Proletari din toate fdrrt^, tnlfl-vUl orizont a SAPTAMINAL SOCIAL POLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.H Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 44 (1183) 3 NOIEMBRIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI Moment de reper istoric, marți 24 octombrie 1989, sub cupola rotondei Ateneului Român, unde prezentul și viitorul s-au îngemănat, mai strîns ca oricînd, prin cuvintele ctitorului izbîn- zii românești, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, ce au concentrat în ele strălucitor vibrația unei întregi epoci, în cadrul Expunerii la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R.. O epocă aflată într-o unică, revelatoare cadență de voință, de acțiune, de simțire. Un arc de timp fn care inima unul întreg popor a bătut sărbătorește, vibrînd neconte- nit la orizontul dragostei de patrie și al marilor împliniri socialiste, un arc de triumf de fapt, o imagine cît se poate de elocventă a tot ceea ce sim- țim și gindim asupra propriului nos- tru fel de a fi în contemporaneitate — iată, succint, tabloul pe care me- moria îl reține, față în față, cu mo- mentele deosebite ale ședinței inaugu- rale a Plenarei- lărgite a C.C. al P.C.R. Pline de uriașe semnificații sint a- prccierile, ideile, tezele și argumentele Expunerii secretarului general ai par- tidului. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Rostire tăiată in granitul adevărului și adusă în fața prezentu- lui și viitorului, deci a istoriei. Cu mîndria justificată că opera edificată pînă acum nu ne-a dăruit-o cineva, cu sa- tisfacția plenară că ea s-a clădit și se întemeiază aici, de oamenii acestui pămînt străbun și al acestui timp ne- pereche, prin eforturi eroice și cu demnitatea că „miracolul românesc" își are cert izvorul în revelația unui popor asupra Sinelului. Urmare unei politici care conține Idealurile lui din- totdeauna — libertate, neatîrnare și pace, a unei politici care așează în centrul său Omul, omul nou așa cum îl prefigurează Programul partidului, construcția cea mai gingașă și mai de preț a edificiului ctitorit într-un efort uriaș, omul, animat cu toată ființa lui de imperativele interesului colectiv, prin care se realizează plenar. Omni care construiește, luptă și învinge du- pă măsura noii lui demnități. Noua și strălucita analiză a secretarului ge- neral al partidului, cuprinsă în Ex- punerea prezentată la primul punct ai ordinei de zi a lucrărilor Plenarei lăr- gite a C.C. al P.C.R., înfățișează eu o neobișnuită forță de sinteză modelul de abordare creatoare a problemelor de esență ale dezvoltării civilizației so- cialiste românești, a problemelor cru- ciale care confruntă lumea contempo- rană, simplă bornă to- pografică iar zece țărani, în straie complet diferite, 11 plantaseră In Jurul mormîntuîui meri și perl, piersici și pruni și-un singur nuc, lîngă borna- aceea pe care, mal înainte de-a o aco- peri cu pămînt, o fixaseră cu grijă deosebită. Și numai tîrziu, după asfin- țit, înconjurat de miresmele tari ale ierburilor călcate în picioare și ale pâmîntulul reavăn, se smulsese din li- niștea ce-1 înconjurase zgribullndu-se și realizlnd — abia atunci realizfnd I—, rostul .vagabondajului" de-o viață a fostului său vecin și partener de șah . (Urmare din pag. I) urgența întîi și nu trebuia făcut un mare efort pentru a-i mobiliza. Ni se spune, ca argument con- vingător, că 106 locuitori ai comunei au norme fixe la cooperativa agricolă de producție Realiza- rea normelor este răsplătită cu cantități îndestulă- toare de produse, dar și cu mii de lei, drept re- compensă. Prin urmare, problema forței de mun- că nu se pune, aici, ca o... problemă spinoasă. A fost, adică, rezolvată, într-un mod extraordinar dc simplu. Li s-a creat posibilitatea oamenilor să lucreze la ei acasă. Mai ales cei tineri. Foarte mulți dintre ei continuă o îndeletnicire străveche, viticultura, alții pot fi regăsiți în secțiile cu ca- racter industrial, fie că este vorba de secția de repansat stofele aduse de la Timișoara, sau de sec- ția de confecționat fețe pantofi pentru produsele întreprinderii de profil din nu prea îndepărtatul oraș Jimbolia. Mulți dintre tinerii plecați la stu- dii superioare s-au reîntors pe meleagurile natale și acum lucrează, fie la Calculatorul pus la trea- bă de cel tineri, să rezolve problemele comunei, fie în domeniul sănătății, așa cum este cazul me- dicului Mihai Dinu, care se numără printre pri- mii animatori ai ideii .soluții, nu motivări" ! Des- pre medicul Mihai Dinu s-ar putea scrie un... roman. Dat fiind talentul, pasiunea, priceperea de care dă dovadă acest om al comunei, care a ple- cat la studii de aici șl s-a reîntors tot aici, pen- tru a ff folositor semenilor săi. El practică. In pri- mul rînd, medicina omului sănătos, o medicină profilactică, pentru că, oricine o știe (dar unii o uită) „este mal ușor să previi, decît să tratezi". Complexul de sănătate este subordonat tocmai u- nui asemenea scop șl, amintind de el, va trebui să ne amintim de primii ani, cei de început, al apel termale existente din belșug în subsolul lo- cului. Scrisesem, la vremea potrivită, despre ea, despre primarul care, pe atunci, îi bănuia pute- rea, în cel mal larg înțeles al cuvîntulul. Iată că apa a fost pusă la treabă. în perimetru! comunei TEREMIA MARE - fereâStrâ ddSCÎiisă către mâine funcționează aproape 40 de foreze, prin mijlocirea cărora apa este adusă din adîncuri și pusă In fo- losul oamenilor, mai ales că temperatura ei trece cu mult de limita celor 70’C. Sînt încălzite o se- rie de încăperi și imobile, prlntr-un sistem inge- nios inventat „pe plan local", gazul din lichidul fierbinte este . separat șl „orientat" In alte di- recții economice Aflăm, astfel, că la Teremia Mare, se realizează o premieră absolută și ea se înscrie în contextul documentelor noastre de par- tid și de stat. Se construiesc, In prezent, un nu- măr corespunzător de agregate producătoare de energie electrică, menite să asigure Independența energetică a întregit localități. Cu ajutorul ace- luiași lichid se asigură șl funcționarea brutăriilor din comună și satele aparținătoare. Fereastra ar rămîne imcomplet deschisă către vers, dacă rîndurile noastre nu s-ar referi la via- ța spirituală a oamenilor, la bogăția ei sub toate aspectele, de la cartea prezentă în bibliotecile să- tești și școlare, pînă Ia Expoziția permanentă de artă care cuprinde lucrări purtînd semnătura unor mari maeștri al penelului. Primarul Vili ne spu- nea, la începutul discuției, că localitatea sa este unică în Europa. Nu știam despre ce este vorba și încercam să-i intuiesc gindurile, dur mi-a fosi im- posibil. Apoi deznodămîntul, simplu precum ou) lui Columb : „La Teremia există un singur bufet și » expoziții permanente". De-a lungul anilor, aici au fost realizate, de către specialiști și cadre uni- versitare din București și Timișoara, nu mal pu- țin de 11 cercetări cu caracter sociologic șl toate rezultatele au fost valorificate într-un mod care merită toată lauda. Formațiile de amatori, inter- preții și creatorii individuali au cucerit numeroase premii în toate edițiile Festivalului național „Cîn- tarea României". Un număr de cinci filme rea- lizate tot... pe plan local au obținut premiul I la fazele republicane. Unul dintre ele are ca te- mă concursul de călărie de pe hipodromul local. Așa că am aflat că aici există și un club al că- lăreților, în cadrul căruia se pregătesc 26 de ti- neri, dintre care patru au o calificare de rang re- publican. Caii sînt de rasă pură și pot rivaliza cu oricare alții de pe mapamond. Am vrea să încheiem aici, dar deschidem și mai larg fereastra spre viitor și privim, cu ajutorul cercetării științi- fice, spre o noutate absolută. Nu peste mult timp, la Teremia Mare se vor realiza primele bazine piscicole pline .ochi" cu apă termală... Apa ter- mală va avea o temperatură de 22—23 ’C, adică tocmai potrivită pentru ca peștii să se dezvolte cu mult mai bine decît în condițiile obișnuite. Ideea este materializată printr-o fructuoasă cola- borare cu un Institut de specialitate din Iași și, prin numai cîteva calcule extraordinar de simple, ni se aduc argumente pentru dezvoltarea, nu peste multă vreme, a unei asemenea activități din eco- nomia locală. Viitorul foarte apropiat înseamnă de asemenea obținerea de sucuri naturale pasteuri- zate (unele au fost omologate),, construirea, încă în acest an, a 22 de apartamente confortabile, în blocuri cu trei nivele șl cîte altele despre care, poate, cîndva. cineva se va învrednici să scrie mai mult. Fereastra către vers rămîne deschisă dinspre și. mai cu seamă. înspre Teremia Mare... <-----------O 5 • -------------ORIZONT DICȚIONAR LITERAR CIND SCRIU Cind MM despre patrie. Simt caimi sc rotunjește privirea. Cum umple dc frumusețe și dc bucurie. Cind roi loc cuvîntul patrie. In inimi ie aprinde iubirea Ce nu m n despărți niciodată de mine. Cind mtșpc cărările patriei. Ale Aridului meu. Simt emite aprind brindușile anotimpului. Și cîntecii de tulnic fără slîrșlt. Cind ajung acolo, in satul meu. Șl intilnse privirile calde ale mamei lini văd întipărită pe chip copilăria. Cind scria in dulcea Limbă română Simt toati bucuria vieții mele. Adunată la acest poem cu miez NKTINSA RĂMÎNE Culoare* toamnei creștc-n temelie. Țarina «luminează cu verdele grîu. STUDIU Să invăpm de la mesteceni Să ne parăm albul. Chiar ș itunci cind Devasta tarele toamne Nc-aumls podoaba frunzelor. Să invl tini de la plopi Să răm nun drepți, inspre cer. Chiar did frunzele ne mor La prind răsuflet al toamnei. Să invă in dc la stejari Să ne tatrăm demnitatea ruginie a frunzelor. Pînă ce ungurii proaspeți ai primăverii Ne-o vi.dunga de pe ramuri. CUCUL COPILĂRIEI In pragdporții, Luna ib furat cercelul copilăriei ; L-a lualllră să-i pese Și l-a rWogolit prin praf. L-am feidutat. fără să-l caut. Și l-am (isit a doua zi. Da.- făr.id-l găsesc. Era acctai. parcă. Dar degrtrle mele l-au cules Cu tcani. din praf. Ca pe-o relicvă sfîntă A unei lumi apuse. Pierduti In trecut. Ca un tablou Din galtrla timpului Ce trece peste noi. BALADA IANCULU1 Prietenului Crăciun Bonta Codruin^K codrule, Să nu-țlcadă frunzele Cind pornesc vînturile Indoindlanurile Cu blidele spicele Cu gr ,»lc in spinare RuginiMe către soare. Codrule, itcjarule. Cine inite-a desfrunzit. Dc (tantecenii-au albit Doine letrecînd prin tine Dorul tacului s-aline. Codru ta tinărule. Codru le jorunule. Ardeți-tr vreascurile Să rău lină frunzele. Apele, kroarcle Spume ilntlu-șl valurile. Codrul Hiverzcștc. eintă, in toati lumea cuvintă. De-țl noi piere, citeodată. Un ste'jr cu frunza lată, Plînge «o pădurea-n tine Și mă cheamă șl pe mine Dorul hacului s-aline. Codrule, foninule. Miron Jic Trăim și muncim pc această românească glie. Mol mergem la izvoare cu nemuritorul rîu. Patria e o ne-ntreruptă ș' vie rodire. Vis înălțător in care intră lumina. Inima noastră bate pentru această Împlinire, Rămuroasă și dreaptă crește in vatră tulpina. Microantologie lirică Daniela Lițoiu SUPREMA FERICIRE O floare și-a săltat din praf Corola istovită șl-a zîmbit: Sint fericită ! Un fluture rănit s-a Înălțat Și-a mîngiiat în zbor văzduhul ; Sînt fericită 1 Un nor s-a dat bătut și a fugit Și cerul a rămas imens albastru : Sint fericită ! Se apleacă, la pămint. să-i dea binețe. Codrule, tinărule, Rămii tu și frunzele De-ar bintui vînturile Să rămii ca primăvara. Codrule, frate cu țara. Codrule, stăpinule, Nu-ți scutura frunzele, Alintă-ți, alintă doinele. Codrule, frate, vecine, Cintă ca inima-n mine Că mult dor mal este-n tine. CIUTURA Ciutură plină, săltată spre cer, In elanul aprinsului ger, Ca argintul sclipind lingă soare Pari un scump giuvaer. In tine se oglindește un cer Neatins de patimi neiertătoare. Nici de fața femeii iubite Crezul nostru va fi mereu steag de victorii. Cuvîntul ne însoțește demn. vizionar. Nestinsă răinine flacăra de glorii. Intr-un timp al timpului socialist, plenar. M-AM APROPIAT M-am apropiat de țarină Și am privit griul răsărit Printre cuvintele țăranilor. M-am apropiat de dealul copilăriei Și-am văzut cum alunecă spre mine Brîndușcie cu luminile toamnei. M-am apropiat dc umerii tăi Și-am simțit răvărsarca iubirii. ACOLO POATE Unde sint fluturii ce atingeau cu aripile Aerul cu sunet de doină ? Unde sint aripioarele ca niște Raze subțiri de soare ? Unde sint zilele oglinzilor de vară Unde sint ? Acolo poate unde privirea ta A rămas așteptind. De roade grele, crengilc-n livezi; Sint fericită ! Pămîntul, de umeri, iar și-a prins. Cu crengi de brad, mantia de zăpadă : Sint fericită ! In nopțile senine, pe o polară stea, M-așteaptă pc o bancă, sub stejarul Pe care in lumină l-am sădit. Fericirea. ERAM Eram copil Și după nori. In joacă alergam adesea, Pînă ce picioarele desculțe Se-mpleticeau in iarba pin-la briu. Eram copil Și, vara, culegeam, Din linuri necosite, flori de cimp Șl-mi împleteam cununi din ele Și Albă-ca-Zăpada inii închipuiam că sint. Eram copil Și-n brațe Strîngeam, cu dragoste. Păpușa blondă, cu ochii de mărgean. Și-o ocroteam șl o certam. Și totul c acuma adunat In simplul verb la imperfect trecut : Eram... Ce uneori vindecă, alteori doare Ciutură din lîntină plină, Aruncată in bolți de lumină De- o cumpănă împovărată, Ce nu scîrțîie in osia-i veche de fier Și nu știe că-n marile adincuri Va sluji un veac, aplecată, De o sete nicictnd săturată. Ciutură, aruncată spre cer. LACRIMA De-aș fi o lacrimă N-aș mai curge dintr-un chi De lumini. N-aș trece peste-o geană de. pămint, Nu m-aș revărsa Nici chiar peste corole de erini. Mi-as face culcușul In ochiul uman, Și nici hohote n-aș mai stirni. Cuvenitul plîns nu se cuvine Pentru oricine. De-aș fi lacrimă, Nu m-aș revărsa Dintr-un ochi de lumini. Nici pentru luceferi. Și nici peste crini. Alexandru Jebeieanu Poet. S-a născut la 7 octombrie 1923 în localitatea Șipet (Timiș) Din 1954 membru al Uniunii Scriito- rilor din R. S. România. Redactor șef la revista „Orizont", apoi, pînă in 1986, șef de redacție la Editura Facla din Timișoara. Secretar al Fi- lialei Timișoara a Uniunii Scriitori- lor, •de la înființare (1948) și pînă în 1969. Debutează cu poezia Cădere nouă in „Universul literar", 44/1941. Este prezent, alături de Pavel Bellu, Petru Vintilă și Petru Sfetca. în culegerea Poezia noua bănățeană, 1944, alcătuită și prefațată de Virgil Birou. Debut editorial cu volumul de versuri Oglinzi so- nore, Timișoara, Ed. Vrerea, 1945. în continuare Certitudini. ESPLA, 1958 ; Frumuseți simple. EPL, 1962 ; Nostalgii solare, EPL. 1965 ; Divagații și simetrii, EPL, 1969 ; Transparențe, Ed. Emi- nescu, 1972 (Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) , Pe- regrinări terestre, Ed. Facla, 1975 ; Surisul Meduzei, Ed. Facla. 1979 ; Forma clară a inimii, Ed. Eminescu, 1982 ; Viziunile lui Narcis, Ed. Cartea Românească, 1985 ; Linia azură a lucrurilor. Ed. Facla, 1986 (cu un Cuvint înainte de Emil Mânu) ; Arhitecturi dc cristal. Ed. Facla, 1989. A. J. este și autorul unui volum de proză : Timișoara, reportaj literar, Ed. Meridiane, 1964 Mai multe versuri traduse și publicate în reviste ori antologii din Aus- tria, Iugoslavia, Italia, R. F. Germania, Ungaria (cf., de pildă, Poeți romeni contemporanei, Mazara del Vallo, Sicilia, Italia, 1986, p. 92-94). Primele volume recomandă .un temperament so- lar, stenic" (Mânu 1986). Suflet .exuberant, deschis impulsiunilor vitale prin filiera poeziei romantice" (Alexiu 1977), deopotrivă ten- tat de sonurile versurilor moderne (ale simbolismului, în special, cf. Pascu 1958 ; se recunosc tonalități din Raincr Maria Rilke ori Francis Jammes), A. J. este „un insurgent al poeziei construc- ției și reconstrucției postbelice" (Mânu). El celebrează „constructo- rul socialismului, minierul și furnalistul" (Georgescu 1964) ; „satul trăiește încă" în sufletul său, dar se lasă cuprins, „lipsit complet de tristețea dezrădăcinării" (Țirioi 1976), de orizonturi din ce in ce mai largi, iar inspirația se mută, adesea, din realitatea imedia- tă, diferențială, în zonele culturii, ale livrescului. Dominantele tematice ale liricii lui A. J. sînt .bucolicul" (marcat, de cele mai multe ori, de „figurația" clasicizantă : Pan, Narcis, Elena, nimfele, faunii etc. constituie, pînâ la un punct măcar, o bună parte a recuzitei poetice) și etosul („drepturile cîntărețului sînt clamate mal Insistent în poezia dc dragoste, cea care ocupă spații mai largi în ultimele volume", Ungureanu 1985). Formal, A. J. este iubi- tor al „arhitecturilor" riguroase (nu întîmplător, volumul recent, alcătuit exclusiv din sonete, se intitulează Arhitecturi dc cristal). Poetul cultivă, de-a lungul întregii sale cariere, sonetul care „o- crotește" în armura versurilor fixe o diversitate de teme. Căci poeziilor dedicate naturii ori unor „imagini erotice" (care folo- sesc sentimentul de dragoste „ca pretext intelectiv", Cândroveanu 1983) se adaugă altele, inspirate din vestigiile istoriei, din univer- sul concret al vieții sau „din raftul bibliotecii" (Alexiu). „Portrete" lirice, pe care autorul le închină unor celebrități precum Anton Pann, Bacovia, Eminescu, Valăry, Villon, Lautrăamont etc. traver- sează paginile de la o carte la alta. Pe de altă parte însă, apar- tenența sa „la un anumit spațiu geografic nu este doar afirmată; nu rezidă în cuvinte și forme dialectale (...), ci, cu deosebire, în structura de adîncime a operei, în alcătuirea imaginii" (Dorcescu 1976). Semnificativ, în acest sens, este locul pe care întinderea pla- nă, cimpia (al cărui referent este șesul bănățean) îl ocupă în eco- nomia textului poetic (cf. Dorcescu 1975) REFERINȚE CRITICE în volume ; Virgil Birou, Poezia nouă bănățeană, Ed. Asocia- ției Scriitorilor Români din Banat, 1944, p. 51 ; Al. Piru, Poezia românească contemporană, Ed. Eminescu, 1975, p. 315; Nicolae Țirioi, Premise literare, Ed. Facla, 1976, p. 84—85 ; Lucian Alexiu, Ideografii lirice contemporane, Ed. Facla, 1977, p. 175—177 ; Alexandru Ruja, Valori lirice actuale, Ed. Facla, 1979, p. 54—57 ; Cornelia Ștefănescu, în Literatura română contemporană, voi. I, Poezia, Ed. Academici Republicii Socialiste România, 1980, p. 255. în presă : Andrei A. Lillin, „Fruncea", 2/1944 ; Mihall Chirnoagă, .Universul literar", 28/1944 ; Petru Comarnescu, „Revista Fun- dațiilor", 3/1945 ; Ion Oarcăsu, „Tribuna", 29/1958 ; Mihall Petro- veanu, „Gazeta literară", 29/1958 ; Petre Pascu, „Luceafărul", 15 august 1958 ; Pompiliu Mareea, „Scîntcia", 5508/1962 ; Mircea Mar- tin, „Luceafărul". 7/1962 ; C. Stănescu, „Luceafărul", 16/1964; Paul Georgescu, „Viața românească", 10/1964 ; Emil Mânu, .Sâp- tămina", 97/1972 ; Dan Mutașcu, „Cronica", 11 august 1972 ; Mihai Cazacu, .Orizont", 44/1973 ; Ion Olteanu, „Orizont", 48/1974 ; Eu- gen Dorcescu, „Orizont", 20/1975 ; Nicolae Țirioi, .Orizont", 32/1975 ; G. Nistor, „Transilvania", 11/1975 ; Eugen Dorcescu. „Drapelul roșu", 22 Ianuarie 1976 ; Anghel Dumbrăveanu, „Ori- zont", 16 Iunie 1977 ; Henri Zalis, „România literară", 2/1980 ; Iile Măduța, „Familia", 3/1983 ; Hristu Cândroveanu, „România lite- rară", 22/1983 ; Paul Miclău, „Orizont", 41/1983 ; Emil Nicolae, „Convorbiri literare", septembrie 1983 ; Dorian Grozdan, „Ori- zont", 5/1984 ; Cornel Ungureanu, „Orizont", 12/1985 ; Valcriu Bârgău, „Contemporanul", 17/1985 ; Grigore Scarlat, „Familia" 3/1985 ; Grigore Scarlat, „Familia", 5/1986 ; Henri Zalis, .România literară", 33/1986 ; Tudorel Urlan, „Orizont". 35/1936 : Adrian Dinu Rachieru, „Orizont", 45/1988 etc. Olimpia BERCA ORIZONT • 6 • SCULPTORUL t. Atelierul lui Petru Jecza: spațiul unui dialog despre nmp, arta sculpturii și exis- tență. Artistul a împlinit cincizeci de ani. Nu mai cau- tă cu orice preț evenimentele artistice spectaculoase. Asta nu vrea să însemne că nu le îngăduie, spiritual vorbind. De altminteri, asupra fiecărei a- firmațil, Jecza se întoarce cu o întrebare. Cu o neliniște. U- niversul din imediata lui a- propiere se descrie, astfel, In- terogativ. Timpul, sculptura, existența ar trebui, de-acum înainte, să se cuprindă — de- finitiv — în obiectul de artă, urzind acea dimensiune inte- rioară (de o mărime „inadmi- sibilă"), de la care începe, și prin care continuă, înaintînd împotriva propriilor neliniști, creația. Sentimentul defini- tivului, trăit și învins nu demult, e răspunzător de to- nul confesiunii. Nu și de substanța ei. Meditativă. Cel care vorbește fără îngăduință despre lucrările sale e un maestru. Un artist dintotdeau- na pretențios. Și, în plus, o ființă de o enormă, de o ra- ră discreție — calitate pe care, iată, îmi iau dreptul să o divulg. Fiindcă, mi se pare, trăsătura învăluie cu linie subțire identitatea artistică atît de puternic expresivă, a sculptorului. Nu va spune, deci, despre sine, decît jumă- tăți de propoziții. Nu e de găsit în discursul despre pro- pria-i creație vreun, cît de mic, semn de exclamare. Pro- nunță calm, deși ceea ce ros- tește seamănă nemulțumirii, față de lucrările mai vechi, ori nesiguranței, față de ceea ce știe că ar trebui să ur- meze. Dialogul cu timpul, des- chis deja de o viață, tradus — inimitabil — în operă, pa- re, de la un punct încolo, o reflectare în oglinzi acoperite. Ambitusul mișcărilor de gînd a crescut, ideea plastică de altădată nu mal poate însoți creatorul, în noua lui vîrstă de imaginație. Nu sînt un executant, nu-i așa ?. mono- loghează Petru Jecza, nu pot să mă repet. Reformulează, dcîndată, interogativ, și par- tea secundă a frazei... 2. Un parcurs exemplar, cum s-a mai spus : expresia dă seamă de drumul, suitor, al biografiei artistice, a sculpto- rului. Galeria de forme le- gate, indisolubil, de numele Iul Petru Jecza figurează în- tr-adevăr o ascendență. Pri- vindu-1, ascultîndu-1, înțelegi și admiți că un parcurs e- xemplar este o urcare, nu de clipe, de trepte, de etape, ci de întrebări, și nu pînă pe vreo culme, ci înspre între- barea intrutotu- esențială. E- xistă un fel de răspîntie, în calea marilor creatori, un loc de întîlnlre care arată pre- cum îl desenează. în cuvinte, azi. Petru Jecza. Conștiința de sine — și de cunoaștere, a- supra artei — a depășit sta- diile tinerești („spectaculoa- se"), a văzut cum. dincolo de fiecare vîrf de relief se prefi- gurează un altul, și tot astfel, la nesfîrșit. Dacă aș crede că am atins perfecțiunea, poate să spună Jecza. oare ce rost ar mai avea să continui ? Sculptorul cercetează cu ochi critic alcătuirile din atelier, nu mai știe. întreg și minuțios, pe cine reprezintă tot acest peisaj. Au fost, al- tădată. actanți în spectacol, într-un altfel de joc. pe o scenă unde nu era vorba des- pre întîlnirea artistului cu marea monadă a întrebării . .. Sculptorul, deci, Ia cincizeci dc ani: un prag de vîrstă. de înțelegere a propriului ate- lie — care este, în rezumat, șl biografia și urmarea efor- tul ui de a se construi, ca per- sonalitate artistică. Jecza e un amfitrion cordial, atent, nu se poate spune că refuză să răspundă curiozității ce- lui interesat de fișa lui de creație. Și, totuși nu agre- ează să relateze cum, cit, unde a fost confirmat, răs- plătit. Eventual, oferă un ca- talog de expoziție (nu neapă- rat „recentă"). (Are, însă, mereu la îndemină cîte o re- vistă de artă plastică, nouă, ce dă pulsul fenomenului, în lume, te pune la curent cu dezvoltarea și diversificarea problematicii, pe varii dome- nii și meridiane). Ești nevoit să observi, în cele din urmă, că nu reperele drumului, ci altceva, il interesează, atunci cînd trebuie să se întoarcă a- Artistul si societatea supra propriului parcurs. Din anul debutului (1963), a par- ticipat la un impresionant nu- măr de expoziții prestigioase, naționale și internaționale; critici de artă, români și străini, se exprimă elogios, nuanțind, cu ocazia persona- lelor, explicația atracției pe care o exercită sculptura lui Jecza asupra contemporani- lor săi ; lucrările intră în galerii, in muzee, în colecții particulare ; premiile vin și ele, firesc, să sublinieze va- loarea sculpturilor. (Petru Jecza e deținătorul Medaliei Meritul cultural, cl. I. al Pre- miului „Ludwlg Linder" — R.F.G., a două Medalii de aur, ia Bienalele Dante, de la Ravenna — Italia, printre altele.) în vara acestui an, lu- crările lui au apărut pe si- meza unor manifestări de artă plastică din R.F.G., la Wup- pertal, Essen. Basel ; anul vii- tor, galeria din Essen îi va găzdui o expoziție personală reprezentativă, iar „Baukunst", din Koln, îi va prilejui (conform obiceiului galeriei, de a reve- ni, o dată la cinci ani, asu- pra unui autor) o reintilnire cu publicul din acel oraș. în- tre timp, evident, Jecza con- tinuă să imagineze teritoriul sculpturii. Metalele nu au încotro — spune — nu prea au încotro, trebuie să meargă în direcția atracției. Lucra, mai demult, în lemn.. A tre- cut la metal — și declara, pe atunci — că a avut nevoie de această * schimbare, „pentru a-și potoli și întări mijloacele . de expresie". Erau verbele u- nui ticlui tor. care înțelegea gravitatea jocului, întrevedea gravitatea mizei. Gravitatea întrebărilor particulare. Neo- bișnuitul partidei în care se antrenase. Faptul că, de la un pas încolo, ca într-o ve- che — străveche poveste (des- pre — se pare — „complica- tele măști de aur", ale unei arte poetice), „realul e una dintre configurațiile visului". Faptul că această curioasă „împăcare" intre ceea ce se vede și imaginar poate să ca- pete eleganta și inteligibila formă a unei sculpturi . . Secvențe dintr-o conferință de presă în după-amiaza primei zile de toamnă, ne-am adunat, gazetari de la toate publicațiile timișorene, în „sala mare" a redacției re- vistei „Orizont", pentru a ne intîlni cu regizorul Andrei Blaier și cîțiva dintre colaboratorii lui la realizarea filmului „Dreptatea", înainte de începerea conferinței de presă. Andrei Blaier (care poartă pe cap, cu vădită plăcere, o pălărie de paie foarte „retro") in»i spune că e mulțumit de felul cum „au mers" filmările la Ti- mișoara. Și nu face, îmi dau seama, o afirmație de circumstanță. E un regizor cu o îndelungată experiență artistică, autor, spre pildă, al filmelor de referință în cinematografia noastră : „Dimi- nețile unui băiat cuminte", „Așa s-a născut legenda" și al seria- lului de televiziune „Lumini și umbre". începe conferința de pre- să, sîntem invitați, de către președinta Comitetului Județean de Cultură și Educație Socialistă, tovarășa Alexandrina Corncan. să aflăm de la oaspeții noștri toate amănuntele care compun rea- lizarea unui film de A. Blaier. Înainte de a dialoga, Andrei Blaier ne prezintă, succint, activitatea de pînă acum (în cea de-a 7-artă) a pictoriței de costume Ileana Oroveanu. a actorilor Do- rin Varga, Mircea Jida, Eusebiu Ștefănescu, a directorului de film Constantin Popescu. a scenografului Gheorghe Papură, a regizo- rului secund Nicu Gheorghe și a operatorilor de imagine Doru Mitran și Gabricl Kosuth. Sinka Karoly, redutabil actor de film, nu are nevoie de prezentare, deoarece noi, timișorenii, îl cunoaș- tem foarte bine. Apoi, Andrei Blaier ne vorbește, în felul lui mol- com, de povestitor moldav, despre virtuțile scenariului semnat de Titus Popovici și despre faptul că „Dreptatea", făcînd parte din suita de creații cinematografice care oglindesc epopeea noastră na- țională, este un film cu pretenții ideatice și estetice deosebite, cel mai important din cariera sa de cineast, începută cu mal bine de 30 de ani în urmă. Important și extrem de solicitant : o echipă de 3. O continuă alergare spre necunoscut — definește Petru Jecza, în cît mai puține cu- vinte, senzația pe care i-o dă retrospectiva. Sentimentul timpului trecut e al neîntrerup- tei curse. O istorioară despre alergare și alergător. Ce sea- mănă îndeaproape au o para- bolă, unde stă scris : „Părea cu neputință ca pămîntul să cuprindă și altceva decît gră- dini, jocuri de ape, arhitec- turi și forme de splendoare". Altceva decît sculptură. Nă- zăriri, consimțind să spo- rească acele ficțiuni vrednice de memoria lumii, care sînt galeriile, muzeele, colecțiile de artă. Ceva mai mult de- cît știu, completează Jecza o uimire de proporții, ce de- butase prin conștiința impo- sibilității lui de a se repeta. Nevoia de autodepășire revine, ca o întrebare despre dife- rența dintre aparență și sens, ca o adnotare pe marginea simbolului lui Icar — motiv al inspirației, rezistent pe ca- nava. prilej de colocviu cu si- ne, pe tema riscului în artă. Nestăpînita grabă a visării de a deveni obiect cu formă pură suportă, la Petru Jecza, filtrări dictate de o gîndire plastică vie. constituită. De unde. ce. pentru ce. cui ?... ar fi primul set de întrebări car verifică proiectul unei lucrări . . E posibil să recu- noaștem. mîine. în sculpturile lui Petru Jecza, arta plastică scrisă cu majuscule, in me- moria Timpului, și în artistul însusi. un foarte specia! cus- tnde de Imnwrie Antoaneta C. IORDACHE film filmare compusă din 100 de oameni ; filmări la București, Craiova, Brașov, Mediaș, Tîrgu Mureș, Timișoara, Jimbolia, Alba lulia ; la Alba lulia vor evolua, în fața aparatului de luat vederi, 30.000 de figuranți ! Filmul „Dreptatea" începe în momentul declanșării pri- mului război mondial și se sfîrșește cu Marea Unire de la 1 de- cembrie 1918. O frescă istorică, fapte adevărate, aduse, însă, pe ecran prin destinul unor eroi (personaje) plăsmuiți de scenarist, pentru a avea, firește, în transfigurare artistică, cît mai multă ti- pici ta te. Sîntem, noi, gazetarii, impresionați de amploarea muncii la acest film. Sîntem, pare-se, și un pic inhibați. Dar, pînă să ne pregătim întrebările (pînă să le cumpănim), cineaștii ne vin in întîmpinare. Regizorul secund Nicu Gheorghe relatează cîte ceva din „lupta" lui cu figuranții. La Timișoara a reușit să adune, in Piața Unirii, un „popor" de figuranți. S-a lucrat foarte bine. Și ține să menționeze: „Am fost foarte mult ajutați aici, la Timișoara. Toate solicitările noastre au fost prompt rezolvate de C.J.C.E.S., iar regizorul Andrei Blaier „știe să imprime un climat de calm, de liniște". (Ce-i drept Andrei Blaier, așa de blajin și de chibzuit cum îl cunosc, de mulți ani, nu are absolut nimic din comporta- mentul regizorului-pachet de nervi, tunind și fulgerînd împotri- va tuturor). Ileana Oroveanu (care a lucrat, „ca începătoare", la „Pădurea spînzuraților") ne spune că a realizat, la „Dreptatea", uniforme pentru patru armate și costume civile din toate mediile sociale ale acelui timp. I se pare cel mai dificil film din cariera el. Costumele trebuie să se înscrie perfect în reconstituirea unei perioade istorice. Și, pe de altă parte, „un costum nepotrivit cu tipologia personajului nu face două parale". Costumul trebuie să fie edificator și în ceea ce privește caracterul personajului. Apropo de costume, imbatabilul director al filmului. Constantin Popescu, relatează, cu umoi, despre anevoioasa problemă a vopsirii ma- terialelor (textile), despre „imensa problemă de a face un cozoroc" („Nu mai sînt meșterii ceaprăzari de altădată I Iar fabricile refuză să confecționeze cozoroace"), despre, nu chiar mărunta, proble- mă a nasturilor. Nu s-a poticnit, însă, tocmai la nasturii deși un nasture, „pentru film", poate să coste, uneori, 25 de lei !)• A in- trat, de cînd face parte din această echipă, „într-o stare de gra- ție", s-a „îmbolnăvit" de film. Sinka Karoly este întrebat ce face In acest film și cum se simte Ia filmări. Ne mărturisește că rolul din „Dreptatea" a însemnat, pentru el, „o piatră de hotar". La filmări s-a simțit cît se poate de bine : „în echipă, nimeni nu ri- dică vocea la cineva ; oamenii nu se ceartă ; fiecare știe ce are de făcut". Din acest motiv, adaugă, afabil : „Să-mi spună dragii colegi de echipă ce fac bine și ce nu fac bine". îndemnat să ia cuvîntul. operatorul Doru Mitran ezită : .... Nu prea știu ce să vă spun. .. “. Unul dintre gazetari îl provoacă : „De ce nu se fil- mează mai mult la Timișoara ?“ Doru Mitran răspunde (fără nici o ezitare) : „întrebarea ar trebui adresată scenariștilor". Pentru că nu se află nici un scenarist de față, același gazetar vine cu o altă întrebare : „De ce ați ales, pentru filmările la „Dreptatea", Piața Unirii din Timișoara ?“ Răspuns : „Pentru că e bine res- taurată și nu a fost nevoie să zugrăvim clădirile, să introducem elemente de butaforie". Actorul Eusebiu Ștefănescu (vădind o dis- poziție excelentă) ne spune că, înainte de a fi citit scenariul (dar făcînd, deja, parte din distribuție) l-a întrebat pe Mircea Albu- lescu : „Cum e rolul meu ?“ Răspunsul lui Mircea Albulescut „Merită să te faci actor numai ca să joci un rol ca ăsta.. Din toate cele cîte s-au spus la conferința de presă a rezultat un lucru esențial pentru realizarea unui film de o asemenea an- vergură (șl, de fapt, a oricărui film) : s-a instituit, în această nu- meroasă echipă de filmare, un real profesionalism. O comuniune de fapte și de idei. Șl o încredere în reușită. j V. IGNAT • 7 O ------------------------------------------ORIZONT Eugenia Dumitrașcu face parte din primul eșalon al ti- nerilor plasticieni care, la mijlocul anilor șaizeci, popo- leau, de pe băncile institutu- lui clujean „Ion Andreescu“, în proaspetele ateliere timi- șorene. Abordînd arta grafi- cii, pastelul sau acvarela, creația Eugeniei Dumitrașcu reprezintă, prin tot ceea ce a dat plasticii timișorene, efor- tul original și profund al u- nui creator ce și-a luat mun- ca în serios făcînd din arta picturii însuși sensul grav și prelung al unei vieți. Tem- perament lucid și extrem de mobil, dublat de o sensibili- tate ce nu irumpe niciodată spontan, ci se naște din jocul reflexiei și al unei îndelungi meditații, Eugenia Dumilraș- eu a dăruit graficii timișore- ne, de fiecare dată, noi spații plastice inedite, a mers pe căile proprii artistului fecund și căutător, care nu cantonea- ză niciodată în zonele banalu- lui artistic, pe care îl refuză cu ostentație și curaj. Din anii de început ai cău- tărilor febrile în arta plasticii, trecînd, ca și toată generația ei, prin maniere și forme pe care arta românească moder- nă le-a abordat cu fervoare, în aceste decenii, Eugenia Du- mitrașcu a tins, peste toate, la definirea propriei persona- lități menținîndu-și, intact, sentimentul adevărului artei sale și al unui crez estetic nealterabil. Acel crez pornea de la o creație fidelă mari- lor modele, care să rezume, totodată, o viziune proprie și un stil personal. Lîngă pictori și creatori ca Pintea, Ciolac, Popa, Nuțiu, Vreme, Breilea- nu, Eugenia Dumitrașcu șl-a impus acea pecete proprie a unei originalități grafice in- dubitabile. Tempera sau pas- tel, acvarelă sau desen toate Impun calitățile artistei : acu- ratețea liniei, sensibilitatea coloritului, transparența lu- minii și, nu în ultimul rind, meditația plastică în forme mereu inedite. Chiar șl într-un buchet de acvarele, ca cele expuse re- cent la galeria Bibliotecii, mî- na Eugeniei Dumitrașcu nu execută niște flori oarecare, în care să domine pitorescul sau doar simpla descriere os- tentativă, ci ea zăbovește a- supra unor posibile probleme de transparență a culorii sau a unor probleme de pictură, ea nu tinde spre o acvarelă în- care ușurința tonului să fie importantă, sau efectele u- șoare. de suprafață, ci emoția reală, profundă, pe care mo- delul viu o poate transcende în floarea de pe hîrtie. Ceea ce fascinează ochiul artistei, în aceste buchete de flori, dispuse, în atelierul ei, în di- verse situații și ipostaze, este chiar fascinația realului, a viului. Intre ciuboțica cucu- lui, cea reală, o floare subli- mă in modestia înfățișării ei. și acvarela creată de artistă, există chiar puterea transfigu- rării, a transferului de emo- ție estetică, pe care regia ar- tistului, execuția și trăirea au reușit să le transpună în- tr-o așa manieră, încît floa- rea din atelier se poate în- cadra perfect lîngă o carte ve- che, său lîngă un măr galben, creînd, astfel, în jurul ima- ginii ei, prin întregul buchet, acel halou al florii galbene ca păpădia, ce se topește, parcă, în aerul din jur și înalță pînă la noi imaginea simplității pure, a lipsei de orgoliu floral. Altfel sînt ex- puși trandafirii albi, spumoși, care pretind nu o cană sim- plă țărănească, ci un pahar prețios și fin, pentru a li se pune în valoare horbota lor aibă și pentru a da sentimen- tul purității depline. Tot alt cadru pretind florile țără- nești, modestele flori de pe finețe, care pot sta foarte bi- ne într-un canceu colorat popular, ce le pune în lumi- nă robustețea, coloritul, pic- turalitatea, prospețimea colo- ritului. Florile Eugeniei Dumitraș- cu, ca și oricare alte teme a- bordate de ea, ne lasă să în- trevedem aceeași sensibilă de totdeauna, dublată de un spi- rit lucid, care stă de veghe. Cerebralitatea artistei se to- pește în sensibilitatea ei ni- ciodată căutată, care face corp comun cu propria-i ființă, dar evidentă, statorni- că, precum un paznic al ope- rei sale. Florile Eugeniei Dumitrașcu nu se revendică nici de la niște propensiuni minore, spre o acvarelă de pitoresc și conjunctural, nici de la gus- tul adeseori îndoielnic al ce- lor care vor să citească flo- rile și acvarela la o manieră simplistă, pur decorativă. Flo- rile el sînt chiar actul grav, de totdeauna, de-a privi via- ța. natura, sufletul uman Mărturia ei asupra lumii. Pri- virea ei asupra lumii. O pri- vire lăuntrică, fără nimic fu- gitiv sau îndoielnic. O pri- vire în care nu desprindem efecte pasagere sau ușurința abordării unei teme efemere, ci, dimpotrivă, reținem refle- xia pură, sensibilă, a artistei, capabilă să determine o emo- ție reală în privitor. Așa cum șl aceste flori sînt capabile să trezească in noi o asemenea emoție vîe și pururea vibran- tă. Ion ARIEȘEANU Viața asociației In ședința de marți a Ce- naclului Asociației Scriitorilor din Timișoara și al revistei „Orizont" a citit tînărul pro- zator Alexandru Moraru. In referatul său, pe marginea celor două povestiri prezenta- te, Adrian Dinu Rachieru a relevat linia tradițională a discursului epic, descoperind, în A.M., un prozator robust, care narează cu simplitate și detașare, care dispune de o bună știință a construcției. La discuții, au luat cuvîntul: Cornel Ungureanu : „A. M. scrie o proză obiectivă bine condusă (.. .) ce trebuie să depășească mișcarea mecanică a personajelor". Ion Nicolae Anghel : „A. M. probează si- tuația scriitorului la început de drum (...) mecanismele conflictuale funcționează u- neori diferit chiar în interio- rul aceleiași proze". Valeriu Drnmeș: „e necesară o mai mare preocupare pentru scrii- tură, pentru tensiune, inclu- siv la nivelul frazei" ; Ma- rian Odangiu : ,e de semna- lat o anume indecizie între formula obiectivă șl cea para- bolică a discursului narativ" ; Nicolae Danciu Petniceanu : „credibilitatea, sinceritatea, plauzibilitatea nu funcționea- ză pînă la capăt în textele citite" ; loan Viorcl Boldurea- nu : „pe alocuri, e o necon- cordanță între subiect și mi- ză" ; Aurel Turcuș : „textele citite au un caracter hibrid, poematico-dramatic" ; Mir- ccă Șcrbăncscu (conducătorul ședinței) : „autorul are intuiții bune în descrieri și în folo- sirea sugestiei, dar există prea multe neglijențe de lim- baj". în ședința de marți. 7 no- iembrie a.c., ora 17.00, va citi Valeriu Drumeș (poezie). Re- ferat : loan Viorel Boldurea- NEIERTĂTORUL „BIG JACK“ fanion Unul din componenții de bază ai echipei naționale ai Irlandei, Liam Brady, și-a anunțat retragerea. Nu este vorba, însă, de o retragere, ca să zicem așa, naturală, motivul ei fiind neînțelege- rile cu antrenorul Jack Charlton. Conflictul a izbucnit în 9 sep- tembrie a.c., la meciul amical dintre Irlanda și R.F. Germania, cînd „Big Jack" l-a înlocuit pe Brady în min. 35. Gestul a fost interpretat de jucător ca o umilire publică, mai ales că și ob- servatorii prezenți au declarat că trebuia să se aștepte, cel puțin, finele reprizei. „E o zi tristă pentru mine. Retragerea mă face să sufăr enorm, dar nu pot aștepta să fiu rezervă", a spus L.B. după meciul amintit. In națională, el a avut 71 de prezențe și a înscris 9 goluri. Debutul l-a făcut în partida Irlanda — U.R.S.S., 3—0 — „una din cele mai frumoase zile ale vieții mele" — în 30 octom- brie 1974, meci de calificare pentru Campionatul European. A purtat de 9 ori banderola de căpitan. La Europenele din 1988, cînd ar fi putut participa, nu a fost prezent din cauza unei acci- dentări Acum, cînd Irlanda este calificată pentru întîia oară la un campionat mondial, Liam a decis să nu facă drumul în Italia ca jucător. Se pune întrebarea cînd au început neînțelegerile cu J. Charl- ton ? Răspunsul este simplu : chiar de la venirea acestuia pe banca tehnică, adică la finele Iui 1986. Noul antrenor cerea un joc rapid, eficient, cu pase lungi. Mărturisește Charlton : „Liam s-a adaptat foarte greu tipului meu de joc, dar s-a străduit și, în octombrie 1987, în întîlnirea cu Bulgaria, a fost perfect intrat în noul lui rol. Din păcate, chiar în acea partidă, a fost eliminat și, la puține luni, ă suferit un accident la genunchi, nefiind nici acum complet restabilit. Lucruri asemănătoare mi s-au întîmplat și mie la finele carierei și știu ce înseamnă asta. Am fost un susținător al lui Brady încă de la început și cred că decizia lui de a se retrage este prematură. Da, nu ne-am înțeles". Pînă a fi înlocuit în acel fatidic minut 35, Liam a contribuit cu o pasă deci- sivă la doborîrea unui record : Franck Stepleton a înscris cel de-al 19-lea gol al său pentru reprezentativa Irlandei, vechiul record fiind foarte multă vreme deținut de Don Givens. P.S. Visul Marii Campioane (Visul lui M.C. ? !) s-a oprit. Cine oare ar putea duce visul pînă la nesfîrșit ? Marcel TOLCEA ULTIMUL ROMANTIC top aqua-forte • Fragila ființă umană și-a făurit, din teama de a nu-și pierde speranța, zei protectori. • Pentru a-ți păstra dan- tura trebuie să ții cu dinții de ea. • Ne imbăiem săptăminal dar mai rar ne curățăm pc dinăuntru. O Dacă nu mai vrem să luptăm cu morile dc vint, a- vem Ia dispoziție centralele eoliene. • Mă neliniștește o nedu- merire : De ce avem conștiin- ța pudorii fizice și ne lipseș- te cea a pudorii morale ? • Are greutate numai da- că-1 lași cu picioarele pe pă- mînt, cum 11 pui în imponde- rabilitate nu mai eîntărește nimic. • Dacă opera nu stirnește reacții contradictorii ca nu-1 scrisă pentru oameni. • Dacă ți-ai pierdut po- trivnicii, va trebui să-ți re- consideri părerile asupra pro- priei valori. • Li se spune ..sălcii plîn- gătoare" numai fiindcă par despletite ? Trăilă NICOLA ☆ • Mințea cu multă sinceri- tate ... • Cind se punea problema să stea, să nu facă nimic, era mereu în frunte ... • Cinta atît de fals, incit nu i se putea reproșa nimic. • Iubirea nu se descoperă, se cucerește. • Zadarnic privești inapoi și regreți, dacă continui să mergi cu ochii închiși inainte. • Era un om cu mai multe fețe, dar fără obraz. • Și după ce s-a încruntat la clicnți. ospătarul le-a urat: să aveți o seară plăcută ... • Avea un cap de păpușă, plin cu cîlți. • Drama lui era că nu su- porta comedia. Emil ȘAIN S-a stins ca un cintec, în pragul acestei toamne, cel fără de care istoria muzicii ușoare ar fi fost infinit mai săracă, lipsită poate de elementele sale cu adevărat valoroase. Ca și neuitata ac- triță Bette Davis, Irving Berlin ar fi putut afirma, la capătul u- nei existențe de peste un veac : „In viață n-am obținut nimic de-a gata". Fiul unor emigranți siberieni debarcați la începutul acestui secol într-o Americă încercată de convulsiile crizelor eco- nomice alterind cu perioade de aparentă prosperitate, ce nășteau speranțe și iluzii, Irving își începe cariera într-un restaurant în care era angajat ca și chelner-cîntăreț. Da, pe atunci exista și o asemenea meserie, ce presupunea însă talent, har și fantezie, ca- lități ce nu-i lipseau ambițiosului Ira. El nu cunoaște pe atunci notele muzicale, dar se vede că faptul n-are nimic comun cu celebritatea. în scurtă vreme, Ira se va număra printre artiștii de marcă ai epocii, compozitorii Gershiwin, Cole Porter, Jerome Kern, numele său figurînd, decenii la rînd, pe afișele spectaco- lelor de revistă de pe Broadway, dar și pe genericul filmelor „en vogue", cu Fred Astaire și Ginger Rogers. Fostul chelner va ajun- ge să aibă o editură muzicală proprie, iar cele peste 3.000 de cîntece pe care le compune vor face înconjurul lumii grație plă- cilor de patefon și vocilor unor staruri ca Bing Crosby, Frank Sinatra, Tony Benett și Dean Martin. Ira nu va învăța niciodată să cînte la pian decît la modul în care o face un școlar, neini- țiat, folosind doar clapele negre. Nici acest fapt nu va constitui un impediment, atîta weme cît întreaga sa ființă era realmente Impregnată de mfJzică și frantezie. „Nu există melodii noi. Eu nu fac altceva dccit să combin ca intr-un joc formulele știute într-un nou fel", declara cel pentru care însuși Arturo Toscanini nutrea o mare admirație. Așa cum afirmă George Sbârcea, suc- cesul pieselor acestui inspirat compozitor ce răspîndea în mulțimi ritmul de rag, combinat cu cadența marșului, preparînd și ne- tezind calea pătrunderii în mase a noii muzici de jazz, își are ex- plicația în vioiciunea ritmică a melodici, în prospețimea, tinerețea și acel „șfichiu de umor" ce-i distanța sensibil creația de piesele siropoase ale vrenrfi. Argumente ? Oricare din piesele lui Irving: „Alexandre's Ragtime Band“ : „Play A Simple Melody" ; „That Mystcrious Rag"... Popularitatea imensă a acestui artist, cara- tele sale de inspirat compozitor l-au determinat pe George Gersh- win să declare : „Irving Berlin este un Franz Schubert al Ame- ricii !“. Petru UMANSCHI DINAMO . .. ... ne-a oferit, miercuri, o după-amiază plină de satisfacții, confirmi nd suișul ei valoric din acest sezon autumnal ; 6—1 (sau 8—1, în ambele întîlniri) cu grecii înseamnă un scor categoric și lămuritor asupra clasei învingătorilor, cum, pentru cei care au urmărit partida cu ochiul și cu sufletul, nu încape îndoială că actualul lider compune o trupă solidă, închegată, cu linii compac- te, cu gîndire tactică și fantezie creatoare ; de altfel, cele șase go- luri. au fost tot atitea frumoase reușite, semn că Mircea Lucescu e un strateg al ideii de eficiență și calitate, fără de care nu se iscă progres și creștere, fotbalul intrînd vîrtos între activitățile care se măsoară exclusiv prin rezultat, nicidecum prin ocazii, ra- tări și fente. Bravo și succes, Dinamo ! Legat de cele de mai sus, Steaua ne-a necăjit pînă la.. stele; nu țin minte de cînd n-am fost martor al unei asemenea dureroa- se înfrîngeri, ba, la Copenhaga. în cursa de toamnă spre Roma ; e, acum, mare zarvă în speranțele noastre legate de returul în- tîlnirii decisive dintre România și Danemarca, pentru că un obraz e-n luciul victoriei (Dinamo), iar celălalt e-n amarul umilinței (Steaua), de unde întrebarea : cum și în ce formulă vom juca la 15 noiembrie pentru calificarea, după 20 de ani. la un Campionat Mondial ? Momentul e greu, miza e mare ; ce ne facem ? Calm și înțelept, să ne strîngem rîndurile, să lăsăm orgoliile în cam- pionatul intern și să ne punem pe muncă și sudoare, umăr la umăr, Dinamo, Steaua și Gică Popescu. Teodor BULZA ORIZONT ALEKSANDR TVARDOVSKI 4AME1 >i-ntiia trenuUare de frunze, întreruptă, ~i glezna mea timidă, in rouă gr&unțoasi, • • nsingurata inimă a pivei, de pe riu, 5» aroma-ntristătoarc-a uciselor finețe. m întomnata glăsuire dc cintecc de clară, și eerul cu-azur sincer — inălbustritul cer — (mi amintesc de Tine. Mamă.-ntotdeauna ... 1 IZBA NOUA Miroase a pin proaspăt și-a rășini. Pereții bat in aur de-omenie ; Începem a trăi intre lumini — C-am semănat sovietică-armonic. Iar in ungher, nu ne izbim de zei. i>e candelă, dc beznă ingerească ; Ard flori de mucegai cu timpii grei, l'tind destul doar tamin să privească. ROBERT ROJDESTVENSKI Cind cele cinci petale-degcte-ale-miinii întinse, pe asfalt, sc rup după miezul nopții, eu nu mă bucur de forța păinîntulul. Pentru mine — șl-asta.-nainte de toate — este țipătul dc salvare ... I DIN LIRICA SOVIETICA EVGHENI EVTUȘENKO UN CAP DE AȚA Ce nu mi-ar ti trecut prin minte — dcși-ncurcat-ain multe ițe de cuvinte, ca-n gordianul nod ... Dar numai unul, mărunt și important (de-acum adunu-1). e capătul de ață, des aruncat la tirnă : de el. și fericirea, si ehinurilc-atirnă ..,1 ȘI NOAPTEA ASTA... Și noaptea-n chingi mă prinde, mă bieiuie de zor — și nimeni nu-mi întinde o mină de-ajutor. M-am opintit in hamuri, pe coastele abrupte, și-am ajutat Ia hramuri chiar și cu coaste rupte. Dar eu nu sint un zeu, nu sint stăpin de soartă ca să ajut mereu pe cei ce-ini bat in poartă. Și cu am înțeles că viața nu-i lucrare numai cu cei aleși intru-nnobilare. Lumea e In derivă — și precum dinsa-s eu, nu-s fier dintr-o ogivă, candelă sint, de : eu, un suflet și trup-casă in centrul coridei, un vierme de mălasă datornic crisalidei... In ziua victoriei ... A fost soldat in războiul neasemuit, pe drumurile binecuvtntatei zodii. Mai intii. el a zărit — ca-n mrejele de vis — Ziua Victoriei... In defensivă s-a bătut și-n ofersivă s-a tot dus — biruitor printre răniri și pacostele toate. \ fost gata să-și dea viața pentru unica Zi a Victoriei . Și niciodată n-a avut iăcrimioare-n ochi, u-a cunoscut osteneala și frica. Totuși, i-au dat lacrimile o singură dată. In Ziua Victoriei. TIP 1TUL DE SALVARE..: Insă natura-i din nou : citul uluitor de simplă, de goală, cind inveșmintată n florăria penelor ... Nu splendoarea el mă uluiește. Uimește a ci răbdare. Sculptură de Petru Jecza ANDREI VOZNESENSKI MAMA. C1NE-I... «Mamă, cine-i goliat-astenicul din vale, ce-agită miini, ori aburește-n praf de cretă ?>» «Profesor c — să știi — de sporturi medicale. Lumea nu e-n puteri — și pentru ea repetă.» NU SCRIE VERSURI ... Contemplă stihuri. Vers nu scrie. Cum simțurile, cum apusul, Suflet-complice-n poezie. N-am scris. Am ascultat opusul. LA JUDECATA DE APOI ... La judecată,-n ccrul-nouă, spre rai, ori iad — după balanță —, ștergîndu-și fruntea grea de rouă, el spune-n ultimă instanță : «Două femei iubii ca pe-una, măcar că nu sint siameze...» ; dar, prin hubloul negru, Luna l-lmpinse, făr’ să cerceteze ... tn românește dc Ion Pachia TATOMIRESCU din literatura universală Danilo Kis (1935-1989) Intre scriitorii iugoslavi afirmați după război, Danilo KiS (1935—1989) este, fără îndoială, una dintre personalitățile cele mai complexe. Eseist — două volume cu titlul Po-etica In 1972 șl 1974 —, autor al unor remarcabile traduceri din Corneille, Lautreamont, Baudelaire, Verlaine, Prăvert, Raymond Queneau. Esenin, Țvetaeva etc., Danilo Kiă și-a ciștigat o remarcabilă au- diență in rindurile publicului larg, cît și ale criticii in ipostaza de prozator. Romanele Mansarda și Psalm 44 (1983), Clepsidra (Premiul -NIN“. 1972). nu mai puțin povestirile și nuvelele din volumele Grădină cenușă (1965). Sufe- rințe timpurii (1970), prozele din Criptă pentru Borls Davidovlci (1976), șl Enciclopedia morților (Premiul „Andrii", 1984), îl situează pe Danilo Kiă în- tre prozatorii iugoslavi care realizează un perfect acord între formația uma- nistă, echilibrul și simplitatea modelelor clasice și căutările cele mai îndrăz- nețe Jn plan estetic, înregistrate în proza europeană a ultimelor decenii. Romanele sale, ca de altfel și proza scurtă, își trag epicul din evocarea anilor copilăriei și ai războiului, transpunînd cu pregnanță neliniștile și întrebările generațiilor postbelice, impunind o figurație nu o dată inedită a spațiilor și umanității intrate în sfera de preocupări a prozei contemporane. SERENADA PENTRU ANA Auzisem gălăgie sub fereastră și imi spusesem că au venit să-l ucidă pe tata. Atunci vioara a transformat to- tul în bănuială și m-a eliberat de fri- că. Cel care ne cînta sub fereastră nu era un virtuoz dar, de bună seamă, era îndrăgostit de sora mea Ana. Vi- oara avea aproape voce omenească. Ci- neva, îndrăgostit pînă peste urechi de stele, de sora mea Ana. cînta cu sfia- lă, încercînd să Imprime prooriei voci bărbăție șl profunzime. Totuși, cîn- tecul acesta semăna mai mult cu o șoaptă: De ce Domnu-a făcut dragostea.. I De ce nopțile... în cele din urmă, Ana găsi chibri- tele și la lumina lor o văzui, ca într-o străfulgerare, stînd în spatele perdele- lor, în alb. Iar cînd s-a întors și s-a culcat din nou, o auzii pe mama cum, mișcată, îi spuse aproape proverbial: Ana, ține minte o dată pentru totdeau- na Cînd I se cîntă cuiva o serenadă, acela e dator să aprindă un chibrit. Liniștit de vocea mamei, eu mă pier- dui din nou în somn, ca într-o pădu- re de ninsoare, ca într-o pajiște ver- de. Dimineața, am găsit in fereastră o crenguță cu flori de măr, care semă- na cu o coroniță argintie șl doi trei trandafiri aprinși. Și inainte de a ne întreba (a doua zi) învățătoarea : Ca- re măgar a călcat prin grădină, eu am recunoscut, încă de dimineață, du- pă miros, cum s-ar spune, florile din grădina doamnei Rigo, pentru că eu îi legam trandafirii, eu îi tăiam lilia- cul. Nu am vrut să spun că — jude- cind după voce — măgarul care a păs- cut trandafirii era domnul Fuks cel tînăr. pantofarul, îndrăgostit intr-as- cuns de sora mea Ana. Spune-mi, Ana, oare toate acestea le-am inventat ? (Florile și miresmele.) PISICILE In liliacul din spatele casei băiatul a găsit patru pui de pisică orbi. Chiar dacă după miorlăitul lor jalnic șl-a dat scama că cineva i-a despărțit de mama lor, care acum îi căuta tocmai în cealaltă parte a satului, plingînd pe acoperișuri, spera, totuși, că îi va a- dopta o altă pisică, o pisică bătrînă sau una stearpă sau vreo pisică bu- nă la inimă. Trebuie să recunoaștem : copilul a intrat în grădină să fure coacăze. Stătea culcat sub tufă ș! scor- monea printre frunze. Ciorchinii ro- șii îi atîrnau deasupra capului ca niș- te cercei. în partea de jos erau stro- piți cu picături mărunte de noroi — aseară a plouat. Coacăzul se afla ime- diat lîngă gardul de liliac. Chiar dacă nu-1 puteau vedea, pi- sicuțelor li s-a părut că se apropie un pisoi uriaș. Nu știau că băiatul fură coacăze șl în treacăt urmărește păsă- rile. Se tînguiau ca niște copii mici. Băiatul alergă în casă și amestecă într-o conservă puțină pîine în lapte, apoi vîri boticurile pisicilor în conservă. Iar ele doar se tînguiau neputincioase, sforțindu-și pleoapele firave. Acestea s-au petrecut pe înserat. Dimineața devreme, inainte de a pleca să scoată la păscut vacile dom- nului Molnar, deci foarte devreme, porni spre grădina din spatele casei să verifice ce s-a intîmplat cu puii lui de pisică, oare nu i-a adoptat peste noap- te vreo pisică bătrînă sau o pisică stearpă sau vreo pisică bună la Inimă. Tremurau sub rouă, fără alte semne de viață. Conserva stătea alături, nea- tinsă. Numai plinea se umflase, îm- bibată de lapte. Nu există dreptate pe lume, spuse copilul pentru sine. Nici printre oa- meni, nici printre pisici. Observă a- tuncl în apropiere o piatră mare, o ridică și îi dădu drumul brusc. Unul dintre pui țipă ca o jucărie de cau- ciuc, iar capul fi râmase sub piatră. Numai lăbuțele I se lungeau și i se strîngeau. între gheare s-a arătat a- tunci un evantai purpuriu. Cînd ridi- că piatra, văzu capul pisicii mînjit de sînge și un ochi verde-aurlu sub pleoapa plesnită. Copilul țipă și înăl- ță din nou piatra. I-a trebuit o oră întreagă pînă l-a ucis pe toți. (Văzîn- du-1 îmbujorat și înspăimîntat, stînd în fața sa, tremurînd, ca și cum i s-ar fi făcut rău, domnul Molnar nu l-a spus nimic). I-a îngropat de-abla seara, lîngă gardul de liliac. împreună cu pisicile a îngropat și piatra. Nu a pus nici un semn. Traducere și prezentare de Slavomir GVOZDENOVICl și Lucian ALEXIU Colegiul de redacție- ION ARIEȘANU 'redactor wf) ANGHEL DUMBRAVEANU 'redactor tef adjunct) VIOM I COIJESCU NICOI AE PIRVU CORNEL 9NGUREANU REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA j TIMIȘOARA, strada RODNE1 li Telefoane : 3 33 90 $1 3 33 76 ’redactor.țefl Manuscrisele nepublicate nu te înapoiata Abonamentele se fac la PTT R. TIPARUL EXECUTAT LA IPBT. Index! <2 907 Proletari din toate țările. unW-vB l orizont “ SAPTAMINAL SOCIAL POLITIC Șl UTERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 45 (1184) 10 NOIEMBRIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI încă de la apariția sa, pro- prietatea socialistă asupra mij- loacelor de producție a consti- tuit direcția principală a ata- cului ideologic Întreprins de slujitorii capitalului, tn pre- zent. „argumentele" anticomu- niste se axează, pe de o parte, pe redescoperirea vechilor te- ze apologetice cu privire la armonia, lipsa de contradicții ce ar caracteriza, chipurile, proprietatea capitalistă, piața capitalistă și libera concuren- ță, iar pe de altă parte, pe identificarea unor erori, gre- șeli petrecute In țările socia- liste In domeniul funcționării și dezvoltării proprietății socia- liste cu esența relațiilor de proprietate și, de fapt, cu e- sența socialismului. Această poziție este Intructtva sprijini- tă atît de viziunile utopiste, potrivit cărora proprietatea so- cialistă, datorită superiorității sale, ar asigura automat so- luționarea problemelor edifică- rii socialismului, cit și de u- neh- idei șl sugestii de perfec- Peste cetatea veche, noul oraș (Foto : loan Popescu). ACEASTA ȚARA Stegar al unității românești. Intiia rază ce cuprinde zorii Și demnitatea-n care regăsești Voința unui neam urcind spre glorii — Acesta e Partidul — și prin el Avem un orizont de veșnicie, Pe care-1 vom păstra ca unic țel Și-n care fapta noastră se înscrie Mereu mai roditoare și aleasă. Ca ramul inflorind intiia oară Intr-o corolă sacră, luminoasă, E vatra noastră multimilenară. Această țară, prin Partid se-nalță Ca un stindard al păcii planetare. Spre vremurile noi, de cutezanță, Deșcătușind telurice izvoare. Nicolae ROȘIANU ționare a socialismului pe ca- lea stimulării proprietății par- ticulare șl diminuării rolului proprietății comune. Vizavi de aceste idei vehi- culate In unele țări socialis- TEZELE PENTRU CONGRESUL AL XIV-LEA AL PARTIDULUI — CONGRESUL VICTORIEI SOCIALISTE, AL VIITORULUI LUMINOS, COMUNIST AL ROMÂNIEI Proprietatea socialistă - bază a progresului economico-social in România te, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, la Plenara C.C. al P.C.R. din iunie a.c.. preci- za că „însăși dezvoltarea so- cială, a științei, tehnicii a im- pus realizarea marii industrii, a muncii sociale in comun, așa cum viața arată că numai ma- rca proprietate in agricultură asigură condițiile necesare dezvoltării continue a forțelor de producție. Ceea ce trebuie să realizeze socialismul este lichidarea proprietății parti- culare asupra mijloacelor de producție și trecerea acestora în mîinile adevăraților stăpini. Este necesar, deci, să ne o- prim asupra conținutului re- lațiilor de proprietate socialis- tă și a rolului acestora în sis- temul de ansamblu al relațiilor economico-sociale. Relațiile so- cialiste de proprietate sînt în primul rind, relații sociale in- tre oameni șl nu raporturi în- tre lucruri sau raporturi între oameni și lucruri. Subiecții relațiilor socialiste de proprie- tate sini poporul, națiunea, so- cietatea socialistă, statul so- cialist în calitate de reprezen- tant al poporului, colectivele de oameni ai muncii, membrii societății socialiste, apoi. re- lații economice între oameni și nu relații ideologice, politi- ce, juridice, morale, însuși o- biectul proprietății este un bun economic. Relațiile de proprietate sînt desigur reflec- tate în relațiile juridice de proprietate, în dreptul de pro- prietate, în fine, sînt o formă istoricește determinată de a- propriere, dc însușire economi- că a bunurilor, sub forma avu- tului obștesc — societal sau colectiv. Aproprierea socialistă a obiec- tului proprietății — bunurile economice — constituie un pro- ces complex care cuprinde ca relații principale apartenența obiectului proprietății și rela- țiile dc apartenență. Avutul obștesc societal aparține socie- tății in ansamblul său, adică tuturor membrilor societății, a- ceșlia fiind egali față de bunul comun ; b) posesiunea și re- lațiile de posesiune, care se pol autonomiza de apartenență, personiflcîndu-se în agenți e- conomici distincți de proprie- tarii propriu-ziși — în posesori. Astfel, bunurile economice ale întregului popor sint încredin- țate pentru dezvoltare și valo- rificare unităților economice, colectivelor de producție care dobfndesc calitatea de pose- sori ; c) folosirea planificată a bunurilor economice în ’ con- cordanță cu funcțiile acestora In procesul producției și repro- ducției sociale. Proprietatea so- cialistă generează necesitatea obiectivă pentru fiecare mem- bru al societății de a desfășura o muncă utilă pentru sine și societate ; d) dispoziția și re- lațiile de dispoziție, de gestio- nare a obiectului proprietății. In țara noastră. în condițiile e- dificăril societății socialiste multilateral dezvoltate, forma cea mai adecvată pentru par- ticiparea proprietarilor asociațl la conducerea proceselor eco- nomice este autocondpcerea muncitorească. „Autoconducc- rea muncitorească, autogestiu- nea — arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — nu sint o lozincă generală ; a- ceasta înseamnă întărirea răs- punderii fiecărui colectiv de oameni ai muncii pentru reali- zarea linei producții dc inaltă tehnicitate și calitate cu chel- tuieli minime, cu o eficiență economică ridicată”. Așadar, relațiile socialiste dc proprieta- te pot fi definite ca totalitatea raporturilor economico sociale ce se statornicesc între mem- brii societății în legătură cu aproprierea, însușirea economi- că — apartenența, posesiunea, folosirea și dispoziția socială a bunurilor economice — mijloace de producție, rezultatele pro- ducției și alte bunuri econo- mice, fie de către societate In ansamblul său, fie de către di- ferite grupuri colective de pro- ducători socialiști. Istoria societății a arătat că proprietatea a constituit în- totdeauna problema vitală a unei clase, în esență problema puterii economice. Puterea e- conomică a societății socialiste își găsește cea mai concentra- tă exprimare în proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producție, avutul obștesc so- cietal șl colectiv. La sfirșiliil anului trecut, avuția națională acumulată a țării noastre s-a ridicat la 5.177,5 miliarde lei, cu 4,4 la sută mai mare decît în anul 1987, din care fondurile fixe reprezintă 3.307,7 miliarde lei. Sistemul nostru de pro- prietate asupra fondurilor fi- xe, inclusiv pămîntul, cuprin- Armonioasa dezvoltare a patriei înaintea marelui forum democratic al comuniștilor ro- mâni — Congresul al XlV-lea al partidului — care va re- prezenta un eveniment de importanță istorică in viața pa- triei, iată, in aceste zile, au loc conferințele județene de partid, ca și aceea din județul nostru, care se desfășoară intr-un climat de amplă angajare a poporului nostru, de a intimpina Congresul partidului cu noi și remarcabile fapte de muncă, de a întregi cu noi și demne creații imaginea maiestuoaselor înfăptuiri ale României socialiste. In acest moment, cind țara noastră se prezintă în fața lumii independentă economic și politic, desfășurind o in- OR1ZONT (Continuare in pag. 7) de proprietatea întregului po- por, dată In folosință fiecărui colectiv de oameni al muncii, care reprezintă 65 la sută; proprietatea cooperatistă din toate domeniile, care reprezin- tă circa 27 la sută, și proprie- tatea personală. Inclusiv parti- ciparea la fondul de dezvoltare, care reprezintă circa 8 la sută. Această structură asigură cele mai bune condiții pentru dez- voltarea In continuare a forțe- lor de producție, a bazei teh- nico-materiale. „De aceea, su- blinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. avem răspun- derea sâ acționăm cu toată ho- tărîrea pentru întărirea și dez- voltarea proprietății socialiste a întregului popor și cooperatistă ca bază a dezvoltării economi- co-sociale. a edificării cu suc- ces a societății socialiste mul- tilateral dezvoltate și a înain- tării spre comunism, a ridică- rii bunăstării materiale și spi- rituale a întregului nostru popor”. Proprietatea socialistă confe- ră membrilor societății un nou statut social-economic. Fieca- re dintre ci este coproprietar al avutului obștesc, producător socialist asociat, participant di- rect la autogestiunea, autofinan- țarea și autoconducerea vieții economico-sociale, bepeficiar al roadelor muncii comune. In vir- tutea caracterului ei indivizi- bil, proprietatea întregului po- por transformă economia noas- tră națională intr-un organism unitar, intr-un complex econo- mic național statal unitar, că- ruia ii conferă integralitate so- cial-economică, conținut omogen și unic la scară națională. Așadar, societatea socialistă se poate perfecționa în conti- nuare nu prin întoarcerea la forme vechi, istoricește perima- te și depășite, de proprietate, ci numai privind înainte și prin perfecționarea proprietății so- cialiste. înnoirea socialismului nu se face cu haine vechi. Ex- periența țării noastre a confir- mat adevărul că întărirea ■ și dezvoltarea proprietății socia- liste „reprezintă, cum sinteti- za tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. singura cale do înfăptuire în viață a principi- ilor de echitate și dreptate so- cială. dc dezvoltare puternică a forțelor dc producție, dc asi- gurare a bunăstării și indepen- denței fiecărei națiuni". Conf. dr. Dumitru ROCHIAN ORIZONT © 2 © cronica literară Franz Liebhard - un întemeietor și un îndrumător Romanul didactic 1 în fiecare dintre povestirile lui Alexandru George un rol însemnat joa- că Profesorul. Dar nici in eseuri și nici în romane autorul nu-și dă silința să-l tragă în umbră. Tonul didactic, altfel semn de slăbiciune, devine la Alexandru George însăși rațiunea de a fi a cărții. Ca și Radu Petrescu, au- torul Clepsidrei cu venin e un clasic pentru care etajul pedagogic al clădirii e cel mai important dintre toate. Și Intr-o dimineață de toamnă, ultima carte a eseistului, vrea să-și instruiască onoratul public în cestiunea arzătoare nu- mită cum stau lucrurile cu literatura. Vrea să arate iubitului cititor ce fel de om este Autorul și cum se înfățișează el în viața de toate zilele, Cum și de unde domnia-sa, scriitorul, își extrage substanța necesară Operei. Ro- mancierul demontează, cu sîrguință șl aplicațlune, mecanismele pentru a le reasambla în fața noastră. Lansează, la începutul fiecărui capitol, propoztțiu- nea teoretică : romanul nu-i altceva decît ilustrarea tezei. „Are cineva dreptul — se întreabă chiar în prima pagină naratorul — să transforme oamenii din jurul lui, pe cei cu care vine în contact sau chiar pe cei mai îndepărtați, despre care doar află unele lucruri, în -personaje» ?“ Iată prima dintre propozițiile pe care moralistul nostru, verificat în nume- roase probleme de etica artei literare, ține să o dezvolte. Vrea să-i dea, pen- tru onoratul public cititor, răspunsul. „Desigur că în cazul majorității scriitori- lor nu e vorba de o simplă operație de transcriere mecanicărăspunde, cu si- guranța care l-a caracterizat întotdeauna, prozatorul. El este un clasic. El n-are, cu alte cuvinte, vreo îndoială care să-l paraziteze demersul auctorial. El săvîrșește. El este manufacturierul care stăpînește toate secretele mese- riei. „M-a ispitit — zice Alexandru George — în decursul vremii ideea de a scrie povestea omului cu mai multe umbre". Nimic altceva decît o punere în ecuație. Scriitorul a descoperit o temă literară și, în numele el, vrea să re- zolve o altă ecuație, mai complicată decît ecuația acelei teme literare. 2. Alexandru George vizează, în mod egal, romanul și performanța ro- manescă. Nu s-ar putea spune că epicul e deficitar în aceste „romane" și că voința arhitectonică golește cartea de substanță. Autorul său are o bio- grafie plauzibilă, plină de evenimente, întimplări, traversată de destule per- sonaje. O biografie prin excelență romanescă. E, în tinerețe, iubit de actrița Irina, femeia „cu cea mai frumoasă voce din teatrul nostru". în momentul relatării, Irina este bătrînă, retrasă. Tînăr, lucrase pe un șantier unde o întîlnise pe Mara, medic. Aceasta are o fiică, Ileana, ulterior nefericită senti- mental. Autorul izbutește tîrziu în literatură, cîștigînd un concurs de teatru radiofonic. Deducem, din afirmațiile naratorului, că e un mare scriitor și că autoritatea lui e imensă. Ii displace însă zgomotul. „Eu — mărturisește — optasem pentru alte modele (decît cele ce păreau a purta, în tinerețe, mar- ca geniului, n.n.), acelea oferite de un Svevo, poate chiar de un Valăry. exemplul artistului cu aparențe șterse, ducînd o existență anodină, eventual de funcționar corect și fără ambiții...". Mai înțelegem că, în momentul re- tragerii sale la țară, Autorul e foarte bolnav. Cartea e doldora de întîm- plări, toate petrecute la limită. Ștefana, iubita Autorului, fusese iubită de un geolog, Vlad, și el literat amator. Tînărul îndrăgostit își supune încercările judecății prestigiosului scriitor și, deconsiliat de acesta, se sinucide. S-a sinucis fiindcă Autorul a decis că n-are talent sau fiindcă nu era iubit de Ștefana ? Autorul citește scrisorile pe care tînărul le adresase Ștefanei : scri- sori „disperate", asemănătoare celebrelor pagini ale lui Ladima din roma- nul lui Camil Petrescu. Ultima parte a cărții pivotează în jurul lor. Destinul lui Vlad se oglin- dește în destinul Autorului, și el, în ultimă instanță, trăind un eșec exis- tențial. Combinație savantă de scenarii, de relatări la persoana întîi, jurnale, epistole, cartea lui Alexandru George este o continuă așezare „în abis" a mo- delelor literare. 3. încercînd a descifra, scriitorul suprimă tocmai ceea ce rămîne a fi descifrat. Ne propune o temă și, comentînd-o, ajunge a goli tema de substanța ei. Avîntîndu-se între explicațiile scrisului, el ține a sublinia, în final, că „nici un om nu poate explica de ce scrie, așa cum nu poate explica de ce vor- bește". Odată înfrînte unele necunoscute, apar altele, pe care Autorul nu se mai trudește a le despica în fața cititorului. Ele rămîn fenomene „ciudate", „curioase". Tot mai multe fenomene curioase, ciudate, neprevăzute, surprin- zătoare se adună către sfîrșitul romanului. „Mi-este cu neputință să înțeleg și azi cum s-a putut lăsa sedusă Ileana de un asemenea individ...", scrie Autorul Enigma nu e suprasolicitată. Odată descoperită, ea este pusă în paranteze de un autor care nu este, totuși, Autorul. Mici derogări de la ideea de omnisciență auctorială, prezențele enigmelor dau substanță romanescă unor pagini altfel programatic schematice. Alexandru George a devenit, prin ultimele sale cărți, un reper pen- tru cei ce vor să studieze arta romanului contemporan. Cornel UNGUREANU • Alexandru George — INTR-O DIMINEAȚA DE TOAMNA. Ed. Cartea Românească, 1989. In orice ipostază 1-ain privi, azi, pe Franz Liebhard. fie In postura sa de în- temeietor de cultură, fie în aceea de poet sau în aceea de prieten, i-am des- coperi de fiecare dată o unică și con- stantă latură a firii și temperamentului său, aceea a omului iubind cu inima, fără vanitatea specială a literatului. Căci, din făptura sa, nițel austeră, în- muiată de privirea ochilor săi de un al- bastru patetic, deasupra căreia desco- peream infoindu-se părul său răzvrătit, beethovenian, iriza mai întotdeauna o lumină specială. In aceste peste trei de- cenii, de cînd am avut privilegiul de-a exista și munci în vecinătatea sa. am admirat tăcerile sale princiar-meditati- ve, unite cu elocvența interlocutorului. Mi-a plăcut nemaipomenit să-l întîlnesc In locuri prielnice dialogurilor totale, într-o călătorie în doi, cu trenul, la o șezătoare literară. într-o comuniune cu alți oameni de litere și artă, unde ochii săi intellgenți mă alegeau uneori drept interlocutor, într-o cameră de hotel, un- de ne regăseam tovarăși de-o noapte sau mai multe, în documentări literare. Locuri și momente prielnice care fă- ceau să explodeze deodată tăcerile sale lungi, cînd cu puteam dezghioca din ele trăirile, participările vii, ale scriitoru- lui, ce se revărsau spre mine, grandios. Căci, la puțini oameni de litere timi- șoreni am putut descoperi o informație cărturărească și istorică de o asemenea întindere și minuție a detaliului șocant și revelator, ca la Franz Liebhard. în- temeietor de cultură, nu numai poetică, dar și istorică, de extracție germanică și europeană, pe aceste locuri românești, el a avut marea artă de a provoca o ideală și originală sinteză între cultura apuseană, pe care o asimilase ca tînăr scriitor, și specificul local banalic, șvă- besc șl românesc, alcătuind, astfel, pen- tru literatura germană din România, și pentru noi, timișorenii, portretul moral și poetic al unui om și cărturar de an- vergură europeană, plasat in cimpul li- terelor române de azi. întemeind, alături de alți tineri poeți, in 1917, revista avangardistă „Azi" (Ma), la Budapesta, care a apărut, apoi, du- pă 1919, fn emigrație la Viena. revistă devenită, actualmente, prin reeditări, un document de epocă, stabilindu-se, după anul 1925, aici la Timișoara, oraș care l-a atras mereu și magnetic, ca o mare iubire, și în care poetul trăiește și ac- tivează de peste șapte decenii, Franz Liebhard a fost scriitorul, traducătorul și istoricul de cultură, in opera căruia a pulsat, de la Începuturi, sentimentul plenar al poeziei care intimpină ea u- manitatea și trăiește totodată prin uma- nitate Din poemele sale am desprins întotdeauna aerul tlmpulu; și faptul e- locvent că, de-apururi, doar socialul a asigurat un spațiu de ecou artei sale. Căci, din tot ceea ce poetul a încredin- țat pînă azi tiparului, cu o parcimonie de avar șl cu o lucrare de orfevrar, ce- le șase volume de poeme, traduceri din Blaga, Codreanu, eseuri istorice, eseuri literare, eseuri asupra culturii, o vastă publicistică presărată în reviste sau e- ditată In volume, din absolut tot, se re- simte acest sentiment al artistului care, aparținlnd unul spațiu social și istoric, bine definit, aparține totodată patriei sale șl lumii. Sentimentul artistului care nu a lăsat niciodată un cuvînt in pus- tiu, fără un accent al omenescului, căci el nu a iubit niciodată cuvintele goale și pierdute In deșert. Dimpotrivă, poe- zia și scrisul său au dat întotdeauna senzația plenară a severității față de sine însuși, a concentrării și laconismu- lui maxime, devenite , apoi. In timp, profesiuni de credință, crezuri poetice. Căci lirica sa nu a fost niciodată inun- dată de lest verbal, ae logoree, de pei- saje vide și vidate de conținut ideatic, de vibrația esențialului. împotriva dilu- ției, a vorbăriei sterpe, a expresiei apa- tice, a expresiilor spălăcite, a dus poe- tul, Întreaga sa viață o acerbă cam- panie, găsind în concentrare, in esența pură, diamantină, chiar ideea sa, a ori- ginalității sale, care i-a călăuzit Întrea- ga creație șl întregul efort asupra cu- vintului artistic, nimicind astfel impos- tura poetică și vanitatea oarbă a unor industrioși poeți, autori ai unor zeci de volume, cînd el, într-o viață de om, a dat rod poetic doar la șase voluihe con- centrate de poeme. La cei 90 de ani ai săi, născut, după cum se vede, Intr-un alt secol decît al nostru, Franz Liebhard înseamnă pen- tru noi nu numai un simbol al omului de artă care, prin pasiunea sa continuă, a izgonit bătrînețea spirituală din preaj- ma sa, dar el exprimă și crezul unui mare umanist cetățean șl artist, al unui suflet simțitor, pentru timpul în care a trăit și trăiește. înțeleaptă și suprema sa compasiune pentru breasla pe care o slujește, pentru scriitorii oricărei limbi fraterne, din acest concentrat „Europo- lls» care e Timișoara, forța sa morală, și sinceră, de-a rămine statornic în idealurile acestei literaturi și ale aces- tei patrii române, pe. care le-a slujit cu pana- și cu crezul unui neistovit elan, camaraderia sa nepătată, pentru noi, mai tinerii săi colegi, el cunoscînd, de la începuturile carierei sale, prețul ma- rilor prietenii necorupte, farmecul său, ca om, niciodată epuizabil, fac din per- soana sa umană și poetică șl din cărtu- rarul strălucit care este el, un înteme- ietor, și nu numai în aria literaturii de limbă germană din România, și totodată, un îndrumător pentru noi toți. In preaj- ma sa e mai frumos de trăit. In preaj- ma sa e întotdeauna mai bine de visat. Căci, în solul fertil spiritual pe care el l-a desțelenit în aceste decenii, nouă, celorlalți, ne vine mai la îndemînă să ne sădim cuvîntul. Și să sperăm la re- colta de mîine. Ion AR1EȘANU între numeroasele încercări de a re- defini poezia, prin dialectica spiritului critic cu cel novator, Anghel Dumbră- veanu se dovedește un strateg aplicat, cu o sensibilitate orientată spre regis- trul dramatic al ființei ; într-un dis- curs ordonat, degajat, poetul conferă universului său o dimensiune interioa- ră ce particularizează cîteva din te- mele generației '60 : teluricul, marea, fertilitatea, lumina, dragostea. Preocu- pat în ultimul timp și de resorturile „intime ale poeziei autorul Iernii im- periale este interesat să țină sub con- trolul scriiturii „mirarea vorbirii". EI năzuiește la „A putea scrie pe fața cealaltă / a unui cer in care-ai spe- rat / Cum se Îndoiește ideea / de ea însăși". învăluind poemele într-o su- verană melancolie, rostirea ritmată, sacerdotală țintește spre înscenarea nestingherită a întîmplărilor sensibile, abia perceptibile cu ochiul liber. A- celași văl. de „idei clare șl (voit) con- fuze" ascunde preferința poetului pentru universul micilor percepțiunl. Cîteva voci ale generației „de tran- ziție", al căror început stă sub zodia livrescului, te cuceresc prin siguranța cu care s-au desprins din magma I- nițială și prin cîteva trăsături identi- ficatoare : luciditatea, anti-afectivita- tea. grija pentru nuanță, muzicalitatea „nordică". Virgil Mazilescu rămîne, în ciu- da operei restrînse, unul din poeții cei mai originali ai ultimei decade. Explo- rator îndrăzneț al limbajului, poetul posedă un simț al primitivului fun- ciar, cu lumini și umbre urmuziene, cu tușa plată și stranie a unui Douanier Rousseau și un gust al absurdului, subminat de o duioșie predilectă și o conciziune eleată. Sînt însușirile unui sintaxier redutabil, care ocolește cu dibăcie paradoxul și expresia ele- Conștiința de sine a poeziei (III) vată, montînd și demontînd cu răb- dare toate piesele angrenajului poetic. Titlurile, volt epice, sînt de o stranie temeritate, unele cu o vădită reminis- cență din romanul popular. Ironie, au- toironie, ele par a submina somnolen- ța propriei meditații, constituindu-se într-un minuscul roman polemic al u- nei proiectate arte a insinuării. Și to- tuși, limpezimea suprafețelor ascunde, fn profunzime, mișcări tectonice în- noitoare. Rareori un poet a reușit să-și ascundă atît de bine sfîșierile, să le încifreze într-o ingenuă simplitate a rostirii. Avînd un statut asemănător cu al lui Virgil Mazilescu în conștiința tinerei generații, Daniel Turcea ilustrează ceea ce el însuși numea „șansa ine- fabilă a Poeziei". începuturile aces- tei poezii (ermetică, dar cu deschideri spre induism și spațiul oniric) stau sub semnul metafizicului, „un spațiu în mișcare gîndindu-se pe sine", lunecos, imens, iluzoriu dar interior, profund, reflectat. Un alt filon spectacular — de joc secund — începe odată cu Abdul sau elogiul lui Parnienide și poartă, evident, amprenta liturghiilor barbie- ne, invocate grav într-un Bizanț hi- meric, ce pare să colinde tunelul tim- pului și care stă sub semnul aceleiași împărății Eterne a Spațiului. încreme- nite sub nimbul pe care îl iradiază, poemele rememorează o experiență anterioară, tragică, nelimitată. în- conjurat de himere, D. Turcea a știut să rămînă pe calea marii poezii. Unele din observațiile făcute asupra primelor volume de versuri ale lui Ion Mircea, dintre care spicuim „gus- tul sibilinicului" (M. Popa) sau „hie- ratismul și dificultatea" (V. Felea) sînt valabile șl pentru Copacul cu 10.000 dc Imagini (C.R., 1984) sau Piramida îm- pădurită (C.R., 1989), ceea ce denotă că poetul nu înregistrează „progrese" de la un volum la altul, ci își bătă- torește cu sîrg calea spre Cuvînt (des- compus în foșnet și imagine), ferin- du-se in același timp să repete o schemă dată. Poezia este tot mai mult un diapazon al universului care, sub forma oficierii magice a vechilor sim- boluri, a copacului și a numărului to- talității, receptează armonia instaura- tă între om și cosmos. Printr-o stra- tegică scufundare în magia conexiuni- lor (aceeași care stabilea legături sur- prinzătoare între corpul uman și aș- tri, bunăoară) poetul depistează legă- turile dintre macrocosm și microcosm, exaltînd ordinea universală. Poezia lui Șerban Foarță pornește de la preceptul villonesc, trecut prin Mallarmâ, după care adevărul lumii „e-n Carte". Practician subtil al „jocu- lui secund" al poeziei, care, oglindind hazardul, nu contenește să se reflecte pe sine, poetul întreține în mod pro- gramatic o contradicție : nevoia de mister a omului modern ce nu se poate sustrage tentației arealului șl înăbușirea aceluiași mister în subtera- na hipertextualizării și a literalității. Suavă și labirintică în același timp, în orice caz intraductibilă, datorită tauto- foniei, calamburului și holorimei. a- ceastă poezie lasă senzația, deloc con- fecționată, a „disfaziei (...) ca și, în compensație, pe aceea a unei magice transsubstanțieri" (din Avertisment la Holorime, Litera, 1986). Gh. MOCUȚA e 3 9 - ORIZONT convorbiri Cu Dumitru Caise prorector al Academiei de studii social-politice de pe lîngă C.C. al P.C.R., director al Editurii politice. — Tovarășe profesor, tra- versăm o perioadă tn care opțiunile valorice românești particularizează inconfundabil identitatea transformărilor cu conținut socialist care au loc in întreaga lume. Ce semnifi- cație îmbracă, in acest con- text. Tezele pentru Congresul al XlV-lea al P.C.R. ? — Semnificația unei origi- nalități eficiente. Prin aceas- tă sintagmă doresc să subli- niez, în primul rînd, faptul că nu apetitul pentru inedit ne-a condus, de la Congresul al IX-lea pînă în prezent, la mutațiile structurale care con- feră specific socialismului ro- mânesc, ci asimilarea organi- că a valorilor noastre tradi- ționale în spațiul perenității revoluționare proprii mate- rialismului dialectic și isto- ric. Rezultatul, sub raport teoretic doctrinar, a fost ex- pus clar într-un program de acțiune, menit să redefinească novator principiul unității în diversitate prin abandonarea tezei modelului unic de tre- cere la socialism. Sub ra- port praxiologic, promovarea unei practici eminamente re- voluționare a spulberat mi- tul fatalității dependinței ță- rilor mici de capitalurile transnaționale, ori față de modelele lor culturale șl so- cial politice. Experiența ro- mânească a devenit, azi, un punct cardinal, de importanță hotărîtoare pentru contribuția și eforturile de înnoire din întreaga lume. Eminamente națională, ea cumulează mul- tiple proiecții în universali- tatea înnoirilor purtătoare de slgnifianță pentru viitor. De aceea am zis originalitate efi- cientă : plătind datoria ex- ternă, e pentru prima dată în istorie cînd am devenit în în- tregime independenți și eco- nomic și politic ... — ... și in gîndire... — Tocmai acest aspect in- tenționam să-l subliniez : fiind perseverenți în opțiu- nea inițială, și consecvenți în articularea practicii cu prin- cipiile teoriei, am dialogat practic cu toate conjuncturi- le, dar nu le-am plătit nici un fel de tribut, confirmînd prin fapte că dezvoltarea creatoare nu se confundă cu denaturarea principiilor so- cialismului științific, ci cu revitalizarea fundamentelor lor axiologice. Cele mai în- drăznețe anticipații cu conți- nut comunist au devenit rea- litate în spațiul românesc de revoluție șl reconstrucție mi- litantă, pe baze noi, a între- gii țări... — ... Și tot de la aceleași mobilizatoare anticipații se revendică și prezentele Do- cumente programatice. — Evident. Cu deosebirea că, prin larga lor deschidere u- manistă, proiecția strategică a omului nou devine obiectivul practic prioritar care garan- tează dreptul nostru la viitor și conferă realism' convinge- rii că noua calitate a vieții anticipate de Tezele Congresu- lui al XlV-lea al P.C.R. poa- te deveni realitate doar prin- tr-o nouă calitate a muncii. Pentru că ofensiva noului o duce omul, luptînd cu pro- priile limite, cu vechiul din gîndire și mentalitate, în numele unui ideal superior, a intereselor sale fundamen- tale. Liber in gîndire și ac- țiune, omul nou nu poate re- cunoaște altă subordonare de- «tt față de adevăr șl echitate socialistă. înalta lui conștiin- ță politică definește, în esen- ță, capacitatea dc a înțelege globalitatea problemelor și de a anticipa metode eficiente de soluționare a lor tn timp u- til. — Să înțelegem, dc aici, că anticipația este inerentă politicului, sau că politicul este indisociabil anticipației ? — Politicul autentic, fiind producție axiologică perma nentă, este eminamente anti- cipativ în sensul larg al no- țiunii de anticipație : politicul proiectează ritmurile și pro- porțiile dezvoltării întregului sistem de valori care orientea- ză în aceeași măsură întreaga societate, cît și realizarea plenară a fiecărui individ tn parte. Orice contrapunere a acestor planuri este eronată filosofic și păgubitoare sub raport practic. — Această convingere ex- plică prezența Dvs. la actuala Consfătuire a cenaclurilor de literatură șl artă dc antici- pație tehnlco-științifică pe ca- re o amfitrionează Timișoara? — Răspunzînd invitației conducerii locale și superioare a U.T.C. — care, împreună cu cenaclurile timișorene „Heli- on" și „H. G WELIS". sînt principalii organizatori al prezentei Consfătuiri — con- sider că mi-am îndeplinit o elementară datorie tovără- șească de a adera la valorile cooperării... — ... cooperarea și între științele sociale și științele naturii, tehnica... — ... Creșterea progresivă a razei de cuprindere a cu- noașterii științifice — un fe- nomen universal — a avut ca efect în spațiul nostru de ini- țiativă practic-politică trans- formarea științei din forță de producție în fundament al tuturor genurilor de activi- tăți. în acest context contri- buția ia emanciparea științi- fică a cunoașterii și acțiunii sociale devine principala ra- țiune de a fi a specialistului în științe sociale și ale omului. Ca filosof prin formație, sînt convins că noua revoluție ști- ințifico-tehnică cere, după cum subliniază secretarul ge- neral al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, în mod obiectiv și un nou statut al științei sociale. Deoarece a- tît științele naturii, cît și transformările tehnologice fă- ră precedent ?1 în permanentă diversificare ridică, în revers, problema nevoii de unitate de tip nou a cunoașterii umane. Or, nevoia de filosofie răs- punde tocmai acestei exigen- țe obiective ; iar concepția materialist-dialectică și isto- rică despre lume și viață este singura care poate să realize- ze o nouă sinteză a tuturor a- chizițiilor de cunoaștere fără a deveni pozitivistă. în ceea ce mă privește, prezentînd o- biectivele dezvoltării întregii societăți românești anticipa- te pină in primele decenii a- le mileniului următor, am considerat că pot pune la dis- poziția și a creatorilor de li- teratură de anticipație noi su- gestii ... — ... cei de la „Helion" fac diferență intre motive și teme S.F.. Ați avut in vedere su- gerarea unor motive ? — Eu le-aș spune teme. Re- gistrul larg al umanului ră- mîne singurul în măsură sâ-1 reprezinte exponențial pe om. Tehnologiile, în deconcertanta lor ofersivă asupra condiției umane, își dovedesc, odată cu extremul reafinament ce le e caracteristic, și vocația lor preponderent instrumentală. Ca personaje răsfățate, aș zi- ce privilegiate în scrierile de anticipație... — ... în anticipație, perso- najele generice sînt Posibilul, Probabilul și Realul... — Cu atît mai mult I Ima- ginarea unor noi tehnologii se poate prelungi pînă acolo un- de ele apar ca noi moduri de a fi ale umanului. După cum se știe, o anticipație valabi- lă nu poate pleca decît de ia datele realului. Sugerez, în consecință, tuturor creatorilor de gen, dar și celor din ști- ință, tehnică, cercetare etc. să se raporteze mai mult la da- tele prezentelor transformări tehnico-economice și sociale de la noi pentru a-și alege de acolo temele fundamentale pentru viitoare creații. In ca- litatea sa de proiect social și uman al unei lumi mai bune și mai drepte, socialis- mul este, la ora actuală, un experiment în desfășurare. Ei bine. această largă deschidere experimentală oferă nebă- nuite posibilități de imagina- re nu numai a unor tehnologii, ci chiar a unor noi modali- tăți de perfecționare a struc- turilor sociale și a sistemelor sociale. în calitate de comu- niști, definind comunismul — umanism integral realizat, în- țelegem că prezentul socia- list este numai o secvență a acestui proces. Cum literatu- ra, în general, ca reflectare transfigurată a realității are menirea de a orienta creator complexitatea reală a dez- voltării cu conținut comunist, literatura de anticipație — mă refer la cea care-și merită nu- mele I — poate propune so- luții artistice noi la proble- mele reale ale vremii. Fiind o literatură tînără în aria noastră de cultură, are ma- rea șansă de a se maturiza si- multan cu maturizarea struc- turilor tinerei noastre socie- tăți și de a contribui și ea la identificarea de noi mijloace de realizare practică, etapiza- tă, a proiectului dezvoltării multilaterale. — Poate fi anticipația o sursă a dezvoltării ? — De ce nu ? Chiar o sursă infinită a dezvoltării, în sen- sul valorificării superioare a inteligenței naționale în toate domeniile. în particular, li- teratura de anticipație ar fi cazul să se disocieze mai po- lemic de ecourile anglo-saxo- ne ; în general, străine. Acum, cînd teza modelului unic a fost definitiv abandonată chiar In ideologie, vasalita- tea metodologică față de me- tode narative străine este in- compatibilă cu transformările în curs pentru viitor. Dînd consistență aspirației și mă- rind coeficientul de ppsibil, l- nerente idealului față de care ne cultivă sensibilitatea, an- ticipația proiectează valoric dreptul fundamental al omu- lui la speranță... — Un drept de care fa- cem uz șl noi, mulțumindu-vă, chiar anticipai, și pentru vii- toarele prezențe intelectuale in spațiul cultural-politlc al Timișoarei. Convorbire consemnată de Ștefan BUZARNESCU Venise de la București, pleca spre Constanța. I-am pus mal multe întrebări decît s-ar fi cuvenit, în acea împrejurare. Puteam să-mi imaginez că nu e simplu să treci, astfel, de la un spectacol pretențios la altul (.aseară, în Carmen, i-am întîlnit pentru întîia oară, pe scenă, pe tenorul Anatol Covall — mîine, la pupitrul di- rijoral se va afla Petre Sbârcea"), puteam presupune că, în timp ce răspunde conștiincios, interlocutoarea mea se gîndește la lucruri de care reporterii nu se interesează niciodată, și despre care, în fond, nici nu vrei să le vorbești. Era o zi dificilă. Elena Gaja reușea să nu pară deloc obosită, grăbită, nedumerită de pretențiile mai mult sau mai puțin .reportericești" ale conver- sației. Am aflat, în cîteva ore, cum arată — în datele ei impor- tante, și în propozițiile particulare, ale unei profesiuni de cre- dință — o biografie artistică dintre cele ce-și merită aprecierile criticii muzicale șl aplauzele publicului. Din repertoriul mezzoso- pranei Operei Române din Timișoara n-ar lipsi decît, poate, două titluri (.Aida" — rolul Amneris, desigur; .Samson și Dalila"), Oameni și creații Întîlniri cu o mezzosoprană pentru ca să se poată spune că Elena Gaja a parcurs ce era însemnat : lista reliefează o largă paletă de posibilități interpre- tative. Calitatea vocii se impunea, în 1981 șl 1982, juriilor unor concursuri naționale și internaționale de canto (din Italia și Aus- tria). Am impresia că înțeleg de ce a învins, în acele competiții prestigioase, glasul cîntăreței cu un afiș atît de bogat («Truba- durul", la Timișoara, ca și la Scoplje, „Bal mascat", „Evgheni Oneghin", .Petru Rareș", „Gioconda", .Rigoletto" etc. etc.). Ex- plicația mi-o oferă, pe de o parte, seriozitatea profesională a Elenei Gaja : „studiul zilnic, un program de muncă de la care nu ai voie să te abați, pentru că, în fața publicului, nu te poți scuza, o viață echilibrată, sportivă, ca a sportivilor de performanță"... Evident, faptul de a ști să-ți alegi rolurile care ți se potrivesc, în primul rînd ca voce : faptul de a nu considera vreodată în- cheiat studiul unui rol. Aici urmează o paranteză esențială, în discurs : un capitol unde ar fi vorba despre „norocul de a în- tîlni parteneri de la care să ai ce să înveți". Elena Gaja a avut șansa, ideală, să cînte, în „Carmen" și „Trubadurul", alături de Piavko. Un maestru inegalabil, desigur. Dar și un bun ucenic (subliniez eu, ascultînd-o cum relatează, nu doar această expe- riență profesională, ci multe altele : dirijorul Ion lancu a fă- cut-o să iubească un rol foarte mic, din „Faust", a ajutat-o „să rezolve vocal rolul, i-a găsit și soluția regizorală, e o adevărată plăcere să lucrezi cu un asemenea maestru" ; Ionel Voineag, des- pre care afirmă că „este tenorul cel mai valoros al României, în momentul de față, foarte bine pregătit muzical, extraordinar coleg", i-a dat o lecție, nu mai puțin importantă, ca partener în „Carmen" ; Marina Emandi are, ca regizor de operă, „stil și curajul de a merge în realitatea relațiilor scenice". Formulările sînt generoase și cînd amintește de luliu Mare, Hero Lupescu, Victoria Bezzetti, colectivul timișorean, scena lirică din Galați, profesorii el de canto de la Brașov, sau de la Conservatorul bucureștean. Oriunde o îndreaptă întrebările mele, Elena Gaja descoperă că a avut ce să învețe. Și, insistă, mai ales de la Vladislav Piavko : „In momentul cînd revine o să vă invit la o repetiție, ca să vă convingeți ce înseamnă să-lucrezi-o-repetițle 1" Glasul mezzosopranei Elena Gaja era, deci, de premiu ; ju- riile specializate au văzut pe ce se sprijină, in scena de la con- cursul de canto „Belllni", ca și sub reflectoarele vieneze de la „Belvedere" — interpreta. Eu ascultasem puțin din ce putea să cînte ; din cîte o auzisem, pricepeam, însă. în ce fel se des- prinde, pe o scenă de concurs internațional, o voce de celelalte. Mi-a mal spus că își dorește să reia „Carmen" (rolul ei de examen de stat și de repetabil, studioasă, premieră), sub îndru- marea maestrului de balet Ion Tugearu. Am aflat, mai apoi, do- cumentîndu-mă pentru o „deschidere de stagiune filarmonică", despre prezența ei în distribuția unui concert cu „Amorul vră- jitor" (lucrare arareori cîntată, în țară, și al cărei dirijor urma să fie spaniol). Am fost în sală. Elena Gaja era singură : o voce lucrată, un glas interesant modulat. Atunci m-am hotărît să scriu că mi se pare un personaj foarte pe gustul meu, această cintăreață de operă care vrea, încontinuu, să-și perfecționeze ro- lurile. Ca și cum s-ar afla, mereu, într-o finală de concurs in- ternațional, unde toate mezzosopranele din lume cîntă aceeași arie, conform regulamentului de concurs, și numai un Glas, sin- gurul, izbutește să decidă Juriul, asupra numelui de Premiu Intii. Elena Gaja iubește muzica îndeajuns, o respectă îndeajuns. Reporterii care stau de vorbă cu ea, au ce să afle : despre acri- bie profesională și generozitate, despre un mod de a trăi muzica. Antuancta C. IORDACHE ORIZONT ® 4 © blema. El fusese învățat să fie curat și să nu trișeze și trișînd... Știe : nu se poate dezvinovăți, justifica prin nimic. Păsări îndoliate îi yor intra prin veș- minte. Lemnul trupului îh cruce se va lăsa îmbucat. încă în viață. Destituit din viață. îngropat în coșciug. Coșciu- gul corpului său slăbit de cedări. Debi- litat ... Privirea-i nefericită poposește cîteva’ clipe asupra lui Fekete, care roade, implantat acolo pe bancă, lîngă el, tul- pinile fragede de trifoi și-l cercetează intr-ascuns. Apoi trece peste vîrfurile fuștelelor de ceapă din brazda vecină, cu măciuliile înflorite, și peste coroana aproape rotundă a sălciei plîngătoare de lîngă cișmea, și peste vîrfurild copa- cilor imemoriali din Parcul Mare, pînă se pierde în depărtare. Are «tîta deznă- dejde adunată în ochi, încît lui Zoii i se pare că se găsește înaintea unui ins ce fusese condamnat la moarte, iar acum se afla în așteptarea sentinței. îți lași căutătura să întîrzie asupra lui și înțelegi că ceva se zbate și agonizează într-însul. Se rupe ceva. Se sparge. Cioburi, sticlă pisată, care taie, se în- fige adînc în tendoane, în viscere... Receptezi la modul fizic durerea, sen- zația dureroasă pe care o receptează și Zoltan Fekete, el ce-1 provocase mai devreme și care ajunge să-l privească la rîndu-i îngrijorat. Dar Alexandru Medoia se desprinde, întrebarea sună surprinzător, de parcă pînă atunci nu uitase de Zoii, care stă- tuse alături tăcut, și ca șl cum pînă-n clipa aceea nu se rupSeseră întruna din sine gînduri, roiuri de gînduri, împrăș- tiindu-se. ca un fum. în noaptea vă- roasă. întrebarea sună surprinzător, sau îl surprinde pe Zoltan : „Cu Mări- cel tu ce-al făcut ?“ Știi doar ce-a fost. L-ai fi stopat ?“. Iar lui Zoltan i-ar trebui timp de gîndire să-și pregăteas- că răspunsul șl nu dispune de acel timp. Alexandru Medoia îl ține sub fo- cul privirii și îl fixează interogativ. Aproape că îl somează. „Nu. Cum să-1 stopez ?!“ i se răspunde, iar lui I se pare că micul oportunist ce va fi zăcut în Zoii, luat pri surprindere, s-a de- conspirat „Eu n-am vocație de muce- nic I" aude continuarea, pe un ton ușor iritat. „Da’ să știi că toată editura a fost cu ochii pe tine. Reacția ta o aș- teptau cu sufletul la gură...". Aude și ar prefera să nu mai audă, o umbră de amărăciune îi îmbătrînește brusc trăsă- turile ; Zoltan nu se voia „mucenic", era un statut la care nimeni din editu- ră nu aspira, vocația aceasta lui, lui Alexandru i-o rezervau cu plăcere. Să se dăruiască, deci, lucrului pe care-1 făcea pînă la uitarea deplină de sine. Să știe de sine și să nu mai știe de sine. Să se jertfească. Asta înnobila. Dar ei n-aveau decît o viață și-n viața asta doreau mai tare să-și aparțină lor înșiși. Nu riscau. Așteptau ca alții să se ofere și aici voluntari. Puritatea opțiu- nii, nu negau, s-a jucat și se va juca totdeauna pe un număr restrîns de oa- meni ; dar ei nu voiau, ori nu se cre- deau capabili să ajungă și să fie luați drept repere. Eventual Alexandru Și chiar de-ar fi încercat, nu era sigur, nu era deloc sigur că aveau să devină repere. Ce, numai de ei depindea ches- tia asta ?... Se gîndește la ei și se gîndește la sine, se indignează și se calmează suc- cesiv, nu se grăbește cu replica. Spe- teaza tare a băncii îl jenează și-și în- dreaptă șira spinării. Ține fața orien- tată spre cer și ochii închiși, ninși, pre- sați delicat de lumina astrală. Tace. In minte-i licărește ideea. gîndul camu- sian, citit altcîndva și subțiat de trece- rea anilor. 11 smulge uitării și-l trece în fondul operativ al memoriei sale. 11 prelungește. în cultură. își spune, există ceva măreț, ceva sublim, ceva gran- dios cum numai în anonimatul morțli omenirea mai poate afla. Doar acolo, pe nesfîrșitele cîmpuri de luptă, cad neînfricatii, cad cei din față, pier cei mai buni. In cultură, așijderea : omeni- rea își afirmă valorile prin jertfa de suferință, de singurătate Imensă a celor mai generoși dintre pămînteni. Facie- sul moral al lui homo humanus se transfigurează prin traversarea durerii, prin traversarea solitudinii și tristeții de către cei mal altruiști dintre ei. Nu e ușor ; de aceea nici nu-s urmați... Poate că nu-1 urmează — și nu-1 va fi urmat niciodată întrutotul — nici Zoii, gîndește, iar acum poate că l-a luat gura pe dinainte și-a spus-o: n-are vocație de mucenic ... El, Ale- xandru Medoia, se socotește bun și e socotit ca atare. Poate că de asta și trebuie să confirme mereu. Să nu deza- măgească. Sînt destui printre ei supuși erorii, ori dispuși să greșească. Nu de tentații duc lipsă... In ce-1 privește, aspirația pentru puritatea morală a a- cestei culturi și pentru vocația ei con- structivă o moștenise ori se iscase în sine și se simțea răspunzător pentru ele. Și îndatorat. 11 nutriseră ani în- „Acum Sonoc ce gîndește", atacă cal- culat Zoltan Fekete, omițînd ceea ce îi convine să omită și readucînd în dis- cuție doar fragmente, frînturi doar, a- pioape cuvinte, alunecoase, viclene, in- sidioase ori agresive, menite să-l stîr- nească și provoace continuu pe celă- lalt. „Acum Sonoc ce gîndește : dacă l-ai făcut poet pe Măricel . .. Fiindcă, în realitate, tu i-ai dat drumu’, numele tău și nu al directorului editurii va fi- gura în caseta tehnică a lucrării, nu ? ... Și n-o să susții că ți s-a forțat mina, să-ți dai iscălitura... Și adevă- ru' e că nu te-a strîns nimeni cu ușa, ca să nu ai scăpare. Ai semnat de bu- năvoie. Te-ai lăsat greu, dar, în final, ai acceptat să girezi editorial volumul acela submediocru ... Iar acum Sonoc ce gîndește". apasă vorbitorul abil pe idee și nu-1 slăbește din hățuri, „dacă ai fost de acord să-l publici pe Măricel, n-o să te împiedici de manuscrisu’ pro- fesorului Boiandruc. Referatul extern, defavorabil, e adevărat, poate că nici n-o să-l dea la Iveală. Dacă-ți convi- ne... Că te-ai opus la-nceput publică- rii ? Ei. și ? El de cîte ori n-a zis «nu», dar pînă la urmă a cedat în fața insis- tențelor tale ? Te-a servit I N-are rost să-i amintești că te-ai bătut pentru o carte încununată ulterior c-o distincție literară. Esențial e că te-a aprobat. A trecut peste cuvîntul lui — și peste or- goliul lui — și-a semnat alături de tine. A semnat. Așa că nici tu... Ce, dacă închizi ochii și-o să dai dlrumu’ cărții lui Boiandruc, se scufundă pă- mîntu' ? Nu se scufundă. Cu Măricel parcă lucrurile n-au reintrat în nor- mal ? Au reintrat. Te caută omu’ pe la redacție și e dispus Ia concesii, politi- cos ... Jn orice caz, o să știe directoru’ cum să te ia...“. „O să știe pe..." îl întrerupe Alexandru Medoia și pentru cîteva clipe îl fulgeră cu o mînie brus- că pe Zoii. Pentru cîteva clipe. O dată trecute, privirea îi alunecă în altă parte, parcă vinovat'de intensita- tea cu care-1 fixase. Lasă capul în jos și mișcă din umeri a neputință. E și nu mai e atît de sigur pe sine. Se corectează. „Dă", convine mai concesiv, „o să știe... sau o să încerce". îndreaptă asupra lui Zoltan o privire descumpănită, avidă de înțele- gere, iar Zoltan Ii susține privirea. Nu mult. Alexandru îl urmărește după aceea cum își împinge brațul după un lujer de trifoi, îl retează spre vîrf șl începe să-1 toace cu dinții, gustîndu-i seva. Delicatețea celuilalt îl rănește mai abitir decît o insultă ori o acuză nedreaptă și-i alimentează acum nu fu- ria, ci dezesperarea ... Știe : faptul e consumat și nu se poate dezvinovăți prin nimic. în fața lui Boiandruc n-o să cedeze, aici Zoii n-avea dreptate, dar cedase o dată. Cedase tracasării, hărțuielilor, presiunilor, oboselii... Iar compromisul era compromis ... Trăiește sentimentul dezagreabil că propriu-i profil s-a scindat; de aci înainte e po- sibil să procedeze așa și așa. Și chiar se întreabă dacă mai are căderea să ju- dece textele ce-i parvin la redacție și să se pronunțe. Și sentimentul acesta îl chinuie și frînge gîndul în două : în partea lui alterată, care duhnește și va- tămă, și partea curată și dreaptă a gîn- dului, partea lui bună, sortită să-i sus- țină și perpetueze menirea. într-un fel asistă la agonia, ia zvîrcolirile gîndu- lui, ce durează numai pe jumătate. Și știe : nu se poate disculpa prin nimic. Și nu-i mai folosește nici o negociere. E tîrziu. Placheta lui Măricel va apare și placheta aceasta de versuri va de- veni călcîiul lui expus și nevralgic. Plaga lui, care va refuza veșnic să se cicatrizeze. Secreția o să continue re- belă în timp și asta o să-l amintească de lupta perpetuă împotriva degradării. A degradării proprii. Ca un memento. Necruțător ... Știe : fiecare nouă con- cesie ar echivala cu o moarte. Cu o înmormîntare de viu. Se și vede mar- tor la proprla-i ceremonie mortuară. Și la ceremonia cealaltă ... Orice semnă- tură comodă șl lașă și orice abandon o să-l populeze cu două sicrie. Va să le poarte îngropate în sine. Cu semnul declinului înscris pe figură și dispera- rea cuibărită în suflet. Sicriul său și sicriul acestei literaturi. El va să moa- ră cîte puțin din clipa aceea, simțul responsabilității se va diminua ori de cîte ori va accepta să comită o porcă- rie ori să fie părtaș sau complice la porcăria comisă de altul. După asta va continua, poate, să trăiască, să mănîn- ce si să se îmbrace decent, să asculte muzică și să citească. Și chiar să fie fericit. Cum se întîmplă cu atîția. Dar va continua ?... Mult mai sigur e că boala se va in- stala hameșă și-1 va roade necruțător. Scîrba aceea de ceea ce face, ori de ce i se va cere să facă. Dezgustul de sine, care-i va înstrăina tot mai mult. Și sentimentul culpabilității... Știe : nu va fi singurul care va „închide" ochii... Asta nu va rezolva însă pro- delungi, aproape o viață. Acum nu se mai putea da în lături. Și nu pentru că s-ar fi socotit un ins însemnat, un „ales", sortit să se sacrifice pentru cei- lalți, să consolideze și revigoreze prin dăruire neîntreruptă, ca redactor de e- ditură, ori acasă, la masa de scris, axul spiritual și moral al acestei culturi. Nu. Veșteji rea trufiei și înghițirea or- goliului, își reamintește, constituiau o lecție veche. Dar, prin hazard, nimerise într-o redacție — puteau să nimereas- că și alții : zeci, sute, chiar mii pe lo- cui acesta ; iar lucrurile ar fi mers la fel de bine sau mai puțin bine, oricum nu se consideră unic, de neînlocuit — nimerise, deci. în redacția editurii și se apucase de o treabă gravă : să selecte- ze și să „fixeze" cultura, spiritualitatea de azi și de mîine, cît va fi dat să tră- Ion Nicolae Anghel HOTĂRÎREA Dorina Itul Crâng : Toamnă iască. Fusese tânăr la început, dar în- țelesese că face un lucru cu care nu se poate glumi. Și că acceptând sarcina, și bucuria, și povara aceasta nu va mai da înapoi niciodată. Se născuse grav sau devenise grav. Maturizat forțat. Știa, înțelesese : riscul unei erori, fie și parțiale, eră posibil să treacă neob- servat — și adesea trecea. Ea. eroarea aceea însă, se adăuga, în absolut, la dosarul moral al editorului care era. Și aceasta nu constituia puțin lucru... Ceea ce oferă vederii, e un chip în- cordat ia maximum de efortul de con- centrare aproape dureros, epuizant. Luptă, de altfel, cu toată puterea îm- potriva slăbiciunii trupești. A oboselii. A straturilor de oboseală lăuntrică. Toată vraja și desfătarea nupțială, apo- teoza aceasta nocturnă îl dominaseră și nu îl mai domină. își palpează cu degetele tremurînde pungile grele de sub ochi și pleoaplee înroșite și recade în tăcere. Deodată se aude orologiul de la catedrala catolică a orașului bă- tând jumătatea unei ore. Sunetul se rostogolește o vreme prin aer. solemn și profund, amplificat de tăcerea compactă a nopții, pînă cînd moare definitiv. El aruncă o privire pe ca- dranul ceasului brățară și-1 duce la ureche. Constată, înciudat, că uitase să-1 tragă. 11 scoate de pe mînă și-1 vîră în buzunar. Și așa tot nu mai ține socoteala orelor I... Se adîncește în sine. Se simte tînăr șl nu se mal simte tînăr. Aproape c-a pășit pe cealaltă latură a vieții. Are treizeci șl nouă de ani și are destule motive să fie mîhnit că nu mai are douăzeci și nouă, nici treizeci, ca să poată face lucrurile pe care a avut po- sibilitatea să le facă și nu le-a făcut. Ceea ce a rămas nefăcut, nefăcut va rămîne pentru totdeauna — aceptă cu amărăciune. Dar mai e vreme, își zice, încercind să se remonteze pe loc. încă e în plină putere, s-a mai și „așezat", și tocmai puterea, forța aceasta va trebui să le pună integral de-acum înainte în slujba creației și-n slujba editurii. Esențial este să nu se lase în- șelat de aparențe și să nu cedeze în fața intervențiilor, a sistemului nenoro- cit de „pile", de... Să nu cedeze. In manuscrisele ce umplu fișetele redac- ției să caute „lamura", doar „lamura" simțirii și gîndirii artistice, cîtă există. Să evite compromisurile cu strășnicie. Să reziste. Așa cum rezistase, cu încă- pățînare, an după an. Dar rezistase ?._ In gînd se ivește „fisura" și parcă și aude zaua desprinsă din lanțul lăun- tric, izbită cu zgomot de parchet ori de ciment. Și atunci se apucă să re- constituie faptele cît mai exact. Se străduiește să reconstituie întâmplările șl percepe cum crește și se răspîndește în sine cucuta. Rezistase. Rezistase din răsputeri, dar lepra rezistase și ea. Și lucrase. Iar prin el, prin Alexandru Medoia, o dată cu placheta lui Mări- cel Voinea, făcuse o victimă barosană. Ce să mai zică de Zoii ? 1 Sau de „fața ascunsă" a lui Zoii, pe care Fekete și-o tezi» puțin mani poți să publici și nea, că tot impo portant e ce lăsă bun să-ți disperai du-te întruna « șeful redacției, a Tace. Și tace r frazele ce trebuii t le-a spus. E tot : Medoia mai mul!: lepădarea de erei editor. Nu și-1 | altfel decît consi mistuindu-se cau du-se scrisului său și manuscrisul țelege să li se dej la luarea în poses identificarea cu i țele și mesajul 6Ji exaltîndu-se chiar crări autentica Ci sfîrșit al orelor ir minabile cu coho poeți mediocrii al istoria acestei iitei multe ori și-1 rerr și manifestindu-și la contactul cu ir mobilizîndu-șl e: spre a nu-i lipsi tințele sale, aduna Fără orgolii sau v că marile opere e zece, poate la cin literatură națibim' hărăzită și Iul ac* Și. chiar dacă nu, năzi, de-i va fi c sau doi dintre sci de azi ori de mii mit... Asta en-A viața lui, își spun< put făcînd altă ini bă, și 1-ur putea i va ? Pe Sonoe, P putem lega lesne sau profesie. । Sor bază, iar Parter ie xandru Medoia Ir scos din redaelii, posibilitatea Iftr scriitorii pe oar probabil, viațads i Gîndul secret, r teni din generației nu moare, totuși d Individului piei in speciei, și dălnilr prin șansa trawgr lului și temponul lea. Raportară la Retroversiunea 11 insul pierltor și fi dăugată la pareirl Alexandru, edita re necontenit. Ase își Altă cale nu avuse dorisise cu nlmii. I Și tot astfel îl dure Fekete. Acum In; așteaptă să se dezi în alta. Dacă nu, o o să-l scoată din fii Și Alexandre We tan Fekete cu o c Și contrariat. Nu ș Se sprijiniseră uni mentele dificile șl gur. Și chiar dacă să lasă ,1a bătaie de echipă", se putu vorbele astea Insă tru Fekete se micș ar fi fost nevoia s de sprijin. Nu-1 r nu contează..; Nir ceau el In redacție care fiecare șl le si sine încolo!... C; de versuri, de criti sau romanele, pe editau, nu rămineat tinuau să-și ducă sporind cantitatea tate din lume ori 1 mînd-o cîteodatt i! zideau o parte n lăc convingerile lor, ot Prin care defineau scriindu-șl opțiunile valoarea ce le ard flet... Pe Zoltan greoi, nu Insă iese nist. îi ascultise Abia apoi chlnuindi că sensurile. Del lest „Ce se alege atu din meseria asta a din ce discutăm t întrebase cu diiper formuleze Intra bar căci un nod de ami în gît. Poate cL • tc el nu-șl mai auzise întrebase și-l vorbi toria sfintă pe care talentul și creația c fi dat să vină în a nu le lăsa să se c lăturalnice, nesemni a veghea. De a ve deconspirase, Involuntar, abia în noap- tea aceasta ? Fibri aceea oportunistă a prins să zbîrnîie de la sine și-i tră- dează cusururile : n-are vocație de mucenic, de nțartir I Să se sacrifice și să apere Adevărul, în care crede to- tuși. Tot Adevărul I... Atîta cît să nu-i pericliteze interesele o face. Dar mai departe.. Ori este el obosit și nu mai sesizează exact cum stau lucruri- le ? N-ar strica să fie ceva mai puțin tranșant cu celălalt. își propune. însă celălalt nu se abține și-i trage înainte, parcă făcîndu-i în ciudă : „Și dacă te iei în gură cu directorul, ce rezolvi ? Tu îi blochezi o -pilă», iar Sonoc îți amînă trei manuscrise bune. Pînă te răzgîndești la timp, ți le mai scoate și din plan. Inițial din planul economic, ulterior, din acela tematic... Motive găsește, nu trebuie să-ți bați tu capu’ I Iar la sfîrșitu' anului te mai trezești și cu norma neîndeplinită. Pasibil să fii penalizat. Ai chef să riști?...". S-ar părea că un duh al resemnării a pus stăpînire pe vorbitor ; gîndurile — și întrebările — sînt rostite cu pau- ze și cu un calm neașteptat, intonația, vocii lui Zoltan Fekete înaintează pru- dentă și egală cu sine. Din cînd în cînd îi surprinzi însă lucirea vicleană din priviri și atunci, în spatele insis- tenței cu care-1 provoacă, descoperi stratagema. Și plăcerea perversă cu care-și zgîndăre și întărită partenerul. A reușit. Jubilează pe ascuns și-și sa- vurează mica victorie. O să-și împingă diversiunea mai departe. Se adresează și nu se adresează Celuilalt. Lui totul a-nceput să-1 fie perfect egal, îl anun- ță, furîndu-1 cu coada ochiului, pe Ale- xandru, și înțelege că Alexandru e prea obosit, ori prea absorbit și otrăvit de gîndurile pe care 1 le livrează cu dibă- cie, ca să le mai opună vreo rezistență. Lui totul a început să-i fie perfect egal, precizează, și apasă pe accelera- tor : „Da’ pînă la urmă nu contează nimic din tot ce discutăm noi aici...". „Cum nu contează?!" izbucnește Ale- xandru Medoia uluit. „Da’ ce contează atunci ?“. „Noi să ne scriem cărțile, asta contează" spune vocea de alături. „Șl dacă-1 publici pe ăsta sau pe ăla", continuă, „ce mare scofală ? îi «ajus- ® 5 • ORIZONT manvicrisu’ și gata... Da’ a bara drumul nonvalorii și imposturii. Mici și tece ca Măricel Voi- Altminteri, cultura se poate intoxica, t impoiant nu e asta ; im- partea ei sănătoasă e posibil să se im- :e lăsă» după noi... La ce puțineze iar partea stricată să se extin- dispersid eforturile contrîn- dă. Poate că întrebase, deci, de vreme jna Ci Sonoc, cu Partenie, ce Zoltan Fekete venise cu răspunsul : ției, ciL..“. «Bine că nu gîndesc toți ca tine, că tace ițulțumit. Sînt exact atunci n-am mai avea editori ! Iar de trebui iu spuse, gîndește. Și directori, ce să mai discutăm?!... E tot ce detesta Alexandru Ăstora precis li s-ar pierde sămința..." ii mult: lepădarea de sine și Zoltan Fekete venise cu răspunsul, iar de crelul, de meseria lui de el nu sesizase nici acum manevra, hăr- u și—1 poate imagina trăind țuiala tactică, la care era supus, și se t consumîndu-se necontenit, adîncise în sine. îi auzise și nu-1 au- •se ca 3 flacără vie. Dăruin- zise... îl încercă o senzație de incon- suluL Cu "renezie. Scrisului fort. Sătul de celălalt. 11 simte, deopo- luscrisHor altora. Cărora în- trivă, apropiat și străin, inamic și prie- i se dedice total, uneori pînă ten. îl suportă și nu-1 mai suportă, în posesie a textului, pînă la Și-ar trage viziera. ea cu năzuințele, cu speran- E o neliniște și o amărăciune, pe care sajul ajtorului. bucurindu-se. Zoltan le primește din plin și neliniș- se chiar în fata fiecărei lu- tea și amărăciunea acelea îl contami- ntice. Cind uită de șirul ne- nează pînă la urmă șl-i distrug sigu- irelor irosit în discuții inter- ranța de sine. Și atunci se decide să cu cohorta de prozatori, sau renunțe. Starea de pîndă. ce planase iocri; ahtiati după un loc în peste tăcerea din jur, deopotrivă ma- stei literaturi ... De cele mai terială și imaterială, violentă și ademe- și-1 rememorează suferind— nitoare, îl excitase. Afișase nepăsarea, >tîndu-ji discret suferința — însă nepăsarea aceea se dovedise des- ul cu Imperfecțiunile operei, tul de precară. în cîteva rînduri deve- lu-și experiența și cultura, nise nerăbdător să afle, dar Alexandru -i lipsi pe ceilalți de cunoș- fusese pe punctul de a se retrage !n e, adunate în timp. Așteptînd. carapace. își cenzurase la timp im- iii sau vanități inutile. Știind pulsurile curiozității. Dăinuise însă fri- opere apar o dată poate la ca nedeslușită că celălalt ar putea să e la cincisprezece ani într-o se închidă în cochilie definitiv. Iar fri- națibm'ă Sperînd că-i va fi ca aceasta vagă si primejdia aceasta i lu! această șansă imensă, difuză și necontrolabilă îl obosiseră șl dacă nu. i se confesase deu- pe el. Se hotărăște, deci, să renunțe va fi dat să debuteze unul N-o să-i mai biciuie nervii șî n-o să-i intre scriitorii de prim plan mai aștepte confesiunea, inventariindu-i, i de mine, tot va fi mulțu- pînă atunci, gesturile, reacțiile. Și n-o ta era^lexandru și asta era să-1 mai incite la răspunsuri cu între- își spme. Și era de neconce- bări sau gînduri viclean învelite și di- I altă luncă. Chiar, se intre- simulate în fraze. Privirile lui capătă putei Imagina făcînd altce- acum tonalități mai bHnde, par a-1 lua jonoe. Pe Partenie — da. îi sub oblăduirea lor. de aici înainte, pe >a lesne de o altă ocupație Alexandru Medoia. Pînă și cuvintele sie. Smoc era profesor Ia redevin catifelate și moi. așa cum I le Parteipe — ziarist. Cu Ale- Știuse dintotdeauna. de parcă Zoltan îedote Insă . Dacă l-ai fi Fekete trecuse printr—o eclipsă Iar redacții de l-ai fi lipsit de asprimile și încrîncenarea din glas și ea irtrățirii continue cu din gînd stăruiseară cîtă vreme norul pe aaiM edita, i-ai fi golit, rămăsese agățat deasupra capului său. viața di sens . .. Dar umbra norului se mișcase și vor- secrat perpetuat de pămîn- bele, pe care le spune, alunecă și ele enerațtîn generație, că omul grave, evanescente și triste ca o me- totuși definitiv ... Dăinuirea lonee în noaptea.de vară ... ii prelingită prin dăinuirea Gura sa îi vorbește lui Alexandru și i dăinirca speciei asigurată se vorbește pe sine Ascultă și se lasă a tranifresiunii evenimenția- ascultat. îl contrase toată seara și nu-1 ■mporaWui tn planul al doi- mai contrează. I se alătură, uitînd ast- rtarea la universal și etern, fel de substanța subversivă a tuturor unea 11 absolut, săvîrșită de frazelor rostite pînă atunci. .Și cînd te itor șl fragil. Perenitatea a- gîndești că e pasibil ca opțiunea ta să a perertate Și, spre care, nu fie ratificată..." spune Zoii. .Să i. editiml din el, mijlocea nu fie luată în seamă, orlcît de mare . Așa hi cîștigate prestigiul, ar fi credința și încredințarea în ade- nu avsese. Nimeni nu-1 ca- vărul pe care-1 susții... N-ar fi o nou- j nimil Și așa îl știa fericit, tate. Autorii, mai mari sau mal mici, el îl d-rea șl pe el, pe Zoltan fac zgomot, aruncă petarde, tiribombe. Acum Insă îl dezamăgise și . se autoproclamă mari, europeni, uni- ;ă se dBlănțuie dintr-o clipă îcă nu, o să pluseze pînă cînd >tă din Bre. andru iedoia se uită la Zol- e cu • descurajare mîhnită. •iat. Ni știe ce să mai zică : ăseră mul pe altul în mo- lificiie fi nu se crezuse sin- iar dad Zoii n-avea obiceiul la bătaie'. rămînea un .om “, se putuse bizui pe el. După ițea însă gindul lui bun pen- s se meșora. oricît de mare nevoii sa pentru un punct i. Nu-1 mai recunoaște : că ză. i. lilmic din ceea ce fă- i redadle. . Doar cărțile pe re și le scria și le lăsa după ■Io ! .. Ca și cînd volumele i, de oftică, de proză scurtă nele. pe care Ie aprobau și i rămîneau și ele ! Și nu con- -și dud viața independent, antitata de adevăr și bună- ume ai tulburînd-o și vătă- iteodat'I Cărțile în care-și parte lâcar din speranțele și ile lor ori se zideau de tot. definim și se defineau. în- i optimile tn consonanță cu ce le ardea nestinsă în su- e Zoliin îl știuse placid și însă resemnat. Nici oportu- ascullce cuvintele. Năucit, chinusdu-se să le deslușeas- ile. Deteubturile.. alege dunei, ce mai rămîne •ia astia noastră dacă nimic liscută i aici nu contează?" cu diperare, ori dorise să i intri tarea dar se oprise, od de nnărăciune i se urcase □ate ci. totuși, întrebase, dar nai aurise cuvintele. Poate că și-i vorbise celuilalt de da- tă pe tare o aveau de a păzi ii creata ori de cfte ori le va vină tn atingere cu ele, de ăsa să e cheltuie fn întocmiri e, nesenificative. Datoria de . De a veghea necurmat. De versali... Cît desore critici, e mai bine să nu discutăm . ." conchide cu lehamite și se oprește din vorbit Dar reia aproape pe nerăsuflate : .Cărți proaste fac o presă a „atacat" frontal în legătură cu făgă- duiala că mă voi lăsa de fotbal dacă nu ne calificăm la Mon- diale : repet,dpm’ profesor : vorba-i vorbă, mai ales în scris ! Bun înțeles, nădejdea e-n triumf, nicidecum în înfringere ; pot renunța la sport și în suiș, în plină glorie, așadar, cum ar sta bine unuia care a propagat la „Orizont", vreme de 12 ani, ideea nobilă a sportivității și bunului simț ; pe asta, de altfel, mizez, că nu vor abandona, în ceasul 11,59. prietenii „mpl" : Lung, Ro- tariu, Hagi. Lăcătuș, Mateuț, Lupu, Sabău și, din nou, Gică Po- pescu. Pe ei mă bizui și pe vis. Teodor BULZA ORIZONT @ 8 © înlr-o dimineață de aprilie, către ore opt, pe cînd Med^ric Duchâne înainta grăbit de-a lungul fostei ma- gaz.. a poște'. „C“, de la răscrucea stră- zilor Sainte-Catherine și Plessis, u- na dintre ghilimelele de bronz din inscripția aflată in partea superioară a ‘ațadei și-a părăsit nitul și i-a căzut în cap. S-a auzit o trosnitură ce a- mintea de Izbirea unui ou de-o farfu- rie iar domnul Duchăne se prăbuși pe trotuar, făcind un semn tare ciu- dat cu ochiul. In momentul acciden- tului, lîngă el se afla Florent Boisso- neault, un tînăr de 26 de ani, cu cău- tătură rebelă. Fără a pierde o clipă, acesta i-a desfăcut nefericitului cu- reaua, i-a deschis gulerul și s-a re- pezit într-o prăvălie ca să cheme po- liția. In jurul rănitului, care pierdea mult sînge, se șl adunase o grămadă de gură-cască. De altminteri, asta nu-1 stinjenea deloc, căci era absorbit să retrăiască o minunată partidă de pes- cuit de pe rîul Assomption, de pe vre- mea cînd avea șapte ani. Florent se întorsese repede și se străduia să îm- prăștie curioșii. Unul dintre ei părea ieșit din comun. Era vorba de un bă- trii înalt, uscățiv, cu redingotă nea- gră. al cărui obraz se termina cu o bărbie curioasă. De la început îl stu- diase pe Florent cu priviri Incîntate. — Uite un tînăr sigur de sine și cu mult sînge rece, zise cu glas tare și accent ciudat. E o comoară In țara noastră. Prins să răspundă polițiștilor, Flo- rent nu-1 auzi. După cîteva clipe putu să plece. Mașina il aștepta la cel de-al doilea colț de stradă. Ajunse curind la Musipop, compania de discuri al cărei reprezentant era de trei ani. — Late as usual, observă domnul Spufferbug, ridicîndu-și spre el frun- tea despuiată, ce reflecta în chip ne- plăcut licărul neoanelor. Florent înălță din umeri, îi făcu un semn din ochi colegului său, Slipskin, și-și răpuse ziua de lucru cu zelul o- bișnuit. A doua zi dimineață, cum sosi la serviciu, primi din mîinile domnișoarei Relique, antica .secretară a lui Musipop, un pachet legat cu panglici, care răs- pîndea un miros puternic de mosc. Desfăcu învelitoarea și rămase tăcut pre) de cîteva clipe. Un imens C din bronz lucea pe fundul unei cutii căp- tușite cu catifea albastră. — Ce glumeț v-a dat asta ? o în- trebă el pe secretară. — Nu-i un glumeț, este portarul, îi răspunse sec. L-a primit azi dimi- neață la șapte. A treia zi, Florent primi un al doi- lea pachet, la fel de mirositor, ce cu- prindea, de astă-dată, un B. — E un domn bătrîn cu cioc, îl înștiința domnișoara Relique cu aer dezaprobator. Mai întîi și-a bătut joc de portar, apoi i-a dat o sticlă cu vin. Nici chiar Sfinta Fecioară nu m-ar fi făcut să beau vreun strop. La al treilea pachet, ce cuprindea li- tera A însoțită de o bucățică de hîr- tie pe care cineva zmîngălise : „Răb- dare, există o semnificație", secreta- rele începuseră să șușotească cu aere misterioase. In vremea aceasta, Flo- rent a trebuit să lipsească, fiind ple- cat pentru trei zile în regiunea lacului Saint-Jean. La întoarcere, literele R, M și H îl așteptau îngrămădite pe biroul său. Domnișoara Relique se plîngea de dureri violente de cap, pri- cinuite de mirosul de mosc. — Ce-o să mă fac cu tot alfabetul ăsta ? se întreba, din ce în ce mai in- trigat, Florent. — Ai s-o vinzi într-un magazin de vechituri, îi strecură Slipskin, și pe loc îl dădu adresa tatălui său. Au mai trecu', două zile. Mărinimia binefăcătorului Iul nu dădea semne de oboseală. Florent hotărî să pătrundă pînă-n miezul lucrurilor și să primeas- că chiar el pachetul următor. Se trezi cu noaptea-n cap și se instală la bi- rou, cu o ceașcă de cafea în față. La ora 6 și 20' auzi o mașină oprind în fată la Musipop. Zvîcnind din scaun, alergă să deschidă ușa și se trezi nas în nas cu un infirm zdrențăros, cu barba neîngrijită, cu obrazul supt, ca- re-1 privea cu un aer tîmp, cu gura căscată. — Do ... do... domn' Bwazono, bîl- bîi el, în timp ce mașina demara cu zgomot. Florent îl privi o clipă cercetător, a- poi se retrase în birou. Infirmul lăsă pachetul jos și înaintă în mijlocul străzii, întoreînd capul în toate păr- țile, descumpănit de-a binelea. ★ — Dar e foarte simplu, spuse Elise, după ce examinase literele de bronz, aduse acasă di soțul ei. Nu există cincizeci de combinații posibile. Ca- mera 330 Nelson. Il privea cu un aer înveselit, ce vă- dea mulțumirea modestă că a dezlegat o problemă ușoară. Florent se plim- ba in lung și-n lat prin bucătărie, ro- zîndu-și unghiile. — Hotelul Nelson, limpedfe, piața Jacques-Cartier. camera 330 ... sau 303. își ciufuli părul și suspină zgomo- tos. La acea oră, locul era deosebit de liniștit. Doi oameni de-al hotelului du- Yves Beauchemin Scriitorul canadian Yves Beauchemin, membru al Asociației scriitorilor de limbă franceză și al Grupării pentru drepturi politice din Quăbec, s-a născut în 1941, în Noranda (Antibi, Quăbec). Din anul 1969 se angajează la Radio Quăbec, colaborind, in același timp, la diverse jurnale și periodice ca „L'Actualită", „Libertă", „Sept Jours". Debutează în 1974 cu romanul L'Enfi- rouapl, pentru care i se decernează premiul France-Quăbec. Romanul Le Matou (Motanul), publicat în 1981, din care face parte fragmentul următor, s- i bucurat. încă de la apariție, de un răsunător succes. De altfel, este primul best-seller internațional din literatura canadiană de expresie franceză, încu- nunat cu mai multe premii După subiectul romanului s-a turnat un film și un serial de televiziune. ÎNTÎLNIREA ceau pe terasă niște mese de metal, în așteptarea clienților pe care urma să-i aducă vremea frumoasă. Nesocotin- du-și teama, Florent fu cuprins de atmosfera caldă ce domnea în holul vechiului hotel, cu lemnăria Iul de culoare închisă, cu lumina cernută șl cu fotografiile-i de epocă. — Camera 330 ? întrebă slujbașul de la recepție, un băiat gras, cu bre- tele galbene și obraz de păpușă. Nu există. — Atunci, 303. Auzind numărul, slujbașul își tre- cu mina prin păr, în vreme ce ului- rea îl făcea să semene cu un puști de la țară care, năucit de har, își pri- mește prima împărtășanie. — E ... e camera domnului Rata- blavasky. Nu primește niciodată. Oa- re... vă așteaptă ? Florent făcu semn că da. După ce întrebă la telefon dacă e adevărat, sluj- bașul se întoarse la tejghea. — Pe scara din fund, urcați la eta- jul al lîî-lea și o luați la stingă. Și îl privi pe Florent cum se depărta, de parcă ar fi plutit. Ajuns la al trei- lea etaj, Florent se duse în dreptul uși. 303 și ciocăni de două ori. — Intră, rosti o voce surdă. Apăsă clanța și se trezi într-o ca- meră mare, scăldată Intr-o penumbră aurie. Pereții erau acoperiți de pic- turi în ulei, infățiștnd scene bucolice din secolul trecut. Niște mese sculpta- te, greoaie, scrinuri uriașe, fotolii masive, acoperite cu catifea purpurie Adriana Păiușan : Mere roșii ticseau camera, fără a reuși totuși să-i reducă măcar aparent din dimensiuni. Un bătrîn intr-un halat negru și în- călțat cu niște papuci vechi, se ridică agale dintr-un fotoliu și-î veni în în- tîmpinare, cu un jurnal în mînă. — Știu că mă luați drept un soi de nebun, îi spuse numaidecît, fără a se mai osteni să se prezinte, de aceea, datoria Imi poruncește să vă liniștesc, apoi vom putea tăifăsui în tihnă, ca două persoane serioase, pline, să zi- cem ... de bunăvoință, așa e ? Florent 11 privea buimăcit. — Nu vă ofer nimic de băut, adău- gă bătrinul, cu un zimbet naiv, ați crede că am rinduit ceva drog ... nu-1 așa ? Este foaite firesc. Vă rog să veniți după mine, dacă vreți. Florent era mai curînd plăcut sur- prins de Interlocutorul său. Se aștep- tase să vadă un fel de maniac dul- ceag. Avea in față un bărbat distins și părînd a fi foarte lucid, în pofida apucăturilor sale oarecum ciudate. Doar un amănunt îl izbea : mirosul neplăcut ce părea că se ridică din papucii bătrinulul. Egon Ratablavaski se duse pînă-n fundul camerei, înde- părtă o tapițerie și-și invită vizitato- rul într-un salon mare cît cealaltă ca- meră, dar mai luminat; ghivece cu ferigi uriașe erau așezate cam peste tot și un miros puternic de medica- ment umplea atmosfera. Pesemne că plătește o groază de bani ca să stea aici, gîndi Florent. Nu știam că hotelul închiriază pentru mai mult timp. — Vă rog să iertați mirosul acestei camere, se scuză bătrinul, oferindu-i un scaun pe care-1 eliberase de nu- meroasele ulcele umplute cu un pă- mînt noroios, dar aceste plante dragi au nevoie de un îngrășămînt... spe- cial, greu de suportat. Se așeză și, cu o mișcare energică și elegantă, puse picior peste picior. Pe Florent îl uimea accentul bătrînului. Niciodată nu mai auzise acest fel ciu- dat de a-1 rostogoli pe „r“, fel ce-1 a- mintea de torsul drăgăstos al pisicii la vederea stăpînulul. — Vă mulțumesc de a fi venit, spu- se din nou bătrinul zîmbind, Aceasta dovedește că aveți imaginație și că nu m-am înșelat asupra minții dum- neavoastră. Așadar, vă declar pe loc, că nu sînt nici un bolnav (iertați-mi sinceritatea), nici altceva de acest fel. De aceea, trageți puternic aer în piept, fără a tine seamă de mirosul acestor plante. Pînă la urma urmelor, împreu- nă cu cel mai minunat oxigen, vă va pătrunde în sînge și încrederea. Asta o știu I nu mai sînt tînăr, iar soarta m-a dăruit cu unele apucături... ori- ginale. Despre aproape tot am ideile mele, dar, pe crucea Sf. Vladimir, îmi vine să vărs pe tot ce jignește cinstea ! — Ce vreți de la mine ? i-o reteză Florent, care avea groază de trăncă- neală. — V-am adus în acest salon ca să vă fac cunoscută o știre interesantă. De altfel, pe stradă, de pildă, m-ați fi socotit ca nebun (da I da 1), un soi de papuc vechi, ca să zic așa, și v-ați fi urmat drumul rîzînd. Aici, în elemen- tul meu, recunoașteți și dumneavoas- tră că devin eu însumi. Am alte două ca- mere ca aceasta, rosti el, întinzînd mi- na către o ușă ascunsă pe jumătate de un ghiveci cu ferigi, dar acolo se desfășoară toată intimitatea mea, dacă-mi dați voie. Vedeți, așadar, că sînt bogat. Nu aștept nimic de la dumneavoastră. Nici bani, nici altceva. Doar nițică închipuire, poate. Un spec- tacol al închipuirii. — Un spectacol al închipuirii ? re- petă Florent. Inima începu să-i bată. Mintea îi fu năpădită de-un fel de pîclă trandafirie și dulceagă pe care în zadar se străduia s-o risipească. — Vă cunosc mal mult decît gîndiți, urmă bătrinul zîmbind. Intr-adevăr, am avut norocul să întîlnesc un tî- năr năvalnic, plin de gînduri bune, care nu șovăie o clipă ca să dea aju- tor nefericiților trecători, victime ale fațadelor birourilor de poștă. — Erați acolo ? — Și de ce nu 7 Plec, vin, mă plimb ca toată lumea. De aceea, vă cunosc planurile. Pot să vă vînd un pont, cum se spune în limbaj modern. — Ce planuri ? — Vă plac restaurantele. Nutriți vi- sul să aveți unul. E-adevărat ? — Cum de știți asta ? se bîlbîi Flo- rent, din ce în ce mai uluit. Aruncă o privire în colțul dinspre ușă. — Nu vă temeți, nu sînt vrăjitor. Vrăjltorii-și pun pene în cap, fierb a- mestecuri groaznice și, de altminteri, se înșală zi șl noapte. Eu am o pălă- rie, îmi place să mănînc bine și mă înșel rareori. Cum se face ? Ei bine, mă informez de la persoane cu cunoș- tințe cuprinzătoare, asta-i. Florent se ridică. — Ce pont vreți să-ml vindeți ? Bătrinul schiță un zimbet cu un aer de bunătate ironică. Avea o față ui- mitoare. Cele două părți ale bărbiei sale, roșie și grăsulie, indicau o încli- nare lascivă, ce contrasta neobișnuit cu ochii lui ca de cărbune, înfundați în orbite, pe sub niște sprîncene stufoa- se, de sub care scăpa o privire severă, tot atît de impersonală ca o inscrip- ție de bronz pe o clădire. Egon Rata- blavasky se ridică la rindul său și-1 prinse pe Florent de braț cu o familia- ritate binevoitoare. — Să nu vă așteptați la marea cu sarea, rosti el. In viață, prilejurile nu sint atît de frumoase cum le gîndim. Cind par astfel, trebuie să ne îndoim de ele. Sînt niște mumii nostime care, într-o bună noapte ișl desfac cordelele, se apropie de dumneavoastră printre somn și vă strîng de gît. — E țăcănit de-a binelea, se gîndi Florent. Și eu, care aveam o întîlnire la Bertrand, la ora două ... Tot vorbind, Ratablavasky își duse mosafirul lingă o fereastră ce dădea în piața Jacques-Cartier. — Știți un restaurant numit La Binerie ? zice el încetișor. — Restaurantul din strada Mont- Royal, lîngă Saint-Denis ? — Exact. Ei bine, e de vînzare. Și pe un preț de nimic. Știți că aici mîn- carea este minunată ? — Da, bineînțeles. Se servesc bu- cate tradiționale din Qudbec. Este un fel de instituție în colț. — Instituție, ăsta-1, într-adevăr, cu- vîntul nimerit ! Treizecișișase de ani de bucătărie bună este o comoară ne- prețuită, pe care nimeni nu v-o poate răpi, nu-i așa ? Aveți niște economii... 11.700 dolari, dacă-mi aduc bine a- minte... Florent ridică brusc capul. Traducere și prezentare Sanda ANGHELESCU Colegiul de redacție' ION AR1EȘANU (redactor țef) ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COI J ESCU. NICOLAE PIRVU CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEl li Telefoane : 3 33 90 ți 3 33 76 (redactor-țefl Manuscrisele nepublicate nu se înapoiată. Abonamentele «e fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA I P B T. Index: 42 907 SUCCESUL DEPLIN AL CELUI DE AL XIV-LE A CONGRES AL VICTORIEI SOCIALISMULUI — CHEZĂȘIE A GLORIEI Șl MĂREȚIEI ROMĂNIEI VIITOARE! Proletari din toate tdrtle. unltt-vd y n_____________________________________________________________________ SAPTAMINAL SOCIAL POLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S R Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 41 (1186) 25 NOIEMBRIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 16 PAG- 3 LEI Congresul al XlV-lea al Partidului Comunist Român- Congresul marilor victorii socialiste Tn aceste zile pline de semnificație istorică, atenția tuturor comuniștilor, a întregului popor român a fost îndrep- tată spre Capitala patriei noastre, unde s-a desfășurat marele forum comunist, cel de-al XlV-lea Congres al partidu- lui, chemat să dezbată și să adopte do- cumente de o excepțională importanță pentru destinul întregii națiuni, în spi- ritul unei imense responsabilități față de opera grandioasă de făurire a so- cietății socialiste multilateral dezvoltate și de înaintare a țării spre comunism, pentru independența și prosperitatea României. Marea dezbatere națională se desfășoară sub Impulsul revoluționar înnoitor al Expunerii tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, la Plenara lărgită a Comitetului Central, cu pri- vire la problemele socialismului, ale activității ideologice și politico-educa- tive, de dezvoltare a conștiinței socia- liste, de formare a omului nou, con- structor conștient al socialismului și comunismului în România — adevă- rată cartă ideologică a partidului nos- tru. Menită să dea o perspectivă clară, științifică, cu privire la înfăptuirea neabătută a Programului partidului, magistralul document teoretico-ideolo- gic conferă dezbaterilor din Congres răspunsuri clare, convingătoare și mo- bilizatoare cu privire la afirmarea fer- mă a principiilor socialismului științi- fic în construcția socialistă, pentru triumful procesului revoluționar mon- dial, al cauzei libertății și independen- ței popoarelor, al edificării unei lumi a păcii și dreptății sociale. Congresul al XlV-lea al partidului nostru, întreaga activitate desfășurată pentru pregătirea lui, documentele sale programatice reprezintă o nouă și stră- lucită manifestare a dreptului sacru al partidului, restabilit și afirmat de istoricul Congres al IX-lea, de a-și ela- bora de sine stătător linia și strategia sa politică, de a renunța la șabloane și la copieri mecanice, dreptul și obli- gația de a aplica în mod creator legi- le și principiile generale ale teoriei re- voluționare a socialismului la realitățile oncret-istorice ale României, întărin- du-și permanent legăturile cu poporul, implicînd constant pe toți cetățenii ță- rii, prin dezvoltarea largă a formelor democrației muncitorești-revoluționare, în făurirea conștientă a propriului lor viitor. Zn virtutea concepției profund revo- luționare, cuprinsă în magistrala operă teoretică a secretarului general al partidului, în Tezele și Programul-Di- rectivă supuse deliberării și adoptate la actualul congres al partidului, asu- pra edificării noii orînduiri, se au în vedere, și în continuare, printre altele, rolul determinant al forțelor de pro- ducție ca factor hotărîtor al progresu- lui economico-soclal și al edificării cu succes a socialismului, necesitatea asi- gurării unei înalte rate de acumulare. consolidarea și sporirea și în viitor a proprietății socialiste, de stat și coope- ratiste, creșterea în continuare a rolu- lui partidului ca forță politică condu- cătoare a societății, democratizarea tot mai accentuată a conducerii vieții so- ciale, intensificarea muncii politico- ideologice de formare a omului nou, deplin conștient asupra locului și rolu- lui său în societate. în consens cu această orientare șl ținîndu-se seama de puternicele capa- cități productive create în anii socia- lismului, cu deosebire după Congresul al IX-lea, obiectivul principal stabilit pentru viitorul cincinal în domeniul industriei îl constituie dezvoltarea in- tensivă, organizarea superioară a pro- ceselor de producție, ridicarea nivelului tehnic și calitativ al produselor. Se va asigura un înalt grad de înnoire a pro- ducției, creșterea productivității muncii și a gradului de valorificare a materii- lor prime, combustibilului, energiei și muncii sociale. De asemenea, în agri- cultură trăsătura definitorie în noua etapă o va constitui accentuarea latu- rilor calitative și intensive ale dezvol- tării, prin introducerea în producția agricolă a celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii agricole, creșterea nivelului de cunoștințe și de pregătire profesională a lucrătorilor din agricul- tură etc. Ținîndu-se seama de importanța deosebită a științei, învățământului și culturii în accelerarea progresului, Do- cumentele dezbătute stabilesc și acestor sectoare importante creșteri, solicitîn- du-le eforturi sporite în noua etapă a construcției socialiste. La afirmarea mereu ascendentă a acestor domenii (Continuare in pag. 6) PRIN REALEGEREA NICOLAE CEAUȘESCU ÎN FUNCȚIA DE SECRETAR GENERAL ĂL PARTIDULUI, SE ASIGURĂ CONTINUITATEA PROCESULUI REVOLUȚIONAR ȘI MONUMENTALELE ÎNFĂPTUIRI ALE ROMĂNIEI SOCIALISTE O Epocă nouă, revoluționară a fost inaugurată dc Congresul al IX- lea al Partidului Comunist Român, cind, exprimînd voința comuniști- lor, a muncitorilor, țăranilor, intelec- tualilor, a fost ales in înalta funcție de secretar general tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, patriot în- flăcărat, comunist neînfricat, gîndi- ' tor clarvăzător, genial conducător. Analizind critic și autocritic rezul- tatele soclal-economice obținute pînă in anul 1965, Congresul al IX-lea a trasat o nouă linie politică generală urmărind in esență adincirea proce- sului revoluționar. S-a pus un ac- cent deosebit pe dezvoltarea forțe- lor de producție, crearea unei eco- nomii dinamice, echilibrate ca o condiție indispensabilă pentru fău- rirea societății socialiste multilateral j dezvoltate și înaintarea României spre comunism. Inlăturîndu-se con- cepția eronată că între industrie, teh- nică, știință, invățămînt nu exis- tă o legătură strînsă și că nu ar fi necesară o dezvoltare pro- prie a științei și tehnicii, tovarășul 1 NICOLAE CEAUȘESCU are meritul de a fi susținut ferm că nu se poate crea o industrie puternică, moder- nă decît pe baza celor mai recente cuceriri ale științei și tehnicii. In (Continuare în pag. 12) ORIZONT, e 2 « DIN RAPORTUL cu privire la stadiul actual al societății socialiste românești, la activitatea Comitetului tairal intre Congresele al Xlll-iea și al XlV-lea, la realizarea Programuiai-Directivă de dezvoltare economico-socială in cincinalul al IX-lea și in perspectivă pină in anii 2000 - 2010, in vederea îndeplinirii neabătute a Programului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltare și înaintare a României spre comunism PREZENTAT DE TOVARĂȘUL NICOLAE VIII. MARILE REALIZĂRI OBȚINUTE DE POPORUL ROMAN IN CONSTRUCȚIA SOCIALISTA, ÎNDEOSEBI IN PERIOADA DE DUPĂ CONGRESUL AL IX-LEA Este necesar să subliniem că in 20 de ani, din 1945 pină in 1965, s-au a- locat pentru fondul de dezvoltare circa 400 miliarde lei, in timp ce in perioa- da 1966—1900, avînd in vedere și pre- vederile de investiții pentru anul viitor, s-au alocat peste 5 000 miliarde lei. Din totalul fondului național de oez- voltare, investițiile au reprezentat in cei 20 de ani — 1945—1965 — circa 340 miliarde de lei, iar din 1966 pină in 1990 acestea se ridică la peste 4 300 miliarde lei. Din totalul investițiilor, circa 2 300 miliarde lei au fost alocate pentru rea- lizarea unei puternice industrii socia- liste, moderne. Ca urmare a acestei puternice dezvol- tări, se poate spune că nu există do- meniu mai important in care industria rcir.ânească să nu realizeze produse de înaltă tehnicitate și complexitate, com- petitive cu cele mai bune pe pian mon- dial. Numai pe această bază s-a asigu- ra. ca la sfirșitul actualului cincinal in- dustria patriei noastre să fie de peste 145 de ori mal mare decit în 1945, din care de 128 de ori realizată după cel de-al IX-lea Congres al partidului. Putem declara cu toată hotărîrea că numai datorită dezvoltării puternice a forțelor de producție, a industriei și a- grlculfurli, a celorlalte ramuri de acti- vitate s-a lichidat rămînerea în urmă în care se găsea țara noastră acum 45 db ani și s-au asigurat ridicarea nivelului de dezvoltare economică generală, a gradului de civilizație materială $1 spi- rituală a întregului popor, întărirea for- ței. independenței și suveranității Ro- mâniei. Acum puter.i afirma cu îndreptățită mîndrie că viața, realitatea au demon- strat forța clasei muncitoare, a poporu- lui nostru, devenit stăpîn pe destinele sale, de a realiza o Industrie superioară, de a-si asigura dezvoltarea economico- socială și de a făuri cea mai dreaptă societate din lume. In același timp, după cum este bine cunoscut. Congresul al IX-lea a combă- tut concepția de subapreciere a agricul- turii și a restabilit rolul și importanța agriculturii ca una din ramurile de bază ale economiei naționale, pornind de la faptul că atit dezvoltarea indus- triei, cît și a agriculturii reprezintă ce- rințe legice ale dezvoltării economico- soc ale a oricărei societăți, șl cu atit mii mult a socialismului, că nu se poale realiza făurirea cu succes a so- cialismului fără a asigura dezvoltarea puternică atît a industriei, cit și a agri- culturil, a unei agriculturi socialiste de înaltă productivitate șl eficiență. Pornind de la această concepție știin- țifică, din fondul de dezvoltare econo- mico-socială s-au alocat agriculturii mijloace foarte importante. In primii 20 de ani — 1045—1965 — s-au alocat circa 56 miliarde lei pen- tru agricultură, iar din 1965 pină tn 1990, peste 650 miliarde lei. Pe această bază s-au realizat programul de iriga- ții. de amenajări funciare, puternica do- tare cu tractoare și mașini agricole, cu tot ce est? necesar, asigurind baza teh- nico-materia'.ă pentru înfăptuirea cu succes a obiectivelor noii revoluții a- grare. Cu această bază tehnico-mate- rială puternică, agricultura noastră so- cialistă. de stat și cooperatistă, a putut să realizeze o creștere însemnată a producției — de peste 10 ori față de 1945 — din care de peste 6 ori după Congresul ai IX-lea. iar în acest an. înfăptuind obiectivele noii revolutii a- grare. s-a putut realiza cea mai mare producție de cereale din istoria Româ- niei. de peste 60 milioane tone, ceea ce face ca tara noastră să se numere printre primele țări din lume în ce privește producția de cereale pe hectar și locuitor. In același timp, s-au alocat investiții Importante pentru transporturi, teleco- municații. silvicultură, construcții, cir- culația mărfurilor și altele, care au reprezentat, pe întreaga perioadă. 885 miliarde lei, din care peste ’ 828 mi- liarde lei după 1965. O atenție deosebită s-a acordat con- strucției de locuințe, extinderii și mo- dernizării bazei materiale a învățămin- tului, culturii, ocrotirii sănătății și altor activități sociale, alocindu-se, în perioa- da 1945—1990. circa 772 miliarde iei, din care peste 706 miliarde iei in perioada de după Congresul al IX-lea al parti- dului. Ca rezultat al dezvoltării generale a forțelor de producție, al alocării unui procent important, de peste 30 la sută, din venitul național pentru fondul de dezvoltare și acumulare, după Congresul al IX-lea al partidului, avuția națio- nală va fi, în 1030, de circa 5 660 mi- liarde lei. față de numai 252 miliarde lei in 1945 și de 810 miliarde lei in 1965. In cadrul acesta, fondurile fixe înre- gistrează o crpștere de 22 de ori pe în- treaga perioadă, din care de 19 ori după 1065. Dezvoltarea puternică a forțelor de producție, a industriei, agriculturii și celorlalte ramuri de activitate, pe baza celor mai noi cuceriri ale științei șl tehnicii, s-a putut realiza datorită exis- tenței proprietății întregului popor șl proprietății cooperatiste asupra mijloa- celor ce producție. Pe baza realităților, se poate afirma cu toată tăria că numai și numai pro- prietatea socialistă a întregului popor și cooperatistă a asigurat ridicarea României la stadiul actual de dezvol- tare economico-socială, de bunăstare materială și spirituală a poporului. Aceasta a asigurat, totodată, realiza- rea unei concordanțe cît mai deoline între forțele de producție și relațiile sociale — factori hotâritori in procesul construcției cu succes a noii orînduiri sociale. O dată cu dezvoltarea generală a for- țeior de producție, s-a acordat o aten- ție deosebită repartiției raționale a in- dustriei și celorlalte ramuri in toate județele și zonele patriei noastre. In perioada 1945—1990 se realizează circa li mii de capacități de producție importante, din care 9 650 după cel de-al IX-lea Congres al partidului. In amplasarea acestora s-a urmărit ca, o dată cu dezvoltarea tuturor zonelor, să se acorde o atenție și un ritm mai ac- celerat celor râmase în urmă, ceea ce a determinat ridicarea nivelului eco- nomico-social al tuturor județelor. Oricine vizitează România sc poate convinge cu ușurință cît de profunde au fost transformările în dezvoltarea tuturor județelor, a întregii țări. Re- partizarea judicioasă a forțelor de pro- ducție pe întregul teritoriu constituie, astăzi, fundamentul trainic al asigură- rii construcției 'socialiste în țara noas- tră, al manifestării deplinei egalități în drepturi pentru toți cetățenii, fără nici o deosebire, al ridicării gradului de civilizație al tuturor județelor și localităților patriei noastre — cerință obiectivă pentru făurirea cu succes a socialismului. Puternica dezvoltare a forțelor de producție, creșterea producției indus- triale, agricole și a celorlalte sectoare au dus la profunde schimbări în struc- tura socială. Astăzi, clasa muncitoare, țărănimea șl intelectualitatea reprezintă forțele fun- damentale ale societății socialiste ro- mânești, care. în deplină unitate, în- făptuiesc programele de dezvoltare economico-socială șl asigură înaintarea fermă a patriei noastre pe noi culmi de progres și civilizație. Este necesar de subliniat că în aceas- tă perioadă a avut loc o puternică creștere a productivității muncii, "eea ce a asigurat sporirea continuă a efi- cienței și rentabilității în toate dome- niile de activitate. însuși fantul că. in timp ce numărul personalului munci- tor a sporit de peste 6 ori, producția industrială a crescut de peste 145 de ori demonstrează cu putere înalta creș- tere a productivității muncii, ca rezul- tat al organizării moderne, științifice a producției, al mecanizării și automa- tizării. al r'd'cării gradului de califi- care al oamenilor muncii, din toate domeniile de activitate. Succese importante au fost obținute, în toată această perioadă, in dezvolta- rea puternică a invătămîntului de toa- te gradele, lichidlndu-se de mult anal- fabetismul, moștenit de la regimul bur- ghezo-m»șieresc și dezvoltîndu-se pu- ternic învățămîntul obligatoriu dc 10 ani, iar din acest an se va generaliza învățămîntul de 12 ani, pentru între- gul tineret. In același timp, a cunoscut o puter- nică dezvoltare învățămîntul superior, care asigură cadrele de specialita'e pentru toate ramurii» moderne. I e^a- rea strînsă a învățămîntulul cu produc- CEAUȘESCU ția, cu cercetarea, preocuparea conti- nuă de ridicare a nivelului învățămin- tului pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii moderne, ale cunoaș- terii umane in general au avut un rol de importanță hotăritoare în întreaga dezvoltare a patriei noastre. în con- strucția cu succes a socialismului. De asemenea, trebuie să subliniem marile realizări obținute în această pe- rioadă, îndeosebi după Congresul al IX-lea al partidului, în dezvoltarea pu- ternică a științei, a cercetării științifi- ce in toate domeniile de activitate. Trebuie să subliniem că marile rea- lizări în dezvoltarea generală a patriei noastre — a industriei, agriculturii, a celorlalte ramuri — sînt strîns legate de intensa activitate de cercetare, de promovare cu îndrăzneală a noilor cu- ceriri ale științei și tehnicii în toate domeniile, de ridicare generală a ni- velului de cultură și educație al tutu- ror oamenilor muncii, al întregului nostru popor. Acordînd o atenție deosebită reali- zării fondului de dezvoltare și acumu- lare ca una din condițiile hotăritoare pentru progresul puternic și ridicarea nivelului de civilizație si al bunăstării generale a poporului, partidul și gu- vernul nostru au asigurat, in Întreaga perioadă de după Congresul al IX-lea al partidului, alocarea a circa 67—70 la sută din venitul național pentru fondul de consum. Aceasta a asigurat majorarea fondu- lui de retribuire de 34 de ori față de 1950. Pe această bază s-a asigurat creș- terea retribuției medii de aproape 10 ori. s-a acționat cu toată hotărîrea pen- tru anlicarea fermă a principiilor so- cialiste de retribuție, s-a asigurat un raport echitabil pentru etapa actuală dintre retribuțiile mici și retribuțiile mari, redueîndu-se raportul între retri- buțiile mari și cele mici de Ia aproaoe 1 la 23 în 1950 la 1 la 4.7 în prezent. Au crescut, de asemenea, veniturile țărănimii, care numai din sectorul co- operatist reprezintă astăzi circa 62 mi- liarde lei. Am Introdus ferm principiul acordu- lui global, nl participării la beneficii, pornind de la asigurarea veniturilor tu- turor categoriilor oamenilor muncii în raport de munca și ac'lvitat»a deousă, pe baza principiului socialist .nici pli- ne fără muncă, dar nici muncă fără pîîne“. Putem afirma că principiile de retri- buire în industrie, în celelalte sectoa- re. precum șl în agricultură corespund pe deolin perioadei de construcție so- cialistă din țara noastră, principiilor echității și eticii socialiste, asigurării unor condiții de muncă și de viață cît mai bune pentru toți cetățenii patriei noastre. Este adevărat că la no! nimeni nu se mai poate îmbogăți fără muncă, și au dreptate cei care ne critică că nu dăm libertate pentru bogați, dar nu o vom da niciodată. însă nu mai avem nici săraci, și nici nu mai vrem să avem (Continuare în pag. 3) 0 5 0 ORIZONT (Urmare din pag. 2) săraci în România I Să avem un popor liber, cu o viată bună, egală ! Totodată, desfacerea de mărfuri cu amănuntul prin comerțul socialist se ridică în acest an la circa 315 miliarde lei, fiind de 18,5 ori mai mare decît in 1950. Consumul alimentar a crescut de la 1 800 de calorii zilnic pe locuitor in 1950, la circa 3 300 calorii în prezent, România înscriindu-se intre țările cu un bun consum din punctul de vedere al necesităților fiziologice. In același timp, au crescut puternic cheltuielile social-culturale, finanțate de la bugetul de stat, de la 3.4 miliar- de lei In 1950 la 20,9 miliarde in 1965 și la circa 111 miliarde in 1990, ceea ce reprezintă o creștere de aproape 33 de ori. Totodată, partidul nostru a acordat o atenție deosebită construcțiilor de lo- cuințe, alocind mijloacele necesare care au asigurat construirea a circa 3 mi- lioane de apartamente, din care 2,6 milioane după 1965. S-au alocat, de asemenea, mijloacele necesare pentru dezvoltarea de spitale, dispensare, școli, centre de educație și cultură, baze sportive și altele, care asigură condiții tot mai bune de viață pentru toți locuitorii patriei noastre. Practic, astăzi peste 82 la sută din populația orașelor locuiește In case noi, iar din București — circa 90 la sută. Ponderea populației urbane a cres- cut de la 22 la sută în 1945 la peste 53 la sută în acest an. In mod sintetic. îmbunătățirea nive- lului de trai al întregului popor se re- flectă în faptul că durata medie a vie- ții s-a mărit de la 42 de ani în peri- oada antebelică, la circa 70 de ani în prezent. IX. CINCINALUL 1986—1990 — PARTE INTEGRANTA A BILANȚULUI ÎNFĂPTUIRILOR ISTORICE DIN ANII CONSTRUCȚIEI SOCIALISTE în înfăptuirea obiectivelor stabilite de Congresul al Xlll-lea al partidului, în cine.naiul al 8-lea au avut loc profun- de transformări în întreaga dezvoltare a țării, punîndu-se în centrul activității dezvoltarea intensivă, înfăptuirea obiec- tivelor noii revoluții tehnico-științifi- ce și noii revoluții agrare, aplicarea fermă a programelor de modernizare și organizare științifică a producției, a principiilor autoconducerii, autogestiu- nii, autofinanțării, pe baza programe- lor. a normelor privind întreaga activi- ta'.e economico-financiară. Sînt cunoscute prevederile șl realiză- rile de pină acum în acest cincinal, care, împreună cu planul pe 1990. vor asigura creșterea producției Industriale cu ci ren 40 la sută. Se realizează cu succes programele de dezvoltare ale celorlalte sectoare și ramuri, precum și obiectivele noii re- voluții agrare, care au dus la obține- rea în acest an a celor mai mari pro- ducții la cereale, la plante tehnice, la Întreaga producție vegetală, asigurînd astfel cele' mai bune condiții pentru o bună aprovizionare a populației. Se poate aprecia că realizările din primii 4 ani ai cincinalului și din 1990 — ultimul an al celui de-al 8—lea cin- cinal — vor asigura realizarea obiec- tivelor fundamentale ale celui de-al 8-lea cincinal, ridicarea patriei noastre la un nou nivel de dezvoltare econo- m!co-socială. Sste bine cunoscut că, și în acest cincinal, s-au realizat prevederile pri- vind creșterea retribuției, a pensiilor, a veniturilor generale ale oamenilor muncii. întreaga dezvoltare eeonomlco-socia- lă a creat condițiile necesare pentru îmbunătățirea întregii activități econo- mico-finar.ciare, pentru stabilitatea mo- nedei, a determinat, în ultimii ani. un buget excedentar și a creat posibilita- tea lichidării, la sfîrșitul lunii martie a acestui an, a datoriei externe. Lichidarea datoriei externe reprezin- tă o mare realizare a politicii statului nostru șl pune capăt dependenței în- delungate a țării noastre față de mo- nonolurile șl capitalul financiar străin. Pentru prima dată în istoria sa Româ- nia nu mal plătește nici tribut, nici dobînzi I Tot ceea ce se produce apar- ține pe deplin poporului român, care a devenit astfel — se poate spune — pentru prima oară, cu adevărat Inde- pendent. și economic, și politic I Acum, cînd facem bilanțul general al stadiului societății noastre socialiste, al rea'izărilor din cel de-al 8-lea cincinal, putem afirma cu îndreptățită mîndrle că principalele prevederi ale Programu- lui partidului pentru această perioadă, obiectivele strategice stabilite de Con- gresul al Xlll-lea al partidului se în- făptuiesc cu succes $i că la începutul Putem afirma cu îndreptățită mîn- drie că, în anii construcției socialismu- lui, îndeosebi după Congresul al IX- lea al partidului, a avut loc o creștere puternică a nivelului de trai material și spiritual al poporului — ceea ce de- monstrează cu putere că partidul nos- tru acționează cu toate forțele pentru a realiza țelul suprem al politicii sale, esența societății socialiste multilateral dezvoltate, de ridicare a bunăstării ma- teriale și spirituale a poporului, de a-i asigura o viață demnă, fericită, în de- plină libertate și independență. Dezvoltarea puternică a economiei naționale a creat condițiile participării active a României la diviziunea inter- națională a muncii, la schimbul de va- lori materiale și spirituale cu toate sta- tele lumii, fără deosebire de orînduire socială. Merită să subliniem faptul că, față de 1950, volumul total al comerțului exterior a fost, în 1965, de 5 ori mal mare și va fi de circa 53 de ori mal mare în 1990, din care exportul de 72 de ori. Toate acestea demonstrează cu pu- tere forța economiei românești, partici- parea sa activă la colaborarea interna- țională. cu țările socialiste, cu țările în curs de dezvoltare, precum și cu statele capitaliste dezvoltate, cu toate țările, fără deosebire de orînduire socială. Ca rezultat al întregii activități eco- nomico-sociale, venitul național a cres- cut. față de 1945, de 7 ori în 1965, și va fi de 43—44 de ori mai mare în 1990. Pe această bază am asigurat atît creș- terea fondului de consum, cît și a fondului de acumulare și dezvoltare, progresul general al patriei noastre, făurirea cu succes a socialismului în România. anilor '90 România se va prezenta cu realizarea obiectivului strategic de tre- cere intr-o nouă etapă, de țară mediu dezvoltată — ceea ce creează noi și noi condiții pentru ridicarea continuă a ni- velului de dezvoltare a civilizației și bunăstării generale a poporului nostru. Putem afirma cu îndreptățită mîn- drie că, sub conducerea gloriosului nostru partid comunist, care iși înde- plinește cu cinste misiunea istorică, clasa muncitoare, țărănimea, intelec- tualitatea, întregul nostru popor, în deplină unitate, au dobîndit realizări epocale pe calea noii orînduiri sociale, demonstrind cu puterea faptelor de ne- tăgăduit forța unui popor care a lichi- da pentru totdeauna asuprirea și ine- galitățile, a devenit pe deplin stăpin pe destinele sale și își făurește în mod liber și independent viitorul său de aur. Viața, realitatea demonstrează cu putere că numai și numai in condițiile socialismului poporul nostru a putut lichida înapoierea moștenită de la ve- chile orînduiri sociale și ca rezultat al dominației străine, că socialismul re- prezintă garanția prezentului șl viito- rului luminos al întregii noastre na- țiuni. Bilanțul marilor realizări obținute de poporul nostru, sub conducerea partidu- lui, în dezvoltarea economico-socială, în ridicarea nivelului general de civili- zație, demonstrează cu puterea fapte- lor de netăgăduit că România a străbă- tut mai multe etape de dezvoltare eco- nomico-socială, înfăptuind cu succes noua orînduire socială socialistă, și sc află într-o etapă nouă, superioară. Iată de ce ai XlV-lea Congres al partidului va fl caracterizat drept Congresul marilor victorii, al triumfu- lui socialismului, al afirmării depline a independenței și suveranității Româ- niei, al înaintării ferme a României spre visul de aur, spre comunism ! Am obținut realizări istorice, dar mai avem de străbătut încă un drum lung pînă la înfăptuirea deplină a so- cietății socialiste multilateral dezvol- tate, pînă la triumful deplin al princi- piilor socialismului și, in perspectivă, al principiilor comuniste în întreaga viață a societății noastre. Este necesar să tragem toate conclu- ziile, atît din tot ceea ce am realizat, cît și din stările negative, din lipsuri, să asigurăm perfecționarea continuă a activității noastre de construcție socia- listă, acționind întotdeauna pentru apli- carea neabătută a principiilor socialis- mului științific, a legităților general- obiective la realitățile patriei noastre, avînd permanent în vedere că socia- lismul trebuie să-l realizăm cu poporul și pentru popor, că tot ceea ce se în- făptuiește în patria noastră trebuie să asigure dezvoltarea generală « națiu- nii, ridicarea continuă a bunăstării ma- teriale și spirituale a întregului popor, întărirea continuă a independenței și suveranității României. XVIII. ACTIVITATEA IDEOLOGICA, TEORETICA ȘI POLITICO-EDUCATIVA, DE FORMARE A OMULUI NOU, CONSTRUCTOR CONȘTIENT AL SOCIALISMULUI ȘI COMUNISMULUI IN ROMANIA . în întreaga perioadă de construcție socialistă, și îndeosebi după Congresul al IX-lea al partidului, activitatea ideo- logică, teoretică și politico-educativă, de formare a omului nou, constructor conștient al noii orînduiri sociale a avut un rol de însemnătate deosebită în ridicarea conștiinței revoluționare a maselor populare, în întreaga activitate de înfăptuire cu succes a programelor de dezvoltare economico-socială și ri- dicare a patriei pe noi culmi de pro- gres și civilizație. Și după Congresul al Xlll-lea al partidului s-a dezvoltat o intensă activitate politico-educativă. La Plenara Comitetului Central al partidului pe problemele ideologice, teoretice, am dezbătut pe larg toate problemele și obiectivele activității viitoare din acest domeniu, de aceea nu doresc acum să mă opresc, pe larg, la această activitate. Avînd în vedere importanța hotărî- rilor Plenarei Comitetului Central al partidului pe problemele ideologice, propun ca ele să fie adoptate de Con- gresul al XlV-lea ca Program al parti- dului privind activitatea ideologică, teoretică, politico-educativă, pe baza căruia să se elaboreze programe de ac- tivitate pe întreaga perioadă pînă la următorul congres al partidului. Trebuie să avem permanent în ve- dere marile schimbări cu caracter eco- nomico-social, politic, care s-au produs în țara noastră, dar și pe plan mondial, uriașele cuceriri ale științei și tehnicii, ale cunoașterii umane în general. Toate acestea cer o înaltă analiză ști- ințifică. materialist-dialectică a noilor probleme, a perspectivelor dezvoltării societății omenești și îmbogățirea, pe această bază, a teoriei socialismului ști- ințific, a concepției revoluționare des- pre lume și viață. Activitatea noastră politico-ideologl- că trebuie să dea un răspuns științific, pe baza concepției revoluționare despre lume și viață, la problemele noi apă- rute în dezvoltarea socialismului, la problemele dezvoltării mondiale și să înarmeze partidul, întregul popor cu o concepție clară și o înțelegere științi- fică a căilor de făurire a socialismului, de înaintare fermă a patriei noastre, a întregii omeniri spre comunism I în întreaga activitate politico-educa- tivă trebuie să fie puse cu putere în evidență marile succese dobîndite în făurirea noii orînduiri, forța revoluțio- nară transformatoare a socialismului, faptul că numai și numai socialismul asigură progresul în deplină libertate al omenirii, realizarea unei lumi mai drepte și mai bune. Este necesar ca în întreaga noastră activitate politico-educativă, în învăță- mîntul de partid, în invățămintul so- cial, în invățămintul politic de masă să intensificăm activitatea de înarma- re a membrilor de partid, a oamenilor muncii cu o concepție revoluționară, științifică despre lume șl viață, să dfm o perspectivă dară luptei pentru în- făptuirea Programului partidului, pen- tru înaintarea patriei noastre șl ridi- carea ei pe noi culmi de progres șl civilizație ! Să intensificăm activitatea de forma- XIX. POLITICA EXTERNA A PARTIDULUI ȘI STATULUI NOSTRU, DE PACE ȘI LARGA COLABORARE INTERNAȚIONALA, DE PARTICIPARE ACTIVA LA SOLUȚIONAREA CONSTRUCTIVA A PROBLEMELOR COMPLEXE ALE LUMII CONTEMPORANE în întreaga activitate internațională, partidul și statul nostru socialist au pornit întotdeauna de la unitatea dia- lectică între politica internă și externă, de la faptul că realizarea cu succes a programelor de dezvoltare economico- socială și făurirea socialismului repre- zintă o contribuție importantă la dez- voltarea relațiilor internaționale, la po- litica de pace și colaborare cu toate statele lumii Se poate spune că evenimentele in- ternaționale, schimbările care s-au pro- dus în viața mondială au confirmat pe deplin justețea aprecierilor șl orientă- rilor stabilite de Congresul al Xlll-lea cu privire la relațiile mondiale, la in- tensificarea luptei pentru dezarmare. Numai pe această cale și numai ac- ționînd întotdeauna ca adevărați revo- luționari comuniști vom asigura mersul ferm înainte, înfăptuirea Programului partidului, victoria socialismului și co- munismului în România I re și ridicare a conștiinței revoluțio- nare, de formare a omului nou, con- structor conștient al socialismului și comunismului, cu înalte trăsături re- voluționar-patriotice, cu un larg ori- zont de cunoștințe teoretice, științifice și profesionale, de cultură generală, cu un spirit revoluționar militant. Să dezvoltăm puternic dragostea față de patrie, față de interesele socialis- mului, ale poporului, spiritul solidari- tății militante internaționaliste cu toa- te forțele care luptă pentru socialism, pentru progres, pentru pace. în același timp, se impune ca în în- treaga noastră activitate politico-educa- tivă să se adopte o poziție fermă față de diferite manifestări străine socialis- mului, să fie combătute cu toată ho- tărîrea șovinismul, naționalismul, ra- sismul, antisemitismul, tot ceea ce în- josește omul, urmărește să dezbine oa- menii muncii, popoarele. Să combatem toate concepțiile retrograde, înapoiate, egoismul, spiritul de parvenire, mani- festările de necinste, să educăm între- gul popor — și în primul rînd tinere- tul — In spiritul idealurilor de drep- tate, de cinste, de etică șl echitate so- cialistă. Trebuie să se unească toate forțele care acționează în activitatea politico- educativă, în vederea ridicării nivelului de cultură, de cunoștințe al tuturor oa- menilor muncii, al întregului nostru popor. Să perfecționăm continuu conținutul Festivalului național _Cîn tarea Româ- niei", care asigură participarea largă a maselor, și în primul rînd a tineretu- lui, la întreaga activitate de creație cultural-artistică, care are un rol tot mai important în dezvoltarea culturii patriotice, revoluționare. Așa cum se subliniază în hotărîrile Plenarei Comitetului Central, este ne- cesar să se îmbunătățească activitatea tuturor organismelor care acționează in direcția activității politico-educative. Trebuie să se realizeze noi opere lite- rare, cu un înalt conținut patriotic, noi film?, piese de teatru, care să oglin-< dească viața, realizările poporului nos- tru. să fie puternic pătrunse de înal- tele idealuri ale umanismului revolu- ționar, socialist, să sădească In con- știința tineretului, a întregului popor dragostea față de patrie, față de socia- lism, de partid, față de interesele ge- nerale ale întregii națiuni. Presa, radioteleviziunea, toate mijloa- cele de informare în masă trebuie să acționeze cu și mai multă fermitate, în spiritul concepției revoluționare, să adopte o atitudine mai combativă față de manifestările și lipsurile din diferite domenii de activitate, să promoveze cu mal multă îndrăzneală noul, să gene- ralizeze experiența înaintată. întreaga activitate politico-educativă trebuie să devină o puternică forță re- voluționară, care să lumineze calea în- tregului popor în munca și lupta pen- tru realizarea programelor de dezvol- tare economico-socială, de ridicare a bunăstării materiale și spirituale a po- porului, de întărire necontenită a suve- ranității țării, de înaintare neabătută spre visul de aur, spre comunism I pentru pace, pentru soluționarea pro- blemelor complexe internaționale în interesul tuturor popoarelor, a) inde- pendenței și suveranității lor. Analiza științifică a situației mon- diale demonstrează că omenirea par- curge o epocă de profunde transfor- mări revoluționare și naționale. S-au produs și continuă să se producă mari mutații în raportul mondial de forțe Se poate afirma cu deplin temei că în viața internațională continuă să se manifeste două tendințe diametral opu- se. Pe de o parte, se manifestă cu pu- tere politica imperialistă, neocolonia- listă, de dominație și asuprire, de în- (Continuare in pag. 4) ORIZONT (Urmare din pagina 3) călcare a independentei și suveranității popoarelor, de jefuire și îmbogățire pe seama altor state, de amestec brutal și inadmisibil in treburile interne ale al- toi popoare. Viața, realitățile demonstrează cu putere că in viața internațională ca- pitalul financiar-bancar și monopolu- rile supranationale au devenit forma principală de exploatare a altor po- poare. și in primul rind a țărilor în curs de dezvoltare. Toate acestea au dus la mărirea și mai mult a decalaju- lui economic și social dintre țările bo- gate și țările sărace. Totodată, se afirmă cu tot mai mare putere forța mișcării progresiste de- mocratice a popoarelor care se pronun- ță și acționează împotriva politicii im- perialiste, a politicii de război, pentru dezarmare, pace, pentru dezvoltare li- beră și independentă a tuturor națiu- nilor lumii. Se poate afirma că se menține, încă, un echilibru relativ între aceste două tendințe, deși cercurile imperialiste își intensifică eforturile pentru a determi- na o schimbare a raportului de forțe în favoarea lor, in vederea consolidării dominației lor mondiale. In dezvoltarea lumii contemporane continuă să se mențină și chiar se ac- centuează contradicția dintre socialism și capitalism, care rămîne o contradic- ție fundamentală a epocii noastre. în același timp, se accentuează și devine tot mai puternică contradicția dintre țările bogate și țările sărace, care reprezintă o nouă contradicție fun- damentală a actualei epoci de dezvol- tare a omenirii. La aceasta trebuie a- dăugată contradicția de clasă din în- seși țările capitaliste dezvoltate, precum și accentuarea unor contradicții între țările capitaliste dezvoltate. Marile schimbări produse în dezvol- tarea economico-socială au determinat mutații importante in raporturile din- tre diferite țări capitaliste dezvoltate. A scăzut cu mult ponderea economică a Statelor Unite in rindurile acestor țări, a crescut in schimb ponderea Ja- poniei, a R.F. Germania și altor țâri. Aceasta a determinat, după cum este bine cunoscut, accentuarea unor mari contradicții intre țările din acest grup. Trebuie insă subliniat că procesul di- ferențierii și senimbării raportului de forțe in dezvoltarea economico-socială va continua, aceasta reprezentînd o lege obiectivă a dezvoltării inegale — și se poate aprecia că, in perspectiva anilor 2000, începutul celui de-al trei- lea mileniu, lumea va cunoaște noi schimbări în dezvoltarea economică a diferitelor țări, vor apărea, fără îndo- ială, noi state puternic dezvoltate eco- nomic. Aceasta va duce la schimbarea pon- derii pe care o ocupă astăzi o țară sau alta, și în lumea capitalistă, dar in ge- neral în întreaga lume, în ce priveș- te dezvoltarea economico-socială. Și in acest domeniu, ca in toate, nimic nu este veșnic. Nimic nu poate să oprească lumea la nivelul actual de dezvoltare al unor țări sau al altora. Este bine de subliniat și de înțeles acest lucru, pen- tru că aceasta va ajuta mult la înțele- gerea procesului dialectic de schimba- re a raportului de forțe, de dezvoltare a omenirii și v». ajuta ia tragerea unor concluzii corespunzătoare pentru o po- litică de colaborare care să asigure o dezvoltare echilibrată a tuturor zonelor și popoarelor lumii. în acest cadru este necesar să subli- niem accentuarea crizei economice mondiale, a crizei politice și sociale în lumea capitalistă, în întreaga lume în general, ceea ce duce la accentuarea instabilității economice și politice. Actuala situație economico-socială mondială gravă este agravată și de con- tinuarea cursei înarmărilor, de produ- cerea și perfecționarea armelor nuclea- re și a altor mijloace de distrugere în masă, de creșterea cheltuielilor mili- tare. Avînd în vedere toate acestea, se poate spune că situația mondială con- tinuă să se mențină gravă, inclusiv că se menține pericolul unui nou război mondial, in care se vor folosi, fără în- doială, armele nucleare, care vor duce la distrugerea întregii omeniri, a înseși condițiilor pentru existența vieții pe planeta noastră. Iată de ce popoarele își pun, pe drept cuvînt, întrebarea : cum și pe ce cale trebuie soluționate problemele grave ale vie’ii mondiale ? Cum trebuie să se acționeze pentru soluționarea, într-un mod nou, a tuturor acestor probleme ? Cum se va încheia mileniul al doilea și cum va păși omenirea în cel de-al treilea mileniu ? De răspunsul ce va fi dat la aceste întrebări, de felul cum se va acționa în soluționarea acestora depinde întreaga dezvoltare a omenirii pe calea progre- sului, a libertății și independenței, de- pind realizarea dezarmării,' înlăturarea pericolului nuclear și asigurarea unei păci trainice, a unei lumi fără arme, fără războaie. în acest an s-au împlinit 50 de ani de la declanșarea celui de-al doilea război mondial. Este necesar să nu se uite nici un moment învățămintele isto- riei, faptul că politica de concesii fă- cute Germaniei naziste, lipsa de uni- tat< a forțelor antifasciste, progresiste, democratice, a popoarelor -in Europa au încurajat, de fapt. Germania hitle- ristă să dezlănțuie cel de-al doilea răz- boi mondial, urmărind să-și» asigure ■ dominația asupra lumii, așa cum nu trebuie uitat nici un moment că acor- du. dintre Germania hitleristă și Uniu- nea Sovietică nu a înlăturat pericolul de război. Este bine cunoscut că întreaga ome- nire. și în primul rind popoarele Uniu- nii Sovietice, inclusiv poporul nostru, au plătit scump, foarte scump — cu zeci de milioane de jertfe imenești, cu uriașe distrugeri — acest război. De aceea, este necesar să se facă totul pentru a nu se mai repeta ceea ce s-a întîmplat în 1939—1941. pentru a se în- lătura pericolul de război și a se asi- gura o pace trainică si justă, egală pentru toate națiunile lumii ! Anul viitor se împlinesc 45 de ani de la terminarea celui de-al doilea război mondial. De aceea. România consideră că trebuie să se treacă la adoptarea măsurilor necesare soluționării tuturor problemelor care nu s-au rezolvat încă. în primul rînd. apare necesar să se adopte o poziție clară, fără echivoc, de condamnare si anulare a tuturor acor- durilor încheiate cu Germania hitleris- tă, trăgîndu-se concluziile practice pen- tru anularea tuturor urmărilor acestor acorduri și dictate. Trebuie considerat anormal că după 45 de ani de la încheierea războiului nu s-au realizai încă tratatele de pace intre' toate statele și nu s-a instaurat de fapt pacea în Europa. Apare deci necesar să se treacă la tratative între statele interesate în ve- derea încheierii tratatelor de pace și lichidării cu desăvirșire a urmărilor celui de-al doilea război hrondial. Și pentru a răspunde anticipat la unele întrebări eventuale, vreau să spun clar că România consideră că aceasta nu trebuie să ducă la schimbări în Europa și că existența celor două state germa- ne trebuie să continue, să fie o reali- tate a Europei de astăzi și de mîine ! Noi considerăm toate acestea ca ac- țiuni de importantă deosebită pentru consolidarea păcii și colaborării, pen- tn întărirea încrederii și pentru asi- gurarea unor progrese reale în proble- mele dezarmării, în asigurarea unei păci trainice în Europa și în întreaga lume. Subliniez toate acestea pentru că este necesar ca acum, cînd în Europa se reictivează din nou forțele revanșar- de. neonaziste, să se adoote o poziție fermă, de îngrădire a activității lor. de a nu se meree — în nici un fel — pe calea concesiilor. în numele așa-zisei libertăți de exprimare a părerilor. Nu poate exista libertate pentru revanșarzi, pentru fasciști. centru acei care pun la cale o nouă reîmpărțire a lumii, care pun în ncri?-l însăși existența civili- zației. a omenirii, a vieții pe planeta noastră ! Libertatea trebuie asigurată popoarelor ca si indenendenta, ca și drentul de a-si hotărî singure dezvol- tarea, fără nici un amestec din afară I XX. NECESITATEA RESPECTĂRII NEABĂTUTE A PRINCIPIU .OR DE RELAȚII INTERNAȚIONALE, A DREPTULUI FIECĂRUI POPOR DE A-ȘI ALEGE CALEA DEZVOLT ARH SALE ECONOMICO-SOCIALE ÎN MOD LIBER ȘI INDEPENDENT, PARA VREUN AMESTEC DIN AFARA în întreaga sa politică internațională, inclusiv de la Congresul al XIII-lea pînă in prezent, Romania a acționat cu toată hotărîrea pentru dezvoltarea re- lațiilor cu toate statele lumii, fără deo- sebire de orînauire socială. Am acționat in toate împrejurările în direcția dezai mării, pentru soluțio- narea problemelor litigioase dintre sta- te pe calea tratativelor, pentru spriji- nirea luptei de eliberare națională, a luptei popoarelor pentru independență și suveranitate. Se poate spune că nu au existat pro- bleme mai importante ale vieții mon- diale în care România să nu fi parti- cipat, într-o formă sau alta, la soluțio- narea lor, să nu fi adus o contribuție activă la cauza păcii și colaborării între toate națiunile lumii. Ca rezultat al politicii sale de cola- borare și de pace cu toate statele lumii. România are în prezent relații diplo- matice, economice și de altă natură cu 155 de. state și acționează cu hotărîre pentru o largă colaborare economică, tehnico-științifică și culturală. La baza relațiilor cu toate statele lu- mii am situat și acționăm cu toată ho- tărîrea pentru reafirmarea principiilor deplinei egalități în drepturi, ale res- pectului independenței și suveranității naționale, neamestecului în treburile interne și avantajului reciproc, respec- tării dreptului fiecărui popor de a-și alege calea dezvoltării sale economico- sociale în mod liber și fără nici un amestec din afară. Am acționat întotdeauna și acordăm o atenție deosebită extinderii relațiilor cu toate țările socialiste, întăririi uni- tății șl solidarității lor, atît în con- strucția socialistă, cît și în lupta pen- tru soluționarea gravelor probleme mondiale. Am acordat, de asemenea, o atenție deosebită și vom extinde și în conti- nuare larg-relațiile cu țările în curs de dezvoltare, cu țările mici și mijlocii, cu țările nealiniate, considerând aceasta ca o necesitate a luptei pentru dezvol- tarea liberă a fiecărui popor, pentru apărarea independenței' și suveranității tuturor națiunilor. Am dezvoltat și vom acționa, de ase- menea, pentru extinderea relațiilor cu țările capitaliste dezvoltate, cu toate statele lumii, în spiritul principiilor coexistenței pașnice. Considerăm că situația mondială ac- tuală, existența în lume a unor grupuri de țări cu orînduiri sociale diferite, care se va menține încă pentru o vreme în- delungată, va impune ca o necesitate obiectivă dezvoltarea colaborării egale între toate statele, fără deosebire de orînduire socială, că aceasta cores- punde intereselor tuturor popoarelor lumii, unei politici și gîndiri noi în viața internațională, de adevărată ega- litate în drepturi. XXI. DEZARMAREA, ȘI IN PRIMUL RÎND DEZARMAREA NUCLEARA — PROBLEMA FUNDAMENTALA A EPOCII ACTUALE Pornind de la situația internațională gravă, de la existența unor uriașe stocuri de arme nucleare, chimice și a altor armamente de distrugere în masă, considerăm că problema fundamentală a epocii noastre o’reprezintă înfăptui- rea dezarmării, și în primul rînd a dezarmării nucleare, eliminarea cu de- săvîrșire pînă în anii 2000 — așa cum a propus Uniunea Sovietică — a tutu- ror armelor nucleare. Considerăm că toate popoarele, con- ducătorii de state și guverne trebuie să acționeze cu întreaga răspundere pentru înlăturarea pericolului nuclear, pentru asigurarea dreptului suprem al popoarelor, al oamenilor — la viață, la pace, la libertate și independență. Este adevărat că s-au făcut anumiți pași în direcția dezarmării prin acordul sovieto-american privind rachetele nu- cleare cu rază medie de acțiune din Eu- ropa, că actualmente se desfășoară tra- tative pentru reducerea armamentelor convenționale, dar trebuie să spunem popoarelor adevărul : pericolul răboiu- lui nuclear continuă să rămînă și chiar se accentuează Sînt foarte importante tratativele din- tre Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii pentru reducerea cu 50 la sută a armamentelor strategice nuclea- re, dar trebuie să se pornească de la necesitatea realizării unui acord privind oprirea experiențelor și producerii de noi arme nucleare și stabilirea unei pe- rioade cît mai scurte pentru eliminarea totală a acestor arme de pe Pămînt. înlocuirea unor arme nucleare cu altele mai puternice nu numai că nu înlătură pericolul războiului nuclear, ci duce, dimpotrivă, la creșterea acestui pericol. România se pronunță și' se adresează tuturor popoarelor cu chemarea de a se realiza un acord general cu privire la oprirea pentru totdeauna a oricăror experiențe nucleare și încetarea pro- ducerii de noi arme nucleare, de către toate statele. Consideram necesar să se renunțe — și de țările din N.A.T.O., și de țările din Tratatul ae la Varșovia — la orice modernizare a armelor nucleare, sa se încheie un acord general privind eli- minarea totală a armelor nucleare, pină în anul 2000. în acest cadru. România propune să se încheie un acord general, cu parti- ciparea tuturor țărilor europene, pri- vind eliminarea, pînă în anul 199... a tuturor armelor nucleare din Europa. Este necesar să se renume cu desa- vîrșire la concepția agresivă a așa- zisei „descurajări nucleare" sau; in ge- neral, a „descurajării militare", care constituie de fapt o concepție a șanta- jului nuclear, a politicii de dominație și asuprire a altor popoare. Trebuie să se înțeleagă bine că o asemenea con- cepție nu poate să atragă decît un răs- puns corespunzător și, de fapt, sa se ajungă la o intensificare și mai puter- nică a cursei înarmărilor, inclusiv a celei nucleare. Nu descurajarea nuclea- ră, ci dezarmarea nucleară și totală» politica de încredere, de prietenie, ae colaborare egală între țările europene, între toate statele reprezintă calea pen- tru o politică nouă, pentru o gîndire nouă, care răspunde intereselor tutu- ror popoarelor lumii, fără deosebire de orînduire socială ! In acest cauru, doresc să sublimez că Kuinama consideră că o mare răs- pundere revine țarilor din Europa, mme se ai la cel mai mare arsenal ue a. ine nucleare, chimice și convenponu.c. Nu trebuie sa se uite că unhazuoi nuciear va duce la distrugerea întregii Europe, a înseși condițiilor de viața ue pe continent. Avînd in vedere ca un război nuciear, cu toiosirea urmeior nucleare ar avea loc in pnmul rind in Europa, treuuie sa spunem poporului nostru, tuiuior popoarelor europene adevărul. xn cazul unui război mondial cu tolo- sirea uin«eior nucleare. Europa ar pu- tea dispărea cu întreaga ei civilizare, vor dispărea înseși condițiile reiumii vieții, pentru multă, multă vreme, pe Cumiiiemul nostru. Totodată, este necesar să acționam în veuerea reanzăni unui acord privind eliminarea armelor cnimice din Euro- pa și din întreaga lume. in același timp. România consideră că trebuie să se acționeze cu întreaga răspundere, de către toate țările parti- cipante la tratativele de la Viena, pen- tru realizarea în cel mai scurt timp a unui acord privind reducerea arme.or convenționale la un nivel cit mai scăzut. Este de neînțeles poziția unor țari care doresc să nu se ia in considerare reducerea unor anumite tipuri de a me cu o mare capacitate de distruge. < Considerăm că trebuie să tăcem ...ui pentru a trece la reducerea tuturor ar- mamentelor convenționale, de orice iei, pentru limitarea maxima a posibilități unei agresiuni împotriva vreunei țari, să se ajungă la o reducere radicala a cheltuielilor militare. Aceasta răspunde pe deplin intereselor tuturor popoarelor europene, ale întregii lumi și conside- răm că este necesar ca Europa sa-și asume răspunderea față de ea însăși și față de întreaga lume, de a acționa pentru dezarmare, pentru o lume a colaborării și păcii I Fără nici o îndoială că țările nuclea- re, și în primul rînd cele două mari puteri nucleare, poartă principala răs- pundere pentru dezarmarea nucleară. Dar, totodată, este necesar ca staie.e europene și ale întregii lumi să parti- cipe activ la realizarea unui acord co- respunzător privind eliminarea tuturor armelor nucleare. Este, fără nici o îndoială, necesar să se ‘ajungă, pe calea tratativelor, la acorduri acceptabile pentru toate părțile, inclusiv pentru țările care nu dispun de armele nucleare și chimice, de o forță militară prea mare. Aceasta im- pune spirit de înțelegere, de încredere, de concesii acceptabile și de o parte, și de alta — am în vedere domeniul militar. In nici un fel nu se poate pune în discuție orînduirea socială dintr-o țară sau alta, îngrădirea, într-o formă sau alta, a dezvoltării economico-sociale a popoarelor. Trebuie să se înțeleagă bine că existența în lume a statelor cu orîn- duiri sociale diferite reprezintă un re- zultat al dezvoltării istorice si trebuie găsită calea conlucrării și conviețuirii pașnice, respectînd dreptul fiecărui popor de a-și alege orînduirea pe care o dorește. Numai respeetîndu-se neabătut in- dependența și dreptul fiecărui ponor de a-și alege calea dezvoltării si orîn- duirea pe care o dorește se poate asi- gura o politică de progres economic șl social, de colaborare și de pace între toate națiunile lumii. C 5 © —-------------------------------------------- crzzwr Vibrantă adeziune la devenirea luminoasă a patriei de azi și de mîine ZILE DE ÎNSEMNĂTATE ISTORICA în aceste zile de însemnătate istori- că pentru poporul nostru, zile ce ira- diază intense și însuflețitoare vibrații în conștiințe, ca un memento al dru- mului parcurs și al perspectivelor spre care ne îndreptăm în mersul nostru ferm spre consolidarea societății so- cialiste multilateral dezvoltate, n aceste zile în care a avut loc, Ina-o atmosferă înălțătoare, de vibran- tă trăire patriotică. Congresul al XIV- lea al P.C.R., n aceste zile, în care o întreagă na- țiune și un întreg partid își rostesc voința nestrămutată ca tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU să fie reales în funcția supremă de secretar general ni P.C.R., Noi, oamenii de artă, ne exprimăm întreaga prețuire pentru Bărbatul care ne reprezintă în toate împlinirile noas- tre, pentru Bărbatul care și-a legat în Istorie numele de Congresul al IX-lea al P.C.R. . Dind valoare de simbol acestui mo- ment, oamenii de artă au în vedere îndrumările cuprinse în opera sa filo- zofică și politică, privitoare la rolul artei în actuala etapă de construire a societății socialiste multilateral dezvol- tate. Una dintre cele mai importante sar- cini pe care trebuie să le îndeplineas- că arta, poate cea mai însemnată, este aceea de a-i face pe oarr*’nl mai buni, mai generoși, mai cinstiti, mai opti- miști, mai demni, mai încrezători în puterea binelui de a învinge răul, mai conștienti de locul și de rostul pe care îl au în lume. Arta teatrului, prin influența directă pe care o poate avea asupra oamenilor, este și poate fi, în tot mai mare mă- sură. un mijloc de educație comunistă a omului societății noastre, o tribună a celor mai înaintate idei ale vremii, o școală a celor mni înalte sentimente și gînduri, un loc de Intîlnlre a medi- ta'iei celei mai profunde cu bucuria. Cred că cea mai sigură cale pentru aceasta este întruchiparea artistică. în spectacolele pe care le punem în scenă, a unei conștiințe înaintate, expresie a mîndriel de a trăi aici, și acum, prin- tre minunății onmeni ai acestor locuri străvechi, semeni a căror personalitate si ale căror idealuri sîntem datori a le face cunoscute lumii întregi. Lucia N1COARA, director al Teatrului Național Timișoara ANGAJAMENT SOLEMN în numele întregului colectiv de oa- meni ai muncii de la I.A.E.M., îmi re- vine datoria de onoare de a exprima deplina adeziune și aprobare față de hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. privind reinvestirea, la Congresul al XlV-lea al partidului, a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, cel mai. iubit fiu al na- țiunii, în funcția supremă de secretar general al Partidului Comunist Român. Considerăm această hotărîre de o ma- joră însemnătate pentru prezentul și viitorul. României socialiste, ea semni- fietnd o strălucită expresie a sentimen- telor de înaltă stimă, deosebită prețuire și. vie recunoștință pe care, asemenea întregului, popor, le purtăm mult stima- tului conducător al partidului și s'atu- lu'. tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. Oamenii muncii din întreprinderea noastră-, ea însăși o ctitorie a ..EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU", au acționat și în acest penultim an al actualului cin- cinal cu sporită răspundere pentru a în- făptui exemplar, cu înaltă conștiință co- munistă, sarcinile, indicațiile și îndem- nurile pe care ni le-a adresat secretarul general al partidului cu ocazia memora- bilelor sale vizite de lucru efectuate în unitatea noastră, împreună cu mult sti- mata tovarășă ELENA CEAUȘESCU. Oamenii muncii din întreprinderea noastră sînt conștienți că rezultatele bune obținute în anul 1988, în întrece- rea socialistă, Ordinul Muncii clasa a IIT-a, obținut, se datoresc prețioaselor indicații pe care ni le-a dat secretarul general al partidului cu prilejul vizite- lor efectuate tn întreprindere. La rezultatele obținute în acest an, o contribuție însemnată și-au adus-o și oamenii muncii de la secția aparate unde-mi desfășor activitatea, reușind să ne achităm cu cinste de sarcinile încre- dințate, să realizăm produse cu perfor- manțe superioare, pe măsura exigențe- lor actuale din economie. Acționăm cu fermitate în spiritul in- dicațiilor și îndemnurilor secretarului general al partidului, pentru înfăptuirea riguroasă a Programului privind perfec- ționarea organizării și modernizării pro- ceselor de producție, precum și a pro- gramelor speciale de creștere mai ra- pidă a productivității muncii, conștienți fiind că există loc și de mai bine în ceea ce privește îmbunătățirea nivelu- lui tehnic calitativ al fabricației. Corespunzător imperativelor actuale din economie, strălucit conturate în documentele programare ale Congre- sului al XlV-lea al partidului, colecti- vul de oameni ai muncii din întreprin- derea noastră, printr-o mobilizare și Desen de LUCIAN COCIUBA dăruire ex^mnlară. raportează realiza- rea și depășirea sarcinilor de plan pe întregul an la export, an«a;îndu-se să livreze suplimentar față de plan, pînă la finele anului, o producție de peste 150 milioane lei șl să obțină realizări record la toți Indicatorii. Totodată, co- lectivul. de oameni ai muncii din în- treprinderea noastră este preocuoat să pregătească temeinic tcate condițiile ne- cesare realizării la un nivel superior de calitate și eficiență a sarcinilor de plan pe anul 1990. Ne angajăm solemn ca, în ultimul an al actualului cincinal, să acționăm cu sporită răspundere tn direcția diversifi- cării producției, îmbunătățirii perfor- mantelor produselor care să ne permită creșterea substanțială și ‘ i continuare a producției de export, în mod concret dublarea acesteia pe relația devize con- vertibile. astfel îneft marca A.E.M. să fie tot mai cunoscută pe piețele inter- naționale. Cornelia PLEȘIA, montatoare I.A.E.M. LUMINOS EXEMPLU Și pentru noi, lucrătorii din agricul- tură, domeniu care a cunoscut prefa- ceri extraordinare in anii înfloritori ai socialismului, Congresul al XlV-lea al Partidului constituie un moment de o importanță covtrșltoare, semnificînd obținerea unor mari victorii pe calea progresului și prosperității, a transfor- mării revoluționare a muncii șl vieții locuitorilor satelor. Ca și în alte domenii, șl în acest sector de activitate s-a demonstrat, încă o dată, prin strălucirea faptelor de muncă și a rezultatelor obținute, justețea politicii clarvăzătoare, profund novatoare, a politicii partidului, a în- țeleptului nostru conducător, temeini- cia obiectivelor propuse de noua revo- luție agrară, a proprietății socialiste asupra pămîntului, anul acesta obți- nîndu-se, și la noi la Variaș, cele mai mari recolte din istoria acestor locuri. Fără îndoială, programaticele docu- mente adoptate de Marele Forum al comuniștilor deschid noi perspective, și mai mobilizatoare, dezvoltării și mo- dernizării în ritm accelerat a intregii economii, creșterii nivelului de trai al populației. Conștienți de faptul că toate acestea se pot realiza numai prin efor- tul întregului popor, sub conducerea nemijlocită a partidului, strîns uniți în jurul secretarului său general, genialul ctitor al României socialismului birui- tor, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Ne angajăm și noi, oamenii ogoare- lor, să muncim cu și mai multă rîvnă, propunîndu-ne, în permanență, obiec- tive pe măsura potențialului ridicat al agriculturii moderne, al dotărilor de care ea beneficiază, a priceperii și hăr- niciei colectivului nostru de lucrători. Căci, de bună seamă, recolta record din acest an, însumînd o producție totală de peste 60 milioane tone cereale, con- stituie un argument privind rezervele pe care le are agricultura noastră, și care trebuiesc valorificate integral, convinși fiind că ele se vor reflecta asupra bunăstării fiecăruia dintre noi. Ne e îndemn în acest sens și exem- plul luminos de muncă și viață al ilustrului nostru conducător, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU. a cărui reînvestire în înalta funcție de secretar general al Partidului — act firesc de recunoștință și prețuire a întregului po- por față de minunatele realizări ale României socialiste — reprezintă ga- ranția înaintării țării noastre spre noi trepte de progres și civilizație. Simion ȘTEFAN mecanizator S.M.A. Variaș SCENA — O AUTENTICA ȘCOALA DE EDUCAȚIE Trăim și muncim într-o instituție cu profund caracter ideologic, pătrunși de înalta misiune ce ne revine în forma- rea și desăvîrșirea conștiinței patrioti- ce, revoluționare, în modelarea omului nou, constructor demn și conștient al socialismului și comunismului. Memo- ria noastră afectivă păstrează ca nepre- țuit tezaur aprecierile și îndemnurile secretarului general al partidului, to- varășul NICOLAE CEAUȘESCU, cu- prinse în mesajul adresat cu prilejul aniversării unui sfert de veac de exis- tență a teatrului nostru. Acesta, ca șl înalta distincție cu care am fost ono- rați — ordinul Meritul cultural clasa I, ne-au stimulat să ne înzecim efor- turile pentru ca glasul nostru angajat să pătrundă cL mai adine în rîndurile maselor de oameni ai muncii — pu- blicul spectator. Strădaniile ne-au fost răsplătite prin numeroase succese, prin distincții obținute la marele festival al muncii șl creației „Cintarea României" — inițiativă de excepție a secretarului general al partidului. Desigur, actul de cultură, arta, nu se pot aprecia prin unități de măsură con- venționale, dimensiunile eficienței lor exprimîndu-se in idei și convingeri sădite in conștiința și în inimile sute- lor de mii de oameni care pleacă din sala de spectacol îmbogățiți cu Idealuri înalte — idealurile socialismului. Sîntem ferm hotărîți să acționăm cu exigență sporită pentru dezvoltarea spi- ritului revoluționar, pentru lărgirea orizontului cultural al tuturor oameni- lor muncii, pentru însușirea și promo- varea normelor comuniste de muncă și viață. Ne angajăm să transformăm scena noastră într-o autentică școală de educație patriotică, cuitivînd în rin- dul publicului sentimentele de mîndrie pentru tot ceea ce poporul a realizat sub conducerea înțeleaptă a partidului, cu deosebire hi glorioasa EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU. Ne exprimăm adeziunea deplină la realegerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, la Congresul al XIV lea, în înalta funcție de secretar general al Partidului Comunist Român, act poli- tic fundamental care pecetluiește voința de neclintit a națiunii noastre* de a continua făurirea cu succes a socialis- mului și comunismului. Sinka KAROLY, directorul Teatrului Maghiar de Stat, Timișoara MENIREA ÎNALTA A SCRIITORULUI Cuvintele, insomnia diurnă a fiecărui scriitor, se lasă greu aflate, acum, cind trebuie exprimată măreția, cînd sînlem cu toții în patria română un singur cu- get și o singură simțire și cînd toate sufletele vibrează la unison într-o im- presionantă și măreață trăire a bucu- riei de a fi contemporani ai epocii de glorie nepereche, pe multimilenara isto- rie a meleagurilor românești, ctitorită de cîrmaciul de glorie inegalabilă, to- varășul NICOLAE CEAUȘESCU. Vi- brează mindria Izbînzilor, vibrează ori- zonturile luminoase ale zilei de mîine. Și rostim cu toții cuvinte-legămînt, cu- vinte-adeziune, cuvinte-hotărîre și cu- vinte-flăcări. De biruință strălucită și de angajare vie într-o nouă și mereu mai strălucitoare ctitorie, edificarea visului de aur al omenirii — comunis- mul -- pe tărîmul minunatei noastre patrii. Conduși cu clarviziune științifică, patos revoluționar și îndrăzneală vi- zionară. de cel ce s-a identificat șl se identifică de aproape șase decenii cu destinele țării, genialul făuritor de pro- speritate a patriei, secretarul general al Partidului Comunist Român, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU. vom urca, prin transpunerea în viață a is- toricelor hotărîri ale Congresului al XlV-lea, spre noi orizonturi de lumi- nă, dînd dovada capacității noastre creatoare, puse în slujba poporului, a bunăstării. în fapt, a independenței patriei. în acest context, crește considerabil și menirea scriitorului, a creatorului în general. Simplificînd, am putea spune că principala noastră menire este de a da viață, prin cărțile pe care le scriem, vieții tumultuoase, mărețelor prefigu- rări înnoitoare. Glasul scriitorului ade- vărat s-a identificat întotdeauna cu glasul poporului său, al gliei sale. Iată, deci, sursa noastră de inspirație. Iar elementele ei constitutive se află la tot pasul. Ne rămîne doar să materializăm toate acestea turnîndu-le în tiparele poeziilor, ale lucrărilor în proză, dîn- du-le, adică, un vesmînt artistic, cu rîvnă și talent, redînd măreția așa cum este ea de măreață. Și o vom face și de acum înainte, contribuind, pe măsura talentului fiecăruia, așa cum ne-o cere tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. la maturizarea conștiinței revoluționare, la dinamizarea șl ridicarea nivelului general de cultură al întregii națiuni. Ivo MUNCIAN scriitor ORIZONT — O 6 @ IDEAL Șl ÎMPLINIRE Creșterea rolului teoriei revoluționare ca factor al dezvoltării societății noastre socialiste In documentele partidului nostru, elaborate in perioa- da de pregătire a Con- gresului al XlV-lea, inclu- siv in Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la Plenara lărgită a Comitetului Central al Partidului Comu- nist Român din 24—25 octom- brie 1989, între numeroasele probleme abordate și aprofun- date un loc aparte, prin im- portanța și stringenta sa ac- tualitate pentru dezvoltarea in continuare a societății socia- liste românești, a socialismu- lui in general, il ocupă pro- blematica locului și rolului teoriei revoluționare, a activi- tății teoretico-ideologice a partidului. Este cunoscut că Încă Întemeietorii socialismu- lui științific au subliniat fap- tul că socialismul nu se poate construi fără a avea drept călăuză o teorie revoluționa- ră, care să fundamenteze di- recțiile dezvoltării societății In fiecare etapă a procesului revoluționar, să stabilească formele, metodele și căile cele ma. potrivite de acțiune a forțelor revoluționare. K. Marx spunea că ..teoria devine o forță materială de Îndată ce cuprinde masele" iar V. I. Lenin aprecia că „fără teorie revoluționară nu există miș- care revoluționară". însuși actul revoluției șl construcției socialiste a fost posibil numai in măsura tn care forțele re- voluționare și-au Însușit teoria revoluționară. De altfel, se poate afirma că in zilele noas- te; orice fel de activitate u- mană. fn orice domeniu, nu se mai poate desfășura fără a avea o fundamentare teo- retico-științifică. Se știe că fondatorii so- cialismului științific nu au avut pretenția că au elaborat o teorie definitivă, dimpotri- vă, in numeroase ocazii ei au afirmat In mod expres faptul că au pus numai bazele noii teorii revoluționare, care va trebui să fie dezvoltată și completată permanent, pe ba- za noii experiențe, a noilor date pe care ie va aduce dez- voltarea societății în e'apels următoare și pe baza dezvol- tării cunoașterii umane Ei ne-au deschis o nouă pers- pectivă teoretico-ideologică, sarcina contemporanilor noș- tri și a celor ce ne vor urma este aceea de a duce mai de- parte. de a realiza noi des- chideri de orizonturi teoreti- co-ideologice. Fondatorii teoriei socialis- mului științific ne-au trans- mis ca moștenire o teorie în- chegată și puternic articulată, cu privire la caracteristicile generale ale formațiunii so- ciale capitaliste, a mecanis- mului șl principiilor de func- ționare ale acestui sistem so- cial, descoperind legitățile lui. Atît K. Marx și Fr. Engels, cit și V. î. Lenin, au studiat capitalismul sub înfățișările lui concrete din perioadele în care ei l-au cunoscut. Deși au elaborat ipoteze cu privire la evoluția viitoare a capitalis- mului, el nu au putut preve- dea în amănunt aceste forme concrete. De aceea teoria cri- tică a capitalismului contem- poran de pe poziții revolu- ționare impune cu necesitate reformularea unor teze, com- pletarea altora cu generaliză- rile noii experiențe. Numai In astfel de condiții teoria poa- te deveni o bază științifică pentru elaborarea strategiilor politice revoluționare. Este cu atît mai mult nece- sară activitatea de cercetare teoretică astăzi cînd un mare număr de țări, de popoare au trecut pe calea socialismului, iar altele iși afirmă opțiunile pentru dezvoltarea viitoare spre socialism. întemeietorii teoriei revoluționare socialiste au elaborat o teorie închega- tă a revoluției socialiste — principiile ei generale care trebuie să fie aplicate creator la condițiile concrete de ioc și de timp — precum șl o descriere generală a princi- piilor generale de organizare și funcționare a societății so- cialiste. Ei nu au elaborat insă și nici nu puteau să o fa- că — o teorie închegată a construirii socialismului pe propriile sale baze și nici o teorie despre trecerea trepta- tă la comunism și construc- ția societății comuniste depli- ne. Aceasta a rămas ca o sar- cină a gindirii științifice re- voluționare contemporane, a partidelor revoluționare, che- mate să studieze in profun- zime noile realități, să apre- cieze în ce măsură experiența de pînă acum confirmă, să generalizeze această experien- ță, să formuleze noi teze, care vor îmbogăți tezaurul teoretic al socialismului științific Partidul nostru, pornind de la faptul că, așa cum spunea tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, teoria revolu- ționară este un sistem deschis, supus permanent înnoirilor șl că principiile generale se apli- că în mod diferit de la o țară la alta, de la o etapă la alta, s-a preocupat permanent, în- deosebi după Congresul al IX-lea, de a găsi formele cele mal potrivite de organizare a noii orînduiri și de a le perfecționa continuu. Re- ferindu-se la sarcinile ca- re stau In fața activității teoretico-ideologice tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU subli- nia tn Expunerea la Plenara lărgită din 24—25 octombrie faptul că acum cînd „In unele țări se spune că socialismul nu a dat rezultate prea bune și că trebuie căutată altă cale a dezvoltării" este necesar să combatem aceste teze care să- desc neîncrederea în socia- lism. Activitatea teoretică- ideologică va trebui să lămu- rească continuu căile dezvol- tării viitoare, să pătrundă mai adînc legitățile dezvoltării eco- nomice, sociale și politice pe mai departe ale societății so- cialiste. ..Este necesar — spunea secretarul general al partidu- lui —să se elaboreze teoretic • concepție unitară, revoluțio- nară, care să dea o perspecti- vă clară mersului inainte, să lumineze partidului și poporu- lui calea înaintării neabătute spre înaltele piscuri ale civili- zației comuniste". Referindu- se la acele tendințe din cer- cetarea științifică de a prelua și comenta la suprafață unele teze din documentele de partid, conducătorul partidului nostru arăta că partidul, fac- torii de decizie așteaptă cer- cetări aprofundate, asupra pro- ceselor și fenomenelor noi care apar In societatea noas- tră, care să permită elabora- rea unor soluții de perspecti- vă problemelor pe care le ri- dică dezvoltarea țării noastre pe calea socialismului. O a- tenție deosebită trebuie acor- dată cunoașterii și înțelegerii legilor obiective gei e.aie și aplicării lor la ceai tău le din diferite țări și etaoe Activitatea teoretică insă nu este un scop în sine, ea are, — și trebuie să aibă, — o fina- litate socială practică directă sau mijlocită — în cazul cer- cetărilor fundamentale. Teoria are finalitate practică numai in măsură in care este însuși- tă de forțe sociale care o adoptă ca „teorie a lor" și ac- ționează pentru transpunerea ei in viață. în acest fel, teoria devine bază pentru o conștiin- ță socială de masă. Tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU subli- nia permanent necesitatea ca activul de partid și de stat, toți oamenii muncii să studie- ze în permanență, să-și însu- șească noile cunoștințe din toate domeniile. Fără însuși- rea noilor realizări teoretice, conștiința socială rămîne in urmă, ceea ce duce la un de- calaj intre cerințele obiective ale dezvoltării societății, pe de o parte, și pregătirea capaci- tății factorilor subiectivi de a răspunde acestor necesități, pe de altă parte. In acest sens, secretarul general sl partidu- lui sublinia necesitate? inten- sificării activității politico- educative de formare a on- științei socialiste, pr dată în lumină forța și tăria partidului, capacitatea sa inepuizabilă de a mobiliza și conduce poporul în făurirea noii orînduiri, uni- tatea de voință nestrămutată a parti- dului șl poporului nostru de a merge neabătut pe calea socialismului și co- munismului. Prof univ. dr. Teodor POP IUBIREA DE PATRIE Cum voi pricepe tainele iubirii. Doar aplecat pe brazdă zi de zi. In care-mi caut rostul împlinirii Ca-ntr-o eternă vrere de a fi. Atîtea fapte cîte Ies afară. Numai arînd pămîntul ic cunoști, Cind palma ta atinge cu sfială Prin plugul vremii seculare oști. Aici ni-s casa, frații șl părinții Și griul are suflet ca și noi ; Pămintu-i cald și-i leagănul seminței Purtlnd eternul car cu patru boi. O, n-aș putea trăi sub uită zare Și n-aș fi eu cel drept ca un copac Numai aici între Carrați și Marc Arînd pămîntul tatălui meu dac. Cît se cuvine oare să mă dărui, Cit zările înalte dacă-aș fi ? Că fără țară-n negură mă nărui Șl n-aș avea puterea dc-a trăi. David RUSU AFIRMARE Din nou e patria în sărbătoare ; Larr. pe meleagul Mioriței dragi, Sc face doina gînd înalt șî floare Și fiuiere-n pădurile de fagi. Din nou. pc-ntrcg cuprinsul României S-a afirmat ferm comunistul țel Și freamătă lumina tutelară Și toată țara clntă sub drapel ! Petru JICHICI ILUMINĂRI DE ROD Ca o lumină troicnltă-n zori De siderale bârfe carpatine Se-aprlnd marmoreencle culori In clarul anotimpului ce vine Cu orizont dc rod și desfătare. Mereu supus destinului ales, In patria etern biruitoare Prin cel dc-al paisprezecelea Congres In care regăsim întreaga vrere Și armonici noastre înțeles ; Intr-un luniult dc seve și putere Urmăm statornic Ctitorul ales Să ne conducă patria dc tniine Cu geniul său clarvăzător prin ani Cu aur scrii pe noile columne Pe care sîntem veșnic suverani. Nicolae ROȘIANU STRĂBUNII Ochii lor ne privesc — nestinse făclii — după nopți înstelate, din adînc de tării. Ne-au rămas, parcă-n taină, line șoaptele lor și pe murmur de vînt și pe glas de izvor. Nc-au rămas dc la el, încărcate de dor, timple albe dc munți și cristal de izvor. Nc-a rămas limba noastră — stupul drag de cuvinte — mioriticul plai adumbrind oseminte. Ne-a rămas din străbuni matca inimii noastre, vegheată de ei, din străvechile castre. Nimbul lor ne-a rămas pe columna solară — tot ce-i sfînt, adunat in cuvîntul de Tară l Petru Vasile TOMOIAGA € 7 ® ------------------------------- Filon cu rădăcini adinei in istoria noastră literară, sentimentul patriotic devine o coordonată majoră a poeziei noastre prin testamentul liric al lui lenăchiță Văcărescu : .creșterea limbii românești și-a patriei cinstire". Crezul acesta a cristalizat o tradiție poetică, perpetuată pină in zilele noastre, cu direcții, tematică și formule specifice. Urmașii lui lenăchiță Văcărescu s-au străduit să fie la înălțimea vibrantului Îndemn. Dimitrie Bolintineanu și-a ciștigat stima contemporanilor săi și prin acele Legende sau basme națio- nale In versuri, iar pentru noi, și prin efortul de a da epopeea națională Traianida. Ciclul Ostașii noștri de Va- sile Alecsandri elogia, cu simplitate șl căldură, puterea de sacrificiu a bărba- ților noștri pentru independența națio- nală. Același Vasile Alecsandri s-a în- grijit, cu o dăruire exemplară, de tezau- rul nostru folcloric, fructificîndu-i va- lorile perene, dînd .un imbold hotărî- tor coagulării și conștientizării con- ceptului de individualitate națională" (Paul Cornea). Un ecou deosebit a avut Cintarea României de Alecu Russo, acest poem in proză fiind un imn în- chinat graiului matern și plaiurilor na- tale. Mihai Eminescu, prin Însăși per- sonalitatea sa, indică adevărata ampli- tudine și altitudine a spiritualității ro- mânești. Marile sale poeme transfigu- rează mitic și ridică la universal isto- ria națională, după cum Dodccamero- nul dramatic, cu dtamele tn versuri, se vroia o frescă a întemeierii noastre prin Musatini. • Continuitatea filonului patriotic este asigurată de poeții generației următoa- re, precum George Coșbuc și Octavian Goga, și de cițiva dintre poeții afir- mați la începutul secolului nostru. Printre ei, se cuvin a fi menționați Ion Pillat și Aron Cotruș. Cintăreț al mirificului tărîm natal, Ion Pillat, ur- mînd direcția lui Alecsandri. își pre- lungește . sugestiile In poezia lui Ion Horea, care scrie o poezie cantabilă, poezie ale cărei motive predilecte sînt cele ale pămintului generos, ale ano- timpurilor șl ale valorilor noastre ar- haice. Prin poezia Iul Aron Cotruș se produce revitalizarea spiritului etnic, preluind suflul mesianic din poezia lui O. Goga, pe care avea să și-l asume, apoi Mihai Beniuc în Cintece de pier- zanie. „printr-o artă de formulă ener- getică, viguroasă, lapidară" (Al. Piru). Adevărată piatră de hotar a poeziei noastre actuale, Nicolae Labiș este unu! dintre cei mai originali continuatori pe Patriotismul — dimensiune a literaturii române de azi linia elogiului vetrei străbune, cu o sensibilitate și o viziune aparte, atin- gînd, uneori, o puritate a timbrului neegălată în poezia română de azi : „In munții noștri astăzi zăpezile torc le- neș, / Izvoarele îngheață în clinchete subțiri, / Și caprele de munte nervoa- se prin polene-și / Urmează-n taină calea iernaticei iubiri". (Scrisoare ma- mei). Prin poezia lui Labiș ne simțim legați cu cele mai intime fibre ale ființei de acest pămînt. de munții șl izvoarele Iul. Coleg de generație cu Labiș, Nichita Stănescu a înțeles că poezia patriotică presupune trăire au- tentică. In tradiția Văcăreștilor : dar „noțiunea de națiune a evoluat", ca atare, pentru a scrie poezie patriotică viabilă poetul este nevoit să pătrundă în „atomica individului". Volumul Un pămînt numit România cucerește prin sinceritatea și suavitatea rostirii lirice: „Am să te-ngraș la rindul meu / cu mine, lăsindu-ți doar scheletul alb / să-ți fie verighetă in jurul rlurilor, / pămîntule de carne, / pămîntule de pămînt". Cartea de recitire a lui Ni- chita Stănescu este un adine omagiu adus poeziei înaintașilor și „o laudă avîntată, emoționantă, a spiritului na- țional" (Ion Rotaru). Ramura ardeleană a poeziei militant patriotice este prelungită la ultima el expresie, imnică, de loan Alexandru, pentru care Iubirea dc patrie (Jurnal de poet) devine obiect central de medi- tație Imnele Transilvaniei, Imncle Moldovei, Imncle Țării Românești co- munică prin fiorul unei iluminări în descoperirea frumuseții celor mal sim- ple gesturi și rosturi omenești. într-un ton solemn, psalmodie. Poeți ai pămîn- tului, ai roadelor și ai miraculosului rustic sînt poeții ardeleni Ion Brad, Ion Dodu Bălan, precum și poeții cîmpîei dunărene — Petre Ghelmez, Nicolae Dan Fruntelată și Mircea Bîrsilă, cu incitantul său Argint galben. „Rapsod de tip rural", „mare vizionar", cum a fost caracterizat de către critici. Ion Gheorghe se dovedește, incepînd cu vo- --------------- ORIZONT tumul Vine iarba, un cîntăreț al co- losalelor energii ale pămintului, un zugrav al ritualurilor campestre în Megalitice, un scormonitor al îndepăr- tatului nostru strat tracic in Cavalerul trac și in Dacia FSnîx. O altă manieră de a celebra în poezie bogăția lumii țărănești ne prezintă Marin Sorescu în ciclul La lilieci. Sesizînd coloritul lim- bi' neaoșe din Țiganiada. sau farmecul graiului moldav la Creangă, Marin So- rescu năzuiește să dea o replică olte- nească, demnă de înaintași, conturînd un univers palpitant prin suculenta și pitorescul graiului autohton, proiectin- du-l în perenitate, Universul citadin contemporan a cu- cerit, în egală măsură, lira unor poeți demni de atenție. Mircea Florin Sandru cu volumele Elegie pentru puterea ora- șului și Viața in infraroșu. Mircea Căr- tărescu, prin volumul Totul, fac dova- da unor antene sensibile în înregistra- rea fascinației caleidoscoplce a metro- polei, în acorduri ample de elegie austeră. Timișoara are și ea cîntăreții ei în poezie, cu nimic mai prejos decît cei al altor cetăți moderne. Anghel Dumbrăveanu ne invită la Intrarea in cetate (priveliști foto de losif Costinaș), ghidîndu-ne vrăjit prin mirajul orașu- lui. Farmecul anotimpurilor, al străzi- lor și cartierelor, oglindite în unda ginditoarei Bega. are cîntăreț! fideli printre mai tinerii poeți. Eugen Buna- ru in Datorii nocturne. Constantin Mă- răscu in Cintînd printr-un oraș mare, Traian Pop Traian în Developări dis- crete transfigurează poetic vechimea și modernitatea orașului lor. Numele poeților citați nu epuizează șirul celor pentru care vibrația la rea- litățile semnificative ale zilelor noastre înseamnă — așa cum se subliniază în documentele de partid — o datorie majoră a poeziei. Această parcurgere succintă și selectivă a peisajului poe- ziei de azi și-a propus să ofere o do- vadă. chiar dacă parțială, că poezia pulsează în ritm cu timpul său. Valeriu DRUMEȘ în concepția partidului nostru, a se- cretarului general, edificarea societă- ții socialiste multilateral dezvoltate reprezintă un act conștient al poporu- lui. Acesta se împlinește doar prin pregătirea corespunzătoare a oameni- lor muncii, a tuturor celor care parti- cipă la înfăptuirea i.oii noastre so- cietăți. Cunoașterea a tot ceea ce-i mai valoros din domeniul științei, cul- turii reprezintă deziderate ale făuririi omului nou. Creația artistică a acestor ani, cu deosebire vasta paletă de opere lite- rare create în spiritul emulativ des- chis de către istoricul Congres a! IX-lea al partidului, are la bază ideile dialecticii marxiste. Filozofia noastră revoluționară despre lume își trage seva din realitatea social-is- torică în mijlocul căreia se naște. Ea este incompatibilă cu înstrăinarea de viață, cu lipsa de țel, cu gratuitatea, cu așa-zisul principiu a) artei pentru artă. Numai realitatea, locul în care literatura își află sursa de Inspirație, dar și ținta, oferă garanții dc auten- ticitate și valoare procesului creator, în magistralul Raport la Congresul al XlV-lea al partidului. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU sublinia : „Trebuie să se realizeze noi opere literare, cu un înalt conținut patrio- tic. noi filme, piese de teatru, care să oglindească viața, realizările poporului nostru, să fie puternic pătrunse de înaltele idealuri ale umanismului revo- luționar. socialist, să sădească in con- știința tineretului, a întregului popor dragostea față de patrie, față de so- cialism, de partid, față de interesele generale ale întregii națiuni". Așa cum rezultă cu claritate și din aceste înalte comandamente, literatura își va dez- volta, și în perioada următoare, acele caracteristici umaniste care au făcut din ea o componentă viabilă a între- gului proces revoluționar. Realitatea, reper fundamental al acestei literaturi cu un splendid mesaj umanist, poten- țează energiile spirituale ale tuturor creatorilor de istoric culturală nouă. Se știe că istoria unui popor este și istoria culturii sale. Popoarele care nu au dat o cultură mare au dispărut din istorie. Cultura a fost și este actul de identitate al unui popor. Adevăruri mai valabile decît oricînd azi, cind scriitorii au înțeles că numai o cunoaș- tere profundă a realității poate contri- bui la dezvoltarea unei culturi ade- vărate. Poate paradoxală, sintagma cultură adevărată e întrebuințată aici tocmai pentru a sublinia că de o cultură ade- vărată avem nevoie, și nu de una ame- nințată de facilitatea lozincardă. Cu- lorile trandafirii, idilice deformează și sterilizează, creează premisele auto- desființării artistului. Pseudo-cultura, subcultura — și cu precădere pseudo- literatura, subliteratura — își instau- rează punctul de comandă pe locul în care înflorește dulcegăria artistică, dar și naturalismul cinic, schematismul cenușiu — adică simptomele necunoaș- Realitatea — izvorul veșnic viu al inspirației creatorului terii adevăratei realități. Asemenea producte literare sînt posibile numai în absența unei cercetări adecvate, profunde, a marilor, profundelor transformări în viața omului de azi, in pulsul tot mai accelerat al exis- tenței sociale. Nimic nu demobilizea- ză mai rapid decît repetițiile, frazele și versurile care enunță papagalicește adevăruri elementare, pe care le știm, le cunoaștem de multă vreme. Astfel de așa-zise creații stagnează dezvolta- rea spiritului revoluționar, iar spiri- tul combativ seacă. în mai multe rîn- duri, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a atras atenția asupra unor asemenea primejdii. Secretarul general al parti- dului a îndemnat creatorii să se inspi- F I I N'T A Sînt aici dintotdeauna român asudat peste brazda griului cu inima cintind prin virful bradului poleit cu stele ca un fulger despicind cerul mi-am rostit adevărul și rostul meu a fost să fiu în valuri nesecate de Ioni și Marii osul de voievod re din izvorul veșnic viu al realității, abandonînd modelele străine sau ex- perimentalismele sterile. Realitatea complexă a României acestor ani oferă suficiente motive de meditație artis- tică tuturor adevăraților creatori de valoare literară. Importanța covîrșitoare a mesajului umanist al operei de artă e dată și de pluralitatea de sensuri pe care o poar- tă în sine creația literară. Fiecare operă literară valoroasă are o acțiune decisivă nu numai asupra prezentului literaturii, ci și asupra trecutului. E un circuit firesc, o r cordare normală și necesară la organismul veșnic viu al literaturii. Ne vedem și ne descriem nu numai prin scriitorii de azi, ci și prin cei din vechime. Din felul cum știm să selectăm valorile trecutului, din felul în care le conferim, în noua realitate socială a prezentului, identi- tate și prestigiu, rezultă nu numai o lecție de recuperare culturală, ci șl o lecție de patriotism revoluționar. De- finindu-ne, noi, prin Eminescu, de pil- dă. solicltînd mărturia sa, implicăm, de fapt, prezentul literaturii române, scriitorii activi, creatorii prezentului din sămința daco-romană să mă aflu căutindu-mă ființă In ființa acestui neam liber adevăr sublim iubirea ca o torță și omenia ce mă face fericii cu luminosul strigăt Sînt conștiință — flacără in minunata Ființa României I Vasile SPERANȚA literar. Aceștia validează marile mo- dele ale tradiției literare, aceștia acti- vizează valențe ale literaturii clasice^ ale scrierilor de altădată, ei stabili- zează prezentul continuu al literaturii. Apariția unui erou literar, a unei vi- ziuni poetice, a unei arhitecturi roma- nești, a unui tip de discurs literar so- licită un șir dc comparații : sincronice și diacronice, In contemporaneitate și in Istorie. Prin această dublă realitate se modelează conștiința contemporani- lor, în măsura în care eroii conțin vir- tuți cu adevărat exemplare. Adresîn- du-sc iubitorului de literatură, adică unei prezențe apte de a iubi și a în- țelege literatura, modelarea presupune și vocația cititorului pentru dialog. Dincolo de această etică a receptării, opera literară poate părea o ciudățenie, un lux șl un rafinament inutil. Din- colo de cititorul calificat, înarmat cu o solidă concepție, revoluționară, des- pre lume și viață, literatura nu-și poa- te exprima adevăratele, nenumărate- le virtuți morale și ideologice. Rolul literaturii în formarea conștiinței so- cialiste e cu atit mai important cu cît calificarea cititorului e mai înaltă, educația sa spirituală mai completă. Trăim într-o lume în care nu numai cantitatea de informație, ci și cantita- tea de modele este enormă. Societatea pe care o făurim stimulează valorile pozitive. Conceptul de comunist de omenie, propus de căti ■ secretarul ge- neral al partidului, reprezintă un stră- lucit exemplu de valorificare a izvoa- relor umanismului românesc. Politi- ca partidului nostru nu se mărginește doar la stimularea artistului, la cana- lizarea preocupărilor sale. Ea urmă- rește și formarea nevoii de artă, de li- teratură. Civilizația socialistă își pro- pune formarea omului complex, pen- tru care nevoia de artă s' fie o nevoie intimă, pentru care inițierea artistică să fie un fapt real. Intr-o lume în care trebuie să fim noi înșine și să devenim ființe reprezentative pentru un prezent glorios, contribuția scri- itorului, responsabilitatea față de im- plicarea în realitate și reflectarea ar- tistică a acesteia, pentru apărarea și Ilustrarea umanismului românesc, nu poate fi legată decît de efortul fiecă- rui cetățean de a construi o lume mal bună, mai dreaptă, mai fericită. Res- ponsabilitatea față de realitate este, așadar, una din responsabilitățile ma- jore ale creatorului de azi. Cristian SUC1U ORIZONT ® 8 ® Poeții cîntă patria, partidul și conducătorul AL XIV-LEA CONGRES E patria de-acum in sărbătoare Și rodul veri: din belșug cules. La 14 trepte către miine 11 vrem pe Ceaușescu reales. Din marii? comori ale iutirii. Din raza viitorului Congres, Cind patria se-nalță în lumină 11 vrem pe Ceaușescu reales. Noi știm că lupta o trăim prin muncă Și greul l-am invins atit de des ■ Ca să urcăm noi trepte către soare, 11 vrem pe Ceaușescu reales. Sub pacea albă a caldelor drapele — Privighetori pe munte d c șes — Ca să triumfe bucurla-n ele 11 vrem pe Ceaușescu reales. Sînt gînduri mai înalte cit Carpații Și toate se adună la Congres — Spre împlinirea visurilor noastre li vrem pc Ceaușescu reales. Doru MACRIȘ AL PATRIEI BARBAT SLĂVIT Dc ani bogați e-n fruntea Tării, E-ncredcrca noastră curată ; Slăvit dc România toată — Dc munți, eîmpii, dc-azurul mării. Viața luminoasă-i fie, Iar cutezanța mai înaltă ; Popora-n suflete îl poartă Și l-a reales cu bucurie. Deschizător de drumuri noi E ctitor Epocii de Aur, E României meșter faur Și e Erou Intre eroi. Cu-al Patriei Bărbat slăvit, Creăm sub faldul tricolor Pe drumul drept, triumfător. Spre Comunism, zbor neoprit ! Irimie STRAUȚ CONGRES SOLARv Congres al faptelor dc enonee, A; paispr’’zec"le,i aviut -olar Ne ești precum și verbul ce scinteic. Prin El, Strategul năcii, vizionar. Congres, apoteoză a științei, Și al culturi țărm desăvirsit Columnă ești și glas al biruinței. Prin Ea. Savantul dirz șl renumit Congres al aripilor de lumină. Spre comuniste piscuri inăbat Ești raza glorioasă «I ■lenlină. Din cirm;. încercatului Bărbat Congres al st atcgiei militante. Muncitoresc stindard dc năzuiri, Eșt! trunchiul demn al Epocii vibrante Și rod, prin ctitorul de nemuriri. PATRIA ÎN CONGRES Te ascult, patrie ! Urci treptele una după alta pînă-n virful sublim, Dc unde privești în sufletele noastre Sărbătoarea ta. Spune-mi. în gîndul tău, in lumina ta interioară. Cum se vede zborul vulturului peste Carpați, Jocul fosforescent al păstrăvului Dar nisipul ce rodește-n clepsidre pc toată albia Dunării. .. Privește in jurul trupului tău de aur, Cînd urci in Forum. Să fii etern înrourată De visul și de libertatea privirii Celui mai marc om. Acum, La ai paisprezecelea congres, Din nou în fruntea tării. . Încă o pagină dc istorie cerul tău O va scrie in zarea ce-i numai primăvară Și arborează liber steagul comunist... loan Vergu DUMITRESCU Congres al cutezanțelor plenare, Ni ești îndemnul roș și tricolor, De a urca spre culmi cutezătoare Și-a ne urma bravul conducător. ZARE DE IUBIRE Patrie, zori de raze aurite. Venite dintr-un pisc străluminat De comunism, prin Marele Bărbat Al Epocii depline, fericite. Patrie, glas vrăjit dc ciocirlie. Lui Ceeușescu, nemuritul cint Ii ești pentru că lumii ntregi ii sînt Chemărilc-i de pace, temelie. Patrie, rnindră glastră înflorită Dc inimi te oferi cu dri" în dar Elenei Ceaușescu. ce. prin har, Științei i-e solie ferplinită. Patrie, vis solar de fericire Ce prinde zilnic aripi mari de zbor •rin cei doi bravi, slăviți conducători Ești comunista zare de iubire. Leca CRiȘOVAN PARTIDULUI Partidului îi dduccm azi onor. Prin vers și cint, prin gin 1 și faptă. Destinul puterii noastre, cu poporul pentru popor. Noi trăim și muncim pentru o cauză dreaptă. Partidului, îl sîntem cutezanță și tărie. Sentiment înălțător și vis rotund, Cît in noi crește o demnă bucurie. Clipe nestinse ne cheamă și ne nătrund. Partidului ii datorăm victoriile ce le trăim, Triumful inimii este țelul suprem. Noi avem un pămint și pe ci ne știm, De-a pururi stăpinl — Patrie și Popor. Miron ȚlC VATRĂ DE AUR Ea nu-1 pămint, ci stea și griu deodată și miere de lemină-n stupi de vis, e însuși doru-n doina trăgănată vini Miorița-! paște-n paradis Hal sus pc culmea verbelor străuune, pc undc-n cuiburi vulturi stau pe ou la vatra noastră de aur si minune din care crește comunist halou. PARTIDUL NI-I LUMINA Partidu-i glas, unind poporul și-un fagur plin dc coaptă grină ; ni-1 știm mirific viitorul in patria, pe ca stăpină. Cu el, in suflet, niciodată, nu va să ni se stingă jarul dorinței mari, înmiresmată cu tot cc-n luptă ne e harul. Vizionar și demn părinte, partidul și-a aprins făclia pe drumul păcii, inainte, să calce falnic România. Ion SOCOL Trăim un ti niri fără prece gurile român: major, de uri mutații structv determinat sc temelii a peis un nou (el < munci al faurii de legendă ce s cu exemplar r nar, așează li de granit al I care a av it șa a fi contempo implicată in p al . istoriei ron numim „EPO CEAUȘESCU". Aici, în Tin eîmpii mănoasi ispravă, cuvint forat adînc în remodelat cart un sever exam tă și a îmbărt pilduitoare, pe să ajungă n oricînd și oriu pe de propriul tru ca omul s puternic și mî sa, de minuni miinilor sale, știința deplină greu drumul I clădește temei de granit al p virtute și inal țară pentru cel Timișul, acu toricului Con( al partidului, । tificată mîndrl parcurs, la ope mări măre’e șl creatoare, în c trecutului ^e i cu cele ale pr tind cu încred» cum nc este « magistralul R marelui Forum secretarul *ei dului, tovarăi CEAUȘESCU, I de o excepțior te pentru met calea socialism nlsmuh'i adop mi ta te de căti Timișul priv cei peste 24 < trecut de la mi munist din I justificată mii pentru că argu timp dc storie glasul laconic fonduri fixe îi peste 100 mili mii noi locuri și impresionai industriale. în vîrf se înfrățe Mihai Eminescu este o realitate și'un mit al poporului român, uh nume care s-a contopit pentru totdeauna cu spi- ritualitatea și conștiința neamului, a intrat in nemurirea geniilor creației universale, ajungînd să fie cunoscut în 64 de limbi ale lumii. în acest an, 1989. el este omagiat cu prețuirea pe care o merită atît oe plan național cît și. printr-o grăitoare botărîre U.NESC.O.. în întreaga lume Emines- cu. nu este doar o parte o conștiinței artistice a românilor» deoarece, așa cum bine remarca Perpessicius, nici una din problemele politice; Sociale și eco- nomice. care dirijează un popor, nu i-a fost absentă. Articolele lui dovedesc ușurința cu care el interpreta teoria și politica economică națională și univer- sala. izvorîtă din munca de informare științifică, de cercetare proprie a rea- lităților social-economiee obiective. în care s-a format și a trăit. Marele nostru poet nu a precupețit nici un efort pen- tru a se informa asupra tuturor noută- ților. atît din domeniul filologiei, pre- cum și din cel al filosofiei. al științe- lor naturii și. nu în ultimul rînd. al r'.iin'elor sociale. Marele scriitor nu a fost un simnlu ziarist, sau un simplu scriitor, ei și un «indltor. un creator militant, care și-a pus talentul și cu- nostintele sorta! “cnnomioe și politice în sbij'.i înfierării realităților drama- tice -are afectau existenta celor mulți. D»"1nrîndu-1 pe marele nostru poet șl un economist, trebuie să remarcăm faptul că el politizează, legînd teoria economică de nractica națională: ,.Nă- zuînța oamenilor după bogăție e iden- tică cu năzuința lor după putere. A- ceastă putere consistă intr-aceea c? al- ții piin trebuințele lor depind de mine, și de aceea voința celorlalți e sunusă voinței noastre. Dacă această nuterc e pusă in esecutiune, ca se numește do- minare — de aceea, cine se nizuieste după avere caută dominarea" fin Ma- nuscris** economice, art. ..Economia na- țională"). Sau. și mai concret. într-un articol publica* la 13 decembrie 1877. intitulat .Paralele economice": „Țăra- nul. oricît se* Ia rărunchi ar avea, bani n-are și statul modern are nevoie de bani. Un pas pe care-1 face deputatul în cameră, o prostie care o zice, costă pe tară bani și banul e muncă. Un șir scris de un ajutor de primar, la sat, costă bani și banul e muncă. O prele- "°re rea. ținută la universitate, costă bani și banul e muncă — în sfîrșit banul este pretutindenea reprezentan- tul și tălmăcirea citeață a muncii, într-însul e sudoare și putere muscu- lară și precum arătătorul pe ceasornic spune la numărul cutare cîte ceasuri au trecut, asemenea suma din buzuna- rul meu arată cît s-a muncit pentru mine în societatea omenească. (...) Nepftrat că nu trebuie să rămînem po- por agricol, ci trebuie să devenim și nn nație industrială măcar penfru tre- buințele noastre, dar vezi că trebuie omul să-nvețe mai întîi carte si apoi să calce a popă, trebuie mai întîi să fii nație industrială șl după aceea să ai legile șl instituțiile națiilor industriale". Gîndirea economică eminesciană s-a cristalizat și a atins apogeul în anii 1877—1878, atunci cînd, tn calitate de colaborator la ziarul conservator „Tim- pulEminescu a abordat .roblemele importante ale societății românești din .cea vreme, cu bă*aie lungă de timp. Dintre articolele cele mai valoroase (în suita „Icoane vechi ș! Icoane nouă"). eminesciana EMINESCU și gîndirea economică merită atenția „Actualitatea", „Paralele economice". „Bătrînii și tinerii". „Ilus- trații administrative", „Din abecedarul economic". „Frază și adevăr", care vă- desc același spirit incisiv, polemic și umanist din poeziile sale cu sorginte social-politică. într-un articol apărut în prima zi a anului 1878. publicistul încearcă să ja- loneze, e adevărat, din perspectivă fi- ziocratică, o viziune asupra vieții na- ționale, bazată pe „trecutul falnic."., un glorificat de el încă de la vîrsta de 15 con an: în poezia „Ce-ți doresc eu ție, ta i dulce Românie". Blamînd mercantilis- non mul social-economic, Eminescu scrie baji într-o concepție existențială originală: le t „Poporul român a dovedit că trăiește, zen că voiește să mai trăiască și că are în nev sine puterea din care izvorăște via- miș ța ... Mai curînd sau mai tîrziu din can moartea fiilor țării va trebui să izvo- diili rască lumina. Un trup sănătos nu poa- re. te purta părți bolnave; un popor voi- nea nic nu poate să sufere îndelung pu- știii treziciunea socială: aceia care au fost m gata să moară pentru un șir de idei, vâri vor ști să osîndească de aci înainte pe met aceia care își bat joc de sfințenia gîn- puți durilor sale proprii; vor ști să se în- ușuj toarcă cu scîrbă de la aceia care fac unii negoț cu avutul poporului, vor ști să ținu gonească din mijlocul lor pe aceia cari întn trăiesc și jignesc dezvoltarea vieții..Emi în cei mai bine de șapte ani în care vers Eminescu a colaborat la cele două co- capi tidiene — „Curierul de Iași" și „Tim- nal< pul" — scrierile sale economice au ecoi stîrnit un maxim interes științific, a- pan nalizind. explicînd și criticînd aspec- am« te de largă diversitate, de la munca asu| țăranului la cea a școlii, de la aur și „Ca monedă la bursă si mecanism finan- mer ciar. Fără nici o excepție, articolele rate sale, pline de patos revoluționar, mi- - Jr litează nentru emanciparea țăranilor, cjan proletarilor, intelectualilor, de sub ex- 2ici ploatarea cruntă menținută șl întețită și t de mosierimea șl burghezia, autohto- cont nă și străină. azi. Dincolo de conținutul lucrărilor ga- zetărești ale faimosului publicist, de ® 9 • C3IZ0NT □ un tim^ de împli- ă precede >t pe melea- româneșt, un timp de uriaș:, profunde structura'e, care au nat schimbarea din a peisaj jlui patriei, fel de a gîndi i 11 faurilor săi. —i timp idă ce se crie frenetic, ■nplar pat» revoluțio- ?ază în 'reme chipul lit al un )i generatii av it șans» istorică de ntemporață și direct lă in pag niie de aur riei româte, pe care le „EPOC? NICOLAE ESCU". în Timiș, patrie de mănoase și oameni de cuvintul par.oului a dînc Iu conștiințe, a at caractere, a impus r examen de conștiin- îmbărbătat spre fapte are. pentru'ca omul gă mai cenede ca și oriunde mai aproa- ropriul său ideal, pen- omul să devină Om, : și mîndru de puterea minunata facere a sale, să aibă con- deplină că ureînd cu umul perfecțiunii, se temeinic fn trupul it al patricii pildă do și înahfri ardere de itru cei ce vor veni. il, acum Ir zilele is- Congrci a! XlV-lea Jului. pri/ește cu jus- mîndrl* la drumul la opdra dc transfor- irete și mari izbînzi 8, în cart imaginile ii je îmiletesc firesc ale prezentului. scru- încreden viitorul, așa este el înfățișat în Iul Rbport prezentat Forum nomunist de >1 ’erteial al parti- tovarășul , NICOLAE SCU, Un documentele cepționall însemnăta- u merst>| Unainte pe eialismnlu și comu- * adoptate în unani- ie către Congres. 1 privește înapoi, la 1 24 de ani care au i la mar ite forum co* din ial Oj 1965, cu ă miad ie -patriotică, 1 argumentele acestui !storier te numesc, în aconicl al cifrelor : fixe în valoare de 3 mi Hat ie* lei, 150 locuri d; muncă, noi esinnanti olatforme le. în ca» tehnica de n frățește cu tradițio- JUDEȚUL TIMIȘ PE COORDONATELE ÎMPLINIRILOR nalele preocupări industriale aie Timișoarei, dar la un nivel nicicind visat dc înaintașii noștri, tabrei și uzine moder- ne, utilate la cel mai înalt nivel mondial, și care creea- ză produse la cel mai înalt nivel mondial, care bineme- rită aprecierile unanime ale beneficiari r interni și ex- terni, cum sînt cele de la în- mecanică. ..F.lec- tromotor**, Întreprinderea de autoturisme. I.U R T. I ugoj și altele, dar, totodată. într-o fi- rească alăturare, să numim cele peste 100 900 de aparta- mente și case noi edificate în același răstimp, cele 250 de noi așezăminte de cultură, școlile și spatii? destinate în- vățămîntului superior care au configurat noi dimensiuni ale confortului șt civilizației, ex- presii, în .el mai adevărat sens al cuvîntului, ale grijii permanente a partidului și statului nostru, personal a tovarășulu- NICJLAE CEAUȘESCU pentru crește- rea continuă a nivelului de trai material și sp1 ritual al celor ce muncesc. Timișul, astăzi. în zilele ma- relui Congres, este un imens și prosper laboratoi al gin- dului, ai performanle spiri- tuale, al permanentei neliniști creatoare, al frămîntării pen- tru mai binele producției și al oamenilor. Este o stinsă dia- lectică între muncă și gîndi- re, aici, în Timiș, pentru că în anii „EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU** centrul uni- versitar a devenit, pe baza investițiilor alocate, dar și a permanentei îndrumări din partea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. a tovarășei academician dcctor inginer ELENA CEAUȘESCU. cu pri- lejul memorabilelor vizite de lucru efectuate în amfitea- tre, laboratoare și atelierele școală ale acestora, un adevă- rat „creier** al gindirii științi- fice. pivot ai implementării active a invățămintului cu cercetarea și producția, izvo- rul nesecat al gîndului cu- tezător pentru toți specialiștii din întreprinderile și institu- tele de cercetare din aceas- tă parte a țării, cu merituoa- se, fundamentale contribuții la dezvoltarea științei româ- nești af’rma’-os nces»«*!a cu pregnanță în lume. Astfel se explică de ce, în numai 24 de ani, economia județului a cunoscut un ade- vărat salt cantitativ și cali- tativ, exprimat succint în fap- tul că astăzi producția in- dustrială a anului 1965 se realizează în numai 65 de zile, ceva mai mult de două luni doar. Nu este însă un simplu joc al cifrelor aici, ci un de- mers mult mai profund, ale cărui izvoare trebuie căutate în strădania permanentă a oa- menilor muncii, în frunte cu comuniștii, spre permanentă perfecționare politică și pra fesională, de integrare cu în treaga lor răspundere în pro- cesul de formare umană, în spiritul civilizației și al da- toriei față de țară, de înțe- legere majoră a rostului lor social, de a ști, cu toată con- vingerea că propria or pros- peritate depinde, nemijlocit, necondiționat de prosperitatea întregului popor. în lumina acestui adevăr, și aici, în Timiș, asemenea întregii țări, faptele de mun- că dedicate Congresului parti- dului sînt adevărate expresii ale dragostei și încrederii față de partid și patrie, de ata- șament total la politica înțe- leaptă a partidului și statu- lui nostru, ai cărui genial arhitect este marele nostru conducător, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. în frunte sînt ei, comuniștii, acești bravi oameni între oa- meni, care, prin pilda dărui- rii lor, prin înțelepciunea și pasiunea lor revoluționară, au puterea de a muta și mun- ții dacă este nevoie, care, fie la strung, în marile întreprin- deri ale Timișoarei sau Lugo- jului, în cele din Sînnicolaul Mare, Buziaș, Deta ori Jim- bolia, sau de pe cîmpiile mă- noase ale LovrinulUi, Lenau- he.muiui ori Peciuitii Nou, ac- ționează ferm, neabătut să în- florească, cu -candoare și for- ță, floarea roșie a încrederii în împlinirile viitoare. Așa cum a subliniat tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, în magistralul Raport prezentat Congresului al XlV-lea al partidului, comuniștilor le re- vin sarcini sporite în marele avînt al zilei de mîine. Pri- vind cu mîndrie la faptele trecute, să nu ne culcăm pe laurii victoriei, pentru că drumul care ne așteaptă nu este nici scurt, nici ușor, este un drum în care avem nevoie de toate energiile noastre creatoare, de imensă încredere în puterile noastre, dar, mai cu seamă, de foarte multă muncă, pentru că, dacă tot ce am făcut pînă acum poartă în exclusivitate semnătura po- porului român, această semnă- tură trebuie să onoreze pe mai departe toate marile cti- torii ale viitorului. Așa cum a hotărît Con- ferința Organizației județene de partid Timiș, mîine jude- țul nostru va fi mai frumos și mai prosper. Să revenim la cifre : producția marfă indus- trială va crește cu 32,6 la sută față de cea a anului 1930, cea agricolă se va ridica în anul 1995 la 29 miliarde lei, volumul de investiții la 35,8 miliarde lei, în timp ce volu- mul desfacerilor de mărfuri va crește cu 7,7 la sută față de anul 1990. Vbr fi con- struite 20.000 de apartamente, asigurîndu-se, element defini- toriu al noii noastre civiliza- ții socialiste, 14,3 mp drept suprafață locuibilă pe locui- tor, față de 13,2 mp în 1990. Se vor construi, de asemenea, 296 săli de clasă, noi centre de creație și cultură socialis- tă „Cîntarea României**, noi spații destinate asistenței sa- nitare, noi dotări sociale, care vor împlini, într-un armonios florilegiu, spațiul de spiritua- litate al Timișului. Dincolo de cifre, se va afla mun-a plină de rîvnă a oa- menilor De ia Tomești ori Făget, pînă la Sînnicolaul Mare și Teremia Nare> de la Gătaia ori Buziaș, pînă ia Or- țișoara și Sînandrei, în peri- metrul vast al acestei mari întinderi timișene, munca va constitui, ca și pînă acum, examenul cel mai pretențios al oamenilor, al dăruirii lor față de patrie și partid. In munca și cuvîntul lor se află destinul de mîine al Timi- șului, în ardenta lor activitate creatoare, dar și în puterea gîndului, în voința lor per- petuă de a fi mai buni, de a răspunde prezent, cu întreaga lor ființă, la chemările iubitu- lui nostru conducător. Acestea sînt temeiurile de profundă dragoste și aleasă recunoștință pentru care co- muniștii, oamenii muncii, toți locuitorii județului Timiș, au încredințat mandat delega- ților la marele forum comu- nist, de a-și da din inim vo- tul de reinvestire a tovarășu- lui NICOLAE CEAUȘf.SCU, în funcția supremă de secre- tar general al partidului, op- țiune istorică și de m * mă responsabilitate revoluționară, ce reprezintă chezășia de granit a marilor noastre împliniri viitoare, de înfăp- tuire neabătută a mobiliza- toarelor programe de dezvol- tare economico-socială a pa- triei în viitorul cincinal și în perspectivă, de ridicare ne- contenită a patriei pe noi culmi de progres, civilizație și bunăstare. Vasile BOGDAN un vibrant și înflăcărat patriotism, contribuția inestimabilă pe care aces- ta al adus-o la dezvoltarea științei eco- nomjce- constă in fundamentarea lim- bajului economic național. In scrieri- le sate de factură economică sînt pre- zente toate categoriile economice, ma- nevrate la acea dată de către econo- miști, toate conceptele economice pe care Eminescu le-a asimilat în stu- diile sale de la Viena, Berlin și pe ca- re. implantîndu-le în realitatea româ- nească a vremii, le-a transmis con- științei naționale a poporului nostru. Munca lui Eminescu pe linia culti- văriilimbajului economic este monu- mentală, căci nimeni pînă la el și puțirl după el au vehidulat cu atîta ușurință și perseverență conceptele univ< rsale, dîndu-le o formă și un con- ținut adecvat condițiilor socio-istorice, întn-1 largă perspectivă. Prin acesta, Emir eseu este nu numai un poet uni- vers! I, dar și un economist universal, capa lil să articuleze in scrieri origi- nala o profundă analiză științifică a economiei naționale, văzută în com- parație cu alte economii europene sau americane (vezi „Influența austriacă asupiR românilor din Principate*', „Confesiuni economice". „Balanța co- merț telă", „Răscumpărarea căilor fe- rate") întfeaga proză social-politică emines- ciană ii consacră pe Luceafărul poe- ziei românești drept un veritabil și angajat economist, om de știință, contemporan cu noi în idealurile de azi. prof. Luminița SARBOVAN Expoziție foiotamentară și de carte social-politică Recent, la sediul Com- plexului Muzeal Județean Ti- miș a fost deschisă expozi- ția fotodocumentară și de carte social-politică „Dezvol- tarea economico-socială in profil teritorial a județu- lui Timiș in anii EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU. Pers- pectivele de dezvoltare prefi- gurate in documentele Con- gresului al XlV-lea al P.C.R.". Expoziția debutează cu pre- zentarea Congresului al IX- lea al Partidului Comunist Român — deschizător dc epo- că nouă în istoria României. Un cadru amplu este dedicat dezvoltării industriei timișe- ne, pe baza celor mai noi cu- ceriri ale științei și tehnicii. Efortul material și financiar, făcut în anii de după Congre- sul al IX-lea ai partidului, a permis ca, pe harta județu- lui nostru, să fie înscrise azi 81 de întreprinderi industriale, din care 64 unități cu subor- donare republicană, cele mai multe fiind în ramuri ale teh- nicii de vîrf, care pun deplin în valoare puternicul potențial material, tehnic și de creație existent. Au fost construite moderne platforme industriale, noi și puternice capacități de producție în ramura construc- țiilor de mașini, chimiei, elec- trotehnicii, electronicii, con- fecțiilor. întreprinderea Me- canică Timișoara,' întreprin- derea „Electrotimiș “, între- prinderea de Aparate Electri- ce de Măsurat, Combinatul Petrochimic „Solventul**, Com- binatul Agroindustrial Timiș, Fabrica de memorii și com- ponente electronice, între- prinderea „Optica", „Electro-r motor", „Electrobanat", în- treprinderea de Autoturisme, Schelă de producție petrolie- ră Șandra, întreprinderea de utilaje de ridicat și transpor- tat, întreprinderea de utilaje și piese de schimb și între- prinderea minieră Lugoj sînt o parte a unităților care își aduc o contribuție însemnată la asigurarea necesarului de materii prime al economiei naționale, la dotarea indus- triei românești cu utilaje și Instalații de înaltă complexi- tate, tehnicitate și productivi- tate, la promovarea pe scară largă a progresului tehnic, la înfăptuirea planurilor și pro- gramelor prioritare de dezvol- tare multilaterală a patriei. în prezent, județul Timiș reali- zează în numai 50 de zile în- treaga producție industrială a anului 1965 și în mai puțin de 4 zile pe cea a anului 1945. Produsele realizate de indus- tria județului sînt exportate în 70 de țări ale himii de pe toate continentele. La produc- ția de memorii pentru tehni- ca de calcul, aparate electri- ce de măsură și control, po- duri rulante și motoare elec- trice, județul nostru deține locul I pe țară. în continuare, expoziția pre- zintă agricultura timișeană pe coordonatele înfăptuirii noii revoluții agrare. Dacă în anul 1933, agricultura județului Ti- miș dispunea de 483 tractoare, numărul acestora a crescut la 5105 în anul 1965, ajungînd la sfîrșitul anului trecut la aproape 10 000. în prezent re- venind o suprafață de 52 ha pe un tractor fizic. Azi, agri- cultura județului nostru dis- pune de 2 662 combine auto- propulsate nentru recoltat pă- ioase. 1 523 combine auto- propulsate pentru recoltat po- rumb, peste 3 200 semănători pentru păioase și prășifoare, peste 4 000 utilaje pentru pre- gătirea terenului, aphoape 1 800 mașini pentru erbicida- rea culturilor și aplicarea tra- tamentelor fitosanitare, peste 1 500 mașini pentru aplicarea îngrășămintelor chimice și na- turale. Introducerea celor mai noi cuceriri ale științei și teh- nicii agricole, hărnicia recu- noscută a locuitorilor satelor timișene au determinat creș- terea producției agricole ve- getale și animale. Producțiile mari obținute la cereale șl legume, precum și sporurile însemnate în producția zooteh- nică au făcut ca multe unități de stat și cooperatiste, ca de altfel și județul nostru în an- samblu, să îndeplinească cri- teriile stabilite pentru dobîn- direa înaltului titlu de .Erou al Noii Revoluții Agrare**. Un soațiu generos este de- dicat dezvoltării științei, în- vățămîntului și culturii — fac- tori esențiali ai progresului și civilizației socialiste. în cele 24 de institute, centre, filiale și colective de cercetare, ingi- nerie tehnologică și proiecta- re și în cele 4 institute de în- vățămînt superior din Timi- D. VASILE (Continuare In pag. 15) ORIZONT • 10 ® Destine împlinite Slujitor al științei istoriei Fără îndoială că e funda- mentală împrejurarea ca un om să-și poată răsfrînge pro- fesiunea asupra multor gene- rații de tineri, chiar să-și continue, astfel, existența in sute de vieți, la modelarea cărora el contribuie, printr-o activitate îndelungată, tenace, permanent învigorată de no- bilul simțămînt patriotic, ci- vic — făclie a responsabilită- ții față de valorile umane ale societății. Un asemenea lumi- nos privilegiu îl are slujitorul învățământului, dascălul. Cînd, la o anumită vîrstă, bunăoară una rotundă, la 60 de ani, dascălul — 11 numim pe conf. univ. dr. Gheorghe I. Oancea — ne poate înfățișa un îmbelșugat bilanț retros- pectiv al activității sale, sa- tisfacția dată de împliniri nu are doar un caracter personal. privindu-1 numai pe el, ci și unul social. Căci Intrarea în conștiința semenilor, ca pro- fesor de istorie șl cercetător Istoric înseamnă, desigur, o indubitabilă validare socială a rezultatelor profesiunii căreia 1 s-a dăruit de-a lungul vieții, fiind cadru didactic în învă- țămîntu! superior din Timi- șoara (în prezent la Faculta- tea de Științe Economice, unde predă „Istoria patriei și a po- porului român “) Aici a des- cins dună absolvirea Facultă- ții de istorie din Cluj-Nano- ca. acolo avînd profesori iluș- tri — fată de care are o adîn- că recunoștință șl considera- ție — precum C. Dalcovlclu, M. Macrea. N. Lascu, Șt Pascu, C. Mureșianu. Crezul deplin in valorile culturii și scenei Există, la ora de față, iu o- rașele de mărime medie, de categoria Reșiței, Devei. Ara- dului, să zicem, care, în a- ceste decenii au evoluat spec- taculos in varii domenii ale științei, artei, culturii, figuri remarcabile. întreprinzioare, care cinstesc locul, munca și creația timpului lor. Una dintre ateste figuri, de profe- soară. cronicar dramatic și is- toric al mișcării teatrale, este arădeanca Uzica Mihuț. Cadra didactic modei, inspi- rat, făcind. din predarea lim- bii și literaturii române, un adevărat act de devoțiune, cărturar minuțios și migălos in cercetarea fenomenului tea- tral arădean și romfinesc. ea și-a impas personalitatea In viața spirituală arădeană. Fin analist ai spectacolelor tea- trale arădene. de aproape două decenii, eseistă remarca- bilă. mai cu seamă în aria mișcării și culturii scenice, om de gust intr-ale literatu- rii. IJzir* Mihuț a știut, in modestie și tăcere, să studie- ze. mai bine de un deceniu, „Mișcarea teatrală arădeană pînă la înfăptuirea Unirii", (F.d. Eminescu — 1989). dînd. la ora de față. U iveală, o lu- crare temeinică, de profundă acribie a cercetării, larg docu- mentată. scrisă cu nerv. în- drăzneală șl pasiune. In Incrarea Lizlcăi Mihuț Intră, copleșitor, nu numai da- tele și amănuntele timpului prin care se relevă începntu- tnrile mișcării teatrale arâ- dene„ organizate, dar. șl mai ales, dezvoltarea mișcării tea- trale in ansamblu. încercările și Izbînzile unul teatru tran- silvan. din epoca dinaintea Unirii. Scojind la lumină pe adevă- rații pionieri ai teatrului ro- Una din laturile specifice ale profesiunii dascălului uni- versitar este aceea de a îm- pleti activitatea didactică de ia catedră cu munca de cer- cetare științifică. Prin urma- re, conf. univ. dr. Gh. I. Oancea, împlinind această ce- rință. a efectuat temeinice in- vestigații In domeniul istoriei, cercetînd cu preponderență — cum e firesc, avîndu-se in ve- dere aria geografică in care trăiește — aspecte istorice pri- vind sud-vestul României, însă Integrlnd organic istoria acestei părți a țării In istoria noastră națională. Istoricul Gh. 1. Oancea șl-a valorificat rezultatele cercetării sale ști- ințifice, fiind coautor a cinci cărți, eiaborînd lucrarea „Uni- rea din 1918. Contribuții bă- nățene", apărută anul trecut la Universitatea din Timișoa- ra. publlcînd peste 80 de stu- dii și peste 200 de artico- le. Menționăm și lucrarea de doctorat „Politica exter- românești mânesc, autoarea aduce fn discuție primele manifestări de cultură ale școlarilor, pen- tru care scena Improviza! ă va fi trecută, mai apoi, ca o fă- clie. snre scen» nentrn un ve- ritabil public teatral, după cum scoate tn vi! ca* și pe toți animatorii din cadrul „So- cietății pentru fond de teatru român", care, in cel 64 de ani ai săi. „a revărsat lumini și bncnrH șl a întărit nădejdea în viitor", contribuind la ci- mentarea unui amnln senti- ment al culturii naționale ro- mânești Prin implicarea inte- lectualilor t i m p u I n i in manifestările tea- trale ale „Societății", prin adu- nările lor care aveau loc, in di- ferite așezări (deoarece guver- nul austro-ungar respinge A- radu! ea sediu permanent), prin succesele pe care aceste adunări le au pentru specta- tori, „Societatea" arădeană și-a adus un aport considera- bil la cunoașterea limbii a marilor simțăminte na'îonale. Alături dc aceste manifestări, devenite tradi;ionalc, alte mo- mente de virf în istoria miș- cării teatrale arădene au în- semnat, cu adevărat turneele trupelor iui Pascaly. Millo, Antonescu lonescu. Petculcs- cu. Nottara, Demetriade, Voi- culescu, Bulandra etc., care au adus cu ele un veritabil suflu patriotic și un arzător sentiment ai spiritualității ro- măneștl de peste munți, șocul viu al limbii, atmosfera tea- trali românească de la Bucu- rești care, toate la un ioc, au fost copleșitoare pentru viața nă a României fn perioada 1918—1921". conducător știin- țific fiindu-i distinsul profe- sor dr. Aurel Loghin din Iași, membru corespondent al Aca- demiei de Științe Sociale și Politice. Datorită meritelor sale științifice in domeniul istoriei, conf. univ. dr. Gh. I. Oancea este prezentat în „En- ciclopedia istoricilor din Ro- mânia" și face parte din Co- mitetul Național al Istoricilor. Ca dascăl și istoric, el nu se limitează doar la ținerea cursurilor și seminariilor. la investigarea și valorificarea publicistică a patrimoniului istoric. Cunoscînd importanța relației dintre faptul isto- ric și conștiința cetățeneas- că, a rolului istoriei ca factor activ de educație pa- triotică revoluționară, a tezei, de o inestimabilă valoare teo- retică și practică, pe care a formulat-o secretarul ge- neral al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, anu- me că „istoria constituie fun- damentul oricărei activități Ideologice, teoretlco-educatî- ve“, conf. univ. dr. Gh. I. Oancea participă, cu comuni- .cări. la reuniuni științifice (sesiuni, simpozioane) și pre- zintă expuneri la manifestări cultural-artistice. dedicate ma- rilor aniversări istorice și eve- nimentelor politice ale pre- zentului socialist. Și în ase- menea împrejurări, din in- tervențiile sale, cu putere de înrîurire publică, reiese im- portanța studiului ISTORIEI, cartea primordială a neamu- lui, de învățătură, de educa- ție politică si patriotică. O carte monumentală, care. în vremea noastră, proiectează o imagine nouă asupra tre- cutului, prezentului și viitoru- lui. Aurel TURCUȘ Oameni și creații 0 viață d? cercetător teatrală arădeană și româ- nească a zonei arădene și transilvănene. Slujind înălțării spirituale și naționale a maselor de iu- bitori ai Thaliei. slujind actu- lui istoric al Unirii, ca si înal- tului sentiment patriotic na- țional. lupta pentru un teatru arădean a însemnat și lupta pentru afirmarea unor senti- mente puternice pentru unita- tea românească, apte să se dezvolte în conștiințe’* mili- oanelor de români din Tran- silvania de pină la Marea Unire. Scrisă cu o intensă partici- pare afectivă, nu numai cn nervul rece și documentat al cercetătorului, alternind pa- gini. privind amănunte ale presei timpului, cu descrierea figurilor remarcabile ale mo- mentului Istoric, cartea LL zicăi Mihuț devine nu nu- mai o lucrare necesară, pen- tru cunoașterea mișcării tea- trale ardelene, de către spe- cialistul aplecat peste tre- cutul unor asemenea mani- festări, dar ea devine și car- tea luminării unui popor prin arta scenică și euvintul vor- bit. carte ce merită a fi citi- tă de oricare iubitor al is- toriei culturii românești Cursivitatea scrierii, apelul la citatele vremii, descrierea at- mosferei timpului care a în- călzit pe spectatorii, in fața cărora s-au derulat spectaco- lele marilor trupe și actori, azi intrați In legendă, căldura e- vocatoarc a unor asemenea pagini, pitorescul unor date atrăgătoare, toate acestea fac, din lucrarea L’zicăi Mihuț, nu numai un tom util, in spațiu! cultural arădean și românesc, dar și o scriere pentru „min- te și inimă", care probează calitățile autoarei, crezul ei lung și deplin in valorile cul- turii și scenei noastre româ- nești. care au înflorit. de-a lungul timpului, pe plaiurile unde viețuim azi. Ion ARIEȘANU TITUS SUBA, director Ia Stațiunea de cercetare din Lovrin, este aproape in exclusivitate autorul hibridului simplu de po- rumb L. 400, acoperind un milion de hectare, din cele trei ara- bile pe care le avem in țară. Este opera vieții sale. Au mai iost și 360, 415, 390; in momentul acesta își așteaptă omologarea in cultură și alte rezultate ale cercetării agricole din Lovrin. Stațiu- nea este renumită pentru crearea de soiuri, colectivul ei reprezen- tind un singur procent din cercetătorii țării, ale căror creații ocu- pă 10—15 la sută din suprafața arabilă. „Lucrez la ameliorarea porumbului de-o viață; mi s-a alăturat și fiu! meu, pe care-l cheamă tot Titus Suba... De^gur, se poate vorbi la noi de o școală. Aparțin, de fapt, de o generație care s-a pensionai fiind cel mai tînăr reprezentant al ei și totodată cel mai in vîrstă din- tre amelioratorii de acum". Se spune că nu problema Ia care lucrezi e importantă, cît seriozitatea și devotamentul cu care o tratezi. Există plante „im- portante", in ameliorarea lor însă factorul uman deține locul prioritar. „Intr-o localitate in S.U.A, unde m-am specializat, cel mai de vază cercetător se ocupa de ... ovăz, nu de grîu sau po- rumb. Desigur, munca la o plantă importantă e plăcută. însă esen- țial e să lucrezi foarte bine". Există azi la stațiune o mare infuzie de tinerețe șl se poate spune că Titus Suba, cu vocația dăruirii, animă cu exemplul său personal micile colective grupate în jurul problemelor ridicate de plante multe: grîu, porumb, cinepă, fura- je etc. este important. îmi spune, ca succesele să fie preluate din mers, de unde au fost lăsate ele. Dată fiind situația specială in care se lucrează, rezultatele nu apar mai devreme de 10 ani. — Cred că de la dumneavoastră se poate învăța cu succes ne- cesitatea „sedentarismului" In această muncă. — El e necesar, cu toate că am mai lucrat și în Vietnam, S.U.A., U.R.S.S.. Bulgaria, Ungaria. Iugoslavia. Din 1961 sînt la Lovrin. Fluctuația mare de cadre este contraproductivă. După 7—8 ani un cercetător abia este apt de lucru, apoi abia munca devine, treptat, creație. Numai cei ce au rămas au reușii Cei cu stadii lungi de activitate aici au creat vreo 28 de soiuri. Emblema mea este statornicie și continuitate. Titus Suba se documentează mereu : biroul său e încărcat de reviste și cărți de specialitate. ..Niciodată nu știi destul. Și pe măsură ce acumulezi îți dai seama că al și alte necunoscute". Există In acest domeniu multe decepții si puține bucurii, natura nefăcînd salturi. Din zeci de mii de hibrizi aiung in producție abia patru. „Puteau fi mai multi, dar nici eu n-am vrut să le dau dru- mvl Și apoi, trebuie să îi veghezi în continuare... E greu să stăpînești mulți hibrizi. Prefer mai putini, însă pe acela care-ml confirmă așteptările". Așa se face că hibridul omologat In 1969 este de două decenii în cultură, s-a menținut viabil și a stat me- reu sub ochii cercetătorului. Mai e de adăugat că pe activitatea celor ce lucrează în acest domeniu își pune amprenta spiritul co- lectivului și. . ambianța familială, climatul armonios al aces- teia. ..Soția m-a înțeles, iar fiul m-a urmat: am avut 20 de ani de activitate liniștită. In care am nreferat munca de cercetare celei administrative. Sigur, mai există și factori precum dorința de afirmare, împreună cu mindria de a fl membru al acestui mic și valoros co’ectiv căruia trebuie să-l imnrimi nasîune si dăruire: cînd fti place un soi, trebuie să faci în așa fel Incit să ie placă și la alții". Lucian BURERIU me LMINLSCII ÎN IUGOSLAVIA Revista lunară belgrădeanâ Savremenik consacră în numă- rul sau dublu din septembric-octombrie 1989 un spațiu de 48 ae pagini celui mai mare poet român, cu ocazia sărbătorii cente- narului sâu. Acest Moment „Eminescu" se deschide cu textul lui Nichita Stănescu „Orfeu sau scurt tratat despre geometria cuvm- telor", în traducerea lui Adam Puslojid, urmat de o importantă selecție de versuri eminesciene in traducerea aceluiași. Neobositul traducător al literaturii române publică și pagini din „Jurnalul unei traduceri" — adevărate mărturii ale iubirii și prețuirii, dar și ale redescoperirii lui Eminescu. In m»d special am sublinia și grupajul eminescian din Savremenik. unul din cele mai impor- tante lunare iugoslave pentru cultură, artă și literatură, grupaj datorat unor importanți poeți sîrbl și iugoslavi: Vasko Popa (1), Ivan V. Lalid (1), Liubomir Simoviâ (3) ca și lui Aurel Gavrilov (3). Din aparatul critic, ce urmează tn acest bloc Eminescu, spi- cuim cîteva texte: „Despre Eminescu" de Lucian Blaga (traduce- rea și note explicative: Dragon Stoianovici, profesor al Universi- tății din București), „Eminescu, poet al ideii" de Mariana Dan, profesoară belgrădeană, „Mihai Eminescu, editor și traducător ai poeziei populare sîrbe" de Adrian Costea din București, tra- ducător și cercetător al relațiilor romăno-sîrbe. Remarcabila secțiune Eminescu mal cuprinde și o selecție dc texte filozofice eminesciene traduse de același A. PuslojiC. In același număr al revistei Savremenik „Cuvîntul către ci- | titori" aduce un cald omagiu Voislavei Stoianovici, profesoară de | la Catedra de Slavistică a Universității bucureștene, traducătoare | și colaborare de ani de zile a numitei reviste. Slavomir GVOZDENOViCI OH® - ORIZONT Caracterul determinant al integrării invățămintului cu cercetarea și producția Relevînd importanta spori- rii continue a rolului politic conducător al partidului, al organizațiilor și organelor de partid din toate domeniile de activitate, subliniind faptul că partidul este centrul vital al întregii națiuni, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU arată că necontenit, comuniștii, ca- drele principale ale partidu- lui „trebuie să se afle in pri- mele rinduri, in cele mai gre- le șl complexe probleme. Ei nu trebuie să înlocuiască or- ganele de stat și organismele democratice. ci să asigure buna funcționare a acestora, avînd întreaga răspundere in fata partidului și a poporu- lu: .cționînd in spiritul unei asemenea recomandări, coor- donata activității liceului de Matematică-Fizică _C. D. Lo- ga“. biroul organizației de partid s-au implicat perma- nent. cu solicitudinea necesară, in sprijinirea conducerii șco- lii. în vederea organizării și proiectării muncii, îndeplini- rii sarcinilor ce le incumbă calitatea de educator, dezvol- tarea puternică a spiritului revoluționar in muncă și gîn- dire. respingerea a tot ceea ce este vechi, promovarea cu îndrăzneală a invenției!, a noului în toate domeniile și d!'ectiile de activitate. lea'izînd o planificare ri- guroasă, care să angajeze toți oamenii muncii din liceul nostru, urmărind îndeaproape îndeplinirea sarcinilor subor- donate activității fiecăruia, evaluînd obiectiv și cu ma- ximă exigentă calitatea acte- lor și acțiunilor îndeplinite, conducerea liceului nostru a contribuit la Implementarea politicii școlare a partidului și statului, tn acest sens, ea s-a imnlicat și se implică necon- tenit în realizarea îndrumării activității cabinetului metnd>- Co-stiințific al scolii, șeL’or de catedră, comisiilor metodice ale dirigintilor (gimnaziu, li- ceu. cursuri de zi si serale) urmărind ca acțiunile lor să fie proiectate, organizate și îndeplinite în cele mai bune condiții, indiferent unde s-ar desfășura : bibliotecă,' labora- tor, cabinet, sală de clasă, ate- lier sau întreprindere, sală de gimnastică, individual ori In colectiv. Angajîndu-se, alături de cadrele didactice, în moderni- zarea procesului de învătă- mînt. prioritar în domeniile dependente de noi. prin par- curgerea și realizarea creatoa- re a programelor școlare, im- Viața școlii bogățirea formelor de orga- nizare și desfășurare a învă- țămîntului, prin înnoirea me- todelor și procedeelor de pre- dare-invățare, folosirea mij- loacelor de invățămînt existen- te, prin pregătirea profesorului pentru desfășurarea muncii sale în spirit revoluționar și crearea relațiilor de colabora- re cu elevii și toți factorii e- ducativi — conducerea liceu- lui, sub îndrumarea directă a biroului organizației de par- tid. a avut în vedere ca fie- care educator să-și onoreze din plin calitatea, să facă tot ceea ce trebuie și cum tre- buie, tot ceea ce i se cere, în- tr-un timp util. Totodată, să ofere modelul de pregătire te- meinică, exigență, disciplină, preocupări susținute care să garanteze fundamentarea psi- ho-pedagogică și metodică a tot ceea ce fac. De aceea, cu certitudine de aceea, numai in cursul anilor școlari 1987—1988 : 1988—1989, anroane toate cadrele didac- tice au prezentat 2 sau mai multe referate sau comunicări științifice, elaborate pe baza urmăririi si Investigării nro- priei activități, realizate, dună caz și cu aportul elevilor. Susținute în cadrul sesiunilor de comunicări -ri publicate în presa locală sau centrală de specialitate. Așa, de exem- plu. in anul școlar 1987—1988, cadrele noastre didactice au elaborat ori au colaborat la elaborarea a 14 cărți cu ca- racter științifico-metodic, a 2 programe școlare, a 174 arti- cole sau studii publicate. 42 referate-comunicări, prezenta- te în cadrul sesiunilor de co- municări științifice, organiza- te ia nivel municipal, jude- țean și național de către In- spectoratul Școlar. Sindicatul Invățămînt, filialele și socie- tățile științifice Ministerul E- ducației și Invățămîntului. Rezultatele cercetărilor noas- tre. mai mult sau mai puțin importante, au ajuns să fie în felul acesta cunoscute, mai mult, utilizate, nu numai de cadrele didactice din liceul nostru, ci și din alte unități de invățămînt din municipiul Timișoara, județul Timiș și chiar din țară. Teme cum au fost .Predarea-învățarea intra și interd’scinllnară. aportul a- cesteia la educarea $1 forma- rei omului multilateral". „Pre- darea-învătarea în condițiile învătămîntuîui asistat de cal- culator". .Educația estetică — narte componentă a educației multilaterale". .Rolul mate- matici? si al fizicii în forma- rea concentjei științifice a ele- vilor". .Educația politică — condiție șl scop a activităților proiectate și desfășurate în cadrul organizațiilor de pio- nieri și U.TC." — s a., publi- cate în presa centrală, au con- stituit cercetări de sinteză ale unei experiențe acumulate de-a lungul anilor, ne baza fundamentării științifice a ac- telor si acțiunilor organizate si desfășurate la nivelul cla- sei ori a liceului. Asemenea realizări, rezulta- tele muncii de cercetare în ansamblu, au fost obținute cu nnnrtul nemijlocit a! comuniș- tilor. grunei sindicale, al în- trenrinderii si instituțiilor natrnnntnare. nreeminent, al ’ntrenrinderii Meran’re. si al Universități din Timi- șoara. a! nărinti’or si evident al Tnsne-toratului Școlar Ju- dețean T’m’s — coordonato- rul. inițiatorul evaluatorul Jor. Resurcoie de oare dispu- nem nu au fnst înță nici pe donnr«e erid^ote Utilizarea si rouHiWqrea 1or în continuare depinde prioritar de noî. nrof. Dorina CHERCOT Prof. dr. Pave! PETROMAN Dublă expoziție personală: Lucia Jurca și Gheorghe Rai TEHNICA STRĂVECHE, revltalizată în veacul nostru, pictura pe sticlă constituie o preocupare predilectă con- stantă pentru Lucia Jurca (studii libere de artă), ale cărei lucrări monumental-decorative de la două instituții intens frecventate, Universitatea și Spitalul județean, realizate în variante moderne ale vitraliului, sînt de mai mulți ani cu- noscute șl apreciate. La prima sa expoziție personală, de la Salonul de artă al Casei Armatei, în întregime și cu gust reamenajat, sînt prezentate peste douăzeci de „tablouri", în dimensiu- nile obișnuite pentru grafica și pictura de șevalet. Suport și strat protector al materiei picturale, ca în maniera tradi- țională, cu inovări tehnice personale care sporesc transpa- renta și strălucirile culorilor, o asemenea pictură „pe sticlă și sub sticlă" înnobilează genul, prin sugestia de spațiu mul- tiplicat dînd senzația unor forme uneori cinetic privite în volum și îndeosebi prin implicațiile metaforice și plurisim- bolice ale subiectelor. Astfel, dacă în „Maternitate". „Suro- rile". .Pruncul", „Belșug", spre nildă, sînt reluate (în ab- sența de la sine înțeleasă a semnificațiilor primare) aspecte tematice și stilistice din recuzita meșterilor iconari (număr redus de personaje, arcuiri domoale ale liniilor care deli- mitează ct< negru zone compacte de culoare etc.). ai’e mese reprezintă in fapt ecouri ale picturii de peisaj („Deaiuri"), elemente de construcție urbană („Orașul văzut de sus", „Ve- neția", „Deschidere"), naturi statice („Solaris", „Acvariu" sau ingenios compusă și ingenua „Jucării pentru Oliver"). Recurența obsesivă a timpului, necruțător cu tot ce e pe lume („Liniște"), unde apare și colajul, cu discretă ironie, „Clepsidra" (care ar putea purta și subtitlul „în căutarea tințpului pierdut"), dar și păstrător al unor vestigii, marto- re ale geniului uman creator de cultură șl civilizație. VENIT DE PE PLAIURI HUNEDORENE, dar absolvent al renumitului Liceu de artă din Timișoara, Gheorghe Rai prezintă, în același spațiu expozițional, peste zece sculpturi în material nobil (marmură de Carara, de Ruschița, de Mo- neasa, aragonit, piatră de Vrața). Reprezentările animaliere descrise, din lumea „bestiaru- lui" dar nu și din stilistica Iul Brâncuși, au volume și nete- zimi, modalități de compoziție și ritm care le pun în lumină tîlcurile profund umane. -Melcul", spre exemplu, tipica lo- cuință solitară și întunecoasă, lasă. într-o infimă porțiune terminală, să se întrevadă, dacă e bine privită și receptată, asnțratia oricărei ființe spre lumina solară. „Perla" (mar- moră roșie și albă cu mici intervenții de metal) pare să se protejeze de rapacitatea omului setos de podoabe prin cîteva tije gata să închidă, instantaneu, comoara la prima atingere a unui intrus. „Strigătul dimineții", o posibilă replică la „Cocosul" brâncușian, proclamă prioritatea bucuriei și a libertății, căci dacă razele soarelui ne aduc lumina, păsările sînt cele care ne-o vestesc. „Coiful antic", „Manifestul pentru pace", „Arcul de forță" și „Construcție în alb si roșu", prin monumentalitatea lăuntrică, de esență, prin echilibrarea inspirată a plinurilor și a golurilor semnalează măsura unei gîndiri plastice bine definite, maturitatea creatoare a acestui tînăr sculptor. Deliu PETROIU „TIMIȘOARA, AZI” 9 Un viitor film documentar realizat de Studioul Cinematografic „Alexandru Sahia", în regia Luizei Ciolac și imaginea iui Sorin Botoșeneanu Chiar dacă, după cum ne mărturisește, cu vădită mîndrie și nonșalantă, „da, sînt prahoveana", Luiza Ciolac iubește Banatul, oamenii lui, și, mai ales, pe cei din Timișoara. O dovedesc. între altele, filmele documentare r* iliy'te pe și despre aceste meleaguri : „Mereu în inima (arii, județul Timiș", „Semnul muzicii", despre existența durabilă a corului „Ion Vidu". din Lugoj, „Fabricat în România", titlu ca un însemn ai calității muncii celor de la întreprinderea Mecanică. Acum, foarte recent, ea a lucrat la un admirabil documentar despre frumusețile de azi aie orașului de pe Bega. El se intitulează simplu, sugestiv : „Timișoara, azi". Echjpa de realizatori — pe care am insoțit-o in timpul celor aproape două săptămini — s-a deplasat la Timișoara pentru a da .viață" unui scenariu scris și decupat cinematografic de Luiza Ciolac. într-o splendidă zi de toamnă senină, în camera unui hotel ospitalier a fost pus la punct „planul de bătaie". S-a conturat liantul filmului care, aveam să înțeleg, se dorea un documentar de circa 10—12 minute, dar care să poarte și amprenta... artisticului. ...în acest fel au început filmările care au solicitat realizatorilor (Grigore Stupeanu, șef de producție. Teodor P.esnic, mecanic cameră. Ion Fluturaș și Viorel Pop, maiștri lumină) eforturi pe care le-am admirat cu toată sinceri- tatea. Ele au fost completate, în chip fericit, de sprijinul si colaborarea orga- nelor locale de partid și de stat, al multor unități economico-sociale din Ti- mișoara. dornice să contribuie la realizarea unei pelicule care să surprindă tot ceea ce caracterizează, mai bine și mai frumos, viața si munca oamenilor de azi. Liceul Pedagogic a constituit, și din acest punct de vedere, un exem- plu edificator. Conducerea acestuia, în frunte cu directoarea Salomeea Curuțiu. au asigurat o colaborare de nota... zece cu felicitări. Din mai multe clase, regizoarea L. C. și-a ales „actorii", care urmau să scrie, cît se poa*e de frumos despre orașul lor drag. Și au făcut-o, într-o duminică dună amiază, cînd una dintre clasele lor s-a transformat, pentru aproape 6 ore, într-un autentic platou de filmare. Aici am admirat, poate cel mai mult, talentul și responsabilitatea pe care trebuie să le aibă un regizor de film (cu prisosință cel documentar !). Luiza Ciolac s-a întrecut pe sine, lucrînd, ore în șir, cu elevii, frumoși „ca niște artiști" (spunea o bunicuță venită să-și ia nepoțelul). Prezentă și ea, învățătoarea (strict autentică, în persoana Lirele! Potra) și-a intrat perfect în... rol. A urmat lectura lucrărilor, apoi filmările, după ideile scrise de elevi. Au fost nenumărate, una mai frumoasă decît alta. Un mare număr de secvențe au fost realizate în chiar „inima cetății", adică pe B-dul 30 Decembrie, spațiul reamenajat în vara acestui an și care a devenit atît de drag timișo- renilor. Au urmat apoi parcurile. Filmări, de o rară frumusețe, au fost făcute in Parcul Central, în cel Botanic (firește I), la Grădina zoologică (și nu se putea altfel !), în Parcul copiilor. Aici1 filmările au durat mai mult, date fiind frumu- sețile unui spațiu atît de îndrăgit de copii, dar și de părinții și bunicii lor. Cu sprijinul direct al Consiliului popular municipal, al Secției „spații verzi" (director Romeo Popa), realizatorii au reușit să surprindă tot ceea ce este mai artăgător. ...Și mai scriau elevii-actori despre vaporașul „Pelican", despre excursiile făcute cu el pe Bega. „Idee care merită luată în seamă", și-a zis, probabil, regizoarea. De la gind, la faptă. Și, din nou, ne vedem nevoiți să accentuăm sprijinul unor oameni de mare ținută, așa cum sînt cel de la I.J.T.L. (în frunte cu directorul lor, loan Bucșan). sau cei de la Oficiul de Gospodărire a Apelor, ^care au asigurat toate condițiile, pentru ca ideile unor pretențioși și temerari realizatori să fie transpuse pe peliculă. Prin grija Consiliului Județean de Educarie Fizică și Sport (președinte, loan Bușe) au fost asigurate țoale ambar- cațiunile și sportivii de la cluburile nautice, „prins" în splendidul efort dătă»or de putere și sănătate. S-a prins un splendid sfîrșlt de zi, cu un soare cum „numai în filme poate fi văzut" și ziua de muncă s-a încheiat cu cele mni mari bucurii și satisfacții. Pentru toți. A doua zi, filmările trebuiau reali- zate dintr-un punct aflat la o înălțime nu tocmai mică, dar același soare prieten care ne-a fost binevoitor seara, a doua zi, nici chip să-și arate fala. Eram necăjiți, dar am în’eles că. filmul ca TOT, pentru a fi realizat, „la cel mai înalt nivel" trebuie să se bucure de una și aceeași luminozitate naturală. Altfel, pot apare diferente între secvențe, ceea ce nu-și dorește nimeni și mai ales răbdătoarea regizoare. Cu toate protestele șefului de producție (grijuliu față de bugetul .. filmului !), s-a mai așteptat un timp și soarele s-a ivit. Au fost, cred, ultimele secven’e surnrinse la Timișoara, pentru că. a doua zl, la o ceșcuță de cafea, urma să ne despărțim. Am făcut-o cu părere de rău și cu încredințarea reciprocă a revederii la premieră. Nicolae PÎRVU ORIZONT • 12 • Receptarea operei lui CREANGĂ Cred că semnul „clasicului", sub care a fost așezată opera lui I. Creangă, a contribuit în mare măsură la faptul că receptarea individuală sau co- lectivă a acestui scriitor n-a cunoscut răsturnări valorice spectaculoase, nu a fost supu- să tribulațiilor modei și, ca atare, scutită de perioade de eclipsă și de marginalizare. Dacă urmărim evoluția re- ceptării critice a operei cren- giene, lăsînd la o parte un gen de „derută estetică" pro- vocată de scriitor în cercul Junimii, nu vom găsi prea multe propuneri și îndemnuri pentru o „recitire" complet nouă a scrierilor sale, ci nu- mai strădanii de a explica „fe- nomenul Creangă" și de a găsi în textele scriitorului argu- mente de ordin artistic, meni- te să explice și să justifice statutul de capodopere litera- re, acordat majorității scrieri- lor țăranului humuleștean, diaconului răspopit și celui mai bun prieten al genialului Eminescu. Investigația istori- co-iiterară a operei lui Crean- gă s-a făcut, de fiecare dată, cu instrumentele de analiză dominante în epoca respecti- vă. Exegeza scrierilor autoru- lui Amintirilor din copilărie a spulberat, treptat, mitul „scriitorului poporal", al ta- lentului primar și necultivat, cu care îl acreditaseră unii din contemporanii săi. Deslu- șirea tainei farmecului prozei lui Creangă, explicarea ivirii lui neașteptate pe scena lite- relor românești nu au fost întotdeauna căutate în textele sale artistice, în alcătuirea internă a basmelor și povesti- rilor sale, ci în extratextuali- tatea biografică a creatorului. Biografismul, dominant în critica începutului de veac, a- vind unele prelungiri pînă tn zilele noastre, a fost încura- jat și de opera scriitorului, atî; de strîns împletită cu viața sa în Amintiri din co- pilărie, creația de vîrf a po- vestitorului. Rîvna biografică a cercetătorilor a fost stimu- lată și întreținută de avataru- rile sale ieșene, de destinul său puțin obișnuit pentru un mare scriitor clasic. Nu în- tîmplător, viața lui Creangă a tentat pe unii scriitori s-o transforme în obiectul ficțiu- nii romanești (cf. Corneliu Buzinschi, Duhul pămintulul. Cartea Românească, Bucu- rești, 1976), iar criticii și isto- ricii literari să introducă în lucrările lor multe elemente de reconstituire poetică, așa Centenar Creangă cum a făcut-o G. Călinescu (Viața lui Ion Creangă, E.P.L.A., București, 1938), iar mai recent. Petru Rezuș în interesanta sa contribuție la cunoașterea vieții și operei scriitorului (Ion Creangă. Mit și adevăr. Cartea Românească, București. 1981). Cum nici datele vieții trăite în satul natal, nici toate mi- zeriile îndurate la Iași, nici boala fatală nu puteau expli- că mecanismele profunde ale procesului de creație și nici adevărata valoare a operei scriitorului, s-au făcut auzite voci îndreptate împotriva ex- cesului dp biografism în exe- geza crengiană. Cea mai cate- gorică luare de poziție în a- ceastă privință venea din par- tea iui Vladimir Streinu. în formule tăioase, el condamnă factologia biografică și cere Investigarea structurii artisti- ce a operei scriitorului. Mai mult decît alți critici, el cla- tină serios prejudecata pri- vind geniul pur nativ al lui Creangă, vorbind de existenta unei conștiințe artistice la marele nostru povestitor. Cri- ticul formulează unul din pa- radoxurile receptării operei scriitorului : „Creangă pare «popular» pentru intelectuali și «cult» pentru popor" (Cla- sicii noștri, voi. I, Casa Școa- lelor. București, 1948, p. 218). Comparativismul istoric și ti- pologic, metodă aflată în plină afirmare între cele două răz- boaie mondiale, proiectează lumini noi asupra clasicului literaturii române. Cu deose- bită tărie este afirmată ideea universalității lui Creangă. Se fa>. tot mai multe apropieri a operei povestitorului moldo- vean cu creațiile unor iluștri reprezentanți ai literaturii u- niversale (Ch. Perrault, H.C. Andefsen, Rabelais, Stern, A. France etc.). Aceste paralele, care nu întotdeauna făceau cu adevărat cinste genialului hu- muleștean. De pildă, compa- rația cu Ch. Perrault, pe care o face J. Boutiăre în cunoscuta sa teză de doctorat publicată în Franța (La vie ct l’oeuvre de Ion Creangă, Paris, 1930) nu ne spune prea mult despre universalitatea autorului lui Ilarap-Alb, căci rolul lui Creangă în literatura română este esențial diferit de cel al lui Perrault In contextul lite- raturii franceze. Mai Impor- tante sînt acele lucrări com- parativiste care insistă asupra disocierilor ce trebuie neapă- rat făcute cînd purcedem la o confruntare a lui Creangă cu opera unor autori de bas- me ca Andersen sau umaniști ca Rabelais. Un pas însemnat în această privință îi face M. Apostolescu în cartea Ion Creangă intre marii povesti- tori ai lumii (Ed. Minerva, București. 1976). O contribuție originală la lămurirea locului lui Creangă în spiritualitatea românească reprezintă strălucitul eseu al Iul Mircea Vulcănescu Ion Creangă văzut de generația actuală, publicat în revista „Gîndirea" din anul 1930 (re- tipărit în „Revista de istorie și teorie literară", nr. 4 și 5, 1986). Opera lui Creangă, în viziunea acestui critic-filosof, „marchează momentul semni- ficativ în literatura româneas- că de restabilire a comunica- țiilor rupte de două veacuri de evoluție divergentă (de la fanarioti) între cultura Româ- niei satelor și cultura orășe- nească" (Op. cit., partea I, p. 155). în monografiile și lucrările despre Creangă din epoca ac- tuală un loc tot mai mare re- vine analizei textuale de tip lingvistic sau estetic. Stilistica lingvistică a spulberat preju- decata „regionalismului" și a demonstrat caracterul națio- nal al scrierilor marelui poves- titor (cf. lorgu Iordan, Crean- gă scriitor național, în „Gaze- ta literară", nr. 51. 1964. p. 1). Oralitatea, una din trăsături- le cele mai pregnante ale sti- lului lui Creangă, și-a găsit confirmarea și aprofundarea în analizele subtile și perti- nente de text în lucrările Iul T. Vianu (Ion Creangă, în Arta prozatorilor români, E.P.L.. București, 1966. p. 150—161) sau în cartea Iul G. I. Tohăneanu. Stilul artis- tic al lui Ion Creangă, Ed. Științifică. București. 1969. Dacă proza lui Creangă repre- zintă unul din piscurile crea- ției literare românești, ar fl firesc să asistăm la cele mai diverse abordări venind din- spre noile orientări în analiza textului literar. Din păcate, ele sînt mai puține ia număr șl nu întotdeauna reușesc să arunce noi lumini asupra ope- rei scriitorului nostru clasic. Un pas important în înțele- gerea operei scriitorului a re- prezentat aplicarea principiilor lui M. Bahtin ale esteticii car- navalescului. a lumii „întoarsă pe dos" în lucrările lui Geor- ge Munteanu Introducere în opera Iul Creangă, Ed. Miner- va, București. 1976 și Istoria literaturii române. Epoca ma- rilor clasici, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1980. Multă vreme, complexa pro- blematică Creangă și folclorul a fost marcată de o tratare relativ simplistă. Autorul A- mintirilor și al lui Harap-Alb era privit mai ales ca un ins folcloric genial și nu ca un scriitor cu o viziune complexă asupra menirii scriitorului și rosturilor literaturii. Este ade- vărat că Ion Creangă a sinte- tizat în opera sa o gîndire șl o simțir° milenară de tip popular, pe care o poate pune în lumină hermeneutica sim- bolului și arhetipologia, așa cum ne-a demonstrat incitan- tul eseu al lui Andrei Oiștea- nu Grădina de dincolo. Zooso- phia, Ed. Dacia. Cluj-Napoca, 1980. Dar ezoterismul popular, prezent în opera Iul Creangă, tiparele narative preluate din folclor, imaginile și arhetipu- rile tradiționale au fost topite în retorta unul creator origi- nal, întemeietor al prozei mo- derne românești. Originalitatea lui Creangă se manifestă destul de preg- nant și în Poveștile sale, dar ea trebuie căutată. înainte de toate. în capodopera prozei sale artistice, in Amintiri din copilărie, primul roman auto- biografic în literatura română. Studiul naratologic al aces- tui roman al inițierii. între- prins de loan Holban (Ion Creangă. Spațiul memoriei, Ed. Junimea, Iași, 1984), ne arată că structura prozei scri- itorului denotă o clară con- știință poetică și reprezintă „un moment de referință în istoria literaturii române prin inovațiile aduse în tehnica si viziunea narativă" (p. 181). Multitudinea de planuri, ra- porturile complicate Mitre na- rator, autor șl personaj, desele inserțiuni extratextualc, nu-’ meroasele distanțări semantice de imaginile tradiționale nle literaturii populare și ale ce- lei culte, gravitatea proble- melor tratate fac ca acest Bilgdungs-roman, primul în literatura noastră (Zoe Dum.i- trescu-Busulenga), să fie în același timp o „epopee a po- porului român" (G. Ibrt iea- nu), capabilă să dezvăluie me- reu nof sensuri si noi v’ăîort estetice fiecărei noi generatii de cititori care vin în contact cu opera marelui povestitor moldovean. Ivan EVSEEV PRIN REALEGEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU (Urmare din pag. 1) același timp conducerea superioară a partidului nostru a luat hotărirea istorică de a sc aloca fondului de acumulare 28—30 la sută din ve- nitul național, asigurîndu-se astfel resursele materiale și financiare pentru dezvoltarea economico-socia- lă continuă, realizarea unor mari obiective industriale și agrare. Se- cretarul general al partidului s-a preocupat de asemenea de reparti- zarea rațională a forțelor de pro- ducție pe întreg teritoriul țării, cre- indu-se condiții de industrializare, urbanizare și modernizare în fiecare județ, in fiecare localitate. Analizînd științific raportul din- tre industrie și agricultură, dintre sat șl oraș. ..intre sectorul productiv și cel neproductiv, intre economie și celelalte domenii ale vieții socia- le, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a sesizat la timp și a rezolvat prompt contradicțiile care au apărut fortnulînd in același timp principii și teze cu mare valoare teoretică și practică : necesitatea înfăptuirii noii revoluții tehnico-știintifice și a noii revoluții agrare, importanța ce tre- buie asigurată problemelor privind eficiența, rentabilitatea, productivi- tatea. prioritatea producției pentru export în vederea lichidării datoriei externe, necesitatea unei conduceri științifice a societății socialiste, in- tegrarea invățămintului cu cerceta- rea si producția, stimularea vieții soriM-culturale prin inițierea Festi- valului național „Cintarea Româ- niei" etc. Transformările care au avut loc in industrie, agricultură, celelalte ramuri ale economiei, știință și cul- tură au fost susținute de măsuri ju- dicioase de perfecționare a sistemu- lui politic. In toată această perioadă a crescut rolul conducător al parti- dului și al statului in condițiile afir- mării democrației muncitorești-revo- luționare. S-a întărit permanent u- nitatea moral-politică a poporului, devenit tot mai omogen prin apro- pierea condițiilor de muncă și de viață de la sate de cele de la oraș, prin dezvoltarea caracterului munci- toresc al societății noastre și tendin- ța clasei muncitoare de a se trans- forma, prin extinderea sistemului de perfecționare profesională, generali- zarea invățămintului de 12 anț, intr-o clasă muncitoare intelectuală. Noul cadru politic a permis întări- rea proprietății socialiste și prin a- ceasta s-a creat cadrul social-politic optim dc dezvoltare a forțelor de producție. S-a asigurat nu numai un ritm inalt de dezvoltare al indus- triei, agricu'iurii, mutații calitative in ceea ce privește rolul științei, teh- nicii, invățămintului și culturii, cit și creșterea continuă a nivelului de trai material și spiritual al maselor populare. Realegerea celui mai iubit fiu al națiunii, tovarășul NICOLAE CEAUSESCl in fruntea, partidului, opțiune istorică a întregului nostru popor, reprezintă o garanție sigură a continuității procesului revoluțio- nar. Beneficiind de o conducere uni- tară, ințeleaptă, armonioasă putem privi cu încredere spre viitorul co- munist anga|indu-ne In același timp solemn să îndeplinim in cele mai bune condiții sarcinile de plan pe acest an si oe întregul cincinal. Așa cum se subliniază in Hotărirea Con- ferinței municipale de partid Bucu- rești : „Reinvestirea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, marele erou între eroii neamului, ilustru ctitor al României socialiste moder- ne, în cea mai înaltă funcție de con- ducere în partid dovedește unitatea de monolit a întregii națiuni in ju- rul partidului, al secretarului său ge- neral, constituie expresia vib antei recunoștințe față de uriașa activita- te revoluționară, dedicată de aproa- pe șase decenii, de conducătorul partidului și statului nostru, progre- sului și înfloririi multilaterale a patriei, Întăririi suveranității și in- dependenței naționale, afirmării cu putere a superiorității celei mai drepte și umane orînduiri — socia- lismul pe care îl edificăm cu succes în România". ZORI DE PATRIE Noi am găsit puterea de-a exista sub soare, O țară pentru sine istoriei redînd. Cu propria ființă poporul solidar e. Cu sacra-i năzuire, in faptă și în gînd. in piscul vieții noastre-i eșarfa tricoloră. Sub zodia lui August frenetic frcmătînd ; Sîntem statornic tineri, in fiecare oră. Cu dragoste de țară in inimă și gind. Ne înveșmintă zorii in energii plenare, Desfășurăm speranțe sub cerul de azur ; Crescută-n cultul muncii, o lume creatoare Sintem, mereu senină, cu suflet vast și pur. Vom împlini, prin amplă, totală dăruire Străbuna năzuire spre-un mare viitor, Creind tn libertate o nouă strălucire Acestui ev de glorii al unui brav popor. Lucian BURERIU & n © . ORSZONT arădean SUPLIMENT EDITAT IN COLABORARE CU COMITETUL DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA ARAD Șl CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR SUB ÎNSEMNELE CONGRESULUI In istoria nouâ a patriei, drumul ce l-am străbătut are un sens epopeic. Anii epocii inaugurate de Congresul al IX-iea al partidului, epocă in dimen- s.umle căreia cuprindem acum aproape un siert de veac, sint anii glorioși, de mg: i și inconfundabiie ctitorii materiale și spirituale, ele stînd ca o dovadă mo- rală de adinca semnificație a forței de euuicare a socialismului cu poporul și pentru popor. Ani care dau, incontesta- bil. proba înaltă de maximă relevanță, a unei experiențe care ne însumează ca oestin și care, prin toate realizările sale, se adaugă la zestrea de valori ale țării, oin perspectiva mereu vie a unui edi- ficiu măreț. Către acest edificiu, spre ai te Înălțări și in noi condiții conduc programaticele documente aprobate de către Congresul al XlV-lea, iar senti- mentul, ca și certitudinile pe care le trăim, sînt cu desăvirșire ale izbinzii. -vasta fiindcă, atit sensul epopeic al drumului străbătut pină acum, cit și limpezi-deschizătoarele de căi spre du- rabilele izbînzi viitoare, poartă pece- tea unei mari personalități, avînd acel suliu de voință, de cutezanță și dăruire pe care numai o identitate revoluțio- nară. eroică și exemplară, il poate im- prima, slujind cu nețărmurită credință cauza partidului și poporului, aspirațiile și idealurile întregii națiuni. Personali- tate ce, asumindu-și destinul patriei, i-a dăruit totul, ctitorindu-i această fără de seamăn istorie : la acel de neuitat Congres, prag de trecere intr-o înfloritoare epocă, partidul l-a ales în fruntea sa pe cel mal iubit fiu al pa- triei, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, iar ea, patria, prin glasul poporului, a dat numele său acestei epoci. De atunci : l-am auzit vorbind în fața mulțimi- lor și acestea au răspuns, fremătînd de entuziasm, la chemările sale, care în- demnau la lucrarea pentru țară numită revoluție ; i-am auzit vorbind de la înaltele tri- bune ale forurilor comuniste. Congre- sele, și partidul l-a urmat pe o cale cum nu s-a mai văzut ; i-am auzit vorbind sub cupola Aca- demiei și l-a ascultat, atunci, nu numai fala gindirii românești și nu numai țara, ci o lume întreagă : de fiecare dată am văzut, cu ochii minții, cum, la înălțarea cuvintelor sale, impunătoarele boite se ridicau la rîndu-le, zidurile se îndepărtau pier- zîndu-se în spațiul ce devenea tot mai larg, și am înțeles că. de fapt, ni se vorbea nouă, tuturor, din chiar inima patriei ; coloanele erau înlocuite de fraze conținînd atîta tărie în adevărul lot încît ele au prins să crească pretu- tindeni, susținind construcții care pînă acum n-au mai fost nici măcar visate ; și am înțeles, iarăși, că e firesc să fie așa, creșterea se făcea dintr-o operă a unui conducător de cea mai mare cute- zanță care a întruchipat exemplar spi- ritul novator, dintr-o operă de înteme- ietor ce a trasat marile orientări poli- tice, a fundamentat idei din care s-au dezvoltat tezele teoriei revoluționare, singurele după care ne putem călăuzi în edificarea noii noastre societăți ; această construcție a fost gîndită în- tr-un mod profund dialectic, proble- mele strategice și tactice legate de ea au fost abordate în chip realist; cu o clarviziune rară au fost analizate con- tradicțiile ce pot apărea în socialism, dezvăluindu-se natura lor și dindu-se soluții eficiente pentru înlăturarea lor ; am fost îndemnați să promovăm, cu mai mult curaj noul, să combatem dog- mele, să înfruntăm cu privire clară, analitică, realitatea. Prodigioasa activitate a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU s-a întrupat în Programul partidului de făurire a so- cietății socialiste multilateral dezvoltate și de înaintare a României spre comu- nism. Astfel s-a definit strategia revo- luționară care arată atașamentul față de valorile socialismului și, mai mult, o deosebită capacitate de a se asimila esența revoluționară a marxismului ; odată extrasă esența, s-au putut elabora teze de mare valoare științifică și soluții cu totul originale pentru dez- voltarea economico-socială a țării. Au fost clarificate etapele acestei dezvol- tări, au fost enunțate principiile gene- rale ale devenirii comuniste. Cinstitor de istorie, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a precizat ro- lul ei ca fundament al întregii activități teoretice și politico-educa- tive. Ctitor de istorie, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a arătat ne- cesitatea continuării revoluției, contu- rind formele noi de exercitare a rolu- lui de conducător al partidului. Acum, la vremea noului congres, putem spune, prin experiența anilor noștri revoluționari, că în unitatea in- disolubilă a poporului în jurul partidu- lui, al secretarului său general, stă forța care propulsează țara pe tot mii înalte trepte de progres și civiliza-ie. Importanța tezei făuririi socialism 'lui cu poporul și pentru popor are o răs- frângere deosebită nu numai într-un cadru național, ci și* într-unul in- ternațional. Prin ea, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU explică însăși esența noii orînduiri, superioritatea so- cietății socialiste văzută legic în dez- voltarea sa. O teză emblematică și care, in fond, ex- plică, la rîndu-l, însăși voința realegerii tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU în funcția supremă de secretar general al partidului. Este, acesta, un act al înaltei conștiințe revoluționare, realegerea constituind și garanția fi- rească a continuității, a desăvîrșirii vastei construcții în care sîntem, cu toții, deplin și cu hotărîre angajați. Florin BANESCU Documentele Congresului al XlV-lea al partidului nostru situează in centrul p. .ocupărilor, ca obiectiv fundamental pentru dirijarea energiilor creatoare, a eforturilor poporului român în anii Viforului cincinal, dezvoltarea intensivă a economiei și întregii activități, reali- zarea prevederilor din programele de modernizare a producției, înfăptuirea unei noi calități a muncii pe baza cu- ceririlor revoluției știmțifico-lennice și oin agricultură, a creșterii contribuției creativității proprii, originale în toate Sferele de activitate. Trăsătură esențială a epocii noastre, revoluția științifică și tehnică contem- porană se constituie în dimensiune or- ganică a strategiei politice, economice si social-culturale, in orice demers de prefigurare a viitorului. Nu ne mai pu- tem închipui astăzi un program de dez- voltare fără încorporarea, ură spriji- nul nemijlocit al cercetării științifice și, firesc, al învățământului și culturii. De aici nu trebuie să înțelegem însă știința și progresul ei doar ca mijloc, ea in- strument pentru programele de dezvol- tare, ci și în calitatea de scop major al societății, întrucît valorile viitorului nu pot fi cantonate în sfera militarului, ale înarmării cu orice preț, ale superiori- tății în materie de tunuri, tancuri, sub- marine și avioane „pe cap de locuitor", ci trebuie situate in domeniul creativi- tăț.i umane, al potențialului științific ae care dispune o națiune. Dacă dez- .voitarea însăși nu mai e de conceput oecît bazată pe știință ca forță esen- țială de producție, avem toate rațiu- nile obiectivului măreț ca România să devină, pînă la sfîrșitul deceniului ur- mător și începutul celui de-al treilea m leniu, o puternică forță a științei și progresului tehnic. tealismul acestui obiectiv și resortul său patriotic, revoluționar s-au contu- rat încă de la istoricul Congres al Dimensiuni ale progresului științific și cultural IX-lea al partidului, prin deschiderea de orizonturi noi cercetării științifice, învățămîntului și culturii din țara noastră, prin crearea de structuri și mobilizarea de forțe, de resurse mate- riale, umane și financiare care să con- ducă la angajarea acestor activități in slujba dezvoltării armonioase a pa- LA ÎNALTUL | ORUM Ne este clipa un crimpei dc soare. In zi de Forum — timp înaripat; Partidul |Srii-n mare Sfat, Avind in frunte clasa muncitoare. Trecutul este pildă și avint ; * Prezentul este clocot în Cetate ; O inimă cit țara veșnic bate, Sintem cu El, in faptă și in gînd. Cu cehii minții, pașnic. Viitorul. O țară-ntreagă mindră il scrutează, Pnrtind in piepturi inimă vitează, Urinintl necontenit Conducătorul. Se'naiță vrere-n românească glie. De munca, pace și înalt progres : „Din inimă, la al XlV-lea Congres, Ceaușescu reales !“ Sabin BODEA triei, în concordanță cu cerințele con- strucției socialiste, ale progresului mul- tilateral al societății românești. In ultimii 25 de ani, numărul celor care iși desfășoară activitatea în insti- tutele de cercetare științifică a crescut de peste patru ori, afirmîndu-se puter- nic științele fundamentale și cele teh- nice, științele social-economice și poli- tice, ale conducerii societății în strinsă legătură cu planurile și programele de dezvoltare ale țării. Totodată, s-a ur- mărit și se urmărește consecvent ca, în pas cu cerințele progresului științific, să se ridice in permanență gradul de cunoaștere, de pregătire multilaterală a maselor de oameni ai muncii, această pregătire constituindu-se, la rindul ei, in izvor de potențare a creativității și cer- cetării. în acest scop s-a creat cadrul concret al generalizării învățămîntului de 12 ani, în viitorul cincinal asigu- rindu-se — dnpă cum se subliniază în documentele Congresului al XÎV-Iea al partidului — pregătirea profesională a circa 2 milioane de persoane. Știința și practica umanistă se înlăn- țuie astfel, inextricabil, în progresul ge- nera) al societății socialiste românești, avînd ca efecte benefice o continuă in- telectnalizare a clasei muncitoare și a țărănimii prin punerea la îndemîna tu- turor membrilor societății a marilor va- lori ale științei, culturii și învățămîn- tului. Intr-un asemenea cadru revine atunci fiecărui cercetător, om de știință și profesor nobila misiune patriotică — racordată la tradiția marilor snirite ale învățămîntului și culturii românești — de a lumina poporul, de a fi buni ne- dagn,’i. mentori pe drumul progresului științific, cultural dar și uman al făuri- torilcr noii civilizații pe pămîntul României. loan B1R1Ș ORIZONT 9 14 9 • cronica literari LIMBĂ Șl NAȚIUNE Om de cultură cu vocație pedagogică, cercetător de adîncime al fenome- nului limbii naționale văzut într-o largă interdependență, cunoscător avizat al istoriei culturii, VICTOR V. GRECU este autorul unor lucrări esențiale în do- meniu, dacă ar fi să amintim doar Studii de istorie a lingvisticii românești (1971), Școala Ardeleană și unitatea limbii române literare (1973), Limba romană contemporană (1976), Revoluția, Unirea, Independența in Transilvania (1984) și „ASTRA" in lupta pentru făurirea statului național unitar român (1987). Volumul Limbă și națiune urmărește o problematică de importanță șl in- teres, care, dacă nu a fost chiar deloc neurmărită, nu a făcut nici obiectul unor studii sistematice și analize de profunzime. Urmărind relația complexă dintre limbă șt națiune. Victor V. Grecu este preocupat să surprindă rolul șl semnifi- cațiile multiple ale limbii in existența națională, importanța limbii In lupta de emancipare națională, de făurire a statului național unitar român. Cartea lui Victor V. Grecu evidențiază tocmai acest rol militant al limbii, reiiefind mul- tiplele valențe și semnificații ale raportului limbă-națiune. Mai ales, in greu încercata existență a românilor din Transilvania, limba a îndeplinit variate funcții sociale, politice, culturale. Intr-un Argument autorul precizează : „Toc- mai acest aspect al rosturilor limbii, intre celelalte meniri ale ei, nu a fost surprins îndeajuns pină in prezent: limba in lupta politică. Or, unui asemenea țel îi erau subordonate cultivarea și unificarea limbii române literare, activități menite a pregăti calea pentru libertatea și unitatea politică. Cultivarea și uni- ficarea limbii devin, astfel, opere de semnificație politică, fapte politice. Iar dacă la acestea mai adăugăm și dramatica luptă pentru existență și afirmare na: ională,.uriașul aport al limbii la rezistenta împotrivă politicii de deznațio- nalizare din anii dualismului, rezistență desfășurată patetic, cu un vibrant de- votament patriotic, rolul și semnificația politică ale limbii* apar copleșitoare-. intr-o privire istorică asupra problemei, autorul are in atenție integrarea limbii „în lupta pentru afirmarea ființei naționale și apărarea drepturilor na- ționale*. cu tot ce presupune aportul ei la realizarea unității naționale. După Unirea din 1859, preocupările privind limba reliefează rolul și importanța acesteia in realizarea unificării politice. („Cu cît ne apropiem de momentul Marii Uniri, relația unității limbii cu unitatea politică devine tot mai puternică, asociază noi valențe și dimensiuni, fiind tot mai frecvent invocată și arborată în activitatea și lupta românilor închinate idealului național al unirii.*) Cartea lui Victor V. Grecu discută, așadar, „sarcinile cultivării șl unificării limbii li- terare — ca imperative nu atît lingvistice, cit mal ales politice*. Este o între- prindere dificilă, pe care Victor V. Grecu o realizează cu bune rezultate. In eele două secțiuni ale cărții — Limbă șl națiune. Unitatea limbii și uni- tatea politică — se face o amplă, documentată și pătrunzătoare analiză a pro- blematicii, dar nu o prezentare a acesteia urmărim aici. Remarcăm. Insă, o strînsă argumentare izvorîtă din interpretări proprii, dar și dintr-o largă con- sultare a unor lucrări șl un studiu amănunțit al presei. Foarte desele trimiteri, fixate in subsoftil paginii, nu îngreuiază lectura și nu încarcă pagina, dimpo- trivă. contribuie la fluența și Întărirea argumentației. Tn loc de concluzii este așezat studiul Unitatea limbii — factor al unificării politice. Victor V. Grecu, cu îndreptățire, 11 citează, ades, pe G. Bariț care spunea că „a scrie A.B.C. românește înseamnă a face politică românească*, sau „chestiunea limbii. în- toarsă șl sucită ori și cum vei vrea, este în zilele noastre o chestiune nu numai națională, ci totodată și politică*. Se sintetizează, aici, de fapt, esența unei îndelungi activități, cea referitoare la preocupările lingvistice pînă In momen- tul realizării Marii Uniri. Acestea s-au Integrat In lupta pentru emanciparea națională și pentru unirea tuturor românilor Intr-un stat național. Cartea lui Victor V. Grecu se așează alături de alte lucrări fundamentale In domeniul studiului Istoriei culturii românești. Alexandru RUJA • Victor V. Grecu. LIMBA ȘI NAȚIUNE (Editura Facla, 1988). Valorificarea moștenirii culturale românești • O TIPĂRITURĂ CORESIANA LA PĂULIȘ Eveniment de însemnătate cardinală In istoria poporului nostru, Congresul al XlV-lea al P.CJL deschide mărețe perspective făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintării spre comunism a scumpei noastre pa- trii. Documentele Congresului al XIV- lea al P.C.R. se referă, in mod firesc, și la îndatorirea patriotică de a cu- noaște trecutul nostru cultural, mențio- nînd cu claritate că: „O însemnătate deosebită au cunoașterea valorilor re- prezentative ale culturii naționale, purtătoare ale idealurilor de progres și libertate ale poporului român, apărarea și dezvoltarea continuă a patrimoniu- lui nostru cultural". Circumscrisă acestor nobile docu- mente programatice, investigarea unor momente de referință din trecutul nostru cultural, capătă noi valențe de conștiință, așa cum se poate observa din obiectivele ce și le-a propus de- mersul nostru despre Coresi și tipări- turile sale. Hăspîndirea cărților românești cu ajutorul tiparului este opera diaconu- lu! Coresi, care a venit la Brașov în 1556/57, cind tipărește, împreună cu logofătul Oprea, al cărui ucenic fusese, Micul Octoih. pentru ca din 1599 să se stabilească la Brașov pentru mai mult timp, tipărind cărți românești, slavone și slavo-române. O vizită recentă la Muzeul primei școli românești din Șcheii Brașovului, ne-a oferit posibilitatea să aflăm, prin amabilitatea directorului acestei insti- tuții, prof. Vasile Oltean, noi șl intere- sante dovezi în legătură cu activitatea tipografică a lui Coresi. In acest sen», este demn de reținut descoperirea Octoihului din 1530. manuscris slavon ce cuprinde 209 file, 28.5 X 20 cm, 28 rînduri/pagină, executat de Nicola diac, la Păuli pe Mureș (Arad). Auto- rul manuscrisului precizează: „S-a tru- dit cu această scrisoare preapăcătosul Organizată în cinstea celui de al XlV-lea Congres al P.C.R., In spiritul tezelor acestuia privind continua dez- voltare a artei românești, Gala spec- tacolelor de teatru pentru tineret, des- fășurată la Arad între 28 octombrie și 5 noiembrie, și-a binemeritat numele. Argumente, intru aceasta, sînt destule: spectacole după piese ale dramatur- giei contemporane naționale, tinere, deci, tn spirit, viziuni regizorale mo- derne ale unor piese din repertoriul dramaturgiei universale, tinere prin curajul lor, prezența în scenă a atîtor chiar tineri (actori talentați), iar în sala teatrului a mult mai multora fiindcă, era de așteptat tineretul ară- dean a răspuns chemării generoase lansate de teatru, constituind partea cea mai numeroasă a unui public en- tuziast. Teatru! și tineretul patriei Așadar, spectacole (multe), întîlnirl (rodnice) intre oamenii de teatru și tineretul din școli și întreprinderi, dez- bateri (de un înalt profesionalism) intre autori, actori, regizori, scenografi, critici teatrali. Privite repede, toate a- cestea ne prilejuiesc cîteva constatări. Mal întîi, consacrările premiale. Pre- miul pentru valorificarea dramaturgiei românești contemporane . fost confe- rit Teatrului de Nord din Satu Mare, pentru spectacolele „Regina balului" dc Nicolae Mateescu șl „Europa, a- port — viu sau morti" de Paul Cor- nel Chitic. Primul, un spectacol inge- nios construit, beneficiind și de o scenografie remarcabilă — Maria Gheorghiade fiind distinsă cu un pre- miu pentru aceasta, celălalt, prilejuind lui Cristian loan o excelentă „citire" regizorală a incisivului text semnat de Paul Cornel Chitic, slujindu-i idei- le și prezentindu-i simbolurile pe măsură. Premiul pentru cea mai bună regie a revenit (pe merit) lui Mircea Cornișteanu pentru spectacolul „Un- chiul Vanea" de A. P. Cehov; sub ba- gheta lui. Teatrul Național din Craio- va s-a impus net șl a cules de admi- rat roade: premiul pentru cea mal bună Interpretare feminină — Dlana Gheorghian (care a fost o apariție u- luitoare în rolul Soniei, făcind senzație alături de la fel de frumoasa si ta- lentata Natașa Raab, dar împărțind premiul cu Ana Ciontea, convingătoa- re pe deplin in rolul Hildei din „Cons- tructorul Solness* de H. Ibsen, spec- tacolul Teatrului Ciulești), premiul pentru cea mai bună interpretare mas- culină — Vaier Dellakeza (pentru ca- re a creat rolul Unchiului Vanea chiar ... A. P. Cehov!), și. tată, un premiu... neoficial, pentru întreg spectacolul (desfășurat Intr-o „pădure de dantele" și-n abur de samovar) conferit, prin aplauzele cele mai pu- ternice (și prin comentariile de la dez- bateri) de către cei mai tineri specta- tori (ceilalți, „maturii*, și mal cu sea- mă cronicarii, pronunțlndu-se, și ur- mînd încă să se pronunțe, elogios, prin revistele țării). Un premiu special al juriului a revenit Institutului de Artă Teatrală șl Cinematografică din Bucu- rești pentru spectacolul „Nu sînt Tur- nul Eiffel" de Ecaterina Oproiu (trium- ful tinereții), un altul, actorului Ion Văran, excelent în monologul lui Ila- Nicola diac, fiul popei Nicola din țara Sremului, din localitatea Neradln. S-a terminat această carte tn anul 7038 (1530), luna mai. 28, în localitatea Pău- । s, la porunca popei Mircea... Aceas- tă carte este a mănăstirii Ostrov...“ Urmează, pe aceeași pagină, criptogra- ma autorului, care, în traducere, este următoarea: „Nicola diac am scris a- ceastă carte". De la Păuliș, acest manuscris trece în posesia mănăstirii Ostrov (Călimă- nești), de unde este adus în Șcheii Brașovului, cu .siguranță înainte de 1562, de către (probabil!) popa Toma, fostul copil de casă al banului Craio- vel, cunoscut colaborator al Iul Coresi. In 1574 și 1575, Coresi a tipărit sin- gur din porunca lui Alexandru Vodă al Țării Românești (1568—1577) șl a mitropolitului Eftimie, Octoihul Mure tn două volume, fără să se menționeze locul tipăririi. Cercetind cu minuțiozitate Octoihul din 1530, scris de Nicola la Păuliș și Octoihul Mare, tipărit de Coresi în 1574 șl 1575, se constată asemănarea celor două documente, reieșită, tn primul rind, din Identitatea conținutului lor. rie din spectacolul arădean după cu- noscuta piesă a lui Paul Everac (triumful maturității artistice). Revista „Teatrul* a premiat-o, pentru comple- xitatea interpretării rolului „femeia iubită" din același spectacol, pe Mioa- ra Ifrim care (ca și tn alte prilejuri) a înstăpînit scena prin arta ei. Juriul a mai acordat, in domeniul artei ama- toare, un premiu de interpretare pen- tru rolul „Domnul Vecea* din „Nota zero la purtare* de Virgi'. Stoenescu și Octavian Sava, lui Tonuț Stancu de la Centrul de cultură șl creație „Cintarea României* pentru tineret din Cralova. Apoi, așteptata „Intilnire* cu re- vista „Teatrul", oglindă a vieții tea- trale de azi, adunind în lumina el reflectări de pe multe scene ale țării; Victor Parhon (ca de obicei, evoluînd cu siguranța unul Ustinov la Galele UNICEF...) a Invitat în lumina re- flectoarelor pe Valeria Seciu, această stea de primă mărime, pe Alexandru Repan (care și-a amintit că e... ară- dean), pe regizorul Alexa Visarion (proaspăt întors de la Reykjavik unde l-a lăsat — prizonier de inimi — pe Caragiale), și pe atîția alții din care să-i amintim (măcar) pe: Dan Aștiiean, Valentin Volcllă, Constantin Florea, Mihai Mălaimare, Mioara Ifrim, Geor- ge Mihăiță; „Intîlnirea" l-a adus șl pe „trubadurul pentru toate anotimpu- rile" Tudor Gheorghe (recucerind ad- mirația publicului după un rol mai puțin izbutit în spectacolul craiovean), cum și pe Ion Crlstoiu, Tudor Popes- cu. George Tărnca, un prozator, un dramaturg, un poet, rotunjindu-se, astfel, un spectacol de gală care a fă- cut să fie regretată încetarea apariției „Gong“-ului, pentru că minunății săi redactori ar fi avut despre ce să tot scrie. Oricum. în cele trei numere (re- dactate sub conducerea lui Ion Crls- toiu), spectatorii au avut un ghid pe măsura setei lor de cunoaștere (a sce- nei și, firește, culiselor). Protagoniștii galei, spuneam, au fost prin școli și întreprinderi, s-au Intilnit — cu toții — In cadrul unor dezba- teri, toate acestea fiind, categoric, ac- țiuni benefice teatrului. Dramaturgi (Platon Pardâu, Dimitric Roman. u- dor Popescu) au făcut profesiuni de credință. Dina Cocea a făcut propuneri (pentru mai dese organizări ale gaiei), Valentin Silvestru (analizînd evoluția personajului tînăr în teatrul contem- poran) și atîtea alte nume bune (Na- tali a Stancu, de pildă, găsind și prile- jul de a prezenta elogios recenta apa- riție editorială a Lizicăi Mihuț, .isto- ria teatrului arădean pînă la Murea Unire", sau Constantin Schifirnej), re- gizori (Mircea Cornișteanu, Sorana Co- roamă Stanca și Dan Micu) au reana- lizat totul, dîndu-i ocazia lui Gheorghe Schwarlz să anunțe o posibilă drama- turgie arădeană șl punîndu-1 pe Ion Cristoiu în postura celui care trebuie să răspundă la toate (și chiar a tăs- puns); tn încheierea viilor discuții, a luat cuvîntul Alecu Al. Floareș, secre- tar al Comitetului județean Arad al P.C.R., lansînd, călduros, invitații la o nouă gală arădeană. F. BANESCU Apoi, manuscrisul a fost corectat ul- terior de un copist din redacție, iar corectura e preluată și de Coresi in tipar; elementele de grafie, ornamen- tare și folosire a literelor roșii sînt la fel, atît In manuscris, cit șl în exem- plarul tipărit Toate aceste consideren- te au dus la concluzia firească ce sta- bilește că Octoihul Mare al lui Coresi nu numai că a fost tipărit la Brașov (avînd și hirtie cu filigram brașovean — coroana), dar că a avut, cu certitudi- ne, drept izvor pentru tipărire Octoihul de la Păuliș (1530). In lumina acestor repere ale valorificării moștenirii noas- tre culturale, cercetarea istoriei tipări- turilor coresiene pune in evidență mal pregnant, personalitatea acestui adevă- rat ctitor de cultură, făcind din Coresi un reprezentant de seamă al umanis- mului românesc, care a „instituționa- lizat actul de cultură" (Tralan Vedinaș, Coresi. Ed. Albatros, București, 1985, p. 178), ce cunoaște un reviriment în zilele noastre, sub zodia socialismului, cînd asistăm la o adevărată renaștere a vieții spirituale pe plaiul mioritic. Iulian NF.GR1LA • 15 • ORIZONT .Condeie ale cenaclurilor literare timișene viața asociației VREREA COMUNISTA Din obîrșii. alunecând spre veșnicie prir matca izvorului nesecat al neamului, vrerea comunistă veghează lumina libertății, torță aprinsă-n tricolorul nați unii-nflor i toare. loan L SABAU MILENARA VATRA Ml-c inima tînără și mare cit țara, cu vîrsta ei de aur sculptată in granit și-n stema de vise cu lamura in vara care ne duce-n timp cu tot ce-am ctitorit. Aici, pe geana ierbii, in cnvint și-n toate, sub cer senin de pace, triumfind, spre crestele luminii fără moarte, oglindă ochiului din fiecare' gînd. Mi-e inima tinără șl mare cit țara, eu zestrea ei de dor nemărginit, să fie-nfloritoare milenara vatră, in care ne-am Inveșnicit. Ștefan Marcu MARINCONI E SARBATOARE-N ȚARA E sărbătoare In fiecare casă românească Lumina prinde aripi In zorii fiecărei dimineți, E sărbătoare In fiecare casă românească Și drumuri noi de viață apar, noi frumuseți. E sărbătoare In fiecare casă românească. Și vis înalt, și fapte în miezul bucuriei. E sărbătoare In fiecare casă românească, E sărbătoare-n țară. In casa României. Emil ȘAIN ÎNALTE CHEMĂRI Speranța-mi e ca un mugure, izbucnit de sub coaja arborelui, in lumină. Toate anotimpurile patriei primenesc ramurile pe care eu voi altoi mugurul viitorului spre înalte chemări. Petru IONICA GIND PENTRU CONGRESUL XIV Partid iubit, cu fapte glorioase Și-acest scump Forum vrednici ți-l cinstim: Partid al năzuințelor maiestuoase. Cu tine-n inimi noi înălțimi suim. Doar prin Partid noi știm ce e-mpllnirea. Cu el am izbindit fapte Înaripate ; Slăvită fie pacea-n strălucirea Liberei munci, in demnitate I A ceata-i socialismul visat și triumfai. Creat cu-ntreg poporul și doar pentru popor ; împlinim in acest ev mărețul deal. Cu Ceaușescu-n frunte — Eroul tuturor 1 Ion N. DAIA CIND SCRIU ACEST POEM... ... Patria, Mereu tinără, surâzătoare, Iș- rotește plenar Diminețile fecunde Prin noi, cu Nesecate izvoare..; Patria, Ploaie de stele. Revarsă lumlnă-riu Peste grădinile Di sufletele oamenilor, Cind scriu acest poem cu-n spic de griu... Dumitru BRADESCU CHIPUL TAU, PATRIE Sclipesc sub soare falnici munții, ogoarele brăzdate de belșug și codrii seculari, cirezi și mieii-n turme, izvoare limpezi șl care pline huruind pină departe... Adine pulsind In noi ți-e chipul, patrie iubită, mereu tot mal senină, dc vîrste și-mplinirL Doru Eugen POPIN • Sub semnul cinstirii înaltului Forum al cutaaniștilor români. Congresul al XlV-lea al partidului, la sediul Asociației Scriitorilor din Timișoara a avut loc o Seară ' dc poezie în cadrul căreia Gheorghe Mocuța a vorbit despre ampla dezvoltare a liricii româ- nești, Îndeosebi în perioada care a trecut de Ia Congresul al IX-lea, despre principalele direcții de evoluție ale acesteia, cum și despre sarcinile de perspectivă ale creației literare, în lumina tezelor, orien- tărilor și indicațiilor cuprinse în magistralul Raport prezentat de secretarul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, la Congresul al XlV-lea. în continuare, poeții Simona Grazia Diina, Eugen Dorcescu, Slavomir Gvozdenovici. Alexandru Jebe- leanu, Mandics Gyiirgy, Corina Victoria Sein și Aurel Turcuș au citit din creațiile lor dedicate patriei, partidului, conducătorilor iubiți. De asemenea, in cadrul serii de poezie, au susținut recitaluri de versuri patriotice și revoluționare actorii Larisa Stase Mureșan, Vladiinir Jurăscu și Miron Ncțea, de la Teatrul Național Timi- șoara. • In contextul manifestărilor desfășurate sub genericul Decadei cărții românești, petroliștii de la Schela de extracție Șandra, județul Timiș, i-au avut ca oaspeți pe scriitorii Ion Arieșanu, Tatiana Arieșanu, Anghel Dumbrăveanu, secretarul Asociației Scri- itorilor din Timișoara, Ion Jurca Rovina, Aurel Turcuș și tinerii poeți Dumitru Buțoi, Camelia Crișan, Daciana Sărară. Cu același prilej, actrițele Eugenia Crețoiu și Geta lancu, de 1? hâtrul Na- țional Timișoara, au prezentat scene din piese românești. • Proza- torul Mircea Șerbănescu s-a intflnit cu studenții și cadrele di- dactice de la Institutul de Medicină din Timișoara, în cadrul unei acțiuni desfășurate sub genericul Confesiuni literare. Prezentarea scriitorului a fost făcută de Prof. univ. dr. Mihai Dragomirescu, Rectorul Institutului, și de studentul Mugurel Jurchelea, din partea Comisiei Culturale a A.S.C. • în ședința de marți, 28 no- iembrie a.c., ora 17,00, a Cenaclului Asociației Scriitorilor din Ti- mișoara și al revistei „Orizont", va citi proză Dușan Baiszky. M. O. O UNICA PATRIE La rădăcina izvoarelor, sufletul tandru, pe coordonatele libertății. Toate rădăcinile vetrei, împletite într-o unică patrie, demnă de puterea rostirii. Apa c tălmăcită din rouă cimpiei. in cuvîntul marelui fluviu, iar unitatea măsoară măreția trăirii. loan SILVAN 1NTÎLNIRE LITERARA * In cadrul Decadei cărții românești, la Școala generală Nr. fl din Arad a avut loc o intîlnire literară cu profesorii de limba și literatura română și elevii, în cadrul unei lecții deschise model, despre patrie, susținută de profesoara Lizica Mihuț. Și-au dat concursul scriitorii Eugen Dorcescu, di- rectorul Editurii Facla, Ion Arieșanu, redactor șef al revistei ORIZONT, Florin Bănescu, Gheorghe Schwartz, Horia Ungureanu, Tatiana Flondor Arieșanu, Iulian Negrilă, Vasile Man, Dumitru Siniteanu. Din partea școlii a asistat direc- toarea Ana Istrate. TINERE CONDEIE Cenaclul literar „Vîrstele primăverii" al Casei Pionierilor și Șoimilor Patriei Timișoara, condus de profesor Dragomir-Filimo- nescu Manolita a obținui in vara acestui an și recent cîteva premii demne de menționat. Astfel, la tabăra națională Dărmănești — 1989 au obținut locul III și mențiune la poezie : Delia Laichici șl Simona Bader, din clasa a V-a de la Școala generală 25. La faza finală a Concursului național „Tinere Condeie", ce- naclul a obținut următoarele premii : Premiul II la poezie — Afrodita Carmen Cionchin de la Liceul de Filologic-Istorie ; Pre- miul III la poezie — Cătălina George, clasa a Vl-a, Liceul Peda- gogic ; Premiul III pentru reportaj — Simona Pășcălău, clasa a VH-a, Liceul „C. D. Loga" șl mențiune specială la poezie — Ioana Dorobanțu, clasa a VH-a, Școala Generală Nr. 22. La confruntarea interjudețeană de la Borșa. desfășurată sub genericul „Cîntăm copilăria fericită" — Diminețile muntelui, con- cura care a reunit unsprezece cenacluri literare din intreaga (ară, micii condeieri timișoreni Ioana Dorobanțu și Delia Laichici au obținut două prestigioase premii speciale. (M.D.F.). Expoziție fotodocumentară (Urmare din pagina 9) șoara își desfășoară activita- tea peste 4 500 cercetători și specialiști. O dezvoltare as- cendentă a cunoscut învăță- mântul timișean. In prezent, juuețul nostru dispune de o largă și modernă rețea de u- nitați pentru invățămintul de toate gradele : 354 grădinițe, 341 școli primare și gimna- ziale, 35 licee de specialitate, 29 școli profesionale, 8 școli ne maiștri, 4 institute de în- vățămint superior cu 10 facul- tăți în care studiază 18 533 studenți. La Timișoara fiin- țează 7 instituții profesioniste de spectacol, 8 centre de crea- ție și cultură socialistă „Cîn- tarea României" în municipii Si orașe, 285 în celelalte loca- lități, 718 biblioteci cu 7 mi- lioane volume, 191 cinemato- grafe, muzee și expoziții per- manente, 4 ziare în limbile română, germană, maghiară și sîrbă, o editură, filiale și aso- ciații de creație ale scriitori- lor, artiștilor plastici, compo- zitorilor, artiștilor fotografi. In cadrul Festivalului național al muncii șl creației participă 4 500 formații cu 110 000 membri. Două panouri surprind reali- zările obținute pe linia satis- facerii tot mai depline a ne- voilor materiale și social-cul- turale ale populației. în anii Epocii Nicolae Ceaușescu au fost create peste 105 000 noi locuri de muncă, 1 500 de obiective și capacități de pro- ducție mai importanțe, s-au construit 100 000 de aparta- mente și case noi, 32 000 locuri în cămine pentru tineret, baza materială a sănătății s-a du- blat, desfacerile de mărfuri au sporit de 3,3 ori, iar rețeaua prestărilor de servicii de la orașe și sate cuprinde peste 2 500 unități, volumul activi- tăților fiind de 6 ori mai mare decît în 1965. Un panou, avînd genericul «Opțiunea întregului partid — opțiunea întregului popor", cuprinde un grupaj de măr- turii referitoare la adeziu- nea la Hotărirea Plenarei C.C. al P.C.R. privind propu- nerea de realegere, la Con- gresul al XlV-lea, a tovarășu- lui NICOLAE CEAUȘESCU în funcția de secretar general al partidului, garanția continuă- rii procesului revoluționar al edificării noii orînduiri, înain- tării neabătute pe calea so- cialismului și comunismului. Expoziția este bogat ilustrată cu lucrări din opera tovarășu- lui NICOLAE CEAUȘESCU și a tovarășei ELENA CEAUȘESCU, cu monografii ale județului Timiș, cu apari- ții ale Editurii „Facla", pre- cum și cu studii semnate de reprezentanți ai vieții științi- fice și culturale care își des- fășoară activitatea in această parte a țării noastre. în încheiere, expoziția sur- prinde perspectivele dezvol- tării județului Timiș in lu- mina documentelor programa- tice ale Congresului al XIV- lea al P.C.R. Sînt prezentate : Hotărirea Plenarei C.C. al P.C.R. din 27—28 iunie 1989 cu privire la convocarea Con- gresului al XlV-lea al P.C.R., Programul-Directivă, precum și Tezele pentru Congresul al XlV-lea. De asemenea un gra- fic referitor la dezvoltarea economico-socială â județului nostru în cincinalul 1990-1995. MINUNATĂ . . . ... e starea ce s-a creat în sufletul iubitorilor de sport după cali- ficarea României la Campionatul Mondial de fotbal, ediția ’90 ; duminica trecută m-am dus, cu alte exigențe, la meciul Poli — Jiul, în cursul căruța ortacii din tribune conversau întruna despre secvențele și semnificațiile partidei cu Danemarca, preamărind competența și inspirația lui Em. Jenei, ca și lupta și valoarea fiecăruia dintre cei 13 care -au evoluat în marea miercure din istoria fotbalului românesc ; sîmbătă, în reportajul TV realizat de Dumitru Graur, am fost impresionat de replicile sclipitoare date de Hagi, Balint, Lung, Gică Popescu, Jenei, de ceilalți eroi, dovedind că acești sportivi sînt buni și maturi cetățeni, oameni cu capul pe umeri și jăratec în călcîie ; ani de-a rîndul i-am admirat pe elevii lui Angelo Niculescu, ei încă umpleau arenele prin țară la meciuri retro, de parcă performanța noastră s-ar fi oprit pe platourile mexicane,1 acum 20 de ani —.și cum trece timpul... Și-n prag de iarnă, iată, în fotbal e toiul verii-n arderea izbînzii ; de-alci, din Timișoara, am vegheat mereu , la creșterea sportului, și mai concret în fotbal, socotind că interesul lumii asupră-i obligă la rezultate pe măsura sportului nostru în general ; în ultimii ani, să ne aducem aminte, cîteva echipe și cîteva generații au purtat greul, precum U.T.A., Craiova, chiar și Poli (cu Celtic), apoi Steaua, Dinamo, mergind pînă la ciștigarea, ca moment de vîrf, a Cupei Campionilor Europeni, tot sub Jenei, iar în preajmă — prezența Stelei și în finala din acest an a C.C.E. ; așadar, calificarea României la Roma ’90 nu e deloc o întîmplare, ci un rezultat firesc al bătăliilor m,ii mari sau mal mici care s-au purtat de către băieții și tehnicienii noștri în anii din urmă, care, valoric, ne sînt și anii din fată. De-acum, cînd mergem la stadion, avem bujori în obraji șl-un ochi ce rîde, chiar dacă-n celălalt se vede „Poli"... - Teodor BULZA ORIZONT 16 * In zilele noastre, cind asistăm la adinei prefaceri naționale cit șl inter- naționale, cînd s-a i. tensificat lupta popoarelor pentru independență sau pentru consolidarea acesteia, cîncP s-au accentuat interdependenței^ dintre state și națiuni, cînd cunoașterea umană a făcut progrese remarcabile, fără precedent, dar cînd persistă încă in viața internațională o serie de feno- mene negative, politica externă româ- nească se înscrie cu vigoare și rezo- nanță în cadrul comunității mondiale, în primele rîndurl ale celor care nu precupețesc nici un efort In vederea realizării unei lumi a păcii și cola- borării. Această politică de pace și colabora- re pe multiple planuri, poartă am- prenta gindirii și acțiunii novatoare a secretarului general al partidului nos- tru, conducătorul țării, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. care are un rol determinant tn elaborarea și a- plicarea ei. Incepînd cu Congresul al IX-lea al partidului, care a marcat o nouă treaptă in dezvoltarea societății noastre, conform aspirațiilor de pro- gres material și spiritual, de edifica- re a unei lumi a păcii șl securității internaționale a poporului nostru, pre- zența României in relațiile Interna- ționale a cunoscut noi dimensiuni can- titative și calitative. Fiind ferm hotărît să edifice o civi- lizație superioară, poporul nostru și conducătorul său s-au angajat cu fer- mitate in direcția realizării unor con- tribuții de substanță la edificarea unei lumi mai bune șl mai drepte. Întrea- ga perioadă cuprinsă între Congres_l al IX-lea și al XlV-lea ale partidului se caracterizează printr-o dinamică excepțională, de largă deschidere in- ternațională a acțiunii românești pe p.an internațional. Amploarea de- mersului de politică externă româ- nească este ilustrată de numeroasele contacte la nivel înalt, de faptul că țara noastră a fost vizitată de peste 300 oe șefi de state și guverne, de vizitele efectuate de către tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU împreună cu tovarășa ELENA CEAUȘESCU, in ma- ■ itatea țărilor lumii, de faptul că în această perioadă au fost încheiate cca. i de documente care creează cadrul ucidic al conlucrării internaționale a mâniei. întreținem relații diploma- e. economice, șl culturale cu 155 de state. partidul nostru colaborlnd cu peste 200 de partide comuniste și mun- cești. partide socialiste si social- cicmocrate, partide din țări tn curs oe dezvoltare, cu diverse forțe demo- cratice și progresiste. Toate acestea relevă drumul pe care tara noastră l-a parcurs, intr-o perioa- < i istorică relativ scurtă, pe calea opriel dezvoltări, cît și pe calea afir- mirii pe plan internațional a poporu- lui nostru, cunoscut și recunoscut prin Politica externă românească, ti politică in deplin consens cu aspirațiile vitale ale poporului nostru și ale umanității vitalitatea sa, prin trăinicia aspirați- ilor sale de independență și suverani- tate națională, prin respectul față de aspirațiile similare ale celorlalte state șl națiuni, prin dorința de a contribui la edificarea păcii in lume. ‘ Analizele succesive, științifice, rea- liste, responsabile ale evoluției situației internaționale, a raportului de forte In lume, efectuate în documentele partidului nostru. în cele ale Congre- sului al XlV-lea. în întreaga operă teo- retică șl practică a tovarășului NICOLAE CEAUȘESC J ne oferă nouă și tuturor forțelor progresiste din lume, o viziune clară asupra cadrului Inter- național existent, a evoluției acestuia, cît șl a priorităților de a căror re- zolvare depinde satisfacerea aspirați- ilor vitale ale comunității mondiale. Politica externă românească s-a im- pus pe plan internațional atît prin ele- mentele sale de continuitate, a strate- giilor elaborate, cît șl prin fermitatea opțiunilor In favoarea păcii, a soluți- ilor politice, ca singure alternative pentru supraviețuirea societății umane. Organizația Națiunilor Unite a cu- noscut de-a lungul anilor numeroase inițiative românești, care s-au consti- tuit în importante rezoluții și acte nor- mative de rezonanță internațională. Atașamentul României fa.ă de acest important forum internațional este de asemenea cunoscut, țara noastră mili- tînd cu fermitate pentru c.eșterea ro- lului ONU în viața Internațională. Propunerile privind dezarmarea, îm- bunătățirea relațiilor de bună vecină- tate între statele europene, cu sisteme sociale deosebite, necesitatea respectă- rii prevederilor Cartei O.N.U. și ale Declarației Adunării Generale cu pri- vire la relațiile prietenești dintre state reprezintă cîteva din cele mai impor- tante direcții de acțiune românești. De o largă apreciere se bucură și iniția- tivele menite să ducă la creșterea ro- iului statelor mici șl mijlocii în via- ța internațională, convingerea fermă a României fiind aceea că soluționarea tuturor problemelor cont- -iporane se poate realiza numai prin conlucrarea tuturor statelor lumii. Politica externă românească are desigur ca finalitate instaurarea unei noi ordini economice și politice inter- naționale, lichidarea decalajelor din .e state și națiuni, a subdezvoltării, a tuturor- inechităților care se mențin in relațiile dintre state. Concep‘ui de nouă ordine economică și politică in- ternațională, elaborat de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, concept siste- mic de largă cuprindere, are in ve- dere tocmai global itatea problemelor cu care se confruntă, interdependen- țele dintre acestea, pr conlzînd că.le și modalitățile de realizare a acestui de- ziderat primordial al timpului nostru. Ca țară europeană, România militează și în direcția realizării securității euro- pene, considerind că există condițiile ne- cesare realizării unei Europe unite, în condițiile existenței statelor cu sisteme sociale diferite, ale păstrării și apărării independenței și suveranității națio- nale. O importantă rezonanță pe plan extern au și inițiativele pe care țara noastră le întreprinde în vederea am- plificării relațiilor pe plan regional, pentru intensificarea relațiilor Intre toate statele balcanice. Conform cu principiile pe care le susținem, România acționează pentru dezvoltarea multilaterală a relațiilor cu toate statele, indiferent de orîndui- rea lor socială. în centrul acestor relații se situează, desigur, cele cu ță- rile socialiste și în primul rînd cu cele vecine. Este convingerea țării noastre că întărirea unității și colabo- rării dintre acestea reprezintă o nece- sitate obiectivă și o cerință fundamen- tală a afirmării acestora în lume. Am dezvoltat și dezvoltăm larg re- lațiile cu țările în curs de dezvoltare, cu țările nealiniate. In general cu toate statele mici ,1 mijlocii, conside- rînd că acestora le revine un rol tot mal Important în lume. In același timp acționăm în vederea dezvoltării relațiilor cu țările capitaliste dezvol- tate, in spiritul coexistențe! pașnice. La baza tuturor acestor relații punem cu fermitate principiile recunoscte n e dreptului internațional cu privire Ia relațiile dintre state, mi'.itînd pentru consolidarea acestora tn viața Interna- țională. Relațiile cu toate statele lumii, obiec- tiv major al politicii externe pe care o promovează România, se înscriu cu prioritate în ampla acț une pe care o desfășură ii în favoarea edificării unei lumi a păcii și cooperării internațio- nale. Congresul al XlV-lea al P.C.R. rea- lizează cadrul, jalonînd totodată direc- țiile de acțiune ale țării noastre ți in viitor pe calea dezarmării, securității, păcii, pentru intensificarea colaborării cu toate popoarele, cu toate forțele progresiste din lume, pentru edificarea unei lumi mai bune și mal drepte, pentru progresul material șl spiritual al umanității. Dr. Corncliu POPEȚI MAX ZIMMERING (R. D. Germană) UNDE ÎNCEPE OMUL Omul începe acolo unde se termină exploatarea, unde pilnea pe care-o mănincă nu il îneacă. unde femeia nu-și invirte in palmă de o mic de ori ultimul bfȘiuț, unde viața garantează pentru viață. Omul începe acolo unde moartea devine de înțeles cind anii alunecă pe panta declinului, undc,-n sflrșit, pacea-ntre oameni domnește la nesfirșit, unde nici o spadă nu mal sapă morminte. Omul incepe acolo unde vestigiile răsună, unde flacăra omeniei arde șl miinilc înving pietrele moarte, unde omul se recunoaște in oameni. In românește de Cornelia BRATU POEMELE PĂCII JACQUES PRfiVERT (Franța) POEM Galii nu se temeau decît de un lucru : Cunoșteau știința-dezastru. Erau Prenucleari. In românește de Mirela POP BOGDAN CHORAZUK (Polonia) MAMA Mama purtindu-ne in brațe pe noi trei In ocupație Eram (evident) tot mai slabi, dar tot mai grei Mama strecurindu-se printre împușcături Și tata expediindu-se bucăți de pe front Restul (din tata) a dispărut fără urmă. In românește de Aura ȚAPU EVGHENI EVTUȘENKO (U.R.S.S.) ȘTIUCA DE FOC Știucă de foc. cu dinți fasciști — pe piatră albă nu te miști. Fermoarul gurii-(i stă ironic — cățea cu cap-dantură-eonic. Cu ocii-nchișl pe jumătate, pindit/mincat-ai trei armate. Cîrligu-n branhii i se prinde : zvicnește, tremură, sc-ntinde — doar a mușcat cu lăcomie ; încă mai are-ascunse forțe, de-i bagi degete-n gură, torțe — spună bătrini pescari, ca mie. Și-un bucătar-magician descintă.-nvirte in cazan — bagheta-și prinde partea ei, dînd vieții clocot, ori scintei, cisterna de păcate.-n Lună, la cintcce — ureche bună. In românește de Ion Pachia TATOMIRESCU Colegiul de redacție: ION ARIESANU (redactor seD ANGHEL DUMBRĂVEANU 'redactor fef adjunct) VIOREL COI JESCU. NICOLAE PIRVO CORNEL UNGUREANV REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNE1 ti Telefoane : 3 33 90 si 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepubhcata nu se Inapotazd. Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA 1 P B T. Index'. 43 907