ANUL VIII
        REVISTA
         DĂRILOR REGALE
DECEMVRIE 1941
Nr. 12
T. ARGHEZI . .
D. CARACOSTEA
ARON COTRUŞ .
D. CIUREZU . .
I. AGÂRBICEANU
MIRCEA STREINUL
LUCIA DEMETRIUS
AL. T. STAMATIAD
HORIA NIŢULESCU
TEODOR SCARLAT ^
ANTON DUMITS1EXTE.
Dintr’un foişor .......
Contrapunct.................. •
Rapsodie dacă . . .. . • ■ •
Colindă......................
Mărturisiri..................
Versuri......................
Melopee......................
Viziuni şi imagini (traduceri)
Versuri......................
Versuri
kţLJgicO a CbUiMiSiiiţiLrF E .
483
508
513
521
524
561
564
599
604
607
610
AL. IORDAN . C O M E N ToAflilrJmfiiRiJ ffilidS Eilgăreşti .    639
PETRU P. IONESCU .... Nae Ionescu: Istoria logicei............. 653
OVIDIU DRIMBA . . . . C iRs^Jfe NhieGoIica poeziei lui L. Blaga 658
UN CLASIC ELIN IN ROMÂNEŞTE de D. M. Pippidi ; VIZIUNI REGISO-
RIALE DIN GERMANIA de Ionel Olteanu; CLAUDE DEBUSSY de N.
Papatanasiu; BALADA BĂNĂŢEANĂ IN STUDIUL DOMNULUI LU-
CIAN COSTIN de
ACTE ŞI MĂRTUML
Fapte citate prin ordin de zi —Pastorala I. P. S. Mitropolitului N, Bălan după
                                                     Wd"(t Co'°'
                                            Streiiî^ -UroEiâ^eşti
Nichifor Crainic şi Petru P. Negulescu — « Documente privitoare la legăturile
economice dintre Principatele române şi Regatul Sardiniei * de D. Bodin —
Salonul Oficial de Toamnă — «Crucile de piatră pe Valea Caraşului» de V. Birou
NUMĂRUL
240 PAGINI
40 LEI
           REVISTA
FUNDAŢIILOR REGALE
       9
    REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ, ARTĂ
    ŞI CULTURĂ GENERALĂ
                 COMITETUL DE DIRECŢIE!
I. AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI, D. GUŞTI,
E. RACOVIŢĂ, C. RĂDULESCU-MOTRU, I. SIMIONESCU
                                  Redactor şefi CAMIL PETRESCU
        REDACŢIA
        ADMINISTRAŢIA
        DIRECTORATUL GENERAL
        AL FUNDAŢIILOR REGALE
        BUCUREŞTI III
             89, BULEVARDUL LASCAR CATARGI, 89
             TELEFON 2-40-70
ABONAMENTUL ANUAL LEI 480
      PENTRU INSTITUŢII ŞI ÎNTREPRINDERI PARTICULARE LEI 2.000
      EXEMPLARUL 40 LEI
                    CONT CEC POŞTAL Nr. 1210
        ABONAMENTELE SE POT FACE ŞI ACHITA PRIN ORICE
        OFICIU POŞTAL DIN ŢARĂ
MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZĂ
      EDITATĂ DE DIRECTORATUL GENERAL
      AL FUNDAŢIILOR CULTURALE REGALE
            REVISTA
FUNDAŢIILOR REGALE
         ANUL VIII, Nr. 12, DECEMVRIE 1941
                             BUCUREŞTI
                  UNIUNEA FUNDAŢIILOR CULTURALE REGALE
                  39, Bulevardul I^ucor Catarg!, 39
                  1941
           DINTR’UN FOIŞOR
    Mi-a trecut câteodată prin gând să-mi caut trecutul cu
condeiul.
    Unele lucruri mi s’a părut că ar putea să-l ispitească prin me-
ritul originalităţii. Parcă n’ar mai fi fost într’altă viaţă cunoscută
de mine. Eşti atras de câte o împrejurare consumată, ca un ac
purtat pe un geam de magnetul plimbat pe dedesubt, şi cine
a durat o bucată de timp are tendinţa să solemnizeze detaliile
existenţei şi să Ie prefacă în evenimente. Neputând realiza nimic
valabil în activitate, începe să creadă, când osteneala o temperează,
că un simulacru de acţiune trecută e mai mult decât un neant.
Oratorul şi omul politic îşi adună discursurile indiferente în vo-
lume, voind să-şi afirme în prezentul absent un trecut din care
au lipsit. Dar nici aceia care au izbutit odată să-şi închege, urziţi
cu ambianţa unui moment, o figură, nu rezistă peste o epocă lichi-
dată. Timpul s’a întors într’altă parte şi schiţează alte scheme
provizorii.
    Solicitat astfel să mă scormonesc, am analizat şi, ajutat de
lene, am ajuns la încheierea că nicio amintire nu plăteşte cer-
neala, cheltuită pentru a i se acorda un relief. Intenţia de a în-
jgheba ceva din prea puţin s’a descompus. Obiecţiile nu erau
lipsite de temei. Poate să intereseze faptul brut petrecut şi ridicat
din mormântul lui, numai pentru motivul că a existat ? Ar fi
putut să nu fie şi între a fi ceva şi nu a fi nici atât, în timp di-
ferenţa se pierde.
    Am umblat o zi întreagă dintr’o vară, deasupra ruinelor unei
cetăţi de piatră de acum două mii de ani. organizată pentru o
rezistenţă istorică îndelungată. Am şezut în vasta încăpere de
484
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
colonade unde judeca şi hotăra un Senat. Trăiseră acolo mii
de voinţi şi de energii şi a pornit din vechea cetate tumultul re-
petat câteva veacuri de-a-rândul, al victorioaselor iniţiative. Am.
adunat colţuri de calcar pe care se mai puteau cunoaşte un frag-
ment de inscripţie, o frântură dintr’un chenar decorativ. Către
seară, în fulgerul de aur al soarelui din apus, am văzut însă o
şopârlă verde întinsă pe lespedea fierbinte.
    Fusese cel mai frumos lucru din cetate... Din pragul porţii
monumentale, am aruncat crâmpeiele de sculptură îndărăt. Nu
mai puneam pe ele niciun preţ şi mi-a rămas numai amintirea
bijuteriei vii de smarald.
    Poate că tălmăcirea întrucâtva, culoarea căpătată din trecerea
pe plan actual a planurilor de demult să facă acceptabil un trecut.
Mai este această schimbare de perspectivă un trecut şi o amin-
tire, şi mărturisirea lor în scris nu e mai degrabă un pretext de
literatură? Cadavrul se împrumută cu prestigii din strălucirea
ceremoniei cu care este adus dela groapă înapoi.
    Amintirile implică şi bătrâneţe, care-i când un termen, când
o noţiune de neadmis. La 60 de ani şi încă unul, autorul a rămas
un începător: dovadă I Aceleaşi imprecizii îl frământă, ca la 18
ani. Se îndoieşte. El nu cunoaşte fericirile certitudinii şi facili-
tatea de a intra în topul de hârtie şi materiale cu entuziasmul
unui căţelandru într’o grădină de mierle. E perplex. Lasă pe
mâine.
    Oricare ar fi însemnătatea gunoaielor măturate şi strânse
într’o carte, trecutul şi amintirile trebuiesc mutate din peisajul
lor în caiet. Ai o şovăire. Te codeşti: de unde şi cum să începi.
Cauţi în ghemul de lână compact un căpătâi, din care să se des-
facă. Dar mai mult decât un început de povestire te turbură
tonul. Nu-ţi place niciun fel de ton şi ţi-ar trebui de-abia o a
şaptezecime de ton aproape justă, neaflată pe diapazon. Care-i
aceea, din miile de crâmpeie de tonuri ? Intr’o viaţă, un scriitor
ajunge să înveţe numai atât: nu tonul, ci condiţia tonului şi a
nuanţei.
    Se vorbeşte de stil. Nici asta nu ştii pe dinafară şi fără do-
cument ce s’ar putea să fie. Dar este altceva decât tonul, o fantezie
interioară a tonului, un zigzag, un arabesc pe linia de ton. Cu totul
DINTRUN FOIŞOR
48S
abstract şi absurd rămâne tot punctul din care se ridică a mia
firimitură de ton. Punct infinit de mic, într’însul se cuprinde
totul, ca într’o sămânţă de fag: sutele de ani şi pădurea.
    Este permisă o digresiune. Dintr’un semiton trăiesc literaturi
întregi şi vremuri de literatură. Nimereşte tonul un condei şi
tonul se reproduce tip, din călimări în călimări. El se percepe cu
instinctul: miroase a un acelaş ton pretutindeni, variat cu o de-
gradare în care s’a strecurat un alt miros, mai slab. Când se uzează
tonul, monotonia decadenţei însemnează o pauză. Servilismul
imitaţiei sincere sau maimuţărite se sleieşte şi el, şi sensibili-
tatea, redusă la onomatopeic, te face să gândeşti expresia cu
cele cinci degete pe buze, bolborosind copilăreşte cinci singure
silabe.
    Din stânga, din dreapta, de sus, de jos, se aşteaptă tonul
nou, care poate să întârzieze o viaţă de timp. Pauză tragică de
intelect: epocă de revoluţii. Nu ştii de unde se iscă şi, subit, ce-1
sugerează; o lovitură de secure, o rugăciune, un cântec de greere.
Dar îndată ce tonul nou a fost auzit fauna intelectuală, în sufe-
rinţă de originalitate, se năpusteşte şi-l adoptă.
    Se mai crează încă o glorie şi încă un servilism.
    Gândul amintirilor mi-a fugit întotdeauna cum a venit.
    Să trăieşti de două ori un lucru trăit odată cu adevărat e 'afară
din cale de mult. Versiunea lui nu-1 trezeşte în realitatea defunctă
mai bun. Nici atunci când l-ai trăit n’ai ştiut că l-ai trăit. Câtă
vreme l-ai parcurs în fragmente, intervalele dintre minute s’au
compus cu el arbitrar şi mai târziu reconstituirea e falsă, căci
i-ai adăugat fără să vrei o nouă subiectivitate. Cel care gândeşte '
un act al lui, petrecut cu 30 de ani mai înainte, îl diformează cu
drept cuvânt. Era mai exact în timpul lui decât în forma evo-
luată? Ambele timpuri, de realitate şi de aducere aminte, sunt
două aspecte ale unui act trăit incomplet şi reprodus parţial.
Dacă ai prins din el o aromă, singură emoţia parfumului poate
să fie adunată. Ce a mai rămas din amintire? Nimic. Trebuie
neapărat să fie amintirea de calcul fidel al unui eveniment ?
    O carte de amintiri se defineşte de rând pe criteriul istoric:
însemnarea de-a ’ndaratele pe calendar a zilelor petrecute, no-
tate, poate, şi într’un «jurnal». Nici jurnalul nu e real, nici cri-
486
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
teriul—si nici însemnarea; si cât vezi din realitate e inexact,
realitatea fiind mai mare decât momentul, şi, în definitiv, indife-
rentă.
    O colecţie de fotografii pe sărite e un teanc de realităţi afir-
mate în tot cuprinsul tehnic al obiectivităţii şi al criteriului istoric.
Nici viaţa unui singur element din complexul omenesc, a figurii
aparent invariabilă şi fixă, nu e mai norocoasă în ceea ce priveşte
amintirea si stabilitatea.
    Te uiţi uneori la fotografiile tale. A trebuit să-ţi faci: civili-
zaţia se rabdă cu carnet de identitate. Ai vreo sută şi niciuna nu
seamănă, nici cu originalul nici cu niciuna din toate celelalte.
Când ne lipseşte un subiect de ilaritate acasă, deschidem albumul
familiei, cazierul nostru grotesc, şi pe când varietatea comică a
expresiei ne excită râsul, ne întristează contradicţia fundamen-
tală. Eşti de câteva ori tatăl, unchiul şi moşul tău propriu, mai
tânăr decât nepotul, şi evoci toată antropologia. Lumina ochilor
vine dela altcineva, surâsul e străin. O strâmbătură profană te
înrudeşte cu cine nu vrei.
    In ceasul ei fotografia atesta originalul. Veridic în secunda
obiectivului deschis şi valabil o zi sau două, portretul se des-
compune, murind în fiecare fotografie odată.
    Omul viu scapă şi actelor, ca fotografiilor lui. Cum l-ai recă-
păta după zeci de ani cu condeiul ?
    Dar care-i omul viu şi adevărat ? Cel silit să se trăiască sau cel
care fuge necontenit de sine în sute şi mii de fantome transparente,
schimbându şi umbra necontenit ? E şi el, în carne şi oase, o ipo-
teză şi ipotezele se experimentează ca şi certitudinile, pe delături.
Nu eşti adevărat nici când eşti adevărat.
    Amintirile sunt de considerat în scris: verbale, devin anec-
dote. Amintirile se preferă din copilărie. Maturitatea e pentru
Memorii, cu fotoliu, cu ghiozdan: evoca diplome, grade, statui
şi cimitire. E titlul rezervat omului politic, şefului de partid,
generalului pensionar. Memoriile rectifică timpul şi evenimentele
antipatice. Lungite cu o silabă, Memoriile se îndulcesc până la
Memorial, cuvânt romantic şi funebru, cu tendinţe de Panteon
şi Ateneu. Din fundul unei amfore goale se ridică un fum subţire
DINTR’UN FOIŞOR
487
violet şi o bătaie de tobă. După dric, păşeşte un cal singuratec în
doliu de cioclu. A îmbătrânit si calul mascat, călărit în adolescentă.
    Atât în copie cât şi în original, nu m’am surprins, în ce mă
priveşte, că m’aş fi iubit prea mult. N’aş putea spune că m’am
detestat cu o formulă integrală. Sentimentul nu mă urăşte propriu
zis şi nu pare scârbit de actele mele: el a refuzat numai să se
expuie.
    Să te spovedeşti, cui te-ai spovedi ? Cititorului ? Scriitorul e
propriul lui saltimbanc. Cel puţin să fii onest, îţi zici, să nu minţi,
să nu amăgeşti, preocupat să stupefiezi. Dar poţi, cinstit, să fii
cinstit ?
    Există o curiozitate maladivă şi degenerată fixată asupra
scriitorului care s’a ridicat cu un lat de palmă peste epoca lui.
Ea se satisface uitându-te pe gaura cheii.
    O viaţă e un trecut de scutece întinse pe o frânghie, care poate
să fie ridicată mai sus ori lăsată mai jos, cu o prăjină, mai oblică
sau mai verticală. Omul se povesteşte pe sine fals. E sugestiv la
judecătorie spectacolul constant al neputinţii impricinatului, să
relateze adevărul şi fapta, dacă adevărul e numai fapta constatată.
Insuş bolnavul pe care-1 doare într’un loc precis, descrie medi-
cului o durere de alături sau de dincolo de sfera ei. Sunt mintiri
                                                                   >
adevărate, si ale naturii si ale conştiinţei.
          ' » » » >
    E de examinat comentariul de pe dinafară: El alege din ce
pare, înţelesul despre ceea ce ar rămâne. Un comentariu critic,
de pildă, e un produs independent, rafinat prin pervertiri de in-
telect. Arhivarul ideilor caută avid în coşul de boarfe gogoloaiele
de hârtie, le întinde, le lipeşte, le raportează unele la altele.
    Pe fiecare om îl slujeşte un mobilier elementar, care se încarcă
tot, în tărăboanţa cu o singură roată piezişe a vieţii. Nu te mul-
ţumeşte să treci măcar peste mobilier. Ai vrea să ştii cum a fost
distribuit în apartamentul scriitorului şi întru cât un scaun fără
fund ori în trei picioare a contribuit la o atitudine sau a suportat-o.
Dinaintea unei fructificări excepţionale a sâmburelui comun co-
mentatorul mirat caută bălegarul. Opera singură nu-i e de ajuns:
poate să pară îngerească. Nefiind primită ideea spontaneităţii, ivirea
oamenilor fără ascendenţă şi placentă vizibilă strică o convenţie,
contrariază un principiu. Lipsind sensul unei dimensiuni, eşti
488
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
împins să te ţii iritat după mistere cu sfoara, cu balanţa, cu deci-
litrul; cu o inteligenţă comparativă, de raporturi. Trebuie căutat
dincoace şi dincolo de lucrul realizat, jurîmprejur şi dedesubt.
Metoda Bertillon şi spiritul detectiv au intrat în literatură, miezul
intrinsec fiind derivat în patologie şi delir. Trebuiesc petice şi
zdrenţe, pilituri şi urme digitale. Tendinţa sporeşte monstruos
pe măsură cu tipografia. Are măcar comentatorul meritul să-i fie
scriitorului duhovnic?
    Scriitorul suspect de durată e dator să se administreze pentru
puritate, în aşa fel încât nimeni să nu poată întreprinde după
moarte spionajul literar în bagaje.
    Din pretenţiile de a te explica în nişte amintiri se poate ad-
mite atât, că viaţa unuia care şi-a răbdat intemperiile neîngenun-
chiat în râvna de a se concretiza, poate să fie educativă pentru viaţa
celor mai puţin apţi să îndure, — dar şi asta e o pedagogie pentru
repetenţi. Nu poate să zboare pasărea fără aripi şi dacă, din zbor,
s’a prins în aripa ei un luceafăr, întâmplarea nu se repetă de mai
multe ori în spaţiul unei literaturi. Răspunderea cade în sarcina
determinării şi nu a insului determinat. A orbecăi în trecutul
necunoscut nu dă un rezultat despre valoare şi-i numai o iluzie
de vedere strâmbă.
    Nevoia de a şti mai mult decât permite exponentul se tra-
duce în studii, urmate de alte studii, de stive de studii şi nu lip-
seşte din devoţiunea celui ce se martirizează cu ele nici sadica
vigilenţă de a diminua obiectul. Rămâne aşa dară loc şi motiv
ca scriitorul să se îngâne şi fără plăcere.
    « Totuşi, nu ! Nu voi fi un autor de amintiri». Aşa ziceam.
    împrejurările au făcut să cunosc mai de aproape pe d-1 Ci-
neva, care m’a judecat dintr’un jilţ de piele, două ceasuri. Trebuie
să încerc un caiet de amintiri, dacă bine înţeles voi putea să le
condensez numai într’unul singur. Ispitit de literatura povesti-,
toare, adeseori am refuzat-o din pricina fricii de revărsare. Proza
e o anarhie şi dacă mi-am ales de preferinţă expresia versului,
care retează aderenţele, este pentru rezultate concentrate rotunde,
ca piersica şi oul. Poezia se desinteresează de genealogii şi rami-
ficaţii, mulţumindu-se cu fructul, care poartă în sine şi vârfuri
şi rădăcini.
DINTR'UN FOIŞOR
489
    M’am aşteptat să fiu, faţă de inspecţiile de psihologie ale d-lui
Cineva, ceva ca o bucată de teracotă, ca un urcior, ca o străchioară,
rânduite între bibelouri şi smalţuri, pe marginea bibliotecii, fără
nicio răspundere a proprietarului de hârburi. Oamenii care tră esc
Ia olaltă, strânşi într’o epocă pe o bucată de pământ, nu se prea
deosibesc în afinităţile dintre ei de vieţile repartizate pe sute şi
mii de ani şi întâmplarea te pune câte odată în situaţia descoperirii.
    Nu pot să uit o coincidenţă fortuită, care mi-a arătat cât sunt
oamenii de străini unii de alţii şi cât se ignoră reciproc.
    Am rămas, pe vremuri, o noapte într’un cătun, înmormântat
în pustietăţile de şes ale Olteniei. Silit de neplăcerea că-şi pier-
duseră caii dela căruţă potcoavele în nisip, umblam după un
adăpost. Călătorisem câteva ore într’o mare singurătate de ape
răsfirate, prin prundişuri nemărginite. Oprit din când în când,
ca să se adape caii, ascultam imensitatea tăcerii, într’o reprodu-
cere românească a momentului paginei întâia din Biblie: «la în-
ceput era cuvântul». Potcoavele se deslipiseră câte una şi tovarăşii
mei de drum, dela oiştea căruţei, călcau păturile unui deluviu
secat, de-a-curmezişul râului mare, de-a-dreptul pe copite şi
unghii. Teama noastră, a săteanului cu căruţa şi a călătorului,
era de uscatul pietros al şoselei, până la care mai aveam de stră-
bătut câţiva kilometri.
         »
    O clopotniţă ridicându-se din zare, ne-am dus într’acolo. Era
un sătuc alb, ca o cutie cu jucării. începea seara să-l cearnă cu
umbră. Am tras Ia Popa. Preotul, un om, poate, de vreo 80 de
ani, sărac şi mic de stat, m’a culcat într’o cameră de bârne şi lut,
cu păreţii plini cu cărţi, până la tavan. Am răsfoit în ele. Erau
cărţi în mai multe limbi, despre un lucru care căutat în ceruri,
îl găsesc unii în matematici. Părintele învăţase limbile singur şi
biruise ştiinţa mistică a cifrei şi a cantităţii.
    A doua zi nu mai îmi venea să plec.
    Problemă de contimporanitate: cum se întocmeşte un om, fără
să prindă timpul de veste, pe o margine de hotar.
    D-l Cineva mă cunoştea mai mult decât as fi crezut.
                         »                      t
    Cartea provoacă apropieri nevăzute, pe care răspântiile şi
evenimentele sunt neputincioase să le înceapă. Poţi face sindrofie
cu semeni care au trăit acum câteva mii de ani şi cu cei din zilele
490
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
tale, aruncaţi în cine ştie ce depăiări. Scrisul, născocit de oameni
ca o zămislire din nou a lumii, are o putere egală cu aceea ex-
primată în Geneză. Nu mă pot mândri că scriu şi mă sfiiesc ca
de o îndrăsneală. Cunosc în toată ţara, de zeci de ani, oameni, pe
care nu i-am văzut şi nu-i voi vedea niciodată. Mi-au scris după
ce m’au citit şi am rămas cu ei în ceea ce se chiamă, cu un cuvânt
minor, corespondenţă. Nici nu e nevoie de mai mult. Contactul
cu întinderile nevăzute dă impresia vârfurilor de aripi ce se
ating din zboruri contrarii. Şi oamenii pierd, când se cunosc
şi peste scris, dominaţi de fizicul brut. Cartea săvârşeşte o taină
delicată şi de câte ori dai piept cu un prieten căpătat la citire,
rămâi încurcat.
    Cartea ajunge şi acolo unde nu se ridică nici nu coboară nici-
odată fapta politică; mai ales cartea literară, şi pe cât miră
înălţimile atinse pe atât satisfac distanţa şi profunzimea până
la care pătrunde.
    M’au emoţionat tot felul de cazuri şi n’aş putea să deosibesc
pe cel mai caracteristic din toate. Fabula merge dela marele dem-
nitar până la cismarul dintr’o mahala, dela vânzătorul din negu-
storia de vopsele până la cotiga împinsă cu braţele, a unui pre-
cupeţ ambulant. Am găsit pe cititorul de literatură lângă sacul
cu fasole şi movila de cartofi. Meserii depărtate de intelectuali-
tatea cărturarului bănuit om de gust, simţitor de ponderi subtile,
se apropie de cartea frumoasă.
    Şovăind câteva luni, am izbutit odată să mă prezint Guverna-
torului unei instituţii de finanţe, de care aveam o veche nevoie
pentru organizarea unui sistem de plăţii de datorii. Cu o repulsie
înăscută de ţăran, pentru autorităţi, ca să ajung să pui piciorul
pe scara mare a trebuit să lupt şi să mă biruiesc. Am intrat într’un
birou vast cât o gară şi înalt cât o biserică. Călcam pe covoare
profunde, urzite ca din resorturi tăcute, căutând cu ochii perso-
najul invizibil care mă primise. M’am oprit aşteptând la uşe.
Intre păreţii încărcaţi cu tablouri, am zărit mişcându-se ceva, ca
un păianjen strâns ghemotoc, în mijlocul acestei catedrale. Un
domn mic, greu perceptibil, s’a desfăcut din mijlocul depărtat
al încăperii, dela o masă, şi a venit spre mine cu mâinile întinse:
Guvernatorul. In loc de bunăziua şi de mulţumim dumitale, mi-a
recitat versuri de ale vizitatorului. Era neverosimil. Ştia pe din-
DINTR UN FOIŞOR
491
afară tot ce uitase autorul, prins la strâmtoare cu un titlu sau cu
un vers pierdut şi neputând să dea, ca de un scriitor necitit, nicio
referinţă.
        1
    Cismarul s’a revelat la o păreche de căpute. Mă duceam întâia
oară în camera lui, atelier, dormitor şi bucătărie. Pe o poliţă de
calapoade erau rânduite cărţile clientului întâmplător: eram au-
torul lui preferat. Făcând greşala să-i spui cum mă chiamă, ca să
ştie unde să-mi trimită încălţămintea reparată, cismarul a în-
cercat o desamăgire. Mă credea înalt, subţiratec, veninos şi cu
barbă. M’a crezut poate şi mai inteligent. Fără să fi bănuit i-am
stricat o zi, căci sculat din scaunul lui triped, uns pe nădragi, cu
pap ca un dos de afiş deslipit, el se uita la mine halucinat. Eu îi
vorbeam despre picioare şi el nu-şi muta ochii din capul meu,
parcă obligat să ia măsură pentru o aureolă de box-calf.
    In cartea căreia însemnările acestea îi vor servi, poate, de
prefaţă o să vie vorba de un mare şef de industrii. Hrănit cu
cât roade un iepure, îmbrăcat mai ieftin decât cel din urmă lu-
crător al lui, întotdeauna dus pe gânduri şi întristat, în adunările
numeroaselor lui întreprinderi, el participă la dezbateri distrat:
cu o carte de versuri pe genunchi...
    Ce fenomen le naşte şi le face să dureze, personalităţile excep-
ţionale la toate excepţiile închipuite ? E un greş al fanteziilor na-
turii, o împlinire de splendoare germinativă a vieţii? Ori şi cum,
un lucru pare adevărat, că realităţile româneşti, aşa cum sunt, au
putut să dea fiinţă unor oameni cu mai mult labirint decât
chiar, adeseori, omenirile de întâietate convenţională. Germenul
e substanţial.
           1
    — Apucă-te şi scrie-ţi viaţa, mi-a spus d-1 Cineva. Dumneata
eşti un om de constrângeri şi eliminări. Din tot ce-ai scris ai dat
afară ceva, ai ascuns, ţi-ai interzis ceva şi ai reţinut puţin. Ştiu,
a fost un stil al expresiei frânte, o discreţie voită, o refulare vio-
lentă. Dintr’un trunchi ai construit o nuia, când cu săcurea când
cu briceagul. I-ai sucit gâtul vieţii. Ai silit-o să stea cu nasul în
gaura uşii şi să bea din aerul mare de afară numai un fior. Te-ai
evaporat prin disciplină şi severitate. Ţi-ai prins îngerul, l-ai
frânt, i-ai rupt oasele şi l-ai răstignit: el răsuflă numai prin ră-
nile cuielor, din care se scurge un sânge viu, fierbinte şi chinuit.
49»
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
Ai reticenţe. Să nu mai ai reticenţe ! Dai un ocol îndelungat, ca
albina, florilor în care cauţi. Du-te de-a-dreptul în polen şi tăvă-
leşte-te în pulberea lui brută. Te aştept acolo de mult: de ce în-
târzii ? Am citit odată o mărturisire a dumitale: că n’ai avut
nici timp să scrii ce ai fi vrut. Scrie o viaţă, scrie-ţi amintirile şi
începe cu amintirile din copilărie. Ai trăit mult şi divers dar cre-
zându-le retorice, ţi-ai oprit expansiunile la poruncă. Din tot
ai rostit o fracţie şi pe cea mai rece. Dă-ţi Domnule, drumul!
Descătuşează-te ! Sparge-ţi lampa, fă explozie şi lasă incendiul
să te ia cu el, şi să arzi de tot, până la stingerea focului dela sine.
Prea multă piatră nearsă în cuptorul dumitale rămâne stei nesim-
ţitor şi orice piatră are într’însa miez de vălvătaie: sparge-o. Po-
vesteşte ce vrei şi ce nu vrei şi dacă nu vrei nicidecum să pove-
steşti ceva, parcurge diametrul sau tangenta.
    Oprit aşa, în mijlocul unei nebuloze, ca un hoţ care caută
scăpare în refugiul căii lactee, am rămas întâi obscurat. Nu mă
aşteptam la o execuţie atât de lapidară, într’un moment când mă
interesa cu totul altceva decât literatura. Făceam o vizită de pro-
tocol. Ca să mă pot gândi, m’am dus acasă, am luat uneltele de
grădină şi răscolind în pământ şi tufişuri, ascultând vrăbiile din
duzi, lăcusta şi piţigoiul, a trecut o zi. « Mi se pare că e adevărat
ce spune d-1 Cineva, mi-am zis. M’am eliminat sută la sută din
mine, lăsând să se vadă numai părticica lui Dumnezeu. Povestirea
directă mi s’a părut, ca şi acum, fără eleganţă ». Dar să scrii o
viaţă este o căutare şi poate că nu e şi o regăsire. Aş putea să
mai adun de sus în jos tot ce-am aruncat din carul meu cu boi
opintiţi, atâta cale ? Şi să mai fac odată calea înapoi ?
    A trebuit, întâi, să încerc să mă familiarizez cu ideea, să-mi
fac scuza că a vorbi despre sine nu e a impune cititorului perso-
najul tău, nu e o grosolănie sau o acţiune trufaşă. Trufie nu
avea să fie: îmi lipsea dela natură şi nu m’am lăudat niciodată
nici cu gândul necum cu trâmbiţa, încredinţat că n’am cu ce şi
mai cu seamă pornit dela natura primitivă să mă subestimez. Dar
dacă e vorba de înfăţişat lucruri adevărate, nu mă mulţumesc
nici ele nici caricatura lor. A te face singur subiect şi a te da singur
în vileag ar fi o condiţie postumă. La fiece deceniu mi s’a părut
că viaţa nu a fost trăită deajuns şi am trăit şi cu întârziere. Când
DINTR'UN FOIŞOR
493
alţii ajungeau la ţintă şi se odihneau de un efort sfârşit sau renunţau
să mai fie, eu de-abia ridicam traista şi mă uitam, din prispă, în-
cotro să apuc.
    Până la 30 de ani, nu avusesem o prea bună părere despre
mine sau nici nu-mi făceam o părere, evaziv şi tolerant în scru-
tările mele secrete. Simţeam că dacă aş încerca să mă analizez,
temporizând mereu această operaţie serioasă, n’aş fi putut obţine
o notă prea măgulitoare şi evitam să mă transpui în juxtă pe mine
însu-mi, ca o traducere într’o limbă incomplet învăţată, cu ceea
ce puteam să bănuiesc a fi textul original. Concesiile ce-mi acordam
şi o supraveghere prea politicoasă a faptelor mele mă cam ruşi-
nau, dar trecându-mi-le milostiv cu vederea mă lăsam dus de
împotriviri. Meticuloasa mea trebuinţă de ordine, înnăscută, s’a
mărginit la realizări de materialitate, amânând fără termen con-
formarea morală la un criteriu totuş continuu prezent şi continuu
evadat, destul de vexat de o amânare infinită.
    Pe semne că e destul să vrei hotărît un lucru chiar desagreabil
pentru ca o evoluţie să se petreacă. In voinţa să ascult, făcusem
o bucată de drum şi noul decor în care intram nu mi-a displăcut.
    —      Ajunge să te gândeşti, vorbeam în patru ochi cu mine.
Nu e nevoie numaidecât să crezi. Dacă făceai aşa mai de mult,
nu ţi-ar fi trecut sterile atâtea lucruri pe dinainte. Ştii că de mai
multe ori te-ai încăpăţânat să te măsori şi cu lucrurile ce ţi-erau
urîte şi nu se poate spune că n’ai izbutit.
    —   E adevărat, îmi răspundeam.
    —      Nu ţi-au prea plăcut deocamdată: te-ai obişnuit. Odată,
ai vrut să citeşti o gramatică latină groasă, pe nerăsuflate, ca un
roman... Şi, vai de capul tău, ai citit-o...
    —      Intenţia era bună. Numai punctul de vedere a fost fals.
Copenhaga, mă gândeam că a putut să ajungă să refacă din por-
ţelan şi email toată zoologia, redusă la o scară de giuvaere şi un
profesor ca Madwig să nu poată el reorganiza limba sudului
roman, făcând veveriţe şi căprioare sintactice ? M’am aşteptat
la formule şi reguli inedite, sintetice... O nerozie: textul trebuia
muncit, ca orice cod al unei limbi, pe manuscrise... Am stăruit:
tot m’am ales cu ceva, cu o decepţie definitivă.
    —      Aveai o idee fixă. Vreai să vorbeşti latineşte cu Jean Pierre,
curelarul din Vevey.
494
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    — Orice om are o idee bună şi fixă, răspund, care arată inca-
pacitatea lui de libertate... Acum idee fixă devine obligaţia să
scrim o viaţă. Ai văzut că amintirile încep să vie ?
    La urma urmelor, sunt mai puţin responsabil pentru Amintiri
decât de o iniţiativă personală: am un complice. Dacă dau greş,
o să-l iau de o parte: « Ai văzut ? Mai bine nu te ascultam ». Şi
d-1 Cineva o să-mi răspundă: « Nu ai ştiut să te achiţi de datorie ».
Dificultatea e prin urmare triplă şi trebuie înainte de toate să
mulţumesc pe d-1 Cineva. Dar determinarea fiind exterioară
nu-i lipseşte conştiinţei motivul de scuză şi tot se împărţeşte vina
cu d-1 Cineva.
    Iată de ce înjgheb prezenta prefaţă. E nevoie să pipăi cu vârful
mai înainte de a pune toată ciubota pe teren.
    In sfârşit, constat că s’a modificat şi judecata: a trebuit numai
o intervenţie. Tirizia de jos s’a ridicat la o atingere cu degetul
arătător: de ce puţin lucru atârnă, ca să se schimbe, o anumită
poziţie fixată de 40 de ani ! Omul nociv sau favorabil apare, şi
totul apucă pe-alături. Lucrul indiferent te captează şi ce te-a
înspăimântat începe să te bucure. Aproape să-mi vie să cred că
ideea mi-a aparţinut şi ţă d-1 Cineva n’a fost amestecat în actul
meu câtuş de puţin. Ai trăit un adevăr personal şi ţi s’a mutat
constelaţia la diametral opus. Mai e valabilă o convingere, dacă
eşti în stare să te converteşti atât de repede la alta ?
    De ce m’am tot mirat de transformările atribuite insuficien-
ţelor personale şi foamei de putere, a câte unui prieten, sculat
din berăria unde ciocneam o halbă cu el şi aşezat de-a-dreptul
pe un fotoliu de ministru ? A treia zi după jurământul cu joben,
el era alt om, la care trebuia să ceri audienţă. Fostul camarad era
transfigurat, în ansamblul lui de subalterni, de sonerii şi tele-
foane. S’a petrecu în el ceva, care golindu-1 de un conţinut, l-a
împlinit cu altul. A suportat să-i zici Dumneavoastră, Domnule
Ministru şi chiar Excelenţă. Si după ce a picat din slujbă a rămas
în el ceva câştigat, un aer, o iluzie că a fost unul din cei puţini
şi dreptul de a nu se întrerupe. Ritmul de colegialitate se isprăvise.
    Condeiul s’a substituit însă facultăţii de a gândi, până la ex-
cludere radicală: sunt incapabil să rostesc un gând dacă nu ţin
DINTR'UN FOIŞOR
495
de vârf un băţ cu cerneală. Faţă de scriitorii care lucrează un
subiect întreg întâi cu capul şi după ce l-au isprăvit mental îl
aştern pe hârtie, trebuie să fie vorba de un sector de inteligenţă
mai puţin. Mi se pare adeseori, într’adevăr, că sunt cel mai tâmpit
dintre proşti. In ceasurile, zilele şi anii de imbecilitate totală
socotesc, fără să mă supăr, că toată lumea s’a înşelat, începând
cu mine, care am cutezat să le arăt similitudinile mele de averi.
Cu o excepţie. Dacă fără voie şi fără punct de plecare, îmi vine
condeiul dela sine între degete, situaţia se inversează şi contrastul
e izbitor. Atunci am impresia că altcineva scrie cu mâna mea şi
poate să scrie uneori chiar foarte frumos şi din această pricină
nu-mi atribui niciun merit, atâta timp cât nu-1 înţeleg. Acest alt-
cineva nu mă înşală, am încredere să mă bizui pe el şi-l găsesc
lângă mine numai dacă sunt ajutat de condei, ca în spiritism.
E poate absurd însă m’am obişnuit să n’am orgoliu şi nu-mi
atribui darurile ce mi se acordă. Politica mea faţă de atâtea neîn-
ţelese taine e de aşteptare. Epoci de neputinţă alternează cu epoci
de belşug, seceta se împărechează cu fructificarea, câteodată mon-
struoasă. Rămâne să corectezi excesele şi să le diminuezi. îndată
ce vreau intens să răstorn o idee în călimară, mi-e cu neputinţă
şi cu cât vreau mai tare cu atât izbutesc mai slab.
    înainte de această introducere am făcut exerciţii de aducere
aminte, ca să văd, pot sau nu să scriu, din amintiri. Nu e lesne,
îmi uitasem trecutul cu o uşurinţă care face parte din tempera-
ment şi nu m’aş putea plânge de această unică facilitate a mea.
Am fericita facultate că uit instantaneu: Nici nu se poate poziţie
mai proastă pentru un om pregătit cu toate tacâmurile să-şi scrie
amintirile. Cu condeiul, exerciţiul a fost totuş ceva mai bun decât
fără el. Spaţiul s’a populat cu spectrul lucrurilor descompuse
şi mi-am adus aminte o sumedenie de oameni şi de împrejurări,
care muriseră pentru mine progresiv. E o înviere, o înviere în
desordine. Şchiopii caută cârji, nebunii minte, ciungul mădulare.
Trebuie să mă prevăd şi cu un arsenal de proteze, fără să ştiu
dacă odată cu iadul meu paradiziac voi învia şi eu din ţăndările
mele. Nu bănuiam cât e de întins cimitirul ce zăcea în mine. Mor-
mintele s’au deschis, ca nişte cutii de carton din pod, cu beteala
şi cu lumânările stinse, ale foştilor pomi de Crăciun, şi mă uit la
496
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
maimuţoii şi îngerii ce-mi trec prin mână, cu o uimire cu atât
mai vie cu cât pieriseră din perspectiva mea definitiv. Dar înainte
de a-i face să joace din elastice şi arcuri, mă împiedic de mine:
trebuie să scriu. Dificultatea de abia începe.
    O povestire care mi-a plăcut neînchipuit de mult v naşte-
rea Iui Iisus din Fecioară nenuntită şi Dumnezeu. In • venirea
miraculoasă a Fiului pe lume am găsit documentul stării civile
literare.
    încă nu m’am obişnuit până la vârsta mea să nu iau foarte
serios actul banal de « a seri ». Adeseori dau de acest verb în ziare,
la cronica judiciară, la informaţiile cu aldine. Referindu-se la au-
toritatea lui personală, redactorul scoate în relief că ea s’a mai
pronunţat asupra unei chestiuni, ce revine, zicând «După cum
am mai scris » şi el « scrie » neturburat... Cuvântul n’are în con-
deiul care şi-l asumă aşa, un simplu înţeles grafic, ca în seria lui
activă alte verbe, puse să exprime acţiuni materiale: am dat la
rindea, strănut, am plâns... E plin dimpotrivă, de toate înţele-
surile şi spaţiile evocate, are adevăr, demonstrează, clădeşte,
perspectiva e strânsă în silaba lui. Dacă mă întrebi: «Ce
mai faci ?» presupui că vrei să ştii cât sunt de sănătos şi răs-
pund : «Bine!» — întrebarea nu mă jigneşte. Spune, fiindcă
te simţi obligat să ştii că mă îndeletnicesc cu cea mai delicată
dintre absurdităţi: « Ce mai scrii ? » si m’ai mortificat. Cineva
                 i                      t
obi nuia să mă întrebe, dacă nu-1 vedeam ca să-l evit: « Ce mai
compui? ».
    Două lucruri nu’mi intră în cap, «interviewul» de care mă
feresc cu teroare şi întrebarea de mai sus. Mulţi scriitori o re-
zolvă anticipat, cu mâna la frunte lângă pană, pe un fond de
bibliotecă. Aş prefera să fiu întrebat cu cât se vinde în piaţă
kilogramul de ceapă.
    Există un gen de oameni interogativi. Am primit adeseori
chestionare biografice cu numeroase puncte de întrebare. Intero-
gativul vrea să ştie şi insistă pentru derizoriul autograf. O dom-
nişoară din învăţământ m’a întrebat odinioară ce păreri aş avea
despre Gustave Flaubert, cu o familiaritate faţă de un scriitor,
care exclude părerea personală, stupefiantă. Am întrebat-o cine
este Flaubert, şi natural, ignoranţa mi-a fost plătită cu surâsul
DINTR'UN FOIŞOR
497
marelui dispreţ academic. Dar profesoara a ţinut să-şi împărtă-
şească părerea ei, afirmând textual că autorul Doamnei Bovary
« scrie curăţel».
    A sc-i curăţel e o modalitate de a seri, diminutivă şi accep-
tabilă, ca: a fi drăguţ. Sunt într’adevăr scriitori drăguţi şi e un
scris drăguţ. Dar a seri pur şi simplu e ceva cu totul grav, peste
toate sensurile de vocabular. A seri e a face din nou si într’altfel
                                                          >
tot ce fusese indiscutabil făcut şi bine făcut.
    Am fost conştient de excepţionala întindere şi adâncime im-
plicate de acest cuvânt, încă de pe la sfârşitul copilăriei, când
nu-mi puteam da seama ce însemnează a seri şi când scriam şi
cuvântam cu un avânt de cocoş analfabet. Am şi publicat. Singura
dată, în toată viaţa, am trimis, la 16 ani, o poezie revistei socia-
liste Lumea Nouă. Fusesem odată dus de colegii de şcoală la Clubul
din strada Doamnei şi-mi plăcuse că puteam intra într’o sală cu
oameni mulţi, fără bilet. Vorbise un domn foarte elegant, în con-
trast cu adunarea de gloată zdrenţuroasă, Georges Diamandy,
cu jobenul pe masă. L-am cunoscut bine, cu mult mai târziu,
director al Teatrului Naţional.
    Trimisesem o poezie, numai ca să concurez un coleg de bancă,
poet consacrat de unanimitatea notei trei în catalogul clasei şi
care purtând părul lung şi nasturele hainei cusut tocmai sus, la
gât, îşi acomodase un cap după d-1 Radu Rosetti, care şi-l con-
fecţionase pe al lui după Frangois Coppee, un as, cum se zice
azi, al epocii literare dela Paris.
    Colegului meu de bancă nu i-a răspuns redacţia revistei nimic
şi el s’a consolat, afirmând că plicul cu manuscrise, pe care avu-
sese grija să-l ducă «personal» se rătăcise. Spusese întâi «per-
sonal » şi pe urmă i-a părut rău de acest adaus de prestigiu des-
minţit. Mie mi s’a răspuns la rubrica redacţiei: — « Mai ştii de unde
sare iepurele?)). Colegul meu a fost cu atât mai jignit cu cât eu
pusesem manuscrisul faţă de el, în cutia poştei.
    Nici n’am urmărit mai mult. El trebuia pedepsit pentrucă
afecta o întâi ziere, un amurg sufletesc şi un oftat, nepermise
în relaţiile noastre, o autoritate care-i venea dela repeţirea de
mai multe ori pe rând a clasei a patra şi de câteva ori a celei
de-a treia. Era timpul unui paralelism curios, într’adevăr; copiii
de 16 ani fiind colegi de clasă cu oameni făcuţi, de câte 25 de ani,
2
498
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
care se bucurau de epitetul acordat ca o distincţie de către pro-
fesorii, oportun nedelicaţi, « măgarii din fund ».
    E adevărat că de toţi aceşti măgari din fund nu s’a ales nimic.
Unul singur a devenit din gardian director de închisoare. Me-
lancolic şi nesigur, răspunzând la istorie din geografie şi preferând
caligrafia chiar gimnasticei, practicată cu asprime de către alţi
repetenţi aleşi, el era admiratorul poetului cu haina încheiată
la gât. Poetul era supărat numai de o jerpelitură scrofuloasă cu
neputinţă de învelit în guler şi cravată, dedesubtul obrazului şi
al urechii şi care îl silea să se fotografieze numai din stânga, chi-
nuit ca un om, pus să doarmă, din pricina ficatului, numai pe
partea unde bate inima.
    Autorul răspunsului din «Lumea Nouă» l-am descoperit cu
30 de ani mai târziu, în persoana lui Ioan Teodorescu, diplomat
al unei şcoli de Chimie din Belgia şi ajuns Directorul general al
unei mari Societăţi de Asigurare, prin gazetărie. Aducându-şi
aminte de durerile încercate alături de oamenii politici ai primelor
demagogii burgheze disidente, o fărâmă socialist, o fărâmă in-
telectual şi o fărâmă ziarist, complexiunea fragmentară i se re-
zolvase în hibriditatea unei poziţii de «liberă cugetare», fosta
victorie declarativă a gândirii «materialiste».
    A cugeta şi a gândi, cugetare şi gândire, cuvinte program şi
care enunţă poza comică de a fi savant, sunt lucruri de gingăşie,
în afinitate de sfieli şi rezerve cu actul: a seri.
    Scrisul ca şi dragostea, e poezie. Te apropii de idee, ca de
fata leneş adormită, pe care nu vrei să o turburi şi care nu vrei
să se deştepte şi să-ţi fie ruşine. Intri în cuibul unei păsări
ascunse. Ţi se pare că numai prezenţa implică o lipsă de bună
cuviinţă. Ai toate îndoielile sfâşietoare ale candoarei. Ai umblat
       >                           1
după ea, te-ai dosit, te-ai temut şi ţi-a fost frică, fireşte, şi de
ea şi de tine. Ideea ţi s’a părut de departe frumoasă dar
s’ar fi putut să ai o desamăgire şi să sângeri de un contrast
de mare şi complicată suferinţă. La un felinar, care-şi aruncă
deodată lumina pe faţa întoarsă, poţi să dai sub marginea
pălăriei, strâmbată cu cochetărie, de un ochi de sticlă. Nemai-
putându-te retrage, ca să nu brutalizezi nevinovăţia, eşti mon-
struos obligat să mergi până la capăt, dacă nu dispari ca un mişel.
DINTR'UN FOIŞOR
499
Scrisul şi dragostea sunt cu consecinţe, te legi faţă de sine, de
răspunderi secrete cari privesc de-a-dreptul conştiinţa. Scrisul
nu e o simplă jucărie şi tragedia lui e cu atât mai grea, cu cât îl
guşti mai mult. Nu iei hârtia şi condeiul fără şovăială şi repeţirea
actului nu-ţi toceşte sensibilitatea. Scriu de 45 de ani şi nici azi
nu ştiu cum se începe o pagină, după ce am scris zeci de mii,
fără să ştiu nici pe acelea cum le-am scris şi am rămas debutant
în perpetuitate, iritat de suficienţa arogantă şi de atitudinea de
omnipotenţă a majorităţii confraţilor mei. Mai mult; nu ştiu cum
să scriu o frază.
    Şi, ca dragostea, şi scrisul are prostituţia lui.
    Mi-e greu să mă gândesc să scriu şi mi-e mai uşor să scriu
decât să mă decid. Am intrat în viaţa expresiei cu zăticnire şi cu
certitudinea că scrisul e mai mult şi altceva decât a pune con-
deiul pe vârf şi a-1 lăsa să colinde hârtia semănând-o cu muşte.
Această religiozitate a sentimentului poate că ţine de o însuşire
de refracţie sau de un strabism a ceea ce ar fi spiritul meu. N’aş
putea să definesc, dar opreliştea e permanentă.
    Impresia că scrii dela început pe material scump, pe
aramă şi că nu trebuie să-l strici, dar că trebuie mai mult
să muşti din el precis decât să-l zgârii, m’a împiedecat dela
înmulţire şi spumă şi nu m’a lăsat să-mi fac o sculă dintr’o stare
pe care o presupuneam de har. Dacă aş fi putut micşora însem-
nătatea scrisului, aş fi fost în stare să dovedesc fără greutate
6 cărţi pe an. Pana nu se mai opreşte dacă pleacă la drum,
dar nu porneşte de bună voie. Rămâne în loc, lovită de paralizia
scrupulului nevăzut, opus înfometării de spaţiu.
    Mă ofensează la autori lipsa ţinutei, uşurinţa că-şi iau activi-
tatea de orişiunde şi că se măsoară cu orişice, sărind peste pie-
dici fără să le doboare, parcurgând arena cu dexteritatea paiaţei
şi făcând la fiecare înconjur un compliment. Mă ofensează şi
volumele prea groase.
    Recompensa le vine scriitorilor dela măgulire, dela opinia
agonisită dela alţii, dela mulţumirea aşteptată de mândrie, dela
un fel de a fi, egal cu o modalitate intimă a lipsei de caracter.
Inlăuntrul lor cel adevărat, descoperit fără voie în calamitate, ei
se vădesc săraci, provizorii şi caduci. îmi place gladiatorul care
nu primeşte aplauzele cu slugărnicie.
5oo
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Am incapacităţi agresive împotriva consolărilor artificiale.-
Dacă-mi ştiu lucrul ieşit din mâinile mele prost, pentru motive
cunoscute mie, nicio laudă nu mă poate împlini, după cum nici
injuria lucrului definit nu mă ştirbeşte. Reputaţia unui autor cu
nume e înjghebată, în general, pe centimetrul unei diferenţe con-
fuze şi pe un compromis; din ceea ce autorul a fost inapt să spuie
şi din ceea ce cititorul, ignorant al operei de inducere în eroare,
sinceră sau frauduloasă, îi acordă peste măsură. Deficitul şi golul
sunt totuş de faţă şi germenul e sterp.
    Scrisul poate să fie un lucru de superficialitate, o bagatelizare.
Nu asemenea scris, fără vocaţie şi turburare, mă interesează. E
vorba de inspiraţie şi de obiect împachetat. Artistul fără colabo-
rarea inefabilului e lipsit de chin şi de îndoială. Producţia lui
cinică e fundamental vulgară.
    Nu mi-am explicat multă vreme de ce-mi preferă gustul,
unei icoane catolice semnată chiar de un nume din istoria artelor,
o icoană ortodoxă. Anatomia şi carnaţia romană exuberantă, ex-
primă o beatitudine îndopată, pe când iconografia noastră ex-
ploatează excluziv convenţia că dobândirea cerului e o suferinţă
torturată şi fără extaz. Organele neverosimile afirmă ascetismul şi
contra esteticei pudrierei lucrul urît se înfrumuseţează prin subînţeles.
Zugravul şi argintarul îngrămădesc aurul pe o figură scheletică şi
ursuză şi dau un Iisus cu viaţa exterioară oprită la scândură şi metal.
    Apoi, şi alte deficienţe personale împiedică scrisul. De multe
ori redactarea e relativ corectă. O împlinire pe ici, pe colo,
mai târziu dă un rezultat relativ bun de tipar, dacă implică tiparul.
De obicei, n’am scris pentru tipar şi m’am păzit de teme date,
cum e cazul cu paginile de faţă. Scriu în toate zilele fără această
constrângere şi adun manuscrise fără scop. Trebuinţa de a le lăsa
să zacă şi să se răcească e un comandament: la citire, selecţia e
făcută prin rezistenţă. Dacă rabzi o primă şi o a doua lectură a
manuscrisului tău, sforţare mai totdeauna antipatică, şi dacă
manuscrisul nu ia direcţia coşului numaidecât, poate că ai norocul
să brodeşti. Plăcerea meşteşugului ţine atât cât durează scrisul,
ca visul frumos numai în somn. Da^ă îţi trezeşti scrisul la lectură,
îţi dai seama fără greutate, că, luat de condei, ai dormit un vis, la
lumina zilei stupid.
DINTR'UN FOIŞOR
S°I
    Am scris sumedenii de versuri în manuscris şi am tipărit
cartea mea de versuri, cea dintâia, la 47 de ani, când trecuseră
toate momentele de coincidenţă. Intârziasem asupra orariului
meu cu 7 ani, gândul meu statornic fiind să scot o carte, dacă se
va putea, la 40 de ani — şi o singură carte. Nu devenisem profe-
sionist, interzicându-mi categoric să-mi fac din ce mocnea mai
delicat iradiant, o meserie — şi adevărata carte a unui artist cred
că e una, cu condiţia să fie unică... Mai târziu, a trebuit să cedez
şi să public mult mai mult decât voiam.
    Neavând avere părintească, a trebuit să o câştig, pentrucă
nu mi s’a împăcat firea cu boema, cu gheata scâlcie, cu mâtreaţa
de pe guler, cu cămaşa murdară. Din pânză mi-am ales inul şi
din ştofă mohairul. Natura mi-a dat un ceea ce se chiamă stan-
dard de viaţă ridicat, care nu putea să fie alimentat dintr’o pro-
fesie de subaltern şi cea dintâi avere adunată, la fizic şi la moral,
a fost o ireductibilă independenţă. De câte ori am simţit că o
îndatorire plătită mă face număr curent, am părăsit-o, riscând
să mor de foame însă foarte încredinţat în secret de contrariul,
cum a şi fost întotdeauna.
    Am făcut multe meserii şi am trecut prin \âltori ca un câine
care le biruie, preocupat să scape de înnec un singur obiect. Obiec-
tul câinelui meu era... condeiul. Mi l-a dus în gură ani de zile
vitejeşte.
    Şi fireşte, am ţinut să întemeiez o bună stare dintr’una din
meseriile părăsite. îmi trebuia o meserie, ca să nu cer penei niciun
trafic şi să o pot păstra curată, cum cred că a rămas. Niciodată
n’am dat greş în ce am început şi succesul că m’am ţinut la supra-
faţă putea să-mi dea autoritate comercială. Aflându-mă că scriu
versuri, când voiam să fac o treabă, literaţii cu lectură anec-
dotică, îmi aduceau aminte cu surâsul nerodului ironic, de Balzac
tipograf şi de Ingres violonist, cunoscând şi două boabe fran-
ţuzeşte. Pe de altă parte, Bancherii la care m’am adresat de câ-
teva ori, nici ei oameni de finanţe şi dobândind din concesiuni
politice reputaţii false de « brasseurs d’affaires », erau roşi de un
demon, frecvent la oamenii miei la sută, al literaturii. Mi s’au
refuzat împrumuturile din care puteam să mă stabilesc, pe mo-
tivul suspinat cu o sinceritate tristă, că am «ta ent... ». Talentul
te obliga să nu dispuţi cu contemporanii tăi înavuţiţi nu ştii
502
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
cum, dreptul de a trăi confortabil. Pe câteva tangente încercate,
trebuia să mă elimin singur din viaţă, ca să plac mai mult.
Punctul meu de vedere era să rezist cu orice preţ.
    Refuzam să vând pe Dumnezeu în flacoane şi aveam senti-
mentul că scrisul profesional duce la o modalitate de înticăloşire.
Cu atât mai puţin aş fi putut accepta soluţia uşoară, a banditis-
mului de presă cu un condei căruia, în polemică, începuse să-i
crească un colţ ascuţit. Mi-au displăcut cu deosebire soluţiile
uşoare şi am socotit o declasare adaosul la uşurinţă al malonesti-
tăţii. Am lăsat pe cei cu poftele dârze şi cu vocaţii mai turburi să
agonisească situaţiile, cu care n’aş fi avut ce face.
    Dar de multe ori redactarea dintr’odată iese proastă. La citire,
a doua zi, eşti înspăimântat. Scos din fire şi pişcat în punctul de
onoare, bagi în foc şi faci a doua redactare, poate că mai bună.
Se întâmplă ca tocmai a patra să capete faţă. Dar până atunci
te laşi... Pot să scriu din nou ceva dar nu pot să mă copiez.
    E o mare insuficienţă practică pentru un scriitor să nu se
copieze: 80 la sută din succes ţine de facultatea catârului. Te
poţi face scriitor cu un sistem de fişe şi bileţele organizat. Cu-
noaştem un autor care scrie o carte de literatură, într’o lună. El
n’a scris-o, ş lipit-o şi a croit-o. El confecţionează. Alţii fac un
volum în două luni, cu verva robinetului de apă. A seri devine
prin « muncă » o posibilitate de a face cărţi. Oricine poate să le
facă şi să fie scriitor. Difuziunea imprimeriei cere copie şi
răspândirea ştiinţei de carte de lectură, servită de editori: industrie
compusă. Pe de altă parte, spiritul critic de nuanţă profesională,
furnizat de bibliotecă şi cartoteci nici nu se împiedică de pro-
blema vocaţiei. Munca o înlocuieşte. Un merit de tăbăcar si de
» > »
firmă se substituie acelei spontaneităţi, reale sau obţinute, care
dă aromă şi substanţă cuvântului cuprins de frază.
    Calificative critice, mutate dintr’alte profesii în literatura de
creaţie, răspund la modificarea tinereţii de zbor în îmbătrânirea
substanţei. Se citeau despre cărţi judecăţi de această calitate: bine
construită. Ion Kalinderu a fost un precursor. Elogiul lui pentru
sculptură era că « are relief » şi pentru o figură că « parcă vorbeşte ».
Sensurile falsificate treptat prin diformaţie profesională ajung să
promoveze în literatură merite pe care literatura le ignoră.
DINTR’UN FOIŞOR
5°3
    In vacanţele goale dintre clase căpătasem deprinderea, pe care
am păstrat-o pentru copii, să folosesc lunile de vară cu o treabă
manuală. Un astfel de răgaz m’a găsit angajat la un pietrar indu-
strial. Din atelierul lui au ieşit toţi îngerii şi toate alegoriile şi
busturile care contribuiesc încă şi azi la amplificarea grozăviei
monumentale în cimitire şi pieţe. Un lucru m’a desamăgit: exe-
cuţia unei statui, tertipurile tehnice întrebuinţate pentru scoa-
terea din blocul de piatră a unei figuri.
    îmi închipuiam, de bună credinţă, că sculptorul taie cu dalta
de-a-dreptul în material etern. Că fiecare spărtură ruptă de ciocan
înaintează până la forma dinlăuntru, scoasă la lumină progresiv.
E trivial! Figura, modelată în pământ e strămutată în ipsos pe
scheletul unei armături de sârme şi fier. Se obţine întâi pentru
fiece parte, tăiată din model ca săpunul şi uscată, câte două tipare,
reproducând în gol interior formele massive. Negativele împreu-
nate ca nişte coji de nucă erau unse şi împreunate. Pe o gaură
se turna ipsos lichid. Se despărţeau găocile după închegare şi
apărea copia lucrului modelat. Braţele, capul, picioarele, erau
turnate deosebit şi modelul se reîntregea din lipituri între bucăţi.
    Procedeul, la îndemâna oricărui potcovar, mi s’a părut ru-
şinos şi artistul inutil.
    Trecerea din ipsos în piatră era făcută de calfe. Cu un compas
încrucişat lucrătorul însemna modelul de gips, protuberanţele,
excavaţiile, toate înălţimile şi adânciturile, cu puncte. Ipsosul era
învăluit în sute de constelaţii solidare, numerotate, concretizând
planurile descrescânde ale unui relief. Era o contabilitate.
    După ce această migăloasă operă de cârpaci era isprăvită,
lângă ipsos era transportată pe vălătuci lespedea de piatră aleasă.
Compasul cu patru vârfuri, ca o pirostrie mobilă, ridica punctele
de ipsos şi le strămuta pe bloc, reproduse unele după altele. Dalta
ciupea din bloc nivelul ce-i trebuia şi, încet, încet, se arăta o mo-
mâie încă diformă, de dimensiunile modelului imitat.
    Mi-a căzut de pe ochi o iluzie şi un farmec. Frumosul me-
şteşug imaginat, n’avea niciun mister, nicio poezie şi orice lucru
lipsit de aceste însuşiri decepţionează, pentru că se învaţă.
    Tot aşa se clădeşte din materiale analoage şi o carte. E o me-
todă, un complex de şiretlicuri. Viaţa dându-ţi totul de-a gata,
aduni, acumulezi, încleieşti, şi opera e terminată. Mai trebuie
s°*
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
o semnătură, un editor care o lansează şi o critică amicală, ca
familia care primeşte statuia funebră şi recunoaşte asemănarea
pietrei cu decedatul după barbişon. Parcă ar avea cravata un
defect ar merge: cheotoarea dela revers e exactă şi jiletca per-
fectă. Literile de aur, care vor fi spălate de ploaie, ale inscripţiei,
se vor împrospăta la o ediţie viitoare, prin suprapunerea unei
foiţe de bronz peste o urmă de lipici.
    Am pornit în viaţa confuză cu o certitudine totuş încă şi
astăzi intactă: literatura trebuie întâi şi ’ntâi şi până la urmă de
tot, să fie animată de o viaţă îngropată în temelii şi controlul
acestui duh nu poate fi făcut pe îmbâcseala prozei lungi, decât
intermitent, în paginile foarte puţine ale unei cărţi.
    Concluzia e simplă. Orice gen de literatură întins e artificial
şi minte principiul, care cere întinderea în profunzime.
    D-l Cineva mi-a mai spus:
    — Ai trăit momente multe, ai cunoscut feluri de oameni, ai
avut o copilărie. Dă şi câteva portrete.
    Tot cuprinsul frazei e adevărat, dar ceva de care n’aş dori
să mai aud e copilăria. O au copiii mei, eu n’am avut o copilărie
şi m’am răzbunat amplificând-o pe a lor. Ar trebui suprimat
radical basmul literar al copilăriei fericite. Nu-şi datoreşte sie-şi
un interes copilăria, ci facultăţii de a minţi a celui ce şi-ar po-
vesti-o. Scriitorul cu vocaţ’e trece înaintea copilăriei lui.
    S’a citat în convorbire un povestitor.
    Acela şi-a scris o copilărie şi nu a putut să-i dea trans-
figurarea pe care o capătă, de pildă, găina comună în desenul
japonez. E o copilărie cu sărituri de garduri şi scrisă de el, nu se
deosibeşte de nicio copilărie. Un fapt trăit nu merită să fie po-
vestit fără o echivalenţă artistică peste isprăvile unui puşt. Mai
dibaci să noteze după ureche decât să transpuie lucrul viu sau să-l
urzească închipuit, copilăria lui scrisă e ca orice copilărie nescrisă
şi nu capătă accent, purtată de condei.
    Amintirile copilăriei, prin imitaţia unei poziţii care a con-
sacrat fericirile vârstei, par frumoase fără să fie. Copiii trăiesc
aproape la fel, suferinţele lor şi cruzimile sunt aceleaşi. Este cea
mai amară vârstă a vieţii. N’aş voi să mai fiu odată copil. Tablou-
rile cumplite de scârbă îmi fac odioasă copilăria. Vorbind de
DINTR’UN FOIŞOR
S°5
copilăria mea cu sinceritate ar trebui, dacă aş mai avea concepţia
de acum 40 de ani că oamenii sunt răspunzători, să osândesc şi
să execut. Azi, când mi-am schimbat perspectivele, aş batjocori
o abjecţiune numai pentru necesităţi de stil şi nu mă mai lasă
inima, care împacă totul şi iartă totul, pentru rânduielile consfinţite
ale laşităţii, să urmăresc orbeşte, cum făceam în gând altă dată,
omenirea, val-vârtej, cu granate aruncate indistinct în vălmăşagul ei.
    Amintirea fiind o mărturie la toate momentele vieţii, şi pen-
trucă înfăţişează pe filmul sufletesc, gratuit, lucrurile trecute,
din trecutul ei se iveşte părerea de rău, deviată în consolare,
că viaţa scade. De vreme ce am trăit o împrejurare avem satis-
facţia iluzorie că am biruit-o şi că biruim totodată şi timpul, care
ne ajunge din urmă şi ne înneacă. Nefericirea zilei de azi se mân-
gâie cu nefericirile unui trecut isprăvit. Omului îi place să se
mintă şi să fie minţit şi când nu-1 mai minte nimic şi nimeni, se
desorganizează.
    Portretele oamenilor pe care i-am cunoscut ar fi într’adevăr
o resursă: câte un medalion, ca un mărţişor, o să se strecoare
printre rânduri. Gândul d-lui Cineva se ducea poate într’altă
parte, la oamenii numiţi pe nume, precis. Nu m’aş mai încu-
meta să zgândăresc un viespar. Ori de câte ori am conturat în
trecut o fizionomie anumită, la tristeţea că i-am deteriorat ceva
din echilibrul sufletesc venea să se adaoge scandalizarea catego-
riei şi în orice categorie numeri cunoscuţi, pe care nu ţii să-i
mâhneşti. Scriitorul nu trebuie să aibă legături, el ar trebui să
cunoască foarte puţină lume: n’ai cel puţin libertatea să alegi.
    Un portret dacă nu e sincer îşi pierde autenticitatea. Injurios
indispune; omagial, pare interesat. Nu poţi insulta o canalie
pentrucă stârneşti toate canaliile şi nu poţi fi elogios cu un om
de ispravă pentrucă ţi-ar fi făcut bine — iar pe cei ce ţi-au făcut
rău nu-i desmierzi. Un prieten din prima tinereţe, fost şi şef de
guvern, dispunea de o sensibilitate adecuată, refuzând să-şi ajute
prietenii, pentrucă erau prieteni şi pentrucă îşi închipuia printr’o
deformare a sentimentului fricii, că e cinstit. In schimb, îşi înda-
tora adversarii cu slugărnicie. Bilanţul vieţii acestui mare nefericit ?
A desgustat pe toată lumea şi n’a lăsat o amintire decât plăcii de
piatră, pe care i-a fost numele săpat.
506
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Un portret bun e fără elogii. E curios că elogiul nici nu atrage
nici nu se scrie lesne decât pentru muzicanţi, pictori sau poeţi,
adică dinaintea unui lucru definitiv conturat. Omul social şi po-
litic are silueta fluidă, tremurătoare şi disolvată, oglindirea lui
se prezintă slută, ca într’un geam cu luciul ponciş. El nu ajunge,
improvizat şi contradictoriu, să-şi rostească o figură fără variante
şi schema lui morală, trăită din aproximaţii, e inconsistentă.
    Dacă te-ai apucat, tonul polemic e cel mai convenabil, fiind
cel mai dinamic şi eşti dator să te achiţi de el frumos. Fără a ur-
mări desconsiderarea publică a modelului, portretistul e inspirat
dela o problemă mai subtilă. Silindu-1 să se îndoiască despre sine,
scopul unui atac e satisfăcut. 11 ajuţi să intre în panică treptată
şi dacă e rău şi duşmănos insul se lucrează singur în tăcere ca un
venin, care-şi capătă toxicitatea întreagă în filtrări divizate şi
prin maceraţie lentă.
    Am avut cazuri caracteristice în observaţie. Descurajare, ina-
petenţă la lucru, demoralizare. Pe măsură ce ura sporeşte, după
o vivisecţie bine operată, individul se infectează dela sine şi plaga
lui întinsă pe toată faţa, necicatrizată, desveleşte şi scheletul.
Uneori, ai operat în treacăt, sub impulsul secundei, şi ai şi uitat,
pentrucă niciodată nu te mână răutatea ci numai nevoia com-
pensaţiilor şi a restabilirii, şi ani de zile dela data unui portret,
te întâlneşti cu un om deslânat, care-şi datoreşte desagregarea
unui articol al tău de 20 de rânduri. Ii sugeraseşi câteva idei care
l-au obsedat.
    De altfel, niciun om nu rezistă unui refec bine condus, fie
cât de beat de sine şi de închipuit puternic. Acest lucru e valabil,
nu numai pentru cetăţenii speriaţi care nu răspund, dar, lucru
ciudat, mai ales pentru scriitori şi pentru polemiştii cu profesia
de polemişti.
    Amintirile sunt legate şi de mulţi oameni care au murit dar
care nu intră între acei morţi pe care îi numim « morţii noştri »
ca să-i respectăm. Multe împrejurări evocate aduc din pământ
leşuri care trebuiesc judecate. Ele au prelungiri şi afinităţi cu
locurile comune actuale şi cu oamenii lor în viaţă. Cu atât mai
mult ar trebui judecaţi. Judecata adevărată suferă însă de ştir-
birea prezenţelor contemporane — şi nu poţi face judecată ade-
DINTR’UN FOIŞOR
507
vărată, pentrucă nu eşti liber — libertatea morală fiind monstruos
condiţionată şi eroismul de a te propune victimă pentru admi-
raţia cerească fiind un eroism nepractic şi brut. Eşti obligat faţă
de morţi să te porţi ca faţă de reeditările lor în viaţă. Iată de ce
istoria e mincinoasă, ori de câte ori înfăţişează situaţii si lucruri
mai noi de o sută de ani. Pentru cele mai “vechi cronicarul nu
are documente trăite şi făcând apel la imaginaţie şi la interpre-
tare, adevărul adevărat se pierde în drum de două ori pe veac. Şi
viaţa tăgăduieşte. Avem două opiniuni sau feţe ale unuia şi ace-
luiaş lucru, unul convenţional şi scris şi altul gândit.
    Pot eu şi poate oricine să ia momentul trăit şi să şi-l aducă
aminte cu sentinţa lui ? Nu se poate. Scrisul din memorie e, ori
şi cum, falsificat şi ipocrizia de azi porunceşte retrospectiv şi ati-
tudinea din ziua de ieri.
    Tot ce putem cere unor amintiri, care în singura lor materia-
litate sunt fără valoare, este complicitatea condeiului şi o trădare
redusă.
    De altfel, nimeni nu preferă un adevăr idiot unei alterări bine
intenţionate, sperând cu toate acestea, pentru onestitatea abstractă
că şi adevărul poate să figureze într’un text, ca fragmentele inac-
tive dintr’o emulsiune.
    Asta a fost o prefaţă. Mai trebuiesc amintirile încercate ? Am
o îndoială.
                                                              T. ARGHEZI
           CONTRAPUNCT
     Foişorului d-lui Arghezi să ne fie îngăduit să-i opunem
pridvorul nostru. O fac nu din zădărnicia de a căta pete’ n
soare, ci în numele împlinirilor acestui scriitor.
     Intr’un număr trecut al revistei, am arătat cum critica se cuvine
să-şi afirme părerile nu în chip de şablon, ci ţinând seamă că fiecare
scriitor se află în faţa unui destin pe care criticul este dator să-l
privească, nu pentru a-1 dirigui, dar pentru a descifra din virtuali-
tăţile poetului împlinirile lui. Ziceam că alta este funcţiunea criti-
cului atunci când se ocupă de un debutant şi alta atunci când
vorbeşte de un scriitor ajuns la notorietate. Rezervele faţă de o
astfel de valoare pot să fie făcute larg, pentrucă ele nu pot provoca
nici susceptibilităţi, nici atinge vaza unui scriitor împlântat în
literatura noastră.
     Ridicat ieri pe scut în numele unei ideologii care, într’unele
privinţe, nici nu era a lui, astăzi d. Arghezi se vede contestat.
In orice caz, tineretul se depărtează de această formă de artă.
Iar trăinicia operei lui rămâne îndoielnică: atârnă mai mult dela
ceea ce ar putea să dea de acum înainte, decât dela ceea ce a
dat până acum.
     Pentru ca să se ’nţeleagă exact de ce d-1 Nimeni s’a adresat,
poetului Arghezi să ne fie îngăduit să încadrăm gestul acesta în
preocupări mai vechi.
     Cu zece ani în urmă, am crezut necesar şi am izbutit să deter-
min pe principalii noştri scriitori să-şi scrie capitolul esenţial din
amintirile lor: istoria propriilor opere, ca mărturie a creativităţii
din care au purces. Am arătat în prefaţa la « Fragmente autobio-
grafice » de O. Goga o parte din spiritul care a prezidat la această
CONTRAPUNCT
5°9
iniţiativă, la care, cu o singură excepţie, a răspuns tot ce avea mai
de seamă scrisul românesc ajuns la maturitate.
    Pentrucă, dus de alte preocupări, eu zăboveam cu darea la
iveală, unele dintre aceste mărturisiri au fost publicate chiar de
autori. Astfel aceea a d-lui Brătescu-Voineşti stă în fruntea volu-
mului său « Din pragul apusului», iar aceea a d-lui Liviu Rebreanu
a apărut anul trecut în Revista Fundaţiilor Regale. Semn că
scriitorii înşişi preţuiesc acest fel de biografii a operei împletită
cu istoria propriei vieţi şi nu le socotesc literatură dirijată, necum
caporalism literar. In numărul din Octomvrie al Revistei, a apărut
atât de interesantul capitol autobiografic al d-lui M i n u 1 e s c u:
Nu sunt ce par a fi. Cele mai multe mărturisiri aşteaptă în car-
toanele mele, între altele acelea ale lui Gala G a 1 a c t i o n,
Nichifor Crainic, Ion Pi Hat, Cezar Petrescu şi
alţii.
   >
    Dintre acestea, dau azi paginile părintelui Agârbiceanu,
atât de contrastante cu această uvertură autobiografică a d-lui
Arghezi, Dintr’un foişor, pe care o public în fruntea numărului
de faţă, ca semn de preţuire a acestui temperament de scriitor.
Fireşte, vaza aceasta nu exclude completa mea sinceritate şi
libertate de apreciere.
    In centrul preocupărilor d-lui Nimeni a stat dela ’nceput
problema poziţiei şi răspunderii scriitorilor noştri faţă de propria
lor menire: în .ce chip îşi concep ei chemarea şi cum simt ei raportul
faţă de publicul cetitor. Nu e lipsit de interes să-ţi dai seama dacă
scrisul cuiva este un solilocviu sau se adresează unei anumite cate-
gorii din public, eventual chiar unei anumite persoane. Când plăs-
muieşti, simţi oare că te afli în faţa permanenţei româneşti şi
umane, sau îţi înmoi pana în dispreţ şi ’n bravadă, urmărind
câte odată chiar scandalul, care duce la vremelnice succese ?
    Netăgăduit, marile creaţiuni purced nu din tumultul zilei, ci
dela singuratici. După cum în limbă şi ’n folclor prefacerile pornesc
dela un individ înzestrat, tot astfel şi în creaţiunile literare. Anume
am aşezat în fruntea numărului de Octomvrie capitolul Ce ne este
cântecul poporan. Discuţia este străbătută de aparenta opoziţie dintre
creatorul care aduce un plus de frumos şi recepţiunea largă prin care
plusul individual este încorporat în bunurile sufleteşti statornice.
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
510
    Pentrucă între poporan şi cult nu este deosebire de esenţă, ci
numai de grad, dualitatea arătată poate fi urmărită la tot pasul
şi în creaţiunile culte. Aici creatorul singuratic dobândeşte durată
numai în măsura în care el îndeplineşte funcţiunea de exponent al
multora, aşa cum s’a întâmplat cu marii singuratici, cari în reali-
tate se subordonau unei comunităţi spirituale. Oricât de singula-
rizam ar fi un spirit, prin faptul că se adresează publicului, îşi
manifestă nevoia de a se simţi în comuniune cu alţii.
    Nimic nu caracterizează pe un scriitor mai mult decât con-
ştiinţa lui despre propria îndeletnicire. Pe plan istoric literar,
chestiunea a fost prezentată comparativ în capitolul Destinul poe-
tului şi menirea poeziei publicat în revista Gândirea.
    Preocupări asemănătoare s’au ivit şi în critica şi ideologia
germană recentă. Recomand numai interesanta culegere Des
deutschen Dichters Sendung in der Gegenwart, apărută în 1933.
Aici, cei mai preţuiţi scriitori germani contemporani discută pe
rând valoarea şi funcţiunea poeziei în cuprinsul neamului. Un
spirit înclinat să facă apropieri pripite va zice: sămănătorism!
Cine cunoaşte însă adânca frământare prin care se caută azi func-
ţiunile supraindividuale, îşi dă seama că ne aflăm aici în faţa unei
mari probleme moderne, care trece de graniţele unui popor,
căci nicăieri nu este scris că modernismul este legat de orgia de
lirism singularizant.
    însemnătatea problemei se vede între altele şi din lucrările
celei de-a cincea sesiuni a « Serviciului pentru Cultura Scrisului»
publicate sub titlul Einsamkeit und Gemeinschaft (1933). De aici
se poate vedea în ce chip literatura începe să fie privită şi ca o
funcţiune biologică, fără ca prin aceasta imperativele estetice să
fie atinse.
    Acestea şi multe alte gânduri au îndrumat pe d-1 Nimeni
să se adreseze scriitorului Arghezi, nu cu porunca: « dă-ţi, domnule,
drumul!» ci din dorinţa, fără nicio obligaţie, de a-1 vedea pe acest
înzestrat scriitor povestindu-şi viaţa şi prin aceasta făcându-şi un
limpezitor examen de conştiinţă literară. încă din 1931, d-1 Nimeni
cunoştea împotrivirile d-lui Arghezi. Dintre toţi scriitorii la care
s’a adresat atunci, singurul care s’a zăvorit a fost autorul nostru.
De atunci d-1 Nimeni şi-a confirmat părerea mai veche că există
la acest scriitor atât de interesant un conflict de nebiruit între expe-
CONTRAPUNCT
511
rienţe primordiale şi între nevoia de a le împărtăşi altora. De aici,
în scrisul său unele ocoluri, lipsa unor răspicate simboluri centrale,
apoi deformări şi stridenţe care prea des se opun receptivităţii.
Le voi descifra în paginile următoare, în deosebi din natura
imaginilor.
    Cazuri de acestea s’au mai petrecut. Bunăoară la acel atât de
discutat scriitor care a fost Panait Istrati. Dar la acesta pornirea
elementară a epicului de a se povesti, aliată cu nevoia religioasă
de a se libera prin spovedanie, au biruit frânele zăvorîrii. Şi astfel
i s’a limpezit şi consolidat scrisul.
    In faţa unui material literar ca cel de care ne vom ocupa, sunt
critici care, asemănător unor advocaţi la barou, rămân confundaţi
numai în dosar. Cum îi scoţi de acolo, se clatină. Sunt alţii care
aruncă doar o ochire între file, în schimb sunt foarte tari în
măiestria de a face salturi mortale în numele dosarului. Pentrucă
ne deosebim şi de unii şi de alţii, să ne fie îngăduit mai întâi să
înfăţişăm cetitorului o icoană credincioasă a ceea ce prezintă scrii-
torul nostru din foişorul său. Dacă ne oprim la aceste pagini,
este că le atribuim o deosebită valoare, dacă nu din unghiul per-
manenţei, în orice caz sub acel al caracteristicului.
    După cum am arătat altădată, d. Arghezi este un minunat crea-
tor de imagini. Gândeşte în imagini, câteodată în conglomerate de
imagini; chiar şi ideile şi dialectica au ceva din jocul imaginilor.
• Citind titlul «Dintr’un foişor», cetitorul se va întreba de
sigur încotro sunt îndreptate privirile. Stai oare pe prispa casei tale
şi priveşti zările, sau te urci în foişor pentru a deschide o uşe dea-
supra căreia ar sta ceva ca o pisanie ? Dela răspunsul dat s’ar lă-
muri întreaga poziţie şi sensul total al imaginilor. Dacă nu mă înşel,
optica foişorului este şi a celui care priveşte în preajma lui şi în
depărtări, dar şi a celui care se pregăteşte să te invite să păşeşti
pragul. Poziţia este deosebit de originală pentrucă însăşi gazda
nu e hotărîtă: mai c’ar dori să te ’nvite, mai că ar căuta să-şi ia
rămas bun. Ezitarea e sporită şi printr’un fel de avertisment:
iată ce ochelari am eu, iată optica mea şi iată ce trebue să te aştepţi
dela ea. De sigur, cea mai interesantă parte este tocmai această
indirectă profesiune de credinţă. Cum să-i zic: artă poetică sau
pledoarie pro domo ?
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
S«3
    Dacă această parte ar fi o categorică mărturisire de credinţă,
cum au fost ale altor scriitori din grupul mai sus amintit, prezen-
tarea ar fi uşoară; dar şi aici este o linie jucăuşe, cu meandre
multe, populată de imagini contrastante, aşezate pe linia mean-
drelor. Dacă aceste volute ornamentale ar avea un ritm care să se
integreze într’o imagine totală, caleidoscopia ar deveni semnifi-
caţie. Dar privind totalitatea imaginilor, ele se integrează în acea
formă a grotescului, în care, în chip mecanic, după o încercare
de a privi în sus, urmează o linie mai accentuată de coborîre.
    Dacă în destinul expresiei româneşti stă contemplaţia opozi-
ţiilor, stilul către care tindem nu este veşnica nelinişte a discordan-
ţelor ci întipuirea opoziţiilor în simboluri care să le dea semni-
ficaţie. D-l Arghezi vede discordanţele şi contrariile, dar rămâne
prizonierul lor. Cu toată măiestria imaginilor, rămâne adesea pe
linia ornamentalului şi marginalului. Tragicul său este imposibili-
tatea sintezei semnificative, în care să ne regăsim şi pe care să o
încorporăm astfel în fiinţa noastră de totdeauna.
    Din partea de artă poetică a foişorului, e firesc să ne oprim
întâi tocmai la factorul ordonator. El este echivalent deficientelor
                                                                 i
de putere constructivă, înfăţişate cu stridenţe de grotesc mecanic.
    După aliniate pe care oricine le subscrie, căci se întemeiază
pe primatul vocaţiei, apare mai întâi ca un uşor leit-motiv ironia
atât de simpatică la adresa celor care cred că «te poţi face scriitor
cu un sistem de fişe şi bileţele organizat». Pagina în care zugră-
veşte «tertipul tehnic » prin care atelierele de pietrari industriali
leagă, cum ai împreuna coji de nucă, mădularele unei statui, e con-
centrată în fraza: « braţele, capul, picioarele erau turnate deosebit
şi modelul se reîntregea din lipiturile între bucăţi ». Evident, aici
caricatura este supapa de siguranţă pentru obsesia unei deficienţe
de construcţie.
    S’ar zice că această caricatură a cărţii care se clădeşte printr’un
complex de astfel de tertipuri implică în sine o altă nevoie ordo-
natoare : aceea care porneşte din tine şi din însăşi necesităţile plăs-
muirii. Când d. Arghezi arată preferinţele pentru poezia lirică,
subliniază că o preferă pentrucă aici eşti oarecum dispensat de
construcţia cerută de « genealogii şi semnificaţii». Şi poate nu este
o întâmplare că, imediat ce apare leit-motivul d-lui Nimenea,
apare prin anticipaţie şi nostalgia, şi teama totodată, legată de con-
CONTRAPUNCT
513
strucţie. Este tipică propoziţia « proza e o anarhie *. Şi tot atât de
interesant este să observi că cel care subliniază aceasta a tins,
cu cât credea că se găseşte pe sine însuşi, să apropie poezia de
proză, prin spargerea tiparelor ei. Când lirica aceasta devine expre-
sia unei esenţe care nu mai este coborîtă prin discordanţe meca-
nice, relieful imaginilor şi vibraţiunea omenească serbează triumful
poeziei asupra amorfului discordanţelor curente. Semn că este
aici un suflet de poet şi de aceea atenţia pe care i-o dăm în vederea
împlinirilor pe care le aşteptăm.
    In arta poetică a d-lui Arghezi este de observat continua sba-
tere între material şi semnificaţie. Să citească cineva tot ceea ce
spune aici despre nevoia de evocare realistă, obiectivă. S’ar zice,
un psiholog modern reflectând asupra neajunsurilor metodei de
evocare introspectivă. Toate frânele menite să zăvorască sunt aici
puse în acţiune, pentru a ajunge la concluzia că « nicio amintire
nu plăteşte cerneala cheltuită pentru a i se acorda un relief».
Este aici un loc comun de critică pozitivistă. Aceasta e în deosebi
stârnită atunci când îl vizitează gândul că amintirile ar putea să
« solemnizeze detaliile existenţei şi să le prefacă în evenimente ».
Dacă mi-aduc bine aminte, d. Nimenea vorbea nu de anecdotă
ci de acele rezultante şi desvăluiri prin care o experienţă se încor-
porează definitiv în fiinţa unui poet. Când Goethe îşi întitula
autobiografia « Dichtung und Wahrheit», primul termen nu în-
semna fantezie pură, iar al doilea nu era tot una cu adevăr discur-
siv sau decalc al faptului brut, ci urmărea adâncul procesului
de formaţiune prin care i s’a lămurit fiinţa şi menirea. Aceasta este
cu totul altceva decât curiozitatea interwievului de scandal sau a
servitoarei care iscodeşte prin gaura uşii, că în Le journal d’une
femme de chambre de Octave Mir beau, cu care d. Arghezi
are alinităţi mai numeroace de cât s’ar crede, numeroase, dar
puţin glorioase, căci vin dir.tr’un pozitivism perimat. De aceea,
când d. Arghezi, constatând că singurul lucru care lămâne dintr’o
amintire este « emoţia parfumului », se întreabă « ce-a mai rămas
din amintire » şi răspunde nimic, aceasta arată că rămâne încleştat în
material şi nu vede că, artisticeşte vorbind, acest« nimic » e hotărîtor.
    N’aş vrea să vorbesc de o contrazicere. Dar când face mărtu-
risirea că în tot scrisul său este un punct arhimedic eu urmăresc
sublinierea cu o deosebită încordare: « Am pornit în viaţa confuză
3
Si4
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
cu o certitudine totuşi încă şi astăzi intactă: literatura trebue
întâi şi întâi şi până la urmă de tot să fie animată de o viaţă îngro-
pată în temelii şi controlul acestui duh nu poate fi făcut pe îmbâc-
seala prozei lungi, decât intermitent, în paginile foarte puţine ale
unei cărţi ». Oare această poziţie atât de actuală, care urmăreşte
creaţia în adâncurile ei existenţiale şi în definitiv este teoretic
vecină cu aceea din autobiografia şi din toată creaţiunea lui Goethe,
nu stă în contrazicere cu acel «nimic » în care totul se reduce
sensualist la parfum şi coloare ?
    In această artă poetică de sbatere între cer şi pământ te întâm-
pină la tot pasul contrazicerile interioare, care nu se pot integra
decât în formula grotescului. Cârd caută un tact iniţial, întâi îi
apare imagina ghemului de lână din care caută un căpătâi. Dar
aceasta presupunând un şir, scriitorul e tulburat de chestiunea
tonului iniţial. Iar când e vorba de stil, acesta este văzut altfel:
« o fantezie interioară a tonului, un zig-zag, un arabesc pe linia
de ton ». Acest arabesc şi acest zig-zag e ridicat astfel la principiu
ordonator, un principiu însă care, de fapt, este echivalenţa caleido-
scopiei legată de cerinţele grotescului.
    Nu e vorba aici de a face operă de arhivar al ideilor, ci de
egitima nevoie să-ţi dai seamă cum capitolele de artă poetică
se îmbină organic între ele. Cu alt prilej am pus în lumină discor-
danţele creaţiunii poetice ale d-lui Arghezi. Aceeaşi trăsătură era
firesc să apară şi în acest foişor de consideraţiuni autocritice. Şi
de astădată, ideologia şi creaţiunea apar ca două feţe ale aceleiaşi
realităţi. Observaţi cum, de câte ori i se ridică înainte imaginea
unei valori posibile de atâtea ori instinctiv apare gestul de cobo-
rîre. Când d. Nimeni vorbea de arta portretisticei, nu se gândea
nici la verosimil nici la elogiu ci şi aici la o formă de expresie
prin care să se destăinuiască acele adâncuri care pot fi întipuite
în această formă de artă, expresie sintetică a unei adânci experienţe.
Urmăriţi însă toate aspectele portretisticei pipăite de d. Arghezi
şi veţi vedea că şi ele sunt tot atâtea feţe de posibilităţi ale grote-
scului, izvorît din oscilarea între realitate şi semnificaţie, prin dis-
cordanţe. E acelaşi sentiment de viaţă ca şi cel vădit prin conside-
raţiunile asupra propriilor fotografii. Din nepotrivirile feluritelor
fotografii distanţate, scriitorul nostru subliniază absurdul lor pe
CONTRAPUNCT
SIS
linia verosimilului. Creatorul însă — să zicem un Rembrandt —
în faţa şirului autoportretelor sale, desprinde nu îndemnul renun-
ţării de a le mai spori ci încordarea de a lumina cu încă o faţă
unicitatea care te priveşte din feluritele chipuri înfăţişând în esenţă
acelaşi destin.
      >
    Cu acest sentiment de viaţă pornit să destrame, ar fi fost de
mirare să rămână d'n to'te prginile, măcar un ostrov neatins
de mâl. Nu ştiu dacă forma de autobiografie a d-lui Arghczi
va fi aceea a unui fluviu sporit mereu de multiple izvoare şi
afluenţi, dar izvorul principal stă, după cât se pare, sub o zodie
apăsătoare în aşa măsură, încât nu numai propriei copilării, dar
copilăriei însăşi i se tăgădueşte dreptul la expresie. Era firesc
ca cel care aruncă asupra lumii împestriţarea grotescului să nu
vadă stilizarea de humor din Amintirile lui Ion Creangă, din
care nu reţine decât « sărituri de garduri » şi care nu s’ar deosebi
de nicio copilărie. Această reacţiune este tipică pentrucă ilustrează
poziţia singularizantă, pentru care integrarea într’un tot supra-
individual este nu numai un păcat, dar chiar o renunţare la
expresie. Atât de puţin seamănă copilul Creangă cu orice copil
şi atât de tipice sunt în acelaşi timp icoanele lui, încât tocmai
paginile lui Creangă stârnesc astăzi pretutindeni interesul şi încân-
tarea publicului străin. Semn că a ridica la formă de artă ceea ce
în aparenţă este comun rămâne una din marile cerinţe ale poeziei.
    Dar critica trebue să fie şi înţelegătoare. Toată această cobo-
rîre a copilăriei, surprinzătoare la un proletar, care îşi vede toată
averea concretizată în copil, ne duce către un complex de expe-
rienţă de copil, caracterizată ca printr’o inscripţie de infern prin
versul poetului: «odraslă vie a crimei tuturor ». Din complexul
acesta, au răsărit rândurile pe care le citez aici, căci ele sunt echi-
valente de experienţă pentru gestul de coborîre care îl urmăreşte
instinctiv pe poet. Copilăria este « cea mai amară epocă a vieţii.
N’aş voi să mai fiu odată copil. Tablourile cumplite de scârbă
îmi fac odioasă copilăria. Vorbind de copilăria mea cu sinceritate,
ar trebui, dacă aş mai avea concepţia de acum 40 de ani că oamenii
sunt răspunzători, să osândesc şi să execut. Azi, când mi-am schim-
bat perspectivele, aş batjocori o abjecţiune numai pentru necesi-
tăţi de stil şi nu mă mai lasă inima, care împacă totul şi iartă totul,
pentru rânduelile consfinţite ale laşităţii, să urmăresc orbeşte,
8
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
516
cum făceam în gând altădată, omenirea, val-vârtej, cu granate
aruncate indistinct în vălmăşagul ei».
    Cuta aceasta, atât de adâncă şi hotărîtoare, este aceea pe care
s’a altoit byronismul revoltei, al blestemelor, al învierşunării. Dacă
societatea contemporană s’ar îndruma astăzi spre forme ale de-
strămării, de sigur că literatura d-lui Arghezi ar fi anunţătoare de
vremuri noi, în pragul cărora ar sta, reprezentativ, această poezie
a grotescului, când îndurerat, când ironic.
    Criticii care ridicau pe scut această poezie vedeau în d-1
Arghezi un sol al descumpănirii. Iar imaginea aceasta, atât de puter-
nică, a celui care urmăreşte omenirea val-vârtej cu granate indi-
stinct în vălmăşagul ei, corespundea sentimentului de viaţă repre-
zentat de trabanţii semiţi ai noului Prometeu. Scitismul este
terenul prielnic pentru pornirile acestora.
    Dar societatea europeană se îndreaptă către alte căi, de consoli-
dare, de integrare. In chipul acesta, funcţiunea grotescului arghe-
zian este de a ilustra artistic necesitatea altor forme ale expresiei
româneşti.
    Lucrurile acestea nu le spun aici oportunist ci le-am afirmat de
mult, şi în ce priveşte opera d-lui Arghezi şi în ceea ce priveşte
pe valorificatorii ei, cărora le preziceam bancruta.
    Pentrucă în probleme ca cea de faţă compararea este edifica-
toare, dau în chiar numărul acesta al revistei o mărturie contra-
stantă: aceea a d-lui Agârbiceanu, din care cititorul va vedea o
altă atmosferă şi o altă poziţie faţă de propria viaţă şi expresia ei
autobiografică. Contrastul, şi în ceea ce priveşte portretistica, şi
în atitudinea faţă de copilărie şi în ceea ce priveşte întreaga expe-
rienţă integrată organic într’un tot, va fi nu numai un mijloc de
diferenţiere, dar va da şi de gândit cititorului. La Agârbiceanu
parcă lumea vorbeşte dela sine. Şi amănuntul şi gestul devin
reprezentative.
    Dar cineva ar putea să obiecteze că a individualiza poziţia
scriitorului nostru, diferenţiind-o de a scriitorilor români con-
temporani, este ca şi cum ai aşeza o vietate din stepele scitice
între altele, care ar tinde, prin imperative ancestrale, către un
peisaj închis mediteranean.
    Faţă de astfel de obiecţiuni nu ar rămânea decât să ne îndreptăm
privirile spre iconostasul semenilor săi străini. Un critic german,
CONTRAPUNCT
517
un Quasi-Nimeni, s’a ocupat de forma artistică a autobiografiei,
privită în desvoltarea ei istorică. Intre altele, a arătat cum scrii-
tori din cei mai de seamă şi din toate climatele sufleteşti au ilu-
strat, în autobiografiile lor, legătura dintre forma vieţii sub zodia
căreia au trăit şi expresia autozugrăvirii.
    Fie că ai pipăit calea cu vârful « ciubotei 1), fie că ai păşit-o
în sandale sau în botfori, ce importă este adâncimea viziunilor,
câte ţi s’au desvăluit în drumul străbătut şi dau glas la ceea ce
n’au putut spune aţâţi călători neştiuţi ai aceloraşi meleaguri.
    In definitiv, nu maniera interesează ci relieful, semnificaţia
şi adâncimea.
    Nu e absurd să ceri scriitorului să fie altceva decât ceea ce
l-a făcut Dumnezeu ? Ca si la Banul Ghica, voia artistului este ne-
ţărmurită. Dar tot atât de îndreptăţită este şi voia celor chemaţi
să călăuzească împărtăşirea, deosebind transsubstanţierea aitistică
de virtuozitatea imaginilor periferice. Chiar când un complex de
imagini izvorăşte dintr’un sentiment de viaţă, ele rămân pe linia
ornamentalului, cât timp nu slujesc taina de a desvălui un adânc.
    Nu numai în viaţa religioasă, dar şi în viaţa artistică este un
drum al Damascului. Sunt oameni care, prin iluminarea unei con-
versiuni, pot depăşi vechile experienţe prin împliniri neaşteptate.
    N’aş fi scris rândurile acestea, de n’aş crede că, dacă nu chiar
d. Arghezi, în orice caz unii din tinerii care păşesc pe urmele
sale vor trăi necesitatea unei astfel de conversiuni. Nu pentrucă
o afirmă d. Nimeni, dar pentrucă stă în însăşi destinele literaturii
noastre, pe care, dacă nu suntem chemaţi să le împlinim azi, le între-
zărim cu sentimentul cu care profetul vedea pământul Făgăduinţii.
    Cunosc bine toate obiecţiunile câte s’ar putea aduce. Mai
există oare în experienţa artistică a lumii cazuri de astfel de trans-
figurări ? Dela sudicul Cervantes până la nordicul I b s e n,
ele pot fi multiplicate. A le înfăţişa pentru a le discuta, ne-ar
duce prea departe. Mai hotărîtoare decât acestea sunt conver-
siunile totale, prin care generaţiile, de atâtea ori în istorie, s’au
izbăvit de entuziastele rătăciri ale zilei.
    Ce m’a impresionat mai mult din foişorul d-lui Arghezi este
întrebarea finală plină de sbucium:
    — Mai trebuesc amintirile încercate ?
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
5l8
    Este, răspundem noi, în piesa lui Ibsen Ziua învierii, un
sculptor care, pentrucă a zăvorit în el unele chemări ale vieţii,
ajunge să nu mai poată dăltui decât caricaturi...
    D.      Arghezi se pare că are astfel de zăvorîri. In mare parte,
de aici vine grotescul stilului său. Ne interesa cum a ajuns aici,
pentrucă, mai mult ca de orice, are nevoie de o integrare în ceva
mai presus de discordanţe.
    Te gândeşti la ce înălţimi s’ar fi putut urca talentul d-lui
Arghezi dacă în anii lui de formaţiune şi mai târziu critica, în
loc să-i preamărească singularizările, ar fi semnalizat povârnişurile.
    Sunt în paginile acestui « foişor » autobiografic imagini de un
contur şi de o frumuseţe care mă mustră parcă pentru rezervele
acestui contrapunct. Iată, bunăoară evocarea acelei cetăţi moarte
din care s’a încrustat în amintire şopârla verde întinsă pe-o
lespede fierbinte. Cum poetul, din pragul porţii, a aruncat crâm-
peiele de sculptură îndărăt, pentru a păstra numai amintirea biju-
teriei vii, tot astfel şi eu aş arunca molozul acestor consideraţiuni
critice dacă nu m’aş gândi la posibilitatea unei creaţiuni prin care
să biruiască toate contrazicerile lui interne. Verdele de smarald
al şopârlei ar luci atunci, integrat în armonia de colori şi lumini
a unei catedrale de taină. Atunci critica noastră nu va mai fi un
contrapunct ci un contrafort al întregului său destin expresiv.
Pentru comunitatea aceasta viitoare de lucru am scris aceste
pagini. Intr’o astfel de comunitate, scriitorul va avea bucuria
fără seamăn de a se simţi că dispare în faţa construcţiei în care
îşi va transsubstanţia viaţa şi în care orice detaliu ar fi un imn
închinat totului.
                                 D. CARACOŞTEA
                                          RAPSODIE DACĂ
                                          (fragment)
  Creşte în noi de pe-acum, aspră şi vie
  priveliştea ţării ce va să vie...
  în mâinile noastre de flăcări şi cremene svâcneşte
                                        [unealta,
  să facem o ţară mai tare ca oricare alta,
  în frumuseţe doar cu raiul să semene.
             >
  Pe unde piciorul de-acum ni l’om pune,
  cu aspră cutezanţă haiducească,
  pe măsura fără de măsură-a visului să crească,
  neam al meu, minune lângă minune...
  Răsmeriţele toate, într’o uriaşe supunere,
  se vor revărsa mănos, cum se revarsă
  în albii bătrâne şi-adânci de Dunăre,
  râurile şi pâraiele din ţara asta cu inima arsă...
  Ne-om lepăda, ne-om vinde haina de pe noi,
  pentru pluguri noi şi pentru arme noi...
  pe unde fost-au doar pustietăţi şi uitare,
  spori-va un neam cu pas tot mai tare...
  Pe unde zăcură bălţi oarbe şi bolnave,
  creşte-vor porumbiştile ca nişte dumbrave...
  pluguri brăzda-vor, până ’n inimă moina
  şi cântece năpraznice naşte-va doina...
520
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Pământul pe-aicea ne simte, ne cunoaşte,
    după grai, după mers, după moaşte...
    când pasul ni-1 punem pe-aicea, oriunde,
    alt pas din adânc de pământ ne răspunde...
    O murmură vântul, o ştie furtuna
    căci suntem de-aicea din totdeauna...
    din zorile lumii, leat lung după leat,
    aici ne-am sbătut şi-am sângerat...
    aici ne-am spus întâia rugăciune
    şi pe cea de pe urmă tot aici ne-o vom spune...
    Pasul tău, sporit de timp, şi crud,
    cu-auzul noptatic, zălud,
    neam al meu, până ’n fund de pământ ţi-1 aud...
    ţi-1 simt, ţi-1 aud, ţi-1 aud...
                                                        ARON COTRUŞ
           COLINDĂ1)
               Printre geruri şi ninsori,
               Cu glugă de sărbători,
               Cu flori dalbe de păstori,
               Veni — Anul — la miori...
               « Leroi-leroi, Bucure,
               Peste frunte fluture,
               Peste tâmple ciucure.. .
               Leroi-leroi, Bucure.
               C’am găsit între mioare
               Pe-un polog nălbit de floare
               Miel de aur şi de soare;
               Cu lumină e ’nfăşat
               De senin împresurat
               De luceferi legănat.
               Iar la cap, în dreapta lui,
               Şade Maica Domnului
               In pridvorul cerului;
               Şade ’n jilţu-i şi priveşte
               Cum pe câmpuri iarba creşte,
               Cum pădurea se ’mplineşte
               Şi comarnicu ’nfloreşte.
M Din poemul « Oierii».
522
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
                Leroi-leroi, Bucure,
                Noaptea să se scuture,
                Stâna să se bucure.
                Leroi-leroi, Bucure...
                C’am plecat spre scăpătat
                Cu turma la păşunat,
                Iarbă bună n’am aflat.
                Am plecat spre Miază-Noapte,
                Erau plaiurile coapte
                Şi pădurile umblate.
                Am plecat spre Miază-Zi,
                Ceru ’n neguri se ’mpânzi
                Ploaia turma ne-o opri.
                Am plecat spre Răsărit,
                Sfântul Soare ne-a primit
                Cu zăvoae de argint,
                Cu păşuni de mărgărint.
                Şi cum stăm într’un zăvoi
                Lângă cioporul de oi
                Dumnezeu veni ’ntre noi.
                Ochii Lui ne-au luminat,
                Mâna Lui ne-a cercetat,
                Gura Lui ne-a întrebat:
                —    Ale cui sunt lăile,
                Lăile, ţigăile,
                Care-mi fură clăile ?
                —    Oile sunt ale Tele,
                Noi suntem ciobani la ele
                Cum e luna printre stele.
COLINDĂ
5*3
              Noi le strângem, Tu le naşti,
              Cum naşti florile la Paşti;
              Noi le paştem, Tu le creşti
              Cu ogrinji de zări domneşti;
              Noi le mulgem, Tu le ’ngraşi;
              Tu eşti Domn, noi sâmbriaşi...
              Dumnezeu s’a bucurat
              Ochii Lui ne-au luminat
              Mâna lui ne-a mângâiat
              Gândul Lui ne-a sărutat...
              Leroi-leroi, Bucure,
              Peste turme mugure,
              Peste veacuri strugure...
              Leroi-leroi, Bucure ».
D. CIUREZU
             MĂRTURISIRI1)
    Mulţumesc seminarului de istoria lit. rom. moderne pentrucă
mi-a dat şi mie prilejul să pot face câteva mărturisiri în legă-
tură cu opera mea literară, alături de alţi reprezentanţi în viaţă
ai literaturii române. Gândul meu e să fiu cât mai sincer şi
cinstit în mărturisirile ce le voi face, cunoscând preţul care se
pune pe astfel de contribuţii ale autorilor, la descifrarea genezei
operei literare şi a justei sale aprecieri.
    Personal, afară de câteva note biografice, n’am dat până acum
nicio lămurire asupra scrisului meu. Am trăit mereu departe de
cercurile care animează viata literară, asa fiindu-mi condiţiile
de viaţă. Multe dintre criticile ce s’au scris despre volumele mele
de literatură, mi-au rămas necunoscute, datorită izolării în care
am trăit. Nici interviewuri nu mi s’au cerut. Aşa că mărturisirile
de acum vor fi, în cea mai mare parte, inedite. Nu pot şti cât vor
interesa onoratul public, întrucât ele nu au nimic senzaţional,
sau note care să iasă din comun. Şi, iarăşi, cu toată năzuinţa mea
de a fi cinstit în expunere, nu pot fi totdeauna sigur, dacă după
treizeci de ani de muncă literară mai pot face caracterizări cu
notele originale; dacă nu cumva înţelegerea şi simţirea de mai
târziu o leg de o activitate mai timpurie.
                                                   #
                                                # *
    Am văzut lumina zilei în comuna Cenade, judeţul Alba, — azi
după noua regrupare aparţinătoare judeţului Târnava Mică, —la
19 Septemvrie 1882. Dela Blaj în direcţie sud-estică, e la o distanţă
de aproximativ 20 km. Sat aşezat în fundul unei căldări în care
pe drum şes nu se poate pătrunde decât pe o singură vale, valea
    *) Din seria de Mărturisiri literare făcute la Facultatea de litere Bucureşti
în 1932. Despre spiritui în care au fost iniţiate, vezi prefaţa la Fragmente
autobiografice de Octavian Goga.
MĂRTURISIRI
525
Cenăzii, care se varsă, când are apă, în Târnava Mare, la vr’o
şapte km departe de comună. Cenadea are peste două mii de
locuitori, Români de confesiune ortodoxă şi unită, cu două biserici
şi doi preoţi. In copilăria mea bisericuţele de bârne erau aşezate
una lângă alta, pe o coastă, la apus, afară de comună. Azi amân-
două confesiunile româneşti au biserici nouă, clădite în inima
satului. Mai sunt, aproximativ, vr’o trei sute de Saşi, mari pro-
prietari de pământ şi de vii odinioară. De mai bine de o jumătate
de veac sunt în declin economic şi numeric. Au biserică veche
de piatră, cu ziduri groase ca de cetate; în imediata ei apropiere e
întăritura de zid circular « coşteiul», cum îi spun Românii, dela
ungurescul «Kostely », castel, în înţelesul de fortăreaţă.
    Pe vremuri, şi în parte până la reforma agrară, în hotarul
Cenăzii erau trei mari domenii de-ale familiilor nobilitare ungu-
reşti, două cumpărate încă înainte de unire de către fundaţiunile
bisericeşti-culturale din Blaj, al treilea trecut în posesiunea
Statului, stingându-se neamul proprietarilor. In sat fiinţează până
azi clădirile celor trei reşedinţe nobilitare, chiar în vatra comunei.
De un veac de ani doar umbrele celor ce-au stăpânit odată aici,
dacă se mai apropie de ele. Azi sunt locuite de Români. In copi-
lăria mea mai erau în Cenade locuinţe acoperite cu paie, mai
ales în partea de sat numită «între Români », unde nu locuia niciun
Sas, care aveau cartierul lor aparte. Dar cele mai multe case erau
încă, de pe atunci din cărămidă şi coperite cu ţiglă.
    Afară de Români şi Saşi mai erau, şi mai sunt şi azi, câteva
zeci de familii de Ţigani, împărţiţi şi ei în două confesiuni: orto-
docşi şi uniţi sau greco-catolici. « Cei din sus», meşteşugarii, fierari
mai ales, erau ortodocşi; « cei din jos », gloata, muncitorii cu palma
erau uniţi.
    Saşii toţi pronunţau pocit româneşte. Sascele, «frauele » dela
Frâu, mai veneau şi la bisericile româneşti şi dădeau slujbe preo-
ţilor noştri, şi pe faţă, dar mai mult în ascuns, de frica preotu-
lui lor.
    Cenadea are hotar mare, cu păşuni întinse, cu multe păduri.
Dar calitatea pământului, dealuri, gorgane şi măguri—în mare
parte e mijlocie, având mult teren de dos, şi la înălţimi remarca-
bile. Măgura numită «la Comandă » e unul din cele mai înalte
puncte din Ardealul nemuntos, şi loc de observaţie militară.
526
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Oamenii sunt harnici şi curaţi şi mulţi ştiutori de carte încă
înainte c’o jumătate de veac.
    Piaţa de desfacere a produselor lor a fost din vechime Sibiul.
    Am dat în linii mari aceste note despre satul natal fiindcă în
descrierea satului, a locuitorilor, — Români, Saşi, Ţigani, — a re-
giunilor dela ţară, a pădurilor, am pornit în scrierile mele mereu
dela icoana Cenăzii.
    Tatăl meu, Nicolae, era născut în Cenade, în casa dela pădurea
« Redea mare », unde moşul, Vasile, era pădurar. Dar moşul se
născuse în comuna Agârbiciu, un sat locuit de Români şi Saşi,
pe linia ferată Copşa Mică-Sibiu. Numele de familie a moşului
era Boariu, dar după ce s’a mutat şi s’a căsătorit în Cenade, s’a
trezit cu numele Agârbiceanu, sau, după pronunţia locală: Agâr-
ghiceanu. Părintele meu ştia din copilărie ceti şi scrie.
    Pe când m’am ridicat eu, avea abonată o foaie poporală, « Gazeta
din Braşov », numărul de Duminica redactat pentru popor. Mai
avea abonată şi o revistă umoristică ce apărea la Sibiu, « Calicul »,
de care mi-aduc şi acum cu multă plăcere aminte. Toată viaţa
a fost abonat la diferite ziare poporale, şi mai la multe deodată;
mai pe urmă ţinea şi gazetă zilnică.
    Tata, când m’am trezit eu, era pădurar, dar nu la pădurea
Redea mare, unde fusese moşul, ci la alta, numită « Tufe », — deşi
era cea mai frumoasă pădure de stejar de pe hotarul Cenăzii.
Locuiam însă în sat, toată familia, nu la pădure, unde nu era
casă, ci tata a ridicat mai târziu o căsuţă cu o singură cameră,
pentru vremea de vară, când dormeau aici sluga şi copiii mai
mărişori care păzeau vitele.
    Voiu fi avut cinci sau şase ani când îl vedeam pe tata scriind
în serile lungi de iarnă, din nişte cărţi cu chipuri, în caiete. Umpluse
mai multe caiete şi pe uimă tot citea din ele. Se pregătea pentru
un exameîi de vigil silvic, la Sibiu, pe care l-a şi trecut, ajungând
să supravegheze, pădurile fundaţiunilor bisericeşti-culturale din
Blaj de pe teritoriile comunelor Cenade, Cot şi Spriul.
    Mai târziu, prin 1902, a fost trimis ca administrator al unei
moşii cumpărată de fundaţiunile din Blaj la Someşodorheiu, jud.
Sălaj, pe malul Someşului.
    Tatei îi plăcea să citească. Pe lângă gazete îmi aduc aminte
că avea şi cărţi cu haiduci, frunzărite tare. Era prieten şi cu popa
MĂRTURISIRI
5*7
Crucean, cel ortodox, şi cu popa Raţ, cel unit. Amândoi veneau
la noi cu crucea la Bobotează: Tata era ortodox, mama unită. Ii
plăceau poeziile poporale. Când eram eu în clasa I-II de liceu,
avea abonată « Foaia poporului » din Sibiu, în care se publicau
multe poezii poporale. îmi aduc aminte că de câteva ori am văzut
publicate şi poezii poporale din Cenade. Desigur le trimesese
tata, deşi era iscălit numele Iustina Agârbiceanu, sora mea cea
mai mare.
    Ii plăcea şi cântecul, mai ales doinele. Câtă vreme a fost pri-
mar în sat îmi aduc aminte că muma avea de multe ori de furcă
cu dânsul: întârzia prin birt nopţile, la un pahar de băutură. El
spunea că de dragul cântecelor întârzie, mai ales când veneau
moţi cu ciubăre, şi înnoptau în sat. Pentru tata erau cântece nouă
doinele dela munte, cântate de ciubărari.
    El însuşi nu cânta decât din fluer. Pe când am răsărit eu cânta
rar, dar era meşter bun.
    Ştia bucina şi din ţevea puştii. Uneori serile, la pădure, ieşia
din căsuţă, şedea pe pajişte, şi punea ţevea la gură.
    Era şi vânător de ocazie: iepuri, vulpi, mistreţi, potârnichi.
Rar mergea anume la vânat. Dar în slujba lui de pădurar era mereu
cu puşca în spate, şi se mai nimerea câte un vânat.
    Când a ieşit Coşbuc, ştia multe strofe din poeziile lui pe dina-
fară. Ştia multe versuri şi din Goga. Ii plăcea, la un pahar de vin,
să reciteze în deosebi din « Lae Chioru »
                 Că noi bem de patru zile
                 Cu crâşmarul umfle-1 zmeii;
                 Bem părinte ca la nunta
                 Dela Cana Galilei.
    Şi când recita aceste versuri râdea cu satisfacţie şi bucurie,
deşi, altfel, era un om tăcut. Discuta bucuros însă chestiuni de
politică naţională.
    Muma mea, Ana, e originară, şi după mamă şi după tată, din
Cenade. E născută Olariu. Familia ei locuia la câmp, în partea de
hotar numită «Capul Dealului». Acolo aveau case de piatră,
pământ destul, stupi. Deşi din familie fruntaşe, cum locuia la
5-6 km. departe de sat, n’a umblat la şcoală, şi aşa n’a învăţat să
scrie şi să citească.
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
5*8
    Toată copilăria şi anii fetiei a trăit afară la câmp, păzind vitele,
oile, ajutând, mai târziu, părinţilor la economie. Duminicile şi
în sărbători se făcea luntre-punte să vină în sat la biserică.
    Din râvna cu care îşi asculta copiii citind, din durerea ei măr-
turisită de atâtea ori că nu cunoaşte acest meşteşug minunat,
dau cu socoteala cu ce plăcere va fi ascultat în copilăria ei pe unii
ştiutori de carte care se rătăceau până în « Capul Dealului ». Intre
aceştia erau şi păcurari mărgineni, ştiutori de slovă, care purtau
în traistele lor, pe lângă ceasloave, şi exemplare din primele noastre
cărţi poporale. Muma ne pomenea de multe ori cum cetia unul
din nişte cărţulii istoria « preafrumosului Arghir şi Elena », şi din
« Leonat şi Dorofata ». Ştia şi pronunţa aşa aceste titluri. Şi ne
recita şi versuri din ele. îmi mai aduc aminte de acestea, auzite
când eu încă nu ştiam citi:
                 O, Arghire, lungă cale,
                 Lungi, sunt chinurile tale.
    Avea un simţ desvoltat pentru frumuseţile naturii. Aproape de
« Capul Dealului » curgea un râuleţ, mai mult un părău, Secaşul.
Când venea potopul, Secaşul creştea şi se revărsa. Muma povestea
cu plăcere cum «venea Secaşul cu armăsari », în valuri mari. Mi se
pare că am folosit şi eu undeva această metaforă, pe care am auzit-o
dela ea la o vrâstă în care nici n’am înţeles-o. Ii plăcea «vremea
tare », când tuna şi fulgera. « Numai să fie curată », zicea ea. Adică
să nu aducă piatră. Ii plăcea cerul înstelat şi nu se putea minuna
destul de « puterea lui Dumnezeu ». Nu admitea tâlcul ştiinţific
al universului.
    Se bucura de luncile cu iarba înspicată, de mireasma fânului
proaspăt, de umbra căpiţelor de fân, de lanurile gata de secere.
Şi când bătea ghiaţa şi nimicea semănăturile se văita nu numai
pentru pagubă dar şi pentru frumuseţa apusă. «Nu-mi mai vine
să le văd », spunea ea.
    Avea o bună putere de intuiţie, şi judeca foarte drept şi adânc.
După ce începusem să scriu, un prieten îmi spuse odată: Acum
ştiu dela cine ai moştenit talentul de scriitor. — Dela cine ?
    — Dela mama ta. Am fost deunăzi cu dânsa la oraş, cu căruţa.
Treceam pe lângă un pământ boieresc, în care se semănase
porumb. Deodată îmi zice: «Cum cred ăştia să ne iea limba?
MĂRTURISIRI
529
Priveşte în porumbiştea asta. Vezi fire de luţernă ? — Văd, răspund
eu. •— Apoi bine, aici a fost semănată luţernă înainte cu zece ani.
De atunci, grâu şi altele. Şi vezi că rădăcina luţernii încă n’a
pierit ?».
    Era lacomă după orice cuvântare, dar mai ales după predicile
din biserică şi dela morţi. Ştia din copilărie toate rugăciunile şi
Simbolul Credinţii, poruncile, tainele. Era, de tânără, credincioasă
şi religioasă. Mi-aduc aminte că odată, fiind vorba de rugăciune,
îmi spuse că în pruncia ei a văzut, cum păştea vitele, un păcurar
care căutase un părău, pe unde era mai larg, şi-l tot sărea, de pe
un mal pe altul. S’a apropiat să vadă ce-i cu el. Omul era numai
apă de atâta sărit, şi-l auzi spunând cu toată seriozitatea: « Asta-i
a ta, Doamne », la o săritură; « asta-i a mea, Doamne », la cealaltă.
Ce faci bade Costane? l-a întrebat. Omul n’a răspuns până nu
şi-a făcut legea lui. — « Ce să fac, Anişoară, iată mă rog şi eu lui
Dumnezeu; că ocinaşi nu ştiu; atâta ştiu şi atâta pot». — Muma
istorisea această întâmplare foarte pătrunsă şi spunea: « Cine ştie,
poate i-a fost mai primită rugăciunea lui decât a altora ».
    Mi se pare că am utilizat undeva felul de rugăciune al păcu-
rarului.
    Vedea pretutindenea mâna lui Dumnezeu. Avea o vorbă pe
care a spus-o până în clipa morţii: « Doamne mulţumescu-ţi de ce
mi-ai dat şi de ce nu mi-ai dat». Era tristă şi nemângâiată nu
numai când nu putea mergea ea la biserică, dar şi când nu putea
să-l ducă pe tata, sau, mai târziu pe noi copiii. Sau când, mai
mărişori, nu ascultam Liturghia până la sfârşit.
    Nu se ruga din obiceiu: avea o plăcere, o bucurie să se roage.
Şi-şi punea mare nădejde în rugăciune. Credea cu tărie că cu
rugăciunile ei l-a desobicinuit pe tata să mai întârzie serile prin
crişme, pentru a asculta cântece, cum spunea el, dar şi pentru
legăturile cu nişte prieteni cărturari: popa, dascălul, un Sas fruntaş.
    Ţinea la popii cari slujeau, cântau şi predicau frumos, dar cu
condiţia să fie şi oameni de omenie. Pe beţivi nu-i putea suferi,
fie popă, fie om de rând. Cum nu putea suferi niciun păcat mare.
Nu-i plăcea să audă nici vorbindu-se despre asemenea lucruri.
    Cei care trăiau în fărădelegi: nu-i erau numai indiferenţi, ci,
după ce vedea că nu se îndreaptă la niciun sfat ajungeau ine-
xistenţi.
                                                                     4
53°
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    N’am auzit-o vorbind de rău, clevetind despre alţii. Dacă alt-
cineva începea să hulească în faţa ei, îl oprea schimbând vorba.
    Ii plăcea viaţa curată, cinstită, în muncă şi hărnicie. Nu era
mulţumită cu orânduirea socială, cu împărţirea în oameni prea
avuţi şi prea săraci. In copilărie am auzit-o odată vorbind cu multă
milă de soarta Ţ iganilor: « Sunt oameni şi ei şi trăiesc ca dobi-
toacele. Când mănâncă un r igan o mâncare bună? Din Crăciun
în Paşti şi poate nici atunci».
    In viaţa zilnică părea aspră, uneori neîndurată în porunci,
cerea mai mult decât putea da un copil, dar numai când era necă-
jită de grijile casei şi a creşterii celor opt copii, patru feciori şi
patru fete. Totuşi nu părea că se emoţionează uşor. La ascultarea
unei predici frumoase rămânea însă .de multe ori cu ochii
în lacrimi.
    Era plină de voinţă şi stăruitoare. In mare parte ei se datoreşte
purtarea la şcoală la oraş a celor patru fraţi. La bătrâneţe plângea
uşor, mai ales de grijile şi necazurile copiilor. In 1915, un an după
începerea războiului, venind la mine în Orlat, lângă Sibii, unde
eram preot, vorbeam de primejdiile ce ne-ar paşte pe noi intelec-
tualii Români când va intra România în războiu.
    —   Ce bine-i de aceia care au trecut de mult în Ţară, zisei eu.
    —   Treci şi tu, mi-a spus ea, privind munţii dela graniţă.
    Intre cei opt copii ai lui Niculae şi Ana Agârbiceanu din Cenade,
din uliţa Borşului — nu mai ştiu numărul şi societatea de asigu-
rare contra focului, a cărei tăbliţă era bătută pe portiţă, alăturea de
numărul casei — eu sunt al doilea. Vag îmi amintesc de întâiele
jocuri cu copiii din vecini, « de-a boii», « de-a maşina », sau în
pravul drumului, în părăul care se umfla când veneau ploi mari,
ori căutând perele coapte în marea buruienilor şi urzicilor prin
grădini, recitând versurile de afurisanie:
                 —  Dă-mi drace ce-ai furat
                 Că te duc la spânzurat.
Sau altele, fără legătură cu comoara căutată:
                 —  Ui lup, pui de lup
                 Fugi din cale să mă duc
MĂRTURISIRI
53i
                Că vine gadina,
                Şi ne mâncă noatina.
    Şi când am ajuns mai mărişor nu eram cutezător în jocuri.
Mai mult stăm şi priveam, cum se joacă alţii. Nu eram nici înde-
mânatic. Poate doar în feluritele jocuri de-a mingea « de-a lunga »,
« ca pela Pânca », dacă făceam ispravă. îmi aduc aminte de un joc
pe care-1 admiram nu atât pentru desfăşurarea lui, cât pentru ver-
surile de care era însoţit. Cei care îl jucau erau băieţandri şi fetişcane.
Doi închipuiau cu mâinile ridicate, o poartă, tineretul formând un
lanţ lung, alternându-se băieţi şi fete, treceau pe sub poartă, por-
tarii prindeau pe cel din urmă. Toţi cântau mereu un text, din
care nu mai reţin decât următoarele versuri:
                i
                     —   Floare, mirioare
                     Mie mi se pare
                     Că-s mai mulţi la voi
                     Mai puţini la noi.
                     —   Dacă vi se pare
                     Haidaţi şi v’alegeţi
                     Din gloata din toată
                     Oacheşa din coadă
                     Că-i cu geana trasă
                     Ca o preuteasă.
    Ţin minte şi acum că mă intriga cuvântul: « mirioare ». Nu
ştiam ce însemnează cum nu ştiu nici azi. Şi că-mi plăceau versurile
din urmă: « Că-i cu geana trasă ca o preuteasă ».
    Aşa cum la învăţarea rugăciunii « Tatăl nostru », am fost intri-
gat dela început de expresia « decerău » (şi ne mântueşte de cel
rău) şi « cataeste » (că a ta este), spuse într’un cuvânt şi prescur-
tate. N’am întrebat pe nime de înţelesul lor, dar mă gândeam mereu
ce vor să spună.
    Văd limpede încă luarea ţiglelor de pe casa noastră cea veche,
care a fost dărâmată şi în locul ei clădită alta nouă, dar mai vag
îmi mai amintesc cum am durmit prin vecini, într’o şură. Şi am
reţinut mai ales aerul acela rece, străin, care părea că mă învălue
sub adăpostul vecinului, deşi ne era rudenie. Mai amintesc aici
că tot aşa eram legat de gustul pâinii noastre, încât recunoşteam
                                                                       4*
533
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
îndată pânea luată împrumut, până se ardea cuptorul la noi, şi
adeseori nu puteam fi convins să o mănânc.
    Una din distracţiile de care îmi aduc aminte din prima copi-
lărie era să şed la portiţă şi să privesc casele de peste drum, toate
de zid, şi toate în stilul caselor ţărăneşti săseşti. După acest stil,
zidul de deasupra fereştilor, până la coperiş,—fundul de către
uliţă — are două ferestuţe. Privindu-le le asemănăm cu felul de a
se uita a proprietarului. îmi părea că toate casele acele se uită
cu nişte ochi, ca şi când ar fi fost proprietarul însuşi. îmi aflam
în această contemplare o deosebită bucurie. De asemenea mă uitam
adeseori dela portiţă cum se lasă cerul, la răsărit, până pe coasta
înaltă, prăpăstioasă, tivită cu marginea din spre sat a pădurii fru-
moase. Ca toţi copiii credeam şi eu şi doream să urc odată coasta
să ating cerul cu mâna.
    Din prima copilărie, odată cu rugăciunile de căpetenie, am mai
reţinut până azi o seamă de jocuri de cuvinte, zicători etc.
    De-o pildă acestea:
                     —   Câţi copii ai babo ?
                     —   N’am atâţia drago:
                     Doi în car
                     Doi subt car
                     Doi cu tata la hotar;
                     Doi la oi
                     Doi la boi
                     Doi cu tata la cimpoi;
                     Şi-un Ciudilă
                     Şi-un Burilă
                     Şi-un bietos de Samoilă
                     Şi-o Anuţă
                     Şi-o Strănuţă
                     Şi-o bietoasă de Măriuţă
Sau « Tatăl nostru » <i ţigăneşte »:
                     Tatăl nostru amore
                     Ţiri di sfinţi cocone
                     Tele, pala
                     Palastru, greşeala
MĂRTURISIRI
533
                      Tempi mânu grosu
                      Tempepeni sarea
                      Crastavete, amin.
    Ori felul de a număra până la zece: Uni, dani, tini, pani, roti,
coti, sava, mâli, gâli, cioc. Sau alta: unima, donima, etc.
    Toate acestea le-am învăţat dela tata.
    Nu reţin în schimb nicio poveste pe care aş fi învăţat-o înain-
tea vrâstei de şapte ani. Nu-mi aduc aminte nici mai târziu să fi
auzit spunându-se poveşti la noi acasă.
    îmi mai amintesc din această vrâstă cu câtă plăcere şi bucurie
priveam iarna aproape de Crăciun bobotaia focului de paie la
pârlitul porSilor, şi cum roia speria în văzduh. Se spunea despre ea:
se duc Ţiganii la târg. De altfel flacăra focului a rămas pentru
mine până azi prilej de intensă delectare estetică.
    Cred că dela vrâsta de cinci ani, dacă nu şi mai degrabă, ajun-
sesem ciobănaşul oilor noastre. Cum am arătat, tata era pădurar
la « Tufe ». De pădure se ţinea o luncă loc arător, şi loc de păşune,
în total vr’o şesesprezece jugăre. Când m’am răsărit, părinţii
ţineau, de când se desprimăvăra până toamna târziu, la pădure
vitele, oile şi porcii. M’am pomenit cu această rânduială: eu
păşteam oile, sora mea cea mai mare porcii, iar sluga cel mic,
vitele mari. Sluga cel mare venea, când nu avea de lucru, numai
seara la pădure. In anii dintâi duceam seara acasă toate animalele
ce păstoream peste zi. Mai târziu, după ce tata a făcut ocoale pen-
tru vite, o colibă şi, mai târziu, o căsuţă pentru noi, nu mai mergeam
acasă decât Sâmbăta seara sau Duminică dimineaţa, să ne
primenim.
    Câtă vreme aduceam seara oile în sat eram sculat foarte de
dimineaţă. Muma mă trezea şi simt şi azi greutatea şi regretul
trezirii din dulceaţa somnului de dimineaţă.
    Distanţa dela sat la pădure e de trei-patru km. Nu se vede însă
din sat fiind între pădure şi comună « Dealul Tufelor r>.
    îmi plăcea să pasc oile, mai mult decât vitele mari. Priveam
ceasuri întregi cum retează, harnice, iarba fragedă. Era un întreg
cântec care se înfiripa din păscutul lor. Sau din felul cum retezau
şi ronţăiau lugerii fragezi din spinii costişelor. De multe ori mă
minunam de mutrele lor, care îmi păreau, la unele mai ales, că
534
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
aveau ceva omenesc. Privirea blândă, behăitul plin de melancolie,
mă impresiona mereu. Primăvafa, când mieii erau mai mărişori,
puteam privi, cu ceasurile, jocul lor pe marginea râpilor. Simţeam
graţia şi nevinovăţia jocului lor, şi-mi umpleau inima de căldură şi
ochii de zâmbet.
    Eram aproape tot singur în urma oilor, dar nu-mi aduc aminte
să-mi fi fost vr’o dată frică sau urît. Vremea trecea repede, pentrucă
afară de felul de a fi al oilor mai observam cu multă plăcere tot
ce era în jurul meu. Reţin de-atunci mireasma ierbii proaspete de
primăvară, a vlăstarelor înmugurite, a primelor frunze fragede, a
buruenilor din pădure înflorite înaintea florilor de pe câmp. Orice
floare m’a pus în uimire de când îmi aduc aminte.
    Ceea ce mi-a pătruns adânc în suflet din aceşti ani ai primei
copilării, din păscutul oilor la marginea pădurii sau în pădure,
a fost mireasma câmpului, a codrului, colorile cerului, ale luncii cu
florile, bătaia şi cântecele vântului în văzduh sau în pădure, cân-
tecul apelor, a pâraielor în topitul zăpezilor. Nu ştiam ce e urîtul,
nici nu simţeam trebuinţa vr’unui tovarăş de joacă. Ceasuri întregi
mă pierdeam în urmărirea norilor pe cer, în urmărirea încântată
a unei ciocârlii ce se ridica, rotindu-se şi cântând, în albastrul
cerului. Ceasuri întregi, ascultam la poalele pădurii, cântecul ape-
lor. De altfel tot atâtea plăceri care mi-au rămas până azi.
    Distingeam de pe atunci nuanţările luminii. Nu e nimic mai
frumos decât să vezi luminate firicele proaspete de iarbă de aurul
roşu al soarelui ce scapătă la apus; sau să urmăreşti nuanţele
luminii reflectate de frunzele diferiţilor arbori de vrâsta lor
                                         >
deosebită.
    Nimic nu este mai măreţ, nu cântă mai adânc şi mai frumos
decât o pădure puternică prinsă de vijelie. Şi nicăeri nu afli atâta
pace ca subt boltiturile ei.
    In pădure mă simţeam mai acasă decât afară. Parcă era mai
cald, mai intim. Descoperisem în ea o împărăţie blândă.
    Am observat cu lăcomie în aceşti primi ani ai copilăriei. M’am
cufundat în natura în sânul căreia am avut parte să trăiesc. Ade-
seori ziua întreagă nu întâlneam pe nime, nu vorbeam cu nime,
decât cu oile şi cu câinele, dar niciodată nu eram, seara, dornic
de vorbă. Toată ziua îmi era plină, ca şi când aş fi petrecut-o
într’o continuă conversaţie cu cineva.
MĂRTURISIRI
S3S
    Aproape tot ce ştiu din observarea naturii cred că ştiu dela
vrâsta aceasta. Sau cel puţin cunoştinţele şi impresiile de atunci
au rămas ca temeiu pentru cele viitoare.
    Poate această continuă observare şi admirare făcea să nu-mi
fie frică, singur în pădure, cu oile.
    O cutrieram dela un capăt la altul, tot ascultând pe sus, sau
privind grasele flori de pădure, a căror mireasmă aspră şi pişcă-
toare mă pătrundea.
    Clopotul oilor, clopoţeii mieilor, îmi dădeau de ştire când
ajungeau departe. Nu reţin să fi ştiut nicio poveste pe vremea
aceea, dar, îmi aduc aminte că pădurea îmi făcea impresia unei
împărăţii.
    Altă bucurie erau pentru mine, în vremea aceea, gângăniile şi
paserile. La munca şi alergarea furnicilor într’un muşuroiu pute m
privi până mi se reslăţeau oile, încât nu mai auzeam clopotul.
Mi-au rămas ca o amintire de gingăşie şi gândăceii blânzi de April,
mai mici ca cei de Mai, care sboară la înserat aproape de pământ,
atingând firele de iarbă, şi adeseori împied cându-se în ele. Cunosc
vr’o duzină de gângănii şi toate dela vrâsta aceasta.
    Dar ce minune era cântecul paserilor în pădure, dimineaţa şi
spre înserate mai ales ! Cum să te urăşti în singurătate, dacă şi
azi stărue în suflet aroma cântecului lor de atunci. Pe câte le ştiu
pe nume, şi după cântec şi pene, de-atunci le ştiu.
    îmi plăcea mult bătaia vântului, să-mi şuiere prin cap, pe la
urechi, să mă oprească în drum, să-l aud în straşina casei, în
pădure mai ales.
    Adevăratul mister pentru mine începea numai odată cu căde-
rea nopţii, şi când rămâneam la căsuţa din pădure. îmi părea că în
întuneric se deschid imensităţi de care îmi era frică. Nu mi-au
plăcut niciodată liliecii, nici paserile nopţii. Când le auzeam che-
mând ca pisicile prin scorburi, noaptea, simţeam un fior de frig.
Numai după ce am ajuns copilandru am început să simt frumu-
seţea nopţilor.
    Niciun gând lămurit asupra lumii şi vieţii nu-mi aduc aminte
să fi avut până la vrâsta de şapte ani, despre care am notat până
aici. Dar risipirea cu toate simţurile în natură m’a înstrăinat
parcă de vieaţă. Eram şi mai puţin cutezător la jocuri decât înainte,
începuse izolarea mea.
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
13<>
    Icoană neştearsă din prima copilărie mi-au rămas slujbele de
seară, deniile din postul Paştilor, şi mai ales procesiunea înmor-
mântării Domnului în noaptea Vinerii mari, cu ploaia de luminiţe
aprinse în mânile credincioşilor şi la toate mormintele din cimitir,
din progadie, cum i se spune în satul meu natal.
    Socotesc petrecerea în sânul naturii din primii ani ai copilăriri,
ca şi vacanţele de vară petrecute în acelaşi fel, ca epoca cea mai
importantă pentru receptivitatea mea sensitivă. Până azi izolarea
în singurătatea naturii e cea mai recreatoare odihnă pentru mine.
Şi niciodată nu doresc, nu simt necesitatea unei tovărăşii, în mij-
locul firii. Impresiile de atunci au reînviat în orice descriere de
natură din lucrările mele.
    Instrucţia mi-am început-o în şcoala primară din sat. Aveam
un dascăl îmbrăcat în port ţărănesc, îl chema Munteanu, dar
oamenii îi spuneau « dăscăluţu », pentru că era puţintel la trup şi
slăbuţ.
      i
    Nu-mi aduc aminte cum am învăţat a ceti şi a scrie. M’am
trezit cetind curgător şi memorizând uşor poeziile. Nicio impresie
puternică nu mi-a rămas din cei dintâi trei ani de şcoală primară,
nici dela învăţător, nici dela colegii de şcoală. Nu cred să-mi fi
plăcut cursurile din sat. Am impresia că iarna, în acest răstimp,
nu trăiam decât când mergeam cu săniuţa, sau ne dădeam pe ghiaţă
cu alţi băieţi, apoi la sărbătorile principale: Crăciun, Bobotează,
Paşti. Continuam să trăiesc numai după examene, când iar îmi
luam în primire slujba de ciobănaş până toamna târziu.
    Dintre sărbători cea mai de frunte era Crăciunul, cu colindele.
Până pe la vrâsta de 12 ani am umblat în fiecare ajun la colindat.
Aveam în vecini un văr de-al doilea sau al treilea, mai mare ca
mine cu vr’o şapte ani, care ştia multe colinde şi avea un glas
foarte armonios. Cu el învăţam, cu el umblam la colindat. După ce
învăţasem să scriu mi-aduc aminte că, după un Crăciun, mi-am
scris vr’o trei colinde pe care le ştiam pe dinafară şi le-am pus în
masa tatii, cu credinţa că la ajunul viitor n’am decât să le scot
şi să le cânt singur.
    Am rămas uimit când am văzut, la anul, că deşi textul îl citeam
ca pe apă, nu le puteam colinda. Eram de credinţa că odată cu
textul am fixat pe hârtie şi melodia. Decepţia mea a fost mare, şi
iar a trebuit să cer ajutorul vărului meu.
MĂRTURISIRI
537
    In clasa a treia primară, la examen, dascălul m’a pus, cu alt
coleg, să spunem un dialog. Protopopul asista la examen, şi l-a
îndemnat pe tata să mă dea la şcoală la Blaj.
    Bucăţile de citire, poeziile pe care le pregăteam acasă, nu m’au
impresionat deosebit, nici ilustraţiile din abecedar şi cărţile de
citire, afară doar de poezia « Câinele soldatului », pe care o ştiu
de-atunci pe dinafară. Ori, poate, am şi uitat în scurgerea anilor.
Ştiu că muma asculta acele povestiri, şi le ştia mai bine decât
mine şi sora mea, după ce le citeam odată.
    Cele dintâi poveşti am început să le citesc în foiletonul Gazetei
Transilvaniei, numărul pentru popor. Citeam bucuros şi din
revista umoristică dela Sibiu « Calicul », şi în calendarul Calicului,
din care tata avea o colecţie.
                             >
    Mergând la Blaj, pe la Paşti, am urmat tot în clasa a treia
primară până la sfârşitul anului, când am trecut în clasa a
patra.
    Nu-mi pot da seama de sentimentul meu religios până la
această vrâstă, deşi ştiu că-mi spuneam regulat rugăciunile seara şi
dimineaţa, la fiecare mâncare, şi că mergeam bucuros la biserică.
In postul mare toţi copiii mai răsăriţi făceam seara mătănii înaintea
icoanelor. Muma ne supraveghease aşa de straşnic la împlinirea
acestor datorii, încât dela o vreme nu mai era nevoie de supra-
vegherea ei. Ne rugam regulat şi în căsuţa dela pădure, unde eram
singuri.
    Dus în străini, la Blaj, şi pus în gazdă cu mai mulţi elevi de
şcoală primară şi secundară, m’am trezit însă cu cărticica de rugă-
ciuni în mână. Citeam mereu din ea, izolat de ceilalţi elevi, şi habar
nu aveam de cărţile de şcoală. Era singura mea mângâiere şi tărie,
în mijlocul furnicarului de elevi, care se purtau cu mine agresiv şi
peste umăr. Mi-aduc aminte că uneori mă forţau să intru în jocu-
rile lor, pe care nu le cunoşteam, şi primeam multe lovituri de
minge.
    Până prin clasa a IY-a de liceu niciun studiu, niciun obiect,
nu m’a atras în mod deosebit. Gramatici, sinteze, geometrie, arit-
metică, religie chiar, se propuneau aşa de abstract încât am impresia
că n’am reţinut aproape nimic din studiul lor, deşi eram silitor şi
aveam note bune.
53»
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Nicio impresie, nicio reţinere importantă din primii patru -
cinci ani de şcoală la oraş. îmi făceam datoria, dar fără nicio însu-
fleţire. Cred că multe materii nu mă interesau, fiindcă nu le pri-
cepeam. Simţeam o undă de frig când trebuia să plec la cursuri,
chiar când ştiam materia. Din anii aceştia mi-a rămas însă o amin-
tire urîtă: orele de gimnastică. Nu eram de fel îndemânatic în
exerciţii, iar la aparate nu eram cutezător, şi aveam un profesor de
gimnastică rău, care ne pedepsea. Poate nici nu eram destul de atent
ca să pot repeta exerciţiile ce ni le arăta. Apoi uneori, îmi păreau
adevărate prostii.
    Blajul, afară de clădirile şcolare şi catedrală, era un târguşor
care nu se deosebea mult de Cenade, de casele Saşilor, aşa că
deosebită impresie nu a făcut asupra mea.
    Din clasa întâia a liceului am început să citesc istorioarele din
vieaţa « pieilor roşii », editate atunci la Braşov; erau nişte cărticele
cu copertă colorată, pline de inedit şi senzaţional, care treceau din
mână în mână. Rămâneam încântat de isprăvile eroilor. Intre
întâiele cărţi de literatură românească, am cetit, tot în aceşti ani,
« Poveştile unchiaşului sfătos », « Basmele lui Ispirescu », « Satul
cu comorile », o prelucrare după cât îmi amintesc, şi tot mate-
rialul din cărţile de citire. Apoi întreaga serie a « Haiducilor » lui
N. D. Popescu.
    Când eram în clasa a doua sau a treia de liceu am dat peste
un mare povestaş. Locuia în curtea casei unde eram eu încarti-
ruit, într’o căsuţă veche. Era numai el şi nevastă-sa. Era ungur,
îi zicea Minea, şi-l ştiau de mai de mult elevii din vecini. Cu
aceştia mergeam şi eu să-I ascult, seară de seară. Colectam bani
şi-i cumpăram tutun de pipă şi gaz. In schimb el ne-a încântat vr’o
două ierni în şir cu cele mai minunate poveşti. Era ungur şi reformat,
dar după vorbă îl credeai român neaoş. Avea un dar de povestit
extraordinar şi vorbea, ca iluminat, cu patimă, ceasuri în şir.
    I-am adus prinosul de recunoştinţă într’o povestire din seria
« Din amintirile notarului pensionat Drăgan » apărută fragmentar
prin «Adevărul literar» şi alte reviste, neadunată până acum
în volum.
    Reţin că eram vrăjit nu numai de minunăţiile basmelor, ci şi
de felul de a povesti al lui Minea. II stimam foarte mult, şi uneori
aveam impresia că nu-i fiinţă de pe tărâmul nostru.
MĂRTURISIRI
539
    Din clasa a IV-a de liceu am avut de profesor la limba română
şi latină până în clasa a VUI-a pe Gavriil Precup, un profesor
cu aleasă cultură şi cu mult simţ pentru literatură. Analizele lui
la pastelurile lui Alecsandri, mi-au deschis o lume nouă. Tot prin
clasa a IV-a am citit pe Creangă şi marea colecţie de poezii popo-
rale a lui Teodorescu.
    De-aci încolo viaţa se concentra tot mai mult asupra lumii
din cărţi. Cu alţi colegi am dat năvală asupra bibliotecii pentru
elevi a liceului.
    Mi se pare că întâia mare încântare estetică am gustat-o în
baladele lui Alecsandri, în poeziile poporale din colecţia lui Teo-
dorescu, în acţiunea lor, ca şi în ritmul şi rima versurilor şi în
frumuseţile descrierilor poetice.
    întâiul sentiment care m’a legat de cititul literaturii a fost
admiraţia pentru frumuseţile care aveau un răsunet adânc în
sufletul meu. învăţam pe dinafară versurile mai frumoase, şi eram
gata să le spun mereu. Poveştile lui Minea ca şi ale lui Ispirescu
au deschis parcă porţile fantasiei, care păreau ferecate de îndată
ce am părăsit slujba de ciobănaş. Chiar atunci cred că fantasia
era numai în potenţă. Poveştile lui Creangă m’au făcut pentru
întâia oară să râd cu lacrimi, să simt o mare bucurie şi lumină
în suflet. Dânilâ Prepeleac, Soacra cu trei nurori, ca şi mai târziu
Kir Ianulea şi Pastramâ trufanda de Caragiale mi-au rămas până
azi scrierile care mă predispun la voie bună mai mult decât ori-
care altele.
    Cu multă încântare am citit, tot la vrâsta de 13-14 ani,
Isprăvile lui Păcală, de P. Dulfu şi multe din anecdotele lui
Speranţă
    In cl. V a liceului profesorul G. Precup, după ce am învăţat
pe dinafară poezia Bărăganul de V. Alecsandri şi am analizat-o,
ne-a lăsat să o schimbăm acasă în «proză poetică». A relevat
lucrarea mea ca cea mai reuşită. Dar această recunoaştere nu mi-a
dat încă niciun impuls să scriu.
    Tot prin cl. V, citind nuvelele lui N. Gane, după ce citisem
pe C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, Alecsandri, am rămas adânc
impresionat. îmi aduc aminte, că la sfârşitul cărţii, cum eram sin-
gur în grădina gazdei la care şedeam, nu m’am putut stăpâni
să nu spun cu glas tare: « Ce fericit eşti Gane ! ».
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
51°
    Totuşi n’am avut niciun îndemn, n’am simtit nicio necesitate
de a scrie proză în clasele superioare ale liceului. Ci, am încercat
versuri, la societatea de lectură din cl. VII-VIII. Tot versuri am
publicat pentru întâia oară în foiletonul ziarului «Unirea » din
Blaj, la sfârşitul cl. VUI-a. Era o descriere, un tablou din natură,
din amintirile primei copilării, un subiect pe care l-am tratat mai
târziu în proză, în altă formă, în schiţa: Cula Mereuţ. Poezia publi-
cată începea aşa:
     Par’că-1 văd ş’acum sermanul, palid şi cu glugă în spate
     Mergea ’ncet în urma turmii, slab; privirile plecate
     In pământ.
    Vr’o doi, trei ani m’am necăjit mereu cu versuri, care mă
atrăgeau mai ales prin ritm şi rimă. Am scris şi ode ocazionale
la serbări şcolare, şi una la împlinirea alor două sute de ani dela
unirea cu Roma. Aproape toate s’au publicat în «Unirea » din
Blaj, cele mai multe subt pseudonimul «Alfius », nume împru-
mutat dintr’o odă de Horaţiu în care se preamăreşte viaţa câm-
penească. Două-trei, cele mai bune din câte am scris, între care
« Legenda slavă » s’au publicat în « Sămănătorul » prin 1902-903,
pe când eram student în teologie la Universitatea din Buda-
pesta.
    Aş putea spune că dela ieşirea din sat, şi mai ales din petre-
cerea în singurătatea naturii, până la contactul mai intens cu
lectura liberă, nu cu cea din cărţile de cursuri, — şi mai ales până
la contactul cu literatura poporală, — am trecut printr’un pustiu.
Nu-mi amintesc de nicio impresie puternică. Nu-mi aduc aminte
să mă fi însufleţit de ceva în chip deosebit.
    Trăiam tot retras, rar intram în jocurile colegilor, în clasă
păzeam banca, nu mă băteam, pregăteam conştiincios lecţia. Rugă-
ciunile mi le spuneam şi acum regulat, deşi nu am impresia că
aş fi fost stăpânit de un sentiment deosebit religios. In legătură
cu această lăture a sufletului reţin numai două momente dela
vrâsta până la 14 ani.
    Duminica se predica regulat la biserica Catedrală. Când era
câte-un predicator bun, care vorbea frumos şi cu căldură, mă
însufleţeam şi doream să vorbesc eu în locul lui. Mi se şi înfiri-
pau cuvintele predicii în fantasie.
MĂRTURISIRI
541
    Se pare că între vrâsta dela 13-15 ani se născuse în mine o
slăbiciune: doream pentru mine orice lucru frumos vedeam la
altul. Şi nu atât pentru mine, cât pentru întreaga noastră familie.
Vedeam o pereche de boi frumoşi, o casă nouă de piatră, pământ
roditor, şi de toate îmi venea să spun: « Ce bine ar fi să fie ale
noastre ».
    Reţin că odată, însoţind pe tata la moară, pe lângă carul plin
de saci, neliniştit de această dorinţă, care nu-mi plăcea, am început
să spun rugăciuni ca Dumnezeu să o depărteze dela mine, să mă
scape de ea. Şi într’adevăr am scăpat pentru totdeauna.
    Din clasa a V-a de liceu, în care intrasem cu patrusprezece
ani împliniţi, au început să-mi placă deodată toate materiile de
învăţământ. Singură limba ungurească îmi făcea greutăţi mai
mari.
    In cl. V-a încetaseră doctrinele seci, uscate, din liceul inferior:
învăţam istorie, botanică, zoologie, stilistică, retorică, traduceam
dih clasicii latini. Gramatica o mai învăţam numai pentru limba
greacă; propunerea ei începea în cl. V-a. Dar începură deodată
să mă intereseze în mare măsură şi matematicile, geometria şi în
deosebi fizica.
    Simţeam uneori o mare încântare mirată când prin ştiinţele
ce studiam îmi părea că se deschid perspective nemărginite de a
vedea în lume şi în vieaţă. încă în cl. IV-a am fost notat cu foarte
bine la toate materiile, ceea ce cred că nu am meritat decât înce-
pând cu cl. V. Am fost de-acum mereu între cei 5-6 elevi mai buni,
până la bacalaureat.
    In scurtă vreme, în liceul superior, am citit toată literatura
românească începând dela Văcăreşti până la Coşbuc şi dela Ne-
gruzzi până la Slavici şi Vlăhuţă. Am citi letopiseţile lui Kogăl-
niceanu, « Cuvinte din bătrâni » a lui Haşdeu, şi am rămas mirat
şi încântat de aroma limbii bătrâneşti, din cronici, zapise şi căr-
ţile lui Coresi.
    Aceste trei peceţi pe sensibilitatea mea estetică: natura mai
întâi, literatura poporală şi cultă, literatura şi mai ales limba
veche.
    De M. Eminescu nu m’am legat până mai târziu. Şi ceea ce
mi l-a descoperit în toată măreţia sa au fost satirile sau scrisorile
lui. Citindu-le mi-au făcut impresia unei arhitecturi grandioase
542
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
plină de rezonanţe uimitoare. Poetul zilei începuse a fi G. Coşbuc,
totuşi eu învăţam multe versuri pe dinafară din Eminescu şi
Vlahuţă. Recitam cu predilecţie « Strigoii».
    Cu literaturi streine în acest restimp n’am luat contact decât
cu materialul clasic ce-1 traduceam în şcoală: Odiseia, Uiada,
Eneida, Tit Liviu, Horaţiu, Tacit, Ovidiu,—apoi Goethe: Her-
mann şi Dorothea, Schiller, Ulmann, Petofi, Arany.
    Prin fragmente traduse în româneşte am început a pătrunde
în tainele literaturii indice (Mahabharata, Ramayana, Sacuntala)
în Divina Comedie, în Cervantes. Literatură originală în alte limbi,
până la absolvirea liceului, n’am citit. Nici astfel de cărţi nu ştiu
să fi avut în bibliotecă, nici nu le căutam, din simplul motiv că
nu ştiam nici ungureşte nici nemţeşte, în măsura de a putea citi
fără greutăţi şi dicţionar în aceste limbi.
    Din literatura franceză sau rusească n’am citit nimic în tradu-
cere românească, până după luarea bacalaureatului.
    Cu alţi doi, trei colegi discutam aproape tot ce citeam şi citi-
sem cu toţii acum din doască în doască literatura română, chiar
şi studiile de critică literară: Kogălniceanu, Maiorescu, Gherea,
urmărind cu râvnă revistele literare care apăreau pe vremea aceea.
Ştiinţele exacte şi cele naturale descopereau alt rând de frumuseţi
ale vieţii, pentru mine erau a doua revelaţie intelectuală. După
ceea ce mi se făcuse — material — în prima copilărie. Literatura
descoperea adâncimile şi micimile vieţii omeneşti. Iată dar un
hotar nemărginit pentru gând, imaginaţie, înţelegere, în cea mai
spiritualistă epocă din viaţă, vrâsta dela 14-20 ani. Mă cufundam
cu încântare în cercetarea şi contemplarea orizonturilor ce se des-
chideau fie în natură, fie în sufletul omului. Instrucţia propriu
zisă îşi lua ceasurile ei strict necesare pentru pregătire, în scu-
fundarea în singurătate şi izolare.
    Mă dusese departe, fără mult raţionament, această nouă încân-
tare ce se revărsa în mine prin cunoştinţele noui şi prin cufun-
darea în sufletul omenesc, până odată...
    Până când într’un ceas negru am fost paralizat de senzaţia şi
conştiinţa puternică ce-mi spunea, un şuer de vânt îngheţat:
Nu ştii nimic; Care e rostul tuturor lucrurilor ? Care e rostul
vieţii î Ce eşti tu ? Care e rostul tău în lume ? Există Dumnezeu ?
Există în om spirit nemuritor ?
MĂRTURISIRI
543
    Dacă închinarea mea zilnică, cercetarea bisericii, alergarea în
necaz la rugăciune, a fost religiozitate şi credinţă reală, nu ştiu;
dar că nu mi-au fost de mare folos în vrâsta critică a formării
concepţiei despre lume şi vieaţă, sunt sigur.
    Intre 14-18 ani am crescut în puterile spirituale, preocupat de
probleme de gândire, estetice, morale, în aşa măsură încât aproape
mi se închisese sufletul pentru frumuseţile naturii. In vacanţă
colindam cu ziua de cap pădurile, câmpurile, dar mereu cu gân-
dul departe, chinuit de probleme. Mi-aduc aminte că în cele 4-5
vacanţe mari, din anii ultimi de liceu, doar de două sau trei ori
m’am dus până ’n Măgura mare, anume să văd asfinţitul soarelui
în stâncile de aur roşu ale munţilor Apuseni.
    Neliniştile vieţii sexuale, neclare, tulburătoare, tot dela această
vrâstă mi se înfăţişează mai întâi într’un sentiment de adorare
a fetiţelor dela internatul şcolii secundare din Blaj, nu a uneia,
a tuturor. îmi lăsau sensaţia unor fiinţe deosebite, cu totul streine
şi altfel decât noi băieţii. Le înconjura misterul, o aromă deose-
bită care părea că umple şi grădina în care le auzeam cântând
şi le vedeam, printre arbori, jucându-se în rochiţele lor minu-
nate. Şi-mi părea că toate sunt frumoase. Cred că nu am vorbit
totuşi nici cu trei din ele câtă vreme am fost la liceu. Trăiam
retras şi eram mereu timid. Nu ştiam ce-i timiditatea numai când
trebuia să răspund în clasă, în slujba ce-o aveam acum. Iar în
relaţiile cu oamenii mi se deschidea gura şi eram cutezător numai
după ce beam un pahar de vin. Căci de pe la 17 ani beam uneori
câte-un kg.-două de vin cu colegii, acasă, sau, bine ascunşi, în
vr’un birt.
    Cu fumatul mă obicinuisem de mult.
    In acest restimp am avut simpatii mai pronunţate, dar trecă-
toare şi numai dela distanţă, pentru vr’o două fetişcane.
    Dar instinctele vieţii sexuale s’au apropiat apoi cu neliniştea lor
nu numai în această formă mistică. Am avut de furcă cu ele; mă
întristau şi mă coborau în faţa conştiinţii, a propriei mele judecăţi.
    Mai uşor, mai curat, mai liber, mă simţeam şi acum în mijlocul
naturii, deşi nu mai era libertatea şi risipirea din prima copilărie.
    Pe lângă eternele probleme ale existenţei, dădea acum năvală
să-şi afle explicarea legea binelui şi a răului. Originea răului, în
noi şi în lume.
544
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Ultimii trei ani de liceu şi cei dintâi doi ani de teologie au
purtat pecetea unui sbucium sufletesc continuu, în căutarea unui
punct de razim, a unui înţeles pentru vieaţa mea şi a lumii. Au fost
zile, luni şi ani trişti şi grei. Nu mă gândesc bucuros la ei. Cercu-
rile luminoase în această mare întunecată se formau numai prin
cufundarea în studiu, sau în vr’o lectură ce mă absorbea şi făcea
să-mi uit de mine, de gândurile şi frământările mele.
    De când am început a gândi logic, nu mă puteam încredinţa
asupra adevărurilor de credinţă în care am crescut. Nu era o totală
negare, sau necredinţă, dar nicio siguranţă. Starea spiritului cea
mai primejdioasă. Educaţia şi practica religioasă de acasă, din
şcoala secundară, din cei doi ani de universitate, trăind în seminar
şi disciplină catolică, nu mi-au putut ajuta să-mi birui nesiguranţa.
Dimpotrivă; în seminar ajunsesem să critic multe din practicele
religioase catolice, învinuind în mine şi în faţa altora de ipocrizie
religioasă pe superiori şi colegi. Nu credeam în ele, nu mă puteam
obicinui cu ele. In primul an de teologie am scris tatei că mă
întorc acasă.
    Anul al doilea, tot aşa de greu, de neliniştit, şi fără o zare de
lumină. Intrând în seminar, n’am mai citit literatură. Nici nu aveam
la îndemână de cât câteva ziare româneşti. Cu Ungurii nu ne împrie-
teneam. Nu eram membri în societatea lor literară. Nu împrumu-
tam cărţi din biblioteca lor. De altfel nici acum nu-mi plăcea
să citesc ungureşte. Mi-a părut incontinuu, până azi, o limbă
împotriva firii. Biblioteca celor 15 clerici români câţi erau acolo,
se compunea din cărţi bisericeşti şi puţine istorice.
    Dar îmi dădea de lucru însuşi studiul, în latineşte, al doctri-
nelor teologice. Toate materiile, afară de logică, psihologie şi meta-
fizică, îmi părură absurde în primii doi ani. Toate presupuneau
ca temeiu credinţa, convingerea sinceră şi intimă, în existenţa lui
Dumnezeu şi în existenţa sufletului nemuritor al omului. Fără
această convingere tot studiul teologiei era într’adevăr o absurditate.
    După cinci ani de frământare, de sbucium, de pesimism,
încolţit şi de neliniştile instinctului sexual, marea revelaţie a venit
dintr’odată, într’o clipită, fără să ştiu că aş fi pregătit-o prin ceva.
    In realitate nu a fost o revelaţie, ci două: m’am descoperit
şi pe mine, fiinţa nematerială, şi misterul lumii: existenţa lui
Dumnezeu.
MĂRTURISIRI
S4S
    Cum s’a întâmplat minunea nu-mi pot da seama. învăţam
dogma despre conservarea lumii prin Dumnezeu şi mă oprisem
la un citat al manualului latinesc din Sf. Vasile cel Mare, în
care marele autor al bisericii răsăritului spunea că sunt fericiţi
aceia care nu numai cred ci li se dă dar să şi înţeleagă. Am citit
citatul şi mi-am ridicat privirile la lampa de gaz deasupra mesei
la care lucram. Pentru ce arde ? mi-a venit dela sine întrebarea,
Aşa a fost începutul, apoi într’o judecată fulgerătoare, mai de
grabă o intuiţie, am ajuns la cauza finală a lucrurilor şi a existenţei,
şi la descoperirea spiritului meu care parcurse acest drum ful-
gerător, la conştiinţa de mine însumi cel spiritual, deosebit de mate-
ria de care eram legat şi prin care acţionam.
    Lăudată să fie de-a-pururea Existenţa prin sine, Atotputernicul
şi Vecinicul, care s’a milostivit să-mi trimită lumina 1
    După cinci ani de sbucium eram în sfârşit om. Ce om ? Poate
un zău tinăr pe care-1 încânta şi-l fericea cunoaşterea, apropierea,
contactul cu Eterna fiinţă.
    Fericirea aceasta, cea mai mare din viaţa mea, a mai fost
tulburată vr’o jumătat’ de an de un singur lucru: descoperirea,
conştiinţa de mine cel spiritual, deosebit de materie, fusese atât
de sguduitoare încât mereu eram atras să privesc în mine însumi,
să separ cele două firi din mine. Am băgat repede de seamă că
această privire lăuntrică prea stăruitoare, prea cutezătoare, până la
suprafaţa inconştientului, nu-i sănătoasă. Ajunsesem nervos, nu
puteam dormi. Credeam că eram bolnav de nervi, că fenomenul
nu s’a mai petrecut cu altcineva, că e ceva împotriva firii.
    încordarea voinţii nu mi-a fost de ajuns să nu mai privesc
în prăpastia spiritului propriu. Atunci am luat în ajutor rugă-
ciunea. Cred că era întâia rugăciune conştientă. Către Unul pe
care acum îl ştiam, dela unul care acum se cunoştea. M’am rugat
zilnic, săptămâni de-a-rândul, până ce am biruit cu desăvârşire
aceea închinare bolnăvicioasă care începuse.
    De-acum eram cu totul — mântuit: bucuros de viaţă, împăcat,
tare, gata de muncă şi de luptă. îmi venea să îmbrăţişez pe toată
lumea. Toţi superiorii, toţi colegii, mi-au devenit simpatici. Nu
mai eram preocupat de scăderile altora, eram gata să explic slăbi-
ciunile tuturora, să iert. începu să-mi fie drag şi milă de oameni.
Devenisem creştin, bun de cleric, de preot.
                                                                          e
546
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Şi toată această fundamentală schimbare o datoram acelei clipe
de iluminare. Cred acum că a fost harul lui Dumnezeu Tatăl,
despre care zice Mântuitorul: «Nimeni nu poate veni la mine,
dacă nu-1 va trage pe el Tatăl meu ».
    Cred că posibilităţile credinţei şi ale concepţiei creştine asupra
lumii şi vieţii se adunaseră în spiritul meu an de an, din întâia
copilărie până acum; a lipsit însă puterea care să le coordoneze,
luminându-le, şi să le pună în rânduri de bătaie.
    După ceasul cel mare nu mi-a fost greu să mă pun de acord
cu toate dogmele Bisericii, ceea ce singură educaţia religioasă şi
cursurile făcute de profesori la universitate, n’au putut avea ca
rezultat. Toată tăria vieţii mele a izvorît din împăcarea cu lumea şi cu
viaţa, izvorîtă din credinţa şi concepţia creştină asupra lumii şi vieţii.
    Nu sunt sigur întru cât confesiunea însăşi a putut avea o parte
în ajungerea la credinţă. Cred mai de grabă că ajungerea la o con-
vingere conştientă se poate face numai prin sbucium personal şi
în creştinism, prin intervenţia graţiei divine, a harului Dumnezeesc.
    Dela ajungerea la lumină, la siguranţă şi la pace, mi-a plăcut
seminarul, mi-au plăcut toate slujbele, studiul teologiei. Şi am
regretat când s’au împlinit cei patru ani. Mi-aduc aminte de o
singură mare zguduire, pricinuită de-o lectură bisericească. Era o
cuvântare asupra numărului celui puţin al aleşilor, cred că de Fene-
lon. Ea m’a revoltat în aceeaşi vreme şi n’am citit-o până la sfârşit.
    Volume de literatură română sau străină n’am citit câtă vreme
am fost în semninar. Nu aveam la îndemână, dar nu aveam nici
timp. Citeam însă ziarele româneşti şi două-trei reviste în timpul
liber. Era mult de studiat pentru cursuri, apoi multe acte de pie-
tate, devoţiuni religioase ne umpleau ceasurile zilei. Seara la cea-
surile 9 trebuia să fim în dormitor pentru a ne putea scula dimi-
neaţa la 5 y2.
    In anii cei doi dintâi de teologie mai trimiteam la « Unirea »
din Blaj încercări de versuri, acestea cu nuanţe din preocupările
mele spirituale, acum. Ba unele aveau nuanţe satirice. îmi aduc
aminte de versurile:
               In lături Aristot şi tu Virgile
               Azi fetele sunt universitare
               O Xenofoană văd între copile.
MĂRTURISIRI
547
    In anul al treilea, cred, cetisem un volum de schiţe umoristice
scris de Virgil Oniţiu, fostul director al liceului din Braşov. Le
publicase sub pseudonimul « Sorcova ». Umorul lor mi-a plăcut
aşa de mult încât întâia proză pe care am scris-o era schiţe în
felul celor citite, satirice, umoristice, şi le-am publicat într’o
serie de foiletoane în ziarul « Drapelul» din Lugoj, redactat de
Yaleriu Branişte, sub pseudonimul « Potcoavă », cred că prin anii
1902—1903.
    Intr’una din schiţe făceam — în linii exagerate — portretul
unui coleg de seminar român şi el, citindu-1, s’a recunoscut şi s’a
înfuriat aşa de rău încât era să mă bată.
    Niciodată nu mi-am dat seama cum şi când observ lumea din
jurul meu. Am impresia că senzaţiile şi impresiile s’au scurs şi
se scurg în spiritul meu în chip inconştient, într’un mod oarecum
firesc, aşa cum auzim ori vedem. Din păţania cu acel coleg mi-am
dat mai întâi seama că trăiesc şi observ realitatea.
    Tot în acest răstimp am publicat câteva poezii şi în « Sămănăto-
rul», între care « Legenda slavă », care mi-aduc aminte că înce-
pea aşa:
               Sus în palat sunt capete pierdute
               Şi sfetnicii şi-ai oştii ghinărari
               Iar împăratul de trei zile mute,
               înţepenit în tronu-i de stejar:
               De-un craiu, dujman hain, venit-a veste,
               Şi-i el bătrân, prea tânăr fiul este.
    Era, cred, întâia poezie pe care am scris-o dintr’o dată cu o mare
uşurinţă, deşi avea pare-mi-se vre-o 15 strofe. îmi veni în suflet
într’un ritm de muzicalitate, şi versurile se întruchipau parcă dela
sine. Era întâia în care nu căutam anume ritm şi rimă. Dar a fost
şi ultima.
    Am trecut la încercări în proză.
    Schiţele publicate în « Drapelul » nu am avut şi nu am sen-
timentul că sunt literatură. încercările literare în proză au fost
determinate de-o nouă încântare estetică, de-o adevărată însufle-
ţire. De « Sămănătorul ». Şi anume: de proza literară a lui M.
Sadoveanu, I. Ciocârlan, Sandu Aldea. Şi, mai precis: de stilul
nou, fraged de tinereţe, viu şi colorat, cu mare putere de a descrie
                                                                 6»
548
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
natura şi aspectul extern al oamenilor, — tocmai ceea ce păstram şi
eu mai adânc în suflet, în chip inconştient, din prima mea copilărie.
    Citeam cu mare bucurie şi însufleţire revista săptămânală,
dar mai ales bucăţile literare ale autorilor amintiţi. Le citeam şi
de mai multe ori. Uneori cu glas tare, în grădină, în faţa clericilor
români, care, aproape toţi erau de asemenea însufleţiţi de Sămă-
nătorul, de proza cea nouă, dar mai ales de articolele d-lui N.
Iorga, care îmi plăceau şi mie foarte mult.
    Cred că noutatea, frăgezimea, bogăţia limbii în descrierea
naturii şi a oamenilor m’au determinat să încerc proza literară.
Simţeam acum o dorinţă, un avânt să încerc şi eu, ceea ce nu a
fost cazul când am citit pe ceilalţi prozatori români: Negruzzi,
Gane, Slavici, Creangă, Ispirescu, Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu.
    Şi într’o seară, în ceasul de studiu, m’am trezit scriind şi rămâ-
nând aşa de cufundat în lucrare, încât n’am băgat de seamă că
trecuse ceasul nouă, că sala era goală, clericii plecând la culcare.
M’am trezit şi m’am oprit din scris numai când un superior îşi
întindea bastonul peste masa mea de scris spunându-mi:
    — Ce faci dumneata aci ?
    Mi-era cald. Scrisesem mult şi în continuu. Erau ceasurile
unsprezece.
    In seara aceea am scris schiţa Hoţul, deşi, de publicat, în « Lucea-
fărul » cred că am publicat mai întâi, schiţa Mistreţul, — amân-
două din impresiile primei copilării. In Hoţul am pornit dela o
veche casă de pădurar care era nu prea departe de căsuţa noastră
dela Tufe, pe care însă am situat-o unde era căsuţa noastră. Punctul
de plecare în scrierea schiţelor Mistreţul, Cula Mereuţ, sau Că-
prarul, Librarul şi al celor mai multe publicate în volumul « Dela
Ţară » a fost amintirea şi mai ales emoţia amintirii din întâia copi-
lărie. Erau icoane care se ridicau în suflet, pline de duioşie. M’a
robit în primele încercări înfăţişarea materială, sensitivă, a subiec-
tului şi nizuiam la o înveşmântare frumoasă a lui, după pilda
stilului nouilor scriitori. Totuşi povestirea, sau descrierea se des-
făşura parcă dela sine. Nu căutam anume fraze şi expresii deşi
doream să dau haină proaspătă povestirii, ci ele se năşteau uşor
din emoţia spiritului şi din lucrarea închipuirii care-mi aducea
înainte tabloul respectiv, — adeseori completat, perfecţionat cu
amănunte, cu note, care nu erau în realitate amintiri.
MĂRTURISIRI
S49
    Emoţia de care pomenesc, şi în lipsa căreia n’am putut scrie
niciodată decât foiletoane de-o zi, nu pot să o definesc mai precis.
Era un fel de înduioşare în faţa subiectului, înduioşare care închidea
în sine şi un fel de tristeţe şi de gravitate. Ea năştea din latura cu
care se apropia mai întâi de mine subiectul, sau sâmburele în jurul
căruia creştea întregul fruct. Ce era acea faţă a subiectului ? Aş
putea spune: un aer, o aromă deosebită, ce se ridica din frumos,
din tragic, din conflictul între bine şi rău, dintre drept şi nedrept,
moral şi imoral.
    Era necesar ca orice subiect să-mi fie drag, să ajung cu el
în prietenie şi intimitate, pentru a-1 putea lucra. Nu ştiu 1 îmi
pare uneori că un sentiment de milă, sau poate de-o largă înţele-
gere, îmi făcea simpatice şi motivele antipatice subt aspect estetic
sau etic.
    Cu un cuvânt: dela început am avut nevoie de o însufleţire
pentru a scrie. Când ea nu se prezenta, ştiam că în zadar mă aşez
la masă: sau nu voiu putea scrie, sau voiu scrie prost, chiar dacă
ştiam ce am să lucrez. Şi    emoţia sau însufleţirea   nu venea nicio-
dată la dorinţă, sau                                                   la poruncă. Ci când îi trăznea ei prin cap.
Ea venea împreună      cu o  întreagă dispoziţie, cu     o putere nouă,
cu o facultate nouă    de a  vedea.  De a simţi, de       a compune din
câteva elemente, din câteva note, o întreagă povestire, un întreg
tablou.
    Niciodată nu mi-am dat seama de unde izvorau, cum se năş-
teau înlănţuite episoadele, şi cum veneau anume să se potrivească
unul la celălalt, în nota întregii lucrări. Adeseori mă opream la
punct cu senzaţia că nu ştiu cum să continuu. Dar în clipa urmă-
toare, sau până îmi răsuceam o ţigară, continuarea se înfiripa
dela sine.
    Deşi aveam în cap, şi uneori pe hârtie, în linii mari, scheletul
unei lucrări, cum se va umplea spaţiul dintre aceste linii nu
ştiam niciodată.
    In urma unei îndelungate experienţe am ajuns şi eu la con-
vingerea, ca şi alţii, că puterea de intuiţie, creaţie literară, ca orice
creaţie, pe lângă calităţi de impresionabilitate şi rezonanţe adânci
înnăscute, mai este şi un dar care nu ştim de unde vine. Eu,
personal, cred că e un har dela Acela carele e creatorul prin
excelenţă.
55°
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Totuşi sensibilitatea înnăscută, puterea de intuiţie şi aşa zisa
inspiraţie, care sunt temeiurile operei literare, nu sunt de ajuns.
Mai e nevoie de multă voinţă.
    Foarte rareori m’am aşezat la masa de scris cu plăcere, chiar
când aveam dispoziţia necesară. începutul e de fiecare dată greu,
penibil, cel puţin pentru mine. Când am scris romanele, în fiecare
dimineaţă simţeam un adevărat chin, uneori un fel de duşmănie,
să mă aşez din nou la masă. Şi mă plimbam prin cameră câte-o
jumătate de ceas ori mai mult, până biruia voinţa de a continua.
    Deşi vr’o două dintre romane, Legea minţii mai ales, le-am
purtat în cap de pe la 24 de ani, nu am cutezat să mă apuc de
scrisul lor din conştiinţa limpede că trebue să ajung mai bărbat,
pentru a avea voinţă mai tare. îmi păreau prea grele, şi nu mă
bizuiam pe puterea mea de voinţă. Numai prin anul al treizecilea
a vieţii am început să le pun pe hârtie.
    Greu era începutul, dar nu tot aşa continuarea. După ce mă
hotărâm să şed la birou şi scriam întâile rânduri, sau mai ales
prima pagină, celelalte ceasuri de lucru erau uşoare. Sau mai
exact, scriam uşor fără nicio sforţare. De obiceiu lăsam din seara
precedentă o frază sau o imagine neterminată, ştiind că aşa voiu
putea continua mai uşor.
    Romanele le-am scris continuu, lucrând de dimineaţa dela cea-
surile opt, până după masă la 6-7 în câte 30—40 de zile. Pauzele
care le făceam — necesare din pricina slujbei şi a necazurilor vie-
ţii — mă iritau şi-mi pricinuiau reînceperi şi mai trudnice.
    In primele schiţe şi povestiri, în cele dintâi 4-5 volume, eram
mai puţin preocupat de psihologia personagiilor, ci mai mult de
înfăţişarea lor externă, de icoana lor, şi de cadrul ce li-1 dam.
Dar cu cât trecură anii am fost tras irezistibil tot mai mult spre
adâncirea sufletului, fiindu-mi, în timpul scrisului, aproape impo-
sibil să mă mai grăbesc şi să mă îngrijesc de formă, de stil.
    Şi schiţele, povestirile, nuvelele le-am scris dintr’o suflare.
    Rareori am revenit asupra celor scrise. N’am transcris niciun
manuscris, doar pagini din ele. Toate volumele sau schiţele mele
s’au publicat după primul şi singurul manuscris.
    Nu-mi pot da seama nici acum pentru ce nu reciteam ce am
scris decât în tipar, deşi îmi dădeam seama că nu fac bine. Poate
din motivul că însufleţirea mea pentru lucrare dispărea în clipa
MĂRTURISIRI
55i
în care era terminată. Şi dispărea parcă şi interesul pentru ea. Poate
mă temeam că nu-mi va mai plăcea. Eram mulţumit, satisfăcut că
am isprăvit.
    La temeiul scrisului meu a fost emoţia estetică, şi poate mai
mult, emoţia etică, mai ales după ce fusesem atras de adâncimile
sufletului omenesc.
    Mi s’a adus acuza că sunt un scriitor cu tendinţe moralizatoare,
ieşind astfel în unele lucrări, din domeniul artei. Nu mă gândesc
să mă apăr, ci să mă explic.
    Pentru mine, începând dela vrâsta de 21-22 ani cea mai înaltă
frumuseţe omenească, e frumuseţea spirituală, armonia şi desă-
vârşirea vieţii spirituale. Şi lupta cea maf de preţ, e lupta pentru
această desăvârşire. După cum am rămas adânc impresionat în
faţa frumuseţii naturii, cu rezonanţe sufleteşti care nu se sting,
ci se adaugă mereu; după cum m’am înduioşat şi m’am însufleţit
în faţa unui om frumos, a unei clădiri monumentale, sau auzind
un cântec armonios, tot aşa m’am emoţionat în faţa oricărei cali-
tăţi frumoase a sufletului omenesc. Am admirat pe cei puternici
de voinţă, m’am simţit neînsemnat în faţa spiritelor mari, am fost
pătruns de bunătatea, dreptatea, cinstea descoperită la alţii. Şi m’a
încântat mai ales lupta dată de omul conştient pentru ca în el
să birue binele asupra răului, poruncile superioare ale vieţii,
asupra instinctelor oarbe. Această luptă m’a impresionat poate şi
mai mult decât un peisaj frumos, un apus sau răsărit de soare,
sau un cântec frumos.
    Ori eu mi-am dat seama de foarte tânăr că oamenii nu sunt
aşa de răi, în majoritatea lor, cum se arată, sau cum îi crede lumea.
Faţă de slăbiciunile fatal legate de firea noastră am simţit o tot
mai mare milă. Am ajuns, de tânăr, la convingerea, că oamenii
sunt mai de grabă nenorociţi decât răi.
    Şi am descoperit, din intimitatea sufletească dintre preot şi
om, cât de mulţi sunt aceia care sunt dornici de a fi curaţi, drepţi,
buni, şi cât de mulţi luptă în viaţă pentru aceasta ţintă. Am mai aflat
că aproape toţi sunt nemulţumiţi cu ei înşişi lăsându-se biruiţi de rău.
    Am văzut în viaţa de toate zilele oameni harnici, cinstiţi, curaţi,
buni, şi între ţărani şi între intelectuali. Am văzut în realitate pilde
de jertfa de sine, şi pentru familie, şi pentru binele satului, şi
pentru al neamului.
5$a                 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    In faţa tuturor acestor virtuţi, a luptei pentru cucerirea lor,
eu am rămas tot atât de impresionat ca şi în faţa frumosului de
altă natură. Ba am simţit în el cel mai înalt grad al esteticului.
După cum cred şi azi că este, în realitate.
    Emoţia, însufleţirea, au stat la temeiul scrisului meu. Sunt eu
vinovat dacă emoţia în faţa frumosului etic mi-a pus condeiul în
mână ? Sunt eu vinovat dacă vieaţa, realitatea e aşa cum este —
plină de oameni în care poruncesc instinctele şi de alţii în care
porunceşte raţiunea, conştiinţa, legile vieţii lor spirituale ?
    Sau, doar viaţa se reduce la zbuciumul provocat de pofta
ochilor, pofta trupului şi trufia vieţii ? Nu e, în aceeaşi vreme, o
uriaşă încleştare pentru biruinţa dreptăţii, a binelui, a frumosului,
a păcii, a armoniei ? Să fie oameni, din carne şi oase, numai cei
dintâi, iar exemplarele cele mai splendide ale umanităţii să fie
numai umbre, sau idealuri care nu au ce căuta în creaţia artistică ?
Nu ! Sunt şi aceştia din carne şi sânge, dar pătrunşi de propria
lor spiritualitate. Ei trăiesc cu noi, între noi, şi au dreptul şi ei
la viaţa artei ca şi aceia care nu s’au ridicat încă din lanţurile
instinctelor primordiale.
    Aşa dar în viaţă sunt tipuri reale şi aceia care luptă pentru
desăvârşirea lor şi a societăţii. Fiind impresionat de ele, ca şi de
un hoţ de cai sau de un doctor mincinos, şi aducându-le în lite-
ratură, eu n’am urmărit anume tendinţe, ci am descoperit o latură
a vieţii celei frumoase, asupra căreia prea puţini se opresc, nu o
cunosc, mai ales nu trăiesc în ea şi nu o înţeleg, şi de aceea le
pare tendenţioasă.
    O doctrină filosofică poate înălţa sau înfrânge spiritul cuiva.
Şi el va duce o viaţă reală, senină sau întunecată, după partea
ce i s’a adăugat sufletului său.
    Poate cineva crede că religiunea creştină nu poate determina
felul nostru de viaţă ? Şi că nu sunt oameni reali, în carne şi oase,
care pot ajunge la un grad de sfinţenie, de desăvârşire sau cel
puţin la o viaţă armonioasă prin năzuinţă, voinţă şi luptă? Sau
numai este om acel care crede în Dumnezeu, în nemurirea sufle-
tului, care îşi stăpâneşte instinctele ?
    Eu cred că e omul cel mai preţios şi pentru el şi pentru socie-
tate. Şi îndată ce el este o realitate, nu are dreptul să intre în rea-
lizările artei ?
MĂRTURISIRI
553
    Eu cred că ai şi datoria, frumuseţea spirituală fiind cea mai
înaltă, cea mai specific omenească. Dar, prin absurd, să presu-
punem că lumea e plină numai de oameni care luptă pentru pâine,
bani, femeie, poziţie socială, şi că un singur ins, artistul respectiv,
ar avea viaţa împletită din luptele spiritului cu ţinta desăvârşirii,
îndată ce această unică credinţă e reală, nu poate artistul să se
exteriorizeze în artă pe sine însuşi ?
    Am notat până aici drumul meu spre literatură şi înrâuririle
literaturii naţionale, poporale şi culte. Până la proza nouă din Semă-
nătorul, creaţia poetică naţională m’a încântat, m’a însufleţit, însă
nu m’a îndemnat să încerc a scrie nici Negruzzi, nici Gane,-nici
Duiliu Zamfirescu, Slavici, Odobescu sau Vlahuţă, Brătescu-Voi-
neşti, şi după ce am început a scrie, nu mi-a trecut niciodată prin
cap gândul să-i iau de model, cel puţin în felul de tratare al pove-
stirilor. Proza Sămănătorului mi-a dat şi întâiul îndemn de-a scrie,
şi mi-a oferit şi modelul. Am voit, mi-a plăcut să scriu în genul
prozatorilor tineri dela Sămănătorul. Aveam uneori impresia că
scriu ca ei, deşi mai târziu mi-am dat seama că în puţine i-am
putut imita, şi că, subt înrâurirea lor, am pornit totuşi pe un
drum al meu. După o serie de schiţe şi povestiri, nu m’am gândit
mai mult să-i imitez, deşi scrisul lor deştepta subiecte din expe-
rienţa mea, si îi citeam mereu.
    Mai ales după ce am început a fi atras de problemele sufleteşti
şi de realităţile rezultate din lupta aspră a vieţii, m’am tot depărtat
de romanticismul lui Hoţul sau Căprarul, şi am ajuns la un rea-
lism care uneori mă lovea pe mine însumi prin brutalitatea lui,
cum sunt multe bucăţi din «In întuneric »: Prăjinel, Copilul Chivei,
Fişpanul, etc.
    Din prozatorii dela Sămănătorul, M. Sadoveanu mi-a rămas
scriitorul cel mai iubit până azi. Cu el descopăr mereu noui fru-
museţi ale naturii, care parcă au trăit şi în mine însumi, dar
nu le-am văzut.
    Nu am simţit nicio înrâurire din literatura maghiară sau
germană, din care, de altfel, nu am citit mult. In original cred că
nu am citit nicio operă întreagă din aceste literaturi.
    In seminarul din Budapesta am început să citesc franţuzeşte
sau, mai exact, să învăţ în particular. Dar, la vrâsta aceea n’am
554
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
                             citit în original decât «Telemac» de Fenelon, şi «Athalia». Ajuns
                             preot la sat, nu am mai citit decât româneşte, până prin 1911.
    Nu am avut talent pentru învăţarea limbilor streine. Aşa că
ce cunosc din literatura universală, cunosc numai din traducerile
în româneşte şi în ungureşte.
                             Pe marii autori francezi şi ruşi i-am cetit mai întâi în traducere
                             ungurească. Abia acum cutez a ceti în original literatură franceză.
    Aveam tipărit în volume, sau material apărut prin reviste
pentru 4-5 volume, când am luat mai întâi contact în aceeaşi
vreme, cu marii prozatori francezi şi ruşi.
    Până la ei pot afirma că aproape nu-mi puteam da seama de
marea valoare a prozei literare, a povestirii mari, a romanului,
însăşi viaţa şi-a deschis porţi nouă pentru mine. începusem Să
pipăi imensitatea luptei vieţii, nesfârşita ei bogăţie şi variaţie,
culmile şi prăpăstiile ei.
    Citirea lui Balzac, Flaubert, Zola, Tolstoi, Dostojevschi, Gogol,
Gorki, a fost pentru mine ca o lovitură de măciucă, după care am
rămas un răstimp zăpăcit, desorientat, înfrânt.
    Ce zădărnicie mai era să încerci să scrii, când existau operele
scriitorilor pomeniţi 1 Când aflai aici atâtea din gândurile, fră-
mântările, şi chiar experienţele tale sufleteşti, pe care le credeai
inedite, şi le păstrai, pentru a scrie ceva original. Şi viaţa,
imensa viaţă din ele 1
    Deci, mai întâiu, o desiluzie, din motive cu totul subiective
şi din amor propriu oarecum jicnit. Dar aceasta era numai efectul
loviturii de măciucă a grandiosului. După ea urmă repede admi-
rarea cea mai sinceră, ‘şi uitarea completă a eului propriu, în vâl-
toarea vieţii ce se desprindea din pagini şi te absorbea ca într’o
prăpastie.
    Operele scriitorilor pomeniţi mă umpluseră de-o admiraţie
care aproape mă paraliza. Balzac luase în ochii mei proporţiile
unui uriaş; ale unui munte masiv; Flaubert mă înfricase prin pre-
ciziunile lui. îmi părea un om încruntat, fără zâmbet, care ţine
în mână o secure foarte ascuţită. Ruşii, mai ales Dostojevschi, îmi
păreau mari vrăjitori cari îngrozesc. Tolstoi şi Gogol îmi păreau
mai masivi, mai solizi, mai omeneşti. Dostojevschi, Leonid
Andrejev, erau de sigur nişte posedaţi, nişte anormali, dar în ce
vârtejuri ameţitoare te duceau, fără răsuflet!
MĂRTURISIRI
555
    Am impresia că din prima copilărie până în ziua de azi aşa
numitul mediu şi anume: cel obişnuit, cel de duzină, puţin m’a
influenţat, puţin m’a schimbat. Şcoala primară şi secundară cu
elevii şi profesorii ei; seminarul şi universitatea cu mediul străin,
parcă au trecut pe lângă mine fără să m’atingă.
    Ca şi când aş fi purtat un înveliş, dar prin care nu străbate nimic.
Am rămas din copilărie până acum cu aceleaşi obiceiuri, la oraş ca
şi la sat, vremea cât am fost preot ca şi în anii în care nu am avut
o slujbă preoţească. Tăcut, închis, retras, iubind singurătatea.
    Schimbările care s’au produs totuşi în fiinţa mea au fost adău-
giri elaborate în spirit şi suprapuse întâiului fond. Pentru mine
mediul adevărat a fost: natura, lectura şi observaţia, de cele mai
multe ori necăutată, nevoită, inconştientă.
    Contactul cu scriitorii francezi şi ruşi a fost una din marile
mele experienţe, « mediul» care m’a influenţat adânc, dându-mi
conştiinţa marei seriozităţi pe care o cuprinde literatura.
    Din scriitorii amintiţi am văzut mai întâi ce enorm de greu
e să scrii. Dar totodată şi ce mare însemnătate are creaţia lite-
rară.
    Citindu-i îmi creşteau uneori în suflet subiecte pe care să le
încerc eu.
    Totuşi nu le-am încercat pe acelea, ci altele, dar în unele
reminiscenţe.                    •
            »
    Astfel în Povestea unei vieţi, cu titlul principal: Legea trupului,
primul meu roman, m’a urmărit eroina lui Tolstoi: Ana Carenin
m’a urmărit nu cu desfăşurarea vieţii ei, ci cu nenorocirea ei. Sau,
şi mai precis: cu nenorocirea, aşa de bruscă încât uneori pare
fatală, a femeii.
    Totuşi în romanul meu eu am pornit dela o întâmplare reală,
care nu s’a sfârşit însă prin dramă răsunătoare, ci s’a continuat
într’un tragic mut. In roman Ion Florea se sinucide pentru a nu
trăi o viaţă într’o ticăloşie morală. Eu n’am văzut acest perso-
nagiu evoluat până la dramă, dar îl cred real. De el mai aveam
nevoie în roman pentru a descrie viaţa socială şi culturală din
Ardeal, la acea dată. Tot în acest întâi roman am lucrat şi sub
impresia Doamnei Bovary. Scena din trăsură, când se întorc Ion
Florea şi Doamna Olimpia dela serbarea Astrei, cred că are a
face cu scena din trăsură din romanul pomenit al lui Flaubert.
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
556
    Apoi în însuşi felul de construcţie, în tehnica romanelor l-am
învăţat dela acei maeştri ai scrisului. Adevărat că puţin dar totuşi
mi-au dat liniile mari pentru desvoltarea unei povestiri de pro-
porţii. La titlul Arhanghelii m’am oprit după numele romanului
Mont Oriol.         •
    Romanul acesta este însă lipsit de orice influenţă străină. E al
doilea roman al meu. M’a îndemnat să-l scriu petrecerea dela
Paşti care se făcea în Bucium-Sasa, şi aşa ca şi în celelalte Buciume,
sate de minieri la mine de aur. Era o petrecere de proporţii aproape
epice: ţinea trei zile şi trei nopţi, aproape fără întrerupere. Perso-
nagiile sunt aproape toate după realitate, numai povestirea însăşi,
viaţa de belşug, s’a petrecut cu vr’o trei-patru decenii, înainte
de a merge eu în munţii Apuseni. Dar trăiau oamenii care au cuno-
scut acea viaţă de belşug, şi povesteau bucuros. Am folosit şi aici
prilejul să dau icoane din munca şi lupta culturală a Românilor
ardeleni dinainte de Unire.
    Poate, afară de marea petrecere dela Paşti, m’a îndemnat la
scrierea romanului şi unica în frumuseţe pădure de fagi de pe
Dealul Mare, despărţirea dintre şesul Ampoiului şi Abrud.
    Romanul al treilea, Legea minţii — Povestea altei vieţi, l-am scris
în vara anului 1915, în plin războiu. Era întâiul pe care-1 pur-
tasem în cap, de când ajunsesem creştin conştient.
    Şi la temeiul Legii trupului, şi la temeiul acestora era şi o con-
cepţie de viaţă, cea creştină: Omul, şi cel mai bun, numai cu pute-
rile sale, nu poate birui oricând în lupta pentru viaţa superioară;
birue însă prin ajutorul Domnului.
    Acesta este şi cazul şi înţelesul răscumpărării prin Isus
Cristos.
    Sunt în lume şi chiar între Români, destui oameni care
trăiesc, după această convingere. E şi convingerea mea.
    Am văzut că marile romane ruseşti sunt clădite pe o concepţie
de viaţă, şi le-am aprobat din tot sufletul. Ceea ce nu i-a împie-
dicat să umple scrierile lor cu viaţă, cu tipuri reale. Cum era să
nu clădesc şi eu pe o concepţie de viaţă când dela vârsta de 21-22
ani, aceasta era axa existenţei mele ? Principalul lucru era să umplu
construcţia cu oameni şi în carne şi oase, şi psihologiceşte real.
    Mărturisesc însă că în Legea minţii în personagiul principal,
Andrei, nu e un singur preot ci doi, luaţi după realitate: unul,
MĂRTURISIRI
557
clericul din seminar şi din primii ani de pastoraţie, omul contem-
plaţiei mai mult, şi altul de realizări practice.
    Preotul care paşte cireada satului după ce şi-a dat votul la
alegerea consiliului comunal, pentru a putea veni să voteze cu
Românii şi Ţiganul păstor, e un preot în carne şi oase, care trăieşte
şi azi, dar nu e acelaşi cu clericul contemplativ.
    La scrierea romanului Legea minţii, în vremea războiului mon-
dial, mai eram preocupat şi de altceva: să scriu ce nu scrisesem
până atunci din viaţa politică şi culturală a satului ardelenesc:
traiul în comun, şi lupta cu Saşii. Simţeam, că după Unire, nimic
nu se va mai apropia de asemenea subiecte.
    Romanul, de dimensiuni mici, Stana, l-am scris după război,
îndemnul mi l-au dat aceste versuri poporale născute în vremea
războiului:
               Vie badea ori nu vie,
               Nu mai plata să se ştie
               Plata din cancelărie
               Şi jandarmul să trăiască
               Iar pe badea să-l trăznească.
    Al doilea îndemn mi l-a dat cetirea unui volum de Andreas
Latzco: « Oamenii în război » mi se pare.
    Dolor, volumul care cred că nu trebue intitulat « mic roman »
ci « O experienţă sufletească », l-am scris dintr’o astfel de expe-
rienţă.
    »
    Biruinţa o cred înrudită cu Legea minţii, se clădeşte şi ea tot
pe o concepţie de viaţă.
    Popa Man pleacă, dintr’o amintire din prima copilărie, amintire
de vorbe ce umblau prin sat despre un preot, plecat mai de mult,
dela noi, răspopit. Umblau despre el versurile:
                    Când « tun » în biserică
                    Fetele îmi pun piedică
                    Şi când « tun » în liturghie
                    Ele îmi trag cu ochiul mie.
    Ceasuri de seară, Lucuşoara în Pârăsemi nasc din proprii expe-
rienţe sufleteşti, şi experienţe de viaţă pastorală. De altfel din
experienţa vieţii pastorale s’au născut cele mai multe schiţe şi
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
558
povestiri ale mele. In deosebi m’a impresionat latura de suferinţă
din viaţa sătenilor. Şi întâia emoţie era, de cele mai multe ori,
de compătimire.
    Mai ales primii patru ani de preoţie mi-au desvăluit cele mai
multe mizerii ale vieţii dela ţară. Eram uneori săturat, supraîncăr-
cat cu senzaţii şi impresii deşteptate de mizeria sătenilor, încât
regretam că m’am făcut preot să cunosc toată această mizerie, şi
materială şi morală. Aveam senzaţia că mă întunec, ca la vârsta
dintre 16-22 ani, când încă nu aveam o credinţă hotărîtă. Sim-
ţeam necesitatea să schimb mediul. Da, aproape toate personagiile
principale din scrierile mele, au pornit dela un sâmbure de reali-
tate. Creaţii de pură fantezie am puţine, deşi, evident fantezia
le-a completat, le-a depărtat uneori de realitate, pe cele ridicate
de aici.
    Schiţa care e amintită mai mult din scrisul meu, deşi mai am
cel puţin 6-7 care pot fi amintite alăturea de ea, vorbesc de Fefe-
leaga, mi-a pricinuit neplăceri. Publicată în « Viaţa românească »
dela Iaşi, reprodusă de « Libertatea », foaie poporală din Orăştie,
ea ajunge cunoscută în sat, în Bucium-Şasa unde eram preot, şi
femeia, poreclită aşa... se supără. După ce i-a auzit cuprinsul
a declarat că «popa îşi bate joc de oamenii necăjiţi».
    Schiţa Moartea clopotarului a pricinuit o bătaie în casa clopo-
tarului Ion Macrea, care el însuşi s’a poreclit « vavilonul» fiindcă
petrecea atâta vreme în turnul bisericii. Şi anume, deşi tipărită
în «Ramuri » din Craiova, schiţa ajunsese cunoscută în Orlat,
unde păstoream atunci, tot prin mijlocirea foilor poporale.
    Fata clopotarului o citise, veni revoltată la mamă-sa, şi s’au
pus amândouă cu gura pe clopotar: « Ăsta-i popă ! Uite cum îşi
bate joc de tine şi de noi!». Bătrânul cercă să le domolească:
« Proastelor, nu-i vorbă de noi. Uite, clopotarul din gazetă a murit,
eu nu sunt mort». Dimineaţa următoare îmi spunea: « Până nu
le-am dat o sfântă de bătaie, n’am scăpat de gura lor ».
    Când se tipărea romanul Povestea unei vieţi — Legea trupului,
foarte multă lume se interesa de desfăşurarea povestirii, şi se cereau
perieturi dela tipografie, înainte de a apare continuarea în « Lucea-
fărul ».
    Am pomenit acestea pentru legătura dintre scrisul meu şi viaţă.
Şi tot odată spre a dovedi că literatura zisă « poporanistă » nu era
MĂRTURISIRI
559
toată agreată de popor. De altfel eu nu m’am gândit să fac nicio-
dată literatură poporanistă, nici de altă şcoală, ci am scris aşa cum
am simţit, şi cum mi s’a prezentat materialul.
    Am spus într’un loc din aceste mărturisiri că mediul încon-
jurător nu m’a schimbat. Cred că e nevoie de o corectare a afir-
maţiei, spunând că înrâurirea mediului va fi pătruns în sufletul
meu fără să-mi dau seama, fără să am conştiinţa acestei înrâuriri
în clipa în care s’a produs, afară de unele cazuri.
    Iată, de-o pildă, înrâurirea vieţii casnice, a soţiei, e aceea care
mi-a luminat, din an în an, viaţa interioară, ajungând mai vesel,
mai comunicativ, la o creştere a optimismului. Am constatat de
multe ori că nu e uşor pentru o femeie să trăiască cu un om tăcut,
întunecat, preocupat mereu de gânduri şi probleme, care încon-
jură societatea, izolându-se mereu. încercările de a mă schimba —
căci uneori îmi era şi mie greu de-o asemenea fire, — nu au
reuşit. Schimbarea s’a produs numai prin înrâurirea vieţii fami-
liare, deşi nu în mare măsură. Ba uneori şi acum mă cufund în
zile neguroase, cu tendinţe de izolare.
    Ultima mea lucrare mai mare e Răbojul lui Sf. Petru, apărută
în rev. « Societatea de mâine », dar pentru care nu am aflat până
acum editor.
    Ce aş lucra dacă aş avea timp, în viitor ?
    înainte de timp, aş avea nevoie de altceva: de dispoziţia de a
scrie. Dacă aş avea-o, aş face rost şi de timp, cum îmi fac pentru
bucăţi mai mici.
     >
    Dar nu am, deocamdată, dispoziţie. La pierderea ei cred că
a contribuit în mare măsură greutatea cu care s’au desfăcut cele
mai multe volume ale mele, după războiu. Apoi faptul că nu au
mai fost încrestate de critică decât rar, şi adeseori cu note rele,
pe care nu le-am priceput.
    Indispoziţia are o pricină şi mai adâncă: deşi am de mult mate-
rialul, nu mă pot însufleţi de el, dintr’un motiv oarecum meta-
fizic. îmi pare că nu se plăteşte, că e o deşertăciune să mai scriu
lucruri cu pretenţii de a rămânea. Simt însă că sentimentul acesta
e trecător, cum mi s’a mai ridicat în spirit şi la alte epoci ale vieţii,
şi a dispărut.
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
560
                                 Când va veni vremea, am de gând să scriu Drumuri şi oameni
                              în războiu: Ardealul în vremea neutralităţii României; viata refu-
                                           » » »
giaţilor Ardeleni în Regat şi Rusia; întoarcerea acasă şi primele
realizări româneşti după unire. Contemplez lucrarea în formă de
roman în 3 volume.
    Apoi, o carte de predici: Legături între pământ şi Cer. De
altfel eu am scris după războiu 12 volumaşe de literatură biseri-
cească, publicate în biblioteca «Agru » la Beiuş, necunoscute de
cercurile literare.
    Ce cred despre rostul creaţiei literare ?
    Ca orice creaţie artistică ea e menită să crească puterile cele
bune ale spiritului nostru, să contribue la înfrumuseţarea vieţii
prin desăvârşirea spiritului. Ea trebue să vină în ajutorul omului,
în luptă împotriva instictelor oarbe. Cea mai înaltă frumuseţe
rămâne cea spirituală.
    O operă literară care nu adaugă nimic la gândul nostru, la
                              simţirea şi voinţa noastră, la bucuria noastră de viaţă, cred că e
zadarnic scrisă, zadarnic citită.
    Aceea care poate deştepta şi creşte puterea instinctelor oarbe
a căror deslăntuire face totdeauna viata si urîtă si nenorocită, e
               * * > > »
de-a-dreptul primejdioasă şi cred că nu merită numele de operă
literară sau de creaţie artistică.
    Nu există artist conştient care să nu ştie ce vrea când lucrează
la o operă ’de artă. Dacă aşa numita tendinţă în artă se reduce la
această voinţă conştientă, nu există operă de artă fără tendinţă.
Orice creaţie adevărată e o sporire a vieţii.
    In existenţa cunoscută de noi singur Dumnezeu şi omul crează.
Şi întru acesta se adevereşte cuvântul Scripturii că omul e zidit
după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
                                  I. AGÂRBICEANU
CĂTRE NATURĂ
  Dumnezeu şi-a pus fruntea pe mânile tale,
  s’a odihnit peste seară—ca un ţăran;
  de-atunci amiroasă, ele, ca un lan
  când îmi scutur de pe umeri ploaia la vale.
  Februarie cu zăpezile moi nu e mai dulce,
  cu tot soarele lui de palide luciri,
  ca suavele contururi, când încep să se culce,
  ale degetelor pe catifeaua cu-albaştri trandafiri.
  Cum înserează ’n odaie ! Umbra lunecă
  pe geamuri —ca ’ntr’un lac târziu;
  mânile se ’ntunecă, se’ntunecă...
  şi frunzişul de lumină nu le mai ştiu.
  Totuşi, le simt căldura de lut
  sărutat generos de soare şi bunătate, —
  vom rămâne la margini, fără ’nceput,
  să ne comunicăm din albastra irealitate.
  Dă-mi braţele, să simt din ele cum adie
  mirozna crudului pământ, —
  şi-apoi să ne ’mprăştiem în veşnicie —
  ca o ploaie purtată de vânt.
  In lut te dumic, seară mare ca nici una;
  ca şoldul tău mai dulce nu-i colina când coboară
  în valuri repezi cu luceafărul şi luna,
  iar negura pe umeri câmpeneşte te ’mpresoară.
          PE UNDE-A TRECUT ÎNGERUL
            Gol a venit, gol a plecat,
            din înalt spre genuni a trecut;
            era fără lumină, dar ne-a luminat,
            şi carnea-i n’avea izul impur de lut.
            Aripa lui în treacăt ne-a atins;
            atunci, s’au lămurit şi marile ’ntrebări:
            de prea mult cer, sufletul ni s’a aprins
            şi ne-am devenit nesfârşite depărtări.
            Dela trecerea îngerului, stând lângă slavă,
            am ajuns la stele şi stihii;
            pentru noi lumina e-acuma otravă
            şi dimineţile totdeauna pământii.
                                  DEMONUL PĂDURILOR
    Oh, Demonul pădurilor!
    II văd cum creşte din clară lumină,
    ca apa îi curge pe umeri frunzişul,
    cimbrul umbros şi plăcuta sulcină i-adie
    depărtate dumbrăvi, ca de vis, şi ’n neguri
                     îl chiamă feriga cu dulcile-i otrăvuri de clară lumină.
    Şerpii albaştri şi roza auroră scutură zarea,
    stelele cad în pălmile lui —şi le soarbe;
    soarele scoate din verdea pădurii ciutură
    aburii nopţii, grei de mireasmă amară,
    iar melcii îşi urcă pe fagi şi mesteceni argintul,
    şi Demonul, oh, Demonul pădurilor cum creşte
    din clara lumină, din clara şi aspra lumină!
    E puternic şi mare, un cântec de piatră!
    Totuşi — Doamne ! —, cum plânge,
    Doamne, cum plânge,
    când din trunchiul stejarilor loviţi cu securea
    curge clarul lui sânge !
                                MIRCEA STREINUL
6
             MELOPEE
    Uite, iubirea asta e toată închisă aici ca un evantaliu pictat,
strâns asupra lui însuşi. Pot să-l deschid încet, începând cu în-
ceputul sau cu sfârşitul peisaciului, aşa ca să se vadă întâi pantoful
şi pe urmă peruca, întâi firul apei şi pe urmă izvorul, sau să-l
deschid repede tot, ca să prinzi deodată peisajul întreg, cu per-
sonagiile lui, sau să-ţi arăt numai o parte din cuprinsul lui, la
întâmplare, ca o singură pană dintr’o aripă.
    Iubirea asta se poate povesti cu şir sau strânge în câteva cu-
vinte, ca orice iubire, fiecare cu alt chip, deosebit, toate la fel,
iubirile mari, cum sunt morţile la fel şi deosebite. S’o deschidem
încet, ca pe un evantai. Haide !
    îşi erau aproape străini în trenul cu care fugiseră. II privea
buimacă. Fruntea lui înaltă şi neagră, ochii fierbinţi, faţa îngustă,
gâtul înalt şi reverele hainei, îi erau cunoscute, privindu-le le
descoperea în fundul ei încă odată, ca şi cum din ea pornea ima-
gina şi ceea ce îi sta în faţă era oglindirea, reflexul. Văzându-le
era şi surprinsă şi le şi simţea intime, ca de mult ale ei, abia acum
aduse la lumină. Când însă, ţinând aceiaşi carte (o luaseră cu ei
în tren ca să poată privi în ea, să nu se uite între oameni streini
unul la altul năuci, aşa cum făceau dela început, de o săptămână),
braţul lui sprijinit în cot alături de cotul ei, se lipise de braţul ei,
se miraseră amândoi, atât de nouă, de necunoscută le era atingerea,
vecinătatea umerilor, căldura. In vârtejul în care trăiseră haluci-
naţi acele zile puţine, înşirate ca nişte capete omeneşti într’un
geam, fiecare cu expresia şi individualitatea lui, nu se gândiseră
niciodată la cum ar fi apropierea asta sau alta; şi când îşi hotărîseră
fuga, tăiaseră rădăcina oricărui gând ce i-ar fi putut trage înapoi,
MELOPEE
565
nu se întrebaseră niciunul dacă trupurile lor n’aveau să se înspăi-
mânte de violenţa cu care iubirea lor descreerată şi smintită le
svârlea unul către altul. După ce fiecare îşi dusese viaţa lui, bine
sprijinită pe un pământ îngrăşat cu toate gunoaiele care îi priesc,
se pomeniseră, cu o săptămână înainte, numai cu o săptămână,
siliţi să recunoască o putere colosală, care îi străbătea şi îi poseda,
pe care n’o puteau numi decât iubire, care nu seamănă cu ceea ce
numiseră până atunci iubire, o putere crâncenă, care înlătura tot,
orbea tot ce nu era celălalt şi cu o siguranţă tăioasă că de data
asta se petrece un fapt definitiv şi adânc. Şi fugiseră. Trebuiau
să fure vieţilor lor, în care niciunul nu avea loc pentru celălalt,
câteva zile măcar, după care juraseră să nu se mai vadă.
    Oraşul în care aveau să ajungă trebuia să fie departe, să nu
semene cu oraşele în care mai trăiseră amestecaţi cu alţii, necu-
noscându-se. Departe de tot, să nu fie ajunşi, găsiţi.
    Din când în când erau surprinşi de câte un cuvânt al celuilalt,
de felul lui de a vorbi cu conductorul, de o mişcare nouă care
le era necunoscută. Se ştiau atât de puţin, atât de limitat, la gân-
durile, la vorbele care se schimbă în doi, la aproape un singur
cadru, al salonului casei ei, care parcă le indica totdeauna aceleaşi
mişcări. Şi hainele cu care porniseră la drum, şi înfăţişarea asta
de călători, le era străină.
    O cucoană cu ochi foarte proaspăt albaştrii, plină de freamăt
şi de curiozitate, le vorbise atât de repetat, atât de insistent, sim-
ţind femeieşte că sub înfăţişarea stăpânită şi stingherită a celor
doi călători se ascundea o altă temperatură decât a celorlalţi
drumeţi, încât până la urmă trebuiseră să-i vorbească şi ei. îm-
preună cu ea, coborîseră în miezul dupămesii reci, uscate, în
troene mari, în dosul unor vagoane multe, înţepenite pe şine.
Peste vagoane se vedeau numai nişte vârfuri goale, îngheţate, de
plopi. Trenul cu care veniseră se smucise la spatele lor şi plecase.
Câmpul care îi cuprindea acum de trei părţi nu vestea nimic.
Un câine mare, negru, lătra şi alerga printre vagoane strâmb,
ud şi nenorocit. încolo era linişte. Greşiseră gara. Coborîseră
înainte de oraşul spre care se îndreptau. Cucoana cu ochi albaştri
râdea, râdeau şi nişte ţărani, şi şeful gării mici, turtite la pământ
sub troene, care nu mai avusese de mult asemenea musafiri. La
el se opreau numai, rar, câte doi, trei ţărani. Lor însă oprirea asta
566
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
li se părea o prevestire rea, le era frică de greşala asta fără noimă,
care începea săptămâna lor de libertate furată. Voia să spună ceva ?
Ii vestea ? Voia să-i oprească pe loc ? « Ai să mai mergi cu mine
în Saturn ? » întrebă el cu frică, ca şi cum gluma cu care îl cu-
noscuse ar fi fost o fagăduială adevărată, ridicată acum.
    Un tren încet îi urni mai târziu şi îi lăsă către sfârşitul zilei
în burgul calm, către care porniseră dela început. Era aşezat
tot oraşul, culcat, nu în picioare ca alte oraşe, vechi de tot, nou
colorat, suind şi coborînd, înnodând uliţele neaşteptat, cotindu-le
ciudat, lărgindu-le şi strâmtându-le cum îl tăia capul. Săniile
curgeau pe zăpada bătută, un fel de violet întârzia pe cer, sgomot
nu se auzea, ca şi cum imaginile erau amintite numai, nu aevea,
răsfoite într’un album cu culori de apă. Intârziară cu sania prin
alei pustii, în faţa uşilor închise ale pensiunilor de vară, trebuiseră
să se întoarcă la un hotel din mijlocul oraşului, din care nici n’aveau
să poată ieşi la braţ împreună.
    In odaia ei, îşi dăduse ea seama că tot ce nu fusese nici măcar
imaginat, avea să fie acum real, şi îi fusese frică. Lăsase acasă un
om cunoscut, legat de ea, care atârna de ea, căruia îi datora chiar
lămuriri, credinţă, ascultare. Era în odaia de alături un om aproape
străin, un om căruia îi iubea vocea, privirea, câteva gânduri, cele
pe care i le ştia, şi mâinile; un om însă e mult mai mult de atât.
Şi trebuia pe omul acesta să-l îmbrăţişeze, pentrucă.de vreme ce
plecase cu el, buimacă, în lume, nu putea, n’avea rost să-l amâne
sau să nu-1 primească deloc, nici să facă o problemă din asta,
ca să nu devie orice penibil între ei. Lucrurile trebuiau să se pe-
treacă simplu. Aproape nu se gândise la ele. Ii era frică. II auzea
mergând prin odaia lui, desfăcând o valiză, deschizând robinetul
de apă, tuşind, dacă asculta bine, chiar frecând chibritul repetat,
nervos, pe cutie. Era mai bine să nu amâne. Să plece cu el în oraş,
la ceai, cum hotărîseră, şi să se întoarcă aici, amândoi, simplu.
Cât mai repede, ca să curme frica şi tremurul acesta. I se părea
absurd să înceapă acel lucru neclar, nedinstinct, pe care nu-1
imaginase, ci îl dorise numai, îl numise global « câteva zile de fe-
ricire », de «iubire mare», din patul acesta mic, curat, lăcuit roşu.
De ce era nevoie să înceapă aşa ? Asta voia ? Alt tovarăş de pat ?
Nu, nu ! Şi imediat i se părea ridicol să se împotrivească acestui
început, ca o fetiţă scoasă din pension, acum un veac, ea care
MELOPEE
567
lăsase acasă un bărbat şi un copil. Lucrul trebuia petrecut repede,
ca să nu mai fie o piedică, o aşteptare şi o obsesie, ca să fie apoi
cu el, liberi de aşteptări, « fericiţi». Cum, fericiţi ? Adică cum ?
Ce era, din ce era făcută fericirea asta ? Cum avea să fie ? Cum
era între ei când era bine ? Ce-şi spuseseră ? Dacă nu mai aveau
ce să spue ? Dacă pe urmă avea să tacă ? Şi ce să facă în fiecare zi ?
îşi spăla degetele lungi sub şuvoiul rece de apă, cu ochii aţintiţi
pe picături, îngheţată. Locul vereghetei pusă în geantă era mai
alb şi parcă mai subţire. Dincolo, omul cu care plecase, tuşea,
mergea prin odaie.
    Nici în el lucrurile nu erau limpezi. Plecase cu aceleaşi friguri,
cu aceiaşi grabă, în ziua când ea îi spusese: « Mă lasă să plec o
săptămână la munte, să mă odihnesc. Ştie că sunt obosită. Poţi
să vii după mine ». Nu venise după ea, venise odată cu ea. II gă-
sise pe peronul gării, îmbrăcat ciudat de munte. Era să nu-1 cu-
noască. « Bine, dar eu plec într’un oraş, de ce te-ai îmbrăcat aşa ? »
«Ştiu, ca să nu întrebe familia dumitale la mine acasă, să afle
unde sunt, a trebuit să dau cu totul altă adresă şi să mă costumez
aşa ». Era mai dibaci decât îl crezuse. Simţise că o surprinsese
neplăcut. Dar trebuia s’o apere. Ea nu se gândise la nimic, spusese
adevărat numele oraşului în care pleca. Era prea dezarmată. Nu
ştia bine cum e, câteodată prea naivă, parcă s’ar fi prefăcut, câte-
odată prea pătrunzătoare, ca şi înfăţişarea ei, când tânără, când oste-
nită, uzată. Se îndoise de ea şi când îi spusese « să vii la munte
după mine ». Era din dorinţă de aventură ? din uşurinţă ? Poate
o mai făcuse şi altădată, cu alţii. Apoi îi fusese ruşine. Era aşa
de curată, de întreagă în tot ce făcea că n’o puteai bănui. Nu ştia
ce voia dela ea. O putea compromite şi pe urmă putea avea po-
veşti neplăcute cu bărbatul ei, risca să-i strice şi ei viaţa şi să-şi
strice şi cariera lui, pentru totdeauna. Dar după acea săptămână
în care o văzuse zilnic, când el, bărbatul ei, fusese plecat, când
îi spusese ea « poţi să vii după mine », nu se gândise niciun mo-
ment « pot să nu mă duc după ea ». I se părea această atmosferă
nouă, ţesută între ei atât de deosebită de orice, de altă calitate,
de altă substanţă, de o densitate necunoscută, ca şi cum printr’o
fereastră deschisă spre altă planetă, cu alt soare şi altă lumină,
respira şi vedea alt aer, altă culoare. Se simţea pe sine în prezenţa
ei atât de autentic el, cum nu se întâlnise decât de câteva ori în
5 68
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
viaţă, singur, cum nu scăpărase decât în'faţa câtorva fenomene,
mai ales de artă, o clipă, că din nevoia să se întâlnească pe acel
el mai des, mai mult decât s’o lămurească şi s’o cunoască pe ea,
n’ar fi înlăturat această posibilitate, cum n’ar fi înlăturat invitaţia
de a fi trimes, a doua zi, cu o rachetă în lună. Ar fi luat precauţii
să nu afle maică-sa ca să nu se sperie, şi-ar fi pus pe foc caetele
din care s’ar fi putut afla o mie de planuri ratate, şi toată neizbânda
de până atunci a vieţii lui, şi tot ar fi plecat în lună. îşi spusese,
cunoscând-o: am s’o iubesc io ani, 30 de ani, până la moarte,
dar nu-şi închipuise că are s’o amestece cu viaţa lui. Când însă
îi spusese şi ea că îl iubeşte, se mirase nesfârşit şi simţise, cum în
afară parcă de tot ce socotea că va crede, el întreg făcut nu din
facultăţi ca luciditatea, logica, voinţa, ci unitar ca un bloc de piatră
desprins dintr’o culme şi care nu poate să facă altceva decât să
cadă, el tot, necombătut de niciun gând din conştientul sau sub-
conştientul lui, se orienta, se ducea către ea. Nimic din el nu se
jmpotrivea, orice prudenţă era suspendată, şi nu din slăbiciune,
ci mai crâncen el ca oricând, hotărîse, fără hotărîre deliberată,
el întreg hotărîre şi sigurarţă, să plece după ea, să-şi îngădue,
să-şi dea odată în viaţă fericirea marii iubiri, la care de atâta timp,
de când lupta să cucerească alte trepte ale vieţii, încetase a mai
gândi. Toată fiinţa lui cântări o clipă, fără să ştie când se petrece
această cântărire, şi trecuse de partea ei, preferând-o la tot ce nu
era ea, la întreg plinul vieţii lui.-
    Acum erau alături, o auzia mişcându-se prin odaie, mutând
mereu un scaun din loc. Cugeta la altceva şi făcea pe semne un
gest mecanic. De ce întârzia atâta ? Nu se gândise până acum
cum va fi când îi va fi femeie, dacă avea să-i placă sau nu, să-i
semene cu altele sau să se deos’bească de ele, nu avusese timp;
toate lucrurile se petrecuseră prea repede. înfăţişarea ei, chiar
când o cunoşteai mai de aproape, nu te trimetea numaidecât la
asemenea gânduri fireşti cu altele, şi natura lui severă şi mereu
flămândă de ceva cu desăvârşire imaterial frumos, de întâlnirea
cu un om, bărbat sau femeie, măcar unul, adevărat şi cu sunet
pur şi adânc de metal nobil, se oprise în faţa ei, ca în faţa unei
cărţi, pe care o iei cu tine în singurătate, nu ca să fii singurul care
o citeşti, dar ca s’o pricepi mai bine şi s’o cunoşti mai adânc.
Numise totuşi «iubire » sentimentul ăsta şi ştia pe dinafară că
MELOPEE
5e9
iubirea trebue întregită. Era caraghios, numai pentrucă ştia asta
erau acum alături, în două odăi străine, dintr’un oraş străin,
aşteptând îngrijoraţi să aibă unul din ei curajul să intre în camera
celuilalt? Acum desluşea că numai din pricina asta. Ştia de mii
de ani că trebue să aibă ce iubeşte. Trebuiau să treacă minutele
astea cât mai repede, să coboare în târgul mic şi liniştit, să caute
o pensiune, trebue să existe şi una de iarnă, să bea un ceai şi să
se întoarcă sus. Să încerce să se petreacă lucrurile cât mai repede,
cât mai simplu, s’o ţină apoi în braţe, nu o ţinuse niciodată, şi
s’o audă vorbind cu glasul încet al nopţilor trecute, aşa cum o
auzise mereu în telefon, s’o audă alături de obrazul lui. Ştia să
vorbească aşa încât lui i se părea că trăise până atunci alături de
viaţă, de oraşe, de peisagii, de oameni şi nu se amestecase nicio
odată cu ei. Ea singură îi cunoştea. Deşteptase în el o dorinţă
nouă de mişcare, de colind, de meditaţie, de prietenie, de singu-
rătate, de propria lui tinereţe, pe care o părăsise de mult, şi pe
care o descoperea acum în el toată, încă vie, ca o mare vatră de
jeratic de pe care ea suflase cenuşa. Gândindu-se la ea, şi acum,
o simţea grozav de străină de el şi atât de necunoscută, neaştep-
tată în cuvântul pe care avea să-l spue sau părerea pe care avea
s’o aibă despre fiecare gând al lui, încât prins de frică, ar fi vrut
să lungească la nesfârşit sau să curme deodată aşteptarea asta.
E calmă şi febrilă, îşi spunea el, cum poate fi atât de calmă şi fe-
brilă în fiecare clipă, s’o crezi pe rând când liniştită, când arză-
toare, înşelându-te cu înfăţişarea şi trădându-se cu vorba ? Iar a
mutat scaunul din loc ! Nu mai isprăveşte odată ? Ba da, bătea
în perete.
    Ieşiră amândoi pe galeria din faţa uşilor, suspendată deasupra
curţii înguste. Se întunecase de tot. Dealul şi cetatea din dreapta
nu se mai zăreau. Câteva felinare aprinse şi semănate după fan-
tezia cu care se svârcolea drumul în serpentină, clipeau neregulat
vestindu-te cât de sus e aşezată biserica.
    Coborîră, unul puţin mai târziu decât celălalt, şi se întâlniră
în stradă. Se făcuse frig, cerul se descoperea încet, înalt şi friguros,
cu stele dese, pietroase, în fundul lui. Liniştea crescuse iute în
oraşul culcat la pământ. In cofetăria mică din mijlocul pieţii, la
toate mesele erau aşezate la cafea cu lapte familii întregi, cu prie-
tenii lor, şi-şi făceau concina sau dominoul zilnic. Stăteau liniştiţi,
57°
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
mâncăcioşi şi urît îmbrăcaţi, vorbeau limba lor aspră, ţăcăneau
veseli piesele de os pe mesele de marmură şi consumau o can-
titate nesfârşită de prăjituri.
    Ei doi nu se deprinseseră încă să fie între oameni străini, aşa
cum nu se obişnuiseră nici să fie singuri numai ei. Ii turbura
apropierea neînlăturată a nopţii, îi supăra faptul că nu găsiseră o
casă, o pensiune cu aerul intim de casă, nu un hotel cu mobilă
rece, uzată de alţi trecători înaintea lor, neprietenos şi îngheţat.
Stăpâna cofetăriei le explicase într’o limbă câlţoasă, cârpită cu
multe cuvinte săseşti, că ea cunoştea două case care dădeau pen-
siune.
    Porniră iar prin frigul sticlos, luminos, mult mai mulţumiţi să
fie pe strada goală, decât în cuşca fierbinte a cofetăriei, cu anima-
lele ei domestice, blânde şi mâncăcioase, care îi priveau cu ochii
lor decoloraţi, avizi şi stăruitori. La una din adrese, unde un câine
voise cu tot dinadinsul să-i muşte, odaia care dădea pe un coridor,
în care erau îngrămădite lemne şi câteva căpăţâni de varză, fusese
închiriată peste zi. La cealaltă găsiseră o casă liniştită, în curtea
ei boierească; proprietarii, doi bătrâni năuci şi zâmbitori, nu
pricepuseră nimic. El era surd şi ea nu ştia româneşte. Se înţe-
leseseră în sfârşit: n’aveau cearceafuri, chiriaşii trebuiau să aducă
albiturile de pat cu ei. Li se păruse şi caraghios şi penibil. Nu,
n’aveau aşternut, trebuiră să-i strige politicos în ureche bătrânului
surd, nu se puteau muta a doua zi. Bătrânii tremurau de frig în
faţa uşii pe care o ţineau lipită în uşori cu mâna pe clanţă, nu-i
lăsau să plece cu explicaţiile şi le arătau odaia doar prin geam, de
frică să nu fie hoţi sau ucigaşi, pe semne, sau poate numai să nu
le murdărească duşumeaua. Zâmbiau, apărau uşa şi insistau:
« mâine, mâine pe lumină, cu cearceafuri ».
    Se întorseseră la hotel înfriguraţi. «Am să te chem, am să bat
în perete », spusese ea. Şi îngheţată de ceva care semăna cu frica,
cu o spaimă de animal care ar vrea să se ascundă într’o vizuină
cât mai sub pământ, cât mai fără capăt, bătuse în perete. îşi
simţea mâinile reci şi uşoare, îşi auzea glasul fărâmicios ca sticla.
    Şi în el era o grabă grozavă şi o deslănţuire a curajului de a
spune cuvinte, pe care îl avea numai când suprima distanţa dintre
trupul lui şi alt trup. El care tăcea atât de mult de obicei, se re-
vărsa acum în cuvinte fierbinţi, multe, bogate, aşa cum nu-i mai
MELOPEE
571
spusese niciodată în acele zile puţine, în care îşi înţeleseseră re-
ciproc numai credinţa că ceea ce simţeau că se înnoadă în ei, numai
moartea putea deslega. Acum, pentrucă îi lua obrazul şi umerii
în palme, se simţea deslegat de tăcerea împietrită, arzătoare, de
până atunci, şi simţea cum cuvintele, parcă ele, găsesc în el şi
trag la iveală ca nişte undiţe, gânduri pe care încă nu le formulase,
noţiuni pe care nu ştiuse că le are, dorinţi pe care nu şi le
cunoştea.
    Târziu de tot, după ce orologiile cetăţii bătuseră repetat, tre-
zindu-i din aţipeli în care intrau ca înotătorul sub valuri prea
înalte ca să poată sălta deasupra lor, începuse ea să simtă, să
cunoască limpede cum era vecinătatea lui şi să se bucure de ea.
La fiecare trezire îi prindea fruntea fierbinte şi larg boltită în palmă,
îşi aducea aminte cât e de neagră, şi îi plăcea. Ii plăcea căldura
trupului lui, febra dulce a pieptului lui larg. Parcă toată perso-
nalitatea acestui trup se cuprindea în temperatura lui mai mult
decât în liniile lui lungi şi nobile, în culoarea lui sumbră sau în
supleţea şi tinereţea îmbrăţişerii lui. Găsea în temperatura lui
care îl cuprindea ca o aură şi în care pătrundea şi se închidea
şi ea ca în aceeaşi haină cu el, ceva care îi semăna şi se înrudea
nu ştia nici ea cum, cu glasul lui scăzut şi cald la telefon, cu gra-
vitatea fierbinte a privirii lui, cu gravitatea fierbinte, austeră, a
feţii lui înguste, (despre care gândise odată, brusc, zilele trecute,
când îi turna ceai, aproape de el şi vorbind despre lucruri foarte
depărtate: cum o fi îndrăsnind o femee să-l sărute ?) Dacă pieptul
lui uscat şi larg pe care era strânsă, umărul lui pe care îi stătea
prost tâmpla, îi era încă necunoscute şi străine, căldura asta, nu fier-
binte, nu maladivă, ci bună şi învăluitoare, nu o surprindea, i se
părea el însuşi, omul iubit, cuprinzând-o întreagă în ceva care
parcă era privirea lui, nu văzută ci simţită, glasul lui prefăcut
în atingere.
    El dormea bucăţi mari de somn adânc tăiate de glasul ceasor-
nicelor din cetate, de deşteptări scurte, în care îşi aducea aminte
că ceva foarte greu de trecut, fusese trecut, că începuse să fie ceva
foarte bun, care se confunda în vis cu multe lucruri văzute, şi
din care, vesel, cădea iar în somn. Dimineaţa, mult timp după
trezirea ei, plecat în odaia alăturată, dormise lung, cu somnul
adânc şi dens al oamenilor puternici.
572
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Soarele se ridicase sus, scălda oraşul semănat pe deal, crestele
brazilor şi culmile înzăpezite. Venise ca o vară a altui Sfântului Mar-
tin în mijlocul aprigului Ianuarie. Trează odată cu prima lumină, ea
se minuna de frumuseţea primăverii acesteia, regizată parcă anume
pentru iubirea lor. Se îmbrăcase, coborîse în stradă, flămândă
de imaginea nouă a unui oraş nou. Dimineaţa îi dădea, ca în fie-
care zi, un ritm nou, o bucurie, o poftă de mişcare, de cântec.
Nu simţea nevoia să se uite înapoi, să scoată concluzii, să adune.
Tot ce fusese se topea într’un singur sentiment de bucurie şi
putere, de dorinţă de fugă, de străzi, de privelişti. Străbătu câteva
uliţe îngheţate, cu casele lor foarte colorate, cu porţi lucrate şi
vechi, întârziase în piaţa largă, plină de ţărani curaţi, guralivi,
lângă mormane de mere, mese de brânză şi unelte de lemn, cu
miros bun şi proaspăt de cracă abia tăiată şi se întorsese la hotel,
să n’o caute el şi să nu-i priceapă lipsa.
    In odaia lui, cu capul negru svârlit pe perne ca o floare mare,
neagră, pe lujerul lung al gâtului, el dormea încă. Se sfiise să
intre înăuntru, ziua şi lumina aducea între ei distanţa din ajun,
suprimau apropierea nopţii. Era acolo un domn străin care dormea,
un cap altul decât capul blond pe care-1 găsea la toate trezirile
în patul alăturat de al ei, un domn foarte somnoros, care mârâise
la sgomotul uşii şi-şi lipise faţa mai înfundat în pernă.
    Trecuse în odaia ei şi-i bătuse în zid. Bătaia o percepuse,
pătrunsese până la el, prin pânzele de cocă ale somnului, chemarea
care pusese capăt neliniştei turburi a serii trecute; toţi nervii lui
o recunoscură. Se trezise şi bătea şi el.
    Era foarte frig şi luneca, dar străpungea prin tot o lumină
puternică. O lăsase să plece înainte şi acum o ajunsese din urmă.
Mergeau încă la distanţă unul de altul. Străzile se îngustau, suiau.
Sus, pe deal, aproape, era oraşul vechi, cetatea. Duceau spre ea
poteci înguste, prinse în coji de ghiaţă, strecurate printre case
galbene cu coperişuri revărsate spre mijlocul străzii şi un fel de
scară bizară închisă într’un tunel de scânduri, cu un ochi de lu-
mină la capăt, ca un ochian. O luară pe acolo, dintr’o umbră de
obiceiu, pentrucă era mai ferit. Când le suiau, treptele erau mai
mărunte decât văzute de jos. Sus tunelul se isprăvea în curtea
MELOPEE
573
bisericii şi a liceului. Pe pragul din spatele casei parohiale se
scoseseră la soare coşuri, albii, scânduri, ca la o scuturătură în
pimniţă. Dincolo de turnul vechi pe sub care treceai cu ecou de
paşi, începea cimitirul. Era înălţat de zăpadă, plin de baloturi
rotunde, dulci ca linie, sclipitoare, din care crucile sau pietrele
negre ieşau puţin, cu datele lor vechi, mâncate: 1770, 1691, 1800.
Date mai noi nu se citeau. Soarele ardea iute peste albul beat de
sine, saturat. De pe culmea pe care era aşezat cimitirul, vedeau
văi largi, fără capăt, albe, ţipătoare. Aerul era de sticlă, cerul ca
în ziua cea dintâi. Niciun fel de tristeţe, niciun sgomot, nimic viu.
O puritate desăvârşită. Se aşezară pe o bancă sbicită de soare.
Se rezemară unul de altul. Erau în sfârşit liberi. Şi de oameni
şi de sfielile din ei. Aveau voie să fie fericiţi. îşi descoperiseră
capetele. Lărgimea peisajului, marea lumină, retezau noţiunea
de trecere a timpului. Nimic nu mai trecea. Totul încremenise
într’o singură clipă, largă cât universul, sclipitoare. Nu se mişcau.
Nu mai simţeau povara de până atunci a fugii şi nici, ca pe o
descărcare, destinderea de faţă. Fericirea era acum suprimarea
a tot, un fel de nesimţită topire în linişte. Nu fremăta nici viaţa
nevăzută a primăverii sub soarele ăsta de iarnă, nici nu cântau
păsările sub frunzele verii, tristeţea toamnei nu se străvedea în
nimic, în jurul lor plutea fericirea rece, limpede, curată, fără pon-
dere, fără substanţă, fără culoare, fericirea impersonală, largă şi
mută a morţii.
             »
    Se întorsese spre el:
    — Nu crezi că atingem acum, amândoi, o limită, o culme pe care
n’o să mai ajungem niciodată, vii ? Că am trecut puţin dincolo
de viaţă, neîngăduit poate, împotriva puterilor şi bogăţiilor grele,
concrete, îmbelşugate ale vieţii. N’o să se răzbune viaţa pe noi,
că aici, în grădina morţilor, am surprins o clipă lungă, încreme-
nită, a morţii, uitată de ea în urma ei ca o trenă ?
    Ar fi vrut să-i spună: ce frumos vorbeşti tu, iubito, dar îi
era teamă că ieşind din cercul fermecat, de ghiaţă, în care erau
închişi, cu o privire din afară privindu-1, n’ar mai fi putut intra
în el la loc. Şi deodată îl fulgerase, ca în ajun, în gara care îi ţinuse
pe loc înşelându-i, gândul că fericirea asta, libertatea asta primă
care le era acordată într’un cimitir, într’o clipă încremenită a
morţii cum spusese ea, le vestea poate toată nefericirea pe care
574
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
avea s’o cuprindă iubirea lor. Când ? în cele 4—5 zile pe care
le mai aveau ? Atât îşi dăruiau, atât îşi făgăduiseră, după asta
aveau să se întoarcă fiecare la casa lui şi să nu se mai vadă nici-
odată. Cum putea să fie loc în 5 zile de dragoste pentru o neno-
rocire ? Era o prostie, cum putea gândi asemenea prostii ? Când
o privi însă văzu în ochii ei mari ţintiţi asupra lui, aceiaşi frică,
aceiaşi bănuială. Gândeau la fel, în aceiaşi clipă, aşa cum fusese
la început, de când se cunoscuseră.
    Se rupseră din marea linişte şi coborîră prin spatele bisericii,
prin tunelul ciudat de lemn, prin uliţe întortochiate pe unde
ghiaţa se topea şi streşinile buzate curgeau argint viu peste ei,
în piaţa cuminte şi murdară de târgul pe care îl găzduise.
    Se opriseră la un birt ca o hală mare, înaltă, cu mese semănate
rar, rătăcite. Zidurile erau până la jumătate de faianţă verde, ca
în bae, şi restul zugrăvit într’o coloare incertă, mohorîtă. Pe o
estradă mică, în dosul unei case înalte, cu o piramidă îngustă de
portocale în faţă, stătea o cucoană grasă şi respectabilă. La o masă
doi ofiţeri, la alta un domn cu ochelari, departe în alt colţ, o cu-
coană cu coade bogate făcute coc, şi atât. In alt colţ al odăii,
departe, un contrabas şi un ţambal se rezemau, se propteau unul
de altul, ca doi cheflii trişti, părăsiţi. Ferestrele erau foarte sus
şi soarele nu-i atingea pe oameni, se juca numai pe fruntea pere-
ţilor morocănosi. Mâncarea era si ea nehotărîtă ca substanţă, ca
coloare. Totul era cumplit de trist. Ii stingherea, îi copleşea localul,
peste bucuria şi îndoiala cu care veniseră. Voiau să termine repede,
iar chelnerul greoi nu îngăduia ca lucrurile să se petreacă altfel
decât aşa cum ştia el că trebue să decurgă masa unor clienţi străini,
pe care trebue să-i ademeneşti, ca să mai vie şi altădată. Era foarte
mare linişte şi zgomotul unei furculiţe sau a unui scaun suna din
când în când, speriat de singurătatea lui. înălţimea odăii, golul
adânc de deasupra capetelor lor sorbea parcă aerul şi lăsa un miros
leşios de supă de linte, de rântaş. Scăpaseră din birt ca dintr’un
vis în care eşti obosit de nu poţi merge.
    La hotel, odăile lor obişnuite şi simple ca nişte cutii de chi-
brituri nu-i ajutau să se găsească, mohorîţi cum erau de atmosfera
birtului şi nici să găsească intimitatea nopţii trecute. Trebuia să
găsească neapărat o casă omenească, în care să se simtă nestin-
gheriţi de lucruri, de pereţi, ca să poată fi ei cu ei. Două zile tre-
MELOPEE
575
cuseră aproape. Ca să nu fie vid între ei porniră pe uliţele ora-
şului, pe sub streşinile care picurau, pe un pod lung, plin de pae
care se sfârşise în dreptul unei biserici foarte mici şi late, pusă
la pământ ca o palmă pe un piept, să-l asculte, în faţa unui deal
înalt şi fără case, în faţa unei văi adânci, julite de zăpadă, cu pă-
mântul răscolit şi cu fire de iarbă rare şi crude, cu o bancă de
lemn într’o livadă luminoasă, pe care stătuseră până se învineţise
închis cerul. Şi apoi în dreptul unei alei lungi, goale, cenuşii,
care suia pieptiş un deal. Ajunşi pe deal erau iar în cimitirul de
dimineaţă. Fără lumina zilei însorite, cu zăpada scăzută de căl-
dura de peste zi, cimitirul era ca toate cimitirele, trist. Tristeţea
lui îi încălzi, îi apropie pentrucă fură deodată amândoi foarte slabi.
    Acasă un comisionar al hotelului, angajat de dânsul, de di-
mineaţă, le găsise pentru a doua zi o pensiune.
                                                *
                                              # #
    Dimineaţa el plecase la casa cea nouă şi ea avea să se pregă-
tească să plece peste o oră, cu comisionarul care trebuia să vie
s’o ia. Erau măsuri de prudenţă luate de el, pe care ea nu le pri-
cepea, dar le accepta, pentrucă îl socotea mai priceput decât ea.
    Ceasul de aşteptare trecuse cu facerea valizei desfăcute şi
risipite prin odaie, apoi minutele limpezi ale dimineţii însorite
cădeau goale, goale şi luminoase, şi nimic nu se întâmpla. De pe
balconul îngust se vedea cetatea şi dealul ei, mai strălucitoare
decât în ajun; clopotele bisericilor, ceasurile vechi sunau, şi în
curtea pietruită de sub balcon, de-a-lungul culuoarelor nu răsuna
niciun pas. Paginile unei cărţi care trebuia să umple golul, se
întorceau mai fade decât ale oricărei cărţi din lume, creşteau,
soarele se ridica, streaşinele cântau, ceasornicele băteau iar şi nu
se întâmpla nimic. Se ferea să gândească ceva, să presupue ceva,
să-şi închipuie sau explice orice. N’avea nicio explicaţie de ima-
ginat, întârzierea, golul ăsta trebuia să aibă o pricină, avea s’o
afle. Târziu de tot, când cartea se sfârşise şi orologiile cântaseră
ora două, se gândise că trebue să mănânce, pentrucă aşa se cu-
vine, pentrucă oamenii mănâncă la prânz. Era rece, liniştită şi
împietrită.
    Birtul în care mâncaseră în ajun, mai trist sub căciula de
lumină care îl cuprindea sus de tot, la capătul pereţilor, era mai
576
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
apăsător, mai covârşitor decât cu o zi înainte, mai lipsit de aer
şi plin de miros substanţial, cumsecade, de mâncare.
    Când se întorsese la hotel, portarul îmbrăcat cu iţari şi bundă
făcuse ochii mari:
    — Cum, sunteti aici ? Ati fost chemată la telefon si aveţi de
dimineaţă şi o scrisoare. Credeam că aţi plecat, am şi spus că aţi
plecat.
    Scrisoarea venise dela ora io, spunea adresa cea nouă şi aştep-
tarea iubitului. Pentru ea totul era lămurit, dar el ce putea crede ?
Mai era aici ? Dacă crezuse că e plecată, poate plecase şi el. Ce
disperat putea fi.
    Din trăsura în care îşi suise valizele îl zări la primul colţ,
după un zid de biserică, livid şi aiurit. Pândea aşa de dimineaţă,
fusese la gară, la plecarea unor trenuri, fusese în vârful unui deal,
aşa, fără rost, pentrucă acolo era o pensiune vara, aşteptase la
toate răscrucile, numai în hotelul din care o credea plecată, nu
mai venise. Nu pricepuse nimic, disperase, bănuise, se înfuriase,
fusese doborît de amărăciune. Ea simţea abea acum că nu e o
cutie goală de sticlă prin care intra lumina cruntă de afară, ci
un om în care începuse să bată sânge cald, să existe gânduri şi
uimire. Nici mirată nu fusese până atunci, aşteptarea o golise de
orice. Şi atunci, în trăsură, printre valize, pe drumul îngheţat şi
plin de salturi, strângându-şi mâinile, privindu-se de aproape ca
după ani întregi în care îşi fuseseră pierduţi, îşi dădură seama că
n’aveau nume unul pentru altul, că nu-şi spuneau în niciun fel. Nu
trăiseră între oameni care le spuneau pe numele lor, aşa că n’aveau
de unde să-l audă şi să-l desprindă. Li se părea străin numele,
de ei însăşi, care se iubiseră înainte de orice intimitate.
    Casa era pe o uliţă care suia, în mijlocul cetăţii, peste drum
de primărie.
    In faţa geamului erau foarte multe plante, atât de multe şi
de înalte, încât aerul intra în odaie înverzit, şi dincoace de plante,
tot în dreptul geamului, o horă de fotolii şi o canapea închidea
în cerc strâmt o masă. Oglinzile odăii luceau verzui, vechi. Odaia
era atât de mare încât mai cuprindea, ca plecat să se plimbe şi
rămas într’un ungher sau în mijloc, câte un dulap lucios, cafeniu,
bătrânesc, câte o masă, o cadră lustruită de lemn, închizând ape
turburi. Tot era cafeniu, întunecat, curat şi bătrânesc. Patul
MELOPEE
577
numai, înalt ca un catafalc şi îngust ca el, lucea alb, ţeapăn de
dantele scrobite. Alături, în altă odaie mică, soba singură trăia
şi fotoliile din faţa ei stăteau să-i cuprindă, familiare şi joase.
Lucrurile, atmosfera, erau atât de împietrite, de demult, neclin-
tite pe locurile lor, aveau un aer atât de bun, de cald, de permanenţă,
că li se păru, de cum gazda cu păr alb şi ochi limpezi închisese uşa
în urma lor, că s’au desprins de aici amândoi cândva, că pierdu-
seră de atunci aducerea aminte şi întorşi acum în odaie îşi găseau
vechile rădăcini; ca două braţe ale aceluiaşi râu se vărsau iar în
aceeaşi albie, făcută pentru ei, încăpătoare, izolantă de tot ce nu
erau ei, părăsită de mult. Pe masa pe care îi aşteptase pe amândoi
prânzul şi se răcise, pe când unul citea, îngheţat în hotel, şi celălalt
aşteptase, disperat, la toate răscrucile, sub porţile turnurilor, stă-
teau acum, lucioase, ceştile de ceai în jurul unui morman aprins
de mere.
    Valizele îşi răsturnară cuprinsul întemniţat de două zile, pe
masă se iviră cărţi, pe scaune un ghem de lână cu igliţa lui sau o
mănuşe, atmosfera de vis, de casă fermecată însă nu se alterase.
In odaie se adunaseră umbre. îşi luară ceaiul la gura sobii, cu o
carte, cu un ghem de lână pe genunchi, inerte amândouă. Le
plăcea să-şi închipue că stau de mult acolo, că firul n’a fost rupt,
că au început de eri, de o săptămână, un tricou sau un roman şi
s’au oprit o clipă să bea o ceaşcă de ceai. Nu aprinseseră lampa,
întunericul creştea. Hora fotoliilor din faţa geamului cu plante
multe găzduise parcă un consiliu de fantome. Prin geamurile
mari intra lumină multă dela Primăria de peste drumul îngust,
care îşi aprinsese luminile zgomotoase. Pete mari jucau, galbene,
pe ziduri, pe scaunele apropiate la sfatul musafirilor nevăzuţi,
cerc strâns, fermecat. îşi treceau luminile degetele prin plante,
se suiau şi luceau tare pe dantela albă a patului de mireasă moartă,
se căţărau pe picioarele lor, pe poala rochiei, luminau un ochiu
iubit, o frunte iubită, se opreau în păr. Ii prindea casa ca o teacă,
parcă ar fi crescut în jurul lor, ca la o poruncă a zmeului din basm
care aruncă peria şi se face o pădure. Clipele astea în faţa sobei
păreau un obiceiu vechi, al unei iubiri îndelung toarse, repetate
acum, pentru a câtea oară?
    — Crezi că mai avem numai patru zile ? spuse el cuvintele
pe care n’ar fi vrut să le spună.
7
578
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    —       Patru ani, patruzeci de ani, patru sute de ani, iubitul meu.
Nu vezi ce încremenite sunt toate aici? Are să ne prindă vraja,
o să rămânem aici.
    —       E mult mai mult decât iubirea. E altfel decât o culme, e
adânc ca oceanul în care m’aş cufunda mereu, mereu, fără fund.
Şi altfel decât focul plin de fulgere în care m’am rostogolit altă-
dată, în alte iubiri. E o mare linişte, o mare siguranţă. Am cu-
noscut cândva o mare foame mereu trează, o râvnă neliniştită,
niciodată n’aveam, nu posedam şi iubirea trecea, fără să fi stăpânit.
Acum m’am oprit, sunt ca un ogor din care tu creşti ca un lan.
Eşti în mine. Şi e o mare pace deasupra lanului.
    —   Te iubesc foarte mult.
                                                *
                                              * *
    Treceau dintr’o odae în alta prin umbră şi lumină, nu îndrăz-
neau să se aşeze pe fotoliile în cerc, să nu stingherească una din
stafiile de treabă, bune, ale casei. Umbrele plantelor se suiseră
pe tavan, fire, degete, palme, animale ciudate. întinşi alături,
în patul îngust şi alb, cu cărţile dragi la căpătâi, dormind ca nişte
pisici, îmbrăţişaţi în întunericul populat de lumini, îşi povesteau
încet, cu impresia, cu nevoia să aibă amintiri, ca o iubire veche.
    —       Ţi-aduci aminte prima săptămână ? Stăteam în fotoliu, în-
făşurată în pled, lumea în toată casa, la toate caturile, se culcase.
Toată strada se culcase, tot oraşul. Era o linişte adâncă şi frigul
creştea şi cuprindea, îngheţa tot. Stăteam pe întuneric, în fotoliu.
Telefonul suna odată, scurt, sub palma mea culcată pe el, care îi
aştepta sunetul ca pe bătaia unei inimi. Şi pe urmă în ureche,
aproape şi departe, glasul tău scăzut, cald, fricos, stăpânit. Fără
vorbe mari, fără strigăte. Vorbeam mai mult eu. îmi auzeam
şoaptele în odaia largă şi rece, în întuneric. Vorbeam de lucruri
foarte depărtate în vreme, în spaţiu. Nu de noi, nu de noi. Ne
era frică. Din când în când te făceam să răspunzi, ca să nu mă
tem de vocea mea în întuneric. Cuvintele tale porneau rare şi
calde, ca şi cum ar fi picurat sânge, picătură cu picătură, fierbinte,
dintr’o rană care nu doare, şi căreia îi face bine că sângele curge,
începeam să zăresc în odaie, ochii mi se deprindeau cu întunericul.
Mobilele pocneau, trosneau pe multe tonuri, fiecare mobilă cu
glasul ei.
MELOPEE
579
    —      îmi vorbeai de Italia ! Ai pus atâta soare, atâta culoare în
nopţile primei noastre săptămâni, ca şi cum trebuia să cumperi
cu lumină acel mult întuneric, încât amintirea lor e mai mult
însorită decât neagră.
    —      Oboseam, mâna cu care ţineam telefonul amorţea, îngheţa.
Liniştea era teribilă, grea solidificată în jurul meu, ca şi cum aş
fi fost încrustată într’un bloc de întuneric, care se sleise, îngheţase.
Ca şi cum am fi trăit numai noi doi pe globul inundat a doua
oară şi supravieţuirea morţii generale n’ar fi cuprins decât un
fir fierbinte pe care lunecau două voci vii.
    —      Şi cum aşteptam toată ziua în care te vedeam un ceas, în
salon la tine, la ceai, noaptea asta plină de atâtea ceasuri cu tine
departe, aproape. Şi noaptea se întâmpla să te aştept mult.
    —      Până se culcau toţi, până se făcea linişte în casă. Erau zilele
Crăciunului, venea lume la noi, plecau târziu.
    —  Ce bine era ! Ce bine e !
    Şi acum vocile le răsunau ciudat, scăzute, cuvintele rare înşirate
ca pe o aţă subţire, nevăzută, se agăţau parcă în aerul des şi mai
rămâneau puţin suspendate. Pieptul iubitului sub palma ei, fruntea,
ochii lui sub cealaltă palmă erau ca şi cum principiul vieţii, închis
într’o teacă de carne ar fi fost prins în mâini. O mai mare si-
guranţă, o linişte mai absolută nu se putea obţine. Ea era în braţele
lui lungi ca un râu îngust. Deşi încremenită de o nemişcare fericită,
braţelor lui nu părea inertă, ci ciudat de vie, ca o apă în curgere.
Ceasurile nopţii curgeau, lumina în odae scăzuse, primăria stinsese
şi trăsese obloanele, dar felinarele străzii jucau încă pe pereţi,
micşorând petele de lumină, mărind umbrele, strâmbându-le.
Intre trupuri se lega o mai mare, o mai strânsă intimitate, ca o
prietenie, ca o înţelegere profundă. Cuvintele se făceau mai rare,
amestecate cu somn, în sobă mai trosnea un lemn, o mână ador-
mită mai rătăcea pe un ochi închis, speriat ca o vrabie, şi cădea
alături de tâmpla iubită. Patul alb plutea ca o barcă pe ape cenuşii,
peste care suna o sonerie de telefon înăbuşit, un glas de departe
scăzut, greu de dragoste.
                                             #
                                          # #
    Fusese apoi o dimineaţă cu lumină multă, peste un târg de
vite cu frig spumos şi iute sub soarele sus şi străin, cu miros de
7
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
580
pământ răscolit de copite, de baligă şi fân, cu strigăte tari de
ţărani, un sat, un pod, un câmp, alt sat, o cârciumă şi un drum
lung înapoi, de-a-lungul unei străzi mărginaşe, cu case urîte,
toate la fel, cu un flaut care cânta lung, monoton şi trist şi se auzea
dela un capăt la altul al străzii, mereu.
    Masa în odaia cu plante şi stafii fusese plăcută şi cuminte, la
fel de stranie ca tot. Şi începuse iar dupămasa cenuşie printre
plantele verzi, mobilele cafenii, somnoroase, la gura sobei, trico-
tând, citind un vers, vorbind rar. Casa întreagă era tăcută, glasul
gazdelor, mişcarea lor se auzea înăbuşită şi depărtată. Barca lor
trăsese în larg pe apele tăcerii. In sus şi în jos, pe strada povârnită,
trecea o sanie cu clopoţei slabi, ca povestiţi. Parcă pânze mari de
păianjen se ţeseau între fotolii, între plante, în jurul lor. Venea
seara. Da, se putea rămâne necontenit aici, şi iarna în locurile
astea trebuie să fi fost eternă, şi zăpada, şi iubirea, şi liniştea.
Atât de tare se cuprinseseră unul în celălalt, că aproape nu se
mai vedeau; fiecare îl simţea pe celălalt înăuntrul lui ca pe o mare
căldură, ca pe un absolut avut. Atingerea nu mai avea fiorul nou-
tăţii, avea bucuria liniştită a iubirii vechi, sigură de ea, plină de
adâncă cunoştinţă, nelimitată la epidermă, nejignită de timp şi
nefărămiţată de elanuri mici. Avea parcă veşnicia pentru ei.
    Târziu o sonerie ascuţită şi prelungă intrase ca un burghiu în
tăcere... Nu putea fi pentru ei, nu avea de ce să fie pentru ei,
îşi tăiaseră doar orice legături cu lumea, dar îi turburase ca o
presimţire. Şi totuşi era pentru ei!
    Ii venise ei o telegramă dela singura prietenă care îi cunoştea
rostul adevărat al plecării, căreia îi dăduse imediat adresa de aici:
«Vino înapoi sau rămâi acolo singură Maria». Era limpede şi
scurt cum sunt în telegrame veştile de moarte. Dacă i-ar fi spus
numai să se întoarcă acasă, şi-ar fi închipuit că i se întâmplase
copilului ei ceva, şi n’ar mai fi stat să cântărească nimic, dar
«rămâi acolo singură», însemna cu totul altceva, însemna că
bărbatul ei bănuia ceva sau chiar, fără să bănuiască, voia poate
să vie s’o vadă. Trebuia să plece repede înapoi, să se întoarcă
acasă. Nu era de ales. Aici, singură, nu voia să rămână. Aici, unde
fusese cu el, cu iubitul, atât de fericită, unde cunoscuse pentru
prima oară în viaţă odihna, oprirea, liniştea, siguranţa, nu putea
să rămână fără el între plantele verzi adormite, între mobilele
MELOPEE
581
multe, lucioase, plecate la plimbare şi încremenite pe drum, ici
şi colo, la ceasul la care începuse vraja. Şi să vină poate apoi celalt,
bărbatul, aici, să facă real faptul că de el era legată, că-1 minţise,
că îl furase, aşa cum nu gândise niciun moment din clipa în care
plecase, cum refuzase să gândească. Trebuia să se întoarcă. Ar
mai fi avut trei zile. Trei zile de fericire, nimic, nimic n’avea
să le înlocuiască toată viaţa. Uluiţi, cu braţele grele, cu trupul
secat parcă deodată de tot cuprinsul lui şi mai greu ca oricând,
se priveau. Erau iar doi oameni faţă în faţă, deosebiţi, care se
vedeau, se cântăreau, puteau măsura iar, pentrucă se creia distanţă
între ei, cu măsura durerii, cât se iubeau. Târziu ea spusese cu
buze uscate: «Am un tren în noaptea asta ».
    Valizele golite în ajun, îşi deschiseră gurile, să înghită iar tot
ce populase cu viaţă casa moartă. Fiecare lucru aşezat în fundul
lor era o nouă durere, avea să se întoarcă pentru totdeauna în
lumea dinainte, în lumea obişnuită, lipsită de vrajă, în care toate
sunt palpabile, aspre sau moi, zilnice, fără strălucire. Niciunul
nu avea să mai participe niciodată, la viaţa nereală, minunată,
pe care o încheiau acum. Se isprăvea. O disperare neagră îi cu-
prinsese. Trupeşte chiar, parcă se petrecea o rupere, cele două
braţe de râu care îşi găsiseră făgaşul comun se desfăceau, se rupeau
unul din altul, ca să curgă iar despărţite pentru totdeauna.
    —   Rămâi tu, rămâi tu aici. Tot nu ne putem întoarce împreună.
    —   Ar fi îngrozitor fără tine. Am să plec mai sus, în munţi.
    Cum aveau nevoie totuşi să creadă că n’au priceput poate bine,
că mai poate fi ceva salvat, ea era chinuită de o idee:
    —      Să-i telefonez Măriei, poate că se teme ea degeaba, poate
n’am priceput bine. Să-i telefonez Măriei şi să plec. Dacă aş
pleca mâine în zori, în loc să plec în noaptea asta ?
    —   Să-i telefonăm, dacă vrei tu; să mergem în oraş, jos.
    Era ceva câştigat, erau câteva ceasuri, era o noapte.
    Valizele erau gata, stăteau în mijlocul casei, duşmane. îmbrăcaţi
de drum, ca la venire, coborîră în oraş. Tropăiau cu picioarele
îngheţate, insensibile în ghetele înţepenite şi ele de ger, pe pietrele
lunecoase, poleite, de sub bolţi, de sub clopotniţe, pe zăpada
îngheţată de-a-lungul străzilor înguste, cu pântecul boltit. Mer-
geau la braţ, tăceau. îşi simţeau pieptul bolnav de disperarea pe
care o închidea. Sala oficiului de telefoane era mare, goală, rece
5«2
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
şi curată. Telefonista striga tare, sonor, monoton ca un surd.
Oraşele, numerele deveneau antipatice, ostile, în gura ei. Numărul
Măriei nu răspundea. Aşteptau cinci minute; chemau iar. Se plimbau
de-a-lungul linoleumului verde, prea curat, prea ceruit. Vocea
telefonistei răsuna sonoră şi nazală. Acasă la Maria nu venea ni-
meni. Oficiul se închidea la ora unsprezece. Biroul devenise ne-
suferit, cu vocea de papagal a fetei, cu linoleumul lui curat, cu
frigul care îţi îngheţa degetele, cu tăcerea lui, în care nu-ţi venea
să vorbeşti tare. Şi, ca pe peronul unei gări din care trebue să plece
cineva foarte scump, nici un cuvânt nu le venea, niciun gând
de schimbat, decât marea lor disperare aşezată pe chipuri, cui-
bărită în ochi. Ceasurile astea ultime petrecute aici, cu aşteptare,
cu enervare, erau mai rău decât pierdute. Ar fi fost mai bine
să fi rămas acasă, să se fi ţinut de mână în faţa sobei, să se fi privit.
Dar ea voia să rămâie până în ultimul minut, să aibă siguranţa
că trebue să plece, că tot ce putea să se întâmple mai rău, se în-
tâmplase. Simţea cum înnăuntrul ei, bucăţi mari, ca tencuiala unui
zid vechi, se desfac şi cad şi rămâne un gol mare, greu şi sărac.
Se făcuse zece. biroul îngheţase de tot. Molipsit şi el de restul de
iluzie pe care îl mai păstrase ea, se agăţa alături de ea de nădejdea
acestui telefon, ca şi cum ar fi putut să aducă ceva bun, neaşteptat-
Ştia că restaurantul urît şi mare, pe care îl cunoştea, avea şi el
telefon. Până la unsprezece ar mai fi putut vorbi de acolo. Tele-
fonul acesta, casa îndepărtată care ar fi putut răspunde la celălalt
capăt al firului, erau parcă în ele înşile o fericire care nu le mai
era acordată. Nu mai voiau nimic, nu mai ştiau ce aşteaptă dela
Maria, îi aşteptau glasul. Birtul era luminat sărac, cu lume rară,
cu doi lăutari jerpeliţi ca şi instrumentele lor, care cântau jalnic
şi înăbuşit romanţe ruseşti. Totul era de o tristeţe, de o mizerie
dureroasă. Notele izolate şi false se rătăceau prin sala goală, sub
tavanul înalt, printre pereţii de faianţă verde. Din când în când
se întrebau cu ochii şi se ridicau să încerce să vorbească la telefon,
dar casa Măriei nu răspundea. In sala tristă oamenii zăceau parcă
la mese, fără fantezie şi fără tihnă, ca nişte animale proaste şi bol-
nave. La ii pierduseră orice nădejde şi trebuiau să se resemneze
să plece în zori, fiecare pe drumul lui, pentru totdeauna, când lui
îi veni ideea că telefonul gării funcţiona toată noaptea. Puteau
merge la gară. Ca unor înecaţi un salt ultim gândul ăsta le mai
MELOPEE
583
dădu puţin aer respirabil. O sanie îi duse prin aerul ca briciul,
în gara pustie. Doi, trei beţivi întârziau la mese în faţa tejghelei
ude, a rafturilor cu sticle pe jumătate pline, cu franjuri de hârtie
veche, zdrenţuită, cu cutii în care erau sau fuseseră bomboane,
cu poze cu parcuri sau cucoane. Câte un tren şuera, un hamal
vântura uşile, aducând mult frig, o locomotivă făcea manevre,
un beţiv ridica glasul, şi toate cădeau iar în tăcere. Se ţineau tare
de mâini, peste masă, se priveau. Viaţa li se părea de acum înainte
ca o gură neagră, ca şi cum ar fi ajuns la marginea pământului
ruptă peste un gol, un rău, mai rău decât moartea, pentrucă în el
căzând, ei aveau să continue să existe. Iar şuera un tren, iar trecea
un hamal adormit cu un felinar pe piept. Cereau iar un ceai.
încordarea teribilă dela oficiul telefoanelor se sfârsise, erau acum
topiţi de oboseală şi desnădejde, cu ochii arşi de somn. Se făcuse
ora două. Rămăseseră agăţaţi ca nişte lilieci adormiţi, de ideia
acestui telefon. La două şi un sfert, în sfârşit, telefonul Mariej
răspunsese. Glasul ei limpede şi vioi, ca din altă lume decât aceia
grea şi deasă, în care ei se lăsaseră la fund, foarte la fund, îi ex-
plicase că bărbatul ei, fără să dea lămuriri, dar suspect, avea de
gând să plece a doua zi la prânz spre ea, s’o vadă. Atât. Era mai
bine să ajungă ea acasă, înainte de plecarea lui şi să găsească o
explicaţie oarecare pentru întoarcerea asta nevestită.
    Orice nădejde le era luată.
    —      Ne rămâne noaptea ! spusese el cu glas, cu ochi care în-
cercau să-i dea curaj. Gândeşte-te că plecai acum, cu trenul care
vine peste trei minute. E bine că mai avem o noapte.
    —      Am mai fi avut trei zile, trei zile lungi cât toată viaţa mea
viitoare.
    —   Mai avem o noapte iubito !
    Şi trecuseră iar prin frigul de Cuţite al oraşului adormit, cu o
sanie cu un cal adormit, cu un birjar somnoros, pe sub bolţi, pe
sub clopotniţe, în cetate.
    Nu aprinseseră lumina, ca noaptea de acum să aibă farmecul
nopţii trecute, care li se părea o mie de nopţi. Valizele stăteau
străine, în mijlocul odăilor cu umbre şi raze şi pete. îmbrăţişaţi,
în picioare, priveau lumea asta, care fusese a lor, un univers
străin de univers, şi voiau să-şi închipue că, dacă ei n’au să se
mişte, timpul poate, ţintuit de marea lor dorinţă, are să se
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
584
oprească pe loc. Şi deodată, fulgerată de un gând, ea strigase
de fericire:
    —       Pleci la munte, da ? Pleci mai sus ? Pleci într’un oraş ? Ai
un tren la 6 dimineaţa? Eşti acolo la 9?... Vin cu tine. La 9
telefonez de acolo la Bucureşti. Spun că nu mi-a plăcut aici.
Nu ştiu ce o să fie pe urmă. In orice caz, câştigăm o zi.
    — Cum ? Vii cu mine ? întrebă el uluit. Vii cu mine ? Şi dacă
vine acolo ?
    —       N’are să vie chiar mâine. N’are decât un tren de dimineaţă,
pe care îl pierde, dacă îi telefonez la 9, şi unul seara cu care ajunge
poimâne. Câştigăm încă o zi, o noapte.
    —       Tu, iubito, tu faci socotelile astea ? De unde a ieşit din
tine atâta dibăcie?
    —   Nu ştiu !
    Răspunsul era simplu ca şi adevărul. Nu ştia. Nu simţea că
e dibace, cum nu simţise dela început că face un lucru necinstit,
necuvenit. Nu avea de ales. Viaţa ei nu se putea altcum aranja.
Voise să fure o săptămână de fericire, fără întoarcere, izolată
într’o viaţă netedă şi egală ca o şosea prăfoasă. I se luau trei zile
din săptămâna asta. Ca un animal care ştie să se apere fără să
gândească, găsise cu ochii închişi drumul. îşi lua înapoi cele trei
zile. Luciditatea, conştiinţa, dela început nu fuseseră amestecate
aici. Nu era domeniul lor. Remuşcări n’avea să aibă. Numai
amintiri dureroase şi resemnare faţă de tot ce avea iar să fie ca
mai înainte, neschimbat.
    —       E singura mea viclenie, pentru o viaţă întreagă. Să nu crezi
rău despre mine.
    Cum putea să creadă rău despre ea, când pentru el, pentru
iubirea lui, făcea efortul cel mai mare pe care îl putea face ea,
al înşelăciunii. Nu, nu mai rămâneau ceasuri de dormit. O scri-
soare gazdei pusă împreună cu banii, pe masă, o plimbare înceată
în odăile cu plante, cu opriri pe fotoliul în care citiseră versuri,
în faţa sobei, pe marginea patului alb, şi o nouă fugă în zăpadă
şi ger după altă sanie adormită, care să-i ducă la gara abea părăsită.
    Un tren plin, cu vagoane înăbuşitoare, cu oameni culcaţi, mo-
rocănoşi şi un drum lung, lung, pe câmpii şi printre coline în-
gheţate.
MELOPEE
585
    In oraşul nou se îndreptaseră întâi spre telefoane. Casa ei
răspunsese prompt. Glasul bărbătesc dela capătul firului nu părea
supărat sau mirat. Nu-i plăcuse acolo şi venise aici ? Foarte bine.
Cât mai stă ? Două zile. Bine, să se odihnească şi să vie sănătoasă.
Copilul era bine, se juca.
    Nu pomenise nimic despre venirea lui plănuită spre ea. Voise
deci s’o surprindă. Dacă până seara, ziua avea să le fie liniştită,
trebuia să fie mulţumiţi. Mergea alături de el şi se gândea cum
poate să nu-i fie dor de loc de copilul ei. II ştia sănătos, vesel, gingaş.
Acum, acum, zilele astea, trăia pentru ea şi pentru ceva perfect,
ne mai atins, care voise să sălăşluiască în ea, ca o binecuvântare.
    Şi iar începuse absurda căutare de casă, pentrucă o repulsie,
pe care n’o încerca să şi-o explice, o depărta pe ea de toate ho-
telurile, în care ar fi putut găsi oameni cunoscuţi, în care înfă-
ţişarea mobilelor, cadrul tot le-ar fi dat o impresie de pasageri,
de grabă, de trecere. Se făcuse cald pentru hainele groase de
iarnă, dimineaţa trecea, odăile nemţeşti, greoae, îmbâcsite, nu
le plăceau. Târziu, către prânz găsiseră în fundul unei curţi,
la care se ajungea printr’un gang, înconjurată de toate părţile
de case cu galerii, o odae foarte mare, cu ferestre şi uşa dând
pe galerie, ciudată şi frumoasă. Cadre mari, oglinzi atârnau de
pereţi, un divan jos, larg, cu covoare moi, perdele bogate de
tul cu panglici, ca o rochie de bal de acum şaizeci de ani, un pa-
ravan brodat cu nuferi şi libelule, o sobă suită pe o estradă, o
masă cu picioare scurte, cu scaune aşezate în jurul ei, sub can-
delabrul din mijloc. Din perete, de deasupra patului, dintr’o fo-
tografie veche, un domn cu ochi foarte mari, foarte gravi, cu
fruntea plină de gânduri, privea în odae. Era semnată fotografia
de Keinz. O servitoare mică le făcu foc, privindu-i mereu, foarte
binevoitoare. Gazda, o cucoană cu privirea neagră, foarte ama-
bilă, avea aerul că stăpâneşte ceva în gât, un hohot de râs sau
un strigăt, şi ţi se făcea puţin teamă de ea. Când se făcuse cald
şi când cărţile familiare şi aproape inutile apăruseră pe masă,
sticla de colonie pe scrin şi halatul de casă în cuer, acelaşi bine
nemăsurat, nelimitat, îl cuprinsese. Erau iar ei doi singuri pe
pământul nepopulat, închişi iar într’o odae, în care crescuse de-
odată din ei ca un cocon în jurul crisalidei, atmosfera lor şi golise
aerul care o umpluse până atunci.
586
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Căutau iar şi găseau amândoi acea linişte, acea aşezare pe care
singur n’o avea niciunul. Impresia că stă în faţa unei oglinzi,
aplecaţi deasupra unei ape fiecare, în care vedea tot propriul
său chip, dar cu o adâncime, cu o tăcută rezonanţă, pe care fără
apă chipul n’o avea. Iar îi cuprindea, îi închidea atât de bine
odaia, se ţesuse, cald, atât de ferm aerul în jurul lor, se îmbibase
de ei atât, şi ei se pătrunseseră de el, că era ca o altă came, care
le-ar fi îmbrăcat sâmburele trupului, prin care curgea, trăia,
aceeaşi temperatură, acelaşi climat ca al lor. Şi aici băteau cea-
sornice în tumul vechi. El păstrase încă un fel de lipsă de cu-
tezanţă să-i oprească mişcările, iniţiativa gestului, dispoziţia. Ii
pândea atitudinea, gândurile. I le urma cuminte, trezit de ele,
dornic imediat de ele.
    Ea, de când realizase atât de îngrozitor, de viu, despărţirea,
ar fi vrut să-l ţie strâns, într’o teribilă îmbrăţişare, necontenită,
cu capul cât mai adânc pe umărul lui, cu faţa pe gâtul lui, pe
pieptul lui, cu mâinile prinse cu desnădejde în jurul lui, dacă
n’ar fi vrut să-l vadă mereu, să se desprindă de el ca să-l vadă,
în semiîntunericul dulce al odăii, sub cercul mare de lumină
trandafirie, pe care îl punea peste un colţ al odăii cu canapele
şi fotolii, o lampă cu picior înalt, lângă paravanul cu lebede.
Şi aici timpul părea infinit. Când, târziu, ideea că ar fi trebuit
să-i telefoneze Măriei îi fulgeră, li se păru că trecuse foarte
mult timp de când se îngropaseră aici, departe de lumea cuno-
scută.
    Veştile erau proaste, atât de proaste încât li era greu să le
creadă. Bărbatul ei trimitea a doua zi, aici, în oraş, pe cineva
care o cunoştea, care avea s’o urmărească, şi să plece cu rezul-
tatul acelei urmăriri, în aceeaşi seară. Ce rău trebue să se chi-
nuiască el acum! fu primul gând care îi veni, dar urmărirea
asta crâncenă a singurului lucru bun pe care îl avusese vreodată,
primejduirea lui, i-1 scoase repede pe bărbat din gând, cu sufe-
rinţa lui. La ea avea să se gândească mai târziu, în zilele, în anii
întregi, în care avea să se gândească numai la el la casa lui, la
comoditatea lui. Acum era vorba de fericirea ei.
    Iubitul voia să plece. Da, ar fi fost singurul lucru înţelept.
Seara din ajun, emoţia neagră, ca o prăpastie colţuroasă se des-
chidea iar în faţa lor.
MELOPEE
587
    —       Am mai fi avut două zile, două zile! gemea ea, strivindu-şi
obrazul de al lui.
    —       Şi dacă... iubito... şi dacă ne mai rămâne una ? Ochii
lui străluceau neliniştiţi.
    —       Plec numai mâine, când omul acela are să te urmărească,
şi mă întorc mâine noapte, după plecarea lui din oraş.
    —       Iubitule, cum poţi să fii tu atât de minunat de dibaci,
pentru fericirea noastră ?
    Sigur că da, aveau să încerce şi această ultimă ticăloşie, care
pentru ei nu era una. Rămânea iubitul în odaia cu lebede şi per-
dele în rochii de bal şi pleca în zori ca să se întoarcă noaptea.
Ea avea să iasă pe străzi, să stea în cafenele, la vedere, să se lase
urmărită cât îi va plăcea omului acela, să se ducă chiar la cine-
matograf, să facă tot ce poate face un om singur, care se plicti-
seşte într’un oraş străin. Şi noaptea se închisese deasupra lor
liniştită, fără sentimentul vinei şi fără grabă. Puntea minunată
dintre ei nu era încă ridicată.
                                                  #
                                               * *
    Stătea culcată în patul larg, cald încă pe locul pe care iubitul
stătuse, negru, fierbinte, şi aştepta goală de gânduri. Nuşa, pi-
sica, i se plimba încet pe picoiare, pe piept. Ii era frică. Ziua,
înainte, i se părea lungă şi vidă, ea fără rost, hărţuită, urmărită.
Nu ştia ce are să facă de dimineaţă până seara. In curte se au-
zeau glasuri tari, cuvinte rostogolite ca pietrele, chicote, paşi.
Lebedele albe pluteau încremenite pe paravan, Keinz, din cadră,
o privea cu ochi teribili de gravi, de profunzi, de serioşi. Nu se
pricepea bine ce trebue să facă. Poate să stea acasă, să aştepte
să fie găsită. Dar cum ? Cum putea s’o găsească ? Să plece ?, pe
străzi, s’o vadă în prăvălii, în cafenele. Da, asta trebuia să facă.
Cineva bătu la uşe. încremeni. Era gazda. Gazda amabilă, cu
privirea ei puţin fixă, cu glasul care înnăbuşea, printre dinţii
mari, albi, strânşi, un hohot de râs sau un strigăt. Venea cu un
carnet şi un creion. Trebuia să le declare numele la Poliţie, după
toate legile găzduirii. I se făcu teribil de frig. Se simţi deodată
toată, cu toate contururile, mică şi îngheţată în patul larg ca o
pustă, grozav de singură, grozav de singură şi neapărată. Şi pen-
trucă nu ştia ce să spue (el aranjase, în celelalte locuinţe, lucru-
f|88               REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
rile astea) spuse numele ei adevărat şi pe al bărbatului ei. Şi gazda
plecase mulţumind. îngrozită de ceea ce făcuse, ar fi vrut s’o
cheme, să-i spună adevărul, s’o roage să amâie pe mâine, dar
nu putea. Cum să-i explice ? Ce să-i spună ? De unde putea şti
cum gândea alt om despre lucrurile astea, despre care nici ea
nu gândise. Cum să amestece un om străin aici ? Şi să-i ceară
încă şi complicitatea! Nu-i rămânea decât să aştepte acasă ca
trimisul bărbatului ei, după ce ar fi căutat-o în hotelurile ora-
şului, dacă era foarte isteţ, s’o caute la Poliţie şi să vină aici, s’o
găsească. Putea oare să vină cu Poliţia ? Nu se pricepea de loc,
ce se poate face în asemenea împrejurări. Dacă venea singur
chiar şi o găsea singură, ce avea să-i spună ? Cine ştie ce putea
vorbi cu gazda! Dar el ar fi văzut din registrele Poliţiei, că mai
e cu cineva, care s’a înscris, infam, sub numele bărbatului ei.
De ce făcuse o asemenea ticăloşie ? Dacă i se cereau lui acte şi
era bănuit că îşi ascunde identitatea ? Ce lucru oribil făcuse, din
ce în ce mai încurcat. O panică îngrozitoare o cuprinse. Nu putea
să ceară nimănui ajutor, nici femeii ăştia străine şi ciudate, nici
lui, mai ales lui nu, iubitului pe care trebuia să-I ocolească, de
care trebuia să se piardă o zi întreagă. Numai Nuşa era aproape,
prietenoasă, îi torcea încet pe piept. Parcă patul se cufunda, fără
scăpare, în fundul pământului, care se despica, şi totuşi rămânea
mereu deasupra, dureros la lumină. Şi, îndesată, micşorată, cu
impresia că e măruntă, casaută...... ca un ţurţure de ghiaţă, se
hotărîse să se îmbrace, să plece, să meargă pe străzi. S’o vadă cel
puţin, s’o urmărească, poate se va mulţumi cu atât.
   Pe străzi era iar soare. Doamne! Cât soare, când oamenii
sunt atât de trişti. Şi ca şi cum ar trebui să-şi vadă mai bine mi-
zeriile. Azi e târg, mere multe, roşii, verze multe, mormane mari,
parcă toate verzele din lume s’au adunat aici. Uilte-1 şi pe Nepo-
muc cu coroana lui de stele, cu atitudinea lui puţin strâmbă, uite şi
catedrala. Da, să ne rugăm, poate numai Dumnezeu să mai facă
ceva pentru noi, după ce am fost atât de ticăloşi, nenorociţii de
de noi. Câte statui! Câte bănci! Şi beteală pe Fecioara Maria!
Şi cerşetori la uşe! Dincolo de biserică încă un târg, tot oraşul
ăsta e numai pieţe, iar zarzavat! Şi brânză! Şi basmalei Şi omul
acela e poate acum în spatele meu! O fi ăsta! Sau ăsta! Să nu
mă uit, să nu mă uit! Numai el trebue să mă vadă. Uite o ca-
MELOPEE
589
fenea. Trebue să vadă că intru într’o cafenea. Numai de n’ar fi
el acolo, Iubitul. Atunci ar fi grozav, toată ghiaţa asta de pe mine,
ghiaţa asta care sunt eu, s’ar topi la căldura iubitului. Ar vedea
oricine, ar vedea oricine. Acum beau un ceai. Să mă vadă că sunt
singură şi beau ceai. Uite oamenii le mese vorbesc, râd tare,
abea se aud. Parcă sunt dincolo de ceva, dincolo de ceva foarte
rece, foarte transparent, care se întinde, se ridică între mine şi
oameni. Ce le pasă, ce le pasă, toţi sunt veseli şi indiferenţi şi
străini. Intre asemenea oameni ţi se poate întâmpla orice. Şi eu
aici în colţ, ca un bolnav de o boală ce se ia, care trimite oamenii
departe. Beau ceai. Acum gata! Iar piaţă, iar oameni, iar legume!
    Nişte autoboze duc nu ştiu unde, în sate îndepărtate. Un
autobuz ar duce-o departe de aici, ar fi bine. Să ia un autobuz.
Şi fără şovăire, se sue într’un autobuz. Duce în câteva sate. Cu
atât mai bine. In care se opreşte ? In ultimul, la capăt. Dar dacă
acela, urmăritorul, s’a suit şi el ? Nu poate fi niciunul din ăştia:
trei ţărani, un moş cu barbă, două femei. Nu e! A scăpat de el,
a scăpat. Lângă ea se aşează o fată brună, cu ochi dulci de vi-
ţică. Ii vorbeşte. Şi ea se duce tot acolo. Da ? Bine. Ce vrea cu
ea ? De ce îi vorbeşte ? Da, tot acolo se duce şi ea, fata, dar în
secret. Numai mumă-sa ştie, taica ba. Se duce să se mărite cu
cismarul din sat, cu care taica n’o lasă să se mărite. Lhte foto-
grafia lui — şi fata o scoate din geantă —, şi astea sunt actele
ei, pe care muma le-a furat din dulap, când nu era taica acasă.
Şi asta e fotografia pe care au făcut-o amândoi pe toamnă, la
Sighişoara, când s’au cunoscut, la unchiu. Şi fata vorbeşte, vor-
beşte, spune tot, tot romanul ei de dragoste şi taină, pentrucă
arde să-l spună cuiva. A ales-o pe femeia asta palidă şi tristă,
ghemuită cu frică pe banca ei, ca să-i povestească cum trece ea
peste voile tuturor pentru dragostea ei şi cum întoarce soarta
pe dos. In sat se despart cu urări de noroc.
    Satul e mare, tăiat în două de o apă. Ziua e ca de primăvară.
Apa e limpede şi uite, vederea ei nu-ţi dă fiori de frig, deşi are
încă zăpadă împrejur, pentrucă soarele e atât de dulce. Ii e greu
însă să-şi tragă paşii şi să se ducă, unde ? Poate că a făcut o gre-
şală că a plecat. Dacă rămânea acolo, ar fi urmărit-o până seara.
Aşa, ne mai având cum să se ţie de ea, îi poate veni gândul s’o
caute în catastivele poliţiei, să vadă unde şi cum stă. Să se întoarcă ?
590
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
Iar acolo, prin pieţe, în faţa catedralei, în cafenea, cu frica aceea
grea, rece în spate ? Nu, nu! Merge greu, se simte ca un muri-
bund dator să se ţie pe picioare, să înainteze. Şi iubitul acolo,
în muzeu, în muzeul oraşului a spus că se duce, cu ochii lui aşa
de frumoşi, cu fruntea lui înaltă, cu pieptul cald acoperit de re-
venirile iubite ale hainei, departe, iubitul, departe, cu toată dra-
gostea, puterea şi căldura lui. Iubitul nobil dar şi tare, puternic
şi delicat.
    Soarele e mereu mai cald, mai vesel. Caută o stradă mai lă-
turalnică, ar vrea una sub pământ, n’are nevoie dc lumină. Doare
în piept ca o boală. La o poartă, o ceată de copii se joacă în soare.
Se aşează pe o bancă, lângă ei. Ei se sfiesc întâi, apoi se joacă
iar. Toate par ostile, duşmănoase: şi soarele şi copiii ăştia care
fac sgomot, parcă anume, cu voie, cu ştiinţă i-ar înfige undrele
în urechi. Soarele o umileşte, copiii o lovesc cu sgomotul, parcă
ar fi strânsă între două pietre mari, de moară, una cumplit de
luminoasă, de rece, parcă s’ar învârti. O fetiţă puţin şchioapă
0  priveşte pe sub bretonul, care îi dă în ochi. La o casă de peste
drum se deschide o fereastră, o femeie face semn fetiţii, ea trece
drumul trăgându-şi piciorul, femeea şi fetiţa îşi vorbesc, pri-
vind-o, şi ei îi e grozav de frică. Urmărită, părăsită, încercuită
cum e, îi e frică de femeea şi fetiţa care au vorbit despre ea. Ce
au spus ? Ce ştiu ? Ce vor dela ea ? Ar vrea să fugă, da îi e greu.
Fetiţa vine iar şchiopătând, o priveşte pe sub breton, şi pe urmă
cu ochii în soare, cu capul dat pe spate, ca şi cum ar vorbi cu
cerul, îi spune printre dinţi:
    —   Mama’ce că ştie să ghicească.
    —   Cum ? tresare ea.
    —   Mai încet, că ne aude leica Oana.
    Cum au văzut-o, cum au cules-o cu ochii ? Oricum, orice
1  se pare în clipa asta mai bun decât singurătatea şi frica. Mai
bine palavrele unei femei, care a prins-o pe gânduri, decât ob-
sesia şi spaima asta.
    In casă e o sărăcie şi o murdărie jalnică. Un pat de scânduri,
o vatră, o oală mare, neagră pe vatră, din care fetiţa scoate cu
degetele, cu mâna băgată până la cot, nişte prune terciuite, mari,
negre şi le mănâncă cu poftă, privindu-le lacomă. Femeia îi în-
tinde cărţile, îi mai spune un cuvânt, mai pune un lemn pe foc,
MELOPEE
591
dă cu mătura pe jos, iar mai întinde cărţile, iar copilul în braţe,
îl sue pe vatră, iar îi aruncă ei un cuvânt. Ii spune că vine
dela drum, dar a mai făcut două drumuri înainte. Ii întinde
în palmă câteva prune şi se ‘apleacă iar deasupra cărţilor: da,
vine dela drumuri, dar n’a plecat singură, duce în spate o frică
mare şi cineva o caută din urmă. Ca să scape de necaz îi trebue
rugăciuni.
    —      Am să mă rog, am să mă duc la biserică, se înfioară ea,
convinsă.
    Nu, nu aşa; nu să se roage singură, să se roage cu o babă,
pe care o cunoaşte, pentru ea.
    Isi dădu seama că trebue să fie o tovărăşie strânsă, bine le-
gată, pentru străinii care trec prin sat fără ţintă şi se lasă duşi
de curiozitate sau de superstiţie.
    Cum poţi, la disperare, să înlături chiar o neghiobie, care
îţi făgădueşte ceva ? Te agaţi de orice, ca şi cum şi acolo ar putea
fi adevărul sau scăparea. Dacă refuză acum, ar fi ca şi cum ar re-
fuza o posibilitate de a ajunge la Dumnezeu, la iertare, la aju-
torul Lui. Cine ştie la ce vrăjitoare bătrână şi vicleană are s’o
ducăl Ca un bolnav fără scăpare, sătul de doctorii, dar neînstare
să înlăture vremea, ca nu cumva să fie cea potrivită, cea bună,
aşa primeşte ea acum propunerea asta respingătoare. Poate că
aici e scăparea, singura scăpare.
    Femeia se îmbracă pentru drum lung şi se plânge în acelaşi
timp că e lăsată de bărbat, că n’are cu ce hrăni copilul, că băr-
batul, aici când era, făcea numai răutăţi. El a svârlit odată,
când venise acasă beat copilul de pe vatră pe pământ, de a rămas
schilav pentru totdeauna, că îi erau încă oasele fragede.
    Şi iar drumul cu zăpadă topită, iar o apă uşurică şi veselă —
între coji de ghiaţă, pădure şi coline cu pomi uzi, fără umbră,
desene subţiri pe cerul albastru. Şi dealuri împădurite cu brazi
în dreapta lor, poduri lunecoase, şi o şatră de ţigani oprită între
două sate, cu zgomotul şi fumul ei şi un alt sat, cu porţi înalte,
cu ferestre oblonite, cu copii în uşi. Femeia, bătrâna la care ve-
niseră însă, bătând drum atât de lung, tăcând, fiecare cu gân-
durile ei, nu răspundea. Cu geamurile oblonite, cu poarta zăvorită.
    —       A fost la un priveghi astă noapte şi a venit la ziuă. Doarme
acum, şi nici bine n’aude, ca să se trezească de zgomot.
592
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Făcuse drumul degeaba. îşi dăduse însă impresia, că are ceva
de făcut, că are un rost, că trece timpul, şi fusese mai bine. Se
dusese către ceva şi mersese repede, fuse un ceas câştigat. Femeia
care o adusese însă, nu se lăsa.
    — Lasă, cunosc eu altă babă în satul meu. Nu te-am dus la
ea, că ştiam că are de lucru. Eri i-am dus tot eu nişte cucoane.
Haide înapoi.
    Funcţionează bine în satul ăsta organizaţia vrăjitoarelor, se
gândi ea, şi se lasă dusă lângă acelaşi pârâu, cu ape uşoare, ace-
leaşi coline goale cu corturi de zlătari, aceleaşi dealuri cu brazi.
    O casă mică, albă, între pomi goi şi un câine îmblănit şi bun.
Femeia intră înăuntru, vorbi ceva, apoi o pofti pe ea în casă şi
se pierdu printre pomi. Cu bănuiala că luase înţelegere cu baba,
ea intră încet şi cu silă în odae. O bătrână mică, subţire, cu o
bluză albă de tot, foarte curată, cu o fotă neagră şi legată la cap
cu negru, îi întorcea spatele. Stătea în picioare, în faţa unui pu-
pitru foarte înalt şi citea o carte bisericească, cu litere vechi,
aşezată între două sfeşnice de argint. Era foarte curat şi adâncă
tăcere. « Bătrânul Faust în chilia lui», gândi ea. Bătrâna întoarse
capul. Era slabă de tot, cu părul alb, cu faţa închisă, palidă. Purta
ochelari cu ramă de metal, peste ochii negri, calzi, mari şi deştepţi.
Un fel de surâs, un fel de bunătate resemnată, iertătoare dar nu
oarbă plutea în jurul gurii, în ochii ei pătrunzători, în paloarea
frunţii şi a pomeţilor. Era ca şi cum ar fi priceput tot, ar fi ştiut
tot, nu s’ar fi înşelat în privinţa a nimic şi ar fi iertat din înţele-
gere, nu din slăbiciune. Mâinile ei brune, subţiri, lungi, de prin-
cipesă sau de gânditor, se odihneau pe foile cu litere vechi.
    —      Am să mă rog la noapte, pentru dumneata. Cum te chiamă ?
Bine. Vrei să mai mă rog pentru cineva ? Bine. Iţi vrea cineva răul ?
    Speriată că s’ar fi putut cere, ca la un acatist prost înţeles
năruirea duşmanului, ea protestase.
    —   Nu vreau să i se întâmple nimănui niciun rău!
    Bătrâna o privise adânc, cu mustrare şi iertare:
    —      Cine poate să-i ceară lui Dumnezeu să facă un rău ? şi crezi
că Dumnezei l-ar face ?
    Ruşinată, ea plecase capul.
    —   Poţi să te duci.
    Şi bătrâna se întorsese la cartea ei, uitând-o.
MELOPEE
593
    Ar fi vrut să rămâe acolo. Arătarea asta neomenească, găsită
la întâmplare într’un sat, îi pusese parcă o mână de căldură pe
suflet. I se părea atât de neadevăratâ, de minunată bătrâna, că
ar fi vrut să mai întoarcă odată ochii ei frumoşi, pătrunzători
şi dulci, fruntea brună şi clară sub părul alb, ca să ştie sigur că
nu i s’a părut, că n’a aiurat. Bătrâna însă citea, cu mâinile ei no-
bile pe paginele vechi, şi intimidată, umilită, ea ieşi din odae.
    Se despărţi şi de ţărancă, şi năucită de prea multe întâmplări,
gândi că ar fi fost totuşi mai bine să se întoarcă. Dacă iubitul o
căutase ? Nu putea s’o caute, n’avea rost, nu- era prudent; dar
dacă o căuta ? Dacă era nevoie de ea ? Dacă, drept urmare a gre-
şelii de dimineaţă el era arestat, de pildă, pentrucă s’a trecut
sub un nume falş. Nu ştia dacă aşa ceva e cu putinţă, dar putea
fi. Autobuzul o aduse iarăşi în mijlocul oraşului, în pieţele care
îşi strîngeau tejghelele, pe străzile pietruite cu lespezi mari, O
grije, un neastâmpăr o chema acasă. Trebuia să ştie, dacă a fost
sau nu căutată de omul acela. Servitoarea mică, blondă şi plină
de surâsuri îi spuse că nu fusese nimeni, îi făcu focul. Nu, nu
fusese, dar putea să mai vie. Culcată pe pat, grea ca de piatră
rece, colţuroasă, cu o vagă impresie că e flămândă, cu Nuşa tor-
când pe piept, începu să numere clipele, ceasurile, care veneau
încet, pline de întuneric. Paşi sunau în curte, răsunau pe scările
de lemn, pe galeria lungă, în faţa uşii, treceau. Putea să fie acum,
sau acum! Sigur că e ăsta! Doamne Dumnezeule! Auzi, este...
Nu el De-ar veni odată noaptea, să se roage bătrâna; nu se poate
ca rugăciunea ei să nu ajute la nimic. Auzi, acum trebue să fie,
calcă cu grije, ca un om care nu cunoaşte locul, stă gata să în-
trebe. Şi iar se face tăcere, mâinile se destind, ceasul se aude
pe masă bătând încet, ca un greer. Auzii mai mulţi paşi! Poate
vine cu poliţaiul. Ce ruşine! Acum s’a isprăvit! Nu, a trecut.
I se pare că după atâtea spaime inima i se strica, asemeni unui
ceas aruncat pe jos, lovit de pereţi. îşi pierduse ritmul, nu-şi
mai găsea glasul, se bâlbâia, se oprea dureros. Când se făcea
tăcere, o auzea numai pe ea, cum i se încurca firul bătăilor ca
o sfoară cu noduri, cu ochiuri mari, cum îi răsunau pocnetele
în trupul ca un sicriu de ghiaţă al acestui lucru viu întemniţat şi
disperat, cum parcă nu mai exista nimic în lumea moartă şi rece,
decât o inimă smintită şi dureroasă într’o cutie de came amorfă.
8
594
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Se făcuse întuneric de tot. Soba arunca poteci subţiri pe co-
voare, pe lebedele paravanului. Acum e noapte, poate că bătrâna
a început să se roage, parcă simt mai linişte, mai puţin dureros,
începea să fie vremea să se întoarcă iubitul.
    Iubitul, care fusese prin muzee, călătorise cu un tramvai
zgomotos într’un crâng golaş, rece. Mâncase singur în birturi
zgomotoase, ca un bolnav, ca un halucinat urmărind-o cu gândul,
îngrijorat. Sperase să o vadă răsărind după fiecare colţ şi se temuse
de ivirea ei. O căutase şi o ocolise. Trecuse de douăzeci de ori
prin faţa porţii; se ascunsese după colţuri, rătăcise ca un câine
pierdut, se zbătuse. Cum, din ziua fugii lor, nu se mai despăr-
ţise de ea niciun ceas şi ora de despărţire i se păruse imposibilă,
cu neputinţă, începuse să i se pară acum clipa în care avea s’o
revadă, cu neputinţă, ireală. Ireală i se părea existenţa ei fragilă şi
şovăitoare, neadevărate halucinaţii ceasurile petrecute lângă ea. Avea
o nevoie înnebunitoare, bolnavă, s’o vadă, s’o atingă, s’o întrebe:
eşti iubita mea ? E adevărat ? Şi trebuia să lase să treacă ceasuri
multe, chinuitoare până atunci.
    Acum paşii puteau să fie ai lui! Bietul ceasornic din piept
svâcnea şi se oprea iar la fiecare ceas, ca la o lovitură, şi pasul nu
era al lui! Târziu de tot, când bătuse cineva uşor în oblonul fe-
restrii dinspre galerie, fericirea aşteptată fusese atât de mare şi
necrezută cu putinţă, că ezitase să deschidă, de teamă că n’are
să fie adevărat. Şi totuşi era el, iubitul cu ochii lucioşi, cu gura
proaspătă în faţa neagră, cu tâmplele lui grave, cu gândurile lui
grave, cu glasul lui scăzut şi marea lui sete de reculegere şi pro-
funzime.
    Era ea, iubita speriată ca un animal chinuit, mai mică, mai
adunată decât totdeauna, înspăimântată de singurătate, de rea-
litatea descoperită a faptelor ei, pe care abia acum le măsura.
Iubitul, lângă care te puteai culca, de-a-lungul trupului lui lung
şi fierbinte, lângă care puteai simţi, ca şi cum ai fi îmbrăţişat
miezul de foc al pământului, principiul vieţii, o certitudine dulce
că trăeşti, că posezi viaţa, că eşti mai departe decât oricând de
f alsele ei înfrăţişări, mai aproape decât totdeauna de adevărul
ei puternic şi sigur. Iubitul care vorbea încet, rar, frumos şi care
asculta adânc, flămând, când iubita povestea despre zile petre-
cute sub alte ceruri sau între pereţi zugrăviţi de maeştrii streini.
MELOPEE
595
    A doua zi, gazda le spflsese că amână, dacă ei vor pleca cu-
rând, declararea lor la Poliţie, pe care n’o făcuse, sau chiar n’o
mai face de locl
    Se înţeleseră de dimineaţă, să nu ştie, să nu gândească, să
uite că-şi ei trăesc ultima zi împreună. Trebuiau să gândească
numai că orice primejdie e trecută, că trăiau o zi de libertate aşa
cum numai primele două fuseseră. Soarele le era acum dulce,
târgurile de pe pieţe o bucurie, o pricină de haz, vitrinele un
joc. Nepomuc era aşa de comic şi naiv, sus pe soclul lui, cu cu-
nuna lui de stele, cu aerul lui de sfânt-trubadur, gata să cânte o
baladă, în care putea să fie vorba şi de Dumnezeu. Ţăranii de
pe pieţe cu feţele lor deschise şi graiul lor altfel decât al nostru,
păreau aşa de prietenoşi, de buni. Şcoala săsească are o curte
lungă, interioară şi nişte scări late în ganguri. Cum e goală acum,
poţi să treci în glumă prin gangurile ei, după coloane, şi să-ţi
petreci o mână pe un obraz iubit, pe care de dimineaţă nu l-ai
mai atins, în fugă, în ascuns, râzând. Sunt şl prăvălii cu vase de
lut, cu şervete de rafia, cu cutii de lemn zugrăvite săseşte cu
flori mari roşii şi albe pe verde. Sunt şi vitrine de giuvaergii,
în care se văd ace mari cu capete late, bătute cu pietre mari, opace,
tot după moda săsească. Spiritul încordat gata să plesnească, e
fericit să se destindă, să se facă a uita. Tinereţea pune o piatră
grea la gura neagră, de prăpastie, a subconştientului şi nu se mai
ştie decât pe ea, nu se mai trăeşte, într’o dimineaţă cu soare,
decât pe ea.
    Mai e şi un birt îngust, puţin întunecat, plăcut, în care
poţi sta îndelung, fumând, vorbind.
    Şi pe urmă începu după masă, curgând încet ca o apă largă
de şes, înnecându-i încet sub valurile ei din ce în ce mai cenuşii.
Ceasul mic, de pe masă, găurea încet tăcerea cu burghiul lui
subţire, de argint, pentrucă vocile lor nu se deosebeau de tăcere,
atît de netede şi de cafenii se făcuseră. Oraşul, lumea, timpul
se înnecau într’un trecut turbure şi lesne de uitat.
    Se întunecase de tot. Prin faţa geamului, pe galerie, mai sunau
paşi. Pisica trecea dela sobă la fotoliu şi iar la sobă. Lemnele
pârâiau încet în flacără. întunericul era rar, pâslos, cald. Umplea
odaia cu belşug şi tot mai rămânea loc printre fulgii, printre
aţele lungi de întuneric. Se vedea departe paravanul, masa au-
8*
596
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
rită mergea încet pe ape negre, oprindu-se mereu în mijloc, du-
lapurile adunau cu spor şi condensau întuneric. In nava cufun-
dată a patului, trăia din când în când un braţ alb, ridicat lent,
un braţ negru mai dens decât aerul de fum. Timpul se deşira
atât de încet, minutele se picurau atât de limpede, desfăcute
unul de altul ca un şir de rândunele, că parcă se auzea undeva
moara care macină timpul, râşnindu-1 uşor, cu zgomot de catifea.
II simţeau cum trece pe lângă feţele lor fierbinţi, cu aripi dulci
de liliac, netezindu-le. Nu triăseră niciodată asemenea destindere,
nici acolo, în casa cu fantome. Nu priveau înainte. Se cufundau
încet în linişte, într’o coborîre fără capăt şi ciocniri, infinit, ca
în fundul pământului. îşi pusese urechea pe pieptul lui cald,
dulce, larg. Coastele se simţeau uşor sub pielea de pluş, inima
lumii, limba timpului îi bătea sigur, calm, grav sub ureche. Si lui
i se părea că ea îşi pierduse pentru prima oară fluiditatea, nu
mai curgea printre braţele lui, era un trup singur, fierbinte, sub-
ţire şi încrezător, cafe rămânea, nu se strecura, nu tremura. Avea
însfârşit o senzaţie de proprietate liniştită, de posesie fără nesi-
guranţe şi şovăeli, absolută. Râurile întâlnite în aceeaşi matcă,
îşi amestecau nu numai valurile ci chiar picăturile.
    Târziu, iubitul voise să iasă, să se ducă amândoi într’un mare
restaurant, această ultimă seară, să stea sub lumină multă, între
oameni gătiţi, ca şi cum ar fi fost şi ei ca toţi ceilalţi, liberi, liberi
să-şi plimbe dragostea unde vor, fără frică, fără nevoie de ascun-
dere, de întuneric. Voia să dea un aer de sărbătoare acestei
ultime seri, s’o îngroape în zgomot, lumină, în lume, să nu se
simtă că e ultima.
    Sala era mare, plină. Toate mesele îi priviră. Oraş mare, dar
de provincie, plictisit, cu curiozitatea neobosită. Ploua lumină
multă, galbenă, din tavanul foarte sus şi încărcat cu ornamente
şi lămpi. Orchestra mare, îmbrăcată în fracuri albastre, cânta
cu avânturi şi oftaturi ungureşti, tangouri moderne. Un băeţel
vindea flori artificiale la mese. Chelnerii eleganţi îşi dădeau aere
de foarte mare local. Era linişte şi cald. Aveau impresia, că au
făcut un act foarte eroic, cu spaima încă în spate, cu enorma
nevoie a unui gest liber de oameni eleganţi şi la largul lor. Se
MELOPEE
597
trudeau să nu vorbească de despărţire, dar ideea ei li se făcuse
cumplit de prezentă. încercarea de a se găti, îi dăduse ei un fel
de strălucire, lui o paloare gravă. Era mai înalt decât oricând,
cu acel aer de nobleţă din orice împrejurare, crescut. Vorbeau
de muzică, de drumuri. Rămăseseră cu încăpăţânare în Bolonia,
sub soarele Italiei.
    Orchestra cânta iar şi iar acelaşi tangou, pe semne la modă,
care se ţesea pe dragostea şi tristeţea lor, ca o floare pe un gher-
ghef. Niciodată, niciodată n’aveau să-l uite. Totdeauna, oriunde
s’ar fi aflat, avea să-i cheme, să-i trezească cântecul ăsta prost,
plângăreţ, obişnuit la jurământul tăcut de acum, ca cornul lui
Hemani, spunea ea. Iar veneau la masa lor stafiile morţii vii-
toare. Aveau iar mâinile reci.
    Băiatul cu flori artificiale le înfăţişe pentru a treia oară, tran-
dafiri albaştri de hârtie. Băură iar, să se încălzească, să se aiu-
rească. Şi izbutiră. Lumea îi privea mai puţin, se deprinsese.
Perechi noi intrau, domni spătoşi, roşii, cu ţigări de foi, cucoane
palide, austere, de o eleganţă perfectă şi sălcie. Ii câştigase un
fel de beţie. Şi odaia mare, plină de oameni strini, izbutise să
devină intimă. Era cald, cald şi bine. Tavanul cu luminile lui
se coborîse parcă. Orchestra cânta iar tristul tango. Era târziu.
Când îi ţinu haina, el şopti, fără să ştie cum, cu buze fără gând:
    —   S’au dus frumoasele zile dela Aranjuez.
    Se putea spune ceva mai trist, mai evocator? Făcea ca şi cum
ai cosi, ai trânti uşi peste odăi goale în golul pieptului. Ea lăsă
bărbia în piept, strânse pleoapele. Eroismul de până acum îi
cădea ca o haină prea largă de pe umeri. Ii venea să se aşeze pe
jos, pe trotuar şi să plângă. Se duseseră, zilele de panică, de dis-
perare, de fericire. Fericirea lor mâncată de frică, de primejdie,
de insomnii şi fugi, marea lor fericire, singura lor fericire se în-
cheia acum, în noaptea asta. Gata.
    —      Nu, nu iubito! Ridică fruntea! Nu! Te rog! Ce e? De ce?
Până acum ai fost atât de tare.
    —       Iartă-mă, ai nimerit just. F un vers pe care am plâns,
în adolescenţă, în dosul pupitrului, în patul meu de internat,
în caetele învelite în hârtie albastră, atunci când nimic nu trecuse,
trecerea timpului. Mi se părea teribil că trece, că trec « frumoasele
zile dela Aranjuez »; înţelegi «frumoasele », plângeam trecerea
598
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
tinereţii viitoare, morţile viitoare. Era adolescent, caraghios, ştiu;
dar era versul meu, versul care mă atingea cel mai adânc, mai
sigur. Mi-1 spuneam noaptea şi plângeam. Cum l-ai nimerit
acum ?
    —   Nu, iubito, nu.
    —   Nu, nu, gata. S’a isprăvit.
    Şi braţul ăsta era luat pentru ultima oară, şi odaia îi închidea
acum pentru sfârşit. Gata, gata! S’au dus frumoasele zile..........
Acum toate la fel ca înainte, acum nu se va mai trăi. Kainz, tu,
de acolo, din perete, ai văzut vreo dragoste mai mare ca a noastră ?
Nimeni n’a iubit vreodată mai mult. Pisica doarme în mijlocul
patului. Focul s’a stins. Să-l aprindem, să nu ne fie frig cele câteva
ceasuri ce ne mai rămân. Nuşa, pisică drăguţă, n’o să uităm
niciodată cum te chiamă şi cum i-ai ţinut ei de urât, când iubitul
nu era aici. Să mă întrebi peste zece ani, iubito, cum o chema
pe pisica asta, să mă întrebi când am să fiu bătrân şi cum era co-
vorul, şi masa aurită şi paravanul cu lebede şi halatul tău cu flori
galbene, am să-mi aduc aminte tot, iubito, înainte să mor. Uite
cum se isprăveşte, iubitule, cea mai mare dragoste din lume.
Aşa! Şi nu pentrucă ai umerii albi şi eşti toată aşa de îngustă
şi tremuri când te ţin în braţe, îmi eşti aşa de scumpă, aşa de
scumpe nopţile noastre. Ştiu, iubitule, nu pentrucă eşti negru
şi viu şi puternic, nu mai am simţul amănuntului. Strâng în braţe
universul întreg la pieptul tău, fără să aud chiote în trupul meu,
pentrucă nu mai aud, nu mai văd, nu mai simt, te trăesc şi trăesc
viaţa vieţii, fericirea, nemişcarea, echilibrul la pieptul tău. Mâine,
iubitule. Aud trenul blestemat, care o să ne ducă peste câteva
ceasuri, îl auzi? Spune, spune ceva, glasul! Glasul! Ca să reteze
timpul. Şi braţele în jurul meu, să se facă noapte, să ne durăm
iubirea ca un arc de foc, dela un capăt la altul al lumii, peste ea.
                              LUCIA DEMETRIUS
               VIZIUNI ŞI IMAGINI
                  i
                  PASTELURI SUFLETEŞTI
                                          RENfi MAUBLANC
                             I
        Ca un braţ cerând ajutor,
        Apare din valuri
        Epava unei corăbii.
                                 2
         Chipul drăgălaş al copilului
         S’a făcut într’o clipă roşu de furie,
         Apoi alb, cum este varul de alb.
                                 3         ’
         Peste mizeriile noastre omeneşti,
         Natura nepăsătoare
         A întins un văl imaculat de zăpadă.
                                                                                             4
         Pironit în câmpie
         Ca un monstru de foc,
         Oraşul în noapte.
                                                    RENg DRUART
6oo
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
                                 5
          Nici un fir de iarbă nu-i trist,
          Ceru-ţi surâde.
          De ce plângi ?
                                  6
          In spatele unui cimitir,
          O moară de vânt
          îşi profilează crucea.
                                   7
           In arborii desfrunziţi,
           Miracol:
           Un concert de pasări.
                                   8
           Dintr’o cabană,
                                                                                              Fumul se 'naltă
                                                                                              >
           Cald ca un suflet.
                                   9
           In trista câmpie
           Un sat risipit:
           Tablou fără ramă.
                                 io
          De-acum, mi-am ferecat inima,
          Numai Suferinţa
          Poate s’o mai deschidă.
MARIANNE FOCK
                                                                                      II
         Vântule de Nord,
         Nu duce cu tine
         Mica mea cabană I
MAURTCE GOBIN
VIZIUNI ŞI IMAGINI
601
                                 12
         Micul port dormitează.
         Deodată, în tăcerea cenuşie,
         Catargele ’ncep să strălucească.
                                                                         SENT* SARAVASTI
                              13
        Priveşte zările 1 Dimineaţa e strălucitoare,
        Ia-ţi plugul, răstoarnă brazda,
        Gândindu-te că trebue să-ţi hrăneşti fraţii.
                              14
        Uşa locuinţei mele e veşnic deschisă
        Pentru călătorii care trec zilnic
        încărcaţi de povara nefericirilor.
                                                                     GEORGES LONG
                           15
       Dormeam: visuri de aur.
       M’am deşteptat:
       Realitate de plumb.
                                     E.  LAURENŢ-ROBERT
                           16
       Ce palide sunt stelele !
       Au obosit şi ele
       De-atâta veghere 1
                               '           JULESRENARD
                           17
       Răsplata muncii cotidiane:
       O privire asupra Naturii.
       Ochiul leneşului nu vede nimic.
6oa
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
18                                    JEAN BOCH-SISLEY 
April 1                                                
---    Cum ? Iar a nins astă-noapte ?                  
---    Nu 1 Au înflorit spinişorii.                    
19                                      ANDRfi BOCQUET 
In câmpia-adormită,                                    
Douăsprezece lovituri depărtate:                       
E timpul care veghează şi trece.                       
20                                       FR. NIETZSCHB 
« Omul e rău din fire »                                
Aşa spun înţelepţii,                                   
Ca să ne consoleze.                                    
21                                                     
Nu fii ca femeile                                      
Care se complac în suferinţă                           
Când încep să iubească.                                
                                   22    ROGER LECOMTE 
Intr’o singură clipă,                                  
Am văzut stingându-se                                  
Eternitatea unei stele.                                
23                                      JULIEN VOCANCE 
Luceferi ai artei şi-ai poeziei,                       
Dela voi am învătat                                    
»                                                      
Puterea disciplinei şi-a stăruinţei!                   

VIZIUNI ŞI IMAGINI
603
                              24
      O, scumpă Sinceritate,
      Nepreţuita mea soră,
      Cu ochii de flăcări!
                            25
     Caută
     In lucrurile cele mai simple
     Grăuntele de eternitate !
                            26
     Sub cortul lui Dumnezeu,
     Mulţi se ’ncălzesc
          1
     La focul licuricilor.
                            27
     Trecând stradela,
     Pisica bănuitoare
     îşi aminteşte de junglă...
                            28
     Cum asta ?
     Greaua locomotivă a şi urcat dealul,
     Pe când mica şosea a rămas tot în vale !...
                            29
     Să simţi
     Că ’ntreaga fiinţă se prăbuşeşte
     De foame, de frig şi de groază!
                          Traducere de AL, T, STAMATIAD
                                         METAFIZICĂ
         Când într’acolo, spre Săgetător,
         In ziua hotărîtă ca să fie,
         Voiu spune taina asta tuturor,
         Eu, veşnic ucenic în alchimie.
         O, fraţilor, cu glia suferindă
         Să rupem legătura ce ne frânge!
         O naştere mai pură ca ’n oglindă
         Ne ’ntâmpină în ţara fără sânge.
         Acest amurg neverosimil parcă,
         Cu flăcări răscolite în bulboane,
         Atâtea arderi mute îl încarcă,
         Cu iaduri vii, furate din icoane.
         Iubesc ideea singură când arde;
         Nimicul fum din sine nu arată
         Şi stăruie deplin, atâta clar de
         Aprinsă doar de simpla ei durată.
         Această pastă prea uman fragilă,
         De seve grele ce palpită, udă,
         Precum ţâşneşte apa din argilă,
         Curată să rămâie, clară, nudă.
         Când mă cufund în styxuri de metale,
         Cu săbii reci molozul să mi-I taie,
         Ca nişte mari Norvegii boreale
         Mă fură-un verde de văpaie.
605
    Aş vrea o moarte-atât geros lucidă,
    Să nu încapă ’ntr’însa nicio fibră —
    Incandescenţă pură, euclidă,
    Ca un gheţar, o ritmică felibră.
    Aceste ceruri unanim mă vor,
    Să mă topesc în marea lor fluidă,
    Nu sfâşiat de câinii anilor,
    Mereu tâlhar de poamă hesperidă.
                                           ODIHNĂ
        M’am hotărît în mine să m’adun,
        Să-mi strâng hotarele aproape, mai aproape.
        Mormane de tăcere să mă’ngroape,
        Intr’un ungher îngust, cu miros bun.
        Un spaţiu alb de tihnă şi răcoare,
        Tăiat în muchii drepte de amiezi,
        împrejmuit cu linişti de livezi
        Şi-adăpostit de streaşini mari, de soare.
        N’am să mai prind în plasă constelaţii,
        Condurul lunii n’am să-l mai sărut
        Şi voiu uita tot ce-mi va fi părut
        Că mă cuprinde ’n larg încăpătoare spaţii.
        Prietene de visuri şi de cânt
        Rămâi acolo, între zodii, sus!
        Eu m’am întors cu faţa spre Apus,
        Ca să adorm aici, lângă pământ.
HORIA NIŢULESCU
                LAUDĂ SPICELOR
         O, foşnet al spicelor — şoapte,
         In vântul subţire de vară!
         Te-adună auzul din noapte
         Sub luna târzie, uşoară.
         Mândrelor spice, grele brăţări
         Privirea setoasă v’anină,
         Când stăm în aceeaşi lumină,
         Cum pe o hartă stau două ţări.
         E ora ’nceată a hranei oarbe,
         Când bobul vostru ascuns tresare
         In fa şa lui mică şi soarbe
         Pământului, marea ’ndurare.
         Şi sub sărutul mutelor stele,
         Greu în tăcere, cum vă privesc —
         Voi creşteţi, spicelor, pline şi grele,
         Pentru ospăţul împărătesc...
                    bAtrănul pAdurar
Copacii aşteaptă parcă o furtună sau o ploaie înceată.
Frunzele lor înfiorate de lumina puţină visează poate
Un cântec de rugină, pribeag, peste livezi întomnate...
Printre crengile nemişcate se ’mpiedică o jumătate de lună
                                                                                       [beată.
Prieten cu puşca şi cu luleaua, bătrânul pădurar
Calcă alene peste frunzişurile moarte — lunatic,
De l-ai crede un vrăjitor, în desişul sălbatic.
In răstimpuri tuşeşte încet, sau îşi priveşte stelele de la
                                                                                        [amnar;
Dar dimineaţa, când iese voios cu soarele, de la pândă,
Câinii îl întâmpină lătrând, bucuroşi de ziuă şi de revedere.
In aerul curat şi bun, ca un fagure de miere,
Mâna stăpânului mângâie câinii — caldă şi blândă.
          IN CEASUL TULBURE
  In ceasul tulbure, cosaşul respiră aerul greu de viaţă
  Al fâneţelor şi o bucurie negrăită îl năpădeşte.
  Coasa îi zâmbeşte limpede, în începutul de dimineaţă,
  Când câmpul se scutură leneş de rouă, şi creşte.
  Semn bun: soarele umple năvalnic întinsurile darnice.
  Prin sate, cocoşii trezesc copiii şi grădinile.
  Uite cum bete de slavă pică ’n imaş ciocârliile
  Şi cum adună miere bogată, albinele harnice.
  In ochii cosaşului largurile prind să-şi alinte
  Invâltorata, sfânta lumină...
  Pe coasa în iureş, fânul îşi culcă fruntea cuminte,
  Pentru-o supusă şi înmiresmată hodină.
                                                      TEODOR SCARLAT
LOGICA LUI DAVID HILBERT
    i.     Matematica a intrat într’o criză acută în ultimele decenii,
care, mai potolită astăzi, o turbură încă. Ceea ce pare paradoxal,
e faptul că, tocmai în momentul când matematicienii obţineau
rezultatele cele mai neaşteptate, când ştiinţa lor ajunsese la o
desvoltare extraordinară, atunci şi-a făcut apariţia demonul în-
doielii ...
    Este destinul funest al omului de a nu fi stăpânul victoriilor
sale. Creind teoria ansamblurilor, prin care vroia să fundeze o
ştiinţă a infinitului, Cantor nu s’a gândit, de sigur, că va expune,
— prin antinomiile la care se va ajunge — întreaga matematică
la o revizuire fundamentală. Se ştie câte subtilităţi au trebuit
să inventeze logicienii şi matematicienii pentru a încerca să re-
zolve aşa numitele antinomii cantoriene, dintre care cele mai
celebre sunt: a lui Burali-Forti, a lui Richard şi a lui Zermelo.
Se ştie de asemeni, cât s’a discutat asupra principiului inducţiei
complete (raţionamentul prin recurenţă) pentru a se ajunge — cum
a făcut Bertrand Russell — la concluzia că e o simplă definiţie.
Afară de aceasta, dacă e posibil să ajungi, pe cale deductivă, la
contradicţii, — cum s’a întâmplat — plecând dela un grup li-
mitat de axiome, care este garanţia, că într’o teorie matematică
dată, — de exemplu geometria elementară — nu se va ajunge la
propoziţii contradictorii; care este, cu alte cuvinte, criteriul de
necontradicţie al unei teorii deductive ? Cine ne asigură, că după
un număr mare, dar finit, de operaţii deductive, riguros construite,
nu vom sfârşi prin a stabili o propoziţie de geometrie, contra-
dictorie cu alta, tot aşa de riguros edificată? Toate acestea, şi
încă multe alte probleme, probează, neîndoielnic, că suntem în
LOGICA LUI DAVID HILBERT
611
măsură să obţinem rezultate matematice remarcabile, fără să ştim
bine ce cale am urmat... Ceea ce a făcut pe un matematician ca
Stanislas Zaremba să scrie: «Faptele dovedesc într’un chip in-
discutabil că este posibil să se efectueze lucrări matematice de
primul ordin posedând numai această cunoştinţă pe jumătate in-
conştientă a logicei ce se capătă printr’o practică prelungită a
matematicelor »1).
    Problemele acestea — enunţate sumar — au împins pe mate-
maticieni să caute mecanismul logic veritabil al matematicilor,
astfel că, prin ajutorul unei logici noi, să poată da seama de struc-
tura reală a unei teorii deductive, şi să poată înlătura paradoxele ivite.
    Am spus că matematica arborase doliul îndoielii. Cei vechi
credeau că mirarea e începutul filosofiei. Mai curând pare ade-
vărată afirmaţia că orice reflecţiune filosofică începe dela îndoială.
De altfel, aşa începuse Descartes, acela care voise să matematizeze
întreaga lume. Aşa se face că matematica, cea mai strălucită şi
precisă creaţie a minţii omeneşti, nu mai poate fi independentă
de filosofie, de speculaţie, de metafizică. înseamnă faptul acesta
o cădere, o întoarcere în zona neclară a conştiinţei umane, a disci-
plinei matematice ? Lectorul meu va trage singur concluzia din
ceea ce urmează. Ceea ce este evident este că numai filosofia
poate da un sens matematicei şi că aceasta poate fi luminată numai
printr’o optică filosofică. Dacă matematica este ea însăşi, în me-
canismul ei secret şi esenţial, de natură metafizică, aceasta e o
problemă care rămâne să fie rezolvată, după ce se va stabili, de-
finitiv, acest mecanism. Totuşi un Hadamard are să spună: «Iată
un fenomen straniu, fără precedent în istoria gândirii. O ştiinţă
ajunsă la starea positivă este pe cale de a se întoarce înapoi şi de
a reveni la starea metafizică. Şi această ştiinţă este cea mai simplă,
cea mai veche, cea mai perfectă dintre toate: e Matematica » 2).
    2.     Dificultăţile la care se ajunsese în matematici, au silit pe
matematicieni să caute un mijloc mai adequat materialului ma-
tematic, decât logica aristotelică. Era vorba să se găsească o lo-
gică nouă capabilă să dea seamă de întreg angrenajul logic al * *)
                                 *) St. Zaremba, La logique des math6matiqu.es. (Paris; Gauthier-Villars 1926).
    *) J. Hadamard în Prefaţa la lucrarea lui F. Gonseth: Les fondtments des
Mathtmatiques, Paris. A. Blanchard, 1926.
6l2
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
acestei discipline. Pe drumul acesta întâlnim nume celebre, ca
a lui Giuseppe Peano, cu întreaga şcoală italiană, Bertrand Russel
şi A. Whitehead, G. Frege, L. Couturat, etc., şi în sfârşit acela
a lui David Hilbertx) şi şcoala pe care a format-o şi de care se
leagă numele lui P. Bemays, W. Ackermann, etc. Mă voi ocupa
în acest studiu în special de doctrina logică a matematicianului
german David Hilbert. Ea nu este independentă de cercetările
predecesorilor săi, în particular de rezultatele obţinute de Russel
şi Whitehead, care în celebra lor lucrare « Principia Malhematica » * •))
stabiliseră, printr’un efort impresionant, un sistem logistic aproape
satisfăcător.                    •
    Să ne apropiem, treptat, de punctul de vedere al lui Hilbert.
Când acesta şi-a ţinut prima comunicare la Heidelberg, pe care
H.  Poincar^ a numit-o «o lucrare capitală », matematicienii au
intrat într’o mare turburare. Nici Poincare nu a scăpat ei...
    Ce voia Hilbert ? Nici mai mult nici mai puţin — aşa cum a
declarat apoi la Congresul Matematicienilor din 1900, ţinut la
Paris — decât să facă rezolvabile toate problemele de matematică.
Sau cum spunea textual: «Jedes echte mathematische Problem
losbar sein muss und fur die Mathematik ein Ignorabimus nicht
gibt». Dar acesta era visul lui Leibniz care voise să fondeze acea
Caracteristica Universalis, ştiinţa în care toate problemele, oricărui
domeniu ar aparţine, ar fi rezolvabile cu ajutorul unui calcul, pe
care se străduise să-l găsească. Toate contradicţiile erau pentru
Leibniz erori de calcul; nici pentru el nu exista un « ignorabimus ».
Ceea ce el exprima astfel: «Id... efficiendum est, ut omnis para-
logismus nihil aliud sit quem error calculi...
    Astfel, când se vor ivi discuţii sau probleme aparent insolubile,
va fi de ajuns să le supunem calculului: « Calculemus !», spunea
Leibniz *). Un asemenea ideal măreţ şi naiv în acelaşi timp, a fost
visul unei serii întregi de gânditori, încă mai vechi. Romanticul
Raymundus Lullus are să inventeze o «Ars Magna », un fel de
maşină de gândit, care cu ajutorul unor cercuri, pe care se înscriu
categoriile, repartizate în şase clase de câte nouă fiecare, va pro-
    l) Născut în 1862, profesor la Gottingen.
    *) Apărută în trei volum la Cambridge: I, 1910; II, 1912; III, 1913.
    •) Phil. VII 200.
LOGICA LUI DAVID HILBERT
613
cura, printr’un simplu joc mecanic, toate judecăţile posibile.
Acelaşi scop l’au urmărit un Athanase Kircher * *), un G. Dal-
gamo *), sau un J. Wilkins8), etc., apoi logicienii englezi, G.
Boole, W. Stanley Jevons, C. S. Pierce, etc.
    Ce s’a străduit Hilbert să găsească pe această linie mare a pre-
decesorilor săi ? O logică teoretică, sau matematică, sau încă o
logică simbolică, analoagă ca metodă, metodei formale calculatorie
a matematicelor, care să transforme gândirea într’un calcul al-
gebric. Cum spune el însuşi: « Gândirea logică îşi găseşte imaginea
sa într’un calcul algebric » 4).
    Progresul extraordinar al matematicelor, datorit aproape ex-
clusiv limbajului lor simbolic special, a sugerat posibilitatea de a
găsi un astfel de limbaj general pentru logica teoretică. Şi astfel
David Hilbert, pornind dela nevoia de a stabili fundamentele
matematicelor, s’a văzut împins să caute, bazat pe lucrările pre-
decesorilor săi, o logică nouă.
    3.    Să intrăm acum în opera lui David Hilbert 5). Punctul de
plecare al doctrinei sale este următorul: logica sa va studia nu un
    *) In lucrarea sa « Ars magna sciendi seu nova porta scientiarum », tipărită
abia in 1669 la Amsterdam.
    ’) Lucrarea acestuia, care are un titlu foarte lung, este cunoscută sub nu-
mele de « Ars Signorum » (Hayes, 1661).
    ’) i An Essay towards a Real Character and a Philosophical Language (Londra,
1668). Asupra acestor lucrări de interes istoric, vezi C. Prantl, Geschichte der
Logik im Abendlande şi L. Couturat, La logique de Leibniz.
    *) D. Hilbert şi W. Ackermann, Grundziige der theoritischen Logik.
    •) Lucrările principale ale lui David Hilbert sunt: Ober die gerade Linie
als kilrzeste Verbindung zweier Punkte (Math. Ann., 1894); Grundlagen der
Geometrie (Ed. I, 1899); Mathematische Probleme (Discurs la Congresul Ma-
tematic din Paris, 1900); Ober die Grundlagen der Geometrie (Math. Ann., 1902);
Ober die Grundlagen der Logik und der Arithmetic (Intern. Math. Kongress,
Heidelberg, I9°4); Axiomatischen Denken (Math. Ann. 1918); Neubegriindung
der Mathematik (Abh. Math. Semin. 1922); Die logischen Grundlagen der Mathe-
matik (Math. Ann., 1923); Die Grundlagen der Mathematik Hamburg. 1928);
Probleme der Grundlegung der Mathematik (Math. Ann., 193^1; Die Grundlegung
der elementaren Zahlenlehre (Math. Ann., 1931); Berceis der Tertium non datur
(Gottingen, 1931); Naturerkennen und Logik (1931); Gesammelte Abhandlungen
(Berlin, Springer, 1933): D. Hilbert şi W. Ackermann, Grundziige der teore-
tischen Logik (Berlin, Springer, 1928); D. Hilbert şi P. Bemays, Grundlagen
der Mathematik t. I, Berlin, Springer, 1934)-
614
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
obiect sau nişte obiecte particulare, cum face o teorie matematică
oarecare, ci însăşi propoziţiile ce se pot forma cu privire Ia aceste
obiecte. Hilbert degajează sistemul propoziţional în care se ex-
primă o teorie oarecare de conţinutul lui, şi-l studiază în el însăşi.
Cu alte cuvinte, una este limbajul în care vorbim — într’o teorie —
şi alta e limbajul despre care vorbim. Matematicianul dela Gottingen
a luat astfel limbajul matematic separat, l-a desfăcut în elementele
sale, pentru a ridica edificiul logicei noui. Autorul acestei logici
i-a dat la început numele de «Metamatematică», vroind prin
aceasta să spună că toată matematica i se subordonează. Hilbert
ar fi putut să considere direct limbajul obişnuit pentru a edifica
aparatul logic ce ne-a dat, fără să introducă un simbolism, simplu
de altfel, dar repugnant celui neiniţiat, cum o remarcă, cu bună
dreptate matematicianul polonez J. Herbrand1). Aparatul logic
simbolic câştiga însă în preciziune şi simplicitate faţă de limbajul
vulgar. Mai mult încă, acest aparat se găsea gata făcut, în special
prin eforturile lui B. Russell şi A. Whitehead, iar Hilbert nu a
avut decât să-l adapteze, să-l simplifice sau să-l întregească, după
nevoia ce a avut.                          •
    Aşa dar, în logica teoretică trebue să considerăm propoziţiile
golite de orice conţinut, vide de orice substanţă, în afară de orice
obiect. Obiectele vor fi atunci doar nişte simboluri, nişte litere
x, y, z... Propoziţiile şi legăturile dintre propoziţiuni vor ex-
prima relaţii între aceste simboluri, iar aceste relaţii vor fi expri-
mate tot simbolic adică prin litere.
    Pe scurt, logica nouă este un angrenaj de simboluri, o articu-
laţie între diverse litere iar a raţiona înseamnă a constitui un schelet
   i                           i
simbolic după anume regule.
    O primă întrebare se va naşte în mintea cetitorului: este po-
sibil să goleşti propoziţiile de orice materie şi să le consideri numai
în forma lor ? Un exemplu simplu ne va lămuri. Se cunoaşte silo-
gismul de manual: « Toţi oamenii sunt muritori; Socrate este om;
deci Socrate este muritor ». Acest raţionament nu este decât par-
t icularizarea unui raţionament mai general, construit numai cu
simboluri. Fie a, b, c, trei litere cu care înlocuim conceptele date
     1) J. Herbrand, Les bases de la logique hilbertienne (Revue de Măta. et de
Morale, Avril-Juin, 1930).
LOGICA LUI DAVID HILBERT
615
aşa cum am convenit, anume respectiv Socrate, om, muritor.
Raţionamentul nostru devine:
                          bec
                          a   e   b
                   deci a     e   c
Sau încă: dacă între b şi c există relaţia R şi între a şi b există
aceiaşi relaţie R, atunci între a şi c există la fel, relaţia R.
    In acest silogism a dispărut orice urmă de conţinut, el nu
exprimă decât o proprietate pur formală, aşa numita transitivitate
logică.
    Iată dar cum e posibil să se constituiască o logică pur formală,
care să se ocupe exclusiv de structura logică a propoziţiilor, în
afară de orice conţinut intuitiv. Pentru Hilbert logica nu are
decât să combine simboluri pure şi un logician veritabil trebue
să raţioneze asupra lor fără să se intereseze de ce semnifi-
caţie au *).
    Vom vedea cum a reuşit Hilbert să construiască această logică,
care studiază raţionamentul în el însuşi şi pe care o expune în
forma ei finală în « Gmndzuge der theoretischen Logik ». Logica
va fi astfel un joc de simboluri, care — fiind date anume relaţii
iniţiale între aceste simboluri — va ţese o pânză de noi relaţii,
susceptibilă de a fi desvoltată necontenit. Această logică va fi strict
formală, cum se exprimă atât de bine Arnold Reymond: « E un
joc de forme pure căci din datele primitive nu se consideră decât
capacitatea lor de a fi ordonate în cutare sau cutare chip, şi formele
noui ce se construesc nu sunt decât relaţiile originare, privite
din alt punct de vedere » 2).
   *) Heinrich Scholz susţine în Geschichte der Logik (Berlin 1931), că însuşi
Aristotel a avut ideea unei logici pur formale, deşi el nu a reuşit să o degajeze
de conţinutul conceptului. Pentru Scholz, regula Aristotelică a silogismului,
conţine trei forme perfecte (cele trei judecăţi) Ft, Ft şi Ft astfel că de câte ori
F1 şi Ft sunt adevărate şi Ft e adevărată. Am avea de a face cu o combinaţie
generală numai între simboluri. Nu putem subscrie însă această concluzie.
Este adevărat că se poate « formaliza * în sens hilbertian orice teorie şi deci
şi aceea a silogismului; aceasta nu înseamnă că doctrina sau teoria considerată
exprimă un punct de vedere formal, cum nu e cazul la Aristotel.
   2) Arnold Reymond, Les principes de la logique et la critique contemporain
(Boivin, Paris 1932).
6i6
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Se cuvine dar, să analizăm mai de aproape noţiunea de formal
în logica lui D. Hilbert, cu atât mai mult, cu cât ea a dat loc la
unele interpretări eronate. Dacă se examinează evoluţia gândirii
lui Hilbert, se poate observa că ea a oscilat între intuiţie, indispen-
sabilă operaţiei inventive a unei teorii, şi între formalizarea teoriei
necesară constituirii ei logice. încă în comunicarea din 1900 dela
Paris, Hilbert observa: « Cine nu se serveşte de desemnul seg-
mentelor şi dreptunghiurilor îmbinate pentru a demonstra cu
toată rigoarea o teoremă complicată asupra continuităţii funcţiu-
nilor, sau asupra existenţei punctelor de acumulare ?»1).
    Hilbert nu putea să nu observe că actul liber al creaţiei, care
singur e fecund, e legat de intuiţie. Cum însă să fundezi necesi-
tatea interioară a unei teorii, care — odată creiată teoria — nu
mai depinde de actul creator?
    Introducând «formalizarea » nudă, Hilbert rupe legătura cu
operaţia propriu zisă, naturală, a invenţiei unei teorii. Dar numai
în drept, nu şi în fapt. Pe deasupra tuturor intuiţiilor concrete,
logica lucrează cu o anume intuiţie, în care semnele — simboluri —
pot fi combinate, după libertatea lor, într’un anume chip. E o
intuiţie fără imagini, care lucrează într’o lume abstractă, unde
entităţile care o populează sunt simple litere...
    Hilbert scria, în sensul acesta: «In aritmetică exact ca şi în
geometrie, facem rapide, inconştiente combinaţii, — de altfel pro-
vizorii — încrezători într’un oarecare sentiment aritmetic pentru
zona de acţiune a semnelor * * 2). Semnul, prin configuraţia lui,
are două caractere; pe de o parte este depozitarul unei regule
formale; pe de alta, neavând conţinut, el are o mobilitate completă
în domeniul sensibilului, o bogăţie întreagă intuitivă putând să i se
substitue. Semnul e deci totul. « Am Anfang, so heisst es hier, ist
das Zeichen » 8).
    Ce este dar un sistem formal ? Iată definiţia lui Cavaillâs:
                                                   t
« Un sistem formal în general este un corp ierarhic de reunire
de semne sau formule complete, aşa fel că plecând dela unele din
ele (în număr finit sau infinit) considerate ca valabile, să se poată
    x) Mathematische Probleme.
    *) Neubegrundung der Mathematik.
    ») D. Hilbert, Ibid.
LOGICA LUI DAVID HILBERT
617
obţine altele, pe baza unor procedee fixate odată pentru tot-
deauna »1).
    4.     Travaliul acesta de constituire a unui simbolism logic,
fusese efectuat de Russell şi Whitehead în « Principia Mathematica ».
Tot ce s’a făcut, după această operă, se leagă de rezultatele obţi-
nute de matematicienii englezi. Simbolismul utilizat de Hilbert
nu diferă aproape decât ca scriere şi are avantajul de a fi mai
compact. Nu poate fi vorba de a reproduce aici toate rezultatele
obţinute în «Principia Mathematica » ceea ce ar fi şi imposibil
în spaţiul de care dispunem a). Voi schiţa totuşi liniile principale
ale acestei ideografii, după David Hilbert. Cetitorii ne vor îngădui
o introducere indispensabilă, pe care o vom face cu toată prudenţa,
şi pe cât de sumar posibil, în logica simbolică a lui David Hilbert.
Această expunere preparatorie, poate penibilă, este însă necesară
pentru urmărirea problemelor propriu zise ce-i vor urma, precum
şi pentru pătrunderea spiritului nouii metode.
    Să convenim a nota propoziţiile prin literele X, Y, Z, U...
Propoziţiile se articulează prin diverse conjuncţii pentru a alcătui
fraze. Aceste conjuncţii sunt:« ţi », « sau », « nu », « dacă-atunci», etc,
    David Hilbert introduce astfel 5 semne pentru a exprima le-
găturile dintre propoziţii. Iată-le:
    1.     Semnul « —», de negaţie, astfel că o propoziţie X care va
purta semnul acesta, adică «X», va fi considerată falsă.
    2.     Semnul « & » (conjuncţia logică) citit « şi» şi care va arăta
că un cuplu de propoziţii « X & Y» formează o expresie adevărată,
când şi X şi Y sunt adevărate amândouă simultan.
    3.     Semnul «v» (disjuncţia logică) citit «sau» va indica un
complex logic «X v Y» adevărat, când sau una din propoziţii
(de exemplu X) sau cealaltă (Y) cel puţin, este adevărată.
    4.     Semnul «» (implicaţia logică) pus între două propoziţii
« X ->■ Y » şi citit « dacă X urmează Y », va exprima un compus
logic care va fi adevărat totdeauna, afară de cazul când X ar fi
adevărat şi Y fals (o propoziţie falsă nu poate fi implicată de una
adevărată). •)
                                  *) Jean Cavaill&s, Axiomatique et systbne formei (Hermann, Paris, 1938).
    •) Cetitorul găseşte o expunere mai amănunţită în lucrarea noastră Logica
Nouă (Bucureşti 1940).
6i8
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    5.    Semnul «00 » (echivalenţa logică) ) pus între două pro-
poziţiuni va da loc la un compus logic « X cv Y » care e adevărat
când X şi Y sunt amândouă, simultan, adevărate sau false.
    Unele din semnele acestea sunt superflue, deoarece legăturile
făcute cu ele se pot exprima prin ajutorul altora. De exemplu
compusul
    (1)                     x v y,
care exprimă disjuncţia logică, se poate înlocui cu
    (2)                     X-+Y
Intr'adevăr, (1) e adevărat când cel puţin una din propoziţiile
X şi y e adevărată (sau amândouă) şi e fals prin urmare când
X şi y sunt false deodată. La fel, după definiţie, (2) nu va fi
fals decât în cazul când primul membru e adevărat şi al doilea
fals. Insă în cazul acesta, dacă X e adevărat, înseamnă că X e
fals (pentru ca negaţia ei să fie adevărată) şi prin urmare X şi Y
sunt false împreună. Cele două grupuri logice (1) şi (2) sunt
echivalente. Se ajunge astfel la a se stabili că toate legăturile dintre
propoziţiuni se pot exprima, de exemplu, numai cu semnele
« ->» şi «—»; restul celorlalte trei vor fi întrebuinţate totuşi,
pentru a uşura scrierea şi a simplifica uneori formulele.
    Autorii lucrării « Principia Mathematica » ajunseseră la rezul-
tatul că toate propoziţiile de matematică şi legăturile logice dintre
ele pot fi exprimate cu trei semne « v », « — » 2) şi « (Ex)» (există
un obiect x care) * *). De acum încolo vom putea presupune că
orice propoziţie sau frază de matematică (sau din limbajul obişnuit)
e scrisă în această stenografie.
    Rămâne acum să vedem care sunt regulele de raţionament
universale. Această problemă fusese rezolvată aproape complet
de Russell. In fond chestiunea este următoarea: o teorie mate-
matică — în general, o teorie deductivă — pleacă dela o sumă de
axiome, postulate sau ipoteze, care sunt considerate ca adevărate;
pe cale deductivă se deduc alte propoziţii adevărate.
    *) Pe care Hilbert îl mai scrie şi « X Y * sau « X *—► Y >.
    *) Pentru negaţie Russell utiliza semnul < *.
    *) J. Nicod a arătat că acestea se pot reduce însă, în * A reduction in the number
of the primitive propositions of logic » (Cambridge, 1917).
LOGICA LUI DAVID HILBERT
619
   Care sunt regulele, pe baza cărora se pot scoate, din propozi-
ţiile primitive, propoziţii adevărate ? Care sunt deci regulele de
raţionament ? Hilbert distinge «formulele fundamentale logice»
(«axiome» şi «regulele fundamentale de derivare a formelor juste»J).
Formulele logice de bază sunt:
     a) X v X-+X
     b) X-yXv Y
     c) X v Y-> Y v X
     d) (Z-V Y)-* *[Z v X-+Z v Yj
Toate aceste, ca şi cele ce vor urma, sunt tautologii, în sensul lui
Ludwig Wittgenstein 2). Să explicăm una din ele, pe a doua (b).
Să considerăm cei doi membrii ai implicaţiei: unul este «X»
şi celălalt este « X v Y» şi să construim următorul tablou, con-
venind să notăm cu A adevărul unei propoziţiuni şi cu F falsi-
tatea ei.
   X Y Xv Y X-yX v Y 
1. A A  A   A        
2. A F  A   A        
3- F A  A   A        
4. F F F    A        
Să explicăm acest tablou: toate combinaţiile dintre cazurile de
adevăr (A) şi falsitate (F) dintre X şi Y sunt 4; sau amândouă
sunt adevărate; sau prima e adevărată şi a doua falsă, sau prima
e falsă şi a doua adevărată; sau, în sfârşit, amândouă sunt false.
Urmărind în coloana a treia, observăm că disjuncţia «X v Y»
(X sau Y), după definiţie, e falsă, când niciuna din propoziţiile
care o compun nu e adevărată (cazul 4). Mergem la implicaţia
noastră scrisă în coloana a patra, « X X v Y ». Cei doi membri
care sunt « X» şi « X v Y», se combină în următoarele condiţii
cum se citesc pe coloanele respective; 1. A A; 2. A A; 3. F A\
4. F F. Niciodată nu ajungem să găsim cazul A F, adică primu
membru adevărat şi al doilea fals, singurul caz când o implicaţie
    l) Grundziige der theoretischen Logik, p. 23.
    *) In ceea ce priveşte «tautologiile » vezi R. Carnap, Logische Syntax der
Sprache şi L. Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus.                       ,
620
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
e falsă. Prin urmare              y# e adevărată în toate cazurile.
O asemenea expresie, care nu poate, în niciun fel, să fie falsă,
se numeşte, după terminologia lui Wittgenstein, o tautologie.
Cele 4 formule de mai sus sunt tautologii sau identităţi.
    Vom mai menţiona încă următoarele regule fundamentale:
    Regula I, numită a implicaţiei. Dacă X e adevărată, şi dacă
implicaţia «X -> Y» este adevărată, atunci şi F e adevărată,
ceea ce rezultă din definiţia implicaţiei (X adevărat nu poate
implica decât un Y adevărat);
    Regula II, numită a substituţiei. In anume condiţii se pot
înlocui literele X, Y, Z. .. (variabilele) cu alte combinaţii logice
în formulele fundamentale, sau în alte identităţi, obţinându-se
iarăşi formule adevărate.
    Până aci, cum cetitorul a observat, punctul de plecare este
propoziţia, relaţia între simboluri. Elementul primitiv al logicei
lui Russell şi Hilbert, nu e, ca în logica aristotelică, conceptul,
ci judecata. Insă creaţia unei teorii pleacă dela obiecte. Stabilind
sau dându-se anume proprietăţi ale obiectelor, urmează relaţiile
corespunzătoare. Obiectele sunt aici însă simboluri, litere, care
vor fi notate cu x, y, z...
    Iată dar introdusă, astfel, noţiunea de individ, care în fond e o
variabilă, şi de funcţie matematică, care este o relaţie între variabile.
In calcul logic distingem dar două capitole: i) calculul propozi-
ţiilor ; 2) calculul indivizilor, sau — cum îl numeşte Hilbert, —
calculul predicatelor. Pentru a indica scrierea simbolică referitoare
la calculul predicatelor să considerăm un predicat oarecare, de
exemplu « număr prim » şi să-l notăm pe scurt cu P. Vom scrie
că 5 e un număr prim astfel:
                                                 P (5);
şi în general că un număr * e prim:
                                                 P(x)
In felul acesta se scriu formule cu două variabile, cu trei, etc.
Vom obţine în general funcţiuni:
                                                 F (x)
                                            F (*, y)
LOGICA LUI DAVID HILBERT
621
                               F (x, y)
                               F (x, y, z...)
F semnificând un predicat oarecare.
    Este de făcut aici o deosebire, ca aceea dintre judecăţi parti-
culare şi judecăţi universale. Se poate ca predicatul F să nu se
aplice tuturor ac-lor ci numai unora. Propoziţia noastră ar suna
astfel: «unii x sunt F» şi se va scrie prin convenţie:
                                           E {x) F {x)
(Există x-i pentru care F (x) e valabilă).
Când F (x) va fi valabilă pentru oricare x, se va scrie:
                               (*) F (x)
Axiomele calculului predicatelor vor fi, mai întâi, cele patru
formule logice de bază, indicate la calculul propoziţional, şi încă
următoarele două, pentru «toţi » şi « există »:
            e)   (x) F (x) + F(y)
            f)   F(y) + E(x) F(x)
Să le traducem: prima spune că dacă un predicat F se aplică la
toţi ae-ii atunci se aplică şi unui oarecare y, ales arbitrar; a doua
formulă înseamnă că dacă predicatul F se aplică unui y, atunci
există un x căruia i se aplică F1).
    Regula substituţiei va da loc la oarecare desvoltări. O variabilă
dintr’o formulă va putea fi înlocuită printr’o formulă, cu condiţia
ca această înlocuire să se facă peste tot unde figurează variabila
considerată. Un predicat F cu n locuri pentru variabile poate,
în anume conditiuni, să fie înlocuit cu o formulă care să aibă
cel puţin n locuri libere pentru obiecte-variabile. Fie F variabila-
predicat cu n locuri libere şi A formula în care urmează să se
schimbe. Cu alte cuvinte dacă avem
                                     ' F (#ii X2, #3, . . . Xn),
înlocuirea este permisă numai când noua formulă cuprinde cele
n variabile, cel puţin:
                                      A (*!, x2, x3, ... Xn)
    *) Grundziige der theoretischen Logik, p. 56.
622
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
Insfârşit, există propoziţii cu variabile, imposibile de demonstrat
în general şi cari devin demonstrabile pentru unele individualizări
ale variabilelor. S’au conceput chiar formule demonstrabile pentru
fiecare individ substituibil unei variabile, dar pentru care nu s’a
găsit o demonstraţie generală, cu variabile. Evident indivizii
substituibili trebuesc să fie în număr finit.
    Nu pot insista mai mult asupra formalismului simbolic utilizat
de David Hilbert.
    Am crezut necesar însă să introduc cetitorul în acest calcul,
pentru a-1 pregăti în vederea celor ce urmează. Cu aceste semne
— independente de orice semnificaţie — şi cu ajutorul formulelor
de mai sus, se poate opera mecanic, logica devenind astfel un
fel de algebră universală, în care se poate exprima orice teorie.
    Cum am mai observat, acest prim pas fusese făcut de Russell.
In urmă, cu ajutorul rezultatelor obţinute de logicianul englez,
Hilbert, perfecţionând mecanismul din punct de vedere formal,
a căutat să refacă logic şi să fundeze riguros matematica.
    O obiecţie se poate naşte aici, pe care a semnalat-o, de altfel,
J. Herbrand J). Cine ne asigură că nu vom întâlni, la un moment
dat, fraze din ştiinţele matematice care nu vor putea fi exprimate
în limbajul nostru simbolic, şi care nu vor putea fi justificate numai
pe baza formulelor şi regulelor de mai sus ? Iată răspunsul lui
Herbrand: «Trebue să recunoaştem că nu avem, despre aceste
fapte, decât o certitudine experimentală, al cărei fond este da-
torit existenţei lucrării Principia Mathematica, autorii ei reuşind
cu aceste semne şi regule (sau regule echivalente) să reconstruiască
pe de-a-întregul fundamentele matematicelor, şi chiar să desvolte
într'un chip destul de avansat, unele teorii. Nu avem, de sigur,
nicio certitudine a priori de a crede că ele vor fi suficiente în toate
cazurile; dar avem o certitudine aproape absolută că orice raţio-
nament reputat corect în matematici poate să fie efectuat cu ele » 2).
    5.    Iată-ne dar, în posesia unui limbaj mult mai domol, dar
care, până acum nu a arătat nimic lectorului din tainele logicei
şi mai cu seamă ale matematicei, în vederea căreia fusese tocmai
inventat. *)
    *) In Les bases de la logique hilbertienne.
    *) Loc. cit., pp. 247—248.
LOGICA LUI DAVID HILBERT
623
    Pentru a veni la câteva din problemele cele mai delicate, pe
care le-a rezolvat Hilbert, să vedem mai întâi, ce înseamnă o
teorie matematică.
    Ea constă din câteva propoziţii primitive — axiome, postulate,
ipoteze — din care se vor deriva, cu ajutorul regulelor de raţio-
nament aplicate repetat, teoremele ei.
    Să ne punem acum o problemă generală cu privire la o astfel
de teorie; cum se poate stabili dacă toate propoziţiile adevărate
ale unei teorii determinate, posedă o proprietate A (această pro-
prietate diferind dela teorie la teorie, dar caracterizând de fiecare
dată, o anume teorie) ? Pentru aceasta trejbue: 1) să ni se dea pro-
prietatea A; 2) să fie posibil ca, oricare ar fi propoziţia pe care
am considera-o din teoria dată, să se verifice pe ea apartenenţa
sau lipsa proprietăţii A; 3) în sfârşit să ni se dea şi mijloacele
de a face aceste verificări. Fie astfel o teorie matematică particu-
lară, T. Va trebui să arătăm, în sensul problemei enunţate mai sus,
că toate propoziţiile primitive au o proprietate A, cu ajutorul unui
raţionament, ce se va descrie complet şj care va putea fi aplicat
oricăreia din propoziţiile teoriei.
    După aceea se va arăta că toate propoziţiile adevărate căpătate
cu ajutorul regulelor de raţionament, din propoziţii ce au pro-
prietatea A, posedă şi ele la rândul lor proprietatea A. Pe scurt,
în condiţiile acestea, toate propoziţiile teoriei vor poseda pro-
prietatea A.
    Orice teorie matematică este fabricată pe baza procedurii de
mai înainte, alegând de fiecare dată o proprietate A convenabilă.
Pentru a face un pas mai departe, să mai introducem câteva
noţiuni.
   »
    O teorie T va fi numită contradictorie, dacă, în interiorul ei
se poate căpăta, prin calcul logic, două propoziţii contradictorii,
dacă, adică, o propoziţie X şi negativa ei X pot fi demonstrate în
acelaşi timp. Cu alte cuvinte, propoziţia X şi X au amândouă, în
această teorie, caracteristica A —specifică teoriei considerate. Vom
observa că într’un asemenea caz se va putea demonstra orice
propoziţie Y, luată la întâmplare. Intr’adevăr, este uşor să ne
convingem că formula următoare, studiată de Russell şi White-
head, anume:
(1) X-+[X-+Y\,
624.               REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
este o identitate (tautologie). Un tablou ne arată imediat că această
expresie e adevărată în toate cazurile. Iată acest tablou, ce se poate
ceti fără nicio greutate:
X Y AT-* y X-+[X-+ Y] 
A A   A        A      
F A   A        A      
A F   A        A      
F F   F        A      
Dacă aplicăm regula implicaţiei ’), deoarece implicaţia (i) e ade-
vărată, şi deoarece X e adevărată prin ipoteză, urmează că şi
membrul al doilea «X -> Y * este adevărat (ceva adevărat nu
poate implica ceva fals, cum am arătat la timp) adică implicaţia
                                            X-+ Y
este la rândul ei reală. Insă şi această formulă este o implicaţie,
în care, iarăşi prin ipoteză, X e dată ca adevărată. Atunci, pe baza
aceleiaşi regule a implicaţiei, Y e adevărată şi ea. Insă propoziţia
y e arbitrară; deci într’o teorie în care s’a produs faptul extra-
ordinar, că două propoziţiuni contradictorii sunt reputate veridice,
orice altă propoziţie Y este adevărată. Din sânul unei teorii în
care a pătruns stiletul contradicţiei, curge în cascadă, o infinitate
de propoziţii adevărate, orice ar exprima ele.
    Pentru a demonstra că o teorie T nu e contradictorie, va trebui
să găsim — în conformitate cu ceea ce am spus mai sus — o pro-
prietate generală A, caracteristică teoriei T, pe care o au toate
propoziţiile adevărate ale lui T; atunci, dacă propoziţia X are
proprietatea A, va fi imposibil ca X, negaţia ei, să o mai aibă;
cu alte cuvinte va fi imposibil ca X şi X să fie demonstrate şi să
aparţină simultan teoriei T.
    De această problemă se mai leagă încă o noţiune: aceea de
teorie completă. O teorie T va fi completă, dacă se poate demonstra
în interiorul ei, fie propoziţia X, fie negaţia ei X. Când niciuna
din propoziţiile X şi X nu aparţin teoriei T, atunci ea se numeşte
incompletă. Este uşor să ne convingem că această chestiune se
reduce la o problemă de necontradicţie. Dacă luăm grupul de
     l) Numită şi madus ponens.
LOGICA LUI DAVID HILBERT
625
axiome al teoriei T, şi-i adăogăm propoziţia X (care nu poate fi
demonstrată) căpătăm, prin aceasta o altă teorie T, necontradic-
torie; la fel, dacă luăm grupul de axiome al teoriei T şi-i adăogăm
propoziţia indemonstrabilă X, căpătăm o altă teorie T2, la fel
necontradictorie. Prin urmare, dacă putem face lucrul acesta cu
o teorie oarecare T, adică dacă putem să construim cu axiomele
ei, la care se adaogă X sau X, de fiecare dată, o teorie necontra-
dictorie, aceasta e dovada că T este incompletă.
    Toate aceste consideraţiuni nu sunt speculaţii teoretice. Dim-
potrivă, ele au isvorît din necesitatea de a pune o rigoare absolută
în teoriile metematice. De exemplu, în teoria ansamblurilor se
obţinuse două propoziţii contradictorii şi iată cum. Un ansamblu
este o colecţie de obiecte sau elemente ale gândirii, considerate
ca făcând un tot (Definiţia lui Cantor).
    De exemplu: ansamblul numerelor întregi, ansamblul persoa-
nelor dintr’o sală, etc. Să considerăm acum un ansamblu oarecare,
de exemplu al numerelor prime. Evident colecţia numerelor prime
nu este un număr prim. Prin urmare există ansambluri cari nu
se conţin. Există însă ansambluri cari se conţin singure ? Din
punct de vedere logico-formal nu ne interesează existenţa reală a
acestor ansambluri. Destul că, fiind dată propoziţia X, pot construi
imediat negaţia ei, X, «ansambluri cari se conţin singure t>').
Atunci, fie ansamblurile cari nu se conţin singure:
                       (1)  av a2, a3...
Totalitatea lor va forma un nou ansamblu A.
    Fie ansamblurile cari se conţin singure (care se pot reduce la
un singur element, sau chiar la niciunul):
                       (2)  Oi, Oa, Og...
Totalitatea lor va forma un nou ansamblu.
    l) S’a încercat să se dea exemple de ansambluri cari se conţin singure;
un astfel de caz e dat de F. Gonseth {Les fondements des mathematiques, p. 86)
şi anume: ansamblul noţiunilor matematice e o noţiune matematică şi deci
se conţine singură ca element. Nu e însă important să existe astfel de ansam-
bluri ; punctul de vedere formal, ce se are în vedere, pune în cauză propoziţiile
pur logice X = « există ansambluri cari nu se conţin * şi X = «există ansam-
bluri cari se conţin ».
                                                                          10
6z6
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    In tot universul logic nu există decât ansamblurile ax, a2, a3...
şi Oi, Og,... Unde se găseşte ansamblul A (al tuturor ansamblu-
rilor care nu se conţin) ? El nu se poate găsi decât sau în şirul
(x) sau (2).
    Pe scurt, A sau nu se conţine sau se conţine singur, altă po-
sibilitate nu există tertium non datur. Ei bine, se poate demonstra
şi că A nu se conţine (propoziţia X) şi că A se conţine, (propoziţia
X). Intr’adevăr, să presupunem că A nu se conţine pe sine ca
element; atunci el este un ansamblu de felul celor din şirul (1)
flj, a2, «3..., şi cum toate aceste formează chiar ansamblul A
urmează că A se conţine (A).
    Să presupunem acum că A se conţine singur; atunci el face
parte din şirul (2) alt 0^, Og,..., al ansamblurilor cari se conţin;
dar A este ansamblul elementelor cari nu se conţin (prin definiţie)
iar acum cuprinde un element care se conţine, anume pe el însuşi,
ceea ce e imposibil; deci A nu se conţine (A).
    Iată dar o teorie în care problema de necontradicţie ia o formă
acută. Cu ajutorul logicei simbolice, aceste paradoxe au putut fi
înlăturate *).
    Postulatul lui Euclide ne procură cazul unei teorii în care o
propoziţie (printr’un punct în afară de o dreaptă se poate duce
într’un plan numai o singură paralelă) nu poate fi demonstrată.
Tot astfel nu poate fi demonstrată nici contradictoria ei. Răspunsul
pe care, în particular, l-au dat geometrii Bolyai şi Lobatschefsky
acestei grele chestiuni, desbătute aproape două mii de ani, e urmă-
torul: postulatul lui Euclide nu e demonstrabil, întru cât cu o
ipoteză diferită se poate construi o geometrie ne-euclidiană, tot
atât de coherentă. Iată dar un exemplu de teorie incompletă.
    La fel se tratează aritmetica. Nu s’ar putea ca să se ajungă în
această teorie, la propoziţii contradictorii ? Obiecţia lui Brower,
cum că ansamblul numerelor întregi nu ar fi o noţiune destul de
precisă şi că ar putea duce la propoziţii contradictorii, ar face
din aceasta o teorie contradictorie. Hilbert a arătat că aritmetica
este însă necontradictorie 2).
     l) Vezi D. Hilbert şi W. Ackerman, Grundziige..., pp. 114—121, cap.
« Die logischen Paradoxien *.
     ’) Cu anume restricţii privind inducţia totală.
LOGICA LUI DAVID HILBERT
627
    Mai importantă este însă întrebarea dacă aritmetica este o
ştiinţă completă. Se ştie că Fermat enunţase o teoremă faimoasă,
desbătută încă, anume că este imposibil să se găsească patru
numere întregi x, y, 2 şi n (n^. 2) astfel ca să avem:
                                       xn yn = %n
S’ar putea să fie imposibil să demonstrăm vreodată teorema aceasta
(până azi nedemonstrată) şi tot aşa să nu putem dovedi că e falsă,
fie că lucrul acesta s’ar datori insuficienţei noţiunilor de număr
întreg, fie insuficienţei aparatului demonstrativ. S’ar putea des-
făşura astfel două aritmetici necontradictorii, una în care teorema
lui Fermat ar fi valabilă, şi alta în care ea ar fi falsă.
    Iată, pe cât s’a putut de succint, aspectele generale ale logicei
lui David Hilbert. Metoda lui David Hilbert constă, cum s’a văzut,
în a nu se interesa de ceea ce exprimă o teorie, dacă aceasta descrie
just obiectele respective, dacă corespunde unor obiecte reale sau
nu; singurul obiectiv urmărit este de a stabili că raţionând în cu-
tare chip, rezultatele se vor bucura de cutare proprietăţi. B. Russell
spunea că matematicianul este omul care vorbeşte fără a şti despre
ce vorbeşte. Dacă această butadă conţine un cât de mic adevăr,
ea se aplică cu atât mai just matematicienilor cari raţionează igno-
rând obiectul raţionamentului...
    6.    înainte de a formula opiniile noastre asupra logicei lui David
Hilbert, este bine să mai insistăm un moment asupra metodei
matematicianului german. Cu atât mai mult, cu cât greutatea de
a înţelege punctul lui de vedere, extrem de delicat, greutatea de a
se apropia de o logică algebrică, care necesită un efort destul de
însemnat, au făcut pe unii să renunţe cu uşurinţă — uneori chiar
cu dispreţ — la studiul acestei discipline, astăzi reprezentând un
grandios efort al minţii umane. Există însă rezultate palpabile
obţinute în această direcţie, încât discuţia dacă logistica are sau
nu vreo valoare, nu o poate angaja decât un ignorant în această
materie. Matematicianul polonez Jacques Herbrand ') care e un
nume de autoritate în logica matematică, scria: « Până aici au fost
făcuţi doar primii paşi şi regiuni imense rămân să fie explorate.
     x) Care a făcut cercetări strălucite în direcţia aceasta, în special în Recherches
sur la thâorie de la dâmonstration (Dziewulsky, Varşovia 1930).
                                                                         10*
6z8
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
Dar cele câteva rezultate obţinute ajung pentru a arăta imensa
valoare a doctrinei; ea singură poată să aducă răspunsuri decisive
asupra unor chestiuni cari păreau până acum că scapă oricărui
tratament pozitiv 1).
    Pentru a vedea cum se aplică metoda să considerăm geometria
elementară pe care .Hilbert a «formalizat-o » complet. Am spus
că o teorie matematică se descompune în două părţi: propoziţiile
primitive — sistemul axiomatic — şi propoziţiile derivate prin ra-
ţionament. O axiomă era privită, mai înainte, ca o propoziţie evi-
dentă prin ea însăşi. Insă evidenţa nu este un criteriu sigur; ea
este foarte discutabilă, şi nu toate minţile o înţeleg la fel. O teorie
va suporta deci pe de-a ’ntregul, ipoteca axiomelor ei. Dacă acestea
vor fi înlăturate, în parte sau în total, întreaga teorie va avea de
suferit. De unde grija de a scăpa axiomele de « evidenţe » şi «in-
tuiţii », care introduc relativităţi şi convenţii. Există propoziţii
indemonstrabile; însuşi Aristot remarcase că e imposibil să de-
monstrezi totul şi că trebue să te opreşti undeva ! O axiomă nu
e dar o propoziţie adevărată, ci o propoziţie pe care o acceptăm
pentru a putea construi riguros — plecând dela ea — o reţea de
relaţii logice. In condiţiile acestea axiomele devin convenţii, sus-
ceptibile să fie modificate oricând.
    «Această concepţie modernă a axiomei purifică matematica
de toate elementele străine — scrie Albert Einstein 2) — şi îm-
prăştie obscurităţile misterioase care altădată voalau fundamentele
matematicelor. Acest chip de a prezenta lucrurile face de asemeni
evident faptul că matematicele nu pot să afirme nimic, nici cu
privire la reprezentările noastre intuitive, nici cu privire la reali-
tăţile materiale ».
    Cercetările privitoare la necontradicţia şi independenţa axio-
melor unei teorii oarecare poartă numele generic de axiomatică, *)
    *) Loc. cit., p. 255. De altfel chiar un O. Holder, care crede exagerată va-
loarea ce se atribue metodei lui David Hilbert, este obligat să-i recunoască,
totuşi, meritele. Iată ce scrie el: Jedenfalls tvird der Aufbau der Geometrie aus
Axiomen immer seine Bedeutung behalten, und ebenso kommt geuiiss auch der Frage
der Widerspruchslosigkeit und der Unabhangigkeit der Axiome Interesse zu. Auch
haben solche neue Fragen die Geometrie stofflich vieiterenuiickelt, wie z. B. doch .
die nicht euklidische Geometrie einer solchen Frage ihre Entstehung verdankt »
(O. Holder, Die Mathematische Methode, p. 125).
    l) A. Einstein, Geometrie und Erfahrung.
LOGICA LUI DAVID HILBERT
629
    Metoda axiomatică, esenţial născută din lucrările lui Hilbert, s’a
dovedit de o importanţă excepţională şi în matematică, cel puţin,
nu s’ar mai putea renunţa la ea, prin ordinea pe care a creiat-o ').
    Pe baza acestei concepţii şi a aparatului logistic ce avea la în-
demână, Hilbert purcede să reconstruiască geometria elementară
în mod pur formal, în afară de orice intuiţie, dincolo de conside-
rarea oricărui obiect geometric. El va forma o plasă de relaţii
între simboluri, care va putea fi, la urmă, interpretată ca fiind
geometria elementară. Iată cum procedează Hilbert 2). Fie trei
categorii de obiecte:
             A,   B, C, ..................... puncte
             a,   b, c, ..................... drepte
             a,   P, T> ..................... Plane
Aceste obiecte sunt creaţii ale gândirii, ele ar putea să nu fie
numite puncte, drepte şi planuri, fiind pure simboluri, degajate
de orice conţinut intuitiv. Dacă le numim însă aşa este pentru a
putea, mai târziu să le interpretăm convenabil. De fapt trebue
să spunem: fie trei categorii de simboluri A, B, C..., a, b, c...,
a, p, ţ. .care, deocamdată nu reprezintă nimic.
    Vom imagina — continuă Hilbert — că între puncte, drepte
şi planuri, adică în realitate, între simbolurile date, există unele
relaţii, ce vor fi desemnate prin termenii: «a fi pe», «între»,
« paralel », « congruent », « continuu ». E nevoie de un efort de
abstracţiune din partea lectorului pentru a înţelege că «paralel»
— de exemplu — nu vrea să spună că există o relaţie între două
drepte. Dacă Hilbert s’a oprit la această denumire, e că ea cores-
punde paralelismului, dar nu e considerată aici decât ca o re-
laţie între două simboluri. Geometria axiomatică construeste o
   t                                                             >
canava logică, pe noţiuni cari nu au nicio semnificaţie, decât doar
ce li se atribue în jocul formal şi mecanic ce se desfăşoară. Hilbert
enunţă sistemul axiomatic al geometriei în primul capitol al « Fun-
damentelor Geometriei» 8).
   1) Walter Dubislav, Naturphilosophie (Junker, Berlin 1933).
   *) Grundlagen der Geometrie.
    *) Prima încercare de « axiomatizare » a geometriei a fost făcută de Euclide
xn * * Elementele » sale. Pe lângă alte încercări posterioare, mai puţin importante,
de abia Pasch poate fi citat ca izbutind să construiască un sistem axiomatic
aproape complet.
630
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Este clar că tot travaliul logic consecutiv, se va baza pe axiomele
alese, şi că alegerea lor este de cea mai mare importanţă. Aci este
şi marele merit al lui Hilbert, fiindcă sistemul axiomatic ales
trebue să împlinească anume condiţii. Axiomele trebue:
    1. Să fie suficiente deducerii celorlalte propoziţii.
    2. Să fie compatibile.
    3.     Să fie independente adică să nu se poată deduce una din
alta ’).
    Iată axiomele geometriei, repartizate de Hilbert în cinci grupe
şi numerotate după grupa şi rangul pe care-1 au în grupă:
              Ix —    I8: Axiome de apartenenţă.
             IIX— II4: Axiome de ordine.
            IIIx — III5: Axiome de congruenţă.
                                       IV : Axioma paralelelor.
             Vx— V2: Axiomele continuului.
Aceste axiome se vor exprima în mod pur formal, simbolic, şi nu
vor ascunde nicio imagină intuitivă. De pildă, când spunem în
mod obişnuit, că un punct A se găseşte pe dreapta a, nu facem
decât să aplicăm o relaţie generală între cele două simboluri:
«A » aparţine lui a şi care în mod simbolic se scrie (utilizând
semnul e de apartenenţă):
                                             A e a
Desvoltând apoi jocul acesta între simboluri şi între relaţiile dintre
ele, pe baza regulelor de calcul logic vom căpăta mereu formule
noi, cari vor putea .fi interpretate apoi — punând în locul sim-
bolurilor primitive A, B,..., a, b,..., a, (3..., puncte drepte
şi planuri — ca fiind întreaga geometrie. Am putut formaliza
geometria fără să facem să intervină un moment obiectul ei. Am
obţinut o pânză ţesută din simboluri articulate între ele, care,
interpretată, reprezintă sistemul geometriei elementare. Ea a fost
constituită în chip pur sinctatic, fără nicio imagină; a fost creiată
de un zeu orb, de Erebos, întunericul care stăpâneşte şi creiază.
    Se poate spune atunci că o teorie deductivă e o înlănţuire de
propoziţii formale, alcătuite din simboluri. Simbolurile nefiind
definite acceptă mai multe conţinuturi intuitive. Cu alte cuvinte, l
    l) Aceste condiţii trebuesc îndeplinite de orice sistem axiomatic.
LOGICA LUI DAVID HILBERT
63»
o teorie formală e susceptibilă de mai multe interpretări, tocmai
fiindcă este independentă de orice interpretare1).
    Ar mai rămâne să revenim puţin asupra «compatibilităţii >
axiomelor geometriei. Am menţionat că Hilbert a dovedit necon-
tradicţia aritmeticei. Ei bine, în Grundlagen, Hilbert tratează che-
stiunea necontradicţiei sistemului axiomatic pe care l-a prezentat
în geometrie. Rezultatul e că orice element al geometriei euclidiene
se poate înlocui cu elemente aritmetice şi că toate relaţiile stabilite
de axiome se traduc prin relaţii aritmetice exacte între elementele
aritmetice corespunzătoare 2). Astfel, contradicţia geometriei eucli-
diene ar trebui să se manifeste, să apară, printr’o contradicţie
aritmetică. Insă aritmetica nu este contradictorie cum a arătat
Hilbert. Compatibilitatea axiomelor geometriei este astfel asi-
gurată şi cu aceasta necontradicţia întregei geometrii.
         I
    7.     Ajungem acum la câteva consideraţii de ansamblu asupra
logicei lui David Hilbert.
    O primă problemă, pe care Gonseth o numeşte « une question
deprdseance » se referă la compatibilitatea axiomelor. Cum se poate
dovedi, în mod teoretic, că axiomele unui sistem sunt necontra-
dictorii ? Din aceste axiome derivă un număr nelimitat de pro-
poziţii, astfel că practic, nu e posibil să verificăm toate teoremele
rezultate dintr’un sistem axiomatic dat, fiindcă nu putem să le
avem pe toate în momentul când facem verificarea. Această pro-
blemă — evident — se leagă de independenţa axiomelo'r. Să pre-
supunem dar, că am constatat independenţa axiomelor, că într’un
    *) Cum s’a şi întâmplat în practică ca o curiozitate ce nu-şi avea o expli-
caţie logică, şi pe care şi-a căpătat-o de abia cu logica nouă. Spre exemplu teoria
lui Fourier asupra propagării căldurii a putut fi aplicată de Lord Kelvin la
atracţie, schimbând doar interpretările simbolurilor. Şi aşa s’ar putea da o mul-
ţime de exemple.
    *) Pentru lectorul nostru, oricât de puţin introdus în matematici, vom da
un exemplu. Fie axioma I : Două puncte distincte determină totdeauna o dreaptă.
Aceasta revine în mod analitic la a spune că (* *i, J>i şi x„ y% fiind coordonatele
celor două puncte) ecuaţiile:
                              uxi + vyi + ui = o
                              uxt + vyt + w = o
determină totdeauna raporturile dintre trei cantităţi u, v, tv, chestiune rezol-
vabilă prin aritmetica numerelor.
632
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
sistem de axiome alese oricare dintre ele poate fi lăsată la o parte,
fără să se ivească vreo contradicţie. Cu alte cuvinte, nu există
nicio relaţie logică între axiomele considerate. Combinate în toate
cazurile cunoscute, ele nu au dus la nicio contradicţie. Cine ne
asigură însă, că, combinate în toate cazurile posibile după regulele
logice, nu vor duce totuşi la contradicţie ? «Atunci va trebui să
admitem încă — scrie Gonseth — că oricum le-am combina, în
toate chipurile posibile nu vom ajunge la contradicţie »’).
    Astfel, prelungirea necontradicţiei la absolut toate teoremele
posibile ale unei teorii nu se va putea face decât printr’o axiomă
de logică. Pe scurt, axiomatica nu ar putea să se fundeze prin ea
însăşi, ci ar avea ea însăşi nevoie de o serie de axiome de logică,
fie datorită intuiţiei, fie de ordin pur formal. Comparaţia pe care
o face Gonseth este ilustrativă: « La fel cum nu se poate recu-
noaşte într’o catedrală chiar expresiunea existenţei lui Dumnezeu,
ci expresiunea credinţei în această existenţă, la fel axiomatica nu
este prin ea însăşi expresiunea unui adevăr absolut; ea este ex-
presiunea unei credinţe în eficacitatea ideilor abstracte » a).
    La această observaţiune vom răspunde prin mai multe consi-
deraţii. In primul rând prelungirea necontradicţiei unei teorii la
toate cazurile posibile se poate face în mod riguros logic pe baza
principiului inducţiei complete. Dacă teorema tn—1 posedă ca-
racterul A teorema tn îl va poseda şi ea; între tn şi tn—x va exista
o relaţie de recurenţă, particulară fie cărei teorii. Cum diverse
teoreme ale teoriei au caracterul A, urmează că pentru n = o,
teorema tx va avea caracterul A; apoi teorema t2, şi aşa nedefinit,
t3, tt... tn, oricare ar fi n.
    In afară de aceasta, logica şi matematica sunt, de fapt, unul
şi acelaşi lucru pentru David Hilbert. Numai pentru raţiuni de
metodă, logica este studiată în ea însăşi. Această chestiune a fost
precizată de însuşi Hilbert încă din primele lui lucrări. In co-
municarea dela Heidelberg el spune: « Constatăm că în principiile
logice, aşa cum se obişnueşte a fi prezentate, se găsesc deja im-
plicate unele noţiuni aritmetice, de exemplu noţiunea de ansamblu
şi, într’o oarecare măsură, noţiunea de număr. Astfel ne găsim l
    l) Les fondements des mathâmatiques, p. 46.
    ■) Op. cit., p. 47.
LOGICA LUI DAVID HILBERT
633
prinşi într’un cerc şi de aceea, pentru a evita orice paradox, îmi
pare necesar să desvoltăm simultan principiile logice şi acelea ale
aritmeticei». Există o singură metodă de a studia propoziţiile în
ele însele: logica simbolică. Propoziţiile de matematică, fiind con-
siderate în afară de conţinut, nu sunt matematice decât prin ra-
portare la origina lor; ele sunt propoziţii de logică şi criteriile
lor, de exemplu acela al necontradicţiei, sunt tot logice şi deci de
aceiaşi natură.
    8.   Cea mai importantă chestiune este însă aceea a raportului
dintre intuiţie şi logică, şi în particular, dintre intuiţie şi mate-
matică. In logica lui David Hilbert nu există intuiţie. Eliberându-se
de jugul ei, logica a căpătat o rigoare universală dar şi-a pierdut
contactul cu realitatea. Ea a devenit o schemă moartă; o teorie
logică reprezezintă o ficţiune, un cadavru abstract. Iată pentru ce
mulţi gânditori nu pot admite că e posibil să se raţioneze în vid.
« Nu înţeleg — scrie Emile Borel — punctul de vedere al analiştilor
cari cred că pot raţiona asupra unui individ determinat dar ne-
definit ».
    Dacă gândirea logică este interpretată în sens nominalist — aşa
cum a făcut în urmă Russell şi cum o face Carnap — cum şi-ar
putea găsi un sprijin în ea însăşi ? O ficţiune care se validează
prin ea însăşi presupune dela început o eroare! Un logician ca
F. Gonseth scria: « Când gândirea vrea să găsească în ea însăşi
fundamentul său, nu poate întâlni la sfârşit decât vidul ». Ar
urma dar, că numai obiectul poate funda şi susţine logica, altfel
ea s’ar prăbuşi în neant. Ajungem astfel la întrebarea: care e
raportul dintre logică şi intuiţie, dintre teorie şi obiect, dintre
formă şi materie ? Este posibil ca logica să funcţioneze fără in-
tuiţie ? Este cu putinţă să obţinem teorii matematice pur simbolice,
în care flacăra intuiţiei să nu fi pâlpâit de loc ?
    Să ne întoarcem la silogismul de manual pe care l-am dat
ca exemplu de « formalizare » a unui raţionament:
                        bec
                        a   e     b
                  deci a    e     c
Această formă logică există prin sine ? Presupune ea o necesitate
riguroasă, în afară de orice intuiţie ? Iată problema. Dacă propo-
*34
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
ziţia « a e c» urmează necesar şi formal din prezenţa simultană
a propoziţiilor « b e c» şi «a e b», schematismul logic îşi are
dovedită existenta.
                 >
    Să examinăm problema mai de aproape. Relaţia simplă între
două simboluri — de exemplu «b e c » nu este o relaţie necesară.
Nu se poate spune că, dându-se două simboluri nedefinite « b »
şi « c », izbucneşte în mod fatal şi imediat legătura «bec ». Era
altceva în logica lui Aristotel, unde judecata era apophantică,
lumina, — pe baza conţinutului a două concepte — relaţie dintre ele
    In logica nouă această legătură este doar posibilă, dar nu are
caracter de necesitate. In mod riguros logic, silogismul nostru
urmează să se scrie astfel:
               este posibilă relaţia b e c;
                 »     »        »    a     e  . b;
         deci »        »        »    a     e c;
Concluzia căpătată « este posibilă relaţia a e c», nu este şi nu
poate fi necesară, fiindcă ea nu poate depăşi, cu nimic, premisele.
Degajate de orice semnificaţie intuitivă simbolurile nu se pot
angaja decât în domeniul posibilului. Relaţiile scoase din cele
presupuse iniţial, nu exprimă deci, decât posibilităţi şi ele. De
aceea propoziţia « Socrate este muritor », dacă s’ar referi numai la
ordinea logică, adică ar fi trasă numai pe baza unor consideraţii
pur formale, nu ar fi necesară. Gradul de posibilitate al fiecărei
propoziţii formale considerate este acelaşi; niciuna nu are drept
de cetate mai mult decât alta. De aceea ordinea lor e relativă
şi oricare din ele poate fi considerată ca propoziţie primitivă.
Aşa se explică de ce propoziţiile primitive — axiomele — unei
teorii sunt relative şi convenţionale, oricare grup de teoreme ale
teoriei putând fi luate ca sistem axiomatic ’).
    Din punct de vedere formal, adică în afară de orice semnifi-
caţie intuitivă a simbolurilor şi a relaţiilor dintre ele, logica nu ne
poate duce decât la posibilităţi.
    Să presupunem că ne dăm un grup de simboluri primitive
nedefinite şi o serie de relaţii simbolice între ele, care să formeze
grupul de axiome—aşa cum a făcut Hilbert pentru a construi
geometria elementară.
    *) Vezi St. Zaremba, La logique des mathSmatiques.
LOGICA LUI DAVID HILBERT
635
    Extinzând formal angrenajul logic al simbolurilor vom obţine
o teorie. Cine decide însă numărul simbolurilor necesare, al re-
laţiilor şi axiomelor necesare şi suficiente pentru desfăşurarea
teoriei ? Dacă totul se petrece pe întuneric, dacă această plasă
formală se construeşte mecanic, cum vom şti precis câte obiecte
şi câte axiome ne trebue pentru a construi teoria noastră? Este
adevărat că principiile logice nu vor lăsa — de exemplu — loc
pentru axiome contradictorii, etc., dar nu ele vor indica numărul
lor. Dacă luăm două grupe de simboluri şi patru grupe de axiome
vom constitui o teorie; dacă luăm trei grupe de simboluri şi trei
grupe de axiome, vom avea altă teorie; dacă luăm patru grupe
de simboluri şi cinci de axiome vom căpăta altă teorie şi aşa la
nesfârşit.
    Este evident că se vor putea construi astfel o mulţime de teorii
formale, dintre care una va fi, de exemplu, geometria euclidiană.
Insă va fi aproape imposibil, practic, sau va fi numai o întâmplare,
să dăm chiar peste geometria elementară. Maimuţele lui Borel
— un miliard sau nu ştiu câte —bătând la întâmplare pe clapele
maşinelor de scris, puteau, la un moment dat, matematic nu era
imposibil —să scrie Biblia; într’un număr absurd de mare, mi-
liarde de miliarde de cărţi scrise, întâmplarea putea face ca vorbele
să se aşeze într’una din ele exact ca în Cartea Sfântă. Tot astfel,
construind la întâmplare teorii formale, una din ele se va întâmpla
să fie — dintr’un număr foarte mare — chiar geometria noastră.
Matematicienii nu procedează însă astfel. David Hilbert a imaginat
trei feluri de obiecte A, B, C......a, b, c...... a, Ş, ţ, ... şi un
număr redus de axiome. De ce tocmai trei feluri de obiecte — sim-
boluri, de ce tocmai cinci grupe de axiome ? Fiindcă el ştia că
trebue să construiască teoria geometriei, fiindcă el nu se dispensa
un moment de obiect, care-1 orienta ca o stea polară, pe drumul
ce voia să-l parcurgă. Cu alte cuvinte, teoretic este cu putinţă
să construim în chip pur formal, independent de orice conţinut,
o teorie deductivă; practic, ar fi o întâmplare foarte puţin pro-
babilă să construim chiar o anume teorie.
    Pentru a da o rigoare absolută teoriilor matematice, Hilbert a
căutat să renunţe integral la toate elementele îndoielnice, ca in-
tuiţie, conţinut, etc. Efortul său a obţinut numai rezultatul că,
intuiţia şi întregul material al unei teorii au fost — nu eliminate —
636
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
ci depozitate la periferia teoriei, de unde veghează cu grije asupra
desvoltării ei. Fără intuiţie, cu o desconsiderare absolută a obiec-
tului, am fi siliţi la o muncă sisifică, foarte aventuroasă, al cărei
ţel final nu l-am putea avea în vedere niciodată. Puterea intuiţiei
dă direcţie şi mişcare travaliului logic. Dacă aceasta ar fi complet
isgonită, logica ar rămâne desorientată în faţa atâtor cărări cari
i se deschid. Dinamica unei teorii formale stă în sensul ce se dă
lucrului logic, care nu poate aparţine decât intuiţiei şi obiectului
ce avem în vedere, chiar în mod tacit.
    Marele merit al lui Hilbert constă în aceea că a reuşit să separe
cele două domenii: intuiţie şi logică. In chipul acesta el a reuşit
să organizeze teoriile matematice să le dea o structură precisă şi
să rezolve multe din dificultăţi. Cu o singură observaţie însă:
după ce ele au fost creiate. Din punct de vedere teoretic, logica
lui David Hilbert este Atotţiitoare: toate prin ea s’au făcut şi
fără ea nimic nu s’a făcut din cele ce s’au făcut... Ea exprimă
posibilităţile universale ale lumii. Din punct de vedere practic
ar fi un pur hazard ca ea să construiască o teorie determinată.
Numai după ce aceasta a fost creiată de oameni se va înfăţişa la
judecată în faţa logicei lui David Hilbert. Universul logic al lui
David Hilbert este dar lumea cerească a posibilităţilor integrale.
Universul unei teorii este o operă omenească, o exprimare în mic,
un microcosmos în care se oglindeşte lumea hilbertiană. De aceea
o teorie particulară nu poate fi creiată în mod pur formal, fiindcă
ar însemna să construeşti atunci infinitul...
    Ea poate fi studiată ulterior din punctul acesta de vedere,
dar nu se poate naşte prin procedeele hilbertiene. Naşterea unei
teorii se face la lumină, ca şi planta nu se poate desvolta fără ea;
cum ar putea să se nască o teorie în obscuritatea unui calcul literal ?
Printre toate posibilităţile logice, dintre toate teoriile formale po-
sibile, un savant alege una şi pe aceea o desfăşoară. De ce tocmai
pe aceea ?
    Aici e secretul creator al tuturor teoriilor ştiinţifice. Contactul
cu realitatea, intuiţia materialului ce trebue ordonat, indică singure
drumul ce trebue luat. Hilbert a dat intuiţiei un domiciliu obligator,
a minimalizat-o dar nu a reuşit să o anihileze, oricât a încercat
să o facă. H. Poincare a arătat, împingând analiza departe, în
domeniul atât de delicat al psihologicului, legătura — chiar în
LOGICA LUI DAVID HILBERT
637
matematici — dintre concepţiile noastre abstracte şi intuiţie J).
Hilbert, dimpotrivă, caută să prezinte matematica drept un joc
liber şi o creaţie pură a spiritului nostru. Primul a încercat să
reconstituie concret propriile noastre creaţiuni abstracte; al doilea
a căutat să le reconstituie ideal. E o chestiune de optică. Poincare
priveşte chestiunea în fapt; împărăţia îui Hilbert nu este însă
din lumea aceasta. In fond, cele două concepţii sunt complimen-
tare şi se întregesc reciproc. Poincare răspunde la întrebarea:
cum se construeşte o teorie ? Iar Hilbert consideră problema:
cum trebue să se construiască o teorie ? Deosebirea este ca aceea
dintre real şi ideal, dintre realitate şi poezie 2). Realitatea este
încurcată, plină de cotituri, de asperităţi de imprevizibil. Lumea
logică ideală este perfectă, de aceea e fictivă. Drumurile ei sunt
drepte. Una fără alta însă nu poate exista.
    Realitatea există în virtutea posibilităţii logice; lumea ideală,
logică nu ar avea niciun sens, dacă nu ar secreta diversele teorii
particulare, universuri logice reale.
    In fond, întreg efortul lui David Hilbert — s’ar putea spune —
a constat în a găsi o lume vastă de simboluri, un univers em-
brionar, larvar, în care nimic nu e definit şi în care tot mecanismul
e un joc de identităţi sau tautologii. Este prima dată în istoria
gândirii când lumea iniţială —aceea metafizică, pe care au căutat
cei mai mari filosofi — a scăpat ipotezei unor necesităţi primare,
inexplicabile ele însele, dar care explicau totul.
    Lumea platonică a lui Hilbert nu este în niciun fel condiţio-
nată; e liberă, atât de liberă, că e arbitrară şi fictivă, de data aceasta
recunoscută cinstit ca atare. Cum se face însă că ea poate explica
necesitatea ? Nu pare astfel că necesitatea este o cădere, o pră-
buşire, că este o imagină imperfectă şi limitată, prinsă pe o oglindă
deformantă, a libertăţii absolute ? Nu este o teorie particulară, care
    *) Science et Methode, cap. ♦ L’itwention Mathematique o,
    *) Nu vreau să merg prea departe, dar s’ar putea cita din cei mai mari ma-
tematicieni, un Weierstrass sau un Ţiţeica, care, toţi ar confirma afirmaţiile
noastre. Iată — de exemplu — ce scrie Weierstrass într’o scrisoare adresată
Sofiei Kowalewski: « Există însă la el (la Iacobi) un defect ce se găseşte la mulţi
oameni foarte inteligenţi. ..; ei nu posedă o imaginaţie suficientă (ar trebui
să spun mai curând intuiţie) şi este sigur că un matematician care nu este cât
de puţin poet, nu va fi niciodată un matematician complet * *.
638
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
se naşte într’un anume chip determinat, cu o structură interioară
necesară, chipul teoriei abstracte hilbertiene, după modelul căreia
se poate reconstitui ?
    Se vede dar, prin aceasta, cu cât e mai bogată ficţiunea decât
realitatea. Realitatea este doar un caz particular al ficţiunii. Iar
între ele există, totuşi, o puncte solidă: logica lui David Hilbert.
                                                                        ANTON DUMITRIU '
                  TEXTE ŞI DOCUMENTE
        VOEVOZI ROMANI IN
        BALADE BULGĂREŞTI
   In studiul Les relations culturelles entre Ies Roumains et Ies
Slaves du Sud: Traces des vo^vodes roumains dans le folklore
balkanique am arătat importanţa ce o prezintă pentru noi cunoa-
şterea producţiunilor poporane ale vecinilor şi cât de numeroase sunt
informaţiile ce le putem culege din acele producţiuni.
   După cum e şi natural să se întâmple cu orice creaţiune poţ or ană,
unde imaginaţia joacă un rol preponderent, foarte adesea întâlnim
fapte verificabile istoriceşte, învăluite într’un cadru cu totul străin,
ori fapte săvârşite de anumiţi eroi, trecute pe seama altora.
   Pentru cine vrea însă şi ştie să deosebească în acel mozaic, realul
de imaginaţie, va putea să găsească în folt.lor o sursă inepuizabilă,
pentru lămurirea multor probleme asupra cărora stărue îndo'-ala.
   Din bogatul material poporan balcanic, privind oameni şi fapte
din trecutul nostru, înfăţişem de data aceasta, o baladă bulgărească,
în traducere românească, în care se aminteşte conflictul dintre Dan
Basarab (în baladă e trecut cu numele tatălui său Radu) şi fratele
său Mircea cel Mare, precum şi de incursiunea oştilor muntene la
sudul Dunării, unde voevodul Dan şi-a găsit sfârşitul în lupta purtată
cu ţarul bulgar Şişman. Atât pentru identificarea personagiilor din
baladă, cât şi pentru situarea cuprinsului în cadrul istoric, st poate
cerceta studiul amintit mai sus, unde este analizată această baladă.
                                                                   AL. IORDAN
                            RADU BEG, MIRCEA VOEVOD ŞI ŢARUL ŞIŞMAN
     Slavă Domnului pentru măreţele minuni.
     Unde se poate vedea o minune atât de mare ?
     In acel oraş Bucureşti
     La acel Beg, Radu-Beg.
640
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
            Intr’o Sâmbătă seară
            S’au aşezat cei dai fraţi
            S’au aşezat la masa de aur
            Ii serveşte tânăra soţie a Begului.
            Cine sunt cei doi fraţi?
            Cel mai vârstnic e Mircea Voevod
            Iar cel mai tânăr, Radu Beg
            Ei ospătează şi vorbesc.
            Grăeşte Begul, Radu Beg.
            Ascultă tu, mai vârstnice frate,
            Ia aceste câmpii şi livezi
            Şi mai ia o sută de pogoane de vie
            Şi ia-ţi douăsprezece mii
            Douăsprezece mii [de vite] din turma cea sură
            Lasă-mi calul părintesc,
            Calul cel cu şease aripi,
            Şi lasă-mi sabia părintească,
            Sabia cea aurită,
            Şi lasă-mi doi fraţi şoimi,
            Şi lasă-mi ogari şi copoi,
            Şi lasă-mi satele şi conacurile,
            Ca să călăresc pe calul cel cu şease aripi,
            Să-mi cercetez satele şi conacurile.
            A răspuns Mircea-Vodă:
            Hei, Begule, Radule-beg
            Ţie ţi se cuvin câmpurile şi livezile
            Ţie ţi se cuvin cele o sută de duiumuri de vie
            Ţie ţi se cuvine turma noastră cea sură
            Iată că tu frate eşti căsătorit
            Căsătorit şi cu casa făcută,
            Şi ai soţia cea tânără
            Soţia Tamara, nevastă
            Ai cine să-ţi servească,
            Ai cine să te întâlnească, să trimită,
            Poţi să-ţi iei argaţi,
            Argaţii să-ţi are câmpurile;
            Şi poţi să-ţi iei ciobani,
            Să-ţi păzească turma cea sură.
            Iar eu, frate, sunt singurel,
            N’am pe cine să-mi servească,
            Cine să vie în întâmpinare, să-l trimit.
            Lasă-mi calul părintesc,
            Calul cel cu şease aripi,
            Lasă-mi sabia părintească,
            Sabia cea aurită,
         VOEVOZI ROMANI In BALADE BULGĂREŞTI               641
       Lasă-mi cei doi şoimi fraţi,
       Lasă-mi copoi şi ogari,
       Lasă-mi satele şi conacurile,
       Ca să călăresc cu calul cel cu şease aripi,
       Să-mi văd conacurile, cât sunt în vieaţă.
       Dacă voiu muri mâine,
       Toate, frate, îţi vor rămâne ţie.
       S’a mâniat Begul, Radul beg,
       S’a mâniat, i se lăsă hatârul,
       Şi-şi prinde fratele cel mare,
       Şi-l aruncă în închisoarea cea întunecoasă,
       Şi-l ţine nici mai mult, nici mai puţin,
       II ţine nouă ani.
       Şi l-a uitat Begul Radu-beg,
       Şi l-a uitat pe Mircea la închisoare.
       Că au fost la Mircea Vodă,
       Au fost trei slugi bune:
       Prima slugă Grecul Manole,
       Care ştia să dea cu sabia,
       Să dea cu sabia pentru trei sute de voinici;
       A doua slugă Radul Slovoslov,
       Care ştia toate limbile,
       A treia slugă Ghiura beţivul,
       Care bea pentru trei sute de voinici.
       Aceştia s’au supărat pe Beg,
       Căci Begul Radul-Beg
       L-a întemniţat pe Mircea,
       Şi au fugit în ţară depărtată,
       Şi-au fugit la ţărmul Mării Negre,
       La oraşul Belolet,
       La craiul Beloletean.
       Iar tânăra nevastă a Begului,
       Nevasta Begului, Tamara,
       Tare inimoasă şi de suflet bun,
       De suflet bun si miloasă:
                       i
       Ea cu grije pe Mircea îl păzi,
       Dimineaţa, seara, hrană îi aducea,
       Fără candelă pe Mircea nu-1 lăsa,
       Iar duminica îi dădea să se primenească.
       Şi când era în al zecelea an,
       A ajuns o scrisoare la Beg,
       I-a ajuns din Tâmova,
       Dela craiul Sismanin.
       A luat scrisoarea Begul Radul-Beg,
       Şi s’a aşezat în mijlocul curţii,
11
642
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
          In curte, pe o piatră rece
          Şi a desfăşurat scrisoarea pe genunchi,
          Şi a cetit scrisoarea cea albă.
          L-a văzut T;mara nevastă,
          L-a întrebat Tamara nevastă:
          —   « Doamne, Begule, Radule Beg,
          De unde este această scrisoare albă,
          De unde, şi ce în ea se scrie ? »
          I-a răspuns Begul, Radul-Beg:
          —   Ei, prima mea dragoste,
          Prima mea dragoste, Tamaro nevastă,
          Această scrisoare a ajuns la mine,
          A ajuns dela Târnova,
          Dela craiul Sismanin,
          Şi în scrisoare este scris:
          « Multă sănătate, Begule, Radule-beg,
          Iţi trimit ţie cartea,
          Ca să vii, Begule, să fii naş,
          Să fii naş, să-mi botezi copilul».
          Invaţă-mă, iubito, cum o să mă ’nveţi:
          Să merg, ori să nu merg?
          Răspunse Tamara nevasta:
          —   « Doamne, Begule, Radule-Beg,
          Oare sunt eu în stare să te ’nvăţ,
          [Căci] de aş fi în stare să te ’nvăţ,
          N’aş ajunge să-ţi fiu iubită, —
          Ci aş sta în curţile părinteşti» —
          Şi se miră Begul, Radul-Beg,
          Ce să facă Begul, ce să zică?
          Răspunse Tamara nevasta:
          —   « Doamne, Begule, Radule-Beg !
          Pe acela care ar putea să te ’nveţe,
          L-ai închis tu în temniţă ».
          Şi-a amintit Begul, Radul-Beg,
          Că are un frate întemniţat,
          Şi s’a repezit în picioarele-i voiniceşti
          Şi s’a dus la închisoarea cea întunecoasă,
          Cu piciorul iute, şi a deschis închisoarea.
          Şi strigă Begul, Radul-Beg:
          —   « Eşti în vieaţă, fratele meu cel mare,
          Fratele cel mare, Mircea Voevod ! »
          Din temniţă Mircea îi răspunse:
          « Sunt viu, sunt viu, dar pentru ce sunt viu ?
          Destul am stat în lumea cea albă!
VOEVOZI ROMANI ÎN BALADE BULGĂREŞTI
643
      Iată că nouă ani de vreme
      De când stau la temniţa cea întunecoasă
      De când nu ştiu dacă-i iarnă, ori vară.
      Aturici Begul, Radul-Beg,
      Atunci îl apucă de mână
      Şi-l scoase din temniţa cea întunecoasă.
      Părul lui Mircea a crescut lung,
      A crescut lung, s’a întins în plete:
      Barba-i e lungă până la genunchi,
      Pletele-i sunt lungi până la pământ.
      Unghiile le are aşa că s’ar putea îngropa.
      A chemat Begul, Radul-Beg,
      A chemat trei bărbieri.
      Cel dintâi să-i tundă pletele
      Al doilea să-i radă barba
      Cel de al treilea să-i taie unghiile.
      L-au tuns pe Mircea, l-au bărbierit,
      Şi iar strigă Begul, Radul-Beg:
      « — Ascultă, Tamaro nevasto,
      Deschide-ţi lăzile boite,
      Şi adă hainele cele albe,
      Ca să-l primenim pe fratele meu, să-l îmbrăcăm,
      Doar suntem doi fraţi născuţi».
      S’a dus Tamara nevasta,
      Şi a deschis lăzile boite,
      Şi a scos hainele cele albe,
      Şi a adus hainele cele albe.
      L-au primenit pe Mircea, l-au îmbrăcat
      Şi s’au aşezat la masa cea de aur,
      Şi-au cinat, şi au stat de vorbă.
      Iată că a zis Begul, Radul Beg:
      —    «Ascultă, fratele meu cel mare,
      Am să te întreb, ca să mă ’nveţi:
      La mine a nimerit o carte,
      A nimerit dela Târnova,
      Dela craiul Sismani
      Şi în această carte este scris:
      « Multă sănătate, Begule, Radule Beg.
      Iţi trimit ţie cartea,
      Ca să vii, Begule, să fii naş,
      Să fii naş, să-mi botezi copilul».
      Să mă duc, frate, ori să nu mă duc ? »
      Iată ce a zis Mircea Voevod:
      —    «Ascultă, Begule, Radule Beg,
      Oare sunt în stare să te ’nvăţ?
ir
644
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
          Câtă minte am avut, am pierdut-o,
          Nu sunt deştept ca să te ’nvăţ ».
          A spus Tamara nevasta:
          —    « Iertare, iertare, ţie mai vârstnice
          Tu o să-l înveţi pe Beg
          Nu-1 lăsa să meargă singur,
          Să se ducă la Târnova,
          Căci Târnovenii sunt proşti,
          Sunt tare îndrăciţi,
          îndrăciţi, hoţi răi.
          Dacă dânşii îl vor prăpădi pe Beg,
          Tu o să rămâi deverul cel mare,
          Tu o să rămâi fără fratele cel mare,
          Iar eu fără sabia mea,
          Am să mă duc la curţile mamei,
          Am să-mi găsesc o altă sabie,
          Iar tu nicăeri n’o să-ţi găseşti mama,
          Care ţi-a născut frate ca Begul».
          N’are ce să zică Mircea Vodă,
          Căci i-a slujit Tamara,
          I-a slujit la închisoare,
          I-a slujit timp de nouă ani.
          A zis Mircea Voevod:
          —    « Ascultă, Begule, Radule-Beg,
          Unde-mi sunt cele trei slugi bune ? »
          A zis Begul, Radul-Beg:
          —    « De când m’am certat cu tine,
          De când te-am întemniţat,
          Dânşii s’au supărat pe mine,
          S’au supărat, au fugit dela mine,
          Au fugit în ţara îndepărtată,
          Şi fac slujbă la ţărmul Mării Negre,
          La oraşul Belolet,
          La craiul Beloletesc ».
          A grăit Mircea Vodă:
          —    « Dă-mi, frate, o pană şi o călimară,
          Dă-mi, frate, o bucată de hârtie albă,
          Ca să scriu o scrisoare, ca s’o trimit
          La slugile mele cele bune,
          Şi la craiul Beloletesc ».
          I-a dat Begul, Radul-Beg,
          I-a dat o pană şi o călimară,
          I-a dat o bucată de hârtie albă,
          Şi el a scris şi a trimis scrisoarea,
          A trimis-o la oraşul Belolet,
VOEVOZI ROMÂNI lN BALADE BULGĂREŞTI
645
      La cele trei slugi ale sale credincioase,
      O trimite cu un pui de şoim
      Şi-i porunceşte astfel puiului de şoim:
      —    « Când vei ajunge la curţile craiului,
      Să dai scrisoarea în mâinile lui Radu Slovoslov ».
      A zburat puiul de şoim dela curţile Begului,
      Şi a ajuns la oraşul Belolet,
      La craiul Beloletesc.
      La mijlocul curţii puiul de şoim ţipă.
      A ieşit Ghiura beţivul, —
      Puiul de şoim ţipă, nu-i dă scrisoarea;
      A ieşit Grecul Manole, —
      Puiul de şoim ţipă, nu-i dă scrisoarea.
      A ieşit Radul Slovolsov, —
      Puiul de şoim se Iasă pe umărul Iui drept,
      Tremurând din aripi, îi dă scrisoarea.
      A luat scrisoarea Radul Slovoslov,
      Şi a desfăcut-o pe genunchiul Iui drept,
      El citeşte scrisoarea, varsă lacrimi,
      Lacrimi varsă, tovarăşilor le spune:
      —    «La noi a ajuns scrisoarea.
      Şi la craiul Beloletesc,
      A venit ea dela Mircea Vodă,
      Şi în scrisoarea este scris:
      —    « Multă sănătate,
      Vă trimit vouă scrisoarea.
      Ori unde v’aţi găsi, să mergeţi la mine.
      Multă sănătate, craiului Beloletesc;
      Destul i-aţi slujit,
      Iar acuma craiul să vă dea voie [să plecaţi].
      Au dat scrisoarea craiului Beloletesc,
      Iar craiul Beloletesc a zis:
      —- « Volnici să fiţi, cele trei slugi bune,
      Vă dau voie să plecaţi».
      Iar cele trei slugi bune
      Şi-au deslegat caii iuţi,
      Âu deslegat caii, i-au înşeuat,
      Şi-au pornit cu caii lor iuţi,
      Şi au plecat la oraşul Bucureşti,
      Şi au intrat în curţile Begului.
      Când i-a văzut Begul, Radul Beg,
      Când i-a văzut Tamara nevasta,
      Au ieşit, caii le-au luat,
      I-au dus sus la divan,
      La divan, la Mircea Vodă.
646
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
          Când i-a zărit Mircea Vodă,
          Când i-a zărit, lacrimi a vărsat,
          Şi a zis Mircea Voevod:
          —   « Bine aţi venit, bunele mele slugi,
          Unde mi-aţi fost timp de nouă ani?
          Cui i-aţi fost slugi».
          I-au răspuns cele trei slugi bune:
          —   « Doamne, stăpânule nostru,
          Doamne, Mirceo Voevoade,
          De când fratele tău te-a întemniţat
          Noi ne-am supărat pe dânsul,
          Şi am fugit dela dânsul,
          Am fugit la oraşul Belolet,
          La craiul Beloletesc,
          Şi lui i-am fost slugi».
          Şi a zis Mircea Voevod:
          —   « Ascultă, Begule, Radule Beg,
          Uită-te la dânşii, cât de sdrenţuiţi sunt!
          Scoateţi trei rânduri de haine
          Ca să primenim pe cele trei slugi credincioase,
          Ca să primenim slugile, să le îmbrăcăm,
          Ca să ţină de curţile noastre ».
          S’a dus Tamara nevasta,
          Şi a scos trei rânduri de haine
          Şi a primenit cele trei slugi credincioase,
          A primenit slugile, le-a îmbrăcat,
          Şi s’au aşezat la masa cea de aur,
          Şi au mâncat, şi au băut vin,
          Şi au băut vin şi s’au înveselit.
          Atunci a zis Mircea Voevod:
          —   «Ascultaţi voi, cele trei slugi bune,
          O să vă trimit cu Begul, Radul Beg,
          O să vă trimit la Târnova,
          La craiul Sismanin;
          Păziţi-vă să nu vă înşele.
          O să vă dea să beţi vin,
          O să caute să vă îmbete,
          Ca să-l prăpădească pe Begul, Radul Beg,
          Voi însă să beţi cu măsură;
          Să daţi mai mult lui Ghiura ».
          S’a întors Mircea Voevod,
          S’a întors şi-i zice Tamarei:
          —   «Ascultă, Tamaro nevasto,
          Pregăteşte tot ce trebue pentru naş,
          Tot ce trebue, ca să boteze copilul, .
VOEVOZI ROMANI IN BALADE BULGĂREŞTI
647
      Iar tu, Begule, Radul-Beg,
      Inşeie-ţi calul şi ia-ţi armele »
      Şi atunci Tamara nevasta
      A pregătit naşului tot ce trebue,
      Tot ce-i trebue, ca să boteze copilul.
      Iară Begul, Radul Beg
      Şi-a înşeiat calul, s’a înarmat,
      Şi-a luat sabia, buzduganul
      Şi a pornit Begul, Radul-Beg,
      $i a pornit spre Târnova,
      La craiul acela Sismanin,
      Iar cu dânsul cele trei slugi bune.
      I-a trimis Mircea Voevod
      Şi cu dânsul Tamara nevasta.
      Au ajuns la Dunărea albă,
      Nu caută nici punte, nici corabie,
      Ci-şi mână caii peste Dunărea albă,
      înoată caii în apă până la şea.
      Şi-au trecut prin câmpul Rahovei,
      Âu trecut peste câmpul Rahovei,
      Au ajuns la câmpul Târnovei,
      Au ajuns la Târnova,
      La craiul acela Sismanin.
      La poartă slugile i-au întâmpinat,
      I-au întâmpinat, caii le-au luat
      Şi i-au condus sus la divan.
      A poruncit craiul Sismanin,
      Să nu intre înăuntru cu arme.
      Şi au zis santinelele lui Sisman:
      —    « Ascultă, Begule, Radule Beg,
      Cine intră la craiul Sismanin,
      După obicei, trebue să-şi lase armele ».
      I-a ascultat Begul, Radul Beg,
      Şi cu dânsul Ghiura beţivul,
      Şi cu dânsul Radul Slovoslov,
      Şi şi-au lăsat armele afară.
      Iar Grecul Manole,
      El nu şi-a lăsat armele afară:
      —    « Pe mine m’a jurat mama,
      Să nu merg nicăeri fără arme,
      Şi când stau la masa cea de aur,
      Şi la masă să stau cu arme.
      Să-mi intre prietenii,
      Iar eu o să stau afară, în cerdac,
      In cerdac o să-mi aştept prietenii»,
648
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
          A zis Begul, Radul-Beg:
          —    « Ascultă, Craiule Siămanine,
          Fără Grecul n’o să intru nici eu »,
          A văzut craiul că n’are încotro,
          Şi l-a lăsat pe grecul Manole,
          Ca să intre în odaia cea vopsită,
          La craiul acela Siămanin.
          Primul s’a aşezat Begul, Radul Beg,
          Şi lângă el Radul Slovoslov,
          Şi lângă el Ghiura beţivul,
          Şi lângă el grecul Manole.
          Au stat la masa cea de aur,
          Şi au mâncat mâncăruri dulci şi bune,
          Şi-au băut vin de-acela rubiniu.
          Au mâncat, au băut şi s’au veselit.
          Nu li se aduce copilul ca să-l boteze.
          Şi se miră Begul, Radul Beg,
          Ce iscodeşte craiul Siămanin,
          Le-a dat vin, ca să-i îmbete,
          Copilul nu-i, ca să-i boteze copilul.
          Numai Ghiura beţivul
          Bea mereu şi nu se ’mbată.
          Şi a zis craiul Siămanin,
          A zis greceşte-albanezeşte,
          A zis către prima lui dragoste:
          —    « Vezi, iubito, cum ei vinul au băut,
          Vinul au băut şi nu s’au îmbătat.
          Du-te, iubito, în pivniţa cea adâncă
          Şi scoate vin şi rachiu
          Şi pune în el iarba cea de somn,
          Atunci ei se vor îmbăta,
          Se vor îmbăta, iubito, şi vor adormi,
          Se vor adormi, iubito, şi-i vom lega,
          O să-i legăm, iubito, şi o să-i închidem,
          O să-i închidem în temniţa cea întunecoasă.
          S’a dus iubita lui Siăman
          S’a dus în pivniţa cea adâncă,
          Ca să scoată vin şi rachiu.
          Iar Radul Slovoslov,
          El a înţeles greceşte-albanezeşte;
          A zis Radul Slovoslov:
          —    «Vezi tu oare, Begule, Radule-Beg,
          Ce ne pregăteşte craiul Siămanin?
          El vrea să ne îmbete,
          Să ne îmbete şi să ne lege.
VOEVOZI ROMÂNI IN BALADE BULGĂREŞTI
649
      Să ne lege şi să ne ’nchidă ».
      Atunci a zis Begul, Radul-Beg:
      —   «Ia craiule Sismanin,
      Unde ţi-i copilul, ca să ţi-1 botezăm ? >
      A răspuns craiul Sismanin:
      —   « Mai aşteptaţi, Begule, Râdule-Beg,
      Să mai bem câte un pahar de vin,
      încă un pahar de vin rubiniu,
      Şi atunci o să scoatem copilul,
      O să-l scoatem, copilul să-l botezaţi».
      Nici n’a isprăvit încă craiul,
      A strigat Begul, Radul-Beg,
      A strigat româneşte-caravlăseşte:
      —   Hei tu, grecule Manole,
      Scoate-ţi sabia cea ascuţită,
      Şi să-i tai craiului Sismanin,
      Să-i tai mâinile până la coate
      Să-i tai picioarele până la genunchi».
      A scos-o grecul Manole,
      Şi-a scos sabia cea ascuţită
      Şi i-a tăiat craiului Sismanin,
      I-f tăiat mâinile până la coturi,
      I-a tăiat picioarele până la genunchi,
      Şi I-a cioplit ca un butuc de lemn.
      Şi s’a sculat Begul, Radul-Beg
      Şi cu el cele trei slugi bune,
      Şi au ieşit afară, în cerdac.
      Abia au ieşit din divanul înalt,
      Le iese în întâmpinare tânăra nevastă a lui Sisman,
      Cu o cupă de vin în mâna dreaptă.
      A zis tânăra Sismaniţă:
      —   « Unde vă duceţi bunii noştri musafiri ?
      Eu aduc vin, ca să beţi,
      Ca să bem şi ca să ne veselim ».
      I-a răspuns Begul, Radul-Beg:
      —   « Ajunge, ajunge, Sismaniţo tânără,
      Am băut, am băut şi ne-am veselit,
      Ne-a venit timpul să ne ducem »,
      Şi şi-au scos caii lor iuţi
      Şi-şi încalecă caii cei iuţi
      Şi pornesc spre Dunărea albă,
      Iar crăiasa în odaie a intrat
      Şi-a văzut pe craiul Siămanin,
      Mâinile-i sunt tăiate,
      Tăiate sunt mâinile până la coate,
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
650
          Picioarele-i sunt tăiate,
          Tăiate-s picioarele până la genunchi;
          Ca un butuc, craiul este tăiat
          Ea a ieşit afară în cerdac
          Şi a strigat în gura mare:
          — «Hei, Târnovenilor, voinicilor,
          Ascultaţi-mă de cele ce o să vă spun:
          La noi a venit Begul, Radul-Beg,
          Şi cu el cele trei slugi bune,
          Şi l-au prăpădit pe craiul Sismanin.
          Şi au fugit spre alba Dunăre.
          Adunaţi-vă şi luaţi-i la goană,
          Luaţi-i la goană şi ajungeţi-i,
          Ajungeţi-i şi prăpădiţi-i».
          S’au adunat voinicii târnăveni,
          S’au adunat trei mii de suflete,
          Şi-au luat-o după Begul, Radul Beg,
          Şi cu el cele trei slugi bune.
          Şi-au ajuns lângă alba Dunăre.
          A zis Radul Slovoslov:
          —■ « Ia, Begule, Radule-Beg,
          Intoarce-te, ca să întorci oastea,
          Ca să vedem ce suflet ai în tine».
          S’a întors Begul, Radul-Beg,
          S’a întors şi şi-a scos sabia,
          Abia a făcut vânt cu sabia, ea s’a frânt.
          A zis Radul Slovoslov:
          —    « Intoarce-te, grecule Manole,
          Şi arată-ne cum se prăpădesc ostile ».
          S’a întors grecul Manole,
          Şi-a scos sabia ascuţită
          Şi a prăpădit trei mii de oştire.
          Şi a strigat grecul Manole:
          —    « Ei, Begule, Radule Beg,
          N’ai de a face cu Mircea Voevod,
          Aşa cum I-ai întemniţat pe Mircea !»
          Şi-au dat pinteni cailor lor iuţi,
          Şi-au trecut înnot alba Dunăre,
          Şi au plecat la oraşul Bucureşti
          Şi au intrat în curţile Begului,
          Şi-au lăsat caii să pască singuri
          Şi s’au dus la Mircea Voevod.
          Mircea îi întrebă,
          Dacă într’adevăr au botezat copilul,
          Au botezat copilul craiului Siămanin.
VOEVOZI ROMÂNI lN BALADE BULGĂREŞTI
651
      A răspuns Radul Slovoslov:
      — « Doamne, stăpâne al noastru,
      Nu ne-a chemat craiul Sismanin,
      Nu ne-a chemat să-i botezăm copilul.
      Ci a căutat să ne îmbete,
      Să ne ’mbete pe noi, să ne lege,
      Să ne lege şi să ne închidă.
      Eu mi-am scos sabia ascuţită,
      Şi i-am tăiat mâinile până la coate,
      Şi i-am tăiat picioarele până la genunchi,
      Şi l-am cioplit ca un butuc de lemn.
      Şi ne-am dus şi ne-am înapoiat,
      Când eram lângă alba Dunăre,
      Ne-au ajuns voinicii târnăveni,
      Ne-au ajuns trei mii de suflete
      Şi au căutat să ne prăpădească.
      S’a întors Begul, Radul-Beg,
      S’a întors ca să întoarcă oastea;
      Abia a dat vânt cu sabia, sabia i s’a frânt;
      Eu mi-am scos sabia ascuţită
      Şi-am prăpădit trei mii de oaste.
      Şi ne-am gonit caii cei iuţi,
      Am trecut înnot alba Dunăre
      Şi am ajuns la oraşul Bucureşti,
      Atunci a zis Mircea Voevod:
      —    « Tamaro, tânără nevastă:
      Ia să pui tu masa cea de aur,
      Ca să bem, să ne veselim,
      Căci mie-mi vine timpul
      Vine timpul ca să vă împart >'.
       L-a ascultat Tamara nevastă,
      Şi a pus masa cea de aur;
       Au mâncat, au băut şi s’au veselit.
       Atunci zise Mircea Voevod:
       —    « Ei, Begule, Radule-Beg 1
       Ai voie să iei averea părintească,
       Ai voie să iei câmpiile şi livezile,
       Ai voie să iei o sută de duiumuri de vite,
       Ai voie să iei douăsprezece mii,
       Douăsprezece mii de capete din turma sură;
       Ai voie să iei calul tatălui,
       Calul cel cu şase aripi,
       Ai voie să iei sabia tatălui,
       Sabia cea aurită,
653
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     Ai voie să iei cei doi fraţi şoimi,
     Ai voie să iei ogari şi copoi,
     Ai voie să iei sate şi conacuri,
     Ai voie să-ţi iei cele trei slugi bune.
     Te rog mult de tot, Begule,
     Ca să ai grije de cele trei slugi bune,
     Căci ele te-au scos din nevoie ».
     Şi iar a zis Mircea Voevod:
     — « Ei, Begule, Radule-Beg,
     Şi tu, Tamaro nevasto;
     Şi voi, slugile mele cele bune,
     Veniţi de-mi sărutaţi mâna...»
     A venit Begul, Radul-Beg,
     A venit Tamara nevastă,
     Au venit cele trei slugi bune,
     Şi lui Mircea i-au sărutat mâna.
     Şi atunci Mircea Voevod,
     Atunci s’a despărţit de vieaţă *).
                                                  AL. IORDAN
                                   •) (Pesni iz politiceskija jZivot. Ot Fazloiko. [cules de] S. Iv. Bojanov, [în]
                                   Sbornik za narodni umotvoremja, nauka i kniimna .. . Kn. V, Sofia, 1891,
pp: 77—83.)
                     COMENTARII CRITICE
     NAE IONESCU:
     ISTORIA LOGICEI
    Câteva reflecţii, privind mai mult omul, decât opera, omul
aşa cum l-am cunoscut noi — foştii lui elevi — au apărut tot
aci, cu altă ocazie. Dar oricât ar fi încă de vie învăţătura lui Nae
Ionescu, oricâte urme a lăsat ea printre contemporani, oricâte
atitudini a iscat printre cei ce l-au iubit, printre cei ce l-au urît
şi printre cei ce nu l-au acceptat, o carte în care stă azi, fixită
şi neîncăpătoare în slovă, fiinţa gândului său, ne atrage şi ne
cheamă oricând atenţia. Este mai mult decât o întâlnire cu eu-
foria tinereţii; este şi un prilej de confruntare între entuziasmul
de atunci şi potolirea de acum.
    Scriem aceste rânduri cu o paranteză dinainte admisă, paran-
teză asupra căreia stârnesc pios şi acei ce au dat la iveală această
« carte » a lui Nae Ionescu. Profesorul nu a avut intenţia să facă
o carte, nu a avut niciodată intenţia să facă vreo carte. «Roza
Vânturilor» este «imputabilă» lui Mircea Eliade şi nu conţine
decât articole « scrise » în diferite ziare. Istoria Logicei nu a fost
« scrisă » ci « vorbită ».
    Pentru structura celor 5 prelegeri dela început, Istoria Logicei
este numai .un pretext. Un pretext pentru ca să ni se ofere o serie
de convingeri ale autorului privind istoria propriu zisă şi îm-
părţirea epocilor istorice, aşa cum le-am învăţat din tratate şi
manuale.
    Autorul (spunem «autorul» deşi trebue să înţelegem, până la
sfârşit « vorbitorul») se ridică împotriva concepţiei hegeliene, pa-
ralogismul hegelian, după care timpul ar fi generatorul eveni-
mentelor, creator al desfăşurării unei unităţi care trebue să se
înfăptue. Care sunt argumentele contrare acestei concepţii a unui
timp substanţial ? Autorul nu vrea să discute doctrina timpului
substanţial pentrucă istoria, fiind formată din evenimente, nu
timpul ci evenimentele se cer cunoscute printr’o metodă asemă-
nătoare cu aceea a ştiinţelor naturale (pag. 6). Iar argumentul,
654
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
destul de slab de altfel, prin care se încearcă înlăturarea con-
cepţiei unor înscrieri mono sau plurilineare a faptelor istorice
este că prin însăşi afirmarea acestor înscrieri, noi prejudecăm
asupra faptelor istorice, căutând să aflăm în ele, nu ceea ce au
ele ci ceea ce voim noi să punem în ele, adică un anumit sens.
Faptul istoric poate fi considerat în timp numai dacă timpul
este, el, considerat ca loc al evenimentelor nu drept principiu
creator al lor. Faptul că evenimentele se petrec în timp cu ase-
mănări între ele, ne poate duce la teoriile lui Vico sau ale lui
Kant (cicluri istorice sau timp helicoidal), dar, în acelaşi timp,
ne conduce la concepţia unor anumite tipuri istorice. Transpu-
nând problema în cadrul istoriei logicei, autorul va căuta de
sigur anumite tipuri în desfăşurarea gândirii logice. Dar cum
tipurile acestea sunt în timp, determinarea tipurilor se va face
după evoluţia atitudinilor ce le ia spiritul. Iar atitudinile sunt în
funcţie de evenimente. Ni se pare că are loc aci o confuzie ce
s’ar apropia de un adevărat cerc viţios. A defini timpul prin eve-
nimente este o metodă care în fond, constă în a determina un
substrat necunoscut prin ceea ce se manifestă la suprafaţă. Ca
să dăm un exemplu, timpul faţă de evenimente poate fi com-
parat cu ritmul faţă de ideea muzicală pe care o traduce, sau
cu vorba faţă de gând. Ideea muzicală nu se reduce la cadenţă,
măsură şi ritm pentrucă prin acestea ea se face sensibilă. Gân-
direa nu se reduce la cuvânt pentrucă prin cuvânt ea se face doar
cunoscută, se materializează. Reîntorcându-ne la exemplele date,
dacă evenimentele creează atitudini care, la rândul lor, cristali-
zează anumite tipuri, atitudinile dau ele înşile loc la evenimente
care se grupează atunci pentru cunoaşterea noastră, în anumite
tipuri. A declara că nu timpul contează ci evenimentele din timp,
înseamnă a renunţa, pur şi simplu, la substraturi, pentru a nu
lua în considerare decât ceea ce reese din substrat. Nu ni se pare
deloc convingător argumentul că ora 6 fără 17 minute înseamnă
numai o anumită poziţie a unui ac pe un cadran. Autorul spune:
Intre cuvântul pe care îl spun şi între ora la care îl spun nu există
nicio legătură, căci acest cuvânt — spus la ora 6 fără 17 minute,
putea fi spus şi la ora 5 fără 18 minute (p. 9). Din asemenea ar-
gumente se deduce nesubstanţialitatea timpului.
    împărţirea istoriei în epoci este deci arbitrară. La fel de ar-
bitrară este şi împăiţirea istoriei filosofiei în anumite epoci. Dar
nu aceasta este esenţial ci faptul de « a ne da seama de legăturile
structurale ale diferitelor forme de gândire omenească» (p. 20).
Iar o răspântie istorică începe atunci când atitudinea în faţa eve-
nimentelor se schimbă. O asemenea schimbare, mutaţiune de
atitudine, se petrece însă, după autor, numai în Renaştere. O a
doua schimbare fundamentală de atitudine se petrece «în zilele
                    NAE IONESCU: ISTORIA LOGICEI                   655
noastre, în secolul al XX-lea » (p. 25). Care este atitudinea lumii
vechi faţă de a lumii noi ? Răspunsul îl vede autorul în teocen-
trism şi orientare metafizică, pentru lumea veche, şi în antropo-
centrism şi orientare ştiinţifică, pentru lumea nouă. Din aceste
orientări, cristalizate fie pe prezenţa absolută a lui Dumnezeu,
fie pe descoperirea absolută a omului de către sine însuşi, rezultă
anumite tipuri de viaţă cărora le corespund anumite tipuri de
gândire. Pentru a exprima această gândire este necesară prezenţa
unui instrument care în fond constitue cultura. Aceasta poate
căpăta anumite forme tipice. Autorul găseşte că trei sunt aceste
forme tipice: romanticul, barocul şi clasicul. Aceste tipuri nu
caracterizează o epocă ci sunt moduri de exprimare ale spiritului,
aşa că ele revin ciclic în oricare dintre epocile mari ale istoriei.
Istoria logicei este posibilă pentrucă posibilă este determinarea
anumitor tipuri de gândire logică. Iar tipurile sunt condiţionate
de atitudinea omului în faţa realului. Atitudinea ştiinţifică nu
pune problema subiect-obiect, în vreme ce atitudinea filosofică
o pune. Prima atitudine faţă de gândire a fost cea formal-so-
fistică. Sofiştii au înţeles să deosebească forma gândirii de sco-
purile ei, de natura ei. De aci preocuparea pentru formă, care
este sofistica în general şi care include, nu o atitudine metafi-
zică, ci o atitudine ştiinţifică.
    Odată ajuns la această formulare pe care o consideră sufi-
cientă dacă nu definitivă (Nae Ionescu nu a crezut niciodată
în formulări definitive!), cartea nu mai aduce nimic nou. Tot
ceea ce vine nu face decât să justifice şi să întărească afirmarea
celor două atitudini. Astfel Socrate va avea de determinat « des-
coperirea elementelor de permanenţă din gândirea umană» (p. 81)
nu problema ontologică despre care avea siguranţe, nici aceea a
felului gândirii, procesul de gândire. Iar elementele de perma-
nenţă sunt, pentru Socrate, trei şi anume: Definiţia, conceptul
şi principiul identităţii.
    Substanţialismul conceptual socratic se transformă, la Platon,
într’un substanţialism ontologic. O alunecare, spune autorul, din
planul unei existenţe metodice în planul existenţei reale (p. 93).
Nu se vede prea clar de ce se petrece această alunecare. Autorul
o pune pe seama nevoii de unitate a spiritului grec, (p. 91) fiind
silit astfel să recurgă şi la alte explicări decât cele iniţiale (cele
2 atitudini caracteristice de mai înainte). O altă explicare, care
e mai mult o ilustrare, o dă autorul — simţind că nu a lămurit
suficient problema — spunând: La Socrate era ratio cognoscendi,
la Platon ratio essendi; justificare a cunoaşterii şi justificare a
existenţei (p. 95). Cum verifică Platon presupoziţia sa funda-
mentală, existenţa Ideilor — care, pentru autor — se aseamănă cu
funcţia modernă a ipotezei ştiinţifice ? Prin două metode: me-
656
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
toda reducerii la absurd şi metoda diviziunii. Toate acestea în
cadru strict static, pentrucă atitudinea platonică nu este dinamică
(ratio fiendi) ci contemplativ statică (ratio essendi).
    Platon aduce toate elementele pentru constituirea unei ştiinţe
a logicei dar nu o face. O va face Aristotel. Autorul înlătură mai
întâi câteva afirmaţiuni eronate privitoare la interpretarea lui
Aristotel şi anume că sistemul aristotelic este o construcţie defi-
nitivă a logicei — afirmaţia lui Kant, şi că sistemul aristotelic
constitue un tip absolut de logică formală. Logica aristotelică
este o logică a conceptului. Judecata este împreunarea a ceva
ce este cu ceva ce se poate spune despre ceea ce este. Dar pri-
vitor la ceea ce este nu există îndoială. Logica aristotelică nu vrea
descoperirea adevărului ci transmiterea lui, dovedirea lui.
    Odată cu stoicismul, tendinţele formaliste pure iau locul ten-
dinţelor metafizice. O problematică a logicei propriu zis nu se
face în aristotelism ci de abia în stoicism, iar introducerea teoriei
silogismelor ipotetice îşi află desăvârşirea deabia cu şcoala din
Stoa. Discuţia împrejurul noţiunilor stoice de «lecta», lecta in-
completă (conceptul) şi lecta completă (judecata) nu aduc nimic
nou faţă de comentariile obişnuite din toate tratatele de logică.
    Privitor la logica scolasticei, autorul afirmă că ea pune accentul
pe formele schematice de gândire. Nominalismul, adevărată şi
pură manifestare a formalismului logic, apare la sfârşitul scola-
sticei. Originile scolasticei nu sunt occidentale ci răsăritene. Este
aci o idee scumpă autorului şi care a făcut o impresionantă ca-
rieră printre contemporani. Cum motivează autorul această pre-
supoziţie? Prin rudenia dintre formal şi static. Structura răsări-
teană este statică deci formală; structura apuseană este dinamică,
deci materială. Scolastica înseamnă — crede autorul — precumpă-
nirea tipicului, care este de origină răsăriteană. De aci concluzia
că scolastica reprezintă — cu adevărat — un sfârşit de epocă.
    Renaşterea va aduce o problematică nouă a logicei pentrucă
va aduce şi o atitudine nouă a omului. Această nouă atitudine
este prezentă în antropocentrismul subiectivist al Renaşterii, în
practicismul ei, în personalismul ei disperat, opus antropocentris-
mului anonim al creştinismului medieval. Logica Renaşterii nu va
mai fi logica veche a conceptului ci logica judecăţii. In loc de
preocuparea metafizică despre general şi substanţă, vom avea o
preocupare ştiinţifică pentru particular, pentru fapt. In loc de
demonstrare şi transmitere a adevărului, vom avea descoperirea
însăşi a adevărului.
    Elementele există de totdeauna, ele nu sunt noui. Ceea ce este
nou este accentul, căderea lui pe unul sau pe altul din aceste
elemente (p. 145). Caracterizarea Renaşterii se face astfel prin
aceste trei elemente: antropocentrism, personalism şi practicism.
NAE IONESCU: ISTORIA LOGICEI
657
Ceea ce nu ne dă autorul — şi ne-a avertizat dela început că nu
vrea şi nu poate să ne dea — este: de ce anumite epoci sunt ca-
racterizate prin anumite « semne » şi altele prin alte semne ? Pen-
trucă tot ceea ce s’a făcut până aci, logica sofistică, aristotelică,
platonică, stoică, scolastică şi a Renaşterii reprezintă nu o expli-
care ci o constatare.
    Toate consideraţiile privitoare la Bacon, la preponderenţa ma-
tematicilor, la logica leibniziană, la rolul lui Hume şi la critica
lui Locke, la raportul dintre cauzalitate şi funcţiune, sunt in-
teresante, de sigur — au fost şi mai interesante pentru ascultă-
torii din 1929 ai cursului — dar nu aduc nimic nou peste tot
ceea ce se ştia şi pe atunci. Şi poate că nici nu interesează ce aduci
nou ci cum vezi lucrurile. Pentrucă, în definitiv, filosofia, spune
dela început autorul, nu este nimic dacă nu este « efort personal
de gândire ».
    Această formulă, cu care încheiem, are şi ea nevoie însă de
o revedere critică. A spune că esenţa filosofi ei stă numai în efortul
personal de gândire, înseamnă a atribui filosofiei un rol şi un
rost strict subiectiv. Dar filosofia nu vrea să fie un simplu joc
prestigios, ci ceva mai mult. Dincolo de efortul gândirii stă lucrul
pentru care se face efortul. Dincolo de plăcerea subiectivă a
construcţiilor stă obiectul pentru cunoaşterea şi adeverirea căruia
se face construcţia. Urmaşii maestrului nu au înţeles, cu toţii,
acest adevăr. De aceea am înregistrat, în ultimile decade, multe
eforturi subiective dar puţine victorii pentru cucerirea unui chi-
nuitor adevăr obiectiv. Şi către acesta tindem, dacă nu vrem să
facem din filosofie o gratuită construcţie de artă.
                                              PETRU P. IONESCU 12
                                                                     12
DESPRE ARHITECTONICA
POESIEI LUI LUCIAN BLAGA
    Problema arhitectonicei în poesie e de sigur problema cea mai
intimă a tehnicei formale; ca orice problemă formală e revelatoare
de sensuri adânci şi nuanţe fine, dar ca cea mai intimă, tratarea
ei prezintă o serie de dificultăţi pentrucă se adresează prea direct,
prea subiectiv unei intuiri vizuale.
    Vorbim despre arhitectonica unei poesii (aspect relevat întâi
de Oskar Walzel) — şi n’am acceptat termenul «tectonică » x), căci
chiar într’o accepţiune ce s’ar da termenului, de rezultat al unei
naturale sedimentări de experienţă poetică, îi lipseşte precizarea
diferenţei specifice faţă de alte procese formative, — ritm, atmo-
sferă, imagine intuitivă.
    Rodin scria undeva atât de frumos: « Arhitectura e muzica spa-
ţiului, iar muzica e arhitectura timpului... ». Arhitectonica unei
poesii, acea fină dispoziţie cu efecte magice a versurilor pe câmpul
alb al paginei, e o muzicalitale vizuală am spune, a poesiei, — aşa
precum ritmul nu e decât o muzicalitate a intensităţii gândirii
poetice, aşa precum atmosfera unei poesii e muzicalitatea sa sonoră.
Şi am înţeles termenul de muzicalitate vizuală, după cum roman-
ticul Delacroix vorbea de «muzicalitatea unui tablou», acea
impresie primă pe care o ai înainte de a descifra contururi sau linii
sau umbre... Ceea ce subliniază, încă odată, ingratitudinea subiec-
tului, căci consideraţiile ce se pot face pe marginea acestei muzi-
calităţi vizuale a poesiei sunt atât de subtile şi ţin atât de mult
de impresia subiectivă a lectorului, încât chiar eventuale exempli-
ficări riscă să convingă prea puţin.
    Diferitele procedee formale sunt cele mai măiestre revelatoare
de sensuri. Dar de ce, cum şi întrucât această arhitectonică, aceasta
şi nu alta, e pretinsă de un anumit freamăt liric originar ? Şi reversul *)
    *) Adoptat de prof. Liviu Rusu dela Universitatea din Cluj-Sibiu, care s’a
ocupat de această problemă în Estetica poeziei lirice, Cluj, 1937-
DESPRE ARHITECTONICA POESIEI LUI LUCIAN BLAGA
659
întrebării: întrucât această arhitectonică serveşte revelării filo-
nului de Poesie ? Nu e locul unei presentări analitice a poesiei lui
Lucian Blaga, de altfel relativ cunoscută, — relativ, pentrucă o
înţelegere adâncă, aş zice totală, a acestei poesii ar pretinde cu-
noaşterea sistemului său metafizic, — în special pentru ultimele
volume de poesie. întrebat odată despre compatibilitatea dintre
filosofie şi poesie la el, poetul a răspuns că metafizica în momen-
tele sale supreme devine poesie.
    Substanţa poesiei lui Lucian Blaga (substanţă în ambele sen-
suri : ceea ce o alimentează şi ceea ce ea este în esenţă) — substanţa
poesiei lui s’a spus că e taina, misterul. Nu misterul ca o con-
cluzie a unei căutări, nu misterul de atmosferă, nici un mister
creştin sau chiar ortodox, ci misterul ca realitatea ultimă a lumii,
acceptarea misterului ca singura posibilitate de acceptare a lumii,
a Totului, — şi singura modalitate de existenţă, deci de participare
la lume, la viaţă, la Dumnezeu. Toată opera — poetică, filosofică,
dramatică — a lui Lucian Blaga, după cum spunea foarte just un
critic, e « o permanentă tendinţă de încercuire, de izolare şi de
definire, de revelare a misterului ». Raţiunea sterilizează, «ucide »
tainele lumii; dar nu numai din cauza acelei cenzuri a cunoaşterii
care «tot ce-i neînţeles... schimbă în neînţelesuri şi mai mari»
poetul nu încearcă să « sugrume vraja Nepătrunsului >>, ci pentrucă
poetul iubeşte aceşti «largi fiori de sfânt mister ». Căci pentru
poet tot ce există e un ansamblu de taine, de nedeslegate rune.
    Dacă am încerca să-l comparăm cu celălalt mare moment de
poesie românească actual, am constata că Tudor Arghezi trăieşte
în lume şi trăieşte lumea, pe care o iubeşte în realitatea ei imediată.
Lucian Blaga nu trăieşte în afară de lume, ci într’un orizont de
mistere — corespondent al acestei lumi în realitatea sa mediată
de întrebare, sub specie esenţial, —de mister care e pretutindeni;
nu poate trăi, deci, în afară de lume, — dar trăieşte pe un plan
major care îi permite să aibă o perspectivă asupra lumii, — de aici
uneori şi impresia de extratrăire. Blaga e un poet major: major în
tematică, în viziune şi, în modalitatea de exprimare. De aceea, la
Lucian Blaga, ideea de frumos se va menţine pe plan metafizic,
pe planul transcendenţei.
    Nu e lipsit de semnificaţie faptul că Lucian Blaga a trăit spi-
ritul culturii germane şi nu e lipsit de consecinţe atât în carac-
terul general al operii sale cât şi în domeniul problemei speciale ce
ne preocupă. Intr’adevăr, ţările latine, elocvente, retorice chiar, au
dat o poesie locvace, declamatorie adesea, — poesia lui Blaga, însă,
se cere citită interior, recitită interior, auzită doar de urechile
minţii şi ale sufletului, de aceea procedeul arhitectonicei îi e atât
de intim necesar. Nu ţările latine care se grăbesc să dea îndată
o soluţie unei întrebări în loc să-i lase farmecul ce-1 are în acea
                                                                        12*
66o
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
stare de originară nelinişte a întrebării, — nu aceste ţări. au inventat
metrul frânt, versul alb, atâtea dispoziţii arhitectonice. Celebra
«aranjare tipografică» a lui Mallarm6 a rămas un capriciu de
subiectivism exagerat, iar Moreas sau Regnier au revenit la metrul
regulat. Metrul frânt nu e creat, dar valorificat de expresioniştii
germani.
    Această tendinţă de eliberare de sub forme fixe e expresia
voinţei de exprimare imediată a primului elan poetic; de aceea
metrul lui Lucian Blaga va fi mai neregulat în primele volume,
—   epoca elanului şi a agitaţiei, — spre deosebire de ultimele,
dintr’o epocă a unei înţelepciuni mature. Exprimarea într’o me-
trică liberă e mai directă, e mai aproape de fenomenul poetic ori-
ginar, de farmecul purităţii sale de fază născândă, — dar, lipsit
de « artificiile » sonore, ritm, rimă, — e un metru mult mai pre-
tenţios în autentică substanţă poetică.
    Adevărat, această tendinţă trădează noile conţinuturi de
viaţă pe care le aduce începutul veacului: un Croce, de pildă,
elogiază expresia imediată, forma pură, neartificializată prin reve-
niri sau retuşări, — aceleaşi conţinuturi care în poziţie extremă, se
descifrează din suprarealism, şi dadaism.
    Apariţia, cronologic luată, a volumelor sale de poesii, ne indică
foarte semnificativ şi evoluţia arhitectonicei. Dacă substanţa poe-
siei lui e taina, caracterul întregii sale poesii e însă căutarea: furtu-
noasă, efervescentă de prea mult vitalism în « Poemele luminii»,
—   ceva mai calmă, dar tot atât de aglomerată în « Paşii Profetului»,—
în « Marea trecere » va interveni o agitaţie de nelinişte ce va ajunge
chiar la un fel de pesimism (dacă am putea numi astfel « Cartea
lui Iov », de pildă): e volumul în care misterul îşi face intrarea viforos
şi adânc. Cu « Lauda somnului» poetul a revenit la înţelepciune,
înţelepciune care în « La cumpăna apelor » se va desăvârşi prin
adâncirea în folclor, pentru ca « La Curţile dorului» să însemne
revenirea Ia contemplativul trăirii în fondurile mitice ale poporului.
    Poesie realizată complet; constatăm perpetua consecvenţă
dintre fondul originar şi tehnica formală. Nu e vorba de arhitec-
tonica disproporţionată şi inconsecventă a poesiei lui Minulescu,
arhitectonică ce nu revelează niciun sens profund şi căreia i-ar
conveni perfect monotonia unui metru fix. Aci, la Blaga, suflul
poetic şi arhitectonica versurilor se condiţionează reciproc, e aci
un continuu raport de interdependenţă, de intercondiţionare. Iar
elementele acestei arhitectonici le considerăm a fi: lungimea sau
scurtimea versului, precum şi efectul ce-1 produce o alăturare
scurt-lung sau invers; repetarea unui cuvânt sau a unui vers, — în
care ultim caz această repetare capătă forţă de leit-motiv; separarea,
distanţarea unui cuvânt sau a unui vers, — întrebare aruncată în
depărtările timpului sau răspuns ce vine din depărtările vremii
         DESPRE ARHITECTONICA POESIEI LUI LUCIAN BLAGA         661
sau a spaţiului; în fine, aspectul arhitectural al strofei. Un al cin-
cilea factor 1), soliditatea internă a versurilor, « aspect strâns legat
de ritm », dar care totuşi <t depăşeşte cadrele acestuia s>, ar trebui
repartizat mai degrabă la ritm, la melodie, la imaginea intuitivă,
fiind o colaborare a lor, în niciun caz însă la capitolul arhitectonicei.
    In genere, versul lung sugerează vizual o perpetuitate; auditiv,
o amploare, impresie accentuată adesea prin epopeicul ritm dac-
tilic, — ceea ce se confirmă în tumultoasele « Poeme ale luminii ».
Ampla poemă intitulată atât de adecvat «Vecinicul» începe
astfel:
     Nedumerit îl cauţi şi dibuind prin întuneric
     I-adulmeci urma ’n tine ori în slava lumii, —
     Avântul îl presimte ’n zilele de mâne —
     Şi ’n nopţile, ce-au fost, găseşte-1 resignarea,..
     Un văl de nepătruns ascunde vecinicul în besnă
ori versul atât de vast:
     Mă simt un picur de dumnezeire pe pământ
sau versul cu rezonanţe de incertitudine grandioasă:
     Dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea...
Uneori lungimea versului îi amplifică persistent liniştea:
     Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud,
     Cum se izbesc de geamuri razele de lună.
    Efectul e cel aşteptat în genere; nu tot aşa este cu versul scurt.
In orice caz afirmaţia 2) că din versul scurt « se desprinde o lume
mai uşoară » nu pare de-o valabilitate atât de generală când ne
oprim spre verificare la Lucian Blaga, şi mai ales în situaţia de alter-
nanţă a acestui vers scurt cu altul lung, în care caz sugerează
vastul, de exemplu versul
                                                O mare
urmat de un alt vers mai lung şi care în plus e şi agitat; impresia
de vastitate e evidentă:
                                          O mare
                                şi-un vifor nebun de lumină
       Pe care îl stabileşte prof. Liviu Rusu, în op. cit.
     *) L. Rusu, op. cit., p. 191.
662
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
ca şi în exemplul următor, efectul de amploare după un vers lung:
                 Eu, ameţit de valurile-i negre şi bogate,
                             visez
sau
                   In clipele din urmă ce-mi vor bate
                                Rar, —
ori măreaţa şi grava imensitate din
                 O, niciodată n’am văzut pe Dumnezeu
                             Mai mare!
                   Dacă din « Paşii Profetului » am cita două versuri scurte
                   j
                             Inimă,
                             de ce suspini,
ori altele
                Şi-mi număr urmele lăsate
                           printre stele
                           printre spini,
sau, în fine, cele trei versuri mononominale din finalul de vaste
rezonanţe spaţiale a poesiei «Pan către nimfă»
                           Vară
                           Soare,
                           iarbă!
am arătat suficient ca în poesia lui Lucian Blaga versul scurt
poartă totuşi sarcini de prea mult, de prea ’ncărcat, mai ales în
acest al doilea volum înţelept şi amplu ca o parabolă. Scurta
«Noapte ecstatică » din «Lauda somnului»,—unde deja eficienţa
arhitectonicei versurilor ce culminase în «Paşii. Profetului» e
foarte redusă, — arată că versul scurt în acest volum de adâncire
în mitic, de trăire a categoriilor stihiale ale etnicului, poartă sarcina
grea a folclorului sublimat la maximum:
                   Adânc sub bătrânele
                   Verzile zodii —
                   Se trag zăvoarele,
                   Se ’nchid fântânile.
                   Aşează-ţi în cruce
                   Gândul şi mânile.
                   Stele curgând
                   Ne spală ţărânile.
DESPRE ARHITECTONICA POESIEI LUI LUCIAN BLAGA
663
    Reţinem însă că, chiar în ulterioara evoluţie metrică spre o
formă clasică — şi care la noi e forma poporală — aceeaşi sub-
stanţă va alimenta poesia şi-şi va imprima caracterul, indiferent
de dimensiunea sau forma versului, adică dela « Lauda somnului »
încoace, când arhitectonicei nu i se dă un rol important. Astfel
că în « Curţile dorului» vom avea versuri scurte, dar apăsător de
grele ca:
                    Aceasta e pacea,
                    Pacea în care
                    Creşte imperiul
                    Ceresc printre noi.
    Al doilea element însă, repetarea, produce în poesia lui Blaga
cele mai variate efecte, nu numai de aprofundare a sensului, ci
uneori în plus cu nuanţa de meditaţie:
                 Suflete ’n ce piept îţi vei cânta
                               dorul sugrumat
    Şi frânta bucurie de viaţă:
    ... Cine ştie ?... Cine... ştie ?... Dar uneori efecte de mono-
tonie ce dau sugestia eternităţii:
                                              Lin,
                                              Lin,
                    Lin, — picuri de lumină
                 Şi stropi de pace — cad necontenit
                 Din cer
                    Şi împietresc în mine.
ca şi în
                 Dăinue un suflet în adieri
                            fără azi
                            fără ieri.
    Alteori o nelinişte agitată până la tragic:
                    Cu toată creatura
            mi-am ridicat în vânturi rănile
            şi-am aşteptat: oh, nicio minune nu se ’mplineşte,
                 Nu se ’mplineşte, nu se ’mplineşte!
alteori exprimă o exaltare ori o exuberanţă de suprem vitalism:
                    îndemnuri cereşti
            să fim înc’odată
            să fim încă de-o mie de ori
            să fim, să fim!
664
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
sau efectul pur de spiritualizare a sensului la acel din «Tămâie
şi fulgi» (studiat în op. cit.). Nu s’ar putea generaliza atributele
ce-i revin repetării unui cuvânt sau a unei exclamaţii decât gân-
dindu-ne şi la repetarea unui întreg vers: la melancolicul refren
din « Gorunul », la paroxismul dionisiac al lui « Veniţi după mine
tovarăşi >>, la neliniştitul vers « Caut, nu ştiu ce caut, caut» din
«Cumpăna apelor», ori la dramaticele exclamări din «Ioan se
sfâşie’n pustie». Acest procedeu al repetiţiei lipseşte în ulti-
mele volume, însă abundă în primele: la Lucian Blaga el e apa-
najul unui .personalism, leit-motivul unei tensiuni ce i-o pro-
voacă misterul. Ca leit-motiv exploatează tema vertical, în sens,
şi prin chiar caracterul său de leit-motiv angajează poesia într’o
inefabilă unitate.
    Am spus că volumul cel mai elocvent pentru eficienţa arhi-
tectonicei e « Paşii Profetului » şi în genere până ce persistă acea
formă a lirismului cu relaţii egocentriste. Tot aci va trebui să
căutăm formele semnificative şi pentru arhitectonica strofei.
    La Lucian Blaga, fiecare poesie e un moment, o unitate,
de aici dimensiunea lor redusă; şi de aceea dimensiunea variază
liber. Fiecare poesie e o unitate, — dar o continuitate care să fie
pretinsă în urma unei divizări, unei fragmentări de sevă poetică
în unităţi strofice prestabilite, — nu există. Pentru poet, strofa
e un moment poetic, care aderă la axa poemului, dar care îşi ia
amploarea sa naturală. De aceea numărul strofelor va varia, înce-
pând cu strofa unică, simbolul celei mai organice autenticităţi
lirice.
    Dela « Poemele luminii » la « Curţile dorului » e un lung proces
de condensare în ermetic, de sublimare în realitate a gândirii sale
mitice. Misterul ca substanţă, prin chiar adimensionalitatea lui
convertibilă, în ordine formativă, în amorf, se refuză unei revelări
în momente geometrice delimitate. De aceea în ultimele sale
poesii, scrise în formă poporală sau metru fix, sunt participări la
revelarea misterului prin intermediul intuiţiei folclorului. Aici,
strofa e un fragment din momentul total, care e poemul întreg.
Prin urmare, aici strofa nu va figura ca în primele volume, ca o
entitate poetică. Iar dispoziţia ei arhitectonică îşi are o importanţă
reală doar dincolo de vizual.
    Ultimul şi de sigur cel mai important la Lucian Blaga element
de arhitectonică e distanţarea unui cuvânt sau unui vers, distanţare
ce în forma ei absolută devine izolare, realizând acel covârşitor
efect pentru poesia lui, care e tăcerea. Nu e lucru uşor să citeşti
un poem. In cazul poesiei lui Blaga, însă, de primordială importanţă
e respectarea pauzei, respectarea tăcerii. Exemplele abundă, şi
poate cel mai bun e «Pan » din «Paşii Profetului». Poesia se
disolvă în tăcere, dar e o disolvare mai activă decât tăcerea de
DESPRE ARHITECTONICA POESIEI LUI LUCIAN BLAGA
665
resemnare în care se disolvă bucăţile pentru pian ale lui Debussy.
Izolarea versurilor înseamnă îndepărtare în timp, îndepărtare dela
faptul poetic exprimat anterior, — deci şi o scufundare în înţelesul
său ultim. Poesia lui Blaga e poesia marei tăceri, — şi această
principală faţetă e realizată prin cel mai complex procedeu de
arhitectonică. Tăcerea, aci, e un element principal de sugestie:
o aşteptare încordată, o contemplaţie lină, o incertitudine neliniştită,
o prezenţă copleşitoare. Tăcerea, ne arată Shakespcare, e cea mai
frumoasă concluzie. La anumiţi poeţi tăcerea e duhul cuvântului,
astfel încât nu tăcerea e o emanaţie a cuvântului, ci cuvântul e o
materializare a tăcerii, pentrucă tăcerea învălue într’un zaimf de
poesie sensul ultim. La romanticii germani tăcerea e adâncă, la
Milton e paradisiacă, la Esenin vastă, la Ibsen apăsătoare. Tăcerea
e un climat pentru intuirea misterului, o pregătire pentru primirea
lui. La Blaga, în special, tăcerea aceasta, realizată prin distanţare
şi izolare, înseamnă o prezenţă imediată, nemijlocită, a tainei, a
chiar substanţei sale poetice, — şi iată astfel o consecinţă supremă
a acestui procedeu.
    Retrospectiv, trebue să remarcăm cum arhitectonica sa se
sdruncină de îndată ce poesia e apropiată de nervura egocentristă,
de îndată ce poetul participă activ la voinţa de căutare, la dorinţa
de a cunoaşte (vezi « Ursita mea » sau « Din părul tău ») şi cum
versurile se aşează limpede în ultimele volume, unde asistăm la
o participare a misterelor lumii prin categoriile mitice, la o parti-
cipare mai pasivă. Metrica regulată convine la Lucian Blaga
momentului poetic de calmă regăsire în pacea unei cunoaşteri
înţelepte, — nu sbuciumărilor căutării şi nici erupţiilor lirice;
aci se valorifică consecvenţa arhitectonicei, căci e vorba numai de
consecvenţa ultimă: de aceea poeţii mari au revenit la metrica
clasică, utilizând totuşi uneori (la întâmplare mă gândesc la Rilke)
şi metrul frânt. In metrica clasică, poesia, mediată de forme,
nu e atât de tare, de puternică, pentrucă nu e atât de spontană
şi directă; se pare că versurile în acest metru sunt uneori în mod
fatal mai puţin autentice din cauza diverselor exigenţe metrice
(strofă, ritm, lungime de vers, rimă). Şi pentru un poet al ideii
de inefabilă taină, — mai mult decât revenirea asupra cuvântului
interesează fiorul poetic originar, în starea, în forţa şi puritatea
lui de fază născândă.
                                    OVIDIU DRIMBA
                         CRONICI
                      UN CLASIC ELIN ÎN ROMÂNEŞTE
   Nu e mult de când, în paginile acestei reviste, vorbind despre
puţina chibzuială cu care s’a purces la împământenirea clasicilor
greci şi latini, deplângeam lipsa unei traduceri a Istoriei lui Thu-
kydide. Dorinţa avea să-mi fie împlinită mai curând decât pu-
team nădăjdui. Tradus de d. M. Jakotă şi editat de Casa Şcoa-
lalor, Războiul Peloponeziac e de câtva timp în librării, şi cea
dintâi operă de gândire istorică ieşită din mintea unui european
îşi croieşte drum spre înţelegerea marelui public românesc.
   Momentul e departe de a fi nepotrivit. Niciodată, poate, în
cursul ultimelor decenii, dispoziţia cititorului mijlociu n’a fost
mai prielnică asimilării acelei extraordinare experienţe pe care o
reprezintă prăbuşirea Atenei, niciodată cuvintele marelui dascăl
de cugetare politică nu vor fi căzut în urechi mai pregătite să-l
asculte.
   Dacă, patru ani după sfârşitul celui dintâi război mondial,
Albert Thibaudet putea scrie, în a sa frumoasă şi substanţială
Campanie cu Thukydide: « cette chose de toujours que Thukydide
a voulu realiser dans son livre, elle a re<;u de cette guerre sa preuve
authentique. II est beau de voir Ies lignes de la guerre entre Ies
nations epouser Ies lignes de la guerre entre Ies cites, telles que
Ies a isolees et retracees le genie solitaire du fils d’Oloros. L’Hi-
stoire de la Guerre du Peloponise cristallise comme un diamant
lumineux le tiers previsible que comportait la guerre mondiale »*)
— astăzi, în toiul unor frământări hotărîtoare pentru destinul
Europei şi, poate, al lumii, evenimentele desfăşurate sub ochii
noştri ne îngădue să măsurăm încă mai bine ascuţimea judecăţii
omului care, din observarea microcosmului grec, a ştiut des- ‘
prinde eterna lege a războiului: inevitabil, câtă vreme neconte-
nita sporire a celei mai mari puteri maritime e inevitabilă, iar
îngrijorarea pricinuită celei mai mari puteri militare de această
sporire, sau încercarea de a-i pune capăt, e inevitabilă şi ea.
     *) Paris, N. R. F., 1922, p. 15.
UN CLASIC ELIN ÎN ROMÂNEŞTE
667
    Când citim, în capitolul I, 88: « au votat Lacedemonienii ru-
perea păcii şi războiul, nu fiindcă erau dânşii aşa de încredinţaţi
de vorbele aliaţilor, ci pentrucă se temeau să nu ajungă prea
puternici Atenienii, pe care-i vedeau deja stăpâni pe o mare parte
din Elada », nu-i nevoie să fie cineva filosof, ca să-şi dea seama
că ne găsim înaintea unei observaţii verificate de două milenii
de istorie. Şi nu-i nevoie să fie cineva filosof, ca să cântărească
temeinicia avertismentelor lui Archidamos, în cuvântarea atribuită
regelui de istoric, pe pragul unei campanii ce avea să îmbrace
întocmai aspectele oglindite de textul memorabil: « ... împotriva
unor oameni care stăpânesc o ţară depărtată, care sunt admirabili
marinari şi pregătiţi minunat cu toate cele, bogăţii particulare
şi publice, cu năvi, cai, arme, care au o populaţie numeroasă
cum nu se află aiurea în Elada şi mulţime de aliaţi tributari, am
putea noi purcede la război în chip uşuratic ? Şi pe ce ne spri-
jinim noi ca să ne grăbim înainte de a fi pregătiţi ? Pe corăbiile
noastre ? Dar suntem inferiori şi trebue timp dacă voim ca să le
ţinem piept. Poate pe finanţele noastre ? In această privinţă suntem
şi mai jos; căci n’avem bani în vistieria Statului, iar din ai noştri
nu contribuim uşor. Poate crede cineva că avem asupra lor su-
perioritatea militară şi numerică astfel încât să le putem pustii
ţara în repetate năvăliri. Atenienii au însă pământ mult sub stă-
pânirea lor şi vor aduce pe mare cele de nevoie. De vom cerca
să răsculăm pe aliaţii lor, va trebui să-i ajutăm pe aceştia cu năvi,
căci sunt insulari cei mai mulţi. Ce fel de război vom duce noi
deci ? Pentrucă, de nu-i vom bate pe mare sau nu le vom lua ve-
niturile cu care-şi întreţin flota, cei mai păgubiţi vom fi noi.
Dar ajunşi aici, nu vom mai putea, cu cinste, înceta războiul,
mai ales că noi vom fi aceia care vom părea a-1 fi început. Să nu
ne legănăm cu speranţa că-1 vom sfârşi iute dacă vom pustii ţara
lor... probabil că Atenienii, acest mândru popor, nu se vor
da robi pământului, nici nu se vor speria de război ca de ceva
necunoscut » (I, 80—81).
    Să fim dar recunoscători d-lui Jakotă, înainte de toate,
pentru actualitatea tălmăcirii sale; să nu-i precupeţim laudele
pentru o râvnă care-1 cinsteşte, chiar dacă roadele muncii
desfăşurate nu vor fi răspunzând pe de-a’ntregul aşteptărilor
noastre.
    Cred, într’adevăr, că nu nedreptăţesc pe distinsul profesor
ieşan, scriind că traducerea d-sale ar fi putut fi mai bună. Căci
nu-i o impresie pripită aceea pe care-mi iau libertatea s’o împăr-
tăşesc cititorilor, nici judecata superficială a cuiva care n’ar putea
aprecia anevoinţa operei întreprinse. Tălmăcirea d-lui Jakotă am
citit-o cu luare aminte; anevoinţa redării lui Thukydide în altă
limbă mi-e şi ea cunoscută. Când scriu, prin urmare, că tradu-
668
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
   cerea ar fi putut fi mai bună, o fac cu îndreptăţirea cuiva care
   cântărind greutatea sarcinii şi pregătirea celui ce şi-a asumat-o,
   e mâhnit să constate că rezultatele sunt mai puţin bune decât
   ar fi trebuit să fie.
       Nu-i vorba, fireşte, de talentul pe care cineva-1 are sau nu-1
   are, nici de cunoştinţele de greceşte ale d-lui Jakotă, care nu sunt
   în cauză. Mă gândesc la surprinzătoarea lipsă a unei virtuţi de
   un ordin mai modest — preocuparea de calitatea lucrului să-
   vârşit — care se vădeşte printr’o întreagă serie de neglijenţe şi
   scăpări supărătoare. Ar fi nedrept să nu menţionez că, şi sub
   acest raport, o tendinţă de a face mai bine nu se poate tăgădui
   în Războiul Peloponeziac, dacă ne gândim la traducerea d-lui
   Jakotă din Plutarch. Introducerea e, oricum, mai cuviincioasă x),
   referinţele fanteziste au făcut loc unor indicaţii mai exacte * *),
   greşelile de tipar sunt mai rare 8). Prea numeroase stăruie, totuşi,
   urmările bizarei neîngrijiri de care am pomenit, şi asupra lor
   îmi propun să stărui mai departe, cu nădejdea că migala-mi nu
   va fi luată ca o încercare de depreciere a unei munci demne de
   respect, ci ca o modestă contribuţie la îmbunătăţirea eventualelor
   ediţii viitoare.
       Până a-mi înfăţişa observaţiile, câteva probe despre exacti-
   tatea versiunii. Oricine e în situaţia de a putea urmări în textul
   original povestea plină de învăţăminte a Războiului Peloponeziac
   ştie că transpunerea ei într’d limbă modernă e una din cele mai
   grele sarcini pe care şi le poate asuma traducătorul. Nu numai
       *) Cititorul e, totuşi, surprins să vadă atribuindu-se lui Markellinos o
    biografie despre care ar fi fost mai exact să se scrie că e compusă din cel puţin
    trei părţi, de autori necunoscuţi (p. 7, cf. p. 33, Nr. 1). Despre marea pro-
    blemă a straturilor redacţionale în R. P. s’ar fi cuvenit date mai multe amă-
    nunte decât cuprinde fraza sumară dela p. 13. E arbitrar să se scrie că încheie-
    rile lui Thibaudet în legătură cu imparţialitatea istoricului ar fi «cu totul
    contrarii * opiniei comune. Ilustrul critic era departe de a atribui exemplului
    lui Kleon importanţa pe care i-o presupune d. Jakotă Ip. 18 şi urm. Cf. La
    campagne avec Thucydide, pp. 38-39 şi întreg capitolul II).
       *) La p. 15, Nr. 2 se vorbeşte despre tratatul al lui Gorgias ca despre
    unica operă a Sofistului, « păstrată în rezumat într’o mică scriere a unui peri-
    patetician ce a trăit mult după Aristoteles *. Rezumatul se citeşte în scepticul
    Sextus Empiricus (Adv. math., VII, 65 şi urm.), fără a mai vorbi de frag-
    mente mai puţin importante păstrate de Isocrate, Platon, Theofrast şi Olym-
    piodores.
       ’) Destule, încă, pentru gustul meu. Cu titlu de exemplu, vezi p. 8, un
    întreg citat din Pausanias într’o notă unde n’are ce căuta; p. 9, Nr. 1:.....;
    p. 12: Ererctbeion; p. 49: două sute şaptezeci, în loc de două sute şaizeci;
    p. 95: care mai târziu, pentru ceva mai târziu; p. 96: aşteptară intrarea, pen-
    tru astupară; p. 179: Perkkicas, pentru Perdikkas; p. 198, Nr. 2: omul de
    rămas ce a stat, pentru omul de Stat ce a rămas; p. 351: pasionantă grabă;
    p. 393: plutiră în urma Salaminei; p. 461: Nu mai aveau merinde, căci nu mai
    era iu putinţă şi altele multe.
UN CLASIC ELIN ÎN ROMÂNEŞTE
669
   din pricina felului învăluit de exprimare al unui scriitor despre
   care Dionys din Halikarnas scria că întrece în obscuritate până
   şi pe Heraklit, sau a unei conciziuni care-1 împinge, după obser-
   vaţia aceluiaşi critic, «să cuprindă cât mai multe lucruri în cât
   mai puţine cuvinte şi o lume de gânduri în orice cugetare ». Ceea
   ce face anevoinţa unei tălmăciri a lui conştiincioase e un complex
   de particularităţi stilistice, mergând dela vocabularul personal
   (abuzul adjectivelor şi al participiilor neutre în locul substanti-
   velor abstracte, bunăoară, ori belşugul de termeni poetici) până
   la aşezarea cuvintelor în propoziţiune şi a propoziţiunilor în pe-
   rioade. Nuanţat, —cum numai un text grec poate fi nuanţat, —
   încărcat de semnificaţii putând scăpa ochiului celui mai ager
   şi de parenteze ce fac desperarea interpretului, scrisul lui Thu-
   kydide e astfel sortit parafrazei mai curând decât traducerii. Ca-
   racteristic, din acest punct de vedere, nu e numai faptul, deseori
   observat, că transpunerea unei idei a istoricului întrebuinţează
   mai multe cuvinte decât numără textul, cât obligaţia în care se
   găseşte tâlmaciul de a altera înfăţişarea originalului, desfăşurând
   în numeroase fraze explicite belşugul concentrat al fiecărei pe-
   rioade. Ca să dau o singură pildă, cine citeşte în traducerea Be-
   tant: «Thukydide, citoyen d’Athenes, a ecrit l’histoire de la
   guerre que se sont faite Ies Peloponesiens et Ies Atheniens. II
   s’est mis â l’oveure des le debut de cette guerre, en presumant
   qu’elle surpasserait en grandeur et en importance toutes celles
   qui ont precede. Ce qui le lui faisait croire, c’est que ces deux
   nations etaient alors au faîte de leur puissance, et qu’il voyait
   le reste des Grecs ou prendre parti des l’origine pour l’une ou
   pour l’autre, ou en former le projet...»— greu îşi poate în-
   chipui că cele trei fraze reproduse transcriu o singură frază a
   lui Thukydide. De-a-lungul întregei traduceri a elenistului elve-
   ţian, o desfăşurare rapidă de fraze scurte ţine locul progresiunii
   lente, pe alocuri laborioase, a perioadelor greceşti. Densităţii, ca-
   litatea dominantă a originalului, versiunea Betant îi substitue o
   notă de lapidaritate care nu-i lipsită de farmec. împreună cu
   avantajul clarităţii, cititorul găseşte în parcurgerea ei, dacă nu
   chiar meritul literar al originalului, o compensaţie estetică de un
   ordin asemănător.
       Calea d-lui Jakotă se găsea astfel pregătită. Mărturisirea aju-
   torului găsit în traducerea Elveţianului e de altminteri o indicaţie
   că d-sa şi-a propus un ţel identic, şi cea mai superficială privire
   asupra cărţii o confirmă. E de ajuns să citez, în această ordine de
   idei, aceeaşi primă frază a textului grec, devenită în româneşte:
   «Thukydides din Atena a scris istoria războiului dintre Pelo-
   ponezi (sic) şi Atenieni. Dânsul s’a pus la lucru de cum a iz-
   bucnit, pentrucă s’a aşteptat să fie mare şi să întreacă prin în-
670
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
   semnătate toate războaiele dinainte. Asta o deducea şi din faptul
   că amândoi potrivnicii l-au început complet pregătiţi, şi din
   aceea că vedea întregul neam punându-se alături de unul din
   ei: parte, cu hotărîre, dela început, alţii făcând, cel puţin, planul ».
       Cu aceasta, dificultăţile oferite traducătorului nu erau decât
   în parte netezite. Soluţia fărâmiţării nu se aplică fără riscuri
   şi claritatea — acest dar nepreţuit — nu se dobândeşte uneori
   decât în paguba exactităţii.
       Primejdia era serioasă, şi n’aş putea-o înfăţişa mai bine decât
   recurgând, odată mai mult, la texte. Iată dar, într’o traducere
   care n’are altă pretenţie decât de a rămâne credincioasă, faimosul
   capitol I 22, atât de important pentru desluşirile metodologice
   pe care le cuprinde: «... In ce priveşte cele rostite de fiecare
   în chip de cuvântări, fie când se pregăteau să intre în război,
   fie în cursul lui, era greu să se redea cu exactitate spusele vorbi-
   torilor, şi pentru mine, în cazul celor auzite cu urechile mele,
   şi pentru cei puşi să mă informeze, fiecare de pe unde se afla.
   Din această pricină (în cursul operei) se vorbeşte aşa cum mi
   s’a părut că era mai cu cale să spună fiecare lucrurile cerute de
   situaţii, ţinându-mă cât mai aproape de noima celor rostite cu
   adevărat. Cât despre faptele beligeranţilor, am crezut că trebue
   să le scriu nu după informaţiile celor dintâi, nici după capul
   meu, ci —pe cele la care am fost de faţă, ca şi pe cele aflate dela
   alţii — după ce voi fi cercetat sub raportul exactităţii fiece amă-
   nunt, cât mi-a stat în putinţă. Lucru anevoie de stabilit, pentru-
   că martorii evenimentelor nu relatau acelaşi lucru în acelaşi fel, ci
   după sentimentele arătate fiecăreia din părţi şi după memoria
   pe care se întâmplau s’o aibe. Se prea poate ca lipsa elementului
   fabulos să contribue ca expunerea mea să apară mai puţin plă-
   cută la auz; de ajuns să fie judecată folositoare de cei ce vor vroi
   să cunoască limpede ce a fost şi s’ar mai putea întâmpla — ţi-
   nând seamă de firea omenească — fie întocmai, fie într’un chip
   asemănător. Ceea ce se înfăţişează aici e un bun făcut să dăinuiască
   veşnic, ci nu o improvizaţie de ascultat o clipă».
       Şi iată acum traducerea d-lui Jakotă, caracterizată prin unele
   libertăţi pe care cititorul le va releva singur: «In ce priveşte cu-
   vântările, câte s’au rostit înainte şi în vremea războiului, n’am
   putut ţine minte vorbele înseşi ale celor spuse, nici pe acelea pe
   care le-am auzit singur, cum nu le-au reţinut, nici aceia care mi-au
   raportat pe unele din ele. Le-am redat cum mi se părea mie că
   fiecare a trebuit să vorbească mai potrivit cu necesităţile momen-
   tului; dar m’am ţinut cât mai aproape de fondul ideilor într’adevăr
   exprimate. Cât despre faptele petrecute în acest război, n’am
   socotit că trebue să le scriu cum le-am auzit dela cel dintâi venit,
   nici după impresia mea personală; ci şi acelea la care însumi am
UN CLASIC ELIN IN ROMÂNEŞTE
671
  fost martor şi cele spuse de alţii, le-am scris după ce am cercetat
  cu toată rigurozitatea posibilă fiecare lucru în parte. Povestirea
  mea va încânta, poate, prea puţin auzul, fiindcă nu are nimic
  legendar; pentru mine însă va fi destul să o creadă utilă aceia
  care vor vroi să ştie sigur ce a fost sau ce e cu putinţă să mai fie
  iarăşi, aşa sau cam aşa, după cursul lucrurilor omeneşti. Opera
  mea este un bun dobândit pentru veşnicie; nu caută gloria de
  o clipă a unui concurs de lectură».
      Concluzia se vede. Licenţele interpretului ieşan nu depăşesc
' gradul de aproximaţie pe care-1 comportă traducerea cea mai
riguroasă a unei proze de artă. Valabilă în cazul unui capitol
particular de anevoios, constatarea e încă mai valabilă pentru
părţile de simplă expunere, unde vorbele urmează de aproape
profilul linear al evenimentelor x).
      Cu condiţia să fi păstrat mai mult din calităţile artistice ale
  originalului, ne-am putea dar mărturisi mulţumiţi de exactitatea
  traducerii d-lui Jakotă. Cu atât mai mulţumiţi cu cât starea tex-
  tului nu-i totdeauna satisfăcătoare, nici gândul istoricului lesne
  de ghicit. Din păcate, aşa cum am avut prilejul s’o relev, im-
  presia lăsată de citirea versiunii româneşti a Războiului Pelopo-
  neziac e departe de a fi cea aşteptată. Neglijenţe supărătoare,
  aproape de fiecare dată evitabile, scad meritul unei osteneli a
  cărei amploare singură nu ne poate mângâia de lipsa unei fărâme
  de spirit critic, dacă nu de simţ artistic, în stare să asigure celui
  dintâi Thukydide al nostru ceva din frumuseţea severă a mode-
  lului attic.
       *) Cu titlu de exemplu, nu pot totuşi să nu relev câteva pasaje a căror
  citire singură nu izbuteşte să risipească nedumeririle cititorului, nevoit să
  recurgă la text: III, 6: «... ceilalţi Lesbieni veniţi în ajutor rămân stăpâni
  pe uscat, cu excepţia razei astrelor »; IV, 60: «... prezenţi pândesc greşelile
  noastre şi sub numele legitim al unei alianţe fascund sub temelii) modelează
  în chip convenabil pentru folos propriu duşmănia lor naturală*; V, 105:
  «... în ce priveşte Divinitatea, întru cât e probabil, nu ne temem să rămânem
  mai prejes ». Altădată traducătorul lasă la o parte anumite precizări necesare
  ale originalului, ca în cap. I, 61, unde se pomeneşte de o trupă de călăreţi
  fără să se arate că e vorba de Macedoneni, sau II, 35, unde: « să nu lăsăm
  pe seama talentului oratoric al unui singur om de a face să fie crezute meri-
  tele atâtora » se apropie mai mult de « plutot que d’exposer la renomăe d’un
  grand nembre d’horrrres au talrrt ora'rire d’rn seul » al versiunii Batant,
  decât de: xal /sfi iv ivi ăvâgl noX?.ăv dgerdf xivdweueo&al efl re xal jţetgov
  elnâvn ntoxev&fjvai. — ba mai aaacg că nu pot ti ae acera cu d. la keta atunci
  când, in aceiaşi important discurs al lui Perikles, traduce: « Numele său este
  democraţia, fiindcă ocârmuirea statului nu se reazimâ pe puţini, ci pe cât
  mai mulţi » (II, 37), câtă vreme Thukvdide dă ca motivare folosul celor
  mulţi ? (<5id xâ ftij ie 6Uyovţ dAA’ ie nkdovae otxeîv). Sau când scrie, în
  legătură cu onorurile decretate lui Brasiaas după moarte: «îi înjunghie
  victime ca unui brav * (V, 11), acolo unde textul vorbeşte de tfgtog în înţelesul
  de semi-zeu, şi de cultul funerar amintit ca de o adevărată apoiheoză?
67a
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Cu aceasta, nu vreau să spun că nu s’ar găsi în traducerea
d-lui Jakotă pagini a căror citire să ofere cititorului ceva din mul-
ţumirea aşteptată dela o operă atât de renumită. Deschid volumul
la întâmplare şi transcriu capitolul 52 al cărţii a Il-a, crâmpei
al faimoasei descrieri a ciumei ateniene: «Pe lângă nevoia asta
îi mai chinuia şi îngrămădirea în oraş a celor dela ţară; mai ales
aceştia sufereau. Căci nefiind case, şedeau în toiul căldurilor în
colibe înnăbuşitoare, şi moartea-i secera fără măsură. Zăceau morţi
unii peste alţii; cu sufletul la gură se târau pe uliţi şi în preajma
fântânilor de dorul unei picături de apă. Incintele sfinte ale tem-
plelor, unde-şi întinsese corturi, erau pline de leşuri; înspăimântaţi
de atâta urgie, oamenii neştiind ce să mai facă pierduse teama
şi de cele dumnezeeşti şi de cele sfinte. Nu mai ţineau socoteală
de vechile obiceiuri la îngropare. Fiecare înmormânta cum putea.
Fiindcă le murise atâţia, nu mai aveau cele trebuincioase la un
mort şi lipsa îi îndemna la lucruri necinstite: unii puneau mortul
lor pe un rug străin şi, apucând înaintea celor ce-1 ridicase, îi
dădeau foc; alţii, pe când un leş ardea, aruncau pe al lor deasupra
şi fugeau ». Sau capitolul 75 al cărţii a Vil-a, trist epilog al mân-
drei expediţii pornite să robească Syracuza: « ... După asta, când
socoti Nikias şi Demosthenes că s’au pregătit de ajuns, se întâmplă
şi pornirea armatei; era a treia zi după lupta navală. Situaţia
era îngrozitoare, nu numai într’o privinţă. Nu numai că pierdu-
seră vasele toate şi în locul frumoaselor speranţe şi ei şi Statul
se vedeau în mare primejdie, dar însăşi părăsirea taberei fu o
privelişte dureroasă pentru ochii şi inima fiecăruia. Morţii nu
erau îngropaţi; de câte ori vre-un soldat îşi vedea un prieten întins
fără suflare se oprea întristat, cu spaimă. Cei vii, bolnavi şi ră-
niţi, pe cari-i părăseau, inspirau mai multă milă şi jale decât
morţii; rugăminţile şi tânguirile lor le rupeau inima. Se rugau
să-i ia cu dânşii, chemau pe nume pe fiecare cu strigăte mari,
când veneau vre-un prieten ori vre-o rudă, se atârnau de tova-
răşii de cort, deja pe drum, şi se ţineau pe urma lor cât puteau;
apoi, când puterile trupului şi minţii le slăbeau, se opreau ble-
stemând şi gemând; toată armata era cu ochii plini de lacrimi.
Nu le era uşor să plece, deşi se depărtau dintr’o ţară duşmană,
unde îndurase dureri ce nu se puteau plânge; dar cele ce le ză-
reau în viitorul neguros erau şi mai de temut. Era multă ruşine
şi umilire. Semănau cu un oraş luat cu asalt de unde fugea o po-
pulaţie fără număr. In adevăr, nu era mai puţin de patruzeci
de mii, oamenii ce mergeau în grămada aceea. Şi toţi se duceau,
fiecare cu bagajul cel mai de nevoie; împotriva obiceiului, opliţi
şi călăreţi îşi luau mâncarea sub scuturi, unii din lipsă de servi-
tori, alţii din neîncredere. Căci sclavii fugeau de multă vreme,
iar acum dezertarea devenise generală. Dar nici mâncare nu du-
UN CLASIC ELIN IN ROMÂNEŞTE
673
ceau de ajuns, pentrucă nu mai erau provizii în lagăr. Şi nici acea
mângâiere pe care o simţi când împărtăşeşti durerea cu mai mulţi
tovarăşi, nu o uşura în prezent, când se gândeau dela ce fală
şi ce strălucire dintâi la ce sfârşit şi ce umilinţă ajunsese. In adevăr,
a fost cea mai profundă desiluzie întâmplată vreunei armate helene;
venise să robească pe alţii şi plecau cu teama să nu fie ei înşişi
robiţi; în locul rugăciunilor şi planurilor sale de plecare, strigăte de
negre presimţiri; plecase pe corăbii şi se întorceau pe uscat şi din
marinari se transformase în opliţi. Şi totuşi, toate acestea li se păreau
suportabile, în comparaţie cu primejdiile ce le stăteau în cale ».
    Dar asemenea capitole, aproape fără vină, cu rezerva câte
unui cuvânt de înlocuit sau a unei uşoare schimbări de aşezare,
nu fac decât să ne sporească regretul unei preocupări de formă
mai susţinute, în stare să îndepărteze semnele evidente ale unei
atenţii prea de multe ori distrate.
    Dintre acestea, cele mai grave mi se par cazurile de topică
defectuoasă, frazele numeroase unde româneşti nu-s decât cu-
vintele şi unde exemplul grec a impus sintaxei contorsiuni ne-
verosimile. Cum ar fi: «Astfel deci Atenienii, fiindcă trăise îm-
prăştiaţi pe tot pământul Aticei multă vreme, neatârnaţi de ni-
meni şi fiindcă chiar după ce fusese adunaţi într’un singur oraş,
dânşii păstrase obiceiul de demult ca şi mai pe urmă până la
acest războiu, de a locui şi a sta la ţară cu toată gospodăria, erau
tare necăjiţi de această mutare, mai ales că abia isprăvise cu dresul
stricăciunilor făcute de Mezi » (II, 16). Sau nu mai puţin îngri-
jorătorul : «Cum e firesc, priveliştea ogoarelor pustiite în ochii
lor, nouă pentru tinerii ce nu văzuse niciodată aşa ceva şi chiar
bătrânii dela războaiele medice, îi umplea de mânie... » (II, 21).
Sau iarăşi: «Demosthenes, văzând cum stau lucrurile şi soco-
tind că nu e posibil să temporizeze şi fără să nu sufere ce a păţit
Nikias » (VII, 44). Sau îngrozitorul: « In aceste ceasuri de mare
teamă, cum face adesea mulţimea, erau gata să reguleze *) toate ».. .
(VIII, 1). Ca să nu mai vorbesc de ciudăţenii de felul lui: «Am
dat minţii nenumărate prilejuri de a se mai răsufla de oboseli»
(II, 38), ori de fraze fără coadă ca: «Am venit mai de grabă să
ne învinuim pe noi, noi care având pilda Helenilor din Asia cum
au fost robiţi fiindcă nu s’au apărat» (VI, 77).
    Exemplele s’ar putea înmulţi9), dacă nu mi s’ar părea pre-
ferabil să trec la o a doua serie de observaţii, împrumutate de
    *) Cf. V 80: «regulară diferendele»; VI, 62: «regulă celelalte trebi *.
    J) Tot aici mi se pare locul să amintesc câteva inadvertenţe pe care nu văd
unde le-aş putea semnala altminteri, şi pe care nu mă resemnez să le trec
sub tăcere: p. 49: « Apollon din Delos, delianul *; p. 51: «înăduşiseră...
restul Eladei »; p. 54: « în dreapta când intri în marea ionică »; p. 101: « nişte
bărbaţi particulari »; p. 108: « oastea înconjurată. .. sufereau »; p. 115: < studii
anterioare sau posterioare. .. *.
                                                                     13
674
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
astădată vocabularului. Aici, o mărturisire prealabilă. Principial,
nu sunt împotriva folosirii neologismelor, ori de câte ori n’au
în româneşte un echivalent mulţumitor şi, mai cu seamă, ori
de câte ori natura textului nu se împotriveşte. Criteriul legiuitei
lor întrebuinţări mi se pare de ordin artistic, iar singura limită
egalitatea de ton pe care trebue s’o confere scrisului o limbă
unitară. Ceea ce aşteptam dar dela traducătorul lui Thukydide,
ca dela orice alt traducător, e să-şi fi dat osteneala să înţeleagă,
înainte de a fi purces la treabă, în ce limbă se cuvenea tălmăcit
textul; apoi, să fi rămas consecvent cu propria-i hotărîre.
    Acest punct de vedere, atât de elementar, nu e, se vede, îm-
părtăşit de d. Jakotă. Limba în care d-sa şi-a tradus autorul e
un amestec pestriţ, — câte odată hazliu, — de elemente arhaice
şi de franţuzisme strigătoare. Să fie înrâurirea regretabilă a tra-
ducerii Betant ? Să fie simplă lipsă de gust ? Ceea ce e sigur e
că, în versiunea d-sale, un vorbitor îşi cere iertare « de cutează
lucruri contrare » (I, 32); altul «la un ceas de cumpănă », arată
că «posedă cea mai puternică flotă» (I, 33); neînţelegerile se
curmă « pe calea justiţiei » (I, 34); Corcyreenii « vor să facă lo-
viturile numai pe seama lor» (137); zidurile Atenei sunt clădite
«fără macadam nici mortal» (sic) (I, 93); un general cere învin-
şilor «să se predea la discreţie» (II, 70); la un asediu se folosesc
« faşine » (II, 75); vrăjmaşii îşi întind «ambuscade» (II, 81, III,
108); corăbiile «dublează capul» (III, 81); oastea «campează»
(IV, 26), când nu «binecuvintează » (VI, 50, VI, 66); solii vor-
besc de « reprezentări » (IV, 87); asediatorii « palisadează mar-
ginea mării » (VI, 35).
    Care e impresia cititorului, n’am nevoie s’o mai spun. Ju-
decata asupra lucrării întregi se resimte de această supărătoare
lipsă de măsură, şi uimirea se transformă în stupoare în faţa in-
diferenţei arătate de d. J; kotă în mânuirea numelor proprii.
    Odată mai mult, nu-mi trece prin minte să reproşez eleni-
stului ieşan lipsa de interes pentru o problemă delicată, cu care
toţi cultivatorii studiilor clasice nu pot evita să se întâlnească
odată1). Şi mai puţin mă gândesc să-i fac o vină din adoptarea
cutărei soluţiuni în locul alteia, spre care ar merge preferinţele
mele. Singurul lucru pe care mă cred îndreptăţit să i-1 cer e un
minimum de consecvenţă în aplicarea propriilor sale vederi. Dar
aceste vederi nu există. Şi textul Războiului Peloponeziac prezintă
cel mai variat mozaic de soluţii, dela românizarea completă, re-
prezentată de forme ca Edip la Colona, Diotim, Strombich (pp.
11, 66), până la menţinerea numelor greceşti în înfăţişarea lor
    ') Ci. nota d-lui Val. Al. Georgescu, Onomastica latină în limba română,
în Revista Clasică, 1929, pp. 452—461 şi răspunsul d-lui N. I. Herescu,
ibid., p. 461—464.
                VIZIUNI REGISORIALE DIN GERMANIA              675
nealterată (pentru Pontul Euxin, d. Jakotă păstrează forma Pontos:
p. 184), fără a mai pune la socoteală franţuzismele de tipul Denys
(p. 35, n. i), ori adaptările neaşteptate ca Rhodia pentru Rhodos
(p. 488), când nu de-a-dreptul nefericite: Lacedemoni şi Pelo-
ponezi, pentru Lacedemonieni şi Peloponezieni.
    încă mai supărătoare sunt variantele de formă şi grafie în
cazul aceluiaşi nume, variante ce se întâlnesc uneori nu numai
pe aceeaşi pagină, dar în cuprinsul aceluiaşi capitol. Astfel: Argei,
p. 43; Argieni, p. 46; Corintul, p. 49; Korinţhos, p. 407; Epidam,
p. 56; Epidamnos, câteva rânduri mai jos; tot pe aceeaşi pagină,
Epidamnii şi Epidamnienii; Leucade, p. 58; Leucada, p. 66, 167;
Zacint, p. 66; Zakynthos, p. 167; Perdica, p. 71; Perdikkas,
câteva rânduri mai jos; Macedonii, p. 71; Macedonenii, p. 74;
Calias, p. 73; Kalias, p. 74; Faselis, p. 160; Phaselis, aceeaşi pa-
gină, în notă; Phormion, p. 169; Termopile şi Termophylae (sic),
p. 229; Egeste şi Egestes, p. 393; Elaius şi Elaiunt, p. 521.
    Dovada mi se pare făcută. Şi darea mea de seamă s’ar putea
încheia aici, dacă prilejul n’ar fi potrivit pentru o observaţie care
nu se mai adresează lucrării d-lui Jakotă, ci instituţiei care a
editat-o. împreună cu toată lumea, am putut afla din ziare că
la Casa Şcoalelor lucrează o comisiune de specialişti, sub a cărei
îngrijire se tipăresc traducerile din clasicii greci şi latini primite
spre publicare. Această comisiune avea datoria să examineze ma-
nuscrisul Războiului Peloponeziac şi să semnaleze traducătorului
cusururile prea evidente, pe care mi-am luat libertatea să le înşir.
Dacă această cercetare prealabilă a avut într’adevăr loc, nu ştiu.
Judecând după rezultate, aş înclina să cred că nu. Oricum, ro-
stul comisiunii rămâne pentru mine tainic. Pentrucă, ori a citit
manuscrisul şi l-a găsit ireproşabil, ceea ce n’ar fi de natură să
ne dea o idee tocmai strălucită despre gustul distinşilor ei membri,
ori s’a dispensat de a-1 examina, şi în cazul acesta avem dreptul
să ne întrebăm la ce a mai fost numită ?
                                             D. M, PIPPIDI
               VIZIUNI REGISORIALE DIN GERMANIA
   Dacă ne-am rezuma la cinematograf, icoana artei scenice ger-
mane de azi ar fi falsă. Deşi majoritatea actorilor, cunoscuţi din
film, pornesc sau au legături strânse cu teatrul — şi chiar atri-
buindu-le diferenţierea iniţială ce există între teatru şi cinema —
ca joc şi realizare, acelaşi actor se deosebeşte şi se distanţează.
Diferenţierea se datoreşte în mare parte regiei, mult inferioară
celei din teatru. Dintre regisorii de seamă pe care îi are teatrul
                                                                                        13'
676
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
german de azi rar se întâlneşte unul semnând un film. De aceea
a asemăna filmul cu teatrul german însemnează o totală lipsă
de informaţie.
    Din regia de teatru să încercăm a prinde imaginea a trei dintre
forţele teatrului german: Heinz Hilpert, Erich Engel şi Jurgen
Fehling. Dacă primul ar putea aminti ceva cunoscătorilor temei-
nici ai filmului (« Evantaliul Doamnei Windermer») ca şi al doilea
(«Pygmalion », versiunea germană), în schimb ultimul, după câte
ştim, este străin cu totul de arta cinematografului.
    Instituţiile Deutches Theater şi Kammerspiele au în atmosfera
teatrului berlinez şi în cea germană, în general o situaţie destul
de bine definită. Când Heinz Hilpert a luat conducerea lor, arta
era adânc neglijată la aceste teatre, iar ridicarea la vechiul prestigiu,
pe care îl avuseseră în arta scenică mondială — lui i se datoreşte.
Conduse azi de Heinz Hilpert, s’ar putea spune că directorul-
regisor, prin concepţia lui despre artă, le defineşte deplin. Re-
pertoriul bine alcătuit şi condus sprinten, începând cu Shakes-
peare, trecând prin literatura germană şi franceză, ajunge la cea
mai nouă activitate dramatică.
    Hilpert a plecat din ansamblul lui Reinhardt şi de sigur că
acesta a avut şi asupra lui la început o anumită înrâurire. Astăzi
personalitatea lui Hilpert apare astfel: un om care în tot ceea ce
face are o mare siguranţă. La aceasta s’ar mai putea adăuga o
altă trăsătură. Scăpând din iureşul de experienţe al teatrului de
dinainte şi de după războiul trecut, Hilpert s’a clarificat pe
sine însuşi, ajungând să se elibereze de influenţe şi mode.
    In momentul când porneşte la înscenarea unei piese, el o stă-
pâneşte până ’n străfunduri. Cunoaşte nuanţele şi toate cotiturile;
ştie nuanţa interioară a teatrului ca şi a literaturii respectivului
popor, din rândul căruia face parte autorul. S’ar putea crede că
acest fapt nu iese din comun. Dar puterea lui Hilpert constă
în însăşi această siguranţă, în care o pregătire adâncă ajută spi-
ritului său viu, ca viziunea regisorială să se înfăptuiască. Fiecare
gest este atât de precis în mintea lui încât la repetiţie, dacă
actorul nu este lămurit cu ceea ce se spune în text, Hilpert îi tăl-
măceşte şi îi dă explicaţii cu multe exemple până când, din
multele posibilităţi de interpretare care se clarifică, una de cele
mai multe ori este cea a lui.
    Are putere de convingere, ceea ce însemnează că talentul şi
munca, strânse într’o înmănunchere energică, s’au resfrânt şi
solidificat în sufletul actorilor şi colaboratorilor scenici. O scenă
fără importanţă pentru alţii, la Hilpert se repetă până la exas-
perare, pentrucă el ştie cum ea se integrează în atmosfera generală
a piesei. Un spectacol pus în scenă de el rămâne un tot artistic
bine definit. Anunţând un spectacol, numele său însemnează încre-
VIZIUNI REGISORIALE DIN GERMANIA
677
dere şi simpatie. Aşa se explică de ce Der Kaiser von Amerika de
Shaw, cu zece doisprezece ani înainte înscenat la acelaşi teatru
de Reinhardt — în distribuţie fiind Wemer Krauss şi Maria
Bard, s’a bucurat în stagiunea 1937/38 de nou succes. Lumea
voia să vadă, alături de jocul unor actori ca: Th. Loos, Otto
Wernike, Paul Dalke, Elisabeth Fliekenschild, viziunea scenică a
lui Hilpert.
    Sugestiv în exemplele pe care le dă actorului, precis şi strict,
Hilpert urmăreşte cu energie linia întrezărită. Dăm un exemplu:
Hilpert punea în scenă piesa Die Einsame Tat de Sigmond
Graff. Subiectul este omorîrea spionului Kotzebue de către un
student în teologie dela facultatea din Jena. Leni gazda la care
studenţimea îşi are întrunirile — observă desolidarizarea pol-
tronă a studenţilor, fiind conştientă că eroul se va prăbuşi. Uneori
actriţa care interpreta acest rol părea prea tulburată sufleteşte.
Hilpert voia acest personaj naiv şi fără o interiorizare prea adâncă,
intenţionând ca tocmai dintr’o aparenţă naivă să-i dea un contur
impresionant. Intr’o scenă îşi reaminteşte cum l-a visat pe erou:
Mergea pe drum.. . Singur. .. tocmai pe mijlocul drumului,
la stânga şi la dreapta erau arbori.. . Era îmbrăcat în haină neagră,
ca la biserică, etc.
    Pasajul este bine prins de autor. Actriţa nu se putea reţine
de a nu-1 reda prea plin şi, cu toate acestea, Hilpert susţinea că
nuanţa trebueşte să fie uşoară, naturală, ca o privire în vis şi
ca o sforţare de a readuce totul în memorie. Frazarea lui era:
(Constatare:) mergea singur (pauză:)... pe drum (pauză:)
chiar pe mijlocul drumului (repede, uşor şi făcând o nouă con-
statare:) la stânga şi la dreapta erau arbori.
    Pentru o mai vie lămurire dăm repertoriul regiei lui Hilpert
din stagiunea 1937/38:
    Erich Engel n’are stricteţea şi precizia lui Hilpert, fiind un
suflet mai împrăştiat. Atmosfera pieselor stăpânindu-1 în chip
demonic, nu se poate distanţa ca Hilpert, pentru a deveni un
judecător rece. Dacă actorul ghiceşte şi are calităţi, ajunge la si-
tuaţii de rară tensiune sufletească.
         Hero şi Leandru
         Elga
         Der Kaiser von Amerika
         Frumoasa aventură
         Einsame Tat
         Laetizia
(Grillparzer)
(G. Hauptmann)
(B. Shaw)
(V. fcardou)
(Sigmond Graff)
(Gilpricht)
                                               #
678
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Curgere în gesturi şi mişcări: el îşi adânceşte piesa în suflet
până la contopire iar neastâmpărul artistic îl fură într’atât încât,
urcat pe scenă, execută singur mişcarea. Dimpotrivă, Hilpert
este sugestiv prin mimică. Torentul sufletesc i se traduce mai
mult prin mişcările feţei.
    Engel este demonic şi sugestiv prin tot corpul. Mi-1 amintesc
când repeta Furtuna de Shakespeare — ca oaspe la teatrul lui
Hilpert. Atitudinea şi mişcările arătate actorilor erau mai mult
decât omeneşti; trecute parcă printr’un om ancestral, păreau a
fi oficierea unui serviciu divin, într’un trib de sălbateci. Sufletul
său bogat părea şi mai viu când actorul era lăsat să execute singur
mişcarea. Mişcările lui Engel păreau de dincolo de viaţă, din
lumea unde lucrurile primesc adevărata plină nuanţă, pe când
mişcările actorilor reveneau imediat la realitate.
    Bogăţia sufletească şi inteligenţa sunt întrupate organic în
toată fiinţa acestui om. La repetiţii lucrează mai mult cu me-
moria, liber faţă de text, fiindcă-şi are întreaga fiinţă angajată
în piesă. Dimpotrivă, Hilpert este un talent cu multă experienţă,
dar care se desprinde mai uşor de piesă.
    Lucrul care-1 preocupă cel mai mult pe Engel este frazarea.
Dintr’o frază, un singur cuvânt are pentru el importanţă şi nuan-
ţarea lui trebue deosebit redată.
    Nuanţa sufletească poate fi produsul unei constatări şi în
acest caz gestul şi mişcarea trebuesc făcute firesc, pentru a părea
că totul se succede ’n mod normal. Alteori, gestul trebue făcut
repede ca să covârşească. Atunci nu trebue tărăgănat sau sugerat
printr’o atitudine, ci făcut brusc după ce cuvântul a fost rostit.
    Textul îl stăpâneşte în aşa măsură, încât ocupându-se de fra-
zare reproduce fără sufleur pasaje întregi. In pauză, el este încă
sub stăpânirea piesei. întrezăreşte liniile personajelor şi intona-
ţiile în aşa măsură, încât mulţi actori nu-i pot realiza gândurile.
Un exemplu: Rolul lui Ariei din Furtuna îl copleşea, iar actorul
care interpreta rolul nu putea să se apropie de ceea ce voia Engel.
Urcat pe scenă — cu mişcare, gest, intonaţie, păşea alături de actor.
S’a coborît pe urmă în sală să-l asculte. Nu mergea. S’a urcat din
nou pe scenă, începând totul dela capăt. Tot nu mergea. A în-
cercat apoi să-i explice sensul acestui personaj şi felul cum tre-
bueşte el să vorbească. Ii spunea: este un personaj care pare a
vorbi somnambulic. Plin de tărie şi convingere, vorba îi este mo-
notonă, exclusiv monotonă, impresionând tocmai prin această mo-
notonie. Vorbele lui sunt sentinţe venite de sus şi, pentru a con-
vinge şi înspăimânta, nu este nevoie de agitaţie şi de altă into-
naţie decât monotonia. Gesturile trebuesc să fie groteşti, largi,
şi exclusiv de sugestive.
    Actorului îi fusese greu să întrezărească ceea ce voia Engel.
VIZIUNI regisoriale din germania
679
     In momentul repetiţiilor, când un alt regisor n’ar mai avea
  de adăogat nimic, Engel, văzând totul clar şi arhitectonic, se
  sileşte să dea plinătate tuturor amănuntelor.
     Este un specialist în regia pieselor shakespeariene. Stagiuni
  de-a-rândul înscenează la Deutches Theater spectacole din Shakes-
  peare. Bun cunoscător al literaturii acestuia, Furtuna s’a jucat
  în prelucrarea sa.
     Un spectacol de Engel este clar, prea clar. Chiar şi părţile
de mister sunt redate de el arhitectonic. Rare sunt spectacolele
■ care să-l exprime în total. Sunt părţi mari în ele alături de go-
luri; acestea din pricină că regisorul vede prea mult.
                                     #
     Jurgen Fehling, regisor la Staatstheater din Berlin, este cea
  mai mare forţă a regiei germane contemporane. Un spectacol
  al său te covârşeşte. Iţi trebueşte o intensă comuniune cu scena
  pentru a-1 înţelege.
     In jurul anului 1927 se luaseră la întrecere, în Berlin, cu Leo-
  pold Jessner (cel mai însemnat reprezentant al regiei expresio-
  niste): Karlheinz Martin, Berthold Viertel şi Jurgen Fehling,
  reprezentanţii unui nou impuls artistic.
     Punctul de plecare al lui Fehling este: 1. prietenia pentru
  miniatură, 2. pictura ambianţei, redată prin nuanţe de culori
  aproape impresioniste.
     Părând nu îndeajuns de familiar cu drama eroico-patetică,
  Fehling s’a arătat dela început un deplin stăpânitor al jocului
  maselor, în redarea tablourilor de viziune mistică şi expresionistă.
     Dominând şi depăşind azi expresionismul, a reuşit să-i smulgă
  toată plinătatea artistică.
     Dacă ar fi să categorisim viziunea acestor trei regisori de
  care ne-am ocupat, indiferent dacă am accepta o formulă sau alta,
  ar reeşi următoarele caracteristici:
     Hilpert: armonie, multă armonie, decoruri luminoase;
     Engel: linii şi planuri de armonie, tinzând spre un desechi-
  libru înfrânt, un teatru aproape de naturalism;
     Fehling: coniplexitate, demonic, aproape anarhic, un singur
  decor.
     Felul cum a realizat Fehling în Richird al III-lea decorurile,
  costumele, jocul a avut ca rezultat: cel mai mare spectacol din
  ultima vreme în Germania. A luptat direct cu scena pentru a
  o smulge din făgaşul naturalist. Tronul şi întreg mobilierul îl
  forma un scaun. Pereţii castelului: cortine de văl. Simplificare
  şi imaginaţie excesivă.
     Deşi la regisorii germani de azi lumina nu este uniformă,
  pata de lumină este totuşi stăpână la fiecare din ei:
68o
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Hilpert o întrebuinţează pentru a produce mai multă armonie;
    Engel pentru a sublinia un colţ din natură;
    Fehling pentru a lumina o intrare, o scândură, umerii unui
personaj, locul unde frământarea este mai mare. Parcă la el lu-
mina mai mult întunecă decât luminează.
                                                                     IONEL OLTEANU
                               CLAUDE DEBUSSY
    Un tapet de piatră, prins în cadrul armonios al unui mo-
nument, simbolizează pentru viitorime opera lui Claude Debussy:
pe coardele imaginare ale unei harpe de granit vibrează acorduri
urcând din a sa Cathâdrale engloutie, chemările Sirenelor, me-
lodia Mării mişcătoare, în timp ce nourii nimbează Martiriul
Sf. Sebastian iar cosiţele Melisandei ondulează spre buzele avide
ale lui Pellias; s’aud acorduri de la Boite a joujoux — în umbra
Pagodelor — iar Les Poissons d’or caută să scape din jocul un-
delor. Două pânze de apă fac să cânte piatra şi vin să irizeze cu
ţâşnirea lor neoprită nicicând oglinda unei scoici adânci. Mur-
murul izvorului se amestecă cu acela al frunzişului din împre-
jurimi — Bois de Boulogne închipueşte pânza de fond — şi, odată
cu venirea serii, făpturile toate ale pădurii păgâne se apropie să
schimbe şoapte tainice cu sufletul celui care a nemurit langurosul
cântec al Faunului.
    Acest poem de piatră, de apă şi de verdeaţă închide în el
fervoarea reticentă, inexprimabilul din arta debussystă, împlinit
din gingăşie şi pudoare. Cântă discret gloria unuia din cei mai
mari poeţi ai sunetului; atestă, prin numărul impunător al na-
ţiunilor care au contribuit la închipuirea lui, că Debussy, mu-
zician al nuanţei, a cucerit întreaga lume. Reţetele numeroaselor
festivaluri organizate pe cele două continente, darurile marilor
şefi de orchestre de pretutindeni, ale modeştilor muzicanţi, ale
simplilor admiratori, au adus piatra lor la edificiul dedicat «A
Claude Debussy, Musicien franfais ».
    Numai aceste cuvinte se găsesc gravate sub cele două figuri
— la demoisille â la viole şi la demoiselle au luth — care înca-
drează panoul central.
    Acest titlu e poate singurul pe care l-ar fi revendicat şi acela
pe care D’Annunzio avea să-l numească « Claude de France » —
şi care a scos muzica franceză de sub înrâurirea wagneriană.
                                           #
    Cinci compozitori: Wagner, Rossini, Mussorgsky, Albeniz şi
Debussy exprimă muzical, cât de profund este cu putinţă, su-
CLAUDE DEBUSSY
681
fletul colectiv al popoarelor din mijlocul cărora s’a ridicat. Wagner
e o sinteză a spiritului german; Mussorgsky exprimă el singur
toată complexitatea sufletului rus; Rossini şi Albeniz sunt — şi
unul şi altul — tipici reprezentanţi ai Italiei şi Spaniei; cât despre
Debussy, el poate fi socotit drept cea mai pură şi cea mai in-
contestabilă încarnare a geniului francez. Nici că se poate afla
un mai autentic francez ca Debussy. Geniul său miraculos se
opune în mod firesc tuturor realizărilor străine. Dacă la începutul
carierei, tehnica sa a fost înrâurită de compozitorii ruşi ai seco-
lului al XlX-lea, în urmă a căutat să se degajeze, căci firea sa
nu putea admite dominaţia — chiar momentană şi superficială —
a orice ar fi fost.
    Debussy — ca şi cea mai mare parte a creatorilor francezi,
a fost un realist. Spiritul său a căutat cu multă îngrijire să suprime
convenţionalul — în toate domeniile expresiei muzicale. Opera sa
e un monument de simplificare, de clarificare a ideilor şi a sen-
timentelor. Rafinamentul, graţia, învăluirea sensuală a formulelor
limbajului său, desvăluesc o precizie care nu lasă niciodată loc
artificiului sau facilităţii.
    Dacă Debussy este Claude Monet al muzicii — printr’un
anume chip pe care-1 are de a întrebuinţa vaporosul, demi-tei?ite-\e,
ondulările catifelate, este totodată şi La Rochefoucauld, La Fon-
taine şi Marivaux-ul ei! E un talent împlinit din justeţă şi rigi-
ditate inaparentă.
    Sub bruma sclipitoare a edificiilor sale sonore, sub curba
voluptoasă a melodiilor sale, sub imprecisul confidenţelor sale,
se desluşeşte spiritul cel mai precis, cel mai meticulos ce se poate
închipui. In realitate, Debussy a fost un clasic dăruit cu o sen-
sibilitate excepţională; ceea ce i-a îngăduit să exprime un gând
cu totul analitic, abstract şi mereu original, sub o formă umană
şi direct accesibilă, cu toate cele câteva rafinamente care întârzie
înţelegerea operelor sale pentru un public non averti.
                                               #
    Viaţa lui Debussy nu e de loc un roman; se află însă — în-
treagă— în opera sa. Născut în 1862, la Saint-Germain-en-Laye,
în centrul minunatei Ile-de-France, coborînd dintr’o familie de
modeşti comercianţi, Claude-Achille fu îndreptat de către o mă-
tuşă — fostă elevă a lui Cbopin — spre muzică, începând cele
dintâi lecţii de pian. Era destinat carierei de marinar. La unspre-
zece ani intră la Conservator — de unde nu ieşi decât după un-
sprezece ani — cu un Prim mare Premiu al Romei, pentru o can-
tată : «L’Enfant Prodigue ».
    Pe urma răstimpului petrecut la villa Medicis (proprietate
romană unde Institutul Franţei trimetea pe laureaţi pentru per-
682
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
fecţionare — în Italia), Debussy închipui trei lucrări din care
numai: « Printemps » şi « La Demoiselle F.lue » ne sunt cunoscute.
Această ultimă lucrare, inspirată de un poem al lui Dante-Gabriel
Rosetti, poetul prerafaelit englez, întruneşte — din plin —
toate calităţile muzicianului. Se distinge embrionul tehnicei sale
armonice şi fermecătoarea sa sensibilitate se desfăşură în mod
admirabil, în pagini de adevărat maestru.
    După reîntoarcerea sa la Paris şi în afară de călătoria obli-
gatorie în Italia, Debussy a vizitat Germania şi Rusia, unde a
avut revelaţia operelor «celor cinci » ruşi şi unde Mussorgsky
i-a desluşit pudoarea de expresie ca şi simţul intim şi uman al
artei muzicale; iată-1—în cele din urmă — la lucru, cu îndâr-
jire. Cu aceeaşi îndârjire cu care se revoltă împotriva tiraniei
scolastice. Va scrie mai târziu, că «muzica nu e o metafizică
de idei Ia îndemâna mandarinilor» — şi într’o replică: «Le plaisir
est la seule n'*gle ».
    Şi unele melodii din 1882 par s’o dovedească. Găsim în ele,
alături de influenţe vizibile (aceea a Iui Massenet — de pildă),
elementele unei personalităţi care se împlineşte, savuroase neo-
logisme care vor revoluţiona, douăzeci de ani mai apoi, arta so-
noră. E cazul Mandolinei — (pe versuri de Verlaine), a cărei primă
versiune datează din 1880 — şi se găseşte într’un caiet manuscris
care cuprinde numeroase lucrări oferite frumoasei M-me Vasnier.
Debussy, care e oaspetele său răsfăţat, le-a dedicat cu fir.ul şi
frumosul său scris: «A madame Vasnier, Ies chansons qui n’ont
jamais vecues que par elle, et qui perdront leur grâce charmeresse
si jamais plus elles ne passent par sa bouche de fee melodieuse.
L’auteur tendrement reconnaissant C. D.».
    Din 1887 în 1891, compune numai melodii şi piese pentru
pian. Din această epocă datează « Ies riettes oubliies », « Ies Fetes
Galantes » şi cele « Cinci poeme de Baudelaire », melodii minunate,
de o noutate de expresie absolută, care — azi — fac deliciile tu-
turor cântăreţilor. Pentru piano, scrie: «la Suite Bergamasque »,
de o frumoasă calitate muzicală, în care străbate o profundă sen-
sibilitate, ca şi în « Clair de Lune », dar în care nu se simte încă
măestria viitorului autor al «Estampelor» sau al «Imaginilor».
    Anul 1892 marchează — pentru Debussy — începutul desăvâr-
şirii personalităţii sale. Scrie «Le Pidlude â l’Apres-midi d’un
Faune » — bucată de orchestră, una din culmile muzicii franceze.
Această lucrare, inspirată de poemul Iui Mallarme, este — într’un
fel — manifestul «impresionismului » muzical.
    In legătură cu acest eveniment, e interesant să amintim cum
a reacţionat Mallarme când Debussy i-a înfăţişat — pentru prima
oară — faimosul « Preludiu ». Optsprezece ani mâi târziu, Debussy
istorisi scena unuia din prietenii săi. Iat-o pe scurt:
CLAUDE DEBUSSY
683
    —«Ceea ce îmi ceri în legătură cu impresia lui Mallarme
asupra muzicii «Preludiului » — e foarte departe — în aminti-
rea mea.
    « Mallarme a venit la mine cu un aer fatidic şi cu genunchii
acoperiţi de un pled scoţian. După ce a ascultat, a rămas tăcut
multă vreme — şi îmi spuse: « Je ne m’attendais pas â quelque
chose de pareil! Cette musique prolonge l’emotion de mon
poeme et en suite le decor plus passionnement que la couleur ».
    « Şi iată versurile pe care le-a scris Mallarme pe un exemplar
al « După-amiezii unui Faun » — pe care mi l-a trimis după prima
execuţie:
      >
                  « Sylvain d’haleine premiere
                  Si ta flute a reussi
                  Ouî toute la lumiere
                  Qu’y soufflera Debussy».
    «Oricum, e un document de prim ordin! In orice caz, este
tot ce am mai bun ca amintire din acea epocă, din vremea când
nu eram încă hărţuit cu debussysmul!»
    In 1893, scrie un quatuor — iar în 1898, cele « Trei nocturnei*.
Este epoca luminoasă a lui « Pelldis ». Debussy frecventează saloa-
nele literare şi se împrieteneşte cu Paul Valery*) şi cu Pierre
Louys. Autorul <i Afroditei» i-a fost un ghid din cei mai siguri, care
l-a diriguit şi va face din el comentatorul subtil şi caustic, desluşit
în faimosul« Monsieur Croche, Antidilettante », volum postum — care
întruneşte cronicile muzicale ale lui Debussy. Şi-apoi, pe dea-
supra, Louys era prietenul devotat, gata să-şi ajute camarazii
săraci, să le împlinească şi cea mai mică dorinţă.
                                               *
    Aproape numaidecât, tinereţea vremii lăsă de o parte pe ti-
tanul din B. y -euth, ca să urmeze pe delicatul Ariei ivit în inima
Franţei; şi se închipui o nouă şcoală muzicală, care avea să pro-
voace — în urmă — una din cele mai alese eflorescenţe ale artei
franceze. Sub impulsia debussystă, muzica luă parcă o altă faţă —
şi, de ’ndată, şcolile care înfloreau pe-atunci, pe urma lui Massenet,
a lui Leo Delibes şi alţi compozitori de al doilea plan, fură aşe-
zate acolo unde trebuiau să fie: adică în domeniul convenţiona-
lului şi al inutilului. Debussy statornici — fără de voie — valo-
rile muzicale şi dădu vigoarea sa gustului francez, căci în arta
sa totul e închipuit cu discriminare şi de o rară perfecţiune. De-
bussy— sfărâmând mulajul clasic, elibera muzica de formalismul
    *) O colaborare care a prilejuit YAmphion (1929), pus pe muzică de
Honegger, fusese proiectată de Valăry şi Debussy.
684
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
său autoritar, o uşura de desfăşurările sale prea sistematice, înde-
părta încâlcitele năpădiri de note şi subţia sonorităţile prea
opulente ale orchestrei wagneriene. Spre 1890, dominaţia lui
Wagner era covârşitoare iar creaţia unei drame lirice originale
înfăţişa o problemă complexă.
    Chestiunea comportă două puncte esenţiale: forma (orânduirea
scenelor) şi declamaţia (prosodia, relaţia notei cu vorba). Cea
dintâi pare rezolvată de către Weber — şi după el Wagner —
care au legat diferitele mici scene decupate în poem — de recita-
tivul continuu —; în realitate, ariile, duo-urile şi ansamblurile din
teatrul clasic italian nu au dispărut cu totul, atenuându-li-se
precizia conturelor. Polifonia orchestrei îngădue să se ţeasă împre-
jurul « bucăţilor separate » o tramă, al cărei interes este reînnoit
fără încetare, pentru a împlini — până la urmă — operei, o impresie
de unitate.
    In ceea ce priveşte declamaţia, două formule se prezintă com-
pozitorului: să lase hegemonia muzicei, care se amestecă în voie
cu textul (în arie, în romanţă, în anume cantate de J.-S. Bach
şi ’n teatrul pre-weberian); ori să încerce unirea cuvântului cu
sunetul (ca în lied, în teatrul romantic). Wagner, cu ale sale urcu-
şuri sau cu pantele melodice — ori cu fragmentele treptat ampli-
ficate, chiar — realiza o prozodie plastică, decorativă.
    Debussy — la rândul său — se arată mult mai aproape de
realitatea dramatică, reducând la minimum desacordul tradiţional
între cuvântul cântat şi cuvântul rostit. De unde această prezen-
tare suplă — care evită declamaţia grandilocventă şi se arată ae-
riană sub aparenţa de uniformitate, prezintă o infinită varietate
de accente secundare, o metrică de o luminoasă autenticitate.
Şi nu e aceasta totul. Aproape că plutim purtaţi de magia acestei
orchestre încă neştiute.
                                               #
    Trei ani de tăcere, apoi Debussy prezintă — la 30 Aprilie
1902 — pe scena Operei Comice din Paris, << Pelldas et Mdlisande »,
dramă muzicală în cinci acte, după Maurice Maeterlinck.
    Compozitorul subtilelor «Fetes Galantes» îşi distrusese sau îşi
anulase pe mulţi din predecesori. «Pellias» avea să se măsoare
cu « Tristan». Opera stârni multă indignare. Din fericire, un
mare număr de muzicanţi se entuziasmară pentru această operă
unică — şi cu timpul lucrarea se impuse publicului. Azi, « Pel-
Idas» nu este — de sigur — rival al «Manon»-ei sau al «Toscâi»
dar s’a statornicit în repertorii.
    Intr’adevăr, « Pellias » rămâne o operă unică — şi deşi a rea-
lizat o unanimitate de admiratori, n’a sugerat totuşi imitaţiuni.
    Muzica lui « Pellias », un ansamblu uşor de materie şi greu
de sunete, introduce — în deosebi — valori psihologice care con-
CLAUDE DEBUSSY
685
stituesc originalitatea dramei. Nota abia atinge linia melodică,
se opreşte totuşi numai cât să îngădue jocul rezonanţelor, inex-
primabilului, să se rostească, subînţelesului să se destăinue. E o
unire perfectă a muzicii cu textul.
     « Mon poete sera celui qui, disant Ies choses â demi, me per-
mettra de greffer mon reve sur le sien »— profetiza Debussy.
     « Ne travaillons pas dans le gros, mais dans le grand » — e o
altă frază care se aplică operei Pellias — ca şi oricărei alte opere
a maestrului. Reţinerea, discreta fervoare din « Pellias et Milisande »
se opun deslănţuirii pasionate, strigătului de iubire al lui Tristan
şi — mai ales — combate wagnerianismul, ceea ce nu înseamnă
Wagner.
     Andre Messager a dirijat — pentru prima oară — Pelleas, în
1902. Zi istorică şi plină de nelinişti! Pe ’ncetul, sarcasmele s’au
veştejit, în faţa entuziasmului potopitor al debussyştilor — printre
care se puteau desluşi profilurile unor Dukas, Laloy, Vuillermoz
şi chiar Vincent D’Indy —, cu toată ostilitatea care avea să as-
muţă, chiar din acea zi, nu pe cei doi maeştri, ci pe admiratorii
lor. Dar lupta fusese câştigată. Pellias a purtat numele ilustru
al lui Debussy în cele patru zări ale lumii. Muzica franceză şi-a
scuturat definitiv jugul străin. Nu pentrucă, în secolul al XlX-lea
nu se iviseră alţi mari muzicieni francezi înaintea lui Debussy,
nici pentrucă acesta şi-ar fi inventat — de toutes pieces — minu-
natul său gi'âiu, modificând conştiinţa sonoră a oamenilor; dar
trebue să recunoaştem că Franţa muzicală nu mai avea un mae-
stru care să-i poarte tradiţia la un punct atât de înalt, încât să
poată fi opusă altor mari creatori.
     Autorul lui « Pellias » a trăit în acea atmosferă grizantă a simbo-
lismului, încărcată de noi posibilităţi. Tendinţele muzicii sale
se desenau — de pe atunci — neprecise; geniul său a putut cri-
staliza forţele vii, încă împrăştiate, din care şi-a făurit personali-
tatea. Se găsesc corespondenţe anume la poeţi, ca Baudelaire,
Mallarm^ sau Verlaine, la pictori impresionişti ca Manet, Renoir,
Monet sau D^gas.
                                                              # .
     Se pronunţă întotdeauna numele lui Mussorsky — atunci când
trebue să se desemneze un inspirator al compozitorului. Ar fi
însă bine să se invoce Chopin (influenţă în scrierea pianistică),
Borodin (a cărei Prinţesă adormită aminteşte Jet-d’eau-ul debus-
syst), Rimsky-Korsakoff, renovator al orchestrei.
                            Se mai disting şi unele wagnerianisme şi chiar teme scumpe
                            . lui Franck — a cărui tendinţă Debussy o combătea dar care
                            urmăreşte un scop sonor cu totul nou pentru epocă (cea de-a
                            doua idee a quintet-ului de Franck apare în la Mer, andante-\e
686
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
quatuor-u\u\, sonata pentru violoncel — au un parfum franckist).
Aşa ceva însă e cu totul secundar. Totuşi, se omite mereu nu-
mele lui Chausson, din care unele pagini anunţă pe Debussy
(Nocturne, Amour d'antan, Sicilienne, Forlane) ; se mai uită însă
două date esenţiale, 1884 şi 1889. Cea dintâi fixează entuziasmul
pentru muzica exotică, pe care Debussy se ducea s’o asculte —
fără să se mai sature — la Expoziţia universală. (Se desluşeşte
în opera sa un anume static mai mult asiatic decât european,
un desen melodic foarte sinuos, rezonanţe prelungite, o predi-
lecţie pentru flaut, pentru harpă — adică un instrument cu coarde
ciupite); cealaltă marchează creaţia operei «Manon » de Massenet.
    Debussy n’a ascuns unora din condiscipolii săi impresia pe
care i-a făcut-o această partitură. Influenţa lui Massenet este
prea vizibilă — ca să ne mai gândim s’o negăm.
    Massenet a fost de altfel un prodigios inventeur de musique —
şi e evident că, fără să uităm pe Gounod, Bizet, Lalo, Delibes,
Chabrier, Duparc şi Faure, odată cu el muzica franceză se în-
depărtează în mod hotărît de influenţa germană. Linia sinuoasă
melodică a lui Massenet este cu adevărat originală şi va inspira —
în chip minunat — pe Debussy care, contrariu ideei răspândite,
a renovat mai puţin muzica prin întrebuinţarea inedită de acor-
duri, cât prin nouile inflexiuni ale melodiei sale. Va scrie chiar
el: « Un accord dans l’edifice sonore n’a que l’importance d’une
pierre dans un monument, et c’est dans la place qu’il occupe,
le soutien qu’il apporte â la courbe flexible de la ligne melodique,
qu’il prend sa reelle valeur».
                                                 #
    După Pellias, operele şi capo-d’operele se succed: «Les
trois chansons de France», «les Estampes >>, apoi a La Mer», în
1905. Bucăţile pentru pian: «Images >>, « Children’s corner», «Les
Pi dîndes », preced compunerea celor trei melodii: « Le Promenoir
des deux amants», a căror profunzime de expresie şi perfecţiune
sunt unice în istoria muzicii. In fine, în 1911, Debussy făcu să
i se execute pentru prima oară «Le Martyre de Saint-Sdbastien».
    Această perioadă a vieţii compozitorului a fost din cele mai
fecunde în inovaţii rare. «Le Martyre de Saint-Sdbastien» este o
incomparabilă capo-d’operă; uşor de situat în cele mai în; l;e sfere
ale artei — iar al doilea caiet al «Preludiilor » pentru pian, scrise
în 1913, completează seria acestor experienţe care au îmbogăţit
muzica cu o tehnică şi o sensibilitate care i-au schimbat faţa.
    Războiul a încercat amarnic sensibilitatea artistului. «Le
NlSI pour les Enfants qui n'ont plus de maison» (1915) — al cărui
text a fost scris chiar de compozitor — înseamnă un suav protest.
    O «Odă Franţei», a rămas numai schiţată; cele trei sonate
sunt un cântec al lebedei.
                            BALADA BĂNĂŢEANĂ in studiul domnului lucian costin 687
   Debussy se stinge — la 26 Martie 1918 — pe urma unei boli
care-1 mina mai de mult.
   Astăzi, Debussy x) reprezintă ultima mare manifestare a ge-
niului francez. Străluceşte în lume ca una din gloriile cele mai
pure. Visul său sonor e de o calitate unică şi va deştepta — în
sufletele rafinate — acele ecouri care farmecă.
                                                                 N. PAPATANASIU
        BALADA BĂNĂŢEANĂ ÎN STUDTUL
        DOMNULUI LUCIAN COSTIN
   Lucrarea d-lui L. Costin despre Balada bănăţeană este una
din cele mai criticabile cercetări ştiinţifice, dacă o luăm ca atare.
   Nepreocupându-se de autenticitatea materialului pe care-1 stu-
diază, d. L. Costin porneşte chiar dela început pe un drum greşit,
luând drept bază de cercetare, texte a căror valoare de adevă-
rată mărturie poporană e contestabilă. Aşa de exemplu colecţia
lui G. Cătană, care a prelucrat cântecele poporane ca şi V. Alec-
sandri, sub a cărui influenţă îşi alcătueşte, de altfel, culegerea.
   Intervenţia culegătorului e însă aci evidentă, atât în structura
versului şi dispunerea motivelor în tablouri coordonate (v. Iovan
Iorgovan), cât şi în lipsa aproape completă a elementelor expre-
sive, morfologice şi lexicale, autentic bănăţeneşti. Lipsa aceasta
apare cu atât mai izbitoare, cu cât asemenea elemente regionale
abundă în colecţia, făcută cu mai multă conştiinciozitate ştiin-
ţifică, a lui Iosif Popovici.
   Pentru d. L. Costin tot ce se aude din gura unui om dela ţară
e considerat ca autentic poporan. De aceea dânsul nu şovăeşte
să ne reproducă, în întregime, o pretinsă baladă poporană cu-
    *) L’Enfant prodique, cantată, (1884); Printemps şi La Demoiselle ilue,
(1885); Ariettes oubliees (1888); Cinq poemes (după Ch. Baudelaire) (1890);
Quatuor, (1893); Chansons de Bilitis, (după Pierre Louys) (1898); Prilude ă
L’Apris-midi d’un Faune, (după St. Mallarmă), (1892); Nocturnes (1900);
Pelleas et Melisande (după Maurice Maeterlinck) (1902); La Mtr (1905);
Jeux (balet) (1911); Images (1909); Martyre de Saint-Sebastien (1911); Ode
â la France, (1917).
    Pentru pian: Arabesque (1888); Suite bergamasque (1890); Petite suite
(1894); Pour le piano (1901); Estampes (1903); Images (1905—1907); Chil-
dren’s corner (1908); Fetes galantes (1892—1904); Trois chansons de France
(1904); Trois chansons de Ch. d’Orleans, (pentru voci mixte) (1908); Le pro-
mer.oir de deux amants (1910); Trois ballades de Frar.ţois Villon, (1910); Trois
poemes de Mallarmi, (1913).
    Muzică de cameră: Sonates (1916); Danses, (1904).
    Muzică de scenă pentru Regele Lear (l9°4)> Două rapsodii (i9°3);
Khamma, (legendă dansată), (1912).
688
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
leasă de d-sa « Gruia şi tatăl său Novac », de fapt, o vădită mon-
struozitate cultă, în 127 de strofe de câte 4 versuri. Strofe în ba-
lada poporană? Şi totuşi d. L. Costin o consideră ca purtând
« pecetea primitivităţii ».
    Exigenţa critică de azi nu acordă încredere niciunui text cules
exact şi reprodus cu fidelitate, căci anume deficienţe de memorie
sau indispoziţiuni, survenite în acel moment cântăreţului, îl pot
determina să fragmenteze textul, sau, printr’o întâmplătoare aso-
ciaţie de idei, să introducă pasagii streine de subiect. Cazuri
de acestea se întâlnesc în multe din baladele culese de I. Popovici,
care, de aceea, nu pot fi utilizate decât cu mult discernământ
critic. Dar neţinând seamă de aceste probleme, d. L. Costin
ne reproduce, fără simţ critic, asemenea amalgame de motive,
ca de pildă bucata « Novăcească » (p. 83). In aceasta însă, motivul
iniţial:
              Strigă, Doamne, cine strigă?
              Strigă Iancu Sibianu,
              Copil gol de turc,
              Care nu odată ţâţa o supt:
              « Mor muichiţă ş-oi muri
              Şi pe Novăceşti nu i-oi mai tâlni »
e o intrusiune din cântecul lui Iancu care înşeală pe Ana şi care,
în forma autentic poporană, circulă astfel:
              Strigă, Doamne, cine strigă?
              Strigă Ana Sibiana,
              In mijlocul târgului,
              In târgul Sibiului:
              << Cine ’n lume s’o afla
              De pe min’ m’o înşela,
              Pe picior de m’o călca
              Şi ’n gură m’o săruta
              Covor verde n’oi mai purta...»
    Chiar o superficială analiză de text scoate imediat în relief
elemente contradictorii şi diferite lacune. Aşa, de pildă, Novac
trimite pe Gruia să vadă cine strigă şi, fără a mai spune nimic
despre Gruia, cântăreţul urmează:
              Iară moşul ce făcea ?
              La Iancul Sibianul se ducea
            Când Novac la iei (? ?) mergea...
                                 BALADA BĂNĂ.ŢEANĂ. ÎN STUDIUL DOMNULUI LUCIAN COSTIN 689
    Balada este o contaminare, rău construită, a trei motive di-
ferite, toate trei având forme de balade de sine stătătoare în fol-
klorul bănăţean: lauda Anei Sibianca, lupta lui Novac cu Turcii
şi Gruia la Ţarigrad.
    Dacă privim acum interpretarea acestui material, nedumerirea
devine şi mai mare; aproape că nu ştim dacă autorul a inten-
ţionat să dea «studii asupra folklorului bănăţean », — aşa cum
pretinde subtitlul scrierii — sau numai o simplă ediţie de texte.
In prima ipoteză nu vedem raţiunea reproducerii în întregime,
fără nicio alegere, a atâtor bucăţi; în cea de a doua, în afară de
câteva perle de neautenticitate poporană datorite d-lui L. Costin
însuşi, colecţia nu aduce nimic nou şi nici nu reproduce texte
rare, care să justifice reeditarea.
    In ipoteza că ar întreprinde un studiu, se cuvine să vedem
cum studiază d. L. Costin balada bănăţeană.
    Un prim capitol se ocupă de «Geneza baladei bănăţene».
După aproape o pagină de banalităţi şi lucruri comune, d. L.
Costin vrea să ne înfăţişeze geografic formarea baladei române.
Inchipuindu-şi că O. Densusianu ar fi arătat că balada româ-
nească s’ar fi format «pe şira Carpaţilor moldoveni şi transil-
văneni », — de fapt, O. Densusianu vorbea numai despre Mioriţa
şi balada păstorească, — d. L. Costin încearcă să completeze pe
regretatul cercetător, afirmând că are «criteriile » sale «de com-
pletare », (? ?) care îl determină să mai adauge o nouă zonă du-
năreană, cuprinzând în aceasta şi balada bănăţeană. Din ce re-
zultă această delimitare pe zone de formaţie, afară de pretinsele
justificări printr’o anume atmosferă socială produsă în vremea
Fanarioţilor, autorul nu ne spune nimic. De altfel, toate presu-
pusele «linii » O. Densusianu şi L. Costin, nu sunt decât născo-
ciri ale bogatei imaginaţii a autorului. Nu există zone de for-
mare a baladei, cel mult motivele se pot localiza, din punctul de
vedere al circulaţiei lor, pe regiuni.
    D. L. Costin mai comite şi a doua eroare. Balada bănăţeană
s’a format, după d-sa, în forma ei epică de azi, între anii 1750—1850,
pentrucă anterior, graiul bănăţean nu-i putea oferi forme stili-
stice evoluate, necesare lungii desvoltări epice. Dar această deli-
mitare exactă ca şi presupunerea posibilităţii de datare şi inte-
grare istorică exactă a eroilor şi evenimentelor, care străbate în-
treaga lucrare, ne apare în lumina actuală a ştiinţei, complet
falsă.
    Credincios delimitărilor geografice, d. L. Costin stabileşte zone
de formare a baladei şi în Banat: Valea Cernei, Valea Dunării,
regiunea Vârşeţului şi a Făgetului. Dar acestea nu se pot preciza
fără o explorare folklorică a tuturor regiunilor, care până azi
nu s’a făcut.
                                                                     14
6go
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Trecând la adâncirea subiectului propriu zis, d. L. Costin
urmează şablonul creat de G. Dem. Teodorescu, clasificând ba-
ladele bănăţene în 4 cicluri: superstiţioase, istorice, haiduceşti
şi domestice. Fireşte însă că această clasificare e arbitrară. Dacă
autorul ar fi procedat cu oarecare simţ critic, şi-ar fi dat seama
că niciuna dintre baladele numite de dânsul istorice, nu au nimic
istoric în ele. Astfel balada pe tema răpirii unei fete, Răpirea
Ileanei, d. L. Costin o consideră istorică, pentrucă se vorbeşte
în ea despre un ban (presupus a fi Brâncoveanu), care ară în
câmpia bănăţeană.
    Cât priveşte interpretarea, d. L. Costin nu e preocupat decât
de fenomenul filiaţiunii şi migraţiunii baladei. După d-sa, ba-
lada bănăţeană îşi are originea sau în Oltenia, sau în Ţara Ha-
ţegului. Dar autorul uită că o mare parte din baladele bănăţene
sunt de origine sârbească: baladele despre Marcu şi ciclul No-
văceştilor, datorite acelei convieţuiri a Bănăţenilor cu Sârbii. Şi
nu ştiu dacă o baladă ca Ianoş, pe care îl caută «potera», nu
ne duce spre o influenţă maghiară.
    In capitolul introductiv, autorul vorbeşte despre 16 (!!) cri-
terii de cercetare: geneză, circulaţie, dinamism,... care alcătuesc
pentru d-sa « structura baladei », dar care în realitate s’ar putea
numi oricum, numai structură nu.
    Şubrezenia cercetării d-lui L. Costin se vede şi în felul iden-
tificării temelor. Balada bănăţeană despre Marcu, de fapt de ori-
gine sârbească, e după d-sa imigrată din Oltenia. Dar, în afară
de numele eroului, care-1 ispiteşte pe autor să facă apropierea,
cele două balade n’au nimic comun. Balada olteană se constitue
pe tema: o mamă îşi trădează fiul şi îndeamnă ibovnicul să-l
ucidă, ca să poată trăi împreună,—temă ce apare în unele ba-
lade bănăţene necunoscute d-lui L. Costin, dar în care locul Tur-
cului ibovnic e luat de un Sârb. Balada bănăţeană, pe care o
apropie d. L. Costin de cea olteană, are însă o cu totul altă temă:
răzbunarea unui boier (Marcu) faţă de duşmanii săi, Costangin şi
Isăin, care, în lipsa lui de acasă, îi taie pruncii şi-i robesc ne-
vasta. Cazuri similare de greşite identificări de motive sunt şi
în alăturarea dintre «însurătoarea lui Gruia» (tema incestului
dintre frate şi soră) şi celelalte variante oltene şi muntene
(p. 75), sau în cea dintre baladele Iancu şi Lena şi Ilinca, Uin-
cuţa, Ana, tema din Chira.
    Problema baladei bănăţene se pune în cadrul altui material
decât cele 2—3 colecţii utilizate de autor şi cu totul altfel decât
o concepe d. L. Costin. Intr’adevăr, fiind în mare parte baladă
de imigraţie, fie din alte provincii, fie din sudul dunărean ca şi
întreg domeniul folkloric românesc, prima întrebare pe care trebue
să şi-o pună cercetătorul, nu poate fi decât originea acestei ba-
                   NOTE PENTRU VEACUL NOSTRU                  6gi
Iade şi modul pătrunderii ei în Banat. Dar, deşi tematic străină,
totuşi, prin forma primită în noua patrie, ea poate avea o ori-
ginalitate expresivă. In acest caz, valoarea acestei expresivităţi
constitue problema specificului ei bănăţean.
    In al doilea rând, nu trebue să uităm că în afară de baladele
de imigraţie, Banatul mai posedă şi o creaţiune proprie, specifică
condiţiilor fizice şi bio-sociologice ale acestei regiuni. Una din
acestea e balada Iovan Iorgovan. Toate presupusele variante în-
tâlnite în celelalte regiuni, nu sunt decât variaţii pe tema: un
iubit îşi caută iubita sălbăticită, sau fugită de acasă. In niciuna
din ele nu găsim sintetizarea într’o structură unică a motivelor
regăsirii dintre frate şi soră, salvarea fetei din gura balaurului
şi musca veninoasă care omoară vitele, deşi, luate separat, aspecte
ale acestor motive nu rămân necunoscute nici celorlalte provincii,
ca şi folklorului romanic şi Sud-Est european. Naşterea baladei
bănăţene se datoreşte influenţei tradiţiilor străvechi, acţiunii exer-
citate asupra imaginaţiei poporane de anumite aspecte geografice
ale regiunii şi perturbaţiilor produse de musca columbacă în în-
deletnicirea principală a locuitorilor de aci: creşterea vitelor.
    In concluzie, lipsită de adâncire şi de metodă ştiinţifică în
cercetare, lucrarea d-lui Lucian Costin nu aduce nicio contri-
buţie utilă studiilor asupra baladei româneşti. In plus, e scrisă
pedant şi confuz, mai ales în paginile introductive.
                                                                       CORNELIU CRĂCIUN
                     NOTE PENTRU VEACUL NOSTRU
   In istoria lumii, secolul al XX-lea va rămâne — probabil —
ca unul caracterizat printr’o largă pulsaţie eroică, verificată în
special prin şirul de războaie, care au luminat cu fulgerile lor
tot lungul primelor patru decenii. 1904—1905, 1911, 1912—1913»
1914—1919, 1920, 1935, 1936—1938, 1939—1941, sunt ani care
accentuiază voinţa eroică a popoarelor, care se bat pentru înde-
plinirea unui ideal naţional, punându-şi în joc toată puterea lor
de jertfă şi de muncă, închinate patriei. In trăirea superioară a
secolului al XX-lea, ideea de patrie este ideea crucială a epocii,
în jurul căreia se mişcă şi se ţes pânzele noi ale vieţii de mâine.
   Crescând tainic în suflet, neseparabilă de însăşi fiinţa noastră,
ideea de patrie devine organică şi se materializează — istoric şi
geografic — în conceptul de ţară. De unde a venit şi cum s’a
născut în sufletul nostru, sunt taine mai presus de noi, izvorînd
din adâncurile de nepătruns ale sufletelor strămoşilor şi urcând
până la noi pe drumurile măestrite ale firii. A pornit de undeva
                                                                                                             14*
692
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
de departe şi şi-a adunat în lungul generaţiilor succesive grămezi
de bogăţii sufleteşti, filtrate şi purificate de trecerea anilor şi de
experienţa celor care au fost. Pe fiecare treaptă şi pe fiecare fir
de drum a adunat tot mai multă dragoste şi tot mai multă pu-
tere de jertfă, învăţând că nimic nu rămâne trainic în lume decât
prin fapta jertfei. Patria este izvorul însuşi al fiinţei noastre spi-
rituale şi întreaga noastră putere de muncă şi de jertfă îi este
închinată necondiţionat.
    Născuţi în izolarea duioasă a familiei, nu putem să ne restrân-
gem la cercul ei strâmt şi — depăşindu-1 — mergem din treaptă
în treaptă spre cercul larg al acelora de care ne strâng aceleaşi
legături de sânge şi de limbă, cu care ne găsim într’o comuniune
de aceeaşi trăire autentică. Faptul adeziunii noastre la cercul
larg al familiei naţionale are izvoare necunoscute, tainice, de din-
colo de noi. şi de viaţă, dintr’un inconştient încărcat de toate
poverile trecutului, dintr’un conţinut al datelor autentice na-
ţionale. Acestea ne stăpânesc tiranic, ne leagă voinţa, ne porun-
cesc jertfe. Sunt judecători integri şi protocolari. Liberi în apa-
renţă, suntem însă conduşi de energia unui idealism şi a unei
voinţe de multe ori seculare.
    Dincolo însă de această determinare ancestrală, trăim intim
o prezumţie de instabilitate, de efemer. Viaţa cotidiană ne pre-
zintă tabloul unor veşnice prefaceri, care — pentru trăirea pro-
prie — pune probleme delicate, de teamă de ceea ce poate sa se
întâmple, teamă de necunoscut şi de întuneric. Să rezolvăm această
teamă, să o transformăm într’o încredere totală, constitue o muncă
de binefacere pentru sufletul fiecăruia. A ridica prezenţa insta-
bilului însemnează a reda muncii înflorirea ei maximă şi a dărui
individului energia necesară trăirii pe planul superior al idealului.
    Este firesc deci ca, în mersul tuturor în viaţă, să se ivească
necesitatea unui punct de sprijin, cu o stabilitate recunoscută.
Faţă de acest element îmbrăcat cu haina eternităţii, se descriu
orbitele tuturor activităţilor, iar cine se rupe de aceste trasee,
se aruncă în mod conştient în golul nefiinţei. Numai urmând
această lege, poate cineva să se apropie de eternitatea existenţei.
    In acest sens, în planul social, naţiunea — deci patria — apare
ca singurul element permanent, perpetuu, faţă de care trebue
să se conjuge toate activităţile. Eternitatea patriei este astfel mai
presus decât oricare altă existenţă sau activitate şi nimic nu trebue
să oprească continua muncă, depusă numai pentru asigurarea in-
tegrală a ei. Este evident că istoria ne arată naţiuni care nu au
izbutit să aibă o patrie, după cum arată şi naţiuni care s’au pierdut
în întunericul veacurilor. Dar acele naţiuni şi-au meritat ieşirea
din eternitate, pentrucă membrii lor nu s’au jertfit pentru ele,
pentrucă ei n’au înţeles că permanenţa sufletului lor şi eterni-
NOTE PENTRU VEACUL NOSTRU
693
tatea patriei sunt legate strâns una de alta. In acest mod de a privi
lumea, naţiunea şi existenţa proprie, organicitatea ideei de patrie
este atât de bine conturată, încât nu putem pricepe fiinţa noa-
stră dincolo de existenţa ei şi înscriem în eternitatea ideei de
patrie permanenţa sufletului nostru. Ne integrăm astfel în to-
talitate în fiinţa ei şi nimic din noi nu poate să găsească sigu-
ranţa faptelor şi gândurilor, decât în cadrul luminos al iubirii
de ţară.
    Este de necontestat dorinţa intimă de a prelungi umila noastră
existenţă pe pământ, o prelungire nu prin propria noastră fiinţă
fizică, pe care o simţim efemeră, ci prin urme durabile, care să
spună dincolo de viaţă că am fost. Dorinţa aceasta se manifestă
în mod comun prin perpetuarea prin urmaşi, o prelungire psiho-
fizică a existenţei părinţilor; dar ea se manifestă încă mai pu-
ternic şi mai conştient prin fapta unei elite, care se permanen-
tizează, — în cadrul naţional sau universal, — prin aportul său
la civilizaţie. Permanenţa spirituală se manifestă astfel în mod
puternic, conducând generaţiile, — de dincolo de viaţa fizică, —
spre culmi de progres. Aceasta este de fapt adevărata perma-
nenţă, aceea spirituală, şi puterea cea mai mare îi este acordată
de realizarea ei prin sacrificiul total, neprecupeţit, al vieţii elitelor.
    A defini ce se înţelege prin elite este de sigur o operaţiune
destul de dificilă, deşi vorbim adesea de o elită — i se spune
generaţie — dela 1848, a cărei importanţă este contestată de
unii autori moderni, care valorifică, în schimb, generaţia anului
1840, sau de o elită patriotă de dinainte de războiul din 1914,
reprezentată prin Nicolae Iorga şi Nicolae Filipescu, sau de alte
elite sau generaţii. Am înţelege totuşi poate prin elită o anumită
categorie de elemente alese, al căror scop suprem este de a servi
un ideal, trăind astfel conform caracteristicelor autentice şi na-
ţionale. Recunoaştem că este o definire limitată la cadrul na-
ţional numai, însă nu este mai puţin adevărat că, în vremea pe
care o trăim, nu putem concepe existenţa elitelor decât prin
marea existenţă naţională.
    Aceste elite au înscris pe blazonul nobleţei lor deviza cea mai
scumpă: «a servi până la moarte şi prin moarte o. Pentrucă a
muri nu este groaznic prin însuşi faptul morţii, ci prin aceea de
a muri fără niciun sens. A muri însă servind şi a servi prin moarte
nimbează existenţa cu cea mai curată lumină a permanenţei spi-
rituale. A tinde către această aureolă de nobleţe, a avea con-
ştiinţa că nu mori fără sens, că prin moarte dărueşti o piatră pre-
ţioasă nouă comoarei de civilizaţie umană, este cel mai frumos
dar pe care-1 poate face cineva propriei sale existenţe, cu atât
mai mult cu cât prin moarte serveşte idealurile naţionale, în ca-
drul cărora s’a integrat necondiţionat.
694
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
   Prin urmare, scopul cel mai înalt al vieţii fiecăruia se adeve-
reşte a fi numai fixarea în eternitatea patriei, prin trăirea unui
moment eroic al luptei pentru veşnicie, ceea ce implică în mod
neîndoios jertfirea conştientă pentru această idee. Din trecutul
patriei noastre, de altfel, nu vom putea scoate la iveală nicio zi-
dire trainică, la baza căreia să nu fie o jertfă românească. Istoria
noastră este scrisă cu durere şi sânge şi în tot cuprinsul ţării Me-
şterul Manole a avut şi înaintaşi şi urmaşi în ritualul sfânt şi
simbolic al jertfei sale. Viaţa noastră naţională se naşte din jertfa
regelui dac, prima întregire se înscrie în istoria poporului român
prin jertfa lui Mihai Viteazul, renaşterea prin martiriul lui Horia,
Cloşca, Crişan, Tudor Vladimirescu şi Avram Iancu, iar inde-
pendenţa, a doua şi a treia întregire, a cărei epopee o trăim în
vremile de azi, prin jertfa zecilor de mii de căzuţi pentru onoarea
patriei. Fiecare palmă de pământ, fiecare pas pe drumul pro-
gresului, n’au fost nici cerşite, nici dăruite, ci meritate de jertfa
conştientă a sângelui românesc. Pentrucă noi am învăţat din cartea
înţeleaptă a veacurilor că, — dincolo de existenţa fizică, — su-
fletul nostru trăieşte în sufletul patriei.
                           VINTILĂ TEODORESCU
     ACTE ŞI MĂRTURII
     DIN RĂZBOIUL NOSTRU
                      Fapte citate prin ordin de zi
    D-l Mareşal Ion Antonescu a semnat un ordin de zi prin care sunt citaţi
pe întreaga armată câţiva luptători a căror vitejie trebue să rămână pildă pentru
ziua viitorimii:
    « Se citează prin ordin de zi pe armată, pentru faptele de arme pe câmpul
de luptă, următorii ofiţeri şi grade inferioare, care pot fi daţi ca exemplu de
vitejie şi curaj tuturor:
    i. Lt.-colonel «â la suite* Miclescu Nicolae, deşi în vârstă de 68 ani,
a cerut să fie mobilizat în batalionul I din regimentul de infanterie, cu care
în 1916—18 a luptat şi a fost decorat cu ordinul « Mihai Viteazul *. In fruntea
unităţii a repurtat o frumoasă victorie, în luptele dela Scudreni.
    z. Căpitanul Mladinovici Horia, comandantul companiei a 7-a din regi-
mentul 10 Vânători, a stăvilit înaintarea inamicului în ziua de 3 August a. c.,
cu toate bombardamentele grozave şi atacurile inamicului. Ofiţerul a fost rănit
şi a continuat să-şi comande compania, fiind transportat în spate de un ostaş,
până în momentul când un obuz inamic, căzut în plin, a sfărâmat atât pe bravul
ofiţer cât şi pe ostaşul care îl transporta.
    3.     Sublocotenentul Cărare Emil s’a distins în ziua de z August 1941,
când divizionul I din regimentul zs artilerie din caie făcea parte, fiind în marş,
a primit focurile dela un tun anticar inamic. Din proprie iniţiativă ofiţerul a
oprit bateria sa, care era în capul coloanei, şi a deschis focul cu o secţie. In scurt
timp a redus la tăcere tunul inamic, evitând astfel pierderile ce s’ar fi putut
produce pentru întreaga coloană.
    4.     Soldatul Boca Silvestru, ctg. 1940, din regimentul z transmisiuni,
aflându-se în concediu medical în comuna Bilea, a cerut camarazilor din Pi-
chetul Nr. 110 Grăniceri, să fie primit ca să lupte alături de ei. Comandantul
companiei l-a primit, l-a echipat şi soldatul luptă pe front.
    Prezentul ordin de zi, va fi adus la cunoştinţa întregei armate *.
                      Comandantul de Căpetenie, Mareşal Ion Antonescu
    Pentru bravura arătată în luptele dela 17—zo Septemvrie, Generalul
IIie Şteflea, comandant de divizie, şi unităţile sale, au fost citate prin ordin
de zi pe Corp de Armată.
696
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
    Generalul Ilie Şteflea a dat dovadă de pricepere, tenacitate şi bravură per-
sonală, pentru reuşita operaţiunilor.
    Unităţile diviziei au arătat bravură in distrugerea unui inamic hotărît să
reziste până la sfârşit şi nu au părăsit poziţia dobândită, cu tot focul violent
din flancuri.
                                                        •
                                                      • •
    D. General Petru Dumitrescu, comandantul Armatei a IlI-a, a decorat cu
ordinul Steaua României ci. IV-a cu spade şi panglică de Virtutea Militară
pe d. Lt.-col. Tarnoschi Dan, care, în luptele duse de un batalion de
Vânători de munte, in zilele de 24, 25 şi 26 Iulie 1941, ataşându-se voluntar
companiei a doua din acest batalion, s’a comportat ca simplu luptător, dovedind
excepţional spirit de sacrificiu şi eroism, antrenând trupa prin exemplul per-
sonal în primele rânduri şi lupta corp la corp. A căzut lovit mortal în timpul
contra-atacului dat de inamic in ziua de 26 Iulie 1941, pe platoul de la sud de
satul Cozinţi.
                                                      • *#
    Alte fapte citate prin ordin de zi de Comandantul Armatei a IlI-a:
    In atacul dat în ziua de 22 Iunie 1941 pentru cucerirea dealului Bobeica,
grupa sergentului Mocanu Gheorgke, din regimentul de roşiori, având misiu-
nea să manevreze o rezistenţă inamică, cu toate că a fost atacată cu focuri
intense de arme automate, totuşi nu a cedat nicio palmă din pământul cucerit
şi s’a menţinut pe teren până în dimineaţa de 23 Iunie a. c., când a primit ordin
să se retragă.
    Pentru bravura sergentului Mocanu Gh. şi a oamenilor săi, pentru spiritul
lor de sacrificiu cât şi pentru frumosul patriotism de care au dat astfel dovadă,
sunt citaţi pe Ordin de zi pe armată.
    In ziua de 9 August 1941 sergentul Mărăşoiu C., agent motociclist, şi
sergentul jandarm Giurcan Radu, ambii din corpul de cavalerie, fiind trimişi
cu ordine urgente la un detaşament înaintat, în căutarea acestuia, au pătruns în
liniile inamice, trezindu-se în faţa unei unităţi care înainta peste câmp.
    Cu judecata limpede, cu sânge rece şi hotărîre, văzându-se în faţa unui inamic
foarte numeros (peste 600 de oameni) sergentul Mărăşoiu a ascuns imediat
motocicleta în porumb, oprind motorul, pentru a nu se demasca, şi împreună
cu sergentul jandarm Giurcan Radu, au deschis foc prin surprindere, producând
panică în rândurile inamicului, asupra căruia au tras toată muniţia.
    Profitând de această panică, s’au ridicat în picioare şi au somat pe inamic să
se predea şi să arunce armele, dezarmându-1 complet.
    Apoi l-au escortat până la unitatea cea mai apropiată, cerând ajutoare pentru
a-1 conduce mai departe.
    Pentru curajul excepţional, pentru bravura şi hotărîrea energică de care au
dat dovadă, sergenţii Mărăşoiu Constantin şi Giurcan Radu sunt citaţi prin Ordin
ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU
697
de zi pe armată, ca o pildă vie pentru toţi ostaşii de sub ordinele acestui co-
mandament.
                                                     • •
    In zilele de 22—25 Iulie 1941, în luptele dela Mihăileni-Gărbăuţi, pluto-
nierul Comanescu loan, dintr’un escadron de roşiori, prin priceperea, în-
drăzneala şi curajul său, şi-a condus astfel plutonul încât a determinat căderea
satului Gărbăuţi, ocupat de inamic, şi ocuparea de către escadron a poziţiei
ordonate.
    In ziua de 23 Iulie 1941, escadronul fiind oprit de o puternică rezistenţă
inamică în faţa satului Lipovca, plutonul plutonierului Comanescu, atacând
descălecat, a silit pe inamic să se retragă, înlesnind ocuparea satului de către
escadron.
    In aceeaşi zi, face o incursiune în Pd. Lipovca, aducând informaţiuni precise
asupra forţei şi organizaţiilor inamicului.
    In ziua de 4 August 1941, la atacul satului şi gării Lubaşevca, plutonierul
Comanescu pătrunde cu unitatea sa în gară, aruncând pe inamicul care rezista,
facilitând astfel înaintarea escadronului şi capturând armament şi materiale
în mare cantitate.
    In ziua de 6 August 1941, plutonierul Comanescu, în fruntea plutonului
său, şarjează o patrulă inamică ce atacase grupul de comandă al escadronului
aflat în cercetare, cu care ocazie îi este împuşcat calul, căzând în imediata apro-
piere a inamicului.
    Rezultatul acestei şarje a fost respingerea inamicului şi capturarea unui
prizonier şi a trei cai.                            '
    In ziua de 7 August 1941, în satul Kolendowo, pe când plutonierul Coma-
nescu I. comanda avangarda detaşamentului, căzându-i în flanc o coloană
de patiu motociclete, 2 maşini şi un tank inamic, a descălecat plutonul şi fără
a pregeta un moment a atacat pe bolşevici, capturând o maşină şi eliberând
4 motociclete cu echipaj, ce fuseseră luate de inamic.
    In aceeaşi zi, continuând înaintarea cu aceeaşi misiune de avangardă, a de-
taşamentului, a atacat cu mult succes o coloană de maşini şi căruţe inamice,
capturând parte din ele.
    Faţă de asemenea acte de bravură şi de conducere pricepută a plutonului
său, în repetate lupte cu inamicul, e citat pe întreaga armată ca exemplu de
patriotism, vitejie şi spirit de sacrificiu.
                       .                (Din Soldatul, 7 Octonwric 1941).
                Pastorala I, P. S. Mitropolitului N. Bălan după înapoierea din
                Basarabia şi Transnistria
    După înapoierea din Basarabia şi Transnistria, unde şi-a îndeplinit mi-
siunea creştinească şi românească de a întări legăturile sufleteşti cu fraţii
care au fost năpăstuiţi de comunişti, I. P. S. Nicolae, căpetenia Arhiepiscopiei
ortodoxe române de Alba Iulia şi Sibiu şi Mitropolit al Românilor ortodoxi
6q8
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş, a dat următoarea Pastorală, pe care
preoţii au cetit-o în biserici, în prima Duminică după primirea ei, iar ziarele
au publicat-o în ziua de 6 Octomvrie 1941:
    « Iubitului cler şi popor: Har şi milă dela Dumnezeu Tatăl şi dela Domnul
nostru Iisus Hristos.
                                             « Cuvântul lui Dumnezeu nu
                                          poate să fie legat *.
                                                                                           (II, Tim., 2, 9)-
       Iubiţii mei fii sufleteşti,
    Acest adevăr l-a scris marele Apostol al neamurilor pe când se găsea în
închisoarea din Roma, din pricina râvnei sale întru propovăduirea Evangheliei
mântuitoare a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cât de mult
suferea acest neinfricat crainic al Domnului să nu poată cerceta comunită-
ţile creştine întemeiate de el şi să nu-şi poată împlini mai departe marea mi-
siune de răspândire a cuvântului dumnezeesc, cu care îşi simţea una întreaga
sa fiinţă. Dar şi în această stare sufletească în care se găsea din pricina lanţu-
rilor în cari era legat, el avea mângâierea că, oricare ar fi soarta sa personală,
< cuvântul lui Dumnezeu nu poate să fie legat >. El se convinsese şi simţise
cutremurător în însăşi fiinţa sa adevărul, că nu este putere pe lume care să
fie în stare să încătuşeze cuvântul Domnului. Când prigonea biserica lui Dum-
nezeu, minunea de pe drumul Damascului l-a silit să vadă că în cuvântul
Domnului este o putere ce sparge toate îngrădirile şi spulberă toate vrăjmă-
şiile şi nimic pe lume nu-i poate sta împotrivă. Această putere l-a trântit
şi pe el la pământ şi din cel mai nedomolit prigonitor l-a schimbat în cel mai
înfocat propovăduitor al lui, cutreerând lumea în lung şi în lat pentru a-1 să-
mâna în toate părţile. Iar acum când, la bătrâneţe adânci, se afla în închisoare
din cauza acestei iubiri a cuvântului dumnezeesc, pe lângă toată marea şi
singura lui întristare că nu-1 poate propovădui, mai departe, avea şi mângâie-
rea neclătinată că acest cuvânt nu poate fi închis de nimeni pe lume.
       Dragilor mei,
    Cu cât se împotriveşte lumea aceasta mai mult cuvântului Domnului
cu atât el îşi arată mai învederat puterea sa biruitoare. Nenumăraţi şi vajnici
prigonitori au încercat să-i pună zăgaz, dar el a răzbit prin toate piedicile.
Şi astfel s’a răspândit lumina lui, adevărul lui, sfinţenia şi puterea lui pe la
toate neamurile până la mărginite pământului, încât nu este popor la auzul
căruia să nu fi răsunat şi să nu fi repurtat biruinţe.
    Tăria acestei puteri netăgăduite a cuvântului Domnului am simţit-o în
săptămânile trecute din nou vlădicii Ardealului (căci împreună cu mine au
fost Prea Sfinţiile Lor Episcopii: Andrei al Aradului, Vasile al Timişorii,
Nicolae al Oradiei-Beiuşului şi Veniamin al Caransebeşului) şi un număr de
53 de preoţi, care ne-am îndreptat paşii spre meleagurile scumpei noastre
Basarabii, desrobită de curând de sub stăpânirea celor fără Dumnezeu. Au
încercat duşmanii Celui ce s’a suit pe Cruce din iubire pentru oameni, să înă-
buşe cuvântul lui Dumnezeu în acea parte a pământului strămoşesc, să sdro-
ACTE Şl MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU
699
bească din sufletul fraţilor noştri credinţa prin care a trăit neantul nostru
dela obârşie şi până azi.
    Dar încercarea lor s’a izbit de împotrivirea neînduplecată a fraţilor noştri
şi-de puterea cuvântului dumnezeesc sălăşluit în ei, Ne-am convins despre
aceasta şi ne-a copleşit tăria cu care au rămas neabătuţi şi întemeiaţi în cre-
dinţa lor străbună, cu toate mijloacele înfricoşătoare întrebuinţate pentru a
smulge din inima lor alipirea la Dumnezeu.
< De aceea, pe lângă cuvântul cald de frăţesc şi creştinesc salut ce li l-am
dus din partea clerului şi poporului nostru din Ardeal, i-am lăsat pentru pă-
zirea bărbătească a credinţii lor şi a noastră şi i-am mângâiat pentru toate
suferinţele şi încercările prin cari au trecut. Le-am spus că am mers la ei să
le ştergem lacrimile cari le-au muiat obrajii şi sufletele un an întreg şi să
mulţumim împreună cu ei lui Dumnezeu că le-a hărăzit şi lor şi nouă de-a
ajunge la fericita zi a libertăţii. Am înălţat rugăciuni către Dumnezeu la alta-
rele lor, unde s’au păstrat, sau în preajma fostelor altare, dărâmate de urgia
nebună a foştilor stăpânitori, ca să ajute neamului nostru să iasă în întregime
fericit din învălmăşeala în care se sbate lumea şi să fie ferit de primejdii vii-
toare. Am făcut cereri pentru biruinţa oştirii noastre viteze ce luptă pentru
dreptatea şi vieaţa neamului. Nu voiu uita sfintele Liturghii ce le-am făcut
în sfânta mănăstire Curchi, la sărbătoarea Naşterii Precestii, şi în cetatea
Orheiului în ziua sfintei Cruci, în biserica zidită de voivodul Vasile Lupu al
Moldovei, cum şi în fruntaşele comune: Grătieşti, Răzeni, Vorniceni, Ghi-
perceni, Oniţcani, Peresecina, înaintea unor mulţimi de popor atât de mari,
încât nu încăpeau în biserici şi a trebuit să, vorbesc adeseori în curtea biseri-
cilor ca să audă toţi. La sfintele slujbe ce le-am săvârşit vlădicii şi preoţii din
misiune în toate judeţele Basarabiei, în peste şease sute de comune şi în pro-
povăduirea noastră creştină şi românească am fost primiţi cu deosebită dra-
goste, cu însufleţire curată şi cu lacrimi de bucurie de tot poporul basarabean,
care după un an de suferinţă şi de încătuşare a credinţei sale, a înţeles şi mai
mult ce binefacere e să fii sub stăpânirea Ţării tale, să te bucuri de libertatea
naţională care îţi îngăduie să-ţi desvolţi toate însuşirile şi virtuţile tale fireşti
şi să te poţi aduna la altarul bisericuţelor tale pentru întărirea sufletului, ca
să biruiască năpăstuirile ce vin să te încerce.
    Vă aduc acum din partea lor, iubiţii mei, răspunsul frăţesc de mulţumire
pentru salutul ce li l-am dus din partea voastră. Ei se simt una cu noi, precum
ne simţim noi cu ei, In vinele lor curge acelaşi sânge, de pe buzele lor sboară
cuvintele aceluiaşi dulce graiu românesc, în piepturile lor inima bate la fel
cu a noastră. Ne-au dat asigurarea că atunci când va batţ ceasul ne vor întind
şi ei mână de ajutor.
    Numai două momente mai grăitoare vreau să desprind din lucrarea noastră
de propoveduire creştină şi românească pe acele meleaguri, spre a vi le înfă-
ţişa acum, iubiţii mei. Aflându-ne în acele locuri am ţinut de datoria noastră
să ne ducem la mormântul unui mare mitropolit al Basarabiei Gavril Bănu-
lescu, fiu al Ardealului din părţile Bistriţei, care acum un veac şi mai bine,
pe când Basarabia a căzut prima dată sub jugul rusesc, şi a lăsat locurile de
7°o
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
naştere şi s’a dus să stea lângă sufletul poporului basarabean pentru a-1 întări
şi mângâia în încercarea sa. Ne-am închinat la mormântul lui şi i-am dus
cuvânt de recunoştinţă pentru credinţa lui cea mare şi pentru dragostea de
fraţii năpăstuiţi, care l-a făcut să se ducă să împărtăşească soarta lor. Din
mormântul lui dela mănăstirea Căpriana, de pe malul Nistrului, străjueşte
în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor drepturile şi hotarele dinspre Răsărit
ale neamului nostru.
    Din Basarabia am trecut şi dincolo de Nistru, la fraţii români de acolo»
cari de 24 ani n’au mai auzit slujba dumnezeiască. Bisericile sunt sau dărâ-
mate la pământ sau prefăcute în grajduri, magazii şi localuri de petreceri.
Dar şi sub această grea şi îndelungată prigoană, poporul şi-a păstrat în taini-
ţele sufletului întreaga credinţă în Dumnezeu. S’au rugat oamenii în casele
lor, înlăuntrul sufletului, şi Dumnezeu i-a ascultat, aducând mai curând
decât se putea aştepta timpul în care îl pot mărturisi iarăşi deschis şi fără
teamă.
    Am sfinţit dincolo de Nistru cea dintâi biserică reclădită după alungarea
bolşevicilor. E biserica din Sucleia, sat curat românesc de vreo mie de fa-
milii, aşezat lângă Nistru, la câţiva kilometri spre miazăzi dela oraşul Tiraspol.
Am auzit cu acest prilej cum s’a păstrat credinţa pe altarul sufletului popo-
rului ca o putere mai presus de lume, ce nu poate fi sdrobită de nimic. A aler-
gat la această sărbătoare toată lumea din satele din jur câtă a putut afla despre
praznicul ce avea să se întâmple. Cu lacrimi pe obraji au urmărit credincioşii
tot timpul această sfântă liturghie, cea dintâi pe care o auzeau după 24 de ani.
A fost o adevărată cutremurare religioasă. Parcă ieşise biserica primelor vea-
curi din catacombe, din ascunzătorile ei, de sub pământ. Se îngrămădeau
toţi să se atingă de vestmintele arhiereşti, să sărute crucea, Evanghelia.
    După Sf. Liturghie le-am slujit un parastas pentru toţi morţii lor. A fost
o mulţumire de nedescris. Câţi morţi scumpi n’au avut într’un sfert de veac,
câte rudenii ucise de regimul de prigoană al bolşevismului, fără să fi avut
măcar mângâierea de-a face prin preot o slujbă de pomenire pentru ei ? Şi
acum toată dorinţa lor se stâmpăra. Nu voiu uita nici când icoana acestor su-
flete de credincioşi cari-ş' primeau însfârşit hrana după care atâta au flămânzit.
    Şi ne-am zis văzându-i: Când te vei întoarce acasă spune credincioşilor
din Ardeal că prin nimic nu poate fi mulţumit sufletul omului şi al po-
porului ca prin credinţă. Spune tuturor fiilor Bisericii din Ardeal să-şi întă-
rească credinţa, să-şi încălzească şi mai mult rugăciunea de mulţumită cătră
Dumnezeu că i-a ferit de asemenea încercări, să-şi învioreze iubirea faţă de
Dumnezeu şi de aprpapele, căci acestea formează chiagul care leagă pe om
de om, într’o frăţie ce nu poate fi biruită de nicio dureie.
    După asemenea bucurii duhovniceşti, după ce preoţii noştri au botezat
sute de copii rămaşi neîncreştinaţi sub stăpânirea păgână, ne-am întors la
Chişinău, unde făcusem cea dintâi sfântă liturghie în ziua sosirii noastre
acolo, în catedrala cea mare, căria i-au dat foc bolşevicii la retragerea lor.
Intre zidurile ei afumate şi sub cupola prin care se vedea cerul, am cuvântat
cu multă mişcare a inimii poporului adunat în mare număr. P. S. Episcop
ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU
7°
Efrem de acolo, acum când eram gata de plecare spre casă, ne-a dăruit, ca
o amintire pentru călătoria şi lucrarea noastră in Basarabia, o prea frumoasă
icoană a Maicii Domnului. Ei o numesc « Maica tuturor celor scârbiţi *,
căci ochii ei sunt plini de lacrimi pentru suferinţele şi pentru păcatele oame-
nilor. In cântări şi rugăciuni ea a fost dusă la gară, iar ajungând in Sibiu a
fost adusă cu aceeaşi cinstire în catedrala noastră. Ea va sta aci ca o amintire
a suferinţelor prin cari au trecut fraţii noştri basarabeni şi a drumului pe care
plini de dragoste l-am făcut îndată după desrobirea lor la ei.
    Mai amintesc că am dus cu noi de aici din Sibiu, un vagon plin cu cărţi,
cărţi de rugăciuni şi alte cărţi de zidire sufletească dintre cari unele ne-au
fost încredinţate spre a le împărţi din partea societăţii noastre « Astra », apoi
mii de cruciuliţe şi iconiţe pe cari le-am împărţit peste tot locul. In cutree-
rările noastre am vizitat pretutindenea pe iubiţii noştri ostaşi răniţi prin spi-
tale. Unde am întâlnit pe drumuri regimente întregi de ostaşi, m’am oprit
la ei, le-am făcut rugăciuni, le-am cuvântat, le-am împărţit cărţi de rugă-
ciuni şi cruciuliţe în număr mare şi le-am împărtăşit binecuvântări ca să le
ajute bunul Dumnezeu în lupta lor.
    Deosebit de mare a fost bucuria mea de a fi întâlnit în ţinutul dela Nistru
pe viteazul nostru mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului, plin de
încredere în izbânda gândurilor măreţe şi a planurilor de fericire pentru
neamul românesc; iar la Comandamentul oştirei am alergat să duc binecu-
vântările Bisericii Generalilor noştri cari au comanda acolo la front. Dum-
nezeu să le ajute în lupta cea sfântă pentru Cruce şi Ţară 1
    Am ţinut să vă înfăţişez pe scurt, iubiţii mei, icoanele şi gândurile cu
cari ne-am întors din misiunea noastră. Eram dator să o fac pentru ca să vă
mulţumesc tot odată pentru rugăciunile cu cari ne-aţi însoţit voi, dragii mei,
ca drumul nostru să fie încununat cu cât mai frumoase izbânzi.
    Rog pe bunul Dumnezeu să facă să rodească în viaţa creştină a Basara-
biei sămânţa aruncată de noi cu dragoste. II rog să ajute întregului neam
românesc să vadă împlinindu-se cu un ceas mai de vreme dorinţa lui arză-
toare.
    Domnul este cu noi şi vrea să fie cu noi într’o ţară mare, care să se în-
tindă până unde răsună graiul nostru şi credinţa noastră străbună, în care
II vom lăuda în veacuri nesfârşite.
    Cu bucuria părintească de a mă fi întors cu bine acasă şi în mijlocul iubitei
mele turme credincioase, împărtăşindu-vă arhiereştile Mele binecuvântări,
am rămas.
    Sibiu, la 28 Septemvrie 1941,
    Al Vostru al tuturor de tot binele voitor Nicolae Arhiepiscop şi Mitropolit.
                                             Două mărturii
    Publicaţii mai jos două mărturii, dintre care întâia priveşte viaţa de
bravură şi moartea eroică a unui ofiţer iar a doua descrie intrarea în Odesa,
mărturii scrise de d-l Vasile Netea, care a participat la evenimentele descrise
consemnându-şi imediat şi la faţa locului impresiile şi observaţiile.
702
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
     Astfel, facem începutul publicării acelor mărturii autentice, atât de preţioase
pentru cunoaşterea felului în care sufletul românesc s'a manifestat în actualul
războiu. Revista aşteaptă cu tot interesul alte colaborări de acest fel, care pot
oferi garanţia autenticităţii şi expun fapte semnificative pentru cunoaşterea şi
preamărirea sufletului eroic al neamului.
f Colonelul Râul M. Halunga, un cavaler al ordinului «Mihai
                                                 Viteazul»
    L-am cunoscut abia acum şeaptesprezece zile. Era comandantul teribi-
lului Regiment io Vânători. înalt, svelt, robust, flegmatic şi optimist. O fire
din acelea care cuceresc imediat prin delicateţe şi seriozitate. Un colonel
cu o tinereţe de sublocotenent, energic şi generos, duios ca un părinte, aprig
ca un flăcău.
    Purta în ochi răsfrângerea limpede a undelor Bistriţei de pe meleagurile
natale, amintind, prin statură, bărbăţia Ceahlăului, la poalele căruia îşi pe-
trecuse copilăria. Un om de fier cu un surâs de înger. Cele câteva zile pe-
trecute la regimentul său, în calitate de reporter de războiu şi de misionar
al Diviziei a 15-a, au fost cele mai plăcute din toate cele trăite în campania
din Ucraina.
    Nimerisem într’un regiment care până în dimineaţa aceia de 12 August
1941, comandat de colonelul Halunga, se acoperise de glorie, atât la trecerea
Prutului şi a Nistrului, cât şi pe câmpiile Ucrainei, fiind citat de două ori
prin ordin de zi pentru bravura şi pentru avântul său.
    Fascinaţi de puternica personalitate a colonelului Halunga, toţi ofiţerii
şi ostaşii Regimentului 10 Vânători s’au străduit din răsputeri să fie printre
cei dintâi în apriga încleştare cu duşmanul nostru dela răsărit.
    Şi într’adevăr au fost. In zilele de 4—6 Iulie, au forţat trecerea Prutului
în regiunea Drănceni—Calcea, deschizând astfel calea întregului corp. In
tot timpul acestor zile şi nopţi de năprasnică sforţare, colonelul Halunga a
stat necontenit în linia întâi, conducând personal batalioanele şi inspirând
ostaşilor un curaj şi un elan care nu i-a mai părăsit în tot decursul campaniei.
Acelaşi regiment a făcut apoi siguranţa diviziei împotriva înaintării ruseşti
de pe valea Bucovăţului, sfărâmând în mod decisiv rezistenţele inamice dela
Ruseşti—Manoileşti spre Chişinău. Inamicul fiind înfrânt peste tot, Regi-
mentul 10 Vânători şi-a făcut apoi intrarea triumfătoare în oraşul Tighina
— în oraşul de garnizoană, pe care cu un an înainte îl părăsise în atât de tra-
gice condiţiuni. Umilinţele din 1940 fiind răzbunate, regimentul a trecut apoi
Nistrul, pentru a urmări pe inamic acasă la el, răspândind în întreaga Ucraină
faima vitejiei româneşti.
    Trecând Nistrul, Regimentul 10 Vânători a sfărâmat rezistenţele ruseşti
dela satul Şibta, respingând în trei zile şapte contraatacuri, deschizând for-
ţelor noastre drumul spre Odesa.
    înaintând fulgerător, armata română, după lupte grele, ajunge în regiunea
Odesei, unde inamicul opune o disperată şi îndârjită rezistenţă.
ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU
7°3
    In zilele dela 14—23 August, regimentul colonelului Halunga luptă întie
limanurile Adjalic şi Adjalischi, împotriva unor forţe mult superioare, izbu-
tind să le îmbrâncească în mare.
    Pretutindeni bravul colonel a veghiat asupra trupelor sale, îmbărbătân-
du-le prin exemplul său personal şi expunându-se fără teamă tuturor peri-
colelor. Apariţia sa în linia de luptă galvaniza totdeauna pe ostaşi.
    Imperturbabil, el scruta cu atenţie zarea când apăreau avioanele inamice,
fără a se ascunde la ivirea lor şi nici un obuz nu-1 făcea să se aplece la pă-
mânt. Mândru şi dispreţuitor, el le sfida prin calmul şi curajul său. Ostaşii
şi ofiţerii îl priveau ca pe o adevărată minune.
    Sute de obuze se spărseseră în jurul lui, fără ca vreunul să îndrăznească
a-1 atinge. Un nimb legendar începea să se ţeasă în jurul numelui său. Co-
lonelul Halunga era colonelul cel fără teamă, colonelul cu dar dela Dumnezeu
pentru a sfida moartea.
    La Bujalik, sub un puternic bombardament de artilerie, avea liniştea să-mi
vorbească despre poeziile lui Topârceanu şi să murmure cu glas rar strofele
din Cioara:
                        Câmpul alb ca un cearşaf,
                        Până ’n zări se desfăşoară;
                        Sus, pe-un stâlp de telegraf,
                        S’a oprit din zbor o cioară.
    Parcă-1 aud şi acum bătând cu un creion cadenţa versurilor.
    In jurul nostru urla moartea. Sufletul lui se legăna în ritmul poeziei...
    Făcuse războiul din 1916—1918 ca tânăr sublocotenent, brav şi atunci,
rănit de două ori, decorat pentru fapte de arme cu 1 Coroana României *.
    Pentru trecerea Prutului fusese decorat în această campanie cu Ordinul
« Mihai Viteazul *, gata fiind pentru alte izbânzi, pentru alte glorii. Se afla
în floarea vârstei. Avea abia 46 de ani. Brevetat al Şcoalei Superioare de Răz-
boiu, Colonelul Halunga era un ofiţer de elită, temeinic pregătit, curagios
şi demn.
    In ziua de 28 August, cea din urmă a vieţii sale, primise ordin pentru a
lua comanda unui sector ce fusese greu încercat în ultimele zile. înainte de
a-şi ocupa noul dispozitiv, însoţit de maiorul Alexandru Constantinescu,
de locot. Viorel Cugereanu şi de locot. Iacobescu Petre, a plecat să facă o
recunoaştere în zona ce trebuia depăşită.
    Erau orele 12. Soarele se oprise pentru un moment în culmea cerului.
In zare, peste crestele vinete, se zăreau fumurile dela Odesa. Inamicul se
afla la o distanţă de abia 3—4 km. . . Obuzele sale se sparg în faţa rândurilor
noastre. înaintarea e grea şi cu îndelungi opriri, forţate de focul viu al inami-
cului. Intre postul de comandă al sectorului şi între linia de luptă, nu se afla
decât creasta subţire a unei coline. Prin telefon, colonelul Halunga află că
situaţia la flancul stâng devine dificilă, fiind nevoie urgentă de o redresare.
Obuzele ruseşti curg în continuu. Fără a ţine seama de tragicele lor aver-
tismente colonelul Halunga şi odată cu el şi ceilalţi doi însoţitori, trece coama
7°4
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
colinei, îndreptându-se în grabă spre flancul ameninţat. Obuzele îl silesc
o clipă să-şi încetinească pasul.
    Pe locot. Cugereanu îl lasă lângă o moviliţă pentru a ţine drumul unui
agent de legătură. împreună cu maiorul Constantinescu îşi continuă înain-
tarea. Obuzele îi obligă să se oprească aproape un sfert de oră. Auzind însă
voci în dreapta unei porumbişti, fără a ţine seama de obuzele ce explodau
în preajma sa, intră în porumbişte pierzându-i-se astfel urma. Timp de o ju-
mătate de oră nu se mai vede deloc. Obuzele îşi continuă hora macabră.
Un subofiţer, trimis dela o baterie de artilerie pentru a-i da de urmă, se în-
toarce fără a-1 fi găsit.
    In aceeaşi clipă se aude însă ţipătul de durere al locot. Cugereanu. Un
obuz îi sfărâmase piciorul drept. Brancardierii aleargă să-l ridice şi îl por-
nesc încet cu căruciorul sanitar. Din porumbişte apare atunci un soldat stri-
gând: «Domnul colonel e morţi E mort domnul colonel Halunga *. Un
obuz exploadase în preajma lui, la o foarte mică distanţă, schijele sfărâmân-
du-i ţeasta capului, toracele şi genunchii. Corpul însângerat al bravului co-
lonel e ridicat apoi într’o foaie de cort şi dus în satul Bujalik, la postul de
comandă al regimentului, pe care îl părăsise cu trei ore mai înainte.
    Vestea cade ca un trăznet. Toţi ofiţerii diviziei vin şi se închină în faţă
rămăşiţelor viteazului dispărut. Ofiţerii şi ostaşii săi nu-şi pot stăpâni lacri-
mile. Un astfel de comandant nu mai avuseseră niciodată. Ii părăsise un
suflet mare.
    Bujalik, 29 August 1941.
                                         Cum am intrat în Odesa !
    Să aibă zeiţa istoriei preferinţă pentru anumite date, pentru anumite
cifre calendaristice ?
    Pentru numărul 16, de pildă.
    In victorioasele campanii ale lui Mihai Viteazul, ale cărui ţeluri naţionale
călăuzesc de trei veacuri şi mai bine aspiraţiile nesmintite ale istoriei noastre,
numărul acesta apare în fruntea câtorva dintre cele mai remarcabile izbândiri.
Intr’o zi de 16 Ianuarie — 1595 —au fost stropşiţi Tătarii în sat la Stăneşti;
în acelaşi an, în ziua de 16 Martie, a fost distrusă Cetatea Silistrei, în care se
adăpostise Capigi-Başa ce venise să aşeze Domn la Târgovişte pe un anume
Ştefan; câteva luni mai târziu, după fulgerătoarea biruinţă dela Călugăreni,
tot într’o zi de 16, Octomvrie acum, Sinan Paşa, care profitase de retragerea
lui Mihai spre munţi, ocupând Târgoviştea, îşi începu fuga din acest oraş
spre Giurgiu, urmărit în deaproape de trăznetele deslânţuite ale neînvin-
sului Voievod. Şi, în sfârşit, tot o zi de 16, — Octomvrie 1599 —a fost mar-
tora deschiderii campaniei pentru cucerirea Ardealului, « pohta ce am pohtit >,
săvârşindu-se atunci întâia oară visul biruitor al Românismului.
    In campania desrobitoare a zilelor noastre, purtată de Mareşalul Ion
Antonescu, la capătul căreia fapta Marelui Mihai va străluci iarăşi în scânteerea
                acte şi Mărturii din războiul nostru                     705
biruinţei totale, numărul 16 apare din nou pentru a eterniza două din cele
mai răsunătoare victorii” româneşti: 16 Iulie 1941: Cucerirea Chişinăului ;
16 Octomvrie 1941: Triumful dela Odesa!                                .
    Are zeiţa preferinţă şi pentru ore ?
    Şi la 16 Iulie şi la 16 Octomvrie orele au fost aceleaşi: 12,30.
                                       m
                                    m m
    In dimineaţa zilei de 16 Octomvrie, la orele 8, ne aflam —eu şi cu foto-
graful Tomescu Gheorghe — în satul Ioseftal, la postul de comandă al Di-
viziei a Vl-a, pentru a ni se da un însoţitor şi o maşină care să ne conducă
la cota 683, spre a fotografia cele 14 tancuri sovietice ce fuseseră distruse
abia cu câteva zile mai înainte de către ostaşii diviziei comandată de gene-
ralul Davidescu.
    Maşina ne fusese făgăduită în seara trecută. Acum însă, maiorul Zăgă-
nescu, şeful Biroului 2, pe figura căruia înflorise un luminos zâmbet de feri-
cire, ne anunţă că nu ne va mai putea da maşina promisă, deoarece toate
maşinile sunt ocupate: întreaga divizie era pe punctul de a părăsi Ioseftalul.
    Ce se întâmplase ?
    In timpul nopţii, copleşit de năprasnica noastră presiune, şi de necon-
tenitele noastre atacuri care nu i-au dat o singură zi de odihnă, inamicul,
descurajat şi sleit de puteri, fusese alungat din puternica sa poziţie dela Dalnic
alergând, sub ocrotirea nopţii, spre vasele din portul Odesei.
    «E nădejde—ne mărturiseşte d. Maior Zăgănescu—ca până la orele
12 trupele noastre să fie deja în Odesa *.
    La auzul acestei veşti, care a dat aripi tuturor gândurilor noastre, renun-
ţăm la maşină şi ne aruncăm grabnic în prima căruţă pentru a alerga spre locul
marei victorii.
    Era o dimineaţă de toamnă răcoroasă şi învăluită cu o perdea subţire de nori.
Un început de brumă aţgintie sclipea pe miriştile mohorîte. Căruţa — sboară
ca o nălucă. Trecem în fugă pe lângă postul înaintat de comandă al diviziei,
unde colonelul Scurtu se afla gata de plecare, şi în curând ajungem Regi-
mentul 10 Dorobanţi, comandat de Lt. colonelul Frunzetti Gheorghe. Figu-
rile tuturor ofiţerilor şi ostaşilor strălucesc de o neîntrecută bucurie. In faţa
noastră se află întărituriie dela Dalnic. Peste câteva minute, trecând peste
trei şanţuri anticar şi peste trei rânduri de reţele ghimpate, ajungem la po-
ziţia ce fusese apărată de Ruşi cu atâta dârzenie şi cu atâtea nepăsătoare
pierderi.
    Cuiburile morţii — de unde abia cu câteva ore mai înainte tunurile ina-
mice bubuiau fioroase — sunt acum neputincioase şi pustii. Pretutindeni
tăcere, nicio mişcare, nici un foc de armă. O tăcere lugubră însă, dureroasă,
în care zărim zeci de cadavre ruseşti, lăsate în putrefacţie, pe care Ruşii nici
n’au mai avut timpul să le îngroape. Scârbit, Locot. colonelul Frunzetti
dă ordin imediat plotonului de jandarmi să le acopere cu pământ. Răscolim
cu piciorul mormanele de imprimate găsite pe marginea amplasamentelor.
Simt milioanele de manifeste din care aviaţia inamică răspândea zilnic de-
                                                                         15
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
706
asupra rândurilor noastre. îmi adun câteva pentru colecţia de amintiri din
războiu —«Voi, ostaşi români, voi nu veţi vedea Odesa * afirma unul din
aceste manifeste nătângi. Soldaţii râd. «Nu veţi vedea Odesa»—şi noi
o vedem.                                                               '
    « Acasă, acasă, acasă — întoarceţi-vă acasă la mamele, femeile şi copiii
voştri I Terminaţi cu războiul 1 » —ne îndeamnă un alt manifest —« Fami-
liile voastre suferă de frig şi de foame, iar voi sunteţi siliţi să muriţi în stepele
Ucrainei Sovietice *.
    Oare pe unde o fi acum acest generos şi desinteresat povăţuitor ?
    Dar el n’a fost singurul. Iată ce ne sfătuia un altul: « Predaţi-vă prizonieri l
Vă vom întâmpina ca pe fraţi şi după războiu vă veţi întoarce în patrie sănă-
toşi şi veseli. Veniţi câte unul, câte trei, veniţi cu plotonul, cu compania 1 *.
Mai sus n’a îndrăznit să se gândească. Ne gândim însă noi. Iată, tovarăşe,
dăm curs invitaţiei tale. Venim cu regimentul, venim cu toată divizia I Dar
unde eşti, tovarăşe, să ne faci onorurile promise?...
    Pe sus, trec nervoase avioanele noastre. Se duc să urmărească inamicul
pe mare. Coloanele regimentului de dorobanţi înaintează cu repeziciune şi
prudenţă. Din când în când, se aude explozia violentă a câte unei mine ascunsă
în iarbă. Odesa îşi cere ultimele jertfe.
    In pas viu, după ce depăşim şi ultimele întărituri ale Dalnicului — un
brâu lung de obstacole din lemn de stejar şi de fier —ajungem la movila 45,
unde fusese postul de comandă al inamicului. Bine camuflat şi adânc adă-
postit în pământ, comandamentul acesta fusese totuşi grav atins în mai multe
rânduri de către bombele aviaţiei noastre. Luăm masa din picioare, privind,
între timp, câmpul veşted ce ne desparte de Odesa. Mai avem abia câţiva
kilometri. Ultimii. Peste o oră, două nu vor mai exista nici ei. Pe lângă noi
trec nesfârşite coloane de prizonieri, îmbrăcaţi în lungi mantale pământii,
privindu-ne cu ochi miraţi şi paşnici. Ii urmăresc cu atenţie. In privirile şi
pe chipurile lor n’am cetit nicio ţâşnire de ură. Toţi par mulţumiţi şi înseni-
naţi că au scăpat din iadul mistuitor al frontului. Printre ei sunt mulţi basa-
rabeni, care abia acum s’au putut preda.
    Ceasul arată ora 1.38. In faţa noastră se vede Odesa. Fumuri înalte se
ridică spre cer. Sunt semnele incendiilor rămase în urma bolşevicilor. Gră-
bim pasul. In curând însă ne despărţim de lt.-colonelul Frunzetti. Regimentul
său are o anumită misiune pe care noi o putem depăşi. Ne grăbim dar. Odesa
ne fascinează. Pe şoseaua din dreapta noastră se văd alergând nenumărate
maşini, motociclete, camioane. Şoseaua e plină de dorobanţii Mareşalului
Antonescu. înaintează eroii. Dăm bici cailor noştri şi izbutim să ne deschi-
dem drum în fruntea lanţului de trăgători cire în valuri compacte se îndreaptă
spre Odesa. Baionetele sclipesc în soare şi chiote bărbăteşti răsună din sute
de piepturi.
    înainte încă un trap, şi, însfârşit, la orele 16, ajungem la gara de Sud-
Vest a Odesei: Zastava. Am intrat în Odesa 1
    Trecând pe lângă coloanele Regimentului 35 Infanterie, care se grăbeau
şi ele să pătrundă în oraş, depăşim calea ferată, unde întâlnim două bata-
ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU
707
lioane dintr’un regiment de dorobanţi, comandat de colonelul Teodorescu
Constantin, care intraseră în oraş încă dela orele 12.30. Urmărind energic
pe inamicul care se retrăgea apărându-se cu îndârjire, dorobanţii săi, vitejii
plutaşi ai Bistriţei dela Piatra Neamţ, au ocupat cu repeziciune gara Zastava
şi cartierele vestice ale oraşului, care toate erau puternic întărite, punând
imediat stăpânire pe obiectivele fixate. Timp de aproape trei ore, regimentul
acesta de dorobanţi e singurul stăpân pe partea vestică a Odesei, Batalionul I
de sub comanda maiorului Proşcănescu ocupând şi staţiunea Sangeron de pe
malul mării. Tocmai în momentul când ajungeam noi printre ostaşii acestui
regiment, care cu atâta dispreţ de moarte a sfidat rezistenţa inamică, vedem
sosind în fuga maşinii pe maiorul Strepper, ofiţer de stat major german,
venit să prezinte felicitări trupelor care intraseră în Odesa.
    Prezentându-ne imediat viteazului colonel, care tocmai se pregătea să
intre în oraş spre a ocupa sectorul fixat de comandamentul diviziei, îi cerem
voie să-l însoţim în această glorioasă înaintare.
    Seara începea să-şi ţeasă perdeaua de întuneric. începem înaintarea. Co-
lonelul Teodorescu, însoţit de căpitanul Ionescu care controlează mereu
harta, merge în fruntea regimentului. In porţile caselor apar grupuri de civili,
bărbaţi şi femei, mai ales femei, care ne aclamă entuziast.
    t Hura rumanştii I > — se strigă din loc în loc. « Vivat Rumanski I ».
Unele femei ne oferă căni cu ceai iar bărbaţii. . . vodcă.
    înaintând pe străzile Odesei suntem întâmpinaţi de un scânteetor luceafăr
de seară, proaspăt răsărit din valurile mării, aducând ochilor noştri o lumină
vie şi dulce. In curând mii de stele ne luminează înaintarea.
    Seară înstelată — seară pentru viteji 1 Căutăm strada Vingrad. Acolo
trebue să poposim. Doi civili se oferă să ne conducă. Străzile Odesei sunt
largi şi drepte, împodobite pe margini cu plantaţii de salcâmi, de tei şi de
arţari. întunericul serii ne împiedică de a vedea mai în deaproape oraşul.
Deocamdată trebue să ne luptăm din greu cu o nesfârşită serie de baricade,
înalte de câte cinci metri, alcătuite din bârne groase de stejari şi din sute
de saci de nisip, care barează toate intrările străzilor. Ruşii se pregătiseră
într’adevăr pentru o bătălie în care ar fi urmat să apere stradă cu stradă.
In sfârşit, după aproape două ore de marş, ajungem în strada Vingrad, unde
poposim pentru noapte.
    Ostaşii Batalionului al III-lea trec însă la acţiunea de curăţire. Paza bună
nu trebue uitată. De altfel în oraş e linişte deplină.
    Dormim la ucraineanul Rudenka Mihail, care, pentru a doua zi, ni se
oferă de călăuză pentru cunoaşterea oraşului.
    Am intrat în Odesa 1
                                                              Vasile Netea
                                                                                       15'
                      REVISTA REVISTELOR
STREINE
                    ANTITEZA KIEV—MOSCOVA
             Volk im Osten — Anul 2 — Caietul 9 — Iulie 1941
    D. Nikolaus Kowalewski arată, în articolul său Ukraine, befreites Land, că
ar fi superficial să se susţină că între Ukraina şi Rusia ar exista numai con-
traste politice şi economice şi că numai acestea ar constitui cauza conflictelor
nesfârşite dintre Ucrainieni şi Ruşi.
    Poporul ucrainian nu s’a integrat niciodată în « comunitatea slavă », având
o puternică tradiţie germanică încă din timpul primei sale dinastii. Astfel se
explică faptul că, după ce în tot cursul existenţei imperiului ţarist conducătorii
ucrainieni au respins categoric teoriile panslaviste, în timpul războiului mon-
dial Ucraina a fost de partea Germaniei.
    Argumentele panslaviste, la care Stalin şi Molotov au recurs în ceasul al
doisprezecelea al regimului sovietic, au rămas în Ucraina fără niciun efect.
Aceasta pentru motivul că între cele două popoare există atâtea mari deosebiri
spirituale, orice apropiere fiind imposibilă.
    Ruşii au o mentalitate nihilistă, evidentă atât în operele geniale ale lui
Puşchin, Lermontov sau Gonciarov cât şi în personajele tragice ale lui Do-
stoiewski sau în ideile anarhice ale lui Tolstoi.
    Dimpotrivă, poporul ucrainian are însuşiri constructive, o mentalitate
pozitivă, care îşi găseşte expresia perfectă în folklorul său.
    Ucrainienii sunt activi, în timp ce Ruşii se apropie prin pasivitatea lor
de fatalismul asiatic.
                 AGENDA LUI STEPHAN LUDWIG ROTH
                 Archiv des Vereins fur Siebenbiirgische Landeskunde — Volumul jo — Caetul I
                                                Sibiu —1941
    D. G. Brandsch dă publicităţii părţile principale ale agendei religioase
întocmită de marele predicator sas Stephan Ludwig Roth între anii 1835
şi 1848, agendă aflată în posesia bibliotecii liceului german din Braşov.
    In acest chip, cele trei volume editate de Karl Reinerth sub titlul Stephan
Ludivig Roth als Prediger capătă acum o preţioasă întregire. In timp ce volu-
mele acestea înfăţişează pe teologul teoretician Roth, agenda ne familiarizează
cu teologia practică a lui Roth.
REVISTA REVISTELOR
709
    Din această agendă Roth apare ca un preot conştiincios, în continuă cău-
tare a celei mai potrivite forme pentru slujba divină, studiind cu pietate tex-
tele vechi, dar îmbrăcându-Ie totdeauna într’o haină nouă, vibrând de cre-
dinţă în toate cuvântările sale rostite la botezuri, cununii, confirmări şi împăr-
tăşiri. Sau notând * ordinea clopotelor » în parohia sa, pentru tot cursul anului
şi aceasta cu aceeaşi grijă cu care adună din diferite părţi melodiile şi cântările
pentru liturghie sau îşi pregăteşte textele pentru instruirea candidaţilor Ia
confirmare.
               PORTRETUL LUI JAN VAN EYCK DIN MUZEUL BRUCKENTHAL
               Volk im Osten — Anul 2 — Caietul 9 — Iulie 1941
   In această revistă germană care apare la Bucureşti sub conducerea d-lui
Andreas Schmidt, d. Herman Roth face o descriere amănunţită a portretului
lui Jan van Eyck din Muzeul Bruckenthal din Sibiu, integrând totodată pe
pictorul flamand în ansamblul general al epocii sale.
   Un amănunt interesant: cumpărat de Baronul Bruckenthal drept o operă
a lui Albrecht Dttrer, tabloul a fost identificat abia în 1894 —deci după un
secol şi jumătate — de către Theodor von Frimmel.
ROMÂNEŞTI
                       DESPRE SPIRITUL GERMAN
                       Gândirea — Anul XX — Nr. 9 — Noemvrie 1941
   Număr închinat lămuririi complexităţii spiritului german, prin cuvântul
a doi din reprezentanţii săi autorizaţi de azi şi prin reproducerea cuvântărilor
româneşti care ş’au rostit la sărbătorirea d- ui prof. E. Gamillscheg. Desprin-
dem din studiul d-lui Franz Koch, — profesor de istoria literaturii germane
moderne la Universitatea din Berlin şi unul din cei mai apreciaţi cercetători
literari în spiritul Germaniei naţional-socialiste — această caracterizare a uneia
din multiplele polarităţi ale sufletului gei man în literatură:
   « Mod eroic şi mod ţărănesc, ele străbat ca nişte curente ereditare, de-a-lun*
gul veacurilor, unindu-se necontenit şi iarăşi necontenit despărţindu-se, —
mod eroic şi mod ţărănesc, luate în sensul cel mai larg al cuvântului. Căci
pe linia modului ţărănesc va trebui căutat omul apropiat de natură, omul
legat de ea, astfel că, în cele din urmă, cei doi poli apar faţă în faţă ca natură
şi spirit, ca idealism şi naturalism. Cui nu-i vine oare în minte marea dualitate
de pe culmea clasicismului german, contrastul, uzat până la banalizare, dintre
Goethe şi Schiller, unul realist şi cellalt idealist ? Si totuşi sub astfel de gene-
ralizări se ascunde adâncul adevăr al polarităţilor sufletului german, care, în
cazul de faţă, a ajuns la cea mai înaltă formă de desvoltare. Că lui Schiller
nu i-ar fi reuşit niciodată să scrie o poezie ca « Ober allen Wipfeln ist Ruh »,
e absolut sigur, după cum, invers, Goethe a putut afirma că tragedia ar fi
7io
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
în stare să-I nimicească. Vedem acum mai lămurit decât înainte legătura lui
nemijlocită cu locul de baştină, cu formele vieţii ţă ăne ti, în timp ce Schiller
ne apare purtat de acel curent ereditar, care duce dela cântul eroic îmbibat
de tragism, peste Gryphius, la crearea nouii tragedii germane. Ce deose-
beşte oare * Iphigenia » lui Goethe, această neîndoielnică tragedie plină de
mişcare pasională, de « Maria Stuart » a lui Schiller, care după natura ei lăun-
tric ă, ce urmează cealaltă lege de creaţie, e mai tare decât însuşi creatorul ei ?
Aci, în opera lui Schiller, e refugiul « din hotarele simţurilor în libertatea
gândurilor *, prin care eroina se transformă formal într’o altă fiinţă; dincolo,
în «Iphigenia», credinţa nestrămutată în firea ei proprii, care, în decursul
acţiunii, se desvălue cu mai multă puritate şi adevărf Fireşte, cei doi mari
plăsmuitori nu sunt numai simple scheme şi tipuri de viaţă, ci oameni cu
contradicţiile lor, dar cari, în desvoltarea istorică a sufletului german în tota-
litatea lui, întrupează în chip strălucit un moment exemplar de polaritate.
Cetiţi schimbul de scrisori dintre Goe he şi Schiller cu ochii şi urechile
deschise şi veţi vedea cum luminează şi veţi auzi cum pârâie scânteile dintre
ce’ doi poli, ce se înalţă faţă în faţă până la maximum de realizare.
     Dacă privim, dimpotrivă, figuri ca Holderlin şi Kleist, descoperim cum
tensiunile, care dincolo se întrupau, ca să zicem aşa, în existenţe separate,
aici vor să fie înfrânte de puterea unei singure personalităţi. Ei sunt marii
singurateci, cari, sub apăsarea propriei lor soarte, trăiesc întreaga fire ger-
mană în forma ei cea mai desăvârşită şi mai rotunjită, dar se distrug tocmai
prin contrastele fără măsură, ce culminează în ei *.
                 UN SECOL DELA APARIŢIA PRIMEI NOASTRE REVISTE ISTORICE
                 Arhiva Românească — Tomul VI — 1941
    Revista editată de Fundaţia Culturală Mihail Kogălniceanu publică în
ultimul ei tom—al şaselea —o searră de studii şi articole în legătură cu
Mihail Kogălniceanu, dela a cărui moarte s’au împlinit anul acesta cinzeci
de ani. Dar tot anul acesta s’a împlinit şi un secol dela apariţia primei noastre
reviste istorice: Arhiva Românească, fapt pe care urmaşii au mulţumirea de
a-1 aminti în paginile ce continuă înseşi revista lui Mihail Kogălniceanu.
    D. Profesor N. Cartojan se ocupă de motivul pentru care Kogălniceanu
a scos Arhiva Românească: lipsa izvoarelor istorice (care-1 împiedeca să-şi
continue lucrările sale), fiind convins că numai ţinându-se de «obiceiurile
strămoşeşti, atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări * şi deci legându-ne
de istoria şi limba noastră, neamul nostru va propăşi. « Istoria românească
mai ales să ne fie cartea de căpetenie, să ne fie paladiul naţionalităţii noastre •
spunea marele istoric. D. Cartojan analizează, apoi, cuprinsul celor două
tomuri ale revistei (al doilea apărut abia la finele anului 1845, între timp
Kogălniceanu ocupând catedra de istorie naţională la Academia Mihăileană,
scoţând Propăşirea, suprimată de cenzură şi el însuşi fiind închis la Mănă-
stirea Râşca). Iniţiativa din Moldova este continuată de Bălcescu şi Laurian
în Muntenia, prin Magazinul Istoric pentru Dac'a.
REVISTA REVISTELOR
7H
                      APRECIERI GERMANE DESPRE MUZICA NOASTRĂ
                      Ţara — Anul I — Nr. 45 — l<)4r
    Ziarul dela Sibiu publică, în traducere, un articol al d-lui Siegfried Kallen-
der publicat în revista Deutschlands Erneuerung din MQnchen. Cităm:
    « Cu toată diferenţa de structură, socială, economică şi culturală, dintre
ţările Apusului şi România, impresia generală despre cultura românească de
astăzi este neobişnuit de puternică, pentrucă această cultură oferă o multi-
plicitate de forme creatoare şi în permanentă efervescenţă, care nu lasă loc
nici unei influenţe stânjenitoare şi primejdioasă ».
    « Muzica populară românească — de care autorul se ocupă în special —
este — spune domnia-sa — de origină străveche şi sintetizează în ea elemente
trace, ilirice poate chiar elene, la care s’au adăugat apoi în decursul istoriei
influenţe bizantine şi slave, fără ca prin aceasta să fi suferit vreo ştirbire esen-
ţială caracterul autohton al cântecului şi dansului românesc, în care se afirmă
totdeauna o trăsătură etică-lirică fundamentală, căreea o expresivitate şi un
colorit special, atât ca ritm,cât şi ca structură, îi dă apreciatul specific naţional».
    In România există un sentiment deosebit de intim pentru fenomenele
naturii; frunzele pomilor, florilor, poienile înflorate sunt elemente implicate
simbolic în sfera sentimentelor umane. Atitudinea etică a Românului, chiar
din punct de vedere social şi politic, este într’o măsură muR mai mare lirică
decât eroică şi acelaşi caracter îl are şi muzica şi ea se manifestă cel mai auten-
tic, atunci când este vorba de un cântec colectiv. Muzica românească este
caracteristică prin nota ei melancolică şi plină de patos, care provine din
precumpănirea gamei minore şi care se vădeşte cel mai impresionant în doină —
pe care autorul o caracterizează, după Stan Golestan, ca « dorul după o fericire
necunoscută ».
    La sfârşit autorul prezintă sumar muzica românească cultă, citând printre
reprezentanţii ei de frunte pe d-nii George Enescu, Stan Golestan, Paul
Constantinescu, Alessandrescu, Mihalovici şi Dinu Lipatti.
                     CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ A TRANSNISTRIENILOR
                     Dacia — Anul I — Nr. 5 —1941
    D. Alex. N. Smochină publică un articol despre Moldova de dincolo de
Nistru, în care se arată legăturile istorice şi economice dintre Transnistrieni
şi Moldova, din vechile timpuri şi până în prezent.
    Cităm următoarea spovedanie, atât de semnificativă. Când, în 1918,
Basarabenii au hotărîtsăse alipească la patria mamă, Transnistrienii au pornit
din satele Tor către Chişinău ca să se unească şi ei odată cu aceştia. Delegatul
lor, ţăranul Jalbă, a întrebat Sfatul Ţârii din Chişinău: «Dar eu vă întreb,
fraţilor care sunteţi Moldoveni, cum ne lăsaţi pe noi Moldovenii, cei care
suntem rupţi din această Basarabie, să trăim pe celălalt mal al Nistrului ?
Noi rămânem ca şoarecii în gura motanului 1 Dar să ştiţi că de ne veţi uita,
noi vom săpa malul Nistrului şi vom îndrepta apa dincolo de pământul nostru»
căci mai bine să-şi schimbe râul mersul decât să rămânem noi depărtaţi unii
de alţii *.
712
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
                         ARHEOLOGIA BASARABIEI
                         Cetatea Moldovei — Anul II — Nr. 13 — Octomvrie 1941
    Intr’un studiu cu titlul de mai sus, d. Radu Vulpe se ocupă de stadiul
actual al activităţii arheologice in Moldova de Răsărit, arătând rezultatele
săpăturilor metodice conduse la Cetatea Albă, in ruinele străvechii cetăţi
milenare Tyras, de către d. Profesor Paul Nicorescu, sau investigaţiile d-lor
I. G. Botez, C. Ambrojevici şi N. N. Moroşan dela Universităţile din Iaşi
şi Cernăuţi, executate în staţiunile paleolitice pe văile mijlocii ale Nistrului
şi Prutului. Alături de aceste contribuţii româneşti s’au mai făcut cercetări
şi de către învăţatul E. von Stern, între 1900 şi 1912, cercetări însă mai mult
cu caracter preliminar.
    Cu toate că activitatea arheologică este relativ redusă în Basarabia, desco-
peririle de până acum pot arunca o oarecare lumină din care reiese că epocile
paleolitică şi neolitică sunt bogat reprezentate în arheologia Basarabiei şi că
aşezările neolitice din stânga şi dreapta Prutului sunt analoage, cultura dela
Petreni (unde în 1906 a făcut săpături E. von Stern) corespunzând întru
totul fazei cucuteneine B, cultură ce se caracterizează printr’o ceramică împo-
dobită cu motive pictate într’un stil rafinat (combinaţii de spirale evoluate,
figuri umane şi therimorfe schematizate).
    « Civilizaţia cucuteniană, una din cele mai frumoase care au existat în
Europa neolitică, poate fi considerată ca o producţie spirituală a Moldovei,
fiindcă centrul ariei sale de evoluţie şi de răspândire coincide aproximativ
cu întinderea ţării lui Ştefan cel Mare... Civilizaţia caracterizată prin această
ceramică prezintă forme atât de omogene, pretutindeni din Carpaţi până
dincolo de Nistru, încât se poate vorbi fără greş şi de o mare unitate etnogra-
fică a oamenilor cari au creat-o şi au desvoltat-o şi cari au dat Moldovei,
de sigur, cea mai veche epocă de strălucire ».
    D. Radu Vulpe trasează, apoi, seria năvălirilor în părţile noastre tracice:
Cimmerii, « probabil bune rude cu Tracii » şi care-şi întindeau stăpânirea
în stepele ucrainiene năvălesc şi în Basarabia (tezaurul dela Borodino, judeţul
Cetatea Albă); apoi, după ei, Sciţii, cari au dispărut în masa populaţiei trace
supuse. După potolirea invaziilor scitice, apar Grecii, cari vin să întreţie legă-
turi comerciale cu localnicii Geţi şi Sciţi. In secolul al VlI-lea înainte de Chr.,
Miletul trimite o,seamă de colonişti, cari întemeiază, pe locul Cetăţii Albe de
astăzi, oraşul Tyras. Această cetate, ionică împreună cu altele tot ionice, ca
Olbia, la gura Bugului, şi Histria în Dobrogea, a fost un însemnat centru
pentru răspândirea culturii greceşti în lumea getică a Moldovei. Autorul îşi
încheie studiul cu consideraţii asupra vieţii daco-romane în Moldova, sub-
liniind necesitatea continuării săpăturilor.
                                      SITUAŢIA BANATULUI
Revista Ivst. Social Banat-Crişana — Anul VIII — Nr. Ianuarie-Aprilie 1941
    D. Dr. Cornel Grofşorean continuă expunerea sa asupra situaţiei politice
şi culturale a minorităţilor din România, întrebuinţând, în primul rând,
metoda de a folosi înseşi izvoarele minoritare. Pentru a arăta situaţia acestor
REVISTA REVISTELOR
713
minorităţi din Ardeal şi Banat dela 1927 la 1930, d-sa reproduce o seamă
de articole, ştiri, studii, hărţi din presa minoritară, acestea fiind suficiente,
prin implicaţiile, recunoaşterile directe şi prin contradicţiile lor, de a dovedi
dreptatea cauzei şi metodelor româneşti faţă de atitudinile şi meşteşugurile
maghiare şi sârbeşti.
    Despre cultura şi istoria unor regiuni din Banat publică diferite articole
d-nii V. Birou, N. Ursu, E. Botiş, Gh. Atanasiu, Iosif Jivan şi preoţii Buracu
şi Şora. Mai cu seamă Valea Almajului este cercetată în această publicaţie
sociologică, model de conştiinţă ştiinţifică a unei provincii româneşti.
                   O SUTĂ DE ANI DELA NAŞTEREA LUI IOSIF VULCAN
                   Familia — Anul 76 — Seria a IV-a — Nr. 4-5 — 1941
    Revista lunară de cultură Familia, publicată acum la Bucureşti, în urma
cedării Orăzii, închină ultimul număr lui Iosif Vulcan, fundatorul acestei
reviste la 1865. Articole şi omagii de C. Rădulescu-Motru, Gh. Popp, Ale-
xandru Hodoş, Victor Ion Popa, Gh. Tulbure, G. Todoran, Septimiu Popa,
Marieta Popescu, Iosif Naghiu şi M. G. Samarineanu configurează perso-
nalitatea şi activitatea naţionalistă a lui Iosif Vulcan.
    Menţionăm următoarele din articolul d-lui Zenovie Pâclişanu:
    « Iosif Vulcan nu a fost un mare talent; se poate discuta chiar dacă nume-
roasele-i scrieri literare dovedesc în general un talent literar. N’a fost nicio
personalitate puternică... Iosif Vulcan a scris mult, a scris poezii, nuvele,
drame, comedii, romane, în afară de infinita serie de articole de tot soiul,
împrăştiate în publicaţiile pe care le-a redactat sau la care a colaborat, înce-
pând cu vârsta de 20 de ani până la bătrâneţe, şi în afară de discursul de
recepţiune la Academia Română despre Dimitrie Ţichindeal, care se poate
ceti şi azi, de specialişti, cu cel mai mare folos. In prima-i tinereţe a dat şi
traduceri, preferinţele oprjndu-i-se la Columba lui Dumas şi la Cavalerii
Nopţii a lui Ponson du Terrail. Iosif Vulcan a scris pentru a fi folositor unei
clase intelectuale româneşti în formaţie. . . Ceea ce constitue meritul excep-
ţional pentru cultura ardeleană, am putea spune chiar pentru unitatea cultu-
rală, este revista Familia, întemeiată de dânsul în anul 1865 în capitala Ungariei
şi de acolo mutată în 1880 la Oradea, unde a apărut până la sfârşitul vieţii
întemeetorului şi conducătorului ei. La Pesta au mai apărut publicaţiuni
româneşti şi înainte de Familia. Prin urmare, nu îndrăsneala de a fi întemeiat
acolo o revistă românească formează meritul lui Vulcan, pentrucă Pesta de
atunci nu era Budapesta de după anii 1875, ci meritul lui este cu totul altul.
Familia era... o publicaţie cu scopul de a da familiei româneşti ardelene
tot ce avea nevoie. . . Apoi, într’o vreme când revistele din România şi cărţile
din România străbăteau atât de greu dincolo de munţi, Vulcan a avut deose-
bitul merit de a face din Familia lui un excelent buletin informativ al mişcării
literare româneşti de pretutindeni. . . Revista lui Iosif Vulcan a contribuit
ca niciuna din revistele ardelene dinainte de Luceafărul la închegarea unităţii
noastre culturale >.
7i4
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
                                     UN CRITIC ITALIAN
                       DESPRE IDEOLOGIA LITERARĂ ROMÂNEASCĂ
                       Ţara — Anul I — Nr. 84 — 1941
   Ziarul dela Sibiu rezumă articolul d-lui Marcello Camillucci, profesor de
limba şi literatura română la Universitatea Catolică « Sacro Cuore » din Milano.
Articolul intitulat ♦ Evoluţia ideologiei literare româneşti * a apărut în numărul
de Iunie al revistei Vita e Pensiero. Cităm:
   « După descoperirea ♦ latinităţii * noastre de către cronicarii secolului al
XVII-lea, după afirmarea ei necondiţionată şi pasionată de către şcoala lati-
nistă, cultura românească a pornit, chiar din prima jumătate a secolului al
XlX-lea, pe un drum nou, pe drumul regăsirii ei integrale.
   In a doua jumătate a secolului al XlX-lea primul rol îl joacă Titu Maio-
rescu, arbitrul sever şi necesar într’o epocă, în faţa căreia se puneau aşa de
multe probleme noi. Maiorescu şi Junimea au dat culturii româneşti singura
orientare sănătoasă pentru această vreme. Alte şcoli şi curente literare, uneori
opuse ca tendinţă şi ca ideal, vor urma de sigur, mai ales după ce «Convorbirile
Literare », mutate dela Iaşi la Bucureşti, vor pierde locul cel dintâiu în orien-
tarea culturii româneşti. Va apare curentul « Sămănătorismului » cu d. Iorga
şi d. Mihai Sadoveanu; apoi «Convorbirile Critice» ale d-lui M. Dragomi-
rescu; « Literatorul » lui A. Macedonski, figură aparte, dar deosebit de inte-
resantă în această vreme de început de secol. Va apare, în sfârşit, după scurta
viaţă a « Contemporanului » socialist. « Viaţa Românească » şi poporanismul
ieşan, cu C. Stere şi G. Ibrăileanu, adevăraţii şi singurii continuatori moldo-
veni ai ♦ Convorbirilor Literare * şi ai « Junimei ». Tot înainte de războiul din
1914, apare şi «Viaţa Nouă* a lui Ovid Densusianu.
   România Nouă de după războiu trebuia să-şi puie noi şi variate probleme.
Cultura românească trebuia să-şi caute şi să-şi afirme locul său aparte în cul-
tura europeană. In acest sens, un loc de frunte îl ocupă revista « Gândirea *,
fondată în 1921 la Cluj de Cezar Petrescu şi condusă apoi de « spiritul pasionat »
al lui Nichifor Crainic care duce o adevărată bătălie în contra artei interna-
ţionale. In lupta contra dependenţei prea mari de cultura franceză, poezia
ortodoxă a lui Nichifor Crainic, îşi găseşte o formă proprie, înrudită, într’un
anume sens, cu aceea a lui Rilke.
   Intre generaţia de dinainte de 1914 şi cea de astăzi, războiul a săpat o
prăpastie adâncă. Doar Nicolae Iorga şi Mihail Sadoveanu au reuşit să-şi
păstreze locul şi prospeţimea. Scriitorii şi criticii de după războiu, dintre cari
e de ajuns, spune autorul, să amintim pe Lucian Blaga, Vianu şi Mircea
Eliade, ca şi mulţi alţii, nu mai sunt în periferia culturii europene, ci se
simt pe deplin în inima acestei culturi, în care au asigurat României locul
ce i se cuvine ».
                       NO TE
   De obicei se scrie în aceste ru-
brici despre cărţile apărute, nouă
revenindu-ne sarcina de a face cu-
venita recenzie. Despre cărţile în
aşteptare, acele care îşi anunţă apa-
riţia, au grijă să scrie fie editurile,
fie autorii însăşi. Şi nu e străină de
această grijă şi o anumită preocupare
de reclamă. O revistă literară îşi
luase chiar sarcina de a ţine o ru-
brică despre ceea ce pregătesc scrii-
torii. Dar mai este o categorie de
cărţi, acelea care sunt aşteptate,
acelea care răspund unor nevoi
adânci ale sufletului nostru, acelea
ce sunt menite să tragă brazdă sau
acelea care încununează o vieaţă de
cercetare sau de luptă. Va părea
ciudat multora şi poate chiar acelora
pe care îi vizează cronica noastră,
alăturarea a două nume din vieaţa
noastră spirituală, între care nimeni
nu s’a gândit să facă vreo apropiere.
Unul e un militant de înaltă ţinută
în mişcarea naţ'rnalistă şi româ-
nească din ultiir le decenii. E omul
care a încercat să fixeze în haosul
nostru politic şi spiritual câteva
puncte cardinale necesare corăbie-
rilor destinului nostru naţional. Ce-
lălalt e un gânditor de pură structură,
senin şi neclintit în mijlocul cerce-
tărilor şi care a vizat să fixeze li-
niile mari pe care socotea că se
mişcă destinul umanităţii însăşi.
   Şi cum nu vrem să facem şarade,
anunţăm că e vorba aci despre
d-nii Nichifor Crainic şi Petru P.
Negulescu. Iar cărţile pe care le
aşteptăm, despre care se vorbeşte
azi, cu emoţie şi curiozitate legitimă
sunt în ordinea preocupărilor lor,
de toţi cunoscute. Cartea d-lui P.
P. Negulescu, sau mai bine zis vo-
lumele pe care le aşteptăm dela d-sa
se cuprind în titlul simplu de « Istoria
Filosofiei *, Iar cărţile d-lui Nichifor
Crainic vor fixa etapele mişcării
noastre politice şi spirituale din ul-
timele decade. Primul volum al d-lui
Crainic a apărut de curând şi se în-
titulează « Germania şi Italia #, iar
primul din « Istoria Filosofiei * de
d. P, P, Negulescu va fi desigur
« Antichitatea ».
   Mărturisim că nimic nu ne in-
dritueşte să apropiem aceste două
cărţi, poli divergenţi ai unor preocu-
pări divergente. D. Nichifor Crainic
e poet; d. P. P, Negulescu nu e poet.
Autorul « Nostalgiei Paradisului * e
teolog; doctrinarul « Destinului Ome-
nirii * e, mai înainte de orice, un sa-
vant, un ştienţist. Primul e un în-
drăgostit al absolutului fără deve-
nire; celălalt e un convins al evo-
luţiei, al relativismului, al probabi-
lismului. Poetul care ne-a dăruit
« Darurile Pământului * a stat aple-
cat deasupra realităţilor româneşti,
7i6
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
ca nimeni altul, spre a le asculta
zvâcnirile cutremurat odată cu ele,
trăind în ele şi cu ele. Filosoful
care ne-a oferit de mult, un volum
rar şi neobişnuit cum a fost « Filo-
sofia Renaşterii *, iar acum de cu-
rând, • Destinul Omenirii *, a privit,
dincolo de realitatea noastră, de
sfânta noastră realitate, clocotul lu-
mii, înţeleasă în totalitatea ei, sau
în comunitatea europeană.
   Iar cărţile ce sunt azi aşteptate
diferă şi ele în aceiaşi măsură în
care diferă oamenii ce le-au scris.
   Dar sarcina cronicarului nu este
să însemne pe răbojul acesta numai
vieaţa cărţilor. Intr’o măsură mai
mare ne interesează « Omul ». Nu
că prin om am vrea să explicăm
opera, sau prin operă să fixăm
profilul spiritual al omului. Ci
noi vrem să aştemem aci câteva
aspecte despre om în sine. Ne-au
permis împrejurările să ne bucurăm
vreme îndelungată, de onoarea de a
fi trăit alături de aceşti doi, de a fi
fost primiţi în intimitatea preocu-
părilor lor. Din acest contact, noi
am fost cei ce am profitat. Şi cu asta
ne-am asumat datorii pe care, ne-
dumiriţi, nu ştim cum vom putea
să le plătim, să le răsplătim. Poate
că prezentele rânduri să-i supere.
Să-i supere pentrucă desvăluim, cu o
clipă mai înainte, coacerea, pe ramul
gândurilor lor, a fructelor cu bogată
sevă de viaţă şi gând pe care se pregă-
tesc să le ofere timpului şi oamenilor.
   Pe d. P. P. Negulescu îl cunoaştem
de îndelungată vreme. Seninătatea
sa olimpiană, retragerea în care a
trăit, a supărat pe mulţi. I s’a re-
proşat tocmai acest «turn de fil-
deş *. De obiceiu metafora aceasta
veche şi poate banală, e sortită să
aibă ecouri peiorative. Pe omul
de pe culmi îl vrem scoborît între
noi, cu ascunsa dorinţă de a-1 re-
cunoaşte semen întru mediocritate.
Ne supără totdeauna înălţimile. Le
dorim reduse la scara nevolniciilor
comune. Iar pe omul care trăieşte
printre noi, care ne dă balsamul
durerilor şi ne strigă rătăcirile îl so-
cotim asemenea nouă, frate cu noi,
în durere şi rătăciri. D. P. P. Negu-
lescu nu a înţeles să se scoboare.
Poate şi pentru motivul nemărtu-
risit că a vrut să ne înalţe la el.
Indiferent pe ce cale. I se poate
obiecta filosofului evoluţionist şi
poate, materialist (termenul produce
azi o adevărată repulsiune) că esenţa
gândirii sale a fost depăşită de ga-
lopul înfrigurat al timpului. Dar pe
noi, nu materialul propriu zis al gân-
dirii sale filosofice, ne preocupă
aci, ci atitudinea sa. Iar atitudinea,
indiferent dacă e rece, dacă e cir-
cumspectă, dacă este chiar * seacă *
(cum i s’a reproşat) nu rămâne,
mai puţin, o atitudine caracteristică
în destinul spiritului. Atitudine pe
care vorbirea populară o apropie de
icoana înţeleptului, de aceea ce Emi-
nescu a fixat în lapidara sa « Glossă ».
înţeleptul acesta însă a fost dublat
de un om al faptei. Apariţia a fost
scurtă dar rodnică. Filosoful a fost
un om politic, un gânditor politic.
In această ipostază el ne-a lăsat
un proiect de lege al învăţământului
care ar putea fi, cel puţin meditat,
de oricare conducător al departa-
mentului respectiv, şi o carte de
adâncă reflecţie, de largă informaţie
şi de completă obiectivitate care este:
«Partidele Politice *. Dar, pentru a
parafraza pe un poet: « Gânditorul
s’a întors la uneltele sale *. Şi a ră-
mas acolo, pentru că aceasta îi era
misiunea.
NOTE
717
   D. Nichifor Crainic s’a scoborît.
A fost ca o scoborîre de har. A în-
ţeles să fie poet. A crezut în mi-
siunea aceasta, în mesianismul poe-
tului. Un altul a încercat, alături de
el, aceiaşi aventură. Ştim cu toţii
cum a fost primit. Ştim cu toţii că
acest altul s’a numit Octavian Goga.
Şi cunoaştem cu toţii destinul celui
venit dela Răşinarii pământeşti, desti-
nul celui ce a ars pe propriul său
rug parfumata răşină din cerul poe-
ziei. Dar e scris în soarta profeţilor
să fie primiţi aşa cum ştim că sunt
primiţi.Cei dintre care plecase nu l-au
înţeles, şi nu-1 înţeleg azi mai mult
decât ieri. Cei între care a poposit, de
abia dacă încearcă azi să-l înţeleagă.
   Din retragerea lor, poetul pe de
o parte, omul de ştiinţă pe de altă
parte, ne dau fructul muncii lor.
Materialul nu e nou. D. Nichifor
Crainic îşi adună în volumul « Ger-
mania şi Italia * toată lupta de mai
bine de zece ani încoace. Se va
vedea citindu-i cartea, că numele
de profet ce i l-am dat nu a fost
iperbolic. Cartea are o cruntă şi
luminoasă actualitate. Cuvinte pro-
nunţate acum 10 ani sună ca pentru
nădejdea ceasurilor de acum. Gân-
duri spuse, dar neauzite, acum 10
ani pot fi auzite şi înţelese azi.
   Din « turnul său de fildeş » pe de
altă parte, d. P. P. Negulescu pune
în cele 7 volume despre care se vor-
beşte că vor apare, toată munca şi
tot gândul unei vieţi întregi. Unul a
fost auzit pe baricadele luptelor na-
naţionaliste şi nu a fost urmat. Altul
a fost ascultat în liniştea senină a
cursurilor universitare. Unul a făcut
ideologia realităţii. Şi a rămas singur.
Altul a crezut în realitatea ideologiei.
Şi a fost singur. Unul a vieţuit gândul,
celălalt a gândit viaţa.
   Iar deosebirea ce ni se părea ire-
ductibilă la început, se resoarbe,
se topeşte într’o mare unitate. Con-
figuraţia noastră spirituală se rotun-
jeşte, odată cu statornicirea rostu-
rilor acestor două drumuri, în apa-
renţă divergente. Unul a rămas sus
şi ne cheamă spre înălţimi. E sa-
vantul. Celălalt s’a scoborît de sus
şi ne arată drumul spre aceleaşi
înălţimi. E poetul. Rafael Sanzio,
pentru a fixa destinul a doi mari
gânditori în a sa «Academie dela
Atena » I-a pictat pe Aristot arătând
pământul iar pe Platon indicând
cerul.
   Cărţile lor pe care le mai aşteptămsă
vină au aceeaşi semnificaţie. E în una
din ele toată tragedia acestui pămân-
tesc al nostru românesc, iar în cealaltă
toată limpezimea, toată seninătatea
cerului care al nostru este.
   Iar cetirea cărţilor acestora, va
confirma, credem, imagina nemeşte.
şugită pe care am încercat să o su-
gerăm aci.
                                                                                                  Petru P. Ionescu
   Colecţia de documente, strânsă
şi editată de d. D. Bodin sub titlul
Documente privitoare la legăturile eco-
nomice dintre Principatel române fi
Regatul Sardiniei (Secţia Istorică a
Un unii Fundaţiilor Culturale Regale,
Bucureşti, 1941), prezintă o importanţă
deosebită pentru istoria nouă a Româ-
niei. Cele 110 documente, cuprinzând
răstimpul dela 1815 la 1859, ne oferă
informaţii bogate asupra schimburilor
comerciale ale ţărilor noastre; ele
luminează tocmai perioada renaşterii
comerţului în Principate, după abo-
lirea monopolului turcesc prin tratatul
dela Adrianopole (18Z9). Rapoartele
consulilor Regatu ui Sardiniei, mai cu
seamă, prin informaţiile ample şi mai
718
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
ales sistematice, ne permit să urmărim
renaşterea economică a Moldovei şi a
Ţării Româneşti, rolul Jucat în această
renaştere de casele comerciale streine,
precum şi participarea intensă la schim-
burile comercia e a clasei boiereşti deţi-
nătoare de pământ. Cunoaştem, dato-
rită acestor rapoarte, nu numai care
erau produsele de valoare internaţio-
nală ale ţărilor noastre, dar şi raportul
cantitativ dintre ele, precum şi cana u-
rile lor de circulaţie (documentele cu-
prind şi un număr însemnat de tabele
statistice, cu rubrici în care sunt în-
scrise felul produselor, valoarea, canti-
tatea şi destinaţia lor).
   Dar nu numai pentru studiul istori-
cului economiei noastre servesc docu-
mentele editate de d. D. Bodin. Ele
interesează istoria socială şi politică
deopotrivă, aducând amănunte dispa-
rate, dar semnificative, asupra cauze-
lor evoluţiilor sociale şi asupra dede-
subturilor acţiunilor politice. Astfel
vedem de ce formarea unei burghezii
comerciale a întârziat la noi şi de ce
a trebuit să se recurgă la intermediul
caselor de comerţ streine. Acestea au
fost larg favorizate de guvernele Prin-
cipatelor; marele logofăt Catargi, de
pildă, a susţinut firma piemonteză
Pedemonte,recomandând reprezentan-
ţii ei prin circulări către pârcălabi
(p. 126).
   Din domeniul istoriei politice voiu
cita o singură informaţie semnificativă
din cele multe aduse de documentele
de are ne ocupăm. Se ştie că marilor
prop ietari de pământ nu le era pe
plac politica progresistă a lui Cuza
Vodă, care ţintea către emanciparea
ţăranilor; aceşti proprietari au dus o
politică de opoziţie electorală şi parla-
mentară, dar au recurs şi la ceea ce
numim astăzi sabotaj. Iată ce se
spune într’un document din ix Iulie
1859 (după ce se descrie criza econo-
mică provocată de concurenţa altor
ţări producătoare de cereale): « Acea-
stă stare proastă generală este pe dea-
supra agravată, după cum se susţine,
p in manevra ocultă a unora dintre
familiile cele mai puternice, care nu
numai că ar fi ţinând banii bine închişi
în sipetele lor, dar ar fi de asemeni
acaparat... întreg puţinul care mai
rămânea pe piaţă, cu scopul de a aug-
menta strâmtorarea, încercând apoi să
aţâţe împotriva actualului guvern ma-
se e ignorante şi suferinde * (p. 309).
   In totalitatea lor, documentele dis-
cu ate aruncă, de asemeni, o lum nă
v e asupra mobilelor reale ale partici-
pării Piemontului la războiul Crimeei.
Prin încorporarea Genovei, Regatul
Sardiniei îşi asumă interesele acestui
oraş de mare suprafaţă comercială.
Teritoriul de interese a Genovei cu-
prindea mai ales Levantul şi, în pri-
mul rând, Marea Neagră şi cursul
superior al Dunării. După tratatul dela
Adrianopole, corăbierii neguţători ai
Genovei străba din ncu diumurile
cunoscute de ei cu sute de ani în
urmă spre Odesa, Galaţi şi Brăila;
dar acum în locul imperiului otoman,
ei întâlnesc o altă piedică în drumul
lor: imperiul rusesc, care barează,
prin diverse restricţii, gurile Dunării.
Această piedică trebuia înlăturată cu
orice preţ. In primul rând, se încearcă
construirea unui canat între Dunăre
şi Marea Neagră care să nlocuiască
braţul Sulinei; reprezentantul Piemon-
tului urmăreşte cu toată atenţia acest
proiect şi în Noemvrie 1838 comunică
din Galaţi guvernului său că e vorba
din nou de realizarea lui, cu sprijinul
unor case de bancă austriace (p. 49).
Proiectul eşuează însă. In cele din
urmă se ajunge la remediul radical:
Războiul cu Rusia, la care Piemontul
NOTE
719
participă, conform intereselor sale, şi
de ale cărui rezultate beneficiază nu în
raport cu însemnătatea corpului expe-
diţionar, ci în raport cu volumul 10-
merţului său la gurile Dunării.
   Aceste probleme şi multe altele,
nesemnalate aici, le pune colecţia de
documente editată de d. D, Bodin; în-
semnătatea lor pentru istoria ţării noa-
stre din secolul al XlX-lea, sub toate
aspectele, o subliniem cu stăruinţă.
                                                                                                      C. Racoviţă
   Salonul Oficial de Toamnă
iese, anul acesta, din obişnuitu-i
aspect datorită desenelor de pe front,
grupate într’o sală a Fundaţiei Dalles.
Chiar dacă avem aface mai mult
cu schiţe lucrate, cum este şi firesc,
în iureşul marilor evenimente sau
imediat după consumarea lor, ex-
poziţia acestor desene de pe front
ale artiştilor mobilizaţi aduce o sea-
mă de mărturii preţioase şi creează
o atmosferă de adâncă mulţumire
sufletească. Astfel, arta înfăţişează
ceea ce este mai viu şi mai măreţ
în viaţa generaţiilor noastre, slujind
totodată şi ca document expresiv,
şi ca realizare estetică în sine.
   Dacă războiul dela 1877 a fost
consemnat, în marile-i momente şi
episoade, de creionul atât de con-
structiv al lui Grigorescu, războiul
trecut nu a avut parte de un dese-
nator de aceeaşi forţă şi înţelegere
plastică, necum de vreun pictor
într’adevăr mare, care, prin compo-
ziţii de însufleţită viziune, să sta-
tornicească pentru posteritate epi-
soadele caracteristice. De data aceasta
s’a căutat a se cruţa memoria ob-
ştească de atari neajunsuri. Oficia-
litatea a mobilizat şi trimis pe front o
seamă din artiştii noştri mai tineri cu
misiunea, foarte potrivită îndeletnicirii
lor, de a fixa în imagini momente
din războiul pentru reîntregirea ţării
şi pentru nimicirea bolşevismului.
   O parte din roade se pot vedea
la Salonul Oficial de Toamnă, unde
desenele d-lor Lucian Grigorescu,
D. Ghiaţă, Gheorghe Vânătoru, Dem.
Iordache, G. Teodorescu-Romanaţi,
Emil Nicolescu-Nic, Sorin Ionescu,
Anatol Vulpe, Al. Ţipoaiu, Gheor-
ghe Popescu, Aurel Diaconescu, A.
Avachian, Vasile Ştefan, D. Filip,
P. Hârtopeanu, D. Ialomiţeanu, C,
Mihalcea, I. Musceleanu, Stelian
Popescu-Ghimpaţi, I. Protopopescu,
Valentin Rădulescu şi Petru Su-
ţianu descriu diferite faze ale răz-
boiului, semnând în total 117 lucrări.
   Din simpla înşirare a acestor nume,
este lesne de înţeles că avem aface
cu artişti de calitate diferită, dela
valorosul Lucian Grigorescu, frun-
taşul generaţiei de pictori acum la
maturitatea vârstei şi artei lor, şi
până la unii debutanţi, cari însă
nu simt şi cei din urmă care ar me-
rita o bună apreciere. însăşi temele
şi subiectele alese în aceste schiţe
fugitive, unele din ele colorate,
diferă după experienţa şi viziunea
fiecărui artist, în general predomnind
aspectele mai statice şi mai puţin
complexe, în care peisajul apare mai
important decât acţiunea omenească.
   Faptul nu trebue să ne mire.
După atâta abuz de peisaje şi na-
turi moarte, după atâtea experienţe
— interesante, dar unilaterale — în
materie de coloare şi plasticitate,
dar nu şi în materie de compoziţii
complexe şi măreţe, în care să se
fi agitat mari probleme de mişcare
a volumelor şi de interpretare a
psihologiei omeneşti, pictorii noştri
greu po'. descrie o luptă, o grupare
de oa.neni sau o acţiune complexă.
720
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
Arta s’a desumanizat şi la noi şi,
cu tot talentul lor adesea remarcabil,
pictorii noştri au creiat — după cum
am arătat de multe ori — mai mult
o artă pentru ochi şi nicidecum o
artă pentru suflet, găsind nuanţe şi
jocuri coloristice minunate, rezol-
vând dificile probleme de lumină
şi volum, dar neînţelegând că toată
această evoluată tehnică trebue să
slujească sentimente şi viziuni esen-
ţiale, idealuri şi concepţii tipice.
De asemenea, pictura noastră s’a
menţinut prea mult la contemplaţia
naturii, netrecând la drama spiri-
tului, la pătrunderea şi descifrarea
semnificativă a chipurilor omeneşti,
la compoziţiile care să exprime un
ethos caracteristic.
   Aceste neajunsuri se văd şi în
actualele evocări ale războiului. Multe
desene sunt remarcabil executate şi,
în sine, pricinuesc o mare plăcere
estetică. Dar drama războiului, fiorul
morţii şi izbânda vieţii, exultarea
victoriei apar în mică măsură. Tot
natura şi casele — distruse, pără-
site sau numai singuratece — ale
Basarabiei şi Transnistriei — pre-
domnesc în majoritatea lucrărilor,
în care totuşi acţiunea omului şi
experienţa luptătorului ar trebui să
reiasă în primul plan. Sunt, din fe-
ricire, şi unele bune începuturi de
trecere spre o artă mai vie, mai
umană, mai dramatică.
   Experienţa de războiu a sguduit
şi sufletul artiştilor noştri şi s’ar
putea ca din aceste notaţii fugitive
să se închege mâine acele compoziţii
complexe şi măreţe, ce vor fi tot-
odată expresia majoră a artei şi
mărturia marei experienţe ce ne-a
fost hărăzită. E ceea ce dorim şi
aşteptăm dela artiştii noştri.
                                                                                               Petru Comarnescu
   J\.m mai pomenit în aceste
note, pe când apăreau sub formă
de eseuri în «Revista Institutului
Social Banat-Crişana », de cercetă-
rile d-lui Virgil Birou cu privire
la crucile de piatră de pe valea Ca-
raşului, căutând să desprindem va-
loarea lor pentru cunoaşterea sufle-
tului bănăţean, precum şi pentru
arta noastră. Acum eseurile au fost
strânse laolaltă, împreună cu opt-
zeci de fotografii făcute tot de autor,
într’o carte frumos alcătuită la Ti-
mişoara şi cu o copertă demnă de
preocupările din ea, purtând titlul
Crucile de Piatră de pe Valea Ca-
raşului.
   îmbinând ştiinţa cu o specifică
duioşie bănăţeană — ce este totodată
discretă veneraţie pentru urmele tre-
cutului, regret faţă de timpurile şi
oamenii apuşi, emoţie faţă de tot
ceea ce este din strămoşi românesc,
dar şi dârză încredere în viitorul
neamului — d. Virgil Birou con-
figurează aici spiritul unei întregi
regiuni. Cimitirele apar ca imaginea
vie a satelor, « satul prins în eterni-
tate, liberat de tot ce-i efemer »,
iar crucile acelea de piatră, cu forme
atât de variate şi de meşteşugite,
înşişi oamenii locului, cruci mai
măreţe şi mai triste, cruci mai
svelte şi mai vesele, cruci mai simple
sau «cu străvechi podoabe muie-
reşti », după sufletul aceluia sau
aceleia care zace sub ele.
   Chiar dacă găsim în ea şi unele
stângăcii şi neglijenţe de stil, lu-
crarea d-lui Virgil Birou rămâne
încă una din preţioasele încercări
temeinice de cunoaştere şi de defi-
nire a caracteristicilor româneşti.
                                                                                                             P. C.
INCUNOŞTIINŢARE PENTRU COLABORATORII
                         NOŞTRI
   COLABORATORII REVISTEI SUNT RUGAŢI CA, ODATĂ CO
MANUSCRISELE TRIMISE, SĂ MENŢIONEZE ADRESA EXACTĂ,
UNDE SĂ LI SE EXPEDIEZE ONORARIUL ŞI, EVENTUAL,
PRIMA CORECTURĂ. — AUTORII CARE DORESC SĂ LI SE
TIPĂREASCĂ EXTRASE VOR CERE ACEST LUCRU ODATĂ CU
TRIMITEREA MANUSCRISULUI, ARĂTÂND NUMĂRUL DE EXEM.
PLARE DORIT, CARE SE VA IMPRIMA PE CHELTUIALA D-LOR,
   ÎN CEL MULT TREI LUNI DELA DEPUNEREA FIECĂRUI
MANUSCRIS, AUTORUL VA'.PRIMI RĂSPUNS DACĂ MANUSCRI-
SUL A FOST ACCEPTAT SPRE PUBLICARE.
   MANUSCRISELE ACCEPTATE VOR FI PUBLICATE DUPĂ
NECESITĂŢILE DE ORDIN REDACŢIONAL.
   MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZĂ, AUTORUL
CONSIDERÂNDU-SE OBLIGAT SĂ-ŞI PĂSTREZE COPIILE
NECESARE.
MONITORUL OFICIAL ŞI IMPRIMERIILE STATULUI
IMPRIMERIA NAŢIONALĂ, BUCUREŞTI 1941
C. 74*99°-