-
sandru) la generalul armatei turcescl în Usi (Un-
garia). — Fără dată.
Constantin Vecelli, ministru favorit al lui Alec-
sandru (grec), Voivodul Valachiel, scrie Bailulul
că pentru cumpărarea de cal în comptul republi-
cel veneţiene a însărcinat pe un âre-care Locadello
şi acesta încunosciinţâză pe Bailul de starea lu-
HcVi f, Iit, Arch, fi Fii., An, II. Fol. I,
               u
www.dacoromanica.ro
370
C. FSARCU.
                                 crulul şi de buna disposiţiune a acelui principe         
                                 faţă de republică. Bailul referâză că se află în bune    
                                 relaţiunl cu principele (Alecsandru).                    
670 Bail: Seba-   1629                    Inserată. Scrisorea franciscanului Pietro Bruni 
    stian Veniero                din Perugia către Bailul. îl scrie că în urma re-        
                                 comandaţiunilor lui, a obţinut protecţiunea Iul Con¬     
                                 stantin Vecelli, ministrul principelui Alecsandru al     
                                 Valachiel, şi că acesta a dat ordin să zidăscă în        
                                 BucurescI o biserică şi o mănăstire.                     
671                     1 Sept.              Noul Voivod al Moldovei Alecsandru (fiul lui 
                                 Radu) cercetâză pe Bailul şi exprimă stima ce o          
                                 p6rtă faţă de republica Veneţiană rugându’l să           
                                 grăbâscă plata banilor priimiţl de neguţători în         
                                 comptul depositulul săă de la Zecea Veneţiei. Bai¬       
                                 lul îndemnă pe principe a se interesa de strânge¬        
                                 rea de trupe moldovene în serviciul republicel.          
672                     15 Sept.          Se promite din nod Bailulul că senatul veneţian 
                                   va aproba disposiţiele ce va lua ca unii neguţători să 
                                      plătâscă lui Alecsandru, noul principe al Moldovei, 
                                    banii pe cari odinioră ’l-a fost depus Radu în Zeccă. 
673                     27 Oct.             Sultanul Am urat al IV-lea, sedus prin daruri 
                                       bogate de un pretins fia al fostului Voivod al Va¬ 
                                   lachiel Ştefan, îl dăruesce învestitura acelei domnii. 
674                     24 Nov.            Principele depus al Valachiel Alecsandru sose- 
                                 sce la Constantinopole. Bailul voesce să recomande       
                                 noului ales a se interesa de strângerea de trupe         
                                 moldovene în serviciul republicel veneţiene.             
675                              Inserată, Scrisorea patriarchulul din Constanţi-         
                                 nopole către bailul veneţian. ÎI alătură o cerere a      
                                 lui Alecsandru, principele Moldovei, şi ’1 rogă să       
                                 o îndeplinâscă. --- Fără dată.                           
676                                       Înserată. Cererea lui Ahmed şi Chiriaşi, agenţi 
                                 al lui Alecsandru, noul principe al Moldovei, c㬠       
                                 tre Bailul ca să plătâscă imediat neguţătorilor ba¬      
                                 nii daţi de către aceştia principelui în comptul         
                                 depositulul sătt din Zecea. --- Fără dată. *             
677                     8 Dec.   Bailul trimite felicitări noului principe al Vala-       
                                 chiel (pretins, fifi al lui Ştefan), care se arată dis¬  
                                 pus a permite strângerea de trupe Valache în so-         
                                 cotâla republicel veneţiene.                             
678                     22 Dec.          Tătarii devastâză Moldova. Bernoschi (saăPrimos- 
                                 chi), principele depus, se retrage la Chotin şi Alecsan¬ 
                                   dru, noul ales, stă pe picior de răsboiă de târna Iul. 
679 Baili: Seba-  (nu.) 12 Ian.           Bailul Veniero îşi exprimă mulţămirea sa pentru 
    stian Veniero                    aprobarea dată de Senatul Veneţian, de a se restitui 
     ţi Giovani                    banii principelui Moldovei, Alecsandru, fiul lui Radu. 
      Capelio.                            Bailil referâză că n’aă priimit nici un răspuns 
680                     17 Febr. de la unchiul principelui Alecsandru al Moldovei         
                                 în privinţa strângerel de trupe în socotâla repu¬        
                                 blicel Veneţiene.                                        
    (Va urma).                   €. EsarcU'                                               
www.dacoromanica.ro
LITERATURA POPULARI.
371
       LITERATURA POPULARĂ.
                                  COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCD.
   Literatura nescrisă a poporului iă din 4* în 0 importanţă deosebită şi
atrage cu atât maî mult atenţiunea, cu cât tinde să dispară pe nesimţite. Cu-
legerea şi fixarea eî prin tipar a devenit, mai în tote ţările, o nobilă ocupaţi-
une, căci etnologii, filologii, archeologiî, criticii, erudiţii şi omenii de stat
sunt de o potrivă interesaţi a cunosce şi studia modul simţirii, cugetării, es-
presiunii şi vieţuirii din secolele anteriore.
   In ceia-ce ne privesce, se scie că, după lucrările şi culegerile Iui Anton
Pann, Alecu Russo şi d-luî Vasile Alesandri în România, d-lui At. M. Marie-
nescu în Transilvania, adunarea şi publicarea literaturii populare nescrise a
rămas treimi de ani în stagnaţiune.
   Intre 1869 şi 1874, d-I G. Dem. Teodorescu, prin inserarea maî multor ar-
ticole în 4iarul «Românul», apoi prin cartea d-săle, intitulată «încercări cri-
tice asupra unor Credinţe, datine şi moravuri ale poporului român», atrase
atenţiunea asupra acestei bogate ramuri, şi ast-fel avurăm plăcerea de a ve-
dea colecţiunea d-lui FI. Marian Marienescu din Bucovina, constând din des-
cântece, colinde, balade şi doine.
   Tot d-1 G. Dem. Teodorescu scrise la Paris şi tipări în Bucuresci (1877)
interesantele d-sele «Cercetări asupra Proverbelor române», prima lucrare cri-
tică şi seriosă la noi asupra acestei materii. După doui ani, d-sea tipări «No-
ţiuni despre Colindele române». Graţie acestui îndemn, partea poetică a litera-
turii nostre populare găsi un culegător în d-1 Teodor T. Burada, care tipări
la Iaşi cântece preţiose sub titlul de «O căUtorie în Dobrogea» (1880), ăr par-
tea în prosă întâlni un meritos culegător în persăna d-luî Petru Ispirescu, care
— pe lângă Snovele şi Poveştile d-săle — oferi publicului cea maî completă şi
maî consciinţiosă întrunire a Basmelor populare, şi maî de curend adunarea
«jocurilor de copii», regulata întocmire a proverbelor, împreună cu o mul-
ţime de alte părţi din variatele genuri ale producerilor poporului român.
   Cu tote astea, suntem încă departe de a posede întregul tesaur, în prosă
şi în versuri, al fertilei muse care a inspirat Românului poveşti răpitore, cân-
tece duîose şi naraţiuni despre vieţa de o-dinioră. Dăcă insă mal e de cules,
www.dacoromanica.ro
.#2
O. DEM. TEODORESCU.
   tn acelaşi timp urmâză a ne gândi că peste puţin nu vom mal ave ce culege,
din causa dispariţiunil bătrânilor lăutari, care mor împreună cu tot ceia-ce
păstraseră în memorie. Din acest punct de vedere, ne pare bine că d-1 G.
Dem. Teodorescu, profesor de limba şi literatura română, n’a pregetat a cu-
lege, de vr’o 15 ani încoce, partea poetică a literaturii nostre populare din
diferitele puncte ale ţării. Pe lângă un mare număr de colinde, descântece, o-
ratiunl de nuntă şi cu pluguşorul, d-sea a găsit, într’un bătrân lăutar din
Brăila, Petrea Creţul Şolcan, o adevărată comoră de legende şi balade inedite,
doine, hori şi diverse cântece populare, în total peste 15000 de versuri.
   Credem dăr a face un servicii! literaturii, împrumutând de la d-1 G. Dem.
Teodorescu şi publicând aci următorea variantă despre legenda «mănăstirii
Curţii de Argeşiă», intitulată Meşterul Manole. Cât despre compararea di-
feritelor variante, relative la acelaşîu subiect, cititorii vor pută să utiliseze
studiele părintelui arch. Enâcenu, apărute în Biserica ortodoxă română,
dăr mal cu sămă apreţiările espuse de d-1 G. Dem. Teodorescu în broşura d-săle
de curând apărută, sub titlul «Petrea Creţul Şolcan, lăutarul Brăilei», cuprin-
zând conferinţa ţinută de d-sea la «Ateneă» în (jiua de 11 Martie anul curinte.
   Lipsa unei ediţiunî complete, critice şi cu indicaţiunea tuturor variantelor,
preţiăselor producte datorite museî române, este de mult simţită.
   Nimeni mal bine ca d-1 G. Dem. Teodorescu nu e preparat pentru o ase-
menea lucrare, şi nimeni altul nu posedă ca d-sea un material aşa de avut,
adunai cu grijă şi inteligenţă în timp de vr’o 15 ani.
   IM acum legenda «meşterului Manole», cea mal lungă şi prin urmare cea
mal completă din tote variantele ce cunoscem:
                                                           MEŞTERUL MANOLE.
       A
I
In sus pe ArgişiQ,
prin ăl cărpenişifl,
prin ăl alunişiă,
plimbă-mi-se, plimbă,
Domnul Negru-vodă 1
pe dalba ’i moşie
c’uă verde cocie,
’n verde zugrăvită,
’ntr'aur poleită,
cu opt telegari,
cu nouă zidari,
nouă meşteri mari,
şi Manole tfece
care mi’I întrece,
stă inima rece.
EI că mî-ail umblat
ţăra ’n lung şi ’n lat;
prin ăl cărpenişiă,
prin ăl alunişiă
lungişiă
curmecjişiii,
dăr tot n’aQ găsit
un zid învechit,
   >. Lăutarii, cari memorisâză acăstâ legendă, pun numele lui Negru-Vodă, ca şi în.
colecţiunea d-lul V. Alexandri, După cum resultă din coprinsul poemei, prima zidire
a celebrului monument s’ar fi început sub Negru Basarab, fără a se fi terminat. Apoi
2U<]u sâă Negoe-vodă (la care se reportă legenda) ar fi reînceput şi terminat clădi-
rea mănăstirel.
www.dacoromanica.ro
LITERATURA POPULARĂ.
373
un zid părăsit,
rămas de de-mult.
Pe Argeşiâ în jos,
pe plaiul frumos,
Negru-vodă vine
pe dalba’i moşie
c’o verde cocie,
verde zugrăvită
’n aur poleită,
cu opt telegari,
cu nouă zidari,
nouă meşteri mari,
şi Manole (jece
care mi’I întrece :
stă inima rece.
EI că ’mî tot cătaâ,
der nu nemeriaâ
ăl zid învechit
şi neisprăvit,
de mult părăsit;
fără că ’mî găsiaâ
şi îmi întâlniaâ
Noîaşiâ
purcăraşiâ,
porcii tot păzind,
marmoră ’ntorcend.
   Noîaşia
purcăraşiâ,
dăca ’l audia,
el se tot gândia
şi se socotia
şi mi-î răspundea:
   — ba, Domne,-am vătjut
   şi am cunoscut,
   pe unde-am trecut
   turma d’am păscut,
   un zid de de-mult,
   un zid părăsit
   şi neisprăvit,
   vechia şi mucedit :
   colo, unde ’mi cresce,
   unde se ’ndesesce
   trestică
   pitică,
   răchită
   ’nflorită,
   papură
   ’nverijită!
Domnul, d’audia,
bine că ’I părea,
vesel că ’i (licea :
   — hal cu noi îndată,
   hai de ni’l arată!
Bunâ-<}iua ’î da,    Noîaşiâ               
el le mulţămia.      purcăraşiâ            
Domnul, de ’l vedea, ce mi’l răspundea,    
vreme nu perdea,                           
ci mi’l întreba,     vorbe ce ’i vorbi a ? 
din gură ’î cjicea:  --- Domne Negru-vodă, 
--- Nolaşiă          nu pot, vaî de mine,  
purcăraşiâ,          eâ să merg cu tine.   
porcii tot păzind,   Porcii d’oîQ lăsa,    
marmora ’ntorcend,   de necaz oîâ da :     
nu cum-v’al vădut    lupii c’or veni,      
pe unde-al trecut    turma mî-or răsni,    
un zid învechit      stăpânul m’o bate     
şi neisprăvit,       bătaiă de morte 1     
de mult părăsit?                           
Dăca l’aî văcjut     Domnul, d’audia,      
şi l’aî cunoscut,    ier se întorcea       
hal cu noi îndată,   şi, măre, ’î cjicea : 
hal de ni-1 arată,   ---Noîaşiâ            
că te-oiâ răsplăti   purcăraşiâ,           
şi te-oiâ milui      eâ mi-te-oîâ cinsti,  
cu milă de Domn      eâ te-oiâ milui,      
ca de Dumnetjeâ.     porcii ţl-oiâ plăti : 
www.dacoromanica.ro
374
G, DEM. TEODORESCU.
   scrdfa cu purcel
   uă sută cinci lei;
   de tot mascurul
   ţî-oit da galbenul!
Nolaşitl, d’audia,
Noîaşifl se ’ndemna
şi se ’ndupleca:
cu vodă pleca,
cu nouă zidari,
nouă meşteri mari,
cu Manole dece
care rni’i întrece:
stă inima rece!
                                                        II
Domnul, de ’mi pleca,
mult că nu mergea
şi lată’mî vedea
4l zid învechit,
vechii! şi mucecjit,
de mult părăsit,
fir de ’ml ajungea
şi dăca ’l vedea,
bine le părea.
Domn descălica,
pe jos că mergea
cruce că ’şî făcea
şi se închina.
Zidul ocoliafl,
zidul că ’mi priviaO,
âr deca ’l vedea.
Manole striga
şi ’n palme bâtea,
din gură tjicea :
— Domne Negru-vodă,
   lată c’am găsit
   şi am nemerit
   loc de mănăstire
   pentru pomenire*
   var şi cărămidă,
   că ’I pustiă multă,
   că ’i lucrare lungă !
Domnul, de vedea,
bine că ’i părea,
din gură (jicea:
   —iată c’am găsit
   şi am nemerit
   zidul învechit,
   şi neisprăvit,
   rămas de de-mult:
   locul de zidire
   pentr’o mănăstire,
   chip de pomenire 1
Şi, precum (jicea,
Domnul poruncia,
Domnu’I ajuta
şi le aducea
var şi cărămidă,
că ’i pustiă multă,
că ’î lucrare lungă!
F6iă ş’o lalea,
Manole ’ncepea,
sforile ’ntindea,
lucrul că-mi zoria,
zidul că-mi zidia.
Dâr ce se ’ntempla ?
ţ)iua ce’mî zidia
năptea se surpa,
c’aşa Domnul va.
Aşia, tot asia,
eî se tot cerca,
zidul că ‘ndrepta,
zidul că ’ntăria.
Trei ani că lucra,
dâr geba erea:
diua ce’mî zidea,
noptea se surpa.
Foiă ş’o lalea,
Manole ’mî vedea,
pe gânduri că’ml sta,
din adânc ofta,
âr decă’mî vedea
că nu folosia
şi nu ’nainta,
el mi se scula
dori când se ivia.
Lucra, nu lucra,
că tâtă diua
din ochi măsura,
gându ’şî frământa.
Sore când sfinţia,
lucrul când lăsa,
a-cas’ nu’mî pleca :
la zid că mânea.
Noptea când sosia,
200
www.dacoromanica.ro
LITERATURA POPULARĂ.
375
pe zid se culca
ş’abla aţipia.
Dormia, nu dormia,
un vis că visa,
un vis aevea.
Şi visu ’i spunea
că ’n deşert lucra,
penă n’o zidi
chiar în temeliă,
tenără şi viă,
d’o dalbă soţiă.
pi când se făcea,
el mi se scula,
zidul jos vedea
şi iăr se gândia
(jiua cât ţinea.
   care mândrişâră,
   care soţiără
   ântâiă e’o veni
   Joî de diminâţă
   pe nor şi pe ceţă
   aici în departe
   s’aducă bucate,
   voi s'o apucaţi,*
   ’n braţe s’o luaţi,
   ’n zid s’o aruncaţi,
   cu cap să scăpaţi l
   Şi, el cum (jicea,
   cu toţi se lega,
   cu toţi se jura
   pe pâine, pe sare,
   pe sfinte icâne,
   pe dulci soţiore.
Săra când sosia,
lucrul când lăsa,
el că mi’şî chiăma
nouă meşteri mari
calfe de zidari.
Iconă’mî lua,
pe mes’-o punea,
din gură (licea :
— nouă meşteri mari,
  calfe de zidari,
  şi cu mine deee,
  stă inima’mi rece.
  Eâ că v’am chiâmat
  şi v’am adunat
  vorbă să vorbim,
  plan să plănuim,
  că zid ce zidim
  surpat îl găsim.
  Şi eă am visat
  vis adevărat,
  că ’n zadar muncim,
  că ’n zadar trudim,
  penă n’om clădi,
  penă n’om zidi
  chiar în temeliă,
  tenără şi viă,
  d’o d’albă soţiă.
  Hai să ne ’nchinăm,
  hai să ne legăm
  şi hai să jurăm
  jurământul mare,
  pe pâine, pe sare,
  pe sfinte icone :
             III.
   Cei nouă zidari,
   nouă meşteri mari,
   ei, măre, că’ml sta
   până se ’nsera.
   A-cas’ când mergea,
   pe drum se vorbia,
   şi, când ajungea,
   neveste ’şî chiăma,
   neveste ’nvăţa
   şi mi le cjicea :
     — ia voi ca să’mî sciţi
     şi sănu’mi veniţi
     Joi de diminăţă
     pe nor şi pe ceţă
     la zid în departe
     s’aduceţi bucatei
Manole că’mî sta,
la zid că mânea
ş’acolo dormia
cu capul p’o petră,
pustia s’o bată.
Şi năptea trecea,
şi zid se surpa,
c’aşia Domnul va l
£r când se scula
în cap cu (jiua,
chârtiă ’mî lua,
scrisâre ’mî scria
ş’acas’o mâna:
300
www.dacoromanica.ro
376
G. DEM. TKODORESCU.
scrisâre pe vânt,
răspuns pe pământ.
La slugă c’o da
ş’acas’o ducea
la dalba Caplea.
£r dalba Caplea,
ea, dâc’o vedea,
ea, dâc’o primia,
scrisu’l cunoscea,
mult se bucura.
Cartea că ’mî lua,
cartea ’mî desfăcea,
frumos ml-o citia.
Manole ’I scria :
«Drăguţă Caplea,
soţiora mea,
aî un boâ bălan,
ce’î perdut d’un an.
    Ia să mi-te scoli,
    crânguri să’ml răscoli.
    De l’ăî nemeri
    şi de l’ăl găsi,
    Ia să mi-te-apucl
    la tăiat să’l duci
    şi, din carnea lui,
    bucate să’ml faci,
    la zid să’mî aduci
    pe nor şi pe câţă
    Joi de diminâţă».
Mândra de Caplea
ea mi se scula
Joi de diminâlă
pe nor şi pe câtă
cu rouă ’n spinare,
cu bruma 'n piclore.
Boul căuta,
boul că găsia,
boul că’mî tăia,
bucate’mî gătia
şi la zid pleca,
la zid în departe
să ducă bucate.
Când sore lucia,
Caplea că’mî zoria
şi s’apropia.
Manole, cum sta
şi de sus privia
şi pe câmp căta,
el că mi-o vedea,
el mî-o cunoscea.
Din adânc ofta,
din gură’şî dicea :
«âcă-t’o că ’ml vine,
sărmanul de mine» 1
Şi cruce ’şl făcea,
din ochi lăcrăma,
la cer se ruga :
— Domne, Domne sfinte,
    Domne milostive,
    orl-ce te-am rugat
    tâte mi-le-ai dat.
    Dă ,D6mne, ş’acum
    dă să crâscă ’n drum
    un verde hăţişiă,
    un mare stufişiă
    ş’un rug curme^işiă,
    dor s’o speria,
    dor s’o ’mpedica,
    bucate-o vărsa,
    ’napol c’o pleca
    altele săiea
    d’o întârzia!
Rugă se ruga,
1 aerăm! că vărsa.
Domnul l’aucjia,
Domnul l’asculta,
că, măre, crescea
d’un verde hăţişiă,
d’un mare stufişifl,
d’un rug curmetjişiă.
Ea se sperila,
ea se ’mpedica,
bucate vărsa
şi ’napol pleca.
Der, dâca ’mî pleca
ş’a-cas’ ajungea,
altele ’mi lua,
la zid că’mî pornia,
la drum că’ml zoria
pen’ s’apropia.
Manole, cum sta
pe câmp de căta,
de sus că’mî privia,
pe Caplea vedea
cum s’apropia ;
din suflet ofta,
la cer se uita
şi cruce ’şl făcea
MO
www.dacoromanica.ro
LITERATURA POPULARĂ.
377
şi iăr se ruga:
   —   D6mne minunate,
   D6mne îndurate,
   orf-ce te-am rugat
   tote mi-le-aî dat.
   Dă, D6mne, ş’acum
   să’I ăsă pe drum
   lupoică turbată
   cu gura căscată,
   cu limba ’nfocată,
   dăr s’o speriîa,
   dor s’o ’mpedica,
   bucate-o vărsa,
   ’napot c’o pleca
   ş’o întârzia!
  El, cum se ruga,
  Domnul 1 'asculta :
  lupăîcâ 'i eşia,
  ea se speriîa
  şi se ’mpedica,
  bucate vărsa,
  ’napoî se ’ntorcea
  ş’altele lua,
  la zid că ’mî pleca,
  la drum că ’mî zoria,
  maî s’apropia.
  Meşterul Manole
  de sus de pe schele
  unde mi-o vedea,
  din suflet ofta,
  cruce că ’şi făcea
  şi iăr se ruga,
  lacrămî că ’î curgea,
  din gură dicea :
  —  Domne minunate,
     sfinte şi ’ndurate,
     câte te-am rugat
     tote mi-le-ai dat-
     Dă, Domne, ş’acum
     să’i ăsă pe drum,
     să’î ăsă ’n cărare
     d o scorpiă mare,
     cu gura căscată,
     cu limba ’nfocată,
     dor s’o speriîa,
     dor s’o ’mpedica,
     bucate-o vărsa,
     a-cas’ c’o pleca
     d’o întârzia!
Şi, cum se ruga,
Domnul l’asculta
şi Domnul că ’i da.
Scorpiă ’î eşia,
în cale-o opria.
Dăr ea, vaî de ea
dacă ’mî tot vedea
că ’mî întărea,
nu se speriîa
nici se ’mpedica
şi nici se ’ntorcea,
ci drumul
cotia
şi câmpul
  tăia,
la mers că zoria
pen’ s’apropia,
la zid c’ajungea.
Caplea când sosia,
zidari, d’o vedea,
să rîdă ’ncepea:
bine le părea!
Manole că’mî sta,
Ia cer se uîta,
din suflet ofta,
din gură (Jicea :
—sciţi rămăşagul,
   sciţi jurământul :
   care mi-o veni
   maî de diminăţă
   pe nor şi pe căţă
   voî s’o apucaţi,
   în braţe s’o luaţi,
   ’n zid s’o aruncaţi!
Vorba nu sfârşia,
plâns că ’l îneca.
£r eî îmî lua
pe dalba Caplea;
la zid c’o ducea,
în zid c’o punea
şi zidul zidea,
din gură ’mi striga :
—var şi cărămidă,
   că ’î pustiă multă,
   că ’î lucrare lungă!        500
Caplea, de’mî vedea,
zîmbet că ’mî zîmbia,
der ei mi-o zidea.
Zid că se ’nălţa,
www.dacoromanica.ro
378
6. DEM. TEODOKESCU.
zid că se ’ntăria
şi ml-o coprindea.
Nici pră mult trecea
şi ea se ’ngrijia,
din ochi căuta,
din gură ’mî <}icea :
—de vă e de glumă,
   gluma nu c bună !
D6r el n’asculta
cum se văieta :
varul că ’mî vărsa,
cărămitjî punea,
zidul că ’nălţa
şi mereQ striga :
—var şi cărămidă,
   că’I pustiă multă,
   că’I lucrare lungă!
Caplea, de’ml vedea,
şi mal greii ofta,
plânset că plângea,
valet câ’mî scotea
şi mereQ (Jicea :
—Manole, Manole,
   meştere Manole,
   dec’o fi vr’o glumă,
   gluma nu e bună.
   Zidul că mă strînge,
   ţeţişora ’mî curge,
   copilaşu’mî plânge !
fir Manole sta,
nimic nu (Jicea:
cu amar plângea.
Şi zidari zidea,
zidul înălţa,
zidul întăria
şi mî-o coprindea
şi mereQ striga:
—var şi cărămidă,
   că’î pustiă multă,
   că’î lucrare lungă!
Şi ea, vai de ea,
abia maî putea,
abia maî sufla,
dăr tot se ruga
şi tot maî striga :
—Manole, Manole,
meştere Manole,
   zidul răâ mă strînge,
   ţăţişdra ’mî curge,
   copilaşu ’mî plânge!
Zidul se zidia,
zidul se ’nâlţa,
zidul se ’ntâria
şi mî-o coprindea,
glasu’î astupa;
şi, când se ’nălţa,
şi, când se ’nchiega,
Manole ’mî ofta,
din plâns înceta,
răspunsul că ’î da,
din gură ’î i^icea:
—copilaşul tăă,
   pruncuşorul meâ,
   văcjă’l dumnezeii!
   Tu cum l’aî lăsat
   în pat
   desfăşat,
   dinele c’or trece,
   la el s’or întrece
   şi l’or apleca,
   ţeţă că i-or da;
   ninsâre c’o ninge,
   pe el mi-l’o unge:
   ploî, când or ploua,
   pe el l’or scălda;
   vent, când o sufla,
   mi-l’o legăna
   dulce legănare
   pen s’o face mare!
Vorba nu sfârşia,
plânsu’l îneca
şi se depărta,
ăr nouă zidarî,
nouă meşteri mari,
eî mereQ lucra
şi mereQ striga :
—var şi cărămidă,
că’î pustiă multă,
câ’I lucrare lungă!
Zidul se ’nălţa,
zidul se ’nchiega
şi ce se lucra
noptea nu cădea,
pen’ se isprăvia
www.dacoromanica.ro
LITERATURA POPULARI.
379
sfînta mănăstire
pentru pomenire.             600
B6r, pe când lucra,
tot mai audia
un glas răguşit,
un vaiet topit:
—Manole, Manole,
   meştere Manole,
   zidul rgO mg strînge,
   ţeţişora ’mî curge,
   copilaşu’mî plânge!
             IV
Foiă de aglică,
într’o Duminică,
într’o tli cu sore,
într’o sărbătore,
de Ia venăfore
vodă de’mî venia,
departe’mî vedea
pe ArgeşiQ în jos,
pe un plaiO frumos,
sfînta mănăstire
pentru pomenire.
Şi, cum o vedea,
bine că’î părea:
calu ’şî răpecjia
pen’ s’apropia
şi, când ajungea
şi când se opria,
de pe cal sâria,
jur pre-jur umbla,
sus că se uita,
bine că’î părea,
mult se mulţămia,
din gură dicea :
—aferim Manole,
meştere Manole,
meşter învăţat,
meşter lăudat!
Aferim zidari,
noug meşteri mari
cu Manole (lece
care mi-vg ’n trece.
Tot ce mî-aţî cerut
eă v’am împlinit,
dăr bine-aţî lucrat,
bun lucru mî-aţî fapt,
c’astă mănăstire
   o fi pomenire
   şi nu s’o vedea
   în lume alta,
   alta ca densa!
Manole, cum sta
sus pe învelişiă
şi pe coperişiă,
din cap cletina,
din suflet ofta,
din gură ’î elicea
şi mi-î răspundea:
— Domne Negru-vodă,
    mare’! şi frumosă,
    mândră ş’arStdsă
    sfânta mănăstire,
    chip de pomenire,
    der, cum este ea,
    <Jgă pre legea mea
    c’aşia lucrătură
    şi ferecătură
    mî-e de ’nvgţătură.
    De m’oiflt bisui,
    altele-oiă croi,
    mult mai argt6se
    şi mult maî frum6se!
Domnul-Negru-vodă
        sta
şi’l asculta
cum se lăuda.
In sus se uita;
la meşteri căta
şi, dec’aucjia
cum se lăuda,
pe gânduri cădea,
adânc se gândia.
Mult că nu trecea,
vodă ce’mî făcea?
Porunci poruncia,
schele că rupea,
scări că le tăia
şi sus mî-apuca
şi sus că’mî lăsa
p’gî noug zidari,
noug meşteri mari,
cu Manole (lece
care mi’î întrece!
www.dacoromanica.ro
380
G. DEM. TEODORESCIT.
F6îă ş’o lalea,
el, dăca vedea,
mult se văieta
şi mult se ruga,
dăr vodă <Jicea.-
—   nu voifl să mal tiă
   nici să se mal sciă
   d’altă mănăstire            700
   chip de pomenire,
   nici să vă siliţi,
   să vă bisuiţl
   ca ea să zidiţi 1
Şi, dăca (Jicea,
acolo ’I lăsa:
sus pe învelişifl,
sus pe coperişifl,
zidul ea să’I ţiă,
vântul să’* adiă,
ploile să’I m6iă,
fomea să’I îndoiă.
              V
Fruntjă de măcişifl,
sus pe învelişifl,
sus pe coperişifl
la a mănăstire
chip de pomenire,
nouă meşteri mari
calfe de zidari,
cu Manole (Jece
care mi’î întrece,
stafl şi tot privesc,
planuri plănuiesc
şi merefl postesc
trei dile de vără,
trei de primăvară
ş’alte nouă iără
din dori până ’n sără,
că vodă ’I ţinea
şi vodă ’I căsnia
şi vodă (Jicea:
—   nici voiă să mal fiă,
   nici voifl să se sciă
   c’o mal fi pe lume
   cu faimă şi nume
   aşia mănăstire
   chip de pomenire;
   nici voia să siliţi,
   să vă ispitiţi,
   să vă bisuiţl
   ca ea să zidiţi 1
Şi, dacă ’ml şedea,
şi, dăca ’ml vedea,
ăl nouă zidari,
nouă meşteri mari
mi-se sfătuia
şi tot întreba:
— Manole, Manole,
   meştere Manole,
   ce-o să ne mal facem,
   unde-o să ne ’ntorcem ?
Şi, dăca (Jicea,
şi dăca ’ntreba,
el câ’mî asculta
ce mi’I învăţa.
Nouă meşteri mari,
calfe de zidari,
scânduri că lua,
scânduri că cîoplia,
patru le făcea,
aripi că’şl croia
şi le potrivia
şi mi-le lega,
cu ele sălta,
cu ele sbura;
dăr, dăca sbura,
care cum cădea
stană se făcea.
Manole, Manole,
meşterul Manole
singur rămânea
de se tot gândia
şi tot plănuia.
Cinci (Jile ’mplinia
şi, dăca ’mî vedea,
el mi se scula,
şiţă că’mî lua,
bine c’o cîoplia,
şăse muchi venia;
cu ţinte-o bătea,
cu cuie de fer,
cu ţinte d’oţel
şi unde-o bătea
sânge că ţîşnia,
nimic nu’î păsa
c’aşia Domnul va.
Dăca le bătea
şi se ţintuia,
cu aripi sălta,
www.dacoromanica.ro
b rugAcIunr-vrajA.
38 i
        du aripi sbura;
        der, când îmi sălta,
        şi când îmi sbura,
        domnu ’l pedepsia,
        că se ’mpedica
        de a mănăstire
        chip de pomenire,
        şi el îmi cădea
        pe Argeş în jos
        pe plaiul frumos,
        lângă mănăstire,
     chip de pomenire,
     er unde’mî cădea
     cruce făcea
     şi d’alăturea
     cişmea isvora
     cu apă curată
     trecută prin p6tră,
     cu Jacrăml sărate
     de Caplea vărsate.         sos
Comunicat de G. Dein. Teodorescu.
                  O rugIciune-vraJl
   în mănăstirea Antimulul din BucurescI se păstrâză un Evangeliar sârbesc, carele în
scrisorea cea prostă portă pecetea decadenţei slavonismulul în România. De aceea noi
îl raportăm originea la finele veculul al 17-lea sad la începutul celui al 18-lea. în E-
vangeliar nu se arată nici numele scriitorului, nici data scrierel. Sunt câte-va însem-
nări fără dată. D, e. pe fila 17 de la început se <}ice : «acâstă Evangele iaste a lui
Costandin copilul de la Anthim.» Pe filele de la urmă mal sunt câte-va însemnări:
1) nisce cercări de condeid, care ad şi data 1760 şi 1768. 2) o însemnare românâscă
fără dată : «Acâstă carte să se scie, că este a Radului copilului, şi pentru acâsta
scriem şi noi, ori priot ori ce brâslă să va întâmpla să albă a pomeni acest nume.»
3) pe fila de la urmă sunt două însemnări grecescl: «•j,Pa'!'a &Y10 Koaravorjvos 65 AvOrijioţ.» —
«Yp0"!1® ^1° ® ©'îjJ-oţ alto -ou a^tou Sapa onu Stapaţij ixrj.» 4) o însemnare în limbă necu-
noscută, scrisă cu litere latine.
   După cea din urmă cetire din Evangelie, ca o continuare a Evangeliarulul, şi tot
cu aceeaşi scrisore, este adaos şi un esorcism contra grindinel, pe carele noi spre a’l
caracterisa mal bine, l’am numit «rugăciune-vrajă». Acest esorcism îl reproducem aici
în sârbesce cu traducerea română, ca dovadă de ignoranţa cea mare a clerului româ-
nesc sub dominaţiunea slavismului, Esorcismul acesta portă titlu scris cu roşu :
«MoAHTBd rpâ^ls», adică: rugăciune pentru grindină, âră pe margine,—aceste cu-
vinte închise în parentes : (yc W^EASi), care însâmnă : Christos a despărţit.
                                               M/fTen 3ii rpn^f.
    Bl» HMA %’iţd H Chd H CTTO
CtAtlUE ’lty Xt ’lWH NA Iţ'kAHN'fe
AACT'fe H Â l’fRrÂCTH H /ţpbffidCTd jţC
rÂdtuE. m ce vÎKAdKi» rpd^HUH. wrkmi
Hdft NHMH H CTd Fb. Hliil» ’lCy )(C
nptKpCTH. H pEHE. 8AA3Î H SrklUHCA.
K<R^H AAEftl». H MA'kKO. H C&TB0f)î AAH
BO/ţiR. H/ţH Bl» n8CTI»|V,R ropl»r. H Bl»
HEIIAO^HOE Ap^BI». H BhHH^II Bl» KbT-
AÎE. TdMO CH BphJH TH^Bb. H ILlSMI»
  RUGĂCIUNEA PENTRU GRINDINĂ
  în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sântului DuCh. Şedea Iisus Christos Ioan
pe loc ţelin, şi 4 EvangeliştI şi ţinead
pre Christos, carele grăia. Şi âtă un nor
de grindină adumbri deasupra lor, şi &
început Domnul nostru Iisus Christos a’şî
face cruce, şi a <jis : astâmpără-te şi te
linişteşte, fă-te miere şi lapte şi fă-mi
apă. Du-te în munţi pustii şi în arbori
neroditorl, şi intră în bălărie, acolo îţi
www.dacoromanica.ro
382
EP1SC. MELCHI8EDEC.
A HH BHNOrpAAhT. CÎ/R ftA Hll BpEAWUiM.
SaKAHHAATA r/UBUiHMb Bb K.BflHM'k.
Cb AAOHCEU'Mh. W EAHMOMb CAOBECH pA-
Clţ'kllH KAMEIIE. TAKO H Thl K'bABI*
UEAAHE rpAAMBI H. pA3AtAHCA. H pA-
3hj“AHCA. H K^AH MEftb. H MA'tKO. H
CbTBOpH AAH BOAAt. H HftH Bb flSCTbT
rOpbT. TAAAO CH BpbŞM UiSăAb H TH'kBK.
A HHBbT CIA. HH BHHOrpAAfcj“ HE Bp^A11*
3AKAH HAA TA K’bABI* UEAAHE rpAA"
HbTH. 6b AE3AB ApOHEBb. npOBEAUJOMS
AK>ACKC3'k AAOPE HphMHOE, H (j)ApAONA
CE BU'H nOTOnH. TAKO M TEI* B^AbT W-
KAAHE rpAAHbTpACTAflHCA. H pA3bTAH-
CA. H KAAH MEAb H AAA*kKO. HA» Bb fl8-
CTbl*A rOpbT. H Bb HEnAOAHOE AP^BO.
HAH Bb BbTAÎE. TAAAO Cil Bpb3H TH^Rb
H UJSAAb. A HHBbT C’lAA M BHHOrpAAbl
AA HEBp'kAHUJH. 3AKAHHAAA TA B'kAbT
UEAA'IE rpAAHbTH. Bb EA A^BUlArU.
’lCpÂT'kHOAlb AAAHH/R. WpTHK8MMTO-
pb. il'kT M. 3AKAMNA,B TA B^AbT U~
EAAHE rpAAHb|VH. Bh EA EÂrOAEBUJArO.
SrOÎRE pUA» HEECHOE IţpCTBi'E ’icy
XC «31UEAU1E UT ABbl* BbflAbTlJJEHCA.
SaRMUIA/RTA E'kAbl* WBAAHE rpAANbTH
Bh r HLUTO ’lcy XC 3Anp‘kTHBIU0AA8
B'kTpg. H Al Op IO H SAAîKE H EbTcT
THlllHHA BEAÎA. TAKO II Tbl* HN'k eV
Ahl* UEAAHE rpAAHbTH. 8AA3H. II 8TH-
1UHCA. H fiptCTANH. H E^H IAKO H
flpAXh HA rSAlHt. HA« Bb flSCTKMt
rOpbT. II Bb HEnAOAHOE AP’kBO- H Bb
AMBIE Ebl*AIE. TAAAO CH BphJH TH’kBb H
UJSAAh. A UT CIIHOpA IIAUJErO A* HAAUJH
f.jOr flbflpHlJJb. A HHBbT Hlij/R H BM-
HOrpAAbT AA HEBptAIIIUH Bb B*kKbT
AAlllHh. pblţH f-ipil.
ai ancă. mănia şi vuetul,. feră viele ace-
stea să nu le vatăml. Blestemu-te cu cel
ce a grăit în rug cu Moysi cel ce cu un
cuvânt a despicat pâtra. Aşa şi tu albule
nor de grindină, desparte-te şi te împră-
ştie, şi fă-te miere şi lapte, şi fă-mi apă,
şi du-te în munţi pustii; acolo să’ţl verşi
vuetul şi m&nia; ără ogorâle acestea şi
viele să nu le vatăml. Blestemu-te, al-
bule nor de grindină, cu toăgul lut Aron
carele a trecut poporul (israelit) prin
marea roşie şi a înnecat pre Faraon cu
oştea Iul. Aşa şi tu albule nor de grin-
dină depărtăză-te şi împrăştie-te, şi fă-te
miere şi lapte; du-te în munţi pustii şi
în arborii cel neroditorl, şi în bălărie ;
acolo asvârleţl mânia şi vuetul; 6ră 0-
gorăle acestea şi viele să nu le vatăml.
Blestemu-te, albule nor de grindină, cu
Dumne4etl cel ce a dat Israiltenilor mana
şi cristeii patrudecl de ani. Blestemu-te
albule nor de grindină cu Dumnezeii
carele a dat charul, şi pre carele l’a nă-
scut împărăţia ceriului — Iisus Christos,
carele a eşit din Fecioră întrupat. Ble-
stemu-te albule nor de grindină, cu Dom-
nul nostru Iisus Christos, carele a oprit
vântul şi marea, şi s’a stâmpărat şi a
fost linişte mare. Aşa şi tu acum, albule
nor de grindină, astâmpără-fe şi linişte-
şte-te, şi încetâză, şi fă-te ca pulberea pe
arie. Du-te în munţi pustii şi în arbori
neroditorl şi în bălărie selbatică; acolo
asvârleţl mânia şi vuetul. Dar din hota-
rul nostru să eşl de trei, de nouă stadii,
âră ogorăle nostre şi viele să nu le va-
tăml în vâcl, amin. pi fle trei ori.
                                        DESCÂNTICE ROMÂNESC*
  înt r’un manuscris, făcut de monachul Porfirie, în anul 1839, în Mănăstirea Biseri-
canil, sunt adunate multe cărţi populare, care cuprind : Astrologia, cu zodiele şi gro-
movnicul lui Iraclie împăratul; doftorii casnice pentru 6menl şi dobitoce, descântice
www.dacoromanica.ro
O RUGÂC! UNE-VRAJĂ.
383
   şi vrăji, paschalia pe 107 ani, comedii; imnuri bisericescl, cântări de stea; trepetni-
cul; ba încă şi lucruri sciinţifice, precum : geografia, theologia, esplicarea numilor
proprii din psaltire, lista domnilor Moldovei, patimele domnului, sfătuirile sfinţilor
Apostoli, rota norocului, canonele preoţiei şi ale călugăriei, etc. In total 600 file
scrise, 4°.
   Reproducem după acest manuscris următorele descântice, ce le găsim la fila
221—223 :
                        1. Descântec de Bubâ-rea
  «Plecat-ad (cutare) pre cale pre cărare, iară când aii fost la mijloc de cale , buba
l’att întâlnit, buba cu săgetătură, buba cu pocitură, buba cu ’ntălnitură; bubă albă,
bubă năgră, bubă vânătă, bubă cu 99 de junghiuri; bubă armenăscă, bubă jidovască,
bubă ţigănăscă, bubă rumânăscă. (Cutare) s’a plâns şi s’ad văetat cu glas până în cerid,
şi cu lacrăml până ’n pământ: dar nimenea nu ’l aucjia, numai Maica Precista din
cerid îl audia, pe scări de aur se scoboria, de mâna drăptă îl luară şi '1 întrebară : Ce
te plângi şi te olicăescl ? (1) (Cel bolnav 4ice) : Cum nu mă void plânge şi nu mS
void olicăi? Maica Precesta de mâna drăptă îl lua, şi pre cărare drăptă îl îndrepta
la (cutare), la cel ce descântă îl îndrepta : duce-te-I, cu limba ţ’a descânta, cu mâna
ţ’a lua, cu fum de petecă te va afuma, şi vel rămânea curat, luminat, ca argintul cel
curat şi ca aurul cel strecurat. Şi să fii curat, luminat, precum Domnul te-a lăsat.*
                   2. Descântec pentra Beşica cea rea
  «Sănicatum’am (2), sculatum’am, mânecatum’am în diua de Duminica mare diminăţa,
masă mare făcut’am. Poftit’am pe tote sgalbuţele, pe t6te bubuţele; Iar pe beşica cea
rea n’am poftit-o. Iar ea forte tare s’ad supărat, şi la (cutare) s’ad iscat. Dar ed cu mă-
tura am măturat’o, şi descântec ’l-am descântat : eşl beşică heşicată, beşică albă
beşică venătă, beşică năgră, beşică prin de deochi, beşică prin rachnă, beşică de 99
de fellurl, şi de 99 de nămurl. Tu eşl din umerii obrazului, din faţa obrazului, din ră-
dăcina măselelor, din crierii capului, din tâte încheeturile omului. Ed ’l-am descântat,
rădăcina T-ad secat, (cutare) au rămas curat luminat, ca argintul strecurat, ca maica sa
ce l’ad făcut, ca Dumnezed ce l’ad zidit. Să nu rămâe beşică de lăc, nici ca un fir de
mac, în patru despicat, în marea aruncat.» Acăsta se descântă lunea, mercurea şi vine-
rea, — tot diminăţa.
                       3.   Descântec pentra Năjit (3)
  <0 năjite pricăjite! Tu eşl din crierii capului, din audul urechilor, din faţa obrazu-
lui, din sfârcul tasului, din viderea ochilor. Te du şi te petreci prin genunchele lu-
pului, prin cornul cerbului. Iar (cutare) să rămâe curat şi luminat, ca argintul strecu-
rat, ca Maica Domnului ce l’ad făcut, şi ca malcă-sa, ce l’ad născut. Să nu rămâe năjit
   (1)    ţlicerea olicaire este formată din cjicerilo slave : OAE — aieo I vaieo I auleo 1 şi OKAAtttlblH — ti-
c&losnt. OAE OKAANNbH ! val de mine ticălosul I Expres;e a omului nenorocit, ce suferă dureri fisice şi
morale.
   (2)    Semnicatn-s’ail, semniflcatu-s’aii, tnsemnatu-s’afl cu eemnul Sântei Cruci. Acesta o face Românul
înainte de a întreprinde ceva, şi cum se deşteptă din somn.
   (8) Descântecul de năjit este un rest din bogomilismul vulgar. Intre scrierile apocrife bogomilice, adu-
nate de popa Ieremia Bogomil, fundatorul bogomilismuiul In Bulgaria, se pomenesce şi esorcismul contra
Nqiţilor (lIEfKHTOBX).' spirite rele care nu lasă pre dmenl a trăi (îRMTh) In ticnă; ci In felurite chi-
puri caută a amărl şi prescurta viaţa lor. (Irecek. HCTOpid RoAfdpK, P- 560. Odesa, 1878).
www.dacoromanica.ro
384                             EPISC. MELCHISEDEâ.
de 16c, ca un fir de mac, în patru despicat, în marea aruncat.» — Acâsta se descântă
or! în ce <ţi, de trei ori pe 4>-
                        4.  Descântec pentru Cârtiţă
   «Sănicatum'am , mânecatum’am astăzi Sfânta Duminică diminâţă, să curăţesc pre
(cutare) de cârti(ă cârticiâsă, de cărticiâsă crăpăciosă, de cârti(ă vermănâsă, de cârti(ă
căprâscă, de cârtită viâscă, de cârtiţă căiască, de cârtiţă bicholâscă, de cârtiţă măgă-
râscă, de cârtiţă cătrâscă (catărâscă (?), de 99 de feliurî de cârtiţă. Să rămâe curat, lumi-
nat, ca sârele însSninat, ca argintul strecurat, ca malcă-sa ce l’aii făcut, ca Dumneded ce
l’a lăsat». — Acâsta vel descânta în câră şi în păr de la cel bolnav, Duminică diminâţa
până a nu răsări sârele. Apoi iarăşi să mal 4icl pe urmă : ,
   «Cum se topesce căra de faţa focului, aşa să se topâscă cârtiţele până în ceea Du-
minecă. Şi cum se sgârceşte părul de faţa focului, aşa să se sgârcâscă cârtiţele până
în ceea Duminică; până atuncea şi nici până atuncea să ajungă, ci cât mal de grabă
să peie».
                       5.   Descântec pentru Cel-perit
   «Sănecatu s’aă, mănecatu-s’att (cutare, adică cel bolnav, îl dicl pe nume), pe cale,
pe cărare. Când la jumătate de cărare, cel-perit întâmpinatu-l’au, în gât iscatu-s’afl ,
în măsele, în dinţi, în cap, în faţă, în crierii capului, a junghia înjunghiatu-l’afl , a
săpa săpatu-l’au, a ustura usturatu-l’afl; nimenea nu l’aii aucjif, numai Maica Domnu-
lui din pârta ceriului. «Ce te mişelescl (1), ce te vălcărezl?» — «Cum nu m’ol mişela,
cum nu m’ol vălcăra ? Că am purces pe cale, pe cărare, astăijî marţi diminâţa, curat
şi prâ curat; când aii fost la mijloc de cale, cel perit întîmpinatu-m’aă , în gât, în
faţă, în dinţi, în măsele, în crierii capului iscatu-s’att». — «Nici te mişela, nici te văl-
căra, că (cutare) ţ’a descânta, şi Maica Precista lâc ţ’a da; cu sapa a săpa, cu lopata
l’a arunca, cu mătura l’a mătura, cu mâna drâptă l’a lua, în marea Nâgrâ l’a arunca.
Acolo să cheie (peie), să răscbeie, să nu rămâe de lâc, cât un grăunte de mac. Iară
(cutare) să rămâe curat, luminat, ca sorele înseninat, ca argintul strecurat, după
cum malcă-sa l’aii făcut, şi după cum Dumnezeii 1’afi zidit.»
                                                                          Comunicate de Sf. Sil EpisC. MelclliscdfiC.
                               descântece, supehstiţiuni şi poesii poporane
                                 DIN PLAIUL PRAHOVA
  între m-scriptele cumpărate de Stat de la d, Locot.-Colonel Papazoglu se află un
caiet cOmpus de 18 file conţinând mal multe descântece, obiceiuri şi balade «cullese
şi colecţionate cu strădania» lui Aron Prejbean «spre folosul naţiei rumăneştl» de pe
la locuitorii d*n plaiul Prahova.
  Le reproducem într’o ordine âre-care, căci în m-script ele sunt înşirate fără nici o
sistemă.                                            Gr. G. T.
  (1) Ct le miţelacX; ce le viicSraT1 el <)icea : val mie! mişelul de mine; precum altul in urmă ijicoa ;
OAE OKAANllhlH ! Acela se olicir'a; acesta se mifeleţte şi se vilcSrihă.
www.dacoromanica.ro
DESCÂNTECE, SUPERST1ŢIUNÎ Şf P0ESI1 POPORANE.
385
                                           I
                                                 Descftntec de dambla
   La om, dobitoce, când le vine dambla la o parte a corpului, o dic lăcuitoril că ’I
luoat din Ele. Iată-I şi lâcul în care cred : apă neîncepută, luată penă nu cântă cuco-
şil, o pune în vas, Ia leuştean şi alte buruenl, cu ele amestecă apa şi <}ice cele ur-
mătore vorbe :
       Voi Elilor, măestrilor,
       Stăpînile vântului,
       Domnile pământului,
       Ce prin văzduh umblaţi,
       Pâ valuri de mări călcaţi,
       Vâ duceţi în locuri depărtate,
       în baltă, tristie, pustietate,
       Unde popa nu tocă,
       Fata nu jocă,
   De 9 (ori) descântă în trei săptămâni: Lunea, Mercurea şi Vinerea, spălând pă om
cu apa clisă pă partea trupului bolnav.
                                           n
                                    Un descântec de apucătură şi intălnitură
   Trage baba pă bolnav pă spate cu apă, săpun, sad oţet şi unt-de-lemn şi dice :
«Strigoalca a gâsit uşa casil deschisă, ferâstra destupată, focul stins; în dînţl pă (cu-
tare) l’a luat, sângele ’I a sorbit, la pământ Ta trântit, cu morţii 1'a socotit. Maica Dom-
nului din cer a auclit, în braţe Ta luat, pă masă de argint Ta pus, cu basma de fir
1’a şters, osclorele i le a dres, junghiul i l’ad scos, sănătatea sâ’l pătrundă păn’ în os.
Strigoalcă Moroacă desfâ (cutărula) de orl-ce reu al pus pă dînsul, că în piuă t’oiCi
pisa, în moră te oiu măcina, în vent te-oid arunca, în cât norii s’or mira. Desfă-1 (pă
cutare) de 99 apucături, de 99 întîlniturl, de 99 aplecăturl, de 99 deocheturi, de 99
junghiuri, strîns cu ceas râd, tu apucatule, tu întalnitule, colţatule, uritule, grozavule,
negritule, eşl, dute (de la cutare), din spatele lui, din pleptu lui, spinarea lui, rinichii
lui, ficatu lui, inima lui, din sgîrclul nasului, din faţa obrazului, (că cutare) nu vă
pote purta, nu vă pote cina, adăpa şi plimba. EşiţI! dute preste prăpăstii şi munţi, la
fata Craiului înpărat, unde vă astâptă cu mese întinse, făclii aprinse, acolo vă este
cina, acolo vă e odihna, acolo vă potoliţi, acolo să vă risipiţi, să rămâe (cutare) lu-
minat ca argintul cel curat; eă mă închin cu descântecul, Maica Precestă cu lâcul.»
                                           UI
                                                 Descântec de dâocliiu
   «De va fi dăolchlat (cutare) de fată mare, să ’I cădă cosiţile din spinare; de va fi
dăolchlat de muiere, să ’I plesnâscă ţăţile, să ’I curgă laptele; de va fi dăolchlat de
bărbat, să ’I plesnâscă pulpile, să ’I curgă săngile, să se mire lumea şi norodul. Dăs’-
ocule veninat, dăs’ocule câine turbat, eşl, dute din trupul (cutare), din cap, inimă
borjoţl, rinichi, ficat, să rămâe (cutare) vesel, sănătos, curat, cum Dumnedeă 1’a lăsat.»
Trei cărbuni stinge în apă, bea apa bolnavu, să spală cu apă de aceea; ce a rămas
o varsă pe ţăţăna uşii de afară. Suflă de 9 (ori) descăntătorea în faţa bolnavului şi’I trece
   £ev. p. Ist,, Arch. fi Ftl. An. II. Vot. 1.                             25
Vă duceţi la vântul turbat,
Unde ciocârlia se dă preste cap,
La gura vîntulul,
La torta pământului,
EşiţI din mână, trup, nas, picior,
Ridicaţi-vă şi mergeţi uşor,
Daţi omului sănătate,
Că Mihail cu sabie de foc vă bate.
www.dacoromanica.ro
ARON FRIJBEAN.
386
                                        IV
                                               Facere de dragoste
  Pă fecior (saă fatâ) înainte de a cânta cocoşii îl despoiă, îl pune gol (saă golă'i în
mijlocul casil spre uşe, îl înpledicâ la piclore. Baba strigă către cea înpledicată :
«Fruntjă-verde de alun, să vie Stanclu nebun.» fnpledicata sare de trei ori spre uşe, ne-
clilecţând ca caii. Baba : «Frundă-verde lemn de fag, Stanclu să moră d’al tâă drag.»
Sare spre uşe de trei ori nechleijând ca caii. «Frundă-verde lemn de sânger, să vie
Stanclu ca un înger.» Sare spre uşe asemenea pân’ la pragu uşii unde cade jos. Baba
sare, tale piedica cu toporul; să scolă despuiata, ocoleşte casa de trei ori, şi strigă :
«Stanclule nu zăbovi, scolă-te nu mal dormi, vin de grab că te-oiO Iubi.» Intră în casă,
să înbracă, să găteşte, lea un mosor în gură, să ridică în piclore pă coşi, şi dice pă
mosor de trei ori: «Frundă-verde dirmotin. Stanclule vin să ne Iubim ; fole-verde măr-
gărit, pentru tine m’am gătit» ; apoi ese afară, lâgă un par cu bletile şi numără înainte
50 pari; pă cel al 50-lea îl strînge în braţe, îl sărută dicend : «Al Stanclule pul boboc
nebun, să vil la acest loc» ; apoi Iar <Jice : ,nu scutur gardul, ci turbur lacul, să Iasă
dracul, să ’ml aducă pă cel drag, ce l’am flermecat.»
  Prostimea crede că vine nebun şi cade la piclorele el şi m6re după dînsa.
                                        V
                                      Luarea laptelui şi a untului la vite
  Baba Mariea din satul Şotrile ce lua mana vitelor, laptele şi untul cum în jos să
arată :
  în noptea de sfântul Gheorghie să despoae baba fermecătoare în pielea golă, cu o
61ă noaă în mână şi cu o pînzătură de pănză noaă lucrată noptea înaintea cocoşilor,
adică melinţată, târsă, ţesută, ese pă islaz, ogrădl, livedl, tărînd pănzătura, adună roă,
o strânge în oală, vine acasă, udă tărîţele, sarea, o dă vitelor sale, le stropeşte cu
apă de roă; şi care vite va păşuna pă unde a strîns baba roaă, pierde laptele, un-
tul, şi să adaugă la vitele flermăcătorel; aşa crede popolul de rând. In acea nopte
t6tă cântă ciobanii şi alţi feciori cu buciumul, şi cât să aude glasul lui, oste(nea)la
fermecătorel este zădarnică că nu p6te luaă mana vacilor; aşa cred. Iar vitele ce au
pâşunat pă unde a umblat fermecătorea nu numai că pierd untul şi laptele, dar slă-
bescu mal râă ca Ierna şi să sburlesc la păr ca când ar ii bolnave bietile animale
                                        VI
                                           Ca să se fngraşe oi şi vaci
   Tot baba Mariea:
   Arde oae de vid, saO gănscă, curcă, şi scrumul ce rămâne îl pisâză şi ’l amestecă,
şi ’l dă cu sare la vite ; la cal arde mânzu, şi asemenea face, însă acelea le fură de
la acela ce vor să le slăbâscă vitele; aşa cred.
                                          VII
                                               Superstiţii intre săteni
   Murind om, fămee, copil, scăldând mortul, lăturile nu le varsă afară pân’ nu ’l în-
gropă; pisică, găină le lâgă a nu trece preste mort, că trecând să face strigoitl şi vine
www.dacoromanica.ro
                   DFKrÂNTECE, SUPRRSTIŢIUN1 ŞI POESU POPORANE.                    387
   nâptea, şi la toţi cel din casă le mâncă inima; aşa cred. Ridicând mortul din casă,
în locu-I pune o haină noă a nu mal întorce bâlă în casă.
   Mortului îl pune în piernă săpun, pieptene a să spăla şi pieptăna până va ajunge
la raiu. Ridicând mortul din casă sparge trei 61e noaă dicend : cum să sparge olele,
să se spargă bolele.
   Trecând cu mortul vre un părîQ. gîrlă, rîu aruncă pară în apă.
   După ce’l înmormîntâză era obicelQ dă trecea preste mormânt oae, berbece, curcă,
găscă, raţă, găină, dicend că numai acelea merg înaintea mortului de’I dSscurcă calea
la raid; acelea erail ale preotului. După îmmormentare să cumpără 2 doniţl, şi de are
mortul fată, diminâţa duce câte 2 doniţl apă la vecini de pomană; şi la 2 câte o
doniţă o varsă pS mormânt; la 40 dă şi doniţile de pomană.
   Murind bărbatul sad muerea, tineri fiind, şi măritându-să după altul, şeii însurân-
du-se cu alta, pS vremea cununiei lor nâmurile varsă o doniţă de apă pS mormen-
tu-le, ca sâ’I domolâscă focul dela inimă văclend că i să mărită soţiea cu altul.
                                          VIII
                                                   Superstiţii băbeşti
   Vinerile, cele mal multe muerl nu cos dicând că capătă durere de ochi, şi trebue
păzită sfănta Vinerea.
   De s’a bolnăvit cine-va la cap durîndti, babile ÎI elice că pătimeşte de şirele cel
mare; îl lâgă c’un peschiru strîns şi’l răsuceşte cu făcăleţu puindu-I o cofă cu apă în
cap, îl strânge până ’I pier vederile dicend : vătuţl cum s’aă vărtit doniţa; face de
crede şi bolnavu; îl stinge cărbuni în apă. îl dă de să spală şi să bea.
   De a răcit la piclore şi’l dor, îl dăscântă dicând ca călcat în loc rett.
   De a răcit cine-va şi l’a aruncat la ferbinţâlă, le descântă picând câ ’I luat din
decent.
   De a răcit la mâni şi’l dore, îl descântă de ’î răî.
   De a răcit la mijloc, este apucat din întălnitură, şi ’I descântă.
   De a făcut    nescar-va bube  pS picere dice câ ’I lepădătură din Ele şi ’I descântă.
   De a făcut    vre-o bubă rea  o numeşte mieţutiea din balele măestrilor, şi umblă din
babe în babe dăscăntăndu penă moru.
   De ’I curgu ureichile îl dic năjit, şi ’l afumă cu baligă de la Marina strînsă, şi ’I
descântă dâ năjit.
   De a răcit şi s’a pus junghlu, îl descântă cu cuţitul ce s’a cu(nu)nat, dicendu-I că ’I a
pus cuţitul de vre o duşmancă.
   De ’I curge ochii şi ’l dâre  îl cjic babile  vrăjitâre că ’I lovit de mîadă-nipte, că
întălnindu-se  cu densa nu ’l a  mulţămit, şi    ea l’a pedepsit cu durerea ochilor păti-
maşi. îl trimit la răspânţil înainte de căntatul cocoşilor, şi stărueşte acolo pân’ va
aucli pă cine-va tropăind, sâu ceva văjiind, sâu vorbind, ori trecând om, câine, ani-
mal, la tâte acestea să <}ică : mulţămescu’ţl Dâmna mea, să'ml dărueştl vederea. Tot
în acea nâpte spre rSvSrsatul zorilor o trimite să aducă apă neîncepută să se spele
cu ea. Acâsta o urmâză de noaă ori, însă apa neîncepută o dăscântă.
   Babile şi bobaril învaţă pă âmenl să pârte usturolu (al), trei căţel în pungă, curea,
brâd, ca să nu ’1 băntulască Elele.
   O buruiană rădăcină de odolean, rădăcină avrămâsă, cărstinâsă, asemenea să porte,
că nu pot (a se) apropiea de el măestril, pe care dic minclunâsele vrăjitâre, că le-afl
aui^it, cântând în răspîntil aceste vorbe : «De n’aru fi avrămâsă, cărstinâsă, ar fi tâtă
lume-a nâstră.»
   Le mal (}ice să pârte rădăcini de o buruiană tătinâsă, să bea apă pS ţavă de leu-
ştean, că Mia$ă-nipte fuge de el ca de un şârpe veninat.
www.dacoromanica.ro
38ă
ARON PRlJBEAN.
   Rădăcina de fierea pământului cu câră din lumânările ce să cunună, să porte în căf-
tufu că(mâ)şil cusută, că nu pote fiermeca.
   Copilul pân’ nu ’l botâză îl trece prin spiţile rotelor de caru, ca să nu turbeze.
                                           IX
                                                     Serbători băbeşti
                                                     t
   Trei Marţi după paşti nu lucrâză nimic, Iar a treia Marţi este di mare ca şi în dioă
de paşti, şi să chlamă ropotinul. Stau gătiţi şi fac hore, jocuri mari.
   A doaă sâptâmână după paşti, adică dumineca Mironosiţilor, multă parte o postescu,
mal cu sâmă muerile, dicând că 'I săptămâna Negrilor.
   Nooă joi după paşti ţin ca dumineca. Joia a opta să numeşte joia Epilor, joia a
noaă, joia verde; o ţin ca ’n <}iua de paşti.
   Mal cred că toţi morţii cel păcătoşi, din cliua Invier'I, adică de la Paşti, să scot din
iad la odihnă pănă la Rosalil. In aceste 4>le fetele cară apă pă la vecini de pomană
în contul morţilor. In Sîmbăta înainte de Rosalil să dice Sîmbăta Morţilor, când să
face pomenire morţilor, plângu muerile la mormânturl, că în acea (ji Iar să trimit
păcătoşii în munca Iadului.
   19 Iunie ţine sărbatore pă Iuda. Acesta este care portă furtunile şi bate ţarinile cu piatră.
   15 Iulie este sărbătore mare numita Cîurica.
   17 Iulie să ţine trei dile care să numeşte Circoviî Măriei, sărhătorl mari oprite, nu-
mai la jocuri slobode.
   24 Iunie până nu răsare sorele caută cicore şi îşi încinge mijlocul umblând totă
<jiua cu ea încinsă; pă urmă o usucă şi o pune bine cjicând câ ’I bună a o băga în
bala copiilor de ipilipsie, sâti cum o numescu el: ă bilă.
   De(la) 10 noemvrie ţin Filipi şâpte : trei înainte de lăsatul sec şi patru în post. La
21 noemvrie în (jiua Intrării în biserică, dic câ ’I Filipul cel şchiop.
   Alţi 7 Filipi dela 25 ianuarie păn’ la 2 Fevruarie.
   Alţi 3 Filipi ce să <jic Berbecarî tomna de (la) 26 Septemvrie. In aceşti Filipi nu să cose,
nu înpunge în piele, nu daă înprumutu, nu duc la moră, nu dati foc la vecini, nu
mătură în casă, nu scot gunoiul din casă, în sfârşit nu lucrâză nimic, cjicând că’t râu
de lupi, şi păgubitori la dobitoce.
   Pă Mucenicul Foca 22 Iulie îl dic câ ’I râd de foc.
   La 9 Martie aprindu gunoaie pân’ curte, în casă, la 4 colţuri aprind bucăţile de
căvpă noaă, pentru ca să nu între Jotmăriţa în casă a ’I vătăma, după credinţa lor.
                                  Nunta «le la Comarnic
   lată 6 feciori călări înbiâcaţl bine cu ploscl pă mâini, vin la părinţii miresei, tri-
mişi înainte din partea ginerelui, şi carii se numescu Colăceri, pronunţă următorea
uratie C1) :                                                                          [rachiului,
Bună diminâţa,
Bună diminâţa
Cinstiţi socrii mici,
Cum petreceţl, cum trăiţi ?
— Noi ne aflâm în voia vinului ş’a
Dâr D-vâstră ce umblaţi, ce căutaţi ?
—Noi ce umblăm, ce cătăm,
Bine sâma o să ne dăm.
    (1) Compară altă oraţie publicată de D. I. C. Fundrscu, JJatrme, poesii, păcălituri fi ghicitori, BucureBOl,
1867, pag 110 189
www.dacoromanica.ro
389
DESCÂNTECE, SUPEBSTI'ţTUNÎ Şl PORSIÎ POPORANE.
Dar ce aveţi D-vostră
Ca să ne luaţi sâma nostră ?
Că noi pe unde am umblat,
Sâma niminl ne-au luat,
Sîntem soli cu o solie
Trimişi de la împărăţie,
Umblăm din sat, oraşiu,
Luăm câte un poteraşiu,
Suntem cu cal de olac
Să facem D-vostră veste de conac.
Să faceţi mare gătire.
Caselor împodobire,
Mese frumose
Supt foişoră umbrose,
Talere, şervete bune,
Că la mese aşa să pune,
Clondire, calafire
De vin şi rachiu pline,
Să fie cu plăcere
La mâncare şi bere.
Dar nu vă spălmântaţl,
Că avem nişte ostaşi
Tot tineri trufaşi,
Faţa lor trandafiraşl,
Din astă ţară Românescă,
Lucruri mari să vă vestâscă.
Cloltarăle cailor
Fac fala ostaşilor,
Cu scările minunate,
Cu aur suflate,
Cu pieptare ostăşeşti,
Cu lăncile rumâneştl;
în urmă vin nişte resvade
Cu tinere fete romane,
Ş’o caravană frumosă
Să încarce avere dela D-vostră.
Dar tînărul nostru împărat
Cu grea oste s’a ridicat
Spre sore răsare
A face vănătore,
Să vâneze cerul cu stelele,
Câmpul cu florile,
Mările cu peştile,
Munţii cu pădurile,
Ape mari, gărliţe
Oraşe, sate, cetăţi, fetiţe.
Vânarăm cât vănarăm,
Până dădu sorele in dăsară.
Am dat de urmă necunoscută de
Toţi stătură la mirare.        [fieră,
Unii zicea a fi urmă de stea,
Să trimită soli după ea;
Alţii zise: este urmă de căprioră,
După ea volnici, să o luăm împăra-
CincI, şase volnici [tulul soţioră !
Cu cal murgi
Ageri, hrăniţi,
De vînat bine gătiţi.
Cu piciorele potcovite,
Cu comele zugrăvite,
Ne trimise pS aburii vântului,
Pe faţa pământului,
Tot pe urmă gonind
De curţile D-vostră întrebând,
Aici urma a intrat,
Căprioră la D-vostră a scăpat,
Urmâză să o arătaţi,
Ori răspunsul să mi’l daţi.
Răspunsul nostru nu ’I lucru mare
A vâ da de supărare,
Cinci, şâse, păhare cu vin,
Cinci, şâse basmale cu fir.
Fie şi cu mătase,
Numai să fie frumâse,
Fie şi cu arnicî,
Numai să fie de-aicl;
Fie şi cu strămitură,
Numai să fie cu voe bună;
Fie şi cu tel,
Numai să fie de la dumneaei;
Să nu fie luate împrumut
Dela vre-o babă slabă,
A ne da cal de globă.
Ori fie de unde o fi,
Noi cu cinste le-om primi,
C’a fost vara cană ploiosă,
Mirâsa cam somnorosă,
N’avut vreme să le cosă.
   Apoi slobod pistole, pe dată soseşte ginerile şi nunul, iau mirâsa, merg la biserică
cu nuntaşi; mirâsa, nuna, rudenii călări pe cal. Portul asemenea cu al Teşilenilor,
pe de asupra cu sarici nouă lăţose îmbrăcate. Când intra în Biserică ÎI deschee de
tote hainele, numai să fie agăţate de dânşii, iar nu legate, adică încheete. De la bi-
serică să duce la casa ginerulul; când o bagă în casă îl pune frâul în cap, ginerile
ţine dîrlogil într’o mână. biciul în cea-laltă, o haţueşte şi ’I trage un bicld pă spatg
şi-I dice :
www.dacoromanica.ro
390
ARON PRIJBEAN.
                               «Nevastă al noroc şi sănătate,
                               De mine să al parte,
                               Şi să ţii în dreptate.
                               Că biciul îţi dă pă spate
   Aşa intră în casă ş’o ’nvăleşte la cap; lăutarii şi tohaşu cântă, apoi fac horă numită
a mireail. ÎI bagă în cămară pă amândoi, şi mâncă amândoi dintr’un ofl copt.
                                                  XI.
                                Cântecul lui Şerban Vodă(l)
                       (dcla un l&uhr bătrân din Comarnic).
Frunză verde lemn pârlit,
Şerban Vodă s’a pornit
Pă cel deal, pă cel colnic,
De ostaşi e ocolit,
De ostaşi ţSpănl, vârtoşi,
Români tineri şi vănoşl,
Să urcă la munţi înalţi,
Printre pietre, păntre brad!,
Pă plaiuri, muche şi deal,
Să sosâscă în Ardeal.
Frunză verde ş’o lalea
Sus în vârf la Pietricea (2)
Stătu, de să odihnea
Cu mândră oştirea sa.
Frunză verde arţăraşlu
Vino c6ce cloliănaşlu,
Ale cui oiţe paşti?
—Hal Domne Măria Ta,
Oile sînt româneşti,
Din sat, de la ZărnieştI,
Ori voeştl să le robeşti?
—Frun4ă verde arţăraşlu
Ia ascultă flăcăiaşlu,
Daca eşti din ZărnieştI
Spune-ne mal multe veşti.
—Hol, lol, leo, Măria Ta,
Ce potop în ţara mea!
Ungurii ne necăjesc,
Turcii vitele răpesc,
Tătarii ne jefuesc,
Val de nâmul românesc!
Frunză verde micşunea
Hal, domne, Maria Ta
Ştiă ascunsă cărarea.
Pântre stânci, strimtă vâlcea,
Să nu simţă pasărea,
Te tulesc în ţara mea.
Hal Domne s’o stăpâneşti,
De păgâni s’o isbăveştl.
Frunză verde lemn câinesc
Păgânii la Bran păzesc,
Nu visâză, nu gîndesc.
VS duc Domne încetişor
Printre slîncă pS isvor,
De la spate să’I luoăm,
Să-’I batem, să-T ciopăgim,
Ţara să o izbăvim
De amărâtul suspin.
Frun4ă verde lemn puclos
Românul e om vănos,
Merge noptea şi pS jos,
Românul e furios
PS Ungur răstornă jos,
Lancea ştie s’o învârtâscă,
PS tătari să’I potopâscă,
Cu flinta ştie să dea,
Turcii grămezi va cădea,
Să se ducă pomina
De bătaia lui Şerban
Ce aă făcut din jos de Bran.
— Frun4ă verde arţăraşlu,
Ia ascultă, clohănaşlu,
Te vS4 rumân cu coragl,
Să mergem, să o tulim,
In păduri să odihnim,
PS vrăjmaşi să ocolim,
Mâine nopte să T lovim.
D’o li biruinţa mea
O să’ţl dau pe soru-mea,
(1)  Radu Şerban Basarab, următorul lui MihaiQ Vilc/ul.
(2)  Acest munte este do asupra Branulul, la frontiera do lângă isvorul Dâmboviciorci.
www.dacoromanica.ro
391
DESCÂNTECE, S0PEBSTIŢ1CNÎ ŞI POES1Î POPORANE.
LasăţI oiţele tale,
Să te fac căpitan mare.
Domnul stă şi iscodeşte,
Ciobanul le-aduce veste :
Păgânii să daţi la beţie,
La jafuri, la tâlhărie;
Oştirea ş’o rîndueşte,
Noptea în patru părţi loveşte,
Omoră, junghie, Turci, Tătari
P’al creştinilor tirani ;
Pe Bărsa la vale
Tăind cetele ungare,
Pre toţi îl bat, măcelăreşte,
Avuţia le răpeşte,
Până ’n Hodova îl goneşte.
Frundă verde de pelin,
La Braşov Saşii se închin
Cu sare, pâine şi vin,
Lui Şerban cetatea închin,
Armile lor dărueşie,
Către FăgăraşI porneşte.
                                     XII
             C’Antee betriin al lui Matei Vodă Basarab
                  (Scos de Egumenul Brcben de la un lăutar bătrân)
Frunză verde matotat,
Hal domne, să nu mergi în Ţarigrad,
Că Sultanu e supărat
De jalba ce a căpătat.
Boeril ce a pribegit,
El cu Grecii s’a unit,
Cu Grecii Grecolcele
Şi Iote Turcolcele,
La Sultanul te-a pârîtu
Că ţara al sărăcit,
Că a! pus biruri mari şi grele
In cât totă ţara geme.
Frundă verde creţ de tel,
Frică îmi e să nu pel,
Ol lol-lo Domne Matei,
Eşti nevinovat şi pel,
Sau domnia ţi-o ia,
Grecilor să li-o dea.
Grecul e vidră spurcată,
Este fiară veninată.
— Căpitane Gostandine,
Tu cunoşti ţara mal bine,
Tu cunoşll domnia mea
Cum a înflorit ţara.
— Hal Domne Măria Ta,
Ascultă povaţa mea.
Frunză verde stirigoiă
Să ne întorcem în apoi,
Totă ţara să adunăm,
Şi bine să înarmăm,
Să ne gătim de resbol,
Că sunt mulţi volnici la noi.
Ce doresc mortea mal bine
De cât domn grec să le fie.
Frundă verde ş’o lalea
Hal Domne Măria Ta,
Grecii dă-I pe mâna, mea,
Să ’I joc ca p’o brebenea,
Să ’I joc bine boriţa
Zgăţa, zgăţa epura,
Să le arăt domnia
Tot la gât cu sabia.
Până ol trece Dunărea,
Tota ţara va sălta,
Şi atuncea vel vedea
Binele în ţara ta,
Pacea şi cu liniştea,
Va avea domnia Ta.
                                       XIII
                  (Ju cântec de la un mocan betrân.
Frunza verde arţăiaşl                          Când erai tu flăcăi aş
Mal Ghiorgiţă, GhioghilaşI,                    Eial mîndru şi gingaş,
www.dacoromanica.ro
392
N. D. POPESCU.
înalt, înalt şi supţirel,
Erai tras ca prin inel,
Erai tînăr ca o flore,
Erai iubit de cocone,
De ostaşi erai iubit,
Ca un căpitan vestit.
Frunză verde matotat,
M’am pârlit şi m’am uscat
De când 6stea mi-a luat.
Eram căpitan volnic,
Roşiorilor iubit.
Verde, verde ş’o lalea,
Grecii la domn mă păra,
C’am răsvrătit oştirea,
Să’I răstorn domnia sa.
Frunză verde creţ de tel,
(înjur) legea Grecotei,
Cin vă scose în ochii mei,
Păcatele mele multe.
Zilele vostre sfârşite.
Frundă verde măr creţcsc
AldaţI să vă spovedesc,
Unde e crârigu mal des.
—    Frunză verde arţăraşl
Căpitane GhioghilaşI
Mal lasă-ne zilele
Să ne vedem copilele.
—    Verde verde creţ de tel
Ia ascultaţi Grecotei,
Voi mi-aţl luat ostaşii mei,
La fălangă mă bătuşi,
La mâini fiare şi câtuşi,
In fiară obezi, legat,
Multe zile nemâncat,
Pă golu pământ culcat.
Când mă plecam să bâă apă,
Mă loviaţl cu puşca în câfă
Şi beam apa sângerată,
Cu măsele amestecată.
   Aste fapte
   Sunt ertate.
Sunt jurat pe Domnul sfânt
Să curăţ acest pământ.
Am strâns somă de băeţl
Să curăţă la hoţi şi Greci,
Cătă vreme v’a gonit
Pânâ’n mână mî-aţl venit.
Frunză verde lemn părnit
După ce a spovedit
N’a mal zăbovit nimic,
I-a tăiat, 'l a ciopăţit.
— Mal băeţl, băeţl, băeţl
Ia căutaţi şi vedeţi
Că am audit că s’a dat
De Domnu Mavrocordat
0 poruncă a sa domnâscă
In totă ţara rumânâscâ,
Grecilor a poruncit
După noi a şi pornit,
Şi potera a plecat,
Să m’aducă viu legat,
Să vă ducă şi pre voi
In lanţuri, grele nevoi.
Valde maica rumânâscă
Cărând în ghiara grecâscă.
Verde verde matotat,
Voi cu mine aţi jurat.
Aţi jurat pe domnul sfînt
Să ’I gonim din ăst pământ.
De abia o sută cinci zeci
Am curăţit hoţi de Greci;
Mal bine toţi să murim
De cât Ia Greci robi să fim.
Frundă verde leuştân,
Sînt boer, sînt Măgurân,
£ă sînt nâm de Ardelân,
Sînt rumân adevărat
Cu Grecii să mă bat,
Să ’ml resbun asupra lor,
Pentru ţara mea să mor !
                  COEBEA
Zace mare. zace draga
Zace în temniţa neagra,
Zace Corbea volnicul,
Zace Corbea haiducul,
Cu piciore ’nbutucatc,
Cu mâinile ’ncătuşate,
Numa ’n lanţuri ferecate
De nouă IudI jumătate ;
De trei ori tot câte nouă
Şi încă dile vr’uâ două,
Face doue-4ecI şi şâpte.
www.dacoromanica.ro
BALADA CORBEA.
Intr’uă 4> mândră cu sore
Spre o sfântă sărbătore,
In sâmbăta Pascelor
Urla valea codrilor ;
Dar de ce codrii urla ?
Iată măre că venea,
Venea ’n fugă muma Corbii
Tocmai din ţâra Moldovil,
Cu două, trei azimlore,
Cu două, trei ouşlore
Să dea Corbii să se scole;
Şi cum sosesce îndată,
Să pune măre şi cată
Din ocnă în ocnişoră,
Din temniţă ’n temnicioră,
Şi ’n temniţa cea mal mare,
Cea mal neagră fără sore,
Ea pe Corbea mi’l zărea
Sărăcuţa val de ea!
Printre gratii ca pe mână
Stând în noroi într’uă sînă.
Şi cum mără mi-1 vedea
Lacrimile o podidea,
Cu amar se văeta
Şi din gură că-mi grăia :
—   D’aleo maică mălculiţă,
«D’aleo Corbeo drăguliţă,
«Scolămi-te în piclore
«Ca să te zăresc la sore!
«De eşti viu spune-mi să sciă
«Şi în fire să’ml mal viQ;
«Dă eşti mort să te jelesc,
«La morţi să te pomenesc».
Corbea cum o audia,
Numai din loc se mişca,
Şi din gură că-mi grăia :
—   Maică mălculiţă mea,
«Potolesce-ţl inima;
«Nu sunt mort să mă jelescl,
«Nici viu să te veselescl;
«Nu sunt mort, nu sunt nici viii
«Numa sufleţelu’ml ţitt.
«Maică aci când m’a băgat
«Ştefan Vodă cel spurcat,
«Şerpii erafl ca âcele,
«Astă-dl sunt ca grinzile;
«Broscele, ca nucile,
«Astă-dl sunt ca ploscile.
«De când maică am intrat,
«Geană de geană n’am dat,
«Carne ’n gură n’am băgat,
«Buze de vin n’am udat.
«Dar pe tote le-am răbdat,
«Şi tot încă aşi mal răbda,
«Şi-aş duce-o cum aş putea,
«Dacă n’ar fi o broscolcă
«Şi-o pustie de şerpolcă,
  Care maică a ouat
  A ouat şl-a împuiat,
«In pola caftanului,
  Gura buzunarului!
  Una maică când se ’ntinde,
  Mijlocelul mi’l cuprinde,
  Trupşlorul amar mi’l strînge
«Şi osclorile îmi frînge;
«Alta în carne se ’nfige,
«Sînge din vine câ’ml suge,
«Copilaşii şi’I adapă,
«Şi la inimă mă seacă.
«Dar tu maică ce-al păţit
«Căsclora d’al părăsit,
«Din Moldova al pornit
«Şi pe aicea ’ml-al venit?»
—   Maica eă ce am păţit,
«Căsciora d’am părăsit,
«Din Moldova d’am pornit
«Şi aicea am venit ?...
«A fost dorul pentru tine
«Ce mă frige val de mine!
«Mâine este serbătore
«Cea mal mândră de sub sore
«Duminica Pascelor,
«Mângâierea robilor
«Şi a osîndiţilor.
«Şi ett maică ’ml-am pornit,
«Şi eft maică ’ml-am venit
«Cu două, trei azimlore,
«Cu două, trei ouşlore,
«Să mănânci, să ospătezi
«Şi să te mal ’ntemeezl.»
—   Maică d’al făcut vr’un bine
«Fă-ţl acuma şi cu mine,
«Din acele azimlore,
«Din acele ouşlore,
Dă două vătafului,
«Două temnicierlulul,
«In temniţă să te aducă
«Să’ţl spui ceva într’o fugă.»
Muma-sa cum audia
Pe dată mi’l asculta,
Intr’o fugă se ducea
Şi din azime că da :
Două temniclerulul
Şi două vătafului;
Din tote da câte două,
Şi voe îmi căpăta,
La Corbea că îmi intra,
Pe Corbea cum îl zărea
Lacrămile o podidea,
Din inimă suspina,
De chipti-I se îngrozea,
Că erea măre legat,
Legat şi încătuşat,
Cu trel-decl oca de fer,
Şi cu trel-decl de oţel,
Şi la gât pecetluit
Cu şăse litre d’argint.
Barba ’I crescuse d’un» cot,
Pletile ca de netot;
Şi hainele după el
Putrezise val de el!
Dar măsa cum îl vedea
Lacrămile că’şl ştergea
Şi din sînişor scotea
Şi lui Corbea că mi-I da,
Un colăcel rumeor,
Un ouşlor roşior.
Corbea cum mi le vedea,
15
20
25
30
35
40
4 5
50
55
60
65
70
75
www.dacoromanica.ro
394
N. D. POPESCU.
Colacu ’n două rupea              140
Intr’o clipă l’în.' uca,
Şi oul că mi’l spărgea
Şi îndată '1 înghiţla.
Faţă hoţului venea,
Şi din gură că grăia:             14j
— D’alel maică, maica mea!
«D’al făcut cuiva vi’un bine
«Fă-ţl pomană şi cu mine
«Şi dute la BucurescI
«Pe Vodă să mi’l gasescl,         150
   i ’n palat cum ol intra
   i de el cu ochii ol da,
Să îngenuchl de departe,
Să’l săruţi pola d’aprope.
Şi sa’l rogi drumu să’ml dea 155
Că mult bine o vedea,
Că de mi-o da drumu mie
«EO mă las de haiducie.
                II.
Mumă-sa cum aucjea
Forte bucuros primea,            160
Spre palat că îmi pornea,
Şi’n palat cum se vedea,
Şi pe Vodă cum zărea,
In genuchl că îmi cădea,
Ingenuchea de departe,           165
i pupa pola d’aprope,
i cu foc mi se ruga,
u Corbea drumu sa’l dea
Că mult bine o vedea.
   Vodă cum o audea,              170
Mustaţa îşi răsucea, ’
Sprinceana îşi încrunta
Şi din gură ca grăia :
«— Babă slabă şi ’nfocată
«Şi de D-zeă uitată 1             175
«Eă pe Corbea ’l-aş erta
«Şi drumuleţu ’l-aş da,
«Dar după cum mg gândesc
«Vreau ca să’l căsătoresc,
«Nevastă sa’l dăruesc;            180
Eu nevastă ’I am găsit
«Tocmai bună de iubit,
Frumosă cum nu e ’n luine,
«Şi-o chlamă babo pe nume :
«Jupîneasa Carpina,               185
«Adusă d’n Slatina:
Nici din bardă bărduită,
Nici din tesla tesluită,
Numai din topor cioplită,
Pe la vîrf cam ascuţita,          190
La tulpină văruită.
’l-arn tocmit şi lautarl :
Duol scripcarl şi duol cobzail,
Cu eiacşiril roşiori.
Cu papucii gălbiorl,              195
Când îl vecjl te înflori
Şi joci mare până mori.
                                                     Baba cum îl audea
                                                     Forte mult se ’nveselca,
Sărea baba şi cântă              200
Şi spre temniţă alerga,
Pe Corbea cum îl (zărea) vedea
De departe îl striga :
    Bucură-te fătul med
Bucurate-ar D-zeă                205
«Ci Vod’ a făgăduit
Şi mi s’a milostivit
Să te erte negreşit.
«Dar întâiu pe cum gândesce,
Maică te căsătoresce ;           210
Că nevastă ’ţl-a găsit,
«Tocmai bună de iubit;
«Frumosă cum nu e ’n lume;
«Şi-o chlamă maică pe nume:
Jupîneasa Carpina,               215
«Adusă din Slatina,
«Nici din bardă bărduită,
«Nici din teslă tesluită.
«Numai din topor cioplită,
«Pe la vîrf cam ascuţită,        220
«La tulpină văruită ;
«’Ţl-a tocmit şi lăutari,
«Duol scripcarl şi duol cobzari,
Cu eiacşiril roşiori,
«Cu papucii gălbiorl,            225
«Când îl vedl te înflori.
«Şi joci maică până mori.»
   Corbea dac’ o audea
De loc nu se bucura,
Ci din inimă oftă.               230
Lacrămile ’1 podidea
Şi din gură că grăia:
«—Maică mălculiţa mea!
Jupîneasa Carpina
«Adusă din Slatina,              235
«Nu e jupîneasa mea,
«Ci. 5 ţeapa pustia;
Iar cel patru lăutari :
Duol scripcarl şi duol cobzari,
«Cu ciacşiiil roşiori            240
«Şi papucii gălbiorl,
Este măicuţă gâdea,
«Gâdea şi cu ceata sa,
lată maică nunta mea !
«D’al făcut doră vr’un bine      245
Fă-ţl pomană şi cu mine.
«înapoi drumu s’apucl
«Şi la Vodă să te duci;
•Să îngenuchl de departe
Sa’I săruţi pola d’aprope.       250
«Şi sâ’l rogi, măicuţa mea,
Să nu’ml dea pe Carpina,
Ci drumuleţu sa'ml dea
Că mult bine o vedea.»
               III.
Mumă-sa cum audea               255
Sărmana îngălbinea,
Cu foc mare că plîngea,
Părul din cap şi’l smulgea,
înapoi se întorcea
www.dacoromanica.ro
BALADA CORB TA.
395
Şi pe Vodă cum vedea              260
De departe ’ngenuchla,
MâlDile şi le frângea
Şi din gură că’ml grăia :
«—D’alel Domne, Ştefan Vodă
«Scapă Domne pe Corbea            265
«Şi nu’I da pe Carpina.
«Adusă din Slatina
«Că 6 ţeapa pustia.»
   Vodă cum o autjea,
Zîmbea frate şi rîdea,            270
Barba mi ’şi-o netezea,
Mustaţa ’şi-o răsucia,
Şi din gură că’I dicea :
«—Babă slabă şi uscată
«Şi de D-zeu uitată,              275
«Dacă Corbea al teu nu vrea
«Ca să ia pe Carpina
«Adusă din Slatina,
«Iată ’I dau pe Cânepa
«Adusă din Câmpina,               280
«Nici din teslă tesluită,
«Nici din bardă bărduită
«Şi nici din topor cioplită,
«Ci numa ’n apă topită
«Cu vîrtejul răsucită,            285
«Cu săpun însăpjnată
«Şi de-o grindă aninată;
«Şi-o să’I puiiî alţi lăutari,
«Numai ciore de scripcarl,
«Negri ca tăciunele               290
«Şi sătul ca cânele ;
«Cu giubeaua fumurie,
«Fermeneaua tuciurie,
• Cu şalvarii negrişorl,
«Şi condurii roşiori,             295
«Când îl vedî te înflori.»
   Baba cum îl aurjea
La loc inima ’I venea
Sărmana să ’nveselea,
Sărea mereu şi rîdea.             300
înapoi se întorcea
Şi pe Corbea cum vedea
Veselă că mi-I (iicea :
«— Bucură-te fătul med.
«Bucurate-ar D-zeu,               305
«Că Vodă s’a îndurat
«Altă nevastă ţl-a dat.
«Nu’ţl mal dă pe Carpina
«Adusă din Slatina,
«Ci îţi dă pe Cânepa              310
«Adusă din Câmpina,
«Nici din teslă tesluită,
«Nici din bardă bărduită
«Şi nici din topor cioplită.
«Ci numa ’n apă topită,           315
«Cu vîrtejul răsucită,
«Cu săpun însăpunată
«Şi d’o grindă aninată;
«Şi-ţl pune alţi lăutari,
«Numai ciore de scripcarl         320
«Negri ca tăciunele
«Şi sătul ca cânele.
   Cu giubeaua fumurie,
   «Fermeneaua tuciurie,
  «Cu şalvarii negrişorl          325
«Şi condurii roşiori,
«Când îi vedî te înflori.
                                                     Corbea dac’o audea
                                                     Mal cu foc că îmi ofta,
Lacrămile ’l podidea,             330
Ca feme'le plângea
Şi din gură că ’ml dicea :
« - Maică mălculiţa mea
«Păcat de viaţa mea
«Si de tinereţea mea.             335
«6’0 să mor nevăcuit
«Şi de lume urgisii;
«Maica mea, vodă nu vrea
«Ca să fiu cu casa mea ;
  El nu vrea ca să mg crească 310
«Ci vrea să mă prăpădească,
«N’are gând să mă însore,
«Ci are gând să mă omore;
«Că măicuţă, Cânepa
«Adusă din Câmpina               31")
  Nu e jupâneasa mea,
«Ci e spânzurătorea,
«Iar maică cel lăutari
«Numai ciore de scripcarl
Sunt şoimii şi vulturii,          350
«Cloncanil şi cu corbii
  Cari pe sus cloncănesc,
«După ştaifuri se rotesc,
«Cu aripile fumurii,
«Cu burţile tuciurii,             355
«Cu piciore jupuite,
«In sînge de stârf roşite.
«Maică d’al făcut vr’un bine
«Fă’ţl pomană şi cu mine,
«Lasă maică plînsetu              360
»Si îţi ţine cumpătu ;
«Că văd nu vrea D-tjetî
«Ca să scap pe roşiu med.
«Maică, când m’am cunuDât
«Cu codrul cel înfoiat,           365
                                                    <’Mi-a dăruit naş Drăgan
                                                    «Un şolmulean de un an,
«Un şolmulean numai foc,
«Şi plin mamă cu noroc;
«Cu densul am volnicit,           370
«Volnicit şi halducit,
                                                   «Pe toţi ciocoii ’l-am stins
                                                   «Si potera nu m’a prins;
  Iar când din codru am eşit
«Şi spre oraş am pornit           375
  Intr’o hrubă l’am băgat,
«Cu lacăt l’am încuiat,
«Cu păment l’am astupat,
Nimenea de el n’a dat.
«Dar acuma n’am ce face.          380
Nu pot ca să ’l las în pace
Căci, dacă el o scăpa,
«Se duce viaţa mea.
Dute dar măicuţa mea,
«Durnnedeu dacă o vrea,           3K5
«Dute în ţara Moldovei,
«Dute maică în casa Corbii,
www.dacoromanica.ro
396
N. P. POPFSCl'.
«SalaorI mulţi să îmi el
De trei ori tot câte trei;
«După grajd sa mi te duci, 39 >
«După grajdul din răscruci,
«Unde sunt cel şapte nuci,
«De muncă să v’apucaţl
Şi ’n pămînt să îmi săpaţi
«De trei stânjeni jumătate,      395
«Şi încă p,ilme vr’o şapte;
Şi după ce ’inl-ol săpa,
D’o uşe maică c’ol da,
D'o uşe mare de fer
«Cu lacăte de oţel;              400
Şi de uşe cum ol da,
Lacătu că 1’ot spărgea,
Lacătu de cinci oca
Pân-s’o rupe secura,
Uşa ca mi ol deschidea           405
«Şi de roşiu ’ml-ol dedea.
   Pe roşiu când ol vedea,
Maică nu te speria,
   Că roşiu are fiori,
«Scote scânteie din nări,        410
«Roşiu meu e cam nebun,
«Dar cu tine va fi bun;
«îndată ce ’1 ot vedea,
Pe spate mi Pol bătea
«Jeratec ’ml ol aprindea,        415
«Un taler că ’ml ol umplea,
«Şi lui roşiu că ’ml ol da.
«După ce tot l’o mânca,
«De frîfl că mi l’ol lua,
«Afară că ’l ol scotea,          420
«După tine ’1 ol tragea,
«La Vodă că ’l ol ducea
«Şi lui Vodă că ’l ol da
«Să ’1 albă, să ’l stăpân6scă,
«De el să se folosdscă,          425
«Să ’ncalece cât o vrea,
«Şi mie drumul să ’ml dea;
«Iar dacă nu va putea
«Pe el a încăleca
«Nici el şi nici curtea 'sa, 430
«Atunci maică ’l ol dicea
«Pe mine a mă cliiăma.
                IV
                                                     Baba cum ’l auilea
                                                     Inimiâra ’l mal venea;
Lacrămile îşi ştergea,           435
Pe drum iarăşi îmi pornea,
Pornea spre ţara Moldovil.
Şl-ajungend la casa Corbii
SalaorI mulţi că lua
Spre grajd că mi se ducea, 440
Spre grajdul dintre răscruci
Unde sunt cel şapte nuci,
De lucru se apuca,
Şi săpa măre săpa,
Săpa din di până ’n nopte        415
De trei stîngenl jumătate
Şi încă palme vr’o şdpte.
Şi după ce a săpat
Până toţi au asudat
Tocmai pe la scăpătat            450
De o uşe mare a dat
D'o uşe grosă de fer
Cu lacătul de oţel.
Şi de uşe cum a dat
Lacătul că mi ’l a spart, 455
Lacătu de cinci oca
In două îl despica,
Uşa că ’ml o deschidea,
înăuntru că intra,
Pe roşiu că ini ’I vedea;        460
Roşulean cum o dărea
Ochii la ea pironea,
Din nări schintee scotea
Şi grozav îmi nicheza.
   Baba nu se speria,            465
De el se apropia,
Pe spate îl netezea,
Jeratec că ’ml aprindea.
Pe taler că mi’l punea
Şi lui roşiu că mi’l da,         470
Roşiu ’ndată ce ’l vedea
Numai din nare sufla
Şi jeratecul mânca.
După ce se ospăta,
Baba de frâu ’l lua,              475
Din grajd afară ’l scotea.
După densa ’l trăgea
Şi pe drum că mi ’l pornea;
Roşiu vesel nincheza,
De urla totă valea.               480
                V
Pe drum cine ’I întîlnea,
Şi-aşa mândru că ’1 vedea,
Sta în loc şi să oprea,
La el cu drag se uita,
De baba s’apropia                 485
Şi din gură că ’l grăia:
« Babă slabă şi ’nfocată
«Şi de I>-deu uitată,
«De ’ţl e .roşiu de vânzare,
«Iţi dam galbeni şi parale,       490
«Cu galbeni ’ţi ’l cântărim,
«Cu bani peşim ’ţi ’1 plătim.»
   Baba surdă se făcea,
înainte că mergea,
La palat îmi ajungea,             495
In curte că îmi intra,
Şi la scară se oprea.
Toţi din curte cum vedea,
Rota în jurul se făcea,
La roşiu că se uita,              500
D’aşa cal se minuna.
Să minuna slugărimea,
Să minuna ostăşimea,
Să minuna ciocoimea,
Până chiar şi boerimea,           505
C’aşa cal n’a mal vSdut
De când mă-sa ’l a făcut.
Vodă dacă audea
In cerdac că îmi eşla,
www.dacoromanica.ro
BALADA CORBEA.                              3&7
Ochii rotă că facea              510
Şi pe roşiu mi ’i vedea.
Cum pe roşiu mi’ ’l zărea
Iute scara scobora,
Jos în curte mi se da
Şi la cal mi se uita,            515
Rotocole ’i dedea,
Pe comă îl neteijea,
Pe frunte îl săruta,
In gura Iul se uita,
Şi apoi babei ’l dicea:          520
« Babă slabă şi uscată
«Şi de D-deu uitată,
♦De ’ţl e roşu de vândare
«Iţi daă galhenl şi parale.
«Cu galbeni 'ţi ’l cântăresc,    525
«Cu bani peşim ’ţi ’l plătesc.
«Iţi dau şi pe Bibnicul,
«Bibnicul, Şlolmuleanul
«Care fuge cu anul
«Şi răsufla cu ceasul,           530
«Sboră iute ca ventul
«Şi sosesce ca gândul;
«Iată că îţi mal dau duol,
«Iţi dau babo până ’n trei
«Dacă vrei să ’mi ’l vindl mie 535
«Şi să ’l am de călărie.»
                                                                                                         Baba cum îl auijea
                                                                                                         Uite, din gură grăia :
«— Să trăescl domne Ştefane,
«Nu 'ml e roşiu de ven4are 540
«Nici ’ml este de schimbare,
«Ci ’ml este de dăruială,
«Ci ’ml este de hărăzeală;
«Iacă ’l dau măriei tale
«Dă al milă şi ’ndurare          545
«La 'ndolală să nu stal,
«Drumu lui Corbea sâ’I dai.»
                                                                                                            Vodă cum o audea,
Sprînoenile 'şl încrunta,
Chiorîş la baba căta             550
Şi pe urmă îespundea :
«— Stal babo să mă gândesc
«Ş’apol să mă hotărăsc
«Să văd dacă calul teă
«E vrednic să fie al meu. 555
«Să vă4 dacă umbletul
«II sâmănă cu chipul.»
                                                                                                           După ce Vodă grăia,
La o slugă poruncea
Pe roşiu a încăleca.              560
Sluga se apropia,
Piciore ’n scară punea;
Şi pe spinare îl sărea,
Dar roişul cum îl simţea
Din nări grosnic că sufla         565
Amarnic că nicheza,
Din piciore ca dedea,
Pe slugă că ’ml o trântia,
Fierea într’insul de plesnea,
Vodă asta cum vedea               570
Forte răă se mânia,
Din picior straşnic bătea,
Ş’altă slugă poruncea
Pe cal a încalecă.
Şi 'ndată ce ’ncâleca             575
La pământ calu o trântea.
Trânti una, trânti două,
Trânti frate până ’n nouă,
Şi or care jos cădea,
In sus nu se mal scula.           580
Vodă mal tare turba.
La slugă drumu dedea,
Oştile sale chema,
Şi straşnic le poruncea,
Pe cal a încalecă.                585
Dar p’or cine încăleca
Roşiu la pâment trântia,
Fierea înti’însul de plesnea.
Trânti una. trânti două
Trânti frate până ’n nouă, , 590
Si or care jos cădea
In sus nu se mal scula.
Baba astea cum vedea
De Vodă s’apropia
Si din gură îl grăia :            595
   —Alei, Domne Ştefan Vodă....
«Nu ’ţl omorî slugile,
«Slugile şi oştile,
   Că de T chemi cu miile
«Tot le mănîncl dilele,           600
«Ci scote într’o cercare
«Pe Corbea din închisore
«Ca să încalice şi el
«Căci săracu val de el!
«Tot se află osîndit              605
«Si la morte rînduit.»
    Vodă dacă au<ji
Stătu ’n loc şi se gândi.
Spre roşiu ochii ’l roti
Şi ’ndatâ ce ’1 mal zări          610
Sufletul ’i se răni
Ş’aslfel din gură grăi :
«— Babă slabă şi uscată
«Si de D-<jeu uitată,
«Vorba ’ţl este înţelâptă           615
«Si judecata drâptă;
   Eu pe Corbea ’l ol chema
«Pe roşiu a ’ncălica
Si cu (jile d’o scăpa
«II dăruesc viaţa,                  620
«Numai roşiu să îmi fie
«Calul meu de călărie.
«AideţI slugilor, plecaţi
«Din temniţa mi-1 luaţi.
   Frumuşel să mi-1 spălaţi,        625
   Cu haine să ’1 îmbrăcaţi;
«Să ’1 tundeţl şi să T rădeţl
«Ş’aicea să '1 aduceţi.»
                 IV
   Slugile cum audea              630
Intr’o fugă ’ml alerga,
La Corbea că se ducea,
Din temniţă că ’l scotea,
Frumuşel că mi ’1 spăla
In haine noi ’l-îmbrăca,          635
www.dacoromanica.ro
398
N. T. POPESCU.
  Duol bărbieri că aducea
  De '1 tundea, şi îl rădea.
  Si pe urmă îl lua.
  Si la Vodă îl ducea.
  Boeril cum mi’l vedea
  De frică încremenea,            f'40
  Feţile le ’ngălbenea,
  Buzele le ’nvineţea,
  Şi ’ncepea a tremura.
  Ştefan Vodă cel volnic
Fără teamă de nimic               645
înconjurat de soldaţi,
De hevinţl nenumăraţi,
Cum îl văc]u că sosesce
Pe dată s-â zăpăcesce.
începe a îngălbeni,               650
Dinţii ’n gură a’I clănţăni,
Manele a’I tremura,
Ochii i se turbura.
Dar Corbea ce îmi făcea ?
Nici de loc se sinchisea,         655
Făcu numai ochii rotă,
Să cuprindă lumea totă,
Se uită la slugărie,
Se uită la boerie,
Se uită şi la domnie,             660
Ş’apol şueră d’odată
De tresări lumea totă,
Şueratură hoţească
Lumea să se îngrozească.
Roşlu cum o auijia                665
Urechile că ciulea,
Coma tare ’şl scutura,
Scil ca varga tremura;
Din nări flăcări că scotea,
De Corbea s’apropia               670
Şi groznic că nincheza.
Corbea ’ndată ce’l vedea,
Lăctămile ’l podidea,
Pe comă îl mângâia,
Pe frunte îl săruta,              675
Pe ochi cu basma ’l ştergea;
Lung oftat din pept scotea,
Apoi măre cât clipescl,
Mal iute de cât gândescl
Mâna ’n comă ’l înfigea,          680
Pe el hoţesce săria
Şi în loc mi’l răsucia.
Roîbu groznic rincheza,
In piciore îmi săria,
Din copită c’asvârlea,            685
Furios se poticnea,
Tot trupşoru ’şl scutura,
Dar de geaba că Corbea
Pe şea ţeapan rămânea,
i în scări se ’nţepenea,          690
  u zăbala ’l înstruna,
Cu călcâe ’1 gâdila,
Si în fugă mi’l pornea;
Totă curtea ocolea,
Ocolea de două ori                695
De trei până ’n nouă ori,
Numai apă că’l făcea,
Şi după ce'l domolea
Incetinel mi’l plimba
Şi lângă scară stetea.          700
Lângă scara cea domnească,
Lângă curtea boerească.
După cal jos se dedea,
In trei chingi îl mal strîngea
Şi-apol căciula ’şl scotea      705
Şi lui Vodă că grăia :
«— Să trăescl Maria ta,
«Iată-ţl roşiu înstrunat
«Şi la zăbală plecat,
«Dar încă nu’I domolit          710
«Domolit şi potolit
«Tocmai bun de călărit,
«Dacă vrei Măria ta
«Pe el a încăleca,
«Ia să’ml dai hainele tele      715
«Să se dea roşiu cu ele,
«Ia să’ml dai mantaua ta
«Să se dea roşiu cu ea,
«Ia dă-ml şi armele tele
«Să se dea roşiu cu ele,        720
«Şi d’al frică de ceva
«Din parte-mi Măria ta
«Indoesce-ţl strejile,
«Ridică-ţl podurile,
«închide-ţl zăbreli le          725
«Zăvoresce-ţl porţile
«Cu fiarele plugului,
«Puterea pămentulul.>
  Vodă ’mbrăcat ca un Domn
Nu avu minte de om,             730
Şi cum era fermecat
D’un aşa cal minunat.
Care fugea scil ca ventul
Şi sosea Iute ca gândul,
Bucuros Iute prindea,             735
Slugilor le poruncla
De haine îl desbrăca,
Se desbrăca de manta
Şi haiducului o da,
Sabia ’şl o descingea             710
Şi pe Corbea ’1 încingea,
Apoi slugile ’ndoia.
Podurile ridica,
Zăbrelele închidea
Şi porţile zăvorea                745
Cu fiarele plugului
Puterea pământului,
Oştile că le chema
  i strejile îndoia ;
  orbea astea cum vedea           750
De Vodă s’aprop'a
Şi din gură îî grăia :
«— Alei Domne. Ştefan Vodă
«Să nu’ţl fie cu bănat
«Că n’am vr’un gând vinovat;      755
«Lasă-mS a ’ncăleca
«Ş’o leacă a’l încura,
«Până bine l’ol mula
«Ca p’un miel ţi l’ol făcea.»
  Vodă voe îl dedea,              760
Corbea Iar încăleca,
Sâma roşlulul scia,
www.dacoromanica.ro
BALADA CORBEA.
  In trap curtea ocolea.
  Plimbi I ici, plimbă-1 colea
  Până la masa sosea.
  Acolo cum ajungea,
  Pe lângă densa de da,
  Mâna ’n brâu ’I-o înfigea
  Ca p’un paiă că ’ml-o lua
  Pe roşlu ’ml-o asvîrlea.
  în pinteni că mi’l lua
  Cu el porţile sărla,
  Porţile, podurile
  Şi încă şlanţurile.
  De rămânea toţi uimiţi
  Şi în locuri împetriţl.
  Dincolo dacă săi Ia
  Corbea în loc mi se oprla
  Şi din gură că grăia :
  «— Alei Domne, Ştefan Vodă
  «Rămâi Domne sănătos
  *Ca un trandafir frumos.
  «I.a mână bună ’JI-am fost,
  «Vrednic de mine n’al fost.»
    Vodă dacă audia
  Scrîşnla din dinţi şi striga :
  «— Umblă Corbeo sănătos
  «Ca un trandafir frumos,
  ♦La mână bună ’ml-al fost,
  «Vrednic de tine n’am fost.
  «Du-te Corbeo liniştit
  «Şi de nimeni bântuit;
  «Du-te Corbeo unde-ol vrea
  «Că d’acum ţâra-I a ta;
  «Du-te Corbeo ’n haiducie
  «Că eşti bun de voinicie,
  «Du-mi-te nesupărat
  «Căci tu nu eşti vinovat
  «Din mână de ’ml-al scăpat
  «Şi pe deget m’al jucat.
  •Erte-te şi D-zeă.
  «Precum te-am eitat şi eu.»
                                                             VIL
Corbea dacă ’l audea
Vreme de loc nu perdea,
Călcâiă roşului că da,
Ca săgeata că sbura,
Din oraş iute eşea
Ca vântul pe câmp fugea;
Merse o di, merse două
Merse măre până ’n nouă
fi în codru cum intră
e maică-sa jos lăsâ
La gasdă la leică 'naltă,
La Stăncuţa sprincenată,
Ş’apol mi se învîrteja,
Spre oraş se întorcea,
Şi după ce merse o cji
Stătu ’n loc şi se gândi:
«— Ştefan Vodă m’a ertat
«Iar eu de loc n’am uitat :
«Temniţa întunecâsă,
«Gratia grdsă şi deasă
«Cătuşele de oţel
«Şi lanţurile de fer;
«Acea lioţă de broscoică,
«Ş’a pustie de şerpoică,
«Şi c’am zăcut părăsit
«Şi de lume urgisit
«Noue luni şi jumătate
«De trei ori tot câte nouă
«Şi încă dile vre o două,
«Kace doue (jecl şi şapte.
«Numai căci am haiducit
Şi ’n codru am voinicit,
«Am jefuit pe noferl,
«Am ucis pe enicerl.
«Şi hoţilor de cochinţl
♦Le-am rupt gâtleju ’n dinţi.
«Ce rău mare eu să ’I fac,
«Ca să’I pot veni de hac ?
«Sâ’I fur ore pe Domna?
«El se ’nsoră şi ea p’alta
«Mal frumosă de cât ea;
«Să îl arij. palatele,
«El zidesce altele
«Mal mândre ca dânsele ;
«Dar dacă îl fur coconul
«Coconul cu leagănul
«Lui îl seacă sufletul.»
   Aste vorbe cum dicea
Spre oraş se întorcea.
La loc dosnic s’ascundea
Şindată ce înopta
Peste ziduri că sărea,
In palat că îmi intra,
Seama hoţul ’I-o scia.
Uşile că deschidea,
In cămări că mi-ţl intra,
Pe ’ntunerec scotocea
Până ce de leagăn da,
Şi îndată ce’l găsea,
Leagănu în braţe lua,
Afară că îmi eşea
Nimeni nu se deştepta :
Nici slugînicl, nici slugile,
Nici oştea, nici strejile,
Căci toţi cu toţii dormia.
Visuri mândri că’ml visa;
Afară cum se vedea,
Pruncul din leagăn lua,
Gâtişoru ’I răsucea.
Trupu ’n portă 'I ţintuia
Şi p’aci ’ncolea fugea.
              VIII
piua când se deştepta
Vodă obiceiu avea,
In cămări că ’mi-ţl intra
Mâna ’n leagăn că băgă
Coconaşu mângâia,
îşi desmierda coconul
Că’l iubea ca sufletul.
Ştefan Vodă a doua <}i
Din iatac cum Îmi eşi
765
770
775
780
785
790
795
800
805
810
815
820
www.dacoromanica.ro
N. D. POP*SCU.
■ioo
In cămări că îtnî intră.
Mâna ’n leagăn că băgă,
Pe cocon a mângâia,               88fi
Coconul nicăerea.
Cată ici cată colea,
Cată pretutindenea,
In palat că nu era!
Vodă astea cum vedea,              890
Forte răii se turbura,
Pe terestră se uita
Ochii rotă că făcea
Şi spre portă îl pironea
Oh! săracul ce vedea!              895
Val de măiculiţa sa!
Vedea pruncu ’nvineţit
Şi de portă ţintuit,
Vedea unicelul său !
Vedea sufleţelul său !             900
întins rece. fără viaţă.
Ca un bulgăre de ghiaţă.
Şi îndata co’şl vedea,
Părul din cap şi’şl rupea,
Mândra barbă ’şl-o smulgea, 905
Obrazul ’şi-l”zgâria
Şi cu foc mi-se jelea
In cât pietrele plângea
De milă ce le era;
Ş’apol din gură striga:            910
  — Asta este din Corbea !
«Slugilor, oştenilor,
  Strejilor, boerilor,
  Iute cu toţi alergaţi,
  «Totă ţâra treeraţl              915
  «Totă ţâra Românâscă,
  «Ba şi cea Ardelenâscă.
  «Pe Corbea mâna puneţi,
  «Şi aci ’ini-l aduceţi...
  Slugile şi slrejile,             920
  Boeril şi oşlile,
  De Corbea cum aucjea
  Din loc nici ca se mişca,
  Ci cu toţii pe loc sta,
  Că nimeni nu îndrăsnea           925
  Cu Corbea ochii a da.
  Vodă răă se mânia,
  Dar nimica nu putea;
  Tocmai când vrea sa grăiască,
  Mal rfifl să se necăjească,      930
  Iată măre de odată
  Corbea ’nainte s’arată
  Numai singur singurel
  Şi cu roşu lui sub el.
  Slugile şi oşlile                935
Roeril şi strejile
Cum îl vă4 şi’n ochi îl cată
Cade la pământ d’o dată,
Indoesc genuchile,
Şi îşi pleacă frunţile,         940
Lăcrimînd şi tremurînd
Si ertare lui cerând.
Vodă astea cum vedea
In cămara lui intra,
In cămară se ’nchidea,           945
Pahar de otravă bea.
îndată ce se afla,
Că’I văduvă domnia
Că Ştefan Vodă a murit
In dureri mari chinuit           950
Slugile şi ostile
Boeril şi strejile
La Corbea afi alergat,
In braţe că ’l-aă adus
In palat mi ’l-ad adus,          955
Pe tron domnesc mi ’l-afi pus,
Cu conteş îl îmbrăca
Busdugan în mână ’I da,
Cu sabie îl încingea
Si pe cap că 'ml-I punea        960
Gugiuman mândru domnesc
Şi’n mână steag împărătesc ;
Apoi mâna ’1 săruta
Ca la domni ’I se ’nchina.
    Corbea domn cum se vedea 965
Chema iute pe Domna
Şi din gură că’f grăia :
« — Ascultă Măria Ta,
«Spune-mi mie ce al vrea ?
«Vrei să gemi în monastire 970
«Şi să pici în chinuire ?
«Sau vrei sâ’ml Iii Domna mie
«feă trăescl în bogăţie ?»
   Domna minte femeiască
Fără să se mal gândâscă 975
Pe cel morţi că mi-I uita,
Mâna spre hoţ întindea,
Pe hoţ de bărbat lua.
Cu Corbea se cununa,
Mulţi ani cu dânsul trăia, 980
Frumoşi coconi mi-I făcea
Şi cu Corbea îmi domnea.
   Asemeni şi D-v6stră
Boerl de la astă masă
Să trăiţi, să chefuiţi          985
Veseli să benchetuiţi,
Mulţi ani şi cu sănătate
Domnul să vă facă parte.        988
   Cules din gura mal multor lăutari din satele Afumaţi, StefănescI, M6ra Domnâscă,
Panteleimon şi alte sate din jurul Bucurescilor,                 de M. D. Popescu.
     1884 Aprilie 23.
www.dacoromanica.ro
   Ţabla de materie a celor doue volume
                                           (Primai an al pablicaţiunei).
"Buruda T. T. — 0 călătorie la muntele Athos.
        »          Biserica sf. Ioan din VasluIQ.
        »          Biserica sf. Apostoli Petre şi Pavel din Huşi a lui Ştefan cel Mare.
        »          Datinele la nunţi ale poporului român din Macedonia.
        »          Podul de pâtră dis al lui Ştefan-vodă din judeţul VasluiO.
Burlă Y. M. — Despre pronunţarea lui s în limba latină.
        »          Despre accentuaţi unea formelor contrase ale substantivelor latine
                   terminate în —iu ■ şi —iuni.
        >          Domnul Paul Hunfalvy şi teoria lui Rosler.
'Calloianu M. B.—Sortes sM răspunsuri de oracul.
Cogălnicenn M. — Collecţiune de modelurl de pictură religiosă de dascălul Radu
                   Zugravu.
'Crainic Aug. — Memoriu inedit de A. Papiu Ilarian.
Dimitrescu Y. — Note asupra monumentelor, ruinelor şi locurilor însemnate istorice
                   din judeţul Mehedinţi.
Esarcu C. — Documente istorice inedite descoperite în Archivele din Veneţia.
'Guşter Dr. M. — Stratificarea elementului latin în limba română.
        »          Texte române inedite din secolul al XVI 1-lea.
        »          Ţiganii ce şl-aO mâncat  biserica.
        »          RecensiunI.
        »          Clubar-Vodă mîncat de    guzgani.
        »          Colinde, cântece populare şi cântece de stea inedite.
        >          Descrierea bisericel Trel-IerarchI din Iaşi (traducţiune a textului a-
                   rab al lui Paul de Aleppo).
  •Gărbea G. 0. — Asupra cuvântului compus de professorul Lazăr, învăţătorul şi direc-
                    torul scolelor românescl din Bucurescl.
  Ilarie Archim. Hnşanu. — Inscripţiunea de la Biserica Sf. Voevodî (Dancu) din Iaşi
  Ionescn G. Gion. — Montaigne şi Valachia.
  Ispirescn P. — picetorl populare.
  Izvorann C. — Istoria lui Tudor Vladimirescu şi a haiducului Jianu
  Kunili A. A. — Despre originea românescă a aşa numitului taler de aur al prinţului
  rus Cholrnski.
  Lambrior A. — Ceva despre conjunctivul romanesc.
         »         Căte-va din scrisorile lui.
  La zur G. —Cuvânt din 30 iulie ^822.
  Lecomte A. <lc Noily. —. Semne lapidare de la biserica Tri-Sfetitele din Iaşi.
  Maior G. — Monumenta comilialia regni Transilvaniae.
  Meisner C. — Bibliografie.
  Melcliisedec Episcop. — 0 visită la câte-va m-rl şi biserici antice din Bucpvin^.
         >         Două urice inedite de la Marele Ştefan.
www.dacoromanica.ro
Meomriul unul anonim, istoria jăfuitorilor ţSril românescl, m-script comunicat de-
                   ci. V. A. Urecliiă.                                 .                               '
More I). — Săpăturile de la Troesniis.
Ohştesca mîngăere. — M-script comunicat de d. C. Aricescu.
Odobescu A. I. — înscripţiunea Iul Ştefan cel Mare dela curţile domnesc! din Hîvlâu.
I'upiil A. Ilarian. — Memoriu inedit presentat principelui Al. Cuza. ,      . -g .
Poplliau N. — Ţetatea.                                 .               '   '
Sima Gr. al lui Iou. — Materialul! de limbă.           .
Siitzu M. C. — Tesaurul de la Turnu-Măgurele.
        *        Lanţul de aur de la Grădiştiora şi tesaurul din Maramureş.
        *'       Valul Iul Traian;          .                                  .    ' .J
.      »         Systemes monetaires primitifs de l’Asie Mineure et de la Grăce. ^
Teodorescu G. D. — Viaţa şi operile lui Efrosin Poteca.
Tiktin H. — O fdie de zestre din 1699.
Tocilcscu Gr. G.—-Monumente epigrafice şi sculpturale din Dobrogea: Igliţa (Troesmis).
        »   .       Documente inedite'privitore la Istoria Română.                  :
        » .         Două memorii inedite asupra mişcării române de la" 1821cu
                   istoria Haiducului Jianu.                  .
Yizanti A. — Abecedarul Iul G.. Lazar.
Xenopol A. D. —: Financiele în epoca fanarioţilor.                     "
        »           Teoria lui Rosler : Studii asupra stăruinţil Românilor în Dacia
                    Trajană.                                  ■ ' .
        »           Bibliografie grecâscă de la sfîrşitul epocel fanariote.    :    /
                                          30 stampe şi CA xilograflî îu text.
, Cele don A volume ale anului I-id, 'coprincţend a-
prope 1,000 p>agini cu. 30 stampe şi 64 xilograjti
iu text, se află. de- vincţare la admtnistraţtunexX
Vistei, Strada Şelari JSto. 11, cu preţ de lei 40. :
Pentru nouţi abonaţi preţul lor este de 30 lei. . ■
                      '   ’ "       ' ‘                 • ‘-4
www.dacoromanica.ro