ANUL XIII MARTIE 1946 REVISTA SERIE NOUĂ Nr. 3 Fundaţiilor Regale TUDOR ARGHEZI . . Versuri (481) MICHEL DARD..............Rolul imaginilor In poezia modernă (485) OLIMPIA FILITTI-BORĂNE SCU.................Aşteptarea (527) SANDA MOVILĂ..................................Versuri (535) EUGEN SEIDEL......Heinrich Heine, poet politic şi geniu profetic (538) JULIAN M. PETER................Mitologia constituţională (559) PUNCTE DE VEDERE AL. ROSETTI, Diverse (I. V. Stalin), 569 ; PERPESSICIUS Jurnal de lector (Prefaţa din umbră), 571. COMENTARII CRÎ11CE Perpessicius, Menţiuni critice (Un rapsod al pământului şi al sufle- tului românesc; EmanoiI Bucuţa), 573; Pompiliu Constanlinescu, Romantismul românesc, 580; Şerban Cioculescu, Aspecte epice contemporane («Unde Începe noaptea • de Sergiu Dan), 586 ; Vladimir Slreinu, Cronologia versului liber francez, 589; Petru Comamescu, Walt Whitman şi revoluţionarea poeziei moderne, 603. CRONICI Douăzeci de ani dela moartea lui Serghei Esenin, de Sorana Gurian, (619); Beaumarchais, dramaturg al poporului, de Sanda Popescu, (622); Erskine Caldwell, de Pericle Martinescu, (630); Romancierul Henry James, de Adina Arsenescu-lamandi, (637); Maurice Na- deau; Histoire du Surrăalisme, de Virgil Ierunca, (641). LUMEA DE AZI • Ultima oră »la Studio, de Alice Voinescu, (649); Legislaţia română de drept privat a anului 1945, II, de Lazăr Focşăneanu (652); Con- ferinţa mondială a tineretului, de Călin Popovici, (657). RECENZII PRESA MONDIALA Română — Sovietică — Americană — Engleză — Elveţiană. ANIVERSĂRI Marx —IStendhal NOTE Inocenţa morţilor, de Tudor Arghezi; Botanica şi Niculae Grigorescu, de Perpessicius; Toscanini In Manhatan, Philipps Oppenheim, Un scriitor, Un om, de N. Sleinhardt ;JAri- stide Briand, de Alexandru Baciu; Creaţie—nu teorie, Concurenţă şi imponderabile întâlnire, de Dan Pelraşincu; Problemele de bază ale Teatrului românesc, Ţări) mari- Jări mici, A fi contemporan, «A face pe nebunul», Moartea Iui Harry Hopkins,,de Petru Comamescu; Simfonia lui Andricu, Transfigurări, Un Marivaux modern, de Ovidiu_Con- stantinescu. CRONOLOGIE 11 Ianuarie — 10 Febrtiarie VIR*«T>* RKOALA PEKTRII LITERATURA Şl ARTA REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE LITERATURĂ — ARTĂ — CULTURĂ — CRITICĂ GENERALĂ APARE LUNAR Directori AL. ROSETTI Redactor Şefi CAMIL PETRESCU Secretar de Redacţiei CORIN GROSU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ BUCUREŞTI III — BULEVARDUL L A S C Ă R C A T AR G I, 39 TELEFON 2.06.40 ABONAMENTUL ANUAL Instituţii publice şi particulare Lei 60.000 Particulari şi abon. rurale » 24.000 Studenţi, profesori, militari * 20.000 ABONAMENTELE SE POT FACE ŞI ACHITA PRIN ORICE OFICIU POŞTAL DIN TARĂ REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ANUL XIII, SERIE NOUĂ, Nr. 3, MARTIE 1946 AŞTEPTARE Toată ziua ’n drum mă uit_ Şi-aştept ziua ca să uit. Va veni ori nu mai vine'l Au trecut opt vremuri pline Şi soroc după soroc. II aştept să-şi facă loc Sau prin apă sau prin foc. E un drum Ori o pârtie de fum! Vezi că mi-a făgăduit C’o să vie negreşit. Nu mi-a spus cu gura lui Ci cu a ghiocului. Toată limba grăitoare Având gura în zăvoare. Am crezut ghiocului, Lacătul norocului. Noaptea ochii nu-i închizi, Colcăifi ca de omizi. Auzi fagurii din stup: Se răscoc şi, plini, se rup. Omul tace, gândul umblă Ca un hoţ în grâu şi ’n umbră, Şi-asculţi gândurile ’n şoapte, Târlă lungă ’n pas de noapte. BABA MOARTEA Baba Moartea, zgârci şi piele, Se strecoară prin zăbrele. Pe un pat într’o odaie, Arde-o fată, de văpaie. A ’nsemnat ceva pe poartă Mâna ei de piele moartă? Calcă mut, ca pe târligi. Nu se ’ntoarce de o strigi. Ce câţi în cătun, putoare, Cu o fustă în spinare? Te-am mai prins la câte-un gard, Unde ochii zac şi ard. Uite-o, bâjbâie ’n ogradă. Veniţi, morţilor, grămadă. Veniţi, maici, flăcăi, fârtaţi. Zmulgeţi crucile şi daţi. Dac’ am pus mâna pe ea, Poate nu ne-o mai scăpa. Furcile şi coasele Să-i sfărâme oasele. MAHALAUA CU COCOŞI Mahalaua cu cocoşi Are mulţi copii frumoşi, Fete smeade şi deştepte, Care nu pot să aştepte Să se ’ngrâmâdească anii. De cum încolţesc castanii, Primăvara are treabă. ' Toamnei şi ei i-i de grabă, Când le cade frunza ’n gol. Timpul cât era domol, Leneş se ’ntindea la soare Cu copiii pe cărare. Acum, vântul strânge iute Boarfele din crăci, pierdute Intre seri şi dimineţi, Şi din zece nouă vieţi. Au de furcă trei spitale, Patru cimitire ’n vale, Puşcăria, balamucul. Zbiară cioara, cântă cucul, Fiecare la soroc. Pentru toţi e timp şi loc. Ce dă carnea ia pământul: Aşa rânduieşte Sfântul. Toată lumea ’n fel şi cum Se strămută peste drum, Trecând lin pe la uluci In hotarul alb, cu cruci. A MURIT ŞI AURICA A murit şi Aurica. Mă apucă, mamă, frica De copiii câţi ne mor — Tănguieşte maica lor Parcă este un făcut. Doamne, ce ţi-o fi făcut, Că-i baţi şubreda ei coapsă Cu atâta grea pedeapsă? Preotul are tain Pentru fitece creştin. Zice: « Nu te întrista. Dumnezeu ţi-i dă şi ia. Asta-i valea plângerii. El şi-alege îngerii» îngeri mari, frumoşi, bălani, Tot de şaisprezece ani. Maică dragă, nu mai plânge. Cum îi vezi că scuipă sânge E un semn de înţeles, Dumnezeu că i-a ales. Şi atuncea grije ai Doar de dric şi de alai. Că de viaţa viitoare Are Sfânta Născătoare. T. ARGHEZI ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNĂ.'» < Retorica veche preţuia drept po- doabe şi artificii aceste figuri şi aceste legături pe care rafinamentele succesive ale poeziei le-au desluşit ca fiind temelia însăşi a ţelului său, şi pe care progre- sele analizei le vor afla într’o zi ca fiind datorite unor adânci virtuţi... ». P. Valăry, Tel Quel (Littârature). Se cunoaşte definiţia pe care Aragon o dă în privinţa supra- realismului, în Le Paysan de Paris z): « Năravul numit supra- realism înseamnă folosirea neregulată şi pătimaşe a imaginei stupefiante, ori mai degrabă, stârnirea, fără de control, a ima- ginei pentru ea însăşi şi pentru ceea ce ar decurge din acest fapt, sub forma unor turburări de neprevăzut şi a unor metamorfoze, pe tărâmul reprezentării: căci fiece imagine, de fiece dată, te sileşte a revizui întreg Universul». Nărav, folosire neregulată şi pătimaşe, stârnire ce tinde către tainice zămisliri, asemenea cuvinte încă nu sunt deajuns de puternice pentru a califica uzul — unii-1 numesc abuz — pe care l-a făcut suprarealismul, şi împreună cu el întreaga poezie modernă, de imaginea stupefiantă. Căci dacă lipsa de control despre care vorbeşte Aragon caracterizează cu deosebire supra- realismul, sau măcar prezentarea lui (stârnirea imaginei poate, fi 1) In paginile ce urmează, termenii de imagine, metaforă, analogie, com- paraţie, şi chiar cel de reprezentare, vor fi socotiţi aproape echivalenţi, in măsura în care şi unii şi ceilalţi implică participarea noastră la Univers, acesta fiind adevăratul ţel al studiului de faţă. *) P. 81. 486 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE descătuşată de orice supraveghere?), ar fi destul să deschizi o carte a unuia dintre poeţii din cealaltă tabără — fie acest poet cel mai intelectual dintre toţi, Valâry — pentru a constata des- măţul, de data aceasta lucid şi disciplinat de raţiune, căruia i se dădeau, pe tărâmul reprezentărilor, discipolii lui Mallarmă asemeni celor ai lui Lautrâamont şi ai lui Rimbaud. Cu deosebire surprinzător e faptul că numele fiecăruia din poeţii contemporani stârneşte în mintea noastră un întreg uni- vers de imagini care, departe de a avea vreun rost ornamental, proiectează de îndată în faţa ochilor năzuinţele sale cele mai abstracte, gândirea sa morală ori metafizică. Orice cetitor cu oarecare cultură poate vizualiza fără nicio greutate (cer iertare pentru acest barbarism) scriitori atât de complexi cum ar fi Claudel, Saint-John-Perse, P. J. Jouve, Supervielle sau L. P. Fargue. Lucru ciudat este că această proiecţie care, într’un fel, se iveşte mai înaintea reflecţiunii şi care se înfăţişează ca fiind o primă intuiţie a cetitorului, în aceeaşi măsură pare să-l lumineze pe însuşi autorul asupra năzuinţelor minţii sale. Mersul plin de dibuiri al celor foarte tineri, cum ar fi P. de la Tour du Pin sau P. Emmanuel, nu pare a fi trimes în chip de înaintaş’, în cele dintâi cărţi ale lor, un fel de coloane de imagini, — meteor de ghiaţă sau de sânge, sortit a le arăta drumul, prin neguri? Totul se petrece astfel, ca şi cum, într’un fel protivnic clasicilor, poetul modern ar aştepta din partea reprezentărilor sale, descoperirea unui ritm al său, cuprinsul gândirii sale, îndrumarea credinţei sale. Asemenea modelare a formei şi activităţii mintale după tiparul imaginei, ne va pricinui mai puţine prilejuri de mirare când vom şti ce anume rol i s’a dat acesteia în seamă, de către contemporanii noştri, cât de multă încredere în destoinicia semnelor subînţelege întreaga poezie modernă. Dar într’un aseme- nea domeniu din care ispitele verbale nu lipsesc, e mai prudent că nu te încumeţi a pătrunde decât cu paşi măsuraţi. Să ne mulţumim, deocamdată, de a culege numai şi a discuta diversele mărturii. In privinţa virtuţii şi atotputerniciei imaginilor, scrie Andr6 Breton 1), ar putea fi vorba doar de un fenomen nou şi caracte- *) Hommage ă S:iint-Pol-Boux. ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNĂ 487 ristic ». Fenomen care nu aparţine unei şcoli ori unei grupări, în aceeaşi măsură, nu aparţine nici poeziei franceze, dacă-i ade- vărat că, pe urmele maeştrilor simbolismului francez, nicio lite- ratură nu s’a desinteresat de mijloacele bogate pe care le îngă- duia un limbaj nou, făgăduind neistovite corespondenţe. Se pare că, totuşi, suprarealiştii şi-au dat mai bine seama decât oricine de rolul imaginilor în gândirea noastră. Ba încă poate că au mers prea departe. N’au căutat întotdeauna a deo- sebi gândirea poetică de gândirea conceptuală, pe de o parte, şi de cunoaşterea mistică, pe de altă parte. Au avut tendinţa de a contopi în operaţia poetică toate operaţiile spiritului — la urma urmelor nu se arată ea, oare, a fi cea mai înaltă? — şi să îngăduie astfel imaginilor a stăpâni un loc copleşitor în me- canismul nostru sentimental. Iată, cel puţin, cam ceea ce s’ar vedea din acest text al lui Aragon 1), care, faţă de noi, are meritul de a desvălui, jdintr’o- dată şi pe de-a’ntregul, însemnătatea problemei:« Fără îndoială că imaginea nu este tocmai concretul însuşi, ci conştiinţa posi- bilă, cea mai.mare conştiinţă posibilă a concretului... Temeinic vorbind, nu se află niciun chip de a gândi care să nu fie o ima- gine. Doar că cea mai mare parte dintre imagini, abia încolţite, nu se însoţesc, în cuprinderea cugetului ce le foloseşte, de vreo cumpănire a realităţii, şi astfel îşi păstrează acel caracter ab- stract, care £ pricina sărăciei şi a nedcstoiniciei lor. însuşirea cca mai de seamă a imaginei poetice — într’un fel protivnic celui prin care se tălmăceşte imaginea esenţială — ...este de a însuma acest caracter de materializare ce are o atât de mare putere asupra omului... Imaginea este calea pe care o ia orice cunoştinţă. Astfel poţi avea toate temeiurile de a privi imaginea ca fiind rezultanta tuturor mişcărilor spiritului, de a te lipsi de tot ceea ce nu se află legat de ea, de a nu te deda decât îndelet- nicirii poetice, în pofida oricărei alte îndeletniciri». Nu vom ridica aci întrebarea care cere a şti dacă imaginea suprarealistă, căreia, prin definiţie, li lipseşte rigoarea unti în- stăpâniri înfăptuite de conştiinţă, poate însuma acea cumpănire a realităţii şi acel proces de materializare despre care vorbeşte l) Le Paysan de Paris, pp. 247—248. Sublinierile sunt făcute de noi. 488 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Aragon; s’ar părea că zămislirea ei la voia întâmplării îi asigură un loc de frunte printre acele imagini « abia încolţite » care fiind smulse, nu trag după ele niciun fir de ţărână. Deocamdată să ne amintim doar că una dintre cele mai mişcătoare profesii de credinţă din îndeletnicirea poetică, se sprijină pe afirmaţia ne- şovăitoare că «imaginea este calea pe care o ia orice cunoştinţă ». Silogismul se înfăţişează aici sub cea mai limpede formă cu pu- tinţă, iar argumentul acesta merită a fi luat în seamă, deoarece este una din pietrele de altar ale noului cult poetic: orice chip de gândire este imagine; orj imaginea valabilă, imaginea pregnantă, imaginea totală, este imaginea poetică; deci, cunoştinţa pe care, mai presus decât oricare alta, va trebui s’o îmbrăţişem cu evlavie, este cunoştinţa poetică. ^ Dar, fie că e vorba mai degrabă de a înfăptui decât de a cunoaşte, fie că-i vorba de « a preface lumea » şi nu de-a ne-o reprezenta, ne vom folosi tot de imagine, dat fiind că este cea mai puternică pârghie pe care oamenii au îngăduinţa s’o mânu- iască: «Tot mai mult se vădeşte, scrie Andră Breton * *), că ele- mentul zămislitor al acestei lumi pe care am vrea să ne-o însuşim, în locul celei vechi, nu este altceva decât ceea ce numesc poeţii, imagine... Numai imaginea, prin ceea ce se află neprevăzut şi năvalnic, în ea, îmi dă măsura descătuşării posibile şi asemenea descătuşare este atât de deplină încât mă înspăimântă. Doar prin puterea imaginilor s’ar putea împlini, de-a-lungul timpurilor, adevăratele revoluţiia). Mocneşte, în anume imagini, imboldul dintâi al unui cutremur de pământ...» Şi astfel, alunecarea pe care am văzut-o înfăptuindu-se înlăuntrul suprarealismului, dela activitatea desinteresată a spiritului către activitatea revolu- ţionară, ar putea fi, foarte bine, pricinuită de către revelaţia făcută poetului asupra puterilor cuprinse într’o unealtă pe care 1) Eommage â Saint-Pol-Itoux. *) Reprezentările sensibile n’au fost oare, din totdeauna, cel mai desă- vârşit ferment al activităţii omeneşti? Să ne gândim numai la piramide, pentru care s’au jertfit milioane de fiinţe, la luptele zadarnice ale împăra- ţilor iconoclaşti, la imaginile ce au pricinuit Cruciadele, la rolul jucat de către Bastilia, de către « Austriaca », de către « Patria primejduită * în Re- voluţia franceză, la materializările planului cincinal, astfel cum s’au înfă- ţişat în sânul unui popor atât de mult tributar reprezentărilor (cf. gustul pentru operă şi pentru teatru) cum este poporul rus. ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNĂ 489 un veac întreg de cercetări izbutise a-1 desăvârşi. Iar faptul că în timpul războiului a luat naştere o poezie militantă, atât de excepţională în literatura noastră, îndreptăţeşte asemenea pre- supunere, dacă vom căuta să luăm bine aminte că operele ce s’au ivit din 1940 şi până acum, împotrivindu-se povârnirii spre vulgaritate a producţiilor de circumstanţă, şi-au îndestulat, într’o bună măsură, îndrăzneala lor primejdioasă, din puterea descumpănitoare a imaginei moderne. * • * * A trecut aproape un secol de când, în Jurnalele intime ale sale, Baudelaire hotărîse pentru sine asemenea misiune: «Să preamăresc cultul imaginilor (marea, singura, primitiva mea patimă)»*). A trecut prea puţină vreme totuşi de când critica şi-a dat seama că se schimbase ceva şi în chip temeinic în firea metaforei poetice. Desigur, din niciunul din studiile întocmite asupra vreunui poet nu lipsea capitolul tradiţional asupra ima- ginilor folosite de el, împărţite în chip înţelept în vizuale, olfac- tive, auditive, motrice şi Dumnezeu mai ştie în câte alte falnice deşertăciuni cenestezice sau kinestcice 2). Să nu uităm nici po- liloghia — adevărat huzur pentru profesori — ce s’a înjghebat în juţul suprimării lui ca, înfăptuire preţuită drept un nec plus ultra al descoperirilor simboliste. Nu ştiu în ce fel, însă, asemenea observaţii, pline, cum ar fi spus Lautrâamont « de o considerabilă măsură de însemnătate nulă s>, ne-ar fi putut desluşi temeiurile unei revoluţii verbale care cerea ea însăşi a fi însoţită de o con- cepţie cu totul proaspătă asupra mijloacelor instrumentului poetic. Faptul acesta, anume că poemul nu se mai înfăţişă ca o simplă modalitate a limbajului, că încetă chiar de a mai fi numai şi numai ritm, sugestie, vraje ademenitoare şi că deveni un instrument pentru noui descoperiri; că, pe deasupra, activitatea, poetică, înţeleasă într’un fel cât se poate de larg, înclină a nu mai con- *) Mon coeur mia ă nu, LXI2£. *) Cam acelaşi lucru s’a crezut îndatorat, în chip inutil, să înfăptuiască M. Marc Eigeldinger într’o carte, excelentă de altminteri şi foarte docu- mentată, Le Dynamisme de Vimage dana la pofaie franţaise (Ed. de la Ba- eoniăre, Neuchâtel, 1943). 490 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE sidera poemul decât ca fiind un mijloc, printre celelalte ale sale, de investigaţie—iată ceea ce critica nu s’a învoit, vreme înde- lungată, a recunoaşte. Odată cu apariţia Eseurilor de psihologie contempoarnă, cazul psihologic al lui Baudelaire va fi stârnit interesul moraliştilor; năzuinţele acestui spirit înalt, mistica sa supranaturalistă, cercetările sale întru putinţa de a stabili o cale de legătură cu acel «dincolo ocult» şi de a proiecta pe faţa aceleiaşi oglinzi atât microcosmul cât şi macrocosmul *) aproape că nu treziră niciun interes la începutul acestui veac. Cât despre mesagiul lui Rimbaud, se ştie în ce fel a stat înmormântat până la întronarea suprarealismului. «Nu mă pot împiedeca de a gândi, scrie J. Riviâre în 1906 2), că temeiul lor de mândrie (e vorba de Mallarmâ, Rimbaud şi Verlaine) stă în faptul de a le fi îngăduit —lui Râgnier, Jammes, Van Lerberghe, care sunt cei mai de seamă —să se afirme ». O asemenea declaraţie, ieşită de sub pana unui tânăr atât de isteţ, ne umple de mirare. Pricina n’ar fi tocmai judecata de valoare, cât înţelegerea însăşi a exer- ciţiului poetic. Intre 1850 şi 1875, oameni ca Baudelaire, Mal- larmâ şi Rimbaud, proclamaseră putinţa unei cunoaşteri parti- culare a universului, nevoia unei asceze, cerinţele unei «vieţi de sihastru în cuprinsul poeziei». Baudelaire, «prin mijlocirea poeziei şi străbătând meleagurile poeziei», căuta «a pune stă- pânire de îndată, pe acest tărâm însuşi, asupra unui paradis revelat». Mallarmâ scria foarte limpede: «Mă bâlbâi, plin de umilinţă: Poezia este — prin mijlocirea limbajului omenesc în- drumat pe făgaşul ritmului său esenţial—expresia sensului tai- nic al existenţei. Ea înzestrează cu autenticitate trecerea noastră prin lume şi alcătuieşte singura strădanie sorocită spiritului». Rimbaud se afla în căutarea «vieţii celei adevărate ». întreaga poezie se înălţa la ideea supremă a menirii sale. Nu întrevăzuse ea oare această menire, mai înainte, prin Nerval, Holderlin, Novalis? Dar ce spun — Ronsard, Du Bellay, înşişi ei, Lionezii, 1 1) « Există un mijloc, pentru suflet, de a intra în legătură cu acest din- colo ocult: între microcosm şi macrocosm—ambele, în esenţa lor, fiind spirituale — se află un tălmaci care le îngăduie a se desvălui unul faţă de celălalt şi a se recunoaşte: e limbajul simbolurilor, al metaforelor, al ana- logiilor ». ') Corespondenţa cu Alain Fournier, voi. II, p. 86. ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODEBNA 491 unii dintre Provenţali nu năzuiseră oare către acest zenit mistic, în lumina căruia poezia devine cunoaştere a unei realităţi trans- cendente? Şi n’a dăinuit oare totdeauna o tradiţie orfică a po- eziei, ale cărei vlăstare s’au răspândit, străbătând doctrina gnos- ticilor, Alexandria, ocultismul medieval, Umanismul lui Marsile Ficin şi al lui Mărul, până la Goethe, Maurice de Guârin şi atâtea spirite, dintre cele mai alese, ale romantismului european? Totuşi, critica urma să cuvânteze la nesfârşit asupra jocului poetic, după blândele precepte ale lui Horaţiu, ale lui Boileau ori ale lui Yerlaine. Acolo unde se desluşea o esenţă, ea ne vorbea despre cele ce se cad ori nu a fi; acolo unde se vădeau vizionarii, ea nu afla decât scamatori; acolo unde ar fi fost de căutat « o al- chimie a verbului », ea desluşea: coloarea vocalelor 1 Poezia căpăta tot mai mult conştiinţa de a fi o liturghie în stare de a evoca o prezenţă reală ; aflându-se în pragul templului, critica însemna modulaţiile şi « găteala ghilotinatului, pentru purces la drum * *1), astfel cum le desluşea la slujitorul bisericii. «Rostul suprarealismului, în istoria literelor noastre — spune atât de bine d-1 Leon-Gabriel Gros,... 2) va fi fost cel de a mijloci gândirii franceze, uneltele unei critici a Poeziei. Până la începutul campaniei lui Andrâ Breton şi a' echipei sale, înşişi acei care nu socoteau un text ca fiind o cuvântare oarecare, nu se încumetau decât până la unele vagi aprecieri asupra vir- tuţilor de sugestie sau de incantaţie ale poemului. Numai dato- rită suprarealismului, şi în ciuda tuturor ifoselor lui, cele mai înalte năzuinţi ale lirismului din toate epocile s’au rânduit pe înţelesul nostru». In ceea ce ne priveşte, nu vom uita rolul de iniţiator pe care l-a jucat,—deşi asupra unor lucruri i-a fost dat a se înşela câteodată, vină pe care însă ne-o putem explica — abatele Brâmond, precum nu vom uita nici strălucita revanşă pe care o pregăteau, în folosul spiritului critic, oameni ca d-nii Marcel Raymond, Rolland de Renâville, Albert Bâguin, J. Ma- ritain, E. Jaloux, Thierry-Maulnier şi atâţia alţii... Am putea spune însă că astăzi toată lumea gândeşte la fel asupra fenomenului poetic? Să revenim la imagini. Dacă există *) Jurnalul fraţilor Goncourt, Octomvrie 1857. *) Fontaine, număr special: De la poâsie commeExercice spirilae!(Martie- Aprilie 1942), p. 49. 49* REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE — după cum vom vedea — o altă formă de limbaj ale cărei mo- dalităţi să fie dictate de către concepţia pe care şi-o întocmeşte poetul asupra menirii sale demiurgice, atunci aceasta este. «în- treg universul vizibil, spunea, de asemeni, Baudelaire 1), nu este decât un magazin cu chipuri şi cu semne, cărora imaginaţia va avea a le da un loc şi o valoare, relative amândouă * *. Loc şi valoare ce devin de primă însemnătate atunci când «limbajul simbolurilor, al metaforelor, al analogiilor » slujeşte la înteme- ierea universului întru spipit şi la restabilirea legăturii celor văzute cu nevăzutul. întreaga istorie a poeziei celui de-al XIX- lea veac era sortită să sfârşească prin a face din imagine o unealtă de căpetenie pentru cunoaşterea cea nouă pe care şi-o făgăduiau poeţii. Există, însă, o controversă asupra imaginii. Intr’o scurtă notă din a sa Clef de la Poesie s) d-1 Jean Paulhan a reunit, în glumă, unele din elementele acesteia, şi putem vedea, astfel, pe unii critici, care au făcut cinstite eforturi să înţeleagă poezia modernă, urmând a preţui imaginea drept ornament figurativ, « un joc mediocru, spune Jean Prâvost, de care se face un ciudat abuz»... «Imaginea, adaogă acelaşi autor, va fi având oare mai multe virtuţi decât vreo altă figură de stil, decât perifrază, de exemplu?.. E dela sine înţeles că rolul antitezei ar fi tot atât de obositor». Comparaţia cu antiteza — rostul acesteia fiind de a împotrivi două realităţi pe care poetul modern şi-a făgăduit să le reunească — ne poate îndeajuns desvălui greşala în care cade criticul mai sus pomenit. Şi ce putem gândi despre asemenea judecată biciuitoare, pe cât s'ar părea — formulată de Paul Souday, care, pe vremea sa, s’a numărat printre cei dintâi admiratori ai lui Valăry? «Poeţii înzestraţi cu idei sau cu imaginaţie aflaseră încă mai de mult unele procedee care preţuiau cel puţin tot atât cât cele ale suprarealiştilor». Astfel deci, imaginea suprarealistă — pe care, în multe privinţe n’am avea s’o deosebim de imaginea celorlalţi poeţi moderni — n’ar fi decât « o rânduire de cuvinte şi de fraze ce-ar purcede dintr’o idee»;.ea ar face parte cam din aceeaşi clasă de artificii, ca şi metafora clasică, figură de x) Art romantiqw; studiu asupra lui Delacroix. *) Gallimard, Colecţia Mitamorphoses, 1944. ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNĂ 494 retorică abia superioară celorlalţi tropi — metonimia, sinecdoca, hipalageul — dar a cărei folosire de către poeţii moderni, între- când măsura, ar fi din nefericire, mai puţin hotărîtoare decât în versurile lui Lamartine ori Corneille. In sfârşit, criticii care acceptă principiile revoluţiei inaugu- rate de către suprarealişti, nu vor să recunoască urmările aces- tora. Iată pentru ce d-1 Paulliati se află îndreptăţită spune1): 4t Iată locul cel mai comun al lucrurilor nelămurite şi al con- tradicţiei. De obiceiu, mai toţi încep prin a îngădui faptul că, în sânul poeziei, se află o taină ce, într’adevăr, nu poate fi împăr- tăşită. Totuşi, în privinţa amănunţirii acestei poezii se proce- dează urmându-se calea legilor sau a regulilor, aşa cum s’ar întâmpla — şi cu aceeaşi simplicitate — în privinţa sulfului, a greutăţii, ori a stării timpului. Ori, dacă taina" este esenţială poeziei — astfel cum dintru început s’a pretins—fiece trăsătură poetică, începând cu rima şi sfârşind cu exerciţiul spiritual, ar trebui, dimpotrivă, să poarte întipărirea acestei taine şi să o tăl- măcească în vreun fel oarecare. Iată deci că sunt atâţia sorţi ca legile cu înfăţişare gramaticală sau ştiinţifică, ce ne sunt propuse, să se afle statornicite pe temelii false ». * * * Care este misterul, care este intenţia tăinuită ce porunceşte poetului modern a se folosi într’un anume chip de imagine? Din ce pricini va fi ajuns el s’o considere ca fiind operaţia primordială a unei gândiri poetice? Lumea spiritului, ca şi cosmosul astronomilor, se află într’o necontenită expansiune. Lărgindu-şi mereu cercurile întocmite în jurul adevărului primitiv, nu poate împiedeca faptul unei îndepărtări de acest adevăr, central, ori de câte ori îşi împrăştie aventurile sale, sorii şi sateliţii săi. Imboldul original care a fărâmiţat cândva unitatea îşi urmează mişcarea sa cu un ne- învins automatism: ideile dau naştere altor idei, aparenţele, odată solidificate, isvodcsc fantome noui, iar din privirile mele purced « năluciri răspândite în noapte şi în cuprinsul ochiului». Optimistul ne încredinţează că spiritul înfăptueşte progrese, iar realistul, că se îndrumează pe căi de specializare. încheieri ce Op. cit., p, 10. 494 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE sunt fără îndoială adevărate, în ceea ce priveşte rosturile unui soiu de creer mijlociu al omenirii: acesta nu înfăptuieşte progrese decât îndrumându-şi paşii, pe rând, pe fiecare dintre săgeţile, ce pornesc ca nişte raze dintr’un focar pierdut, şi pătrunzând, împreună cu una din aceste săgeţi, într’o răsfrângere a negurilor. S’a întâmplat însă, că, în anume epoci, unele sp’rite alese să fi . înţeles progresul ca o revenire la acest sâmbure isvoditor, la această viziune centrală, înlăuntrul căreia se ştergeau orice deo- sebiri. Atunci luau naştere civilizaţiile, literaturile de asemuire. Cuprinzând multipla şi neînţeleasa minunăţie într’un mănunchiu a cărui legătură ar fi întocmită de însuşi ochiul lui Dumnezeu, asemenea civilizaţii pot fi numite clasice pentrucă ele clasează din nou aparenţele, statornicindu-se în vreunul din acele turnuri ce slujesc spiritului pentru a scruta zările —Număr de aur, Ideie platoniciană, Frumuseţe, Religie — din care pornesc ca nişte raze, cele mai multe din privirile răspândite de către o anume epocă asupra universului. Cultul Raţiunii, identificarea raţiunii carteziene cu Viziunea ce cuprinde totalitatea, a fost cea din urmă, în timp, dintre încercările mari pe care le-a făcut spiritul omenesc pentru a-şi regăsi tăria. Dar raţiunea noastră putea fi ea socotită drept fire adâncă a lucrurilor, drept duh tăinuit al realităţii? încă din veacul al XVIII-lea, câţiva ilumi- nişti avură îndoieli asupra acestui fapt, şi se ştie cum, mai în urmă, o turbure răsvrătire a sentimentului nimici ceea ce fusese atâta vreme, temelia metafizică a clasicismului. Dat fiind că i se atribuie poeziei şi imaginei o putere magică, am putea vedea în această împrejurare semnul unei proaspete speranţe. Nicio altă măsură de nefericire n’ar fi fost îndestulă- toare, în afară de îngrozitoarea complexitate, de haosul — pe care gândirea nu-1 poate cuprinde în graniţele ei — al lumii moderne, pentru ca mizeriei spiritului să i se desvălue cât de mare era ajutorul oferit — nu pentru a se refugia pe un tărâm imaginar, ci pentru o proaspătă zămislire întru rosturile acestei lumi — de către o asemenea afirmaţie: «Poezia este realul ab- solut »1). Faţă de clasici, o asemenea formulă — ce nega o raţiune universală — ar fi însemnat o expresie a desnădejdii. Pentru anume contemporani, ea este măsura unei nespuse libertăţi. l) Novalis. ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNĂ 49 S Se întâmplă ca drumul cel mai bun care ar putea să ne ducă la asemenea unitate—şi către ea se îndreaptă năzuinţele noastre, după atâtea rătăciri — să fie imaginea. Intr’adevăr, ce altceva poate fi imaginea, decât apropierea a două realităţi mai mult ori mai puţin depărtate, în vederea cuprinderii lor ideale înlă- untrul unei identităţi ce ni se înfăţişează ca fiind însăşi limita confruntării lor? «Unitatea spiritului regăsită în multipla alcă- tuire a materiei *, iată definiţia pe care ne-o dă d-1 Pierre Guâ- ghen; şi, acelaşi, adaogă într’o frază ce acum a căpătat faimă: Imaginea nu este decât o formă magică a principiului identităţii1), Din orice imagine puternic întipărită ia naştere întotdeauna, în chip implicit, o a treia realitate, care este topirea laolaltă, volatilizarea celorlalte două. Atunci când Baudelaire scrie: «Eşti ca un cer frumos de toamnă, limpede şi trandafiriu * 2), el nu se mulţumeşte să alăture caracterul unei făpturi alese şi analogia ei exterioară, ci întocmeşte şi dintr’una şi din cealaltă o simbioză, a căi ei fire este cu totul deosebită, fiind vorba de o adevărată stare sufletească: melancolia lui se învestmântă cu o nuanţă nouă, înlăuntrul căreia duioşia omenească se află topită laolaltă cu o nostalgie cosmică, iar dorinţa se îndepărtează pe făgaşul unui sentiment de tainică interzicere. Astfel, deci, imaginea este mai mult decât o asociaţie, înfăţişându-se, atunci când se încheie, ca o creaţie autonomă şi pură. In acest sens, drept ar fi să susţinem că tinde, fără voia ei, către simbol şi fără nicio îndoială, am afla aici una din pricinile pentru care, de-a-lungul celor câţiva ani ce-1 despart pe Baudelaire de Mallarmâ, s’a înfăptuit atât de lesne alunecarea uneia către celălalt. Ea nu se mulţumeşte a însemna o înrudire de mai înainte consfinţită ci năzueşte a contopi cei doi termeni în sânul unui focar indivi- zibil. Astfel că, în mai mică măsură, joacă rolul pe care teologia l-a pus în seama Sfântului-Duh, acesta închipuind, între celelalte două Fiinţe, adierea dragostei, purcederea mângâietoare ce le uneşte. Hrisoavele sale boiereşti sunt prea frumoase pentru a nu, fi supraestimate. Dacă simbolul, după cum atât de limpede a des- l) Les Nouvellea Litt&raires, 1 Iunie 1929, citate de către d-1 Raymond (De Baudelaire au Surrialisme, p. 286). ') Causerie. 49* REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE luşit Hegel, nu are numai valoarea analogică pe care i-o atribuia Kant, ci o valoare sintetică şi dacă orice sinteză înseamnă mani- festarea «armoniei universale, a unităţii primordiale»1), imaginea cea mai simplă, comparaţia cea mai elementară este şi ea, într’un fel umil, o mărturie a acestei armonii. Numai din faptul că în vorbire există infima, nevinovata particulă ca, se desprinde o însemnată descoperire: faptul acesta înseamnă că niciun lucru, niciun gând nu poate fi pe deplin prizonierul dăinuirii lui deose- bite; că lucrurile «totdeauna s’au exprimat printr’o analogie reciprocă, din ziua în care Dumnezeu a întocmit lumea pe calea cuvântului, ca o totalitate indivizibilă şi complexă » 2); însfârşit că, după cum glăsueşte învăţătura lui Swedenborg, «totul— formă, mişcare, număr, colori, miresme — atât pe tărâmul spiritual ca şi pe cel material, e semnificativ, reciproc, reversibil, corespondent» * *). Putem ghici de pe acum ce ispite, ce beţie poate stârni la un poet darul imaginilor. Dar, mai de preţ, în sine, decât darul de a stăpâni cât mai multe graiuri, în împrejurarea că acesta n’ar fi decât putinţa de a confirma, în tot atâtea cuvinte câţi fii ai lui Babei există pe lume, tragica însingurare a lucrurilor. Prin silnicia înfăptuită de o imagine, poetul se înscăunează în chip de arbitru al aparenţelor, mijlocind o împăcare înlăuntrul cuprinzătoarei familii a celor create, cărora le redă demnitatea lor de copile ale unei Gândiri supreme. Bab-el ori Bab-ilion capătă din nou adevăratul său sens de Poartă a lui Dumnezeu. «Mişcarea de reîntoarcere în sânul unităţii, ne lămureşte atât de bine d-1 Marcel Raymond *), străduinţa de a cuprinde lucrul unic într’o prezenţă multiplă, urcând pe firul analogiilor către iz- voare, se înrudeşte cu încercarea de a crea înlăuntrul tău o «viziune divină » a universului, şi chiar ceva mai mult decât atât: sentimen- tul unei existenţe absolute, care se împărtăşeşte din divinitate ». Intr’adevăr, artistul nu se mulţumeşte numai a regăsi ase- muirea' dintre lucruri, a lega filiaţia lor uitată de Dumnezeu; nu-şi-ar îngădui să fie doar un heraldist care n’ar ţine seamă l) Cf. Marc Eigeldinger, op. cit., pp. 171—172. *) Baudelaire, Ari romantique. *) Ibid. Articol asupra lui Victor Hugo. *) Otnies de France, Baudelaire, p. 201 ]£d. de la Baconniâre, Neuchâtel, Mai 1942). ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNĂ 497 de blazonul universal. Ştiinţa pe care o stăpâneşte îl îndeamnă şi pe el, fie a-şi descoperi primul născut în genealogia aparen- ţelor, fie a statornici asupra acestora, prin puterea artei sale, un fel de paternitate adoptivă. Poetul imaginilor nu-şi află în- destulare din faptul de a se risipi în oglinda analogiilor şi în jocul fără de sfârşit al răsfrângerilor universale. Ca păianjenul la isvodirea pânzei lui, el rândueşte imaginile în jurul propriei sale identităţi; stadiul prim al actului metaforic adună, cu de- getele lui, plasa încărcată cu pradă. El este locul geometric al tuturor similitudinilor. Orgolios cap de familie, patriarh şi de- miurg al corespondenţelor fiind, această stare îl îndeamnă pentru început să-şi închipue că plăsmueşte lucrurile după chipul şi asemănarea sa. Dar nu aici s’ar afla cea mai de seamă bucurie a sa. Poetul adevărat, cel care slăveşte—noi poeţii, cuvânta" Goethe, suntem cucernici — cufundă această asemuire în umi- linţa unei identităţi superioare: contribuţia sa la rostul lucru- rilor se află însoţită de o participare la rostul celor divine; ana- logia sa cu universul, de o asemuire cu Dumnezeu. Numai în această absorbţie ultimă, va trebui să aflăm unul dintre izvoarele — izvorul cel mai însemnat, fără îndoială — legăturilor dintre poezie şi mistică. Participarea care defineşte misticismul nu-i nimic altceva, în rosturile ce-1 privesc pe poet, decât o metaforă supremă. Imaginile au fost pentru el cel mai desăvârşit exerciţiu spiritual; deodată un ultim simbol, ce le rezumă pe toate celelalte, isbucneşte svârlit de o pală de vânt, ca o flacără în sânul divinităţii. In aclipa aceasta catharsis-ul se află împlinit. S’a înfăptuit în chip tainic o trecere dela recu- legere la contemplaţie. De altminteri înrudirea poeziei cu starea teopatică a misti- cului nu s’a ivit oare pe vremea când cea dintâi a căpătat con- ştiinţa tăriei imaginilor? x) Nu-i oare aceasta o dovadă vădită că modul de cunoaştere transcendentă însuşit de poezie purcede la înfăptuiri prin sugerarea legăturilor? *) *) Este un fapt destul de oiudat de constatat, că în decursul celui de al XlX-lea secol, paralel cu simbolismul, avea să se desfăşoare şi medicina homeopată, a cărei formulă: similia similibus curantur, succedând adagiului medicinei clasice: contraria contrariis, ar putea fi reţeta modernă a unei tămăduiri a gândirii. % 498 REVISTA FUNDAŢIILOR REtSALE Salut! ancore endormies A vos sourires jumeaux, Similitudes amies Qui brillez paimi lcs mots 1 Au vacarme des abeiUes Je vous aurai par corbeilles, Et sur Pâchelon tremblant De mon dchelle dorăe Ma prudence 6vapor6e D6j& pose son pied blanc * *). Această scară a similitudinilor care, din treaptă ’n treaptă, ne duce către Similitudinea isvoditoare de începuturi, această scară ce se iveşte adeseori în visele spirituale, e tocmai aceea de pe care-şi iau sborul visările unui misticism poetic. Să nu-şi închipuie totuşi, poetul, că orice imagine ar fi priin- cioasă îndeletnic'rii sale I Există o întreagă serie de omologii, de raporturi, de reminiscenţe ce nu vor avea alt efect decât să-l întărească întru sistemul său de referinţe obicinuite, să stator- nicească prin însăşi existenţa legăturilor însingurată neclintire a lucrurilor. Sunt ca nişte lucrători ce par a lega două clădiri împotrivindu-le, pe fiecare din ele, celeilalte. Legături de înlăn- ţuire, camaraderii de închisoare pe care nicio rază coborîtă din înălţimi nu le luminează, căluşei de imagini veghiaţi de aproape de către paznicii bunului-simţ. Cam acestea ar fi metaforele cărora le-ar da naştere exerciţiul activităţilor noastre de supra- faţă, dat fiind că imaginaţia şi sensibilitatea pot urma adeseori drumuri mult bătătorite, întocmai cum se întâmplă şi cu judecata. * * * Cea mai de seamă, singura primejdie adevărată care ame- ninţă spiritul este obicinuinţa. O imagine care, în prima sa inti- părire a izbutit să strângă puternic legătura dintre lucruri, dacă se vestejeşte, nu mai rămâne decât ca o proecţie plană pe ecranul ochiului nostru lăuntric: «Curcubeele întinse ca nişte hăţuri»2) dacă s’ar afla reproduse, de cinci ori şase ori, astfel cum se obi- cinuia cândva, în carnetele cu expresii pe care le alcătuesc candi- daţii stilişti, ar putea ajunge tot atât de convenţionale cât şi x) Paul Val6ry, Aurore. *) Rimbaud, Bateau Ivre. ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNA 499 «aurora cu degete de trandafir » sau « carul neguros al crăiesei umbrelor ». Această constatare foarte simplă atrage pe urmele sale, în ceea ce priveşte poezia, care aşteaptă din partea imaginilor o revelaţie încă necunoscută, unele însemnate consecinţe. Cea dintâi este nevoia nestăvilită de noutate. Natura nu ne înfăţişează decât fapte de recidivă: metaforele ei se repetă, speranţele ei nu vor să se ames- tece, toate afinităţile pe care le descoperă în lăuntrul său devin legături. Ea este « o baghetă magică împietrită ». « Jamais de la nature il ne faut s’ecarter », <, que la nature donc soit votre âtude unique » da, dar ce’ se numeşte oare natură sau natural? In sensul clasic, asemenea maxime nu sunt oare tot atâtea in- vitaţii de a suprapune scleroza spiritului nostru, unei realităţi învârtoşate? Frământaţi materia, treziţi-i memoria, fărâmaţi-i visul său de piatră, iată sfaturile pe care le şopteşte poezia la urechea zeloşilor ei iubiţi. Ţinta unei imagini va fi deci de a stârni asemenea relaţii între lucruri îndeajuns de depărtate unul de celălalt, încât din înmănuncherea lor să rezulte o întovără- şire pătimaşe iar nu legături de familie. Corespondenţele nu trebue să se prefacă niciodată în convenienţe, prin consolidare 1 Surpriză, ciudăţenie, scandal — demonul lucrurilor potriv- nice naturii îl aşteaptă în chip tainic, pe metafizicianul imagi- nilor. Mai e nevoie să spunem că străduinţa de a cuprinde aceste semne ciudate nu este cunoscută de scriitorul clasic? Ceea ce preţueşte el în imagine este, dimpotrivă, tocmai un caracter de afinitate raţională, de familiaritate încercată, o patină datorită căreia imaginaţia celor vechi i se înfăţişează mereu ca fiind pre- ferabilă isvodirilor nefăţuite ale născocirii sale. «Noutatea, scrie Yalâry1), este una din acele otrăvuri ce stârnesc simţurile şi care sfârşesc prin a deveni mai necesare decât orice hrană; îndată ce au pus stăpânire asupră-ne, trebue să mărim necontenit 1) Tel Quel, Chose tues (Gallimard), p. 14. De comparat acest pasaj celui pe care-1 transcriem mai jos (p. 69) şi în caro Valâry îndreptăţeşte, în chip implicit, un anume gust al fantasticului, gust ce nu-i nimic altceva decât năzuinţa către o realitate fundamentala.: « Orice privire asupra lucru- rilor, care nu este ciudată, este falsă. Dacă vreun lucru oarecare este real, devenindu-ne familiar, realitatea lui se risipeşte în parte. Faptul de a cugeta ca un filosof, înseamnă a te întoarce dela familiar către ciudat şi a înfrunta realul dinlăuntrul rosturilor celor ciudate », 2* REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 500 doza chiar de-ar fi să devină mortală, altminteri la tot pasul ne pândeşte moartea. Lucru ciudat e a ne simţi legaţi de partea pieritoare a lucrurilor, care este tocmai virtutea lor de a fi noui. Aşadar nu ştiţi că e nevoie să dăruim ideilor celor mai noui acel nedesluşit aer de nobleţe, ca şi cum ar fi alcătuite fără pripă şi coapte îndeajuns; nu neobicinuite, ci ca şi cum ar fi dăinuit de veacuri întregi; iar nu gata făcute şi aflate în faptul acelei dimineţi, ci numai uitate şi regăsite ». Rânduri admirabile şi de un adânc adevăr, dar care sunt dictate de către imperativul desăvârşirii şi n’au nicio putere împotriva necesităţii lăuntrice a imaginilor. Acestea nu au vreun alt mobil mai adânc decât instinctul lor de revoltă: să fărâme cadrele în care se află închise aparenţele, să întocmească raporturi sociale deosebite între lucruri, să re- împrospăteze neîncetat şi cele mai adesea prin silnicie, gândirea în care am cuprins aceste lucruri, ca şi cum ne-ar asvârli şi pe unii şi pe celelalte în braţele unei moaşe, pentru a ne da seama că suntem odraslele unui acelaşi Dumnezeu. Acel «nedesluşit aci de nobleţe » pe care-1 ţinteşte opera clasică face parte din ros- turile conservării; de data aceasta, se împărtăşeşte din rosturile revoluţiei. « Dăinuind de secole întregi», fără îndoială, fiind chiar şi de vârsta veciniciei, asţfel se înfăţişau corespondenţele — dar e vorba de o vechime de origine, mereu neobicinuită, mereu - proaspătă, nu de o vechime de civilizaţie şi de folosinţă. «Astfel cum există oameni de lume, recunoaşte Valâry, — există la fel oameni de univers »1). La fel se întâmplă şi cu imaginile: imagini care sunt ale lumii, imagini lumeşti — şi imagini cosmice. Sau, mai degrabă, imagini care, sugerând dăinuirea unui Spirit pri- mitiv şi nedespărţit, referindu-se la cine-ştie-ce tainic Ur- Geist, există, ca să zicem aşa, din vremuri mai vechi decât cele ce-au văzut plăsmuirea universului. Dacă însuşirea temeinică a operelor clasice este cea de a avea putinţa « să se răcească fără a pieri »2), imaginea, în felul cum o preţuiesc cei moderni, vulcanică, arzătoare, nimicitoare, şi ca şi cum ar avea întipărite semnele unei siluiri fără desfătare. * *) l) Ibidem, p. 61. *) Ibidem, p. 20. ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNĂ 501 n’are de loc sorţi să ajungă mijloc de expresie pentru un nou cla- sicism. Zadarnic ar fi de exemplu să căutăm în juru-i aceste pre- gătiri delicate, visări risipite, cline sentimentale, efluvii imagi- native, alcătuiri de atmosferă, la sfârşitul cărora isbucneşte, neaşteptată, şi totuşi de multă vreme, întrezărită, întâmpinată cu strigăte de bucurie, având un gest larg, suveran, înmănun- chind toate sunetele armonice pe care artistul le-a ascuns de-a- lungul acestui minunat urcuş, învâlvorată de toate strălucirile ce par a colinda zarea poemului în căutarea sa, rezumând prin însăşi prezenţa ei nu ştiu ce fluide — mincinoşi vagabonzi ai reminiscenţei, — şi iat-o «secera aceasta de aur în mijlocul ste- lelor », ţintă a desmierdărilor primite din partea celor zece strofe, neasemuită podoabă căreia nesfârşita bunătate răsfrântă asu- pră-i de pânzele cerului, sborul îngerilor, « căpiţele de fân pe care le-ai fi putut socoti drept ruine », istoria întreagă, cuprinsul întreg al tărâmului biblic îi slujesc drept scrin — şi cine altul ar fi pu- tut-o svârli cu atâta nepăsare, decât un Dumnezeu, «Cosaşul verilor eterne »? • S’a sfârşit cu imaginea-tablou, cu imaginea-compoziţie. Pei- sagii care nu ne poartă către alte tărâmuri. O ciudată cruzime pare a nu-i îngădui autorului bucuria cea simplă de a vedea (cel puţin de a-şi desfăşura în spaţiu) reprezentările sale. Priviţi-le cum se înghiontesc, se îmbucă, se contrazic şi se nimicesc unele pe altele. Nicio clipă de răgaz, nicăeri nu afli o terasă de pe care ochiul sufletului, deplin strunit, să poată contempla, plin de recunoştinţă, coincidenţa sentimentului şi a priveliştei, aşa cum se întâmplă la imaginea normală. Iuţeala lui Lautr6amont, iuţeala lui Rimbaud, iuţeala, încă şi mai mare, a suprarealiş- tilor. Nici cinematograful, a cărui influenţă devine tot mai vă- dită, nu este atât de grăbit: Ceea ce tehnicienii peliculei numeau un fondu-enchaîne se află de mult depăşită. Poemul modern e un kaleidoscop într’al cărui cuprins, mii de faţete cu margini tăioase par a fi târîte într’o curgere nesfârşită; fluviu încărcat cu cioburi pe faţa căruia nu se desemnează nicio altă geometrie, în afara celei a unui univers anterior tuturor dimensiunilor. * * * Aşadar poetul nu se mulţumeşte numai cu imagini întru totul neprihănite, ce nu tălmăcesc niciun fel de obicinuinţă, niciun 5«>2 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE raport dintre obiecte învechit ca o racilă; ba încă mai simte şi nevoia ca ele să se urmeze într’o sarabandă ameţitoare, să fie târîte în această avalanşă în care sufletul nu mai poate respira cum trebuie iar lucrurile nu se mai pot înrădăcina. Fără îndo- ială nimic nu-i mai potrivnic economiei artistice. « In faţa abu- zului, multiplicităţii imaginilor, ochiul spiritului este tulburat de o neorânduială incompatibilă cu tonul. Totul devine egal în mij- locul acestei pâlpâiri» x). Nu este singurul prilej în care poezia modernă arată faţă de cerinţele artei o asemenea spăimântă- toare nepăsare. « In prezent ne este dat a asista, înseamnă în chip foarte just d-1 Marcel Raymond 2), la urmările disociaţiei a două idei ce s’au aflat vreme îndelungată confundate: ideia de formă şi ideia de esenţă poetică ». Ar fi locul să ne întrebăm, mai înainte de a formula o condamnare ori de câte ori o vedem pe cea dintâi dintre acestea că cedează, dacă nu cumva cea de-a doua îi va fi cetut stăruitor o jertfă atât de grea pe altarul unei poezii ce s’a prefăcut în experienţă lăuntrică. Este tocmai ceea ce s’a petrecut în cazul de faţă. Folosirea repetată a imaginilor n’are, în fapt, numai incon- veniente: este un leac, prin firea ei însăşi. Poetul cunoaşte slă- biciunea fundamentală a imaginei, defectul acestei unelte, de altminteri atât de preţioase pentru metafizica sa poetică. Nimeni n’a arătat atât de bine această imperfecţie, ca Bergson « II as- cultam, acum câţiva ani, ne spune Albert Thibaudet, pe d-1 Bergson, desvoltând într’o lecţie, ideia că potrivnic unei teorii foarte comode, în adâncime noi nu gândim prin imagini. Des- luşea în gândire o mişcare, o curgere, un vânt asemuitor avân- tului vital al Evoluţiei Creatoare, şi, în imagine, ne înfăţişa, nu pricina, ci dimpotrivă, oprirea şi, într'un fel, îngheţarea acestei curgeri, forma pe care ar căpăta-o în spaţiu, devenind, pentru practică şi pentru viaţa socială, o reprezentare»* *). Bergson, 1) P. Valăry, Tel Quel, Littărature, p. 152. *) Op. cit., pp. 391—392. *) La Poksie de St&phane Mallarmi (N.R.F., p. 199. Vom regăsi această idee în foarte multe pasaje din Bergson. Cf. în deosebi L'Energie spirituelle (Alean, 1919), pp. 24—25, în oare filosoful compară viaţa noastră lăuntrică cu o melodie continuă şi indivizibilă, melodie ce ar fi presărată în chip arti- ficial ou insulele solide ale imaginilor noastre vizuale, amestecate ca întot- deauna ou percepţiile noastre auditive. W. James scria ou câtva timp mai ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNĂ 503 care a fost adeseori un critic sever faţă de imagine, nu pare a fi ghicit ce anume rosturi i-au dat contemporanii săi: martor al unităţii pierdute şi semn al unei necurmate credinţe. Dacă ar fi recunoscut, această supravieţuire, înlăuntrul spiritului nostru, a identităţii primitive, fără îndoială că nu s’ar fi codit să-i însemne un loc de cinste în planul filosofici sale: prin ea se confirma gândirea sa cea mai intimă. In orice caz, n’ar fi putut face altceva decât să aprobe străduinţa poeţilor de a alunga imaginile printr’alte imagini* *). Intr’adevăr nu tind ele oare a reproduce, prin desfăşurarea grabnică a reprezentărilor şi şter- gerea dimensiunii lor în spaţiu, acea scurgere continuă care ar fi, urmând învăţăturilor lui, adevărata realitate a vieţii noastre psihologice, aşa cum s’ar putea să fie însuşi ţesutul tăinuit al firii? Şi aici ar fi locul să arătăm, de asemeni, cât de mult se află în acord intuiţia poeţilor cu cele mai recente perspective desluşite de fizica modernă. Cercetările asupra energiei atomice nu se bizuie oare asupra nestatorniciei pe care o presupun poeţii că s’ar afla în faptul existenţei şi al raporturilor dintre obiecte, asupra fluidităţii structurii lor, care este justificarea însăşi a imaginei? Oare va fi fiind altceva imaginea decât un fel de înainte (Prâcis de Psychologie (Riviere, 1909), p. 214): «Va trebui să-i lă- murim psihologiei tradiţionale că imaginile ei cu creste vii, nu alcătuiesc ' decât o foarte neînsemnată parte dintr’o conştiinţă concretă şi aflată în faptul vieţii. Când spui că o conştiinţă nu cuprinde decât imagini de acest soiu, e ca şi cum ai spune că un râu nu cuprinde decât căldări de apă ori alte 'asemenea volume de apă, ce ar fi căpătat tiparul recipientelor în care se află, pahare, litru sau butoaie. Să spunem, dacă vreţi cu orice chip, că toate aceste găleţi ori recipiente s’ar afla în cuprinsul râului: mai rămâne totuşi pe de lături apa liberă, înlăuntrul căreia sunt cufundate şi care urmează a curge printre ele. Tocmai această apă, în stare liberă, a conştiinţei se încăpăţânează să n’o vadă psihologia tradiţională, atunci când toate imaginile solide se află îmbăiate de ea, primind răsfrângerile-i de coloare ». *) E tocmai ceea oe dovedesc aceste rânduri din I-ntroduction ă la M&- taphysique, citate de d-1 Marcel Raymond (op. cit., pp. 142—143): « Nicio imagine, spune Bergson, nu va putea înlocui intuiţia duratei, dar mai multe imagini deosebite, împrumutate unor lucruri de ordine foarte diferită, vor putea, prin oonvergenţa acţiunii lor, să îndrumeze conştiinţa către acea ţintă precisă unde se află o anume intuiţie. Alegând imagini cât se poate mai disparate, numai astfel vei putea împiedeca pe oricare dintre ele de a lua prin vicleşug locul acelei intuiţii a cărei răspundere o are, pentrucă atunci, la rândul ei, va fi şi ea alungată, fără preget, de oătre rivalele ei... ». 504 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE bombardament spiritual asupra materiei, în stare de a elibera un nucleu încă nedeplin statornicit? Nu înîăptueşte şi ea, un fel de desintegrare în sistemul de legături obicinuite dintre lucruri, preludiu al unei opere de seamă, al cărei ultim termen ar fi transmutarea totalităţii în unitate? Şi, în sfârşit, nu află ea oarecare temeinică îndreptăţire în ipoteza unităţii materiei, a alcătuirii identice pe care o au atomii, vis cu care cea mai veche poezie s’a tot hrănit până în timpurile noastre?1) * * * Identitate, nestatornicie, iată ce anume îngăduie una dintre cele mai neobicinuite îndrăzneli ale proaspeţilor vânători de imagini. Fiică a imaginaţiei, invenţiunea metaforică se supunea până acum unui judecător ce nu se arăta prea îngăduitor faţă de maica ei. Dacă o «comparaţiune nu înseamnă numaidecât şi raţiune », va fi nevoie totuşi ca ea să se întemeieze pe rosturile raţiunii. Aşa că, deşi s’a tot spus că nu s’ar confunda cu raţiunea, comparaţia constituie totuşi unul din cele mai bune argumente ale raţiunii. Dovadă este frecvenţa raţionamentului prin analogie. De îndată ce pruncii săi văzură lumina zilei, imaginaţia şi-i vedea smulşi din braţe. Nu erau zămisliţi pentru desfătarea ei. Invidioasă şi stearpă, Sara oropseşte pe Agar, trimiţând-o în pustiu; inteligenţa, dând în seamă servitoarei sale grija zămis- lirii, înţelege a se bucura numai ea de frumuseţea imaginilor, înfăptuind adopţiunea acestora, caută a fi cât mai despotica, mai ales că imaginile sunt, în adevăratul înţeles al cuvântului, nişte copii găsiţi. Desigur, pentru clasic ca şi pentru modern, imaginea este într’adevăr percepţia unui raport, a unei înru- diri între obiecte. Dar clasicul nu gândeşte că această înrudire s’ar fi putut întipări adânc în sufletul universului, deoarece nu este nici imanentă şi nici fără limite; ea se întemeiază mai 1 1) Aoesta nu este singurul caz în care intuiţia poeţilor va fi precedat descoperirile ştiinţei. Să ne amintim că, mult înainte ca Einstein să fi dat definiţia spaţiului-timp, Edgar Poe ajunsese în Eureka la încheierea că spaţiul şi durata simt identice. Cf. despre reluarea aceleiaşi teme de către O. V. de L. Milocz (în EjAtre ă Slorgt din 1916), articolul d-lui Bolland de Eeniville asupra acestui poet (Univers de la Parole, Gallimard, 1944). ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNĂ 505 puţin pe firea obiectelor cât mai ales pe aceea a inteligenţei, care este tocmai puterea de a concepe raporturile. Numai inteli- genţa este în stare a întocmi asemenea suave legături prieteneşti, asemenea împletituri stilizate, întinse între lucruri care, prin ele înşile, sunt nefăţuite şi deosebite. Ismael, vagabondul cu « ochi înflăcăraţi », este desprins din mijlocul naturii, despărţit de greeri, de « stăpânirea familiară a întunecimilor », şi de Cibela. Doar mama lui adoptivă are dreptul a-1 creşte, învăţându-1 poli- teţea de a fi exact, cinstea şi modestia, ceea ce se cade a preţui ori nu, purtările ce convin mediului, toate acele virtuţi ce vor şterge semnele împrejurările întâmplătoare ale naşterii lui şi revendicările pe care oricând le-ar putea înfăţişa vreo oarecare mistică naturistă. Să vă dăm un exemplu: Beaut6, mon beau souci, de qui l’âme ineertaine A, comme l’ocăan, son flux et son reflux. iată (pentru epoca în care a fost formulată) o analogie surprin- zătoare şi proaspătă; se află aici o apropiere neaşteptată, dar nu cea care s’ar putea face între femeie şi mare, ci între capriciile celei dintâi şi timpurile mareelor; cei doi termeni ai comparaţiei sunt îndeajuns de depărtaţi pentru a crea o desfătătoare surpriză. Slavă imaginaţiei care a dat naştere unei asemenea minuni I Dar deîndată se şi apropie inteligenţa, care porneşte a cerceta minunea, şi-o însuşeşte, o exploatează. Ce bucurie raţională 1 «Asta este! » strigă ea, încântată de propria-i iscusinţă I Căci, de fapt, imaginaţia curată, a-tot-puternica fantezie, Agar Egip- teanca, este cea care a zămislit? Ba nu, mai degrabă este imagi- naţia psihologică, Sara, soţia legitimă a spiritului. Beaule, mon beau souci... visul modern de data aceasta pare a cumpăni lucruri deosebite —imagine «arzătoare şi tristă, ce lasă drum liber presupunerii *) ori poate nu va fi fost femeia, ci însăşi frumuseţea, al cărei suflet şovăitor va fi avut, asemeni oceanului... Şi iată acum imaginea modernului. Este invenţiune curată şi liberă, nu mai este în chip neapărat percepţie. Aflându-se de 1 1) « Am găsit definiţia Frumosului, a Frumosului meu. Este ceva ar- zător şi trist, ceva nelămurit, ce lasă drum liber presupunerii». Baudelaire, Fuaies, XVI. REVISTA FUNDAŢIILOR REGALĂ 506 mai înainte justificată de către credinţă, nu va fi nevoie să-i cereţi acte doveditoare. Analogiile, simbolismul lucrurilor, sunt de esenţă metafizică, se pot lipsi de o existenţă raţională. Credo in unum... Aş spune că între un obiect şi un altul nu este deo- sebire mai mare ca între sevă şi mugurii, florile şi fructele unui aceluiaşi pom. Aş spune că prin fiece lucru se înfăţişează Spi- • ritul pe de-a'ntregulj. îndatorirea mea cea mai stăruitoare ar fi să înmulţesc, fără nicio sfială, analogiile, sfântul lor efect fiind cel de a rândui din nou formele în cuprinsul spiritualului. îndeletnicire destul de lesnicioasă, pe deasupra. Nu numai pentrucă se împlineşte fără de paznic, ci pentrucă se bucură de învoirea subînţeleasă a lucrurilor. Este greşit a crede că n'am putea compara decât lucrurile asemuitoare. Apropiind ceea ce se află în apropiere, înseamnă să împlineşti ceea ce s'a împlinit mai de mult. Aparenţele nu sunt chiar atât de zdravăn stator- nicite încât nucleul lor să nu se lase tras de magnetul imaginilor noastre. Faptul depărtării lor nu este de altminteri decât un dat al raţiunii ce se află prizonieră a dimensiunilor ei. Nu se poate afla o existenţă în sine, în spaţiul Spiritului. Imaginaţia, cea dintâi fiică a Spiritului, va împlini o lucrare proaspătă, lucrare cucernică şi demnă de izvoarele sale, numai desfăcând la ma- ximum cele două ramuri ale compasului, întinzându-le pe ori- zontală, către antipozii infinit depărtaţi unul de altul. «Totul poate fi comparat cu orice, spune P. Eluard, totul îşi află ecoul său, raţiunea sa, asemuirea sa, potrivnicia sa, pre- facerile sale viitoare mai ales. Dar acestea din urmă sunt nes- sfârşite ». Asupra acestei propoziţii toată lumea este de acord, începând cu Baudelaire, părintele nostru comun. Nu spunea oare Yalery, în Introducerea Ia Metoda lui Leonardo da Vinci, că orice lucruri pot fi substituite de către spiritul care are însu- şirea dd a apropia lucruri şi forme oarecari ? Dar viitorul poet al acelor charmes, va fi văzut destul de lămurit urmările acestei universale sinonimii? Atingem aici, observă un comentator al lui Eluard x) unul din punctele esenţiale ale cercetărilor supra- realiste: în fotografie se numeşte revelator baia ce slujeşte la developatul imaginei latente; limbajul va fi, în deplinul înţeles L) D. Henri Angel, în revista Pyrtn&es, Oct.—Nov. 1942, p. 314. ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNĂ 507 al cuvântului, revelatorul realităţii. Lnmănunchind cuvintele, după anume asociaţii ce nu vor avea nimic de datorat nici lo- gicei nici utilităţii, va născoci corespondenţe noui, va sili reali- tăţile, acoperite de nenumărate straturi de convenţii, să se ivească la suprafaţă. Va izvodi, ca printr’o adevărată vrăjitorie, fiinţe noui... Cu cât limbajul va fi mai descătuşai de orice constrângeri, cu atât, prin sârguinţa lui, mai bogat va ţâşni adevărul. «A vorbi de dragul vorbei, iată formula descătuşării», scrie Novalis, iar Eluard, la rândul său, se răsvrăteşte împotriva «acestei oprelişti formulate necontenit, în numele rosturilor practice, împotriva libertăţii absolute a cuvântului». Ne vom feri de a cădea în ridicol, arătând că o mistică atât de puţin obicinuită a Verbului, nici nu ia în seamă normele pe care şi le-a impus artistul. « Când întâmplarea ori inconştientul, încheie criticul nostru, oferă dela sine asemenea isbândiri, sâr- guinţa căutătorului şi cea a făţuitorului de imagini devine za- darnică ». îndeobşte faptul de a vorbi numai de dragul vorbei, este înfăţişat prin: a bate câmpii. Romanticii care împotriveau inspiraţia, elaborării, vor fi bănuit cândva că poezia involuntară avea să fie la rândul ei preferată virtuţilor vizionarului? Se vor fi gândit oare partizanii artei pentru artă, care aşteptau dela limbaj unele imbolduri suverane, că încrederea lor avea să ajungă la o negare a artei însăşi? Totuşi asemenea împrejurări se aflau înscrise în premisele celui de-al XlX-lea secol. Marea «ispită a angelicului» ce dăinuie încă din vremea romantismului — pe tărâmul inimii, purta, mai modest, numele de demonism — fără doar şi poate trebuia să urmeze drumul ce ducea spre prăpastia în care fu aruncat, cu faţa înainte, Maldoror, prinţul fulgerat de imagini. Cel care caută să se prefacă a fi înger... Lapsus, fapte diverse, spovedanii de smintiţi, reţete de bucătărie, cântece de copii, jocuri de bileţele amestecate înlăuntrul unei pălării, nu există nici şarpe nici hâdă goliciune care, fără artă şi aşa cum le-a plăsmuit firea.,. « îmi plac, spunea încă de pe atunci Rim- baud 2), picturile -tâmpe, cadrele aşezate deasupra uşilor, deco- rurile, pânzele vopsite ale saltimbancilor, firmele, zugrăvelile populare; literatura demodată, latina citită în biserică, cărţile I I) Une Saison en Enfer, Alchimia Verbului. 5°8 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE erotice fără ortografie, romanele străbunicelor noastre, poveştile cu zâne, cărţuliile copilăriei, operele învechite, refrenele blegi, ritmurile naive ». N’are nicio însemnătate întrebarea dacă teoria modernă asupra imaginei ne îngăduie a ne lăsa în voia tuturor peripeţiilor către care ne poartă cuvântul sau dacă desăvârşita libertate a ima- ginei se întemeiază pe faptul că i s’a dat cuvântului un soclu de divinitate. S’ar părea că ambele ipoteze merg împreună, se com- pletează şi se susţin. Cel puţin, urmând făgaşul unei logici drepte. Adevărat este că numai suprarealiştii au mers până 1^ capătul acestei logici; doar ei au înţeles să tragă foloase de pe urma acestei uşurinţe 1). Cei mai mulţi dintre poeţi încă mai socotesc necesară colaborarea spiritului, amintindu-şi că imaginea nu înseamnă numai o legătură a lucrurilor între ele, dar că ea cere totodată şi statornicirea unei legături între noi şi aceste lucruri. Nu suntem scutiţi de a ni le alătura, ori de a ne alătura noi de ele, într’o completare a unităţii. Ce anume ruptură, ce răsfrân- gere a graniţelor personalităţii noastre am putea nădăjdui din partea unei analogii pe care n’am fi resimţit-o? Vizionarea, activă ori pasivă, este deci, cel puţin necesară. Astfel că numeroşi poeţi au rămas credincioşi izvoarelor tradiţionale de inspiraţie ale imaginilor. Pentru unii din ei, imaginile « se înfăptuesc printr’o prelungire a senzaţiei, a cărei răsfrângere imediată, firească, aproape automată, se oglindeşte în cuprinsul lor... Asemenea imagini sunt primare, adică urmează îndată unei senzaţii pu- ternice, unei percepţii rare şi originale ». Pentru alţii însă « sunt rezultatul unor procese centrale, sunt stări secundare, fie că vor fi fost încercate într’o viaţă anterioară şi că se ivesc acum din nou la faţa memoriei, fie că purced dintr’o străduinţă cercetă- toare »l 2). l) De altminteri o uşurinţă mai degrabă aparentă decât reală. Tot d-1 Henri Angel scrie: «Pentru cel care-i obicinuit a folosi limbajul într’un chip înţelept şi raţional, asemenea licenţă va fi mai de'grabă o stingherire ori, cel puţin, o dificultate. Va avea nevoie să încerce exerciţiul unui cuvânt într’adevăr liber. Fără îndoială că la început va şovăi, ca un om care, ieşind dintr’o închisoare, abia descătuşat din lanţuri, are de mers în aerul liber » (art. citat, p. 314). *) Maro Eigeldinger, op. cit., pp. 12—13. ROLUL IMAGINILOR ÎN POEZIA MODERNĂ 5°9 Dar oricare ar^fi izvorul lor şi oricât de preţioasă va fi fost pentru ele sârguinţa reflecţiunii, cu toate au caracter comun, un aer de familie ce le deosebeşte în chip adânc de imaginile clasice. Sunt astfel rânduite încât să poată oglindi nevăzutul. N’are nicio însemnătate faptul dacă acesta va fi fost ori nu înălţat până la conştiinţa falnică, într’ale cărei graniţi un Bau- delaire, un Mallarmâ, un Valâry au încercat să-l cuprindă, scăl- dându-1 în lumină. Ori mai degrabă, dacă ar avea vreo însemnă- tate, aceasta se vădeşte faţă de puterea de a mişca sufletul pe care o au imaginile, faţă de posibilitatea lor de a avea un răsunet omenesc, iar nu faţă de adâncurile din care imaginile au fost scoase la iveală. Chiar de-ar fi recunoscute şi ar primi aplauzele logicei, o asemenea logică n’ar putea fi cea care stăpâneşte în- făptuirile noastre dela suprafaţă; ar fi un dat al simţului nostru, supranatural. Frumoase şi proaspete, aceste imagini nu ţin de lumea evidenţelor ce alcătuesc închisoarea noastră. Ciudate, înde- părtate, nelămurite pentru inteligenţa însăşi, ca nişte meteori sosiţi dintr’o lume necunoscută, neobicinuite frânturi desprinse, după cum spune Baudelaire, «din nesfârşita bogăţie a analogiei univer- sale ». Nu judecata noastră ar fi cea care ar putea întocmi o dare de seamă asupră-le, ci dimpotrivă, acel iraţional din lăuntrul nostru, ce se mai împărtăşeşte încă din «întunecoasa şi adânca unitate» şi păstrează amintirea înrudirii spirituale dintre noi şi univers. Astfel se lămureşte pricina acelui soiu de fascinaţie pe care-o exercită asupră-ne, anume imagini. Diamante ce răspândesc negre scânteieri şi pe care inteligenţa noastră nu reuşeşte a le toci, rămân pentru spirit tot atât de imposibil de pătruns, ca desprinse de pe un tărâm îndepărtat. «Liniştite stânci rosto- golite aici, pe urma unui neguros dezastru ». Zadarnic ceva din mine tot grăeşte în taină că le-ar recunoaşte; n’aş putea spune ce anume. Atât de îndepărtate sunt realităţile pe care le îm- preună, încât n’aş mai putea regăsi etapele drumului străbătut. Dar plăcerea şi ameţeala pe care le simt mă încredinţează că au sfârşit de străbătut acest drum, dintr’o singură săritură. Şi o frântură din mine, aflată în bună tovărăşie cu o lume de rapor- turi pe care-mi închipuiam că n’o cunosc, strigă, precum odinioară raţiunea: ACEASTA este 1 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 51° Să dăm şi exemple? Se învălmăşesc.* *atât de multe, în mintea noastră. Fiecare dintre noi le are pe ale sale, ce nu se amestecă cu cele ale vecinului. Cutare taină, a cărei neprihănire de nes- druncinat ne umple de admiraţie, poate afla din partea altora o explicaţie raţională. Cutare prăpastie, cutare perete de piatră ce nouă ni s’a părut a fi vertical, a fost cereetat de către alţii, care cunoşteau semnele de călăuză. Să ne amintim numai de dibăcia dovedită de Mr. Mauron *) în descurcarea reţelei de co- respondenţe a lui Mallarmd. Dar ce dovedeşte oare acest lucru decât că, treptat, raţiunea îşi asimilează şi-şi însuşeşte născo- cirile proaspete ale intuiţiei, că împlinindu-se, se preface în- tr’atât, încât astăzi nu mai arată aşa cum a fost ieri? Am fi nedrepţi dacă ne-am gândi că rămâne necontenit impermeabilă în faţa unor evidenţe care, pentru început, îi scăpau. Fiind lăun- trică firii noastre, nimeni n’ar putea spune că ar fi lipsit din alcătuirea vreuneia din emoţiile încercate de noi, că nu s’ar fi împărtăşit din orice bucurie pe care vom fi simţit-o. Este tocmai ceea ce recunoştea şi abatele Brdmond când scria: a) « O Anima care — vitejie cu neputinţă de înfăptuit — şi-ar fi aruncat al său Animus pe fereastră, şi-ar schimba de îndată numele, s’ar rândui pe o treaptă mai jos decât instinctul animalelor». Apoi adăoga: 4 Din pricina faptului că încereăm să le deosebim, s’ar părea că am căuta să semănăm vrajbă între ele. Dar nul... Este unul şi acelaşi suflet indivizibil ce are un centru şi o suprafaţă; care întocmeşte judecăţi asupra realului şi care-1 stăpâneşte; care n’ar putea întocmi aceste judecăţi, dacă, într’un fel ori într’altul, n’ar fi început prin a-1 stăpâni; şi care dacă n’ar raţiona asupra lui, sau, măcar, dacă nu l-ar raţionaliza într’un fel ori într'altul, zadarnic l-ar mai stăpâni». Şi încheierea abatelui: « Intre cu- noaşterea poetîcă şi cunoaşterea intelectuală, se înfăptuesc sta- tornice schimburi de acţiune şi reacţiune ». Mai bine nici nu s’ar fi putut spune: unul şi acelaşi suflet indivizibil. Unde sunt hotarele dintre deosebitele puteri ale spi- ritului? Cum să desluşeşti măsura exactă în care se împărtăşesc din desfătarea poetică, fiecare din ele? Nu este oare raţiunea *) In M altar mi VObscur (Ed. DenoSl, 1941). *) Priire et Poesie (Grasset, 1926), p. 155. ROLUL IMAGINILOR IN FOEZIA MODERNA 511 noastră aceea care, deseori, se învoeşte a se da la o parte în faţa unor anume înstăpâniri, învăluindu-le totodată, într’o adâncă admiraţie? Nu se întâmplă oare ca, pe făgaşul cutărei analogii, cu neputinţă de lămurit printr’un examen raţional, să fie tocmai inteligenţa cea care, mulţumită de faptul că drumul către obiect urmează o direcţie recunoscută de ea, ne dă îngăduinţa de a merge mai departe decât propriile ei posibilităţi?1). Nu este vorba deci să înlăturăm raţiunea dela asemenea adâncă sguduire, pe care poezia o împărtăşeşte fiecărei fiinţe. E vorba de a şti dacă nu cumva ea este cea care o primeşte şi o transmite, dacă nu cumva ea reprezintă sistemul nervos prin care trece cea mai intensă desfătare a noastră. Totuşi unele imagini — chiar dacă le-am desprinde din opera celui mai inte- lectual dintre poeţi — ne îngăduie a avea destule îndoieli. Inte- ligenţa pare a fi totdeauna poftită la ospăţul lui Valâry. Cu toate acestea, deseori e nevoită a se mulţumi numai cu umbra bucatelor 1 Comme le fruit se fond en jouissance Comme en d61ice il change son abaence Dans une bouche ofi sa forme se meurt . . . * *) Voluptate de nedescris, lăcomie ce nu-şi poate afla deslu- şire 1 Prezenţă tot atât de subtilă pe cât este o absenţă... Să alegem doar două exemple: Ete, roche d’air pur . . . Et toi, maison briliante, Espace, cher Espace . . . Tonnes d’odeurs, granda ronda pir Ies răcea heureusea Sur le golfe qui mange et qui monte au soleil . . . *) Dormeuse, amas dore d’ombres et d’abandons . . . Ton repos redoutable est chargâ de tels dons. O biche avec langueur longue aupres d’une grappe . . . ‘) *) Cineva care putea fi tot atât de puţin bănuit de raţionalism, ca ţi Brimond, Marcel Proust, scrie: «Viaţa este aceea care, treptat, cu fiecare întâmplare în parte, ne îngădue a băga de seamă că tot ceea ce are o deo- sebită însemnătate pentru inima sau pentru spiritul nostru ne este înfă- ţişat nu de către judecată, ci de cu totul alte puteri. Şi atunci inteligenţa însăşi, dându-şi seama de superioritatea lor, abdică, prin raţionament, faţă de ele şi primeşte a fi colaboratoarea şi slujnica lor. Aceasta este încrederea experimentală. » (Albertine disparue, I, 14). *) Charmes, Le Cimeliere marin. *) Album de vers ancien». *) Charmes i La dormeuse. 512 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE N’aş vrea să spun că o rază de exegeză n’ar putea lumina pe furiş, aceste imagini. « Le temps d’un sein entre deux chemises ». Aveam toată libertatea de a ne închipui vreun vălmăşag de nori (sau altceva) plutind cărnos, deasupra acestor rase fericite. Şi de a vedea în căprioara aceasta... dar, de fapt, ce anume văd în imaginea acestei căprioare? Nu sunt de nimic sigur. « Cât de multe greşeli le sunt făgăduite, celor mai alese spirite 1». Şi totuşi, «longue auprâs d’une grappe », cât de repede a izbu- tit să ia locul acelei ma jeune amie 1 Lucruri vădite, pe care judecata mea le încuviinţează, dar pe care nu le poate acoperi pe de-a’ntregul, Aceste imagini — şi asta este toată îndreptă- ţirea lor — asemeni centurii hoinare a Umbrei, Font dans le souffle adrien Fr6mir le auprbme lien De mon silence avee le monde . . . 1), Logica, fiind poftită numai de ochii lumii, va fi fost în stare a lua loc la ospăţul spiritual dat de un Valâry ori de un Mal- larmâ; rămâne, însă, străină de nuntirea sfinţită a unui Rim- baud. In faţa unor anume imagini, a căror fascinaţie, totuşi, a crescut neîncetat, tăria noastră în discursuri, de trei sferturi de veac încoace, n’a prea făcut progrese. Ce alt raport, decât o evidenţă iraţională, ar putea exista între cei doi termeni ai acestor asociaţii: Est-ce en .ces nuits sans fond que tu dors et t.’exiles Million d’oiseaux d’or, o future Vigueur? sau între ultimele trei versuri ale acestei strofe: J’ai vu le soleil base tach£ d’horreurs mystiques Illuminant de longs fig'ements violeta, Pare'la d dea acteura de dramea trie anliquea Les flota roulant au loin leurs frissons violeta. Şi în aceste versuri pe care toată lumea le admiră: Quand les juillets faisaient crouler â coups de triquea Les cieux ultramarins aux ardenta entonnoirs, *). ar fi oare cu putinţă de lămurit în chip logic aceste pline de ade- văr şi adânc întipărite coups de triques? *) Ibid.! La ceinture. *) Bateau Ivre. ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNĂ 513 Tot astfel necesar şi totuşi inexplicabil este raportul între omega şi «raza violetă a ochilor săi », în sonetul Vocalelor, ori nevoia acelor «rochii de lână» pe care,stând «pe povârnişul şan- ţului » îngerii le răsucesc « prin ierburile de oţel şi de smarald » * *). Şi pentru ce este neapărat nevoie ca «de îndată ce ideea Poto- pului se potoli > şi iepurele «îşi spuse rugăciunea în chip de curcubeu, prin pânza de păianjen ». Doamna să-şi fi statornicit un pian în Alpi?2) Pentru ce ? O singură lămurire: un titlu, Ilumi- naţii. «îmi însemnam ceea ce nu putea fi rostit. Fixam ameţelele». Aceste iluminaţii, poetul le-a simţit, pentrucă trăia «scântee de aur desprinsă din lumina natură»8). N’are de dat socoteli decât emoţiei sale însăşk « Imaginea... spunea Edmond Ja- loux, acea stare de conştiinţă în care emoţia se întocmeşte, ca să spunem aşa, dela izvorul său, izbucnind dintr’odată, într’o nespusă desordine » *). * * * Am fi putut alcătui un întreg volum cu asemenea exemple culese din Apollinaire, Claudel, L. P. Fargue, Saint-Pol-Roux (nu s’a întocmit, oare, un catalog al imaginiler din Magnificul?), Supervielle, Saint-John-Perse, P. J. Jouve, Aragon şi oricare altul dintre poeţii contemporani. Am fi putut vedea, la fiecare din ei, ivindu-se < fiinţe fără vatră nici aşezare », fantasme fără de realitate cuprinsă în firea vizibilă, percepţii, analogii, meta- fore ne-«înscrise la starea civilă a literaturii», creaţii pure ale spiritului, urmând definiţiei pe care o da P. Reverdy încă din 1918 asupra imaginei ®), într’un cuvânt .revelaţii pe care, în trecere, nu le recunoşteau nici memoria intelectuală, nici raţio- namentul analogic, nici facultatea noastră de a asocia ideile... Totuşi, să luăm seama; aceste producţii de sine stătătoare nu sunt simple fantezii, nu alcătuiesc ceea ce vulgar, pejorativ, numim închipuiri. Creaţii ale spiritului, da, dar ale unui spirit *) llluminations 1 Mystique. *) Ibid. Aprâs le Dăluge. *) Une Saison en Enfer: Alchimie du Verbe. *) Les Nouvelles IAttiraires, 3 Martie 1925, citat de J. Paulhan: Clfif de la Poâsie, p. 80. *) Art PoUique, p. 52. 3 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 514 din nou acordat cu natura—ele corespund unor fragmente des- prinse dintr’o lume ocultă, mai mult reală decât vizibilă, o lume desluşită în esenţa ei, care reprezintă însăşi legătura nesfârşită a tuturor componenţilor. «Ştiu că fiecare lucru, spune Claudel ^ nu dăinue pe seama sa însăşi, ci într’un raport nesfârşit cu ce- lelalte ». înţelegem acum că tocmai acest raport simţit de către cea de-a doua vedere a noastră, este temelia oricărui fenomen metaforic. Dar, aici chiar, se află adevărata problemă a imaginii. In absolut, deosebirea nu există. La origine, nici natura, nici omul nu cunoşteau, nu puteau presimţi măcar principiul de contra- dicţie. Iar visurile noastre care nu vor să ţină seama de el, cu atâta uşurinţă, ne dovedesc cât de activă încă se află, înlăuntrul nostru, simpatia cea dintru început. «Metafora, astfel cum ne lă- mureşte Jaques Riviâre2), este expresia neistovitului primitivism al lumii; ea reprezintă o neîncetată modulaţie a acestui primitivism. In chip teoretic, deci, în lumina acestui primitivism, orice ana- logie este justificată. « Cu cât mai poetic, cu atât mai adevărat». Cunoaştem încheierea: libertatea fără de nicio stavilă a ima- ginei , o încredere atât de deplină în puterea metaforei, încât stilul modern (şi am putea spune însăşi gândirea), în proză ca şi în poezie, desparte fiece cuvânt de înţelesul lui intelectual, prefăcându-1, pe seama unor lumini altfel rânduite, într’un substantiv sensibil, îndrumat către vreo corespondenţă nemăr- turisită şi plin de o semnificaţie bogată prin numărul valenţelor. Dar, dat fiind că poartă pecetea adevărului, orice imagine ar trebui să fie recunoscută de către noi. De către noi sau, măcar, de către cei mai sensibili, mai cucernici dintre noi. De către noi sau, măcar de către acel ceva din sufletul nostru, pentru care lucrurile şi-au păstrat, fiecare în parte, legătura lor cu sufletul — de către acel simţ al participaţiei pe care-1 mărturisesc visele noastre şi care nu se sfieşte mei de egoism, nici de raţiune. Fiece analogie, oricare ar fi ea, ar trebui să dea glas, ca prin mijlocirea unui deget invizibil, câte unei strune ale memoriei noastre ante- rioare şi să stârnească acea nelămurită minunare ce ne încre- *) *) Cf. Marcel Raymond, op. cit., pp. 147 şi 331. *) Stvdes, p. 70. ROLUL IMAGINILOR ÎN POEZIA MODERNĂ 515 dinţează că în aceeaşi clipă s’a luminat într’ascuns vreo culme a vieţii celei adevărate. Mai este nevoie s’o spunem? Lucrurile nu se petrec tocmai aşa. Alături de izbândirile pe care le însemnăm, un întreg re- gistru de restrişti I Câte ciudăţenii fără niciun răsunet, deşărtă- ciunea câtor ventriologii şi câte jocuri de-a baba-oarba ne va fi dat să întâlnim la suprarealiştii care, uneori, au putut fi des- toinici creatori I Fiind dintru început admis principiul de vala- bilitate a tuturor imaginilor, putem spune totuşi că toţi aceşti prunci cu ochii scurşi ar fi în stare să chezăşuiască propria noas- tră orbire? Să dăm vina pe acea întovărăşire de obiceiuri şi prejudecăţi pe care, cu atâta stăruinţă, urmăm a o numi bun gust — dat fiind că acesta nu este, prea adesea, decât un fel de călăuzire a miopiei după aparenţele cele mai apropiate? Ei da, ştim prea bine că simţul supranatural rămâne strâns legat înlăuntrul nostru cu simţul logic, sau mai pe scurt, cu simţurile toate laolaltă. Ne-ar fi anevoios să despărţim activitatea de vreuna dintre facultăţile noastre; spiritul nostru de participare se află în fiece clipă limitat de către conştiinţa vieţii noastre in- dividuale; chiar la mistici nu există nicio experienţă care să-i scape, pe deplin, privirii pătrunzătoare a raţiunii... Dar odată ce anume imagini raţionale, impermeabile faţă de logică şi cu adevărat de nepătruns, ne silesc a le da o uimită adeziune, putem oare socoti, că din vina noastră există şi altele care ne lasă reci? Nu se va fi aflând oare în sinea lor însăşi vreun defect ce ar în- îndreptăţi lipsa noastră de sensibilitate? Să fie orice metaforism în asemenea măsură în chip automat valabil, astfel cum se pre- tinde? Şi, dacă ne este îngăduit a ne da pe faţă gândurile pe dc-a’ntregul, nu se va fi aflând oare, în cuprinsul imeginei însăşi, în imaginea modernă mai ales, vreo racilă care ne-ar putea lă- muri numărul relativ, atât de scăzut, al analogiilor într’adevăr mişcătoare, al corespondenţelor turburătoare? Răspunsul la această întrebare ni se pare a fi foarte simplu. Ni se pare minunat lucru să poţi glăsui, asemeni d-lui Reverdy, cu atâta convingere, că «numai spiritul (dar ce este oare spiritul?) este în stare a surprinde legăturile dintre realităţi depărtate şi încuviinţează, în chip deplin, imaginea, în schimb «o ucide întru spirit». Afirmaţie pe care, după cum observă d. Marcel Ray- 3' REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Sl6 mond 1), cei mai puţin îngăduitori dintre suprarealişti, bucuros ar îndrepta-o într’astfel: «Dacă simţurile încuviinţează, oricât de puţin, imaginea, în schimb o ucid întru spirit». Asemenea lucruri sunt frumoase, scrise pe hârtie. Dar dacă imaginea în- săşi, prin firea sa de imagine, este cea care face apel la simţu- rile noastre, cum de s’ar putea ca acestea să nu intre în concu- renţă cu spiritul? Cum s’ar putea ca acestea să nu caute a în- digui deplinele drepturi ale spiritului întru apropierea unor rea- lităţi oarecari între ele? Să ne amintim de acea imagine a lui Andrâ Breton, atât de mult admirată: « Sur le pont la rosâe â tfite de chatte se ber- ţait». Iată trei realităţi destul de depărtate, punte, rouă, cap de pisică (să lăsăm de o parte legănatul) ce sunt înfăţişate spi- ritului meu. dar care, din pricina caracterului lor cu desăvârşire concret, se impun şi faţă de simţurile mele. Raportul rouă-cap de pisică nu stârneşte nicio obiecţie în tagma acestora. Tocmai dimpotrivă: toate facultăţile mele laolaltă admiră asemenea transparentă arhitectură din piatră de agată, străbătută de şerpuiri luminoase, de tainice clipiri şi de crude ascuţişuri. Dar pe punte-roua — asta nu mai merge 1 Firea mea necioplită, pentru care o punte înseamnă o punte, nu se poate opri să observe că lemnul, fierul sau smoala sunt întru totul nepriincioase pentru depozitarea lacrimilor dimineţii. Fie că ne învoim ori nu, orice imagine este ca un duel, sfâr- şit printr’un compromis între adversari. De o parte se află ma- teria cu rezistenţele ei, cu obiceiurile ei, cu densitatea sa deo- sebită, ce se înfăţişează în câmpul închis al poeziei, greoi înar- mată cu toate prestigiile sale sensibile; iar în faţa ei, soldăţelul acesta firav, dragostea noastră, care-i dă târcoale, manevrează, caută beteşugurile platoşei, îşi zăpăceşte şi-şi despoaie duşmanca, pentru a o vedea ivindu-se în goliciunea semnificaţiei sale spi- rituale. Totuşi, niciodată natura nu se desprinde pe deplin de materie. Ici şi colo, câte un gogoloş, câte o frântură opacă ori vreo încheietură ţeapănă mărturisesc faptul că imaginea nu este un corp plin de slavă. Doar simbolul matematic îi poate îm- prumuta gândirii limpezimea lui deplină. Semnul poetic, ase*  l) Op. cit., p, 332. BOLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNĂ 517 meni oricărui fenomen de limbă, poartă cu sine rămăşiţe, inter- ferenţe, franjuri care, adeseori, subliniază mai de grabă deose- birea decât identitatea dintre expresie şi lucru exprimat. Cu cât termenii comparaţiei sunt mai depărtaţi, cu atât unghiul fâşiei luminoase pe care fiecare din ei o aruncă asupra celuilalt, este mai îngust. Nu-şi suprapun decât o infimă parte din cuprinsul lor. Resturile — să le numim: ceea ce nu exprimă şi ceea ce nu se £ află exprimat — au dreptul de a cere alte imagini, care, la rândul lor, vor lăsa alte resturi. Astfel că succesiunea grabnică a reprezentărilor, prin mijlocirea căreia contemporanii noştri se străduesc a tălmăci scurgerea vieţii şi mobilitatea senzaţiilor, ar putea tot atât de bine să nu fie decât o urmare a neputinţei lor de a-şi exprima intenţiile prin imagini. Nu există « vreun duşman mai înverşunat al gândirii, decât demonul analogiei >, înseamnă Gide în Jurnalul său 1). In aceasta se află în acord cu concluziunile cele mai recente ale psihologiei. Husserl ori cei din Wiirzburg, ca şi şcoala engleză a Meaning- ului, ca şi Saussure şi Delacroix în Franţa, au arătat deseori neajunsurile imaginii. Mai ales s’au ridicat împotriva* ideii în- vechite a atomismului psihologic care, după mai bine de două- zeci de veacuri, prinse din nou puteri în preajma lui 1880 şi care spunea că viaţa mintală n’ar fi decât o îmbinare de imagini. In cuprinsul spiritului nostru se află o întreagă fiinţă ne reprezen- tată, alcătuită din judecăţi, tendinţe, legături şi tot felul de elemente intelectuale şi afective, pe care Messer le-a rânduit într’un tablou, fără a uita vreunul din ele. Declaraţiile lui Aragon. pe care le-am citat la început:« Temeinic vorbind, nu se află ni- ciun chip de a gândi care să nu fie o imagine... Imaginea este calea pe care o ia orice cunoştinţă. Astfel poţi avea toate teme- iurile de a privi imaginea ca fiind rezultanta tuturor mişcărilor spiritului i>, amintesc de o afirmaţie celebră făcută de Taine, dar care astăzi se află contrazisă: «Astfel cum un trup viu se aseamănă cu o colonie de polipi alcătuită din celule ce sunt *) Ed. La Pliiade, p. 822. A. Gide adaogă: «Ce poate fi mai obositor decât mania unora literaţi, care nu pot zări un lucru fără a-şi muta gândul de îndată la un altul». Să fie numai o manie de literaţi î... Oare autorul Călătoriei lui Vrien, va fi luând şi el parte la cearta asupra imaginei, alături de Souday şi de Jean Pr^vost î 8 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE legate unele de altele, la, fel şi spiritul în acţiune se asemănă cu o colonie de imagini ce sunt legate unele de altele, şi într’un caz şi în celălalt, unitatea nefiind nimic altceva decât o armonie şi un efect»1). Ciudată întâlnire a materialismului şi a misticismului. întâl- nire cu totul întâmplătoare, într’adevăr. Pentrucă poeţii noştri vor răspunde că ei nu caută a tălmăci viaţa mintală, ci viaţa lor spirituală şi, de asemeni, nu gândirea lor ci o desprindere din cătuşele acestei gândiri în folosul dragostei. Cât despre artă... Nu ne va sluji, deci, la nimic faptul de a le împotrivi exem- plul clasicilor, la care, după ce s’a abătut câtva timp din drum, pe meleagurile simboliştilor, se referă Gide. Fără îndoială, cla- sicii, dat fiind că nu îngăduiau decât un număr mic de imagini raţionale, căpătau o coincidenţă aproape fără de cusur a ma- teriei cu spiritul. Zgura ce rezulta era cât se poate de subţire. Dar tocmai această luptă a lui Iacob cu îngerul, pe care ei vor s’o suprime, îi ispiteşte. Gândirea se supunea de îndată obiectului, a cărui fire statică şi-o însuşea, lăsându-i şi platoşa pe trup şi măruntele-i găteli. Conceptul şi percepţia cădeau unul în braţele celuilalt, sărbătorind o cununie fără pereche. Imaginea, fruct al fericirii^ celor doi soţi, vădea în. neclintirea ei, prezenţa absolută pe care tocmai o descoperise. Ceea ce defineşte imaginea modernă, este, dimpotrivă, absenţa pe care năzueşte a o regăsi. Distanţa ce desparte eul de non-eu, n’are nicio însemnătate. Ceea ce trage greu în cumpănă este numai avântil ce-i svâile pe unul în braţele celuilalt. Faptul că pierd pe drum o mare parte din bagajul lor, n’are de asemeni, nicio însemnătate. Ceea ce pierd în densitate, câştigă incorporân- du-şi depărtarea lor. Orice mişcare din afara obişnuinţelor noastre — şi imaginea nu dovedeşte oare însuşirea de a înfăptui o deplasare a lucrurilor şi a eului? — înseamnă un progres pentru cunoştinţă. O alăturare oarecare, chiar dacă nu poate căpăta îndreptăţire, chiar dacă nu poate fi cuprinsă de către gândire, chiar dacă înşală ori se arată a fi umoristică, absurdă, înseamnă totuşi un pas mai mult pe drumul către identitatea noastră pri- mitivă. O proiectare asupra unei oglinzi ce strâmbă formele, ne *) *) De Vlntelligence (Hachette, 1870), p. 124, ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNĂ 519 învaţă mai multe lucruri despre problematica noastră fire decât proiectarea verticală şi netedă a clasicilor. Orice depăşire de graniţi cuprinde sămânţa unei reîntoarceri pe meleagurile pa^- ţrici noastre adevărate. Imaginea - vector, mobilă, măritoare, antipod al imaginii - coincidenţă, urmează făgaşul însemnat cu o săgeată nevăzută, săgeată ce se află necontenit îndreptată către Spirit. Dar însfârşit, dat fiind că materia rezistă, că o punte rămâne tot punte şi rouă, rouă, ne vom strădui —aici începe înşelăciunea modernilor — să alegem elemente uşoare, solubile, ce sunt pe jumătate spiritualizate. «Cea dintâi regulă de care trebue să ţină seama poetul este aceea care-i cere să dematerializeze lucrul sensibil », cuvântă cu hotărîre Saint-Pol-Roux. «Trebue să de- sensibilizăm universul», spune, la rândul lui, Eluard. Şi, în ceea ce-1 priveşte, nu va folosi decât cuvinte naive, aproape neutre, pe cât se poate descătuşate de legăturile sintactice, ză- mislind un proaspăt paradis impalpabil, alcătuit din frunze, din tăceri şi din săruturi suspendate. «Poetul suprarealist, scrie d-1 Marcel Ri ymordx), va căuta să împiedece folosirea, sub orice chip, a limbajului său în scopuri practice, ajutându-se, pentru aceea, de expresii ce n’au nicio însuşire de evidenţă in- telectuală sau de evidenţă sensibilă — astfel ca legăturile pe care am fi ispitiţi a le afla în lumea ideilor clare şi în cea a rea- lităţilor cunoscute, să devină iluzorii». încă de mai înainte, Mallarmâ, dând «un sens plus pur aux mots de la tribu » 2), spunea: o floare, căuta a isca doar «ideea însăşi şi suavă, pe cea care lipsea din toate mănunchiurile »3) Şi în fapt, ciudata floare pe care Chinezul său « cu inima limpede şi fină » o pictează « pe ţesături smulse din lună » nu este alcă- tuită din « niciun contur » şi nici din « răsfrânte calicii» ci este « floarea pe care, copil, a simţit-o altoindu-se pe filigranul azuriu al sufletului» 4). Procesul de dematerializare ce se petrece cu imaginea mallar- mâcană a fost descris adeseori. Dintru început, poetul îşi alege *) Op. cit., p. 333. *) Le Tombeau d’Edgar Poe. *) Divagations: Criee de Vers. *) Las de l'amer repos. 530 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE un singur drum, ale cărui rosturi sunt cele de «a nimici bibe- lourile de sonoră zădărnicie ». Lumea exterioară o micşorează până la măsura unui alcov înţesat cu console, oglinzi, dantele, evantaie, cărţi vechi, viole, lămpi cu picior înalt, printre care trec, revărsându-şi «son caressâ nonchaloir sans flambeau», triumfală isbucnire de artificial, pletele prietenei. Apoi aceste firave obiecte intră în compoziţia unor imagini pur negative, în cuprinsul cărora sunt nimicite de către lumină albă, frig, plictiseală, tăcere, exil, «în descumpănirea Jocului suprem». Insfârşit, la rândul lor, aceste imagini, fugare, aluzive, abstracte, vor fi prinse într’o reţea de acorduri «ce-şi revarsă luminile, una asupra celeilalte» şi care vor consuma, fiecare din ele priţi mijlocirea celeilalte, acele resturi neînsemnate; în urmă, poemul total, dinlăuntrul căruia fiece element în parte s’a risipit, aţipeşte la rândul său «au creux du nâant musicien ». Toute l’âme r&umâe Quand lente noua l’expirons Dans plusieurs ronds de fum6e Abolis en autres ronds Âinsi le choeur des romances A la 1&vt6 vole-t-il Exclus-en si tu commences Le rdel parce que vil') Să însemnăm în treacăt că această degradare progresivă a realului până ce se rezumă la câteva cifre arbitrare şi heteroclite, a obiectelor până ce devin imagini abstracte şi fărâmate, a ima- ginilor până ce se prefac în reflexe disolvante sau în visuri de opioman este un procedeu pe care nu numai discipolii autentici ai lui Mallarmâ şi l-au însuşit. Suprarealiştii folosesc adesea ma- teriale şi figuri ce amintesc, cel puţin prin spiritul lor, de cele folosite de către poetul lui Igitur. Ne îndoim că Maldoror, fiu al pampas-ului, şi Rimabud, casap cu mâini roşii al imaginilor, şi-ar fi recunoscut asemenea odrasle cu feţe palide, care mutară, — sunt două zeci de ani de atunci — mobilierul din strada Romei în cămăruţele din fundul cafenelelor Montparnasse-ului. Dim- , potrivă, am pune prinsoare că anume virtuoşi ai perifrazei din ') Toute l’âme resumie. ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNA 521 cel de-al XVIII-lea secol, ar fi preţuit asemenea metafore, de o atât de delicată irealitate, cum sunt «delirul cu degete de cleştar» (P. Reverdy), « dulcea tâmplărie a somnului» (A. Breton), «un râs cu plete de glicină » (P. Eluard), «fruntea cerului neliniştit se încreţeşte » (P. Reverdy) x) etc.... Iar vreun Souday moro- cănos ar întreba ce deosebire există între nobilele cuvinte ale poeziei celei vechi, coursier, hymen, onde, fer sau trepas, şi acei anges, eloiles, statues. mains coupees sau colombes poignardees ai stilului suprarealist. . «Visul realităţii, însemna, încă din 1909, Jacques Riviere, nu mai bate în arterele lumii » 2). Dela simbolism încoace, un întreg partid poetic, întorcând spatele lumii din afară, s’a lăsat, cu desfătare, în voia acestor drăcuşori ai literaturii noastre care, neîncetat, au urmat a-şi împlini la graniţele şcoalelor faimoase vrăjile: platonicismul, preţiozitatea, ermetismul. Câţiva scriitori şi-au închipuit că asigură libertatea imaginei, curmând, în folosul visului, cumpănirea dintre univers şi eu. Simbolul nu înseamnă nimic altceva decât o încercare de a îngreuia pe cât se poate unul din talgerele balanţei, sau, dacă vă place mai mult, de a ţine pe un reazem concret, subţiat într’atât încât a devenit aproape invizibil, cea mai mare povară de gândire cu putinţă. Simbolul este, după admirabila definiţie pe care a dat-o d-1 E. Bouvier 8) «zaţul distilării intelectuale, esenţa concentrată a unei comparaţii ». Toate aceste străduinţe de a înlătura realul ni se par că trădează cauza pe care creatorul de imagini îşi făgăduise s’o slujească. Vorbeam adineaori de o înşelătorie. Alegând numai un mic număr de realităţi, arătând o preferinţă pentru cele mai delicate şi cele mai pline de esenţă, transformându-le în aburi prin mijlocirea alambicurilor feeriei, ale nebuniei ori ale visului, iată tot atâtea feluri prin care piedeclle pot fi ocolite şi pro- blema rezolvată de mai înainte. « Să desensibilizăm universul» ar fi foarte bine, dacă se înţelege prin aceasta să spiritualizăm sensibilul. Dar nu-1 mai poţi salva, dacă începi prin a-1 nega. x) Citate întocmite de d-1 Eigeldinger, op. cit., pp. 269 şi 271. *) Ibid., p. 286. *) Initiation & la litterature iTaujourd'hui, pp. 1?—18. 522 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Pentru ca aluatul să crească, trebue să-l frământăm cu amândouă mâinile. Să nu uităm că idealismul nu înseamnă spiritualitate. Ne vom înfăţişa în faţa Spiritului, cu însuşi trupul nostru, la ziua învierii de apoi. îngăduit să ne fie a gândi că, în acea zi când universul se va înfiora ca un cort al Judecăţii, lucrurile, de asemeni, când vor fi chemate de Dumnezeu ca să dea mărturie pentru adevăratul poet, se vor înfăţişa îmbrăcate cu cele mai frumoase podoabe şi purtându-şi numele terestru ca pe un stin- dard. Vizibilul slujeşte drept înveliş invizibilului. Astfel cum întunecimile nu pot fi luminate prin mijlocirea altor întunecimi, tot aşa prezenţele tainice nu se pot desluşi decât prin mijlocirea unor prezenţe reale. Şi aşa cum tăcerea cea neprihănită nu poate fi simţită decât în intervalul unor sgomote, la fel, numai privind lucrurile astfel cum sunt, vom putea zări acel «dincolo» ce depăşeşte graniţele firii lor. Lumea şi noi, a spus Novalis, suntem jumătăţile aceluiaşi întreg; suntem copiii aceluiaşi Dumnezeu. Pe această axiomă se întemeiază imaginea. Dăm dovadă de prea puţină încredere în ea, ori de prea multă încredere în noi, limitând doar la făptura noastră puterea de reintegrare a imaginei. Pe deasupra, toate cercetările pe care le-a făcut poezia asupra unei spiritualităţi fără de materie, au fost sortite să nu isbu- tească. Pricina, după cum ştim, stă în deosebirea de natură dintre experienţa mistică şi experienţa poetică. Astfel cum nc-a arătat-o $i Maritain, «cunoaşterea poetică... nu se va putea obiectiva nicicum altfel decât în ?peră... Nu există experienţă poetică fără de sămânţa tainică — oricât de neînsemnată ar fi — a poemului ». « In clipa când poetul se îndrumează către Cuvânt, spune la rândul său d-1 Roland de Reneville, misticul înclină spre tăcere»1). Dar cuvântul, poemul, opera, sunt prin ele înşile nişte materializări substanţiale. Dacă vom compara expresia cu o foaie de hârtie 2), încercarea făcută de către unii poeţi de a * *) *) De cercetat în privinţa acestui însemnat subiect, asupra căruia ne propunem a mai reveni, cărţile lui Jacques şi Raissei Maritain, Situation de la poisie, cea a lui Rolland de Rendville, L'Experience Poetique şi cea a lui Albert B£guin, L’Ame Romantique el le Reve, precum şi articolele lui Marcel de Corte din Revue Thomiste, Hermis şi Revue de Philosophie. *) Formula este a lui F. de Saussure: Cours de linguistique glnerale, p. 163» ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNA 523 creşte tăria lucrurilor ce sunt exprimate, micşorând grosimea lucrurilor care exprimă, s’ar asemui cu nădejdea himerică de a învârtoşa o faţă a acelei file, răzuind din grosimea feţei opuse. E cu neputinţă să tai ori să subţiezi faţa concretă a limbajului, fără a desprinde, totodată, întregul ori o parte din grosimea ei spirituală. Exemplul lui Mallarme şi cel al lui Valery sunt ca o probă şi o contra-probă a acestui adevăr elementar. Ya fi izbutit oare Mallarmâ să fie, cu preţul dematerializării imaginilor, poetul Ideilor? Faptul de a ne pune asemenea întrebare înseamnă a ne aminti de acea «sonoră, zadarnică şi monotonă linie», în , care, asemeni nimfelor din l’Apris Midi, s’a istovit gândirea sa. Cel mult — şi încă e prea mult —*ne va fi dat ideia unui poet al Ideilor. «Vădindu-şi bucuros incompetenţa asupra oricărui alt lucru în afara absolutului », ne-a făcut să ne dăm seama, prin izbânzile ca şi prin neizbutirile sale, că absolutul poetic nu se poate întemeia pe asemenea eroică incompetenţă. Răsărit din catastrofa lui Igitur, d. Teste asistă (cu desnădejde) la triumful sensibilului. « Inteligenţa mea plină de năzuinţi mai bune te va chema mereu, trup drag, de acum înainte, către sine... Fie- care din noi ne vedeam de rosturile noastre, deosebit, Tu trăiai, eu visam. Dar cuprinzătoarele mele visări sfârşeau printr’o neputinţă fără de limite»1). Tânăra Parcă priveşte cum «aţi- peşte chipul lumii» pe-al său «sân de miere a cărui duioaâă ivire împlinea cerul». In dramele ce poartă numele de Semiramis, Tânăra Parcă, Narcis, Pithia, Şarpele, Cimitirul, poetul în- mulţeşte încă, acele contacte dintre conştiinţă şi univers, înlăn- ţuirile şi desprinderile lor. Şi, ca o răsplată a întovărăşirii dintre gândirea cea mai abstractă şi cea mai senzuală dintre forme, Voici parler une Sagesse Et sonner cette auguste Voix Qui se connaît quand ellc sonne N’etre plus la voix de personne Tant que des ondes et des bois!.. *). ^ * * N’avem de gând să arătăm aici în ce fel cei mai destoinici dintre poeţii moderni au înţeles să rezolve, în felul lor, proble- 1) Eupalinos ou Varhitecte, pp. 119 şi 120. ' La Pythie. 5*4 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE mele pe care le stârnesc, datorită imaginii, legăturile lumii cu eul. Pasul pe care şi l-au însuşit fiecare din ei pentru a ocoli curmătura dintre deosebirile aparente şi pentru a pătrunde în cetatea identităţii ne-ar desluşi unele şiretenii foarte preţioase, Nimeni nu şi-a închipuit că ar putea cuceri dintr’odată şi pentru totdeauna această bastilie. Strategia făgădueşte mai multe lu- cruri decât tactica iar teoria, după cum am văzut,' mai multe decât practica. Dar dacă imaginea ne desamăgeşte adeseori, dacă lumea, ca şi noi, nu suntem destul de străvezii pentru ca să se poată zări mereu esenţa noastră comună, este nevoie, oare, ca, din pricina descurajării, să înlocuim realitatea prin ficţiuni mai limpezi? Nu vom putea reveni dintr’odată la Izvoare. La rândul său, poezia occidentală a purces şi ea la drum. « Mergem pe drumur ce duce spre Spirit. Este ceva neîndoielnic, este ase- meni unui oracol, ceea ce spun»1). Pentru a nu desnădăjdui, este deajuns ca marii descoperitori de analogii, stăpânii baghetei sfinţite — un Baudelaire, un Rimbaud, un Claudel, — să dea mărturie, prin fiinţa apelor vii pe care le-au făcut să ţâşnească, despre spiritualizarea progresivă a concretului. Pe deasupra — şi acesta-i ultimul cuvânt pe care-1 mai avem de rostit — s’ar putea ca modernii să se fi bizuit în chip prea exclusiv pe imagine. Este unul din procedeele — cel mai comod, cel mai obişnuit, într’adevăr — prin care se exprimă puterea noastră de participare. Mai sunt şi altele. Sunt şi unele mai subtile, ce pot cuprinde, într’o singură evocare, încă mai multe lucruri deodată. Mulţi dintre contemporanii noştri, din dispreţ pentru formă, n’au cugetat îndeajuns, de exemplu, asupra co- respondenţelor ce pot lega lumea sunetelor de viaţa noastră interioară. Nu este vprba de imaginile sonore, destul de puţine de altminteri, şi care au fost necontenit folosite. Ne gândim la aceste echivalenţe tainice care se statornicesc între muzica sila- belor şi densitatea sau forma lucrurilor, semnificaţia cuvintelor, unele grupe de reminiscenţe nelămurite, starea de aşteptare voluptoasă a urechii şi a faringelui, tot soiul de constelaţii de-ale fiziologiei sau de-ale afectivităţii: complex foarte bogat, a cărui capacitate de a se revărsa în consonanţe vecine ne poate da o *) *) Rimbaud, Une Saison en Enfer, Mauvais Sang. ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNA 525 idee asupra nesfârşitului număr de relaţii ce unesc spiritul, limbajul, şi lucrurile. Tocmai din această delicată inervaţie, iar nu, după cum pretind câţiva teoreticieni, dintr’o grosolană aritmetică sonoră, îşi desprind unele versuri, inefabilele lor ecouri — până la cea mai dureroasă emoţie —*). Din ce pricină atâţia poeţi caută să înăbuşe, mai degrabă, decât să stârnească, acele ecouri sonore ce răscolesc adeseori peşterile cele mai ascunse ale naturii şi ale eului? Au uitat oare că ritmul alcătuia cea mai destoinică latură a simbolismului primitiv, dat fiindcă el tăl- măceşte una din virtuţile esenţiale dovedite de lucruri? Şi cum am putea să nu amintim rima, simbol al tuturor si- metriilor fireşti, tam-tam în jurul căruia se grupau atâtea fantome ?... Dar toate aceste procedee, asemeni imaginei, nu sunt, încă, decât moneta măruntă a puterii noastre analogice. Se întâmplă câteodată ca această putere să se tălmăcească pe sine însăşi, de-a-dreptul, pe deplin, prin puternice sincretisme. Atunci se iveşte câte un mit măreţ, imensă cale lactee, în sânul căreia simbolu- rile şi imaginile să nu mai fie decât nişte sori domestici. Acesta-i ceasul spiritului, cel în care Gcethe se uneşte cu Mumele, No- valis cu Noaptea, Holderlin cu Grecia, Nietzsche cu Intcarcerea eternă, ceasul în care Baudelaire urcă firul apelor către izvorul însuşi al adâncii unităţi, Browning sărbătoreşte nuntirea univer- sală, Proust înveşniceşte timpul regăsit... Este ceasul, poate cel mai omenesc şi cel mai mişcător, în care Nerval al nostru topeşte laolaltă iubirile sale trecute, dănţuitoarele fiice ale fo- cului, în spectrul Jenny-ei Colon şi în care mica actriţă se află, la rândul său, absorbită în fiinţa Cybelei celei mari, chip ideal al cosmosului, în timp ce visul se răspândeşte încet în cuprinsu vieţii, când existenţele anterioare se ivesc din nou la faţa exis- tenţei prezente şi când toate religiile, devenind analogice, se exaltă, împreunându-se întru aceeaşi mistică împărtăşanie, al cărei ospăţ se poate întrezări prin pânza Himerelor. Opera aceasta atât de subţire, dar care se află în întregime rânduită, ca o cristalizare tainică, după rosturile celor mai x) Cf. în legătură ou muzica simbolismului, excelentele observaţii ale d-lui Raymond, op. cit., pp. 57 şi 59. 526 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE drepte şi mai fireşti corespondenţe, astfel cum le simţim şi noi, este răspunsul unei fiinţe foarte curate la chemarea unităţii, către care-şi dibue calea, în chip mai mult ori mai puţin fericit, imaginile noastre. Miturile înlăuntrul cărora marii artişti prefac în cenuşe, prin câte o fulgerătoare identificare, toate deosebirile lor, rămân, fără îndoială, mijlocul cel mai sigur pe care-1 poate folosi omul pentru a regăsi, în el şi în afara lui, unitatea. Iată pentru ce mitul, care şi-a luat drept obiect Poezia însăşi, năzuind de a o transcende în cunoaştere spirituală, nu se înfăţişează—atunci când călă- uzeşte cutare ori cutare încercare particulară, ca fiind una din cele mai frumoase strădanii pe care le va fi împlinit, drept răs- cumpărare, epoca noastră. MICHEL DARD AŞTEPTAREA ...In desnădcjdea care simţeam că mă cuprinde n’am ştiut mai întâi de loc ce să fac. — «Astăzi la dejun# — mi-am spus apoi hotărîtă, — «voiu vorbi cu Lori Paul dacă va veni. Da, astăzi, după atâta timp. Pentru a-1 ruga să nu creadă nimic din cele ce i se vor spune, poate, despre mine ». Şi nu pot să-ţi spun, draga mea, şopti Lelia, vorba fiindu-i acum ca un suspin, nu pot să-ţi spun cât de greu au trecut pentru mine cele 2—3 ore până la masă şi niciodată n’am să uit cât de febril am aşteptat în ziua aceea venirea lui la restaurant. Dar... Lori trecu numai prin faţa restaurantului, fără să intre, şi — ceea ce nu făcuse încă niciodată până atunci, cu un fel de ostentaţie, nu se uită de loc înăuntru, iar figura-i, chiar atât cât l-am putut vedea în treacăt, era crispată, iritată, exprimând în modul cel-mai evident, revoltă, dispreţ, mânie, răutatea cea mai mare. — «A fost la expoziţie », am gemut covârşită de păreri de rău, « chiar de-acolo vine acum cu expresia aceasta indignată şi de sigur i s’a spus ţotul»... — «Ce, ce i se va fi spus?»... mă frământam mai departe... — « Şi-acum ce să fac? » mă întrebam fără să pot găsi răspunsul. Căci după o tăcere atât de lungă de un an şi mai bine era cu totul nepotrivit să recurg iar la scrisoare. Şi apoi nici nu ştiam ce să scriu, din moment ce nu cunoşteam răul care mă lovea pe la spate... Cu mâinile şi capul arzând de febra gândurilor şi de emoţie şi cu totul istovită de atâtea frământări, m’am înapoiat însfârşit în locuinţa mea. « Trebue să mă liniştesc puţin, să mă liniştesc»... îmi treceam degetele febril geste tâmple şi peste frunte, după ce mă lăsasem extenuată pe un divan. « Căci numai după cc-mi voiu redobândi calmul, şi o minte mai limpezită, voiu putea găsi soluţia pe care o doresc»... Ce mister să fie acesta 528 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ca trupul să-ţi poată aţipi când sufletul ţi-e răscolit de atâta neastâmpăr?... Eram în starea aceea de toropeală care vine imediat înaintea somnului, când din odaia cealaltă, soneria stri- dentă şi prelungită a telefonului mă făcu să tresar. Fără niciun interes pentru cel care putea să mă cheme, având impresia că toate oasele îmi sunt frânte, că tot corpul îmi este zdrobit de oboseală, m’am ridicat în silă de pe divan şi am pus însfârşit receptorul la ureche: — Cine e acolo?... — Aci... (am auzit într’adevăr bine? să fie oare posibil?,..) aci, Lori Paul... Aş vrea să vorbesc cu duduia Lelia. — Cine? cine e acolo? am strigat aproape în aparat şi ini- ma-mi începu să bată cu sălbăticie. — Pictorul Lori Paul ... Dar, ce ciudat, vocea era fără nicio vibraţie, aproape de nerecunoscut, aşa încât cu greu —. mai ales că nu-mi venea să cred că tocmai acum când mă trudeam atât de mult să găsesc un mijloc să-i pot vorbi, tocmai acum el să răspundă astfel dorinţelor mele—aşa încât cu greu m’am putut abţine să nu-1 întreb pentru a treia oară: D-ta eşti, într’adevăr dumneata, Lori Paul?... —Aci, Lori Paul. Aş dori să-ţi vorbesc, bine înţeles dacă nu te deranjez... — Nu, de loc nu mă deranjezi 1 Şi eu voiam atât de mult să-ţi vorbesc, de aceea te-am şi aşteptat chiar azi la restaurant, dar te-am văzut trecând... (în zăpăceala, în emoţia mea cum- plită, cuvintele izbucneau din mine în desordine şi nu mai îmi dădeam seama de loc ce trebue să spun şi ce trebue să opresc)... Dacă vrei, ne putem însă întâlni acolo diseară, sau dacă preferi — dacă vrei şi mai curând, în după amiaza aceasta, într’o li- brărie... într’o cofetărie... unde vrei d-ta, căci ţin şi eu atât de mult să-ţi vorbesc... — De ce într’o librărie? îmi răspunse, ce curios mă impresiona această voce fără nicio modulaţie... (poate doarme tatăl lui undeva aproape şi nu vrea să-l deştepte, mi-am explicat apoi felul acesta al lui de a vorbi) de ce într’o librărie? repetă. Voiu veni la d-ta acasă şi te rog să mă primeşti — nu, nu azi... mâine, dacă eşti acasă... —«Da? Când? La ce oră?... şi un val de sânge proaspăt îmi dcsalteră parcă toată fiinţa, căci această unică frază, propunerea lui de a veni la mine, gonise toată grija, AŞTEPTAREA 529 toată teama care mă neliniştiseră până atunci atât de mult. O bucurie fierbinte creştea, creştea în sufletul meu şi o exaltare fericită, ştergând dintr’odată tot răul, toate întunecările dintre noi, mă făcu să adaug din nou volubil, cu cea mai caldă prietenie şi intimitate... ca şi când n’ar fi trecut atâtea luni şi luni de zile, de când nu mai vorbisem nicio vorbă împreună... — Vino cât mai devreme, ca să stai cât mai târziu... Vino la două, vrei? şi... m’am mai trezit vorbind, respingeam însă cu toată fiinţa această pentru mine teribilă eventualitate... dacă cumva eşti împiedecat în ultimul moment, te rog mult să-mi telefonezi, ca să nu aştept toată ziua. .. dar ai să vii nu e aşa? Te aştept... te aştept la două... —. Da, a răspuns avalanşei mele fericite cu aceeaşi voce albă... —da, voiu veni mâine la ora două la d-ta, voiu fi punctual după dorinţa d-tale şi dacă voiu fi împiedecat în ultimul moment, voiu telefona... Dar nu voiu fi împiedecat... Ce uşor a foşti mi-am spus după aceea atât de mulţumită. Ce noroc că s’a hotărît el să-mi telefoneze. A vorbit fără îndoială cu cei din expoziţie şi vrea acum să se lămurească. Duşmanii, fn dorinţa de a-mi face rău, au împins fără voia lor toate lucru- rile spre bine. «Voiu veni mâine la ora două la d-ta»... ochii mi-se ume- zeau de lacrimi de fericire... Şi toate gândurile mele cântau un iureş de bucurie. Acum totul se va întoarce spre bine. Toată suferinţa, toate dibuirile s’au încheiat, au rămas în trecut... Mâine ne vom explica — ne vom regăsi — poate pentru totdea-* una. Viaţa e minunată, plină de vrăji fermecătoare. «Voiu veni mâine la ora două la d-ta... ». Toată noaptea m’am gândit la el, aş fi vrut să adorm, să adorm cât mai curând, ca să fiu a doua zi odihnită. Dar acum frământarea fericirii nu-mi dădea nici ea pace... Mereu îl ve- deam în faţa ochilor mei... Va fi aşa —va spune aşa... Până aproape de ziuă nu am putut închide ochii, atât de mult a tre- buit în noaptea aceea să mă gândesc numai la el. .. .Mai, luna Mai, a doua aniversare a împrietenirii noastre, surâdea pe toate străzile Bucureştiului, în privirile celor care, iubindu-se, se căutau, în ciripitul păsărilor îmbătate de miresme, în inima mea însorită... (dacă aţi şti, aş fi vrut parcă să opresc toţi trecătorii, în plutirea mea fericită, venind spre casă, dacă 4 530 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE aţi şti... Lori va fi lângă mine peste două ore... peste două ore Lori va fi lângă mine...) şi în coşul plin de maci, de liliac, de narcize, al florăresei care se stabilise la poarta blocului unde locuiam. Şi întreg acest Mai înflorit, simbolizat prin toate florile ce am putut încărca pe braţe, în zborul vertical al ascensorului, l-am adus în lumina intensă şi plină de raze, în al VH-lea cer, în ceasul acela de nădejdi, într’adevăr al VH-lea cer (etajul VII) al locuinţei mele. Pe o masă aşezasem încă de multă vreme toate revistele care cuprindeau reproduceri din tablourile lui Lori Paul, pe care toate le păstrasem, toate cărţile despre care vorbisem vreodată împreună, cele câteva stampe pe care mi le dăruise... câteva scrisori ce aveam dela el... tot, tot ce mi-1 reamintea. Şi florile pe toate mesele celelalte, în vaze, pe divan, pe etajeră, pe pernă, şi chiar pe covor... Voiam ca ochii lui, îndată ceva intra, să se îmbete de această bucurie multicoloră, după cum şi el mă îmbătase toată, fluturându-mi înaintea sufle- tului, prin promisiunea lui de a veni la mine, vălul atât de viu colorat al tuturor speranţelor... In ce constau acele speranţe nu puteam singură să-mi dau bine seama. Toate gândurile, toate cumpănirile şi tot sentimentul meu pentru el, format din atâtea complexităţi şi din,atâtea unde, se înmănunchiau, se împleteau şi se topeau acum toate într’o unică dorinţă precisă, în visul blând al acelei singure zile de atâta vreme aşteptată de mine: O zi alături de el, bucurându-mă de prezenţa Iui, prin toate fibrele fiinţei mele, într’o încântare şi delăsare cerebrală şi sufle- tească completă. O zi poate de împliniri minunate, poate o punte spre o prietenie cât mai strânsă, fără temeri şi fără înşelăciuni, fără ipoteze şi întrebări chinuitoare. Amanţi? Nu ştiam. Actul fizic al posesiunii, ar fi fost poate numai inevitabil, una din potecile pline de soare spreVo dăruire fără rezerve, în niciun caz scop al iubirii sau formă precisă şi cuprinzătoare a visului meu nelimitat... In orice caz o zi de amintire scumpă, un elixir, care îmi va ajuta să bravez apoi, fie chiar o sută de ani, zâmbeam, fără să mai mor de urît şi de nostalgie, absenţa mereu repetată şi inevitabilă a lui Lori şi tot golul vieţii cotidiane. Mai erau patruzeci de minute... douăzeci şi cinci... patru. Acum, trebue să vină. Sgomotul ascensorului 1 Se aud pe sală paşi care se apropie... care se apropie... S’au oprit?... sau e AŞTEPTAREA 531 inima mea care şi-a încetat cu totul bătăile?... Sună 1 El este! EI — estef... Invingându-mi fiorul de fericire şi emoţie, m’am repezit la uşă, am deschis-o mare, dintr’odată... Dar nu—era —el. Era numai portarul, care venise să mă întrebe nu ştiu ce lucru fără nicio însemnătate. Două şi douăzeci şi cinci... două şi patruzeci... trei. (Chesti- unea cu paşii s’a mai repetat şi cu o altă persoană indiferentă, producându-mi din nou aceeaşi emoţie). Trei şi un sfert 1 Şi deo- dată sufletul meu speriat până în străfunduri se simţi ameninţat de un gând pentru mine îngrozitor, gând care încetul cu încetul se preschimbă în presimţire... Dacă... dacă... totul a fost din parte-i numai o înscenare, ca să-şi facă un joc pervers din aştep- tarea mea, dacă... nu vine?... Şi aşteptarea continuă din ce în ce mai intensă, din ce în ce mai febrilă, din ce în ce mai îndurerată — Dacă nu vine 1... "Strălucirea zilei prindea să se stingă, apoi soarele a apus, aurind prin perdelele de dantelă toate florile răspândite şi faţa mea acum pământie de încordare zadarnică şi de decepţie, cea- suri în apartamentele învecinate sunau pe rând trecerea orelor pentru totdeauna pierdute şi fluxul întunecos al celei mai mari desnădejdi mă cuprinse încetul cu încetul. Iar când'noaptea îşi lăsase de mult tăcerea asupra întregului bloc, eu încă stăteam în faţa ferestrelor, privind afară în spaţiul negru şi gol, fără ca ochii mei, care ardeau ca şi când aş fi plâns ceasuri întregi, să mai poată vedea altceva decât golul infinit şi negru din sufletul şi din viaţa mea... A doua zi, când m’am sculat târziu, cu capul greu ca o piatră, odaia mi-era aproape cu totul întunecată de norii care se cerneau afară într’o ploaie măruntă, deasă şi fără de sfârşit. Da, mi-am adus aminte, cu un gust de cenuşă şi venin, ieri... Şi florile de pe jos, pe care în ajun nu mai avusesem energia să le strâng, în descompunerea lor îşi răspândeau acum parfumul veşted, mi- resme de cavou...— Nu, nu, fără lăcrămi, fără lăcrămi... căutam să-mi înving durerea care îmi ardea parcă toate gândurile... mai bine să încerc a-mi lămuri lucrurile cât voiu putea mai precis. — Deci, răul din umbră... (prietenii?... sau cine ştie poate 4» 532 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE totuşi numai gânduri de ale lui) ... a fost mai puternic decât dragostea mea, decât dorinţa intensă cu care-1 chemasem... Prietenii din umbră?.. .Iată cum e de ajuns uneori ca bărbaţii... şi femeile... să se adune câte odată, chiar şi numai doi, fără alt scop precis decât al trecerii timpului, ca să devie îndată mult mai răi şi mai periculoşi decât ar fi fiecare din ei, luat în parte !... Căci neavând uneori niciun subiect inedit de conversaţie, ei caută să umple acest gol ocupându-se atunci mai ales de viaţa celor care trăiesc mai izolaţi. Iar dacă nu pot şti nimic despre o astfel de fiinţă, încep să presupună şi să născocească după închi- puirile şi calibrul lor sufletesc. Aşa încât cine ştie... şi aci ini- ma-mi bătea mai tare de indignare şi de suferinţă, cine ştie ce oroare au meşteşugit în ziua aceea în expoziţie cei doi complici, pentru ca Lori să se fi răzbunat astfel pe mine 1... Şi ce răzbu- nare absurdă, continuam să mă sbucium mai departe, căci orice ar fi auzit despre mine, era oare el cel indicat să-mi aducă o astfel de jignire?... Dar chiar dacă, sub imperiul sentimentelor care mă mânau spre el, făcusem atâtea imprudenţe, cum a fost de pildă să intru în expoziţia aceea, lucru ce regretam acum atât de mult, sau chiar şi în alte localuri unde presupuneam că îl pot găsi, expunându-mă astfel poate unor comentarii urîte, era totuşi de aşteptat, orice ar fi auzit Lori Paul pe ceilalţi spunând, de el să fiu altfel înţeleasă şi apreciată... De el, care avea de sigur îndeajuns experienţa lumii, căruia îi spusesem şi scrisesem atâtea lucruri despre mine, şi care... o! doream atât de mult s’o cred împotriva tuturor întâmplărilor!... care nu se putea să aibă -decât un suflet delicat şi sensibil de artist, şi nu unul vulgar şi de duzină... nu o înţelegere şi apreciere de piaţă I... ...Dar dacă totuşi mă înşelam 1... mă întorceau înapoi căutările mele desnădăjduite... dacă nu povestea urîtă ce se urzise fără îndoială peste viaţa şi sufletul meu, fusese motivul răutăţii şi al prefăcătoriei lui... atunci... de ce mă chinuia astfel?... —Căci el fusese cel care propusese să vină la mine, care mă rugase să-l aştept... De ce oare dorinţa de a trezi în mine speranţe, ce, după vocea lui inexpresivă, mascată, albă, dela telefon, înţelegeam acum bine că îşi propusese de atunci să nu le împlinească... Ce animozitate l-a împins la această perfidie? Sau... jicnirea ce-mi adusese nu-şi avea poate... poate obârşia AŞTEPTAREA 533 decât... într’o structură anormală a creerului său, în voluptatea morbidă a celui care scotea de pildă ochii ciocârliilor, pentru ca suferinja lor, exprimată prin cântec desnădăjduit, să-l bucure cu atât mai mult cu cât va fi mai sfâşietoare?. Sau pur şi simplu, asemeni imbecilului lipsit de orice imaginaţie, şi deci şi de orice cutremur de milă, care rupe aripile unei efemere infime şi apoi o lasă să se târască pe picioarelc-i şubrede până la un punct oarecare, întorcând-o acolo înapoi, încă odată şi încă odată, şi încă nu ştiu de câte ori?... Atunci când această făptură firavă, sgribulită, sfărâmată de eforturi, se crede însfârşit ajunsă la un liman!... Mai mult chiar decât ipoteza că va trebui să renunţ cu totul la prietenia lui, din cauză că nu aveam posibilitatea să mă disculp de cine ştie ce poveste înfiripată asupra mea de prietenii lui, mă înfiora acest ultim gând: dragul meu drag, un pervers care şi-ar fi făcut o distracţie provocând suferinţă!... Şi de aceea, dintr’o prietenie pentru el, care în decursul vre- mii se înrădăcinase atât de adânc în inima mea, încât persista acolo, aproape fără să mai aibă acum nevoie de o justificare — şi apoi şi fiindcă îmi reaminteam de figura lui crispată, chinuită, indignată, din ziua când îl văzusem trecând —reveneam din nou la presupunerea cealaltă a calomniei... Dar atunci, continuam să mă frământ cu întrebările cărora nimeni nu le putea da un răspuns, atunci presupusa lui revoltă contra mea — revoltă care îl împinsese probabil la ofensa ce mi-a adus invitându-se la mine, şi lipsind apoi fără niciun cuvânt de motivare sau de scuză, plăcerea lui de-a mi face astfel rău... atunci ar fi însemnat, nu sadism rece şi perfidie, ci... dimpotiivă, sensibilitate, interes pentru trecutul, pentru prezentul, pentru toată fiinţa mea... Ar fi însemnat poate că suferea din cauza celor auzite despre mine !... Deci nu eram de loc pentru el o indiferentă... ba chiar dimpotrivă!... In dorinţa-mi nebună ca ipoteza din urmă să fie cea adevărată şi în nădejdea creată de desnădejdea mea, am tras atunci concluzia că ar fi bine, cu toate cele întâmplate, să-mi mai pot învinge odată toate revoltele, că nu trebuia în niciun caz să răspund perfidiei, nepoliteţci şi răutăţii lui cu am- biţie, nepoliteţe şi răutate, ci trecând peste toate mândriile şi peste indignarea mea, să încerc să aflu dela el sau dela oricine altul, ce-1 supărase atât de mult? Căci era imposibil, nu-j aşa?.., 534 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE să reacţionez contra duşmăniei, era imposibil să-i îmblânzesc supărarea şi să-l conving poate eventual de nevinovăţia mea, în orice ar fi fost.. .când nu ştiam de loc adevăratul motiv care ne despărţea... Şi astfel, în timp ce ploaia îmi ciocănea sinistru în geamuri şi pe cercevelele de la fereşti, căutam, căutam copleşită de durere, de nesiguranţă şi de singurătate, mă sbăteam până la o completă istovire, ca să găsesc însfârşit, cel puţin de data aceasta, explicaţia justă a purtării lui de neînţeles, spre a putea ieşi apoi pe un drum izbăvitor din acest încâlcit şi chinuitor labirint... — Niciodată, îşi întrerupse aci Lelia povestirea cu o voce desnădăjduită, niciodată nu putem şti precis ce este de partea cealaltă a perdelei şi care sunt adevăratele motive de acţiune ale fiinţelor din prejurul nostru. Mai mult, uneori nu ne putem explica nici chiar adevăratele motive ale însăşi faptelor noastre, care pot fi şi ele izvorîte din imbolduri pentru noi nedesluşite, din simţiri subconştiente, din înrâuriri electrice, atavice sau telepatice şi încă şi din cine ştie ce alte porunci misterioase, de neînţeles pentru noi. Cel mult aparenţa poate fi a noastră a oame- nilor, adevărul rămânându-ne aproape totdeauna o taină. Şi aceasta cu atât mai mult când asupra celui pe care voim să-l cunoaştem şi să-l analizăm, iubirea noastră şl-a aruncat mirajul idealist şi înşelător... OLIMPIA FILITTI-BORĂNESCU INTERIOR Fereastra fusese spartă. Luminile ei ucise, pline de sânge pe covor. Soarele fugea ca un tâlhar despicând zarea cu un roşu topor. Confuzele umbre ieşeau din unghere. Cozile lor stufoase aşterneau profunde lâicere. Un om, o umbră mai mare şi mai tristă, Sta înnodat în scaunul lui, Ca într'o rădăcină, sta, omul în scaunul lui, doar mâinile aveau mişcări ciudate, se înnălfau, coborau, pâlpâiau speriate, într’o incandescenţă albă şi vie. Aceste mâini, desprinse de trup aveau poate-o solie. Din degetele lungi, ca vârfuri de săbii, curgeau pe o filă legiuni minuscule negre, care ar fi putut deveni cetăţi, corăbii, revoluţii, masacre, sau numai un cor de îngeri. Eşarfe se aşterneau pe fila pustie ca o câmpie Şi în încăpere se ivi un svon, un murmur, plângeri. Dar marile, imensele umbre îşi mişcară domol draperiile, îl cuprinseră, îl îmbrăţişară în catifelele lor de vis îl legănară dulce şi fruntea înaltă a omului se apleacă grea peste fila lumilor lui să se culce. ADAGIO A murit cineva la noi în casă. In jur o legiune de umbre deasă. In jiece umbră ne vedem pe noi înşide suntem proprii noştri strigoi. Dimineţele noastre au încremenit cu capetele retezate ’n ferestre. Noi am retezat capetele dimineţelor, noi! De ce am făcut asia? ne tânguim ne frângem mâinile în faţa marilor oglinzi... Dar în adâncurile lor îndepărtate, ca în ochiane profunde„ răsturnate, se frâng desnădăjduite, nenumărate mâini. De ce nu mai putem plânge, nici zâmbi? Cine a murit la noi în casă! Nu s'au văzut steaguri negre la porţi, nici litanii n'au sunat pentru morţi! Totuşi cineva a murii la noi şi de odată s’a făcut seară sură în toată casa. Uimiţi şi cu ură ne privim ca doi străini cu spadele privirilor trase. Cine dintre noi doi a ucis! Cine a dărâmat Escurialul nostru din stele, cine a incendiat vastele plantaţii de lalele ale mângâierilor şi peste sărutul de miere, cine a trecui buretele lui muiat în ură şi fiere? ADAGIO 537 Scapără spadele privirilor în odaie. La ferestre rânjesc retezate capetele dimineţelor noastre. Simţim cum ne topim şi pierim în marile umbre, care suni lot noi, într'o albă incandescentă vâlvătaie. In adâncurile îndepărtatelor oglinzi ca în ochiane profunde, răsturnate, îngenunchiaie se clatină tristele frunze — ale inimilor noastre asasinate. SANDA MOVILĂ HEINRICH HEINE, POET POLITIC ŞI GENIU PROFETIC De câte ori intenţionăm să ajungem la o apreciere estetică trebue să facem o deosebire strictă între reflecţiunile pe care ni le sugerează opera unui poet şi cele pe care ni le sugerează poetul însuşi. Dar când e vorba să înfăţişăm conţinutul în idei al operei — lucru foarte necesar în cazul unui autor atât de actual cum este Heine — trebue să considerăm creaţia şi pe creator ca făcând un întreg organic. Astfel fiind, conţinutul unei păreri exprimate nu este determinat, nici chiar parţial numai de context, şi mai ales de către întreaga personalitate a autorului. Aşa dar pentru a putea înţelege şi aprecia fără prejudicii unele observaţii politice ale lui Heinrich Heine e necesar să cu- ' prindem într’o privire pe omul Heine, să desluşim personalitatea sa atât de bogată în contraziceri, cum rare ori a fost cazul vreunui mare poet. însăşi firea lui Heine, este plină de contraziceri, din care pricină toate mărturiile contemporanilor sunt neconclu- dente ; istoricii literari au contribuit de asemenea şi ei, la crea- rea unei imagini unilaterale şi denaturate a lui Heine. Acestor aprecieri juste li s’ar putea găsi o scuză însăşi în firea atât de ciu- dată a poetului, dar motivul mai adânc pentru care adeseori el a fost judecat defavorabil îl aflăm pe tărâmul politic. Heine spunea despre el însuşi şi despre întreaga « Germanie jună » că « nu vor să facă o deosebire între viaţă şi scris, că nu vor să despartă politica de ştiinţă, artă şi religiune şi sunt, în acelaşi timp, artişti, tribuni şi apostoli». Din momentul, însă în care poezia se amestecă în litigiile actualităţii devine ea însăşi politică şi este atacată şi desfigurată HXINRICH HEINE, POET POLITIC ŞI GENIU PROFETIC 539 de adversari din motive politice. Lupta durează de un secol întreg şi mai putem, încă şi astăzi găsi mulţi adversari ai păreri- lor lui Heine — adică ai ideilor sale democratice. Natural că unele premise mai însemnate s’au modificat şi nici înţelesul ideologic al termenilor nu mai este acelaşi, întocmai; de aceea e necesar să rezumăm viaţa lui Heine, prezentând şi ideile ce au agitat epoca în care a trăit. S’a născut la Diisseldorf, în Renania pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în anul 1799 sau 1800 — şi a murit în anul 1856 la Paris. In tinereţea lui, Renania se afla sub suzeranitate fran- ceză, astfel că ideologia revoluţiei franceze îi devine, curând, familiară. Cu excepţia unei reveniri vremelnice pe timpul cât a fost student, la patriotismul german atât de îngust, pe care-1 afişa romantismul, Heine a rămas credincios acestor idei. In anul 1831 pleacă în Franţa, stabilindu-se definitiv la Paris. Ca şi mulţi alţii, priveşte revoluţia franceză din 1830 ca fiind o împlinire a ideilor sale democratice, ce trebuiau să înlocuiască naţionalismul prin cosmopolitism. Heine însă n’a fost politician (Je partid, nu s'a putut hotărî niciodată să se identifice pe deplin cu cauza unui partid, subordonându-i-se şi lăsând de o parte părerile sale personale. Este drept că poetul a luptat pentru libertate şi revoluţie în Germania, fără a se fi încadrat însă între exponenţii unui anume partid. Astfel că, foarte curând a trebuit să sufere atacuri venite atât dela cei de dreapta cât şi dela repre- zentanţii stângii. La stânga se aflau republicanii, iar la dreapta teutomanii şi ceilalţi reacţionari. Pentru a înţelege mai bine starea aceasta de lucruri va tre- bui să ni-1 reprezentăm pe Heine ca fiind un cosmopolit; scrii- torul nu voia să privească lucrurile numai diri. perspectiva na- ţiunii sale, astfel că s’a văzut redus la o poziţie defensivă faţă de ambele părţi. La aceasta s’a mai adăogat şi temperamentul său plin de contraziceri. Poetul nu avea o fire calmă, rece; întot- deauna nemulţumit de unele împrejurăril) nu se potolea decât după ce găsea un răspuns cât mai tăios. Mintea lui ageră şi pă- x) Cum se vede mai ales din aţa numitul « Platenstreit», adică cearta pe chestiunea Platen, In cursul căreia Heine aşteaptă luni de sile, mai Îna- inte de a reacţiona cu o violenţă aproape oarbă. 540 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE trunzătoare descoperă, în mod clar, laturile slabe ale problemelor în care se angajează şi din această pricină propriul său avânt se află înfrânat. Astfel — şi nu prin faimoasa ironie romantică — aş încerca să explic tranziţia, uşor şi nemijlocit împlinită, a lui Heine, dela faptul sublim la cel josnic, fire care poate că-i repugnă cititorului nepărtinitor şi fără păreri preconcepute, şi care face ca numai puţine din poeziile sale să creeze o atmosferă statornică şi uni- tară. De asemeni un procedeu foarte frecvent în proza lui este cel de a întrerupe desvoltarea unei idei printr’o glumă sau de a încheia o frază printr’o formulă caraghioasă ori lipsită de serio- zitate. Scriitorul cedează oricărui imbold, oricărei năzbâtii, deformând conturul celei mai frumoase capodopere. Este o tră- tură caracteristică a prozei lui Heine, căci din stilul său cu resurse atât de variate — pe care nu le putem menţiona aici în între- gime şi mai puţin încă, discuta — din care îşi trage obârşia stilul foiletonului modern, un stil folosit chiar de cei ce-1 defăimează pe Heine, numindu-1 inventator al « ziaristicei străine de neam ». Nu credem că ar fi locul să urmărim aici desvoltarea stilului de foileton şi în general a stilului gazetăresc, odată ce Heine înseamnă începutul şi totodată o culme a acestuia. Pe noi ne interesează în deosebi să urmărim ideile politice, mai ales cele care, privite din perspectiva actualităţii, se înfă- ţişează ca nişte precizări ale evenimentelor din ultimul timp. Cercetând aceste idei, vom căuta a face abstracţie de ceea ce este pur gazetăresc, deci valabil numai pentru momentul când ele au fost aşternute pe hârtie. Heine se plângea adesea că, prin com- pilaţii, scrierile cele mai diverse ale unui autor îşi schimbă înfă- ţişarea, frazele sunt mutilate iar scriitorului însuşi «i se poate imputa orice atitudine sau lipsă de atitudine » (Schwabenspiegel): «Acela care nu se leagă decât de cuvinte, va găsi lesne în corespondenţa mea, daca îşi va da osteneala să cerceteze amănun- ţit, un număr destul de mare de contraziceri, uşurinţă şi chiar, în aparenţă, lipsa oricărei convingeri sincere. Dar acela care pri- cepe înţelesul cuvintelor mele va recunoaşte pretutindeni cea mai strictă unitate de gândire şi o dragoste neclintită pentru cauza umanităţii, pentru ideile democratice ale revoluţiei». (Lutetia, Prefaţă, 1855, 4, 780, tradus dip textul original în limba franceză). HEINR1CH HEINI’, POET POLITIC $1 GEMU PROFETIC 541 Intr'adevăr, şi lui Heine i se poate aplica această sentinţă: « Scriitorul care vrea să promoveze o revoluţie socială, poate să o ia totuşi, înaintea timpului său, cu un secol; tribunalul însă, care intenţionează să provoace o revoluţie politică, nu tre- bue să se depărteze prea mult, prin cuvânt, de masse t> (înfăţişa- rea stărilor din Franţa, art. 9, 4, 157). Am găsit astfel, punctul de plecare pentru a înţelege- ideile lui Heine, pentru a şti măsura exactă în care ele sunt valabile: scriitorul nu este nici politician de partid, nici nu s’a angajat să urmărească' ţelurile vreunui program de partid. In genere Heine nu poate fi privit drept un om politic; este un spectator al evenimentelor timpului, care deşi este angajat sufleteşte cu toată pasiunea, devenind un poet politic, nu poate fi rânduit totuşi printre oamenii politici, ale căror acţiuni ori lipsă de ac- ţiune sunt hotărîte lăuntric de programe şi obiective politice, atât de cele ale momentului, cât şi de cele cu scadenţă mai înde- părtată. Nu vom căuta dacă nu cumva Heine va fi fost omeneşte prea slab pentru a lăsa ca viaţa să-i fie determinată de un ţel unic, ori dacă va fi fost o personalitate prea mare şi va fi avut o fire prea complexă pentru a aparţine unei singure idei. Oricum, Heine este un fenomen european, prin el se află exprimate cu vi- goare problemele civilizaţiei europene în genere, iar poziţia pe care o ia poetul faţă de chestiunile ce au agitat epoca sa are semnificaţia unei mărturii, cu valoare de îndreptar, chiar pentru problemele timpului nostru. Cercetând ideile lui politice, adesea putem constata cu emoţie relieful profetic pe care îl capătă unele cuvinte rostite de el acum un secol. Intuiţiile sale profetice se referă în cea mai mare parte la destinul Germaniei; dar pentru a le putea aprecia însemnă- tatea, ar trebui să ne lămurim mai întâi poziţia sa faţă de Ger- mania şi faţă de Germani. Heine este german. Drept e că s’a încercat încă din timpul vieţii sale să-i se conteste naţionalitatea germană, relevându-se originea lui evreiască, dar încercarea n’a avut succes *). Heine a *) Inclusiv minciuna istoiică, atât de obraznică, rezervată naţional- socialismului, care a atribuit poezia lui Heine «die Loicleyi> unui «poet necunoscut ». Acest fapt este deosebit de interesant căci denotă, că nici naţional-socialismul n’a îndrăznit să înlăture « die Loreley », acest cântec cunoscut, din culegerile de lieduri, tuturor Germanilor. 542 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE reuşit să depăşească însă condiţia naţionalităţii sale; dela'stabi- lirea sa la Paris, evoluţia sa a continuat să se desăvârşească. Şe- derea în străinătate a mijlocit o lărgire a câmpului său vizual, care îmbrăţişează acum totalitatea naţiunilor europene. Por- nind dela o cunoaştere superioară, scriitorul este în măsură de a adopta o poziţie critică faţă de poporul său, de a judeca obiectiv: « Germanii în străinătate nu devin mai buni, după cum nici berea exportată nu-şi desăvârşeşte gustul». (Scrieri diverse, Ed. Lachmann, 4, 766) sau: « Germanii, pe care îi văd aici, defilează prin faţa mea ca în- tr’o fantasmagorie, niciunul nu se realizează i>. (Scrieri diverse, Ed. Lachmann, 4, 766). Chiar dacă ne gândim la unele ieşiri ale lui Heine, considerate de mulţi ca fiind antigermane, nu trebue să uităm totuşi că o judecată exprimată într’un moment de iritare nu are o valoare absolută şi că, deci, nu ne ajută să tragem o concluzie asupra sentimentelor autorului. încă din anul 1822, când era tânăr student, Heine, desgustat de patriotismul teutoman, îi scria prie- tenului său Sfethe: «tot ceea ce este german îmi repugnă... ceea ce este german îmi provoacă greaţă». Pe acelaşi plan se situ- ează şi o poezie scrisă într’o epocă mult mai târzie, pe care o vom cita în întregime: Când, fericit de ale tale sărutări Lenevesc în braţele tale, Să nu-mi Vorbeşti niciodată de Germania, Nu pot să rabd — ştiu eu de ce. Te rog dă-mi pace cu Germania 1 Nu mă chinui tot întrebându-mă neîncetat, De patrie, familie şi rostul meu în viaţă; Ştiu eu de ce nu pot să rabd. Stejarii sunt verzi — şi albaştri ochii Femeilor germane ce lin lâncezesc Şi suspină de iubire, nădejde şi credinţă Nu pot să rabd — ştiu eu de ce. (Poezii noui, Angelique, 5, I, 203) HEINR1CH HEI NE, POET POLITIC ŞI GENIU PROFETIC 543 Adeseori poeziile sale dovedesc o dispoziţie satirică faţă de Germania. Cităm dintre ele una, în care atitudinea supuşilor ger- mani este comparată cu cea a lui Brutus şi care se încheie cu ver- surile : Germania, odaie pioasă de copii Nu este o văgăună romană de ucigaşi (Poezii noui, Poezii ale Timpului, Pentru liniştire, 20, I, 278) sau alta asemănătoare: Simţire numai Germanul are. Totul va rămâne paşnic Chiar şi sub teroare Germanul se va arăta faţă de a sa Majestate Plin de pietate, întotdeauna. (Poezii ale Timpului, . . . .) Deosebit de adâncă este înverşunarea lui Heine împotriva Prusacilor: «Prusia rigidă, prefăcută, plină de ipocrizie —«Tartuffe printre celelalte state » — cu stomahul încăpător şi cu gura mare, ţinând în mână nuiaua de caporal, pe care, înainte de a lovi, o înmoaie în agliiazmă.* (înfăţişarea stărilor din Franţa, Prefaţă, 4, 10). Amintim şi de lunga poezie «Atta Troll o, citând un pasaj glumeţ, în care se vădeşte că însuşi bunul Dumnezeu ar avea unele rezerve faţă de capitala Prusiei: Dar â propos ! Dacă te întâlneşti Cu Dumnezeul cel ceresc Şi El te ’ntreabă de unde Vii Să nu-i spui: din Berlin, Spune mai bine din Miinchen sau din Viena. (Ultimele poezii, înălţarea, I, 467) Mulţi s’au străduit să ghicească pricinile aversiunii pe care Heine o afişa faţă de Prusia. Nouă, problema ni se pare uşoară, dat fiindcă poetul vedea în Prusia — şi cu drept cuvânt — per- sonificarea tuturor acelor năravuri germane ce constitue o ame- 544 REVISTA fundaţiilor regale ninţare pentru lume. Să amintim şi de simţământul de ură al Germanilor pe care Heine l-a văzut, într’un fel aproape profetic, astfel cum a răbufnit el mai târziu din naţional-socialism: «Voi Francezii nu vă puteţi închipui ura care iese la iveală în asemenea împrejurări (lupta între partide). In genere, Germanii sunt mai' răzbunători decât popoarele romane. Aceasta se întâmplă din pricină că ei îşi fac un ideal chiar şi din ură. Noi nu urîm, ca voi, pentru motive cu totul exterioare, cum ar fi de exemplu o vani- tate jignită..., noi urîm la inamicii noştri, tot ceea ce este mai adânc, mai esenţial, în ei, ideea... Noi Germanii, urîm permanent, temeinic ». (Despre Istoria Religiei, cartea 2-a, 3, 380). Heine vorbeşte despre un fel de «idealism » al urii, gândin- du-se la tendinţa înspăimântătoare a Germanilor de a căuta ab- solutul în orice îndeletniciri — mod primejdios, deoarece dato- rită lui orice activitate devine scop în sine, pentrucă, uitându-se raţiunea iniţială, activitatea însăşi se transformă în scop: « Se trezeşte acea poftă de luptă pe care o aflăm la vechii Germani, care nu purtau un războiu pentru a distruge, nici pentru a învinge, ci numai pentru a lupta. Creştinismul — şi acesta este cel mai frumos merit al său — a izbutit să potolească întrucâtva brutala poftă germanică de luptă; n’a putut însă, s’o nimicească, iar dacă se va întâmpla vreodată să se dărâme acest talisman al blândeţei, care este crucea, atunci se va trezi din nou, zăngă- nind, sălbătecia vechilor luptători, absurda furie războinică, despre care poeţii nordici tot povestesc şi cântă. Talismanul acesta este şubred şi ziua jalnicei sale prăbuşiri va sosi cândva. Atunci, din molozul uitării se vor ridica iar vechii zei ciopliţi din piatră ». (Despre Istoria Religiei, cartea 3-a, 3, 456). Ceea ce era cât pe aci să se întâmple sub naţional-socialism. Nu avem decât să ne gândim la statornica duşmănie faţă de cre- ştinism şi la încercarea de a reînvia vechile credinţe teutone, cultul apus al zeităţilor. Privind viitorul, poetul desluşeşte cu limpezime acea nebunie germană care a pricinuit atâtea fră- mântări pe faţa pământului, în ultimii zece ani: « O demenţă franceză nu este nici pe departe atât de absurdă pe cât este una germană: căci aceasta se deslănţuie, cum ar spune Polonius, «cu metodă ». Nebunia germană a fost practicată cu pedantism fără pereche, cu o meticulozitate înspăimântătoare, HEinrich heine, poet Politic $i geniu profetic 54$ cu o temeinicie, pe care un Amintit francez — superficial, cum îi este fifea — nici nu şi le poate închipui» (Şcoala Romantică, cartea I-a, 3, 486). S’ar părea că, în această carte, poetul şi-a ales într’adins su- biecte cât se poate mai inofensive, cum ar fi, de exemplu, admi- raţia pe care o cultivau romanticii pentru pictura veche germană, dar sub aparenţa unor lucruri indiferente se ascund semnifica- ţiile mai adânci. Iar astăzi, în lumina faptelor, nu mai găsim nici un fel de exagerare în cuvintele lui Heine. Fiind însă obiectiv, scriitorul nu nesocoteşte nici acele tră- sături de caracter ale Germanilor, ce cuprind germenii unor virtuţi posibile, cum ar fi consecvenţa şi stăruinţa de care vor- beşte aici: « Nu este lucru uşor să-i pui în mişcare, dar dacă poporul acesta a pornit odată pe un drum, atunci îl va urma cu cea mai dâr?ă stăruinţă până la capăt. Astfel ne-am arătat în chestiunile reli- gioase, tot astfel ne-am arătat şi în filosofie. Vom păşi oare îna- inte, cu aceeaşi consecvenţă, şi în politică?». (Despre Istoria Religiei, cartea 3-a, 4, 416). Am ajuns astfel la poziţia pozitivistă pe care Heine a adop- tat-o, până la urmă, faţă de problemele germane, adică — urmând soartei tuturor cosmopoliţilor — faţă de problemele patriei sale. Cu toate că lucrează pentru promovarea unei idei supranaţionale, a Saint-Simonismului — de care se simţea legat, astfel cum se afla legat de Franţa prin afinităţi elective — scriitorul credea totuşi într’un viitor plin de promisiuni al Germaniei şi adeseori pledează cu stăruinţă şi făţă rezerve pentru această Germanie a viitorului, liberă şi democratică. Au fost unii care i-au dat lui Heine titlul de şovinist german. Oricum ar sta lucrurile, nu se poate trece peste faptul că poetul a scris despre posibilităţile sociale ce se ofereau Germaniei în lupta pentru libertate, dusă împotriva forţelor reacţiunii: «Toată Europa, toată lumea, toată lumea va fi germană 1 Plimbându-mă pe sub stejari, visez adesea la această misiune şi stăpânire universală a Germaniei. Astfel se înfăţişează patrio- tismul meu ». (Germania, Prefaţă, 2, 85). Se înţelege dela sine că aici nu este vorba de o stăpânire poli- tică ori de o cucerire pe calea armelor. Mai cităm totuşi încă o 5 546 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE frază ce o precede numai cu puţine rânduri pe cea de mai sus — pentru a elimina posibilitatea oricărei interpretări greşite: « Fiţi pe pace, niciodată nu voiu ceda Francezilor Rinul, fie numai pentru simplul motiv că Rinul este al meu, da, al meu, prin dreptul inalienabil al obârşiei; eu sunt al Rinului cel liber, un şi mai liber fiu, leagănul copilăriei mele, pe malul său s’a aflat şi nu pot înţelege pentru ce Rinul ar trebui să aparţină alt- cuiva decât pământenilor ». (Germania, Prefaţă, 2, 84). Heine se gândeşte deci la o mare familie a popoarelor, alcă- tuită pe temeiuri de libertate, fără de frontiere politice, şi în ro- sturile căreia, un loc de frunte ar reveni vredniciei şi spirituali- tăţii germane. Ura cu care a fost urmărit Heine în Germania nu are numai explicaţii de ordin politic dar şi unele pricini psihologice. Vio- lenţa acestui simţământ nu-şi poate afla o motivare în faptul că scrierile lui Heine ar fi avut toate virtuţile cerute pentru a deveni antipatice: ironia lui ce poate fi adesea jignitoare, ori acea bruscă schimbare de ton — procedeu descumpănitor şi chiar enervant uneori — prin care o atmosferă iniţial creată se preface fără nicio tranziţie, se răstoarnă. Dar asemenea pricini încă nu pot motiva suficient înverşunarea prigoanei deslănţuite asupra poetului. Mai de grabă am putea socoti această prigoană drept o reac- ţiune stârnită de modul cum a înţeles scriitorul să procedeze la demascarea firii autentice a Germaniei: Iată, de exemplu, cum caracterizează el naţionalismul german: « Aceşti patrioţi mincinoşi a căror iubire de ţară nu înseamnă altceva decât stupidă aversiune faţă de străinătate ». (Luteţia, Prefaţă, 4, 784—* textul original în limba franceză). Aceiaşi idee se află exprimată — şi mai explicit încă — în- tr’una din scrierile anterioare (1834) celei din care am extras pasagiul de mai sus: «Aşa-numitul patriotism german constă din ură îndrep- tată împotriva Francezilor, din ură îndreptată împotriva civili- zaţiei şi liberalismului. Eu nu pot fi patriot — nu-i aşa — pen- trucă prea aduc multe laude Franţei?». (Memoriile Domnului de Schnabelewopski, Prefaţă, 3, 66). După cum tot Heine a mai observat cândva, în Prefaţa la «Florentinische Năchte», că naţionaliştii germani obicinuesc HEINRICH HEINE, POET POLITIC ŞI GENIU PROFETIC S47 să-şi învăluiască atacurile îndreptate împotriva străinilor, în tot felul de argumente religioase, morale şi patriotice, folosite doar ca simple pretexte. Recitind constatările pe care Heine le-a avut de făcut — şi fără vreun folos evident, pentrucă n’au prilejuit nicidecum la în- dreptarea racilelor — asupra stărilor de lucruri de pe la mijlocul secolului trecut, am înclina să credem că ele se referă la naţio- naliştii germani de după primul războiu mondial şi îndeosebi la naţional-socialişti. S’ar putea şpune că Heine s’a născut prea timpuriu; după spusele lui, s’ar părea că moda naţionalismului era pe cale să dispară, într’o vreme când încă nu-şi atinsese apo- geul. De abia în timpul celui de al doilea războiu mondial popoarele au început să deschidă ochii şi să observe că scopurile războiului dus de Germania nu mai erau naţionale, depăşeau cu mult ase- menea năzuinţe. Lucru pe care şi Heine l-a prevăzut. «Naţiona- nalismul, vanitatea şi ura ce-i sunt proprii, este tot mai şubred şi mai tocit; pe zi ce trece, dispare tot mai mult prostia prejude- căţilor naţionale, asprimea particularităţilor se pierde în cuprinsul civilizaţiei europene ce a pătruns pretutindeni — în Europa nu mai există astăzi naţiuni, ci numai partide». (Călătoria dela Munchen la Genova, capitolul 29, 2, 245). Referitor la Germani îndeosebi, poetul scrie: « Germanii se străduesc să-şi înjghebeze o naţionalitate, dar o fac prea târziu. Când vor sfârşi, se va fi isprăvit şi cu naţionalis- mul în lume, aşa că vor fi nevoiţi să renunţe de îndată la naţio- nalitatea lor, fără a fi tras vreun folos de pe urma ei, cum au făcut Francezii sau Englezii». (Scrieri Diverse, Ed. Lachmann, 4, 759). Nădăjduim că cel puţin acum cuvintele lui Heine vor fi luate în serios. De altminteri intuiţia lui pătrunzătoare a descifrat şi numeroase alte semne premergătoare naţional-socialismului. Cât de limpede a arătat astfel falsele temeiuri şi izvoare ale naţiona- nalismului german, acel funest cult al evului mediu, a cărui re- înviere a fost' predicată de către teoreticienii naţional-socialis- mului : «Mania naţionalistă în Germania de Nord şi cu deosebire în Prusia s’a manifestat dintru început ca o afectare, dacă nu chiar ca o minciună învăţată pe de rost». (Ludwig Borne, cartea a patra, 3, 795). 548 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Şi mai precis se exprimă el altundeva: « Scriitorii care, în Germania, au desgropat din trecut evul mediu aveau cu totul alte scopuri» (contrastând cu ţelurile pur literare ale romantismului francez). « Şi datorită efectului pe care l-au putut produce asupra marelui public, libertatea şi fericirea patriei mele s’au aflat în primejdie... Evul mediu german nu zace, putrezit, în mormânt...» (Şcoala romantică, cartea a treia, 3, 623). Heine presimte până şi regresul Germaniei către evul mediu, după o prealabilă revoluţie, astfel cum s’a şi întâmplat în vremea naţional-socialismului, dacă putem considera republica dela Weimar drept o prefacere revoluţionară: «Nu mă temeam Că ar putea fi lipsiţi de credinţă, pe timpul cât ar dura lupta, însă, după victorie, vechea lor natură, acea teutomanie refulată, ar fi izbucnit din nou... odată cu mohorîtele cântece de vrajă, ale evului mediu ». (Ludwig Borne, cartea a 4-a, 3, 791). După ce am trecut în revistă considerentele emise de Heine asupra Germaniei şi a Germanilor, ne putem opri, pentru un timp, ca să cercetăm modul în care poetul întrezărea viitoarea evoluţie a poporului său. Amintim încă odată că Heine nu-şi asumă vreo calitate politică, plecând dela prescripţiile vreunui program ce nu admite niciun echivoc. Pe de altă parte, nu mai poate exista nicio îndoială, acum când cel de-al doilea războiu mondial se află încheiat, că scriitorul german a fost unul din acei puţini care au prezis plămădirea unei noui civilizaţii, pe care, lăuntric o presimţea cu temeinicie, fără însă a putea desluşi struc- tura ei politică şi planul după care se va organiza. Walzel scria înainte de primul războiu mondial: «Nu se poate tăgădui că Ger- mania s’a desvoltat într’un sens cu totul opus previziunilor lui Heine », vrând să spună prin aceasta că judecata lui Heine asu- pra viitorului Germaniei fusese întru totul greşită. Cu câtă emo- ţie, însă, recitim astăzi prevestirile poetului, care s’au împlinit întocmai, ba chiar într’un chip şi mai grozav decât cel pe care-1 întrezărise el — gândindu-ne totodată că, în decurs de un secol întreg, nu s’au putut găsi forţele necesare care să pună zăgaz acestor catastrofale tendinţe. După cum am mai scris, Heine n’a fost republican: HEINRICII IIEINE, POET POLITIC ŞI GENIU PROFETIC 549 « Nu vreau nicidecum să combat aci părerile lor — nu aceasta-i atribuţia mea ». (înfăţişarea stărilor din Franţa, art. 9, 4, 153). O spune poetul care, fără a fi om politic, socoteşte totuşi că republica este o formă ce nu corespunde firii poporului german, continuă apoi: «Regalismul unui popor constă esenţialmente din respectul faţă de autorităţi, iar apoi din faptul că acest popor se simte legat, cu aceeaşi încredere, de persoana însăşi care reprezintă acele autorităţi». (înfăţişarea stărilor din Franţa, art. 9, 4, 154). Cât de mult i-a dat dreptate, poetului, istoria, o pot dovedi faptele: prima încercare de a se pune temeliile unei Germanii republicane, tentativa dela Weimar, a eşuat din lipsă de repu- blicani; iar cât despre firea hitlerismului, aceasta se baza pe o supremă autoritate, «conducerea» («Fiihrung»), cum o numea termenul modern, însumând laolaltă toate acele noţiuni pe care le cultiva, cu deplină convingere, cel puţin o treime din poporul german. Recitind definiţia pe care Heine a dat-o republicanis- mului, ne putem convinge, prin exemplul Germaniei hitleriste, în ce măsură a înfăţişat această ţară tocmai antiteza definiţiei poetului: « Republicanismul unui popor, în esenţă, constă din aceea că republicanul nu crede într’o autoritate, că el are respect numai pentru legi, că statornic el cere socoteală reprezentanţilor acestor legi, pe care-i supraveghează, bănuitor, îi controlează ». (înfă- ţişarea stărilor din Franţa, art. 9, 4, 154). Heine a preconizat unirea ţărilor germane numai sub egida unui drapel republican, în care privinţă a greşit; n’a greşit însă în cea de-a doua propoziţie a frazei, atunci când spune: « In ceea ce priveşte pericolul extern, o Germanie unită ar fi cea mai înfricoşătoare putere din lume, iar un popor care, în condiţii de adâncă servitute, s’a luptat întotdeauna atât de minunat, ar întrece foarte lesne în vitejie, dacă ar fi alcătuit exclusiv din republicani, pe başchirii şi calmucii despre care se spune că ar constitui o temeinică ameninţare». (înfăţişarea stărilor din Franţa, art. 9, 4, 153). Nu trebue să presupunem, însă, că Heine a crezut în posibi- litatea unei victorii germane; dimpotrivă, el prevăzuse situaţia actuală, cu o exactitate înspăimântătoare: 55° REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE « Polonii 1 Sângele îmi svâcneşte în vine când scriu acest cuvânt, când mă gândesc cum s’a purtat Prusia faţă de aceştia... cât a fost de laşă, de josnică şi plină de mişelie. Oroarea lăun- trică îl va împiedeca pe istoric de a găsi cuvinte ca să se ex- prime ... îi va fi dat călăului să zugrăvească aceste isprăvi necin- stite. Parcă şi aud fierul roşu sfârâind pe spinarea slăbănoagă a Prusiei». (înfăţişarea stărilor din Franţa, Prefaţă, 4, 11). Acestei înfiorătoare viziuni poetul îi află o singură consolare, oarecum ciudată, socotind că cel puţin literatura germană, prin operele ei reprezentative, cum ar fi « preţioasele creaţii» ale lui Goethe, va mai putea, totuşi, dăinui: « Când limba germană va fi apus de mult iar Germania, lovită cu cnutul, va boci într’un dialect slav » (1, 105). Nefericita soartă a Franţei, datorita — precum s’a şi întâmplat —«uşurinţei şi trădării», se află oglindită în prevederile lui Heine: «Dacă asemenea grozăvie s’ar înfăptui, însă, şi Franţa, ţara mumă a civilizaţiei şi a libertăţii, ar pieri prin uşurinţă şi tră- dare, iar pe străzileParisului s’ar auzi iar bombănitul jargonului din Potsdam al Iunkerilor, în timp ce murdarele cizme teutone ar pângări din nou pământul sfânt al bulevardelor şi Palatul Regal ar mirosi iar a iuft...» (înfăţişarea stărilor din Franţa, art. 4, 4, 65). Intuiţiile profetice ale scriitorului merg mai departe, întrezărind chiar o salvare posibilă pentru Franţa, prin politica alianţelor: « O alianţă între Franţa şi Rusia n’ar fi de loc nefirească, date fiind afinităţile celor două ţări. In ambele ţări domneşte spiritul revoluţiei». (Scrieri Diverse, Ed. Lachmann, 4, 766). Nu ştim de ce să ne minunăm mai mult: de faptul că scrii- torul preconiza o alianţă fraîico-rusă, într’o vreme când Rusia trecea drept fiind un sălaş al reacţiunii, drept o putere a cărei prietenie îi servea lui Bismarck ca o chezăşie a preponderenţei prusace şi germane — sau de faptul că firea iubitoare de liber- tate, în ciuda împrejurărilor neprielnice, a Rusiei, este atât de sigur recunoscută. Pentru că Heine scrie fără niciun echivoc: «In Anglia libertatea a răsărit din premisele istorice, în Rusia din principii». (Călătoria dela Munchen la Genova, capi- tolul 30, 2, 431) şi după aceasta: HEINRICH HEINE, POET POLITIC ŞI GENIU PROFETIC 5$L « Tot ce au născocit alarmiştii, despre pericolul la care am fi expuşi din pricina Rusiei, este o prostie. Cel puţin noi Germanii nu riscăm nimic; ceva mai multă sau mai puţină slugărnicie nu are importanţă atunci, când putem câştiga cel mai mare bun, liberarea de resturile feudalismului şi ale clericalismului ». (Călă- toria dela Munchen la Genova, capitolul 30, 2, 430). In fine putem vedea în caracterul lui Kobes I, o prefigurare a lui Hitler. Este drept că nu toate caracteristicile acestui por- tret profilează până în amănunt chipul sinistru al lui Hitler, căci Kobes nu are trăsături tiranice; făcând abstracţie de acest lucru, el reprezintă totuşi caricatura unui suveran care ar corespunde întocmai năzuinţelor germane, pentrucă, deşi este incult şi prost, scrie cărţi şi, îmbinând planurile sale imperialiste cu cele arti- stice, ţine fără încetare cuvântări tumultuoase: Alegeţi pe fiul Coloniei, Pe prostul Kobes din Koln; In prostie este un geniu aproape, Poporului său, de sigur, îi va găsi un rost. II slăviră pentrucă n’a învăţat In universităţi Şi cărţi a scris din sinea sa, Fără a fi urmat facultăţi. Dar, toată ignoranţa sa Prin ostenelile proprii şi-a câştigat-o. Cultura străină şi ştiinţele Mintea nu i-au stricat-o. El flecăreşte şi scânceşte şi iar scânceşte şi flecăreşte Vorbe ce au urechi mari! O femeie însărcinată, care l-a auzit vorbind, A născut,ce? Un măgar. Apolon şi muzele îl sfătuieso împle titului de ciorapi să se dedice pe loc Şi se îngrozesc când în mâna lui Văd In loc de andrele, dintr’o pană de gâscă, un toc. Când însă catedrala zidită Va fi, Pe Kobes îl va cuprinde-o sminteală Şi atunci, cu spada în mână, Va cere Francezilor socoteală. Ultimele poeziişi spicuiri, Kobes, 1,1, 490) 35 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Atunci când gândul lui Heine trece de graniţele ţării sale şi cuprinde întreaga umanitate, poetul străbate negura războiului, către un viitor mai luminos, pe care-1 nădăjduieşte şi-l afirmă cu statornicie. Privirea lui pătrunde chiar atât de departe, peste ani, încât nici în timpurile de faţă prevestirile sale încă n’au avut răgazul necesar să se realizeze; astfel, Heine prevede revo- luţia mondială. «.. .lupta cea mare dintre nevoiaşi şi aristocraţia proprietăţii — şi nu se va mai vorbi atunci de naţionalitate ori de religie: va fi o singură patrie, anume pământul, şi un singur crez, anume fericirea pe pământ. Ar fi cu putinţă oare ca să se ridice din nou, pretutindeni, pentru o ultimă rezistenţă disperată, doctrinele religioase ale trecutului... poate chiar să intre din nou în scenă vechea tradiţie absolutistă, însă îmbrăcată într’un costum nou şi cu alte lozinci, cu alte replici, pe buze? Cum va fi oare finalul acestei piese? Nu ştiu, dar cred că până la urmă, ţeasta acelui uriaş şarpe de apă va fi strivită... poate că nu va mai fi atunci decât un păstor şi o turmă, un păstor liber cu un toiag de fier şi turmă de oameni tunşi uniform şi behăind în unison!... Viitorul miroase a iuft, a sânge, a blestămăţie şi a crâncenă încăerare. Nepoţilor noştri le-aş dori să se nască înzestraţi cu pielea spatelui cât mai groasă ». (Luteţia, partea 2-a, 46, 4, 447). Intr’un capitol special asupra comunismului (Luteţia, II, apendice) — în care amploarea considerentelor se află limitată prin faptul că poetul nu putea trata o anume temă, rămânând în ordinea riguroasă cerută de idei, şi aluneca deseori în apre- cieri secundare, legate de propria sa persoană ori de o mie de alte lucruri, Heine prevede o influenţă moderatoare exercitată asupra comunismului de către Saint-Simonişti, în genere de către forţele spirituale ale filosofiei: « Mai devreme sau mai târziu familia împrăştiată a lui Saint-Simon şi întregul stat major al Fourieriştilor vor trece de partea oastei crescânde a comu- niştilor şi, împrumutând stăruitoarei necesităţi cuvântul fău- ritor de noui alcătuiri, vor avea de împlinit într’un fel rolul pe care l-au avut Sfinţii Părinţi ». (Luteţia, partea a 2-a, anexă, 4, 559). HEINRICH HEINE, POET POLITIC ŞI GEMU PROFETIC 553 Intr’un cuvânt, să-l spiritualizeze1). Dar modul cel mai lămurit în care Heine înţelege să ia o atitudine se află exprimat într’una din scrierile sale de mai târziu, unde judecata Iui dove- deşte maturitate, concentrându-se în fraze atât de limpezi şi de frumoase, încât nu ne putem îndura să reducem prea mult din acest citat edificator: «Am făcut această mărturisire — anume că viitorul este al comuniştilor — cu strângere de inimă şi cu o nespusă teamă, simţăminte care, vai, nu erau prefăcute 1 Mă gândesc, într’a- devăr, cu oroare şi spaimă la vremurile când aceşti sumbri ico- noclaşti vor ajunge la putere: cu mâinile lor pline de bătături vor sparge fără milă statuile de marmoră închinate frumuseţii; vor preface în ţăndări jucăriile şi zorzoanele artei, pe care poetul le-a iubit atât de mult; vor distruge tufişurile mele de lauri şi vor planta cartofi... Vai, prevăd toate acestea şi mă cuprinde o nespusă tristeţe, gândindu-mă la'nimicirea cu care proletariatul învingător ameninţă versurile mele, sortite a pieri odată cu vechea lume romantică. Şi totuşi, sincer mărturisesc, acelaşi comunism, atât de protivnic intereselor şi înclinaţiunilor mele, exercită asupra sufletului meu un farmec împotriva căruia nu mă pot apăra; două glasuri se ridică în pieptul meu pentru a-i pleda cauza, două glasuri cărora nu le pot porunci să tacă... Pentrucă primul dintre aceste două glasuri este cel al logicei: ... prin hotărîrile lui, societatea cea veche se află de multă vreme judecată şi condamnată. Facă-se dreptate 1 Să se sfă- râme odată această lume veche din care a pierit nevinovăţia, înflorind în schimb egoismul, şi în care omul a fost exploatat de către semenii săil Să fie din temelie distruse mormintele acestea pălite, în care sălăşluiau minciuna şi nedreptatea!... Al doilea din aceste două glasuri ce mă vrăjesc, poruncin- du-mi calea de urmat, este şi mai puternic..., căci este glasul 1) Termenul de « Sfinţi Părinţi» (KirchenVăter), fără anume intenţii mai adânci. Heine credea atât de mult în puterea spirituală a comunismului, încât dela începutul scrierii respective prevede că soarta ei se va asemui cu soarta pe care au avut-o mărturiile asupra persecuţiilor suferite de către primii creştini, adică aceea de a nu fi luată în serios. Şi totuşi, spune el, cre- ştinii care au fost arşi în chip de făclii în antichitate, la serbările curţii, au incendiat întreaga lume a Romanilor. 554 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE urii, al urii pe care am purtat-o unui partid, în virtutea unei vechi duşmănii împărtăşite atât de mine, cât şi de comunism, faţă de care acest partid se află într’un neînduplecat antagonism. Este vorba de partidul german al aşa numiţilor reprezentaţi ai naţio- nalităţii, patrioţi mincinoşi, a căror dragoste de patrie nu înseamnă altceva decât o stupidă aversiune faţă de tot ceea ce este străin şi care zilnic îşi revarsă fierea, prin insulte la adresa Franţei. Niciodată nu i-am putut suferi şi toată viaţa mea am luptat împotriva acestor descendenţi ai teutomanilor din 1815, care au căutat numai să-şi modernizeze costumele lor prăfuite de paiaţe ultragermane şi şi-au mai scurtat un pic urechile — iar acum, când spada cade din mâna muribundului, simt o mare mângâiere la gândul că, întâlnindu-i în calea sa, comunismul le va da lovi- tura de graţie; dar nu-i vorba de o lovitură de măciucă, nu, căci uriaşul, cu un singur pas îi va strivi sub picior, întocmai cum ai strivi o broască ţestoasă. Asfel va fi începutul său. De-ar fi numai ura pe care o simt împotriva partizanilor naţionalis- mului, şi încă ar fi un motiv puternic pentru a-i îndrăgi pe comu- nişti. Drept este că n’au religie (niciun om nu este fără de cusur), sunt chiar-atei, ceea ce desigur este un mare păcat *), dar dogma lor cea mai de seamă mărturiseşte pentru cosmopolitismul cel mai absolut, pentru o iubire statornică între toate popoarele, o frăţie egalitară între toţi oamenii, care trebue să fie cetăţeni liberi ai pământului. Dogma aceasta fundamentală este aidoma acelei pe care odinioară a predicat-o Evanghelia, aşa că, atât în spirit cât şi în faptă, comuniştii sunt cu mult mai buni creştini decât aşa numiţii patrioţi germani, mărginiţi între graniţele strâmte ale unui naţionalism exclusivist... Astăzi naţionaliştii şi toată proasta gintă a celor ce descind din patrioţii dela 1815 au împânzit din nou Germania şi urlă cu încuviinţarea Domnului Primar precum şi a celorlalte înalte autorităţi. N’aveţi decât să urlaţi! Va veni ziua când veţi fi striviţi printr’o fatală lovitură de picior. Cu asemenea convingere neclintită, pot părăsi fără nicio grijă lumea aceasta. *) Nici acesta nu este un adevăr exclusiv, căci Heine a fost totdeauna conştient de « rudenia între opiu şi religie » (I, 130), încă mai înainte de a se fi popularizat dictonul < Religia este ca un stupefiant pentru popor ». HEINRICH HEINE, POET POLITIC ŞI GENIU PROFETIC S5S Şi acum iubite cititor, pe cât mi-a fost cu putinţă am căutat să-ţi dau prilejul de a judeca tu însuţi unitatea de gândire şi ade- văratul spirit al acestei cărţi, pe care o înfăţişez cu seninătate tuturor oamenilor de bună credinţă ». (Luteţia, Prefaţă, 1855, 4, 783 ff. — Tradus din textul original în limba franceză). Aceasta este mărturisirea unui om care înţelege să privească viitorul sub semnul certitudinilor, oricâte contraste ar înfăţişa aceste certitudini, în comparaţie cu dorinţele sale intime, oricât de puţin agreabile ar fi faţă de ceea ce va fi scontat, în reveriile lui, poetul, să obţină din partea vieţii — este confesiunea unui om care nu poate primi ca pe o bucurie — pe care o vom trăi îmbătaţi de entuziasm — epoca dificilă de tranziţie către o nouă viaţă, dar care este ferm hotărît să îndure toate asprimile unei revoluţii sângeroase, o revoluţie care, în perioada de început, ar putea duce la excese ostile spiritului. Este părerea unui om care, încă din 1840, mărturiseşte: « Cuvintele pronunţate de Napoleon la Sfânta Elena, anume că lumea va deveni, într’un viitor apropiat, fie o republică americană, fie o monarhie rusească ce ar cuprinde întreg universul, alcătuiesc o proorocire foarte descurajajită ». (Luteţia partea I-a, 11, 4, 301). Totuşi este sempificativ faptul că Heine îşi aminteşte de aceste cuvinte ale lui Napoleon, acordându-le încredere. După această trecere în revistă a profeţiilor lui Heine, care, în parte au fost confirmate de evenimentele postume, iar într’o oarecare măsură rămân a fi soluţionate de vremurile viitoare, aşteptând deocamdată o concluzie asemeni unei chestiuni deschise ce nu şi-a aflat încă rezolvarea — vom cerceta acum, în opera poetului german, un şir întreg de observaţiuni disparate care, delimitând caracteristicile poporului german, constitue un foarte actual subiect de discuţie, deşi mai înainte cu câteva decenii prea puţini se gândiseră a stărui asupra lor. Una din aceste arzătoare probleme este rasismul naţional- socialist, despre care multă lume mai crede încă şi astăzi că ar fi fost născocit de Hitler. Să nu uităm însă că Heipe a pus cândva la stâlpul infamiei pe «cei mai înverşunaţi cârcotaşi asupra temei rasiale » (« eingefleischteste Rassenmâkler »); în discuţiile acestora «din trei cuvinte, mai totdeauna unul trebue să fie: rasă germană, romană, sau semită ». Apoi scriitorul adaugă: 556 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE «Aflându-mă cândva în pivniţa berăriei dela Gotingen, am fost nevoit să admir temeinicia, cu care amicii mei, adepţi ai obiceiurilor vechi germane, întocmeau listele de proscrişi pentru ziua, în care nădăjduiau să vină Ia putere. Cel care se trăgea din Francezi, Evrei sau Slavi, fie că ar fi fost din cea de-a 7-a generaţie, era condamnat la exil. Acei care în scrierile lor, ridi- caseră glasul, câtuşi de puţin, împotriva... mucedelor pangli- cării germane, se puteau aştepta să fie condamnaţi la moarte, sfârşind sub securea călăului». (Ludwig Borne, cartea 4-a, 3, 772). Cum să nu ne aducem aminte, citind aceste rânduri, de toate grozăviile persecuţiunilor rasiale şi ale «tribunalului poporului» instituit de Hitler; iar dacă pe timpul naţional-socialismului « dovada originii ariene * nu se întemeia pe cercetarea a şapte, ci numai a trei generaţii, trebue să ne gândim totuşi că la capătul acestor cercetări se află nu numai un simplu exil ci silueta lu- gubră a lagărelor de exterminare. Ceea ce în opera lui Heine era înfăţişat într’un chip virtual, sub forma oarecum abstractă a unui program, în timpurile recente a devenit realitate vie. Drep- tatea stă de partea cuvintelor poetului; ar fi chiar interesant să controlăm în ce măsură şi-au aflat unele amănunte o confir- mare cât mai deplină. Iată, spre exemplu comentariile pe care Heine le face în marginea prigoanei îndreptate împotriva Evreilor din Damasc. Aceştia fuseseră din nou acuzaţi de a fi înfăptuit omoruri rituale, iar Franţa, ca în atâtea alte rânduri, n’a pro- testat decât foarte slab, împotriva unor asemenea nedrepte învi- nuiri. Cu acest prilej Heine scrie: «Faptul că astfel de păreri mărginite, nu au fost acceptate în Germania constituie o dovadă asupra temeiniciei cu care s’a răspândit învăţătura cea trainică la noi; cunoştinţele istorice au pătruns pretutindeni în rândurile poporului german, astfel că însăşi ura cea mai înverşunată nu mai poate folosi asemenea basme sângeroase, perimate acum». (Luteţia, partea I-a, 17, 4, 329). Intr’adevăr, deşi naţional-socialismul a pus în seama Evreilor lucrurile cele mai contradictorii şi mai imposibile, nicicând, ,în acuzaţiile aduse acestora, n’a fost vorba de omoruri rituale. Iată deci încă un amănunt care confirmă prezicerile lui Heine. HEINRICH HEINE, POET POLITIC ŞI GENIU PROTETIC 557 Scriitorul a enunţat just şi normele ce trebue să stea la baza eliberării finale a Germanilor, care se cerea pregătită în prea- labil pe tărâm spiritual: « Filosofia germană este un lucru de mare însemnătate, care priveşte întreaga speţă umană — şi abia urmaşii noştri de peste veacuri vor putea hotărî dacă ni se vor cuveni laude sau mustrări pentru faptul că ne-am gândit a ne alcătui mai întâi o filosofie şi de abia mai apoi ne-am străduit să pregătim revoluţia noastră... Prin mijlocirea acestor doctrine filosofice s’au putut desvolta forţele revoluţionare care aşteaptă numai prilejul propice pentru a izbucni, umplând lumea de groază şi admi- raţie ». (Despre Istoria Religiei, cartea IlI-a, 3, 455). <( Revoluţia noastră filosofică s’a încheiat. Cercul ei atât de cuprinzător s’a închis prin Hegel. > (Despre Istoria Religiei, cartea IlI-a, 3, 453). <( Omul, al cărui spirit a fost cel mai limpede şi a cărui doctrină cea mai liberală, şi-a exprimat totuşi ideile într’o formă sco- lastică atât de opacă şi îmbâcsită prin clauze atât de numeroase, încât — orice îndreptare fiind posibilă — toate partidele trecu- tului şi nu numai cel religios, dar chiar şi cel politic, îşi închi- puiau că au aflat în el un temeinic aliat». (Luteţia, partea Il-a, anexă, 4, 561). Astăzi ştim că nu numai originea marxismului poate fi cău- tată în opera lui Hegel, dar că şi naţional-socialismul s’a putut uneori referi şi s’a şi referit la Hegel. Ar fi de aflat dacă acest fapt paradoxal se datoreşte cumva unui mod de expunere cam vag folosit de Hegel sau dacă nu este consecinţa unei inter- pretări greşite; în ceea ce îl priveşte, Heine înclină când către prima, când către cea de-a doua explicaţie. Tema noastră a fost formată cu exclusivitate de către ideile politice şi mai ales de către acelea legate de proorocirile politice ale lui Heinrich Heine care, deşi n’a fost propriu-zis un filosof, a contribuit totuşi la propagarea filosofiei germane, desluşind faptul că însemnătatea Germaniei constă în realizările ei filo- sofice şi ştiinţifice. Heine, asemeni lui Schillcr care a scris poemul împărţirea Pământului («Die Teilung der Erde»), le reco- mandă Germanilor să-şi îndrepte aspiraţiunile către tărâmurile spiritului, cărora par a fi fost sortiţi; tonul pe care-1 adoptă 55» REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE poetul, neserios, ironic, nu trebue să ne înşele asupra seriozităţii cuvintelor sale. încheiem deci însemnările noastre printr’un citat semnificativ: « .. .Francezilor şi Ruşilor le aparţine uscatul, Marea este a Britanicilor; Nouă însă ne-a fost hărăzit aerianul tărâm al visării O domnie necontestată. Acolo ne exercităm hegemonia, Pe acest tărâm nimeni nu ne mai poate despărţi In timp ce toate celelalte popoare; Pe netede întinderi de pământ şi-au desfă- şurat viaţa. (Germania, 7, 2, 101). EUGEN SEIDEL MITOLOGIA CONSTITUŢIONALĂ Dela 1919, anul triumfului democraţiei formale, până astăzi, mai toate statele europene au trăit o viaţă politică convenţio- nală, dogmatică, nefirească şi mai cu seamă falsă, viaţa care, în cele din urmă, după o serie de frământări şi lovituri de stat, s’a înnecat în diverse forme de dictatpri. In anul 1919 credinţa democratică oficială era cristalizată într’o mitologie în care dogmele sfinte ale liberalismului erau zeificate. Insurecţia contra acestui sistem rigid şi conservator, ce mocnea de mult, a izbucnit şi popoarele au gonit zeii cunoscuţi, au răsturnat altarele democraţiei ca să se închine unor zei noi, barbari, însetaţi de sânge şi răzbunare, Examinarea atentă a fenomenelor care au provocat acest şir de evoluţii şi revoluţii răstoarnă multe idei curente necontro- late şi risipeşte confuzii foarte răspândite. Lupta dusă în decursul veacurilor împotriva puterilor abso- lute a regilor sau ale oligarhiilor, nu este decât un lung proces evolutiv, acela al exproprierii suveranităţii din patrimoniul celor ce o exercitau în mod exclusiv, pentru a fi atribuită poporului. Această cucerire a suveranităţii politice s’a realizat în etape succesive. Exproprierea s’a făcut mai întâi în favoarea nobililor, apoi a burgheziei şi micilor proprietari şi în sfârşit în favoarea poporului în întregime. Democraţiile moderne s’au născut sub egida principiilor libe- rale făurite în revoluţiile din Anglia, Franţa şi Statele-Unite. In timpul războiului de 100 ani, revolta baronilor englezi contra regalităţii a smuls în 1215, dela Ioan-fără-de-Ţară, Magna REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 560 Charta. Acest contract nu avea nimic democratic, el marca prima etapă a conflictului între supuşi şi suveranul absolut, care guverna prin camarilla lui. Primii care s’au revoltat, atât în Anglia cât şi în Franţa, au fost nobilii. Prin Magna Charta nobilii englezi au obţinut garanţii că drepturile lor vor fi respec- tate de suveran, şi au câştigat principiul important că niciun impozit nu se poate percepe fără consimţământul prealabil al consiliului general al nobililor. Tot astfel regele garanta vechile privilegii ale cetăţii Londra, ale altor cetăţi şi porturi conduse de oameni liberi. Acest act mai conţine clauza că nimeni nu poate fi arestat şi închis sau deposedat de averea lui, fără a fi judecat conform legilor ţării. Marele consiliu, care va deveni camera lorzilor, şi reprezentanţii comitatelor şi oraşelor, care vor alcătui mai târziu camera comunelor, au dus împreună o luptă aprigă contra regilor care au încercat să nesocotească angajamentele luate. Deşi Carol I acceptase «Pel^ţiunea drepturilor», reaua lui credinţă continuă l-a adus în cele din urmă sub securea călăului, în 1649. A urmat dictatura militară a lui Cronvwel, îndreptată contra atotputerniciei Parlamentului. Sub Restauraţie, Carol II aceptă să promulge, în 1679, fai- mosul act numit «Habeas Corpus», act de simplă procedură penală, care ordonă ca nimeni să nu fie arestat decât în virtu- tea unui mandat judecătoresc emis în termenul de 24 ore. A trebuit totuşi detronarea lui Iacob II, revoluţia dela 1688, adu- cerea pe tron a unei dinastii străine (Wilhelm de Orania), ca să fie consfinţite şi întărite printr’un nou act (numit Bill al dreptu- rilor 1689) drepturile individuale stabilite şi garantate prin Magna Charta şi Habeas Corpus. Tot sub Wilhelm al III-lea se inaugu- rează tradiţia de a alege membrii guvernului printre membrii partidului majoritar, deci ministerul este expresiunea majori- tăţii parlamentare. George I, german de origină (1714, Casa de Hanovra), ne- ştiind limba engleză, renunţă să prezideze consiliul de miniştri. De atunci, membrii guvernului se întrunesc separat, sub preşe- dinţia celui mai remarcabil membru, care va primi titlul de prim-ministru şi singur este îndreptăţit să facă legătura între Guyern şi Rege, deci între Naţiune şi Coroană. MITOLOGIA CONSTITUŢIONALĂ 561 Astfel s’a constituit această inseparabilă trilogie: Rege, Ca- mera Lorzilor şi Camera Comunelor, caracteristică regimului politic britanic. Prioritatea a avut-o întâi Regele, care se bucura de o p'utere absolută, apoi a fost silit s’o împartă cu aristocraţia, reprezentată printr’un corp mare (consiliu), care Ia un moment dat s’a bucurat de prioritate. Reprezentanţii burgheziei oraşelor şi micilor proprietari ru- rali, organizaţi în camera populară, participă la conducerea Sta- tului şi încetul cu încetul Camera comunelor ajunge să fie organul cel mai important al trilogiei. Lunga şi îndărătnica luptă a fost dusă numai pentru a ob- ţine garantarea anumitor libertăţi individuale concrete, sau unele drepturi tot atât de concrete, pentru oraşele şi comitatele din Anglia. In niciunul din actele, pomenite mai sus, în niciunul din actele ulterioare nu se vorbeşte de libertate în general, nici de drepturi naturale cu caracter universal ale omului. Nu se vorbeşte decât de anumite drepturi ale Englezilor. Democraţia engleză a fost dela început individualistă şi pragmatică. Realizarea democraţiei engleze s’a efectuat în etape care au durat şapte secole, etape provocate de evenimente, întâmplări, conjoncturi. Ideile şi dogmele nu' sunt concretizate nici astăzi într’un text unic, totuşi ele constitue temeiul spiritului efectiv al instituţiilor şi practicelor politicei britanice. In Franţa evoluţia s’a efectuat cu un ritm mult mai rapid; într’un secol, Franţa a trecut dela regalitatea absolută la repu- blică radicală, cu o singură revoluţie (1789—1794) cu anexele ei întârziate din 1830—1848—1871. Monarhia franceză naţională a domnit fără întrerupere timp de 806 ani (987—1793) şi alţi 34 ani după întreruperea Napo- leoniană (1814—1848), a unificat tej-itoriul şi populaţiile Franţei şi, printr’o lungă şi îndărătnică luptă contra nobilimei feudale, a reuşit să realizeze modelul de monarhie care a atins o culme neîntrecută sub Ludovic al XlV-lea. Monarhia franceză luptă şi contra particularismelor provinciale şi manifestă tendinţe de unificare ostile nobilimei. Nobilimea, printr’o rebeliune numită Fronda (1648), a încercat să limiteze puterile regale şi să obţ nă garantarea drepturilor ei feudale. Nobilimea a eşuat, mişcarea a fost strivită de o regalitate prea puternică, şi nici n’a fost spri- « 562 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE jinită de reprezentanţii oraşelor şi provinciilor, care se arătau mai ostili faţă de clasa privilegiaţilor decât contra regalităţii. Rebeliunea nobilimei a reuşit în Anglia şi a eşuat în Franţa. Sub influenţa filosofiei sceptice şi critice din secolul al XVIII-lea, precum şi a raţionalismului temperamental latin, opinia publică franceză era coaptă pentru o adâncă reformă structurală a so- cietăţii. Dificultăţile financiare în care se sbătea regalitatea, un obscur sentiment că trebuesc înfăptuite unele reforme, au îndem- nat pe Regele Ludovic al XVI-lea să convoace Statele Generale ale regatului. Reprezentanţii provinciilor, oraşelor, nobilii, cle- ricii şi burghezii s’au adunat după un concediu de mai bine de un secol. Reprezentanţii stării a treia, adică burghezii oraşelor, proprietarii mijlocii şi mici din provincii, clerul inferior au adus cu ei memorii în care erau consemnate revendicările naţiunii. Aceasta a fost întâmplarea care a deslănţuit revoluţia dela 1789. Aceste memorii provinciale nu atacau instituţia regalităţii ca atare; erau însă unanime să reclame abolirea privilegiilor feudale şi o reformă fiscală profundă. S’ar fi putut ajunge la formele regalităţii constituţionale dacă n’ar fi fost pe de o parte greşelile unui rege rău sfătuit şi slab, iar pe de altă parte faptul că evenimentul se întâmplă la sfâr- şitul secolului al XVIII-lea, când în subconştientul poporului mijeau primele semne ale sentimentelor democratice. La aceasta se adăuga exemplul Angliei şi Statelor-Unite. Conflictul între popor şi aristocraţia privilegiată, ca şi rezistenţa Curţii Regale, s’au încheiat prin decapitarea regelui Ludovic, în 1793. Spiritul raţionalist al burgheziei culte a închegat toate reven- dicările într’un corp de doctrine cu pretenţii universale, întemeiate pe o concepţie filosofică logică. Aceste doctrine au fost concre- tizate în faimoasele «Declaraţii ale drepturilor omului» care au format primul capitol al constituţiei din 1791. Numeroase me- morii provinciale prezentate în 1789 cereau ca principiile de bază ale noului regim să fie înscrise într’un manifest, aşa cum au făcut cele 13 State confederate ale Statelor-Unite din America, în 1776. Generalul La Fayette, comandantul corpului expediţio- nar francez, care a ajutat coloniile americane să devină inde- pendente, a propus proectul unei declaraţii a drepturilor naturale ale omului, «scrise în sufletul fiecărui om », destinată să fixeze spiritul legislaţiei viitoare. MITOLOGIA CONSTITUŢIONALĂ 363 Proiectul, modificat, a fost votat de adunarea constituantă la 25 August 1789. Acest document are un caracter deductiv şi juridic, el este un act politic şi în acelaşi timp un manifest filosofic. In partea introductivă se spune: «Vrem o declaraţie pentru toţi oamenii, pentru toate timpurile, pentru toate ţările, ca să servească drept exemplu pentru lumea întreagă ». Ce di- ferenţă între această declaraţie şi textele utilitare şi pragmatice engleze 1 Declaraţia dela 1789 a inspirat toate constituţiile europene până la 1920, cu excepţia constituţiei sovietice din 10 Iulie 1918, care a fost punctul de plecare al constituţiilor din 1924 şi din 1936. Revoluţia franceză, sărind etapele, a instaurat Republica. După paranteza napoleoniană'—care a organizat, lărgit şi impus altor state sistemul francez — Restauraţia n’a mai putut decât să instaureze o monarhie constituţională, întemeiată pe un com- promis şchiop şi lipsit de sinceritate de ambele părţi. Loviturile de Stat dela 1830, 1848, 1859 şi 1871 au desăvârşit opera începută la 1789, pe când în Anglia Restauraţia a putut realiza o monarhie constituţională trainică, care a continuat în mod liniştit evoluţia spre o democraţie cu tendinţe sociale. In Statele-Unite, emigranţii care s’au expatriat, fie din motive religioase, fie din motive economice sau politice, au fost elemente active, protestatare, însufleţite de principiile răspândite de filo- sofi englezi şi francezi din secolul al XVIII-lea, au reacţionat contra politicei coloniale a Angliei şi au întemeiat de-a-dreptul o Republică Federală. Lupta dusă contra duşmanului comun, regalitatea absolută, începând cu revolta baronilor englezi în 1215, continuând cu revolta burgheziei şi a micilor proprietari provinciali francezi în 1789, cu rebeliunea emigranţilor în cele 13 colonii din'America de Nord a stabilit în aceste ţări regimul democratic liberal şi individualist. Deci exproprierea suveranităţii s’a făcut, în prima etapă, mai întâi în favoarea nobililor în Anglia, şi apoi în favoarea burghezilor şi ţăranilor avuţi, în Franţa şi Statele-Unite. A doua etapă, parcursă în secolul al XlX-lea până la 1919, încredinţează suveranitatea unor categorii din ce în ce mai mari de cetăţeni: burghezi, intelectuali, proprietari rurali mari şi mici, 6 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 564 meseriaşi. Aristocraţia ne mai având privilegii este, din punct de vedere politic, asimilată burgheziei. Drepturile politice nu mai sunt legate de privilegiile derivând din naştere, nici din posesiunea latifundiilor, dar rămân legate de posibilitatea de a piăti impozite, de ştiinţa de carte, de sex. Mai toate statele au adoptat democraţia liberală clasică care, cu timpul, a alunecat spre democraţia formală. Statele întâr- ziate: Austria, Germania, Turcia, în urma înfrângerii din primul războiu mondial, au trebuit sa adopte şi ele regimul democratic republican. Rusia, printr’o sforţare extraordinară, unică în istorie, a sărit etapele şi a trecut direct dela despotism ţarist la demo- craţie socialistă radicală. Anii 1918—1922 formează a treia etapă, deosebit de intere- santă. Ea marchează începutul declinului democraţiei clasice zisă liberală. După primul războiu mondial, câştigat de marile democraţii liberale istorice (Anglia, Franţa, Statele-Unite) îm- potriva monarhiilor de regim vechiu, au înflorit în Europa demo- craţii izvorîte din aplicarea textuală a dogmelor liberale clasice. Constituţiile din această epocă erau înrudite, conţineau multe dispoziţii asemănătoare, porneau dintr’o inspiraţie unică. Mai toate erau întocmite de profesori de drept constituţional, dintre care mulţi nu ştiau ce este politica, nici sociologia. • Acest procedeu a creat democraţii fără democraţi şi republici fără republicani. Neavând. rădăcini profunde, puţine au rezistat vremurilor; rând pe rând, Germania, Turcia, Polonia, Italia, Portugalia, Spania, Jugoslavia, Grecia, România şi Italia (cu o constituţie mai veche), au adoptat regimuri care variau dela democraţia autoritară la dictatura cea mai absolută şi cea mai personală. Această epidemie de formule politice dictatoriale îşi are ex- plicaţia ei naturală. Etapa a patra prezintă o bifurcaţie. Democraţia clasică, de- venită pur formală, evoluează pe de o parte spre formele fasciste sau hitleriste, iar pe de altă pafrte spre democraţia socială sau formula sovietică. Această bifurcaţie are două cauze: Prima provine din necesităţile războiului din 1914—1948 care, în vir- tutea principiului de necesitate, a impus tuturor guvernelor, chiar celor mai liberale, măsuri intervenţioniste şi centralizatoare, MITOLOGIA CONSTITUŢIONALA S6S obligaţia de a impune vieţii publice o disciplină colectivă aspră, pentru a câştiga războiul. Unele din aceste măsuri au fost menţinute şi după încheierea păcii, motivate de desordinea economică şi financiară mondială. Guvernele au găsit în procedura decretelor-legi şi în dispo- ziţiile intervenţioniste multe avantaje, iar publicul s’a obişnuit cu ele, temându-se de necunoscut. A doua cauză o constitue criticele de ordin politic, economic şi social, foarte numeroase, adresate democraţiei clasice sau mai bine zis democraţiei deformate, degenerată, influenţată şi între- ţinută de hipercapitalismul anonim, constituit în carteluri, holdin- guri, etc. şi de toţi cei care practicau meseria, atunci foarte rentabilă, de reprezentanţi ai naţiunii. Aceste forme de democraţie erau hotărît contrarii intereselor şi ale Statului şi ale cetăţenilor individuali. In ultimii 30 ani «criza democraţiei» a inspirat o vastă literatură în toate limbile şi în toate ţările. S’au produs multe reforme sau reţete pentru a însănătoşi vechea democraţie. Dar reformele turnate în sisteme teoretice, ca şi reţetele de expedient, au eşuat. Toate sunt întemeiate mai mult pe exegeza textelor şi a sistemelor decât pe exprimarea faptelor sau diagnoza situa- ţiei politice şi sociale reale şi se străduesc să aplice dogme consi- derate ca sfinte. Nu textele pot reforma o societate sau un sistem politic; renovarea nu poate veni din afară, trebue să izvorască din adân- cimea conştiinţei şi să fie în armonie cu legea evolutivă fatală şi necesară. Mai este un lucru important: spiritul guvernării. Nimic mai înşelător decât simpla examinare a textelor cons- tituţionale. Următoarele exemple luate din legislaţia română sunt concludente. Art. 128 al constituţiei din 1923 permite instituirea stării de asediu, generală sau parţială, în caz de pericol «de Stat». Această dispoziţie, care cuprinde cenzura şi restricţii diverse, era menită să fie aplicată numai în cazuri excepţionale şi pentru un timp limitat. S’a guvernat timp de 20 ani cu starea de asediu. Starea excepţională devenise normală. S’au întocmit şi votat legi administrative bune, logice, dar care nu se aplicau fiindcă fiecare partid care făcea o lege, strecura la 566 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE sfârşitul legii dispoziţii tranzitorii neobservate, care făceau ino- perante dispoziţiile legale, normale, şi se guverna cu dispoziţiile tranzitorii. Aceste exemple arată ce imensă deosebire există între tălmă- cirea textelor şi aplicarea lor. Dacă în fazele precedente democraţia şi liberalismul erau inseparabile, în faza ulterioară anului 1922 aceste două noţiuni se despart şi chiar se opun. Democraţia izvorîtă din mişcările dela 1848, mult mai radicală, repudiază liberalismul. Nuanţele democraţiei sunt infinit de multe, dar evoluţia lor, trecând câte odată prin forme extremiste, tinde în mod normal către socialism. începutul evoluţiei se şi simte chiar în textele nouilor con- stituţii din 1919—>1920, în care tendinţa socialistă îşi face primele apariţii, în dispoziţiile privitoare la raţionalizarea subsolului, a apelor, a izvoarelor de energie şi la concepţia despre proprie- tatea considerată ca o funcţie socială. La bifurcaţie, ţările democratizate numai prin texte au apucat calea dictaturii de tip fascist, rupând astfel linia evoluţiei na- turale, adoptând forme regresive, mergând până la reînvierea formelor politice primitive ale clanului rasist. După o clipă de triumf, aceste forme anormale s’au prăbuşit învinse, pierzând războiul mondial provocat de ele. Celelalte ţări păşesc spre a cincea etapă, care încredinţează suveranitatea şi organele Statului masselor populare, deci caută să realizeze un regim care să permită să fie cât mai bine pentru cât mai mulţi. Idolii democraţiei clasice sunt: Drepturile sfinte,înnăscute şi inalienabile,ale cetăţeanului liber, ale cărui interese sunt mai protejate decât interesele colectivităţii. Suveranitatea naţiunii, exercitată de adunări reprezentative, care, după ce au fost alese, devin independente de naţiune şi deci confiscă suveranitatea naţională. Separaţiunea puterilor de Stat (puterea legislativă, puterea executorie şi puterea judiciară) în scopul de a slăbi puterea guvernamentală în profitul camerelor. . Libera concurenţa între oameni, între partide, între State şi credinţa Jntr’o ordine economică naturală şi imanentă. Libera MITOLOGIA CONSTITUŢIONALĂ 567 concurenţă între partide a dus la puzderia grupuleţelor de inte- rese, întemeiate pe scrutinul de listă cu reprezentarea minorită- ţilor. Universalitatea şi perenitatea acestor dogme erau socotite definitive şi eterne. Comentatorii grupaţi în şcoli au purces în operele lor, timp de 50 ani, lq exegeze, la comentarii, la analize subtile, care amin- tesc discuţiile teologice bizantine. Comentatorii au dat guvernelor, la comandă, constituţii sintetice. Acest dogmatism quasi-clerical nu a putut opri mersul evoluţiei, cum nici codul lui Justinian n’a oprit progresele ştiinţei juridice. Democraţia socială a fost la început un râuleţ care îşi căuta un drum printre obstacole, silit, din când în când, să intre în pământ, ieşind apoi la suprafaţă, primind afluenţi şi devenind cu timpul un fluviu puternic. In zadar vor unii să-l oblige să se întoarcă la izvor. Această democraţie îmbracă forme diverse, care merg dela trade-unionism la formula sovietică, cea mai originală dintre toate. Instituţia fundamentală a sistemului politic sovietic este so- vietul. Cuvântul cel mai potrivit care poate exprima aproximativ această realitate ar fi cuvântul: comunitate organizată. Există sovietul politico-teritorial (sat, plasă, regiune, teritoriu, repu- blică, confederaţie), sovietul economic (de fabrică, de kolhoz) şi altele. întreaga colectivitate este organizată într’o vastă reţea de soviete aşezate pe trepte ierarhice. Sovietele din treptele su- perioare nu sunt compuse din delegaţii sovietelor din treptele inferioare; toate sovietele, de orice treaptă, sunt alese în mod direct. Fiecare soviet îşi alege un comitet (prezidium). Fiecare deputat, funcţionar sau demnitar este un delegat al comunităţii, delegaţia este revocabilă oricând. Dar studiul atent şi realist al evoluţiei formelor politice arată că gradul de maturitate politică al unui popor nu se poate aprecia numai din examinarea textelor constituţionale. Multe popoare adoptă, fie din spirit de imitaţie, fie constrânse, o mito- logie politică, cum odţnioară multe popoare au acceptat creş- tinismul, păstrând totuşi vechiul fond păgân camuflat. In su- fletul colectiv popular rămân străvechi deprinderi şi sentimente, 568 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE care constituesc realităţi subjacente permanente şi ireductibile, care denaturează orice sistem politic şi religios suprapus. Sistemele politice democratice în devenire nu sunt încă toate bine închegate, dar peste tot se impune un alt crez, se ridică alţi zei, se construiesc alte temple în locul celor părăsite. Un nou Olimp detronează pe cel vechiu. JULIAN M. PETER PUNCTE DE VEDERE DIVERSE I. V. STALIN Moscova, 21 februarie 1946. Dela locul meu, îl văd de profil. Suntem aşezaţi în jurul unei mese lungi şi înguste; generalis- sCmul stă lângă interpret, care s'a aşezat în capul mesei. Profilul este pur, trăsăturile obrazului sunt fine. Părul, ar- gintiu, se răreşte spre creştet. Mustaţa e de coloare mai închisă. Ochii, îi ţine aplecaţi deasupra paginei albe a blocului, pe care trasează linii geometrice, cu un creion roşu. Gesticularea aceasta a manei întovărăşeşte în mod instinctiv frazele scurte, rostite cu glas scăzut, astfel încât, uneori, ai impresia că monologhează pentru sine însuşi, în singurătatea camerei de lucru. (Deşi un birou simplu e aşezat într'un colţ al odăii, genera- ■ lissimul nu pare a lucra aci). Am sosit la Kremlin pe înnoptate; la ora 7 am fost introduşi în biroul generalissimului. Ne aştepta în picioare, în fundul camerei, şi venind spre noi ne-a strâns mâna tuturor, înainte'de a-şi lua locul în capul mesei. Impresie de energie calmă. Linii simple, stil clasic. Simţi la dânsul deprinderea de a gândi. Pilosoful transpare în toate între- bările pe care le pune. Omul de acţiune porneşte dela frazele scurte, în care îşi concentrează toată energia. Este un mare privilegiu de a fi putut asista la comportamentele unui astfel de om. Raportată la istoria strictă a evenimentelor, personalitatea lui este covârşitoare. Dar opera scrisă nu trebue uitată, spre pildă expunerea de factură clasică asupra materialis- mului dialectic. . 570 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Acest om a sfărâmat maşina de război nazistă. Fiara ajunsese la periferiile Moscovei şi Leningradului. Voinţa lui de fier s’a repercutat în mii de piepturi. Poporul sovietic a rezistat şi a învins. Coheziune, sacrificiu liber consimţit de toţi, pentru izbăvirea patriei. Ataşamentului orb de odinioară, al poporului, pentru şeful Stalului, i s’a substituit o iubire raţională. Cariera prodigioasă a şefului de astăzi, o poţi urmări prin imagini în muzeul Lenin, vecin. Acolo se poale zări, înlr’o sală, un Slalin tânăr, cu o figură lungăreaţă şi o mustaţă fină, neagră, coafai cu o pălărie de paie cu borduri largi, un portret revelator, în care gracililalea tinerească se aliază unei energii dure. Con- trastul e frapant. Modestia eroului este aparentă. Ea se manifestează şi în uni- forma simplă ce-l înveşmântează şi în toate atitudinile sale. Stilul lui Slalin e simplu şi sincer. Şi aceasta are drept urmare o genera- lizare a acestei atitudini, prin raţiune de Stat. Sinceritate, onestitate, respect al cuvântului dai. Ne aflăm în Uniunea republicelor socialiste sovietice. AL. ROSETTI JURNAL DE LECTOR —Prefaţa din umbră — Recitesc, şpalt cu şpalt, în timp ce fac corecturile, a V-a serie de «menţiuni critice », dintre Octomvrie 1932—Decemvrie 1933 şi ’n faţa atâtor vechi texte, întrupate din nou, în proaspătă cerneală de tipar, încerc un ciudat sentiment de comodă şi armonioasă euforie, pe care, în niciun caz, la vremea aceea, când le scriam, nu am cunoscut-o. Dacă lectura unei cărţi este un exerciţiu curent, ce-şi află în ea însăşi satisfacţiile, acumularea impresiilor despre carte şi obligaţia de a le da o formă, cât mai aproape de ecourile, contradictorii uneori, pe care le-a stârnit în inima ta, trezeşte, deopotrivă, revolte şi obligaţii, ce se înfruntă, câteodată până la anulare, şi fac şi mai dificilă elaboraţia. De ce, îţi spui, în timp ce ornicul aleargă şi hârtia adastă, să cobori în arenă, când e aşa de plăcut să stai, nevăzut, în jeţul amfiteatrului, să te laşi pradă visului şi, presupunând că cineva te întreabă, sau te somează, sâ-i ■ răspunzi cu o monosilabă sau chiar cu un gest, în aceeaşi măsură expresiv. Cine a degustat poezia filmului mut nu va conveni nici când să glorifice monştrii aceia din umbră, proiectaţi pe ecran, fără de consistenţă, dar cu gurile cât poarta iadului, din care se aud, răsunând, înfuriate lătrături de cerber. Dacă nimic nu ega- lează în frumuseţe poema nescrisă, cu atât mai adevărat e lucrul pentru deliciile sau amărăciunile tăinuite, ale lecturilor. N’am uitat toate acele neplăceri ale scrisului cu orice preţ, şi cortegiul lor: nici migrenele, nici reumatismele, nici frigul perfid din subsol, nici canicula, coborînd din tavan, ca un nimb de fier încins jur împrejurul capului, nici indispoziţiile unei veşti triste, nici, mai la urma urmei, acel prea firesc taedium vitae, ce nu te întreabă şi nu vrea să ştie şi pe care abia dacă îl minţi, dela o filă la alta, cu un fum de ţigară şi cu o drojdie de cafea amăruie şi-mi aduc mai cu seamă aminte, cât mă nemulţumeau 57* REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE şi gândurile ce trebuiau neapărat gândite şi tiparul în care, de bine de râu, aveau până la urmă sâ fie turnate. Şi totuşi textele sunt pure. Nimic din inciziile, ce torturau ceasul acela de noapte sau din febra orelor de peste zi na rămas printre rânduri. Abia dacă, din loc în loc, o frază, un acord, un cuvânt, răspund mai greu şi te fac sâ bânuieşti cine ştie ce tâlc, cu grijă închis, dar pe care l-ai uitat dimpreună cu cifrul. Căci mnemotehnica are, printre altele, şi virtutea câ-şi rătăceşte cheile. Sâ fie oare din pricina timpului, medicul acesta inegalat, care aboleşte şi chinul scrisului, ca pe orice suferinţă fiziologică ? Dar şpalturile trec, unul după altul, ca benzile dilatate, pe care un neobosH « morsei> şi-ar fi imprimat mesăgiile efemere. O des- nâdefde surdă mă pândeşte. « Viciul acela nepedepsit, lectura r, despre care vorbea poetul galic, iar Valerg Larbaud şi-l lua titlu de carte, nu m’a rătăcit, oare, pe cărări greşite ? Pentru cine am citit atâtea cărţi şi pentru cine, mai ales, am scris despre ele ? Ce vanitate, rău înţeleasă, m’a întemniţat de bună voie, între gratiile cărţilor, în timp ce veacul îşi vedea de rosturile lui iar anotimpurile îşi alternau, cu nevinovăţie, splendorile? Zădărnicie şi naivitate — mă pregătesc sâ exclam cu Eclesiaslul, dar textul ce percurg în clipa de faţă mă trezeşte la realitate. Poate că nu e tocmai aşa. Căci dacă n’aş fi scris despre cărţi, ciiTe garantează că m’aş fi pri- ceput în operaţiile de bursă sau în studiile desagregării atomice? Fiecare destin cu riscul şi cu satisfacţiile lui. N’o fi eroic dar e sănătos. Şi apoi libertatea de a fi scris despre oricine, orice, după bunul nostru plac, şi pe propria noastră râspunderel Nu se născo- ciseră încă nici normativele, nici represaliile. Foiletonul apărea cu regularitate, indiferent despre cine scriai, indiferent în ce ton. Eram departe de epoca demnitarilor, ce nu puteau fără literatură şi cărora le trebuiau cât mai multe certificate de competenţă. Ni- meni nu-ţi cotrobâia prin articole, sub motiv că nu-i place vocabu- larul, că nu-i convine cutare frază sau, şi mai scurt, că nu-i plac ochii romancierului despre care scrii. Intoleranţa şi lagărul au venit după aceea. Ele s’au instaurat şi în literatură şi înlăturarea lor nu va fi atât de uşoară. Trecutul consolează de ziua de azi. De aceea sâ mulţumim Domnului, că ne putem refugia în trecut şi sâ nu mai cârtim. PERPESSICIUS COMENTARII CRITICE MENŢIUNI CRITICE UN RAPSOD AL • PĂMÂNTULUI ŞI AL SUFLETULUI ROMÂNESC: EMANOIL BUCUŢA Recenta tipăritură academică a d-lui Emanoil Bucuta (George Vâlsan după zece ani, Analele Academiei Române, Memoriile Secţiei Literare, III, XIV, 2, 1945) nu este numai un act de pioasă comemoraţie pentru unul din cei mai originali şi mai artişti totodată dintre oamenii noştri de ştiinţă. Ea constitue, ÎH acelaşi timp, şi mustrarea cea mai amabilă, cu care risipitorul acesta de podoabe generoase ne abate din cărările ispititoare, însă nu mai puţin vinovate, ale actualităţii tiranice. Căci iată un an încheiat de când, cu aceeaşi simplicitate în gesturi şi în aceleaşi ademenitoare atribute ale tiparului îngrijit şi al minu- natelor planşe documentare, am primit darul celui de al IV-lea tom din « Pietre de vad )> şi încă nu ne-am învrednicit să crestăm, cu o linie de răboj cel puţin, nici simpla lui apariţie, necum sensul şi semnificaţia unei opere, atât de fundamentală în analele cul- turii şi literaturii noastre. «Nu suntem deprinşi «scria, cu prilejul cinquantenarului « Vieţii la ţară », a lui Duiliu Zamfirescu, eme- ritul editor al scrisorilor lui, «nu suntem deprinşi cu sărbătorirea faptelor mari din viaţa noastră sufletească. Abia prindem de veste când un scriitor sau un artist, care a făcut să ne vedem altfel, pe noi şi lumea, împlineşte, de pildă, cincizeci de ani, ca Să ne hotărîm la un popas de preamărire, nu atât pentru el, mai mult stingherit şi ruşinât de asemenea prilejuri, cât pentru această cultură românească şi pentru credinţa, de care are nevoie, că merge înainte şi merge bine » — şi cuvintele acestea, atât de adânc cumpănite, se potrivesc mai mult ca oricând şi pentru cazul de faţă. Cele patru serii din «Pietre de vad », apărute în mai puţin de şase ani (I, 1938; II, 1941; III, 1943; IV, 1944), cu cele mai bine de 2000 file mari, cu litera maşcată, ca tot atâţia S74 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE faguri, grei de rodul multelor veghi deasupra cărţilor şi al nenu- măratelor drumuri prin ţară şi dincolo de graniţă, trebuiau să fie un astfel de « popas de preamărire *, mai puţin pentru dru- meţul neobosit, care urcase, cu acelaşi picior, tânăr şi prest, câteva trepte dincolo de muchia unei jumătăţi de veac, şi mai mult pentru martorul plin de abnegaţie al istoriei noastre con- temporane sau, cu înseşi cuvintele sale, «pentru această cultură românească şi pentru credinţa, de care are nevoie, că merge înainte şi merge bine ». Nu odată, în comentariile cu care am însoţit, cât de imperfect e inutil a mai spune, fiecare din întâile trei serii ale « Pietrelor de vad l, apropierea de ceilalţi cântăreţi ai frumuseţilor pământului românesc ni s’a impus, dar odată cu ea şi tot ceea ce deosebeşte de înaintaşi, pe scriitorul nostru. Rapsod al României Pitoreşti? Fără îndoială. Cu precizarea însă că ne aflăm în faţa unei noui varietăţi, aşa cum şi d-sa distinsese în dese rânduri notele diferenţiale pentru antecesori. Ele se întâlnesc formulate, aproape în aceiaşi termeni, atât în paginele închinate lui Vâlsan, din «Pietre de vad », IV, 333, cât şi în recenta comunicare academică: « Ştiu că am vorbit în mai multe rânduri cu George Vâlsan, despre o Geografie pentru toţi a Ro- mâniei, care să ia locul şi Geografiei pline de poezie a lui Vlahuţă din « România Pitorească », şi Geografiei încărcate de istorie a lui Nicolae Iorga, din volumele de călătorie prin ţară şi Geografiei ţesute la un gherghef de ştiinţe naturale a lui Ion Simionescu. Să fie numai pământul românesc, ridicat deodată înaintea noastră din plămada fierbinte geologică, între munţi şi Mare, cu tot ce face să ne bată inima când îl vedem, aşa cum se ridică pe hartă la această margine de răsărit şi clădit parcă nu din lut posomorit, ci din pietre scumpe scânteietoare, carte de pus în toate mâinile, nu de învăţătură, ci de frumuseţe şi de iubire ». Locul d-lui Ema- noil Bucuţa e în preajma unora şi totuşi dincolo de fiecare dintre evangheliştii aceleiaşi Românii Pitoreşti. Poet al naturii din marea clasă a descriptivilor noştri, câţi se aliniază între Odo- bescu şi Sadoveanu, cunoscător şi preţuitor al istoriei naţionale, aşa cum trăieşte şi în monumentele-i de artă, nu numai în amin- tirea cărţilor scrise, familiar al etnografiei şi al concepţiilor antropogeografice, pe care le-a aplicat în cercetări originale, precum în monografia despre « Românii dintre Vidin şi Timoc l, din urzeala, cărora s’a ales şi pânza atât de diafană, a câtorva din romanele sale, în frunte cu primul, «Fuga lui Şefki l, d-1 Emanoil Bucuţa este totodată şi glosatorul fără de răgaz al tuturor faptelor de cultură, oricât de modeste sau oricât de impţesionante. Un curs de apă, al Dâmboviţei, pe care o urmă- reşte cu admiraţia cu care ţii pasul unui erou din basme, (tehnică pe care d-1 Geo Bogza o va ridica, în « Cartea Oltului», la nivelul UN RAPSOD AL PĂMÂNTULUI, EMANOIL BUCUTA • 575 unei totale şi absorbante orchestraţii), o culme de munte sau un întreg sistem, al Bucegilor, cu imagina lor dominantă din copilărie, sau ai Făgăraşului, în umbra cărora se află ctitoria brâncovenească dela Sâmbăta-de-Sus, unde se desfăşoară nu numai una din cele mai mişcătoare şezători culturale dar şi po- vestea, cu iz de mitologie, a berzei sustrasă din cuib şi a remuş- cărilor ce tulbură somnul, un portret al lui Eufrosin Poteca, descoperit în mănăstirea din Sinaia, dimpreună cu amintirea Bucurei Dumbravă, pe care o trezeşte şi care prezidă, un călugăr misionar la fraţii săi de dincolo de Dunăre, ca Popa Dragsin, o tradiţie ca aceea a « crucei călătoare », poposind neştiută, din casă în casă, ca un simbol durabil, în comunitatea Samocovului aromânesc — iată spectacole şi imagini crescute din sine, ce alternează în paginele, atât de ospitaliere, ale celor patru serii din « Pietre de vad », cu marile şi micile fapte de cultură, cele mai multe din ţară, însă şi din străinătate. Cetitor pasionat, bibliograf înnăscut dar şi pregătit în cele mai variate ateliere ale tehnicei cărţilor, drumeţ neobosit pe toate cărările, de-a- lungul şi de-a-latul ţării, nimic din ceea ce i-a ieşit înainte: per- sonalitate proeminentă sau umil cărturar deţinând o cât de mică taină, pagină de manuscris sau de capodoperă universală, refe- rinţă pierdută în desişul epopeelor, ca aceea, altminteri proble- matică, a prezenţei Românilor în Poemul Niebelungilor, date festive din lumea cărţii şi a creatorilor de artă, ctitorii muzeo- grafice, realizări întru totul moderne, precum cinematograful şi radio, tot ceea ce a însemnat o tresărire de suflet şi o lumină mai mult în limpezirea drumurilor întunecate, din care societatea de astăzi se sbate să iasă, nimic nu i-a fost străin, le-a înregis- trat cu onoruri şi le-a comentat cu toată graţia, ca unul din cei mai atenţi şi mai devotaţi dintre exegeţii culturali, pe care i-a avut ultimul nostru sfert de veac. Şi faptul este cu atât mai im- presionant şi mai demn de laudă — iar cele patru serii din « Pietre de vad *, cu arhiva lor compactă, stau mărturie — cu cât nici- odată cultura nu a fost mai mult luată în deşert ca ’n toată această epocă şi niciodată nu s’au jucat mai sinistre farse, în numele culturii, ca acum. • Rapsod, aşa dar, al pământului şi sufletului românesc, într’un sens negreşit cu mult mai cuprinzător şi mai grav decât acela, cu care d-sa caracterizează într’un anume loc (« Pietre de vad », IV, 267) pe autorul «Vieţii la ţară », d-1 Emanoil Bucuţa se vădeşte, cu toată această constantă şi comprehensivă pasiune etnică, cu toate aceste atribute, proprii misionarismului cultural, un discipol, de bună seamă cel mai strălucit şi un sutaş, dintre cei mai credincioşi, ai lui Nicolae Iorga. Prezenţa, de altminteri, atâtor pagini închinate marelui cărturar, în această a IV-a serie 576 REVISTA FUNDAŢIILOR "^REGALE din «Pietre de vad» nu este, fără îndoială, întâmplătoare. E drept că toate au fost scrise după 1940 şi că ele sunt omagiul cel mai fervent pentru dureroasa jertfă, şi prematură şi mon- struoasă, a cărturarului. Lectura lor mângâie, cu atât mai mult cu cât oficialitatea, de toate categoriile, s’a ferit, până astăzi, să cinstească, după dreptate şi datină, memoria celei mai calde inimi din câte au bătut pentru soarta acestui neam. « Bomânia la Niculae Iorga», «Niculae lorga, întemeietor de muzee», « Frescele dela Argeş », « Colinde », « Niculaie Polizu Micşuneşti », sunt numai câteva din titlurile acelui necurmat pean, pe care d-1 Emanoil Bucuţa îl intonă întru preamărirea gloriosului dis- părut. Iată, de pildă, un portret din anii de vijelie, aşa cum şi noi l-am întrezărit, pe vremea studenţiei noastre, cu imagina aceea jupiteriană, iradiind fulgere şi fecundând simţirea româ- nească, la fel cu ploaia mitologică: • Iorga, în schimb (faţă cu sacerdotalul Pârvan), era patima şi lipsa de stăpânire însăşi. Iorga era cântăreţul vitejiei, al avântului care nu Be uită la piedici şi se sfărâmă ca într’o ploaie de stele. Ştia să răsco- lească în noi tot ce ne leagă de vieaţă şi să facă să suspine şi să fiarbă un întreg popor, în faţa pierderilor care nu pot şi nu trebuie să fie oco- lite. Omul nu mângâia, ci smulgea din loc şi ducea înainte. Pentru el, morţii făceau încă parte, cât mai ţinea lupta, dintre cei vii şi-i purta de umăr între ceilalţi, ca să fie de ajutor şi să se mai îmbete şi ei odată de învălmăşeală şi de biruinţă. Nimeni nu era în stare ca el să deschidă sufletele, ca să plângă şi să se bucure. Am fost de faţă la atâtea din pri- lejurile când istoria cerea un cuvânt care să le păstreze. Iorga trăia din plin cu acel prilej şi găsea fără nicio silinţă cuvântul aşteptat. El era mai cu seamă orator, vorbind fără pregătire, glasul cald şi puternic al clipei. Nu voia să domolească şi să facă să se uite, ci să rupă rănile şi să curgă lacrimi. Romantismul cel mai deslănţuit punea stăpânire pe oameni. Vorbitorul se svârcolea înaintea lor şi striga şi plângea cu ei Ochii mari se luminau de fulgere şi se întunecau de dispreţ şi ură- Birba, parcă intra în ea furtuna... » («Niculaie Polizu Micşuneşti» 138—139). Dar d-1 Emanoil Bucuţa a stat prea mult în preajma Uriaşului şi l-a urmărit mult prea aproape în neobosita şi proteica întru- chipare spirituală, pentru ca în paginile sale să nu se păstreze, pe fiecare, câte una din .nenumăratele lui prezenţe. Iată-1 la un concert de colinde, la Ateneu, cucerit, pentrucă «descoperea în ele o bucurie de viaţă şi o înduioşare înaintea puterilor mai mari decât cele omeneşti, pe care le cunoştea din folklorul vorbit ». Iată-1 prezidând şedinţele Comisiunii Monumentelor Istorice, «lăsând să curgă apropierile şi propunerile ca dintr’un corn al belşugului» sau urcând, întovărăşit de arhitect, «pe schele... la vreo biserică de 500 de ani, pentru cine ştie ce cărămidă smin- tită dela loc, unde o aşezase atunci un meşter zidar intrat cu toate calfele lui în cântecele bătrâneşti ». Altădată sunt ctito- riile lui, Vălenii-de-Munte cu universitatea lui populară, cu tipar- UN RAPSOD AL PĂMÂNTULUI, RMANOIL BUCUŢA 577 niţa, cu casa de odihnă, în care atâta a trudit, răvăşită şi ea de cutremurul din 1940 şi în preajma căreia sufletul său călător se simţea suspinând. Iar altădată cărţile, în care s’a risipit: acel neuitat letopiseţ al « oamenilor care au fost», unde, alături cu sute de imagini întâlneşti, între altele, cel mai frumos dintre portretele ce i-au fost închinate lui Carol I, «paginile fremătă- toare » despre călătoriile sale prin ţară, «din cea mai îndrăz- neaţă şi neîndurată autobiografie pe care o are literatura româ- nească, « O viaţă de om, aşa cum a fost», sau oricare din pagi- nile « nu de text anume, ci dintr’o prefaţă a lui.. acea de pildă, pusă la Istoria Românilor în 10 volume » şi în care, dela întâile rânduri «îţi dai seama că acela care a scris-o, vede născându-se şi pierind popoarele, pătrunde în firea lor ascunsă, le înţelege năzuinţele cele mai alese, este un istoric şi frământă viaţă ». Cu câtă dreptate, aşa dar, se ridică d-1 Emanoil Bucuţa împo- triva pigmeilor, ce cârtesc pe de lături: « Ce înseamnă, scrie d-sa, luate de acest şuvoiu, micile scăpări sau greşeli de date, de citate şi de fapte, pe care arhivarii mărunţi ai istoriei le descopăr şi i le aruncă plini de o mulţumire rea, în cârcă? Şivoiul îşi taie făgaş prin locurile sterpe, înviorând şi duce nepăsător cu el toată pleava strânsă pe drum sau tulbureala făcută de propriile lui ochiuri, sorburi şi vârtejuri t. Incontestabil, puţini au cunoscut, nu numai în suprafaţă dar şi în adâncime, imensa activitate, de toate hotarele, a lui Nicolae Iorga şi, după aceea, puţini au preţuit-o la, justa inalterata ei valoare, aceea care arde şi curăţă de toate impurităţile, puţini au iubit-o şi au propovăduit-o şi altora, mai temeinic şi mai devotat ca d-1 Emanoil Bucuţa. Cartea de pomenire, aşa cum o merită acest gigant al culturii noastre, studiu migălos şi exhaustiv, mergând mână în mână cu reconstituirea biografică şi cu cântecul de slavă, singur d-1 Ema- noil Bucuţa, dintre ucenicii spiritului său, ni l-ar putea da. Dovadă, între altele, această pagină de evocare, în care trăieşte, cu toată intensa lui vitalitate, călătorul fără de preget şi fără . de moarte Nicolae Iorga: ' Plecasem odată dela Văleni împreună. Valea Teleajenului, cu mă- guri, cu pâlcuri de copaci sau cu vii, de o parte, şi cu deschideri de pla- iuri, cu acoperişuri de ţiglă şi olane roşii deasupra pomilor, fără trup de casă văzut dedesupt, ca şi cum ar fi stat deadreptul pe ei, de cea- laltă parte, ne întovărăşea şi ne împingea la visare. Dar cu Iorga alături nu se putea visa. Mintea lui neastâmpărată, ţinută necontenit în miş- care de tot ceea ce prindeau simţurile, n’o îngăduia. Vorbea el şi voia să vorbeşti şi tu. Erai atunci şi tu o privelişte, în care el răscolea, ca şi în cealaltă, ca să nu-i rămână nimic ascuns, să culeagă ce-1 putea ispiti şi Bă admire restul. M’am mirat totdeauna, atât înaintea pompelor cu aburi cât şi a turbinelor şi a morilor care întrebuinţează căderile de apă, în vâjâitul şi în spumele acestui cărbune alb, cum se poate ca aceeaşi apă să nu mai aibă, după munca făcută, deşi rămâne pentru ochi cu totul asemănătoare cu cealaltă, nicio putere ? Lângă marele meu tovarăş 7 57$ REVISTA' FUNDAŢIILOR regale de drum înţelegeam. Sorbea tot din tine. Nu mergeam nici acum cu trenul, ci cu alt vehicul, nu atât -pentrucă s’ar vedea din el altceva la dreapta şi la stânga, ci ca să putem opri sau abate, după chef. Un om trecea. Opream ca să-i vorbim. 0 turlă de biserică se desluşea pe negân- dite. Abăteam ca s’o găsim. Ii căutam pisania, care era o pagină de istorie şi o adevărată cheie pentru vreme şi pentru ţinut, mânuită de un asemenea meşter. încercam zugrăveala şi fresca. Răscoleam pe po- liţele tetrapodului după cărţile cu chirilică şi cu anii, la locul de ară- tare a tiparului, dela naşterea lumii. Ii aduceam ţărani, ca să Stea de vorbă cu ei. După două,, trei cuvinte, oamenii se deschideau. îşi spu- neau nevoile sau râdeau cu hohote la glumele lui. Era un fermecător, dar ca să scoată cât mai mult dela ceilalţi ». (« României la Niculae Iorga», pag. 28). Că astfel de rânduri, străbătute de o atât de intimă emoţie, se desprind, cu firească spontaneitate, de pe lira acestui citliared al pământului şi sufletului românesc, nu are de ce să mire, căci Nicolae Iorga a fost poate cea mai expresivă dintre culmile la care s’a ridicat acest neam, peisagiul cel mai divers al spirituali- tăţii româneşti, spectacolul cel mai impresionant. Dar d-1 Ema- noil Bucuţa află accente, deopotrivă de emoţionante, nu numai pentru eroii de legendă, ai istoriei şi ai vieţii. Ascultaţi, de pildă, descrierea unei datine din plaiurile năsăudene, la care asistă şi sociologul american Moseley, unul din cei mai buni prieteni ai noştri, « câştigat mai ales acolo, şi nu cu vorba, ci cu stări pe care le judeca singur, pentru românitatea şi făptura dintr’o sin- gură bucată a Transilvaniei»: « Era jocul cununii de grâu. Fetele îşi împrejmuesc tot capul cu o cunună mare de spice, nu ca o tavă pe creştet, ci ca un disc pe la frunte, tâmple şi ceafă, şi pe care trebue să-l ţie cu amândouă mâinile ridicând braţele. Sânii se înalţă şi mânecile dela iile înflorate cad. însoţitoarele zeiţelor Flora şi Pomona trebue să fi jucat la început acest joc, nu joc de femei, ci joc de fecioare preotese, închinare la soare şi laudă a grâului hrănitor. Se învârtesc uşor în cântecul fluierului şi femeile de pe margini aruncă pe ele apă din căni şi doniţe. Jucă- toarele joacă neturburate mai departe, ca şi cum ar juca în cer şi le-ar fi apucat o ploaie străvezie. Până la urmă hainele li se lipesc de trup şi nici Victoria din Samotracia n’are un avânt mai curat şi mai înalt decât aceste fete de sat năsăudene * («Oameni vechia, 97—98). Sau, în altă. ordine de idei şi ca o dovadă că rapsodul tuturor manifestărilor, de artă, naţionale, e în acelaşi timp poetul şi romancierul atâtor pagini de înaltă frumuseţe din «Florile inimii », «Legătura roşie », «Fuga lui Şefki », «Maica Domnului dela Mare», «Capra neagră» şi, fără doar şi poate, din cele peste 2000 de file ale acestor patru tomuri din «Pietre de vad », iată unul din cele mai juste elogii, din câte s’au închinat cărţii literare. « In nicio artă, scrie d. E. B., omul nu se găseşte pe sine, mai deplin şi mai curat, decât în carte, şi nu UN RAPSOD AL PĂMÂNTULUI, EMANOIL BUCUTA 579 în orice carte, ci în cartea cărţilor, care este cartea literară năs- cută numai din jocul cuvintelor şi din potrivelile fără nicio con- strângere din afară, ale fanttziei. Celelalte feluri de cărţi sunt împlinirea unui scop, urmărit în arhive sau în experienţe contro- labile ; singură cartea literară iese fără niciun scop, ca o rază dela soare şi ca o apă năvalnică pe o albie şi ascultând numai de legi proprii. Cartea literară este prietenul omului, în care el îşi descopere şi-şi duce cu sine sufletul, cu dorul şi năzuinţele lui... Nu este vorba în ea numai de nedesluşite suspine, ca o amintire din altă lume pe unde omul a fost la el acasă altădată şi care îşi găsesc o mulţumire tot atât de nedesluşită în celelalte înjghebări de artă, ci de o rostire limpede, în graiul nostru de toate zilele şi dela făpturi la fel de pământeşti şi de vii ca noi. Dacă umbra este proiectarea trupului nostru, aşezat în dreptul unui izvor de lumină, cartea literară este proiectarea sufletului, pus deodată în bătaia de fiori a unei mari simţiri. Este nedes- părţită de omul de gând, cum este nedespărţită cea dintâi de omul de carne, afară dacă, prin cine ştie ce blestem de Peter Schlemihl, omul fără umbră, ne trezim scoşi din ceea ce este firesc şi de obşte » (« Cartea literară », 288). Elogiu al gratuităţii actului de creaţie literară, cu atât mai impresionant sub condeiul unui rapsod al etnicităţii şi al tuturor manifestărilor ei, însă elogiu explicabil dacă se ţine seamă că, în oricare din ipostazele lui, scrisul d-lui Emanoil Bucuţa este scrisul unui artist rafinat, în care se proiectează, cum atât de plastic o spune, sufletul său generos, «pus deodată în bătaia de fiori a unei mari simţiri». PERPESSICIUS 7' ROMANTISMUL ROMANESC In 1948, vom sărbători centenarul revoluţiei, care ne-a pus în contact cu spiritul şi instituţiile moderne ale Occidentului; acest fenomen este el însuşi încoronarea unor succesive strădanii, care-şi găsesc expresia culminantă în anul 1848. Dacă, în domeniul politic şi social, revoluţia este fixată prin- tr’o dată istorică, nu tot aşa de precizată este şi cealaltă, în lite- ratură ; contactul cu Apusul literar s’a făcut mai întâi printr’o serie de «clasici întârziaţi *, la care influenţa franceză, italiană şi chiar grecească se amestecă, într’o orientare destul de hibridă şi de calitate îndoelnică. Infiltraţia romantismului se semnalează, e drept, încă dela începutul veacului al XlX-lea; generaţia dela 1830, în fruntea căreia stau Heliade, Cârlova şi Grigore Alexandrescu, luase act de romantism, ca de o mişcare a sensibilităţii moderne, de care şi ea era animată; oricât, în perspectiva timpului, Heliade apare ca un eclectic, oscilând între clasicism şi romantism, iar Alexan- drescu se va fi fixat ca un clasic, prin însăşi structura lui firească şi prin realizările Iui poetice — infiltraţiile romantice există şi la aceşti precursori. Dar istoria literaturii noastre moderne cunoaşte un spirit compact de romantism; generaţia politică dela 1848 se acoperă şi cu generaţia literară a vremii; până la junimism, exact până la afirmarea genialului adolescent Eminescu, cu Venere şi Madonă, Mortua est şi Epigonii, romantismul de izvor franco-englez a dat o nouă faţă literaturii noastre moderne. Evident, că romantismul nostru nu are un caracter de revoluţie estetică, în sensul romantismului francez; el nu luptă în contra unei tiranii clasice şi a unui academism osificat; mai curând, are caracterul unei descoperiri integrale de maturitate, al unei puneri la nivel cu literatura europeană a timpului şi al unei ieşiri dintr’o inerţie orientală. Entuziasmul pentru literatura populară, al lui Alecu Russo şi Alecsandri, este şi el un act de romantism, o deshumare, din ROMANTISMUL ROMANESC 58l anonimat, a unei producţii romantice, a poporului, exprimat prin doine şi balade ; tonul elegiac al doinelor indică o suferinţă se- culară, iar eroismul cântecelor bătrâneşti sugeră dimensiunea suprafirească a eposului. Nu mai vorbim de câte infiltraţii căr- turăreşti, din Lamartine, Hugo şi Byron, întâlnim la literaţii din generaţia dela 1848. Cu Eminescu, sinteză a romantismului european, într’o creaţie majoră, procesul de naştere şi afirmare al literaturii noastre mo- derne se desăvârşeşte şi putem vorbi de romantism ca de-o miş- care autohtonă, în perspectiva vremii; faptul de-a fi asimilat şi de-a fi modelat, după împrejurările, temperamentele şi talentele locale, o revoluţie literară atât de covârşitoare, este esenţial. In preajma centenarului modernizării vieţii noastre publice, s’ar putea pune şi problema celuilalt centenar, al romantismului românesc. Judecând prin analogie cu Franţa, dificultatea fixării unui moment exploziv, cu caracter de manifest, al romantismului nostru, ne întâmpină tot timpul; n’am asistat şi noi la o «bătălie romantică », clar am asistat, în schimb la o bătălie a modernizării vieţii publice şi culturale, care-şi trage originile încă dela naiva, dar patetica însemnare a călătoriei lui Dinicu Golescu, în Apus. Francezii au fixat naşterea romantismului în Prefaţa dramei Cromwell a lui Hugo; nu vom găsi un document asemănător, între 1830 şi 1848 şi, nici mai târziu, în literatura noastră, care să dateze revoluţia romantică; şi atunci, ne-am putea îngădui o sugestie şi o convenţie: să identificăm centenarul romantismului nostru cu anul 1848, sinteză a unor eforturi colective şi succesive, în ordinea politică, socială şi culturală. Două mari primejdii pândesc pe istoricii literaturii române; cea dintâi este iluzia de-a socoti că, din veacul al XlX-lea, de când literatura noastră se desvoltă sub înrâurirea copleşitoare a Apusului, curentele naţionale reproduc simetric pe cele occiden- tale ; cea de-a doua este tendinţa de-a izola cursul istoriei noastre literare, la un instinct obscur al autohtoniei, considerând toate influenţele din afară tot atâtea încercări de a-1 anula sau numai umbri; ambele înclinări traduc respectiv şi două poziţii critice, cunoscute sub denumirea de modernism şi tradiţionalism. Când un critic militant, în cuprinsul uneia din aceste două formule, va scrie şi istoria literaturii noastre, totale sau parţiale, se va lăsa antrenat de directiva lui teoretică, transformându-se, rând pe rând, într’un apologet sau un detractor, al valorilor literare, ce cad în lotul agreat sau în cel inamic. Ceea ce s’a în- REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 58a tâmplat, în proporţii diferite, atât cu E. Lovinescu cât şi cu N. Iorga, ca istorici ai literaturii noastre contemporane. Dar această aplecare, firească, până la un punct, la criticii partizani, când devin şi istorici ai fenomenelor artistice la care-au participat, se poate întâlni şi în prezentarea unui trecut mai îndepărţat; fireşte, nu dintr’un spirit partizan şi teoretic, cât din aplicarea, cu orice preţ, a simetriilor istorico-literare, ca un cri- teriu absolut. Din confruntarea caracterelor romantismului francez, văzut ca o unitate estetică şi ca o realizare de mari tem- peramente, cu romantismul nostru, d. Ş rban Cioculescu a ajuns la câteva concluzii, ca şi la punerea lor în practică, ce merită o discuţie mai amănunţită. In Istoria literaturii române moderne, I, scrisă în colaborare cu D-nii Vladimir Slreinu şi Tudor Vianu — d. Cioculescu se ocupă de începuturile literaturii artistice, adică de generaţiile noastre de romantici, între Cârlova şi I. Codru Drăguşanu. înainte de-a prezenta cele patrusprt zece figuri, fără circulaţie intre ele, ca o serie de studii, portrete şi analize, fiecare valorificată mai mult în sine şi mai puţin în ambianţa epocii (deci într’o operaţie strict critică) — d. Cioculescu face un interesant paralelism între romantismul francez şi romantismul nostru; fireşte că suntem de acord cu unele discriminări, care se impun din împre- jurările locale, ca nişte determinante naturale. Aderăm şi noi la constatarea caracterului militant, politic şi social, al romanticilor autohtoni, în mare parte luptători pentru unire şi pentru pres- chimbarea moravurilor, ca şi pentru întărirea ideii de naţionali- tate ; dacă o afirmaţie ca aceasta: « Renaşterea noastră literară coincide cu redeşteptarea conştiinţei naţionale > — este întru totul justă, ni se par discutabile o sumă de alte afirmaţii categorice dar care duc, în concluzie, la negarea însăşi a romantismului autohton. E drept că d. Cioculescu ne previne rezistenţele, su- bliniind: «Cauzele de ntaderenţă morală, în tot decursul dintre anii 1830 şi 1866, la esenţa patetică a romantismului, ar comporta un studiu deosebit », pe care numai enunţându-1, îl înlocueşte cu « unele constatări ». Să luăm în consideraţie aceste constatări, rând pe rând; pe cea mai evidentă am amintit-o, adoptându-i justeţea, fiindcă sublinia caracterul local al romantismului ţiostru, de infiltraţie apuseană, aderent la un pronunţat spirit militant, în ordinea politico-socială. , Dintr’un instinct de perfectă simetrie cu literatura occiden- tală, d. Cioculescu caută şi o perfectă traducere a romantismului apusean, în romanticii noştri: « Noi nu am cunoscut, ca alte lite- raturi vecine, atingerea directă cu problematica romantică. Expe- rienţa interioară a romantismului ne-a rămas streină. Scriitorii ROMANTISMUL ROMANESC 583 noştri nu au trecut printr’o «criză» morală, de esenţă faustică, demoniacă sau egotistă, ca urmaşii spirituali ai lui Goethe, Byron sau Chateaubriand, din alte ţări», Şi mai departe: «înainte de Eminescu, aşa dar, produs de altfel tardiv al romantismului german, noi n’am avut ui adevărat exemplu , tot atât de îndoielnic ca şi desnodământul patetic. Să nu încheiem însă rândurile acestea prea puţine, fără a menţiona că adevărata creaţie epică din Unde începe noaptea, este traiul falansterian al micii familii de deţinuţi dela B.oman- novca, zugrăvită cu un verism delicat şi ironic. ŞERBAN CIOCULESCU CRONOLOGIA VERSULUI LIBER FRANCEZ î Ajunşi la un punct din care putem privi suma originilor şi antecedentelor, perspectiva versului liber se modifică simţitor. Apariţia nouii forme între consecinţe sau ca încheiere a unei deveniri explicabile duce, în acelaşi timp, la o mică pierdere şi la un câştig apreciabil. Pierderea este în impresia şi, dacă vrea cineva să spună astfel, în farmecul de noutate efemeră, iar câş- tigul e în recomandarea versului liber de la legile naturii. Totuşi, poeţii simbolişti au preferat, acestui fel de a-şi consolida ritmu- rile, senzaţia noutăţii lor. Cunoscând în deajuns momentele şi stările literare din care şi-au extras modalitatea versificării, cei mai mulţi, pe cale de enunţ sau de articulare raţională, după temperamente, fie placardând-o, fie argumentând-o, au prezen- tat-o ca noutate absolută. Să renunţăm la pitorescul bogat al celor dintâi, între care Gustave Kahn şi Jean Morâas deţin pri- mele roluri în comedia noutăţii, şi să considerăm pe Edouard Dujardin, reprezentant mai liniştit al aceleiaşi erori. Dujardin este chemat în 1920 să susţină la Sorbonna un ciclu de conferinţe despre maeştrii simbolismului. După ce înfăţişează auditorilor pe Mallarmd, pe Verlaine şi pe Rimbaud, conferenţiarul se^ opreşte asupra unui «punct de istorie literară: instaurarea versului liber». Era firesc. Dar, deşi îşi interzice «să lămurească locul versului liber în evoluţia tehnicei poetice», ceea ce arată că recunoaşte oricât de indirect legitimitatea chestiunii, desvoltă- rile sale şi limbajul îi denunţă sentimentul de noutate fără istorie, cu care înconjoară versul simbolist. Iată cum încearcă să-şi comunice acest sentiment sub formă de piese raţionale. In două părţi ale expunerii, care au devenit două capitole în cartea despre «primii poeţi ai versului liber», se ocupă de definiţia şi aspectul propriu al noului vers în prima, iar în a doua de prioritatea poeţilor care l-£u mânuit. Nu ne interesează deocamdată definiţia şi aspectul; ne nteresează însă stăruinţa de a-1 separa de câteva forme cu- jgo REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE noscute care i-ar fi dat o aparenţă de consecinţă, de rezultat evolutiv. Versul liber e diferenţiat astfel, e rupt, dacă ţinem să ne exprimăm mai propriu, de versul liberat şi de poemul în proză, din care provine, precum şi de verset, cu o apli- caţie în definitiv suspectă. Să lăsăm la o parte separaţia de versul liberat, deşi foarte semnificativă ea însăşi, de îndată ce istoricul literar trece cu totul peste derivarea noului vers din forme, de care ţine numai să-l separe; şi să-i examinăm, oricât de sumar, argumentarea cu privire la poemul în proză şi verset. «Poemul în proză, scrie el, are comun cu orice fel de Vers, regulat, liberat sau liber, că este compus din picioare rit- mice. Orice frază, de altfel, este compusă din picioare ritmice; numai că aceste picioare ritmice sunt mai mult sau mai puţin ritmate; ceea ce scriu în acest moment este un total de picioare ritmice (ce que j'ecris — en ce moment — est un ensemble — de pieds rylhmiques.,Poemul în proză diferă de vers, mai întâi prin aceea că picioarele sale ritmice sunt în general de un ritm mai puţin pronunţat, apoi şi mai ales prin faptul că nu sunt ordonate în unitatea strâusă a versului. Diferenţa este deci mai mare între versul liber şi poemul în proză decât între versul liţier şi versul regulat ». Sentimentul noutăţii absolute, din ascuns, este rău sfătuitor. Diferenţa dintre aceste două forme, dacă se întemeiază pe gradul de ritmicitate şi nu pe natura lor, susţine nu un raţionament scrupulos şi obiectiv, ci un sofism de tipul « ambiguităţii termenilor ». Din clipa când li se recunoaşte aceeaşi natură, ideea de noutate şi cu atât mai mult gelozia de această idee e fără rost, în cazul cel mai puţin rău; în cazul lui Dujardin, e suspectă de sentimentalism. Cât priveşte versetul, ni se spune că este « un fel de vers liber lărgit, compus el însuşi cele mai dese ori din mai multe versuri libere strâns asociate, după exemplul versetului biblic . Ne-am putea socoti mulţumiţi. Tot ce se mai adaogă e de prisos. Dacă versetul e « un vers liber lărgit», deosebirile dintre ele nu pot semnifica nimic profitabil pentru chestiunea noastră. Se va fi observat însă şi aici intervenţia sentimentală: nu versul liber este un fel de verset restrâns, ceea ce ar fi fost mai firesc, mai conform cu istoria acestor forme, ci dimpotrivă versetul e un fel de vers liber, non-sens istoric, care reflectează aceeaşi grijă secretă şi plăcere de a prezenta versi- ficaţia simbolistă ca noutate proprie. Capitolul următor ne lă- mureşte complet asupra punctului de vedere, din care purcede întreaga lucrare, numai pentru titlu: se numeşte « Invenţie ». Versul liber este prin urmare, după Dujardin, ca şi după Kahn, de care se deosebeşte numai prin metodă şi moderaţie, când «invenţie t când « descoperire », chiar dacă o consideră, în con- cluzie, ca faptă comună a primei generaţii simboliste. Au ceva CRONOLOGIA VERSULUI LIBER FRANCEZ S91 clasic îh ei, aceşti revoluţionari francezi care au vrut să izoleze noul vers cu vechea energie a separării genurilor. Dar mai stânjenitor decât orice pentru ideea lor de nou- tate absolută era antecendentul metricei neregulate a lui La Fontaine. împrejurările i-au scutit însă de această nouă bătălie. S’a întâmplat ca înşişi cercetătorii neinteresaţi să distingă net între versul neregulat al fabulistului şi versul liber. Vigiâ-Lecocq (Op. Cit.) răspunde celor ce puteau gândi pe atunci că La Fon- taine ar putea fi « strămoşul » metricei simboliste: « nu e nimic adevărat. Fabulele sunt scrise în versuri inegale, neregulate, dar toate au ritm cunoscut şi clasic, au rime corecte şi rareori dublate; La Fontaine nu s’a aventurat niciodată în versuri de 9 şi de 11 silabe, de un ritm mai instabil decât măsurile tradiţionale; sub aparenta nepăsare a frazei muzicale se ascund adesea strofe de 4 sau 6 versuri combinate după legile prozodice ale timpului». Intr’o pledoarie pentru noul vers şi pentru Gustave Kahn, Henry Bdraud (l’Hiritage des Sijmbolistes, 1906), adaogă: «Cât despre La Fontaine, forma lui practică este departe de a fi liberă. Versul lui vioi şi glumeţ este în general foarte cuminte, şi dacă duce la ceva, ni se pare că duce la uşorul vers-cuplet al lui Bâranger, făcând bine înţeles toate rezervele asupra felului de a se folosi de el». Chiar prozodişti dintre cei mai clasicizanţi ca Jules Ro- mains şi G. Clienneviere (Petit Trăiţi de Versification, 1924) nu înţeleg să despartă nici formal pe fabulist de epoca sar « .. .pro- zodia întrebuinţată de La Fontaine... nu comportă ca element special de libertate decât felul de grupare al versurilor şi distri- buirea rimelor. Mai tot timpul, La Fontaine nu se sileşte nici să construiască strofele exact, nici să grupeze versurile în serii prelungite, de un, acelaşi metru. Dar, pentru rest, se conformează riguros legilor tradiţionale. Fiecare vers, considerat singur, este un vers regulat şi, chiar în succesiunea versurilor, urechea este condusă în aşa fel, încât identifică fără caznă fiecare tip de vers regulat (alexandriir, octosilab, etc.) în momentul când se prezintă. Să adăogăm că o analiză mai adâncită descopere în prozodia lui La Fontaine o textură fie de juxtapuneri sau de întrepătrunderi de strofe felurite, fie de mici pachete de versuri egale, care ser- vesc ca legătură sau tranziţie metrică. Nu este deci surprinzător că versul liber al lui La Fontaine nu deconcertează urechea, cum face versul liber modern. In sfârşit, nu trebue să se igno- reze că tehnica lui La Fontaine formează o excepţie care nu-şi datorează strălucirea decât geniului poetului. Libertăţile lui sunt de un ordin mai general, care este al veacului său, şi n’a fost niciodată vorba să se facă din ele o aplicaţie universală ». Isto- ricii literari în sfârşit sunt de aceeaşi părere: Paul Fort şi Louis 592 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Mandin (Op. Cit.) precizează la rândul lor - « La Fontaine a compus fabulele în metrici felurite, de douăsprezece silabe cel mult, numai de trei silabe câteodată... Nu trebue să luăm aceste versuri ale fabulistului nostru ca versuri libere. Sunt versuri perfect clasice, deoarece La Fontaine nu întrebuinţează decât metrici tradiţionale, şi observă toate legile versificaţiei, cărora li se conformau poeţii de la Malherbe: măsură silabică, cezură fixă, rimă pentru ochi, alternanţa rimelor feminine cu cele mas- culine, proscripţia hiatului, etc. In rezumat se poate zice că La Fontaine făcea foarte Jiber versuri clasice ». Ca să nu întârziem mai mult decât e necesar, observăm că ceea ce se obiectează în principal situaţiei lui La Fontaine de precursor al versului liber este fizionomia clasică a versului, uşor de recunoscut dacă îl izolăm. Dar versul izolat nu mai e un vers. Poate fi un fragment ritmic de frază; poate fi de asemenea un proverb mai organizat ca sonoritate; poate fi orice, dar nu un vers. Rândul de cuvinte pe care îl numim astfel, arată locul de unde a fost rupt şi «întors »: e singurul lucru, afară de ritm, esenţial. Iar ca să putem aprecia «întoarcerea », avem nevoie de cel puţin două rânduri ritmice. La Fontaine nu «întoarce » versul numai cpnd bate metronomul douăsprezece sau opt tacturi, ci adesea şi după zece, după şapte, după şase, patru, trei şi chiar două bătăi. Este adevărat că baza metrică a fabulelor poate fi redusă la combinaţia fundamentală de dodecasilabi cu octosilabi în serie; dar Le Loup et l’Agneau, construită pe acelaşi temeiu prozodic, se complace în câteva variaţii deca- şi heptasilabice, una fiind de 4, iar Les Grenouilles qui demandent un roi îşi modifică însăşi baza, care este de 12/7 agrementată cu variaţii octosilabice. Exemplele de alternări mai surprinzătoare decât acestea abundă: C’est promettre beaucoup: mais qu’en sort-il souyeRtî Du vent. * M6me il m’est arrivâ quelque fois de manger Le berger. * L’homme au trasor arrive, et trouve son argent Absent. * Deux bellettes & peine auraient passâ de front Sur ce pont. CRONOLOGIA VERSULUI LIBER FRANCEZ S93 La perfide deacend tout droit A Pendroit, Ou la laie 6tait en gâeine. * Mon ami, disait-il souvent AU aavant, Vouă vouă croy6z considârable. * La cigale ayant chantâ Tout l’6t6, Şi varietatea măsurilor devine în context mai evidentă, prin baza metrică de 12/8 a mai tuturor fabulelor, precum şi prin absenţa ideii de strofă. Unii comentatori vorbesc de strofele disimulate ale lui La Fontaine. Lucrul poate fi adevărat dacă se ia în seamă numai combinaţia de bază; măsurile însă de 10 silabe şi mai mici, afară de cele octosilabice, nu revin în vederea nici unei simetrii; ele nu sunt folosite ca să alcătuiască o strofă, ci ca să întrerupă poate o monotonie posibilă. In orice caz, văzute în contextul de alexandrini şi octosilabi, aceste distrageri dela rit- mica generală dau fabulelor un aspect liber. încât s’ar putea admite concluzia lui Paul Fort şi Louis Mandin că La Fontaine «făcea foarte liber versuri clasice », dacă, în perspectiva simboliştilor asupra trecutului, n’ar fi apărut tot ca versuri « clasice » făcute «foarte liber » şi versurile romantice până la cele inclusiv ale lui Verlaine. Şi atunci e de neînţeles a se aplica aceeaşi formulă atât lui Hugo, Musset, Banville, sau Verlaine care nepărăsind niciodată ideea de strofă, alcătuită din reveniri de unităţi sime- trice, au păstrat contactul neîntrerupt cu prozodia tradiţională, cât şi lui La Fontaine, pe care aceeaşi prozodie a ritmurilor îl simte jucându-i-se pe de margini. Intre versul clasic şi versul liber nu mai există altă formă intermediară, general admisă, decât versul «liberat» al romanticilor şi al lui Verlaine. Cum vom numi, decât «liber * pe al lui Fontaine, care, sub aspect metric, depăşeşte singura formă intermediară? La aceeaşi denumire ne decide şi funcţia estetică a versurilor mici din fabule. Ele au întotdeauna un fel de a sări în ochi, fiind puse în valoare de con- trastul cu versurile anterioare şi posterioare, de intervalele care le încadrează, de « albul metric » care le separă. Expresia aceasta e a lui Paul Claudel (Op. Cit.), în comentarul lui Igitur de Mal- larmd. Şi n’am, întrebuinţat-o întâmplător: Mallarmd a dus la ultimă consecinţă, în două poeme în proză Un Coup de ă&s şi Igitur, tehnica expresivităţii «intervalurilor * şi « alburilor *. E 8 594 REVISTA FtJNbATULOR REGALE ceva similar şi în tehnica fabulistului, deşi numai ca embrion. La Fon taine dă acele alte întorsături versului obişnuit, creează impresia ritmică de neaşteptat, fiindcă are să exprime o nuanţă deosebită, asupra căreia doreşte să atiagă atenţia. Atât de co- mentatul monometru din versurile Meme, il m’est arriv6 quelqucfois de manger Le berger a putut părea lui Chamfort *) «escamotarea» în câteva silabe iuţi a unui grav păcat, iar lui Grammont, dimpotrivă, scoaterea în relief a păcatului. Oricare ar fi interpretarea justă, fapt este că monometrul în chestiune împlineşte o funcţie estetică. în- toarcerile neaşteptate ale versurilor sunt prin urmare comandate de nuanţa nouă a ideii poetice. Dar aceasta nu însemnează a face însăşi teoria versului liber şi a aşeza pe fabulist în locul lui de «strămoş» al verslibrismului? Faţă de opinia comună, care, după cum s’a văzut, îl izolează fără îndreptăţire de cei care îi seamănă, situarea lui ca premergător era necesară. Studiat în şcoale şi combinat cu factorii reali ai versului liber, La Fontaine a lucrat efectiv asupra spiritului verslibriştilor francezi, chiar dacă nu i s’a resimţit influenţa. E de menţionat totuşi cazul a doi poeţi, care, fie şi în treacăt, îi recunosc exemplul. Albcrt Mockel, într’un manuscris pus la dispoziţia lui Hcnry Beraud (Op. CU.), îşi autoriză libertăţile formale de la comportări a fabulistului, «singurul care, printre acei literatori iluştri rânduiii sistematic în jurul lui Ludovic XIV, a avut curajul să arate cu naturaleţe un simplu poet francez»; iar Viâlâ-Griffin (Deux mots în Entretiens politiques et litteraires, 1891), precizând că n’a simţit nevoia să depăşească alexandrinul, adaogă: «în compli- citate cu La Fontaine şi cu alţi câţiva, n’am simţit nevoia nici să ne amplificăm fiecare respiraţie până la această limită ex- tremă ». Mai hotărîtoare decât discriminările pe care le-am res- pins şi decât oricare altele, ni se par cuvintele de recunoaştere ale celor doi poeţi, dintre care al doilea este şi maestrul versului liber francez. Ar fi fost destul să ne referim la ei, dacă situarea lui La Fontaine faţă de noul vers n’ar fi fost de asemeni cerută de o eventuală cronologie verslibristă europeană. Cronologia franceză se mai împiedecă de încă două ati- tudini : un mare personalism şi un mic rovinism. Dacă ideea de noutate fără precedent, la Dujardin, se disimulează sub aparenţe raţionale, la alţii se desvoltă într’un personalism câteodată ri- ') In Maurice Grammont, Op. cit. CRONOLOGIA VERSULUI LIBER FRANCEZ 595 zibil1), Indicaţiile lor de ordin istoric, provenind de la militanţi din primul ceas ai nouii forme, pe care au resimţit-o ca «desco- perire », ca bază a unei reputaţii imediate sau a unui spor de reputaţie, se cuvin suspectate în însuşi principiul lor. In deosebi Gustave Kshn, pe cale de convorbiri particulare, interviewuri, articole amicale, studii şi prefeţe repetate la operele proprii, printr’o neobosită, dar foarte obositoare, oricât de amuzantă, operă de propagandă scrisă şi orală, atât în Franţa, cât şi în afară, a depus cea mai frumoasă silinţă să-şi breveteze « invenţia ». Şi pentru un timp, a reuşit în modul cel mai neglorios. In primii ani ai simbolismului, poeta Mărie Kiysinska, autoare de poeme în proză pe care, în volum, după aprinderea discuţiilor, le dispu- sese în versuri libere, revendica titlul de iniţiatoare; Kahn însă o acuză că i-ar fi cunoscut pe cale particulară manuscrisele sale, pierzând din vedere că poeta, la data în chestiune, nu scrisese decât poeme în proză. Dar un fapt ceva mai grav ne comunică tot Dujardin. In revista lui Kahn, La Vogue, apar primele ver- suri libere simboliste sub semnătura lui Arthur Rimbaud. Isto- ricii literari înregistrează data, care se impune deasemenea lui Edouard Dujardin chiar în 1922, când îşi tipăreşte conferinţele dela Sorbonna. Intre timp se va produce un articol «amical», în care, despre cele două poeme (Marine şi Mouvement) ale lui Rimbaud se spune că, directorului revistei unde se tipăriseră, adică lui Kfhn, i-au făcut impresia de scrieri în proză; că acestă proză cuprindea ercâteva elemente ritmice», care, din plăcerea lui Kahn, au fost scoase «în relief >, totul primind de la el «dis- poziţia tipografică dela care le venea înfăţişarea de bucăţi în versuri». Uiîta intervenţie se reduce în fond la nemulţumirea lui Gustave Krhn de a fi fost numai cel de al doilea poet sim- bolist care a publicat versuri libere. Plăcută nu-i era nici pre- zenţa între primii verslibrişti a prietenului, mort tânăr, Jules Laforgue; va declara deci, în prefaţa versurilor proprii, că prietenul, care numai putea vorbi, îi «cunoştea teoriile» încă din 1880 2). Dar susceptibilitatea de iniţiator unic, manifestată x) Edouard Dujardin produce trei mărturisiri: 1. După spusele lui Moreas, Kahn ar fi primit dela el un poem în versuri libere pentru revista La Vogue, dar îi amână publicarea şi confecţionează peste noapte ceva similar, intro- ducându-şi improvizaţia în revistă, ca să câştige pasul.— 2, «Moiâas şi Kahn se priveau pieziş şi fiecare dintre ei, la cafenea, îşi avea în buzunar, poemul său în versuli libere, gata să-l scoată ca pe o armă şi să-l pună sub • nasul celuilalt». — 3. Cea de a treia repetă într’un fel mărturisirea dintâi, prezenţa lui Moiâas în toate trei nu le acordă nicio valoare. El însuşi suferea în aceeaşi măsură de infecţia priorităţii verslibiiste. *) Andre Beaumier (La poesie nouvelle, 1902) şi mai âles Henri B^raud (op. cit.) îl vor crede pe cuvânt. Ei nu vor greşi, fiindcă Laforgue însuşi recunoaşte într’o scrisoare că în 1881 se îndrepta către o prozodie « kahnesque » (Cf. Erancois Ruchon, Jules Lajorgue, 1924). y 596 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE fără nicio reţinere, deşi a putut influenţa pe unii cercetători, i-a strâmbat portretul moral, poetul fiind azi unul dintre cei mai necitiţi simbolişti. Trebue să fie însă oarecum înţeles, pentrucă boala avea un caracter endemic. Foarte rari sunt poeţii din acea perioadă care să-şi fi mărturisit un model. Şi apoi, după cum observa în cele din urmă Dujardin, «această reformă a instrumentului poetic (legată necesar de reforma gândirii poetice) deşi inaugurată de Rimbaud, D’a fost mai puţin opera lor co- mună ». Ce s’ar mai putea zice de Catulle Mendâs? El n’a parti- cipat sub nicio formă la apariţia noului vers. Totuşi, mai târziu, fiind însărcinat oficial să întocmeaseă o situaţie a poeziei franceze (Happort sur le Mouvemenl Poetique frangais de 1867 â 1900—1903) şi adus de apariţia versului liber să menţioneze pe autorii de poeme în proză, îşi aminteşte: «Eu însumi dacă îmi aduc bine aminte am scris la nouăsprezece ani (îşi aminteşte foarte bine n.r.)... stanţe de proză ritmată, ici şi colo asonantă, cu fraze revenind ca refrenele; şi avea din plin pretenţia să fie aproape versuri libere.. .61). «Dar erau numai nişte mici jocuri ale spiritului, recreaţii între adevăratele poeme şi care nu aspirau deloc să răs- toarne arta poetică franc eză. Cine mi-ar fi spus că o şcoală (« naî- trait d’une amusette ») se va naşte dintr’o glumă?» Când însuşi Mcndăs e dispus la atâta bunăvoinţă faţă de sine, severitatea faţă de Kahn, care a jucat unul din primele roluri în practica şi teoria noului vers, îşi pierde îndreptăţirea. . Cu autorul raportului oficial, atiDgem ultimul neajuns al cronologizării versului liber simbolist. Unele date sunt trecute cu vederea sau interpretate părtinitor, dintr’un inexplicabil, deşi mic, şovinism, Momentul literar dela 1885 era cosmopolit. Intre scriitorii francezi, aparţinând în deosebi nordului Franţei şi având origini etnice îndepărtate şi eteroclite, vociferau mai ales doi străini cu adevărat: poloneza Mărie Krysinska şi peru- vianul Della Rocca de Vergalo. După cum se ştie, Krysinsca ţi- nea cu orice preţ să treacă drept iniţatoarea versului liber francez. Ea publicase prin 1882—83 (în revistele Chat Noir, l’Evenement, Vie Moderne şi Libre Revue) poeme în proză, al căror sfârşit putea să semene a versuri libere, cum le va şi transcrie autoarea pentru volumul Rythmes pitloresques din 1890. Cu alte cuvinte, până să-şi dea seama, prin campania şi practica de mai târziu a altora, de noua tehnică ea refăcuse oarecum experienţa trecerii dela poemul în proză la versul liber. Cunoscuse, în manuscrisul care circulase prin cafenele şi redacţii Les Illuminations ale lui Rimbaud? Lucrul nu se mai poate şti. Fapt este însă că Mărie Krysinska, la o dată interesantă, constrânge rândul de proză lirică la aparenţa *) Se face aluzie la volumul Hietoires amoureuses, urmat de poeme în proză. CRONOLOGIA VERSULUI LIBER FRANCEZ 597 unui vers nesupraveghiat şi «liber». Ceea ce se recunoaşte lui Rimbaud, ar fi prin urmare de neînţeles să se nege poetei, ori- câtă deosebire ar arăta înzestrarea lor şi oricât mai ales ar fi vorba de un francez şi de o poloneză. In orice caz, data primului ei volum, dacă nu a publicării în reviste, rămâne menţionabilă. Cel de al doilea străin, sgomotos ca şi Krysinska, dar mult mai gesticulant, era Della Rocca de Vergalo. El tipărise, în 1880, volumul La Poitique Nouvelle, Manuel theoretique du vers libre, având caracterul de manifest. Reforma preconizată consta din suprimarea «artificiului tipografic» al majusculei la începutul fiecărui vers, din recomandarea procedeului inversiunii atât gra- maticale cât şi logice, din rimele numai masculine sau feminine fără alternanţă, din tratarea lui e mut ca în adevăr mut, oricare i-ar fi poziţia, din acceptarea hiatului şi din gruparea versurilor de 9, 11, 13 şi mai multe silabe, cu cezură «vergaliană », adică mobilă, în strofa numită «nicarină». Nimic extraordinar: toate punctele reformei fuseseră aplicate de Rimbaud şi Verlaine fără vociferări teoretice. Numai versul impar al noului reformator se deosebea de al lui Verlaine prin mobilitatea cezurii de la vers la vers, cum se putea observa în Le Livre des Incaş (1880). Mai interesantă este atitudinea lui teoretică. De pe o estradă, el se adresa tinerilor poeţi şi viitorimii cu accente revoluţionare: com- puneţi versuri nicarine, adică versuri libere şi mândre 1... sub , desordinea aparentă, ritmul nu subzistă mai puţin... acest vers e progresul, e reforma, e revoluţia. Ne trebuia o lume nouă, o viaţă nouă şi noi am găsit toate acestea...»în strofa, bine înţeles, nicarină 1 Dar deşi ridicolă, atitudinea aceasta nu fusese fără nici o putere de sugestie. Cronologia versului liber, .în datele ei teo- retice cel puţin, nu poate trece cu vederea o atitudine, numai fiindcă este a unui Peruvian. Catulle Mendfes, ascunzându-şi pro- venienţa etnică discutabilă a celor mai mulţi simbolişti, găseşte nimerit să se răzbune pe «locotenentul de artilerie din armata peruviană, născut la Lima şi exilat din ţara sa», pe Della Rocca de Vergalo: «fiindcă era Peruvian, puse bazele unei poezii franceze, declarând categoric, că de azi înainte, poezia noastră sau va fi vergaliană, sau nu va mai fi. Străinii aceştia nu se îndoiesc de nimic »; nefiind mulţumit numai cu atât mai adaogă: « .. .nu trebue să acordăm prea multă atenţie invenţiunilor ni- carine ; ceea ce se poate spune despre ele n’are decât interesul unei anecdote distractive; şi foarte stimabilul Della Rocca de Vergalo este un om excelent, puţin cam ridicol, înverşunat, ca mulţi străini, să transporte în limba noastră regulile prozodice şi chiar pe cele de gramatică ale limbii lui natalej». Iar despre Mărie Krysinska, istoricul literar, corectându-se ca ton, mai amabil faţă de o femeie, dar rămânând cu mişcarea de a minimaliza 598 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE contribuţia unei străine, se întreabă dacă « faisait-elle bien expres tout â fait, de s’exprimer en cette forme », dacă nu cumva imită «strofele traduse din Hcine (de Gcrard de Nerval n. r.), care păstrează ceva ritm în versiunea franceză şi oarecare aer de mă- sură în dispoziţia tipografică » x). Indulgent cu sine până la sen-" timentul de a fi un precursor, binevoitor chiar cu, azi, necunoscutul A. de l’Etoile şi cu nu mai puţin necitita Judith Gautier, conaţionali, cărora li se face fireşte un loc nediscutat în aprecierea şi pregătirea versului liber, Mendfes încheie despre tânăra polo- neză : «Mărie Krysinska ar face bine să nu mai pretindă la gloria de a fi fost o novatoare ». Această atitudine a celui dintâi istoric al simbolismului se va transmite şi ultimilor istorici ai aceltiaşi perioade. Lui Andrfe Barre (Le symbolisme, Essai his- torique..., 1912) i se pare potrivit să spună despre Dclla Rocca de Vergalo, pe lângă cele ce afirmase Mendes, că « nu e un Francez care în mod deliberat să fi vrut să modifice alexandrinul», că e «un exotic care, din orgoliu naţional, a crezut că geniul francez va străluci la o nouă lumină dacă va ajunge să-i facă el o trans- fuzie de sânge peruvian », iar despre « încercările » Krysinskăi că « sunt expresia instinctivă şi deloc teoretică a unei îndoite nepăsări, de femeie şi de Slavă ». Micul şovinism iniţial va face pe toţi isto- ricii literari ulteriori să-i adopte concluziile. Chiar Edouard Du- jardin, a cărui sforţare la obiectivitate, ca participant la instau- rarea versului liber, nu poate fi îndeajuns de lăudată, numeşte pe Mărie Krysinska numai ca s’o scoată din cronologia care totuşi o cuprinde, iar pe Dclla Rocca de Vergalo nici nu-1 menţionează. Altfel, seria de date stabilită de el rămâne valabilă şi este funda- mentală pentru tabloul cronologic pe care îl dăm 2). 1) Cf. Georges Rodenbach, La Poisie Nouvelle. A jyropos de decadente et symbolistes, în Jîevue Bleue, 1891. Opinia că Mărie Kiysinskaar fi fost o pre- cursoare, în afară de Rodenbach, şi mai ales de ea însăşi, care folosea toate împrejurările ca să-şi impună precedenţa, o avusese de asemenea Charles Maurras: « D-na M. K. a încercat acum opt ani versul liber, când niciunul dintre poeţii de azi nu se gândise la aşa ceva >>, (în L'Observateur Franţais, 1890. Exces de curtoasie. s) Intre alte deosebiri faţă de tabloul alcătuit de Edouard Dujardin, tabloul nostru nu cuprinde poemele dramatice şi traducerile din Walt With- man. Poemele dramatice, cum este Ancaeus de Viele-G iffin, ne-ar fi silit să privim în întregime sectorul operelor teatrale, scoţându-ne într’un fel din preciziunea datelor. Chestiunea nu este însă neinteresantă. De asemenea, n’am găsit cu cale să înregistrăm nici traducerile din poetul american. Ar fi însemnat să implicăm şi traducerile anterioare din acelaşi poet, publicate (după indicaţia lui Leon Bazalgctte dată lui Dujardin) cu aproape douăzeci de ani înainte, prin diverse reviste; iar aceste prime traduceri, nu le cunoşteam. Şi apoi, dacă ne-am fi decis totuşi într’un fel, ar fi trebuit cu atât mai mult să mergem dincolo de ele, la traducerile lui Gărard de Nerval din Goethe şi Heine, despre care s’a şi spus că au avut oarecare rol în orientarea formală a câte unui nou scriitor. Ca şi în cazul sectorului teatral, cercetarea mai CRONOLOGIA VERSULUI LIBER FRANCEZ 599 1. Jean de la Fonlaine: Fables, 1668. Pentru motive dintre care am arătat câteva (vd. supra, p. 591—4) şi spre deosebire de cei mai numeroşi cercetători, considerăm pe fabulist ca autor de versuri libere. 2. Victor Hugo: Contemplations, 18. «Există câteva versuri libere, observă Râmy de Gourmont în Estetique de la Langue Frangaise, intercalate în poemele lui Victor Hugo » şi citează: Ce qu’on prend pour un mont est une hydre : Cea arbres sont des betes : Ces rocs hurlent avec furreur ; Le feu chante ; Le sang coule aux veines de marbres. Dreptul de a figura în acest tablou, li se întemeiază pe pre- cedenţă faţă de tot ceea ce urmează, dar şi pe analogia cu versu- rile dela nr. 5. 3. Arlhur Rimbaud: Marine şi Mouvement în manuscrisul Les Illuminalions, 1874. Data poate fi contestată ca neştiinţifică. Certe sunt numai datele publicării. Dar în cazul rarisim al Ilumi- naţiilor lui Rimbaud, e contestabilă data «ştiinţifică» propriu zisă. Manuscrisul, dat lui Charles de Sivry, sau mai probabil lui Verlaine, a rătăcit din scriitor în scriitor, din redacţie în redacţie şi din cafenea în cafeanea, timp de treisprezece ani, în lipsa autorului, devenit interpret de circ, marinar şi negustor peste mări şi ţări. O altfel de publicitate, nu mai puţin efectivă decât a tiparului, susţinută de noutatea şi valoarea operei ca şi de legenda autorului, dă consistenţă datei când manuscrisul a fost înstrăinat. Se ştie că, de Verlaine, Rimbaud se desparte definitiv, ca şi de literatură, în 1873, iar pe Charles de Sivry îl întâlneşte la Stuttgart abia în 1875. Presupunerea cea mai serioasă este că manuscrisul a fost dat lui Verlaine. Aceasta nu s’a putut întâmpla decât când între ei existau încă legături literare. De aci, anul 1874, când manuscrisul a început să circule, adică să se publice pentru aceia în care putea să suscite un interes, dacă nu să exercite o influenţă. Mica odisee a operei lăsate în voia soartei coincide cu perioada de ecloziune a noului vers, în mai multe spirite contemporane deodată. Tabloul nostru cuprinde de altfel şi datele tipăririi. 4. Della Rocca de Vergalo, La Po&lique Nouvelle., Manuel theoretique du vers libre, 1880. Atitudinea, gestul de revoluţionar, şi ardoarea termenului de «versuri libere » impun menţionarea datei. 5. Arthur Rimbaud: Marine şi Mouvement (Les Illuminalions) în revista La Vogue, no. 6 şi 9, 1886. După lectura « Iluminaţiilor », atentă a traducerilor poate fi profitabilă. Dar am făcut Ia tabloul lui Du- ' jardin, anumite adăogiri,credem, mai semnificative, după cum am introdus autori omişi, regrupând totul ca să reflecteze punctul nostru do vedere. 6oe REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Mallarmâ ar fi strigat: « On a touchâ au vers f t> şi citeşte cu glas tare, însemnând tăieturile noului vers posibil, câteva proze fiicei sale, Geneviâve. (Cf. HenryMondor, Vie de Mallarmâ, voi. II, 1942). 6. Gustave Kahn: Intermide, în La Vogue, nr. 10, 11 şi 1 (II) 1886. 7. Jules Laforgue: l’Hiver qui vient şi La Legende des trois cors, nr. 5 (II), 1886. 8. Arthur Rimbaud: Les Illuminations în volum, 1886. 9. Jean Mor as şi Paul Adam: Jubili des esprits illusoires în La Vogue, nr. 2 (III), 1886. 10. Jean Mordas: Ah ! pourquoi vos livres entre les coups de hache du roi ? în La Vogue, nr. 4 (II), 1886. 11. Jules Laforgue: Sur une dejunte, în Revue Indipendante, nr. 1, Noemvrie, 1886. 12. Gustave Kahn: Les Palais Nomades, voi. 1887. Dacă pri- mele versuri libere, publicate sub o formă sau alta în perioada simbolistă, sunt ale lui Rimbaud, primul volum este acesta al lui Gustave Kahn. In cuprinsul lui, se poate urmări, pe scară redusă, întregul proces evolutiv către noul vers pe care l-am schiţat în cadrul literaturii franceze. E interesant însă, prin ele- mentele de contrast şi prin deosebita provenienţă, punctul de vedere imediat contemporan; îl găsim în scrisoarea lui Mallarmâ către Kahn, trimeasă după primirea volumului şi intrată cu timpul în colecţia lui Henri Mondor (Op. Cit): «Pe legea mea, trebue să fiţi mândru: e prima dată în literatura noastră şi în oricare, cred, că un Domn, în faţa ritmului oficial al limbii, vechiul nostru vers, îşi creează unul numai al lui, perfect sau exact şi totdată- înzestrat cu vrajă: e o aventură ne mai auzită... Rezultă din ea acest punct de vedere nou că orice om organizat muzical poate, ascultându-şi arabescul special care îl comandă şi dacă ajunge s’o noteze, să-şi facă o metrică aparte, a sa, şi în afară de tipul general (devenit monument public în privinţa oraşului nostru) >. 13. Jean Ajalbert: Sur le talus, în Revue Independante, nr. 9, Iulie, 1887. 14. Gustave Kahn: Belle au chateau râvant, în Revue Inde- pendante, nr. 11, Sept. 1887. 15. Jules Laforgue: Pan et la Sgrinx (pentru fragmentele în versuri), voi., Les Moralites Legendaires, 1887. 16. Edouard Dujardin: Lilanies, voi., 1888. 17. Albert Mockel: Anlithise, în revista La Wallonie, nr. 5, Mai, 1888. 18. Fr. Vi616-Griffin: Rondes, în Revue lndtpendanle, nr. 22, August, 1888. 19. F.douard Dujardin: Potir la Vierge du toc ardent, în Revue Independente nr. 23, Septemvrie 1888. CRONOLOGIA VERSULUI LIBER FRANCEZ 6oi 20. Francis Vi&ă-Griffin: Joies, voi., 1889. Volumul datează de asemenea, prin prefaţă, din care desprindem: «Versul e liber; ceea ce nu însemnează de loc că vechiul alexandrin... este des- fiinţat sau instaurat; ci numai că, în general, nicio formă nu mai e considerată ca tiparul necesar al oricărei gândiri poetice; că, de azi înainte, şi întotdeauna, dar liber în mod conştient de data aceasta, poetul va asculta de ritmul personal, căruia îi este dator că există, fără ca d-1 de Bainville sau oricare alt «legislator al Parnasului» să mai poată interveni; şi că talentul va străluci altundeva decât în tradiţionalele şi iluzoriile « dificultăţi învinse »: —arta nu numai se învaţă; se re-creează fără încetare; nu trăieşte numai din tradiţie; ci şi din evoluţie ». Surprinderea încetează: verslibrismul devine formă curentă. Notabile, de acum înainte, sunt numai faptele de o însemnătate deosebită, nu cronologia analitică. ‘ 21. F.mile Verhaeren: Comme tous Ies soirs, în La Wallonie, 1888. 22. Maurice Maeterlinck: Serres chaudes, voi., 1889. 23. Henri de Begnier: Poemes anciens et romanesques, voi 1890. 24. Mărie Krysinska: Rythmes piitoresques, voi., 1890. 25. Jules Laforgue: Derniers vers, voi., 1890 *). După 1890 primii poeţi ai nouii forme, între confraţii mai tineri, care cu toţii se aplică de acum prin revistele vremii ritmurilor personale, apar în volume: Gustave Kahn cu Chansons d'Amant, Md'd- Griffin cu Diptijque, Moreas cu Le Pelerin Passionne, Albert Mo- ckel cu Chanlefable un peu masive, tipărite toate în 1891; în acelaşi an, prin cunoscuta Enquele sur VEvolution litteraire a lui Jules Huret, apărută mai întâi în l’Echo de Paris şi apoi imediat în volum, începe desbaterea teoretică a versului liber. Kahn, Vielâ- l) Opinia publică luase cunoştinţă de « anarhia » metrică, de « atentatul» la regalitatea alexandrinului. Omul cum se cade resimţea noutatea în felul lui. Cum se întâmplă ca Parisul, după câţiva ani de practică verslibristă foarte sgomotoasă, să fie alarmat de unele comploturi şi atentate anarhiste, ziarele vremii se fac ecoul acestei opinii publice şi implică pe verslibrişti în neaşteptatul scandal. Apărarea vine din partea lui Mallarme (Cf. Henri Mondor, Op. cit.), Neavând alte urmări, atmosfera impune însă o reaprindere a subiectivităţilor precursoare şi în consecinţă, o nouă anchetă literară, exclusiv asupra versului liber. Este întreprinsă de gazetarul Austin de Crose (în Figaro, 29 Iunie—24 August 1895) sub titlul Le Vers Libre ei Ies Poeles, Peste tabere, pluteşte moderaţia şi obiectivitatea răspunsului lui Maliarmâ. « Pentru mine versul clasic — pe care îl voiu numi versul oficial — este marele naos al acestei basilici « Poezia Franceză o, versul liber cât despre el, edifică Ies bas-cotis pline de ispite, de taină, de somptuosităţi rare. Versul oficial ttebue să- rămână, pentrucă s’a născut din sufletul popular, a ţâşnit din glia de altă dată, a putut să se desfacă în sublime eflorescenţe. Dar versu liber este o cucerire frumoasă, a ieşit în revoltă, din ideea contra banalităţii, « du convenu »; numai, din nevoia de a fi, să nu se ridice ca bisericuţă disi- dentă, ca o oapelă singuratică şi rivală 1 Să ştim asculta marile orgi ale ver- sului oficial.,. ». 6o* REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Griffin, Mockel, Adolphe Rette şi Robert de Souza, cărora li se adaogă dintre neverslibrişti, Mallarme şi Remy de Gourmont, susţin controversa. Protagonistul, luptător zi de zi, al perioadei acesteia până la 1900, este Gustave Kahn, cu lunga Preface sur le vers libre, la volumul de versuri proprii Premiers Poesies (1897), iar aliatul de cea mai indiscutabilă autoritate —Stephane Mallarmâ, cu ideea sa de a scoate dintr’o pagină de proză un poem tipografic, cu La Musique et Ies Lettres (1895) şi Crise de vers din Divagafions(l897). Practica tenace a unora, strălucită a câtorva şi disputa, care după 1900 va începe să deştepte un interes crescând în spiritele academice, autorizase pe deplin nouile ritmuri muzicale sau numai psihologice. Din seria de date de mai sus, întocmită cu o fidelitate, care încadrează epoca propriu zisă simbolistă de ceea ce a precedat-o şi de ceea ce o urmează, rezultă că versul liber, a cărui prioritate în volum şi în meditaţie susţinută asupra unei alte forme de expresie ritmică între simbolişti, a avut-o Gustave Kahn, este totuşi un fapt de evoluţie şi nu de revoluţie. Mişcarea generală a prozodici franceze la libertatea logică şi emoţională, precum şi contracţiile prozei lirice, care, un timp—paralele şi apoi — în joncţiune, au creeat ambianţa genetică a versului liber, poate fi urmărită în mic mai la fiecare dintre primii poeţi simbolişti. Ei scriu proză şi versuri fără deosebire, în alternanţă sau conco- mitent, alunecând insensibil de la o formă la alta în cuprinsul chiar al aceluiaşi volum. Aşa a procedat Rimbaud în IUumina- tions, aşa procedează Krhn în Palais Nomades, Jules Laforgue în Moraliles Legendaires şi Dujardin în Les Lauriers sont coupes. Astfel privind lucrurile, mai poate fi numit cineva, cum numeşte Andrd Barre pe Kahn, « L’inventeur du verslibre »? Experienţa, care se face şi reuşeşte între 1880—1900, are dela început un ca- racter colectiv, oricât de analitic i s’ar stabili cronologia. Fiind o consecinţă de mai îndepărtate stări, intrate în proces de dislocare, de antecedenţe, origini şi factori, care au acţionat la un loc şi în acelaşi timp, versul liber a fost simţit ca posibil şi practicabil în primii zece ani ai experienţei, chiar dacă nu era încă între- buinţat. Edouard Dujardin, ispitit de ideea şi limbajul noutăţii- miracol, îşi cedează el însuşi obiectivităţii, recunoscând aspectul veridic al lucrurilor. Ancheta pe care a întreprins-o cu privire la fiecare iniţiator al versului liber din perioada simbolistă şi măr- turia proprie ca participant la aceeaşi mişcare îl duc la concluzia aspiraţiilor, a cercetărilor, a eforturilor, comune şi paralele. Şi această constatare semnifică încă odată că versul liber, în cadrul poeziei franceze, n’a fost o invenţie, nici individuală, nici a mai multora, ci o consecinţă adusă să se exprime de un moment istoric: un fapt clar de evoluţie. VLADIMIR STREINU WALT WHITMAN ŞI REVOLUŢIONAREA POEZIEI MODERNE I-a fost dat literaturii americane să aducă, prin Edgar Allan Poe şi prin Walt Whitman, două direcţii hotărîtoare în evoluţia şi revoluţia întregii poezii mondiale. Ce a adus nou ca viziune şi tehnică Edgar Allan Poe este îndestul de Cunoscut, precum şi ce înrâurire au avut creaţia şi concepţia lui despre compunerea poeziei asupra lui Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, Mallarmă sau Paul Valăry. Maestru al artei anti-naturaliste, Poe exprimă cu o vitalitate neîntrecută fluturările lirismului în fantastic, spre o cuprindere a realităţii dincolo de viaţa aceasta şi dincolo de aspectele cotidiene ale existenţei. In plin romantism graţios, firav, adesea declamator şi exterior, poetul american caută marile semnificaţii ale existenţei, văzând viaţa în funcţie de dra- goste, iar dragostea întărită şi tălmăcită prin moarte. Lirismul său a atins culmile unei imaginaţii, controlată însă cu o lucidi- tate, cu o conştiinţă-de-sine ce vor deveni bunul poeziei pure, intelectualizând, aşadar, lirismul, dar fără a-1 priva de vitalitate. De aceea, faţă de el, Mallarmâ şi Valâry par palizi şi hermetici, pe când Poe răsună covârşitor în sufletul oricărui ascultător de poezie, chiar şi neiniţiat. E drept, la el mai stărue, uneori, tonul declamator şi pate- tismul romantic, iar înrâurirea ce-a suferit-o la început dela Byron, Keats, Shellcy şi mai ales dela Woordsworth şi Cole- ridge nu a rămas fără urme chiar în creaţiile majore. Dar, oricât va fi fost inspirat de lirismul mistic anglo-saxon şi de viziunile fantastice ale unora dintre poeţii numiţi, Poe transfigurează totul în acea clarobscuritate rembrandtescă, atât de caracteristică lui, îmbinând fantasticul cu realul, într’o dramatică expresie a vieţii interioare. Poe a dus poezia la transfigurarea metafizică, la starea-i de ecou a spiritului, la o savantă muzicalitate sugestivă, la o amplă sinceritate sufletească, în care concurează subconştientul, visul şi luciditatea intelectuală. Rigurozitatea compoziţiei pot'tice el 604 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE a afirmat-o şi a dovedit-o, prin creaţia sa, chiar dacă a exagerat rolul intelectului în elaborarea artist că. Mai adevărat este că el a dăruit întregii poezii mondiale «indefinitul sugestiv al unui vag şi, de aceea, spiritual efect», fiind pentru poezie ceea ce fusese pentru pictură Rembrandt, cu clarobscuritatea lui, şi ceea ce va fi pentru muzică Richard Wagner, mai ales în « Tri- stan şi Isolda ». Actualitatea lui Poe în creaţia poetică a zilelor noastre este însă îndeajuns de cunoscută şi recunoscută pentru a nu mai insista. Nu la fel este cazul poeziei lui Walt Whitman, a cărui operă îşi dovedeşte puterea inspiratoare mai ales în secolul nostru şi are toate^şansele de a însufleţi şi mai temeinic de acum încolo, a'tât prin specificul viziunii ei cât şi prin tehnică. Orice lume nouă în ‘ energetică formare democratică şi în drum spre unificare, prin respectul omului şi prin participarea la toate valorile constructive ale realităţii, îşi găseşte în Whitman profetul şi inspiratorul. Poezia lui Walt Whitman oglindeşte procesul de prefacere a democraţiei americane. Ea răspunde şi corespunde trecerii dela democraţia mai mult principială — sta- tornicită de drepturile formulate de Jefferson şi Washington pentru toţi oamenii în general, aşa' cum sunt ele exprimate în Declaraţia de Independenţă dela 1776 şi în Constituţia Federală — la democraţia mai concretă, pentru care a luptat, s’a jertfit şi a triumfat contemporanul său, Abraham Lincoln, care la 1863 va afirma, în faimoasa cuvântare dela Gettysburg, nemurirea guvernământului poporului, prin popor, pentru popor. Whitman a fost martorul unor mari evenimente în istoria patriei lui şi a lumii. Maturitatea acestui om din popor, născut la 1819 şi mort la 1892, se desfăşură odată cu războiul civil, din care democraţia americană iese deplin întărită, dovedindu-şi forţa şi unificând federaţia americană, pornind-o spre condiţii de desvoltare politică şi economică uluitoare. îndelungata lui viaţă acoperă aproape tot ce-a fost mai viu în secolul al XlX-lea, chiar dacă la 55 de ani este lovit de paralizia ce îi va umbri restul vieţii, dar nu-1 va împiedeca de a participa mai departe cu mintea şi sufletul la "tot ce e viu pe lume. Se naşte în preajma morţii lui Napoleon, e contemporan cu Lincoln, cu Emerson, cu Edgar Allan Poe şi cu atâţia alţi poeţi, prozatori şi eseişti, care sunt grupaţi în istoria literaturii ameri- cane în epoca 'de culminare a mişcării romantice. El asistă — şi nu ca un om nepăsător, ci dimpotrivă, participând — la procesul de transformare a economiei americane, la cuprinderea vastelor spaţii încă libere, la expansiunea industrialismului modern, la introducerea maşinilor în viaţa patriarhală. Pionieratul american este în toiu pe vremea lui. Goana după o viaţă mai bună şi mai WALT WH1TMAN ŞI REVOLUTIONAREA FOEZIEI MODERNE ( 05 abundentă, lupta pentru drepturile tuturor oamenilor şi raselor, trecerea spre marile întreprinderi industriale, închegarea fede- raţiei americane spre a deveni o mare putere, însufleţită de nobile principii democratice — toate acestea Walt Whitman le trăeşte, le vede cu ochii, le înţelege, le admiră, le critică, le depăşeşte. Democratul din el vede şi mai departe. Oricât îi plac trenurile care încep să circule, civilizând spaţii pustii şi ajutând omul de a face înfloritoare până şi deşerturile, Whitman cere ca oamenii să fie şi mai buni decât trenurile. Oricât admiră el prosperitatea economică, — entuziasmul săti îl mână către năzuinţa unei socie- . tăţi în care toţi oamenii să fie mulţumiţi şi toţi oamenii să poată deveni personalităţi. O şi spune, la 1871, în Democratic Vistas, după ce analizează « programul american » şi stadiile democraţiei: într’al treilea sta diu, ridicându-se din democraţia politică ini- ţială şi din prosperitatea economică — democraţia trebue să aducă un spirit expresiv al naţiunii americane, o lume de oameni întregi. Pentru el, democraţia este aproape o religie, este religia: progresul se va dobândi « printr’o sublimă şi serioasă democraţie religioasă, cârmuind riguros, disolvând vechile şi stătutele supra- feţe şi reconstruind societatea, democratizând-o din principiile ei lăuntrice şi vitale ». Rareori, în istoria culturii umane, o fire mai entuziastă, mai încrezătoare în om şi în viaţă decât aceea a lui Walt Whitman. Poetul, pamfletarul şi profetul american vede în fiecare om o virtualitate spre bine, spre progres, spre frumuseţea vieţii. El cântă masele, popoarele şi omenirea în mersul lor vital spre progres, spre expresie, spre dragoste şi creaţie. Victorie, unire, credinţă, identitate, timp Legături fără moarte; comori, mistere, Veşnic progres, cosmosul şi invenţiile moderne Aceasta-i viaţa. Iată ce-a ieşit deasupra, după atâta sbucium şi dureri. Iată spaţiile vaste, necălcate Cum se prefac ca’n vis şi repede se umplu Şi nimeni până acum nu s’a gândit ce dumnezeeso e fiecare în el însuşi şi cât de sigur viitorul. (Traducerea Al. Busuioceanu) Poezia lui Whitman este poemul creşterii unei naţiuni, al cre- şterii populaţiei de pe întregul glob; e creşterea progresului, prosperităţii, speranţelor într’o lume mai bună, mai dreaptă, mai frumoasă. Intr’un sens, credem că prin acest uriaş liric se fundează ceea ce va fi o caracteristică a literaturii americane: încrederea în puterea vieţii, în generozitatea biologiei, în puterea 6o6 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE omului ca, prin ideal şi maşină, să creeze o societate mai umană, mai dreaptă, mai splendidă. Whitman este Americanul solar şi optimist, spre deosebire de sumbrul, melancolicul şi tristul Poe, mort la 1849. Firele de Iarbă — Leaves of Grass — volumul de poezii al lui Whitman va apărea după şase ani dela moartea lui Poe, aducând lumină, entuziasm, optimism, comunicare cu mulţimile care trebuesc înţelese, iubite, înălţate. De altfel, viaţa poetului însuşi este o experienţă energetică, variată, de om din popor — fireşte, cu calităţi excepţionale şi cu o dramă lăuntrică pe care el a ştiut să o treacă în virtute creatoare. Părinţii lui coborau din oameni stabiliţi de mult în America. Strămoşii dinspre tată erau urmaşii unor puritani en- glezi, care peste ocean s’au dedicat culturii pământului. Mama lui era de obârşie olandeză şi aparţinea sectei quakerilor, creştini atât de mistici, de interiorizaţi, privind lumea ca o mare taină. Dela viaţa de ţară, Walt Whitman trece la viaţa de orăşean, pentru a reveni adesea la natură, la peisaj, la comuniunea omului cu cosmosul, fiind un hoinar, care participă cu entuziasm la toate aspectele realităţii. La 14 ani este ucenic într’o tipografie; la 17 este tipograf ambulant şi ziarist. îşi împarte prima perioadă a vieţii între Long Island, unde va preda ca învăţător, între Brook yn, pe atunci separat de Ntw-Yoik, şi Nrw-York, unde dela 21 la 27 de ani este ziarist şi reporter. Articolele din tine- reţe sunt confuze şi nu prevestesc decât cu greu pe viitorul poet .al democraţief. Whitman s’a format trăind. Viaţa are asupra lui o fascinaţie, pe care numai moartea o avea asupra lui Poe. O fascinaţie, o putere de însufleţire, pe care nu o găsim niciodată la oamenii cu mintea precoce şi structurată din adolescenţă. Whitman este mereu un adolescent, care învaţă la şcoala vieţii. Piimele poeme le publică la 36 de ani şi e un fapt semnificativ că mai toţi urmaşii săi poetici din America se vor manifesta relativ târziu ca poeţi. Lirismul cuprinzător de experienţe sociale şi de o cunoaştere realistă a lumii cere un timp mai îndelungat pentru formarea şi expresia lui decât lirismul închis în cercul lăuntric al eului, cu marile-i pasiuni. Poeţii realişti se manifestă târziu, contrar liricilor romantici. Autorul poemelor Fire de Iarbă a fost mereu în contact cu mulţimile. Se spune că, aflându-se odată într’un autobuz şi şoferul îmbolnăvindu-se subit, Whitman conduce maşina şi recită călă- torilor fragmente din Sh. kespeare. El aduce poezie poporului, iar poporul îi inspiră poezia. E naiv, entuziast, afectiv, sensual, îndrăgind totul aproape sexual, dar totodată e plin de activism, disponibilitate, idealism. O brută fină — aşa l-a caracterizat cineva care, desigur, nu putea WALT WHITMAN Şl REVOLUŢlONAREA POEZIEI MODERNE 607 înţelege vitalismul şi noua-i poezie, ce rupe cu tradiţiile şi ca viziune şi ca tehnica. Emerson l-a numit «Noul Adam», poetul aducând într’adevăr viziunea unei lumi noui, iar criticul Symonds a remarcat la el « modurile unei sensibilităţi delicate şi evanes- cente », ceea ce anulează caracterizarea de brută fină. Acest amestec de gingăşie şi putere, de conştiinţă că nu e la fel cu ceilalţi oameni, dorind totuşi să fie expresia lor vitală şi energetică, animându-le marşul spre progres îl caracterizează deplin. El şi-a luminat drama proprie, luminând mulţimile şi dăruindu-le o poezie, care, la început nu a fost lesne preţuită. Emerson vede în poezia lui un amestec de Baghavagita şi de New York Herald, de psalm biblic şi reportaj gazetăresc, dar Emerson a fost printre puţinii care l-au înţeles în timpul vieţii. Era şi firesc de altfel: într’un mod poetic, Whitman ilustrează într’o oarecare măsură transcendcntalismul emersonian. Poetul, pamfletarul, şi profetul Whitman nu a participat ca luptător la războiul civil, dar s’a făcut infirmier pentru a-şi îngriji fratele rănit eroic şi apoi a preamărit cauza şi rezultatele răz- boiului pentru democraţie. După războin, a funcţionat la Wa- shington, lucrând într’un birou oficial. In 1873, paralizia îl do- boară, dar nu şi sufleteşte. Vitalitatea-i excepţională, încrederea în om şi în viaţă, îi vor ţine mereu viu spiritul până la sfârşit, el murind la Camdcn în 1892. Firele de Iarbă — Leaves of Grass—i-au apărut în 1855, volumul având în prima ediţie numai 12 poeme. Ediţia anului următor cuprinde 32, ce se vor înmulţi mereu cu noile ediţii. Emerson l-a preţuit şi a dat unele adânci explicaţii privind structura acestui om nou. După boală, Edward Carpenter, John Burrougs şi R. M. Bucke —scriitori şi intelectuali de mare con- ştiinţă artistică—fac pelerinaj la locuinţa poetului democraţiei, încetul cu încetul, critica şi mulţimile pricep şi gustă poezia aceasta măreaţă, vie, luminoasă, care caută parcă să încorporeze în ea întreg universul, întreaga suflare umană, întreaga energie constructivă a societăţii, în marşu-i glorios şi convins, răspicat şi categoric, spre democraţia unanimă, aducătoare de frumuseţe. In privinţa viziunii caracteristice a poeziei lui Whitman şi a temelor ei specifice, sunt multe de observat. Poetul se contrazice uneori şi el însuşi o recunoaşte: Mă contrazic pe mine însumi? Foarte bine, dacă-i aşa, da, mă contrazic (Sunt vast, cuprind multitudini) (Cântecul meu însumi, 1325) Intr’adevăr, acest idealist sensual, care nu are nimic puritan într’însul, spiritualizează materia şi materializează spiritualitatea. Trupul şi sufletul, lumea şi eul, materia şi Dumnezeirea, natura 6o8 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE şi omul îşi au, rând pe rând, funcţiuni reciproce de subordonare, corespondenţă, intervertire. Am spus că sufletul nu-i mai mult decât trupul, Şi am mai spus că trupul nu-i mai mult decât sufletul Şi că nimic, nici Dumnezeu, nu-i mai mare pentru nimeni decât propriul lui eu. {Cântecul meu însumi, 1270) Intr’adevăr, cum ar spune şi un Pâguy, Whitman sugerează cât de carnal este sufletul uman, dar totodată cât de susceptibil de spiritualizare este trupul, pe care îl formează sufletul. In pri- vinţa lui Dumnezeu, Whitman însă nu transcende, ci simte şi presimte în fiece obiect pe Dumnezeu, deşi nu-1 înţelege în totul, îndemnându-ne să nu fim prea curioşi în privinţa lui (Song of Myself, 48). Cel mai minunat lucru şi mai dumnezeesc pare a rămânea, până la urmă, eul, pe care poetul îl exaltă într’un fel de solipsism berklcyan. Poetul se simte el însuşi Dumnezeu, ia act ca de o minune de trupul său, de sufletul său, de eul ce le cuprinde pe amândouă, având simţământul că eul creează lumea aceasta minunată, pe care o percepe cântând-o, preamărind-o, depăşind-o. Uneori, privirea refuză stelele şi se apleacă asupra realităţii concrete, pozitive, materiale, dar alteori viaţa capătă atâta putere încât moartea însăşi, care la Poe era suprema rea- litate, păleşte, viaţa părând a înfrânge totul: Cel din urmă mugur îţi arată că, în realitate, moartea nu există, Şi dacă există — ea conduce viaţa mai departe, n’o opreşte, nu îi pune capăt, Nu încetează acolo unde viaţa naşte iar. Poate fi în aceasta şi urmarea concepţiei ştiinţifice a vremii sale, care, în cadru naturalist, vedea perpetuarea speţei şi lupta pentru existenţă drept realităţi primordiale. Dar e şi mai mult decât atât. Dacă Poe dădea fantasticului o articulaţie de reali- tate, Whitman conferă realităţii pozitive o articulare metafizică, o tensiune transcendentă (nu necesar către Dumnezeu) şi o semnificaţie idealistă. Criticul american Louis Untermeyer, punându-şi problema contradicţiei în viziunea şi concepţia lui Whitman, afirmă că până la urmă contradicţiile se împacă şi se completează. Obser- vaţia este justă, dar nu ne arată cum se împacă şi cum se completează. Dacă în poemul de mare suflu şi întindere Cântecul meu însumi (Song of Myself), poetul mărturiseşte, la un mo- ment dat, că «ceea ce-i mai comun, mai ieftin, mai josnic, mai facil, sunt Eu » (versul 259), câteva versuri mai încolo sus- ţine, dimpotrivă, că «dumnezeesc sunt înăuntru şi în afară, sfinţind orice ating sau orice mă atinge » (versul 524). E o con- tradicţie de stare sufletească, de context spiritual, fără însem- nătate deosebită, dar arătând variabilitatea viziunii whitmaniene, WALT WHITMAN ŞI REVOLUŢIONAREA POEZIEI MODERNE 609 viziunea înglobând relative stări şi dispoziţii sufleteşti, de fapt un fel de stadii estetice care-şi au unitatea în însăşi experienţa umană, ce trăieşte şi contopeşte atâtea extreme. Bucuria de a trăi este atât de puternică încât totul este estetizat, inclusiv răul. OmneBl Omnesl Lasă-i pe alţii să ignore ce vor vrea Eu fac şi poezia răului, comemorez şi această parte, Eu însumi nu sunt mai puţin rău decât bun, la fel e şi poporul meu — şi vă spun, nici nu există In realitate răul, Sau dacă există, atunci îţi spun, e tot atât de important pentru tine, pentru ţară ori pentru mine, ca şi orice altceva. {Pornind din Paumanok, tr. Al. Busuioceanu, 7) E greu de spus dacă această acceptare este a unui realist care acceptă orice pentru simplul motiv că există, sau dimpo- trivă, avem aici o atitudine idealistă, care acceptă răul şi con- tradicţia numai ca aparenţe sau ca o negaţie necesară afirmării realităţii. Poetul exclamă singur: Accept Realitatea şi nu îndrăzneso a o cerceta, Materialismul îmbibând totul. Ura 1 Trăiască ştiinţa pozitivă! demonstraţia exactă! {Cântecul meu însumi, 485) dându-şi seama imediat că el însuşi este: Walt Whitman, un cosmos, fiu al Manhattanului, Turbulent, carnal, sensual, mâncând, bând, respirând, Un nesentimental, cu nimic superior bărbaţilor şi femeilor sau deosebit de ei. Nu mai mult modest decât nemodest. {Ibid., 497) Poezia aceasta de afirmare mândră şi sinceră a omului întreg şi a realităţii întregi, cuprinzând extremele şi contrariile, dar conferindu-le un aspect energetic, pozitiv, solar, de preamărire şi odă vitală, îşi are unitatea tocmai în acest realism, fie de na- tură idealistă, fie de natură ştiinţifică. Cel dintâi traducător român, care a prezentat mai masiv din poemele lui Whitman, deşi foarte multe din ele încă îşi aşteaptă traducătorul, mai ales lungul şi cel mai însemnat poem-torent Song of Mgself (Cântecul meu însumi), d. Al. Busitioceanu (Walt Whitman, Poeme, traduse din englezeşte cu un studiu introductiv de Al. Busuioceanu, Cultura Naţională, 1925) a încercat să explice contradicţiile din concepţia şi viziunea poetului prin dialectica hegeliană, despre care autodidactul Whitman ştia, cum ştia şi despre transcendentalismul lui Emerson, dându-şi seama că poezia lui înseamnă o capitală inovaţie, deschizătoare de drumuri, aşa cum s’a şi dovedit a fi. Dar poetul nu e un filosof; viziunile lui nu trebue să aibă stringenţa unui sistem filosofic. In cazul lui Whitman, credem că vitalismul american, beţia experienţei, proteicu-i entuziasm de martor şi actor al unei minunate des- REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 610 voltări de lume nouă, falnică şi uluitoare, explică mai temeinic această tonalitate optimistă, această preamărire a tot ce există, această acceptare a contradicţiilor cu scop constructiv, încrederea în viaţă şi înţelegerea vieţii, ca un act de creaţie săvârşit prin om şi pentru om — acestea, credem noi, tălmăcesc caracterul viziunii lui Whitman, cel mai american dintre toţi poeţii de până la el şi acela care va inspira până în zilele noastre cea mai tipică poezie americană. Dacă n’ar fi într’însul atâta bucurie conştientă, atâta conştiinţă luminoasă, l-am putea considera pe Noul Adam un primitiv, dar primitivii, se ştie, vorbesc numai cu forţele exterioare, ştiu numai de grupul restrâns al celor de-acelaşi sânge cu ei şi văd în ceilalţi doar duşmani. Deci, nu putem fi de acord cu aceia care îl socotesc o brută fină sau un primitiv sau un barbar. « Erosul whitmanian nu e platonic... Sensual, asemeni celor dintâi oameni, cei ce se iubeau cu elementele, adorând soarele, pământul şi phalusul, la fel iubeşte Whitman lumea. Amorous Iove e expresia lui şi în sensul acesta de iubire elementară, aproape corporală, trebue înţeleasă ». (Al. Busuioceanu, Studiu Introductiv, p. 22). Dacă poetul american e departe de puritanism şi de iubirea pur spi- rituală, întreaga lui viziune nu este însă aceea a unui primitiv sau a unui om elementar, tocmai pentrucă se bazează pe ideea de frumuseţe a întregului cosmos şi pe creativitatea omului, între oamenii-fraţi sau camarazi. Numai dacă am mai crede în naivele şi neştiinţificele mituri despre bunătatea omului primitiv, omului naturii, cum şi-o închipuiau rousseau-iştii, ipoteza aceasta ar căpăta temeiu. Dar, dacă privim întregul operei whitmaniene şi observăm că trupescul şi sensualul există pentru a se spiri- tualiza, nu numai contrarul, precum şi că totul apare ca o creaţie în devenire, având un sens de bucurie existenţială, atunci îl putem asemui pe Whitman tfiai curând cu Michelangelo, cu Da Vinci, cu Beethoven, artişti care şi-au construit viziunile pe-o mare sentimentalitate umană şi pe-o sublimă conştiinţă şi care au întrebuinţat atâta sensualitate în plăsmuirea operei lor. Desigur, Whitman nu este artist ca ei, dar ca orientare şi năzu- inţă slujeşte aceleaşi valori humaniste, revărsând ca un torent o ne mai întâlnită omenie. Walt Whitman este un humanist provenind dintr’o cultură tânără, încă în formare, în care fapta omului părea o minune, iar viaţa şi fapta lui isprăveau în uimitoare construcţii. Deşi între oraş şi natură, poetul pare a prefera natura, în sens de peisaj, totuşi centrul operei sale rămân omul şi societatea —între relaţiile dintre oameni prietenia sau camaraderia având un rol fundamental, ca şi la Arjstotelcs în Etica Nicomacheană sau la Plato dragostea, nici acolo nu totdeauna platonică. WALT WHITMAN SI REVOLUTIONAREA POEZIEI MODERNE 611 Intre oameni prietenie cât mai strânsă { pentru oameni, democraţie caldă şi generoasă ca o religie. Aceasta este năzuinţa substanţială a viziunii poetului. In Pornind din Paumanok, după ce cântă peisajele diferitelor state şi ţinuturi americane şi evocă străvechile Piei-Roşii, închee poemul formării Statelor Unite cu o năvalnică proecţie a prezentului său: Azi, toate se revarsă cu iuţeală, Elemente, neamuri şi împerecheri, învălmăşite, agere, cutezătoare, O lume nouă, iar elementară, perspectivă neîncetată şi întinsă a altor glorii, O rasă nouă, mult mai mare, stâp&nindu-le pe toate cele dinainte, cu noi lupte, Noi politice, noi literaturi, religii, noi invenţii şi noi arte. Pe-acestea le vesteşte glasul meu... Vezi, vapoarele de-a-lungul poeziei mele navigând, Vezi, în poezia mea, cum vin neîncetat şi cum s’aşează emigranţii Vezi, câmpuri de păşune şi păduri, în poezia mea, — vezi animale sălbatice şi îmblânzite,— vezi dincolo de Kaw, nenumărate turme de bivoli păscând iarbă scurtă şi cârlionţată, Vezi, în poezia mea, oraşe vaste şi solide cu strade pavate, cu clădiri de fier şi piatră, cu vehicole fără odihnă, şi comerţ, Vezi multicilindrica maşină de tipar — vezi telegraful electric întinzându-se de-a-lungul continentului întreg, Vezi, prin adâncimile Atlanticului, pulsu’ Americii atingând Europa, apoi • venind singur îndărăt, Vezi puternica şi repedea locomotivă, cum porneşte gâfâind şi fluierând Vezi plugarii cum îşi arată fermele— vezi minierii săpând în mine— vezi nenumărate fabrici O, camarade, aproape! O, în sfârşit tu şi eu, şi numai amândoi! O, un cuvânt, să pe luminăm drumul înainte şi fără de sfârşit! O, extatic şi nedemonstrabil! O, sălbatică muzică! O, acum triumfez — triumfă şi tu! O, mână în mână— O, sănătoasă plăcere — O, încă un dornic şi îndrăgostit. O, a fi puternic şi a grăbi mereu ’nainte — a grăbi, grăbi cu mine! (Traducere Al. Busuioceanu, fragmente finale din Pornind din Paumanok) , Poetul participă la tot ce e viu şi măreţ, la tot ce e frumuseţe şi tărie. Uneori, se identifică deplin cu cel rănit sau în suferinţă (« Nu întreb pe cel rănit cum se simte, eu însumi devin cel rănit»). Amintirile din tinereţe le prezintă ca un reportaj de gazetă, în cadrul marelui poem Song of Mgself (34), istorisind direct şi simplu cum au fost ucişi 412 tineri în Texas. Alteori, procedează ca un socioleg şi un statistician, aducând în poezie procedeele ştiinţelor sociale: Acesta-i oraşul şi eu sunt unul din cetăţenii lui, Orice-i interesează pe ei mă interesează şi pe mine, politică, războaie, târguri, ziare, şcoale, Primarul şi consiliile, băncile, impozitele, fabricele, magazinele, terenurile de case, terenul meu. -(Cântecul meu însumi, 1077) 6l2 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Nioio zi nu trece, nici măcar un minut sau secundă fără o naştere, Nicio zi nu trece, nici măcar un minut sau secundă fără un cadavru. (Gdndindu-te la trecerea timpului, 12) Walt Whitman a creat poezia mulţimilor pentru mulţimi. O poezie pulsând de viaţă, de mişcare, de viziuni diverse şi vii. Profetul din el prevestise schimbările creatoare ce trebuiau să urmeze. îşi dădea deplin seama că noua lume va produce o nouă rasă, o nouă literatură, o nouă politică. «America cere o poezie cutezătoare, modernă, atotcuprin- zătoare şi cosmică, aşa cum este ea însăşi. In nicio privinţă, ea nu trebue să ignoreze ştiinţa sau ceea ce-i modern... Trebue să-şi aţintească viziunea în spre viitor, mai mult decât în spre trecut. Ca şi America, (noua poezie) trebue să se descătuşeze chiar de cele mai mari modele ale trecutului şi, chiar păstrând gentileţe faţa de ele, trebue să aibă încredere numai în ea însăşi şi în pro- dusele propriului ei spirit democratic », scrie însuşi Whitman în Democratic Vistas (1871), făcând parte bună idealismului, con- damnând aroganţa şi excesele realismului, recomandând absor- birea tuturor materialelor şi perspectivelor naturii în poezie, care, mai presus de toate, trebue să posede « un caracter elibera- tor, fluidizant, expansiv, religios, exultând cu ştiinţă, fructifi- când elementele morale şi stimulând aspiraţiile şi meditaţiile asupra celor necunoscute ». Conştient, deci, de misiunea lui de poet american, chemat să pregătească poezia viitorului mai mult decât să repete'trecutul, Walt Whitman a lăsat universului o nouă viziune, o nouă tehnică, un nou spirit poetic. Viziunea lui depăşeşte romantismul, ca de altfel şi aceea a lui Poe. E o viziune humanistă, în care, cu mijloace uneori simple, dar puternice, poetul caută să cuprindă toate aspectele semnificative ale realităţii dar nu în felul brutal, grosolan, concret, al realismului literar. Căutând să-l caracteri- zăm, ne dăm mai bine seama de imperfecţia formulelor filosofice şi estetice. Imaginaţia lui este realistă, dacă admitem drept realism tot ce aparţine cunoaşterii noastre, orice calitate de care ne putem bucura inlediat sau pe care măcar o putem bănui undeva. Transcendentalismul, misticismul, metafizica nu trebuesc excluse dintr’un astfel de realism deplin humanist, ci dimpotrivă. Whitman aduce în poezie aspectele vieţii cotidiene, concretul lumii lui, înfăţişările-i plurale, multiforme, măreţe, dar şi cele triviale, comune, diverse. Poezia lui are un suflu epopeic, dina- mismu-i excepţional constituind parcă marşul unei lumi noui, unui popor ales către lumina mulţumirii colective şi către progresul definitiv. Este în lungile sale poeme ceva din suflul epopeelor lui Homer, dar mai ales din mişcarea profetică, abundentă, fascinantă şi luminoasă a Vechiului Testament. S’ar putea face WALT WHITMAN ŞI REVOLUTIONAREA POEZIEI MODERNE 613 relevant un paralelism în felul cum se desfăşură viaţa poporului evreu în Biblie şi viaţa poporului american în epopeea lui Whitman. Oprindu-ne un moment la această legătură între viziunea biblică şi viziunea whitmaniană, observăm cât de apropiat este poetul american de Vechiul Testament, în care popoarele purced spre o lume nouă, participânu la atâtea prefaceri şi prefăcând ele lumea într’un fel de raiu provizoriu. Dar aici nu Dumnezeu dă poruncile, ci idealul democratic, încrederea în viaţă, iubirea de oameni. Democraţia este pentru Whitman noua religie, care preface şi construeşte cosmosul său. John Burroughs, eseistul şi naturalistul american, care a putut trăi în destul (1837—1921) pentru a ajunge la o împăcare între ştiinţă, filosofie şi literatură — împăcare pe care mereu o caută Anglo-Americanii, care, contrar Europenilor şi mai ales Latinilor, nu vor să trăiască pe com- partimente şi izolări spirituale — a cercetat relaţiile lui Whitman cu religia, arătând cât de profund şi puternic împărtăşea poetul trei mari şi capitale pasiuni: dragostea, democraţia şi religia. Dar la el religia nu trebue înţeleasă în sens bisericesc. El nu a crezut în păcatul biblic, pentrucă vedea peste tot binele şi fru- mosul, înfruptându-se din ele. Nu a fost pios, ci credincios. « El nu neagă, ci afirmă; nu critică, ci preamăreşte; el nu chiamă la ispăşire, ci la triumf », scrie Burroughs, discipolul lui Emerson şi contemporanul lui Whitman, subliniind la acesta, de asemenea, prezenţa bucuriei şi nu a veneraţiei; dragostea şi nu teama; exaltarea-de-sine şi nu umilinţa; serviciul faţă de semeni şi nu jertfa; credinţa în spirit, în suflet şi în inimă, dar nu pentru lumea cealaltă, ci pentru lumea noastră — poetul privind spre pământ, iar nu spre ceruri. E depărtat de teama şi austeritatea pe care o infiltrează Vechiul Testament. E şi mai depărtat de sensul jertfei din Noul Testament. Dragostea lui e păgână şi sensuală, chiar dincolo de obişnuitele orândueli. Democratul din el nu admite ura între oameni şi popoare, crezând deplin în frăţia oamenilor şi raselor, în contopirea materiei şi sufletului, pentru o viaţă mai plină, mai vie, mai creatoare, în progresul către bine şi frumuseţe, ce trebuesc înţelese mai ales în sensul lor terestru şi concret. Dar în bogăţie poetul nu a crezut niciodată, fiind un exponent tipic al idealismului american, fiecare om trebuind să lase ceva, dar nu obligator bani, ci credinţe măreţe: Omul ce din afaceri a strâns bogăţii, după ani de ’ncordare, rodul strădaniei sale-l măsoară ’nainte de marea plecare; Case, pământuri, copiilor săi el împarte, Lasă drept moştenire bunurile-adunate. întemeiază spitale, şcoli. Unor prieteni dragi bani el le lasă, spre amintire, să-şi cumpere un dar: camee sau aur. 614 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Totul împarte cu grijă şi spre-a ’nlătura orice ceartă, Pe voia lui scrisă îşi pune numele întreg, Eu însă, de-mi socotesc viaţa, văd că nu am nimic să arăt, să împart, de pe urma bieţilor ani, nici case, nici pământuri, Nici daruri—camee sau aur—pentru prietenii dragi. Doar amintirea aceasta despre Democraţie, cuprinsă în cântecul meu, udată, dospită cu răsuflarea mea, frământată cu mâinile mele. (Vezi cum îmi bate pulsul la ’ncheieturile lor, cum se umflă şi se contractă ’ sângele meu!) Doar pe-aceasta, una cu mine, aceea pe care niciodată nu voiu părăsi-o, o las Tuturor: Ea-i moştenirea ce cu numele meu o ’ntăresc. (Traducere Margareta Sterian, din volumul Whitman, Poeme, editura Pro-Pace) Cântând Omul şi cântând America, Walt Whitman a cuprins în poezia lui democraţia, lăsând-o moştenire spirituală. Poeza, lui este o epopee şi un testament, cu suflu şi imaginaţie bibliciă dar cu viziune şi ton de profet modern, năzuind către viitorul unui univers mântuit prin democraţie, mereu îndemnând la creaţii. Putem vorbi chiar de o răsturnare a ierarhiei biblice, omul căpătând prerogativele creaţiei divine şi deţinând minunea în însăşi făptura şi în actele lui. « Toate adevărurile aşteaptă în toate lucrurile ». Opera poetică a lui Walt Whitman este vastă ca un fluviu. Scrisă cu uşurinţa unui reportaj inspirat de un spirit care a trăit din plin, îndeplinind atâtea meserii, hoinărind într’atâtea părţi, amestecându-se cu tot felul de oameni, dar cetind lucrări fun- damentale de filosofie şi pe marii creatori ai poeziei universale, asistând şi participând deplin la atâtea evenimente capitale din istoria patriei şi a lumii, fiind mai ales contemporanul hotărîtoarei lupte dusă de Abraham Lincoln pentru democraţie — o putem denumi poezie-fluviu. Poemele lui sunt toate aspectele unei epopei moderne, dar nu constituesc, totuşi, o epopee, pentrucă nu au desvoltarea şi acţiunea necesară. Eroul e unul singur, poetul democraţiei, care îşi proectează viziunile, credinţele, aspiraţiile, uneori repetându-le cu prdlixitate, monotonie, grandilocvenţă. Chiar poemele de mare suflu, pline de atâtea observaţii, evocări, interjecţii, excla- maţii, care laolaltă alcătuesc o viziune energetică, dinamică, vie, fascinantă, nu posedă o ordine, o gradaţie, o tratare riguroasă. Ideile şi viziunile sunt pulverizate, proteice, senzaţionale, ca întâmplările cuprinse într’un ziar. Rare sunt poemele lucrate strâns şi formând un tot defini- tiv. Song of Myself are aproape 1350 versuri şi 52 de «strofe » sau mai precis momente. Song of the open rond (Cântecul Dru- mului Mare) are 223 versuri şi 15 momente. Stariing from Pau- manok are 286 versuri şi 20 momente sau episoade. Aceste trei mari poeme cuprind ceea ce-i mai caracteristic din viziunea şi WALT WHITMAN Şl REVOLUŢIONAREA POEZIEI MODERNE 615 tehnica lui, dovedind totodată puternicu-i suflu epopeic. Dar şi aici poetul este inegal, deşi mereu viu şi dinamic. Bucăţi de anto- logie mai sunt desigur poeme mai scurte ca: To think of time, Europe, To You-Pioneers! 0 Pioneers!, When Lilacs last in the dooryard bloom’d şi Years of the Modern, îa aceasta din urmă poetul profetizând viitorul în care Libertatea triumfătoare, alături cu Legea şi Pacea, de-o parte şi de alta, va asigura o comuniune a tuturor popoarelor de pe glob, bătând laolaltă ca o singură inimă, alcătuind o singură masă de oameni şi înfăptuind creaţii măreţe, pe care nici nu le putem bănui. Viziunea şi concepţia lui Whitman sunt, aşadar, profetice şi valabile pentru întregul univers, nu numai pentru naţiunea lui, iubită şi înţeleasă deplin de dânsul, nu numai în caracteristicele ei, dar şi în virtualităţile ei mereu înnoitoare şi gigantice. Pentru exprimarea unei astfel de viziuni, poetul american a întrebuinţat o tehnică nouă, care şi ea a devenit un bun mondial, ca şi tonalitatea luminoasă, accentele energetice, desfăşurarea dinamică şi plurală a poeziei lui. Walt Whitman a întrebuinţat şi impus versul liber, nerimat, dar sonor. El este muzical, fără să numere^silabele, exprimând armonia vieţii, ritmul trepidant şi însufleţit al unei lumi în uriaşă construire-de-sine, vie, entu- ziastă, nespus de vibrantă, ca şi sufletul acestui poet pasionat. Creşterea vieţii moderne, a oraşelor şi drumurilor; goana pibnie- ratului; marşul popoarelor spre democraţie; dragostea de oameni; trăirea în camaraderia de muncă şi cunoaştere; încrederea în viaţă, în cosmos, în frumuseţe, tărie, creativitate — toate aceste teme whitmaniene străbat şi ritmează, desvoltă, înlănţuiesc şi transfigurează lirica aceasta vitală, dinamică, avântată, solară — totodată concretă şi idealistă, pornind dela viaţa reală, comună, directă şi sinceră, la transcendentalismul ce ar vroi parcă să anuleze moartea. Versul liber, orânduit după voie şi necesitate, părăsind rima, măsura şi chiar strofa, sau dându-i acesteia o altă funcţie, dar cultivând muzicalitatea prin ritm, sonoritate, consonanţă, aso- nanţă, aliteraţie, îmbinări de cuvinte senzaţionale şi sunete tari, exclamaţii şi interjecţii vii, este astăzi o tehnică obişnuită. Whit- man, însă, a avut nevoie de acest vers liber, puternic şi clar, banal şi viu, totodată, făcând monumentalitate din pluralitate, atât pentru a-şi exprima viziunile plurale, vii, variate, dinamice, cât şi pentru a aduce poezia pe pământ, făcând-o comunicabilă tuturor. Aspirând la o poezie a poporului pentru popor, între- buinţând vorbirea curentă şi desigur stângul, Whitman posedă totuşi un suflu poetic şi adesea o muzicalitate tumultoasă, vie, vibrantă, deci comunicabilă tuturor, precum şi o viziune monu- mentală în tumultul ei. Poeziile lui trebuesc cetite tare, cu însu- 6i6 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE fleţirea şi pasiunea cu care au fost scrise, cu dinamismul uneori violent, inundant, electrizant. Grupurile ritmice svâcnesc, suge- rând o muzicalitate cinematică, Ia care participă cu toate sim- ţurile. Nu numai văzul şi auzul sunt chemate să vibreze, dar poezia lui Whitman chiamă şi participarea kinestetică, alarmând şi punând în mişcare întreaga fiinţă. Versul liber fusese întrebuinţat şi de Heine, dar Whitman recunoaşte singur că Vechiul Testament l-a îndrumat spre versul liber. Intr’adevăr, măreţia, forţa, coloarea, ritmul, simplitatea umană şi profetismul său îşi pot găsi corespondenţe în poezia Bibliei. Whitman a cunoscut bine lirica lui Dante, Shakespeare, Blake şi Shelley, ca şi filosofia lui Emerson. Cărţi fundamentale de filosofie şi poezie sunt citate de el, ca şi Leibniz, Kant, Hegel în Democratic Vistas, dar mai aproape ne pare şi ca viziune, şi ca tehnică de poezia Vechiului Testament, în care popoare por- nesc spre o lume nouă şi făgăduitoare. Eu cred că faptele eroice, toate, s’au conceput în aer liber, şi tot aşa oricare poem liber, Cred c’aş putea să mă opresc, să săvârşesc aici şi eu minuni, Cred că orice voiu întâlni pe drum îmi va fi drag, şi-oricine m’o vedea mă va iubi. Şi cred că pe oricine îl voiu privi, va trebui să fie fericit. (Cântecul Drumului Mare, tr. A. Busuioceanu, 4) Muzicalitatea limbii engleze şi relieful viguros al slangului american, pe care Whitman începe să-l introducă în poezie, sunt greu de redat în româneşte. Pentru a sugera această muzicalitate vom da câteva pilde după original: Growing among black folks as among -white, Kanuck, Tuckahoe, Congressman, Cuff, I give them the same, I reoeive them the same These are really the thoughts of all men in all ages and lands, they are not original with me, If they are not yours, as much as mine they are nothing, or nert to nothing, Old age superbly rising! O 'welcome, ineffable grace of dying days! (Song of Myself, versurile 108, 355, 1181) Un stil de orator şi profet posedat şi însufleţit, cu lungi suc- cesiuni de cuvinte, ropotitoare vii, tumultoase, echilibrându-se prin suflu şi accent, închegându-se monumental. Mai adesea sonoritate vie, şi mai rar muzicalitate propriuzisă, ca în ultimul vers citat — expresia lui Whitman are, uneori, repetiţii nefericite, monotone, mai multe versuri isprăvindu-se cu acelaşi cuvânt, dar căpătând valori sonore diferite din pricina contextului. Alteori, repetiţiile cuvintelor sunt cu totul discutabil^ din punctul de vedere al muzicalităţii, pe care Poe inegalatul a realizat-o WALT WHITMAN YI REVOLUTIONAREA POEZIEI MODERNE 617 cu atâta desăvârşire în Clopotele, Corbul sau Annabel Lee, în cadrul unei forme riguroase şi totuşi genial mlădiată. Dăm urmă- toarea pildă din To Think of Time (versurile 64 şi 65): What will be will be well, for what ia well, To take interest is well, and not to take interest sbell be well. pentru a arăta nerealizate intenţii de muzicalitate prea căutată şi rămânând la repetiţii disonante, şterse sau confuze. In totul, însă, Whitman e puternic, viu, vibrant, prin ideile şi accentele lui de vorbire curentă, prin variaţia şi căldura rân- durilor-versuri, de lungimi diferite, prin nespusa-i vitalitate ver- bală. Nu e un imagist şi nici un muzician superior. Nu e un mare artist. Ştiinţa compoziţiei poetice nu a posedat-o. Cu atât mai minunat apare însă darul său de a fi vibrant, dinamic, viu, mereu semnificativ şi reliefat. Pentru poeţii victorieni, el putea, pe drepiy cuvânt, apărea un barbar, cu astfel de versuri libere, informe, grosolane, dar de un viu şi energetic efect. Ptin acest vers liber, el aduce poezia la vorbirea comună, aşa cum viziunile lui cuprind lumea concretă, familiară, materială. Ton biblic împreunat cu svâcnirea reportajului din gazete. Viziuni comune proiectate totuşi de pasionată şi profetică viziune sau concepţie, schimbând întreg orizontul poeziei universale. Trivialitate înnobilată; bana- litate semnificativă, realism idealizat! Revoluţia poetică a lui Walt Whitman a avut urmări co- vârşitoare şi pentru ethosul liricei contemporane, şi pentru ino- vaţiile tehnice. Humanitarismul său, viziunea democratică, exaltarea eului ca minune a cosmosului, tonul profetic sau de poruncă-decret, entuziasmu-i solar şi solidarizarea cu toate întâmplările cosmosului, au fecundat lirica americană şi euro- peană, ca şi energetismul său social, considerarea în masă a oame- nilor şi viziunilor lumii, întru solidaritate şi progres. Unii poeţi au desvoltat idealismu-i profetic, alţii, real smu-i atotcuprin- zător, ferit de prejudecăţi, netemător faţă de trivialitate, înţe- legător pentru orice fapt uman. Stilul cinematic a fost prevestit de această poezie whitmaniană, în care imagini constatative şi nu metafore sugestive se perindă uluitor de viu şi semnificativ. Simultaneismul îşi poate găsi rădăcini şi aici, ca şi suprarealismul şi unanimismul. Observaţia ştiinţifică, lipsită de prejudecăţi; exprimarea pestriţă în dialect şi slang; versul coloquial; convingerea că nimic din ce există nu poate fi trivial sau nerelevant; cuprinderea sociologică şi statistică a lumii; stilul de reportaj poetic; concen- trarea asupra aspectelor economice, industriale, financiare; stăruinţa de a vedea în lumea imanentă minunile şi semnificaţiile substanţiale; credinţa în viaţă; înţelegerea poeziei ca un fapt de viaţă sau ca viaţa însăşi, ’cu contradicţiile şi frumuseţile ei; 618 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE tendinţa spre un realism poetic cuprinzător şi direct, îmbinarea viziunii lumii cu concepţiile şi ideologiile politice cele mai diferite; valorificarea omului obişnuit şi a mulţimilor,—toate acestea sunt drumuri ce purced dela Walt Whitman şi pe care atâţia poeţi europeni, dar mai ales poeţii americani din mişcarea de inspiraţie şi desvoltare whitmaniană din 1912—1916: Vachel Lindsay, Edgar Lee Masters, Cari Sandburg, Robert Frost şi urmaşii acestora, poeţi sau romancieri ce ajung până la un T. S. Elliott, William Faulknef, Thomas Wolfe, le-au desvoltat, pă- trunzându-se de adevărul poeticei lui Whitman că niciun aspect al vieţii nu trebue eliminat din poezie, ci trebue exprimat cât mai valabil. Poeţii de astăzi nu mai fug de lume, o iubesc sau măcar caută a o înţelege, fie prin pasiune, fie prin chin şi îndoială. înrâurirea, viziunii, concepţiilor şi tehnicei whitmaniene este departe de a se fi terminat. In multe privinţe, fără a fi singura determinantă — căci, alături de ea, poezia purâ îşi trăieşte glo- rioase metamorfoze—sunt semne destule că poetica lui Walt Whitman abia acum ajunge la o sugestivă şi ■ culminantă auto- ritate, fapt explicabil prin triumful democraţiei în cosmos şi prin intrarea în funcţie a unora dintre realităţile, valorile, idea- lurile şi condiţiile ce au plăsmuit-o acum trei sferturi de veac, ea devenind mai vie cu trecerea anilor. Credincios sie-însuşi, Walt Whitman a fost şi încă este cel mai încrezător poet în soarta popoarelor şi oamenilor călăuziţi de democraţie, care şi ea evoluiază, formând spiritul, transformând pe oamenii-zei de odinioară în personalităţi creatoare, făcând şi prefăcând viaţa într’un infinit izvor de frumuseţe şi dragoste pentru toţi şi între toţi oamenii, pentru ca această « minunată trecere spre moarte » să însemne o adevărată şi obştească bucurie. PETRU COMARNESCU CRONICI 20 ANI DELA MOARTEA LUI SERGHEI ESENIN La 27 Decemvrie 1925, unul dintre cei mai autentici poeţi — dacă nu şi cel mai autentic poet al secolului nostru — îşi punea capăt zilelor. Astfel îşi încheie socotelile Serghei Esenin, desnădăjduit în faţa vieţii ca un jucător nenorocit la masa verde a unui casino fatal. Serghei Esenin nu mai avea nici puterea nici dorinţa să lupte. S’a scris mult despre alcoo- lismul său, despre decadenţa sufletească, despre inadaptabilitatea lui... Unii au pus în seama unei dragoste nefericite drama acestui sfârşit, alţii au pomenit nume — între altele acel al Isadorei Duncan « femeia de peste patruzeci de ani». Pe care o numea ades: Fetiţa, ştrengăriţa Iubita mea ... (Omul negru) dar toate acestea n’au fost decât picăturile în plus care fae să se reverse paharul. Serghei Esenin nu era un bolnav predispus la delirium tremens, nici un decadent — era prea viu, prea tânăr; nici un inadaptabil, căci iubea viaţa mai mult decât orice — ci un poet, adică un om care simte şi resimte tot ce se petrece în jurul său mult mai adânc, mai imediat decât alţii care reacţionează mult mai violent şi mai prompt la toate loviturile soartei. Nu cunoştea de loc « ponderea » şi oscila între extreme, clătinat între des- nădejde şi bucurii, aidoma creştetului plopului bătut de vânt, care se înălţa — pe vremuri — pe marginea drumului pe care adolescentul cu boccea pe spate l-a parcurs, venind dintr’un sat uitat din Riazani — la Moscova. Nu' -voiu scrie aici o notiţă biografică despre Serghei Esenin. Nici nu mă voiu încumeta să explic cetitorilor taina creaţiei sale. Poezia ţine de esenţa muzicii şi frumuseţii, c «o state» aproape magică, sau—-mai simplu — poate doar un tur de prestidigitator foarte iscusit. Reuşeşte să ne facă să vedem chipuri trandafirii şi porumbei de zăpadă ieşind dintr’un cilindru în care, în mod logic, ar fi trebuit să se găsească zeama cleioasă şi galbenă a celor zece ouă sparte... Dar oricât de iscusit ar fi prestidigitatorul, oricât ar fi de miop spectatorul care-1 admiră cu gura deschisă — în cele din urmă bănuiala se furişează în sufletul copilului care doarme în fie- care dintre noi. Simţim «trucul», virtuozitatea, facticele. Acest « factice » 6ao REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE care se regăseşte deseori tn poezia unui mare poet ca Mayakowski, de pildă, sau a unui mare prozator ca Alexei Tolstoi, ca să luăm pe marii soriitori din generaţia şi epoca lui Esenin. Pe când în versurile acestuia din urmă — nimic artificial, nimic care Bă f e f de ocazie ». Esenin, acest bărbat « bol- nav de amintirea copilăriei»— scrie versuri aşa cum deapănă viermele de mătasă, firul său de aur... aşa cum murmură izvorul printre ierbi, aşa cum merg somnambulii, atraşi de Itlnă, pe marginea acoperişului — adică inconştienţi de primejdia care-i paşte. In ocurenţă — de primejdia tacti- cului, de primejdia unei poezii puse fn slujba unei idei, unui scop, • unei reclame. Esenin crează Şi de aceea universul lui e viu, e sonor şi pur ca lu- mina dimineţii şi veşnic ca frumuseţea amurgurilor de toamnă, ca durerea dragostei şi ca tot ce e trecător pe pământ. Frumuseţea dureroasă a clipei, e tonul dominant al poeziei eseniene; o înfiorare în faţa inexorabilului şi această dorinţă de-a rămâne, de-a se acăţa de ceva, —-pe care le regăsim în poeziile lui— netraduse până astăzi— ca— de pildă— aceea de mai jos: Nu regret, nu chem, nu plâng Totul trece... Fumul meriloif albi Cuprins de aurul veştejirii, se destramă... Nu voiu mai fi tânăr, niciodată. N’o să mai baţi aşa d^ tare Inimă, atinsă de ger Şi ţara palidă a mesteacănilor Nu mă va mai chema, să hoinăresc desculţ. Dor vagabond! Din ce în ce mai rar Vei aprinde flacăra buzelor O! pierduta mea prospeţime ! Setea ochilor, apele de primăvară ale inimii! Am devenit acum mai zgârcit în dorinţi Viaţa mea! oare te-am visat î Parcă într’o dimineaţă de Aprilie Am gonit pe un cal trandafiriu Noi toţi, noi toţi, în lumea asta, suntem trecători Mierea paltinului curge în frunze, atât de liniştit Fii în veoi binecuvântat Fiindcă ai înflorit şi ai murit (1921) Şi peste trei ani, poetul scrie — reluând aceiaşi temă : — • Noi toţi plecăm câte puţin — acum Spre ţara aceea, plină de linişte şi rod Poate că va trebui să-mi adun, în curând Rămăşiţele pământeşti şi s’o pornesc la drum. * to ANI DELA MOARTEA LUI SERGHEI ESENIN 6*1 Dragi le mele păduri de mesteacăni I Tu, ţarină! Şi voi, nisipurile văilor! In faţa atâtor plecări Nu sunt în stare să-mi ascund tristeţea. Am iubit prea mult, pe lumea asta Tot ce întemniţează sufletul în trup Pace sălciilor, crengilor despletite Care privesc, vrăjite, în ape trandafirii. Multe gânduri am tors In tăcere Multe cântece am păstrat în mine Şi pe pământul acesta mohorît Sunt fericit c’am respirat şi trăit Sunt fericit fiindcă am sărutat femei Am cules flori, m’am tolănit în iarbă Şi pe jivini — ca pe fraţii mei mai mici Nu le-am lovit niciodată în cap. Ştiu, acolo nu înfloresc pădurile Nu-şi mişcă gâtul de lebădă, orzul De aceea, văzând atâtea plecări Sunt cuprins de fiorii desnădejdii. Ştiu, în ţara aceea nu vor fi Aceste ogoare, aurii în noapte De aceea îmi sunt dragi oamenii Care trăiesc cu mine, pe pământ. (1924) Unii critici sovietici, între alţii L. Timofeiev, susţin că Esenin n’a devenit « poetul epocii sale — aşa cum ar fi putut să fie ». I se reproşează şovăie- lile, desagregarea finală, dragostea pentru temele morbide şi desnădăj- duite, îndrăznelile şi slăbiciunea, într’un cuvânt « neînţelegerea vremii sale ». Nu ştiu însă dacă poezia rusă şi cea sovietică ar fi câştigat ceva dacă Esenin ar fi fost altfel... dacă Esenin ar fi fost un alt Demian Bednâi, poet social prin excelenţă — sau un alt Mayakowski, poet tribun, perfect versificator şi stilist. Ceea ce e curios şi poate da de gândit e faptul că şi Mayakowski — care se încadrase atât de desăvârşit în noua aşezare, în noul spirit al epocii — s’a sinucis ca şi Esenin, trăgându-şi un glonte de revolver în piept. Dra- gostea e de vină — spun aceiaşi critici. Ei condamnă dragostea, acest sen- timent egoist care-1 face pe om să uite — misiunea sa civilizatorie. Dar — oare fără dragoste ar mai exista poezie ? Esenin a iubit totul, s’a dăruit cu pasiune peisajului rus, sălciilor, ani- malelor, femeilor, . A cântat — ca nimeni altul — gingăşia primăverii, scânteierea smarag- dină a ierbii tinere, cochetăria merilor în floare, visările plopilor, bunătatea 64* REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE câinilor, despărţirea şi dorul, bătăile mărunte ale inimii... Mărunte, nu-i aşa? Foarte mărunte... atât de omeneşti... A cântat Rusia şi a vorbit despre «paltinul beat, care joacă în poiană, la răscrucea vânturilor...* Şi desigur că e un satir minor, acest paltin beat, îndeosebi atunci când se poate vorbi despre patrie cu totul altfel... De pildă—îl citez iar pe L. Timo- feiev— « proslăvind în versuri trecutul glorios al ţării, oamenii celebri, evenimentele istorice ale epocii noastre ». — Concepţiile diferă, ca şi talen- tele. Cine ştie, dacă peste douăzeci de ani cineva îşi va mai aminti numele tuturor acestor critici domni— şi aici nu vorbesc numai de criticii sovi- etici ci şi de acei de pretutindeni — pe când — uite, au trecut douăzeci de ani dela moartea poetului... iar poezia lui mai trăieşte,numele lui a rostit cu fervoare de toţi acei care iubesc şi simt poezia, numele lui Serghei Esenin e rostit pe toată suprafaţa globului terestru şi suntem convinşi că şi peste alţi douăzeci de ani— va fi la fel... Poate însă că atunci nu sa va mai găsi nimeni care să-i reproşeze lipsa de « simţ civic » sau scăderile decadente sau apartenenţa unei lumi vechi, moarte... «Tel qu’en lui meme enfin, l’6ternit6 le change » Esenin va întruchipa Poetul şi—o! deriziune—va personifica—probabil—o epocă, o atmos- feră, o stare de spirit.. . Căci Esenin, liricul, e şi poetul prerevoluţionar, omul clătinat de dorinţi contradictorii, omul care nu s’a putu hotărî— decât în cele din urmă, când a apăsat pe trăgaci. Şi această tragedie a lui Esenin, care a fost şi tragedia multor tineri ,care — sub alt aspect — e şi tragedia tinerilor din generaţia şi epoca noastră — e fermentul unor lucruri mai bune, e elementul ei omenesc. — Cât de mult l-aş invidia pe Mayakowski, măr- turisea Esenin, pentru fraza lui: — «Nu mi-am pus niciodată întrebarea dacă sunt pentru sau contra revoluţiei — e Revoluţia — mea! » Noi am trecut printr’un drum mult mai lung. Am parcurs — poate — calea stră- bătută de Esenin la răsăTit. Nu e aşa uşor să uiţi trecutul, nu e uşor să re- nunţi la un anumit confort intelectual. A trebuit —ca să înţelegem—să trecem printr’un războiu. Lecţia se pare — a fost lămuritoare... Iar ca să revenim la Esenin — ar fi fost mai cinstit din partea noastră, dacă am mărturisi că-1 admirăm fără rezerve... Ne-a dat atât de mult încât ar fi o ingratitudine din partea noastră să-i reproşăm că nu ne-a dat acel « puţin » — despre care era vorba mai sus. SORANA GURIAN BEAUMARCHAIS, DRAMATURG AL POPORULUI Privită în perspectiva timpului, societatea franceză a veacului al XVIII-lea apare ca o lume care şi-a pierdut echilibrul. Curenţi de înaltă frecvenţă o străbat, îj dau mişcări spasmodice şi convulsiuni. Sunt ideile reforma- toare ale « Secolului Luminilor». Jerbe incandescente, aceste idei aprind minţile tuturor. Sufletele se turbură, conştiinţele se clatină. Nicio convin- BEAUMARCHAIS, DRAMATURG AL POPORULUI 6*3 gere nu mai e certă, nicio credinţă nu mai e fermă. Toate faptele sunt tre- cute prin laminorul unei critici necruţătoare, toate ideile sunt supuse unei ascuţite analize şi unei revizuiri totale. Enciclopediştii pregătesc terenul pentru sguduitorul seism social, care va fi Marea Revoluţie. De un secol vulcanul ardea mocnit. Din când în când ţâşneau la supra- faţă fărâme din lava lui clocotitoare. Erau « Les Aventures de Telemaque » ale lui Fănelon, « Lettres persanes » ale luj Montesquieu, sau « Le Contrat Social» al lui Rousseau. Pe îndelete, poporul francez îşi aduna corpurile delicte, dovezile compromiţătoare, care aveau să-i dea dreptul să acuze în ziua ineluctabilei judecăţi. Necontestaţi autori morali ai Revoluţiei, Enciclopediştii, au găsit dru- murile desţelenite de aceşti înaintaşi spirituali. Odată eşafodajul ideologio înălţat, « Oamenii Luminilor » s’au văzut ajutaţi în efortul de a-şi popu- lariza ideile de către literaţii timpului. Artiştii francezi — care întotdeauna au fost alături de curentele progresiste— s’au simţit chemaţi să învestmânte în mantia atrăgătoare a sensibilităţii poetice, aceste idei, oarecum prea cutezătoare. Formulările teoretice ale lui Diderot, asupra tragicelor con- diţii în care trăia clasa mijlocie, nu impresionează societatea contempo- rană, până când Sedaine, în a sa piesă «Le Philosophe sans le savoir >, nu îndurerează spectatorii înfăţişându-le drama acestei lumi. Tot astfel doctrinele sociale ale lui Montesquieu, Rousseau sau Voltaire nu se răs- pândesc în marea massă a poporului, nu electrizează mulţimile până când Beaumarchais nu aplică ideile la fapte, în piesele sale. Totuşi, numele lui Beaumarchais e prea adesea omis, atunci când se face bilanţul contribuţiei literaţilor francezi la instaurarea noii ere poli- tice pe care Franţa o inaugura la 1789. Cu toate acestea, în măsura în care teatrul reprezenta—şi reprezintă—cea mai largă posibilitate de difuzare şi popularizare a ideilor, Beaumarchais este printre cei dintâi care trebue menţionaţi. In cele două piese: «Le Bărbier de Seville » şi «Le Mariage de Figaro » Beaumarchais a formulat drepturile şi pretenţiile « Stării a treia » atât de categoric şi cu atâta aprindere, încât poate fi socotit drept ade- văratul dramaturg al Revoluţiei. 0 minte lucidă, o judecată pătrunzătoare, un suflet generos, desbat, în aceste piese, sub o formă uşoară, lucruri grave. Dar, furat de armonia muzicii lui Mozart, antrenat de cursivitatea melodică a ariilor lui Rossini, spectatorul trece lesne cu vederea fondul serios al celor două piese. Ne- norocos destin dramatic! Duşman neîmpăcat al clasicizanţilor, ridiculizând şi combătând— cu 50 ani înaintea lui Stendhal— obsesiva lor preocupare de a nu se abate dela principiul celor trei unităţi, Beaumarchais este un adversar tot atât de înverşunat al tuturor procedeelor care răpesc artei valoarea de autenticitate. Declamaţia e pentru el un abuz al naraţiunii; iar cântecul, care e un abuz al declamaţiei, e abuzul abuzurilor. El visa la drama muzicală, aşa cum a realizat-o Wagner, la folosirea muzicii ca limbaj sublim şi tumultos al pa- siunilor. Fugind de opera comică fiindcă « aujourd’hui, ce qui ne vaut pas 624 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE la peine d’etre dit, on le chante » Beaumarchais n’a putut împiedeca cele două comedii ale sale să intre în repertoriul teatral ca opere comice. La fel, ferindu-se să întrebuinţeze efecte de comic vulgar, pasquinade şî calam- bururi, jocuri de cuvinte, toată acea gamă de spirite eftine şi situaţii melodramatice prin care autorul dramatic îşi asigură aplauzele galeriei, Beaumarchais n’a putut face ca pieselor sale să nu li se reproşeze tocmai aceste defecte. Banalizate prin prelucrarea lor în librete muzicale, ele şi-au pierdut, pentru noi, orice valoare literară. Reduse la ariile, devenite ou desăvârşire populare, ele şi-au tocit sensurile politice şi sociale, până la a fi considerate simple scheme de operă comică. La început însă nu aşa le-au judecat spectatorii. Ziua premierei a fost « Le jour du combat. Les ennemis achamâs, le parterre ondulent, agită, grondant au loin comme les flots de la mer ». Cu o altă semnificaţie, aproape « La bataille d’Hernani *. (De altfel nu într’o singură privinţă Beaumar- chais e precursorul lui V. Hugo. Exploatând la maximum exotismul ro- mantic, folosind la saturaţie « spaniolismele », opoziţiile şi antitezele — aflate în stare embrionară în teatrul lui Beaumarchais— tehnica pieselor lui Hugo îi este direct îndatorată. Atâta doar că, încurcăturile vesele, con- flictele superficiale, se preschimbă la Hugo în stări dureroase, în situaţii tragice. E o încercare a romantismului francez de a-şi crea puncte de ase- mănare cu atmosfera plină de mister, cu stările tenebroase, cu fantasticul romantismului german). La lectura piesei, Ludovic al XVI-lea hotărîse: «Cela ne sera jamais jouâ; il faudrait detruire la Bastille pour que la re- presentation de cette pifice ne fut pas une inconsâquence dangereuse». Dar cu însăşi protecţia reginei, spectacolul are loc. Curtea speră într’o că- dere catastrofală. E un triumf răsunător. Dar timpul nu i-a conservat amintirea................................. Prevăzând parcă acest destin falsificat, Beaumarchais, într’o scrisoare prefaţă adresată cititorului, rezumă — pentru posteritate — estetica sa dra- matică: « Prâsenter des hommes d’une condition moyenne, accablăs et dans le malheur ». Afirmaţia e atât de categorică încât pare exclusă orice altă interpretare. Totuşi din spirit mistificator, din plăcerea de a crea încurcă- turi— plăcere care în comedii duce la un adevărat cumul de imbroglio — dar mai cu seamă din imprudenţă, autorul încercă s’o facă să-şi piardă semnificaţia, înnecând-o într’un noian de declaraţii care o .infirmă şi o con- trazic. « Ne voulant faire qu’une pifice amusante et sans fatigue. . . l’ou- vrage devint une comâdie fort gaie... mon but ayant 6t6 d’amuser les spectateurs». * Sublinierile acestea, oarecum ostentative, sunt total îndepărtate atunci când Beaumarchais polemizează cu critica, când îşi defineşte poziţia sa spirituală. Atacul e direct şi brutal: « Que les hommes de lettres laissent aux journalistes la charge de faire rire la sottise aux dâpenses de l’esprit. Mes piâces sont une production monstrueuse. Pourquoi? On ne doit s’oo- cuper que des rois malheureux! Prâsenter des hommes d’une condition BEAUMARCHAIS, DRAMATURG AL POPORULUI 6e5 moyenne accablda ct dana le malheur, fi donc! Mesaieurs, aprâs le bonheur de commander aux hommea, le piua grand honneur eat, de lea juger ». Fericirea de a comandai Seniorii care, în 1775 şi 1785, au aaiatat la reprezentarea celor două comedii au simţit, de aigur, că aceaată fericire e un bun pierdut, din moment ce un cetăţean oarecare îşi permitea aă-i discute în public bazele ei de drept, apre desfătarea unui parter de nume anonime, lipsite de particulă. Ce originalitate la acest Beaumarchais să considere părerea cetitorului anonim, superioară criticei oficiale 1 (Spirit de o surprinzătoare clar viziune artistică, el cerea piesei — aşa cum pretinde astăzi criticul dramatic — nu numai sărşi păstreze, dar chiar să-şi potenţeze calităţile la lectură: « Que reste-t-il, ă la lecture, de tout l’illusion thââtrale? rtien. C’est ma vertu toute nue que vous allez juger »). Ce îndrăzneală să ceară verdictul specta- torilor asupra unor piese care atacă, fără menajamente, instituţiile fun- damentale ale regimului: legile şi justiţia! Chiar pe sacro-sancţii lor bene- ficiari: clasa nobililor. ' Dar, într’un secol şi într’o societate în care ipocrizia decenţei este îm- pinsă tot atât de departe ca şi relaxarea moravurilor, pentru un spirit care se simte împuternicit să judece oamenii şi instituţiile, ce alt loc mai potrivit putea găsi, pentru a-i judeca, decât această agora a timpurilor moderne, care e teatrul? Plecând dela constatarea că nimeni nu se observă singur şi nu observă totul, dramaturgul — prin intermediul pieselor sale — îndeamnă seniorii să se observe şi ajută cetăţeanului să observe. In această dublă ipostază, de judecător al nobililor şi de tribun al po- porului, Beaumarchais se dovedeşte a fi un demn elev al Enciclopediştilor. Revoltat de arbitrarul, de non-sensul drepturilor şi pretenţiilor nobilimii, a atacat-o şi a pus umărul la dărâmarea privilegiilor castei feudale; conştient că a pleda cauza poporului, înseamnă a pleda cauza Dreptăţii însăşi, nu-şi precupeţeşte nici spiritul, nici talentul, nici verva atunci când îi ia apărarea. Care este, din punct de vedere moral, situaţia omului anonim în se- colul al XVIII-lea? O expune Beaumarchais, realist şi plastic, prin gura lui Figaro: « La noblesse veut que le pauvre soit sans defaut». Situaţia lui materială ? Din când în când i se asvârl superfluuri, dar e lipsit de strictul necesar. Care e situaţia lui politică? Poporul acesta nu e bun decât să facă războiu. « Des soldats qui tuent et se font tuer pour des intârets qu’ils ig- norent ». • Care este, în schimb, situaţia seniorilor, din punct de vedere moral? Tot Figaro o conturează: « Aux vertus qu’on exige d’un domestique, Votre Excellence connait elle beaucoup de maîtres qui fussent dignes d’etre valets » ? Din punct de vedere politic? Toate drepturile lor au la bază: «Le droit le plus universellement reconnu: celui du plus fort». Rezultând din asemenea inechitate, raporturile dintre cei de sus şi popor nu pot decât să păcătuiască prin arbitrar: « De cette absurde injustice, Faut-il dire le pourquoi? Les plus forts ont fait la loi». 1* RIVISTA FUNDAŢIILOR REGALII M Ce este justiţia într’o asemenea societate? O întreprindere particulară, absolut la ordinele feudalilor. Funpţiile şi rangurile judecătoreşti se vând: 4 C’est un grand abus que de Ies vendre ». Fotoliile sunt pentru seniori, scaunele pentru judecători, băncile pentru avocaţi şi podeaua pentru îm- pricinaţi. Intr’un asemenea tribunal, magistratul nu poate să dea decât sentinţe 4 indulgentes aux grands, dures aux petits ». Justiţia? Ea nu e bună decât între voi, păcătoşii. 4 Je suis votre maître, moi, pour avoir toujours raison ». Ce ar deveni autoritatea dacă ar avea dreptate toţi nespălaţii? Beaumarchais a expus pe larg principiile lui de juştiţie şi umanitate în 4Memoriile * referitoare la procesul Goezman. Cele mai multe au fost luate drept bază în alcătuirea nouilor legi republicane. In piese nu face decât să-şi rezume convingerile: autoritatea va fi pierdută tocmai din cauza abuzului care s’a făcut cu ea; să schiţeze punctul lui de vedere moral: 4 Faire â la fois le bien public et particulier. Chef d’oeuvre de la morale en Verit6! ». * , * * In general, raporturile dintre cele doua entităţi sociale (poporul nu fu- sese recunoscut ca o clasă socială şi tocmai pentru această recunoaştere luptă — pe plan artistic — Beaumarchais, Figaro personificând Starea IlI-a, în alegoria satirică a guvernului şi a societăţii contemporane, care sunt cele două comedii), se rezumă la: 4 Un grand nous fait aşez de bien quand il ne nous fait pas de mal » şi 4 Un homme sage ne se fait point d’affaire avec Ies grands ». 1 Situaţia aceasta de serv, oricând la discreţia toanelor stăpânului, starea aceasta de pasivitate, nu corespund firii lui Figaro, adică nu sunt compor- tări care intră în principiile şi în firea lui Beaumarchais. Căci, să nu uităm, Figaro e în cea mai mare parte o alcătuire autobiografică. Intr’o vreme când rangurile erau respectate cu scrupulozitate, Beaumarchais se rupe din rândurile burgheziei, se introduce la Curte, se îmbogăţeşte. Negustor şi curtean, dramaturg la modă totodată, el dă lecţii de morală şi propune reforme politice secolului care-1 admiră uimit. Tot astfel Figaro, nu e un simplu valet de comedie, ci e un personaj tot atât de complex ca şi părin- tele lui spiritual. Conştient de drepturile lui, mândru şi îndrăzneţ, el nu găseşte fireşti raporturile dintre popor şi nobilime. Şi nu numai că nu le respectă, dar le critică vehement. Dacă Beaumarchais n’ar fi avut nimio împotriva lor, Figaro n’ar fi avut în ambele piese rolul de tribun al po- porului. Figaro nu e nici un timorat, nici un resemnat. El e cetăţeanul care va da asaltul asupra Bastiliei şi va lupta pe baricade pentru dobândirea şi recunoaşterea drepturilor lui de om şi de cetăţean. Mai mult, el e omul de după revoluţie: spiritul realist, omul practic ,chiar ambiţiosul, chiar arivistul. De extracţie populară, dar înzestrat cu o minte pătrunzătoare, cu un spirit ascuţit, Figaro priveşte atent lumea, analizează baza de drept a ra- porturilor dintre membrii societăţii timpului său şi constată că nici nu co- BEAUMARCHAIS, DRAMATURG AL POPORULUI 6*7 respunde adevăratelor principii de drept, nici nu respectă condiţiile evo- luţiei fireşti. întreaga scenă III, a actului V, din « Nunta lui Figaro » e un monolog interior. Eroul îşi povesteşte viaţa sa, luând mereu ca termeni de comparaţie viaţa Contelui Almaviva. S’ar zice « Discursul asupra ori- ginii inegalităţii», dramatizat. « Fils de je ne sais pas qui, voie par des bandits, elevă dans leurs moeurs, je m’en dâgoute et veux courir une carriere honnâte. J’apprends la chimie, la pharmacie, la chirurgie, mais partout je suis repoussă... Je broche une comădie dans Ies moeurs du serail, ma comâdie est flambâe... Ne pouvant avilir l’esprit, on se venge en le mal- traitant... II s’elăve une question sur la nature des richesses, j’ăcris sur la valeur de l’argent. Sitât je vois baisser pour moi le pont d’un chateau- fort...». Astfel toate căile de parvenire sunt închise omului din popor, oricât de înzestrat ar fi el. In faţa unei situaţii atât de nedrepte şi de abuzive, Figaro face un aspru rechizitoriu al stărilor sociale existente: « Parce que vous ătes un grand seigneur, vous vous croyez un grand genie:... noblesse, fortune, un rang, des places; tout cela rend si fier! Qu’avez vous fait pour tant de biensT Vous vous ătes donnă la peine de naître, et rien de plus; du reste, homme assez ordinaire. Tandis que moi! perdu dans la foule ob- scure, il m’a fallu deployer plus de Science et de calculs pour subsister seu- lement, qu’on n’en a mis depuis cent ans â gouvemer toutes Ies Espagnes... ». Nouă şl îndrăzneaţă perspectivă din care sunt privite raporturile dintre membrii societăţii. Nu e de mirare că piesa a ridicat cele mai vehemente proteste din partea lojilor. Alarmaţi, seniorii nu mai binoclează scena. Pă- răsind ţinuta lor hieratică, se apleacă peste balustrada lojilor şi scrutează parterul. Se pot abţine să nu urmărească cum reacţionează mulţimea la această directă şi promptă invitare la emancipare î Numai urechi e publicul anonim. A auzit el bine T Marceline, mama lui Figaro, îl îndeamnă: «Ne regarde pas d’oh tu viens, vois oh tu vas, cela seul importe â chacun ». Figaro, la rândul lui, se consideră cu mult mai merituos decât un senior, deci cu mult mai îndreptăţit la situaţii prospere, îmbietoare, surâzătoare perspectivă pentru popor! Alarmantă, păgubitoare, pentru seniori! Să condiţionezi drepturile după merite, e un criteriu revoluţionar. Dar să susţii că: « pour gagner du bien, le savoir faire vaut mieux que le sa voi r » e de^h-dreptul arivism. Am spus însă că Figaro prefigurează omul post- revoluţionar: «De l’intrigue et de l’argent; te voila dans ta sphere » îi re- proşează logodnica lui, Suzanne. Figaro nu e numai prototipul anonimului care aspiră să devie cetăţean. El e şi cetăţeanul care, odată dobândite drepturile politice, înţelege să le valorifice pe plan social. El e omul care vrea să parvie, pentru care: «Ies hommes que ne veulent rien faire de rien, n’avancent rien et ne sont bons â rien ». Prin mintea ^pătrunzătoare a lui Beaumarchais, Figaro îşi dă seama de toate anomaliile politice şi sociale ale secolului şi atacă just toate punc- 10' REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 628 tele slabe ale regimului feudal. Spirit realist şi practic, el întrezăreşte tot atât de clar, viitorul profil moral al nouii lumi. Dacă intriga din cele două comedii e atât de complicată, aceasta se datoreşte faptului că viaţa lui Beaumarchais a fost neînchipuit de agitată. Beaumarchais e omul nou — pe care revoluţia îl va multiplica în mii de exemplare — la care calităţile sale spirituale sunt bine puse în valoare de mari însuşiri practice. Ca şi el, Figaro, va amesteca intrigile curţii cu interesele băneşti, chestiunile juridice cu afacerile comerciale şi va reuşi în tot ce va întreprinde. Cum, prin ce mijloace î Aşa cum pretinde contele Almaviva: «aveo de l’esprit et du caractâre * î De unde, Monseigneurul glumeşte « De l’esprit pour s’avancer î MMiocre et rampant et l’on arrive â tout». Aceasta e convingerea intimă a lui Figaro. Beaumarchais nu-1 va lăsa însă niciodată s’o materializeze. El va reuşi pentrucă va avea o voinţă ho- tărîtă şi va fi decis să reuşească. Să nu uităm că în Figaro e personificată « Starea treia », adică clasa mijlocie, care îşi revendică drepturile cetăţeneşti, tocmai invocând bunele ei însuşiri. Totuşi această lume mijlocie nu era lipsită de defecte. Avea chiar multe. Autorul aflase despre existenţa lor scrutându-şi propria sa fire: foarte îndoielnică, ca probitate şi caracter. Piesele sale, comedii de moravuri, nu puteau să nu sublinieze aceste scăderi morale. Dar Figaro, tribunul idealizat al poporului, nu putea să le aibă. (Le va avea celălalt, tribunul real: Mirabeau). Atunci Beaumarchais l-a creat pe Bazile. El schiţează eroul balzacian, construit din crud realism şi materialism cras. El anticipează cele două mari vicii, care vor submina burghezia franceză: setea de bani şi vanitatea, şi pe care Je va urmări în toate consecinţele lor dezastruoase, E. Augier, în teatrul său. Dacă pentru Figaro banii sunt nervul oricărei acţiuni, pentru Bazile totul gravitează în jurul aurului, totul poate fi cumpărat cu aur: « Un mariage inâgal, un jugement inique, un passe-droit Evident, sont des discordances qu’on doit toujours prdparer et sauver par l’accord parfait de l’or ». Interesant fenomen de dedublare morală (petrecut şi la Caragiale) a trăit dramaturgul atunci când l-a creat pe Bazile. Căci l-a construit obiec- tivându-şi propriile sale defecte sufleteşti. A biciuit la Bazile ceea ce era de criticat în însăşi firea sa. Căci fiul ceasornicarului Caron, ajuns Pierre Augustin de Beaumarchais, îşi trăeşte viaţa lui agitată şi aventuroasă, împletită din tot felul de acţiuni reprobabile; dar artistul Beaumarchais scrutează cu un ochiu necruţător toate dedesubturile urîte ale acestei vieţi şi le denunţă lumii, din nevoia intimă de a împlini o acţiune de catharais, cât şi din obligaţia dramaturgului de a înfăţişa lumii tabloul complet al moravurilor timpului. > * . * * Pe Urmele lui Moliâre, Beaumarchais împleteşte comedia de caraoter cu comedia de moravuri. Vesele şi sglobii, agitate şi glumeţe, piesele sale distrează şi instruesc. Ele răsună de toată febra revoluţionară, dar nu trec sub tăcere nici deşertăciunile epocii. Ele sunt doar scrise pentru Francezi BEAUMARCHAIS, DRAMATURG AL POPORULUI 629 « cette nation inconsistante et lâgâre » pentru a le descliide ochii asupra drep- turilor lor, dar şi pentru a-i face atenţi la defectele lor, deoareece ei au obi- ceiul: «de toujours faire des petites chansons sur Ies grandes affaires et des grandes dissertations sur fes petites », Nu poate exista nicio îndoială asupra intenţiilor sale satirice. PlăceTea de a construi piese de teatru, aşa după cum alţii au plăcerea să bea, era dublată la Beaumarchais de înclinarea — tipio franceză — de a moraliza. Să ne amintim sublinierea din scrisoarea prefaţă: «Des connaisseurs ont fait remarquer que j’âtais tombâ dans Pinconvenient de faire cntiquer des usages franşais par un plaisant de Sâville â Sâville ». Faptul că Beaumarchais îşi încadrează intriga în decorul spaniol, la o dată mult înapoiată în timp, nu poate convinge pe nimeni că nu este vorba de societatea franceză a sec. al XVIII-lea. Procedeul are mai multe cauze: se încearcă mistificarea cenzurei. Fără succes. Aluziile şi referirile la ac- tualitate sunt atât de transparente încât manuscrisul e trimis şi retrimis dela teatru la poliţie şi dela poliţie la teatru; se face o concesie modei, ah- tiată după literatura spaniolă de când Ana de Austria o introdusese la curte dar, mai cu seamă, se desăvârşeşte un proces de transfert literar început cu un secol înainte. In toate romanele sale, Le Sage se inspiră din romanele spaniole, în care observarea realităţii e regulă generală. Pe când însă prozatorii spa- nioli au drept personaje acei declasaţi: picaros, şi pictează moravurile acestei lumi năpăstuite şi vitregele ei raporturi cu marii seniori, Le Sage face din al său Oii Blas un aventurier care trece prin toate meseriile şi toate mediile, romancierul stabilind astfel o critică generală a timpului/său. Circumscrisă la un anumit mediu, tratarea realistă a subiectului, cultivată de genul pi- caresc, se preschimbă la Le Sage în tratarea realistă a întregului mediu social, şi astfel îşi află maturitatea romanul realist, schiţat de Furetibre. Beaumarchais împleteşte acest realism, inaugurat de genul picaresc, cu burlescul italian. Din observarea atentă a realităţii şi intenţia de a o biciui, având aerul că glumeşte, că râde, s’a născut teatrul realist pe care geniul dramatic al lui Beaumarchais l-a dus la desăvârşire. Situând acţiunea în Spania, insistând c’a vrut numai să distreze, subli- niind efectul benign al comediilor asupra spectatorilor: «tout finit par des chansons », Beaumarchais n’a putut totuşi să inducă în eroare curtea şi nobilimea asupra adevăratelor sale intenţii: critiquer, instruire. De altfel era un fapt bine stabilit, încă dela sfârşitul evului mediu « qu’en France on n’âcrit pas pour âcrire, mais pour agir i>. Comedii de caracter împletite cu comedii de moravuri « Bărbierul din Sevila » şi « Nunta lui Figaro o sunt o galerie de tablouri şi o frescă socială. Particularul se referă tot timpul Ia general: «Des tableaux, j a mais des portraits». De aci, valoarea tipologică a personajelor. Contele Almaviva e seniorul libertin din plictiseală, gelos din vanitate, autocrat din tradiţie, generos din grandomanie; Rosine e castelana, romanţioasă şi nefericită, cochetând din plictiseală, minţind din instinct; Bartholo e tutorele tuturor 630 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE timpurilor, senil şi hrăpăreţ, umblând să-şi însuşească şi pupila şi averea ei; B&zile e intrigantul de totdeauna, dublat de arivismul şerbului recent emancipat. Caracterul lui Figaro, ca personaj central al ambelor comedii, e închegat din toate trăsăturile care puteau da imaginea autentică a omului din mul- ţime, din sec. al XVIII-lea. Om care, multiplicat în sute şi mii de exem- plare, avea să deslănţue şi să ducă la bun sfârşit Revoluţia. Mari calităţi şi mari defecte îi alcătuesc firea. Lumini şi umbre alunecă neîntrerupt peste sufletul său. Gânduri generoase dar şi gânduri meschine îi cutreeră mintea. Calităţi înnăscute l-au împins să se smulgă din lanţurile sclaviei sooiale şi să încerce să-şi cuoerească în lume locul meritat. Alcătuirea nedreaptă a societăţii, ou legile ei arbitrare, l-a împiedecat să se realizeze. Le aici amă- răciunea şi înverşunarea împotriva ei, de aici rechizitoriul făcut puterni- cilor zilei. Sufletul greu de revoltă l-ar împinge, poate, pe Figaro, la acţiuni ne- cugetate. Dar, ca un adevărat Francez ce este, se consolează judecând lucrurile dintr’un punct de vedere mai înalt. Adevărata perspectivă din care trebue privită viaţa, nu e aceea a satisfacţiilor materiale, ci a împli- nirilor spirituale: ' Par le sort de la naissanee, L'un est roi l'autre est berger; Le hasard fit leur distance f L'esprit seul peut tant changer, ■ De vingt rois que Von encense Le trdpas brise l'antei, Et Voltaire est immortel. Rătăcindu-se de multe ori pe drumurile materialismului, sacrificând, nu odată, pe altarul « Viţelului de Aur » naţiunea franceză a sfârşit prin a se reîntoarce întotdeauna la ambiţiile care o definesc: acelea de natură strict spirituală. Om al unor timpuri de mari prefaceri, deci om al incerti- tudinilor morale, dar în acelaşi timp om al Franţei din totdeauna, Figaro nu putea să nu descopere, până la urmă, acest drum. Şi să nu-1 prefere. Oricât de îmbietoare ar fi fost celelalte, şi oricât ar fi luptat pentru des- ţelenirea lor. SANDA POPESCU ERSKINE CALDWELL . Literatura nouă americană, reprezentată de scriitori care şi-au cucerit notorietatea în ultimii cincisprezece ani, prezintă, faţă de literatura gene- raţiei de scriitori imediat anterioare, aspecte cu totul diferite, prin acele viziuni sociale tari şi sumbre care o caracterizează şi prin înfăţişarea unor psihologii primare, ce par aproape inadecvate stadiului actual de cultură ERSKINE CALDWELL 631 şi civilizaţie din America. De fapt, viaţa misterioasă, plină de surprize şi contradicţii, a continentului de dincolo de Ocean, n’a fost epuizată nici de filmul mut, care avea o predilecţie deosebită pentru subiectele luate din lumea romantică a bandiţilor americani, ce mişunau prin cele mai înde- părtate şi mai sălbatice ţinuturi, nici de literatura mai mult? sau mai puţin convenţională a scriitorilor, să le zicem metropolitani, şi nici de filmele noui ce înfăţişează o Americă bogată, veselă, strălucitoare şi optimistă. Viaţa complexă a continentului în plină şi continuă prefacere socială, pe deoparte, şi mentalităţile diverse ale atâtor rase şi categorii umane, pe de altă parte, constituesc încă un mateiial literar bogat, departe nu numai de a fi epuizat, dar şi de a fi înfăţişat sub toate aspectele, culorile şi di- mensiunile sale. Spectatorii europeni ai fenomenului american au suferit oarecare deformare de optică, în cursul ultimelor decenii, prin cunoaşterea oarecum unilaterală a acestui măreţ şi formidabil fenomen. Literatura şi cinematograful american ne înfăţişau numai anumite aspecte ale vieţii de peste Ocean, concretizate fie în industrialismul masiv al Statelor-Unite, fie în viaţa bussinesmanilor din marile metropole, fie în poezia exotică a ţinuturilor îndepărtate, sau în strălucirea exoiţiitantă a marilor centre de industrie cinematografică. Dar America nu este numai aceasta, pe plan social, şi nu este, mai ales, numai aceasta din punct de vedere psihologic şi ca potenţial de viaţă. Astfel, literatura contimporană americană, care se bucura înainte de războiu de o circulaţie largă în Europa, ne înfăţişa, paralel cu filmul, o viaţă convenţională, preocupată, e drept, de problemele sociale, însă şi viaţa şi problemele ce frământau această literatură aparţineau în general mediului cosmopolit al centrelor industriale şi al marilor aglomerări ome- neşti care sunt oraşele americane. Scriitori ca Upton Sinclair, cel mai revoluţionar dintre ei, ca Sinclair Lewis, ca Theodor Dreiser şi chiar John Dos Passos,' ca să-i pomenim pe cei mai reprezentativi, sunt exponenţii unei Americi suprapuse, ca să spunem ■astfel, adevăratei, autenticei Americi a fermierilor şi a mulţimilor necăjite, legate în mod indestructibil de viaţa, mediul, clima şi solul american. Aceşti scriitori sunt exponenţii acelei fai- moase «lumi noui » de peste Ocean, dar în afară de această lume nouă, formată în cea mai mare parte din oamenii proveniţi din <1 lumea veche », mai există şi o altă Americă, fantastică şi fabuloasă, aspră şi primitivă, a oamenilor care s’au născut şi au crescut în regiunile ei nisipoase, sub soa- rele torid al Sudului, în mijlocul vastelor stepe ale Americii centrale, sau în ţinuturile bogate ale Vestului. Viaţa acestor oameni cu legături adânci In solul natal şi a acestor regiuni vizitate rar de scriitorii yankei, a început a fi înfăţişată în literatură abia de către ultima generaţie de scriitori ame- ricani. Dintre aceşti scriitori, cei mai cunoscuţi până în prezent sunt: William Faulkner, John Steinbeck şi Erskine Caldwell. Toţi aceştia, înainte de a deveni celebri, au trăit în regiunile cele mai specific americane, astfel că literatura lor e o oglindire fidelă a vieţii din aceste regiuni. Judecând după subiectele operelor lor, putem spune cu precizie în ce regiuni au trăit ei şi 63a REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE oe medii sociale sau categorii umane reprezintă fiecare. Toţi se identifică atât de bine ou opera lor, încât aceasta devine într’o măsură o biografie a lor, pe lângă faptul că e o monografie psihologică a regiunilor respective. Astfel, Faulkner redă în romanele sale viaţa oamenilor din regiunea centrală a fluviului Missisipi, dintre Jefferson şi Memphis, regiune toridă, bântuită de secetă, eu oameni în oare sângele e mereu aprins, pasiunile se deslănţuese repede, crimele, răpirile, violurile, şi linşajiile sunt caracteristice, iar justiţia e o imanenţă a legilor ineluctabile ale pământului. Cele două romane ale lui mai specifice, Sanctuary şi Light in August, sunt caracteristice. Steinbeck vine dintr’o regiune învecinată, Oklahoma, locuită de fer- mieri înrădăcinaţi adânc în pământul şi obiceiurile vechi, opunând o rezis- tenţă dârză faţă de inovaţiile tehnice. Puternicul lui roman The Grapes of Wrath (Fructele mâniei) înfăţişează lupta aprigă a acestor fermieri refrac- tari mijloacelor tehnice de lucru apărute recent, cum sunt tractoarele, destinate să îmbunătăţească mult cultura pământului, dar care produc aversiunea făţişă a micilor fermieri. Această aversiune nu e însă expresia unei mentalităţi reacţionare, ci rezultatul unei experienţe economice amare* Anume apariţia maşinilor 4 adus după sine, în viaţa fermierilor, camăta, rezultată dih împrumuturile pe care aceştia erau nevoiţi să le facă pentru a-şi achiziţiona uneltele necesare, iar camăta i-a adus adeseori la sapă de lemn, făcându-i să piardă şi ceea ce aveau înainte de a-şi cumpăra tractoa- rele sau automobilele ce au invadat regiunea. Iată, prin urmare, o gravă problemă socială şi economică, abordată de romancier în termenii cei mai viguroşi. Fără să pară că pune probleme, dar romanele lui fiind ilustrări ale unei stări sociale dramatice, Erskine Caldwell este scriitorul care atacă într’un mod direct, dus aproape până la reportaj, aceste stări, înfăţişând prin oa- menii, prin mediul, prin nivelul economio şi preocupările eroilor săi un întreg sector al vieţii americane mai puţin cunoscută de cetitorii de literatură din Europa. • Caldwell este originar din Georgia, stat situat în partea de sud din U. S.A., o regiune agricolă în care locuitorii se ocupă în special cu oulturile de bumbac şi tutun. Pe lângă vastele terenuri destinate acestor culturi, fiind vorba de produse ca bumbac şi tutun, care pentru a fi puse în valoare, trebuesc prelucrate, în această regiune s’au desvoltat şi mari centre indus- triale, a căror bază o constituesc filaturile şi fabricele de tutun. Viaţa locui- torilor din acestă regiune se desfăşoară între cele două mari tentaţii: cul- tivarea pământului, care întâmpină greutăţi mari din cauza factorilor naturali (secetă, insecte, incendii, etc.) şi a lipsei de investiţii financiare, ce măreşte încontinuu massa proletariatului agricol, — şi tentaţia oraşului, care, prin fabricele şi întreprinderile industriale ce oferă omului posibi- lităţi mai mari de câştig, aspiră o mare parte a populaţiei agricole. Unul din aspectele literaturii lui Cald-well este tocmai acest antagonism dintre tradiţionala cultivare a pământului şi oferta industrialismului, mult mai urâzătoare. Atenţia romancierului se concentrează însă asupra micilor ERSK1NE CALDWELL 633 fermieri pauperizaţi, a căror viaţă o descrie în termeni realişti, ajungând uneori până la modul naturalist de a înfăţişa lucrurile. Erskine Caldwell este cel mai tânăr dintre romancierii amintiţi mai sus. El s’a născut în anul 1903 şi a trăit toată tinereţea în Georgia unde, ca fiu al unui pastor căruia i se încredinţau misiuni succesive prin diferite centre rurale, a rătăcit şi el, împreună cu familia, prin toată regiunea, pu- tând să cunoască bine stările de lucruri şi viaţa locuitorilor de aici. Din cauza deselor permutări ale pastorului dintr’un sat în altul, copiii săi nici nu şi-au ţiutut urma cu regularitate cursurile şcolare, astfel că aceştia ajungeau mari fără să-şi poată împlini instrucţia didactică. Până la patru- sprezece, ani Erskine nu frecventase în mod regulat nicio şcoală şi, în afara de educaţia primită dela tatăl său, pastorul, el nu cunoscuse alt studiu. Cunoscuse însă bine şcoala mult mai mare şi mai instructivă, a vieţii, pe care copilul nevoit să colinde locuri şi să vadă atâţia oameni o urmă cu pasiune din cea mai fragedă tinereţe, îmbogăţindu-şi cunoştinţele prin observaţiile sale din viaţă, completate apoi de lecturile personale foarte numeroase. Acest amănunt biografic eşte interesant de reţinut la Erskine Caldwell, deoarece el explică multe din însuşirile şi preocupările literaturii lui de mai târziu. Eiind tânăr încă şi legat de familia părintească, Erskine a putut cunoaşte şi observa bine realităţile sociale ale mediului din epoca imediat următoare primului războiu modial, din care, se pare, face parte materialul utilizat de scriitor în romanele sale. Aceste romane — e vorba de cele două principale romane ale sale: Tobacco Road (Drumul tutunului) şiQod’s little Acre (Pogonul lui Dumnezeu), cele mai realizate, celelalte opere ca Bas- tard, Poor Fool şi un volum de nuvele, apărute mai înainte, fiind opere de debut — descriu stările din Georgia dinainte de aplicarea reformelor pre- conizate de Roosewelt prin acel faimos « New Deal», astfel că realităţile sociale înfăţişate de scriitor simt, cu siguranţă, ameliorate de reformele rooseveltiene de după 1932. întrucât însă această fază a literaturii lui Cald- well o avem în faţă (nu cunoaştem încă activitatea lui literară dela 1938 încoace), o putem analiza şi putem face legătura între această literatură şi epoca la care se referă ea, confruntarea fiind chiar necesară pentru justi- ficarea atitudinii scriitorului din primele cărţi. Primele romane ale lui Caldwell au apărut înainte de 1935. Deci epoca socială la care se referă ele este cea de după primul războiu mondial, adioă decada dintre 1920 şi 1930. In această epocă s’au produs în America cele mai mari tulburări economice şi mai ales domeniul agricol a suportat cele mai adânci consecinţe. Ritmul prosperităţii, început în acest domeniu de pe la 1900 încoace, a atins maximul de desvoltare în timpul războiului,printr’o abundenţă şi creştere enormă a producţiei agricole. După războiu însă, a intervenit depresiunea economică, prin scăderea vertiginoasă a preţurilor, care avea să ducă la crabul din 1929. Astfel între 1920 şi 1932 venitul agricol a scăzut dela 15 miliarde dolari la cinoi miliarde şi jumătate dolari. Conse- cinţele au putut fi văzute în numărul crescând al vânzărilor silite şi al $34 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ipotecilor agricole. Pe la 1932 peste patruzeci la sută din fermele ţării erau conduse de arendaşi. (Vezi: Allan Nevins—H. S. Commager: Istoria Sta- telor Unite, cap. « Agricultorul şi problemele sale »). Aceste stări de lucruri şi-au găsit o expresie perfectă în literatura lui Caldwell. Jeeter Lester, fermierul sărăcit complet din « Drumul tutunului », este cel dintâi care le suportă cu amărăciune. Acesta nu-şi mai poate lucra pământul fiindcă nu avea unelte, vaca îi murise de foame, catârul îi fusese vândut, seminţe şi îngrăşăminte nu mai găsia nicăeri pe credit, iar automo- bilul vecbiu, singurul lucru ce-i mai rămăsese, nu voia să-l cumpere nimeni. Pe deasupra, arendaşul fermei, căpitanul John, din cauza depresiunii eco- nomice, părăsise ferma şi se dusese la oraş, lăsând familia Lester în prada mizeriei şi a foamei. Situaţia acestei familii este tragică: un bărbat, o femeie, o bunică şi doi copii n’au ce mânca, după cum nu mai au nici ce produce. « Copiii mei dau vina pe mine, penlrucă Dumnezeu a vrut să mă arunce in sărăcie, spuse Jester. îşi trec timpul, împreună cu mama lor, strigând la mine pentrucă nu avem de mâncat. Eu nu pot face nimic. Nu e vina mea. Căpi- tanul John a hotărît să nu ne mai dea mâncare şi tutun. Am muncit la câmpul lui mai vârtos decât oricare din cei patru negri ai săi. Şi uite că intr’o bună zi, se iveşte într'o dimineaţă aici şi-mi zice că nu mai poate să-mi dea voie să iau mâncare şi tutun dela prăvălie şi pe urmă îşi vinde catârii şi se duce să tră- iască la Augusta ». Oamenii, sărăciţi complet, trăesc — atunci când nu mor de foame— din mici furtişaguri, sau din mila celor ce lucrează în fabrici ori la întreprinderile industriale (calea ferată, etc.), unde câştigă mai mult. Totuşi Lester, legat adânc de pământ, nu se hotărăşte să-şi părăsească ferma, nădăjduind mereu că va găsi un împrumut ca să-şi cumpere seminţe de bumbac şi îngrăşăminte spre a se apuca de lucru. Nădejdea lui e zadar- nică însă. Din cei 17 copii, au rămas lângă el numai doi, EUie May, fata pocită la care nu se uită nimeni, şi Dude, copilul de 16 ani, prea tânăr încă pentru a-şi fi găsit un rost. Ceilalţi copii trăesc la oraş, unde s’au îmbogăţit, ca Tom, şi unde lucrează la fabricele de filatură, ca cele mai multe fete, ori s’au depărtat de casă, ca frumoasa Pearl, căsătorită la 12 ani cu Lov, un muncitor angajat la calea ferată să încarce cărbuni în sclymbul unui salar de 1 dolar pe zi. Situaţie aproape identică o au şi personagiile din Pogonul lui Dumnezeu, roman mult mai realizat decât primul, dar în care Caldwell înfăţişează aceleaşi stări de lucruri. Din aceleaşi motive, fermierul Ty Ty Walden, ne- mulţumit de rezultatele producţiei de bumbac, a căpătat credinţa că în pământul fermei lui se află aur şi astfel, cincisprezece ani, el sapă continuu, groapă după groapă, găurindu-şi tot pământul cu speranţa că va descoperi vâna de aur. Şi Ty Ty are copii plecaţi la oraş, ca şi Lester; aceştia câştigă bine, ajutându-1 din când în când şi pe el, dar cu toate stăruinţele lor nu izbutesc să-i scoată bătrânului din cap mania de a căuta aur, singura lui nădejde de a se îmbogăţi. Aceasta este, înfăţişată foarte schematic, latura socială a romanelor lui Caldwell. Totdeodată, aceasta este şi latura bufonă, căoi e necesar de ştiut, operele acestui scriitor se caracterizează printr’o unitate bilaterală ERSKINE CALDWELL 63g de ton, trecând cu o uşurinţă bruscă dela caracterul burlesc la cel tragic, transformând în mod neprevăzut farsa în dramă, Ty Ty Walden din Pogonul lui Dumnezeu şi Jeeter Lester din Drumul tutunului sunt două personagii cu multe asemănări. Amândoi sunt legaţi de pământ şi fiecare speră să găsească ceva pentru a scăpa de mizerie: unul aur, celălalt un împrumut pentru seminţe. Ei sunt obsedaţi de aceste idei şi tot ce se întâmplă îţi jurul lor, drame, morţi, violuri, săvârşite sub ochii lor, nu au nici o importanţă. Amândoi sunt copii unor familii cu destine si- milare. Ty Ty este tatăl a trei fete, una mai frumoasă decât alta având şi o noră care le întrece pe toate. Darling Jill, Rosamond şi Griselda sunt cele trei femei după care aleargă toţi bărbaţii, fără a mai ţine seamă de morală sau înrudirile de sânge, mânaţi de o sete implacabilă de a-şi satisface instinc- tele. Jim Leslie o pândeşte pe Griselda, cumnata lui, şi în cele din urmă e omorît de Buck, soţul, care pentru a-şi păstra nevasta îşi ucide fratele. Whill Thompson, revoluţionarul dela fabrica de filatură, se culcă cu Darling Jill, cumnata sa, — şi toată această cavalcadă a instinctelor se petrece sub ochii bătrânului Ty Ty, a cărui mâhnire este aceea că nu se mai poate bucura şi el de avantagiile tinereţii. Aceleaşi lucruri se întâmplă şi în familia lui Jeeter Lester. Acesta o dăduse pe Pearl, fiica cea mai mică şi mai frumoasă, în vârstă numai de 12 ani, după lucrătorul Lov, dar fata refuza obligaţiile matrimoniale. Lov a venit să se plângă socrului său, dar acesta, ademenit de nişte gulii din sacul lucrătorului, a lăsat-o pe fiica lui mai mare, Ellie May, să-l seducă pe Lov, numai pentru a-i fura guliile şi a-şi potoli foamea cu ele. Bizara asemănare dintre cele două romane merge şi mai departe. In Pogonul lui Dumnezeu întâlnim figura burlescă a lui Pluto Swint, un tip solid, cu un pântec enorm şi de o prostie crasă, candidat în alegerile pentru noul şerif; acesta este îndrăgostit de frumoasa şi îndrăcită Darling Jill, care-i promite mereu că-1 va lua în căsătorie când « îi va mai scade burta ». In Drumul tutunului întâlnim figura sorei Bessie, predicatoarea cu nasul turtit, urâtă şi în vecinică goană după bărbaţi, care, în cele din urmă, îl seduce pe adolescentul Dude, căruia îi cumpără, cu banii strânşi din daniile credincioşilor, un automobil cu trompă de clacsonat, numai pentru a-1 decide să se însoare cu ea. • • In felul acesta, mediul, acţiunea şi personagiile din cele două romane ale lui Caldwell evoluează paralel, aproape până la identificare. Problematica este aceeaşi: starea de paupertate a oamenilor, iar anecdotica se sprijină pe aceeaşi lume, descrisă realist, a amoralismului şi a erotismului, ce umple cele mai frumoase pagini şi caracterizează întreaga literatură a lui Caldwell. Pentru a se fixa mai bine fizionomia acestei literautri, Caldwell a fost comparat de unii critici cu Rabelais, în ce priveşte prezentarea burlescă a personagiilor sale, cu Lawrence în ce priveşte erotismul său violent şi brutal, şi cu Zola în ce priveşte înfăţişarea condiţiilor materialo de viaţă a oamenilor săi. In privinţa irupţiei tragicului din capitolele finale ale ro- manelor sale, el stă alături de compatriotul său O’Neill, Adevărul că tânărul 636 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE romancier american, robust şi îndrăzneţ, îi egalează pe toţi aceştia în multe din paginile sale şi uneori chiar îi depăşeşte. Ca să ajungă aici, romancierul a acumulat o experienţă bogată şi diversă, formându-şi o vocaţie epică viguroasă, din care s’a născut o operă colorată, picarescă, oscilând între bufonerie şi tragism, realizată pe mai multe game cu aceeaşi strălucire. Existenţa pitorescă a scriitorului pare a fi o garanţie a solidităţii operei. Astfel, Caldwell, după ce şi-a părăsit căminul părintesc, smulgându-se de sub aripa pastorului, şi după o scurtă trecere prin Universitatea din Virginia, unde a înţeles că studiile universitare nu-i pot oferi lecţii mai mari decât viaţa, a practicat cele mai eterogene meserii; a făcut câtva timp gazetărie, a lucrat apoi într’o fabrică de uleiu, a fost pe urmă colector de bumbac în Tennessee, a servit noaptea în restaurantul unei gări, a făcut critică literară la un ziar din Texas, a fost jucător de foot-ball profesionist într’o echipă din Pensylvania şi a îndeplinit funcţia de maşinist într’un teatru burlesc din Philadelphia, de unde şi-a însuşit înclinaţia către viziunea scenică, ce se observă în romanele sale, dintre care imul, Drumul tutunului, şi l-a adaptat singur pentru scenă. Cu o astfel de experienţă vastă şi pitorească, nu e de mirare ca Erskine Caldwell să fi dat dela început opere care au atras dintr’odată atenţia asupra lui, asigurându-i un succes net de critică şi public. In romanele lui nu trans- piră însă nimic din această experienţă variată. In aceste romane trăeşte omul american cel mai specific, micul fermier, stăpânit de forţe rudimentare şi condus de o psihologie confuză, dominată de glasul ascuns al instinctelor şi de predicele bigote ale pastorilor. Prototipul acestui om este bătrânul Ty Ty. După toate peripeţiile comice, după scenele de o sexualitate păti- maşă, ajungând la incesturi, sau după desnodămintele tragice din familia lui, unde fraţii se omoară între ei pentru o femeie, Ty Ty, unul dintre cele mai specifice personagii ale lui Caldwell, reprezentând în acelaşi timp pe cei mai specifici oameni ai Americei de dincolo de lumina reflectoarelor sau de umbra sgârie-norilor, ajunge la următoarea filosofie personală, pe care şi-o exprimă sincer şi senin în faţa cadavrelor fiiler săi: « Ni a’a tras, cum e’ar spune, un renghiu teribil. Dumnezeu ne-a făcut cu trupuri de animale, şi pretinde să ne purtăm ca oamenii. Dar asta nu merge. Dacă el ne-ar fi făcut aşa cum suntem şi nu ne-ar fi numit oameni, cel mai ticălos dintre noi ar şti cum să se poarte. Vn om nu poate să trăiască insă in pace atunci când simte ce este in el, şi când ascultă de sfaturile pastorilor. El nu poale să le facă pe amândouă dintr'odată, dar poate să facă una sau alta. Omul poate să se poarte aşa cum e făcut să se poarte, ascultând vocile dinlăuntrul lui, — sau poale să se poarte aşa cum spun pastorii, insă rămânând mort inlăuntrul lui... ». Filosofie simplistă de om care nu cunoaşte alte compli- caţii în afară de complicaţiile reale ale vieţii: foamea, dragostea, moartea. Dumnezeu. Erskine Caldwell este romancierul unei asemenea umanităţi în care in- stinctul învinge toate celelalte forţe morale sau materiale, făcând ca în scur- ROMANCIERUL HENRY JAMES 637 tele clipe de bucurie fizică omul să uite mizeria din jurul lui şi să privească fenomenele esenţiale ale vieţii drept fenomene tot atât de simple şi naturale ca şi creşterea unei recolte, sau pustiirea ei de un incendiu sau un uragan, nenorociri care, de altfel, se imbină cu celelalte nenorociri din viaţa perso- nală a acestor oameni. PERICLE MARTINESCU ROMANCIERUL HENRY JAMES Munţi şi dealuri, câmpii întinse, ape tumultoase, ce îşi taie drum printr’o vegetaţie bogată. Fagi arămii, pini ce în amurg par albaştri, biserici înăl- ţându-şi turlele drept spre cer, liliac şi iasomie, ulmi din care păsările îşi spun cântecul când ziua moare, acesta este peisajul Nouii Anglii, unde pie- trele vechilor cimitire mai pomenesc şi acum numele primilor pionieri, veniţi să găsească libertatea pentru credinţa lor şi să ducă acolo viaţa severă, disciplinată, mută — în care munca fără preget şi puritanismul moral aveau să cârmuiască atâta vreme. Din noua Anglie a pornit şi acea activitate indu- strială care a contribuit atât la făurirea Americii modeme, dar şi o bogată viaţă culturală, în centrul căreia avea să stea Boston. Aici se naşte Trans- cendentalismul lui Emerson şi Hawthome. In pădurea dela Walden, Thoreau, va căuta în natură adevărata bogăţie. La Harvad, Longfelkrw va scrie poeme şi epopei. Tot din Noua Anglie purced istoricii Bancroft, Prescott şi Parkman, pictorii Gilbert Stuart şi John Copley, cei doi preşedinţi, John Adams şi John Quincey Adams, ca şi Daniel Webster, Whittler, sau progre- sista luptătoare Harriet Beecher Stowe. Familia James, tatăl şi cei doi fii, aparţin şi ei tot Nouii Anglii, dar vor fi aproape şi de Europa, iar experienţa şi viziunea lor, va depăşi mediul de obârşie, care totuşi are însemnătate în formaţia lor culturală. Henry James tatăl, coboară dintr’o familie de origine irlando-scoţiană. Şi el ca aţâţi alţi locuitori ai Nouii Anglii a căutat o religie ideală. După doi ani la facultatea teologică din Princeton, renunţă la cariera eclesiastică. Adept al lui Swedenborg, s’a cufundat în studii filosofice şi şi-a satisfăcut setea de cunoaştere prin numeroase călătorii în Europa. Fiii acestui Henry James, William James, filosoful, şi Henry James, romancierul, au fost puternic înrâuriţi de tatăl lor. Henry James s’a născut la 15 Aprilie 1843 la New-York şi, ca şi fratele său William, va fi tovarăş nedespărţit al tatălui său. Educaţia tinerilor James s’a făcut la întâmplare, dar spre folosul lor. Intre 1855 şi 1860, cei doi vor urma şcoli la Londra, Paris, Boulogne, Geneva şi Bonn. Vizitarea atâtor oraşe şi contactul cu oameni atât de diferiţi, le va ascuţi spiritul de observaţie şi cunoaşterea de oameni. In 1860, cei trei James se înapoiază în Statele Unite, stabilindu-se la Cambridge, lângă Boston. Fii se înscriu la celebra Universitate Harvard. Henry va studia dreptul, iar William me- dicina. Henry va aprofunda cultura Nouii Anglii şi spiritualitatea puritană, 638 REVISTA FUNDAŢII LOR]" REGALE pc care însă o va depăşi, iar William James va ajunge la ştiinţă şi mai ales la filosof ie. Henry James se pasionează pentru literatură. El nu-şi ascunde admiraţia puternică pentru Hawthorne, deşi romantismul într’adevăr excesiv al acestuia era criticat. Influenţa înaintaşului se va simţi în primele romane ale lui Henry James, în special tema morţii, care apare în multe dintre cărţile sale. Cercetarea spiritului omenesc însă devine din ce în ce preocuparea noului romancier american. Primele scrieri ale lui Henry James apar în revista « The Atlantic Monthly », din Boston, care a continuat îndelungă vreme să-i publice nuvele şi apoi romane. Vechea civilizaţie europeană, tradiţiile şi poate şi gustul pentru călătorii, sădit în sufletul lui încă din anii copilăriei, îl fac să părăsească Lumea Nouă. Din 1871 se stabileşte în Anglia, de -unde călătoreşte mereu în Franţa şi în Italia, locuri ce-i vor servi de decor pentru romanele sale. Deşi vizitele în Statele Unite sunt din ce în ce mai rare, legăturile cu Ame- rica au rămas mereu puternice. Cărţile sale apăreau aproape în acelaşi timp la Londra, la New Yoik şi la Boston. Caută să contopească tradiţia literaturii franceze şi engleze, fără ca să-şi piardă individualitatea şi trăsăturile moşte- nite din literatura americană. James a încercat neoontenit să împace acel cod puritan al moralei Nouii Anglii cu ideia lui despre viaţa şi tradiţia euro- peană. In timpul îndelungilor şi deselor călătorii a avut posibilitatea să-şi îmbo- găţească observaţia— acea observaţie care joacă un rol atât de puternic în opera sa literară. Acei spectatori pe care îi găsim aproape In toate romanele, ce în permanenţă observă, tac şi ascultă, nu acţionează niciodată, toţi acei Rowland, Mrs. Tiistram, Maria Gostrey, Fanny Assingham, nu sunt decât imaginea autorului. ' Pe la 60 de ani se instalează în acel loc unde trecutul vorbeşte la fiecare pas cu prisosinţă de oameni şi fapte, duse, aşa cum e în toată Anglia — la Bye. Aici se împrieteneşte cu G. I. Chesterton, în casa căruia întâlneşte pe Hillary Bslloc. In acest timp, din scrisorile sale se desprinde interesul ce-1 • purta tinerilor scriitori de atunci: Hugh Walpole, Compton Mackcnzie, H. G. Wells, şi acel poet atât de cultivat, arzător, realist, ce moare la Dardanele — Bupert Brooke. Sociabil, binevoitor, totuşi James era un retras cu o bogată viaţă inte- rioară. Pentru cei ce nu-1 cunoşteau, apărea rigid, distant, snob. Iar în spre bătrâne^;, cu gulerul lui tare, cu pălăria înaltă, cu jacheta neagră, extrem de politicos şi convenţional, inspira un profund respect. Chestiunile psiho- logice, relaţiile dintre'oameni, erau pentru el nesfârşite subiecte de dis- cuţie. Opera literară a lui James este foarte vastă —r critici, nuvele, scrisori, romane. Iar dacă primele cărţi sunt izvorîte dintr’o lungă observaţie, cele- lalte sunt produsele unei vieţi interioare foarte bogate, în care autorul se cufundă mereu, găsind nesfârşite posibilităţi de creare artistică. Fragmente din observaţiile din primele scrieri apar ca simboluri ale vieţii interioare ce o desvălue în romanele de mai târziu. Imaginaţia, care în cărţi ca < The ROMANCIERUL HENRT JAMES 639 Golden Bowl» joacă un rol atât de puternic, provine dintr’o observaţie anterioară a realităţii. Din toate romanele se desprinde conflictul între dorinţa de a se adânci în experienţă, în acţiune, şi hotărîrea de a rămâne un spectator. Acea preocupare a lui James de a prezenta o viaţă fără acţiune, o viaţă de observaţie şi aşteptare, apare în cărţi ca « The Beast in the Jungle » — unde autorul descrie o viaţă omenească — ce e o continuă aşteptare — în care nu se întâmplă nimic. 4 The Altar of the Dead » e existenţa a doi oameni ce sunt în aşteptarea morţii. Iar acelui Strether din « Ambasadorii *, care în călătoria lui la Paris îşi dă seama că n’a trăit niciodată,-că nici măcar n’a în- cercat să lupte cu viaţa şi atunci vede tot ce a pierdut, nu-3 rămâne decât o aşteptare târzie. întreaga carte e o viziune a vieţii pierdute. « Madona Viito- rului» şi «Pelerinul Pasionat» aduc în paginele lor efectul copleşitor al Europei asupra călătorului american. In cărţi ca 4 Roderick Hudson » se vede dorinţa autorului de a crea personaje, care în viaţă să fie artişti. Dacă 4 Madame de Mauves » e povestea unei idealiste americane stăpânită de ambiţii roman- tice, 4 The Spoils of Poynton » este o adevărată operă de artă provenită dintr’o serie de episoade puternice şi violente. Cărţile din perioada mijlocie, ca 4Secretul lui Maisie», 4 Vârsta Ingrată », 4 Elevul », prezintă învăluite într’o puternică fantezie refulări sentimentale. Eroii acestor căiţi sunt sbuciumaţi de conflicte interioare. « Americanul» este o carte de maturitate, al cărei mecanism aminteşte literatura elizabetană. 4 Principesa Casamassima» evoacă un roman de calibrul unui Dickens sau Thackeray. James înfăţişează în colori vii şi puternice scene din Londra. Iar descrierea vieţii acelei Miss Pynsent e mişcătoare. Personajele sunt extrem de interesante şi redle. Atenţia cetitorului se opreşte în special asupra lui Paul Muniment, adevăratul tip de revoluţionar, complet iden- tificat cu cauza sa. In prefaţă autorul spune: 4 Ceea ce doream în special să evidenţiez, era ignoranţa societăţii, care abia întrezăreşte câte ceva din tot ce se petrece în jur, abia bănueşte şi încearcă să uite tot ce ar putea turbura calmul obişnuit al vieţii». Din aceste cuvinte se vede că mai bine decât mulţi dintre oamenii de stat şi dintre economişti, James a avut acel pre- sentiment al luptei de clasă ce nu putea să mai întârzie. 4 Americanul», 4Principesa Casamassima» şi « Roderick Hudson * aduc în paginele lor moartea unei societăţi. 4 Daisy Miller », carte de mare succes, a reprezentat pentru mult timp tânăra fată americană — exuberantă, naivă, virtuoasă, totuşi uitând complet convenţiile sociale. In sfârşit 4 The tragic Muse » este ultima carte din această epocă de observaţie. După ce încearcă fără mult succes să scrie teatru, James va căuta subiectele în viaţa sa interioară, în experienţele sale. James venerează în viaţă Arta, şi s’ar putea spune că în artă venerează Viaţa. In cele trei mari romane scrise după 1900, « The Wings of the Dove », 4 The golden Bowl», şi 4 The Ambassadors », personajele au o inteligenţă fatală şi fiecare îşi urmează calea destinului. Subiectul este bazat pe desvol- 640 REVISTA FUNDAŢI ILORRE GALE _±area unei situaţii foarte simple. Desnodământul apare imediat cetitorului. Fiecare personaj însă află, încetul cu încetul, care e situaţia şi atunci te întrebi care va fi atitudinea lui faţă de desfăşurarea logică a împrejură- rilor. Maggie, Milly şi Strether sunt personajele virtuoase ale lui James, ce apar complet izolate de mediul înconjurător. Viaţa lor e desfăcută de viaţa obişnuită. Adesea mor pentru a nu trăi viaţa moartă a unor oameni vii, dar care sunt morţi în ceea ce privesc valorile morale. In sufletul acestor personaje este un permanent conflict, tocmai pentrucă îşi dau seama că sunt separate de viaţă. Autorul ne înfăţişează două lumi cu totul deosebite — o lume obişnuită — cealaltă o imagine a frământărilor sufletului său, un vis simbolic. In aceste ultime cărţi James întrebuinţează o fantezie minu- nată, o imaginaţie bogată, ce par că se confundă cu realitatea. « The Sense of the Past» aduce obsesia timpului trecut, atât de caracte- ristică unei întregi şcoli a literaturii moderne, care aminteşte în special de Proust. « The Ivory Tower » reprezintă o cunoaştere a prezentului şi o in- cursiune în viitor. Calităţile operei literare a lui James trebuesc căutate în adâncul sufle- tului său, în umanitatea sa şi în acel dar de profundă înţelegere. Tocmai aici este marea artă a lui James, de a fi creat o viaţă interioară vie şi reală. Per- sonajele trăiesc nu numai într’o lume reală, dar şi într’o lume a lor proprie. Titlurile romanelor reprezintă simboluri, ce cuprind în ele întreaga desfă- şurare a subiectului. Ceea ce se desprinde puternic din cărţile lui James, este acel destin ce urmăreşte pe oamenii săi. Eroii lui James simt mai curând simboluri ale tipurilor care le reprezintă, după cum în Shakespeare persona- giile nu sunt oameni pe care i-ai putea întâlni în fiecare zi, ci simboluri repre- zentând în forma lor cea mai semnificativă oameni reali. Romanele lui sunt pline de poezie, adesea împletite cu elemente dramatice. • In primele cărţi stilul e simplu, ca mai apoi să devie complicat şi poate uneori puţin obositor. James însă revoluţionează romanul prin felul de a prezenta decorul şi relaţiile între scena descrisă şi desvoltarea emoţională a caracterelor. Rămânând credincios romanului realist şi psihologic al lui Stendhal, înfăţişează o lume pentru realizarea căreia a făcut uz de toată fantezia, care este darul său cel mai puternic. Scriitor subtil şi profund, James îşi duce la capăt ideile cu multă grijă de exactitate şi cu multă minuţi- ozitate. In 1915, în semn de protest în contra politicei americane de a nu susţine dela început pe aliaţi în contra Germaniei, în care vedea o distrugătoare a civilizaţiei, devine cetăţean englez. Regele George al V-lea îl decorează pentru serviciile aduse în operele de ajutorare belgiene şi franceze. In Februarie 1916, moare la Londra. Opera literară a lui Henry James, izvorîtă din bogăţia sufletului său şi din acea observaţie strălucitoare a societăţii, ejm dar mai mult în lungul şir de daruri oferite lumii de marele popor american. ADINA ARSENESCU IAMANDI MAURICE NADEAU: « HISTOIRE DU SURREALISMB » 641 MAURICE NADEAU: „HISTOIRE DU SURRfiALISME" (Aux Editions du Senil — CoJlection « Pierres Vives » — Paris 1945). « Le surrkalisme est-il le communisme de gknief ». Suprarealismul rămâne — cu toate îndoielile şi renegările curente — în centrul preocupărilor permanente de poezie. Nu apare astăzi un mare poet care să nu mărturisească, în moduri diverse, contactul lui cu această modali- tate sensibilă, nu există preocupare modernă de artă — obiectivă — care să nu recunoască suprarealismului drepturi, privilegii şi cuceriri. Oricât de aparent blindată ar fi ignoranţa şi oricât de manifest, irespectul pentru suprarealism, se simte totuşi voinţa şi forţa acestuia de a persista, peste modă, şcoală literară sau simple negaţii potrivite. Dialectic, supra- realismul nu poate deveni măsură de inerţie, pentrucă substanţa lui, stă în însăşi posibilitatea de libertate permanentă. Cei ce se depărtează de el o fac numai aparent, cei ce îl renegă îl iubesc, cei ce îl ascund, îl proclamă. Supra- realismul oferă observatorului modem prilejul psihologic de a constata până unde merge contradicţia în viaţa poetică, unde sfârşesc poeţii cu certi- tudinile, cu « mesagiile » lor, de unde începe bunăvoinţa lor de sinceritate, de existenţă eliberată. Am auzit pe imul dintre cei mai presupuşi reprezen- tativi scriitori europeni— cu mesagii organizate şi primite ca adevărate decrete ale certitudinii— cum recunoştea, în particular, toată valoarea violentă şi umană a suprarealismului. Mai mult, acest antreprenor al adevă- rurilor clasice, credea — cu discretă anticipaţie — că viitorul poeziei este în fond acela al suprarealismului. Tragismul acesta va aparţine oricărui mare poet care are inspiraţia să se nască de acum înainte. Suprarealismul durează pentrucă în forme devenite, el face parte din însuşi universul nostru moral. Evident că multe din « dogmele » lui vor cădea, multe din reţetele lui se vor preschimba. Primenirea nu înseamnă însă moarte, ci dimpotrivă, posibili- tate, viaţă regăsită, existenţă revirginizată. Exemplul definitiv îl oferă Henri Michaux— cel mai reprezentativ poet de azi— care a păstrat supra- realismul, lepădându-se de multe din accesoriile lui formale, trăind în însăşi substanţa suprarealismului, care e aceea a libertăţii, adică a păcii săvârşite continuu, dacă ar fi să folosim expresia lui Huxley. * Cartea de care ne ocupăm este a unui tânăr. O carte de debut. Fără sgomot, fără procese teribile. O carte utilă, care reconstitueşte în timp experienţele suprarealiste, substituind comentariul, faptelor propriuzise. Maurice Nadeaurişi ia sarcina de a povesti, degajat, şi de a înfăţişa cu one- stitate cuceririle succesive ale suprarealismului francez. Iniţiativa lui este necesară pentrucă informează, este salutară pentrucă mărturiseşte prestigiul gras al lucrului făcut întâia oară. Prima istorie a suprarealismului nu vrea să arate însă că suprarealismul a devenit valoare istorică. Lucrul acesta are 11 642 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE grijă să-l lămurească şi autorul, când, într’un avertisment explicaţi»*; vorbeşte despre permanenţa suprarealismului, ca transcedere a realului şi chiar a lui însuşi. Autorul a voit doar să informeze, să invite cetitorul la retrăirea unei experienţe, consumată într’un timp limitat. El a avut ocazia să cunoască şi să trăiască în preajma lui Breton, în timpul celui de al doilea războiu mondial. S’a bucurat de prietenia lui Benjamin Peret, căruia de altfel i-a şi dedicat studiul. A primit sprijinul (sfaturi şi bibliotecă) lui Georges Hugnet şi Raymond Queneau. S’a întreţinut cu Michel Leiris, Jaques Prâvert şi J. A. Boiffard. A luat suprarealismul în serios. Planul lucrării este divizat în patru mari păiţi, care încearcă să cuprindă şi să definească întreaga desvoltare a suprarealismului, ca moment de lite- ratură: primase ocupă cu perioada de elaborare, a doua cu perioada dintre 1923—1925, pe care Maurice Nadeau o numeşte, pe drept, eroică, a treia parte tratează despre epoca 1925—1930, epocă de referinţe şi codificări asupra suprarealismului, în sfârşit, ultima cuprinde perioada de autonomie a suprarealismului, între 1930—1939. împărţire de atribute aproximative, diviziunea aceasta nu e totuşi lipsită de justeţe, de perspectivă meritorie asupra mişcării. Dimpotriyă, ori de câte ori, într’o operă care presupune conţinuturi atât de refractare ca acela al suprarealismului, găsim accentuată b voinţă evidentă de a sistematiza, procedeul nu ne mai apare atât de ste- reotip, iar recursul la ordine survine ca o binefacere. In prima perioadă, aceea pe care Maurice Nadeau o pune la baza elabo- rării suprarealismului, stă, prestigios şi plin de răspunderi, războiul. Cadrul lui de destindere, care a uşurat progresul tuturor răsturnărilor, înfrângerea logicei, apariţia lui Freud şi a lui Bergson sunt invocate de autor cu sufi- cientă circumstanţă. Mai mult, Nadeau pregăteşte un fel de tablou convulsiv şi radical al tuturor valorilor sguduite de noui experienţe, pentru ca apariţia suprarealismului să survină firesc. El ne introduce direct în anul 1917, când poeţii noui desăvârşeau două războaie: unul în tranşee, evident şi naţional, altul intim, revolut şi asocial. E vremea manifestului-program, semnat de Apollinaire în L'Esprit Nouveau, în care se regăsesc visurile unei generaţii întregi, Breton, Aragon, Eluard, Soupault, Pâret. E vremea întâlnirii de extraordinare consecinţe dintre Breton şi Jacques Vache, vremea lui Cravan « dezertorul celor 17 naţiuni », vremea primelor reviste favorabile artei modeme: « Sic » a lui P. Albert-Birot şi « Ne>rd-Sud » a lui Pierre Re- verdy. Un nou moment — esenţial pentru literatura nouă —■ momentul Dada, e înfăţişat cu multe amănunte şi suficientă înţelegere de către autor. Dela sosirea lui Tristan Tzara la Paris în 1919, în deosebi, arta modernă începe să se manifeste mult mai accentuat. Tzara continuă la Paris specta- colele sale provocatoare dela Zurich şi imprimă fenomenului artistic un suflu de mare revoluţie. Buletinul Dada din Februarie 1920 strânge laolaltă pe Francis Picabia, întors din America, Aragon, Breton, Ribemont-Dessaignes, Eluard, Duchamp, Dermâe, Cravan şi proclamă pentru ca să se ştie: « Les vrais dada soni contra dada > Tont Ic monde est directeur de Dada *. Redăm cu acest prilej un manifest al lui Aragon, pe care îl socotim şi noi— ca şi autorul acestei istorii a suprarealismului — edificator pentru înţelegere şi concluzii , MAURICE NADEAU; « HISTOIRE DU SURRfiALISME » 643 mai ales că el nu a figurat p&nă azi în nicio referinţă despre suprarealism: « Plus de peintres, piua de litterateurs, plus de musiciens, plus de sculpteurs, plus de religions, plus de republicaines, plus de royalistes, plus d'imptrialistes, plus d'anarchiques, plus de socialistes, plus de bolchâviques, plus de politiques, plus de prolâtaires, plus de democratei, plus de bourgeois, plus d' aristocrates, plus d'armkss, plus de police, plus de patries, enfin assez de toutes ces imbe- cilitâs, plus rien, plus rien, rien, RIEN, RIEN, RlEN ». Dada atacă arta oficială, neagă şi acuză. Revistele lui Ficabia «391» şi « Canibali » invocă scandalul, acelea ale lui Eluard « Proverbe » şi « h’Invention et Proverbe » rămân în cercul permanent al poeziei. Dar ruptura între Breton şi Dada începe să se schiţeze. Maurice Nadeau o pregăteşte, insistă asupra ei, o sub- liniază, pentrucă semnificaţiile ei sunt mari. In 1922, Breton convoacă un « Congres internaţional pentru determinarea directivelor şi apărarea spiritului modem ». Tristan Tzara refuză să ia parte. Pe de altă parte, Breton şi Peret, Eluard şi Massof sunt rău primiţi la o reprezentaţie a lui Tzara din Iulie 1923. Breton se separă. El denunţă dadaismul ca simplă modalitate literară, care şi-a făcut din negaţie un fals blazon. Cu noua serie a revistei « Litte- rature » marş 1922—juin 1924, Breton nu mai are nimic comun cu dadaismul) In acelaşi loc care stabileşte fazele de elaborare ale suprarealismului. Maurice Nadeau nu uită să pomenească şi de acele spirite care au anticipat această mişcare, înainte de naşterea ei. E vorba de precursorii suprarealis- mului, sau de « excitatorii» lui, cum îi numeşte, aproape impropriu, autorul lucrării. Plecând dela poezia concepută ca activitate a spiritului» (după definiţia lui Tzara din 1934), Nadeau face în acest sens un examen aplicat, onest, susţinut de texte circumstanţiale. El ne întreţine — cu forţe reduse de convingere — asupra gustului suprarealiştilor pentru poemele anonime din evul mediu, asupra romanului negru o din secolul al XVIII-lea (în deosebi Walpole şi de sigur, Marchizul de Sade), se opreşte apoi în romantism (Petrus Bdr6s şi mai cu seamă Nerval), trece apoi la Baudelaire din « Scines parisien- nes», la Jarry, la Rimbaud şi Lautrdamont. Examenul e relativ, puterea de relaţie scăzută. Autorul se mulţumeşte să indice şi nu informează cu pasiune. Vocaţia lui e ostentativ istoricistă. Perioada a doua, aceea a eroismului suprarealist, e deschisă, de Maurice Nadeau, cu un capitol — binevenit şi necesar — despre faimoasele « epoce ale somnului» pe care suprarealiştii le-au construit cu toată voinţa lor de a se depăşi. Maurice Nadeau o spune clar când afirmă: « Ambiţia suprarealiştilor nu este "Să fondeze pe ruinele dadaismului o nouă estetică. Suprarealismul este conceput de către fondatorii lui, nu ca o nouă şcoală artistică, ci ca un mijloc de cunoaştere, în particular, a continentelor care până aci, nu fuseseră sistematic exploatate: inconştientul, miraculosul, visul, nebunia, stările halucinatorii într’un cuvânt, dacă se adaugă aici fantasticul şi miraculosul risipite în lume, inversul decorului logic t>. După această introducere, mai mult simplistă decât clară, la noile mijloace de existenţă ale suprarealismului, autorul se opreşte — bazat în deosebi pe studiul lui Aragon « Une vague de reve » — la textele automatice, visate sau treze, nocturne sau diurne, ale lui Rend Crevel şi mai ales Robert Desnos. Mereu, prestigiul informaţiei. O singură frază 11 644*. REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE adecvată, până aci, materialului studiat: aceea oare îl tace pe autor să con- state că « de ce moment, le surr&alisme peut se vanter d’avoir fait reculer â des limites infinies, Ies fronti&res de Vhomme ». Mai departe, într’un oapitol care studiază fundarea însăşi a suprarealis- ta ului, Maurice Nadeau încearcă un portret al lui Andr6 Breton, din care nu reţinem decât această observaţie: « Ce n’est pas le respect qu'il demande mais le s&rieux dans Vamourt. In ceea ce priveşte fondarea propriuzisă, oficială, a mişcării, aceasta aparţine anului 1924. Cuvântul fusese găsit de Apollinaire; Ivan Goli încercase şi el o definiţie şi un manifest suprarealist, însă paternitatea trebue oferită numai lui Andr6 Breton, care lanssază primul său *Manifeste du surr&alisme > şi care asigură grupului un sediu permanent Le Bureau de recherches surrealistes 15 rue de Grenelle precum şi un organ « La r&volution surrealiste ». Maurice Nadeau expune apoi conţinutul fiecărui număr din « Revue surrialiste», stabileşte date, indică procese şi-şi construeşte în felul acesta o sursă, dacă nu prea inedită, în orice caz eficace pentru multe explicaţii. Unele luoruri par astăzi amuzante, pentrucă în perspectiva noastră de a le judeca a intervenit timpul cu modificările, negaţiile şi inconsecvenţele lui şi ale oamenilor. (Cât de stranie ne apare astfel polemica, purtată de Aragon cu redactorul comunist al revistei « Clart&» Jean Bemier, pentru lucruri de care astăzi e mai convins decât toţi urmaşii mentalităţii dela « Clarti \ »). Mai folositoare — prin faptul că nu a fost publicată până acum nicăieri — ni se pare însă această « D&claration du 27 Janvier » 1927, care i-a fost comu- nicată autorului de către Raymond Quemeau şi pe oare o reproducem şi noi tocmai pentru calităţile ei de mai sus: 1. Nous n’avons rien â voir avec la litt&rature. Mais nous sommes tr&s capables, au besoin, de nous en servir comme tout le monde. 2. Le surr&alisme n’est pas un moyen d’expression nouveau ou plus facile, ni meme une m&taphysique de la po&sie. II est un moyen de lib&ration totale de l’esprit et de tout ce qui lui ressemble. 3. Nous sommes bien d&cid&s ă faire une R&volution. 4. Nous avons accolâ le mot de surr&alisme au mot de R&volution uniquement pour montrer le caract&re d&sinl&ressd, d&tacM et meme tout â fait d&sesp&r& de cette r&volution. 5. Nous ne pr&tendons rien changer aux erreurs des hommes mais nous pouvons bien leur d&montrei*la fragiliti de leurs pens&es et sur quelles assises mouvantes, sur quelles caves, ils ont fix& leurs tremblantes maisons. 6. Nous langons ă la soci&t& cet avertissement solennel. Qu'elle fasse atten- tion ă ses &carts, ă chacun des f aux- pas de son esprit, nous ne la raterons pas. 7. Nous sommes des sp&cialistes de la R&volte. II n’est pas un moyen d’action que nous ne soyons capables au besoin d’employer... Le surr&alisme n’est pas une forme po&tique. II est un cri de l’esprit qui retoume vers lui-meme et est bien d&cid& a broyer d&sesp&rement ses entraves. Et au besoin par des marteaux mat&riels. Această atitudine care concepe valorile revoluţionare împlântate în viaţa însăşi, va faoe ca suprarealismul să treacă printr’o seamă de crize, MAURICE NADEAU: '< HISTOIRE DU SURREAL1SME » 645 dintre care unele cu urmări grave. Autorul istoriei suprarealismului dă dovadă —- în aceste delicate şi dificile momente — de o superbă obiectivitate. Preocupat de fiecare ipostază, de fiecare confluenţă dintre politic şi poezie, el păstrează o fericită rezervă de interpretare, lăsân'd să vorbească faptele însăşi. Este poate partea cea mai pozitivă din întreaga lucrare. Primele voinţe de aderare la fenomenul politic ale suprarealismului se ivesc în preajma războiului din Maroc. Burghezia liberalistă îşi strânge rândurile şi posibilităţile ei conservatoare în jurul noţiunilor bătrâne şi cunoscute, de patrie, familie, religie, etc. Suprarealiştii se văd ameninţaţi de această falsă « union sacri t> şi ca reprezentanţi ai revoluţiei totale, ei cearcă o apropiere de comunismv Pretextul e prilejuit de războiul Marocului, ţară luptătoare pentru cauze juste de libertate şi autonomie. Voinţa de apro- piere într’o luptă comună nu se confundă cu o aderare ci numai cu o valabilă colaborare. Ia naştere în felul acesta un acord între « Clarti », « Philosophies » (care aparţinea lui Henri Lefâvre, Georges Politzer, Georges Eriedmann şi Pierre Morhange, nedeveniţi comunişti) şi « Correspondance », revistă supra- realistă belgiană, sub conducerea lui Camille Goemans şi Paul Naugâ. împo- triva apărătorilor «patriei» desigur «în pericol», manifestul ooncret al acestui acord spunea lucrurilor pe nume: « Plus e^core que le patriotisme qui est une hystirie comme une autre, mais plus creuse et plus mortelle qu'une autre, ce qui nous ripugne, c’est l’idee de Patrie qui est vraiment le concept le plus bestial, le moins philosophique dans lequel on essaie de faire entrer nostre esprit». Autorul trece apoi în revistă— cu referinţe minuţioase— toate neînţe» legerile unei colaborări efective între grupul «Clarti» şi suprarealişti. Aceştia din urmă nu concep să rămână o anexă a revoluţionarilor, oare pun înaintea valorilor spiritului, pe acelea sociale şi economice. Breton vrea să pună suprarealismul în serviciul revoluţiei, dar să nu îl sacrifice acesteia. Nici unii nici alţii nu ajung însă la o ruptură definitivă şi fiecare admite schimbări de colaborare în reviste reciproce. Aragon, Eluard, Peret, Leiris, Desnos scriu la «Clarti până în 1927, în timp ce Marcel Eourrier şi Victor Crastre sunt găzduiţi cu ospitalitate în paginele revistei « La Rivolution Surrialiste ». Partea a treia a studiului lui Nadeau cuprinde epoca suprarealismului între 1925—1930, care se caracterizează prin apariţia operelor de bază doc- trinară ale acestuia. Este vremea apariţiei broşurei « Au grand Jour », a volu- mului lui Breton « Le Surrialisme et la peinture » (care a apărut recent într’o nouă şi revăzută ediţie), epoca celui de al doilea «Manifeste du surrialismeo, epoca faimosului « Trăiţi du style» al lui Aragon, este mai ales epoca marilor rupturi, disensiuni şi crize din sânul mişcării. Peste toate, trece înţelegerea obiectivă a autorului, care nu excelează niciodată în interpretări subtile şi magnanime dar care instrueşte totdeauna cu suficienţă. Problemele imixtiunii politicului în circomferinţa suprarealistă sunt din nou prezente prin acuitatea lor. Pierre Na viile, despărţit de suprarealişti încă dela numărul 4 al revistei, arată în «La Rivolution et Ies intellectuels », că adevărata revoluţie e pregătită de valenţele economice şi sociale. Breton 646 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE răspunde prin sLkgilime difenae» (1926), ridieându-se împotriva acelora oare monopolizează dreptul şi libertatea de a fi revoluţionar. Polemica Breton- Naville e numai începutul crizei şi al disensiunilor. Ea e urmată de afacerea pitorească a faimosului Ernest Gegenbach, un iezuit îndrăgostit de o actriţă dela Odeon, oare, pe punctul de a se sinucide (îl părăsise iubita de îndată ce instanţele bisericeşti îl siliseră se renunţe la sutană) e salvat de prietenia suprarealiştilor. încercând să împace suprarealismul ou creştinismul, Gegen- bach sfârşeşte să denunţe pe Breton ca pe încarnarea posibilă a lui Lucifer, Cu toate desamăgirile survenite, suprarealiştii continuă lupta. Voinţa lor de revoluţie e totală şi împăcarea dintre valorile imediate şi acelea ale spiritului îi preocupă şi mai aceccentuat. Pentru a nu mai fi suspectaţi de indiferenţă faţă de acţiune, Aragon, Breton, Eluard, Păret şi Pierre Unik se înscriu în partidul comunist. Neputând însă să schimbe vocaţiile violente şi intime ale poeziei pe militantismul pur politic, în momentul când supra- realismul lor e considerat erezie, ei se despart ou explicaţii şi învăţăminte. Totuşi lupta şi cuceririle lor continuă, deşi apar rupturi, neînţelegeri. Antonin Artaud şi Philippe Soupault sunt excluşi ou sgomot şi publicitate, în timp ce Desnos se îndepărtează discret. Anul 1930 termină însă disputele cu foştii prieteni ai suprarealismulut şi ai lui Breton în particular. Nemulţumiţi de tratamentul oferit de Breton în manifestul al doilea, toţi cei lezaţi aloătueso un pamflet comun de o violenţă extremă, intitulat « Un cadavre», unde putem întâlni răzvrătirea veninoasă a lui Ribemont-Dessaignes, Vitrao, Mărise, Jaqoes Baron, Michel Leiris, Raymond Queneau, A. Boiffard, Robert Desnos, sau Jaques Prăvert. Tuturor însă Breton le dă o replică majoră şi tactică. In ediţia-volum a celui de al doilea manifest, el publică toate apre- cierile mai vechi ou privire la persoana sa ale celor oare acuză. Acuzatorii devin astfel acuzaţi. In acelaşi timp — ca o altă replică — forţe noui se alătură suprarealismului: Salvador Caii, Georges Hugnet, Ren6 Char, Georges Sadoul, Yves Tanguy, Man Ray, aceştia doi din urmă reintrând în graţiile lui Breton. Epocă de raţionalizare a mişcării. Breton şi Eluard dau apoi la iveală * L’ImacuUe-Conception », una dintre operele de bază ale suprarealismului In aceeaşi vreme apoi, în oare Breton pleacă din partidul comunist, el face să apară noul organ « Le Surrâalisme au service de la Bevolviion » dovedind că prezenţa lui nu poate să fie decât revoluţionară. Ultima parte a istoriei acesteia despre suprarealism este cea mai bogată în reflexii. Noi nu vom mai intra în amănunte. Sunt aici adevăruri evident «istorice », pe care autorul le-a înfăţişat ou obiectivitate şi pe oare noi, din aceeaşi obiectivitate, nu mai putem să le rezumăm, să le expunem. Astăzi istoria se face de către oameni, aşa că orice încercare de expunere pură ar putea fi luată drept gravă şi periculoasă inadvertenţă. E destul să amintim de capitolul pe oare Maurioe Nadeau îl etichetează simplu «1 ’Ajfaire Aragon » — şi invităm pe cei oare au posibilitatea să se oprească laţi— pentru ca să ne lămurim o mulţime de fapte, să ne facem clare o sumedenie de procese, pe oare istoria artei moderne a reuşit să le confunde sistematic. Aceste simple fapte, aceste şi mai simple referinţe, revizuesc mult din imaginea pe oare cei MAURICE NADEAU: « HISTOIRE DU SURRfiALISME » 647 mai mulţi o au despre sinceritate, valoare şi morală în artă. Dar peste toate acestea trecem, aşa cum se poate trece peste adevărurile clandestine. Epoca aceasta ultimă, pe care autorul o fixează între 1930—1939, mai aduce, în afară de toate procesele politice ale suprarealismului, experienţele paranoia-critice ale lui Salvador Dali, precum şi operele de covârşitoare cuceriri ale lui Andrâ Breton « Lea Vases communicants » şi «L’Amour fou », a căror substanţă, Maurice Nadeau o înfăţişează cu supremă bunăvoinţă. De remarcat este, că peste toate desamăgirile, dezertările şi constrângerile timpului, Andrâ Breton rezistă singur ca un adevărat atlet al spiritului. Maurice Nadeau reuşeşte să dovedească aceasta, tocmai pentrucă expunerea lui nu e decât expozitivă. ' Preţioase pentru noi sunt în deosebi informaţiile pe care istoria lui Mau- rice Nadeau ni le oferă cu privire la perioada dintre 1938 până azi, în care timp, contactul cu Franţa şi cu activitatea suprarealistă în deosebi au fost cât se poate de reduse. Sunt trecute în revistă — cu multe amănunte — expo- ziţia internaţională a suprarealismului, activitatea dela « Minotaure >>, voiajul lui Breton în Mexic, întâlnirea lui cu Diego Rivera şi cu revpluţionarii me- xicani (cu multe consecinţe spirituale) fondarea acelei « Fediration de Vart rivolutionnaire independent», în sfârşit activitatea lui Breton în timpul răz- boiului de-abia sfârşit. Părăsind Franţa, Breton a aterizat la Fort-de-France, unde a regăsit, un poet suprarealist autohton, AimâCâsaire, care astăzi este de altfel publicat şi prefaţat de Breton. In Statele Unite Breton a definitivat ruptura lui cu Salvador Dali, care a terminat ca franchist şi care devenise încă de multă vreme suspect prin filo-fascismul lui. In acest timp, în Franţa, Breton înce- puse să nu mai fie considerat ca reprezentant al ortodoxiei suprarealiste, din cauza serviciilor aduse de către el radioului american, precum şi din cauza împăcării lui cu vechii lui inamici, Roger Caillois şi Georges Batailles. Calas, care a rămas în Franţa în timpul războiului, care reprezenta acolo suprarealismul intransigent şi care era primul acuzator al lui Breton, a sfârşit prin reconciliere. Unul din faptele cele mai semnificative făcute de Andrâ Breton peste ocean a fost conferinţa lui din 10 Decemvrie 1942, ţinută studenţilor francezi dela Universitatea din Yale, când a vorbit despre « Situaţia suprarealismului între cele două războaie (conferinţa a apărut de altfel recent şi într’o broşură). După ce stigmatizează pe mareşalul Pâtain, pe Hitler şi Mussolini, Breton trece în discuţie suprarealismul, constatând că el este singura mişcare orga- nizată care « a reuşit să acopere distanţa dintre cele două războaie ». Intere- santă ni se pare ataşarea lui Breton de Julien Gracq, care, prin romanul lui. « Chdteau d’Ar gol», a continuat — cu adevărat — experienţele valabile ale suprarealismului (Julien Gracq este pseudonimul unui tânăr universitar, care a apărut din nou în vitrinele librăriilor franceze cu un fel de roman- poem suprarealist, întitulat « Un beau tknkbreux »). Breton contestă apoi—mai departe, în conferinţa sa— moartea supra- realismului. Aceasta n’ar fi posibilă decât odată cu apariţia unei mişcări mai emancipatoare, căreia, de altfel, el i s’ar ralia cu încredere. In absenţa 648 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE acesteia, el crede în forţa de avant-gardă a suprarealismului. (« Le surrealisme est ni Hune affirmation de foi dans la jeunesse »). Breton trece apoi la istoria propriu zisă a suprarealismului. El readmiră pe Apollinaire şiJFreud, explică în ce constă valoarea mişcării şi pomeneşte cu o superioară desabuzare de aceia care, trădând suprarealismul, « ont dimiriti de la liberii » După consideraţii asupra trecutului şi după invocarea principiilor supra- realiste, Breton oferă pilonii de gândire pentru « Prologegom&nes ă un Troi- siime Manifeste du Surrtalisme ». După părerea lui Maurice Nadeau, acest nou manifest e mult mai puţin puternic decât cele anterioare. In el se regă- seşte intactă conştiinţa liberă a celui mai violent posedat de libertate: Andrâ Breton. Istoria suprarealistă a lui Maurice Nadeau e completată cu o mulţime de note, manifeste, texte din atmosfera suprarealistă, diverse brouilloane şi fotografii, care referă despre.valorile, substanţa şi reprezentanţii suprarealis- mului. O bibliografie bine pusă la punct în ceea ce priveşte operele scrise de către suprarealişti, una foarte redusă, despre referinţe la mişcare. Se simte în deosebi abuzul pe care autorul l-a făcut de cunoscuta antologie a lui Hugnet. In orice caz completările acestea — deşi nu organizate excep- ţional— sunt totuşi suficient de edificatoare. Maurice Nadeau îşi încheie lucrarea cu câteva concluzii juste, bine expri- mate şi suficient de susţinute. Chiar dacă, în totalitatea lor, concluziile nu sunt originale (şi nici nu trebuiau să fie neapărat), Maurice Nadeau dovedeşte însă înţelegere bună, atunci când afirmă cu dreptate şi patetism: « Le surri- alisme n'a rien d'une entreprise religieuse. II est pourtant le seul capable de donner ă Vhomme ce que lui ont promis toutes Ies religions: la liberii totale de Vetre dans un monde libiri. Solution possible, ividente, ne dit pas solution facile. Et Ies surrialistes ne sont point parvenus ă la Terre promise. Ce n'est que dans ce sens que Von peut parler de leur ichec. Maisque se taisent ces qui continuent ă aligner des vers ou ă barhouiller des toiles, sans tenir compte de cette exptrience sans precedent, car il y aura toujours plus de grandeur dans le voi de l’aigle foudroyi pour s’elre trop aprrrochi des orages, que dans la tortillement assuri du ver de terre». Penţru peisagiu! preocupărilor obiective de frumos, pentiu înţelegere, interpretare şi examen, «istoria » lui Maurice Nadeau constitue un document do care se va ţine seama totdeauna, când se va lua în discuţie problema permanentă a suprarealismului. Maurice Nadeau a devenit o sursă de infor- maţie peste care nu va trece niciun cercetător viitor. VIRGIL IERUNCA LUMEA DE AZI „ULTIMA ORĂ” DE MIHAIL SEBASTJAN Ultima oră este o excelentă comedie de moravuri, de alură europeană, care, jucată pe orişice scenă occidentală, ar stârni un adânc interes şi ar recolta tot atât succes cât realizează în Bucureşti. O mică inatenţie, o greşală de tipar, iată centrul, în aparenţă inofensiv, în jurul căruia finul intelectual, care a fost regretatul M. Sebastian, desfă- şoară filmul unei societăţi cutremurate de patimi, sfâşiate de interese con- tradictorii, ameţite de dorinţi,al unei societăţi scoase din echilibrul ei material şi moral. Dela deformarea profesională, până la caricatură, dela oportunismul ce se încearcă, timid, până la lichelismul abject, dela relativarea normelor de comportare până la răsturnarea tuturor valorilor, o bogată gamă de chipuri omeneşti deficiente şi de situaţiuni, care mai de care mai piezişe, se perindă de-a-lungul celoT trei acte, în hohotele de râs ale publicului care, totuşi, pân? la urmă, rămâne îngândurat, pentrucă trebue să constate, ca şi Hamlet, « că lumea şi-a ieşit din ţâţâni! ». Personajele poartă nume autentic româneşti şi au apucături dela noi; situaţiile şi ele sunt foarte autohtone; totuşi, această lume e de o rasă uni- versală, ce a apărut în intervalul dintre cele două războaie. Chiar dacă autorul s’a inspirat dela noi, ironia lui loveşte mai departe, căci, dacă Ultima Oră apare în Bucureşti, ea este Ultima Oră mondială! In redacţia unei foi de şantaj, redactorii, lucrătorii ca şi oamenii de ser- viciu, toţi aşteaptă leafa de luni de zile, trăind fiecare cum poate, din re- nunţare sau din expediente, în vreme ce directorul aşteaptă... victima care va salva situaţia. In mijlocul nervozităţii, a agitaţiei, a opiniilor de minută, care se schimbă după cum se schimbă svonurile politice, ce pătrund cu fiecare nou venit, în mijlocul acestei lumi efemere, care se amăgeşte că ar urmări ritmul vioiu al « faptelor », intră, pe neaşteptate, intelectualul, calm, senin şi curat. Profesorul de istorie, al cărui articol de serioasă docu- mentare s’a Tătăcit— simbolic— prin feuilletonul unui ziar deochiat, aduce în lumea micilor expediente meschine, svonul marii aventuri a Istoriei. Chipul lui Alexandru cel Mare, cercetat de profesor cu fervoare ştiinţifică şi evocat cu pasiune de tânăra studentă exaltată dela prima ei intrare In climatul înaltei culturi, chipul eroului antic intră parcă nevăzut în scenă REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 650 şi formează fundalul nobil al unei realităţi purificate de poezia trecutului de pe care « faptele *, din primul plan al scenei, se desprind mărunte, agi- tate şi sterile. O greşală de tipar, care la început nu părea supărătoare decât pentru conştiinţa probă a cercetătorului, iată că se revelă turburătoare şi pentru alţii. Puternicul zilei, patronul unor mari întreprinderi, a recunoscut în numele scâlciat al localităţii asiatice de acum 23 de veacuri şi în amănuntul asupra ovăzului cu care Alexandru Makedon îşi hrănea caii armatei sale, o aluzie străvezie la un plan al său de viitor, pe care l-a ţinut ascuns. Bănuiala de a fi fost spionat pentru a fi şantajat, se preschimbă uşor în certitudine, când el dă cu ochii de directorul ziarului care, într’o clipă, prinde situaţia şi se pregăteşte s’o exploateze. După ce comedia şi-a încercat în primele scene puterea ei, pe chipuri şi situaţiuni de redacţie, acum ea se concentrează în contrastul dintre can- doarea intelectualului^ care nu înţelege nici de ce e ameninţat cu violenţă, nici de ce i Be oferă bani şi bănuiala tot mai aprigă a celor cu conştiinţa încărcată, care nu văd în atitudinea desinteresată a profesorului, decât jocul rafinat al unui super-şnapan. Scenele sunt ţesute din firele unei adânci neînţelegeri; cu o vervă sclipitoare, autorul se joacă înmulţindu-le, înno- dându-le, încâlcindu-le. Dar comicul actului II ar fi ameninţat să se diluieze într’o cascadă de quiproquo-uri, dacă autorul, în graba replicelor, ce sboară una spre alta fără a se întâlni în vreun înţeles, nu ar prinde silueta caracte- ristică a două tipuri de oameni, absolut opuse: unul e intelectualul pur, care, purtat de năzuinţa lui spre adevăr, pluteşte deasupra timpului şi a contin- genţelor; celălalt, omul practic, care înnoată în exigenţele clipelor şi care pentru a nu se înneca, poposeşte din compromis în compromis. Şi pentru a preveni o monotonie ce s’ar degaja din variaţiunile prelungite ale aceleiaşi teme, autorul introduce, cu personajul plin de fantezie al tinerei studente, motivul scenic atât de generos, al dragostei dintre o fată îndrăzneaţă şi un bărbat timid. Printre mărturisirile de dragoste adresate dithyrambic lui Alexandru cel Mare, se strecoară, mai cu voie, mai fără voie, câte una şi către « Alexandru cel Mic ». Acesta n’a trăit decât în cărţi şi documente; acum, la 40 de ani, se trezeşte uimit, că afară e primăvară şi că o fată îi surâde cu buze batjocoritoare, dar cu ochii înduioşaţi. Va întovărăşi pe « Alexandru cel Mic », pe care-1 iubeşte, în călătoria de studii, pe urmele lui Alexandru cel Mare, pe care-1 adoră. Cele două partide care s’au ciocnit — întâlnindu-se numai din eroare — se despart iarăşi, luându-şi fiecare drumul său, fără ca totuşi contrastul să fi găsit cea mai mică atenuare. Ceea ce artistul a reuşit să realizeze în figura fetei, nu isbuteşte şi în celelalte personaje} căci obişnuiţi cu venalitatea, aceşti cinici nu mai pot crede în inocenţă. Cortina cade pe un desacord fără leac şi pe o atitudine de pândă, de neînoredere, într’o atmosferă în care bietul om de treabă trece drept supremul excroc! ■ Acest final spiritual, de un mare efect comic, poartă pecetea intelectua- lităţii, a inteligenţei treze, emancipată şi de impulsiuni, dar şi de orice sen- timent de tandreţe pentru fiinţa omenească. « ULTIMA ORĂ » DE MIHAIL SEBASTIAN 651 Fără a vedea în «Ultima oră » o satiră propriu zisă, nu putem totuşi contesta că, în locul humorului înduioşat al artei, sur&de pretutindeni ironia inteligentă şi rece. Dialogul spiritual, subtil, ascuţit, e dialogul inteligenţei şi tot aşa e şi atmosfera saturată de luciditate. Am fi ispitiţi să spunem că această comedie e scrisă de un gânditor, nu de un artist; şi totuşi cetind paginile din jurnalul lui Mihail Sebastian, am înţeles cât de adânc emoţionat trăia autorul procesul de creaţie al operelor sale, cu câtă solicitudine, aş zice... vitală, lasă să crească în el şi să se desăvârşească făpturile imagi- naţiei sale, purtându-le docil, hrănindu-le generos cu substanţa întregii sale conştiinţe. Ultima oră nu-şi împlinise forma ei definitivă, când autorul a lăsat-o, fără voia lui, să-şi facă singură drum în lume. Ea a rămas în faza combina- ţiilor conştiente, a socotelilor logice, «a elaborării încă pur intelectuale. E atât de minuţios combinată, atât de atent jncheiată din detalii dozate şi prevăzute fără greş, încât, pe alocuri ai dori parcă o relaxare în construcţie; aştepţi—oricât ar părea de paradoxal—o inconsecvenţă, o lacună în ţesătura impermeabilă a firelor logice, ca să pătrundă o adiere de neprevăzut, de viaţă reală. Şi structura personajelor mărturiseşte cheresteaua susţină- toare a «Ideii»; ele rămân toate credincioase, până la sfârşit, nu unităţii lor temperamentale, ci categoriei în care au fost gândite. Nici unul, nici măcar fata, în toată aparenta ei fantezie — nu alunecă din planul consec- venţei raţionale spre imprevizibila, spontana reacţie a vieţii adevărate. Dar mai ales finalul trădează, cu rigida sa consecvenţă, lectura intelec- tuală a comediei. Incapacitatea celor două tagme de oameni, împărţiţi în naivi şi în mişei, de a se înţelege, măcar într’o clipă fugară, este o idee foarte ingenioasă, încărcată de sarcasmul necruţător al inteligenţei pure, dar cres- cută exclusiv în domeniul intelectual. Dacă comedia ar fi ceva mai puţin fină, mai puţin subtil gândită şi mai ales mai puţin sprintenă, ar apărea inevitabil « theza » latentă. Finalul care, pe de o parte, refuză idealistului orice simţ al realităţii; pe de alta neagă ma^erialiştilor până şi puterea de a bănui existenţa unei lumi cinstite şi curate, această încheiere negativă, în care vibrează parcă fără sfârşit con- tradicţia între bine şi rău, este expresia tipică a cugetării teoretice, iar nu a simţirii artistice. Pe când urmăream jocul strâns al ideilor, mi-am amintit cele spuse de Bergson despre geniul comic: «il n’appartient ni tout â fait â l’art ni tout â fait k la vie >>. Şi totuşi, comicul atât de incisiv al lui Moliâre face credit de omenie până şi monstruosului Harpagon, de vreme ce servi- torul lui îl iubeşte până a suferi pentru el! Şi incorruptibila obiectivitate a lui Shakespeare atribuie până şi brutei demonice Caliban, virtualităţi de generozitate, de vreme ce îl surprinde înfiorat de dorinţă în faţa frumu- seţei pure! Ca un şantagist, mediocru şi uşurel în toate, inteligent doar până la şire- tenie, să nu aibă puterea de a-şi închipui cum arată cinstea — se poate! — dar nu din incapacitate a naturii omeneşti, ci din lenea unui obicsiu. Dar ca un tip de anvergura lui Bucşan, omul puternic până la cruzime, cinic, dar totuşi creator în felul său, să nu fie în stare să recunoască simptomele 652 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE unei alte mari puteri— deosebită de a lui, dar reală— să fie atât de steril, nu doar în inima, dar până şi în imaginaţia lui, aceasta seamănă a « partipris » sau cel puţin a formulă teoretică! Căci tipicul logic nu învie în tipul artistic decât tocmai datorită substanţei sentimentale, pe care poetul o inanculează făpturii doar gândite. Fără îndoială, dacă Mibail Sebastian şi-ar fi pus singur piesa în scenă, gustul său rafinat, simţul lui artistic ar fi biruit până la urmă şi comedia sa ar fi zâmbit zâmbetul îngăduinţei şi al poeziei, care nu e iluzionistă, ci creatoare de o lume mai adevărată. Dar cine s’ar încumeta azi să schimbe o iotă din testamentul unui dispărut ? Dacă insistăm asupra aspectelor ce-şi aşteptau maturizarea în această comedie, e că socotim de datoria unei critici cinstite, să semnaleze până şi virtualităţile de perfecţionare acolo unde sunt, căci numai astfel se poate ajunge la o justă preţuire şi a operelor şi a oamenilor. Ieşind dela acest spectacol de ţinută europeană, am simţit totuşi o mare tristeţe în suflet. Căutam zadarnic chipul celui dispărut, fiindcă eu l-am cu- noscut personal pe Mihail Sebastian. Aş fi vrutsă-i spun că mă doare râsul lui amar, că simt ca o vină şi a mea şi a tuturor, faptul că un om de calitate, un gânditor ales, a putut suferi într’atât, încât să-şi piardă nădejdea în oameni! Şi totuşi, prin umbrele tristeţei îşi croia drum o bucurie senină; comedia lui Mihail Sebastian a fost trăită cu atâta dragoste de interpreţii săi, încât ei au realizat adevărate creaţiuni de tipuri umane şi mai presus de toate, atât de rara simfonie a unui ansamblu desăvârşit. Oare nu e aceasta suprema cinstire a unui autor, ca actorul să se confunde cu personajul şi să-l trăiască întocmai ca o realitate î Iar pentru actor nu e oare aceasta suprema preţuire a publicului şi a criticei, să-i uite numele propriu şi să-l cheme în amintire pe numele crea- ţiunii lui T! ALICE VOINESCU LEGISLAŢIA ROMÂNĂ DE DREPT PRJVAT A ANULUI 1945, II1) IV (urmare) Examinând, în numărul precedent al acestei Reviste, legislaţiunea ro- mână de drept privat a anului 1945, am făcut o categorie aparte din le- x) In prima parte a acestui studiu, apărută în R,. F. R.., Nr. 2, Fe- vruarie 1946, s’a produs o intervertire a textelor. Pentru restabilirea formei corecte a articolului, rugăm a se citi în modul următor : întregul text dela ultimul aliniat, pag. 413 (* Legea asupra numelui... *) şi până la cel de-al cincilea aliniat dela pag. 4l5, va fi citit după al doilea ali- niat dela pag. 421; iar în locul ultimului aliniat dela pag. 413 se va citi urmarea la pag. 415, aliniatul al cincilea (1 Legea modificatoare Nr. 405...»). L. F. LEGISLAŢIA ROMÂNĂ DE DREPT PRIVAT A ANULUI ig45, II 651 gile pe care le numeam „reparatorii". In rândul acestora, am expus, în ultimul loc, liniile mari ale legii Nr. 607 din 1 August 1946, „pentru a- nularea şi revocarea unor acte de dispoziţie încheiate în împrejurări ex- cepţionale" şi am arătat procedeele juridice prin care legiuitorul a soco- tit că se vor putea îndrepta nedreptăţile suferite de evrei de pe urma antisemitismului politic. Desigur că principiul reparator al legii din 1 August 1945 corespunde aspiraţiunilor de dreptate ale poporului român, a cărui conştiinţă nu a putut aproba niciodată agonisirile silnice. Legiuitorul a făcut însă greşeala de a nu ţine seamă de scăderea puterii de cumpărare a monetei noastre, intervenită între data încheierii actului şi aceea a anulării lui. Neglijarea aspectului monetar al problemei a devenit fatală pentru echitatea între- gului sistem. In loc de a se repara nedreptatea săvârşită, prin restabilirea r echilibrului turburat, se ajunge să se înlocuiască o nedreptate prin alta, ceea ce poate fi cu atât mai grav, cu cât, în unele cazuri, dobânditorul nu are nicio vină personală. Adeseaori, vânzătorul unui imobil sau fond de comerţ, a plasat preţul primit, în diferite alte valori, mai uşor realizabile de pildă în bijuterii sau acţiuni. Pe temeiul legii din 1 August 1945, el va putea redobândi bunul înstrăinat, păstrând şi valorile în care a învestit preţul şi oferind, în schimb, contractantului său, restituirea unei sume, a cărei putere de cumpărare nu reprezintă decât o mică fracţiune din va- loarea banilor primiţi acum câţiva ani. Lipsa unei dispoziţiuni de revalo- rizare a preţului ce urmează a fi restituit, transformă legea într’o puternică ispită de îmbogăţiri imorale. Această lipsă apare cu atât mai inexplicabilă, cu cât, atunci când a fost vorba de restituirea valorii materiilor prime con- sumate dintr’un fond de comerţ, legiuitorul a. admis principiul actualizării preţului lor. De altă parte, absenţa unui text care să limiteze sfera de apli- care a legii, în materie de bunuri mobile, a făcut ca instanţele judecătoreşti să fie aglomerate cu numeroase acţiuni tinzând la anularea unor vânzări de ocazie, de obiecte mobile de mică sau minimă importanţă, la încheerea cărora cumpărătorul a ignorat adesea calitatea vânzătorului şi nu a cunoscut poate, nici numele acestuia. In sfârşit, s’ar putea obiecta că, prin cazuistica prea amănunţită şi specială a prezumţiunilor, s’a ajuns la o mare comple- xitate de reglementare, fără a se putea avea siguranţa că nu au rămas In afara prevederilor legale unele situaţiuni ce ar fi meritat ocrotire. 6. Tot printre măsurile reparatorii, trebuie amintită şi legea Nr. 661 din 15 August 1945, privitoare la « editarea şi reproducerea operelor literare şi artistice aparţinând autorilor străini, cu începere dela 1 Septemvrie 1939, până la încheierea păcii generale ». Profitând de starea de războiu şi de întreruperea comunicaţiilor cu unele ţări, o seamă de editori români au editat, în original sau în traducere, nu- meroase opere literare şi ştiinţifice, aparţinând unor autori străini, fără a fi- obţinut autorizarea lor şi fără a le fi plătit drepturile cuvenite. Proce- darea era contrară atât legii române asupra proprietăţii literare şi artistice, cât şi prevederilor convenţiunii internaţionale dela Berna, la care a aderat şi Bomânia. 654 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Pentru reparea acest or nedreptăţi, legea din 15 August 1945 a obligat pe toţi editorii din România să declare Ministerului Artelor toate operele, aparţinând unor autori străini, pe care le-au editat, reprodus sau adaptat, în original sau în traducere, cu începere dela 1 Septemvrie 1939. Declaraţia trebuie însoţită de depunerea, la dispoziţia autorului, a unei cote de 20% din preţul operelor editate, reproduse sau adaptate şi de 10% din preţul traducerilor. Dispoziţiunile de mai sus se aplică nu numai pentru trecut, ci şi pentru viitor, până la încheierea păcii generale, Ministerul Artelor fiind învestit, până la acea epocă, cu un mandat legal de apărare a intereselor autorilor străini şi de urmărire a contrafacerilor. V. Diferite legi, publicate în cursul anului 1945, au reglementat unele situaţiuni speciale, născute- de pe urma războiului. Printre cele ce au legă- turi cu dreptul privat, trebuiesc amintite legile privitoare la stabilirea cali- tăţii de sinistrat de războiu (Nr. 85 din 7 Februarie 1945), la construirea barăcilor pentru adăpostirea sinistraţilor fără locuinţe (Nr. 89 din Februarie 1945), la autorizarea reparării construcţiunilor degradate de fapte de răz- boiu şi ieşite din alinierea decretată (Nr. 317 din 24 Aprilie 1945), la efec- tuarea de rechiziţii pentru încartiruirea de persoane, autorităţi şi insti- tuţii (Nr. 439 din 5 Iunie 1945), la reconstruirea gospodăriilor ţărăneşti distruse de pe urma războiului în Moldova (Nr. 643 din 14 August 1945), la reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi (Nr. 365 din 4 Mai 1945), la acordarea de împrumuturi asiguraţilor Casei Centrale a Asigu- rărilor Sociale şi funcţionarilor publici, sinistraţi de bombardamentele aeriene (Nr. 381 din 15 Mai 1945), la actele administrative şi judecătoreşti îndeplinite de organele care au exercitat în fapt atribuţiunile autorităţilor legale, în Moldova şi Bucovina de Sud, pe timpul cât acestea au fost eva- cuate (Nr. 443 din 5 Iunie 1945), eto. După cum se poate vedea din enumerarea de mai sus, majoritatea le- gilor din această categorie se referă la repararea sau reconstruirea imobilelor sinistrate prin fapte de războiu şi la probleme de locuinţă. VI. ' Războaiele aduc, de obiceiu, perturbări adânci ale vieţii economice. Scoaterea unui mare număr de oameni din câmpul muncii productive şi trimiterea lor pe fronturile de luptă sau în industriile de războiu, de o parte, distrugerile întinse de bunuri, de altă parte, împuţinează într’o măsură simţitoare, mărfurile şi produsele destinate consumului. Distrugerea mij- loacelor de transport şi întrebuinţarea lor pentru nevoile militare, îngre- uiază şi pot întrerupe chiar difuzarea mărfurilor şi produselor în diferitele regiuni ale teritoriului. In acelaşi timp, cantitatea de monetă în circulaţie, creşte, din cauza volumului sporit de salarii plătite de industria de războiu şi de solde plătite armatei. înmulţirea cantităţii de monetă în circulaţie LEGISLAŢIA ROMÂNĂ DE DREPT PRIVAT A ANULUI 1945 655 şi împuţi narea cantităţii de bunuri disponibile pentru consum, provoacă urcarea preţurilor. Scumpirea costului vieţii provoacă urcarea salariilor, care, la rândul ei, produce o nouă urcare de preţuri şi aşa mai departe. Astfel ia naştere « cursa dintre preţuri şi salarii ». Scăderea puterii de cum- părare a monetei este adesea grăbită prin intervenţia « facto rilor psiholo- gici », care anticipă asupra deprecierii ei viitoare. Eărirea şi dispariţia de pe piaţă a unor bunuri de consumaţie este, la rândul ei, agravată de spe- culanţii care dosesc mărfurile, anticipând asupra scumpirii lor viitoare. In acest cerc vicios de acţiuni recurente sunt îndemnate să intervie, de obiceiu, şi puterile publice, prin încercări de reglementare a preţurilor. Dacă încercările nu ţin seama de realităţile economice, aplicarea lor provoacă apariţia aşa numitului «târg negru », paralel cu cel oficial. Şi legiuitorul român a fost impresionat de continua evoluţie ascendentă a preţurilor, din anul 1945. Potrivit datelor publicate de Institutul Central de Statistică 3), indicele preţurilor de detaliu din Municipiul Bucureşti, care în Ianuarie 1945 era 3453,8 (1933 = 100), trecuse în luna Aprilie a aceluiaşi an la 6197,5, iar în luna Iulie la 7633,3. In faţa acestei situaţii, s’a încercat să se stabilizeze economia, prin dispoziţiuni legale, publicându-se, la 3 Mai 1945, un număr de patru legi, cunoscute sub numele da,«legile economice ». Ele cuprind o lege (Nr. 349) «pentru reglementarea regimului preţurilor şi circulaţiei mărfurilor », o lege (Nr. 348) « pentru-reglementarea salariilor şi înfiinţarea economatelor », o lege tranzitorie (Nr. 350) « pentru aducerea în circulaţie a mărfurilor» şi o lege penală cu caracter de cadru general (Nr. 351) «pentru reprimarea speculei ilicite şi a sabotajului economic». Legile din 3 Mai 1945 ordonă o «îngheţare » generală a preţurilor şi a .salariilor. Astfel, legea Nr. 349/945 «pentru reglementarea preţurilor » dispune: «După fixarea preţurilor definitive, aşa cum se arată mai sus, orice « cereri de revizuire sau majorări de preţuri nu vor fi luate în considerare, «iar întreprinderile care vor încerca să determine noui sporuri de preţuri, «vor răspunde conform legii sabotajului» (art. 3 al. ultim). De asemenea, legea Nr. 348/945 « pentru reglementarea salariilor » pre- vede că: « nicio nouă cerere de mărire de salarii nu va putea fi luată în conside- «rare de întreprinderi, sub sancţiunea legii sabotajului» (art.- 10). Concepţiile economice care stau la baza reglementărilor de mai sus sunt bine intenţionate, dar naive şi dovedesc o inexplicabilă desconsiderare a învăţămintelor istoriei. In loc de a urmări cauzele fenomenelor şi a se putea inspira din cunoaşterea lor, legiuitorul a socotit că le va putea îm- piedeca efectele, printr’o simplă dispoziţiune prohibitivă, susţinută de sancţiuni penale. Iluzia eficacităţii imobilizării preţurilor prin lege este, de altfel, veche. In anul 301 d. Ohr., împăratul Diocleţian publică un mare edict de preţuri *) V. Inst lutul Central de Statistică— Comun cari Statistice Nr. 10 din 15 August 1945 pag. 15. - 656 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE maximale, prevăzând pedeapsa cu moartea, atât pentru vânzătorul, cât şi pentru cumpărătorul care le-ar depăşi. In anul 362, împăratul Iulian face o nouă încercare de a fixa preţurile. Revoluţia franceză ne-a dat, în decurs de un an şi jumătate, trei legi de preţuri maximale. Toate aceste experienţe s’au terminat printr’un eşec total. încercările recente făcute la noi nu au dat rezultate mai satisfăcătoare. 0 lege din 4 Martie 1940 şi alta din 4 Octomvrie 1941 s’au străduit zadarnic să 4 îngheţe » preţurile. Legiuitorul din 3 Mai 1945 nu pare să fi tras nicio concluzie din ante- cedentele istorice, după cum nu pare să fi luat în considerare nici efectele pe care introducerea în circuitul economic a unei cantităţi crescânde de unităţi monetare le are, în mod necesar, asupra nivelului preţurilor şi sala- riilor. Din acest ultim punct de vedere, trebuie semnalat că nu s’a încercat nicio măsură tinzând să împiedece afluxul spre piaţă a prisosului de monetă. In asemenea împrejurări, nu poate surprinde că sfârşitul anului 1945 lăsa să se vadă neîndoelnic, imposibilitatea menţinerii stabilizării de preţuri şi salarii, ordonată în luna Mai a aceluiaşi an. Legea Nr. 351 din 3 Mai 1945, « pentru reprimarea speculei ilicite şi a sabotajului economic # este o reeditare înăsprită a legilor similare anterioare (din 1 Mai 1943, din 3 Mai 1941, din 1 Noemvrie 1940, din 4 Martie 1940 şi 18 Noemvrie 1939). Fără îndoială că împrejurările excepţionale impun şi măsuri neobişnuit de riguroase. Colectivitatea care, prin stabilizarea salariilor, impune claselor muncitoare un traiu de aspră sobrietate, nu poate îngădui îmbogăţirea rapidă a speculanţilor. S’ar putea obiecta totuşi că această lege a impus vieţii economice un formalism exagerat şi a prevăzut pedepse disproporţionate pentru unele infracţiuni de ordin pur formal, dato- rite adeseaori unei simple scăpări din vedere. Se pare de asemenea, că, în interesul unei represiuni grabnice şi a comodităţii organelor de urmărire, s’au sacrificat prea uşor unele mari principii ale dreptului, cum ar fi principiul personalităţii pedepsei şi garantarea dreptului de apărare. Nici aplicarea acestei legi nu a dat rezultatele aşteptate şi, în special, nu a putut împie- deca desvoltarea târgului negru. A patra lege economică, din 3 Mai 1945, era destinată să readucă în cir- cuitul normal, prin efectul unei amnistii penale şi fiscale, o serie de mărfuri dobândite în condiţiuni neregulate. VII. încheind această expunere, trebuie să mai semnalăm câteva legi, fără legătură directă cij marile probleme ale zilei, care au introdus unele schim- bări de amănunt în sistemul dreptului nostru civil şi comercial. 1. Legea Nr. 85 din 2 Fevruarie 1945 a restabilit dispoziţiunile codului civil privitoare la majoratul matrimonial. Potrivit prevederilor codului, limita minimă de vârstă pentru căsătorie era de 15 ani, pentru femei, şi 18 ani, pentru bărbaţi. O lege din 21 Martie 1944 a urcat aceste limite la 18 pentru femei şi 21 de ani, pentru bărbaţi. Ea a fost abrogată prin legea din 2 Februarie 1945, revenindu-se la prevedeiile codului civil.. CONFERINŢA mondială a tineretului 657 2. Legea Nr. 429 din 4 Iunie 1945 a abrogat articolul 277.din codul civil, care interzicea soţilor divorţaţi să se recăsătorească împreună. Prohibiţi- unea fusese copiată din codul francez, oare credea că va face despărţeniile mai rare, impunând soţilor mai multă chibzuire. De multă vreme, temeiul psihologic al interdicţiei fusese recunoscut greşit, deoarece, soţii care se despart nu se gândesc la eventualitatea unei restabiliri a căsătoriei. In Franţa, prohibiţiunea a fost restrânsă şi desfiinţată treptat, prin trei legi succesive, din 1844, 1919 şi 1930. La noi, s’a ajuns, dintr’o dată, la abro- garea totală a opririi prevăzute de codul civil. 3. Legea Nr. 590 din 26 Iulie 1945 pentru modificarea unor texte din legea bancară a înlesnit constituirea gajurilor în favoarea băncilor, recunoscând valabilitatea şi opozabilitatea gajului, fără luarea obiectului din posesiunea debitorului, prin simpla transcriere a actului într’un registru special. 4. Regimul societăţilor anonime a suferit mai multe schimbări, din care unele au fost desfiinţate în cursul anului. Astfel, legea Nr. 19, din 11 Ianuarie 1945, prevedea că societăţile anonime nu-şi pot spori capitalul fără autorizarea prealabilă a Ministerului de Finanţe, care o putea condiţiona de subscrierea unor rente de Stat sau bonuri de tezaur. Legea a fost abro- gată la 2 Mai 1945. Q lege din 3 Martie 1945 (Nr. 143) reglementa operaţiu- nile de transmitere prin vânzare a acţiunilor şi mecanismul transferurilor. Potrivit unei legi anterioare din 5 Decemvrie 1944, vânzarea acţiunilor nu se putea face decât prin bursă. Aceste dispoziţiuni au fost abrogate la 25 Aprilie 1945 (legea Nr. 319). Cea mai însemnată modificare a fost introdusă prin legea Nr. 80 din 2 Februarie 1945, care a schimbat unele dispoziţiuni cuprinse în legea din 19 Octomvrie 1940 privitoare la funcţionarea socie- tăţilor anonime. * * * Concluzia care se desprinde din expunerea de mai sus este că, nici dreptul civil, nici dreptul comercial nu au avut o desvoltare organică, în cursul anuli trecut. Transformările lor, uneori foarte însemnate, s’au înfăptuit, în gc. ere, sub presiunea imediată a marilor probleme actuale. Desigur că viitorul apropiat va trebui să ne aducă şi reconstruirea sistematică aîntregului nostru drept privat, bazat astăzi pe coduri învechite, modificate fragmentar prin nenumărate legi speciale. Această reconstruire se va putea face numai după ce societatea românească îşi va fi definit tendinţele evoluţiei politice. - L. FOCŞĂNEANU 9 Ianuarie 1946. CONFERINŢA MONDIALĂ A TINERETULUI Primul războiu mondial a lăsat o mare desorientare în spirite, curente antagoniste luptând cu toată violenţa pentru supremaţie, şomaj şi o com- pletă lipsă, de perspective pentru tineretul care se deştepta la viaţă şi găsea toate porţile ferecate în faţa sa. Mai ales Europa Centrală a devenit H 658 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE un focar efervescent, unde aventurieri care nu aveau nimic de pierdut, tineri disperaţi, cu capul înfierbântat, s’au întovărăşit cu privilegiaţi ai soartei care puteau pierde totul. Astfel s’au născut acele mişcări hibride, care voiau să împace un egoism feroce naţional şi o neţărmuită voinţă de putere şi aservire cu un socialism sui generis, de care beneficiau în cercuri concentrice şi ierarhii treptate clica restrânsă, partidul, naţia epurată, rasa şi conste- laţia internaţională respectivă. • Frământarea care a răscolit adânc Europa desaxată a chemat la luptă nu o clasă socială ci o nouă categorie a societăţii: tineretul. Tineretul trebuia să fie nu numâi fermentul înnoitor, pretextul mişcării, dar mai ales echipa de şoc dinamică şi fanatică, gata să cucerească statul şi lumea, eu preţul vieţii sacrificate eu generozitate, dintr’o pornire iraţio- nală, pusă la absoluta discreţie a şefului mişcării. Trebue să recunoaştem adevărul, eă într’o parte însemnată a continentului nostru tineretul a răs- puns chemării agitatorilor, nu numai în ţări ca Germania, Italia sau chiar la noi, ei şi în ţări apusene, ea Franţa spre exemplu. Tineretul şi în special cel intelectual s’a înregimentat masiv în nouile curente. E datoria cerce- tătorului istoric imparţial şi a psihologului să lămurească obiectiv cauzele acestei rătăciri, car^ a dus omenirea întreagă la un cataclism neegalat până acum. Lămurind cauzele, se va vindeca o rană care mai sângerează şi azi şi se va feri în viitor să se mai repete tragedia. Urmele nu-s nicăieri şterse acolo unde au triumfat mişcările de dreapta. Iată ce spunea generalul Montgomery despre situaţia din Germania, cu ocazia unor declaraţii făcute în Octomvrie trecut: «Cercetări preliminare au arătat că băiatul şi fata germană de rând, au uitat aproape să mai gân- dească logic. Ei nu pot decât să repete formule şi lozinci, fără să ştie ceea ce ele înseamnă cu adevărat. Nivelul lor de ounoştinţe este înspăimântător de coborît». ' Una din numeroasele cauze ale rătăcirii este misticismul unit cu fana- tismul cel mai îngust. Ele nu pot fi înlăturate înlocuind formulele de repetat, ci schimbând însăşi mentalitatea şi procedeele de a gândi. Tineretul, odată chemat la viaţă, nu mai poate fi îndemnat să aştepte. Tragedia prin care a trecut omenirea a deschis cel puţin ochii tuturor asupra forţei imense pe care o reprezintă tineretul, forţă care poate uşor să fie canalizată pe căi periculoase pentru pacea lumii. Nu bagatelizarea problemelor tineretului ar fi o soluţie. Ea s’a dovedit o greşeală în trecut, să ne ferim a repeta aceeaşi greşeală, de teama să nu avem aceleaşi rezultate. Conferinţa mondială a tineretului dela Londra a fost o dovadă de con- ştiinţă trează a nouii generaţii, care vrea să participe din plin la viaţă şi la orânduirea lumii. In timpul grelei perioade a războiului din 1941 tineri, reprezentând aproape 30 de state, printre care unii erau din forţele armate aliate iar alţii trăiau la Londra în exil, fugiţi din ţările lor ocupate, au format un club, Centrul Internaţional al tineretului, care este la originea actualului Consiliu mon- dial dl tineretului (World Youth Council). CONFERINŢA MONDIALA A TINERETULUI 659 In Septemvrie 1942, a avut loc la Washington o mare adunare inter- naţională studenţească, iar în Noemvrie al aceluiaşi an s’a întrunit la Lon- dra prima conferinţă internaţională a tineretului, punându-se astfel oficial bazele Consiliului Mondial, prin semnarea unei declaraţiuni (Caii to action) de către reprezentanţii a 29 de naţiuni, printre care se găseau reprezentanţi de tineret din U.S.A. şi U.R.S.S. Pe baza celor două declaraţii dela Washing- ton şi Londra, s’au pus temeliile noii organizaţii internaţionale, ce avea menirea şi să vegheze la aplicarea principiilor acolo puse, să le difuzeze, să fie un fel de casă de clearing pentru informaţiile privind activitatea tineretului din lumea întreagă şi să funcţioneze ca un corp consultativ pentru problemele tineretului, când vor fi puse pe scară internaţională. O astfel de organizaţie nu mai existase înainte. In Londra alarmelor aeriene, a bombelor sburătoare, a tuturor restricţiilor, într’o lume în care comunicaţiile erau extrem de dificile, cu o mare parte a Europei ocupate, consiliul a început munca lui grea. Grăbirea victoriei era misiunea lui principală, victorie făurită în mare măsură de milioanele de tineri care luptau pe toate fronturile, tinerii din mişcările de rezistenţă şi aceia mai puţin cunoscuţi, care se trudeau prin fabrici sau cutreerau mările, ducând preţioase încărcături. In primăvara 1943 (21—28 Martie) s’a organizat prima săptămână internaţională a tineretului, iar în Iube a aceluiaşi an, la o conferinţă din Mexico-City, s’a alăturat noii organizaţii tineretul din 14 ţări latino-ame- ricane, reprezentând 90 de asociaţii tinereşti. La celebrarea săptămânii tineretului în anul 1944 au participat şi orga- nizaţiile de tineret din ţara noastră, unite în mişcarea de coordonare a Tine- retului Progresist, aşa cum era în acea vreme, cu rezultate care au fost subliniate atât în publicaţiile consiliului cât şi cu ocaziunea conferinţei dela Londra. ' Membrii consiliului au vizitat Europa eliberată, Canada, Statele-Unite, popularizând scopurile organizaţiei mondiale. Consiliul mondial al tinere- tului a avut 2 observatori la conferinţa dela San Francisco. S’a activat apoi prin publicarea unui buletin pentru schimbul de infor- maţii şi experienţe între diferitele organizaţii, s’a extins corespondenţa internaţională între tineri şi s’a început opera de ajutorare prin « adopta- rea » de oraşe, cluburi, universităţi din regiunile devastate de războiu. Toată această activitate a putut să capete o nouă extensiune în ziua victoriei, qdată cu eliberarea Europei şi reluarea legăturilor normale între ţări. Se simţea însă nevoia unei legalizări a noii organizaţii, care nu se putea face decât prin convocarea unei conferinţe internaţionale. Trebuia ca, prin desbateri largi între delegaţi reprezentând cele mai diferite ten- dinţe ale tineretului din lumea întreagă, delegaţi reprezentativi, să se puie bazele federaţiei mondiale a tineretului. Dacă din unele ţări cu organizaţii unice de tineret sau cu comitete de coordonare a asociaţilor tinereşti, se puteau trimite delegaţi care să repre- zinte ţările respective, din alte ţări, ca spre exemplu Anglia şi Statele Unite, unde tineretul e risipit într’o puzderie de organizaţii, delegaţii nu puteau 1* 66o REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE vorbi decât cel mult în numele grupului restrâns căruia aparţineau. Dele- gaţii trebuiau apoi să fie aleşi ca să poată să fie reprezentativi, venind din ţările lor, unde trebuiau să aibe un contact strâns cu tineretul care îi trimetea. Numai o desbatere largă ,nepărtinitoare, în care fiece tendinţă demo- crată a tineretului avea dreptul de a se manifesta, putea duce la creearea federaţiei internaţionale, care să reprezinte o realitate sinceră şi să inspire tuturor încredere. Comitetul de iniţiativă a invitat să participe toate organizaţiile cu ca- racter democratic, fixând cu dela sine putere numărul delegaţilor pe ţară, după mărimea ţării şi situaţia politică, coniribuţia în războiu, etc. Ţări ca Argentina, Portugalia n’au fost chemate. Din Spania au venit tineri luptători din mişcarea republicană. Din Uniunea Sovietică au fost circa 60 de participanţi, unii reprezentând republici autonome. Ţările baltice au avut separat câte 5 delegaţi de fiecare. Au fost în total 437 delegaţi şi 148 observatori, reprezentând aproape 40.000.000 de tineri din 63 de ţări. A fost cea mai vastă întrunire internaţională pe care a avut-o vreodată tineretul. De sigur au fost şi lipsuri. Este greu ca imediat după războiu, când comunicaţiile sunt atât de dificile, când situaţia poli- tică nu-i încă limpezită în piuite state, să se poată oiganiza o conferinţă deplin reprezentativă, pe bază largă şi în care toate tendinţele să fie just dozate. Războiul era viu în mintea tuturor, războiul şi fascismul care l-a pro- vocat. Tineretul a fost amăgit în multe ţări de fascism şi a sângerat pretu- tindeni din cauza lui; se înţelege de ce antifascismul era la baza conferinţei. Nu toate organizaţiile de tineret* au crezut că aşa este bine. Astfel Confe- rinţa permanentă a organizaţiilor voluntare de tineret din Anglia a trimis tuturor delegaţiilor la conferinţa dela Londra o întâmpinare, motivând pentru*ce nu participă la congres. Aceste organizaţii britanice cuprind peste două milioane de tineri din Boy Scouts, Boy’s Brigade, Y.M.C.A., Y.W.C.A., Church land brigade, Cooperative Youth Movement etc., toate cu un ca- racter liber şi voluntar, n’au trimis decât observatori la conferinţă. Ele au cerut o conferinţă mondiala « adevărată », cu bază mai largă decât cea antifascistă şi anume libertatea şi demnitatea omului, înţel gerea deplină între tinerii din întreaga lume pentru cooperarea rodnică internaţională. Ele au pretins ca să se amâne conferinţa până când condiţiile g-nerale din lume ar face posibilă convocarea unei alteia, cu caracter larg reprezentativ. Această atitudine a organizaţiilor britanice mai sus menţionate s’a res- frânt şi asupra unei părţi însemnate a presei,Jcare a căutat să minimalizeze conferinţa, să o treacă sub tăcere sau s’o descrie ca o întrunire politică cu un accentuat caracter de extremă stângă. După datele oficiale publicate de prezidium, reiese că din cei aproape 600 de participanţi, veniţi în urma invitaţiei nediscriminatorii (numai orga- nizaţiile fasciste n’au fost chemate), reprezentând fiecare din ei asociaţii studenţeşti, 15% veneau în numele unor organizaţii de interes obştesc şi cultural, 22% reprezentau consilii naţionale, regionale, sau comitete de coordonare, 13% vorbeau în numele unor organizaţii cu caracter religios, 15,5% erau organizaţii politice, iar 34,5% alte asociaţii (sportive, studen- conferinţa mondială a tineretului 66i ţeşti, de fete, etc.). Majoritatea delegaţilor (85%) veneau direct din ţările lor şi numai 15% erau împuterniciţi din Londra de compatrioţii lor de acasă, să-i reprezinte, difi cauza dificultăţilor enorme ale transportului. Tot după răspunsul prezidiului la întâmpinarea organizaţiilor britanice, reiese că numai 3,5% din participanţi erau comunişti şi 3% socialişti. Conferinţa, care avea ca motto « înainte pentru viitorul nostru » s’a des- chis într’un cadru festiv la Albert Hali, în prezenţa tuturor delegaţiilor şi a unui public numeros. A vorbit Sir Strafford Cripps, ministrul de Comerţ, care, adresându-se delegaţilor, le-a spus că sunt mai bine pregătiţi să dis- cute complexele probleme interne şi externe decât erau părinţii şi bunicii lor la aceeaşi vârstă. Au defilat apoi participanţii la congreş, cu steagurile ţărilor respective, cu embleme şi mulţi în costume pitoreşti. Aceeaşi atmosferă sărbătorească a fost şi la închidere: delegaţii din Mbngolia aveau halatele lor multicolore de mătase, indienele purtau şaluri lungi pe umăr. Erau negri cu faţa ra- dioasă, chineji cu zâmbetul lor misterios, algerieni cu fes roşu, sudameri- cani oacheşi, cu priviri aprinse. .. Un babilon al limbilor şi al aspectelor. Conferinţa a fost salutată de personalităţi de seamă, printre care pre- şedintele Truman. In mesajul său, el se referă la responsabilitatea tinere- tului în clădirea lumii paşnice de mâine: « generaţia care a suferit şi a fost neputincioasă să înlăture războaiele mondiale poate să pună numai funda- ' ţiile Unui fel mai bun de a trăi. Este datoria noastră să vă transmitem lec- ţiile amare pe care le-am învăţat. Este în puterea voastră să clădiţi pe această experienţă, să combinaţi spiritul creator şi aventuros al tinereţei cu înţe- legerea, răbdarea, toleranţa şi credinţa pe care le cere clădirea păcii ». Seymour Hali, de lângă Hyde Parc, unde s’au ţinut aproape două săp- tămâni şedinţele zilnice ale congresului, era plin de afişe, de panouri repre- zentând lupta şi viaţa diferitelor organizaţii. Uniunea Sovietică a expus fotografii minunate care dominau sala. Francezii, Cehii, Jugoslavii, au avut fiecare standurile lor. Şi delegaţia română a pregătit un jurnal de perete, cu frumoase fotografii din viaţa tineretului şi aspecte pitoreşti din ţară. Poate una din cele mai însemnate misiuni ale acestor congrese o constitue contactul personal al oamenilor din colţurile cele mai îndepărtate ale pă- mântului, schimbul de experienţe, contrastul perspectivelor. învăţat fie- care să trăiască într’o anumită ambianţă din ţara respectivă, îşi dă seama deodată de multiplele aspecte noui ale lumii. Discuţiile dela om la om lămuresc problemele mai bine ca orice cores- pondenţă sau tipăritură. Schimbul de publicaţii, albume, fotografii, broşuri informative, extinde orizontul. Multe delegaţii au fost foarte bine pregătite ou astfel de material, aducând un real serviciu ţărilor lor. S’au dat apoi recepţii la care tinerii s’au apropiat şi mai mult. A se cunoaşte, a se înţelege, a se iubi, este înce- putul nu numai al colaborării internaţionale dar şi al păcii durabile după care tânjeşte mereu omenirea. Congresul a servit ţelul apropierii dintre masele poporului atâtor ţări; cu aceasta el şi-a îndeplinit cea mai însemnată sar- cină a sa. 66* REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Partea I-a a conferinţei s’a ocupat de lupta tineretului pentru libertate şi o lume mai bună, partea II~a de nevoile de după războiu ale tineretului, iar partea IlI-a de organizarea cooperării internaţionale a tineretului. Vom da câteva din punctele trecute în rezoluţia primei părţi a congre- sului, pentru a ilustra atmosfera politică a conferinţei. Rezoluţia subliniază partea însemnată pe oare tineretul din lumea întreagă a avut-o la câşti- garea războiului şi nimicirea fascismului. Tineretul care a plătit cu viaţa şi sănătatea a milioane din cei mai buni fraţi ai săi această victorie, face apel la toate organizaţiile tinereşti din lume pentru a ajutora stabilirea păcii durabile, pentru a lupta la acordarea dreptului şi condiţiilor necesare pentru desvoltarea spirituală, culturală şi fizică a tineretului şi pentru adân- cirea prieteniei şi respectului mutual dintre naţiuni. Congresul cere o politică internaţională de vigilenţă şi nu una de vorbe şi declaraţii dulci, care ar putea să adoarmă atenţia omenirii, ca aceea din ajunul celui de al doilea războiu mondial. Congresul salută Charta Naţiunilor Unite şi cere o puternică organizaţie mondială, care să salvgardeze pacea prin acţiunea unită şi unanimă a ma- rilor puteri. Regimurile din Spania, Portugalia şi Argentina sunt condam- nate. Se cere ca să se extirpeze definitiv rămăşiţele mentalităţii fasciste din artă, literatură, filme, sport. Bomba atomică să nu fie întrebuinţată în războiu iar energia atomică să fie desvoltată pentru scopuri paşnice şi să fie pusă la dispoziţiunea şi controlul Organizaţiei Naţiunilor Unite. « Tineretul trebue să lupte pfentru restaurarea pretutindeni a libertăţii cuvântului, presei, întrunirilor, a religiei, a asociaţiei, a sindicatelor şi a organizaţiilor democratice de tineret». Congresul trebue să sprijine lupta de libertate a popoarelor coloniale sau dependente şi să ajute toate acele ţări care au suferit de pe urma răz- boiului. Condiţia esenţială a victoriei luptei tineretului fiind unirea, conferinţa face un apel stăruitor la unitatea şi coordonarea sforţărilor tuturor orga- nizaţiilor de tineret democrate. Partea a doua a congresului s’a ocupat de nevoile de după războiu ale tineretului, dela dreptul de a munci, la dreptul de învăţătură. Nevoile oul- turii fizice, ale culturii sufleteşti, toate au fost desbătute. întreg congresul a durat aproape 2 săptămâni şi s’a lucrat mult şi în comisiuni strânse, în afară de şedinţe plenare, uneori chiar noaptea. , Cea mai însemnată parte a fost însă partea IlI-a, care a avut ca scop discutarea modalităţilor practice pentru stabilirea cooperării internaţionale a tineretului şi creearea Federaţiei Mondiale. Deşi tineretul adunat la conferinţă nu avea nicio misiune oficială, deşi nu discuta tratate de pace, reparaţii sau probleme de frontieră, el trebuia totuşi să-şi spuie cuvântul în problemele generale care frământă omenirea. In războiu sau în pace naţiunile trebue să fie unite, federaţiile interna- ţionale servesc această cauză mare şi cu aceasta strâng legăturile între popoare. ' Din statutele noii organizaţii se desprind scopurile ei generale. CONFERINŢA MONDIALĂ A TINERETUL»! 663 Federaţia creată este făcută să strângă legăturile internaţionale ale tinerilor în domeniul politic, economic, în activităţile culturale şi socialei să stârpească urmele fascismului şi să ajute sforţările de pace şi securitate ale guvernelor. Ea trebue să se străduiască a face cât mai activă partici- parea tineretului în stat, în viaţa economică, socială, culturală, prin ridi- carea tuturor distincţiilor de coloare, rasă, sex şi condiţie socială. Să asi- gure tineretului democrat libertatea presei, a cuvântului întrunirilor şi să ajute formarea de organizaţii independente de tineret. Să lupte pentru condiţii bune de lucru, de educaţiune şi de recreaţiune, ajutând activităţile culturale, educative şi sportive la toate oategoriile de tineret. Unul din scopurile cele mai însemnate ale Federaţiei este realizarea în cadrul naţional a unor federaţii de coordonare a diferitelor organizaţii de tineret în fiece ţară, sau a unor organizaţii unitare de tipul celei jugoslave. Ea Va căuta să popularizeze experienţele tineretului în toate statele şi să educe noua generaţie în spiritul progresului. Federaţia va reprezenta pe plan internaţional interesele tineretului şi va cere să fie primită în comisiunile educative ale O.N.U. De sigur că statutele unei organizaţii sunt însemnate, dar adevăratul spirit se degajează numai din activitatea de fiece zi. Curentele şi tendinţele divergente s’au manifestat şi la această confe- rinţă, ca şi la toate celelalte conferinţe internaţionale din ultimul timp. Problema este să se facă o sinteză reală, eficientă şi durabilă şi nu o simplă unitate formală, care nu spune nipiic fiindcă dacă ar spune ceva ar sări în aer în câteva clipe. . Preşedinte al nouii federaţii a fost ales (jfuy de Boysson, un tânăr de- putat francez din organizaţia unitară progresistă a tineretului francez, vechiu luptător al rezistenţei. Cei patru vicepreşedinţi sunt reprezentanţii celorlalte 4 mari naţiuni. Din cei 3 secretari, una este Mrs. Kutty Hookam, care a îndeplinit până acum această funcţiune. Plenul consiliului se compune din delegaţii tuturor ţărilor’ participante: minimum 1, maximum 8. Marile naţiuni au câte 6 delegaţi, afară de Ame- rica, ce are 8. Ukraina are însă 2, iar statele baltice câte unul. România e reprezentată de un delegat al Tineretului progresist şi unul al Tineretului Socialist. Plenul se intruneşte odată pe an, congresul odată la 3 ani, iar comitetul executiv odată la 3 luni. Toate deciziile se iau prin majoritate simplă şi sunt obligatorii. Discuţiile din comisiuni şi din, şedinţele plenare au fost adesea vii, ciocnindu-se vederi opuse. Olandezii, o parte din delegaţii francezi, negrii englezi, au avut atitudini pe care alţi delegaţi le-au găsit « înapoiate politiceşte ». Dar tocmai aceste ciocniri contradictorii dau seva vieţii unor conferinţe, care altminterea ar fi doar ocazia de a recita nişte lecţii învăţate pe dinafară. La comisiile la care am asistat, am remarcat atitudinea unor delegaţi englezi şi olandezi, care au cerut pentru Germania un tratament ferm dar nu crud, care să nu comită aceleaşi greşeli pe care Germanii le-au comis în ţările ocupate, în opoziţie cu atitudinea molt mai categorică a delegaţilor sovietici. 664 ■REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE La încercările unor delegaţi de a ridica probleme politice locale, fără prea mare legătură cu tineretul, probleme de recunoaştere de guverne sau de sfere de influenţă, congresul a căutat să nu le puie pe ordinea de zi, pentru a nu intra într’un labirint din care putea ieşi o spargere, în tot cazul o diversiune. S’a ţinut cont de criticile care parveneau prih presă sau prin delegaţi şi s’a căutat să se dea un aspect cât mai larg şi mai reprezentativ consiliului, fiind aleşi chiar din acei care au avut o accentuată poziţiune critică. Un vicepreşedinte, australian, a avut chiar obiecţiuni de conştiinţă şi a primit condiţionat acest post. El reprezenta o organizaţie religioasă. A fost ales. La fel şi delegatul negru din Africa de Vest, C. Amochoce. O orga- nizaţie internaţională nu se poate impune dacă nu câştigă încrederea şi dacă nu este larg democrată. Prezidiumul a ţinut seama de aceste conside- rente şi mai ales de atmosfera pe care au încercat s’o facă în jurul congre- sului anumite cercuri internaţionale. Sediul ales- a fost Parisul, ca fiind mai favorabil activităţii noii Federaţiuni. Activitatea de fiecare zi a orga- nizaţiei, precum şi antrenarea în muncă a tuturor mişcărilor de tineret care au aderat, pentru o cât mai autentică şi generală reprezentare a lor, va da viaţă viguroasă Federaţiei mondiale a tineretului democrat. Nu pot încheia fără a spune ceva de tineretul britanic. De sigur că într’o ţară de veche tradiţie politică şi culturală, de puternică tradiţie, şi organi- zaţiile tineretului vor resfrânge caracterul general al naţiunii. Simt foarte multe asociaţii, cu cele mai diferite scopuri. Cele mai vechi cluburi de tineret 8’au constituit de către biserici, aşa că organizaţiile creştine au o tradiţie care le dă putere. Y.M.C.A. are circa 90.000 membri şi 100 de ani vechime, Y.W.C.A. are 50.000 de membri, Boy’a Brigada 120.000 de membri, etc. Sunt apoi organizaţii mai lafgi, cu accentuat caracter educativ, ca Boy Scouts (390.000 în Anglia, 1.000.000 în Imperiul Britanic), Girl Guides Aso- ciation, o organizaţie similară Boy-Scouts-ilor (400.000 în Anglia, 200.000 în Imperiu). Sunt organizaţii sinoiste apoi, organizaţii cu caracter educativ şi recreaţional, care urmăresc să facă buni cetăţeni: National Asociation of Boi/s’clubs (200.000 membri). Cooperativa Youth Movement (55.000 mem- bri), etc. Altele se ocupă în special de ajutorare şi de copiii mici. In timpul războiului s’au desvoltat asociaţii pregătind tineretul pentru serviciile armatei. In fine sunt organizaţii politice de tineret ,care pe lângă preocu- pările de educaţiune şi recreaţiune, se ocupă şi cu orientarea politică. Ele sunt mai puţin extinse ca celelalte. In fine sunt organizaţii studenţeşti şi câteva în Trade-Union. Această complexitate a mişcărilor tinereşti face şt coordonarea lor foarte dificilă. Multe nu sunt unificate pe ţară, încât ini- ţiativa locală este covârşitoare. In timpul războiului, Ministerul Educa- ţiunii şi-a accentuat preocuparea de a stimula activităţile tineretului. El a finanţat organizaţiile voluntare deja existând şi a creat chiar cluburi de tineret în localităţi, prin « Serviciul Tineretului » înfiinţat la acest minister. Administrarea cluburilor locale a fost lăsată în sarcina autorităţilor edu- cative din regiunea respectivă, care au constituit comitete pentru tineret, ormate din adulţi care le sfătuiesc. In unele locuri s’au constituit de către CONFERINŢA mondială a tineretului 665 acesta şi consilii de tineri, care dau o participare activă a tinerilor în com- ducere. Cât de departe suntem de schema clară şi simplă a unei organizaţii uni- tare de tineret ca, spre exemplu, acea din Jugoslavia! Dar nu trebue să ne surprindă diferenţele, fiindcă altele sunt condiţiile din aceste ţări şi nicăieri nu se poate lucra în abstract, neţinându-se seama dc realităţile sociale, poli- tice, de tradiţie. Diversitatea mare a organizaţiilor din Anglia nu le dă totuşi un caracter anarhic; ele sunt legate printr’o conferinţă permanentă şi, deşi au o varietate de metode, scopul lor general este asemănător, iar disciplina lor decurge din liberă consimţire. Aceasta dovedeşte că este posibil să se realizeze şi pe plan internaţional o unire a diferitelor organizaţii de tineret, o coordonare de activităţi, ceea ce încearcă să facă noua Federaţie mondială a tineretului democrat. Sforţarea organizaţiei internaţionale ar trebui să fie cunoscută în fie- care ţară şi să inspire activitatea tuturor asociaţiilor de tineret. Pentru aceasta trebuieşte ca lărgimea de spirit care a existat la iniţia- torii federaţiei să se generalizeze pretutindeni. Numai printr’o încredere câştigată din activitatea zilnică, prin fapte aidoma vorbelor, prin întrebuin- ţarea metodelor demne de scopul urmărit, vom reuşi să îndrumăm tine- retul pe calea adevăratei democraţii. Trebueşte să avem mereu în minte păcatele vechilor mişcări, pentru ca în niciun fel să nu recădem în ele. Spi- ritul îngust, vindicativ, misticismul bolnav, ura nediscriminatorie, dispreţul de oultură şi învăţătură, îngâmfarea care-şi închipuie că dela ea începe şi se sfârşeşte lumea, automatismul vorbelor stereotipe, care şi-au pierdut orice sens sau au un sens cu totul opus, ascultarea oarbă de şeful uns, toate aceste racile care au stigmatizat o mentalitate sectară şi violentă, să dispară. Altfel sforţarea noastră nu va schimba nimic, ci doar va înlocui în mod foarte superficial o firmă, ca la prima ocazie să ne dăm seama de ceea ce zace în adâncuri. CĂLIN POPOVICI RECENZII Grlgore Vaslllu s Lady Mae Ducklino Viaţă de student. Buc., 1945.—Pentru a o judeca, această carte trebue compa- rată cu Vechiul Heidelberg, piesa cu care are comună Întreaga desyoltare a fap- telor: începutul care se vrea exuberant, Insă ocupat de vieţi de student care nu mai au perenitatea celor de altădată; şi, mai ales, cursul final emoţionant şi aici, ca şi In modelul bine cunoscut. Tema are şi ea obligaţiile ei şi impor- tant In această carte este faptul că pănă la urmă nu se bănuieşte sfărşitul omolog aceluia care, prin Karl Heinz şi Kăty, Încheie piesa lui FOrster. Lady Mac Duckling trebue judecată prin destinul Kăty-ei. însuşi Wax, care tânguie mereu pierderea Lady-ei sale, In versuri care sunt podoaba cărţii, nu face pănă la urmă gesturi fatale, fiindcă şi el este un Karl Heinz. Toată truda autorului pare a se fi concentrat la Îndepărtarea povestirii sale de modelul bine cunoscut; inovaţia sur- prinzătoare a operei este că personajele sunt date cu numele lor reale, Întâm- plările Înseşi au avut loc Întocmai lntr’o epocă nn prea Îndepărtată, Încât rolul autorului pare a fi mai mult de memo- rialist. Şi totuşi opera literară există dincolo de aceste negări flagrante ale conven- ţiilor ei fundamentale, fiindcă viaţa a fost literaturizată, dar nu In momentul rememorării Întâmplărilor, ci In succe- siunea trăirii ei. Totul Îşi câştigă un plan aparte, înseşi Întâmplărilor de acum opt ani le-a dat aroma literaturii o bombă care a pus capăt Îmbrăţişării centaurului cu naiada, dela etajul IV al Facultăţii de Litere. Singura fiinţă care are viaţă In carte, o reliefare literară nouă, este Alice V., Lady Mac Duckling, fără de care Heidel- bergul rămânea trunchiat. Istoria nu- melui său, Împletire de ironie chintesen- ţiată şi de distincţie aparentă, dar, cum o arată faptele, lnlănţuitoare, ne face memorabilă şi figura şi cartea, care, pe lângă unele facilităţi, desvăluie şi bogăţii reale. G. Dăianu Lull August: Sonata. Buc., 1945.— Muzical, lrţ carte, este nu numai titlul, ci şi stăruinţa In a relua iară şi iară teme al căror complex sentimental eterat este analogizat cu elementele compoziţiilor muzicale. Pentru un Începător, inaderenţa la epicul pur, nedistilat după reţetele liri- cului, este un stadiu care se cere depăşit. Faptul concret al cărţii, de o penurie uimitoare, este torturat pentru a umplea Întregul pat procrustian al unui triptic care, de altfel, nu constitue singura erezie a cărţii. Desenul, dela Începutul cărţii, da- torat autoarei, ne indică o formaţie pla- stică, lămurită, In cazul operei literare, prin faptul că elementul dela care pleacă autoarea nu este subiectul, ci cadrul. Cadrul denotă inteligenţă: cunoştinţe de tehnică a frazei şi cunoştinţe de tehnică picturală. Nimic pictoricesc Insă In sub- stanţa cărţii: nici coloare, nici desen — doar schiţări de atitudini. Muzica Însăşi este văzută grafic, nu auzită. Cât despre literatură — stărue impresia me- fienţei autoarei In posibilităţile acestei arte, pe care n’o vede dincolo de frază: pentru forme de organizare superioare acesteia, s’a recurs la similitudini din _ muzică. Rezultatul imediat al inteligenţei fe- minine este cochetăria: pictoriţa se pare că scrie această carte pentru a vorbi romancierului Şerban Dor\ In limba artei lui. RECENZII 66y Specificul sufletesc al cochetăriei este veleitatea: pâlpâirile stereotipe ale su- fletului eroinei, neadmisibile In economia riguroasă a operei literare, un defect deci, au fost justificate de autoarea inteligentă prin recursul la tehnica muzicală. De unde se vede că autoarea are cu- noştinţe de limitele artelor, dar Ignorează posibilităţile unora din ele. G. D. I. Maxim: Cântecul stelelor. Blaj, 1945. — Este opera unui scriitor care pare a fi avut oarecare comerţ cu teatrul. In orice caz, situaţiile create şi replicele per- sonajelor sunt teatrale in aşa măsură, Încât uneori piesa pare o traducere făcută de unul dintre industriaşii de resort, după vreo piesă a lui Pirandello. Personajele nu vorbesc corect, dar vorbesc just şl tot Interesul piesei stă in teatralitatea ei: personajele ne sunt cunoştinţe vechi (Bolnavul, Omul cu pelerină, Cioclul, însoţitorul, Actorul), iar perspectiva teatrului in teatru este multiplicată pen- tru a servi aparent demonstraţia unui proverb. Totul decurge după o geometrie clară, care răsplăteşte lectura şi Îndrep- tăţeşte bunele speranţe. ’ G. D. Buletinul Centrului Român de Docu- mentaţie. An V, 1944, Nr. 1—4. Buc.— Meritul unui centru de documentaţie nu stă atâta In a scoate un buletin şi a da Îndrumări, cât in realizările lui efec- tive in materie. Misiunea lui este uriaşă şi presupune oameni pricepuţi lntr’o anumită tehnică informativă care, in forma Ideală preconizată, absoarbe In Întregime activitatea colaboratorilor, o- sândindu-i la un crunt anonimat con- ştient. Ne Îndoim insă de utilitatea docu- mentelor clasificate după sistemul zeci- mal, când clasificatorul nu este el Însuşi specialist in domeniul pe care 11 inven- tariază. Necesitatea multor specialişti rămâne infinită, când vedem rezultatele metodei. Tot mecanismul documentaţiei se ba- zează pe mecanizarea ei, pe indexarea cu cifre, etc. Insă d-1 Ing. Al. Popescu arată că «frânarea motoarelor asincrone cu curent continuu* a fost indexată greşit in trei feluri, probabil de nişte specialişti. Cine ne oferă garanţia că cea de a patra indexare este mai potrivită? Dezastrul ar fi ca această muncă a bibliografilor să nu le servească decât lor. In acest caz, cărţile şi ideile pot fi Înmormântate şi fără concursul siste- mului zecimal. G. D. Thornton 'Wilder: Puntea Regelui Lu- dovic (Ed. Pro-Paoe). Buc., 1945. — Efortul de compoziţie, in structura ace- stui roman, constă in chip paradoxal, din descompunerea şi risipirea fragmentară a materialului. Mijloacele de care se foloseşte autorul, sunt disparate: forma epistolară, episodul, povestirea, cronica locală, modul analitic, toate acestea se îmbină lntr’un conglomerat, căruia nu i se poate refuza originalitatea. In- consecvenţa aparentă ascunde, insă, o ciudată Împletire de motive, al căror rost este de a contopi materialul dis- locat, dându-i un sens poetic şl im- primându-i o alură de baladă. Senzualitatea şi pitorescul unul secol al XVIII-lea, de provenienţă peruviană, se resfrâng asupra unui scenariu cu mul- tiple fracţiuni, in cuprinsul căruia evo- luează plastic câteva siluete familiare; mediul special lngădue acestor vieţi pa- ralele, orice decolai către aventură şi fantastice ipostaze. Autor al unor piese de teatru cu faimă, Thornton Wilder înclină către o con- cepţie dramatică a romanului, In care fiece situaţie comportă numeroase sem- nificaţii. Povestitorul şi-a propus demon- strarea unei teze oarecum transcendente. Simetriile ascunse se centrează in jurul unei lămuriri, ce trebue să depăşească firea comună a lucrurilor. Lectorul este ispitit a-şi exercita puterea sa de dis- cernământ, căutând simptomele ce duc la o desluşire şi tâlcul mistic al cărţii. Află deocamdată o cronică savuroasă şi bogată prin diversitate. Finalul consumă toaie resursele pa- tetice ale talentului vădit de autor. E amplu şi grav, ca un coral — şi mai puţin mistic decât ne-am fi putut În- chipui. Coboară asupră-i limpedea oblă- duire a dragostei, privite ca o chezăşie de durată pentru destinul searbăd şi chinuit al umanităţii: - «Nici măcar amintirea nu este nece- sară iubirii. Există un tărâm al viilor 668 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE şi un tărâm al morţilor şi podul dintre ele este iubirea — singura rămăşiţă şi singurul înţeleşi. Traducerea se află stingherită de unele deficienţe In rosturile limbii şi In sintaxă. O. C. Anton Blbcscu: Qualuor (Ed. Fro- Pace). Asupra unor elemente teatrale fixe, comentariul dialogat alcătuieşte va- riaţii decorative şi amuzante. Digresiunea verbală suplineşte dinamismul acţiunii; replicele sunt scrise In stil de butadă, derivând unele dintr'altele, ca acele cutii- surpriză, In număr nesfârşit, îmbucate una'ntr'alta, In ordinea dimensiunilor des- crescânde. Personajele se menţin la temperatura unui umor simplu şi sceptic, epuizându-şi înfrigurările erotice In conflicte apa- rente. Emoţia este abstractă, dăinue doar ca un motiv asupra căruia se alcă- tuiesc jocuri de cuvinte încrucişate. Pe o scenă de teatru, piesa ar putea realiza un spectacol antrenant şi pre- sărat cu surprize, rutina autorului In acest domeniu fiind îndeajuns de vădită. O. C. Sanda Movilă : Nălucile (Ed. Casa Şcoalelor). Ţesute Intr’o pânză de re- flexe subiective, nuvelele d-năi Sanda Movilă desprind un înţeles de provizorat din faptul vieţii, un provizorat In care atributul de căpetenie şi-l însuşeşte sen- sibilitatea; destrămate, impresiile plu- tesc, pasive, Intr’o stare de contemplaţie aparent lucidă. Metafora constitue singura legătură dintre lucruri, întocmind singurul lanţ de consecvenţe, Intr’o privelişte caleido- scopică, fastuoasă, ce tinde către vir- tualităţi patetice şi grandioase; In ase- menea împrejurări, fantezia are drum liber In faţă, se complace In mijlocul propriilor ei fantasme, ce au împrumutat dimensiuni 'excentrice şi o structură fluidă, asemeni pânzelor de aer cald, ce plutesc tremurătoare pe deasupra lucru- rilor, turburând fixitatea formelor, pre- făcând-o Intr’o curgere destrămată, mo- notonă, de senzaţii. Artistul se transpune tntr’o stare uşor halucinată, ce are puţine şi repezi con- tacte cu rosturile realităţii, dispozitivul înregistrărilor obiective rămânând a mă- cina doar episodic această realitate. Far- dul imaginilor adaugă încă exces de co- loare romantică şi povestirea pluteşte atunci ca un fum subţire pe deasupra concretului. Fiecare din personajele pe care le în- tâlnim In aceste nuvele, şi-a clădit câte un castel de cleştar pe meleagurile lu- nare, mărturisindu-şi năzuinţe ce se fixează In gol, asupra unor simple la- tenţe şi disponibilităţi. Scriitorul din « Nălucile •, care trăieşte In irealitatea literaturii, singura realitate ce-i este acce- sibilă şi zidindu-se Inlăuntrul unui efectiv divorţ cu viaţa; fantastica răsbunare pusă la cale de eroina din «Logica Iu- birii » şi consumată Intr’o absurdă pe- regrinare de fapte; acea dragoste a fetei ftizice din « O picătură de sânge », ilu- zoriu construită din puritatea veleită- ţilor adolescentine şl din ultimele reflexe ale vitalităţii; inhibiţia erotică de care suferă Manole Cernat, eroul din «15 minute >, ori acea, mai adâncă, a lui Toma, eroul din «Cei trei» şi care ce- dează numai In faţa unor vechi amintiri întreţinute printr’o «mise-en-scfine », uşor melodramatică; infuzia de fast aristo- cratic, necesară, ca un stupefiant ino- culat cu periodicitate umilei studente din — credem — cea mai deplin reali- zată nuvelă din cuprinsul volumului: « Jocurile mele », toate acestea înfăţi- şează tot atâtea ipostaze ale unui stil de viaţă confirmat numai Inlăuntrul iluziei, prin transfer de valori de pe un plan de statornice contururi, pe un altul, tn care arbitrarul impresiilor este singura lege. Mizeria fizică este singura intruziune îngăduită circumstanţelor obiective şi In acelaşi timp constitue explicaţia acestui cotropitor izvor de auto-sugestii. De re- marcat tiparul original şi diversitatea unora din temele propuse, pe care au- toarea caută a le rezolva prin intermediul confesiunii şi pe temeiul unui lirism efervescent. O. O. Aragon : Sclavia şi măreţia Francezilor. întâmplări din anii cei cumpliţi. Ed. « Scânteia >, 1946. Poetul face să vibreze, şi tn naraţiune, o pastă bogată şi vie, o coloare fixată de un ochiu cuprinzător şi sigur. RECENZII 669 Sunt tablouri epice viguroase, suge- stive. Câte un amănunt de expresivă se- ducţie lirică ajută să se prelungească o vrajă subţire până dincolo de lectură. Sunt capitole, reconstituite cu mare me- şteşug, ale unei existenţe gâtuite, In care lacrima la rândul ei e lnnăbuşită repede şi repede sorbită, odată cu muşcătura bravă a ironiei. Aceste < Întâmplări din anii cei cum- pliţi > oglindesc cu fidelitate şi strălucire câteva din căderile şi Înălţările franceze, caracteristice epocei In care — trezit din nou In «molâul Jacques Denis», In « egoistul Jules * de pildă — «locote- nentul Pierre Vandermeulen îşi reîncepe viaţa... >, Pentrucă: « nu-ţi poţi trăda tovarăşii. Şi când cade unul, alţii zece trebue să se ridice». Pentrucă: «Nu mă priveşte dacă un anume mareşal Tito crede In Dumnezeu sau In dracu; dar dacă se bate cu Hitler, Împotriva lui Hitler, asta-i totul... >. Insectar cu gândaci greţoşi şi mepriza- bili, dar mai ales frescă eroică In care profiluri luptătoare se, Îndeamnă exem- plar unul pe altul, aflăm de sigur un prilej de fertilă contemplaţie literară In aceste impresionante documente de viaţă. C. Th. Slr ăVilliom Beveridge: The Price of Peace (Preţul Păcii). Pliat Press, Lon- don, 1945.—O luminoasă expunere a evenimentelor legate de sfârşitul celui de-al doilea războiu mondial. Autorul, fost reprezentant al liberalilor In faimosul guvern naţional al războiului şi victoriei, prezidat de W ins ton Churchill, s'a făcut cunoscut lumii Întregi prin mult discu- tatul Plan Beveridge, care prevedea asi- gurări sociale pentru Întregul popor bri- tanic. Lucrarea de faţă porneşte dela ace- leaşi preocupări, care 11 frământau şi pe E. H. Carr In a sa Conditions of Peace (Condiţiile Păcii), apărută In 1942: ace- leaşi temeri şi Îndoieli, aceleaşi nădejdi şi idealuri, care sunt ale Întregii omeniri de astăzi. Trei mari nevoi (observă Be- veridge In Prefaţă) definesc la sfârşitul acestui războiu un climat posibil de viaţă pentru omul de pretutindeni: 1) Nevoia de pace; 2) Nevoia de muncă satisfăcător retribuită pentru cei ce pot munci; 3) Ne- voia unor subsidii elementare de existenţă pentru cei ce nu pot munci. Aci, Beve- ridge examinează Pacea. Fiind o valoare, Pacea trebue plătită şi preţul trebue să-l dea cei ce au (haves) iar nu cei lipsiţi (.have nots); aceasta atât In ceea ce Dri- veşte avuţia cât şi In ceea ce priveşte forţa. Aşa dar, Pacea e In primul rând o sarcină a naţiunilor puternice şi bogate — In folosul întregii omeniri. Anarhia internaţională e cauza răz- boiului, faţa negativă a Păcii; ea trebue Înlocuită prin autoritatea legii. Războiul mondial din care ieşim a fost pregătit, de Tratatul dela Versailles, de uşurinţa cu care Învingătorii din 1918, neuniţi, au privit problema unei păci durabile, de insuficienţa Ligii Naţiunilor. Toate aceste elemente definesc anarhia inter- naţională, care este condiţia generală a războiului. Beveridge mai identifică şl anumiţi factori speciali («ţarina şi se- minţele »), In număr de şase: 1) predis- poziţia < Înnăscută > a omenirii spre răz- boaie; 2) sistemul economic al lumii; 3) răutatea Germanilor; 4) ambiţia con- ducătorilor; 5) dorinţa de revanşe a ne- dreptăţiţilor; 6) frica de agresiune. — Beveridge Începe a examina edificarea păcii, eliminând mai Întâi < căile false către pace »: politica forţei, sărăcirea şi desmembrarea Germaniei, necontenita discriminare Intre naţiuni. Condiţiile şi metodele unei păci durabile stau In reali- zarea, pe plan internaţional, a legii, In crearea unui organ internaţional, dotat cu cele trei funcţiuni fundamentale (jude- cătorească, legislativă, executivă), organ care să declare, să interpreteze, să spri- jine şi să impuie legea In tot universul şi s’o revizuiască potrivit cu necesităţile şi împrejurările recunoscute ca juste. Care ar fi soarta factorilor politici şi a situaţiilor existente Intr’o lume guver- nată de legea internaţională? Ce ar În- semna suveranitatea naţională, ce ar Însemna, atunci, forţa armată? Ce ar deveni (ce ar trebui să fie) schimburile şi relaţiile intre naţiuni, problema gra- niţelor, coloniilor, minorităţilor? —Beve- ridge examinează toate aceste probleme — şi conclude afirmând necesitatea unei autorităţi supranafionale (supernational authority), care insă n’ar trebui să fie un stat mondial. Beveridge respinge planul Lipmann, care pune In locul autorităţii internaţionale un număr de grupări re- gionale, fiecare urmărind realizarea păcii In sfera sa proprie (comunitatea Atlan- 670 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ticului, sfera Rusiei, sfera chinezi, sfera Indiei...). Beveridge este pentru o ordine mondială (wide-world order), In cadrul căreia războiul trebue evitat prin metode pozitive. Iar metoda eficace este aceea a arbitrajului obligatoriu dat de un tri- bunal imparţial, sprijinit de o jor(d armată sdrobitoare. « Pacea Îşi merită preţul» scrie Beve- ridge; dar dacă, In ceea ce le priveşte, statele mici vor plăti, fără Îndoială, acest preţ, punctul critic 11 constitue atitudinea marilor puteri : 1. Anglia — este dispusă să facă multe concesii, chiar dacă n’ar admite un stat mondial; poporul britanic este cel care cunoaşte cele mai multe metode pentru a salva libertăţile In faţa forţei arbitrare. 2. Statele Unite — s’au dovedit, de asemenea, favorabile unui organism inter- naţional care să garanteze pacea Urnii. Alegerile din 1944, triumf pentru Roose- velt, au fost o Înfrângere categorică a Izo- laţionismului. 3. Rusia sovietică — fără a fl o demo- craţie In sensul occidental al cuvântului, este un stat federativ care recunoaşte oricăruia dintre membrii săi dreptul de succesiune şi e lipsită de ambiţii coloniale. Atitudinea ei Îngăduie orice nădejdi. Momentul este prin urmare favorabil — cei care poartă răspunderile trebue să fie Întreprinzători, Îndrăzneţi chiar şi să nu se oprească la « jumătăţi de măsuri «, lată concluzia lui Beveridge. « Noi, care locuim In Britania, nu putem, cu pute- rile noastre, să realizăm pacea pentru noi şi, cu atât mai puţin, pentru alte naţiuni... Pacea este sarcina mai multor naţiuni. Dar noi putem să dăm contri- buţia noastră la această sarcină comună, dovedind mai presus de orice Îndoială că dorim o pace dreaptă pentru toate na- ţiunile, că cunoaştem preţul păcii şi sun- tem gata să-l plătim, că vom accepta o judecată imparţială In cauza noastră şi că vom contribui cu Întreaga măsură a forţei noastre pentru asigurarea celor- lalţi ». Cartea Iui Sir William Beveridge s’a tipărit In 1945. In Ianuarie 1946, In Adunarea generală a Organizaţiei Naţiu- nilor Unite, poporul britanic a dovedit, prin reprezentanţii săi, cât de conştient este de sarcinile ce apasă asupra sa — acceptând fără reticenţe o «judecată Imparţială* asupra sa şi chiar solici- tând-o. Exemplul, istoric, e bun pentru Întreaga lume; căci, după cum arată Beveridge, dacă nu putem noi, cei care trăim astăzi, să asigurăm pacea pentru veşnicie (pentrucă nu vom trăi veşnic), trebue să ne ferim, cu toţii, de a construi prezentul In aşa fel Încât să lăsăm mo- ştenire generaţiilor viitoare un războiu inevitabil sau quasi-inevitabil. Sanda Diaconescu Eugen Belgia: Romain Rolland şi Uniunea Sovietică, ed. Veritas, Buc., 1945. — Lucrare cu deosebire utilă pentru pu- blicul românesc, adesea Împins să soco- tească pe Romain Rolland drept un scriitor damnat, interzis. Nu apologie, nici controversă şl, cu atât mai puţin, după cum arată şi autorul, propagandă. E o Încercare obiectivă de a proiecta diagrama raporturilor dintre R. R. şi U. R. S. S. In ultimele decenii—Înte- meiată pe articolele, esseurile, mesajele, declaraţiile, apelurile şi scrisorile redac- tate de R. R. cu prilejul evenimentelor politico-sociale din U. R. S. S. Ce rezultă este o neclintită convingere a autorului lui < Jean Christopbe » In destinul ino- vator al Rusiei Sovietice. Evocarea figurii de neobosit luptător social a lui R. R. dă un exemplu convingător de ceea ce poate fi un bun militant In slujba popo- rului, când este dublat de un artist de- săvârşit. D-l Eugen Relgis, cel mai bun < roliandlst« dela noi, a adunat un ma- terial documentar concludent şi irefutabil cu privire la vigoarea credinţei lui Ro- main Rolland. Alexandru Baciu Ion Apostol Fopescu: Literatura arde- leană nouă, ed. Fundaţia Regele Mihai I, Buc., 1945. — Pe cât de bogată pe atât de inegală In material, cartea de ode şl elegii In proză a d-lui Ion Apostol Po- pescu Îmbrăţişează grijuliu manifestările literare ale foarte multora dintre scrii- torii sau pseudoscriitorii ardeleni, apă- ruţi după 1930, după 1935 şi chiar după 1940. Referinţele d-lul Ion Apostol Po- pescu, In buna lor intenţie de a cuprinde integral viaţa literară de dincolo de munţi, sunt sincere, bucuroase şl amestecate. Aproape toţi cei care scriu, devin pentru d-l Ion Apostok Popescu demni de o gratificaţie, de un ropot de aplause, de RECENZII 671 o Pălărie cu epitete, de o voinică apre- ciere. Cugetând despre Ştefan Aug. Doi- naş, d-sa crede, cu tot subiectul şi cu tot predicatul, că (aici are dreptate I) « Repetiţia epuizează farmecul». N’avem ce să obiectăm; insă, la d-1 Ion Apostol Popescu farmecul nu-1 mai epuizează nici repetiţia, nici altcineva. Peste tot e numai farmec, deşi s’ar putea Întâmpla ceva neplăcut: cartea, scrisă convenabil, con- cepută săltat şl duios, pentru ca să le cadă bine la inimă tuturor autorilor pe care-i Îmbrăţişează, -să nu se bucure, dincolo—In raporturile critice şi de cul- tură pe care le impune orice carte—de altă apreciere decât aceea a scrisorilor de felicitare. D-1 Ion Apostol Popescu — fără îndo- ială — e jovial, e bonom, are voioşiile sale turistice, are festinurile sale inte- rioare. In materie de critică insă, de altmin- teri ca şi in viaţă, ca şi In societate, gingăşia e o condiţie care nu jigneşte bunul simţ, doar atâta timp cât ai ser- vit-o cu pricepere. Altminteri—devenită metodă şi meteahnă ca toate metehnele — dacă o Împărţi la quintal, nu mai sea- mănă câtuşi de puţin a graţie. Ilarie Chendi şi-a Înţeles pe vremea lui datoria asta şi tocmai de aceea n’a prilejuit prea dese surprize de decenţă socotelilor şl tendinţelor de aranjament ale contempo- ranilor lui. — Cu d-1 Ion Apostol Popescu se petrece contrariul: gratitudinea li este o stare temperamentală, n’o poate arunca. Numai aşa ne explicăm din ce fel de fermenţi plini cu optimism se ridică, se nutresc aşa de stufos, de candid, nişte entuziasme şi nişte bunăvoinţe oferite scriitorilor transilvăneni. I. Car. Mihall Roilor: Cugetători şi luptători ruşi din secolul al XlX-lea, Ed. Orizont, Buc. 1946. — Nu o lucrare critică, ex- haustivă, ci o prezentare la nivelul celui mai larg public cetitor, fără pretenţii de literatură, a Începuturilor mişcării pro- gresiste şi libertare in Ruşia modernă. Rând pe rând defilează « decemvriştii • Pestei şi Muraviov, fii ai Revoluţiei franceze, împotriva armatelor căreia (de- venite imperiale) au luptat, autori de proecte de «constituţie », preocupaţi de formarea unei 1 opinii publice • (precedaţi de o prezentare de ansamblu a mişcării lor, Mişcarea decemvristă, care a dat greş pentrucă protagoniştii se lntemeiau exclu- siv pe complotul militar—şi a momentului patetic dela 14 Decemvrie 1825), apoi poetul, cântăreţ al libertăţii, Rtleev, cuge- tătorul şi publicistul radical A. 1. Rerzen, întemeietorul, e drept—peste graniţă, al presei ruse libere («Pentru noi, forma de guvernare nu este importantă. Noi le-am văzut pe toate (guvernele) la lucru şi ştim că nu sunt bune de nimic dacă sunt reacţionare şi sunt bune toate dacă sunt contimporane şi progresiste •) şi in sfârşit criticii, mai cunoscuţi, Belinski şi Cem&şevshi. Rezumându-se, modest, la relatarea simplă a faptelor (poate cam prea sumară: miezul unui secol in 60 de pagini), autorul izbuteşte totuşi să aducă un aer proaspăt de libertate şi trezeşte interesul pentru o cunoaştere*mai amplă, mai in adâncime şi mai critică, a glorio- sului secol al XlX-lea rusesc. O. Gr. Aurel Baranga: Ninge peste Ucraina, Ed. Veritas, Buc., 1945. —Document şl literatură laolaltă; dar mai presus de orice un rechizitoriu, fără cruţare, la adresa celor ce au făcut din ura Împotriva seme- nilor lor, oameni, un fel de punct de onoare naţional. Iremediabila iarnă ce se aşterne peste Ucraina este iarna sufletelor, fără nădejde, fără sfârşit. Poetul Baranga se Întrece pe sine; o neliniştitoare putere de sugestie face lectura atrăgătoare şi dureroasă in acelaşi timp: « .. .Şi trenul morţii merge. De căte ore, de căte zilet Nimeni nu mai ştie. Nimeni. S’a oprit vagonul, mai mergef Stafiei Sfârşitul pământului. Întuneric şi urlete... Bat cu pumnii tn (pereţii) vagoanelor. Deschidetil Deschideţi, că murim... >. Zeii de sânge şi mocirlă ai rasei, zeii urii, deslănţuiţi, conduc, din umbră, apocaliptica sarabandă. Deasupra tuturor tronează Marte, prezidând hotărltor. Răz- boiul 1 L-am simţit cu toţii... Morţi, invalizi, răniţi Încă in spitale — mizerie, ne-omenie... Pictorul Perahim sugerează pe copertă acest climat general propice tuturor fără-de-legilor: războiull C. Gr. PRESA MONDIALĂ LIBERTATEA SCRIITORULUI Scânteia—An. XVII— Nr. 442, 443 Anticipând (să sperăm, fără pericolul de a fi desminţil) asupra viitoarei • legi a scri- itorilor », atât de aşteptată de loji condeerii scrisului românesc, precum şi asupra • marilor iniţiative care se vor lua • (să recunoaştem că numai aceste nădejdi de-ar fi, şi iot este ceva nou In perspectiva sumbră a scriitorului român), d-l Eusebiu Camilar arată, pe drept cuvânt, că această eliberare materială constitue, de fapt, o libertate a scriitorului: Scriitorul român are azi toate libertăţile. Descătuşat din lanţul grijilor inutile şi mizeriilor care l-au fărămiţat şi l-au dus la casa de nebuni altădată, scriitorul român Îşi vede In tihnă de alesele-i unelte, creind In folosul norodului lui şi ai omenirii In plin şi uriaş mers spre progres. Singura libertate care i se ia scriitorului — e aceea de a mai fi cerşetor, de a mal ajunge la ospiciu... Şi mai departe: Acum e o adevărată Întrecere Intre instituţiile noastre de cultură, In a Încuraja talentele tinere. Concursuri de poezie, de nuvelă, de roman, au răsplătit din plin şi au lansat In viaţa literară nume noui, talente de aur. Şi ceea ce s’a făcut până acum, lntr'un aşa de scurt timp, e un neînsemnat Început, pe lângă marile iniţiative care se vor lua, pentru ridicarea şi Încununarea talentelor, pentru eliberarea lor din ticăloasa robie a foamei. ' VIAŢA IN PORTUL CONSTANŢA România Liberă —An. III — Nr. 457 Reporterul George Dan a vizitat pe Niculae Rusu, preşedintele muncitorilor din Portul Constanţa, încercat lup de mare, vagabond, ziarist şi autor dramatic autodidact. Iată o evocare a vieţii de până mai teri a hamalilor, după povestirea lui Rusu: Intr’o crâşmă din colţ, cu o litră de poşircă pe masă, Istoria portului Constanţa se desfăşoară cu iuţeală de film mut, cu gangsteri şi victime. Viaţa muncitorilor de atunci? Portul era o Africă. Exploratorii erau vătafii. Sclavi negri, hamalii cărând lignit. Dimineaţa, atunci, In «epoca vătafilor», te sculai cu noaptea In cap, coborai In port şi aşteptai norocul. Norocul era vătaful, un zbir cu cnut şi mustaţă. Se cocoţa pe vârful lăzilor din faţa magaziilor şl asvârlea sacii In arena cheiului lat. Cine apuca sacul, mânca, cine nu, aştepta norocul de a doua zi, răbdând de foame. Erau hamali care dormeau cu < samarul de tei > In port, numai să fie la timp a doua zi,când se lmpăr- ţeau sacii sfâşiaţi şi de coloarea pâinii. Apoi schela scârţâia sub roabă, umărul asuda sub coşul de cărbune, spinarea pârâia sub sacul de cereale. Vaporul se umplea cu piramide de cereale. Curgea bogat grâul de pe malurile Nilului nostru, Dunărea, şi muncitorii 11 cărau crăpând de foame. Şl mal era ceva. Alcoolul. Vătafii făceau plăţile In crâşmă. Cârciumarul dădea pe datorie < lsmă » şi • secărică > numai dacă erai de < coloare >. Pe urmă flăcările spirtului cuprindeau casa, băteau nev ...sta, schingiuiau copiii. Barbutul rânjea la amintirea zarurilor mânuite cu dichis. Se bea, se vindea votul, se Încerca norocul, se murea şi rămânea o văduvă cu o casă de copil. PRESA MONDIALĂ 6T3 Vătafii şi € Agenţiile de Comision » pentru ambarcarea şi debarcarea mărfurilor luau procente mari şi cănd murea un muncitor, angajau altul. — Mi-am zis atunci, mai bine mănânc la negri trestie de zahăr decât bătăi şi mămă- ligă la Constanţa. Şi am plecat In lume nu cu un suflet, ci cu toate sufletele iobagilor din lume — continuă Nicolae Rusu... DOSTOIEWSKI Scânteia — An. XVI — Nr. 449 De curând s'au împlinit 6S de ani dela moartea marelui scriitor rus. Cu acest prilej d-l Ion Călugăru caută să caracterizeze opera lui Dostoiewski, scriitorul care a avut cea mai adâncă fi mai durabilă influentă tn literatura universală: Desigur că vorbe s'au aruncat multe despre Dostoiewski. In perioada dintre cele două războaie mondiale, gloria lui a cunoscut o strălucire deosebită: traduceri, studii, comentarii, filme. Europa turbure şi frământată de incertitudini găsea In Dostoiewski ceea ce se potrivea acelui moment istoric. Viaţa lui, mai cu seamă accentele originale prin patetismul lor, combinaţiile Ingenioase de analiză psihologică şl de acţiune senza- ţională au stârnit mare interes. Erau curiozităţi ce impresionau prin latura lor fantastă ; un om care este luat de pe eşafod In clipa când aştepta moartea, deportat In Siberia, îngăduit să se înapoieze la Petersburg, unde începe să publice rând pe rând romanele, jurnalul său, articolele de revistă. In experienţele benevole sau silite ce le-a făcut nu se desfăşoară numai un temperament cum literatura rusă nu cunoscuse Încă un altul până la dânsul —şi trăiseră doar un Puşkin, un Gogol —ci oglindesc o epocă din istoria ţarismului cu toate frământările ei. Iată deci că nu elementul autobiografic era cel important, ci cel obiectiv. Şi In timpul vieţii sale şi mai cu seamă după moartea lui, Dostoiewski a influenţat literaturile altor popoare; deşi au existat nenumăraţi autori care au suferit înrâurirea lui, nu ar putea susţine cineva că el a făcut şcoală. Este adevărat Insă că tehnica analizei psihologice umane — In linii largi, fără detalii subtile- — pe care el a adus-o In literatură şi a exercitat-o cu măestrie, a fost o pildă pentru alţii. Literaturile anglo-saxone şi cea germană au folosit metoda lui de analiză psihologică. El a fost apoi prezentat îndeosebi ca patriotul rus, a cărui literatură e legată de limbă, care nu-i o valoare universală. Dar el însuşi spunea că « spiritul rus, geniul poporului rus este poate cel mai apt printre celelalte să cuprindă intr'insul ideia de unire universală şi de fraternitate »... Ce a adus el In literatură? O construcţie cu totul nouă a romanului. Urmărind acţiunea la fel de Inlănţuitoare ca şi a romanelor poliţiste, el desenează caricaturi şi făpturi gigantice, cu chipuri omeneşti care oglindesc — desigur ca oglinzile ce defor- mează— realitatea rusă. El ocupă un loc aparte In mijlocul secolului al XIX-lea- RAZELE ROENTGEN Poporul — An, / — Nr. 4 S'au implinit cincizeci de ani dela epocala descoperire, de către modestul fizician Roentgen, a razelor care ti poartă numele (numite şi raze X). Plecând dela aparenta netnsemnătate iniţială a descoperirii şi evocând importanta ei de mai apoi in ştiinţă şi tehnologie, d-l Pro/. N. Bărbulescu insistă asupra maiorii muncii şliinji/ice teoretice, pure : Povestea razelor Roentgen este interesantă şi instructivă, căci ea poate să spulbere o prejudecată, ce are Insă o mare valoare de circulaţie la cei care nu cunosc munca din institutele ştiinţifice. In adevăr, mulţi oameni judecă activitatea ştiinţifică după foloasele practice imediate, nevoind să ia In consideraţie şi cercetarea teoretică, mai depărtată de necesităţile vieţii de toate zilele. Este aici o mare greşală, deoarece istoria ştiinţelor arată că, In foarte multe cazuri, aplicaţiunile practice de mare valoare se întemeiază pe umile cercetări de laborator, care la început nu manifestă nici cea mai mică contingenţă cu practica. Niciodată nu se poate şti tn ştiinţă, de unde răsare cea mai fructuoasă aplicaţie practică; cele mai abstracte teorii ştiinţifice, ca şi cele mai neînsemnate determinări de laborator, pot deveni izvorul unor aplicaţlunl practice de mare utilitate. 13 *74 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Acesta este, de altfel, cazul cu razele Roentgen. Aşa cum au fost descoperite, In cele mal modeste şi simple condiţluni, nu puteau să trezească gănduri prea optimiste cu privire la utilitatea lor practică. Nimeni, pe la Începutul anului 1896, nu ar fi putut să prevadă viitorul strălucit al acestor raze pentru ştiinţă şi practică, nimeni nu ar fi putut să prevadă ce agent minunat II constitue ele, pentru Fizică şi pentru Me- dicină. OPINIA PUBLICĂ Semnalul—An. IX—Nr. 1136—Fapta—An. IV—Nr. 131 Odată cu problema apropiatelor alegeri, presa începe să se ocupe de opinia publică. In «Semnalul», d-l Em. N. arată care sunt mijloacele de exprimare (de fapt, şi de ~reare) a opiniei publice: întrunirile, presa, radiofonia ţi sondagiile politice (tip Gallup) — pentru a încheia : , Problema cea mare In materie de opinie publică nu e Insă exprimarea ei, oricât de importantă ar fi, ci educarea ei. Am Întâlnit In ultimii ani deliruri de masse înşelate şl Înnebunite, ca suceesele electorale ale lui Hitler, a căror Întoarcere trebue evitată cu orice preţ. Fără optimism In privinţa educării masselor, democraţia e imposibilă, dar fără o opinie publică luminată nu se poate concepe un regim democratic. Toate mijloacele de care am vorbit până acum pot să colaboreze la formarea acelei opinii publice care nu se mal lasă înşelată de toţi demagogii. D-l Al. Mironescu, în « Fapta », se opreşte asupra altei probleme: care este i valoarea» opiniei publiceT, pentru a arăta că aci este vorba de o «problemă de competentă » şi de i grade de competentă »: Poate ea (opinia publică) oare să stabilească valoarea unul poet, a unui muzicant, a unui pictor, a unui gânditor? Uneori da; de cele mai multe ori Insă nu. Răspunsul acesta, s’ar părea, nu aduce nicio limpezire, dar mă voiu grăbi să observ că opinia publică e In stare să dea o indicaţie justă In cazul tuturor creatorilor care interpretează, care semnifică valorile acoperite, latente, din sufletul ei; şi niciuna Când e vorba de creatori, să zicem, revoluţionari, care anticipează cu mult viitorul şi care o deranjează, o contrariază In habitudinile şi comodităţile ei. E, cu alte cuvinte, o problemă de competenţă; sau dacă vreţi, o pricepere de a pune o problemă... Şi d-l Al. Mironescu inchee: Prin urmare, e limpede, In legătură cu opinia publică, se cer două condiţii — cel puţin două condiţii, In afara libertăţii, de care Insă n'am mai vorbit: pricepere ade a pune o problemă şi calitatea de a Înregistra un fapt, un eveniment. In materie politică, opinia publică e In general împărţită, ceea ce nu însemnează — şl nu e un paradox—că nu există şi atunci o opinie publică. In orice caz, la nivelul acesta e totdeauna posibilă o clarificare, iar un om care vrea cu tot dinadinsul s’o cunoască, o poate cunoaşte. In sfârşit, In chestiuni foarte mari, In care sunt implicate destinul unui neam, tra- diţia lui, instinctul lui de conservare, vreau să spun Însuşirile şi valorile lui fundamen- tale, opinia publică e mal mult decât o realitate evidentă, dar e şl deţinătoarea unui adevăr mai presus de orice controversă. In această privinţă, mi-a rămas ca o experienţă definitivă şi ca un nepreţuit Îndreptar felul In care s’a manifestat opinia publică românească In războiul trecut din 1916. Eram pe băncile şcoalei, dar mi-a rămas ca o impreslune care a marcat puternic toată sensibilitatea mea, acea Icoană de, aproape, unanimitate a unui popor care ' hotărăşte de soarta sa. N’au mai fost atunci nici vârste, nici categorii sociale şi Inte- lectuale, ci o singură manifestare. Cei rare crâcneau, de altfel In deplină libertate, nu făceau altceva decât să aşeze lntFun relief Încă mai puternic ceea ce era de domeniul evidenţei. Şi mulţi am văzut această imagine, şi destul au avut urechea bă asculte acest glas. A fost lntr’adevăr, un exemplu, şi o lecţie. PRESA MONDIALĂ 675 NICOLAI TIHONOV Scânteia — An- XV1 — Nr- 449 Tihonov fiind d--semnat d“ către locuitorii Leningradului, candidat in Sovieţui Suprem, V Brmilnn face o sru-tă bioq-afis 'i.'trnri n renumituMi seriilor e ujislic, din carr cMragem acest pasaj asupra pneiiei fruntaşului literaturii sovietice de azi: Primele versuri ale lui Tihonov au atras atenţia prin figurile pe care le evocau, figuri de oameni puternici, îndrăzneţi şi Integri. Eroii versurilor lui Tihonov veneau să confirme fericirea, pe care o dă munca liberă pe pământul liber, transformând toată viaţa ţării şl contribuind la triumful Înţelepciunii, al libertăţii şi al dreptăţii. Poezia lui reflecta sentimentele şl gândurile a milioane de oameni sovietici, care ţinuseră piept In lupte crâncene şl contrarevoluţiei şi Intervenţiei armatelor streine, punând bazele unui nou regim... Poezia lui este multilaterală şi bogată. In special a făcut să reînvie genul uitat al baladei. Minunată este balada lui Tihonov despre oamenii de fier, gata să Înfrunte orice pentru a asigura fericirea patriei. «Cura] In care clocoteşte patima» — îşi carac* terizează Tihonov propria-I poezie. Patria apare in versurile lui ca un câmp imens de posibilităţi creatoare, accesibil oricui o iubeşte, oricui vrea s’o vadă mai frumoasă, mal grandioasă. Lui Tihonov 1 se datoresc, ln afară de versuri şl o serie Întreagă de poveşti, nuvele, schiţe şl scenarii de cinematograf. Din toată opera lui atât de multi- laterală, se desprinde mereu figura umanistului militant. CARIERA DE DANSATOR Dreptatea Nouă—An. 11 —Nr. 189 Asistând la o repetiţie a unui recital de dans al Floriei Capsali, care • deşi şi-a pregătit pe îndelete programul, se strddueşte tncă (n căutarea unui maxim de realizare, cu contur impecabil... *, d-l Ovidiu Constantinescu face, Intre două compoziţii, un bilanţ al carierei de dansator, In genere: Intr’o carieră de dansator, sacrificiul are o pondere mal mare decât ln oricare din carierele dedicate scenei, copleşind parcă satisfacţiile pe care le dă succesul de o seară, aplauzele al căror ecou se stinge după câteva minute. O muncă Imensă, necru- ţătoare, ce durează luni de zile, pentru desăvârşirea unui spectacol cuprins ln spaţiul a două ore. Idealismul e nevoit să Înlocuiască ispltitoarea foşnire a bancnotelor; fără subvenţii oficiale, rezistând numai pe temeiul unul public restrâns, blazat şl pretenţios şl a elogiilor răzleţe, culese din presă, dansatorul Îşi poate statornici cu greu o carieră, trecând peste indiferenţa ce-1 Înconjoară şl cheltuind fără preget energie, bani şi virtuţi artistice. FR. J. RAINER Scânteia —An. XVII — Nr. 445 Publicând Jurnalul dola Iaşi, am încercat să atragem atenţia asupra autenticei fră- mântări intime a marelui om de. cultură care a fost Prof. Rainer, figură adesea hulită de oameni care, departe de preocupările ştiinţifice ale savantului, n'au fost sensibili nici măcar la excepţionalele calităfi de dascăl ale acestuia. Cu prilejul apariţiei celui de-al treilea volum al « Operei ştiinţifice • a Prof. Rainer, d-l Dr. Ion Vilner aruncă o fugară privire asupra personalităţii ştiinţifice a regretatului profesor: Profesor de anatomie şi embrlologie al Facultăţii de Medicină Umană din Bucureşti, timp de mai bine de două decenii, Prof. Rainer a lăsat ln urma sa o operă ştiinţifică de o importanţă depăşind obişnuitul. Lucrând ln acest domeniu al trupului omenesc ln care totul părea să confirme, că explorarea săvârşită timp de secole Întregi a epuizat întreg conţinutul, Prof. Rainer reuşeşte să puie in evidenţă, să descopere elemente noui. Studiul său, de anatomie comparată, asupra < Sistemului limfatic al inimii > constitue rezultatul unei munci ştiinţifice de o rară preciziune şi măestrie şi una din puţinple contribuţii cu adevărat originale, ale ultimelor decenii, ln domeniul anatomiei. Astăzi această descoperire a savantului român figurează ln toate tratatele mari de anatomie ale lumii, constituind unul din eleineptele clasice de studiu... 13 676 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Trecând peste limitele pe care natura pare să le fi dăruit structurilor anatomice, Prof. Rainer stabileşte o legătură — surprinzătoare prin noutatea şi consecinţele ei — Intre morfologic şi funcţional, Intre formă şi cauzele care au determinat închegarea ei. Privită din acest punct de vedere, textura noastră anatomică apare ca rezultatul In continuă desfăşurare al solicitării unui număr considerabil de forţe mecanice, cărora savantul român a căutat să le definească In mod precis modul de acţiune şi de distri- buire. Este In această concepţie originală o fericită împerechere a biologicului cu anatomicul şi o încercare de adâncire a fenomenelor naturale, prin spargerea unor graniţe aparente, (spargere) care este tributară unei viziuni dialectice a naturii. SITUAŢIA POLITICO-ECONOMICĂ DIN ITALIA Novoie Vremia — Nr. 1 — 194â Cunoscutul ziarist sovietic Mihail Şarov, cunoscut şi bucureştenilor — din anii premergători războiului — In calitatea sa de director al agenţiei «Tass • din Bucu- reşti, semnează un foarte documentat articol despre Italia, In revista politico-socială «Novoie Vremia *; analizând cauzele instabilităţii politicei italiene interne, Mihail Şarov se opreşte îndelung asupra actualei stări economice a ţării: < Situaţia economică a Italiei e caracterizată prin marile ruine lăsate de anii de gospodărie fascistă, de acţiunile militare şi de ocupaţie. Puterea de producţie a Italiei de Sud a scăzut, după detaliile furnisate de ministrul Reconstrucţiei, Ruiny, la 50% iar acea a Italiei Centrale la 3% In comparaţie cu nivelul anului 1938. Trans- portul pe căile ferate a scăzut cu 60% din cifra atinsă In anii dinaintea războiului. Flota comercială italiană e numai o zecime din ce-a fost. In Italia de Nord şomajul este In creştere. In prezent, cifra şomerilor atinge 2 milioane. După datele furnizate de ministrul Ruiny, bugetul guvernului, cu un total de 700 miliarde lire In 1938, a scăzut la 550 miliarde, ceea ce, având In vedere actuala depreciere a banilor — e cât 10—12 miliarde de lire dinainte de războiu. Aprovizionarea e extrem de defectuoasă. Datorită secetei din vara Iul 1945, recolta e cu 50% sub nivelul normal. Importul mărfurilor de importanţă vitală juca un mare rol In viaţa economică a Italiei. In prezent, cărbunele e importat, aproape In întregime, din U. S. A. După cifrele oficiale, Italia trebuia să primească In Noemvrie 220 mii tone... dar această cantitate nu acoperă decât 20—25 % din nevoile curente ale industriei italiene. Nici importul grânelor nu e satisfăcător. In ciuda făgăduielilor americane de-a furniza lunar câte 248 mii de tone de cereale Italiei, livrările se fac cu mari întârzieri. Raţia de pâine a cetăţeanului e de 200 de grame. Dar se pare că, totodată, o mare cantitate de grâu e desfăcută la târgul negru. Greaua situaţie alimentară provoacă necontenit nemulţumiri şi agitaţii In sânul populaţiei. Acest dezastru economic e agravat de sabo- tajul practicat de elementele reacţionare. Bancherii —, cărora le convine inflaţia şi bancruta guvernului — refuză să acorde credite statului. Mulţi antidemocraţi specu- lează. Aparatul de stat mai e plin de elemente fasciste. Nu putem trece cu vederea faptul că ameliorarea situaţiei economice a Italiei n’a fost de loc sprijinită de politica armatelor de ocupaţie, care au scos din Italia o mare cantitate de valori şi lucruri de preţ. După datele furnizate de d-1 Songo. membru In Consiliul comisiunii pentru afacerile externe, redacţiei ziarului « Unită *, totalul lor întrece suma de 200 miliarde lire (2 miliarde dolari, dacă socoţi după cursul oficial al lirei). Astfel gazeta « Tempo » semnala că, In vreme ce Neapolul duce lipsă de geamuri, fabrica napolitană de geamuri a fost rechiziţionată de Englezi şl întreaga ei producţie este exportată In Marea- Britanie. Toate acestea oferă fasciştilor un câmp larg de activitate. Presa italiană comunică zilnic descoperirea unor grupări fasciste. La Turino, Milano, Genua au fost arestaţi membrii unei organizaţii secrete, «Lupii cenuşii >, create In 1944 de fostul ministru mussolinian Pavolini. Alţi 50 de partizani ai < Societăţii de acţiune Mussolini • au fost prinşi In Italia de Nord. Trieste a devenit şi el un fel de adăpost pentru teroriştii italieni şl iugoslavi, PRESA MONDIALĂ 677 NOTE FRANCEZE Novti Mir — Nr. 9 A. Rubakin, medic şi scriitor sovietic, a fost făcut prizonier de către Nemţi şi trimis să lucreze In fabricele de armament supuse industriei germane — din Franţa. După o serie de avataruri, a fost internat tn lagărul de prizonieri dela Djelfa, din Africa ocupată. După debarcarea aliaţilor şi eliberarea Algeriei şi Tunisului, A. Rubakin a luat parte la constituirea asociaţiei «Franţa —U. R. S. S. » şi a ocupat câteva funcţii semi-oficiale pe lângă guvernul provizoriu al generalului de Gaulle. In «Note franceze », medicul sovietic înfăţişează sub forma unui jurnal —la zi —toate eveni- mentele care au dus la eliberarea Franţei. Iată un extras din acest interesant jurnal: « După eliberare, oraşul e plin de uniformele tuturor naţiunilor aliate. Marinarii americani şi ofiţerii — toţi foarte înalţi şi sportivi — se plimbă non-chalant pe stră- zileAlgerului. Soldaţii britanici, arşi de soare şi uscaţi, trec cu mândrie, cu capul ţeapăn parcă. Soldaţii francezi râd şi vorbesc foarte tare. Sunt veseli şi prietenoşi. Şi In mij- locul acestei mulţimi milităroase, trec Arabii fără grabă, cu mersul lor legănat. Unii sdrenţeroşi, cu feţele bronzate, alţii In burnusuri albe, de paradă, cu fesuri roşii. Arăboaicele Insă, In mantii albe, cu feţele voalate, se plimbă In grupuri. Nu lise văd decât ocbii strălucitori, plini de şiretenie şi mângâieri. Americanii şi Englezii se uită la ele, cu jind. Aşa se uită, In genere, toţi militarii din Întreaga lume, lipsiţi, timp îndelungat, de societatea feminină. Iar Arăboaicele sunt minunate, Intr'adevăr. Am văzut rareori femei mai frumoase, ca tn Algeria. Amestecul de rase —spanioli, fran- cezi, italieni, arabi — a croit un tip feminin neobişnuit de reuşit. Nu de geaba l-a descris, cu atâta pasiune, Maupassant. Copiii arabi sunt ca vrăbiile. Ei cerşesc tot ce pot dela Americani, vând tot felul de suveniruri, care nu fac nici două parale, văc- suiesc cişmele « aliaţilor >. In concluzie, doctorul A. Rubakin scrie: «Am petrecut aproape doi ani In lagărele de concentrare şi închisorile fasciste franceze. Am văzut fascismul francez. El apelează la pornirile rele ale omului, tinde să creeze bandiţi şi mişei din oamenii lipsiţi de cultură, necopţi la minte şi lipsiţi de caracter. Prin graţii, subvenţii şi posturi, caută să atragă adepţi — de obiceiu oameni fricoşi, laşi, avizi, cruzi şi trădători. La Alger am văzut o Franţă renăscândă, un popor care se trezeşte la viaţă după un somn lung de câţiva ani. Am văzut Francezi şi un popor francez viril şi loial, aşa cum II cunoscusem înainte şi-l iubisem. Toate forţele vii ale Franţei s'au unit In lupta Împotriva trădătorilor caic asupreau ţara. Nu era vorba numai de lupta împotriva Nemţilor —principalul pentru Franţa era să găsească propria ei putere, In ea însăşi, să creadă din nou tn sine Însuşi, să lupte Împotriva duşmanilor răsăriţi In sânul ei, Împotriva demoralizării şi înfrângerii... Şi acum Franţa trebue să-şi desăvârşească misiunea —să se regăsească, să rupă cu demoralizarea şl corupţia anilor de ruşine, să ocupe In lume locul de frunte ce i se cuvine, la care are dreptul. Toate dovezile, ale renaşterii, ne-au fost date: unirea forţelor democratice, lupta partizanilor, a eroicilor voluntari şi a «Frontului Rezistenţei». Dacă primele pagini ale cărţii mele vorbesc despre dezastrul Franţei, ultimul capitol al ei ar putea fi intitulat: «Renaşterea Franţei ». MUZICA SOVIETICĂ IN STRĂINĂTATE Sovelscaia Muzica Revista «Muzica sovietică » publică un interesant articol al criticului G. Şneerzon despre răsunetul pe care l-au avut compoziţiile moderne ale mujicii sovietice In străinătate şi In deosebi In America, In ultimii trei ani. Reproducem două extrase semnificative. - «La 22 Iunie 1942, aniversarea primului an de războiu, Anglia a comemorat data agresiunii germane împotriva Uniunii Sovietice printr'un mare concert, dat la Londra de către orchestra Filarmonicei londoneze de sub'conducerea dirijorului Slr H«mt Wood. S’a intarpratat —pentru prima dată —In afara graniţelor Uniunii 678 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Sovietice — Simfonia a Vil-a a Iul Şostakovici. Concertul a fost difuzat prin radio. Slr Henry Wood s’a adresat muzicanţilor spunând: Acum, In toiul uriaşei lupte, sunt mândru de-a fi alături de aliaţii noştri sovietici şi In executarea misiunii mele celei mai Înalte—de om şi muzicanţi... Acest concert s’a bucurat dc un enorm succes şi In scurt timp Simfonia a Vil-a a fost executată şi In America. O Întreagă epopee s’a desfăşurat In legătură cu acest eveniment muzical. Un microfilm al partiturii a fost trimis din Kuibişev la Nevr- York: i-a urmat o luptă crâncenă intre diversele asociaţii orchestrale şi marii dirijori americani pentru căpătarea dreptului primei execuţii. In cele din urmă, mult aştep- tata premieră a avut loc la 19 Iulie 1942, sub conducerea lui Arturo Toscanini. Des- făşurarea «evenimentelor • a fost urmărită de publicul american, obişnuit cu sen- zaţionalul — cu cel mai viu interes. «Premiera i a fost difuzată de toate posturile de radio iar articole entuziaste au fost scrise de toate ziarele din U. S. A., Însoţite de fotografiile lui Toscanini şi Şostacovici. < Time •, una dintre cele mai răspândite reviste americane, a reprodus pe copertă un portret in colori al lui Şostacovici, lnfă- ţişându-1 pe compozitorul sovietic In uniforma lui de pompier. Căci a provocat un interes deosebit faptul că Şostacovici a făcut parte din brigada de pompieri a Lenin- gradului şi a luat parte — in această grea calitate — la apărarea oraşului... Vestita Simfonie a Vil-a Însăşi a fost compusă In perioada asediului şi sub ameninţarea celor mai groaznice bombardamente. După concert, Edmund Karter, preşedintele Socie- tăţii de ajutorare a Uniunii Sovietice, a adresat un vibrant apel Americanilor, să contribue cât mai mult la fondul ajutorului medical pentru Soviete •. De acelaşi succes se bucură operele lui Sergiu Procofiev. Celebrii violonişti laşa Heifetz şi Szigetti execută adeseori concertele lui pentru vioară Iar Vladimir Korowitz — marele pianist — Sonata Vl-a şi Vil-a pentru pian. Compoziţiile lui Miescovsky, D. Kabalenwky sunt socotite de Arturo Toscanini drept simfonii de mare valoare artistică; tot astfel concertele lui Haciaturian, Ale- xandrov, Şcebelin, Krenikov. Şi in Palestina şi in Egipt, operele compozitorilor sovie- tici moderni sunt apreciate şi cunoscute. TEATRUL DE DRAMĂ DELA MOSCOVA Moscow-Nevis — Anul XVI — Nr. 10 Trecând în revistă, tntr’o serie de articole, 6cona Sovietică, după ce ar vorbit tnfr’un număr anterior despre Teatrul Kamerny, exemplu de organism artistic ce a trecut, sub influenta Revoluţiei, dela esteticismul apolitic la temele sociale şi Io formele de artă rea- liste, d-l Mark Levin se opreşte aci asupra altei scene, Teatrul de Dramă, care n'a avut nicio existentă prerevolufionară: Acest teatru este un copil al timpurilor sovietice. Fundat In 1922, el a exprimat dorinţa nouii lumi artistice sovietice, de a afirma repertoriul contemporan, de a da eroului contemporan locul său cu totul îndreptăţit pe Scenă. Patima şi intoleranţa acestui teatru In stagiunile sale incipiente, vor fi Înţelese dacă se aminteşte că In aceşti primi ani al Statului Sovietic, teatre vecbi, cele ce se născuseră Înaintea Revoluţiei, mai bâjbâiau, ca să spunem aşa, in lntunerec, lntr’un efort de a adapta repertoriile lor clasice la nouile cereri. Dramaturgia sovietică era la primii săi paşi, plăpânzi. Piesele scrise In acea perioadă erau lucruri crude şi prin urmare nepotrivite pentru a fi Jucate In teatre mari, fapt care la rândul său Întârzie desvoltarea unei noul literaturi dramatice... Acpst teatru se proclamă vebicul al idpiior revoluţionare. In lipsă de piese autoh- tone, in perioada sa incipientă de existenţă, se traduceau piese revoluţionare străine, încercând să puie accentul pe conflictul social, el tindea către expresionism, cu cioc- nirile sale in abstract şi cu figurile sale bi-dimensionale de aii?. Chiar «Lacul Lyul > a lui Faiko, prima piesă sovietică jucată de acest teatru, prezenta lupta revoluţionară ca pe o abstracţiune, lipsită de revoluţionarii adevăraţi, umani, din carne şi oase, de tip sovietic, edificatorii nouii lumi. Primii câţiva ani ai activităţii teatrului (era, pe-atunci cunoscut sub numele de Teatrul Revoluţiei), au fost cheltuiţi In căutarea gravă a unei forme potrivite. Nu era PRESA MONDIALĂ 679 lucru uşor, căci teatrul nu voia să împrumute dela nlclunul din sistemele teatrale existente. încerca să exprime idei contimporane In linii simple, angulare, In alb-şi- negruri contrastante, fără nuanţe şi tonuri intermediare. El termină cu limitările scenei, prin recurgerea la cinema şi la radio şi prin înscenări construc.iviste, ale căror plat- lorme mişcătoare şi planuri suprapuse făceau acţiunea dinamică şi expresivă. Regisori talentaţi de diferite tendinţe, dela extrema stângă şi până la şco'ile lui Stanislavsky şi Vakhtangov, veniră la noul teatru. Câţiva actori de prim ordin ai nouii generaţii se puseră In evidenţă In faţa reflectoarelor sale. Ei aparţineau, In cea maj mare parte, şcolii excentrice de artă d-amaiieă şi erau un amestec al celor mai neaş- teptate formule, dela teatrul psihologic până la cel de varietăţi... Din an In an, Teatrul de Dramă se apropie din ce In c e mai mult de realism, un rea- lism teatral, care punea accentul pe expresie Iată de pildă un scurt exemplu din «Romeo şi Juiieta», care arată iscusinţa teatrului de a prinde spiritul şi ideea unei drame In câteva trăsături abile Este scena ciocnirii de arme dintre tinerii reprezen- tanţi cu sufletul aprins, ai celor două familii ce se luptau între ele, Montagii şl Capuleţii. Lupta are loc pe nişte trepte albe, vaste, care se continuă înapoi In fundal şi se pierd In distanţă. Costumele strălucitoare ale tinerilor, mişcările lor agile şi luciul săbiilor dau un tablou plin de coloare. Ritmul luptei se accelerează şl, In clipa când ajunge la culme, un frumos tânăr apare de pe treptele invizibile superioare ale scării monumentale şi îşi croeşte drumul prin mijlocul grupului înfierbântat. La jumătate drum, o sabie li străpunge pieptul, dar, cu toate că rănit de moarte, el luptă mal departe plin de vitalitatea tinereţii şi numai când ajunge la ultima treaptă cade la pământ, mantia-i roşie lnvăluindu-se In jurul corpului său fără viaţă. Acest tablou este un fel de preludiu la povestea tragică a lui Romeo şi a Julietei şi lasă pe spectator cu impresia nemuririi tinereţii, pentru care iubirea este mai tare decât moartea. Originalitatea este caracteristica multor producţii ale Teatrului de Dramă. Se |ine minte piesa lui A. Faiko, « Concert», In care Straukb, regisorul, avu o realizare minunată a rolului principal. In primul act nu există cortină. Pe scenă se află o mare orchestră simfonică, ce Işi acordă instrumentele, In momentul In care piesa Începe. Cu paşi repezi, nervoşi, dirijorul (Staukh) Îşi face apariţia. Loveşte cu bagheta pentru a face linişte sl conduce orchestra In primele măsuri ale unei simfonii. Deodată diri- jorului li cad mâinile In jos şl Intr’un accjs de mânie îşi rupe bagheta şl iese afară, acompaniat de un geamăt plângător al orchestrei abandonate. Luminile se st!ng şl, In minutul următor, acţiunea se mută In casa dirijorului, care tocmai descoperise că simfonia sa este o cădere... Teatrul de dramă este condus de Nikolai Okhlopkov, unul dintre cel mal dotaţi şi originali regisori ai scenei sovietice şi unul dela care se mai aşteaptă Încă mult. Sub conducerea sa iscusită, Teatrul de Dramă dela Moscova are un viitor mare. MEMORIILE ALEXANDREI KOLONTAI Octiabri (Octomvrie) Nr. 9 •— ed. Sovelaki Pisatei Revista de artă şl literatură • Octiabri • publică prima parte a memoriilor fostei ambasadoare a Uniunii Sovietice la Stockholm şi scriitoarea Alexandra Kolontal, Întitulate simplu: «Amintiri». Alexandra Kolontai, de familie bogată, tatăl el era militar, a fost o pasionată revoluţionară. Iată cum II descrie pe tânărul Stalin: «In Ianuarie 1918, vreo trei luni dela Revoluţia din Octomvrie şi venirea la putere a Sovietelor.. .Lenin se afla In fruntea statului nostru şi a partidului Iar elevul lui cel mai drag, Stalin, prietenul şl ajutorul lui, II seconda cu un devotament pa- sionat şl nedesminţit. Şi astăzi, II revăd pe tânărul Stalin, cu părul lui negru, cu trupul lui svelt şi elastic, Intr’o cămaşe rusească, de coloare Închisă, strânsă lntr’un cordon de piele, cum grăbea de-a-lungul coridoarelor palatului Smolny, In căutarej. lui Lenin... Revăd şi astăzi mersul lui uşor, frumos, tineresc... Nu-mi aduc amint» să-l fi văzut vreodată pe Stalin nervos sau excitat, In acele zile. Era totdeauna liniştit şi disponibil şi avea asupra celor care-1 Înconjurau o influenţă aidoma celei exercitate 68o REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE de căpitanul unui vas prins Intr’o furtună — asupra pasagerilor fricoşi — Influenta unui căpitan experimentat, care ştie că vasul lui va ajunge, nevătămat, In port. E adevărat că timpurile erau grele, pline de ameninţări pentru tânăra republică sovietică. Cu toate că Stalin aparţinea unei generaţii mai tinere, lui Lenin li plăcea să-l albe alături de el şi să se sfătuiască Împreună. In timpul şedinţelor Sovietului Comisarilor Poporului, Lenin îşi arăta nerăbdarea ori de câte ori cineva vorbea prea mult. * Vor- biţi pe scurt, timpul ne e scump » ne spunea el nouă, lntrerupându-ne. Dacă Stalin cerea cuvântul, Lenin punea de o parte hârtiile sau documentele pe care le examina In timpul şedinţelor Comisarilor Poporului şi-l asculta foarte atent, Stalin, totdeauna atât de reţinut şi simplu, Îşi ducea la Îndeplinire hotărlrile cu o voinţă neclintită, care nu se lăsa Înfrântă de niciun obstacol. El crea < realitatea >, aducând In concret marile planuri ale lui Lenin. Uneori, in timpul nopţii, Lenin trimetea să-l cheme şi amândoi discutau Împreună până In zori». ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE FOreign Affaire — Voi. 24 — Nr. 1 O remarcabilă analiză a structurii şi posibilităţilor Organizaţiei Naţiunilor Unite întreprind d-nii John Foster Dulles, fost consilier al delegaţiei americane la Conferinţa dela San Francisco, membru al Comisiunii Reparaţiilor şi al Consiliului Suprem Eco- nomic în 919, autorul lucrării War, Peace and Change, şi R. Keith Kane, secretar special în Ministerul Marinei şi consilier narai pe Idngd delegaţia americană la con- ferinţa dela San Francisco. Primul cercetează Adunarea Generală a Organizaţiei Natiu• nilor Unite, iar cel de al doilea Consiliul de Securitate. Cităm un pasaj din articolul d-lui Kane: « Organizaţia Naţiunilor Unite nu este un supra-stat, ci o instituţie politică posedând puteri anumite şi răspunderi stabilite prin tratate intre naţiunile suverane. Ea nu este, in primul rând, o forţă militară. Nu este o alianţă, deşi consimţimântul explicit al membrilor ei de a lucra laolaltă, in conformitate cu principiile adoptate şi In acord cu deciziile specifice ale anumitor situaţii, o face să pară a avea anumite caractere de alianţă. Nu este nici un organ judiciar, deşi printre principiile ei sunt justiţia şi legea internaţională >, Apoi, autorul arată realist imensele posibilităţi de activitate ale Organizaţiei Nafiu- nilor-Unite. VIZIUNEA UNEI LUMI PAŞNICE Foreign Affairs — Voi. 24 — Nr. 1 Sub acest titlu d-l Summer Welles, analizează esenţa adevărată a păcii: «Aceste cuvinte, o lume paşnică, reprezintă năzuinţele a milioane de oameni din fiecare colţ al globului. Ele constituest idealul către care se străduesc democra- ţiile, de-atâtea generaţii încoace. Este scopul către care tind oamenii şi guvernă- mintele Naţiunilor-Unite. Unii dintre cei mai iluminaţi conducători spirituali au Înfăţişat metodele prin care poate fi realizat acest înalt ideal, cel mai măreţ dintre toate idealurile. Totuşi, ne este teamă că Încă un număr mare de oameni se mai gândesc la cuvântul s pace », ca la ceva implicând o condiţie esenţial statică. Ei Încă mai socotesc pacea drept ceva negativ şi nu ca un concept care pe bună dreptate nu poate fi decât pozitiv. Până ce opinia publică şi mai ales aceea din ţările Înaintate nu va recunoaşte deplin adevărul profund că pacea nu poate fi niciodată statică şi că ea nu poate exista decât ca un rezultat al unul continuu efort şi al unei nesdruneinate voinţe a majori- tăţii popoarelor lumii — până atunci căutarea unei păci adevărate nu va fi încunu- nată de reuşită. Este aproape cu neputinţă pentru mintea omenească să adâncească măreţia problemelor pe care popoarele Naţiunilor-Unite au a le lua In seamă, acum când incep să-şi asume răspunderea unei reconstrucţii parţiale. Temeliile au fost puse la San Francisco. Pentru unii dintre noi, Charta Naţiunilor Unite, aşa cum a fost redae- PRESA MONDIALĂ 681 tată Ia San Francisco, conţine şi unele măsuri slabe sau nesatisfăcătoare. Dar orlcăt unii dintre noi, In mod individual, au Încercat unele desiluzii privind greşeli de omisiune sau de obligativitate, totuşi nu putem să nu recunoaştem că, aşa cum este ea, Charta Naţiunilor Unite constitue singura temelie posibilă pe care poate fi con- struit edificiul ordinei mondiale. Putem fi de acord că această Cbartă reprezintă un vădit progres faţă de propunerile dela Dumbarton Oaks şi, de asemenea, un instrument mult mai practic şi mai Înţelept,pentru menţinerea ordinei mondiale şi pentru do- bândirea progresului uman decrft Pactul Ligii Naţiunilor. Sunt cu totul convins că nicio organizaţie mondială nu putea fi instituită cu şansă de succes, dacă n’ar fi fost Întemeiată pe conceptul unei cooperaţii intre cele trei mari puteri şi dacă aceste puteri nu ar avea mijlocul autoritar reprezentat de aşa numitul drept de veto, cu privire la Întrebuinţarea forţelor armate disponibile pentru organizaţia Naţiunilor Unite, ori de câte ori forţa este necesară pentru pă- strarea ordinei In lume. Sunt convins că nicio pace justă şi durabilă nu poate fi Întemeiată decât In ade- văratul sens al păcii democratice. Nu vreau să spun prin aceasta că lumea este pre- gătită pentru Parlamentul Omului. Dar mă gândesc că popoarele micilor naţiuni din Europa şi popoarele puterilor mai mici din celelalte părţi ale lumii, nu vor fi satisfăcute şi nici nu vor susţine deciziile ce le-ar afecta interesele vitale, decizii in care nu ar avea niciun rol şi in determinarea cărora nu ar avea glas. S’a spus in ultimul timp că guvernământul Statelor Unite ar trebui să-şi asume serviciul de mijlocitor intre Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. Socot că Statele Unite nu au şi niciodată nu au avut nicio pricină de antagonism faţă de Uniunea Sovie- tică. Dacă politica acestor două mari naţiuni este cârmuită Înţelept, nu este niciun motiv pentru vreun conflict de interese in viitorul pe care-1 putem prevedea. De asemenea, nu există şi nu va mai fi niciun conflict de interese vitale intre Marea Bri- tanie şi Statele-Unite. Necesitatea noastră urgentă de azi, dacă este să facem o realitate din viziunea unei lumi de pace, este de a desvolta iniţiativa şi de a adopta o politică externă cu mari orizonturi decât una numai constatatoare. Securitatea noastră nu poate fi sepa- rată de securitatea restului lumii. Nouă, celor din generaţia aceasta, ni este dat să plăsmuim viitorul omenirii*. EVENIMENTELE ANULUI 194f DATE STATISTIC Time — 14 Ianuarie 1946 In statisticele americane privind evenimentele anului 1946, găsim următoarele date interesante s — Consumaţia băuturilor alcoolice a crescut, depăşind recordul anului 1942. — Numărul divorţurilor este In creştere. La Reno, s’au intentat, in 1945, 8590 cereri de divorţ. — Delictele şi crimele au sporit, după cum au prevăzut criminologii, care ştiu că după războiu totdeauna apare un val de crime. — Au murit 29.000 persoane din pricina accidentelor de circulaţie, cifra fiind totuşi inferioară aceleia-recod din anul 1941, când au murit aproape 40 000 persoane. — In ciuda acestor recorduri negative, sănătatea naţiunii este In progres. Au fost mai puţine morţi chiar faţă de timpurile de pace. S’au născut 2.900.000 de copii. Boalele şi suferinţele fizice sunt in proporţii mai reduse. •—Comunicaţiile telefonice sunt Încă in creştere. In timpul anului 1945, New Yorkezii au 3 miliarde şi mai bine de convorbiri telefonice, depăşind cu 324.141.000 numărul conversaţiilor anului precedent. — Paznicii dela metropolitane au găsit 7800 de umbrele abandonate şi alte. 54.517 articole. ' — Trenurile au depăşit orice record in materie de transport, ca şi liniile aeriene şi vapoarele. ^ — Deşi aparatele electrice se găsesc in cantităţi insuficiente, totuşi eonsumul electricităţii in gospodării a crescut cu 9%. 682 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE — Epoca maşinilor Îşi confirmă realităţile. La Chicago numărul vehiculelor trase de cai a descrescut dcla 916 la 777, faţă de anul 1944. Atât au mai rămas la Chicago: 777 vehicule trase de cai! ' O FEMEIE PLEDEAZĂ CAUZA SORABILOR LUSACIENI News Chronicle — Ianuarie 1946 Sorabii din Lausitz, care-şi zic şi Şerbi, au cerut să fie primiţi In Organizaţia Naţiunilor Unite. Cererea lor se sprijină pe faptul, că In timpul războiului au dat azil şi îngrijire tuturor paraşutiştilor aliaţi şi prizonierilor scăpaţi din lagărele na- ziste. In epoca finală a războiului, teritoriul acesta al vechilor Wcnzi devenise Intr’a- tâta un centru al operaţiunilor ascunse aliate, Încât guvernul german trimisese In fiecare sat, un reprezentant al Gestapo-ului, ca să spioneze orice mişcare. Aceşti Sorabi sau Şerbi din Lausitz, care numără azi o jumătate de milion de suflete, reprezintă un trib slav, locuind pe pământul Germaniei centrale, la nord de Boemia. O parte din acest teritoriu al Sorabilor sau Wenzilor, până la răsărit de râul Neisse, a fost recent anexat la Polonia. Sorabit din Lausitz, întruniţi Intr’un Comitet Naţional, au ales ca reprezentant al lor, Însărcinat să le pledeze cauza In faţa Conferinţei dela Londra, pe d-na Dr. Marka Cyzowa, doctoră In filosofie dela Sorbona. Alegerea a fost cu atât mai fericită, cu cât printre personalităţi aparţinând naţiunilor aliate, care datoresc viaţa d-nei Cyzowa, se află şi generalul Giraud. Intr’adevâr, se ştie că d-na Dr. M. Cyzowa şi colaboratorii săi au aranjat evadarea generalului Giraud şi a altor prizonieri din fortă- reaţa Koenigstcin. D-na Cyzowa, care după propriile sale cuvinte, a dus un « traiu negru * In aceşti 6 ani de războiu, s’a prezentat In faţa comisiei politice a adunării Naţiunilor Unite, să supună cererile Şerbilor Lusacieni. Aceştia pretind să li se recunoască independenţa şi deslipirea dela statul german, apoi să li se admită ţinerea unul plebiscit, care să hotărcască frontiera lor, cât şi faptul dacă vor rămâne independenţi sau dacă se vor uni cu Cehoslovacia sau cu Polonia. O EXPOZIŢIE INTERNAŢIONALĂ LA LONDRA, IN 1951 DiscoverţF— Ianuarie 1946 In Marea Britanie, se agită tot mal mult gândul unei Expoziţii internaţionale, ce va urma să aibă loc la Londra, In 1951. Sugestia a fost dată Intr’o scrisoare adre- sată de John Gloag ziarului Times şi a găsit susţinători, atât Intre membrii Parla- mentului, cât şi Intre membrii lui Scienli/ic Commitee. Dr. E. F. Armstrong, şi el un adept al acestui plan, a arătat, Intr'o adresă recentă către Royal Society of Arts, care au fost urmările expoziţiei din 1851. Expo- ziţia din 1851 n’a fost numai o măreaţă demonstraţie a forţei industriale britanice, dar a contribuit şi la progresul industriei altor regiuni ale lumii; iar pentru Marea Britanie, o primă consecinţă a fost o mai mare atenţie pentru educaţia tehnică şl manuală. S’a creat In acest scop Department of Science and Art, cu menirea de a pro- mova studiul desenului, al modelajului şi al artei decorative şl aplicarea acestora In Industrie. Expoziţiile universale din 1862 şl 1867 au dovedit avantajele realizate de ţările ce dispuneau de un sistem educativ tehnic'şi In special de Germania. Astfel, In 1869, numai In Wiirtemberg, pe lângă o universitate politehnică, se găseau peste 100 de şcoli comerciale, dintre care exemplul cel mai tipic II oferă Şcoala comercială de Construcţii. Aceasta avea menirea de a ajuta pe lucrătorii din clasele de jos, speciali- zaţi In meşteşugurile construcţiei, să devină maeştri In meseria lor, şefi constructori, antreprenori de lucrări publice. Expoziţia următoare (1878', aşează Anglia In urma naţiunilor, ce au dat o mare atenţie învăţământului tehnic; ca urmare a acestei lipse ia fiinţă, doi ani mai târziu, cea de a doua Royal Commission on Technical Educalion, cu însărcinarea de a studia Învăţământul Industrial din celelalte state. Rezultatul rapoartelor acestei •omisii adus la crearea actualului sistem de învăţământ tehnic, existent In Anglia. PRESA MONDIALĂ 683 Expoziţia din 1951, va avea de sigur, o înrâurire tot atât de însemnată, deter- minând1 tendinţe conforme cu nevoile zilei de azi. Prezentul pare să ne Indrumeze spre o Industrie bazată pe un lucrător cât mal talentat şi cât mai abil, dar mal ales spre o industrie bazată pe colaborarea dintre lucrător şi omul de ştiinţă. Expoziţia internaţională din 1951 va trebui să mărturisească tocmai valoarea, pe care poate s’o aibă ştiinţa pentru Industrie; va fi o expoziţie închinată ştiinţei şi aplicării acesteia In industrie. LACRIMI AMARE LA TOKIO Daily Herald Atmosfera şi viaţa la Tokio sunt relatate de un adânc cunoscător al Extremului- Orient, Hessell Tiitman, fost, In anii războiului chino-japonez, corespondent de războiu pe lângă cele două armate In luptă. întors de curând la Tokio, H. T. a găsit oraşul aproape In întregime distrus şi o confuzie generală. Cei mai conştienţi dintre Japonezi îşi frământă mintea, fără putinţă d’ ieşire, In jurul a trei probleme cruciale, ce pot fi rezumate In trei cuvinte: hrană, locuinţe, îmbrăcăminte pentru toţi. Poate că nicăieri jn lume urmările războiului şi înapoierea In timp adusă de acest cataclism nu sunt mai elocvente. Ar fi necesar un guvern foarte tare, care să facă faţă unei asemenea situaţii. H. T. a căutat să afle care sunt opiniile stângii japoneze. Una din candidatele partidului socialist japonez In viitoarele alegeri, baroana Ishimolo, care este soţia şefului acestui partid, nu este de loc optimistă In ceea ce priveşte starea de lucruri din Japonia. Baroana Ishimoto, cunoscută pentru ideile sale democratice (a fost Închisă, ca fostă leader S grupului radical japonez, de către dictatura militară), soco. teşte că peste 65 % din numărul locuinţelor, fabricelor şi depozitelor cu mărfuri de tot felul au fost distruse In războiu. înjumătăţită, populaţia oraşului Tokio se chi- nueşte fără alimente şi fără adăpost şl căldură, la o temperatură sub zero grade. Numai cartierul care adăposteşte comisiile aliate este luminat. Pe faimoasa stradă Ginza n’a mai rămas In picioare decât un singur mare magazin. Peste tot se întind dughenile de bambu ale neguţătorilor târgului negru. Tokio este transformat, din pri- cina îngrămădirii de neînchipuit a ruinelor, Intr’o aglomeraţie de oraşe de cabane, primitive, înjghebate din rămăşiţe şl dărâmături, fără încălzire, fără apă, fără canali- zare. Inflaţia este In plină desfăşurare. Un kimono care costa altădată 40 de yeni este plătit astăzi 2000 ; dar, chiar la preţurile cele mai mari, majoritatea articolelor — dela mătase până la pasta de dinţi — nu pot fi găsite nicăieri. Iar deasupra crizei materiale, peste criza de alimente, de adăposturi, de combustibil şi de îmbrăcăminte, se înalţă, neagră, dureroasă şi incoercibilă, criza credinţei pierdute, criza morală. Gânditoare consecventă, Baroana Ishimoto Întrevede calea refacerii. «In Japonia de azi », spune d-sa, «numai două lucruri mai au importanţă: munca şi hrana». MĂSURAREA TIMPULUI Endeavour — Voi. IV — Nr. ÎS Sir Harold Spencer Jones aduce date privitoare la ultimele metode de măsurare a timpului. Progresele realizate In fizică şi In special In câmpul electronilor, cerând o mare precizie In notarea timpului, au dus la descoperirea de noui metode astrono- mice, de noui şi ingenioase tipuri de ceasornice, capabile să înregistreze scurgerea tim- pului, cu o « eroare » minimă, ce nu trece de a zecea varie dintr’o millisecundă, In de- cursul unei zile. H. S. Jones socoteşte că ceasul perfect este ceva teoretic, imposibil de realizat. Recent Insă s’au înregistrat noui progrese In acest domeniu, construindu-se cea- sornice prevăzute cu oscilatoare din cristale de quarz, care sunt superioare celor mai perfecţionate aparate şi pendule din trecut. La Royal Observatory, se proiectează instalarea a 18 asemenea ceasornice cu cristal de quarz şi cu tuburi fotografice zenitaie, care vor reduce « eroarea » In de- terminarea timpului foarte mult, ajungând să dea ora cu o exactitate neatinsă până aeum. 684 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE TENDINŢELE NOUI IN ŞCOALA ENGLEZĂ ŞI... PICTURA LUI PICASSO The Times La Educaţional Association, Whitehouse, directorul şcolii Bembridge, ocupln- du-se de problema şcolilor publice In Anglia şi arătând că şcoala publică independentă este un izvor de putere, contribuind la progresul individual şi dând « idei ţării», a exa- minat, intre alte reforme, şi necesitatea de a se introduce practicarea artei. Interesant e modul In care a motivat Whitehouse susţinerea sa... Intemeindu-se pe recenta expoziţie Picasso, la Londra. Whitehouse socoteşte că operele lui Picasso sunt ex- presia unui spirit falimentar. Nu găseşte In ele nicio scânteie de adevăr, de frumos sau de umanitate. Operele lui Picasso sunt expresia unei lumi care n’are nimic comun cu viaţa, o < junglă de diformităţi >. «TOWER OF LONDON» S’A REDESCHIS The Times Celebra cetate medievală din cuprinsul Londrei « Tower of London»’ (Turnul Londrei), aşezată pe malul stâng al Tamisel, locul In care s’au petrecut atâtea scene memorabile din trecutul frământat al Britaniei — a fost Închisă tot timpul războiului. Aci, In labirintul de turnuri cu scări In spirală şi cu mii de camere săpate In piatră, se află tezaurul imperial. Acum, vizitatorii Londrei vor putea vizita din nou faimoasa cetate. In timpul războiului, accesul nu era îngăduit decât celor sub arme. O mare parte din soldaţii aliaţi veniţi In Anglia (75—80%) au vizitat-o. PAUL KLEE New Statesman and Nalion — Voi. XXX — Nr. 116 Articolul închinat pictorului german Paul Klee, care, după cum se ştie, a murit In 1940, pe pământul Elveţiei, mnde-şi găsise azil, e prilejuit de o expoziţie a pânzelor sale, deschisă de curând la National Galery la Londra. După ce arată că Paul Klee este cel mai mare pictor german din câţi au apărut din veaoul al XVI-lea până azi, autorul articolului continuă: «Este la el, ceva din Hans Andersen, care ne atrage: lumea imaginaţiei sale cu- prinde o faună şi o floră minunată. Folklorul, basmele, legendele pădurii i-au Îmbo- găţit mintea şi din toate acestea, a reţinut o viziune, asemănătoare cu aceea a copiilor, ceea ce este un privilegiu de poet... Hipersensibilitatea tactilă este darul cel mai proeminent al lui Klee, dar inventivitatea sa In ceea ce priveşte coloritul nu este mai puţin remarcabilă. Klee aparţine aceleeaşl familii rafinate de artişti ca şi Hugo Wolf şi Maliarmâ — un civilizat In cel mai înalt grad, un esoteric, un obsedat In căutarea perfecţiunii >. PE MARGINEA CĂRŢILOR, IN GENERAL New Statesman and Nalion — Voi. XXX — Nr. 710 Raymond Mortimer, criticul literar al revistei < New Statesman», închină o cronică volumelor de povestiri şi pieselor scriitorului francez Jean-Paul Sartre, ară- tând că atmosfera lor este prea întunecată. Analizând mai pe larg piesa « Huis clos >, a cărei acţiune se petrece In Infern, — Intr’un infern creat de prezenţa celor trei per- sonaje, care se chinuesc reciproc —, şi a cărei concluzie se cristalizează In cuvintele eroului principal: «L’enfer c’est Ies autres », autorul articolului se ridică Împotriva acestui pesimism acut. «Pesimismul lui Sartre, scrie el, nu este mal fondat, decât optimismul lui Pan- glos. Cărţile sale arată reacţiunea unui om anormal, Intr’o situaţie anormală. Totuşi sunt şi bucurii In lume şi ar trebui să fie şi mai multe. De aceea, avem nevoie «ă reabilităm noţiunea de plăcere şi bucurie. Chiar dacă bucuria ar putea fi condamnată ca vulgară, iar tristeţea şl pesimismul ar apărea ca o notă de distincţie, de când cu revoluţia romantismului, să fim mulţumiţi să fim vulgari împreună eu Horaţiu, Shakespsars, Volta!» şi Goetb»». PRESA MONDIALĂ 685 O NOTĂ ASUPRA LUI JEAN-PAUL SARTRE New Statesman and Nation — Voi. XXX — Nr. 13 D-l Vernon Mallinson, care iscăleşte acest articol, porneşte tot dela «Huis clos», piesa de mare senzaţie a lui Jean-Paul Sartre, care oferă viziunea infernului pe care ni-1 construim singuri şi pe care 11 purtăm cu noi. D-l Mallinson socoteşte că această filosofie, sumbră In aparenţă, dovedeşte totuşi nădejde şi curaj din partea unor gân- ditori ca Sartre şi Camus, cei mai de seamă reprezentanţi ai doctrinei Existenţialis- mului, In Franţa. • Ştim că aceşti oameni ai Rezistenţei, au stat de vorbă şi au trăit cu ei Înşişi. Ei construesc solid, ei păşesc cu străşnicie, pe pământ. Sunt pesimişti, fiindcă sunt realişti. Garcin (eroul din ■ Huis clos ») este tipul acestor oameni. De sigur, mai bună este această atitudine decât elanurile unui optimism iluzoriu ». ROMANUL ENGLEZ IN PERIOADA INTERBELICĂ ( The Times Literary Supplement — Nr. 2283 Articolul de fond ne atrage atenţia asupra incertitudinii In care se găseşte critica contemporană In privinţa caracterizării romanului englez interbelic şi asupra locului pe care-1 va ocupa In aprecierea generaţiilor viitoare. Această epocă de desagregare a valorilor acceptate prin tradiţie, de anarhie a culturii, va lăsa oare In urma ei o influenţă rodnică? Cum va fi privită peste un secol? Care dintre scriitorii celebri acum Îşi vor mai păstra faima? Pentru a putea decide In ce măsură criteriile trecutului vot fi Întrebuinţate In aprecierea literaturii contemporane, ar trebui să ghicim In ce fel se va rezolva criza Încă latentă a civilizaţiei şi a culturii apusene. « Suntem mai puţin siguri ca oricând de verdictul posterităţii». • Arta şi literatura nu subsistă decât prin tradiţie, imaginaţia creativă clădeşte Întotdeauna pe o ordine coherentă şi pe credinţe solid stabilite ». Or, scriitorii din ultimele două decade au uzat cu atâta ferocitate de spiritul de analiză, disecând fără milă moştenirea trecutului, Încât au distrus Încrederea In tradiţie şi au rupt conti- nuitatea In artă. Un alt defect al romanului interbelic este structura lui destrămată, datorită lărgirii nemăsurate a orizontului intelectual al scriitorului. • Romanul devine receptacoiul tuturor doctrinelor şi ideilor, al intereselor cele mai variate >. Mai de- parte criticul continuă: • Pentru a face loc preocupărilor de specialitate, disciplina ficţiunii este Înlăturată şi Înlocuită prin discipline de ordin personal », Astfel mulţi scriitori se servesc de roman pentru a discuta problemele sociale care-i pasionează. • Această abatere dela ordinea esteticei, la care se adaugă criza fundamentală prin care trece credinţa, explică anarhia tn care a căzut arta romanului Intre cele două războaie». In felul acesta se lămureşte de ce din cele 5000 romane pe an produse Intre 1920—1940, opere a căror varietate, merit artistic şi entuziasm experimental nu pot fi negate, nu vor rămâne poate, cum prevedea Virginia Woolf, decât fragmente: • Câteva stanţe, câteva pagini, Începutul unui roman, sfârşitul altuia, care vor egala ce s’a scris mai bun In decursul veacurilor de cei mai mari autori». In capul celor ce vor trece poate dincolo de uitare, articolul aşează, formulând anumite rezerve la adresa fiecăruia, pe următorii scriitori: E. M. Forster, James Joyce, Ernst Hemingway, D. H. Lawrence şi Aldous Huxley. Virginia Woolf ocupă un loc aparte, fiind considerată ca aceea care va reuşi să Înfrunte cu succes Judecata posterităţii, prin originalitatea prozei sale şi prin atmosferei de poezie a romanelor el, In care a Introdus • un sentiment aproape dureros al frumuseţii şi al tragediei uni- versale ». Pe lângă aceşti mari şase vor mai fi pomeniţi, poate, In viitor: SomersetMaugham, 'Masefield, Oliver Onions, Compton Mackensle, Storm Jamfison, Elisabeth Bowen, Charles Morgan, David Garnett, C. S. Forester. Care sunt speranţele viitorului? Poate, Evelyn Waugh, Chrlstopher Isherwood, Graham Greene... * Aceştia şi cei mal mulţi care vor urma ar trebui să se folosească de lecţia trecu- tului, eă caute să Înţeleagă ce a lipsit unei pleiade atât de strălucite de scriitori, car* REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE iti au cheltuit atâtea calităţi artistice şi intelectuale fără a lăsa niciun mesagiu viitorului. Ce sună fals in această operă vastă, aşa de bogată In idei? < Oare in scrierile lor fic- ţiunea nu oglindeşte Întocmai viaţa? Ori viaţa Însăşi, aşa cum a fost trăită atunci, era lipsită de un element esenţial? * se întreabă autorul Înainte de a ajunge la con- cluzia-următoare: < Ceea ce a lipsit atât vieţii cât şi literaturii a fost afirmarea sensului existenţei. In lipsa lui, temeliile romanului rămâneau expuse surpării. Decăderea romanului izvorăşte din lipsa de disciplină intelectuală a epocei. Romancierii şi-au Închipuit că toate domeniile ştiinţei intrau in competenţa lor şi şi-au însuşit toate competenţele, trecând cu vederea truismul esenţial meseriei lor, anume că: rostul artei este de a hrăni imaginaţia şi de a spori viaţa spirituală. De sigur că afirmarea puterii spirituali- zatoare a artei poate părea deplasată In vremea noastră, când dificultăţile materiale In care se sbate societatea apasă greu asupra tuturor. Cu toate acestea, arta nu poate fi decât câmpul de viziune al spiritualităţii umane. Formele artei, dintre care romanul, nu pot trăi decât dacă re-creăm valorile absolutului şi eternului «. NOUI METODE EDUCATIVE • The Times Educaţional Supplemenl — Nr. 1802 In Anglia reforma Învăţământului face obiectul unor interesante desbateri Intre profesorii întruniţi să discute noile metode ce li se propun. Intre altele, este foarte viu comentată cartea d-lul G. Patrick Meredlth, «Visual Education and the New Teacher • (published f 14 6ţo REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE stăpânesc pe muncitor; dar maşinismul este cel care dă acestei răsturnări o realitate tehnică. Mijlocitorul muncii, convertit în automat, se înalţă în faţa lucrătorului chiar in decursul muncii, sub formă de capital, de muncă acur mulată, care îl domină fi îi suge forţa vitală. « Marea industrie mecanică îndeplineşte in sfârşit, după cum am arătat mai înainte, despărţirea dintre travaliul manual şi puterile intelectuale ale producţiei, pe care le transformă in puteri ale capitalului asupra muncii. Inde- 'mănarea muncitorului se înfăţişează plăpândă în faţa ştiinţei prodigioase> enormelor forţe naturale, grandoarei travaliului social, incorporate sistemului mecanic, care constitue, toate, puterea stăpânului... _ « Nu ne vom opri aci asupra condiţiilor materiale in care se îndeplineşte munca de fabrică. Toate simţurile sunt afectate laolaltă de ridicarea artificială a temperaturii, de o atmosferă impregnată de particule de materii prime, de sgomotul asurzitor al maşinelor, fără a vorbi de primejdiile prin care trece omul în mijlocul unui mecanism teribil, care îl învălue din toate păr- ţile şi care dă, cu regularitatea anotimpurilor, buletinul său de mutilări şi omucideri industriale...».— Capitalul, Tomul I, cap. XV, sect, 1, 3, 4... (ed. franceză). 23 MARTIE. — MOARTEA LUI STENDHAL (1842). Omul neraţionalizat: « Plăcutul colonel Corner ne povestea astă seară, la Madame Lampugnani, că intr'o zi, în Spania, pe când catârii săi se odihneau, se opri într’un han şi se aşeză la fereastră. « Un orb veni, se aşeză pe banca din faţa hanului, îşi acordă ghitara, şi începu, apoi, să cânte nepăsător. O servitoare venea de departe, purtând pe cap un vas cu apă. Mai întâi ea începu să meargă în cadenţă, apoi făcu nişte salturi mici şi în sfârşit, când ajunse aproape de orb, dansa în lege. Puse ulciorul şos şi se apucă să joace din toată inima. Un băiat de grajd, care trecea prin curte, mai departe, cărând un samar de catâr, lăsă jos sarcina şi se puse pe joc. In sfârşit, in mai puţin de-o jumătate de oră, treisprezece Spanioli jucau în jurul orbului. Nu le păsa de loc unora de ceilalţi. Nu era nicio urmă de curtenie, fiecare avea aerul că joacă pentru sine însuşi şi pentru plăcerea sa proprie, aşa cum se fumează o ţigară ». (Promenades dans Rome, 15 sep- tembre 1827). (O. Gr.) NOTE INOCENŢA MORŢILOR E adevărat. Când ai trecut prin cimitir, tăcerea şi şoapta sunt o ţi- nută. N’aş putea spune că respectul de morţi contribuie mai mult decât sfiala generosului egoism la o atitu- dine de suflet, aplecată ca salcia plângătoare. Poporul morţilor ano- nim e de altfel al părinţilor şi stră- moşilor tăi, între care s’au intercalat cu chipul şi cu bunătatea lor, dacă au fost buni. Sunt părinţi fără justi- ficarea dreptului de generatori ai unor odrasle chinuite. Ai zis: « Morţii mei, morţii noştri» şi ei se înfăţişează culcaţi, rânduri peste rânduri, din toate neamurile, dela Adam. Orice ai iscodi în univers, că te-ai trage din peşte sau din mai- muţă, primul om al dinastiei ră- mâne cel din Scripturi. Văzută’n dunga vremii, moartea e poezie. Morţii sunt rapsozii ei. Ei au trăit, au iubit, au cântat, s’au gâdilat, 8’au vrăjmăşit. Morţii bla- jini şi de toată ziua, mica burghezie a morţilor, n’au străluciri în afară, păziţi pe dinlăuntru, ca şi semenii lor vii, de o candelă cu steaua albastră. După o înţelepciune, mai mult de frică, ei trebuesc vorbiţi numai de bine. Mai de grabă, trebuiesc tăcuţi... Cimitirul are această ultimă semni- ficare. Dar sunt şi ceilalţi morţi. Ei nu primeac anonimatul Ninivei, al Babî- lonului şi al Piramidelor, învăluite în nămolul uscat: nisipurile călătoare în eternă pribegie. Ei n’au fost nici blânzi nici drepţi: degeneraţi, aco- periţi de prestigii, sau veninoşi din înfumurare şi fanatică iubire de sine. Toate capitolele cronicii despre epoci şi oameni păstrează câte o monstruo- zitate morală de primul plan, încon- jurată de sateliţi şi, în bună parte, molâia şi întrerupta evoluţie a vieţii în cârd, nu se datoreşte atât fune- stelor erori de doctrină şi animalului subiectiv cât individualităţilor scă- pate din controlul obştescului bun simţ, prin deraiere. O epocă mai neagră sau mai puţin întunecată a fost dominată de o zvăpăială, de un orgoliu dement, de o sălbătăcie, de o boală personală a unui om încăle- cat pe omenire. Biserica iartă: datorie în faţa mor- mântului închis. Toate păcatele la- olaltă, ale cadavrului, încremenit în necuvântare şi neputinţă finală, sunt deslegate. Molitva pogrebaniei ab- solvă de tot ce greşeşti... cu ştiinţă sau fără de ştiinţă... au cu gândul au cu fapta. E o achitare de ultimă scadenţă. Amintirile rele lăsate oame- nilor în viaţă, se şterg cu buretele, cu care, înmuiat în oţet, a fost adă- pat Răstignitul. <■ Biserica distinge două feluri de păcate, la fostul şi actualul om; pă- catul săvârşit orbeşte şi păcatul de 14* 692 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE moarte, conştient. Amândouă se li- chidează. Dar păcatele bisericeşti fao parte strict din cercul minuscul, scris, al insului, considerat izolat, pustnic, călugăreşte, răspunzător pentru el însuşi, fără raporturi cu "viaţa trăită între oameni, asuprită, constrânsă şi zădărnicită. Hoitul trece în posteritate cu o inscripţie pe marmoră săpată, care împrumută o puritate fragedă marelui ticălos de desubtul ei. Biserica s’a ferit să pomenească vreodată de răul co- lectiv, de calamităţile reprezintate de un stârv binecuvântat, pentru motive de prudenţă. Blestemele au aparţinut profeţilor, nu doctrinelor organizate, care trec din veac în veac, nestânjenite şi ocrotite. Păcatele mari ale omului sunt istorice, nu bisericeşti. Preotul e incompetent. Păcatul istoric trebue ' reţinut dincoace de moarte, de rugă- ciuni şi de cimitir. Asiguraţi de politeţa practică bise- ricească, potentaţii sunt însă răs- punzători faţă de oamenii de rând, cu căciulă de oaie: tiara cu diamante e indiferentă. Dogma făţarnică ci- vilă, că de morţi suntem numai de bine datori să vorbim, cruţă gene- raţii de fluşturatici, de torţionari şi Inchizitori, din care, printr’o com- plexiune absurdă a mistificărilor şi a cruzimii, cei mai vinovaţi cred în Dumnezeu. Fardul celor prezenţi în viaţă apără trecutul ca pe un aliat. Doctrină de complicitate şi laşi- tăţi, făcută să scuze şi să perpetueze. Morţii răi nu mor odată cu rinichiul şi ou limba. Ei trăiesc şi întârzie între vii. Scoate-i, cioclule, din mor- minte şi trimite-i să fie judecaţi şi pedepsiţi. T. A. BOTANICA ŞI NICULAE GRIGOHESCU Am însemnat, în altă parte a nu- mărului de faţă, ceea ce mi se pare că se cuvenea spus spre lauda scri- itorului Emanoil Bucuţa, aşa cum se arată el din paginile, şi multe şi dense, ale celor patru tomuri din lucrarea sa «Pietre de vad ». Dar rândurile acelea nu puteau fi com- plete. Ele se sileau să fixeze un singur aspect, cel mai de temeiu, poate, nesocotind totuşi pe celelalte. Şi printre ele, contribuţia sa istorico- literară. Afirmaţia, la prima vedere, poate surprinde, ea este însă pe deplin valabilă. Şi ne gândim, evident, mai puţin la editarea corespondenţei dintre Maiorescu şi Duiliu Zamfi- rescu, ajunsă la a doua ediţie, până într’atâta evenimentul a revoluţio- nat anume capitole din istoria noas- tră literară, interesând pe toţi căr- turarii, cât la toate acele detalii şi sugestii istoriografice, risipite cu ne- păsare de-a-lungul tomurilor şi care ar constitui un frumos bagaj ştiin- ţific pentru un candidat la doctora- litate. Las deoparte cele dinainte, şi îndeosebi tot ceea ce a adaos d-1 Emanoil Bucuţa în vulgarizarea şi lămurirea unor puncte obscure, în legătură cu opera şi cu biografia lui Ion Codru Drăguşanu, vestitul autor al « Peregrinului transilvan » şi mă limitez numai la ultima din serii, la a IV-a. Sunt, întâi, informaţiunile referi- toare la unele din lucrările postume ale lui George Vâlsan, editate de d-sa la « Casa Şcoalelor », informaţii întregite cu bogatul şi preţiosul lot de scrisori, trimise cele mai multe NOTE 693 în timpul boalei care l-a chinuit, unele din ele de o patetică sfâşiere, şi reproduse în comunicarea acade- mică, a d-lui Emanoil Bucuţa, « George Vâlsan după zece ani», Tot acolo, şi amănuntul cu totul nou, despre o piesă de teatru într’un act, în versuri, « Datoria », preţuită de autorul ei în acest ton şi glumeţ şi serios: « a fost şi pentru mine o descoperire: e reprezentabilă chiar pe o scenă mai mare şi se desfă- şoară nobil şi cu o armonie de vers, pe care nu i-o bănuisem. Peste 20- 30 de ani va fi desgropată şi pusă în repertoriul Teatrului Naţional, ca una din micile bucăţi clasice ale literaturii noastre dramatice începă- toare. Nu crezi î Aşteaptă şi vei vedea». Ştiaţi, de pildă, că primul titlu, nepromovat, al «Vieţii la ţară D era să fie «Pe arătură *! O spune Duiliu Zamfirescu, într’o scri- soare din 1893, în care îşi promitea să încerce « a arăta geniul românesc sub toate formele lui, la boier şi la ţăran, la femeie şi la bărbat, la cei dintâiu fără nicio tradiţiune, fără gust, fără disciplină, la cei de al doilea de asemenea fără gust şi fără disciplină dar cu o violentă nă- zuinţă de formă naţională, având ca inspiraţie morală un realism trist, o viaţă uniformă, dar senină a mun- citorului de pământ ». Aveaţi cunoş- tinţă că primul atlas al României, redactat în româneşte şi împărţit la şcolile din Capitală şi judeţe, a fost comandat la Paris de Prinţul Caro], cu a sa cheltuială (30.000 lei) ? Stă scris în « Memoriile Regelui Carol I al României de un martor ocular », sub data de 13 August 1868. Aţi remarcat, până astăzi, o greşală de geografie în una din poveştile bal- canice, {« Pastramă trufanda ») a lui Caragialeî O aminteşte d-1 Emanoil Bucuţa, cu reţinută ironie, în fru- mosul articol, închinat legăturilor noului berlinez cu Pericle Papahagi: « Era în acele părţi nou venit, pen- trucă altminteri isteţ şi scormonitor cum fusese ticluit, ar fi aflat, între- bând pe unul şi pe altul că Tafa nu era în Asia Mică, aşa cum o scrie, ci în apele cele albastre ale lui Sa- ladin. Doctorii care-1 înconjurau n’au mai apucat să-l îndrepteze, pe acest autodidact atât de mândru de ştiinţa lui ». Atari detalii, utile oricând, se în- tâlnesc în chip firesc sub condeiul cetitorului împătimit şi riguros, care a fost întotdeauna d-1 Emanoil Bu- cuţa. Dar iată un întreg capitol, întitulat * Botanica şi Niculae Gri- gorescu », revelator prin materialuri din două sectoare ale culturii noastre. Comentând studiul d-lui Traian Să- vulescu, «începuturile ştiinţei în România: Botanica», publicat în « Memoriile Secţiei ştiinţifice a Aca- demiei Române», d-1 Emanoil Bu- cuţa este adus să vorbească despre colecţia de frunze şi flori, din Tran- silvania, aflătoare în muzeul şcolilor din Blaj şi care, trecută pe foi în- căpătoare, constitue un foarte su- gestiv ierbar: «Tiparul ar fi totdeauna mai neputincios decât ele, pentrucă în el n’ar fi vorba decât de nişte reproduceri colorate, de frunze şi flori, pe când în manuscris, care este. un ierbar, acele frunze şi flori sunt aevea ». Mai mult: sub fiecare varietate, se întâlnesc stihuri popu- lare, explicite şi explicative. De pildă: Galapăr Tanaretum balsamita. Frunzişoară calapăr — de-o lună mă cere un văr ; Cânepă cannabis sativa. Bade pentru dum- neata — Mă topesc ca cânepa; I o r- 694 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE g o v a n syringa vulgaris. Frunză verde Iorgovan— Am un bade Be- linţan ». Şi istoiiograful, mei gând să caute confirmai ea acestui început de cântec, în « Monografia muzicala a comunei Belinţ din Banat», cu cele 90 de melodii, culese şi expli- cate de Sabin Drăgoiu, dar negă- sindu-1; căci multe din cântecele ce s’au irosit se mai păstrează, fie şi în crâmpee, doar în ierbare credin- cioase, ca cel din Blaj. Deopotrivă de interesante şi cele şase desene, întru totul inedite, ale lui Niculae Grigorescu, mădular în 1869 al unei societăţi de trei membri, dimpreună cu dootorul Bemat, balneologul geo- log şi Dimitrie Grecescu, botanistul, în care se schiţează o ascensiune la Vârful cu Dor, cu peripeţii amuzante, alternând între şedinţe când de her- borizaţie şi şedinţe pantagruelice. Planşa intitulată « după dejun » îl arată pe Dimitrie Grecescu privind^ ca printr’un ochian, la o sticlă de « vin unguresc #. Despre norii ce se văd de jur împrejur, comentatorul scrie: « nu sunt numai nori de aburi, dar şi nori, mă tem, de băuturi alcoo- lice». O a şaptea planşă, din aceeaşi vreme şi cu acelaşi creion schiţată, poartă legenda: «Când un prieten Ministru la Comunicaţii inaugurează o nouă linie » şi înfăţişează pe De- lavrancea, călare pe o locomotivă, întâmpinat de Grigorescu şi Dimi- trie Grecescu. Despre valoarea lor, cu adevărat remarcabilă, d-1 Emanoil Bucuţa scrie aceste juste rânduri de preţuire : « Este aici un Grigorescu desenator umoristic, plin de haz, de care criticii şi istoricii de artă n’au ştiut sau n’au vrut să scrie, ca şi cum l-ar coborî. Acest oreion, nes- pus de subţire, cu toate nuanţele râsului între linii, trebue pus în lu- mină puternică, mai alesă din cel se străvede un alt Giigorescu, nu numai cu înzestrare plastică dar şi de o mare agerime a minţii... *. Perp. TOSCAN INI IN 1UANHATTAN Splendida realizare americană a lui Iulien Duvivier, construită în stil unanimist, cuprinde un episod (îl socotesc cel mai viu) în care apare, în afară de incomparabilul Charles Laughton, şi distinsul actor francez Victor Francen. Pe acest foarte mare comic de salon regizorii din ţara lui l-au folosit de cele mai multe ori greşit: i-au impus roluri de amorez tomnatec. Francen făcea cele mai onorabile eforturi, iar rezultatele erau din cele mai penibile. In Le roi, insă, Francen dăduse toată măsura talen- tului său: personajul suveranului balcanic, bonom, bărbos şi chefliu, fusese întruchipat cu o sinceritate, o bună voie, o convingere rar întâl- nite. In Etente cordiale Francen fusese din nou un monarh, de data aceasta unul autentic şi mare: Edu- ard al Vll-lea. Pe acest rege britanic, atât de european prin manierele, cultura, concepţiile şi gusturile Sale, doar un Francez îl putea reda atât de convingător şi de maiestos. Doar un Francez, prin intuiţie, putea face ca publicul să înţeleagă că un om mare poate fi şi un om care iubeşte viaţa şi plăcerile ei. In episodul Laughton al filmului Manhattan, Francen reprezintă pe un celebru dirijor, Italianul Arturo Bellini. Aluzia e cât se poate de tran- sparentă. Arturo Bellini, conducător N • T E 6*5 genial de orchestră, nervos, exaltat şi mânios, nu e desigur dejcât Axturo Toscanini, genialul Italian pe care fascismul l-a făcut să părăsească întâi Italia, apoi Europa. Toscanini, cel mai însemnat şef de orchestră al timpului nostru, e un om care co- munică senzaţia genialităţii perfecte din prima clipă. La repetiţii acest interpret neegalat al tuturor com- pozitorilor de seamă se dă cu trup şi suflet muncii sale. Erorile, cât de mici, îl supără, fireşte, grozav. Şi Italianul, iute din fire, scapără: tu- şeşte, blestemă, Tăcneşte, rupe par- tituri, baghete, ba uneori schiţează şi gestul de a voi să distrugă pupitrul. Apoi furtuna trece, munca e reluată cu încordare, maestrul e mulţumit, surâde. Şi în seara concertului or- chestra, muştruluită şi pusă la punct, perfectă, dă publicul, Ia im- boldul baghetei magice, cele mai uluitoare emoţii. Duvivier a schiţat cu ironie pe Toscanini, dar şi cu pătrundere. Căci gestul lui Bellini, care salvează dela ridicol şi catastrofă pe bietul debu- tant Smith, gestul acela imperial, făcut cu atâta calm şi atâta degajare, cu atâta bunătate şi siguranţă, gestul acela demn de un Beethoven şi un Ludovio al XlV-lea tot deodată, nu e decât o transpunere cinemato- grafică şi simbolică a atitudinii lui Toscanini în faţa tragediilor şi per- secuţiilor vremei noastre. Când Bel- lini îşi scoate fracul pentru a dovedi că se solidarizează cu talentatul dar ghinionistul şi oropsitul Smith, noi vedem pe acel Toscanini care renunţa la titlurile şi onorurile pe care Italia fascistă, Germania nazistă i le ofe-' reau, care părăsea iubita lui Scala şi prestigiosul Bayreuth' pentru a se duce să dirijeze, în condiţii grele, cu orchestre improvizate, în Palestina, Elveţia şi Anglia. Ca Francez, Duvivier nu putea să nu redea omul întreg, cu micile Iui manii. Credem că a făcut bine că n’a dat o imagine oficioasă şi seacă a lui Toscanini. Gestul final al lui Bellini arată că Duvivier a înţeles cu desăvârşire măreţia unui Toscanini. A! dacă ar fi înţeles lumea toată pe Toscanini aşa cum publicul din sală îl aprobă pe Bellini, dacă şi-ar lepăda toţi fracul în semn de simpatie cu cel oprimat... A! trecerea aceea, întâi silită, apoi totală, de la negru la alb, ce simbolică, ce dătătoare de speranţe, ce duioasă, ce maiestoasă e. N. St. PHILIPPS OPPENHEIM Cititorii de romane poliţiste şi sensaţionale deplâng la moartea Iui Philipps Oppenheim un autor foarte fecund şi foarte inegal, cărora îi da- torează multe ore plăcute şi multe decepţii. Când Oppenheim respecta regulele genului poliţist, da bucăţi extrem de reuşite, ca Inspectorul Dickins, din care s’a extras un film delicios, Clubul noctambulilor, cu marele actor englez Clive Brook. Când însă ţinea cu tot dinadinsul să facă psihologie, să fie « simplu » şi să inoveze, prezenta credincioşilor lui opere fade, cu totul ilizibile. Oppenheim izbutise mai ales în povestirile scurte, episoade legate între ele doar printr’un fir comun, cum ar fi diferitele aventuri ale membrilor unei aceleiaşi bande. Dar acest procedeu nu e strict poliţist, la urma urmei vine de la Chaucer. La Oppenheim trăia destul de in- tensă atmosfera londoneză. In REVISTA FUNDAŢIILOR REGAL 69$ strânge boarăers o} Palace Crescent, una din căiţile lui cele mai bune, tema e demnă de Dikens sau Wilkie Collins; apare pensiunea de familie, una din caracteiisticele Londrei, cu tot potenţialul ei de mister. Oppenheim îşi alege de multe ori ca scenă Coasta de Azur şi evocă cu predilecţie pe foştii luptători ai pri- mului războiu mondial, pentru care avea vădită simpatie. Oppenheim cunoştea pe Germani şi-i prezenta în volumele lui în adevărata lor lumină. Era sever cu ci, dar drept. E păcat că s’a vorbit astfel de Germani numai într’un gen literar atât de minor. Scriitori mai savanţi şi mai rafinaţi au gieşit aci, şi au văzut mai puţin bine ca bietul Oppenheim. N. St. UN SCRIITOR. UN OM Oridecâteori mă gândesc la Ury Benador mă cupiinde emoţia pe caie nu poate să n’o deştepte în orice minte dornică de adevăruri taii această frază a lui Andrâ Suares: « NiTexistă artişti mari, există numai oameni mari ». De sigur, pe scriitorul Benador îl poate îndiăgi orice cititor al său: pe analistul subtil din Hilda, pe nuvelistul atât de sigur pe meşte- şugul lui din Appassionata, pe croni- carul social ironic şi pătrunzător din Ohetto veac XX. Dar sunt unii, şi mă număr pi intre ei, care ştiu că Ury Benador nu e numai un nume des în literatura noastră oi şi un om cu care se poate făli o societate. Când atâţia alţii şi-au pus talentul sau medioc itatca în slujba asupri- torilor, când în ziare şi reviste ve- deam scriitori consacraţi pe care nu-i lăsa oigoliul să se abţină de a-şi publica numele zilnic sau debutanţ1 — băieţi de familie, bătrâni rataţi, specialişti ai tiădăiii cu biusţe ve- leităţi jurnalistice—când se năru- iau atâtea conştiinţe şi se acopereau de ridicol atâtea faime, Benador o ştiut si stea retras, să sufere cu demnitate şi să creadă în bine. De felul lui mic, jovial, familist cu griji, mereu plin de ticbi, gata oricând să povestească glume. întâmplăii, cam gălăgios, omul acesta, piin înfăţi- şarea şi manierele lui, da foarte puţin de bănuit că are aptitudini pentiu măieţie. Dar viaţa caie ne învaţă că oiice e posibil şi nicio fiinţă nu e previzibilă ne-a arătat şi în cazul Benador că dreptatea e surprin- zătoare. L-aş fi admirat pe Uiy Benador chiar dacă ar fi îndemnat pe cititorii Gazetei Evreeşti să depună cât mai multe efecte pentru armata germană şi să execute cu entuziasm munca la zăpadă, atât de higienică, unde ne bronzăm, aşa cum nu pentru faptul că a scos România (albastră, verde) nu citesc romanele d-lui Cezar Pe- trescu: în aită nu cunosc decât cri- terii estetice. Dar când scriitorul e şi om mă bucur de două ori: ca om şi ca iubitor al frumosului. Căci sunt convins că o fire excepţională ridică incomparabil un talent. Retrospec- tiv, d scopetind pe omul Benador, vedeam şi pe artist mai bine, cre- deam mai mult în el, speram mai cu temeiu de la el. Intr’o zi de iarnă calmă şi turbu- rătoare ca una de toamnă, în anul 1942, Ury Bmador auzea, trecând pe str. Traian, un flaşnetar; duioşia cântecului, rupând tristeţea apăsă- toare a vremurilor şi vâltoarea neca- zurilor noastre de atunci, l-a impre- sionat puternic. Era pe seară: dacă, NOTE 697 mi-a spus, am trăit numai ca să gu- stăm această clipă, e de ajuns. A venit ziua de 23 Augus: am putut, odată cu Bossuet, să constatăm ce fericit lucru e să poţi nu numai res- pecta instituţia monarhiei ci şi iubi persoana monarhului, am văzut vic- toria şi am trăit entuziasmul. Azi am reintrat în făgaşul vieţii. Dure- rile se vor uita, se vor uita şi păcatele şi însufleţirea şi trădările şi izbăvirea. Băieţii de familie scriu şi azi (despre libertate şi Statele-Unite), maniacii trădării se plimbă pe bulevard, sunt foarte eleganţi, câte şi mai câte. Ce va rămâne î Poate că Benador a avut dreptate: doar momente ca flaşneta din str. Traian. Ei, dar asemenea momente estetice nu sunt la înde- mâna oricărei conştiinţe morale. Eu cred că asemenea mângâieri nu le poate avea orice om-numai pentruca ştie că ţine condeiul în mână şi să-şi plaseze articolele la ziare şi cărţile la edituri. Asemenea bucurii estetice sunt rezervate celor ce trec un exa- men etic. Omenia scriitorului e nece- sară artei ? Artei, nu, artei mari, da. Războiul şi teroarea, pe careSchmidt, ironic, agitat şi volubil, le-a înfiuntat cu aparenta resemnare a omuleţului, practic, cu profunda semeţie a lup- tătorului, mi-au arătat că mă opri- sem în drum: pe Ury Benador aveam dreptul să-l preţuesc mai mult, omul îmi desvăluise pe artistul mare. N. St. ARISTIDE BRIAND • Planurile de organizare internaţio- nală au obsedat totdeauna spiritele cele mai alese ale omenirii, au stig- matizat oarecum exemplarele ei de elită, Izvorîte din dorinţa ideală de a lega într’o pace durabilă şi de caracter universal interesele con- trare alo diferitelor state, apelând la fondul lor latent etie, de altruism naţional, cei care le-au iniţiat sau au căutat să le aplice şi să le res- pecte s’au afirmat incontestabil ca pilde de umanitate ale unei lumi, ce şi-a făcut prea mult din războiu şi violenţe obişnuitele instrumente de argumentare în viaţa dintre popoare. Fie că ne amintim de «marele plan o al lui Henric al IV-lea al Franţei, — întocmit de ministrul său, ducele de Sully; fie că ne gândim la proiectele de orga- nizare internaţională ale englezului William Penn din sec. XVII sau ale francezului abate de Saint Pierre din al XVIII-lea veac; fie că cer- cetăm concepţiile formulate în acest domeniu de filosofii Jeremy Bentham în 1789 şi Kant în 1795; sau la ne- număratele încercări din sec. XIX şi ale timpului nostru de a solu- ţiona" conflictele internaţionale pe cale paşnică, tentative cu rezultate uneori rodnice; — cum le-au dat de pildă cele două conferinţe dela Haga din 1899 şi 1907; nu putem să nu admirăm generozitatea celor ce şi-au cheltuit cu neprecupeţit spirit de jertfă energia în slujba idealurilor de mai bine ale unei lumi atât de frământate, . Iar din galeria acelora care s’au consacrat cu cea mai totală con- vingere, cu cea mai sinceră abne- gaţie acestui ideal umanitar, — fi- gura. blândă a lui Aristide Briand ni se desprinde acum luminoasă, privind parcă cu amărăciune peste mormanele de cadavre, peste,rui- nele Europei de azi, pe care visul său bun, adresat tuturor popoarelor bătrânului nostru continent, se stră- 6?S REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE duise cu o atâta căldură şi bună credinţă să le evite. * Aristide Briand a făcut parte din aceia care socotesc că toţi oamenii au ascuns, prin cine ştie ce cămă- ruţă tenebroasă a spiritului, un fond bun, un rezervoriu bogat de bună- tate, că dacă acesta este descoperit şi adus la lumină, va fi folositor atât individului, cât şi colectivităţii din care face parte. Arta este să posezi formula magică şi să-l poţi releva. Iar Briand avea din plin acest dar de incantaţie personală. Căoi rar un diplomat s’a bucurat de atâta ascendent şi autoritate In timpul său. Nu numai la Geneva, unde reprezentanţii tuturor statelor Europei veneau să-i ceară avizul său competent,— cş îl dădea tot- deauna cu un ton în care era greu să discerni camaradul sau bunicul în vârstă experimentat, — dar în Germania, căreia i-a arătat o îngă- duinţă nemeritat răsplătită, în An- glia, şi mai ales în Statele Unite, unde şi-a legat numele în 1928 de acela al ministrului de Externe Kellog, prin pactul dela care lumea a sperat la un moment dat că înfăp- tuirea instaurării unei ordini juri- dice permanente în afacerile inter- naţionale mai este posibilă, — pre- tutindeni Briand se bucura de o popularitate, legată de ideile pe care le servea şi de farmecul perso- nalităţii sale, atât de esenţialmente galică, prin sentimentul general de încredere ce-1 inspira şi prin remar- cabilele sale însuşiri spirituale şi sufleteşti. Ca orator şi parlamentar, aceeaşi dotare excepţională. La Washing- ton, — ne povesteşte marele poet satolic al Franţei Paul Claudel, jle asemenea diplomat de carieră pe aceeaşi vreme, — vocea sa de vio- loncel a fascinat literalmente pe deputaţii americani. In Parlament nu venea niciodată cu discursurile pregătite; se plimba pe culoare, discuta cu oricine şi asculta cu atenţie cuvântările, im- pregnându-se de dispoziţia difuză a auditorului. «Şi când se urca la tribună ştia destul pentru a poseda această calitate inestimabilă de a nu greşi niciodată, de a spune ca şi cum le-ar fi extras din însăşi inima ascultătorilor cuvântul aş- teptat şi fraza potrivită ». 0 cultură solidă şi acel timbru al vocii incomparabil l-a servit de- săvârşit în conversaţiile diplomatice, asigurându-i dominarea situaţiei. Un artist de o clasă atât de înaltă nu putea fi amăgit. Briand, — ne rela- tează acelaşi scriitor francez, care l-a cunoscut şi i-a fost colaborator, — era omul care nu se mânia niciodată, care nu se pasiona niciodată, care înţelegea orice, care se interesa despre totul, care deschidea tuturor confidenţelor şi dificultăţilor ten- taţia unei primiri indulgente şi ex- perimentate de confesor. Ca un excelent regisor, dădea partenerului ocazia sau cel puţin dorinţa « de a fi fost bun», de a fi vorbit cum trebue, de a fi mândru să se simtă în compania sa superidr, raţional; astfel că tema discuţiei, condusă dibaci, prin bun simţ şi conciliaţie, de aceste mâini pariziene, — lua un aspect cu totul nou; dificultăţile se subţiau dacă nu până la soluţionare, cel puţin până la transparenţă». Era în Briand o sinceritate totală şi emoţionantă; o oroare profundă pentru violenţă şi perfidie, pentru înşelăciune şi lipsa de bună ere- NOTE 69* dinţa în politica internaţională. Iubea pacea şi dorea cu toate resursele sale spirituale atât de bogate s’o facă iubită. « Cât voiu trăi, obişnuia să afirme, nu va fi războiu ». Şi în adevât, n’a fost. Europa a cunoscut de atunci, dela moartea sa, transformări profunde. Desvoltaiea tehnică, facilitatea şi rapiditatea comunicaţiilor, care tre- buiau să contribue la diluarea exa- cerbaţilor naţionale şi să înalţe punţi de înţelegere între oameni şi popoare — din cauza psihopatiei me- galomane a conducătorilor germani şi italieni—au fost utilizate la provo- carea unei noui conflagraţii mon- diale. Spiritul adevăratei diplomaţii a apus pentru un timp. I-a luat looul pscudodiplomaţia regimurilor totalitare, care ascundeau după cu- vinte fanfaroane pregătirea unui războiu, cu mult mai crâncen, mai barbar şi mai distrugător, decât cel din 1914—1918. Iar astăzi, când vinovaţii au că- pătat dreaptă pedeapsă, când te- meiurile morale ale diplomaţiei au fost reabilitate prin Charta' Atlan- ticului, Dumbarton Oaks, la Con- ferinţa dela Yalta, la San Francisco, şi la Potsdam, datorită efortului şi sacrificiilor Naţiunilor Unite, me- moiia ministrului de Externe francez şi a omului Aristide Briand merită mai mult ca oricând să fie evocată şi apreciată, pentrucă mai presus de toate ea înseamnă încrederea totală în forţele spiritului, ale ra- ţiunii, ale binelui şi ale libertăţii. Alex. Batiu CREAŢIE—NU TFORTE Ca în toate perioadele de tranziţie, se teoretizează prea mult şi se creează prea puţin. Orice modificare de stra- turi morale sau intelectuale survine, la noi cu prea mult sgomot... în abstract! Se dau lecţii înainte de a se cunoaşte mai bine modelul; se vorbeşte prea uşuratic despre reali- tăţi inexistente, după care artistul ar trebui să se ghideze. Teme gene- roase şi vaste, ce au format pe alte meridiane probleme grave şi decisive de conştiinţă, simt desbătute facil, de către nechemaţi sau şarlatani, meşteri în cuvinte. Adevărul e, însă, că artistul trece şi el printr’ok.criză—să-i zicem «de structură »— şi literatura română modernă, după o creaţie continuă de 25 ani, creaţie care-i face cinste — se află la un impas. Literatuia, e drept, are şi ea nevoie de o directivă principială, în înţelesul cel mai larg uman, o temelie consolidată de va- lori, pentru a putea înflori. Trăim la răscrucea tuturor formulelor şi exagerărilor; artistul—floare gin- gaşă — e gata să sucombe la smu- citurile biutale ale furtunilor con- temporane. Dar în orice caz, noi credem că tăria nouă, acest artist, acest producător de literatură româ- nească şi-o poate regăsi prin adân- cirea în sine însuşi, în propriile sale izvoare, acolo unde toate « formulele * dispar şi rămân — simplu — doar impulsiunile sacre ale talentului. In faţa teoriilor de tot felul, scriito- rul român trebue să-şi facă un sincer şi profund proces de conştiinţă, ca si lase la o parte reziduurile şi ca să renască în forţele sale iniţiale, cu puterile intacte. Legea creaţiei, în zilele noastre, pare a fi aceea de a cuprinde cât mai mult, cât mai divers, pentiucă simt experienţe uriaşe — hotărîtoare şi pentru po- porul nostru — experienţe ce s» eer 7oo REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE asimilate, exprimate. Asta nu se poate face cu teorii; asta se învinge numai piintr’o tenace voinţă de am- plificare, oiganică, pentru ca prin bogăţia lăuntrică să' fie contopite, în pasta creaţiei, toate comanda- mentele teoretice, în sensul lor tot- odată « actual * şi « permanent ». O sterilitate primejdioasă ne pân- deşte, cât timp ne supunem prea multor « directive» abstracte în artă. Ca şi odinioară, ca întotdeauna, cei ce iubesc într’adevăr neamul acesta» (cuvântul ne sună foarte compromis de autohtonişti, dar — iată — îl uti- lizăm şi noi, cu rezervele de rigoare!) şi cred în valorile lui culturale, nu pot decât îndemna pe toată lumea cu vechiul, dar mereu sănătosul re- fren : scrieţi băieţi — sau creaţi... teoreticieni! Certaţi-vă mai puţin şi creaţi mai mult. Aveţi o idee nouă de impus? Creaţi tnlăuntrul ei, ofe- riţi-ne o opeiă viabilă, şi ne vom convinge mai mult decât prin zece, printr’o sută de manifeste pripite. Este cert: i se cere scriitorului o participare mai amplă la întâmplă- rile acestui veac cu amploare de tragedie antică. Dar, pentru gloria literaturii noastre, decât să vorbim prea mult (e un alt gen de « cafenea », acesta), mai bine să ne încordăm pu- terile şi să oferim posterităţii ceeace ea cere dela noi, în toată severitatea ei: opera de creaţie, mărturia talen- tului şi îndreptăţirea ambiţiilor noa- stre — în lupta piept la piept cu ste- rilităţile prezentului— şi nu... teorii! Mai puţină gălăgie: lăsaţi pe scrii- torii români să simtă şi să gândească pe îndelete. Numai scriitorul de du- zină, numai cel lipsit de adevărata vocaţie, va rămâne surd la fenome- nele împrejmuitoare. E, aci, la mijloc, însăşi legea intimă a creaţiei — şi a creatorului. Nimic nu se întâmplă pe lume, fără ca adevăratul scriitor să nu perceapă dela sine! D. Petraşincu CONCURENŢĂ Şl IMP0N1 ERABILE Nu întotdeauna tot ce e de succes nu e de calitate (chiar la noi), după oum nu întotdeauna tot ce nu are spcces, e bun. Ciudat şi delicat destin au valorile, în necurmata lor oscilare între posibilitatea de înţe- legere şi nivelul de gust al contem- poranilor ! Fiindcă după ce este rezolvată confuzia propriu zisă dintre nivelu- rile de expresie artistică — fenomen elementar în culturile tinere— după ce s’au sedimentat exagerările, fal- sele entuziasme; după ce s’a înche- gat acel nivel comun de apreciere, cât de cât valabil din punctul de vedere al criticei curente — de abia atunci începe marea disensiune în jurul operelor unei epoce, între con- ştiinţele critice avansate. Suntem, din nefericire, în artă, la voia tuturor imponderabilelor. De aceea profită atât de copios nechemaţii şi semi- docţii. Spiritul avansat are, în jude- cata lui de valoare, o ezitare, o sfială înainte de a da verdicte absolute. Cine e mai gfăbit cu verdictele, cine e mai sigur de sine, decât prostul, care nu are nimic de pierSut — ori- unde l-ai aşeza ? ! Relativitatea unui om cu experienţă nu înseamnă nu- maidecât scepticism. Ea naşte din conştiinţa multiplicităţii punctelor de vedere posibile, din sentimentul oă totul e mai complex decât pare la prima vedere. Pentru omul sim- plu, redus, «totul e reductibil la o linie, la un punct. Marile responsa- bilităţi naso din imponderabil... NOTE 7<3i Şi acum să revenim la ceea ce voiam să spunem dela început. Tristeţea e că şi pe nivelurile înalte ale creaţiei, gafele pot fi tot atât de frecvente, ca şi jos, în elementar. Un Sainte-Beuve considerând pe Balzac şi pe Stendhal, romancieri de mâna treia... Un Gide, refuzând manuscrisul lui Proust, acest « dile- tant » amabil şi graţios. Un Bielinski, considerând pe Dostoievski nul în tot ceea ee avea să scrie după « Bieţii oameni ».. . Aici, însă — dacă ne gândim bine —e vorba şi de altceva. Există o concurenţa a marilor structuri. Nu- mai în adolescenţă —• sau în ado- lescenţa culturală — noi înfiăţim toate geniile într’un fel de familie univeisală, a « sufletelor superioare i>, care ar trebui să se înţeleagă delasine. Adevărul e că, pe tărâmul creaţiei, rareori spiritele se întâlnesc. Excep- ţiile confirmă regula. Goethe-Schiller, Wagner-Nietzsche (aceştia din urmă cu rezultatul cunoscut)... Sunt structuri şi structuri, viziuni şi viziuni, stiluri şi prejudecăţi de care nu se pot desbăra cele mai pro- eminente personalităţi— contempo- rane între ele. (Ne amintim de felul cum a privit Tudor Argbezi «rea- lismul plat» din Ion...). O operă originală, o personalitate de întâia mărime, este oarecum un univers închis, o stea care se refuză dela or- bita celorlalte stele vecine. Că sunt şi stele duble, — asta e o altă po- veste. In orice caz, criticul care nu se mulţumeşte doar cu o judecată estetică, şi scormoneşte mai departe în conformaţia complexă a unui creator are de întâmpinat atâtea impedimente în stabilirea unei jude- căţi de valoare precisă, încât uneori ajunge să dea dreptate... confuzio- niştilor, şi să desarmeze! D. P. întâlnire «Toţi marii poeţi devin până la urmă, în chip natural, critici. De- plâng pe poeţii îndrumaţi doar de instinct; îi cred incompleţi ». Această observaţie a lui Baudelaire o aşează Andr6 Gide drept motto la articolul său despre Val&y, în Pr&textes. Ori, ştim că orice apreciere despre altul ne defineşte întâi pe noi înşine. Valâry nu s’a mulţumit să fie doar un mare poet; el a fost şi un mare critic. Şi nu numai un critic de artă, ci un critic al timpurilor noastre. Critica lui e stiăbătută de toată amă- răciunea unui om care a atins cui- - mile tragediei contemporane şi se află la încrucişarea dintre două lumi. Valăry devine în felul acesta, prin critica sa, expresia cea mai rafinată a unei civilizaţii la crepuscul. Fraza lui celebră din 1919 ne sună în urechi: « Noua autres, civilisations, nous sa- vons maintenant que nous sommes mortelles » (« La crise de l’esprit», Variată I). Tema e reluată pentru o uluitoare confruntare în 1932, în esseul # La politique de l’esprit », Variătâ III). întâlnirea dintre Andrâ Gide şi Valery are ceva din frumuseţea afinităţilor clasice. Ei constituesc două momente culminante ale spi- ritului modern francez şi tocmai deosebirile par să-i apropie. Am fi tentaţi să traducem întregul articol al lui Gide despre Valâry, dar, spa- ţiul nepermiţându-ue, ne mulţumim cu câteva pasaje: « Aş vorbi despre el mai uşor dacă n’ar fi prietenul meu » — spune Gide, REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 7oa «Prietenia comportă o pudoare şi expresia admiraţiei mele se găseşte puţin jenată. Expresia numai; de- oarece nimic n’are nevoie să fie în- depărtat pentru a mi se părea ad- mirabil, nici de a fi< mai puţin cu- noscut de mine. II cunosc pe Paul Valâry de mai mult de treizeci de ani şi nu numai opera sa e aceea pe care o admir, ci şi omul întreg ». « Lascia la poesia e studia la ma- thematica i-ar fi putut spune Muza Nopţilor lui Mussct, dar el dispre- ţuia prea mult lira eoliană a poe- tului Nopţilor şi se refuza din faţa Muzei. Fără îndoială că el găsea în rigoarea matematicilor o perfectă mulţumire a spiritului şi mai ales spre ştiinţa numerelor îl împingea de preferinţă studiul; dar tocmai aoeastă rigoare el pretindea a o aplica poeziei. Conştiinţa şi lucidi- tatea i se păreau a fi virtuţile cardi- nale ale artistului ». « Sentimentalis- mul şi pornografia sunt surori ge- mene — îmi scria el. .. II detest ». « Ceea ce îmi pla ce mai ales să regăsesc în versurile lui Valery, cu toate că el se supăra, este tandreţea, îmi aduc aminte cum, în primii ani ai prieteniei noastre, el îmi cita cu admiraţie un cuvânt de-al lui Cer- vantes (cred): «Cum să ascunzi un om? », cuvânt al căi ui sens nu-1 se- zisam prea bine atunci. Am aşteptat opera lui Valâry pentru a-1 pricepe ». Cam acestea sunt zig-zagurile apre- cierii lui Gide, faţă de Valâiy, în 1922. Astăzi, după moartea celui din urmă şi împlinirea definitivă a oelui dintâi, perspectiva relaţiilor dintre cele două spirite se schimbă puţin. O valoare obiectivă nu poate opri reacţiunile de ordin personal, ale poziţiei propiii. Gide reprezintă instabilitatea în faţa lui Valâry, care cultiva permanenţele. Gide, veşnicul disponibil, cunoaşte voluptatea de a se lăsa în voia vieţii — Valâry aspiră şi realizează fervoarea rece a unui astru îndepărtat, sub care realitatea e O biată şi eternă repetare de eve- nimente. Din rigoarea şi dorinţa de imitate a lui Valâry, Gide culege... tandreţea! De sigur că Valâry avea de ce să se supere. Insă şi Gide are dreptate: pentrucă pe' ce se sprijină, în fond, toată necesitatea noastră de « altitudine » şi de « spirit pur », dacă nu (la o reducţie omenească) pe o natură tandră, jignită de realităţile brutale ale existenţei ? Gido face o remarcă de psiholog, nevoind să admită că «spiritul» se poate îm- plini şi dincolo de psihologie. Şi în privinţa unui creator, raportat la lumea de valori umane, noi nu putem afirma niciodată ce este mai de preţ: abstragerea din realitate — pentru a realiza rigoarea purităţilor stelare — sau confundarea în viaţă, pentru a extrage din adâncul ei originar, un sens tragic al condiţiei umane.., După atât de puţin timp dela moartea lui Valâry, această anti- nomie de sensuri şi de structuri este mai vie ca oiicând, în epoca noastră. D. P. PROBLEMELE DE BAZ& ALE lEaIHULUI ROMANESC Ciclul de conferinţe organizat cu titlul de mai sus de către Direcţia Generală a Teatrelor s’a inaugurat cu symposionul privitor la « Alcătu- irea unui repertoriu superior ». Atât d-1 Mihail Halea, ministrul artelor, care a rostit cuvântul de deschidere NOTE 703 şi apoi a participat la discuţii, cât şi cei patru voibitori: d-na Alice Voinescu, d-nii Tudor Vianu, N. D, Cocea şi cu mine, am căutat să privim problema într’un mod cât" mai folositor şi relevant. Expunerile şi discuţiile au avut, prin unii vor- bitori şi prin. unele teme aduse în disouţie, când un caiacter de este- tică literară, când un caracter de revendicări practice, ţinându-se sea- ma de condiţiile în care se face teatru la noi. Dezideratele exprimate au fost, în genere, în favoarea teatrului clasic, şi a unei necesare valorificări a teatrului antic grecesc şi teatrului clasic francez, susţinându-se că, toc- mai în epocile de mari profaceii, cunoaşterea şi înţelegerea omului este necesară. Chiar vorbitorul care a înfăţişat spiritul repertoriului ro- mantic — d-1 Tudor Vianu — a ple- dat în favoarea clasicismului, ară- tând că romantismul nu a construit tipuri şi caractere de semnificaţia şi tăria celor clasice, fiind de acoid cu d-na Alice Voinescu, care a făcut o inspirată şi inimoasă pledoarie pentru valorificarea pe scenele noastre a ope- relor lui Eschil, Sofocle, Aristofan. D-1 Mihail Ralea, participând la viile discuţii ale symposionului, a contestat existenţa omului etern, va- lorificând pe omul istoric, ca mai interesant pentru cunoaştere şi artă. D-sa şi d-1 N. D. Cocea, care a animat, punând diferite întrebări şi neapucând, din pricina lipsei de timp, să-şi expună vederile asupra repertoriului social, au privit pro- blema mai ales pentru viitor, spe- rând în realizarea unui teatru ne- tezist dar, tocmai pentru aceasta, cât mai descătuşat şi de vulgaritatea interesată sau de anumite interese nesociale. Susţinând teatrul artistic, de temeinică relevanţă umană, d-1 Mihail Ralea a arătat, de asemenea, necesitatea descomercializării teatru- lui românesc, fie prin iniţiativa Sta- tului, fie prin încurajarea iniţiati- velor particulare care servesc arta valabilă şi spiritul social adevărat. Aducând problema unui repertoriu superior la situaţia reală a teatrului nostru de azi, părăsind deci cadrul de subtile discuţii filosofice şi estetice, creat de d-na Alice Voinescu şi de d-nii Ralea şi Vianu—eu m’am ocupat de nivelul actual al teatrului nostru. Este cert că în vremea din urmă şi mai ales în ultima stagiune s’au_ jucat numeroase piese de var loare, unele capodopere, altele lu- crări de mare relevanţă. Să ne gân- dim că în cursul actualei stagiuni s’au jucat Moliâre (Don Juan), "Schiller (Don Carlos), Ostrowski (Furtuna), Ibsen (Hedda Gabler), Tolstoi ( Puterea Intunerecului ), Shaw (Discipolul Diavolului,) Piran- dello (Hcnric al IV-lea), O’Neill (Din jale se întrupează Electra), Thornton Wilder (Oraşul Nostru) şi chiar co- medii de ţinută superioară ca încă- tuşare (Philip Barry), Copilul altuia (Scvarchin) şi Celebrii Cavendish (Edna Eerber şi George Kaufmann). Chiar ansamblurile actorilor tineri n’au jucat decât autori ca Anatole France (Nevasta Mută), Turgheniev (Pâinea altuia) şi Terence Rattigan (Pensiunea Watson). Va urma Mac- 6eth. Şi totuşi, în ciuda acestor piese de semnificaţie universală, succesul mare de public l-au avut Păpuşile de Pierre Wolff, o prăfuită piesă sentimentală şi alte câteva comedii de direct şi buf amuzament, care, laolaltă, fac un număr superior de spectacole. 7° 4 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Desigur, în faza actuală de tran- ziţie spre o temeinică educare a maselor, ţinute atâta vreme în ne- ştiinţă şi condiţii inferioare, nu se poate pretinde o prefacere totală şi o ridicare absolută a nivelului re- pertoriului. Dar faptul acesta nu trebue să ne facă a uita datoria conducătorilor culturali ai ţării de a asigura, măcar de acum încolo, condiţiile prielnice unui teatru su- perior, pe care mulţimile să-l poată gusta eu adevărat. E nevoie de o bază humanistă în învăţământul nostru, căci numai hu- manismul ne poate înlesniînţelegerea omului şi a marilor probleme eterne ale existenţei. E nevoie de un contact mai viu, mai pasionat, mai direct eu arta. In licee, ar fi necesar ea elevii să rostească ei înşişi diferitele roluri din piesele pe care le eitesd la limba română, franceză, engleză, rusă, germană, procedându-se ea în Anglia şi în Statele Unite, unde mai fiecare elev sau student a jucat un rol din vreo piesă de Shakespeare, altfel putând pricepe mai târziu teatrul realizat pe marile scene. Aca- demiile de Artă Dramatică trebue să dea un stil actorului, iar aceasta este posibil numai prin inteleetuali- zarea materialulului predat, renun- ţându-se la « Regina Ostrogoţilor » şi « La Icoană », luându-se poezii şi scene din marii autori români şi străini. Catedre de îegie la Acade- miile de Artă Dramatică, precum şi catedre de pictură scenografică la Academiile de Arte Frumoase, sunt necesare pentru ajutorarea închegării unor spectacole complet artistice, pentru a nu se mai face de-atâtea ori la noi teatru, ca şi cum n’ar fi existat pe lume Gordon Craig şi Reinhardt sau pictori scenografi ca Bakst, Pieasso, Norman B“ll Geddes, care eu toţii au revoluţionat arta spectacolului. In fine, este nevoie de o transfi- gurare în joc, făcând pe viitorii actori să iasă din condiţiile lor coti- diene, să le uite, pentru a se iden- tifica deplin eu personajele. Am avut şi avem actori mari, majoritatea dăruiţi de natură, dar puţini au fost realmente formaţi de educaţia artistică dela noi, în genere deficientă şi întâmplătoare. Chiar când profesorii au intenţii mari, posibilităţile de educare ar- tistică sunt minime la noi. (N’avem în conservatoare laboratorul, unde să experimenteze studenţii, a obser- vat d-1 Ministru al Artelor. Ansamblul artistic este nerealizat la noi, de o- biceiu.a observat d-na Alice Voineseu. Un studio de adevărat teatru expe- rimental, nu există încă, am afiimat eu). Lipsa muzeelor şi bibliotecilor de specialitate, ea şi a unei atmosfere pasionate pentru idei şi imaginaţie; faptul că piovineia nu poate vedea nici măcar picturile unor Luehian, An- dreeseu, Nieolae Grigoreseu,Pătraşeu, nefăeându-se «turnee» eu expoziţii de pictură; faptul că piesele nu se tipă- resc în număr mare şi nu se discută textele sub aspectul lor literar, ei mai mult doar în funcţie de spec- tacolul ce le realizează— iată câteva din lacunele ce explică dificultatea de a se ajunge la un nivel superior în materie de repertoriu şi realizare scenică. P. Gom. ŢĂRI MARI—ŢĂRI MICI Pentru a se scuza deficienţe de acest fel se vine eu aigumentul că noi, fiind o ţară mică, nu putem NOTE 7°S avea condiţiile şi instrumentele de educaţie artistică pe care le au ţări ca Statele Unite, Uniunea Sovietică, Anglia, Franţa. Totuşi, e cazul să nu uitam ce-au făcut pentru teatru şi pictură ţăii ca Italia şi Irlanda. Gordon Ciaig şi-a lasat ca urmaş spiiitual pe italianul B agiglia, pen- tiucă acesta a ş iut sa animeze un repertoriu de înalta ţinuta şi să închege o regie semnificativă. De a- semenca, am aratat într’un număr anterior al acestei reviste, ce-au făcut Irlandezii, numai în curs de o generaţie, spiritualizând folclorul lor ştât de bogat, dar poate nu mai bogat decât al nostiu, creând, prin Yeats şi Synge, un repcrtoiiu nespus de inspirat şi peste tot valabil. Daca am transfigura folclorul no- stru şi am trai mai conştient proble- matica timpului nostru, am putea avea piese mai substanţiale, ba poate chiar şi o anumită atmosferă literară şi teatrală specifică noua, dar comu- nicabilă pretutindeni. Esenţialul este să râvnim la o artă pretenţioasă, dificilă, integrală; să punem pasiune pentru marile idei, sentimente, închipuiri, şi doruri. In artă, o ţară mică poate concura ţările mari, dacă posedă oameni in- spiraţi şi creatori adevăraţi. P. Corn. A FI CONTEMPORAN A fi contemporan, în materie de artă, Înseamnă să te simţi mereu în societatea marilor popoare de cul- tură, urmăiind tot ce produc ele mai relevant pentru spiritualitate. A fi contemporan înseamnă să nu aştepţi decenii până să auzi la Bucu- reşti Otdipul lui Enescu, cântat la Paris în 1937, până să vezi Straniul Interludiu al lui O’Neill şi piesele lui Clifford Odcts, cu dinamice re- vendicări sociale şi care, la un mo- ment dat, sc jucau simultan pe cinci sau şase scene newyorkezc. A fi un contemporan înseamnă să le poţi auzi nu la multă vreme după ce s’au cântat la Moscova, Simfonia V-a de Pr okofief, « Oda pentru sfâr- şitul războiului », scrisa pentru o or- hestra simfonică fara coarde, ci cu opt harpe şi patru piane, sau opera făcută de acelaşi compozitor după JRăzboiu şi Pace de Tolstoi. Dacă este o mare lipsă a teatrului nostru că nu s’a jucat până acum Orestia lui Eschil, ci numai recon- struirea ei modernă care se cheamă Mourning becomes Electra: dacă e ruşinos ca nu avem traduceri după Montaigne şi Pascal sau traduceri complete- din Plato şi Aristoteles, netrăind deci în planul valorilor eterne, la fel de dăunător mi se pare faptul că nu trăim îndestul de con- temporan cu aceea ce se creează la Moscova, New-York, Londra sau Paris. Societatea umană tinde să devină o singură societate, iar mijloacele de comunicaţie au devenit atât de rapide şi eficiente, încât trebue să trăim cu adevărat contemporan, dacă nu vrem să rămânem o provincie lăsată la voia întâmplării. P. Oom. «A FACE PE NEBUNUL» Ceea ce mi se pare că lipseşte in- telectualilor şi artiştijor noştri, cu excepţiile bine cunoscute, este capa- citatea de a se transfigura, conto- pindu-se integral cu ideile, sentimen- tele, viziunile, pe care vor să le ÎS 6 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE realizeze. Nu ne depăşim îndeajuns condiţiile cotidiene, nu uităm înde- ajuns condiţiile secundare sau exte- rioare, pentiu a pătrunde în sub- stanţa unei teorii, unei viziuni, unui rol teatral. Avem încă postura unui ţăran, care intră cu pălăria în mână, şovăind şi rotindu-şi pălăria, scărpi- nându-se în cap şi nedându-şi dru- mul în torentul marilor viziuni. Ne menţinem, de cele mai multe ori, la o formula naturalistă; nu vrem sau nu ştim cum sa ne lăsăm trans- figuraţi de idealul ile raţiunii şi ale imaginaţiei. Sau, cu o expresie vul- gară, nu ştim să facem pe nebunii. Brâncuşi a ştiut-o. De Max şi Marioara Ventura au ştiut-o, dân- du-şi drumul marelui lor tempera- ment, care poate fi filtrat de-o no- bilă pondere, aşa cum este cazul lui Enescu. Mihail Sadoveanu se lasă posedat de lumea legendară, care pentru el este mai vie decât cea din juiul lui. Maiioara Voiculescu şi Aura B zescu, atât de diferite ca stil de interpretaie, sunt alte per- soane, pe se nă, tocmai pentiu sa se lasă transfigurate. Pictoiul Pallady sau poetul Bvcovia vad lumea înti’o anumita tonalitate cenuşie şi tristă. Alţii o v"d vie, encig tica, luminoasă. Tot ce este la noi univcisal valabil se datoreşte acestei puteii de trans- figuiare, de ieşire din condiţiile ex- terioare, pentiu a adânci substanţa propiici om nii. Aceasta capacitate de transfigu- rare nu înseamnă a fi orb faţa de ’ realităţile sociale, faţă de suferinţele şi idealui ile, nevoile şi diepturile semenilor. Dimpotrivă, înseamnă a le trăi mai adânc şi a le face mai semnificative. « A face pe nebunul i> nu înseamnă a fi excroc spiritual şi nici chiar nebun adevărat, ci a sgudui con- venţiile şi clişeele, banalitatea şi lucrurile comode, părând la început ireal de luminos şi de dramatic, pentru a impune o nouă expresie artistică, dăruind-o colectivităţii. P, Com. MOARTEA LUI AKRY HOPKIXŞ * 55 Harry Hopkins, cel mai strălucit şi valoros colaborator şi sfătuitor al Preşedintelui Roosevelt. a murit în- tr’un spital new-yoikez, în dimineaţa zilei de 29 Ianuniie. In vâista de 55 de ani, Harry Hopkins a sucombat în uima unei boli stomacale, ce-1 chinuise de multă vreme, încercân- du-1 şi mai tare în misiunile înde- plinite de acest neobosit şi neînfricat politician prog esist. A fost cel mai apropiat piieten politic al Pieşcdintelui Roosevelt şi a locuit, timp de tiei ani şi jumă- tate, la Casa Alba, spre a fi mei eu la dispoziţia Preş dintelui pentru planurile, in'ţiativcle şi acţiunile New-Deal-ului. In ciuda sanat. ţii sale, mereu ameninţate şi a unei constituţ'i şub ede, Hopkins a lu- crat până la epuizaie, rep tând ca- zul marelui Roos velt, caie şi el a căzut răpus de-o supiaom nească activi nte înehinata popoiului. Hany Hopkins s’a născut în 1890 la Sioux, Iowa, a luciat de tâi ar în difeiite oiganizaţii de asistenţa so- cială, colaboiând la conabatciea tu- berculozei, la stâipii ea condiţiilor mizei e în care trăiau copiii new- yoikczi, din caiticrele saiace, la ac- tivitatea Ciucii Roşii. Pieş dintele Roosevelt, recunoscând competenţa lui pe terenul nevoilor sociale, l-a NOTE 707 numit şeful faimoasei oiganizaţii W. P.A.— Woiks Progress Administra- tion — care între anii 1935 şi 1938 a avut misiunea de a da de luciu la milioane de şomeii, • făcând con- strucţii de utilitate publica, plasând toate foiţ le muncitoare disponibile pe care industiiile particulare nu le puteau întiebuinţa, creând tot felul de utilităţi. Pictori j ca şi salahoiii au găsit putii ţa unui traiu cinstit-, piin muncă echitab'l plătită. Hop- kins a mânuit, cu o cinste exemplară, miliaide de dolaii, fiind, la un mo- ment dat, omul c 1 mai put rnic şi mai eficient, dup” Preşedinte, î în- treaga federaţie. D la 1938 la 1940 a fost ministiul comei ţului, îmbu- nat iţind relaţiile dintre muncito i şi pationi, dintie munca şi capital, conţiibuii d astf 1 la spo irea putei'i de cumpaiare şi consum a mulţi- milor. Opt milioane de şomeri l-au binecuvântat când a condus Ad- mii istiaţia Luc aiilor pentiu p o- gresul ţaiii. T ţi muncitorii 1- n pieţuit ca ministru al corn îţului. In 1940 şi 1941 a fos ş ful ie li- zaiii piog amului de împrumut şi închi ieie. In afara do aceasta activitate pu- blică pe taiâmul soc'al şi p litic, fiul cui darului din Iowa a avut un covâ şitor rol de sf ituitor şi cola- boiator politic, d mare tactician şi inspi ator a o seama de m şuii prog esiste, fiind mâna dreaptă a Pieş'd'ntelui Eoosevelt în epoca eioică şi laig constiuctiva a New Deal-ului. Temut şi detestat de oa- menii cu mental'tate învechita sau cu inteiese meschine şi egoiste, Hop- kins 1 amâne în istoria patriei sale ca un maie luptător şi realizator în domeniul social şi economic, desfă- şurând o largă concepţie democra- tica, pentru ridicarea standardurilor şi o viaţă mai dreapta şi mai sufici- entă. In culisele politicii americane, el a luptat pentru promovai ea unor politicieni mai competenţi şi mai deschişi progresului. In domeniul internaţional, rolul său a fost, de asemenea, proeminent. A fost omul care a cunoscut cel mai bine planuiile şi poziţia Pieşedin- tdui Eoosevelt. Tehnician emeiit, a paiticipat ca un fel de asistent al Pieşedintelui la confeiinţtle dela Casablanca, Te hei an, Quebec şi Yalta. Noul preşedinte, Hairy Truman, i-a preţuit ştiinţa ş' exieiienţa, dân- du-i n isiuni speciale, ca aceea de a fi solul sau pe lângă G neialisimul Stalin când confuinţa dela San Fiancisco ajunsese la un punct moit, pe ch stiunea dicptului de veto. Deşi sufe ind şi obosit, H pkins a fost la Moscova, a tiansmis şi a discutat cu G neialismul Stalin, î apoindu-se cu un bun rezultat, re zolvându-se astfel diveigei ţa dela San Fiancisco. » Lunea a pieidut un om de maie omenie, o intelig nţa scap iratoaie, un luptător pentru-cauz democia- ţiei, un fin şi eficient tactician în domeniul economic şi social. Şi-a dat, ca şi P eş dintele Eoosevelt, nu numai tot ceea a avut mai bun în el, dar chiar şi eneig'a fizi -a şi viaţa pentiu cauza unei lumi mai bune. P. Corn,. SIMFONTA PE ANPRT U Cu deosebii e ciudat e faptul de a putea constata, — înti’o vreme când inovaţiile au toate şansele de a se repercuta înzecit asupia unei 15' 708 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE societăţi obosite de statornicie şi tradiţii,— cât dc îefiactari se arată unii oameni la sgindariiea oiicaior prejudecăţi şi conformisme. Semi- doctul clasicizant se trage în vizu'na molcuţa şi cu înciopită tempei alură a tutuior jdeilor ieşite din stiungul scolastic, ce au o formă imuabila ,ca aceea a tivgclor şi ciolanelor din osuare. Inlăuntiul fruntariilor tia- sate cu cărbune jur-împrejuiul con- cepţi'lor lui, nicio furnica nu poate trece, mai puţin încă aripa noutaţ'i. M’a surpi ins astfel zâmbetul iro- nic şi înfumurat al doamnei caie, la un îccent concert dirijat de E- nescu, a comentat simfonia lui An- dricu, deccmându-i calificativul su- mar de « Katzenmusik ». Am înre- gistrat părerea, pentrucă era carac- teristică reacţiilor suipiinse la pu- blicul snob al concertelor, public al cărui gust îmbălsămat cu o vagă cul- • tură clasică, a rămas depăşit de muzica ultimelor decenii; pentru acesta, Debussy reprezintă maxi- mum de evoluţie, în formă şi sensi- bilitate, iar Respighi, este un ade- vărat revoluţionar. N’am înţeles, aşadar, cum capacitatea de emoţie a acestei selecte adunăii melomane nu s’a lăsat ademenită de drama- tismul intens al simfoniei lui An- dricu, ce tălmăcea însăşi sensibili- tatea frământată a omului contem- poran epocii dinţi e cele două răz- boaie mondiale. Mă îndoiesc, atunci, că asemenea auditor va fi fost alt- ceva, în decursul unor vremuri se- mănate cu atâtea crize de acută rezo- nanţă morală, decât un simplu asistent, desinteresat, fad şi debil, aşa cum s’a arătat a fi şi în sala de concert. Simfonia lui Andricu este un produs şi o oglindire a ultimelor trei decenii dc viaţă socială. Alunecările de plănui i şi toisiunile sonore tiaduc o disponibilitate sufletea că, pentiu care, prezenţa la orizont a unui ideal, devine o chinuitoare bucuiie. Nevoia dc acţiune—cu ori e ch'p, în o ice fel— zămisleşte cfoituri pe caic, din ascunzişuii, le pâi dese de- c pţiile şi ratarea. Tendinţele se îm- pletesc şi se fa âma înti’o î nbiaţi- ş ie cruntă. Când şi când, puritatea rostalgiilor t einura pe sunet de flaut oii în vibiaţii de coarde. V’o- loncelelo, baş'i descompun tiuda întru linişte şi îcsemnaie. Atnio- sfera oscilează între îafale ori bu- ciumări furtuuoase şi amurguri tiiste. Un crepuscul statornic îmbracă t - mele cu înfloritul a melancolică a cântecului de al an şi cu cadenţa melopeică a colindului. Autohton prin formă, Andiicu îmbiaţişează zări vaste, printi’o sensibilitate c* depăşeşte graniţele patriaihatului, Spirit analitic, tianspunc în n uzica ceva din năzuinţa de a despica firul în patru a literaturii p ihologice. Prolix, dovedeşte totuşi vhtutea de a se sustrage efectelor divagatorii şi confuze, printr’un spirit meditera- nean de ordine şi de măsura, iubind luciurile netede şi limpezi, chiar când sunt învestmântate în tona- lităţi cenuşii. Dispreţuind facilul, sa strădueşte a desţeleni semnificaţiile moi ale, culegând satisfacţia amară a unor privelişti cu copaci desradă- cinaţi de furtună şi cu puhoaie re- vărsate. Simfonia lui Andricu stă ca • e mărturie a unei generaţii», trans- misiune pregnantă a frământărilor lăuntrice, în isonul celor de anver- gură socială, din contemporaneitate. Eapt artistic, greu de realizat, într’un domeniu în care precumpăneso stă- NOTE 709 rile fluide şi difuzele sugestii, dar •ăruia, compozitorul, urmând fă- gaşul de preocupări analitice al mu- zicii moderne, a izbutit să-i deslu- şească intenţiile de simetrie şi pre- cumpănitoarele repere. O. C. TRANSFIGURĂRI Plin disciplina reflexelor, calmul înşelător, acel «beau ternps fixe» al barometrului, a devenit condiţia esei ţiala pe caie tiebue s’o împli- nească un ch'p omenesc, pentru a căpăta o piomovaie în cupiinsul relaţiilor cu semenii. In intimitatea muschiulaiă a figurii, mareele nu au voie sa încreţească ivoiiul pielei; masca ajunge exponent simbolic al unui maxim de supleţe şi de sigu- ranţa în acţiunile individului. C e- ţurile, în acest sens, sunt semn de indisciplină şi de impulsivitate, dar şi de mediociă calitate a materia- lului, aşa cum ar fi ciistalul unei oglinzi ce face ape. Luciditatea îi gh ţaţa şi sobrie- tatea sălcie sunt cele mai maii note pe care înfaţişaiea cuiva le poate capata în catalogul «bunelor pui- tăii», astfel ca doamna caie, după ce şi-a întocmit o mască din găl- benuşul i de oua, pentru faţă, se fereşte apoi de a-şi mai suci buzele înti’un cât de mic suiâs, poate fi socotita drept o merituoasă elevă, în acest domeniu abstract şi codi- ficat al « manierelor ». Prinşi în chiysalida acestei false concepţii, ne-am obicinuit a privi drept ciudăţenie oiice licărire senti- mentala întrevăzută în porţelanul unei epideime şi a atribui viciul ca- botinajului oiicarei mimice mai puţin astâmpaiate. Asemenea performanţe negative nu sunt lipsite de riscurile ispitelor. Uneori ne mai încearcă atavica no- stalgie a vremurilor când umani- tatea aparţinea elementarului, iar vorbirea nu avea diabolica malea- bilitate a unui deget de manuşe, acele vrtmuii premergătoare «lui Adam», astfel cum ne-au fost zu- grăvite de romanul lui Jack London. Şi totuşi «codul eleganţelor so- ciale » a mai lăsat deschisă o mică portiţă de rezeivă, pe caie n’a avut suficient matei ial aigumcntativ, la îndemână, ca s’o acop ie: e supapa artistica, piin care se poate elibera ca dintr’o colivie, sălbateca fire a inhibiţiilor. Crescând, artificial, cu un metiu—atât cât masoaia înăl- ţimea unei scene de teatiu ori a unui podium din sala de conceit — omul, adică artistul, se integieaza unei noui orânducli, unei mai vaste condiţii de libertate. încheietura mânii nu mai are br'ţară de sfoii iar simetriile feţei se pot rupe din imuabila lor staie. Contoisiunea de- vine un fel de modalitate fii cască a g stului, iar c ispaiea o necesitate a obiazului. Transfigura ea se împli- neşte ca un rit, învăluita înti’o stianie nobleţe, ca tot ce participă din tainele unei alte lumi. Iată astfel, prin întunerecul unui cinematograf, andrelele reflectoaie- lor, împletind pe o pânză de var, din umbre şi lumini, mistica înfti- ’ ţişare a Gietei Garbo, vibranta pre- zenţă a Bettei Davis, extaticul chip al Katherinei Hepburn. (Un sciiitor american povestea cândva, în scris, cum într’un ospiciu de boli neivoase de peste Ocean, bolnavilor le era hăiăzită săptămânal câte o repre- zentaţie cinematografică. Nimic prea neobicinuit în acest fapt afaiă doar REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 7lO de ciudăţenia care făcea ca filmele alese sa fie inteipretate, cu exclu- sivitate dc către patrupede de speţă cavalină. O singură excepţie: într’o zi rulează un film cu Katharine Hcpbuin. Autorul nostru caută să afle pricina pentiu care direcţia se op 'ise asupra acestei al geri şi o află într’o coincidenţă de aspecte: nasul cu nari laig desfăcute şi pal- pitânde al actiiţei îi împrumuta a- c steia înfăţişarea unui superb cal de rasa). Iat-o apoi pe Aura Buzescu în rolul Mirrei lui Alfieii: o faţa aproape triunghiulara, alba, fără nicio pată de coloare, însemnată doar de umbre adânci, o faţa ireală, inundată de subite incandescenţe, consumată de o patimă fără de izbândiri posibile. Iată-i apoi pe marii diiijori, pe Enescu aşa cum l-a prins, în cursul unui concert, indiscreţia unui ope- rator de cinema: un chip ale cărui trasaturi, topite fiind, fuseseră altfel îmbinate, după o nouă rânduială, cu priviri febrile, neliniştite, vorbind nu se ştie cu cine: cu orchestra, cu partituia, cu umbra compozitorului ori cu sunetele înşile, ce picurau din fermecata vaiguţă a poveştilor cu zâne bune. Iată-1 pe Karajan, înalt, mlădios ca o plantă, înnotând cu gesturi largi pe valurile muzicii, culegând, cu mişcarea unui cosaş, lanul cu. spic de nestemate, crescut pe ţăr- murile impiesioniştilor. Şi apoi această ultima şi emoţio- nanta imagine, pe care tot fâşia de celuloid a înregistiat-o cândva, în America. Paderewsky este solicitat să joace într’un film în caie i s’a destinat un rol principal. Este un omuleţ cu încheieturi slabanoage, în- covoiat, manifestând o ti istă seni- litate prin tremurul bărbiei şi prin felul cum îşi debitează textul, o- sterit, tărăgănat, poticnit, făcând pai că imense efortul i dc memorie; doar coama leonina, de aigint, ras- fiânge o ciudata vi ilitate asupra chipului descompus. Scenaiiul aduce pe ecian împrejurarea unui concert: maestrul se aşeaza la p'an .şi cântă « Sonata lunii ». Figu -a-i înţ p ne- şte, se crispează, bai ba căpiţă fermitate, umeiii obraj lor proe mi- nează encigici, coama se sbuileşte toată, ochii aid de o vit. litate a- piiga, setoasă de împ ini i. Pe clapele pianului îşi t ceea acum dog t le un tânăr cu plete înzăpe- zite. Aliiacolul tiansfiguiaiii se în- făptnise aici, ca o levelaţie cutie- murătoare. O. C. UN MARIVAUX MODERN « Jocul diagostei şi al întâmnlăiii » — simbioza de substantive ce tra^ duce în cuprinsul unui titlu ciistalin şi sglobiu. în chipul cel mai simplu, însăşi firea nedumerită a supremei experienţe sentimentale. Intr’o îm- prejurare banală şi totuşi mereu plină de ncpievazut, cum e cea a zămislirii unei pioaspetc iubi’i, acci- dentul deţine un rol deteiminant şi surpriza devine unice! făclier ce con- duce paşii îndrăgostitului — acest clement paăv, halucinat, stăpânit de temei i şi de absurde, impulsiuni. Tălmăci deosebit de abil şi de prudent al intuiţiilor ce uneltesc şi se strecoară către tainiţele sufleteşti, Viiginia Woolf realiz •'zi piiu «Noapte şi zi» un spi.itual acord, ale căiui note vor sluji mai târziu litaniilor grave, incantaţiilor solemne, NOTE 711 tulburătoare, ca o cavalcadă ma- rină, din celelalte romane ale sale. Intre două sonate de B ethowen, viituosul violonist îşi mlădiază de- getele pe aipegiile suave şi sbuidal- nice ale unui rondo de Mozart. Dia- logul îşi statorniceşte o cadenţa pro- piie, este un joc inteligent, suplu, oare pulverizează stările su'leteşti, complacândn-se între şarade şi re- busuri şi căutând a-1 dumiii pe lector numai prin aluzii ori prin insinuări subţiri. Autoaiea împrumută o ati- tudine uşor echivoca, mai mult con- descendentă şi oarecum ironica faţă de personajele sale. Matuiitatca pri- veşte, cu z.'mbetul înţelepciunii pe buze, experienţa mugurtlui ce se descatuşea/ă din stiânsoarea cali- oiului. Ofiliţi parcă de o intelectua- litate consumată şi puţin cam pe- dantă, eroii sai, Katherine Milbcrry, William Rodney, Balph Denham, Maiy Datchet, n’au izbutit totuşi să rămână imuni faţă de asemenea gripă sentimentală, cum se arată a fi dragostea. Morbul ei, rezistent la presiunea atâtor batiâne veacuri, •ste invizibil şi lipicios. Te desparţi de un om şi observi, după câteva oeasuri, că ai căpătat guturai. Starea de incubaţie amoroasă se desluşeşte la început sub simptomele de rebe- liune, per care le înfăţişează gându- rile, se de«tainuie prin acel leit- motiv ciudat, ce se însăilează ob- sedant de-a-lungul oricăror impre- •iuni primite din afară. Alteori sen- timentul se infiltrează şi dăinUe sub- teran, adăstând în latenţe ce-şi sbu- •iumă tăriile într’o unică şi superbă •lipă de paroxism, bântuind cu desordini o viaţă comodă, palidă, astenică, egoistă şi trufaşă în medio- cra ei lâncezeală, cum e cea a Ra- tlseiinei Hilbery, ori provocând ti- mide turbulenţe în existenţa tipicăj raţionalizată, a Mary-ei Datchet. Cuvintele se pierd în şovăeli şi suspensiuni. Tăcerile se încolaceso ca nişte pisici la gura sobei: jeratecul unui sentimentalism violent aruncă pâlpâiri stranii pe blana tarcată a felinului. Pale de neguri mistice stau sa se abată asupra lucidităţii anali- tice. Jocul fragil, spiritual, de o sbur- dalnică intelectualitate, a amuţit. Repliccle cad, inopeiante. Gestul a devenit fixitate, s’a transformat în atitudine. Nedumeririle îi dau târ- coale eroului nostru, ca nişte oaspeţi nepoftiţi. Extazul se pregăteşte a bate la poiţile sufletului, a descuia lacătele înţepenite, cu o mână dia- fană, ca un cristal de zăpadă. Virtuozitatea scrisului nu se măr- turiseşte, însă: intenţiile sunt im- palpabile. Nu poţi afla pe unde a pătruns în miezul paginii compacte, simţul acesta precis, lipsit de orice şovăeli, care a desprins pentru o clipă vălul de pe chipul cel mai tăinuit al zeului cu o rnie de feţe: simpatia recunoaşte şi soarbe prin osmoza, formula unor emoţii cuno- scute, dar niciodată pe deplin lă- murite. Acţiunea exterioară a romanului se desfăşură cu simetriile unei ga- vote în cuprinsid cărria s’ar fi in tercalat un pas de cadril. Viaţa ne îmbie către o stare de graţie, în care impresiunile sunt acceptate simplu, deschis—stilul ei se înfă- ţişează cu o ponderată resemnare. Dexterităţile scenariului se sustrag observaţiei; ochii ni se opresc pe o oortină de catifea, cu sumedenie de chipuri pictate. Dar, din culise, înă- buşite, tremurătoare, ne sosesc svo- nurile unei orchestre simfonice: con- certul se desfăşoară după perdelele 7iz REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE trase, executanţii sunt invizibili, ar- moniile delicioase. Apoi, deodată, un magistral contrapunct ne îmbie auzul către patru fragmente melodice su- prapuse. Şi atunci se întâmplă acest fapt ilogic: deşi premizele dela care s’a pornit, la început, au rămas ace- leaşi, concluziile se prefac. Kathe- rine Hilberv, fire seacă şi îngheţată, descoperă ca suferă postum din pri- cina iubirii pe care a nutrit-o cândva, fără sa ştie, pentru Rodney— apoi, printr’un joc al întâmplării, se afla purtata de apele ie vărsate ale unei patimi fără contur, fără ţărmuri, cu zări pi a vaste, patima al cărei astru ar fi Ralph Dcnham. Şi Mary, ra- ţionala Mai y, care s’a angajat în miş- carea sufragctelor, cu o bunăvoinţă ce înlătură ridicolul, c silită a-şi mărturisi dragostea.faţă de Ralph. Cu o francheţe simplă şi onestă, se destăinjie ş'-şi primeşte măsură de resemnare. Inconsistent şi nevolnic, din pricina unui temperament capri- cios, Rodney adopta suf leteşt i itmul unui pendul, oscilând înt c Cassandra şi Katherine. Doar dragostea lui Ralph Denham, ex cuta consecvent partitura cu grave cadenţe a sta- torniciei. Iată pentruce-d-1 Rilberty- tatal, delegat al conformismului so- cial, pentru buna respectai e a con- venienţelor, într’o scena plină de fantezie şi cu tonuri schimbătoare — se va arăta incapabil de a rezolva o situaţie absurdă şi pândită de atâtea riscul i. Ne dăm seama atunci că autoarea s’a amuzat cu eroii săi, făcându-i să gesticuleze patetic şi puţin ridicol, ca nişte marionete. Dar Virginia Woolf pare a protesta împotriva unor asemenea învinuiri: «Eu? Nu! Asta-i viaţa!». Şi înclinăm a-i da dreptate. Pentrucă intervine atunci unul din acele momente de trans- figurate intensităţi, ce răscumpără totul pnn poezie: « Cine era femeia pe care o vedea el? Şi încotio meigea ea şi cine-i era tovarăşul? Momente, frânturi, viziuni de o clipă şi apoi apele ce-şi urmau drumul şi vânturile ce îm- prăştiau totul; şi, de asemeni, mai apoi, amintiica haosului, revenirea încrederii, pământul vârtos, măreţ şi st'ălucitor în lumina soarelui. Din fundurile acestei întunecimi pe cai* o cunoscuse el înalţă un cântec de slava: de pe un tmâm tot atât de îndepărtat, tot atât de neguros, ea îi răspunse. In timpul nopţilor de Iunie, privighetorile cântă şi-şi răs- pund, de-a-lungul câmpiei. Le poţi au/.i sub fereastră, în copacii gră- dinii. Nemişcaţi, stătură să plivească râul- ce-şi rostogolea valurile mişcă- toare şi întunecate, la picioaicle lor ». Ritmul gavotei s’a pierdut. Din culisele mascate de catifeaua per- delelor, ne soseşte o mu/ică tainică şi pătimaşe, ca desprinsă din «Cân- tecele pământului», aşa cum le-a compus, câpdva, Mahler. 0. C. CRONOLOGIE II IANUARIE —10 FEBRUARIE 1916 11 Ianuarie. — Ambasadorul britanic Arch. Clark Kerr pleacă înapoi spre Mos- cova ® Academia Română comemorează pe botanistul sovietic V. L. Komarov, recent decedat ® Congresul Uniunii Patrioţilor (discuţii In jurul creerii unui «partid al cla- selor mijlocii ») ® Ia Tiinţă Comisia interministerială pentru aplicarea Reformei agrare ® Liberalii discută «reluarea activităţii de presă a partidului»—Anglia: La Londra Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Preşedintele P. II. Spaak pronunţă discursul formal de deschidere, cerând delegaţilor * un spirit internaţional» şi « cele două virtuti cardinale •: bunăvoinţa şi bunăcredinţa. Delegatul cuban cere modificarea art. 32 şi 33 din reg. interior (vizând a da o mai bună reprezentanţă statelor mici). Se aleg preşedinţii comisiunilor ® Guvernul britanic cere începerea pregătirii tratatelor de pace cu Italia. — U.R.S.S.: Premierul bulgar Gheorghieff părăseşte Moscova. — U.S.A.: Greve. Comisia de anchetă dela «General Motors» propune ridicarea sala- riilor cu 17,5% ® Fizicienii realizează «contactul cu luna» cu ajutorul aparatelor radar.—Albania: Proclamarea republicii.—Germania: Procesul dela Nuemberg: Acuzarea se ocupă de cazurile economiştilor sistemului nazist: Schacht şi Funk. — Italia: Partidul creştin-democrat (de Gasperi) cere ca Italia să participe Ia negocierile, de pace. — Bulgaria: Vâşinski In audienţă Ia regenţii bulgari. 12 Ianuarie. Premierul Groza se întreţine cu nouii miniştri: Romniceanu şi Haţie- ganu ® Se Înfiinţează Partidul National-Popular; preşedinte: Mitiţă Constantinescu ® Criza hârtiei: presa cere măsuri grabnice guvernului. — Anglia: Adunarea generală ONU: Se aleg membiii nepermanenţi ai Consiliului de securitate (Brazilia. Egiptul, Mexico, Olanda, Australia şi Polonia). Constituiri de comisii. — U.S.A.: Einstein In faţa comis'ei palestiniene anelo-americane: nu este pentru crearea unui sloi evreesc, dar găseşte natural ca Evreii să găsească azil In Palestina. — Cehoslovacia: Congresul Partidului Sncial-Democrat: Fierlinger: «Uniunea Sovietică respectă independenţa noastră ». — Bulgaria: Vâşinski părăseşte Sofia. Situaţia politică rămâne neschimbată— Haiti: Revoluţie? 13 Innuario. M. S. Regele Mihai I se înapoiază In Capitală ® întruniri politice ® Nou sistem de distribuţie a ţigărilor (cote standard şi suplimentare) ® Timpul se menţine bun, perspectivele agricole favorabile ® Cenzura militară Sovietică şl română ridicată: corespondenţa şi telegramele admise In toată lumea (exceptând Spania şi Portugalia). — Anglia: ONU: Discuţii In jurul ordinei de zi (controlul energici atomice şi Unrra Înscrise) ® Manifestaţie antifascistă In Hyde Park-Londra. — U.S.A.: Greve ® ' Guvernul federal decide să se păstreze o flotă In Mediterana «In perioada de după războiu ». —Gr-cia .-Acord Intre partide asupra procedurii de control al listelor elec- torale.— Germania: Sindicatele se reorganizează. — Bulgaria: Guvernul acuză opo- ziţia de a fi împiedicat aplicarea hotărlrilor dela Moscova. — China: Războiul civil încetează ® Fruntaşii comunişti japonezi se înapoiază din exil In Japonia. 14 Ianuarie. Activitate politică in ajunul reluării audienţelor la Suveran ® Ziarul Ardealul reproduce o eroare tipografică flagrantă, pentru a se deda la manifestaţii huliganice.—Anglia: ONU: Adunarea examinează raportul comisiei pregătitoare. Bevin: Instituţiile creiate trebue folosite pentru reconstrucţia lumii ruinate ® Gjuvernul 714 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE britanic reduce construcţia vaselor de războiu pentru a construi vase comerciale. — U.R.S.S.: Presa sovietici cere lichidarea urgentă a regimului Franco.—Franţa: Guvernul francez primeşte nota de răspuns Ia cererea de lămuriri In legătură cu Con- ferinţa dela Moscova. —Germania: Procesul dela Nuemberg: Doenitz In faţa acu- zării ® Uneltiri naziste In zona americană? 15 Ianuarie. Asigurarea libertăţilor civile în desbaterea Consiliului de miniştri. Guvernul studiază revendicările partidelor «istorice» ® Comisariatul preţurilor aprobă majorări la telefoane, radio, tarifele C.F.R. şi chibrituri ® Conferinţă pentru libertatea tuturor cultelor ® Ziarul Ardealul suspendat pe 15 zile ® Măsuri pentru asigurarea producţiei de hârtie.—Anglia: ONU: Diferend sovieto-iranian In faţa Consiliului de securitate: delegatul iranian Takizadeh acuză Sovietele de a încălca suveranitatea iraniană. Se cere admiterea Federaţiei sindicale mondiale în ONU. — U.S.A.: Churchill la Ncw-York ® Trumann anunţă că Statele Unite vor exercita un «tutelaj unic» asupra «insulelor de siguranţă» din Pacific. — Franţa: Politica externă a guvernului in desbaterea Adunării constituante. — Ungaria: In Adunarea naţională majoritatea priveşte favorabil instituirea republicei. 16 Ianuarie. Ilarie Voronca la Bucureşti ® Lucreţiu Patraşcanu dă relaţii asupra legilor In studiu (electorală, a chiriilor, a sabotajului). ® Razie militară In Capitală. — Anglia: ONU: Raportul comisiei pregătitoare. Trygve Lie: responsabilitatea păcii revine marilor puteri.—Franţa: Răspunsul celor Trei Mari puteri primit favorabil dc guvernul francez ® Desbateri asupra politicei externe a guvernului In Adunarea constituantă: problema bazinului rhenano-westfalian, alianţa cu Marea Britanie. — U.S.A.: Churchill la Miami (Florida): pentru divizarea Germaniei. — U.R.S.S.: Delegaţia comercială bulgară la Moscova. —Germania: Procesul dela Nuemberg: Cazul lui Baldur von Schirach. 1? Ianuarie. Sindicatul ziariştilor profesionişti dezavuează ziarul Ardealul ® Se acordă termen de 5 zile pentru depunerea armelor neautorizate ® Reprezentantul ţărănist In guvern face declaraţii presei ® Se inaugurează Ora Bulgaiiei la Radio. — Anglia: ONU: Bevin anunţă punerea Sub autoritatea sistemului de tutelaj a terito- riilor africane cu mandat britanic — şi independenţa Transiordaniei. « Moment istoric • (Gromyko): Consiliul de securitate Îşi începe activitatea.—Franţa: Bidault lnchee desbaterile de politică externă din Adunarea constituantă. Franţa va fi protectoarea ţărilor mici ® Propunerea pentru ţinerea unei Conferinţe de Pace la 1 Mai, la Paris, e acceptaţă.—Germania: Procesul dela Nuemberg: Procurorul francez Franţois de Menton Îşi desvoltă acuzarea trecând In revistă crimele comise de nazişti In Occi- dent.— Belgia: Partidul socialist belgian nu acceptă cartelare In alegeri. — Italia: Lupte Împotriva separatiştilor sicilieni.—Olanda: Adunarea deputaţilor cere trimi- terea unei comisiuni parlamentare de informaţie In Indiile orientale olandeze. — Argentina: Măsuri pentru asigurarea secretului In alegeri. 18 * * * 18 Ianuarie. Scriitorul I. A. Basarabescu sărbătorit Ia Ploeşti (70 ani) ® Viitorul buget In studiul Ministerului de Finanţe ® Jafuri şi crime In provincie ® Manifest către ţară al Partidului Ţărănesc-Democrat. — Anglia: ONU: Dezbateri asupra raportului comisiei pregătitoare ® Adjuncţii miniştrilor de externe continuă desbate- rile pe baza acordului dela Moscova ® Bidault se înapoiază la Londra ® Byrnes discută cu delegaţii polonezi problema intereselor americane In Polonia. — U.S.A.: Plan al preşedintelui Truman pentru Înlăturarea grevelor din metalurgie (sporirea salariului cu 18,5 etc. pe oră), acceptat de sindicate (C.I.O.), respins de patronat. Critici parlamentare aduse preşedintelui.—Franţa: Adunarea constituantă felicită guvernul pentru atitudinea sa In problema spaniolă ® Ninsoare groasă la Paris. — U.R.S.S.: Ambasadorul american Harriman se Înapoiază la Moscova.—Grecia: Libera expresiune a opiniilor: Fruntaşul comunist Zevgos rănit la o Întrunire ® Func- ţionarii publici In grevă.— Japonia: Hiro-Hito pe lista Criminalilor de războiu. 10 Ianuarie. Aprobări de cotidiane şi săptămânale pentru Partidul Naţiona • irănesc (Iuliu Maniu): Dreptatea la Bucureşti, Patria la Cluj ® C.G.M. distribne CRONOLOGIE 715 prem'I literare. — Anglia: ONU: Se Inchee desbaterile asupra raportului Comisiei pregătitoare ® Adjuncţii pregătesc Tratatele de Pace cu Italia (Statele Unite se opun cererii de reparaţii In bani).—Franţa: Proect pentru naţionalizarea industriilor de gaz şi electricitate In fata Adunării constituante. — Ungaria: Premierul Tilldy anunţă la radio viitoarea proclamare a republicii. — U.S.A.: Truman face un nou apel către patronii metalurgişti ® Vasele americane Împrumutate aliaţilor rămân acestora. — Cehoslovacia: Guvernul este dispus să acorde azil fruntaşilor sindicalişti spanioli Alvarez şi Zapirain. 20 Ianuarie. întruniri politice. Modul de prezentare a partidelor In viitoarele alegeri face obiectul discuţiilor generale ® Concert simfonic pentru comemorarea lui Lcnin.—Franţa: Neaşteptată criză guvernamentală: de Gaulle demisionează şi « se retrage definitiv din viaţa politică ». Consultări după un moment de nedumerire. — Anglia: Sărbătoare a presei libere: 100 de ani dela Înfiinţarea ziarului Nev* Chrnnicle, Înfiinţat de Charles Dichens la 21 Ianuarie 1846 (« Presa liberă este simbolul libertăţii politice », declara II. Morrison) ® Delegaţia parlamentară britanică se Înapoiază din Polonia ® ONU: Federaţia Internaţională a Femeilor Democrate cerc admiterea In •rganizaţie. —Grecia: Svârcoliri fasciste: gruparea «monarhistă • X Încearcă o lovi- tură de stat la Kalamata (Peloponez). întrunirile politice interzise. Stare de asediu. — Pale tina: Turburări şi atacuri teroriste.—Germania: Alegeri manicipale libere In Hcssa. — Japonia: 400 uzine japoneze sechestrate de Americani. 21 Ianuarie. Cinci ani dela «rebeliunea legionară»: comemorarea victimelor ® 2Î ani dela moartea lui Lenin: conferinţă a lui Lucreţiu Patraşcanu. — Anglia: ONU: Se înfiinţează comisia pentru energia atomică ® Partidul Comunist cere să se afilieze Partidului Laburist. — U.S.A.: Mesajul preşedintelui Trumann către Congres: Sco- purile politicei externe şi interne (reconversiunea şi bugetul) americane ® Greva meta- luigiştiior (800.000). —Franjo: Criza politică: consfătuiri. Partidul Comunist propune socialiştilor o guvernare bi-partită. De Gaulle părăseşte Parisul, — U.R.S.S,: Come- morare solemnă a morţii lui Lenin la Kremlin. — Ungaria: Monarhia «fără rege* viu criticată.—Grecia: Trupele guvernamentale stăpâne la Kalamata.—Austria: Uneltiri monarhiste. Manifeste. —Germania: Procesul dela Nuemberg: Nesfârşită •Tocare a jafurilor naziste In Franţa, Belgia, Olanda, Danemarca. — Cehoslovacia: Generali colaboraţionişti condamnaţi la moarte. 22 23 22 Ianuarie. Premierul Groza In audienţă la Suveran ® C.G.M. intervine pentru reducerea impozitului pe salarii ® Pregătiri In vederea reluării relaţiilor cu străină- tatea. — Franfa: Criza politică: Marc activitate In ajunul alegerii de către Adunarea constituantă a unui nou şef al guvernului. Felix Gouin, socialist, candidat al majo- rităţii tripartite ® Guvernul ungar e recunoscut. — Anglia: Situaţia din Indonezia Ia discuţia Camerei Comunelor ® Naţionalizarea Băncii Angliei adoptată de Camera Lorzilor ® Vâşinski soseşte la Londra (Întrevederi cu Bevin şi Byrnes) ® ONU: Situaţia din Grecia şi cea din Indonezia aduse In discuţia Consiliului de Securitate ® Discuţii (Bevin-Nenni) In vederea Înfiinţării unei Internaţionale socialiste. — Germania: Aleg ri sindicale la Berlin: Comuniştii In frunte. — Cehoslovacia: Alegerile se vor face pe liste separate. —Austria: Consiliul de control aliat solicitat să ia măsuri pentru a îndepărta membri casei de Habsburg. 23 Ianuarie. Turburările dela 8 Noemvrie: reconfirmarea mandatelor celor arestaţi; la faţa Curţii Marţiale ® Nou regim al convorbirilor telefonice (taxarea fiecărei con- vorbiri). — Franţa: Criza politică: Felix Gouin ales şef al guvernului de către Adunarea •onstituantă (947 voturi, contra 35 candidatului dreptei). Consultări Intre .partide pentru stabilirea unui program comun de guvernare ® Flandin, fost membru al cabi- aetului Laval, este eliberat din Închisoare.—Anglia: In Camera Comunelor, Bevin defineşte atitudinea britanică faţă de Spania franchistă: dezaprobare... dar rezervă® Bevin primeşte pe Vâşinski ® întrunire neoficială a «marilor cinci*. — Belgia: Regele Leopold cere ca disputa guvern-coroană să fie amânată până după alegeri. — Polonia: Mikolajczyk ales preşedinte al Partidului Ţărănesc polonez. — U.R.S.S.: •«municat anglo-sovicto-american privitor la Împărţirea marinei de războiu gcrnîan» ® 7i6 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Stalin primeşte pe ambasadorul Harriman ® Delegaţie E.A.M. la Moscova (cer* dta nou retragerea trupelor britanice din Grecia). — Peru: Criză de guvern. 24 Ianuarie. Comemorare solemnă a Unirii dela 24 Ianuarie 1859. Meetinguri. Turburari la Cluj. — U.P.S.S.: Ambasadorul american Harriman părăseşte Moscova ® întrevedere Kerr-Molotov. —Franţa: Criza politică: acord între socialişti, republicanii populari şi comunişti pentru formarea unui guvern tripartit sub Felix Gouin. — Anglia: ONU: Comitetul pentru energia atomică aprobat dc către Adunarea generală. Byrne* părăseşte Londra (speră lntr’o lncheere rapidă a tratatelor de pace cu fostele ţări sate- lite ale Germaniei) ® Comitetul palestinian anglo-american soseşte la Londra. — Grecia: Premierul Sofulis acceptă propunerea de a se convoca o comisiune a tuturor partidelor pentru a examina atitudinea faţă de prezenţa trupelor britanice în Grecia. — Germania: Procesul dela Nuerenberg: Execuţiile de ostateci in Franţa (29.000) ® Bavaria: Partid regalist (« Regele şi Ţara >) autorizat să participe la alegeri (zona americană). — India: Guvernul indian dezavuat de Adunarea centrală a Indiei (n'a pus In libertate pe deţi- nuţii politici). — Japonia: Profesiunea gheişelor desfiinţată de Mac Arthur. 25 Ianuarie. Ministerul de Finanţe reorganizează corpul de control ® Consf: tuir* interministerială la Preşedinţie: problema hârtiei pentru ziare ® Incidentele dela t Noemvrie: cercetările pr liminare sunt Încheiate ® Delegaţia Arlus-ului pleacă la •Moscova.—Anglia: ONU: Consiliul de securitate examin ază diferendul sosieto- iranian. U.R.S.S. respinge afirmaţia că s’ar amesteca In afacerile interne ale Iranului ® Planul guvernamental de asigurare a Întregii naţiuni supus Parlamentului ® In estuarul Tami ei un vapor este pilotat « orbeşte ’ prin radar. — l-ranţa: Criza politică: F. Gou'm continuă consultările. Dificultăţi. — Tirc'a: Se reiau relaţiile diplomatice cu Bul ari» Grecia: Stabilizarea drahmei (20.000 drahme = t liră sterlina) ® Gre\ă a căilor ferate.— India: Turburări la Bombay.—China: Manifestaţie studenţească antibritanică şi antifranceză la Ciunking ® Java: Lupte Intre trupele britanice şi extremiştii indone- zieni la Semarang. 20 Ianuarie. Bugetul general al Statului pe exerciţiul In curs rectificat la 2,024 miliarde (dela 815 miliarde) lei. — C.G.M. obţine reduceri de impozite pentru funcţionari şi muncitori.—Anglia: Guvernul britanic răspunde favorabil cererii Egiptului de revizuire a tratatului anglo-egiptean. — U.R.S.S.: Ambasadorul britanic ICerr In audienţă la Stalin ® Campania electorală In plin ® Ororile naziste evorpte la prr esul criminal dela Kiev. —rianţa: Criza politică: Felix Gouin alcatueşte guvernul (7 soc'a- lişti, 6 comunişti, 6 M.P.R., 1 independent) şi preconizează măsuri radicale pentrn redresarea economică ® Grevă a lucrătorilor tipografi, nu apar ziare. — U.S.A.: Conflicte de muncă. Guvernul sechestrează fabricile pentru Împachetarea cărnii. Conflictul de muncă dela Ford e aplanat. — han: Ghavam Sultaneh ales prim-ministrn (anunţă viitoare negocieri directe cu Sovietele).—Elveţia: Cutremure de pământ violente. Distrugeri In regiunea Valais. Comunicaţiile Întrerupte. Panică. — Tu cia: Se reia traficul feroviar cu Grecia. — Ungaria: Comisia aliată de control invita guvernul ungar sa-şi expună punctul de vedere cu privire la Întocmirea tratatului de pace ca aliaţii. — Schimb de reprezentanţi diplomatici cu U.R.S.S.—Germania: Capul reginei Nefertiti, furat de arheologi germani din Egipt acum 50 de ani, e găsit lntr’* mină de sare. 27 Ianuarie. întruniri politice. Şedinţa plenară a Comitetului Central al PartidulH Comunist ® Se Înfiinţează oficii de dirijare şi control economic. — U.R.S.S.: Insulei» Kurile şl sudul insulei Sakhalin anexat» Uniunii Sovietice ® Ambasadorul ICerr pleacă spre Cairo.—Franţa: Consiliu de miniştri: Situaţia financiară «serioasă». Problema relaţiilor cu Spania. Gouin e Împotriva guvernării prin decrete-legi: cer» Adunării Constituante să se asocieze măsurilor luate de guvern ® Greva tipografilor (ziarele nu apar).—Germania: In Bavaria pastorul Niemocller declară că Întreg poporul german e răspunzător de războiu; studenţii îi fac o manifestaţie ostilă. — Italia: Conflict de competenţă Intre Locotenentul-General al Regatului şi Min. Justiţiei, e» privire la apartenenţa dreptului de graţiere. Olando arbitrează. — Portugalia: întru- nire socialistă la Ljsabona (după 20 de ani de interdicţie). —Elveţia: Cutremure 4» CRONOLOGIE 717 pământ. —Egipt: Miniştrii vsafdişti (naţionalişti) se retrag din guvern. —Austria: Premierul FigI protestează împotriva revendicărilor italiene asupra Tirolului de Sud austriac.—Argentina: Ciocniri sângeroase Intre naţionalişti şi comunişti Ia Buenos Aires.— China: Harriman Ia Ciungking. 28 Ianuarie. Atentat criminal asupra unui ofiţer superior sovietic. Anchetă ® Ministerul de finanţe fixează definitiv nouile impozite asupra salariilor.—Anglia: Consiliu de miniştri Ia Londra: Guvernul britanic doreşte o grabnică examinare a acu- zaţiilor ce i se aduc cu privire Ia Grecia şi Indonezia ® Ambasadorul grec Agnides declară că prezenţa trupelor britanice In Grecia are asentimentul partidelor politice ® ONU: Consiliul de securitate: Diferendul sovieto-iranian: Delegatul iranian Taki- zadeh cere ca suveranitatea şi independenţa Iranului să fie respectate şi ca forţele străine să fie retrase până Ia 2 Martie. Delegatul Sovietic Va-jinski respinge arirmaţii e privitoare Ia imixtiunea forţelor sovietice In afacerile interne ale Ir. nului —şi arată că Uniunea Sovietică e dispusă a continua negocierile bilaterale ® Se examinează cererea Albaniei de a fi admisă In organizaţie.—Franţa: Gouin defineşte politica externă a guvernului francez: neschimbată.—Olanda: Premierul olandez preco- nizează descentralizarea pentru Indonezia. — Japonia: Muncitorimea se organizează In sindicate. —Egipt: La cererea regelui Faruk wafdiştii demisionari retrag demisiile 29 Ianuarie. Măsuri pentru activarea încasărilor Statului. Se studiază un cod al apărării patrimoniului public ® Comitetul Central al Partidului Comunist preconi- zează o prezentare unită, In alegeri, a forţelor F.N.D. — Anglia: ONU: Consiliul de securitate alege secretar general al ONU pe Trygve Lie, reprezentantul Norvegiei ® Proectul de raţionalizare a industriei cărbunilor In discuţia Camerei Comunelor ® Adrian Holman numit reprezentant politic britanic In România. — U.S.A.: Harry Hopkins, fost colaborator al Preşedintelui Roosevelt, încetează din viaţă. — Franţa: Lăon Blum numit ambasador extraordinar francez pentru chestiuni economice şi financiare In străinătate ® Cabinetul Gouin In faţa Adunării constituante: expunerea programului. Vot de încredere (541 voturi, contra 51). —Grecia: Conflict Intre guvern şi ministrul de externe Sofianopulos. — Argentina: Grupările democratice se coalizeează împotriva lui Peron. —Chili: Măsuri guvernamentale antlmuncitoreşti. Turburări. —Palestina: Se fură arme de pe un aerodrom britanic. —China: Acord pentru lărgirea bazelor guvernului. 80 Ianuarie. Se stabileşte structura bugetului viitor ® Ziarele lipsesc din comerţ: angrosiştii Ie cumpără cu toptanul dela vânzători, la preţuri mai mari decât cele de detaliu, pentru a le folosi ca maculatură. —Anglia: ONU: Consiliul de securitate: Diferendul sovieto-iranian: Părţile interesate vor continua negocierile, Consiliul fiind informat asupra rezultatelor şi având dreptul de a cere oricând informaţii. Adunarea generală solicitată să precizeze noţiunea de trădător şi de refugiat ® Bidault se Inapoiaza la Londra. — U.S.A.: Trumann cere Congresului să ratifice acordul de împrumut anglo-american ® Byrnes: O conferinţă a marilor puteri, In Martie, Ia Washington, nu pare necesară. Statele Unite n’au dat arme Spaniei.—Germania: Procesul dela Nuemberg: Hitler plănuia o agresiune şi împotriva Vaticanului. — Palestina: Noui măsuri de siguranţă. 31 31 Ianuarie. Consiliul de miniştri: Prelungirea legii pentru purificarea aparatului de Stat; prelungirea legii de sancţionarea criminalilor de războiu ® Nunţiul apostolic Cassulo oferă un dejun Patriarhului Nicodim ® Noui norme de impunere comercială. — Anglia: Folosirea pacifică (industrială) a energiei atomice In discuţia Camerei Comu- nelor ® Montgomery numit şef al Marelui Stat Major imperial britanic. — Franţa: Vincent Auriol (socialist) ales preşedinte al Adunării constituante.—Grecia: Noul ministru de interne grec pleacă spre Londra ® Guvernul grec se opune ca Albania să. fie primită In ONU înainte de a fi încheiat pace formal. — Italia: Restricţiile impuse de aliaţi comerţului exterior italian sunt ridicate. —Germania: Procesul dela Nuem- ierg: Propunerile lui Hess către guvernul britanic, In Aprilie 1941, sunt comunicate tribunalului. — Palestina: Guvernul britanic autorizează imigrarea a 1500 Evrei lunar până la terminarea lucrărilor comisiei palestiniene angio-americane. Nemuiţu- REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 718 . miri la Arab şi la Evrei. Noul agitaţii.— Indochina: Autorităţile franceze preiau administraţia. — Japonia: Harriman la Tokio. 1 Februarie. Apar noui ziare- Aurora, Poporul ® Stagiul militar al tinerilor care au lucrat In fabricile de armament este redus ® Furturi de produse Unrra la Constanţa.— Anglia: ONU: Vâşinski cere retragerea «imediată şi necondiţionată» a trupelor bri- tanice din Grecia (pacea fiind ameninţată). Bevin respinge teza sovietică: trupele britanice împiedica războiul civil In Grecia (cu asentimentul guvernului respectiv). Agnides, delegatul grec, declară că trupele britanice se află In Grecia cu asentimentul unanim al partidelor greceşti. Adunarea generală confirmă pe Trygve Lie In postul de secretar general al organizaţiei, Delegatul ucrainian cere ca naţionaliştii ucrainieni toleraţi In zonele occidentale ca «refugiaţi » să fie consideraţi ca «nazişti rasişti * ® Don Juan, pretendent la tronul Spaniei, In trecere prin Londra. — Portugalia: Mare manifestaţie a opoziţiei la Lisabona.—Franţa: Dlscuiia bugetului ® Greva tipo- grafilor se termina: reapar ziarele. — Jvgoslnvia: Corn etnl p j nnrc'e- f av se întru- neşte la Belgrad. — Ungaria: Zoltan Tildy preşedinte al Republicii Ungare. — U.P.S.S, Noui metode de tratament al cancerului. — Japonia: Sosesc primele trupe britanice de ocupaţie. 2 Februarie. Partidul Social-Democrat se declară Împotriva autonomiei Ardea- lului ® Măsuri-pentru colectarea bunurilor agricole. — Anglia: ONU: Trygve Lie Îşi ia postul In primire. Primirea Federaţiei Sindicale Mondiale In discuţie. — Portu- galia: Don Juan se Întreţine cu monarliiştii spanioli la Lisabona. — J igosiavia: Noul cabinet se prezintă Adunării naţionale. —Franţa: Discuţii vii In jurul reducerii buge- tului armatei. — U.Ş.A.: Conferinţă Truinan-Byrnes: dif'cultăţile economice ale ţărilor balcanice.—Liban: Se cere insistent evacuarea trupelor streine. — Ch li: Tensiune politică. — Japonia: Bilanţul distrugerilor dela Hiroshima: 100.000 victime.— Cuba: Churcbill la Havana. 3 Fobruarle. întruniri politice ® Numiri In diplomaţie ® învăţătorii discută anteproectul de lege pentru organizarea şi funcţionar a şcolii democratice a poporului. — Anglia: ONU: Pauză. Activitate In culise. — Germana: Comisa aliată interzice funcţionarea industriilor-chce (petrol sintetic, cauciuc s'ntetic. alun in urn, an omac sintetic, maşiui-unclte grele, etc., e c.). —Java: Ambasadorul britanic Kerr se consultă cu şefii naţionalişti indonezieni.—G ecia: E.A.M. cerc retra crea trupelor brita tce.— Iran: Ambasada sovietică transmite o notă, invitănd reprezentanţi iranieni laăloscova pentru discuţii.—Austria: Casa de Habsb îrg definitiv eliminată. — Ungaria: Pre- şedintele republicel, Tildy face aiiel la ajutorul străinătăţii. — Portugalia: Ciclon In regiunea de Nord. 4 Februarie. Reapare oficiosul naţional-ţărănist Dreptatea (declanţ'i Haţ eganu, cerând - alegeri aprop ale « supravegheate »: dizolvarea formaţiunii ir rmlUare dd rtid; a=iaurarea liber’ăMlorl ® Comunicat al F.U.M. asupra \iitoarelor alegeri sinlicale: candidaţii vor fi ale i de comun acord de rVre cele două parlide muncitoreşti ® Patri- arhul Nicodim face un apel către copil. — Anglia: Prezenţa trupelor britanice In Grcc'a discutată In Camera Comunelor ® ONU: Se Întruneşte Statul Major al ONU. Delegaţii sirieni cer retragerea trupelor britanice şi franceze din Siria şl liban. —Franţa• Par- tidul Comunist din Frânţi Împotriva unor economii care ar atinge potenţialul militar al ţ irii. —Egpt: Se Înfiinţează un Partid nalional-demorral. Punctul central al pro- gramului: independenţa.—Grecia: Organizaţia teroristă X continuă. — lolon'a: Cercur le olici.Ie iau atitudine împotriva generalului Anders, comandantului grupului polonez din Italia. — Chiti: Remaniere guvernamentală. —Java: Ambasadorul Kerr continuă negocierile cu fruntaşii indonezieni. Atmosferă mai senină. 5 Februarie. Reprezentanţii britanic şi american comunică guvernului Dr. Groza note prin care se arată că sunt dispuse să-l recunoască ® Sosesc 1200 tone grâu din U.R.S.S. ® Consiliul Superior al Economiei Naţionale: recalcularea preţurilor — Înfiin- ţarea centrelor de colectare a grânelor ® Ucigaşul a 30 şoferi, Lcscoveţchi, e arestat. — Anglia: Consiliul de miniştri, solidar cu Bevin, cere sentinţă fără echivoc In problema greacă ®OiVU • Chestiunea Siriei şi Libanului pe ordinea de zi a Consiliului de securitate. CRONOLOGIE 719 Chestiunea refugiaţilor In discuţia comitetului Social. Problema greacă ajunge la un impas: delegatul polonez cere răgaz pentru a redacta şi propune o rezoluţie ® Camera Comunelor discută insuficienţa mondială de grâu ® La Fnreign Ofuce cele cinci mani puteri examinează modalitatea prezentării problemei alimentare In Adunarea generală ONU. — U.S.A.: Problema alimentării mondiale examinată la Washington ®Truman încearcă să pună capăt grevelor ® Proectul de acord petrolifer anglo-american criticat In Senat. —Franţa: Reducerea creditelor militare capătă aprobarea unanimă a cabi- netului. Proectul de buget In discuţia Adunării constituante ® O înscenare radiofonică asupra unei imaginare catastrofe prin dezagregarea ato mică provoacă panică la Paris. — Ungaria: Ferencz însărcinat cu formarea noului guvern. — Grecia: Bevin considerat drept continuator al lui Byron In apărarea independenţei Greciei. —Germania: Pro- cesul dela Nuemberg: Procurorul francez arată persecuţiile antisemite sistematice ale naziştilor. — Transiordania: La Amman negocieri pentru o unire politică Intre Transiordania şl Irak. 6 Februarie. Consiliul de miniştri: şedinţă solemnă pentru recunoaşterea guver- nului român. Cabinetul Dr. Groza întărit. Manifestaţie populară ® Noui norme pentru distribuirea pâinii (pentru a sc evita furtul cartelelor) ® Situaţia hârtiei dc ziare rămâne neschimbată.—Anglia: Problema alimentară reţine Camera Comunelor ® ONU: Uruguay propune desfiinţarea pedepsei cu moartea pentru criminalii de războiu; delegaţii sovietici se opun; propunerea e retrasă provizoriu. Consiliul de securitate: Problema greacă: Majoritatea delegaţilor consideră că prezenţa trupelor britanice In Grecia nu ameninţă pacea; delegatul sovietic se opune adoptării unei rezoluţiil formale; prcblcma c Închisă prin dec'arat a pieşedintelui, care in act de toate declara- ţiile făcute. Se aleg cei 15 judecători pentru Curtea Internaţională de Justiţie dela Haga ® întrevedere Bevin-Vâşinski. —Franţa: Consiliul de miniştri decide să pună teritoriile asupra cărora are mandat (Togo şi Camerun) sub tutela ONU. —Germania: Procesul dela Nuemberg: Procurorul francez cere pedepsirea cu moartea a tuturor acuzaţilor.—Liban: Solidaritatea guvernului cu Liga arabă; problema Palestinei va fi adusă In faţa ONU. — Polonia: Acord economic polono-ungar la Varşovia. 7 Fobrunrlo. Reprezentanţele politice britanică şi americană In România comunică textele integrale (neapărute anterior In presă) ale notelor de recunoaştere condiţionată a guvernului român ® Consiliu de miniştri: problema aprovizionărilor la oraş şi la ţară. Anglia: ONU: Consiliul dc securitate: Problema indonezian!: delegatul sovietic ucra'nian susţine că situaţia din indonezia constitue o ameninţare a păcii şi securi- tăţii; nu cere retragerea trupelor britanice; cere Înfiinţarea unei comisiuni speciale pentru cercetarea la faţa locului a situaţiei «şi restabilirea păcii *. — U.R.S.S.: Mare discurs electoral al lui Molotov; Uniunea Sovietică trebue să se consacre operei de producţie şi restabilire a păcii. — Cehoslovacia: Negocieri ceho-ungare privitoare la minorităţile respective, la Praga. 8 Februarie. Termenul de epurare prelungit până la 1 Martie 1946 ® Apare un oficios al Partidului Naţional-Liberal: Liberalul.—Anglia: ONU repudiază guvernul şi regimul dictatorial al lui Franco. —Grecia: -Guvernul elen satisfăcut de rezoluţia dată problemei greceşti In Consiliul de securitate al ONU. — U.S.A.: Truman renunţă la vacanţă. Situaţia alimentară mondială gravă. — Germania: Procesuldela Nuemberg: Acuzaţia sovietică: agresiunea germană a«upra l'.R.S.S. Participaţia regimului dic- tatorial din România. — Portugalia: Dictatură: La Lisabona toate sedii!" onnziţiei sunt închise. Proteste. — Bulgaria: Bugetul pe exerciţiul 1946—47: 43 miliarde leva. — Italia: Frământări In sânul Partidului acţiunii.—Austria: Măsuri de sigu- ranţă împotriva uneltirilor Habsburgilor. 9 Februarie. Ofiţeri «panduri * decoraţi cu « Victoria * sovietică ® Sărbătorirea bătrânului ziarist independent Brănişteanu. — U.R.S.S.: Ajun de alegeri. Vie arti- vitate. Marp discurs sobru şi linear al generalisimului Stalin: bilanţ al trecutului — răz- boiul — planuri de viitor. —Anglia: ONU: Consiliul de securitate: Problema Indone- ziana. Delegatul olandez găseşte că «este ceva şubred In acuzaţie * şi că nu poate^fi vorba de o ameninţare a păcii. Adunarea generală hotărăşte o Conferinţei internaţională 720 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE de presă pentru sesiunea viitoare. —Germania: Procesul dela Nuernberg: Măsuri de pază a membrilor tribunalului. Acuzaţia sovietică: Acte compromiţătoare pentru fostul regent Paul al Iugoslaviei.—Spania: Aşa spun tofi 1: Franco declară că rămâne la putere fiind necesar pentru refacerea Spaniei. —Eranla: Girai, şeful guvernului repu- blican spaniol In exil, soseşte la Paris: consultări cu oamenii politici francezi. — Olanda: Se înfiinţează un partid muncitoresc. —Egipt: Manifestaţii studenţeşti antibritanice. Japonia: Partidul Comunist japonez pregăteşte un Congres. 10 Februarie. 528 ani dela moartea lui Mircea cel Bătrân ® întruniri politice. Comitetul Central al Partidului Social-Democrat desbate chestiunea modalităţii parti- cipării In alegeri. Moţiunea preconizând listă unică obţine majoritatea: 19 voturi ® Turburările dela 8 Noemvrie: noui mandate de arestare. — U.R.S.S.: Alegeri generale. Mare participaţie a electoratului. Partidul Bolşevic învingător pretutindeni. — Anglia: ONU: Consiliul de securitate: Vâşinski susţine propunerea ucrainiană, cerând trimi- terea unei comisii de anchetă In Indonezia. Bevin se opune ® Generalul Juin, şeful Statului Major francez, la Londra ® Inundaţii generale. — U.S.A.: întrevedere Cburchill-Truman la Casa Albă—Washington ® Personalităţi americane cer trans- formarea ONU In guvern mondial.—Fgipl: Manifestaţii studenţeşti antibritanice. Incidente grave la Cairo.—Olanda: Guvernul olandez studiază crearea unui Gom- monviealh olandez (cu statut de egalitate Intre membri). C. Gr. PENTRU COLABORATORI DIN CAUZA LIPSEI GENERALE DE HÂRTIE, REVISTA SE VEDE CU REGRET IN IMPOSIBILITATE DE A MAI TIPĂRI EXTRASE DIN STUDIILE APĂRUTE IN SUMA- RUL SĂU. COLABORATORII REVISTEI SUNT RUGAŢI CA, ODATĂ CU MANUSCRISELE TRIMISE, SĂ MENŢIONEZE ADRESA EXACTĂ, UNDE SĂ LI SE EXPEDIEZE ONORARIUL. IN CEL MULT ŞASE LUNI DELA DEPUNEREA FIECĂRUI MANUSCRIS, AUTORUL VA PRIMI RĂSPUNS DACĂ MANU- SCRISUL A FOST ACCEPTAT SPRE PUBLICARE. DIN MO- TIVE FINANCIARE, REDACŢIA NU IŞI POATE LUA OBLI- GAŢIA DE A RĂSPUNDE ŞI CELOR ALE CĂROR MANU- SCRISE NU AU FOST ACCEPTATE. MANUSCRISELE ACCEPTATE VOR FI PUBLICATE DUPĂ NECESITĂŢILE DE ORDIN REDACŢIONAL. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZĂ, AUTORUL CONSIDERÂNDU-SE OBLIGAT SĂ-ŞI PĂSTREZE COPIILE NECESARE. COLABORATORII REVISTEI SUNT RUGAŢI A PRE- ZENTA MANUSCRISE PERFECT LIZIBILE ŞI GATA COREC- TATE— ÎMPREJURĂRILE NEPERMIŢÂND, DECÂT IN MOD EXCEPŢIONAL, TRIMITEREA PRIMEI CORECTURI. FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ AU APĂRUT: F. ADERCA Revolte GEO BOGZA Cartea Oltului LUCIA DEMETRIUS Album de familie M. RALEA Nord---Sud C. TONEGARU Plantaţii PETRE ANDREI Filosofia valorii EL. G-ral PERT. DAVILA Corespondenţa lui Carol Davila, ed. 2-a AL. SERGHIEVICI GRIBOE- DOV Prea multă minte strică (traducere de Zaharta Stanca MIGUEL CERVANTES şi Sorana Gurian) MOREAS Don Quijotte, voi. 11 (traducere de Al. Popeseu-Telega) PAVEL CHIHAIA Stanţe (traducere de Al. Ciorănescu) - A. RIMBAUD La Farmecul Nopţii MARCEL PROUST Iluminările (trad. Ion Frunzetti) In căutarea timpului pierdut “(trad. de R. Cioculescu) ING. N. P. CONSTANTINESCU Enciclopedia Invenţiunilor tehnice, voi. III. PETRU COMARNESCU Kalokagathon AL. ROSETTI Filosofia cuvântului HOMER Odiseiat ed. 3-a (traducere de Eug. Lovinescu) AUREL BARANGA Marea furtună MIHAIL KOGĂLNICEANU Opere, tomul I, Scrieri Istorice (ediţie critică adnotată AL. ROSETTI cu o introducere şi note de Andrei Oţetea). G. CĂLINESCU Istoria limbii române, voi. YI OVIDIU CONSTANTINESCU Impresii asupra literaturii spaniole Oamenii ştiu să zâmbească SUB TIPAR: TICU ARHIP Soarele negru, roman G. CĂLINESCU Enigma Oliliei CAMIL PETRESCU Palul lui Procust CAMIL PETRESCU Ultima noapte de dragoste, intâia noapte de rdzboiu CELLA SERGHI Pânza de păianjen OSC AR LEMNARU Omul şi umbra OL. FILITTI BORĂNESCU Un Episod ciudat PERPESSICIUS Menţiuni critice, voi. I, ed. 2-a PERPESSICIUS Menţiuni critice, voi. V G. C. NICOLESCU Duiliu Zamfirescu AL. PIRU Viaţa lui G. Ibrăileanu JACQUES LASSAIGNE Ştefan Luchian AL. PHILIPPIDE Scriitorul despre aria lui Prof. GR. T. POPA Viaţă şi societate AUREL VL. DIACONU Pelraşcu M. JORA însemnări muzicale MIHAIL SEBASTIAN Opere CICERONE THEODORESCU Cântece de galeră CAMIL BALTAZAR Poeme de zodie nouă SANDA MOVILĂ Călătorii --- Versuri CALISTRAT HOGAŞ Opere, voi. II (ed. Vladimir Strelnu) CAMIL PETRESCU Teatru, ed. definitivă GEO DUMITRESCU Libertatea de a trage cu puşca RUXANDRA OTETELEŞANU Nuvele PETRU DUMITRIU Euridice (8 proze) M. EMINESCU Poezii, cu o cercetare critică de I. Cretu AL. ROSETTI Note din Grecia VERESAEV Viaţa lui Puşhin (trad. de Suzana Boteanu) EDNA FERBER Cimarron (traducere de Alf. Adania) AMELIA EARHART Ultimul sbor (trad. de Leodora Sadoveanu) ERIK KNIGIIT Sam Smalţ, flies again (traducere din limba engleză) HENDRIK VAN LOON, etc. Cele zece porunci (trad. Florica Brătescu) MONITORUL OFICIAL ŞI IMPRIMERIILE STATULUI, IMPRIMERIA NAŢIONALĂ. - C. 36.147 3000 LEI