ANUL II. REVISTA IDATIILOR REGALE i SEPTEMBRIE 1935 Nr. 9. T. ARGHEZI..............Bilete.........'.........483 PAUL ZARIFOPOL .... Poezia Românească în epoca lui Asachi şi Eliade Rădulescu . 494 N. DAVIDESCU............Din ciclul «Roma»........505 EMERIC KÂDĂR.............Povestea unui măgăruş . . . 10 VLAICU BÂRNA ..... Cabane albe....................525 RADU BOUREANU .... Picioarele lui Guliver . . . .527 P. P. NEGULESCU .... Marsilio Ficino..............533 AL. EM. LAHOVARY . . . Amintiri diplomatice ... 550 DAN RĂDULESCU .... Impasul atomisticei moderne . 570 EM. BUCUŢA...............Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maio- rescu y . ............582 EUGEN DEMETRESCU . . Deficienţă bugetară.........600 HAIG ACTERIAN...........Note dramaturgice........628 ŞERBAN CIOCULESCU . Aspecte lirice contemporane . 643 CRONICI RUGĂCIUNEA LUI PETRU CERCEL de Al. Ciorănesai (660); ROMANUL UNUI INTELECTUAL de Vladimir Streinu (666); WALTER PATER, PRECURSORUL ABATELUI BREMOND de V. Cristian (672); TOLEDO— EL GRECO de Al. Busuioceanu (678); CUM ÎL ÎNŢELEG PE CfiZANNE de K. H. Zambaccian (683); PROBLEMATICA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ IN LUMINA PUBLICAŢIILOR MAGHIARE de Gr. Popa {687); ACTUA- LITĂŢI CULTURALE EUROPENE de D. I. Suchianu (690); ÎNTREBU- INŢAREA TIMPULUI LIBER PENTRU FORMAREA SPIRITULUI ŞI A PERSONALITĂŢII de Petru Comarnescu (693); MODA de George Stroe (697); GÂNDIREA ECONOMICĂ IN ROMÂNIA de Ion Veverca REVISTA REVISTELOR NUMĂRUL — 240 PAGINI — 25 lei R EVIS TA FUNDAŢIILOR REGALE REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ, ARTĂ ŞI CULTURĂ GENERALĂ ■ COMITETUL DE DIRECŢIE : I. AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI, O. GOGA, D. GUŞTI, E. RACOVIŢĂ, C. RÂDULESCU-MOTRU, I. SIMIONESCU Redactor şef: PAUL ZARIFOPOL (i.I — 1.V.1934) Redactori: CAMIL PETRESCU RADU CIOCULESCU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI III 39, B-DUL LASCAR CATARGI, 39 TELEFON 2-40-70 iimiimmiuiNiNiimiiimNiiMiniimimiimiNimmiiimimmiiMiiiiiiiNiiii ABONAMENTUL ANUAL LEI 300 PENTRU INSTITUŢII ŞI ÎNTREPRINDERI PARTICULARE LEI 1.000 EXEMPLARUL 25 LEI CONT CEC POŞTAL Nr. 1210 ABONAMENTELE SE POT FACE ŞI ACHITA PRIN ORICE OFICIU POŞTAL DIN ŢARĂ MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZĂ EDITATĂ DE SECRETARIATUL GENERAL AL FUNDAŢIILOR CULTURALE REGALE REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ANUL II, No. 9, SEPTEMBRIE 1935 BUCUREŞTI MONITORUL OFICIAL ŞI IMPRIMERIILE STATULUI IMPRIMERIA NAŢIONALĂ BILETE ACASĂ, LA NOI — Ai băgat de seamă... De cinci ani, de când ne este casa gata, nu a venit nici o păreche de rândunele să-şi puie cuibul în streaşină noastră... Nu-mi place. Nişte rândunele sunt o binecuvântare. De ce ni se refuză nouă? Am pregătit într’adins locuri adânci de cuiburi. Am aşteptat mereu primăvara. Au sburat împrejurul casei toate şi nu s’au oprit. Le-am chemat din pridvoare cu gândul: « Nu veniţi şi pe la noi ? », urmărindu-le sborul ascuţit. Singure vrăbiile, care sboară puţin, s’au vârît printre grinzi şi ţigle, ca nişte şoarici cu aripi. Le preţuim. Le-am lăsat locuri şi lor, să intre de-a-gata în dosul bârnelor din acoperiş. N’au aşteptat să fie rugate, şi pretutindeni chenarele casei sunt pline de ele. Când s’au tencuit balcoanele, am găsit un întreg hotel de vrăbii instalat într’un tavan, o mănăstire de chilii cu galerii. Le-am lăsat o firidă deschisă, ca să se poată vârî stolurile, care se pogoară în meiul şi mălaiul dela găini. Vrabia e a noastră, stă cu noi toată iarna şi când curge vântul pe găurile podului, când plânge noaptea şi trosneşte zidul, mă gândesc la aţipitul ei în paiele, adunate din toată lumea şi făcute colac. Rândunica e o străină fără patrie şi care vine la noi din ţările depărtate, ca dansatoarele creole: aş fi vroit să plece toamna cu o amintire bună de gospodăria noastră, şi să o povestească pe la Piramide. Deslegarea lor de pământ şi puterea de a se despărţi de cuibul întemeiat, locuit două anotimpuri, interzic familiaritatea obişnuită cu vrăbiile casnice, gata totdeauna la 484 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE mâncare. Ai aruncat o mână de boabe: vin de nu ştii unde o sută, şi dacă le dai firimiturile dela prânz, sunt atât de prezente încât ţi s’ar părea că ai scuturat un pâlc, din faţa de masă, ca un prestidigitator. Destinul lor îngust şi câmpenesc, de şesuri sure, n’are glorie şi tragedie. El nu se măsoară cu furtuna, cu marea, cu trăsnetul, cu piscul. Sborul pitic din ungherele mici e uti- litar şi scurt şi calculat pe balega proaspătă a calului de căruţă. Intre sburătoare, aripile lor sunt ca nişte papuci de lână, pentru trecut peste drum. Vrabie gospodină, tu te simţi fericită că ţi-ai asigurat un apartament şi că ai cumpărat lemne de iarnă. Acum poate să viscolească, ţi-ai zis. Tu o să stai la cald, rscunsă lângă coşul bucătăriei. Să fim fără grijă: omul din casă nu stă nemâncat şi nici nu mânâncă tot. Vrabie durdulie, te pomenea Iisus pe tine, când a vorbit de păsările cerului, care nici nu se- ceră, nici nu ară? Orişicum, firea ta potolită mă mulţumeşte, şi dacă vii ca un stol de cartofi din grădina Sfântului Francisc în livada mea, tu nu-mi turburi nici amorţirea, nici lectura şi nu ţii să mi te arăţi cu coarne şi picioroange, să mă sperii cu o podoabă agă- ţată şi cu fanfaronada unui ghiers plagiat. Tot aşa şi ţarca se înalţă ca un hieroglif şi viermele de păr şi catifea spânzură ca un deget de mânuşă al păpuşii, de firul de mătase întrerupt care l-a tricotat. BUNA VESTIRE Două rândunele s’au hotărît în sfârşit să-şi prindă cuibul de casa noastră. Lucrul nu e atât de simplu pe cât mi l-am închipuit atunci când le vedeam din depărtare. Migraţiunile lungi şi repetate pe an de două ori nu au făcut din rândunele nişte aventuriere şi nişte boeme, mulţumite cu puţin şi indiferente la confort. In provizoria lor sălăşluire printre solstiţii, ele se comportă ca şi cum s’ar fi asociat cu eternitatea şi nu le-ar sta în drum vis- colul şi îngheţul. Toate prudenţele sunt prezente şi nici o soco- teală nu lipseşte la zidirea unei încăperi pe patru luni. Perechea s’a oprit în toate pridvoarele, a examinat fiecare ungher şi locul ales a fost vizitat de mai multe ori, câteva zile în şir, pe lumină, pe umbră, pe linişte şi pe vânt. Dimineaţa, BILETE 485 la ora răsăritului se întorc să se documenteze din nou. Pe usa deschisă a balconului ele mi-au intrat în odaie si s’au t t asigurat că nici o primejdie nu vine din lăuntru. Mi-am deschis ochii cu două rândunele aşezate pe stinghia dela cap a patului meu şi am surâs. Ele au văzut ochii şi surâsul şi au sburat, oco- lind plafonul odăii. Din perină le-am putut urmări conturele, liniile aripei, despicătura elegantă a cozii cu egreta fină, spân- zurată încovoiat, culoarea negricioasă albăstruie, pata de vişină a guşii, într’un înconjur alb şi litera ciocului caligrafică de peniţă. Nu văzusem niciodată atât de aproape o rândunică, şi pasărea care săgetează lumina şi azurul mi se păru uimitor de frumoasă. S’au strâns înainte de a începe lucrul mai multe; inginerii, tehnicienii sau şefii de echipă însărcinaţi de comunitatea rân- dunelelor să ia cunoştinţă în vederea marilor convocări viitoare de adresa fiecărei părechi. Consilierii s’au aşezat în dreptul locului ales şi au deliberat. Instinctul fusese de sigur exact şi logodnicii simţit autorizaţi să-şi construiască un cămin. Clăditul începu dela fund. Temelia trebuia să fie creştetul unui mosor de porţelan, izolator al firului electric, zidit subt streaşină de adăpost. Nădăjduind să le uşurăm sarcina, am făcut o groapă cu mă- măligă de noroi. Materialele noastre nici n’au fost cercetate. Se găseau altele mai departe... Le-am surprins, niţel jigniţi, adunându-le dela o distanţă de o jumătate de kilometru, dintr’o băltoacă, luând cu ele o fărâmă transportată la cuib. De vreme ce nu o purtau în vârful ciocului, am putut deduce că o păstrau în interiorul gurii, din care o vărsau ca dintr’o linguriţă pe un punct. Probabil că nu greşeam prea mult bănuind că minusculul hap de pământ ud trebue cimentat cu o salivă aglutinantă. întâia zi, capsula de porţelan a fost înconjurată pe circon- ferenţă cu un cerc de mărgele de lut — şi s’a făcut seară în ab- senţa noilor căsătoriţi. A doua zi, dunga fundului a crescut într’o parte şi în şase zile, mi se pare, atâtea câte acordă Sfintele Scrip- turi facerii lumii, cuibul a fost isprăvit. Două zile nu s’a mai arătat nimic. Un suspin secret ne spunea că în cele din urmă locul a fost găsit defectuos. Ne înşelam. Ne-am bucurat. Prietenii plecaseră în căutarea altor materiale 486 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE noi, pe care le-au descoperit, este sigur, la mare depărtare, întoarcerile lor se făcură rare şi soţii veneau şi plecau odată. Folosindu-ne de o absenţă, am pus un scaun în pridvor şi ne-am uitat. Pe fundul cuibului concav se aşternuse o saltea de fire de păr de cal albe, întocmite împletit, fiecare fir fiind trecut printre celelalte şi urzit cu ele: operaţie făcută cu două ciocuri. începură să vie fulgii. A cincea zi, a fulgilor, puful crescu până la gura cuibului şi se revărsa ca o spumă peste margini. Din această zi cu puf, unul din soţi n’a mai lăsat cuibul singur şi dacă nu ne temeam să nu ne găsească spionându-le viaţa, am fi încercat să vedem dacă pe pilota de fulgi fuseseră ouăle ouate. Ne-am obişnuit să presupunem că tovarăşul din cuib era soţia. Seara, soţul se despărţea de ea, cu un cântec de armonică amestecat cu mandolină. El nu are loc în odaie şi pleacă. Unde-şi petrece noaptea ? Intr’un pom, în vre-o altă streaşină ? Bănuiam că în vreme ce femeile păzesc ouăle, fiecare în cuibul ei, bărbaţii se adună pe undeva şi petrec noaptea împreună, după o rânduială care trebue să menţie solidaritatea stolurilor perma- nent până în toamnă, când se vor strânge toate triburile de plecare. Sau poate că paza şi-o asumă noaptea eroul căminului, şi poate că femeile sunt acelea care se retrag într’o utrenie ne- cunoscută ... Destinul romantic pare corectat de creaţia cuibului şi soţii intercalează în raporturile lor distanţe şi o moralitate de seve- rităţi pentru garantarea progeniturii, în datoriile căreia fac amândoi abstracţie de plăcerile independenţei. După ce au iubit, ei se devotează. Viaţa lor nu mai are altă semnificaţie. Amanţii de pe firul electric sunt acum nişte tovarăşi consacraţi unei generaţii, fără să fi putut să trăiască pentru dânşii peste iluzia unei secunde. Şi pe când monotonia se repetă cu singurul scop aparent de-a trece viaţa dintr’un exemplar într’altul, păstrându-se datina şi forma, dincolo, în prisacă, albinele se nasc câte 2.000 pe zi într’un stup şi viaţa lor istovită de corvezi ia sfârşit înainte de a se fi folosit, ca nişte gospodine pricepute la dulceaţă, de agoniseala celor 15 ore de muncă din zori până la înnoptat. Sunt amănunte pe care le cunoşti de mult şi pe care le afli noi de câte ori ţi le aminteşti. Cine a numit-o regină pe mama BILETE 487 stupului, osândită să ouă şi să procreeze de trei şi de patru ori pe minut ? Tragica suverană vede o singură dată lumina zilei în cele o mie de zile cât îi durează viaţa, în ziua nupţiilor când se îndrăgosteşte în văzduh, îmbătată şi orbită de slavă, cu un amant, pe care nu are nici curiozitatea să-l cunoască. In marea seninătate a zărilor s’au întâlnit două puncte de întuneric dens. Bărbatul moare în aer şi regina se călugăreşte, refugiată în schi- tul din care nu mai iese a doua oară şi în care va muri, ucisă de o pretendentă, de o nouă regină, încă ameţită de starea ei larvară şi trezită subit la succesiune şi la dragostea de o secundă. Bărbatul e acest bondar bondoc, fără treabă, grosolan şi naiv, inutil, întreţinut şi nul. El nu ştie să muncească, din inocenţă; ştie numai să mănânce. E singurul pericol al prezenţei lui în stup, unde regula chinoviei nu permite nici o tresărire de in- stinct. In interiorul mănăstirii, sexul este suprimat şi, ca să se simtă flăcău un minut, bărbatul are nevoie de văzduhul înăl- ţimii. Muncitoarelor le este interzisă dorinţa: ele nu cer nimic, muncesc, roabe — câte 20.000 — ale stupului, cu frenezie. O singură femeie poate să cunoască dragostea şi o singură dată, o singură secundă — regina. Dar, pe încetul, bărbaţii sunt eli- minaţi. . . Albinele îi împing jos de pe faguri. Ei se deplasează cu greu, biruiţi de presiunea aproape amicală a câte zece, douăzeci de lucrătoare. Şi îndată ce-au căzut în fundul stupului, nu li se lasă răgaz: tăbărîte pe bărbaţi, albinele lucrătoare le rod aripile, ca să nu mai poată sbura înapoi prin stup, şi neputincioşi, flăcăii virgini sunt scoşi afară şi aruncaţi, pe urdiniş. Nici o putere dumne- zeiască nu-i mai poate scăpa de moartea nopţii reci, îngenun- chiaţi la porţile republicii şi pocăiţi fără păcat. Ei bine, albinele lustruite pe care le vezi, au pleşuvit, şi-au pier- dut scama care le catifela, înfruntând vântul şi florile şi trecând de câteva ori pe zi încărcate, câteva zeci odată, îmbulzite pe tăietura de puşculiţă în urdiniş. Legea e aspră, dar e singura lege: albinele cară şi regina face pui. Trebuia cineva să mănânce recolta dulce a strădaniei, fructul ascezei. O mănâncă omul. 488 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ■ ASCENSIUNI Fluturii urcă viermii’n văzduh, în sboruri nevinovate, de serafi şi grămezile lor din vişini şi zarzări dau iluzia reînfloririi. In trandafirii deschişi, luna bate cu frumuseţi compuse, din reverie, miracole şi efecte de balet. Perfecţiunea delicatelor lucruri, cărora nu le lipseşte nici o reminiscenţă şi asemănare, evocă imposibilele albituri şi răsfrângeri, cristalul, porţelanul, mătasea, mierea, laptele şi parfumele, şi splendorile imposibile ale amănuntului exact rafinează sensaţia până la ilaritate. Ţi se pare că participi la un sistem de snoave inventate pentru copii şi ilustratori, că lacrima de rouă nu trebue să fie atât de diafană şi conturele atât de gingaşe. Dar însuşi câinele ciobănesc, care trebuia să strice atâta ideală şi evanghelică armonie, printr’o săritură în trandafiri după un arici, a rămas încremenit în demenţa superfinului şi mârâie împresurat, asaltat de pictură şi pastel. Ghimpii ascunşi sub gulerele înfoiate înăspresc abia orgiile excesului de inefabil. Mute, broaştele de pământ, ca îndrăciţii şi leproşii ieşiţi târîş pe genunchi şi coate din gropi, la apropierea Mântuitorului, se mută din loc în loc, ca nişte oameni minusculi bolnavi. Viziune de avortoni, care, refuzându-li-se altă viaţă, se hrănesc cu muşte nocturne şi ţânţari înghiţiţi cu aripi şi cu muzicalitate cu tot. Din infernul misterios, ei vin în gloate, ca nişte suflete ma- terializate de morţi. Broasca e singura vietate, pe care n’o înţelege nici pisica, dusă pe gânduri la spectacolul săriturii de clown. Laba ei se întinde rigidă şi şovăitoare ca un băţ de tobă, catifelat cu un glomotoc în vârf. Ar vrea să capete convingerea că jivina mică se mănâncă^ Dar se descurajează. Contactul e glacial. Totuşi pisica studiază toată vara băşica de muşama, umedă, cu ochi şi picioare, simţind că e o mâncare ce i-ar umple gura de bale îngheţate şi de care i s’ar apleca. Intre broaşte, apare ca din cer albastru un brotăcel. Culoarea lui verde sincer e ca frunza primăverii şi pe el nu-1 îngreuiază o traistă palidă cu maţe. Ager, electric şi instantaneu, arcurile lui interioare au expansiunea "bruscă. Intr’o secundă, el a sărit de mai multe ori şi s’a lipit de zid şi s’a deslipit, răpindu-şi fluturele aţintit de jos, devastator şi vorace. Am luat în mână BILETE 489 fiinţa cu scheletul de smarald şi s’a zbătut cu o energie svâcnită din toate mădularele-i hotărîte să scape sau să se frângă. — Du-te ! i-am spus. Şi brotacul mi-a pierit din palmă. UN SMALŢ Un fluture şi-a prins de peretele alb ciudata bijuterie şi s’a fixat ca un model de copiat. Triunghiul lung al aripilor negre, ca două echere, pare decupat în catifea transparentă, broşată cu discuri portocalii înconjurate cu argint de aluminiu şi abdo- menul, construit din inele împerechiate, galbene şi negre, pare să aparţie mai repede unei flori exotice decât unei gângănii. Iz butesc să-l iau pe un ochelar şi examinarea viermelui cu aripi a putut să fie făcută minuţios. Nicăieri nici o urmă de plictis, nici o pauză, nici un punct lăsat pentru altădată, nici o amânare, nici o speranţă descurajată, că poate să fie cândva mai bine făcut amănuntul decât atunci când a fost proiectat. O încredere în faptă, admirabilă. Pe ce pune mâna, meşterul ăsta isprăveşte, că durează o vecie sau o secundă. Steaua şi fluturele de o singură seară s’au lucrat cu aceeaşi băgare de seamă şi cu aceleaşi unelte. Ai mai văzut ochi atât de frumoşi, încredere în viaţă mai definitivă, siguranţă de sine mai inflexibilă? O broască a mâncat fenomenul ca pe un Irod întreg în odăjdii şi nici n’a usturat-o înghiţitoarea. Şi aşteaptă să vie altul. POEMATA Un poet poate trece din extrema dreaptă şi ceva literară în stânga extremă şi ceva, şi invers, cu o iuţeală de glonţ. Sufletul lui, care dansa în verde, a jucat în albastru, schimbându-se culoarea balerinei, ca în operetă, cu un comutator. Din latină discursivă, slova lui se face chirilică dintr’odată. E, de sigur, o proprietate, poate chiar un talent, dacă talentul nu implică în căutarea prin interiorul liniei, o linie personală definită: în şapte feluri nu cristalizează nici o materie, felurile sunt la plural în materie de personalitate, semi-lichide şi moi. Mi se pare că a scris un Francez vorba asta, că poţi să fii şi în artă ceea ce se 49° REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE chiamă pe franţuzeşte «un mufle ». Căci există, într’adevăr, o clasificare posibilă printre genuri, a genului javră, capabil să parcurgă toată gama, dela culanţa facilă a soneriei cu elemente uscate până la frământarea absconsă şi până la notaţia, împo- dobită cu pauze în scârlionţi şi cu tăceri frizate pe cărarea într’o parte. Oftează întunericul... In mâinile unuia versul se face armonică şi un elan de repe- ţire accelerează vorba găunoasă, o trece de paroxism dincolo şi intră cu ea cântând, de-a-dreptul în marele gol şi hău. In- tr’ale altuia, el rupe chibrituri, le aruncă vârfurile şi păstrează fragmentele albe, lipite cu clei. Am văzut fox-trotul jucat în hipnoza şoldurilor, monotonizate la trei unice mişcări de halu- cinare, şi pe doamna de bună condiţie pierzându-şi ţinuta la miorlăitul saxofonului, fără să ştie că prinsă în fatalitatea grotescă a unui ritm, i s’au suit fustele de mătase până la pandantiv. E o beţie şi în factice şi în mediocru. Dar traforajul care con- strueşte o catedrală din foi de placaj şi scoici aparţine unei arte de penitenciar. Se pot scrie în lirica metrului repetat, sute de mii de ver- suri, fără o singură ruptură, în transă de patos avântat. Un orator bisericesc ajunsese, obsedat de ritmuri, să vorbească exclusiv în 16 silabe, tocate, lapoviţa oratorică se umfla în de- luviu, predica putea să dureze opt ore, neturburată. Dansa în acest ierarh, răsucit în două sensuri, un demon al stihului robinet. Dar se poate scrie în stenograme, poezia poate să fie şi un sistem , de semnalizări, cu sârme, cu disc şi lanterne. ABSOLUTUL EXPERIMENTAL — Dincolo de uscaturi se svârcolesc apele şi dincolo de ape furnică Cerul. E adevărat ? — Cum să nu fie adevărat ? Dacă s’ar putea măsura toate volumele cu cifre, raportul de cantităţi dintre ceruri şi uscaturi ar fi proporţional cu un raport dintre suflet şi om. E mai mult suflet decât corp într’un om. Ce zici? — Atom înecat în cisternă. Aş vrea să ştiu dacă se poate produce absolut experimental. — Be, a: ba. Be, i: bi. B, o: bo. Be, e: be. B, u: bu. Ob- servi armonia ? E o perfecţiune. Mă uit la un punct şi, cu cât BILETE 491 mă uit la el mai mult, cu atât îl văd mai puţin. E aci un mister. Dumneata mănânci strugurii cu sâmburi şi cu piele cu tot ? — Dar dumneata cum îi mănânci ? — Răspunde la întrebare. — Aparţin unei rase şi unui teritoriu septentrionale. La noi, strugurii ajung în stare de stafide. — Repet întrebarea, ca să te definesc. Cu sâmburi ? — Nu. Numai cu piele. — E foarte interesant. E caz. Poţi da unele amănunte ? — Cu plăcere. Stafidele care vin la noi sunt fără sâmburi şi numai cu piele. — Din ce în ce mai interesant... — Probabil că, sau avem de-a face cu un strugure care creşte firesc fără sămânţă... — Sau ? sau ?... Precizează. Am scos carnetul şi creionul. — Sau exportatorii extrag sâmburii, din motive de quintal. — Dacă ar fi vorba numai să le micşoreze stafidelor greu- tatea, de ce nu le ia şi pielea ? — Dacă le-ar scoate şi pielea, nu ar mai rămâne stafide. — Judicios. Cu toate că stilul e prea direct. Prefer indi- rectul. îmi dai voie să notez şi acest adevăr? II cred esenţial. Să-ţi fac o mărturisire: de 20 de ani o simt, dar niciodată nu mi-a fost atât de clară noţiunea, ca în dependenţa dintre sâm- bure şi piele. — Parcă ai scris altceva decât ţi-am spus. — A ! fără îndoială. A scrie e totdeauna altceva, cu totul alt- ceva. Trebuesc suprimate din cinci cuvinte vulgare trei, ca să rămâie singure două, cuvintele noduri. Să-ţi spui şi un secret, dacă vrei să faci cuvinte. Orice cuvânt poate deveni un cuvânt nod. II debarasezi de cuvintele aderente, atârnate şi parazitare. E o tendinţă de absolut experimental. Fata care spăla paharele, influenţată de dialogul clienţilor scoase oglinda de buzunar în soare, dânsând, şi văpaia clară a oglinzii însufleţea mâţa sveltă a jocului ei. — Stai puţin... Suntem în absolutul experimental. .. Mai am de notat ceva... Mă ierţi două secunde... Salomeea şi discul. 492 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ROMANUL MINUSCUL Mi-a povestit un prieten cazul unui avar din Moscova, relatat într’o povestire de Puşkin. Foarte sgârcit şi bogat, avarul locuia un imobil pătrat ca o cetate cu o singură poartă de fier, blindat la toate ferestrele şi etajele, şi se temea de hoţi. Ca să nu-şi chel- tuiască aurul cu o nevastă şi cu nişte copii, bogatul trăia în sin- gurătate. Avea un câine de pază şi câinele murise. S’ar fi putut afla că nu mai era păzit. Avarul ieşea noaptea şi lătra în mij- locul curţii... Un alt prieten, un literat, mi-a povestit din experienţă şi observaţii personale că şoaricele mănâncă pe vultur. E vorba de acel şoarice de câmp, cu urechile lungi şi moi, ca un câine, şi pe care îl întâlneşti hipnotizat de un extaz nes- fârşit, sculat în două picioare şi rugându-se parcă imen- sităţii cu labele dinainte unite, pe Bărăgan. Poporul i-a dat acestui sfinx cu ochii mari înlăcrimaţi, numele stupid de poponeţe. La ivirea omului, el îşi păstrează atitudinea de încremenire şi rugăciune, până ce acest alt animal se apropie de el. Atunci, ca la teatru şi fără nici o mişcare care i-ar micşora prestigiul atitudinii, el dispare automat în pământ, ca să reapară mai târziu, tot aşa, ca pe un resort dintr’o cutie cu capac. Vulturul, pe care îl mănâncă şoaricele din Bărăgan, e o pa- săre de pradă a şesului mat, un vultur mic, vioi şi cu pupila ochilor deosebit de hotărîtă şi rece. Neputând ataca turmele, ca hultanii stâncilor, tâlhăria lui se mărgineşte la jivinile cu gustul contestabil, din care şoaricele pinguin e cel mai volu- minos. Victima de jos, din ţărînă, face cu vulturul din fundul cerului un schimb de sticliri ale pupilei. In momentul când a fost zărit şoaricele l-a văzut şi el pe vultur: şi l-a înţeles. Pa- sărea se aruncă drept, pe tangenta rapidă, şi şoaricele aşteaptă nemişcat. Şoaricele nu dă greş. Vulturul a venit şi a căzut lângă el. Căci chiar în fracţia de timp, în care trebuia să fie înşfăcat precis de vultur, şoaricele şi-a mutat şezutul cu câţiva centi- metri, şi vulturul nu-şi mai poate întrerupe săgeata. Pasărea cade’n cioc, şi şoaricele i s’a şi pus călare pe ceafă şi a masa- crat-o. BILETE 493 O perversitate ignobilă îl face pe şoarice să prefere savoarea creierului, oricărei alte arome a unei alte părţi de mădular de vultur. Ceea ce nu-i de mirare. Şobolanul, un frate foarte inte- ligent al popândăului, smulge capul găinii care-1 urmăreşte imprudent prin zăbrele şi fuge cu el. T. ARGHEZI POEZIA ROMÂNEASCĂ ÎN EPOCA LUI ASACHI ŞI ELIADE Simţul nostru literar actual ne face să gustăm unele versuri din Psaltirea lui Dosofltei nu numai în savoarea lor de trecut depărtat; ci găsim în ele şi o frumuseţe directă: arhaismul lor e în acord cu sentimentul nostru viu al trecutului. Din contră: poezia dela sfârşitul veacului XVIII şi începutul veacului trecut, dela Văcăreşti prin Cârlova şi Hrisoverghi, până la Asachi şi Eliade Rădulescu ne insuflă, în definitiv, o atitudine dezaprobătoare. Pentru gustul cititorului de astăzi, acele încercări poetice sunt valori mai mult sau mai puţin degradate, şi nu simplu învechite. In mare parte acea poezie ne apare, cum atât de exact spune d. profesor Densusianu despre Văcăreşti — ca poezie lăutărească. In adevăr, pentru noi acea literatură a căzut în bună parte la nivel sub-urban. In ea noi nu aflăm parfum de arhaism, ci aer de semi-cultură. Insă de sigur au rămas din acea epocă versuri în care se învede- rează o poezie nouă, o poezie în continuitate vie cu poezia de astăzi. In asemene margini putem recunoaşte în acea literatură înce- puturile poeziei noastre moderne. E greu, ori e de-a-dreptul imposibil a justifica în întregime, pentru vreunul din poeţii de pe atunci calificativul de primul poet român modern\ însă versuri se găsesc, de sigur, la acei scriitori versuri pe care le putem numi întâile versuri româneşti moderne. Dacă ar fi să pomenesc o bucată întreagă care să o putem aşeza pe cea dintâi foaie a poeziei româneşti moderne, aş numi balada Andrei-Popa a lui Alecsandri: POEZIA ROMANEASCĂ IN EPOCA LUI ASACHI ŞI ELIADE 495 Cine trece ’n Valea-Seacă Cu hangerul fără teacă Şi cu pieptul desvelit ? Andrei-Popa cel vestit Zi şi noapte de călare Trage bir din drumul mare, Şi din ţară peste tot Fug neferii cât ce pot... Andrei fuge făr’ de-o mână, Prinde murgul la fântână Dă pieptiş, sare pe şea Şi din gură zice aşa: In 19 strofe, datate din 1843, dela Ocna, tonul şi ritmul, popular ni se arată pentru întâia oară asimilate de un poet artist, cu un gust deplin sigur de sine, — afară doar de acel: Ura ! Vulturul în nori Răcni falnic de trei ori. din strofa finală , ce pare rătăcit acolo din vreun marş patriotic cum se obişnuiau pe atunci, şi unde ne şi întâmpină, neapărat, epitetul falnic, acel trocheu pompos, de genul pe care Francezii îl numesc pompier, epitet ajuns apoi inevitabil la Alecsandri şi la alţii; un adevărat recvizit nenorocit din acele care fac modă şi durează în desăvârşită banalizare. Altminteri Andrei Popa este o bucată ce poate fi pomenită ca prim monument al poeziei ro- mâne de sine stătătoare. Pentru a reprezenta viu distanţa istorică între generaţiile de poeţi — problema generaţiilor preocupă cu drept cuvânt mult astăzi pe istoricii literari — pentru a ne da seama de caracterul unei adevărate inovaţii artistice şi a clarifica tot relieful baladei citate din Alecsandri, să ne amintim de poeziile lui Conachi. Conachi 496 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE scrie până pe la 1848, iar Andrei Popa a lui Alecsandri este din 1843; însă Conachi, până la urmă, nu iese din stihurile lui către «Catinci, Casandre, Marghioale», din Logodna Prohiriţei, din: sau sau încă: Ah 1 ochişorii vii Cam negri căprii Ah! nurule împărate al podoabelor fireşti, Doi ochi porţi Ce fac morţi Ca nişte gelaţi Şi arunci Tot în munci Pre amorezaţi. La Conachi diversitatea ritmului e variaţie pur superficială. Intru nimic ea nu corespunde diversităţii tonului interior al bu- căţii. Versul de 15 silabe, cu mersul său potrivit pentru povestire sau pentru apostrofa solemnă, Conachi îl întrebuinţează indiferent, ca să jelească moartea prietenului Basilică Balş, ca şi pentru a cânta uşurel, de ex.: Iubitul şi Urîtul: Intr’o zi de primăvară umblând pe câmp, Aglae Văzu din năstav Amoriul culegând flori lângă ie sau a interpela pe Dumnezeu Sfântul, precum urmează: Ce putere, Doamne Sfinte, ai sădit în ochii verzi! Cu acest boier cărturar rămânem până la sfârşit în poezia ta- bietlie, care se explică prin scripca şi oftatul lăutarului. Pentru a lămuri prin contrast ceea ce aminteam la început, că de versul lui Dosoftei, ne simţim pe unele locuri, literariceşte aproape, citez câteva din versurile lungi — de 16 silabe — din psaltirea bătrânului Mitropolit: Blagoslovi-voi pre Domnul, toată vremea şi’n tot ceasul Laudă lui ieste’n rostu-mi să-i cânt cât îmi poate glasul .. .Veniţi aproape de dânsul, şi să vă luaţi lumină Ca să fie faţa voastră luminoasă şi senină. POEZIA ROMANEASCĂ IN EPOCA LUI ASACHI ŞI ELIADE 497 Este evident că pentru înţelegerea şi simţul literar al citito- rului de astăzi, ceea ce se poate numi poezie biblică ni se arată deplin integrată în aceste versuri ale lui Dosoftei. Esteticeşte ele ne sunt perfect actuale. Nici prin vocabular, nici prin ritm, nici prin ideaţie ele n’au suferit, de atunci şi până azi, nici o devaluare. Insă iată numaidecât, pentru a face cât mai palpabilă, înainte de orice analiză, în ce fel de degradări literare ni se prezintă originile poeziei române celei noi, iată câteva din aşa numitele versuri biblice (tot din psaltire) de ale lui Eliade Rădulescu: Dreapta ta, Doamne, se glorifică în fortitudine, Dreapta ta, Doamne, înfrânge inamicul Trimis-ai spiritul tău, Doamne, Şi marea îi acoperi, Ca plumbul apuseră în apele vehemenţi. Intr'adevăr ce o fi vrut să însemne Eliade Rădulescu prin cu- vântul a intr aduce nu-mi dau bine seama. Intr'aduce, o Potente împlântă pe dânşii, In muntele eredităţii tale In locul, preparat locuinţei tale, o Eterne In sanctuarul, Doamne, edificat de mâinile tale. Aceste versuri, Eliade Rădulescu le dă ca mostră şi model în cursul său de poezie, după ce polemizează contra limbii neromâneşti a gâscănarilor — adică a limbii cu slavonisme şi grecisme — şi recomandă limba Văcăreştilor, care prin rime regulate (prin rime, Eliade Rădulescu înţelege aci versuri) se exprimă ca să priceapă toţi şi să placă tuturor. înainte de a arăta, prin exemple, înfăţişarea originilor poe- ziei româneşti celei noi, epocă pe care am intitulat-o cu numele lui Asachi şi Eliade Rădulescu, trebue să pomenesc doi versificatori: pe boierul Alexandru Beldiman şi pe cărturarul Budai-Deleanu, autorul poemei eroi-comice Ţiganiada. Amândoi aceştia bene- ficiază, prin sinceritatea scrisului lor, de aceeaşi situaţie faţă de conştiinţa literară actuală, ca şi vechiul Dosoftei. 32 32 498 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Stângăciile acestor doi nu sunt disgraţioase; Beldiman nu vi- sează a fi literat inovator, iar Budai-Deleanu e un cărturar de bună calitate, şi încercarea lui de « a obişnui, precum însuşi spune: — a obişnui şi întru limba românească aceiaşi poezie, mai ridicată şi subţire cum se află la alte neamuri» nu cade niciodată în pro- stească imitaţie. Din Budai-Deleanu şi din Beldiman se pot cita versuri în care îşi află glas, original pentru întâia oară, verva satirică în poezia noastră. La Budai,-Dleeanu cu o muzicalitate surprinzătoare, la Beldiman cu o violenţă de limbaj superb familiară, ne întâmpină, întâia oară, pe româneşte, invectiva în formă artistică. Budai-Deleanu apostrofează astfel pe Românul ajuns, din vânjos ce era pe vremea lui Ţepeş Vodă, slăbănog cu totul, în faţa străi- nilor în a căror mână încăpuse: Venetici flămânzi de prin ostroave, Greculeţi din Anadol, din Pera, Ti-au răpit venituri, cu hrisoave; Tu le zici: Arhonda, kalimera ! Şi te închini cu multă plecăciune Crezându-le toate ce vor spune.. . Beldiman însă îi ia, pe fiecare după nume, cum îi cunoştea din ochi sau din auzite, şi-i înseamnă cu epitete ce sună din plin a neaoşă lovitură: Intre iei mai iera încă un curbet posomorit Un Levidis Nikulaki suflet scârnav şi urît Celălalt e Floreşteanul, viclean ademenitor, Ipocrit de cei de frunte şi de ţări vânturător. . . . . .Şi Romandi pârcălabul, un giugea, un om pocit; O stârpitură gtecească, ieşit dintr’un vas clocit. Insistent atrag atenţiunea asupra frumuseţii emistihului: — Şi de ţări vânturător, cu inversiunea lui plină de arhaică sa- voare şi cu superba lui amploare ritmică; şi tot aşa asupra cuvin- telor pierdute astăzi: curbet şi giugea; curbet înseamnă pe tur- ceşte: camarad de pederastie, iar giugea înseamnă pitic, — amân- două elemente a căror moarte e cu totul regretabilă, atât pentru sonoritatea cât şi pentru funcţiunea lor lexicală. POEZIA ROMÂNEASCĂ IN EPOCA LUI ASACHI ŞI ELIADE 499 Urmând a aminti scriitorii aceia în care, precum am amintit la început, o poezie nouă apare, trebue să amintesc pe Iancu Văcărescu, ultimul din celebra formaţie de poeţi. In treacăt, pomenim că acest Văcărescu a scris şi sonete — Eliade Rădulescu noteazş în cursul său de poezie generală că nu cunoaşte decât 3 sonete în limba română, şi anume de Iancu Văcărescu — şi acest amănunt ne arată clar că, în acest membru al familiei ne găsim în faţa unei generaţii literare cu totul nouă. Interesant e, de asemenea, că la acest poet, întâlnim, în poezia Caleidoscopul, strofa Luceafărului lui Eminescu: .. .Câte dureri pricinueşti Ce lacrimi de ’ntristare La toţi: ce mult nenoroceşti Prin mica-ţi depărtare Iar iubitoare-aevea ’n vis Voind a fi în viată * Ca liliacul cel închis Albul câştigă faţă. Dar duhul tău eu socotesc Că i-ar da mii de feţe, Prin acei ochi ce mult vorbesc; Şi poate mult să ’nveţe. Ş’albu-ţi arată ’n adevăr Acum pe neaşteptate Cadre de raze cum răsar Din doru-ţi, minunate. In câte chipuri gându-ţi schimbi, Oricât vei fi departe Ori unde stai, unde te plimbi Fă ’n gându-ţi să am parte. Asemenea găsim în Iancu Văcărescu strofa din Pajul Cupidon şi alte bucăţi ale lui Eminescu. De exemplu: N’am să scap, în piept port dorul Peste ape, peste munţi; 32* 500 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Văd că peste mări amorul Când o vrea îşi face punţi. In 1829 Iancu Văcărescu scrie un Marş pentru oastea naţională atunci înfiinţată: Slava strămoşilor vestiti i i In cale vă aşteaptă La rând, Românilor, ieşiţi! Mergeţi pe calea dreaptă ! II amintim aici mai cu deosebire pentru a semnala o ciudăţenie a istoriei noastre literare. Acest marş al lui Iancu Văcărescu atât de bine susţinut în ton bărbătesc şi în ce priveşte accentul ca şi în vocabular ar fi de ajuns, credem, pentru cine vrea numaidecât să fixeze un prim poet român modern, un poet care, cum spune un admirator absolut al lui Cârlova «sparge formulele unei tradiţii», ar fi de ajuns, zicem, ca să-i acordăm lui Iancu Văcărescu acest loc. Dar şi prin alte versuri ale sale, acest poet se arată că a trecut departe peste «cântecele lăutăreşti şi improvizaţiile anacreontice, peste poezia uşoară, sentimentală şi sensuală». Este ciudată, în adevăr, insistenţa de a vedea tocmai în Cârlova, pe acel inovator, în Cârlova care în Marşul său către oastea ro- mână, scris în 1831, doi ani dar după al lui Văcărescu, scrie de exemplu: Acea armă ruginită şi ascunsă în mormânt Braţurile să ’nfierbânte; iasă iarăşi pe pământ Tinerimea s’o ’ncunune Cu izbânde foarte bune, Pe ea facă jurământ. întreaga bucată, ţinută în această moleşită formulă de aluat, necopt, e o manifestare izbitoare de obtuzitate poetică, şi ca înţeles si ca muzicalitate. Aceeaşi moleseală, aceeaşi statornică fadoare ne întâmpină peste tot, în cele câteva pagini ale tristului Cârlova. Cârlova scrie (în Ruinele Târgoviştei): Dar încă, ziduri triste, aveţi un ce plăcut, Când ochiul vă priveşte în liniştit minut... POEZIA ROMANEASCĂ IN EPOCA LUI ASACHI ŞI ELIADE SOI sau (în Păstorul întristat): P’acea plăcută vreme, în astă tristă vale... sau (tot în aceeaşi bucată): încet, încet şi luna, vremelnică stăpână, Se urcă pe orizont câmpiile albind, Şi plină de plăcere, c’o frunte mai blajină îşi caută de cale adesea mulţumind. Mai trebue să amintesc didactismul deplorabil din Rugăciunea, care ar fi fost să fie un fel de elegie patriotică? A ta putere nemărginită In veci urmează a fi pornită Spre uşurinţă şi spre folos Vântul îi suflă tot neplăcere Norii îi plouă nemângâere, — De flori nu gustă plăcut miros, Cârlova a avut o soartă jalnică şi a fost un tânăr plin de inimă. Dar este evident în dauna istoriei literare, a face din el un ino- vator şi un « spărgător de tradiţii», cum scrie un editor al poe- ziilor sale. Dacă, din epoca considerată ca acea a începuturilor unei poezii nouă, a fost un scriitor din care nu e aproape nimic de pomenit în istoria literară, de sigur acela e Cârlova. In adevăr, de loc nu e de ajuns tema patriotică şi tema melancolică, pentru a ne în- dreptăţi să datăm epoci artistice; nicidecum lipsa sau raritatea relativă a grecismelor şi slavonismelor nu e motiv pentru a fixa date de istorie propriu zisă literară, ci numai de istorie a limbii literare. Un caracter de ordin exterior istoriei literare şi totuşi nu indiferent pentru mersul ei, e, cum cred, calitatea socială a celor doi autori al căror nume le-am legat pentru intitularea unei epoci. Asachi şi Eliade Rădulescu nu sunt boieri; sunt, — ca să întrebuinţăm terminologie apuseană, care la noi nu se putea aplica pe atunci cu aproximaţie,—sunt mici burghezi şi oameni de şcoală, ca atare 502 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ei nu erau simpli amatori de literatură în ceasurile slobode, — sunt scriitori cu ambiţie propriu zis literară. Asachi a avut parte de o cultură şi variată şi sistematică. Lui Eliade Rădulescu i-a rămas până la urmă un aer de semi-cultură; cei io ani de exil şi rătăciri prin ţări străine par să nu fi avut nici un efect asupra lui în această privinţă. Agitaţiile lui linguistice ni-1 fixează ca incurabil dascăl ce nu parvine a-şi forma deplin simţul literar. încă din 1859, anul întoarcerii sale din exil, lui Eliade Rădulescu i se zice, în ziare « celebrul nostru literator », — «ilustru autor al Mihaidei », — în sfârşit şi mai cu seamă, i se zice: « ilustru fundator al literaturii române ». A determina «fundatori» de literatură este o veche naivitate şcolărească, ce dispare, cum cred, până şi din manualele ele- mentare. Eliade a fost un foarte energic animator al vieţii intelectuale, un pedagog prin excelenţă folositor literaturii. Era unul din acei ce au darul de a contribui puternic la formarea unui public — şi aceasta de sigur nu e capitol neglijabil în istoria literară. Am văzut cum Eliade Rădulescu înţelege a face poezie biblică pe româneşte. Adaug aici un exemplu din versurile pe care el le-a numit Sapphice: Bariothronă, — immortal’ Aphrodită, Eiia lui Joe, deh ! — lasu-mă ţie. Nu mă condamna ’n doruri, nu în chinuri Pradă urgiei. Mi adoarme chinul, propiţie divă Ruga ’mi ascultă, şi fă să răsuflu; Fii aliata-mi! De sigur lipsa de gust implicată deopotrivă în orice estetică de dascăl ca şi în orice timp de nesiguranţă literară a fost păcatul cel mare al lui Eliade Rădulescu şi al lui Asachi. Rădulescu a suferit poate mai greu decât Asachi de acest păcat, din pricina nenorocitelor sale ambiţii de a fabrica limbă literară,— Eliade a cedat întru aceasta sistemei ardelene. Pe Asachi l-a scăpat de asemenea rătăciri mai rău decât ciudate, un simţ al vorbei vii, POEZIA ROMANEASCĂ IN EPOCA LUI ASACHI ŞI ELIADE 5°3 mult mai solid, simţ care se pare a fi fost totdeauna mai energic în societatea moldovenească. Să nu uităm însă că zehil literar şi patriotismul, ardoarea de a contribui să dea patriei o literatură l-au adus pe Eliade până acolo ca să scrie două bucăţi, care, aproape întregi, stau în continuitate cu poezia nouă — Sburătorul şi O noapte pe ruinele Târgoviştei. Mult citatele versuri din Sburătorul sunt aceste: încep a luci stele, rând una câte una, Şi focuri în tot satul încep a se vedea; Târzie astăseară răsare acum luna, Şi cobe, câteodată, tot cade câte o stea. Tăcere este totul şi nemişcare plină Un cântec sau descântec pe lume s’a lăsat; Nici frunza nu se mişcă, nici vântul nu suspină Şi apele dorm duse, şi morile au stat Versuri ca cele de mai sus sau ca aceste două din O noapte pe ruinele Târgoviştei. Şi seara gânditoare sub fiecare stâncă, Şi ’ntinde a sale umbre cutezătoare ’n sus ne obligă să uităm că în aceste bucăţi se mai găsesc încă groaznice pedantisme ca belicâ ardoare, eroică valoare, debila mea fiinţă. Descrierea serii în sat din Sburătorul anticipează cu deplină dem- nitate peisajele lui Coşbuc. Necontestat îmi pare că în cazul lui Eliade ni se prezintă un exemplu eminent ce ne arată cum un literat plin de zel reuşeşte a fi câteva ceasuri în viaţa lui poet adevărat, numai prin silitoare şi entuziastă exercitare scriitori- cească. Lui Asachi nu i-au reuşit decât sporadic versuri interesante ca element muzical şi ca imagine, dar nici o singură bucată poetică întreagă. Munţi de unde peste unde, Marea unind cu Orizonu sau A lui Joe certătorul fulgere tunătoare sau Fundul volburei adânce, peste-a apelor câmpie 5°4 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE sau şi mai eminescianul vers: Aşa mintea vânturată de ideile deşarte. Asemenea versuri sunt întâmplări, probabil; întâmplările acestea anunţă, dacă nu capacităţile deosebite muzicale şi vizuale ale lui Asachi, posibilităţi ale limbii noastre care târziu numai s’au desvelit în toată strălucirea geniului artistic al lui Eminescu. N’a fost poet nici Asachi; cum n’a fost poet nici Eliade; a fost însă ca şi acesta un superior animator literar şi versurile sale — în afară de acelea în felul celor citate — cuprindeau în ele pentru scriitorii ce aveau să vie, un puternic îndemn de a se cultiva prin studiul poeziei străine. In prefaţa la poeziile lui Hrisoverghi, Kogălniceanu condamnă, sumar, poezia lui Asachi, ca simplă imitaţie de forme străine pentru abuz de mitologie. Judecata lui Kogălniceanu e nedreaptă astăzi; pe atunci ea era o polemică folositoare. Insă chiar dela Kogălniceanu apare în critica noastră, eroarea de a considera numaidecât ca poet nou pe acei ce începeau, cum foarte simptomatic scrie Kogălniceanu, a scrie « după gustul naţional! » PAUL ZARIFOPOL DIN CICLUL «ROMA» LA VILA GĂINILOR Din laurul acesta au adunat cesarii Podoabele de ramuri verzi, orânduite Să-şi împletească strălucirile pe parii Triumfurilor lor în arcuri cântărite. Un vultur al lui Joe a lăsat să cadă In poala Liviei auguste o găină Cu penele desghiocate din zăpadă Şi ’n cioc cu-o ramură de laur de grădină. Găina-a copleşit cu puii ei pământul Şi laurul cât bradul s’a făcut de mare, Iar August a zidit cu fapta şi cuvântul Urmaşilor cămin acolo şi ’nserare. Statuia lui veghiază la intrare ’n piatră, învesmântată, după datini, ostăşeşte, 1 Şi gestul ei, ocrotitor şi calm, din vatră, Legionarilor şi lumii ’ntregi vorbeşte. Domneşte Neron însă prăbuşit pe ’nalta Imagine-a strămoşilor ca o nălucă; Găinile mor toate una după alta Şi laurul de-odinioară se usucă. 5°6 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE LARII ŞI PENAŢII Aceştia sunt ai noştri ’ntr'adevăr Şi noi ai lor suntem cu toţi ’n schimb; Au fruntea liberă de orice nimb Şi n’au coroane consacrate ’n păr. Altarul lor curat a refuzat Ispita marilor teologii Şi-a stat cu-acelaşi drag printre copii Ca lângă tatăl lor încoviat. S’au mulţumit cu-o flacără ’n cămin Şi fapta lor protegue pe om Ca frunzele de arşiţă pe pom Sau ca pe-un călător un cer senin. Acei ce-au fost şi n’or mai fi nicicând Acei ce vor să vină şi n’au fost Găsesc în ei simbolic adăpost Şi sprijin înţelept în al lor gârfd. Sunt îngăduitori ca un popas Cu casa şi cu neamul lor, şi buni Ca glasul înţelepţilor străbuni In inima urmaşilor rămas. Anchise-alături a pornit de ei, Eneea ca un preot i-a slujit Şi fapta lor severă-a ’nmugurit In suflete ca nişte ghiocei. Sunt totuşi tari ca piatra la izvor Şi-au rezistat mai mult ca Jupiter Din caldul şi modestul lor ungher Străinilor şi riturilor lor. Un singur gând pornit mai cu elan Şi-o lampă câte-odată de parfum Ii ţin de pe la vatra lor şi-acum Legionari ai gândului roman. DIN CICLUL «ROMA* 507 DIANA LACULUI NEMOR Diana crudă şi întunecată A trecut Pădurea ei de veacuri consacrată Cu sufletul învăluit în scut. A mirosit din depărtare sânge Şi-a simţit Că soarta preotului vechi se frânge In vârful unui ascuţit cuţit. O bine chibzuită lovitură E de-ajuns Să facă legiuita legătură Dela un act de ucigaş la uns. Aude legi în suflet sibiline Şi ’n urechi Că preot t al templului ei cine Apucă să ucidă pe cel vechi. Dator e servitorul ei să fie Necurmat Prevăzător cu-a lumii mişelie Şi de-a lui slăbiciune apărat. E datină simbolică şi mare In acest Altar crescut în veşnică ’ncordare Ca miezul cald al unei pâini în|ţest. Ea ştie-aceasta de demult şi sboară Triumfal Să ospăteze pentru-a câtea-oară Din sângele vărsat sacerdotal. Trec vulpi şi lupi şi urşi şi căprioare Şi sar cerbi REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Ca fulgerele de săgeţi în soare Prin valurile răvăşitei ierbi. Ea are însă gândul înainte Călător La ’nfăptuirea riturilor sfinte Pe ţărmul rece-al lacului Nemor. DIS TE MINOREM QUOD GERIS, IMPERAS (Horaţiu) Căminul nostru strămoşesc e un altar Şi zidurile, uşile şi pragul lui Sunt zei destăinuiţi în el şi sunt statui Cu mitul lor încremenit şi solitar. Au inimile semne puse de hotar Mai împietrite decât fructul de gutui Şi gestul cântărit de ei al nimănui Nu scapă gândului lor autoritar. In fapta cea mai mică izbucneşte-un rit In care insul se cutremură sporit De-a se simţi cu soarta lui biruitor; II săvârşeşte după datină şi rost Şi păsări augurale scutură din sbor Asupra capului său spor şi adăpost. IN PIAŢĂ Măscărici în rochii roşii pun să sară Purceluşi dresaţi prin cercuri largi de foc Şi fazani de aur prin câte-o brăţară. Un efeb lasciv bătătoreşte ’n loc Pe o tavă scumpă de email şi aur Un aprins şi straniu dans de iarmaroc. DIN CICLUL «ROMA* 5°? Pe-un mozaic galant, încordat, un taur Cu, de după gât, o Europă ’n sbor Spintecă văzduhu ’n sus ca un balaur. Un portar priveşte lung şi visător De pe trepiedul lui împerecherea De jeratec şi de ghiaţă-a tuturor. Luptători încearcă între ei puterea Şi cu umerii şi pumnii lor experţi îşi îngroapă ’n trupurile lor durerea. Greci din Asia şi Egipteni liberţi îşi descarcă pe onorurb traficate Pungile lor încărcate de sesterţi. Cântăreţi bătrâni cu stihuri împănate De cuvinte grele de puşcăriaşi Rătăcesc cu capetele speriate. Se oferă fetele pe câţiva aşi Trecătorilor cu poftele sătule Şi soldaţilor besmeteci şi trufaşi. Aer viciat şi greu de ergastule Trece cu copleşitoare adieri Ca primejdia ’n adânc a unei hule. Consuli şi patricieni şi cavaleri împrumută plebei rosturile ei Şi mocirla tristei ei apropieri. Prăbuşirea-şi pune la urechi cercei Şi de pretutindeni flutură ’n cetate Ca o muzică ’n argint de clopoţei Şi la fiecare poartă ’n parte bate. N. DAVIDESCU POVESTEA UNUI MĂGĂRUŞ Sandu păcurarul avea trei oi pricăjite. Le-a purtat şi pe la trei iarmaroace, degeaba. Şi cum se întorcea plouat tocmai dela târgul săptămânal din Hida, iată că se pomeni piept în piept cu cărăuşul din Sântămăria, «Ion de lemn», poreclit astfel de toată valea Almaşului şi nu fără dreaptă pricină, deoarece faţa harabagiului părea în adevăr cioplită în lemn. Ion venea amărît, în tovărăşia unui măgar şi a unui măgăruş. Cât ai clipi din ochi, cei doi drumeţi s’au găsit tovarăşi de suferinţă. Cărăuşul a bătut şi el târgurile cu măgăruşul şi cu măgarul cel bătrân, dar cumpărător ca ’n palmă. Zalăul şi Turda, pe unde cărăuşia cu măgari e în floare, sunt prea departe de aci, iar prin părţile noastre cine are nevoie de asemenea dobitoace ? Doar olarul din Sânmihai dacă mai ţine căruţa cu măgari şi nişte beţivani de cărăuşi din sătuleţele ce cad la o parte de « drumul cel făcut», cum i se zice pe la noi şoselei naţionale. Altminteri, Ion nu e om prost de felul lui, chiar dacă n’are înţelepciunea lui tat’su, bătrânul Onuc. Căci Onuc, aşa s’a po- menit : şezând în faţa cocioabei, cu pipa ’n gură, contemplând lumea. Cu lucru nu se prea sfarmă. O bucată de mălai tot pică de unde cu gândul nu gândeşti, ba chiar şi rachiu. Iar alte pretenţii Onuc nu are. Pentru ce s’ar mai trudi atunci ? Nu cere chiar şi Rugăciunea Domnului numai pâinea cea de toate zilele, şi grija de mâine, Scriptura n’o lasă în seama zilei de mâine? Feciorul său, Ion, are alte veleităţi. De aceea s’a făcut cărăuş. Cu cei trei măgari ai săi, Ion face transportul de mărfuri între satele din împrejurimi. Mare bătaie de cap nu-i dau măgarii, hrana şi-o găsesc singuri pe marginea de drum, în timp ce stăpânul lor poposeşte prin cele crâşme, cam multe la număr. Şi iama se POVESTEA UNUI MĂGĂRUŞ 511 mulţumesc cu cocenii de porumb, de care calul nu s’^r atinge pentru nimic în lume. Nu, cheltuieli de întreţinere, într’adevăr n’are Ion de lemn. Nici nu ştie ce să facă cu atâta câştig. Şi situaţie socială are mulţumitoare. Pe aci nimeni nu-şi bate joc de el, nimeni nu-1 ia drept Anticrist ca pe săcuiul cu măgar din povestea lui Aron Tamâsi. Pe valea noastră oamenii sunt blânzi şi buni şi se împacă bine cu măgarii. Drumeţii noştri aşa dar s’au înţeles din două vorbe să-şi schimbe necazurile. Aşa-i omul. Când îl apasă de multă vreme o povară, o schimbă bucuros cu alta. Chiar cu una mai grea. Şi schimbările de guvern, de pildă, numai aşa le poţi înţelege. Sandu şi Ion au fost la fel de mulţumiţi de schimb. Ion a plecat cu oile acasă, la Sântămăria, iar Sandu şi-a legat măgarul în ocol. Pe urmă, fiecare a început să colinde din nou târgurile, ocărând pe celălalt pentru că l-a procopsit cu o marfă care'nu-i trebue nimănui. Şi aşa, într’o fierbinte zi de Luni din luna August, păcurarul a pornit la drum sprş Hida cu cei doi măgari ai lui. Evident, n’avea de unde să ştie că în faţa fabricii de spirt are să se lovească bot în bot tocmai cu boierul cel tânăr. Păcurarul nu era doar Varlaam, nici măgarul lui proroc. Altfel acesta s’ar fi îndărătnicit poate la marginea satului şi n’ar fi mers nici în ruptul capului până la fabrică. Aşa însă adulmeca în neştire frunzele gutuiului japonez, atrăgând şi atenţia măgăruşului asupra miresmei exotice. Ochii tânărului boier au rămas la măgăruş. Dobitocul era în adevăr drăgălaş. Părul lui sur strălucea, şi avea un cap mic şi simpatic şi nişte picioare fine şi svelte. Era domnişoară dumneaei. Boierul tânăr îşi aduse aminte că nu peste mult are să sosească dela oraş verişorul lui, Ionică, căruia a fost destul de imprudent să-i fagă- duiască, încă din primăvară, un măgăruş. Şi cum Ionică încă n’a fost dat la învăţătură şi are deci cu siguranţă memorie bună, n’a uitat promisiunea ce i s’a făcut. — E de vânzare măgăruşul ? — întrebă boierul zâmbind. — încă cum, — răspunse Sandu, zâmbind şi el. Zâmbetele acestea însemnau că tocmeala e mai mult de joacă. Nu era vorba doar aici de cai, de boi sau de vaci, ci de un măgăruş fără nici o însemnătate. Drept care părţile au renunţat la obişnuitele laude şi hule, la toate acele apucături mărunte pe care o datină străveche le-a consacrat. Nici chiar mâna nu şi-au dat-o, ca la târgurile în 512 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE toată legea, când cele două palme se freacă uneori câte o jumătate de ceas. Până ce, în sfârşit, — dacă înţelegerea s’a făcut, — o strângere hotărîtă încheie definitiv acordul. — O sută cincizeci de lei ? — întrebă scurt boierul. — Să fie douăsute cincizeci, domnişorule, — oftă timid Sandu» căci îşi da seama că cere prea mult. — Două sute, — reteză, hotărît, domnişorul. — Şi o leacă de rachiu, — adăogă cu grijă păcurarul, trăgând o duşcă din mirosul de porumb încins, din fabrica de spirt, mi- reasma de totdeauna a satului nostru. Aşa se întâmplă că sărmanul măgăruş a fost ţinut pe loc de grădinarul-ucenic, Gavrilă, în timp ce pe mama lui păcurarul o îndemna de zor la drum. Despărţirea a fost scurtă. Măgăriţa cea bătrână s’a smucit de câteva ori, cel tânăr a încercat să lovească cu copita; Gavrilă însă i-a .venit de hac, trăgându-1 cu putere de urechi. Păcurarul înţepa alene, cu băţul lui ascuţit, pe măgăriţa cea bătrână. Fără răutate însă, mai mult pentru a sublinia raportul real de forţe. Măgăriţa bătrână, dacă n’a fost prooroacă, era, în schimb, filozoafa ca măgarii bătrâni în general. Să se împotrivească ? Ar fi zadarnic. Şi la urma urmei, odorul ei e destul de mare acum, are trei luni. O viaţă întreagă tot n’o să rămâie ei împreună. Eh, ce nu face omul, oftă ea cu înţelepciune, smulgând un fir de buruiană de pe marginea şanţului. Măgăruşul însă era tânăr şi fără experienţă. Loviturile soartei nu-1 înmuiaseră încă. Nu cunoştea nici învăţăturile materialismului istoric, după care, dacă boierul are două sute de lei de prisos şi nevasta păcurarului jindueşte după o năframă nouă, bietul mă- găruş trebue să se despartă de mamă-sa. Măgăruşul nostru s’a încordat din răsputeri, s’a proptit în picioarele de dinainte, iar pe cele de dinapoi le-a aruncat în vânt, nemerind drept în nas, cu o remarcabilă dibăcie, pe Gavrilă. Lovitura n’a fost cine ştie ce grozavă. Din nenorocire însă, chiar din momentul acela, a trecut pe acolo Catinca, fata din casă, coborînd spre pârău cu nişte rufe de spălat, şi s’a pus pe un râs plin de răutate. Gavrilă şi-a ieşit din pepeni şi s’a năpustit asupra măgăruşului. Dar în clipa aceea, domol şi melodios, a intervenit cineva. — Lasă animalul în pace! POVESTEA UNUI MĂGĂRUŞ 513 Măgăruşul şi-a întors capul în direcţia glasului. Din umbra grajdului înainta făptura albă a unui bărbat tânăr şi uscăţiv. Manţi a desluşit mai întâi o pereche de ochi albaştri. Privirea aceasta n’a putut-o uita niciodată. Şi-a închis pe veci în cele mai tăinuite adâncimi ale sufletului său de măgar mic faţa aceea osoasă, părul neted de culoarea inului, mustăcioara galbenă şi rară deasupra buzelor palide. La ivirea acestei arătări luminoase, Gavrilă, fireşte, trebuia să se topească, s’o şteargă ruşinat. Şi doar Ambrozie nu era mai voinic decât Gavrilă şi purta aceleaşi straie ţărăneşti ca şi el, cămaşe albă de cânepă, iţari de dimie, opinci şi nojiţe. Ambrozie a mângâiat botişorul speriat şi cald al măgăruşului. Apoi l-a îndemnat prieteneşte: — Hai, Manţi. Şi măgăruşul, orfan de mamă, dar cu un duşman, cu un prieten şi cu un nume mai boeresc, a trecut pragul grajdului. * ♦ * Dacă hardughia din Sântămăria a fost botezată grajd, atunci ce nume i se cuvine oare noului palat al lui Manţi ? Mai întâi ziduri de cărămidă. Coliba din Sântămăria poate în vis dacă a putut dori aşa ceva. Acoperişul e de olane, culoarea pereţilor e culoarea cea mai mândră din lume: sură ca părul mă- garului. Dar mărimea! Un sat întreg ar încăpea în mândrcţca asta de grajd. Păcat de Dumnezeu, că deocamdată cel puţin, numai dobitoace de rând vezi într’însul. De pildă, lângă uşă, de o parte nişte namile de bivoli smoliţi. Mai departe boii, boi de jug şi boi de îngrăşat. Sunt neînchipuit de mulţi, e cu neputinţă, fără doar şi poate, ca să-i poată număra cineva. Dar aceasta nici n’ar fi interesant, de- oarece vitele acestea toate sunt la fel, afară doar de taurul cel mare şi roşu. De cealaltă parte a grajdului un şir lung de boi, iar în continuare, patru vaci. Lângă vaci, un mic ocol pentru viţeii mărunţi şi prostuţi care fac un tărăboi îngrozitor cu săriturile lor şi nu cruţă nici ieslele. Hotărît, n’a fost frumos, se gândeşte Manţi, să fie internat aici, el măgarul, între viţei. Ce are el cu viţeii ? Ce-i el, vită cu coarne ? Ii trece orice poftă de glumă. In sfârşit se deschide uşa şi intră, tacticos, un cal, doi, trei..., dar cine i-ar mai putea număra ? Manţi distinge printre ei, — 33 514 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE scuzaţi, — un armăsar tânăr, deşi la drept vorbind nu s’ar cuveni ca o măgăriţă de cinci luni să observe aşa ceva. Oricum însă, Manţi trebue să admită că animalele acestea au un aer de supe- rioritate. Fără îndoială, din pricina asemănării lor, — imperfecte ce e drept, — cu măgarii. S’ar putea spune despre cai că sunt nişte măgari degeneraţi. Se pare că în urma unei boli, — hipertrofia unor glande, poate, — au crescut cât nişte namile. Atrofia altor glande le-a redus pe semne urechile. Păcat de ei. Dar în lipsă de măgari te mulţumeşti şi cu caii. Manţi se simte mai legată de ei şi-şi propune o apropiere. Intre ei se ridică însă bara. Inserează. In mijlocul grajdului, Ambrozie amestecă tărâţe într’o cadă. Trei argaţi duc mâncarea gustoasă la ieslele boilor de îngrăşat. Manţi îi urmăreşte cu atenţie. Ambrozie umple o găleată şi o duce măgăruşului. — Na, Manti. Dar de ce i-o fi spunând Manţi? Până acuma atâta auzea: neee... Tărâţele sunt însă, în orice caz, gustoase. Le mănâncă cu poftă. Dar vezi, dincolo de bară, caii capătă ovăz. —Ovăz! Piept de fazan! Odată, într’un iarmaroc, Manţi a găsit câteva grăunţe. Ii lasă gura apă. Şi ia te uită, Ambrozie vine cu ovăzul! Hrană pentnf zei! Iar fân are deasupra capului cât nu poate dovedi să mănânce. Ce păcat că măgarul n’are decât un stomac! Un fir nu mai poate mânca. îşi razimă capul de bară. Vede pe mamă-sa tropotind pe şoseaua prăfuită, stingheră, fără Manţi, fără tărâţe şi ovăz, către un destin necunoscut. Coboară noaptea. Patru felinare se aprind. Pe aci, aşa dar, nu e noapte adevărată? Deodată un miros înfricoşător îi înfioară nările. Se trage la o parte. Gavrilă trece prin grajd, vine din grădină cu o greblă de fier pe umăr, măsoară cu o privire de asasin pe măgăruş. Manţi care nu e erou, se ascunde la spatele dispreţuitului pui de bivol şi abia atunci îndrăsneşte să-şi ridice capul, când îl zăreşte pe Ambrozie în fundul grajdului... In sfârşit, a dat Dum- nezeu să plece şi Gavrilă. Apoi totul intră în linişte. Bivolii se tolănesc pe jos şi în tăcerea aromită se aude rumegatul lor monoton. Doi argaţi îşi fac aşter- nutul din fân în mijlocul grajdului. Taurul muge din când în când. La cinci paşi, armăsarul, prinţ în înălţimi ameţitoare, nechează. POVESTEA UNUI MĂGĂRUŞ 515 Pe Manţi n’o învredniceşte nici măcar cu o privire. Ce frumos ar fi, visează Manţi, dacă grajdul acesta ar fi plin de măgari! Dar iată că chiar aşa şi este. E mare acum grajdul cât un munte şi e plin, plin de măgăruşi frumoşi! Dar vai, pe una din uşi intră un măgar foarte mare, cu părul negru ca scrumul, purtând în loc de cap de măgar, — oroare —, un cap de om. E capul grădinarului care se apropie. A sosit, vrea s’o muşte de ureche. Pe Manţi o trec sudorile, ar vrea s’o rupă la fugă, dar picioarele parcă i-au prins rădăcini în pământ. Şi atunci un glas ceresc răsună de undeva, cu blândeţe: — Lasă animalul în pace! Şi măgarul urât dispare. Manţi se trezeşte, miroase puiul de bivol şi se tolăneşte apoi şi ea în paie. * * * Nu, în pielea boului de îngrăşat, n’ar vrea să fie Manţi. Asemenea mătăhală primeşte, ce-i drept, cu regularitate, cantităţi enorme de păsat, lături mai puţin gustoase dela fabrica de spirt, poate să se îndoape cu fân cât pofteşte, dar adevărul e că este legat de iesle şi în lunile de regim nu poate pleca de acolo. Şi cine ştie cu ce scop e hrănit atât de îmbelşugat, când nu i se cere nici o osteneală în schimb ? Te pomeneşti că o să fie mâncat odată şi odată. Boii de jug ? hrana acestora este mai modestă, dar a trage la plug şi la car nu este lucru de nimic, când stai să te gândeşti. Vacile ? poftiţi şi uitaţi-vă la ele, când vine văcarul Vasilică dimineaţa, şi începe . mulsul. Vasilică dă drumul viţeilor, unul câte unul, şi ei dau busna la mamele lor, apucând cu lăcomie ugerul umflat. Atât aşteaptă văcarul. Cum vede că vaca a început să sloboadă laptele, smulge pe viţel de lângă mamă şi-l închide fără milă în ocol. Noroc dacă îi mai lasă o ţâţă. Ce-i rămâne de făcut bietei vaci ? laptele pe care l-a dat odată pentru doniţă, nu e oare ca un atac de presă împotriva unui puternic al zilei ? nu poate fi retractat, indiferent dacă a ajuns în gura viţelului sau în doniţă. Manţi n’are dece să invidieze, aşa dar, nici pe vaci. Cât despre bivolii de jug, despre ei nici nu mai e vorbă. Gheorghe, bivolarul, îi loveşte peste bot, cu piciorul, de câte ori poate, adică de câte ori nu-1 vede boierul sau Ambrozie. N’au parte, săracii de ei, de o clipă de linişte. Gheorghe îi ocăreşte într’una cu nişte vorbe 33 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 5l6 mult prea grele chiar pentru un grajd. Poate că n’o face din răutate, ci din obişnuinţă. I-a intrat în fire. La urma urmei, pe nevastă-sa şi pe băiat nu tot aşa îi bate şi-i ocărăşte ? Cu aceeaşi nepăsare cu care, bunăoară soarele dă căldură, vântul şueră, ploaia cade. Caii..., ei da, caii sunt altceva. Mai întâi fiecare pereche are un personal deosebit care-i hrăneşte, îi ţesală şi le aduce ovăz furat, din dragoste. E drept însă, că ei sunt aristocraţii grajdului. Pe ei nu-i întrece în boierie decât o singura fiinţă: Manţi. Manţi nu mai este închisă în ocolul viţeilor. Nu e legată nici de iesle, deşi, după rlnduiala grajdului, toate animalele sunt legate în lanţuri la locul lor. Singură Manţi are voie să se plimbe de colo până colo, după pofta inimei: n’are loc fix. Şi ea foloseşte din plin de această libertate. Programul zilei se desfăşoară, bunăoară, cam astfel: dis de dimineaţă, când soseşte Ambrozie, o găseşte în fundul grajdului, — acolo locul e mai larg, — dincolo de rândul boilor graşi. Manţi stă lungită comod şi aşteaptă în linişte. La sosirea lui Ambrozie se ridică, se duce agale spre el, îi linge mâna şi începe să-l îmboldească în regiunea buzunarelor; ştie ea că acolo se găseşte totdeauna vreo bucată de pâine. Pe urmă, se întoarce frumuşel la Condor, ultimul din şirul boilor îngrăşaţi, căci îndată se va împărţi păsatul şi fânul. După ce şi-a luat partea cuvenită din merindea lui Condor, Manţi se îndreaptă tacticos spre stă- noagele cailor, căci şi-a adus aminte că este rândul ovăzului. Caii sunt mai puţin blânzi decât Condor, şi arată mai puţină ospitalitate musafirului nepoftit; dar Manţi nu se sinchiseşte de atâta lucru. In fiecare dimineaţă ea consumă o porţie respectabilă din tainul mânzului Miţi. După mâncare, caii sunt scoşi la adăpat, la fântână, spre deosebire de boii cei graşi care sunt adăpaţi în grajd, ca nu cumva, Doamne fereşte, să slăbească făcând drumul până la fântână şi înapoi. Cei zece cai merg în monom, iar în urma lor, închizând coloana, milităreste, Manti. Pentru nimic în lume n’ar renunţa la această defilare. Prin ea, doar, Manţi vrea să documenteze că ţine şi ea de rasa cavalină. La întoarcere, se menţine cu rigoare aceeaşi ordine .-Unsprezece mamifere monoangulate intră, unul câte unul, în grajd. Caii înainte, măgăruşul la urmă. După (adăpat însă, caii sunt duşi la lucru, pe când Manţi rămâne şi pe mai departe suverană independentă. In zilele de lucru, iese la plimbare, la câmp, pe urma carelor. Controlează dacă nu cumva lucrătorii trândăvesc, POVESTEA UNUI MĂGĂRUŞ 517 sau examinează traistele cu merinde puse la răcoare printre tufe. Manţi ştie exact că plăcintele lui alde Ştefan sunt totdeauna minunate, în timp ce pâinea lui Ion « cel evlavios » este necoaptă şi cleioasă. Zilerii, se înţelege, nu sunt deloc încântaţi când dau de traista goală, şi răsplătesc cu câte o blândă lovitură de picior acti- vitatea de inspector a lui Manţi. Se întâmplă că vreun muncitor rămas cu buzele fripte să ridice chiar mâna asupră-i. Ca din pă- mânt, răsare însă, în asemenea ocazii, Ambrozie, duhul cel bun, care îi scutură coama şi-şi împarte prânzul cu păgubaşul. încet încet, Manţi a ajuns populară. Un singur loc îi rămâne însă interzis. Grădina de zarzavaturi din dosul grajdului, de unde vântul aduce miresmele legumelor felurite. De câte ori n’a visat Manţi la această grădină paradisiacă! Şi odată, în sfârşit, cineva a uitat deschisă portiţa grădinei. Tiptil- tiptil, aţinându-se pe lângă seră, Manţi a ajuns la răsadurile de varză. Nu se zărea nimeni; măgăruşul a început să pască. Şi atunci, nu se ştie de unde a răsărit duşmanul, teroarea, Gavrilă. N’a scos o vorbă, s’a furişat încet până la portiţă şi a închis-o. Ca odinioară, în visul acela oribil, Manţi a fost incapabilă să mai facă un pas. Gavrilă puse mâna pe hârleţ şi se îndreptă spre ea. Orice încercare de fugă era acum zadarnică. Coada hârleţului căzu grea pe trupul plăpând al măgăruşului. Loviturile se înteţeau ca grindina. Când Gavrilă s’a săturat, a deschis portiţa şi i-a mai dat un picior măgă- ruşului. Umilită, chinuită de moarte, Manţi s’a târît până la grajd, unde s’a culcat lângă tovarăşul de masă, boul cel gras. Şi de atunci, loc de blestem a rămas grădina aceea de zarzavaturi din ale cărei fructe oprite a gustat, ajungând ştiutoare a binelui şi a răului. * * * Nu putem decât să aprobăm că Ionică a adus civilizaţia oră- şănească în grajd şi a deprins pe Manţi să ronţăie zahăr cubic şi bomboane fondante. Mai puţin îmbucurător este însă faptul că, ajutat de Ambrozie, Ionică încalecă mereu pe măgăruş şi nu-i dă pace, până când micul animal nu aleargă cu el pe pantă în sus, până la cerdacul conacului. Ambrozie calcă alături, adus niţel de spate, cu mersul lui legănat. La început, Manţi nu s’a învoit să-şi dea concursul la această petrecere decât de dragul lui, căci pe amicul lui Ambrozie îl privea şi ea ca pe un prieten personal. REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 5l8 Dar nici aceste consideraţii nu-1 putură împiedeca, uneori, să-şi facă de cap. Astfel, din bun senin începea câte odată să se învârte pe loc, iar într’o zi, în semn de protestare solemnă, îşi scutură povara tocmai în mijlocul unei bălţi. Dar în curând constată că fiecare cavalcadă e răsplătită cu un pumn de zahăr şi de atunci nu mai era nevoie de intervenţiile asidue ale lui Ambrozie; Manţi accepta cu veselie să poarte cele 20 de kilograme ale lui Ionică. Nu se ştie dece lui Ionică nu-i plăcea numele de Manţi şi a botezat-o Zebri. Măgăruşul nostru avea acum două nume, întocmai ca unele doamne din societatea înaltă. Prietenia cu Ionică îi aduse drepturi şi privilegii considerabile. Dis de dimineaţă putea să se ducă până la conac şi să-şi vâre botul pe uşa bucătăriei. Erji, bucătăreasa, îl ospăta deobicei cu câte o felie de pâine. Cezar, dulăul cu ochii injectaţi, nu era încântat de noul său rival. O lovitură de picior, isteţ aplicată, îl desarmă însă, şi de aci înainte Cezar se mulţumea să mârâie dela distanţă pe noul favorit. Zadarnic se plângea şi Gavrilă că măgăruşul găsea de cuviinţă să-şi lichideze neînţelegerile cu Cezar tocmai în mijlocul celui mai frumos strat de flori. Ionică intervenea totdeauna la timp, iar Ambrozie îl sprijinea din toate puterile. Şi boierul bătrân şi cel tânăr erau partizani hotărîţi ai lui Manţi. Era frumoasă viaţa asta, numai veselie şi lumină, şi când Manţi-Zebri se tăvălea în otava verde, nu era fiinţă mai fericită pe întregul rotogol al pământului. Nu cred să existe cineva, oricât de preocupat, să poată pune la îndoială simţul de datorie al lui Manţi. Căci, într’adevăr, cine îi porunceşte să se ducă hăt, până departe, la ogoarele din oţoc, în timpul arăturilor de toamnă şi să umble ceasuri întregi înaintea cailor, pe brazdă ? Munca aceasta şi-a luat-o singură asupră-şi, din proprie iniţiativă. Nu doar că lucrul cailor ar fi devenit mai uşor, prin faptul că măgarul se încurca printre ei. Munca lui Manţi .avea mai mult o valoare simbolică, dar prin aceasta ea nu era mai puţin vrednică de respect. Trebue oare să privim lucrurile mari şi mici ale vieţii numai prin prizma rigidă a utilitarismului ? Aratul simbolic al lui Manţi, în inutilitatea lui desăvârşită, să nu fie oare tot aşa de plăcut cerescului anatom al inimilor, ca eforturile ce ţintesc către un profit ? Dar drumurile până la Hida ? Când Manţi, singură, din proprie deliberare, fără să fie obligată, însoţeşte caii POVESTEA UNUI MĂGĂRUŞ 519 de paradă! Precum trandafirul exală parfum, precum poetul cântă, tot aşa Manţi aleargă patrusprezece kilometri, în libertatea şi spontaneitatea inimii ei. Jertfa e aceasta, jertfa arzătoare a inimii şi fără îndoială că e tot aşa de bine primită ca sângele junincei şi carnea de berbec. Să nu micşorăm deci valoarea bunelor fapte ale lui Manţi-Zebri. Nici chiar atunci când se dovedeşte slabă, căci noi înşine suntem oare scutiţi de orice slăbiciune ? Se întâmplă, de pildă, că în faţa preturii cupeul trebue să aştepte cam mult, şi între timp se porneşte un ropot de ploaie. Manţi stă cât stă pe lângă cai, dar când începe să plouă cu găleata, îşi părăseşte postul fără urmă de sentiment de onoare, şi o şterge singură acasă. Se întâmplă altă dată ca trăsura să fie atacată de câini. Atunci Manţi se furişează între cai şi-şi dă toată silinţa să se facă nevăzută. Nu este o purtare prea eroică, recunosc, dar să nu ne grăbim s’o hulim prea mult; ea merită mai degrabă compătimirea noastră înţelegătoare. Căci nu e nici o îndoială că numai sufletul ei curat o poartă pe Manţi pe drumurile astea, spre Hida, însufleţirea ei nobilă şi un zel fără pereche. De sigur nici prin vis nu s’a gândit că pe unul din aceste drumuri se va întâmpla un eveniment de o importanţă capitală pentru viaţa ei. Ca şi fecioarei înţelepte care a adus ulei în candelă, înainte de revărsatul zorilor, fără nici un gând de speculă egoistă, Zebri-Manţi, întorcându-sc din peregrinajul ei, s’a întâlnit cu cineva în faţa iarmarocului, într’o după amiază limpede de Sep- temvrie, cu un tânăr, voinic şi frumos. Urechile lui foarte lungi se ridicau cu mândrie spre cer şi când glasu-i puternic şi bărbătesc a răsunat, inima de măgăruş s’a înfiorat de presimţirea fericirii. Ca nişte aburi trecători s’au risipit în această clipă unică toate reveriile romantice pe care le nutrea odinioară pentru tânărul armăsar. Calul acela mândru nu primea decât cu ironice grimase, oftările lui Manţi şi măgăruşul a trebuit să cunoască legea care interzice mesalianţele între un cal şi o măgăriţă. Invers, e adevărat, că măgarul şi iapa pot fi siliţi la o unire morganatică de omul interesat, care are nevoie de catâri. Dar chiar în asemenea cazuri, ochii iepii trebuesc acoperiţi cu grije, altfel n’ar tolera îmbrăţişările măgarului dispreţuit. Manţi aşa dar, în faţa iarmarocului din Hida, a ghicit adevărata iubire, în chipul unui măgar superb. 520 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Lunile treceau, primăvara a venit din nou şi autoritatea lui Manţi creştea într’una. Graţie unor împrejurări, măgăruşul a devenit o personalitate oarecum oficială. Nu mă gândesc la faptul că domnul Birtai, bătrânul agent financiar, însărcinat cu vagi atribuţii de control în părţile fabricei, acordase o deosebită prietenie măgă- ruşului nostru. Prietenia aceasta era o mare distincţie fără îndoială; dar d-1 Birtai, deşi mai purta şi numele de regele Matia, nu era un mare potentat. Iar de când fată-sa a fugit cu un jandarm, ceea ce constituie pentru regele Matia un nou argument de beţie, opinia publică a satului începu să-l privească cam de sus. Manţi, însă, i-a rămas credincioasă şi în această epocă de încercare; trecea zilnic pe la domnul Birtai şi-i asculta plângerile. împrejurarea care i-a conferit atâta autoritate măgăruşului era însă în legătură cu o veche tradiţie a satului. Şi anume, cu ocazia nunţilor, boierul punea la dispoziţia nuntaşilor toate trăsurile sale. Şi cum Manţi nu se putea despărţi de cai, îşi avea şi ea locul ei în cortegiu. Doar calul de război. al unui comandant în marş triumfal dacă sălta cu atâta mândrie ca Manţi la aceste cortegii de nuntă. Cu o enormă coroană de flori pe gât, Manţi păşea solemn înaintea căruţelor înţesate de flăcăii ce mergeau la casa miresei. Din vârful carelor picurau chiuituri vesele din care numele lui Manţi nu putea lipsi. Manţi-Zebri avea atâta glagorie să nu se supere de aceste amabile înţepături, şi în această privinţă se deo- sebea radical de puternicii zilei. Ba chiar părea să-i facă plăcere că geniul popular i-a cuprins numele în cântece. De altminteri Manţi se bucura de cea mai desăvârşită cinstire. Spirit liber, ea nu participa numai la nunţile pe care le agrea. Pentru nimic în lume n’ar fi onorat cu prezenţa ei nişte oameni pe care nu-i iubea. Ceea ce nu înseamnă că absenţa ei ar fi indicat totdeauna cu precizie o reală meteahnă de caracter a mirilor. Manţi era un fel de arbitru şi se achita cu sinceritate de această obligaţie. Se cuvine însă să facem o distincţie între judecata ei şi aceea a oamenilor. E ştiut că, în judecăţile lor, oamenii păcătuesc totdeauna împotriva cuvântului evanghelic. Scris este doar: nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Arbitrajul lui Manţi venea însă din izvoarele simple ale firii, şi nu din cine ştie ce socoteli logice, din simpatie sau din răzbunare, în orice caz din instinct şi capriciu; judecata ei era aşa dar singură demnă. POVESTEA UNUI MĂGĂRUŞ S2I Poate că toate ar fi mers bine, dacă, dintr’o sgârcenie absurdă, Casa Asigurărilor Sociale n’ar fi suprimat postul de medic comunal. In cine ştie ce cap strâmb de birocrat a putut să nască asemenea rătăcire. Urmarea ? Ambrozie simte din când în când nişte junghiuri ascuţite în părţile buricului. Cum o să se ducă însă pentru atâta lucru la medicul din Almaş, tocmai acum în toiul secerişului ? Se aşează frumos pe pământ şi aşteaptă să-i treacă junghiul, apoi se ridică şi continuă să care sacii de câte 80 kilograme, dela magazie la grajd. Când îi merge mai bine, se scoală dimineaţa la ceasurile trei; până la cinci îşi vede de gospodărie sau iese la câmp să-şi lucreze capătul de ogor. Căci pentru asta s’a făcut el argat, ca în câţiva ani să-şi încropească ceva stare: o casă, o sfoară de pământ, câteva capete de vite. Nu ca cei mai mulţi rândaşi, nişte păcătoşi... Şi Ambrozie are până acum căscioara lui, o vacă a căpătat de zestre, două juninci şi-a mai cumpărat anul trecut. Are şi trei jugăre de pământ din bunăvoinţa boierului, al cărui om de încre- dere este şi pe bună dreptate. Pe bună dreptate zic, căci pe Am- brozie îl poţi trimite cu inima hodinită la semănat. Poţi să fii sigur că ai un om de nădejde acolo şi va ieşi lucru curat. Poţi să-I porneşti la Viena cu boii îngrăşaţi şi să-l încredinţezi să cumpere fân pe drum. Ambrozie se pricepe să ia în primire stânjenii de lemne tăiate şi numai el poate conduce delicata îndeletnicire a îngrăşatului boilor sau a săditului viţei de vie. Şi cine ar îndopa gâştele, dacă n’ar fi Ambrozie ? Din pricina asta se şi ciondăneşte câte odată boierul cu duduile. De ce să pui un ministru la treabă de conţopist ? Adevărul e însă că si domnişoarele îsi au temeiul lor, căci si la treaba asta tot Ambrozie e mai priceput. Pe mâna lui Ambrozie poţi să laşi liniştit orice cheie, el poate umbla în voie bună în toate odăile şi, dacă întâmplător niciunul dintre boieri nu este acasă, Ambrozie doarme în ceardac, sentinelă credincioasă, cum rar se mai întâlneşte în ziua de azi. E drept că de mic copil se învârte pe la conac, a prins rădăcini, dar nu e mai puţin adevărat că e şi omenit cumsecade. De aceea, zadarnic domnişoarele se ţin de capul lui să se ducă la doftor. Cum o să meargă, mai ales acum, când şi boierul cel tânăr s’a îmbolnăvit şi a plecat la mare să se caute T In împrejurări ca acestea e mai multă nevoie de Ambrozie ca ori- când. El este doar adevăratul administrator al moşiei, deşi nu poartă decât titlul de atgat şi a refuzat şi însărcinarea de 5« REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE supraveghetor al servitorilor pe care boierul a vrut să i-o dea cu tot preţul. Dar într’o dimineaţă căruţa a plecat, totuşi, căptuşită cu fân şi cu saltele de puf şi l-a dus pe Ambrozie, nu la Hida, ci de-a-dreptul la Cluj, la operaţie. O femeie mărunţică, uscăţivă, — nevastă-sa, — s’a cocoţat lângă vizitiu. In urma căruţei păşea Manţi. A mers aşa vreo cinci kilometri. In dreptul troiţei, Ambrozie s’a ridicat într’o rână, a chemat pe măgăruş, l-a mângâiat cu mâna lui galbenă şi câteva boabe de lacrimi i-au căzut din ochii lui albaştri ca cicoarea. Apoi a rugat-o frumos să se întoarcă acasă. De atunci, în fiecare zi, Manţi se duce la troiţă şi aşteaptă. Până când, într’o seară, căruţa s’a întors dela Cluj. Pe capră şi acum şedea femeia aceea mărunţică, biata, iar în căruţă o ladă lungă; îngustă, neagră. Manţi s’a înco- lonat şi a însoţit căruţa până la casa lui Ambrozie. Acolo, doi oameni au ridicat lada, au dus-o în casă, între femeile bocitoare. Apoi căruţa a plecat, dar de data aceasta Manţi n’a mai plecat odată cu caii. A rămas acolo, în faţa căscioarei, fără să-i pese de vântul rece de toamnă, până dimineaţa. * * * La ivirea zorilor, Manţi şi-a vârît capul pe geam, ca de atâtea ori în vremurile cele bune. In odaia mică, lucrurile stăteau în rânduiala ştiută, doar atâta că în dreptul geamului, pe o laviţă, se întindea lada aceea îngustă şi neagră de ieri, şi în ea zăcea, nemişcat, Ambrozie, cu faţa ca de ceară, cu ochii închişi, cu gura încleştată. La căpătâi trei femei, nevastă-sa şi două surori ale lui. Apoi au venit oamenii, mulţime fără şir, preotul a vorbit foarte frumos, spunând că munca este rugăciunea cea mai frumoasă, şi că astfel, în scurta lui viaţă Ambrozie n’a făcut altceva decât să se roage. Plângea boierul cel bătrân, plângeau domnişoarele, iar das- călul a spus «iertăciunile», luându-şi rămas bun în numele mor- tului, dela toată lumea. Plângea cu hohot fiecare când îşi auzea numele şi în drumul lung până la ţintirim era numai jale şi plâns. Şi e de însemnat că în momentul când cortegiul a ajuns în faţa bisericii ungureşti, popa calvin a pus să tragă clopotul şi astfel clopotele româneşti şi cele ungureşti au însoţit împreună, în bună pace, pe Ambrozie în drumul lui cel din urmă. Mult s’a mai vorbit în sat şi despre aceea că atunci când sicriul a ajuns în dreptul casei POVESTEA UNUI MĂGĂRUŞ 523 doamnei, fiica boierului bătrân, doamna şi cu Ionică au intrat amândoi în cortegiu, plângând cu hohot, ca după un frate bun. Manţi mergea la distanţă de zece paşi în urma mulţimii, cu capul în pământ, singură, ţinând parcă să demonstreze că deşi ea este dobitoc cu simţire, nu e totuşi fiinţă gânditoare. Unora însă li s’a părut că şi ochii lui Manţi înnotau în lacrimi. Şi nimănui nu i-a venit să râdă când în poarta ţintirimului Manţi şi-a ridicat capul şi a început să răcnească cu glasul ei grotesc, nearticulat. * * * In ziua aceea, după adăpat, grădinarul a intrat în grajd şi, înainte de toate,, i-a tras un căpăstru pe cap, să nu se mai poată mişca. Apoi întorcându-se către administrator: — Domnule ar trebui să aducem nişte zarzavaturi din grădină. — Adă, dacă trebue. — Da, dar caii sunt toţi la arat. Să înham pe Manţi la căruţa cu două roate? — N’o fi prea slab măgăruşul ăsta ? — Nu mai e măgăruş, e măgar sadea! Şi iată aşa s’a întâmplat că Gavrilă i-a vârît zăbala în gură, şi cum Manţi a încercat să se împotrivească, Gavrilă a smucit fierul aşa de tare, încât pe măgăruş l-a podidit sângele. De atunci s’a resemnat să se vadă înhămată de Gavrilă şi mânată în grădina de zarzavaturi, zi de zi. Paradisul acesta nu-i mai era interzis, dar altfel umbla acum prin el! Strânsă între două prăjini, cu zăbala în gură, încordându-se din toate puterile, trăgea căruţa încărcată neomeneşte şi, tremurând din genunchi, se opintea pe panta grea ce urcă până la conac. Altfel îi părea drumul acesta când purta, jucăuşe, trupul mic şi uşor al lui Ionică şi alături păşea Ambrozie, cu vorbe bune de îndemn şi cu ajutor, când era nevoie. Şi iată că însuşi Ionică coboară la vale. Vede animalul necăjit, se repede Ia el, îi cuprinde gâtul plângând cu hohote. — Aţi înhămat, nemernicilor, dobitocul acesta slab şi mic, măgăruşul meu orfan! Cum aţi îndrăznit ? Daţi-i drumul numai- decât, vreau să călăresc. La plânsetul acesta sgomotos soseşte tatăl lui Ionică. Vorbeşte cu blândeţe. 524 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE — Azi n’ai voie să călăreşti, puiul t^tei; trebue să înveţi. Nu mai eşti mic, trebue să lucrezi şi tu puţin. Şi măgarul e destul de mare, trebue să muncească şi el pentru hrana pe care o mănâncă şi pentru grajdul în care e adăpostit. Ionică înţelege, — cum să nu înţeleagă ? Doar e băiat mare, are şase ani. îşi ia mâna de pe gâtul lui Manţi-Zebri şi pleacă cu tatăl său la învăţătură. . Manţi îşi întoarce capul şi se uită încă odată după el. De fapt, e măgar în toată firea. Are părul lung, pe ici pe colo ros, încâlcit. Biciul şuerător al lui Gavrilă şerpuieşte usturător pe spinare. îşi trage capul între umeri, urneşte căruţa dintr’o smucitură şi, resemnat, se opinteşte cu povara la deal. EMERIC KÂDÂR CABANE ALBE FRAGMENT Coboară turme albe de zăpezi Şi capre tari de ger pe munţii—var, Le cad copitele pe stânci: amnar, Sunând tristeţi pe urmele de iezi. Ciobanii pustnici, cu sarici de cer Şi cu ciomege lungi de raze — lună, In urmă aurul tăcerii îl adună Sub norii strânşi pe gluga de oier. Pe stânci au înflorit luceferi şui Petale gerul le-a tăiat în urme... Cu duhul dimineţii tălăzuesc pe turme Reflexe pădurene a brazilor verzui. SKON GA Peste păduri de brad se 'nalţă buri şi corbi, Zăbranic greu pe ţara tăcută şi laponă, Ca frăgezimi de ger pentru gheţarii orbi Când apa suie pură dela fiord la zonă. Aici aşteaptă uldre, colibe şi hambare —Văzduhul nu tresare la ciripit de vrăbii — Să vină prinţul nordic cu stemă grea în săbii, Pentru imperiul nou de gheţuri solitare. 52b REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Mai bate dimineaţa un vânt aprins, de tundre, Să spulbere tristeţea dintr’un fiord norveg; Din fiecare ţurţur un pumn de-argint aleg, Să torn sahane grele păstorilor în ţundre. Aici pe-aceste ţărmuri de reverii celeste Mi-ai răsărit tu, Skonga, mit alb împădurit, Mi te-a adus tăcerea mai amplă, ca o veste Crescută în icoane sub zări de răsărit. In părul lung dospită, funinginea ’nserării Revarsă umbre tandre sub genele de pin... Ce Făt-Frumos de paltin sub vraja aşteptării Va bea ultima clipă cu fiinţa ta de vin I Răceala împietrită în braţele heruve E un horeb melodic de ascensiuni spre moarte; Pe albe serpentine efigia să-ţi poarte Cei dornici de urcuşul nălţimilor pleşuve. VLAICU BÂRNA PICIOARELE LUI GULIVER — Aşează-te pe laturea patului, — şoptii, deşi glasul mi-era întreg, şi nu-1 sugea nici o suferinţă prea ascuţită. Vizitatorul făcu un pas, apoi un gest nelămurit. Atinse cu fluturarea mânii pătura şi cearşaful, aşezându-se apoi uşor, cu o impresie de imaterialitate, cum te-ai aşeza pe un balot cu lucruri fragile. — Boala mea nu-i molipsitoare, sau mai curând, a trecut primejdia molipsirii. Au rămas numai efectele... Uneori, ase- menea efecte îţi dăruesc două vertebre în plus... două aripi, mai nevăzut decât îngereşti... două aripi care te duc la rai. Iată... mie nu mi-au fost dăruite aripi, s’a efectuat o scădere şi mi s’au luat picioarele... E o călătorie mai grea decât moartea. Viaţa mă va răsuci pe loc, în jurul pivotului făpturii mele... Nu ştiu cât de adânc voi putea călători în această viaţă... — Dar n’a fost nici o teamă, crede-mă, —se împotrivi vizita- torul ... — Ba da 1 înţeleg, cu sau fără motiv — decorul de spital, atmo- sfera, conştiinţa, că aci eşti pe teritoriul, pe care se dă lupta între viaţă şi moarte... Eu însumi,.de câte ori am vizitat un suferind, am fost stăpânit de un fel de timiditate, ca să nu mă acuz direct de o teamă laşă, indiferent dacă era vorba de o boală microbiană sau numai de un picior frânt... Aceasta mă face să înţeleg şi să iert anumite lucruri... Bolnavul stă în pat, nu ştii precis ce-1 doare, nu cunoşti pricina bolii; dar din toate unghiurile camerei, din cenuşiul păturii de pe pat, din toate lucrurile atinse de bolnav şi din toţi porii bolnavului, te ţintesc săgeţile bolii, emisarii morţii... Atunci te crispezi, te îmbraci într’o armură instinctivă REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 528 de teamă... Iţi simţi porii închizându-se cu o adiere rece, uscată, faci mişcări stângace, gesturi neîntregi şi peste mila de bolnav, peste toate elanurile tale de umanitate, pe care vrei să le ridici din tine, trece o aripă de plictiseală uriaşă... Fixezi uşa şi, în sfârşit, binecuvântezi sora care o deschide să vestească sfârşitul vizitei... Vizitatorul meu încercă să protesteze din nou. Părea să fie mai mult stânjenit de cele ce-i spusesem. Putea să mai fie şi grija de a nu supăra pe bolnav, în această purtare vătuită, care aproape îi anula fiinţa. t — Totuşi ştiu bine că n’ai o boală molipsitoare, aşa că nu mă tem şi nu eşti îndreptăţit să mă bănueşti de astfel de sentimente. — Da ! da I Insă, vezi... urmăream un gând al meu... Sunt paralizat dintr’o gripă infecţioasă... Poate că ştii, boala asta în cele mai dese cazuri, nu iartă; s’ar putea să rămân astfel, toată viaţa... Trebuia să vină cineva să mă vadă... N’a venit... A venit mai târziu... A avut aceeaşi teamă ca şi tine... Nu 1 nu protesta, aceeaşi teamă ce m’a încercat dese ori pe mine, după cum ţi-am spus. Teama organică, teama cărnii, care luptă şi care nu vrea să piară, să intre orbeşte în primejdie. E un pilot care ne îndrumă cu o precizie mecanică şi împotriva cărnii nu putem lupta; are arme infinit de multe şi peste ele, coroana blazonului în nervi, în străfundul făpturii noastre — laşitatea. La ea renunţă numai predestinaţii, capabili de iluminare, capabili să se ridice cu câteva măsuri peste existenţă... Cine ? îţi întreabă ochii!... Cei fulgeraţi de o dragoste puternică, sau cei care au peste priviri albeaţa eroismului... Cel despre care ţi-am spus că nu venea, că n’a venit, că nu va mai veni... şi nu ştiu dacă aş mai dori să vie... Dar ştiu că ochii îi erau limpezi de orice eroism, iar coroana laşităţii o purta cu talent şi trufie... In fond e zadarnic să-i doresc în inimă cupolele Sfintei Sofii, când e croită pe măsura unei cupole de ciupercă... — Bine, dar eu ştiu ce ai. Am vorbit cu internul adineauri, ai p utea să te refaci... — După cum aş putea să rămân cu picioarele tot atât de ne- folositoare şi de moi, ca două fire de iarbă. După cum aş putea să mă târăsc toată viaţa în cârji... Ştii ce am ? Dar neîncrederea, fantezia, ţi-o fi şoptit şi ţie în ceafa, ca o adiere viţioasă: — « Poate PICIOARELE LUI GULIVER 5*9 sâ aibă cu totul altceva ». După cum i-o fi şoptit şi ei: « Poată să aibă cu totul altceva ». Ceva primejdios, ceva care distruge trupul, ceva care creşte ca o ameninţare coşmarică. Ceva care a făcut pe cineva să insinueze că am sifilis. A pus un diagnostic arbitrar (cu competenţă), părând absolvit de temerea că într’un punct al existenţei sale s’ar putea întâlni, cu acelaşi destin, pe care mi-1 atribuia. Oamenii au uneori tonul unor divinităţi, vorbind de anumite fenomene fizice sau morale, ce-au atins pe semenii lor. Aveam sifilis în legenda de toate zilele, stârnită de un binevoitor palavragiu. Ceva în plus de suportat, peste tristeţea de fiecare clipă, ce se scurgea sub ochii mei, în două izvoare, prin aceste picioare cuprinse de moarte, care altădată erau slugi ale voinţei mele şi a căror anexă eram acum. — Lasă astea... Ce să-ţi spun! făcu vizitatorul meu. Uite! ia de pildă priveliştea de afară... Până mai ieri, copacii erau neclintiţi, cu cioate negre, ca nişte membre paralizate. I-a miruit primăvara. încet, încet, ritmul unei seve bogate le va da o mişcare de muguri şi de frunze... Acordă-ţi şi ţie răgazul pe care-1 cere o refacere. — Eu nu sunt înfipt în pământ, n’am nici o legătură cu pă- mântul, sau cel puţin una iluzorie şi alta finală... Eu îmi port rădăcinile în măduva mea, atinsă de colţii bolii în trecere, şi din această brazdă nu ştiu dacă se poate ridica învierea vreunei se- minţe ... După legile clinice, s’ar putea ca acest plugărit, accidental în fiinţa mea, să lase numai brazda şi ameninţarea ei neagră... Mă stăpâneşte o teamă de fiecare ceas. Deşi din nemişcarea dela început, am ajuns să mă târăsc penibil în cârji, până la fereastră, sau cu ajutorul sorei de gardă să ies pe sală, sau să fac o vizită în salonul de alături, la un armean, tovarăş de suferinţe, mă cu- tremur că s’ar putea, să-mi văd iar, picioarele împietrite... — Poate că nu trebue să faci sforţări... Ce cauţi în salonul de alături, când e atât de greu să te duci ? Crezi că o suferinţă, ase- menea cu a ta, te poate împăca ?... — Nu cred nimic. Mă atrage ceva nedefinit, o curiozitate, un control de fiece zi asupră-mi, asupra unei primejdii posibile !... Armeanul de care-i vorbesc, a fost departe prin Asia Mică. E un fost cămilar, pe linia căilor de nisip, care duc fără semne către Damasc sau aiurea... E un Armean mic de statură, grăsuţ, cu 34 34 53° REVISTA FUODAŢI1LOR REGALE pielea albă şi tatuată cu ancore cu inimi şi cu sirene vinete, pe braţe şi pe piept. Are un cap de copil puhav, cu sprâncenele, cu ochii şi gura în linii subţiri paralele cu linia părului tăiat în breton roman pe frunte... Pare o figură vagă şi hilară, de împărat roman de carnaval. Cu toate astea, Onig, în dialectul lui scâlciat şi comic, povesteşte evocativ, de acele cearşafuri de nisip fierbinte, pe care din depărtare, şerpii ridicaţi în coadă, pot fi luaţi drept bastoane negre. Pictează din amintire pe gândul tău, ritmul, coloarea şi atmosfera de magie şi epopee a caravanei de cămile în mers.... şi când îl ascult şi îl privesc, mă cuprinde o panică de nedrescris... Omului acestuia, care a umblat atât, care a văzut atât în vremea lui verticală, i se topesc de o boală necunoscută toţi muşchii tru- pului. încet, — sub scurgerea celui mai răbduriu, mai subţire ornic de nisip — pe patul unui spital într’o ţară străină, unde ajunsese papugiu... Onig nu ştie asta. Doctorii au un limbaj cifrat pentru auzul lui, şi el n’are nici o rudă care să afle şi dela care să afle. El vorbeşte despre gesturile largi ale palmierilor, despre revol- tele de nisip, despre şerpii şi scorpionii deşertului şi despre mersul pe leagăn al cămilelor, către fabuloasele şi albele oraşe ale desertului. * Pe nesimţite s’a săpat în creer tunelul unei obsesii, pe unde se târăşte şarpele cenuşiu al temerii: Dacă picioarele mele au amorţit... S’ar putea să ajung ca Onig ?!... Şi încremenit ca Onig, cu acea treptată şi conştientă topire a faturii mele, ce aş putea eu oare povesti, de-a-lungul unei vieţi fără mişcare. Viaţa mea de dinainte de paralizie ? Viaţa mai mult sau mai puţin monotonă, în ce priveşte decorul şi contribuţia neprevăzutului. Pe care ţărm străin sau dorit sufletului meu am călcat? Aş avea eu de povestit altuia sau mie însumi, cum po- vesteşte Onig ? Gândul mi se roteşte între « Ba nu şi Ba da ». Dar cu cât încerc să trec în firul amintirii, faptele vieţii ele, cum atât se adaugă şi cresc lumina dramatică sub care am încremenit. Par toate lucruri mărunte. Cele mai frumoase crâmpeie trăite cresc cu o lumină fără temperatură, apoi dispar sub încăperi de degetare. PICIOARELE LUI GULIVER 531 Vezi, uneori uit ce mă aduce lângă Onig. .. Ascultând omuleţul acesta grotesc, cu câtă putere de evocare vorbeşte despre Orientul de unde a purces către undiţa destinului. Uit de destinele noastre aproape asemenea, ascultând orgoliul naţional, trezind din crip- tele Caucazului, de sub poalele Araratului, din Erivan sau pe unde le-au închinat degetele trecutului, pe Leon I, pe Leon II, pe Leon III sau deodată povestirea dusă de unghia întâmplării în calcinata Arabie. .. Târziu mi-amdat seama că vizitatorul meu dădea semne de obo- seală. II obosise boala mea. Făcând o socoteală timpului cât stă- tusem de vorbă, nu-mi putui da seama de durată, decât, când pri- vind pe fereastră, văzui acel clăbuc alb şi verde şi trandafiriu cu care se săpunise vechiul peisaj. — A fost o vizită lungă, pe care o vom ţine minte amândoi, şoptii eu, imaginând totuşi preţul unei zile de basm în care creşte Fătul năzdrăvan cât alţii într’un an. Şi impresia că fusese o vizită de o zi, fu întărită de faptul că se revărsa prin fereastră o înserare verde, apoi albastra, apoi spaţiul deveni o tablă neagră pe care gândul meu începu să însemne tema zilei, caligrafic, cu o cali- grafie chinuită de copil, încercând să nu uit nimic din ce vor- bisem. Mi-am dat însă seama că fuseseră mai mult tăceri, pe care nu le-aş putea reconstitui niciodată. Cred că nu s’ar putea încor- seta niciodată în cuvinte aceste balerine ale gândului. Vizitatorul meu plecă, trecând imaterial prin tabla neagră a spaţiului, ca unul din aceste spaţii dintre cuvinte. M’am târît totuşi către geam, încăpăţânându-mă să-l bănuesc plecând... Voiam să simt cum duce cu el tot şirul de gânduri, să rămân sterp de gânduri, să nu mai încerc să gândesc... Prin geamul deschis venea mireasma de ploaie mică de pri- măvară. Apa cădea peste clăbucul de frunze şi de flori, şi deşi nu-i puteam vedea bine, simţeam copacii făcând baie senini ca nişte prunci. Pe scările pavilionului, cobora internul de gardă. Alături de silueta lui în halat alb, aninată de braţul lui, o fată conştientă de aerul primăvăratec şi spiritualizată de această înviere era un strigăt de viaţă... 34’ 532 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Amândoi, fură topiţi de ploaie şi de umbră sub bolţile încă transparente ale copacilor în şiruri de gală către poarta oraşului, în care se întâlnesc viaţa şi moartea. Ploaia mă făcea atent la fiecare frunză ciocănită de ciocănelele de cristale lichide de apă care trezeau în frunzele de lapte verde, ecouri din poema de primăvară paradisiacă... şi frunzuliţele luceau atât de curios... Şi peste boschetele de liliac şi tufişuri ce se desfăşurau până departe, până peste gardul spitalului, până unde nu mai închi- puiam un hotar, se mişcau ochiuri de lumină, tramvaie şi maşini, şi răbufnea din când în când prin pânza reavănă de ploaie, frea- mătul unei vieţi, pe care o încercam în amintire, oraşul... lumea... Stăteam în cadrul ferestrei, ca o imagine moartă, ca o obsesie, a nimănui, şi priveam şi gândeam viaţa ca din buza unui mormânt. Atunci sufletul meu trecut în toate fibrele firii, crescut de un elan uriaş pentru viaţă, pentru evadare în necunoscutul veşnic rezervat, îşi simţi închisoarea de carne pironită într’o rezervă de spital şi mă făcu să şoptesc prin întunerec, în urechile mici şi verzi ale frunzelor: — Aş vrea să adorm, în gând, cu picioarele lui Guliver... RADU BOUREANU MARSILIO FICINO Atât cât a mai trăit, Cosimo dei Medici n’a putut ajunge să vadă Academia platonică, la întemeierea căreia lucra cu atâta zel, începând să funcţioneze ca instituţie oficială, aşa cum o plănuise el, pe vremea conciliului pentru unirea bisericilor. A putut-o vedea însă luând fiinţă, sub ochii săi, într’un alt înţeles, la care nu se gândise poate, dar care nu era lipsit de însemnătate. In jurul lui Marsilio Ficino se forma, încetul cu încetul, — nu o societate savantă, — cu statute, cu birouri şi cu şedinţe regulate, — ci un cenaclu liber de admiratori ai lui Platon, care se întruneau la întâmplare, când simţeau nevoia şi unde se nemerea, ca să dis- cute şi să aprofundeze împreună cugetarea maestrului venerat. Cei dintâi, care s’au strâns în jurul noului întrepret al vechiului filosof, au fost oameni mai în vârstă decât el, prieteni ai bătrâ- nului său protector florentin şi care doreau să ajute şi ei la înfi- riparea instituţiei proiectate de el. Aşa era Amerigo Benei, care dăruise lui Ficino, încă din 1462, un manuscris cu mai multe dialoguri platonice; aşa era Migliore Cresci, care îi făcuse felu- rite înlesniri şi despre care Marsilio zicea mai târziu, într’o scri- soare, că îi datora o bună parte din studiile sale 1). Veneau apoi cei care, pentru diferite motive, se interesau de traducerea ope- relor lui Platon. Aşa erau jurisconsulţii şi oamenii politici Ottone Niccolini, Benedetto Accolti, Piero dei Pazzi şi Bernardo Giugni, care doreau să vadă tradus mai curând — înaintea altora — dia- logul despre «Legi». Şi în adevăr, lor li-1 trimite Marsilio mai '■) Scrisoarea era adresată lui Michele Mercati. Cf. Amaldo della Torre, S34 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE întâi, îndată ce-1 isprăveşte, cu o scrisoare în care laudă dorinţa lor de a studia, în «tractatul» lui Platon, filosofia legilor ce alcă- tuesc «sufletul raţional i> al Statelor. La aceştia se mai adăogau Bartolomeo Valori, Bartolomeo Fortini, Giovanni Rucellai, Cri- stoforo Landino. Toţi aceştia vizitau adesea pe Ficino la Careggi, spre a-i cere desluşiri asupra dialogurilor platonice pe care le studiau şi ei, — şi a discuta cu el problemele filosofice care îi interesau. Cu aceşti oameni mai în vârstă, oarecum protectori ai tânărului învăţat, se întâlneau, la el, alţi câţiva admiratori şi prieteni per- sonali ai lui însuşi, ca Michele Mercati, de care am pomenit adi- neauri, Naldo Naldi, Francesco Capponi, Antonio Canigiani, Pellegrino Agii *), şi alţii. Despre cei mai însemnaţi dintr’înşii vom vorbi mai departe, când vom cerceta activitatea Academiei platonice, spre a ne lămuri asupra naturii, atât de controversate, a acestei enigmatice «instituţii ». Vom vedea atunci că nu degeaba Ficino obişnuia să dea celor ce se adunau în juru-i numele de «conphilosophi», de tovarăşi de cugetare filosofică. Acum ne mărginim numai să-i menţionăm în treacăt, spre a fixa începu- turile grupării de care urmează să ne ocupăm. Succesorul lui Cosimo, fiul său Piero, s’a interesat şi el de lu- crările lui Marsilio, — poate din spirit de imitaţie, ca să păstreze casei sale aureola de protectoare a «literelor şi artelor», — dar şi fiindcă, în mediul în care trăiesc, căpătase un real interes pentru filosofie. Ca şi tatăl său, vizita adesea sau chema la sine pe tâ- nărul învăţat şi-l ruga să-i explice dialogurile platonice. Aşa a fost adus odată să-i propună, să nu se mărginească numai la tra- ducerea lor, ci să le şi comenteze, pentru cei ce ar voi să le apro- fundeze înţelesul. Şi spre a-i uşura această nouă sarcină, i-a pro- curat, cu cheltueli destul de mari, mai multe opere vechi, gre- ceşti şi latineşti, în care se comentau ideile lui Platon. Aşa erau, între altele, opera lui Speilsipp asupra definiţiilor platonice şi a lui Alcinous asupra ideilor platonice în general. Urmând îndemnul lui Piero dei Medici, îl găsim în adevăr pe Ficino interpretând, x) Asupra acestuia din urmă, a se vedea lucrarea interesantă a lui Flamini, intitulată « Peregrino Allio, umorista e confilosofo del Ficino», apărută la Pisa, în 1893. MARSILIO FICINO S3S în 1468—69, într’un curs public, dialogul Fileb, a cărui traducere o sfârşise tocmai atunci. Asupra locului unde şi calităţii în care a ţinut acest curs, de care pomeneşte biograful său Corsi, părerile au variat. Unii au crezut că l-a ţinut la « Studio », ca profesor obişnuit. Această presupunere însă nu se îmtemeiază pe nici un fapt pozitiv 1). Mai probabil este că cursul public al lui Ficino a a fost o serie de conferinţe libere, ţinute într’un local în care pu- teau să încapă mai mulţi ascultători decât într’o casă particulară, adică, cum se obişnuia pe atunci, într’o biserică. O asemenea în- trebuinţare a bisericilor, ca locuri de discuţie între învăţaţi sau săli de conferinţe, nu era surprinzătoare pe acele vremuri. Vom vedea mai departe pe Lorenzo Valla chemând publicul la o dis- cuţie filosofică, cu caracter polemic, în catedrala din Neapole. La Florenţa cu câteva decenii mai nainte, Vangelista da Pisa şi Gi- rolamo da Napoli ţinuseră, în mănăstirea Santo-Spirito, iar An- gelo da Lecco în mănăstirea San’ Marco, cursuri publice de filo- sof ie morală, de logică şi filosof ie naturală. Sub Piero dei Medici aşa dar, Academia platonică ar fi putut deja să devină ceea ce voise să facă dintr’însa bătrânul Cosimo: o şcoală superioară unde, în toată libertatea, să se poată învăţa filosofia lui Platon. Dar această primă atingere, — numai parţială, fiindcă cursul lui Marsilio Ficino a rămas izolat, — a scopului ei n’a fost decât sfârşitul perioadei de pregătire şi începutul pe- rioadei de strălucire a acestei Academii, a cărei activitate ulte- rioară s’a desfăşurat în alte forme, sub influenţa directă şi într’o bună măsură cu participarea personală a lui Lorenzo dei Medici — «magnificul» — fiul şi urmaşul lui Piero. Contemporanii îi de- deau supranumele de «instaurator platonicarum disciplinarum» şi de «columen accademiae». Sub puternica lui protecţiune şi graţie interesului personal pe care i-1 arăta, platonismul a putut să ajungă mai mult decât o convingere a învăţaţilor, mai mult decât o predilecţie a amatorilor, devenind, în cercurile mai largi ale societăţii florentine, o adevărată modă, care a întins acţiunea ideilor lui Platon chiar şi asupra spiritelor ce le-ar fi *) Analele universităţii florentine de pe acea vreme, care se păstrează în arhivele ei, sub titlul « Libri dello Studio *, nu menţionează nicăeri pe Mar- silio Ficino. Cf. Isidoro del Lungo, Florentia, p. 129. 536 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE rămas altfel străine. Aşa se face că găsim, în această perioadă, printre cei ce frecventau Academia dela Careggi, o sumă de oameni ce nu se ocupau propriu vorbind de filosof ie, ca diplomaţi, jurisconsulţi, medici, etc. Şi aşa se explică de ce, în mijlocul atmo- sferei generale de simpatie pentru noul curent filosofic, a fost cu putinţă sa se desgroape şi formele exterioare ale platonismului, vechile forme de viaţă ale filosofului grec şi ale adepţilor săi. Dar despre aceasta vom vorbi când vom examina activitatea Aca- demiei înseşi, după ce vom fi sfârşit studiul evoluţiei sufleteşti a lui Marsilio Ficino şi al rezultatelor acestei evoluţii, aşa cum sunt consemnate în operele lui originale. Pe când lucra din toate puterile la îndeplinirea misiunii ce i se încredinţase, Marsilio Ficino a simţit agitându-se, cu din ce în ce mai multă putere, în adâncurile sufletului său, unele nevoi pe care i se părea că filosofia sa favorită nu era în măsură să le satisfacă. La început, — şi multă vreme după aceea, până la epoca de care voim să vorbim, — ideile lui Platon îl mulţumiseră pe deplin; nici o umbră de îndoială nu turbura certitudinea sa că poseda într’însele adevărul asupra lumii şi asupra vieţii ome- neşti. Această încredere nemărginită, din tinereţe, îi fusese zdrun- cinată un moment de obiecţiile lui Antonino Pierozzi, arhiepis- copul din Florenţa, şi mai ales de argumentele lui Toma din Aquino, marele scolastic, pe care îl studiase în retragerea sa dela Figline şi dela Campoli. Dar această primă criză sufletească tre- cuse, fără să lase urme prea adânci. După moartea prelatului florentin, când intervenţia lui Cosimo dei Medici i-a dat şi li- bertatea deplină şi mijloace îndestulătoare ca să se poată ocupa în voie de studiile sale favorite, pasionatul tânăr s’a cufundat din nou în apele platonismului. Şi reacţiunea părea a-1 fi dus, de astă dată, şi mai departe, peste vechile sale credinţe, facându-1 să vadă în filosofia lui Platon şi, în genere, în neplatonism, nu numai o concepţie raţională a lumii, ci şi o religie, în felul vechei tradiţii orfico-pitagoreice. Faptul este că îl găsim, în această pe- rioadă a vieţii sale, studiind cu ardoare vechile scrieri în care s’a păstrat această tradiţie, — şi tinzând parcă şi la o restaurare a ei. Biograful său Corsi ne spune că Ficino avea pe atunci obiceiul să cânte, «cu o minunată dulceaţă», imnurile orfice, însoţindu-se cu lira, în felul antic, şi bănueşte că se gândea să MARSILIO FICINO 537 reînvieze « misterele » legendarului poet-filosof al vechilor Traci. Pe această vreme pare a fi început el să scrie « Teologia platonică », de care vom vorbi mai departe, cu intenţia să facă dintr’însa o Biblie a religiei filosofice, pe care voia s’o întemeieze, în felul lui Gemistos Plethon. Dar n’a putut merge până la capăt pe această cale, pe care o străbătuse altădată Iulian Apostatul, încercând în adevăr să în- locuiască creştinismul cu o religie filosofică întemeiată pe neo- platonism. A venit un moment când s’a simţit oprit de o « oare- care amărăciune a sufletului », cum zice Corsi. Ce anume l-a făcut să se îndoiască, nu ştim. Numai el singur ne-ar fi putut-o spune» şi n’a făcut-o. Apăsarea trecutului era încă prea puternică, la sfârşitul evului mediu, atunci când zorile timpurilor moderne se arătau deabia la orizont, şi nu putea fi încă vorbă de libertă- ţile şi îndrăznelile pe care aveau să le aducă ele. E probabil că Ficino nu s’a putut libera, pe deplin, de cătuşele credinţelor tra- diţionale. Sigur este în orice caz că vreo câţiva ani, între 1466 şi 1468, a fost chinuit de îndoieli care «îi amărau sufletul» şi pe care căuta în zadar să le înlăture. Cum zice Corsi: «multe a năs- cocit, pentru înveselirea minţii; dar toate au fost degeaba»1). In această criză morală l-a susţinut pe Ficino, cu căldura priete- niei sale devotate, Giovanni Cavalcanti, asupra căruia vom re- veni mai departe. După îndemnul lui s’a apucat, spre a se întări în convingerile sale filosofice, să comenteze în scris « Banchetul» lui Platon. Tot cu această speranţă a întreprins, în cursul pu- blic de care am vorbit mai sus, un comentariu amănunţit al lui « Philebos ». Dar n’a putut găsi, în nici una din aceste încercări, lumina capabilă să-l scoată din întunerecul îndoelii, în care i se sbătea sufletul. Această lumină i-a apărut brusc, către 1469, în operele sfân- tului Augustin. Şi, judecând după calea pe care i-a arătat-o, spre a ajunge la împăcarea sufletească, trebue să presupunem că îndoielile sale se învârteau în jurul unui complex de întrebări, deosebit de grele. Trebuia oare creştinismul să fie înlăturat, — cum susţinea Plethon, spre a face loc unei religii noi ? Şi putea ') < Multa excogitavit, ad mentem exhilarandam; sed frustra omnia». Cf. Arnaldo della Torre, op. cit, p. 591. 538 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE să fie înlăturat? Iar dacă nu, atunci, trebuia oare să dispară pla- tonismul ? Cu alte cuvinte, criza prin care trecuse, judecând după modul cum ieşise dintr’însa, trebuia să fi fost de natură reli- gioasă. Filosofia lui Platon nu putea satisface pe deplin nevoile religioase ce, potrivit cu timpul în care trăia, aveau rădăcini pu- ternice în sufletul său. Creştinismul, în care crescuse şi de care voise în zadar să se libereze, îşi cerea cu tărie drepturile, — că- rora nu le putea face faţă fiindcă nu putea renunţa la doctrina filosofică ce pătrunsese atât de adânc în toată fiinţa sa intelectuală. Oscilând între aceşti doi poli ai cugetării şi simţirii, sufletul său chinuit nu putea lua nici o hotărîre. Tocmai în aceeaşi situaţie se găsise însă şi sfântul Augustin. Şi el fusese un adept convins al neoplatonismului. Şi el se simţise atras de creştinism, fără să poată renunţa la vechile sale credinţe filosofice. Şi ieşise din această criză fără nici o amputare sufle- tească. El nu s’a convertit la creştinism decât numai când a în- ţeles că scriitorii neoplatonici susţineau în fond aceleaşi lucruri ca şi părinţii bisericii. Ficino s’a simţit dar îndemnat să urmeze exemplul unui înaintaş atât de ilustru, în tovărăşia sufletească a căruia nu risca nimic. Cum zicea el însuşi, într’o scrisoare către Cavalcanti: «Merg de cele mai multe ori, atât cât îmi stă în pu- tinţă, pe dumnezeeştile urme ale lui Augustin » 1). Şi s’a hotărît să încerce a împăca creştinismul cu platonismul, luând ca punct de plecare influenţa învăţăturilor lui Cristos asupra urmaşilor lui Platon. In adevăr, zicea el, neoplatonismul a interpretat doctri- nele platonice, le-a desvoltat şi le-a dat o formă sistematică. Ce a ajutat însă pe filosofii neoplatonici să înţeleagă cugetarea lui Platon mai bine decât o înţelegeau contemporanii lui, — şi poate chiar el însuşi ? Marea lumină pe care au adus-o lumii concepţiile creştine. Cum zicea el însuşi: «De dumnezeeasca lumină a creşti- nilor s’au folosit platonicii ca să interpreteze pe divinul Platon » 2). Aceasta au arătat-o, continua el, sfântul Vasile cel mare şi sfântul Augustin, care au dovedit că neoplatonicii au «uzurpat» tainele evanghelistului Ioan. «Şi eu am găsit, cu siguranţă,—adăoga * *) x) < Augustini. . . divina vestigia, quoad possum, frequentissime sequor ». (Textul ap. Torre, p. 593, nota 2). *) < Divino enim christianorum lumini usi sunt Platonici ad divinum Pla- tonem interpretandum ». (Ap. Torre, p. 592). MARSILIO FICIN'O 539 Ficino, — că Numenius, Philon, Plotin, Iamblich, Produs au luat tainele lor de căpetenie dela Ioan, Paul, Ieroteu, Dionisie Areopagitul; tot ce au zis ei mai de seamă despre inteligenţa divină, despre îngeri şi despre celelalte lucruri privitoare la teo- logie, au uzurpat-o dela aceia » 1). Spre a da o sancţiune pozitivă întoarcerii sale la creştinism, Ficino s’a făcut preot. A fost hirotonisit în Decemvrie 1473, la San’ Bartolomeo di Pomino, în Val di Lieve, iar la începutul anului următor a fost numit «rector» al bisericii San’ Christo- fano, la Novoli, nu departe de Peretola. îndeletnicirile sale însă au rămas cele filosofice, pentru urmărirea neturburată a cărora şi-a păstrat reşedinţa dela Careggi. Punctul său de vedere, care îi explica trecutul şi îi hotăra totdeodată direcţia activităţii în viitor, era că nici o religie pozitivă, dacă nu vrea să rămână apa- nagiul celor inculţi, nu se poate lipsi de o haină filosofică. Ală- turi de marea majoritate a oamenilor simpli, cărora natura nu le-a hărăzit decât puteri sufleteşti mărginite, mai există pe lumea aceasta şi o mică minoritate de oameni inteligenţi, înzestraţi de natură cu o raţiune capabilă să cerceteze cauzele lucrurilor. Celor dintâi le este de ajuns tradiţia religioasă pură şi simplă, care se exprimă în forme simbolice, potrivite cu imaginaţia lor naivă. Celor din urmă însă le trebue ceva mai mult. Ei nu se încred decât în raţiunea lor şi au deci nevoe de o religie raţională. A le cere să se plece fără discuţie în faţa dogmaticei tradiţionale, ar fi a-i împinge pe calea negaţiei, a ereziei şi a pierzării. Să luăm, bunăoară, pe filosofii peripatetici şi pe adepţii lor, divizaţi în « alexandrişti » şi « averroişti ». Ei nu pot fi buni creştini, fiindcă nu cred în nemurirea sufletului. Cum ar putea fi aduşi asemenea oameni la creştinism? Predicându-li-se numai, de pe amvon, dogmele tradiţionale ? Nu, desigur. Lor le trebue argu- mente raţionale, care să-i încredinţeze mai întâi că ideile lor sunt false, şi să le dovedească apoi adevărul logic care se ascunde sub simbolismul religios. Dumnezeu însuşi ne-a arătat această cale. In înalta lui înţelepciune, el a căutat să îi dea fiecăruia ceea •) •) < Ego certe reperi praecipua Numenii, Philonis, Plotini, Iamblici, Procli mysteria, ab Ioanne, Paulo, Hierotheo, Dyonisio Areopagita accepta fuisse. Quidquid enim de mente divina, angelisque et caeteris ad theologiam spec- tantibus magnificum dixere, manifeste ab illis susurpaverunt *. Opera, p. 25. 54° REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ce îi trebuia şi ca să aducă la sine pe oamenii cu o minte mai puternică, le-a trimis încă din antichitate misionari care să le vorbească o limbă potrivită cu ei. Alături de profeţii inspiraţi, de apostoli şi de preoţi, însărcinaţi să propăvăduiască tradiţiile religioase propriu zise, divinitatea a trimis pe lume şi filosofi ai religiilor, ca Zoroastru în Persia, Mercur Trismegistul în Egipt, Orfeu şi Aglaofem în Tracia, Pitagora şi Platon în Grecia 1). încercările acestor cugetători, de a da tradiţiilor religioase o haină raţională, formează o serie unică, în care unul si acelaşi adevăr iese la iveală sub felurimea argumentărilor. Iar forma cea mai deplină şi mai desăvârşită a luat-o, până acum, acest adevăr unic în operele filosofilor neoplatonici Ficino credea, cum am văzut, că aceşti din urmă filosofi îşi datorau partea cea mai bună a cugetării lor influenţei creştinismului, care singur le putea lămuri « misterele » lui Platon. Dacă Numenius, Philon şi urmaşii lor au început, cei dintâi, să descopere înţelesul lor adânc, a fost din cauză că, luând cunoştinţă de cele ce susţineau apo- stolii creştini, au putut proiecta asupra obscurităţilor fertile ale vechiului filosof atenian, lumina fecundantă a nouei credinţe religioase. Am citat adineauri cuvintele în care se exprima, fără înconjur, această convingere a filosofului italian. EI afirma, cum am văzut, că Numenius, Philon, Plotin, Iamblich, Produs şi-au luat ideile de căpetenie dela Ioan, Pavel, Ieroteu şi Dionisie Areopagistul. Aceste cuvinte ne arată, în treacăt fie zis, cât de puţin preo- cupat era Ficino de exactitatea istorică. De altfel, această noţiune nu era preţuită, pe atunci, din cauza înclinării mai tuturor adep- ţilor platonismului florentin către « conciliaţie » şi « sincretism ». Ei credeau că mai toţi filosofii, dacă nu chiar toţi, susţin, în fond, dacă îi înţelegem cum trebue, aceleaşi câteva adevăruri funda- mentale. Vom vedea mai de aproape această tendinţă la Pico della Mirandola. Ficino se străduia să dovedească mai mult *) « Non absque divina providentia volente omnes pro singulorum ingenio ad se mirabiliter revocare factum est, ut pia quaedam Philosophia quondam et apud Persas sub Zoroastre et apud Aegyptos sub Mercurio nasceretur, utrobique sibimet consona. Nutriretur deinde apud Thraces sub Orpheo atque Aglaophemo. Adolesceret quoque mor Pythagora apud Graecos et Italos. Tandem vero a divo Platone consummaretur Athenis *. Epistolae, lib. VIII, Opera, Basil., p. 871. MARSILIO FICINO S4i «concordanţa» concepţiilor platonice cu dogmele creştine, decât a sistemelor filosofice între ele. Cu acest înţeles, încercarea sa era şi mai puţin nouă decât avea să fie aceea a lui Pico della Miran- dola. Opera sa « De christiana religione », primul rezultat al ace- stei încercări, reedita, sub forma nouă, vechia metodă pe care o practicaseră, de aproape o mie de ani, părinţii bisericii mai întâi şi apoi scolasticii propriu zişi. Un istoric italian al filosofiei, G. Saitta, care a publicat o mo- nografie mai întinsă asupra lui Marsilio Ficino şi pe care l-am citat deja cu privire la biografia lui, crede că el nu reproducea pur şi simplu concepţia medievală a filosofiei, ci dimpotrivă o depăşia. După acest istoric, în evul mediu, filosofia rămânea se- parată de religie, mărginindu-se să se pună, numai, în serviciul ei. Chiar şi numele pe care îl purta ca atare, numele de «ancilla theologiae», arată această deosebire, personalitatea servitorului fiind independentă de aceea a stăpânului în serviciul căruia se află. La Marsilio Ficino însă, filosofia se identifică cu religia. Filosofia la el, nu e altceva decât religia raţionalizată. Spre a ilustra această interpretare, Saitta face o comparaţie între filo- soful de care se ocupă şi predecesorul lui, pe căile neoplatonis- mului, Nicolaus Cusanus. Deşi Ficino cunoştea operele cugetă- torului german, — aşa cel puţin susţine Saitta, — el n’a urmat totuşi aceeaşi cale; de aceea a şi ajuns la rezultate diferite. Cu toate veleităţile lui de independenţă, eruditul cardinal rămânea pe terenul concepţiei medievale a filosofiei; ba chiar o accentua; filosofia, după el, nu s’ar putea confunda cu religia, fiindcă mintea omenească nu e capabilă să ajungă, numai cu mijloacele ei, la cu- noaşterea adevărului suprem, care e Dumnezeu. De aceea, rolul filosofiei e numai negativ: să ne încredinţeze de această impo- sibilitate. Ea nu poate fi, prin urmare, decât o « docta ignorantia ». Dimpotrivă, Ficino depăşeşte concepţia medievală, identificând filosofia cu religia. Cugetarea filosofică îşi are ţinta naturală în atingerea raţiunii ultime a lumii, care e Dumnezeu. Când îşi atinge ţinta, filosofia devine religie, — deosebindu-se de religia obişnuită a marilor mase, prin înfăţişarea ei savantă, prin faptul că este, adică, o « docta religio »1). *) *) G. Saitta, La filosofia di Marsilio Ficino, Messina, 1923, p. 75> 80. 542 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Compataţia istoricului italian, deşi interesantă desigur, nu re- zolvă însă chestia raportului dintre concepţia ficiniană şi concepţia medievală a filosofiei, în sensul în care o dorea el. Pentru scola- sticii medievali, filosofia nu era deosebită de religie în înţelesul că speculaţiile ei ar fi dus la alte adevăruri asupra lumii decât cele cuprinse în dogmele religioase. Pentru ei filosofia era numai un mod deosebit de a interpreta aceste dogme, care, fiind re- velate, cuprindeau cu privire la originea, natura şi scopul exis- stenţei adevăruri ultime şi indiscutabile. Iar acest mod de inter- pretare n’avea o valoare generală; el nu era adică necesar tot- deauna. El putea fi de folos membrilor corpului eclesiastic şi, în afară de ei, acelora dintre laici care aveau o cultură mai înain- tată. Indispensabil însă nu le era nici lor, dacă se bucurau de graţia divină, care se manifesta printr’o credinţă atât de adâncă încât nu mai avea nevoie de nimic. Cât despre marile mase inculte,— simbolurile rituale le erau suficiente. Aceeaşi era însă, în fond, şi concepţia lui Marsilio Ficino. Pentru el, filosofia se identifică cu religia, fiindcă nu duce la alte adevăruri decât cele cuprinse în dogme, — în cele creştine, bine înţeles. Deosebirea dintre aceste două manifestări ale spiritului omenesc stă numai în căile pe care le urmează si în formele în care îsi îmbracă rezultatele. Filo- t > sofia urmează căile raţiunii şi îşi îmbracă ideile în forme logice; religia se sprijină mai mult pe sentiment şi se exprimă mai mult în forme simbolice. Filosofia e astfel pentru cugetătorul italian o religie raţionalizată, ca şi pentru scolasticii medievali. Mai limpede decât Saitta a văzut acest raport un cercetător german, Ernst Cassirer, care într’un studiu intitulat «Individ şi Univers în filosofia Renaşterii )> zice că, în general, filosofia mult discu- tatului « Quattrocento » italian « este şi rămâne în esenţă o teo- logie. întregul ei conţinut se rezumă în cele trei mari probleme: Dumnezeu, libertatea şi nemurirea... Ele formează şi miezul speculaţiilor Cercului platonic din Florenţa«x). Iar în altă parte adaogă: «Nu e o întâmplare că Marsilio Ficino dă operei sale capitale titlul de «Theologia platonica»2). Această părere cu- prinde, în forma prea generală pe care a luat-o, unele exagerări' ’) Ernst Cassirer, Individuum und Kosmos in der Philosophie der Renais- sance, Leipzig, 1927, p. 4. a) Id., ibid., p. 65. MARSILIO FICINO 543 asupra cărora vom reveni mai departe, când, după ce vom fi exa- minat principalele manifestări filosofice ale Renaşterii, vom căuta să le determinăm mai bine sensul şi utilitatea. In cea dintâi din operele sale originale, pe care am citat-o deja mai sus, şi care a apărut în 1474 Sllt> titlul « De christiana reli- gione », Marsilio Ficino îşi propunea « să scape sfânta religie de neştiinţa execrabilă» a celor ce o servesc de obicei şi care ar putea s’o compromită în faţa oamenilor culţi * 1). El întreprinde dar să dovedească adevărul creştinismului pe o sumă de căi, dintre care, din punct de vedere filosofic, nu ne-ar putea inte- resa decât una singură: interpretarea neoplatonică a dogmelor de căpetenie ale catolicismului. Chiar şi ca atare însă, nefiind decât o încercare de a raţionaliza concepţiile simbolice ale cre- dinţei, opera de care vorbim, a filosofului italian, nu mai poate interesa astăzi decât istoria «teologiei raţionale». Singurul interes, pe care îl poate avea pentru istoria filosofiei, este să ne arate cât de prinsă rămânea încă în cătuşele tradiţiei cugetarea oamenilor dela începutul Renaşterii, cu toată pornirea, atât de aprigă uneori, către independenţă, ce caracterizează această mare perioadă culturală. Cu un cuprins mai filosofic, desigur, a doua lucrare de căpe- tenie a lui Ficino, apărută în 1481 sub titlul «Theologia plato- nica », nu se deosebea mult, ca tendinţă şi ca concepţie, de cea dintâi 2). In « De Christiana religione », întemeietorul Academiei ') Opera, ed. Bas., p. 1. Iată pasajul intreg, cu ciudatul lui avânt liric; 1 O viri coclestis patriae cives, incolaeque terrae, liberemus obsecro quando- que philosophiam, sacrum Dei munus, ab impietate si possumus, possumus autem, si volumus, religionem sanctam pro viribus, ab execrabili inscitia redimamus » etc. :) Această lucrare insă pare a fi fost scrisă inaintea celei precedente, intre 1469 şi 1474, — în bună parte la Rignano, în urma discuţiilor pe care le-a avut cu prietenul său Cavalcanti. Intre 1474 şi 1477, Ficino a explicat de mai multe ori conţinutul ei « confilosofilor » ce veneau la • academia » sa dela Careggi. Amănunte în această privinţă dă Amaldo della Torre, Storia delT Academia platonica di Firenze, p. 598. De ce Ficino a publicat mai întâi < De christiana religione », nu ştim. Probabil că a voit să arate, în această lucrare, cât de multă nevoie avea religia creştină de o completare filosofică, înainte de a căuta să-i procure o astfel de completare, în lucrarea pe care o scrisese deja. 544 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE platonice din Florenţa îşi propunea să «facă» religia filosofică. In «Theologia platonica», intenţia lui este să «facă» filosofia religioasă. Cum zice el însuşi în Prefaţă: « Scopul meu este să ajut ca minţile perverse ale multora, care nu cedează cu uşurinţă numai autorităţii singure a legii divine, să se lase cel puţin con- vinse de argumentele pe care doctrina lui Platon le aduce în spri- jinul religiei, şi să ajungem astfel ca toţi cei ce separă cu impietate filosofia de sfânta credinţă, să-şi dea seamă că rătăcirea lor nu e mai mică decât a celor ce, de dragul înţelepciunii, dau cu pi- ciorul roadelor ei» *). îngrijorarea pe care o trădează aceste rânduri, şi cuvintele tari prin care se exprimă, trebuesc puse în legătură cu «detaşarea » ■de tradiţie, pe care am examinat-o într’un capitol precedent, cu atmosfera de indiferenţă sau chiar de ironie faţă de Biserică, ce îi urmase în chip firesc, şi cu imoralitatea izbitoare a timpului. In mult citata sa «Istorie a Papilor », cunoscutul istoric german Ranke relevă în deosebi cât de mult se întinsese necredinţa în Italia veacului al XV-lea şi al XVI-lea. El ne descrie în colori vii mirarea de care a fost cuprins tânărul Luther, când a pus piciorul pe pământul clasic al catolicismului în care credea cu tărie, con- statând scepticismul uşuratic sau duşmănos, al unora din servi- torii altarului. «In momentul chiar, când oficiau jertfa liturgică, preoţii pronunţau cuvinte nelegiuite, tăgăduindu-i adevărul». Iar mai departe, arătând încercările de îndreptare, — ale lui Savo- narola, în ordinea religioasă, şi ale lui Ficino, în ordinea filosofică, — istoricul german, vorbind de acesta din urmă, zice: «Ficino vedea în reînvierea filosof iei o hotărîre a Providenţei, destinată să vină în ajutorul religiei în decadenţă 2). Tot în prefaţa « Teologiei platonice », ceva mai departe de pa- sajul pe care l-am citat, Ficino, vorbind de cei pe care i-am Opera, ed. cit., p. 78. Traducerea e liberă. Iată textul original, mult mai încărcat: « Ut et perversa multorum ingenia, quae soli divinae legis auc- toritati haud facile cedunt, Platonicis saltem rationibus religioni admodum suffragantibus acquiescant, et quicumque Philosophiae studium impie nimium a sancta religione sejungunt agnoscant aliquando se non aliter aberrare, quam si quis vel amore sapientiae a sapientiae ipsius honore, vel in intelli- gentiam veram a recta voluntate disjunxerit». 2) Ranke, Geschichte der Păpste, I, p. 74 şi urm., p. 134. MARSILIO FICINO 545 numi astăzi empirişti, sensualişti şi materialişti, adăoga: «Aş vrea în sfârşit... ca cei ce nu cred decât ceea ce simte corpul lor şi care, din nenorocire, în loc să caute lucrurile adevărate, aleargă după umbrele lor, să poată ajunge, luminaţi de raţiunea plato- nică, să contemple adevărurile sublime ce planează deasupra simţurilor şi să pună lucrurile reale mai presus de aparenţele lor » 1). El îşi propunea cu alte cuvinte să facă să renască, la cei ce n’o mai aveau, credinţa filosofică în « supra sensibil » şi prin urmare să întărească credinţa religioasă în supranatural sau divin. Iar la sfârşitul operei sale, potrivit cu scopul pe care îl urmărise, Ficino -declara că lăsa cu umilinţă rezultatele străduinţelor sale la apre- cierea conducătorilor Bisericii, care, cu lumina ce primesc de sus, pot să îndrepteze greşelile tuturor. «Până aici ne-au adus, zice el, căile ipotetice ale filosofilor. Fiindcă însă conjecturile oame- nilor despre cele divine pot greşi adesea şi mult, e mai bine şi mai sigur să urmăm, cu supunere şi umilinţă, pe conducătorii mai iniţiaţi ai creştinilor » 2). Dintre dogmele creştine, cărora voia să-le dea un fundament filosofic, cea mai importantă i se părea lui Ficino că este cea pe care se întemeiază, aproape în întregime, atitudinea şi activitatea omului, din punct de vedere religios, este adică dogma vieţii viitoare. Această dogmă însă, pe care reprezentanţii bisericii ne •cer s’o credem, presupune nemurirea sufletului, fără de care n’ar putea avea înţeles, şi pe care ei nu ne-o dovedesc în nici un fel. Şi oricâtă încredere ar avea în adevărul dogmelor revelate, oamenii mai reflexivi, chinuiţi de nevoia de a înţelege, simt adânc această lipsă. Ce e sufletul, care e locul lui în univers, care e tre- cutul şi care e viitorul lui, — sunt întrebări de care mintea lor neliniştită nu poate scăpa. La aceste întrebări însă religia propriu *) *) Opera, ed. cit., p. 78. Traducerea e liberă. Iată textul: « Denique ut qu -ea solum cogitant, quae circa corpora sentiuntur, rerumque ipsarum umbras rebus veris infeliciter praeferunt, platonica tandem ratione commoniti, et praeter sensum sublimia contemplentur et res ipsas umbris feliciter ante- ponant». ') Opera, p. 424. Traducere liberă. Iată textul original: « Huc nos ferme •conjencturalis philosophorum ducit via. Sed quoniam humana conjectio circa divina saepe multumque fallitur, multo satius tutisquue censemus, nos sanctioribus apud Christianos ducibus obedienţi humilitate committere ». 35 546 REVISTA FUNDAŢI TLOR REGALE zisă nu le dă, — nu le poate da, — nici un răspuns. E rolul filo- sofici, cu diferitele ei părţi, — metafizica, psihologia, antropo- logia, — să le dea, în această privinţă, lămuririle necesare. Şi Platon, părintele filosofilor, ne-a deschis drumul, pe care n’avem decât să-l urmăm, ca să punem la dispoziţia tuturor lămuririle de acest fel. Iacă de ce Ficino dă operei sale de religie filosofică un titlu, care să arate că vrea să se ocupe într’însa, în deosebi, de nemu- rirea sufletului, — sau a sufletelor cum zice el, spre a evita dela început concepţia greşită a « unităţii » averroiste, de care vom vorbi mai departe. In întregime, titlul acesta este: «Theologia plato- nica, de imortalitate videlicet animorum ac aeterna felicitate, libri XVIII». Iar motivarea acestei intenţii ne-o dă, dela început, fraza: «Dacă sufletul n’ar fi nemuritor, niciun animal n’ar fi mai nefericit decât omul» 1). Asupra modului însă cum dove- deşte Ficino nemurirea sufletului vom arunca numai o scurtă privire, fiindcă, pentru motivele pe care le vom vedea mai jos, îi vom studia mai pe larg ideile după o altă operă, mai liberă de preocupări religioase şi care a jucat un rol istoric mai mare decât Teologia platonică. Filosoful italian caută mai întâi să « situeze » sufletul, în felul neoplatonic, în ierarhia universului. Când gândim lumea, zice el, trebue să deosebim ceea ce e unic de ceea ce e multiplu, ceea ce e simplu de ceea ce e compus, ceea ce rămâne pururea ne- schimbat de ceea ce se schimbă vecinie. Şi trebue să înţelegem dela început că, în natură, primordial şi fundamental este ceea ce e unic, simplu şi neschimbător, — ceea ce e multiplu, compus şi schimbător neputând fi decât posterior şi derivat. Căci mul- tiplul nu poate lua naştere decât cu ajutorul unităţii, compusul reclamă elemente simple din împreunarea cărora să se poată constitui, iar schimbătorul presupune, cel puţin ca termen de comparaţie, ceva care nu se schimbă, — osebit de faptul că schim- barea implică mişcarea şi că mişcarea presupune o forţă care s’o producă fără să se misce ea însăşi, fără să-şi schimbe adică poziţia. Din acest punct de vedere, pe treapta cea mai înaltă a existenţei, în vârful piramidei cosmice, stă unitatea unică, simplă şi neschim- 0 Theol. plat., I, i. MARSILIO FICINO 547 bătoare, care este Dumnezeu, iar pe treapta cea mai de jos, la baza aceleiaşi piramide, se întinde multiplicitatea nesfârşită a lucrurilor compuse şi schimbătoare, cum sunt corpurile materiale. La mijloc, între aceste două extreme, se află sufletul omenesc, care este o unitate şi are într’însul ceva simplu şi neschimbătof, dar care este în acelaşi timp prins în multiplicitatea organelor sensoriale ale corpului material de care este legat şi are astfel în manifestările sale ceva ce se schimbă necontenit. Intre aceşti trei termeni ai existenţei cosmice se intercalează încă doi. De sus în jos, între Dumnezeu şi sufletul omenesc se intercalează « Spi- ritul îngeresc», care este unitatea multiplă şi neschimbătoare, iar între sufletul omenesc şi corpurile materiale se intercalează « calitatea», care este multiplicitatea unică şi schimbătoare. Fi- cino ajunge astfel la noţiunea «ierarhiei cosmice » a lui Dionisie Areopagitul, pe care o reduce la cinci termeni1). Ca să evităm repetiţiile, vom examina mai de aproape ideile filosofului italian în această privinţă ceva mai departe, când vom analiza dialogul său despre iubire, pe care, pentru motivele pe care le vom vedea, trebue să-l considerăm ca fiind cea mai în- semnată din operele sale. Vom ocoli astfel şi metoda curioasă a Teologiei platonice, care, în loc să urmeze o direcţie unică, de sus în jos sau de jos în sus, ia ca punct de plecare mijlocul ierar- hiei cosmice, care este sufletul omenesc. Dela el se «ridică» au- torul în primele două cărţi (ascensus) la Dumnezeu şi se «co- boară » în a treia (descensus) la lumea materială. In cartea a patra apoi, se întoarce la punctul mediu al ierarhiei existenţelor, stabi- lind cele trei grade ale sufletului, pentru ca, în sfârşit, în cartea a cincea, să desfăşure argumentele care dovedesc nemurirea lui, scopul propriu zis al întregei lucrări. Restul Teologiei platonice are mai mult un caracter polemic, încercând, prin combaterea părerilor contrarii, să întărească adevărul celor afirmate în cuprinsul ei. Nemurirea sufletului o demonstrează Ficino prin numeroase argumente, care nu diferă totdeauna, îndeajuns, unele de altele. ’) Deosebirile lor le rezumă el într’o frază, pe care o cităm în întregime, spre a se vedea subtilitatea verbală ce-i este familiară. « Corpus appellant Py- thagorici multa, qualitatem multa et unum, animam unum et multa, An- gelum unum multa, Deum denique unum». Theol. plat., III, i, p. 115. 35* 548 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE După el, sufletul e nemuritor, fiindcă îşi are principiul mişcării în sine însuşi, fiindcă după substanţa sa e nemişcat (e adică ge- nerator de mişcare fără a se mişca), fiindcă depinde direct de "Dumnezeu, fiindcă domneşte asupra materiei, fiindcă este indi- vizibil, fiindcă e în natura lui să existe (şi prin urmare nu poate pieri), fiindcă este inseparabil de forma lui, fiindcă se raportează la Dumnezeu, fiindcă nu constă din puteri separate în care să se poată descompune, fiindcă n’are « facultatea » să nu fie, fiindcă îşi primeşte existenţa direct dela Dumnezeu, fiindcă este în sine viaţă, fiindcă viaţa e superioară corpului, fiindcă e o calitate «esenţială» a lui să existe1), etc. Dintre argumentele de acest fel vom examina numai pe cele ce stau în legătură cu noţiunea infinitului, fiindcă par a indica o influenţă, mai mult sau mai puţin directă, a cugetării Iui Nicolaus Cusanus. Lui Dumnezeu, ca absolut-infinit, i se opune, în concepţia filosofului german, ca reiaţiv-infinite, lumea şi sufletul omenesc. Lumea e relativă, întrucât nu există prin ea însăşi, ci prin-Dumnezeu, a cărui «ex- plicaţie » este. Ea îi oglindeşte însă infinitatea prin aceea că n’are margini în spaţiu. Ea se întinde «dincolo» de orice limită i-am pune cu închipuirea, fără sfârşit. Sufletul omenesc de asemenea este relativ, fiindcă nu există prin el însuşi, ci prin Dumnezeu. Ii resfrânge însă infinitatea prin aceea că activitatea sa n’are margini în timp. Ea se întinde «dincolo » de orice limită i-ar pune el însuşi cu închipuirea, în trecut sau în viitor. Acestei activităţi «in- terminate » a sufletului îi atribue Ficino, la rândul său, noţiunea timpului infinit pe care o creează mintea omenească. Ea divide corpurile în părţi şi părţile în particule, fără ca această operaţie să poată lua sfârşit. Ea adaogă numerele unele altora, fără să poată pune vreun capăt seriei lor. Mai mult încă, ea « produce » timpul, ce n’are început, în trecut, nici sfârşit, în viitor. Şi poate gândi chiar, dincolo de timp, ceva mai vechi decât el. Ceea ce ne do- vedeşte o putere «interminată» a minţii omeneşti, care, creând infinitatea, se confundă cu ea, fiindcă este ea însăşi infinită. Ca atare însă, sufletul omenesc e superior timpului, pe care îl creează 1) Spinoza va defini mai târziu substanţa: id cujus essentia involvit exi- stentiam. MARSILIO FICINO 349 şi nu poate avea într’însul un sfârşit ’). La această concluzie ne duce analiza cunoştinţei, care « se desăvârşeşte printr’o oarecare egalare a minţii cu lucrurile ». Când cugetă prin urmare infini- tatea, mintea «i se egalează într’un chip oarecare ». Şi întrucât se egalează cu infinitatea ea trebue să fie infinită. Căci altfel, ceea ce este finit nu poate avea « nici o proporţie » cu infinitul 2). Şi pe această cale ni se impune dar credinţa că sufletul, având pu- tinţa să gândească infinitul, trebue să fie infinit şi deci nemuritor. Formula însă pe care se întemeiază argumentarea: «quia finiţi ad infinitum nulla sit proportio », se găseşte, cu aceleaşi cuvinte, în « De docta ignorantia » a lui Nicolaus Cusanus. Această for- mulă a circulat prin urmare printre cei ce se ocupau de filosofie, şi a putut fi astfel utilizată chiar şi de cei ce nu citiseră opera în care se găsea cuprinsă, ceea ce i s’a întâmplat, poate, lui Marsilio Ficino. P. P. NîfGULESCU *) * Mens corpora dividit in partes plurimas partiumque particulas, nu- meros auget supra numeros, absque fine... Tempus in praeteritum absque principio, in futurum absque fine, producit. Neque solum ultra omne tempus aliquod antiquius cogitat, verum etiam ultra omnem locum alium semper cogitat ampliorem... Illud... mihi videtur vim mentis... interminatam prae caeteris demonstrare, quod ipsam infinitatem esse invenit, quidve sit et qualis definit ». (Theologia platonica, VIII, 16, fol. 200). s) Cum vero cognitio per quandam mentis cum rebus aequationem per- ficiatur, mens cognitae infinităţi aequatur quodam modo. Infinitum vero oportet esse, quia aequatur infinităţi. Ac si tempus, quod successione quadam metitur motum, infinitum esse oportet, si modo motus fuerit infinitus, quanto magis infinitam esse oportet mentem, quae non modo motum tempusque stabili notione, sed infinitatem ipsam quoque metiatur? Cum necesse sit mensuram ad id quod ipsa metitur habere proportionem, finiţi vero ad in- finitum sit nulla proportio ». (Id., ibid.). AMINTIRI DIPLOMATICE CONSTANTINOPOL (1902—1906) II Deşteptarea naţionalităţilor creştine din Turcia a dat Ioc în cursul secolului al XlX-lea luptelor înverşunate şi măcelurilor cunoscute care au însângerat provinciile europene ale Imperiului otoman. Mai mult decât oricare din acestea, Macedonia, până mai acum 30 de ani, a fost teatrul unor atrocităţi, cărora nesfârşitele intervenţii diplomatice ale Marilor Puteri n’au fost în stare să le pună capăt. Bande bulgare, bande sârbeşti, bande greceşti au bântuit şi pustiit această bogată provincie, până ce, în urma celor două războaie balcanice, ea a fost împărţita între cele trei ţări care o revendicau. In mijlocul acestor lupte nesfârşite, singură populaţia aromânească a dat dovadă de nedesmintită credinţă fată de câr- » > 1 muirea musulmană. De altfel, după războiul ruso-turc din 1877—78, care ne-a asigurat independenţa, relaţiunile României cu Poarta au fost totdeauna cordiale. Identitatea de interese care inspira politica celor două ţări se explică lesne prin vecinătatea Bulgariei şi tendinţele ei expansioniste, atât spre Dobrogea română cât şi spre Macedonia turcă. Totuşi, din nefericire, atitudinea intransigentă a Patriarha- tului Ecumenic faţă de populaţia aromână, care de ani îndelungaţi năzuia să se bucure de drepturi egale cu acelea ale naţionalităţilor recunoscute de Imperiul otoman, zădărnicea, fără nici un motiv legitim, recunoaşterea de către Poartă a naţionalităţii române. înrâurirea aceasta a Bisericii drept-credincioase îşi are, se ştie, ex- plicaţia ei istorică. îndată după luarea Constantinopolului, Mohamed AMINTIRI DIPLOMATICE SSr al II-lea a încetat de a mai face vre-o deosebire între creştinii învinşi deveniţi supuşi lui, în fruntea cărora a pus pe Patriarhul din Constantinopol, cap al tuturor « Romanilor ». Acest cap al « nea- mului grecesc » era singurul mijlocitor recunoscut în raporturil^ dintre Sultan şi « raielele » din Europa. In acelaşi timp bunurile comunităţilor erau administrate de eforii instituite de mitropoliţi, depinzând direct de autoritatea patriarhală. In fiecare sat ortodox se alcătuia un fel de pătură conducătoare, care, sub oblăduirea depărtată a Sultanului, administra averea comunităţii, înmulţind numărul şcoalelor şi bisericilor greceşti. O astfel de situaţie privi- legiată, vreme de mai multe veacuri, dăduse elenismului putinţa de a-şi revendica toate populaţiile creştine păstorite de Patriarhatul din Constantinopol. Aceasta era situaţia până în momentul când guvernul român a luat hotărîrea să-şi emancipeze conaţionalii din Turcia, creând pentru ei câteva scoale în Macedonia şi în Epir. Până atunci Aromânii trăiseră în mijlocul Grecilor în cea mai bună înţelegere cu ei. Din această clipă însă, România nu putea decât să-i încurajeze în purtarea lor leală faţă de Poartă şi, în acelaşi timp, să depună toată stăruinţa pentru a obţine din partea Sultanului recunoaşterea lor ca naţionalitate distinctă de Greci, pentru a-i sustrage arbi- trariului Patriarhiei. , * * * O naţionalitate se menţine şi se întăreşte prin Biserică şi prin Şcoală. Acestea au dat elenismului posibilitatea de a se dezvolta printre popoarele creştine din Orient. In religiunea catolică, cultul se celebrează în limba latină; din contra, în cultul ortodox toate popoarele au dreptul de a-şi celebra slujbele religioase în limba lor maternă. Limba greacă a avut dar, timp de mai multe secole, câmpul liber printre creştinii din Turcia, şi nu trebue să uităm că independenţa Greciei s’a înfăptuit 50 de ani înainte de aceea a României. «In cursul marilor războae pentru Independenţă, cum a de- clarat cu drept cuvânt Apostol Mărgărit lui Victor Berard, neamul Aromânilor a dat Greciei eroii săi cei mai valoroşi. Grivas, Colettis, Marco Botzaris, Tzavellas, Hagi Petros, Diacos, Zervas au fost toţi Aromâni care au adus triumful elenismului; şi chiar familia 552 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Kolocotronis se trage dintr’o familie Aromână emigrată în Morea. Aromânii au fost cei mai mari binefăcători ai Greciei. Ei au clădit pentru poporul din Atena cele mai frumoase fnonumente şi au înfiinţat în Atena cele mai mari fondatiuni de binefacere sau de » » cultură ale poporului elin. Grecii mai de seamă din străinătate, comisionarii din Alexandria sau Marsilia sunt în mare parte Aromâni de neam şi dese ori chiar de limbă»1). Tot din Macedonia şi din Pind se trag familiile Şina, Dumba, Ghermani, Tositza, şi câte alte aşa zise greceşti ca Averoff, Arsache, Stumara, Pini, Mushicu, etc.... * * * Pe de altă parte, guvernul grec nu se sfia să se folosească de Biserică pentru răspândirea «ideii celei mari», nici să pună în slujba ei mijloacele cele mai puţin corecte pentru a-i uşura lupta împotriva revendicărilor îndreptăţite ale celorlalte naţionalităţi creştine. Politica Atenei faţă de aspiraţiile atât de modeste ale Românilor e şi astăzi greu de înţeles. Adevăraţii ei vrăşmaşi în Macedonia erau Bulgarii, şi singura primejdie care ameninţa elenismul era aceea de a vedea pe Bulgari anexând, într’o bună zi, Macedonia, Faţă cu această primejdie, politica greacă ar fi fost de bună seamă mult mai bine inspirată dacă ar fi cruţat pe Aromâni, pentru a face front comun împotriva Bulgarilor, Această atitudine o sugerase din capul locului România, la Atena; din păcate însă, toate sforţările de a îndruma Grecia spre o mai limpede înţelegere a adevăratelor ei interese, au rămas fără folos. Zadarnic Ion I, C. Brătianu, Ministru al Afacerilor Străine, însărcina, la 28 Martie 1903, pe reprezentantul nostru la Atena să facă cunoscut că: «La Roumanie tCa d’autres aspirations en Macidoine que le developpement culturel et pacifique de son influence parmi Ies populations valaques, A ce titre, un accord parfait devrait exister entre nos deux Gouvemements, Notre commune inquietude, au sujet des tendances d’expansion de la Bulgarie, aurait du dicter â la Grice et au Patriarchat un changement radical d'attitude ». *) Victor Bârard, La Turquie et Vhellimsme contemporain, p. 248, Paris, 1897. AMINTIRI DIPLOMATICE 553 Atunci ca şi mai înainte, demersurile noastre au rămas infruc- tuoase, din pricina intransigenţei Patriarhatului. Şovăielile guvernului turc şi încetineala cu care a satisfăcut în sfârşit prin a recunoaşte dreptele cereri ale guvernului român, se explică, dacă ne gândim la numărul şi la influenţa elementului grec în Constantinopol. Intr’un mediu unde banul domnea, nu trebue să ne mire trecerea de care se bucurau Grecii pe lângă Poartă şi chiar în Palatul Sultanului. Aceasta a fost atmosfera ce am găsit la sosirea mea în Constanti- nopol. * * * România nu avea, în 1902, decât abia 7 milioane locuitori, dar dincolo de hotarele noastre un număr cel puţin egal de Români se găseau în Ungaria, în Austria şi în Rusia, sub dominaţiuni străine. In contra arbitrarului autorităţilor la care eram supuşi şi îm- potriva politicii de desnaţionalizare, urmată în mod sistematic faţă de noi, ar fi fost zadarnic şi chiar foarte periculos din partea noastră de a ridica glasul şi de a protesta. In diferite rânduri, cuvinte imprudente şi acţiuni nechibzuite dăduseră loc în trecut din partea puternicilor noştri vecini la cereri de explicaţiuni şi la demersuri diplomatice, urmate de scuze pe- nibile din partea noastră. Situaţiunea Aromânilor în Imperiul otoman era din fericire cu totul alta. Poarta nu putea vedea decât cu ochi buni interesul nostru pentru nişte supuşi otomani a căror lealitate faţă de Sultan fusese tot- deauna neclintită. Departe de a lua în nume de rău simpatiile noastre active în favoarea Aromânilor, Poarta nu putea să fie decât satisfăcută de realizările noastre în favoarea lor. N’aveam dar să ne temem de nici o consecinţă neplăcută a acţiunii noastre şi momentul era bun pentru a sprijini mişcarea de redeşteptare naţională a fraţilor noştri din Turcia. Un fel de instinct mă îndruma. Simţeam cât de importantă era pregătirea viitorului neamului nostru prin sprijinirea cauzei Ro- mânilor din Turcia. Departe de mine era ideea de a visa ca vreodată să vedem alipin- du-se nouă aceste populaţiuni mult prea depărtate, dar ocupân- du-ne de soarta lor, ni se oferea ocaziunea de a arăta Românilor 554 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE din Transilvania, din Bucovina şi din Basarabia ca gândul nostru în taină mergea şi spre dânşii. Interesul pur moral ce am urmărit atunci la Constantinopol şi care era să ajungă, din fericire, la recunoaşterea naţionalităţii noastre a Românilor din Turcia, nu a lipsit de a ne aduce în mod indirect câţiva ani mai târziu o mărire însemnată a teritoriului nostru prin alipirea în 1913 a cadrilaterului bulgar la Dobrogea, în urma fericitei acţiuni politice şi militare care ne-a dus la Pacea din Bucureşti. * * * Cu prilejul unei permisiuni de Crăciun petrecute la Bucureşti în mijlocul familiei, am căutat să văd pe I. I. C. Brătianu, atunci Ministru al Afacerilor Străine, pentru a-i expune că circum- stanţele mi se păreau propice unei reluări — pe baze noi şi cu noi ajutoare — a demersurilor noastre în favoarea Românilor macedoneni. Intr’adevăr, turburările din zi în zi mai serioase provocate în Macedonia de bande bulgăreşti, plătite de guvernul din Sofia, erau de natură a face pe Sultan să înţeleagă foloasele pe care conaţionalii noştri, prin fidelitatea lor neclintită, le puteau aduce cauzei ordinei şi liniştei în Imperiul otoman. Guvernul român a înţeles că momentul era prielnic unei afirmări a drepturilor şi a intereselor noastre în Orientul apropiat — şi a însărcinat pe Ion I. C. Brătianu de a redacta, împreună cu mine o circulară, care, prin mijlocirea reprezentanţilor noştri în străinătate, avea să aducă la cunoştinţa Marilor Puteri liniile generale ale politicei române faţă de turburările din Macedonia. Iată cuprinsul acelei circulări, adresată reprezentanţilor noştri în străinătate la 21 Ianuarie 1903 : «încrezător în sforţările Marilor Puteri, năzuind să asigure menţinerea unui stătu quo în peninsulă Balcanică şi însufleţit de dorinţa cea mai vie de a contribui la asigurarea păcii, atât de ne- cesară propăşirii Regatului Român, guvernul Majestăţii Sale Regelui României s’a abţinut dela orice intervenţie de natură a spori ac- tualele motive de complicaţiuni. « Nici aţâţarea spiritelor, nici agitaţiile repetate în Balcani nu l-au făcut să părăsească atitudinea calmă şi rezervată pe care şi-a impus-o fată de afacerile macedonene. Politica noastră nu a încetat nici o t AMINTIRI DIPLOMATICE 5S5 clipă de a se inspira din principiile statornice de care a fost întot- deauna călăuzită şi care au făcut ca Regatul Român să fie considerat ca un reprezentant al marilor interese ale păcii în Răsăritul Europei. Toată acţiunea noastră s’a desfăşurat mereu în această singură direcţie. Dar atitudinea noastră corectă n’ar trebui să anuleze nici interesele legate de evenimentele ce se pot produce în Peiiin- sula Balcanică, nici atenţia susţinută pe care trebue să le-o acordăm. «In deosebi problema Macedoniei e obiectul preocupărilor noastre de fiece clipă, pentru că interesează viitorul unei populaţii nu- meroase de neam român şi echilibrul politic în peninsulă. « Nu am nevoie să insist nici să desvolt motivele pentru care nimic de natură a atinge acest echilibru nu poate lăsa indiferentă România. « Pe de altă parte, legăturile noastre cu Românii din Macedonia nu ne îngăduie să ne desinteresăm de soarta lor. Dorinţa Europei de a vedea îmbunătăţindu-se situaţia populaţiilor din Turcia nu se mărgineşte, de bună seamă, numai la raporturile dintre musulmani şi creştini, ci îmbrăţişează deopotrivă raporturile de egalitate ce trebue să existe între diferitele naţionalităţi creştine. In acest chip am înţeles totdeauna obligaţiunile noastre faţă de populaţia aro- mână, pentru cultura căreia am făcut până acum atâtea sacrificii băneşti. « Cauza pe care o apărăm e atât de dreaptă, încât ne-a putut părea nimerit să nu o agităm prin manifestaţiuni de natură a com- plica şi mai mult o situaţie atât de delicată. «Răbdarea prudentă a României şi preocuparea ei neclintită de a pune de acord interesele sale proprii cu acelea ale păcii euro- pene au fost de bună seamă apreciate de Guvernul Imperial. « Socotim dar că acesta nu va lipsi de a recunoaşte datoria ce ni se impunea de a supune atenţiunii sale binevoitoare problema pe care am expus-o şi că totodată va binevoi să admită dreptul pentru populaţiunea Aromână din Turcia de a fi tratată pe picior de perfectă egalitate cu toate celelalte populaţiuni. « Sublima Poartă n’a avut, până acum, decât să se felicite de purtarea Aromânilor din Turcia, şi nu e mult decând Majestateă Sa Imperială îşi exprima mulţumirea pentru atitudinea lor leală, atât de preţioasă în împrejurările actuale. REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 556 « Ne place să sperăm că înalta simpatie ce le-a fost arătată, Ta găsi prilejul să se manifeste într’un chip eficace şi de a dovedi cât de mare preţ se atribue neclintitei lor lealităţi faţă de Imperiul Otoman ». (ss) Ion I. C. Brătianu La înapoierea mea în Constantinopol, m’am grăbit să întâlnesc pe Ministrul Afacerilor Străine şi pe Marele Vizir, spre a le co- munica acest text. Tevfik Paşa cunoştea deja, printr’o telegramă a lui Kiazim Bey, Ministrul Turciei la Bucureşti, cuprinsul notei pe care eram însărcinat să i-o citesc. El mi-a declarat că Poarta nu putea decât să se felicite de atitudinea prudentă şi fermă a lui I.I. C. Brătianu şi m’a asigurat, odată mai mult, de sentimentele recunoscătoare ale oricărui Turc faţă de populaţia aromână. Tevfik Paşa aproba în totul vederile guvernului român în privinţa «necesităţii de a menţine în Balcani stătu guo, pe care trebue să se sprijine echili- brul diferitelor naţionalităţi între ele *. Am întrebat cu acel prilej pe Ministrul Afacerilor Străine dacă nu avea nimic împotriva faptului ca, după ce voi fi comunicat Marelui Vizir instrucţiile mele, să le aduc şi la cunoştinţa Sultanului, şi dacă M. Sa mi-ar face cinstea să mă primească, după primul Selamlik la care-mi propuneam să asist. Tevfik Paşa m’a asigurat că Sultanul va fi bucuros să stea de vorbă cu mine, atât din simpatie pentru România, cât şi din cauza admiraţiunii sale pentru înaltele calităţi ale M. Sale Regelui Carol, a cărui politică prudentă a fost tot- deauna, atât de favorabilă Turciei. In după amiaza aceleeaşi zile, l-am văzut şi pe Marele Vizir, Ferid. Paşa. Acesta m’a primit cu cea mai mare prietenie, a ascultat cu atenţiune nota circulară a lui Ion Brătianu şi mi-a spus că o socoate deopotrivă necesară şi la timp venită pentru a afirma îndoitul interes al României în afacerile macedonene. « Demersurile Dvs. a adăugat el, ne fac mari servicii. Am găsit în ele cu plăcere afir- marea unor drepturi şi a unor interese ale României care valorează cel puţin tot atât de mult, cât acelea ale neastâmpăraţilor noştri vecini. E bine ca Europa să ştie că moderaţie nu însemnează indi- ferenţă şi că din toate părţile, vom şti să-i ţinem în respect. Dacă mi-ar fi permis să exprim o dorinţă, a continuat Marele Vizir, ar AMINTIRI DIPLOMATICE 557 fi aceea de a vedea presa şi opinia publică română ocupându-se de problema macedoneană şi afirmând în mod neted atitudinea mo- derată expusă de guvernul român cancelariilor europene. Aceasta constituie un nou serviciu pe care îl aşteptăm dela România, şi pentru care vom şti — fiţi sigur — să-i dovedim recunoştinţa noastră ». Mi s’a părut că ocazia trebuia folosită, şi profitând de aceste dispoziţiuni favorabile pentru a stărui mai cu seamă asupra nevoii ca, faţă de agitaţiile bulgare în Macedonia, guvernul turc să caute a scoate în evidenţă pe Aromânii până aci înadins confundaţi cu Grecii şi cu Bulgarii. Tocmai în dimineaţa aceea, ajutat de Primul Dragoman al Legaţiei, pregătisem o scurtă notiţă asupra acestei chestiuni, notă pe care am înmânat-o Marelui Vizir. Ea avea de scop să atragă atenţiunea Porţii asupra oportunităţii de a se folosi de apropiatul recensământ ce avea să se facă, pentru a evidenţia populaţiunile române în toate localităţile unde se aflau aşezate şi pentru a li se ordona să-şi aleagă « muhtari» din neamul lor în sfaturile de bătrâni, care existau în toate oraşele şi satele Turciei europene. Ferid Paşa cunoştea perfect de bine problema macedoneană, şi, ca Albanez, nutrea pentru Aromâni o adevărată simpatie. Mi-a promis dar că avea să facă tot posibilul pentru a-i ajuta şi m’a rugat să caut să-l văd cât mai des, pentru ca, printr’un schimb de vederi frecvent, să menţinem comunitatea de interese care, mai mult decât oricând, legau România de Turcia ». Dau aci în traducere, textul notei remise Marelui Vizir, la 28 Ianuarie 1903 : «De mai bine de 30 de ani, scopul constant al Guvernului Otoman a fost întotdeauna de a întări elementul Aromân în Pro- vinciile europene ale Imperiului, deosebindu-1 de celelalte ele- mente indigene. Această politică atât de înţeleaptă a Sublimei Porţi a avut efecte practice şi naţionalitatea Aromână a fost pusă în evidenţă, în special în vilaietele Monastir, Ianina, Salonic precum şi în vilaietele Kossovo şi Scutari din Albania. « După chiar datele Ministerului de Interne Otoman, numărul Aromânilor în vilaietele sus menţionate se apropie de 1 milion de suflete. Ei au bisericile şi şcoalele lor, sub controlul şi suprave- gherea autorităţilor locale. REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 558 «In scopul de a recunoaşte din punct de vedere politic naţiona- litatea Aromână în Turcia, Sublima Poartă dăduse în diferite rânduri ordin guvernatorilor generali ai vilaietelor pentru ca, cu ocaziunea recensământului anual; să libereze Aromânilor « Tez- kerele » în care cuvântul « Rum » însoţit de cuvântul ortodox să fie înlocuit prin cel de « Ulah ». « O Iradea a M. S. Imperiale Sultanului comunicată Ministerului Instrucţiunii Publice în 20 Noemvrie 1896, poruncea guvernatorului vilaietelor sus menţionate de a admite câţiva elevi, absolvenţi ai şcoalelor române, în şcoalele superioare din provincie pentru ca aceşti tineri să poată fi mai târziu întrebuinţaţi în armată, în magistratură şi în administraţiunea Imperiului. «Faţă cu situaţiunea actuală şi în momentul când — plin de grijă pentru supuşii săi, — Majestatea Sa Sultanul a ordonat în vilaietele Turciei europene măsuri menite a introduce în toate ramurile Administraţiunii îmbunătăţirile găsite necesare, interesul vădit al Sublimei Porţi este de a reînoi ordinele susmenţionate relative la «Tezkerelele» care urmează a se elibera Aromânilor din Turcia europeană. «Ar fi tot odată de neapărată trebuinţă ca, în toate localităţile în care se află Aromâni, să li se poruncească să-şi aleagă printre ei « Mouhtari» care ar avea în sfaturile celor Bătrâni, existente în toate oraşele şi satele Turciei europene, atribuţiuni identice cu acelea ale celorlalte populaţiuni nermusulmane ale Imperiului Otoman ». Câteva zile mai târziu, luând parte la ceremonia Selamlikului, la care asistau împreună cu mine şi ambasadorii Germaniei şi Franţei, am fost primit de Sultan, îndată după audienţa acestora. După ce şi-a exprimat satisfacţia de a mă vedea înapoiat şi s’a interesat cu grije de sănătatea Suveranilor noştri, Abdul Hamid mi-a exprimat încă odată gratitudinea Sa pentru atitudinea atât de corectă a României 'faţă de Poartă, atitudine totdeauna preţioasă pentru Turcia, dar cu deosebire în împrejurările actuale. Ca răspuns, am crezut nimerit să-i cer îngăduinţa de a-i citi cuprinsul instrucţiunilor trimise cu puţin timp înainte reprezentan- ţilor noştri în străinătate. Sultanul mi-a declarat că era informat de > i demersurile noastre, dar că era gata să asculte textul lor exact. I-am citit atunci nota pe care Galib Bey o traducea paragraf cu AMINTIRI DIPLOMATICE 459 paragraf şi pe care Sultanul a ascultat-o cu cea mai binevoitoare atenţiune. După terminarea citirei, Sultanul m’a rugat să încre- dinţez manuscrisul lui Galib Bey pentru a-i face o traducere scrisă şi m’a însărcinat să transmit Regelui şi guvernului român mulţumirile sale şi încredinţarea că avea să caute în tot chipul să scoată în evidenţă pe Aromânii din cuprinsul împărăţiei. , Abdul Hamid a adăugat că avusese tocmai prilejul să vorbească despre ei cu Marele Vizir şi că dăduse acestuia autorizarea de a contraveni în favoarea lor dela instrucţiunile recente privitoare la «tescherele ». Ordine confidenţiale vor fi date, mi-a spus M. S., pentru ca în aceste documente să nu lipsească niciodată menţiunea «Ulah », ori de câte ori va fi cazul. Văzui în aceste cuvinte ale Sultanului primul efect al făgăduielilor Marelui Vizir, care nu pierduse vreme pentru a lucra pe lângă suveranul său, în favoarea cauzei române. încurajat de vorbele binevoitoare ale Sultanului, mi-am luat libertatea de a-i indica şi un alt mod de a evidenţia pe Aromâni, mod care ar fi permis în acelaşi timp să se întrebuinţeze în folosul Turciei râvna tinerilor Macedoneni ieşiţi din scoalele noastre, si care, cunoscând bine limba turcă, ar putea ocupa slujbe de încredere în administraţia împărăţiei. Momentul îmi părea favorabil pentru a introduce în serviciul Turciei, tineri Aromâni care, până atunci, se grămădeau în sălile de aşteptare ale administraţiilor noastre din Ţară, solici- tând posturi mai mult sau mai puţin bine retribuite şi a căror întrebuinţare ar fi de mai mare folos în Macedonia, pentru cauza noastră. Propunerile mele trebue să fi fost agreate de Sultan, căci îndată m’a întrebat dacă aş putea să-i dau câteva nume şi cam câţi can- didaţi aş putea să-i recomand; « vreo douăzeci, Sire, i-am răspuns, şi sunt recunoscător Majestăţii Voastre că-mi îngăduie să-i indic ». Mai departe, Sultanul mi-a spus că avea să dea ordin Marelui Vizir să le încredinţeze slujbe în vilaietele Turciei europene şi mai cu seamă în regiunile de frontieră, şi că era chiar dispus să primească pe unul dintre ei într’un serviciu al Palatului. Majestatea Sa mi-a cerut însă să nu răspândesc deocamdată vestea favorurilor pe care avea să le acorde Românilor. REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 560 Intr’o ţară ca Turcia, unde intenţii de felul acesta se puteau schimba dela o zi la alta, trebuia procedat repede pentru a nu com- promite rezultatele dorite. De aceea, fără. să pierd timp, am chemat telegrafic la Constantinopol pentru afaceri de serviciu pe consulii noştri din Salonic şi Monastir, spre a stabili cu dânşii lista candida- ţilor de recomandat Sultanului precum şi toate celelalte măsuri de cerut la Poartă şi la Palat. După câteva zile, lista cuprinzând 36 de nume de Români din Macedonia şi Epir, era gata şi înaintată Porţii. Ministrul de Interne 0 comunică guvernatorilor vilaietelor cu ordinul de a proceda în •cel mai scurt timp la încadrarea tinerilor în diferite slujbe admi- nistrative. Nu fără oarecare părere de rău a trebuit să constat, în acea îm- prejurare, că găsirea candidaţilor fusese mai grea decât mă aşteptam. Intr’adevăr, era deprinderea ca după isprăvirea liceului din Mo- nastir ori a şcoalii superioare de comerţ din Salonic, tinerii noştri conaţionali, să plece la Bucureşti spre a-şi desăvârşi studiile supe- rioare, într’una din universităţile noastre. După obţinerea diplo- melor, profitând de facilităţile acordate de legi celor ce voiau să se împământenească la noi, aceşti tineri rămâneau definitiv în România, unii din ei oDţineau posturi în administraţiune, în magistratură sau în învăţământ, alţii îmbrăţişau cariere liberale. In felul acesta, sacrificiile făcute de aproape 50 de ani de Statul Român pentru instrucţia lor, erau aproape zadarnice şi pierdute pentru propăşirea propagandei noastre naţionale în Turcia. In vedere de a îndrepta această situaţiune, trebuia ca tinerii Aromâni să fie îndemnaţi să urmărească o carieră la ei acasă; lucrul nu era realizabil însă decât în măsura în care li s’ar fi dat şi putinţa de a urma studii superioare la Universitatea din Con- stantinopol. In acest scop, am obţinut autorizarea guvernului nostru de a înfiinţa pentru ei un cămin universitar pe care l-am instalat şi l-am mobilat confortabil într’o casă încăpătoare din Pera şi l-am pus sub conducjerea unui tânăr învăţat, Nicolae Papahagi. In acelaşi timp, tot după stăruinţa mea, o iradea a Sultanului acorda 12 burse de studii la liceul Imperial din Galata Serai, unor copii aleşi din familiile notabile macedo-române locuind în vilaietele Ianina, Monastir şi Salonic; autorităţile turceşti au avut grije de a îndruma AMINTIRI DIPLOMATICE 561 ■spre Constantinopol pe aceşti bursieri, care, după absolvirea liceului, puteau beneficia de ospitalitatea internatului nostru universitar. Singur valiul din Ianina, cumpărat de Greci, a încercat să facă să profite tineri greci de bursele obţinute în mod special de mine dela Sultan pentru tineri Aromâni. îndată ce legaţiunea află această manoperă de substituire, a luat măsurile cuvenite pentru a o dejuca. Tinerii noştri bursieri au putut astfel, după studiile lor secundare, profita de ospitalitatea noului nostru cămin. * * * Una din primele griji, la sosirea mea în Constantinopol, a fost să intru în legături cu Patriarhatul Ecumenic. Cât puteam mai des, mă duceam să întâlnesc pe Patriarh, la slujbele Fanarului, unde după liturghie, am fost poftit de Ioachim III în saloanele Patriarhiei în mai multe rânduri, şi am avut astfel prilejul să discut situaţia creată de Biserica Ecumenică Românilor din Turcia. De fiecare dată, îi expuneam foloasele pe care le-ar fi putut avea Bise- rica de pe urma unei colaborări cordiale între Greci şi Români, şi cât de folositoare ar fi fost asemenea înţelegere mai cu seamă faţă de uneltirile bulgare. La început, Patriarhul părea că mă ascultă cu mult interes. In Decemvrie 1902, îmi făgăduia că «avea să cerceteze el însuşi întreaga problemă, cu nădejdea de a izbuti să găsească bazele unei înţelegeri deopotrivă favorabile Grecilor şi Românilor». Câteva luni mai târziu, la 15 Iunie 1903, Cancelaria sa îmi transmitea două note verbale în care, după ce se făcea aluzie la «concursul binevoitor» moral şi material, oferit din propriu îndemn de înaltele Guverne: rus, sârb şi grec, Bisericii constanti- nopolitane pentru a-i uşura sarcina, se pune întrebarea dacă « regatul României n’ar fi dispus şi el să manifeste sentimente de aceeaşi natură faţă de Sfânta Biserică Ecumenică ?» Termenii acestei note nu puteau fi mai favorabil cauzei pe care o apăram, căci reproduceau aproape întocmai argumentele de care, în atâtea rânduri, mă slujisem eu însu-mi, fie în discuţiile cu Pa- triarhul, fie în acelea cu alte personalităţi, al căror sprijin căutasem să mi-1 asigur. De altfel, în scop de a câştiga pe Ioachim III avusei ideea de a-i oferi pentru una sau mai multe protejate de ale sale, burse la 36 562 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Institutul de tinere fete fondat la Atena în 1835 de bu- nicul meu, Apostol Arsache, Institut care-i poartă numele, Arsakion. Cunoscând mizeria cu care se lupta Patriarhia, şi numeroasele cereri de ajutoare pe care nu le putea satisface, gândeam că fac un serviciu înaltului Ierarh, dându-i putinţa să asigure în chip gratuit creşterea câtorva fete din familii greceşti constantinopolitane, lipsite de mijloace. Intr’adevăr, Patriarhul îmi mulţumise cu căl- dură, şi eu mă grăbisem să recomand direcţiunii Institutului Arsakion tânăra fată protejată de Patriarh. • Dispoziţiile oarecum conciliante ale lui Ioachim al III-lea au putut să se manifeste, puţin mai târziu, cu prilejul unui incident asupra căruia am raportat guvernului român la 24 Septemvrie 1903 în termenii următori: «încă de acum câtăva vreme, Poarta ceruse Patriarhatului să răspundă unor alegaţiuni calomnioase, cuprinse în lungul memo- randum remis Marilor Puteri, în luna August, de Guvernul bulgar. Răspunzând acestei dorinţe S. S. a compus de curând, sub sem- nătura tuturor episcopilor din Macedonia şi Tracia, un act de protestare a marilor mitropoliţi depinzând de Scaunul Patriarha- tului Ecumenic, în numele creştinilor ortodoxi locuind în acele eparhii. Acest document publicat sub forma unei broşuri în gre- ceşte şi în franţuzeşte, a fost înmânat Porţii şi reprezentanţilor Marilor Puteri din Constantinopol. Colegul meu grec a primit şi dânsul un exemplar dela Patriarh, care, alaltăeri a binevoit a-mi făgădui că-mi va trimite şi mie unul. «Aristarchi Bey, Mare Logofăt al Patriarhiei, îmi arătase în taină, acum câteva zile, această broşură, şi-mi atrăsese atenţia asupra faptului nou care a stârnit în lumea greacă a Constantino- polului o mare vâlvă, că într’un document oficial al Patriarhatului, elementul aromân e pomenit pe acelaşi picior ca elementul turc şi grec, printre naţionalităţile ce formează majoritatea populaţiei macedonene, faţă de elementul bulgar, care nu formează decât o minoritate. Această menţiune e repetată în două locuri ale pro- testului şi Aromânii sunt pomeniţi alături şi în chip egal cu Grecii. E adevărat că traducerea franceză, depărtându-se în chip inten- ţionat de textul grec, pomeneşte pe Greci în prima linie şi nu menţionează pe Aromâni, pe Albanezi, etc. decât în mod secundar. AMINTIRI DIPLOMATICE 563 Efectul însă s’a produs, şi şi-a găsit ecoul până în sânul Sinodului şi al Consiliului Mixt. «Patriarhul îmi spunea alaltăieri: « Greci sunt foarte supăraţi pe mine pentru că am spus ceea ce este adevărat: nu puteam să ascund realitatea. «In Sinod şi în Consiliul Mixt se spune că ar fi avut loc discuţii furtunoase. Faţă de criticile aspre al căror obiect a fost, Ioachim al III-lea ar fi apostrofat pe episcopul Adrianopolului spunând că e informat de intrigile urzite împotriva lui cu scopul de a-1 face să piardă scaunul patriarhal: unui reprezentant al naţiunii greceşti, nemulţumit de menţionarea Aromânilor, se zice că i-ar fi declarat: « nu mă scoateţi din fire, căci altminteri sunt gata să spun cu glas tare ceea ce ştiţi cu toţii, că în Bitolia nu se află nici un singur grec adevărat. « Protestul Patriarhului n’a fost mai bine primit de Ambasada rusă, care se arăta nemulţumită de atacurile violente împotriva înfiinţării Exarhatului bulgar, căruia îi atribue starea actuală, atât de deplorabilă. «Nici Sârbii nu sunt mulţumiţi, căci naţionalitatea lor nu e pomenită în nici un fel printre acelea care alcătuesc majoritatea în Macedonia. Această omisiune îi situează printre slavii pe care Patriarhatul îi consideră ca duşmani. « Criticile adresate Patriarhului ar pierde mult din greutatea lor, dacă semnăturile ce învestesc actul de protest ar fi fost într’adevăr obţinute. Din păcate însă, nu a fost aşa. După câte se spun, Patriarhul s’ar fi mărginit să citească repede, la sfârşitul unei şedinţe a Sino- dului, documentul redactat în mare taină: apoi, nimeni nepropu- nând vreun amendament, s’ar fi grăbit să-l considere adoptat şi să-l iscălească, cu numele tuturor episcopilor şi mitropoliţilor din Macedonia şi Tracia, prezenţi sau absenţi, — dintre care unii nu aveau nici cea mai mică cunoştinţă de cuprinsul actului. • « Aristarchi Bey mi-a comunicat că s’ar fi dat ordinpl ca distri- buirea broşurii să fie suspendată. El crede că va fi publicată o a doua ediţie, revăzută şi corectată, sub pretext că cea dintâi, scoasă în mare grabă, ar cuprinde prea multe greşeli de tipar ». In cursul unei audiente la Marele Vizir, Ferid Pasa, făcând aluziune la formaţiunea Comunităţilor Aromâne distincte în oraşe şi sate, mi-a citat un precedent foarte important demn de invocat în 36, 564 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE favoarea cauzei: cazul comunităţii greceşti din Uskub care a fost creată de Patriarhie alături şi în afară de marea comunitate ortodoxă sârbească, a doua zi după numirea S. S. Firmilian, sârb de origină, ca Mitropolit al acestei Eparhii. Dându-şi seama curând că veleităţile lui împăciuitoare faţă de problema aromână erau de natură să sporească şi să întărească acu- zaţiile pe care adversarii i le aduceau în Sinod, unde alcătuiau majo- ritatea, Ioachim al III-lea a socotit mai prudent să pună capăt nego- cierilor noastre, curmând astfel orice posibilitate de transacţiune. Din această clipă, începe o eră de vexaţiuni şi de violenţe ale Patriarhatului împotriva preoţilor români; la Monastir, protopopul Theodor Constantin e maltratat, insultat, ameninţat cu anatema şi, în cele din urmă, excomunicat; cu tot sprijinul dat de autori- tăţile turceşti; la Gopeschi, preotul Christu Levu are parte de aceeaşi soartă; la Molovişte, preotul Christu Papagheorghe e şi dânsul excomunicat. Mitropolitul Monastirului, Joachimos, nu se dădea la o parte dela nimic pentru a aţâţa spiritele împotriva Aromânilor. Consulul României din Monastir raporta Legaţiei române din Constantinopol la 5/18 Aprilie 1904: «Preoţii şi învăţătorii greci umblă din casă în casă, din prăvălie în prăvălie, îndemnând pe locuitori să-şi manifeste sentimentele lor grecofile. Tuturor li se spune că în felul acesta vor dovedi Europei că populaţia greacă e cea mai numeroasă în Macedonia şi că merită sprijinul Marilor Puteri, altminteri sunt ameninţaţi cu urgia Bisericii, care-i va isgoni din sânul ei. Ieri, Duminică, înaintea slujbei, Mitropolitul a dat ordin să se închidă toate porţile catedralei, afară de una, pentru ca credincioşii să nu poată pătrunde în lăcaşul de închinare, decât unul câte imul. La intrare erau postaţi mai mulţi agenţi, care îndemnau mulţimea să iscălească declaraţii filo-elene. Cine refuza să iscălească era împiedecat de a intra în Biserică ». «In mijlocul slujbei, Mitropolitul luă cuvântul spre a spune că o parte dio locuitorii din Monastir e compusă din Kutzo- vlachi, dar că aceştia n’au nimic comun cu Românii din Ro- mânia, că limba lor e blestemată, şi că adevăraţii credincioşi trebue să înceteze de a o vorbi, preferându-i limba greacă, limba în- gerilor, limba nobilă şi bogată, care a cucerit lumea întreagă ». Această atitudine din [partea agenţilor Patriarhiei nu întârzia de a da curaj partizanilor elenismului din Macedonia, şi de a-i AMINTIRI DIPLOMATICE 565 împinge la vexaţiuni din ce în ce mai grave şi la violenţe duse până la omoruri premeditate. Ostilitatea ajunsese atât de departe încât la moartea lui Apostol Mărgărit, în Octomvrie 1903, a fost nevoie să cumpăr (cu con- simţimântul telegrafic al lui Ion I. C. Brătianu) un loc de cimitir românesc în Monastir, dat fiind că problema înmormântării era una din marile preocupări ale conaţionalilor noştri şi până atunci ei nu avuseseră un cimitir al lor în Monastir. Oricât de întemeiate erau criticile aduse în România activităţii lui Apostol Mărgărit, ar fi fost totuşi penibil să lăsăm înmormântat, în pământ grecesc, cu preoţi greci, pe bărbatul care, o viaţă întreagă, luptase împo- triva elenismului. Gratie măsurilor luate, înmormântarea lui a putut avea loc în cadrul unei manifestaţii impresionante a româ- nismului macedonean şi la afirmaţiunea vitalităţii neamului ro- mânesc din Turcia. Uneltirile adversarilor lui Ioachim al III-lea întărindu-se în sânul Sinodului erau pe cale să-l facă să-şi piardă, pentru a doua oară, tronul patriarhal. Nu mai era pentru noi nici o nădejde de a-1 vedea stăruind pe calea împăciuitoare pe care o adoptă în urma primelor mele demersuri. Soluţia problemei aromâne trebuia dar căutată, provizoriu, numai pe tărâm civil şi pentru aceasta toate silinţele noastre trebuiau să năzuiască a învinge şovăielile Sultanului, speriat de orice gest care ar fi putut slăbi acţiunea Grecilor şi a Bisericii în lupta lor cu propaganda bulgară. Ceea ce ne rămânea de făcut, de aci înainte, era să intensificăm constituirea comunităţilor noastre civile în toate centrele unde elementul românesc era suficient de bine reprezentat. Această lucrare fu săvârşită repede, cu ajutorul autorităţilor locale, de consulii noştri şi de Lazăr Duma, inspector general al şcoalelor româneşti din Macedonia. In tot timpul acestei faze active a acţiunii noastre diplomatice în Turcia, mă simţeam susţinut şi încurajat în chip cu totul însu- fleţit de guvernul nostru; Ionel Brătianu nu înceta de a se informa de toate amănuntele demersurilor mele, nu numai prin note ofi- ciale, în calitate de Ministru al Afacerilor Străine, dar şi prin lungi scrisori particulare, care-mi dovedeau cât de mult se interesa de activitatea desfăşurată la Constantinopol. 566 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Activitatea Legaţiunii devenea din ce în ce mai intensă, mai cU seamă din cauza corespondenţei cu consulatele noastre din Monastir şi Salonic, însărcinate cu propaganda noastră printre Aromâni şi cu deşteptarea conştiinţei lor naţionale. In curând m’am convins de necesitatea de a pune în capul acţiunii noastre o persoană care, alături cu corpul nostru profe- soral din Turcia, să concentreze toată acţiunea noastră de pro- pagandă. Pe lângă d. Ionescu, inspector al şcoalelor noastre din Turcia, om priceput şi sârguitor, ne trebuia o persoană care să lucreze în secret şi cu mijloace băneşti suficiente. M’am adresat atunci regretatului Lazăr Duma, fost în serviciul Legaţiunei noastre din Belgrad, personalitate destul de bine cunoscută printre conaţionalii noştri. Dânsul a binevoit să primească însărcinarea ce i-am dat şi s’a pus imediat pe lucru. Marele Vizir, Ferid Pacha, căruia l-am prezentat în calitate de şef al propagandei noastre, i-a dat scrisori speciale pentru guverna- torii (vali) Epirului şi Macedoniei şi către Hussein Hilmi Pacha, inspector general al reformelor de introdus în vilaietele Turciei europene. De asemenea am rugat pe Marchizul Imperiali, Ambasadorul Italiei, să-l recomande pe d. Duma generalului italian, comandant al Jandarmeriei Internaţionale din Macedonia. Profitând de o permisiune de câteva zile ce am petrecut în ţară, am supus aprobării lui Ion I. C. Brătianu un lung memoriu în care arătam necesitatea de a învedera în mod practic, atât opiniunii în ţară cât şi cancelariilor europene, interesul ce-1 purtam redeştep- tării sentimentului naţional printre Aromânii din care, parte fusese câştigaţi elenismului. Am stăruit pe lângă guvernul nostru, ca să pună la dispoziţia propagandei noastre suma de i milion lei aur cu care să se poată ajuta clădirea de biserici în localităţi unde, din nenorocire, Aromânii n’aveau locaş propriu de rugăciuni. Ion I. C. Brătianu n’a întârziat de a recunoaşte imediat drep- tatea propunerii mele şi guvernul a anunţat, printre altele, în Parlament că va depune un proiect de lege pentru acordarea unei sume de i.ooo.ooo, destinată clădirii de biserici pentru conaţionalii noştri din Turcia. Intr’adevăr, un credit de 600.000 lei a fost votat, mai târziu, în acest scop. AMINTIRI DIPLOMATICE 567 In Aprilie 1904, am putut afla dela dragomanul ambasadei ruseşti d. A. Mandelstam, amic a lui G. Derussi, că ambasadorul Zinovieff, trimisese la Petrograd un lung memoriu privind problema Românilor din Macedonia. In el erau expuse toate dificultăţile noastre cu Fanarul, încercările noastre de a înfiinţa comunităţi distincte erau aprobate ca fiind cu totul îndreptăţite, iar persecu- ţiile Patriarhatului judecate cu cea mai mare asprime. Nota gene- rală a memoriului era foarte favorabilă cauzei româneşti. * * * E un lucru ştiut că regiunea unde Aromânii se găsesc în număr mai mare e Epirul, — cu munţii Pindului şi părţile de pe lângă frontiera albaneză. Pentru ca propaganda noastră să prindă în aceste ţinuturi, era nevoie ca ea să se poată sprijini pe o autoritate română apropiată: crearea unui consulat la Ianina mi s’a părut dar, din primul ceas, indispensabilă pentru a oferi propagandei noastre reazemul moral de care avea nevoie. încă mai de mult, în cursul unei audienţe la Palat, îmi luasem libertatea să-i învederez Sultanului necesitatea înfiinţării câtorva noi consulate româneşti în vilaietele europene, şi în deosebi în Ianina, capitală a vechiului Epir, ţinut dominat aproape exclusiv de prestigiul elenismului, şi unde propaganda noastră abia putuse răsbate .Preocupat să nu ofere Grecilor nici un prilej de nemulţumire, Abdul Hamid se mulţumise atunci să-mi dea a înţelege că aprobă ideea, dar că momentul nu i se părea potrivit pentru asemenea realizare. Vremea trecea însă fără folos, ceea ce m’a făcut ca, în August 1903, îndată după măsurile care afirmau în chip atât de răsunător existenţa naţionalităţii române în Turcia, să reiau sub o formă mai hotărîtă primul meu demers, solicitând Porţii, printr’o notă remisă brevi-manu Marelui Vizir, înfiinţarea unui Consulat în Ianina. Intr’o întrevedere, după discuţie prealabilă cu Naum Paşa, Sub- secretarul de Stat la Ministerul Afacerilor Străine, îi propusei aces- tuia să prezint cererea ca o încercare de substituire : un consulat la Ianina putea să înlocuiască pe cel din Dardanele, pentru crearea căruia România deţinea o iradea veche de zeci de ani, dar de care până atunci nu se putuse folosi. Naum Paşa fusese de părere că era mai bine să prezint cererea fără nici un ocol; ceea ce am şi 568 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE făcut, solicitând încuviinţarea ca d. Pădeanu, Consulul nostru la Monastir, să funcţioneze în aceeaşi calitate şi la Ianina. Prezentată sub forma aceasta, cererea a fost respinsă, după oarecare chibzuială, sub cuvânt că Poarta nu putea admite ca un consul să-şi exercite activitatea în două vilaiete deodată. Atunci abia Naum Paşa a găsit cu cale să reia chestiunea sub forma pro- punerii mele iniţiale: transformarea iradelei privind consulatul Dardanelelor în iradea autorizând înfiinţarea unui consulat în Ianina. Purtate în mare taină, vreme de patru luni, pentru a nu da prilej Grecilor să intervină, negocierile au fost încununate de succes. O primă iradea favorabilă fusese dată cu trei săptămâni înainte; Marele Vizir nu-i dăduse însă curs imediat, nevoit, după un ordin al Palatului, să aştepte convocarea unui al doilea Consiliu de miniştri, dela care Sultanul dorea să capete informaţiuni supli- mentare. Această mică zăbavă a fost de altfel spre folosul nostru pentru că, în unanimitate, Consiliul fusese de părere că înfiinţarea unui consulat român în Ianina era de neapărată trebuinţă în inte- resul chiar al Turciei. O scrisoare din partea Vizirului dete ordin valiului de Ianina să recunoască consul al României pe d. Pădeanu, până atunci consul la Monastir care, datorită cunoaşterii profunde a limbii turceşti şi a stărilor din Turcia, aducea de mai bine de un an, servicii preţioase intereselor româneşti din zona sa de activitate. Noul consulat era sortit să capete, din primul moment, o importanţă deosebită, şi să exercite o înrâurire binefăcătoare asupra spiritelor conaţionalilor noştri din acea regiune, cam părăsiţi pe atunci, dar mai numeroşi decât în oricare altă parte a împărăţiei turceşti. Nu se poate închipui surprinderea şi ciuda Grecilor, care vedeau instalându-se un consulat român în inima unei regiuni considerată de ei ca un domeniu exclusiv al elenismului, în care limba şi cultura greacă păreau destinate să domnească fără împotrivire, până în ziua aşteptată a alipirii Epirului la Grecia. Mânia lor se manifesta deschis împotriva Porţii pe care o acuzau de slăbiciune, şi cu deosebire, împotriva Marelui Vizir, cunoscut ca sprijinitor al Românilor. Redau aci textul unui raport ce am adresat Guvernului, la 12/15 Februarie 1904, câteva zile după Iradeaua Sultanului aprobând înfiinţarea unui consulat român la Ianina. AMINTIRI DIPLOMATICE S6g> «Pentru a evita recriminaţiunile d-lui Gryparis, Ministru al Greciei, Ferid Paşa a ţinut să lase să tărăgănească puţin soluţiunea acestei afaceri şi foarte probabil pentru a face să primească ştirea cu mai puţină supărare, Sultanul, diplomat din cei mai iscusiţi, a ţinut să invite la masă, pe d, Gryparis care urmează să plece poimâine într’un lung concediu. E cazul de a spune că «jamais la pillule ne fut doree plus brillamment», căci Ministrul Greciei a primit din mâinile Majestăţii Sale o pereche de splendizi butoni de manşete împodobiţi cu briliante şi pietre preţioase. «Interesele politicei sale dictează Sultanului să menajeze Grecia,, plecând o ureche aşa zis convinsă la protestările de prietenie care îi vin dela Atena. De acolo provine poate o încetinire momentană şi mai mult aparentă în soluţiunea ce urmează a fi dată diverselor afaceri care privesc desvoltarea elementului Aromân. Dar simpatiile guver- nului Imperial şi buna voinţă a sa cea mai largă sunt asigurate pentru totdeauna cauzei neamului românesc. Politicei leale şi chibzuite urmate de guvernul nostru i se datoreşte de sigur, în mare parte,, această situaţiune şi înfiinţarea Consulatului din Ianina va însemna, o nouă etapă în mersul progresiv al unei cauze care ne e scumpă. tuturor ». Vestea succesului obţinut de guvernul român prin înfiinţarea unui consulat la Ianina, într’un centru în care elenismul era atot- puternic şi nu admitea nici o piedică în expansiunea sa, nu a lipsit de a produce în opinia publică din ţară cea mai frumoasă impre- siune. Şovăelile Sultanului şi nesfârşitele amânări ale iradelei o- faceau să nu mai creadă în imposibilitatea unei soluţiuni favorabile a acţiunii noastre. Regele Carol a ţinut să recunoască succesul dobândit de mine la Constantinopol şi mi-a conferit, cu ocaziunea înfiinţării Consula- tului nostru la Ianina, gradul de Mare Ofiţer al Ordinului « Coroana. României». AL. EM. LAHOVARY IMPASUL ATOM IŞTI CEI MODERNE « Acceptând aceste principii pentru structura atomică, noi o facem după toate probabilităţile, pentru totdeauna inexplicabilă >. N. R. Campbell, « Structura atomului * (Introducere). Primul sfert al secolului al XX-lea a fost pentru fizică şi chimie o perioadă pe care, cu bună dreptate, o putem califica drept revolu- ţionară. Niciodată în istoria ştiinţelor, o bogăţie de fapte importante şi de cunoştinţe adâncite asupra materiei nu a venit să răstoarne din temelii, nu numai ansamblul teoriilor generale, dar până şi conceptele fundamentale, bazele însăşi ale gândirii ştiinţifice. Către sfârşitul secolului al XlX-lea, cunoştinţele privitoare la constituţia materiei se opreau la atomii elementelor, care erau consideraţi ca entităţi insecabile şi eterne. Din acest punct de vedere, tendinţa vremii era de a considera însăşi existenţa atomilor ca o ipoteză foarte plauzibilă, dar nu mai puţin ipoteză. Şi azi, mulţi profesori din generaţia bătrână mai vorbesc de ipoteza atomică. In realitate, existenţa atomilor, ca şi masa lor (greutatea atomică), sunt tot atât de sigure ca şi datele privitoare la sfericitatea pământului şi la măsurile curente din astronomie. Oricum, pentru precursorii revoluţiei actuale, pentru un Lord Kelvin, un Lockyer, un Crookes, etc., a încerca să pătrundă mai adânc în intimitatea problemei, a considera « structura atomilor », aiu mai însemna a face ştiinţă, ci metafizică. IMPASUL ATOMISTICEI MODERNE S7I Pe acel timp, atomul era, după cum am spus, pentru marea majoritate a învăţaţilor, o ipoteză probabilă şi, înainte de toate, comodă. Şi încă... Mulţi fizicieni şi chimişti de mare valoare, printre care cităm pe Ostwald şi pe Mach, susţineau că ne-am putea chiar dispensa de această ipoteză. începutul erei noi îl face Pilip Lenard, apostolul atomisticei moderne. Plina desvoltare apare odată cu descoperirea corpurilor foarte radioactive, la începutul veacului al XX-lea, făcută de soţii Curie. Din acel moment, lumea ştiinţifică a căpătat convingerea că se pot avea cunoştinţe precise şi sigure, cu privire la structura inte- rioară a atomului. Concluziunile îndrăzneţe pe care Lenard le trăsese din primele sale experienţe, începeau să se confirme şi să se precizeze. Descoperirile în domeniul radioactivităţii au provocat o eră de prospecţiune ştiinţifică, fără precedent în analele ştiinţei. Această prospecţiune a adus o minunată bogăţie de cunoştinţe precise asupra proprietăţilor şi a constituţiei atomilor. Voi reaminti sumar principalele grupe de fapte noi, care pot fi considerate ca factori ai « revoluţiei» de care vorbeam. 1. Dela început, s’a stabilit că orice atom conţine corpuscule purtătoare de sarcini electrice negative, identice între ele, aceleaşi pentru toţi atomii, corpuscule cărora li s’a dat numele de electroni. Măsurile masei acestor electroni au arătat că greutatea lor e ne- glijabilă, în comparaţie cu greutatea atomilor. Se putea de asemeni proba că, alături de încărcătura electrică negativă a atomului, se găseşte o încărcătură electrică pozitivă, fiecare cu individualitatea sa. Astfel atomul se prezintă neutru din punct de vedere electric. Aşa dar, primul rezultat absolut sigur era că, în fiecare atom există preformate şi păstrându-şi individualitatea, corpuscule de două mii de ori mai uşoare decât atomul de hidrogen, — electronii, — care au fost consideraţi, cu drept cuvânt, ca atomi de electricitate negativă. 2. Al doilea rezultat al experienţei arăta că putem cu uşurinţă scoate, rând pe rând, mai mulţi electroni, eventual pe toţi elec- tronii unui atom, fără a-1 face instabil. Nucleul rămas îşi păstrează aproape totalitatea masei, recuperându-şi spontan electronii pier- duţi, pentru a reveni la starea normală. In schimb, încărcăturile pozitive corespunzătoare electronului, sunt lipite astfel de masa 572 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE atomului, încât nu pot fi izolat individual ca electronii, ci for- mează cu grosul masei atomului un nucleu foarte stabil. Când, fie spontan, fie cu ajutorul unei lovituri destul de pu- ternice, provocată de ciocnirea cu alţi atomi însufleţiţi de mişcări foarte repezi, reuşim să expulzăm o încărcătură pozitivă din nucleu, atunci atomul este pentru totdeauna transformat. S’a observat, în acelaşi timp, că masa particulelor pozitive, astfel rupte dintr’un nucleu, este de mii de ori mai mare decât aceea a electronului. Existenţa unui nucleu pozitiv stabil, posedând cea mai mare parte a masei şi existenţa electronilor mobili constituesc achiziţiile funda- mentale ale acestei epoci. 3. Numărul electronilor care înconjoară şi neutralizează încăr- cătura pozitivă g nucleului a fost găsit egal cu numărul de ordine l) al elementului în lista corpurilor simple, aranjate în ordinea ma- selor atomice crescânde, după sistemul lui Mendeleeff. Relaţiunile simple şi precise descoperite de Moseley între spec- trul de înaltă frecvenţă, « radiaţia Rontgen specifică », şi numărul de ordine au făcut să dispară anomaliile care se găseau la început în sistemul periodic al elementelor şi au dus repede la rezultatul sigur, care se poate formula precum urmează: încărcătura electro-pozitivă a nucleului şi, prin urmare, numărul de electroni corespunzători determină toate proprietăţile chimice şi fizice ale atomilor, cu excepţia masei şi a radioactivităţii. Cu alte cuvinte, proprietăţile chimice şi fizice ale atomilor sunt toate de origine electrică. Aceasta a fost a doua achiziţie fundamentală a atomisticei moderne. 4. Experienţele lui Lenard asupra pătrunderii razelor catodice (electroni însufleţiţi de o iuţeală mare), prin interiorul atomilor, ca şi experienţele unor numeroşi alţi fizicieni asupra pătrunderii razelor alfa prin atomii materiali, au confirmat concluziile de primă oră ale lui Lenard şi anume: structura atomului este lacunară (discontinuă): volumul efectiv al constituantelor atomului nu re- prezintă decât o fracţiune minimă din volumul aparent, astfel cum e dat de măsurile fizice. *) *) Mendeleef a înşirat, într’un tablou, în ordinea cescândăa greutăţii lor atomice, elementele (corpurile simple). Numărul de ordine arată locul pe care îl ocupă elementul în tabloul lui Mendeleef. IMPASUL ATOMISTICEI MODERNE 573 Aceasta este a treia achiziţie fundamentală. Ansamblul acestor trei mari grupe de date, schiţate mai sus, constitue fundamentul experimental de absolută certitudine al noilor doctrine. Ele sunt, pentru revoluţia ştiinţifică de care vorbeam, ceea ce sunt condiţiile economice pentru revoluţiile sociale: baza de reali- tăţi, pe care noua mentalitate încolţeşte şi înfloreşte. Pentru ca revoluţia să apară, trebue să se ivească idei noi care să joace rolul de ferment activ. Aceste idei şi mentalitatea care le corespunde au câştigat teren printre fizicieni, aproape în acelaşi timp în care se desvoltau cunoştinţele expuse mai sus. Şi această mentalitate era, în adevăr, din acelea care fac să izbucnească revolu- ţiunile: întâlnim printre fizicienii moderni acelaşi elan spre nou, spre mai bun şi spre absurd, acelaşi amestec de erori şi intuiţii geniale, ca şi în revoluţiile sociale. Exact după cum originea revoluţiilor trebue căutată în dorinţa de a rezolva imediat şi dintr’odată problemele economice şi sociale* tot astfel originea revoluţiei ştiinţifice actuale a fost dorinţa naivă, dar adânc omenească, de a rezolva imediat şi integral problema struc- turii atomice, de a găsi modelul care să ne explice toate proprietăţile atomului. A-şi propune dela început o astfel de ţintă era o temeritate. Voi lăsa de o parte modelele precursorilor, ale lui J. J. Tom- sohn şi J. Starck care ţinteau numai să interpreteze calitativ faptele experimentale. Rutherford, studiind ciocnirea dintre diversele nuclee atomice şi particulele alfa, a stabilit: Dacă nucleul posedă numai încărcă- tura prezentată prin numărul atomic al elementului, volumul său trebue să fie de mii de ori mai mic decât volumul ocupat de an- samblul atomului. Aci e punctul de plecare al modelelor planetare actualex). Aceste modele se sprijină pe o dată experimentală indiscutabilă şi pe o ipoteză relativă la natura încărcăturii pozitive a nucleului. Ipoteza e următoarea: ionul de hidrogen ar fi atomul sau grăunţa 1 1) S’a propus pentru atom o imagine asemănătoare sistemului nostru pla- netar. Adică, in jurul nucleului, corespunzător soarelui, se învârtesc electronii pe orbitele lor, asemenea planetelor. 574 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE de electrivitate pozitivă, exact după cum electronul este atomul de electricitate negativă. Nucleului pozitiv al hidrogenului i s’a zis deci proton. Seducătoare prin simplicitatea sa, — de sigur prea mare, — coroborată şi cu relaţiile ponderale, atât de sugestive, ale siste- mului periodic, ipoteza protonului s’a impus cu insistenţă fizicienilor. Dacă o acceptăm, sistemul planetar a lui Rutherford-Bohr de- curge în mod necesar. Examinând cazul cel mai simplu al unui atom format dintr’un electron şi un proton, — fig. i, — între cele două componente de semn contrar se exercită o atracţie, care tinde să precipite elec- tronul spre protonul pozitiv, pentru ca, reunindu-se şi neutrali- zându-şi sarcinile electrice, să dea un neutron. La fel, sub influenţa câmpului gravitaţional, o planetă tinde să cadă în soare. Dar tot ca şi în acest ultim caz, un echilibru dinamic poate fi atins atunci când electronul e însufleţit de o mişcare de rotatie, suficient de rapidă în jurul nucleului pozitiv; forţa centrifugă care se naşte face echilibrul atracţiei centripetale. Cel dintâi fizician care a pus astfel problema echilibrului dinamic între componentele electrice ale materiei a fost Lenard, care a emis ipoteza că atomii ar fi con- stituiţi din nenumărate astfel de sisteme în echilibrul dinamic şi a numit aceste componente electrice elementare ale materiei, dynamide. Or modelul lui Rutherford pentru atomul de hidrogen nu e altceva decât cea mai simplă dynamidă lenardiană. Dacă ar fi vorba de particule materiale electric neutre, pro- blema stabilităţii atomului n’ar i prezenta dificultăţi principale. Componentele sistemului nostru sunt însă încărcături electrice care se rotesc, adică posedă în fiecare moment, o acceleraţie, o deviare dela linia dreaptă. Ori legile electrodinamicei, care s’au dovedit valabile ţi pentru e Dinamida lui Lenard (atom Rutherford). IMPASUL ATOM1STICEI MODERNE S7S electron (pe baza lor s’a determinat masa şi viteza electro- nului), spun clar: «Orice acceleraţie a unei mase electrice e însoţită de emisiune de energie radiantă». Cu alte cuvinte, cu fiecare rotire, energia cinetică a electronului ar trebui să scadă mereu, electronul s’ar apropia tot mai mult de nucleu şi, în cel mai scurt timp, ar cădea pe acesta, neutralizându-se. Un astfel de model este instabil. Cea mai simplă dinamidă propusă de Rutherford pentru atomul de hidrogen nu-i admisibilă, căci con- stitue un sistem extrem de nestabil. Astfel autorul ei — Rutherford — a fost dela început foarte dispus să-şi părăsească ipoteza. * * * In acest moment precis, intervine ideologia revoluţionară atât de caracteristică. E interesant să urmărim geneza ei. Max Plank a arătat că legile experimentale ale radiaţiei termice pure, duc în mod necesar la teoria quanticăx) a radiaţiei. «Energia lujninoasă emisă de resonatorul electronic nu este radiată treptat», ci dintr'odată toată şi într’o cotă perfect definită de «frecvenţa» numărului de oscilaţii al resonatorului, conform relaţiei următoare: 8 = ho unde 8 este energia luminoasă emisă dintr’odată de resonatorul cu frecventa v, iar h o constantă universală. Aşa dar, un oscilator electronic, de o frecvenţă v nu poate înmagazina mai mult decât e = hv; iar când ajunge s’o radieze* o radiază dintr'odată toată. Putem compara capacitatea de energie a resonatorului cu volumul unui păhăruţ. Nu încape în el decât un quantum e, proporţional cu frecvenţa lui. Când o pierde, se comportă ca şi cum paharul s’ar vărsa: o pierde toată. Relaţia cantitativă e certă. De acum încolo, — cu privire la mecanismul de absorpţie şi de emisie, — încep ipotezele. Pentru simplificarea calculului, Max Planck a admis ca ipoteza provizorie, că nu numai repartiţia şi emisia energiei oscilatorii ar J) Max Planck a emis teoria că energia calorică nu se propagă continuu* ci prin quante, un fel de pachete de energie. Mai târziu, teoria quantelor a fost extinsă şi aplicată şi altor forme de energie. 576 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE fi quantică, ci şi absorbţia. Sedus de comoditatea calculului, Einstein ridică această ipoteză provizorie la valoarea unui postulat fizic cu totul nou, de-a-dreptul fantastic şi fizic inacceptabil: a emisiei granulate, a quantelor de lumină. Cu acest truc ocoleşte difi- cultăţile teoriei clasice şi dă o elegantă soluţie matematică unor probleme importante de fotochimie, fluorescenţă, efect fotoelectric, etc. Contradicţiile fizice dintre această teorie şi teoria opticei ondula- torii nu-1 interesează, deşi nu reuşeşte să le elimine. Sensul fizic şi coerenţa teoriei cedează pasul eleganţei şi uşu- rinţei calculului matematic special. Terenul era pregătit. Tot Planck avea să dea şi ultima sugestie interesantă. El face în 1911 ipoteza că apariţia quantelor de energie nu ar fi decât un fenomen secundar, datorit structurii câmpului în care are loc oscilaţia resonatorului şi în acelaş timp, consecinţa unor legi determinate de această strucură necunoscută. Calculând energia unui oscilator de frecvenţa -^t s’a găsit că este un multiplu întreg de hv, ceea ce însemnează că atunci când oscilatorul linear emite sau absoarbe radiaţiuni, electronul sare de pe o elipsă la alta. Această săritură nu e o realitate fizică, ci o reprezentare simbolică a unei schimbări în regimul oscilator. # * * Să examinăm acum celebrul model al atomului de hidrogen, aşa cum l-a formulat Niels Bohr. Acesta, reluând modelul lui Rutherford, postulează urmă- toarele : 1. Atomul de hidrogen e format dintr’un proton şi un electron care se roteşte, în diferite poziţii, după orbite circulare. 2. Nu orice orbită e însă permisă, ci numai acelea care permit ca impulsul de rotire să fie un multiplu întreg de —. 2 7t 3. Aceste orbite quantar-permise* care formează cercuri con- centrice, sunt stabile, adică nu se produce niciun fenomen de radiaţiune, deşi electronul posedă o acceleraţie. Este aici o contra- dicţie cu electrodinamică clasică. t IMPASUL ATOMISTICEI MODERNE 577 4. Fiecărei orbite îi corespunde o energie W. Când un electron sare de pe o orbită W2 pe o alta mai interioară, IV2 emite o radiaţie Wl— W1 ’ de frecventa v = -----=---. * h # # * Examinând cu atenţie modelul lui Bohr, în această nouă lumină, rezultă că el nu este decât încercarea de a transpune în realitatea fizică, ficţiunea matematică a luiPlanck; adică postularea realităţii fizice a unei diagrame geometrice, pur simbolice. Acest dogmatism e caracteristica noii pleiade de fizicieni. Acelaşi spirit revoluţionar apare în fizica matematică, întocmai ca şi în viaţa socială. E instructiv să-l mai relevăm încă odată, în cazul atomului lui Bohr. Deoarece electrodinamica neagă stabilitatea modelului său, să aruncăm peste bord legile electrodinamicei în domeniul micro- cosmului atomic. Şi renunţăm la ele, — deşi am văzut experimental că ele se aplică totuşi şi electronului, — numai pentru ca electronul rotind al modelului atomic să poată fi considerat stabil. Pentru ca să putem obţine relaţiile quantice, decretăm că numai anumite orbite sunt permise, celelalte, din ordinul teoriei quantice, sunt interzise. Şi lucrurile nu se opresc aci. Vom mai vedea şi mai jos alte exemple. Teoria e plină de ele. Le întâlneşti la fiecare pas. Ori, toate acestea reamintesc fie teologia, fie dogmatismul re- voluţionar: de ce şi cum? e interzis să întrebi. « « # Pentru oricine nu cunoaşte valoarea reală şi foarte generală a relaţiilor matematice care stau la baza cuantificării energiei, acest fel de a pune chestiunea părea dela început menit să ducă la fali- mentul sigur al teoriei. Şi totuşi s’a întâmplat tocmai contrariul: niciodată o lovitură de zar n’a fost mai fericită în consecinţele ei. Rezultatele obţinute pe această cale ilogică au depăşit cele mai nebune speranţe. Exac- titatea previziunilor formulate a dezarmat şi pe cei mai tenaci ad- versari şi a redus la tăcere obiecţiunile bunului simţ şi ale teoriei cunoştinţei, căci exactitatea previziunilor matematice nu erâ întrecută la început decât de uimitoarea simplicitate a calculului. 37 578 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Câteva mari personaje din fizica-matematică au intervenit în curând cu artileria grea a calculului relativist, recoltând şi ei numeroase victorii. Orbitorul succes al calculelor frecvenţelor de emisiune n’a lăsat pe entusiaşti să sondeze abisul de ininteligibil în care se aruncau din punct de vedere fizic, făcându-i sa treacă cu vederea contra- dicţiile. • Se apropie însă timpul când se va pune chestiunea astfel cum trebuia să fie pusă dela început. Ea se poate formula în diverse moduri: Este modelul lui Bohr, cu privire la structura atomului, mai mult decât un simbol geometric ajutător pentru a calcula frecvenţele spectrale? Succesele obţinute în această direcţie, pot fi ele consi- derate ca o probă a realităţii modelului? Mai clar încă: atomii sunt ei realmente constituiţi dintr’un nucleu unic, foarte mic, în jurul căruia se roteşte un roi de electroni, la diferite niveluri, după orbite permise? înainte de a încerca un răspuns şi de a arăta dificultăţile în care s’a împotmolit teoria atomistică modernă, se impune să examinăm o chestiune prealabilă: Teoria lui Bohr este ea o explicaţie? Cu alte cuvinte, face ea mai înţelese fenomenele pe care le descrie ? Trebue să răspundem negativ. Cu toate avertismentele fizicie- nilor de mare reputaţie ca Planck, Campbell şi mulţi alţii, o con- fuziune, pe atât de regretabilă pe cât de generală, există în această ordine de idei. E necesar să reamintim următoarele date din teoria cunoştinţei: a descrie prin legi matematice şi simboluri geometrice oricât de precise, un fenomen oarecare e una; a găsi explicaţia care să ne facă să înţelegem mecanismul fenomenului e alta. Una nu implică pe cealaltă. Or toate teoriile atomistice, care sunt în acelaşi timp .şi expli- caţii, procedează la fel: ele postulează că legile fizice şi mecanice ale macrocosmului trebuesc regăsite toate cantitativ şi calitativ şi în microcosm. Aceasta însemnă că înlănţuirea fenomenelor asculta de aceleaşi legi, în ambele tranşe ale universului, în tranşa direct accesibilă controlului ocular, cât şi în tranşa care îi este inaccesibilă. IMPASUL ATOMIST1CEI MODERNE 579 Acest postulat care nu este decât rezultatul experienţei, a fost verificat de rezultatele directe şi sigure ale atomisticei moderne, şi este, în acelaşi timp, şi condiţia psihologică a comprehensiunii ştiinţifice. Nu trebue să uităm de altminteri că toate datele experimentale pe care se sprijină şi dela care pleacă revoluţia ştiinţifică a d-lor Bohr, Sommerfeld, de Broglie, etc., au fost obţinute, admiţând ca bază a tuturor măsurilor efectuate, tocmai legile mecanicei, electro- staticei, electrodinamicei, etc., deduse din studiul macro-siste- melor şi aplicate cu aceeaşi exactitate şi, în acelaşi fel, micro- componentelor atomice. Tocmai de aceea osatura experimentală a atomisticei moderne ne pare atât de simplă şi o înţelegem fără greutate. Această chestiune prealabilă odată elucidată, să revenim la teoria quantelor şi la modele atomice astăzi în vigoare. Legea quantelor este o lege descriptivă. Noţiunea quantică necesită de asemeni pentru a fi înţeleasă o explicaţie mecanică, care trebue să ne arate că este rezultatul natural şi logic al aplicării legilor fizice curente la o structură necunoscută, pe care urmează să o aflăm. Max Planck, Daniel Berthelot ş. a. au încercat o asemenea explicaţie pentru quante. ’ # # # Istoria se repetă, şi revoluţionarii de astăzi au avut precursorii lor acum o jumătate de secol. La un moment dat, succesele termodinamicei au ameţit într’atât pe corifeii acestei ştiinţe, încât un Mach şi un Ostwald au ajuns să considere legile termodinamice ale fizico-chimiei ca interpretări care fac superfluă interpretarea atomistică, singura totuşi care constituia o explicaţie a fenomenelor. Ei au mers atât de departe, încât au ajuns să conteste dreptul de cetăţenie al atomismului în stiintă. i > Eroarea se repetă azi, exact în acelaşi fel. Einstein, Bohr şi ceilalţi quantişti procedează cu legile energe- ticei statistice quantice exact la fel cum procedaseră Mach şi Ostwald cu energetica generală. In loc să se întrebe, aşa cum făcuse Planck, cum am putea ajunge să ne explicăm quantele, noua generaţie s’a mulţumit să postuleze 37* REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 580 realitatea lor. De aci până la a lua simbolurile statistice drept entităţi fizice reale, nu mai era decât un pas. Şi f-au făcut. Acest drum, care ar fi părut dela început primejdios unui filosof, a vârît fizica într’un impas, într’o înfundătură din care a trebuit să părăsească, puţin câte puţin, principalele legi ale mecanicei şi ale macro-fizicei: tocmai pe acelea care serviseră să stabilească fun- damentele experimentale ale teoriei. Aceasta ar fi fost deajuns ca să alarmeze. Să părăseşti cea mai mare parte a legilor fundamentale ale electro- dinamicei, legea lui Coulomb, teoria propagării luminii, legea lui Maxroell şi, în acelaşi timp, să renunţi pentru totdeauna a înţelege şi a explica ceva în microcosmul atomic ? Putem consimţi la toate acestea ? Postulând orbite permise şi orbite interzise renunţăm pentru totdeauna de a explica şi a înţelege mişcările electronilor. Postulând ca electronul rotindu-se pe o orbită permisă nu ra- diază, renunţăm pentru totdeauna a înţelege şi explica mecanismul emisiunii unui front de unde monocromatice. Renunţăm pentru totdeauna a explica şi a înţelege fenomenele de resonanţă. Căci modul în care se poate întrebuinţa noţiunea de resonanţă în modelele atomice quantice, nu mai are nimic comun cu înţelesul curent al resonanţei acustice, mecanice electrice. Renunţăm de a înţelege şi a explica noţiunea de afinitate chimică şi de periodicitate. In adevăr, pentru ce şi cum inelul stabil care caracterizează gazele nobile trebue să aibă opt electroni ? Care e rolul acestui număr fatidic ? Şi dacă îl admitem ca un postulat, pentru ce atunci heliul, care nu are decât doi electroni, este un gaz nobil tipic şi nu un element bivalent? Renunţăm pentru totdeauna să ne explicăm şi să ne dăm seama, într’un mod plauzibil, de fenomenele radioactivităţii. In astfel de sisteme artificiale, ca acelea pe care le prespune teoria modernă a nucleului central, nu numai legea lui Coulomb şi legile macrofizicei, dar şi temeiurile cele mai simple şi mai sigure ale bunului simţ şi ale logicei şi-au pierdut drepturile de cetăţenie. 1 # # # IMPASUL ATOMISTICEI MODERNE S8l Revoluţionarii noştri au apucat pe un drum greşit, întocmai ca cei de pe timpul lui Mach şi Ostwald, dar mă tem că greşeala e acum mult mai gravă. Teoria pe care au desvoltat-o, ca şi întreaga mecanică quantică modernă, este o excelentă descriere matematică a fenomenelor oscilatorii din microcosmul atomic. Este o ramură nouă a ener- geticei statice, aplicată la radiaţiune. Şi nu este mai mult decât atât. Dela o vreme, din ce în ce mai mulţi, încep să vadă aceasta. Este exact acelaşi lucru şi cu ipotezele fizice relative la modelele atomice mononucleare. Arabescurile orbitelor electronice care se întretaie la diferitele niveluri trebuesc considerate ca simple sim- boluri grafice. Va trebui să aşteptăm mult timp înainte de a înţelege sensul me- canic al modelelor atomice quantice. Pentru moment, în virtutea inerţiei, fizicienii se înghesuesc în impasul în care i-au asvârlit revoluţionarii quantişti... dar încep să se asfixieze acolo şi caută o ieşire. Nu trebue să credem însă că jumătăţile de măsuri vor fi de ajuns. Va trebui să revenim înapoi până la modelul însuşi al atomului de hidrogen: va trebui neapărat să renunţăm la nucleul punctual şi la ideea,atât de seducătoare,că ionul de hidrogen este protonul, adică grăunţa sau atomul de electricitate pozitivă. Acolo e răscrucea de unde pleacă drumul rătăcirilor. Atomul de hidrogen trebue să fie considerat ca fiind el însuşi foarte complex Simplicitatea înşelătoare a spectrului său şi a proprietăţilor sale este datorită numai faptului că încărcătura nucleului său este egală cu unitatea. DAN RĂDULESCU SCRISORILE TRIMISE DE DUILIU ZAMFIRESCU LUI TITU MAIORESCU 45 Iubite domnule Maiorescu, Două cuvinte spre a vă ruga să-mi spuneţi până când staţi în Bucureşti, fiindcă aşi avea să vă trimet ceva, pe care aşi voi să-l vedeţi înainte de publicare. De asemeni aşi dori să ştiu cum merge Madame Bengescu 1). Cu bine şi încotro vara asta? 24 Iuniu, 91 Roma. 46 Porto d'Anzio 3/15 Iuliu, 91 Iubite domnule Maiorescu, Doream să răspund mai de mult la scrisoarea D-Voastre din urmă, însă, trebuind să plec din Roma spre a pregăti mica villă ce avem pe tărâmurile astea, am mai întârziat. Acum sunt singur, dimineaţa, cu tot orizontul mării înaintea ochilor, şi mă simt fericit şi senin scriindu-vă. Vă întrebam înainte de plecarea D-voastră din Bucureşti dacă o să mai staţi mult în ţară, fiindcă speram să finesc o monografie asupra lui Gherea şi teoriilor sale, şi să v’o trimet. Insă n’am 1) Cumnata lui Maiorescu, sora soţiei de-a doua, născută Rosetti (soră şi cu d-nele Iacob Negruzzi, g-ral Budişteanu, Max Rosetti, tatăl poetului Radu Rosetti). întâia soţie, de care s’a despărţit, era sora d-rului Kremnitz, soţul Mitei Kremnitz, scriitoarea. SCRISORILE TRIMISE DE DUILIU ZAMFIRESCU LUI T1TU MAIORES CU 5 83 sfârşit-o, şi e cu atât mai bine, fiindcă mă ostenisem cumpărând la cărţi şi scotocind prin toate capetele gânditoare de până aci. Iată de ce e vorba: Veţi fi văzut concluzia lui Gherea cu privire la pesimism. El afirmă că ar fi existând un nex intim între mizeria socială a vea- cului şi nota tristă a cântăreţilor lui. Adept a x) lui K. Marx şi al interpretului său Engels în Economie, el îşi formează teoria sa economico-literară, căutând formula sufletească a poeţilor în substratul economic al timpului, după cum un alt critic italian, plin de pătrundere, Loria, caută formula faptelor politice în acelaşi substrat. De aci, neapărat, cealaltă concluzie, că şcoala D-voastră critică, cu explicarea omului prin el însuşi, e falsă, etc. Intâmplându-se să-mi treacă prin mâni volumele lui Gherea tocmai când citeam pe Loria (La teoria economica della costitu- zione politica) şi notam o mulţime de fapte cari dovedesc tocmai contrariul acestei teorii, am fost, fireşte, surprins de ceastălaltă teorie, şi mai îndrăzneaţă, şi am prins a gândi mai îndelung la câte fapte contrarii se pot opune ei. Şi începusem a le nota spre a vi le împărtăşi D-voastre, însă, tot notând, lucrul s’a lungit; aşa că acum a devenit o tarara ostenitoare, din cauza unei mulţimi nenumărate de fapte, cari trebuesc controlate. E însă foarte interesant de a vedea cum Istoria dovedeşte la » fieştecare pas că poeţii au fost cu totul neatâmaţi de caracteristica economică a timpului lor, şi că dacă se poate trage vreo regulă din învăţămintele istorice în această privinţă, e tocmai aceea că *) *) Ortografia s’a păstrat cât mai aproape de aceea a originalului. Nefiind însă vorba de o ediţie ştiinţifică, s’a lăsat deoparte ceeace ar fi însemnat numai o bătae de cap fără rost pentru tipograf: de pildă ft din 6, sau o întoarcere îndărăt fără rost pentru cititor: de pildă, Bucuresci în loc de Bucu- reşti. De atâtea ori însăş ortografia autorului e deosebită, nu numai în cursul anilor, ci chiar în aceiaş scrisoare: de pildă, aci, ca şi în alte părţi, articolul a invariabil moldovenesc, sau acordat, al, ale; domnu, domnul; psihologia, psycho- logia. Sunt uneori, rar, greşeli vădite de acord gramatical sau alte scăpări. Scrisorile sunt scrise cu scrisul frumos şi citeţ al lui Duiliu Zamfirescu îngrijit şi el cum erau îngrijite toate manifestările vieţii lui. Câte odată sunt îndreptări, în cazul repetării unui cuvânt, sau ştersături de pasaje întregi, în care se bănue aprecieri de persoane prea personale. Nici o scri- soare nu pare să fi fost transcrisă. Data de calendar, când scrisorile sunt din străinătate, e a stilului nou. Când e altfel, scriitorul o arată. REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 584 pesimismul stă în raport invers cu starea socială, sau, şi mai exact că nu stă în niciun raport. In adevăr, cercetând epocile cele mari, epoca lui Pericles, lui August, lui Laurent de Medici, a Elisabetei (Shakespeare), a lui Ludovic XlV-lea şi în fine epoca modernă, dela Oedipul lui Sofocle până la II canto del Pastor nel deserto al lui Leopardi, totul stă independent de Economie şi de cele mai multe ori în opoziţie. Aşa că, dacă Istoria şi Psichologia experi- mentală pot dovedi ceva, teoria lui Gherea e absurdă. Cu deose- bire interesantă e Epoca florentină (1300—1450), cu lupta între corporaţiunile industriaşilor pe de o parte, greve ca în zilele noastre, mizerie, bogăţie, etc., iar pe de alta, cu scriitori ca Dante, Petrarca şi hazliul de Boccaccio şi ceva mai târziu cu Macchiaveli şi Michel Angelo contemporani: nimic mai disparat şi mai straniu; de ase- meni foarte însemnată e epoca lui Shakespeare şi poetul însuşi. Din fericire, există minunata Istorie a Literaturii englezeşti de Taine, în care studiul asupra lui Shakespeare e un capo d’operă, şi numai bun de dedicat lui Gherea. Aici punct, fiind vremea băii. Aşa dar nu-mi rămâne decât, în Octomvrie, să vă trimit notele adunate. E probabil că o să mă ocup şi de unele date statistice, din zilele noastre, asupra suicidului şi cauzelor sale, foarte inte- resante. Capul serviciului statistic din Italia, Bodio, care e auto- ritate universală, mi-a dat statistica ultimilor 12 ani. Asupra a 1000 de sinucişi, de abia 90 şi ceva se atribuesc mizeriei; restul provine din: maladii incurabile, pelagră, nebunie, amor contra- riat, etc. Numărul cel mai mare este al bolnavilor fără lecuire, ceea ce ar trebui să modereze entusiasmul nostru pentru progresele medicinei, şi să fie o cauză mai mult către pesimism. De asemenea, foarte însemnat ar fi studiul ce s’ar face asupra statisticei copiilor cari încep clasele primare şi a tinerilor care ajung să sfârşească o specialitate: disproporţia e atât de enormă încât răsare în spirit numaidecât întrebarea: ce se face cu tinerii cari nu sfârşesc nicio şcoală? oare nu aduc aceştia în societate un contingent important de declasaţi şi de semi-erudiţi ? Eu cred că semi-erudiţiunea e una din puternicele cauze a nefericirii oamenilor moderni, fiindcă ea are drept rezultat inevitabil şi imediat ateismul. Ateismul este starea firească a omului, când SCRISORILE TRIMISE DE DUILIU ZAMFIRESCU LUI TITU MAIORESCU 585 individul a ajuns să citească şi să înţeleagă bine: Biblia, Istoria Universală, Elemente de Chimie şi Geologie şi Origina Speciilor. Dar pentru aceasta se cere: un curs sfârşit şi lectură. In fine, o ultimă cauză de nefericire omenească este starea de căsătorie. Să nu trageţi din această sinceră observaţie nicio con- cluzie personală pentru mine, fiindcă greşiţi cu desăvârşire. Mie însă îmi pare că e aşa, din cât cunosc eu lumea. Şi aceasta fiindcă starea de căsătorie implică: ori renunţare în mare parte la libertatea individuală ori o vieaţă de continuă rebeliune. Şi când te gândeşti, cu toate astea, că, dela cei mai sălbateci barbari şi până la cei mai civilizaţi oameni, toţi trăiesc în stare de căsătorie, mai mult sau mai puţin regulată, o adevărată desperare te cuprinde faţă cu această inconsequenţă a naturii omeneşti, şi ajungi să crezi că, în adevăr, starea noastră normală este nebunia, iar cuminţenia e numai o înnemerire întâmplătoare de cauze disparate ale orga- nismului nostru, după cum îmbucătura roatelor unui ceasornic se înnemereşte la un moment dat spre a mişca limba clopotului şi a suna 7 ore. Prea lungă vorbă, însă îmi pare că e aşa. Aştept să văd ce-mi scriţi dela Ems. Sărutări de mâni d-nei Maiorescu. Vă rog să-i spuneţi că atât de natural călătoreşte, încât când pleacă din ţară îmi pare că reintră în starea sa de toate zilele. Şi aşa cu bine. Duiliu Zamfiresco încă un cuvânt dela Roma. Astăseară plec la Venezia, din po- runca stăpânirii, spre a ieşi înaintea Reginei. Maur. a plecat deja de azi dimineaţă. Nu cunosc nimic din proiectele Majestăţii Sale. 47 Porto d’Anzio, 31 August i8gi Iubite domnule Maiorescu, îmi închipuesc că v’aţi întors la bucureştescul domiciliu, şi astfel încerc să vă scriu, fără teamă de a mă adresa agentului dela poste-restante. Zic aceasta, fiindcă o lungă scrisoare a «mea trebue să fie la poşta dela Kissingen. E scris se vede ca noi să ne gonim 586 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ca soarele cu luna. Dacă ştiam că sunteţi la fruntariile Italiei, veneam negreşit să vă văd, fiind deja în două rânduri la Venezia, prin urmare foarte aproape. Rămâne deci să viu la Bucureşti ca să vă pot vedea, ceea ce cred că se va întâmpla prin Noemvrie sau Decemvrie. E probabil că Ministerul a uitat că eu trăiesc. Mi-a trecut înainte pe Kretzulescu şi pe toată lumea, şi cred că e nevoie să înfăţişez Excelenţei Sale d-lui Esarcu un certificat de vieaţă, cu picioare, mâini, cap şi tot restul trebuitor, spre cuvenită con- vingere. De aici nu pot să vă dau decât nota monotonă a mării ce se loveşte de uscat cu aceeaşi gălăgioasă tristeţe seacă. In vreme de o lună şi jumătate n’am scris un rând, n’am avut o idee, ci, cu capul pe umeri ca un ciot, am dus o vieaţă animală, scăldându-mă, dormind, mâncând şi bucurându-mă de fiică-mea, ca un flăcău bătrân de un mierloi. Dar sunt sănătos şi voinic, şi vă făgăduesc să reîncep a citi şi a lucra din nou. Vă spuneam în scrisoarea rătă- cită, 1) că vreo trei luni în urmă atâta muncisem la un lucru de nimic, încât nu mai vedeam decât sferturi de hârtie şi note. Din fericire m’am oprit la jumătatea lucrării. Era o monografie destul de cu- rioasă contra teoriilor socialisto-liberale ale lui Gherea, pe care vroiam să v’o trimit, ca o urzeală pentru un viitor răspuns ce-mi închipuesc că pregătiţi criticilor sale. Dacă mă înşel, mettons que je n’ai rien dit. De altfel vă făgăduesc un roman (pe care nici nu l-am început), foarte frumos pentru capul meu, care îl cuprinde vag, întreg, cum noaptea cuprinde toate constelaţiunile cereşti. Sunt de o lipsă de modestie infamă, dar vă spuiu ceea ce este: eu îl văd foarte inte- resant, şi asta şi e,în fond, fericirea de aîmpânzui nevoi omeneşti pe firul fantaziei noastre. Acuma bunăoară, că blajinele Convorbiri publică « Lumea » mea, îmi e cu desăvârşire indiferent ce se în- tâmplă cu ea. Pe când însă puneam cele din urmă puncte din ultima foaie a romanului, eram umflat ca un curcan, şi apăsam condeiul în sufletul nevinovatei pagine, zicând în mine: «stai, D-le Maiorescu, să vedem sfârşitul, şi-apoi să mă judeci!» *) *) « Scrisoarea rătăcită » se vede că nu se rătăcise şi işi avea locul ei la rând, în pachetul de scrisori dela Titu Maiorescu; ea e cea dinaintea acesteia. ' SCRISORILE TRIMISE DE DUILIU ZAMFIRESCU LUI TITU MAIORESCU 587 Da vorbă, vorbă, şi se face târziu. Mâine plec la Roma, de unde, de pe *) vreo 7 zile, îmi duc familia la Varedo, lângă Milano, iar eu, probabil, mă întorc înapoi. Sper că M-me Bengesco merge mai bine. Ii doresc grabnică însănătoşire. Dela domnu Negruzzi de asemeni nu mai am ştiri de multă vreme. Cuvenitele salutări respectuoase la toţi, şi cu bine Pâc D-voastre devotat. 48 Roma, 26 Septembrie 1891 Iubite domnule Maior eseu, De mai multe zile îmi făgăduesc să răspund scrisorii D-voastre din urmă, fiindcă am atâtea să răspund, dar acum când iau peana văd că o să fie vorba de altceva. Şi anume: de mai multă vreme ziarele noastre mă amestecă, aproape zilnic, în bucătăria lor ne- sărată, denunţându-mă guvernului ca autor al unor corespondenţe trimise « Constituţionalului». E o minciună proastă, dar ca toate minciunile îşi face drumul înainte. Şi eu sunt cu mânile legate: cum o să dovedeşti un lucru negativ şi anonim? Insă nimeni, mai bine decât cei dela Constituţionalul, nu poate şti cât e de falsă şi de absurdă această acuzare, prin urmare să răspundă cu seriozi- tate că nu şade frumos să se lege cineva din senin de capul unui om. Că ori fi mulţi domni, cari ar dori să vie la Roma, nu' mă în- doesc, dar acesta e un alt fapt care nu probează pe celălalt fapt că eu sunt autorul — ticălosul de Loredan, cum ar zice Caragiali. Şi barim dacă aşi fi scris o iotă, domnule Maiorescu, da zău nici n’am visat. In curând lucruri mai senine şi mai calde, dacă nu m’o da stă- pânirea afară, în care caz aşi fi jenat faţă de socră-meu, căruia ar trebui să-i explic şi să-i dovedesc că suntem o ţară de canalii. Dar, în fine. Cu bine şi dragoste. ) după. 588 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 49 Roma, 4 Octombrie i8gi Iubite domnule Maior eseu, Cred că m’am conformat scrisorii D-voastre, trimiţându-vă un codice italian şi o monografie asupra falimentului, în două volume, de Vidări, profesor de Dreptul comercial la Pavia. Art. 710 referindu-se la materia falimentelor, am socotit că nimic nu v’arfi mai folositor ca această monografie. Cât despre jurispru- denţa Curţii de Casaţie italiane, cred că ar fi a încerca marea cu degetul vroind a găsi un fapt analog, pentru simplul cuvânt că Italia are Casaţiune unică numai în penal. Pentru civil şi comer- cial sunt patru Curţi supreme, fiecare cu jurisprudenţa ei. De altfel, sper că librarul meu, Bocea, vă va fi scris destul de lămurit şi cu mai multă pricepere decât mine. E bine înţeles că dacă cele trimise nu sunt îndestulătoare, orice altă poruncă e bine venită. Fericit oridecâteori vă pot folosi la ceva. Despre restul lucrurilor şi despre Cabinetul negru, dacă există, nu pot să am decât un adânc dispreţ pentru ele. A dispreţui din fundul inimii şi în tăcere este ultima armă a oamenilor sfioşi, şi aceea care, când e descoperită, face mai mult rău dispreţuiţilor. Cu bine şi din toată inima. Al D-voastre. 5° Roma, 21 Noembrie 1891 Iubite Domnule Maiorescu, Numărul din urmă al Convorbirilor dovedeşte că aţi început din nou să lucraţi. Eu mă bucur, fiindcă e totdeauna ceva de în- văţat din cele ce faceţi D-voastră, şi, dacă trebue să-mi spui cu sinceritate ideea întreagă, adesea mă întreb: de ce, cu o aşa de armonică şi superioară minte, lucraţi aşa de puţin ? Cunosc teoria muncii pentru proză, dar nu mă îndestulează, şi de aceea îmi puiu o a doua întrebare: oare ceea ce e aşa de frumos armonizat, nu e prea armonizat ?.. . SCRISORILE TRIMISE DE DUILIU ZAMFIRESCU LUI TITU MAIORESCU 589 Dacă mă socotiţi prea îndrăzneţ, iată obrazul să-mi daţi părin- teşte o palmă, şi punct. Traducerea din Du Bois e foarte interesantă pentru felul de stil ştiinţific, minunat, în care îşi spune ceea ce are de spus; iar ceea ce are de spus nu e nou, şi mai cu seamă nu e, matemati- ceşte sau astronomiceşte, cum zice el, dovedit, faţă cu adâncimea necunoscutului din viitor. In special, cred, sper că dacă o ieşi un om cu adevărat ager dintre şcolarii D-voastră, n’o să se mul- ţumească cu cele două porţi închise ale lui Du Bois, care în defi- nitiv se reduc la una singură: esenţa materiei şi a formei. Dar e interesant. Cu Ollănescu încaltea, e treaba pe circonstanţe atenuante: ple- daţi din oficiu, cum se zice la Tribunal, pentru traducerile « ele- gantului şi cu multă înţelepciune lumească înzestratului poet latin ». Foarte bine. Dar eu aşi fi preferat o sfântă tăcere în locul acestei neîndurătoare bibliografii. Poate că traducerile nu vă plac mult; mie cea mai mare parte nu-mi plac de loc, fiindcă poezia e diluată în ele, cu măsura de i la iooo. Ollănescu însă rămâne tot Ollănescu: autorul Basmului Japonez, omul nostim şi senin, bunul prieten, etc. Ştiu că D-voastră judecaţi altfel lucrurile. Aşi dori să vă în- credinţaţi că omul e mult mai bun decât e în general judecat, mult mai de talent şi mult mai inteligent. Eu nu l-am văzut de patru ani, şi totuşi îl am în imagine ca a doua zi după plecare; atâta vieaţă şi intelect poartă în sine. Că n’o fi statornic în politică şi cam miop în unele mărunţişuri ale traiului zilnic, nu dove- deşte nimic. Câte lucruri ciudate nu ne e dat să vedem, cât trăim 1 şi ce crude sunt câteodată împrejurările pentru oamenii cei mai fericiţi în aparenţă !.. . Cât despre sfârşitul articolului, încep să cred că e o nenorocire sa fii tipărit la convenabilul Socec, căci devii un om desăvârşit ţi din acest punct de vedere. Părerea mea este că aţi executat pe un vechiu adept, care vă iubea şi vă admira. Acum, altul. Petraşcu, către care de mult eram în întârziere cu răspunsurile, îmi scrie că s’a hotărît tipărirea în volum, tot la convenabilul, a criticii sale asupra lui Eminescu. Se pare că D-voastră v’aţi ocupat, aţi strâns materialul şi aţi decis pe Socec să întreprindă tipărirea; 59° REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE deci vrea să vă închine studiul său. Drept aceea, cu multă încredere, îmi trimite dedicaţia să o văd şi să-i spuiu de merge. Cu o egală încredere am tăiat ceea ce mi s’a părut umflat, şi sper că n’o să vă supăraţi. Fiind dat Petraşcu şi Eminescu, dedicaţia către D-voastră era firească, dar socotesc că agectivele calificative vă sunt indiferente. Ce bine faceţi că sprijiniţi pe Petraşcu. E un om, care, ca toţi şi mai mult decât toţi, are nevoie de o încurajare militantă, de laudă şi vorbe bune: daţi prin urmare manibus plenis. Trebue făcut ceva ca să se mişte lumea asta literară înainte. Ce mai ştiţi de bietu Alecu Vlahuţă ? Aflu că e nefericit din cauza lipsei, cu nevastă şi poate şi copii. E teribil lucru să nu ai, şi mai cu seamă să nu ai nicio perspectivă de a avea. Când veţi mai veni vreodată la Minister, trebue neapărat să-i găsiţi vreo sinecură ca să poată lucra pentru el. Acesta este, ca om, cel mai bun dintre noi toţi. Ştiu că are o fire greu de mânuit, — dar nu trebue mâ- nuit. Despre venirea mea nu vă pot spune încă nimic. Voiu veni, dar precis când, nu ştiu. Deocamdată sunt singur la Legaţiune. Am auzit că Maurocordato se desparte de prea cuvioasa sa cucoană şi deci greu va mai veni la Roma. Ştiţi ceva ? Cu bine şi respectuoasă dragoste. 51 Roma, 6 Decembrie i8gi Iubite Domnule Maior eseu, Ce ţi-e cu omul prost!... îmi vine şi mie să râd de gogomă- neasca scrisoare, ce v’am adresat în predmetul traducerilor lui Ollănescu. Creştinul e mulţumit pe cele ce-i spuneţi, — bine frate. Dumneavoastră trebue să mă luaţi aşa cum sunt, cu un rest de sentimentalitate alandala, care mă face câteodată să sufer pentru nimicuri. Şi doar mă hotărîsem să nu mă mai amestec, dar absolut nu, în lucruri cari nu mă privesc personal, să profit de faptul că trăiesc în străinătate, să lucrez ce-oiu putea şi să las pe fiecare să zică ce-i place. Insă se vede că nu se poate. De altminteri friguri nu sunt; muşte, da, ca peste tot unde e cald; scirocco, când da, când nu. SCRISORILE TRIMISE DE DUILIU ZAMFIRESCU LUI TITU MAIORESCU 591 Scrisoarea D-voastre îmi face o deosebită plăcere şi am s’o păstrez (cum de altfel fac cu toate), fiindcă dacă vreodată poste- ritatea vă va acuza, că, având mijloace cu totul excepţionale, aţi creat puţin, să fie un inventar autograf cu care să i se poată do- vedi contrariul. Eu însă, în marea mea prietenie şi admiraţie pentru D-voastră, socoteam că se poate face mai mult. Fiindcă, să-mi daţi voie: din catagrafia lucrărilor ce întreprindeţi, primesc cursul dela Universitate şi pregătirea unei generaţiuni nouă pentru un viitor nou, atât literar cât şi mai cu seamă politic; primesc Logica; primesc « Criticele »; primesc pe Haimann cu Lascar Viorescu, dar asta e treaba Doamnei Maiorescu. Nu primesc însă pe moştenitorii lui Sturdza Vodă şi altor Vozi; nu primesc discursul rostit la Senat (pe care l-am primit şi citit de parcă vă auzeam); nu primesc retipărirea lui Eminescu şi altor lucrări vechi, deoarece oricine altul poate corecta în locul D-voastre (zic aceasta, ca chestie de pierdere de vreme). Pentru ca pledoariile şi discur- surile politice să aibă o însemnătate mediată, cu alte vorbe mai trainică decât cea produsă asupra auditorului, ar trebui să pre- supunem că trăim în România într’o epocă de aur, în care artele, filosof ia, limba să fi ajuns un punct de creştere extraordinar. Noi putem avea această iluzie, fiindcă în veacul nostru înlesnirea rapoartelor *) cu străinătatea ne dă o mare închipuire de noi înşine, prin aceea că ne face să trăim din viaţa altora, — dar e o iluzie şi nimic mai mult. In politica ţării noastre, în liniamente mari, înţeleg un singur lucru: dobândirea Transilvaniei. Acesta este unul dintre rarele idealuri ale românilor, — şi nimeni nu-1 per- sonifică întru sine, ceea ce dovedeşte că ideea nu are încă pu- terea fenomenalităţii, — lucru grozav de trist. De aceea pricep primirea transilvănenilor şi lucrarea în această direcţie. Dar, Domnule Maiorescu, cum aţi făcut Logica, de ce nu faceţi Psychologia ? Cum aţi întreprins « Criticele » într’o vreme grea, de ce nu întreprindeţi alte nouă ? fiindcă dacă^e atunci era Bărnuţ, Maxim şi Ceaiul d-nei X, astăzi sunt lucruri mult mai serioase. Trebue să ştiţi că criticele lui Gherea, sau mai bine concluziunile criticelor sale nu mă lasă să dorm. Eu socotesc că problema, astăzi, e mult mai grea, fiindcă avem a face cu oameni inteligenţi x) Raporturilor. 592 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE şi culţi, cari pun frumosul în slujba Economiei politice, lucru discutabil, dar după mine fals. Aici e un tânăr profesor, Loria, care a scris o minunată broşură în felul lui Gherea, asupra Con- stituţiunii politice rezultând din fapte economice. E un întreg sistem, interesant ca date, dar fals ca sistem. Când ne vom vedea o să va arăt notiţe interesante. Asupra acestor şi alte asemenea mişcări socoteam că aţi putea fi foarte superior şi foarte util, faţă cu ceilalţi. înţeleg un singur lucru: nevoia de a lucra pentru a câştiga cei 40 ori 50.000 frs. pe an, trebuitori vieţii. Aici vorbă nu mai încape. In fine, ştiţi că nu am nici o calitate, decât doar prietenia, pentru a ieşi din rezerva ce meritele D-voastre impun unui tânăr. Cred că mă cunoaşteţi îndestul ca să nu mă bănuiţi că prin scrisoarea mea din urmă am vrut să vă pricinuesc o displăcere. Iar acum, gând bun la drum. Eu doream să viu chiar luna asta la Bucureşti, însă sunt singur la Legaţie şi deci nu pot pleca. Dacă în curgerea lunei acesteia va veni Maurocordato sau un nou Ministru, sper să vă pot însoţi la întoarcerea în ţară, — probabil şi la Napoli. Timpul e de o frumuseţe de rai. E nădejde să fie şi mai de- parte, fiindcă italienii zic că II tempo di Santa Bibiana Dura quaranta giorni e una settimana sau cam aşa ceva. Şi această onorabilă sfântă trecu mai alaltăeri cu senin şi pace bună. Sper că o să-mi scriţi din nou şi să-mi telegrafiaţi ziua şi ceasul sosirii. Cu bine şi respectuoasă dragoste Duiliu Zamfiresco întorc scrisoarea lui Ollănescu. Beato lui 1 52 Roma, 2 Martiu 1892 Iubite Domnule Maioresco, Iată-mă reîntors la Roma de aproape două săptămâni. Era trebuitor să mă întorc, fiindcă mai toţi ai casei au fost bolnavi. SCRISORILE TRIMISE DE DUIL1U ZAMFIRESCU LUI TITU MAIORESCU 593 De altfel trebue să mărturisesc cu ruşine că revederea Italiei şi a Romei, numai după o lună de lipsă, mi-a făcut plăcere. Ce dobitoc melancolic mai e şi omul! Cu ce nespusă dorinţă de ţară pornisem 1 După ce dărâmasem o parte din iluziile asupra Ita- liei, yeneam cu imaginea ţării idealizată poate prea mult, văzând în minte zăpadă, sănii alunecătoare, vârfuri de nasuri femeeşti ieşind anonime din gulere de blană, şi, mai restrâns, prietene, prieteni, strade, case, lume, birjari, pe care-i cunoşteam şi pe care acum ori nu-i mai găseam ori îi găseam schimbaţi. Şi astfel o nouă operaţie de distrugere: noroiul dărâma imaginea zăpezii, trăsurile şi caldarâmul prost pe aceea a săniilor, nasurile întregi iluzia vârfurilor anonime. Şi pe când într’o parte se părăgineau toate, în cealaltă se reconstruia din nou: partea frumoasă a Romei, contururile munţilor Albani, priveliştea dela Pincio sau dela San Pietro in Montorio se încălzeau în fantazie, cu toată puterea do- rinţei: la Roma era şi fata mea, deci o atractivă sentimentală co- vârşitoare faţă cu cele estetice. Acum, fie zis între noi, şi aici plouă. Dacă ar fi să desvăluesc toate secretele inimii ar trebui să mărturisesc că locul unde aşi vrea să stau deocamdată n’ar fi nici Bucureştii nici Roma, ci, ca eroticul Prinţ Cuza, mi-ar plăcea să rămân între ele amândouă, şi aşi alege—împrejmuirile dela Gratz. Ce iarnă clasică mai era pe tărâmurile astea 1 şi cu ce voinicească îndrăzneală se ridicau brazii pe culmi aţinând drumul viscolului. Zău că parcă-mi venea să rămâiu la o staţie de astea, să mă bată vântul şi zăpada, să mă latre câinii ca pe un adevărat străin. Circumstanţă agravantă pentru asemenea gânduri, o companionă de drum, cam copti- cică, dar încă nurlie, care spuse că se chema C-tessa Kaunitz şi că locuia la Gratz după recomandaţia doctorilor. Mă gândeam că am avea de răzbunat luarea Bucovinei, dar zic, mai ştii, cu un pro- tivnic de aşa rasă să nu mai dăm ceva din ceea ce ne-a rămas dela părinţi. Şi astfel iată-mă bun platnic la Roma, sub ploaie şi în plin Carna- val. Tot aştept să se aşeze drojdiile drumului, ca să reîncep a lucra. Până acum nu numai că nu mi se limpezeşte nimic în minte, dar încă Lumea veche etc. îmi face silă şi Tolstoi mă descurajează. Eu trebue să adoptez sistemul de a nu mai da citire la nimic, care să nu fie isprăvit, fiindcă publicitatea de orice natură mă desgustează 38 594 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE de încercările mele. Mai adăugaţi că am la Legaţiune, drept Şef, pe omul celx) plicticos de sub soare, şi veţi înţelege cât de gol mă simt de lucruri frumoase. Cum să vă mulţumesc de prieteneasca ospitalitate ce mi-aţi dat la Bucureşti! Asta e cea mai dulce amintire ce am luat-o cu mine din tară. Zilele cu pudră, în care eram cu toţii de o aşa deplină sinceri- tate, îmi revin în minte fermecătoare. Studenţii sunt foarte nostimi. Hotărîtor se ridică o generaţie serioasă, luminată, faţă de care celebrităţile improvizate nu vor mai găsi trecere. E o mare mângâiere pentru viitor. Tânărul Brătescu are o naivitate încântătoare. Dacă nu cumva l-o pune stăpânirea să cugete asupra trebuinţei într’un Stat de a se citi «Monitorul Oficial» de două ori pe zi, — ar fi bine să-şi mai anine o coardă, două la lyră. Negreşit, instrumentul are să rămâe tăiat în nota sa caracteristică, dar s’ar mai întinde gama. D-l Dragomi- rescu, foarte inteligent. Aştept să văd tipărită poema sa micro- cosmică, ca să-mi dau seama de efect. Impresia mea la citanie e totdeauna falsă, fiindcă intervin elemente străine propriei valori a lucrării. Sfârşind, rog pe Doamna Maiorescu să primească dela sub- scrisul cutioara aci alăturată. Cu bine şi respectuoasă dragoste. 53 Roma, 20 Martiu 1892 Iubite domnule Maiorescu, Scrisoarea D-voastre a sosit în mijlocul celei mai vii emoţii: Vineri, la 2 ore dimineaţa mi s’a născut un băiat, voinic, sănătos şi plângăreţ cât pofteşti. Vă puteţi închipui dacă sunt ocupat. De două săptămâni de când îl aşteptăm şi acum mai cu seamă că a sosit, sunt absolut incapabil să leg două idei. Realitatea, cu braţele ei vânjoase, îmi leagă fapt de fapt, de dimineaţa până seara, aşa că mă duc să mă culc ca un wagon de tramways ou Ton est au grand complet, nu mai e loc pentru gânduri; iar ima- gini, una singură: aceea a lui. Prin urmare ce să mai vorbim de *) *) Probabil o scăpare, cel mai. SCRISORILE TRIMISE DE DUILIU ZAMFIRESCU LUI TITU MAIORESCU 595 Tolstoi. Mi-1 aduc aminte numai prin aceea că împrejurările mă fac să trăiesc fericit, pentru moment, după sistema lui, adică um- plându-mi existenţa cu fapte, cu muncă materială, ca ţăranii. De altfel, dacă socotiţi că e vreun bine să înceapă a se publica mai curând, materie este pentru 2 sau trei numere, şi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi voia lui fiul-meu, nădăjduiesc în luna viitoare să-l reiau şi să-l sfârşesc. Mulţumesc de articolul din Allgemeine Zeitung, pe care e probabil că-1 voiu pune la contribuţie. Femeia mea mă întreabă totdeauna de Doamna Maiorescu şi de D-voastră, ca de doi vechi prieteni. Respectuoase salutări dela devotatul. 54 Roma, 12 Maiu i8g2 Iubite Domnule Maiorescu, Vremea trecătoare curge la vale şi eu amuţesc. Am vrut de mai multe ori să vă scriu, dar se vede că trebuinţa sufletească nu era destul de puternică spre a deveni fapt. Şi-mi explic aceasta foarte bine, prin trecerea D-lui şi D-nei Negruzzi pe la Roma: d-lor purtau spre mine nu numai persoanele proprii, ci un mediu local încântător, care îndestula nevoia de a vorbi de-a-dreptul cu D-voastră. Acum însă, când Scirocco, Tramontana şi alte vânturi lumeşti au împrăştiat parfumul ţării ce venise cu d-lor, iată nevoia rede- venind puternică şi eu supunându-mă ei. Şi mai întâi, felicitări pentru măritarea D-rei Livia 1). îmi în- chipuesc că trebue să fiţi mulţumit, fiindcă, din câte mi-a spus M-me Negruzzi, tânărul e om muncitor şi inteligent. Cunosc felul acesta de satisfacere sufletească, din măritarea surorilor mele. *) *) D-na Dimsza, dela care vin aceste scrisori. Livia Titu Maiorescu plecase după despărţirea mamei sale, cu aceasta in Germania, şi, găsindu-se odată la o moşie a familiei în Silezia, a cunoscut pe inginerul rus, de origine polon, Dymsza, a cărui soţie a ajuns. Inginerul Dymsza a murit in refugiu la Stockholm în 1917, iar d-na Dymsza locueşte, împreună cu fiica sa, la fragmentul de moşie din Lituania, rămas după atâtea dărâmări de State, confiscări de averi şi exproprieri. 38' 596 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Pe aici a venit deodată căldura plicticoasă, cu vânturile arză- toare dela mare. Neputinţa de a lucra continuă, şi eu, care vă în- vinuiam pe D-voastră că produceţi puţin, mă simt ruşinat, şi fac amendă onorabilă. Vina e însă în mare parte a lucrurilor afară din mine: nu ştiu ce face Ministrul de vară (e probabil că ră- mâne în Italia, dar nu la Roma, ceea ce o să mă silească să stau eu la Roma); nu ştiu ce se face cu mine la Minister (scrisesem d-lui Lahovary să mă mute de aici*)...). Şi aşa, din nu ştiu în nu ştiu, nu fac nimic. Citesc jurnale, foiletoane, mai câte un capitol din Gregorovius, fără şir şi fără vlagă. O veşnică nelinişte mă stăpâneşte. întrevăd nişte crâmpee de roman, cu lungi şesuri de ţară, dar toate învăluite într’o pâclă ca de Bărăgana). 2Q Maiu Reiau firul întrerupt. Ceasurile trec, pline de huetul vieţii, şi nimic statornic nu se împânzueşte. M’am hotărît să le las să treacă fiindcă altfel ajung la «Când n'aveam ce face », fel de lite- ratură la care îmi pare că s’a oprit Caragiale şi Alecu Vlahuţă. Văd din jurnale că cel dintâi a ţinut o conferenţă, Gâşte şi gâşte literare, în care pare că s’a ocupat de decadenţa Junimei. In adevăr, ar fi ciudat de a asculta o asemenea disertaţie ortnitologică, ţi- nută de o pasăre aşa de curioasă cum e Caragiale. Eu socot că pe el l-a îndemnat numai împerecherea între cele două vorbe, gâşte şi gâşte, să se lege de lume, fiindcă altminteri, dacă decadenţă există, ar fi trebuit să o constate mai întâi la el. Ce păcat că nu se poate face nimic dintr’un asemenea om ! Firea l-a înzestrat bine şi viaţa l-a tentat cu toate prefăcătoriile şi bunurile ei: a fost sărac, a fost bogat; a avut slujbe, le-a pierdut; o fi iubit şi probabil o fi fost iubit, — dar niciodată nu şi-a uitat menirea, pe care cel ce l-a zămislit se pare că i-a suflat-o în ureche după ce l-a gătit, zicându-i, cu un picior în spate: « du-te şi să fii trivial!». Bietu Alecu e fire mai bună, dar are şi el slăbiciunea de a se auzi chemat cel dintâi poet al României, în viaţă. Asta îl face să intre în alcătuiri literare cu Doctorul Alceu C. Urechie, Caragiale si alţii. • - » f * 2 ’) S’au lăsat afară 7 cuvinte, care aduc un fapt, nepotrivit să apară. 2) Atmosferă de Viaţă la ţară. SCRISORILE TRIMISE DE DUILIU ZAMFIRESCU LUI TITU MAIORESCU 597 E însă de notat (şi asta de departe se vede limpede) cum ele- mentele noastre se aranjează şi se combină pe baza disparităţii talentelor: Ylahuţă face versuri; D-rul Alceu, medicină; Caragiale piese,—treaba merge. Dar când Ylahuţă comite novele, Cara- giale, fiindcă şi el comite, face cu ochiul Doctorului Alceu, care, în calitatea sa de Urechie, vede daţ se face că n’aude nimic, fiindcă niciunul din cei doi colegi nu fac medicină. Zi-i lume şi iart’o. 55 Iubite Domnule Maiorescu, Roma, 11 Iuniu i8g2 Independenţa sosită astăzi dă o mişcare diplomatică prin care eu sunt scurt şi simplu transferat la Atena. Mă întreb: pentru ce ? Acum vreo lună scrisesem D-lui Lahovary, după cum rugasem şi pe domnul Negruzzi să facă a fi înaintat, şi..........1), să fiu transferat dela Roma. D-voastră ştiţi că toată legenda amestecării mele în afacerea .. .2) a fost o ţesătură de minciuni, începând dela corespondenţele prin ziare până în momentul de faţă. Fiindcă însă oamenii sunt ca gâştele: se înspăimântă toţi când unul gâgâie, şi fiindcă, mai ales, mi se spusese.........®) — spre a îndepărta orice bănuială, am scris Ministrului că mi-ar face o adevărată favoare, înaintându-mă, să mă mute. D-l Ministru însă, mă mută fără să mă înainteze, şi mă mută după ce ....*) erau plecaţi dela Roma...............s). Pentru mine, a părăsi Roma este în toate cazurile un sacrificiu; dar fiindcă aşa e cariera, dacă Guvernul îţi recunoaşte drepturile şi apoi te mută sau te plimbă dela un colţ al lumii la altul, e în dreptul său. Dar a mă vedea transferat dela Roma, Legaţiune de i-a clasă, la Athena, Legaţiune de clasa 2-a în aceeaşi calitate, pe vreme de vară, când se moare de căldură, fără să fiu prealabil înştiinţat, fără să mi se dea răgaz de câteva zile (fiindcă, pe când 1 2 3 4 1) S’au scos 7 cuvinte, care aduc un fapt nepotrivit să apară. 2) Nume propriu suprimat de noi. 3) S’au scos 14 cuvinte, în legătură cu acelaşi fapt. 4) Nume propriu suprimat de noi. {) S’au lăsat afară 3 cuvinte, în legătură cu faptul amintit. 59» REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE scriu, a sosit ordinul formal de a pleca imediat la post), e dovadă că Ministrul nu vrea să fie drept cu mine. Dacă această permutare ascunde alte gânduri, nu pot să ştiu. In toate cazurile vă trimit aci alăturata scrisoare a d-lui Lahovary, din i Ianuariu 91, ru- gându-vă să luaţi cunoştinţă de dânsa. După aceea veţi binevoi a mi-o întoarce, recomandată, la Athena sau la Roma, după cum vă voi scrie că sunt aici sau acolo. Eu, peste câteva zile, voi fi silit să plec la noua destinaţiune, — lăsându-mi familia la Roma. Puteţi, în împrejurările de faţă, să vorbiţi d-lui Lahovary? Dacă da, vă rog să-mi răspundeţi, fără a lăsa nimic la o parte, părerea d-sale asupra cazului meu. De ar fi vorba numai de câteva luni, şi la toamnă (!) m’ar înainta la Roma sau chiar în altă parte, aş primi bucuros să mă răscoc la Athena pe vară. Cu respectuoasă dragoste, iubite D-le Maiorescu, şi mulţumesc de « Critici ». Vroiam să vă scriu despre ele, dar vremea e a drum. 56 Iubite Domnule Maiorescu, Roma, yjig Iuniu i8g2 Pardon că vă scriu iarăşi despre mine, dar, socotind că poate să aveţi ceva a-mi răspunde, îmi iau îndrăzneala să vă spuiu că sunt şi rămân încă pe loc toată luna lui Iunie. După ce numirea mea la Athena a venit ca o bombă, cu ordin de plecare numaidecât şi cu bani de drum trimişi telegrafic, mi-am strâns tărăbuţele şi am cerut o săptămână de răgaz ca să-mi regulez afacerile. După două zile de chibzuinţă, Ministeriul mi-a acordat o lună! M’am întrebat dacă acest semn de omenie venea în urma unei vorbe zisă de D-voastră şi mi-am răspuns că nu, fiindcă în ziua în care am primit acest al doilea ordin D-voastră nu primiserăţi scrisoarea mea. Odată hotărît să plec, nu mai aveam nevoie de luna ministerială, fiindcă voiam să găsesc pe Ollănescu acolo, ca să mă puie în cu- rent cu lucrările Legaţiunii şi pe cât se putea şi cu viaţa locală; afară de asta nu vream să mi se considere luna în chestiune ca congediu. De aceea am înştiinţat Ministeriul că la 22 curent plec la noua destinaţiune. Răspuns: nu pleca! SCRISORILE TRIMISE DE DUIL1U ZAMFIRESCU LUI TITU MAIORESCU 599 Ce este această logică? Telegrafic: « Du-te », telegrafic « stai» ! Bine, eu sunt cinovnic al Statului, da nu sunt câinele nimănui, ca să mă poarte astfel. Explicaţiunea se găseşte, cum se găsesc explicaţiunile gogomă- niilor omeneşti în interesele meschine ale oamenilor: în ordinul meu de plecare se zicea că tot într’o vreme cu mine D-l Ghyka dela Constantinopole primise ordin să vie la Roma. Se vede că acestui domn nu-i convenea să pornească numaidecât la Roma şi a stăruit să întârzieze cu o lună; prin urmare a trebuit să mi se poruncească şi mie a mă conforma intereselor sale. Astfel că o să ajung la Athena în căldura lui Iulie; Ollanescu cum m’o vedea ajuns, o să plece. Vă spun toate acestea ca să ştiţi şi D-voastră cum se petrec lucrurile. Din fericire, toţi ai mei sunt bine. Ei vor petrece vara la moşia lor de lângă Milano, aşteptând toamna, când poate să se hotă- rască ceva mai statornic şi cu mine. De venit la Athena nici vorbă nu e, fiindcă acolo nu e post de Prim Secretar sau de Consul General, ca să zic că pot aştepta o înaintare pe loc. Şi a-mi muta casa acum la Athena, ca peste un an s’o mut iar în altă parte, nu e cu putinţă. De aceea voiu merge singur. Iertaţi-mă de atâta lungă vorbă, dar ce e de făcut? Trebue plecat capul şi supus împrejurărilor fără murmur. Al D-voastre cu totul devotat. Pentru text întocmai, EMANOIL BUCUŢA DEFICIENŢA BUGETARA Studiul deficienţei bugetului de venituri şi de credite al României a fost în mod obişnuit conceput în funcţie de două elemente caracteristice si anume: de limitarea obiectului acestui * studiu la bugetele actualei perioade de depresiune economică şi de încadrarea problemei într’o perspectivă întru câtva scolastică, consacrată în special prin elaboratele unor experţi străini, care au instrumentat anchetele lor cu o tehnică perfecţionată, dar după o concepţie de specializare preconcepută a problemei. Influenţa acestor două circumstanţe, în explicarea deficienţei noastre buge- tare, a fost până acum determinantă, şi rezultatele ei pot fi jude- cate după eficacitatea eforturilor întreprinse în cadrul orizontului ei. Astfel, din faptul concentrării întregii atenţiuni numai asupra bugetelor din perioada de după stabilizare, s’a ajuns la credinţa comună că deficienţa bugetelor noastre este o consecinţă a con- diţiunilor de viaţă economică create prin efectele depresiunii şi că, implicit, această deficienţă ar avea un caracter transitoriu. In .acelaşi timp^ s’a creat impresia comună că unicul simptom al deficienţei bugetare a României ar fi deficitul bugetar contabil, stabilit la încheierea fiecărui exerciţiu. Pe de altă parte, concepţia, sub imperiul căreia a fost întreprinsă întreaga cercetare asupra situaţiei finanţelor Statului în cadrul perioadei de depresiune, a avut şi ea contribuţia ei, concretizată în câteva trăsături caracte- ristice: astfel, deficitul bugetar anual a fost prezentat exclusiv în funcţie de efectele crizei, de variaţiunile cifrei totale a venitului naţional, integrându-se fenomenul deficienţei bugetare în mo- zaicul variatelor aspecte ale depresiunii, fără a se fi aruncat vreo privire în structura venitului naţional, pentru a se înlesni perspec- DEFICIENTĂ BUGETARĂ 601 tiva identificării unor resurse de venit pentru Stat, acolo unde ele nu se văd din cauza caracterului confuz al noţiunii statistice de venit naţional şi pentru a se ajunge la validarea principiului că veniturile, pentru necesităţile inerente vieţii de Stat, se iau de acolo de unde sunt. Alături de acest punct de vedere valabil statisticeşte, dar insuficient faţă de postulatele unei politici bugetare autentice, s’au mai adăugat, acordându-li-se cu prezumţiozitate aceeaşi va- loare conclusivă, următoarele două explicaţii ale deficitelor cro- nice din ultima vreme: reaua organizare şi administrare a finanţelor şi neregularităţile de gestiune în practica bugetară. In realitate, o cercetare a acestei probleme, făcută fără pre- judecăţi de concepţie şi de metodă, ne poate arăta, pe de o parte, că deficitul bugetar, în sensul clasic al noţiunii, nu este unicul simptom, unica formă a deficienţei bugetare; iar pe de altă parte, că studiul fenomenului nu poate fi privit doar ca un capitol al studiului diferitelor aspecte ale depresiunii economice actuale; că acest studiu nu poate fi mărginit în cadrul perspectivelor de după stabilizarea leului şi că, prin urmare, fenomenul deficienţei bu- getare nu poate fi el însuşi considerat ca un efect specific con- juncturii economice din anii de depresiune. De bună seamă, există deosebiri din punctul de vedere al adâncimii procesului şi al for- melor pe care deficienţa bugetară — ca trăsătură proprie econo- miei noastre publice — le îmbracă succesiv, după cum ne aflăm într’o perioadă de ascensiune, cu intrări regulate de numerar în tezaurul Statului, sau într’o perioadă de depresiune economică. Nu se poate afirma însă că ar exista deosebiri de fond, de vreme ce cu date reale se poate dovedi că bugetele României s’au găsit necontenit sub limita inferioară a valorii nevoilor curente ale Statului. Pentru că, în adevăr, dacă părăsim metoda care leagă ideea deficienţei bugetare de ideea de criză economică, şi care limitează subiectul la epoca de depresiune din ultimii ani, pentru a urmări, în schimb, situaţiunea de fapt a bugetelor României şi în alte epoci anterioare, putem constata că, deşi sub alte forme, fenomenu este de durată şi că există probele necesare pentru identificarea unei deficienţe bugetare — defect de concepţie fundamentală în economia publică a României — nu numai atunci când am avut 602 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE dificultăţi de tezaur, dar şi atunci când tezaurul avea disponibil de numerar. Aşa de adevărată este constatarea regulatei frecvenţe a fenomenului deficienţei bugetelor noastre de credite, încât fie că ne-am referi la epoca de depresiune şi deflaţie, fie că ne-am referi la epoca de inflaţie sau chiar şi la epoca dinainte de război, nelichiditatea tezaurului este un fapt constant. Datele pe care le vom da mai jos vor confirma acest lucru. Expresia «numerar în casa Statului» înscrisă în conturile de gestiune ale tezaurului public, pe când bugetele erau «excedentare», a fost totdeauna o clauză de stil, oferind — prin funcţiunea ei — proba explicită a lipsei de numerar în casa Statului şi a existenţei, în schimb, a unei importante tranşe anuale de cheltuieli efective, extrabugetare. Gestiunea extrabugetară constitue proba prin excelenţă a unei deficienţe bugetare de fapt, neînregistrată în conturile de execu- ţiune a bugetelor de credite. Această gestiune este un capitol de cheltueli care, atunci când reprezintă anual sume mici în raport cu valoarea bugetului de cheltueli (1%—2%), poate fi socotit doar ca un rezultat al abaterilor dela bunele reguli ale cantabili- tăţii publice. Dar atunci când această gestiune atinge procente foarte mari şi când ea se menţine ani în şir la un nivel ridicat, acumulându-se pentru a ajunge la cifre neaşteptate, nu mai poate fi vorba de o simplă neregulă de execuţie a bugetului. Dar chiar într’o perioadă de adâncă depresiune economică, atunci când cuantumul cheltuelilor extrabugetare creşte sensibil, datorită diminuării intrărilor de numerar în tezaur, încă ar trebui stabilit că angajamentele restante nu sunt un efect al depresiunii economice decât în parte, fiind necesar să se facă mai întâi do- vada că toate eforturile pentru asigurarea şi realizarea de venituri publice, de organizare a perceperii şi a controlului, şi de econo- mică repartiţie a sarcinilor fiscale publice în cadrul organismului economic naţional, au fost epuizate. Dovadă indirectă că este aşa, avem faptul că tranşa cheltuelilor operate în afara bugetului nu este un fenomen propriu epocii de depresiune actuală. Cum vom vedea mai jos, găsim un cadru de intensă activitate extrabugetară şi în epoca de inflaţie, anterioară declanşării crizei mondiale, şi chiar înainte de război. De aceea se poate spune că restanţele bugetare dela 1930 încoace sunt numai pentru un anumit coeficient, un efect al crizei, şi în DEFICIENTA bugetară 603 cea mai mare parte un rezultat al absenţei unui efort amplu şi specific de creare de venituri Statului, de unde mai există în spa- ţiul economiei naţionale, rentabilitate. Cheltuelile operate în afara cadrului legal de execuţiune a bu- getului îşi au originea într’o situaţie mult mai veche decât data izbucnirii crizei economice mondiale, într’o situaţie de insufi- cienţă a bugetelor de credite, pe care politica bugetară a României Mari a consacrat-o în chip ne-economic, printr’o timiditate per- manentă de a se recunoaşte necesitatea creării unor noi surse de venituri publice, capabile să asigure o acoperire fie cât de parci- monioasă a tuturor nevoilor imperioase ale vieţii de Stat, de între- ţinere curentă şi de înzestrare. Dacă cercetăm fenomenul acestei deficienţe bugetare de-a- lungul întregii perioade delaTăzboi încoace, constatăm că pe- rioada preţurilor urcate şi a intrărilor de numerar în tezaur nu se deosebeşte în fond cu nimic de perioada depresiunii tuturor valo- rilor, de după 1929. Constatăm deosebiri de tehnică a procesului, dar numai atât. Şi dacă pentru restanţe şi cheltueli operate peste buget, de o valoare proporţional mică, se pot invoca motive de o eficacitate circumscrisă, ca: manifestări economice de natură tem- porară, insuficienţe în administrare, neregularităţi de gestiune, etc. asemenea cauze care sunt specifice şi identificabile dela an la an nu pot să explice singure o situaţie ca aceea pe care, în mod con- stant, o găsim dela război şi până astăzi, şi mai ales atunci când am avut consecutiv bugete « excedentare ». Cheltuelile de natură bugetară, operate în afara domeniului de prevedere şi de execuţie a bugetelor noastre de cheltueli, pre- zintă câteva particularităţi prin care situaţia se dezvălue a fi ima- ginea unui fenomen cu origine mai adâncă. Aceste particularităţi sunt: a) Sumele impresionant de mari la care se ridică această cate- gorie de cheltueli şi imposibilitatea lichidării lor din mijloace bugetare; b) Caracterul de ilegalitate flagrantă pentru majoritatea din aceste cheltueli extrabugetare;. c) Faptul că fenomenul are loc, fără deosebire substanţială, nu numai într’o epocă de depresiune şi deflaţie, ci şi într’o epocă de inflaţie, ca cea anterioară anului 1929; 604 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE d) Permanenţa procesului dela război şi până astăzi (15 bu- gete) ca şi înainte de război şi persistenţa regimului de ilegalitate, cu toate reformele şi restricţiile introduse, sub forma de control preventiv, concentrarea fondurilor la Banca Naţională şi diferite alte « frâne » bugetare. II înainte de a prezenta datele concrete ale situaţiei, nu trebue să lăsăm nemenţionate unele manifestări ale gestiunii finanţelor noastre, manifestări care constituesc preţioase indicii asupra existenţei unei funcţiuni extrabugetare în cheltuelile publice. Se cunosc, de pildă, criticile formulate împotriva fracţionării bugetului general, prin separarea bugetelor exploatărilor cu ca- racter comercial ale Statului. Să facem în treacăt remarca nece- sară că aceste critici au fost duse împotriva unor separaţiuni bu- getare care aveau de partea lor avantajul a două caracteristici şi anume: , a) Fracţionarea pe cale explicită, prin legiferare deliberată, care organiza separaţia pe bază de norme bine stabilite şi sub controlul Curţii de Conturi; b) Separaţia se făcea pentru bugetele unor exploatări cu ca- racter industrial şi comercial, ce reclamau un regim de autonomie financiară, pe care de altfel ele au ştiut să şi-l asigure uneori şi în trecut, sub forme embrionare, imperfecte şi nelegitime. Mult mai normal ar fi fost ca această acţiune să fi fost dusă cu aceeaşi insistenţă şi cu acelaşi sgomot, mai întâi împotriva unui alt gen de tendinţe centrifugale faţă de bugetul general al Statului: fondurile speciale. Este drept că, din timp în timp, măsuri practice împotriva acestor manifestări s’au luat; dar cu o eficacitate trecătoare. Fondurile speciale s’au creat totdeauna cât mai puţin la lumina zilei şi cât mai mult în mod clandestin. E adevărat că aceste fonduri speciale au avut totdeauna la origină şi abuzul. Ele sunt o formă condamnabilă de derogare dela buget. Trebue să constatăm însă că procedeul a avut o aplicaţie per- sistentă şi că niciodată nu s’a putut ajunge la suprimarea definitivă a regimului fondurilor speciale oculte. Pentru că faptul are şi o altă explicaţie decât aceea a obişnuitei rezistenţe a abuzului. Şi anume, în unele cazuri, funcţiunea fondului special s’a dovedit DEFICIENŢĂ BUGETARĂ 605 legitimată de insuficienţa creditelor bugetare. Ori de câte ori resursele fondurilor speciale au fost întrebuinţate în cheltueli productive necesare, se poate spune că aceste fonduri speciale au suplinit şi ele, în parte, deficienţa noastră bugetară. Şi se gă- sesc destule asemenea cazuri. De aceea, un coeficient mai mic sau mai mare de forţă probantă pentru existenţa unei gestiuni oculte, trebue să-l acordăm şi practicei fondurilor speciale. Această formă de evaziune dela buget a fost şi este adeseori un mijloc de satisfacere a unor nevoi reale, pe cale extrabugetară, cu rezultate fecunde, sub anumite condiţiuni de utilitate a întrebuinţării acestor resurse. Această funcţiune a fondurilor speciale este în chip con- cludent confirmată într’un articol al fostului ministru de Finanţe d. Virgil Madgearu, în termenii aceştia: «...în anul 1930, s’au lichidat toate fondurile speciale create în mod ocult la diferite departamente, alimentate de venituri speciale şi excepţionale sau din taxe cu destinaţie specială, şi administrate fără nici un control, pentru a se asigura unitatea bugetară. In 1934 însă, s’a putut con- stata reconstituirea acestor fonduri speciale, explicată în ultimă analiză prin alocaţiunile bugetare insuficiente pentru satisfacerea unor nevoi urgente, în bugetele anterioare ». (Raţionalizarea şi con- trolul cheltuelilor publice, « Tribuna Financiară » Nr. 24, Decem- vrie 1934). Raportorul bugetului general pe 1934—35, d. Gh. N. Leon, făcând lista fondurilor speciale — (create prin legi, regulamente, prin simple deciziuni ministeriale şi « prin uz ») — cunoscute cu prilejul întocmirii acelui buget, ajunge să stabilească existenţa a cinci fonduri legale trecute în buget, 16 fonduri legale, netrecute în buget şi opt fonduri create fără lege, netrecute în buget şi fără control de gestiune. Valoarea totală cunoscută a acestor fonduri este de aproape un miliard şi jumătate. (Raport, p. 12—17). Un alt indiciu al deficienţei noastre bugetare, caracteristic în special perioadei dinainte de stabilizare, este proporţia mare a modificărilor aduse creditelor în cursul exerciţiului bugetar, prin deschideri de credite suplimentare şi extraordinare şi prin repor- tare de credite, când intrările şi ieşirile fondului pentru deschi- dere de credite suplimentare şi extraordinare sunt foarte frecvente, modificând continuu valoarea şi proporţia cu care creditele apăreau iniţial în structura bugetului prevederilor de cheltueli. 6o6 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Faptul că există numeroase cazuri de insuficientă dotare a arti- colelor bugetare de cheltueli, pentru nevoi curente, şi creşteri ale bugetului de cheltueli pe calea reportării creditelor şi a deschiderii de credite suplimentare şi extraordinare, constitue, parţial, o probă a existenţei unor nevoi imperioase, neglijate la întocmirea bugetului. Ca material de informaţie, pentru a nu mai insista asupra acestui punct, dăm mai jos un tablou din care rezultă proporţia modifi- cărilor operate în cursul a şase exerciţii, inclusiv anul stabilizării leului. In coloana din dreapta se poate urmări procentul pe care creditele noi, — acordate prin reportare, prin suplimentare şi sub formă de credite extraordinare, — îl reprezintă faţă de totalul creditelor definitive acordate în cursul exerciţiilor financiare res- pective: Of Anii /o Credite definitive Suplimentări din totalul cre¬ (în milioane lei) (în milioane lei) ditelor definitive 1924 24-390.S 1.689,3 6,9 1925 3I-94I.3 4-363,9 13,6 1926 25.471,8 2.292,9 9 1927 32.406,S I-309,4 4 1928 37-434,8 i-593,7 4,2 1929 37.146,0 930,3 2,5 Dela 1926, se observă o tendinţă de scădere a cifrei acestor ope- raţiuni. Reţinând un moment aceste date, pentru a le corobora cu situaţiunile pe care le vom înregistra mai jos pentru aceeaşi pe- rioadă, ne vom putea da seama bine de intensitatea fenomenului. III III Revenind acum la tranşa extrabugetară propriu zisă, să vedem care sunt etapele procesului de apariţie a acestor cheltueli. De regulă, la întocmirea lui, bugetul de credite este ajustat pe măsura bugetului de venituri, reportat an cu an, după metode clasice, fixându-se, în acest mod, la o valoare sensibil mai mică decât aceea a bugetului tuturor nevoilor Statului. Spiritul eco- nomicos care a prezidat totdeauna la aşezarea bugetului de DEFICIENTĂ BUGETARĂ 607 cheltueli a operat asupra totalului acestui buget o compresiune, izvorîtă din preocuparea permanentă de realizare de cât mai mari aşa zise « economii», în special la cheltuelile de material. Proce- deul s’a dovedit neeconomic şi a fost totdeauna agravat printr’o defectuoasă distribuţie a acestor « economii », în cadrul listei arti- colelor bugetare de cheltueli. Graţie acestui mecanism, au rămas nesatisfăcute nevoi efective care, după ordinea inversă urgenţei lor, ar putea fi clasificate în următoarele patru grupe: a) Nevoi de investiţie şi înzestrare nesesizate sau ignorate la întocmirea bugetului; b) Nevoi de întreţinere curentă a investiţiilor şi de funcţionare a serviciilor, de asemenea înlăturate la întocmirea bugetului; Incidental, trebue să menţionăm aci o altă metodă de eludare a unor nevoi imperioase, cu ocazia întocmirii bugetelor mai re- cente (1532; 1934—5): înscrierea unor posturi de cheltueli ordi- nare (rate contractuale, etc.), la bugetul extraordinar, creat cu începere dela 1932, metodă care în cursul execuţiunii bugetare se vădeşte a fi echivalentă cu ignorarea acelor nevoi. c) Nevoi din categoriile specificate mai sus, pentru acoperirea cărora s’au acordat credite prin buget, dar pentru satisfacerea cărora nu se acordă cotă în decretul de repartiţie lunară a fondului. La intrarea în vigoare a bugetului, o cotă de 10% din totalul cheltuelilor prevăzute (cu excepţia creditelor pentru personalul cu state, datoria publică, ş. a.) este blocată pentru primul semestru. In acest moment, intră în funcţiune principiul limitării cheltuie- lilor la cifra încasărilor. Mişcarea Fondurilor pune la dispoziţia serviciilor de ordonanţare cote variabile, de ex. 70% sau 80% din douăsprezecimea bugetară teoretică; ordonanţele emise se acreditează numai în limita acestor procente. Regimul se aplică unui buget în care sunt articole de cheltueli indispensabile, atât de slab dotate, încât ele se epuizează din primele luni. Procedeul are efectul unor noi excluderi de nevoi dela buget şi situaţia este îngreunată încă şi de faptul că decretele lunare de materiale se emit cu întâziere, şi după efectuarea a parte din angajamente pentru nevoi recunoscute. «Aşa s’a întâmplat, de exemplu, cu angajamentele necesare pentru hrana şi întreţinerea 6o8 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE trupei unde, pe baza creditelor bugetare, se menţine un efectiv dinainte fixat şi care trebue hrănit şi întreţinut... Rămâne... o margine apreciabilă de angajamente care, dela început, sunt condamnate să nu poată fi plătite, deoarece suma repartizată prin decret lunar este expresiunea mersului încasărilor » (P. Gheorghiu: Eficacitatea decretelor lunare de repartiţie a fondurilor. «Tribuna Financiară » Nr. 23, Noemvrie 1934)» care se ştie că sunt sub nivelul creditelor acordate prin buget şi prin urmare sunt cu atât mai puţin expresiunea valorii nevoilor efective ale Statului, sacri- ficate şi cu ocazia întocmirii bugetului. Este cu atât mai sufocantă excluderea acestui nou lot de chel- tuieli din decretele lunare, cu cât atunci când se pune atâta încre- dere în valoarea practică a metodei bugetelor lunare, se vizează de fapt numai decretul de materiale, pentru că decretul de salarii nu poate constitui propriu zis o frână bugetară, când este cunoscut că acest credit aşa de important al salariilor publice este în realitate incompresibil la întocmirea decretelor. Bugetul lunar este aci o formalitate, întru cât frâna este însăşi limita alocaţiei bugetare. Amputările cu acest prilej se concentrează, prin urmare, numai asupra creditelor acordate pentru cheltueli de materiale (v. ibid.) In fine, ultima etapă este aceea a autosatisfacerii nevoilor cu- rente excluse dela buget şi dela cota lunară, proces care dă naştere la creanţe ilegal angajate, ce apar în cursul exerciţiului următor şi mai târziu, treptat, şi în masa cărora ilegalităţile comise prin abuz devin disparente. întreg acest mecanism dă naştere la ceea ce am numit gestiunea extrabugetară a Statului. Asupra funcţiunii acestei gestiuni, am insistat cu detalii de caracterizare într’un articol publicat altădată (Bugetul ocult, apărut în revista «Tribuna Financiară» din Martie 1934)- Am definit acolo bugetul ocult ca bugetul nevoilor imperioase ale Statului, ignorate cu sau fără ştiinţă, la prevederea creditelor bu- getare anuale sau la acordarea cotelor de repartiţie prin bugetele lunare. Bugetul ocult apare, aşa dar, ca diferenţă între bugetul nevoilor reale ale Statului, ce s’ar obţine în urma unei evaluări metodice şi a unui triaj riguros, şi bugetul creditelor acordate pentru cheltuelile fiecărui exerciţiu. DEFICIENTĂ BUGETARĂ 609 Astfel înţeles, bugetul ocult este o funcţiune organică a econo- miei publice a Statului, rezultat al unei politici bugetare care a avut totdeauna predilecţia de a fi prezentat bugetul creditelor cu un total mai mic decât bugetul necesităţilor reale, cu riscul punerii gestionarilor în situaţia de a sacrifica dispoziţiunile legale de contabilitate publică, şi al cultivării unui lot de cheltueli extra- bugetare. Bugetul ocult, ca parte de execuţie a bugetului real al Statului, este dovada permanentă a unei deficienţe bugetare autentice. El nu este numai opera unui spirit de toleranţă infinită a unor practice contabile neregulate, ci efegtul unui sistem de economie publică, din care gestiunea extrabugetară face parte integrantă. Ca funcţiune intrinsecă a acestui sistem, bugetul ocult prezintă caracteristice detalii de origine, mecanism şi forme con- tabile, asupra cărora nu insistăm aci, cititorul putându-le găsi în cuprinsul articolului citat. ' De altminteri este cunoscut că, din timp în timp, readucerea la curent a situaţiunii noastre bugetare s’a făcut totdeauna din mijloace nebugetare şi, în special, din resursele extraordinare ale împrumuturilor publice. împrumuturile Statului n’au fost între- buinţate numai la opere de investiţie, ci au servit în mod ilustrativ şi la aducerea la zi a bugetelor noastre căzute în dificultate. Aceasta şi înainte, şi după război. Formele principale în care se concretizează tranşa extrabugetară sunt trei: a) Angajamentele legale nelichidate. b) Angajamentele ilegale nelichidate. c) Plăţile ilegale (sau efectuate uneori cu forme de autorizare administrativă, care sunt de fapt o cale de eludare a garanţiilor legii contabilităţii publice şi a bugetului), plăţi aşa zise « dela porto- foliu » şi care, propriu vorbind, constituesc angajamente extra- legale, achitate. In treacăt, trebue să observăm aci că, din punct de vedere al situaţiunii de deficienţă bugetară, la origine nu există o deosebire esenţială între portofoliu, de o parte, şi creanţe arierate legale sau ilegale, de altă parte, ca forme de gestiune extrabugetară. Ele sunt, la un loc, manifestări concrete ale unei aceleiaşi situaţiuni. Sub acest unghi de privire, nu există diferenţă între angajamentele ilegale plătite dela casă şi angajamentele ilegale nelichidate din 39 6io REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE cauza insuficienţelor tezaurului. Mai mult: ilegalitatea angajărilor ea însăşi nu e o notă de definiţie pentru ideea de deficienţă bugetară. Se poate vorbi despre o parte ilegală şi o parte legală a deficitelor bugetare, despre un « deficit legal » şi un « deficit ilegal » (v. P. Gheorghiu, loc. cit.) în cuprinsul deficitului unui an bugetar, dar nu se poate vorbi despre o deficienţă legală şi una ilegală. Deif- cienţa bugetară este una şi ea încorporează amândouă aceste tranşe ale deficitului anual, adică atât cheltuelile legale cât şi pe cele nelegal angajate, după criteriul că ambele categorii reprezintă imaginea unor nevoi nesatisfăcute prin bugetul executat. Defi- cienţa bugetară există din această cauză şi persistă chiar atunci când nu am avea deficit; adică chiar atunci când am avea un echi- libru de tezaur: între încasări şi plăţi. Odată stabilite aceste detalii, să trecem la examinarea situaţiunii reale în perioada de după stabilizare. IV Dificultăţile bugetare întâmpinate de la 1929 înainte, au apărut în cifre impresionante, reprezentând nevoi nesatisfacute, trans- ferate ca sarcini asupra viitorului. In această perioadă, când intră- rile de numerar în tezaur se rarefiază, cheltuelile extrabugetare apar sub forma arieratelor nelichidate, legal şi mai cu seamă ne- legal angajate, precum şi sub forma mijloacelor de trezorerie, altele decât încasările bugetare. Dela 1930—1933 inclusiv, tezaurul a utilizat mijloace de tre- zorerie extrabugetare în valoare de peste 8 miliarde lei, din cauza insuficienţei încasărilor curente. Aceste resurse formează astăzi un important post al datoriei flotante a Statului. Totuşi, la 1 Aprilie 1934, Statul se mai găseşte angajat şi cu o însemnată masă de creanţe arierate a cărei situaţiune la această dată este (fără bonurile de impozite în circulaţie) următoarea: Angajamente bugetare nelichidate . . . 13.548 milioane lei* Recipise de depozit provizoriu. . . . 2.742 » » Total . . . 16.290 milioane lei In această cifră se cuprind şi creanţele ilegale. DEFICIENTA bugetară 6ii In primul Memorandum al ministrului de Finanţe, d. Virgil Madgearu (1933), se explică originea acestor creanţe ilegale astfel: « Este o limită dincolo de care reducerile operate nu mai au efi- cacitate, pentru că cheltuelile suprimate reapar sub forma de angaja- mente neregulate sau de credite extraordinare care sunt inevitabile, dacă nu vrem să provocăm desorganizarea serviciilor publice ». (p. 5). Criticând apoi, în al doilea Memorandum din acelaşi an, modul în care d. Roger Auboin făcea aprecierea eforturilor de com- primare bugetară din ultimii trei ani, prin compararea creditelor des- chise pe 1933/34 cu totalul angajamentelor regulate din 1932, spre a se degaja astfel realitatea prevederilor bugetului de cheltueli 1933 /34, ministrul de Finanţe arăta, cu drept cuvânt şi deopotrivă de semni- ficativ că: « pentru a fi reală, comparaţia trebue să fie făcută cu totalitatea cheltuelilor indispensabile bunului mers al administraţiei de Stat şi, prin urmare, cu cheltuelile legal angajate ca şi cu cheltue- lile nelegal angajate, la care administratorii s’au văzut constrânşi sub presiunea necesităţilor absolute, cu tot riscul pe care şi-l luau astfel asupra lor » (p. 8). In luna Aprilie 1934, ministrul Finanţelor, d. Victor Slăvescu a luat iniţiativa unei legi pentru reglementarea situaţiei creanţelor nelegal angajate, anterior datei de 1 Aprilie 1933. Măsura a fost luată după considerentul că aceste creanţe ce rezultau din depăşiri de cotă lunară sau de credit bugetar nu pot constitui « rămăşiţe », în sensul legii contabilităţii publice şi, ca atare, nu pot fi imputate creditelor afectate lor prin buget, decât în baza unei legi speciale. Este interesant de menţionat că expunerea de motive a acelei legi explică procesul de naştere a creanţelor nelegale în acelaşi fel: «necesitatea de a face continuu comprimarea chel- tuelilor bugetare în anii de depresiune economică a dus fatal la scoaterea din buget şi a unor cheltueli apreciate ca fiind indispen- sabile pentru gospodăria Statului. Consecinţa imediată a compri- mărilor de acest fel a fost crearea continuă şi acumularea unui însemnat volum de angajamente nelegale de cheltueli». Atât doar că, şi aci, explicaţia tuturor explicaţiilor este aceeaşi « de- presiune economică ». Situaţia creanţelor nelegal angajate, reglementată prin această lege, are următoarea structură (în milioane lei): 39 6l2 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Creanţe rezultate din angajări în limita credi- telor bugetare, însă peste sumele prevăzute în decretele lunare pentru repartizarea fondurilor şi nevizate de consilierii controlori, din lipsă de cotă. 2.260,7 mii. lei Creanţe rezultând din angajări peste limita cre- ditelor bugetare..................................3-538,6 » » Total . . . 5.799,3 mii. lei Este foarte caracteristic, că 61% din valoarea acestor creanţe s’au născut prin depăşirea creditelor definitive acordate prin buget. Este de asemenea de remarcat că aproape 40% din totalul acestor creanţe nelegale aparţin departamentului Apărării Naţionale. Situaţiuni ulterioare au scos la suprafaţă noi creanţe nelegal angajate. Dacă adăugăm şi creanţele de acest fel ale exerciţiului financiar 1933/34, în valoare de 787 milioane lei, căpătăm urmă- torul total mai aproape de realitate (după d. V. N. Madgearu: Drumul echilibrului financiar, p. 178). Valoarea angaja- mentelor nelegale în milioane lei 666 4.361 cifra dată în raportul Rist (1932) p. 18 este de 4.595 milioane lei 1932 (15 luni) 2.672 I933/34 787 Total . . . 8.493 milioane lei Este o obişnuinţă a se socoti angajările ilegale ca simplă dovadă a unor neregularităţi de ordin contabil, ca un abuz de gestiune al administratorilor de bani publici. In articolul nostru despre « Bugetul ocult», am atras atenţiunea asupra adevăratei funcţiuni a fenomenului angajărilor ilegale în masă, sprijinit pe afirmaţiuni oficiale făcute atât în expunerea de motive a bugetului pe 1933/34» cât şi în Memorandum-ul ministrului de Finanţe (1933)» asupra capacităţii de plată a României, mai sus citat. Dar asupra sensului real al acestor angajări ilegale, practicate fie prin depăşirea cotei de repartiţie lunară, fie chiar prin de- păşirea alocaţiei bugetare, avem şi mărturisiri mai recente, expri- mate de cunoscătorii cei mai îndreptăţiţi. Astfel, fostul ministru Anii 1930 1931 DEFICIENTĂ BUGETARĂ 613 de Finanţe, d. Virgil Madgearu (Drumul echilibrului financiar, p. 177), după ce menţionează faptul nerespectării limitelor de credite stabilite prin buget şi prin decretele lunare, face următoarea precizare plină de sens: « O parte din aceste angajamente îşi gă- sesc explicaţiunea în faptul că, comprimarea cheltuielilor în bu- getele din ultimii ani şi în decretele lunare de distribuţie s’a făcut în mod mecanic, fără a se ţine seama de măsura şi caracterul de urgenţă a diferitelor nevoi publice, astfel încât nu s’an cuprins credite pentru satisfacerea unor nevoi indispensabile. De aceea, chiar şi experţii străini care au examinat, în repetate rânduri, situaţia finanţelor româneşti, au recunoscut că unele cheltueli angajate în mod neregulat sunt de fapt de neînlâturat». Faptul că ilegalitatea cea mai autentică în materie de execuţie a bugetului de cheltueli poate fi legitimată, fie şi în parte, atât de specialiştii noştri cei mai avizaţi cât şi de specialişti străini, cu- noscători ai situaţiei finanţelor noastre, trebue să fie reţinut ca o probă semnificativă pentru justeţea tezei deficienţei bugetare, mai cu seamă că această situaţiune a fost şi motivul determinant pentru care nu s’a trecut până astăzi la sancţionarea administra- torilor culpabili: «...până astăzi, nici un funcţionar public care a călcat legea contabilităţii publice, încheind angajamente ilegale, n’a fost urmărit şi sancţionat, deoarece în fapt s’a putut face dovada că cheltuelile erau imperios necesare » (V. N. Madgearu, Raţiona- lizarea şi controlul cheltuelilor publice, «Tribuna Financiară» Nr. 24 din Decemvrie 1934). In fond, ar trebui să ne fie de ajuns explicaţia de mai sus a originii şi funcţiunii angajamentelor ilegale. Dar pentru că se aminteşte, cu această ocazie, şi de părerile experţilor străini, să le menţionăm şi pe acestea. Chiar dela 1932, d. Rist, în raportul de expertiză asupra finan- ţelor României, condamna metoda de întocmire a bugetelor noa- stre, datorită căreia se ajunge la o adevărată producţie de arierate. « O altă lacună gravă în alcătuirea bugetului român, — scria d. Rist, — este obiceiul de a nu se înscrie anumite cheltueli, indispen- sabile totuşi sau chiar prescrise de lege, dar care sunt înlăturate, pentru a se face loc unor cheltueli noi, cheltuelile obligatorii reapărând apoi sub formă de «arierate». D. Rist remarca, în acelaşi timp, că se procedează la fel şi cu deficitul fiecărui 614 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE exerciţiu închis, care nu se înscrie între cheltueli, pentru a se acumula cu deficitele precedente şi cu cele viitoare. (Raportul Rist, p. 20). In 1934, experţii d-nii Bruins, Hali Patch şi Richard (Raport sur la situation economique et financiare de la Roumanie, Marş 1934) consemnează în raportul lor: «O parte din arierate... rezultă din angajamentele neregulate, nevizate de consilierii con- trolori »... « Serviciile au de sigur o scuză în foarte multe cazuri: decretele lunare, ca de altfel şi bugetele, au omis adeseori să cuprindă unele cheltueli ineluctabile. Principiul bugetului lunar destinat să păstreze cheltuelile în limita posibilităţilor reale este bun în sine şi trebue de sigur menţinut, cu condiţia de a se perfecţiona apli- carea lui, în aşa fel, încât el să răspundă efectiv scopului său ». (Sublinierea noastră). Dacă legăm ideea din ultima frază cu aceea din fraza imediat precedentă, deducem că «perfecţionarea» la care se face apel nu se referă, de fapt, la o necesitate de tehnică bugetară, ci la una mult mai substanţială, de politică financiară şi de concepţie a vieţii de Stat însăşi. Perfecţionarea de care e vorba aci nu ar putea veni decât dela o politică de asigurare de venituri publice, până la nivelul randamentului care să acopere volumul real al nevoilor Statului. Este motivul pentru care experţii din 1934, — tratând mai jos, la p. 22 a raportului lor, tot despre arierate, —găsesc că lichi- darea situaţiunii acesteia « nu va putea fi cu adevărat întreprinsă decât după restabilirea unui echilibru bugetar real» — (sublinierea noastră), adică a unui echilibru realizat cu condiţia înlăturării ori- cărui echilibru bugetar aparent, obţinut sub aspectul unui echilibru contabil, sub forma unui echilibru al tezaurului (între încasările efective şi plăţile legale, adică efectuate în limita decretelor lunare), Cu atât mai puţin recomandabil, cu cât acesta dă iluzia bugetului echilibrat. Aceste mărturii laolaltă nu sunt altceva decât o eminentă con- firmare a existenţei deficienţei noastre bugetare. Creanţele ilegale împotriva Statului, prin funcţiunea lor ocultă, apar totdeauna cu întârziere în evidenţele contabilităţii Statului şi, de aceea, ele se califică totdeauna ca o sarcină a trecutului, dând necontenit im- presia de efect al unor neregularităţi de altădată, care se presupune a nu se mai întâmpla în exerciţiul curent, «graţie unor măsuri... DEFICIENTA bugetară 615 etc.», şi lăsând în penumbră caracterul lor fundamental de certi- ficat al unei gestiuni extrabugetare. Creanţele ilegale nu apar la primele situaţiuni ce se cer în totalitate. Prima centralizare a lor este totdeauna o situaţie provizorie. Centralizările repetate ulterior, cu ocazia întocmirii bugetelor următoare, scot la suprafaţă noi creanţe ilegale din trecut; astfel încât cea mai recentă situaţie a acestor arierate este cea mai bună, nu pentru motivul că ar prezenta o perfectă exactitate, ci pentru că este cea mai nouă. V Dar dacă aceste arierate neregulate pot fi legitimate în felul în care am văzut că sunt (v. şi Raportul d-lui Alimăneşteanu, la bugetul 1935—36, p. 9—10), socotim că tratamentul aplicat lor nu este mai puţin aplicabil cheltuelilor ilegale efectuate (plătite) în perioada anterioară stabilizării şi înainte de război. Căci pentru motivul că insuficienţa bugetară este în genere considerată ca o manifestare proprie depresiunii economice, trebue să expunem şi datele referitoare la situaţia de deficienţă a bugetelor mai vechi, începând cu cele dinainte de stabilizare, din perioada de inflaţie. Trecând la această perioadă, nu trebue să scăpăm din vedere un lucru: dacă la începutul epocii de depresiune economică am avut o scurtă transiţie, în care s’au făcut investiţii din mijloace proprii la serviciile economice ale Statului, în afară de investiţiile făcute din fondurile împrumutului de stabilizare, perioada de inflaţie se caracterizează tocmai prin lipsa unei opere de investiţie, în chip explicabil mai lesnicioasă în perioadele de intrări regulate de bani în casa Statului, cum este perioada de inflaţie, care a cu- noscut şi împărţiri de excedente. Găsim aci o probă de substanţială deficienţă a bugetelor premergătoare depresiunii economice; chiar dacă la cifra prevederilor bugetare de cheltueli am adăuga valoarea excedentelor efectiv distribuite şi întrebuinţate în genere în chel- tueli curente, în cursul acestei perioade, pentru a obţine astfel cifre mai mari decât însăşi încasările efective ale unora dintre aceşti ani, tot nu am căpăta în aceste bugete spaţiul necesar unor chel- tueli de investiţie pe măsura nevoilor utilajului Statului. Dar caracterul deficient al bugetelor acestei perioade poate fi dedus din prezentarea principiilor însăşi ce au stat la baza 6i6 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE politicii bugetare în această vreme. « Toată această politică a avut la baza ei un principiu simplu... acela de a menţine cheltuelile ser- viciilor publice în limita strictă a veniturilor » (Expunerea de motive a bugetului 1926, p. 3). Cum se aplica acest principiu ? La întocmirea bugetului se credea totdeauna că pentru nevoile curente, «bugetele de cheltueli sunt astfel întocmite, încât cu o bună chivernisire, vor fi suficiente pentru nevoile Statului *. « Chivernisirea » propriu zisă, în ce priveşte nevoile curente de funcţionare a serviciilor, era invariabil lăsată execuţiunii bugetare, care totdeauna a fost silită să opereze cheltueli în afară de buget, cum vom vedea din cifrele pe care le vom da mai jos. Dar până atunci, dovada că acest lucru este adevărat, o găsim în însăşi ex- punerea de motive a bugetului anului 1928, unde, la pagina 9, vorbindu-se despre necesitatea de a se ataca de astădată «problema trezoreriei», ni se face această valoroasă mărturisire, cu referire la bugetele anterioare: « Gospodăria câte odată uşuratică ce s’a făcut în anii din urmă, angajările fără credite şi obligaţiunile de plată luate peste puterile imediate ale tezaurului, au îngreunat situa- ţiunea acestuia ». Cât pentru investiţiuni, ele urmau a se face regulat « din pri- sosul de încasări al anului» sau din mijloace extraordinare; în orice caz, soluţia rămânea nebuloasă şi era lăsată pe seama gcstiunei viitorului. Deficienţa bugetelor perioadei de inflaţie o găsim bine carac- terizată în expunerea de motive a bugetului care încheia această perioadă, bugetul anului 1929 (p. 10): «Departe de a favoriza o desvoltare normală a bugetelor, întreaga noastră politică finan- ciară s’a manifestat printr’o bruscare a ritmului normal al creşterii bugetului». «Nevoile de căpetenie ale Statului rămânând neîmplinite, echilibrul bugetar de după război a fost numai un formalism contabil obţinut prin artificii de calcul. Comprimând până la sufocare cheltuelile, am avut bugete echilibrate perfect (!) contabili- ceşte, dar bugete desechilibrate din punctul de vedere al nevoilor reale ale Statului şi obţinute prin sacrificarea nevoilor celor mai urgente ». In această ordine de idei, trebue să menţionăm, ca un caz exemplificativ, pentru neînscrierea în buget a unor obligaţiuni DEFICIENŢĂ BUGETARĂ 617 juridiceşte existente şi reprezentând o sarcină de mari proporţii, despăgubirile de război «după sentinţe judecătoreşti», cărora de regulă nu li s’au acordat credite, iar atunci când li s’au acordat, s’au prevăzut sume foarte mici, pentru ca acest capitol de o va- loare de cca. 5% miliarde lei să sfârşească prin a nu mai fi luat în considerare de politica bugetară a Statului. * # # Formele sub care deficienţa apare, în această perioadă, sunt creanţele arierate, în majoritate ilegale, cât şi cheltuelile efec- tuate dela casă, constituind, în ultimă analiză, tot angajamente ilegale. Asupra celor dintâi, raportul Rist 1932, p. 9, afirmă că o bună parte din ele au apărut ca « cheltueli bugetare făcute fără credite înscrise ji pe care lipsa de fonduri nu le-a împiedicat a se efectua ». Dacă lăsăm la o parte despăgubirile de război menţio- nate mai sus, precum şi arieratele căilor ferate în valoare de peste patru miliarde lei (aceasta pentru că în cifrele perioadei de după stabilizare, gestiunea căilor ferate nu a intrat), creanţele împotriva Statului însumează şi ele la finele anului ig28 aproape patru mi- liarde lei. Mult mai importante sume apar însă de pe urma practicii plă- ţilor extrabugetare dela tezaur. Căci, dacă pe deoparte am putut găsi în această epocă ox acumulare de arierate, pe de altă parte constatăm un fenomen de adevărată incontenenţă a tezaurului. In acest capitol de cheltueli extrabugetare, « se cuprind plăţile făcute dela portofoliu şi care contează drept numerar » în tezaurul Statului. Aceste cheltueli au fost efectuate, aşa dar, direct din în- casări, în afara cadrului de execuţie a bugetului şi fără garanţiile şi formele impuse de legea contabilităţii publice. Evoluţia situaţiei acestui capitol de cheltueli este următoarea: La 1 Aprilie 1921, avem un sold de 1.900,0 milioane lei, sumă în care se cuprind şi portofolii dinainte de război (1916). La 1 Aprilie 1922, găsim 3.000,9 milioane lei. Acest « portofoliu » care certifică nu numai o gestiune neregulată, ci şi existenţa unor nevoi care au trecut peste buget, pentru a se finanţa direct dela tezaur, reprezintă, faţă de totalul bugetului executat al anului 1922 (18 luni), un procent de 44%. 6i8 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE După această dată, acumularea acestor cheltueli dela porto- foliu a evoluat într’un tempo care denotă inadaptabilitatea buge- tului, în concepţia politicii bugetare a României, la valoarea şi ritmul la care necesităţile de funcţionare a Statului îl reclamau. Se va putea invoca aci imposibilitatea de a se fi cunoscut dela primele exerciţii bugetare, situaţia exactă a necesităţilor unui Stat întregit, de o structură mai complexă. Nu ar fi acesta un argument. întâi, pentru că faptul nu e — prin aceasta — mai puţin o confirmare a deficienţei bugetare; al doilea pentru că starea aceasta nu e trecătoare, ci se menţine până la stabilizare; şi în al treilea rând, pentru că situaţia, cu procedeele ei, este o moştenire din «vremuri bune» ale României mici. Aşa dar, să urmărim evoluţia cifrelor, mai întâi înlăuntrul a două exerciţii: 1922/23 şi 1923 (9 luni) şi apoi anual: La 30 Iunie 1922.............3.431,8 milioane lei » 30 Septemvrie 1922 .... 3.883,3 » » » 31 Decemvrie 1922 .... 5.515,8 » » » 1 Aprilie 1923.............6.806,0 » » In cursul anului financiar 1923: La 30 Iunie 1923...............8.284,2 milioane lei » 31 August 1923..............9.049,6 » » » 31 Octomvrie 1923 .... 9.909,1 » » După aceste exerciţii — situaţia angajărilor nelegale sub forma plăţilor efectuate fără respectarea rigorilor legii contabilităţii pu- blice, din încasări a urmat o evoluţie mai lentă, păstrându-se însă la un nivel foarte ridicat în raport cu valoarea bugetelor de credite respective: La 31 Decemvrie 1923 .... 10.817,4 milioane lei » 31 » 1924 .... 12.129,1 » » » 31 » 1925 .... 12.456,5 » » La această ultimă situaţiune, se face următoarea observaţie în notă: «In acest sold se cuprind plăţi efectuate în exerciţiile închise şi care prin creditele deschise vor putea fi trecute la cheltueli » — (sublinierea noastră). DEFICIENTA bugetară 619 In adevăr, printr’un jurnal al Consiliului de miniştri (Nr. 2965 din 14 Octomvrie 1924) se deschisese pe seama tuturor departa- mentelor un credit extraordinar de trezorerie, pentru lichidarea «tuturor plăţilor făcute din casele publice cu începere dela 1 Aprilie 1916 până la 1 Ianuarie 1924». La această din urmă dată, plăţile dela portofoliu am văzut că trecuseră de douăsprezece miliarde lei. Lăsând la o parte faptul că deschiderea acestui credit s’a făcut fără lege, este destul de semnificativ pentru situaţia acelei epoci să constatăm că creditului extraordinar nu i s’a stabilit o limită (!), prevăzându-se în schimb, de o manieră foarte puţin ortodoxă, că « suma acestui credit va fi egală cu suma (sic!: valoa'ea) ordo- nanţelor ce se vor descărca prin conturi ». Măsura a avut efectul de a micşora cifra portofoliului, lucru care se vede cu începere din anul 1926. Situaţia la sfârşitul anului 1928 arată rezultatele operaţiunilor acestui regim de lichidare, continuat apoi reglementar prin două legi — din 1930 şi 1934 — cum vom vedea mai jos. Metoda în sine este condamnabilă, pentru că ea legalizează de fapt o situaţie nebugetară, consacrând ulterior practica bugetului nelegitim şi trăgând astfel cu buretele peste un element care — netrecut în acest mod la dosar — ar fi trebuit să înlesnească o justă apreciere asupra situaţiei reale şi asupra soluţiunii ei. Să urmărim însă datele în continuare: La 3i Decemvrie 1926 . • • • 11-954.3 milioane lei » 3i » I927 • • • • 11-455.7 » » » 3i » 1928 . - • - 4-847.6 » » » 3i » T929 . • • • 7-730,5 » » Aceste cheltueli au caracterul unor avansuri ale tezaurului asupra unor credite ce rămân a fi deschise ulterior pe baza veri- ficării actelor, pentru a se constata valoarea lor de descărcare. Dar lichidarea lor periodică a venit cu întârzieri şi s’a efectuat din credite extraordinare, în afară de buget, încât se poate spune că dacă această lichidare s’ar fi putut face bugetar, ar fi urmat ca ea să apară ca o sarcină reală, de natură să schimbe şi structura şi valorile situaţiei de execuţie a bugetelor exerciţiilor închise, din epoca de acumulare a portofoliilor. 620 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Pentru a ne putea da şi mai bine seama de proporţia acestor operaţiuni efectuate peste buget, prezentăm şi raportul dintre cifra bugetului de cheltueli (credite) — şi cifrele ce reprezintă creşterea anuală a portofoliului între 1921/22—1924; Evaluări Credite Creşterea Raport bugetare definitive portofoliului faţă de cre¬ Anii (mii. lei) (mii. lei) (mii. lei) dite 1921/23 7-7o8»5 --- 1.100,8 14.2% 1922/22 10.498,3 --- 3.805,1 36>3% 1922 15.406,4 3-757.0 24.3% (9 luni) 1924 --- 24.390,5 1.601,5 6,6% Este necesar acum să atragem atenţia asupra coincidenţii dintre epoca de acumulare a cheltuelilor dela portofoliu, adică epoca dela 1923—1925, şi epoca împărţirilor de « excedente », din care cauză o parte din cheltuelile acestea au ca origină şi împărţirea de excedente fără acoperire. Dacă determinarea excedentului (de casă) al exerciţiilor finan- ciare de care vorbim s’ar fi făcut pe o bază riguroasă, calculându-se diferenţa dintre intrările efective de numerar la tezaur şi totalul angajamentelor operate asupra exerciţiului închis, s’ar putea spune că o parte (relativ mică) din portofoliul arătat mai sus are o origină legală şi, lucru şi mai important, că are o provenienţă bugetară, prin faptul că aceste cheltuieli, efectuate în afara buge- tului de credite al fiecărui an, s’au efectuat din plusul real de în- casări ale bugetului respectiv. Dar nu aceasta este situaţia. Căci «în loc să se procedeze în modul acesta, prevăzut şi în legea con- tabilităţii publice, miniştrii de Finanţe din anii 1922—1927 au prezentat Parlamentului legi de împărţire a excedentelor res- pective, fără a ţine seamă de angajamentele de cheltueli nelichidate şi de cheltueli făcute peste creditele bugetare şi considerând ca reale, drepturi ale Statului ce nu fuseseră încasate în cursul exerciţiului. Procedeul acesta era cu atât mai neregulat şi mai periculos cu cât legile de repartizare a presupuselor excedente se prezentau Parlamentului, cu câteva luni înainte chiar de închiderea exerciţiului şi când, de fapt, în casa Statului nu exista disponibilul ce se repar- tiza ». (Expunerea de motive a legii pentru descărcarea casieriilor DEFICIENŢĂ BUGETARĂ 621 publice de sumele plătite în timpul dela 1 Aprilie 1920 până la 31 Decemvrie 1929 — din 28 Iunie 1930 — lege care a venit să lichideze resturile acestui portofoliu. Pe baza unei socoteli făcută în acel an, s’a deschis un credit extraordinar în valoare de lei 4-453-6i3-94°)- Dacă însă pentru o parte din aceste cheltueli neregulate se poate asuma că provin din împărţirea neortodoxă a excedentelor bugetare şi uneori din simplă neregularitate contabilă, cea mai mare parte însă reprezintă însăşi tranşa nevoilor nesatisfăcute prin bu- gete, şi care s’au satisfăcut singure pe calea cheltuielilor « făcute peste creditele bugetare ». In această categorie intră de fapt şi fondul de exploatare R.M.S., capitol de cheltueli de materiale, pentru care în mod conştient nu s’a acordat niciodată un credit îndestulător, preferându-se operaţia făcută direct dela tezaur, sub motivul că, în fapt, fondul se putea recupera din încasări. Operaţia reprezenta o formă de evadare dela un buget insuficient pentru anumite necesităţi de exploatare mai imperioase decât însăşi voinţa ministrului Finanţelor, în regimul « unităţii » bugetare. Era o formă rudimentară de autonomie bugetară. Pentru că ne- voia autonomiei financiare la capitole de cheltuieli de materiale pentru exploatări cu caracter productiv s’a simţit şi s’a impus, mai mult sau mai puţin, (aşa cum alte categorii de nevoi, imperioase şi ele, nu au putut-o face până astăzi, nefiind de na- tură a se actualiza printr’o materializare continuă), constituind şi ea o probă în plus — dacă mai era nevoie — a deficienţei noastre bugetare. La origine, fondul provenea deci — aşa cum expunerea de motive a menţionatei legi din 1930 arată — tot din «insuficienţa creditelor bugetare », de fapt recunoscută prin permanenţa proce- deului şi prin consacrarea lui în legi de fixare din ce în ce mai sus a cuantumului fondului, omiţându-se însă a se reglementa şi funcţiunea lui, din punct de vedere al regulelor de gestiune financiară, funcţiune ce nu putea fi alta decât aceea a unei gestiuni autonome, care — dacă spărgea unitatea formală a bugetului — nu ar fi făcut-o decât pentru a remedia, în speţă, deficienţa lui. La 1934 — când valoarea portofoliului încă nelichidat se ridică la 1.629.970.968 lei, lichidarea lui s’a făcut tot pe calea unui credit extraordinar de ordine, de aceeaşi valoare, adică pe o cale nebugetară, 622 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE de altfel cum era necesar şi posibil, dată fiind originea şi caracterul acestui cont al trecutului. Aşa încât valoarea totală a creditului extraordinar necesitat de operaţiunile de lichidare a resturilor acestei situaţiuni, după 1929, trece de fapt de şase miliarde lei. Gestiunea finanţelor noastre în perioada de inflaţie ne procură un material documentar interesant nu numai prin cifrele mari ale conturilor deficienţei bugetelor epocii, dar şi prin faptul că închide în ea toată gama formelor deficienţei bugetare, dela ne- voile de tot felul ignorate la întocmirea bugetelor — între care şi acele peste 5 miliarde, despăgubiri de război legale — până la angajamentele regulate, angajamentele neregulate şi cheltuelile efectuate, peste buget, direct dela tezaur. VI Dar pentru a completa seria elementelor doveditoare pentru caracterul endemic al fenomenului, vom da pe scurt câteva cifre din care va rezulta că o situaţiune identică aveam şi înainte de război. Şi pentru a nu ne apropia prea mult de perioada de incer- titudine din preajma războiului balcanic, preferăm, cu titlu de exemplu, datele dinainte de 1912. Perioada dintre 1900—1910 este şi ea o perioadă de acumulare a plăţilor extrabugetare de acest gen, până la procente impresio- nante, în raport cu totalul creditelor primitive ale unui buget; în calcul, raportăm soldurile la cifra bugetelor respective. La 1 Aprilie 1901, cifra plăţilor dela casă este de 7.503.701 lei. După un an, la 31 Martie 1902, ea atinge 21.006.085 lei, repre- zentând, faţă de totalul creditelor bugetare, un procent de 9,6%. La 31 Martie 1903, soldul acestor cheltuieli este de 50.072.098, sau 23,1% din totalul creditelor bugetare ale anului financiar 1902—1903. La 31 Martie 1904, suma lor se ridică la 68.181.783, repre- zentând 31,3% din bugetul de cheltueli al exerciţiului 1903—1904. La 31 Martie 1907, cifra portofoliului este de 61.878.442', sau 26>3% din bugetul de cheltueli al anului 1906—1907. La 1 Aprilie 1909, avem un stoc de astfel de plăţi în sumă de 81.4x9.272, adică de 19,2%, din totalul creditelor efective ale anului 1909—1910. DEFICIENŢĂ BUGETARA 623 In sfârşit, la 31 Martie 1910, aceste plăţi extrabugetare însumează 85.797.2r3 lei, reprezentând un procent de 20,3% din totalul creditelor efective menţionat. Acest ciclu de date, alăturat celor precedente, vorbeşte îndeajuns despre proporţiile şi persistenţa unei situaţiuni care — o repetăm — nu poate fi privita nicidecum ca un « caz » de neregularitate de gestiune şi numai atât. Un caz care perseverează decenii de-a-rândul este un fenomen. VII Expunerea făcută, deşi pe date sumare, reliefează suficient autenticitatea şi adâncimea deficienţei noastre bugetare. Tot- deauna s’a crezut că limita incompresibilităţii bugetului este la liberul arbitru al Ministerului de Finanţe. Niciodată până astăzi nu s’au operat o evaluare justă şi un triaj suficient de riguros în structura nevoilor Statului, pentru a se găsi aci adevărata linie de rezistenţă a incompresibilităţii bugetare: «în locul unei raţionali- zări a cheltuelilor, se procedează... la tăierea creditelor bugetare fără metodă, numai pentru reducerea cifrei bugetului la minimum posibil, şi rezultatul nu poate întârzia: serviciile publice încetează de a funcţiona în mod normal. Prin tăierea unor cheltueli absolut indispensabile, unele servicii de Stat încetează de a mai da randamentul util, întreţinerea insu- ficientă a instalaţiunilor ameninţă cu deteriorarea lor şi lipsa de înzestrare pentru investiţiuni strict necesare paralizează orice efort. Asemenea « economii» se transformă repede în risipă». Această politică a fost o politică de comprimare «fără dis- cernământ », care a servit apoi drept justificare şi pretext pentru practica angajărilor de cheltueli ilegale, cu tot cortegiul ei de abuzuri» (V. N. Madgearu: Raţionalizarea şi controlul cheltuelilor publice, « Tribuna Financiară » Nr. 24 din Decemvrie 1934). Nu s’a contat niciodată cu rigiditatea bugetului nevoilor Statului, ci totdeauna, cu elasticitatea facilă şi comodă până la arbitrar, a bugetului de credite. Politica financiară a României a fost totdeauna preocupată de finanţarea bugetului de credite, dar niciodată de finanţarea ne- voilor publice, chiar dacă ea nu s’ar fi realizat în întregime. Iar 624 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE concepţia, după care s’a practicat alimentarea bugetului de veni- turi, a fost copiată după tiparul clasic al ţărilor occidentale, indu- striale, unde o însemnată parte a veniturilor publice vin, în ultimă analiză, din colonii. De aceea, sinuozităţile situaţiunii noastre bugetare, izvorîte din aceeaşi cauză originară de intrinsecă de- ficienţă a bugetului, se pot urmări până şi după etichetele cu care bugetele României întregite au fost succesiv recomandate. Astfel, începând cu bugetul 1923 care a fost bugetul «traiului silnic ţi al înfrânării cheltuelilor », bugetele 1923—1926 — adică bugetele epocii de «consolidare » şi de voită trecere către «de- flaţie » (politica de revalorizare) — au fost bugetele « echilibrării prudente» (v. expunerea de motive a bugetului 1926, p. 3). Pe urmă: bugetul anului 1927, deşi forţat să îmbrăţişeze un «spor de cheltueli» noi (cca 6 miliarde), a fost bugetul «spiritului de moderaţiune ţi economie ». Bugetul exerciţiului 1928 a fost buget «de aţteptare». Bugetul exerciţiului 1929 a fost un buget «de ispăţire ». Bugetul anului 1930, cel dintâi buget după stabilizare, a fost un buget de «introducere a ordinii în finanţele publice ». Urmează bugetul « de sacrificiu » al anului 1931; apoi: bugetul « de adaptare » (la situaţia de deflaţie) al exerciţiului 1932, menit tot- odată să fie « începutul seriei bugetelor de normalizare ». După acesta, bugetul 1933/34 este cel dintâi buget care, pă- răsind perspectiva « reducerilor » bugetare, invoacă ideia că « com- primarea cheltuelilor trebue să se oprească la limita atingerii forţei de acţiune naţională a Statului », şi că trebue să se facă «începerea procesului de lichidare a pasivului financiar din trecut». In fine, bugetul următor pe anul 1934/35 este bugetul « menţi- nerii cu orice preţ a echilibrului bugetar ». Nici acest buget nu scapă de un important deficit. Chiar în ipoteza că ar fi reuşit să « menţină » echilibrul bugetar, despre ce fel de « echilibru » ar fi fost vorba putem deduce din concepţia care a stat la baza alcătuirii acestui buget, astfel formulată în expunerea de motive: « Suntem deci nevoiţi să procedăm la un examen concret şi actual al aşezămintelor Statului nostru şi să revizuim întreaga organizaţie de Stat, sim- plificând-o şi stabilind cheltuelile la nivelul încasărilor posibile »; asa dar, iarăşi ideea unui echilibru de casă. Parcurgând seria acestor formule, putem degaja semnificaţia lor. Ele exprimă, sub o varietate de etichete, o constantă preocupare DEFICIENTA bugetară 625 de a se curma cu o situaţie socotită ca anormală, dar reportată an cu an. Fie că este vorba de asigurarea «traiului zilnic », fie că este vorba de «economii »,• de «ordine», de «adaptare», etc., aceste embleme denotă actualitatea neîntreruptă a idealului de a se obţine o situaţie de echilibru contabil în finanţele Statului. Cicluri de reale eforturi, de încercări valoroase de a se introduce «ordinea» în bugetul României, care au dus la unele rezultate pozitive în ce priveşte organizarea şi administrarea finanţelor nu au reuşit să aducă un coeficiept de normalizare a economiei noastre publice. Reformele, oricât de metodic elaborate, au lăsat problema în acelaşi stadiu de gravitate, din cauză că — la origine — toate intervenţiunile s’au efectuat după un diagnostic clasic. Pro- blema bugetară a fost totdeauna limitată la bugetul anual venit la rând, la perspectiva unui exerciţiu financiar şi cel mult la lichidarea « arieratelor », pentru a se «trage cortina » asupra «trecutului ». In realitate, eforturile de normalizare nu au atacat chestiunea echilibrării bugetului, ci numai pe aceea a echilibrului fiecărui exerciţiu bugetar în parte. Nereuşita este explicabilă. Datele esen- ţiale ale problemei nu au fost abordate. Politica noastră bugetară a avut totdeauna în arhiva preocupărilor ei un dosar al momentului şi cel mult un dosar al trecutului; niciodată un dosar al aspec- telor permanente ale problemei, alcătuit pe baza unor constatări de substrat, pe baza unei diagnoze realiste, aceea tocmai, pentru care orice mentalitate de formaţie clasică nu arată receptivitate. In fond, finanţele noastre suferă de o stare de subalimentaţie bugetară, consfinţită prin uz. Permanenţa unei importante ge- stiuni oculte, ciclice, o atestă. Ne găsim în faţa unei deficienţe bugetare organice: iată constanta cu care politica noastră bugetară trebue să conteze. Statului trebue să i se creeze venituri pentru acoperirea tuturor nevoilor lui constatate ca indispensabile. Sche- matic, o politică de normalizare bugetară ar trebui să înceapă prin a-şi pune problema unei reforme a structurii aparatului de Stat şi a unei evaluări riguroase a tuturor trebuinţelor recunoscute ca indispensabile, pentru a se obţine astfel bugetul nevoilor stricte ale Statului şi a se trece apoi la o politică de creare a veniturilor necesare lui. Bineînţeles, reforma aparatului de Stat nu trebue înţeleasă ca o « simplificare » în funcţie de buget, ci ca o transformare organică, 40 626 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE plecându-se dela un deliberat scop de raţionalizare şi organizare, în raport cu funcţiunile ce incumbă azi fiecărui departament de activitate publică. Simplificarea, în înţelesul ei de până acum, nu ar putea să dea un randament sub raportul reducerilor bugetare, decât cu condiţia ca ea să se aplice la departamentele ale căror atribuţiuni în viaţa de Stat implică cheltueli masive de personal şi de material. Dar până unde se poate merge oare cu sacrificarea învăţământului de Stat într’o ţară care n’a scăpat încă de anal- fabeţi? Ce simplificări s’ar mai putea aduce de pildă în materie de sănătate publică, când un aparat sanitar n’a existat la noi nici- odată la nivelul normal şi nebirocratic, pe care o organizaţie de Stat modernă îl reclamă ? încercările de simplificare experimentate pâhă astăzi au dat rezultate neînsemnate din punct de vedere bugetar, şi faptul are o cauză mai adâncă decât contingenţele de suprafaţă şi de moment. Ieşirea din situaţia financiară de până astăzi nu se va putea realiza decât cu condiţia integrării bugetare a tuturor cerinţelor efective ale Statului; bine înţeles sub rezerva unei concomitente « raţionalizări » a cheltuelilor şi a unei corespunzătoare organizări a serviciului bugetului. Spiritul de economie trebue păstrat şi exercitat atât de sever, încât să nu poată scăpa credite superflue, şi atât de puţin absurd, încât să nu se amputeze credite menite să acopere necesităţi imperioase. Acesta este principiul. Numai cu această condiţie se poate spune că frânele legale aplicate în cursul execuţiunii bugetului (bugetul lunar, controlul preventiv, ofi- ciul de licitaţii, comisia de angajări, concentrarea fondurilor la Banca Naţională) vor avea un rol pozitiv în administrarea finanţelor. i Căci nu trebue să scăpăm din vedere celălalt aspect al chestiunii, de o gravitate necontestată: deficienţa organică a bugetului este condiţiunea propice dezvoltării şi conservării unui regim de ne- regularităţi şi abuzuri în gestiunea banului public. Deficienţa recunoscută tinde să legitimeze periodic şi să consacre pe nesimţite regula abuzului fatal. Dar până când oare se va mai putea merge cu o situaţie de legitimitate de fapt a abuzului ? Cât timp se va mai practica sistemul de nesancţionare, «descărcările» plăţilor neregulate şi «legalizarea » creanţelor nelegal angajate ? DEFICIENTĂ BUGETARĂ 627 Bugetul este expresia concretă a sistemului de economie publică al unui Stat. Problemele pe care politica finanţelor publice le ridică astăzi, nu sunt numai de resortul tehnicei bugetare. Ele de- păşesc şi concepţiile şi perspectiva mijloacelor de soluţionare, clasice. Au trecut zilele comode, când pe planul întâi al problemelor bugetului stătea chinuitoarea întrebare dacă bugetul este un act juridic, politic sau administrativ, adică — printr’o metaforă — dacă şahul e un câmp alb cu pătrate negre sau este un câmp negru cu pătrate albe. Problema bugetară s’a pretat în trecut la contro- verse, unele demne de preocupările unui doctrinar în retragere. In împrejurările actuale, ea nu se mai pretează decât la soluţii. Pe deasupra oricărei cazuistici, rămâne constatarea elementară şi verificată de o îndelungă experienţă, că într’o ţară cu populaţie săracă, bugetul este, înainte de toate, o problemă de repartiţie. De valoarea ce se va acorda acestei constatări, depinde înlăturarea sau conservarea regimului acelei tranşe para-bugetare, imagine concretă a unei deficienţe caracteristice finanţelor noastre publice. EUGEN DEMETRESCU 40 NOTE DRAMATURGICE Dramaturgul este factorul de bază în reprezentarea unei opere dramatice. Trebue făcută o distincţie între regisor şi dramaturg. In alcătuirea spectacolului, rolul fiecăruia e diferit şi tot atât de necesar ca prezenţa unui manuscript-text. Activitatea dramatur- gului stă în colaborare cu acea a regisorului. Dar dramaturg nu se numeşte autorul dramatic în instituţia teatrului, ci un factor in- dependent de autorul dramatic şi care serveşte regia. In teatrul românesc, când regisorul nu are calităţi dramaturgice, nu este până azi ajutat de dramaturg în plămădirea spectacolului. « Opera de artă nu se poate naşte decât dintr’o singură voinţă dintr’un singur spirit» (Winds). Opera de artă scenică — repre- zentarea unei drame — poate naşte într’un singur spirit: regiso- rul. El est spiritul care transformă opera poetului dramatic în opera de artă a scenei. Acest proces estetic presupune un aparat complicat. Pentru întreg aparatul scenic, dela actor şi până la ultima rotiţă a unei trape din podeaua scenei, stăpân este regiso- rul. Regisorul (metteur en scene, director de scenă: sunt multe denumiri pentru aceeaşi funcţiune) asistat de un alt regisor, de un dramaturg, de pictorul decorator şi inginerul tehnic, mon- tează spectacolul. Viziunea este a regisorului şi ea trebue să crească în spiritul operei literare. Dramaturgul, luând cunoştinţă de opera literară şi de viziunea regisorului, studiind îndelung lucrarea care va trebui interpre- tată, lămureşte fiecărui actor în parte prin conferinţe, prin con- vorbiri, atât opera dramatică care va servi spectacolului cât şi vi- ziunea regisorului. Apoi, prin analizare şi sinteze, dramaturgul studiază, înainte de începerea repetiţiilor, personajele presei NOTE DRAMATURGICE 6z<) împreună cu actorii, scdnă de scenă, sentiment cu sentiment; ideea fiecărei clipe dramatice din spectacol va căpăta valoare şi va fi astfel cunoscută de întreg materialul uman. Limpezirea tuturor problemelor care se pun în faţa actorilor se face cu cea mai mare grijă, pentru ca materialul uman sa aibe în interpretare adevărul şi autoritatea cugetării poetice. Din această sforţare a actorilor de a pătrunde un suflet nou, un gând nou, se va naşte armonia inter- pretării viitoare. Dramaturgul deci acţionează primul în faţa actorilor. Astfel e munca într’un teatru civilizat înainte de intenţia regisorului şi de întâia repetiţie. Căci e greu să priveşti într’un om, într’un per- sonaj , dar să-l exprimi, să-l trăeşti pe scenă!... Deci bine- venit ar fi dramaturgul, dacă şi în teatrul românesc ar exista. Această activitate dramaturgică a fost precizată de Lessing. Bunul a fost înţeles şi adaptat în toate teatrele din lume. Din ab- senţa dramaturgului, s’a ajuns în arta noastrăjdramatică la curioase realităţi. Actorul pus la fiecare două săptămâni în faţa unui nou personaj, cu toată dorinţa de a reprezenta logic, personajul din punct de vedere dramaturgie, neavând timp, tradiţia neexistând, a lăsat toate preocupările ca rolul să fie măcar memorizat. Şi dacă s’a nimerit să iasă bine intuitiv, a mulţumit soartei bune că l-a ajutat şi astfel a perseverat într’o cale care l-a îndepărtat dela forţa epică. Astfel actorul cădea în uşurinţa de a-şi alege un gen potrivit fizicului său: amorez, ingenuă, intrigant, bătrână, comic etc. Virtuozitatea nu constă în prezentarea unui suflet sau al unui gând diferit din proteica existenţă, ci a unui ciudat temperament, mereu acelaşi al omului înalt şi frumos, urît şi puternic, mică şi ingenuă, grasă şi comică. Unul are glasul şi fracul frumos, altul când se supără sparge marmura mesii cu pumnul. E şi asta o cu- riozitate pentru un anumit public. Cu aceste calităţi, toate rolu- rile se reduc la fizic şi câteva atribute strict necesare pentru apa- riţia scenică. Şi iată un mare talent! Shakespeare şi Moliâre nu au un stil care trebue redat ca ei să se deosebească, ci sunt actorii cutare. S’au creat astfel superficiale personalităţi şi caracteriza- rea nu se conturează în spectacol. Rolul cel mai mare se dă acto- rului mai mare, astfel arta de a distribui după norma estetică a lucrării suferă. Actorul nu caracterizează, el are un singur accent, o singură atitudine, o singură voce, acelaşi gest inestetic repetat 630 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE până la oboseală. Personalităţile sunt ticuri care obosesc. Actorul ajunge personalitate când îşi variază toate funcţiunile. De aceea e necesară şi indispensabilă o educaţie dramaturgică. * * * Talma îşi construise acasă în camera de lucru o scenă mică şi pereţii din faţa scenei îi acoperise cu oglinzi. Aici îşi studia tru- pul, mlădiindu-se cu fiecare mişcare, desăvârşindu-1 în oglindă dela atitudinea degetului mic până la linia pasului sub hlamida imperială. Dar acest Talma era divin... In aceeaşi vreme, dincolo de Rin, la Weimar, un om întreru- pea repetiţiile de câte ori actorii luau poze, de câte ori vreunul crezându-se frumos îşi îndulcea privirile şi devenea graţios. Acest regisor era Goethe. El nu se mulţumea cu atât; umbla prin odăiţele actorilor şi le fura oglinzile: «Nu studiaţi în oglindă!»1). Când lucram la Conservator în clasă, pentru gesturile mele dezordonate de începător, m’au trimis în faţa oglinzii. Mărturisesc că în faţa oglinzii toate defectele atitudinilor mele s’au accentuat. Am căpătat un instinct al frumosului banal. Şi când în timpul repetiţiilor mă trezeam cu narcisismul superficial al calităţilor mele, în care se pierde autocritica, şi deci defectele persistă, am luat oglinda şi am dăruit-o. M’am veghiat fără oglindă. S’au dez- voltat în scurt timp ochi spirituali care îmi serveau drept oglindă. Ştiam ce şi cum am greşit, fără să mă văd în oglinzi. Astfel am ajuns mult mai repede să mă aud, să mă văd mişcând, să simt fluxul şi refluxul sentimentelor în oglinda imaginară a bunului meu simţ. Intuiţia mea am tălmăcit-o mult mai târziu, când am aflat de sfatul lui Goethe. Experienţele şi rezultatele celor două metode de a studia, Talma şi Goethe, s’au verificat în suta de ani care ne desparte de cei doi promotori, mai ales în desfăşurarea celor două arte dramatice: cea narcisistă franceză şi cealaltă germană, a tehnicei bunului simt. f Actorul este pe scenă într’un continuu dans al tuturor funcţiu- nilor sale, dar în nici o clipă nu trebue să-şi dea seama că dansul său este frumos, aşa cum se complac mulţi dintre dansatori. „Wilhelm Meister“. NOTE DRAMATURGICE 631 Nu te privi în oglindă, ci cunoaşte-te — e întâia lecţie sănă- toasă care trebue s’o practice actorul. Căci dacă mintea înţelege şi sufletul simte, trupul se va supune fără cârtire. Ochiul va avea lumina, braţul hotărîre, grumazul încordare să sublinieze cuvân- tul înţeles. Ajutorul este în complexul psicho-fizic al gândului. Acolo stau mişcările simple şi voinţa de a le imprima, care se schimbă mereu în această devenire. Astfel se îndepărtează pozele stereotipe studiate în oglindă care dau actorului un singur gen, calapod grabnic uzat; oglinda blestemată dărueşte doar câteva imagini de un frumos îndoielnic care leagă artistul pentru tot- deauna într’un mers, într’un fel de a se aşeza, într’un singur fel de a spune pentru toată viaţa scenică. Bunul simţ însă şi obser- vaţia interioară critică vivifică cu amănunte, cu nuanţe, cu jocuri de nuanţe care fac tot farmecul unei compoziţii artistice. Oricât de puternică ar fi o personalitate de Narcis, impersonalitatea obiectivă va zugrăvi oameni, pe când Narcis va plictisi privitorul cu vecinica repetiţie a fiinţei sale. Bunul simţ critic poate creea complexitate personajului reprezentat; intuiţia simplă nu poate depăşi reprezentarea comună. * *• * Cu fiecare personaj, actorul e pus în faţa unei probleme noi. Rezolvarea acestei probleme este cea mai dificilă parte a meşte- şugului actorului, de aceea e ajutat de dramaturg şi de regisori. Un om nou, un om necunoscut stă în faţa lui; el trebue sfârticat şi cunoscut. Atât de bine cunoscut, încât respiraţia şi bătaia inimii acestui necunoscut trebue să ritmeze în aceeaşi măsură cu plămânii şi inima actorului. Personajul este întotdeauna diferit de actor; în cele două structuri care se vor contopi sunt afinităţi; dar în liniile simple, complexitatea creată de poet, trebue re- creată de actor. La această cunoaştere a complexului trebue să ajungă actorul. Dacă actorul nu va străbate drumul acesta tainic dela el la personaj, va reduce complexul personajului dramatic la liniile persoanei sale obişnuite. Interesul psihologic şi estetic în cazul acesta este nul. Cea mai interesantă parte a acestei meserii este acest drum pe care actorul trebue să-l parcurgă. Ce poate fi mai interesant decât procesul psihologic şi estetic care are loc în actori 632 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Cunoaşterea omului, cunoaşterea de sine însuşi. In el se desfăşoară viaţa cu toate formele ei, Karma, zeul devenirii sufleteşti. Ex- perienţa multitudinii formelor de viaţă conduce actorul la tainele cunoaşterii celei adevărate, bune şi frumoase. Principiul karmic îl sileşte să se depersonalizeze, să se obiectiveze. Exerciţiile spi- rituale pentru desvoltarea acestui principiu, care îl păstrează în veşnică înnoire, sunt însăşi funcţiunile meşteşugului său. * * * Studiul, tehnica, cunoaşterea şi experienţa omului, exerciţiile spirituale toate vor ajuta actorul în creaţia sa scenică. Capacitatea spirituală a actorului are însă un moment pe care natura i-1 acordă sau nu. E clipa de participare a celor doi factori teatrali: actorul şi publicul; puterea de simpatie, clipa de Einfiil- lung. E cu deosebire greu a analiza această clipă de dilatare spiri- tuală a actorului, în care el se mărturiseşte cuprinzând toate con- ştiinţele din sală, toată gama nedefinitelor nuanţe ale emoţiei sale. Din reţeta medie a lui Goethe: « Der Schauspieler schickt sich in die Rolle wie er kann, und die Rolle richtet sich nach ihm wie sie muss »*) nu se poate realiza clipa de intensă emoţie, uitare şi unire cu spectatorul. Mediocritatea acestei reţete stă în con- tribuţia mediocră a textului şi a actorului pentru clipa simpate- tică dintre actor şi spectator. Fiecare factor trebue să acţioneze cu maximumul de intensitate. Numai atunci începe ritmul. * * * Pela 1912, Rudolf Steiner, căutând urmele primei limbi vorbite pe pământ, observă un mecanism armonios în organismul ei, care dovedea că au fost timpuri când oamenii vorbeay numai rit- mic. Această limbă minunată pierdută este în parte reconstituită în arhiva dela Domach. Sanscrita, ebraica, greaca, araba au mo- ştenit întrucâtva fireasca înlănţuire a tacturilor şi melopea cân- tului ei. Abatele Rousselot şi elevul său Marcel Jousse 2), în la- boratorul de fiziologie linguistică dela Paris, au ajuns la aceeaşi *) « Wilhelm Meister». !) i Le style oral chez Ies verbo-moteurs >, în Archives de Philosophie, Paris 1925. NOTE DRAMATURGICE 633 concluziune. De pildă, traducând în arameiană, dialect în care a vorbit Divinul Isus, cuvântări din evanghelie se trăda un ritm, pe care cititorul tălmăcirilor îl observă lesne cu toată inaptitudi- nea limbilor moderne pentru ritmuri. Jousse ne promite să des- copere regulile acestei aritmetici muzicale din vorbirea textelor sacre traduse, căci doar atunci vom cunoaşte organismul gândirii de altădată. Cultura ştiinţifică a vremurilor noi a îndepărtat limba din aşezările ei ritmice. Educaţia muzicală se observă în şcolile ebraice sau arabe. Şcolarul e silit să înveţe, recitând şi mişcându-şi corpul ritmic înainte şi înapoi. După un număr de silabe, elevul îşi pleacă trupul spre pământ, după alt număr de silabe îşi ridică trupul privind spre cer. Cu încetul, organizmul spiritual al ele- vului se transformă într’o armonie care va străbate în toată vor- birea lui şi va ajunge chiar în fizicul său. Astfel se creează recita- tivul oriental, aflat la baza tuturor operelor transmise oral. Rit- mica era pe acea vreme — şi azi, dar mai puţin — certitudinea că gândul oral mnemotehnic se va moşteni în forma în care a fost conceput, nepierzându-se nimic sau neschimbându-se în alte silabe. Ca o garanţie, această construcţie ritmică a creat alitera- ţiuni, repetiţii, acelaşi cuvânt pentru două sensuri, etc.Un exem- plu avem în celebrul capitol din Scrisoarea I a lui Pavel. Retra- ducerea lui Jousse o redăm în original; această traducere, cu toate că pare să-i fi redat ritmul original pasajului, este totuşi lipsită de jocurile silabice al originalului. Recitatif 2 1. L’Amour est calme et doux l’Amour n’est pas envieux; 2. L’Amour n’est point leger, ni vantard, ni grossier; 3. S’oubliant, sans colere, ne pense point a mal. 4. II ne jouit pas du faux, mais se rejouit du vrai; 5. II excusera tout, il aura Foi en tout; II Espirera tout 634 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE il endurera tout. 7. L’Amour, jamais ne tombe, si Ies prophâties cessent, 8. Si Ies langues se taisent, et si la Science cesse. Sf. Pavel (I Cor., XIII). Concomitent cu aceste studii, Steiner creează euritmia şi propune metode ritmice în şcoala sa din Dornach. Educaţia euritmică desvoltă în individ puteri pe care omul le-a pierdut şi fără de care sufletul este sărac în elanuri şi lipsit de armonie. Cunoaşterea unor reguli simple de ritmică naturală a trupului omenesc este necesară pentru desprinderea din nebulos a omului, dar prin metode absolut contrarii şcolii moderne ştiinţifice. Ab- stractul, care a năvălit în cultura noastră, a desrădăcinat, chiar în antichitate, structura minunată ritmică a celei dintâi vorbiri. Analiza lui Steiner a tuturor vocalelor şi consoanelor existente în vorbirea noastră aduc mai ales regiei teatrale şi actorului forţa de expresie, pe care genul dramatic trebue să o aibe; analiza lui a descoperit actorului posibilităţi de vivificare a dicţiunii şi prin ea pătrunderea fulgerătoare a sentimentelor şi gândurilor. Cap- tarea karmică a personajelor, partea cea mai dificilă a artei ac- torului este astfel prin ritmuri şi armonii înlesnită. Principiul karmic aplicat în dramaturgia germană şi rusă a dat roade, care se văd în jocul artiştilor, puterile cuvântului şi plastica fizică având secrete ignorate până acum. Să dăm un exemplu de studiul la care e supus un actor « kar- mic », aşa cum sunt azi Michael Cekov şi Werner Krauss. Intre cele trei vocale a, o, u exersate până când sunetele sunt clarificate, ucenicul începe să distingă forţele consonantice şi vo- calice. Şi de unde până acum pentru noi toţi, cele trei vocale erau de egală valoare vocalică, ba încă vocala a ni se pare cea mai pură vocală, ucenicul ne poate spune că cele trei vocale de mai sus au o gradaţie între consonantic şi vocalic în ordinea a, o, u. Intr’adevăr, cu puţin exerciţiu, fiecare poate constata că la punctele de por- nire ale vocalei a, în clipa emisiunii, acest sunet se desprinde din- tr’o consoană neprecisă. Acelaşi lucru mai puţin pentru o, şi de loc pentru u. Vocala a este consonantică şi u cea mai pură, cea NOTE DRAMATURG ICE 635 mai vocalică dintre vocale pentru că în emisiunea ei nu intervine nici un accident consonantic. In exerciţiul acestor trei vocale apare şi o altă lăture a lor, şi a tuturor consonantelor şi vocalelor. Sunetele au misiuni fiziologice şi spirituale. Muzica e un exemplu savant de acţiune a sunetelor. Tot astfel într’un singur sunet se află o forţă care dinamizează şi trădează gestul fiziologic şi spiri- tual care l-a creat. Astfel un sunet continuu de a aduce cu sine somnul, o aduce o stare medie între somn şi deşteptare, şi « conti- nuu emis risipeşte orice urmă de somn şi aduce lucidităţi de veghe. De aici silaba religioasă tibetană om, recomandată pentru exerci- ciţiul de început. Om se pronunţă a o u m, stare de veghe medie. Tema ajunge până la a=adormire, «=trezire. Puterea primitivă a sunetelor se află cu aceste continue exer- citări şi limpezeşte conştiinţa. Actorul, a cărui funcţiune este în primul rând puterea cuvântului, are astfel infinite instrumente de acţiune în variaţiunile în care cad vocalele şi consoanele din limba în care se exprimă. Ritmica gândului şi a mişcărilor o reglează apoi euritmia. Bra- ţele mai ales au legi muzicale (ne aducem aminte de armonia divină a braţelor Eleonorei Duse), şi corpul capătă atitudinea sti- lizată care oglindeşte caracterele. Euritmia lui Steiner este armo- nia fizică şi psichică de care omul are nevoe în evoluţia sa; această disciplină artistică este înglobată în studiul artei dramatice. Acto- rul ajutat de bogate introspecţiuni va fi să fie un om ideal, care ştie să-şi înalţe semenii prin arta de a reprezenta făpturi. Şi astfel ritmul deschide armonia. * * * Este necesară o salvare a actorului din îndrumările greşite în care se află, scoaterea lui din axele primitive al metodelor şi construcţiei pe care le întrebuinţează în arta sa. Mai ales trebue accentuată complexitatea sufletească a personajelor pe care el le va întrupa. Deci nu trebue ascultată îndrumarea greşită a das- călilor de a sili ucenicul la acte finale: şoaptă, urlet, plâns, râs, ci de a demonstra calea de parcurs la aceste explozii psichice. Din stăpânirea mecanică a şoaptei, urletului, plânsului, râsului se naşte o eroare care dăunează întreaga carieră a actorului. Aceste arcuri mecanice se vor declanşa dela întâia repetiţie, dela intuiţia 636 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE superficială a unei situaţii dramatice, mulţumind pe cel care l-a produs într’atât, încât în faţa publicului actul şoaptă nu va fi su- prapus pe complexitatea spirituală a clipei dramatice. Va rezulta deci o simplă şoaptă, fără structura complexă a personajului cu care e în legătură. Aceste acte mimice ajung ticuri; rezultatele sunt lipsa totală de a nuanţa păstrând calităţile brutale ale robine- tului de lacrimi sau ale coardelor vocale cu o singură gamă. Inteligenţa nu intră în legătură cu produsele corporale ale de- venirii scenice, din cauza axelor primitive. Drama şi Comedia ajung şablonizate. Pauzele, care apar din necesitatea de elaborare a actelor mimice, sunt introduse de actor, împiedică ritmul cerut de estetica scenică. Actorul se împiedică de cuvinte, neştiind cum să le ordoneze în arhitectura generală a exploziilor unei fraze, scene, act şi în numărul general cerut de spectacol. Sunt reprezentaţii lungite dela două ore, cât ar trebui să se parcurgă un text, până lâ patru ore jumătate, pentru că un actor vorbeşte menţinându-şi elaborările verbale şi fiziologice de loc necesare în linia acţiunii. Elasticitatea intelectuală îndepărtează creaţia dela simpla tristeţe, în care e deajuns să se dea drumul la toate robinetele de plâns, sau dela caricatura fizică pentru ca o mulţime să râdă. Dialogul joacă un rol important în acest joc al timpului scenic. Elementul fundamental care conduce timpul şi explozia psichică în scenă este dialogul. Dar sunt senzaţii pe care actorii le încearcă în timpul repeti- ţiilor unei piese. Chiar dacă anecdota şi acţiunea unei piese de teatru sunt interesante, chiar dacă din punct de vedere literar va fi acceptată, ea nu va trece examenul, dacă la reprezentare, dialo- gul nu rezistă. Autorul dramatic nu va prezenta o dramă decât îndeplinind funcţiunile necesitate de dialog. Nu stă forţa unui dialog numai în expresiile naturale cu care îşi va înflori poetul conversaţia scenică, ci în dozarea sufletească pe care adevărata creaţie o aduce la suprafaţă. Sunt autori dramatici, nu cei adevă- raţi, care nu dau posibilitate psihică actorului în scenă. Greută- ţile de a împrumuta viaţa sunt atunci de neînvins. Lipseşte fires- cul situaţiilor, personajelor şi mai ales al actorului. Viaţa alunecă din mâna regisorului şi a actorului ca o meduză. O structură gelatinoasă a vieţii creaţiunii dramatice cu care nu rimează NOTE DRAMATURGICE 637 materializarea actorului. Lipsa nu se află nici în acţiunea dramei, nici în subiect, nici în compoziţia personajului şi nici în erupţia în- tregei lucrări, ci în dialog. Un dialog trebue să aibă o capa- citate psihică. Astfel el poate avea oxigenul necesar, pentru ca actorul să trăiască viaţa lui pe scenă. Fie dialogul genial conturat {cum e de pildă în Strindberg), nu i se poate împrumuta viaţa. Concentrând, simplificând, reducând replicile, greşală în care a căzut mai ales expresionismu 1, se înlătură esenţa dialogului: mi- mica psihicului; cu cât acest filon va fi mai mult exploatat, cu atât dialogul va acţiona mai viguros asupra actorului şi spectato- rului . * * * Goethe a fost un admirabil regisor. Teatrul dinWeimar, unde au jucat toate trupele germane din acea vreme şi unde în regia lui Goethe s’au montat piese din întreg repertoriul universal, a cunoscut o epocă de glorie pe la 1800. Opera critică şi literară a lui Goethe conţine urmele acestei activităţi dramaturgice şi regi- soîale, şi sunt risipite în romane, fragmente critice, corespon- denţa cu Schiller, gânduri şi fapte folositoare pentru oamenii de teatru. După Lessing, titanul dela Weimar este cel care cu o ne- obişnuită dragoste propune soluţii, în majoritate adoptate de dramaturgia germană şi aplicate până azi. La congresul internaţional teatral din Hamburg, în 1930, un protest al autorilor dramatici a produs vii discuţiuni. Era vorba de dreptul pe care dela o vreme şi-l luase regisorul de a tăia scene întregi, tablouri şi chiar acte din piesa de teatru, sub cuvânt că aceste tăieturi dăunează spectacolului dacă rămân în lucrarea poe- tului, care serveşte ca text teatrului. Dreptul acesta prin impor- tanţa pe care o luase regia în activitatea teatrală, ajungea un peri- col pentru autorul dramatic, care avea surpriza sa-şi vadă opera masacrată. Dezbaterile congresului nu au adus nici un rezultat. Azi regisorul pare să aibe dreptul de a tăia din textul poetului în beneficiul spectacolului, Gât şi cum vrea. Dacă cei în viaţă dintre autori nu vor dormi, sunt alţii, cei mai mulţi, care dorm si care nu se supără. Dar în discuţia dela Hamburg regisor ii nu au ştiut să aducă în sprijinul unei teze dinainte câştigate, autoritatea unuia din puţinii care s’au pronunţat în această chestiune. 638 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Eckermann însemnează în « Convorbirile » sale, în seara de Joi 24 Februarie 1825, un argument hotărîtor pentru susţinerea tezei în favoare regisorului. Goethe spune: «Dacă aveam încă func- ţiunea de regisor la teatru aş fi înscenat Dogele de Veneţia a lui Byron, De sigur piesa este prea lungă şi ar trebui scurtată; totuşi n’ar trebui să se păstreze intact conţinutul fiecărei scene, mulţu- mindu-ne a le reda mai scurte în formă. Astfel drama s’ar men- ţine în întregul ei, fără a o strica prin nici o schimbare şi ar câştiga în acţiune fără a pierde nimic din frumuseţile sale esenţiale i>. Gândul lui Goethe dă drept regisorului de a întrebuinţa foarfe- cele, dar dă şi sfatul dramaturgie de a nu ştirbi întru nimic fru- seţea operei. Spectacolul de teatru nu permite lungimi, repetiri sau o lâncezeală a acţiunii. Regisorul este cel care cunoaşte spiri- tul spectatorului. Cei care pregătesc o reprezentaţie ştiu că e de neapărată nevoe îndepărtarea accidentelor pur literare din spec- tacol, care însă nu sunt dramatice. Cel în drept să ştie mai bine decât poetul necesităţile şi inutilităţile din spectacol, să prevadă părerea spectatorului ideal este regisorul. De aceea el va curăţi, va înlocui, va cârpi, va tăia şi adăuga într’un text de teatru, ca un meşter care întrebuinţează spre fasonare un material. De aici însă şi până la acţiunea nenorocită a unor regisori lipsiţi de simţul dra- maturgie şi care vor tăia din text tocmai ceea ce trebuia lăsat e mult. Bătrânul din Weimar în sfatul său le dă metoda. Foarfe- cele e întrebuinţat în fraze, în cuvinte. Acţiunea va rămâne, fiind întotdeauna binevenită în dramă. Tăieturile făcute cu pricepere nu-1 vor supăra pe autorul în viaţă, şi nu sunt impietăţi faţă de morţii celebrii. Lumea se schimbă; deseori o scenă scrisă pentru o generaţie trebue schimbată ca să vieze. * * * Directorii de teatre sunt în veşnică goană după piese de teatru; aceştia sunt directorii de teatre care nu sunt şi regisori. Dialoguri se scriu de două mii cinci sute de ani şi încă anumiţi directori nu sunt mulţumiţi şi nu au ce juca. Aceşti oameni cu experienţă în câteva secunde, enervaţi şi blazaţi ajung la o exclamaţie des auzită în teatru: «Nu mai sunt piese. Cele vechi nu merg azi, cele noi nu sunt!». Acelaşi argument la orice insucces, iar când o NOTE DRAMATURGICE 639 piesă are succes, imediat piesa şi actriţa sunt declarate geniale. Astfel piese de valoare vor fi respinse sau lăsate pe seama istorio- grafilor dramei, şi piesele de câştig « de casă », vor fi trecute în istoria cotidiană a dramei. Dece? E rentabil? Da şi nu. Omul de teatru nu are de obicei spiritul constructiv al unui spectacol; omului de teatru îi lipseşte fantezia creatoare. Căci nu numai poetul dramatic trebue să fie poet, ci şi directorul de teatru. Atenţia cu care directorul alege textul, îl distribue la actori ca să fie ideal interpretat, îi furnizează aparat scenic, ajută la plămă- direa reprezentaţiei, trebue să se nască din instinct poetic. In ma- joritatea spectacolelor, acest instinct al directorului face ca spec- tacolul să treacă dela starea de lectură a unui text la opera de artă scenică. El nu trebue să fie o piedică pentru celelalte elemente ale scenei, ci ca un catalizator prezenţa lui să facă fuziunea tuturor celorlalte metale. In cele mai multe cazuri, directorul de teatru e un administrator de fonduri care, cu micile sale socoteli de prost contabil, împiedică arta, mulţumindu-se cu opera sear- bădă. Chiar dacă producţia dramatică suferă o criză, directorul rămâne omul priceput în aspiraţiile publicului şi care nu se poate să nu găsească pretextul de a clădi un spectocol de artă. Pe lângă ce se joacă, rolul important îl are cum se joacă. Dacă se întâmplă a avea în repertoriu Sofocle şi Labiche, oricine preferă un Labi- che bine jucat unui Sofocle masacrat. Criza este o veşnică scuză a directorului. O mare parte din literatura dramatică germană a fost creată ca o marfă comandată de un director de teatru. Hof- mannsthal a scris capodopere comandate. Deci directorul nu tre- bue să aibă şi instinct creator ? El trebue să cunoască mentalitatea curentă a publicului. Timpul în care poetul, directorul, regisorul actorul şi actriţa vor fi siliţi de noua structură a artei dramatice de a colabora cu mai multă ştiinţă pentru teatru va veni. * * * Un director de scenă a declarat unui ziar următoarele: «Inten- ţionez să fac această piesă absolut ca la Paris convins fiind că aceste condiţiuni au atins cel mai înalt grad de perfecţie şi deci o modifi- care a lor nu şi-ar avea rostul. Nu poate fi vorba aşa dar de con- cepţii personale de montare: eu nu fac decât să aplic la Bucureşti un lucru consacrat». 640 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Afirmaţia e limpede şi superbă; ceea ce se numeşte cu un cuvânt franco-român plagiat. Cazul nu e izolat; e un procedeu generalizat. Declaraţia regisorului spre norocul său va ră- mâne între noi şi nu va fi cetită de regisorul spectacolului parizian, care bineînţeles n’ar consimţi să i se reproducă regia aiurea. Pentru moravurile teatrale bucureştene, ca în toate centrele de artă provincială, plagiatul este un fapt obicinuit şi inconştient; simţurile atrofiate nu mai reacţionează. Deci se va proceda în con- secinţă: se vor aduce fotografii ale decorurilor, măştilor şi costu- melor reprezentaţiei dela Paris, în limitele posibilităţilor distri- buţia va fi făcută cu artişti care seamănă cu cei dela Paris, regiso- rul va fi fost să vadă spectacolul de unsprezece ori la Paris şi va fi memorat fiecare gest, fiecare intonaţie, fiecare lăsare de cortină; venit la Bucureşti — cum spune dânsul — va aplica — cum spu- nem noi — va plagia. Sunt atât de multe reprezentaţiile în care se întrebuinţează metoda acestui regisor, încât divulgarea este necesară. Intenţiunea de a juca o piesă în absolut aceleaşi condiţiuni ca la Paris, nu va consacra piesa la Bucureşti, pentru faptul că la Bucureşti nu sunt aceleaşi condiţiuni ca la Paris. Aici stă greşeala importatorilor. De pildă — lăsând decorurile, măştile şi costumele să fie cum or fi, ocupându-ne de jocul propriu zis — actorul X nu va juca aşa cum l-a jucat Y dela Paris. Presupunem că talentatul X poate juca rolul mult mai frumos decât Y, dar nu dacă regia îi impune să facă ce-a făcut în gesturi, în intonaţii Y. Interpretarea lui X va fi aplicată şi hoţia se va trăda. Dar fie geniu X, dacă vine Z care l-a văzut pe Y strâmbând din nas şi îl sileşti pe X să se strâmbe ca francezul, oricâtă bunăvoinţă ar fi, ese o greşit înjghebată regulă de trei care fără Paris ar fi simplă şi omenească. Toată interpreta- rea piesei va suferi. Toate aceste gesturi, intonaţii,* amănunte, rămân străine de cuvântul scenei noastre, pentru că ele sunt im- puse de regia imitatoare, nu de regia inventivă. Regia creatoare a unei personalităţi nu poate împrumuta, pentru că arta nu este decât spontană. Cum se poate să fie cineva atât de lipsit de simţ artistic, încât dând cu piciorul la puterea sa creatoare, să creadă că luând de-a gata o muncă organic crescută, o poate aplica oriunde! NOTE DRAMATURGICE 641 Plagiatul în regie a fost mult discutat. In congrese s’au dat regisorului drept de autor. De atunci în ţările mici, care nevă- zute şi neauzite obişnuiau plagiatul, s’au rărit cazurile. Adevă- raţii regisori dovedesc plagiatorilor în faţa justiţiei dreptul lor de creaţie cu caetele de regie. Naivitatea şi cazna de a maimuţări sunt atât de înrădăcinate, încât când vreunul spune: « Am văzut piesa la Viena! » sau « L-am văzut pe Krauss în rol» sau « Fă aşa, că aşa făcea Gramatica » capătă o aureolă misterioasă şi pe dată e crezut şi ascultat. * * * Actorul Friedrich Kayssler scriind despre marele Kainz spune1): « Cuvântul pentru el era trupul spiritului». Tot Kayssler găseşte o frază fericită pentru a caracteriza arta acestui mare actor care a lăsat scenei germane parola de muncă « Kunst ist Technik!». «Pentru el, vorbirea nu era o raţională înlănţuire de cuvinte şi fraze — pentru el, vorbirea era un chaos viu al spiritului divin, pe care artistul trebuia să-l desfacă în elemente care mereu ră- mâneau vii curgând unul într’altul, în fiecare clipă un întreg su- prauman organizat D. Se vede aici tehnica de analiză şi sinteză cu care procedează actorul în a reda fraza. In uşurinţa cu care de obicei actorii procedează în asimilarea unui rol stă defectuo- zitatea care se va simţi în scenă. Analiza şi sinteza sunt două in- strumente principale ale actorului şi din modul în care le între- buinţează, apare albul şi negrul personajului. După cum actorul uzează de aceste procedee în dicţiunea sa, regisorul le va aplica ansamblului. Cu cât actorii vor şti să armonizeze materialul per- sonajelor lor analitic şi sintetic, cu spiritul, cu atât e mai uşoară de realizat evoluţia ansamblului analitic şi sintetic în spiritul just. Tehnica sileşte elementele componente ale unui spectacol să se ordoneze şi vivifică spiritul. De aceea arta dramatică pare uşoară văzută şi ascultată din sală, pare uşoară chiar majorităţii dintre profesionişti care încă nu joacă în faţa unei săli care să ceară spiritualul. Spiritul este o îndelungată elaborare tehnică, de aceea tehnica este o ştiinţă fără de care o artă nu se poate crea. Şi arta dramatică *) < Worte zum Gedăchtnis t. 41 642 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE are o tehnică, deci o ştiinţă a ei. Cea mai mare greşeală o fac mulţi dintre actori care socotesc că această ştiinţă se capătă din experienţă scenică; sunt acei actori cari nu-şi cunosc arta şi deci nu o slujesc artistic. Experienţa scenică este o tehnică superficială, şi dacă e practicată de un ales conduce la virtuozitate o altă defectuozitate a artei dramatice; pe când ştiinţa tehnicei artei dramatice, aşa cum o dovedesc Kainz sau Nottara, ea singură dă stil. Nietzche dispreţuia actorul, acest idealer Affe ; cu toate acestea actorul în exemplar ideal este un supraom, un ciudat supraom care trebue să se integreze unui ansamblu de elemente de artă. Niciunul din eroii dramei din toate- vremurile nu a adus în scenă supraomul ca un solilocviu, ci ca o lume. De aceea Goethe scrie: « Virtuozitatea trebue îndepărtată din arta dramatică; nici o voce singuratecă nu trebue să răsară, totul să fie stăpânit de armonie, dacă se caută înfăptuirea celui mai înalt ideal». HAIG ACTERIAN ASPECTE LIRICE CONTEMPORANE i. Simion Stolnicu: Pod Eleat. —2. Virgil Gheorghiu: Marea Vânătoare, Poeme. — 3. Ştefan Baciu: Poemele poetului tânăr (toate trei la Fundaţia pentru Literatură şi Artă « Regele Carol II ». Operele Premiate ale Scrii- torilor tineri români). — 4. A. Cotruş: Horia, Ediţia a Il-a, cu ilustraţii de Mac Constantine seu, Editura «Pantheon», Brad, 1935. — 5. Const. Micu: Sosirea Lavelor, Poeme, Atelierele «Adevărul», S. A. — Cristian Sârbu: Paşi spre lumină, Poezii, Din carnetul unui muncitor, Bucureşti, Inst. de Arte Grafice «Speranţa». — 7. Mihail Dan: Sens unic, Poeme, Editura «Cultura Poporului». — 8. Octavian Şireagu: Noua lirică ardeleană, 1935, Cluj, Editura «Transilvania». Primele trei volume sau plachete despre care ne ocupăm au fost selecţionate de Comitetul pentru premierea scriitorilor tineri, dintr’un bloc de o sută de manuscrise. Acelaşi Comitet, într’o compoziţie mai restrânsă, a distins poeziile d-lor: Eugen Jebeleanu, Horia Stamatu, Vladimir Cavarnali şi Dragoş Vrân- ceanu, precum şi eseurile d-lor: Constantin Noica, Emil Cio- ran şi Eugen Ionescu. In acest al doilea an de funcţionare a premiilor, înfiinţate de d. prof. D. Guşti, ca Ministru al In- strucţiunii Publice, al Cultelor şi al Artelor, premiile pentru eseuri nu au fost decernate, deoarece manuscrisele au fost socotite necorespunzătoare. Cu acest prilej, s’a constatat pe de o parte disproporţia dintre competitorii poeţi şi eseişti, pe de alta absenţa unei problematice de actualitate la cei din urmă. Feno- menul din urmă rămâne neexplicabil, considerând că eseurile, gen necomercial, cu greu găsindu-şi altă modalitate de editare, aveau să se canalizeze aproape exclusiv prin fiinţarea premiilor respective. Oricum ar fi, este de aşteptat ca iniţiativa trecută 41 644 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE pe seama Fundaţiei Regale să fructifice în viitor, nu numai în direcţia tinerei poezii, dar şi în promovarea eseului. # * # D. Simion Stolnicu a publicat în numărul de Februarie al Revistei Fundaţiilor Regale o parte din poemele prezentate la concurs. Printre ele figura întinsa poemă Podul Eleat, căruia i s’au adăugat în volum două strofe, intercalate după strofa a şaisprezecea. In vămi fac piramide arhanghelii gimnaşti Să nu-ţi cutremuri unghiuri, să nu dărâmi cohorte ! De un podar « Manole » 'ziditele aorte Găseşte-le să-i apere de iconoclaşti! Plâng râuri mici că sunt improprii de maree Şi n’au să svârle unda la tălpile cereşti l De nu poţi fosforul marin să-l legiueşti, Trezeşte’n temelie geamătul de fee ! O excelentă interpretare a acestai poezii a dat d. Vladimir Streinu în foiletonul d-sale din « Gazeta » (28 Mai 1935). Podul Eleat înfăţişează nemişcarea împietrită, în contrast cu viziunea onirică a poetului, multiplă şi mişcătoare. Filosofii eleaţi, negatori ai mişcării, în special Zenon Eleatul, au inspirat d-lui Stolnicu tema fundamentală a poemei sale. Paul Valery în. Le Cimettire marin, a evocat pe filosoful antic: Zenon ! Cruel Zenon ! Zenon d’Elee ! M’as-tu perce de cette fl&che ailee Qui vibre, voie, et qui ne voie pas ! Le son m’enfante et la fleche me tue ! Ah ! le Soleil... Quelle ombre de tortue Pour l’âme, Achille immobile â grands pas ! (Charmes ) Fără a fi direct tributar poetului francez şi poemei citate, d. Simion Stolnicu a dat o poemă de amploare şi sugestie corespunzătoare. Prin Pod Eleat, se face poate pentru prima dată ASPECTE LIRICE CONTEMPORANE 645 în lirica noastră, echilibrul necesar între idee şi expresia plastică, călcându-se primejdioasa tradiţie a aşa zisei poezii filosofice, în care precumpănea ideea discursivă în paguba figuraţiei poetice. D. Simion Stolnicu a resolvat, cum nu se putea mai bine, anti- nomia dintre gândirea filosofică şi expresia ei lirică, redând sugestiei locul preeminent şi reuşind â se feri de obscuritatea poeziei ermetice. De bună seamă, cititorul de poezie nepre- gătit se mai cuvine educat pentru a pătrunde apoi prin proprii mijloace în simţirea şi înţelegerea simultană a poeziei de acest fel, care păstrează, prin economia ei verbală, un aspect oarecum impenetrabil. Suntem încredinţaţi că o asemenea înţelegere este tot atât de necesară ca şi posibilă. Credem de asemenea că Pod Eleat este una din cele mai frumoase poeme scrise în limba noastră. Nu e mai puţin adevărat totuşi, că în celelalte poezii ale culegerii sale, autorul nu izbuteşte totdeauna să realizeze armonios intenţiile sale. O oarecare răceală cerebrală prezidează concepţiei sale lirice. D-sa nu aduce un conţinut emotiv de aceeaşi intensitate cu puterea sa plastică, intelectualizată. S’ar spune că acest poet, foarte înzestrat, se îndărătniceşte a păstra tăiate punţile de comunicare cu publicul, mulţumindu-se cu reci mesaje trimise în necunoscut. In estetica d-lui Simion Stolnicu nu se pune încă problema aderenţei dintre poet şi public, dintr’o atitudine aristocratică a modernismului care nu este altceva decât un ultra-romantism, dispreţuitor şi distant. Pentru cine urmăreşte însă poezia d-lui Stolnicu, dela Punct Vernal (1933, « Cartea Românească ») la Pod Eleat, apare totuşi dacă nu cu evidenţă, măcar ca o impresie, sensul unei evoluţii. Citatul următor e deosebit de lămurit: .. .Şi eu lipii urechea pe resturi de zăpezi, Chipuri în mătase din prapur medieval, Ringale şi Ruxandre, să reunduiez; Răcitu-m’am cu prinţii unui mod pastoral; Tânjii după-o tonsură şi-un aurit pocal, Sătul de lutul ars, de plită şi mujdei Şi gata să’njghebez un ordin lilial, Lovitu-m’am cu fruntea d’un prag de corbi şi stei... (Legat) 646 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Alegându-şi romanticul veac de mijloc ca izvor de impresii lirice, respingând însă materialul patriarhal şi optând pentru sugestiile feudale, d. Simion Stolnicu rămâne la limita extremă a unui romantism; prin sporul de claritate, prin tendinţa către amploare, prin articularea periodică, d-sa pare a se îndepărta treptat de impresionismul obscur din « Punct Vernal». * * # D. Virgil Gheorghiu ilustrează prin fazele activităţii sale lirice procesul evolutiv al generaţiei tinere. Debutul d-sale din Bilete de papagal (1928), mărturisea o retorică francă a versului construit parnasian, în care se sbătea un viguros temperament de adolescent. Cântecele de Faun din acea perioadă ne-au rămas simpatice în amintire printr’o pre- coce perfecţiune formală, căreia i se adăuga verdeaţa sevei. Puţine sunt debuturile neşovăelnice, cu deosebire în poezie, unde perfecţia presupune îndelungi exerciţii preliminare. D. Virgil Gheorghiu s’a numărat printre puţinii cărora perfecţia le-a fost hărăzită, parcă dintr’un instinct al jocului. Ca şi cum s’ar fi ostenit, pretimpuriu, tânărul poet şi-a frânt acordurile limpezi ale lirei, atras de prestigiile mai actuale ale maladivului, ca substanţă morală şi ale modernismului, ca expresie formală. Pentru a vădi mlădierea talentului său, de pe vremea primelor începuturi, vom reproduce o poemă singularizată prin mate- rialul rural, pe care îl foloseşte cu virtuozitate: Sunt seri de pustnicie când rătăcit de mine Decor sătesc cu chiaguri de ţarini şi prichici Mi-i pritocesc cuminte şi pospăesc a bine Invidiind naive strădanii de furnici. Sumeasă, pe-o pocladă, în sân cu busuioc Ţăranca-mi dolofană să legene-o covată. Eu cu porumbu’n lapte să moţăi lângă foc Prăşind în visul simplu un gând blajin de tată. (iStampă, în Bilete de papagal, Nr. 159, 1928) Trecând peste construcţia sintactică din versul 5, argheziană, poezia uneşte desăvârşirea formei cu inspiraţia tradiţională^. ASPECTE LIRICE CONTEMPORANE 647 ceasului (Crainic, Voiculescu). Aceeaşi atmosferă şi factură se întâlnesc pe alocuri numai în prima sa culegere, Febre ...Ciobani de-şi fierb mălaiul pe un foc uitat rotund. Deajuns e un foc magic într’un neclar de seară Să dee cep legendei în satul de pai scund Că se clăti pe munte un şarpe de comoară... ( Strofe) Acelaşi material folkloric se întâlneşte acum ciudat în con- textul poemei evoluate spre stânga: .. .In pelerin mă schimbă o poamă hesperidă Să sorb din teascul zării tării de must solar Şi pasu-i fâlfâire nu lene de omidă Când smârcuri de comoară înşelător răsar... (alte Strofe) In asocierea elementului păgân mitologic cu acela al folklo- rului etnic, nu însă în maniera concertată a d-lor Lucian Blaga şi Adrian Maniu, d. Virgil Gheorghiu aduce o fantezie eman- cipată. Caracteristică temperaturii sale morale şi noii ancorări estetice este poema Febre: Azi noapte prin pălălăi de crânguri poticnea Vânat fugărit inima. Pe bălţi de friguri în urechi dansau sate negre. Ca o săgeată ’nfiptă patul tremurase Om ascuns la cuier Sări din oglindă’n odaie Sunând linguriţe în pahare. Cu dunga colţului de zid Girafă mă întind Să sug gheţarii plafonului, Dar gura-i lob de euforb Şi luna stoarsă’n fereastră o sorb. Pe tâmple herghelii de Arizona lovesc, In muşuroaie de călcâie foesc termitele sângelui, 648 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Phaeton s’a prăbuşit sub plapomă Şi hăţurile arse pe gât mi s’au împletit. Soseşte-mi iubită bună In rochii de lămâi La căpătâi Şi’n dimineaţa albă ca o gardiană Oprită de visul bolnavului tău Cu mâinile duios respirând abur de ceai Adu-mi tristă cuvânt de nimeni spus: « Ce ai ? » Metaforele se organizează coerent pentru a da impresia fri- gurilor: auditivă (sunete de dansuri ale negrilor, sau clinchet de pahare), sensorială (vibraţia patului), de circulaţie (bătaia de vânat gonit a inimii, sau foirea de termite a sângelui, din călcâe), de uscăciune (vinele gâtului împletite ca hăţurile arse), ale noului Phaeton care boleşte şi ars de friguri, delirează, suindu-se pe muchea zidului sau evadând prin fereastră spre luna. Delirul bine gospodărit al metaforelor se soluţionează omeneşte, prin apelul de caritate al bolnavului, care aşteaptă o vorbă bună şi o mângâere. Nu este o notă răzleţită, în Febre. Poezia dolentă închide în germen emoţii viitoare. Marea vânătoare amplifică în cântec unda emotivă din Febre. D. Virgil Gheorghiu se realizează emotiv în frumoasa poemă prin care îşi evocă mama, umila institutoare: Mamă, Cum să laud şi să plâng tinereţea ta Care a învătat Un oraş întreg să scrie si să citească ? Paşii tăi osteneau Scăldaţi ca pentru moarte de ploile toamnei Lângă bărcile de hârtie a elevelor somnoroase. Sub eşafodul tablei, ceasurile ţi se rostogoleau Tăiate de sunetul recreaţiilor. Cărei tristeţi a lăcrimat buretele pe fonduri negre Când tu ştergeai cu mâna ’nfrigurată o scădere ? Pe drumul alb al firelor de păr Sunt parcă oile abecedarelor trecute, ASPECTE LIRICE CONTEMPORANE 649 Şi clasa ta rămâne vremurilor Cu dimineţi de rugăciuni, Un cor de îngeri fluturând cununa premiilor Deasupra unei sfinte. (Stampa II) O emoţie concentrată, stăpânită, filtrată, fără concesiuni în sensul retoricei, se comunică minunat, desminţind prejudecata după care poezia stăpână pe mijloace formale noi, ar fi con- damnată la sterilitate superbă. încă odată, în Poem, dispensând caritatea în direcţii felurite, d. Virgil Gheorghiu atinge tonuri adânci de emoţie. Rugaţi-vă’n singurătatea dintre perne Pentru noaptea rădăcinilor din pământ, Pentru oraşele de sub deserturi Şi pentru fântânile oarbe negăsite de oameni. Rugaţi-vă pentru umilinţa plugurilor, Şi a aurului — fugind cu soarele ţării în râuri Să nu pâlpâe în coliere. Rugaţi-vă pentru ultima privire a căpitanului de bord Care va măsura ca un fir de plumb Temeliile de cicoare a mării. Aprindeţi o lacrimă pentru câmpurile înjunghiate de trenuri, Pentru toate sufletele care nu pot veni pe pământ Să ne stârnească pe frunţile reci muşuroaiele stelelor. Marea vânătoare ar câştiga, fireşte, dacă nota de simţire adâncă s’ar structura, unitar, volumului. Nu e însă dăunător să i se ceară poetului, a face profesie din emotivitate ? Sau nu e încă anticipatoare dorinţa noastră de a-1 vedea pe d. Virgil Gheorghiu statornicindu-şi cântecul pe un registru de sen- timente puternice ? Deocamdată, culegerea premiată stratifică trei filoane ale poeziei sale: Cântece de faun, Stanţe, din timpul începuturilor de virtuos; o zonă mijlocie, înrudită în sunet Febrelor; şi numai câteva poeme purificate de neliniştea tur- bure, de vocabularul preţios, de imagistica prea rafinată, din Febre, Aceste câteva poezii, cărora le-am dat primire omagială REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 650 în cercetarea noastră, se cuvin să nu fie o abatere fără urmare, o libertate nouă dar neconsecventă, o simplă pipăire în neguri, D. Virgil Gheorghiu poate fi agentul unei direcţii salutare în lirica noastră, spre a scoate poezia dintr’un impas. D-sa poate, dacă vrea, să fie semnalul unei înnoiri roditoare, redând poeziei finalitatea esenţială, de natură emotivă, prin mijloace intelec- tuale. O generaţie întreagă se închide într’o înfundătură, de unde trebue scoasă, printr’un exemplu de autoritate, pornit din rândurile ei. Admonestările pedagogice nu au nici un efect, cât timp farmecul unor prestigii lirice înşelătoare nu va fi rupt de unul din cei mai aleşi reprezentanţi ai generaţiei tinere. D. Virgil Gheorghiu este unul din aceştia, şi admirabilele sale rea- lizări, în ordinea emoţiei, îl ridică a fi chemat să pună capăt unei experienţe strălucite, fecunde, dar prea zăbovitoare. Autorul Marii vânători e dator să răspundă încrederii ce i se manifestă, printr’o hotărîre fermă. Numai astfel va deschide drum nou în poezia contemporană. * * * Premierea unui copil de 16 ani este fără îndoială surpriza rezervată premiilor anuale ale Fundaţiei. Orice s’ar spune, poeţi ca d-nii Simion Stolnicu şi Virgil Gheorghiu au fost într’o mă sură numai consacraţi oficial sau — dacă preferaţi, — semi-oficial, dar ei erau socotiţi în lumea literilor printre cei mai buni poeţi ai ceasului. In acest timp, tânărul Ştefan Baciu, licean din Braşov, colaborator recent al câtorva reviste transcarpatine este adus la o notorietate sgomotoasă, prin majoritatea relativă a sufragiilor ce l-au încununat. Cât timp, anul trecut, un necu- noscut ca d. Vladimir Cavarnali a reuşit să se situeze în fruntea palmaresului, înaintea unor mai încercaţi pionieri lirici, de astă dată Comisiunea şi-a acordat cu mai multă sfială adeziunea pentru genul « genial». In ceea ce ne priveşte, cu greu vom recunoaşte d-lui Ştefan Baciu altceva decât o neîndoelnică virtuozitate. Pre- cocele versificator reuşeşte în jocul de-a rima, de-a ritmul şi de-a imaginile, mai bine decât alţii, prin aceea că atacă versul plin, robust, sonor, dispreţuit de congenerii săi mai vârstnici. Alegându-şi versul a cărui nevoie se simte, după un exces de poezie ultra-modernistă, a dat dovadă, pe lângă abilitatea ver- sificatoare, de calităţi tactice remarcabile. Pe de altă parte, cu ASPECTE LIRICE CONTEMPORANE 651 virtuţii majore de asimilare, însuşindu-şi procedeele metaforice curente, împerechind arghezian abstractul cu concretul, jucân- du-se cu termeni antitetici, reuşeşte a da impresia unui com- promis între gustul metaforic nou şi versul tradiţional. Prin această dibăcie, se face acceptat şi de o parte şi de alta, realizând idealul practic al mielului blând care suge la două oi. Ca exemplu al unei netăgăduite virtuozităţi, reproducem poezia 29 Octomvrie 1934: Şaisprezece ani, şaisprezece stele, tot atâtea desiluzii Mâine — nu mai am voie să umblu hai-hui Voi plânge după ani zece, când mâneam cruzii Pepeni, când mă plimbam de mână cu porunca nimănui. Şaisprezece ani nici o lacrimă dulce ca o turtă Fiecare cuvânt sobru, fiece gest aritmetic calculat Nădragi lungi, încopciaţi cu aramă pe burtă, Şi nici un copil de vecin neţesălat. Nici o baie în piele goală puşcă la gârlă Nici un gând la cărăbuşi, sau la fata bolnavă; Să mă usuc pe mal lunecos şi umed, şopârlă; Să fac poeme în iarbă şi’n ţărâna jilavă. Câţiva prieteni vor aduce în loc de bomboane Un sfat uzat, vor şedea la masă, vor vorbi nesiliţi, Vor fi palizi de inteligenţă şi de carte, ca nişte lampioane Şaisprezece cicatrice, şaispreze ani de tâmplă lipiţi. Cine este la curent cu poezia ultimilor cincisprezece ani, descifrează cu uşurinţă infiltraţiile care lipsesc poema de tim- brul original. Aceeaşi temă a mai fost tratată de un alt poet cu acel prilej poate cea mai bună poezie a sa, în volumul Bulgări şi stele: ÎMPLINESC treizeci de ani Credeam că am tot optsprezece. Dar mâine, la toamnă, la anul? E ceasul minciunii — şi lanul Tinereţii mele să-l secer? 652 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE îmi pare că este chiar mâine. Mai lin, violină, mai lin... îmi picură zilele’n vin Şi ’nting în lacrimi cu pâine. Eu n’am pus vieţii temei. Umbră, la şapte stăpâni — Prin ciobul atâtor fântâni, In ochii atâtor femei. Şi iată şi’n părul meu Aceste fire de lună — Tinereţe fără cunună, Tinereţe fără trofeu. Eu n’am pătimit închisoare, Eu n’am făcut niciun război 1 Dragostea unei fete de trifoi Mi-e si luceafăr si soare. i i Şi-un prieten, supus ca un câine. Pace vouă, duşmani 1 împlinesc treizeci de ani Sunt bătrân, sunt bătrân, mâine... Impresia de sinceritate şi, consecutiv, puterea emotivă, sunt superioare la d. N. Crevedia, deşi abilităţile nu lipsesc cu totul (dragostea unei fete de trifoi, etc.). D-lui Ştefan Baciu îi sunt deschise toate posibilităţile, toate stilurile, toate manierele. Aşa fiind, nu vom încerca nicio pre- zicere, mulţumindu-ne a-i urmări activitatea cuun sentiment de curiozitate. * * * D. Aron Cotruş a luat în Ardeal moştenirea d-lui Octavian Goga, ca exponent social al noilor iobagi. Venit după alipirea Ardealului (nu uităm însă energicul său volum de poeme de război), d-sa nu mai exprimă revendicări naţionale, asumân- du-şi aşa dar numai o jumătate din succesiunea poetului « Clă- casilor». . i ASPECTE LIRICE CONTEMPORANE 633 Ultima d-sale plachetă, ilustrată în a doua ediţie de talen- tatul Mac Constantinescu, a fost concepută sincronic cu sărbă- torirea unui veac şi jumătate dela răscoala ţărănească de peste munţi. > Amintirea lui Horia este pentru d. Cotruş, simbolică luptelor sociale de totdeauna. Caracterul naţional al năzuinţii nu mai e un îndemn de ură între două rase; Doja şi Horia, ţăranul ma- ghiar şi ţăranul român răzvrătiţi, pledează pentru un armistiţiu naţional, în timp ce lupta socială nu cunoaşte suspensie. în mersu-i de urcuşuri şi căderi, istoria în mersu-i de urcuşuri şi căderi, alături i-a pus, în vălmăşagul de ieri, pe Doja şi pe Horia... ei doi în gând şi’n faptă s’au întâlnit peste prăpastia ce ’ntre neamul lui Arpad şi noi de veacuri se sapă necontenit... (întâlnire ) Horia reprezintă mai departe protestarea moţilor « sdrenţoşij», a căror ridicare economică este într’adevăr una din problemele noastre de stat. D. Cotruş organizează un poem din aşchii de revoltă ver- bală, în care substanţa retorică a talentului d-sale nu se gra- dează suficient, în vederea efectelor puternice. Poemul este cam monoton, lipsit de dinamica ce i-ar fi dat-o poate, proslă- virea episoadelor răzvrătirii. Dela un capăt la altul însă, se simte absenţa elementului epic, strict necesar pentru a înviora figura legendarului cap. Este de mirare că un material atât de bogat în evenimente ca răscoala lui Horia a fost cu totul lăsat de o parte, poetul mulţumindu-se a-şi desvolta liric o serie de excla- maţii, pentru a da o impresie de retorică susţinută numai prin afirmare şi repetiţie. Suntem într’un cerc vicios în care nu cir- culă epopeea prin evocare de fapte. încă odată, figura lui Horia se subţiază în simbol de lupte prezente şi viitoare, dar trăsă- turile sale dure nu se împlinesc cu sânge şi ţesuturi vitale. Faptul 654 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE că Horia nu are încă o statue este de sigur o lacună admini- strativă ce trebueste curmată, dar însusi d. Cotrus revendica- torul în strofe repetate a monumentulri trebuitor, nu se ridică mai sus de efectele retorice circumstanţiale la o desvăluire de statue. Horia manifestă deci o veleitate de poezie socială care nu s’a folosit de toate mijloacele disponibile, pentru a se rotunji într’o creaţie. » * * # D. Constantin Micu e un poet social din cercul Cuvântului liber. Poezia sa proletariană este ambiţioasă de suflu, de mişcare şi de efecte oarecum directe. Alimentat la izvoare de inspiraţie străine, d-sa este lipsit de simţul limbii, pus în mişcare cu mare aparat verbos, precum şi de acela al figuraţiei plastice, după care se recunoaşte un poet. Versuri prozaice ca acestea: Universul îşi precipită diferenţierea şi în înlănţuirea masselor terestre totul ia proporţia unui haos fantezist. (Nostalgia infinitului) atestă un non-poet. Pentru a-şi forţa ritmul sufletesc, secătuit de izvoare fireşti, d. Micu construeşte vaste strofe până la cincispreze silabe, a căror retorică e schematică. Redăm una din schemele ce stau la îndemâna oricărui cetitor. Departe de... departe de... de... de... de..., ş. a. m. d. încă alte cinci versuri, apoi iarăşi : departe... atât de departe, etc. ( Aceeaşi) Ca majoritatea ne-poeţilor, d-sa nu dispune de metafore şi imagini, abuzând însă de epitete banale: ASPECTE LIRICE CONTEMPORANE 655 tenebre tumultoase şi adânci, nostalgii dureroase şi halucinante, înălţimile covârşitoare şi răzvrătite, peisajele confuze şi nomade, tristă şi sfâşietoare nebunie, mlaştinele fumegătoare şi întinse, felinarul nocturn în această strofă a cărei schemă am dat-o mai sus (cea mai puţin banală este aci: crisparea însângerată). Poema cu titlul Dela alhimia verbului la alhimia revoltei, jumă- tate în versuri libere, jumătate în proză, e o indicaţie decisivă: d. C. Micu poate fi un prozator, un eseist, sau un publicist politic, dar nicidecum un poet, care captează impresii proaspete, spre a le organiza în vederea frumosului sau care, printr’un temperament liric, generos, energetic, ar putea să transforme socialul în liric. « Sosirea lavelor » e un fals poem social, un disGurs politic neprefăcut în nici un chip, pentru a se putea numi poem. * * * Cazul d-lui Cristian Sârbu este mai curios. Subîntitulându-şi cartea din carnetul unui muncitor, are caracterul unei mistificări. Fost (?) marinar şi mai ales fost (?) lucrător cizmar, are aerul de a se prezenta ca un auto-didactic peste care s’a coborît po- rumbelul harului poetic. Rând pe rând, zicând din doină sau cântând internaţionala, strămutându-se dela periferie la ţară, schiţându-şi printre şiruri o neverosimilă autobiografie fante- zistă, de copil surprins pe când ticluia versuri, d. Sârbu con- stitue, într’adevăr, un mic caz. A citit o sumedenie de versuri, am spune a ingurgitat pe nemestecate o cantitate nenumărată de poezii, făcându-şi mâna, o mână de manufacturier, cu care croeşte versuri pe toate calapoadele. Acest fiu al periferiei este sedus ca o croitoreasă de mica civilizaţie cu care a venit în atin- gere, ca să versuiască: Femee’n mov cu umeri albi de lună (p. 12) şi ca să adune în versurile sa’e, pe apucate, splendori false ca acestea: Capă roză (p. 15), surîsuri de carmin (p. 22), al bolţii abat- jour (p. 29), voaluri cenuşii (p. 30), zâmbetul lunii pudrat (p. 32), 656 REVISTA FUNDAŢIILOR regale spice perlate de rouă (p. 32), lorgnonul meu (p. 33), mâna par- fumată (p. 44), surâsuri vii de acaju (p. 45), dantelă de umbră şi de soare (p. 46), redingote negre (p. 52), rozul zâmbet de mătase (p. 53), tandru Eros(p. 53), funde, broderii, vată, olandă, atlas (toate la p. 55), dantelării, satin, batiste vaporoase de par- fum (toate la p. 56), naftalină (p. 57), valuri... de mătase, pudra de rubin (p. 58), croşetează dantelă de soare, confetii (sic) (la p. 64), fracul (p. 66); s’ar spune un băiat de prăvălie care ar versifica în orele sale libere, trecând din rafturi, în versuri, tot ce i s’a părut acurateţe. Ortografia este nesigură din vina cule- gătorului sau poate dintr’un calcul, spre a da impresia completă a auto-didactului, căruia — dacă ipoteza mistificării este ade- vărată — Balada cismarului de Topârceanu, pomenită undeva, i-a dat idea măsluirii. Nimic nu ni s’a părut vreodată mai fad, decât ciclul de poezii din viaţa cismarului, fie că se referă cu dulcegărie la unchiaşul calfă Mihali Borş, fie că se inspiră dela ochii de catifea ai pa- troanei, cu care înjgheabă o idilă timidă, în timp ce ea îi po- vesteşte de defunctul Nemţeanu: Poetul blând al « Stropilor de Soare » (p. xx) care ar fi locuit peste drum. D. Cristian Sârbu nu este lipsit de anumite calităţi des- criptive, dar gustul îi lipseşte dureros şi versurile sale, ale unui adevărat sau deghizat muncitor, sunt slăbuţe. Poate că prin mistificarea sa şi-a atins scopul, făcând să se vorbească de cazul Cristian Sârbu. # # # D. Mihail Dan şi-a făcut educaţia poetică cu deosebire la Contimporanul d-lui Ion Vinea şi la revista Unu a d-lui Ilarie Voronca. Crescut, aşa dar, în preajma incontinenţei imagistice şi metaforice a celui din urmă şi a unui Saşa Pană sau Step han Roii, s’ar putea crede că s’a format la aceeaşi şcoală puţin dife- renţiată dela un « maestru » la altul. In realitate d. Mihail Dan s’a limpezit sau este în curs de limpezire. Deşi nu înţelegem ASPECTE LIRICE CONTEMPORANE 657 prea bine o parte din vocabularul său, ca: limpezimile vezicante, osuarele 'genezice, sângele răstălmăcit în oază, mâinile trebuite, toate dintr’o singură poemă (Notaţii în clar major), recunoaştem poeziei d-sale o evoluţie către organicitatea nesocotită de tova- răşii săi din ajun. Poema Sens unic (p. 37—38) dedicată « camarazilor săi », are caracterul unui manifest de impresionant individualism, de co- municativă răsvrătire: .. .Făceţi-mi loc în sânge, în carnea, In prietenia şi dragostea mea Pentru voi, cari locuiţi la acelaşi Etaj al revoltei ca şi mine, Pentru voi cari m’aţi iubit sau m’aţi urît, înălţimea mea e lângă umărul vostru necăjit De unde plămânii mi s’au umflat Pentru acest din urmă urlet: Urăsc coexistenţa oamenilor, Vreau să EXISTAŢI odată cu mine. Poem cu faţa spre voi, cea mai întinsă din sforţările lirice ale d-lui Mihail Dan prin tonul direct, cinic, agresiv, prin flage- larea verbală a cititorului, nu este neînfluenţată de marele poet rus Vladimir Mayakowsky. De altfel îngrijită plachetă se în- cheie cu trei traduceri din acelaşi liric şi anume: Maria, Noi şi Apusul lui Burluck. Mai puţin artistice decât tălmăcirile din Serghei Esenin ale d-lui Zaharia Stancu, prezentările d-lui Mihail Dan păstrează neîndoelnic dinamismul puternic al mo- delului şi servesc la cunoaşterea unuia din cei mai curioşi poeţi de după război. D. Mihail Dan se desluşeşte de pe acum din rândul cama- razilor săi de şcoală literară printr’un sunet personal. Apoi are încrederea orgolioasă pe care o dă conştiinţa de sine: .. .Atâta cred în steaua de pe vârf, Că spini mi-am rotunjit în catifea... ( Aici) 42 42 658 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Nu-i rămâne decât să arunce ca pe un lest împovărător o seamă de clişee noi, dar nu mai puţin poncife. # # # Am mai pomenit de curând o antologie lirică a d-lui Octa- vian Şireagu: Noua lirică ardeleană. O parte din poeţii adăpostiţi între scoarţele antologiei se regă- sesc în Antologia poeţilor tineri a d-lui Zaharia Stancu, d-nii: Al. Ceuşeanu, Ion Th. Ilea şi C. Miu-Lerca. Nu cunoaştem însă pricina pentru care d-nii: Emil Giur* giuca, Theodor Murăşanu, Iulian Vesper şi George Voevidca, admişi în precedenta antologie, nu s’au bucurat de beneficiul figurării în noua antologie. Nu sunt nici obiecţii de vârstă, ce s’ar fi opus primirii lor, nici contestări de natură regională, deoarece sunt cu toţii din Ardeal. Antologia d-lui Şireagu s’a arătat mai ospitalieră de un rând de poeţi şi poete proveniţi din Vechiul Regat şi fixaţi prin profesiune peste munţi: Cornelia Buzdugan-Haşeganu, Ioan Focşeneanu, Gherghinescu-Vania, Marta D. Rădulescu, George Retezeanuşi Yvonne Rosignon. Datoria noastră nu se confundă cu o simplă înşiruire de nume. Am crezut-o însă necesară, pentru a arăta arbitrarul unei se- lecţii, care procedează când cu eliminări nejustificate, când cu anexări discutabile. Regionalismul acesta ni se pare cam echivoc şi nu serveşte scopurilor sale de specificitate culturală. Ardealul ne-a dat după război un poet mare în persoana d-lui Lucian Blaga şi un viguros poet social prin d. Aron Co- truş. Cel dintâi însuşi a servit culturii naţionale prin mili- tarea poziţiei «gândiriste », religioase, folklorice şi metafizice, reuşind a reprezenta un curent, rezumându-1 şi depăşindu-1 prin puterea personalităţii sale. Noua lirică ardeleană e o culegere folositoare. Ea prezintă un număr de douăzeci şi cinci de poeţi, pe trei sferturi într’adevăr ardeleni — cu excepţia celor trei numiţi — în majoritate necu- noscuţi şi neadunaţi în volum. De altfel în împrejurările eco- nomice actuale, antologia este un vestibul al volumului pro- priu, o recomandare şi o publicitate suficientă. Notele bio- bibliografice servesc ca o bună introducere în publicistica lirică actuală. Examinarea poeziei noi ardelene duce la constatarea ASPECTE LIRICE CONTEMPORANE 659 ca Ardealul a rămas o cetăţuie a tradiţionalismului. In timp ce provincia din Vechiul Regat pare a concura cu metropola în tot felul de experienţe formale noi, lepădând treptat spiritul conservator şi lexicul specific, în Ardeal stârnesc provincialis- mele şi caracterul de «terroir», ca să nu spunem de glie, al inspiraţiei. Dela d-nii V. Voiculescu şi aproape uitatul C. Asiminei, am pierdut amintirea particularismului lexical. Un Constantin Miu-Lerca, bănăţean din judeţul Caras, este o comoară lexicală: ... lăstaviţe'n patru iţe... .. .Şi’n georgeie, a ’mpistrit, zgârgori rupţi din curcubeie maci pe sloguri sângerând, jorzi de salcă'n râu plângând — şi pe umeri, în cheiţâ albe flori de romoniţă... Obinzea, opreg, un pup, ciupăgari, chiţile completează voca- bularul provincial atât de savuros, într’o singură poezie (Portul şi mândra). Ne mulţumim să indicăm deocamdată caracterul conservator al poeziei ardelene şi plasticităţile lexicale, lăsând zilei de mâine să diferenţieze talentele şi orientările la lirice noi. ŞERBAN CIOCULESCU 42* CRONICI RUGĂCIUNEA LUI PETRU CERCEL La începutul anului 1581, toate pregătirile apropiatei întoarceri în ţară a principelui pribeag păreau a fi îndreptate pe calea cea bună, şi înalta Poartă se arăta dispusă să cedeze numeroaselor presiuni ale domnului de Germigny, ambasador francez la Con- stantinopol, care primise în acest sens instrucţiuni precise din partea regelui său. Tânărul şi norocosul fecior al lui Pătraşcu cel Bun se înfăţişase de curând la Veneţia, unde Serenissima Re- publică îl primise cu o pompă vrednică să fie înregistrată şi de cartea de aur a ceremonialelor acestui oraş; scrisorile bunului său prieten şi văr de pe tronul francez îi câştigaseră şi concursul stăpânei mărilor, cum i-1 câştigaseră pe al atâtor alţi principi şi potentaţi italieni, şi bizuindu-se pe aceste recomandaţiuni Voevodul se pregătea să părăsească acum pământul cel ospitalier al Italiei, pentru a pune capăt îndelungatei sale pribegii. Dar Petru Cercel nu era un nerecunoscător, şi îndrumarea fe- ricită a destinelor sale nu-1 făcuse să uite pe cei care îi arătaseră prietenie şi-i oferiseră serviciile lor, în prilejuri în care oferta aceasta nu putea veni din speranţa unei bogate răsplătiri. Mulţi dintre aceşti prieteni primiră să-l urmeze în Muntenia, unde li se făgăduia o viaţă de curte tinerească şi lipsită de griji, ca aceea a micuţilor prieteni ai regelui Henric. Printre ei, un oarecare Fran- cesco Pugiella pare a fi fost mai apropiat de inima acestui pribeag pe care îl laudă, ridicându-1 în slăvi, într’o convorbire pe care interlocutorul său pe jumătate închipuit, scriitorul Stefano Guazza, a avut grije să ne-o însemneze. Cartea lui Guazzo *) cuprinde un număr de convorbiri între personaje diverse, tratând felurite chestiuni de morală pe care i) Dialoghi piacevoli | DEL SIG. STEFANO | GVAZZO | GENTIL- HVOMO DI CASALE | DI MONFERRATO I Dalia cui famigliare lettione potranno senza stanchezza | et satietâ non solo gli Huomini, ma ancora le Donne | xaccogliere diverşi frutti morali et spirituali. | Veneţia Presso Gio. Antonio Bertano. 1586. Versurile italiene au fost reproduse de Gr. G. Tocilescu, Petru Cercel, în Columna lui Troian, V (1874) p. 58, şi fragmentar de R. Ortiz, Per la storia della cultura italiana in Romania, Bucureşti, 1916, p. 161—2; cf. Ibidem, p. 159—61. RUGĂCIUNEA LUI PETRU CERCEL 661 forma aceasta dialogată se sileşte să le facă mai puţin rebarbative decât ar părea în obişnuitele dizertaţiuni. A doua dintre aceste convorbiri e cea dintre autor şi prietenul domnesc Pugiella, şi pornind dela exemplul vrednicului şi virtuosului principe cunoscut de acesta, se sileşte să extragă trăsăturile esenţiale ale unui suflet de elită, ale unui ~« perfetto cortigiano », ideal spre care năzueşte societatea aleasă a vremii. — E adevărat că pleci în slujba principelui din Muntenia, părăsindu-ţi prietenii şi ţara ? îl întreabă Guazzo; şi dacă e adevărat, ce lucru te-a împins la asemenea hotărîre? —E adevărat, îi răs- punde, în acea convorbire, Ser Francesco, şi trei pricini m’au îndemnat să o fac: Una e că, pe câtă vreme ceilalţi principi vor să fie linguşiţi şi slujiţi mult timp până a da curtenilor lor un folos, acesta mi-a trimis el dela sine scrisori încărcate cu graţioase oferte; alta e că, după cum m’a făcut părtaş la neajunsurile pe care le-a îndurat, îl văd acum chemându-mă să împărţim şi binele îm- preună ; şi a treia pricină e că îl ştiu pe acest principe virtuos cum nu mai e altul pe lume. Aceasta fiind părerea lui Pugiella despre seniorul pe care şi l-a ales, se înţelege că îl va urma pe drumurile aventurii cu orice risc, şi că în planurile lui nu poate fi o piedică împrejurarea asupra căreia îi atrage atenţia Guazzo, că «tu cu acel neam nu ai nimic comun afară de cunoaşterea desăvârşită a limbii latine, în care nu vei fi întrecut de nici un orator sau poet din Muntenia », ceea ce de altfel nu e cu totul o laudă. Iar când prietenul lui îl întreabă ce calităţi anume îl fac să socotească pe Cercel drept un om virtuos, viitorul sfetnic intim al voevodului muntean se întrece cu firea, înşirându-i meritele pe care apoi le analizează în esenţa lor şi în folosul pe care ele îl aduc unui principe, înfăţişând, cu concursul interlocutorului său, şi un număr de pilde istorice, din antichitate sau din vremea mai nouă, aşa cum făcea pe atunci orice tratat de morală care năzuia să fie la modă. Iată-1 dar pe Petru Cercel «tinerel fără pată » al cărui prim merit e acesta că, înlăturat din domnie de nişte înşelători, pe când era încă prea nevârstnic pentru a şti să se împotrivească, nu s’a lăsat biruit de adversităţi, ci « cu cât mai adânc îl afunda soarta rău- voitoare, cu atât se ridica mai sus prin sufletul încredinţat în ne- mărginita bunătate a lui Dumnezeu »; iată-1 înfăţişat ca fiind atât de călit sufleteşte prin suferinţă şi atât de purificat printr’însa, încât ar putea să strige pe bună dreptate: «O, fericite nenorociri, care m’aţi făcut atât de slăvit şi de nemuritor! » Tot odată propria-i durere l-a învăţat să fie milostiv şi înţelegător cu ceilalţi, în aşa măsură, încât prietenul său e încredinţat că întorcându-se în domnia munteană, el va uita până şi dreapta răsbunare împotriva celor ce l-au desbrăcat de mantia domnească. Pentru această 662 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE bunătate a lui a dat Dumnezeu poruncă regelui Franţei ca să-l ajute să se întoarcă în scaun, căci puţini sunt tinerii care să vădească aceeaşi desăvârşită modestie în suferinţe ca şi în prosperitate. Dar virtutea principelui străin nu e numai una. Iată-I lăudat în «traiul său discret şi cumpătat, deoarece nici mulţimea bucatelor şi a vinului, nici prilejul tovărăşiilor n’au avut vreodată puterea să-l facă a trece peste acele margini pe care el singur şi Ie-a hotărît, nu din grija persoanei sale, ci a virtuţii». Iată-1 înzestrat cu « o anume vorbire prietenoasă, plină de graţie şi de dragoste, şi însoţită de o atât de binevoitoare înfăţişare că nu poţi şti dacă eşti mai mulţumit de cuvintele lui, sau de privire, cu care nu altfel decât cu lanţuri subjugă pe vecie inimile celor pe care-i priveşte ». Iată-I însfârşit cunoscut pentru o atât de largă dărnicie încât « oricine priveşte pe mărinimosul meu stăpân e silit a mărturisi că poartă pe regeasca sa frunte icoana vie a dărniciei», lucru pe care îl ştie de altfel Europa întreagă, care a ascultat cu uimire glasul de re- cunoştinţă al robilor creştini răscumpăraţi de el Ia Constantinopol, şi vestea aurului aruncat de el cu pumnul pe străzi, Ia plecarea din acel oraş. i Ţinerea de minte a voevodului nu e mai puţin minunată, de vreme ce în vorbirile sale el dă totdeauna socoteală atât de amă- nunţit de tot ce a văzut sau a citit, încât mulţi se îndoesc dacă acesta e un dar al firii sau un meşteşug dobândit». înfăţişarea fizică nu desminte portretul moral: «Persoana Iui e dreaptă, bine legată şi sveltă, statura mai mult înaltă decât mijlocie, ochii vii şi graţioşi, înfăţişarea şi mişcările marţiale, complexiunea ro- bustă, însfârşit un prinţ graţios şi vrednic de a fi iubit». , Dintre toate darurile stăpânului său, Pugiella îi preţueşte mai cu seamă devoţiunea. « Şi pentru că Ia începutul convorbirii noastre ţi-am spus ce mare era încrederea în Dumnezeu a acestui principe, vreau să-ţi dau acum să citeşti un evlavios capitol pe care el l-a compus şi mi l-a trimis dela curtea Franţei fiind în anul al două- zeci şi doilea al vieţii sale, pe care capitol cu bucurie îl ţin totdeauna Ia mine, oriunde mă duc, fiindu-mi o plăcută1 amintire din partea Iui şi o neîndoelnică şi virtuoasă mărturie a unirii spiritului său cu Domnul, şi fiindu-mi în acelaşi timp şi de învăţătură ». Cavalerul Guazzo citeşte într'adevăr capitolul pe care i-1 înfă- ţişează prietenul său, şi se arată pe deplin mulţumit de arta cu care sunt alcătuite aceste versuri: « Cu adevărat capitolul acesta slă- veşte pe pământ şi în cer pe autorul Iui, căci e plin de o suflare pe atât de evlavioasă pe cât de poetică, şi mă gândesc că lungile şi tristele lui rătăciri i-au câştigat acestui Principe, pe lângă alte daruri, şi această mare cinste de a fi numărat printre poeţii toscani, care fericire abia de se găseşte la vreun principe italian în ziua de azi». rugAciunea lui petru cercel 663 Aceasta e convorbirea ce a avut loc într’o zi a acelui an 1581 între cavalerul Stefano Gualdo din Casale di Montefenato şi necuno- scutul Pugiellav Descifrând dintr’însa portretul voevodului mun- tean, cercetătorul de astăzi va şti să separe ceea ce e realitate istorică şi ceea ce e ficţiune de tratat de morală. Principele Făt-Frumos pe care îl zugrăveşte slujitorul şi prietenul său, prin mijlocirea penei unui scriitor de meserie, e prea aproape de idealul curteanului lui Baltazar Castiglione ca să fie cu totul real. Nu e totuşi mai puţin adevărat că verişorul delicatului Henric şi seducătorul oaspete al curţilor italiene nu putea să fi€ cu totul străin de acest ideal; dacă se adaugă şi farmecul exotic pe care îl aduce cu sine acest Prencipe di Valacchia, ciudată ţară despre care nu se ştie niciodată nimic, şi meritele literare ale suslăudatului capitol, se înţelege atunci că voevodul cu cercel în ureche nu era o personalitate cu totul obiş- nuită. Meritele, amintite de altfel şi de Guazzo în lauda lui, sunt mai multe decât simpla dovadă a îndemânării de a alcătui stihuri toscane din partea unui pribeag care a desprins destul de bine acest meşteşug. Ele vădesc şi o cultură literară, fără care acel capitol nu s’ar putea înţelege, şi un dar poetic incontestabil. Nimeni n’a întreprins o cercetare asupra domnilor români care au fost în acelaşi timp literaţi; dar dela Petru Cercel poet italian la Mihnea al III-lea care şi-a cântat în limba turcă necunoscutel& inspiraţii, şi dela D. Cantemir la Mavrocordaţi, lista ar fi poate şi mai bogată. Lui Petru Vodă îi revine însă locul întâi în această listă, prin vechimea cântecului său. Capitolul voevodului muntean e o rugăciune scrisă în terza rima obişnuită în asemenea alcătuiri. In afară de o întunecare de înţeles care provine fără îndoială dintr’o nelămurită compţiune a textului, limba e limpede şi de o simplicitate cu totul potrivită acestui psalm, în mare parte desbărată de florile retorice cu care poeţii minori ai epocii îşi împodobesc goliciunea gândirii. O reminiscenţă a lecturilor domnescului autor apare în versurile de implorare: Fammi, Signor, della tua grazia degno, Non mi punir secondo i falii miei C’hanno di remission passato il segno, ultimul vers fiind amintirea începutului celui de al XVII-lea cânt al lui Orlando furioso de Ariosto: 11 giusto Dio, quando i peccati noştri Hanno di remission passato il segno, Acci6 che la giustizia sua dimostri Uguale alia pietâ, spesso dâ regno A tiranni atrocissimi ed a mostri, E dâ lor forza e di mal fare ingegno. 664 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Ritmul compoziţiei e lipsit de monotonia ce însoţeşte de obicei poeziile de felul acesta. După larga invocaţie care începe ca un fel de intitulatio a documentului sacru şi recunoscătoarea ofertă a serviciilor sale, stihuitorul ştie să pună în contrast mărirea divinităţii şi nemernicia făpturilor omeneşti. Acesteia îi urmează rugăciunea propriu zisă, alcătuită din aspiraţia către fericirile certe pe care le făgădueşte credinţa, şi până la clipa contopirii cu divi- nitatea cererea sprijinirii slăbiciunilor Iui. Aşa cum ne-o înfăţişează prietenul Pugiella, poezia nu merită din nici un punct de vedere să fie uitată, şi cititorul ei de acum nu se poate opri să n’o gândească într’o limbă cât mai apropiat^ de ceea ce ar fi trebuit să fie limba de acasă a pribeagului voevod. RUGĂCIUNEA DOMNULUI MUNTEAN Stăpâne Domn pe-adânc şi pe văzduhuri, Tu, ce-ai făcut pământ şi cer şi mare, Pe om din lut şi nevăzute duhuri, Tu, care din fecioară întrupare Ai vrut să iei, Părinte prea puternic, Ca să ’nviezi şi să ne dai iertare, Tu, ce vărsându-ţi sângele cucernic Ai sfărâmat a iadului tărie Şi l-ai legat pe diavolul nemernic, Tu, ce-ai deschis a ta împărăţie Şi blând te-arăţi şi milostiv cu mine. Spre-a-mi face raiul veşnică moşie, Ascultă, Tată, ruga mea ce vine La tine arzătoare şi plecată, Tu, ce-ai fost om ca să mă ’nalti la tine. Cum voi plăti, stăpânul meu, vreodată Atâtea bunuri mie hărăzite, Şi ce-aş putea să-ţi juruesc răsplată? Mă ’mbelşugaşi cu daruri nesfârşite, Fiind nevrednic eu, şi cu ndurare M’ajuţi mereu, mă ’ndrepţi din căi greşite. Tu nu pui preţ pe-averi sau pe odoare, Pe perle, nici pe pietre nestimate, Căci tot ce e, e-al tău, stăpâne mare. RUGĂCIUNEA LUI PETRU CERCEL 665 De tine-au fost făcute ’n lume toate, Şi omul mârşav nici cu-un pai subţire Să se fălească-a fi al său nu poate. Cu o bătae de-aripi, cu-o privire Chiverniseşti şi ’ndrepţi orice făptură, Şi cerul, şi tărâmul de sub fire. Plăcute-altfel de jertfe nu-ţi mai fură, Alt dar decât o inimă curată Şi închinată ţie cu căldură, Şi toţi să te mărturisească, Tată, Drept Domn al Israelului, cel care L-a înnecat pe Faraon odată. Tu vrei doar faptă bună şi ’nchinare, Şi toţi să te slujim, căci ştii în minte Şi ’n inimă ce-ascunde fiecare. E mică plata ce ne ceri, Părinte, Şi n’o ’mplinim pe toată cu dreptate, Dar tot ne vrei moşneni ai slavei sfinte. i Prea multă dragoste şi bunătate Arăţi spre noi, căci cu nesocotire O preţuim, şi numai cu păcate Răspundem la a ta milostivire Şi-al tău judeţ, cu care plin de fală Călăuzeşti cu bine ’ntreaga fire. Cu multă neştiinţă şi greşală Noi ne trudim să-ţi dăm în închinare O inimă plecată cu sfială, Dar, bieţi de noi, greşim fără ’ncetare In faţa ta, puternice ’mpărate, Şi-ţi risipim averea ’n desfătare. Pân’ ce Ursitele ne ’nduplecate Vor rupe-al anilor mei fir subţire, îmi iartă, Doamne, grelele păcate Şi-atât de mare ai milostivire Spre mine, sluga ta cea vinovată, Ca să trăesc cu tine ’n nemurire. 6^6 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Şi fă-mă, Doamne, vrednic de răsplată, Nu-mi da pedeapsă după-a mele vine Ce trec măsura ce-ar fi fost iertată. Greşit-am, Tată, milă ai de mine, Aprinde-mi sufletul şi mă învaţă, Şi fă să vin alăturea de ti^e. Tu, ce eşti cale, adevăr şi viaţă, Ştiu că tot binele ce va să-mi vie Mi-1 va trimite sfânta ta povaţă. Ferice de voioşi ’n bogăţie De stare şi avere, dă-mi putere Cu spaimă mare să ţi-o ’nchin tot ţie. Iar caznă când avea-voi şi durere, Să fiu ca Iov cu straşnică răbdare Şi să-ţi slujesc statornic îţi voi cere. Orice ţi-e voia, împărate mare, Nespus de mult mă bucură şi-mi place, De-ar fi spre bine sau spre grea ’ncercare. Mi-e gândul doar la slujba ce voi face Măriei Tale tot mereu, căci ţie Cel ce-ţi slujeşte va trăi în pace Şi va sbura la cer cu bucurie. AL. CIORĂNESCU ROMANUL UNUI INTELECTUAL1) Sunt câteva luni de când a apărut în vitrina librăriilor un curios roman semnat de d. Octav Şuluţiu, criticul frumoasei reviste din Oradea, Familia. Titlul acestei lucrări este Ambigen, cuvânt de vagă, dar certă, îndrăzneală. Asupra valorii literare a operei, d. Şerban Cioculescu a scris cuprinzătoare caracterizări în chiar paginele Revistei Fundaţiilor Regale (Nr. 7, Iulie, 1935)» aşa încât nu simt nevoia de a reveni în alte judecăţi de preţuire. Ceea ce însă îmi hotărăşte cronica de faţă sunt anumite chestiuni mai generale, desbateri de mai largă legătură cu meritele sau lacunele cărţii, care le provoacă. *) Octav Şuluţiu: Ambigen* roman. Ed. Vremea. ROMANUL UNUI INTELECTUAL 667 Romanul d-lui Octav Şuluţiu, ca înfăţişare globală, are la sfâr- şitul celor 202 pagini, un fel de temelie susţinătoare în suprafaţă de alte 60 de pagini, eseistice. Cetitorul apoi mai observă, străbătând volumul, un vocabular cam specios. Nu este vorba, fireşte, de neologisme. Problema acestora a fost cercetată la noi, de condeie cu autoritate, şi luminată. Dacă nu ne-am aminti decât de T. Maiorescu sau de d. E. Lovinescu şi încă ar fi îndestulător. Neolo- gismul îşi impune trebuinţa când pentru un înţeles limba noastră nu dispune de termenul corespunzător; când scrupulul de economie verbală caracterizează pe un scriitor; când este considerat în funcţia lui estetică şi, în cazul acesta, barbarismele înseşi devin legitime; şi când se află la îndemâna oricărui ştiutor de carte, printr’o putere de circulaţie inexplicabilă. De aceea puriştii, ca să zic aşa, excesivi nu pot să-şi culeagă exemplele de schimonosire a limbii noastre din literatura de idei, deoarece graiul românesc este primitiv şi plastic, neajuns încă la forme proprii de sinteză (concepte), având deci nevoie a-şi adăuga astfel de termeni noui; deoarece nicăieri ca în domeniile abstracţiunii constrângerea la prescurtări şi lapidaritate nu creşte mai dinăuntru şi, cum vorbirea noastră, ciobănescă încă, nu şi-a creat aceste foneme rezumative, neologismul luat din limbile conceptualizate (Latina, până la moarte; Franceza, până la fixitate) este necesar; deoarece, pentru motivele de mai sus cât şi pentru variaţia lexicală pe care o introduce, este mai frumos; şi, în sfârşit, deoarece, fiind curent, poate fi înţeles de cât mai mulţi. Faţă de izvorul neologistic al scrierilor, cred că ne putem mişca şi mai în voie: însăşi literatura de creaţie îngădue nouile împrumuturi linguistice, în margina, bine înţeles, a trebuinţelor arătate şi cu prevederea de a nu deshidrata, prin abuz, frăgezimile vieţii. Dar d. Octav Şuluţiu, în Ambigen, între- buinţează adesea detestabilul franţuzism de «lume bună», care pe mulţi cetitori i-ar putea nedumeri; d-sa scrie a şuşota şi nu a şopti; bor, nu margine; acuplare, nu împerechere; a deviza, nu a sta de vorbă; asomant, nu ucigător; efilare, nu subţiere; carură, nu spate voinic ; grizat, nu ameţit; bah !, nu ei şi! ; declanşat, nu dezlănţuit; şi tot astfel necesitos, a se afadisa, complentă, tem, pitos, a şoca, a o teme (a se teme de ea) etc... Dacă raportăm aceste termite, care rod oarecum răbdarea cetitorilor, chiar a celor mai liberi, la împrejurările de necesitate de mai sus, constatăm că ele înlocuesc cuvinte româneşti existente, că nu răspund niciunei cerinţi de economie verbală, că nu sunt mai frumoase şi că nu oricine le înţelege. Cartea nu rămâne pentru aceasta mai puţin inte- resantă în nucleul ei de întrebări, mă grăbesc a o spune, precum sâm- burele de nucă nu este mai puţin gustos trebuind să spargem coaja. Ambigen face cu putinţă o întreită discuţie. Mai întâi, aflân- du-ne încă în afară de roman, avem opera de imaginaţie a unui 668 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE critic literar; spirite deprinse a judeca global, deci comod, au statuat goala prejudecată, după care criticul, mânuind de obiceiu concepte, nu poate în acelaşi timp să perindeze un film de intuiţii. Inapt structural la cinematica vieţii, comentatorul literaturii altora în- cearcă poezia, romanul, etc... numai din gust de aventură, spune cunoscuta prejudecată. In al doilea rând, de data aceasta aşezându-ne în miezul lucrării d-lui Şuluţiu, Ambigen pune în plin problema romanului-confe- siune, atât de răspândit azi; aplecările timpului către analiza sufle- tească au adus, în literatura noastră, personaje unice în cuprinsul cărţilor narative, un mod al romanului contemporan, cu rădăcini ştiute, mod care mai adesea este numai modă. In cele din urmă romanul analist al criticului ridică în atenţia noastră, prin ultimele optzeci de pagini, formula obiectivă a ge- nului; moda, pe care am amintit-o, a dezactualizat, pe nedrept, acea lume de vieţi fictive în care un cuvânt, un gest, o atitudine exprima rezumativ psihologii nepulverizate. Să respectăm dar ordinea stabilită aci. Poate criticul să-şi schimbe perspectiva conceptuală pentru cea intuitivă? La noi, d. E. Lovi- nescu dovedeşte această aptitudine în anumite părţi din Mite; d. G. Ibrăileanu — în Adela; iar, pentru literatura franceză, Sainte-Beuve — în Volupte, romancierul Paul Bourget cumpă- nindu-se cu criticul Paul Bourget, dacă nu cumva acesta, deşi mai necunoscut, trage azi mai greu. Ce mai rămâne din prejudecata care face din fiecare cronicar al romanelor criticilor un aspru tribunal cu sentinţa dată mai dinainte ? In realitate, aşa cum se cercetează creaţia scriitorilor obişnuiţi, cu spiritul adică liber de orice obligaţie a străzii, trebue să se cerceteze şi sforţările de fan- tazie ale celor deprinşi a teoretiza fenomenul literar. Singura rigoare, la care este drept a fi şi aceştia raportaţi fără cruţare, se numeşte talentul, puterea adică de a face să vibreze, de a pune în mişcare, de a da impuls continuu unor vieţi imaginare desvoltân- du-se neatâmat, cu mai puţine cuvinte: capacitatea de a crea. Dacă cel obişnuit a gândi în abstracţiuni nu ajunge să se libereze de tirania conformaţiei sale schematice, avem pe drept cuvânt de înregistrat cazul său, dar nu o categorie sau vreun principiu. Eroarea pe care astfel o pot combate interesaţii, desvoltă o veche rătăcire clasicistă, mai generală: stricta separaţie a genurilor. După această teribilă încruntare didactică, poemul în proză este neviabil, dialogul personajelor în teatru nu trebueşte literaturizat, poetul nu parvine a scrie romane, romancierul — poezii, criticul — literatură de intuiţie şi tot aşa mai departe din aberaţie în aberaţie, deşi Aloysius Bertrand, Baudelaire, Maurice de Guerin, Rimbaud, L.-P. Fargue au dat admirabile proze poetice; cu toate că Sha- kespeare însuşi pune în gura eroilor săi cel mai figurat limbaj; ROMANUL UNUI INTELECTUAL 669 fără ca Henri de Regnier să nu fi scris Bon Plaisir; Georges Du- hamel să nu fi tipărit versurile din Compagnous; şi Sainte-Beuve să nu fi scris Voluptâ. In concluzie la această discuţie, vieaţa spi- ritului nu cunoaşte frontul colectiv, alinierea absolută; iar Am- bigen, romanul criticului Octav Şuluţiu, după d. Şerban Ciocu- lescu, pare a se împotrivi teoriei atât de curente. Să continuăm cu examinarea formulei analitice a romanului autobiografic. Mai înainte însă de a judeca formula, este firesc lucru să ne dăm seama de materialul psihologic, căruia d. Şuluţiu i-o aplică. Ambigen, în aparenţă, comentează discreta dramă a sfielilor şi adolescente şi maladive. Cine socoteşte astfel se înşeală; cu oare- care încurajări din chiar partea autorului, dar se înşeală. Di, sin- gurul personaj a"hcărţii, tânjeşte de grava melancolie de a nu putea să-şi exprime amorurile, să şi-le trăiască: «E absurd. Să fiu inca- pabil de-a acosta o femeie 1 Ce păcat că nu umblă femeile după bărbaţi. M’aş simţi destul de bine » se munceşte el la pagina 17. « O ! dacă m’ar opri o femeie !» (pag. 21), « Ce fericit aş fi să mă oblige o femeie să o iubesc 1 Şi să-mi impună iubirea ei!..» (pag. 31), se minte singur Di. « Oamenii sunt odioşi. Mă uimeşte desfă- şurarea lor de voinţă. Fiecare e un resort întins. De aceea se luptă atâta între ei. Şi pe omul sfios îl calcă în picioare. Oamenii de voinţă detestă pe delicaţii dela o parte şi-i fac să sufere. E înfiorător să fii timid » (pag. 89), se amăgeşte şi ne amăgeşte şi pe noi asupra caracterului său. Căci în altă parte, acelaşi om, cunoscând într’o staţiune climaterică pe frageda unguroaică-Judith, discută, propune, are oarecari îndrăzneli, iubind în sfârşit până aproape să înfrunte opunerea tatălui fetei. Şi nici în casele dosnice, în care trebăluesc murdar funcţionarele amorului, unde el vine atât de des, Di nu se arată mai sfielnic: îşi uită iluzia; cere cârdului de prostituate, ca nealtădată, să-l aleargă; se simte mulţumit în faţa unor femei hotărîte şi chair fericit, el — firavul, în braţele vânjoase ale băr- bătoasei Elina; aci se descopere el sieşi, ia deplină conştiinţă de sine, după cum se va vedea numaidecât. Ambigen, aşa dar, nu este romanul timidităţii, precum nu este mai mult nici al adolescenţei, deşi curiosul unic Di, până a se defini în ochii proprii, îşi leagănă existenţa, ca băieţii, între castităţi virginale (Eveline, Judith, etc...) şi servitoarele publice ale instinctului sexual (Nina, Elina, etc...). Cum se face totuşi că la pagina201 putem ceti: «Modest ca o fată mare. Aşa sunt. Tot atât de timid»? Iată explicaţia: romanul este al inteligenţii sau intelectualului care se trezeşte într’un bărbat spân, de constituţie morală femeiască; este vorba, deci, de un hamletism care, spre a se exprima, îşi alege amorurile neajunse ale unei pubertăţi de fătălău. Hamlet, după monoloagele sale si stiinta tuturor, îsi dizolvă voinţa în acizii chibzuelilor 670 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE nemăsurate, amărîndu-şi neîncetat hotărîrile. Di, pocitania morală din Ambigen, androgin, a cărui deprindere intelectuală de a se hamletiza merge spre complicaţia muerească de a fi posedat, din pricina fireştei emasculări — oricât l-ar iluziona crispările lui nervoase prin casele de prost nume, vorbeşte despre «înţelegerea incapabilă de acţiune» (pag. 47); apostrofează: «Aşteptare, şi azi stau în subordinele tale şi nu cutez să te înfrâng, să trec peste tine, spre marea faptă» (pag. 48); şi precizează, fără putinţă de îndoială: « De multe ori mă minunez cum nu izbucnesc în strigăte sau în fapte. Stă în mine încordată o furie, o exasperare şi nu ră- bufneşte. Dacă ar izbucni... dacă, dar nu se poate. Aici stă toată nenorocirea mea: că nu pot să exteriorizez gestul violent al faptei» (pag. 84). Prin urmare, viciul hamletic al analizei de sine şi cer- cetarea mintală a tuturor eventualităţilor vieţii nimicesc voinţa eroului-intelectual, tăinuindu-se sub false timidităţi. Este momentul să verificăm acum şi complicaţia androgină a lui Di. «Eram sigur că nu mă poate iubi şi eu de iubire aveam nevoie. Dar ca să ascund îmi spuneam: sunt sărac, nu-i pot asigura o viaţă fericită, adică luxoasă şi mondenă; trebue deci să renunţ la ea... Laşităţii de a nu mă da, îi căutam pretexte » (pag. 39—40), arată foarte explicit acest bărbat de moliciuni hermafrodite, chipul adevărat al «ezitaţiilor » sale faţă de o femeie; structurat nebăr- băteşte, se simte aproape în stare de a înţelege şi iubi perversiuni muiereşti ca safismul pentru «idealitatea lui pură» (pag. 57); caută în dragoste întregiri ciudate, visând « o femeie şi frumoasă şi impunătoare, voinică şi înaltă », care să-l ocrotească « de o ne- norocire iminentă» (pag. 60); şi în cele din urmă găseşte, printre prostituate, femeia de iniţiativă amoroasă, complement masculin al constituţiei sale neposedante. Aşa încât psihologia, aparent sfioasă şi adolescentă, numită Di, se dezvoltă din aceste două trunchiuri: hamletismul intelectualului şi structura androgină. Romanul d-lui Octav Şuluţiu pune în vedere dureroasa confor- maţie morală a personajului unic prin mijloacele analizei, care, dacă adesea se îndârjeşte asupra amănuntului inutil şi scandalizant, reuşeşte la sfârşit să înfăţişeze soluţionarea unei dezarmonii su- fleteşti, a cărei anormalitate o studiase în toată amplexiunCa. Cu toate acestea formula autobiografică şi analitică dă cărţii acesteia, scrisă altfel energic, aerul de jurnal intim în care naraţiunea alter- nează cu eseul. Pagini multe, mai ales acelea privind masculinizarea femeii prin intrarea ei în funcţiuni publice, alcătuesc cercetări limpezi de probleme, definite abstract şi cu un minim de literatură, ceea ce încă odată mai mult ne adevereşte că Di este un intelectual. Dar trăsătura eseistică din Ambigen afirmă şi un adevăr teoretic asupra romanului de tehnică autoanalistă. Această formulă mo- dernă, de care se uzează şi, mai sigur, se abuzează, a genului stă ROMANUL UNUI INTELECTUAL 671 în strânsă şi necesară rudenie cu romanul cerebral. O astfel de naraţiune a fost ilustrată prin Sixtine de Remy de Gourmont, iar, la noi, prin Bizu şi Fântâna cu Chipuri de d-nii E. Lovinescu şi N. Davidescu. Intr’adevăr ori de câte ori cetim cărţi cu personaje analizate până la adâncimi sufleteşti discutabile, plăcerea este de ordin intelectiv şi nu artistic; momentul se umple de febră rece a cercetării şi cunoaşterii neintuitive, adevărata artă, ca vegetaţia pitică a stâncilor, rămânând să acopere crăpăturile, cedările sau, mai precis, impreciziunile inteligenţii. Aşa încât Ambigen, în ascunsa lui realitate embrionară, se desluseste ca roman cerebral nu numai principial, dar şi prin faptul de a nu putea şti cu sigu- ranţă unde încetează teoria lui O. Weininger (bărbat-femeie; femeie-bărbat) şi unde începe viaţa de sine stătătoare a andro- ginului Di. Cartea d-lui Octav Şuluţiu mai are, precum am spus, compunerea unui jurnal de conştiinţă, autobiografic; jurnal de intelectual, coborît să lucreze în subsolul fiinţei omeneşti. Dacă autorul vor- beşte poate prea adesea de amănunte oarecum respingătoare, ce putem face ? Dintr’un punct de vedere strein de artă, aşa zisul subiect al romanului d-sale este în întregime respingător. Sobolii, când sapă galerii subterane, rupe fatal în lopeţile febrile coro- pişniţe reci şi odioase, râme umede şi lipicioase. Ceea ce însă nu poate fi contestat în arta d-lui Şuluţiu este realitatea monografică ce a făcut din psihologia expusă înainte. Cum a ajuns d-sa la aceasta ? Voi răspunde cât mai limpede: părăsind formula destrăbălatei subiectivităţi a romanului. De când lirismul a părăsit albia strâmtă a versului, pare a fi cutropit proza narativă. Poate că nu m’aş ridica atât în contra datelor sexuale din Ambigen, ele propunând cu adevărat o problemă foarte interesantă, dacă nu aş găsi că abuzul de sine al eroului anulează în parte plăcerile artei şi îmi favorizează astfel un protest mai general în contra formulei. Atât se exagerează, de anumiţi scriitori în literatura modernă, modul sau moda auto-analizei încât se atinge starea neartistică. La noi ca şi pretutindeni. Astfel în vara trecută, având loc desbaterile Institutului de cooperaţie intelectuală la Veneţia, s’a examinat, ca problemă actuală, Arta şi Statul; cu această ocazie Thomas Mann a vorbit în termenii următori despre înfăţişarea debutonată a lite- raturii contemporane: «Afirm în toată voia că Arta şi artistul au de câştigat, dacă meşteşugul va recuceri prestigiul şi demnitatea pe care le avea altădată. Această modestă demnitate s’a piedut din pricina transformărilor cari s’au întâmplat recent, numai în veacul al XlX-lea — se poate spune, în sentimentul pe care îl are artistul despre sine însuşi şi în concepţia pe care şi-o face despre viaţă, transformări de cari nu ne putem bucura complet dacă ne gândim la interesele artei». Despre « emanciparea eului 672 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE artistic se poate spune că n’a fost de folos artistului decât foarte rar şi numai în cazul foarte marilor maeştri». Dar ultimele optzeci de pagini ale romanului Ambigen, în spe- cial întâmplările cu Eveline şi căsătoria cu Elina, bărbătoasa, îndreaptă perspectiva întoarsă a formulei analiste, punând în drepturile sale romanul roman — ca să-i zic aşa. Psihologia lui Di nu se mai enunţă şi nu se mai fărâmă după curiozităţi cerebrale, ci trece în acte, cari singure procură romanelor tehnica proprie. Un scriitor care a ştiut, la noi, să ţină cumpăna dreaptă între aplecările analitice şi, fireşte, autobiografice de o parte şi între traducerea acestora în fapte de vieaţă de altă parte a fost, precum se ştie, d. Camil Petrescu. In Patul lui Procust curiozitatea auto- rului de nuanţa sufletească infinitezimală într’astfel se manifestă, încât, fără a veşteji cumva bogăţia de vieaţă, face aproape să se piardă din vedere adevărul teoretic, după care romanul analitic este numai o formă a celui cerebral. Pe urmele sale însă s’au ivit imitatorii, cari n’au putut da decât un jurnal confident, la dispo- ziţia studioasă a psihanaliştilor cel mult, de o platitudine saha- riană. D. Octav Şuluţiu a arătat că pe calea medie dintre desmăţul eului şi dinamica vieţii va putea înainta cu paşi siguri. In acest mod, deşi mai mult implicit, am răspuns împreună celorlalte două chestiuni propuse. In concluzie, Ambigen infirmă prejudecata incompatibilităţii dintre critică şi creaţie, crescând viu din intuiţie; participă la o formulă mixtă, ceea ce dovedeşte nemijlocit superioritatea roma- nului roman; şi, trădând un scriitor, deschide o carieră. VLADIMIR STREINU WALTER PATER, PRECURSORUL ABATELUI BREMOND Fără îndoială că Walter Pater este unul dintre scriitorii cei mai de seamă ai literaturii engleze contemporane. Destinul său literar lipsit de orice strălucire în timpul vieţii, capătă prin obscura sa moarte, acea rară strălucire, corespun- zătoare unei glorii confirmată de un public, nu prea numeros. Fireşte, opera sa critică nu se bucură de acolada cercurilor aca- demice, dar prin îndrăzneala gândirii aci conţinute, ea a sedus tineretul literar englez, dela 1894 şi până azi. Walter Pater face parte din familia acelor scriitori, a căror operă rămâne fără răsunet, prin faptul de a fi păcătuit împotriva stilului de gândire naţional, înţelegând prin aceasta, idei, superstiţii şi dogme. WALTER PATER, PRECURSORUL ABATELUI BRfiMOND 673 Şi cred că în măsura în care Walter Pater e impopular în Anglia, literatura franceză şi-l revendică sau şi-l poate revendica. Sub- stanţa gândirii lui Pater e profund franceză şi e semnificativ faptul că scriitorul îşi explica poziţia sa de izolat în lumea literelor insulare, printr’o problematică descendenţă din pictorul francez Jean-Baptiste Pater din Valenciennes, concetăţean şi discipol de-al lui Watteau. Născut în 1839, moare în anul 1894, aproape necunoscut, pentru ca proaspătul său mormânt să se lumineze de aurora gloriei viitoare. Originea gândirii lui Pater trebue căutată în elanurile de eli- berare de sub armura greoaie a unui clasicism formal numai, care au condus acţiunea prerafaeliţilor. Din şcoala prerafaelită, John Ruskin se reflectă câte odată în opera lui Pater. Pe de altă parte scriitorul englez merge paralel cu ideologiile celor două şcoli franceze, parnasiană şi simbolistă cu care opera sa e con- temporană. De o vastă erudiţie, în lucrarea sa istorică « Renaşterea », Walter Pater aminteşte prin metoda de a face să colaboreze investigaţia cu fantezia, de superbele «Pietre ale Veneţiei» ale lui John Ruskin. Format în mediul studios şi puritan al colegiilor dela Canter- bury şi Oxford, ca de altfel toate gloriile literaturii engleze, opera sa filosofică se va resimţi de influenţa spiritului anti-intelectualist, asimilat printr’o serveră educţie religioasă. Lăsăm în seama spe- cialiştilor discuţia asupra filosofului Pater, autor al unui volum de critică filosofică despre « Platon şi platonism ». Semnalăm în trea- căt că această gândire pare confuză atunci, când Pater îi reproşează lui Platon de a fi sacrificat în mare parte acea superbă cunună de zei şi de mituri pentru a construi ideea unui Dumnezeu unic, ab- stract si inuman. Dumnezeul desumanizat al lui Platon incită spiritul antropo- morfic al anglicanului la o critică negatoare a superbei theogonii platoniciene. In cetatea universitară a Oxfordului, Pater îşi petrece viaţa ca profesor, începând din 1862, şi-şi scrie în tihnă operele. Profund cunoscător al literaturi? franceze, Pater păşeşte pe drumul ce avea să-l ducă la concepţii estetice noi, despre litera- tură şi artă, concepţii care au schimbat aspectele literaturii epice engleze, dând viaţă unui nou gen de proză: proza artistică. Noţiunea de proză artistică pare improprie aplicată la literaturile franceză, italiană sau germană, care de câteva secole încă, puteau oferi opere epice, scrise într’o formă artistică somptuoasă, sus- ceptibilă de a cuprinde elanuri diferite către perfecţiunea unică, pe câtă vreme în literatura engleză proza literară îndeplinea o funcţie a-stilistică, în afara artei, servind numai adevărul şi setea de realitate a scriitorului. 43 43 674 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Poeziei îi revenea sarcina de a realiza şi conţine simultan cele două frumuseţi, cea formală şi cea esenţială. După mărturia lui Oscar Wilde, a cărui operă literară îşi află corespondenţa ideologică în opera critică a lui Pater, acesta din urmă ar fi proprietarul concepţiei că frumuseţea, idealul de artă, poate fi exprimat şi în altă limbă decât în aceea a poeziei. Concepţie absolut nouă în literatura engleză a secolului trecut. Wilde mărturisea că întâlnindu-se la Oxford, unde-şi făcea studiile, cu Pater, după publicarea volumului său de versuri,, acesta i-ar fi sugerat pentru prima oară, ideea că proza prezintă alte dificultăţi decât poezia, dar că resolvindu-le, poţi capta ima- ginea aeriană a frumuseţii, aceeaşi pe care o vânează poeţii. Proza şi frumuseţea erau aşa dar două noţiuni antitetice, până când Pater a demonstrat cu propria-i operă, şi mai ales cu aceea a discipolului său Wilde, că proza poate fi ea însăşi frumuseţer prin stil. Astăzi dela apariţia operei lui Proust, dela cizelurile epice ale lui Andre Gide, dela uimitoarele cărţi ale lui Thomas Mann şi Iacob Wassermann, un artist al prozei e o apariţie normală, în lumea creatorilor de artă. In artă accentul cade pe experienţă, iar dacă experienţa există, nu importă forma pe care şi-o alege artistul pentru exprimarea eir ci felul în care el acordă experienţa cu acea formă. Catolicul Huysmans a realizat în proză o arhitectură unică în care se reflectă superba şi neliniştita frumuseţe a catedralelor. Dar gândiţi-vă la laicul Remy de Gourmont, la proza lui diaman- tină în care poţi recunoaşte pulverizată şi reconstituită armonia elină, linia cerebrală a Parthenonului. In rigida Anglie, un artist al prozei, însemna revelarea unei arte în sine, conştientă, determinată ca şi poezia sau ca şi muzica de datele emoţiei, alo gândirii şi experienţei. Literatura engleză e o literatură izvorîtă din regule şi regula refuză prozei altă menire decât aceea de a spune tot ce era de spus, fără ca scriitorul să se preocupe de formă. In acest sens, e semnificativă considerarea operei marelui Shakes- peare de posteritatea engleză. Se ştie că prima ediţie a operelor lui Shakespeare apare în 1623, sub titlul de: Istorii, Comedii şi Tragedii, dar spiritele cultivate ale secolului al XVII-lea au fost departe de a-i acorda marelui dramaturg tributul de admiraţie pe care i-1 datorau. După anii turburi ai revoluţiei şi ai protectoratului lui Cromwell, scriitori englezi suferiră influenţa profundă a clasicismului francez,, atunci în apogeu, şi ajunseră să-l considere pe Shakespeare, care prin tumultuoasa-i imaginaţie şi prin sensibilitatea-i arzătoare aparţinea secolului al XVI-lea, ca pe un fel de barbar. WALTER PATER, PRECURSORUL ABATELUI BREMOND 675 Dryden, poet laureat de pe vremea lui Carol al II-lea, găsea operele sale ininteligibile, iar Addison unul dintre criticii cei mai subtili ai epocii, întocmind un «Tablou al celor mai buni poeţi englezi», nici nu se gândeşte să citeze numele marelui Willi. Abia la începutul secolului al XVIII-lea, acelaşi Addison ob- servă, revizuindu-se, cu privire la Shakespeare, că: «exista mai multă frumuseţe în operele unui mare geniu care ignoră regulele artei, decât în operele unui om de talent care le cunoaşte şi le observă pe toate ». Se vede de aici că revelaţia lui Walter Pater nu putea fi uşor acceptată de rigidele spirite ale timpului său, respectuoase faţă de canoanele literare. Oscar Wilde e marele discipol al profesorului oxfordez, care realizase, pentru întâia oară, o proză satisfăcând în acelaşi timp şi condiţia adevărului (a Minervei) şi pe aceea a frumuseţii interioare şi caste (Diana). Intr'adevăr, pe lângă calităţile de claritate, de densitate a gân- dirii şi de originalitate, opera lui Pater, desvălue un stil care are fluiditatea subtilă a unei limbi de flacăre. In « ultimele sale esseuri de literatură şi estetică », Wilde înscrie această frază splendidă, care exprimă entuziasmul discipolului pentru arta revelatoare a maestrului: « Retorica furtunoasă a lui Carlyle, elocvenţa pasionată şi îna- ripată a lui John Ruskin, mi-au apărut emergând mai mult din entusiasm decât din artă. Proza din timpul lui Jacob I-iul, o găseam exuberantă; proza de pe timpul reginei Ana, mi se părea de o calviţie teribilă, de o raţiune iritantă. Dar eseurile lui Walter Pater, deveniră pentru mine cartea de aur a spiritului, a bunului simţ, evanghelia sfântă a frumuseţii ». Revenind în «Intenţii» asupra aceluiaşi subiect, Wilde scria: « Este cel mai mare maestru al prozei engleze actuale ». Pater a exemplificat, cu propria-i operă, că criticul poate satisface cerinţelor exponenţiale ale gândirii, dar că în acelaşi timp el poate revendica forma de expresie cea mai apropiată de frumuseţe. Astfel Walter Pater alege în «Portrete imaginare», cartea de eseuri critice, forma povestirii fanteziste, închizând în splendidele capitole ale cărţii, superbe aprecieri critice despre Watteau, despre gândirea lui Spinoza sau despre filosofii germani. Primul filosof al lumii eline, Platon, a realizat simultan o operă care poate fi veşnic considerată sub dublul ei aspect de operă de artă, generatoare deci de emoţii şi de filosofie, reflectând apele reci şi transparente ale raţiunii. Poezia acestui grandios artist al antichităţii, creator de mituri splendide, de acute drame ale inteligenţei, găseşte în Pater un fervent admirator, ceea ce nu se întâmplă şi faţă de gândirea 43' 676 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE platoniciană, căreia profesorul dela Oxford, îi aducea critice discu- tabile, în studiul său: Platon şi platonismul. Dar opera cea mai importantă a lui Walter Pater este cartea sa despre Renaştere, în care scriitorul apare dotat cu serioase calităţi de erudiţie ca un spirit critic de profund discernământ şi mai ales ca teoreticianul unei arte în jurul căreia mult mai târziu, aca- demicianul abate Bremond, avea să emită paradoxele, gândite cu ocazia prăznuirii în sânul Academiei franceze, a poeziei lui Paul Valery. In «Renaşterea» sa, Pater renunţă la procedeul de critică indirectă, impresionistă, încetând de a mai utiliza anecdota, naraţiunea sau ficţiunea. Fără să fie o frescă a ansamblului spiritual al glorioasei epoci de înflorire artistică, paginele acestei cărţi conduc la o concepţie originală şi inedită asupra Renaşterii. Citind această carte care debutează cu un capitol despre două vechi povestiri franţuzeşti şi se continuă cu capitolele privitoare la Botticelli, Michel Angelo, Leonardo da Vinci, Luca della Robbia, Giorgione, Ioachim du Bellay, pentru ca să ajungă la Winckel- mann, filosof german din secolul al XVIII-lea, se poate constata că, pentru Walter Pater, Renaşterea are un sens şi o cuprindere temporală neobişnuită, negând tradiţionala cronologie. Pentru scriitorul englez Renaşterea începe înainte de evul mediu, ca de altfel şi pentru Michelet, manifestându-se embrionar în încercările spiritului omenesc de a aboli puterea opresivă a religiei, încercări care iau diferite forme intermediare, şi care sfârşesc în acea eflorescenţă de mituri antice, care redau întreaga prospeţime artei europene, gâtuită de forţa coercitivă a bisericii. In tot timpul evului mediu, Europa meridională mai ales a dat fanatismului religios nenumărate asedii, pentru a ajunge la o emancipare a gândirii şi la o libertate de care era văduvită prin ac- ţiunea compresivă a religiei. Tendinţe către aproprierea şi înţelegerea frumuseţii antice, produs al unei sublime libertăţi spirituale, au existat şi s’au exer- citat chiar în umbra bisericii, unde călugării îşi împărţeau timpul între lectura sfintelor cărţi şi transcrierea vechilor texte latine şi eline. Atunci când oamenii acelor timpuri au ajuns să înţeleagă fru- museţea antică, mitologia reînvia şi, odată cu ea, luminoasa raţiune elină, iar din sinteza acestor elemente a crescut acea extraordinară înflorire a artei şi gândirii europene: Renaşterea. Dară părerile omului de ştiinţă ne pot interesa în cel mai mare grad, paginele despre arta lui Botticelli sunt pline de o rumoare de frumuseţi infinite, care cresc din alăturarea cuvântului de cuvânt, ca floarea din pământ şi lumină. WALTER PATER, PRECURSORUL ABATELUI BREMOND 677 Analiza pe care Pater o face operei şi geniului lui Leonard da Vinci, îl duc către observarea marilor forţe care animau pe acest geniu universal: curiozitatea şi dragostea de frumos. Forţe care devin elementele fundamentale ale studiului scris de Freud, despre Leonardo da Vinci. Dar, originalitatea lui Walter Pater izbucneşte într’o splendidă succesiune de argumente în paginile scrise despre Giorgione şi şcoala sa, unde pentru prima oară şi cu mult înaintea abatelui Bremond, este trasată teoria subtilă şi atât de discutată a artei pentru artă. Walter Pater gândea acest fel de artă, în afara moralei şi străină de orice contigenţe cu socialul şi politicul. Teoria lui cuprindea toate artele, pe care examinându-le el le găseşte fiecăreia câte-o frumuseţe proprie, unică, şi care nu trebue alterată de vreun element tendenţios, străin acestei frumuseţi. Pentru Pater ca şi pentru Valery, arta nu trebue să aibe decât un scop: ea însăşi. Pentru esteticianul englez, forma şi materia artei se sudează. Pictura-artă nu trebue să fie decât desen şi coloare; muzica, decât sonoritate savantă, iar poezia, eufonie. In artă, materia se spiritualizează, se abstractizează, confundându-se cu forma. Iată, aşa dar, teoria poeziei pure, expusă cu mult înaintea aba- telui Bremond. Şi e foarte curios că acesta din urmă, de o rară onestitate profesională a omis în cartea sa despre Racine şi Valery, în paginile în care-şi citează precursorii, numele acestui Walter Pater. Estetica lui Walter Pater prezidează de sigur ca un soare voalat ultimele experienţe artistice din Europa. Mă gândesc la cei care au dus până la absurd ideea de artă pură, realizând acel fakirism artistic, al ultimelor experienţe moderne, de acum câţiva ani. Concluziile lui Pater, în subtilul său eseu despre Giorgione, e că muzica e o artă superioară celorlalte, prin faptul că prin însăşi esenţa ei, materia şi forma se identifică, anecdota se pulverizează în desen, iar totul realizează condiţia artei supreme: unitate. Aşa dar, poezia trebue să tindă către muzică, adică spre perfec- ţiune, ceea ce de altfel constituia şi elanul poeziei simboliste, tradus în celebrele versuri verlainiene: « De la musique avant toute chose ». Acest vers avea să se transforme în următoarea frază, înscrisă pe frontispiciul palatului valeryist-: «Personajele principale ale unui poem trebue să fie dulceaţa şi vigoarea versurilor ». Fraza valerystă elucidează problema anecdotei, de care poezia trebue să se ferească pentru a nu coborî în materialitate, în ime- diatitate. 678 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE In conversaţiile cu Eckermann se găseşte această frază admi- rabilă, gândită de Goethe: « Discutând pentru a şti dacă veselele cântece de dragoste ale lui Beranger au o valoare mai mare decât cântecele sale politice, Goethe a emis opinia că poezia pură în general planează deasupra politicei,ca un adevăr etern al naturii, deasupra spiritului uman». Familiară lui Goethe, noţiunea de poezie pură, de artă în sine, tutelează estetica lui Walter Pater. La Oxford estetica lui Pater îşi găseşte un demn continuator în persoana lui A. C. Bradley, profesor de literatură, care în lecturile sale făcute dela catedră îşi obişnueşte auditoriul cu formula « poezie pentru poezie » sau « poetry for poetry’s sake ». Prima ediţie a cursurilor despre poezie ţinute de A. C. Bradley la Oxford, apare în 1909, premergând cartea lui Thibaudet despre Mallarme şi «La Poesie pure » a abatelui Bremond. Este incontestabil că Walter Pater a anticipat cu mult «bre- mondismul» şi lucrul pare destul de normal în lumina faptelor istoriei literare. Valery nu e decât ducerea la o ultimă concluzie a muzicalităţii simboliste, după cum estetica lui Walter Pater se grefează pe ideologia simbolistă. Din acest punct de vedere, Francezii şi-l pot revendica, iar ad- miratorii săi pot revendica pentru el, meritul de a fi anticipat estetica valeryană şi mai ales exegeza bunului abate. Walter Pater a fost un reformator al poeziei engleze, lărgind cadrele de expresie ale criticei, şi a fost, mai ales, un profet al poe- ziei viitoare, pe care în Franţa, al cărui fiu spiritual se credea, avea s’o realizeze Paul Valery. V. CRISTIAN TOLEDO — EL GRECO Dela Madrid la Toledo, «cetatea împărătească» din mijlocul Spaniei, drumul trece prin pustietăţi pietroase de Castilie, pe unde altădată pasul şovăelnic al Rozinantei purtase cavalereştile sminteli ale lui Don Quijote. Toledo se iveşte nu departe, ca pe o colină mistică, pe creştetul de stânci şi râpe al unui munte sur, încins de apa Tagelui. In aceste locuri poposea acum aproape patru secole un tânăr pictor, care nu vorbea limba ţării, dar care călcând pe aceleaşi drumuri şi poate cu acelaşi suflet ca şi aprigul hidalgo al lui Cer- vantes, avea să se facă înţeles şi avea să-şi lege faima de cetatea în care era străin. TOLEDO — EL GRECO 679 Se numea Dominico Theotokopuli. Era născut în Candia gre- cească şi avea să rămână pentru totdeauna cu porecla lui de venetic — El Greco. O făptură ciudata acest Dominico, pe care drumuri nelămurite, învăluite de mistere, îl aduseseră în aceste locuri. Se născuse în Creta si era Grec: dar nimeni nu ştia, — nu ştie nici azi, — când şi unde ? şi cine îi erau părinţii ? Trecuse peste mare în Italia, unde învăţase meşteşugul picturii; dar iarăşi, urma lui e ştearsă pretutindeni şi învăluită în necunoscut. Trăise la Veneţia. Fusese poate ucenic al marilor maeştri: Tizian, Tintoretto ? N’avem nici o mărturie. Trecuse pe la Parma, pe la Roma, tot atât de nesimţit şi neştiut. Ajunsese până la Neapole, poate şi în Malta, şi urma lui dispare apoi cu totul, ca să apară, fără să ştim cum, nici bine când, la Toledo, de unde începe existenţa lui adevărată. In cartierul evreiesc al cetăţii, printre oamenii nevoiaşi care îi aduceau poate aminte de lumea lui orientală, în vreuna din căsuţele cu acoperişuri joase, zidite deasupra râpelor roşcate dela marginea cetăţii, îşi găsise adăpost ciudatul tânăr, pe care nimeni nu ştia ce nevoi sau ce ambiţii îl mânaseră până acolo. Era sărac. Viaţa nu era uşoară pentru un om fără căpătâi care se ivea în cetate numai cu un penel la subţioară. Era tăcut şi singuratec. Viaţa nu e veselă pentru cine e obişnuit să se înţeleagă mai mult cu sine decât cu ceilalţi. Era straniu în contactul Iui cu lumea şi făcea să circule asupra lui legende care nu se puteau controla. Dar era aprig meşter la lucrul picturii, unde nimeni în cetate n’ar fi fost în stare a i se potrivi. Dominico îşi făcea greu drumul printre semenii săi cei noi, care nu izbuteau să-l înţeleagă. Penelul său singur putea câştiga pentru el încrederea, pe care, numai cu făptura sa, artistul nu se arăta în stare să o câştige. Prilejul s’a ivit din fericire curând. Călugării dela Santo Domingo el Antiguo îl chemară să le îm- podobească altarul, cu icoane mari pe care nu le puteau da pe mâna oricărui meşter. Erau cele dintâi opere în care pictorul avea să spună, — poate nu numai pentru cei dimprejur, dar şi pentru el însuşi, — ceva din ceea ce era tăinuit în el. Strădania nu i-a fost în zadar. Căci zi cu zi, lucrând, pictura desvăluia mari virtuţi ale artistului şi se arăta vrednică de laudă. Figurile de sfinţi şi de Cristoşi se închegau din arzătoare colori care nu se găseau pe paleta altui pictor. Scene cu îndrăzneală concepute ieşeau de sub penel, închipuind o lume diafană şi de neatins. Era realitatea şi nu era în ele. Era ca o imagine în care artistul părea încă ne- decis între lumea adevărată şi închipuirea ei. Pictura era enigma- tică, ca şi omul care o zugrăvea. Ea spunea poate destul pentru ochii credincioşilor, care nu doreau decât să se închine. Dar 68o REVISTA FUNDAŢILOR REGALE ascundea şi năzuinţi cu mult mai mari, pe care mâna meşterului încă tânăr nu izbutise să le pună în lumină. Artistul avea însă vreme a spune mai mult altădată, în icoane pe care nu înceta să le gândească în clipele lui de ardoare. Căci arta lui se făcea astfel, cu încetul, în asemenea meditaţii care aprin- deau în el flăcări nebănuite de exaltare şi creaţie. Era un credincios. .Dar arta lui trecea dincolo şi de îngrădirile credinţei. Şi nu odată, gândul înflăcărat avea să-l ducă până la expresii care îl făceau suspect de necredinţă. Curând chiar după ce pictase altarul dela Santo Domingo, decanul catedralei din Toledo îi încredinţase o lucrare, care trebuia să împodobească Vestiarul preoţilor: Un tablou cu scena Despuierii lui Isus de haine înainte de a fi suit pe Cruce, faimosul «Espolio », care şi azi împodobeşte sacristia catedralei toledane şi e printre operele cele mai de seamă ale artistului, din această perioadă a tinereţii lui. El Greco concepuse scena cu o intensitate dramatică şi cu o putere de viziune, care dau tabloului mai mult decât forţa realităţii. Isus e în mijloc o figură tragică, în care se petrece dureroasa desprindere a fiinţei lui cereşti de fiinţa pământească. Ochii lui înnecaţi în lacrimi se îndreaptă către cer, în vreme ce mâinile se aşează pe piept cu un gest uşor, aproape melodios. E rugăciune şi e suferinţă. E pietate mistică şi e imagine a realităţii. Dar tabloul nu plăcea călugărilor, care aveau grave mustrări de adus artistului. Isus, zugrăvit mare, aproape cât un om, purta o haină prea roşie pentru decenţa locului în care se afla. In jurul lui se înghesuiau ostaşi cu figuri populare, în care prea pioşii oameni ai bisericii recunoşteau scandalizaţi chipuri întâlnite pe străzile oraşului. Iar pentru şi mai marele scandal, artistul zugrăvise la picioarele Mântuitorului, într’o prea de aproape atingere cu fiinţa lui venerată, chipul unei Magdalene îndurerate, în care era iarăşi o profană figură luată din realitate. Era adevărat 1 Magdalena încriminată nu era ieşită din închi- puirea cucernică a artistului. Era Dona Geronima de las Cuevas, femeia sprâncenată şi cu ochi scânteietori, care îmblânzise ciu- dăţenia hirsută a artistului şi pe care el avea să o zugrăvească adeseaori în figuri de Magdalene, de Fecioare sau de Sfinte Vero- nici. Pentru ea înfrunta acuma un proces cu oamenii bisericii, care nu se arătau tocmai uşor de îmblânzit. Dar asemenea procese, care uneori îl aduceau până în pragul Inchiziţiei, nu erau rare de loc în viaţa artistului, obişnuit a se găsi mai la tot pasul în conflict cu realitatea. Ochii lui, deprinşi cu viziuni interioare, aveau strania putere de a deforma şi a schimba în nălucire aproape tot ce le ieşea înainte. Pâlpâirile lui lăuntrice se împleteau cu lumea din afară în imagini care trans- formau realitatea şi îi dau aparenţa de vedenie. El Greco îşi zu- grăvea tablourile cu fantomele spiritului său, aşa cum eroul lui TOLEDO —EL GRECO 681 Cervantes, care părea a-i fi fost un frate bun, popula lumea ade- vărată cu imaginile arzătoare ale închipuirii lui. O singură dată, artistul concepuse, în ardoarea lui de a crea, şi o ambiţie lumească, în care îşi pusese mari speranţe pentru faima numelui său. La Escorial, Filip al II-lea, — un iluminat şi acela şi un nebun întru Cristos — adunase artişti din toată lumea ca să împodobească severa basilică a Sfântului Laurenţiu, clădită de el. El Greco i s’a înfăţişat şi, după probe care regelui păreau a-i fi plăcut, a primit însărcinarea de a zugrăvi un mare tablou cu martiriul Sfântului Mauriciu. Doi ani, la Toledo, a lucrat pictura aceasta, în care penelul său a izbutit să aştearnă o adevărată viziune genială. Doi ani de strădanie creatoare şi de ardere lăuntrică, pentru a închega în limpezi tonuri de albastru şi de galben, imaginea gândită zi şi noapte până la halucinare. Tabloul a fost apoi înfăţişat regelui şi supus aprecierii lui supreme. Cuvântul lui avea să hotărască soarta artistului, care se socotea capabil de creaţii încă şi mai mari. Dar, încă odată, ochii profani se arătau incapabili a vedea cum vedea el, artistul. încă odată, spiritul bigot descoperea în îndrăznelile de viziune ale pictorului, neiertate atingeri ale canoanelor şi ale credinţei. El Greco se văzu astfel în disgraţie, mai înainte de a fi avut favoarea regelui. Nu mai avea nimic de aşteptat. Se întorcea la Toledo sguduit poate de nemeri- tata desamăgire, dar deslegat, vindecat de imposibila ambiţie de a ieşi, fie şi numai odată, din lumea singulară a închipuirii lui. Soarta îl lega astfel pentru totdeauna de Toledo, unde numele lui de străin începea a fi familiar şi de mulţi şi respectat. El Greco era un om ciudat, dar în firea şi în meşteşugul lui nu era greu pentru oamenii subţiri să descopere sufletul ales şi gândirea nobilă care îl lumina. Meşteşugul lui îi înlesnise de altfel să câştige şi bani, pentru a fi în rândul oamenilor demni. Era, la biserică, în piaţa cetăţii, pe stradă, Senor Dominico, prietenul parohului învăţat dela Santo Tome, prietenul doctorului şi profesorului dela Salamanca, Don Diego de Covarruvias şi al tuturor oamenilor aleşi ai cetăţii, cu care sta de vorbă şi le făcea uneori portretul. Bisericile din Toledo, din împrejurimi, dela Madrid chiar, se întreceau a-i comanda altare şi icoane, pe care i le plăteau ascump. Căci El Greco era deopotrivă pictor,1 arhitect şi sculptor, şi era greu de găsit un altul mai priceput decât el. Câteodată, ciudăţenia inspiraţiei lui îl aducea iarăşi în conflict cu preoţii şi tribunalele. Pentru o Imaculată Concepţie, zugrăvită la Santo Vicente, avea să dea socoteală parohului şi Inchiziţiei, care nu admiteau heruvimi, cum zugrăvea El Greco, cu aripi prea lungi, ca de arhangheli, şi cu înfăţişarea fără formă limpede, ca a unor fantasme. Artistul nu ciuntea însă nimic din ceea ce vedea el, cu ochii spiritului, şi lumea începea a se obişnui cu arta sa, 68z REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE chiar dacă se întâmpla să n’o înţeleagă cu totul. Uneori, sau poate întotdeauna, El Greco îşi amintea în tablourile sale şi de patria sa îndepărtată, de pictura hieratică şi plină de sfinţenie a bisericilor bizantine din Candia şi din toată Grecia. Atunci sfinţii lui luau înfăţişări prelungi şi descărnate, scenele se desprindeau aerian, nepământeşti, zugrăvind o lume neatinsă decât cu gândul şi înain- tea căreia gestul firesc era închinarea. Aşa făcuse la Santo Tome, când zugrăvise scena înmormântării contelui de Orgaz, tabloul care îi câştigase admiraţia tuturor concetăţenilor şi care face şi azi marea glorie a artistului. Aşa făcuse mai în toate tablourile lui religioase, uneori până şi în portrete de contemporani, unde pictorul părea a fi dorit să zugrăvească mai mult spiritul decât făptura lumească a oamenilor pe cari îi vedea. Enigmaticul artist, care până la bătrâneţe n’a încetat a-şi iscăli tablourile cu înflorite litere greceşti, — Dominikos Theotokopoulos Kres, — rămânea astfel un Grec, chiar atunci când viaţa părea a-I fi smuls pentru totdeauna din lumea îndepărtată a copilăriei lui. Dar era poate tot pe atât şi spaniol, în mijlocul acelor oameni cari se uitau ca într’o oglindă în chipurile zugrăvite de el. Cavaleri cu nobile figuri, sau sfinţi înfăşuraţi în glorii luminoase, ieşeau în pictura lui dintr’o viziune în care se amesteca nedeosebit şi lumea » * economice. De aceea, Principatele trebue să se supună acestor adevăruri şi să reglementeze, după aceste precepte cursul lucrurilor. Ei cer îmbunătăţirea muncii şi a producţiei agricole, înfiinţarea de instituţii de credit, de mijloace de transport, siguranţa proprietăţii, libertatea totală a comerţului exterior, exportul de produse agricole şi importul de materii fabricate industriale, desfiinţarea privilegiilor şi a monopolurilor, etc. Dintre reprezentanţii acestui curent, se pare că Ion Ghica a fost cel mai bine informat teoretic, deşi contributiunile sale sunt de natură exclusiv literară, narativă şi cu tendinţe de popularizare, fără nici o teoretizare sau schematizare. Teoretic şi dogmatic a încercat să fie Ion Strat în lucrarea sa « Tractat complet de Eco- nomie Politică ». Ceea ce atribuie o notă distinctă curentului adepţilor individua- lismului economic este faptul, valabil mai ales pentru primii trei, a unei înclinări deosebite spre cercetări statistice amănunţite, înclinare sugerată probabil în mare măsură de ideile lui Say, din primele pagini ale discursului preliminar din tratatul său. Se găsesc, mai ales la Nicolae Suţu, adevărate contribuţii de sociologie şi de geografie economică care, dacă n’ar fi fost deformate de principiile teoretice ale individualismului economic, ar fi putut constitui serioase puncte de plecare pentru o gândire şi o politică economică realistă. Cercetând aceste contribuţii, se poate vedea că oamenii aceştia au căutat, în epoca aceasta de totală prefacere econo- mică a Principatelor, să cunoască foarte serios realităţile locale, dar că nu au putut să le dea şi un cadru firesc, din cauza principiilor teo- retice adoptate. Socotind, în general, contribuţia acestui curent, putem spune că ea îşi are istoric o îndreptăţire logică şi reală, cu toate că azi ne apare cu totul paradoxală. Procesul formării gândirii noastre economice cuprinde această antiteză curioasă, care constitue şi originalitatea, dar şi falsitatea ei. In loc de a pleca dela o realitate economică dată şi de a construi din această realitate un complex GÂNDIREA ECONOMICĂ IN ROMÂNIA 705 de principii şi teorii, noi am procedat invers, am aplicat principii economice, împrumutate dela alţii, vieţii noastre economice. Noi nu ne-am mulţumit numai cu împrumutul de principii, ci am căutat să le şi aplicăm. Am făcut astfel nu ştiinţă economică teoretică şi nici gândire practică realistă; ci gândire practică ideală, pentru o realitate ideală. * * * Alături de curentul adepţilor individualismului economic, în- registrăm, în a doua jumătate a veacului al XlX-lea, o manifestare cu totul curioasă şi autentică, care în general n’a fost recunoscută nici până azi ca atare, dar care totuşi poate fi socotită drept cea mai reală şi serioasă îndrumare din gândirea noastră economică. Este vorba de « direcţia monografic-realistă » a lui Ion Ionescu dela Brad, care n’a avut continuatori şi care se cere a fi continuată azi. Ion Ionescu dela Brad este considerat, în genere ca un agronom harnic şi dibaci, nu însă şi ca un economist, iar dacă uneori i se acordă şi această concesie, el este trecut fie în rândul adepţilor individualismului economic, fie în acel al altor curente. Nu cunosc până acum nici o contribuţie care să situeze pe acest economist, din punct de vedere doctrinar şi metodologic, într’un loc aparte şi singuratic, în evoluţia gândirii economice din România. Dar Ion Ionescu dela Brad formează în gândirea noastră un capitol aparte, un capitol original şi care trebue revăzut astăzi. In ce constă particularitatea contribuţiei lui Ion Ionescu dela Brad ? In modul în care acest autor a crezut că trebue şi poate crea o gândire economică românească, în drumul pe care l-a urmat, spre deosebire de curentul adepţilor individualismului economic şi de curentele care îi urmează. El nu caută să împrumute şi să aplice principii economice, ci se apleacă asupra realităţii, o cer- cetează monografic, analitic şi complex şi vrea ca din această realitate să poată, eventual, scoate principii teoretice, care să-i servească şi soluţii practice. EI nu aplică principii realităţii, ci se apleacă asupra acestei realităţi pentru a scoate din ea principii. In loc de a le adapta teoriei şi a le aplica apoi unor realităţi, el este de părere că este necesar să cercetăm şi să întrebăm mai întâi realităţile însăşi. Căci numai cu principiile scoase din aceste realităţi putem construi o teorie conformă şi valabila. Ştiinţa nu poate fi abstractă şi în afară de viaţă, iar practica nu poate rămâne teoretică şi ideală. Din aceste consideraţiuni, Ion Ionescu dela Brad între- prinde seria monografiilor asupra agriculturii româneşti în diversele judeţe ale Principatelor Unite, monografii care, după cum se exprimă d. profesor Ion Răducanu, unul dintre puţinii cunoscători ai operei sale, « sunt neîntrecute din punctul de vedere al metodei de expunere ». 45 45 706 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Ceea ce rămâne deci ca idee de bază, din tot ce a lăsat acest autor, este punctul de vedere local şi realist în gândirea economică, părerea şi fapta că această gândire nu poate şi nu trebue să fie un conglomerat de principii abstracte şi subiective, ci o cercetare analitică şi sistematică a realităţii economice, dintr’un anumit loc şi timp, care poate apoi îngădui o teoretizare. Este punctul de vedere relativist, istoric, local şi realist. De sigur, Ion Ionescu dela Brad n’a mărturisit nicăieri acest lucru, dar contribuţiunile sale diverse nu pot avea alt înţeles. Preocupat cu cunoaşterea cât mai amănunţită a stării economice din Principate, el nu a căutat să definească teoretic punctul său de vedere, ci a lucrat doar conform lui în toată activitatea sa de cercetător şi luptător. Cine urmăreşte contribuţiunile sale, atât de diverse, nu poate să nu constate setea sa după o cunoaştere cât mai exactă a stărilor de fapt, precum şi preocuparea de ceea ce este posibil şi firesc vieţii sociale româ- neşti. Contribuţia sa a urmat astfel invers drumul curentului adepţilor individualismului economic şi a deschis perspectiva unei gândiri economice româneşti, bazată pe realităţi şi destinată acestor realităţi. • ’ * * * Către mijlocul celei de a doua jumătăţi a veacului al XlX-lea îşi face loc, la noi, un nou curent economic, care nu diferă de cel dintâi printr’o perspectivă total schimbată, cum e cazul la Ion Ionescu dela Brad, dar care, cu acelaşi punct de plecare, afirmă principii contrare. E vorba de curentul care se naşte ca o reacţiune împotriva ideologiei liberului schimb: curentul protecţionist şi industrialist. Acest curent, — ţinând seama de sursele sale de inspiraţie, — poate fi denumit curentul « adepţilor romantismului economic ». Cel care a influenţat, în mod esenţial, pe reprezentanţii acestui nou curent, este economistul german, bine cunoscut, Friedrich List, a cărui lucrare de căpetenie a fost tradusă în româ- neşte la 1887 de I. N. Papiu, sub denumirea de «Sistem naţional de economie politică » (după textul franţuzesc). Lucrarea aceasta se bucură de prefaţa unuia dintre protagonişti, Petre S. Aurelian, în care se prezintă şi se justifică necesitatea noii îndrumări în gândirea şi politica economică din România. Printre ceilalţi autori străini care au influenţat acest curent pot fi enumeraţi: Lorenz von Stein, Wilhelm Roscher, principele Bismarck, 6arey, Tanneguy Duchatel, Chaptal şi alţii. Este poate interesant de amintit că partidul care a susţinut noul curent al romantismului economic este partidul liberal care, spre deosebire de partidele similare din Europa, şi-a făcut un titlu de cinste în a preconiza o politică economică protecţionistă şi chiar neomercantilistă. De sigur, este şi acesta un paradox şi o originalitate proprie vieţii româneşti. GÂNDIREA ECONOMICĂ IN ROMÂNIA 707 Ce condiţii explică naşterea acestui curent ? Mai întâi, fireşte, noua orientare economică a ţărilor europene şi cu ea reacţiunea ştiinţifică tot mai pronunţată împotriva individua- lismului economic, Se ştie că începând cu anul 1879, Europa este dominată din nou de tendinţe protecţioniste şi că aproape toate statele « ridică între dânsele bariere vamale, din ce în ce mai înalte ». Pe de altă parte, clasicismul economic este în plin declin, şi în locul lui apar curente reacţionare foarte puternice, care câştigă o preponderenţă tot mai mare; fie că e vorba de romantismul economic german şi de şcoala istorică nouă, fie că e vorba de curentele socialiste. Este apoi şi starea generală de spirit, iar realităţile politice şi economice din Principate pretind înfiinţarea de industrii şi necesitatea unei politici de încurajare şi de protecţie, Charles Gide, într’o notă cu care însoţeşte în « Revue d’Economie Poli- tique » un articol al lui Mişu Săulescu publicat în 1895, este de părere că « România este de vreo treizeci de ani poate ţara din Europa care este mai puternic angajată pe drumul socialismului de stat şi până azi (1895), acest regim nu pare să fi reuşit în rău, deoarece este una din singurele ţări al cărei buget se soldează încă prin excedente », Pe lângă acestea, noul curent se mai explică şi prin legăturile intelectualilor noştri cu cercul culturii economice germane, care i-a influenţat în mod hotărîtor. Se poate chiar susţine că acest curent al adepţilor romantismului social purcede direct şi aproape exclusiv din cercul german, spre deosebire de curentul adepţilor individualismului economic care purcede din cadrul francez. In această privinţă, traducerele în româneşte, la un interval de exact 40 de ani a operelor celor doi economişti Jean Baptiste Say şi Frie- drich List nu exprimă numai două date esenţiale în evoluţia gân- dirii noastre economice, ci şi două momente de orientare şi de gravitare deosebite a acestei gândiri. De altfel, este poate bine să se amintească că aceste două traduceri fac la noi, sub raportul gân- dirii, aproape tot atât cât cele două curente economice afiliate lor. Nota caracteristică a noului curent economic este aceeaşi ca şi aceea a adepţilor individualismului economic, cu deosebirea însă că pe când aceştia din urmă îşi aveau izvorul în clasicismul eco- nomic, în individualismul economic, adepţii noului curent îl au în romantismul economic, în ceea ce Othmar Spann numeşte « die universalistichen Klassiker », Din acest punct de vedere, se poate chiar susţine că cele două curente urmează o linie unitară în gân- direa noastră economică, Intr’adevăr, şi adepţii romantismului economic, ca şi adepţii primului curent, împrumută principii economice străine, pe care caută să le aplice realităţilor noastre economice, fără a fi preocupaţi 45* 708 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE de teorie propriu zisă, dar nesocotind fiinţa însăşi a realităţilor. Şi ei practică o gândire economică aplicată pentru nişte realităţi ideale. De astă dată, ceea ce diferă este doar natura principiilor, care nu mai sunt acelea ale lui Jean Baptiste Say, ci ale lui Friedrich List. Adepţii noului curent nu sunt, în general, cercetători şi nici nu doresc să dea contribuţii ştiinţifice dogmatice; ei doresc, mai mult, să îndrumeze viaţa practică conform unor principii teoretice considerate ca fiind incontestabile. Ca reprezentanţi mai de seamă ai acestui curent se pot considera : Dionisie P. Marţian, P. S. Aurelian, B. P. Haşdeu, Alexandru D. Xenopol. Comun au aceşti autori preconizarea independenţei şi auto- nomiei economiei naţionale, susţinerea înfiinţării şi protejării de industrii naţionale şi justificarea sistemului protecţionist. Argu- mentele teoretice sunt, în bună parte, cele ale lui List. Dintre ei, Marţian pare să fi fost cel mai înzestrat şi mai serios pregătit, iar Aurelian cel mai laborios. Mişu Săulescu spune despre Marţian că este unul dintre cei mai însemnaţi economişti ai noştri, a cărui influenţă a fost « pe cât de mare pe atât de preponderantă, mai ales la începutul transformării noastre economice». Haşdeu este de mai mică importanţă, deşi a scris o broşură interesantă despre concurenţă, iar Alexandru Xenopol, plin de curiozităţi, deşi nu fără contribuţii serioase. * * * In tot acest timp se ivesc şi alte contribuţiuni economice, unele destul de interesante, din partea unor autori care s’au îndeletnicit în mod secundar şi întâmplător cu probleme economice, dar care, fie prm poziţia lor, fie prin pregătirea şi influenţa de care se bucurau, ne-au lăsat contribuţiuni de real interes şi uneori pline de pro- misiuni. Intre aceşti autori trebuesc socotiţi Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Mihail Eminescu, Lascăr Catargiu, P. P. Carp şi D. A. Sturdza. * * * La începutul veacului al XX-lea evoluţiunea gândirii noastre economice înregistrează o nouă tendinţă care este în legătură mai ales cu noile evenimente sociale şi cu prefacerile societăţii ro- mâneşti. Este aşa numita preocupare « istorico-socială », care caută să prezinte fie devenirea materială a economiei româneşti sau a diferitelor sale ramuri în parte, fie evoluţia socială a ţării şi, în legătură cu aceasta, însăşi sensul evoluţiei noastre economice. Sunt lucrările care tratează despre istoria economică a românilor, despre istoria comerţului românesc, despre istoria industriilor la Români, despre sociologia economiei şi a vieţii politice româneşti. Această tendinţă aduce un aport cu totul nou, deşi pe aceeaşi linie sche- GÂNDIREA ECONOMICĂ IN ROMÂNIA 709 matică ca şi cele din trecut, şi pregăteşte terenul unei gândiri eco- nomice realiste şi relativiste. Ea este continuată după război şi dăinueşte încă şi astăzi cu roade şi posibilităţi împărţite. Din acest curent socotim că fac parte: N. Iorga, I. N. Angelescu, C. Dobrogeanu-Gherea, Radu Rosetti, A. C. Cuza, St. Zeletin, V. N. Madgearu, Gh. Zâne, Gheron Netta şi alţii. * ♦ * Cât priveşte curentele actuale ale gândirii noastre economice, ele pot fi împărţite în patru grupe distincte: Curentul economiei sociale; Curentul neoindividualist; Curentul corporatist; Curentul marxist. Ca reprezentanţi mai de seamă ai curentului economiei sociale cităm pe: Ion Răducanu şi Gromoslav Mladenatz; Ai curentului neoindividualist pe: G. Taşcă, I. Gr. Dimitrescu şi V. Slăvescu; Ai curentului corporatist pe: Mihail Manoilescu; Ai curentului marxist pe : Şerban Voinea şi Lothar Rădăceanu. Nota caracteristică a acestor curente este că încetăţenesc la noi o gândire economică cu caracter european şi cu inspiraţie europeană, fie că se mărginesc la aspectul pur teoretic, fie că preconizează măsuri şi idealuri economice pentru viaţa românească. * * * Privind, acum, cursul întregii noastre evoluţii economice, dela primele începuturi şi până astăzi, se poate constata că nu am dat opere de gândire originală, elaborate teoretic şi izvorîte din reali- tăţile noastre de fapt şi din considerarea cadrului local şi specific. Din aceste motive, se poate chiar susţine, cu bună dreptate, că nu avem încă o gândire economică propriu zis românească, ci numai o gândire economică în România. In orice caz, istoric ea este explicabilă şi firească, căci nu era cu putinţă alta; lipseau condiţiile culturale, sociale şi politice. Dar asta nu înseamnă că nici în viitor nu vom putea aştepta o gândire economică românească. In ceea ce ne priveşte, socotim că starea de spirit şi tendinţele care domnesc azi în societatea şi cultura românească, orientările politice şi împrejurările economice, precum şi materialul şi experienţele acumulate în decursul timpului în dome- niul culturii noastre economice, ne indică posibilitatea unei astfel de gândiri şi că se aşteaptă doar omul care să o traducă în fapt. Gândirea economică românească poate începe cu prima lucrare, reuşită, despre istoria gândirii economice în România. ION VEVERCA REVISTA REVISTELOR STREINE MERCURE DE FRANCE No. 888 — 1935 Pentru cei care cunosc istoria acestei reviste, sumarul numărului examinat aci provoacă oarecare melancolie. Acum patruzeci şi şase de ani, Mercure de France apărea ca un post înaintat al luptelor simboliste, o nouă formulă de poezie se recomanda şi, în paginele unor caiete subţiri, scriitorii timpului promovau o altă concepţie generală a literaturii. Azi publicaţia tinerească şi simbolistă are aer grav şi academic. Poeziile s’au împuţinat, studiile se înmulţesc. Cultura înghite cu fiecare număr o tinereţe agitată şi protestatară. Este destinul tuturor periodicelor. Printre studii şi tot felul de academisme, abia dacă mai observi Trois Pokmes de Guy-Charles Cros, sau nuvela Jap, le monstre de la Lande de Roland de Mar fes. Restul ? L'Eveque et le Conveu- tionnel des « Misirables ». Mgr Miollis et Sergent-Merceau de Bernard Barbery; Paul Dăkas de Renfe Dumesnil; Mickievicz et la SocietC francaise de 1830, La Souveraineti d’un GCnie de Edouard Krakowski; Hitler et le Wagnerisme de Jean Vinchon şi Bernard Champigneulle; Shakespeare et Ies Moutons savants de Louis Mandin. Revistele de carieră îmbătrânesc ca şi oamenii, ca şi formulele, ca viaţa cu alt cuvânt. N’am văzut până acum nici o revistă care să-şi păstreze tinereţele; pe toate le pândeşte Cultura, valoare intere- santă, dar, în literatură, de un mai mic farmec decât neastâmpărul noutăţii. Poate cititorii noştri îşi mai aduc aminte de articolul d-lui Morhardt, tânăr erudit american, despra paternitatea operelor lui Shakespeare, pe care l-am comentat la această rubrică. D. Morhardt, susţinând teza d-lui Abel Lefranc, pe baza identificării personajului Malvolio din Noaptea Regilor, ajungea la concluzia că Shakespeare ar fi fiind William Stanley, al şaselea conte de Derby, membru al casei regale engleze. Teza contrară, a d-lui Louis Mandin, argumentează că Hamlet, Regele Lear, Shylock, etc.. . s’ar datora unui « stratfordian * de joasă condiţie socială. D. Louis Mandin, neputând lăsa fără replică susţinerile d-lui Morhardt, regine de data aceasta cu Shakes- peare et Ies Moutons savants. Noua sa contribuţie la faimoasa dispută este împărţită cam pamfletăreşte pe mici capitole ca acestea: La moutonite chez Ies savants, La reine identifice et l'Institut mystifiC, L'idiot mene ă l’idiote, etc... Dar capitolul cel mai concludent este L’identification de Malvolio. Tonul dubitativ însă al d-lui Mandin aduce un rău serviciu cauzei sale. Iată: «Orice ar spune d. Morhardt, identificarea Malvolio-Pfarington REVISTA REVISTELOR 711 (intendentul casei Stanley) nu reprezintă un adevăr care să se impună », Cine poate găsi ca lipsită de interes o asemenea discuţie ? Nimeni. Numai că o poezie sau literatură necuprinsă de îngheţul academic ar fi mult mai cuceritoare. REVUE DES DEUX MONDES Tome 27 — 1935 Colaborează d-nii Henry Bordeaux, Robert d’Harcourt, Marăchal Lyautey, Edmond Pilon, Adolphe Giraldon, Maurice Lewandowskî, Louis Batifol, Albert Pingaud, Maurice Levaillant, Gărard d’Houville, Henri Davignon, Louis Laloy şi Renă Pinon. Pentru a se vedea cât de neprielnic este poeziei mediul academic, vom reproduce Au jar din de Memoire de d. Maurice Levaillant: En robes roses, mauves, vertes, En voiles pâles â longs plis, Les mains lourdes d’iris, de lys, Et de roses larges ouvertes, Elles s’ăloignent â grands pas, Nos pures, nos tendres annăes, Et, de nous d. Iar Alexis Tolstoi distinge: «Victor Hugo este totdeauna cu noi (« con- structorii unei lumi noi» n. r.), cu toate că noi nu suntem totdeauna şi nici în orice lucru cu Victor Hugo ». Ca o încheiere la toate anchetele şi consideraţiile făcute în jurul poetului francez, cu ocazia cincantenarului morţii sale, anchete şi consideraţii cunoscute la timpul lor de cititorii noştri, putem spune că acei care au aruncat lui Hugo chiar epitetul de «imbecil >, detractorii săi, i-au dovedit mult mai mult decât fervenţii geniul şi actualitatea. CONFERENCIA No. XIII — 1935 Jurnalul Universităţii Analelor publică cinci conferinţe prin care femeia în societate este înfăţişată după diverse epoci. Astfel Henri-Robert, dela Academia Franceză, conturează figura Caterinei de Medicis, îndrăzneaţă flo- rentină, mamă a trei regi; Maurice Donnay, dela aceeaşi Academie, vorbeşte despre Lysistrata, ieri şi azi ; ducesa de la Rochefoucault — despre Noi... azi... îndeletniciri moderne ale femeii; d-na Bertrand-Fontaine — despre Femeia în spitale ; şi d-şoara Marie-Thârăse Moreau — despre Cauza copiilor. Lysistrata este o comedie de Aristofan, în care femeile ateniene, pentru a determina pe bărbaţii lor să înceteze un război inutil, hotărăsc un fel de grevă a dragostei. Maurice Donnay, pornind dela acest amănunt de literatură antică, scoate în evidenţă instinctul pacifist al femeii: « Au trecut douăzeci şi trei de veacuri, două mii trei sute de ani, de când Aristofan a scris Lysistrata şi până când bărbaţi care nu erau poeţi comici, au avut ideea unei Societăţi a Naţiunilor. Şi, cu mult mai înainte de Societatea Naţiunilor, cele dintâi pio- niere ale feminismului au înscris în programul lor lupta în contra războiului; dar nici una, după câte ştiu, n’a preconizat mijlocul pe care îl recomanda REVISTA REVISTELOR 715 răutăcioasa ateniană. In 1896, una dintre ele, d-na Maria Pognon, preşedinta Ligii Franceze pentru Dreptul Femeilor şi Înflăcărată revendicatoare a ega- lităţii sexelor scria: « Femeii îi revine rolul de a suprima războiul. Ii va fi destul numai să vrea aceasta, dar să vrea cu tărie, cu pasiune. Dragostea ma- ternă va face această minune *. Dar ele, femeile, n’aveau cuvânt încă asupra capitolului. Războiul izbucni,, marele război, şi se cunoaşte rolul pe care l-a jucat atunci femeia franceză. In 1870, atât instrucţia lor rudimentară cât şi inegalitatea care li-se recunoştea le pregătise prost. In 1914, acelea care nu aparţin încă numeroaselor societăţi formate în jurul Crucii Roşii din Geneva, acelea care vor să fie infirmiere urmează cursuri organizate pretutindeni. In câteva zile (căci totul trebue să meargă iute) câştigă cunoştinţele necesare... Dar ca să revenim la pacifism (şi pacifism nu este defetism cum anumiţi inşi ar vrea să se înţeleagă), de îndată ce Societatea Naţiunilor a fost instaurată, numeroase femei au alergat în jurul ei la Geneva şi au înconjurat-o, au în- făşurat-o, au răsfăţat-o. In începuturile ei s’a amestecat şi ceva snobism, încât se citau câteva Preţioase ale Genevei, cum le supranumise scumpul şi regretatul Robert de Flers, care începuse să scrie, sub acest tidu, o comedie spirituală dimpreună cu Francis de Croisset, comedie care n’a fost terminată din cauza crudei morţi care a lovit pe Robert. Dar câteva Preţioase ale Genevei nu împiedecau Societatea Naţiunilor să fie o instituţie necesară, după cum Les Precieuses Ridicules n’au împiedicat L’Hâtel de Rambouillet să fie un loc încântător şi să aibă, pentru eleganţa şi puritatea limbii franceze, o incontesta- bilă utilitate *. MINOTAURE No. 7 — 1935 Sub o copertă compusă special de Joan Miro, colaborează d-nii E. Te- riade, Man Ray, Roger Caillois, Henri Michaux, Jacques Baron, Paul Eluard, Maurice Raynal, Maurice Heine, Young (trad. Renă Daumal), Georges Pudelko, Jacques Pelamain, Andră Breton, Salvador Dali, A. Petitjean, Balthus, Georges Lafourcade, Herbert Read şi Paul Recht. Precum cititorii noştri ştiu, Minotaure este revista de lux a artei modeme. Artiştii noi care ilustrează acest număr se numesc Andră Beaudin şi Paolo Uccello; plastica lor, atât cât pot lăsa să se vadă nişte reproduceri oricât de admirabile, deşi îndrăzneaţă, realizează armonia însăşi; remarcabil mai este de asemeni la Uccello gustul şi simţul compoziţiei largi, valoare atât de dispreţuită în cer- curile avansate ale artei. Trecând dela plastică la literatură, vom regreta incoherenţele poemului Tournesol de Andră Breton cât şi pe acelea auto-exegetice care îl încadrează. Sfârşitul: Je ne suis le jouet d’aucune puissance sensorielle Et pourtant le grillon qui chantait dans les cheveux de cendres Un soir pris la statue d’Etienne-Marcel M’a jeti un coup d’oeil d’intelligence Andri Breton a-t-il dit passe. 716 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Interpretându-se singur, Andră Breton nu-şi poate explica prezenţa « greerelui » în Tournesol, poem scris în 1923, cu atât mai mult cu cât, ne încredinţează d-sa, cântec de greiere n’a auzit decât în 1934; unica posibilitate de a-1 justifica ar fi o reminiscenţă literară din Lautrâamont. Mai departe: « Statuia lui Etienne-Marcel, flancând una din faţadele palatului Hotel de Viile, serveşte fără îndoială a desemna în poem inima Parisului bătând pe promenadă, cum s’a văzut, în unison cu a mea 0. Cine doreşte, să încerce a se lumina asupra versurilor citate prin comen- tariile autorului. Cu aceasta am vrut să se afle, chiar din gura unui maestru al ţupra-realismului, ce poate însemna poemul automatic, punct de onoare al şcoalei respective. încă odată se pare că arta nu este somnambulism. ROMÂNEŞTI ATHENEUM Nr. 3 — 1935 Am semnalat altădată cu destulă grabă această < revistă de ideologie şi ştiinţă a liceelor militare », după cum se subintitulează, pentru a nu arăta cândva adevărata ei fizionomie. Mai întâi apare ca foarte curioasă specifi- carea subtitlului, dacă ţinem socoteală de faptul că fiecare colaborator doreşte să desbată, care de care, o problemă mai grea decât alta. « Revistă a liceelor militare #: oricine îşi poate închipui că este vorba de vreo publicaţie şcolărească pe care dacă e plăcut să arunci o privire, devine neinteresant să arunci două. Aşa încât subtitlul acestei Atheneum îi prejudiciază grav interesul în ochii cititorilor. De sigur, cititorul să nu fie grăbit, să răsfoiască cel puţin câteva pagini în care va vedea că atmosfera ideologică, depăşind mediul şcolar, de- păşeşte chiar genul unor asemenea publicaţii prin oarecari excese erudite. In afară de faptă că acei care colaborează sunt profesorii liceelor militare, nimic nu îndreptăţeşte pe coperta gravă, prea gravă, amănuntul cu « liceele militare » sau poate vor mai fi fiind cine ştie ce raţiuni bugetare. Nr. 3 aduce următorul sumar: D. M. Pippidi, Preciziuni despre Catharsis la Aristotel şi la Abatele Bremond; Nec. Macarovici, Petrolul; D. Popovici, Actualitatea lui Victor Hugo; Mihai'Uţă, Mose Maimonide; Dr. M. Rădu- lescu, Pubertatea; G. Raşcu, Excursiunile şcolare ; Const. Stelian, Contribuţii la măsurarea inteligenţei; Vasile Manciu, Preot Nicolae Gheorghiu şi V. Buzdrug, Note şi Comentarii; Vasile Manciu, Gh. Ivaşcu, Mihai Uţă, T. George, Recenzii. Sumarul acesta face parte dintr’o categorie mai uşoară, deşi d-nii Pippidi, Nicolae Popa şi Mihai Uţă îşi întovărăşesc susţinerile — adesea fără nevoie, cu un aparat de erudiţie evident profesorală. In acest sens contribuţia d-lui Pippidi este un model. Articolul Preciziuni despre Catharsis la Aristotel şi Abatele Bremond, argumentând că starea de catharsis după Aristotel se rezumă numai la actul creaţiei fără a putea ţine şi de dispoziţia cititorilor de poezie, după cum credea Abatele Bremond, se întemeiază pe un « subsol » atât de REVISTA REVISTELOR 717 doct, încât ai impresia că autorul se interesează mai mult de această paradă subterană de literatori şi învăţaţi decât de disocierile sale; dar, mai ales, citatul aristotelic în greceşte are o savoare de învăţătură proaspătă care nu poate face decât rău autorului. Ca să se vadă până unde poate merge viciul erudiţiei, vom arăta că d, Pippidi având nevoie să citeze în textul său câteva versuri de Ronsard, le însoţeşte de o notă în care vedem că Ronsard « pune la contri- buţie Muza lui Ovidiu. Cf. Ars amat., III, 547 şi urm.: (citează patru versuri din Ovidiu) şi Atnores, III, 9, 17—18: (citează alte două versuri) ». Dacă mai socotim că la un articol de aproximativ 16 pagini avem 46 de referinţe docte în care citatul grecesc revine de 15 ori, înţelegem că d. Pippidi a urmărit nu atât să semneze un articol de revistă cât să se ameţească de un anumit aer tare de bibliotecă. D. Nicolae Popa, prin publicarea conferinţei sale Actualitatea lui Victor Hugo, « făcută la Teatrul Naţional din Iaşi », « la semicentenarul morţii lui (1885—1935)» dovedeşte un gust mai măsurat al strălucirilor doctorale, consemnând astfel o contribuţie românească la disputa recentă asupra marelui poet francez: « Ca artist creator. înzestrat cu o puternică vitalitate şi cu un dar prodigios- de viaţă (nu-i cam acelaşi lucru? — n. r.) el a ştiut să ne dea tablouri de natură străbătute de un adevărat fior cosmic şi scene de viaţă, însufleţite de acel sentiment suprem al « prezenţei » autentice. Voiţi un model de memorialist rapid şi viu, de o intensitate uimitoare de evocare? Citiţi paginile dense din Choses vues, scrise cu nerv şi într’o formă foarte modernă. Voiţi, pe de altă parte, evocări fantastice, plăsmuiri halucinante, unde poetul îşi proiectează viziunile, în dispreţul realităţilor, deformându-le şi stilizându-le expresiv? Citiţi paginile de mister medieval din La Legende des Siecles, — acele de satanism din operele de vizionar, — procesele-verbale de spiritism, spre care a lunecat, ca şi Hajdău, după moartea fiicei sale. Pri- viţi-i desenurile fantastice, unde efectele de clar-obscur îi prelungesc cu putere geniul antitetic în câmpul plastic. Mai mult încă: Victor Hugo a anticipat, ca un vizionar iluminat, frământări şi realizări de astăzi. A înţeles şi practicat « actul literar * ca pe o tentativă asupra absolutului, al cărei rezultat să fie o revelaţie şi o descoperire integrală. A înţeles şi «fiorul nou» al poeziei baudelairiene şi poezia halucinantă a lui Rimbâud, — amintind, rând pe rând, — prin suflul lor adânc şi amar, miazmele ce le aduce marea din larg, — şi ţâşnirile de revoltă şi evaziunile în lumi de plăsmuri proprii. Iar opera sa apocaliptică din ultima fază deschide drum larg poeziei ezoterice, poeziei-mister, — a cărei înţelegere cere o ade- vărată iniţiere ». FAMILIA Ni*. 2 — 1935 In mai multe rânduri am observat frământarea promiţătoare ce a cuprins spiritul diverselor colţuri ale ţării noastre. Familia dela Oradea, prin condeiul d-lui Al. Dima, ajunge chiar la « definirea şi justificarea » Localismului Creator: 7i8 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ♦ Faţă de această adevărată ofensivă a creaţiei culturale minoritare, acti- vitatea noastră literară — cu excepţia fireşte a ultimilor 3—4 ani cari au cu- noscut o admirabilă înviorare — s’a desfăşurat într’un ritm prea lent şi cu o timiditate exagerată. Localismul creator militează dar — şi din acest punct de vedere — pentru o creştere în întindere şi adâncime a producţiei noastre literare. E bine să înţelegem cu toţii că stăpânirea românească a Ardealului nu trebueşte justificată numai prin argumente istorice, ci de asemeni — în veacul legitimărilor culturale — prin valoarea specifică, locală a spiritului nostru creator. Dar localismul de care vorbim, se fundează la noi apoi, şi pe considerente de ordin geografic şi social ce-1 determină imperios. Provinciile României sunt aproape toate precis determinate geografic — variate pietre colorate în cuprinsul aceluiaşi mozaic. Dar nu numai atât. Din cadrul unitar al fiecărei regiuni, se desprind ţinuturi ce-şi au fizionomia lor distinctă. Moldova cu- noştea odinioară o ♦ Ţară de jos » şi o ♦ Ţară de sus », încă din epoca întemeierii se vorbea de o « Ţară a Bârsei *, o « Ţară a Oltului *, o ♦ Ţară a Haţegului » ş. a. Existenţa geografică a acestor « ţări » aduce cu sine — în acelaşi timp — o viaţă spirituală relativ autonomă, pe fundamentul căreia programul localist are mari posibilităţi de creaţie solidă şi autentică. Consideraţiile de mai sus se întregesc însă cu argumente de ordin istoric. Localismul creator a existat în mod dominant în cuprinsul culturii româ- neşti mai totdeauna, în orice caz cantitativ şi calitativ mişcările literare loca- liste au întrecut cu mult pe cele centraliste. Amintim în această privinţă o serie de momente culturale caracteristice, ilustrând ideea că centrele de cul- tură n’au coincis în genere cu cele politice. Prima carte românească se tipă- reşte în 1544 în Sibiu şi se numeşte « Catehism luteran ». Numeroasele tipărituri ale Diaconului Coresi nu apar nici în capitala Ardealului, nici în a Ţării Ro- mâneşti, ci în Braşovul refugiului său, în secolul al XVI-lea. Concomitent cu acest eveniment cultural, ia fiinţă şi limba noastră literară care-şi deschide isvoarele din ţinuturile Braşovului şi ale Munteniei de miază-noapte... In secolul al XVIII-lea, renaşterea naţională prin suflul latinismului izbuc- neşte vulcanic în micul târg al Blajului. Spiritul localist era atât de viu, încât chiar dela 1840 când « Dacia literară » va apare la Iaşi cu tendinţă de gene- rală unificare, M. Kogălniceanu va fi nevoit să observe că < foaia noastră va fi un repertoriu general al literaturii româneşti, în care — ca într’o oglindă se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bănăţeni, bucovineni, fieştecare cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul său». După unirea din 1859, capitala mişcării culturale nu va trece asupra Bucureştilor, ci va rămâne pe seama Iaşilor, pe scena cărora se va desfăşura interesantul moment cultural al junimismului şi « Convorbirilor literare ». După 1900 apoi, sămănătorismul va depăşi cu mult centrul politic al ţării, răspândindu-şi puterile pe întinsul cuprins al ei şi stimulând astfel o vie ofensivă cultural-literară a provinciei cu * Junimea literară * (1904) din Cernăuţi, cu ♦ Ramuri * (1905) din Craiova, cu « Făt-Frumos » (1904) din Bârlad ş. a. REVISTA REVISTELOR 719 Ele exemplifică.. .in mod mulţumitor ideea că in genere spiritul centralist a lipsit in fond literaturii şi culturii noastre...!. Ţinuta critică a publicaţiei îi vine dela onestitatea profesională — bine cunoscută — a d-lui Octav Şuluţiu. Iată un scurt fragment din cronica sa despre Surorile\Veniamin de Sergiu Dan: i Am spus de altfel că toată cartea e lucrată pe subtilităţi. E o carte rea- listă. Nu interesează anecdota, trasată cu multă discreţie şi desnodământul e important numai întru cât poate aduce o lumină asupra psicologiei celor două surori. E admirabilă Felicia când o mângâe pe Maria care plânge după arestarea lui Mibai. Ştie acum că-1 iubeşte şi o consolează: « Nu mai plânge. Va reveni foarte curând », (p. 276). Ceea ce e minunat aici e lucrătura fină în care e transpus tot materialul. Scrisul e discret şi nu un scris plastic, nici un stil muzical, dar un stil aplicat materialului şi un scris francez, de esenţă moralistă, scris în linii regulate în curbe graţioase, în preţioase evoluţii geo- metrice. E un scris cu volute, un scris ionic aş spune. Arhitectura lui simplă are lumini nealterate şi minuţiozităţi profunde. < Surorile Veniamin * va ră- mâne de sigur una din cele mai frumoase cărţi ale anului literar şi o ascen- siune în cariera de romancier a autorului ». Sumarul se completează cu d-nii Ion Agârbiceanu, Prescurdriţa; Mircea M. Vulcănescu, Filosofia lui Freud; Ion Marin Sadoveanu, Misterul dela Oberammergau ; Emil Isac, Poezie; Coca Farago, Manole şi Ana ; Petre Da- maschin, înmugurire nouă — poezie; Alexandru Olteanu, Dela Sătmar la Trianon; Teodor Scarlat, Eu—poezie; Dan Petraşincu, Jurnalul unui om ciudat; Al. Mironescu, Panait Istrati; Mihail Straje, Literatura Bulgară; Dr. I. Glăvan, Ioan Molnar-Pinariu şi Pericle Martinescu, O autobiografie spirituală: Oceanografie. A Z I Nr. 3 — 1935 Dintre colaboratorii R. Han, Radu Boureanu, Mihail Celarianu, Saşa Pană, T. C. Stan, G. Talaz, Al. Mironescu, Karl Michael Bellman (trad. de Maria Banuş), Petru Manoliu, Adolf Meschendorfer (trad. de Eugen Jebeleanu), Virgiliu Monda, Coca Farago, Nicolae Roşu, Anton Holban, Constantin Micu, Constantin Bogoe, B, Cehan, Vlaicu Bârna şi Dragoş Vrân- ceanu — ne vom opri asupra d-lor Anton Holban şi Saşa Pană deopotrivă de excesivi în nota scrisului lor. D. Anton Holban scrie despre Logodnicul, roman de d-na H, P. Bengescu. Admiraţia întâmplătorului critic ne este de multă vreme cunoscută faţă de scriitoarea pe care şi noi o preţuim — este drept — fără lirism. Despre moda- litatea critică a d-lui Holban ne va convinge acest pasaj: < Lectorule, este inutil să fim prudenţi, dăruind numai cuvinte neconclu- dente. In cazul H. Papadat Bengescu se poate vorbi de geniu, întru cât această definire se poate îndrepta unui scriitor. Relaţiile dintre scris şi viaţă sunt perpetue. Intuiţiile sunt surprinzătoare. Lectura cărţilor Hortensiei Papadat Bengescu este de acelaşi folos, ca şi pentru un medic, cercetarea migăloasă 720 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE a spitalului. Elogiem tot timpul câteva cărţi româneşti. Dar nici o comparaţie nu se poate face cu ceea ce avem aici. Este ca şi cum ai admira un instrument cu o singură coardă în faţa unei orchestre complete. Şi ce laborator perfect la dispoziţie, pentru elevii care vor să înveţe I « Logodnicul», înainte de toate, este o lecţie. Orice plăcere desinteresată, pe care o primeşti de obicei chiar la lectura unei cărţi bune, este exclusă. Seriozitatea cadrului îţi arată ce ane- voios se poate înainta pe drumul acesta. Este un drum numai pentru cei puţini, cei aleşi 1 E posibil ? Credem că nici autoarea elogiată nu se va bucura de o astfel de critică prin care personalitatea i-se estompează şi nu clarifică. Al doilea colaborator, care ne-a oprit atenţia cam în felul în care ne-a oprit-o şi Andră Breton când am comentat revista Minotaure, este d. Saşa Pană cu poemul Interferenţe: Zilele în zdrenţe continuă Ierburi amare se mlădie pe inima Azi pentru ace pe perniţă Feba invadează anemice ore Şi din tristeţa ultimei veştede zile Zbucnesc în floare boboci ascunşi Umbre anonime şi-au uitat stăpânii Stărue în peisajul Concubinaj de culori şi parfum. Dezmierd amintirea privirii umede Spălată în neliniştea aşteptărilor, Corecte buzele diademe voluptoase Chei minunate pentru sipete cu mângâieri. Greoaie de timp porţile uriaşe aşteaptă Ploaie de apă vrăjită Frământ evadarea din bulgărele de întuneric Aproape e o şosea pietruită cu stele Cu păreri de bine înfrunzită Cerul plivit de noţi Isvor de oglinzi optimiste Corolar ruginitelor armonii învie alfabetul dezacordurilor magice. Rămână totuşi cucută necesară Solitudinea soră paraginii Şi somnul de liană Fără foşnet. O bună parte dintre poeţii noştri, odată cu d. Saşa Pană care de altfel este unul dintre slujitorii cei mai pasionaţi ai poeziei, nu au ajuns încă la expresie, înfăţişând numai o casnă a adâncimilor spre articulare. Şi totuşi Azi e una dintre publicaţiile reprezentative ale celei mai tinere generaţii. ŞI ARTĂ «REGELE CARO L II» BIBLIOTECA «ENERGIA» Au apărut M. CONSTANTIN-WEYER. Cavelier de la Salle, traducere din limba franceză de Paul I. PRODAN....................................................................Lei 40 L. F. ROU QUETTE. In căutarea fericirei, traducere din limba franceză de E. FLĂMÂNDA Lei 4.0 ALAIN GERBAULT. Singur străbătând Atlanticul, traducere din limba franceză de A. VIANU Lei 20 COLONEL T. E. LAWRENCE. Revolta (n deşert, traducere din limba engleză de Mlrcea ELIADE, cu o hartă (2 volume)......................................Lei 60 RENE BAZIN. Pustnicul din Sahara, vieafa părintelui Charles de Fouchauld, traducere din limba franceză de Alexandru HODOŞ............................................Lei 30 MIHAI SADOVEANU. Vieafa lui Ştefan cel Mare..............................Lei 30 C. ARDELEANU. Domnul Tudor ...........................................................Lei 30 R. P. HUC. Descoperirea Thibetului, traducere din limba franceză de Apriliana MEDIANU. Lei 30 HOMER. Odiseea, traducere în proză din limba elină de E. LOVINESCU.......Lei 60 JAKOB WASSERMANN. Vieafa lui Stanley, traducere din limba germană de Radu CIOCTJLESCU.................................................................... Lei 40 BIBLIOTECA «INFORMATIVĂ » A apărut Ing, I. ORBONAŞ. Manual de atelier mecanic ..............................Lei 80 BIBLIOTECA ARTISTICĂ A apărui O. HAN. Sculptorul D. Paciurea cu 24 de planşe • . • • ..................Lei 60 BIBLIOTECA « ORAŞE » A apărut MIRCEA DAMIAN. Bucureşti, cu 48 de planşe . . . , .......................Lei 120 BIBLIOTECA « DOCUMENTARĂ » '« apărut Amintirile Colonelului Lăcusteanu, publicate de Radu CRUTZESCU...........Lei 70 ELENA G-RAL PERTICARI-DAVTLA. Din viaţa şi corespondenţa lui Carol Davila . , , Lei 200 BIBLIOTECA «ENCICLOPEDICĂ» A apărut CONST. C. GIURESCU. Istoria Românilor I, cu numeroase ilustraţii în text.Lei 200 Sub tipar Dr. G. BANU. Sănătatea poporului român SCRIITORII ROMÂNI CONTEMPORANI Au apărut Romane JOACHIM BOTEZ. însemnările unui Belfer .......................... Lei 60 C. GANE. Trecute vieţi de doamne şi domniţe, II, cu numeroase ilustraţii în text . . . Lei x6o ADRIAN MANIU. Focurile primăverei şi flăcări de toamnă...................I^i 60 SĂRMANUL KLOPŞTOCK. Feciorul lui Nenea Tache Vameşul, II.................Lei 70 Sub tipar N. M. CONDIESCU, însemnările lui Safirim, I N. M. CONDIESCU. Peste mări şi ţări, cu 20 acuarelle originale de S. MtÎTZNER Au apărut Esseurl, Critică PAUL ZARIFOPOL. Pentru arta literară ........................ Lei 60 PERPESSICIUS. Menţiuni critice, II.......................................Lei 80 G. M.-CANTACUZINO. Isvoare şi popasuri...................................Lei 60 N. IORGA. Oameni cari au fost............................................Lei 80 EM. CIOMAG. Vieafa şi opera lui Richard Wagner...........................Lei 60 M. D. RALEA. Valori.....................................................Lei 50 N. IORGA. Oameni cari au fost, II.......................................Lei 90 ŞERBAN CIOCULESCU. Corespondenţa dintre I. L. Caragiale şi Paul Zarifopol (1905—1912) . Lei 40 G. CĂLINESCU. Opera lui Mihai Eminescu, II, III...................2 voi. Lei 140 Su6 tipar N. IORGA. Oameni cari au fost, III Versuri Au apărui DEMOSTENE BOTEZ. Cuvinte de dincolo............................. Lei 60 Z. STANCU. Antologia poeţilor tineri, cu portrete de Margareta STERI AN.Lei 60 G. BACOVIA, Poesii, cu o prefaţă de Adrian MANIU........................Lei 40 G. GREGORIAN. La poarta din urmă........................................Lei 60 ADRIA^ MANIU. Cartea Ţării.......................................Lei 40 G. LESNEA. Cântec deplin ........................................Lei 40 GEORGE SILVIU. Paisie psaltul spune..............................Lei 40 V. CIOCÂLTEU. Poesii....................................................Lei 60 N. DAVIDESCU. Helada....................................................Lei 60 Su& tipar SCRIITORII ROMÂNI VECHI MITROPOLITUL VARLAAM. Cazania (1643), ediţie îngrijită de J. BYCK TRADUCEREA SFINTEI SCRIPTURI DE Pr. V. RADU ŞI GALA GALACTION A apărut Cântarea cântărilor............................................gratuit Sub tipar Cartea lui Iov SCRIITORII STREINI MODERNI ŞI CONTEMPORANI Au apărut E. MADÂCH. Tragedia omuluit traducere în versuri din limba maghiară de Oct. GOGA. . Lei 40 LUIGI PIRANDELLO, Răposatul Matei Pascal, traducere din limba italiană de A. MARCU. Lei 40 M. CHOROMANSKI. Gelozie şi medicină, traducere din limba polonă de Gr. NANDRIŞ. . Lei 50 R.-L. STEVENSON, Comoara din insulă, traducere din limba engleză de Radu GEORGESCU Lei 50 BIBLIOTECA DE FILOSOFIE ROMÂNEASCĂ A u apirut D. D. ROŞCA. Existenţa tragici......................................................................Lei 60 T. VIANU. Estetică, Voi. I..........................................................................Lei ioo PETRE PANDREA. Filosofia politică-juridică a lui Simion Bărnuţiu....................................Lei 60 bibliothEque D'HISTOIRE contemporaine A apărut G. I. BRÂTIANU. Napolion III et Ies naiionalitds............. Lei 60 OPERELE PREMIATE ALE SCRIITORILOR TINERI 1934 Au apărut VLADIMIR CAVARNALI. Poesii.........................................Lei 20 EUGEN JEBELEANU. Inimi sub săbii, poeme............................Lei 40 HORIA STAMATU. Memnon, versuri ....................................Lei 40 DRAGOŞ VRÂNCEANU. Cloşca cu puii de aur, versuri...................Lei 40 EMIL CIORAN. Pe culmile disperărei .............................. Lei 50 CONSTANTIN NOICA. Malhesis.........................................Lei 40 ŞTEFAN BACIU. Poemele poetului tânăr...............................Lei 20 VIRGIL GHEORGHIU. Marea vânătoare..................................Lei 20 SIMION STOLNICUL. Pod eleat........................................Lei 20 Cărţile noastre se găsesc de vânzare în principalele librării din ţară. Ele se pot trimite franco la domiciliu în toată ţara. FUNDAŢIA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ «REGELE CAROL II» 39, Bulevardul Lascar Catargi, 39 — Bucureşti, I — Tdefon 241-97 206-40 M. O., IMPRIMERIA N A T IO N A L Ă - B U C U R E Ş T I C. 38.807.