ANUL XIII
                                   IANUARIE 1946
                        SERIE NOUĂ
REVISTA N
Fundaţiilor Regale
                                        N. Bălcescu
                                Corespondenţă inedită, 1843—1851
  TUDOR ARGHEZI............................
                          MniA^L ™ADOVEAN°u'NV " ■ Srirşiturile de eP°clistoric®şlproducţia" lor niosofică (44)
                          CRISTIAN13SAr'bu' ' Innuent,a lui ^ew Tolstoi aaupra literaturii contemporane (88)
  ANDREI OŢETEA             ‘              •....• • . . . . . • Versun (94)
  t» a     a                        * * * * ........N« Bălccscu (100)
  n. aderla..................................Experienţa unui spectacol (109)
                            PUNCTE DE VEDERE
                 AL. ROSETTI, Diverse (Elogiul sărăciei), 115; G. CĂLINESCU
                 Luther, femeia, etc., 117; PERPESSICIUS, Jurnal de Lector (Noui
                 Chatterton sau «Ceea ce nu se uită», 122).
                                  COMENTARII CRITICE
           Perpessicius, Menţiuni Critice (Două Semestre de poezie, I), 126;
           Sţerban Cioculescu, Aspecte lirice contemporane («Hai Diridam »
           de Ionel Teodoreanu), 132; Pompiliu Constantinescu, Nuvelele
           Luciei Demetrius, 140 ; Vladimir Streinu, Colaborarea Iosif-Angbel,
           144; Petru Comameseu, Pantazia Orient-Oceident a Lordului
           Dunsany, 152.
                                          CRONICI
                      Un mare poet sovietic; Eduard Bagriţchi, de Sorana Gurio.n, (158);
                      Enric IV, de Al. Ciorănescu, (160); Pierre Emmanuel: «La libertS
                      guide nos pas», de Virgil Ierunca, (164); Lion Peuchtwailger
                      despre clica naţional-socialistă, de N. Sleinhârdt, (172).
                               LUMEA DE AZI
                  * Don Juan »la Teatrul Naţional, de Alice Voinescu, (177); Legiuiri
                  economice din trecut, de Lazăr Focşăneanu, (181); Londra şi Parisul
                  după războiu, de Călin Popovici, (181).
                                  RECENZII
                                 PRESA MONDIALA
                           Română — Sovietică — Americană — Engleză
                                        NOTE
  Cristian'Sârbu, Procedee culturale, de Tudor Arghezi; Eleganţă Petroniană, de Par-
  pessicius; Turneul lui Jouvet, Raţiunea la radio, Decadenţa spiritului polemic, de N.
  Steinliardt; 60 milioane slujbe şi 50 milioane voturi, Revoluţionarea educaţiei americane,
  Studiul cărţilor capitale, de Petru Comameseu; Despre un cărbune uitat, de Ion Caraion;
  Enescu, de Coleta Bruteanu; Bunu! simţ şi ştiinţa, de Henri Wald; Concert din muzică
  de Bacii, Seară de operă, Spectacol de Balet, Alexandru Demetriad, Candoare, de Ovidiu
  Constantinescu; « Recenzie *, de R. F. R.
                               CRONOLOGIE
                             28 Octomvrie — 14 Noemvrie
               FUNDAJIA regala pentru l iteratiira şi arta
          REVISTA
FUNDAŢIILOR REGALE
     LITERATURĂ — ARTĂ — CULTURA —
     CRITICĂ GENERALĂ
              APARE LUNAR
Directori AL. ROSETTI
                                    Redactor Şefi CAMEL PETRESCU
                                       Secretar de Redacţiei CORIN GROSU
      REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA
      FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ
      BUCUREŞTI III — BULE VARDUL L A S C Ă R C A T AR G I, 39
                  TELEFON 2.06.40
                   ABONAMENTUL ANUAL
           Instituţii publice şi particulare Lei 26.000
           Particulari şi abon. rurale   » 12.000
           Studenţi, profesori, militari » 10.000
           ABONAMENTELE SE POT FACE ŞI ACHITA PRIN ORICE
           OFICIU POŞTAL DIN TARĂ
 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     In aşteptarea tipăririi mai departe a ediţiei critice a operelor lui N.
  Bălcescu, care va cuprinde întreaga corespondenţă ce ne este cunoscută, am
  crezut potrivit, la această nouă comemorare a morţii atât de actualului
  Bălcescu, să publicăm unele dintre scrisorile sale inedite. Câteva sunt adresate
  lui Ion Ghica, prietenul său de copilărie, şi primele aparţin cpocei 1843—
  1844. Era pe vremea când Ghica se stabilise la Iaşi, unde preda Eco-
  nomia politică la Academia Mihăileană. Fac parte dintr’o corespondenţă
  foarte activă, aproape săptămânala, dar care, din păcate, după câte se pare,
  nu s’a păstiat întreaga. Altele, adresate tot acestuia, sunt trimise dela Paris
  la Bucureşti şi datează din 1846—1847. Aparţin deci epocei, când Bălcescu
  facea cercetări întinse în bibliotecile franceze, iar Ghica, demisionat din
  învăţământ, încerca să intre în viaţa publică. In schimb scrisorile către
  A. G. Golcseu sunt trimise de Bălcescu la Paris, unde ccl mai înzestrat dintre
  Goleşti rămăsese sa reprezinte revoluţia. Ele datează din primele luni ale
  lui 1849 şi sunt expediate din Belgrad, Triest, Atena şi Constantinopol,
  pe unde trecuse, în drum spre Poartă, unde ca şi alţii, dintre cei isgi niţi
  din ţară, cauta un trecător refugiu. In sfârşit toate celelalte pe care le pu-
  blicam aci, sunt trimise, la diferite epoci, din Paris: în 1846 către Comitetul
  Asociaţiei literare din Bucureşti, în 1849 generalului Aupick, ambasadorul
  Franţei la Constantinopol, în 1850 lordului Dudley Stuart la Londra, în
  acelaşi an lui Ion Bratianu la Sibiu, şi în 1851 lui E. Winterhalder la Bucu-
  reşti şi lui D. Bataillard, undeva în Franţa, în provincie.
     Toate aduc ştiri nouă despre activitatea lui Bălcescu sau despre eveni-
  mentele la care a participat; uncie cuprind informaţii preţioase referitor la di-
  personaje ale epocei şi mai ales asupra rolului jucat de fruntaşii mişcării în
  revoluţie şi după căderea acesteia. Astfel oorespondenţa cu Ghica aduce,
  printre altele, informaţia necunoscută încă asupra intenţiei lui Bălcescu de
  a reintra în oştire, din care fusese scos în 1841, şi chiar de a urma o şcoală
  militară în străinătate. De asemeni, despre Puterea armată şi o altă lucrare
  militară, o traducere despre care până acum nu se ştia ceva. Scrisorile către
        ANUL XIII, SERIE NOUĂ, Nr. i, IANUARIE 1946
            CORESPONDENŢĂ INEDITĂ, 1843—1851
2
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
   A. G. Golescu sunt de un interes cu totul deosebit, căci alăturea de ştirile
   privind fapte în legătură ou revoluţia, unele cuprind analize de situaţii şi
   caracterizări de persoane, făcute incisiv, fără rezerve, faţă de vreunul din
   oamenii mişcării. Scrisoarea către Aupick este o nouă mărturie despre peri-
   colele prin care a trecut în toamna lui 1849, când, urmărit de Austriaci, era
   cât pe-aci să fie prins. Scrisoarea către Dudley Stuart este o altă mărturie
   despre legăturile sale cu influentu personaj britanio şi răspândirea pe
   care voia să o dea remarcabilei sale scrieri Question tconomique des prinei-
   pautks danubiennes. Iar cele către I. Brătianu şi E. Winteihaldcr relevă
   încă odată preocupările sale ştiinţifice, păstrate mereu pe planul întâiu.
      Cu excepţiunea corespondenţei cu A. G. Golescu şi a scrisorii către Ba~
   taillard, toate celelalte pe care le publicăm aci, aparţin, în orginale sau con-
   cepte autografe, Academiei Române, inventariate la manuscrise autografe
   şi sub Nr. 82, 1004 şi 4633. Scrisoarea către I. Brătianu a fost trimisă prin
   Bariţ şi se află printre hârtiile acestuia. Datoresc bunăvoinţei d-lui Elian
   scrisorile către Ion Ghica, rămase până azi printre fondurile neinventariate
   ale Academiei, poate în aceleaşi împrejurări ca şi cealaltă corespondenţa,
   a lui Ghica către Bălcescu, pe care am publicat-o nu de mult1). In căutarea
   autografelor, textele către A. G. Golescu sunt date do pe unele copii făcute
   de d-1 P. P. Panaitescu, de pe originalele aflate cândva în colecţia Radu
   Golescu şi cercetate în legătură cu biografia lui Bălcescu. Ele mi-au fost
   remise în vara anului 1940, cu prilejul apariţiei primului volum din ediţia
   Fundaţiei, şi adaugă, datorită bunăvoinţei d-sale, la materialul inedit,
   câteva piese de primul ordin, rămase în afara frumoasei colecţii de scrisori a
   Goleştilor, publicată de d-1 G. Fotino. La fel şi scrisoarea către Bataillard,
   care împreună cu alte câteva, au fost pe vremuri în posesia lui I. I. C. Bra-
   tianu, dar ale căror autografe nu le-am putut găsi până azi, fiind cine ştie
   pe unde, după cum copiile înseşi s’au risipit, în 1944, odată cu biblioteca şi
   lucrurile mele dela Iaşi. Unele extrase din scrisorile către A. G. Golescu sunt
   cuprinse într’un memoriu autograf al lui Bălcescu, aflat în posesia Acade-
   miei, iar nişte copii după aceste extrase se găseso în ms. 82 * *).
      Toate indicaţiile bibliografice, identificările de personaje, diferite note
   şi comentarii, privind scrisorile al căror text îl dăm azi, se vor găsi în Notele
   din partea doua a volumului al doilea, din ediţia completă. Repetarea lor
   şi aci, cred că n’ar fi corespuns menirii acestei prime editări.
                                                                  G. ZÂNE
       1) G. Zâne, Ion Ohica către N. Bălcescu, Scrisori inedite din vremea
   pribegiei, An. Ac. Rom., Mem. secţ. ist., Seria III, tom. XXV, mem. 26.
                                *) G. Zâne, Un memoriu inedit al lui N. Bălcescu, Revista Fundaţiilor
                                Regale 1939, 11; C. D. Aricescu, Corespondenţa secretă, I, pp. 74 şi urm.
N. BĂLCESCU
3
                              CĂTRE ION GHICA
                              I
              Iubite,
                                    Bucureşti, 23 Octombrie 1843
      Scisoară-mi de dăunăzi a fost cam scurtă din pricină că-ţi
  scrisesem mai multe mai ’nainte, şi, plecând la ţeară, am lăsat
  scrisoarea la Alecsandrescu să ţi-o trimită. Iar el a uitat să ţi-o
  trimiţă.
      Pricina ce m’ai însărcinat sa sfârşesc, s’a sfârşit, pe hârtie;
  nădăjduesc că şi înainte să sporească şi o să fii mulţămit.
      Când vei avea ocazion sigur îmi poci seri ca să-ţi trimit
  sineturile îndărăt.
      Trebile la noi merg precum au mers. Aceleaşi zgomote cir-
  culează. Chestionul ce se desbate este organisirea unui corpos
  de artilerie. Vodă are de gând să trimiţă vreo câţiva tineri la
  Paris, ca să înveţe această artă. Dacă acest gând va fi real, apoi
  voi căuta a intra şi eu în acel număr, cu toate că nu am tari
  nădijdi de a izbuti. Nu de Vodă, pe care din protivă îl văz a să
  arăta prea bine dispozat către mine, dar de anturajul lui, în care
  am vreo câţiva neprieteni.
      Fiind însă că această nu e hotărît, ci mai mult o poezie, D-ta
  caută să faci acolo ceva pentru mine, mai bun. Nu pui atâta
  importanţă la bani, cât la un clas pe care să-l pociu preda cu
  plăcere. Dar aceste le ştii prea bine.
      Teatrul nostru s’a completuit de minune. D-l şi D-na Clari
  au făcut furie în opera Lucia de Lamermoor, în care au debutat.
  Sânte m cu totul mulţumiţi. In teatru numai, mai putem trai
  şi sparge monotonia.
      Gospodarul nostru a zis că are de gând să organizeze oştirea
  după pilda Prusiei.
      Am de gând să fac un articol, unde, după ce voi arăta orga-
  nizaţia ostăşească a ţării noastre în vechime, să arăt prinţipurile
  organizaţiei armiei şi Landver sau gvardie naţională, şi să povă-
  ţuesc o organizare ostăşească a ţării. Arătă-mi idea-ţi şi dacă
  un asemenea articol poate a se tipări în Albumul Dumitale.
  Gândesc să fac un articol încă asupra instrucţiei ostăşeşti.
                                                             T
4
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     Când eram la ţeară am petrecut vreo câteva zile cu M-me
  Călinescu. Am găsit-o entuziastă de tine. I-am spus c’am fost
  împreună la dânsa. (Ştii bine că nu e adevărat, dar muerile vor
  să fie înşălatc). Ea mi-a zis că tc-a văzut într’o seară la teatru
  şi a schimbat dinadins locul pour se faire remarquer de toi, dar
  filozoful (ea o zice) nici că s’a uitat spre noi. M’a însărcinat atât
  ea, cât şi prietena ei, Luţica Floreasca, să-ţi scriu, din parte-le
  complimente.
     Un articol îndestul de lung asupra Moldo-Valaliiei, ce a venit
  în Revue independante, ocupă acum opinioanea publică. Fiecare
  umblă să-l citească, dar lucru anevoe, că această Revue să prii-
  mcşte numai de vreo doi înşi, aci. Caută de-1 citeşte, că merită.
     Prieteni la care ai trimis complimente îţi întoarce asemenea
  frăţeşti sărutări. Arată complimentele mele D-lui Ioncscu.
                                    Adio. Tout â vous
                                                 N. Bălcescu
     Nu uita că mi-ai făgăduit un eczampler din Album.
  Adresa, verso:
        Domnului
               D-lui marelui Spalar Ioan Ghica profesor la Academie, la Iaşi.
                                             II
                                [Bucureşti, 2 Noemvrie 1843]
            Cher Ghyca,
     Alexandrcsko m’a remis, il y a trois jours, une lettre de vous.
  Vous m’ecrivcz que ma place est marquee, mais q ie la grande diffi-
  culte c’cst la qaestion păcuniaire. Je desirerai, mon cher, si c’âtait
  possible, que vous m’expliquiez que ce que c’est que cette place
  qu’on ma marquee et ces fonctions tres importantes qii m’atten-
  dent et, s’il y a probabilitâ â ce que cette difficultă soit aplanie,
  bientot ou dans quelque temps, pour que je sache â qioi m’en
  tenir, si je dois attendre ou bicn m’engager en quclqie sorte
  â prendre ici quelque place. Expliquez vous donc clairement et
  conseillez moi ce que je dois faire.
     Je m’âtonne que vous n’ayez pas reţu encore aucune lettre
  de moi; je vous ai âcrit pourtant deux lettres. J’ai appris avec
N. BĂLCESCU
5
  plaisir que Mr. Cogalnitzeano s’set dâicâ dâ faire un cours d’his-
  toire moldave. II est â espârer qu’il dotera le pays d’une bonne
  histoire.
     Nous avons ici deux manuscrits d’histoire moldave; l’un
  commence depuis Trajan jusqu’â Aron Vodă, âpoque â laquelle
  le logothete Miron a commencâ â ferire l’histoire. L’auteur de
  ce Liatopisitz volumineux est anonyme. II a travaillâ son ou-
  vrage, tant sur des manuscrits nationaux, comme celui du Vor-
  nik Urcke et autres, que sur des ouvragcs hongrois, polonais
  et russes. L’autre, qui est plus recommandable, est âcrit par un
  certain Anxentie Urikarul, d’aprâs Ies manuscrits de Vasili
  Damian et de Thâodore Dubeu et autres. II commence â Eu-
  straslii Dabija Vodă, lâ ou Miron a laissâ l’histoire et continue
  jusqu’â 1716. II contient une foule de details. Si Mr. Cogalni-
  tzano n’a pas ces deux ouvrages, alors ayez la bontâ de me le
  faire savoir et je lui en enverai une copie.
     Tous mes amis sont bien et vous envoient bien des choses.
                                   Votre afectueux ami
                                                  N. Bălcescu
     Mon cher Gliica, je profite de l’occasion qui se presente pour
  vous faire parvenir Ies hommages de mon amitiâ, et vous temoi-
  gner le vide que je ressent, ainsi que tous ceux qui vous on
  connu, de votre absence, ce qui nous fâit maudire Jassy et toute
  la Moldavie.
                                                  Gr. Philites.
  Adresa, verso:
     A Monsieur
  Monsieur le Gr. Spalar Jean Ghyca professeur ă VAcademie ă
  Jassy.
                                III
                                Bucarest, ce 16 Novembre [JS43]
            Mon cher Ghyca,
     II y a un siecle depuis que je n’ai pas refu des lettres de vous.
  J’en suis tres inquiet. Dans la dc-rniâre que j’a; re Que (c’etait
  la secondc) vous ne mentioniez pas avoir reQu Ies miennes; je
6
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
  vous en ai 6crit pourtant trois. Vos occupations auraient elles
  chassâ de votre m6moire vos amis?
     Cher arai, faites moi savoir au plutot ce que j’ai â attendre
  de la Moldavie pour qu’au pis aller je m’engage ici, â rartillerie,
  ou l’on m’offre du service.
     Toutes Ies affaires ici vont comme vous Ies avaient laissdes.
  Vos amis sont bien et vous font leurs amiti6s. Votre nom se
  mSle toujours â nos entretiens. Le me.........x) gagne beaucoup.
     Dans quelques jours je vous enverai un programme d’une
  Bibliothkque militaire, que moi et Teii, nous imprimerons. J’es-
  pfere que vous nous procurerez quelques suscripteurs parmi Ies
  militaires moldaves. Envoyez moi, je vous en prie, un Album
  litterairei j’espfere qu’il avance et que votre article sur l’instruc-
  tion a păru. J’espfere aussi que vous n’oublierez pas de m’^crire
  par la poşte prochaine.
                                           Tout â vous
                                                    N. Bălcescu.
     MM Filitis et Bolintineanu, qui se trouvent en ce moment
  chez moi, vous envoient leurs compliments.
     Adresa, verso:
  Monsieur le gd. Spatar Jean Ghyka, professeur â l'Acadimie
  â Jassg
                                  IV
                                  Bucarest, le 7 Decemvre \1843\
            Mon cher Ghyca,
     II y a six semaines depuis que je n’ai pas reţu aucune lettre
  de toi. Ceci m’^tonne et m’afflige. M. St6riadis m’as donn6 des
  nouvelles de toi. Tous vos parents et amis sont dtonn6s d’un
  si long silence. Dans l’espoir que j’aurai une reponse decisive de
  vous â ma deraiere lettre je ne me suis engag6 â rien ici, j’ai
  demandâ constament du temps, en sorte qa’on a commenc6
  â se lasser et â me trouver trfes difficile. Si vous avez regu Ies *)
    *) Puncte în ms.
N. BĂLCESCU
7
lettres que je vous ai âcrites vers la semi-novembre, vous devez
comprendre ma position.
    Je vous en prie donc, mon cher, veuillez m’expliquer au
plutdt franchement ce que je dois attendre de la Moldavie. Pour
que je tache d’obtenir ici quelque occupation, si je n’en pourrez
pas avoir lâ..
    Si vous saviez comme on est mal ici et â quel degrd la vie
devient insuportable.
    Tous vos amis sont bien. Nous parlons souvent de vous;
nous ddsirions mâine beaucoup te voir au plutdt possible. Si
vous avez de vacances â la NoSl venez passer quelques jours â
Bukarest.
    J’espdre bien enfin que j’aurais une lettre de toi par la poşte
prochaine.
                                   Adieu. Tout ă vous
                                                N. Ballchesco
    Dites miile choses de ma part â Mr. Ionescu et que je le prie
beaucoup de m’envoyer une liste de tous Ies livres, traductions
ou originaux, qui ont dtd imprimds â Jassy dans ces dernidres
anndes. II n’oubliera pas de marquer Ies prix de chaque uovrage.
    Adresa verso:
    A monsieur
Monsieur le Gd. Spatar Jean Ghyca, professeur ă VAcademie,
â Jassy
                    V
                                    Bucureşti, 11 Ianuarie 1844
           Iubite Ghica,
    Am priimit eri scrisoarea ta din 30 Decemvrie. Am arătat-o
la prieteni şi ne-a plăcut la toţi ton air belliqueux, dar deocam-
dată comprimează-1, că nu i-a venit vremea.
    Toate câte îmi arăţi că se aud pe acolo sânt neadevărate.
Toate lucrurile cam dorm aci. Singurele chestioane ce ocupă
opinia este: 1°, judecata complotiştilor dela Brăila, împreună
şi cu Deşu, care este arestuit. Aceşti Bulgari comprometează
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
  pe Costache Suţu, fostul postelnic, în arătările lor. Deşu însă,
  care avea relaţii cu dânsul, tăgădueşte. Nimeni nu se îndoeşte
  despre culpabilitatea fanariotului, dar sânt sigur că nu vor
  îndrăzni a se agăţa de dânsul şi a-1 da în judecată, căci este
  sprijinit tare. Instrucţia pricinii încă nu s’a sfârşit la Divan.
  Căpetenia Bulgarilor este Vâlcu, care a fost ofiţer în armia ru-
  sească. 2°, Opoziţia partidei Ghichei, care se formează în Obşteasca
  Adunare. Alegerea de dăunăzi a şase deputaţi, de boeri de" rangul
  întâiu, în locul miniştrilor, a fost cu totul în defavorul guber-
  namentului; ea a băgat în Obşteasca Adunare pe C. Suţu, pe
  C. Cantacuzino, pe beizadea Scarlat Ghica şi pe alţii, tot din
  partida Ghichăi, afară de Scarlat Creţulescu.
     Eri s’a deschis Obşteasca Adunare de miniştri, iar nu de
  prinţ. Mă mir că Bibescu dă multă importanţă la această opo-
  ziţie, care nu poate avea vreo tărie, nici găsi vreo simpatie
  de vreme ce vremea nu e acum de a-1 ataca.
     Ceea ce ai auzit de Câmpineanu nu e adevărat. El nici că se
  gândeşte la d’al de alea.
     Liniş(teş)te-te; de pe acum gândeşte şi lucrează pentru viitor,
  căci prezentul e de nimic.
     Vestirea despre Propăşire ne-a pricinuit mare bucurie la toţi;
  căutaţi numai ca să nu fie şi aceasta efemeră ca toate celelalte.
     De trei luni de zile noi am întocmit, în toate Miercurile,
  soarele literale; ele se alcătuesc de Teii, Voinescu, 2 Goleşti,
  2 Bălceşti, Boliac, Lauriani, prof. de filosofie, Eliad, Bălăşescu,
  Urianu, Ncgulici, Anagnosti, Predescu, Filiti, Bolintineanu şi
  alţii. Cele mai multe desbateri s’au ţinut asupra limbii. Am
  făcut o apropriere între deosebiţi autori şi deosebitele sisteme
  şi căutăm să venim la unul, după care să scrim toţi, ca să lip-
  sească odată acest al doilea Babei.
     Soarelele acestea au făcut mare zgomot în capitală. Toţi,
  care la început le critica, acum să întrec ca să între ca
  mădulari. Stăpânirea ne lasă în pace, căci politică nu vorbim.
  De multă vreme nu s’a văzut la noi o adunare regulată şi hotă-
  rîtă de vreo 20 tineri. Era vorbă să facem un jurnal, dar aflând
  lucrarea Dumneavoastră am hotărît să o sprijinim, mai bine.
  Poci dar fi sigur că îţi voi capata articole; aştept numai să-mi
  trimiţi cel dintăiu număr, ca să vedem ce fel este.
N. BĂLCESCU
9
      Am zis lui Voinescu ceea ce m’ai însărcinat, şi mi-a zis că va
  seri lui Asachi. Aveam un gând ca amândoi să ne repezim la Iaşi,
  pentru vreo câteva zile, să te vedem; de vom căpăta parale,
  apoi ne poţi aştepta. Aşi dori atât de mult să te văz şi aşi avea
  atâtea lucruri să-ţi spun, pe care nu pociu a ţi le seri.
      Am arătat Călineaschii ceea ce scrieai în scrisoarea dela 15.
  S’a flatat mult şi a loat şi copie de ce îi ziceai. Ii voi mai arăta
  şi ceea ce îi scrii. Dar apropo ce rolă joc eu între voi amândoi?
      Arată din parte-mi complimente D-lui Kogălniceanu. Spune-i
  că mă voi sili a-i copia manuscrisele ce i-am făgăduit; pentru
  cel de al doilea, care a continuat pe Miron, am şi copiat o a treia
  parte, când Alecsandrescu, care î-1 loase dela altă persoană,
  mi l-a loat. Am fost silit să i-1 dau, văzând mai vârtos că tu
  nu-mi scrii nimic de dorinţa D-lui Kogălniceanu (nu.priimisem
  scrisoarea dela 15 Decemvrie). Nădăjduesc ■ însă că poate
  îl voi căpăta, să poci a i-1 trimite complect, căci e foarte
  interesent. Mă rog asemenea de D-lui, că de are ceva leatopi-
  seţe de ţeara românească, afară din al Greceanului, pe care
  îl am, să-mi trimiţă şi mie cu aceeaşi condiţie. Cu espediţia
  viitoare îţi voi spune şi ce va costisi copierea acestor uvrajuri.
      Arată din parte-mi multe la Ionescu, şi însărcinează-1 să-mi
  trimiţă lista ce i-am cerut, că voi să îndatorez pe cineva care
  m’a rugat.
                                    Adieu, sincer prietin
                                                   N. Bâlcescu
  Adresa verso:
        A Monsieur
  Monsieur Jean Ghyka professeur ă VAcademie, ă Jassy.
                                 VI
                                    [Bucureşti, 7 Martie 1844\
             Iubite Ghica,
      Este vreme de când n’am priimit dela tine nici o scrisoare;
  pentruce asta?
      Iată în sfârşit îţi trimit o poezie dela Bolliac şi o parte din
  scrierea mea pentru Puterea armată la Români. D>--ţi va plăcea
  o poţi trece în foaia Dumneavoastră. Apoi cu poştia viitoare
IO
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALB
  îţi voi trimite şi urmarea; mai cu seamă capul despre Arta mili-
  tară la Români, care are mult interes. Nădăjduesc s’o imprimez
  şi aci. O să facă o broşură ca de cinci coaie.
      Trebile politice la noi au fost prea mult turburate în zilele
   trecute. Iţi scrisesem că Obşteasca Adunare făcuse raport la
   Vodă, pentru desfiinţarea jurnalului Sfatului, atingător de voia
   dată lui Trandafilov să exploateze mine. Vodă, supărat, trimite
   două ofisuri Obşteştei Adunări, prin care o ocărăşte şi o mărgi-
   neşte ca să nu se mai îndeletnicească decât de socoteli. Obştesca
   Adunare, ofensată, după vreo cinci seanse furtunoase, însfârşit,
   hotărăşte să-i răspunză, plângându-se de atacurile ce-i face şi
   stăruind în raportul cel dintăiu al său, pentru pricina minelor.
   Vodă atunci s’a supărat şi a închis-o.
      Lumea a loat mult interes la lupta aceasta între Adunare
   şi domn. La seansele Adunării era totdeauna mai mult de 500
   privitori, mai mulţi nu încăpea. Mulţime sta p’afară şi pe deal
   ca să afle rezultatul. Iată îţi trimit şi o poezie satirică ce a cşit
   de curând în pricina lui Trandafilov. Nu-ţi poţi închipui ce sen-
   zaţie a făcut. In trei zile nu era om care s’o n’aibă la Bucureşti.
   Pentru un om care cunoaşte pricina şi cursul desbaterilor
   pricinii în Cameră este un cap d’operă.
      Nădăjduesc că de Paşti o să vii negreşti; te dorim mult.
   Când vei veni nu uita să-mi trimiţi lista de cărţile ce au eşit
   mai de curând pe la Iaşi, cum şi să cumperi de acolo cartea:
   Pustnicul de d’Arlincourt, tradusă pe moldovenie. Mi-o cere
   unul, pe care voi să-l îndatorez, şi aicea n’o găsesc.
      Un letopiseţ al Moldovei mai s’a copiat. Nu uita, de n’ăi
   veni, să trimiţi ceva parale, pentru plata scriitorului. Socoteala
   bine încă nu am făcut-o, căci nu ştiu câte coli o să iasă.
      Poezia lui Bolliac, de n’o ierta-o cenzura Dumneavoastră,
   apoi mi-a zis s’o trimiteţi la Braşov, la Bariţ.
                            Adio, te aşteptăm, prieten
                                                   N. Bălcescu.
      Pentru articolul ce vă trimit sânt sigur că nu veţi tipări
   decât ceea ce vă trebue pentru abonaţii foii, fiindcă o să-l tipă-
   resc întreg aci, şi am de gând să câştig parale cu dânsul.
N. BĂLCESCU
II
                                VII
                                   [Bucureşti, 14 Martie 1844\
            Mon cher Ghyca,
     J’ai dtd transporta lorsque j’ai appris, qu’enfin, je te ver-
  rai, et sous peu. J’en avais perdu l’esperence depuis que j’avais
  oul de M. Plaînos, que j’ai vu chez votre pâre, que vous ne
  viendrez pas.
     Je te remercie pour tes bonnes dispositions qu’â priori tu
  avais pour mon dcrit; mon amour propre d’auteur me fait es-
  pdrer que tu Ies conserves encore, aprds l’avoir lu. J’dtais ddcidd
  â en faire une brochure d’une belle ddition, in 8°, mais main-
  tenant, si vous voulez bien, je me rends au principe dconomique.
  J’observerai seulement une chose, â laquelle je te prie de penser.
  Devons nous le faire imprimer en deux colonnes, l’une valaque,
  l’autre frangaise? Vous savez notre soci dtd, on criera haro contre
  moi, on me taxera de fatuitd, il a dorit quelques lignes, diront
  Ies badauds et ddjâ il se fait imprimer dans je ne sais combien
  de langues. Pesez, je vous prie, Ies considdrations et agissez en
  en consiquence, je vous en laisse le maître.
     Si ndanmoins vous croyez que cet dcrit mdriterai une tra-
  duction en frangais, alors vous pourrez l’imprimer sdpardment
  en brochure, et vous le ferez paraître quelques semaines aprds
  la publication en langue valaque.
     Je vous prie beaucoup, cher Ghyca, de bien lire le manuscrit
  et si tu verras quelques fautes, de Ies corriger. Lorsque je l’ai
  copid je n’dtais pas tranquille en sorte qu’il a dh se glisser bien
  des fautes. Ainsi vous trouverez souvent s« au lieu de sti et M
  au lieu de n, fautes que je fais souvent â cause de ma mauvaise
  prononciation; revisez donc le manuscrit avant de le faire imprimer.
     A la fin du passage de la milice, aprds Ies deux pdriodes qui
  expliquent la levee des masses, ajoutez y, que cette levee etait quelque
  fois generale pour lout le pays, et d’autres fois elle se faisait par
  districts.
     La liste des ouvrages citds ne l’imprimez pas, car elle a besoin
  d’dtre completde, par ce que j’ai donnd un peu plus de ddvelop-
  pement â la pârtie de l’art militaire. Je te la donnerai avec tout
  le manuscrit, lorsque nous nous verrons.
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
12
      J’aurais deşiri, mon cher, que tu en tires au moins 1.000
   exemplaires. J’ai de moyens de Ies faire vendre ici, et je vou-
   drais gsgner, car je suis, pour le moment, pauvre comme Job.
      Entendez vous lâ avec quelque imprimeur ou avec Mr. Co-
   galnitchean. S’ils desirent que je leur envoie la traduction que
   j’ai faite du livre du general Jomini: Tableau analitique des
   principales combinaisons de la guerre. C’est un ouvrage trâs recom-
   mandable et il vaudrait bien que nos militaires commencent
   â acquerir des notions sur leur metier. S’ils desirent l’imprimer
   je leur cede mon manuscrit en n’exigeant qu’une soixantaine
   d’exemplaires pour ma part. L’ouvrage n’aura pas plus de 12
   feuilles d’impression, in 8°. Je tiens â pouvoir faire ce marchâ
   lâ pour des raisons majeures, que vous aprouverez beaucoup,
   et que je te dirais quand nous nous verrons.
      N’oubliez pas quand vous viendrez de m’apporter le livre
   que j’ai t’ai demande dernierement (Puscinicul de d’Arlincourt)
   et la liste que je n’ai pas encore re?ue.
                                     Adieu, ton ami
                                                   N. Bălcescu
      Iată îţi trimit o poezie dela Bolintineanu
                                VIII
              Iubite Ghica,
                                        Bucureşti, 16 Mai 1844
      îmi scrii că plata tiparului va costa 750 lei. M’am mirat
   mult că hârtia să fie aşa scumpă la Moldova, de vreme ce cu
   acest preţ eu plăteam aici şi tiparul şi hârtia, şi aşi fi avut avan-
   tajul de a nu aştepta cinci luni de zile până să am broşura, cum
   şi alte multe. Din nenorocire n’am nici o copie bună ca să încep
   s’o tipăresc aici, de aceea mă rog să-mi trimiţi o copie sau ori-
   ginalul, mai curând.
      Iţi trimit un logogrif, dela Vinterhalter. Mi s’a părut destul
   de ingenios. L-am luat cam cu sila, că vrea să-l trimiţă la Braşov.
   De vreţi îl pociu îndemna să mai facă şi altceva.
      In Sfatul Administrativ Extraordinar se desbate de vreo
   câteva zile despre lipsa cutiilor satelor. Câmpineanu, I. Fili-
   pescu şi Vilara sânt de părere că această lipsă să se împlinească
N. BĂLCESCU
13
   din casa de rezervă a vistieriei, spre a nu se impovăra de isnoavă
   satele, iar Ştirbei cu ceilalţi miniştri zic că trebue să se facă nouă
   cisluire, pe sate, cu toate că cisluirile s’au oborît de Regulament.
      In lista ce a-i dat la frate-meu văz că nu-i trecut doi galbeni
   dcla Iordache Filipescu, ce ţi-am dat în zioa plecării. Se vede
   că îi dedeşi lista înainte. De-ţi aduci aminte, scrie-i să-i treacă.
      Vodă iar s’a aprins de dragoste pentru mine. Mă pofteşte
   să priimesc un post de 500 lei pe lună. Până acum nu i-am dat
   nici un răspuns.
      Ai vină să ne afuriseşti ca să nu te uităm, că noi gândim ades
   la tine şi prea des.
      Arată complimentele mele la d. P. Balş, cum şi din partea
   Câmpineanului.
                                                            prieten,
                                                             N. B.
   A Monsieur Monsieur le Spaiar Jean Ghyca, professeur ă VAca-
   demie ă Jassy.
                         IX
                                        [Bucureşti, 23 Ai ai 1844]
             Iubite Ghica,
      Cu poştiea de alaltăeri n’am priimit de la tine nici o scrisoare.
   Se vede că ţi-a fost lene să tot scrii. Aşi fi dorit mult să aflu
   cum ai găsit trebile la Moldova, când te-ai întors. Am auzit că
   Asache este iar tare şi mare, că s’a împrietenit cu Balş, de care
   mi-a părut tare rău.
      Aşi vrea să am ideia ta dacă ar trebui să priimesc aci o slujbă,
   rămâind ca, când ne-o veni bine, să o las, sau să nu mă mai încurc.
      Cu poştiea viitoare îţi voi trimite sfârşitul scrierii mele, cum
   şi un articol asupra Bătăliei dela Cosova, de care ţi-am vorbit
   şi încă un articol, foarte interesant, dela Voinescu asupra stării
   judecătoreşti, aici, la noi. Ca să nu plătim bani la poştie gândesc
   să ţi le trimit prin Eforiea şcoalelor, la profesorul dela Focşani,
   care să le dea la profesorul Moldovean de Focşani ca să ţi le
   trimiţă. N’ar strica să scrii acestuia, ca viindu-i un pachet pe
   nume-ţi, să ţi-1 trimiţă îndată.
14
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     Pentru tipărirea broşurii fă cum ştii şi mă scapă de grija
  asta. Banii ce-ţi va trebui pentru aceasta, scrie-mi să ţi-i trimiţ.
  îngrijeşte, mă rog, numai ca să iasă corect, să nu se facă greşeli,
  mai cu seamă la citaţii. Urianu a vrut să-mi dea un articol ca
  să-ţi trimiţ, dar n’am vrut să-l priimesc, că mi-a zis că întrînsul
  face apologia pedepsei cu moarte şi sinucidului; gândesc că am
  făcut bine.
     Din broşură să opreşti vreo sută de exemplare acolo, iar
  celelalte să mi le trimiţi.
     Săptămâna aceasta n’a înfăţişat nimic mai deosebit, afară
  de însurătoarea lui beizadea Panaioti Ghica, pe care l-a furat
  Iancu Ruset într’o seară şi l-a dus la Breaza, unde l-a însurat cu
  o fată de a lui. Fraţii ginerului sânt furioşi şi au dat jalbă la Vodă
  împotriva lui Ruset, zicând încă că fratele lor e nebun şi că
  prin urmare ei, cu toate că s’a însurat, dar starea nu i-o dă.
     Cât pentru politică, nu se vede, nu se aude nimic.
     Obicinuesce-te a-mi seri pe toate poştele că mă vei îndatora
  mult.
                                             Adio, prietin
                                                    N. Bălcescu
     P. S. Rappdlez moi au souvenir de M. Balchei dites lui que
  je lui ecrirez par la poşte prochaine. Rappellez ă Jonescu que j’at-
  tends depuis longtemps reponse ă la lettre que je lui ai icrite par
  vous.
     Adresa verso:
     A Monsieur, Monsieur Jean Ghica, professeur ă VAcademie
  d Jassy.
                                 X
                                        Paris, 10 .\ gust [J&fd]
     Cinstitului Comitet al Asoţiaţiei literare.
     Depărtarea mea din ţeară, pe mai multă vreme, oprindu-mă
  de a putea loa parte la lucrările acelui c. comitet, îl rog ca să
  binevoiască a mijloci la dd. Patronii societăţii, spre a mi să da
  voe a mă trage din însărcinarea de mădular al acelui c. comitet,
  arătându-le într’aceeaşi vreme părerea mea de rău, că împre-
N. BĂLCESCU
IS
  giurările m’au oprit a răspunde cu vrednicie, dupe cum aşi fi
  dorit, Ia încrederea cu care D-Ior m’au cinstit.
                                                     N. Bălcescu
                                 XI
                                    Paris, 14 Septemvrie \1846\
            Iubite Ghica,
     De ce nu-mi scrii şi mie? N’am nici o ştire despre tine de când
  ai plecat. Aşi dori să ştiu cum merg lucrurile în ţeară. Ce faci
  şi ce nădăjdueşti.
     Aşi dori să aflu că împotriva ideii ce aveai aci a te izola,
  să-ţi dai uşile, de părete şi să priimeşti lume după lume şi să-i
  duci cu vorba, dupe cum ştii, fără a te închieta de ce va zice
  unii, alţii, ticăloşii, pizmaşii. Când n’are cineva decât vorbirea,
  spre a-şi propaga ideile, trebue s’o întrebuinţeze tare mult şi acei
  ce au idei sănătoase şi folositoare au datoria sfântă a le propaga.
     De vei izbuti a te alege deputat apoi socotesc că ar trebui
  să-ţi faci oarecare partidă şi să ceri ceva reforme, chiar când
  vei fi sigur de a nu le dobândi. Binele va fi mare când se va
  stârni înaintea publicului nişte discuţii mai importante şi care
  l-ar putea mişca (imouvoir).
     Un lucru care socotesc că s’ar putea face cu înlesnire este
  să ceri rcformaţia regulamentului din lăuntru al Camerii, adecă
  chipul de a vota şi desbate. Orice adunare are dreptul de a şi-l
  face singură, fără întărirea puterii executivă. Avantajul ce ar
  eşi, afară că ar produce o desbatere metodică care prăpădeşte
  de tot pe cei săraci cu duhul, dar încă s’ar intercala într’acest
  regulament inviolabilitatea deputaţilor, respunderea ministerială
  şi altele după cum s’a făcut în mai multe ţări. Aceasta este un
  mijloc indirect de a Introduce în legiuiri oarecare principe bune.
  Citeşte cu luare aminte La tactique des assemblees legislatives de
  Bentham.care o are Golcscu sau Voinescuşi vei vedea că am cuvânt.
     Scrie-mi te rog mai des. Şi când vei avea ceva mai deosebit
  a-mi seri şi te vei teme, adresează-mi scrisorile subt numele Mon-
  sieur Marcuş.
     Eu peste vreo câteva zile mă mut cu Alecsandri şi Goleşti.
  Adresa mea e Rue Madame, 49.
i6
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
      Arată lui Ruset complimentele mele şi zi-i că îl rog ca, întor-
   cându-se pe la Viena să-mi ia şahul meu dela Hurmuzachi, plă-
   tind preţul dregerii lui.
      Complimentele mele lâ Mr. et M-me Câmpineanu, şi la Teii.
   Predescu, Voinescu, Filitis şi Golescu.
                                                  Adio,
                                                       N. B.
      Priimeşte şi din parte-mi un compliment.
                                                 Cretzeanu.
                                    XII
              Iubite Ghica,
                                         Paris, 6 Noenivrie 1846
       Ce te faci? Dela plecarea ta dela Viena nu mai am nici o
   ştire despre tine. Până atunci M-me Ncgry m’a înştiinţat despre
   tine. Aşteptam ca de aci înainte să-mi scrii tu din ţeară, dar
   în zadar am aşteptat. Să fii supărat pe mine, nu crez căci nu ştiu
   să-ţi fi dat pricină. Apoi chiar atunci ştiu caracterul tău franş
   şi n’ai fi lipsit a mi-o spune curat.
       Am să mă plâng de prietenii mei din Bucureşti.
       Am scris la mai mulţi şi nici unu nu mi-a scris, afară de St.
   Golescu. Pentru ce oare sânt urgisit. Doresc să ştiu ce se zice
   şi ce se face prin ţeară.
       Ce s’a ales cu nădejdile tale, care era şi ale mele. Scrie, sau
   cu deputăţie şi Obşteasca Adunare.
       Ce face Voinescu, C. Creţulescu, Câmpineanu; spune le multe
   din parte-mi.
       Cum îţi petreci prin ţeară?
       Ce ai de gând să faci? Te întorci la Paris sau rămâi pe acolo?
       Roset nu vine? Nu ştiu de a plecat din Bucureşti.
       Te rog, Ghica, scrie-mi când poţi. Binevoeşte a nu fi leneş,
   după pilda mea, odată măcar pe lună, şi scrie-mi.
                                      Adio, al tău prieten
                                                      N. Bâlcescu
      Alecsandrescu este unul din care am scris şi nu mi-a răspuns.
   Fă-i o mustrare cum se cade.
      Adresa mea este: 35 Rue de l'Odeon.
N. BÂLCESCU
17
                           XIII
             Iubite Ghica,
                                     Paris, 3 Fevruarie 1847
     Nu mi-ai scris de mult. Eu asemenea nu ţi-am scris şi pri-
  cina e că neîncrezându-mă în poştie nu vream să dau de cetit
  celor ce nu mă iubesc şi pe care nu-i iubesc. Oricât de însenină-
  toare lucruri ţi-aşi fi scris mi-ar fi părut rău ca să fie cetite de
  alţii, mai nainte. Mi s’a părut însă ciudat să nu-mi vorbeşti
  nimic despre căsătoria ta. Cu toate acestea îţi urez, iubite Ghica,
  cu toată puterea prieteşugului ce am pentru tine, îţi urez multă
  fericire. Fericire intimă care crez că e singura adevărată şi pentru
  care însă nu mă simţ menit.
     Nu ştiu proiectele tale. Nu ştiu ce faci şi ce ai de gând să faci
  în ţeară în împrejurările de faţă. In scrisoarea ta din Noemvrie
  îmi reproşai nelucrarea mea şi te înşălai foarte. N’am stat cu
  mâinele în sân, aci. Nu poci a-ţi descri toate ce am lucrat, dar
  le vei afla odată.
     N’am de mult ştiri din ţeară. Nimeni nu-mi mai scrie. Se
  vede că v’a legat de tot mâinele şi înţelegerea potentaţii. Ce
  impresie a făcut acolo nenumăratele articole din jurnalele fran-
  ceze? Priimitu-le-aţi?
     Chestiunea noastră a înaintat foarte mult în Franţiea. Este
  de mirare a vedea cu ce inimă s’a ocupat mai toate jurnalele
  de noi, în zilele trecute. Nu este zi aci să nu vedem câte ceva
  în jurnale pentru noi.         ’
     Duhul junimei de aci încă s’a format bine. Avem acum un
  cabinet de cetire, c’un salon minunat, făcut de Vârnav. Aceasta
  este un centru de adunare al Românilor.
     Eu nu ştiu când m’oi întoarce în ţeară. Aşi vrea să fie cât
  mai târziu se va putea. Am fost tare bolnav în luna trecută.
  Am fost încă tare supărat.
     Gândesc să plec în Italia peste vreo trei zile; voi şădea numai
  vreo două luni şi mă voi întoarce în Paris.
     De îmi vei seri, adresează-mi scrisoarea la Palerma, în Sicilia,
  post restante. Voi zăbovi acolo câteva zile, căci voi găsi pe Vasile
  Alecsandri şi pe M-me Negri, care se află tare bolnavă. Doc-
  torii de aci au hotărît-o de nevindecată. La Neapole a fost foarte
i8
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
  rău bolnavă. Din norocire Vasile e lângă dânsa. Iţi scriu acestea
  numai pentru tine şi n’aşi vrea să le arăţi la nimeni alt.
      Iţi alătur aci un cuvânt ce am zis la patrioţii adunaţi pentru
  reveilonul anului nou. A plăcut la mai mulţi. 11 poci ceti la toţi
  intimii noştri, cum Voinescu, Golcscu, Predescu, şi alţii, dar nu-i
  da multă publicitate, nici scoate copii afară, căci nu voi să-mi
  închiz drumul de a mai putea trăi în ţeară la întoarcerea mea.
      Adio, iubite Ghica, fii fericit şi gândeşte-te câte odată la
  prietenul tău
                                                    N. Bălcescu
                           ClTEE alecu golescu
             Iubite Alecule,
                             XIV
                                  Belgrad, 6 Ianuarie 1849
     Astăzi priimii scrisoarea ta din 25 ale trecutei luni. Stau
  încă în Belgrad aşteptând parale din ţeară ca să pot continua
  călătoria mea către Constantinopol. Nădăjduiesc că peste vreo
  cinci zile să pociu pleca.
     Pricinile care m’au făcut a ma depărta din Transylvania
  şi a merge la Constantinopol, ţi le-am arătat prin scrisoarea
  mea din urmă. Părerea mea este că soţii noştri mai bine ar fi
  să meargă la Constantinopol. Noi nu putem influinţa diadreptul
  asupra Europei, decât prin Constantinopol. Afară de aceasta
  eu crez că în Constantinopol voi găsi la nevoie şi mijloace de a
  subzista, mijloace cari îmi lipsesc cu totul.
     îmi scrii că n’aveţi parale. Eu îţi voi trimite. După cum toţi
  soţii noştri ştiu, din călătoria mea la Constantinopol a rămas
  la mine 440 galbeni, cari mi s’a lăsat în păstrarea mea de loco-
  tenenţă. Din aceştia 400 galbeni i-am lăsat în Bucureşti, la ple-
  carea noastră de acolo şi 40 galbeni s’a cheltuit în călătoria
  noastră. Am scris de atunci mumă-mii ca să trimită banii la
  Semlin. 100 galbeni au şi venit în lipsa mea acolo, din cari a luat
  Pereţ 40 galbeni, pe cari te-am însărcinat să-i iei şi iată scrisei
  şi lui Pereţ deosebit. Din acea sumă a mai luat frate-meu cel
  mic, când a fost silit să fugă în Transilvania, vreo 60 galbeni.
N. BĂLCESCU
19
     Trei sule galbeni dar se află întregi şi îi aştept să sosească
  aci. Am scris mumă-mii, ca să caute, de va găsi, a se împrumuta,
  ca să-mi trimită mie ceva parale de cheltuială, cum şi să împli-
  nească banii luaţi de frate-meu cel mic, ca să se întregească
  suma de 400 galbeni, ce o ţiu la dispoziţia Comitetului revo-
  luţionar. Văzând întârzierea banilor am scris mumă-mii că,
  dacă n’o fi trimis banii până' acum aci, să^-i trimiţă lui Ghica
  la Constantinopol.
     Voi, dar, de aveţi trebuinţă de bani, îmi veţi seri, cum şi
  unde să vă trimit, şi priimindu-f veţi îngriji a-mi trimite un
  regu, suscris de majoritatea Comitetului revoluţionar.
     In Transilvania am scris la direcţia întocmită acolo că am
  la mine depozată această sumă, dar că o voi da numai dupe
  hotărîrea Comitetului revoluţionar. Pentru aceea am blamat
  pe Teii şi Eliade, că au depus banii ce le-a lăsat frate-meu la acea
  direcţie. Ce e drept a doua zi ei i-a luat îndărăt, în mare parte,
  pe seamă-le, ca să meargă la Paris.
     Acela cine e mai vinovat într’aceasta e frate-meu. Pentruce
  să împarţă banii între Magheru, Eliade şi Teii? Trebuia să-i
  depue pe cvitanţă la cineva şi să-i păstreze, până se vor aduna
  toţi soţii noştri, ca să-i dea în seama lor. Acum aceşti bani, cu
  cari am fi putut mult face s’a risipit şi el e răspunzătoriu. Adecă
  nu el dar starea noastră, căci vistieria îi reclamă, de vreme ce
  el i-a luat numai pe iscălitura lui. Eu i-am scris lui ca să vă dea
  acolo vouă banii ce a rămas la dânsul. Te rog să-l întâlneşti
  şi tu şi să-i vorbeşti. El trebue să înţeleagă că de vreme ce am
  fost atât de norociţi în această revoluţie, încât să nu ne poată
  imputa nimeni nici de ambiţie, nici de trădare, nici de cea mai
  mică vină sau greşală, n’ar fi bine ca un Bălcescu să fie învino-
  văţit că a întrebuinţat, în folosul lui, nişte bani publici, măcar
  deşi e singur răspunzătoriu şi poate şi platnic pentru dânşii.
  Dar să sfârşim aceste.
     îmi scrii multe în scrisoarea ta. Multe ce se pot face. Multe
  ce e peste putinţă. Aşa ar trebui ca la Viena să meargă unul
  din voi, de vreme ce eu nu mă pot duce, neavând mai cu seamă
  bani. Maiorescu ar fi mai bine să meargă. Din partea Transil-
  vaniei era să meargă Laurian şi prot. Papazolu. Eu am scris
  mai de mult lui Alecu, vărul tău, ca să călătorească prin toate
•20
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
   taberile române din Transilvania. Iată că îi mai scrisei şi acuma
   şi îi trimit şi scrisoarea ta.
      Ideia voastră de a face o petiţie cu suscripţii e tare greşită,
   căci toţi emigraţii nu se urcă la mai mult de 300 inşi, şi în ţeară
   e peste putinţă a aduna suscrieri. Voi vă faceţi multe iluzii,
   împreună cu mulţi după acolo asupra Slavilor. Trăiesc de trei
   luni între dânşii şi am putut vedea cât sânt de rusolatri. Rusia
   a lucrat puternic prin propagandă. In primăvara viitoare, ţi-o
   spun de sigur, Bulgaria şi poate toată Turcia europeană se va
   revolta. Imperiu turc cade în vara viitoare de n'o va apuca înainte,
   făcând concesii populaţiei creştine şi de nu va deşărta ţările de
   Ruşi, cari sânt nădăjdea şi'reazămul moral al Slavilor. Aici
   în Serbia toată lumea vorbeşte de faţă asupra revoluţiei ce o
   să se facă în Bulgaria. Care oarfe va fi viitorul nostru? Foarte
   rău dacă Europa nu va interveni în Orient. Populii slavi, care
   erau mult aplecaţi către Franţie, după revoluţia din Fevruarie,
   s’a întors acum cu totul către Ruşi.
      Propaganda rusească s’a întins până şi în ţăranii români din
   Banat şi Transilvania. Un popă român din Sacele se făgăduise
   că va împuşca pe Bariţ, fiindcă se opusese ca să cheme pe Ruşi
   în ajutor în Transilvania. Trebuie însă a nădăjdui că catastrofa
   ce să pregăteşte în Orient va sili pe Europă a interveni.
      Din ţeară n’am nuvele decât dela 15 Decemvrie. Arestuirile
   se urmă mereu. Mulţi din arestanţi au dat tachriruri de minune
   la comisia ce îi judecă. Despre amnistia dela Sf, Nicolae nu e
   sigur nimic.
      Aşi dori, iubite Alecu, ca banii ce îţi voi trimite să fie între-
   buinţaţi în folosul cauzei, iar nu pentru a ţine de cheltuială pe
   patrioţi. S’a risipit destui bani astfel, între cari şi vreo două
   mii de galbeni ce rămăseseră la Colquhoun. După cum eu vă
   dau socoteală de cei de la mine sânt în drept ca să ştiu şi de
   acei bani, ce s’a făcut. Eu nu voi trimite bani decât după o scri-
   soare a ta încredinţătoare, că vor fi întrebuinţaţi în folosul
   cauzei.
      Iţi alătur aci o scrisoare a lui Gauthier. El voieşte să ştie
   ce s’a făcut l’abbâ Isoire. Caută să te informezi de dânsul după
   adresul acestii scrisori. El te poate mult sluji, că voieşte să lu-
   creze pentru noi.
N. BĂLCESCU
21
     Scrie-mi la Constantinopol supt adresa: Conrad Albrecht.
  Eu voi pleca peste trei zile de aci cu Bălăceanu şi colonelul
  Zablovski.
     Adio iubite al meu. Multă frăţie la toţi cei ce mă iubesc.
                                         Al tău
                                         N. Bălcescu
     La citoyenne Tinka te sene la main. Elle me chaige encore
  de te dire qu’elle est tres blessee de ton indifference.
Iubite Alecu,
      XV
                              Triest, 5 Fevruarie 1849
     Sânt de patru zile în Triest şi mâine mă îmbarc pentru Atena,
 unde voi fi silit a zăbovi patru zile, până la sosirea vaporului
 ce mă va duce la Constantinopol. Sânt bucuros a petrece aceste
 patru zile în capitala Greciei ca să studiu spiritele acolo şi să
 văz ce au de gând să facă în această primăvară. De se va face
 rescoale în Turcia fără îndoială că şi Grecii vor lua parte. Am
 cetit eri un jurnal ministerial din Atena (Naţionalul) care zice
 că Grecia nu poate fi liniştită şi fericită până când nu-şi va
 căpăta hotarele ei fireşti şi până când nu vor mai fi Grecii îm-
 părţiţi supt Turci. In Grecia este o partidă mare rusă, care
 nădăjduieşte ca prin ajutorul Rusiei să dobândească liberarea
 Grecilor, supuşi Turciei.
     Am priimit, în ziua ce am venit aci, scrisoarea ta din 16 Ia-
 nuarie. Nu ţi-am răspuns îndată căci aşteptam şi altă scrisoare
 dela tine ce îmi făgăduiseşi. Dar n’o priimii încă până acum.
     Când am sosit eu în Transilvania emigranţii noştrii se afla
 acolo de două luni şi se comprometaseră destul prin vorbirile
 lor. De abia atunci unii din ei simţiseră lucrul şi schimbaseră
 purtarea, prin urmare n’am putut înfluinţa întru nimic asupra
 lor. Vina este a celor ce au fost cu dânşii, cum Teii şi Eliade,.
 că nu a ştiut să-i modereze.
     Ai dreptate să ne impuţi că n’am răspuns la manifestul lui
 Neselrode. Mă aflam la Constantinopol când l-am văzut întiiaşi
 dată şi am vorbit cu Ubicini să-l refutăm. Ali-paşa, ministrul
 din afară a Porţii, a auzit aceasta şi a spus la unul din prietenii
 noştri de acolo că ar dori să vază şi el refutaţia. Ubicini însă.
21
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
  fu ocupat mai întăi cu protestul ce am făcut Porţii şi apoi ne
  întorserăm în ţeară, îndată adusei aminte lui Yoinescu să facă
  o refutaţie. Hotărîi cu Ubicini puncturile şi argumentele. Se
  puse pe lucru. Dar se întâmplă cu acela ce ţi sc întâmplă şi ţie
  acum cu acele păcătoase de memoiruri. Fiecare vru să-şi facă
  observaţiile şi ziua de 13 Septfemvrie] ne apucă cu memorialul
  neisprăvit. Asta se întâmplă totdauna când se amestecă mulţi,
  cu păreri felurite, la o treabă. Lucrul trăgăneşte, iar nu se sfâr-
  şaşte. Acfeasta a fost nenorocirea revoluţiei noastre.
     Am văzut aci, la Magheru, memorialurile date de Maiorescu
  ministeriului din Francfort. El a făcut, dupe părerea mea, mare
  greşală* cerând într’un act public, ce n’a putut rămânea necu-
  noscut Rusiei şi prin armare şi Porţii, că principatele să se unească
  supt un principe austriac. Aceasta îmi explică acum bănuelile
  Porţii asupra lucrărilor noastre în occidente şi vorbele răspân-
  dite la Constantinopol că emigraţia s’a despărţit în două, în
  partida nemţească şi cea turcească. Poarta trebuie să fie cu atât
  mai bănuitoare cu cât noi înşine, când ne aflam la Constanti-
  nopol, ca să îmboldim, am supozat şi am exagerat existenţa
  şi importenţa unei partide austriace în ţeară.
     încât pentru chestioana Comitetului şi a unui şef, faceţi cum
  socotiţi că e mai bine. Eu te însărcinez pe tine să votezi pentru
  mine, după cum vei vota şi tu, căci cred că vei vota cuminte
  şi cinstit.                                                   _
     Să nu ţi-o iei prea mult asupră-ţi, Negrule. Cei mai mulţi
  am simţit că vor c’acel unul să fie legat a lucra după voinţa
  Comitetului. Astfel îmi zise şi Magheru. Intr’un cuvânt ca acel
  unul să fie constituţional: qu’il regne et ne gouverne pas.
     Ce mi-ai făcut pentru ce te-am însărcinat? Am găsit pe Pereţ
  şi mi-a spus că recunoştinţa obiectului ce am la Munte se află
  la Lapati. De acolo cere-i-o, dar de nu cercetează la Muntele
  din uliţa dinprejurul Odeonului, că acolo mi se pare că s’a depus.
  Poţi prea bine să zici că dacă până la soroc nu s’a arătat altul,
  apoi fireşte că eşti în drept s’o iei pentru banii pentru cari s’a
  depus. Muntele, îmi adusei aminte, este (în) Rue Conde şi recu-
  noştinţa e pe numele lui Lapati, Această recunoştinţă a fost
  renouvelată an. Obiectul s’a depus acum doi ani. Spune-mi ce
  s’a ales cu portretul lui Mihai-Vodă? Iar despre lucrurile trimise
N. BĂLCESCU
23
  prin librerul Franck, unde se află? La cine le-a adresat la Con-
  stantinopol? Să-i scrie ca să mi le dea mie, căci socotesc că le-a
  adresat pe numele lui Laurian.
      Mă grăbesc să-mi fac geamantanul, să plec. De aceea nu-ţi
  scriu mai mult.
      îmbrăţişări frăţeşti la toţi câţi mă iubesc. Ce face N. Cre-
  ţulescu? Eu îl socoteam la Constantinopol şi acolo i-am scris,
  precum i-am scris şi în ţeară, spre răspuns la două scrisori ce
  am priimit dcla el, la Semlin. Spune-i că-1 iubesc şi să-mi scrie
  la Constantinopol.
                                           Salutare şi frăţie.
XVI
N. B.
                                       Atena, 15 Fevruarie 1849
             Iubite al meu Alecu,
      Ce faci tu? La Triest n’am priimit dela tine decât o scrisoare.
  Sânt de trei zile aci şi poimâine mă îmbarc pentru Constanti-
  nopol, unde voi ajunge peste opt zile, adecă la 23 ale lunii acestiea.
      Sânt trist şi foarte îngrijorat. Este atâta vreme de când n’am
  priimit scrisori din ţeară, precum şi din Transilvania. Auzii
  aci că Ruşii ar fi intrat în Transilvania. Aceeace mă neodihneşte
  pentru bieţii noştri compatrioţi emigraţi acolo.
      Starea lucrurilor aci în Grecia este foarte ticăloasă.
      Chipul de a guverna aci este calcat pe sistema coruptoare
  a lui Guizot. Constituţiea Grecilor este une lettre morte. Corupţia
  lor e aşa de mare cum n’a fost niciodată, în nici o ţeară. Răz-
  boaiele civile, îmi zic ei, a sleit toată energia noastră. Oamenii
  cu înţelegere de aci se tem de Rusia. Insă aceasta nu-i va opri,
  văzând clătinându-se imperiul otoman, să caute a se folosi şi ei.
  Se vede însă că ei mai mult aşteaptă evenimentele decât să umble
  a le pregăti. Ei, dar, nu vor începe nimic, dar vor urma după
  ceilalţi, adică după Slavi, dacă aceştia se vor mişca.
      Ce faci tu, Alecule, şi ce mai nădăjduieşti? Cât aşi fi de mul-
  ţămit să fiu cu tine la un loc. Cine gândea, când veneam
  în ţeară, astă primăvară, că peste puţin o să umblăm rătăcind
  prin lume, tu într’o parte, eu într’alta, fără să ne mai putem
  întoarce în ţeară. Nimic nu mi se pare mai grozav ca această
  vieaţă, precum nimic nu mi se părea mai dulce decât dacă ne
24
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
  ajuta Dumnezeu, că după ce am manifestat un principiu înaintea
  ţării noastre şi a lumii să ne putem jertfi vieaţa pentru dânsul.
     Dumnezeu nu ne-a crezut poate vrednici de această fericire
  şi ne-a osândit a purta crucea durerii departe de iubita noastră
  ţeară. Nu cunosc nici o povară mai grea decât aceasta. Dar trebuie
  să avem curagiu, să lucrăm pe cât putem şi să sperăm în vii-
  toriu.
     Nu ştiu de voi fi norocit să fiu de vreun folos cauzei, la Con-
  stantinopol. Mi-ar părea tare rău să merg degeaba într’acest
  oraş, ce îmi desplace foarte mult, mai cu seamă în privinţa locui-
  torilor lui şi acelui ticălos guvern de acolo. Ca să cunoască şi să
  simţă cineva pe Turci trebuie a merge la Constantinopol. Acolo
  am simţit curat ticăloşia lor şi ticăloşia Europei, care pretinde
  şi crede în viitorul unui trup putred şi gangrenat cu totul.
     Ghica îmi scrie că tocmai mult în siguranţă n’o să fiu acolo,
  dar nu crede că ne-ar spânzura Turcii. Mulţi de aci mă povă-
  ţuiesc să nu mă duc, dar eu nu crez că ni se poate întâmpla mai
  mult decât de vor reclama Ruşii, să ne gonească de acolo sau
  cel mai mult să ni trimiţă la Brusa. Si apoi trebuie cineva să-şi
  facă datoria fără să se gândească la ce s’o întâmpla. Eu, după
  cum ţi-am mai scris, cred că e bine să ne adunăm mai mulţi
  în Constantinopol. Aceste, care ţi le-am zis mai sus, nu le-am
  zis nici pentru tine, nici pentru acei tari de îngeri, dar pentru
  cei mai slabi, ca să ştie la ce se pot espoza şi să nu socotească
  că vor fi priimiţi cu alaiu, când vor veni în Constantinopol.
     Despre aceasta îţi voi mai seri şi din Constantinopol şi de o
  fi vreo primejdie te voi înştiinţa.
     Ce faci tu despre parale? Ţi-am scris din Belgrad despre
  banii ce voiu să vă trimiţ. Nădăjduiesc că îi voi găsi în Constan-
  tinopol, şi de acolo îţi voi putea trimite. Eu am fost silit a mă
  împrumuta de la Magheru, la Triest, ca să pot merge până ia
  Constantinopol.
     Negrule, te gândeşti adesea la mine şi mă iubeşti precât
  te iubesc eu?
                                         Salutare şi frăţie,
                                               N. Bălcescu
     Multe complimente la toţi câţi mă iubesc pe acolo.
N. BĂLCESCU
25
                               XVII
                                 Constaniinopol, 8 Martie 1849
            Iubite Alecule,
     Am priimit sosind aci, este astăzi o săptămână, două revaşe
  ale tale, din Ianuarie, precum şi eri am priimit scrisoarea din 17
  Fevruarie şi acea adusă de Ubicini. Mă voi sili a-ţi răspunde la
  toate câte îmi scrii, dar cam în scurt, căci vreme n’am destulă.
     Nu mă mir de ceea ce a făcut Brătianu la Londra, căci eram
  sigur din Bucureşti. De aceea m’am împotrivit puternic ca să
  i se dea lui o asemenea autorizaţie, dar în zădar, căci n’am putut
  izbuti din pricina ticăloşiei lui Eliade şi Teii, mai cu seamă.
  Asemenea nu mă mir de purtarea lui Ruset, căci mă aşteptam
  la unele ca aceste, din parte-i.
     Mă întrebi de opinia mea despre purtarea Brătenilor şi a lui
  Ruset, în toate împrejurările revoluţiei. îmi zici ca să-mi aduc
  aminte cele ce Va urmat la Rucăr, ş. c. I. Fără a intra în multe
  amărunturi, iată opiniea mea asupra lor. Ei sânt o clică, cum
  o numeşti tu, tare strâns legată. Ei sânt ambiţioşi, intriganţi
  peste măsură, indiferenţi asupra mijloacelor şi tare imprudenţi.
  Acest din urmă cusur îi face a nu fi aşa de primejdioşi, căci pla-
  nurile lor se pot lesne descoperi. Ruset, crez, că iubeşte ţeara
  şi e în stare de devument, dar este mai întăiu un smintit, apoi
  aristocrat peste măsură, ambiţios foarte, adorând şi stimând
  mai întăiu pe Brătianu cel mare, al doilea pe sine şi în urmă
  pe Brătianu cel mic.......Este o trinitate în care Ruset e tatăl,
  D. Brătianu duhul sfânt şi I. Brătianu, fiul.
     Ruset zice: doi oameni mari s’au născut pe acest pământ,
  Christos şi D. Brătianu. Acesta, din contră, comparează pe Rus<>t
  lui Mahomet. D. Brătianu este un mistic, foarte egoist, încre-
  dinţat că este un geniu mare, un mesia, faul şi intrigant. Ruset
  ca şi Brătianu au lipsă cu totul de bon sens, politic ca şi moral.
  Opiniile lor însă sânt cu totul împotrivite. Pentru Ruset revo-
  luţia trebuie să fie o tranzacţie între rânduiala veche şi cea nouă.
  El zice că noi făcând revoluţia trebuie să lăsăm puterea în mâna
  boierilor şi noi să ne tragem de oparte.
     Brătianu din contră e un maniac furios care nu pricepe nici
  locul unde se află, nici poziţia politică şi morală a poporului
  şi a ţerii noastre. Aşa el ne scria mereu din Ungaria ca să jefuim
26
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
bisericile şi să dăm foc oraşelor, pe atunci pe când poporul nostru
nu era de loc revoluţionar şi nu voia de loc a se bate. Brătianu
cel mic este un bun revoluţionar, dar brouillon peste măsură,
scund la minte, îndrăsneţ, şi ar fi fost un bun băiat dacă n’avea
nenorocirea să cază în mâinile lui Ruset şi a lui frate-său, cărora
le slujăşte de instrument.
    Vezi că n’am o bună opinie de dânşii, dar nu-mi vine să-ri]
crez ca partizani ai Ruşilor, după cum le impută Eliade şi Teii.
Am zis că sunt indiferenţi pentru mijloace, de aceea în revoluţie
au făcut fel de fel de intrigi numai ca să aibă ei puterea în mână.
De au pus înainte pe Câmpineanu crez că au făcut-o ca să dăra-
pene mai întăi pe Eliade. Tot ce au făcut ei este ca să exploa-
teze revoluţia în favorul lor, după cum şi Eliade a căutat a o
exploata în favorul lui. Sunt multe bănueli asupra lor că ar fi
fost înţeleşi cu Odobescu şi consorţii. Un om cinstit şi care judecă
fără patimă, un istoric în sfârşit trebuie să înregistreze toate
aceste bănuieli, dar să nu [să] se grăbească a afirma decât după
dovezi mai temeinice şi evidente. Duhul de partidă, adesea face
din greşeli şi din deosebiri de opinii, trădări. Iţi aduci aminte
că viind amândoi în Bucureşti i-am găsit pe toţi ai noştri acu-
zându-se unii pe alţii de trădători. Aceeace urmă a dovedit de
neadevărat. Dovadă că n’au fost din principiu partizani ai Câm-
pineanului, este că dela revoluţia dda 30 Iunie ei erau anta-
goniştii cei mai straşnici ai Câmpineanului. Când m’am întors
dela Rucăr am aflat dela mai mulţi că I. Brătianu a făcut multă
opoziţie Câmpineanului, în lipsa noastră. Aceeace voiu să con-
testez acum este pretinsa înţelegere şi conlucrare a Brătienilor
şi Ruset cu Ghica în favorul Câmpineanului. Aceasta nu o crez.
Atât înaintea cât şi pe vremea şi în urma revoluţiei am fost
în relaţii cu Ghica şi totdeauna a blamat straşnic clica şi a spus
că cu imprudenţile lor au făcut un mare rău revoluţiei. Ghica
n’avea rea ideie de Câmpineanu şi ar fi văzut întăiu cu plăcere
ca revoluţia să se dea în mâna lui, dar nu crez să fi avut vreodată
ideia a ni-1 impune fără voinţa noastră, prin silă sau prin intrigi.
Eu am vorbit, am discutat şi am studiat purtarea lui Ghica,
în ambele mele veniri acilea, şi crez că s’a purtat foarte cinstit.
    Acum Ghica este cu totul desiluzionat de Câmpineanu, măr-
turiseşte că s’a purtat tare rău şi că nu mai e bun de nimic. Dacă
N. BĂLCESCU
27
  a vorbit ceva de dânsul în acel memoar, este numai supt un
  punct de privire istoric. Dacă el ar fi vrut cu aceasta a recomanda
  pe Câmpineanu, apoi cine l-ar fi silit a ni-1 arăta ca să se com-
  promită. Scoateţi-vă dar din ideie temerile născocite numai
  de Eliade, că Câmpineanu intrighează. De se va face cineva
  domn fără alegere, apoi fără îndoială că va fi Cantacuzino, pe care-1
  vor Turcii. De va fi alegere apoi noi vom alege, pe care om vrea.
     Eliade şi Teii s’au purtat tare mişăleşte, şi în vremea revolu-
  ţiei, şi după aceea. Eliade, căruia îi lipseşte tot felul de capaci-
  tate de om de stat, cu laşetăţile lui deoparte, cu pretenţiile
  lui învederate la domnie, a acoperit frumoasa noastră revoluţie
  de o coloră ridiculă, aceea ce întinează orice frumoasă cauză.
     Teii, ţiindu-se de coada lui Eliade comme une âme damnee,
  n’a făcut nimică în toată revoluţia. General al oştirii n’a ştiut
  nici să fie ascultat, nici prin frică, nici prin dragoste. In trei
  luni de zile n’a adăugat nici un soldat, nici o puşcă. Insfârşit
  prin neprevederea lui. prin neluarea de măsuri şi darea de po-
  runci cuviincioase a fost oarecum pricina martirului pompie-
  rilor. După revoluţie ei îşi petrecea în scandalul tutulor cu actri-
  ţele pe la Sibiiu, pe când noi zăceam pe giubele, fără ca ei să
  trimiţă să se vază măcar pe cineva, de am murit sau nu. Şi apoi,
  dupe opinia lor, sântem partida muscălească. Aşa zicea Eliade,
  dovadă că Yoinescu, de pildă, e partida muscălească, este că el
  a îndrasnit să vie in închisoarele Cotroceni, ca să plece cu noi
  şi să pătimească atâta, în vreme ce el, Eliade, n’a îndrăsnit.
     Astfel sânt toate arguinenturilc lui Eliade şi toate hulele
  care a aruncat prin Transilvania asupra noastră tuturor, afară
  de Russet şi Brăticni, pentru care are cuvânt până la un punct,
  dar către Goleşti, către tine, către mine şi Maghieru. Numai ei
  au fost cinstiţi şi patrioţi. Revoluţia ei au făcut-o. Eliade zicea
  mereu « revoluţia mea ».
     Iată ambele partide cari se ciocmănca şi se lupta între dânsele
  cu cele mai scârnave mijloace în vremea revoluţiei. Eu şi cu
  Ştefan ne aflam între dânsele, blamând când pe unii, când pe
  alţii, dar rezămând mai mult pe Eliade, ca să nu cază revoluţia
  în mâna Câmpineanului şi răcindu-ne de Eliade, când ni se în-
  vederi că el e un ticălos, care vrea să exploateze mişcarea în
  favorul lui.
28
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
      Ţi-am scris astăvară împregiurăriie venirii Turcilor în ţeara
  şi purtarea tuturor, cum şi a lui N. Golescu, pe care am blamat-o.
  Eu pe Ştefan îl ştim şi îl iubesc, şi crez că totdauna m’oi înţelege
  cu tine şi cu dânsul. Am vrut şi aşi fi putut să paralizez de tot
  pe Russet şi pe Brătieni, dar nu eram susţinut de Eliade, care
  îi era frică de I. Brătianu şi când trebuia a vota făcea după voinţa
  lui. Teii asemenea se loa după Eliade. Tu ştii purtarea mea până
  la Iulie, dacă şi eu n’am lucrat ca toţi şi pe cât am putut cu con-
  ştiinţă curată şi fără ambiţie personală. După întoarcerea în
  Bucureşti dela Rucăr, am mai şăzut trei săptămâni şi apoi am
  plecat la Constantinopol. In această vreme am organizat şi am
  sprijinit împotriva tuturor, (afară de Teii care mă ajuta într’a-
  ceasta) comisarii, cari singuri poţi zice, că a scăpat revoluţia, prin
  ideile ce au semănat în ţeară, am organizat comisia pentru pro-
  prietate, ce a dat o frumoasă pagină nu numai revoluţiei, dar
  şi istoriei noastre. M’am luptat împotriva opiniei lui Eliade,.
  ce o cunoşti, asupra întocmirii Constituantei şi am izbutit a
  face a se adopta un proiect raţional; m’am luptat în zădar pentru
  concentrarea oştirii, pe care n’am putut izbuti şi în sfârşit când
  m’am întors, când am văzut că revoluţia a căzut, am ştiut a
  pune oarecare demnitate în căderea ei, vorbind cum .se cade
  în tabăra turcească, pe când Dl. Eliade alerga la consulul englez,
  se prefăcea c’a înnebunit ca să-şi tragă compătimirea şi îi zicea r
  « Paşo, nu mă tăia ».
      Toate aceste, câte îţi spusei, le spui pentru tine şi e întăiaşi
  dată că le vorbesc. Am auzit mereu pe toţi hulindu-se între
  sine, hulindu-mă şi pe mine în facie, şi am tăcut; n’am vrut
  nici a mă apăra, nici nu ţineam la opinia lor, dar ţin mult la a
  ta, căci te iubesc şi te ştim.
      Eu dar am rea opinie, atât de Russet şi de Brătieni, cât şi
  de Eliade, Teii şi N. Golescu, şi prin urmare nu voi putea lucra
  în confiinţă deplină împreună cu dânşii. Eliade şi Teii sânt
  rău famaţi; căci aceea a fost pricina că Ghica a cerut pe Go-
  lescu, care a ştiut a se face iubit Turcilor, după cum însumi
  m’am încredinţat acum. Ali-paşa însă acum ni-a trimis răspuns,
  ca să mai întârzieze cu venirea până la a doua poruncă.
      Aceasta ni-a îndemnat ca să sfârşim toate rivalităţile numind
  pe Negri, care poate veni aci, de cap al emigraţiei. Crez că tu
N. BÂLCESCU
29
  tc vei pătrunde de importanţa cererii noastre şi vei lucra, ca
  atât Negri cât şi ceilalţi să primească aceasta.
     Importanţa de a numi un Moldovean este mai cu seamă
  spre a menagea amoruijdor propiu, care ştii că e mare. Ideia
  ta de a lucra în deosebi o apruvez şi aşa sânt hotărît a face şi
  cu, până când ne vom împreuna ambii odată; atunci crez că
  vom lucra împreună.
     Sânt mulţămit de tine, Negrule, şi aşi vrea să fii şi tu de
  mine şi să ai franchisa a mi-o spune când nu vei fi. Memoirurile
  tale sunt bune, afară de cel statistic care are multe lucruri de
  prisos, ce n’am vreme a le înşira acum. Cel pentru drepturi e
  cât se poate de bun.
     Ideile tale despre ceeace să cerem dela Turci, adecă convo-
  carea unei adunări constituante, o aprobez şi aceasta am cerut
  şi eu de mult. Cu o asemenea ideie, crez că emigraţia poate lesne
  a se încredinţa lui Negri, căci aceea ce cerem este o generalitate
  şi chestioane particulare se vor hotărî în ţeară. Proiectul giur-
  nalului îl aprobez foarte şi cum oi priimi banii din ţeară, îndată
  ţi-i voi trimite. Ştii că o parte din bani i-a luat frate-meu cel
  mic, precum şi Pereţ 40 galbeni, pe cari nu i-am putut lua îndărăt.
  Eu, cum ţi-am scris, am zis mumă-mii să se împrumute banii
  ce lipsesc ca să mi-i trimită pe toţi. Aceasta trebuie să fi fost
  pricina întârzierii căci bani se găsesc cam anevoie în ţeară. Tu
  însă ar fi bine să te căpătuieşti cam de două sute de galbeni, ca
  la întâmplare când nu ar fi găsit curând mumă-mea banii toţi,
  să nu pici în belea, rămâind ca iar eu să plătesc aceea o sută
  galbeni. Despre aceasta îţi voi scrie îndată ce voi priimi scri-
  soarea ce aştept din ţeară. Crez că tu eşti un bun prieten către
  frate-meu şi îl povăţuieşti spre bine.
     Nu-mi scrii ce s’a făcut cu toţi banii ce erau la Colquhoun,
  cum şi tu ce ai făcut despre datoriile mele şi despre ceea ce ţi-am
  scris să întrebi pe Franck librariul asupra cărţilor mele, ce trebuie
  să se afle aci.
     Eliade şi Teii au minţit că n’au fost aleşi în Transilvania de capi
  ai emigraţiei. Dinprativă eu le-am zis adesea să adunăm pe toţi
  până a nu pleca şi [să] organizăm un comitet, dar n’am putut izbuti.
     Cum ţi se pare supercheria lor? Hârtiile ce îţi trimitem să
  le citeşti în adunarea moldo-română şi să faci a se adopta. Aceste
3°
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
   acte noi le vom trimite cu un într’adins în Transilvania şi Buco-
   vina şi pe unde se află emigranţi ca să le întărească şi ei. Eu
   şăd la Hotel Parisien, aci.
      Pentru ce Alecsandri şi frate-meu nu-mi scriu?
                                                      14 Martie,
      N’am putut aţi trimite scrisoarea aceasta prin paquebot(ul)
   dela 8, deaceea a rămas încă o săptămână şi mâine o pornesc,
   întârzierea a fost actele alăturate, care ţi le trimiţ. Eu crez că
   tu vei rezema candidatura lui Negri, precum şi eu am rezemat-o
   pentru aceste cuvinte. Cu amorul propriu ce au Moldovenii
   anevoie s’ar uni cu noi de nu vom avea un Moldovean în cap.
   Negri este singurul Moldovean ce este mai mult cunoscut în
   ambele ţări şi şi-a tras mai multe simpatii. Insfârşit cu numirea
   lui Negri ne scăpăm de locotenenţi, cari pe lângă aceea că nu
   mai au încrederea a maiorităţii emigranţilor dar încă ne ame-
   rinţă a ne face de râs cu totul prin excentricităţile lor sălbatice.
   Intr’adevăr auzii că Eliade se plimbă pe bulevarduri, cu vestita
   manta albă, şi a făcut feliuri de pozne prin Paris, precum şi că
   Teii s’a dus nepoftit la Lamartine şi în vingercă.
      Eu încă n’am priimit parale aci. Sunt trist, tare supărat,
   trăiesc în mare singurătate, lipsit de toate, fără bani de loc,
   fără chef, fără sănătate şi fără cărţi ca să citesc sau să lucrez,
   îmi pare rău că n’am venit la Paris, decât în acest loc sălbatec.
      Aci, să-ţi spun drept e puţin lucru de făcut. Evenimentele
   vor merge fără noi, de vor merge. Suntem reduşi la o stare cu
   totul pasivă. Până acum nu s’a hotărît nimic aci. Asta mi-a
   zis şi Ali-paşa, Reis-Effendi, pe care l-am văzut şi eri. El m’a
   întrebat de locotenenţi şi mi-a mai repetat ca să nu vie deocam-
   dată aci. Soliman-paşa s’a numit ministru de marină.
      Eu am protestat prin graiu la Ali-paşa, aci, împrotiva numirii
   unui domn de a dreptul, fără alegere. Am spus că Cantacuzino
   este un om cunoscut din partida greco-rusă şi că el acum înşeală
   pe Fuad Effendi, arătându-se că e Turc. La aceasta Ali-paşa,
   care mă priimeşte tare bine, mi-a spus că nimic nu e hotărît
   încă.
      Am priimit scrisori de prin Transilvania. Toţi ai noştri s’au
   răspândit şi vin cei mai mulţi în Constantinopol. Spre a reveni
N. BĂLCESCU
31
  la numirea unui cap al emigraţiei, noi aci am fost de părere că
  nu trebuie să-i dăm nici un consiliu, ca să curmăm odată dis-
  putele şi paralizarea, ce naşte din însoţirea a oameni de opinii
  contrarii, ceea ce se întâmplă întotdeauna într’o asemenea orga-
  nizare. Şi apoi ce putere i se dă. Nu mai mult decât aceea ce
  i-am dat noi lui Maiorescu şi ţie, adecă de a fi ministru pierii-
  poleniiaire. De va avea trebuinţă de un conseil, să-l lăsăm să
  şi-l facă el. Tot ce putem a-1 îndatora, gândesc, este de a da soco-
  teală, la o zi hotărîtă a anului, adunării emigraţilor, de lucrările
  lui şi de întrebuinţarea banilor, ce i să vor încredinţa.
     Cer încă dela tine ca să te sileşti să îndupleci pe Negri a priimi.
  Eu cunosc spiritul celor mai mulţi emigraţi şi ştiu că e peste
  putinţă a-i face să priimească a mai lucra ceva supt direcţia
  locotenenţilor şi că mai bine s’ar despărţi în două tabere. Min-
  ciuna cu care au izbutit a fi realeşi acolo de noi, a indispus şi
  va indispune şi mai mult pe toţi îinpotrivă-lc. Pentru mine e cea
  mai din urmă dată că mă amestec în aceste ticăloase chestii
  de persoane. Am făcnt-o povăţuit printr’un duh de împăcare
  şi consiliaţie a tutulor partidelor. Sânt hotărît să mă trag în
  viitor, cu totul de tot amestecul într’aceste, şi să mă ocup singur,
  cum voi putea şi la ce voi putea.
     îmi pare rău, că cărţile trimise de Franck sânt la Viena,
  după cum îmi scrii în cea din urmă scrisoare, căci de le găseam
  aci, mă apucam de lucrările mele istorice. De vor întârzia lucru-
  rile voi căuta să viu la Paris, să lucrez la istoric.
     Pentru ce n’aţi chemat îndărăt pe dl. Brătianul din Londra?
     Am văzut într’o scrisoare a lui Kreţulescu că ministru turc
  e tare supărat pentru broşura ce a făcut.
     Adio, scrie-mi curând şi mai mult, şi mă iubi şte.
                                                   N. Bălcescu
     Mălinescu este la Paris? De e acolo de ce nu-mi scrie?
                        XVIII
                    CĂTRE AUPICK
Paris, Decemvrie 1849
                                                                                         Excellence,
      Echappâ aprâs bien de difficultes aux dangers auxquels je
  me suis trouvâ exposâ dans Ies Etats autrichiens aprâs la dâsas-r
32
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
   treuse catastrophe de la Hongrie, mon plus grand bonheur, en
   arrivant â Paris, a âtâ d’apprendre la sollicitude de V. E. pour
   ma personne, ainsi que Ies ordres et Ies instructions qu’elle a
   daignâ adresser â mon £gard â Belgrad.
      II me serait difficile de vous exprimer combien j’ai £tâ sensible
   â cette marque de bienveillance, je me bornerai â assurer V. E.
   que ma reconnaissance est aussi profonde qu’elle sera âternelle.
      En vous priant Excellence de bien vouloir continuer â m’ac-
   corder votre bienveillance,
      Je suis de votre Excellence le trâs humble et trâs obeissant
                                                  serviteur,
                                              (neşemnat)
                                 XIX
                              CĂTRE LORDUL DUDLEY STUART
                                           Paris, 15 juin 1850
             Milord,
      Permettez moi de vous prier d’accepter l’hommage d’un pe-
   tit ouvrage sur la situation economique des Principautes Danu-
   biennes, que je viens de publier, et de vouloir bien remettre un
   exemplaire â son Excellence Lord Palmerston, en attirant sa
   bienveillante attention sur l’etat agonisant de ma patrie.
      En vous priant, Milord, d’excuser la liberte que je prends,
   veuillez accepter l’assurance de ma trâs haute considâration.
      J’ai l’honneur d’etre, Milord,
              Votre tres humble serviteur,
                                                    N. Balcesco
                            XX
                              CĂTRE ION C. BRĂTIANU
                                   Paris, 24 August 1850
           Iubite Brăliene,
     Aud că eşti în Hermanstadt şi mă grăbesc a-ţi seri şi a te
  ruga că de vei găsi pe Laurianu să-i zici să-ţi dea toate cărţile
  care i-am scris să-mi trimiţă încă la Viena, când era. Adică:
  1) toate documentele necessarie ce nu mi-a trimis încă asupra
  mişcării Românilor, la 1848 şi 1849; 2) din Biblioteca Magazinu-
  lui şi a lui, toate hârtiile şi cărţile ce priveşte istoria lui Michai
N. BĂLCESCU
33
  Vv Viteazul, la care să adaoge numerile Foii de minte dela Braşov,
  dcla 1847, în care s’a tipărit estrate dintr’o scriere veche asupra
  lui Michai Vv.
     Asemenea şi lada cu cărţile trimise mie din ţeară încă dela
  1847 şi rămasă la Baritz. Laurianu ştie toate aceste, adu-le numai
  aminte, şi acele ce vei putea â le lua cu tine, să le iei, şi să mi le
  aduci.
                                         Salutare şi frăţie,
                                             N. Bălcescu
                              XXI
                   CĂTRE e. winterhalder
                                    Paris, 7 Februarie 1851
           Iubite prietene,
     Am întârziat a răspunde la scrisoarea d-tale din 4 ale trecutei
  luni. Iţi mulţumesc din inimă de frate pentru silinţa ce voeşti
  a pune a mă scăpa de sarcina acelor cărţi. Doresc să aflu mai
  curând că ai izbutit.
     Intre cărţile ce ţi-am însemnat a opri pe seamă-mi, mi se pare
  că am însemnat şi aceasta de care nu mai am trebuinţă, adică:
     Historia Rerum Polonicarum, auctore Salomone Neu-
  g e b a u r, Francf. 1611, 1 voi., in 4°.
     O poci dar lăsa şi pe aceasta împreună cu celelalte. Poci
  încă asigura pe Bibliotecar (...)l) peste câteva luni, îndată
  ce voiu sfârşi compunerea istorie lui Mihaiu Vv, toate aceste
  cărţi oprite le voiu întoarce în dar Bibliotecii din Bucureşti.
  Cărţile dar ce am însemnat să opresc. Vei avea bunătate a mi le
  trimite de primăvară, cu cel dintăi ocazion, căci prin poştie va
  costa cam mult.
     Bag de seamă că în lista ce mi-ai trimis d-ta lipseşte uvragiul
  lui S t r i 11 e r, Memoriae Populum olim ad Danubium, 4 voi.,
  in 4°, care a trecut în lista d-lui Frank.
     Pe când aveam onoarea a locui la locul întăiu pe ghimie,
  împreună cu prietenul nostru Rosset, am văzut la dânsul un ca-
  talog ţipă [rit] de nişte cărţi ce se afla în librăria d-voastră. Intre
  acestea, ţin minte a fi băgat de seamă vr’o două broşuri franceze,
       1) Ma. ars.
3
34
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
  tractând despre întâmplările războiului creştinilor cu Turcii,
  dela 1593 la 1601. De e adevăr şi de cumva ai în librerie aseminca
  scrieri, care ar atinge de această materie, mă rog să ai bunătatea
  a mi le trimite.
      Te rog încă de eşti în relaţii cu cineva la Hermanstadt, scrie
  acolo să-ţi capete această scriere, care se găseşte nu cu anevoie
  acolo la librari:
      B e t h 1 e n, Wolffgang de, Historia de rebus Transilvaniei,
  Cibinii, 1783, 4 voi., in 8°.
      Şi mi-o trimite cu celelalte.
      Despre preţul acestor cărţi de mai sus îmi vei seri cum preferi
  a ţi se plăti, acolo de mumă-mea sau de mine, aci lui Russet.
      Numai te rog foarte pentru această carte a lui Bethlen să te
  ocupi, căci îmi este foarte de trebuinţă şi aci n’am găsit-o în-
  treagă.                                                    ,
      Iată multe cereri supărătoare ce îţi fac, iubite, dar cred că
  mi le-i erta, cunuscând că eşti gata a îndatora pe cei ce te iubesc.
                                             Salutare şi frăţie,
      63, Rue du Bac.                              N. Bălcescu
                                        XXII
                               CĂTRE PAUL BATAILLARD
                                Paris, le 30 septemvre 1851
           Mon brave ami,
     J’ai â peine le temps de vous tracer quelqucs lignes pour
  vous remercier de votre affcctueuse lettre et pour vous faire
  mes adieux. Je pars demain matin. Je descends vers le midi,
  sans savoir precisement dans quel endroit je me fixerai. J’âtais
  dans l’intention de passer l’hiver â Rome. Andral me Ta recom-
  mandâ. Mais j’ai appris, il y a trois jours, par des lettres que j’ai
  reţues de TItalie, que mon nom estfortement compromis â Rome
  et qu’en y allant je risque de faire connaissance avcc Ies cachots
  de ces miserables moines. Voilâ comment je me trouve compro-
  mis. Un officier valaque emigrâ, en passant de Constantinople â
  Paris, s’arreta â Rome. Je ne sais comment la Police papale a
  eu des soupţons et il fut arrete. On dit qu’on a trouve sur lui
  quelques papiers qui me compromettent. Me voilâ donc presque
N. BĂLCESCU
35
  forc6 de renoncer â Rome, cctte viile que j’aimc lanl ct qui
  m’aurait offert tant de rcssourccs, bibliothequcs, muse s, rui-
  nes, etc.
     Allez â Pişe, me dit un autre medecin, mais â Pişe je me trou-
  verai en prăsence des autrichiens ce qui ne me sera pas du tout
  agr^able. II me reste Hyeres que plusieurs medecins et amis
  m’ont recommand6 et Cannes, qui vous a laiss6 d’assez agr€a-
  bles souvenirs.
     J’irai passer quelques jours â Nice ou j’ai des amis que je
  dosire voir, apr^s cela je rctournerai m’6tablir dans un de ces
  deux nomm6s, si je ne puis pas aller en Italie. J’espâre vous
  ferire bientot de Nice.
     Enfin dans tout ce qui m’afflige le plus c’est de ne vous avoir
  pas vus, mes chers amis, avant mon d6part et de passer plusieurs
  mois loin de vous.
     Adieu mes bons amis, je vous aime et c’est de tout mon
  coeur.
                                               Tous â vous,
                                               Nicolae Balcesco
8*
              TABLETE
                                                    CULTURĂ
     Priza]: dric alb, şcoală de fele după el. Ceafă. Cimitir.
  Până se va găsi mijlocul să dispară infamul cadavru, cu care ne
  dârueşle, generoasa, frumoasa natură, prinlr’o bruscă evaporare,
  odiosul spectacol al îngropăciunii turbură şi întrerupe, frântă de
  fiece dată, încrederea în bunele întocmiri de mai presus de noi.
     Un convoi de copile de 16 ani, cernite.
     Aş fi crezut că boala, tuberculoza, bacteria, au ţinut să dea încă
  o dovadă de ineficacitatea ironizată a tratamentului medical. Nu.
  O calamitate mai tragică juca la poarta cimitirului ultimul act
  al unei vieţi de-abia schiţate. Fala se sinucisese. De ce? Din dra-
  goste prematură? Nu. Din motive culturale. Da. Această cultură,
  amestecată cu educaţie, cu resentimentele şi antipatiile de femini-
  tate ale profesoarelor, alese după diplome şi medii, fără un examen
  prealabil al predispoziţiilor impulsive, pe care psiho-tchnica pretinde
  că le decelează şi identifică exact, fără cercetarea antecedentelor,
  duce prea des la desgustul de viaţă şi, într’o criză a personalităţii,
  la suprimarea ei.
     Se cunoaşte cazul unui scârlionţ pe fruntea unei fete. cu care
  s'a luptat o profesoară aprig, până l-a biruit. Exasperată, fala se
  aruncase pe fereastra etajului al şaselea al şcolii. Se cunoaşte cazul
  treiului la latină, de mai multe ori asasin. Copilul e gonit cu două
  furci, din dreapta şi stânga; profesorul care nu admite sâ-l vadă
  băiat de treabă cu note mici şi părintele, care vrea sâ-l facă om
  politic sau director general. Familia face cu ochiul la şcoală şi
  şcoala la familie, cum să-l iărbăcească mai bine pe elev. Părinţii
  mai vor şi premiul întâi pentru odrasla lor, că nu în zadar
TABLETE
37
  Domnul Tată şi Doamna Mamă «se sacrifică», uitând că datoria
  părinţilor e să trăiască în rândul întâi şi aproape excluziv pentru
  nişte copii cari nu i-au rugat să vie pe lume. Mediocri, părinţii
  impun progeniturii să fie incomparabilă şi nu pol să accepte legea
  vieţii că omul trebuie să rămâie întreg şi neştirbit, cu însuşirile şi
  păcatele cu care s’a născutt nu cu cele absente la părinţi. Strâns
  între prigonitori, şi speriat, copilul o ia spre c’milir.
     Am şi eu cazul personal al unei cop le, vorbind limbile învăţate
  mai bine decât profesoarele respective, care dau franţuzeasca pe
  ţigăneşte şi cetind curent pe cel mai dificil scriitor latin, pe Tacit.
  La bacalaureat o profesoară i-a adus învinuirea că surâde—şi
  a «trântit-o». Profesoara, în lipsa altor aptitudini, practica faţă
  de candidate atletismul.
     Inlăunlrul ceţei se petrecea despărţirea. După ce şi-au pierdut
  copila, părinţii se mângâiau cu doctrină, slrigându-i, aproape morţi
  şi ei de o vijelie de păreri de rău întârziate:
     — La revedere! — ca pe un peron de gară.
     Copila fusese victima unei Directoare de liceu. Fără să se
  informeze, . ă asculte, să cântărească, pripita Doamnă urmând o
  pâră, a dat-o afară din şcoala ei şi din toate şcoalele cu putinţă.
     Am întrebat: «Ce face maică-sa? ce face taicâ-su? ». Mi s’a
  răspuns: « Plâng ».
     Prea puţin.
                                                           GIONI
     Aş vrea să-i scriu corect fonetic numele şi mă împiedecă orto-
 grafia i-ului scurt.
     Rar e vorba de un pisoi, alb, de 4 luni, nu de gramatica
 română. Un mormoloc orb, ivit într’o seară şi ajuns în gospodărie
 o personalitate cu neputinţă de înlăturat. Nu foloseşte că nu ţie
 socoteală de el. II dai pe uşe, se întoarce pe fereastră; îl laşi la
 fereastră, se luptă cu geamul şi trebuie să i-o deschizi. El se ame-
 stecă ’n toate, cu o siguranţă şi o autoritate, atotbiruitoare. Această
 voinţă umoristică nu-i mai mare de-o şchioapă şi răstoarnă, pe
 lângă obiectele ct-i stau nainle, când îşi alege un drum imposibil
 printre flacoane şi figurine de bibliotecă, toate principiile şi regulile
 întemeiate ale gospodăriei, fără să ţie seamă de trecut, de civili-
 zaţie, de artă, de cultură, de stiluri, de tradiţii, de nimic.
3«
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     Prea puţin îl priveşte pe el că eşti om serios, şef de familie
  venerat: vrea să se joace cu tine şi dacă refuzi, nici asta nu-l
  interesează: te atacă. Te pândeşte din faţă, din spate şi din profil,
  ca pe o vrabie, se frământă niţel pe brânci, şi a izbucnii. Ţi-a
  sărit în obraz, îţi roade nasul, te muşcă de urechi —şi-l laşi. Neru-
  şinatul a găsit o lume gata făcută pentru fanteziile lui şi totul îi
  aparţine acestui autocrat de 1 kilogram. L-am pus de zece ori în
  balanţă să-l cântăresc şii-amspus: «Stai, măi, Gioni, numai un
  minut, să văd cât atârnă cei o mie de draci din tine ».
     — Dă-mi-l încoace, să-l junghinesc, cere fiecare din casă, dar
  îl păstrezi pentru tine ca să-l junghineşti pe seama ta, pe genunchi,
  pe masă, pe canapea, pe covor. Junghineala e sâ-l întorci pe spate,
  să-lîmpungi cu degetul, să-l apuci de-o ureche, de coadă, de un picior.
  Afurisitul se apără şi te junghineşte el. A fugit şi se întoarce. Ii place.
     Naivitatea lui, nelămurită între unghii, cu care nu ştie încă
  ce trebuie să facă, şi între dinţi, a învăţat să muşte ca un căţel şi
  a uitat de ghiare.
     Câtă vreme trece din mână ’n mână prin aer, el se supune şi
  atârnă moale, abandonat, ca o zibelinâ de grumaz cu ochii de
  sticlă: singura lui tihnă între mii de acrobaţii. De unde atâta
  invenţiune la un cap cât un ou şi atâtea puteri neastâmpărate la
  un pumn de viaţă? Uite cum îi arde căutătura! A mai văzut
  ceva! Iar a sărit! Un ciucure al perdelei se mişcă a lene în des-
  chizătura balconului de peste grădină. Şi se mişcă şi salcia. Dar
  Gioni e deştept: nu se aruncă pânâ’n frunzele ei: ştie că trebuie
  să treacă peste o prăpastie. Gioni ştie tot.
     Ce e grav şi solemn a hotărît natura să fie şi prost. El conver-
  teşte totul în joacă: ţigarea pe care o fumez, agăţându-se de fumul
  ei, condeiul cu care scriu, cartea în care dese... Fii cuminte,
  Gioni, ăsta e un volum gros, iscălit de doi filosofi şi scris de nici-
  unul din ei. Lasă-mă, vreau să mă adâncesc în monumentala ei
  măgărie. De unde! Gioni nu gustă filosof ia şi-i roade pagina
  substanţială.
     Dar m’a compensat cu o săritură anapoda, de artă japoneză,
  înţepenit pe labe, din pricina unui dop legat cu aţă, pe care voia
  sâ-l ocolească, şi cu coada vulvoi, a dansat lateral, ca şi cum ar
  fi fost de cauciuc şi pus în mişcare cu maţul comprimat de o băşică.
  Această figură genială i-a fost plătită lui Gioni cu o bucată de cârnat.
TABLETE
39
                           1 OCTOMVRIE 19....
     E o dată fără nicio semnificaţie în calendar. Atâta doar că
  vine Popa cu pieptarul de aur lăsat de-a-lungul reverendei până
  la poale, şi botează locuinţa cu aghiasmă, scuturată de un mă-
  nunchi de busuioc. E zinlăi, sărbătoarea sufletului, îndulcii cu
  o smerenie şi o ’nchinăciune, de 12 ori pe an.
     întâiul de azi e lotuşi o mare sărbătoare a pomilor şi a luminii.
  Frunzele n’au căzut niciuna şi zâmbeşte fiecare foaie de nuc poleită,
  suflată cu soare, jumătate soare, jumătate umbră. Florile visează
  ca ’n cele mai curate după amiezi de Iulie, fierbinte şi alb. E un
  cântec toată culoarea livezii, ridicată pe ramuri către cer şi soarelui
  îi pare bine că limpezeşte zece orizonturi pe rând, până la hotarele
  cele mai din fund ale lumii.
     E vechea toamnă românească, turburată altădată de viscole şi
  cutremure negre. Ni s’a întors, ca să ne bucure inima îngrijorată,
  odată cu stolurile de porumbiei aruncaţi în văzduhul albastru. Am
  rămas cu vrăbiile, cu sticleţii care-şi sucesc ghiersul pe un fluier,
  de sticlă cu trei atingeri, cu scatiii, cu piţigoii. Dacă ar fi ştiut
  berzele şi rândunelele că la întâi Octomvrie vara se va întoarce exu-
  berantă, binefăcătoare şi senină, ar fi rămas pe clopotniţele noastre
  şi ’n cuiburile de lut, şi le-am vedea în zare, când botează popa şi
  magazia, pe unele înălţându-se leneş, ca nişte şaluri cu chenare
  negre, şi pe celelalte săgetând spaţiul dintre grădini.
     Dacă nici broasca ţestoasă nu şi-a făcut aşezarea ei de iarnă,
  să ştii că toamna o să fie lungă, spune dintre noi cineva. Inir’a-
  dcvăr, ciudata făptură, printre plantele cu măciulii galbene şi roşii,
  e ca o copaie întoarsă, de dedesubtul căreia îşi scoate capul de
  şarpe spre oameni. Probabil că a ’nvăţal să-i cunoască şi că din
  punctul ei de vedere ei nu se deosebesc prea mult de ea, împovăraţi
  de carapacele lor, decât prin lungime.
     —       Bună dimineaţa, broască ţestoasă. Ce ascunzi sub dumneata,
  de stai într'o parte?
     Ne gândeam că ar fi putut să fie nişte pui de-ai ei, născuţi
  gala îmbrăcaţi, în paltoane încheiate până la gât, şi am fi vrut să-i
  ţinem în mână şi să-i întoarcem pe faţă şi pe dos.
     Broasca sta pe un ou de găină, ouat în buruieni.
     —   E 15 lei oul! strigă Zamfira.
40
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     — Dă-i şi Zamfirii patru ouă, hotărăşte gospodina, şi pofteşte
  Părintele să intre.
     Popa se uita prin zăbrele şi dalii în grădină.
                                         HOŢUL CU CONDEIUL
     Cultură, de vreme ce-i cultură. Una spune, alta crede: una
  scrie, alta face. Am afuns ca fiecare din noi să fie în loc de unul
  doi şi mai mulţi.
     Cu seninătate, porcul sufletesc se multiplicăm personaje contra-
  dictorii, de contrast, şi cinismul cu care totuşi joacă îngereşte pe
  troacă, e câteodată admirabil. Dai mâna cu unul şi el e altul. Ii
  citeşti slova severă şi el e o secătură, o canalie a sensibilităţii, un
  escroc, un tâlhar sau toate laolaltă. Vrea binele public şi el
  îl hoţeşte. L-ai văzut că fură, el ştie că l-ai văzut dar îţi pune
  dinainte în fiecare zi, candoarea lui virginală. E scriitor. E mân-
  dru, e demn, e orgolios dar cerşeşte, se târăşte, linge — iar când nu
  capătă ce vrea, redevine senin. E agresiv şi caută pe întunerec
  beregata. Are în călimară şpiraclul pe care-i învârteşte în cerneală.
     Ochiul nefericitului cetitor e cast, auzul îi e pur, inima e naivă.
  Cetitorul mai crede în cuvântul tipărit şi în vorba rostită, în ati-
  tudini. Bietule de cetitor, de câte ori te murdăreşte pana pe care
  o urmăreşti, glasul în care, la disperare, te încăpăţânezi să te bizui,
  ca pe o speranţă personalii Tu nu crezi că abjecţiunea poate să
  ofteze, să geamă şi să plângă — şi să ia totul în deşert. O auzi
  vorbind de neam, de ţară, de norod, ca şi cum ar fi tatăl şi muma
  ei. Ia te uită la ăla, cum se frământă şi cum se bate ’n piept. Firma
  jertfelor, mereu făcută de ocară, prinde mereu, şi tu nu poţi gândi
  că scamatoria poate să varieze pe temele sacre.
     Ba te ţine şi de scurt, ţiganul. Te dăscăleşte, te ameninţă, îţi
  explică Sfintele Taine, ştiind mai bine ca toţi ce face Dumnezeu :
  ca să te fure mai bine. Din copilăria ta sufletească face bani,
  cumpără, capătă. Nu e unul, nu sunt doi, sunt o mie. Au învăţat
  unul dela altul. Dela mai vârstnicii meseriei metoda a trecut la cei
  mai din urmă veniţi—şi toţi izbutesc. Când unuia nu-i reuşeşte,
  aceluia din întâmplare i-a mai rămas o fărâmă de putere de a fi
  scârbit din timp în timp de murdăria în care asudă gras.
     Ai văzut de ce atacă pe un negustor? Ca să se împace cu eT
  după ce l-a mânjit. Nasul lui nu e a doua zi mai scurt: nu i-a
TABLETE
41
  scăzut nici de un centimetru: profetul şi-a construit capul necesar.
  A doua zi are pe listă pe altul şi toată tactica lui de hingher e
  amestecată cu literatură, cu păr peste cap, cu cravată, cu estetică,
  cu puncte de vedere şi cu spirit critic, mă rog. Toi el afirmă că
  la condeiu, dacă nu se răspunde cu bancnote, se răspunde cultural,
  cu condeiul. Cititorule, nu te împiedeca de erori: dă bătaie, răs-
  punde cu bastonul, trimite pe mânuitorul de şpiraclu intelectual la
  spital pentru câteva săptămâni, ca să reflecteze subt pătură, cu
  falca sfărâmată, la o îndreptare pe calea cea bună. El poale deveni
  un bun lustragiu pe o catedră cât un scăunel.
         Te miri, cititorule, că puşcăriile suni pline de hoţi. Nepri-
  cepuţii n'au înţeles că tâlhăria cu condeiul dă imunitate. Hoţia
  condeiului nu prezintă risc hoţilor, amicii mei. Faceţi ca mine.
  înainte de prima lovitură deprindeţi-vă pana, şi nu mai aveţi
  nevoie să vă riscaţi liniştea şi pielea. Dacă vreţi, deschid pentru
  voi, subl planşeul din faţa palatului Justiţiei, ca o replică bine-
  cuvântată, o universitate a condeiului aplicai, care înlocuieşte cu
  succes toate sculele de forţat uşile şi de spart casele de bani. Pentru
  taxe ne înţelegem: 50 la sulă din beneficii.
                                                        HÂRTIA
     De câte ori îţi îndrepţi condeiul în spre hârtie ai o şovăială.
  Inefabilul material, alb cel mai frumos şi mai gingaş inventai de
  om, pare tăiat din valurile cerului, căptuşit cu foi transparente,
  aduse plutind din văzduh. Poate fi ceva mai curat şi cu mai multă
  uşurinţă murdărit?
     Bagă de seamă, scriitorule: apropie-le de ea cu sfială—şi
  adu-ţi aminte, lipografule, de călugării dela teascul cu slove. îna-
  inte de aşlernerea ei peste plumb, făceau caleva metanii şi sărutau
  Sfânta Coală. Câte foi ale Evangh liei dda Ioun, cu tiparele sco-
  bite ’n lemn de păr ieşeau din tiparniţa mănăstirii? Zece pe zi?
  Poale că mai puţine.
     Pagina cu trei mărimi de chirilice negre, o mărime pentru
  cilania în biserică, o mărime pentru tălmăcirea înţelesului ascuns,
  căci înţelesul adevărat e întotdeauna ascuns atât în cuvânt cât şi
  în lumina zilei şi mai departe de ea, iar mărimea cea mai mică
  pentru aninarea unui înţeles de altul. Tiparul dă pe faţă lucrul
  necunoscut şi tipografii aceia ştiau cu ce umblă mănile lor. La
42
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
  început era cuvântul şi cuvântul a rămas de atunci mereu la început.
  Nu simţi tu, într’adevăr, cărturarule, că sunt noi în fiecare zi
  cuvintele tale şi că de câte ori iei pana, ca să le dai în vileag e o
  caznă, ca la facerea lumii şi în fiecare zi o înviere din morţi?
  Nebunalicule, tu te foci cu firul de beteală viu: să nu fie în deşert:
  ai să dai socoteală dacă-ţi moare între degete ca un licurici. Tu
  trebuie să-i adaugi cuvântului viu puţina ta viaţă şi nu să i-o
  scazi pe a lui. Osânda ţi-e aspră: rămâne pe hârtie murdărie. In
  loc să faci ca floarea, tu ai făcut ca musca. La ce ie-ai mai apucat
  să zbori şi să cânţi, dacă aripile ţi-erau mici, înălţarea pitită şi
  glasul sterp?
     Unul sfinţeşte hârtia acolo unde o sută o spurcă, nevrednicii
  de mântuire. Nu se puteau ei mântui într’alt el, cu o strădanie
  mai potrivită? Duci pe cobiliţă apa din fântâna altuia şi n’ai
  înfumurarea că ai făcut-o, apa, tu. E o mântuire să o împărţi
  proaspătă şi limpede plugarilor înseloşaţi. Samarileanca s’a mân-
  tuit târînd în sus, frecată de ghizduri, ciutura cu răcoare. Nu eşti
  mulţumit: vrei să fii şi Hristos şi nu vrei nici să te răstigneşti.
  Iţi place să fii un Iisus gras, cu guşa pământească, un Iisus
  de sofa şi de filţ, răsturnat, nu răstignit.
     Foaia mea prea curată, porumbielul meu şi al Sfântului Duh.
  Vino-mi să te păstrez cum eşti şi să mă uit la frumuseţea la nevi-
  novată şi liniştită, comoară. Şi nu m’oi apropia cu pana de line,
  ţi-am furat, ca să-ţi turbur undele în zadar. Numai când m’o
  chema pe şoptite graiul de care ascult, atunci o să-mi treacă pe
  faţa la întinsă gândul, ca un fluture adăpat în plutire cu bobul de
  rouă furat oceanului, înainte de a se înneca în nesfârşirea lui.
     Scriitorule, ai mânfil multă hârtie. Tipografule, ce ai făcut?
  Ai pierdui ceasul mare, pe care-l găsiseră scriitorii la opaiţ. El
  nu mai bale în slova ta luminată, de un părete cu cărţi. Tu faci,
  scriitorule, liraf.
     Tainele, înţelesurile, chinurile, ferftele unde au rămas?
                                  OAMENII LUI CA RĂGI ALE
     Din ce în ce mai actual Caragiale. El au a copiat viaţa şi
  limbajul unui timp trăit, el a creeai anticipat schema unei societăţi
  în înfiripare. Tiparele lui dau serii imense de personaje după
  câteva modele, atât de noi încât par inventate de el. Epoca e a lui
TABLETE
43
  şi cum durează de o bună bucată de timp şi priieşte tot mai mult
  înmulţirii exemplarelor în carne şi oase, ea nu pare să sfârşească
  aşa de curând şi merită câte o menţiune, verificând din când în
  când puterea scriitorului de a face, ca Dumnezeu, oameni cu
  niţel noroi.
      II întâlneşti pe Caragiale în discursuri, în declaraţii, în proiecte,
  în presă, în literatură, pretutindeni unde se scrie şi se grăieşte,
  prezent şi la catedră. In absenţa unui control public şi a unei
  critice care nu poale decât să aplaude şi să admire, ciiacii lui se
  lasă în voia focului sacru ne mai fiind stingheriţi de nicio teamă
  şi siguri că tot ce spun şi fac se bucură de nemurire.
      Dacă i-ai striga pe numele lor adevărat, în mijlocul elocinţei:
  Agamiţă! Trahanache! ei s'ar simţi ofensaţi şi n’ai scăpa cu una,
  cu două, de rigurosul lor spirit de răzbunare. Lumea îi aude, îi
  ştie, înghite conferinţa sau discursul, zâmbeşte şi ţine minte, pen-
  trucâ impresiile nu se mai uită şi episoadele grase jac plăcere să
  fie povestite în onoarea lui Păcală şi a interpretului formelor lui
  variate.
      Comicul bun nu e atât al umorului cât al genului serios şi grav,
  care oferă cele mai izbutite mostre de literatură specială; comicul
  tragic. Prostul dă naştere hazului candid, veseliei nevinovate, ila-
  rităţii naive, cu efecte, de sigur originale, dar el e întrecut de râvna
  neobosită de fac-iolum a varietăţii lui cu veleităţi, cretinul pseudo-
  cultivat sau ţâcnit. De opiniune activă şi exibiţionistă, el are o
  judecată şi o sentinţă pentru toate cazurile imaginabile, gala să dea
  soluţii de grotesc cu atât mai definitive cu cât nu admite obiecţie
  şi discuţii.
      Cine nu e de părerea mea îl ia mama dracului!...
      Tot ce suflă e de părerea lui, înfricoşat de această mamă.
      E un mare noroc că imbecilul serios nu capătă niciodată puterea
  la care consimte că are dreptul, căci ar depăşi toate limitele umo-
  rului, şi din Caragiale ar intra de-a-dreptul în personajul dublu
  al lui Claudiu şi Neron şi s'ar plimba cu luntrea, ca să sş răco-
  rească, pe o baltă, care şi-ar primi alimentarea cu lichid dela 100
  de ghilotine în funcţiune permanentă furîmprefur, amestecat cu
  sângele maică-si, al copiilor şi nepoţilor lui.
      In fond, Caragiale a fost un creator trist.
                                      T. ARGHEZI
            SFÂRŞITURILE DE EPOCI ISTORICE
            ŞI PRODUCŢIA LOR FILOSOFICĂ')
     Criza pe care o trăieşte astăzi societatea capitalistă are un
  înţeles mai adânc şi o semnificaţie mai largă, marcând în eco-
  nomic şi social sfârşitul unei epoci istorice. Pentrucă noi trăim pe
  plan general, dincolo de aparenţele uneori trunchiate şi deci înşe-
  lătoare, sfârşitul unui regim social şi începutul unuia nou. Fazele
  prin care va trece omenirea în desfăşurarea acestui proces de
  moarte şi totodată de naştere, de sfârşit şi totodată de început
  de veac nou, transformările pe care le vor suferi, într’o ţară sau
  alta, după împrejurările istorice concrete, instituţiile de bază:
  economice, sociale sau culturale, ritmul pe care îl va cunoaşte
  trecerea dela un regim la altul, nu pot fi încă prevăzute. Singurul
  lucru pe care trebue să-l subliniem, în legătură cu problemele
  cercetate, este că astăzi trăim din plin acest proces de structu-
  rală transformare, al cărui prim început se plasează cu câteva
  decenii mai înainte.
     Creaţiile filosofice ale lumii contemporane, curentele şi ten-
  dinţele care au apărut în ultimul sfert de veac, până în imediata
  actualitate, reflectează fidel şi conştiincios starea de decrepitudine,
  de destrămare şi de neputinţă, împletită cu lipsa oricărei perspective
  istorice a regimului actual. Pentrucă aceste curente şi tendinţe
  în filosofie, întreagă această filosofie este produsul spiritual al
  unui regim condamnat de istorie.
     închide această constatare un fenomen singular în trecutul
  omenirii şi, dacă limităm cadrul discuţiei, în chiar trecutul gân- *)
     *) Fragmente din volumul « Curente şi tendinţe în filosoiia românească »,
  în cure de tipărire.
SFÂRŞITURILE de epoci istorice
45
  dirii filosofice? Noi credem că nu. Şi tocmai aceasta întăreşte
  temeinicia susţinerilor noastre.
     Istoria în desvoltarea ei nu se înfăţişează ca o simplă şi banală
  repetare de stări şi de momente, de cicluri mai mult sau mai
  puţin asemănătoare şi, cu âtât mai puţin, identice. Un parale-
  lism, în înţelesul strict al cuvântului, între etapele diferite pe
  care le-a parcur» omenirea nu poate fi stabilit. Istoria nu este o
  permanentă reîntoarcere—corsi e ricorsi—cum afirmă Vico,
  după cum nu urmează nici drumul evoluţiei helicoidale trasate
  de Kant. Istoria omenirii se caracterizează dimpotrivă prin per-
  manente schimbări şi transformări, în care momentul dispariţiei
  unei epoci şi a unor forme de viaţă economică şi socială este tot-
  dată momentul naşterii unei noui vieţi, a unei noui societăţi.
  Viaţa condiţionează moartea; dar nu este mai puţin adevărat
  că moartea la rându-i dă naştere vieţii. Această schemă a des-
  voltării istoriei explică mult mai adequat evoluţia omenirii,
  găsindu-şi aplicarea şi în tot cuprinsul producţiei ideologice, deci
  dincolo de cadrul strict social şi politic.
     Acceptarea acestui punct de vedere nu trebue să ducă, în
  ultimele lui concluzii, la aplicări nucanice. Cu toate că în desfă-
  şurarea istoriei omenirii nu există paralelism sau identitate, se
  pot găsi totuşi anumite elemente comune şi anumite manifestări
  asemănătoare, fără ca prin aceasta să ignorăm sau să subpreţuim
  conţinutul concret istoric, atât al curentelor de idei, cât şi al
  cadrului în care ele s’au desfăşurat. După cum trebue să adăugăm
  imediat, că elementele asemănătoare pe care le găsim în decursul
  istoriei nu constitue nici ele fructul unei întâmplătoare coincidenţe.
     Dacă mărginim cercetarea noastră numai la gândirea filosofică
  propriu zisă, constatăm că marile epoci istorice—sclavagismul,
  servagismul şi capitalismul — au dat naştere în timpul decadenţei
  lor, unor curente şi şcoli filosofice apropiate. Formele de mani-
  festare ale acestor şcoli şi curente au putut fi diferite, —fondul,
  tendinţele şi orientarea lor generală au avut însă multă asemănare.
     Faptul este uşor explicabil. In faţa procesului de decădere a
  formelor de viaţă economică, a destrămării vieţii sociale, a insu-
  ficienţei şi defectuozităţii mecanismului politic, atitudinea pătu-
  rilor suprapuse şi privilegiate nu a putut diferi prea mult, fie că
  este vorba de stăpânii de sclavi, de aristocraţia feudală şi de para-
46
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
  ziţii ei sau de marii magnaţi ai capitalului. Aceeaşi lipsă de pers-
  pectivă istorică — deci neîncredere în viitor, aceeaşi aderenţă
  faţă de formele de viaţă socială de până atunci — deşi aceste forme
  apar definitiv condamnate, aceeaşi adversitate faţă de orice înnoire,
  iată ce caracterizează atitudinea tuturor acestor pături. Vorbim
  de atitudinea socială a acestor pături şi clase şi nu de cea indivi-
  duală care putea fi diferită, dela om la om.
      Atitudinea socială a unei clase îşi găseşte expresia ei, şi poate
  cel mai adequat, tocmai în producţia ideologică şi, în primul rând,
  în filosofie. Pentrucă, spre deosebire de celelalte domenii şi direcţii
  în care au loc manifestările vieţii intelectuale, filosofia oferă ele-
  mentele necesare ce stau la baza concepţiei de viaţă şi fixează
  poziţia în faţa vieţii şi a problemelor ei, atât a individului cât şi
  a unei colectivităţi. Este deci firesc ca tocmai în filosofie, mai mult
  decât în literatură, în artă, în drept şi în ştiinţă, să fie mai uşor
  desprinsă esenţa acestei atitudini şi, în acelaşi timp, elementele
  ei cele mai pregnante şi mai caracteristice.
      Aici intervin şi punctele de asemănare amintite. Fie că este
  vorba de aristocraţia romană — la sfârşitul epocei sclavagiste;
  de nobilimea feudală—în momentul descompunerii lumii serva-
  giste; de reprezentanţii tipici ai burgheziei — în criza structurală
  a capitalismului, atitudinea tuturor acestor categorii sociale,
  totuşi atât de deosebite, este aceeaşi: oboseala, fuga din faţa reali-
  tăţii, căutarea unui refugiu în religie, cultivarea misticismului,
  neîncrederea în forţele inteligenţei, neîncrederea în putinţa de a
  înţelege realitatea, desarmarea în faţa forţelor care în lumea
  înconjurătoare le apar ascunse. Ajutorul religiei este cerut, intens,
  tocmai pentru a oferi maselor în frământare, fie o diversiune
  de largi proporţii, fie un mijloc de adormire.
      Aceste elemente comune în atitudinea claselor suprapuse, Ia
  fiecare sfârşit de epocă istorică, determină şi acele asemănări
  din domeniul filosofiei, a curentelor de idei şi a tendinţelor,
  făţişe sau mascate, care îşi fac aici, Ia un moment dat, apariţia.
                                               * * *
      Decăderea societăţii sclavagiste — apunerea lumii greceşti şi
  descompunerea celei romane — şi-a găsit reflexul ideologic în
  curente filosofice bine precizate. Pe lângă stoicism, scepticismul
SFÂRŞITURILE de epoci istorice
47
şi trecerea dela idealism la misticism — sub forma neoplatonis-
mului — caracterizează această întreagă epocă. Ne oprim la
aceste curente bine conturate peptrucă eclecticismul, care de fapt
dă nota specifică producţiei filosofice romane, nu aduce niciun
element nou.
     Aenesidemus, unul din ultimii mari filosofi antici, care a trăit
în pragul erei creştine, împreună cu Sextus Empiricus dă viaţă
nouă şcolii sceptice. Cel dintâi încearcă să dovedească totala
neputinţă a cunoaşterii, neputinţă născută din însăşi natura
lucrurilor. Dela dânsul se crede că au rămas cele zece topii — cau-
zele îndoielii — în care sunt cuprinse elementele de bază ale
scepticismului. Prin aceste argumente, el încearcă să dovedească
netemeinicia cunoştinţelor pe care le căpătăm pe calea simţu-
rilor. El susţine că stările noastre de spirit — boala, foamea,
emoţiile — influenţează simţurile noastre şi le falsifică. Ceea ce
ne dau simţurile nu-i cuprins în lucruri, ci sunt creaţiile noastre,
ale spiritului nostru. Complexitatea în care se înfăţişează lucru-
rile individuale modifică calităţile lor, calităţi sub care ele ni se
înfăţişează. Din varietatea condiţiilor în care trăieşte omenirea
se nasc cele mai diverse puncte de vedere, deşi logic ar fi ca natura
omenească să determine un punct de vedere unic, asupra a tot
ceea ce ne înconjoară.
     Cel de al doilea filosof sceptic, Sextus Empiricus, care trăieşte
în al doilea secol după Hristos., susţine că omul trebue să refuze
acceptarea oricăror valori, întru cât spiritul omenesc este nepu-
tincios să înţeleagă natura lucrurilor, să pătrundă sensul lor.
     Simţurile noastre sunt nesigure, iar judecăţile ău un caracter
personal, fără valoare generală. Acest filosof reia tema lui Pyron,
pe care o amplifică, căutând să-i aducă în sprijin noui argumente.
     Scepticismul sfârşitului de epocă antică nu trădează nimic
din frământările scepticismului modem, aşa cum apare bunăoară
la Hume. El nu-şi pune noui probleme şi nu-i în căutarea de
noui soluţii.
     Scepticismul grec, din această ultimă epocă—subliniază
Zeller în « Die Philosophie der Griechen »—este acceptarea, ca o
necesitate naturală, a neputinţei omenirii. Esenţa lucrurilor nu
poate fi pătrunsă. Un sentiment de linişte, de tristeţă, de epuizare
şi de oboseală — în faţa frământărilor şi sguduirilor care au loc
48
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
  tocmai atunci în lumea antică — se degajează atât din filosofia
  lui Aencsidemus, cât şi din aceea a lui Sextus Empiricus. Este
  filosofia desarmării, a cedării, a renunţării. Turburătorul viitor
  — atât de greu de pătruns—închidea pentru omul lumii antice
  din acea vreme un mare semn de întrebare; descifrarea lui părea
  cu neputinţă. Scepticismul traducea pe plan filosofic drama care
  se petrecea în toate straturile lumii greceşti şi romane.
     Alături de şcoala sceptică, cel de al doilea curent care în pri-
  mele secole după Hristos a pus stăpânire pe gândirea lumii
  antice este neo-platonismul. Dela formulările lui Philon din Ale-
  xandria, neo-platonismul ajunge cu Plotin, mort către 270 după
  Hristos, în plină strălucire. Deşi aceasta este epoca de răspândire
  a creştinismului, totuşi neo-platonismul are întâietatea în ceea
  ce priveşte concepţiile filosofice. In această epocă, influenţa
  creştinismului asupra filosofici este inexistentă. Dimpotrivă, neo-
  platonismul influenţează el doctrina creştină.
     Care este caracteristica neo-platonismului? In primul rând
  neo-platonismul este o filosofic mistică, având un pronunţat
  caracter religios. După neo-platonicieni, primatul îl are în lume
  o fiinţă spirituală, superioară, Dumnezeu. Sufletul lumii, care
  creează materia şi natura, are la bază raţiunea —şi ea un atribut
  al lui Dumnezeu. Sufletul universului însufleţeşte fiecare lucru
  în parte. Omului îi este dat sufletul pentru ca să poată contempla
  Dumnezeirea, pe când corpul conţine în el izvorul păcatelor.
  Neo-platonismul credea şi propovăduia nemurirea sufletului,
  susţinând că, după moarte, sufletul omului se întoarce în cer,
  pentru a se contopi cu Dumnezeu. Această contopire nu poate fi
  însă decât rezultatul unei vieţi pure, neîntinate. Păcatele duc
  însă la încorporarea sufletului în animale, în plante, în sclavi.
     Amestec de doctrine care nu strălucesc prin originalitatea lor,
  neo-platonismul îmbracă ideile platoniene în forme teologice,
  îmbinându-le cu superstiţii, împrumutate din Orient. Fondul
  mistic este trăsătura caracteristică a neo-platonismului. Este mai
  mult o teologie, observă Biâhier, decât o filosofie.
     Alături de scepticism, misticismul neo-platonic dă conţinut
  gândirii filosofice în ultimele secole, pe care le trăieşte societatea
  sclavagistă.
SFÂRŞITURILE de epoci istorice
49
     Ceea ce caracterizează gândirea filosofică în Evul Mediu este
  subordonarea ei, totală, religiei. Catolicismul—pentrucă acesta
  reprezenta creştinismul în acel moment — a încercat să stabi-
  lească o unitate de concepţie între dogmele bisericii şi acele
  sisteme filosofice, care păstrau încă o mare putere de afirmare
  şi o destul de largă circulaţie. încercarea eşuiază însă. In tot
  Evul Mediu, sub învelişul învăţăturilor creştine, aristotelismul
  refuză în mod continuu să ofere elementele necesare construirii
  unei unitare gândiri filosofice creştine.
     In ceea ce priveşte omul şi destinul lui, ca şi în ceea ce pri-
  veşte atitudinea acestuia faţă de lumea înconjurătoare, proble-
  mele sunt puse în funcţie de dogmele catolicismului. Trei sunt
  curentele filosofice care merită să fie amintite, pentru rolul însem-
  nat pe care l-au jucat în toată epoca servagistă. Ele se leagă de
  numele a trei filosofi sanctificaţi de biserica catolică: Anselme,
  Thoma din Aquin şi Augustin.
     Anselme, iniţiatorul scolasticii, a încercat o teologie cu apa-
  renţe pozitiviste. In ce sens? Deşi susţine că adevărul absolut
  nu poate fi dat decât de către doctrina bisericii — doctrină ce
  trebue sustrasă însă oricărei posibilităţi de speculaţiuni inde-
  pendente sistemul său se oferă totuşi inteligenţei, pentrucă
  are un conţinut raţionalist. Anselme face încercarea de « a dovedi »
  evidenţa lui Dumnezeu şi dogma trinităţii, nu prin revelaţie, ci
  pe căile şi cu argumentele pe care raţiunea ni le pune la înde-
  mână. El reprezintă curentul realist — realist în sensul medie-
  val — conform căruia ideile generale sau «universale» au o
  realitate metafizică distinctă, în afara individului şi a faptelor
  particulare. El pleacă în « dovedirea » lui Dumnezeu dela afir-
  maţia că obiectul condiţionează gândirea. Dacă gândesc despre
  Dumnezeu, el este acel care a condiţionat gândirea şi deci Dum-
  nezeu trebue să existe. Căci existenţa este nu numai o condiţie
  a perfecţiunii, dar şi a gândirii.
     Thoma din Aquin îşi creează sistemul său filosofic şi teologic,
  plecând dela Aristotel şi dela învăţăturile lui. Lucrurile pentru
  thomism au o existenţă proprie, după cum există o lume exte-
  rioară, independentă de individ. Lumea, la rândul ei, nu este o
  creaţie arbitrară a lui Dumnezeu, ci se datoreşte inteligentei lui
  bunătăţi. Simţurile ne dau posibilitatea cunoaşterii lumii din
4
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
S°
  afara noastră, ele punându-ne în contact cu realitatea; dar în
  acest act al cunoaşterii, spiritul este supus obiectului, tinde chiar
  spre o confundare cu obiectul, în chiar actul cunoaşterii.
     Prin cunoaştere nu putem pătrunde însă decât în parte natura
  reală a lucrurilor. Prin bunătatea lui Dumnezeu, lucrurile sunt
  guvernate de legi fireşti; acestei bunătăţi i se datoreşte şi exis-
  tenţa independentă a lucrurilor. Ştiinţa poate să subsiste alături
  de credinţă, dar filosofia trebue să se subordoneze teologiei,
  după cum puterea omenească bisericii. Deşi pe calea teologiei,
  adică a religiei, cunoaşterea este limitată, avem în revelaţie
  putinţa să pătrundem adevărurile absolute şi eterne.
     Pentru concepţia thomistă este interesant felul în care se
  încearcă dovedirea existenţei lui Dumnezeu. Plecând dela exi-
  stenţa mişcării, se ajunge la necesitatea unei cauze iniţiale,
  eficiente, care este Dumnezeu.
     Adevărul şi existenţa se confund^. Dacă Dumnezeu e adevărat,
  nimeni nu se poate îndoi de existenţa lui. Trebue să existe o
  fiinţă care să reprezinte un maxim de adevăr şi de nobleţă şi
  această fiinţă este Dumnezeu. Ordinea şi finalitatea lumii dovedesc
  deci această existenţă, Dumnezeu înfăţişându-se ca o unitate com-
  pletă şi prestigioasă, cu atributele: simplitatea, perfecţiunea,etc.
     Intelectul dat omului îl face capabil să practice şi o ştiinţă,
  cu efecte imediate. Plecând dela datele simţurilor, omul poate
  ajunge la abstracţiuni, pentrucă este deschisă inteligenţei omului
  posibilitatea să extragă, pe această cale, ceea ce este esenţial
  în natura lucrurilor.
     Un al treilea curent îl reprezintă Augustin. Filosofia se con-
  fundă, pentru el, cu teologia. Inteligenţa, este supusă credinţei,
  care îi slujeşte ca îndreptar. Omul nu poate cuprinde adevărul,
  căci aceasta este numai în puterea lui Dumnezeu. Lumea naturală
  este creaţia lui Dumnezeu, nu pentru vreo raţiune deosebită,
  ci ca simplu act de voinţă. De altfel lucrurile nu au o existenţă
  proprie, ci îşi pierd continuu autonomia în actul creaţiei, care
  rămâne în stăpânirea lui Dumnezeu şi este de esenţă dumne-
  zeiască.
     In concepţia augustiniană, între om, suflet şi Dumnezeu, nu
  se întrepune nimic, pentrucă această legătură directă trebue să
  rămână veşnica şi singura cale a mântuirii.
SFÂRŞITURILE DE EPOCI ISTORICE
51
      Aceste trei curente au stăpânit pe tărâm filosofic tot Evul
  Mediu, până în secolul al XlII-lea şi al XIV-lea. îmbrăcând forma
  scolasticii şi utilizând mijloace de argumentaţie şi o cazuistică
  specială, ele au format baza ideologică a omului medieval. Por-
  nite din sânul bisericii catolice dominante, toate în slujba acestei
  biserici, ele au constituit armatura, fixată pe aşezările economice
  şi sociale, care a dat conţinut întregii epoci servagiste.
                                            ■* * *
      Dar şi aici intervin fundamentale schimbări. Scolastica atinge
  în secolul al XlII-lea epoca ei de glorie. In acel moment istoric,
  odată cu creşterea oraşelor, ca rezultat al desvoltării economiei
  de schimb, produsă la rândul ei de creşterea forţelor de producţie,
  au loc primele ciocniri sociale între orăşeni şi ţărani pe de o parte
  şi nobilii feudali de altă parte.
      Pe plan ideologic, conflictul social se reflectează în apariţia
  ereziilor şi a ereticilor. In Franţa de Sud, în Italia de Nord, în
  ţinuturile germanice iau naştere secte, care se ridică împotriva
  atotputerniciei bisericii şi a dogmelor catolicismului. Este carac-
  teristic însă că toate aceste mişcări de opoziţie nu depăşesc —
  cel puţin pe planul ideilor — cadrul religios. De aceea le semnalăm
  tocmai în acest loc. Sâmburul materialist pe care unele din aceste
  erezii îl cuprind, clementele panteiste care se manifestă uneori,
  sunt prea slabe pentru a ne îngădui să vorbim, în acel moment,
  de formarea unor şcoli filosofice opuse scolasticei. .
      Altele sunt însă curentele care pun capăt scolasticei şi care
  apar în epoca de decădere şi de descompunere a feudalismului.
      Astfel în secolul al XIV-lea, cu Dun Scott şi mai ales cu
  Wilhelm d’Occam, apare nominalismul. Faptul că această şcoală
  îşi are originea în Anglia, ţară în care găsim începuturile capita-
  lismului, nu este o simplă întâmplare.
      Nominaliştii au luat atitudine împotriva scolasticei, după
  cum tot ei au cerut ca filosofia să fie despărţită de teologie,
  religia urmând să aibă, ca domeniu rezervat, credinţa pură. Aici
  afirmaţiile ne urmând să fie dovedite pe temeiuri raţionale, cre-
  dinţa ca atare, trebue să fie ţinută în afară de orice contact cu
  raţiunea. Dun Scott a plecat dela anumite premize empirice şi
  materialiste, pe care a încercat să le fundeze pe ştiinţele naturale
4‘
52
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
  şi pe matematici. Cu Wilhelm d’Occam nominalismul atinge
  punctul culminant. Realiştii afirmau că ideile, «tuniversalele»
  singure ele au realitate, lucrurilor individuale lipsindu-le această
  însuşire. Dimpotrivă, nominaliştii susţineau că «universalele»
  sunt simple abstracţiuni şi că numai lucrurile individuale sunt
  reale, au o existenţă obiectivă, în afara conştiinţei noastre. De
  aici accentul pe care-1 puneau în actul cunoaşterii pe importanţa
  simţurilor şi pe experienţă. încercarea lui d’Occam să construiască
  filosofia, alături de metafizica religioasă, ca o ştiinţă lumească
  a realităţilor faptice, a dat naştere atunei unor vii şi puternice
  polemici, fiind privită ca o lovitură îndreptată împotriva bise-
  ricii catolice.
      Cu toată prezenţa acestor elemente care subliniază caracterul
   înaintat al nominalismului, el reprezintă totuşi una din ultimele
   manifestări ale scolasticei; subliniază în acelaşi timp, sfârşitul
   scolasticei.
      Cea de a doua latură fundamentală a nominalismului o con-
   stitue scepticismul; din acest punct de vedere ne inten.S3iz
   în mod deosebit. Prin ce se manifestă acest scepticism?
      Nominaliştii credeau că, în faţa atotputerniciei şi infailibi-
   lităţii credinţei, raţiunii îi rămân mijloace deosebit de restrânse.
   Raţiunea nu poate duce, în realitate, la cunoaşterea şi la stabi-
   lirea adevărurilor. Dar adevărurile care se sustrag astfel oiicărei
   posibilităţi de cunoaştere sunt numeroase.
      Dacă nominaliştii n’au proclamat falimentul raţiunii, ca mijloc
   de cunoaştere, ei au limitat în bună parte rolul ei, lărgind
   domeniul în care inteligenţa omenească nu are posibilitatea să
   pătrundă.
      încercarea nominaliştilor ţie a funda un sistem filosofic, în
   cadrul gândirii medievale, a eşuat. De fapt, ei n’au făcut decât
   să grăbească descompunerea interioară a acestei filosofii. De aici
   şi mai pronunţat caracterul sceptic al gândirii medievale, la
   sfârşitul Evului Mediu.
      Dar concluziile sceptice, ca şi poziţia antiscolastică a nomina-
   lismului, nu dau tot conţinutul gândirii filosofice în epoca des-
   compunerii feudalismului, adică în secolul al XlV-lea. Tocmai
   în acest secol şi în cel următor asistăm la o recrudescenţă a misti-
   cismului.                                                 '
SFÂRŞITURILE de epoci istorice
53
      Misticismul reprezenta şi el o atitudine opoziţionistă îndrep-
  tată, deopotrivă, contra feudalismului şi contra bisericii catolice
  dominante.
      Misticii refuzau să jntrepună biserica între om şi Dumnezeu.
  Ei puneau tot accentul pe credinţă şi în măsura în care refuzau
  posibilitatea cunoaşterii şi putinţa pentru raţiune de a descoperi
  adevărul, concepţia lor avea pn caracter retrograd. Dar nu din
  acest punct de vedere interesează concepţia mistică medievală.
  Fuga spre contemplaţie, fervoarea religioasă, ancorarea în cre-
  dinţa pură, aveau şi o altă însemnătate. Misticii ca Ruysbroeck,
  Gerson, P. d’Ailly, continuând tradiţia lui Bonaventure şi direct
  influenţaţi de Eckhart, încearcă să transpună în domeniul ab-
  stracţiei, al adoraţiei şi al contemplaţiei, frământările, nedumerirea
  şi neputinţa înţelegerii în faţa primelor semne ale destrămării
  sociale.
      Pentrucă misticismul, fie că lua caracterul unei efuziuni
  panteiste, în care sufletul omului (părticică din sufletul universal)
  tindea să se contopească, să se desvolte în Dumnezeire, fie că
  era de natură teosofică, aşa cum se manifesta în scrisul lui ^Jico-
  laus din Cusa, apărea în realitate cu rădăcini mult mai adânci.
      Există în misticism — în deosebi în misticismul medieval,
  reprezentat mai ales de Eckhart — şi un element dinamic care,
  în mod limitat, dă o coloratură dialectică felului de a explica
  existenţa lumii şi necesitatea transformării ei. Dar totuşi ele-
  mentul predominant în misticismul medieval rămâne puternica
  religiozitate care se degajează, ca rezultat al desorientării şf
  al lipsei unor puncte de sprijin într’o lume care se prăbuşea şi
  în faţa unui viitor pe care misticii încercau să-l pătrundă, pe alte
  căi decât ale minţii.
      Misticismul a încercat să apere poziţii proprii pe ruinile încer-
  cărilor thomiste şi anselmiene, să stabilească un raport între cre-
  dinţă şi gândire, să facă ca raţiunea — considerată ca parte com-
  ponentă în viaţa şi în destinul supranatural al omului, devenită
  intermediară între credinţă şi viziune —să poata pătrunde esenţa
  lucrurilor (conform tezei anselmiene); sau să facă ca raţiunea,
  îndreptată către luerurile sensibile, să se poată ridica până la
  afirmarea unei existenţe spirituale, păstrând o directă legătură
  cu credinţa, devenită însă singură călăuzitoare,—interzicân-
54
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
  du-i-se anumite concluzii sau îndreptând-o către realitatea divină
  (teza thomistă). In protestantism, misticismul îşi găseşte una
  din formele ultime de manifestare.
     După cum se ştie, Luther însuşi a începift prin a fi mistic.
  Cu Iakob Bohme, mort în 1624, misticismul medieval atinge
  punctul culminant şi totodată şi începutul decăderii lui.
     Apariţia misticismului în secolul al XlV-lea, este cea de a
  doua lovitură îndreptată împotriva scolasticei. Sfârşitul scolasticei
  oglindeşte totodată descompunerea regimului feudal pe plan
  ideologic. Găsim şi de astădată o legătură dela cauză la efect.
                                              * * *
     Să cuprindem cele două sfârşituri de epocă: sfârşitul lumii
  sclavagiste şi al celei servagiste. In gândirea filosofică din primele
  secole ale erei noastre şi către sfârşitul Evului Mediu, constatăm
  predominarea anumitor tendinţe şi curente, asemănătoare prin
  conţinutul lor, deşi diferite prin formele de manifestare. Gândirea
  metafizică şi creaţiile metafizice, alături de afirmarea scepticis-
  mului, de puternicele poziţii ocupate de misticism dau factura
  specifică conţinutului ideologic al celor două momente istorice
  de tranziţie. încercarea de evadare din strânsul contact cu reali-
  tatea, căutarea unor puncte de sprijin dincolo de cadrul lumii
  existente, vii, palpabile, se întâlnesc deopotrivă în curentele filo-
  sofice reprezentate în Antichitate de scepticism şi neo-platonism,
  în Evul Mediu de misticism.
     Am arătat că nu se poate vorbi de un paralelism perfect
  între epocele istorice prin care a trecut omenirea. Dacă găsim mani-
  festări asemănătoare pe plan ideologic, nu trebue ignorate nici
  nouile elemente intervenite aici, tocmai pentru a nu ne depărta
  de cadrul concret în care se desfăşoară creaţia ideologică. Prin ce
  se deosebesc cele două sfârşituri de epoci istorice?
     Lumea antică, lumea sclavagistă, s’a destrămat, a fost ruptă
  în bucăţi şi a dispărut apoi, încetul cu încetul, sub puternicul
  torent al năvălirilor barbare. Aşa se înfăţişează lucrurile, cel puţin
  la suprafaţa lor. In realitate, procesul descompunerii lumii antice
  era mult anterior şi îşi avea punctul de plecare în falimentul
  economiei bazate pe munca sclavilor. Pe ruinile lumii vechi nu
  s’a născut însă, printr’o puternică sguduire revoluţionară, o nouă
SFÂRŞITURILE de epoci istorice
55
  societate, cu noui forme de viaţă economică, socială şi politică.
  Trecerea dela lumea sclavagistă la societatea servagistă cunoaşte
  secole întregi de adormire, de lentă descompunere, de fărâmiţare
  a vechilor instituţii. Cauza este lipsa unei clase revoluţionare
  în Antichitate, care — în numele şi în interesul întregii omeniri —
  să fi fost purtătoarea năzuinţelor ei spre progres, luptând pentru
  înfăptuirea unei noui lumi: o clasă revoluţionară având un ase-
  menea obiectiv şi stând în faţa unei asemenea sarcini istorice.
     Pătura exploatată şi oprimată era formată din sclavi. Dar
  sclavii nu constituiau o clasă socială, în înţelesul sociologic al
  cuvântului. Le lipseau toate caracteristicele unei clase, atât din
  punct de vedere al rolului economic, cât şi al funcţiei sociale sau
  politice pe care o îndeplineau în structura lumii vechi. Dar tocmai
  pentrucă nu reprezentau o clasă şi cu atât mai puţin o clasă
  revoluţionară, sclavii nu aveau o ideologie proprie, nu aveau o
  concepţie determinată despre lume, despre resorturile-i intime,
  despre desvoltarea ei, o concepţie nouă, opusă stăpânilor de sclavi.
     Creştinismul nu a reprezentat nici el o asemenea concepţie.
  «Creştinismul —remarcă Kautsky — s’a desvoltat dela evreime
  la Romani, dela proletariat la stăpânirea lumii, dela organizarea
  comunismului la organizarea tuturor claselor. Deci o trecere fără
  un conţinut ideologic precis. Este o falsă afirmaţie că creşti-
  nismul â înlăturat sclavia. «Dimpotrivă—scrie mai departe
  Kautsky — creştinismul i-a dat un nou sprijin. Antichitatea a
  ţinut pe sclavi numai prin frică. Creştinismul singur a ridicat
  supunerea, fără împotrivire, a sclavilor, spre o datorie morală,
  care trebuia executată cu bucurie *.
     A schimbat creştinismul cel puţin atitudinea lumii vechi faţă
  de munca sclavagistă? Dacă plecăm dela anumite texte, în care
  se afirmă că atât actele sclavilor, cât şi cele ale stăpânilor de
  sclavi au o finalitate în afară de ei, în Dumnezeu, şi că noţiunea
  de iubire trebue să stea la baza tuturor faptelor încredinţate lui
  Dumnezeu, indiferent dacă aceste fapte sunt ale sclavilor sau
  ale stăpânilor lor, s’ar putea răspunde afirmativ. Dar nu textele
  tranşează chestiunea.
     Dacă a intervenit o schimbare în atitudinea lumii vechi faţă de
  munca sclavagistă, ea s’a datorat constatării că munca sclavilor
  era improprie de a mai sta Ia baza întregului proces de producţie
56
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
  din acea vreme. De aceea se poate afirma că sclavii n’au găsit
  în creştinism instrumentul ideologic cu ajutorul căruia să fi
  putut desagrega, structural, lumea greacă şi romană. Creştinismul
  apare cel mult, pe plan ideologic şi filosofic, ca produsul stărilor
  sociale amorfe, care caracterizează apusul lumii vechi. Dar lipsa
  unei ciocniri violente de clasă, lipsa unei clase revoluţionare
  care să intervină direct, cu propriile ei fapte, la înmormântarea
  lumii vechi şi la naşterea celei noui, îi menţine caracterul amorf
  şi infructuos.
      Ce se petrece în lumea veche?
      Economia bazată pe munca sclavagistă era în plină descom-
  punere. Două din domeniile principale de producţie — agricul-
  tura şi exploatarea subsolului — s’au resimţit cel dintâi. întinse
  pământuri în Italia apoi în ţinuturile învecinate au căzut în
  paragină. Ţărănimea liberă—totodată şi forţa de odinioară a
  armatei romane—începe să se rărească, mica gospodărie fiind
  înghiţită de mari latifundii. Pe aceste latifundii lucrau acum
  sclavii. Abandonarea exploatării minelor a dus la închiderea ace-
  stor izvoare de bogăţie. Din Italia, ruina şi dezolarea se întind
  în tot imperiul roman. Mai rămăsese în oraşe mica industrie,
  dar majoritatea populaţiei urbane o formau declasaţii, masa mare
  a Lumpenproletariatului.
      Unde era cauza acestei decăderi? Munca sclavagistă, prin
  condiţiile în care era prestată, datorită regimului în care erau
  ţinuţi sclavii, era prin natura ei puţin productivă. Atât timp însă
  cât puterea militară romană era întreagă, războiuţ — sursa prin-
  cipală a mânii de lucru sclavagiste — arunca necontenit noui
  braţe de muncă în producţie. In momentul când, prin decăderea
  ţăfănimii libere, puterea militară romană slăbeşte, seacă şi
  izvorul care alimenta cu sclavi piaţa muncii. Locul sclavilor
  nu-1 putea lua pe marile latifundii o inexistentă ţărănime, după
  cum locul sclavilor în mine şi industrie nu-1 putea lua « Lumpen-
  proletariatul». Formarea unei ţărănimi libere, pe baza colona-
  tului şi eliberarea mâinii de lucru sclavagiste, pentru formarea
  unui adevărat proletariat, nu puteau fi rezultatul unor simple
  măsuri administrative. Aceste două categorii sociale se vor
  naşte încetul cu încetul, în decursul multor secole, care vor urma
  prăbuşirii economiei sclavagiste.
SFÂRŞITURILE DE EPOCI ISTORICE
57
    Pentru lumea veche care dispărea prin dislocare în haos nu
este decât logic şi explicabil caracterul pe care-1 îmbrăca filosofia
timpului. Beneficiarii acestei lumi nu mai aveau nicio perspectivă
înaintea lor. După cum nu mai aveau un punct de sprijin, nu-şi
mai puteau face iluzii nici beneficiarii lumii feudale, în momentul
în care societatea servagistă îşi arăta, sub presiunea nouilor forţe
economice şi sociale, toată şubrezenia ei.
    Dar despre atitudinea acestei minorităţi, fie că este vorba de
stăpânii de sclavi sau de marii feudali, de exponenţii unora sau
ai altora ne-am ocupat mai sus. Ceea ce voim să subliniem aici
este faptul că acestei atitudini negativiste, la sfârşitul lumii
sclavagiste, nu i se opune nimic. De aceea gândirea ei filosofică
a fost înghiţită de creştinism, dizolvându-se şi confundându-se
cu dogmatismul religios. Cu totul alta era situaţia când, către
sfârşitul Evului Mi-diu, în mod timid, cu mai multă vigoare în
timpul Renaşterii, apoi deschis şi impetuos în secolele al XVII-lea
şi al XVIII-lea, se afirmă noui puncte de vedere, tocmai în filo—
sofie.
    încătuşarea filosofiei de către religie în Evul Mediu a însemnat
de fapt decăderea gândirii filosofice. Rdigia, recte catolicismul,,
devenise în acelaşi timp expresia intereselor păturilor dominante
şi reflecta, în întreaga ei construcţie, ierarhia valorilor lumii
servagiste. Mai mult, catolicismul devine foarte curând un instru-
ment de clasă în mâna celor bogaţi şi puternici, a vârfurilor pira-
midei sociale din acele vremuri, împotriva păturilor exploatate r
ţărănimea iobagă şi plebeimea oraşelor. Doar învelişul opac,
nebulozitatea în care era înfăţişată învăţătura creştină făceau
puţin vizibil acest lucru.
    Pe măsura închegării în Evul Mediu a nouilor raporturi de
producţie, consecinţa desvoltării forţelor de producţie, apar pe
plan social: burghezia şi proletariatul. Creşterea oraşelor, formarea
primelor întreprinderi manufacturiere, desvoltarea legăturilor
comerciale, începuturile de acumulare capitalistă — în primul
rând datorită activităţii capitalului comercial şi de camătă —
constitue baza economică premergătoare apariţiei regimului capi-
talist propriu zis. Descoperirea Americei, toate marile invenţii
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
58
  din secolul al XV-lea, amplifică aceste începuturi, dau imbold
  nou comerţului şi industriei, grăbind şi mai mult procesul dife-
  renţierii sociale, în cadrul societăţii servagiste.
     Desvoltarea forţelor de producţie şi procesul diferenţierii
  sociale, prin întărirea burgheziei şi a proletariatului în oraşe,
  prin adâncirea conflictului între masa iobagă şi nobilimea feudală,
  erau tot atâtea cauze care pregăteau disoluţia lumii servagiste.
  In mijlocul societăţii Evului Mediu se pregăteau forţele sociale
  menite să pună capăt întregului regim. Semnele descompunerii
  apar de timpuriu, deşi până la lichidarea lui definitivă va trece
  încă multă vreme.
     Am arătat că primele manifestări opoziţioniste, pe plan social,
  îmbrăcau formele schismei şi ale ereziei. Intru cât întreaga viaţă
  socială se găsea sub influenţa atotputerniciei bisericii catolice,
  lupta elementelor opoziţioniste, însăşi lupta maselor, trebuia să
  se desvolte numai în cadrul trasat de viaţa religioasă.
     In timpul Renaşterii, acest fenomen ia o nouă formă. Pro-
  testatarii încearcă să descătuşeze gândirea filosofică de tirania
  dogmei religioase şi se situează pe un plan mai ridicat, umanistic.
  Oamenii Renaşterii erau elemente luminate, deşi cei mai mulţi
  n’au părăsit disciplina catolică; sau, mai bine zis, au încercat
  să-şi armonizeze punctul lor de vedere cu dogmele bisericii. Ei
  se ridicau însă cu putere împotriva dogmatismului steril şi a
  verbiajului scolastic şi recomandau întoarcerea spre cercetarea
  naturii şi a tainelor ei. In scrisul lor se manifestă oarecare tendinţe
  materialiste şi se întâlnesc încercări de fondare a cunoaşterii
  pe datele empirice.
     Primii reprezentanţi ai burgheziei, din timpul Renaşterii, nu
  sunt însă în stare să fiormuleze o filosofie proprie. Burghezia este
  ea însăşi în proces de formaţie. De aici încercarea de reînviere
  a filosof iei antice şi căutarea, pe această cale, a unei eliberări de
  încătuşarea catolicismului.
     Dar această încercare se dovedeşte infructuoasă. Noua lume
  care se năştea, cu totul deosebită de lumea antică, nu-şi putea
  găsi temeiurile ideologice în reînvierea filosofici greceşti sau
  romane.
     Reacţiunea se manifestă într’un nou val de scepticism ai
  cărui purtători de cuvânt sunt Montaigne, Charon, etc. Suntem
SFÂRŞITURILE de epoci istorice
59
în secolul al XVI-lea. Şi de astă dată se porneşte dela afirmarea
că nu există mijloace de cunoaştere sigură. înţelegerea omenească
este limitată şi nu ne poate da certitudinea. Limitate şi nesigure
sunt şi datele simţurilor şi fructul gândirii. Cu cât pătrundem mai
adânc în cercetarea naturii, a esenţei lucrurilor, cu atât mai mult
ne dăm seama — afirma Montaigne — că posibilitatea noastră
de cunoaştere este restrânsă. Numai îndoiala nu cunoaşte nici
rezervă, nici reticenţă: este arma cu care se înarmează omul
înţelept.
     De Wulf în « Histoire de la Philosophie Medievale » susţine că
tendinţele sceptice s’au născut din controversele religioase, filo-
sofice şi ştiinţifice. Nu este pusă în dubiu certitudinea în sine,
dar se demonstrează insuficienţa mijloacelor de cunoaştere exi-
stente. Scepticismul Renaşterii slujeşte doar ca o trăsătură de
unire între Evul Mediu, aflat în panta decăderii şi filosofia mo-
dernă.                                                      -
     Concluziile acestea sunt numai în parte îndreptăţite. De sigur
că scepticismul, aşa cum îl reprezintă Montaigne, are anumite
caracteristice proprii momentului istoric în care erau scrise cele-
brele-i esseuri. Ceea ce trebue subliniat însă este faptul că Mon-
taigne îmbină consideraţiunile sale cu o aspră critică, pe care o
face stărilor sociale din timpul lui. Scepticismul său trece deci
limitele unor simple observaţii critice, circumscrise la produsele
intelectuale ale societăţii franceze din secolul al XVI-lea.
     In a doua perioadă, începând din secolul al XVII-lea. curentele
filosofice apar mult mai bine conturate. Filosofia naturii apare
pe primul plan, ca directă precursoare a materialismului contem-
poran.
     Pic de la Mirandole, Ramus, Michel Şervet în Franţa, Galileo
Gabiei, Telesius, Campanella, Giordano Bruno merg mai departe,
ceea ce îi duce la un conflict deschis şi violent cu biserica catolică.
Având multe elemente materialiste şi panteiste în concepţia lor,
cei mai mulţi dintre aceşti gânditori apar ca reprezentanţii unei
noui concepţii asupra lumii, precursori — pe planul gândirii —
ai nouilor aşezări, ce se zămislesc în sânul societăţii servagiste.
     Pe măsură ce conflictele sociale se adâncesc şi economia de
schimb capătă din ce în ce mai multe elemente capitaliste, iar
burghezia îşi întăreşte poziţia ei de clasă, ea încearcă să-şi afirme
6o
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
  o ideologie şi o filosofie proprie, opusă scolasticei, misticismului
  medieval şi scepticismului. Apar astfel primii gânditori mate-
  rialişti care, mai consecvenţi sau mai puţin consecvenţi, cu mai
  multă sau mai puţină strălucire, iau poziţie hotărîtă împotriva
  idealismului şi a curentelor lui apropiate. In materialismul englez,
  al cărui reprezentant este Hobbes, în materialismul francez din
  ajunul marei revoluţii, burghezia îşi dă propria ei filosofie. Şi
  — aşa cum am arătat—nu întâmplător, ci pentrucă burghezia
  apărea în acel moment ca o clasă revoluţionară, în plină ascen-
  siune, doritoare de înnoiri şi adversară hotărîtă a formelor de
  viaţă feudală. In măsura în care, în acele împrejurări istorice,
  lupta burgheziei se împletea cu tendinţele spre progres ale întregii
  omeniri, ea nu putea fi, în filosofie, decât materialistă.
      Acceptarea materialităţii lumii înconjurătoare şi a naturii, a
  concretului, a realităţii, aşa cum ne este dată prin simţuri, a
  rezultatelor ştiinţei — opunându-le afirmării existenţei unor forţe
  supranaturale, necunoscute şi incontrolabile, dar larg exploatate
  de religie şi constituind unul din suporturile ideologice ale feu-
  dalismului— toate acestea veneau în sprijinul luptei pe care
  burghezia o ducea pe planul ideilor contra vechiului regim.
      Dar acest capitol eroic din viaţa burgheziei aparţine de mult
  istoriei şi trecutului.
                                                 * * *
      Gândirea filosofică a lumii burghezo-capitaliste poartă şi
  ea în momentul de faţă stigmatele sfârşitului de epocă istorică,
  pe care îl trăieşte societatea noastră. La mare distanţă în timp,
  la un alt nivel intelectual, având bogatul material pe care îl
  pune ştiinţa la îndemână—aflată ea însăşi în plină desvol-
  tare — filosofia contemporană este totuşi copleşită de curente
  care, dacă nu se identifică cu cele întâlnite în epoca de decă-
  dere şi de disoluţie a lumii vechi sau a Evului Mediu, au
  multiple trăsături comune. Misticismul, scepticismul, agnosti-
  cismul dau şi astăzi ca şi atunci conţinut filosofiei. Toate aceste
  curente nu sunt însă decât produsul istoric al sfârşitului de veac,
  al sfârşitului regimului actual social.
      Dar ca şi la sfârşitul Evului Mediu, nu asistăm nici de astă
  dată la un simplu proces de disoluţie economică şi socială, aşa
SFÂRŞITURILE de epoci istorice
6i
cum s’a întâmplat, în ultimele secole ale lumii antice. In faţa
burgheziei, devenită retrogradă în economic şi social, reacţionară
în politic, nu se găseşte o amorfă structură socială, purtând
simplu semnele disoluţiei. împotriva vechiului regim s’a ridicat
burghezia care, mobilizând toate forţele sociale atunci existente —
a deschis, prin revoluţie, noui căi de desvoltare omenirii. Bur-
ghezia nu reprezenta doar o nouă concepţie de viaţă, ci o nouă
organizare economică şi socială, în concordanţă cu desvoltarea
tuturor forţelor de producţie, aflate atunci în plină ascensiune.
     Azi trăim din nou un conflict acut între forţele de producţie —
aflate în creştere datorită marelui progres tehnic şi inventivi-
tăţii ştiinţei — şi între raporturile sociale existente. De astă dată
proletariatul este acea clasă care reprezintă o nouă ordine eco-
nomică, noui idealuri sociale şi politice. El este acel care luptă
pentru realizarea unei alte concepţii de viaţă, pentru a da o
nouă faţă lumii.
     De astă dată proletariatul apără prin exponenţii lui în filo-
sofie poziţiile materialiste. Dar nu cele ale vechiului materialism,
abandonat de ideologii burgheziei. Purtătorii de cuvânt ai pro-
letariatului au preluat, în adevăr, moştenirea materialistă a
vechii lumi, dar nu copiind, nu împrumutând formule şi sisteme
perimate, ci desvoltând, îmbogăţind, dând o nouă formă şi un
nou conţinut vechiului materialism.
     Materialismului mecanicist şi metafizic al secolului al XVII-lea,
şi al XVIII-lea, materialismului burgheziei revoluţionare de
atunci, proletariatul opune concepţia materialismului dialectic,
filosofia proletariatului modern.
     Vechile poziţii ale vechiului materialism sunt astfel depăşite.
Gândirii filosofice i se deschid noui şi bogate perspective. Aceste
noui orizonturi sunt însă legate de frământările şi de sbuciumul
în care se plămădeşte lumea de mâine.
                             LUCREŢIU PATRAŞCANU
                          ROXELANA
                          i
    In primăvara anului 1930, pe o vreme prielnică, am văzut
  Constantinopolul, având buni tovarăşi pe Ştefana Velisar şi Ionel
  Teodoreanu. Dormeam în Pera, la un hotel apusean; dar zilele
  mi le petreceam mai mult în Istambul. Cercetam bazarurile şi
  marile moschei ale sultanilor cuceritori. Căutam în Hipodrom
  şi la basilicile vechi prefăcute în geamii urmele Bizanţului.
    Pe mine mă interesau în deosebi unele privelişti şi locuri în
  legătură cu istoria Moldovei. Aveam nevoie de ele pentru un
  roman istoric pe care tocmai îl isprăveam: «Zodia Cancerului»
  sau «Vremea Ducăi Vodă ». Aşa încât uneori mă despărţeam
  de prietenii mei, ca să cercetez colţul de oraş unde a fost cândva
  Bogdan-serai, sau mănăstirea sfintei Marii Mogliutisa. Am suit
  şi am coborît treptele Fenerului deasupra peisagiului nemuritor
  al Cornului-de-aur. Pe dealul din fund, între chiparoşi, era cimi-
  tirul Eyub, în altă parte, la ţărmul mării deschise, temniţa împă-
  rătească de la Edicule, unde au putrezit şi unii din voievozii
  de la Carpaţi; în larg departe, în pâcla uşoară de pe Marmara,
  insula Prinkipo. Dela Vechiul-Seraiu la Vlaherne, minunata aşe-
  zare fără pereche pe pământ se odihnea în soare aşteptând
  rodul florilor primăverii. Am păstrat în mine amintirea acestui
  simţimânt: Bizanţul se odihnea, aşteptând...
    Intr’o Joi, am făcut un drum pe la Silivri-Capu, dincolo de
  zidurile împăratului Constantin, ca să vedem mânăstioara Ba-
  lâclî, unde a făcut popas întru suferinţile sale de dragoste Alecu
  Ruset, eroul meu din «Zodia Cancerului». Vineri era zi de re-
  paos a Osmanilor. Sâmbătă am petrecut câteva ceasuri admirând
  ca să zic aşa, muzeul Seraiului-Vechiu. Mai mult magazie de
ROXELANA
63
  vechituri decât muzeu. Insă noi ne împăcăm mai bine cu neorân-
  duiala şi cu neprevăzutul lui.
     Având în mine viziunea proaspătă a comorilor acestora acu-
  mulate nu din gust artistic, ci din uimirea şi lăcomia unor condu-
  cători de ordii, nu prin muncă onestă sau negoţ, ci prin silă şi
  sânge,’ mă aflam în ziua de Duminică singur la o prăvălioară
  cu vedere spre podul cel mare ce desparte oraşul în două. Stăpânul
  prăvălioarei se afla singur la acel ceas. Negoţul său era de an-
  tichităţi, pe care eu le-am socotit cu mult mai tinere decât păreau.
     —      Aveţi şi n’aveţi dreptate, domnule, mi-a vorbit Orientalul.
  Avem şi imitaţii care ne vin din Germania. Le ţinem la dispoziţia
  amatorilor americani. Insă avem şi destule lucruri veritabile.
  Poftim.
     Cu multe vorbe, neguţătorul mi-a trecut un clit de rondele
  de fildeş. Diametrul lor nu era mai mare de zece centimetri.
  Erau subţiri; sunau discret. Un artist persan zugrăvise pe ele
  miniaturi,—scene vioaie în colori stânse.
     Erau o capcană pentru un muşteriu cărunt. Le-am petrecut
  printre degete zâmbind; autorul lor ţinuse să ilustreze anume
  poveşti din Halima, pe care cititorii europeni nu le găsesc în
  ediţiile traducerilor curente. Poziţiile şi pozele cele mai licenţioase
  cu putinţă erau alese ca să amuze sau barbari tineri sau civi-
  lizaţi obosiţi.
     Eram barbar, fără să fiu tânăr. Eram european, fără să fiu
  obosit. Neguţătorul meu a înţeles că nu-i pot fi muşteriu pentru
  acea marfă şi m’a privit cu oarecare respect.
     S’a interesat de unde sunt şi cu ce mă îndeletnicesc. L-am
  făcut să înţeleagă că bunurile mele — dacă pot fi numite aşa —
  nu sunt dintre acelea pe care rugina le mănâncă şi hoţii le pradă.
  La cafeaua care mi-a fost oferită după această primă luptă de
  cunoaştere, am aflat, nu fără surprindere, că interlocutorul meu
  e un vechiu poet. Negoţul lui sprijinea o artă, care în acea parte
  de lume e mai mult un huzur personal. Cu atât mai mult avea
  nevoie de sprijinul negoţului său—sau a negoţurilor sale,—
  cu cât er^ un străin. Era un Armean de subt clinele asiatice
  ale Caucazului.
     —      Am cunoscut şi în ţara mea Armeni, — i-am răspuns eu.
  Unii se află aşezaţi în Moldova din vremuri vechi. Am dintre
64
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     aceştia câţiva prieteni ai căror strămoşi făceau afaceri prin
     Cetatea Albă şi Cafa încă din veacul al paisprezecelea. Acţiunea
     judecăţii şi sensibilităţii lor vine dintr’un afund al timpului care
     merge până la Asirieni. Mă bucur de cunoştinţa domnieitale.
        — Mă simt ruşinat, mi-a replicat omul meu, şi mă grăbesc
     să lepăd într’un fund de sipet miniaturile de fildeş. Pot să-ţi
     mărturisesc că marf^ asta e cu totul nouă. Nu ţi-aş putea oferi
     ceva veritabil care să-ţi încânte sufletul ca un proverb ori un
     vers antic. Noi Armenii avem într’adevăr o vechime mai mare
     decât brăţările, inelele şi celelalte podoabe ce se cumpără în
     bazaruri. Nu ne-ar putea face concurenţă decât coloanele pe
     care le-au adus cuceritorii din risipiturile de la Delta Nilului,
     ca să le întrebuinţeze pentru basilicile şi moscheile ce se văd.
     Se poate ca aceste coloane să mai fie întrebuinţate în alt ev de
     alţi cuceritori. Totuşi stăruinţa lor nu se poate măsura cu a
     spiritului. Poate ţi se va părea interesant să afli că roi, neamurile
     care nu ne mai numărăm secolele, am trecut dincolo de gluma
     şi anecdota dumneavoastră. Fără îndoială că cel mai bun semn
     al civilizaţiei nu e tunul, nici trinitroglicerina, ci o vorbă de duh.
     Barbarii sunt greoi la înţelegere, tâmpi şi serioşi, oricât de des-
     voltată ar fi tehnica lor cu care degradează frumuseţile naturale
     ale Creaţiei. Pe când cei care au avut strămoşi în epoca piramidelor
     preţuiesc mai mult săgeata de aur a inteligenţei. Binevoieşte,
     rogu-te, a gusta din acest vin dulce din locul de unde se află
     mormintele părinţilor mei şi ascultă o ghicitoare pe care mi-a
     propus-o un uncheş al meu, când eram în vârstă de şaisprezece
     ani. Acuma am ani şaizeci şi totuşi o mai ţin minte.
        La o petrecere se aflau unsprezece comeseni. Unul din ei,
     om în toată firea, îşi scăpă subt masă inelul şi se aplecă să-l
     caute. Până să-l găsească, îi vine în minte să numere picioarele
     celor care stăteau pe scaune. Numără: nouăsprezece. Face soco-
     teală. Au rămas pe scaune zece oameni; ar trebui să fie subt
     masă douăzeci de picioare. Lipseşte un picior. Cum se face asta?
     — îşi găseşte inelul, se ridică, numără. Zece, afară de el. Toţi
     şed cuviincioşi la locurile lor; nimănuia nu-i lipseşte un picior.
     Atunci de ce a numărat nouăsprezece?
        Neguţătorul meu armean m’a privit zâmbind şi mi-a turnat
     al doilea păhărel de vin dulce.
ROXELANA
65
       —      Ascultă şi un sfat dc la noi, a urmat el. Când pleci la
   drum într’o călătorie lungă, dacă e în vremea blândă, între
   sfântul Gheorghe şi sfântul Dumitru, nu uita să-ţi iai blana.
   Intre sfântul Dumitru şi sfântul Gheorghe, fă cum pofteşti.
       La al treilea pahar îţi spun şi ce-i cu picioarele. Cel care
   scăpase inelul subt masă a numărat greşit.
       Ne-am desfătat astfel cu vorbe şi vin dulce în blândeţea
   după-amiezeii, cunoscându-ne. I-am aflat şi numele, deşi nu
   era nevoie de asta, ca să fim prieteni. II chema Ghirgor Misir.
   Nu i-a făcut deosebită plăcere aflând că numele Misir, adică
   Egiptean, se aude şi la Armenii moldoveni.
       —      Totuşi, al şaptelea păhărel să-l bem în cinstea Armenilor
   din ţara domnieitale, mi-a zis el. Şi ei şi noi suntem fraţi cu
   piramidele.
       A aflat că am vizitat magazinul de antichităţi care se numeşte
   Seraiul-Vechiu.
       —      Niciodată Europenii dumneavoastră n’au cunoscut bine
   acest loc, m’a învăţat domnul Ghirgor Misir.
       împresurate de ziduri crenelate şi străjeri cu baltag, gră-
   dinile de flori şi plante rare par a se bucura de strălucirea celui
   mai dulce soare în vederea mării; cu toate acestea semnul subt
   care au -stat e tristeţa. Chiparoşii au umbrit tăceri ca de mor-
   minte; în platani râd turturele deasupra furcilor unde putre-
   zeau, mâncate de viermi, căpăţâni de osândiţi. Marea freamătă
   delicat la poalele colinii, caşicum ar răsfrânge din trecut şi din
   inima ei stihuri olimpiene; dar în clădirile împăraţilor războiului
   nimeni n’a ascultat decât tăcerea. Zidurile ce împresură Seraiul
   au fost clădite din lespezi de marmoră cu inscripţii; mâni bar-
   bare le-au smuls din locuri sacre, aducându-le aici, ca să adă-
   postească tirani, haremuri de roabe trimise de pretutindeni şi
   oştime încruntată al cărei vis erau prada şi măcelul.
       Neguţătorul meu se opri o clipă, bucurându-se de uimirea mea.
       —      Prea stimate domnule, a urmat el, cu vocea puţintel
   schimbată; te vei mira mai puţin aflând că ţi-am recitat stihuri
   dintr’un poem propriu, pe care, subt înrâurirea zilei de primă-
   vară mai mult decât a vinului, îl tălmăcesc în onoarea domnieitale.
       Omul râdea; ochi lui mari şi negri subt sprâncene puternice
   şi subt o chică sbârlită şi căruntă, mă priveau cu tristeţa.
66
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
         —      Am să mai adaog, urmă el, că acest neguţător armean,
     care-şi caută loc de tihnă subt soare, s’a pregătit să fie profesor
     de arheologie. Şi pe arheolog îl ajută tot negoţul de antichităţi
     îndoelnice şi rondele de fildeş cu desenuri obscene.
         M’am înclinat strângându-i mâna şi l-am rugat să urmeze
     a interpreta vechea curte a sultanilor, prin care trecusem în
     ajun ca un turist grăbit.
                                     II
         Omul meu nu era numai poet şi arheolog. Cunoştea bine şi
     istoria sultanilor. O cunoştea cu durere, deoarece din pricina
     slujitorilor otomani, nu cu prea multă vreme în urmă, familia
     lui fusese împrăştiată şi redusă în aşa măsura, încât el nu se
     mai putea aduna cu nimeni dintre ni săi în această viaţă.
         —       Sunt încredinţat, afirma domnul Ghirgor Misir, că atât
     cei buni cât şi cei fără-de-lege ne vom întâlni întru acelaşi destin.
     Plata faptelor noasţre într’o altă lume şi viaţă, pe de altă parte,
     ,e o invenţie a celor care au toate drepturile şi toate bunurile
     vieţii. Cum aş putea atribui inteligenţei supreme asemenea rân-
     duială judiciară şi contabilicească?
         Totuşi, stimate domn, ceva se petrece în omenire. Indivizii
     n’au timpul ca să vadă în scurtul soroc al existenţei lor, însă
     arheologii şi poeţii pot distinge o rânduială divină în cursul
     ciclurilor. Dela împăraţii Asur şi faraoni s’au petrecut în istoria
     neamurilor destule fapte semnificative. Evident că asta nu mă
     mângâie pe mine în scurtul meu stadiu aici. Totuşi mă ajută
     să urmez linia civilizaţiei noastre mediteranee, mă ajută să fiu
     om aici, fără să aştept o răsplată în altă parte. E ceea ce am
     putea numi idealul oamenilor care s’au perindat, năzuind spre
     ceva mai bun. Pe morminte cresc florile vieţii.
         —  Eşti poet, am murmurat eu cu o strângere de inimă.
         —      Sânt urmaş al Asirienilor şi Egiptenilor, a suspinat el,
     cu un accent pe care nu-1 voi uita niciodată.
         Pe acest neguţător de antichităţi nu l-am mai văzut de atunci
     şi nu-1 voi mai vedea. Ii rămân totuşi prieten întru veşnicie.
                                     III
         Aici, la «poarta împărătească », îmi spunea el, la «poarta
     ortalelor » şi la «poarta fericirii», în întreite ţarcuri de piatră,
ROXELANA
67
   au furnicat miile de Ieniceri, bostangii, hadâmbi albi şi negri,
   cadâne şi roabe negre din Sudan, pitici diformi şi muţi cu frân-
   ghioare de matasă, înconjurând cu slujba lor prea-plecată pe
   măria sa padişahul, cel mai strălucit între măririle pământului,
   biruitorul seminţiilor, umbra lui Alah pe pământ. Fireşte, această
   slujbă privea nu atât treburile împărăţiei şi ale noroadelor, cât
   mâncarea şi împărecherile capricioase ale marelui stăpân. Bucă-
   tăriile unde se amestecau mierea dela Moldova dumneavoastră
   şi aromatele dela India, haremul unde străjuia ca o fantomă
   a geloziei rânjite un cîzlar-agasi, hadâmb negru, alcătuiau oare-
   cum cheia intereselor cardinale în această aglomeraţie de clădiri
   de lemn, chioşcuri, cafasuri, grajduri, odăi, geamii, foişoare,
   ganguri şi havuzuri.
       Mchmet-Fatîh răzbise aici cu hoardele lui din Asia şi se
   aşezase cu toată greutatea asupra unui Bizanţ în decadenţă.
       Era un Bizanţ molatic şi sleit din punct de vedere al forţei
   militare; dar era un Bizanţ al artelor şi meşteşugurilor fine,
   al cărturăriei şi inteligenţei greceşti.
       Dintr’odată ordiile cuceritorului, ca şi odinioară cruciaţii gro-
   solani ai Apusului, şi-au însuşit aurul dărâmând monumentele,
   au incendiat palatele şi bibliotecile. Pe basilicile armonioase au
   aşezat semiluna; mozaicurile măiestrite le-au astupat cu var;
   lângă o coloană cizelată de profir au aşezat o treucă informă
   de grezie, ca să-şi poată spăla mădularele copiii profetului. Peste
   Bizanţul de piatră înflorită şi marmoră au suprapus magherniţe
   de lemn. Astfel au siluit o minune a lumii.
       Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin al decăderii a trecut
   din ruini în stăpânitorii noi, şi puterea Osmanlâilor a clocit
   încă de la început în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene,
   a intrigilor de gineceu şi a demnitarilor castraţi.
       Sultanii au primit dela profirogeneţii căzuţi rânduiala lor de
   curte. Cum s’au aşezat în palatele biruinţelor sau în ceea ce fusese
   palate s’au împresurat de ieniceri şi hadâmbi, de robi şi roabe
   şi au căutat în haremuri o răsplată de paradis pe pământ a tru-
   delor războinice din această viaţă.
       In cea mai mare expansiune a forţei lor, aceşti oameni ai
   săbiei nu şi-au putut ridica ochii spre orizontul unde luceşte
   steaua noastră polară, ci s’au mărginit între aromele cuhniei şi
6*
68
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALB
    miresmele haremului, amestecând în ele şi izul sângelui. Virusul
    bizantin, sporit de propria febră orientală, a mai primit şi adaosul
    vicleniei europene.
        Astfel istoria celui mai mare sultan turc, Soliman-cel-Măreţ,
    a avut ţesute în ea cele mai crude tristeţi şi turpitudini. Stă-
    pânitorul acesta de noroade a putut coborî în turbeaua lui în-
    credinţat că a stat pe putere şi slavă. Totuşi nu stătuse decât
    pe putreziciune.
                                  IV
        Hoardele turcomane în Răsărit şi ienicerii în Apus obişnuiau
    să culeagă pentru seraiul împărătesc feciori şi fete, alegând
    asemenea pradă din ce găseau mai frumos.
        Băieţii erau cu îngrijire crescuţi şi şeful eunucilor albi alegea
    pentru slujba înaltei Porţi slujbaşii palatului, caligrafii, muzi-
    canţii,— tot ce purta numele de «icioglan ». Ciurucurile treceau
    afară la munca grădinilor şi acareturilor: aceştia erau «azamo-
    gianii ». Rânduiala curţii cerea ca slujitorii albi să nu păstreze
    din bărbăţia lor decât aparenţa.
        O parte din fecioarele aduse intrau în haremul marelui stă-
    pân. Copile cu ochi albaştri din ţinuturile de cătră miază-noapte,
    ochi căprii şi cosiţe castanii de la Carpaţi, boiuri unduioase de
    la Caucaz şi destul de des domnişoare de pe coastele italiene
    şi franceze.
        O raită de piraţi berberi au izbândit astfel a aduce haremului
    împărătesc o marfă mai puţin obişnuită, întru care s’a aflat
    şi o odraslă de patricieni de la Veneţia.
        Copila aceasta a stârnit mare răzmeriţă în gineceu. Avea
    ochi verzi aprigi, minte ageră; lacrimile şi tânguirile i-au con-
    tenit curând. A început a privi cu luare aminte în juru-i. Zâm-
    betul ei a devenit destul de enigmatic atunci când a fost înfăţi-
    şată lui Soliman Sultan. De două veacuri generaţiile succesive
    de roabe împărăteşti izbutiseră a da lumii cele mai splendide
    exemplare bărbăteşti. Au fost sultani frumoşi ca nişte zei. Dintre
    aceşti măreţi feciori se ridicase şi Soliman. Veneţiana i-a zâmbit
    cu plăcere şi a avut ambiţia să-l cucerească. Era un destin de
    împărăteasă.
        — Ce doreşti a întrebat-o împăratul?.
ROXELANA
69
       —       Prea strălucite Domn, i-a răspuns ea, aş dori să nu mai
    văd mutra Iui cîzlar-aga şi a acoliţilor săi. Pe lângă lipsa pe
    care o au, sunt şi urîţi.
       Soliman a privit-o cu luare-aminte, mirat de asemenea cute-
    zare. Era pentru el o femeie nouă, cum nu mai văzuse. Ieşind
    din harem, i-a aruncat pe umăr basmaua de mătasă. Când l-a
    primit, bărbatul a găsit în ea mai mult decât nădăjduia, a luat
    mai puţin decât voia; a revenit ca la un izvor ce se îndoieşte
    necontenit.
       Pe lângă taina ei, pe care o administra cu viclenie, Vene-
    ţiana răspândea în juru-i, în harem, o veselie de tinereţă şi de
    primăvară, care a cucerit pe cadânele bătrâne şi pe cîzlar-aga.
    In scurtă vreme şi-a făcut prieteni şi partizani devotaţi. Eve-
    nimentul cel mai neaşteptat se produsese în împărăţia Osman-
    lâilor: padişahul, umbra lui Alah pe pământ, dintr’o anume
    noapte, nu mai cunoştea decât o singură femeie.
       —       Nu-i nimic, suspinau dregătorii bătrâni; va fi şase luni
    sultană-haseki, pe urmă va trece şi asta cum trece fumul şi cum
    trec miresmele.
       Insă lucrul n’a trecut ca fumul şi ca miresmele. Noaptea a
    înrâurit asupra zilei; revoluţia a sucit şi a întors datinile;
    sultanul şi-a scos la vedere favorita şi a făcut-o soţie legiuită
    a sa. Astfel Veneţia, biruită pe mări şi în insule, câştiga în
    altă parte o victorie cu atât mai serioasă, cu cât era mai
    ascunsă.                                          '
       înaintea Veneţiencei locul de sultană-haseki, adică favorită,
    îl avusese o Georgiană languroasă şi blândă, cu numele Sulame.
    Era o simplă roabă şi un simplu obiect de plăcere. Iată-1 pe
    marele Soliman pătruns de veninul subtil al unei muieri de altă
    specie. Amorul ei avea rezerve necontenite; noaptea următoare
    făgăduia alte delicii, care totuşi rămâneau nişte oaze ale unor
    deşerturi neistovite. Trupul ei rămânea într’una proaspăt; stă-
    pânul simţea într’una nevoia să se întoarcă la el. Inteligenţa
    viperină a acelei Europene curând a înlănţuit deplin pe marele
    stăpân al lumii. Patriciana a dobândit nu numai locul de tova-
    răşă oficială, nu numai juvaerurile şi brocarturile, şi horbotele
    de matasă şi tot ce poftea, — ci şi patru feciori ale căror nume
    au fost: Mehmet, Selim, Baiazid şi Gingir. Acesta din urmă,'
70
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     pitic şi debil, cu capul mare înfundat între umeri, era poate un
     simbol al unor amoruri meşteşugite şi bolnave.
        Şalizade: adică prinţ moştenitor, rămăsese totuşi Mustafâ,
     fiul Giorgiencei. Deci sultana de la Veneţia, căreia istoricii i-au
     zis Roxelana, şi-a propus ca un drept al ei de mamă, să schimbe
     succesiunea la tron. Fiul Georgiencei trebuia înlăturat; în locul
     lui trebuia aşezat Mehmet.
        Atacul s’a produs întâi cu blândeţă, apoi cu oarecare vioi-
     ciune, între plăcerile aşternutului. Dar Soliman obişnuia să lase
     lângă papucii de după perdeaua uşii preocupările lui politice.
     Oricât l-a împuns cu corniţele ei sultana-doamnă Roxelana,
     măria sa stăpânul a păstrat ca pe o lege hotărîrea sa cea dintâi.
        Atuncea Doamna Roxelana a cerut mijloace de izbândă dela
     umbrele strămoşilor săi din cetatea Adriaticei, adăogind în acelaşi
     timp practicile prea obişnuite în Seraiu.
        Din harem în ganguri, dela cîzlar-agasila capu-agasi, din
     poartă în poartă, de la roabe la robi, dela slujitori la demnitari,
     dela Divan-yolu la Arz-odasî, au început a umbla vorbe şi pre-
     pusuri care arătau pe şahzadâ Mustafa uneltind în vilaietul său
     din Asia.
        Şahzade Mustafa avea trupe puternice în Amasia şi ienicerii
     îl preţuiau ca pe un mare viteaz. Bizuindu-se pe credinţa şi
     dragostea oştenilor, Mustafa avea deci intenţia să dărâme din
     scaun pe părintele său Soliman.
        —      De ce-i tăcut şi mâhnit în astă-seară Domnul meu? în-
     treabă Sultana-Doamnă. A primit veşti neplăcute de pe câm-
     purile de luptă?
        —      Nu, zâmbeşte obosit Stăpânitorul; oştile noastre se dove-
     desc biruitoare pretutindeni.
        —   In Tracia seceta urmează să ardă ogoarele noroadelor?
        —      Nu, a plouat; dar puteam da noroadelor de aici pâne
     din Asia. împărăţia noastră e întinsă şi se va mai întinde.
        —   Poate m’a urît. Domnul meu pe mine.
        —      Nu, floare a sufletului meu; nu-i asta. La tine găsesc numai
     bucurii. Vin la tine ca să răsuflu de intrigile fără sfârşit ale
     împărăţiei.
        —      Sânt intrigi,în jurul măriei tale? a întrebat cu nevinovăţie
     Roxelana.
ROXELANA
71
        —      Sânt, suflete; sânt, scumpo; dar le uit când păşesc pragul
     tău. N’aş crede că am un duşman într’un copil al meu prea
     iubit, care cunoaşte că rânduiala mea a fost scrisă pe stâncă
     de granit. Ştie că va moşteni, deci nu-i nimic adevărat. Să lăsăm
     asta. Tu, dar nepreţuit al lui Alah, apropie-te şi dă-mi ce nu-mi
     poate da nimeni în această viaţă.
        Sultana-Doamnă a oftat mângâind pe soţul său. Primindu-i
     desmierdările, gândul ei fix rămâne neadormit, ca o candelă
     arzând pururi.
        Nu mult după asta, în preajma sărbătorilor bairamului, un
     călăreţ grabnic de la Stambul a ajuns la'Amasia, în tabăra oş-
     tilor lui Mustafa. A cerut intrare la măria sa şi s’a înfăţişat c’un
     coşulcţ de aur plin de naramze şi caise zăhărîte. A îngenunchiat
     ridicându-1 de-asupra frunţii şi a aşteptat să fie întrebat.
        —   Cine eşti? de unde vii?
        —      Sânt robul strălucitului padişah şi al măriei-tale, a răs-
     puns hadâmbul negru şi uriaş. Aduc dulce dar dela împărăţie.
     Mi l-a încredinţat cu mâinile sale însuşi mărita Doamnă Sultană,
     Mi-a spus: Dă-1 fiului nostru, şi să ospăteze sănătos. Să-i fie cu
     priinţă Alah 1
        —   Aşa a spus Doamna Sultană?
        —      întocmai aşa, mărite stăpâne. Toată suflarea împărăţiei
     îţi doreşte sănătate şi ani îndelungaţi.
        —   Să spui că ai adus darul. Cum te chiamă?
        —   Omar mă chiamă, prea slăvite.
        —      Să spui, Omar, că ai adus darul; l-am primit şi mulţămesc
     frumos.
        —      Dela Stambul până aici la Amasia, am umblat ca o săgeată,
     fericite Doamne.
        —      Văd, Omar, şi-ţi mulţămesc şi ţie. Ca să cunoşti mila mea,
     iată îţi dăruiesc acest harmasar roib pe care am poftit să-l în-
     calec în dimineaţa asta. Al tău să fie, cu tot cu tacâmul lui.
        Robul a bătut metanie, sărutând poala straiului lui Şahzadâ.
        —      Şi pe lângă asta, îţi dăruiesc, Omar, şi această naramză
     îngheţată în miere. Mănânc’o aici în faţa mea şi să-ţi aduci
     aminte de mine.
        —      Da, mărite stăpâne; până la sfârşitul vieţii mele n’am
     să uit mila măriei-tale.
72
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
        Cu mâna sa, Şahzade a ales şi i-a dat naramza. Omar a pri-
     mit-o din genunchi şi a mâncat-o cu lăcomie... Apoi s’a ridicat
     ca să se ducă să-şi ia harmasarul roib.
        N’a mai ajuns la calul pe care-1 ţineau paicii. A şovăit, a
     căzut în brânci, s’a svârcolit şi în puţinş clipe a rămas pe spate,
     cu ochii morţi boldiţi spre cer.
        —      Duceţi harmasarul în grajd, a poruncit Mustafa şahzade
     paicilor săi. Daţi cuvânt la odăi să vină vracii să ridice pe acest
     biet om. Ce-o fi avut?
        După aceste cuvinte a învălit paneraşul în pânza de matase
     în care fusese adus şi a privit în tăcere spre doi din slujitorii
     săi de taină, care îl aşteptau la treptele cerdacului. Ei au plecat
     frunţile. Cel mai în vârstă a murmurat:
        —   E un dar femeiesc. Bărbaţii întrebuinţează hamgerul.
        —• Să dea vracii ştire că robul a murit de inimă, a hotărît,
     întunecat, Mustafa şahzade.
                                              V.
        Când s’a vestit în Seraiu de întâmplarea de la Amasia, Roxe-
     lana Doamna s’a uimit nespus, frământându-şi mânuţele cu de-
     gete subţiri. Apoi a poftit numaidecât să se înfăţişeze Domnului
     său sultanul, ca să-l bucure că veştile de sănătate din partea lui
     Şahzadâ sunt mulţămitoare.
        —      Bănuiesc că fructul dăruit de Mustafa robului va fi fost
     otrăvit... a şoptit ea, cu ochii măriţi de spaimă.
        —      E cu putinţă asta? Nu cred... a răspuns sultanul. De ce
     eşti atât de neliniştită?
        —      Sânt neliniştită, stăpâne, din două pricini. Să ne aşezăm pe
     această canapea,lângă havuz.Nu-i nimenea alături,înDivan-Yolu ?
        —   Nu-i nimeni. Vorbeşte.
        —      Sânt neliniştită, stăpâne, deoarece coşul de fructe zăhărîte
     l-am trimis eu. Şi s’ar fi putut ca naramza s’o guste Şahzade.
        —   Crezi c’a fost înveninată ?
        —      Se poate, mărite stăpâne. Ce nu se poate în această puternică
     împărăţie? S’ar putea să nu fi fost otrăvită naramza. Vracii de
     la Amasia arată că robul avea inima slabă şi a căzut de trudă.
        —      Dacă vracii au spus aşa, atunci nu-ţi înţeleg frământarea,
     floare de raiu.
ROXELANA
73
       —      Mă frământ, mărite stăpâne, ca şi cum aş fi vinovată eu.
    Dacă a fost cumva fructul înveninat?
       —   N’a fost înveninat.
       —      Ba s’ar putea să fi fost, stăpâne. Cine a adus acea naramză,
    văd că e greu să se afle. Am pricină să fiu de două ori neliniştită,
    pentrucă bună voia stăpânului a hotărît şi copilului meu iubit
    Mihmet o raiâ la Dunăre. Stăpânul meu a binevoit a-i dărui şi
    aur şi a-i hărăzi ortale bune de ieniceri. Dacă a fost în primejdie
    Mustafa, poate fi în primejdie şi Mehmet. Lumea e plină de
    fiinţe zavistnice, stăpâne iubite, şi te poftesc să nu mă laşi singură
    în iatacul meu. Sânt plină de îndoieli şi frică.
       Sultanul a încercat s’o liniştească; ea i-a zâmbit cu mâhnire
    şi s’a alipit de el ca o iederă.
       —   Am avut un vis urît, mărite Doamne.
       Visul s’a împlinit într’adevăr.
       Cei doi vraci, care aduseseră dcla Amasia ştire la împărăţie,
    au plecat din Stambul cu o epistolă binecuvântată dela tată
    cătră fiul său. In ziua ce a urmat s’a pecetluit la Divan-Yolu
    plecarea lui Mehmet şi vistiernicul Porţii a adus în burdufuri
    aurul. S’au înfăţişat şi căpitanii ienicereşti ca să însoţească, pe
    calea Adrianopolului, alaiul tânărului vlăstar al împăratului. La
    al şaselea ceas, copilul urma să se înfăţişeze şi să îngenuncheze
    la sărutarea mânii părintelui său.
       La acel ceas sultana Doamnă Roxelana'-a dat strigăt cumplit
    şi a căzut cu faţa în jos peste cele din urmă zvârcoliri ale iubi-
    tului său fiu Mehmet.
       Au venit asupra ei femeile, ridicând-o. Ea le-a respins, cu priviri
    crâncene. S’a zvonit îndată că feciorul a avut o boală prea grabnică,
    poate de inimă. Şi mama s’a retras rănită, încuindu-se în iatacul ei.
       Se ridică împotrivă-i ceva mai mare, mai mult, mai covârşitor
    decât Sultan Soliman.
       Soarta, cu ochi de ghiaţă verde ca şi ai Doamnei Roxelana,
    i se împotrivea, făcând altă rânduială viilor şi morţilor.
       Lacrimile şi strigătele nu folosesc la nimic. Unii filosofi apu-
    seni au dovedit celor iniţiaţi că Dumnezeu e o născocire pentru
    cei slabi, ca să-şi poată suporta mizeria.
       Duhul pe care-I avem în noi e o forţă în sine, care poate resta-
    bili cumpăna împrejurărilor.
74
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALB
        Deci Roxelana a zâmbit numai puţintel trudită Domnului
     său, când el a venit s’o cerceteze.
        Era tare şi totuşi trebuia să pară slabă. Era hotărîtă să în-
     frunte orice şi totuşi a căzut în genunchi, înclinându-şi fruntea
     şi cuprinzând acel trup care vibra de câte ori ea se alipea de el.
        Dându-i impresia pasiunii amoroase, Roxelana a rugat pe
     marele stăpân s’o ierte că-i pricinueşte turburare şi mâhnire.
        —       Am pierdut un bun scump, gâfâia Veneţiana şoptit. Doresc
     altul tot dela cel ce mi-a dăruit pe întâiul.
        Măritul împărat i-a cuprins tâmplele:
        —       Alină-te, iubirea mea, a zis el grav. Trist sânt şi totuşi
     mă faci fericit. Fi-vom pururi amândoi şi în cealaltă viaţă.
        Ochii ei erau o mare adâncă şi liniştită subt luciul căreia
     se pregătesc dezastre.
        Iată că, într’o zi, unul din slujitorii credincioşi ai sultanei
     Doamne a găsit, din întâmplare, pe calea dela Scutari, în Anatolia,
     un călăreţ de olac ucis şi jefuit de lotri. Ii lipseau calul, armele
     şi banii; însă în căptuşeala hainei îi rămăsese o carte pe care slu-
     jitorul a adus-o stăpânei sale. Călăreţul ucis părea a fi un trimis
     tainic şi acea carte cuprindea poate veşti în legătură cu tre-
     burile împărăţiei.
        Doamna Roxelana a chemat pe doi din icioglanii săi cali-
     grafi şi le-a dat cartea s’o deslege. Cum au străbătut cu privirile
     rândurile epistolei, acei icioglani au căzut cu frunţile la pământ
     şi au strigat:
        —       Aman, Doamnă! se găsesc în această carte uneltiri pri-
     mejdioase împotriva stăpânului nostru Padişahul.
        —       Vai! a strigat Doamna Roxelana, pocnindu-şi palmele;
     numaidecât vreau să cunosc primejdia, ca s’o afle c’o clipă mai
     devreme Domnul meu din gura mea. Luminăţia sa rămâne-va
     în putere şi pe cei vicleni îi va zdrobi sub copitele calului său!
        Cei doi caligrafi s’au sfiit mai întâi, după aceea n’au întârziat
     a arăta adevărul.
        —       Slăvită Doamnă, stăpâna noastră, taina ce ni se desvăluie
     e cu primejdie mare, ca o sabie cu două tăiuşuri, căci, din anu-
     mite vorbe ale acestei epistole, se înţelege că Mustafa Şahzadfe
     e amestecat într’o înţelegere cu Persienii, împotriva slăvitului
     său părinte.
ROXELANA
75
       —      Vai şi iar vai! s’a frământat Doamna Roxclana, nemaipu-
   tându-şi stăpâni cutremurul. Primejdie pentru viaţa şi tihna
   stăpânului nostru este să dăm la iveală uneltirea, au să n’o
   dăm. Căci dacă o dăm pe faţă, pentru suflatul părintesc va fi
   ca şi o moarte; iar dacă n’o dăm, primejduim de asemeni pe
   luminăţia sa.
       Icioglanii au îngenunchiat şi au bătut metanie, apoi s’au
   retras.
       —      Nu spuneţi încă nimic nimănui, i-a îndemnat Doamna
   Roxclana, şi şi-a tras din cingătoare năframa, ca să-şi ascundă
   lacrimile.
       Cartea a rămas pe măsuţa de abanos. N’a trecut nici un ceas
   şi ştirea a început să bâzâie pretutindeni în Seraiu, ca un bărzăun
   supărător.
       Când Soliman-sultan a intrat, cu privirile neguroase, în chilia
   soţiei sale prea iubite, Doamna Roxclana s’a repezit ca s’acopere
   cartea cu faldurile feregelei.
       —  Nu, nu! a strigat ea spăimântat, cu palmele împreunate.
       —      Iubita mea Doamnă, a rostit el grav, mărturiseşte-mi ce
   se întâmplă. Nu-mi ascunde nimic. Am văzut cartea.
       —      Copilul nu poate fi vinovat! a strigat Veneţiana. E sânge
   din sângele măriei tale. Cruţă-1.
       Soliman-sultan s’a apropiat şi a mângâiat-o.
       —• Vreau să văd cartea.
       —      Domnul şi stăpânul meu, se zbătea ea, sânt încredinţată
   că e o carte plăsmuită. Duşmanii noştri se ascund pretutindeni
   în juru-ne; îi avem şi înăuntru şi în afara Seraiului. Nu te lăsa
   biruit de mânie, soţule al meu iubit! Ascultă-mă şi pe mine
   odată. Aş vrea mai bine să mor decât să te văd atât de turburat.
       —  Dă cartea ! a poruncit sultanul.
       Veneţiana s’a ferit şi a lăsat Ia vedere, pe măsuţa de abanos,
   cartea.
       Scena aceasta de tragedie s’a prelungit după toate rânduelile
   marei arte, până ce Soliman-sultan a primit-o pe Doamna sa în
   braţe şi i-a şters lacrimile cu barba.
       —      Eşti o muiere neştiutoare! i-a zis el cu blândeţă, depu-
   nând-o delicat pe sofa. Ce pot şti femeile despre treburile încurcate
   ale unei împărăţii ca a mea.
76
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
        Aceeaşi barbă s’a sbârlit cu turbare în Divan-Yolu, unde
    l-au împresurat pe măria sa dregătorii chemaţi în pripă. Sultanul
    a aţintit cu priviri pline de înfricoşare pe Rustem-vizir; şi când
    şi-a învăluit iar barba de viforul mantiei, Rustem-vizir a căzut
    în genunchi şi şi-a înclinat fruntea până la imineii cei roşii ai
    împărăţiei.
        —• înţelegi ce-ţi poruncesc eu, Rustem? a întrebat împăratul
    cu glas trudit de bântuirea furtunii.
        —   Ascult, prea mărite stăpâne.
        —      Iţi poruncesc, Rustem, să iai cu tine destui oşteni ai mei
    de credinţă, să treci cu ei chiar astăzi Boazul şi să n’ai hodină
    până la Amasia. Să-mi aduci pe Mustafa aici. Să nu-1 strici.
    Vreau să-şi mărturisească în faţa mea nelegiuirea.
        Rustem, marele vizir, a îndrăznit:
        —   Să fie oare vinovat fiul strălucirii tale?
        —      Vom vedea Rustem. In faţa mea nu va putea tăgădui.
    Iar dacă e nevinovat, Alah va lumina judecata noastră.
        Rustem a fost într’o săptămână la Amasia. Marele vizir
    cunoştea puterea oştilor lui Mustafa, jjrecum şi dragostea lor
    pentru Şahzadfe. Pe de altă parte, în lungul drumurilor Anatoliei,
    credinciosul împărăţiei cugetase la întâmplare şi-şi înşiruise în-
    trebările şi răspunsurile după metoda retorilor greci. Ciudată acea
    scrisoare care a apărut dintr’odată în seraiu, adusă ca de o pasăre
    măiastră. Ciudată acea scrisoare după jocul otrăvurilor. Ciudată
    împotrivirea stăruitoare a Doamnei sultane. întreg seraiul o
    cunoaşte, întreg seraiul se loveşte de mila Doamnei sultane.
    Insă împărăteasa n’a plâns atâtea lacrimi la moartea fiului său
    Mehmet. Fiinţa aceea aprigă şi ageră ca o coasă n’a fost dăruită
    de Alah cu duhul blândeţii. Rustem-vizir simte că în dosul ochi-
    lor ei verzi poate fi scrisă şi soarta căpăţânii sale.
        Ajuns la tabăra lui Şahzadfe, Rustem-vizir s’a închinat cu-
    viincios şi a fost primit cu bunăvoinţă. Fiul a aflat că părintele
    său pofteşte să-l vadă grabnic. E o poftire prea-stăruitoare.
    Rustem-vizir ocoleşte pricina pentru care s’a făcut chemarea,
    însă chemarea e stăruitoare. Dacă se poate, fiul trebuie să se
    pregătească fără întârziere de drum. Porunca este ca Rustem
    vizir să nu se întoarcă singur.
        —   A poruncit părintele meu aşa? Cu glasul său?
ROXELANA
77
       —       Aşa a poruncit, cu însuşi glasul strălucirii sale, se închină
    Rustem.
       Mustafa şahzadâ priveşte cu luare-aminte pe dregător. în-
    treabă, zâmbind:
       —   La Istambul vremea e bună şi liniştită?
       —       Aş putea să-ţi spun că-i bună, Şahzadâ, răspunde vizirul,
    însă n’aş grăi adevărat dacă ţi-aş spune asta. Ştii că-mi eşti drag
    şi că vechii slujitori ai împărăţiei te preţuiesc ca pe o piatră rară.
       —       Atunci s’aşteptăm să se facă vreme bună, a răspuns coconul
    împărătesc. Deocamdată îmi prieşte mai bine la Amasia.
       Rustem şi-a pipăit grumazul.
       —       Deşi partea aceasta a finţii mele e în primejdie, a râs el,
    voiu aduce stăpânului nostru răspunsul măriei-tale.
                                    VII.
       Când s’a aflat rezultatul soliei marelui vizir, Doamna Roxe-
    lana s’a bucurat făţiş. A cuprins râzând puţintel răutăcios pe
    domnul său şi i-a rostit înţelepte cuvinte:
       —       Câteodată întârzierea e prielnică, stăpâne bune. Cât aştep-
    tăm, va ieşi la lumină adevărul.
       Soliman sultan a suspinat neguros.
       —       Iubita mea, a răspuns măritul stăpân, ceasul mâniei mele
    a trecut.
       —   Nu-i aşa? mă bueur nespus, Domnul meu.
       —       Aşa este, Doamnă, ceasul mâniei mele a trecut. In acel ceas,
    credinciosul Rustem a fost în primejdie să treacă puntea vieţii.
    Trec eu însumi la Amasia, ca să judec acolo pe fiul Jneu.
       Roxelana s’a spăimântat, s’a sbătut, a încercat să vorbească,
    să se împotrivească. împăratul i-a astupat gura încondeiată
    trandafiriu. N’a mai vrut s’asculte nimic. Râdea strâmb. A rămas
    neînduplecat.
       —       Implineşte-mi măcar o rugăminte, prea iubite stăpâne, a
    îndrăznit într’un târziu Roxelana. Ia cu măria-ta pe pruncul nostru
    Gingir.ca să se bucure şi el de călătorie şi să-ţi fie inima blândă când
    vei ajunge acolo. Gingir iubeşte pe Mustafa ca pe-un Dumnezeu.
       —       Bine, a încuviinţat sultanul. Prcgăteşte-ţi pruncul. II iau
    cu mine, ca să se bucure de priveliştile împărăţiei noastre ca de
    nişte jucării ce nu vor fi niciodată ale lui.
7*
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
       —   Vai... a suspinat Doamna Roxelana.
       —       Mângâi-te, a'zâmbit Soliman, căci partea lui în această
    lume nu e cea mai rea. Coconii măreţi sunt mai în primejdie
    decât acest prunc cu care soarta n’a fost darnică. E destul de
    ascuţit la minte, ca să-ţi spuie tot ce va vedea.
       Luând deci pe mezinul său prea iubit Gingir, slăvitul sultan
    a trecut cu mare alaiu în Asia. După rânduiala Porţii, nu era
    îngăduit noroadelor să-l întâmpine, Stăteau departe de cale,
    îngenunchiate. La popasuri, ajungeau înainte cei nouăzeci şi
    nouă de bucătari, ascuţindu-şi cuţitele. In vremea ospeţelor
    stăteau şirag în jurul cortului celui mare nouăzeci şi nouă de
    baclavagii. Dela cel dintâi ceas al zilei, nouăzeci şi nouă de băr-
    bieri aşteptau scularea marelui stăpân al lumii. Oştile împânzeau
    satele/vămuind oile şi grânele. Navrapii ajungeau cu harmasarii
    lor până în zările cele mai depărtate, împungând cerul cu suliţele,
    că să iee spaimă neamurile.
       Astfel stăpânul cel înfricoşat al lumii a ajuns la porţile Ama-
    siei şi slujitorii împărăţiei au întins cortul cel mare de matasă,
    cu bold de aur în vârf. Porunca a fost să rămâie marginea taberii
    împărăteşti pustie. Şi se vedeau desluşit focurile taberii oştenilor
    lui Şahzade. Un pâlc de cavaleri cu zale şi coif a trecut în pas
    domol cătră acea tabără a coconului împărăţiei şi, cum au ajuns
    în preajma săivanului albastru al lui Mustafa şahzade, au strigat
    porunca stăpânului celui mare.
       Când s’a auzit asemenea poruncă, ordiile fiului s’au sculat
    sunându-şi armele. Şahzade a încălecat făcându-le semn de poto-
    lire cu braţul înălţat. A zâmbit cu trufie; ienicerii lui îi erau cre-
    dincioşi. Le cunoştea puterea, Alah îi ştia nevinovăţia. Deci şi-a
    pus harmăsarul alb în galop săltat şi a fost în clipă lângă cortul
    părintelui său. Călăreţii lui s’au oprit la o bătaie de săgeată.
       Fiul a aruncat slujitorilor dela cortul verde frâiele calului;
    pâlcul lui de oaste a dat strigăt şi ortalele rămase în urmă au
    răspuns, încât vulturii de sub cerul nouros au abătut spre pustie. Era
    o zi mohorîtă, fără soare, şi vântul sufla dinspre munţii depărtării.
       Soliman sultan asculta posomorît în despărţitura din fund a
    cortului său strigătele prelungi ale oştirii de la Amasia, pe când
    icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa şahzadâ
    armele.
ROXELANA
79
       Când feciorul cel semeţ a păşit spre despărţământul sfânt al
   cortului, muţii l-au şi împresurat cu juvăţurile. El s’a oprit numai
   o clipă scăpărându-şi privirile în jur. C’un muget înalt de leu
   mânios, s’a abătut spre cei mai de aproape lovindu-i cu străşnicie.
   Au căzut câţiva în juru-i încolăcindu-se ca viermii.
       —  Nu te îndura, stăpâne şi tată I a strigat el. Intăi judecă-mă.
       Sultan Soliman a desfăcut un colţ de perdea, aruncând o
   privire groaznică asupra gâzilor. Mustafa a făcut un pas îndărăt
   spre ieşire, ca să-şi cheme credincioşii. Atunci muţii s’au izbit din
   nou asupra osânditului, l-au doborît şi l-au ţintuit la pământ,
   sugrumându-1.
       In acel minut a intrat de-afară, alergând cu bucurie spre
   Dumnezeul său, Gingir mezinul. Când l-a văzut căzut şi zdrobit,
   a ţipat răsucindu-se în loc ca şi cum ar fi fost cuprins de nebunie
   năprasnică şi s’a prăbuşit asupra mortului. Apoi îndată s’a ridicat,
   privind cu ură spre tatăl său şi rupând de pe el straiele-i de ma-
   tasă. Cu podoaba pe care o avea la centură, un stilet mic, o jucărie
   aurită, s’a străpuns pe loc în inimă, ridicându-şi viaţa.
       S’a auzit afară ropotul străjii lui Mustafa, întorcându-şi caii
   spre tabără. Odată cu vântul s’a îndârjit murmurul ordieî de la
   Amasia. Crainicii trecuţi de cătră cortul verde spre ei au strigat
   poruncile stăpânului celui mare, dar ienicerii lui Şahzade n’au
   răspuns la chemarea de rugăciune a hogilor şi, când i-a îndemnat la
   prânzare bătaia căldărilor, au rămas cu armele în mână, îndârjiţi.
       Sultan Soliman a poruncit să fie ridicat din cortul său leşul
   zeului palid, care fusese şahzade - Mustafa, iubitul său, şi să
   fie lepădat spre marginea taberii, ca să se îndestuleze de vederea
   lui oştile de la Amasia. Crainicii au strigat:
       —      Dacă braţul meu nu m’ascultă, îl taiu; şi dacă inima mea
   nu m’ascultă, o străpungi
       Bătrânul ulemă Selim-Hafiz a recitat psalmul regelui Daud,
   când s’a ridicat asupra sa fiul său Avesalom. S’a făcut apoi
   tăcere asupra taberii şi împăratul a ieşit călare împotriva ordieî
   de la Amasia, singur. Privea neînduplecat, ca un îmblânzitor
   care-şi cunoaşte fiarele. Rând pe rând ’ortalele s’au supus şi
   şi-au închinat frunţile în ţărână.
       Astfel a pierit Mustafa-şahzadâ şi împărăţia s’a întors la
   Istambul.
8o
RBVISTA FUNDAŢIILOR REGALH
                                   VIII.
         înlănţuirea predestinată a întâmplărilor s’a oprit o clipă,
     aşa încât unii dintre muritori să aibă iluzia biruinţii şi a veşni-
     ciei. Numaidecât fantomele adevărului au ieşit din mormântele
     proaspete.
         La cel dintâi popas pe calea Istambulului, icioglanii care
     despoiaseră pe Şahzade s’au înfăţişat la marele-stăpân, îngenun-
     chind şi întinzându-i hârtiile găsite asupra mortului.
         Soliman s’a posomorit. Masa fusese bună. II aştepta hodina
     pe piei de tigru a ceasului de după-amiază.
         —      Ce-iasta? îmi aduceţi alte dovezi ale vicleniei osândi-
     tului?
         —      Slăvite stăpâne, a răspuns cu mare umilinţă Arun, mai-
     tnarele caligrafilor, n’am fi îndrăznit să tulburăm din nou pe stră-
     lucirea ta cu altă dovadă de vinovăţie. Dar hârtiile pe care le
     aducem mărturisesc altfel. S’ar putea ca ele să fi fost pregătite
     de Mustafa-bei.
         —  Atunci?
         —      încredinţăm pe strălucirea ta că ceea ce am găsit noi nu-i
     plăsmuit. Cunoaştem caligrafiile tuturor diacilor care s’au în-
     vrednicit să îndrepte cărţi împărăţiei, cu iscăliturile şi peceţile
     şahilor de la Răsărit şi a beilor de la Miazăzi. Nu poate fi nicio
     îndoială asupra celor cuprinse în cărţi. Se vede, din ce-am cer-
     cetat, că Şahzade a fost străjer neclintit al hotarelor împără-
     teşti. Toţi se supun ameninţării lui Şahzadâ şi mărturisesc dorinţă
     de pace, ca să nu supere cu nimic bunul-plac al strălucirii tale.
     Iată.
         Arun caligraful a dat cetire cărţilor de Iş Persia, şi de la
     Industan, şi de la Egipet.
         Soliman a rămas ca o stană pe covorul lui. Alah îi trimitea
     pedeapsă cumplită, căci porunca sa pricinuise jertfa unui nevi-
     novat şi acel nevinovat era copilul său.
         Şi-a stăpânit geamătul lăuntric, şi-a încleştat în ghiare barba.
     Nu mai era nimic de făcut. Cei pieriţi nu se mai înalţă din sângele
     lor. Soarta îi hotărîse asemenea crâncen ceas, pentru păcate
     şi greşeli trecute. Mai fericit era mortul care se ducea să fie în-
     cununat cu lumină la scaunul lui Alah, decât măria sa care, pe
ROXELANA
8t
    acest ticălos pământ, rămânea încărcat de ani, sfâşiat de zădar-
    nice păreri de rău.
        Cine era vinovatul adevărat? Cine pusese la cale pieirea
    băiatului său? Cum spun jurisconsulţii bizantini? Cine a avut
    interes să facă asta? Cui foloseşte moartea primogenitului său?
    Vrea Domnul Dumnezeu, în mânia sa, să-i întoarcă braţul spre
    a zdrobi pe alţii? Să fie vinovată acea care-i dă pe pământ feri-
    cirile raiului? Sau vor fi fiind vinovaţi alţii dintre aţâţi răi care
    furnică în umbra Porţii?
        Mişelnică e făptura omenească şi mânia fără frâu îndeamnă
    în anume ceasuri pe Domnii lumii să dea drumul izvoarelor de
    sânge, ca să nu mai rămâie neam omenesc trăitor subt soare!
        Icioglanii se retrăseseră. Sultanul se cumpănea înainte şi
    îndărăt în locul său, clătinat de spaima singurătăţii. Murmura
    versete sfinte.
                       O Alah! Ha Alah! singur mă aflu în valea mâhnirii...
                         Chiamă pe rob subt lumina ta; conteneşte-i osânda.
        A lovit cu inelul gongul din dreapta sa. A poruncit negrului
    care s’a arătat subt perdeaua de catifea să cheme pe Selim-Hafiz.
        Bătrânul tâlcuitor al legii Proorocului a ascultat mărturisirea
    Domnului său. A luat în mânile-i cu unghii cârligate cărţile
    aflate. S’a cufundat în cetirea lor. După cetirea lor a oftat şi
    a tăcut.
        —   Ce spui tu, Selim-Hafiz? a întrebat împăratul.
                Selim-Hafiz n’avea nimic de spus. Totuşi trebuia să spuie
    ceva, căci asta era slujba lui. Mai bine ar fi fost să fie întrebat
    înainte de fapta cea crâncenă, dar împăraţii au nărav să făp-
    tuiască întâi şi să întrebe după aceea.
        —      Mărite stăpâne, a suspinat clericul, niciun fir de păr şi
    niciun paiu nu se clinteşte aici pe pământ fără ştirea lui Alah
    cel veşnic. N’avem nimic de făcut. Să ne închinăm şi să ne su-
    punem.
        Marele Soliman s’a simţit mai mic decât toţi mişeii împărăţiei
    sale şi două lacrimi i-au izvorît din ochi. Le-a alungat cu mâna
    stângă în lungul bărbii.
        —   Vinovaţii... vinovaţii... a şoptit el.
        —      Alah va lumina înţelepciunea Domnului meu... a răspuns
    bătrânul.
6
*2
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
       —   Ce să fac, Selim-Hafiz?
       Bătrânul s’a închinat cu smerenie şi frică:
       —      O, stăpâne, Selim-Hafiz spune că pământul e sătul de
    sânge...
       împăratul a înălţat fruntea şi a încruntat sprânceana. Selim
    Hafiz s’a dus la ale sale.
       Legea împărăţiei otomane deschidea urmarea la tron celui
    de al doilea fiu al Doamnei Roxelana, Selim cu numele. Fără
    îndoială, Domnul-Dumnezeu îl vesteşte pe împărat că altfel nu
    poate fi. Căci numele lui Selim şahzadâ e şi numele lui Selim-Hafiz.
    Prin asemenea potriviri îşi dă Domnul-Dumnezeu înştiinţarea.
       Dar Selim, al doilea fecior al Doamnei Roxelana, era un
    flăcău pântecos şi buged. Ii plăcea să mănânce îmbielşugat şi
    se spunea că are o înclinare neînfrânată pentru vinuri, cu care
    se îndeletnicea în tovărăşia unor prieteni. Mult mai mult se
    bucură de dragostea maicii sale Baiazid, al treilea fecior, care
    avea în priviri ascuţimea ei şi în înfăţişare liniile divine ale
    frumuseţii. Gingir, copilul şubred, se prăpădise prin voinţa prea
    înaltă a lui Alah. Deci, urmând legii, Selim avea dreptul tronului.
    Ţotuşi împăratul bănuia că Roxelana va pune înainte dragostea
    ei pentru Baiazid.
       împăratul a oftat întru singurătatea lui. Ajungând la Stambul,
    înălţimea sa va avea poate să judece pe prea iubita-i soţie. Poate
    Alah îl va lumina s’o ierte, căci ea îi rămâne totuşi singura mân-
    gâiere a vieţii. Insă urmaş va fi Selim, după legea împărăţiei.
       Alaiul împărătesc a trecut în şeici Boazul şi împăratul a pus
    piciorul în grădinile Seraiului.
       Roxelana îşi primise veştile dela oameni ai săi, prin călăreţi
    grabnici şi înţelegea că i-i ameninţată viaţa. Totuşi destinul
    trebuia să-l cârmuiască ea, aşa cum înţelegea şi cum hotărîse.
    Putea pieri; era însă o mamă vitează.
       Când a intrat împăratul în grădină, curtenii au ocolit pe alei
    şi l-au lăsat singur. Intru întâmpinarea măriei sale venea Doamna
    Roxelana. Ea era singură; femeile sale pândeau de după per-
    delele haremului. Muţii împărăteşti nu se îndepărtaseră; se
    opriseră în fund, aşteptând poate o poruncă.
       Doamna Roxelana şi-a repezit asupra lor fulgerul privirii,
    apoi şi-a îndârjit trupul, ca o viperă caţe atacă.
ftOXELAtfA
83
       ’Soliman s’a oprit părând nehotărît. Ea a păşit grabnic până
   în faţa lui şi a căzut în genunchi.
       —      Doamne al milei 1 Doamne al iubirii mele 1 a cântat ea cu
   glasul nopţilor când stăpânul său o cerceta; nu mă cruţa, Doamne,
   dacă pofteşti să-mi iei viaţa. Lipsită de mângâierea ta, fiinţa
   mea n’are preţ. Nu mă lepăda însă gâzilor; ridică-mi viaţa cu
   mâna ta.
       Era încă frumoasă; atunci ieşise din baie stropită cu mi-
   reasmă de trandafiri. Purta feregeaua primei lor nopţi. Intre
   două scoarţe de mătasă, îi întindea leşul uscat şi vechiu al unei
   flori rare.
       —   Ce-i asta? a întrebat împăratul.
       —      E floarea care a fost martoră a bucuriei mele dintâi,
   Doamne. De atuncea, din noaptea neuitată, o păstrez. Cu sângele
   meu să înflorească din nou.
       I se desfăcu feregeaua, i se luminară sânii. Avea spre Domnul
   său avântul cu care îl biruia totdeauna în luptele intimităţii.
       Vencţiana calculase şi abstinenţa împăratului în răstimpul
   tristei lui expediţii.
       La un ceas după această întâlnire primejdioasă, în chioşcul
   din vreme pregătit, Soliman se desfăta în ospăţ, pregătindu-se
   pentru alte plăceri mai tari. Pe când Mustafa şi Ginglr dormeau
   alături în ţărâna Asiei.
                                  IX.
       A-doua-zi şi a-treia-zi Doamna Roxelana a aşteptat o hotă-
   rîre nouă în ce priveşte urmaşul împărăţiei. Dar acea hotărîre
   n’a venit, aşa încât lupta trebuia începută iar şi dusă fără oprire.
       Cu cât îl împovărau anii, împăratul se arăta mai încăpăţînat.
   Socotea rânduielile sale pe pământ drept lege dumnezeiască;
   hotărîrile sale, munţi de neurnit. I se părea că aşezămintele sale
   vor stărui în veac şi pururi.
       Selim beţivul rămânea deocamdată urmaşul neînduplecatului.
   Doamna Roxelana hotărîse în taina sufletului său altfel şi înde-
   plinea tot ce trebuia ca să treacă peste hotărîrile omeneşti, sub-
   stituindu-se cu semeţie celui care împărăţiile ca pleava le vântură.
   Din câte cunoştea şi săvârşise odrasla de patricieni era mai mult
   decât oricând încredinţată că vorbele mari care încearcă să cu-
6'
84
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
   prindă necunoscutul şi neştiutul nu au nici măcar umbra unei
   realităţi. In faţa unei voinţe covârşitoare, totul trebuia să ce-
   deze.
        Prima noapte a revederii ei cu Soliman sultan rodise domnia
    velaietului Ciliciei, în preajma Stambulului — deocamdată te-
    melie a clădirii măreţe pe care o pregătea pentru iubitul său
    Baiazid. S’a dus şi ea, împresurată de curtea domnească, la
    ţărmul Mării Pontice, să aşeze pe Baiazid-bei în scaun de poruncă.
    I-a umplut haznaua, i-a dăruit sfetnici potriviţi şi oşteni credin-
    cioşi în număr îndestulător.
        Când s’a întors la Stambul, a găsit pe marele său stăpân mai
    puţin înclinat să stea cu dânsa de vorbă despre treburile împă-
    răţiei. Soliman avea din când în când mâhniri posomorite. Unii
    din curteni credeau că duhul lui Mustafa şahzade tulbură somnul
    părintelui său. Robii de la iatac î-ar fi auzit pe sultan, noaptea,
    grăind cu cineva şi tânguindu-se.
        —  împăratul slăbeşte... ziceau unii.
        De aceea împăratul, mai slăbit fiind, se îndemna mai ades
    să scurteze de căpăţână pe unii dintre sfetnicii săi care se aflau
    încă în putere.
        —      Sc apropie plinirea hotărîrilor mele... gândea Doamna
    Roxtlana.
        Ya fi fost Baiazid prea crud la minte, Vor fi fost iscoadele
    neadormite ale împărăţiei mai isteţe,—iată că se vădiră la
    ţărmul pontic viclenii şi planuri de nesupunere.
        —      Scumpo, i-a zis într’o după-amiază Roxelanei împăratul,
    am aflat veşti nu tocmai plăcute din Cilicia.
        —   Ce este? a tresărit împărăteasa.
        Tresărind, a zâmbit cu dulceaţă, Domnufui său.
        —      Scumpă şi singură a mea iubire, a urmat Soliman, scumpă
    şi singură a mea răsplată, a vrut Alah, se vede, să n’am noroc la
    feciori. Unii au pierit nevinovaţi. Aflu şi de unul vinovat, care e
    încă în viaţă.
        S’a dărâmat cerul, s’a dărâmat pământul, apoi s’au amestecat
    vârtej în fiinţa şi în cugetarea ei. Uneltirile iubitului său Baiazid
    erau date pe faţă. Nu era cu putinţă să tăgăduiască. Se vedea din
    înfăţişarea împăratului că firele înţelegerilor şi intrigilor au fost
    date la iveală.
ROXELANA
85
        —       Cum? e cu putinţă una ca asta? a strigat ea cu iuţeală.
     Copilul inimii mele? Cel pe care l-am socotit cel mai tare sprijin
     al părintelui său? Să mă ruşineze într’atât? Cred tot, stăpâne;
     înţeleg tot, stăpâne; însă cred şi înţeleg prea târziu. Trebuia eu
     cea dintâi să bănuiesc; dela început nu mi-au plăcut purtările
     acestui nenorocit copil pe care l-am purtat în măruntaiele mele.
     L-am socotit dar de dragoste; îl urăsc acuma. Dacă a pierit
     Mustafa nevinovat, să piară de zece ori în chinuri Baiazid, care
     e viclean cu adevărat Domnului şi părintelui său. Să moară 1
     Voiu muri şi eu, după ce-1 voiu vedea pe el murind.
        Era atâta patimă şi hotărîre în ea, încât împăratul s’a înspăi-
     mântat.
        Fără îndoială că o va pierde. Fără îndoială că va rămânea
     cu totul singur. Se vor scufunda odată cu ea primăverile repetate
     ale nopţilor ei.
        A încercat s’o domoloască.
        —       Fii înţeleaptă, suflete, îi şoptea el cuprinzând-o. L-au
     ademenit alţii; aceia sunt mai vinovaţi decât el. Ii împuţinăm pe
     cei mai vinovaţi şi copilul îşi va veni în fire. II ch>m să-l judec.
     Vei vedea că nici n’am nevoie de vorbe. Linişteşte-te, rămâi
     frumoasă şi zâmbeşte-mi.
        Baiazid a primit poruncă să se înfăţişeze la împărăţie.
        S’a înfăţişat cu ochi de spaimă; a intrat şovăind în chioşcul
     unde l-au călăuzit curtenii. Privirile lui au căutat furiş pe muţi
     cu juvăţurile lor. Dar muţii nu se vedeau. Nu-i nimic: împăraţii
     au şi alte mijloace tot aşa de sigure, ca să te scufunde dintr’o-
     dată în umbra morţii.
        împăratul şi Doamna Roxelana se aflau singuri. Doamna
     Roxelana tăcea, palidă ca niciodată. Stăpânul cel mare l-a privit
     sever.
        A intrat un icioglan cu cupe de băutură dulce pe-o tabla
     de aur.
        —      Ia şi bea, l-a îndemnat bătrânul c’o voce care n’avea în
     ea nici dragoste, nici ură.
        Baiazid s’a cutremurat. A întins mâna, a luat o cupă, a băut
     o înghiţitură şi a închis ochii, aşteptând moartea. Când, după o
     plipă, a ridicat pleoapele, a văzut pe părintele său bând domol
86
REVISTA FUNDAŢI ILOR REGALE
    ce mai rămăsese din lichidul început. împăratul a depus cupa şi
    i-a zâmbit întâi lui, apoi Doamnei Roxelana.
        Obrazul mamei s’a luminat uşor.
        —      Părintele tău şi stăpânul nostru, a zis ea, socoteşte că nu e
    destul de înţelept să te ţinem departe de noi. Deci îţi porunceşte
    să te întorci un timp în seraiu, la dascălii tăi elini.
                                      X.
        Aceasta a fost istorisirea prietinului meu, neguţătorul
    armean.
        Amurgul umbrea grădinile Istambulului. Priveam mişcat
    ostrovul de arbori şi clădiri al seraiului vechiu. Domnul Ghirgor
    Misir mă îndemnă cu oarecare maliţie să observ că expunerea
    sa, deşi mi-a fost servită în stil înflorit, după moda răsăritenilor,
    totuşi are îndestulătoare elemente europene.
        —      Trebuie să sacrificăm Răsăritului şi Apusului, a încheiat
    el. Poezia noastră domoleşte întrucâtva realismul domniei-voastre,
    pe care eu îl socot mai mult critică decât literatură.
        După cât se vede din faptele riguros istorice pe care ţi le-am
    înşirat, oamenii îndeobşte stau mai prejos decât înţelepciunea în
    sine, care sălăşluieşte în lucruri. Nimic nu foloseşte celor răi;
    nimic nu foloseşte în aparenţă celor buni. Totuşi între tragedii
    de apocalips şi zigzaguri dintre care unele retrogradează, inima
    mizerabilelor fiinţe care suntem noi urmează o spirală ascendentă.
        Am uitat să pun la locul cuvenit finalul.
        Această Roxelană fără pereche, care şi-a îndeplinit menirea
    ei dizolvantă împotriva inamicilor creştinătăţii, n’a pierit nici
    de ştreang, nici de mătrăgună; ci a răposat ca o împărăteasă
    prea-iubită, iar măreţul său Domn Soliman a risipit asupra mor-
    mântului ei flori şi lacrimi.
        îndată ce florile s’au ofilit şi lacrimile s’au zvântat, muţii
    Seraiului au îndeplinit lucrarea lor asupra lui Baiazid, între-
    buinţând juvăţuri din mătasa cea mai fină.
        N’a întârziat după aceea mult nici împăratul. S’a dus să
    găsească între hurii pe Veneţiană.
        Iar Selim beţivul a scris în catastif jertfa tuturor fraţilor săi
    din acelaşi sânge, după legea neclintită a acelui mormânt al
    zădărniciilor care se numeşte Setaiul-Vechiu.
ROXELANA
                                                              *7
       Iată, se face noapte. Asupra Bizanţului se va ridica luna.
       Prietenul meu a tăcut. Simţeam amândoi truda zilei. Căscam
    pe rând; ne era somn.
       __Da-da, am mormăit eu privind visul Bizanţului; poate
    cândva fenixul va renaşte şi va bate din aripi spre stele. Rămâi
    cu bine, prietene.
                                         MIHAIL SADOVEANU
           INFLUENŢA LUI LEW TOLSTOI
           ASUPRA LITERATURII CONTIMPORANE
       Dacă am încerca să reamintim numele celor mai talentaţi
    scriitori occidentali dela sfârşitul celui de-al XlX-lea şi începutul
    celui al XX-lea secol, care s’au format sub influenţa cutărui
    sau cutărui scriitor rus, ar trebui să pomenim aici de Maupassant,
    Romain Rolland, Galsworthy, B^rnard Shaw, Gerhard Haupt-
    mann, Maeterlinck, Ştefan Zweig, Hemingway.
       Dar important nu e faptul că aceşti scriitori au fost sau sunt
    astăzi celebri. Importantă e trăsătura comună, pecetea spirituală
    ce îi leagă pe unii de Turgheniev, pe alţii de Dostoievsky sau in-
    fluenţa pe care o exercită asupra caracterului creaţiei lor Cthov
    sau Gorki. Insă, cred că nu voi exagera scriind că mai toţi scrii-
    torii contemporani au resimţit influenţa sau pur şi simplu prezenţa
    genială a lui Lew Tolstoi.
       Tolstoi a jucat un rol de prim plan în integrarea literaturii
    ruse în literatura universală. Procesele complexe sufleteşti ale
    creaţiei mai tuturor autorilor moderni acuză şi astăzi covârşi-
    toarea sugestie a marelui creator. Ceea ce a adus el nou lumii ar
    put<fa fi denumit — spiritul culturii ruse.
       Romancierii occidentali au folosit — nu rareori — componenţii
    operelor tolstoiene: situaţiunile, fabulele sau metoda compoziţiei
    se găsesc ca elemente disparate până şi în romanul de tinereţe
    al lui Iacob Wasserman, Cristian Wahnschaffe. Dar aceste ele-
    mente sunt cu totul secundare şi, în operele marilor scriitori
    occidentali, ele nu pot fi regăsite. Urmele directe ale influenţei
    tolstoiene dispar pentrucă sunt asimilate. Căci Tolstoi se inte-
    grează într’o anumită sinteză culturală — şi niciun adevărat
INFLUENTA LUI LEW TOLSTOI
89
     artist nu poate trece peste experienţa creaţiei lui Tolstoi, fără
     a se simţi atras de puterea ei. S’ar părea că nu există nicio influ-
     enţă a Iui Tolstoi asupra operei unui artist atât de deosebit de el —
     ca de pildă Anatole France. Totuşi France a scris următoarele:
     « Ca scriitor epic, Tolstoi e maestrul nostru, al tuturor; el ne în-
     vaţă să cunoaştem omul şi în acţiunile lui exterioare, care re-
     flectă adânca lui natură, şi în mişcările sufletului lui... Tolstoi
     ne dă impresia vieţii... Tot el ne poate sluji ca un exemplu dş
     nobleţă sufletească, de înaltă intelectualitate, de curaj şi de ge-
     nerozitate »>...
         Nu avem niciun motiv să micşorăm importanţa acestei măr-
     turii a Iui Anatole France. Geniul lui Tolstoi a fost alcătuit din
     particularităţile împrejurărilor istorice din Rusia, ţara în care
     germina cea mai măreaţă dintre revoluţii. Particularităţile des-
     voltării literaturii ruse din ultima sută de ani, caracterul progre-
     sist al ideilor care o însufleţeau explică influenţa ei asupra scrii-
     torilor occidentali şi totodată mărginirea posibilităţilor acestei
     influenţe. Aşa s’a întâmplat şi cu Tolstoi. Mulţi scriitori occi-
     dentali n’au fost pătrunşi de spiritul democratic şi revoluţionar
     al creaţiei lui Tolstoi, ci s’au lăsat seduşi de părţile slabe ale con-
     cepţiei lui despre lume. Dar, fiecare în felul său, se simţea in-
     stinctiv atras către Tolstoi, acest titan al Artei şi totodată acest
     exponent al năzuinţelor umaniste şi antiburgheze. Şi această
     dublă influenţă a lui Lew Tolstoi a dat roade bogate, bineînţeles
     pe măsura talentului şi posibilităţilor scriitorului occidental.
     In legătură cu aceasta, ne par interesante rândurile lui Thomas
     Mann despre influenţa lui Tolstoi în literatura universală. Intr’un
     articol închinat împlinirii a 100 de ani dela naşterea lui Tolstoi,
     Thomas Mann scria: «Puterea povestirii lui nu suferă compa-
     raţie, e unică... fiecare luare de contact cu opera lui dă creaţiei
     proprii noui izvoare de putere, curaj şi prospeţime. Nu e vorba
     aici de imitaţii. Oare poţi imita izvorul puterii? învăţătura lui
     nu transpare nicăiri, dar ea poate fi regăsită în opere de artă,
     din punctul devedere al concepţiei şi al formei absolut diferite
     de cele create de Tolstoi însuşi. Dar aidoma lui care, ca Anteu,
     din contactul cu pământul, recapătă forţa bună a unui uimitor
     artist, şi pentru noi opera Iui puternică şi adevărată, e pământul,
     natura însăşi, într’o nouă ipostază. A-l receti pe Tolstoi înseamnă
90
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    a scăpa de tentaţia facilităţii şi manierismului, de jocurile bol-
    năvicioase ale artei minore, înseamnă întoarcerea la izvoarele
    naturaleţei şi sănătăţii, înseamnă a le regăsi în tine însuţi... ».
    Articolul se încheie astfel: « Văd în el un exemplu demn de a fi
    urmat. Noi, scriitorii zilei de astăzi, repreziotăm rasa europenilor
    care, în comparaţie cu rasa lui, apare mediocră şi, în orice caz,
    mijlocie. Şi nimic nu ne poate scuza, nici frica de ultragii sau de
    urmări nenorocite, nici injuriile sau ura.proştilor nu ne pot servi
    drept împrejurări atenuante dacă nu vom rămâne la înălţimea
    exigenţelor epocei noastre, dacă nu ne vom împlini datoria mo-
    rală de a ajunge — cinstit — la adevăr, fără a ne despărţi de
    popor, ci ajutându-i».
        Scriitorii occidentali îl numeau pe Tolstoi « Homerul veacu-
    lui al XX-lea ». Unii spuneau că e « sfânt », alţii că e un «prooroc »,
    «conştiinţa umanităţii», «demiurgul». Dar Thomas Mann l-a
    calificat cel mai pregnant: Anteu. E în numele acesta şi pu-
    terea uriaşă şi începutul lui pământesc, aproape păgân, şi esen-
    ţialul lui — fiinţa legată intim de massa poporului din care s’a
    născut.
        Căci acea « mama-pământul», cu care contactul era, pentru
    Tolstoi, izvorul unei nesecate puteri creatoare, a fost massa rusă,
    revoluţia rusă. Unii dintre scriitorii occidentali, lipsiţi de înţele-
    gerea împrejurărilor istorice, n’au înţeles-o. Influenţa lui Tol-
    stoi se făcea simţită numai în lumea lor sufletească, în desvoltarea
    lor ideologică şi creatoare. Această împrejurare îl îndreptăţi pe
    LeniD să scrie: < Tolstoi e ridicol, ca un profet care a descoperit
    reţete noui pentru salvarea omenirii şi de aceea tolstoienii ruşi şi
    străini sunt de plâns, căci ei au vrut să prefacă în dogme tocmai
    laturile cele mai slabe ale învăţăturii lui ».
        In opere ca « Clerambault» a lui Romain Rolland sau « Omul
    este bun » a lui Leonhard Franck s’au oglindit şi părţile mai rele
    ale tolstoianismului.
        Totuşi, acest lest inutil nu cântăreşte mult pe talgerul lite-
    raturii universale. Cei mai mari scriitori ai Apusului (inclusiv
    Romain Rolland) nefiind în stare să înţeleagă just izvoarele so-
    ciale care au dat naştere la contradicţiile cuprinse în concepţia
    asupra lumii şi în creaţia lui Tolstoi, au simţit elementar că im-
    portante sunt nu reţetele lui utopice, ci puterea realismului său, ex-
INFLUENŢA LUI LEW TOLSTOI

    traordinara lui sinceritate de scriitor, ascuţişul criticei lui îndrep-
    tate împotriva bazelor ideologice ale vieţii burgheze.
       O pildă caracteristică a celor expuse mai sus e articolul lui
    Bernard Shaw publicat de curând, cu prilejul apariţiei lucrării
    monumentale a lui Elmer Mood: Biografia lui Tolstoi.
       Shaw critică acerb şi de multe ori cu bună dreptate.
       Astfel Shaw ironizează filosofia religios-morală a lui Tolstoi,
    dovedind şubrezenia ideilor; neîmpotrivirea faţă de rău e un non-
    sens, spune Shaw, considerând-o din punctul de vedere al sensului
    comun. Tot aşa tentativele lui Tolstoi de a aplica teoria sa în
    viaţa de toate zilele i se par « năstruşnicele năzbâtii ale unui co-
    pil răsfăţat (enfant terrible) ». Dar parodiind o celebră zicătoare
    rusească ce glăsuieşte: «Nu importă ceea ce-1 face pe copil să
    râdă, totul e să nu plângă > Shaw urmează:
       «Dar atunci când ai un copil care poate — în trecere — să
    discute cu ţarii, care poate să silească Europa şi America să îm-
    pietrească, atente, avide să prindă fiecare vorbă a lui, care poate
    să biciuiască cu o infailibilă precizie toate locurile bolnave ale
    conştiinţei lumii, care poate să irupă printre toate barierele cen-
    zurii şi limbii, care poate să bată în uşile celor mai îngrozitoare
    închisori din lume şi sa-şi puie capul sub cel mai ascuţit şi sân-
    geros topor şi să se convingă că uşile închisorilor nu se deschid
    în faţa lui şi că topoarele nu îndrăznesc să-i taie gâtul — acestea
    înseamnă toate că acest copil trcbue într’adevăr răsfăţat şi alin-
    tat şi mângâiat şi că trcbue să i se îngăduie să meargă pe drumul
    ce şi l-a ales singur, în ciuda întregii înţelepciuni a guvernantelor
    şi profesorilor de şcoală. Trebue să-l iei aşa cum este, indiferent
    dacă îţi place sau nu ».
       Sub aparenţa, obişnuită la Shaw, a paradoxelor îndrăzneţe,
    se face simţită şi aici admiraţia pentru Tolstoi. Shaw se înclină
    faţă de marele scriitor şi mărturiseşte că secretul puterii lui e
    curajul cu care artistul rus ştie să biciuiască « cele mai bolnave
    locuri ale conştiinţei lumii».
       Intelectualii apuseni erau, îndeosebi, impresionaţi de critica
    socială a lui Tolstoi, fiindcă era organic ÎDtemeiată pe afirmarea
    normelor fundamentale ale moralităţii. Nu numai Ruşii dar şi
    toţi cetitorii din lume erau emoţionaţi de «îndrăzneaţă, deschisa,
    nemilos adevărata lumină în care Tolstoi examina toate bleste-
9a
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    matele probleme ale timpului nostru » (Lenin), — felul în care
    Tolstoi se întreba despre sensul vieţii, despre sensul noţiunii de
    dreptate în raporturile omeneşti, despre datoria omului faţă
    de patria, de poporul, de familia lui.
         Arta lui Tolstoi, de a lega într’un singur mănunchi problemele
     morale şi sociale, deschidea în faţa scriitorului occidental noui
     perspective.
        Se cunoaşte declaraţia lui Tolstoi despre Război şi Pace.
     « Acesta nu este un roman, cu atât mai puţin un poem, şi mai
     puţin o cronică istorică. Război şi Pace este ceea ce a vrut şi a pu-
     tut să exprime autorul în acea formă în care s’a exprimat».
     După apariţia romanului Război şi Pace şi mai târziu după pu-
     blicarea Annei Karenina şi a învierii, criticii au scris că Tolstoi
     a înfrânt tradiţiile genului. Polifonia, multiplele planuri ale ro-
     manelor lui Tolstoi, absenţa (în Război şi Pace) a întrigei prin-
     cipale, numărul mare al diverselor personagii, uneori chiar
     aproape de loc necesare liniei principale a povestirii, universalita-
     tea cercului care cuprinde toate fenomenele vieţii în diversitatea
     lor, toate acestea erau noui şi îndrăzneţe căi deschise de Tolstoi
     urmaşilor săi. Şi această «noutate», aceste inovaţii tolstoiene
     cucereau, fiindcă nu constituiau un scop în sine, ci cores-
     pundeau nevoiei artistului, erau mijloace pe care le între-
     buinţa în roman pentru a surprinde şi capta polifonia şi
     complexul problemelor vitale. Şi aceste trăsături esenţiale ale
     compoziţiei epice tolstoiene, această dorinţă de-a oglindi în roman
     înspumatul torent al vieţii, neîntrerupt şi violent, de-a surprinde
     taina omului în raport cu semenii lui şi cu lumea înconjurătoare,
     toate acestea se pot regăsi în multe opere importante ale litera-
     turii occidentale din veacul al XX-lea, începând cu Jean-Cristophe
     şi Les Thibault şi sfârşind cu Forsyte Saga şi cu Buddenbroks.
     Melchior de Vogue a caracterizat Război şi Pace drept o îmbinare
     a unei largi respiraţii epice cu o analiză a «infinitelor mici».
     Dialectica sufletului, surprinsă de Tolstoi, a fost dusă mai departe
     de scriitorii mai tuturor popoarelor din Apus, dela Maeterlinck
     la Ştefan Zwug.
         Teatrul lui Tolstoi şi-a exercitat influenţa mai târziu. Drama-
     turg, Tolstoi aplică în teatru acelaşi principiu al sincerităţii, al
     realismului aşa cum este în viaţă, cu nesfârşitele lui contradicţii,
INFLUENTA LUI LEW TOLSTOI
93
    Acest punct de vedere a fost adoptat mult mai târziu de teatrul
    apusean (Le Iheâlre libre, al lui Antome şi Volsksszene, la Berlin)
    ca un act de luptă împotriva locurilor comune şi convenţiona-
    lului, pentru crearea vieţii pe scenă, a unei vieţi nefalsificate. Tea-
    trele de stânga, democratice, au renăscut atunci la o nouă viaţă.
    E cunoscută scrisoarea pe care a trimis-o Bernard Shaw lui Tol-
    stoi, după reprezentarea dramei Puterea întunerecului. «Piesa
    aceasta poate fi jucată într’o baracă de minieri, în faţa celui mai
    naiv auditoriu ».
        Căci Tolstoi a trezit în inima multor scriitori europeni dorinţa
    de-a serie pentru un auditoriu neprevenit (între altele Le th&ătre
    du peuple—al lui Romain Rolland).
        Creaţia lui Tolstoi aducea lovituri mortale snobismului deca-
    dent, vanităţii artistice, credinţei estetice în atotputernicia for-
    melor. El întărea în sufletele celor mai remarcabili scriitori ai
    Apusului dorinţa de-a scrie, de-a crea pentru milioane de oameni,
    trezea atenţia lor şi o îndrepta spre viaţa şi nevoile omului
    muncitor.
        In anii războiului contra fascismului, Tolstoi a căpătat o
    nouă viaţă în ţările din afară. Romanul Război şi Pace a apărut
    într’o impecabilă, nouă, traducere în englezeşte, în clipa cea mai
    critică a războiului. Această ediţie a fost primită atunci în Anglia
    ca un eveniment social de prim-plan... Şi era, totodată, o mărturie
    a capacităţii de viaţă şi â puterii sufletului rus. Şi în zilele noastre,
    Tolstoi continuă să dăruiască Apusului măreţele tradiţii demo-
    cratice ale culturii noastre.
                                       T. MOTlLEVA
                                       ODINIOARĂ
         Odinioară îmi primeam prietenii poetului în casă
         (Luna, stelele, copacii)
         C’o bucurie fără margini.
         Stăteam cu ei de vorbă la un ceai de imagini
         Şi - adeseori le dam chiar câte-o masă
         Din versuri declamate
         Cu ton ridicol de eternitate.
         Ii conduceam gospodăreşte pân’ la poartă.
         Le arătam câte ceva prin mine:
         — Uite aici m’a încântat o floare,
         Aici mi-am pus portretul
         Să-l vadă publicul din stradă.
         Aiţi am rupt o spadă —
         Şi multe alte fleacuri cu gust de serenadă.
         Dar de câtva timp
         Mi-am întrerupt ascensiunea mea ’n Olimp.
         De câtva timp am musafiri de altă speţă,
         Vecini de lut la chip şi port ca mine, —•
         Metalurgişli, ţărani, taine, fum,
         Câmpii cu care scârţâind pe drum.
         Acum sunt posesorul unor gânduri pământeşti, precise,
         Ce poartă ’n ele fericirea gloatei.
         Nu-mi mai fac împărăţii din vise
         Şi munte nu-mi mai fac
         Din orişice gândac.
ODINIOARĂ
95
        îmi ignorez trecutul.
        Sunt crud cu vechii-mi prieteni.
        Acuma, bunăoară
        Pe domnişoara Luna o pun să-mi taie lemne,
        Stelele-mi mătură prin casă.
        Iar un plop cu care plecam după iluzii
        îmi spune când mă vede
        — Ce-}i pasă domnule de singurătatea mea,
        Ce-{i pasă!
                     CÂND TREC
       Când trec cu echipajul gândurile mele
       Pe străzile măriei sale inspiraţia
       Sufletul îmi strigă ca eroul unei povestiri orientale
       —    « Hei, la o parte din cale ! ».
       La început încet dar tot mai iute
       Alerg ca o furtună ’n goană mare.
       îmi râd de moarte.
       Calc vremea în picioare.
       Plesnesc cu biciul câinii din cetate.
       Dărâm palate.
       Doar fa{ă de norod şi umbra mamei
       Mă încovoi pân’ la pământ din şale
       Şi ’nvâllorând văzduhul după mine
       îmi văd cu straniul echipaj de cale.
       Mă simt bogat
       Cum poale nu-i în lume împărat.
       Sunt beat ca niciodată.
       Mă ’mpart cu bucurie săracilor pe drum:
       —    Soră care-ţi vinzi trupul, ia de la mine o batistă de parfum.
       Cerşelorule, ia şi tu o pungă de aur.
       Bâlrânule, ia şi tu o zi de tinereţe.
       Trăiesc frenetic sânge-aprins.
       Arunc iubirii flori.
       Mă ’nalf Ceahlău cu fruntea pân’ la nori,
       Adun din piscuri sure edelweis
       Să pun în piept prinos Măriei Sale
       Şi sufletul îmi strigă mai departe
       —    « Hei, la o parte ! ».
                        DELIR DE STEPĂ
     Pe stepă. Pe-o brancardâ
     Rulează febra gândul aiurit.
     O lună de pucioasă pătează tâmpla zării ’n răsărit.
     —    Poftiţi, poftiţi la balul morţilor pe front! —
     Dă zvon o voce printre cruci de lemn.
     Vântul adie valsuri de miros de flori uscate,
     De suflete uscate
     Pe pajiştea tăcerii nfiorate...
     Hei, dar trebue să ai delir ca să ’nţelegi.
     Istoria, fostă prietenă a câtorva voevozi şi regi
     Le aruncă manlăile de sărbătoare —
     —    Poftiţi la balul morţilor pe front!
     Şi vin din toate părţile luptătorii la danţ,
     Amici şi inamici
     Cu ’nfăţişarea plină de mucigai şi lut.
     Aerian se învârtesc doi câte doi
     In liniştea seralei gălbue de strigoi.
     Inimile se sărută printre gratiile coastelor
     Şi gândurile ard cuvinte de ’nfrăţire.
     Cei mutilaţi pe margini stau de vorbă
     Privind neputincioşi
     Cu ochi sticloşi şi reci.
     Unul arată camaradului de alături
     —    Uite, de-aici mi-a rupt piciorul schija,
     De lângă şoldul stâng —
     Am căzui şi am murit gemând.
9S
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
      AUul — un cap romantic — spune unei femei în doliu
      —   Să fi văzut, doamnă Moarte, cât de frumoasă era logodnica mea...
      Da, cât de frumoasă era logodnica mea !
      Toţi sunt înfiorător de palizi.
      Toţi au răni deschise ca nişte garoafe în bătaia lunii.
      Şi sângele curge,
      Şi morţii dansează,
      Şi sângele creşte sub uriaşa umbră, parcă, a lui Petru Cel Mare.
      Hei, dar trebue să fii nebun ca să ’nţelegi
      Această dănţuire de bravi oşteni şi regi.
      —   Poftiţi,
      Poftiţi la balul morţilor pe front —
      Dă zvon o voce printre crucile de lemn.
                                  PEISAJ DUNĂREAN
    Şiretul şi-a oprit călătoria lângă o horă de sălcii.
    Din deal se vede cum Dunărea curge cu solzi de soare.
    La mijlpcul fluviului stau ancorate ca nişte lebede vinele
    O şalupă de războiu şi două monitoare.
    Pe mal pâlcuri de răchită
    înflorită
    Par bucuroase fele ce se duc să se scalde,
    Surâd, iar amiaza le mângâie obrajii
    Cu batiste de aer trandafirii şi calde.
    Un copac şi-a luat jrunzele în braţe
    Şi coboară spre apă pe o cărărue îngustă.
    O broască ţipă în gura unei năpârci.
    Printre bălţile Şiretului se pregăteşte să-şi aterizeze avioanele o
                                               [escadrilă de stârci.
    Şi pretutindeni iarba se joacă aruncând în sus cu sărituri de
                                               [lăcustă.
    Pe-o plută doi copii, prind cu undiţa somolei.
    Vântul trece înlr’o barcă spre Brăila, pe lângă ei.
    Iar mai departe o ţigancă pufăie din pipă c’o sarcină de vreascuri
                                               [la spinare.
    Şi Dunărea curge înainte cu solzi de soare.
                                               CRISTIAN SARBU
7*
         NICOLAE BĂLCESCU
        Mihail Kogâlniceanu şi Nicolae Bălcescu sunt prezentaţi de
     istoriografia noastră politică şi literară ca exponenţi ai naţionalis-
     mului, care n’au luptat numai pentru realizarea unităţii noastre
     politice, ci şi ca « precursori » şi « profeţi » ai « naţionalismului
     intern », considerat ca o formă de « dinamizare a neamului pentru,
     ideal şi sacrificiu ».
        Unirea tuturor Românilor a fost, incontestabil, idealul care
     i-a însufleţit pe amândoi; dar, în cadrul unităţii politice spre
     care tindeau, împreună cu toate spiritele înaintate ale timpului,
     ei visau să aşeze o ordine socială mai dreaptă, să înlăture în-
     spăimântătoarele abuzuri, care făceau din ţările cele mai mă-
     noase ale Europei o vale a plângerii pentru plugari şi să ridice
     viaţa claselor muncitoare la condiţia de om. Contrastul între
     splendoarea şi luxul claselor boiereşti dela oraşe şi mizeria bor-
     deelor dela ţară, din care se vedeau ieşind « fantome livide, în-
     frigurate, sleite, îmbrăcate în sdrenţe », le-a umplut sufletul de
     durere şi de revoltă. La gândul că « unicul producător al bogă-
     ţiilor ţării e plugarul, că acela care trăieşte sub pământ clădeşte
     palatele boierilor, plăteşte diamantele, hainele somptuoase care aco-
     peră pe orăşeni şi echipajele care le plimbă trândăvia, că acest
     unic producător e neîncetat despoiat de aceiaşi oameni, când în
     numele Statului, când în numele proprietăţii» 1), la gândul că acela
     care nu posedă nimic, nici drepturi, nici avere, nici chiar pro-
     prietatea braţelor sale, prima şi cea mai sfântă dintre proprie-
     tăţi, plăteşte birul din banii săi, din munca sa, din trupul său,
     iar aceia care posedă lotul, pământul, capitalul, drepturile şi
        l) N. Bălcescu, Question iconomique des Principautes danubiennes, In
     Opere, ed. G. Zâne, voi. Is, p. 5—6.
NICOLAE BĂLCESCU
IOI
   Statul nu plătesc" nimic, nu contribue cu nimic la sarcinile pu-
   blice, ei nu se pot opri de a condamna această «lipsă totală
   de dreptate şi de a se revolta împotriva clasei, care suge prin toţi
   porii sângele acestui popor desmoştenit».
       Kogâlniceanu a avut iluzia fericită de a fi contribuit prin
   împroprietărirea ţăranilor, la îndreptarea acestei situaţii. Lui
   Bălcescu nu i-a fost dată nici măcar această mângâiere. El a
   murit în străini, la 29 Noemvrie 1852, la vârsta de 31 de ani.
   Totuşi, la o vârstă, la care cei mai mulţi tineri abia îşi desăvârşesc
   formaţia intelectuală, Bălcescu a lăsat o operă considerabilă atât
   prin varietatea problemelor tratate, cât şi prin adâncimea ideilor
   sale. A fost, fără îndoială, cel mai nobil, cel mai viguros şi pel
   mai revoluţionar dintre reformatorii noştri sociali din secolul
   al XlX-lea.
       Spiritul lui Bălcescu, ca şi al lui Kogâlnicea'iu, s’a desvoltat
   şi s’a maturat sub influenţa romantismului occidental. Teoriile
   lor politice, sociale, literare sunt acelea ale romantismului, adap-
   tate realităţilor dela noi. Toate planurile de reformă, pe care
   romanticii le-au susţinut, ei le-au sprijinit pe argumente isto-
   rice. Astfel se explică atenţia deosebită, pe care romanticii au
   acordat-o studiului istoriei.
       Istoria, ca şi întreaga doctrină a romantismului, s’a născut
   din luptele politice şi sociale care au frământat întreaga Europă
   după Revoluţia franceză. împotriva claselor stăpânitoare, care
   invocau trecutul pentru a-şi justifica stăpânirea, reprezentanţii
   opoziţiei democratice şi liberale fac apel la istorie pentru a com-
   bate privilegiile aristocraţiei feudale şi a răspândi ideile revo-
   luţionare. Pretutindeni, istoricii au căutat în studiul trecutului
   naţional argumente împotriva vechiului regim şi au făurit din
   ele arme în favoarea claselor desmoştenite ale societăţii; pretu-
   tindeni, ei au deschis lupta împotriva aristocraţiei feudale şi au
   răspândit ideile egalitare şi liberale, mai înainte ca regimul de-
   mocratic să fi triumfat.
       In Anglia, de pildă, Macaulay prezintă regimul liberal ieşit
   din revoluţia din secolul, al XVII-lea şi consolidat prin revo-
   luţia industrială drept încoronarea supremă şi definitivă a evo-
   luţiei istorice. In Franţa, Augustin Thierry denunţă privilegiile
   nobilimii ca o uzurpare a drepturilor poporului de jos, iar Mi-
102
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
   chelet regăseşte, dincolo de galeria regilor, istoria poporului de
   jos; în sfârşit în Italia, conducătorii mişcării revoluţionare caută
   în istorie elementele unităţii şi independenţei naţionale.
       La noi, primul istoric carş s’a ridicat împotriva istoriei pur
    dinastice şi militare a fost Kogâlniceanu. Ca şi Michelet, el a
    căutat să descopere, dincolo de « biografia Domnilor », viaţa po-
    porului, «izvor al tuturor mişcărilor şi isprăvilor şi fără de care
    stăpânitorii n’ar fi nimic». In Istoria sa, publicată la Berlin
    în 1837, el arată, ca şi Thierry, că puterea nobilimii se întemeiază
    pe silnicie şi fraudă şi explică serbia prin cucerirea populaţiei
    băştinaşe de către clem'nte străine, care au despoiat poporul
    autohton de drepturile şi libertăţile sale. Boierii sunt înfăţişaţi
    ca o clasă de uzurpatori străini. Lupta pentru desfiinţarea pri-
    vilegiilor are deci o îndoită însemnătate naţională şi socială.
       Concluzia logică a acestor idei ar fi trebuit să fie o istorie,
    în care viaţa poporului de jos, deci a ţăranilor, să fie pusă pe
    primul plan. In loc de aceasta, Kogâlniceanu nu ne-a putut da
    decât o istorie a domnilor, a războaielor şi a negocierilor diplo-
    matice. Corelaţiile între structura societăţii, regimul proprietăţii,
    forma de guvernământ şi curentele ideologice nu-s nici macar
    bănuite. Kogâlniceanu se mărgineşte să întrerupă din când în
    când expunerea evenimentelor politice şi militare, pentru a inter-
    cala între ele consideraţii asupra « stării sociale şi morale, asupra
    obiceiurilor, prejudecăţilor, culturii, negoţului şi literaturii ve-
    chilor Români».
       Primul istoric care a scris o adevărată istorie socială la noi
    a fost Nicolae Bălcescu. Despre starea socială a muncitorilor
    plugari în Principalele române în deosebite timpuri, Mersul Re-
    voluţiei în istoria Românilor, şi mai ales Question econopiique des
    Principaules danubiennes constitue magistrale expuneri ale des-
    voltării sociale şi economice a ţării.
       Aspiraţia către unitatea şi independenţa naţională se îm-
    bină strâns la el cu instituirea unui regim democratic. Dda
    începutul existenţei sale ca naţie, poporul român a căutat să-şi
    constitue unitatea şi să se organizeze înăuntru pe baza princi-
    piului de egalitate. De aceea revoluţia din 1848, care a pus li-
    bertatea şi egalitatea la temelia Constituţiei sale, n’a fost un
    eveniment întâmplător şi efemer.
NICOLAE BĂLCESCU
103
        <i Uneliitorii ei, spune Bălcescu, sânt optsprezece veacuri de trude,
    suferinţe şi lucrare a poporului român asupra lui însuşi. Ea fu o
    fază, o evoluţie istorică,, naturală, neapărată, prevăzută a acelei
    mişcări providenţiale, care târăşte pe naţia română, împreună
    cu toată omenirea pe calea nemărginită a unei desvoltări pro-
    gresiste, regulate, către ţinta prea înaltă ce Dumnezeu ne as-
    cunde»... De optsprezece veacuri, naţia română luptă neîn-
    cetat « pentru triumful dreptului asupra silei, pentru realizarea atât
    în sânul său cât şi în omenire a dreptăţii şi a frăţiei, aceste două
    temelii a ordinei absolute, perfecte, a ordinei dumnezeeşti » ).
        In oprirea acestui mers progresiv spre «regimul dreptăţii şi
    frăţiei» vede Bălcescu cauza esenţială a tuturor dezastrelor care
    s’au abătut asupra naţiunii române.
        Iată cum vede el desfăşurarea acestui proces. La începutul
    existenţei sale politice, Domnii, concentrând puterea în mâinile
    lor, consolidează statul şi-i dau puterea « de a-şi împlini misiunea
    în omenire, de a apăra creştinătatea şi civilizaţia născândă, dar
    apasă cu totul libertatea înlăuntru ».
        Boierii opun atunci principiului autorităţii, reprezentat de
    Domn, principiul contrar al libertăţii şi, după lupte îndelungate,
    izbutesc să surpe puterea voievodală.
        Clasa boierilor, ieşită din popor, caută să păstreze numai
    pentru ea rodul biruinţei câştigate de toţi şi, în loc de a îm-
    părtăşi întreg poporul la beneficiile libertăţii, a concentrat puterea
    în mâinile ei, a organizat statul boieresc, s’a constituit în castă
    privilegiată şi, înghiţând mica proprietate, a robit poporul pă-
    mântului. <tPoporul se degradează prin robie şi sărăcie, ca şi
    boierii prin bogăţie şi asuprire ». Ţara slăbeşte, tocmai când avea
    mai multă nevoie de solidaritate şi de unire, pentru a rezista
    primejdiei turceşti. Turcii se folosesc de împrejurare pentru a
    călca ţara şi a-i răpi independenţa. Cei care au mai mult de
    suferit sunt ţăranii, dar nici boierii nu scapă nepedepsiţi. Turcii
    şi uneltele lor, Fanarioţii, surpă puterea boierilor şi, odată cu
    ea, sistemul de privilegii feudale.
        O birocraţie de ciocoi şi de Fanarioţi, corupţi şi degradaţi,
    se ridică în locul boierilor ruinaţi sau surghiuniţi. Şerbia se 1
         1) Mersul revoluţiei in istoria Românilor, I*, p. 99.
io4
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    sdruncină şi ţăranul, declarat liber în drept, dar neîmproprie-
    tărit, rămâne proletar.
        Când misiunea Fanarioţilor de a sfărâma rânduelile vechi
    s’a împlinit, poporul se deşteaptă şi curăţă ţara de Fanarioţi.
    « Revoluţia din 1821 a strigat dreptate şi a vrut ca tot Românul
    să fie liber şi egal, ca statul să se facă românesc. Ea fii o revoluţie
    democratică ».
        După Revoluţia din 1821, Poarta lasă puterea în mâna cio-
    coilor. Regulamentul organic institue şi organizează « statul cio-
    coesc » mărind drepturile proprietarilor şi robind pe ţărani « cio-
    coilor ». împotriva acestei noui oligarhii se ridică «partida na-
    ţională », care asumă misiunea de a desăvârşi revoluţia din 1821
    şi de a realiza aspiraţiile poporului. Ea nu se mai mulţumeşte
    cu naţionalizarea Statului, ci se strădueşte să deslege problema
    sărăciei poporului dând o altă organizare proprietăţii, « bază a
    societăţii, a bogăţiei şi a fericirii »i*Ea recunoscu nevoia democra-
    tizării Statului prin egalitatea drepturilor pentru toţi cetăţenii,
    a pământului prin împroprietărirea ţăranilor şi a capitalului
    prin crearea unor instituţii de credit organizate de Stat. « Revo-
    luţia din 1848 a vrut ca Românul să fie nu numai liber, dar şi
    proprietar, fără care libertatea şi egalitatea e minciună». Revo-
    luţia din 1848 a fost socială.
        Numai pe aceste baze de dreptate şi de solidaritate socială
    înţelege Bălcescu să întemeieze unitatea naţională. « Revoluţia
    viitoare nu se poate mărgini a voi, încheie el, ca Românii să fie
    liberi, egali, proprietari de pământ şi de capital, şi fraţi asociaţi
    la fapta unui progres comun. Ea nu se va mărgini a cere libertatea
    din lăuntru, care e peste putinţă a dobândi fără libertatea din
    afară, libertatea de sub domnirea străină, ci va cere unitatea şi
    libertatea naţională. Deviza ei va fi: Dreptate, frăţie, unitate.
    Ea va fi o revoluţie naţională».
        Prin toate vicisitudinile istoriei, Bălcescu vede astfel na-
    ţiunea română urmărind, din prefaceri în prefaceri, calea legii
    universale a desvoltării istorice care se rezumă în «înălţarea
    plebeianismului la putere sauîntregirea Românului, vecinul (= ioba-
    gul) veacului de mijloc, în drepturile sale de om, de cetăţean, de naţie ».
                                Bălcescu n’a ajuns să trăiască faza revoluţiei a treia, a unirii
                                Principatelor. Desamăgirea lui ar fi fost completă, fiindcă, cu
NICOLAE BĂLCESCU
105
   toată împroprietărirea din 1864, unirea, care ar fi trebuit să se
   întemeieze pe desrobirea ţăranului, n’a însemnat decât începutul
   unei noui robii, numită de Dobrogeanu-Gherea, neoiobăgia.
       Această eroare a lui Bălcescu e cu atât mai impresionantă
   cu cât, în Chestiunea economică a Principatelor dunărer\e, pu-
   blicată la Paris, a analizat, cu o excepţională pătrundere, situaţia
   claselor noastre sociale şi, cu aceeaşi sagacitate, a indicat refor-
   mele de care depindea ridicarea clasei ţărăneşti. Or, împroprietă-
   rirea din 1864, n’a realizat condiţiile materiale şi politice pentru
   a îndrepta definitiv şi durabil starea ţăranilor.
       Studiind formarea marii proprietăţi boiereşti, Bălcescu ajunge
   la concluzii care au fost invocate de partizanii emancipării ţă-
   ranilor şi, timp de un secol, au dominat toate discuţiile asupra
   chestiunii agrare. Ideea centrală a lui Bălcescu e că, la începutul
   formării poporului românesc, ţăranii erau proprietari liberi, care
   n’au fost supuşi la clacă şi n’au fost reduşi la starea de şerbie
   decât după întemeierea Principatelor, prin uzurparea proprie-
   tăţii, libertăţii şi drepturilor lor de către boieri. Potrivit poli-
   ticei coloniale din toate timpurile, coloniştii romani aşezaţi în
   Dacia şi-au împărţit pământul în părţi egale. In timpul inva-
   ziilor barbare, Daco-Romanii şi-au păstrat obiceiurile şi liber-
   tăţile, fiindcă Barbarii n’aveau decât dispreţ pentru agricultură.
   « Egalitatea pentru Daco-Romani, era o lege de salvare publică ».
   Când viaţa la şes a devenit imposibilă, ei s’au retras la munte,
   unde şi-au păstrat orânduelile de mici proprietari. După ce nă-
   vălirile barbare s’au scurs, ei s’au coborît la şes şi au sfârşit
   prin a întemeia Ţara Românească şi Moldova.
       Atunci începe procesul de expropriere a micilor proprietari.
   Alături de mica proprietate, spune Bălcescu, era proprietatea
   comună, compusă din anumite terenuri rămase inculte şi de-
   şerte pe urma Barbarilor. Domnii le-au înstrăinat prin danii
   către comandanţii oştilor, marii dregători, oraşe şi mănăstiri.
   Aşa s’a constituit marea proprietate în folosul boierilor, cle-
   rului şi mănăstirilor. Pe aceste moşii, proprietarii au atras co-
   loni din regiunea dela munte, din Transilvania şi din Mesia.
   In schimbul unei concesiuni de pământ, ei erau siliţi să facă
   un număr de zile de clacă pe rezerva proprietarului. Claca a
   permis proprietarului să reducă pe colotii la condiţia de şerbi
io6
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    (numiţi rumâni în Ţara Românească, vecini în Moldova). Şerbia
    a fost urmarea fatală a exploatării cultivatorilor prin clacă.
        Boierii nu s’au mulţumit cu moşiile pe care li le-au dăruit
    Domnii. Folosindu-se de calitatea lor de mari dregători, ei au
    căutat să acapareze mica proprietate şi să reducă şi ţăranii li-
    beri la condiţia de rumâni. Ei şi-au atins scopul prin trei mij-
    loace: interesul, nevoia şi sila.
        1.    Interesul. Marii proprietari, care erau şi deţinătorii ma-
    rilor dregătorii de Stat, obţinură dela domni scutire de dări
    pentru locuitorii de pe moşiile lor. Birul şi dăjdiile au căzut
    astfel numai pe ţăranii liberi, numiţi moşneni în Ţara Româ-
    nească, răzeşi în Moldova.
        2.    Nevoia. Războaiele neîncetate au silit pe moşneni, care
    dădeau grosul efectivelor militare, să se îndatoreze şi, cum mulţi
    dintre ei nu s’au liberat la timp, proprietăţile au căzut în mâna
    creditorilor lor, care erau boierii şi mănăstirile.
        3.    Sila. Dar cel mai eficace şi mai general dintre mijloa-
    cele de spoliere a ţăranilor a fost sila sub toate formele ei: în-
    călcarea şi anexarea brutală a proprietăţii moşneanului, proce-
    sele nedrepte în care boierii erau şi părţi şi judecători, nedrep-
    tatea, falsificarea actelor şi furtul documentelor. «Despoierea
    moşnenilor a devenit un sistem de guvernământ», care n’are co-
    respondent în nicio ţară şi explică umilirea, desnădejdea şi
    apatia în care a căzut populaţia Ţărilor dunărene.
        Procesul de expropriere şi de aservire a micilor proprietari
    liberi şi-a atins punctul culminant pe timpul lui Mihai-Viteazul,
    care, prin «Legătura» sa, a stabilit şerbia veşnică, legând pe
    şerb de pământ şi permiţând stăpânului de moşie să fixeze el
    durata muncii şi să supună pe şerb unei munci nelimitate.
        La protestările şi răscoalele ţăranilor, care s’au repetat în
    cursul veacurilor, boierii au răspuns cu apelul la intervenţia
    armatelor străine, cu represalii sângeroase şi cu legi şi mai opre-
    sive. Rezultatul a fost că ţăranii s’au degradat prin robie şi
    mizerie, iar boierii prin bogăţie şi abuzurile de putere. Astfel
    până §i noţiunea de patrie s’a întunecat în sufletul mulţimii.
        « Poporul român se va mai jertfi el oare pentru o independenţă
    care l-a aservit, pentru o libertate care l-a făcut rob? se întreabă
    Bălcescu. Se va mai ridica el pentru apărarea unui pământ pe
N1COLAE BĂLCESCU
107
    care e străin, pe care l-a stropit cu sângele său şi cu sudoarea sa
    şi din care el nu posedă nimic? Are patrie poporul care nu posedă
    nimic? Poate el considera ca patrie ţara în care dreptatea se face
    împotriva lui şi în care el nu posedă nici măcar dreptul de a dis-
    pune liber de munca sa? ».
        Astfel dincolo de ceea ce, încă din vremea lui, se numea
    «(ara legală», adică clasa conducătoare stăpână exclusiv pe ţară
    şi pe avantajele puterii, Bălcescu întrezăreşte o nouă organizare
    socială în care toţi se împărtăşesc din bunurile comunităţii na-
    ţionale, în care patria e în adevăr a tuturor fiilor ei. Peste demo-
    craţia politică şi juridică, care nu asigură mulţimii decât o ega-
    litate juridică şi formală şi o umbră de libertate, Bălcescu se
    ridică la noţiunea adevăratei democraţii, a democraţiei sociale.
        Lucrările istorice ale lui Bălcescu nu sunt decât ilustrarea
    acestor teorii. Prima lui scriere istorică « Puterea armată şi arta
    militară la Români, dela întemeierea Principatelor Valahiei şi
    Moldovei până acum», publicată la Iaşi, în Propăşirea lui Kogâl-
    niceanu, arată că decăderea militară a Ţărilor româneşti a fost
    urmarea despoierii şi robirii micilor proprietari liberi, care con-
    stituiseră forţa infanteriei româneşti din timpul lui Mircea cel
    Bătrân şi Ştefan cel Mare. (Reluând o idee pe care am găsit-o
    prima dată în Istoria lui Kogâlniceanu, Bălcescu susţine că
    voievozii noştri au fost primii în Europa care au recunoscut
    importanţa decisivă a infanteriei şi au creat o armată perma-
    nentă cu cinci veacuri înainte de ţările occidentale).
        Studiul, cu toată strălucirea lui, nu importă atât prin va-
    loarea lui ştiinţifică, cât prin ideile practice pe care le deduce
    din mărirea şi decadenţa oştirii româneşti. Scopul lui e să în-
    demne poporul să-şi caute dreptate singur, aşa cum au făcut
    strămoşii, prin puterea armelor lor. Dacă Ţările româneşti îşi
    vor dobândi locul cuvenit printre popoarele Europei, scrie Băl-
    cescu, aceasta o vor datori numai unei reforme militare, în sensul
    vechilor oştiri naţionale, în care fiecare om luptă vitejeşte,
    fiindcă luptă pentru petecul lui de pământ, pentru bunăstarea
    familiei şi pentru viitorul copiilor săi. « O naţie războinică şi unită,
    încheie el, oricât de mică, n’a fost niciodată biruită, şi nici că va fi t.
        Aceeaşi preocupare şi acelaşi procedeu de demonstraţie le
    regăsim în principala operă istorică a lui Bălcescu: «Istoria lui
io8
REVISTA FUNDAŢIILOR REGAL
    Mihai-V iteazul», la care a lucrat până în ultimele clipe ale vieţii
    sale şi pentru documentarea căreia a străbătut Franţa şi Italia.
    După cum în Puterea armată încercase să redeştepte dragostea
    Românilor pentru armată, în Istoria lui Mihai-V iteazul, el evocă
    înaintea urmaşilor degeneraţi faptele glorioase ale marelui Domn.
    El face din Mihai «un erou de epopee» (N. Iorga) «poale cel
    dinlâiu războinic din Europa », care, înainte de Gustav Adolf şi
    de Turenne, a înţeles tainele strategiei moderne. El a fost trimis
    de providenţă pentru a călăuzi pe Români pe drumul unirii şi
    al independenţei.
        Cum se vede, şi în această lucrare, Bălcescu nu făcea decât
    să proiecteze în trecut preocupările şi idealurile timpului său şi
    să aştearnă « pe trupul vânjos al vechiului voievod », toate podoa-
    bele omului de stat şi ale liberalului.
        Şi ca toate epopeile, Istoria lui Mihai-V iteazul va trăi, nu
    prin fondul ei de adevăr istoric, ci prin însuşirile ei artistice,
    prin «limba ei măiastră şi dulce, prin mlădioasele ei perioade,
    cu sobrietatea de tonuri, aşa de sugestivă », prin suflul entuziast
    şi prin dorinţa de mărire şi de libertate care o străbat dela un
    capăt la altul.
        In viaţa politică, şi mai cu deosebire în revoluţia din 1848,
    rolul lui Bălcescu a fost acela al unui om cumpănit şi înţelept,
    al unui adevărat democrat, adânc iubitor al poporului asuprit.
    Iar rătăcirile sale de proscris şi moartea sa prematură pun o
    aureolă de martir în jurul capului acestui mare gânditor, mare
    artist şi neobosit luptător pentru drepturile poporului său.
                                                ANDREI OŢETEA
   EXPERIENŢA UNUI SPECTACOL
                              PERSONAGII
                    EL       SOŢUL
                    EA       AUTORUL
      EA (după ultimul spectacol, în cabina cu oglinzi şi flori).
   V’aţi încredinţat? Nu mai încape nicio îndoială. Publicul a
   primit piesa cu răceală, dacă nu cu duşmănie. Ce bine ar fi fost
   ca Eu, El, Soţul, să fi rămas cu toţii în ceţurile textului în care
   să ne fi mişcat neauziţi, ca nişte năluci, în care să ne fi desfă-
   şurat jocurile ele idei şi simboluri, ca nişte constelaţii.
      EL. Nu, eu nu regret nimici îmi pare bine că am putut
   rosti în auzul tuturor câteva crude adevăruri.
      SOŢUL. Eu de ce aş refreta? Sunt singurul personaj care
   n’am avut nimic de pierdut — pentrucă eu pierd totul oricum:
   ^n text şi pe scenă. Am fost perfect înţeles.
      AUTORUL. Au ajuns până la mine tot felul de opinii şi am
   citit cu atenţie toate cronicile dramatice. Aflaţi că jocul indivi-
   dualităţilor voastre n’a fost primit cu răceală ci cu violentă
   adversitate şi din puţin s’a ţinut să nu fiţi flueraţi. Nu pot
   ascunde că aţi dobândit şi câţiva admiratori, cu încântarea
   ridicată până la entusiazm — şi din aceste adversităţi pasio-
   nate, « Sburător cu negre plete», comedia lucidă cu muzică
   şi cinematograf despre care vorbim aci, devenise în placida
   noastră Capitală o adevărată problemă, un eveniment intelectual.
      EA. Mă simţeam totuşi atât de bine în irealitatea, în mătă-
   săriile şi catifelele paginei nerostite... 0 1 De ce mi-ai dat corp?
   De ce m’ai trădat şi m’ai înstrăinat, silindu-mă să umblu pe
   scenă şi să strig... ?
II*
REVISTA FUNDAŢIILOR REOALB
        AUTORUL. Acesta e destinul oricărei opere dramatice: Să
    trădeze textul, devenind spectacol, să-l altereze în poezia lui
    cea mai subtilă. N’a scris oare Pirandello « Şase personaje în
    căutarea unui autor »? E drama sfâşietoare a unor viziuni deve- ‘
    nite entităţi teatrale, revolta lor sgomotoasă — eterna lor
    neîmpăcare.
        EL. Aceleiaşi contradicţii între esenţe să se datoreze faptul
    că cele mai multe din gesturile, din cuvintele mele au fost înţe-
    lese greşit, că s’a râs unde nu trebuia şi s’a păstrat tăcere în
    momentele de haz?
        SOŢUL. Aici am şi eu ceva de spus: Cu mine lucrurile s’au
    petrecut normal, adică publicul a reacţionat cum trebuia —pen-
    trucă atitudinile mele erau fără etaje şi subsoluri, fără intenţii
    şi aluzii. Să se ştie deci odată pentru totdeauna că teatrul — aşa
    cum îl doreşte şi-l gustă marele public — e o artă înrudită cu
    sculptura, nu cu pictura în pastel. Nu amănuntele, subtilităţile
    hotărăsc succesul ei, ci gesturile mari şi simple. Nu surâsul sau
    nuanţa privirii, ci gestul categoric al mâinii, al capului, atitu-
    dinea izbitoare a întregului corp.
        EL. Dar jocul meu are şi gesturi categorice: Sar peste balcon,
    încerc să mă sinucid, sunt gata să mă încaier cu soţul legitim,
    îmi arăt faţa fără ca totuşi să fiu văzut, plec, mă ’ntorc... Se
    poate ceva mai lămurit, mai vizibil, mai scenic?
        EA. Desigur I Dar făptura dumitale e alcătuită din două
    elemente contradictorii: Patima — şi sarcasmuh Publicul vihe la
    teatru şi plăteşte scump această nevoie de spectacol, spre a fi
    satisfăcut. El vrea o patimă unitară, nedesminţită. Acceptă
    bucuros toate vicisitudinile, doreşte chiar ca piedecile puse în
    calea pasiunii să fie cât mai mari, dar cu o condiţie: Ca până
    la urmă elanul instinctual al Eroului — cu care spectatorul şi
    spectatoarea se identifică — să fie complet satisfăcut. Sarcas-
    mul care fragmentează mereu avântul nostru, te face nesuferit
    tuturor şi această antipatie se revarsă asupra intrigii piese.
        EL. Dar bine, Aristofan, Moliâre..., ei nu satirizau ? Şi erau
    gustaţi până şi de bucătăresele lor.
        EA. Fireşte ! Pentrucă ei luau în derâdere personaje cunoscute,
    cu nume proprii (cazul lui Aristofan) sau tipuri care de mult
    erau ironizate de « opinia publică » (avarul, burghezul gentilom,
EXPERIENŢA unui spectacol
III
    etc., cazul lui Moliâre). Aceşti autori exprimau o atitudine una-
    nimă, nu se loveau de nicio rezistenţă. Din potrivă: Prin sar-
    casmul lor, întrupat scenic, dobândeau public o adeziune care
    de mult plutea în aer.
       SOŢUL. Pe când dumnealui (îl arată pe El) satirizează de
    unul singuri Mă satirizează pe mine, ceea ce e—să spunem —
    în ordinea clasică a dramaturgiei: Soţul în faţa Amantului e
    totdeauna ridicol. Dar persiflează însăşi iubirea, Iubirea, pentru
    a cărei înfăţişare şi al cărei triumf se scriu mii de romane, mi-
    lioane de poezii, sute de mii de piese I Abia ivit în camera, în
    visul Ei, îi batjocureşte spaima şi cuvintele care ar fi toate
    numai din «dicţionarul iubirii», îi spune că e frumoasă şi ar
    dori s’o picteze—grozăviei—«Ia braţ cu un schelet», subli-
    niind astfel caracterul distructiv al divinei iubiri şi până la
    urmă îi face dovada că el, El, e de prisos I
       EL. Căci toate fenomenele, dela senzaţie la adoraţie, se petrec
    în fiziologia şi psihologia Ei—agentul masculin putând fi înlo-
    cuit cu uşurinţă, el jucând de cele mai multe ori numai un rol
    mecanic sau chimic.
       EA. Simbolul buchetului de trandafiri nu mai e sarcastic, e
    explicativ: Dar credeţi că l-a înţeles cineva?
       AUTORUL. Textul e destul de limpede I «Ţi-am adus tran-
    dafiri din propria dumitale grădină I » spune EI. Şi încă odată,
    dc-a-dreptul: «Doamnă, cât mă simt de măgulit de a putea
    oferi în această minunată noapte inteligenţei dv. propriile ei
    iluzii, inimii dv. propriile ei voluptăţi».
       SOŢUL. — Şi cu asemenea abstracţii credeai dumneata că
    vei cuceri un public doritor de hrană directă, de întâmplări
    luate tale-quale din desfăşurarea faptelor comune?
       EA. Ne-ai sintetizat! (Indignată). Dumitale ţi-ar place un
    măr sintetic?
       AUTORUL. Poate că da şi poate că un asemenea măr n’ar
    putrezi niciodată. Dar numai mulţumită acestei tipizări, acestei
    condensări de esenţe psihologice — din care sunteţi alcătuiţi —
    puteam duce până la capăt o satiră a iubirii, înfăţişată în timp
    (episodul Rut şi al fetelor lui Laban) şi arăta câteva din feţele ei
    misterioase, numite, nu ştiu de ce, «patologice » (episodul Sehe-
    razadei, episodul fetiţei care biciueşte pe ţiganul tăietor de lemne](.
112
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Numai cu asemenea entităţi funcţionale puteam evidenţia con-
    flictul dintre două personaje, în fond identice ca valoare, dar
    ivindu-se în timpuri diferite în fluviul năvalnic al dorinţelor Ei.
        EA. Să fi scris atunci un Tratat de psihologie patologică sau
    de metafizică a iubirii — sau o poemă dionisiacă.
        AUTORUL. Am scris trei acte: E acelaşi lucru.
        SOŢUL. Trei acte care stau pe loc, cum se spune, căci în
    afară de mine, care intru şi ies, El şi Ea rămân în scenă două
    ore, fără întrerupere.
        EL. Dar vorbim.
        SOŢUL. Enorm! Şi totuşi — defect catastrofal — « Sburător
    cu negre plete » nici nu poate fi povestit. Spectatorii — puţini
    —   care au gustat jocul nostru pasional şi ideologic, se rezumau
    la asemenea rezumat: — «... Nu ştiu cum să-ţi spun... E un
    fel de geometrie... Ai să vezi dumneata I ».
        AUTORUL. Şi totuşi ce simplă, ce elementară e înlănţuirea
    evenimentelor mele! Numai că sunt de natură sufletească, nu
    concret-realiste. In afară de câteva mici incidente din actul
    întâi, care se repetă spre a accentua anumite caractere ale iubirii
    —    nici azi, după spectacol, n’aş elimina un cuvânt. Stranie mi
    se pare totuşi opacitatea unor spectatori educaţi, doritori de
    întâmplări brute, nu de semnificaţia, de poezia evenimentelor.
    « Din jale se ’ntrupează Electra » de O’Neill s’a jucat la noi timp
    de trei ani şi a fost gustată ca un roman-foilelon. Prea puţini
    au simţit fiorul tragic al acelei măreţe construcţii, ridicată totuşi
    pe valori sufleteşti. « Heda Gabler » de Ibsen a avut, tot în anul
    acesta, un succes mediocru. Opera e de geniu, iar poezia ei
    aproape inexprimabilă în cuvinte. Dar spectatorii n’au văzut
    decât banala întâmplare a unei soţii măritate cu un mediocru
    docent universitar. Ce admirăm în « Hamlet» ?.
        EA. Sumbra suferinţă dela Curtea regală din Elsenor şi neferi-
    cirea tânărului Hamlet.
        AUTORUL. Aşa e? Dar nu în această întâmplare stă marea
    valoare a piesei. Evenimentele sunt numai orchestraţia care
    trebue să pregătească ivirea acelui glas ceresc, al viorii prime.
    Toate s’au întâmplat ca Hamlet să poată rosti între altele —
    numai el! numai sufletul lui!—într’un anumit moment, într’o
    anumită împrejurare: « .. ,A fi sau a nu fi... Iată întrebarea! >.
EXPERIENŢA unui spectacol
113
        SOŢUL. Şi vrei să spui că «Sburălor cu negre plete...»
    echivalează cu « Hamlet» şi dumneata cu Sliakespeare?
        AUTORUL. Câtuşi de puţin! Dar este evident, cred, că
    folosind materiale sufleteşti esenţiale, am dorit să alcătuesc,
    ca toţi marii dramaturgi, un conflict a cărui poezie să fie cât mai
    eliberată de balastul obicinuitelor «subiecte». Căci ceea ce a
    îngreuiat, a învechit pe « Hamlet» şi pe « Heda Gabler » sunt
    tocmai evenimentele brute, care atrag pe spectatorul de rând.
        EA. Cunoşteai oare aceste adevăruri, când te-ai hotărît să
    reprezinţi comedia dumitale lucidă? Cu bună ştiinţă ai mers
    oare la această violentare a gustului public?
        SOŢUL. Şi deci la această cădere?
        AUTORUL. In primul rând n’a fost o cădere. Celor cari
    detestă sincer comedia mea abstractă, le pot opune cu sinceritate,
    alţi câţiva sinceri preţuitori. Iar în cifre, « Sburător cu negre
    plete...» s’a reprezentat de vreo cincisprezece ori şi a însumat
    o încasare de aproape patru milioane lei — cu un milion peste
    chcltuelile de montare. Din toate punctele de vedere deci, expe-
    rienţa a reuşit. Mărturisesc totuşi că aşteptam un mare succes
    de public. Iluzii de autor? Poate. Spectacolul a suferit de câteva
    grave nepotriviri, care ar fi putut fi evitate.
        EL. Şi crezi că voi mai ieşi vreodată din pagini şi-mi voi mai
    rosti în public amarele adevăruri?
        AUTORUL. Sunt încredinţat.
EL.
Ea.
SOŢUL
în acelaşi timp. — Şi când anume?
        AUTORUL. Atunci când un Teatru de artă va dori un text
    de esenţe dramatice pentru trei mari interpreţi. Din parte-mi,
    ca să ne reîntoarcem la spectacolul din 1945, vă rog să mă iertaţi
    pentru greaua încercare la care v’am supus. Ţin totuşi să vă
    amintesc — pentru uşurarea mea — că adevăratul autor al « Sbu-
    rătorului » nu sunt eu, ci un tânăr de 28—29 de ani, de acum
    un sfert de veac. In textul iniţial mi-am permis să înlocuesc
    numai câteva cuvinte. Viziunea, structura, personajele, au
    rămas neatinse. D^că ar fi fost reprezentată la timpul ei, în 1920-
    1923, comedia aceasta ar fi pus literatura română pe linia vea-
    cului şi-a continentului, înainte de ivirea pieselor cu dublă per-
8
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
114
    sonalitate ale lui Pirandillo, înainte de realizările expresionis-
    mului german. Şi mă’ntreb acum, cu toată uimirea, de unde a
    cules acel flăcăiandru, acel prea cutezător poet dramatic, o con-
    cepţie atât de supra—şi anti — umană... Din ce adâncuri a
    adunat amărăciunea, de unde sarcasmul care l-au făcut să des-
    pice în simboluri scenice până şi actul fiziologic de cel psihologic
    al iubirii, să stăruie asupra îmbinării lor jignitoare. De unde
    acea puritate iniţială, incoruptibilă şi neiertătoare, care l-a făcut
    să se revolte împotriva tragicei dualităţi a condiţiei noastre
    umane...
       EA. Şi era nevoie să ne mai spui încă odată dumneata toate
    acestea?
       AUTORUL. Desigur. Nu le-a mai spus nimeni, nici criticii,
    preţuitorii sau adversarii « Sburătorului». Să le spuie — măcar
    aCum — când nu mai pot folosi nimănui.
                                                  F. ADERCA
                     PUNCTE DE VEDERE
                                                          DIVERSE
                         ELOGIUL SĂRĂCIEI
       Cleobul s’a întors de câteva zile din provincie.
       L-am vizitat imediat, curios să aflu ştiri despre B., amicul
    nostru comun, profesor pensionar într’un orăşel de munte.
       —      Am impresia că te-ai întors mulţumit din această călătorie,
    pe care ţi-o închipuiai presărată cu greutăţi, i-am strigat în pripă,
    de cum l-am zărit.
       —      Trebue să mărturisesc, îmi răspunse Cleobul, că lucrurile
    au mers mult mai bine decât aş fi crezut.
       Pe bătrânul nostru prieten l-am găsit în casa, lipsită de orice
    confort, în care trăieşte de ani de zile. Duce acelaşi trai modest,
    ca să nu zic sărăcăcios.
       l-am cercetat biblioteca; ea zace, ca şi odinioară, aruncată în
    câteva cufere, în vederea unei eventuale mutări, care nu mai vine.
    De altfel, cărţile, de multe ce sunt, nu ar încăpea în rafturi.
       Prietenul nostru e la curent cu mişcarea ştiinţifică şi literară
    dela noi din ţară, şi e avid de ştiri din toate domeniile.
       —      Oare perzislâ în refuzul său de a primi o catedră universi-
    tară ? Ori şi cât, condiţiile de viaţă în Capitală ar fi mai potrivite
    pentru dânsul, îl întrebai pe Cleobul.
       —       Nu se gândeşte să-şi modifice traiul, răspunse dânsul. La
    masă se mulţumeşte cu felurile simple pe care i le pregăteşte, în
    fiecare zi, bătrâna de alături, care îi mai şi deretică prin casă. Lec-
    tura filosofilor preţuieşte, pentru dânsul, mai mult decât un ban-
    chet. Iţi mărturisesc că imaginea acestei vieţi închinate meditaţiei
    şi despuiată de orice preocupare vulgară, m'a urmărit în tot timpul
    pe drumul de înapoiere.
i
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
116
        Ghemuit în autobuzul care face cursa regulată între D. şi Bucu-
    reşti, gândul meu stătea nedespărţit de prietenul care, cu atâta
    voioşie, a renunţat la bunurile pământeşti.
        B. este onorat de toată lumea, dacă nu iubit, şi foştii săi elevi
    îi păstrează o recunoştinţă emoţionată.
        Pe când urmăream aceste gânduri, îşi urmă Cleobul naraţiunea,
    nu observasem pe vecinii mei din autobuz.
        In faţa mea îşi făcuse loc, nu fără greutate, şi în ciuda rezis-
    tenţelor, o doamnă corpolentă şi foarte gătită. Degetele-i grase pur-
    tau inele cu piefre indiscrete.
        După mai multe încercări neizbutite de a mă scoate din mutismul
    în care mă cufundasem, ca într’o pavăză, doamna se adresă veci-
    nilor, în gura mare, interesându-se de preţurile alimentelor.
        Părea preocupată la extrem de această chestiune. De altfel,
    bagajele sale o mărturiseau cu prisosinţă: de pretutindeni, în jurul
    nostru, răsăreau mărturii ale grifei sale menajere}'legume, brân-
    zeturi, damigene cu ţuică şi oţet, ba chiar, într'un colţ, câţiva pui
    şi o găină, într’un coş.
        Din când în când, glasul strident al vecinei mele mă aducea la
    realitate, proclamând un preţ sau prevestind vreun cataclism în-
    grozitor pentru noi toţi.
        îşi găsise un tovarăş de conversaţie într’un tânăr locotenent.
        La G., maşina a stat o jumătate de oră.
        La plecare, vecina mea şi locotenentul lipseau. I-am regăsit
    la bariera oraşului: târguiseră, dela loc bun, câteva kilograme de
    carne, şi îşi reluară locurile cu voioşie, lăudând excelenţa măcelarului.
        Căzusem într'un fel de toropeală. Decerni s’a părut, la un mo-
   ment dat, că vecina mea se multiplică la infinit? Pretutindeni,
   vedeam alimente de tot felul, manipulate de matroane semănând
   aidoma una cu alta. Ridicate la valoarea de simbol, ele rezumau
   ,aceşti ani din urmă, de sbucium, griji şi crize alimentare. . . Când
   ridicam însă ochii în sus, zăream chipul senin al prietenului nos-
   tru, zâmbind atemporal din palatul său de cleştar...
        Dar iată că un şoc brusc mă trezeşte din letargie: unul din co-
    şurile vecinei mele îmi căzuse în cap, readucându-mâ la realitate...
        Te las, dragul meu, să descoperi singur morala fabulei, îşi termină
    Cleobul naraţia, trăgând adânc din nedespărţita lui ţigară de foi.
                                                        AL. EOSETTI
         LUTHER, FEMEIA, etc.
        Jules Renard arată în al său Journal dorinţa de a citi Col-
     loquia odcr Tischreden de Luther. «Luther. Lire Ies Propos de
     Table de cet homme admirable )>. Le va fi citit oare? Am temeiuri
     să mă îndoiesc şi de altfel nu văd prin ce l-a putut entuziasma pe
     Renard figura lui Luther.
        Ideea de a protesta împotriva catolicismului? Luther însă des-
     chide lupta contra papiştilor, în materie propriu zis religioasă el
     crede ferm în Drac şi în înger cu o imaginaţie de copil. Şi în Erasm
     Luther vedea un papisi, lucru de altfel firesc, penlrucă dela nive-
     lul lui se zărea foarte bine convergenţa Renaşterii şi a instituţiei pa-
     pale. Acestea făceau apoteoza omului arlefice, în vreme ce Luther
     se mai preocupa de soarta sufletului în Rai. Banii, extorcaţi de
     Papi, prin indulgenţe, mergeau în bună parte la construcţia de mo-
     numente păgâne.
        Poate că dacă Jules Renard ar fi citit amintitele Tischreden,
     mizantrop şi misogin cum era în fond, şi socialist evaziv, cu in-
     stincte de proprietate şi se pare cu o certă avariţie, ar fi remarcat
     locul limitat pe care Luther, mai înapoiat într’asta şi decât Evul-
     mediu, îl rezerva femeii.
        Locul e bucătăria. Toate relele din lume zice «der deutsche
     Prophet o vin când femeia nu ştie să gătească: « Das ist ein ge-
     marterter Mann, dess Weib und Magd nichts weiss in der Kiichen.
     Es ist das crste Uebel, woraus sehr viele folgen ». Observ că Renard
     nu se sfieşte să prezinte posterităţii pe soţia lui printre tingiri.
     « Marinette â la fois angelique el infernale au milieu de ses bassines
     de confilurest Dar în fine aci e vorba de un sentiment idilic al in-
     timităţii în cămin. Marinette participă şi la viaţa literară. Doamna
n8
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     Luther (termenul-sună ciuda* însă e complet just) era destinată
     numai «zur Haushaltung». «Das Weib — proclama Luther în
     colocvii — habe das Regiment im Hause ». Politica (Polizei) asta
     e al bărbatului dat. Doamna Luther se 'chema familiar Kăthen
     (numele ei era Katharina von Bora) şi, limbută, era dojenită ami-
     cal «wegen viei Waschens und Geschwătzes». Părerea profetului
     despre ea, subînţeleasă, e aceea a unui erou al lui Gârleanu despre
     baba lui: «femeie slabă de minte ». Elocvenţa femeilor Luther o
     socotea ca un dar superficial: «tDie Weiber sind von Natur beredt
     und konnen die Rhetoricam, die Redekunst, wohl, welche die Măn-
     ner mit grossem Fleiss lernen und uberkommen mussen». Asta
     n’avea de aface însă, căci pentru treburile serioase « sind die Mănner
     geschaffen und geordnet von Gott, nicht die Weiber». Se mai vede
     iarăşi că cicălitoarea Kăthen era şi nesupusă, încât Luther zicea
     că dacă ar fi fost să se ’nsoare încă odată şi-ar fi cioplit o femeie
     ascultătoare dintr’o piatră (« ein gehorsam Weib aus einem Stein
     hauen b). Insă nici locvacitatea nu e pe gustul lui Luther, şi unui
     Englez îi declară că « das ist an ihnen nicht zu loben ». E mai bine
     ca femeile să fie gângave şi să nu poată vorbi: « es stehet ihnen
     besser an, dass sie stammeln und nicht wohl reden konnen ».
         Colocviile ni-l înfăţişează pe Luther tras pe picioare pentru un
     beteşug de Kăthen. Odată, zice reformatorul, «femeile erau unse,
     acum mă freci tu cu unsoare ». Şi-i face o etimologie a cuvântului
     uxor, ab unguendo. Nici gestul nici vorbele nu sunt delicate, într’o
     convorbire doctrinală. Dar acesta e punctul de vedere lutherian.
     In Italia papală, pe această vreme înfloreau altfel de femei şi dis-
     cuţiile din II cortegiano de B. Castiglione sunt la alt nivel.Caio-
                                                   \
     licismul papal lucrează în sensul emancipării femeii, Luther dim-
     potrivă face apel la sentimentele retrograde mocnind în babele bigote.
         Ce deosebire de regim, veţi spune, când trecem în lumea la-
     tină! Dante, Petrarca cu respectivele Beatrice, Laura! E bine să
     nu amestecăm socialul cu fictivul. Şi din Dante şi din Petrarca
     se pot face citate revelatoare. Astfel din Dante:
         Ne gli occhi porta la mia, donna Amore,
         per che si fa gentil ciâ ch’ ella mira,
         ov’ella passa, ogn' om v&r lei si gira,
         e cui saluta fa tremor lo core.
LUTHER, FEMEIA. ETC.
H9
        Vasăzică inima bărbatului tremură când vede femeia, şi capul,
    cum ni se spune mai departe se pl acă ruşinat. Dar ver ul ultim
    se traduce aşa: « şi acela pe care femeia îl salută are bătăi de ifiimă ».
    Fiindcă uzul, care indica raportul între sexe, era ca femeia să sa-
    lu e în ăi pe bărbat. Atunci e uşor de închipuit că odată criza de
    misticism erotic trecută, şi Dante şi Petrarca s’ar fi lăsat « gesch-
    mieret» pe picioare de femeile lor.
        Jules Renard face o însemnare care insinuiază că buna Ma-
    rinette nu-i capabilă a înţelege esenţa existenţei lui, visul:
        «II n’g a que ceci que Marinette me refuse: le droit de rever dans
    le crepuscule. Impitogable, elle me demande:
        — Faut-il t’allumer? »,
        Este o scriere de tinereţe a lui M. Kogălniceanu, pe nedrept igno-
    rată, Illusii perdute, un înlăiu amor (1841), în care între altele
    se face un elogiu straşnic al femeii moderne, participând la viaţa
    fină de societate, alături de bărbat, şi fără pruderie:
        «...Femeea în Lecsiconul meu însemnează o fiinţă gingaşă,
    slabă, drăgălaşă, frumoasă, făcută din flori, din armonie, şi din
    razele curcubeului, capriţioasâ, ră câteodată, bună mai multe ori, o
    fiinţă făcută pentru amor, menită a pune în lanţuri pe eroii cei
    mai neînduplecaţi, care pentru un zâmbet te face de-ţi vinzi vieaţa
    din astă lume, şi partea din rai din cealaltă lume, etc. etc. o.
        Ce om evoluat Mihail Kogălniceanu! Iată un bărbat care res-
    pectă femeia, care nu s’ar lăsa « geschmieret •» pe picioare şi nu i-ar
    cere specializarea în bucătărie. Insă Kogălniceanu compilează
    împreună cu Negruzzi o carte de bucătărie, evident în atenţia fiin-
    ţelor drăgălaşe, făcute din flori. Dar asta n’ar fi mare lucru. Ko-
    gălniceanu narează dragostea lui pentru o colegă de «pension»,
    Niceta. Aceasta, după ce este idolul elevului cu antereu, îi trimite
    printr’o mută, la plecarea în vacanţă, o acadea în chip de inimă.
    Tânărul e scandalizat:
        « Mi-i cu neputinţă să vă spun turbarea ce am simţit într’acel
    grozav minuni. Amorul meu atât de curat, de platonic, pre tare
    în imaginaţia mea îl făcusem aşa de poetic, să-l văd spurcat prin o
    alusie aşa de prozaică, prin o zaharica scoasă din sinul unei mute,
    unei arătări! Niceta pre care o socotiam aşa de îngerească, aşa de
    înaltă în idei, aşa de delicată, să se sluţească de o figură întrebuin-
    ţată cel mult de băcăliţele de pe Podul-lung.
120
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
        « Vreo câteva minute nici nu văzui, nici nu auzii, nici nu simţii
     nimica.
        «Insă când mă trezii, amorul meu era dus pentru totdeauna;
     şi pentru Niceta, pentru fata ce o iubisem aşa de curat, aşa de sfânt,
     pre care o poetizasem în închipuirea mea, nu mai simţii decât dis-
     gust şi dispreţ».
        Ce repede iese la suprafaţă luleranismul lui Kogălniceanu, în
     privinţa femeii! A fost de ajuns ca o fetiţă să-i trimită, din inge-
     nuitate, o acadea ca să capete «disgust». Niceta nu era «înaltă în
     idei», era aşa dar o femeie comună.
        In cazul lui Lulher nu este numai îngustime personală. Refor-
     matorul crede în învăţătura Bibliei pe care a tradus-o. Iar acolo lot
     ponosul omenirii se trage din pricina femeii. Ea este cauza păcatului
     originar şi împrejurării că trebue să ne câştigăm pâinea cu sudoarea
     frunţii. Când se aduc la masă lui Luther mere şi pere, el observă:
     « Dacă Adam n'ar fi păcătuit, n'am fi avut nevoie de pâine, am fi
     mâncat numai poame».
        Psihologia lui diferenţială se ridică pe anume elemente . Băr-
     batul se cade să nu creadă în tot ce se spune, să fie fliscret şi rezer-
     vat. Sau:
              Glaube nicht Alles, was du horest;
              Sage nicht Alles was du weisst;
              Thue nicht Alles, was du magst!
        Insă femeia, precum am văzut, este credulă, limbută şi petu-
     lanlâ.
        Trecând la altă ordine de idei, reţin că în 1933, împlinindu-se
     450 ani dela naşterea lui Luther, s'a dat acestui eveniment o semni-
     ficaţie politică, văzându-se în reformator un precursor al « mişcării
     naţionale », în toiu în acel an. Lulher este în amintitele Tischreden
     oarecum antisemit, cu ştiutele motive religioase. Faptul că creştinis-
     mul se ridică pe Vechiul Testament nu-iîngădue să atingă pe Evrei
     în general şi recunoaşte că au fost « ein măchlig Volk ». Nu mi se
     pare că ar pune vreo insinuaţie în constatarea difuziunii lor:
     « Dass vor Zeiten viei Juden in Italien und Deutschland geflohen
     sind, und darinnen gewohnt haben, da ist kein Zweifel dran... »
     Din ştirea existenţei Evreilor la Regensburg mult înainte de naşte-
     rea lui Isus reies doar renumele şi persistenţa acestui popor.
LUTHER, FEMEIA ETC.
121
        Cred că textul care a atras atenţia e următorul:
        «Germania e ca un armăsar frumos şi viguros, care are hrană
     şi tot ce-i trebueşte în deajuns. Insă n’are călăreţ. întocmai cum un
     cal puternic fără călăreţ, care să-l ţină ’n frâu, aleargă de ici colo
     fără rost, aşa şi Germania puternică şi populată, duce lipsă de o
     căpetenie bună, de unul care s’o călărească (es mangelt ihm aber
     an einem guten Haupt und Regenlen »).
        Şi aşa precum prezisese «Luther der deutsche Prophet» după
     opinia d-lui profesor doctor Arnold E. Berger, a venit un călăreţ
     care s’a urcat în spinarea ei şi a dus-o unde se află.
                                                  G. CĂLINESCU
                      JURNAL DE LECTOR
                    — Noul Chatterton sau « Ceea ce nu se uită » —
      S’au împlinit 111 ani de când Aflred de Vigny a scris una din
   cele mai patetice pledoarii întru apărarea dreptului la viaţă, al
   scriitorului. Nu: al dreptului la fast şi lux, la trândăvie şi farniente,
   cum le va fi visat mai mult de unul din privilegiaţii Muzelor şi cum,
   mai la urma urmelor, ar fi fost drept măcar să le viseze dacă nu să
   le şi dobândească în astă trecătoare vale a plângerii, unde cu cât
   eşti mai netrebnic, cu atât eşti mai alintat de soartă şi mai fericit.
   Dar, pur şi simplu, al dreptului la viaţă, la existenţă.
      «E de datoria legislatorului, afirma de Vigny, cu fermitatea
   celui ce posedă adevărul, să vindece această rană, una din cele mai
   vii şi mai adânci ale corpului nostru social: lui i se cade să realizeze,
   astăzi, o parte din sentinţele cele mai bune ale viitorului, asigurând
   fie şi câţiva ani de existenţă, oricui va fi arătat un singur indiciu
   de talent divin. Şi căruia nu-i trebuesc decât două lucruri: viaţa
   şi visul, pâinea şi timpul ». Iar celor ce s’ar fi îndoit de justeţea unei
   •atari cauze şi ar fi obiectat că * orice tânăr care visează nu e, pentru
   aceasta numai, şi poet; că încercările nu sunt încă dovezi şi că un
   număr oarecare de versuri nu conferă drepturi», el le opunea o
   sceptică, însă nu mai puţin hotărîtă fine de neprimire: « Dar ce
   şitm noi? Cine ne dă dreptul să înăbuşim ghinda pe motiv că nu va
   da un stejar? ».
      Aşa gândea şi scria Alfred de Vigny, acum 111 ani, în prefaţa
   la « Chatterton », redactată în febra unei singure nopţi de vară, şi
   unde fiecare cuvânt pulsează în ritmul inimii lui. Aşa gândea în
   piesa de teatru, pe care abia-o terminase, ce urma să se reprezinte
   un an mai târziu, şi în care Chatterton, « miraculosul copil» al li-
   teraturii engleze, după expresia lui Wordsworth, ce avea să-şi pună
JURNAL DE LECTOR
123
    capăt zilelor la vârsta de 18 ani, în 1770, era doar un pretext sau,
    cu însăşi vorbele lui de Vigmj, «un simbol» în numele căruia «a
    încercat să facă binele ». Aşa gând a în post-scriptum-ul, cu care
    însoţea, în 1835, tipărirea piesei, dimpreună cu detalii de biografie
    şi cu câteva din textele poetului englez: « Am văzut, spunea în în-
    cheiere, într’o veche biserică din Normandia, o piatră tumulară
    pusă, ca ispăşire, din ordinul papei Leon al X-lea, peste corpul
    unui tânăr condamnat din greşeală, la moarte. Fie ca drama aceasta
    mai puţin durabilă, fără îndoială, decât piatra aceea, să aibă pentru
    memoria tânărului poet, valoarea unei cărţi expiatorii. Fie ca, în
    Franţa noastră, să putem avea o milă nesterilă pentru oamenii cu
    un destin asemenea cu al lui Chatterton, mort la optsprezece ani».
    Şi tot aşa, lărgind cadrul, gândea şi în memoriul « Despre d-şoara
    Sedaine şi despre proprietatea literară», unde, sub forma unei
    « epistole către domnii deputaţi», scrisă la 15 Ianuarie 1841, for-
    mula, cu o vigoare rar întâlnită chiar în analele de specialitate, te-
    meiurile juridice şi de bun simţ, ale perpetuităţii dreptului de pro-
    prietate literară: « Esenţialul, spunea el, e să ridicăm demnitatea
    carierei literare. Ceea ce nu se va putea decât în ziua în care pro-
    prietatea va fi constituită ca aceea a unui câmp cultivabil. Sudoarea
    frunţii este cel puţin tot atât de hobilă ca şi aceea a braţului. Nu este
    aur mai curat decât acela pe care-l produc recoltele gândirii».
        Dacă, acum, apelurile acestea, pe cât de generoase, tot pe atâta
    şi de susţinute, cu care insularul turnului de fildeş, turn s’a voit, cu
    perseverenţă, Alfred de Vigny, n’au fost tot atâtea glasuri în pustiu
    sau dacă, dimpotrivă, au mişcat, de adevărat (lucru de care el, în-
    tâihl, se îndoia) inima de piatră a societăţii, iată chestiuni pe care
    un secol şţ mai bine de pledoarii, de tânguieli şi de palide paleative
    le-ar putea deslega, după gradul de înţelegere şi de sensibilitate ale
    fiecăruia. Fără să mai vorbim şi de vârstă. Căci tinereţea nu e numai
    anotimpul iluziilor, dar şf. al desamăgirilor netransmisibile. Şi
    poate că e mai bine să fie aşa, In felul acesta, scrisul nu oboseşte
    niciodată, oricâte stăvili i s’qr pune în drum, oricâţi ghimpi ar în-
    flori cununile martiriale, oricâte lacrimi şi victime ar presăra că-
    rarea aceasta blestemată şi bătătorită a calvarului scriitoricesc.
    Din parte-ne, am încetat de mult să mai sperăm. Individualişti,
    în gradul cel mai înalt, scriitorii sfârşesc prin a-şi idolatra suferinţa
    din care fac pâinea lor de toate zilele şi drojdia (amară a) inspira-
124
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     ţiei lor. Societatea n’a scăzut cu nimic, chiar dimpotrivă, oricât s’ar
     împăuna la răstimpuri cu bunele intenţii, mai curând de ordin fu-
     nebral, pomelnicul pe care Binele public, din vara lui 1883, îl tipă-
     rea în coloanele sale (vezi M. Eminescu, Opere, III, p. 23), a
     doua zi după obnubilarea Sărmanului Dionis. Cât despre Dumne-
     zeu, dictonul însuşi o spune: ajulă-teşi te va ajuta. Iar altul: cere
     şi-ţi va da. Şi încă. Până când şi de câte ori? In astă privinţă, ni-
     meni n’a văzut mai limpede decât Ion Luca Caragiale, în schiţa
     « Partea poetului». Vine o vreme când şi bunătatea Celui-prea-
     înalt e pusă la grea încercare. Când Sfântul Petre, crezând să-i mai
     distanţeze vizitele şi să-l mai astâmpere, propune Domnului său, să
     dea poetului o cutie de peniţe, un clondir cu cerneală şi trei topuri
     mari cu hârtie: « dă-i-le, răsuflă uşurat Dumnezeu, să ne scăpăm
     de el; că iar aşa într’una, toată ziua, bună ziua, a cam început să
     mă plictisească ». E adevărat, că francheţo asta place şi că e prefe-
     rabilă ipocriziilor mundane şi statale, ce se vântură din ce în ce mai
     des şi pe la noi.                                  ■
         Nimic, niciodată — e tot ce aţi dat — Tinereţii noastre scu-
     turate de friguri... —sunt două versuri din admirabilul poem « Ceea
     ce nu se uită», al d-lui Eugen Jebeleanu şi ele rezumă fără putinţă
     de echivoc şi dialectică, adevăratul bilanţ. Nimic, niciodată — iată
     blazonul contemporan, răspunzând, ca un ecou secular, celuilalt din
     Shakespeare, dtspair and die—desnădajduieşte şi mori, cu care
     Alfred deVigny îşi epigrafa drama de acum 111 ani, şi care s’ar
     cuveni gravate pe faţada acestei societăţi insensibile, expertă totuşi
     în inchiziţie şi sadism:
                  Nimic, niciodată — e tot ce aţi dat
                  Tinereţii noastre scuturate de friguri,
                  Clătinată de foame ca marea ’ntre diguri.
                  Subţire şi slabă ca o umbră de vânt,
                  Purtăndu-şi inima ’n pumni, ca pe-o flacără,
                  O inimă sfâşiată şi fără cuvânt,
                  Printre bijuteriile voastre ce ţipă şi scapără,
                  Inima noastră îngropată de voi
                  De mult, la Capul Bunei Speranţe...
         .. .Şi episoadele dramatice se leagă, unul de altul, înlr’un daedal
     inextricabil, din care victima nu va scăpa, decât prin cine ştie ce
     minune. Imaginile se întretaie într’un sinistru joc caleidoscopic,
JURNAL DE LECTOR
«5
    mormintele alternează cu groapa comună a somnului reparator,
    poetul se strecoară de-a-lungul zidurilor sau urcă pe eşafodul umili-
    toarelor execuţii, până ce stanţele, solemne şi trudite în acelaşi timp,
    irump într’un val răzvrătit, care ar voi să depăşească digul, dar se
    întorc asupră-le într'o pulverizare lustralâ, ce sanctifică suferinţa
    şi o înalţă până la pragul elegiei. Realizare superioară a unui poet
    stăpân pe multilateralitatea virtuţilor sale lirice şi a meşteşugului,
    « Ceea ce nu se uită » este totodată şi unul din documentele cele mai
    expresive, în care ginta damnată a poeţilor se recunoaşte, cu spon-
    taneitatea, cu care se vede reflectată şi în simbolul albatrosului
    baudelairian.
        Chatterton se hotărăşte să-şi pună capăt zilelor, în momentul
    când descoperă că binefăcătorul său îi făcea onoarea să-l numească
    prim valet al îndestulatei sale case. Valet a fost şi Jean Jacques
    Rousseau, dar autorul « Confesiunilor» iubea prea mult studiul
    firii omeneşti, ca să nu folosească tot ceea ce un astfel de post de
    observaţie îi punea la îndemână. Lipsurile, suferinţele, jignirile umi-
    litoare, câte se înverşunează asupra poetului contemporan şi cărora
    stanţele d-lui Eugen Jebeleanu le-au imprimat o dureroasă strălucire,
    muşcă adânc în sufletul lui şi se prefac în cântece. De aici, savoarea
    amară ce urcă, la fel cu seva filtrată din genunile lacrimale ale ini-
    mii şi se comunică fiecărei stanţe şi fiecărui stih al poemului, până
    în cele mai depărtate ramificaţii.
                                           PERPESSICIUS
                     COMENTARII CRITICE
                                    MENŢIUNI CRITICE
                    DOUĂ SEMESTRE DE POEZIE (I)
     Cum se înfăţişează poezia românească în cadrul celor două
   semestre ale anului 1945, câţi şi care din autorii tipăriţi s’au
   impus, şi prin ce anume, amatorului de poezie, ce concluzii de
   ordin general s’ar putea deduce şi în ce măsura s’ar putea des-
   cifra, din implicaţiile prezentului, un semn al zilei de mâine
   — iată chestiuni ispititoare pentru cine încearcă, în pragul unui
   nou nn, bilanţul producţiei noastre poetice. Să precizăm, totuşi,
   că cele două semestre sunt, în mod necesar, şi ceva peste, şi
   că ele încep, în pofida calendarului, a doua zi după 23 August
   1944, când decorul politic schimbat aduce cu sine şi o schimbare,
   a peisajului liric.
     Că războiul acesta, de al doilea, al lumii întregi, s’a deosebit
   fundamental de întâiul se poate vedea şi din confruntarea celor
   ce au urmat atunci şi acum, nu numai în planul politic, social
   sau economic, dar şi în ordinea celor literare, în speţă, poezia.
   Negreşit, suntem încă prea aproape de craterul, ce n’a sfârşit
   de tot să fumege, al vulcanului. încă n’am ieşit cu totul din
   conul de umbră, în care ne-a învăluit prelunga eclipsă solară.
   Poate că ne lipsesc condiţiile perspectivei, poate că ar fi mult
   mai bine să aşteptăm desfăşurarea istoriei. Şi totuşi, mai mult
   decât în celelalte sectoare ale vieţii, nimic din fenomenele lite-
   rare nu se datoreşte generării spontanee. Totul se leagă, se îm-
   pleteşte şi se determină după legi bine calculate, chiar dacă
   tipsiile şi acul de cumpănă sunt adânc ascunse în duna de nisip
   acumulată. Iureşul dadaist dela sfârşitul războiului trecut, expre-
   sionismul şi, în cele din urmă, suprarealismul n’au înflorit chiar
   peste noapte şi din senin. Sămânţa lor fusese mai dedemult
   svârlită în pământ. Ea zăcea undeva, într’o cută de sol, aco-
   perită de zăpadă, în aşteptarea desprimăvărărilor fertile. înce-
   pând cu romanticii germani din primele decenii ale veacului
   trecut şi sfârşind cu Guillaume Apollinaire, victimă a primului
DOUĂ SEMESTRE DE POEZIE (I)
187
  răzbciu mord'al, nenumărate au fost semnele revoluţiei lirice
  şi nenumăraţi anticipatorii. «Cele mai recente tendinţe ale
  poeziei actuale se regăsesc aidoma la Apollinaire, scria acum
  zece ani şi mai bine Jean Cassou. Poemele-promenadă, poemele-
  conversaţii, atât de caracteristice operei lui, sunt preludiile poeziei
  automatice. Iar proza lui intitulată «Onirocjitică» şi datând
  dela 1908, ar putea fi semnată de un tânăr poet din 1930. însuşi
  termenuL de suprarealism vine dela Apollinaire». Mai mult.
  Ceea ce a putut să treacă în ochii multora drept abjurare, şi mă
  refer la prezenţa suprarealiştilor francezi în subteranele rezis-
  tenţei, nu a fost, gândind bine, decât desvoltarea uneia din pozi-
  ţiile liniei sale mediane. Cronicarii literelor franceze, din ajunul
  ultimului războiu, au avut grija să înregistreze luminile de fulger,
  ce tot mai dese veneau din zarea poeziei moderniste. «Pro-
  blema mizeriei şi aceea a păcii» iată cele două probleme pe care
  Henri Peyre (« Hommes et oeuvres du XX-e siecle », 1938) le
  afla între preocupările statornice ale contemporanilor. « Semnul
  cel mai limpede, ce credem a ceti (şi nu numai pentrucă dorim
  a-1 ceti), în literatura ce se formează astăzi, este această desnâ-
  dăjduită dorinţă de reconstrucţie. Fiecare ţine să se detaşeze
  de egoismul individual, de uscăciunea ce pândeşte de aproape
  operele ce se izolează de natură, de semenii lor ». Iar Jean Cassou,
  la capătul ingenioasei sale peregrinări pe apele lirismului (« Pour
  la poâsie », 1935) şi după fructuoase escale, fie în ostroavele
  magiei poetice, fie în ce)e ale desnădejdii metafizice, agita cu
  zece ani înaintea bombei atomice, acest insistent clopot de alarmă,
  ce sună atât de actual 'şi ale cărui reflexe nu se vor înregistra
  fără o anume satisfacţie: « Să nu ni se mai vorbească de Spirit.
  Spiritul este ceea ce mediatizează, îndepărtând ţinta eforturilor
  noastre sau trecându-le unei instanţe insezisabile. Prin exces
  de spirit, zeii au pus pe ei atât de multă carne şi atâta pântece,
  dinţi atât de incisivi şi de căpcăuni. Intervenţia Spiritului în
  treburile noastre a dus, după faimosul exemplu hegelian, la
  invenţia armelor albe şi, tot graţie lui, curajul şi ura, altădată
  directe şi spontane, deveniră abstracte şi fură îndreptate împo-
  triva unor obiecte îndepărtate şi necunoscute. Tot Spiritul a
  născocit munca de sclavi, munca funcţională, energia abstractă,
  năzuind la o fabricaţie invizibilă şi care, în chip monstruos, nu
  foloseşte decât propriei sale desvoltări indefinite. A venit mo-
  mentul să regăsim de îndată imediatul. Iar Poezia este şi ea
  prezenţă. Prezenţă reală, instantanee, actuală. Lăsând bol-
  navii să se refugieze în Spirit, în construcţiile şi pretextele lui,
  poezia se voieşte materie. Cum să se alăture ea de cei ce reclamă
  pâinea spiritului, în timp ce atâtea mulţimi, în lume, sunt lip-
  site de pâinea trupească? Iar poezia e şi ea în lume: din această
ia8              REVISTA FUNDAŢIILOR REGALB
    lume şi din elementele acestei lumi, aşteaptă ea miracole şi me-
    tamorfoze. Dcla această lume îşi nădăjdueşte ea împlinirea ».
       Despre o astfel de umanizare a poeziei s’a vorbit, şi încă se
    mai vorbeşte şi la noi, odată cu schimbările politice survenite
    de două semestre şi mai bine. Exproprierea turnului de fildeş şi
    înrolarea sub steagurile poeziei militante, întâmpinate cu oare-
    care ceremonie, nu sunt chiar atât de subite, pe cât par la prima
    vedere. Dacă literatura proletară, departe de a se ridica până
    la nivelul literaturii ţărăneşti-sămănătoriste, n’a izbutit să rea-
    lizeze nimic dincolo de accentele atât de revoluţionare de acum
    şapte decenii, ale tânărului Eminescu, din « împărat şi proletar »,
    starea de spirit nu era mai puţin vacantă şi tânjind, în aştep-
    tarea profeţilor. Evenimentele din urmă ale istoriei noastre,
    injustiţiile care au culminat cu diktatul dcla Viena, ereziile
    dictatoriale şi războinice au durat peste ţară o boltă resonantă,
    care ar fi putut favoriza o poezie revoluţionară, rezistentă şi
    de înaltă tensiune, dacă, evident, s’ar fi născut şi rapsodul care
    să folosească buciumul aflat pe toate cărările noastre de munte.
    Cu atât mai mult, cu cât alungarea poeţilor transilvăneni, dela
    vetrele lor, a favorizat un anume lirism, al pribegiei, ce nu s’a
    mulţumit numai să ofteze şi să brodeze simboluri şi parabole.
    Din furtuna aceea, abătută peste ţară, în toamna anului 1940,
    s’au înfiripat câteva acorduri bărbăteşti şi câteva armonii lirice,
    de o metalică frumuseţe, ce au impus în deosebi numele d-lor
    Mihai Beniuc şi Emil Giurgiuca. Războiul, în schimb, avea să
    ratifice absurditatea celei mai impopulare dintre campaniile
    noastre: indiferent de cântăreţ, de contingentul sau de gradul
    lui, toţi modulau, ca într’o bolgie dantescă, cu capetele întoarse
    spre vatra părăsită şi cu ochii înfipţi în pădurile maramureşene.
    Când blestemul lua sfârşit, acum două semestre şi mai bine,
    toate sentimentele refulate, toate năzuinţele interzise, dorul de
    libertate, aleanul justiţiar, oroarea infernului prăbuşit explodau
    într’o poezie semănând, prea adesea, cu una din acele hore im-
    provizate, la care se prind şi diletanţii şi în care ritmica ondu-
    lare o viciază răzleţe izbucniri de sârbă, dar, oricum, nu mai
    puţin pitorească şi interesantă. Cu vremea, totul intră în ordine,
    tactul se armoniză, poezia de adevărat se selectă, iar pleava rămase
    la o parte, să o ia vântul şi să o împrăştie. Toate evenimentele
    istorice, războaie, revoluţii, mişcări populare, se însoţesc de o
    profuziune de stihuri,, ca norul de praf al grâului trecut prin
    ciur, din care rareori mai rămân câteva gozuri şi pentru istoricii
    literari ai viitorului. Rodul ales se strânge în saci, rede în volume
    sau broşuri, şi se dă în circulaţia de obşte, spre folosinţa celor
    înfometaţi. Evident, nu toate morile macină la fel. Unii au
    parte de făină albă, şi aspectul ei candid îi încântă, alţii de cea
DOUĂ SEMESTRE DE POEZIE (I)
129
     integrală şi-s mulţumiţi cu calităţile ei nutritive şi cu particulara
     ei dulceagă. Şi chiar dacă ar fi deopotrivă peste tot şi recoltă a
     aceloraşi evenimente, nu toate brutăriile frământă şi coc la fel.
       Cu distincţiile acestea, să spunem că un prim lot din poezia
    anului încheiat, poate tot atât de însemnat, cantitativ cel puţin,
    •ca lotul supra-realiştilor, îl constitue, cum era şi de aşteptat,
    poezia în care se oglindeşte istoria ultimilor ani. Caracterul ei
    •documentar e incontestabil. E poezia acelor «abatoare ale isto-
    riei», despre care vorbeşte Mrgda Isanos, poezia lagărelor de
    ■concentrare, a masacrului inocenţilor, a câmpurilor de luptă,
    fără de nicio strălucire, interminabile şi noroioase, ca în versu-
    rile d-lui Ion Caraion, a imprecaţiilor, a reacţiunilor plebeene,
    a înfrăţirii maselor muncitoare, a manif< staţiilor, a cuceririi
    dreptului la pâine şi al demnităţii omului. Ea poat^ fi urmărită,
    în varii realizări în volum le d-lor: Ion Caraion (« Panopticum »),
    1) mitru Coib a («Poezii»), A. Tomate Ne vine dreptatea»),
    S"şi Pană («P ntru libertate»), Ştefan Rol («Manif staţie»),
    S rgiu L zea («Poeme din anii de luptă»), Şt fan Pop<.scu
    •(« Ci m a fost cu puţinţă » şi « Cu inima în pumni»). E o poezie,
    în marea ei majoritate, mohoiîtă, ca şi peisaj le ce. refltctă,
    însă nu mai puţin dârză, voluntară, răzvrătită şi de atitudine.
    Iconoclastă şi protestatară, ta se înscrie nu odată sub semnul
    renegărilor şi al manifestului: Zvârl la gunoiu ckvintele mătă-
    soase — Parfumurile şi moliciunile cotidiane — In cari m’am
    iălăcit douăzeci de ani — Şi desghioc verb zgrunţuros precum
    japtele — Precum gândul de cremene al pionierilor — proclamă în
    po ma, simbolic intitulată « 23 Ai gust 1944 », a-1 S. şa Pană, situat
    tot timpul la aripa stârgă a modernismului şi îi răspunde ,în ace-
    laşi stil şi în acelaşi crez, un tânăr comiliton, d-1 Ştefan Popescu:
                 Nu mai credem în muze
                 nu mai credem decât
                 în experienţele cu acizi şi baze
                 dovedind din epiubetele
                 care răstoarnă fluviile minimilor
                 cu prundul la soare şi valurile pe fund.
                 Credem numai în muncă
                 şi ’n marginile neţarmuite ale voinţei şi faptei
                 părăsind melancolia sau nostalgia
                 odată cu recuzita perimată
                 din alhimia stihuitoiilor dc-argintării.
                 Arătăm fiumosul ca să-l cunoaştem,
                 fără măşti şi făiă diafane văluri
                 născocite cândva de sfiiciune şi de sărăcia miezului.
                 Cu fierarii, cu plugarii de-a-valma
                 să scriem fără ifose de-aleşi
                 cuvintele care sa voibească cu văzduhul, cu iarba.
                              (Literatură, « Cu inima în pumni », 36).
9
13°
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
         Uneori, experienţele acestea de poezie socială se izbesc de
    rezistenţa originară a individualităţii poetului şi ratează. E cazul
    'Volumului «Lauda .vieţii», şi anume al poemelor cu sens revo-
    luţionar, în care poetul de formaţie şi factură simbolistă, ce este
    d-1 Mihail Cruceanu, nu află nici fabulaţia îndestulătoare, nici
    mai ales tonul potrivit, energia şi deciziunea cerute. Alteori
    efluviile revoluţionare, se conjugă cu cele erotice şi se contopesc
    în plasma nebuloaselor cosmice, ca în poemul « Cântec de revoltă,
    de dragoste şi moarte » al d-lui Geo Bogza. Un loc aparte ocupă
    suita elegiacă, «Ceea ce nu se uită » (la care ne-am oprit şi ’n
    altă parte a numărului de faţă) a d-lui Eugen Jebeleanu, în
    care poetul hermeticelor « Inimi sub săbii», învie ca’ntr’un ajun
    de judecată din urmă, fantomele juneţti lui martirizate. Insă
    volumul care rezumă întreaga epocă, în tot-ce are ea mai actual,
    volumul care îi exprimă, în modul cel mai desăvârşit, tortura şi
    aspiraţiile, este « Cântarea munţilor » de Magda Isanos. Plecată,
    de timpuriu, pe drumul fără de întoarcere, a doua zi aproape
    după ce aurora pe care. o conjurase, în nenumărate cântece,
    conveni să răsară, M3gda Isanos a jertfit în poemele sale toată
    mireasma sufletului ei pur, toată dragostea ei de semeni, toată
    căldura inimii ei creştine. Cu aceste graţii, s’a înălţat ea la ceruri,
    în acea împărăţie a drepţilor, pe care a întrezărit-o în una din
    poeme: Prietene, adă-mi spice de grâu — sus, pe culmile mun-
    ţilor, — lângă ceruri şi vânturi, — lângă focul tăcut al păstorilor.
    Dacă, în ciuda fragilităţii ei pământene, cunoştea şi prtţul dur
    al cuvintelor şi nu se ferea să le mânuiască usturătoarele cnuturi,
    feminitatea ei se refugia, nu odată, în poeme de graţia, de dis-
    creţia, de enigma, şi de clar-obscurul, atât de favorabile poeziei,
    din următoarele stihuri:
                        Aceste mâni prea mult întârzie
                        sus, printre ramuri
                        şi printre flamuri
                        prea mult întârzie...
                        Ce fac, oare?
                        Poate-au să coboare
                        cu-o cunună de raze
                        strălucitoare...
                        Cunună ?
                        Pentru fruntea cui?
                        Suntem sătui
                        N’avem lauri destui?
                        Printre ramuri
                        şi printre flamuri
                        mânile-acestea pipăe alte geamuri,
                        mult mai sus aşezate,
                        mânile mele întârziate.
DOUA SEMESTRE DE POEZIE (I)
I3i
                        Coborîndu-le, oamonii-au spus:
                        « A... Voi aţi fost sus... »
                        Şi-au ridicat spre aceste mâni
                        Priviri de vulpi, boturi de câni.
      Dar dacă enumcraţia numelor şi titlurilor acestui sector al
    poeziei sociale şi militante, româneşti, poate să prezinte lacune,
    ce sunt departe totuşi de a influenţa aspectul general al peisa-
    jului, din ea nu se cade să lipsească acele nume ale poeziei
    ruseşti, Maiskovski şi Utkin, sau ale rezistenţei franceze, precum
    Aragon sau Eluard, care prin exemplul lor şi indirect-, prin tăl-
    măciri, de atâtea ori fericite, au adus sugestii şi noui acorduri
    în lirica ceasului de faţă.
                                         PERPESSICIUS
  ASPECTE LIRICE CONTEMPORANE
             „HAI diridam" de ionel teodoreanu
                      CARTEA ROMÂNEASCĂ, 1945
    De câte ori deschid un roman al d-lui Ionel Teodoreanu, îmi
  pun întrebarea: a izbutit autorul să străbată un pas înainte către
  o viziune mai obiectivă? Cine a cetit prefaţa la «Arca lui Noe »
  îşi aminteşte de sigur îndemnul lui G. Ibrăileanu, veneratul
  mentor al romancierului, şi dorinţa fierbinte a acestuia de a-i
  satisface dezideratul. De vreo zece ani, aşa dar, d. Ionel Teodo-
  reanu depune cu fiecare nouă carte, un efort în direcţia obiec-
  tivării. A ieşi din formula sa lirică, spre a proiecta personaje in-
  dividualizate, a construi conflicte sufleteşti veriste şi a da im-
  presia vieţii trăite, este năzuinţa statornică a romancierului,
  bănuit de o radicală incapacitate de eliberare din fatalitatea sa
  structurală. Cu toate acestea, nu există scriitor, în literatura noa-
  stră, mai robit unui asemnea destin de identitate, ca d-1 Ionel
  Teodoreanu. Mitul lui Narcis pare a fi destinul său ineluctabil,
  oricât s’ar munci să i se sustragă.
    «Pascal avait son gouffre, avec lui se mouvant». Aşa a de-
  finit un poet, după o legendă de altfel neverificată, conştiinţa
  «abisală» a strămoşului «agonicilor». Fără să dramatizez în
  marginea unui proces literar autohton, de altă esenţă, pot
  afirma că romancierul nostru, oricum s’ar mişca şi ori încotro
  s’ar întoarce, pe fiecare filă albă de manuscris îşi oglindeşte
  invariabil acelaşi chip adolescentin, care i-a fixat imagina ori-
  ginară, pe retina cetitorilor şi mai ales a cetitoarelor sale. Din
  lectura recentului roman, «Hai diridam», se desprinde im-
  presia că niciodată n’a reuşit d-1 Ionel Teodoreanu să apară mai
  romanţios, chiar dacă şi-a propus contrariul.
      In vederea unei cât mai exacte potenţări a subiectivităţii au-
    torului, am denumit-o narcisism. Că nu m’a ispitit o formulă
    de prestigiu literar (de altminteri destul de tocită), o dovedeşte
ASPECTE LIRICE CONTEMPORANE
133
     examinarea datelor de stare civilă a protagonistului. Alexandru
     Gabriel Donani, eroul romanului, este romancier şi avocat. Au-
     torul n’a încercat niciun fel de deghizare. In amândouă profe-
     siunile sale, este o vedetă, mai ales din perspectiva clientelei
     feminine. Fetele de pension îi cumpără portretul, îl urmăresd
     pe stradă şi nu se sficsc să-i strecoare scrisori înfocate, pe care
     le rupe, din blazare, sfâşiind totodată inimile crude şi roman-
     ţioase. Cel puţin aşa se înfiripă romanul lui de dragoste cu Maria
     IXspina, mai târziu d-na Maia Iacobescu. Este drept că în intenţia
     autorului, tânăra doamnă de 23 de ani reeditează, într’o
     anumită variantă naţională, un caz de bovarism. Romancierul
     practică luciditatea faţă de o biată femeiuşcă, până la urmă
     pusă într’o lumină destul de desavantajoasă (prin alte cuvinte,
     sfâşie vălul Mayei). Mă întreb însă faţă de reversul medaliei, în
     prezentarea slăbiciunilor feminine, dacă autorul a procedat cu a-
     ceeaşi cruzime analitică în tema subiectivă, a vârstei critice mas-
     culin ? Pentrucă «Hai diridam» nu e altceva decât mărturia
     lirică a turnantului psihologic bărbătesc, pe care un romancier
     francez l-a numit, după textul biblic, «le dâmon de midi» (dae•
     monium meridiani). La Paul Bourgct, amiaza zilei este atinsă
     de bărbat, în pragul vârstei de patruzeci de ani. Eroul roman-
     cierului român are însă vârsta d-lui Ionel Teodoreanu’: 48 ani.
     Cu deosebirea că cei 48 ani (era să scriu anişori) ai maestrului
     Alexandru Gabriel Donani se manifestă printr’o recrudescenţă
     lirică în sensul cel mai propriu al cuvântului: romancierul intră
     într’a doua tinereţe a sa, printr’o facultate nebănuită de im-
     provizare poetică. Intr’adevăr, în seara când e poftit de Maia,
     la ea acasă, scrie o poezie, iar întors la el acasă, mai toarnă alta,
     cu o mare uşurinţă, deşi nu mai comisese versuri de peste două-
     zeci şi cinci de ani. îmi precizez nedumerirea: este autorul, în
     analiza, vârstei critice bărbăte şti, tot atât de lucid ca şi în de-
     m scarea bovarismului Meni? Dacă răspunsul ar fi efirmativ,
     d-1 Ionel Teodoreanu şi-ar fi învins narcisismul, într’o creaţie
     cu atât mai meritorie, cu cât ar avea semnificaţia unei confesiuni,
     de autenticitatea aceleia a lui B njamin Constant, în « Adolphe »
     (fără raportare tematică, totuşi). Mă tem însă că, necruţător cu
     Mîia, romancierul s’a arătat complezent cu dubletul său moral,
     neadâncind procesul sufletesc şi mai ales fiziologic al lui Donani,
     eroul avantajos al romanului.
       Şi acum să luăm aminte. Maia e o Madame Bovary fără dramă,
     care-şi cârpeşte la sfârşitul romanului existenţa, în modul cel mai
     confortabil, descoperind că un soţ comod ca al ei este mai uşor
     de suportat decât « Simfonia Patetică » a adidterului, cu un par-
     tener obositor («Alături de Gabriel nu mai avea senzaţia odih-
     nei recreative »). Cum îşi consumă însă Donani experienţa ne-
134
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     gativă? După ce compusese câteva zeci de poezii, în bună parte
     naive şi delicate, când descopere mediocritatea conformistă a
     Maiei, se întoarce la soţia lui. Poetul îşi lichidează falimentul
     moral printr’o poemă de «catharsis» sui-generis, care dă titlu
     volumului. Un cântec desamăgit, de fraternizare cu Verlaine,
     a cărui filosofie este refugiul în alcool şi suduială. Trimitem pe
     cetitor la acest specimen liric (pag. 278-80), care pune capăt
     unui roman de dragoste ratat. Hai diridam e de altfel interpre-
     tat de autorul său ca un: «Ce-am avut şi ce-am pierdut! Era:
     eee I Era: of I Era: uf I Era: ducă-se pe pustiu I Era: mama măsii
     de viaţă », ş. a. m. d. (p. 286). îmi pare rău nu de absenţa unui
     stil de demnitate, deoarece nu sunt un filistin, dar de predo-
     minarea unui climat moral dela sine calificabil, care elimină
     orice dramă. D-l Ionel Ttodoreanu trece pe lângă un subiect
     grav: vârsta critică, cu un cântec de inimă albastră, poate mai tri-
     vial în expresie decât în esenţă, nu importă, dar cu desinvoltură
     lăutărească.
       Mai e nevoie să stăruim asupra datelor romanţioase ale po-
     vestirii? Maia se măritase întâi cu un pictor decorator, pe care
     l-a adorat o lună, pentru capul său « de îi ger palid cu păr negru ».
     Trec peste detalii repulsive ale motivelor de despărţire. Ea se
     lasă agăţată la sfârşitul unei conferinţe, de un medic, specia-
     lizat în chirurgie estetică, însuşi vorbitorul, care o cucereşte cu
     un madrigal franţuzesc, copiat după Porto-Riche. Acesta este
     d-rul Iacobescu, cu care îl părăseşte «năpraznic » pe Marc, în-
     tâiul ei soţ. Maia e astfel: năpraznică I adică bruscă. Pe Donani,
     viitorul ei prieten şi apoi amant, l-a iubit ca elevă de liceu şi îl
     redescopere în ziua când, sub duş, la bae, constată că nu-şi mai
     iubeşte soţul; dar, printr’un proces mai complicat de conştiinţă,
     nu i se dă decât după multe ceremonii, care-i pun în lumină oa-
     recare candoare. Dar şi Donani e un tip complex, cel puţin în
     intenţia romancierului. Chemat de Maia acasă, să-i comunice re-
     zultatul unui proces, după ce adoarme în anticameră (Maia aş-
     tepta emoţionată, după uşe), la deşteptare îi lasă o poezie, în
     care Don-Juanul profesional strecoară o declaraţie directă (« biata
     inimă în tunet»), alături de o aluzie nereverenţioasă (« pentru o
     Anna Carenin »). Este clar însă că la ea biruc, în simpatia nouă
     pentru Donani, snobismul de a cuceri un maestru al literelor
     şi al baroului (după Stendhal: «amour de tete»), în timp ce
     erupţia lirică a romancierului în pragul vârstei de cincizeci de
     ani şi-a găsit în Maia un simplu obiect de proiecţiune sau de
     « cristalizare *.
       Maia şi Donani au un singur fel comun de a fi: narcisismul.
     Romancierul îşi priveşte cu mărturisită nedumerire şi cu ne-
     mărturisită admiraţie mâinile:
ASPECTE LIRICE CONTEMPORANE
135
       « Erau mâinile cu care îşi scrisese cărţile! ».
       Maia avea o «măgulitoare sensaţie în faţa ei: reverenţă,
    Doamnă!». Mai precis:
       «Dacă s’ar fi întâlnit singură pe stradă cu ea însăşi, ar fi în-
    tors capul după ea, rtgrelând că nu-i totodată şi băiat». Când
    este împreună cu Donani, exclamă în gând: «Frumoasă pe-
    reche !». De aceea nu-i place intimitatea în iubire, izolarea,
    ascunderea de lume, ci exibiţia, cu «o seminţă de scandal, vizi-
    bilizând (sic) social un adulter». De bună seamă în această
    femeiuşcă fără prea multă cultură şi snobă, iubind în Donani
    cuceririle « cu răsunet fabulos », numele de « femei proverbiale »,
    suferind de plictiseală («lehamete » = spleen), stăpânită de «ilu-
    zia bovarică a inimii », se poate surprinde multă drăgălăşie, de
    pisică alintată. Este însă o snobă, un animal de lux, o «chel-
    tuială somptuoasă » pentru Donani, care cu greu poate suporta
    gustul ei pentru şampania franţuzească şi pentru plimbările ex-
    clusive cu automobilul. Mă întreb, dacă la rândul Iui, Donani
    nu e prea meschin, în contabilizările Iui involuntare, cum Ie
    numeşte autorul. Oricum ar fi, bărbatul trage concluzii dispro-
    porţionate dintr’un amănunt nesemnificativ: Maia îi dăruise o
    perie rară din Anglia şi i-o luase îndărăt. De aci, Donani deduce
    că «Maia nu se poate dăruit (subliniat de autor).
       Personajul masculin al d-lui Ionel Teodoreanu nu e mai pu-
    ţin romarţios. Se căsătoreşte la 24 ani cu o fată pe care a auzit-o
    din stradă, cântând la pian. Pe Maia o cucereşte cu versurile.
    Piregrinează cu ea, multă vreme, ca un colegian îndrăgostit,
    înainte de a-i învinge rezistenţele, în automobil (alt paralelism
    cu Madame Bovary). Când e vorba să reflecteze la un roman,
    inspirat de dragostea lui cu Maia, iată la ce naivităţi se opreşte:
    «Cupeaua... făcu şi o tentativă de subiect. Schiţă deci mintal
    o cupea care se opreşte în fiecare seară, Ia aceeaşi oră, în faţa
    unei case de comerţ, stând câtva timp şi plecând de-acolo goală.
    Până când cei dela ferestrele casei de comerţ, intrigaţi, cercetează
    şi află că itinerariul cupelei e hotărît de un testament al unui
    canceros îndrăgostit de o fată pe care n’a văzut-o decât o sin-
    gură dată (o aşteptase în cupea), la poarta unei case cu doi cas-
    tani. Cancerosul murise. Casa şi castanii nu mai erau. Alt imobil
    venise pe locul lor. Dar testamentul cancerosului obliga pe moş-
    tenitorii lui să trimită cât ar trăi, în fiecare seară, la aceeaşi oră,
    -o cupea la locul unicei lor întâlniri. Casa fetei devenise o insti-
    tuţie comercială. Dar cupeaua „aştepta mereu... Acesta era su-
    biectul. Şi acesta era refrenul: dar cupeaua aştepta mereu».
       Modul de progresiune al romanului este de aceeaşi factură
    romanţioasă: aşteptări de ceasuri întregi, după uşe, fără ca Maia
    să îndrăznească a-1 primi pe Donani, apoi altă aşteptare, de
136
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    alte ceasuri, în curtea casei lui, extaze de lacrimi şi de tă-
    cere, etc.
      Trec peste modul romanţios de exprimare al vechiului ro-
    mancier, prin mijlocirea poemelor. Altceva mi se pare mai curios.
    D-l Ionel Teodoreanu se luptă vajnic ca să-şi frâneze verbalis-
    mul liric, care isbucncşte în proză, ircpresibil. Intr’o dimineaţă
    însorită, Donani aude strigătul unui oltean, care vinde piersici.
    Iată ce proporţii ia evenimentul:
      «Dar dimineaţa se întâlni cu soarele, cu marele lui obraz de
    aur în splendoarea albastră a cerului de Septemvrie.
      —   Hai la piersica—piersica—piersica...
      Strigătul acesta superb de vigoare al olteanului cu piersici,,
    umplea dimineaţa, dâr.du-i o cadenţă păgână. Nandi nu mai luă
    tramvaiul. Se duse pe jos spre Curtea Maiţială, respirând adânc
    aurul dimineţii, simţind pământul cu fiecare pas. IVL reu întâl-
    nea le ga'rare a oltenilor cu striguri, prunc, pere şi piersici.
      —   Hai la piersica—piersica—piersica....
      Râdeau fructele în coşurile plutitoare, sclipeau dinţii olte-
    nilor, şi era soare — soare — soare ca şi cum un alt oltean, al spa-
    ţiilor, ar fi strigat în cer:
      —   Hai la soare—soare — soare...
      Că şi cerul era un mare paner cu soare abca cules după atâtea
    zile de ploaie. începea în Nandi o mare dilatare şi iarăşi un balans
    de ritmuri.
      Fără să se preocupe de întârziere, se abătu din drum, la o
    cafenea, ceru hârtie şi scrise sacadat, într’un violent galop grafic:
                                          Glas tânăr»
    [urmează o poezie cu reLenul:
      Hai la piersica — piersica — piersica !]
      « Cu acest refren el îşi trecu ziua printre oameni, dar la o parte
    de ei, în taina lui de cerb mândru. Nu voinţa, ci propria lui ple-
    nitudine îl opri să telefoneze Maici. Dar gândul se îndreptă de
    câteva ori spre ea, înalt, acoperind-o cu umbra lui şi cu refrenul
    năpraznic: Hai la piersica — pie rsica — pic rsica !...
      Nandi intră în alee şi mai înalt, cu umeri şi mai înalţi, în-
    tr’o aprigă dilatare vitală, căci ducea olteneşie soarele dimineţii şi
    livezile toamnei în refrenul: Hai la piersica — piersica — piersica !
      O văzu deodată pe Maia I
      Cc?
      D<. I Doamna Maria Iacobcscul
      Ea I Ca rostogolită din coşurile lui cu aştri, anotimpuri şi clamori.
    Nar.di se opri brusc, 01 hi în ochi cu ea. Foşneau păduri de aur
    şi aramă pe hotarul faunului cu ochi verzi. Câteva clipe îi căzură
    piersici în bătăile inimii, clădindu-1 din sârge şi aiome. Ochii
    lui verzi ardeau spre ofranda cu păr de toamnă şi ochi albaştri.
ASPECTE LIRICE CONTEMPORANE
137
      Veni spre Maia parcă nu cu pasul, ci într’un fel de creştere
    şcrpcescă.
      O dorea în numele pământului, al soarelui şi al sângelui, ca un
    împărat, ca un leu, cu putere grea.
      Maia era lipită cu spatele de trunchiul unui castan. De şapte ani
    îl aştepta acolo, de şapte toamne....» etc., etc., etc.
      Fragmentul este compus cu scenariul liric, special literaturii
    d-lui Ionel Ttodoreanu, care-şi verifică succesul asupra unui sec-
    tor public. Mai trebue să-i relevam barocul, atât de dăunător
    sâmbirelui de adevăr psihologic?
      Pieţiozităţile literare se afirmă întâi în dialog. Toate per-
    sonajele autorului voibcsc la modul poetic. O servitoare compară
    foşnetul de rochie al Maici cu ace la al apei: « I-auzi, fâşş, fâşş,
    ca Atge şui nostru când plouă». Chira, cumnata Maici, o mustră
    astfel: «Acuma taci, romantic, ca un lac cu lebede»
      Sensaţiilc sunt literaturizate:
      «... Maia simţe a prima ei dimineaţă bucureşteană ca o enormă
    mingie roşie căpătată la şapte ani: lucioasă, elastică, plină de o
    mie şi unu de salturi».
      Ca sa exprime ideca că Maia nu-şi găsise încă alesul, roman-
    cierul scrie, afabulând: «Condurul ei [ca al Cenuşeresei!] o aş-
    tepta în mâinile lui Ge briei».
      O impresie foarte justă şi frumos formulată, primeşte îndată
    încărcătura nelipsită:
      «Ochii ei nu se deslipeau de Gabricl; se intensificau j)ână Ia
    ţipăt. Un albastru patetic ca al călălotiei cocoarelor ».
      Portretistica sufară de acelaşi stil baioc:
      « Cu ochii ci de un albastru sonor ca cerul picturilor lui Pă-
    iraşcu, se uita la o amintire ».
      Iată şi inflaţia verbală în jurul părului:
      «Liber, parul roi: albine, rugini, toamne, clocote de aramă-
    Un aur roşietic ca al soarelui în adâncuri de păduri, acolo unde
    taina amurgului întâlneşte milosul ciupercilor şi copita faunului».
    Este vorba de părul des şi roşu al Maici.
      La binecunoscutul parazitism imagistic, se adaugă, în Hai diri-
    dam, numeroase experienţe filologice, discutabile. Verbul tran-
    sitiv a detuna, în sensul de a ch ma pe cineva cu glas tare:
      — Tuţa, Tuluţa, o detună Maia...
      Substantivul: somnie, confecţionat după insomnie, îngerism,
    în loc de angelism, scrumclniţă, pentru scrumieră.
      Adjectivele: smaraldiene (irizări), doinar (sufletul), busuioacă
    (copilandra), ondulalice (coapse), adolescentă pentru adolescen-
    tină (emoţii), spcctativă (îndepărtare), domnişoară (cutia) după
    Tudor Arghezi (ai picioare / domnişoare / — adică feciorelnice, în.
    Fătălăul), tristoletă, etc.
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
*38
       Improprietăţi verbale: condescendent pentru deferent (pag. 42),
     stanţe pentru poezii (pag. 80), condensare pentru concentiare
     <pag. 81), vechimi pentru vechituri (pag. 88), magazii pentru
     magazine (pag. 92).
       Intr’o poezie, întâlnim epitetul:
                      Domniţă din ţară traiană.
     «minţind de Blaga:
                       Domniţă din ţară Mrsană.
       Ţara bârsană este ţara Bârsci, perfect localizată; ţara tra-
     iană e un termen vag, nelocalizat.
       Romanul of -ră amatorilor de noutate, prin raportare la liris-
     mul indirect al prozei d-lui Ionel Teodoreanu, un mănunchiu
     de poezii, compact, la pag. 150—182 şi altele, răspândite în
     text. Se va recunoaşte inspiraţia graţioasă din filiera Cincinat
     Pavelescu, G. Topârceanu, Otilia Cazimir.
       Desprindem strofele închinate «moliilor», adică servitoarelor
     .bătrâne, moştenite de Maia din casa părintească.
                       Doamnele molii
                       Sunt delicate
                       Ca nişte fete
                       Nemăiitate.
                       Nici nu le-auzi
                       Când intră ’n casă
                       De catifea
                       Şi de mătasă
                       Şi nu le vezi
                       De şterse ce-s
                       Cum au venit
                       Şi au purces
                       S’alinte tot
                       Cu mâini de fum.
                       Nu-i fumegare,
                       Dar va fi scrum.
                       O scămoşare
                       De Bcarlatină,
                       In fulguirea
                       De naftalină.
                       Doamnele molii
                       Sunt pretutindeni
                       Ca nişte stafii
                       De foste grindeni.
                       îngerul podului
                       Stă între ele,
                       Ca luna moartă
                       In cer cu stele.
ASPECTE LIRICE CONTEMPORANE
139
      Un încântător parfum desuet de epocă, se desface din « Evan-
    taiul » (pag. 178—80), cu graţie şi vaporozităţi.
      Autorul manifestă virtuozitate în giumbuşlucurile unor rime ca
                     La fereastră saltă ’n noapte ci-
                     ne se caţără ca o nălucă
                     Dibuind orbeşte pe ulucă T
                     — Pajul tau, Domniţă, sunt aci.
                                         (Cântecul pajului)
    sau: i-s cu cais, ghidighici cu bernevici, etc.
      Fantezist şi sentimental, d-1 Ionel Teodoreanu practică unele
    teribilităţi vulgare, ca atunci când exclamă:
                     Ce muzică e’n « Hai sictir! »
     sau când bruschează sensibilitatea cetitorilor d-sale, adoles-
     cenţi idealişti, prin violenţe verbale, nepotrivite cu tonalitatea
     sentimentală a inspiraţiilor sale lirice, în genere.
                                             * * *
       In Hai diridam, romancierul, cum spuneam, a trecut pe lângă
     un subiect deosebit de interesant, anume vârsta critică virilă.
     Economia romanului este însă descchilibrată, prin parazitările
     lirice, care au înnăbuşit cu totul tema fiziologică. Eroul îşi tră-
     ieşte a doua tinereţe printr’o recrudescenţă versificatoare, foarte
     pgreabilă pe alocuri, prin clanuri poetice, dar nu şi prin sonda-
     rea subconştientului, cum ar fi procedat un romancier modern,
     sau prin examinarea curajoasă a realităţilor erotice precrepus-
     culare. Lipsa de jenă, dintr’unele versuri, ar fi fost mai potrivit
     întrebuinţată în direcţia erotologică, privită ca o problemă de
     «ur oaştere.
       La fel, cazul Maici, o disponibilă din lumea burgheză, în care
     femeia rămâne cu totul ncocupată («dâsoeuvi^j»), sau preocu-
     pată cu închipuirea mai mult decât de îndatoriri, a fost
     privit de autor într’un spirit prea afectiv, polemic, ca şi cum
     ar fi lichidat a doua oară un proces personal. Romancierul nu
     a năzuit să se ridice la generalitate, spre a propune cetitorilor
     săi, experienţe tipice, universale. In locul unei problematice,
     a preferat să ofere curiozităţii publice, spectacolul unui roman cu
     «heie şi cu prisositoare condimente lirice.
                                                ŞERBAH CIOCULESCW
 NUVELELE LUCIEI DEMETRIUS
       A scrie despre o carte de nuvele este dificil; varietatea subiec-
    telor şi inegalitatea tratării te obligă să te ocupi de fiecare, rând
    pe rând şi minuţios; înrudirea tematică între unele te sileşte să
    scoţi în evidenţă o atmosferă, o lume, dacă e cazul, agitată de
    anumite preocupări, dar să reliefezi şi cele mai realizate bucăţi,
    individual. Operaţia critică alternează între general şi caracte-
    ristic, pe două planuri care trebue să se îmbine şi să se despartă,
    cu paza atentă a nuanţelor.
       Când are în faţă nuvelistul prin excelenţă, ca Maupassant,
    Cehov sau Bunin, sarcina criticului este, într’un fel, uşurată;
    o societate umană cu anume caracteristice se impune unitar
    atenţiei, iar o tehnică a povestirii se desprinde cu evidenţă, din
    multiplicitatea şi varietatea bucăţilor.
       Nuvdiştii de vocaţie excepţională te întâmpină însă foarte rar;
    ei sunt maeştrii genului, culmile care domină ameninţător, scrii-
    târi cu o precisă viziune a omului şi de o tehnică împinsă până
    la perfecţie, semne totdeauna distinctive, faţă de masa tuturor
    povestitorilor.
       Spre deosebire de roman, nuvela îşi are legile ei intime; o eco-
    nomie internă şi externă specifică o reduc la un moment esen-
    ţial de criză a eroului, spre care converg toate faptele, toate
    nuanţele; romanul are o acţiune centrifugală, o desfăşurare neli-
    mitată în timp; nuvela pretinde acţiune centripetală, cu o des-
    făşurare stringentă de episoade, într’rn timp limitat; criza mo-
    rală a eroului este acută, iar desnodământul ei se precipită cu
    o intensitate, care nu exclude totuşi arta gradată a povestirii,
    întâmplările converg, ca spre un centru solar, spre un singur
    personaj, a cărui dramă absoarbe toate episoadele şi toată aten-
    ţia scriitorului.
      Considerate sub acest aspect, nuvelele din Album de familie
    oscilează între romanul schematic şi nuvela propriu zisă; iată,.
NUVELELE LUCIEI DEMETR1US
MI
     de pildă, însăşi prima povestire, care împrumută titlul întregii
     culegeri; se găsesc aci toate clementele unui roman. Drama fun-
     damentală a lui Tudor şi a Sultanei este încadrată de un com-
     plex de drame, la care participă o familie sbuciumată de o scrie
     de întâmplări, scoase la lumină, cu acest prilej. Incestul care se
     soldează cu sinuciderea eroilor reînvie un cortegiu de tragedii
     retrospective, care-şi găsesc culminarca în moartea fraţilor în-
     drăgostiţi, incorştienţi că au săvârşit un păcat. Elementele cen-
     trifugale ale nuvelei dcsvălue tainele ascunse ale altor personaje,
     risipesc atenţia spre Mihai, tatăl copiilor, şi recheamă pe primul
     plan figurile surorilor îndrăgostite succesiv de un bărbat fatal.
       Tot un roman condensat este şi lurga naraţiune Poveste veche.
     Sunt aci mai multe existenţe şi drame care se ’ncruciş aza; mai
     întâi drama Zamfirii şi a lui Alexandru, cu imposibilitatea lor
     de a se căsători, fiindcă bărbatul era însurat; apoi drama lui
     Radu, îndrăgostit şi el de Z mfira, acceptând-o cu un copil, cu
     Ilinca, fala lui Alexandru, sfâişind de timpuriu din cauza alcoo-
     lismului, de care nu s’a putut desbăra. In sfârşit, dramele îm-
     pletite a Zamfirii, a lui Andrei, logodnicul desamăgit al Ilincăi,
     şi a acesteia, roasă de o cruntă ereditate, căreia nu i se poate
     opune, după ce a trebuit să renunţe la bărbatul iubit, fiindcă
     n’a avut curajul să-i divulge rostul întâlnirii, la hotel, în Iaşi,
     cu tatăl ei adc\ă,at.
       Materialul este mult prea complex şi planurile povestirii mult
     prea numeroase, ca să fi putut concentra toată atenţia asupra
     crizei fundamentale, drama Ilincăi, cu desnodământul ei fatal.
     Nuvela tinde spre roman, cu mai multă amploare decât Album
     de familie, împletind eâteva existenţe pe firul interesului esenţial.
       Din aceeeşi categorie a romanelor sch< matice face parte şi po-
     vestirea O vieafă, desfăşurând o iubire hipnotică, a Silviei, pen-
     tru scriitorul Pitre Duma, pe spaţiul unei existenţe întregi, până
     la moartea prin boală a eroinei; substanţa pare totuşi împuţinată,
     fiindcă tipurile acţionează aproape automat; versatilitatea Iui
     Duma, cu rare intermitenţe de revenire şi paralizia morală a Sil-
     viei, cu două infructouase încercări de-a se scutura de hipnoza
     ciudată a unui bărbat care n’o iube şte, ar fi putut alcătui un re-
     velator roman analitic, dacă nu s’ar fi redus, toată povestirea,
     la câteva întâmplări anecdotice, risipite pe o întreagă existenţă.
       Cu excepţia celor două schiţe mai mult de atmosferă, Pen-
     siunea « Steaua Magilor» şi Sanatoriul de odihnă, toate celelalte
     povestiri se desfăşoară numai în jurul unui mormnt de criză
     acută, în mers spre desnodământ. Dar aci locul e să facem alte
     observaţiii. Prin Tinereţe şi Marea fugă, cele după romane de
     confesie lirică, prin care s’a rtmarcat d-ra Lucia D«.metrius,
     am luat cunoştiinţă de accentele patetice ale sensibilităţii fră-
*43
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    mântate de o adevărată mistică a iubirii. Fie că este vorba de
    o exaltare mai mult platonică, ca în prima carte, totuşi într’o
    notaţie de acute risfiârgiri fiziologice, fie că e vorba de un delir
    sexual, ca în Marea fugă — nota caracteristică a literaturii sale
    este un romantism feminin pe care-1 regăsim intact şi ’n nuvele.
    Fireşte că efortul de obiectivare este aci remarcabil şi că aplicarea
    la obiect se face cu mai multă luciditate şi stăpânire de sine,
    dar toate eroinele din nuvele sunt afectate ele acelaşi romantism
    al adolescenţei. Pasiunile lor sunt copleşitoare, ţin de erotismul
    absolut şi se învolburează într’un lirism, de o autentică şi pa-
    tetică exaltare. Sufletul lor este o aglomerare de crispaţii şi
    se dilatează într’o încordare maximă; de aceea, povestirea se
    diluează, analiza se abureşte parcă şi se destramă într’un lirism
    confuz, cum este cazul, cu deosebire, în Melopee, unde o femeie
    măritată şi cu copil, îşi părăseşte soţul, pentru o săptămână,
    plecând cu iubitul într’un oraş de provincie. Panica sub care
    dragostea lor se sbate, ameninţată de timpul măsurat, de teama
    curioşilor, de spaima sosirii posibile a soţului, conştiinţa tragică
    a unicităţii acestui moment se traduc şi în expresia nuvelei
    într’un lirism prea puţin controlat şi naiv, în euforia lui.
       Deşi, este vorba tot de iubire, de data asta împlinită, calmă
     dar absorbantă, în Fantezie romantică, se străvede aceeaşi exal-
     tare a eroinei; fantezia soţului de a-şi fi construit o vilă pe locul
     unui fost cimitir este mai palidă faţă de fantezia soţiei, care
     reconstitue pe baza unor sumare indicaţii, o poveste nefericită
     de dragoste, între doi dtfuncţi, ale căror morminte le descoperă
     în parcul unde soţii credeau că şi-au găsit liniştea şi fericirea
     deplină.
       Iar, în La început a fost iubirea, cântăreaţa septuagenară, care
     îşi scrie memoriile, se opreşte tot asupra unui moment de exal-
     tare romantică, din adolescenţa ei îndepărtată, când a fost iu-
     bită de un bătrân poet, cu toaţă puterea 1 ai de transfigurare
     şi cu toată lucida lui desnădejde, născută din nepotrivirea lor
     de vârstă, de-atunci.
       O dramă cu oscilări şi refulări, cu penumbre şi tragic final
     sugeră Zi de Noemvrie, unde copilul femeiii nefericite, care are
     un soţ cartofor şi afemeiat, simte că se petrece ceva neobişnuit
     cu mamă-sa; aci exaltarea e ’n sufletul micuţului, care pre-
     simte, deşi nu înţekge, fiind tot aşa de nenorocit ca şi eroina,
     de a cărei afecţiune se vede privat.
       Dacă, în Un an de reculegere, exaltarea amoroasă a docto-
     riţei, care este îndrăgostită de un bărbat enigmatic, mare pianist,
     este dublată de o ascunsă ironie, prin finele de neprimire al pa-
     siunii ei indiscrete, faţă de un necunoscut aproape, în Sfârşi-
     tul turneului, nuvela cea mai substanţială, mai acută, prin criza
NUVELELE LUCIEI DEMETR1US
14$
   interioară a Magdci, pune ’n lumină, cu toate reflexele tragice,
   starea de hipnoză erotică a femeii. Dragostea ei, aprinsă din
   străfunduri adormite, pentru fostul soţ, de care divorţase, în-
   tâlnirea lor, neaşteptată, într’un turneu teatral, în provincie
   (Magda e actriţă), prezenţa lui, între artişti, câteva zile, indife-
   renţa lui şi exaltarea ei crescândă — duc la un final tragic gra-
   dat, de o duritate pe care n’o.întâlnim în celelalte nuvele.
      Sub figura diferitelor eroine, d-ra D^metrius zugrăveşte, în
   fond, acelaşi tip exaltat de femeie; un romantism patetic al sen-
   sibilităţii le scutură, deopotrivă, făcându-le să treacă alternativ^
   prin maxima fericire şi nefericire sau eliberându-le prin moarte,
   de o prea mare tensiune a iubirii
      Scriitoarea travesteşte, într’o serie de povestiri, o intuiţie lirică
   a vieţii; absorbită de pasiunea erotică, pe care o exprimă ca
   o crispaţie vizibilă în substanţa şi ’n forma, uneori atât de tur-
   mentată, a pateticelor întâmplări exterioare, nuvelele sale sunt.
   Inai ales pretexte, pentru a vibra, cu amplificate rezonanţe, la»
   ideea de absolut a iubirii.
                           POMPILIU CONSTAKTINESCU
  COLABORAREA IOSIF-ANGHEL
        Drama conjugală di la Buciumeni, luminată de două focuri
     de revolver (unul pentru soţie, altul pentru sine), dar lumi-
     nată prea fulgerător ca să i se mai poată pătrunde misterul,
     a creeat scriitorului sinucigaş o reputaţie momentană considera-
     bilă. Atrăgând simpatia publicului, până la care opera sa nu era
     făcută să rjurgă, Dimitrie Arghel devine în toamna lui 1914 un
     fel de erou \v>.rth rian, termen absolut imprevizibil al vi ţii lui
     stilizate şi în fond raţionale. Scriitorul admirat numai între
     confraţi intră deodată într’o fază improprie de acută populari-
     tate a numelui. Dar, musafir neaşteptat al celei mai cf'mcre
     conştiinţe publice, el îşi reintegrează destinul firesc şi neschimbă-
     tor, din care singur se dăduse afară, retrăgându-se foarte curând
     în vechea stimă a confraţilor pentru scriitorul «subţire » ce fusese.
     Necunoscută marelui public înainte de Baciumeni, opera lui va
     continua să-i rămână tot atât de hecunoscută. Şi nu era vina
     nimănui: publicului îi lipsea rafinamentul ca să se apropie de
     această operă, căreia şi ei îi lipseau cantitatea şi forţa.
        Autorul micului număr de proze şi versuri, colecţie rară de
     cizeluri, scumpe obiecte de aplicaţie artistică, era astfel la sfâr-
     şitul primului război mondial aceeaşi figură aristocratică, în orice
     caz neaclamată vreodată de gustul popular. Şi izolrrea i se pre-
     ciza cu atât mai mult, cu cât opeiâ mai insistent comparaţia
     cu fostul prieten, colaborator şi rival din dragoste — St. O.
     Iosif. Acesta, copleşit de nostalgia vetrei ardelene şi cxponmt
     Iii ic al momentului naţional, fusese tot timpul un poet frecv>_n-
     tabil şi fără multă întârziere chiar oficializat. Nouii poeţi ai Ro-
     mâni i Mari nu se vor îndrepta către cel care, exprimând idealul
     României Mici, îşi împlinise misiunea; ei vor apuca direcţii mai
     puţin cercetate înainte de război, vor practica o artă mai diso-
     ciată de valorile publice, se vor singulariza numai în câţiva ani
     până la ezoterismul intelectual şi magic al literaturilor bătrâne
     şi dobândind conştiinţa izolării de publicul din ce în ce mai indi-
     ferent la elucubraţia individualistă, îşi vor aminti cu stăruitoare
     simpatie de Dimitrie Anghel.
COLABORAREA IOSIF-ANGHEL
145
        Altfel, poeţii aceştia de după război erau în general, dintr’o
    tauză sau alta, obscuri, neorganizaţi şi muzicali, inspiraţia lor
    amestecând postulatele simbolismului şi suprarealismului francez
    cu ale expresionismului german şi ale futurismului italian. Mo-
    mentul propriu zis artistic nu putea fi al lui Argh 1. El fusese
    un poet clar, totdeauna în minte cu ideea unităţii poemului şi,
    ca versificator, un ritmicist clasic, fără efluvii sau megnetisme.
    Poeţii noui erau însă ca şi cl amatori de imagini rare, deşi le aso-
    ciau în marc număr şi neorganic; dar concepeau cu toată simpatia
    mai cu seamă pe confratele despărţit ca şi ei de publicul neînţe-
    legător. Orientarea tinerilor se modificase aşa dar, cu privire la
    perech'a Iosif-Anghcl, sub influenţa unui ideal mai curând etic
    decât estetic.
        Criticei timpului, îi va fi destul însă ca să facă din Anghel un
    precursor şi să nedreptăţească pe Iosif. Frumoasa prietenie,
    desfăcută în viaţă de o femeie, va fi astfel nimicită a doua oară,
    postum, de critică: admiraţia pentru unul îl va costa totdeauna
    pe celalt. Putem întrevedea dela început care din doi va ieşi
    micşorat, după cum criticul aparţine unui curent literar sau altul,
    încă din timpul vieţii lor, N. Iorga îşi admonesta propriul colabo-
    rator, pe Angh 1, pentru vremea pierdută prin grădini « boiir şti»
    păstrându-şi laudele întregi pentru Iosif, iar Ovid Densuşianu,
    plin de rezerve faţă de acesta, menţiona inspiraţia «aleasă» a
    celuilalt. In general, nimic nu se va schimba din această valori-
    ficare în contratimp. E unul din automatismele criticei noastre.
    Şi momentul Angliei eclipsează încă gloria nu mai puţin auten-
    tică a lui Iosif, căruia singurele servicii, ce i s’au prestat în ultimi
    douăzeci de ani din partea criticei noui, i-au venit dela d-1 P^r-
    pessicius, fără însă ca numitul automatism să nu mai funcţioneze.
    Favoarea pentru poetul aristocrat durează încă, durează în plin,
    cum e plăcut să se constate, chiar în unele concluzii critice apăsă-
    toare pentru prieten, cum este nedrept să se mai continue.
        Astfel, rămânând la epoca de după întâiul război mondial,
    dela E. Lovinescu până la ultimul critic, care s’a ocupat cu ra-
    porturile de valoare dintre ei, d-1 Şerban Cioculrscu1), opinia
    cea mai acceptată e defavorabilă uitatului Iosif. Fie că e vorba
    de opera lor în colaborare, în care caz Anghel dictează inspirat,
    în «transă », colaboratorului redus de cele mai multe ori la situaţia
    de «secretar», fie că li se compară opera originală, noua împreju-
    rare făcând ca poetul adevărat să fie tot acelaşi faţă de cel care,
    « duios », cultivă «locul comun », situaţia nu se schimbă: Iosif
    e mereu nedreptăţit. Bine înţeles că nimeni n’ar vrea să propună
    o nedreptate nouă pentru repararea celei vechi; dar chiar cu
                                  l) Vd. interesanta monografie Dimilrie Anghel, edit. « Publicom », 1945. .
                                                                               10
146
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALB
     această aparenţă, care nu poate fi o intenţie, nu trcbue odată să
     se arate cel puţin atât eât aparţirârd lui Iosif, se acordă, fără să
     fie nevoie, lui Aighel? Ei au lucrat împreună la numeroase opere
     originale şi ticduceri; au compus, sub aceeaşi lampă,versuri
     pline cârd de melancolie când de umor, poeme dramatice, amin-
     tiri şi evocări în proză; au potrivit alături cuvintele aceloraşi
     traduceri, smulgându-şi fără îndoială unul altuia foaia de hârtie
     pe care scriau.
         După ultimul critic însă, care e şi ultimul detectiv al acestei
     colaborări, Arghcl apare în «versurile mai expresive, cu figuraţie
     nouă», în «eon paraţiile dintr’un domeniu pe atunci evitat ca
     ne poetic, dar din care poezia nouă a reuşit să obţină efecte lirice
     tocmai prin ineditul lor », în «sensul misterios al existenţii şi în-
     de mnul repetat de a stărui spre necunoscut »; al lui este altundeva
     «metrul emfibirh şi... sprinteneala», «spiritul caustic şi oare-
     cum demonic», «controlul stiâns» asupra formei sau «folosirea
     meşteşrgită a versului liber»; câteodată «structura versului,
     facilitatea lui strălucită, bogăţia rimelor, verva nesecată, gama
     lirismului, sunt toate ale lui Dimitrie Ar gini»; în sfâişit, la o
     ultimă scrutare, tot pe el îl descopere criticul în cutare «dialog
     strălucit... cu virtuozităţi în mlădierea versului» al unei tra-
     duceri din germană, «apoi liber fasonată de D. Argh 1 ». Conţii-
     buţia lui St. O. Iosif, în câte o traducere, stă în « unele echivalenţe
     şterse », într’o rimă ca « dragă-pribeagă », fiind posibilă în tonul
     de «duioşie pioasă » al unei prefeţe; al lui este «epitetul nei xpre-
     siv: nebună», după cum «versurile de resonanţă tradiţionalistă »,
     «timbiul egal şi placid», «lânceztala lirică» din alte opere ale
     amândurora îi aparţin ; câteodată el numai traduce dintr’o limbă
     nefamiliară prietenului, iar alteori i se întâmplă să fie «absorbit
     până la anulare de personalitatea complexă şi seducătoare a lui
     D. Arghel ».
         Automatismul critic, ca orice mişcare închisă în sine, căreia
     nu i s’a retras impulsul exterior, continuă nestânjenit, chiar dacă
     e confruntat cu un document decisiv. Documentul provine de la
     Angliei însuşi, care, vrând să lumineze procesul conlucrării cu
     Iosif, răspunsese indirect unor poliţisme din epocă. «Intre doi
     inşi, ce şi-au cultivat oarecum sensibilitatea, scria el, sc stabileşte
     ca un fel de fluid nevăzut, care-i face de multe ori să gândească
     acelaş lucru, să rostească simultaneu aceeaşi vorbă, să înch ge
     acelaş vers. Aceasta poate părea ciudat multora, dar lucrul este
     aşa. Noi, în seri târzii, după ceasuri de muncă încordată, am rămas
     uimiţi de multe ori, auzindu-ne spunând aceeaşi frază sau acelaş
     cuvânt care ne lipsea—fapt care ne-a făcut să credem într’o
     fatalitate bizară a formelor, a expresiilor ce trebuiau să fie ine-
     luctabil aşa şi nu altfel. In ceasurile acele, cele mai frumoasa
COLABORAREA IOSIF-ANGHEL
147
    ceasuri, poate, când sufletele noastre vibrau atât de unison,
    elaborarea se făcea într’un chip uimitor şi aproape fără nicio
    sforţare, — şi odată subiectul pus şi discutat, se îmbrăca de la
    sine, parcă ar fi fost cineva nevăzut care ne-ar fi şoptit versurile
    şi ne-ar fi dat imagina justă ». Comentând documentul, criticul
    nu neagă «fluidul », dar îl condiţionează de «afinitatea spirituală
    dintre colaboratori » şi îl recunoaşte ca forţă a lui Anghel, care
    «l-ar fi modelat pe Iosif până la consonanţă ». încetinit un moment,
    automatismul poate prin urmare funcţiona iarăşi din plin: «rolul
    lui Iosif s’a redus la simplul secretariat », la « pseudo-colaboraţie »,
    cum zisese M. Dragomirescu, sau: Anghel «proceda într’adevăr...
    în stare de transă, dicta, plimbându-se agitat», cum se ştia dela
    E.  Lovincscu. Când mărturisirea lui Anghel însuşi, căruia modestia
    nu-i era obişnuită şi în această împrejurare specială, de altă parte,
    nici nu i se poate suspecta de stilizare, e trecută cu vederea
    (şi atunci, mai era necesară citarea documentului?), ce se mai
    poate adăoga?
       Dar, cu toate acestea, stăruindu-se în atât de intima şi inextri-
    cabila chestiune a colaborării, care a dat pe noul poet A. Mirea,
    ce procedeu ar avea puterea să separe profilurile suprapuse?
    Critica, făcând fără îndoială mai mult decât i se cerea, trecând
    cu alte cuvinte dincolo de analiza literară, în analiza oarecum
    chimică, şi-a tratat impresiile cu fel de fel de materii colorante,
    le-a privit în soare şi apoi din nou le-a îmbăiat vrăjitoreşte la în-
    tuneric, dar rezultatul a rămas acelaşi: decolorarea profilului
    Iosif revela încărcat profilul Anghel. Cum nu dispunem nici de
    băile folosite, necum de altele suplementare şi secrete, vom re-
    nunţa la impresiile personale, rezervându-ne numai pe cele co-
    mune şi neinterpretabile; şi mai înaintea acestora chiar, nş. vom
    referi la unele date istorico-literare, cu altă putere de convingere
    decât impresiile. Din analiza ultimului critic, extragem mai întâi
    concluziile despre versificaţie. Sub o formă sau alta, posibilităţile
    prozodice, dela hexametrul accentuai până la vioiciunea banvil-
    lescă sau rostandiană şi dela omofonia clasică până la rima
    burlescă, sunt ale lui Dimitrie Anghel; mai mult decât atât:
    însăşi « folosirea meşteşugită a versului liber » o datorăm aceluiaş.
    Ar fi fost destul amintirea monometriei de 18 silabe din volumul
    In Grădină, reluată de câteva ori şi în Fantazii, ca prima parte
    a concluziei să nu mai fi fost posibilă. Amintirile, care i se opun,
    sunt însă mai numeroase. Anghel întrebuinţează în primul vo-
    lum o singură dată altă măsură de vers decât cea de 18 silabe
    şi anume în Fantazie (« In Elseneur e pace de mult şi nu s’aude..:»);
    în al doilea volum, minus partea de traduceri, unde e de luat în
    seamă şi metrul originalurilor, versul lung scade la 16, 14 şi 12
    silabe şi apare de asemenea versul scurt de 11,10, 9, 8 şi 7 silabe.
                                                                          10*
148
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     Ca forme ritmice, iambul este exclusiv în primul volum şi domină
     de sus chiar în al doilea, unde, probabil experimental, sunt încer-
     cate de două ori (Ceasurile şi Visătorul) versurile trohaice, iar
     o singură dată, (Fantome) cele amfibrihice. Rima, în ambele
     volume, arată o rezervă, o cuminţenie tradiţională, chiar un fel
     de sfială inexpresivă, alunecând de cele mai multe ori la forma
     tolerată, sub care însă nu cade. Strofic, gruparea versurilor se
     face, cu o mişcare aproape automată, îh catrenul fundamental
     activităţii lui Argilei. Cât privi şte versul liber, poetul nu l-a
     întrebuinţat niciodată în opera proprie. Altfel, această prozodie
     simplă, căreia i se dă ocol din câţiva paşi, silabiccşte şi ritmic, e
     bine stăpânită de poetul, căruia îi lipsea congenital invenţia
     formală.
        Acest autor de versuri calme şi pol ite devine pe neaşt ptale
     verslibrist în Legenda Funigeilor, după cum ni se spune, şi acro-
     bat liric în Caleidoscopul lui A. Mirea, după cum s’a observat de
     oricine. Variaţiav de strofe, de ritmuri, de măsuri şi rime ar fi
     provenind, zice-se, dela Rostand. Di şi ne închipuim destul de
     greu cum imitarea unui maestru ar putea ^ă trezească aptitudini
     necunoscute, ca să nu spunem inexistente, la un poet deplin
     format, am primi totuşi ideea. Dar, lăsând la o parte faptul că
     versul liber nu putea veni în niciun caz de unde nu exista (Ro-
     stand nu l-a folosit), ne lovim de câteva date ale istoriei literare.
     Legenda Funigeilor, în care e semnalat versul liber, apare în 1907,
     cu doi ani după primul volum al lui Angh 1 şi cu doi înainte de
     al doilea ; în acelaşi timp Caleidoscopul lui A. Mirea (2 voi., 1908—
     1910) încadrează apariţia celui de al doilea volum, fiind întru-
     câtva concomitent, ceea ce însemnează că poetul lucra când sin-
     gur, când în colaborare, cam în aceeaşi perioadă. Aceasta fiind
     situaţia, e de conceput ca nimic din verslibrismul legendei şi ni-
     mic din acrobaţiile caleidoscopului, dacă e adevărat că ele tre-
     buesc înscrise la activul lui Arghel, să nu fi trecut în activitatea
     lui ulterioară? Nu stăruim asupra lipsei de vioiciune metrică
     din primul său volum, deşi lucrul ni se pare destul de semnifica-
     tiv; dar cuminţenia versificaţiei din Fantazii, monoritmia iambică
     predominantă, disciplinatele catrene şi rimele de atâtea ori obiş-
     nuite sau debile mai puteau rămâne aceleaşi după experienţa
     Caleidoscopului...? întrevedem de pe acum a cui trebue să fie
     acea frenezie prozodică din înzestrarea fantomaticului A. Mirea,
     dacă, împotriva satisfacţiei ce ne vine dela noul poet, ne-am decis
     totuşi să-l disociem. Cum până acum nu s’a mai văzut un poet
     care, distribuindu-şi darurile neunificabil, să fie mai întâi teh-
     nician virtuoz în colaborare cu altul şi apoi lipsit de invenţie
     formală în propria sa operă, putem fi siguri deocamdată că
     proteismul colaborării nu vine dda Anghtl.
COLABORAREA IOSIF-ANGHEL
149
        Cazul celuilalt colaborator ne ajută să credem că oricum
    exerciţiul tehnicei comple xe în doi lasă urme sau deprinderi în
    lucrul propriu ulterior. Căci admiţând, împotriva evidenţei d ja
    apărute, că poliţehnicismul colaborării ar aparţine lui Argh 1,
    Iosif continuă să rămână cu gustul eterometriei, al felurimii rit-
    mice, al combinaţiei strofice şi al rimelor suprinzăloare; el se
    comportă mai departe şi de unul singur, în Cântecele de la 1912
    (ulterioare cu doi şi patru ani faţă de Caleidoscop, cu cinci faţă
    de Legendă...), ca savant artificier, ca acrobat banvillesc, care,
    din trapez în trapez, cu un salt mortal, umilind legea gravităţii,
    săgetează spaţiile ca să se rostogolească alături şi odată cu stelele,
    în eternitate. Dar plăcerea formală, aptitudinea şi latenţa calei-
    doscopică sunt la Iosif mult mai vechi, putând fi urmărite din-
    colo de perioada conlucrării cu Argh 1, în volumele care îi asi-
    gură o poziţie notorie în lirica noastră mai înainte ca prietenul să
    fi devenit cineva şi chiar în procesul genetic al operei sale. Iosif
    derivă formal din polimetria poeziei germane şi din marea ştiinţă
    prozodică a lui Coşbuc. Aceste două rădăcini dau de cu vreme
    lăstare în opera care tehniceşte este identificabilă dela început.
    Dela Coşbuc, el moştenise pornirea să se joace cu varietatea stro-
    fică, ireductibilă la un singur tip, la o strofă fundamentală, cum
    va fi catrenul la Angliei; dela acelaşi predecesor, ardelean ca şi el,
    deţinea îndemânarea versului scurt în măsuri şi jongleria sunetelor
    ca mijloc onomatopeic (Ielele e din 1902), după cum îi datorea
    de asemeni gustul experienţ lor ritmice şi, în parte, ideea rimelor
    compuse. In acelaşi timp, traducătorul lui Hunet putând să fi
    descoperit farmecul armoniilor imitative în poezia g rmană,
    unde procedeul (« Klangfarbe » sau « Tonmallcrci ») se constitue
    în tradiţie dela Klopstoek înseşi, luase cunoştinţă de posibili-
    tăţile polimetrului, foarte experimentat de poeţii germani, lăsân-
    du-se ademenit chiar de versul liber, care este, în dublul lor
    sistem prozodic, al doilea mod firesc de versificaţie, şi este în
    deosebi, la frecventatul Heine, metrul ciclului Nordsee, din care
    va traduce. In traducerile din Heine, dela 1900, St. O. Iosif—■
    tradiţionalistul—'întrebuinţează astfel versul modern cu o libertate
    şi îndemânare necunoscute poeţilor de şcoală franceză, după cum
    îl întrebuinţase încă dela 1895 ca traducător din Goethe şi Schil-
    ler şi după cum îl va întrebuinţa în Icoane din Carpaţi, ca poet
    original, la 1902, sau în alte bucăţi de mai târziu. Concluzia nu
    este aşa dar decât una: virtuozitatea tehnică din Caleidoscopul
    lui A. Mirea şi versul liber din Legenda Funigeilor aparţin ale
    cui fuseseră înainte de colaborare şi cui îi vor şi rămâne după
    desfacerea colaborării.
        Ideea, cu aspect de prejudecată, a modernismului lui An-
    ghel i-a atras falsa gloriolă de verslibrist, când el fusese neîn-
*5®
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALB
     trerupt parnasian supravegheat, precum şi complicarea talentului
     său formal, de o simplicitate clasică, cu fantezismul tehnic al
     unui Banville sau Hostand; de altă parte, aceeaşi idee, piesă
     primă în automatismul critic semnalat, a păgubit situarea lui
     Iosif de prestigiul savantei lui versificaţii, care, devenind impu-
     nătoare şi indenegabilă în volumul din 1912, i-a fost explicată
     melodramatic prin concurenţa cu rivalul, care îi răpise între timp
     soţia, prin hotărîrea de a dovedi infidelei, într’un « duel » poetic cu
     fostul prieten, că «a părăsit pe acel mai bun » (Cf. Introducerea la
     ultima ediţie St. O. Iosif, Poezii, 1944). Adevărul este că unui
     poet ca Iosif, care va face pe un N. Iorga să-i observe mereu
     « marea bogăţie de forme » (Ist. Lii. Rom. Contemp., 1934), nu
     i s’ar fi putut în nicio împrejurare dicta de un altul, căruia îi
     li,)S'a cu totul invenţia şi spontaneitatea formală; şi este iarăşi
     adevărat că ni i Iui Angh 1, care dispunea de rafinament inte-
     lectual şi de puţine, dar precise şi noui, imagini olfacto-vizualc,
     nu i s’ar fi putut impune celalt, cu văzul şi mirosul aproape
     vacante.
        Iosif se orienta după vuiete, după complexele lărmuitoare,
    după şuere, sgomote şi şopote, după acorduri, melodie şi cântece,
    versurile având de aceea pornirea firească la efectul onomatopeic,
    la jocul formelor în construcţia ritmului, rimei şi strofei, la re-
    prezentarea sonoră şi muzicalitate. Ca şi la înaintaşul Coşbuc,
    imaginile cele mai expresive şi mai numeroase erau la el de ordin
    acustic. Anghel însă se orienta după forme, după contururi, după
    culori şi miresme, opera sa înţeh gându-se prin sculptorii şi pic-
    torii academici în unire cu specialiştii esenţelor de flori; un L greş
    combinat cu un Coty. Ca şi la înaintaşul Macedonski, imaginile
    lui cele mai puternice erau imagini olfactice şi vizuale de faun
    intelectualizat. Urechea unuia, plină ca scoicile de svonuri şi
    vibraţii, alcătuindu-se dela celalt cu ochii şi nările vii, cărora
    lumea li se traducea de asemenea trunchiat, numai ca icoană şi
    parfumuri, mersese necesar la compunerea unei fizionomii întregi
    de poet. Dar la masa colaborării, odată cu darurile sole şi cu
    nivelul de om mai cultivat, Anghel aducea şi o penurie de lirism,
    care se remunera din sensibilitatea mai adevărată a prietenului.
    Rafinatul, decorativul, « modernul » cum i se va zice cam abuziv,
    în definitiv diletantul şi amatorul era de aceea mereu în căutarea
    unei muze străine pe care s’o îmbrace; colabora cu tineri ca
    Victor Eftimiu şi Leon Feraru, cu oricine care supunea spiri-
    tului său de artizan disponibil o intuiţie lirică; mai mult decât
    lucra de. unul singur, colabora şi traducea din poeţi, oricât de
    feluriţi; dar mai stăruitor flirta cu muza lui Iosif, pe care critica
    i-o va ceda atât în timpul vieţii cât şi postum, deşi spre deosebire
    de soţie, ea nu-1 părăsise niciodată.
COLABORAREA IOSIF-ANGHEL
151
         Steril şi aplicat, amant al muzei altuia prin structură,
     Angh‘1 raţionalul, satanicul, dar nu foapte complicatul, era
     colaborator născut al lui Iosif. Elementar şi spontan, atras de
     estetismul omului cultivat, poate şi fascinat oarecum, în felul
     primitivilor cărora li s’ar pune deodată oglinda dinainte, Iosif
     instinctivul, ang licul, dar nu simplul, era în aceeaşi măsură
     colaboratorul născut al lui Angh 1. Fiecare venea cu ceea ce
     lipsea celuilalt: unul cu mai multă materie primă, altul cu apti-
     tudine de a prelucra mai pronunţată. Colaborarea nu implica
     un antagonism ca să fie nevoie să distingem dintre luptători pe
     cine înving a şi nici o indentitate de temperamente, din care să
     rezulte ceea ce cunoşteam de mai înainte dela fiecare în parte;
     şi fie una, fie cealaltă, psihologia poeţilor le-ar fi refuzat deopo-
     trivă ca bază de conlucrare mai susţinută. Dacă Iosif şi Anghel
     au colaborat atât de îndelung şi de armonios, cum ne informează
     documentul citat şi analiza de mai sus, e semn că niciunul nu
     anula şi nici nu potenţa pe prieteri. Sub lumina aceleiaşi lămpi
     şi aplecaţi pe aceeaşi foaie de hârtie, cu trăsături complemen-
     tare, identificabile sau neaparente, ei au compus figura unui
     alt poet, în care nu putem recunoaşte pe unul singur fără să'
     renunţăm la câteva din semnele particulare ale celuilalt şi mai
     ales la figura întreagă a po >tului nou. Operaţia disocierii, când
     nu e nedreaptă, e oţioasă şi în orice caz păgubitoare.
                                   VLADIMIR STREINU
     FANTAZIA OCCIDENT-ORIENT
     A LORDULUI DUNSANY
        Lordul Dunsany este Irlandez, ca şi Synge şi Yeats, iubind
     la fel ca şi ei jocul liber şi fastinant al imaginaţiei. Dar teatrul
     şi proza-poveste a lordului irlandez nu au vigoarea şi desăvâr-
     şirea pe care am întâlnit-o în comedia lui Synge Năzdrăvanul
     Occidentului. E mai fluid şi mai complex, însă, în imaginaţie,
     după cum vedeam oprindu-ne asupra dramei sale If (Dacă...)
     una din capodoperile acestui autor a peste treizeci de cărţi, care
     şi el a scris, înrâurit de Yeats, pentru Abbey Tlieatre şi ca şi
     AE (George Rusell) şi-a făcut autobiografia spirituală, preocu-
     pându-se în eseurile sale despre ceea ce caracterizează poezia
     spre deosebire de proză. Cel de-al 18-lea Baron Dunsany este
     poet, ca mai toţi Irlandezii, excepţional de cult şi larg cunoscă-
     tor al lumii. Scriitor, soldat, nobil şi sportsman, el a predat
     şi poate mai predă la Trinity College din Dublin cursuri despre
     poezie şi artă. E un scriitor rapid şi strălucitor, chiar dacă nu
     are adâncimea şi soliditatea constructivă a lui Synge, aşa cum
     nu le are nici Yeats.
        In TheGlillering Gate (Poarta strălucitoare), scrisă la îndemnul
     lui Yeats, Lordul Dunsany evocă păţania unui hoţ care sparge
     porţile Raiului. E sirgura lui piesă, de altfel într’un act, ce s’a
     jucat la noi, prin 1924, de către o grupare de artă Insula, ani-
     mată, dacă nu ne înşelăm de Pascal şi B. Fundoianu. In mai
     toate piesele şi povestirile sale, lumea aj*are ca o minunăţie, ca
     un cosmos al visării, ca o continuă ademenire a imaginaţiei.
     Dar desfăşurarea aceasta nu se săvârşeşte fără ironie, fără sur-
     prize de mare brutalitate realistă, fără cruzimi sufleteşti, pe care
     le-am întâlnit şi la Synge.
        Humorul individualist al acestui scriitor anglo-irlandez
     reiese tocmai din astfel de contraste, cu care destinul îşi bate
     joc de oameni. Dar visarea, imaginaţia, trăirea pe plan de minune
     răscumpără tragicul existenţei omeneşti..
FANTAZIA OCCIDENT-ORIENT A LORDULUI DUNSANY
I53.~.
         E .un poet autentic, ca mai toţi Irlandezii. E preocupat de
     adevăruri superioare şi temeinice, ca şi O’Neill, dramaturgul
     american de obâişie irlandeză. «Poezia are a face cu adevăruri,,
     proza cu fapte.... Faptele sunt lucruri îndeplinite; adevărul
     este semnificaţia lăuntrică a lor şi cred că fiecare lucru îşi are
     adevărul lui, dacă-1 putem găsi. Iar a-1 găsi este îndeletnicirea
     poetului », scrie Dunsany într’un eseu, publicat în Atlantic Mon-
     ihly (Mai 1945) şi care-i rezumă prelegerile dela Trinity College
     din Diblin.           •
         Astfel de căutări şi găsiri de adevăruri poetice, adânc semni-
     ficative pentru om şi pentru destinul lui, le cuprinde mai cu
     seamă drama Dacă. . . pe care am tradus-o încă din 1934, neiz-
     butind a impune sa fie jucată la noi sau măcar tipărită până âcum.
         Ca atâţia alţi Erglezi şi Irlandezi, Dunsany poate părea
     un tip ciudat, care sc întreabă despre tot felul de lucruri impo-
     sibile. Cc s’ar întâmpla dacă visele ar deveni adevărate, dacă
     hoţii ar ajurge în faţa porţilor de aur ale Raiului, dacă un obiş-
     nuit businessman englez, care în viaţa lui n’a ieşit din regiunea
     Londrei şi din vecinătatea biioului său cu maşini de calculat
     şi telefoane s’ar pomeni, într’o bună zi, printre oamenii unui
     trib care-şi jertfesc zeilor pe proprii lor copii—iată câteva pilde
     din preocupările Lordului Dunsany.
         înţelegeţi că e vorba de un om cu totul straniu, pentru care
     lucrurile aşa cum sunt nu înseamnă epuizarea realităţii, ci, dim-
     potrivă, doar o parte din ceea ce ar putea sau ar trebui să fie.
     Fantaziile lui, adesea fine şi subtile, constitue un fel de reverie
     metafizică, nu pe placul oricui. Aceste fantezii te fac să te gân-
     deşti şi să năzueşti, să încălzeşti tot felul de deyuri, lăsându-ţi
     în urmă gustul amar şi straniu al unui vis neliniştitor de absurd
     şi de splendid.                    •
         Acţiunea piesei Dacă. .. constitue pilda imaginaţiei dra-
     matice a Lordului Dunsany. începe într’o gară, undeva în veci-
     nătatea Londrei, unde un obişnuit om de afaceri, John Beai,
     pierde trenul numai pentrucă afurisitul de portar nu l-a lăsat
     să pătrundă pe peron, după intrarea trenului în ştaţie. Portarul
     a respectat cu stricteţe regulamentul căilor ferate pentrucă
     fusese ocărît din pricina unei femei care, cu o zi înainte, îşi pier-
     duse bagajul, urcându-sc în goana trenului. John Beai protes-
     tează, dar fără succes. Este oprit de portarul necăjit chiar cu
     un gest cam brutal pentru civilizata Anglie, unde orice om vrea
     să se poarte ca un gentleman şi unde înjurăturile, bătăile, ca-
     lomniile şi anonimele nu stau în obiceiul general. Dar intriga
     piesei îşi are obârşia în acest fapt, aparent de mică semnificaţie.
         John Beai suferă din pricina purtării necuvincio: se a por-
     tarului dela gară. Mai ales că trenul trebuia să-l ducă la o în-.
*54
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     tâlnire de afaceri. Ii făgădueşte să i-o plătească, atunci când va
     putea, constituindu-se în el un complex, cum ar spune freu-
     dienii. Şi într’adevăr i-o va plăti, dar într’un fel în care domnul
     John Beai, om de treabă şi burghez, nici nu se putea gândi.
         Şi iată cum: într’o Duminecă, pe când se odihnea în căsuţa-i
     modestă împreună cu soţia Mary, discutând dacă e bine sau nu
     să planteze în faţa casei un salcâm, pentru a-i adeveri numele
     de «Vila Salcâmilor», el primeşte vizita unui Oriental ciudat,
     acum ajuns în mizerie, dar de pe urma căruia firma la care lucra
     Beai câştigase frumoase parale. Orientalul vine să-i mulţumească
     lui John pentrucă, văzându-1 în mizerie, i-a acordat la birou
     un ajutor bănesc. Şi-i dărueşte un cristal ce poate îndeplini o
     adevărată minune: poate face pe acela care se uită în apele-i
     ameţitoare să retrăiască trecutul, să înceapă o viaţă nouă,
     cerând doar schimbarea unui singur fapt din ultimii zece ani
     ai vi ţii lui.
         John Beai doreşte mai întâi să devină guvernatorul Băncii
     Angliei, dar îşi dă seama că s’ar schimba astfel prea multe din
     viaţa lui, că ar trebui să locuiască într’o casă mai luxoasă şi să
     aibă poate o altă soţie decât pe buna Mary, care detestă pe Orien-
     tali şi focoate că Orientul nu este un loc destul de decent pentru
     a plănui vreun voiaj acolo. Mary insistă ca John să nu încerce
     a-şi schimba viaţa. John declară că e fericit şi nu vrea nimic
     altceva. Nici Mary nu ar dori multe schimbări, decât poate una
     singură: sofaua din salon să fi fost verde în loc de roşie. Deo-
     dată, John îşi aminteşte de pierderea trenului şi de acel portar
     necuviincios de acum zece ani. Complexul funcţionează. El îi
     va cere cristalului să-l facă să prindă acel tren, în ciuda portarului.
     Mary se sperie: dacă trenul acela va fi deraiat? Sau dacă îl va
     duce la o altă situaţie decât cea prezentă? R ţional şi sigur
     pe sine, ca orice om de afaceri, John o linişteş c: trenul n’a
     deraiat, o ştie bine. Iar persoana cu care trebuia să se întâl-
     nească era un om de afaceri care nici n’a venit la întâlnire. Pe
     Mary n’a cunoscut-o atunci, ci la nunta fratelui său. Putea să
     n’o vadă pe ea la nuntă şi să nu se căsătorească? D sigur că nu.
         Şi John prinde trenul, scena următoare aducându-ne din
     nou la gară, pentru ca apoi să fim în tren, într’un comparti-
     ment de clasa a Il-a. Acolo, însă, o fată tânără şi stranie, ş zând
     ca o statuă egipteană, îi cere lui John să deschidă şi apoi să în-
     chidă fereastra. Ii spune că e singură şi fără ajutor. Dar are
     avere, undeva în Orient, unde un unchiu al ei, un fel de rătăcitor
     singuratec, a descoperit o trecătoare şi un trib arab al cărui
     şef se îmbogăţea din taxele ce le percepea pentru trecerea cara-
     vanelor. Unchiul împrumutase bani lui Hussein, şeful tribului,
     care în schimb i-a dat zălog trecătoarea.
FANTAZIA OCCIDENT-ORIENT A LORDULUI DUNSANT
155
        Şi iată cum, deodată, se schimbă tot destinul lui John, suflet
    galant, care ca să ajute fetei firave şi inocente pleacă tocmai
    în Oiicnt, el businessmanul londonez, care nici nu ştia unde
    cresc în voie salcâmii. Ajuns în ţara lui Hussein, John Beai se
    apucă, asemeni oricărui Occidental respectabil, să formeze lumea.
    Tiiază idolii, care cer sârge uman, faţă de ceilalţi mai puţin
    pretenţioşi şi pune ca primii să fie asvârliţi în râu. Dar nici
    John şi nici Miralda, fata întâlnită în tren, nu reuşesc să ob-
    ţină dela Hussein banii. Hussein nu ştie decât de unchiul Mi-
    raldei, iar acesta’este mort. Orientalul nu admite teoria repre-
    zentării persoanelor, cu care Romanii şi-au bătut atât capul şi pe
    care, eâr.d suntem studenţi la Drept, ne batem şi noi capul, la
    dreptul roman şi la dreptul civil. Pentru Hussein nu există dreptul
    roman şi dreptul european. El nu vrea să ştie că John repre-
    zintă pe Miralda, iar Miralda pe unchiul ei, pe care H issein
    l-a cunoscut şi dela care a primit cu împrumut banii. El îi va
    restitui unchiului mort banii, dar potrivit obiceiurilor lumii
    lui: va jertfi banii datoraţi unui zeu al focului, care-i va topi,
    spre disperarea celor doi Er g!< zi. Cu un aer nevinovat, Miralda
    îi cere lui John să ucidă pe Hussein. De ce n’ar reforma el şi
    viaţa, dacă John s’a apucat să reformeze obiceiurile cele mai
    înrădăcinate ale tribului arab, idolatru până la sânge? Şi iată
    cum burghezul cuminte şi puritan, ucide pe Hussein, devenind
    el stăpânul trecătoarei, iar Miralda domniţa visurilor sale sen-
    timentale.
        John Beai, care nu ştia nici măcar limba aleasă a Londrei,
    vorbind cel mai vulgar argot, trăeşte acum într’o feerică at-
    mosfeiă orientală, cu cântece şi visuri. Omar îi povesteşte jalea
    stânjeneilor din jurul smârcurilor, peste care noaptea se stre-
    coară, urmărită dc zoii, sau despre strigoii stelelor (obsesie ir-
    landeză, ca şi orientală) ce plutesc până la amiază peste smâr-
    curile cu faţa lină, unduită doaţ de cozile rândunelelor.
        John Beai e sentimental şi visător, pe când Miralda, care
    nu era de loc inocentă cum se arătase în tren, se arată femeie
    nesăţioasă şi ambiţioasă, crudă ca un animal de pradă. Ii cere
    lui John s’o facă R> gină, iar când acesta, bărbat prudent şi
    egoist ca mulţi Euopeni, o refuză, ea conspiră împreună cu
    Hafiz, vizirul diabolic şi posedat de dorul ei, amândoi punând
    la cale uciderea lui John.
        John învaţă abia în aceste împrejurări că adesea bărbaţii
    sunt ce sunt datorită femeii. Şi Lordul Dunsary exprimă umo-
    ristic adevărul pe care îl află în Orient, dar tot dtla o Euro-
    peană, businessmanul londonez devenit şef de trib arab: «Noi
    (băibaţii) suntem domesticiţi, ele sunt sălbatece. Nouă ne plac
    lucrurile triste şi liniştite; lor le plac toate lucrurile romantice
156                REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    şi periculoase ». Remarca o face un alt personaj, dar o va ex-
    perimenta pe pielea lui însuşi Beai, pus să săvârşească astfel
    de lucruri romantice, din capriciile unei femei.
       John Beai abia scapă de conspiraţie şi de ura localnicilor,,
    nemulţumiţi că nu mai puteau prăda pe negustorii din târg-
    Yiaţa Al Şaldomirului fusese orânduită occidental datorită lui
    John, stricându-i-se echilibrul natural, care împărţea lumea
    în hoţi şi negustori. Odinioară, înainte de venirea Englezului,
    hoţii prădau pe negustori, iar negustorii sărăciţi se refugiau
    în munţi pentru a deveni şi ei hoţi.
       Sărac şi flămând, John Beai revine la Londra, unde cer-
    şeşte chiar la uşa fostei soţii, acum nevasta unui alt asociat
    al firmei lui John. Mary îi dă de mâncare, iar slujnica Liza,
    după ce râde de bietul cerşetor care mai crede în noroc"şi într’un
    cristal ce-1 poartă în buzunar, îi cere acest cristal, susţinând
    că îi este piază rea. Piesa Dacă... se încheie cu revenirea lui John
    la situaţia iniţială. Ciocanul din mâinile Lizei, cu care vroise
    ea .să spargă cristalul, devine un puf de şters praful, iar John
    este trezit de Mary> John adormise şi se visase într’o altă lume.
    Trezindu-se, rosteşte freudian: Aş fi dorit, totuşi, să prind acel
    tren.
       Poate că eroii piesei nu sunt nici John, nici Miralda, iţici
    Hussein, nici Hafiz, nici cristalul buclucaş, nici visul, ci mai
    curând Orientul şi Occidentul, iar agentul acţiunii nimeni altul
    decât Destinul, care, schimbând un singur pas din viaţa omu-
    lui, îi schimbă totul. Irlandezii au voca'ţia marilor corelaţii lu-
    meşti şi supralumeşti şi Lordul Dunsany nu îi desminte.
       Autorul a descris pe oamenii mijlocii din Occident şi Orient
    nu numai prin gesturi şi decoruri, ci mai ales prin tipice reac-
    ţiuni sufleteşti şi prin felul lor de a vorbi. Pe când personajele
    engleze din piesă se exprimă banal, aproape vulgar, cu cuvinte
    ce se repetă, şi în genere într’un stil de argot — eroii orientali
    vorbesc mai tot timpul poetic şi ales. Acest contrast trebue
    respectat şi pe scenă. Cum traducerea argot-ului este aproape
    imposibilă în româneşte, fără a se cădea într’o vulgaritate de
    mahala, ceea ce este contrariu vulgarităţii totuşi civilizate a
    lumii lui John Beai, actorii ar putea sublinia caracterul de lo-
    curi comune al dialogului personajelor engleze, vorbind mai
    neglijent şi mai comun, cu inflexiuni vocale, decât sugerează
    textul românesc, în actul I şi pentru personaje ca John şi Mary
    sau mai ales pentru portafii gării. Dimpotrivă, îndată ce iau
    contact cu Orientalii, personajele engleze se transformă şi ele,,
    mai ales John, care devine mai delicat, mai liric, mai interio-
    rizat, pe măsură ce acţiunea se desvoltă. Interpretul lui John
    Beai va observa această metamorfoză stilistică.
FANTAZIA OCCIDENT-ORIENT A LORDULUI DUNSANY
157
       In ceea ce priveşte pe eroii orientali, aceştia, chiar când sunt
   ■diabolici şi plănuitori de rele, încă se exprimă ales şi posedă
   în glasul lor un fel de lirism tipic omului deprins să contemple
   viaţa decât s’o forţeze în orice clipă. Daud şi Omar sunt aproape
   nişte poeţi şi visători, iar delicateţea sufletului lor trebue accen-
   tuată printr’o permanentă notă lirică, de altfel esenţială întregii
   piese, care ţese o dramă pe un fundal de cea mai aleasă poezie
   mistică şi de ademenitoare visare umană.
       Miralda, principalul personaj feminin, instrumentul desti-
   nului lui John, totodată apariţie stranie şi simbolică, pare o
   fiinţă între două lumi şi ca atare interpreta trebue să se insi-
   nueze, să sugereze, dar şi să poruncească şi să ceară când cu
   inocenţa femeii atrăgătoare, când cu autoritatea şi glasul nefi-
   resc al unei fiinţe primitive, încă «nedomesticită », cum spune
   Dunsary.
       Inch gându-se la confluenţa realului cu simbolul sau a ex-
   perienţei cotidiene cu visarea largă — piesa Dacă... posedă
   momente de surpriză şi senzaţional, de patetism şi superioară
   elevaţiune, chiar dacă la urmă totul apare atât de clar şi de
   firesc ca aventura unui biet om care s’a lăsat înşelat de un vis.
   Jocul destinului articulează toată această poveste pentru scenă,
   construită din elemente rareori puse în relaţie expresivă: rea-
   lism şi visare, dramă şi poezie, humor şi misticism, expresia
   slăbiciunii masculine, prin galanterie şi, în contrast, tăria « slă-
   biciunii » femenine, prin tot felul de capricii, aparent inocente,
   dar cu urmări incalculabile.
       încrucişarea celor două lumi atât de diferite, Occidentul şi
   Orientul; a celor două psihologii fundamentale, masculină şi
   feminină; a celor două moduri substanţiale de comportare:
   contemplaţia şi acţiunea; a tipului poetic cu tipul practic — iată
   serpentine de contraste luminos corelate şi dramatizate de ima-
   ginaţia adâncă şi plină de tâlc a Lordului Dunsany, care totuşi
   nu răscoleşte ca O’Neill, nu ajunge desăvârşirea ca Synge, nu
   te scutură ca Bernard Shaw sau Rirandcllo, dar te 'luminează
   şi îngândurează ca un vis totodată fascinant şi trist.
       Fantezia irlandeză ne face cunoscuţi, de data asta, nu ţărani
   plini de poezie şi primitivitate, ci burghezi puşi în condiţii opuse
   experienţei lor. E în opera Lordului Dunsany acelaşi neastâmpăr
   şi aceeaşi căutare de alte va, pe care, în alte forme, o găsim şi
   la Ycats, Synge, Shaw, O’Neill.
                               PETEU COMARNESCU
                               CRONICI
                  UN MARE POET SOVIETIC:
                                     EDUARD BAGR1ŢCHI
       Dacă Bagriţchi ar fi trăit până în zilele lui Decemvrie 1945, ar fi îm-
    plinit între vii cei cinci zeci deani ai poetului ajuna « nel mezzo del cămin *„
    la jumătatea drumului care duce spre moarte. Dar Bagriţchi n’a aşteptat
    să împlinească o jumătate de veac. A coborît în lumea întunecată de din-
    colo, cu un an înainte de declanşarea celui al doilea război mondial. Şi
    poezia sovietică a pierdut, prea de timpuriu, pe unul dintre poeţii ei cei
    mai remarcabili, unul dintre cei mai apropiaţi de Esenin şi Maiakovskj,
    unul aşadar din glorioasa pleiadă a poeţilor-revoluţionari.
       Bag iţchi a fost un conglomerat curios şi atrăgător, un poet-pescar,
   un estet şi un novator al formei lirice, un soldat şi un matematician. Avea
   ceva din multilateralitatea oamenilor Renaşterii, acele multiple vocaţiuni
   , şi acel fugos temperament care caracterizează poeţii cetăţilor italiene, un
   amestec de Leonardo şi Cesare Borgia, o superbă animalitate şi o dorinţă,
   nestăvilită de a se stăpâni, de-a se cunoaşte şi de-a ajunge dincolo... Din-
   colo de ceî Poate de limitele mărginite ale cunoaşterii, spre culmile arămii
   ale unei necunoscute, înspăimântătoare frumuseţi. In 1927 Eduard Ba-
   griţchi scria:
                  Negru sau alb
                  Armăsarul loveşte
                  Praful zilelor moarte
                  Cuvintele — lovituri de copite
                  Prin viscol
                  Şi fum
                  Cu ascuţiş de lancie
                  Cuvântul...
                  Şi sub mucegaiul
                  Care ne roade oasele
                  Nestăvilit, cu luciri de oţel
                  Ceea ce a fost gând
                  Izbucneşte...
       Prieten cu Vladimir Maiakovsky şi cu estetul Aseev, Bagriţchi a reuşit
    să organizeze eele două aspecte ale poeziei acelei frământate epoci — suflul
UN MARE POET SOVIETIC
*5»
  nou, renovator, al socialismului şi preocuparea formei, desăvârşirea ei armo-
  nioasă, originală.
     Ceea ce îl atrăgea era— în deosebi — viitorul. A compus un volum întreg
  dedicat zilei de mâine, pe care şi-o închipuia luminoasă şi pură, sărbătoare
  a spiritului şi înţelegerii, a muncii şi frumuseţii.
                 Tinereţea noastră cântă
                 Ca apele primăverii
     Şi totuşi avea neliniştea timpului care trece, care se pierde—orice ai
  face — iremediabil, care se iroseşte ca fumul, ca anii, fără a lăsa urm»
  nici pe pământ nici pe cer.
                 Ne-am plămădit şi ridicat
                 Din sânge
                 Şi ochii noştri — orbi
                 Priveau lumina
                  Când oare vom reuşi
                  Să oprim trecătoarea
                  Tremurătoarea umbră
                  A zilei?
      Căutător îndâijit al cuvântului plin, al cuvântului nou, Bagriţchi seriala
  timpul nopţii—numai în timpul nopţii—arzând de o stranie febră. «Fie-
  care volum de versuri, l-am platitcupreţul atâtor nopţi*, îi spunea el lui Aseev.
  Iar zilele erau consacrate ştiinţei. Căci Bagriţchi nu a fost numai un poet:
  ichtiolog de seamă, savant cu renume, vânător pasionat, matematician şi
  om politic, el lucra aproape neîntrerupt 22 de ore din cele 24 obişnuite. Lucra-
  cu teama de-a nu fi luat prin surprindere, de-a nu muri înainte de a-şi fi
  spus ultimul cuvânt.
      Intr’unul din rarele articole, scris de Bagriţchi ca un fel de prefaţă-con-
  fesiune la ultimul lui volum de versuri, poetul spune. « Trebue să luptăm
  pentru crearea unui nou tip de scriitor-savant, cunoscător al timpului
  său, activ, bogat sufleteşte şi înaintaş... un om care e totdeauna în fruntea
  generaţiei sale pe calea spre progres ».            ^
      Consecvent cu această imagine a scriitorului, Bagriţchi a fost — pe rând
  —   ostaş în landurile Armatei Roşii, pescar pe Baltica, agitator politic, de-
  senator satiric, şi... în cele din urmă explorator şi savant. Francezii numeso
  acest tip de om, cu o nuanţă de familiaritate, « un touche-â-tout *. Bagriţchi
  însă era pasionat. Adora viaţa şi căuta s’o cunoască sub toate aspectele ei.
      Acest poet-revoluţionar avea un idol— pe Puşchin,' pe poetul cla-
  sic prin excelenţă, pur şi rece, de o perfecţiune antică. «Pentru Bagriţchi
  —   scrie înti’un articol închinat poeţilor criticul sovietic Vsevolod Azarov —
  problemele formei aveau o covârşitoare importanţă. El dorea să creeze un
  nou stil, un stil care să nu redea decât esenţialul». Adânc cunoscător al poe-
  ziei ruse şi al poeziei occidentale, el a reuşit în ultimul său volum, intitulat-
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
rto
      sugestiv « Ultima noapte » să dea o nebănuită frumuseţe lucrurilor celor mai
      ■simple căci:
                     . ., Cuvântul, pentru care
                     Am luptat o viaţă întreagă
                     £ acum
                     Supus şi ascultător
                     Şi-l ţin în fiâu
                     Ca pe un roib sălbatic
         In 1931, Bagriţchi publicase un lung poem întitulat «Stau de vorbă
      bu fiul meu »,,,
                     Va veni ziua
                     Şi vom păşi
                     Fiul meu
                     Pe toate căile luminii
                     Macii roşii vor incendia
                     Lumea
                     Vom trece prin zările înnebunite
                     Despicate de moarte
                     Printre stindarde care vor arde
                     In vânt
         Bagriţchi prevăzuse războiul. In acelaşi poem vorbeşte despre « Omul
      mahalalei» care se ascunde. .. fiindcă e obosit şi ochii lui spălaţi cu patru-
      zeci de ape.
                     Nu mai ştiu să privească înainte.. .
         Dar lumea veche se prăbuşeşte, nimic nu poate opri mersul timpului şi
      ■* omul mahalalelor » nu-şi poate găsi ascunziş nici în propria lui casă, căci:
      Nu poţi intra în odaie !
                     Fiica ta, în uniformă
                     Tunsă băieţeşfe, te va primi
                     Fără să scoată un cuvânt.
         Moartea lui Bagriţchi, survenită prea de timpuriu, a răpit literaturii
      sovietice pe unul dintre cei mai remarcabili poeţi ai săi. «Gândul despre
      Opanco », acel poem-fluviu — care trebue să fie neapărat tradus în româ-
      neşte— rămâne o capod’operă a genului revoluţionar.
                                                        S OR ANA GURIAN
                               ENRIC IV
      întemeietorul dinastiei franceze a Burbonilor e fără îndoială cel mai
    popular dintre regii Franţei, şi unul dintre personagiile istorice care a lăsat
    posterităţii o amintire mai vie şi mai simpatică. Popularitatea lui, care a
    .fost imensă în epoca regalităţii, şi care continuă să fie şi astăzi foarte în+insă,
ENRIC IV
161
     a devenit de mult proverbială şi nu a fost egalată de a niciunui alt suveran.
     Cu toate acestea, istoricul caro se apropie să cerceteze epoca lui, constată
     cu surprindere, încă dela primul contact cu realitatea, că puţini regi au fost
     iubiţi după moarte mai mult decât Enric IV, dar puţini au fost mai urîţi
     decât el în timpul vieţii.
        Căpetenie de partid religios şi politic, înainte de a fi avut dreptul să se
     gândească la perspectivele celui mai puternic tron din Europa, viitorul
     Enric IV a fost timp de mai mulţi ani principalul autor al războiului civil.
     Moştenitor al lui Enric III după moartea ultimului frate al acestuia, n’a
     putut primi această moştenire decât după lupte tot atât de lungi, în care
     adversarii lui nu s’au sfiit să întindă mâna puterilor străine, pentru a scăpa
     de o domnie care le pălea mai odioasă decât apăsarea străină. In sfârşit,
     chiar după pacificarea regatului şi după ce, datorită înţeleptelor sale măsuri,
     luptele politice se potoliseră şi cele religioase rămăseseră fără temeiu, Enric
     IV a fost totuşi suveranul care a avut de suferit cele mai multe atentate,
     care s’a văzut mai de aproape ameninţat şi detestat cu mai multă încă-
     păţânare, şi a sfârşit prin a cădea victimă cuţitului inconştient al lui Ra-
     vaillac. Cu atât mai caracteristic pentru adevărata faţă a istorici lui apare
     faptul că, îu acest ceas tragic pentru istoria Eranţei, nimeni nu l-a plâns,
     In afară de panegiriştii oficiali şi însăşi soţia lui a trecut cu uşurinţă peste
     o crimă de care s’a putut spune că n’a lăsat-o cu totul nefericită.
        Toate acestea n’au împiedicat totuşi o adevărată idolatrizare a lui Enric
     IV, în ochii generaţiilor următoare. Dovezile popularităţii lui sunt prea
     numeroase, pentru a fi locul să mai insistăm asupra lor. Voiu aminti una
     singură, caro dă adevărata măsură a acestei universa'e simpatii. In timpul
     Revoluţiei Franceze şi al episodului macabru al dărâmării fastuoaselor
     morminte regale dela Saint-Denis, singurele resturi care au fost cruţate
     de revoluţionari, au fost tocmai cele ale lui Enric IV, în care proaspeţii
     sans-culottes, ascultând de tradiţie, vedeau un prim apărător al libertă-
     ţilor populare.
        Cum se explică această izbitoare deosebire dintre realitatea sumbră a
     tabloului istoric, şi nimbul de glorie adăugat de posteritate î De bună seamă
     că nu trebue să so acorde prea mult credit judecăţilor contemporane asupra
     lui Enric IV, întrucât epoca întreagă în care a trăit, a fost prea contaminată
     de pasiuni politice, pentru a ne putea bizui pe sinceritatea judecăţilor ei.
     In afara de aceasta, trebue să se ţină seamă de popularitatea pe care au
     creat-o numelui acestui rege, crima înfăptuită împotriva lui, cum şi nume-
     roasele scrieri cu caracter panegiric, din care va fi destul să amintim celebra
     Eenriade a lui Voltaire, pe vremuri studiată în toate şcolile Europei.
        Mai mult decât prin toate aceste elemente, care rămân exterioare perso-
     nagiului, interesul pe caro i l-a acordat posteritatea se explică prin ade-
     văratul lui caracter. Spre deosebire de alte capete încoronate, care îşi cunosc
     dela început destinul şi îşi alcătuiesc o mască a suveranităţii sub care nimeni
     nu mai vede şi nu mai caută omul, spre deosebire, de pildă, de nepotul lui,
     Ludovic XIV, Enric IV a început prin a fi un om, şi a sfârşit prin a fi un
     suveran, A fost la început un om ca toţi oamenii, mai sus decât ceilalţi 11
                                                                       11
It>2
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     desigur, întrucât era înrudit în al II-lea grad ou regele Franţei, dar această
     îndepărtată înrudire nu putea să augureze nimic pentru destinele lui vii-
     toare. Născut dintr’o mamă care pierduse înaintea lui doi copii în vârstă
     foarte fragedă, educaţia lui a fost dintre cele mai aspre, tocmai pentru a-i
     obişnui organismul şi a-i creia o rezistenţă pe care n’o avusoseiă ceilalţi.
     Prin munţii Bearnului natal, tânărul moştenitor al Navarrei a alergat,
     cu copiii de seama lui, desculţ şi cu mânecile sumese, căţărându-se prin copaci
     în căutare de cuiburi şi însângevându-se de sgârieturi sau de bătăi cu to-
     varăşii. Prima lui hrană fusese o fărâmă de usturoiu, şi prima lui băutură
     câţiva stropi de vin roşu pe care i-i picurase din cupa-i de aur bunicul
     său, regele Navarrei. Cu o asemenea creştere, tânărul piincipe avea să dea
     un personagiu cu totul deosebit de cumnaţii lui viitori, regii Carol IX şi
     Emic III, ultimele plăpânde vlăstare ale dinastiei de Valois.
        Principala caracteristică a personalităţii sale, rezultată chiar din aceste
     apucături ale copilăriei, e o manieră soldăţească, populară, lipsită de grija
     decorului, cu oare ne-a obişnuit prea puţin istoria regilor. La 16 ani, la
     bătălia dela Montcontour, a trebuit să se bată nu cu duşmanii, ci cu propiii
     săi slujitori, care se temeau să-l lase să se avânte în luptă, şi la Coutras,
     în 1587, atunci când avea 32 de ani, a intrat tot atât de repede în conflict
     cu cei care se aruncaseră în învălmăşeala înaintea lui, cu gândul de a-i des-
     chide drumul şi a-1 feri de piimejd'i. Ca rege, s’a puitat cu majoritatea
     curtenilor săi cu o familiaiitate care treliue să fi făcut gioaza şambelanilor
     bine crescuţi. Vechii săi tovarăşi de arme, în frunte cu celebrul d’Aubignâ,
     n’au schimbat niciodată manierele cu care erau obişnuiţi, şi nu s’au sfiit
     să-l certe, uneori în public, pentru greşelile comise, cu o sinceiitaU şi cu o
     cruditate de limbaj care ar fi supărătoare şi pentru personagii mai modeste
     decât un suveran. Iar când istoriograful coroanei, Pieri e Marthieu, grav
     moralist şi om de caracter, a început gă-i scrie istoria, vorbind ş! de .jiele
     defecte ale Regelui, acesta a început prin a se înfuria ca oricare dintre noi,
     dar a admis în cele din urmă că dacă istoricul ar fi ticcut peste defecte,
     nimeni n’ar mai fi crezut că însăşi calităţile lui erau reale.
        Om înainte de a fi suveran, acesta e piimul lucru care trebue spus despre
     Enric IV. Şi ca om, defectele lui chiar, ni-1 apropie şi ni-1 fac mai simpatic,
     nu pentrucă le are, dar pcntrucă ştie să le poaite, fără a se sili să şi le ascundă
     cu ipociizie. A fost un îndrăcit jucător de cărţi şi autorul moral al intro-
     ducerii la curtea Frunţei a acestui flagel, care s’a menţinut până tâiziu în
     sec. XVIII; era însă un jucător foarte incomod pentru tovarăşi, căci nu-i
     plăcea să piardă. In acelaşi timp^setea de cuccriii galante i-a fost atât do
     nestinsă, încât numele lui va rămânea asociat în eteinitate cu acela al lui
     Don Juan. Numele iubitelor luijle o zi şi al favoritelor care l-au ţinut în
     lanţul vrăjilor l»r cu anii, ar forma o listă pe care nimeni n’a avu^ curajul
     s’o scrie. Singura care a vorbit dc aventuiile Vcidclui Galant, ruda lui,
     principesa de Conţi, nu e judecător, ci parte în pioccs, întiucât n’a scăpat
     nici ea de insistenţele şi de făgăduinţele lui Enric. Pentiu una din îndră-
     gostitele sale, piincipcle refuză sa părăsească Paiisul, unde Cateiina de
     Medici îl ţine piizonier, şi de unde ar avea prilejul să fugă, pentru a se re-
ENRIC IV
163
     fugia pe lângă principii protestanţi din Germania. Pentru o frumoasă văzută
     de departe, el părăseşte tabăra în ajunul unei bătălii şi face drumuri întinse
     călare, pentru a ajunge la castelul iubitei din vis. întreaga lui existenţă
     e o cavalcadă amoroasă, străjuită de o parte de legăturile legitime dar fără
     iubire, cu prima soţie, Margareta de Vaîois, şi de a doua, Maria de Medici,
     pentru ^care n’a avut nicio simpatie, şi de altă parte de pasiunea care l-a
     legat de frumoasa Gabrielle d’Estrâes, adevărata şi tiranica lui soţie. Intre
     una şi cealaltă din legăturile acestea, e loc pentru sute de cuceriri mărunte,
     pentru pasiuni subite care alarmează pe înţelepţii prieteni din jurul tro-
     nului, pentru strângeri de mâni care vor avea drept rezultat noui scene cas-
     nice, pentru priviri vinovate care fac pe nobilii curteni să-şi pună soţiile
     la adapost în străinătate.
         Acesta e omul, plin de defecte şi de păcate omeneşti, vinovat de uşurinţă
     şi de nestatornicie, dar plăcut, bun vorbitor atrăgător şi spiritual. Şi
     alaturi de aceste mărunte cusururi, inerente fii ii omeneşti, trebue pusă la
     cântar imensa activitate desfăşurată pentru a asiguia pacificarea şi pros-
     peritatea regatului, înainte de a pronunţa o judecată, oricare ar fi ea. Dacă
     n’ar fi decât dorinţa afirmată de R ge în termenii deveniţi de atunci pro-
     verbiali, de a asigura buna stare a ţărănimii, şi încă această bunăvoinţă
     şi acest interes ar fi noui pentru istorie. Dar alături de afirmaţiile de prin-
     cipiu nu tiebueso uitate realizările, care nu sunt ipai puţin importante.
     Pi intre ele trebuesc amintite edictul din Nantes, care punea capăt luptelor
     religioase şi acorda în sfâişit protestanţilor libertatea de cult pe care o
     reclamau de o jumătate de secol; restabilirea păcii generale, a ordinei finan-
     ciare şi administrative; reformarea impozitelor, din care o parte, mai ales
     cele grevând asupra ţăranilor, au fost considerabil reduse; încurajarea
     agricultuiei, datorită mai ales celebrului Olivier de Serres; refacerea dru-
     murilor şi începeiea construirii de canale navigabile; înfiinţarea industriei
     mătăsariei, prin introducerea în Franţa a culturii dudului; înfiinţarea manu-
     facturii de tapiţerii dela Gobelins şi a celei de covoare dela Savonnerie;
     stabilirea de colonii franceze în Canada şi în Guyana; construirea de nume-
     roase edificii în Paris, Saint-Germain şi Fontainebleau; încurajarea acordată
     ştiinţelor prin deschiderea pentru public a Bibliotecii Regale, şi artelor,
     prin primirea artiştilor în locuinţa regală din Louvre; şi asa mai departe.
     După lunga serie de tulburări şi de războaie civile, care formează epoca
     ultimilor regi din dinastia de Valois, domnia lui Enric IV însemnează astfel
     începutul prosperităţii franceze şi al modernei organizări economice şi admi-
     nistrative.
         Numai întâmplarea care a apropiat cuţitul lui Ravaillac de pieptul
     Regelui, a făcut că o domnie atât de binefăcătoare pentru Franţa, n’a fost
     la fel de rodnică pentru lumea întreagă. Intr’adevăr, după moartea sa,
     supuşii lui au aflat cu surprindere de marele proect pe care-1 nutrea Regele
     şi pe care începuse să-l pună în aplicare, ajutat de înţeleptul lui ministru,
     Sully. Enric IV visase nimic mai puţin decât alcătuirea unei vaste confe-
     deraţii europene, un fel de Ligă a Naţiunilor în care fiecare ţară urma să-şi
     aibă un loc propriu şi o suveranitate bine determinată, dar din care războiul
                                                                                        11'
164
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    şi rivalităţile urmau să dispară, datorită unui Consiliu central, copiat după
    modelul Amficţioniilor greceşti. Proectul acesta, care ar putea fiă pară o
    utopie asemănătoare celei construite de contemporanul Campanella, a fost
    totuşi foaite apropiat de realizare. Europa urma să fie împărţită între 15
    mari state deja existente, excluzându-se din sânul acestei comunităţi na-
    ţiunile care ar fi refuzat să primească credinţa creştină. Păstrându-şi carac-
    terele specifice, ele n’ar fi avut alte obligaţii reciproce decât' de a furniza un
    contingent în armata permanentă europeană, şi un număr de deputaţi în
    consiliul central european. Războaiele ar fi fost înlăturate prin deliberările
    şi arbitiajul acestui consiliu, iar tratatele ar fi fost toate vizate şi garantate
    de acelaşi tribunal internaţional.
       Proectul, multă vreme meditat de Enric IV în taină, fusese apoi împăr-
    tăşit câtorva suverani europeni, care-şi dăduseră adeziunea, în frunte cu
    regina Elisabeta a Angliei. El era îndreptat în primul rând împotriva ten-
    dinţelor imperialiste ale Casei de Austria, şi nu prevedea pentru Pranţa
    alte câştiguri decât cele de ordin moral. In 1610, statele aderente la această
    ideie consimţiseră să pună la dispoziţia Franţei contingentul de trupe care
    fusese pievăzut pentru fiecare din ele, şi Enric trebuia să pornească cu această
    armată împotriva Germaniei, dar nu înainte de a fi încercat, prin convingere
    sau prin constrângere, să înduplece şi această din urmă regiune a Europei
    să adere la proectul de confederaţie universală. In acelaşi an însă Regele fu
    ucis, şi din proectul lui nu se mai realiză nimic.
       Nu rămâne mai puţin adevarat că Enric IV, poate împreună cu regina
    Elisabeta a Angliei, e autorul primului proect de federalizare europeană şi
    de organizare internaţională, proect care se apropie atât de mult de încer-
    carea de Ligă a Naţiunilor produsă de războiul precedent, şi de efortul
    comun al Naţiunilor Unite, la care asistăm în prezent. Şi după cum mo-
    numentul ridicat lui Enric IV la Paris a devenit de mult pentru populaţia
    pariziană un simbol al simpatiei populare pentru marele rege, tot astfel pe
    viitorul edificiu în care delegaţii Naţiunilor Unite vor perfecta planurile
    lor de pace mondială, chipul lui Enric IV va trebui să aducă aminte de
    generoasele eforturi ale acestui înaintaş, şi de această veche, dar limpede
    viziune a viitorului european.
                                                     AL. CIORĂNESCU
         PIERRE EMMANUEL: „LA LIBERTE GUIDE
         NOS PAS” (PARIS 1945)
        Astăzi Picrre Emmanuel este unul din marii poeţi ai Franţei. In 1940,
    când scotea prima lui carte în « Cahiers des poâtes catholiques », e vorba de
    < Elegies i>, cei mai mulţi observatori ai fenomenului poetic n’au descoperit
    pe marele poet de mai târziu. O nesiguranţă explicabilă şi un lapsus de
    registru tot atât de explicabil: s’a crezut că suntem în faţa unuia din acei
            P1ERRE EMMANUEL: «LA LIBERT^ GU1DE NOS PAS »                165
     mulţi care plâng circumstanţial dezastrele Franţei. S’a trecut repede peste
     valoarea intrinsecă a poeziei, pentrucă primă condiţia de cadru, de efort
     şi sensibilitate generală. Fierre Emmanuel a continuat să scrie. Timp de
     cinci ani de zile cărţile lui do poezie, tipărite în edituri şi colecţii care munceau
     pentru o adevărată «renaştere a Franţei», veneau să confirme altceva decât
     o prezenţă pasageră, o contribuţie corectă la regăsirea poetică a Franţei-
     « Tombeau d’Orphie », « Canlos », « Combată avec Ies d&fenseurs », « Jour de
     CoUre », « Le Polte et son Christ», « Orphiques o, « La Colombe » au dovedit scep-
     ticilor faţă de « Elâgies » că Fierre Emmanuel este într’adevăr un poet despre
     care nu se mai poate vorbi în paranteze. De altfel încă din 1942, grupul revistei
     de excepţională ţinută, «Fontaine», care apărea la Alger, îi tipăreşte un volum,
     contribuind în felul acesta la o consacrare mai rapidă şi mai bine meritată.
     Nu trebue să se creadă totuşi că Pierre Emmanuel s’a născut— poeticeşte
     vorbind — în 1940. Debutul lui nu coincide cu primul volum tipărit. Pe
     Pierre Emmanuel, amatorul dificil şi familiarizat cu literatura bună l-a
     putut întâlni sporadic şi în « Mesures » şi în « Commerce » şi chiar în « Nouvelle
     Revue Franşaise » pentru ca să nu cităm decât revistele mai prestigioase.
        Insă nu e mai puţin adevărat că poetul s’a realizat tocmai în această
     perioadă contradictorie, în acest interval tragic pe care Franţa a trebuit
     să-l străbată cu îndoieli, cu puteri şi voinţe. Se pare că poezia lui Pierre Em-
     manuel e mult tributară acestui moment şi că n’ar fi fost exclus, ca altele
     să fie căile ei, dacă în conştiinţa poetului nu s’ar fi localizat anumite semne,
     anumite rezistenţe pe care lc-a întâlnit în contactul lui tragic cu lumea,
     în acest răstimp dificil de patru ani. Există chiar în substanţa însăşi a poe-
     ziei lui Pierre Emmanuel o dublă vocaţie, un fel de dualism perceptibil care
     antrenează poezia pe duble registre, oferind cercetătorului posibilitatea să
     constate unde s’a făcut confluenţa dintre permanent şi momentan, dintre
     esenţial şi istorie. Pentrucă este evidentă la Emmanuel, intervenţia reali-
     tăţii imediate, am putea spune a realităţii istorice, în substanţa imuabilă şi
     atemporală a poemului său posibil, iniţial.
        Pierre Emmanuel— aşa cum îl desemnau poemele lui publicate înainte
     de 1940 — şi cum de altfel şi continuă să-l reprezinte o parte din volumele
     lui ca, « Tombeau d’Orphâe » sau « Priâre d’Abraham o este un poet care
     voeşte să reabiliteze în poezia contemporană, valenţele mitului. Angajament
     dificil, care poate naşte simpla idee de mit ca la Platon sau mitul-avort ca la
     Vigny. Pierre Emmanuel reuşeşte sa-şi organizeze o predispoziţie avansată
     şi puternică pentru această încercare şi datorită înţelegerii lui violent pro-
     blematică a valorilor publice, el reuşeşte să inoculeze poeziei moderne mitul
     în stare de veleitate. Pentrucă tocmai în momentele de elaborare, de clari-
     ficare şi definiţie nu atât a realităţii mitice, cât mai ales a mitului însuşi,
     circumstanţe exterioare angajează conştiinţa poetului şi pe ’ alte direcţii.
     Poezia franceză în întregimea ei îşi revizueşte preocupările pentru a fi soli-
     citată de o nouă realitate: aceea a momentului 1940. Ar fi foarte interesant
     un studiu care ar înfăţişa cu date concrete această nouă disponibilitate,
     această nouă orientare, acest nou tropism al poeziei franceze în momentul
     1940. (Se pare că determinarea unui nou centru de greutate, către care s’a
i66
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     îndreptat poezia franceză e altceva decât o simplă acomodare, un simplu
     argument de participare. Poate că nioio altă literatură decât cea franceză
     n’a trăit acest tragism cu o mai severă autenticitate.
        Angajamentul a fost fatal şi reacţiile lui, spontane. Nu cumva existenţa
     vie a culturii franceze, impunătoarea ei existenţă, e singura explicaţie a *-
     acestui fenomen care n’a confundat snobismul determinării cu determinarea
     însăşi?. Pierre Emmanuel suferă insinuarea momentului de care pomenim
     şi poezia lui devine altceva decât o predispuseseră antecedentele. In locul
     unei poezii statice, preocupată doar de arhitectura cât mai definitivă a
     mitului, care să o susţină şi să o reprezinte, intervine realitatea specială care
     îl solicită, momentul care îl angajează, îl dinamizează prin divergenţă, prin
     acte şi orientări inedite. Poetul nu mai construeşte mituri ci se angajează
     lucid în afara lui, în realitate. Nu mai e preocupat de idee sau fapt, ci de
     necesitatea ideii şi a faptului. Poetul recunoaşte realitatea. Şi procesul
     acestei recunoaşteri se face prin renunţări: renunţarea la arhitectura poe-
     mului mitic şi retroversiunea acestui poem în datele realităţii care solicită
     sprijinul util al poetului. Apare aşadar şi noţiunea aceasta, bătrână ca istoria,
     ca şi miturile însăşi, noţiunea de util. Poetul o recunoaşte.
        A luptat cu ea, a cochetat cu ea, a renegat-o şi a dorit-o, pentru ca între
     ei să se stabilească până la urmă procese de reciprocitate. Pierre Emmanuel
     este într’o dilemă dintre cele mai comune, deci dintre cele mai greu de rezQlvat.
        In această splendidă dilemă, care, în definitiv, angajează frumosul şi
     binele, stă însăşi măsura de existenţă a marilor poeţi. In modalitatea acestui
     raport, în natura şi echilibrul lui, stă însăşi măreţia creaţiei. întrebările şi
     neliniştea se nasc din momentul în care apar evidenţele separate. Pierre
     Emmanuel este poetul raporturilor definite: el sintetizează şi înţelege— ca şi
     înaintaşii lui, puţini — preţul sintezei în poezie. Moştenitor posibil al lui
     Claudel şi Peguy, înţelegerea lui Pierre Emmanuel capătă accente proprii,
     soluţii personale, acorduri inedite. Evoluţia lui nu e numai interesantă,
     ci şi firească: Pierre Emmanuel merge dela simplu la total, dela început la
     sfârşit. Restrânsă şi tributară categoriei în primele lui cărţi, poezia lui devine
     în ultimele, cucerire, imn total, rapsodie, sentinţă.
        Aşa cum se prezintă în volumul de faţă, poezia lui Pierre Emmanuel
     e o evidenţă, un bun câştigat din semnul meditaţiei, din înţelegerea datelor
     care pretind omului atribute care să-l depăşească şi din condiţia lui coborîtă,
     infiltrată în realitatea imediată. Intre aceste limite, circulă voinţa palpabilă,
     concretă, a poetului, de a asigura şi unei limite şi celeilalte dreptul de reci-
     procitate consimţită. Insistenţa cu care poetul îşi organizează această voinţă
     de a servi limitelor este însă în acest ultim volum mai evidentă, mai distinctă.
     Poetul crede aici aproape discursiv, întru atâta voinţa lui este de transpa-
     rentă, de proclamativă.
        Iată pentru ce Pierre Emmanuel a şi simţit nevoia să-şi autoprefaţeze
     volumul printr’o serie de explicaţii, de lămuriri, despre natura, funcţiunea
     şi semnificaţia poeziei. Pentru el poezia apare dela început, ca o putere a
     istoriei, ca o condiţie de a suporta şi predispune istoria însăşi. 1 ealtfel această
     • oncepţie activistă a poeziei ne e cunoscută nu numai din prefaţa volumului
PIERRE EMMANUEL: «LA LIBERT^ GUIDE NOS PAS
67
     de azi, ci şi dintr’un studiu mai vechi al poetului, publicat în număful pe
     Ianuarie al revistei « Pocsie 45 1. « Poezia unei epoci, spunea el atunci, nu
     este decât o formă a istoriei » pentru ca de data aceasta să aflăm şi mai precis
     în ce constă şi cum se exprimă această formă. Pierre Emmanuel e un cre-
     dincios. El crede în răscumpărarea şi regăsirea omului, crede în regăsirea
     directă a acestuia, crede în istorie ca efort omenesc, crede în poezie ca metodă
     totală şi unică pentru toate felurile acestea de renaştere. « Fiecare dintre noi
     este un creator de umanitate, spune el, după rangul şi ordinul lui. Viaţa nu
     este in afară de noi, ea este noi ». Recursul acesta — aparent naiv prin accen-
     tele lui—la valorile care pun condiţia omului într’o ecuaţie entuziastă,
     constitue la Pierre Emmanuel altceva decât o atitudine majusculizată, dar
     exterioară. Ea este însuşi miezul gândirii şi poeziei lui Emmanuel, voinţa şi
     calitatea ei de a presupune realitatea, de a o anticipa şi servi. Pentru el liiismul
     modern nu începe sa existe decât din momentul în care naşte perspectiva
     spaţiului viitor al istorici. Dar ce înţelege Pierre Emmanuel prin această
     perspectivă ? înţelege un fel de dinamism deplin, care angajează foiţele omului
     şi ale naturii pentru prosperitatea lor însăşi, şi pentru localizarea în istoiie
     a accstei-prosperitaţi. Ori pentiu aceasta, trebuesc incitate facultăţile crea-
     toare ale oamenilor şi trebueşte avertizata istoria. Ineiţia, vidul, indiferenţa
     sunt masuri care ticbuesc retroversate. « In repaos, natura omenească este
     informă, ea trimite în toate direcţiile pseudopode debile », care simplifică actele
     omeneşti, le anulează disponibilitatea de creaţie. Recursul la perspectivă
     al lui Pierre Emmanuel invită apoi la un fel de lărgire a dimensiunilor în
     oare omul trebue să existe şi să creeze. Pentru această paranteză a pluri-
     dimensiunii însă, omul trebue angajat definitiv, cu trupul şi spiritul lui.
     Şi aici, Pierre Emmanuel se ridică împotriva acelora care disciplinează uni-
     lateral, în deosebi împotriva acelora caro, coordonând mişcările exterioare
     ale omului în vederea pura a utilajului, ajung la o aparenţă a echilibrului,
     la o falsă putere, la o iluzie minoră. Condiţia adevărat utilă a omului e con-
     cepută de Pierre Emmanuel, nu printr’o reducere la scheme, printr’o inflaţie
     a unilateralului, ci printr’o enogie egală care să antreneze şi corpul şi spi-
     ritul. Se întâmplă însă că această energie nu lucrează cu entităţi, cu forme
     constituite, ci cu divergenţe şi semne contrarii. Aici intervine poezia. Pentru
     ca rosturile acestei energii să fie eficiente, ajutorul poeziei devine sine-
     qua-non. Tocmai pentrucă poezia are această facultate de a ralia divergenţele1
     pentru a anticipa forma de certitudine şi progres uman. Ea e un preludiu
     febril al rezultatelor încete, care se definesc târziu, după chibzuinţe şi evo-
     luţii. Această activitate prefiguratoare a poeziei se naşte — după Emmanuel —
     prin dexteritatea omenească de a folosi forţele imaginaţiei mitice, a simbo-
     lurilor. « Noi avem—constată poetul—puterea de a încarna, în simboluri,
     dotate cu o viaţă proprie, câteva tendinţe obscure, câteva postulări indistincte,
     care scapă exerciţiului direct al raţiunii». Pentru stimularea lor spre expresiei
     poetul indică un transfer de simpatie. Şi Emmanuel constată că Baudelaire
     a fost printre primii poeţi care au asigurat existenţa acestui revelator transfer
     simpatetic. Acea /oret de symboles a lui Baudelaire încetează să mai însemne
     pentru Pierre Emmanuel o simplă metaforă. Ea devine expresia însăşi a
168
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     creşterii organice a-imaginilor. Acest splendid edificiu vegetal din poemul lui
     Baudelaire nu e decât rezultatul unei solidarităţi dintre speţe diverse, o
     luptă de coaliţii, un rezultat de contrarii, o victorie asupra forţelor presupuse
     disparate şi obscure. întocmai ca şi acea semnificativă « foret de symboles »,
     adevărata gândire simbolică se întreţine din colaborarea organică a tuturor
     forţelor elementare, care deşi disparate în afinităţile lor, acceptă acest
     transfer de simpatie, ca o modalitate ce le uneşte, le apropie şi leagă.
         Atât de semnificativă este pentru Pierre Emmanuel această coeziune
      regăsită n puterilor contradictorii şi elementare, încât el găseşte că însuşi
      sensul frumosului nu constă decât în intuiţia creatoare a acestor puteri.
      *Ce este sensul estetic—se întreabă el—dacă nu funcţia vitală care tinde
      la echilibrul forţelor, la 'plenitudinea formelor?» Şi tot aci şi reversul moral
      al acestei recunoaşteri. « Ce este destinul, dacă nu totala convergenţă, durata
      universului simbolic, a cărei intuiţie fugitivă, nu e străină nimănui şi pe
      care opera frumoasă o face să se nască misterios in prezentul său etern? ».
         Intr’adevăr, posibilitatea noastră de a anticipa asupra viitorului nu se
      face decât cu ajutorul simbolurilor. Nimeni nu neagă că ele sunt fragmentare,
      obscure, incoerente, că oamenii care le suportă sunt şi ei în continuă efer-
      vescenţă dureroasă, neterminaţi, discontinui, problematici. Numai că ei
      menţin actuală veleitatea de unitate şi regăsire, ceea ce dovedeşte din partea
      lor o reală « memorie simbolică ». Există chiar o voinţă circulatorie de a între-
      ţine acest fel de memorie şi pe aceasta Pierre Emmanuel o identifică în istoria
      oamenilor, mai cu seamă în eroii şi zeii acestora. Acestor zei şi acestor eroi,
      poetul nu le acordă însă creditul de a reabilita umanitatea, de a-i oferi drumul
      spre unitate şi împlinire. Din această pricină, Emmanuel găseşte că dramele
      actuale ale omenirii nu pot fi remediate în parte ci în totalitatea lor. Cum î
      Printr’un act de îndrăzneală, printi’un recurs puternic la voinţa de a îndiăzni.
      E vorba să îndrăznim a face din istorie o secţie critică, să examinăm istoria.
      Din ţesătura ei contradictorie noi vom alege, nu vom nega totul, nu vom
      primi totul. Vom selecţiona critic. Şi procesul critic va permite premizele
      anticipative ale poeziei. In felul acesta vom folosi măsura înţelegerilor totale
      şi vom ajunge la voinţa finală de a « maîtriser l’univers ». Dar « maitriser
      Vunivers = maîtriser Vhomme ». Şi omul acesta ignoră, într’adevăr, cunoa-
      şterea forţelor lui, nu poate ajunge, nu se poate verifica în armonie. Civili-
      zaţiile au trecut pe lângă existenţa lui intimă, istoria l-a înregistrat capri-
      cios, religia l-a turmentat cu evlavie şi mediocritate, morala i-a impus rigori
      sau numai probleme. Refuzat de toate aceste tiranii verificate, izolat şi
      singur, omul nu şi-a simţit justificarea. De aici introducerile lui metafizice,
      de aici conştiinţa nenorocită, absurdul, indiferenţa şi moartea. Pierre Emma-
      nuel ajunge — pe căile lui, proprii — să afle că a sosit momentul preo-
      cupării de om «.Timpul intuiţiilor decisive a sosit, dacă omul vrea să-şi salveze
      raţiunea de a fi ». Şi în momentul acesta suprem Pierre Emmanuel recunoaşte
      o singură modalitate de salvare: cea lirică. «Omul care va veni va fi liric,
      dacă el vrea să ducă pe culmi, forţa vie a universului i, mărturiseşte ca un profet
      tânăr, Pierre Emmanuel. Iar mitul viitorului— ca modalitate expresivă —
P1ERRE EMMANUEL: «LA LIBERT^ GUIDE NOS PAS»
169
    va fi mitul cuvântului. Eliberarea se va face prin cuvânt, pentrucă la sfârşit
    va fi ou vântul.
        Aceasta e « prefaţa » din « La Liberii guide nos pas » — un exerciţiu pentru'
    certitudinea poetică, singura în stare să ofere haosului actual drumul armo-
    niilor. In ceea oe priveşte poemul propriu zis, el stă în « La Libertâ guide nos
    pas » sub semnul realităţilor apăsătoare pe care a trebuit să le suporte Franţa
    în momentul amintit. Interesantă e detaşarea lui Pierre Emmanuel de ma-
    niera de a ajunge la simbol prin eforturi abstracte. Nimic din olimpianismul
    static, din înţelegerea intimă şi severă oare prefigurează mitul printr’o geo-
    metrie superioară şi degajată. (Clasic e cazul din « Le Poite ei eon Chriet»
    sau « Priire (PAbraham »). In volumul acesta poetul e contemporan ou deza-
    strele şi nădejdile Franţei, ale Francezilor oa Francezi, dar mai ales oa oameni,
    e alături de ruinele imense pe care nu le cântă, ci în faţa cărora înţelege,
    e prezent la crimele şi înălţările oamenilor, cunoaşte fervoarea păcii şi comu-
    nică întocmai ca un iluminat intermediar cu morţii Franţei. Nu e absent
    nici sângele— oare înainte de a nu ierta, există— nu lipseşte nici pământul
    şi nici peisajul, nici istoria Franţei.
        Un prim ciclu din volum, ne prezintă un Pierre Emmanuel înspăimântat,
    interogativ, un Emmanuel care alătură nostalgia de ură, cu o tonalitate
    neatinsă nici chiar de poemele de aceleaşi fel ale lui Paul Eluard:
                 0'u est tu mon pays d'eau vive et de forits
                 pays aimi des morte, terre fidile et tendret
                 Je tăie en vain du pied le sol, guettant le rythme
                 tenant de prolonger mon sang jusqu’ă Ies morte,
                 je tends Voreille au sourd icho de tes paysages
                 d’ou par foia quelle voix me vient, inconsolie.
                 Tout est mort. Qui lo-bos ose marcher t Qui ose
                 parlert Ce sont Ies loups qui rodent... On a peur
                 de sa mort iiirie sur la neige, la neige
                 immensiment mueite, aux aguels. On a peur
                 jusque dans le tombeau— on se tend, on ipie
                 le mutisme, on apprend ă mourir, on se tait
                 plus fort en entendant Ies longs cris de torture
                 on est seul par millions sans patrie que la Peur.
        Şi această frică majusculizată persistă încă în multe din poemele acestui
    ciclu. Pierre Emmanuel o retrăeşte sincer şi cu intensitate. 0 frică apăsătoare,
    permanentă, o frică paralelă cu neliniştea oamenilor şi a elementelor. Printre
    revărsările ei tremurate şi indicative, se întrevede însă înfiriparea unui alt
    mare sentiment care începe să circule şi să anime poezia lui Pierre Emmanuel:
    ura. Ura împotriva răului şi a celor răi, a celor injuşti şi a celor mai puternici
    decât puterea, ura aceasta care circulă oa un sânge neînduplecat, e expusă
    fie direct, în interogative şi afirmaţii simple, de un mare efect liric, fie indirect,
    printr’un recurs la cadru, ca în acest peisaj pe oare o explicaţie oa aceasta —
    * II neige sur le crime » îl scuteşte de orice comentariu prelungit.
17»
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
         Poemul care poate rivaliza cu toate volumele lui Aragon din această
     ipostază — începe, printr’o invocare teribilă a tăcerii şi morţii {«La tete
     dans la tombe et touchant de nos livres— Ies Uvres de ces morts que nous serons
     demain») trece apoi la acest refren de alb şi sânge, teroare şi sublim:
                   Feu sur la neige,
                   Feu sur Ies demiers vivants
                   Qu’importe que le sang sature cette terre
                   il neige assez des morts pour couvrir tout de sang
     şi continuă, definitiv, pe acest ton de « complainte {inie »;
                   II neige sur le crime de longs soupirs (Tabsence
                   des souvenirs vitreux sur Ies Uvres tordues
                   II neige sur Ies plaies des tnains blemes, habiles
                   aux caresses voilies comme aux fortunes nues
                   II neige ă lourds jlocons de blancs regards d’aveugles
                   qui comblent ies grands trous que font Ies yeux des morts
                   II neige un lent duvent de meurtre sur Ies plaines
                   aussi lasses que le sommeil des assassins.
         In acelaşi ciclu, Pierre Emmanuel închină un poem întreg Goi maniei
     («A V AUemaqne») căreia îi deplânge vocaţiile pentru dezastre (<iPeuple panique
     sur Ies peuples ») şi unde găseşte că sălăşlucşte liberi» şi nefericită « la Majestk
     du Mal». Mai departe poemul eFort Montluc * destăinueşte circumstanţele
     în care poetul îşi vizitează un prieten închis. Pentru a ne lamuri despre geneza
     exactă a poemului, Emmanuel ne dă şi informaţii precise caro stau la baza
     existenţei acestui poem. O notă subsidiară pomeneşte de un teren imens şi
     pustiu, în urma căruia se înălţa un zid enorm cu ferestre şi giilajuri. Piie-
     tenul poetului locuia la ultimul etaj al închisorii. La vizita făcută acestuia
     participau patru peisoane: poetul, o prietenă, un copil şi o mamă trista.
     Pândeau orele 6—6'/i seara, când veghea era mai slabă. Prizonierii profitau
     şi se arătau la ferestre. Prietenul poetului şi tatăl copilului, agita braţele în
     semn de prietenie şi recunoştinţă. Ei rămâneau nemişcaţi pentru a nu fi
     surprinşi de sentinele. Pierre Emmanuel măituriseşte, încheind, că nu distingea
     decât ovalul sumbiu al feţei deţinutului şi câteodată lumina ochelarilor
     acestuia. Preţioasă pentru înţelegerea nu numai a poemului, ci a tehnicei
     generale de a recepta şi oferi un fragment de realitate, indicaţia lui Pierre
     Emmanuel constitue un document în plus pentru poezia lui şi pentru motivele
     lui de sensibilitate.
         Despre al doilea ciclu, mai luminos, premergător armoniilor şi luminii,
     ciclul 1 Colombe » nu ne vom ocupa, decât altădată, deoarece poetul a alcătuit
     cu poemele de aici un nou volum, apărut anul trecut în Elveţia. _
         Rămâne să însemnăm câteva cuvinte despre ultimul ciclu, acela care
     de altfel dă şi titlul volumului. Dedicat lui Aragon şi Elsei Triolet, ciclul
     acesta constitue etapa bucuriei, a eliberării, când libertatea călăuzeşte într’a-
     devăr conştiinţele atâta vreme interzise. Se deschide cu un « Hymne ă la
           PIERRE EMMANUEL: «LA LIBERT^ GUIDE NOS PAS*                 171
   France » care aminteşte mult de acela al lui Pierre Jean Jouve publicat în
   1939 (de altfel e bine să amintim într’o paranteză că Pierre Emmanuel
   preţueşte enorm poezia autorului « Versurilor Majore ») şi conţine, printre
   altele, un mare « Hymne de Pentecote » din care cităm această invocaţie sim-
   ţită a libertăţii, pe care n’o egalează poate decât poemul « Liberti » al lui
   Paul Eluaid din « Poisie et V iriţi 1942».
                Arbre oii le firmament fait mon nid a la jourche
                des bras tendant a Dieu le miroir des mains nuesl
                Chant toujours vert qu’emplit le langage des sources
                dont le secret ne tarit point d'etre connu.
                Vn seul langage itend sur le monde ses branches
                l'ombre d’un seul oiseau pousse ses frondaisons
                sur le mystere itroit de cette page blanche
                comme sur V uniţi magique des saisons.
                Ce langage que nul n’apprend s'il ne l’invente
                nsî VArbre universel ne germe de son coeur
                chaque voix est le fiul de la feuille vivante
                des voix sans nombre qu'il accorde en un seul choeur
                O Liberii t C’est toi que je nomme cet Arbre
                toi dont 1’ăme est la seve pourpre de l'amourl
                Sur le monde aveugle du sombre iclat des armes
                ton ombre est le soleil souriant d'un beau jour.
       « La Liberii guide nos pas » se termină printr’o invocare adresată poeţilor
   de pretutindeni, care reprezintă în acelaşi timp şi arta poetica promovată
   şi expusa de Pierre Emmanuel ca pc o expeiienţă şi ca pe o răscumpărare.
   Profesiune de credinţa şi totodată invitaţie, poemul acesta încheie unul din
   cele mai mari mesagii de poezie pe care Franţa le-a trimis omenirii:
                Ce livre nous Vavons icrit dans le tombeau
                Tauteur en ful un peuple anxieux de Lazares
                Nous connaissons le prix des symboles avares
                nous entendions craquer de colere Ies mots.
                Aujourd’hui que l’on ote au verbe son băillon
                Vart n'est plus de masquer de la main ses paroles:
                Apris le lent chemin dans l’obscur des symboles
                ce souffle qui per<;a l'dpaisseur des prisons
                Qu'il iclale l O chanteurs, le monde vous attend
                il tient ă vous de lui crier une espirance
                et d'aspirer ă pleirts poumons la force immense
                qui donne d cet espoir de diborder le temps
                                                         (« Aux poătes *)
172
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     Poezia poate să mulţumească într’adevăr lui Pierre Emmanuel că i-a
  oreat o speranţă. Speranţa de a servi şi de a se servi. In sine şi pentru alţii,
  poezia lui Pierre Emmanuel e o forţă a tinereţii continui.
                                          VIRGIL IERUNCA
                  LION FEUCHTWANGER DESPRE CLICA
                  NAŢIONAL-SOCIALISTĂ
                                      « Veu la naturelle instabilită de
                                   nos meurs et opinions, il m’a semblă
                                   Eouveat que Ies bons autheurs mes-
                                   mes ont tort de s’opiniastrcr ă for-
                                   mer de nous une constante et solide
                                   contexture ».
                                               Montaigne, II, 1.
     Sentimentele mele faţă de scriitorul Lion Fcuchtwanger sunt dintre cele
   mai complexe, ca şi faţă de compatriotul său Jacob Wasserman. Mi-am dat
   fireşte seama din primul moment că mă aflam în faţa unor mânuitori ai fra-
   zei de o abilitate aproape demonică. Am fost cucerit ca oricare altul de vraja
   atmosferei pe care stilul lor ştie s’o creeze, ca al nimănui. Dar insistenţa
   cu care stăruiau în subiecte profund penibile, atracţia lor pentru cazuri
   crude şi abjecte de psihologie, exclusivitatea cu care tratau exemplare
   umane alături de care eroii lui Dostoievski sunt exemple de claritate, logică
   şi continuitate, mă buimăceau. Respins şi atras totdeodată, reciteam neîn-
   cetat în Etzel Andergast povestea boalei lui Iilen, o reuşită stilistică aproape
   unică în istoria literară, unde magia scriitorului e singura explicaţie a unei
   atmosfere de mister care nu rezultă din nimic altceva.
     Cu Lion Feuchtwanger mergeam însă mai departe: romancierului abil i se
   adăuga un cunoscător erudit al istoriei, al antichităţii în special. Iar psiho-
   logia, oarecum melodramatică, a lui Wasserman era, la el, (înlocuită cu o
   pătrundere adâncă, de sigur cinică, stranie şi ea, dar atât dc sinceră şi de
   complet legată de ceea ce examina, încât izbutea să stabilească înţelegerea
   deplină cu cele mai bizare profiluri sufleteşti. Cu greu, cred, poate rezista
   cineva farmecului lui Feuchtwanger. Istoriei şi contemporaneităţii el a cerut
   cazuri din care alţii ar fi făcut procese simple: ar fi condamnat nedreptatea
   şi ar fi proslăvit victima. Dar Feuchtwanger nu. El ştie prea bine că viaţa
   nu e niciodată atât de clară şi că oamenii cei mai nedreptăţiţi nu vin, nu pot
   veni absolut curaţi în faţa călăilor lor. Feuchtwanger ne cere să fim oameni
   întregi şi să dăm dovadă de curaj: cromolitografiile şi imaginile din Epinal
   le lasă altora care-şi cuceresc uşor cetitorii prin cuvinte alese şi înălţătoare.
   Dela el putem învăţa că un om merită să fie admirat chiar dacă nu e un .
   exemplu perfect al tuturor virtuţilor. Actul de matură judecată pe care-1
LION FEUCHTWANOER DE3PRE CUCA NAŢIONAL-SOCIALISTĂ 173
   presupune Feuchtwanger e acesta: Scăderile sunt inerente firii omeneşti;
   defectele, păcatele poate nu împiedecă pe un individ să fie mare într’un
   domeniu, să aibe dreptate şi să se bucure de respectul nostru. Dar e mai pu-
   ţin uşor decât pare; noi cerem mereu semenilor noştri să fie desăvârşiţi, în
   bine sau în rău. Suntem obsedaţi de ideia purităţii. Această puritate în ochii
   lui Feuchtwanger nu există. Există numai — schimbător şi inegal, trudit şi
   încântat, ambiţios şi naiv, încăpăţânat şi desnădăjduit, sensibil şi neîndu-
   plecat — sufletul omenesc, bietul nostru suflet, cu care forţe mai mari ca el
   se joacă în voie şi-l duc cu încetul unde vor.
        Diavolul, spune un scriitor francez, e un obsedat: loveşte mereu tn ace-
   laşi loo. De sigur pentrucă ştie că acolo va obţine acces mai uşor. Feucht-
   wanger a ales din istorie tipuri variate, dar care au ceva comun: eroii lui
   sunt bine înzestraţi, dar un desechilibru fundamental îi predispune la un
   sfârşit dramatic. Soarta, în cel din urmă moment, pare a le da o ul-
   timă şansă: dar ei nu mai au vlaga necesară luptei, şi cedează. Evreul Siiss
   merge spre moarte pentrucă aşa vrea: e o soluţie a dilemei sufleteşti în care
   se sbate. Trimeterea lui în judecată nu rămâne mai puţin perfidă, condamna-
   rea lui mai puţin nedreaptă şi executarea lui mai puţin barbară. Flavius
   Josefus e la Roma, trăieşte în linişte şi bogăţie, dar e departe de a fi fericit:
   ţara lui a fost nimicită şi multora poate părea un simplu oportunist. Josefus,
   care acţionase ca un naţionalist intransigent când relaţiile Judeei cu Roma
   'erau încă bune şi susceptibile de îmbunătăţiri, acceptase să intre într’o
   familie romană şi se alăturase cu trup şi suflet poporului roman tocmai
   când ai lui luptau cu disperare, un mănunchiu de oameni absurzi, sortiţi
   înfrângerii, eroici. Totuşi Flavius Josefus e sincer mereu, fapte contradic-
   torii şi aparent josnice vin dintr’un suflet complicat dar cinstit. Senatorul
   Varo, creatorul urzelii care avea să-l ridice pe falsul Nero împotriva Flavie-
   nilor, e şi el un patriot, convins de binefacerile unei politici romane filo-
   orientale, care printr’un pseudo-Nero încearcă să restabilească un sistem
   de pe urma căruia s’ar fi putut prea bine ca imperiul roman să profite enorm.
   Dar motivul care-1 determină să pornească la acţiune e strict personal şi
   meschin. Feuchtwanger nu-şi face iluzii: Varo vrea o politică romană de
   prietenie cu popoarele orientuîui, dar e» şi un bătrân acrit, a cărui vanitate
   e exacerbată. Şi se manifestă ca atare şi înţeleptul politician şi naivul opo-
   ziţionist.
        Descriind mediile germane naţional-socialiste, Feuchtwanger avea să
    rămână credincios metodei lui obişnuite, să păstreze spiritul lui atât de pu-
    ţin convenţional sau unilateral. Cartea lui, Die Zauberer, e un roman, de si-
    gur. Dar e un document istorio deopotrivă de interesant ca Evreul Siiss
    pentru veacul al XVIII-lea sau trilogia Josefus sau Falsul Nero pentru
    primul veac al erei noastre. Feuchtwanger e calm şi neîncrezător, ca de obi-
    ceiu. Când vorbeşte de astrologul naţional-socialist Lantensack e acelaşi
    Feuchtwanger pe care-1 cunoaştem: autorul pentru care o victimă poate fi
    deplânsă, dar care o vede tot ca pe un om, deci ca pe un amalgam de ciudăţenii,
    de laşitate, de impulsuri necontrolate, de superstiţii şi vanităţi rănite, de
17
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     imehse ambiţii şi nespusă lene. Ştim că Feuchtwanger e un adversar al na-
     ţional-socialiştilor şi că ei l-au exilat după ce i-au ars căiţile, casa, manu-
     scrisele şi notele. Dar nu vedem în cartea lui nicio părtinire, nicio pornire.
     Omul e puţin ironic şi puţin milos, ca ’ntotdeauna; imparţial, până la ră-
     ceală; scrupulos, până la cinism.
       Hitler şi Roehm sunt descrişi cu atâta seninătate şi înţelegere, cu atâta
   degajare şi atenţie încât asupra lor se lasă un fel de atmosferă binevoitoare.
   Arta lui Feuchtwanger ştie să întrebuinţeze ceea ce e turbure. Toate perso-
   najele cărţii sunt scăldate de aceeaşi lumină: inteligenţa şi perspicacitatea
   lui sunt atât de lucide încât ele nu mai par, ca în alte volume, răutăcioase,
   ci de-a-dreptul mişcătoare. Dacă Feuchtwanger ar fi fost vehement, lucra-
   rea lui ar fi rămas dreaptă şi de sigur impresionantă. Dar aşa cum se prezintă
   e teribilă: tonul ei liniştit o transformă într’o piesă de o importanţa capitala,
   care atârnă greu într’un dosar unde nu lipsesc piesele concludente.
       Lautensack e un provincial, de origină modestă, caruia nu-i lipsesc anu-
   mite daruri în domeniul încă atât de puţin cunoscut al spiritismului.
   Altul şi-ar fi bătut joc cu uşurinţă de un hipnotizator. Dar Feuchtwanger
   nu aparţine acestei categoiii de scriitori, care acceptă facilul; crede greu în
   bine, dar crede greu şi în rău. Feuchtwanger admite că telepatia constitue
   un câmp de cercetări încă cu totul neverificat; nu râde de Lautensack,
   constată doar că acesta — în loc să-şi ia predispoziţia în serios şi s’o supună
   unor observări ştiinţifice, cum îi propune piofesorul Hravliczik—prefera sa
   şi-o comercializeze pe scene de music-hall în tovărăşia jovialului şi bono-
   mului Alois Pranner şi mai apoi să şi-o ofere pentiu scopuri de propagandă
   partidului naţional-socialist, în schimbul unor sume do bani destul de mari
   şi al unor şi mai mari expectative pentru/viitor. In partid Oscar Lautensack
   e introdus de fratele lui, Hans, al cărui nume — mai autentic arian — e
   acum Hannsjorg, un individ cu o crimă pe conştiinţă, care deţine posturi
   de încredere în organizaţia centrală a partidului. Aventura lui Oscar Lauten-
   sack se plasează între 1932 şi 1934. Asistam la căderea lui, dar o ghicim, în
   1934, şi pe a lui Hannsjorg, a lui Proell (Roehm) şi a contelui Zinsdorf, că-
   lăii săi. Acest crâmpeiu de tragedie care no e descris e precedat şi urmat
   de altele, pe care istoria ni le arată şi care măresc tristeţea nesfârşită a po-
   vestirii lui Feuchtwanger.
       Tristă, într’adevar. Lautensack e un arivist, dar e şi un nenorocit, un
   ambiţios ros de vanitate şi un îngâmfat pe care-1 ia gura pe dinainte ori de
   câte ori e câtuşi de puţin sgândarit. Prevestirile lui l-au cucerit pe Hitler,
   mare amator de ştiinţe oculte. Hitler îl sprijină, îi vorbeşte cu amabilitate
   şi-i promite o academie de cercetări supranaturale, al cărei preşedinte va fi
   Lautensack. Hannsjorg devine un personaj din ce în ce mai important. Iar
   Oscar câştigă bani frumoşi, îşi cumpără un castel pe care-1 reface după con-
   cepţiile lui arhitectonice esoterice şi circulă în mediile cele mai înalte ale
   societăţii germane, acele medii cu burghezi foarte bogaţi şi cu nobili foarte
   săraci pentru care naţional-socialismul e un mijloc de a-şi menţine averea
   sau de a şi-o reface. Lautensack, în cadrul saloanelor naţional-socialiste, e
LION FEUCHTWANGER DESPRE CLICA NAŢIONAL-SOCIALISTĂ 175
   acum o personalitate. Dar faţă de birourile partidului rămâne un indezirabil.
   Proell îl urăşte pentrucă îi datorează sugestia incendierii Reichstagului ca
   semnal al începutului « revoluţiei >>. D-nei lise Kadereit îi e antipatic pentrucă
   a tratat-o de sus, pe ea, o nobilă şi o bogătaşă; i-a cedat, dar nu-1 iartă.
   Elegantul conte Zinsdorff îl socoteşte prea încrezut şi familiar. Şi aceşti
   trei hotărăsc să-l doboare. Lautensack, neîndemânatic, face tocmai ceea ce
   n’ar trebui: merge direct la Hitler, obţine ordinul de liberare al unui arestat
   care e fratele iubitei lui şi se înapoiază ţanţoş la B n-lin, unde anunţă pe cine
   vrea să-l asculte că se vor întâmpla în cutând lucruri mari. Hitler pregătea
   lovitura dela 30 Iunie. Zinsdotff transmite lui Proell rodomontadele lui
   Lautensack, şi Ptocll, împins de Kadereit, cere lui Hitler pedepsirea unui
   om prea vorbăreţ. Hitler îl înţelege bine pe Lautensack, e niţel presti-
   digitator şi indiscret şi el. Dar când Proell îi pune în faţă articolul în care
   protejatul lui Lautensack îşi bătuse joc de stilul lui Hitler şi de greşelile lui
   de gramatică germană, Hitler, lovit adânc, face semnul dorit: Lautensack
   e un om mort.
      Nu importă faptul că Lautensack e ucis cu focuri de revolver, târziu
   noaptea, într’o pădure din împrejurimile Berlinului şi că moartea lui e atri-
   buită comuniştilor. (Hitler va ţine un discurs funebru mişcat). Grav e faptul
   că exista o organizaţie pentiu care astfel de crime sunt obişnuite, curente,
   administrative. Grav e faptul că viaţa unui om, oricare ar fi, depinde de ca-
   priciul unei clici. Şi în familia Flavienilor se practica omorul. Dar era un fapt
   individual. In paitidul naţional-socialist executarea unui ins e o operaţie
   colectiva, a unui apaiat bine pus la punct; se îndeplineşte ca livrarea unei
   mărfi de către o societate comercială. Crima, în această fază de organizare,
   nu mai are caracterul unui impuls; e perfectă ca rotaţia unei maşini. Ucide-
   rea lui Paul Ciamer (liberalul, neînfricatul, eroul) sau a lui Oscar Lautensack
   (şarlatanul, arivistul, imbecilul) sunt deopotrivă de tragice şi de nedrepte;
   pentrucă sunt provocate de hotaiîii arbitrare, luate de o clică iresponsabilă
   şi executate de o implacabilă organizaţie de criminali. Feuchtwanger e un
   scriitor serios pentrucă a pus aceste două fapte, atât de deosebite în apa-
   renţă, pe acelaşi plan. Fireşte că cele două omoruri nu au aceeaşi importanţă
   morală, dar au aceeaşi semnificaţie omenească.
      Anatole France, în Istoria contimporană, pomeneşte de o conversaţie în-
   tre domnul B'igerct şi literatorul tâmplar venit să-i monteze biblioteca în
   noul lui apartament paiisian. Era în toiul afacerii Dreyfus. Mulţi dintre
   tovărăşii mei,spune tâmplarul,s’au întrebat ce caută muncitorii într’o ceartă
   internă a castei militare. Dar el şi-a dat seama că oriunde e o nedreptate se
   cuvine ca socialiştii să intervină. Feuchtwanger raţionează la fel. Unii s’ar
   putea întreba, întocmai ca o parte a muncitorimii în timpul lui Dreyfus, de
   ce ne preocupă uciderea unui Lautensack. Nu e aceasta o treabă a bandi-
   ţilor între ci? Iată răspunsul: suntem în drept să deplângem moartea lui
   Paul Cramcr, să-i preamărim memoria şi să-l răzbunăm; suntem în drept să
   ne pese prea puţin de soarta lui Lautensack şi să-i dorim să-i fie ţărâna cât
   de grea. Dar dacă suntem cinstiţi, cele două crime trebue să ne revolte
   deopotrivă.
176
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     Prin felul !n care a privit fapte contemporane, de care era legat personal,
  Feuchtwanger şi-a verificat calităţile de istoric. A ştiut să prindă esenţialul.
  Esenţa naţional-socialismului e crima organizată pusă la dispoziţia unei
  clici. Aceasta e definiţia sub care naţional-socialismul va trece în istorie.
  Restul e verbalism şi melodramă. Ca romancier, Feucbtwanger a recurs şi la
  melodramă, neapărat, c&t trebuia; dar înapoia moderaţiunii lui calme şi în-
  ţelegătoare trăieşte, mereu, grozavă, definiţia istoricului. In faţa crimei orga-
  nizate, cele mai deslănţuite patimi individuale par şterse. Se retrag, înfrico-
  şate, nu numai fiinţe umane ca Hravliczek sau Anna Tirschenrenth, cad
  victime nu numai oameni drepţi ca Paul Cramer, dar tresaltă şi puşlamale
  ca Oscar Lautensack şi capătă — cine ar fi crezut-o — o demnitate şi ele,
  căci în nimicnicia lor rămăsese ceva omenesc, slab, capabil de a stârni mila.
  Dar în faţa crimei organizate pusă la dispoziţia unei clici, ce mai rămâne?
  Tot regnul omenesc, dela ce e mai bun la ce e mai rău într’însul, se aliniază
  pe acelaşi rând, al victimelor. Cred că şi psihologia lui Fcuchtwanger, ciudată
  şi îndeajuns de subtilă, obişnuită cu cele mai rare meandre ale sufletului, se
  opreşte, de data aceasta egal compătimitoare. Paza omenească a crimei
  e departe. Am intrat în faza ei mecanizată. Ne pierdem.
                                                N. STEINHARDT
                       LUMEA DE AZI
                      DON JUAN LA TEATRUL NAŢIONAL
    Teatrul Naţional a realizat un frumos spectacol cu Don Juanul lui Mo-
liâre. Deşi, câteodată, s’a dat precădere cadrului de farsă în care se mişcă
această comedie de caracter; deşi sensul dramatic al unor scene a fost aco-
perit de stilul coregrafic în care ele au fost prezentate; deşi severa ţinută
clasică a secolului alXVII-lea a fost uneori înlocuită cu graţia mai superficială
a rococoului, totuşi, şi oricare ar fi rezervele unui public exigent, nu se poate
contesta acestui spectacol o frumoasă intenţie de stil şi ţinută. Succesul
datorit regiei dar şi elegantei interpretări a d-lui Baltăţeanu care a jucat
rolul lui Don Juan şi fără îndcăală, seriosul efort al tuturor celorlalţi inter-
preţi, trebue să ne bucure, cu atât mai mult, cu cât această comedie a lui
Moliâre este una din cele mai greu de realizat pe scenă. Nu doar că ar fi o
comedie slabă, după cum o socot unii critici, dar pentrucă ea este una din
cele mai complexe. Căci, pe de o parte, pentru a birui tragismul inerent
pubieetului, Moliâre a pus în mişcare toate registrele comicului, dela farsa
populară până la cel mai subtil humor, ba nici nu s’a sfiit să învălue grava
comedie de caracter şi de moravuri într’un păienjeniş de fantezie; pe de altă
parte, prelucrând un subiect străin, de esenţă romantică, Moliâre a desvoltat
pe lângă tema iniţială, primită, o alta de invenţie proprie şi în pur stil clasic.
    Figura legendară a lui Don Juan, dramatizată întâi de Tirso de Molina,
ajunsese pe la 1620 pe scena Parisului, adusă de actorii comediei italiene;
de Villier prelucrase piesa spaniolă şi o jucase în 1659 sub titlul « Le festin
de Pierre ou le fils criminel ».
   După lupta plină de peripeţii dusă de Moliâre pentru Tartuffe, Don Juan
îi este prilej de a înfiera pe duşmanii săi, de data aceasta nu în falşi devoţi,
ci în unii mari seniori răi, cruzi şi libertini.
   Oricare ar fi motivele care l-au determinat să scrie această comedie, oricare
ar fi fost şi graba de a profita de succesul, pe lângă public, al personajului,
orice ar spune detractorii acestei comedii, cei de atunci ca şi cei de azi, ea
este una din cele mai caracteristice opere ale geniului lui Moliâre, atât din
pricina gravei, tragicei, viziuni de viaţă ce o străbate cât şi din pricina puterii
biruitoare a râsului său.
   Don Juan, seniorul spaniol, e considerat, uneori, în istoria culturii, ca o
replică latină a germanului Faust. Figuri caracteristice ale epocei umaniste —
înainte de Renaşterea propriu zisă—ambii aventurieri sunt mânaţi de acelaşi
                                                                               lt
178
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
dor de infinit, ca şi de aceeaşi sete de viaţă. Ei au aprins imaginaţia contim
poranilor, care au creat, în jurul vieţii lor îndrăzneţe şi desordonate, legendele
ce au ajuns până la noi. Moliâre acceptă legenda lui Don Juan cu toate
amănuntele ci şi cu tot elementul ei de supranatural, care e de esenţă epică.
Fără măcar să-l atenueze, realistul Moliâre face dimpotrivă din acest clement
supranatural, nota fundamentală, care, vibiând de-a-lungul comediei, îi
asigură o tonalitate gravă.
    Silueta capricioasă a ei oului, proiectându-se pe acest fundal, capătă o
consistenţă dramatică şi totdeodată acea dimensiune poetică, făiă de care
chiar şi figurile cele mai reuşite din punct de vedere psihologic, rămân
nedesavârşite estcticeşte.
    Figura lui Don Juan a lui Moliâre este totuşi învinuită de critică, ca fiind
lipsită de acea imitate diamatică ce realizează pe Harpagon, Tartuffe şi pe
Misanthrop.
    E adevărat că, fiind silit să desprindă dintr’o cronică diferitele înfăţişări
ale personajului său, Moliâre nu-1 poate crea numai din inspiraţia sa. Dacă
totuşi eroul său nu se destramă într’o simplă înşirare biografică, ci capătă
relieful unei unităţi organice vii şi actuale, e că geniul lui Moliâre, intuind
realitatea din care se închiagă eroul său şi din care îşi hrăneşte esenţa sa,
a făcut din personajul istoric un reprezentant simbolic al unei culturi.
    Legenda desvoltase personajul mai ales pe profilul său romantic, făcând
din Don Juan tipul cavalerului rătăcitor după dragoste sau, mai bine zis,
tipul omului însetat de senzaţie şi de aventură. Individualitatea lui apare
potenţată până la un egoism monstruos. Astfel îl înfăţişează şi Moliâre în
primele scene ale comediei sale, în care puterea de seducţiune şi subiectivismul
exagerat absoarbe oricare alte virtualităţi ale personajului. Scena care con-
densează în exagerarea şi fantazia ei, caracteristica legendarului Don Juan,
e cea în care Don Juan izbuteşte să seducă, deodată, pe cele două ţărăncuţe.
Am regretat că pe scena noastră sensul adânc al situaţiei a fost diluat piin
introducerea unui oarecare interval întie cele două succese ale seducătorului,
înlocuindu-se cu succesiunea verosimilă o similitate simbolică.
    Dar un observator atent al realităţii nu se putea opri la o simplificare
atât de apropiată de abstracţiune. Iată de ce Moliâre reconstruieşte făptură
romantică a eroului legendar, dintr’o sumedenie de însuşiri şi apucături
contradictorii, care îi dau dimensiunile multiple ale vieţii reale.
    Mincinos şi crud cu femeile, Don Juan este loial şi blând cu duşmanul;
invidios până a suferi de fericirea altora, el e generos cu saracul şi umanitar;
egoist până la monstruozitate, el îşi expune viaţa pentru străinii în primejdie.
Risipitor, el îşi excrochează totuşi creditorii; ba Moliere nu se sfieşte să
descopere în cavalerul neînfricat şi brav în faţa morţii, laşitatea în faţa
oamenilor!       '
    Dar această incoerenţă e voită; prin ea Moliâre nu urmăreşte numai
realizarea unui om viu, în carne şi oase; el încearcă mai ales să fixeze destră-
marea caracteristică a unui anumit tip uman, simbol al acelor epoci de
cultură, ce ies din făgaşul formelor şi al idealismului creator, pentru a se în-
funda, faiă să ştie, în anaihia unui natuialism sterp. Zadarnic subiectivismul
DON JUAN LA TEATRUL NATIONAL
179
lui Don Juan dă să se ascundă după un crez raţional Ş-f 2=4, zadarnic îşi
apără el un atheism interesat cu armele raţiunii obiective; în el trăieşte nesi-
guranţa chinuitoare, neliniştea celui care în loc să caute adevărul aspiiă
numai la satisfacţia clipei. Dar eroul acesta al tuturor romantismelor capătă
prin Molidre şi în atmosfera limpede a veacului clasic, o fisionomie modernă.
Adevărata sa natură ne-o revela de altfel mai ales finalul piesei. Dacă inter-
venţia Supranaturalului nir o inventă Molidre, apoi el accentuiază în reac-
ţiunea eroului faţă de avertismentele divine, o dârzenie care nu izvorăşte nici
din puterea oarbă a unui temperament nici din varietatea unui individualism
exagerat ci numai din orgoliul pur al raţiunii. In veacul în care omul sa
afirma nu numai ca entitate psihologică şi morală ci şi ca entitate metafizică,
pe temeiul exclusiv al raţiunii, mintea ageră a lui Moliâre intuieşte primejdia
ascunsă ahumanismului raţionalist şi, anticipând deviarea acestuia în cultura
veacului al 18-lea, el întrupează în Don Juan eroul lui Moliere, întiecându-şi
şi modelul legendar şi modelele sale contimporane. Libertinii veacului al
17-lea, anunţă pe acei « rouăs 0, filosofi şi cinici ai veacului viitor, cu car*
se va consolida dreptul raţiunii în cultură dar cu care raţionalismul îşi va
pierde puterea sa creatoare.
    Tot finalul comediei se luminează şi unitatea organică a personajului
se pierde numai aparent în aspectele lui variate. Căci între tablourile ce ni-1
înfăţişează, e o legătură strânsă; nu numai alternanţa momentelor nobile
cu cele imorale formează un fel de ţesătură — exterioară şi totuşi vie —■ dar,
în adâncime, reacţiile lui Don Juan se integrează toate într’o atitudine funda-
mentală : sfidarea legii. Şi nu atât a legilor omeneşti —■ căci Don Juan respectă
cel puţin codul onoarei cavalereşti—sfidarea lui se îndreaptă mai ales spre
legea divină. Orice ar face Don Juan, oricât s’ar agăţa cu patimă de pământ,
oiicât ar nega supranaturalul, făiă voie el se uită cu coada oohiului tot în
spie cer! Adevăratul său interlocutor e Misterul, pe care-1 urăşte fiindcă
nu mai are puterea să-l pătrundă. Scena cu ceişetoiul nu e caracteristici
numai pentru cinismul lui Don Juan, ea este tipică mai ales pentru orientarea
fundamentală a personajului. Toată răutatea, toată negarea nu sunt decât
expresia exasperării sale în faţa Misterului, în care el nu recunoaşte decât
o implacabilă opoziţie la afirmarea Eului său. Tot ce spune, tot ce face Don
Juan, cel pentru care lumea e prea strâmtă, de vreme ce-şi doreşte încă una
de cucerit, nu e decât o provocare exasperată, lansată spre marele necunoscut
— singurul care i-ar putea stâmpara setea de cunoaştere şi de putere. Don
Juan e tipul oricărei culturi deviate de pe drumul infinit al idealului creator,
spre un egotism fascinant dar fără orizont. Don Juan e victima unei culturi
care îngăduie omului să-şi facă din el însuşi o divinitate, şi un ultim ţel.
    Setea de etern, Don Juan dă zadarnic să o stâmpere sorbind cu nesaţ
clipita— şi totuşi această sete numai ea îl face capabil de eternitate! Din
acest aspect al lui creşte finalul măreţ, care nu e croit pe măsuia unui biet
seducător de inimi de femei; ci pe măsura unui adevaiat erou. Don Juanul
legendei murea strivit de statuia comandorului care se piavălea asupra lui:
un păcătos era ajuns de pedeapsă.
1-’
lSo                  REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Don Juanul lui Moliăre sfârşeşte măreţ, în confruntarea sa cu Dumnezeu.
El e cupiins de flăcările iadului, pe care le-a meritat prin orgoliul său lueiferio.
Dar ţipatul durerii e la sfârşit, totdeodată, şi ţipătul înflăcărării i
   « O cerule, ce simt î Un foc nevăzut mă arde — nu mai pot — tot trupul
meu e un rug ».
    Flăcările îl vor mistui sau îl vor lămuri? Cine îndrăzneşte să răspundă?
Sfârşitul lui Don Juan e însă o apotheoză, pe care dragostea poetului pentru
natura omenească o aprinde, ca să-i lumineze soarta neştiută dar eternă.
    Dacă, după acest acord măreţ şi tragic, mai răsună glasul comic al lui
Sganarel, e că Moliăre socoate că râsul, numai el, e glasul izbăvirii.
    Acest sfârşit al lui Don Juan, în care se îmbină fantasticul cu observaţia
şi cu cugetarea obiectivă, este el însuşi o culminare artistică şi tipică pentru
finalurile atât de bâifite ale comediilor lui Moliâre. Felul cum el îşi termină
operele sale cele mai desăvârşite, e considerat ca mărturia unei slăbiciuni
dramatice. Ne-am întrebat întotdeauna, cum e cu putinţă, ca în extra-
vaganţa acestor finaluri să nu se recunoască altceva decât o deficienţă a
marelui comic! Ca şi cum poezia nu ar avea legile ei proprii, ca şi cum viziunii
poetice a lumii nu i-ar corespunde o realitate! Pe aceasta ne-o desvăluie
poetul Molitire în finalurile sale fantaziste, când, părăsind realismul său solid
şi robust, născut din observaţia şi experienţa fenomenelor de viaţă, el îşi
îndreaptă privirea spre însăşi legea vieţii. Oare fenomenul cel mai natural
nu apare el capricios şi absurd, celui care nu ştie să citească în contextul
legaturilor cauzale ?
    Oare raporturile dintre întâmplări, descoperite de poezie, să fie ele numai
imaginare ? Poetul nu recunoaşte el oare legea cea mai adâncă a firii, însăşi
legea cieării, în fenomenul propriei sale creaţiuni? Lăsând altora să-şi potri-
vească făpturile după modelul strict al realităţii fragmentare, dominată de
legea legăturii cauzale el nu ascultă decât imboldul creaţiei; de aceea el —
şi numai el — poate îndrăzni să se emancipe de regulile sacrosancte ale ra-
ţiunii sufici nte, fără să rişte nebunia. Pe ecranul idealului, pe care îşi pro-
iectează el făpturile imaginaţiei, proporţiile finitului dispar, făcând loc
altora— ale infinitului, iar legea Necesităţii ce domină realitatea naturii,
acolo, în lumea lui, esenţială, se revelă a fi legea Libertăţii.
    De aci râsul senin şi liber, râsul izbăvit de spaimă, râsul în care nu răsună
veselia enervată a conştiinţei, care ştie că biata clipă de răgaz e doar furată
unei soarte implacabile—râs în care răsună bucuria libertăţii cucerite.
   Fantazia din finalurile lui Moliăre e glasul acestei libertăţi — e glasul spi-
ritului creator.
    « Statui care învie ? Flăcările iadului ? — Poveşti pentru copii mici » îşi
zice, suiâzând cu suficienţă, spectatorul de azi. Dacă ar fi atent, ar auzi
svonuri din marele veac, în care Dcscartes şi Pascal erau ştiinţa pozitivă şi
totdeodată trăiau minuni; ar auzi svonuri din o lume care nu se temea de
fantazie, fiindcă aceasta e creatoare şi de ştiinţă şi de artă şi de libertate.
Atunci l-ar apuca poate pe spectatorul nostru dorul după o cultură în care
până şi piesele zise slabe ar purta semnul geniului.
                                   ALICE VOINESCU
LEGIUIRI ECONOMICE DIN TRECUT
181
                       LEGIUIRI ECONOMICE DIN TRECUT
    Din cauza prejudecăţilor liberalismului, legiuirile economice ale trecutu-
lui sunt puţin cunoscute, chiar celor familiarizaţi cu studiile istorice sau ju-
ridice. Pentru ideologia liberală, viaţa economică nu are nevoie, în mod
normal, de reglementări. Liberul joo al legilor naturale îi asigură automat
dcsvoltarea cea mai prielnică intereselor societăţii. Numai situaţiunile ex-
cepţionale, create de războaie, revoluţii sau calamităţi sociale, pot justifica
o intervenţie trecătoare a puterilor publice în producţia, circulaţia şi consu-
maţia bunurilor. Legiuirile economice sunt, din această cauză, concepute
ca formând un drept de circumstanţă, strâns legat de nevoile concrete care
i-au dat naştere şi lipsit de valoare permanentă, dincolo de acele nevoi.
Nu este de mirare că jurişti, economişti şi istorici n’au fost ispitiţi să se
ocupe prea mult cu studiul unor instituţiuni, considerate sporadice şi oca-
zionale.
    Cunoaşterea dreptului economic al trecutului prezintă totuşi, nu numai
interes istoric, dar şi valoare actuală. Ca toate fenomenele sociale, legiui-
rile economice sunt supuse unui determinism precis. La depărtare de secole
şi în ţări diferite, împrejurări asemănătoare au dat loc la reglementări simi-
lare, care, la rândul lor, au produs efecte asemănătoare. învăţămintele tre-
cutului pot lumina astfel drumurile viitorului. Multe erori şi şovăiri pot fi
evitate, prin confruntarea prezentului cu experienţa istoriei.
    Cele câteva exemple care urmează sunt menite a scoate în evidenţă
repetarea, în decursul vremurilor, a unor legiferări tipice, corespunzând
unor nevoi identice.
    Ne întoarcem, mai întâi, cu Titus Livius, (4, 12), la anul 440 în. de Chr.
Aflăm că o foamete cumplită domnea, în acel an, la Roma. Pentru reme-
dierea ei, se orândueşte, prin plebiscit, un magistrat special, însărcinat cu
aprovizionarea. El îşi începe activitatea trimiţând emisari, pe uscat şi
pe mare, la popoarele vecine, spre a cumpără grânele necesare. Dar sfor-
ţările rămân zadarnice. Se procedează atunci la reglementarea privaţiuni-
lor. Cetăţenii sunt obligaţi să declare stoourile de grâu ce deţin; fiecare poate
păstra numai cantitatea necesară pentru hrana familiei sale pe o lună; pri-
sosul trebuia vândut; pentru sclavi se fixează raţiuni mai reduse decât ace-
lea ale oamenilor liberi; se urmăresc traficanţii de grâne. In limbaj contem-
poran, măsurile din anul 440 în. de Chr. s’ar numi: declararea stocurilor,
repartiţia egală a disponibilităţilor, raţionarea consumului, reprimarea aca-
parării. Diferenţierea raţiunii sclavilor de aceea a oamenilor liberi aminteşte,
de aproape, cartelele barate date la noi evreilor. Livius ne informează
şi despre efectele măsurilor de mai sus, spunându-ne că ele au dus mai mult
la constatarea decât la remedierea răului.
    Pedepsirea acaparatorilor şi a înţelegerilor tinzând să provoace urcarea
preţurilor, revine, de mai multe ori, în decursul istoriei romane. In anul
189 în. de Chr. aflăm (Livius, 38, 35) că edilii— magistraţii însărcinaţi cu
aprovizionarea — depun la Capitol douăsprezece scuturi aurite, provenind
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
183
din amenzile încasate dela comercianţii de cereale vinovaţi de acaparare.
Sub Caesaf, o lege, cunoscută sub numele de lex Julia de annona, pedepseşte
cu o amenda de douăzeci de galbeni formarea de tovărăşii în scopul urcării
prcţuiilor. Câteva veacuri mai târziu, împăratul Zcno interzice societăţile
de acaparare şi monopolulile private, sub pedeapsa confiscării tuturor bunu-
rilor şi a exilului perpetuu.
    Dar, una din cele mai interesante legiuiri economice ale antichităţii este,
fără îndoială, edictul împăratului Diocleţian, din anul 301, pentru fixarea
preţurilor maximale. Provocată de o criză de scumpete, legea, al cărei text
ne-a fost pastrat prin inscripţiuni latineşti şi greceşti, cuprinde, după o
elocventă expunere de motive, dispoziţiunca stabilirii preţurilor maximale,
pentru toate mărfurile şi serviciile, şi un lung tarif, în cate alimentele, ma-
teriile piime, produs le fabricate, onorariile profesiunilor libere şi salariile
lucrătorilor formează obiectul unei enumerări complete şi minuţioase.
Sancţitmile, p 'evazute pentru depăşirea preţurilor fixate, realizează un ma-
ximum de severitate: atât vânzătorul, cât şi cumpărătorul se pedepsesc
cu moartea. Textul adaogă că cei ce ar găsi exagerată severitatea pedepsei,
se pot pune lesne la adăpost, evitând primejdia.
    Laetantius, un autor creştin, aproape contemporan cu edictul împăra-
tului Diocleţian, ne-a lasat, în lucrarea sa De mortibus persecutorum, ştiri
interesante cu privire la urmările legii din 301. După cum aflam din aceasta
scriere, dispoziţiunile ei au fost aplicate cu toată străşnicia şi mult sânge
a curs din această cauza. De teamă, măifurile dispar de pe piaţă, scumpctea
devine şi mai mare, iar, în cele din urmă, după nenorocirea multora, legea
a trebuit să fie abrogată.
    Eşecul lui Diocl ţian nu a împiedecat repetarea experienţei, în împre-
jurări asemănătoare şi cu rezultate identice. De data aceasta, informatorul
nostru este istoricul Ammianus Marcellinus (XXII, 14, 1), a cărui operă
ne-a pastrat amintirea unui decret de preţuri maximale dat de împăratul
Iulian, în anul 302, la Antiohia. împăratul, după multe şovăiri şi după în-
demnuri zadarnice adresate producătorilor, se hotărăşte să reglementeze
preţurile. încă odata mărfurile dispar din circulaţie, magazinele se închid
şi scump tea se accentuează. Inteligenţa subtilă a lui Iulian a cruţat supu-
şilor sai cruzimile unei represiuni zadarnice. In faţa neputinţei dc a stăpâni
realităţile economice, împăratul s’a mărginit să scrie o satiră împotriva
sem nilor săi, care nu au înţeLs să-i urmeze pilda de austeritate şi să se re-
strângă.
    Intervenţionismul Statului roman nu s’a mărginit, de altfel, la repri-
marea sp°culator'lor şi acaparatorilor. Atât sub Republică, cât şi în timpul
Imper'ului, statul intervine prin măsuri pozitive de politică economică, mai
ales în domeniul aprovizionării cu grânc şi alte articole de primă necesitate.
Magistraţi speciali sunt însărcinaţi cu organizarea aprovizionării şi a pieţe-
lor: edilii, în timpul R publ cii, un pracfcctus annonae, dela începutul Im-
periului O serie dc 1 gi, cunoscute sub numele de leges frumentariae, intro-
duc şi regler pnîeaZă distribuiri regulate de grâu, eu preţ redus, către toţi
LEGIUIRI ECONOMICE DIN TRECUT
183
cetăţenii din Borna, diferenţa fiind suportată de tezaurul public. Dela di-
stribuirile cu preţ redus s’a trecut la distribuiri gratuite, către cetăţenii ne-
voiaşi, iar dela grfu s’a trecut la alte produse alimentare sau indispensabile
vieţii. In anul 46 în. de Chr. 320.000 de cetăţeni erau hrăniţi gratuit pe
^eama Statului. August stabileşte definitiv numărul celor asistaţi la 200.000,
înscriindu-i într’o listă specială, şi sistemul rămâne în vigoare, cu diferite
schimbări, până la sfârşitul antichităţii romane.
    Trecând la evul mediu şi la epoca mercantilistă a istoriei moderne, con-
statăm o înmulţire extraordinară a legiuirilor economice. Seniorii, regii,
comunele, corporaţiile reglementează, fără întrerupere, producţia, preţu-
rile, desfacerea bunurilor şi alte sectoare ale vieţii economice. Nu este cazul
să intrăm aici într’o enumerare a legiferărilor din aceste perioade. O expu-
nere istorică şi o critică a statutelor ce au guvernat regimul giânelor în tre-
cutul Angliei se poate găsi în capitolul 3 din cartea a patra a celebrei opere
a lui Adam Smith despre Bogăţia Naţiunilor.
    Este însă interesant să semnalăm aici că Bevoluţia Franceză, animată
de idealurile celui mai intransigent liberalism, a fost totuşi nevoită să legi-
fereze intens în materie ecojjomică. In interval de numai un an şi jumătate,
ea a dat trei legi succesive de preţuri maximale şi o lege pentru reprimarea
acapararii, care a servit ca punct de plecare unor legiferări din vremurile
noastre.
    Prima lege de preţuri maximale a fost decretată de Convenţiune la 4
Mai 1793 şi se aplica numai la grâne şi făinuri. Ea prevedea fixarea de pre-
ţuri maxime, pentru aceste articole, de fiecare departament în parte, pe baza
mediei preţurilor practicate în ultimele patru luni. Vânzarea articolelor sus-
arătate se putea face numai în pieţele publice, iar autorităţile aveau dreptul
de a proceda la rechiziţiuni pentru aprovizionarea oraşelor.
    Nerespectarea legii a devenit, în scurt timp, generală. Pieţele se goliră.
In anaihia universală care domnea, departamentele făceau politică econo-
mică pe cont propriu, nepermiţând ieşirea cerealelor de pe teritoriul lor.
    Vazându-se în neputinţă de a opri inflaţia şi de a stăvili preţurile, Con-
venţiunea a socotit că cel mai simplu mijloc de a scăpa de agitaţia subur-
biilor era să denunţe opiniei pe acaparatori ca fiind cei vinovaţi de greaua
situaţie economică în care se găsea ţara. La data de 26 Iulie 1793 ea votează
o lege diaconică împotriva acaparării, pedepsind cu moartea această infrac-
ţiune, definită ca faptul de a ţine închise, într’un loc oarecare şi fără a le
pune în vânzare, zilnic şi în mod public, articole de primă necesitate (pâne, .
carne, vin, legume, unt, untdelemn, săpun, lână, piele, postav, etc.). Aceste
articole trebuiau declarate municipalităţilor, iar comercianţii cu amănuntul
erau obligaţi să afişeze în prăvălii cantităţile deţinute. Judecarea infrac-
torilor se facea fără drept de apel, mărfurile acaparate erau confiscate, iar
denunţătorul răsplătit cu o primă de o treime din valoarea lor.
    Vazându-se, după scurt timp, că nici legea împotriva acaparării nu dă
rezultate şi nu poate opri soumpirea vieţii, se revine la încercarea Je a se
reglementa preţurile,                      '
184
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    La 3 şi 6 Septemvrie 1793, Convenţiunea fixează un preţ maximal uni-
form pentru grâne, aplicabil în toată Franţa, în locul maximelor regionale,
stabilite de prima lege din 4 Mai 1793.
    La 29 Septemvrie 1793 regimul maximalizârii este extins la preţurile
tuturor produselor de primă necesitate şi la salarii. Pentru produse, preţu-
rile maximale se fixează de judeţe, sporindu-se cu o treime preţurile din
1790, luate ca bază. Pentru salarii, maximul se fixează de municipalităţi,
sporindu-se cu o jumătate cele din 1790. Stabilirea preţurilor maximale
de către autorităţile locale a dus la o diversitate foarte mare de tarife, fie-
care judeţ având tendinţa de a urca, cât mai mult, preţurile articolelor ce
producea şi de a le coborî, cât mai mult, pe celelalte. De asemenea, maximul
comunal al salariilor prezenta inegalităţi de necrezut, dela o localitate la
alta.
    Efectele legii au fost cele obişnuite: epuizarea grabnică a stocurilor
existente şi nereînnoirea lor, dispariţia de pe piaţă a mărfurilor, încetarea
comerţului normal şi desvoltarea unui târg negru, în care preţurile se urcau
cu atât mai mult, cu cât ele trebuiau să cuprindă acum -şi echivalentul riscu-
rilor asumate de traficanţii clandestini.
    Reţinând, nu atât aspectul principal al problemei, cât mai ales unele
inconveniente de ordin tehnic, în special abuzurile autorităţilor locale, Con-
venţiunea decretează, la 6 ventose anul II (28 Februarie 1794) o a treia lege
de preţuri maximale, bazată pe o imensă operă statistică. Legea cuprinde
un enorm tarif de preţuri, stabilite pe plan naţional, luându-se ca bază pen-
tru fiecare loc de producţie sau fabrică, preţurile din 1790, care se sporeau
cu o treime. La aceste preţuri, comerciantul cu ridicata mai putea adăoga
un beneficiu comercial de 5%, iar comerciantul cu amănuntul, un beneficiu
de 10%.
    Nici această încercare nu a avut mai mult succes ca cele precedente, iar
la 4 nivfise anul III (24 Decemvrie 1794), regimul preţurilor maximale este
definitiv abrogat în Franţa.
    Din exemplele de mai sus, culese de-a-lungul istorici, pare să se desprindă
o concluzie pesimistă cu privire la eficacitatea intervenţiei normative a
Statului în domeniul reglementării preţurilor şi al reprimării speculei şi aca-
parării. Pentru economia bazată pe principiul întreprinderii private şi al
liberei concurenţe, concluzia este, fără îndoială, întemeiată. Legiuirile eco-
nomice formează corp străin înăuntrul unui asemenea sistem, pentru care
ele nu pot constitui decât expediente trecătoare, impuse de stări de necesi-
tate. Marele istoric Mommsen califică edictul sus amintit de preţuri maxi-
male al împăratului Diocleţjian, drept » escrocherie teoretică » (theoretischer
Schwindel).
    Când însă excepţionalul tinde să se permanentizeze, când sistemele eco-
nomice, aparent organizate după principiile tradiţionale ale liberalismului,
sunt nevoite a chema, neîncetat şi pe o scară tot mai întinsă, imixtiunea
puterilor publice —» cum s’a întâmplat Jn ultimele decenii — este cazul să
LONDRA ŞI PARISUL DUPĂ RĂZBOIU
185
se procedeze la o reexaminare a valabilităţii ideilor fundamentale ale siste-
mului.
    In loo de a căuta soluţii în expediente inoperante, ele vor trebui găsite
în schimbarea hotărîtă a întregului sistem.
                                                                                L. FOCŞĂNEANU
            LONDRA ŞI PARISUL DUPĂ RĂZBOIU
    Cu viza britanică Nr. 1, delegaţia tineretului la conferinţa mondială dela
Londra a părăsit ţara în dimineaţa zilei de 30 Octomvrie. Eram printre
primii Români plecaţi spre Occident, primii care puneau piciorul după răz-
boiu în Londra martiră şi victorioasă. Se înţelege interesul şi curiozitatea
cu care plecam la drum ca să vedem cu ochii noştri insula care a rezistat
singură în cea mai grea epocă a războiului. O lună de zile era să lipsim din
ţară; două săptămâni la Londra, una la Paris, câte 3—4 zile în Austria şi
Ungaria. Intre cele două extreme ale victoriei, Londra, şi a înfrângerii, Viena,
se vor situa toate impresiile noastre. Pretutindenea însă războiul a lăsat
urme iar lumea îşi caută făgaşul normal pe care încă nu l-a găsit.
    La ducere avionul nostru a sburat la mare înălţime deasupra Austriei
şi Germaniei. La 3—4000 de metri, peisajul capătă un aspect ireal. Regu-
laritatea geometrică a culturilor, şerpuirea unduioasă a râurilor, lacurile
din munţii Austriei risipite ici colea ca nişte imense perle luate dintr’un
şirag rupt, totul se repetă monoton. însăşi regiunile bombardate apăreau ca
nişte îndepărtate peisaje lunare privite prin lunetă.
    Totul avea un caracter străin şi ireal: crater lângă crater îndesându-se
schematic către noduiile de comunicaţie, aerodroame sau regiuni industriale.
Acolo unde gropile fuseseră acoperite, ele aveau aspectul unor cicatrice
încă uşor vizibile. Suprafaţa pământului care de sus apărea ca un peisaj
straniu, din apropiere îşi desvelea toată hâda realitate a devastărilor irepa-
rabile. Am văzut aceleaşi regiuni când am trecut cu trenul dela Viena la
Budapesta. Şiruri întregi de gări pulverizate, poduri aruncate în aer, fiare
încovoiate care-şi îndreptau neputincioase mâinile schiloade spre cer, mereu
jale, distrugere, mizerie.
    Primul popas mai lung l-am făcut la Strassbourg unde am înnoptat. Deşi
se vorbeşte mult germana, este primul nostru contact cu Franţa, o Franţă
divizată, a controverselor dar şi a libertăţii.
    Zidurile sunt încă pline de afişe şi inscripţii dela alegeri şi plebiscit.
Oui-Oui, Oui-non, tăiate şi completate contradictoriu de mai multe ori, cu
adăugiri care ne surprind prin neaşteptata lor îndrăzneală. Sunt şi multe
afişe şi inscripţii în limba germană. Strassbourgul este lovit de războiu.
Blocuri întregi sunt dărâmate şi printre ele lucrează prizonierii nemţi. I-am
văzut îndreptându-se spre o clădire care ţine de catedrală, unde lucrau la
reparaţii, se interpelau ou trecătorii de pe stradă, i-am auzit chiar cântând,
REVISTA FUNDAŢIILOR REGAL?.
t86
Păreau împăcaţi cu soarta, sau poate erau din regiunile învecinate şi se
bucurau că sunt aproape de casele lor. Am mai văzut prizonieri şi astă vară
în Jugoslavia: erau altfel de oameni, dar toţi plăteau aceeaşi vină, mai greu
sau mai uşor, după cum le este norocul.                •
    Catedrala se înalţă imensă şi majestoasă, dominând ruinile din apropiere.
Statuetele exterioare, îngerii înqremeniţi privesc zâmbind absent la toate
prefacerile din jur: ei stau acolo din secolul al Xl-lea. Doar câte o schijă le-a
zdrelit aripile. In interior lume la slujba de dimineaţă, în îcculegcrea austeră
a înaltelor bolţi. Am auzit că spiritul religios s’a desvoltat mult în urma
războiului în Franţa. De altminteri voiu vedea la Londra marea catediajă
catolică Westminster arhiplină de lume Dumineca.
    Franţa, de după războiu, începem s’o bănuim în preţurile pipărate,
în bucăţile minuscule de carne cântărite la gram — 50 gr friptură— în hotelul
neînoălzit şi în frecventele pane de electricitate care paralizează tot oraşul.
O vom vedea mai bine la Paris, la întoarcere. Multe din vitrinele care au fost
distruse de bombardament au fost înlocuite cu placaje în care apar mi-
nuscule ochiuri. Iată originea unei mode care a venit până la noi, a unor
vitrine liliputane în care se resfaţă 2—3 obiecte de lux.
    La ducere n’am stat decât două ore pe le Bourget, atâta timp ca să ve-
dem penele fantastice de pe pălăriile elegantelor pariziene şi pantofii cu toc
înalt, care aduc a ghete sau a minusculi şoşoni.
    La Londra am aterizat în după amiaza zilei de 31 Octomvrie.
    Nu la Black-bush, unde trebuia să aterizăm ca toţi ceilalţi delegaţi la
conferinţă, ci la Croydon. Aviatorul nostru s’a rătăcit printre atâtea aero-
droame şi după ce a aterizat odata greşit şi a fost refuzat de alt aerodrom
s’a îndreptat spre aerogara principală a Londrei: era mai simplu.
    Primul contact cu autorităţile engleze a fost cordial. Foarte arar, chiar
înainte de războiu, a aterizat vieun avion românesc la Croydon. Eiam o
raritate şi oamenii ne priveau cu curiozitate, veneam dintr’o lume ale cărei
ecouri parveneau confuze şi contradictorii la Londra.
    Colegii noştri au aterizat la aerodromul just şi a trebuit să-i aşteptam
nu numai noi ci şi funcţionarii vamali care au zăbovit cu toţii peste 2 cea-
suri dela închiderea vămii. Autorităţile militare le-au pus la dispoziţie un
autocamion, dar erau departe, trebuiau să străbată întreaga Londra până
să vie şi ei la Croydon. Litre timp ni s’a oferit ceai şi prăjitu i. Cu oficiali-
tăţile engleze nu ne vom vedea prea des. O recepţie a delagaţilor din Bal-
cani la B. B. C., o vizită la Camera Comunelor conduşi de trei membri ai
parlamentului şi cam atâta tot. Conferinţa tineretului mondial nu avea nici
un caracter oficios. Tinerii se întiuneau lib r, nu erau nici diplomaţi şi nu
aveau nici responsabilităţi guvernamentale.
    La vamă eşti întiebat dacă ai băuturi, aparate fotografice sau ţigări,
sunt întrebări scrise pe o tăbliţă care îţi este prezentata spie cetiie. Nu
poţi pretexta că n’ai văzut-o. Bautuiile sunt foaite scumpe, aparate foto
LONDRA ŞI PARISUL DUPĂ RĂZBOIU
187
grafice nu se găsesc, ţigări sunt totuşi în Anglia însă la preţuri mari, Răz-
boiul a concentrat întreaga producţie în scopuri militare; măifuri utility—
un fel de produse standard, însă de bună calitate — sunt expuse la toate
magazinelo, din care au dispărut multe obiecte de lux, mai ales acelea im-
portate.
    La îndeplinirea formalităţilor de intrare în Anglia funcţionarii au rămas
foarte surprinşi având în faţă un paşaport colectiv. Nu mai văzuseră aşa
ceva, nu putea fi vorba de o familie. Au stat mult să se consulte asupra
cazului. Cine ştie ce interpretare au dat acestui detaliu, pentru noi lipsit de
orice semnificaţie.
    Pe străzile Londrei, noaptea, într’o lumină albastră sau verzue pentru
renumita ceaţă britanică, printre numeroasele stopuri roşii sau verzi, car*
se aprind şi se sting automat, se plimbă agale majcstoşi, celebrii policemeni
« babics ». Nu sunt numeroşi, dar îi vezi unde te-ai aştepta mai puţin. Auto-
ritatea lor este acum împărţită cu M. P. (Military Police) ai armatei ameri-
cane, care aleargă sprinteni dcla un capăt la altul al oraşului în micile
maşini Jeep, prevăzuţi cu antenă şi aparate de radio, pentru a interveni '
ori de câte ori este nevoie. Această poliţie specială pentru armata ameri-
cană am regăsit-o la Paris, cu aceeaşi uniformă şi cască, caracteristică. Se
pare chiar că acolo este mai necesară decât la Londra, după declaraţiile a
foarte mulţi Francezi cu care am vorbit.
    Prima impresie ce ţi-o dă Londra este de măreţie şi austeritate. Ce fel
este Londra? Londra care a suferit Blitz-ul german din 1940—1941, care
a cunoscut bombele sburătoare V 1 şi V 2, Londra care a sfidat singură în-
gâmfarea teutonă, nu este un morman do ruine. Londra a învins, iar rănile
sale deşi încă nevindecate nu o scad cu nimic, ci îi dau un prestigiu de ne-
egalat. Dela epoca marilor bombardamente au trecut peste 3 ani de zile; în
răstimp locurile au fost curăţate. Au mai rămas doar temeliile acelor case
lovite, din care foarte ades s’au construit bazine pentru apa necesară în tim-
pul incendiilor. Ele au fost împrejmuite cu ziduri joase de cărămidă, iar acum
nu le mai poţi uşor observa. De aceea, cu toate distrugerile, Londra face im-
presia unui 01 aş puţin atins. Doar în unele regiuni din City, unde catedrala
St. Paul tronează neatinsă peste o regiune complet devastată de incendiu,
îţi dai seama de ceea cc a însemnat Blitzul pentru Londra. La fel şi în regiu-
nile din estul metropolei, unde cartiere întregi au fost complet distruse şi
mergi pe străzi ca într’un oraş părăsit, printre scheletele caselor. Sunt în
general cartierele sărace, cu locuitori necăjiţi, peste care Germanii aruncau
bombele la întâmplare cu nemiluita, neputând ajunge până la centru.
    Se repară aceste distrugeri ? N’am văzut decât foarte puţine şantiere
în lucru, le pot numără pe degete. Unul este la Camera Comunelor, unde se
reconstrueşte marca sală de şedinţe distrusă de bombardamentul dela 10
Mai 1941. Nu ştiu care este motivul, dar opera mare de reconstrucţie încă
n’a început, deşi câteva rare sloganuri în acest sens sunt afişate în Londra
atât de sgârcita în afişajul politic. Amintirea marilor raiduri şi a bombelor
sburătoare este vie în mintea tuturor. La câte un magazin mai vezi
i88
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
inscripţia celebră, care făcea altădată mândria Londrei: buisness aa tisual
(afaceri ca de obiceiu), vestigiu al acelor vremuri de încercare. întrebaţi,
mulţi londonezi mi-au răspuns că bombele sbiirătoare erau mai greu de
suportat decât « blitz-ul». In general nu se putea da alarma pentru avioane
decât cu câteva minute înainte; cât despre bombele sburătoare V 2, se ajun-
sese cu procedeul Radar să fie detectate cu 4 minute înainte, putându-se
atunci preciza locul căderii cu circa o milă. Insă erau date necunoscute de
public, care auzea doar bomba după ce exploda. Viaţa era atunci la întâm-
plare ; un fel de fatalism pusese stăpânire pe acei ce rămăseseră în Londra.
    Am văzut locul unde o astfel de bombă a căzut, lângă o piaţă care se în-
chisese cu un sfert de oră mai de vreme. Au fost numai doi morţi, puteau
fi sute. Bombele V 2 intrau adânc în pământ, de aceea distrugerea nu era
proporţională cu încărcătura de explosivi; în schimb suflul era extraordinar
de puternic şi geamurile pe o mare întindere sburau în ţăndări. Blitzul în-
văţase lumea să trăiască în comun.
    In gările metrourilor se amenajaseră paturi unul lângă altul. Alarmele
şi soldaţii străini au făcut ca femeile să adopte o nouă moda: moda pantalo-
nilor. Le vezi adesea şi acum astfel îmbrăcate pe străzile Londrei. Regăsim
moda la Paris şi la Budapesta. Viaţa în comun în subterane a lăsat vestigii
curioase.
    In unele regiuni ale Londrei se mai întâlnesc astfel de oameni care îşi
petrec nopţile împreună în subterane. Bătrâni singuratici, oameni fără fa-
milie, mai găsesc în aceste aglomerări, care altădată erau o necesitate a răz-
boiului, puţin din căldura şi intimitatea unui cămin pe care nu-1 mai au.
    Sunt mai multe expoziţii în centrul Londrei, cu bombe V 1 şi V 2.
    Sunt bombe reconstruite din rămăşiţele mai multora care n’au exploa-
dat. Se găsesesc toate detaliile, începând cu aparatul de radio-control, giro~-
copul, rezervoarele de esenţă, cutia dc explozibili etc. La bombele V 2 în-
cărcătura de explozibil e mică în comparaţie cu întreaga bombă; nici a 10-a
parte faţă de gigantul de circa 10 metri.
    In general s’au ridicat măsurile de apărare pasivă, deşi mai au rămas
unele urme. Se mai văd adăposturile de schije, un fel de mici căsuţe parali-
pipedice lângă marile blocuri; bazinele pline cu apă pentru incendiu; statuia
celebră a lui Eros din Piccadilly-Circus este încă acoperită. British Museum
nu şi-a redeschis porţile; colecţiunile nu s’au întors toate de unde au fost
depozitate.
    Sacii cu nisip, care ascundeau statuile, au dispărut şi pe soclurile unora
din ele, ca aceea a lui Richard Inimă de Leu de lângă Parlament, se pot vedea
urmele schijelor.
    Londra nu şi-a recăpătat viaţa normală. Te uimeşte prezenţa celor mai
felurite uniforme. Sunt o puzderie de ofiţeri şi soldaţi, englezi, americani,
australieni, canadieni, neozelandezi, polonezi, negrii etc.; fiecare au insigna
lui specială pe mânecă, cu portul caracteristic, dela fusta scoţiană la pâlaria
cu boruri mari resfrânte a Australienilor. Mi s’a spus că erau mult mai mulţi
soldaţi înainte şi totuşi Londra ni s’a părut, dintre toate oapitalele vizitate,
LfÎNDRA Şl PARISUL DUPĂ RĂZBOIU
189
cea mai împestriţată de uniforme. Sunt şi multe femei în uniformă şi nu
arar vezi la un dancing-room perechi militare dansând, în care partenera
poate avea trese superioare dansatorului. Femeile acestea multe, din Boyal
Air Force, din serviciile auxiliare, sunt corect şi elegant îmbrăcate în ţinuta
lor militară. Londonezele au început să se fardeze, dar n’au învăţat încă
cum s’o facă: un cap băgat în făină, tăiat la mijloc de o dungă roşie, a buzelor
vopsite. Niciun fel de nuanţare.
    Şi totuşi fetele acestea au un farmec şi o prospeţime pe care n’o întâl-
neşti pe continent.
    In marile localuri de dans — singura frivolitate londoneză, cabarete nu
sunt — ca Astoria, Lyceum sau la colosalul Hamersmith unde încap 6000
de oameni, se dansează îngrămădiţi ca sardelele. Multe uniforme, fete de
toate categoriile, nu numai «midinete », dansează cu frenezie novă dans
cu nume barbar Jitter-Bug, în care partenera evoluează învârtindu-se cu
rochia în vânt în faţa dansatorului. O figură acrobatică şi îndrăzneaţă este
ridicarea dansatoarei trăgând-o de o mână şi aruncând-o peste cap. Această
figură a provocat de curând moartea unei dansatoare care şi-a rupt şira
spinării în cădere. De aceea în multe localuri stă scris că acest dans este
interzis, totuşi el se dansează mai departe într’o formă ceva mai atenuată.
Este o frenezie în aceste dancing-roomuri, în care se consumă puţin la bar
şi se dansează nebuneşte. Fetele mult mai numeroase decât băieţii fac aci
cunoştinţe cu Australieni, Canadieni, Americani, din care au ieşit numeroase
căsătorii. Americanii în special sunt foarte îndrăzneţi, iar avansurile lor
sunt primite mai bine cr la Paris.
    Cinematografele termină spectacolele lor, care durează fiecare câte 3 ore,
la 10, teatrele încă dela 9, dancing-roomurile încep să fie părăsite la 11, când
se răresc metrourile.
    .Londonezii nu sunt un popor de noctambuli, rar se mai continuă petre-
cerile în cluburi deschise numai membrilor lor. Noaptea se întâlnesc mai
numeroase femeile străzii decât ai fi bănuit în Londra puritană.
    Bazboiul vorbeşte în mii de mici amănunte care nu pot scăpa nimănui.
E imposibil să găseşti un ghid al Londrei, iar planurile oraşului de abia au
început să se gascască în librării.
    Toate articolele de îmbrăcăminte sunt cartelate. La fel şi hrana. Doar
pălării poţi cumpăra fără bon, iar ca alimente pâine albă la dibereţie, cafea
şi cacao. Chiar în cele mai grele timpuri pâinea a fost libera, ca şi cafeaua,
atât de necesară în perioada lungilor nopţi de nesomn. Baţiile sunt destul
de mici, dar se dau regulat şi la toţi în mod egal, e un socialism practic.
Astfel raţia de unt şi mangarină împreună este de 180 gr pe săptămână,
grăsimea de gătit 60 gr pe săptămână, brânză 90 gr săptămânal, zahărul
1 kg pe lună, ceaiul circa 400 gr pe aceeaşi perioadă. N’am auzit de bursa
neagră a alimentelor; şi săpunul e cartelat, două bucăţi pe lună. Se cer bo-
nuri şi pentru mazăre sau fasole, fructe orientale. Baţionalizarea este o mă-
sură respectată de toţi. La restaurant se servesc trei feluri de mâncare, care
nu pot fi repetate şi care toate împreună, chiar în cele mai mari restaurante,
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
190
nu pot trece de 5 shillingi (aproximativ 7500 lei). In schimb poţi mânca la
mai multe restaurante. Cozi se văd şi la Londra foarte ades. La celebrele
restaurante Lyons trebue să faci coada pentru a obţine un loc; chiar şi la
restaurante mai mici, dar renumite pentru bucătăria lor, trebue să reţii
masa din timp sau să faci coadă în anticameră. Cozi se fac la urcarea în
autobuze, pentru locuri la cinematograf, teatre sau numai chiar la ţigări,
când se vând din acele populare, care se termină repede; de altminteri nu
ţi se dă decât un singur pachet de ţigări. E un sistem care s’a generalizat
şi pentru alte articole necartelate dar rare: nu ţi se dă într’un magazin decât
o duzină cu lame de ras. Ca să obţii o brichetă Dunhil trebue să te înscrii
cu luni înainte la fabrică.
    Articolele de îmbrăcăminte, dela cravate, până la stofe, se obţin cu bo-
nuri. Fiecare are un număr de 50 puncte pe an pe care le poate utiliza după
plac: 6 puncte pentru o cămaşă, 2 puncte pentru ciorapi, 18 puncte pentru
un pardesiu... Numărul punctelor nu ajunge pentru a te îmbrăca complet
într’un an. Trebue să prezinţi cartela atunci când cumperi, dar legea spune
că poţi trimite bonurile şi prin postă... Unele din articole se fac cu eco-
nomie: ciorapii sunt foarte scuiţi; de abia acum s’a permis fabricarea ciora-
pilor de lungime normală, ceea ce a provocat multe comentarii şi caricaturi
In ziare.
    In general nu se derogă dela raţionalizare şi organizaţia minuţioasă de
distribuţie funcţionează perfect.
    Vitrinele magazinelor sunt pline, chiar dacă vânzarea se face în ritm
încetinit. Este însă o consolare pentru toată lumea faptul că nimeni nu este
privilegiat.
    E lipsă de hârtie de ambalat, de aceea cumpărăturile nu se împachetează,
iar gestul nostru de a da obiectul ales vânzătoarei este deplasat, ea ţi-1 îna-
poiază urmând să-l iei aşa cum este şi să te prezinţi singur la casă.
    Există şi la Londra o mare criză a locuinţelor. Chiliile sunt şi acolo
menţinute prin lege, dar se dau filodorme mari, care pot întrece chilia în-
treagă, pentru a obţine un apartament. Poţi oferi acest suprapreţ în mod
public, chiar printr’un anunţ în ziar. Cu toată raţionalizarea benzinei, circu-
laţia este foarte animată, poţi uşor găsi taxiuri. Marile autobuze cu etaj cir-
culă foarte des, dar londonezii preferă metrourile curate şi rapide, care nu-s
oprite de niciun stop.
    Am fost în White-Chapel, renumitul cartier al apaşilor. Dumineca sunt
o puzderie de oameni înghesuiţi unii în alţii, trecând prin faţa tarabelor
unde cameloţii din toate colţurile globului vând fel de fel de mărfuri, dela
ceasuri până la ace. Fiecare îşi laudă marfa, într’un sgomot nedesluşit. Se
spune că un ceas cumpărat la capătul pieţii îţi este furat până la colţul ur-
mător. Şi totuşi în acest furnicar cosmopolit ni se cereau şi-acolo bonuri,
sau poate prezenţa noastră în grup dădea impresia unor agenţi de poliţie.
Am intrat în unul din acele curioase magazine unde se vinde la licitaţie.
Patronul cu un ciocan în mână, oferă cu cealaltă un obiect de vânzare,
anunţând un preţ care imediat era supralicitat de mulţimea care se înghe-
LONDRA ŞI PARISUL DUPĂ RĂZBOIU
191
suia în magazin. E o voie bună generală. La un moment dat patronul loveşte
cu ciocanul şi încheie licitaţia. Ba uneori mai pune în obiectul vândut O
bancnotă, ca un fel de primă pentru fericitul cumpărător.
    Ce diferenţă faţă de acele vechi magazine din care amintesc celebrul
magazin de pălării Loch, care pare o mică dughiană familială, neschimbat
de pe vremea lui Dickens, fărănicio ostentaţie sau lux inutil, unde patronul
te serveşte singur în vestă şi cu mânecile cămăşii suflecate şi te înseamnă
în registiu, trecându-ţi măsura ca să poţi comanda prin poştă dela celălalt
capăt al pământului. De altminteri şi la marile instituţii ca la Banca Angliei
aceeaşi atmosferă; în afară de portarul mirabolant, cu tricorn roşu şi şubă
purpurie, totul pare modest, intim, familiar.
    Pe frontispiciul Bursei stă scris un verset: « şi bogăţiileuuint dela Dum-
nezeu »; se pare însă că şi « slums »-urile sordide, rămase ca pecingini la peri-
feriile Londiei, ca un fel de pendant necesar âTmarilor magazine de pe Regent
Street sau Oxfoid Street.
    Peisajul englez este verde tot anul: are o verdeaţă molcomă şi netedă,
ceva de estampă veche. Tonurile se pierd unele în altele şi toate se estom-
pează pe fondul ceţos.
    E ceva odihnitor în verdele acesta uniform. Casele din jurul Londrei
sunt aidoma una cu alta pe mari întinderi. Multe grădini, spaţii largi deschise,
în care tronează din când în când câte un imens copac rotat. Acestea sunt
case de ţară şi totuşi ar părea că sunt cartiere de vile care se întind până
departe.
    In toate o ordine milenară, ceva încadrat în peisaj şi în istorie. Anglia
nu apare ţara revoluţiilor; totul este temperat de obiceiul pământului şi de
o experienţă seculară, care asimilează şi integrează noutăţile. Trebue să
ţinem seama de acest lucru ca 6ă înţelegem Anglia. Orice străin îşi dă seama
de puterea tradiţ'ei în această ţară, păşind pragul bisericei Wesminster abey
fondată acum 1200 ani, unde stau alături de soldatul necunoscut din trecutul
războiu, episcopi uitaţi do vremuri şi geniile ştiinţei şi literaturii engleze.
Ei veghează mai departe asupra destinului insulei, împăcaţi peste orie#
diferenţe care i-ar fi putut separa vreodată.
                                                       *
                                                     * *
    Londra este inima unui imens imperiu întins peste tot globul, de aceea
este şi un centru ideal pentru politica internaţională. Aci se întâlnesc cele
mai difeiite curente de opinie care frământă acum omenirea, curente
care-şi găsesc expresiunea în presă şi în dcsbaterile parlamentului britanic.
    In organizaţia Naţiunilor Unite întiunite acum la Londra se încearcă
o sinteza politică din caic să iasă ca din retorta unui alchimist pacea dura-
bilă, acea piatră filosofala a timpuiilor noui. Insă până la descoperirea ei
savanţii au găsit alta mai buclucaşă: bomba atomică. Ea a pus capăt unui
războiu, dar înainte ca să fie aşezată la temelia păcii viitoare, a creat în
lume o atmosfera de discuţii în şoaptă şi de neînciedere, care a înveninat
relaţiunile dintre naţiuni. Astfel s’a deschis o nouă eră a omenirii: era atomică.
192
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
Prima aniversare a nouii epoce a fost celebrată printr’un mare meeting la
Manchester, în ziua de 12 Noemvrie 1945, a suta zi dela bombardarea
Hiroshimei. Sunt interesante declaraţiile unui martor ocular, căpitanul de
grupă Cheshire, aviator decorat cu cea mai înaltă disticţiune britanică,
Victoria Cross, care a vorbit la meeting. El se găsea cu avionul său la 20 de
mile departe de Nagasaki în momentul exploziei celei de a doua bombă ato-
mică. « Niciun cuyânt nu poate descrie activitatea pe care am văzut-0 des-
voltându-se înlăuntrul mingei de foc de 2000 de picioare înălţime şi de ju-
mătate milă diametru.
    In tot acest timp praful de pe pământ părea să fie aspirat în aer spre
înălţimi. Aceasta a durat vreo două, trei minute, până ce norul s’a înălţat la
60.000 de picioare şi a rămas acolo cu o luminozitate stranie, care îmi va
rămâne mereu în minte... In momentul exploziei căldura desvoltată este
aproape de 10 milioane de grade..., iar lumina degajată e de câteva ori lu-
mina soarelui. Suprafaţa distrusă este un cerc de circa două mile (3200 m)
rază ».
    Nu era ziar care să nu vorbească zilnic câte ceva despre bomba atomică.
    O mare desbatere a avut loc în Camera Comunelor, la care au participat
Bevin şi Churchill, cu acelaşi subiect, iar puţin după aceasta Attlee a plecat
în Statele Unite spre a discuta cu Truman şi Mackenzie King viitorul nouii
arme.
    In acest timp unii din savanţii care au lucrat la descoperirea ei s’au
pus în fruntea unei mişcări de opinie publică, cerând desvăluirea secretului
bombei şi punerea ei la dispoziţia unui organism internaţional.
    Bomba atomică revenea până şi în glumele şi caricaturile din jurnale,
era preocuparea de căpetenie a spiiitului public, totdeauna avid de sen-
zaţional şi sensibil la încordările internaţionale.
    Veacul atomic a început printr’un grav memento rostit întregii omeniri:
pace sau distrugerea speciei umane. înainte de a ne bucura de binefacerile
energiei atomice puse la dispoziţia civilizaţiei, am cunoscut ameninţarea
anihilării totale. Experienţa dela Hiroshima a fost un început modest fiindcă
acolo s’a utilizat cea mai mică bombă atomică posibilă, echivalând 20.000
tone de trinitrotoluen: altele echivalând 1.000.000 şi 2.000.000 tone sunt
gata să fie construite. O astfel de bombă căzută în apropierea unui marc
oraş ca New-York, îl preface în întregime în pulbere. Rachete perfecţionate
de tipul bombelor sburătoare vor conduce la 5000 km noile arme ale morţii,
încât 15 minute după începerea ostilităţilor centrele industriale, marile
oraşe, ar fi prefăcute simultan şi reciproc în pulbere. Niciun fel de contra-
măsură posibilă decât traiul dispersat pe mari întinderi, încă necunoscute
complet geografic adversarului, sau viaţa de caverne la mari adâncimi.
Secretul bombei poate fi găsit de orice ţară care pune la bătaie o sumă com-
parabilă cu aceea pusă de Anglo-Americani (circa 2.000.000.000 dolari),
el se referă la amănunte de detaliu, cum să se asambleze părţile bombei,
mecanismul explosiv, procedeul de extragere a uraniumului 235 din mine-
reu, fiindcă datele generale asupra energiei atomice, întrebuinţarea ei in-
LONDRA ŞI PARISUL DUPĂ RAZBOIU
193
dustrială şi de războiu au fost aduse la cunoştinţa internaţională printr’o
broşură de 150 pg. editată de Statele Unite.
    « Secretul bombei atomice fiind dat, o ţară industrială poate construi astfel
de bombe în doi ani, altfel ar avea nevoie de şase luni mai mult o. Toate
aceste date sunt luate după declaraţiile unor profesori renumiţi, ca Marcus
Oliphant, Sir James Chadwich şi alţii care toţi au lucrat în primele rânduri
la construirea bombei şi extragerea uraniumului explosiv. Unii dintre ei au
participat şi la campania de desvăluire a secretului bombei, campanie care
dupăînsăşi declaraţiile lui Bevin şi ale lui Churchill a fost foarte perturbatoare.
De aceea ambii au adresat cuvinte grave de avertisment oamenilor de ştiinţă
care ar vrea să activeze în mod independent « având pretenţia serioasă de a
înlocui statul ». Sau în altă parte a discursului: « guvernul nu poate să-şi
dcpue puterile sau îndatoririle sale niciunei părţi a comunităţii ». Churchill a
mers până la ameninţarea cu rigorile legii.
    Cu toate declaraţiile şefului guvernului şi ale leader-ului opoziţiei, nu
înseamnă că poporul englez nu are felul lui special de a vedea problema.
17.000 de asistenţi de laborator din asociaţia cercetătorilor ştiinţifici au
publicat un manifest cerând dcsvăluirea secretului şi stabilirea unui control
internaţional asupra bombei. O anchetă de opinie publică Gallup a dat ur-
mătorul rezul at în Anglia. La întrebarea: «Credeţi că America trebue să
împărtăşească acum secretul bombei atomice cu alte naţiuni, sau trebue
să încerce a-1 ţine ascuns cât mai mult timp posibil» au răspuns 68% ca să
se desvalue secretul, 25% ca să fie păstrat, 17% nu ştiu nimic. Din cei care
au răspuns afirmativ numai 2% s’au gândit că America ar putea întrebuinţa
greşit bomba, iar 9% din cei care au răspuns negativ au motivat că America
nefiind o ţară agresivă, lumea este în singuranţă prin păstrarea secretului de
către ea. Motivul principal pentru răspunsul afirmativ a fost că secretul
fiind împărtăşit şi celorlalţi se creează o bună voinţă între naţiuni şi se pre-
vine suspiciunea şi gelozia. Un comentariu tipic a fost « Aliaţii şi-au comu-
nicat toate descoperirile pentru a câştiga războiul, ei trebue să continue
aceasta şi acum». In America, deşi publicul (65%)îşi dă seama că şi alte naţiuni
vor construi bombe, totuşi 75% cer-ca -secretul să fie păstrat de Statele
Unite şi numai 14% sunt pentru darea lui în păstrarea Naţiunilor Unite.
Totuşi în ambele mari democraţii majoritatea a afirmat (47% în Anglia,
52% în America) că bomba atomică a micşorat şansele unui nou războiu
mondial, ceea ce este o stare de spirit îmbucurătoare după catastrofele pe
care le-am trăit cu toţii la interval numai de 25 ani. Lumea a început să-şi
dea seama că un nou războiu ar însemna însăşi distrugerea speciei umane;
a avea evident în minte acest lucru este începutul înţelepciunii şi al păcii
trainice.
    Am făcut această lungă disgresiune despre bomba atomică pentru a
înţelege mai bine acea stare de spirit din Anglia, stare de spirit mai accen-
tuată dincolo de Ocean până la un fel de psihoză. Un amestec de adevăr
ştiinţific, de publicistică senzaţionala şi de implicaţii grave politice au pro-
dus toate la un loc un fel de perturbare a minţii în acele ţări care posedă
13
9+
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALB
acum secretul şi nu ştiu exact ceea ce să facă cu el. Gravitatea clipei pare
că depăşeşte pe oameni. Era atomică no înspăimântă prin ameninţare,
în loc să ne bucure prin promisiunile minunate industriale.
    Războiul a fost câştigat de aliaţi dar pacea încă nu s’a reîntors printre
noi. Divergenţele care au existat totdeauna între marile naţiuni au căpătat
o acuitate nouă când duşmanul comun a fost răpus. Gasindu-te în mijlocul
lucrurilor. îţi dai mai bine seama de realitate. Discuţiile din Camera Comu-
nelor la 7 Noemvrie au evidenţiat poziţiunile diferite. Bevin a spus: «Cred
că a sosit timpul să ne cântăm puţin şi propriul nostru cântec » în torentul
aplauzelor deputaţilor.
    Eapt curios este însă că în general discursul său a fost aplaudat de con-
servatori, nu de laburişti, care au păstrat o atitudine rezervată, mai ales în
acele părţi unde atacul era mai vizibil împotriva unor ţări cu care Anglia a
colaborat în războiu.
    Trei membri ai parlamentului ne-au condus la Camera Comunelor şi am
avut împreună discuţii interesante. Din ele se degajează un fapt de care
trebue sa ţinem seama atunci când judecăm diferitele manifestaţii alo poli-
ticei şi opiniei publice engleze.
    In Anglia toate partidele au curente de opinie şi o mare diversitate,
de aceea nu trebue să ne surprindă că un anume M. P. (membru al parla-
mentului) deşi e laburist e împotriva politicei duse de B 'vin. Partidele
sunt instrumente de guvernământ, nu blocuri care reprezintă o opinie intran-
sigentă. Acest spirit al diversităţii, al compromisului, al aranjamentului
practic este specific englez. Numai în Anglia se poate vedea statuia unui dic-
tator ca Cromwell în faţa Parlamentului pe ai cărui membri i-a trimis la plim-
bare, iar la câteva sute de metri mai departe statuia lui Carol I, regele pe care
l-a decapitat. Spiritul contradicţiei se pare că nu este aşa de desvoltat pe
insulă şi că pe deasupra divinităţilor tronează un zeu al împăcării, nu atât
din motive piincipiale cât din motive empirice.
    Dacă un ziar lansează o ştire senzaţională cu totul împotriva spiritului
general din acea clipă lucrul nu trebue să ne surprindă sau să ne emoţioneze.
Bomba este bombă numai pentru noi, la Londra ea se pierde imediat în
anonimat, de aceea nu trebue să acordăm prea mare însemnătate unor astfel
de ieşiri. Trupele engleze erau trimise să lupte în Indonezia, dar în acelaşi
timp la Londra se ţineau mari întruniri pentru libertatea acestor ţinuturi.
    Şi totuşi în această diversitate cu aspecte contradictorii, posibilă într’o
ţară de vechi tradiţii parlamentare şi de maturitate politică, nu înseamnă
că nu există o opinie publică. Ancheta relativă la bomba atomică ne-a ară-
tat contrariul. Numai climatul general al vieţii publice engleze face posibilă
o atare comportare. Numai influenţând întreaga opinie publică se poate
influenţa politica generală a ţării.
    Când premierul Attlee a vizitat Statele-Unite el a vorbit congresului
despre noua Anglie laburistă. El a insistat asupra continuării tradiţiei en-
gleze pe care o reprezintă partidul laburist: «Noi eei din partidul laburist
suntem pe aceeaşi linie cu acei care au luptat pentru Magna Charta şi Habeas
LONDRA ŞI PARISUL DUPĂ RĂZBOIU
195
Corpus, cu părinţii pelerini, şi cu semnatarii Declaraţiei de Independenţă-
Partidul laburist este în tradiţia mişcărilor iubitoare de libertate care au
existat totdeauna în ţara noastră. Pentru libertate trebue să lupţi în fiece
generaţie şi acei care o ameninţă nu-s totdeauna aceiaşi. Uneori bătălia
pentru libertate trebue dusă împotriva regilor, uneori împotriva tiraniei
religioase, alteori împotriva moşierilor sau a puterii copleşitoare a intere-
selor banului ». Ceea ce este semnificativ în acest discurs este poziţiunea lui
defensiva. Anglia prin premierul ei se apără de învinuirea de a fi revoluţionară,
de a fi dictatorială, duşmană a libertăţii, de a nu reprezenta în conducerea
politică decât o fracţiune a naţiunii. E curioasă declaraţia luorătorului
Morgan Phillips, secretarul partidului laburist, care declară că acesta nu
•ste un partid de clasă. Attlee încearcă mereu să se disculpe: singura în-
grădire de libertate pe care o admite este acea stăvilire a marilor interese
capitaliste şi monopoliste. Anglia face avansuri, vrea să se explice, să desar-
meze criticele. Afirmă că piaţa mondială nu poate pricinui rivalităţi între
•ele 2 mari industrii: nevoile sunt atât de mari în lumea răvăşită de războiu
încât este nevoie de toţi.
    Nu ştiu ce impresie a făcut victoria laburistă în America, dar nouă toate
aceste explicaţii ne apar curioase: Anglia dcsvinovăţindu-se că nu-i împo-
triva libertăţilor şi că n’a rupt firul tradiţiilor ei seculare ? Că laburismul a
învins în Anglia este de necontestat. In timpul cât eram la Londra au fost
alegerile comunale. Victoria laburistă a fost tot atât de mare ca şi la cele-
lalte alegeri. Nimeni nu mai putea pretexta că prima oară a fost o sur-
priză datorită desorientării sau că dorinţa soldaţilor de a fi trimişi la vatră a
Învins oiişicare alte considerente. Dar victoria aceasta nu înseamnă o
schimbare bruscă.
    Aceasta se pare că nici nu-i dorită. Spiritul practic, înclinarea spre-Com-
promis, tradiţionalismul funciar, toate fac ca schimbarea politică să nu
•duca nicio perturbare rapidă a societăţii. Anglia contradicţiilor şi a empiris-
mului înaintează mereu, dar progresul este acolo o problemă de evoluţie.
    Războiul a costat-o foarte mult, efortul unei naţiuni mici a fost îndrep-
tat total spre victorie. Anglia a cedat locul Americei în rangul de primă
putere mondială, după însăşi declaraţiile lui Attlee în faţa Congresului ame-
rican. Distrugerile războiului încă nu au început să fie reparate pe o scară
mare. Nevoia capitalului american se făcea foarte simţită în Anglia şi tra-
tativele pentru împrumut preocupau mult opinia publică engleza. Imperiul
britanic are propriile lui probleme care îl preocupă mai întâiu de toate. E
problema demobilizai ii, reconstrucţia, trecerea industriei dela războiu la
pace, naţionalizarea unor mari intreprinderi, situaţia din Palestina, India,
problemele puse de ocuparea'Germaniei,Indoneziei.Toate acestea se reflectă în
jurnalele din fiece zi. Multiplicitatea intereselor engleze face posibilă o înţe-
legere pe marele eşichier mondial, dat fiind spiiitul de compromis şi de tran-
zacţie, care este specific englez.                           ,
    In actuala poziţiune internaţională, Anglia laburistă are un rol de ,me-
diator pentru înţelegerea şi pacea lumii. Poporul englez care s’a pronunţat
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
If6
atât de masiv pentru progresul social, pentru pace şi pentru libertate, este
alăturea de toate celelalte popoare ale lumii în sforţarea comună de a
înfăptui o puternică organizaţie internaţională care să asigure viitorul paş-
nic şi prosper al omenirii. Crearea unei puternice organizaţii a Naţiunilor
Unite este o preocupare a sa de căpetenie. Din colaborarea strânsă a mari-
lor puteri va ieşi nu numai pacea durabilă, dar şi libertatea micilor popoare,
desfiinţarea zidurilor chinezeşti care separă pe unii de ceilalţi, desfiinţarea
blocurilor şi sferelor exclusive de influenţă.
                                                         *
                                                       * *
    O pană de electricitate a redus la întuneric oraşul lumină. Mă găseam
în Bul. Montparnasse şi cu greu îmi puteam găsi drumul. Câteva cafâ-ur;
ardeau lămpi cu petrol, altele lumânări. Războiul care n’a distrus mai ni-
mic Ia Paris, a lăsat totuşi urme în spiritul oamenilor, care apar îmbătrâ-
niţi. Nu mai este aceeaşi animaţie, aceeaşi viaţă în metropola Franţei, caro
totuşi şi acum este cea mai vie din toate capitalele vizitate. Din discuţiile
avute cu mulţi Francezi mi-am dat seama că Vichy-ul nu-i complet mort,
că epuraţia nu a fost desăvârşită, că yxistă o otravă lăsată de Germani pe
malurile Senei, care n’a fost definitiv eliminată. Parisul are multe suferinţe:
Buferă de târgul negru al mărfurilor, de lipsa căldurii, a taxiurilor, de criza
locuinţelor, după cum şi Franţa suferă de instabilitate politică din diviziu-
nea opiniei ei publice şi din acel spirit de combinaţie de culise, vcchiu ve-
stigiu al epocei de înainte de războiu.
    Eram la Paris la un moment grav, când se şoptea că o lovitură de stat
ar fi posibilă. Generalul de Gaulle vorbise la radio direct poporului, rupând
tradiţiile democratice care-i cereau să vorbească reprezentanţilor aleşi din
adunare. In discursul său a vorbit de tensiunea internaţionala care opunea
două mari puteri, conflict în care Franţa nu trebuia să ia paite. El nu
putuse forma guvernul pe care avusese mandat să-l constitue. Adunarea
constituantă trebuia să decidă cine anume va fi însărcinat din nou cu aceasta
misiune. Culisele lucrau şi combinau înfierbântate, iar ecoul se resimţea
pe stradă. Era o atmosferă de efervescenţă. M. R. P. (gruparea lui De Gaulle)
dăduse cuvânt de ordine studenţimii în cartierul Latin: pas de monome !
Să se evite provocările 1 In după amiaza când s’a aflat de votul adunării,
în Parisul atât de sgârcit cu manifestaţiile, studenţii au manifestat pentru
De Gaulle în piaţa Concordiei şi pe bulevardele. Poliţia a intervenit tempe-
rând zelul manifestanţilor.
    Jurnalele apăreau în ediţii speciale anunţând evoluţia crizei politice.
Partidul comunist s’a abţinut dela vot, muncitorii s’au arătat disciplinaţi,
dar nu puţini oameni se întrebau îngrijoraţi în ajun dacă vor asista la o
încăerare între «Ies mătallos» (metalurgiştii) şi cartierul latin.
    Măsurile de închidere a localuiilor la 12 noaptea, concentrarea « flics »-iIor
(poliţiştilor parizieni) s’au dovedit toate doar simple precauţii, echilibrul
instabil s’a restabilit. Franţa divizată, mai are multe surprize în cale, până
să-şi găsească făgaşul normal.
LONDRA ŞI PARISUL DUPĂ RĂZBOIU
197
    Această mare sensibilitate a opiniei publice franceze este datorită expe-
rienţelor tragice trecute: Francezul este gelos pe libertăţile sale, el nu voieşte
ca să fie privat o clipă de ele, de nimeni, de nicun fel de dictatură, chiar
a unui om cu prestigiul lui De Gaulle.
    In vreme ce alegerile şi plebiscitul au răscolit adânc Franţa, ca şi ulti-
mele crize, poporul munceşte pentru a îmbunătăţi o clipă mai de vreme
viaţa lui cea de toate zilele.
    In această privinţă transporturile au făcut progrese uriaşe.
    Ele au fost restabilite în proporţie de peste 75%. Şi totuşi mai sunt multe
lipsuri, în special în ceea ce priveşte alimentaţia.
    Se pare că nu-i numai o problemă de transporturi: pâinea devenise li-
beră, celebra franzelă lungă franceză, însă pentru scurt timp. Celelalte ali-
mente cartelate se găsesc şi la târgul negru, însă cu preţuri ceva mai modeste
ca la noi. Raţiile oficiale se dau însă regulat, carnea a început să se găsească
mai uşor în anumite regiuni. Restaurantele au « menus »-uri fixe dela 122
la 35 fr. (cele populare) însă deşi trebue să consumi după o anumită schemă
în combinarea felurilor, poţi în praotică să te abaţi dela ea, iar un prânz
frugal te costă 200 frs. Căldura este foarte parqimonio3 distribuită în apar-
tamente, multe nu-s încălzite de loc. Taxiuri nu poţi obţine decât pentru
deplasări speciale.
    Raţionalizarea la articolele de îmbrăcăminte s’a ridicat; însă rezultatul
este o mare greutate de aprovizionare şi un preţ foarte urcat.
    Viaţa culturală a fost reluată cu avântul ei de totdeauna.
    Studenţii se îmbulzeso gălăgioşi pe « bul. Saint. Miche » cu câteva cărţi
la subţioară. Librăriile sunt asortate cu tipărituri noui, la preţuri foarte
mari. Buquiniştij de pe malurile Senei oferă căutătorilor răbdători volume
rare şi ediţii epuizate. Luxemburgul este încă închis, la fel şi Cluny-ul.
    In schimb Louvre-ul îşi desvalue comorile nepreţuite în sălile lui cunos-
cute, unde totul este aranjat ca mai înainte, cu Victoria dela Samotrache
tronând triumfală la capătul scărilor de marmoră. Museul Rodin oferă
iubitorilor de sculptură viziunea unei lumi care se detaşează pasionată din
blocurile de marmoră sau dc bronz.
    In teatrele neîncalzite şi cu fotoliile roase 3e joacă piese vechi şi noui.
    Lorcnzachio a lui Musset, într’un decor fastuos, face săli arhipline.
La Sauvage şi Antigona, ale unui tânăr scriitor, Jean Anuilh, au un succes
neegalat. In special Antigona, care este o piesă de mare talent în care eroii
lui Sophocle joacă îmbrăcaţi în costume moderne, dela frac şi rochie de
seară până la mantaua de piele a agenţilor poliţieneşti. Corul este redus la
un speaker care te introduce în miezul tragediei înainte de a începe şi care
mai apoi comentează drama care se desfăşoară. Piesa are şi rezonanţe poli-
tice generale, însă reuşeşte să fie de un pesimism tragic, profund uman.
    Viaţa de noapte este vie şi prezenţa Americanilor îi dă o turnură deose-
bită. Place Pigalle este împânzită de soldaţi americani care se dedau la pozne
nu totdeauna pe placul Francezilor. Se întâmplă ca în localuri să se întreacă
cu veselia sau ca la Madleine să fie surprinşi de M. P. (Military Police, a
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
198
forţeloţ americane) desfăcând la târgul negru tot felul de obiecte din călă-
toriile lor continentale. La Paris se găsesc aproape exclusiv numai ţigări
americane.
    Tabarin îşi desvălue colecţia de sculpturi vii şi de toalete extravagante.
Lapin-agile în mediul boemei lui Murger, cu pereţii afumaţi, la mesele
joase pline de inscripţii, serveşte vermut şi poezii autentice debitate de vizi-
tatorii celcbiului cabaret. In atmosfera încărcată de fum, la lumina scăzută,
se întâlnesc aci artişti, oameni de litere şi de presă, interpelându-se veseli
unii pe alţii ca într’o mare familie în care spiritul grivois se împeiechează cu
o poezie boemă, într’un gen original şi neegalat.
    La Theatre des dix heures chansonieri celebri glumesc pe temele zil-
nice ale gravelor preocupări publice, iar la Oubliettes eşti primit cu aceleaşi
glume de altădată şi asculţi cântecele vesele galice celebre ca « Ah Ies fraises
et Ies fiamboises et Ies belles villageoises... » la care asistenţa participă în
cor, chiar şi « Ies pucelles » care sunt rugate maliţios să se abţie.
    Acest Paiis nu-i totuşi exact acel de dinainte de războiu, e mai mult o
încercare de a se regăsi, oarecum stângace.
    Bule vai dele largi ale Paiisului, ceaţa de toamnă târzie oare creează un
decor ireal şi luna imensă tronând noaptea deasupra Concordiei pustii îţi
lasă o amintire neştearsă a unei cetăţi îndepărtate şi inaccesibile, în care
ţi-ai lăsat visurile şi sufletul pentru a pleca pe un drum care nu mai poate
avea întoarcere.
    Cu tot războiul, cu toate suferinţele şi schimbările, ne regăsim mereu
aproape de sufletul Franţei. Jurnaliştii la conferinţa de presa au avut o
întrebare pe care au pus-o mai cu insistenţă decât pe oricare alta, aşteptând
avizi răspunsul: Este Franţa în urma tuturor avariilor tot aşa de iubită în
România ? La care am răspuns că nicăieri şi niciodată Franţa n’a încetat să
fie preţuită, ea reprezintă mereu pentru noi spiritul libertăţii, generozităţii
şi progresului social.
    Franţa este iubita noastră de totdeauna.
                                      CĂLIN POPOVICI
                      RECENZII
   «80 Milioane de Slujbe •. Ca şi pe
vremea Nevi Denl-ulul rooseveltlan, d-1
Henry Wallace, ministrul Industriei, fost
ministru al agriculturii şi fost vice-pre-
şedinte al Statelor-Unite, vine mereu cu
idei şi propuneri menite să asigure pro-
gresul patriei sale şi al lumii. Cartea sa
recent apărută Sixtj/ Millions Jobs (Şai-
zeci Milioane dfe Slujbe) este, după cum
se exprimă autorul, i expresiunea credinţei
mele de mic om de afaceri — şi nu numai
de slujitor public —In filosofia abun-
denţei, In loc de cea a comprimării •. A
asigura poporalul american 60 milioane
de slujbe înseamnă a-i asigura deplina
întrebuinţare la muncă, In cadrul siste-
mului de liberă întreprindere.
   In cartea aceasta, d-1 Wallace cerce-
tează modul In carp, In 1950, s’ar putea
asigura tutror celor care pot munci In
Statele-Unite slujbele necesare. Dacă
această procurare de slujbe nu ar reuşi,
Statul ar cheltui mult mai mult prin In-
demnizaţiile de şomaj şi ar păgubi imens
prin aceea că muncitorii Întregii naţiuni
nu ar lucra ceea ce s’ar putea lucra pentru
a se ajunge la un traiu g»neral mal bun
şi mai abundent. Statisticele arată că In
1946, America va putea produce aceeaşi
cantitate de bunuri ca In 1940 şi totuşi
să aibă 19 milioane de lucrători In şomaj.
Dacă nu se pregătesc din timp şi In mod
ştiinţific planuri şi măsuri constructive
pagubele şi neajunsurile economice vor
putea fi şi mai grave decât In trecut. Din
cele 60 milioane de muncitori, 55 mili-
oane vor avea In 1950 o vârstă Intre 20
şi 65 de ani. Din 60 milioane muncitori
de tot felul, dela lucrătorii din uzine la
fermieri şi dela profesionişti la cei de
sub arme sau dela funcţionarii de stat
la micii negustori şi industriaşi, 18 mili-
•ane sunt femei
   Ministrul Wallace evaluează statistic
cererile şi nevoile de muncă, pentru a
trece, apoi, la posibilităţile de desvoltare
a întreprinderilor mari şi mici, pentru ca
ele să devină mai productive şi să absoarbă
cât mai mulţi lucrători. E partea cea mai
interesantă a lucrării sale şi aici spiritul
constructiv american şi tradiţia roose-
veltiană îşi arată măreţia.
   Producţie In masă pentru consumul
ln masă, este idealul. • Mai curând decât
vânzări la preţuri mari cu profituri mari
este necesară o producţie la preţuri mai
mici, dar mai eficientă, precum şi salarii
mai mari, pentru a mări puterea de cum-
părare a mulţimilor >. Multiplicarea opor-
tunităţilor de plasare a muncitorimii este
un fenomen natural economiei americane,
unde producţia naţională se dublează
cam la fiecare douăzeci de ani. Dar acum
e nevoie de mai mult. In afară de indu-
striile şi întreprinderile care se creează
singure, In urma invenţiilor şi desvoltării
tehnologice, Statul şi particularii trebue să
intensifice şi mai mult producţia şi între-
buinţarea deplină a muncii, pentru ca
astfel să se facă din mulţimi consumatori
mai buni, cu salarii deci mai bune, ln felul
acesta ridicându-se standardul de viaţă
şi susţinându-se Însăşi producţia.
   Henry Wallace arată, de asemenea, cât
se va putea construi şi repara In materie
de utilităţi publice, ln afară de ceea ce
iniţiativele particulare vor avea de creat.
De asemenea, In privinţa relaţiilor eco-
nomice cu streinâtatea, Ministrul ame-
rican al Industriei susţine că Statele-
Unite trebue să devină un bun cumpă-
rător al produselor celorlalte ţări, pentru
ca şi exportul să poată fi eficient.
   In genere, o carte adânc gândită,
ştiinţific Întemeiată şi exprimând o seamă
de planuri şi idei constructive, care Intr’a-
aoo
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
devăr pot organiza economia americani
astfel ca si ajungi la o eficienţi maximi,
bazaţi pe obligaţia colectivitiţii de a
asigura tuturor celor care pot munci
dreptul la muncă şi dreptul la o viaţi
mai buni.
                                                                                                           P. Com.
   Scarlnt Cnllmachl: Logodnica lui Wolf-
gang. Şapte tablouri, « Orizont *. Bucu-
reşti, 1945.
   Naraţiune scenici a unui dezastru
provocat In inimi de ororile rizboiului.
Wolfgang se întoarce de pe front lipsit
de ambele braţe. Cauţi pe Helga, logod-
nica lui de odinioari. Găseşte o Helga,
femeie de moravuri uşoare, cu care pe-
trece şi care II atrage. Adevărata Helga
trăia, schimbată şi ea; o întâlneşte la
un cinematograf. El Ii refuzi dragostea,
ca provenind din milă sau datorie, şi se
reîntoarce la Helga cea din bordel. In
braţele căreia se şi otrăveşte. Din toate
aceste date, s’ar putea alcătui o dramă.
                                                                                                             G. D.
   Ion D. Tudorache: Cănd apele cântă...
Poeme, Braşov, 1945.—Fotomontaj de
dulcegării poetice, cu elanuri, extaze şi
scrişniri de limbi din care nu răsare
niclo scânteie. Se lucrează cu noţiuni
cărora li se conferă convenţional calităţi
materiale, acumulate peste poate: firul
gândului va sbura In stoluri; gândurile
negre să nu mai plângă; vremea toarce
borangicul firelor iubirii; greerul sfătos
cântă cu arcuşul pribegiei pe vioara
sărăciei; pe crucea iubirii se răstigneşte
un lanţ de anateme—soarta; argintul
veseliei; furtuna bucuriei; palatul dure-
rilor; cu gândurile ’n sacul amintirii;
poarta iubirii; poiana are pădure de râ-
suri; caierul iubirii se deapănă pe ram
de trandafiri; când noaptea se urcă In
scară, va rătăci cu iubita pe aripi In ecou.
   Coperta: In fund, munţi bleu-marin
oglindindu-se Intr’un lac bleu-ciel, ale
cărui unde se mişcă concentric (Cine a
dat cu piatra In lac?) tulburând echilibrul
unor note muzicale ce pluteau pe apă.
Notele sunt optimi, cu excepţia uneia
singure, care e şaisprezecime...
   Maxim Gorkl : Copiii soarelui. Trad.
Radu Donici. < Cartea Rusă *. Bucureşti,
1945.
   O piesă de teatru din bogata tradiţie
Cehov. Reuşita mare a piesei este sal-
varea din comic a unor personagii auto-
matizate. Deşi cu referinţe de epocă,
personagiile sunt fantomatice şl au un
aer fabulos, de creaţii de gen inferior
umanizate, ca In Clopotul scufundat al
lui G. Hauptmann. Zeul lor e nebulos
şi spectatorul avizat va renunţa la ur-
mărirea unul conflict. Interesul se rezumă
la actualitatea actelor eroilor — e con-
templaţie. Acţiunea câştigă uniformi-
tatea destinului, iar piesa se rezolvă
fără catharsis. Unele personagii îşi propun
salvarea In stepă. Salvarea este Iluzorie,
fiindcă ele-Inşile nu duc lipsă de liber-
tate. Salvarea este Inlăuntrul posibilită-
ţilor lor, câtă vreme ele o caută In afară.
                                    G. D.
   Lew N. Tolstol « Policuşca. Trad. Alex.
Gornu. «Cartea Rusă*. Bucureşti, 1945.
   O lungă nuvelă din viaţa ţăranilor
ruşi, evocând recrutarea din epoca ţa-
rismului. Ni se dau asigurări că subiectul
şi, cu el, multe amănunte, sunt luate din
viaţa reala. Insă ceea ce s’ar numi In
acest caz «spirit de observaţie* nu este
decât darul scriitorului de a simula ob-
servaţia prin rulajul «au ralenti • şi
printr’o falsă microscopie care are şi ea
umorul său. Dar ambiţia realităţii a fost
totdeauna de a se recunoaşte pe sine In
operele mari.
                                                                                                                           G. D.
   A. Cornoicluc : Misiunea lui Mr. Per-
kins in Ţara Bolşevicilor. Piesă In trei
acte. Trad. Radu Donici. « Cartea Rusă *
Bucureşti, 1945.
   Mr. Perkins, un mare negustor de
maţe din Chicago, merge In U.R.S.S.
pentru a vedea la faţa locului grozăviile
cu care II Înspăimânta propaganda.
Luând toate măsurile de rigoare împotriva
G.P.U.-ului, el alege un kolhoz pentru a
cunoaşte opiniile economice şl sociale
ale cetăţeanului mijlociu. Asistă şi la
trecerea Donului de către trupele sovie-
tice. îşi schimbă părerea rea ce o avea
despre sovietici şl declară că «slăbiciunea
poporului sovietic constă In faptul ci
n’a pătruns Încă tot ce a făcut şl ce
poate să facă >.
G. D.
G. D.
                     PRESA MONDIALĂ
                              CONDIŢIILE DE VIAŢA ALE SCRIITORULUI, ROMAN
    Elaborarea, in curs, a unei legi, care să asigure condiţii optime de existentă scriitorului
român, ferindu-l de umilinţele ce decurgeau din starea de inferioritate, pe plan economic,
fată de cei care-i foloseau până acum munca, a stârnit un viu interes in presa noastră,
redactorii fiind ei înşişi oameni ai scrisului, deseori loviţi in interesele lor prin lipsa
unor norme legale, care să stăvilească liberul arbitru şi iregularitatea în comerţul cu lipd-
rilurile.
    Retransmitem unele din aceste ecouri din presă:
                                                        Scânteia
    D-l Horia Liman, In articolul • Drepturile scriitorului», aminteşte de tiremurile de
restrişte, când autorii nu aveau incă deplin formată conştiinţa socială a profesiunii lor :
    Dacă In orice stat progresist şi cu respect pentru slova scrisă, aceasta nu mai
constltue de mult o problemă, la noi, scriitorii au fost din totdeauna cei mai oropsiţi
dintre breslaşl. Lipsiţi pănă nu de mult de o conştiinţă socială a profesiunii lor, el
n'au izbutit să-şi căştige o poziţie demnă In raporturile cu statul şi cu editorii, dato-
rită însăşi izolării lor voite. Spre deosebire de muncitorii manuali şi chiar de anumite
categorii de munşitori intelectuali, ei erau străini de organizare şi de disciplina luptei
pentru revendicări profesionale, In ciuda faptului că aceste revendicări existau, că
li se impuneau In fiecare clipă. Suspendaţi«deasupra vâltoarei», scriitorii erau înfrânţi
de propria lor lene de a participa la frământarea cotidiană, de însuşi faptul că se com-
plăceau In neutralitate faţă de propriile lor interese vitale.
    Apoi înfăţişează promisiunile ce se desprind din promovarea acestei legi proaspăt
făurite :
    Societatea Scriitorilor Români nu mai este azi un turn de fildeş din care locatarii
privesc viaţa aerian. Exemplul muncitorilor manuali şi chiar acela al exploatatorilor
propriei lor munci i-a învăţat multe şi le-a folosit In acţiunea conştientă pentru câş-
tigarea propriilor lor revendicări. Este timpul ca S. S. R. să ia In sfârşit In mână
existenţa membrilor săi, pentru a le apăra interesele. O activitate organizată, energică
şi realistă, ar putea impune şi glasul creatorilor de valori artistice, tot astfel cum până
azi s'au făcut ascultate numai calculele egoiste ale negustorilor cuvântului tipărit.
Prestigiul culturii nu va avea decât de câştigat. Ca şi acela al scriitorilor, de altfel.
                                                   Frontul Plugarilor
    D-l Eugen Jebeleanu, în articolul: • Scriitorii şi cultura în slujba poporului», con-
firmă realitatea speranţelor ce converg către o epocă pe cale de a veni, când autorii îşi vor
putea valorifica drepturile:
    Dispreţuind poporul, oamenii politici ai trecutului dispreţuiau şi pe cei care ar
fi putut lumina pe cci mulţi; slujitorii condeiului.
    Apropiata trecere In Consiliul de Miniştri a legii pentru drepturile de autor, da-
torită colaborării dintre Ministerul Artelor şi • Societatea Scriitorilor Români»,
este — având In vedere toate cele mai sus spuse — un eveniment. Legea aceasta
are menirea ca —punând la adăpost pe scriitor de toată specula exercitată asupra
sa In trecut —să dea, In acelaşi timp, un alt curs însăşi culturii româneşti.
202
RFVISTA FUNDAŢIILOR RFGALE
                                                       România Liberă
    D-l Virgil Ierunca relevă fnsetnndfalea aciului de dreptate ce e’a făcut faţă de scrii-
torii români, of erindu-li-se noui condijii de muncă:
    In societatea noui —In această societatate In care oamenii se Întâlnesc şl se re-
cunosc sub semnul magnific al muncii —altele sunt perspectivele care i se deschid
scriitorului. Considerat — şi pe bună dreptate —* ca un adevărat muncitor al tre-
burilor spiritului, scriitorul nu mai rămâne izolat, nici de datoriile, dar nici de drep-
turile lui.
    Raportul acesta dintre drepturile şi datoriile celor ce muncesc, raportul acesta,
care a generat evoluţii şi revoluţii, care e pe cale să schimbe însăşi structura societăţii
moderne, Încetează să mai fie un apanagiu exclusiv al unor categorii de muncitori,
pentru ca să devină o cenduită comună, un bun de orientare, acelaşi pentru toţi mun-
citorii. Şi muncitorii care contribue zi de zi la refacerea morală, muncitorii aceştia
care asigură gospodăriei spiritului orânduială bună şl bune regăsiri, trebue să intre
In viaţa publică aşa cum se cuvine. Ei trebue să trăiască cu demnitate, să poată
lucra, să se poată bucura de viaţa ca oricare om care înţelege să trăiască cinstit
prin munca şi eforturile lui. Scriitorul nu mai trebue sacrificat, nici chiar In numele
disponibilităţii lui pentru sacrificiu. Scriitorul trebue să simtă concret că harurile
vieţii libere, că însăşi această libertate pentru care el a militat In operele lui, există
lntr’adevăr şi pentru el, cel care a Inţeles-o mai Iute decât mulţi dintre semenii
lui. Societatea de ieri l-a amăgit pe scriitor, l-a falsificat şi poate de aceea scriitorul
s‘a izolat de vrerile şi pulsul comun al oamenilor. Societatea de azi trebue să şi-l apropie,
să şi-l revendice cu sinceritate. El nu mal Înţelege să-i fie exploatate drepturile, ci
fructificate şl organizate datoriile.
                                                    Jurnalul de dimineaţă
    D-l Tudor Teodorescu-Branişte stăruie pentru o soluţionare imediată a crizei fn
eare se sbat cei care mănuesc condeiul:
    Ziarele se ocupă, cum e şi firesc, de necazurile tuturor categoriilor sociale. Vreau
să atrag atenţia celor In drept şl asupra stării, In care se află scriitorii şi o bună parte
dintre ziariştii noştri. Numărul lor nu este mare. Poate tocmai de aceea n'ar fi prea
greu să se găsească o soluţie de moment.
    N’aş solicita concursul oficialităţii, sub formă directă. Fiindcă acest concurs în-
semnează o ipotecă asupra viitoarei creaţiunl literare. Or, creaţiunea literară are
nevoie—după părerea mea—de cea mai largă libertate.
    Cred Insă, că fără a li se cere acestor oameni să scrie lntr'o direcţie sau In alta.
li s'ar putea facilita existenţa timp de un an, după care —nădăjduim —pricinile
actualei crize a tiparului vor înceta şi viaţa intelectuală îşi va relua ritmul el firesc»
    Nu este vorba de un prea greu efort bănesc, fiindcă, după cum am spus, nu-
mărul celor care trebuesc ajutaţi nu este prea mare.
    Dacă s'ar examina problema cu bună voinţă de câţiva scriitori, care sunt In mă-
sură să cunoască nevoile confraţilor lor, sunt sigur că s'ar putea găsi o soluţie.
                                                          Ultima oră
    D. Zaharia Stancu cercetează pricinile acestei crize, aflându-le izvorul fn inegalitatea
ee stă la baza raporturilor dintre scriitori şi editori:
    S'a spus că nu există suficientă hârtie. Că scriitorii aşteaptă cu manuscrisele In
buzunar sau In sertare. Se poate. Pe piaţă nu se găseşte hârtie In abundenţă, ca In alţi
ani. Totuşi se găseşte. Dovadă o fac romanele voluminoase care sunt aruncate cu mal-
dărele In fiecare săptămână In vitrine, — romane traduse din diferite limbi străine,
romane care nu sunt cel puţin semnate de mari scriitori străini, romane, In general, fără
valoare artistică sau documentară. Am cetit câteva din aceste romane. Limba In care
sunt traduse e o limbă barbară, împleticită. Am căutat numele traducătorilor şl nu am
găsit numele niciunui scriitor. Siguri că orice carte străină se vinde, indiferent de cine
• semnată traducerea, indiferent de modul In care e tradusă, editorii încredinţează
traducerile oricui..,
PRESA MONDIALA
203
                                                            Timpul
    Referindu-se la articolul mai sus citat al d-lui Tudor Teodorescu-Branişte, d. Demostene
Botez generalizează datele problemei ridicate, prezentănd-o ca fiind o problemă de ordin mai
general, ce priveşte toate categoriile de intelectuali :
    Am văzut licenţiaţi In drept, In economie politică, doctori In medicină, tineri
Ingineri, desorientaţi, fără rost. Viaţa stă încă pe loc. E un straniu marasm european,
efect tărziu şi greu al toxinelor unui războiu lung şl distrugător, In care nu e loc pentru
Intelectuali, care sunt primele victime. Şi doar fiecare din el poate fl un factor de pro-
ducţie, o valoare economică din acele care nu se pot crea de azi pe mâine, pentru care
trebuesc măcar două zeci şi cinci de ani.
    E o mare şi tăinuită tragedie In acest sentiment de supranumerar pe globul pămân-
tesc. Sunt de sigur produsul unor diformaţiuni sociale, dar totuşi sunt vieţi şl oameni,
care trebuesc reintegraţi In aşezarea nouă, şl care pot fi Întrebuinţaţi cu folos.
                                  LEW N. TOLSTOI
                                Veac nou — Decemvrie
    In luna Noemvrie a anului abia trecut s'au împlinit 35 de ani dela moartea marelui
scriitor rus Lew N. Tolstoi. Cu acesf prilej d. Ion Biberi prezintă opera lui Tolsfoi, des-
prinzând evoluţia gândirii acestui profet al idealurilor egalitare:
    Drama lui Tolstoi se Impune Insă conştiinţelor, deopotrivă, prin sinceritate şl
adâncime, prin nevoie de cunoaştere de sine,prin dăruire, prin suferinţă şl mai ales prin
sacrificiul propriei persoane. Lew Tolstoi sc impune nu numai ca un creator, dar şi ca
o conştiinţă frământată de Ideea perfecţiunii de sine, dar şl a vieţii sociale. Evoluţia
gândirii sale II îndreaptă treptat dela cultul propriei persoane la abnegaţie, la dragoste
de aproape, la protest împotriva inegalităţii sociale, la reclamarea unei condiţii de viaţă
mai bună pentru cei ce muncesc şl sufăr; dela o etică personală, Tolstoi trece la postu-
larea de Indreptaruri sociale, egalitare, dela perfecţia artistică trece la afirmaţia perfecţiei
omeneşti şl a îmbunătăţirii condiţiei sociale a celor mulţi; dela dragostea egoistă, de
sine, vădită In prima tinereţe, Tolstoi se răspândeşte Intr'o Imensă şi generoasă dăruire
sufletului popular.
    Prin viaţa şi opera sa, Tolstoi a fost un exponent al sufletului rusesc, scrie tn continuare
d. Ion Biberi:
    Totul, In opera şl viaţa Iul Tolstoi, se impune prin acest caracter de monumenta-
litate: şi întinderea scrierilor, şl halucinanta adâncime de viaţă a personagiilor şl senti-
mentele lor violente, deslănţuite, şl neliniştile lor metafizice. Conflictele dintre eroii
jui Tolstoi sunt pe măsura conştiinţei lor, masive şi In afara seriei, dramele lor lăuntrice
alcătuesc mărturia unor suflete devastate de Imense uragane ale simţirii; trece prin
această operă un suflu prometeic de răsvrătire şl vigoare, de putere elementară şl de
putinţă de-a suferi. Viaţa lui Tolstoi a fost In întregime expresia dramei ruseşti, In
acelaşi timp vastă, clocotitoare, plină de bogăţie, In veşnică efervescenţă şl căutare de
sine, In permanentă nelinişte.
                            SAINT-EXUPERY
                                                Lumea
   D-na Lucia Demetrius înfăţişează prezenta plină de nobleţe pe tărâmul literelor franceze
din ultimul deceniu, a lui Saint-Exupirv, scriitorul căzut la datorie tn anul 1944, luptând
pentru patria sa :
   Exupăry crede In tot ceea ce face nobleţea neamului omenesc, In respectul pentru
omenire, In supunerea In faţa datoriei, In conştiinţa răspunderii. Nu rostogoleşte idei
generale, nu propovădueşte, trăieşte In aceste sentimente, cu gravitate şi linişte. E
legat de toţi oamenii de pe pământ, are conştiinţa unei frăţii universale, unul bloc
imens, suferitor, plin de posibilităţi, înzestrat şi cu slăbiciuni dar şi cu o putere nebă-
nuită de dragoste, de unire, de mai drept, mal bine, mai frumos. Omul lui nu e Izolat
pe pământ. Acest mare peisajist ceresc simte, ca niciun scriitor înaintea lui, cât suntem
de îmbrăţişaţi de natură, cât e de larg şi de minunat cerul deasupra noastră, şl Infinita,
dramatica grandoare a ipaţiiltr In sare pătrund numai câţiva.
204
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
                                           DESPRE ACTUALITATE
                                           Lumea
    D. G. Călinescu, directorul revistei, cu prilejul apariţiei celui de-al optulea număr
al acestei publicaţii, făcând bilanţul tuturor învăţămintelor ce decurg dintr'o tânără şi
fructuoasă activitate, se opreşte asupra unei probleme «foarte actuale •: problema actua-
lităţii :
    Cred că nu e nevoie de multă speculaţie filosofică pentru ca oricine să priceapă
că actualitatea e o simplă abstracţie. Reportarea apariţiei unei cărţi e lipsită de esenţă,
dacă nu face relaţie cu trecutul şl cu viitorul. O carte spune ceva nou numai prin raport
la ceva vechiu. A trăi «Absolut — azi» Înseamnă a nu trăi de loc, a muri chiar In mo-
mentul naşterii. Cultura e un universal, o continuă racordare cu trecutul şi o punere de
premise pentru viitor, nu o clipă sbârcită. Cultura se desfăşoară istoric şi e un tot viu,
depăşind infinit Îndărăt şi Înainte prezentul. Revista de actualitate culturală ia prezentul
efemer ca un pretext, dar ochiul ei se cade să vadă mereu totul. S’a Împlinit atăt dela
moartea unui poet» Iată o ocazie pentru a-1 aduce in actualitate, ca să vedein dacă
rămâne Izolat lrf momentul lui cronologic, ca o mortăciune, sau vine, viu spiritualiceşte,
până la momentul nostru. O revistă e actuală nu când fotografiază minutul ci când ia
poziţie faţă de trecut şl de viitor. Niciun artist nu se bucură să-i spui că e actual, in
Înţelesul că e al clipei. El vrea să-l indici locul pe care 11 ocupă in lumea istorică a cul-
turii.
                   Vasăzică, actualitatea, da, Insă nu actualitate empirică, veştedă, ci actualizare.
                                          SPRE UN NOU UMANISM
    In mijlocul frământărilor pe care le-au adus vremuriletndelungate cât a domnit războiul,
tot mai des se aud glasuri ce lansează un apel de raliere în jurul noţiunii de om, pledoarii
ce caută să reinstaureze această noţiune, în drepturile-i fireşti, dăruindu-i prestigiul pe
care nicicând istoria nu a stăruit să-l respecte, in mdsura şi cu atributele ce i se cuvin.
    Se inaugurează astfel o epocă de umanism —nu în sensul abstract al celui promovat
de Renaştere — ci un umanism legat de condiţia firească şi cotidiană a omului, şi pentru
care compasiunea conslilue un mijloc de edificare şi de acţiune, restabilind legătura între
semeni.
                                              Libertatea literară, arlislicd, socială
    Pentru asemenea reabilitare a omului pledează d. Mircea Florian care, diagnosticând
nevroza produsă de civilizaţia modernă, înfăţişează mentalitatea specifică acestui surogat
uman produs de ultimul secol:
    Omul nu mai lucrează pentru a-şi Întreţine sau Îmbunătăţi viaţa, pentru a produce
bunuri utile, ci lucrează pentru a se afla in treabă, activează pentru a Îngrămădi cât
mai multe produse, independent de folosirea acestora. S’ar putea chiar spune că idealul
este o uriaşă producţie, numai pentru a gusta voluptatea intensă a ironiei romantice,
a distrugerii savante şi subtile. Resortul ascuns al productivităţii este negativ, este
satisfacţia de a dărâma ceea ce am produs şi am creat noi Înşine. Astfel a prins rădăcină
ceea ce s’a numit «romantismul utilitar » sau, mai exact, « romantismul distrugerii».
Nlcio mirare, că războiul ştiinţific a devenit ţinta unei civilizaţii Imperialiste şi pur
activiste.
    Această răsturnare a ierarhiei vitale a fost posibilă datorită economiei capitaliste
care a prefăcut totul in «marfă», in obiect de vânzare şi cumpărare. Burghezia nu
lngădue altă legătură dintre om şi om decât aceea a cumpărării, a banului. Unde totul
a devenit marfă ce aşteaptă cumpărătorul cu bani, posibilităţile acţiunii sunt neţărmu-
rite, imperialismul nu mai cunoaşte saturaţie.
    Finalul rezolvă problema prinir'o perspectivă optimistă ce angajează viitorul:
    Tabloul, pe care l-am zugrăvit in negru, nu ne dă totuşi dreptul de a vorbi de
agonia civilizaţiei, cum se repeta după războiul trecut (vezi Spengler), cl numai cre-
pusculul unei civilizaţii,al acelei civilizaţii care, prin suferinţele fără număr şl ale distrud
gerllor provocate de ea, s’a dovedit a fi numai o treaptă, un coridor de trecere, o fazi
PRESA MONDIALĂ
205
care trebue să fie depăşită, pentru ca omenirea să-şi recâştige sănătatea şi capacitatea
de a se bucura de viaţă şi de câştigurile el materiale şi morale.
                                                Jurnalul de dimineaţă
    D-l Tudor Teodorescu-Branişte, amintind de unele admirabile intuiţii ale lui Bar-
busse care-i spunea cândva: « Dintre toate bunurile pe care lumea le pierde tn războiu,
cel mai de seamă este omenia • aşteaptă dela pacea proaspăt instaurată .pe pământ rea-
lizarea supremului deziderat al înfrăţirii şi colaborării unanime:
    Ne trebue un om nou, mai bun şi mai drept, decât cel din 1939. Omenia este
prima treaptă către civilizaţie şi este pragul democraţiei. Războiul, — prin faptele
lui, prin propaganda de care este Întovărăşit, prin legile şi rosturile lui aspre, —
consumă omenia. In unii oameni, o consumă cu totul; la alţii, lntr’o măsură oare-
care, — cum foarte just spunea Barbusse. Noţiunile elementare de milă, de bunătate,
de solidaritate, de dreptate — da, de dreptate mai cu seamă, — ies din războiu zdrun-
cinate şi, uneori, greu avariate. Aceste noţiuni trebuesc puse, repuse la locul lor, —
stâlpi pentru lumea de mânie. Războiul aţâţă ura şi desvoltă intoleranţa. Dar pacea
nu poate fi aşezată pe intoleranţă şi pe ură. Echipe harnice curăţă terenul, ridică
molozul şl cărămizile sfărâmate, Înainte de-a Începe opera de reclădire. IJnde sunt
echipele, menite să Împlinească aceeaşi lucrare In sufletele oamenilor? Vorbim despre
pace, despre omenie, despre dreptate, —dar nimeni n’a smuls Încă bălăriile războiului
din spiritul omenesc. Dimpotrivă. Mulţi continuă, conştient sau fără să-şi dea seama,
aceleaşi procedee, pe aceleaşi linii...
    Să nu aşteptăm pacea, numai dela diplomaţi. Nici victoria nu ne-a venit numai
dela generali. Victoria a fost rezultatul unui efort comun. Numai un efort comun ne
poate aduce pacea.
    Altmintreli, vom avea o pace pe hârtie, In tratate. Jn suflete, va continua războiul.
                                                      Semnalul
    D-l Ion Zamfirescu vede tn universalism un temeiu nestrămutat de paşnică viată
colectivă :
    Continentul nostru nu este nici cel mai mare, nici cel mai bogat, ci este acela
care a ştiut să Întreţină cele mai multe şi mai fecunde legături cu lumea. După ce
atâta vreme am tins spre Înălţimi şi spre forme largi de viaţă, ba pe multe din
ac’stea chiar atingăndu-le şi făcând din ele sensuri ale existenţei, e uşor deci de
Înţeles că n’am mal putea primi ideea coborlrilor şi că orice venire Înapoi ar putea
să ne pară o răsturnare stranie a rosturilor umane sau să ia In cugetele noastre
proporţiile unei catastrofe morale fără ieşire.
    Este Insă vorba despre o problemă grea, complexă, pentru care trebuesc mobi-
lizate hotărlri şi energii din toate ramurile gândirii şi ale acţiunii omeneşti. E drept»
despre conceptul de universalitate vorbesc mulţi, dar de fapt 11 slujesc şl 11 apără
doar puţini.
    Eu cred cu hotărlre In mentalitatea universalistă şi am convingerea că tot
spre ea se va Îndrepta In cele din urmă umanitatea. Dar, e necesar să ştim, această
restaurare cere timp, eforturi, presupune faţă de experienţele ultimilor ani revizuiri
de adâncime, după cum, fără a cădea In păcatul Întoarcerilor reacţionare, cere totuşi
oameni şi colectivităţi care să meargă Înainte cu comorile istoriei şi ale experienţei
umane. Şi trebue să adaug: idealul universalist va fi din nou In fiinţă, cel puţin pentru
lumea noastră europeană, atunci când ea va isbuti să se emancipeze de obsesia sche-
melor fatale pentru a pune In locul acesteia scara vie a devotamentelor umane, când
istoria popoarelor va deveni şi un simţământ nu numai o ştiinţă formală şi, mai ales,
când această lume va avea curajul să aşeze problemele viitorului pe temeiurile Iubirii.
                                  SĂPĂTURILE DE PE MUNTELE MITHRIDAT
                                  Sovetscoie Iscustro
    La Kerci (Crimeia) o misiune arheologică sovietică a făcut săpături şi a descoperit
ruinele anticului oraş grecesc Pantlcapen.
206
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Urmele zidurilor acestei cetăţi antice se mal vedeau In secolul al XlX-lea pe mun-
tele Mithridat, scrie arheologul sovietic, profesorul M. Kobtllna. De data aceasta săpa-
turile (Întrerupte de războiul au scos la iveală antice conducte de apă şi făntânl, o casă
grecească din al doilea secol dinainte de era noastră, terme romane, subterane de
piatră şl minunate fresce. Pe muntele Mithridat şi In alte locuri din oraşul Kercl s'au
găsit multe vase antice, statuete de teracotă, stele funerare sculptate In relief şl pie-
tate. Toate aceste lucruri au fost Încredinţate muzeului din Kercl, formând o pre-
ţioasă colecţie a secţiei antice.
    In prezent Kercl — oraşul e numai ruine. Soarta a lăsat neatinsă clădirea muzeului,
dar cele mal preţioase obiecte au fost furate. Muntele Mithridat a fost tăiat de tran-
şeele germane şl din multe vestigii antice n’a rămas nici măcar o urmă. Când se va
reclădi Kerciul se vor avea In vedere locurile Interesante din punct de vedere arheo-
logic, care vor forma un vast câmp de cercetări, rezervat exclusiv săpăturilor. Expe-
diţia a găsit de data aceasta dovezi despre legăturile strânse care existau Intre oraşul
Pantlcapen cu cetăţile greceşti: fragmente de vase ionice, corintbiene, antice, de urne
roşii, de teracote din Asia-mică, de vase elenlce din Sinopis, Hcraclela, Rhodos şi altele.
Multe fresce sunt In maniera frescelor caselor din Dhelos şl Pompelu. Un capitellu
doric, un minunat cap al zeiţei Athena, baza de marmoră a statucl regelui TIberlu
Iulius au fost găsite aproape Întregi.
                                150 DE ANI DELA NAŞTEREA LUI JOHN KEATS
                                Literaturnaia Gazeta
    U. Morozov iscăleşte un studiu amplu cu prile/ul aniversării morţii marelui poet
englez iar C. Marşak publică minunate traduceri ale poemelor celor mai cunoscute. U.
Morozov scrie:
    Poezia pământului nu e supusă morţii. In versufile Iul Keats vedem nu numai
< radioasa i oglindire a realităţii. Ele au totdeauna ceva Intim, viu, cald. Gândlţl-vă
la tema Iul Endymion: Păstorul Endymion e Îndrăgostit de zeiţa Lunii In chipul
frumuseţii Ideale. El caută să ajungă la ea. Dar lată că In drum, el Întâlneşte o fată
Indiană, care-1 urma pe Bacchus In timpul solemnului Iul < marş > spre Răsărit şl care,
obosită, s’a rătăcit de restul baccantelor.
    Endymion se Îndrăgosteşte, trădează pe Iubita Iul cerească pentru o pământeană.
Dar fata Indiană este < ea«, adică acea zeiţă a Lunii pe care Endymion a căutat-o
zadarnic atâta timp. Astfel, In frumuseţea pământeană se poate regăsi frumuseţea
divină. Dar Iubirea Iul Keats e totdeauna amestecată cu o dorinţă de renunţare la
viaţă. Şl atunci ne aducem aminte de cuvintele poetului irlandez Yeats, care l-a com-
parat pe iohn Keats cu un băieţaş flămând al străzii londoneze, un băieţel care, lipit
de vitrinele reci, priveşte minunatele mâncăruri expuse după sticlă, accesibile altora,
Inaccesibile Iul...
                 FABRICAŢIA DE PENICILINĂ IN U.R.S.S.
                                                     Nauha i Jisni
    Revista sovietică (in româneşte: «Ştiinţa şi Viaţa • j expune pe larg procesul complex
al fabricării penicilinei de către Americani şi încheie cu câteva precizări asupra cercetă-
rilor şi realizărilor sovietice în acest domeniu:
    O extraordinară importanţă se acordă In U.R.S.S. acestei probleme. Cercetări
ştiinţifice riguroase şi multilaterale sunt făcute de sute de savanţi sovietici. In labo-
ratoarele laureatei premiului Stalin, profesoara Z. V. Ermolleva, au fost studiate
93 de stăm-uri de penlcllllum. Activitatea cea mal mare o are siam-ul de penicillium
crustozum...
    O particularitate importantă a penicilinei-crustozin, care diferă de penicilina des-
coperită de Flemming, e activitatea el nu numai asupra bacteriilor gram-pozitive
cl şl asupra unor bacterii gram-negatlve...
    Prof. Ermolieva a pus la punct şi schema tehnologică a procesului curăţirii chimice
a penicilinei. Potrivit schemei savantei sovietice, au fost construite uzinele sovietice
de penicilină.
PRESA MONDIALA
207
    0 serie de savanţi sovietici lucrează actualmente la dobândirea penicilinei prin
metode de • fermentaţie adâncă » şi de 1 fermentaţie pe faţete umede ». Se continuă
cercetările pentru descoperirea sintezei penicilinei. O vastă reţea de clinici, — dintre
care cele mai vestite sunt a academicianului Rufanov, a academicianului Graşcencov
(Moscova), Procopciuk (Minsk),—fac experienţe terapeutice.
    întreaga producţie de penicilină sovietică se controlează atât In ce priveşte absenţa
toxicităţii cât şl In ce priveşte sterilitatea şi activitatea.
    Pentru coordonarea cercetărilor s’a format un comitet special_ Uzine noul se
construesc actualmente la Moscova şi Leningrad, precum şi In alte oraşe.
                    PREMIUL NOBEL PENTRU PACE ACORDAT D-LUICORDELL HULL
                    — Diferita reviste —
    Premiul Nobel pentru pace a fost decernat pe anul 1945 d-lui Cordell Huli, fostul
şef al Departamentului de Stat al Statclor-Unite. Colaborator apropiat al Preşedintelui
Roosevelt, Cordell Huli a fost un organizator constructiv de mari proporţii. La înce-
putul regimului Roosevelt, el a susţinut politica de acorduri comerciale Intre diferitele
popoare, acceptuând astfel, înainte de ieşirea definitivă din izolaţionism, nevoia şi
rodnicia cooperării internaţionale. De asemenea, In timpul celui de al doilea războiu
mondial, Cordell Huli a elaborat bazele permanente de colaborare cu Uniunea Sovie-
tică şi Marea Britanie, ducându-se la Moscova cu avionul şi întărind bazele ideii Naţiu-
nilor Unite, In 1943, riscându-şi sănătatea înaintatei sale vârste. In Martie 1944, minis-
trul de externe american a formulat 17 premize prin care exprima-speranţele poporului
american pentru o pace trainică şi constructivă. După Preşedintele Roosevelt, Huli
este Americanul care a luptat In modul cel mal dârz şl mal luminos pentru colaborarea
Internaţională şi pentru o pace măreaţă pe întreg pământul. In vârstă de 75 de ani,
Cordell Huli îşi vede continuată opera de către succesorii săi la ministerul de externe,
Edward Stetinius, devenit apoi animatorul american al conferinţei dela San Fran-
cisco, şi James Byrnes, actualul ministru de externe.
HENRY WALLACE ÎNCEARCĂ O PRIMĂ CONCILIERE INTRE MUNCITORI
                                            ŞI PATRONI
                                            Time — 22 Octomvrie 1946
    Ministrul Industriei, Henry Wallace, autorul cărţii 60 Milioane de Slujbe, a făcut,
recent, câteva declaraţii privitoare la conflictul dintre muncitorime şi patroni. D-sa
a spus Intr’o cuvântare la radio că salariile muncitorilor pot fi mărite cu 15 la sută
şl mal mult, fără ca prin aceasta costul vieţii să se ridice cu mal mult de 3 sau 4 la
sută. De asemenea, a mal spus ministrul Wallace, că mai curând decât inflaţia, viaţa
economică americană este primejduită de deriaţie.
    Această atitudine conciliantă deschide căi de Înţelegere, căci până acum marele
economist era pentru menţinerea salariilor. După cum se ştie, muncitorimea ameri-
cană cere majorarea cu 30% a salariilor şi micşorarea numărului de ore, dela 52 la
40 ore săptămânal, susţinând că această majorare se poate face fără ca preţurile pro-,
ducţiei să se mărească simţitor. Iată că Ministrul Wallace confirmă In parte această
teză a muncitorimii. Discuţiile continuă, ministrul muncii Schwellenbach arbitrând
Intre muncitori şi patroni.
                                        STUART CHASE ŞI MUNCA
                                        Free World —August 1945
   Economistul Stuart Chase, care este şi un excelent scriitor, popularizând prin
cărţi şi articole problematica vremii, a publicat de curând o nouă carte Men at Work
(Oamenii la lucru), In care urmăreşte relaţiile dintre om şi maşină, dintre om şi muncă,
arătând cum atunci când omul este scopul producţiei şl al tehnicel, totul înfloreşte: şl
progresul tehnologic, şi bucuria de a munci, şi ambiţia de a da randament, şi calitatea
208
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
producţiei, şl cantitatea ei, obţlnându-se produse la un cost mai mic. Stuart Chase
subliniază Importanţa omului şl a valorilor umane In activitatea economici. Cartea
oferă exemple concrete de Întreprinderi unde, lucrându-se In acest spirit, rezultatele
sunt superioare. Cartea a scris-o In colaborare cu soţia sa, Marian Tyler Chase.
              VIITORUL CARACTER AL SENATULUI AMERICAN
                            Common Sense — Iunie 1945
    Sub titlul < Noul Rol al Congresului», d. Carroll Kilpatrick se Întreabă care va fi
jn 1946 configuraţia senatului american, dacă grupul democraţilor şl republicanilor
progresişti sau acelora conservatişti va avea majoritatea.
    Republicanii ştiu că In 1946 au şansa de a căpăta, eventual, controlul In Senat,
căci In 1948 vor fl vacante locurile democraţilor din Sud, unde totdeauna partidul
democrat se alege. Lupta mare va fl deci pentru alegerile senatoriale din 1946. După
cum se ştie, senatorii se aleg pe un termen de şase ani, dar pentru ca Senatul să-şi
albă continuitate, termenele nu se Isprăvesc toate deodată, ci o treime din senatori
este aleasă la fiecare doi ani.
    In afară de partidele democrat şi republican, se va Înfăţişa la viitoarele alegeri şi
noul partid comunist american, reconstituit la finele verii anului 1945. De asemenea,
In statul Wisconsln există partidul progresist al lui La Folette, care actualmente are
un singur loc In Senat.
    In Senatul american actual sunt 54 democraţi, 41 Republicani şi 1 Progresist.
In 1946, 21 de locuri ale senatorilor democraţi 11, ale Republicanilor şl 1 Progresist
vor fl vacante, pentru noul alegeri. Alegerile senatoriale au, de aceea, o mare însemnă-
tate şi de pe acum publicaţiile americane discută şansele partidelor şl ale diferitelor
personalităţi.
                                        CARL SANDBURG IN SUD
                                        Time — 29 Octomvrie 1945
   Poetul Cari Sandburg s’a mutat din MIchigan In Carolina de Nord, unde este mai
cald şl unde bătrâneţe; se poate bucura de mal mult soare şl iarna. Odată cu lucrurile
sale, poetul Sandburg a transportat şl o parte din caprele la care ţine atât de mult,
lăsând totuşi la ferma din preajma lacului MIchigan să fiinţeze crescătoria de ani-
male, care l-a luat tot timpul liber. După cum se ştie, Sandburg, autorul faimoaselor
poeme Chicago şl Eu, Poporul, duce o viaţă patriarhală, locuind cu soţia sa la ţară,
ocupându-se cu creşterea caprelor — pe care le socoteşte animalele cele mai simţitoare—
cântând adesea cântece bătrâneşti, acompaniindu-se la ghitară. Arc reputaţia de a fl
unul dintre cel mal buni cântăreţi ai vechilor melodii cu pionieri, cu goana după aur
sau după traiu mal bun, cu jocul frontierelor mereu depăşite In secolul trecut.
                    ACTIVITATEA LUI JULES ROMAINS
                  Time — Voi. XLVI — Nr. 17 — 22 Oct. 1945
   Scriitorul francez Jules Romalns, care a locuit In Mexico City, exilându-se de
teama ocupaţiei germane, a terminat acolo seria de 15 volume a romanulul-ciclu Hommes
de Bonne Valonii, In care descrie viaţa Franţei dela 1908 la 1933. In Statele-Unite s'a
publicat recent cel de al 12-lea volum, sub titlul Porneşte Vântul, acoperind eveni-
mentele anilor 1927 şi 1928, In care Idealismul patrioţilor generoşi şl omenoşi începe
să fie pus la încercare de către acela care preconizau un activism cu orice preţ, neob-
servând că se fac uneltele nazismului. Jules Romains urmăreşte procesul de închegare
a unei mentalităţi care curând va deveni dezastruoasă pentru Franţa şi pentru civili-
zaţie, aducând groaznicele căderi şi crize, pe care numai războiul abia terminat le-a
Putut soluţiona, cu atâtea sacrificii tragice.
            CE PIESE DE TEATRU SE JOACĂ LA NEW-YORK
                         Theatre Arte —Octomvrie 1945
   Teatrul american este In plină activitate. Dintre marii actori, Eva Le Galienne
Joacă Tereza Raquin după Zola, In regia Margaretei Webster, care anul trecut a pre-
zentat In mare montare câte o piesă de Shakespeare pe scenele new-yorkeze. Kat-
PRESA MONDIALĂ
209
herlne Corneli va juca Antigona lui Solocle, In versiunea lui Jean Annouilh, actori
apărând In costume moderne, aşa cum s’a jucat şi la Paris. Alfred Lunt şi Lynn Fon-
tane, Înapoiaţi dintr’un lung turneu pe fronturi şi la Londra, vor juca piese având
ca temă războiul de curând Încheiat şl piesa lui Turgheniev O Lună la (ară.
    Dintre piesele legate de războiu, se joacă la New-York A Bell for Adano, descriind
stările sufleteşti ale acelor care au atacat şi cucerit Sicilia. Frederic March joacă
In rolul principal. De asemenea, Spencer Tracy, după cincisprezece ani de carieră la
Hollywood, revine pe scenă pentru a juca o piesă de Robert Sberwood, marele dra-
maturg, prieten şi consilier al Preşedintelui Roosevelt, experienţa lui politică şi cea
de martor al războiului dându-şl roadele In noua piesă The Rugged Path. Se vor relua
Peer Gynt şl drama lui O’Neill Patima de sub Ulmi.
    Terence Rattigan, autorul Pensiunei Walson, va fi jucat pe scenele americane
din nou, ca şl o piesă de Racbel Crotbers, autoarea lucrării Când se întâlnesc femeile.
In noua-i piesă, autoarea americană tratează drama unui soldat care revine acasă.
Titlul piesei este Jnapoi la Soare (Back lo the Sun).
    Ansamblurile actorilor negri, de asemenea, vor prezenta piese noui, unele fiind
legate de războiu, ca Deep are the Roots (Adânci sunt rădăcinele) de Arnaud d’Usseau
şi JameS Gow, autorii unei piese de mare succes, In care se combatea nazismul, Tom-
morow the World (Lumea de mâine).
    Se vor juca piese cu subiecte din viaţa unor ziarişti care preferă adevărului sen-
zaţionalul, ca The Magnificent Heel de Constance O’IIara.
    Comediile muzicale aduc pe scenă vieţile unor mari compozitori ca Ceaikowsky,
Grieg şl Johann Strauss, muzica fiind alcătuită din compoziţiile lor. Ceaikowsky este
şi eroul a două operete scrise cu muzică de el, Iar Chopin apare In opereta Poloneza,
aducând episoade din viaţa lui Kosciusko. In Carib Song (Cântecul Caribeilor) vor fi
evocaţi Piele-Roşii. Viaţa din Georgia apare cu melodiile ei bătrâneşti, albe şi negre,
In comedia muzicală făcută după romanul lui Urskine Caldwell Locul Tragic, muzica
datorindu-se iul Aaron Copeland, un valoros compozitor. Se vor relua operete de
Victor Herbert, Show Boat, In revlzluirea iul Jerome Kern, şi Moara Roşie, succese
de acum zece-cincisprezece ani.
    Dintre autorii streini, Glraudoux cu Ondines şl Paul Sartre cu Huis-Clos vor fi
reprezentaţi la New-York, ca şl Gorki, Turgheniev,Cehov. Am dat aceste detalii asupra
repertoriului In curs, spre a sublinia varietatea repertoriului şi inovaţiile scenei ame-
ricane.
                                 DESTINUL GIOCONDEI
                                 The British Digesl —Voi. 1 —Nr. 10
      Aviatorii englezi au fost mereu informaţi In privinţa locului unde se aflau eva-
cuate capodoperele Luvrulul, printre care şi faimoasa Glocondă a lui Leonardo Da
Vinci. Pânzele acestea celebre au fost mereu mutate, rătăcind ca un circ şi schimbân-
du-şi ascunzătoarea cam de 70 de ori In anii 1943 şi 1944. Datorită mişcării franceze
de rezistenţă, Anglia a ştiut unde se aflau pânzele şi piloţii ocoleau locurile indicate.
Uneori radio Londra anunţa că « Mona Lisa Îşi păstrează zâmbetul», Înştiinţând astfel
pe Francezi că Gioconda este In siguranţă.
                        CĂRŢILE CARE M’AU INFLUENŢAT
                        The New Statesman and Nation, cf. The British Digest ljlO
   Romancierul, criticul şi eseistul E. M. Forster, fost profesor la King’s College,
Cambridge, publică un eseu cu titlul de mai sus, discutând problema Înrâuririi cărţilor.
Deşi la o vârstă fragedă, Forster a cetit cărţi ca Divina Comedia a iul Dante, Decline
and Fall a lui Gibbon, Războiu şi Pace a lui Tolstoi, lucrări lntr’adevăr monumentale,
totuşi nu acestea l-au influenţat. «De sigur, ele m’au impresionat prin masivitatea şi
construcţia lor, m’au făcut să simt cât de mărunt sunt faţă de ele, arta având tocmai
misiunea de a te face să te simţi cât de mic eşti, pe când oamenii te fac să te simţi
mic numai In sens rău *. Scriitorul arată că aceste mari cărţi l-au format, dar nu l-au
                                                                            14
210
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
Influenţat. Dacă e vorba deinfluenţă, atunci el citează o altăcarte.Erew/ion de Samuel
Butler, scrisă In 1872 şi descrisă ca * o carte serioasă scrisă nu prea serios >. Asupra
acesteia se opreşte Forster, analizând-o şi Infăţişând-o ca un fel de Utopie, dar toto-
dată şi critică a civilizaţiei victoriene. Butler l-a înrâurit prin stilul său indirect, oblic,
prin tehnica şi viziunea lui, întrebuinţând fantazia pentru a adânci actualitatea.
                                 ŞTIINŢA FERTILIZEAZĂ ŞI MĂRILE
                                 London Calling —cf. The British Di gest 1/10
   Graţie cercetărilor şi experimentelor făcute de savanţii englezi — după cum na
arată publicistul Cari Olsson In articolul More Fish in ihe Sea—pescăriile din lacurile
şi intrândurile mărilor şi oceanelor, mal ales acelea cu zăgazuri, au putut fi fertilizate
produeându-se acum peşti mai voluminoşi şi care crcşc mai repede. S’a observat că
peştii mici se hrănesc cu o substanţă numită plankton, nume dat unei uriaşe pusderii
de plante microscopice şi de animale, Infinite ca număr faţă de ierburile şi insectele
pământului. Crabii şi moluştele se hrănesc cu acest plankton, iar ele la rândul lor
slujesc ca hrană peştilor mari. Fosforescenţa apei este pricinuită tot de aceste mici
plante şi insecte, care nu cresc ^i nu se desvoltă in toate epocele anului, depinzând de
soare şi temperatură. Primăvara şi toamna planktonul devine abundent, apoi dimi-
nuiază. La rândul lor, apariţia şi dispariţia plantelor şi animalelor microscopice depind
de nitrogenul şi fosforul apel. Dacă apele cu peşti sunt fertilizate cu nitrat de sodiu
şi superfosfaţi, atunci planktonul se desvoltă, peştii au o hrană mai abundentă, aju-
tându-le şi grăbindu-le creşterea. Englezii au făcut astfel de experimente, turnând
nitrat de sodiu şi fosfaţi in lacurile cu peşti din preajma Scoţiei. Comparând lacurile
fertilizate cu acelea lăsate ca mal Înainte, s’a constatat că producţia de peşte creşte
uimitor şi că unii peşti cresc, in apele fertilizate, in trei ani cât peştii din apele nefertl-
lizate in şase.
                                   COMPOZITORUL EDWARD ELGAR
                                   The British Digest — Voi. I — Nr. 10
   Criticul Neville Cardus, in cartea sa Ten Composers (Zece Compozitori) din care
revista britanică publică extrase, consacră compozitorului englez Edward Elgar o ana-
liză pătrunzătoare, arătând cât a făcut Elgar pentru arta ţării lui. Deşi crede In Inspi-
raţie, Elgar a compus târziu, după ce şi-a dobândit tehnica necesară. Capodop reie
le-a produs lntr’o perioadă de 15 ani, după anii de studiu şi formare tehnică. Aceste
capodopere sunt: Variaţiunile Enigma, Gerontius, două simfonii, introducere şi allegro
pentru coarde, concertul pentru vioară, şi Falsiaff. In 1908, când a isprăxit prima sa
simfonie, Englezii au avut, In sfârşit, satisfacţia de a avea şi ei un compozitor de nivel
european, nu provincial, distrugându-se totodată afirmaţia că Anglia este «d s Land
ohne Musik >. Elgar a Întrebuinţat tehnica compozitorilor europeni din secolul al
XlX-lea. Deşi e acuzat de ecclectism şl de a fi sub Înrâurirea lui Brahms, Schumann
Strauss şi Frank —totuşi Elgar lşl are substanţa şi stilul său, chiar dacă nu peste tot
original. Ascultând ln catedrala dela Worcester, simfonia sa, Shaw şi Cardus au fost
mişcaţi profund de Calitatea-i măreaţă şi vibrantă.
                    O REVIZUIRE A LUI THACKERAY
                    The British Digest — VoL 1 —Nr. 11
   Revista engleză publică extrase din cartea lui V. S. Pritchett My Good Boohs (Căr-
ţile mele cele bune), ln care acest romancier, nuvelist şi critic literar se ocupă de Thac-
keray şi de cartea acestuia Vaniiv Fair (Târgul vanităţilor).
   V, S. Pritchett arată că Thackeray este un moralist, depărtat de aventură şl ac-
ţiune concretă. El are o melancolie, care este luxul epocelor paşnice, spre deosebire
dă epoca noastră, ln care emoţia este ascuţită,dramatică, tragică. Dar srre deosebire de
alte lucrări, ln Vanity Fair Thackeray este şi ziarist, sau ziaristul din el se exprimă ln
sute de viziuni fragmentare, ln care scenele sunt cristalizate şi oamenii vorbesc semni-
ficativ.
PRESA MONDIALA
211
    In fond, Thackeray a fost un ziarist versatil, autor de schiţe şi lucrări scurte, pline
de observaţie vie şi ascuţită, păstrăndu-şl caracterul satiric şi după trei generaţii dela
moartea lui. El observă, dar nu are o susţinută imaginaţie de a crea caractere mai
puternice decât viaţa, aşa cum i-a fost dat lui Balzac. Totuşi, interesul lui faţă de
oameni este mai apropiat de acela al lui Balzac, decât de Dickens. Thackeray are unele
asemănări şi cu Proust, James şi alţi moderni, prin faptul că posedă puterea de a diseca
oamenii şi caracterele şi nu de a le construi, lăsăndu-le fluide şi surprinzătoare.
    Thackeray are geniul fragmentarului, iar neavând darul de a construi caractere
dense şi definite, el s’a introdus in epica sa ca povestitor, raconteur, dând iluzia că
trăieşte tot ceea ce expune el. Incidentele satirizate nu sunt insă numai comice, ci
şl realiste, dar numai fragmentar şi lăsând cetitorului gustul iscodirii. Portretele şi
Întâmplările din Vanitg Fair rămân, de aceea, vii şl exprimă caracterul autorului lor.
                                                                                                 14'
                       NOTE
CRISTIAN SÂRBU
   Acum câţiva ani am primit pe
neaşteptate, vizita unui grup de
tineri poeţi, adunaţi din toate pro-
fesiile într’o bisericuţă literară de
cartier. Fără să trebuiască să fie
ştiuţi dincolo de mahalaua lor,
adeseori se ivesc în peiiferia, cunos-
cută Centrului mai mult prin ispră-
vile rubricei cotidiene de fapte di-
verse decât prin merite, spontan ivite,
cu caracter artistic, abilităţi remar-
cabile muzicale şi de teatru. Am in-
dicat odinioară talentul cu totul
straniu al unui gardian din peni-
tenciarul Văcăreşti, transformat, sea-
ra, după încetarea serviciului de
temnicer, în creolă spaniolă... In
aer liber, pe o platformă improvi-
zată la cârciuma răspântiei Mandra-
vela, din şoseaua Olteniţei, balerina
masculină, cu graţii delicate, slujea
de atracţie gratuită şi de invitaţie la
grătar şi vin şi sute de oameni de
prin prejur aplaudau, ferindu-se de
automobile şi claxon, pe talentatul
actor de adevărată rasă.
   Ce a devenit, nu ştiu, nici cum l-a
chemat. A dispăiut şi din spectacol
şi din penitenciar. De câţiva ani
încoace dispariţiile subite fac parte
dintr’altă artă, profesată şi fără
personalitate, a războiului.
   Altădată, un profesor secundar
din acelaşi cartier, al periferiilor
Şerban Vodă şi care iaraşi nu ştiu
ce a devenit, d-1 Spiiu Spriccana,
un cărturar substanţial, înjghebase
un Ateneu, strângând cu iniţiativa
lui pe cei câţiva intelectuali ai locu-
lui şi mai multe Doamne şi Domni-
şoare, într’un cerc muzical, instru-
mente şi voci. Odata pe an, \eneau
şi la schitul meu şi cântau colinde,
iar aproape săptămânal, într’o şcoala,
uneori mai înlăuntrul oraşului, se
produceau cu un program complex
şi studiat. In Coiul acestor artişti
de vocaţie, se distingeau glasuri care
ar fi făcut onoare teatrelor cântate
cu tambălau, din Capitală, umplute
cu personaje de Conservator, faia
talent. *
   O muzica de gura trece pe la
gard: un copil. O vioară trezeşte pe
înnoptate, o curte cu doi salcâmi
şi un sentiment. Talente, talente
care se ignora, talente de cea mai
buna calitate, noîncercate de înfumu-
rările de mediocritate, citadine, de-
clarative şi manifeste piintr’o im-
pertinenţa nejustificată de un ex-
ponent.
   Grupul de poeţi, la care ma în-
torc, are o veche activitate tipărită
în broşuri, pe măsură mijloacelor do
colaborare ale membrilor, funcţio-
nari şi meşteşugari săraci. Unii din
ei trăiesc frumoasa utopie a încre-
derii în sine, aflată în vacanţa unei
împrejurări încă neîntâlnite.
NOTE
213
   D-l Cristian Sârbu, care îşi face
azi, cu numărul de faţă al revistei,
intrarea în literatura patronată de
ţeluri recunoscute, e un talent au-
tentic şi sigur. Apariţia lui între
scriitorii primiţi de opiniunea lite-
rară, poate că-i va folosi să se des-
value şi să se arate întreg. El capătă,
cred, în locul îndoelilor unei modestii
în vârstă de vreo 40 de ani, o cer-
titudine utilă.
   D-l Cristian Sârbu e cismar.
                                                                                                        T. A.
PROCEDEE CULTURALE
  Semnalam odată un gen de edi-
tori prin fraudă, autorizaţi cu titlul
de antologişti, necesari, dacă per-
miteţi culturii—cul-tu-rii—să fure
legalmente pe scriitori, strecuiaţi
printr’un aiticol din Legea Proprie-
tăţii literare.
  Ultima lege a nefericitei atari pro-
prietăţi, opera lui Hamangiu, fost
ministru în cabinetul Iorga, atât de
mult dorit şi aşa de iute uzat. Un
cabinet, a căruia culturală activi-
tate a început cu două acte de Stat:
întâiul, însărcinând portarii mini-
sterelor să caute funcţionarele la
ciorapi, dacă sunt de mătase, şi să
refere. Era un guvern de severă dis-
ciplină calvinista, preocupat de pi-
cioare şi partizan, pentru femei, al
ciorapilor de bumbac mat, iar pentru
bărbaţi al încălţămintelor cu talpă
de lemn, cunoscute la ţaranii fran-
cezi sub numele de săbots. Acest
pantof rigid obligă la umblatul răs-
căcarat şi fiind cu trei numere mai
mare decât piciorul, se poartă îndo-
pat cu paei.
   Hamangiu fusese numit de câteva
zile ministru al Justiţiei şi m’a che-
mat la minister să-mi spuie:
   —     Dumneata te-ai ocupat multă
vreme de raporturile dintre editori
şi scriitori. Am citit articolele d-tale
şi le-am găsit justificate. Cum şi eu
m’am ocupat de asemenea chestiuni
şi vreau să fac o lege serioasă a pro-
prietăţii literare, te-aş ruga să mă
ajuţi. Adu-mi lista obiecţiunilor
d-tale, coroborate cu orice observaţii,
şi vom face o lege bună, ca să se
sfârşească odată cu scandalul ăsta.
   I-am răspuns ministrului Haman-
giu:
   —     Făcătorii de legi nu se inspiră,
domnule Ministru, din nevoile me-
şteşugurilor cercetate corect, ci din
interesele partidelor dela guvern,
adica ale indivizilor de partid. Eu vă
aduc o listă, un registru, dar sunt
sigur că nu puteţi face nimic. Se
prefera miniştrii fără idei şi atitu-
dini personale.
   —     Iţi dau cuvântul meu de onoare
ca dacă şi de astădată va fi, în ceea
ce mă priveşte, aşa, demisionez, a
încheiat ministrul.
   Nu trăim de o zi două pe lume şi
mai auzisem asemenea accente de re-
novare şi de bravură. Totuşi, i-am
dat lui Hamangiu un fel de memoriu.
El va fi fost poate găsit între hâr-
ţoagele defunctului autor de co-
duri de către ilustrul lui succesor, '
Alcxianu, fost guvernator al Trans-
nistriei şi admirator patetic al avia-
toarei Burnaia, proclamată prin
afişaj public dela guvernământ, la
Odcssa, Regină a Văzduhului.
   Legea a îamas aceeaşi de mai na-
inte, cu câteva modificări de orto-
grafie. Spolia cine vrea pe scriitorii
morţi şi vii, lua pâinea dela gura
214
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
copiilor scriitorului orice belfer ano-
nim şi fără niciun merit propriu,
scriitorii n’aveau niciun drept de
control al tirajului, etc. etc.
   In răspântia Bulevardului şi Uni-
versităţii mă uitam într’o zi, după
promulgarea noii legi, la forfota in-
teresantă a publicului de pe trotuare,
când iată o splendidă limuzină cu,
înlăuntru, Constantin Hamangiu.
Ochii ni s’au încrucişat. Am salu-
tat. Ministrul a găsit oportun să
oprească maşina în dreptul meu,
voind să scoată pe uşe un crac.
   —     N’aţi demisionat Excelenţă,
i-am spus cu toată politeţa de tre-
buinţă. E-aşa de grea despărţirea
de portofoliu !...
   —     Vreau să-ţi explic, s’a pripit
să răspundă ministrul... Suie-te
în maşină, mergem la Minister. Mi-
nisterul era în partea cozii calului
de bronz al lui Mihai Viteazul şi mi-
nistrul era într’adevăr turburat.
   —     Să mă iertaţi, Domnule Mini-
stru, explicaţiile sunt inutile. Am
făcut reverenţa şi m’am întors.
   Dacă s’ar căuta felul cum a fost
insinuat în lege dreptul profesorilor
nescriitori de a fura proza şi versu-
rile scriitorilor, pentru a le vinde
unui editor drept operă personală
şi şcolarilor constrânşi să cumpere
anumite antologii, cum sunt con-
strânşi să cumpere toate cărţile
semnate de câte doi, trei titulari ai
clasei, plus un inspector al învăţă-
mântului, organizat cu tantieme,
nu ar fi prea dificil de găsit pe nume
şi cu dregătoria şi servilismul lui
de atunci, insul care reprezintă
pe lângă guvern interesele hoţilor
de literatură, ambuscaţi în anto-
logii.
   Cititorul, obişnuit cu bunele pro-
cedee şi civilităţi dintr’alte negu-
storii, ar putea să creadă că cel
puţin autorii do antologii au năra-
vul unei educaţii civilizate; întreabă
vreau să zic pe autor, măcar de
formă, dacă primeşte să fie comer-
cializat în beneficiul excluziv al fa-
bricantului de manuale sau să devie
glorios gratuit. Puţin le pasă lor de
procedee. Odată ce legea le dă o
fărâmă de drept, cântărită cu bunul
simţ, ei îndatinează jaful, înţelegând
să exproprieze, să confisce şi să
stăpânească. Ei nu au nici obrazul
să trimită scriitorilor, cărora le fură
manuscrisul, vlaga şi inteligenţa —
singurul caz do criminalitate inte-
gral în lumea creaţiei industriale —
un exemplar tipărit. Măgarul di-
dactic nu cunoaşte nici procedeele
de amabilitate, dacă nu-1 împinge
cuviinţa să ajungă până la senti-
mentul datoriilor elementare.
   Te pomeneşti din întâmplare, că
ai apărut într’o sumedenie de ediţii
şi contribuind la cumpărarea unui
bloc care aparţine unui Domn pro-
fesor de oareşicare limbă română.
   Această spurcată specie juridică
nu a constituit încă obiectul niciunui
proces.
   Aceleaşi procedee sunt remarcate
în presa mai mult sau mai puţin
literară, în revistă, în ziare. Socie-
tatea Scriitorilor n’are un birou de
poliţie literară, însărcinat cu iden-
tificarea numeroaselor fapte de furt
şi cu chemarea lor la judecată.
   Dar procedeele se întind la con-
certe şi la Radio. Un Domn sau o
Doamna te ia în întreprindere şi te
face ilustru fără să vrei şi fără să te
întrebe, te citesc, te compun, te
cântă... Nu e vorba de un oomen-
N O T fc
215
tariu sau de o judecată critică, e
vorba dc o exploatare de-a-dreptul.
  La 9 Decemvrie o cititoare mi-a
adus la cunoştinţă că o Doamnă gos-
podină cântă la un concert «stri-
gări » dc Tudor Arghczi. .. Acest
Tudor Arghezi fiind eu, m’am silit
sa-mi aduc aminte dacă am comis
vreodata aşa ceva şi am constatat
ca nu, că niciodată n’am scris stri-
gate, zbierete sau răcnete de că-
luşari.
  Doamna a dorit să fie originală
pe socoteala mea şi nu s’a ostenit, în
actul de indclicateţă de a mă csca-
moţa, nici sa mă consulte dacă ac-
cept. Ceva mai mult, Doamna face
parte dintr’un menaj artistic. D-sa
m’astiigat iar soţul d-sale m’a com-
pus. Şi ceva şi mai mult: nu mi s’a
trimis nici invitaţia anodină, ca să
asist la felul cum sunt preparat în
bucătăria conjugala.
  Se aude ca s’ar fi pregătind o nouă
lege a proprict ţii literare şi arti-
stice. £ de dorit ca de astadată să
nu se facă iarăşi compoziţie cu uşile
închise.
                                                                                            T. A.
ELEGANŢĂ PETROXIANĂ
  Reciteam, deunăzi, când se îm-
plineau 50 de ani dela moartea lui
Alexandru Odobescu, cele câteva
texte în legătură cu împrejurările
ce-1 determinară să parasească vre-
melnicul lăcaş pământesc, unde totul
părea sa-i suiâda: scrisorile (Al.
Odobescu, Opere literare, ed. Scarlat
Stiuţcanu, Fundaţia pentru lite-
ratura şi artă) trimise soţiei, dela
Iaşi, în Octomvrie 1895, unde pre-
zida comisiunea pentru catedra uni-
versitară, la care candida şi tânărul
prodigios Nicolae Ioiga (« c’est tou-
jours Iorga qui ticnt la cordc»);
ultima scrisoare, către Angliei De-
metriescu, din dimineaţa zilei de 8
Noemvrie 1895, când îşi punea ca-
păt zilelor, şi reportajul lui Caragiale
din « Gazeta poporului », dela 16 şi
17 Noemvrie (repr. în I. L. Cara-
giale, Opere, ed. Şerban Cioculescu,
IV, 209, sqq.).
   Diferite, ca timbru, însă deopo-
trivă de valoroase în conturarea
momentului psihologic, depresionar,
ce avea să-l doboare, ele nu izbutesc
totuşi să tulbure imagina clară, lu-
minoasă, incoruptibilă, pe care o-
pera pe de o pai te şi portretele, pe
de alta, ne-au transmis-o despre
pururi tânărul, elegantul, binedispu-
sul autor al « Falsului tratat de vâ-
nătorie ». Dela întâile studii de isto-
riografie literară, din anii juneţi',
între altele, pe cât de temeinicul
pe atât dc mlădiosul studiu închinat
poeţilor Văcăreşti, la hiper-clegan-
tele prelegeri de arheologie şi până
la prestigioasele rapoarte academice
din anii maturităţii; şi tot astfel:
dela fotografia oarecum de bal mas-
cat, a travestitului vânător, înfrun-
tând echipajul (în sens molieresc:
«ne soyez point surpris, Don Juan,
de me voir â cette heure et dans cet
âquipage » spune Dona Elvira — « une
dame voilâe »— referindu-se la voa- ’
leta ce-i acopere obrazul) de salon
al amicului şi dascălului său întru
cinegetică, Constantin Comescu, la
portretul falnicului quinquagenar,
aşa cum apare el în tabloul piotat
de Mirea şi chiar până la imaginea
verdelui bătrân din fotografiile cele
mai din urmă— Odobescu stă ne-
încovoiat sub povara anilor şi a glo-
2l6
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
riei, ce se acumulează pe umerii lui
atlantici.
   Scrisorile dela Iaşi pulsează toate
de nemulţumiri (« cette fois-ci, j’en
ai par dessus la tete ») şi presenti-
mente, pe care singură afecţiunea
adâncă pentru ai săi şi care se la-
mentează tot timpul, le atenuează:
« ainsi va la vie; tantot des nuages,
de la pluie, du froid, des calomnies,
des ennemis; tantot du soleil, du
calme. Par malheur ces demiers
avantages durent le plus souvent
moins que Ies mecomptes qui alter-
nent avec eux ». Reportajul lui Ca-
ragiale e infinit mai grav. Cu toate
precauţiile diplomatice din pream-
bul («nu este o indiscreţiune şi o
lipsă de pietate din parte-ne... Din
contră credem a ne împlini o da-
torie către contemporani şi către
istoria vremii noastre... »), cu toată
incontestabila valoare documentară
a informaţiilor, pe care le deţinea
dela Anghel Demetriescu, cu toată
dragostea ce va fi purtat, în sinea
lui, nobilei victime şi cu toată re-
verenţa, mărturisită aceasta, pen-
tru rara pildă de sacrificiu, a d-nei
Odobescu, tonul melodramatic al
reportajului, propriu crimelor pasio-
nale, micul roman sensaţional, o-
peră nu numai a unui prea lucid
meşteşugar dar şi a unui genial re-
porter prin definiţie, stârnind curio-
zitatea cu întreruperea povestirei
dela un număr la altul, (« spaţiul ne
obligă a lăsa pe mâine...»; «la
ediţia a treia vom vedea încheierea
acestui roman »), sunt destul de pu-
ternice ca să imprime acestui docu-
ment, cu adevărat excepţional,
caracterul de şuvoiu tulbure, care
nu duce cu sine numai copacii
desrădăcinaţi dar şi mult nămol Şi
câţiva bolovani de asemenea. Tex-
tul ar merita o mai atentă disecţie,
dar iată un crâmpeiu de tragicome-
die, suficient să divulge şi naivita-
tea eroului şi cruzimea operatorului:
« Şi de aici, încep apoi tiradele ne-
sfârşite asupra fericirii; puterea fe
meii 'pentru a inspira pe artist, ori-
zontul unor succese literare şi ştiin-
ţifice a căror cucerire atârnă de
ocrotirea dulce a femeii iubite, ce-ţi
mângâe fruntea ta care gândeşte;
atmosfera aceea îmbătătoare pe care
o face femeia ce umblă discret
în cabinetul tiu de lucru ea sa
nu ţi întrerupă firul unor gândiri
fugitive de a căror expresie durabilă
are să se mândrească mai mult ea,
muza, decât tu, poetul... ş. c. I. p. c. I.
Copil la 61 de ani » (Suhl. ns.). Ho-
tărît, oglinda e convexa, imaginea
diformă.
   Şi totuşi. Aceşti nouri trecători
nu atacă limpezimea cleştarului se-
lenar, ce parcă şi mai luminos răz-
bate dintre neguri. Ca umbra do
dincolo de Styx a poemului lui Ma-
cedonski, imaginea lui Odobescu
stăruie la fel de pură, de frag da, de
incoruptibilă. E un stil de viaţa şi
de manifestare artistica, unitar şi
armonios, ce nu se desminte o clipă,
pe care legenda l-a transmis şi am-
plificat şi care, şi mai dominant
(tacvltt maîtresse), se desprinde din
răvaşul de drum lung, pe care-1 tii-
mete lui ADghel Demetriescu, în di-
mineaţa zilei de 8 Noemvrie 1895:
«Fără să fiu om rău, nu ştiu cum
s’a întâmplat de am avut foarte
mulţi vrăjmaşi şi detractori pe lu-
mea aceasta. Puţini, din contra, au
fost aceia cari mi-au aratat întot-
deauna o vădita simpatie. Printre
aceştia ai fost .şi d-ta. Poate chiar
de aceea, împrejurări cu totul ne-
chibzuite te-au făcut să aibi asupra
NOTE
217
ultimilor ani ai vieţii mele— şi în
mod cu totul indirect — o influenţă
aşa de mare, aşa de hotărîtoare, încât
o credinţă, ca şi superstiţioasă, mă
îndeamnă astăzi, când aşi trebui, după
convenţiunile sociale, să-ţi urez veselie,
a veni prin aceste rânduri să-ţi zic
un rămas bun pe veşnicie * (svbl. ns.).
Şi răvaşul se urmează în acelaşi tim-
bru. Peste amărăciunea dela fund,
simţi necontenit mâna ce tempe-
rează, cu hotărîre, gemătul coardelor.
Cuvintele sunt alese cu grijă, ca
pentru unul din pasajele, cu artă
cizelate, din Pseudokinegheticcs. E
un acord ce se rezolvă în scherzo, o .
graţie şi o gracilitate peste care s’a
abatut una din acele brize mozar-
tiene ce însoţesc călătoriile subpă-
mântene ale Persephonci, E unul
din acele taifasuri de eleganţă petro-
niana, al căror model urcă la dialo-
gurile platoniciene şi ’n care, ca
într’o panoramă a muribunzilor,
retracşte întreg stilul de viaţă şi de
artă al lui Odobescu.
                         Perp.
TURNEUL LUI JOUVET
  La 21 Ianuarie 1941 Louis Jouvet
şi trupa lui au plecat în EWeţia cu
Şcoala femeilor. De acolo s’au îna-
poiat în Franţa neocupată, dar pen-
tru scurt timp. In Mai 1941 se îm-
barcau la Lisabona, pentru o lungă
călătorie în toate ţările Americii de
Sud.
  Ce-1 îndemna pe marele regisor,
pe incomparabilul actor, pe inteli-
gentul comentator al vieţii teatrale
să părăsească ţara în care se ridicase
atât de sus şi unde avusesese suc-
cese pe cât de justificate pe atât de
unice ? întors în patria liberată, el
declară că a plecat doar din motive
profesionale, nu politice. Şi explică:
i se interzisese să joace pe Girau-
doux şi pe Jules Romains. Or, în-
semna că i se încălca domeniul lui
profesional. Dacă ar fi rămas, «ar
fi rezultat un echivoc. Nu poţi juca
decât pentru plăcere şi în libertate ».
   Trupa « Ateneului » era alcătuită
din 27 de persoane. Ea a parcus în-
tre Mai 1941 şi Februarie 1945 nu
mai puţin de 67.000 km. A dus cu
ea 34 tone de bagaje şi, cu 20 de
piese formând 16 spectacole, a dat
1077 de reprezentaţii. A fost, dela
Rio de Janeiro la Martinica, dela
Montevideo la Mexico, dela Buenos
Aires la Haiti, un voiaj minunat şi
teribil de greu. Jouvet şi ai lui au
suferit mult de pe urma căldurii, au
încercat pierderi mari, s’au izbit de
tot felul de piedeci, au trebuit să ţie
seama, recitându-şi versurile, de
clima şi altitudinea cea nouă. Au
jucat Moliâre, Jules Romains, Gi-
raudoux, Claudel şi Musset şi pre-
tutindeni au fost primiţi cu entu-
ziasm.
   Consta explicaţia acestui succes
doar în faptul că o trupă franceză
se afla într’un continent latin î In-
tr’o mică măsură numai. Sărbăto-
rind pe Jouvet, America latină ma-
nifesta nu numai admiraţia pentru
un eminent specialist şi însoţitorii
lui, ci şi încrederea în Franţa care
în 1940 desamăgise vremelnic lu-
mea, dragostea pentru ideea de li-
bertate, pe care Franţa o promo-
vase altădată şi nu se putea să n’o
regăsească.
   Astfel, turneul lui Jouvet a" luat
o amploare inexplicabilă prin cali-
tatea oricât de excepţională a spec-
zi8
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALI'
tacolelor. Omagiul adus lui Jouvet
era o închinare în faţa artei fran-
ceze şi mai departe, în faţa Franţei
însăşi şi a cauzei libertăţii.
   Dar pentrucă Francezii nu cad
niciodată într’un naţionalism decla-
matoriu, Jouvet şi-a încheiat amin-
tirile din această călătorie printr’o
teorie strict poetică. Esenţa unei
fraze recitată pe o scenă, spune el,
nu depinde nici de gramatică nici
de sintaxă, nici de retorică, nioi de
înţelesul ei adevărat. Ci de senti-
mentele şi senzaţiile pe care autorul
le-a cristalizat scriind-o. Deci acto-
rul, debitându-şi fraza, trebue să
atingă o anumită stare sufletească;
când se stabileşte contactul dintre
actor şi public, se realizează o emo-
ţie şi nu mai interesează conţinutul
intelectual al cuvintelor rostite.
Spectatorul are atunci impresia că
aude ceva creai pe loc, în toată
plinătatea şi puterea.
   Consideraţii ca acestea la căpătui
unor ani de felurite încercări, după
succese şi suferinţe, arată că la in-
telectualul francez arta nu încetează
niciodată de a ocupa un loc de frUnte.
Iubindu-şi patria, Francezul, de
altfel, iubeşte ţara gândirii libere.
                                                                                               N. St.
RAŢIUNEA LA RADIO
   La identificarea aceasta a Franţei
cu elementele supreme ale con-
ştiinţei omeneşti m’am gândit şi
deunăzi când, ascultând Radio Pa-
ris, m’am pomenit cu comAitarul
politic al unui ordin de zi votat în
unanimitate de Adunarea constitu-
ţională, în care hotăiîrea deputaţilor
era aprobată în numele raţiunii şi
cu citarea lui Descartcs. Suntem
doar ţara lui Descartes, spunea vo-
cea depărtată, şi nu putem dori
noutatea decât sub forma ci rezona-
bilă. Unul din fiuntaşii comunişti-
lor fiancezi întrebuinţase mai de
mult aceeaşi formulă, expunâftd
programul partidului sau: Franţa
vrea ceva nou dar raţional.
   Cum fac parte dintre oamenii
pentru care până astazi taina radio-
foniei nu şi-a pi rdut farmecul şi
prestigiul şi cum declaraţii politice
sub autoritatea lui Cart sius nu
sunt prea dese, mărturisesc ca am
fost profund emoţionat. E ceva ex-
traordinar dc înalt şi do excepţio-
nal în amestecul acesta de abstract
universal şi dc concret cotidian.
■Multe noţiuni care aiurea par cere-
brale şi inaccesibile au în Fianţa
un înţeles precis şi merg, când sunt
invocate, drept la inima. Astfel, te-
ritoiiul. Tcritoiiul e pretutindeni
unul din elementele definiţiei juii-
dice a Statului. In Fianţa e o rea-
litate sfânta, \ie şi populara. Arthur
Honcgger e autorul unui cântec,
sciis în stil foarte mode nist, intitu-
lat Invaziunea teritoriului.
   Sau noţiunea de dreptate. In ţă-
rile anglo-saxonc cearta se rezolvă
piintr’un mateh de box. In altele
cu insulte, sau la tribunale. Dar cine
a întâlnit doi Francezi discutând
cu aprindere pc stiada ştie ea pro-
blema pe caro şi-o puneau ei, şi
publicul îneonjui itor, e aceasta:
cine arc dreptate, qui a raison?
   Iar raţiunea. Căci dreptatea, ca şi
noutatea, nu poate isvoiî decât din
elementul raţional. Da, voturil una-
nime al Adunării constituante,
comentariile dela radio (atât de
mişcătoare prin elementul tehnic
NOTE
219
modern pe care-1 adaogă unui lucru
vechiu, proclamat într’o epocă de
peruci) şi muzica modernistă con-
firmă caracterul senzaţional al po-
porului francez: naţiunea pentru
care suveranitatea bunului simţ şi a
raţiunii sunt adevăruri evidente, in-
trate în sânge. Filosofi din toate
ţările, inspiraţi dela Berlin, procla-
maseră ruina cartesianismului, pră-
buşirea inteligenţei şi mai câte. Iată
că s’au înşelat: petit bonhomme vit
tncore.
                                                                                            N. St.
DECADENŢA SPIRITULUI
POLEMIC
   Un observator atent al vieţii
Contemporane ar fi imediat izbit de
un aspect al ei: de slăbirea elanului
critic sub formă verbală sau scrisă.
Alte epoci istorice provocaserâ ne-
sfârşite controverse şi ample discu-
ţiuni. Revoluţia franceză fusese în
parlamentul britanic prilejul unei
discuţii măreţe şi Burke dăduse
drum liber indignatului său talent.
Fapte mai puţin însemnate dădu-
seră şi ele naştere unor vii polemici.
   Astăzi vorbele sau literele sunt mai
rare. Şi ne putem lămuri uşor de ce:
faptele sunt prea tari pentru reac-
ţiuni omeneşti. Ce poate spune ci-
neva despre lagărele de exterminare?
Ce avântate peroraţii poate inspira
îngroparea de vii a fiinţelor umane
sau arderea lor în cuptoare imense?
Ce critici se pot adresa farmaciştilor
care vând medicamente false ?
   Pentru a provoca pe oratori sau
polemişti faptele nu trebue să de-
păşească un anumit grad de răutate
sau josnicie. Când aparţin domeniu-
lui penal sau patologic pur, nu mai
pricinuesc discuţii, ci duc la tăcere.
Criticul nu mai are ce adăoga unde
totul e de competenţa poliţiei sau a
medicului psihiatru.
   Ne-am întrebat cu toţii de ce
naţional-socialismul nu dase na-
ştere unui val protestatar mai am-
plu. Era, mai ales, pentrucă majori-
tatea capetelor de acuzare nu erau de
natură să stârnească o discuţie în
care să existe o cât de mică parte
de adevăr pentru partea adversă.
In faţa ticăloşiei ca şi a perfecţiunii,
cuvintele devin inutile şi greoaie.
De ce condamnare aveau nevoie ja-
ful, asasinatul, tortura? Erau prea
elementare pentru a inspira.
   De aci a pornit stilul erorilor epo-
cii noastre. Sunt toate prea masive.
A mai rămas în aer ceva din mias-
mele trecutului recent. Se mai co-
mit crime dintr’acestea prea simple.
0 polemică presupune o oarecare
egalitate între adversari. Tăcerea
înseamnă o rupere totală. Până să
putem polemiza cu duşmanii civi-
lizaţiei trebue ca mai întâi să se ri-
dice la rangul unor adversari, să
depăşească stadiul în care îi putem
privi, păstrând o tăcere severă, nu-
mai cu uimire şi compătimire, lă-
sând justiţia să-şi urmeze cursul.
                                                                                                 N. St.
60 MILIOANE SLUJBE
Şl f)0 MlLlOAiNE VOTURI
   Discuţiile în jurul cărţii, recent
apărută, a ministrului industriei
Hcnry Wallace, Şaizeci de milioane
de slujbe, sunt în toiu peste ocean.
Unele publicaţii se opun planului
propus de Wallace, susţinând oă nu
220
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
este nevoie ca Statul şi oamenii de
răspundere să organizeze şi asigure
din timp întrebuinţarea continuă la
lucru a populaţiei muncitoare din
Statele Unite, al cărei număr se
ridică la circa şaizeci milioane, dacă
sunt cuprinşi şi fermierii, soldaţii,
meseriaşii cu ateliere proprii sau pro-
fesioniştii de orice fel.
   Bernard Baruch susţine că nu e
nevoie de niciun fel de planificaie
şi organizare a plasării lumii munci-
toare la muncă intensă şi continuă,
pentrucă vor urma automatic cinci
sau şase ani de prosperitate, datorită
faptului că mulţi oameni au încă
economii, cu ajutorul cărora ei vor
putea cumpăra produsele industriale,
susţinând deci activitatea industriala
şi întrebuinţarea lucrătorilor. Alţii
combat propunerile d-lui Wallace,
afirmând că posturile lucrătorilor tre-
buesc stabilite nu în funcţie de aceia
care au nevoie şi au dreptul de a
munci, ci în funcţie de desvoltarea
producţiei, capacitatea de producţfe
trebuind deci să dicteze câte slujbe
sunt libere şi nu vice-versa.
   In afară de argumentele cu care
însuşi ministrul Wallace a prevăzut
astfel de păreri, oameni de afaceri
ca James Mc Graw sau economişti
ca Stuart Chase vin să aducă noui
fapte şi idei pentru a susţine poziţia
economistului Wallace. A asigu/a
tuturor celor care pot munci slujbele
necesare, în mod continuu şi cu salarii
bune, înseamnă, scrie Mc Graw, a
pune problema în termenii valorii
omului; a recunoaşte, cum se expri-
măînsuşi Wallace, dreptul fiecăruia de
a munci, de a se realiza ca muncitor
constructiv într’o societate construc-
tivă. Şomajul demoralizează, anu-
lând demnitatea umană şi păgubind
economia ţării. Stuart Chase arata
că teama de criză aduce criza, chiar
dacă ar fi încă unii oameni cu eco-
nomii suficiente să susţină, câţiva
ani, producţia. Bakându-se pe date
statistice, el precizează că economiile
familiilor americano sunţ în medie
de 500 dolari, daca nu luăm familiile
cu venituri peste 30Q0 de dolari
anual şi care cauta sa-şi învestească
banii, deci ncavându-i disponibili
pentru cumpăraturi masive. Fer-
mierii, la rândul lor, nu cumpără din
economii, ci din venitul curent, în
cele mai multe cazuri.
  Economiştii progresişti americani,
cu larg simţ de răspundere sociala,
susţin, ca şi Wallace, ca economia nu
poate fi lasata la voia întâmplării şi
la capriciile câtoraa asociaţii egoiste
şi fara viziune. Propunerile d-lui
Wallace apara binele tuturor, armo-
nizând inteiesele şi facându-le sa
coopereze constructiv. La planul celor
60 milioane de slujbe, pot răspunde
cu voturile lor, 50 milioane dc Ame-
licani, din caie fac parte cele 15
milioane de soldaţi înapoiaţi din
războiu şi 20 milioane de lucratori,
trecuţi dela industria de razboiu
la cea do pace. Aceste 50 milioane
voturi vor dccido dacă statele Unite
vor progresa sau nu pe linia propusa
de Henry Wallace şi aparată, între
alţii, dc Stuart Chase. P. Com,
REVOLXJŢIONAREA
EDUCAŢIEI AMERICANE
  Veşti recente venite de peste O ean
ne arată că până şi cea mai veche
şi mai strălucită Universitate ameri-
cană, Harvard, din Xoua Anglie, şi-a
propus rezolvai ea stăruitoarei con-
troverse asupra rostului educaţiei.
După cercetări întreprinse timp de
NOTE
221
doi ani şi după multe străduinţe,
Universitatea Harvard a publicat
de curând un raport de vreo 300
pagini, General Educalion in a Free
Sociely (Educaţia generală în socie-
tatea liberă), în care susţine tema că
democraţia nu poate funcţiona şi
rămâne un vis confuz, dacă educaţia
nu conferă cetăţenilor o serie de
cunoştinţe fundamentale, necesare
tuturor, dincolo de specializarea
într’un anumit domeniu.
    Cum tiei sferturi din cei şapte
milioane de elevi ai liceelor nu-şi
continuă studiile mai departe (la
colegii şi universităţi), datoria lice-
ului este de a forma cetăţeni şi nu
numai oameni cu cunoştinţe nelegate
de viaţa sociala. Redactorii rapor-
tului dela Harvard susţin că ele-
vilor trebue sa li se piedea şi cuno-
ştinţe generale, şi cunoştinţe de spe-
cializare în domeniul ales pentru
cariera lor. Edueatorii propun ca
jumătate din cursuri să fie consa-
crate cunoştinţelor generale, nece-
sare oricărui bun cetăţean: studiul
limbii şi literaturii engleze, al ştiin-
ţelor şi matematicii, al istoriei, guver-
nământului şi relaţiilor sociale. Cea-
laltă jumătate, repartizată şi ea pe
ani, urmează a fi consacrata unui
meşteşug, unei meserii comerciale
sau agricole. Studiul limbilor streine
este părăsit în proectul acesta, care-şi
propune să armonizeze specializarea
cu cunoştinţele generale, necesare
oricărui om, indiferent de cariera
ce-o va avea.
   Pentru colegiu şi universitate,
educatorii dela Haivard propun,dea-
semenea, un mare număr de cursuri
obligatorii, în humanism, ştiinţe şi
ştiinţe sociale, în afară de cursurile
de specializare într’o anumită ştiinţă
sau îndeletnicire. Printre cursurile
obligatorii este şi studiul marilor
texte sau cărţi ale literaturii şi poli-
ticii, aici cei dela Harvard recunos-
când dreptatea educatorilor dela Uni-
versitatea din Chicago şi mai ales
validitatea reformelor lui Robert
Maynard Hutchins.
   Fără o educaţie genei ală, stu-
dentul nu poate profita de specia-
lizate, neavând orizontul necesar şi
nici putinţa de a deveni un om întreg.
Americanii urmăresc nu numai in-
struirea omului, ci educarea lui —
instrucţia dând cunoştinţe speeiale,
educaţia formând omul întreg.
   Raportul dela Harvard constitue,
în fond, o revoluţionare a educaţiei.
Pieşedintele acestei universităţi, Ja-
mes Bryant Connant, şi-a dat seama
că «trebue formulat un sistem de
învăţământ pentru oamenii liberi,
într’o naţiune care se sforţează să dea
tuturor putinţa egală de a se instrui ».
Un elev sau un student, al cărui
regim spiritual şi intelectual este de-
ficient, cade repede pradă ideilor
obscurantiste. Dacă el se mărgineşte
de a dobândi doar o meserie sau un
meşteşug şi caută să aibă doar cu-
noştinţe tehnice, « el nu va cunoaşte
nimic din viaţa afectivă, nici din
experienţele practice ale omului...
Evoluţia lui spre starea de om liber
va fi paralizată... Un program de
studii ideal nu trebue să înceteze
o clipă de a îndrepta atenţia studen-
tului către problemele naturii şi
destinului omenesc, probleme ce se
află cuprinse în Literatură, Istorie
şi Filosofie. Oricare i-ar fi nivelul
intelectual sau maturitatea intelec-
tuală, fie că este la liceu sau la uni-
versitate, tânărul trebue să fie preo-
cupat de a deosebi adevărul de min-
ciună, în acelaşi timp pe plan etic,
ca şi pe plan matematic ».
222
REVISTA KUNlJA'l'IILOR REGATE
   Astfel caută James BryantConnant
şi ceilalţi educatori dela Harvard să
împace cele două extreme ale edu-
caţiei de până acum: cunoştinţele
Bpecialc şi cunoştinţele generale, cele
practice şi cele teoretice, cele comune
şi cele adânc inspiratoare.
   O astfel de poziţie pe care am pu-
tea-o numi social-humanistă depă-
şeşte cu mult şi aristocratismul edu-
caţiei clasicizante, prea depărtată
de viaţă şi de societatea reală, dar
şi pragmatismul educaţiei formulată
pe linia lui William James şi John
Dewey.
   Oricât de respectat este în Sta-
tele-Unite filosoful John Dewey,
metodele lui educative sunt depăşite
şi chiar în sânul Universităţii din
Chicago ideile lui nu mai au decât
un redus prestigiu, Robert Maynard
Hutchins, impunând acolo un nou
spirit educativ, cu adevărat huma-
nist, căutând şi poate reuşind — şi
mai mult decât cei dela Harvard —
să ajungă la o sinteză armonioasă şi
creatoare între specializarea necesară
carierei practice şi generalităţile ne-
cesare formării omului întreg şi ade-
vărat.
   Intre Dewey şi Hutchins contro-
versa educativă ia altă versiune.
Dewey recomandă ca educatorii să
ajute tineretul de a se ajusta la com-
plexităţile vieţii moderne, afirmând
astfel un spirit social destul de con-
structiv, dar care totuşi nu poate
da conducători iluminaţi şi cura-
joase ieşiri din realităţile biologice
şi sociale obişnuite, aşteptându-se
prea mult dela evoluţie şi prea puţin
dela revoluţionarea spirituală. Hut-
ehins recomandă, dimpotrivă, ca tine-
retul să fie ajutat a dobândi înţe-
lepciunea veacurilor, prin cunoaşterea
cărţilor şi ideilor fundamentale, şi
curajul deschizătorului do viaţă
nouă, mai temerară, mai răspun-
zătoare, mai social constructivă.
                                                                                          P. Corn.
STUDIUL CĂRŢILOR
CAPITALE
  Lumea civilizată trăieşte sub vraja
unor anumite căiţi, ce îi exprimă
aspiraţiile sau realităţile fundamen-
tale. întrebaţi de cineva din partea
Universităţii Columbia, în 1935, car»
sunt cele 25 de cărţi din a doua
jumătate a secolului tiecut care au
înrâurit, cel mai mult, gândirea şi
acţiunea lumii—filosoful John De-
wey, istoricul politicii şi tehnologiei
americane Charles Beard şi alţii au
orânduit în fruntea acestor cărţi cu
înrâurire fundamentală, în perioada
respectivă, Capitalul lui Marx şi
romanul lui Edward Bellamy, Lo-
oking Bakward (Privind îndaiat).
  Acest roman, puţin cunoscut în
Europa, a apărut în 1888, ţinând
timp de zece ani recordul cărţii celei
mai populare, vânzarea cărţii lui
Bellamy fiind întrecută doar de Coliba
moşului Tom, a d-nei B°echer Stowe,
luptătoarea împotriva sclaviei Ne-
grilor americani şi pioniera nouii
democraţii americane. In romanul
Privind îndărăt, Bellamy descrie
aventurile unui tânăr Bostonian,
Julian West, care suferind de insom-
nie este hipnotizat într’o noapte, a
anului 1887. In aceeaşi noapte casa
îi arde, dar el rămâne uit„t într’o
încăpere din subsol, trezindu-se în
anul 2000, deci după 113 ani do
somn. Găseşte Bostonul şi Statele-
Unite cu totul transformate, mize-
riile economice anulate, războaiele şi
N O T t
223
foametea nimicite. Acest progres s’a
realizat prin faptul că, în loc de armată
pentru războiu, populaţia Statelor-
Unite se înrola şi activa în armata
industrială, iar întreprinderile se des-
voltaseră atât de mult încât lucrau,
în anul 2000, numai pentru binele
colectivităţii. Libertatea spirituală
se desfăşura în cadrul unei prospere
vieţi economice, asigurând tuturor
cetăţenilor un traiu abundent, aşa
cum îl doresc mereu Americanii,
dela primii pionieri şi până ’a econo-
mistul Henry Wallace. Comentând
cartea lui Bellamy şi o recentă lucrare
asupra acestui utopist, George B.
Leighton, în Common Sense, subli-
niază această aspiraţie tipic ameri-
cană.
   Nu ne miră că, reounoscându-se din
ce în ce mai mult importanţa ce o
are pentru omul de azi o carte sub-
stanţială, un colegiu ca St. John'a
din Annapolis, Maryland, a reformat
modul de educare a tineretului, con-
centrând cursurile la studiul direct
şi cu oomentarii relevante a aproape
o sută de cărţi capitale pentru civi-
lizaţia noastiă. Studenţi dela St.
John’3 College merg de-a-dreptul la
sursă, profesorii nefăcând decât să-i
călăuzească, urmărind împreună cu
ei evoluţia gândirii superioare, cer
tind pe Homer şi Plato, pe Sofocle
şi Freud, pe Marx şi Lenin, pe Kant
şi pe Hegel, corelând pe Locke cu
constituţia Statelor-Unite sau pe
Tolstoi cu creştinismul.
   In afară de studiul celor 100 de
cărţi fundamentale, studenţii dela
Annapolis mai urmează studiul lim-
bilor, căutând structura fiecărei
limbi clasice sap moderne; matema-
ticile, pornind direct dela Euclid
pentru a ajunge la Newton, Leibniz
şi Einstein, precum, când e vorba
de ştiinţe, ei urmăresc în laboratoare,
fabrici şi industrii, aplicarea concretă
a marilor teorii şi experimente, pri-
cepând pe Newton prin Euclid şi pe
fizicianul Millikan prin Galileu.
   Studenţii dela St. John’s College
sunt pionierii unei noui metode de
educaţie. Acolo li se formează baza
culturală, urmând ca apoi să urmeze
cursuri de specializare pentru pro-
fesia ce şi-o doreso, fie avocatura,
comerţul, ingineria, etc. La St.
John’s College, studenţii nu-şi pot
alege în voie cursurile — studiul celor
100 de cărţi capitale, al limbilor, ma-
tematicilor şi ştiinţei de laborator
fiind obligatorii, dar făcute viu şi
cu inspiratoare legături, ce subliniază
modul în care gândirea şi imaginaţia
omenirii au progresat, prin corectări
şi sinteze noui.
   Emblema colegiului este: « Formez
din copii oameni liberi, cu ajutorul
cărţilor şi echilibrului armonios»:
Fado liberos ex liberia libris libraque.
                                                                                                P. Cjjm,
DESPRE UN CĂRBUNE
IJIIAT
   Titlul, mai mult neprevăzut decât
ciudat, e întrucâtva susceptibil de
nedumeriri. Pentru echilibrul gătit
al oamenilor, prietenii noştri cei ma1
comozi, stă bine să venim cu alte
cuvinte, mai de ale lor, să le dăm
drumul din manşetă şi să scoatem
explicaţia. Şi se cuvine doar! Bau-
delaire avea dreptate.
   Cărbunele nostru n’are nimic de a-
face cu rudalui,subterestră şi masivă,
industrială şi subalternă, tratată în
manualele de geologie. Cărbunele uitat
a fost un om. A fost un om care-a
224
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
avut nume şi care în orele lui de cea
mai dragă libertate, cu una dintre
acele unelte pe care plastica le-a
botezat « creioane » şi « cărbuni »,se
apleca liniştit de dureros peste planşe
albe. Din liniile sale betege ieşeau
trupuri, tâmple, obraji — toate ca
nişte impresionante, alteori ca nişte
monstruoase schiţe la cine ştie care
nou dar clandestin tratat de geologie.
   Nicolae Cristea. Aşa l-a chemat,
simplu ca pe fructele adulte.
   In 1936, la numai câteva luni dela
moartea pictorului, unul din prietenii
săi— acuma refugiat prin cine ştie
care oraş mediteranian — se emo-
ţiona singur într’un colţ de carnet
şi de gazetă:
   « Mi se pare că l-am uitdt cu toţii.
   Singură, mama lui, îi păstrează
amintirea întreagă cu certitudinea
stranie că Tăchiţă al ei nu a murit.
Ea urcă, din când in când, scările
redacţiei, se instalează in biroul meu
şi... plânge*.
   Acuma, după zece ani dela apa-
riţia rândurilor citate, mama lui
Nicolae Cristea nu mai urcă scările
niciunei redacţii şi nu mai plânge
în biroul niciunui prieten. S’a ter-
minat. Nimeni nu mai are libertatea
pentru asta. Şi-apoi... nu poţi să-ţi
aminteşti toată viaţa de cineva! Ar
fi obositor — iar oamenii sunt mai
practici, îşi văd de treabă. Timpul
trece şi-aşa, de ce să nu treacă?
   Intr’o casă de lut dintr’o bătătură
plină cu apă, mama pictorului aş-
teaptă singură, bătrână, neliniştită
ca un pendul în desordine. Odăiţa
albă, umedă, rece — tace adânc.
Afară se înmoaie zăpezile şi se scurg
apele, înăuntru fâlfâie o lampă de
petrol şi se împietresc inimile. Din
verticala pereţilor, table uri de oameni
cu maxilare scofâlcite ne urmăresc
atent, iar— pe când noi răsfoim tuşu-
rile inedite, rămase dela fostul cola-
borator al « Cuvântului Liber»—
mama lui Nicolae Cristea îşi spune
gândurile tare, se şterge la ochi
şi-şi duce mâna la gură, ca şi când
ar fi mărturisit ceva făgăduit să
rămână tainic:
   — Uite (şi zicând, ne arată o mapă
c’un desen lucrat în cărbune) oamenii
aceştia încovrigaţi, cu obrajii ca nişte
găvane, care mănâncă repede din
străchini, îi plăceau tare mult lui
Tăchiţă, când i-a făcut.
   Nici chiar ea n’ar mai crede astăzi
« că Tăchiţă al ei nu a murit».
   De-atunci, din 1936, în zece ani
de febră, de agitaţie şi de sârmă ghim-
pată, au murit milioane şi milioane
de oameni, oraşele au ars, apărătorii
libertăţii au căzut asasinaţi, sângele
s’a scurs fierbinte, nevinovat şi ano-
nim, peste meridianele pământului,
pentru a fecunda o altă civili-
zaţie.
   Bâzboiul a trecut ca un tăvălug
peste oameni şi peste năzuinţele lor,
istoria s’a răsturnat şi-a fost trăită
până la fundul tuturor drojdiilor şi
elanurilor ei.
   Fără vreo sgomotoasă circulaţie
în timpul vieţii, Nicolae Cristea este
astăzi un nume aproape necunoscut.
Pentru toţi oamenii noui care s’au
ridicat, pentru toţi oamenii cu apro-
ximaţie vechi care nu mai au me-
morie— Nicolae Cristea stă risipit
undeva în pagini de reviste, undeva
între coperţile unor mape înăbuşite,
prăfoase, undeva în tablourile supă-
rate, cenuşii, care atârnă de pereţii
odăii părinteşti din mahalalele Bu-
cureştiului.
   N. Cristea n’a desenat flori, n’a
îmbobocit cu talentul şi colorile lui
obraji de femei elegante, n’a ri-
NOTE
sipit soarele artificial al vopselelor
în vase cu fructe pârguite, n’a pictat
saloane, fotolii, mâini graţioase, vo-
luptăţi carnale, siluete simpatice,
tablouri năvălite de lumină, de gălă-
gie şi de zarzări înzăpeziţi. Nu.
Nicolae Cristea a pictat urît, adică
a ales din viaţă partea ei sângeroasă,
răcnită, înfăşurată vânăt în mizerie.
Oamenii lui sunt răscolitori în tot
ceea ce înfăţişarea lor înseamnă cri-
spare, efort, duritate, rană. Ei au
\psihologie. (Adică exact de ceea ce
duc lipsa ztce mii de tabloiui expuse
de zece sute de pictori de zece ani
încoace). Din mâinile acelor oameni,
din ochii lor, din gâtlejurile uscate
de foame ale lor cuige păcură, curge
sânge, cuige sudoare, se varsă întu-
neiecul. E un ţip t al lumii din su-
buibii, al lumii acesteia unde colcăie
boala şi naval sc tuberculozele, e un
ţipat al disperaiii, care se încleştează
de fiecare tablou.
   R greti n ca n’avem unde repro-
duce aici macar unul din d s nele
s 1 . De ex mplu, pe acela cupiins de
p'etor în doua cuvinte, ca doi pumni
caic t izbesc în tâmple şi ţi sc opresc
în b i Data: Ni'el social. Recuisul
lui diamatic la umilinţa şi la sarcasm
se întinde peste obrajii ca blidele
cioplite ale celor două momâi (o
feni'ic şi un birbat) şi neliniştesc,
do parca în feţele amândouă se des-
chid, îngropate, urmele dinamitelor
din Valea P'troşanilor.'
   Nicolae Cu&tea, des na sau picta
acele luciuii prin anii 1933—35, când
poezia, când literatura, când arta
românească începuse a tânji după
tot felul de mistici cu pinten şi după
tot soiul de introspecţii cu tune-
luri.                 *
   In momentul când, ceea ce s’a nu-
mit undeva şi într’un mod anume «de-
225
cadcntism # românesc, mărea totuşi
prăpastia dintre public şi artist, au
existat în ţara acelor politicianisme
ale tuturor afacerilor şi nenorocirilor,
au existat câţiva tineri din altă cate-
goriea realităţii, câţiva tineri cu mult
talent şi de frumos viitor — dacă
aveau norocul să trăiască. E vorba
de Alexandru Sahia, Alexandru Cor-
nea, Stoian Gh. Tudor, Nicolae
Cristea, etc. Niciunul dintre ei n’a
supravieţuit începutului de mari tur-
burari europene. D >la Stoian Gh.
Tudor şi dela Alexandru Sahia ne-a
ramas câte-o carte. Dela Alexandru
Cornea, — câteva nuv le. (Editura
de Stat va aduna două sau trei
într’o culegere de acces popular. ..).
D la Nicolae Cristea s’au păstrat
prin colecţii de reviste desenele lui
negre ca viaţa oamenilor pe care i-a
iubit, pe care a vrut să-i înţeleagă
până dincolo de propria lui înţele-
gere, pe care—neavizaţi şi singuri
în f ţa unei false fatalităţi—ar fi
vrut sa-i răzbune şi sa-i facă să
biruc.
   A -ta lui tinerească, revoltată,vigu-
roasă şi reuşită, cu toate excesele ei,
arta lui cu colţuri crude de mahala
dar ascuţişuri dureroase de pamflet
se impune şi se actualizează singură,
după zece ani de zvârcoliri. Fără s’o
spună, îl imită unii; fără s’o recu-
noască, îl copiază mulţi. Pentru el
socotelile sunt puţine, dar nemiloase:
un cărbune uitat... Dar arta lui
socială (puţină, necercetata), arta lui
reprezintă un examen de estetică
realistă a colectivităţii, aşişderi tri-
stelor segmente de adevăr la oare.se
întâlnesc şi dela care vor pleca
oamenii, când — totuşi — se vor
hotărî să plece.
                                                                                                    Ion Garaion
15
226
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
ENESCU
   George Eneacu a interpretat la
vioară concertul în mi maj. de Bach.
   In sala Ateneului, oameni de toate
felurile, diferiţi prin temperament,
străini unii de alţii piin preocupări,
veniţi să trăiască momente de înăl-
ţare, nu toţi încrezători în puterea
artei, unii atraşi numai de reputaţia
maestrului fără să aibă vreo pregătire
pentru a înţelege muzica, alţii cu in-
diferenţă. Maestrul a apărut, cu
vioara lui diaga sub braţ, cu spa-
tele încovoiat de-o necruţătoare dar
nqlylă iştovire, cu izvoare de energie
în priviri. Cu un gest svâcnit şi
tineresc,a cimentat vioara sub bărbie,
a început să cânte. Atunci, uimaiind
sbuciuinul sau şi ascultând melosul
straniu al instrumentului, as ultătorii
s’au simţit depăşiţi, sensibilitatea lor
şi-a desfăşurat antenele, inteligenţa
lor a încercat sa pătrundă până la
sens.
Maestrul adaugă paginilor executate
o viaţă proprie atât de interesantă,
o personalitate covârşitoare, o ului-
toare frecvenţă emotivă, încât ascul-
tătorii se află parcă în prezenţa unei
forţe mistice.
   Acest fenomen de desăvârşire a
comunicării artistice, pe care atât
de puţini muzicieni au avut darul
sa-1 realizeze, împlineşte unul dintre
ţelurile impresionante ale muzicii:
apropierea dintre oameni, aducerea
lor la acelaşi numitor spiritual
măcar pentru câteva clipe.
    Realizările violonistului de geniu
se împletesc pu cele ale eminentului
dirijor Enescu.
    Ştiinţa desăvârşită a lucrărilor
programate e unul din lucruiile cu
care maestrul ne-a obicinuit în
aşa măsură, încât nu mai sezisăm
performanţa de memorie necesară
pentru cunoaşterea profundă a
partiturii,
   Cât despre tehnica dirijării, e astăzi
aproape inutil să mai spunem ca în-
truneşte o claritate dcsăvâişita şi o
putere magnetica atotstapânitoare.
   Din toata fiinţa sa se despiinde
cucernicie, respect umil pcntiu mi-
sterele sufletului, pe care le dcsvalue
şi le agită.
   Şi daca geniul lui este recunoscut
şi profund admiiat în toate maiile
focare de cultură alo sti vinati ţii;
daca în Franţa Geoigo Enescu a im-
presionat atât de temeinic şi defi-
nitiv pe oamenii de arta, încât a
fost asimilat culturii muzicale fian-
ceze, iar în Statclc-Unite—■ unde sc
găsesc în exil voit o buna paite din
marii muzicieni ai epocii—apaiiţia
lui a fost con ideiata ca o es nţ'ala
şi puternica ilustiare a spiiitualit ţii
aitistice contimporane, aceste apre-
cieri 6c adicscaza nu numai instiu-
mcnt’stului şi dirijorului, ci şi com-
pozitorului.
   Căci ccca ce face din peison lita-
tea sa un caz unic în bogatele anale
ale artei este universalitatea sa în
muzică, egala energie şi g nialitate
pe care le-a dovedit în compoziţie şi
ca dirijor, după ce le ilustrase ca in-
terpret la violina şi pian.
   Compoziţiile lui George Enescu
au intrat în repertoriul mondial,
asiguiându-i reputaţia unui gândi-
tor profund şi stăpân pe tehnica
armonici şi orchestraţiei (0->dip).
Cât despre lucrările inspirate din
folklorul românesc, ele au dus solie
despre sufletul poporului nostru,
acolo unde el era prea puţin, sau
de loc cunoscut.
   Menirea de a situa compoziţiile lui
George Enescu în sfera curentelor
NOTE
227
muzicale revine criticilor şi istorio-
grafilor. Ceea ce este singular în
creaţia sa, este amprenta puterii
sale spiiituale. Indiferent de stilul
armonic, d1' formele şi de subiectul
pe care le respecta, există în muzica
sa o tensiune continuă, un suflu
neobosit.
   Acest suflu neobosit, unul din atri-
butele majore ale personalităţii sale,
ale cărei realizări îşi vor avea locul
lor bine d finit în istoria muzicii uni-
ver ale, vine sa adauge la seria de
triumfuri ale marelui muzician, un
nou tiiumf: acela asupra vârstei.
                                                                                        Coleta Bruleanu
BUNUL SIMŢ ŞI ŞTIINŢA
   Gânduiile acestea vor să fie un
avertisment adresat aceloia care
îşi propte c ştiinţa de bunul simţ.
Fiind produsul unei anumite socie-
tăţi, bunul simţ se naşte, se desvolta
si moaie odata cu ea. Istoria ome-
nirii a cuno cut atâtea feluri de bun
sin ţ, câte societăţi au existat. Ţesut
din tradiţii şi experienţe personale,
bunul simţ rămâne valabil până la
« proba contiaiic ».
   Când noui realităţi cer insistent
sa fie luate în scamă, bunul simţ
intră în criza şi voga paradoxclor
începe. Omul de ştiinţa nu se mai
poate sprijini pe bunul simţ. Dacă
nu izbuteşte sa se desprindă de mo-
delele lui banale, încearcă să îndese
nouile probleme în spatele vechilor
etichete. Nereuşind, îşi îmbracă per-
plexităţile în fracurile academice ale
diferitelor « -isme ».
   Când traversezi o piaţă aglome-
rată, te fereşti de accidente, ţinând
seama de cele trei dimensiuni ale
spaţiului euclidian. Matematicianul
■ de astăzi îşi rezolvă problemele,
folosind un spaţiu non-euclidian, cu
care bunul simţ se obişnuieşte greu.
Bunul simţ te asigură că « orţe albă,
ori e neagră! ». Fizicianul contempo-
ran îţi demonstrează că electronul se
compoită când ca o undă, când ca
un corpuscul. Depinde de funcţia
pe care o îndeplineşte în «câmpul
fizical». Bunul simţ ne-a obişnuit
să cunoaştem, individualizând. Teo-
ria quantelor ne arată că electronul
nu este determinabil individual, ci
numai în giup. In faţa indetermi-
nismului, bunul simţ e desamăgit.
Ştiinţa îl consolează, asiguiându-1
că legile indeterministe sunt tot
atât de folositoare ca şi legile cau-
zale. Relativismul einsteinian nu
este un izvor de pesimism, cum ar fi
înclinat să crcada bunul simţ, ci,
dimpotiivă, sursa unei mai mari
încrederi în ştiinţă.
    Bunul simţ este încredinţat ca
viaţa şi moartea sunt două realităţi
fara nicio legătură între ele. Bio-
logia îl lămureşte că viaţa şi
moartea sunt cele două fenomene,
care, împreună, menţin fiinţa. Bu-
nul simţ işi închipuie că percepţia
este compusă dintr’o seiie de sen-
saţii, aliniate cazon, ca la comandă.
Configuraţionismul e de altă părere.,
Bunul simţ socoteşte societatea ca
suma aritmetică a tuturor indivizi-
lor care o alcătuiesc. Stiucturalis-
mul o consideră ca pe o realitate de-
osebită, cu calităţi proprii. Bunul
simţ este încredinţat că valoarea
economică depinde de nevoile indi-
viduale şi de legea cererii şi a ofer-
tei. Economia politică o defineşte
ca egală cu munca socială necesară
producerii ei. Bunul simţ înţelege
prin libertate lipsa oricărei con-
228
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
strângeri. Etica de astăzi realizează
libertatea, stăpânind necesitatea prin
cunoaştere.
   In faţa invenţiilor, bunul simţ
e plin de bucurie. Statistica înregi-
strează şomajul, foametea, mizeria,
revoltele. In asemenea împrejurări,
bunul simţ se repede în invenţii.
Politica ne sfătueşte să schimbăm
raporturile economice. Bunul simţ
e încredinţat că lucrurile care « stau »
nu se mişea. Fizica îi lisipeşte a-
ceastă iluzie. Bunul simţ are de
aface cu materii moarte şi cu ma-
terii vii. Biologia îl lămureşte ca
viaţa nu este altceva decât o anu-
mită înfăţişare a materiei. Bunul
simţ îşi închipuie că «piimitivul»
nu se întoaice din diurn, bate ’n
lemn, se fereşte de pisici negie, se
apuca de nasturi, când trece prin
faţa lui un coşar, taie drumul popii,
intră ’n panica în faţa primei galeţi
goale, ieşită în cale, se închină îna-
inte de a se urca în avion şi înjuia,
chiar când nu e vizitiu. Bunul simţ
e convins că un copil nu este altceva
decât un rudiment de om. Pedagogia
îl învăţă ca exista o m ntalitate in-
fantilă, care ascultă de legile ei
proprii.
   Bunul simţ ne spune... sa ne
oprim aici cu exemplele. Şi pentrucă
în realităţile d la om la om mai are
o valabilitate, îl ascultăm.
   Fizica atomistă, biologia mecani-
cistă, psihologia asociaţionistă, so-
ciologia individualistă, etica eroică,
reprezintă, în domeniile respective,
bunul simţ al societăţii noastre.
Insă condiţiile care l-au iscat, au
trecut. A începe astăzi o cercetare
ştiinţifică, bazat pe bunul simţ, în-
semnează a da dovadă de o condam-
nabilă lipsă de bun simţ. O metodă
ştiinţifică severă trebue să preceadă
orice studiu. Şi probabil, va veni o
vreme, când toate aceste « paradoxe *
vor fi chestii de « bun simţ».
                                                                                    Henri Wald
CONCERT PIN MUZICĂ
DE BACH
  O sală boltita ca un mausoleu şi
veghiata de tiista academie de foi me
a fiescci; tempcratuia scăzuta î nbie
publicul să-şi păstreze îmbiacainin-
tea de iarnă, sub ameninţarea gu-
tui aiului şi a îaguşelii.
  Promisiunea unui sp ctacol mu-
zical, de pioporţii ce mimeaza fa tu-
oasele conceite din cinem togiaful
amciican—un B h sol'citat de
patru piane dinti’odata—a înt u-
nit melomanii şi amato ii de con-
cuisuii oiiginale laolalta. Timidul
băeţandiu mani c ce poar a un cact
cu partituii în mâna f b ila sta în-
văluit de parfumul actriţei ce-şi
desfaşuia blanuiile pe sp tarul s au-
nului şi-şi expune fiumuscţea de
camee în iama pluşata a lo'ii, iar
batiâna profesoaia de pian, uscata
de ascetismul artei şi îmbra ata
fantastic, care cercetează prin cele
opt dioptrii ale och laiilor, estiada,
se afla în buna vecinătate cu domnul
pr ţios şi elegant, din traficul cos-
mopolit al Capitalei.
  Dirijoiul a anunţat cu simplici-
tate că în asta scară, din piicina
temperaturii puţin avantajoase, con-
certul va urma faiă pauze.
  Un adolescent şi-a făcut drum
prin mai ginea orchestrei şi, cu paşi
măsuraţi, a străbătut scena. Pu-
ternicele patrupede instrumentale,
elegante ca nişte cristale, lustruite
ca nişte lacuri japoneze, aşteaptă
NOTE
22 <)
încremenite pe picioarele subţiri,
ogari cu pântecele supt, încordaţi
ca pentiu un salt elastic. Sunt pa-
tru cu toatele, patrunzându-se ca
plaselele unui briceag, stând gata
sa pornească în patiu direcţii deose-
bite, râzând mut cu dantura lor
impecabila.
   Adolescentul s’a aşezat în faţa
claviatuiii. Simpatia juvenilă pe
caro o degajă, dispune la atenţie
binevoitoare. Bagheta loveşte pu-
pitrul, mâinile intei preţului cad pe
clape, cu mişcarea exactă şi totuşi
moale a unor aripi. Jocul degetelor
e fin, sonsibil şi simplu. Diiijorul
dovedeşte o superbă degajare şi
simţul certitudinilor cuprinse în
partitură. Executantul e Cornel
Gheoighiu, dirijorul C. Silivestri,
orchestra A.C.T.-ului.
   Un intermediu servit printr’un
concert de Vivaldi a înseilat între
cele două concerte de Baeh pentru
trei şi patru piane, suavitatea unor
emoţii destainurte direct, firesc,
ca freamătul unor frunzişuri pe sub
care călătoreşte limpezimea de iz-
vor. Confesiune sfioasa ca a cugete-
lor de copii sub patrafirul bătrânesc
bătut cu aur şi ţesut cu pietre de
preţ. Vraja unui veac cristalin pă-
strat tot atât de fraged, până astăzi,
asemuindu-se cu miraculoasa tine-
reţe a chinezoaicei multicentenare
Lo-Tsen, pe care o aflam în « Ori-
zontul pierdut» romanul lui James
Hilton, cântându-şi seninătatea pe
coardele unei harpe, în cadrul ofe-
rit do mânastirea tibetană Shangri-
La, din minunata vale a Lunii Al-
bastre. Miracolul tinereţii fără de
bătrâneţe, prezent în muzica seco-
lului al XVIII-lea şi stăruind de-a-
lungul anilor ce-au trecut şi vor mai
trece asupră-i, fără a aşterne nici
fir de praf pe filele acestor fragede
partituri.
   Finalul—din nou Bach—e o
însumare orchestrală do amploare,
în care quartelul de piane alcătueşte
el însuşi o a doua înmănunchere
polifonică, bogată şi cizelată în
nuanţe infinitezimale, ea o rază ce
se frânge şi se dispersează în lăun-
tiul unei prisme.
   Alături de Cornel Gheorghiu şi-au
luat locul pe podium: Alexandru
Demetriad, joc elegant, descriptiv,
precis; Mircea Brucăr, atent, minu-
ţios, cu o agitată pasiune pentru
pian şi Viigil Gheorghiu a cărui fi-
gură e umbrită de melancolică poe-
zie.
   Formele muzicale se desvoltă im-
placabil, cu o abstractă fantezie
ce-şi tăinuieşte elanul romantic sub
raţionalismul şi pioşenia frazei, des-
văluind justele proporţii ale univer-
sului şi preţul, în energie şi curaj, al
fiecărui act omenesc.
   Deslegându-se de tenebrele in-
fernului, Euridice, cu trup de ză-
padă, renaşte la lumina umanităţii
şi, trezindu-se în faţa soarelui, îşi
înăbuşe în piept bucuria dureroasă
pe care o produce prezenţa fiecărei
certitudini.
                                                                                                    O. C.
SEARĂ DE OPERĂ
   Se spune că opera ar fi ceva hi-
brid — nici teatru nici muzică —■
şi demodat, pe deasupra, în care
convenţionalismul este împins până
dincolo de limitele, totuşi atât de
elastice, ale genului spectacular. Ast-
fel, îmi amintesc de o reprezentaţie
cu «Cavalerul rozelor *. Cortina se
ridică, pentru început, asupra unui
23°
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
boudoar în stil rococo. O doamnă
corpolentă, într’un «deshabille» vast,
stă tolănită pe o mobilă de soiul
celor numite, pe vremea lui Ludovic
ni XV-lea, « tete â tete », destinate
fiind conversaţiilor galante şi in-
time. La picioarele doamnei, cava-
lerul— în specie o altă cucoană cor-
polentă în travestiu bărbătesc de
epocă — îi declară amor pe note.
îmbrăţişarea ce punctează acordul
erotic al celor doi tandri convorbi-
tori se limitează la ciocnirea perechi-
lor de sâni opulenţi, metereze inex-
pugnabile chiar pentru cele mai fier-
binţi efuziuni. Duioşia şăgalnică a
momentului se revarsă în sală sub
forma unor înfloritoare zâmbete de
ironie. Fără îndoiala că iluzia sce-
nei nu mai are niciun fel de virtute,
în asemenea împrejurări.
   Teatru de factura statică şi în
acelaşi timp muzică dramatizată
facil, opera îmbracă totuşi un anume
farmec ce stăruie, melodios şi în-
duioşetor, să sgândăre amintirile
şi slăbiciunea pentiu romanţios a
spectatorului care, uitând de con-
secvenţa principiilor sale estetice, se
lasă solicitat de pasiunea cântăre-
ţilor, ca de un roman în fascicole
plin de patetice şi gratuite inven-
ţiuni. -
   Am revăzut de curând pe scena
meschină, ca o cutie de chibrituri, a
Operei, un spectacol cu « Lakmă ».
Piăfoase, decorurile vădeau o vârstă
respectabilă şi o îndelungată folo-
sinţă. Iarba ce tapisa podeaua se
uscase de ar fi făcut o singură vâl-
vătaie cu un beţişor de chibrit
aprins. Pe apele unui fluviu de pânză,
îşi făcea de lucru o bărcuţă ce şchio-
păta reumatic. O grotă de carton
se tupila sub banele ce atârnau din
tavan ca nişte odgoane de vapor.
Figuraţia avea mişcările lăbărţate
şi plictisite ale consumatorilor ce
stau, cu câte o halbă de bere în faţă,
la mesele unei berării; tenorul îşi
menaja vocea, şoptindu-şi ariile
mai mult decât cântându-le, pentru
a da drumul unor sunete acute,
chiuitoare, în finaluri.
   A apărut însă primadona, cu un
fir de glas nespus de limpede şi de
cald, glas cu timbru bizar cum e ccl
al păsărilor rare, cântăreţe de elita
pentru vasta arenă a văzduhului.
Nu o mai auzisem cântând pe Mar-
gareta Mctaxa de pe vremea când,
în liceu, îmi făceam ucenicia drago-
stei pentiu muzica, la matincurile
dela cinematograful Vox— localul
în care se pripăşise vremelnic
Opera — dela Teatrul Liiic. Vio-
leta, Gilda, Lucia, Rozina, eroinele
repertoriului liiic, ea le întruchipa,
cu aceeaşi fervoare artistica şi cu
acelaşi generos clan. Fuptura şi gla-
sul împreuna modelau giaţios p r-
sonagii a căror realitate se îmbina
cu reveria şi cu poveştile copilă-
riei. Joc suplu şi vioiciune, crengi
subţiri pe care înfloreau trilurile ca
acel ciiipit al piivigh torii din po-
vestea lui Andersen.
   O revedeam acum, neschimbata
aproape, îmbracându-şi cu aceiaşi bu-
curie sensibila rolul, participînd cu
acelaşi entuziasm la artificiul unei
plăsmuiţi nejustificate, rostind con-
vingător şi cald cuvinte neverosi-
mile.
   In sală, un tineret incredul, bla-
zat. Public rece, aproape ostil, care,
poate că nici nu-i cunoştea numele.
Şi totuşi «aria clopoţeilor» a fost
întâmpinată furtunos cu aplauze;
iar, atunci când Lakmâ îşi îngâna
cântecul de lebădă, cu frazele-i ab-
surde « mi-ai dat un pic de fericire —
NOTE
231
o, mai stai, mai stai o clipă * acea
clipă rostită în cânteo se opreşte ca
sugrumată, însemnând sfârşitul unei
incantaţii şi umezind cu duioşie
genele amintirii.
   Un gen desuet opera? Ne fie ier-
tata slăbiciunea atunci când ne
îngăduim, în taină, a-1 părăsi—o,
blasfemie ! — pe marele Beethowen
pentru mediocrul Delibes, dar nu
s’ar putea întâmpla uneori ca arta,
furişându-se din cutia unui Stradi-
vaiius, mânuit dc cine ştie ce nedi-
baci violonist, să se refugieze în
guşuliţa diafana a unui scatiu?
                                                                                          0. G.
SPECTACOL DE BALET
   Sp ctacolul prezentat de curând
în premiera la Opera, cu « Rapsodia
Il-a » do Liszt, « Dupa-amiaza unui
faun» de Dcbussy şi « Ş^h îazada»
do Itimsky-Korsakov, în inteipre-
tare coregrafica, a suferit din pri-
cina caienţoi elementelor de stil şi
compoziţie, rămânând să speculeze
atribute artistice de minimă anver-
guia, ncconvingatoare chiar atunci
când un oarecare supei ficial pito-
resc a isbutit sa încânte întiucâtva
ochiul.
   Intre ♦ tabloul vivant», care pe
vremuii constituia specificul repre-
zentaţiilor de amatori date în scop
de binefacere, şi arta dansului este
fără îndoială, o diferenţă nu numai
de calitate ci şi de gen. «Şeherazada»,
astfel cum a fost imaginată de regia
coregrafică a operei, a însăilat, fără
preocupare de continuitate, câteva
« ăchantilloane » de dans pe canavaua
unui scenariu naiv şi schematic,
fragmentând compoziţia la întâm-
plare şi fără alt criteriu decât cel
pur spectacular.
   Un duo amoros, ce a consumat
cam un sfert din durata întregii re-
prezentaţii, s’a rezolvat prin acro-
baţii foarte convenţionale, elimi-
nând preocuparea coregrafică şi
evoluând abstract şi banal, în cadrul
unor exhibiţii ce nu cereau inter-
preţilor alte caiitaţi decât cele pro-
movate de dansatorii pe sârmă ori
de virtuoşii barei şi ai trapezului.
Sensibilitatea a lipsit întru totul, iar
impresiile spectatorului au evadat
către senzaţional.
   Muzica lui Rimsky-Korsakov, ce
înfăţişează o atmosferă de senzua-
lism oriental, n’a fost folosită decât
pentru ritm iar nu pentru poezia
ei lascivă şi evocatoare. Coregraful
n’a isbutit să sugereze atmosfera.
Fastul scenic, combinat din carton
vopsit şi mătăsuri, n’a transmis spe-
cificul cadrului decât în suprafaţă
şi de loc în intimitatea lui. Recuzita
a abundat asemeni figuraţiei, reu-
şind să ocupe scena până la saţiu
şi să transforme o bacanală într’un
adevărat vălmăşag de oameni co-
stumaţi care se isbeau unii de alţii,
transpiraţi şi obosiţi, într’o mişcare
de şiiuri rupte, pendulate fără rost,
din fundal până în faţa rampei şi
înapoi. Finalul, melodramatic cu
exces, a înfăţişat un întreg carnagiu,
cu mormane de cadavre prezidate
comic de un sultan fragil ca o le-
bădă, trezind o impresie penibilă —
dacă nu tocmai lugubră, cum va fi
fost în intenţia regiei.
   Am admirat totuşi disciplina cor-
pului de balet şi elasticitatea (nu şi
echilibrul) interpreţilor principali.
Atât însă nu e deajuns pentru a
susţine un spectacol cu pretenţii
artistice.
232
revista fundaţiilor regale
  Mai aproape de concepţia tradi-
ţională a dansului, prin mişcare,
diversitate şi colorit — « Rapsodia
Il-a », astfel cum a fost prezentată
de d-na Penescu-Liciu. Din păcate
însă, scenariul a folosit desueta ac-
ţiune-tip a filmelor de aventuri în
junglă, de pe viemea cinematogra-
fului mut.
  Intr’o tovărăşie ciudată s’a aflat
compoziţia d-lui Tiixy Chctais,
« După-amiaza unui faun » pe mu-
zică de Dcbussy, salvând din a-
ceastă competiţie coregrafică, prero-
gativele artistice. Compoziţia dan-
sului a fost în deplina conformitate
cu sugestiile muzicii, servind tot-
odată şi elementul solistie şi ansam-
blul, un ansamblu utilizat mai mult
ca fundal clasic pentru profilul miş-
cărilor executate de personagiul cen-
tral, faunul. Originalitatea core-
grafiei s’a oprit exclusiv la specula-
rea contiastului dintre evoluţia prin
sacade a solistului, faţă de femini-
tatea languroasă a grupurilor.
  Regia a reuşit să realizeze, prin
lumini, un frumos colorit de abis
marin.
                                                                                             0. G.
ALEXANDRU DEMETRIAD
  L-am ascultat pentru prima oară
pe Alexandru Demetriad, acum câţi-
va ani, într’un recital dedicat cu
exclusivitate compoziţiilor lui Cho-
pin, pianistul fiindu-ne recomandat
ca unul din specialiştii literaturii
muzicale a acestui autor. Interpre-
tarea sa ni s’a părut atunci superfi-
cială, exterioară — tehnică şi dis-
ciplină numai— fără vreun aport
emotiv. Poate că atunci ne-am înşe-
lat ori poate că vremea a adus un
câştig de maturitate în execuţia
inteipreţului, adâncind-o către fiica
ascunsă a partiturilor, fiie pe care
trebuia s’o caute cu sârguinţa, din-
colo de şiragurile de mătănii ale no-
telor.
   L-am regăsit pe Alexandru Dc-
metriad anul acesta, într’o audiţie
a Filarmonicei dirijată de macstiul
Enescu (şi cu acest prilej am ascul-
tat o simfonie do Haydn, nespus
de pură în simetriile-i sonore, astfel
cum le-a desluşit marele diiijor) —
când a ţinut partea solistică în con-
certul pentru pian şi orchestră de
Brahms. S’a integrat cu definitiva
dărnicie, cu un consecvent pate-
tism, tulburătorului stil romantic,
pe care l-a transmis, filtrat prin-
tr’un odihnitor simţ al valorilor, al
«teinte »-lor armonice.
   Şi ne-am amintit atunci de o nu-
velă, din cele isbutite, scrisă de So-
merset-Maugham — acest scriitor
atât de defăimat — in care se afla
povestită aventura unui diletant,
odraslă de oameni bogaţi, tânăr cu
năzuinţe de a face carieră muzicala.
Stăruinţele părinţilor, care nu vedeau
în preocupările fiului decât degene-
rarea conformismului tradiţional, îl
conving să acccpto arbitiajul unei
celebre pianiste, convocată pentru o
audiţie şi pentru un verdict în mă-
reţul salon al bogătaşilor. împiede-
cat, bâlbâit, nereuşind să menţină
acordul între cele două mâini, fiul
dă un examen în faţa acestei somi-
tăţi. Pianista îi apreciază talentul
ca fiind mediociu: «vei rămâne un
simplu diletant»; apoi, eliberându-şi
degetele de greutatea inel dor, se
aşează la pian şi începe să cânte,
demonstrativ, câteva preludii do
NOTE
233
Bach. Şi autorul ne spune ca acest
cântec evoca întreaga frumuseţe
dezolata şi rece a câmpiilor din
noi d.
   Aceiaşi diferenţă a maicat şi jo-
cul tehnic al degetelor pianistului
de acum câţiva ani — performanţă
fura calduiă artistică, după impresia
noastiă—faţă de considerabilul a-
port personal pe care-1 aducea in-
terpretul lui Brahms, de data aceasta.
   Apoi Alexandru Demetiiad a dat
un recital la Ateneu: Bich, Schu-
mann, Chopin. Un Bach plin de
fiumuseţi descriptive, ce amintea
dc câmpiile dezolate şi reci ale nor-
dului. Un Schumann diamatizat,
transpus înti’o viziune personală,
caicia i se putea aduce reproşul di-
vagaţiei şi al desintegrării din stil,
dar care se impunea prin originali-
tate, piin felul cum straturile tradi-
ţiei se fiângeau, lunecând spre noui
aşezai i. Un Chopin cu exacerbate
emoţii, sbuciumat, din caie pluteau
doar fiântuii de melancolie, pe apele
tumultoase, revărsate, ale sunetelor.
Şi din nou Bach, cu liniştea şi trans-
parenţa lui majestuoasu.
   Alexandru Demetiiad îşi desemna
un loc aparte printre virtuoşii pianu-
lui, p.intr’o viziune personală ce,
după preferinţele şi afinităţile audi-
toiilor, astfel cum s’a întâmplat şi
în cazul lui Kempff — ar putea fi
agreata ori nu, în niciun caz con-
testata.
                                                                                                 O. C.
CANDOARE
   Simpaticul glas al interlocutoarei
noastre se desprinde stingher, ca un
fir plăpând de lăcrămioară, crescut
la întuneric, sub căpăcelul teşit al
telefonului. îşi rosteşte întâi nu-
mele — şi el alcătuit din sugestii
florale—apoi, tăiăgănat şi dulce,
se interesează de soarta unui manu-
scris depus spre publicare:
   —    Mai am şi alte poezii mai fru-
moase — ne încredinţează. Şi, în
aceeaşi clipă, în lumina ochilor no-
ştri se înfiiipă—fantomală—ima-
ginea versul ilor scrise cu literă ro-
tundă şi mare, ca nişte epitafuri să-
pate, simetric şi masiv, în piatră,
pe care lcctuia ni le-a înfaţişa,t de
cuiând şi memoria le-a reţinut, cu
titlu de curiozitate literară, de
« hors d’oeuvie » liiic.
   Pe hâitia velină, răsadul incan-
taţiei îşi întocmise mireasmă bo-
gată, din invocaţii botanice de un
fiust coloiit ce înmănunchiau ga-
roafa grădinilor cu mieşuneaua din
criptelo păduiii şi cu « fi unzuliţa #•
doinei. Sentimentală ca un clavecin,
poezia doamnei stăruia sa continue,
în veacul muzicii sincopate, armoniile
mieroase şi « of »-urile lui Costache
Conachi, staiuind de asemeni a
crede în eficacitatea unor asemenea
narcoze lirice.
   Uneori inima cea mai împietrită
se lasă înduioşată de priveliştea unei
brânduşe pitite între bolovani iar
curajul cel mai crâncen, în faţa unei
picături do sânge, se preface în la-
şitate. Glasul potolit şi anacronic
al interlocutoarei noastre are de
asemeni un efect paralizant. Astăzi
însă doamna, confidenţial şi cu ama-
bilitate, ar mai vrea să ne împăr-
tăşească unele taine personale, fără
a ne solicita un răspims:
   —    Am scris poezii şi «în franţu-
zeşte »— că eu ştiu mai multe
limbi: şi, italieneşte, şi englezeşte;
de fapt din englezeşte cunosc câ-
234
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
teva cuvinte numai, dar înţeleg tot
dintr’o conversaţie. De altminteri, sa
vedeţi că, «în franţuzeşte», mai
scriu şi alţii. Este o scriitoare — nu
ştiu dacă o cunoaşteţi — autoare de
romane, o cheamă Bengcscu.
   —     A! Doamna Hortensia Papa-
dat-B ngescu.
   —     Tocmai aşa. Şi dânsa a scris
poezii în franţuzeşte, la început. Pe
urmă a publicat romane. D spre
dânsa a scris domnul Calinescu, care
e critic, nu ştiu daca aţi auzit de
dumnealui.. .
   —     Domnul Calinescu este cola-
borator al revistei, doamna!
   —     Aşa ? Ei da, sigur. Dânsul are şi
un tratat de ciitică, dacă-1 cunoa-
şteţi — şi acolo a scris despre doam-
na B ngescu. Acum trebue să va
spun că, dânsa, după socotelile mele
trebue să aibă câţiva ani mai mult
ca mine.
   (0, iremediabilă cochetărie femi-
nina !) Dar doamna, cu acelaşi dulce
protocol, dublat de o gingaşe fami-
liaritate, urmează a-mi vorbi despre
literele româneşti şi reprez ntanţii
lor. Apoi:
   —      Şi, cum vă spuneam, am scris
la început «în franţuzeşte ». Până
când mi-a căzut în mână caitea
unuia— tot critic— care spunea că
« mama npastiă e România şi noi
mu trebue să ne arătam ingraţi faţa
de ea, şi sa nu-i părăsim graiul pen-
tru vreun altul stiăin ». Aşa că m’am
gândit şi eu să n’o părăsesc pe mama
noastră România şi am început, să
scriu Versuri în româneşte...
   Urechea înregistrează ceea ce sur-
priza nu poate cuprinde şi nedume-
rirea nu poate accepta. Tărăgănat,
impasibil, glasul urmează:
   —     Am şi eu două cărţi publicate,
am să vi le trimit. Iar dacă aveţi
timp, vă rog să poftiţi pe la mine ca
să vă citesc nişte poezii. Din când
în când fac « şedinţe de dicţiune ».
Cânt şi la pian — şi compun şi
sunt şi autoare dramatică.. .
  Aici convorbirea a luat sfârşit.
Visătoare, mâna a lasat receptorul
pe furca al cărei resort obosise de
atâta- aşteptare.
  « Şedinţa de dicţiune »? Realita-
tea e deseori neverosimila, fara
doar şi poate. îmi pare rau însă ca
am uitat să-i adresez şi eu o întie-
baie doamnei: îl cunoaşte cumva
pe Balzac? ^Scria şi el «în franţu-
zeşte » dar nu poezii. . .
                                                                                            O. C.
« RECENZIE »
  Excelenta revista Viaţa Românea-
scă, într’un număr recent (Nov.-
Dec. 1945), la rubrica miscellanea şi
sub titlul serie nouă, cuprinde câteva
aprecieii defavoiabile asupra nu-
mărului 1 din Seiia noua (Scptem-
viie 1945) al revistei noastre.
  Acum. la cel de al cincilea num ir
al R. F. R., serie nouă, când observa-
toiii calmi, chiar faiă a face uz de
vreo perspicacitate deosebita, au
putinţa sa aprecieze şi în alt mod,
decât numai după « noua fizionomie
a copertei » şi după «menţiunea:
Serie Nouă», îneotio meigem şi, de
pildă, în ce măsură ne putem per-
mite sau nu atitudinile—ne-am
putea dispensa dc oiice comentai iu în
faţa înceicarilor iiitate de a bagate-
liza efortul nostru.
  Se afirmă, mai întâi, că Revista
Fundaţiilor Regale nu poate fi de-
mocrată, prin însăşi esenţa sa.
  Sunt, aici, insinuări pe care le
respingem hotarît. Afirmaţia e ca-
tegoric desminţită de fapte, pentru
NOTE
235
cine are prezente în memorie şi mo-
mentul dela 23 August şi evenimen-
tele de după această dată. Se merge
însă mai departe, susţinându-se că
Revista Fundaţiilor Regale nu a fost
niciodată democrată.
  La începuturile ei, condusă de
Paul Zarifopol, Revista Fundaţiilor
Regale a avut o atitudine larg de-
mocratică. Sumarele şi numele cola-
boratorilor ei stau mărturie. E
drept că, mai târziu, Revista Fun-
daţiilor Regale n’a pastrat totdeauna
o atare atitudine. Este tocmai ceea
ce am afirmat şi noi. Ca şi Viaţa Ro-
mânească, Revista Fundaţiilor Regale
a avut do suportat vicisitudinile vre-
murilor, « accidentul». Atunci, din
motive îndeobşte cunoscute, o ati-
tudine democratică şi un larg spiiit
democratic n’au mai fost cu putinţa,
pentrucă n’au mai fost permise.
La Revista Fundaţiilor Regale a fost
impusă o conducere ce s’a pus în
slujba dcspoţilor vremelnici. (Pro-
cese, daca nu identic >, în orice
caz aseinanatoare —nedcmocratice—
au avut loc şi la alte reviste).
  Cât despre abuzul ce se face cu
cuvântul «democraţie» şi despre
<1 trişeria * cu acest cuvânt, suntem
feliciţi a ne găsi de acord, în această
privinţa, cu vechea revistă. Căci, fi-
reşte, credem cu tărie şi noi că, în
felul acesta, se mistifică strainatatea
(care, nelamuiita, e nevoită să anche-
teze laborios asupra stărilor reale
dela noi), ca se face, astfel, Ţăiii, un
rău, nu numai « nemeritat », dar care
nu va fi iertat niciodată de popor şi
că, asemenea moravuri persistând,
democraţia devine o simplă vorbă
de prisos, iar excelenta Viaţa Ro-
mânească, sau Revista Fundaţiilor Re-
gale, Serie nouă, sau altă publicaţie
ori chiar numai cuvântul scris,
afară de searbădă şi inutila şi nepu-
tincioasa (dacă n’o susţine forţa)
propagandă, nu mai au nici un rost.
   Pentru aceste motive, şi altele,
am prefera, fireşte, astăzi, înlăun-
trul acestei în sfârşit din nou posi-
bile atitudini de sinceră şi largă de-
mocraţie, să ne interzicem « discuţii
polemice cu ziariştii şi scriitorii».
Dar acest lucru n’ar însemna, nu
înseamnă mai puţin că atitudinea
noastră democratică este, nu numai
hotaiît posibilă ci, pentru preţuito-
rul de bună credinţă, de-a-dreptul
incontestabilă.
   Impedimentele ideologice ridicate
de recenzentul dela Viaţa Româ-
nească sunt, aşa dar, pur imaginare.
Dar atunci... rămâne observato-
rului obiectiv să judece dacă ino-
vaţia revistei stă numai şi numai în
abundenţa de material informativ
(« mai fă i>, < bazar ») sau dacă rubri-
cile Revistei Fundaţiilor Regale nu îşi
au, fiecare, o fiinţa proprie, bine
conturată şi de sine stătătoare, con-
stituind o altă « marfă » decât pre-
tinsa înşiruire de news a cenzorului
nostru.
   Acest examen obiectiv al Revistei
Fundaţiilor Regale rămâne, în între-
gime, de făcut. Dar, chiar limitând
discuţia la rubrica Presa Mondială
(20 de pagini, din 240 ale numărului
pe Septemvrie, încriminat), pe fac-
tura căreia îşi întemeiază cenzorul
nostru filipica, în ceea ce ne pri-
veşte, preferăm, cum a spus Andră.
Gide, floarea cu tulpina ei şi nu
vedem în aceasta o inferioritate,
necum un act de «standardizare a
culturii ».
   Revista Fundaţiilor Regale, serie
nouă (Septemvrie 1945) mai este
supusă şi unei rapide confruntări
cQmparative cu Viaţa Românească
236
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
(Noemvrio 1944—Noemvrie 1945).
Să ni ae îngăduie, şi în această pri-
vinţă, să aşteptăm acelaşi examen
obiectiv, al unor preţuitori care, pe
cât se poate, să nu fie în acelaşi timp
şi judecători şi parte. E un prin-
cipiu pentiu care avem oarecari
slăbiciuni.
   încheind, credem dela sine înţe-
les, pentru cine urmăreşte atent
marile noastre publicaţii, că Fiafa
Românească este o revistă stiălucita
în ciuda buclucaş'lor, adesea, Mis-
cellanee. Şi ea rămâne excelentă,
chiar dacă mai există, poate, şi alte
reviste excelente. Avem nevoie de
încă multe publicaţii de nivel su-
perior; un monopol, aici, oricare,
ar fi o gravă rătăcire. Şi, la urma
urmei—trebue s’o recunoaştem —
chiar dacă Viaţa Rotnăneaică n’ar fi
atât de izbutită şi ar conţine slăbi-
ciuni organice şi anacronisme (poate
chiar-acolo, tocmai, unde crede a sta
pe cele maiînaintatcpoziţii)—simpla
afiimaţie, .gratuită, a pretinselor
slăbiciuni ale altora, tot n’ar pu-
tea-jo face să fie altceva decât ceea
ce este.
                                                                                          R. F. R.
   N. Red. Nota finala din nr. 4,
Decemvrie 1945, semnata A. R.,
se datoreşte d-lui Adrian Rogoz,
cum se poate constata şi din citirea
pe copeită, a sumarului acelui număr.
                   CRONOLOGIE
                                                  28 OOTOMVRIE - li N0EUVR1E 1945
    28 Octoravrlo. Se organizează un învăţământ post-şcoIar. — U.R.S.S.: Ambasadorul
Harrlman la Stalin ® Academia de Ştiinţe: a 2-a sesiune. — Cehoslovacia: 27 de ani
dela Independenţi ® Beneş reales preşedinte. Cere expulzarea germanilor. — Turcia:
Recensământ: 18.871.000 lne.nit.nrl. — Iran: Guvernul Muhsln Sadr demisionează. —
Java: Lupte Intre trupele britanice şl Indonezieni. — Japonia: Ia fiinţă primul sin-
dicat al muncitorilor.
    2» Octom\rlc. In loc de poliţie, volatilizată: La bariere pungaşi, «controlează»
cetăţenii care vin cu alimente ® Consiliul superior al economiei aprobă regulamentul
pentru munca In acord ® Congresul matematicienilor români. — U.R.S.S.: Lozinci
pentru aniversarea revoluţiei din Octomvrle.—Anglia: Congresul mondial al tinere-
tului, la Londra ® Discuţii aprinse asupra bombei atomice In Camera Comunelor. —
U.S.A.: Uzine închise din cauza grevelor. — Italia: Negocieri pentru regruparea
partidelor politice ® Sentinţele politice ale tribunalelor fasciste sunt anulate. — Bul-
garia: Ethridge are întrevederi cu oamenii politici bulgari. — Turcia: 22 de ani dela
întemeierea republice!. — Pal stina: Incidente cu prilejul debarcării unor emigranţi
sosiţi cu tasul Trans lvania ® Evrei români, refugiaţi In timpul regimului bitlerist, se
îmbarcă pentru ţară. — Java: Soekarno, preşedintele « republicel indoneziene», cere,
prin radio, populaţiei răsvrătite să depună armele.
    30     Octonnrie. Un grup de prizonieri români este repatriat din U.R.S.S. — U.S.A:
Si vis pac cm...: Experienţe « reuşite * cu noi tipuri de bombe sburătoare ® Comisia
Consultativă pentru Extremul-Oricnt se întruneşte la Washington şi... se amână ®
Noul guvern venezolan este recunoscut. — Anglia: Proectul de naţionalizare a Băncii
Angliei este adoptat In Camera Comunelor cu 348 voturi contra 153. —Danemarca:
Democraţie: Alegeri generale fără incidente, fără contestaţii. Participaţle: 85%.
Rezultate: S cialiştii 48 mandate, Conservatorii 26, Comuniştii 18, Radicalii II, Liga
de dreapta: 3. — Brazilia: Lovitură de stat « antidictatorială *: Preşedintele Vargas
demisionează sub presiunea armatei. Succesor: Josă Linhares, preşedintele Curţii
supreme de justiţie. —Grecia: Criza politică păstrează caracterul endemic. —Franţa:
Asigurări: guvernul nu proiectează devalorizarea francului. — China: Pentru putere:
lupte Intre trupele guvernamentale şl trupele comuniste. — Japonia: Mac Artbur
respinge cererea j iponeză de a menţine reprezentanţi diplomatici In străinătate.
    81 Octomvrio. O minusculă rază de lumină: 315 internaţi eliberaţi din lagăre. —
Anglia: In Camera Comunelor Bevin se pronunţă contra «procedurii bilaterale*.—
U.R.S.S: Trecutul glorios: pregătiri pentru aniversarea revoluţiei din Octomvrie. —
U.S.A: Se întocmeşte un proect de Chartă a Comerţului mondial ® Truman primeşte
un «răspuns satisfăcător» dela Stalin. — Jugoslavia: Senatorul Pepper părăseşte
Belgradul (« Statele Unite vor să rămână credincioase principiilor lor. Nu vom renunţa
la principiul decenţei In relaţiile internaţionale. Nu ne considerăm mai buni ca alţii
şl nu pretindem că suntem perfecţi, dar dorim să vedem democraţia triumfând pretu-
tindeni In lume»). — Norvegia: Se constitue noul guvern, socialist, prezidat de Einar
Gerhardser. — Brazilia: Se constitue un nou guvern. Se promit «libertăţile civile *. —
Java: Col. Mallaby, reprezentant britanic, asasinat de indonezieni. Japonia: Ab ovo :
Democratizare In Învăţământ.
2j8
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    1      Noemvrlo. Senatorul Pepper la Bucureşti ® îngheţarea preţurilor: Noi taxe
poştale. — U.R.S.S.: Democraţia nu exclude cenzura: Molotov declară că mu a
găsit necesar să ia In consideraţie • protestul diverşilor corespondenţi anglo-americani
împotriva cenzurii. — U.S.A.: «Statele Unite nu vor face niciodată o politică ostilă
Rusiei • declară Byrnes ® Se reia navigaţia normală spre Extremul-Orlent — Anglia:
Acord economic anglo-ceh. — Polonia: Leaderui Vincenti Witos Încetează din viaţă.—
Palestina: Scopul scuză mijloacele: Atacuri teroriste. — Autorităţile iau măsuri.—
Egipt: Tineretul progresist: Studenţii fac grevă de protest împotriva Declaraţiei
Baifour.
    2     Nociuvrie. De mortuis...: Academia Română comemorează pe Anghcl Sallgny
(20 de ani dela moarte) ® Incorigibila Americă: Senatorul Pepper face declaraţii presei:
« Prin democraţie înţelegem guverne alese de popor şi răspunzătoare In faţa poporului.
Democraţia implică libertatea presei, libertatea cuvântului, libertatea Întrunirilor,
libertatea religioasă. Nu ne pasă care partide sunt Ia putere... vrem doar ca partidul
la putere să dea poporului acest fel de democraţie». —Anglia: Bis in idem: Alegeri
municipale: categorică victorie laburistă. —Grecia: Nou guvern prezidat deCanelopulos
(unionist): «aplicarea drepturilor democratice, pedepsirea colaboraţioniştilor şi a
criminalilor, soiuţionareaproblemei alegerilor prin înţelegere cu toate partidele politice «.
U.S.A.: Guvernul federal recunoaşte guvernul ungar. — Ungaria: Ambasadorul
sovietic Puşkln prezintă scrisorile de acreditare. — Egipt: Manifestaţii antlevrccştl. —
Palestina: Lordul Gort, înalt comisar britanic demisionează. ■»- Jap nia: După război:
Manifestanţi cer hrană la Tokio.
    8      Noemvrie. Se cerc publicului să facă poliţie: să aducă In faţa autorităţilor pe şoferii
abuzivi ® Provincialii nu pot veni In Capitali fără autorizaţii. — U.R.S.S. .-Principiu
•de generalizat: contra diplomaţiei forţei : Presa sovietică arată ci problemele
postbelice nu pot fi reglementate pornind dela bomba atomică.—Angla: Contra
diplomaţiei secrete: Fizicianul Oliphant cere internaţionalizarea secretelor In materie
de energie atomică. — Turcia: Se deschide sesiunea Marei Adunări Naţionale. Pre-
şedintele Inonu expune politica guvernului. — Iran: Nou guvern, prezidat de
Ibrahim Hakiml.
    4      Noemvrie. Doi ani dela moartea fruntaşului socialist Uie MoscovicI ® Ingineri
români şi bulgari discută un proect pentru construirea unei uzine hidroelectrice la
Porţile de fier. — U.R.SS.: Organizaţiile de prizonieri» Germania liberă» şl
«Uniunea ofiţerilor germani» se dizolvă.—Anglia: Dr. Welzmann adresează un
mesaj comunităţii evreeşti palestiniene, dezaprobând recursul la acte teroriste şi
arătând încrederea Intr'o victorie obţinută prin forţa morală a cauzei.—Franţa:
Acord Intre socialişti şi comunişti In vederea participării la viitorul guvern (Libertatea
gândirii, scrisului. Desfiinţarea arestărilor arbitrare. Suprimarea poliţiei 'politice.
Desfiinţarea discriminărilor rasiale) ® Conferinţa Internaţională a muncii adoptă a
Charlă a copiilor (protecţia muncitorilor tineri). — U.S.A.: Noul guvern brazilian este
recunoscut. — Ungaria: Alegeri generale. Partidul micilor agricultori obţine o majo-
ritate confortabilă. — Italia: de Gasperl cere o pace care să ţină seama de beligeranţa
Italiei.—Elveţia: Alegeri cantonale. Echilibru Intre partidele de dreapta şl cele de
stânga. — Palestina: Vase de războlu britanice la Haifa. Circulaţia interzisă In timpul
nopţii. — Indochina: Turburări. întăriri franceze. — Japonia: « Vagabonzii japonezi»
(Eta) cer, la o întrunire, suprimarea castei aristocratice şi garantarea libertăţii «In
chestiuni de domiciliu şi căsătorie «.
    5     Noemvrie. Delegaţi Sovietici şi reprezentanţi de întreprinderi române semnează
contracte pentru schimburi de mărfuri. — Anglia: In Camera Comunelor Attlee cere
răgaz pentru a putea face o declaraţie In problema palestiniană. Contestă că tempori-
zarea constltue o scuză pentru actele de violenţă ® Churchill atacă guvernul care
« bâjbâie • fără rezultate In legătură cu problemele urgente ale ţării ® Greviştii din
docuri reiau lucrul (armistiţiu de 30 zile) ®Nou medicament contra malariei:» palu-
dina«. — U.S.A. Conferinţa muncitorilor şi patronilor la Washington: Truman cere
pace industrială şi sporire a producţiei, aprobă contractele colective, combate controlub
guvernamental ® Politica americană In China criticată de presa New-Yorkeză. —
CRONOLpGIE
2.39
Franţa: In ajunul sesiunii Adunării Constituante: Mişcarea republicană populară gata
să colaboreze cu socialiştii şi comuniştii Intr’un guvern tripartit prezidat de de Gaulle.
Part. Comunist: Thorez expune programul: • democraţie adevărată, garantată de
libertate şi prin educaţie publică». — Germania: Şefii nazişti se întorc de unde au
plecat: Hess examinat de psihiatri. — Bulgaria: Sunt numite primele femei
magistraţi.
    6    Noomvrie. Bueureştenii nu vor rămâne fără tramvae: Primarul Capitalei prelun-
geşte eu 30 de ani concesia către S.T.B. transporturilor In comun, al cărei termen ex-
piră. . . peste patru ani ® Presa şi diverse organizaţii salută a 28-a aniversare a revo-
luţiei din Octomvfie. — U.R.S.S.: Serviciu credincios: Molotov decorat cu ordinul
Lenin. — Anglia: Termenii armistiţiului cu Italia dela 12.IX.943 sunt daţi publicităţii ®
Guvernul britanic dispus să recunoască guvernul ungar ce va fi format In conformitate
cu rezultatele alegerilor.—Franţa .-Adunarea Constituantă se Întruneşte. De Gaulle
remite puterea In mâinile adunării ® Partidele de stânga adopta program comun de
guvernare. — U.S.A.: Alegeri municipale la New-York. E ales Will. O. Dwyer, de-
mocrat. — Ce! oslo acta: începe retragerea trupelor sovietice. — Jugosiavia: Delegaţie
de parlamentari britanici la Zagreb (neoficială — invitaţi ai guvernului jugoslav pentru
alegeri). — Bulgar a: Leaderul soueto-bulgar Gh. Dimitrof soseşte la Sofia. — Java:
Guvernul indulor olandeeze »recunoaşte aspiraţiile naţionale legitime ale indonezie-
nilor ».
    7    Nocmvrlo. Mari ineetingurl, neturburate de nimeni, pentru sărbătorirea celei de
a 28-a aniversare a revoluţiei din Octomvrie. Telegramă de felicitare a M. S. Regelui
Mlhai I către Preşedintele Kalinin. Recepţie la ambasada Tl.R.S.S. — U.R.S.S.: A
27-a aniversare a revoluţiei din Octomvrie. Molotov: « Marea preocupare a U.R.S.S.
este asigurarea unei păci universale • ® O uzină sovietică Începe să fabrice penicilină. —
Ang' a: Desbateri In Camera Con unelor asupra celor • 12 puncte • ale preşedintelui
Truman. Bevin cere marilor puteri să pue «cărţile pe masă şi cu faţa In sus • ® Van
Acker la Londra. —German a: Faţon de parter: Hess declară solemn că e sănătos. —
Palestna: Agitaţii antibritanice. Aviaţia britanică face o demonstraţie de forţă
dea upra Ierusalimului. Tr polilania: Turburări antisemite.
    8    Noomvrie. Ziua M. S. R ,elui Mlhai I. Omagiile presei. In contrast cu ziua prece-
dentă: Manifestaţie monarhică impresionantă, turburată de elemente dubioase, anti-
democratice. Alorţi şi răniţi.—Anglia: Acord anglo-american privitor la problema
palestiniană ® întrevedere Attlee-Van Acker. — U.S.A.: Notă diplomatică adresată
Turciei, cu privire la revizu rea convenţiei strâmtorilor ® Se descoperă o nouă sub-
stanţă bactericidă: strept nic’na. — Franţa: Adunarea naţională constituantă Îşi alege
biroul: preşedinte r lix Gouin (S.F.I.O.). — Ungaiia: Negocieri pentru formarea unui
guvern parlamentar. Atmosferă « amicală ». —Germania: Şefii nazişti traduşi In faţa
Trib. militar Internaţional dela Nuercmberg. — Bulgaiia: Ethridge părăseşte Sofia. —
Suedia: Despăgubiri cerute Germaniei: 2.500.000 coroane.—Spania: Ciocniri Intre
republicani şi forţe franchiste. — Java: Tensiunea e la maximum: Forţele britanice
dau un ultimatum conducătorilor Indonezieni dela Surabaya.
    9     Noemvrlo. Declaraţii, proteste şi măsuri de poliţie (numeroase arestări) după
Incidentele sângeroase dela 8 Nov. Cercurile guver namentale acuză opoziţia. Dr. Oeriu
face o analiză obiectivă: «o clică de legionari s’au strâns In jurul lui Maniu şl
Brătianu şi sub steagul lor vor să distrugă ţara ». Opoziţia tace.—Franţa: Adunarea
constituantă amână desemnarea şefului guvernului: Comisia de 30 — zeee comunişti,
zece socialişti, zece republicani populari—nu poate ajunge la acord asupra progr.
de acţiune al viitorului guvern. — U.S.A.: Consiliu de miniştri la Washington:
discuţie asupra problemelor bombei atomice, Înainte de sosirea lui Attlee ® Scutiri
de impozite.— Anglia: Attlee precizează atitudinea britanică In marile probleme
Internaţionale ® Attlee pleacă la Washington ® Congresul mondial al tineretului:
se rezervă un loe pentru tineretul antifascist german.—Germania: Mareşalul von
Mackensen Încetează din viaţă (96 ani).
    10    Noomvrie. Precizări guvernamentale asupra incidentelor sângeroase dela 8
Noemvrie: « acte de provocare ale reacţiunli • (opoziţia). Opoziţia tape. — Anglia:
Congr. mondial al tineretului se termină ® Abecedar: Churchill: «Lupta Intre
240
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
partide nu trebue să impieteze asupra intereselor mari ale naţiunii*. — Ungaria:
Guvernul provizoriu Micloş depune mandatul.— U.S.A.: Attlee la Washington.
Conferinţa Truman-Attlee. — Portugalia: Sub dictatura: Fruntaşii opoziţionişti dela
Oporto sunt arestaţi.
    11     Noemvrie. Anchetă guvernamentală asupra turburărilor dela 8 Noemvrie. Opo-
ziţia tace. ® Arlus serbează un an de activitate. — Aniversarea armistiţiului
dela 11 Noemvrie 1918 serbată In tot occidentul. — U.S.A.: Convorbire Truman-
Attlee pe bordul yachtului prezidenţial pe Potomak. Attlee prezintă planul britanic
pentru internaţionalizarea controlului bombei atomice. — Italia: Ciocniri Intre comu-
nişti şi monarhişti. — Ungaria: Acord Intre partide pentru formarea unui guvern
parlamentar: agrarienii obţin 50% din portofolii.—Jugoslavia* Alegeri generale.
Opoziţia nu se prezintă. —Australia: Forţele aeriene australiene oprite de a participa
la luptele contra indonezienilor. —Franţa: Savanţi şi ingineri anunţă invenţia unul
motor de automobil bazat pe desagregarca atomică. — China: Războiul civil continuă.
Liga liberalo-democrată intervine pentru aplanarea conflictului.
    12      Noemvrie. Mare manifestare a F.N.D. cu prilejul Înmormântării unora din
victimele turburărilor dela 8 Noemvrie. • 750.000» manifestanţi (Scănteia) Moţiune
aclamată de • cetăţenii Capitalei», cerând dizolvarea partidelor liberal şi naţional-
ţărănist (opoziţia) şi arestarea conducătorilor. Opoziţia tace.— U.R.S.S.: La Moscova
primă audiţie a • Odei\ictoriei » lui Procoficf.— U.S.A.: Convorbiri Truman-Attlee
cu participarea premierului canadian Mackcnzie King.—Anglia: Semne de d s-
tindere: Se precizează In Camera Comunelor că divergenţele dintre Marea Bri-
tanie şi U.R.S.S. nu trebue exagerate, Întrucât tratatul de alianţă anglo-sovictic
e In vigoare.—Franţa: Tensiune: Socialiştii cer comuniştilor să Îşi precizeze
atitudinea: pentru sau contra lui de Gaulle. — Noro gia: La Oslo se decerne lui Cord'11
Huli premiul Nobel pentru pace, 1945. —Austria: a 27-a aniversare a rcpublicci. —
Java: Forţele britanice stăpânesc Surabaya.
    13     Noemvrio. Presa apare Îndoliată pentru uncie din victimele dela 8 Noemvrie.
Fruntaşul naţional-ţarănist Dr. Lupu Înfierează anumite manifestări retrogr de dela 8
Noemvrie. Ancheta continuă. — U.S.A.: Attlee se adresează Congresului am rican:
prosperitate, bună vecinătate, colaborare. — Convorbirile Truman-Attlce-Ma kenzie
King continuă. Angl'a: Se constitue corni ia anglo-amcricană pentru Palestina care
va reexamina posibilităţile de imigrare evreiasca ® Liga indiana cere independ nţa
Indiei şi Indochinei. —Franţa: Adunarea Constituantă alege pe de Gaulle pr şedinţe
provizoriu şi şef al guvernului. De Gaulle: Guvernul va trebui să albă co ziu e, să
se limiteze la realizările urgent necesare să se bucure de cooperarea partidelor ® în-
trevedere Churchill-dc Gaulle la Paris. — U.R.S.S.: Mark Etlindge soseşte la Moscova.
— Germania: Procesul dela Lueneburg: Rechizitoriul procurorului: se urmărea exter-
minarea evreilor, polonezilor, etc. Personalul lagărelor cunoştea perfect scopul urmărit.
    14     Noemvrie. Ancheta asupra incidentelor dela 8 Noemvrie continuă ® Insămân-
ţările de toamnă: 2.748.221 ha. — U.S.A.: Convorbirile Truman-Attiee-Mackenzie
King ajung la o lnchccre. Se redactează un comunicat final. — U.R.S.S.: Intrc\cdere
Vlşinsky-Ethridge ® Jehudi Menuhim la Moscova.—Anglia: Democraţie: Ilarold
Laski preşedintele partidului laburist britanic, critică politica guvernului laburist
britanic privitoare lalndochina şi Java ® Un automobil atomic e construit. — Franţa:
de Gaulle Începe consultările pentru formarea cabinetului. — Bulgaria: Sarcini de
opoziţie: Petcoff, şeful opoziţiei vinde pe străzile Sofiei ziarul organizaţiei sale — agen*
ţia oficială de distribuţie a ziarelor refuzându-i serviciile.—Egipt: Consiliul Ligii
Arabe convocat la Cairo examinează situaţia după Constituirea comisiei palestiniene.
Nemulţumiri. — Palestina: Incidente. Grevă de protest după declaraţiile lui Bevin
(comisia palestiniană, amânări). Incitaţii la < rezistenţă activă ».
            PENTRU COLABORATORI
   DIN'CAUZA LIPSEI GENERALE DE HÂRTIE, REVISTA
SE VEDE CU REGRET ÎN IMPOSIBILITATE DE A MAI
TIPĂRI EXTRASEjJDIN STUDIILE APĂRUTE ÎN SUMA-
RUL SĂU.
   COLABORATORII REVISTEI SUNT RUGAŢI CA, ODATĂ
CU MANUSCRISELE TRIMISE, SĂ MENŢIONEZE ADRESA
EXACTA, UNDE SĂ LI SE EXPEDIEZE ONORARIUL ŞI,
DACĂ ÎMPREJURĂRILE PERMIT ACEASTA, PRIMA COREC-
TURA.
   ÎNJCEL MULT TREI LUNI DELA DEPUNEREA FIECĂRUI
MANUSCRIS, AUTORUL VA PRIMI RĂSPUNS DACĂ MANU-
SCRISUL A FOST ACCEPTAT SPRE PUBLICARE. DIN MO-
TIVEjFINANCIARE, REDACŢIA NU ÎŞI POATE LUA OBLI-
GAŢIA DE A RĂSPUNDE ŞI CELOR ALE CĂROR MANU-
SCRISE NU AU FOST ACCEPTATE.
   MANUSCRISELE ACCEPTATE VOR FI PUBLICATE DUPĂ
NECESITĂŢILE DE ORDIN REDACŢIONAL.
   MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZĂ
AUTORUL CONSIDERANDU-SE OBLIGAT SĂ-ŞI PĂSTREZE
COPIILE NECESARE.
FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ
                         _____ ■ - , . ____ , - . .. .....It.                     
F. ADERCA                Revolte                                                  
GEO BOGZA                Cartea Oltului                                           
LUCIA DEMETRIUS          Album de familie                                         
M. RALEA                 Nord---Sud                                               
C. TONEGARU              Plantaţii                                                
PETRE ANDREI             Filosofia valorii                                        
ELENA G-ral PERTICAR1                                                             
DA VILA                  Corespondenta lui Carol Davila, ed. 2-a                  
AL. SERGIIIEVICI GRIBOE-                                                          
DOV                      Prea multă minte strică (traducere de Zaliaria Staucu    
                         şi Sorana Gurian) ■                                      
MIGUEL CERVANTES .       Don Quijotte, voi. 11 (traducere de Al. Popescu-Telega)  
MOREAS •                 Slante (traducere de Al. Ciorănescu) :                   
PA VEL CHIHAIA           La Farmecul Nopţii                                       
A. RIMBAUD               Iluminările (trad. Ion Frunzetti)                        
MARCEL PROUST            In căutarea timpului pierdut (traducere de Radu Cio-     
                         culescul                                                 
PETRU COMARNESCU         Kalokagallion                                            
AL. ROSETTI              Filosofia cuvântului'                                    
                         SUB TIPAR:                                               
TICU ARHIP               Soarele negru, roman                                     
G. CĂLINESCU             Enigma Oliliei                                           
OVIDIU CONSTANTINESCU    Oamenii ştiu să zâmbească                                
CAMIL PETRESCU           Patul lui Procust                                        
CAMIL PETRESCU '         Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de războiu      
CELLA SERGHI             Pânza de păianjen ■                                      
G. CĂLINESCU             Impresii asupra literaturii spaniole                     
OSCAR LEMNARU            Omul şi umbra                                            
OLIMPIA FILITTI BORĂ-                                                             
NE SCU                   Un Episod ciudat                                         
PERPESSICIUS             Menţiuni critice, voi. I, ed. 2-a                        
PERPESSICIUS             Menţiuni critice, voi. ,V .                              
G. C. NICOLESCU          Duiliu Zamfirescu                                        
AL. PIRU                 Viata lui G. Ibrăileanu                                  
JACQUES LASSAIGNE        Ştefan Luchian                                           
AL. PIIILIPPIDE          Scriitorul despre ar/a lui                               
Prol. GR. T. POPA        Viaţă şi societate                                       
AUREL VL. DIACONU        Petraşcu '                                               
M. JO RA                 însemnări muzicale                                       
MIHAIL SEBASTIAN         Opere .                                                  
AUREL BARANGA            Marea furtună                                            
CICERONE TIIEODORESCU    Cântece de galeră                                        
CAMIL BALTAZAR           Poeme de zodie nouă > -                                  
SANDA MOVILĂ             Călătorii --- Versuri                                    
CĂLI STRAT HOGAŞ         Opere, voi. II (ed. Vladimir Streinu)                    
CAMIL PETRESCU           Teatru, ed. definitivă                                   
GEO DUMITRESCU           Libertatea de a trage cu puşca                           
RUXANDRA OTETELEŞANU     Nuvele                                                   
PETRU DUMITRIU           Euridice (8 proze) .                                     
M. EMINESCU              Poezii, cu o cercetare critică asupra textului lui Maio« 
                         rescu şi a principalelor Izvoare, de I. Creţu            
AL. ROSETTI              Istoria limbii române, voi. VI                           
AL. ROSETTI              Note din Grecia .....                                    
VERESAEV                 Viafa lui Puşkin (trad. d6 Suzana Boteanu)               
EDNA FERBER              Cimarron (traducere de Alf. Adania)                      
AMELIA EARHART           Ultimul sbor (trad. de Leodora Sadoveanu)                
HOMER                    Odiseia, ed. 3-a (traducere de Eug. Lovinescu)           
ERIK KNIGHT              Sam Small, flies again (traducere din limba engleză)     
IIENDRIK VAN LOON, TII                                                            
MANN, LOUIS BROMFIELD,                                                            
etc.                     Cele zece porunci (trad. Florica Brătescu                
MONITORUL OFICIAL 81 IMPRIMERIILE STATULUI, IMPRIMERIA NAŢIONALĂ. — C. 35.569
1500 LEI