Proletari Sin toate țărtte, Bnlti-v&t
orizont«
SAPTAMINAl SOCIAL POLITIC $1 LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN RSH Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ
NR. 40 (1179) 6 OCTOMBRIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI
DOCUMENTELE PENTRU CONGRESUL AL XIV-LEA AL P.C.R.
AMPLE TRANSFORMĂRI
ALE SOCIETĂȚII ROMĂNEȘTI
Din punctul de vedere al structurii
sociale și de clasă, principala caracte-
ristică a revoluției socialiste este
emanciparea proletariatului, afirmarea
lui politică prin partidul comunist
care-i reprezintă interesele fundamen-
tale. Dintr-o clasă dominată, exploatată
In vechea orînduire, muncitorimea de-
vine în socialism clasa conducătoare,
deținătoare a puterii. Noul rol al cla-
sei muncitoare se bazează pe crearea
și dezvoltarea proprietății socialiste a-
supra mijloacelor de producție. Există
o legătură esențială între natura so-
cialismului, rolul conducător al clasei
muncitoare și dezvoltarea proprietății
socialiste, procese soclal-economice ex-
primate în plan politic prin noile
funcții ale partidului comunist șl ale
statului socialist. Orînduirea socialistă
înseamnă transformarea societății după
modelul muncitoresc de muncă și via-
ță, omogenizare în sensul de dispariție
treptată a deosebirilor de clasă, asigu-
rarea dreptății și echității, libertății
reale care să permită afirmarea ne-
stingherită a geniului uman.
Puternica dezvoltare a forțelor de
producție, vasta și temeinica operă de
industrializare socialistă a dus la creș-
terea rapidă a numărului muncitorilor
de la 1 223 000 în 1950 la 2 110 000 în
1965 și peste 6 100 000 în prezent, adică
57 la sută din totalul populației ocu-
pate și peste 80 la sută din totalul
personalului muncitor. Dezvoltarea noii
clase nu trebuie înțeleasă doar canti-
tativ, numeric, ci acest proces Implică
mari transformări de ordin calitativ în
planul statului și conștiinței politice, al
comportamentului moral etc. Tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, definind clasa
muncitoare ca principală forță a luptei
pentru transformarea revoluționară a
societății, pentru făurirea societății so-
cialiste multilateral dezvoltate, arăta :
„Noi concepem clasa muncitoare nu ca
o masă chemată numai să realizeze
hotăririle, cl ca o clasă conducătoare,
oa o clasă conștientă de rolul său isto-
ric. Așa cum au conceput-o de altfel
și clasicii marxism-leninismulul și nici
nu poate fi concepută altfel 1 Nu se
poate vorbi de socialism dacă nu luăm
măsuri ca, clasa muncitoare, In nume-
le căreia se guvernează, să-și îndepli-
nească într-adevăr rolul conducător și
să participe la guvernarea societății".
Exigențele noii revoluții tehnico-ști-
ințifice impun perfecționarea pregătirii
profesionale a muncitorilor, ridicarea
nivelului lor de cultură, formarea, așa
cum se precizează în Tezele pentru
Congresul al XTV-lea al Partidului Co-_
munist Român, a clasei muncitoare in-
telectuale capabilă să modernizeze pro-
ducția economică și întreaga viață so-
cială, să transforme România într-o
țară dezvoltată.
Procesul revoluției și construcției so-
cialiste a determinat mari schimbări și
în lumea satului ; prin cooperativizare,
țărănimea a devenit o clasă nouă, tot
mai omogenă și mai ferm angajată în
opera amplă de făurire o societății so-
cialiste mulUta’eral dezvoltate. Nova
revoluție agrară, sistematizarea rurală
își propun ca principale obiective :
apropierea muncii agricole de nivelul
șl caracteristicile muncii industriale,
creșterea productivității, eficienței și
rentabilității tuturor oamenilor agri-
culturii, ridicarea condițiilor de viață
din mediul rural la nivelul celor de la
oraș. Recoltele record de orz și grîu
obținute de numeroase cooperative a-
gricole de producție și întreprinderi
agricole de stat în vara aceasta eviden-
țiază marile posibilități economice pe
care le are agricultura românească.
Menținerea unor deosebiri de clasă
intre muncitori și țărani, între aceștia
și intelectuali, între personalul munci-
tor și celelalte categorii și pături so-
ciale, care pot uneori să alimenteze di-
verse nemulțumiri și chiar contradicții
impune analiza științifică a dinamicii
structurii de clasă, identificarea acelor
factori care pot contribui efectiv la
întărirea unității moral-politice a po-
porului român. Programul Directivă al
Congresului al XlV-lea ol P.C.R., cu
privire la dezvoltarea economi co-socla-
lă a României, a cincinalului 1991-1995
și orientările de perspectivă pînă în
anul 2000, Tezele pentru Congresul al
XlV-lea al P.C.R. creează un cadru
propice dezbaterii problematicii struc-
turii sociale și relațiilor de clasă, rolul
instituțiilor politice, organizați ilar de
masă și obștești în înfăptuirea coeziu-
nii întregului popor, unitate politico-
morală ce constituie o garanție sigură
a edificării societății socialiste rnulti-
Jateral dezvoltate.
Constantin STRUNGA
Ceasul înalt al dragostei de Iară,
ELECTROTIMIȘ - 0 TINEREȚE CREATOARE
CE-ȘI APROPIE MEREU VIITORUL
de inHmnta ei viitoare
• Adunările de dări de seamă și alegeri, adevărată școală
patriotică, revoluționară
de educație politică,
A gîndi și a acționa revoluționar,
a fi mereu în primele rînduri acolo
unde este mai greu, să-ți validezi
constant, cu răspundere și abnegație,
calitatea de comunist, constituie în
aceste zile principala temă de dez-
batere in cadrul adunărilor genera-
le și conferințelor de dări de sea-
mă șl alegeri care se desfășoară, cu
vibrant entuziasm patriotic, în toate
unitățile economico-sociale.
Să-ți cintărești, în lumina mobili-
zatoarelor îndemnuri, indicații și o-
rientări adresate întregului partid și
popor, cu ardent patos revoluționar,
de secretarul general al partidului,
tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU,
a mărețelor obiective de dezvoltare
în perspectiva prefigurată de docu-
mentele programatice pentru Con-
gresul al XlV-lea al partidului, pro-
priile forțe, să te întrebi activ care
îți este rostul, ce răspunderi îți re-
vin în marele efort constructiv al
patriei, să hotărăști, cu întreaga ta
capacitate politică și profesională. a
fl mereu mai bun, mai prezent în
miezul fierbinte al evenimentelor,
constituie, acum, în ceasul înalt a!
dragostei față de țară, de supremă
grijă pentru înflorirea el viitoare,
datoria fiecărui comunist.
Priveam ochii luminoși ai oameni-
lo. unuia din sectoarele importante
ale întreprinderii mecanice din Ti-
mișoara, organizația de bază nr. 6
— flux auto și ridicătoare, adunați
să cîntărească munca de pînă acum,
să lege planuri de perspectivă. își
priveau cu firească mîndrie împli-
nirile, faptul că, tn ani puțin, dar
denși in înalte arderi creatoare, sec-
torul lor, asemenea întregii între-
prinderi, a cunoscut, pe baza indi-
cațiilor trasate întregului colectiv
de secretarul general al partidului,
tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU,
cu prilejul memorabilelor vizite de
lucru efectuate, împreună cu tova-
rășa ELENA CEAUȘESCU, în aceas-
tă unitate economică emblematică
a municipiului nostru, multe și mari
succese. Dar acestea nu reflectă
încă, așa cum s-a subliniat, pe bună
dreptate, potențialul Important de
care dispun comuniștii, oamenii
muncii de aici.
„Este necesar să muncim mai mult
și mai bine, dar să nu uităm nici
un moment faptul că truda noastră
Vasilc BOGDAN
(Continuare în pag. 7)
Dintre atîtea colective de muncă
fruntașe timișorene, de ce oare ești
tentat, de fiecare dată, atunci cînd ți
se cere un exemplu, să te oprești, a-
proape fără ezitări, la cel al Electro-
timișului ? De bună seamă, nu doar
datorită celor două strălucitoare steluțe
de „Erou al muncii socialiste" ce în-
nobilează frontispiciul acestei moderne
întreprinderi industriale 1 Nu, căci,
Imediat după reacția promptă a no-
minalizării, îți vin în minte zeci de
argumente, care, chiar dacă intră într-o
comparație cu altele similare, de la ce-
lelalte unități, sînt mult mai puternice,
fiind strînse într-un singur buchet, prin
"hărnicia și dăruirea acestor neîntxecuți
oameni ai muncii, a căror mîndrie este,
de atîția ani, de a spune că lucrează
la Electrotimiș I
De unde provine, totuși, in esență
acest binemeritat renume ? Cu sigu-
ranță, în primul rînd, de la deschide-
rea spre nou, spre progres, spre dome-
niile de vîrf ale dezvoltării economice.
Așa a fost gîndită munca de aici, așa
a fost conceput profilul ei aparte, așa
s-au obișnuit să lucreze fiecare 1 Se
spune, adesea, despre Electrotimiș că
este o întreprindere grea, că atmosfe-
ra este severă, dură ! Dar realitatea
este alta, justificată de scopul final, de
importanța care se acordă produselor
realizate aici. în fapt, în această conti-
nuă șl acerbă cursă contra cronometru
cu noutățile tehnice care se succed în-
tr-uri ritm infernal pe plan mondial.
nu e loc pentru compromisuri, pentru
delăsare, pentru inerție. Orice proiect
nou, solicitat și așteptat, cum se spune,
„ca pîinea caldă", de către beneficiarii
de marcă ai industriei timișorene (in-
clusiv de firme de peste hotare), presu-
pune, de fiecare dată, imense investiții
financiare, de efort și, mai ales, de
consum intelectual. Căci, misiune deo-
sebit de onorantă, dar și deosebit de
grea, Electrotimișu! și-a asumat rolul
de deschizător de drumuri în domenii
de pionierat științific în țară (înce-
pînd cu reducerea unor Importuri și
contânuînd cu cercetările în premieră).
Ei bine, meritul cel mare al colectivu-
lui este acela că a reușit (chiar dacă
sacrificiile au părut unora prea mari)
să facă față acestor încercări. Ba, mai
mult, să se situeze, prin roadele muncii
lor, mereu în fruntea celor mai buni I
Recunosc, de fiecare dată cînd vizitez
această întreprindere mă aștept ta lu-
cruri spectaculoase. Aștept ca după
fiecare colț să „iasă" ceva nemaivăzuti
De fapt, așa se și Intîmplă ! Dar „mi-
nunile" par mai mici, căci fiecare din
interlocutori își prezintă munca drept
ceva firesc, cotidian. Așa s-au învățat,
nu să fie modești, ci să aprecieze totul
pe cîn tarul răspunderii cu care au fost
investiți, al angajamentelor majore pe
care șt le-au asumat. Cine, de pildă, nu
Ghcorghc CRIȘAN
(Continuare în pag. 3)
ORIZONT
• 2 •
Un eminescolog: G. I. Tohăneanu
■
cronica literară
Spiritul și litera
Apărută lo patrusprezece ani după Expresia artistică eminesciană, carte
de referință a stilisticii românești. Eminesciene nu schimbă metoda, unghiul
de vedere, nu alterează tonul fcore rămine al desăvîrșitei devoțiunii, nu re-
strînge cîmpul relațional. Profesorul citește și cercetează, in continuare, fără
morga savantului. A traversat operele majore, dar și minore, ale literaturii,
de la un oaput Ia altul. Paginile sint scrise cu iubire neprefăcută, frazele au
o plenitudine greu de găsit în cărțile altor oameni de știință. Confesiunea
apare firesc : „De cîte ori recitesc Țiganiada, recîștig și-mi consolidez impresie
de familiaritate, de intimitate spirituală dintre autorul ei și Eminescu". îna-
inte de a serie pentru confratele savant, autorul se adresează unui public
mai larg, care trebuie inițiat In viața secretă a limbii române. Refăcînd co-
nexiuni uitate, reconstituind lanțuri semantice, analizînd așezarea cuvintelor,
G. I. Tohăneanu cultivă, cu finețuri de estet, drepturile frazelor sale de a fi
frumoase : reciștigă drepturi pentru cuvintul plin, vechi, explorîndu-1 și ilus-
trîndu-i resursele expresivității. El nu este doar teoreticianul, e practicianul
unei limbi românești de o superbă eleganță, deopotrivă patetică și exactă,
sentimentală și negreșit „științifică" „Prin intensitatea răvășitoare a simțirii
pe oare o denumește, cuvîntul de origine neogreacă patimă devine și ei..."
sau : „Nu voi irosi prilejul de a așeza sub ochii cititorilor frumoasele cuvinte
ale lui Sextil Pușoariu, scrise Intr-una din cărțile de căpătii ale lingvisticii
românești ... “. Devansînd două	idei care	ar fi trebuit să	apară la sfîrșitul
prea sumarei noastre cronici, să	scriem că	fiecare	pagină a	profesorului mili-
tează pentru o etică a scrisului.	Și că, în	cadrul	acestei etici, profesorul își
refuză orice abatere de la Model. De la	Sextil	Pușoariu	încoace, nici un
lingvist n-a folosit o limbă românească mai expresivă, mai comunicativă,
mei frumos-sunătoare decît G. I. Tohăneanu.
în această semnalare a cărții e greu să trecem in revistă întreg șirul
contribuțiilor pe care le aduce G. I. Tohăneanu, prin acest volum, la cerce-
tarea raportului intre Eminescu și limba română. Dar trebuie neapărat să
scoatem în evidență tonul fierbinte, vibrația sentimentală, investiția de suflet
a profesorului. Cele mai aride subiecte se îmblînzesc, devin abordabile și
altfel decît pînă acum. însăși îndoiala devine creatoare. Studiul se transformă
în eseu, eseul se hrănește din confesiune. Finalurile unor asemenea contribuții
dau la o parte prăfuita bibliografie în numele unor opțiuni personale : „Ori.
poate, mai curînd — pentru că frunza lui — a telului — simțitoare la adie-
rea cea mai subțire — este, așa cum ne informează tratatele de botanică și
enciclopediile, «cordiformă». amintind nu numai conturul, ci și palpitul unei
inimi...".
Fără constrîngerea vecinătăților.savante (cînd citează, citatele vizează doar
spiritele familiare, „confraterne", înzestrate cu harul simțirii și al rostirii)
profesorul alunecă printre zeii protectori ai clasicității, convocă marile nume
tutelare ele începuturilor culturii, își „reactivează" energiile de elenist sau
latinist. Simte nevoia să ne informeze cu privire la obișnuințele lumii ho-
merice. Sau ale lumii latine. Semnificativ mi se pare eseul De la „liră" la
„daltă" în care este studiat orizontul originar al cuvintelor mai sus enunțate :
dar cu ajutorul lui Homer, al lui Ion Barbu, al lui Bolintlneanu, Vlahuță,
Paul Velăry. Sîntem trecuți prin literaturile franceză, italiană, germană, dar
nu e uitat nici timișoreanul Eduard Pamfil, autorul unui volum intitulat
„Arioso dolente". Un Eminescu al profunzimilor, deopotrivă adînc și actual,
aparținînd culturii majore, dar și nouă, celor de azi, se desprinde din aceste
pagini. Consultînd orizonturile originare ale versului, ale cuvîntului Investit
de poet, Profesorul nu uită literatura din preajmă : aflăm cu surprindere că
și-a citit contemporanii și că are lecturile aduse la zi. Nu numai Coșbuc,
losif, Murnu îi oferă șansa unei imprevizibile arheologii, ci și prozatorii
„Acest verb bizar, dar. bine sunător (e vorba de împalidase. n.n.). în ciuda
relativei lui artificialități, avea să fie reluat de unul dintre cei mai interesanti
prozatori ai deceniulu al optulea. Radu Petrescu . .“.
Cuvintele lui Eminescu sînt, așadar, descoperite in relație cu literatura
de ieri și de azi, de la noi și de aiurea. Sînt solidare unui act cultural co-
lectiv, se regăsesc în oglinzile mari ale contemporaneității. Eminescu nu e
singur : e solidar, din miezul de foc al limbii, tuturor marilor înfăptuiri lite-
rare. Așa cum autorul cărții a fast întotdeauna și este solidar faptului cul-
tural major.
Cornel UNGURF.AND
•	G. I. Tohăneanu — EMINESCIENE (EMINESCU Șl UMBA ROMANA),
Ed. Facla, 1989.
Rareori diapazonul gravității a avut o mai bună întrebuințare decît în
mina lui loan Morar Cele cîteva zeci de poeme ale noului său volum, Fumul
și spada, epuizează, practic modalitățile de combinare ale austerității : o
austeritate plină de tentații reprimate ale spectacularului. Solemne, cu un
patos, obsesiv Invocat, al originarului, ele propun un scenariu al Inițierii în
metafizic. Celebrarea mitologicului intersectează sensibilitatea unei ființe post-
moderne, pentru care ceremonialul, protocolarul, ritualicul, pe scurt, legea
alcătuiesc însăși premisa creației. Livrescul lui loan Morar lucrează asupra
textului cu mare finețe, fiind, deci, greu de observat El scrie într-o tradiție
canonică, preluată în spiritul, nu in litera ei. Literele, cuvintele pline de patos
aparțin sensibilității poetice. Trecute într-o formulă de-o frapantă originali-
tate, ele propun o creație în care metafizicul a fost investit cu atributele
visceralității. Hieratismul se transformă intr-un flux puternic de sintagme în-
cărcate de expresivitate, Iar morala creației tși transcende datele inițiale,
extraestetice. Puțini poeți de azi posedă o asemenea capacitate de plasticizare
a imobilelor semnificații ale arhaicității. loan Morar inaugurează — cu o
decizie pe care-am întîlnit-o numai la Ion Mureșan, celălalt component al
aripii vizionariste a generației '80 — o poezie în oare imaginarul e o construc-
ție palimpsestică. Straturi suprapuse de semnificații nepoetice se combină
pentru a face posibil, la suprafața textului, jocul multicolor al lirismului.
Mai mult decît la Ion Mureșan, la loan Morar predomină o senzorialitate, o
tactilitate care transformă imaginarul în ținta firească, dar și în depozitul
obsesiilor poetului. Pe acest traseu, între imaginar (adică vechiul real, strati-
ficat pe verticală și desemantizat) șl realitate, se declanșează energiile crea-
toare de lirism Componenta arhaică, arhetipală, se articulează noului dis-
curs cîștigîndu-și atributele poeticității. E. în fond, un fenomen de implozie
controlată : elemente disparate își forjează, în interiorul poemului, o armă-
tură de semnificații omogene. Aduse la același numitor de vocea gravă, bine
ținută în frîu, a poetului, ele sînt niște ample construcții patetice. Ermetismul
lor — în sensul originar al cuvîntului — este al scrierii, nu și al trăitului.
Rarele infuzii de ironie sau inserturile suprarealiste („venirea iernii filmată
din avion — / în cealaltă cameră vuiește pădurea / țîrîie telefonul ascuns prin-
tre bălării / șoptesc 1a urechea bolii un vers și ea se-ntoarce. Are buzele
mele") accelerează procesul de reducție programatică a poemului la starea
de pură idealitate. Cînd manifest, cînd pagină de morală, acesta trăiește mai
degrabă pe seama virtualității, decît a realității. între pasibil și existent, el
optează mereu pentru cel dlntîi. Demonul comparației. Invocat intr-un poem,
e doar o tehnică de a stîrni, dar și de a păstra sub control, de a exagera,
dar șl de a bagateliza. Demonstrația devine, prin urmare, oficiere (chiar în
sens negativ), iar textul o încercare a Imaginarului de a devora semnele
realității.
Fumul și spada reia și amplifică teme și obsesii din volumul de debut
al lui loan Morar, Vară indiană. Grija pentru construcție este, însă, mult mat
mare Cele trei cicluri, savant alcătuite, alternează poemele ample, „grele",
cu cîteva aproape-haikuitri Egal de inspirat și In unele, și în celelalte, loan
Morar scrie acum cîteva din marile poeme ale generației '80 (Douăzeci și opt
de prune. Perdeaua. Șovăiala. Ieșirea). Suflul vizionar potențează un ton
liric în care oracularul transformă cuvîntul scris într-o formă a dictaturii
imaginarului : „Tot mai mică se face flacăra la care scriu, / tot mai mari :
vîrsta. primejdiile, gustul de pămînt de la mine din gură / Nu mă mai pot
descrie. învinge sarea. învinge ideea care abia / dacă într-o mic de ani va
putea dărîma o casă (odaia în care stau / singur acum, cu auzul încordat
pînă la sînge încercînd să mă incint / de vuietul cu care celulele mele alcă-
tuiesc trupul meu. / Nu mă mal pot descrie) / Nu mă mai pot descrie deși știu:
te vor speria și vor fugi. / mă vor speria și vor fi orbi / O, ce greu lacăt
este inima mea pentru ușa dintre suflet și trup / Trufia se va ridica și va
zice — Mai lasă-mă să mă joc / cu ei. mai lasă-mă că construiesc un imperiu /
învinge sarea. învinge pata de sînge care a umplut biblioteca / (pe masa de
lucru cîteva fructe sălbatice) / Nu mă mai pot descrie / nu mai pot pre-
vesti. / stau in mijlocul anilor mei ca în flacăra cea mai folositoare..
Dilatate enorm, simțurile nu-1 mai ascultă. în Fumul și spada, pe omul-
poetic. Ele răspund, însă, hipnotizate, baghetei magice a creatorului. Primă
consecință a acestei lecții de dresură a imaginarului, cartea lui loan Morar,
excepțională, e o strălucită confirmare.
Mircea MIHĂIEȘ
•	loan Morar, FUMUL Șl SPADA. Ed. Cartea Românească. 1989.
Supraviețuind tăcerii obsedantului
deceniu, poezia și-a regăsit conștiința
de sine la capătul unei renașteri lente
în orizont ontologic Asimilarea fără
complexe a poeziei interbelice, recu-
noașterea prestigiului unor spirite care
ni au încetat nici o clipă să-și adîn-
cească vocația sintezei într-un plan
organic și uman (este vorba de Blaga,
Argbezi. V. Voiculescu și Philippide)
sînt de natură să angajeze o direcție
nouă în poezia românească a anilor
•60—'70. Cînd nu sînt inovatori, ca Nl-
chita Stănescu, Leonid Dimov sau
Mircea Ivănescu. poeții acestei gene-
ratii sint foarte activi, ilustrînd figura
spiritului creator printr-o atitudine
fermă, deseori contradictorie față de
log -4 : e cazul lui Marin Sorescu. Ce-
aai Baltag. loan Alexandru. Ion
G^eorghe sau Adrian Păunescu.
Pornind de la „mutismul" blagian și
de la strania sa ’etașare de logos,
p «•/.«. lui Nichita Stănescu dă. seama
desore condiția și vocația dramatică a
c-mumcării prin limbaj. Dînd naștere
cei >r mai aprige controverse asupra
s'.- utului poeziei moderne de la noi.
N —Mta Stănescu a întreținut mult
timo mitul marii poezii prin negație
și ruotură Necuvintele devin un sim-
bol ii precarității ființei (ilustrată de
om il-fantă). dar șl al salvării prin su-
pr»mul efort de comunicare : „Lepă-
tl.rt tb copii sînt cuvintele... Smul-
gere de limbă este / preafrumoasa mea
poveste". Insinuarea poetului în pro-
priul text, respingerea oricăror canoa-
ne sfidarea mimesis-ului. permanenta
căutare și dezbărare de sens, conferă
poeziei sale o profunzime pe care nu-
mai sintaxa ezitantă n unei viziuni ca
cea din Anatomia, fiziologia și spiritul
o poate re-produce. Cunoașterea poe-
tică dobindește aici sensul originar de
naștere și participare la propria naș-
tere : „Să treacă o pasăre printre noi
doi. / Ba nu. trece o pasăre deasupra
mea. (...) Aripile ei mari și moi șl
Valori ale literaturii de aii
Conștiința de sine a poeziei (II)
mov / ca de mii transparent / abia se
înclină / de la capătul privirii mele /
ca un spinzurat de fringhie / Ba nu,
trece o pasăre magnetică leneșă, stati-
că / In liniște, cînd dă din aripi parcă
se deschid ferestre / de parcă o pasăre
moale / ar zbura leneșă / Ba nu, se
deschid ferestre și o pasăre ..
Multe din căutările săvîrșite de poe-
zia nlchitastănesciană în planul Iniția-
tîc le regăsim în factura ludică a dis-
cursului oniric, la Leonid Dimov. Ie-
șind de sub tutela „jocului secund",
oniropoemul dimovian. scapără de ima-
gini dinamice, resorbite în constelația
unui limbaj delirant. „Noul onirism",
practicat pe fundalul tematic ol lumii
ca teatru și al vieții ca vis. împinge
viziunea Spre impas : „Nici un adine
privirea mea nu are. / Păstrez din ur-
ma toată o mirare / Cu lumea incăpu-
tă-n ea căuc“. Și totuși, rareori o poe-
tică a imaginii s-a opus mai ferm teo-
riilor generalizante ale literaturii. în-
cît visul este. în cazul acestui explora-
tor al imaginarului, un limbaj coerent.
Debutat tîrziu, ca șl Leonid Dimov,
Mircea Ivănescu și-a încrucișat desti-
nul literar ol acestuia cu prilejul cola-
borării la Amintiri (1973), volum ilus-
trat de Florin Pucă. Pe amîndoi îi re-
unește în mod cu totul exemplar con-
stanța valorică, explicabilă prin matu-
ritatea cu care ei apar pe scena litera-
turii. Variații pe aceeași temă, a lumii
ca text, poemele și, pînă la urmă, căr-
țile lui M. Ivănescu par să ilustreze o
concepție nouă a poeticității. ce poate
fi pusă în legătură cu următorul pos-
tulat al lingvistului Roman Jakobson t
„cuvintele și sintaxa lor, semnificația,
forma lor externă și internă nu sînt
indicii indiferente ale realității, ci po-
sedă propria lor greutate șl propria lor
valoare". Campania dusă de M. Ivă-
nescu împotriva versului memorabil șl
a metaforei percutante își găsește în
imaginar o miză nouă ; el devine ex-
presia unei realități inventate : „Dar
de ce — se întreabă un critic — să nu
zăbovim mupra acestei fascinații care,
deodată, face ca textul să înceteze a
spune ceva, pentru a se spune pe eu
însuși, care face ca textul să ne abată
de la discursul lui, chiar atunci cînd
ne fixează în el, să ne vorbească de
un altundeva, atunci cînd, intr-adevăr,
ne vorbește de un aici și, în cele din
urmă, să ni se arate, arătîndu-nc un
cu totul alt lucru decît pe sine ?“. Li-
teraturizarea și livrescul devin, în ca-
zul de față, modalități de punere în
scenă a unor ficțiuni în care registrele
limbii șl personajele sînt manipulate
ironic și reduse adesea la simpla apa-
rență a lui ca și cum. Or, prin proce-
deul modallzării, discursul ia o altă în-
torsătură, el începe să se conformeze
intereselor cititorului. De unde se vgde
ca, pentru M. Ivănescu, scriitura nu
este comunicare a unui mesaj care ar
circula dinspre autor spre cititor. Ea
este însăși vocea lecturii ; în text, nu-
mai cititorul vorbește.
Operînd mutații în chiar structura
intimă a actului creator, inversînd a-
desea prejudecățile cu privire la sen-
sibilitatea modernă, inovatorii deceniu-
lui șapte se constituie, prin programul
lor novator, într-o veritabilă placă tur-
nantă a liricii actuale, menită să revi-
talizeze efortul constructiv în spiritul
continuității.
Gh. MOCUȚA
e 5 ® -
- ORIZONT
La vîrsta de 12 ani a fost considerat,
în familie, un urmaș demn de toată
lauda al lui Marconi. Construise un
aparat de radio cu galenă. După aceas-
tă izbîndă, și-a amenajat, acasă, un
„microlabonator", adunînd. de pe unde
s-au găsit, piese șl lămpi de radio
vechi, încropind acumulatoare, baterii,
improvizînd, meșterind in fel și chip,
pînă a reușit „să treacă" la curent al-
ternativ și, ca o culme a pasiunii de
radioamator, a reușit să făurească un
aparat superheterodină. Moment glorios
al existenței lui de homo tehnicus. Dar,
peste puțin timp, au apărut pe piață
primele aparate de radio românești,
marca .Pionier", la un preț foarte ac-
cesibil, și tînărul urmaș al lui Marconi
a înțeles, pentru prima oară în viață.
Oameni și creații
cît de efemeră este gloria... Deși a
fost un elev foarte bun la matematică,
fizică, chimie (și premiant), în clasa a
IX-a a luat hotărîrea să se facă actor,
își descoperise o nouă pasiune : teatrul.
Citea și romane, vedea șl filme, însă
teatrul i se părea mai presus de orice.
La terminarea liceului, stăruia în
această hotărîre. Tatăl său (militar de
carieră) nici n-a vrut să audă de ac-
torie. Profesorul de matematică, căruia
l-a cerut, apoi, sfatul, a fost infinit
mai convingător era greu de stabilit
dacă, într-adevăr, are talent, și cît ta-
lent ; exista și riscul de a ajunge un
actor oarecare, pe cînd. „dincoace", în
electrotehnică, să zicem, avea toate
șansele.
A absolvit Facultatea de Electroteh-
nică din Timișoara în anul 1960.
în timpul studenției, un intermezzo
în cercurile științifice studențești, abia
înfiripate. Și, tot atunci, pentru că
„gărgăunele" din oap nu-i trecuse, co-
autor, interpret și prezentator intr-un
spectacol de estradă, realizat împreună
cu cîțiva colegi de la „Electro". Spec-
tacolul a avut mare succes la publicul
studențesc. Gloria artistică e dulce.
Gloria artistică te duce. Noaptea învă-
ța. Dimineața mergea la cursuri. După-
amiezele și serile era ocupat cu spec-
tacolul de estradă. Ritm de viață in-
tens. Efervescență. Emoții mai mari și
mai mici. Turnee prin țară, în centre-
le studențești. Un efort prea mare pen-
tru un lînăr firav și care se consuma,
lăuntric, prea mult. îmbolnăvindu-se,
a fost nevoit să întrerupă, un an, stu-
diile. Răstimp, într-un fel pierdut, în
alt fel cîștigat, căci a citit și a recitit
o seamă de cărți fundamentale ale li-
teraturii universale.
După terminarea facultății, a muncit
3 ani la „Electrometal". Autor, acolo,
al cîtorva inovații, din care unele con-
stituiau chiar invenții-invenții. însă, la
începutul anilor '60, invențiile nu se
prea „purtau". Din modestie, din timi-
ditate, din inerție și din alte pricini.
Cînd le-a spus celor de la „Electrome-
tal" că vrea să se transfere în învăță-
mîntul superior, la Politehnică, a stîr-
nit nedumeriri. Ce, nu era bine la „E-
lectrometal" ?! Ba era foarte bine.
(Ajunsese șef serviciu producție, cîști-
ga 2 400 de lei pe lună). A făcut acest
pas (ca asistent suplinitor, 1 350 de lei
pe lună I) fiindcă vroia să se integre-
ze în munca de cercetare și, pe de altă
parte, acolo, la catedră, în fața studen-
ților, putea să-și continue pasiu-
nea pentru... actorie. Munca di-
dactică, este de părere conferențiar dr.
inginer Constantin Crlstuinea, necesită
și o doză de actorie. Trebuie să-i cuce-
rești pe studenți nu numai prin cunoș-
tințele profesionale. Mai cu seamă cînd
predai o disciplină care nu este atrac-
tivă — rezistența materialelor : preci-
să, riguroasă, „seacă".
La Politehnică, a realizat mai multe
inovații. Ca și la „Electrometal", unele
erau invenții-invenții. Prima (din
1968), regretă și acum că nu a bre-
vetat-o, deoarece, după un timp, după
ce n-a ezitat s-o arate, plin de amabi-
litate, unor colegi de breaslă, veniți în
schimb de experiență de pe alte meri-
diane. au brevetat-o alții.
De fapt, adevărata carieră de inven-
tator a conferențiarului Constantin
Cristuinea a început abia în anul 1985.
Un debut, în inventică, la 49 de ani.
O spune cu oarecare stînjeneală. Ne-
justificată, cred, pentru că acest debut
a fost, dincolo de anumite imperative
de natură profesională, rodul unei
mari acumulări. O acumulare dobîndită
în ani și ani de documentare, de cer-
cetare. De atunci, „a mers" în ritm de
3 invenții pe an. Toate se referă la
metodele și instalațiile privind încer-
cările de materiale, rezistența materia-
lelor, o chestiune tehnică de mare im-
portanță, aplicabilă în multe domenii
de activitate. Unele dintre invențiile
sale au fost preluate de cîteva unități
industriale, altele sînt în curs de a fi
preluate. Invenții apărute din necesi-
tate. S-a așezat la masa de îucru și a
studiat o anumită problemă, care se
cerea cu stringență rezolvată. Ideile se
nasc prin muncă, multă muncă + in-
teligență -I- fantezie + pasiune. Nu în
ultimul rînd pasiune. Invenția-releva-
ție ?!... Inventatorul — un preafericit
al soartei, predestinat și inspirat de
providență ?!... Poate. în perioada ro-
mantică (și romanțată) a invenției!...
Conferențiar dr. inginer Constantin
Cristuinea este (din anul 1982) și pre-
ședintele Comitetului Sindicatului din
I.P.T. „Traian Vuia", avînd în subor-
dine Comisia C.I.T., care se ocupă di-
rect de invenții șl inovații. Este și pre-
ședintele Clubului de inventică al Ca-
sei Universitarilor din Timișoara. Este
și prim-vicepreședinte al Clubului spor-
tiv „Politehnica". Este și un cititor de
beletristică și un fervent spectator de
teatru. Este și un om care poate să-ți
mărturisească pe un ton absolut firesc:
„Pentru mine, arta rămine o necesita-
te. De două ori o necesitate, căci îmi
stimulează fantezia tehnică. De fapt,
nici nu cred in fantezie pur tehnică".
Sau: ..Invențiile mele nu au ceva spec-
taculos. nu uimesc pe nimeni. îi inte-
resează și ii entuziasmează doar pe oa-
menii de specialitate ...“.
Destul interes și destul entuziasm
pentru ca cineva „să meargă" în ritm
de 3 invenții pe an.
losif COSTINAȘ
„CIRCUITUL
EMULATIV"
Avea mare dreptate cel care spunea
că distincția nu se învață ; o ai sau
nu o ai. Că eleganța e înnăscută și
strădaniile de a o mima se izbesc de
zidul contrafacerii; că, mai devreme
sau mai tîrziu, miezul ființei se dez-
văluie în realitatea sa nudă, lepădîn-
du-se de staniolul convențiilor și el
identității de împrumut. Găsesc că
astfel de fraze (introductive) sînt cît
se poate de nimerite pentru profilul
Destine împlinite
pe oare încerc să-l propun in aceste
rînduri, așternute cu sfială și afecțiu-
ne ; va fi vorba, acum, de un distins
profesor universitar, prea cunoscut în
urbea noastră (și nu numai), om nins
de ani, cu aură aristocratică, cel care,
de-a lungul timpului, străbătînd din
1947 — firesc și merituos — toată ie-
rarhia universitară, s-a străduit să im-
prime generațiilor care s-au succedat
(treeîndu-și torța nestinsă a unei dis-
cipline fără egal) o „gîndire morfo-
funcțională" (cum zice domnia-sa) și,
în aceeași măsură, să le inculce pasiu-
nea pentru cercetare, impulsul nobil,
fără odihnă, al aflării noului, refuzînd
inerția și trăinicia prejudecăților. Este
cazul, totuși, să divulgăm numele in-
vitatului de astăzi la rubricii noastre :
Leonida Georgescu, șeful disciplinei
de Morfopatologie al I.M.T. Profesorul
și-a dorit să creeze un circuit emula-
tiv, să-i stimuleze pe cei care vin să-și
dezvolte personalitatea, nu doar să în-
magazineze un volum de cunoștințe,
trăind într-un context infoamaționial
frenetic, exploziv. A pregătit numeroa-
se cadre tinere de specialiști pentru
învățămînt, cercetare și practică me-
dicală, consecvența și temeinicia du-
cînd, în timp, la formarea unei veri-
tabile școli de morfopatologie.
Pentru a veni în sprijinul rețelei de
specialitate, profesorul Leonida Geor-
gescu a organizat un Laborator central
de histo-diagnostic, îndrumind servi-
ciile de anatomie patologică din cele
patru județe arondate. Dar profesorul
este și directorul Centrului de Igienă
și Sănătate Publică din Timișoara, or-
ganizînd sectoarele de asistență medi-
cală de specialitate și de cercetare ști-
ințifică biomedicală, preocupat, deopo-
trivă, de promovarea stării de sănăta-
te a populației din această parte a ță-
rii și de abordarea unor direcții prio-
ritare de cercetare la noi.
Principalele direcții de cercetare au
vizat patologia renală, cardiovasculară,
digestivă, oncologia umană și experi-
mentală, temele fiind incluse în pla-
nurile prioritare de cercetare ale Aca-
demiei de Științe Medicale. Spațiul nu
ne îngăduie să insistăm, să desfășurăm
aici bogata paletă de preocupări. Dar
trebuie precizat că investigațiile au
avut un caracter fundamental și ana-
tomo-clinic, recurgînd la un arsenal
metodologic complex și modern : mi-
croscopic electronică, histochimie,
imunofluorescență, culturi celulare ș.a.
Că rezultatele au fost valorificate prin
comunicări, publicații, monografii,
adîncind — gnoseologic — substratul
lezional în diferite entități nosologice
de boală, mărind eficacitatea unor
scheme terapeutice. Iată un bilanț im-
presionant și, desigur, provizoriu : pro-
fesorul a comunicat 571 lucrări în țară
și în străinătate, a publicat 248 lucrări
in reviste de specialitate, a semnat —
ca prim autor sau în colaborare — 14
monografii și 4 manuale unice de mor-
fopatologie ! A obținut numeroase pre-
mii dintre care voi menționa doar pre-
miul Academiei R.S.R. „Victor Babeș"
pentru volumul „Diagnosticul bolilor
renale prin puncții — biopsie". Profe-
sorul doctor docent Leonida Georgescu
este, actualmente, membru corespon-
dent al Academiei de Științe Medicale.
Remarcabil mi se pare și un alt as-
pect ; la temeinica sa știință de carte
(transmisă cu generozitate învățăceilor),
blindajului informațional, profcsorul-
inovalor adaugă salutare preocupări de
ameliorare a tehnicilor chirurgicale,
cum ar fi — bunăoară — cea în eso-
fagoplastde, tehnică intrată în practica
chirurgicală internațională, citată în
tratatele de specialitate. Nu miră, așa-
dar, prețuirea de oare se bucură pretu-
tindeni profesorul : vicepreședinte al
Societății Naționale de Morfologie și
al Societății Naționale de Imunologie ;
membru al Societăților de Patologie din
Amsterdam și Milano, membru al So-
cietății engleze de Neuropatologie. Cu
o bogată activitate soclal-obștească,
septuagenar (în curînd), profesorul Leo-
nida Georgescu poate privi, la ceasul
bilanțului, cu îndreptățită mîndrie tra-
iectoria unei vieți închinată cu pasiu-
ne și nobilă abnegație științei : o via-
ță „plină", un destin împlinit.
Adrian Dinu RACHIERU
(Urmare din pag. 1)
s-ar mîndri cu faptul că produsele cu
maica „ET“ au înzestrat, aproape din
temelii, peste 40 de întreprinderi noi,
că alte 60 de unități și-au dezvoltat
și modernizat producția prin străda-
niile timișorenilor, că-n cei 16 ani de
existență au fost concepute peste 1 150
de noi tipuri de mașini, utilaje, instala-
ții și linii tehnologice? Că, iată, răspun-
zi nd in permanență cerințelor puse în
fată de partid, de secretarul său gene-
ral. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU,
cel care a pus piatra de temelie a a-
cestei superbe ctitorii, au fost „ataca-
te" zone de interes major, cum ar fi
cea a tehnologiilor neconvenționale (în
oare s-au „născut" peste 1 000 de ma-
șini de prelucrare prin electroeroziune
sau instalatii de prelucrat și curățat
prin ultrasunete), sau cea a asimilării
mijloacelor de automatizare, mecani-
zare și robotizare (vorbi ndu-se, deja,
aici de o adevărată familie de aproape
10 tipuri de roboți industriali, cu apli-
catii dintre cele mai diverse). Iar o-
biectivele actuale și de perspectivă sînt
la fel de mobilizatoare. Mecanizarea
asamblării prin sudură in industria de
autovehicule, automatizarea operațiilor
de control tehnic de calitate (folosind
inclusiv razele X), noul program de
modernizare a industriei alimentare re-
prezintă acum alte domenii ce direcțio-
nează căutările specialiștilor, fără ca,
însă, vechile preocupări să fie aban-
donate. Nomenclatorul de fabricație,
extrem de variat, dacă ținem seama
că multe din produse sînt de serie
mică sau chiar unicate, se constituie,
practic, din cerințele și solicitările be-
ELECTROTIMIȘ - 0 TINEREȚE CREATOARE
CE-ȘI APROPIE MEREU VilluRUL
neficiarilor, abia după aceea punîn-
du-se celelalte probleme (atît de com-
plexe), ale producției în sine. Opțiune
și îndrăzneală, modalitate de lucru evi-
dențiind însă marea capacitate organi-
zatorică și tehnică a colectivului, în
stare să se adapteze din mers la orice
modificări, orlcît ar fi de complicate.
In fond, ta urma-urmei, aici apare ele-
mentul cel mai spectaculos al muncii
de la Electrotimlș — forța și curajul
de a te menține mereu în prima linie
a bătăliei pentru progres ! Amîndouă
avînd explicație și sursă In calitatea
fiecărui participant ia procesul pro-
ductiv, deprins a refuza cotidianul, ba-
nalul, rutina, racordat fiind, întotdeau-
na, la tensiunea înaltă a creației, Ia
drumul spre perfecțiune I
Cei peste 3 000 de purtători ai ecu-
sonului cu marca „ET“ sînt, fără tă-
gadă, oameni de nădejde. Ca peste tot,
desigur, mai există și unii care nu se
integrează acestei emulații novatoare.
Cu timpul, însă, el se pierd, renunță
de ta sine, își oaută loc in altă parte.
Dar cei care rămîn, o Lac pentru mult
timp, poate chiar pentru o viață. Ei
sînt adevărații făuritori ai bijuteriilor
tehnice ce duc faima întreprinderii. în
ei stă certitudinea izbînzilor viitoare.
Majoritatea sînt tineri I De fapt, ta cei
16 ani de viață, colectivul are o me-
die de vîrslă utecistă — 28 de ani !
Ceea ce înseamnă, implicit, și garanția
continuității, dar și — cunoscîndu-i
bine pe tinerii de aici — a progresu-
lui neîncetat, în toate domeniile. El
și-a trimis deja mesagerii, în cele
peste 50 de teme de studiu de comple-
xitate sporită, antrenînd specialiști din
învățămînt, cercetare și producție, în
zecile de dosare cu propuneri de in-
venții și inovații. Noul, faptul de
muncă devenit cotidian la Electrotimlș,
cere oameni noi, bine pregătiți. Cînd
două treimi din ceea ce se intîmplă în
întreprindere este, după aprecierea
conducerii unității, mai presus de toa-
te, gîndire, e nevoie de multă știință!
Ea se cîștigă învățînd în permanență,
de la muncitor și pînă la director!
Sau, lărgind sfera, de la elevul școlii
profesionale și al liceului (ambele do-
tate pentru un studiu de performanțe,
de profunzime, strîns legat de necesi-
tățile practice), pînă ta cercetătorul din
laboratoarele de vîrf. Apelînd, pentru
aceasta, la experiența acumulată în în-
treprindere, în biblioteci, la breveto-
tecă, la teoria cursurilor universitare.
Căci tinerețea întreprinderii trebuie să
fie echivalentă cu tinerețea ei spiri-
tuală, cu îndrăzneala romantismului
revoluționar. în fond, cum s-ar spune,
la 16 ani de viață — oricît ar fi ea de
plină de împliniri remarcabile — ai
tot viitorul în față !
ORIZONT
© 4 ©
MIRCEA ȘERBANESCU
AȘA AR PUTEA IACEPE ROMAM
Noul roman, pe care-l gindesc șl-l
adun, ar putea începe așa:
Blocul e oa oricare altul, de patru
etaje, tăiat în linii drepte, cu balcoa-
ne încadrate geometric, totul sub un
smalț albiclos și sclipitor In soare, de
unde și denumirea tot mai larg răs-
pîndltă printre trecători „căsuța albă",
din aceeași dorință de individualizare
In numele căreia în alte părți ale ora-
șului, sau în alte orașe, alte case se
numesc „Casa cu trei fete" sau „Casa
cu 'doi lei", după detaliile respective
ele fațadei. Aceasta se Identifica tot
mai 'mult cu împămintenita poreclă,
răsfățîndu-se albicioasă cu un castan
In față șl cu un scuar peste drum,
acesta la rîndul lui in mijloc cu o fîn-
tînlță modelată vetust din ciment, ce-
Scriitorul fi realitatea vieții
nușie și Iară strop de apă. Dintre
oare trec obișnuit sau întîmplător
acolo, mulți își ziceau în numele unei
melancolii lesne de Înțeles : „Aici aș
vrea să locuiesc și eu I", uitînd că de
fapt bloculețul nu se deosebește prea
mult de altele asemenea, în care unii
chiar și locuiau, tntîmpinind însă tot
felul de chestii cotidiene, cele mal nu-
meroase plicticoase din cale afară —•
huruitul permanent al străzii, asonan-
clocăniturile de
țele casei scărilor,
deasupra, scuturatul pe balcoane, „cîn-
tecul" enervant ol țevilor, îndeosebi
dimineața cînd e somnul mal dulce, și
cîte alte mărunțișuri din aceeași cate-
gorie oare nu colorează existența, cl
doar > picură acid cu stropi supărători
E către seară și amurgul începutului
de octombrie mai păstrează reminis-
cențele luminoase ale căldurii de peste
zi, ca și o anumită strălucire verde a
cerului, amintind de-un petec de acva-
riu, luminat cu mare artă indirect E
ceva ce atinge delicat sensibilitatea
oscilantă a adolescentului ieșit Ia por-
tița metalică de fa stradă. Nu prea
înalt In blugi și cu fîș portocaliu în
chip de veston, cu părul lăsat exact
atît de lung eît 1 se permite unui elev
de liceu dintre cei buni, el e preocupat
de rezonanța plină a pianului din apar-
tamentul de ta etajul doi, chit că no-
tele nu încheagă un cîntec, fiind de
fapt game, exersate repetat, îndărătnic,
un^pșf' cu pauze sau cu reluări tremu-
rătoare, alteori accentuat c$.într-o stră-
danie exasperantă. Rezemat de stîlpul
de fier al portiței joase, băiatul și-o
închipuie pe cea așezată la pian, atin-
gi nd cu degete lungi șl fragile etapele
docil așezate în fața ei, viziune atît
de clară îneît el poate urmări digitația
cînd într-o parte, cînd în cealaltă a
claviaturii, pentru ca sunetele să iz-
bucnească pe rînd și să se constituie
în șiragul fascinant care-1 incită la
proiecte dintre cele mal îndrăznețe și
în aceeași măsură dintre cele mai bi-
zare. Fără îndoială e vorba de o fată
Una din vecini, adorabilă în uniformă
școlară, dar cu atît mai mult în ro-
chițele de casă, rămase scurte și pur-
tate sumar încheiate ca pentru niște
treburi neînsemnate pe rare le faci
de-voie-de-nevoie.
într-un cuvînt, imaginea fetei se
asocia cît se poate de firesc cu pianul,
cu chipul transfigurat șl cu vraja cîn-
tecului — fie el și unul abia prefigurat
— dar și cu lumina palidă a luminări-
lor aprinse romantic pe suprafața lucie
a capacului cu lustru de oglindă. îl
conducea ta imaginea aproape teatrală
înfățișarea fetei care aduna trăsături
delicate puse în deplină armonie ■ ove-
lui obrazului eu simetria elegantă a
sprîncenelor, desenul nasului puțin
avîntat, ca un cioc drăgălaș, cu culoa-
rea deschisă a ochilor rezultînd o de-
tașare puțin afectată și distantă și tot
așa orgolioasa ridicare a capului a in-
diferență față de toți și de tonte. Să
fi știut băiatul că fata îl socoate trans-
parent și neinteresant ?
Prea puțin experimentat în domeniu,
el nu avea curii1 ajunge ta astfel de
constatări ; reacțiile lui aveau o altă
natură, printre altele, inima îi cunoștea
niște svîcniri ca de delfin, cit pe-acl
să dea afară din bazin de cîte ori o
zărea. Era avid după un semn, fie el
cît de neînseriinat, că îl recepționa șl
ea, gata-gata să se oprească și să stea
. de vorbă, așa cum se obișnuiește la
vîrsta și ta situația lor de aproape co-
legi, fiind totuși ta școli diferite. Ea,
nepăsătoare și absentă ; el cu inima
în balans ca un disc de pendul în
clipa cînd gongul nevăzut anunță ora
îndelung așteptată. După tabelul de
locatari, grafiat cu tuș și cu litere vi-
zibile, afișat în holul de ta intrare,
fata se numea Loredana, însă el aflase
că era pentru ai casei — mama, tata
și un frățior mai mic — numai Dana.
Vecinătatea lor nu avea durată prea
lungă, de aceea toate legăturile dintre
locatari, mal incipiente, mai pluteau
în stare de suspensie. Uneori, nervii
locatarilor aveau de înfruntat ciocănl-
turi de cule în pereți sau hîrșîit de
mobilă mutată și iar mutată în căuta-
rea celui mai potrivit loc în spațiul
deschis al încăperilor. Printre toate
cele supărătoare, gamele repetate șl
din nou repetate la anumite ore împle-
teau un fel de gingaș firicel albastru,
cu care își lega bătălie inimii băiatul,
prelungindu-și șederea în poarta blo-
cului, cu aerul că nu-1 Interesează ni-
mic altceva decît blinda catifelare a
înserării. In secret, el plănuia cum să
facă acceptabilă posibilitatea prin care
să ajungă să-și admire visata în ipos-
taza de pianistă suavă, plasată într-uh
cadru pictural de epocă. Fiantezie I)
slujea cu credință.
Pornind cu privirea de ta reverbe-
rația portocalie radiată de fereastra
în oare tocmai se aprinsese lumina, el
trasă imaginar o tangentă clară pînă
ta coroana castanului de deasupra ca-
pului lui. Desen pe care nu-1 putu
duce pînă 1a capăt din cauza unei în-
treruperi neașteptate la etajul patru.
Acolo, pe balcon, bătrîna locatară a lo-
cuinței de sub acoperiș tocmai flutura
în cenușiul amurgului .niște aripi albe
de rufărie casnică. De la balconul de
dedesubt ar fi trebuit să reacționeze
Imediat vecinul lezat ; faptul devenit
obicei îl atinse pe băiat în intențiile
lui cutezătoare.
Bătrîna stătu cît stătu, apoi se re-
trase, eliberîrid(i-l fără să aibă habar
pe băiat în ambițiile lui. Devenit mai
circumspect, acesta reîntors la desen îl
dublează cu posibilele surprize. De
exemplu, ca bătrîna de ta ultimul bal-
con să-l poată observa. Mal erau și
trecătorii de pe stradă.
Planul de a se sui In copac pînă ta
creanga paralelă cu fereastra rîvnită
interfera tot mal confuz bunul lui
simț și timiditatea tălndu-i avîntul. în
același timp, n-ar fi fost în primăvara
vieții dacă ar fi renunțat: dimpotrivă,
își continuă calculele apropiindu-se de
hotărîrea finală oricît de nesăbuită pu-
tea să apară ea altora. Ca urmare,
exersă un salt ca-ntr-o doară către cea
mai de jos creangă a castanului.
Imposibil nu era.
Dacă n-ar fi fost un gînd de ami-
nare, gînd care nu-1 părăsea ! Nu zise-
se niciodată cu toată decizia că va
urca în copac. Amînînd de cîteva zile
treaba, ajunsese In seara aceasta să
pună în cumpănă cele două alternative
— să ? — să nu ?! Astfel sfîșiat, atinge
cu palma coafa zgrunțuroasă a casta-
nului, schltînd totuși în minte, în par-
tea el cea mal luminată și mai îndrăz-
neață. ceea ce se și transmite mușchi-
lor și brațelor. Cîteva clipe trupul îi E
pendulează a nehotărîre. E clipa ac- *
țiiinli .. încă nu e. îl izbește un glas
sonor — .Faci gimnastică, băiete ?“
Putea fi un trecător ; e, mai grav, un
colocatar. Vecinul se oprește ca să-1 ;
privească binevoitor cum lasă creanga
și cade sigur pe. picioare și pe pă-
mînt. II recunoaște pe vecinul Răzvan,
bărbatul zdravăn, cu statură dreaptă
și fermă. E omul fără de care, vorba
mamei, „Nu ajungeam noi la un bloc
ca ăsta I", și de la care putea aștepta
chiar și un avertisment, în sensul ie-
șirii din ordine, din rînduiata bunei
vecinătăți. In fața lui, fără voie și cu
un glas aproape pierit salută copilă-
rește cu „Sărut mîna“.
— Să stăm puțin de vorbă, tinere.
Gimnastica e utilă tinerețe! Presupun
că ești la liceul sportiv.
Nu era la liceul sportiv.
— Nu contează, evident, îl aprobă
satisfăcut bărbatul matur. Nu ascundea
că Ii face plăcere că în bloc există și
tineri cu „cei șapte ani de acasă" care
sînt uitați de alții sau dosiți cu bună
știință. îmi pare bine că ne cunoaștem
sub auspiciile educației alese, căci o
cunosc de mult pe mama ta, profesoa-
ră excelentă, educator de nădejde. însă,
tinere, să nu exagerăm I Nu mai ești
ta vîrsta lui „Săru-mîna", cel puțin
față de bărbați și în mod aparte față
de mine. Salută-mă bărbătește, nu te
copilări. Ne-am înțeles ?
întinse o mînă bine închegată și
care știa să strîngă conform caracte-
rului integru, încă o dată afirmat în
chipul cel mal direct. Intimidat și tre-
murător, băiatul împărtăși strîngerea
de mînă pe care nu o simți atît de
bărbătească precum intenționase Răz-
van.
Nu asta conta, însă.
...Ce-ar fi ca acest posibil roman
să poarte numele unui vechi șlagăr de
muzică ușoară cintat cu aplomb și
acum — LA CĂSUȚĂ ALBA !
Vasile Dan
LUMINA LAMÎIULUl
Gindesc fără asprime și inserarea
îmi sare
in brațe.
Caut o substanță inocentă cum ar fi
piinea
pentru trup,
cuvintul de început
pentru o istoric necunoscută,
pentru o viață.
Caut un ochi care să vadă
fără să judece întunericul,
materia primă in care sapă tunele
pînă la noi lumina.
Singele urcă ușor, ca o apă in flux,
irigindu-mi degetele.
Captez, ezitind, tactil,
cite-o idee.
Pe miini,
lumina lămiiului.
•a uargi
și widi<
noap» In
Văd a tr
O pdcă
NOAPTE
larbt
cădii c«
„Cum doarme materia
pe piept imi foacă o flacără verde"
Un distih numai bun. la ora aceasta
tîrzie,
să mă infrunte ambiguu.
Mă opun lui cu toată respirația
rară, profundă, strict controlată,
ca într-un exercițiu in care încerc
să obțin
ordinea
fără afecte,
gradul lor zero.
Nu ar fi
decît un cu vini
de adăugat,
o silabă,
un sunet
tăcut.
DIMINEAȚA
înfipt ea un copac în pămînt.
ca singele In inimă,
oa aerul in celulele trupului. I
cu cuvintele in ochi.
pierzi in greutate totuși
DRAGOSTEA DE ȚARA
s-arlrtee
prin# vi
nunu din
preaii A
din p ad<
nu n ajtt
căci
intim mi
Sinld Uc
sub flwla
intre i se
duce» fre
Sintd tr
și taina
ne Țegl
rtilollor
Pe mine, dacă mă-ntrebați de Tară,
M simt ea pomul tinăr și curat
Ca spicul blind, atins intîia oară
De palma celui ce l-a semănat.
Pe mine, dacă mă-ntrebați de Tară,
Presimt în trupul meu un dor
arzînd
Parcă aud o limpede vioară
Din patru zări Carpații cuprinzind.
Și-l artă
Că niși i
Te-almul
și «M d
Iar dd ai
vitei! nes;
Șl simt i'iința-ntrcagă că-mi irumpe.
De mă ridic ca vulturul semeț
Purtînd pe cap cununi și pietre
scumpe.
Din tot ce arc Tara mai de preț.
Pa
Pe mine, dacă mă-ntrebați dc Tară, j
Simt mina mamei mele că-o sărut Ști»» iun»'
Sui bolta grea dc aur, milenară,	j
Cind pragul casei sale? l-am trecut. Aștega a
Să ni te 1
Să leJev!
SCRISOARE
Ce viscol trist s-o fl-ntimplat acasă,
De-mi cad pe suflet frunze rind pe
rind.
Stă mama parcă singură la masă,
Pe-o foaie albă lacrimi așternind.
Pe dealul sur, cu mii de ani tn
spate.
Vlne-un străin să ceară adăpost
Șl nari fă
Sînt iurur
Distw.ele,
8-aa lărui
Doareîteo
în tnpul i
Plini fără
Iți haine;
L--------® 5 •
If-----------------
Mira Lupeanu
-------------- ORIZONT
DICȚIONAR LITERAR
Microantologie lirică
>4igint al materiei ce și-a
pierdut incet lestul
X sirii ce devine ușoară i
Mici iu spumă deasupra ci
însăș
:«In flux —
■ trup vid'. Un volum locuit,
tai pe care se strecoară
■	» copil, privind bine bine
înainte
*	*a intrezări cel mult
■	{vălurile scămoase de aer,
ildn spate,
na se urcă pe munte in șir
d din urmă, oricît de tinăr,
de agil
■	) Abile cel iute de picior.
Nlnioxul Iui Zenon,
•	ijonge niciodată in față —
4 uina să-mi mingii chipul.
ADEVERIRE
Nimic nu s-a schimbat, elanul meu.
Care tînjești pe un polei de cer
Și rumegi timpi de Hori, timp
de ninsori,
Cînd lingă timplă-ți zboară glonț
de ger.
Nimic, elanul meu, nu-i prefăcut.
Coroana ta-i din os de suflu pur
Și vislă in ruina din văzduh,
Dar și 'rofeul celui mai drept fur :
Iți stă-n puteri ea visul să mi-1
smulgi
Și să m-adeverești in ce sînt cu.
Terestră, cu o aripă-n pămint
Și alta-n trupul tău. elanul meu ...
ANCORA VERII
Infrîngcm timpul de paloare-ai florii {
Nu doar cu amintiri din viitor,
Tulpina-ngenuncheată soarbe norii
Din zece sori ce-asudă arzător.
Alexandra indrieș
Pe un ecran al clipei se perindă
Dorințele plecărilor din frupt.
In mii și mii petale să intindă
O velă de reluări în nc-ntrcrupt.
Cînd ancoră c rodul ce ne leagă
De-o Mare a Speranței pe pămint.
De rădăcina muntelui întreagă,
De sufletul ec-l punem în cuvînt.
In estuarul verilor, spre toamnă.
Zenitul e-ncercat navigator
Și drumul din izvoare il întoarnă
Fiindu-și fanteziei lui dator.
Chiar de sint țărmuri și îngheață
ape
La mărginiri ce țin de trecător
Și dacă brațele ne sini aproape
De adevărul pururi curgător.
GHIOC
E gol ghiocul limbilor sărate
De vuietul în care a trăit
Și aerul, cu duhuri presărate.
Ii dă tîreoalc vînăt înrăit.
PATRIE
a teze dimineți de cinter
■	Mii anilor de soare,
«kt ți temeiul faptei
#	ttamătul epocii-nnoitoare;
■	i irihrl ce-nmlădie zarea,
■	Iu undelor albastre,
«tttfinj destinul în viitoarea
*hHenlptato-n astre t
UNICA
Arcuim zăpezile gindirii
in izvoade fără asemănare,
sîntem demni părtași ai împlinirii
și talazul însetat de mare î
Drumuri ne-ntîmplate ne adună
ea o spuză lingă anii buni,
să clădim o patrie-mpreună.
unică, lăsată din străbuni.
Ion CALIMAN
El n-are nume și nici vîrsta gurii
Ce nc-a plăcut urechilor pe rînd
Și l-am secat să ne hrănim augurii
Prea pricepuți la ce primesc și vind.
Intr-un spectacol izbutit de umbre
O zină bună sufletul i-a luat
Să-l apere de ridurile sumbre
Și hohotele-n osul tatuat.
Azi, iată-i jalnic lecuit de lună.
Sub razele sărutului ei pal.
Date de bunul soare, ea arvună.
Pe întîlniri crepusculare-» val.

f	'Pseudonimul iitenar al Gloriei
il||S Lillin (n. Borna), eseist, critic literar,
prozator. S-a născut la 13 martie 1936
în Oradea. Studii filologice, doctoratul
în științe filologice. Membră a Uniunii
Scriitorilor din R. S. România (1973).
Prima apariție în „Viața Capitalei"
|	(1954). Debut editorial cu Saltul In gol.
Ed. Facla, 1973, roman psihologic ce
y dovedește o „dispoziție epică remarca-
'	«>»lâ — vizibilă in ficțiune ca și în
k.V .	U scriitură" fUlici), simțul limbii și al
j? '	'-P >. dialogului (Tașcu 1974). Urmează o
traducere (în colaborare) a Basmelor
lui Clemens Brentano, Ed. Junimea,
1973, apoi lucrări de critică (semiotică)
ori estetică literară Corola de minuni a lumii. Interpretare sti-
listică a sistemului poetic ai lui Lucian Blaga, Ed. Facla, 1975
(Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) ; Sporind a lumii
taină. Verbul în poezia lui Lucian Blaga, Ed. Minerva, 1981 ; Al-
ternative bacoviene, Ed. Minerva, 1984 (Premiul Asociației Scri-
itorilor din Timișoara) ; Polifonia persoanei, Ed. Facla, 1986, pre-
cum și romanele : Două-trci minute. Ed. Cartea Românească, 1984
(Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) și Cutia de chibri-
turi, Ed. Cartea Românească, 1987. Corola de minuni a lumii
descoperă, dincolo de „paradigma abisală a simbolului" (unde
lumina ocupă un loc privilegiat), dincolo, așadar, de „sensul
simbolic", un sens „literal", textual (Ciocârlie 1976). Remarcîn-
du-se prin încercarea de validare a unor principii teoretice și
metodologice, lucrarea propune cîteva concepte operaționale, prin-
tre care și pe acela de noosfcră. O viziune asemănătoare guver-
nează și următoarea investigație privind verbul în lirica lui Bla-
ga. „Fără să fie insistent polemice", cărțile iau, totuși, atitudine
față de „exegezele impresioniste", în genere, deformatoare (Ar-
manca 1981), oferind, în schimb, o cercetare „sistematică și de-o
neobișnuită forță de construcție demonstrativă", cu aplicarea
„pînă la istovire" a mijloacelor analitice (M. Livadă 1982). De-
mersul cu privire la „noosfena bacoviană" confruntă trei scriituri
ce converg „spre o imagine unitară și echilibrată" a operei lui
George Bacovia (Tacciu 1984). Sînt antrenate, simultan, domenii
ca semiotica, psiholingvistica, stilistica, sociologia literaturii etc.,
într-o analiză „microscopică, întemeind întrebări și storcind tex-
tul". A rezultat o lucrare „sinceră, motivată prin impulsuri per-
sonale", de referință (Rachieru 1984). Persoana polifonică (Poli-
fonia persoanei) este „creatorul de literatură", ce se instituie „ca
persoană imaginară și imaginată, posedînd voci multiple" (Con-
durache 1987). Cartea intenționează să atingă „fundamentele an-
tropologice ale creației estetice" (Grigurcu 1987) și urmărește
„structurarea multiplă a creatorului și a personajului acestuia, în
funcție de relația tripartită EU-TU-EL" (izvor al polifoniei per-
soanei), inițiind „un model posibil și incitant" de abordare a
textului literar (Teodorescu-Brînzeu 1987). „Curiozitatea /autoarei,
n.n.) irumpe în scrutarea insistentă, hărțuit oare, în întoarcerea
obiectului pe toate fețele" (Grigurcu). Roman al formării (conti-
nuat în planul excursului critic prin problematizarea autorului-
personaj), Două-trci minute nu scapă însă de „ochiul critic", omni-
prezent al prozatoarei (Rachieru 1988). Cutia cu chibrituri a fost
socotit un „roman textualist sau al scriiturii, cu exacerbarea con-
venționalului, fără a pierde legătura cu viața" (Manolescu 1988).
„Aplicație inteligentă a unui teoretician", „baie de teorie" (Ungu-
«artă blînd bătrîna-n a ei
carte.
►jl mai află-» lumea mare
rost.
«muls din locul hărăzit
în piatră.
eN din vinul vieții-nlăcrimat,
•d tozii pămîntul că te ceartă.
I Mița-ntoareerii In sat.
DORINȚA unanimă
Sub arcul de triumf al fericirii
Al IX-lca Congres ne-a luminat
Și temerari, pe drumul împlinirii.
Pe primul Președinte l-am urmat.
In zorii dimineților senine
Stă falnicul biruitor stejar,
Gindirea lui avea să ne lumina
Ca să ne fie mersul temerar.
reanu 1988), cu decelarea minuțioasă a mecanismelor de funcțio-
nare (A. I. deconspiră încă de la începutul cărții convențiile adop-
tate), romanul se detașează, totuși, de scriiturile de același tip,
avansînd pagini în care observația se combină cu meditația, scru-
tarea caracterelor cu invenția epică /cf. Manolescu și Rachieru).
tlavid Rusu
hornul tău, cu flori de
tinerețe.
p U apa sacră din izvor,
i le lași cărărilor răzlețe,
devii statornic călător.
-ți fă griji gindindu-te la mine,
pnrea la poartă să te-aștept.
■ tic, de-acasă pîn-la tine,
niruit la mine toale-n piept.
dteodată, cînd încep să bată,
n»l meu cumplite vînturi n*£i,
fără rost și flacăra din vatră
minează urmele; cum treci.
El a deschis un șantier de slavă
Și a durat cetăți spre viitor,
In care mergem umăr lingă umăr
Pc-un drum de aur demn,
în adevăr.
Daeă-I urmăm, a dovedit că știe.
De la al IX-lea măreț Congres.
Să făureaseă-o nouă Românie
Și ne dorim să fie reales.
BIRUITOR POPOR
Poporul meu, viteaz și ne-ntrecut.
In gloriile limpezite-n pace,
Rămii la pieptul patriei un scut.
Sub care griul liniștit se coaee.
Aud cum sună falnic, de departe.
Pădurile cu brazii cei înalți,
Un freamăt viu ce inima-mi străbate
Și se ridică sus peste Carpați.
De-așa belșug și spicul, în cîmpie,
Se-apleacă, sub povara lui de dor.
Colan de aur strins pentru vecie.
Să fim uniți sub mîndru tricolor.
Vîsliin în timp și vremea viitoare.
Cu rădăcini, ne leagă de pămint;
Prin tot ce-aici In liniște răsare.
Intr-un suprem și veșnic legămînt.
REFERINȚE CRITICE
In volume ; Alexandru Tănase, Lucian Blaga — filosoful poet,
poetul filosof, Ed. Cartea Românească, 1977, p. 321—322. în presă;
Șerban Foerță, „Orizont", 43/1973 ; Laurențiu Ulici, „Românie
literară", 45/1973 ; Val Condurache, „Convorbiri literare" 3/1974 ;
Valentin Tașcu, „Steaua", 10/1974 ; I. Ștefan, „Limbă și litera-
tură", 2/1976 ; I. Coteanu, „Livres roumains", 3/1976 ; Livius Cio-
cârlie, „Orizont", 19/1976 ; Brîndușa Armanca, „Orizont", 28/1981;.
Brîndușa Armanca, „Orizont", 50/1981 ; Mclania Livadă, „Româ-
nia literară", 17/1982 ; Adrian Dinu Rachieru, „Orizont" 36/1984 ;
Elena Tacciu, „România literară", 37/1984 ; Șerban Foarță, „Ori-
zont" 51/1986 ; și 2/1987 ; Brîndușa Armanca, „Orizont", 13/1986 ;
Val Condurache, „Convorbiri literare", 7/1987 ; Gheorghe Gri-
gurcu, „România literară", 17/1987 ; Adrian Dinu Rachieru,
„Astra", 8/1988 ; Ion Simuț, „Familia", 10/1988 ; Nicolae Mano-
lescu, „România liferară", 16/1988 ; Aurel Sasu, „Tribuna",
12/1988; Cornel Ungureanu, „Orizont", 31/1988 ; loan Holban.
„Cronica". 31/1988 etc.
Olimpia BERCA
ORIZONT
O CONȘTIINȚA MORALĂ TENACE
Temperament artistic com-.
plex, autor de miniaturale
filme de artă, scenarist, dra-
maturg, iar, o dală cu această
carte, prozator ", losif Costinaș
este, pentru noi, ceea ce se
cheamă un umanist, care ia
de bune vorbele lui Seneca,
precum că trebuie să trăiești
pentru altul, dacă vrei să tră-
iești pentru tine. Arta sa de
prozator pornește de la uma-
nitatea periferiei, semirurală
sat proletară, de la tipurile
oare se nasc acolo, față de
care își revarsă simpatia sau
blindul umor, sau ea pornește
de la lumea micilor burghezi,
a parveniților mărunți ae la
oraș, a ajunșilor la o existen-
ță pur materială, suficienți,
agresivi, dezumanizați, față de
care satira sa e fățișă și acer-
bă.
Umanitatea periferiei e una
cu lumea proletară, văzută In
ipostazele ei ante sau imediat
postbelice. Ea e Înduioșătoare
în chiar viața ei de fiecare
zi. O periferie nu Imundă, ci
pitorească, plină de culoare,
cu oameni săritori, buni po-
vestitori. plini de energie, firi
stenice, luptătoare, care, deși
duc un trai trudnic, nu se
plîng, nici nu decad moral,
dimpotrivă, duc cu sine raza
ascunsă a unui vis, prin te-
nebrele vieții sociale, au sim-
țul Înalt al umorului, al bu-
nătății și al aventurii și își
duc existența In cinste și o
nobilă demnitate. Lumea a-
ceasta de la sfîrșitul războ-
iului, cu copii famelici, dar
dornici de aventură, cu pati-
na și reminiscențele ei, cu pi-
torescul ei, este văzută, de
Costinaș, prin ochiul dilatat
mirific al copilului, o copilă-
rie, însă, maturizată, In care
intră și zbenguiala, dar și do-
rința de visare. Prozatorul
cantonează în Istorii mici, în
întîmplări neînsemnate ale a-
cestei lumi a periferiei, scoa-
te la suprafață tipologii uma-
ne cunoscute acestui spațiu
social și literar, în care au
excelat un Bassarabescu, un
Peltz, un Eugen Barbu, un
Mazilu. Eroii aceștia sînt bieți
tineri ratați sau oameni fără
de noroc, dar cu înalte cali-
tăți bărbătești și spirituale,
gata de o aventură, de a lua
viața în piept, de la capăt.
Lumea de pe reversul me-
daliei, de parveniți și carie-
riști, agresivă In comporta-
mentul ei ignobil, e. de ase-
menea, urmărită îndeaproape
de Costinaș și surprinsă cari-
catural în tablouri sau mo-
mente decupate, aproape cine-
matografic, din realitatea so-
cială. Această categorie uma-
nă e descrisă in toată sufi-
ciența ei, cu toate tarele care
frizează lipsa ei de bun simț
ieșind din normalitatea unei
existențe drepte și firești.
Traiul unor atarl specimene e
banal și aberant. Ei canto-
nează, adesea, în situații ab-
surde, intr-o existență cenușie
și falsă, din care nici nu au
de gind să se smulgă. Lui
Costinaș îi reușesc acele proze
figurine
in care realismul descrierii se
adaugă realismului imaginii și
sensului parabolei. El descrie
caricatura unui mediu func-
ționăresc sau familiei, In care
domină aceleași situații abe-
rante, în care comunicarea in-
terumană încetează șl intră in
jc„ mecanismele existenței. In
atari medii sociale sau familia-
le (Vezi schițele Dimineața,
inainte și după ora 8. într-o
seară de vară. Dilema) în care
domină incultura și detaliile
ambianței micului burghez,
ignorant și agresiv, numai bu-
nul simț al omului simplu și
autentic mai poate aduce un
aer respirabil.
losif Costinaș. fie că închea-
gă imaginea periferiei prole-
tare, fie că se oprește la de-
scrierea lumii grosiere o unei
categorii umane de mid par-
veniți, își exercită, cu simpa-
tie sau prin satiră, compunerea
acestor med i sociale, la un
ton sec, un ton alb. fără co-
lorit excesiv, mai degrabă un
ton rece, robust și neînflorit.
El, înainte de a fi un poves-
titor este un creator de ta-
blouri cinematografice. El de-
cupează scene, momente sau
însuflețește, la o manieră dta-
logică, evenimentele intime.
Simțul notației sale, cu care
e arhidotat, este uimitor și
exact. Strada. Casele. Inte-
rioarele. Chipurile umane. Ex-
presiile lor. Comportările lor.
Tot ceea ce personajele fac și
iubesc. Mai puțin ceea ce gîn-
desc. Căci psihologiile lor sint
plate Acțiunile lor, din care
distingem, omul, tipul, sensul
vieții lor, toate acestea pro-
zatorul le surprinde cu minu-
ție și artă, in detaliu, chiar
dacă nu întotdeauna și cu
adîncimpa cerută. Din această
portretistică urbană, socială,
umană, se încheagă, în puține
linii, dar ferm adîncite, ca de
aqua-forte, mediul, partici-
pantii, pitorescul, atmosfera,
detaliile. în foarte proaspete
si viguroase accente. Costinaș
este prozatorul care scrie cu
asprime, nu numai in sensul
concepției sale artistice și de
viață, dar o asprime și a fra-
zei, a cuvîntului, care nu mus-
tește de suc, ca la alții, căci
el crede, mai degrabă. In ade-
vărul greu al cuvîntului la-
conic, plin de sens, decît in
poezia lui asociativă, în sucu-
lenta lui poetică. Deși, stra-
niu pentru proza lui robustă
și dură, se ivesc totuși și pen-
tr.. prozatorul nostru prile-
juri de reflecții lirice, într-o
călătorie de inițiere în tainele
naturii pentru copilul-poves-
titor. reflecții lirice pe care le
naște imaginea unei vechi fîn-
tîni, singuratică în cîmple,
sau o casă dărăpănată și pus-
tie care își expune, nostalgic,
interiorul și amintirile.
Prozator de un realism al
situațiilor fără echivoc, al u-
nei lumi specifice, muncito-
rești, a unei umanități în care
autorul găsește resurse sufle-
tești de o rară noblețe, dar
gravor și satiric și al unei ca-
tegorii umane și sociale ne-
conforme cu un statut moral pe
măsura adevărului și cinstei,
losif Costinaș încheagă ima-
ginea unui scriitor robust,
egal cu sine și cu concepția
sa față de viață șl față de
artă. Scrierile sale din acest
volum se revendică de ta o
conștiință morală tenace, de
la un spirit energic și îndrăz-
neț care, tn cuprinderea artei
sale, îmbrățișează umanitatea
binecunoscută lui. după che-
marea temperamentului lui.
vreau să zic, cu o mare doză
de simpatie și iubire umană,
dar și cu Ironia acerbă șl
umorul necesar, cînd ele se
cer. Din această privire com-
plexă și atotcuprinzătoare, a
artei sale. losif Costinaș ne-a
dat dovadă că știe să vadă ce
e de văzut, și apoi să spună
tot ce a văzut.
Ion ARIESANU
* losif Costinaș — PASA-
REA DE LEMN. Editura
Facla 1989.
„Dreptatea", un film pe care
îl așteptăm (I)
• Viitoare producție a Casei de Filme 5,
după un scenariu de Titus Popovici,
în regia lui Andrei Blaier
DESPRE FILMUL ARTISTIC ..DREPTATEA", care se află
acum in plin proces de producție, s-a scris destul de mult In re-
vistele de specialitate (vezi .Cinema" nr. 8 din acest an), în
presa centrală și în cea locală de la Timișoara și, pînă la viitoa-
rea sa premieră (primăvara anului 1990), se va mai scrie, sîntem
siguri, încă mult. în cronicile de pînă acum — foarte utile și bine
primite de opinia publică — au fost consemnate mai puține fapte
șl aspecte Inedite, care s-au derulat în spatele aparatului de luat
vederi, momente mai puțin cunoscute cronicarilor și, desigur,
publicului larg. Este extraordinar de interesant și de captivant,
in același timp, să-i urmărești la lucru pe acești admirabili oa-
meni ai imaginii, membrii unui colectiv care s-a format cu mult
timp inainte ca regizorul să anunțe primul .motor". Și, iată-1
acum caracterizați, prin ceea ce se numește simplu : .spirit de
echipă". I-am văzut pe toți la lucru, i-am urmărit și admirat, în
același timp, într-un interval relativ scurt, de ta 12 pînă la 26
septembrie, perioadă în care întreaga echipă a lucrat in județul
Timiș, pentru a da viață textului scris cu mina de maestru a
cunoscutului scriitor și scenarist Titus Popovici. Și nu este, cre-
dem, lipsit de interes să amintim aici și acum că romanul aces-
tuia, „Străinul", s-a reeditat, de curînd, într-un tiraj de mii de
exemplare la Editura Facla din Timișoara.
...NU ȘTIAM NIMIC DESPRE ECHIPA DE FILMARE. Pri-
mul om pe care l-am întilnit a fost Nicu Gheorghe, regizor se-
cund, despre care regizorul „plin", avea să-mi spună, într-o splen-
didă seară petrecută ta Ciacova, că nu este altcineva decît „buz-
duganul zmeului" care se aruncă inainte. tar după el vin toți
ceilalți. Așadar, Nicu Gheorghe a venit primul 1a Timișoara,
pentru a pregăti .terenul", investigat în Județul Timiș Încă din
luna aprilie a.c. Atunci au fost stabilite locurile din județul
nostru, unde se va filma. Adică locuri care să fie cît mai aproape
de ceea ce și-a dorit scenaristul atunci cînd și-a ales ca spațiu
de acțiune un oraș din Ardeal — sau, de ce nu ? — din Banat.
Piața Unirii din Timișoara a devenit, astfel, piața centrală a ora-
șului-flcțiune. Străzile comunei Ciacova s-au dovedit a fi
cele mai „potrivite" pentru cartierul mărginaș al aceluiași oraș-
ficțiune, iar gara din Jimbolia, filmată noaptea, s-a transformat,
In timpul filmărilor, într-o autentică stație de cale ferată din anii
'915. Cu Nicu Gheorghe, așadar, nu poți sta mult de vorbă pentru
că, realmente, este un om de acțiune. Nici nu ne-am cunoscut
bine și iată-ne în drum spre Ciacova, unde, ta sediul Consiliului
popular comunal, sîntem primiți de reprezentanții organelor locale
de partid și de stat. Se stabilesc toate detaliile, zilele și orele de
filmare, numărul elevilor, al tinerilor și adulților care să fie fo-
losiți ca figuranți. Totul este stabilit cu o precizie și exactitate
cum rar ml-a fost dat să întâlnesc, șl de folosul cărora aveam să
mă conving. Conform acestor date au început filmările la care a
fost angrenată întreaga echipă. Elevii Școlii din localitate s-au
transformat In admirabili elevi din clasa profesorului David (in-
terpretat de actorul Dorin Varga). Profesorii și cetățenii din co-
mună au devenit locuitori ai onașului de acum... mai bine de
70 de ani. Aici aveam să mă întîlnesc pentru prima dată cu ta-
lentul unui om ca Ileana Oroveanu, care a conceput și realizat
costumația pentru aproape 300 de actori și nu mai puțin de 2 500
de figuranți, care vor apărea de-a lungul celor două serii ale
viitorului film. Timp de două zile — din oare n-au lipsit nici
filmările nocturne, realizate pînă către miezul nopții, în prezența
a zeci de oameni curioși din fire, aveam să-i întîlnesc pe doi
dintre eroii principali : Remus și IlonkB, adică Adrian Păduraru,
cunoscut nouă din admirabilul film .Liceenii", și foarte tinăra
studentă a I.A.T.C., Ilinca Goia. N-a lipsit nici... mama acesteia
din urmă, adică actrița Dorina Lazăr, despre care un cronicar
spunea lapidar dar sugestiv : „două temperamente". Dorina Lazăr
n-a întîrziat ta filmări nici măcar cu o secundă, cu toate că, de
1a Aeroportul Internațional Timișoara a fost nevoită să .zboare"
pînă ta Ciacova cu o .Dacie 1300“. Dacă, în film, Ilonka l-a în-
tîlnit destul de greu pe Remus, ta masă, ei au stat alături, iar
studenta din anul II n-a fost deloc lipsită de drăgălășenie atunci
cînd l-o servit pe Remus cu atît de gustoasele găluște cu prune.
Filmările s-au terminat noaptea tîrzlu șl întreaga echipă a bene-
ficiat de o... jumătate de noapte de odihnă și refacere.
Nicolae PÎRVU
0 profesiune de credință
1	„Un regizor este un om
politic"
Personalitate complexă și
nu de puține ori contradicto-
rie, Emil Reus revine, in me-
moria noastră afectivă, incon-
jurat de aura bătăliilor sale
spirituale în numele ideii de
valoare, idee care i-a struc-
turat întreaga activitate artis-
tică, filon viu, combustia in-
ternă și pentru om care e un
neliniștit căutător de sensuri
și adevăruri asupra ființei u-
mane, asupra condiției uma-
ne într-un context istorico-
social bine determinat. Ce
este omul, ce vrea el, încotro
se îndreaptă și In numele că-
ror idealuri politici — iată
întrebări asupra cărora, Emil
Reus a meditat și le-a găsit
un unic, cuprinzător și superb
răspuns : „Eu sînt un om cre-
dincios speranței".
2.	„Actorul... are șansa să
impună binele"
Viață Înseamnă mișcare.
Emil Reus s-a născut în tren.
Aș spune, între două specta-
cole : între cel ol zămislirii și
cel al afirmării ca artist. No-
rocul nu l-a ocolit, ideea de
valoare I s-a impus aproape
de ta sine. Mai Intîl, prin pro-
fesorii săi de 1a Institutul de
teatru: Nicolae Bălțățeanu,
Georg.. Vraoa, Aura Buzes-
cu... Mal apoi, prin acea ge-
nerație de aur a scenei roma-
nești contemporane, colegii
săi : Amza Pellea. Victor Re-
bengiuc. Draga Olteanu, San-
da Toma, George Constantin..
In sfîrșit, repartizat la Tea-
trul muncitoresc din Baia
Mare îi are colegi pe Ștefan
Mihăilescu-Brăila. Vladimii
J- răscu. Ștefan lordănescu. Și
aici, la Bata Mare, ca actor
un prim succes, un premiu
Artistul și societatea
unu in „Inspectorul de poli-
ție" de Priestley, în regia lui
Horea Popescu. Și apoi, în anii
care au urmat, roluri îndră-
gite : Petre Miner, din „Co-
rabia cu un singur pasager"
de Dan Tărchilă, sufleurul
din „Căruța cu paiațe" de M.
Ștefănescu, Stagamber din
„Sfînta Ioana" de G. B. Shaw,
Duke Manty din „Pădurea îm-
pietrită" de R. E. Sherwood;
Napoleon din Madame Sans-
Gene”... Ca actor. Emil Reus
oficiază. Capacitatea sa his-
trionică îi oferă șansa să a-
mendeze răul, să impună bi-
nele. adevărul, frumosul prin
intermediul, se înțelege, artei
sale actoricești.
3.	Regia nu este o profesie.
Este o continuă experiență ar-
tistică ... o subiectivitate, adi-
că, dorină să se obiectivizeze".
Ca regizor deplin — atestat
în 1971 — Emil Reus pune în
scenă, rind pe rînd, spectacole
de referință pentru arta sa
(selectiv) : „Rața sălbatecă" de
Ibsen, „Coboară Iarna" de An-
derson, „Pasacaglia" de Titus
Popovici, „Discipolul diavolu-
lui" de G. B. Shaw, „Arturo
Ui" de Brecht, „Sfîntul Mitică
Blajinu" de A. Baranga, pre-
gătește „Cadavrul viu" de
Tolstoi la Teatrul Maghiar,
„Madame Sans-Gene“ ta Tea-
trui Național. în sfîrșit, pentru
stagiunea 1990—1991, „Richard
al IH-lea" de Shakespeare, ta
Teatrul Național...
Acest mare muncitor care
este Emil Reus, se •întreabă,
mereu, la fiecare punere în
scenă, cît de modern și ac-
tual este între modernii regi-
zori de teatru și-și (și-ml
răspunde printr-o argumenta-
re strînsă, cu valoare de pro-
fesiune de credință. Așadar,
Emil Reus. către l.D.T. : „Eu
ți-aș spune multe... Un re-
gizor trebuie să caute ideile
perene și să le facă actuale.
Aristofan este contemporanul
meu, Antigona a fost scrisă
azi. . Un regizor trebuie să
fie un arhitect, el trebuie să
aibă o concepție. Concepție nu
înseamnă viziune, cum con-
fundă unii cronicari. Concep-
ție înseamnă o arhitectură a
ideilor, Iar viziune înseamnă
o arhitectură a Imaginilor.
I.	D. TEODORESCU
(Continuare tn pag. 7)
• ? o
ORIZONT
Mereu o pildă
Din depărtări de vreme,
dascălul român a semnat cu
lumină răbojul dăinuirii nea-
mului. Și-a dăruit din prea-
plinul său sufletesc fi a de-
pu- devoțiune arzlndă spre a
îmbogăți solul din care a ră-
sărit mîndra floare a cunoaș-
terii. Neobosit și încrezător,
sagace fi răzbătător, el s-a
impus adesea drept model
pentru o statuie reprezentînd
măreția omului. Cugetul său
— ager ți pătrunzător. Vorba
sa — curată fi înțeleaptă. Das-
călul — mereu o pildă. El ne
e părinte de suflet fi de carte.
El ne-a învățat a desluși slova
tipărită fi .dansul" condeiului.
El este cel ce ne-a făcut in-
trarea în viață, tl priveam ca
pe un om la a cărui înălțime
nu credem a ajunge cîndva.
Cite nu știe el! Toate le știe
tl întrebăm despre soare și
lună, despre răsărit, de ce
ninge ți de ce plouă. Atiția
.de ce" și .cum", .care’ și
.cine". Și el ne răspunde la
toate. Ei ne-au deslușit tainele
geometriei și biologiei, ale
construcției cuvintelor în pro-
poziții și fraze, ne-au învățat
istoria și geografia. Ni s-au
deschis ți limpezit noi orizon-
turi. Au fost și clipe mai gre-
le, s-au rostit ți mustrări, ca-
talogul a primit și note care
nu prea ne înveseleau. Dar
omul de la catedră, dascălul
nostru, multiplicat în tot ati-
ția cîte materii și cîte orașe,
sate ți cîte școli sînt, a chib-
zuit înțelept și a drămuit fie-
care gest, astfel incit să ne
Viața școlii
îndestuleze mintea cu harul
său, cu vorba sa, cu zîmbetul
său.
Ne-au învățat ei, dascălii
noștri, dincolo de toate, o lec-
ție mai presus de fracții ți
ecuații, de formule și scheme
— lecția dragostei de țară, de
muncă, lecția omeniei. Am în-
vățat-o, atunci, în școală. O
învățăm mereu și azi. Ne-am
maturizat și am pornit în via-
ță, ne-am croit un destin, tot
prin ajutorul lui. Ne-am îm-
plinit profesional și uman, am
învățat in școli profesionale și
facultăți, tot cu ei, bunii noș-
tri dascăli. Mulți dintre noi,
dacă nu chiar toți. într-un fel
sau altul, ne-am ales, ca mo-
dele de viață, pe vreunul din-
tre dascălii noștri. Fie că
le-am spus-o sau nu, chipul
lor, înțelepciunea gîndirii și
frumusețea rostirii lor, calmul
d cuget și fapta așezată, toa-
te acestea și cîte altele pe
deasupra au însemnat pentru
noi reprezentări și îndemnuri
de a fi noi înșine oameni a-
devărati.
.... imi amintesc, cu emoție,
de prima oră de clasă, cînd
am trecut pragul încăperii a-
celeia de școală, în calitate de
dascăl, ți cînd m-am așezat la
catedră, imi mărturisea, de cu-
rind, învățătoarea Lidia fo-
ne^cu. Am văzut copiii aceia,
cu ochii mari și întrebători,
și m-am regăsit In fiecare
dintre ei. Toți am încercat a-
semenea gînduri și fiecare
dintre noi am înțeles și înțe-
legem ceea ce copiii vor de la
noi: devoțiune ți căldură.
Multă căldură sufletească.
Le-o dăruim ca un prinos
pentru frăgezimea vîrstei lor
și pentru însemnul devenirii
lor ca oameni...“.
Alte generații se ridică la
viață, primesc lumina cunoaș-
terii și se bucură de izbînda
firii prin buchea cărții, in
curgerea vremii, anii de școa-
lă înseamnă un buchet de a-
mintiri dar, mai mult decît
atît, ți treptele unor acumulări
în devenirea omului. Iar, din-
tre toate cele ale vieții, pur-
tăm cu noi pilda dc neuitat a
dascălului nostru. Neatinsă de
timp ți de uitare. Vie, ca în-
suși omul ce a inspirat-o.
Constantin JICH1ȚA
ECUATORUL ȘI POLI
fanion
Cel mai citit scriitor francez contemporan — i-am numit aici,
desigur, pe celebrul San Antonio — definea neșansa in fermecă-
torul fel următor : a nu reuși să-i nimerești pe Orson Welles
inchis într-o cabină telefonică, de la un metru distanță. Definiția
asta superbă, s-o recunoaștem, m-a urmărit tot timpul întîlnirii
dintre Poli și Inter Sibiu, în miercurea ce a trecut, cînd ai noștri
au reușit cu greu un 2—2, după ce au condus la pauză cu 1—0.
Șj chiar atunci, la pauză, putea fi mult mai mult, dacă nu s-ar fi
ratat niște ocazii, dacă niște euro-șuturi s-ar fi preschimbat in
euro-goluri. Iar după reluare am mai avut încă vreo două pri-
lejuri mari cit roata ringhișpilului (cuvîntul nu se găsește nici în
Suplimentul DEX-ului !), prilejuri oare, se știe, se cam răzbună.
Da. Șansa n-a existat. Au existat doar o pripeală și o buimăceală
și-o lipsă de hotărîre în fața porții ce-au făurit, în cele din urmă,
acest scor. Să nu uităm, însă, de cel mai bun de pe teren — l-om
numit aici pe ex-stelistul Majaru, alintat de tribune cu supra-
numele Nutrie —, autorul unuia din cele mai frumoase goluri care
s-au văzut la Timișoara și tutorele celuilalt din zestrea sibienilor.
Dintre timișoreni, mi s-e părut că lonuț, la un moment dat părut
stins, joacă mai sigur de la meci ia meci. Deși harnic și ambi-
țios, nu cred că Mănăilă își află rostul, deocamdată. în echipă.
Timofte, un real talent, ere deja ușoare brize de vedetă și uzea-
ză cam mult de driblinguri. Au lipsit Bărbosu și Trăistaru. Despre
întind nu știu nimic, despre al doilea am știre că ar fi sancționat
de conducerea clubului pentru încercare de conducere a balonului
sub influența alcoolului. Istoria fotbalului nostru e plină de ase-
menea inși care au reușit pe deplin să-și bată joc de propriul lor
picior hărăzit. Ce mai contează o filă ?
Să tragem linie, deci. Tn ultimele trei etape am pierdut acasă
cu Dinamo, de care mai mult ne-am apărat, am pierdut la Pitești,
cu F.C. Argeș, fiindcă așa a trebuit, așa era hotărît de arbitru,
ne-am jucat cu scorul acum, cu Inter Sibiu, și i-am invitat să
înscrie. Meridianul 0 al fotbalului nu trece încă prin Timișoara.
Rămin polii ? Rămîne Poli ?
Marcel TOLCEA
SCAUNUL CU DOUA PICIOARE
0 profesiune de credință
(Urmare din pag. 6)
Sinteza lor conduce la unita-
tea spectacolului. In planul
ideilor, regizorul are datoria
să se plieze pe spiritualitatea
contemporană. Acum își dove-
dește sieși și spectatorilor dt
de modern sau de învechit
este. O piesă nu rămîne un
simplu document, ea trebuie
recreată și așezată în hatu-
rile firești ale timpului. Un
regizor este un mare geolog
care explorează sensurile ne-
descoperite ; e un cercetător
mereu în căutare de forme noi
de expresie. Regizorul trebuie
să aibă cultură, har, să fie un
mare muncitor. Nuanțez ter-
Ceasul înalt al dragostei de Iară,
de înflorirea ei viitoare
(Urmare din pag. 1)
este de o mnre Însemnătate
pentru economia noastră na-
țională, că a fi om al muncii
aici înseamnă, în primul rînd,
a fi om politic“. (Claudiu Ar-
delean u, inginer, șef de ate-
lier). „Accentul trebuie pus pe
activitatea de educație, pentru
că a munci este, întîi de toate,
o datorie de conștiință revo-
luționară, măsura adevărată
în care ne facem datoria de
comuniști” (Pavel Isac. mai-
stru, secretarul organizației de
bază), „Adevărată școală a
formării umane, sectorul nos-
tru trebuie să-și intensifice
eforturile de creștere a tineri-
lor, în lumina adevărului
muncii, să li se Insufle o nouă
disciplină, înalta răspundere
de a participa, cu toate efor-
turile lor, la realizarea mari-
lor ctitorii ale acestui timp"
(Constantin Mocanu, secreta-
rul organizației U.T.C.).
Opinii, gînduri, dar mai cu
seamă, ferme angajamente.
Așa cum sublinia secretarul
general el partidului, tovară-
șul NICOLAE CEAUȘESCU,
adunările de dări de seamă și
alegeri trebuie să constituie o
adevărată școală de educație
politică, patriotică, revoluțio-
nară, trebuie să descătușeze
energiile creatoare, să condu-
că, prin schimbarea radicală a
menul de concepție : el tre-
buie văzut în două dimen-
siuni, temporal și spațial :
timp-destin, timp-dramatic —
spațiu subiectiv. Ambele aces-
te dimensiuni unindu-se în
actor care este sîngele, carnea,
ființe vie prin care te ex-
primi ca regizor. Actorul —
profeția rolului ; actorul ofi-
ciind în numele unei profesii,
jucînd In numele viitorului,
al speranței adică, chit că
joacă pentru prezent, pentru
spectatorii de azi însetați de
nevoia desăvârșirii...“.
Mărturie patetică a unui
mare artist al scenei care, iu-
bind oamenii, li se dăruiește
lor.
stilului și metodelor muncii
de partid, la ridicarea aportu-
lui comuniștilor, al tuturor
oamenilor muncii la cote tot
mai înalte de calitate șl efi-
ciență.
Desigur, sarcinile de pers-
pectivă nu sînt nici puține,
nici ușor de îndeplinit. A
construi însă o patrie nouă,
șansa unică a generației din
care cu mîndrie facem parte,
constituie o răspundere majo-
ră, pentru că azi așezăm trai-
nice cărămizi prestigiului Ro-
mâniei de azi și de mîine.
Datoria comuniștilor este e-
ceea de a fi exemplari în tot
ceea ce fac, a fl cu întreaga
lor ființă în mijlocul elanului
acestui proces istoric, a ști că
de tirfe, de puterea ta de gînd
șl faptă, depinde cum va fi
mîine, locul muncii tale, ora-
șul în care trăiești, să spui,
cu mîndrie, că rămîi în con-
știința acestui pămînt.
Spațiu de exemplar gînd și
acțiune comunistă, revoluțio-
nară, adunările și conferințele
de dări de seamă și alegeri
oferă prilejul comuniștilor, co-
lectivelor de oameni ai mun-
cii, pe care aceștia le re-
prezintă, de a-și manifes-
ta plenar profunda satis-
facție și aleasa recunoștin-
ță privind Hotărîrea Plenarei
C.C. al P.C.R. din iunie a.c.
privind realegerea, la Congre-
La sediul Asociației Scriito-
rilor din Timișoara a avut loc
o ședință a Comitetului de
conducere al Asociației, cu ur-
mătoarea Ordine de zi : 1.
Analiza activității cenaclurilor
Asociației în stagiunea 1988/
1989 ; .2. Aprobarea noilor co-
viața
asociației
mi tete de conducere ale ce-
naclurilor Asociației ; 3. Adop-
tarea unor măsuri privind îm-
bunătățirea activității cenac-
lurilor, inclusiv a cenaclurilor
literare de amatori, în lumina
Tezelor și Directivelor pentru
Congresul al XlV-lea al par-
tidului. La ședință au partici-
pat, ca invitați, președinții ce-
lor patru cenacluri ale Asocia-
ției, reprezentanți oi Editurii
Facla, cum și ai Centrului de
îndrumare a creației populare
și a mișcării artistice de masă
din județul Timiș. La dezba-
teri au luat cuvîntul : Alexan-
dru Jcbcleanu, Mircea Șcrbă-
nescu. Ion Dumitru Teodores-
cu. Cornel Ungureanu, Eugen
Dorcescu, Slavomir Gvozdeno-
vici, Mandics Gyărgy. Anton
Palfi și Vcronica Bălaj, in-
structor al C.I.C.P.M.A.M. Lu-
crările ședinței au fost condu-
se de poetul Anghel Dumbră-
veanu, secretarul Asociației
Scriitorilor din Timișoara.
M. O.
sul al XlV-lea, a tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU în
funcția supremă de secretar
general al partidului, angajîn-
du-se cu întreaga lor ființă
în a urma cu încredere ne-
strămutată pe genialul ctitor
al României moderne, în ma-
rea operă constructivă a i a-
trlei, de a contribui activ, cu
toată energia lor creatoare,
pentru transpunerea în viață
a mobilizatoarelor obiective
prefigurate in documentele
programatice pentru marele
forum comunist din luna no-
iembrie, a ridica patria pe
noi și tot mai luminoase culmi
de progres, bunăstare și civi-
lizație.
„E muzica ușoară de azi de mai proastă calitate ca cea din
anii’ 60. sau gustul muzical s-a schimbat se întreabă Dieter
Kampe la începutul anchetei de opinie întreprinsă în rindul fac-
torilor competenți pentru revista Der Spiegel. Care-s concluziile,
stimați cititori ? Le vom prezenta succint în rîndurile de față. In
ultimul deceniu, arată amintitul jurnalist, ea, muzica ușoară, a
decăzut calitativ, prosperînd însă din punct de vedere comercial,
și asta, din păcate. în detrimentul calității sale artistice. Cu alte
cuvinte, s-e întimplat ceea ce știm cu toții : în societatea de con-
sum, și ea, muzica de divertisment, a cărei priză ta public e mare,
a devenit o marfă oarecare, o afacere veroasă. Aparent, dacă ur-
mărim cu atenție imensa avalanșă de „vedete", soliști și formații,
am putea lesne trage o concluzie pripită : muzioa ușoară se află
în plină expansiune. In realitate, însă.. Proputaate prin abile
campanii publicitare înlesnite azi de mijloacele mass-media. între
nara primează tehnica video, virtualele stele ale muzicii ușoare
devin căzătoare, trecînd într-un meritat anonimat după o pe-
rioadă relativ scurtă de aparentă strălucire. Melodiile apar stan-
dardizate, terne și monotone. Dacă Beatles-M, Presley. Dytan au
avut succesul pe care îl cunoaștem, faptul se datorează originali-
tății lor muzicale, aceștia întruchipînd gustul estetic al unor în-
tregi generații. Dar, azi, ce se întîmplă azi ? Pe fondul sacadat al
sintetizatoarelor, mînuite de orice nechemat, sîntem obligați să
ascultăm pastișe prezentate de vedete de-o vară, chiar inova-
țiile in plan interpretativ fiind bagatelizate. Este razul stilului
recitativ „Rap", lansat cu succes, ta începutul acestui deceniu,
de interpreții de culoare și preluat catastrofal de cine vrea. în
planul muzicii Reggae asistăm, cu nare excepții, la acerași situație,
căci, simplul transfer fără simțirea celor care au creat-o — i-am
numit pe jamaioanii Jimmy Cliff, Bob Marley, etc. — nu ne
spune absolut nimic, în pofida subterfugiilor ta care recurg „noii
exponenți" (balansul ritmic, artificiile extramuzicale). Dacă video-
clip-urile pot fi de multe ori inspirate, debordînd de fantezie, ele
nu pot suplini lipsa substanței sonore, a acelui „feeling" devenit
o rara avis în peisajul destul de cenușiu al muzicii de divertis-
ment contemporane. Se observă cu ușurință tendința de întoar-
cere ta valorile durabile ale genului, ta muzioa lui „ieri". Pre-
luările nenumărate, „Comeback “-urile starurilor ne-o confirmă
fără tăgadă. „Help î“, iată titlul edificator al Beatles-ilor, preluat,
evident cu mai puțin succes, de fetele din grupul „Bananarama“.
Am amintit cazul ta întîmplare, dar el îmi apare simptomatic
pentru starea de fapt existentă pe scena muzicii de divertisment.
Sigur, nu putem nega în ansamblu producția de azi a genului,
dar să recunoaștem că Andy Warhol aven mare dreptate cînd
afirma : ..Azi, fiecare poate deveni star, dar... numai pentru
15 minute"...	(Va urma).
Petru UMANSCHI
panoramic
•	Invitat al Cenaclului Ca-
sei Universitarilor din Timi-
șoara, luni, 9 octombrie, ora
18, conf. dr. Eugen Simion.
Subiectul dialogului — „Tema
biograficului în literatura ro-
mână contemporană". • Ver-
nisaje. Galeria „Pro arte" din
Lugoj găzduiește în aceste zile
expoziția sculptorului timișo-
rean Szakâts Băla. Iar Secția
de artă a Complexului muzeal
„Timiș" a vernisat duminică
expoziția Sultanei Maitec. •
O nouă apariție editorială ta
„Facla" — romanul Comoara
al lui Paul Miclău. • ..Luptă
și biruință". Sub acest gene-
ric este omagiată, printr-o se-
ric de concerte voral-simfoni-
ce, Ziua Armatei Republicii
Socialiste România. Concerte-
le se desfășoară ta Timișoara,
Lugoj și Buziaș. • La I oc-
tombrie și-au reînceput activi-
tatea, în cadru festiv, Casele
pionierilor și șoimilor patriei
din întregul județ. La Timi-
șoara, momentul a fost mar-
cat prin vernisarea unei expo-
ziții și printr-un bogat pro-
gram cultural-artistic. • în
turneu 1a Timișoara — Tea-
trul „Ion Vasilescu" din Giur-
giu. • La Centrul de Creație
și Cultură Socialistă de ta
I.P.L. Timișoara, joi, 12 oc-
tombrie. ora 18, va avea loc
deschiderea noii stagiuni a
„Atelierului sincretic de azi" :
spectacol de poezie, pe tema
toamnei, susținut de Ctaudin
Negroiu și Dorin Hehn, regia
Victor Țintoi ; poezie de
Petru Vasile Tomoiagă, ret**
rent — Aurel Turcuș.
pnnONT
Din ta(a casei pornea un clin lung
de Ire' mile de iarbă neatinsă de flerul
Coase, care creștea In fiecare an atît
de înaltă Incit nici călare cel doi băr-
bați nu puteau zări nimic dincolo de
ea Poteca ce o străbatea ducea la un
dîmb. de fapt o îngrămădire de stînci
Umbrite de copacii care străpungeau
dalele de granit. Ajuns aici, George
descăleca șl, rezemindu-și brațul de
gîtul iepei, rămlnea cu privirile ațin-
tite spre vale, ea însăși o înlănțuire de
alt coline și văl. atlt de sus era pla-
sată ferma Four Winds față de restul
ținutului. La douăzeci de mile distanță
se aflau munții, blocuri de cristal co-
lora' acoperind orizontul ; pînă la poa-
lele lor domneau stlncile, iarba și co-
pacii iar din loc In loc verdele mal
Închis al vegetației ce creștea de-a
lungul pirturilor Treptat, odată cu tre-
cerea anilor, întinderea aceasta uriașă
de ținut neîntinat a fost peticită cu te-
renuri cultivate ; vălătuci de fum tră-
dau locurile unde fuseseră zidite noile
case iru acoperișuri lucitoare. Valea se
popule pe zi ce trecea Dar George
scruta șl acum imensitatea ei, de parcă
aceste semne de viață uzurpatoare nu
existau pentru el. Obișnuia să rămlnă
acolo toată dimineața, înconjurat de
uguitu porumbeilor de pădure cu gît
verde iar cînd se întorcea acasă ta
țnasă privirile ti erau triste și încețo-
șate
Lua insă lucrurile așa cum erau
Four Winds se înălța spre cer printre
tancurile bătute de vînturl și tremu-
cîn in lumina soarelui, împresurată
de peste tot de stînci prăvălite șl ex-
pusă furtunilor și invaziei babuinilor
șl leoparzilor — nici măcar această săl-
băticie și această Izolare totală, reml-
loasă nu-1 afectaseră în vreun fel.
Căci atunci cînd valea a fost împăr-
țită intre noii coloniști, iar vecinii nu
se mal găseau la cincisprezece mile
distanță, ci la cinci, George a început
să meargă în vizită pe la ei și să-i
Invite ta el acasă. Erau chiar prea în-
cîntați să vină, descoperind că. In ciu-
da excentricităților Iul, omul era total
Inofensiv. Atîta doar că prefera să tră-
iască singur. Un taot care atîta cu-
riozitatea femeilor. Și pe deasupra era
și foarte bogat, ceea ce era pe placul
tuturor. în rest, era considerat ușor
trăznit. pentru că nu îngăduia să fie
atins nici un animal de pe teritoriul
fermei Iul : biciuia orice băștinaș pe
care-l prindea punînd capcane, apoi se
ducea cu el la poliție unde plătea
bucuros amenda pentru bătaie. Ferma
lui era un fel de rezervație : din pri-
cina leoparzilor. staulele de vite deve-
niseră adevărate pallsade. Dar dacă se
intîmpla totuși să-l piară cîte un do-
bitoc atîta pagubă I
î.n fiecare duminică. George organiza
petreceri în jurul piscinei : ușile erau
deschise tuturor, oricine era bine-venit
El era o gazdă bună, casa era fru-
moasă, Iar servitorii stîrneau Invidia
oricărei gospodine: poate că acesta
era singurul lucru ce nu I se putea
Ierta : desăvârșirea servitorilor. Nici
unul nu-1 părăsea ca să meargă „aca-
să" cum făceau ceilalți • oasa lor era
Doris Lessing
GEORGE „LEOPARDUL”
aici, lu aceasta fermă, sub supraveghe-
rea bătrînului Smoke ; de aceea, tabăna
arăta ca un sat băștinaș In toată legea,
și nu obișnuita adunătură de cocioabe
dărăpănate de care nimeni nu se în-
grijește pentru că nimeni nu rămîne
în același loc destul de mult timp ca
să se sinchisească de ele. Faptul că un
celibatar avea servitori atît dp stilați
era o adevărată provocare pentru fe-
meile din ținut; cînd II tachinau pen-
tru perfecțiunea tuturor lucrurilor din
jurul său, vocile lor erau Iritate. „Ce-
libatar afurisit și bătrîn ce ești 1“ spu-
neau ele cîteodată In loc de altceva
Iar ei le răspundea cu o jovialitate
calmă : „Da, trebuie să mă gîndesc
foarte serios să-mi Iau o nevastă".
Și poate că se șl gîndea cu adevă-
rat că s-ar cuveni să se însoare. Toți
bănuiau că rostul acestor vizite reci-
proce era de a-și găsi o fată — bă-
nuială de care era foarte conștient. Iar
fetele nu se fereau să se arate dori-
toare. Dacă el nu era o partidă, atunci
nu era nimic ; șl numai a lui era vina
dacă oamenii 11 judecau astfel. Se uita
uneori ta femeile tolănite, pe jumătate
goale, In Jurul piscinei, sub bambuși
— tolănite cu voită intenție, special
pentru el — și-și mijea ochii, cu o ex-
presie deloc plăcută. în același timp
nedreaptă, pentru că dacă un bărbat
nu acceptă ca femeile să se apropie de
el cu simpatie și prietenie, atunci nu
rămîne decît o singură alternativă
pentru a-1 cuceri. Urmarea acestui fapt
a fost că fotografia din camera lui a
apărut în mod ostentativ pe noptieră ;
șl cînd fetele făceau comentarii ta
adresa ei, el răspundea, închizînd pe
jumătate pleoapele, gest exasperant de
atrăgător, bineînțeles : „Ah, da. Betty
— ei, aceea da, femele l“.
într-un rind s-e crezut că in sfîrșit
a fost „prins". împărțea unul din ho-
tare cu o femeie de vîrstă mijlocie
care avea două fete mari : ea nu era
nici măritată, nici nemăritată șl asta
din cauză că bărbatul ei nu părea în
stare să se hotărască dacă să divor-
țeze de ea sau nu ; iar fetele, ta cei
douăzeci de ani ai lor, erau ca niște
băiețoi. neîmplinite ta trup, piăcîndu-le
să călărească, să bea whisky șl obiș-
nuite să se poarte cum credeau ele de
cuviință cu bărbații de care se sim-
țeau atrase. Ce neveste grozave ar fi
astea pentru unul oa George, spuneau
oamenii, n-ar rămîne niciodată datoa-
re cu nimic. Dar continuau să vorbeas-
că despre ele la plural, căci George
flirta cu amîndouă. iar ele semănau
mult una cu alta. Cît despre mamă, ea
ținea ferma, soțul fiind mult prea
ocupat cu o femele din oraș ca să se
intereseze de asemenea treburi, plus
că obișnuia să bea puțin cam prea
mult și nu rareori era auzit vălcărin-
du-se cu un aer fatalist: „Crlstoase.
de ce mirai dat fete 1 Măcar de la fe-
ciori țl-e scris să te aștepți ta rele l".
Biata nevastă se plîngea de toate astea
lui George, care zîmbea fără să facă
vreun comentariu șl-i mal oferea ceva
de băut.
„Să te ferească Dumnezeu dacă te
însori cu vreuna din ele", spunea ea
mihnită. „Fie-ml iertat că o spun, dar
nu știu altceva decît să se distreze".
„La vîrsta lor, doamnă Whately, este
un lucru dt se poate de firesc". Cu
aceste vorbe, George se refugia într-o
atitudine Indulgentă, paternă, nelipsită
totuși de o urmă de satisfacție răută-
cioasă, ghicind tulburarea fetelor.
Cînd intra in casă, o căuta întot-
deauna pe doamna Whately șl rămînea
cu ea ore în șir, dînd impresia că-i
plăcea compania ei ; și ea părea să se
simtă bine in prezența iul. De fapt, ea
întreținea întreaga conversație. In timp
ce el stătea tolănit, cu ochii ațintiți
glnditorl 1a paharul pe care-l clătina
ușor între degete, scoțind din cînd în
cînd un mormăit amuzant. Șubiectul
ei favorit era. evident, soțul, o povară
pe care se pricepuse foarte bine s-o
transforme in avantaj, căci toți cei
aflați în cameră își Intrerupeau discu-
țiile ca să-l asculte bodogănelile pline
de haz.
„A venit acasă ta sfîrșitul săptămini'r
trecute". începea ea, țintuindu-1 pe
George cu ochi mari și uluițl „și știi
ce mi-a spus ? — Doamne — a spus
— nu știu ce m-aș face fără tine,
bătrînico; dacă n-aș putea ieși din
oraș cîteodată pentru o gură de aer
curat, aș înnebuni —. Și iată-mă, aș-
teptîndu-1. gata să-mi uit toate neca-
zurile. Ce să te faci cu un asemenea
om
„Și ești pregătită să fii o stațiune
recreativă de sfîrșit de săptămînă ?“ o
întreba George.
„Val. domnule Chester 1“ exclama
doamna Whately cu ochii măriți deo-
dată de o uimire de-a dreptul cara-
ghioasă, „la urma urmei e soțul meu.
eu așa socotesc".
Dar această matroană frumoasă și
destul de bătută de soartă nu era
deloc proastă. Dacă ar fi fost, n-ar fi
putut conduce ferma atît de bine. Așa
că lui George nu-i rămînea decît să
rîdă șl să spună : „Hat să mai bem
ceva".
Doamna Whately era singura femeie
care nu apărea în costum de baie.
„La vîrsta mea", explica ea, „trebuie
să lași fiicelor asemenea plăceri". Și
cu un exagerat oftat de Invidie, arun-
ca o privire în direcția lor. George le
privea și el cu un aer nehotărît; deși
nu părea să-l Intereseze genul acesta
bă<ețos și uscat.
în schimb, devenise un lucru bine-
cunoscut oa. In zilele lungi șl căldu-
roase ale petrecerii, cînd cei treizeci
sau patruzeci de Invitați leneveau ore
în șir în costume de bale la marginea
piscinei, mîncind, bind, tachinîndu-se,
el să se ridice brusc, arătînd In mod
inexplicabil iritat, și să se îndrepte
spre grajd. Acolo își înșeua tapa —.
căreia, gîndeau ceilalți, I s-ar fi cuve-
nit binemeritata odihnă duminicală,
după ce fusese atît de muncită toată
săptămîna — se arunca in șa și se
avînta pe coastele dealurilor, călărind
ca un besmetic. Oaspeții nu se simțeau
jigniți, într-etît se obișnuiseră cu ciu-
dățeniile Iul. Rîdeau — In special fe-
meile — și-l așteptau să se întoarcă,
scuzîndu-1 : „El. știți și voi. bătrînul
George...“.
Unii dintre ei chiar își exprimaseră
părerea că ar fi plăcut să călărească
împreună, dar nimeni n-a reușit vreo-
dată să-l însoțească. Acum că fermele
se întindeau din vale pînă la poalele
dealurilor, George vedea deseori oa-
meni călărind tn zorii zilei, sau scara |
făcea un semn scurt cu biciușca, se ri-
dica în scări șl dispărea ca un fulger
încă un lucru pe care toți îl acceptau
ca atare : George, bărbatul acela slab,
cu umerii lăsați, cu fața aspră, inde-
părtîndu-se călare de-a lungul vreunei
creste, cu biciul ridicat mecanic în
semn de salut, devenise și el o caracte-
ristică a peisajului, ca și propria lui
casă cocoțată chiar sub creasta munte-
lui, pe un promontoriu de un alb stră-
lucitor sau ca pancartele înalte de zece
picioare înfipte peste tot 1a hotarele
fermei lui și care te avertizau : „Ori-
cine este prins vînînd. va fl aspru pe-
depsit".
Intr-o seară s-a intîlnit din intîm-
plare cu doamna Whately oare se
plimba de una singură, și cînd și-a
întors cu un gest reflex oalul să se
tacă nevăzut, a auzit-o strlgînd : „Nu
mușc". El a rînjit neprietenos chipului
el plin de speranță șl l-a replioat:
„Nu-s mai neghiob ca tine draga
mea".
La următoarea petrecere, ea comen-
tă acest eveniment cu un aer medita-
tiv, pironindu-1 pentru prima oară cu
o privire rece :
„Sînt multe feluri de a fi neghiob,
domnule Chester, tar dumneata ești
genul Je bărbat care suflă și In iaurt,
după ce s-a fript cu ciorbă".
George se făcu stacojiu de furie.
„Dacă încerci să insinuezi că în ju-
rul nostru există, există cu adevărat,
femei dulci și fermecătoare, numai să
mă ostenesc eu să le văd. îți jur că
mi-au mai spus-o șl altele".
Ea nu se supără. Păru doar sincer
surprinsă.
„Chiar mai rău decît credeam ', ob-
servă prietenos, apoi începu să vor-
bească despre altceva, în felul ei fa-
miliar și plin de haz.
Și tată că într-o bună zl, ta una din
aceste petreceri, sări șl iepurele din
sac. Bineînțeles că existența lui era de
mult bănuită, dar fusese tratată cu în-
găduință. Iar ceea ce se petrecu In
acea zi căpătă Importanță nu din pri-
cina reacției musafirilor, ci datorită
comportării lui George însuși..
(Fragment)
în românește de
trina HOREA
cârti
Erou negru*)
Unul dintre cei mai prolifici autori africani, spirit acut șl îndrăzneț,
Peter Abrahams s-a impus cu o voce autoritară: ui șaptelea roman al său
(a doua traducere in limba română, după In calea trăsnetului. 1963) se profi-
lează ca o interesantă culme in geografia literară a unul continent încă neîn-
deaiuns explorat. Ca atîțta alți luptători pentru emanciparea negrilor, autorul
a cunoscut tensiunile și conflictele spiritului african, ale negritudlnii (Aimă
Cesaire). Negăsindu-și locul nici printre ai săi. nici printre albi. încearcă să-și
dăpînească destinul prin exil : schimbă Africa de Sud cu Anglia dar, prizo-
nier al propriilor obsesii, ii trimite de departe lungi și constante declaratii
de dragoste. Una dintre acestea este O cunună pentru Udomo : cununa îm-
pletită eșecului politic șl vieții ratate prin curajul de a o lua înaintea vre-
murilor.
Udomo, negrul ridicat datorită culturii asimilate in Europa, iși depășește
condiția tribală și cîștlgă clarviziune politică, înțelegînd motivele reale de
înapoiere a țării sale : omul alb rămîne principalul dușman al Africii, Iul I se
adaugă insă sărăcia și sistemul tribal, două opreliști serioase in calea eman-
cipării sociale.
Perspicacitatea lui Udomo îl însingurează însă : deși îndîrjlți și ei. tova-
rășii săi nu reusesc să înțeleagă direcția corectă a luptei, acuzîndu-l de tră-
darea Iul Mhendi, conducătorul unor acțiuni de sabotaj, sacrificat de Udomo
cu bună intenție.
Prins intr-un tocar de conflicte, eroul negru e hărțuit de adevărul din
oare șl autorul a gustat: celor mulți și mici li se permit greșelile și compro-
misurile fățișe ale căii de mijloc ; celor mari nu. Cel aleși să reprezinte un
popor nu pot avea parte decît de singurătate, tristețe și moarte. Fericirea
personală le rumine interzisă. Ca fundal, apare lumea colorată a Africii dez-
lănțuite, cu oamenii săi necompllcațl : Selina, Adebhoy, Mhendi, Mabi, luptă-
tori pentru care nu există ezitări, oare merg înainte cu un devotament total
și totuși fără puterea de a-și depăși limitele. Evident, există și cei care, reîn-
torși, nu se mal pot integra. Pentru bătrînul politician Tom banwood, influența
Europei a fost prea îndelungată : transformat prin gîndire într-un om alb,
se simte înstrăinat și neputincios.
Momentele exotice sînt bine construite : reîntoarcerea sculptorului Mabi
in satul de baștină, piața colorată unde Udomo o caută pe Selina pentru a-i
ajuta să pornească mișcarea politică, în fine moartea lui Udomo. ca un ritual
de sacrificiu in bătăile tobelor dezlănțuite, toate sugerează o lume primitivă,
Înfricoșătoare prin energiile pe care le conține și care odată eliberate, rup
toate zăgazurile. E partea forte a acestei cărți de un primitivism ancestral,
de o vitalitate sălbatică și aspră. Totuși, după unii critici (A. O. Dathorne),
Abrahams insistă prea mult asupra spectacolelor barbare, plătind tribut lite-
raturii vernacutare o Africii de Sud.
Traducerea Ilenei Șora Dumitrlu a avut de înfruntat greutățile Inerente
unui text venit dintr-o zonă de cultură îndepărtată, greutăți pe care tînăra
traducătoare le-a rezolvat cu probitate. Introducîndu-ne șl prin prefață într-un
teritoriu fascinant: Inima neagră a hunii trezîndu-se din letargie.
Pia BRÎNZEU
•	Peter Abrahams, O CUNUNA PENTRU UDOMO. Editura Univers. 1989,.
Colegiul de redacție:
ION ARIEȘANU 'redactor 3ef)
ANGREL DUMRRAVEANU 'redactor șef adjunct)
VIOREL COI l ESCU. NICOLAE PlRVU. CORNEL UNGUREANU
REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEI 1;
Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 fredactor-șef). Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T T R.
TIPARUL EXECUTAT LA IPB T Index : 42 907
SAPTAMINAL SOCIAL POLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ
NR. 41 (1180) 13 OCTOMBRIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI
Unitatea dialectică dintre partid, stat și democrație in societatea noastră
Rod al unei ample, cuteză-
toare șl profunde generalizări
teoretice a propriei experiențe
și a mișcării comuniste inter-
naționale privind rolul și sar-
cinile partidului revoluționar
al proletariatului și al statu-
lui socialist, al constituirii sis-
temului democrației socialiste
al cărei ax central îl consti-
tuie partidul comunist, docu-
mentele partidului nostru,
opera teoretică a tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU fun-
damentează o concepție știin-
țifică, dialectică și profund
înnoitoare cu privire la func-
țiile șl dinamica evoluției par-
tidului clasei muncitoare, ale
statului socialist șl a demo-
crației, ca elemente de bază
ale sistemului nostru politic,
precum și a raporturilor orga-
nice dintre ele în procesul o-
biectiv, legic de făurire a so-
cietății socialiste multilateral
dezvoltate în România. Mo-
ment crucial în istoria parti-
dului, a construcției socialiste,
Congresul al IX-lea al P.C.R.
a deschis o epocă nouă, revo-
luționară în activitatea parti-
dului, In construcția socialistă
din țara noastră, punîndu-se
în mod hotărît capăt conser-
vatorismului, sablonfsmului șl
concepției „modelului unic" în
înfăptuirea socialismului, afir-
mîndu-se clar o viziune știin-
țifică nouă, autentic revolu-
ționară potrivit căreia aplica-
Pe aici pătrund, zi de zi, miile de oameni al muncii, în puternicul bastion ai
industriei constructoare de mașini timișorene.
— o unitate industrială
rea legilor obiective generale,
a principiilor socialismului se
realizează în mod diferit de la
o țară la alta, de la o etapă
la alta de dezvoltare economi-
co-soclală.
în contextul înnoitor în care
DOCUMENTELE PENTRU CONGRESUL AL XIV-LEA AL P.C.R.
au fost abordate problemele,
globale ale construcției socia-
liste s-au căutat soluții, por-
nindu-se de la tezele marxis-
mului clasic și, totodată, de
la condițiile concrete din Ro-
„In România partidul nostru comunist îndeplinește rolul de forță
politică conducătoare, dar am subliniat cu toată claritatea că el nu înlo-
cuiește și nici nu-și propune să înlocuiască statul, organele de stat. Dim-
potrivă, partidul nostru și-a propus și își propune să întărească rolul
statului, rolul organelor de stat in dezvoltarea și conducerea activității
economico-sociale, pentru că numai astfel își va îndeplini misiunea de
forță politică conducătoare în societate !“
NICOLAE CEAUȘESCU
mânia, de la tradițiile istorice
înaintate ale istoriei naționa-
le și de la experiența istorică
a luptei clasei noastre munci-
toare. fiind studiate în spirit
științific și problemele ridi-
cate de evoluția sistemului
nostru politic, cu deosebire
cele legate de locul și rolul
partidului și statului socialist
în sistemul politic socialist și,
în genere, în sistemul social
global. S-a pus în lumină fap-
tul că în condițiile construc-
ției socialiste rolul statului
crește și mai mult, atribuțiile
sale sporesc considerabil și
aceasta în consens cu lărgirea
continuă a democrației socia-
liste, cu intensificarea parti-
cipării maselor la elaborarea
și dezbaterea principalelor
probleme ale politicii interne
și externe a patriei noastre,
la opera de construcție socia-
listă. După cum se ștîe, la
sfîrșitul deceniului trecut șl
începutul anilor optzeci pro-
cesul revoluționar din țara
noastră a intrat într-o etapă
nouă, superioară, conceptuali-
zată ca fiind etapa făuririi
societății socialiste multilate-
ral dezvoltate și înaintare a
României spre comunism. A-
cest fapt a ridicat noi exigen-
țe în raport cu activitatea
partidului, a statului, a între-
gului popor, fiind necesară ri-
dicarea activității acestora pe
o treaptă nouă, calitativ su-
perioară, în consens cu noile
dimensiuni cantitative dar
mai ales calitative la care a
ajuns procesul revoluționar.
O importanță cu totul excep-
țională o au, în ce privește
problemele la care ne refe-
rim, „Expunerea tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU cu
privire la stadiul actual a!
edificării socialismului în (ara
noastră, la problemele teore-
tice. ideologice și activitatea
politică, educativă a partidu-
lui" prezentată Plenarei din
1—2 iunie 1982 și Raportul la
Conferința Națională a Parti-
dului Comunist Român din
decembrie 1982.
î i aceste documente este
fundamentată ideea că orîn-
duirii socialiste îi sînt proprii
forme democratice de condu-
cere a societății, prin urmare
un nou sistem politic propriu
acestei societăți care a lichi-
dat împărțirea societății în
clase antagoniste, în exploata-
tori și exploatați, a eradicat
în mod definitiv exploatarea
omului de către om și cauzele
care o generează instaurînd
un nou tip de proprietate, cea
socialistă de stat și coopera-
tistă. în cadrul formelor de-
mocratice de conducere și în
condițiile acțiunii legității o-
biective a rolului crescînd a
partidului de conducător po-
litic, de centru vital al națiu-
nii, statul ocupă un loc im-
Prof. univ. Teodor POP
(Continuare în pag. 6)
Să dăinuim
Patria ne este dor și veghe și tărie
Și rîu, ce se întoarce spre izvor.
In gînd și-n faptele zidite pe vecie,
Pe-accst pămint străbun, înnoitor.
Ca să devină semn de împlinire nouă.
In suflet și in inimi și pe tricolor.
Sub vrerea carc-aici ne-a întrupat, pe rouă.
In dacice-armonii, un mîndrn viitor.
Să dăinuiin solemn cu zorile de miine.
Ce urcă-n noi. ca un balsam curat.
Lumina păcii in amiezi senine
Spre Comunism, conduși de Marele Bărbat.
Ștefan Marcu MARINCONI
Ctitoriile prezentului
reprezentativi a economiei naționaie
Se împlinesc trei decenii in
decembrie, de cînd s-a prevă-
zut, printr-un H.C.M., trece-
rea. la Ministerul industriei
grele, a unor întreprinderi
aflate sub tutelarea altor mi-
nistere. iar, ca urmare a a-
cestei importante hotărîrl, la
1 ianuarie 1960 s-a efectuat
comasarea întreprinderii Me-
talurgice Bănățene — Timi-
șoara cu Atelierul C.F.R. Pă-
durea Verde, înființîndu-se,
astfel, Uzinele Mecanice Ti-
mișoara. Amplasarea noii în-
treprinderi s-a făcut pe locul
fostului Atelier C.F.R. Pădu-
rea Verde, în partea de nord-
est a municipiului Timișoara,
pe platforma industrială crea-
tă aici. Cum era firesc, la în-
ceput, activitatea întreprinde-
rii a fost axată parțial pe con-
tinuarea producției celor două
mici unități comasate, la care
s-a adăugat, totodată, realiza-
rea unor produse noi, recla-
mate de dezvoltarea econo-
miei naționale, introdueîndu-
se producția de material ru-
lant, piese de schimb pentru
locomotivele Diesel electrice,
remorci basculante, primele
piese din gama mașinilor și
utilajelor de ridicat șl tran-
sportat. In perioada imediat
următoare, nomenclatorul de
fabricație a fost diversificat,
realizîndu-se vinciuri navale,
utilaje și materiale pentru
liniile de ciment și pentru in-
dustria alimentară, mașini u-
nelte pentru prelucrarea tablei
metalice, s-a sporit numărul
sortimentelor de mașini și
utilaje de ridicat și transpor-
tat, prin introducerea maca-
Aurel TURCUȘ
(Continuare in pag. 3)
ORIZONT
® 2 ©
Marin Preda, publicistul
Cine citește ultimele cărți ale lui Vasile Andru — la începutul deceniu-
lui al optulea una dintre speranțele avangardei prozei — rămîne uimit de
noile căi ale scriitorului. Textualistul de altădată ne oferă o literatură saplen-
țală, scoasă din cărțile vechimilor : profesează mărturia de credință față de
tradiție rostită cu devoțlunea de care sint capabili doar cei ce au cunoscut —
prin avînt literaricesc — patima limitei. Doar Petre Pandrea, la vîrste mai
înaintate, atunci cînd adunase înțelepciune și trecuse prin experiențe decisive
— mai propunea asemenea cărți. Dar, o dată formulată comparația, să’subli-
niem că Pomul vieții anunțat de acest doctrinar al „localismului creptor", al
întoarcerii la matricea rurală se hrănea din experiențele unei biografii agitate.
Exegetul lui Brâncuși era un sceptic ; Vasile Andru vorbește despre
speranțe, despre optimizare, are un program meliorist. încearcă a da răspun-
suri. Vrea, deci, prin acțiunile sale, să modeleze. Este, ca un (fost) brav avan-
gardist, un om de acțiune. Crede în rolul scrisului în viața socială și trudește
în acest sens. încă din prima pagină aflăm că și-a făcut publice ideile la
diverse colocvii fde fapt, în prima pagină : Memoria lungă a textului literar
a expus-o, ne spune, la un colocviu internațional dedicat victoriei împotriva
fascismului). A călătorit mult și peste tot încearcă să afle in dialoguri cu „în-
țelepții locului" lucruri esențiale despre lumea în care trăiește. E în căutare
nu numai de adevăruri, cl și de mentori. Crede în ei și li se dedică. îi citează
cu adorație (cînd nu au funcții administrative) sau doar cu stimă (cînd joacă
un rol în aparatul administrativ). Citează nume de prieteni, de cunoscuți. de
filozofi profesioniști sau filozofi amatori ; amintește felurite categorii de psi-
hologi sau teologi, cu toții specialiști în „problema vieții sufletești". Nordic,
ca Eusebiu Camilar, Iulian Vesper sau Teofil Sidorovicl. iubind ca și aceștia
satul vechi, arhaic, credințele populare, Vasile Andru se dăruiește universului
naiv al enclavelor de rusticitate cu fervoarea de care e capabil doar cel setos
de cauze mari. în volumul anterior, scriitorul încerca să delimiteze o imagine
a satului natal; de data aceasta, goana printre cărți, citate, nume (mari și
mici), consemnarea intîlnirilor cu vedetele științelor de graniță, cu „magii"
lumii moderne, cu (posibilii) ghizi înlocuiesc paginile destinate orizontului ori-
ginar. Era. parcă, nevoie de ele.
Altfel, cartea abundă în întrebări majore : iată, ne spune autorul, aceste
chestiuni nu sînt Insurmontabile. Are lingă el citate rarisime pen-
tru cititorul de toate zilele. Pe o pagină ni se vorbește despre Theos. care
poate fi numit Dao („Cîteva popoare vechi... au avut o intuiție adîncă privind
esența ultimă a lumii"), despre Tara Hațegului și despre Zamolxe, cel care
a călătorit în Egipt și Crotona („Peste urma sa de foc lăsată în Carpati. au
venit zeități latinești Divinități orientale se instalau exploziv și își făceau
altare trecătoare... Idolii se strecoară ușor în viața omului, oprindu-i mintea
la un nivel minor al religiei"). Iar pe următoarea pagină să citim, cu un
oarecare sentiment de perplexitate, mărturisirea : „Crescînd. eu am avut trei
dascăli mari : satul românesc : cărțile mari, numite, cu un cuvînt grecesc,
biblon ; șl practica Yoga plus zen. Iar in simetrie, citez trei surse la care mai
făceam apel, cel trei fără de bătrtnețe : folcloristul Marian, înțeleptul Maimoi-
nide. tratatul Mumokan".
Nu-i cam mult, ne putem întreba, nu se adună prea mulți maeștri ? Nu
alunecă scriitorul din model în model, citind vechile cărți ca pe un Erziehung-
roman ? Oare — ne putem iarăși întreba — nu citește fostul avangardist aceste
pagini din ambiția de a închega o carte de literatură ?
Fiindcă toate ar fi fost la locul lor, dacă aceste pagini apăreau ca o con-
secință a unui mare roman. A unei Cărți care să justifice această risipă de
fișe, această trecere „în revistă" de maeștri : aceste poze de album omagial.
Altfel, cartea rămîne o frumoasă operă de popularizare. Și în care jurnalul
păstrează o anumită notă de afectare, vizibilă în zelul neofitului de a purta
dialog, de la egal la egal, cu cei mari. în stăruința Iul de a răspunde imediat
la toate întrebările.
Evident, un roman, care să ne oblige să citim altfel ultimele cărti ale lui
Vasile Andru, nu ar fi decît binevenit. Fiindcă nu vrem să-1 citim altfel pe
autor decît ca pe un prozator viu, demn de a mobiliza în jurul său modele lite-
rare din cele mai diverse. Fără „prozăVasile Andru nu rămîne decît un
epifenomen al nordului arhaic.
Cornel UNGUREANU
•	Vasile Andru — VIATA Șl SEMN. Cartea Românească, 1989.
Numărul cărților lui Marin Preda sporește văzînd cu ochii. Nu e vorba,
nici în cazul de față, de vreo descoperire spectaculoasă, de vreun manuscris
apărut ca prin miracol în mîna unor editori norocoși. Creație și morală, ma-
sivul tom recent apărut, e un pandant al Scrierilor de tinerețe, tipărite sub
îngrijirea lui Ion Cristoiu. Ineditele (și, prin urmare, surprizele) propriu zise
— puține la număr — nu motivează, în sine, pretențiile de nou titlu în biblio-
grafia prozatorului. Meritele și utilitatea el trebuie căutate în altă parte. Și
anume, în însăși ideea de a aduna (din presă, din fonoteca radioului, din
manuscrisele păstrate de către familie) o cuprinzătoare antologie a publicis-
ticii lui Marin Preda. Anticipînd concluzia acestei cronici, să spunem că vo-
lumul se citește cu mult interes. Indiferent de obiecțiile noastre, spectacolul
cărții nu poate lăsa pe nimeni indiferent.
Sesizînd interesul pentru fenomenul Preda, editorii săi recenți au făcut
ceea ce, in multe țări, se face In mod curent pentru scriitorii reprezentativi;
Scormonind prin presa vremii, ascultînd benzile fonotecii radio, confruntînd
manuscrise cu variantele tipărite, ei au încercat să scoată efecte mari dintr-un
material doar in mică măsură inedit. Cu mai multă strădanie, am fi putut
avea, prin Creație șl morală, o bună ediție științifică a publicisticii Iul Marin
Preda. Din păcate, mult mal atenți la sporirea numărului de pagini, decît la
relevanța lor estetică și morală, Victor Crăciun și Corneliu Popescu au reținut
și destule fragmente complet lipsite de semnificație.
Una din inabilitățile izbitoare ale cărții pornește de la însăși întocmirea
sumarului. Dispuse în trei secțiuni („Viață și literatură", „Individul și istoria"
și „Aventura conștiinței"), materialele ar putea alcătui o strategie (care, per-
sonal. îmi scapă) a lecturii. în practică, e greu de operat o departajare motivată
prin problematică între cele trei compartimente. Unitare, ba chiar stereotipe,
ele nu sînt decît variații pe aceeași temă. Pe de altă parte, mult mai adecvat
și mai expresiv decît platul titlu al cărții ar fi fost,ca denumire a volumului.
Aventura conștiinței. Secțiunile stabilite arbitrar de către editori acoperă o
problematică, în fond, omogenă.
însă nu acesta e principalul neajuns al dispunerii pretins tematice. O
astfel de carte ar fi trebuit să sugereze, dincolo de cuvinte, o imagine a scri-
itorului. însă numai cu mare greutate, prin decodări sugestive, ea se compune,-
pentru a fi. imediat, parțial discreditată de secțiunea următoare. E de observat
că Marin Preda s-a autoconstruit, ca persoană publică, printr-un teribil efort
de limpezire a concepției despre lume. Există o diferență frapantă între in-
tervențiile din presa anilor '50 și cele din anii '60—’70. E evident, pentru ori-
cine vrea să vadă, că interviurile, răspunsurile la anchete sau chiar articolele
prozatorului devin, cu vremea, mult mai dezinhibate, mai flexibile. Cîștigînd
în directețe, în libertate de gîndire, frazele lui cîștigau și în credibilitate. Asta
nu înseamnă că Marin Preda n-ar fi fost, și înainte, un autor „direct". A fost.
Dar convingerile sale (ferme, și ele) mergeau mult prea mult în întîmpinarea
dogmatismului epocii. Găsim destule pagini demne de interes și în această
perioadă. însă rindurile cu adevărat viabile aparțin anilor deplinei maturități.
Or, compartimentarea propusă de actualii editori compromite, prin inabill-
tate, bunele intenții. Pe lingă inadecvarea deja semnalată („obsesiile" creato-
rului și ale omului, întrețesute, nu pot fi despărțite doar prin ghilotina unei
titulaturi) apare încă una. De data aceasta, de-a dreptul inconfortabilă. Fiecare
secțiune adună materiale dispuse în ordinea cronologică a scrierii sau publi-
cării. De aici, o neplăcută senzație de recurență a dogmatismului. Depășit, în
prima secțiune, el revine, biruitor, în a doua, pentru ca, învins din nou, să
renască într-a treia. O situație care, în realitate, nu corespunde adevărului.
Odată ieșit din perioada dogmatică, Marin Preda nu a mal recăzut niciodată
în ea. (Sînt de notorietate cuvintele scriitorului, făcute publice într-o Inter-
venție a lui Adrian Păunescu din Timpul n-a mai avut răbdare : „Dacă intro-
duceți realismul socialist, eu mă sinucid !“). E ciudat ca o astfel de impresie
să fie creată tocmai de o carte pornită, neîndoios, dintr-un sentiment de
pioasă admirație.
Aceste considerații sînt departe de a epuiza problematica și meritele unei
lucrări mai mult decît necesară. Subliniind. în treacăt, cîteva neîmpliniri, nu
facem decît să atragem atenția asupra obligațiilor pe care le avem față de
marii noștri scriitori.
Mircea MIHA1EȘ
•	Marin Preda. CREAȚIE ȘI MORALA, Ediție de Victor Crăciun și Cor-
neliu Popescu. Prefață și note de Victor Crăciun, Ed. Cartea Românească, 1989.
Intrată, după război, într-un proces
complex de reorganizare a structurilor
sale, de adecvare necesară și firească,
la noile condiții social-politice, proza
românească și-a definit treptat noua
condiție, cele patru decenii si jumătate
postbelice însemnînd nu doar un pal-
mares de cărți, ci șl cristalizarea unui
context, deopotrivă „exterior" și „in-
terior". favorizant apariției, lansării șl
circulației valorilor autentice. „Exte-
rior", în sensul unor ample mutații de
ordin general, cuprlnzînd tot ceea ce
se numește îndeobște „viață literară" :
în primul rînd, presa, apoi Instituțiile
culturale, formele organizatorice care,
într-un fel sau altul, au contribuit la
desăvîrșirea procesului despre care
vorbeam înainte. „Interior" semnifică
aici fondul de adîncime al prozei, acel
underground ale cărui modificări sînt
mai greu perceptibile Imediat, dar care,
în și din perspectiva timpului se dove-
desc a fi avut un rol esențial în di-
namica raporturilor dintre proză șl
realitatea simultană ei.
Examinînd. fie șl în treacăt, desfășu-
rarea vieții literare din anii postbelici,
aspectul cel mai frapant este, de bună
seamă, efortul continuu de instituțio-
nallzare, atît din unghi administrativ,
cît și din punctul de vedere al crista-
lizării unor coduri morale, etice și ar-
tistice destinate să așeze pe făgașul fi-
resc, să îndrume și să orienteze literatu-
ra către asumarea șl exprimarea aspi-
rațiilor și idealurilor noii societăți.
Faptul că fiecare dintre aceste instituții
a trecut succesiv prin mai multe for-
me. pînă la a-șl dobîndi configurația
actuală demonstrează, pe lingă ampli-
tudinea transformărilor, mobilitatea și
dinamismul lor, rigoarea adaptării la
necesitățile diferite de la un moment
la altul. Polemismul acut, manifestat
de pe pozițiile unei ideologii ferme,
implicind, în mod egal, angajarea și
responsabilitatea scriitorilor, argumen-
tează ideea tranziției dialectice, tinzînd
către armonizarea valorilor, către con-
centrarea lor într-un spațiu de litera-
tură unitar.
Valori ale literaturii de azi
Dinamica realului ®
Teritoriul cel mai deschis înnoirilor
și, de aceea, cel mai expresiv pentru
reperarea momentelor acestei deveniri
îl constituie presa literară. Dacă, în
primii ani de dună Eliberare, prezența
unor gazete precum „Universul lite-
rar". „Democrația", „Provincia". „A-
gora", vehiculînd teza crizei ireversi-
bile a culturii române, anemiau aria
dezbaterilor în jurul prozei, detumîn-
du-le către aspecte minore, apariția u-
nor reviste noi, de orientare progre-
sistă („Tinerețea", „Contemporanul",
„Revista literară", „Lumea", „Jurnalul
literar" etc.) a determinat formarea
unui curent de opinie favorabil promo-
vării unul contact mai ferm cu pro-
cesul transformărilor revoluționare.
„Revista Cercului Literar„Flacăra",
„Viața Românească", „lașul literar",
seria nouă a „Convorbirilor literare".
„Scrisul bănățean", „Almanahul lite-
rar" — „Steaua", „Gazeta literară",
„Tînărul scriitor" — „Luceafărul"
ș.a.m.d. au devenit adevărate tribune
de afirmare a tinerilor scriitori îndeo-
sebi. care aveau să promoveze un nou
spirit, o nouă atmosferă, puternic iri-
gată de contactul nemijlocit cu viața,
cu ritmurile edificării noii societăți. A-
ceastă bogată deschidere, la care voi
reveni pe parcurs, s-a răsfrînt numai-
decît asupra conținutului și formelor
prozei, s-a reflectat în planul unor mo-
dificări de substanță.
Adevărul de principiu că individua-
litatea unei literaturi e dată de capo-
doperele ei suportă, din acest unghi,
o însemnată nuanțare. Simplificînd lu-
crurile, nu mai trebuie demonstrat că
apariția acestora, dincolo de motivația
individuală, este, în bună măsură con-
diționată și dependentă de ceea ce se
petrece, la momentul dat, în jur, de
scrierile așa zis „minore", irelevante,
la care, printr-o atitudine specific po-
lemică, operele importante se rapor-
tează. Niciunde, în nici o literatură, nu
s-a întîmplat ca marile cărți să apară
pe un teren sterp, lipsit de posibilita-
tea unui dialog, fie și contradictoriu,
fie și provocînd o netă separare a va-
lorilor.
E o prejudecată destul de răspîndită
aceea de a privi în urmă cu un soi de
parti-pris, care trece sub tăcere sau
anulează cu vehemență tot ceea ce al-
cătuiește contextul în care au apărut
cărțile importante ale unei etape ori a
alteia. Aceeași prejudecată ne determi-
nă să sesizăm îndeosebi diferențele,
rupturile, distanțările, iar nu conexiu-
nile, continuitatea, unitatea. Or, din lo-
ialitate măcar, fără a partizana cu ceea
ce nu a rămas în conștiința literaturii,
pentru o justă evaluare a lucrurilor,
numai o privire ferită de asemenea
prejudecăți poate da rezultate cu ade-
vărat viabile. Cărțile „deceniului unu"
există, ele au alimentat, într-o măsu-
ră diferită, solul prozei, șl a Ie Ignora
înseamnă a recurge la un reducționism
nicidecum folositor.
Marian ODANGIU
e 3 • -
ORIZONT
Uneori,
vocația...
Uneori, vocația se vestește de timpu-
riu, ajutată, fără Îndoială, și de un
mediu de dezvoltare propice — în ca-
zul inginerului doctor Dragoș Dumitru
Cioclov. directorul științific al Institu-
tului de Sudură șl Încercări de mate-
riale, Timișoara, acest mediu fiind cel
familial — tatăl inginer — care-i va
fi inoculat pasiunea de mai tîrzlu :
perspectivele unui viitor strălucit în
ingineria mecanică, dragostea pentru
muncă, primele noțiuni științifice.
Absolvă, deci, Liceul „Loga" din Ti-
mișoara, în 1954, în prima serie cu zece
clase, de după reforma învățămîntului.
și se înscrie la Facultatea de Mecani-
că (Mașini termice) din Timișoara,
unde se atașează de un distins profesor
— fondator al Institutului — Valeriu
Alacl (căruia-i va păstra o vie recu-
noștință, profesor cu care realizează și
primele lucrări științifice, fiind, de alt-
fel, Dragoș Cioclov, președintele cercu-
lui de matematică al studenților pe fa-
cultate). 11 atrag disciplinele funda-
mentale, în inginerie mecanică mai
ales, cele legate de științele materiale-
lor. Activ în cercuri de cercetări stu-
dențești, de pe lîngă Catedra de rezis-
tența materialelor. Sub conducerea
acad. Ștefan* Nădășan face primii pași
în cercetarea fenomenului de oboseală
a metalelor, preocupări fructificate în
proiectul de diplomă, cu care ocazie
realizează, pentru prima oară în țară,
calculul termic, cinematic șl de rezis-
tență al motorului Diesel de 2 300 C.P.,
care a echipat cunoscutele locomotive
Diesel electrice, din 1959.
După stagiatura la U.M.T. șl o mun-
că de proiectant la IPROTIM, odată cu
intrarea, în 1905, la Centrul de Cerce-
tări tehnice al Bazei Academiei (sudu-
ră), începe, pentru inginerul Dragoș
Cioclov, o perioadă de muncă intensă,
științifică : își desăvîrșeștc, adică, cer-
cetările în domeniul rezistenței mate-
rialelor, își elaborează teza de doctorat
care propune noi criterii pentru eva-
luarea degradării materialelor în urma
efectelor de oboseală — teză sub con-
ducerea acad. Dan Mateescu. Publică
lucrări în domeniu, participă activ la
congrese internaționale. In 1970, ia naș-
tere Institutul național de sudură și
încercări de materiale, Timișoara, în
cadrul căruia devine șef de laborator
pentru tehnologii de sudare, iar din
1977 — directorul științific al Institu-
tului. Revine, în această perioadă, la
activitatea didactică, ține un curs de
energetică nucleară, la secția mașini
termice, conduce disciplina de calcul și
construcție utilaj chimic și petrochimic.
Destine împlinite
Experiența o sintetizează în cărțile pu-
blicate : «Rezistență și fiabilitate la so-
licitări variabile", Facla, 1975 ; (volum
distins cu premiul „Aurel Vlaicu“ al
Academiei pe 1975) și „Mecanica rupe-
rii materialelor", 1977, Editura Acade-
miei. Aria de preocupări extinse cu-
prinde, acum, elaborarea noilor tehnici
de sudare în domeniul nuclear, chimic,
energetic.
O viață și o activitate de neconceput
în afara institutului, afirmă ing. dr.
Dragoș Cioclov, institut pe care-1 re-
prezintă în țară și peste hotare : în
cadrul C.A.E.R. în domeniul rezistenței
materialelor, la Institutul Internațional
de Sudură (Londra, Paris), ca delegat
național (între 1974—1983), ca partici-
pant la congrese internaționale.
O viață de muncă, o viață plină de
performanțe științifice, un destin îm-
plinit.
I. I). TEODORESCU
e
„PACHETE
DE INVENȚII"
Șl O MARF
PASIUNE
Cîteva date biografice : orădean de
origine; timișorean, prin adopțiune,
din anul 1963, cînd a devenit student
la Facultatea de Electrotehnică, secția
calculatoare ; fost radioamator autori-
zat ; fost elev al unei școli postliceale
de depanatori radio ; fost secretar de
U.T.C. (pe facultate) ; fost asistent ; ac-
tualmente șef de lucrări (la Catedra de
electronică aplicată) și inventator. După
ce mi-a făcut cunoscute, expeditiv, a-
ceste sumare date biografice, dr. ingi-
ner Virgil Tiponuț a început să-mi
vorbească despre cea mai mare pasiune
a vieții lui : robotica. O pasiune iscată,
„printr-o întîmplare fericită", acum 2
ani. De fapt, îl preocupă în mod spe-
cial senzorii pentru roboți — „chestiu-
ne deosebit de modernă, deosebit de
atractivă și, încă, insuficient Investiga-
tă". Roboții care se construiesc în pre-
zent sînt destul de puternici, destul de
rapizi, însă nu au un grad corespunză-
tor de inteligență. Prin intermediul
senzorilor va crește inteligența roboți-
lor, capacitatea lor de a lua cît mai
bine (precis și eficient) contact cu lu-
mea înconjurătoare. Dar tot ce ține de
roboți i se pare extrem de atractiv,
căci, pentru că ne aflăm doar în pe-
rioada lor de copilărie (termenul îmi
aparține), robotica reprezintă un do-
meniu cu mari posibilități de dezvol-
tare, avînd importante implicații eco-
nomice și sociale...
Vrînd să fiu și eu la fel de expedi-
tiv, întreb : „Ce ați inventat în acest
domeniu, al roboticii ?“ „Pînă în pre-
zent, am înaintat 3 propuneri de in-
venții". „Foarte frumos, zic, dar să
vorbim despre brevetele de inventator
pe care le aveți în dulap. De aceea am
venit la dumneavoastră, nu pentru ca
să mă convertiți la robotică...". E un
pic dezamăgit, chiar mîhnit, fiindcă
am intervenit atit de dur, îi vine des-
tul de greu să schimbe subiectul, să
nu-mi mai expună, elocvent și aproape
patetic, cauza roboților și a senzorilor
lor.
în activitatea didactică și în cea de
inventator (strîns legată de prima) a
avut un drum „relativ sinuos". Proiec-
tul de diplomă, susținut în anul 1968.
propunea o memorie pentru un calcu-
lator personal — o noutate Ia vremea
respectivă. Finalizat, după aceea, ca
parte componentă într-un calculator de
birou. Rămas, din păcate, unicat. Dr
inginer Virgil Tiponuț a făcut parte,
întîi, dintr-un colectiv de „calculato-
riști", apoi a trecut într-unul de...
„măsuriștl" (măsuri electrice și electro-
Oameni ți creații
nice) și, în fine, într-unul de electro-
niști, unde a ajuns titular al disciplinei
de dispozitive și circuite electronice.
Activitatea dc cercetare contractuală a
fost principalul stimulent (și teren dc
desfășurare) pentru invenții, h sursă
inepuizabilă de idei noi, care pot fi
propuse spre brevetare. După cîteva
preliminarii (începînd cu anul 1977,
răspunzînd solicitărilor unor întreprin-
deri timișorene), a atacat o „temă ma-
joră" (rostește cu vădită satisfacție a-
ceastă sintagmă) : cercetări în dome-
niul detectoarelor pentru valori extre-
me, circuite electronice utilizate în voll-
metrele dc vîrf. Cițiva ani de muncă
intensă. Rezultatul ? Nu o singură in-
venție brevetată, ci „un pachet" de in-
venții brevetate, 7 la număr. Două
dintre ele au stat la baza realizării u-
nui voltmetru numeric, de vîrf, expus,
cu real succes, la o expoziție interna-
țională de la Moscova. Următoarea te-
mă majoră de cercetare (pe. lingă care
au mai fost cîteva „teme mărunte") s-a
concretizat printr-un alt pachet de
invenții brevetate, 9 la număr. Din ele
s-a născut limitatorul electronic de
moment, pentru automacaralele cu
braț telescopic. Acest dispozitiv com-
plex (care urmează să se fabrice, în
serie, la I.A.E.M.) este un fel dp înger
păzitor al macaralei și al oamenilor
care lucrează cu ea. Limitatorul de
moment înlătură totalmente un peri-
col : răsturnarea macaralei atunci cînd
este suprasolicitată. Dacă se tinde spre
depășirea sarcinii maxime, dispozitivul
intră automat în funcțiune, avertizea-
ză sonor și luminos, deconectează co-
menzile. A fost montat, cu rezultate
excelente, pe brațul unei macarale de
125 tone forță, un adevărat colos. Au
urmat cîteva cercetări „de mai mică
anvergură", soldate cu 4 brevete de in-
venții ... Sastisit de a mai căuta prin
dosare, căci nu-și amintea cîte invenții
conțin pachetele, inventatorul pune
punct acestui capitol : „Deocamdată,
atît", zice și se luminează la față, iar
eu intuiesc dc ce se luminează — reve-
nim la cea mai minunată (pentru
V.T.) temă majoră de cercetare din cîle
există pe mapamond : senzorii vizuali
pentru roboți. Thalassa, thalassn ! Ro-
botica, robotica ! Cele mai noj propu-
neri de invenții, cele 3 pe care le-a a-
mintit la început, sînt în legătură cu
senzorii vizuali. Numai cîteva firme din
lume reușesc să producă serizori vizuali,
moderni, așa-numitele circuite sau dis-
pozitive videocaptatoare cu transfer de
sarcină. Puține colective de cercetare
(din lume) se ocupă de această foarte
dificilă problemă. Unul dintre ele se
află, iată, la Timișoara : dr. inginer
Virgil Tiponuț și studenții pe care i-a
ales drept colaboratori. Au realizat,
deja, al doilea model experimenîal de
asemenea senzor. Inventatorul Virgil
Tiponuț tinde să realizeze mai multe
tipuri de senzori, pentru a putea începe
unele experimente cu roboții adaptivi,
roboți care își modifică comportamen-
tul în funcție de modificările mediului
ambiant. Electronică și mecanică fină.
Senzori vizuali, tactili, ultrasonici, de
forță și de moment. Un domeniu de
cercetare extrem de vast, care cere un
volum uriaș de muncă. Inventatorul nu
mai dorește să aibă și alte preocupări
în afară de robotică. Mai are de plătit
cîteva „datorii contractualeapoi, în-
tr-un viitor apropiat, speră să se poată
dedica totalmente roboticii. Sint atitea
de făcut, atitea... îmi scapă, vrînd să
mă arăt participativ la cauza roboților,
o constatare de profan : „Așadar, aveți
de lucru pentru două vieți 1“ V. T. mă
privește condescendent : „Pentru «n»
vieți, pentru «n» vieți...“.
îl frămtntă problema timpului. Dacă
ar avea timp suficient, cît de plăcută
i s-ar părea viața I Trăiește într-un re-
gim tranzitoriu permanent : îndatoriri
didactice, administrative, organizatori-
ce, obștești, familiale... în rămîne
atît de puțin timp pentru robotică...
Și nici o invenție n-a rezolvat, încă,
problema timpului, măcar pentru o
viață, măcar pentru o singură viață de
om...
losif COSTINAȘ
I.M.T. - o unitate industrială
(Urmare din pag. 1)
talelor de 100 tm, asimilarea
macaralelor portale și a moto-
încărcătoarelor cu furci fron-
tale, execuția podurilor ru-
lante electrice de 5—33 tf și,
în 1965, a primelor poduri ru-
lante manuale.
Cincinalul 1966—1970 a fost
etapa de început a unei dez-
voltări excepționale, între-
prinderea Mecanică Timișoara
devenind, în timp, o unitate
pivot a economiei naționale,
în domeniul utilajului de ri-
dicat și transportat. Evoluția
întreprinderii a demarat, chiar
dc Ia începutul acelui cinci-
nal. direcțiile și jaloanele acti-
vității întreprinderii pentru ur-
mătoarea perioadă, beneficiind
de orientările și indicațiile for-
mulate de secretarul general
al partidului nostru, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, cu
prilejul primei vizite efectua-
te in această întreprindere, in
2 februarie 1966. Trebuie su-
bliniat, cu adîncă recunoștin-
ță. că, în continuare, marea
unitate economică timișorea-
nă a fost în permanență spri-
jinită de conducerea supe-
rioară a partidului și statului
nostru, ctitorul României so-
cialiste efectuînd aici două-
sprezece vizite de lucru, toate
acestea constituind prilejuri
hotărîtoare pentru reprofila-
rea și modernizarea întreprin-
derii, potrivit cerințelor eco-
nomiei naționale. Astfel, in-
cepînd din anul 1966 și pînă
în prezent, istoria întreprin-
derii Mecanice din Timișoara
își marchează etapele evoluției
prin douăsprezece momente
fundamentale, înscrise cu lite-
re de aur în viața unității, fie-
care vizită de lucru a tovară-
șului NICOLAE CEAUȘESCU,
secretarul general al partidu-
lui nostru, prilejuind Indicații
și orientări clarvăzătoare pen-
tru revoluționarea procesului
de producție.
în anul 1980, urmare vizitei
de lucru efectuate de tovară-
șul NICOLAE CEAUȘESCU,
se indică necesitatea asimilă-
rii utilajului minier, prin mo-
dificarea corespunzătoare a
profilului uzinei, pentru a de-
veni cea mal puternică uni-
tate industrială constructoare
de utilaj minier din țară. An-
gajîndu-se plenar pentru rea-
lizarea importantului obiectiv,
chiar în cursul anului 19?0 au
fost asimilate și livrate de
către uzină primele irtilaje
miniere.
Deosebita încredere a pre-
ședintelui Republicii, acordată
întreprinderii Mecanice din
Timișoara, a fost pe deplin
îndreptățită. După vizita dc
lucru la această unitate, din
13 ianuarie 1981, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU arăta,
cu ocazia întîlnirii cu activul
de partid din județul Timiș,
că : ,.MÎ-a produs o impresie
deosebită felul în care între-
prinderea Mecanică Timișoara
a trecut la însușirea utilajului
minier, faptul că deja a înce-
put să livreze acest utilaj".
Potrivit indicațiilor tovară-
șului NICOLAE CEAUȘESCU.
la întreprinderea Mecanică
din Timișoara — unitate re-
prezentativă a industriei noas-
tre constructoare de mașini
miniere — s-au luat măsuri
concrete în vederea creșterii
și diversificării producției, îm-
bunătățirii indicilor de cali-
tate, perfecționării organizării
procesului de producție. Au
fost integrate în fabricație uti-
laje de mare capacitate, ne-
cesare industriei miniere din
țara noastră, s-a acționat
pentru dotarea unității cu noi
agregate, specializate, care să
asigure o creștere continuă a
producției, inclusiv aceleia
destinate exportului. Acordîn-
du-se o atenție permanentă
ridicării nivelului tehnic, îm-
bunătățirii performanțelor și
calității produselor, s-a ajuns
la realizarea competitivității
acestora pe piața internațio-
nală. în peste 30 de țări, de
pe cinci continente, produsele
cu marca I.M.T. și-au găsit o
largă desfacere, utilajul mi-
nier și mașinile de ridicat și
transportat uzinal, executate
după proiecte moderne pro-
prii, fiind apreciate, datorită
bunei lor funcționări, perfor-
manței ridicate, fiabilității
mari cu manevrare de sarcini
pe cele trei direcții (vertical
— longitudinal — transversal),
posibilității de alimentare dc
la rețeaua electrică de 380 V,
50 Hz.
Raportată la anul 1960, al
înființării uzinei, grăitoare
pentru evoluția acesteia sînt
cifrele care se referă la creș-
terea producției industriale —
dc 33 ori și a productivității
muncii — de 7 ori. Compara-
tiv cu anifl'1965, al istoricu-
lui Congres al IX-lea al par-
tidului, producția industrială
a crescut de 11 ori, iar pro-
ductivitatea muncii a cunos-
cut o sporire de 5 ori.
în prezent, după cum ne
informează inginerul Gheor-
ghe Flucsă, directorul între-
prinderii Mecanice din Timi-
șoara, activitatea unității, des-
fășurată potrivit orientărilor
și indicațiilor tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU, se-
cretarul general al partidului
nostru, prilejuite de vizita de
lucru, aici, în toamna anului
trecut, cunoaște un accentuat
proces de perfecționare, de
aplicare în procesul de pro-
ducție a cuceririlor științei și
tehnicii moderne, urmărindu-
sc sporirea însemnatei con-
tribuții a Unității economice
timișorene la realizarea pro-
gramului energetic și nuclear
al țării, producerea de utilaj
minier competitiv pe plan
mondial, prin care să se asi-
gure înfăptuirea planului de
export. Bogata bază materia-
lă a întreprinderii, hărnicia și
competența puternicului co-
lectiv de muncă al unității —
pentru care stau mărturie
multele ordine și diplome cu
care a fost distinsă unitatea,
în ultimele două decenii —
sînt chezășie pentru obținerea,
și în viitor, a unor realizări
remarcabile, care să situeze
întreprinderea Mecanică din
Timișoara pe un loc fruntaș,
binemeritat în domeniul con-
strucției de mașini din țară.
0 4® --ț-
MARIANA PÂNDARU
O
ÎNVĂȚĂTOAREA
Ploaia mocănească nu avea de gînd
să înceteze. Se izbea cu furie de gea-
mul autobuzului și plesnea de asfalt
făcind niște bilute date de-a rostogolul.
Lia se cuibări mai bine la locul ei cu
glndul că are destul pînă la coborîre.
Ar putea chiar să ațipească puțin. „E
așa de bine aici, cînd vezi ce prăpăd
e afară
In jur, oamenii sporovăiau veseli, ne-
păsători la furia ploii. Lia era pe
punctul de a ațipi, cînd cineva o în-
trebă :
— Da’ dumneavoastră unde mergeți,
că nu păreți de pe la noi ? Vreau să
zic. de prin părțile astea ?
Deschise ochii și descoperi lîngă ea
O femeie cu obraji roșii și mărgele lu-
citoare la gît, ce aștepta răspunsul cu
mare curiozitate.
„Asta e una din trîmbițele satului",
gîndi Lia.
— Uite, merg și eu încotro merge
autobuzul ăsta, zise ea.
— Da, dar unde ? clipi curioasă fe-
meia.
Lia schimbă tactica.
— Dar dumneata unde mergi ?
— Eu, la Vărguta 1
— Păi uite acolo merg și eu 1
— Cunoașteți pe cineva de la noi 'l
— Nu.
— Și-atunci ? întrebă femeia, ui-
mită.
— Iți spun, da să nu mai spui la ni-
meni ! (Pe Lia o pufnea rîsul). Voi fi
învățătoare acolo.
— Vai de mine 1 Așa tînără ?
— Așa 1
— Ce păcat. Copilul meu e pe-a șa-
sea I V-a pierdut Precis* că veți fi o
învățătoare bună.
— De unde știi ?
— Am eu un fel de a cunoaște oa-
menii 1
Lia își dădu seama că s-a dus toată
liniștea ei, dacă nu face cumva să
scape de limbarita acestei femei.
— Nu te supăra, dar mor de somn.
Trebuie să ațipesc puțin, mal e mult
pînă ajungem ?
___ Oho ... destul. Da de unde veniti?
—• De departe.
— Cît de departe ?
— De tare departe.
Desigur că vecina n-a rămas mulțu-
mită de răspuns și ar mai fi insistat
decă Lia nu s-ar fi prefăcut că pico-
tește. O simți un timp foindu-se. dar
nu mai îndrăzni să deschidă ochii. O
bănuia pe femeia de lîngă ea ca pe o
adevărată mitralieră de întrebări. „De-
abia așteaptă să deschid ochii, pentru
a se porni !“.
Și parcă tocmai atunci Lia dorea cel
mal mult să vadă pe unde merge. Așa
cum sta, avea sentimentul că e dusă
legată la ochi, să nu mal cunoască dru-
mul de întoarcere, să nu mat albă ne-
voie de acest efort al întoarcerii.
„Iată, a venit si momentul să mă
tem de limba unei femei I". gîndi ea,
negăsind nici o altă cale de a Ieși din
această situație.
Dar nu peste mult timp o auzi pe
vecina ei :
„Mi-e rău, mi se face rău. Nea șofe-
rule. deschide ușa repede !".
Autobuzul se opri. în sfîrsit. Lia
deschise ochii, apucînd s-o vadă pe fe-
mele coborînd în fugă. Unii, mai tari
de rînză, priveau la biata de ea cum
se chinuie. Alții vorbeau în continuare.
N-aude, nu vede.
După un timp, femeia se întoarse,
palidă ca lămîiâ.
— Natalie, o pățiși 1
— Na. și de-aia nu mai poți tu 1
— Eu zic să vil să stai aici în față,
că nu zguduie atît de tare autobuzul,
zise cineva de Ungă șofer. Uite, e și
loc I
Femeia își luă bagajul, uitînd cu to-
tul de Lia. ca și cînd n-ar fi fost ni-
meni acolo. în urma ei. Lia respiră
ușurată. „Sînt«totuși norocoasă !“. Dru-
mul se derula cu repeziciune sub roțile
autobuzului. Peisajul se schimba din-
tr-o clipă în alta. „Sate frumoase
pe-aici I gîndi Lia și cîte flori, puzde-
rie, în grădini șl pe prispa caselor.
Asta înseamnă că sînt oameni buni și
iubitori de frumos, de puritate. Nu e
rău. Cred că o să mă simt bine pe
aici r.
La un moment dat, autobuzul se
opri brusc, undeva aproape de intrarea
într-o comună. Lia nu vedea ce se în-
tîmplă în față dar o auzi pe cunoștin-
ța ei :
— Ce faci, mă, Lae ? Chiorule 1
Cînd se puseră în mișcare, Lia ob-
servă pe marginea drumului un om cu
un sac pe cap încercînd să liniștească
mînzul care se speriase de autobuz. Pe
tăblița de la intrarea în comună stătea
scris „Vărguța“ și inima Liei începu să
bată cu intensitate. Oamenii se ridicau
de la locurile lor îndreptîndu-se spre
ușă. Din față, peste capetele celorlalți,
se auzi o voce care deja îi era cunos-
cută :
— Haideți, domnișoara învățătoare.
Coborîm I Ați auzit ? Coborîm !
— Da. da ...
Simți ochii celorlalți privind-o, cu-
rioși. De parcă acum ar fi apărut între
ei. Jos, o aștepta Natalia, să-i fie că-
lăuză.
— Dacă tot n-ați mai fost pe aici,
hai să vă arăt unde e școala I
Ploaia se oprise. „Asta e un semn
bun“. gîndi Lia.
— Uitați colo, unde e podețul ăla.
Vedeți ? Acolo e școala Avem școală
mare și un director cumsecade. Toți
sînt de-nțeles. Numai de profesoara aia
de muzică să vă feriți. Nu prea e în-
treagă la minte ! Auzi, să-i oblige pe
copii să cînte la cîte un instrument
muzical I De asta avem noi timp aici
In sat ?!
Lia cîntărea din ochi distanța pînă
la podeț, cînd o pufni rîsul :
— Da, e foarte bine. Așa trebuie l
Natalia rămase încremenită. Cuvin-
tele i se stinseră în gît, dar privirea îl
trăda gîndurile : „Și asta e la fel“.
Pînă la podeț nu mai spuse nimic.
— Ați ajuns. S-aveți noroc, zise din
mers, îndepărtîndu-se, grăbită.
Lia privea școala. Nu se vedea prea
bine din cauza merilor. în față se în-
tindea o livadă cu meri. Se bănuia
însă o clădire trainică. „E chiar fru-
moasă !“, gîndi Lia, ni^mă așteptam 1
Mă pot bucur? cu adevărat ! în timp
ce traversa podețul, de undeva din
preajmă un cocoș începu să cînte.
„Asta e alt semn bun“ gîndi dăscălița
și intră hotărîtă în livada cu meri.
Nînrc
dijei
d ța
șlie
Ni ni-
ci-ai
<11 aș
veid
«:ui
Mr 9
ai s
De e
cc la
a r<
I
Din<
Diril
l’dta
lUră
T« r
GMo
G ligii
Di In
în 70
CiU
Vili
ai<d
Cira
lai.
Triloi
Cu Iii
Prim
Csit<
PETRU VASILE TOMOIAGĂ
MERE DE AUGUST
Scriitorul și realitatea vieții
p«»
Asm
Gns^
Povestea, dacă poate fl numită ast-
fel, a încenut în toamnă, cînd împreu-
nă cu familia m-am mutat într-o casă
nouă, la țară... Scriam și, alături de
soție, aveam grijă și de gospodăria în-
chegată, lucrind și la o mică grădină
din jurul casei. Știam, pe atunci, prea
puține despre plante și pomi și aceasta
mai mult din auzite și la fel de puține
lucruri știam despre pămînt și felul
cum trebuie el îngrijit și lucrat. Curios,
dar am descoperit în scurt timp că îmi
plăcea această îndeletnicire și rămî-
neam, adeseori, ore în șir să-l mun-
cesc fără ca măcar să-mi dau seama
cît era de grea îndeletnicirea aceea. De
oboseală, nici vorbă. Dimpotrivă. Abia
mai tîrziu, prin vecinul meu, aveam să
aflu că există o adevărată chemare a
pămintului, o patimă, cum spunea el...
La început, m-a intrigat felul acestuia
de a fi, apoi mi s-a părut curios și am
sfîrșit prin a-1 îndrăgi de-a binelea.
Ieșea, dis de dimineață, în grădina
lui, mult mai mare și mai îngrijită de-
cît a mea, cu toate strădaniile de care
dădusem eu dovadă și venea, aproape
tîrîndu-se în baston, mergînd drept,
poate prea drept, dîndu-ți senzația de
ceva rigid, înainta, cum spun, aproape
dureros, chinuindu-se, șonticăind. Ți-
gara groasă, răsucită în foiță. îi atîrna
în colțul buzelor, mai mult pe buza de
jos, răsfrîntă a nemulțumire. Sub
chipul brăzdat de cute adinei îți era
greu să-i ghicești vîrsta, deși bătuse
bine peste optzeci de ani. După părul
ra. și albit, te izbea la el vioiciunea
ochilor care parcă întotdeauna rîdeau.
în ușa grădinii se oprea, își scotea ale-
ne t>gara din gură și o arunca jos,
strivind-o mai apoi cu degetul mare
de la picior După atîta amar de vre-
me și după atîția ani de mers desculț
talpa parcă îi prinsese deasupra un
strat subțire de lut nesimțitor la jarul
țigării... Și, ca într-un ritual ciudat.
stingea țigara de fiecare dată înainte
de a intra în grădină.
La început ne salutam doar, apoi îmi
mai destăinuia cîte ceva din ceea ce
trebuia făcut pentru ca totul să iasă
bine. In acest fel am învățat să pregă-
tesc pămîntul, să cultiv plantele, dar
mai ales am deprins cîte ceva despre
rostul pomilor.
— De ce arunci țigara, moș Andro-
nic ? l-am întrebat o dată văzînd că
arunca țigara și o strivea deși era
aproape întreagă.
— Cum de ce o arunc ? Păi o arunc
pentru că în grădină merg să mă li-
niștesc, să mai iau o gură de aer și
nu să mă otrăvesc cu tutun ...
Străbătea căpșunăria din fața porții
și se îndrepta spre stupina din stingă
grădinii, presărată cu pomi, încît se-
măna mai mult a livadă. Avea vreo
douăzeci de stupi frumos alintați.
Proptea bastonul lîngă unul din ei și
se punea cu coatele deasupra. O vreme
stătea așa, rotindu-și doar ochii ageri,
rîzători, peste întreaga grădină.
— Te odihnești ? l-am întrerupt o
dată din contemplație.
— Hm, zise, îmi încarc sufletul cu
minunea grădinii.
— Dar la fel o priveai și astă-
toamnă, pe cînd era mohorîtă de ploi...
— La fel, bineînțeles, pentru că ea
este tot timpul la fel de frumoasă, nu-
mai noi, oamenii, nu sîntem întotdeau-
na la fel de pregătiți spre a o vedea.
Iți trebuie tare multă răbdare cu lu-
crurile din jur, tare multă, zicea el,
du:, pe gînduri.
Apoi, încet, dureros de încet, se apu-
ca de săpat ori de tăiat via, curăța po-
mii sau prindea un nou altoi și tot așa
pînă-n timpul amiezii, cînd dispărea
pentru o vreme...
între lucrări, la răstimpuri scurte, se
așeza din nou pe cîte un stup — pe cel
mai apropiat de el, să se odihnească,
credeam eu, dar nu era așa :
— Stau de fiecare dată pe altul, să
nu pierd vremea nici cît mă odihnesc,
și-1 ascult : după zumzet și după frea-
măt, știu cum Ii merge și ce-i mai tre-
buie, îi ascult viața dinlăuntru, așa
cum te ascultă doctorul la inimă ori la
plămîn ...
Cu timpul, am aflat că moș Andro-
nic fusese pomicultorul satului, cu ani
in urmă. Grădina lui se răsfăța ca o
adevărată pepinieră de meri și cireși,
de vișini și peri, de caiși și nuci, dar
mai ales de pruni. Știa să altoiască
mai bine ca oricine și, spre mirarea
mea, toți pomii din grădina pe care
eu o lucram erau primiți de la el. Iar
dacă la început mă intriga felul cum
își purta bătrîncțele prin grădină, am
sfîrșit prin a-1 înțelege și a-1 admira.
— Nu ți-e greu să mai lucrezi, moș
Andronic ? l-am întrebat la o vreme,
după ce ne mai împrieteniserăm.
— Mi-e greu, tare greu, pentru că
de abia mă mișc și fiecare mișcare mă
doare, dar mai cumplit mă doare ne-
mișcarea, dragul meu, nemișcarea mă
doare cel mai mult, nu știu dacă mă
poți înțelege ...
Multă vreme mi-au răsunat aceste
vorbe In minte cu întrega lor tra-
gică măreție ... După-amiaza, apărea
din nou prin grădină lucrind după a-
celași ritual. Dar nu se ocupa numai
de pomi și de stupi, deși acestea îi
erau marea lui dragoste ; lucra pămîn-
tul și punea tot felul de legume, avea
și un pilc de zmeură, apoi era căpșu-
năria ... în primăvară, devreme, m-a
chemat la gard și mi-a spus :
— Vecine, dacă vrei ceva căpșuni,
vino de scoate-ți și plantează-le. Dacă
le uzi cum trebuie, cu ceva noroc, mă-
nînci chiar în vara asta din ele.
— Și peste cîteva luni voi avea
căpșune în grădina mea ? întrebai eu
neîncrezător.
— Negreșit, negreșit, mi-a mai spus
bătrînul.
Și așa a și fost. în vară, căpșunile
mele au dat rod cum nu mă așteptam.
— Eu le scot din fața porții, deși
tare m-am obișnuit cu ele acolo și am
să le plantez în spatele grădinii, pentru
că, din cîțiva în cîțiva ani, locul căpșu-
nilor trebuie schimbat, să nu uiți asta,
mi-a mai spus el, pentru că numai așa
rodesc ele din plin ...
Dar lui moș Andronic îi plăceau și
florile, avea straturi întregi pe unde nu
te așteptai, în grădină, iar în altoiul
trandafirilor dădea dovadă de multă
pricepere. Tot ce îi prisosea împărțea
rudelor, prietenilor sau celor care iu-
beau florile și pomii.
— O floare și un gînd bun, spunea
el, sau un pom și mult belșug în casă.
în afara sfaturilor pe care le dădea,
vorbea rar șl puțin, ca mai toți oa-
menii învățați să lase faptele să vor-
bească, ca toți oamenii la care n)un-
ca are cuvîntul, așa că nu mai e ne-'
voie de altceva. O singura' dată, în Vară/
șl-a deschis oarecum sufletul : s-a a-
propiat încet-încet de gardul grădinii
mele, iar eu l-am întîmpinat-, Abia cînd
a fost lîngă gard am văzut că purta
un paner cu mere mari, roșii, deose-
bit de frumoase.
— la-le vecine ! m-a îmbiat el. Sînt
mere de august. Mere bune, dulci,
mere de drum lung, pentru că, dacă le
pui în fîn, țin pînă către primăvară...
Am luat panerul din mîinile tremu-
rînde ale bătrînului. Parcă tremuram
și eu ușor, nu mi-am putut explica din
ce cauză. Apoi, bătrînul s-a rezemat
d? gard și-a aruncat roată privirile
vioaie și mi-a spus :
— Nu e rău, nu e rău deloc cum lu-
crezi grădina și, ceea ce-mi place, e că
iubești pămîntul... El sijnte asta ...
Am luat un măr din panerul cu care
rămăsesem în mînă, l-am șters, ca ță-
ranii, de pieptul cămășii și am mușcat
cu sete din el. Era dulce și răcoros și
m-am trezit că rîd împreună cu bă-
trînul ...
— Sînt mere bune, mere de august,
mere de drum lung, mai spuse el și
se întoarse încet-încet spre stupina
unde își lăsase bastonul.
SI
IE
luie
Stid
ii fiți
sjntci
MM i
ridul
Mise,
Prdvi
aiaun
etdta
A
Ni» 8
pa» pi
(aM»și
dii»ur
(ÎJ
l’ep tu
C«*re
P»l« Ie
DaUirț
SIO
D«»cc
sin și
Alf*ti>
TrtHpi'
Cu ehi
Cunun
Și «coi
Pinih i
4---------O 5 •
ORIZONT
ȚARA MEA.;;
Nn rcau prea mult în viață pentru
mine,
dar |entru țară totul eu aș vrea,
e£<nra din adine de vreme vine
șl șt miezul arzător de stea.
No li-aș dori ca să trăiesc cît țara,
că i-un ca ea intinderi și-adincimi,
dai u Imbrățișa-o, precum vara,
vefr (i eu, torid, din străvechimi.
Nld rivni ca toți să mă
cunoască
ași nun (ara-a .ost și va mai ti.
MHHi destul ca-n limba
românească
aced inspin să poată înflori.
Durei să ardă-n fiece cuvint,
ceH lanțul inimii, sunind, se leagă.
Cîntlanigcii țes dc-argint veșmint.
ca («mireasă, țara mea mi-i dragă.
DE C1ND ÎNCERC
De|W inccrc.
Durerile pe-o strună.
Pe (Ita bucuriile, să-ți cint.
ȚARA
I Iada, primordială
To*|higurile ară
GMjnci glia vieții,
Gl^faarilor. țară,
Dactiafrățcște griul
In Nnlufia agrară,
Călgiride peste Olturi
Vinii joc spre tine, țară.
Citei Cincimi de veacuri
C « • unde te presară.
Iar li cu arnici de flamuri.
Ii «tina în inimă, țară.
Triam-I apa sfintă
Cu • foiri de piatră rară.
Prin dlenii ne-nveșmintă
Cu * ferea lirei, țară.
GRÎULE,
I ItUPTOR DE PtINE
Poam (liei stă deschisă toată,
Peste ba, bijuterii dc rouă,
Anotnpul arde-n noi ca jarul,
Griali, cuptor de piine nouă.
HIEGIE DE APRIL
IiiSARMIZEGETUSA
Inaitlt de a curge spre alt tărim.
Strei ll face un ocol prin ființa
noastră,
îi sic «im răcoarea dc apă mirabilă.
spre «nl albastru-i cărare albastră.
Mărni mflorit ca un rug de April
soareteca un mag îl descintă,
încă nai ard pe culmi focuri
aprinse de daci,
riuienl iui laneu încă mai cîntă.
Mirate, jivinele ascultă muzica
apelor.
Primfara-și numără gizele-n gind,
aici» «ade poezia are răzor cu
etcrttatM. lingă Streiul curgînd.
AMURG
LA SARMIZEGETUSA
Ninge mbiini la Sarmizcgetusa,
peste pietrele istorici se cern
f abuloși funigei de zăpadă
dintr^U epos etern.
<1NTECUL CÎMPIEI
Notei anotimpului.
Pe pcUtivul inimii,
Conta fază prelung
Palmi b înrourate ale țăranilor,
Desăsbțindu-lc
in efulKul persuasiv al cimpiei.
SI OLURI TRIUMFALE
Trec, trec, stoluri triumfale
De sp « întregind
Sigur (i grațios
AlfabMal intemperant al verii.
Trec spicele, privite
Cu ocU destinși și transparenți,
Cum tn părinte ar privi
Și ar «aduce un copil
Pînă b pîinea, învelită
De mmoria brațelor...
Vasile Zamfir
Plutesc mereu pc-aripc de furtună.
Mereu al liniștii prieten sînt.
Potirul liniștii
Stă ca o gură
Care dorește pururea sărut.
E dreptul ei. dc-ndată ce trecură
Atitea freamăte peste trecut.
Așa, din zbor,
Te prind doar in clipite.
Și-n brațul larg te încălzesc,
Și buzele-mi șontesc înnebunite ;
Măcar așa, în vis, să te iubesc...
ClNTEC
Am ascuns sărutu-n flori —
Miroase a sărbători ;
L-am ascuns în trunchi de fag —
Mirosea a tată drag ;
Doru Macriș
Nopți de taină, zile lungi de trudă,
Holdelor, vi se dedică vouă.
Pentru pacea spicului și-a vieții,
Griule. cuptor de piine nouă.
Ionel Amăriuței
Fiecare piatră imi pare
un bătrin cu cușmă albă pe cap,
bătrini dintre acei ce-au umblat
cu jalbele neamului puse-n proțap,
Camelia Crișan
L-am ascuns într-o năframă —
Mirosea a glas de mamă ;
Mi l-am petrecut prin lacrimi.
Mirosea a vechi și-a datini ;
Cind l-am aruncat în foc.
Mirosea a busuioc.
ORELE CÎMPIEI
Lumină-i in miez aburit de cuvinte
Strălimpede-n ceasul rotind peste ea,
Cind floarea sărută cu buză
fierbinte
Licoarea dc rouă in licăr de stea.
Sint frate cu drumul plecat după
roți,
Port cintccul florii înfipt la chimir,
Și liniștea lunii o-mpresur la porți
Să scapere zorii pc-al zării Zamfir, i
Im; arde chemarea cimpiei in palme, |
Lung foșnet de lanuri ca-n doinele i
vechi. I
Priveliști de aur mă-mpresură
calme, ;
Miresme albastre îmi sună-n urechi.
Ciocîrlia, sfredelind albastrul,
Aripile-s visle amindouă
Ce despică lan și cer deodată,
Griule, cuptor de piine nouă !
ÎNTOARCERE
LA URDARI
Prag dc legendă, zestre peste ani.
Sub ciocirlii să nască stele glia.
Plai meșterit cu brațe de țărani
Aici mi-am scris cu vis copilăria
Desfac un calendar dc azi spre ieri,
Se-aud și-acum ecouri de securi.
Căci mulți pe-acest meleag sînt azi
mineri,
Acesta-i satul meu dintre păduri.
Să zboare cinturi pe un Jiu dc pace,
Sub zarea toamnei doldora de roade,
Cînd șir dc generații vor desface
Balade noi din vechile balade.
Printre miresme tari dc nuci
și struguri
Se-ntorc în sat ai gliei făurari —
Un imn tăcut de trudă și belșuguri:
Acum se coace plinea la Urdari 1
bătrini dintre acei care umblă
și azi pc cărările basmelor, drept,
la Sarmizcgetusa cade ninsoarea
pc carc-o iubesc și-o aștept,
la Sarmizcgetusa cade amurgul, —
paloș insingerat, peste zi,
ninge superb cu metafore
înnobilate prin verbul „a dăinui".
CÎNTEC LIVRESC
Și dintr-o dală-amurgul a plesnit
precum păstaia unei veri răscoapte,
se făcuse ziuă în cuvinte.
In iubire sc făcuse noapte ;
aruncați în vis dc-un naufragiu,
agățați dc el ca de-un recif,
respiram parfum dc adjective
din tomuri cu-sfirșitul apocrif
sau sorbeam culori halucinante
în orgii de muzici andaluze ;
cerul gurii ars de vîlvătaia
verbelor ce sc scrumcau pe buze.
ȘI SCRIEM
Răsări m,
Cind ne asemănăm
Pe noi înșine,
Cu rădăcini.
Cu muguri.
Cu fructe,
Cu lumină...
Creștem
Ca bobul dc griu —
Arcuș lunecind
Pc strunele brazdei...
Zămislim
Expansiv inimi
Prin repertoriul concentrat
Al aripilor
Și scriem temerar
Cu condeiul
Maturității noastre !..i
DICȚIONAR LITERAR
Antoaneta C. lordache
Prozator, critic de teatru. S-a năs-
cut la 15 iulie 1948 în Oradea. Absol-
ventă a Institutului de Artă Teatrală
și Cinematografică .1. L. Caragiale"
(secția Teatrologie-Filmoiogie) din
București. Redactor la revista „Ori-
zont". Membră a Uniunii Scriitorilor
din R.S. România (1986). Prima lucrare
publicată în „Amfiteatru" (1971). De-
but editorial : romanul Singurătatea
poveștilor pentru copii, Ed. Facla. 1982
(Premiul I pentru proză publicată în
volum la Festivalul național „Cîntarea
României"). Bine primit de critică, de-
butul — roman al unei „experiențe de
viață" (din „atmosfera unor familii de
azi, simțitor fragmentat de reflecții, amintiri, fapte ce par rupte
din însuși trecutul romancierei", Lillin, 1982) — îmbină „ficțiunea
și redarea nudă, obsesia realului cu obsesia literaturii" (Moraru,
1984). Autoarea sesizează cu „acuitate" migrația vîrstelor, senti-
mentul trecerii, al vieții imediate, al spațiului citadin (Ungureanu,
1982). Minuția analizei amintește, adesea, „maniera proustiană"
(Chelu, 1983). Următoarea carte — Cursiv de septembrie, Ed. Car-
tea Românească, 1985 (Premiul Asociației Scriitorilor din Timi-
șoara) este o culegere de povestiri ce recomandă un „autor dispo-
nibil pentru nuvela-parabolă", pentru literatura de tip „jurnalis-
tic" ori memorialistic (Ungureanu, 1985). Pagini „vii", în care co-
tidianul este scrutat cu luciditate și simț satiric, amintesc de Teo-
dor Mazilu ori Hortensia Papadat-Bengescu (Ungureanu, Holban,
1985). O umanitate pestriță populează textul în care ușoara „tentă
fantastică" (Petraș, 1986) alternează cu tonul confesiv („Necesita-
tea și voluptatea confesiunii atrage după sine apelul la tehnici
narative din arsenalul textualist, ponderat și inteligent integrate
în piesele volumului", Dragolea, 1986) ori cu mijloacele umorului
și ale ironiei. Limbajul colorat, „adoptat în funcție de personaje"
(Blaga, 1986) și sintaxa trimit la inflexiunile limbii vorbite.
REFERINȚE CRITICE :
în volume : Cornel Moraru, Textul șl realitatea, Ed. Minerva,
1984, p. 224—226. în presă : Cornel Ungureanu, „Orizont", 24/1982;
Andrei A. Lillin. „Neue Banater Zeitung", septembrie 1982 ; Dan
C. Mihăilescu, „Contemporanul", 15/1983 ; Marin Chelu, „Familia",
2/1983 ; Cornel Ungureanu, „Orizont", 35/1985 ; Miomir Todorov,
„Knijevni ăivot, 4/1985; loan Holban, „Cronica", 40/1985 ; Mihai
Dragolea, „Tribuna", 14/1986 ; Irina Petraș, „Steaua", 7/1986 ;
Miron Blaga, „Familia", 10/1986 ; Marian Odangiu, „Orizont*.*,
11/1987 etc.
Ion Jur ca Rovina
Prozator. S-a născut la 1 octom-
brie 1940 în localitatea Bucureșci (Hu-
nedoara). Absolvent al Facultății de
Filologie a Universității din Timișoara.
Redactor la Editura Facla. Debutează
cu versuri în „Familia", 3/1966. Debut
editorial cu romanul Fericiți cînd re-
naștem, Ed. Facla, 1976, „proză psiho-
logică, realizată cu mijloace clasice",
descinsă, după unii dintre comentatori,
din textele lui Camil Petrescu ori An-
ton Holban (Dorian, 1979). Cartea „re-
descoperirii, prin dragoste, solidaritate
umană, certitudine morală, a echili-
brului" (Ungureanu, 1977), Fericiți cînd
renaștein este, deopotrivă, un roman
de formație, „o biografie spirituală" (Dorcescu, 1977), și totodată,
un roman de dragoste. „Calitatea esențială a acestei cărți por-
nește de la descrierea consistentă, adevărată, a unui unic senti-
ment : agonia unei iubiri și criza unui suflet ce o traversează"
(Arieșanu, 1977). Au urmat romanele : Noua promisiune, Ed. Fa-
cla, 1980 ; Scoica de aur, E<j. Facla, 1984 și Călătorie spre dragoste,
Ed. Facla, 1988. Cel dinții, urmărind destinul unui grup de mun-
teni, care, porniți din Apuseni, au decis să se stabilească în Cîm-
pia Banatului, se afirmă ca un roman, în primul rînd, social, in-
terferat cu numeroase pagini de analiză psihologică. „Zona de con-
tact dintre diversele sectoare ale realului (mediu social, mediu na-
tural, univers interior)" este scrutată cu atenție, fără a se pierde
din vedere alcătuirea de ansamblu, construcția romanescă, „forma
ce susține dinamica faptelor" (Dorcescu, 1980). Evocare a unei
„întemeieri" („în romanul lui Ion Jurca Rovina apare, repetat,
mitul întemeierii", Ruja, 1981), Noua promisiune păstrează și un
apreciabil „registru liric" (Odangiu, 1980), o componentă reflexiv-
poematică ce traversează, de altfel, toată proza autorului. Pre-
cumpănitor la debut, acest filon revine cu putere în Scoica de aur
și în Călătorie spre dragoste, cărți unde modalitățile referențiale
ale textului își asociază aluziile livrești și comentariul cvasi-teo-
retic. Sub acest aspect, Călătorie spre dragoste (volum ce mar-
chează o cotitură în scrisul lui I. J. R., cf. Rachieru, 1989) a atras
cu deosebire atenția criticii care a remarcat „virajele metatextua-
le“ ale discursului romanesc (Boerescu, 1988), arhitectura modernă,
polifonică și, mai ales, generozitatea ideii de fond : „descoperim
tot atîta iubire pe cită imaginație avem" (Constant Călinescu, 1989).
REFERINȚE CRITICE :
în volume : Laurențiu Ulici, Prima verba, II, Ed. Albatros,
1986 ; Aurel Sasu și Mariana Vartic. Romanul românesc în inter-
viuri, II, Ed. Minerva, 1986, p. 179. în presă : Ion Arieșanu, „Ori-
zont", 3/1977 ; Cornel Ungureanu, „Drapelul roșu", 9956/1977 ;
Eugen Dorcescu, „Familia", 2/1977 ; Silviu Dorian, „Convorbiri
literare", 1/1979 ; Marian Odangiu, „Orizont", 48/1980 ; Eugen
Dorcescu, „Familia", 12/1980 ; Ion Arieșanu, „România literară",
13/1981 ; Alexandru Ruja, „Tribuna", 13/1981 ; Nicolae Georgescu,
„Luceafărul", 13/1985 ; Brîndușa Armanca, „Orizont", 18/1985 ;
Miron Blaga, „Familia", 5/1987 ; Dan Silviu Boerescu, „Suplimen-
tul literar-artistic al Scînteii tineretului", 45/1988 ; Constant Căli-
nescu, „Luceafărul", 20/1989 ; Adrian Dinu Rachieru, „Orizont",
8/1989 etc.
Olimpia BERCA
ORIZONT
Actorul
Acest „cel mai delicat in-
strument din lume“, Actorul,
vrea să joace Hamlet, simte,
cu alte cuvinte, nevoia unei
partituri alese și dificile, a
unor roluri de mare întinde-
re ideatică. Intrarea în scenă
e o intrare în lume : într-un
univers mai mult decît ciudat,
ale cărui convenții nu mai pot
fi schimbate, pentru că Regi-
zorul e în sală, și oricum este
— de față — lumea pentru
care reprezentația a și început.
Pe Actor îl recunoști deîn-
dată, de la prima lui intrare
în scenă. Nu vine niciodată
„singur". Sosește, mereu, „de
undeva", dintr-un spațiu care
nu se vede decît cu ochiul
minții, aduce, însă, de acolo
„o lume întreagă" : biografia
personajului său nu poate fi
lăsată în culise, fiindcă, așa-1
la teatru, există și un regizor
de culise, iar fără biografie
personajul nu mai interesează
pe nimeni. Publicul vrea să
afle totul despre... Hamlet.
Dar mai ales ce se ascunde în
tăcerile lui. Ce se întîmplă
„dincolo", în nenumăratele în-
căperi sustrase privirii, unde
e sigur că se petrec lucruri
cutremurătoare, deoarece, iată,
spectacolul menit să-l distreze
pe regele Elsinorului nu-i
prea vesel, și totuși actorii
acceptă să-l joace, ei, care
sînt „cronica prescurtată a
vremurilor" șl țin „lumii oglin-
da în față". Au străbătut cale
lungă, se pare, au traversat
Danemarca. Și nu-s niște în-
cepători în meserie.
Personajele lui Vladimir Jn-
răscu, acum, la maturitate,
cel puțin (pesemne și altele,
de la Cluj sau lași, de care
nu te poți apropia îndeajuns,
fiindcă nu mai al cum să vezi
acele spectacole), ar merita
re-povestite pe larg, în orice
carte despre actorul român
contemporan. Argumentele
imediate ar putea fi premiile
de interpretare, mal vechi și
mai noi, distincții meritate pe
deplin și onorante, desigur.
Pentru actor, pentru Teatrul
Unitatea dialectică
(Urmare din pag. 1)
portant Statul, se subliniază
in documentele la care ne-am
referit organele sale legisla-
tive și executive reprezintă
puterea supremă în societatea
noastră.
în concepția partidului nos-
tru, a secretarului său gene-
ral, statul „ ... trebuie să asi-
gure conducerea unitară, pla-
nificată a activității economi-
co-sociale, realizarea echili-
brată, a dezvoltării armonioa-
se a societății, a concordanței
cît mai depline între forțele
de producție și relațiile de
producție".
Ca o legitate obiectivă în
societatea noastră rolul parti-
dului de conducător politic a)
întregii națiuni nu înlocuiește
în nici o împrejurare organele
de stat și nici nu diminuează
sub nici o formă răspun-
derea organelor de stat In
fața legilor țării și a poporu-
lui. „Statul și organele sa-
le — sublinia tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU —
nu pot fi înlocuite de nimeni,
deci nici de organele de par-
tid". De aici decurge necesi-
tatea ca partidul să-și exer-
cite rolul conducător în socie-
tate nu din afara organisme-
lor economico-sociale, cl di-
năuntrul lor, nu din afara so-
cietății, ci din interior și, prin
urmare, nu din afara organe-
lor de stat și ale democrației
muncitorești revoluționare, ci
din interiorul acestora astfel
Național din Timișoara, deo-
potrivă. Important este, însă,
nu cîte diplome vor fi răsplă-
tind talentul, neîndoielnic, al
lui Vladimir Jurăscu (presa
de aici, ca și aceea din țară,
a consacrat reușitelor de acest
fel, ale actorului, pagini sen-
Artistul fi societatea
sibile), d faptul că, printr-o
fericită coincidență, rolurile
atît de bine închegate și de
puternic expresive însemnau
spectacolul, constituind con-
tribuții de valoare la unitatea
de idei și de viziune a pro-
ducției scenice. Și faptul că,
tot „întîmplător", marile lui
roluri se împlinesc în mo-
mente importante pentru cro-
nologia succeselor teatrului,
în stagiuni cînd afișul reper-
torial stă cum se cuvine sub
firma instituției. N-ar fi ne-
semnificativ să se observe
titlurile care-1 afirmă, pe Vla-
dimir Jurăscu, drept o perso-
nalitate artistică dintre cele
mai autentice. Un Interpret
capabil să-și reînnoiască mij-
loacele, să îmbrace veșmintele
că, „ ... organele de partid nu
trebuie să înlocuiască organe-
le de stat, dimpotrivă, ele tre-
buie să facă totul pentru întă-
rirea rolului statului, pentru
buna funcționare a organis-
melor sale de jos pînă sus".
Partidul nostru a elaborat te-
za potrivit căreia socialismul
este opera poporului, „se con-
struiește cu poporul și pentru
popor" și în concordanță cu
cerințele acestei legități a ac-
ționat continuu pentru per-
fecționarea continuă a activi-
tății partidului care a deve-
nit un puternic partid de ma-
să, a activității statului nostru
socialist. Acționînd ferm pen-
tru democratizarea crescîndă
a statului, și a întregii activi-
tăți statale, a creat totodată un
larg și original sistem al de-
mocrației muncitorești revo-
luționare care să permită par-
ticiparea largă, neîngrădită a
tuturor cetățenilor, indiferent
de naționalitate, de sex, sau
vîrstă etc., la întreaga activi-
tate economico-socială, la
actul conducerii, al deciziei,
ca veriga sa fundamentală.
Modul cum întîmpină între-
gul partid, întregul popor cel
mai de seamă eveniment poli-
tic al anului, cel de al XIV-
lea Congres al partidului, cum
sînt dezbătute în mod demo-
cratic proiectele planului di-
rectivă și tezele pentru Con-
gres, adeziunea deplină șl en-
tuziastă a comuniștilor, a tu-
turor oamenilor muncii la
hotărîrea Plenarei C.C.
diverselor genuri ; să conta-
mineze, cu .eruptivă vioiciune
comică, o reprezentație Mazi-
lu, într-adevăr exponențială,
să convingă și să dea sub-
stanță tragicii regelui Lear...
Majoritatea pieselor de care
se leagă frumoasa (căci, su-
gestivă și folositoare, în ordi-
nea lucrului ce-1 îndeplinește
actorul, cu sine, pentru arta
teatrului și pentru contempo-
ranii săi) carieră a lu! Va-
dlmir Jurăscu aparțin drama-
turgiei românești. Clasice, mo-
deme și actuale (Deiavrancea,
„Dreptatea”, un film pe care
il așteptăm (II)
Alecsandri, Camil Petrescu,
Blaga, Baranga, Mazilu, D.R.
Popescu). în „Mobilă și du-
rere", „Ca frunza dudului din
rai", sau în „Studiu osteolo-
gic...", actorul devenea me-
morabil, spunînd publicului
esențialul despre acele piese.
Despre text, autori, și despre
personaje. Un discurs de pri-
ma mină — o pledoarie, în
fond, evident „cu multă și
bună actorie" la mijloc, în
favoarea piesei românești noi.
N-a fost Hamlet, dar s-a
întîlnit în scenă cu un rege
Lear. Exact cînd trebuia, pro-
babil. Pentru că Actorul pă-
rea să fi înțeles ce forțe miș-
că, dinlăuntru, destinul perso-
najului. Unde începe marea
ironie, ce „arătări" însoțesc
bătrînețile unul rege lepădat
de soartă, cîte nădejdi înfrun-
tă un om pînă să deosebească
ce pare de ce este, pînă să
priceapă că, în „întristătoare
priveliști — natura e mai di-
bace decît arta", și că „lumea
în oglindă" poate să se răs-
toarne ca o „mare scenă de
bufoni". Avea prestanță tea-
trală acel rege Lear. Reușise
să ne oblige să ne întrebăm,
din nou, deși ni se păruse cu-
noscut răspunsul, ce fel de
iluzie este aceea pe care o
pune la cale, în scenă, sub
reflectoare, cu ființa sa, un
Actor ?
Antoaneta C. IORDACHE
A doua zi, toți oamenii, în frunte cu omniprezentul director
de film Titl Popescu, au reluat... „războiul" de la capăt. Pentru
filmările din Piața Unirii s-au făcut pregătiri extraordinar de
atente și, fără teama de a greși, pot afirma că, fără ajutorul unor
întreprinderi, instituții, al unor oameni de o rară distincție ome-
nească, ele ar fi fost sortite eșecului. De la binecunoscuta Her-
ghelie de la Izvin au fost aduși caii de rasă pură „cum rar am
întîlnit" (spuneau actorii) de la O.J.T. Timiș a fost închiriată o
caleașcă cum „nici pe vremuri n-a existat", la cîțiva cetățeni din
Timișoara și județ s-au găsit automobile de vîrsta... bunicii. Piața
de azi a orașului s-a transformat, peste noapte, într-o piață a
anilor indicați de scenariu și n-am rămas deloc surprinși să ob-
servăm că, în tot timpul filmărilor, pe aid s-au perindat sute,
poate mii de oameni curioși să-i vadă la lucru pe cei care reali-
zează filmul „Dreptatea", despre care citiseră în presă. Piața a
fost dominată de macarale, tarabe, produse de tot felul, firme
(inclusiv cea a Administrațiunii șl redacțiunii ziarului „Ardea-
lul"), mese și umbreluțe de la cofetăria „Unirea". Colectivul aces-
teia, în frunte cu șefa de unitate, șl-au dovedit din nou atenția și
ospitalitatea față de artiștii-cetățeni. Aici, la una dintre mese, s-a
așezat... Irina Petrcscu, actrița binecunoscută din filme, de pe
scenele teatrelor. A servit o cafeluță, o citronadă, a admirat piața,
s-a interesat de schelele din jur, admlrînd și mai mult clădirea
care va adăposti viitorul Muzeu de Artă. Apoi a traversat piața
la brațul lui David Varga și s-a îndreptat spre saloanele Com-
plexului Muzeal. Șl despre aceasta va trebui să spunem că a în-
trecut așteptările în a fi gazde pentru realizatorii filmului. Nu
numai că li s-au pus la dispoziție o serie de încăperi, care au
adăpostit sute de costume, dar muzeografii, muncitorii, portarii
s-au străduit, prin comportament și ținută, să creeze o atmosferă
propice unei munci nu lipsită de tensiune. La Timișoara I-am
cunoscut pe Eusebiu Ștefănescu, fost actor al Teatrului Național
prin anii '70, un caracter volubil, plin de haz șl care, într-un
cadru adecvat, ni i-a adus în fața ochilor pe George Calboreanu
(în casa căruia a locuit pe vremea studenției), pe Ion Besoiu, cu
care a cutreierat prin lumea largă și pe care îl imită pînă și în
convorbirile telefonice cu soția, spre hazul tuturor. A fost o săp-
tămînă grea, de tensiune, de muncă intensă și responsabilă, care
s-a desfășurat, cum putea remarca oricine, într-o perfectă ordine
șl disciplină. Pentru că fiecare om știa, la locul lui, ce anume are
de făcut. Au excelat, parcă, prin calm, tenacitate, precizie și ta-
lent cei doi operatori de primă mînă : Doru Mitran și Gabriel
Kosuth, pe care nu i-am văzut nici măcar o clipă dînd dovadă de
nervozitate sau cuvinte de reproș.
...Ultima zi de lucru în județul Timiș, Gara din Jlmbolla
trebuia filmată noaptea. Cu Nicu Gheorghe, am ajuns acolo mult
mai devreme. în stație sosiseră cele două garnituri de trenuri
specifice anilor din... film. Locomotiva cu aburi 50.165, pe vre-
muri aparținînd Depoului C.F.R. Caransebeș (și de care îmi amin-
tesc pentru că funcționa prin anii *60) era și ea aici și pufăia din
de realegere a tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU în
funcția supremă în partid.
Ilustrează unitatea de monolit
a poporului în jurul partidu-
lui, a statului socialist, supe-
rioritatea sistemului nostru
politic ca întruchipare a celei
mal autentice democrații.
viața
asociației
Regizorul Andrei Blaier, scenograful Călin Papură
și operatorul Gabriel Kosuth.
Stagiunea 1989/1990 a Ce-
naclului Asociației Scriitorilor
din Timișoara și al revistei
„Orizont" va fi inaugurată
marți, 17 octombrie a.c.. ora
17,00 în sala dc cenaclu din
Piața Vasile Roaită nr. 3,
printr-o ședință de lucru con-
sacrată poeziei. Va citi prof.
univ. dr. Mihai Dragomirescu.
Referai : Ion Anghel.

memen
Cenaclul „ARS POETICA"
își va relua activitatea dumi-
nică, 15 octombrie, a.c., orele
10,30, la sediul Bibliotecii Ju-
dețene Timiș. în program:
tînăra CAMELIA CRIȘAN va
citi poezie, iar actrița EUGE-
NIA CRETOIU, de la Teatrul
Național șl folklstul IOAN
CREȚESCU vor susține un re-
cital de poeșie și muzică, pe
tema „Rapsodii de toamnă".
greu. Reprezentanți ai organelor locale de partid, și de stat, cefe-
riști din Stație, în frunte cu șeful ei, artiști amatori locali, și ei
pregătiți pentru filmări. Dar, stupoare, autobuzele cu figuranți au
întîrziat din pricina unor... bariere de cale ferată. Momente de
așteptare. A fost pentru prima dată cînd l-am văzut pe regizorul
Andrei Blaler dînd semne de nervozitate. Era între linii și fuma,
țigară de la țigară. L-am Invitat la o cafea și nici n-am ajuns s-o
consumăm pe jumătate că a venit secundul anunțîndu-ne că „au
sosit". S-au filmat secvențe dintre cele mai dramatice din film.
Secvențe dominate de excelentul actor care este Alexandru Repan
(arădean de Ioc, îmi spune). Interpretează rolul lui Frențiu și îi
intră „în piele" cu toată forța talentului său. Stă la masă cu
Adrian Păduraru, servesc sendvicluri, sînt dominați de replici și
vin asistenții de regie invitîndu-1 pe... peron. Apoi „motor" și
Doru Mitran este mulțumit. Pelicula color a surprins tdtul. Tre-
nuri, soldați, puști și mitraliere, oameni, vagoane și acest cîntec
care ne cutremură : „lancule mare". N-am văzut pe ecran aceste
secvențe. în schimb, am vizionat primele role cu film brut, sosite
de Ia București și proiectate în sala „Capitol" (nu ni s-a spus că
va avea loc și premiera 1). Secvențe de război, realizate la Plopeni-
Leordeni, după toate regulile artei cinematografice și, printre in-
terpreți, Sinka Karoly, directorul Teatrului Maghiar de Stat Ti-
mișoara, într-un rol de mare greutate. Au fost numai două mi-
nute dintr-un mare film din epopeea noastră națională, închinat
marilor evenimente istorice și mal ales Marii Uniri de la 1 De-
cembrie 1918, despre care unul dintre personajele principale ale
filmului spunea (iext din scenariu) : „Astăzi sintem și noi aici, re-
prezentanții muncitorimii din Transilvania șl Banat și declarăm
în fața dv„ în fața lumii întregi, că vrem unirea tuturor româ-
nilor. O vrem șl sintem gata să luptăm cu țoale mijloacele pentru
înfăptuirea și apărarea Unirii
Nicolae PlRVU
P.S. Realizatorii fimului „Dreptatea" mulțumesc, tuturor or-
ganelor locale de partid și de stat, întreprinderilor și instituțiilor
din județul Timiș pentru sprijinul deosebit de prețios pe care
l-au acordat.
• ? o
ORIZONT
Tatonări fertile in arta ceramicii
aqua-forte
Absolvent în anul 1985 al Institutului de arte plastice
„Nicolae Grigorescu", București, secția ceramică, Cristian
Sergiu lanza (născut la Lupeni, 5 ianuarie 1958) are deja
un bogat palmares de expoziții personale : Galeriile Fondu-
lui Plastic — Oradea, 1984, Galeria „ARTIND" a C.I.S.C.F.
București, 1988, Galeria „Metopa" — Pitești, 1987, Galeria
Fondului Plastic Mamaia, 1987. Deasemenl lucrările sale au
fost prezentate în alte unsprezece expoziții colective și la
concursul Internationa! al ceramicii, Perugia, Italia, 1987.
Expoziția deschisă în acest an în cadrul Galeriilor de
artă ale Filialei Deva-Petroșani ale U.A.P. a cuprins lucrări
de ceramică dintre cele mai diverse. Faianțele, porțelanu-
rile șl gresiile prezentate au surprins in primul rind prin
obsesia sferei, cercetate In adîncimile-î nebănuite, în cercu-
rile undelor care se propagă de la punctul de naștere al
sferei pînă la adîncimile corpurilor cerești. Drumul acestor
comunicații poate fi asemănat cu drumul unor metafore
către realizarea ei plastică, izolarea ei in reql. tn fond,
Cristian Sergiu lanza e un explorator al metaforelor plas-
tice, un explorator care încearcă să îmbine utilul cu plăcu-
tul, să creeze un statut artistic utilului. lanza e un stilist
de primă mînă. Are simțul detaliilor semnificative care pot
pune lumina In cîștigul artei, o pot exploata laolaltă cu ne-
bănuitul materiei în care lucrează. Obiectul creat de Cris-
tian Sergiu lanza degajă o lumină proprie, eliberînd către
spațiu propriile metafore care alcătuiesc mesajul, alfabetul
straniu în care poate să ne vorbească un limbaj superior. Și,
ceea ce e foarte important, artistul simte în permanență ma-
terialul care se prelucrează, pur și simplu ai impresia că
forma/lumina obiectului se află în permanentă metamorfoză
artistică.
Cred că la baza „exploziilor'* artistice ale sferei Iui
lanza se află principiul imbatabil al mugurelul, In spațiu,
al mugurelul care renunță Ia întreg pentru a căuta și găsi
energiile seminței în așteptare, ale universului auster și în
același timp generos. De aceea, peisajele de pe mameloane
sînt niște reprezentări ale pulsului materiei, ale materiei
vii, ale forțelor zăgăzuite pe care doar artistul autentic poate
să le slobozească în deplinătatea luminii ochiului omenesc.
Expoziția de la Deva a iul Cristian Sergiu lanza poate
fi socotită un eveniment al ceramicii contemporane. Artistul
trebuie urmărit cu atenție. Evoluția Iul poate deveni sur-
prinzătoare.
Valeriu BARGAU
COLEGII DE
Ce s-a întîmplat, așadar,
stimați telecititorl, la meciul
cu danezii, miercuri seara, ar
fi următoarele : mai întîi că
dumnealor, gazdele, au avut
o atît de rapidă circulație a
balonului pînă în careul ad-
vers de parcă i-ar fi curentat
obiectul cu pricina, apoi că
au schimbat atît de imprevi-
zibil posturile îneît, de la o
vreme, mă temeam să nu apa-
ră și în postură de arbitru, și,
Ia urmă, dar nu în cele din
urmă, că știu să Joace fotbal.
De fapt, ăsta a fost lucrul
care ne-a încurcat cel mal
mult șl, sincer să fiu, cred că
ne va încurca șl în continua-
re. S-a văzut clar că echipa
noastră nu a putut găsi cheia
unei apărări sufocante, că nici
driblingurile lui Ilagi (cu tot
cu călcîie), nici insistențele
Iul Cămătaru (care mi s-a
părut a fi unul din cel mal
buni) nu au reușit să pună
probleme unei foarte discipli-
nate echipe. De fapt, o echipă
ce a reușit, de cînd a venit
LA ELSINORE
Sepp Piontek la cîrma ei (din
1979), să îmbine rigoarea nem-
țească cu temperamentul me-
ridional și, culmea, asta li sc
întimplă exact în fața porții.
Cel puțin frații Laudrup au
dovedit cu prisosință acest lu-
cru — Michael L., n. 15. 06.
1964, fost jucător Ia Juventus,
fanion
1,83 m ; Brian L., n. 22. 02.
1969, activînd la Brondby,
1,88 rn. Dacă ar fi să aducem
niște reproșuri „la obiect“
echipei noastre, am spune că
nu a existat o apărare capa-
bilă să reacționeze cu promp-
titudine în fața fulgerărilor
gazdelor, că nu am reușit să
anihilăm pressing-ul exaspe-
rant, că nu am avut suficien-
tă condiție fizică pentru a
face un marcaj om la om. Mă
întreb dacă nu cumva aceste
Cartea întimplări’or
între prima sa carte pentru
copii : „Lume mică, lume ma-
re ** apărută la Editura Ion
Creangă în 1971 șl recentul
volum de proză „Lecția de
logică“, Passionarla Stoicescu
așează o lume de versuri, a-
dresate atît celor mici, cît și
celor mari („Fără de pierdere
ca o iubire" — 1976, „Rever-
berata" — 1978, „Cușca de
aer" — 1980, „Rouă și scrum"
— 1982, „Cartea pădurii" —
1985, „Profesorul de iluzie" —
1986 — fiind doar cîteva ti-
tluri), de antologii din creația
șoimilor patriei și a pionieri-
lor, de traduceri din lirica so-
vietică. Cele 13 proze din
„lecția de logică" ne dezvă-
luie legătura care există între
evenimentul trăit și cel trans-
pus în chip meșteșugit pe coa-
la albă. Proza aceasta este ca
o pînză țesută cu migală din
întlmplările cotidiene. Sint
prezente evenimente din tre-
cut, prin personaje care aduc
cu ele culoarea altor vremi
(cele trei surori din „Tărfnă
și umbre", bfitrîna mamă din
„Baia", Sofia în tinerețea ei,
din „Sofia și exemplul", cele
două bătrîne, Paulina și Cleo-
patra din „Natură moartă cu
agude"), dar și fapte dintr-un
prezent simțit în mod acut :
„Permisia". „Băiat, fată, bă-
iat", „Domnul Frcud și poșe-
ta", „Mireasa de la miezul
nopții".
carte
Apetitul pentru faptul coti-
dian, rigoarea în respectarea
culorii locale sînt doar cîteva
din atuurile implicației au-
toarei în proza realistă con-
temporană. Figurile umane, la
început portrete, devin perso-
naje, adecvate cu matca lor.
Ele reprezintă tipologii: Coana-
mare din „Tărînă și umbre"
— mamă autoritară, care se
știe temută de toți ai casei
sau Sofia din „Sofia și exem-
plul" — fată bătrînă, închis-
tată în tiparele convenției so-
ciale, tipare create de atmo-
sfera micului oraș de provin-
•	Abia după ce ai făcut un
lucru ți sc pare că a fost ușor.
•	Bucuria omului care se
simte bine: durează așa de
puțin.
•	Ce! mai bun plan din
viață este planul pe care nu
l-ai făcut.
•	l’c ce experiență de viață
s-o fi bazând celibatarul dacă
el nu a fost însurat niciodată?
•	Un om care poartă asu-
pra lui două ceasuri, intirzic
întotdeauna.
•	Lua decizii numai împo-
triva altora...
•	Pentru că a auzit că ma-
rile descoperiri s-au făcut din
greșeală, și el greșea sistema-
tic, doar-doar o ajunge ce-
lebru ...
•	Mașinile merg deoarece
pentru ele au gindit oamenii.
•	Și, tot neglijlnd timpul,
Ia un moment dat, a ajuns să
sc plîngă de ... lipsă de timp 1
•	Nu a ajuns niciodată cu
picioarele pe fundul lacului,
dar se lăuda că îi cunoaște
adîncurilc.
•	Sînt două categorii de
oameni : una care blrfeștc,
cealaltă care e birfită.
•	Frumusețea o observi,
prostia o descoperi.
•	Tăcerea din cuvinte vor-
bește cel mai bine.
Emil ȘA1N
acuze nu sînt, la urma-urme-
lor, gratuite, fiindcă numai o
șansă extraordinară ar fi pu-
tut face să reușim, cel mult,
un egal. Dar am fi ■ meritat,
oare, acest lucru ? Să fim lu-
cizi și să spunem că au fost
mal buni. Tar dacă afirmația
ce urmează ne-ar putea be-
mola puțin din mîhnirc, să
spunem / să credem că dane-
zii Iul Piontek pot învinge la
ora de față orice echipă din
Europa. Dacă mai adăugăm
imediat și amendamentul „pe
teren propriu", ipoteza devi-
ne postulat
Oare ce vom face la Bucu-
rești ?
In „Guerin Sportivo" din 3
octombrie a.c., Joao Havelan-
ge, președintele FIFA, declara
că Mondialele din 1994 s-ar
putea să fie organizate de
Maroc, cele din ’98, de S.U.A.,
iar primul C.M. al mileniului
HI, din 2002, să fie găzduit
de China. Italia mi se pare
mult mai aproape.
Marcel TOLCEA
cie, mama Fedora din „Mi-
reasa de la miezul nopții",—
depozitară a normelor legate
de religia căreia îi aparține
(cea pravoslavnică). Obiceiuri,
datini străvechi, elemente ale
credinței populare, creează pi-
torescul de substanță al pro-
zelor.
Passionarla Stoicescu sur-
prinde mentalitatea orașului
de provincie, reînvie lumi a-
puse, cu încărcătura lingvis-
tică șl locală specifică unui
timp vetust, reconstituie vieți
pe baza clișeelor fotografice.
Ea scrie o proză densă, ce
respiră prin personajele sale,
prin verva șl spontaneitatea
dialogurilor, prin narațiunea
pe alocuri ludică, dar și Iro-
nică, prin încercări de intro-
specție și plonjări psihologice,
prin pitorescul descrierilor.
Această carte a întîmplăritor
ne menține buna dispoziție,
fiind, la fel ca și autoarea ei.
o prezență tonică, plină de
bun gust și de talent.
Rodica OPREANU
• Passionarla Stoicescu, LEC-
ȚIA DE LOGICA, Ed. Cartea
Românească.
SCAUNUL CU DOUA PICIOARE (II)
2. Epoca de glorie a muzicii de divertisment, conchide Dictcr
Kampc, a fost deceniul ’60—’70. In acea perioadă s-au impus ti-
neri interpreți și formații, dovedind un pronunțat simț al valorii.
Gîndiți-vă la nume ca Deep Purple, Urlah IIccp, Chrls Farlowe,
Association, Turtles, Mama’s & Papa's. Move, Doors, Thcm, Byrds,
Animals, ca să nu amintim decît o infimă parte dintre cei a căror
muzică exprima un plenar sentiment al vieții. Ascultată azi (și)
de cei tineri, muzica de ieri trezește admirație grație valențelor
ei multiple ce transpar, valențe care, arată Kampe, au dispărut
aproape total din muzica contemporană, lipsită de elemente no-
vatoare atît In conținut cît și în formă. Așa cum afirmă producă-
torul de discuri Mathias H. „azi. lipsa originalității In plan strict
muzical se încearcă a fi suplinită cu prea puțin succes prin lot
felul de artificii ce țin de domeniul unei tehnici elcctroacustice de
virf. Degeaba, scaunul are două picioare l". Să fi secat fîntîna
inspirației 7 se întreabă jurnalistul. De fantezie dau azi dovadă
doar „nașii" unor grupuri meteorice, botezate cu nume ce șochea-
ză Transvision Vamp, Bomb The Bass, The The, Bcastie Boys.
Wax, Curiosity Killed The Cat (?!). Cei ce pretind un dram de
originalitate acestor formații vor fi dezamăgiți. Avem de-a face cu
„compromisul unei lumi in care materialul sonor sc face la bandă
rulantă cu consecințele de rigoare". Să fi secat cu totul fîntîna
inspirației, ne întrebăm din nou ? Nu, din moment ce putem
aduce drept argument nume ca Bruce Sprlngstcen, Enya, Sam
Brown, Sting, Tanita Tikaram, Europe și altele, desigur, dar, vai,
nu prea numeroase. în aceste fericite cazuri se pare că artiștii nu
acceptă compromisuri în compartimentul sonor, fie el și al muzicii
de divertisment. Dar cu o floare... Mai există un aspect care nu
scapă anchetei la care ne referim. In planul industriei (și mal
puțin al artei) producătorii de discuri caută să riște cit mal puțin,
apelînd, în compensație la piese „Oldics" (a căror succes la pu-
blic este oricum verificat) și așa se nasc Remix-urlle, Megamix-
urile care oferă, de fapt, marfă veche într-un ambalaj nou, ce
constă în ameliorarea electroacustică a suportului ritmic și melo-
dic al pieselor. Se mai apelează și la „altoiuri" bizare cum ar fi,
de pildă, aducerea în studiourile de înregistrare a unul star dc
marcă, care să imprime cu o formație debutantă. E mal sigur așa,
nu 7 Un exemplu ar fi hit-ul „Kiss", al lui Tom Jones și... „Art
Of Noise". Multe ne-ar putea spune producătorii Stock-Atklns-
Watcrmann despre întreprinzătoarele lor măsuri care, pe lîngă
bani, se mai întîmplă să aducă și unele împliniri artistice, pe care
nu putem să le ignorăm. (Va urma).	nM.MCrm
Petru UMANSCIII
AMARÎT . . .
... mi-e sufletul, uscată cerneala, cernită ml-e zona inimii numită
fotbal; caut un cui să-mi leg bocceluța cu metafore închinate
acestui zeu, s-o pun în pod, s-o atîrn de-o tabelă de marcaj sau
s-o azvîrlu în uitare ; am senzația că ml-am pierdut timpul de
lucru și averea de nădejdi, ba, trăiesc și sentimentul că v-am
amăgit, stimați cititori, îndemnîndu-vă să avem încredere în
flăcăii din arenă, în vedetele noastre de duminică ; zău, n-a me-
ritat atîta efort, pentru că, iată, miercuri, la Copenhaga, idolii
noștri și-au dezvelit chipul: sint niște Impostori, inși necinstiți șl
incompetenți, care, în frunte cu antrenorii și Federația, și-au bă-
tut joc de noi, milioanele de telespectatori din urita întîmplare cu
danezii ; vinovați sînt, întîi, cel doi tehnicieni, Jenei șl Drăgușin,
care au compus o echipă de compromis șl au impus un stil de
maidan, de parcă cei 11—12 ar fi jucat pentru prima oară la un
loc ; vinovată e și Federația, care a admis, în timp, supremația
sfidătoare tn campionat a două cluburi, Steaua și Dinamo, deși,
se știe, competiția cea mal solidă e cea onestă, bizuită exclusiv pe
valoare; mă și întreb, naiv, cum de s-or fi risipit talentele pe
care contam și în acel meci de tristă suvenire : Hagi, Sabău,
lovan, Rednic, Andone, Klein, practic toți, inclusiv omul „meu",
Lupu, intrat în teren în ceasul al 13-lea ; ceață s-a pus pe ochii
Iul Jenei ori o fi visat strigoi și vampiri ?1; chiar așa, nici un
„Cap limpede" nu s-a ivit în amorțeala care numai fotbal nu s-a
dovedit a fi; n-am altă replică, de final, decît: să le fie rușine !;
iar ca happy-end, că bătala-1 ruptă din cer: vom învinge la
București și ne-om duce Ia Campionatul Mondial !
Teodor BULZA
PURITATEA VICTORIEI
La Arad, în data de 6—7 octombrie a.c., în sala polivalentă a
sporturilor a avut loc un concurs internațional de judo, dotat cu
„CUPA PETROLUL". Au fost invitați să participe sportivi din
toată țara, de la Cluburi sportive școlare, Cluburi muncitorești.
Asociații sportive muncitorești, Cluburi sportive școlare pionierești.
Casele Pionierilor și Șoimilor Patriei, Szeged — R.P. Ungară și
Lodz — R. P. Polonă. Competiția sportivă s-a desfășurat pe trei
tatami (suprafețe de luptă) consecutiv, la copii I și II și la ju-
niori I și II, la un înalt nivel tehnic. Publicul spectator atent și
receptiv a aplaudat adine din toată inima pe cel mai buni Judo-
kani care au demonstrat valoarea supremă a sportului în kimono,
arta de a învinge prin înțelepciune adversarul In spiritul Fair-
Play, însoțit de oglinda desăvîrșită a purității victoriei. Reprezen-
tanții Casei Pionierilor și Șoimilor Patriei Timișoara, sub meti-
culoasa șl competenta îndrumare a profesorului Ștefan Doncea,
posesor ni centurii nerre DAN 3, au cucerit două locuri II, prin
Romulus Radu și Marius Teacă, un loc III, prin Marius Sigartău
și trei locuri V prin Marius Florea, Eduard Zsak și Marius Crișan.
La festivitatea de premiere, sportivilor care au urcat pe treptele
podiumului li s-au înmînat cupe, plachete și diplome. In inima șl
mintea sportivilor fruntași de la A.S. ..PIONIERUL" Timișoara
se poate contempla originalitatea și bogăția de caracter, iubirea
de adevăr șl de Patrie.
Dorim succes deplin valorosului sportiv Marius Teacă, de la
Casa Pionierilor șl Șoimilor Patriei Timișoara care este la lotul
olimpic, de asemenea și colegilor săi, să obțină în continuare nu-
meroase medalii la Campionatele Europene, Campionatele Mon-
diale șl Jocurile Olimpice. In unitatea și armonia perfectă a fru-
museții și purității morale a Florii de cireș, se pot bucura toți
tinerii sportivi de la noi șl din toată țara.
1. A.
PRIZONT
& 8 $
Unii scriitori cunosc în timpul vieții
un renume exagerat, pe care opera lor
nu-1 mai poate justifica după dispari-
ția lor. Altora, dimpotrivă, li se refuză,
cît trăiesc, succesul la care i-ar în-
dreptăți talentul, geniul lor chiar. A-
ceștia nu Încetează să se ridice In sti-
ma literaților și în afecțiunea cititori-
lor, după ce trupul lor a devenit țărl-
nă. Barbey d’Aurevilly începuse abia
spre bătrîncțe, după un lung șl dureros
anonimat, să-și ocupe locul cuvenit.
Azi el este în sfîrșlt recunoscut, pe me-
rit, drept unul dintre cei mai mari
scriitori francezi din secolul al XlX-lea.
De ce niște merite atît de evidente
nu s-au impus mai devreme ? Sînt ca-
zuri cînd pitorescul personajului îl ser-
vește pe scriitor. Barbey a fost deza-
vantajat de al său. Contemporanii lui
vorbeau de redingotele lui, de jiletcile
cambrate și țepene ca niște corsete; de
capele sale, căptușite cu catifea neagră
sau mătase roșie, rustice și somptuoa-
se totodată, de căneala foarte vizibilă
a mustății sale și a părului. Ei uitau
astfel de frumusețea stilului său. Rl-
deau de curiozitățile spiritului său, de
orientarea sa politică feudală. Jules
Lemaître spunea că, dorindu-și să fie
un cruciat, un mușchetar, un șuan, el
fusese mai degrabă un actor specta-
culos, amețit de rolurile sale.
f...JEra născut pentru glorie, era
demn de ea șl el știa asta. Or, cum
spune Paul Bourget, „calitățile lui nu-și
aflaseră o epocă pe măsură". Pe jumă-
tate alungat de familie, venise la Paris
fără bani, ceea ce II constrîngea să ac-
cepte să muncească. După anii „petre-
cuți în provincie ca să ucidă plictisul
prin puterea visului", au urmat alții,
mai dureroși încă la Paris, „pîndind
ocazia de a-și pune în valoare meri-
tele". Suferi de nedreptatea criticii șl,
mai rău, de indiferența ei. Așteptarea
încordată a succesului l-a fost și mai
neplăcută din cauza caracterului său
mîndru. Izolat, ca urmare a orgoliului
său și a himerelor irealizabile, șl-a
găsit refugiul în „impertinenta singu-
rătate" a dandysmului. Era provocator
ca să se poată impune. Byron comisese
în tinerețe asemenea naivități insolen-
te. dar Byron, lord șl înstărit, putea
aștepta și, de altfel, cunoscuse repede
gloria. Barbey. care, la treizeci de ani,
era un anonim, se înveșmînta In
dandysmul său ca un coate-goale care
vrea să se dea drept grande d'Espana.
Neputînd să-și trăiască viața așa cum
l-ar fi plăcut, el o Joacă.
O joacă în viață și o joacă și in ima-
ginație. „Scriind, simt o stare de li-
niștire". Romanele lui sînt niște eva-
ziuni. în ele Barbey dădea proporții
enorme unor aventuri sordide sau pur
și simplu banale. în O iubită de odi-
nioară. carte foarte frumoasă, o spa-
niolă destul de oarecare, care fusese
iubită scriitorului, devine un vulcan
de pasiuni. In Diabolice el se dedă la
rătăciri fără frîu pe care In realitate
nu le poate trăi. Femela ocupă un loc
imens în gîndurile Iul. Precoce, el se
îndrăgostește la treisprezece ani. Or,
acestui om făcut pentru pasiune șl
care avea nevoie de femei sensibile șl
fine, hazardul nu i-a oferit decît de
două ori acest noroc, șl atunci imper-
fect. cu Louise de Merii, de care totul
trebuia să îl despartă, șl cu Eugănie de
Guărin, misterioasă șl inaccesibilă. Pe
altele, el a trebuit să le fardeze șl să
le machieze făcînd din fete obișnuite
niște marchize (...1. Dar nu s-a ales
decît cu firimituri. „Cu ce să umplem
dar abisul din suflet ?“. Literatura a
fost sărbătoarea zilnică șl strălucitoa-
re care îl consola pentru toate.
De aici cele două stiluri ale lui. Unul,
care răspunde unui Instinct profund, e
cel din jurnale, direct și sobru ; celă-
lalt, „violent și înzorzonat", era „aris-
tocratic și militar" cum ar fi vrut să
fie viața lui ; el folosea aici, cu succes,
formula căutată, paradoxul scînteletor.
Mare cunoscător al problemelor de stil,
el citează admirativ pe Chateaubrland
vorbind despre Richelleu: „Flexibili-
tatea i-a asigurat reușita în viată Iar
trufia l-a plămădit geniul". El însuși
Izbutește fraze .de neuitat: „Femeile
se fixează ca și draperiile, cu un cui
și un ciocan. — După răni, lucrul pe
care știu cel mal bine să-l facă femeile
sînt pansamentele".
Tn Scrisori către Trăbutien, unde spi-
ritul său înnăscut izvorăște fără răgaz,
violența limbajului este superbă. Citez
Andre FJauroîs
©
CASETA CU AMINTIRI
• SAU BARBEY D’AUREVILLY — FANTOMA EROICA
absolut la întîmplare. Despte Hugo:
„Titanicul vostru poet, meteorul vos-
tru, astrul, steaua polară, dl. Hugo,
acest soț duios... S-ar părea că, cu tot
geniul său și romanele sale începute
șl dramele ce urmează să le scrie,
Hugo e tare ulițarnlc... Și pentru
cine ? Pentru Julllette, o actriță fără
talent de la Porte St. Martin". Despre
George Sand : „îmi place mai mult
pentru frumusețea (un jaco de cortl-
giana) decît pentru talentul el șl fiind-
că, atunci cînd 11 vorbesc, nu mă pri-
vește niciodată. Augusta mea înfumu-
rare își amintește în legătură cu asta
de un cuvînt al lui La Bruyfere care
m-ar Incinta să fie adevărat: „A nu
privi niciodată pe cineva este același
lucru cu a-1 privi mereu".
In sfîrșit, despre el însuși: „Anul
acesta am rupt-o cu lumea ... Aștepta-
rea mă ucide. Am trecut de treizeci de
ani, am pierdut enorm timpul ; am fost
atît de dandy cît se poate în Franța ;
sufocat de o educație absurdă, m-am
îmbătat apoi ani întregi cu gustul in-
dependenței și am acum, ca urmare,
nerăbdarea sălbatică pe care o nasc în-
tîrzlerile șl greșelile".
din lirica l
Vasile Romanciuc
(B.S.S. MOLDOVENEASCA)
DE PARCA TE ASCULTĂ
EMINESCU
Asemeni ramulu ce ține
Lumina fructului in pom
Cuvintu-i osul sfint pe care
Trăiește sufletul in om.
în grai istoria încape
Ne-arată-așa precum sintem :
Cu tot cu dușmani, cu prieteni.
Cu ce-ain avut, cu ce avem.
Ciț. au trecut străini pc-aicea
In veacuri ce au asfințit.
El n-au ochit numai pămintul —
ȘLu graiul nostru au ochit.
Dc-aceea-n veacuri zbuciumate,
(Destinul nu ne-a răsfățat)
Strămoșii apărindu-și glia,
Și graiul șl l-au apărat.
De s-a-ntimplat să piară-n lupte
Și oaste multă și pămînt
Ei niciodată nici pe-o clipă,
Nu au cedat nici un cuvînt.
Azi, cînd mă rog de pace-n casa
Oricărui neam din orice plai
Mă rog dc aer pentru suflet,
Dc sănătate pentru grai.
Au poți să-ți uiți pe-o clipă graiul
Cum ai uita nlștc-amintlri ?
Fără de grai — ca fără casă :
In ce trăiești, cu ce respiri ?
Să-ți fie atit de drag cuvintul
Incit atunci cind il rostești
Să crezi că însuși Eminescu
Ascultă ce și cum vorbești.
EMINESCU
ÎN INIMA NOASTRĂ
Visai nu in palate, ci-n inimi
găzduire —
Ți-e casă pe vecie, iubirea tuturor.
Da, prin dinamism, prin dezinvoltură,
prin culoare (cînd descrie, de exemplu,
o încîntătoarc lună de octombrie, toată
numai portocaliu șl roșu sidefiu), prin
mireasma locurilor, prin îndrăzneli și
violențe, stilul său este demn de acest
personaj. Scrisul său, impertinent șl
măreț, din manuscrise șl scrisori, II
definește șl el. Caracterele enorme care
pa*, trasate cu un băț muiat în cernea-
lă roșie, paragrafele uriașe, liniile ver-
ticale decise ca niște săgeți, majuscu-
lele ornate și daurite, adjectivele cu
triple sublinieri, par o sfidare
Aceste capricii nu-1 împiedicau să
aibă o judecată fără greș. în timp ce
atîția dintre contemporanii lui subesti-
mau geniul lui Balzac șl îl acuzau că
scrie prost, Barbey îl Iubea stilul „cu
excrescențele lui cu tot". îi lăuda fără
rezerve pe Beyle șl Saint-Evremond,
scriitori care nu gîndeau ca el dar care
erau demni de el. Vorbea magnific
despre Shakespeare și despre focul de
geniu „pe care-1 proiecta peste obscuri-
tatea existenței, cum ochii își aruncă
fulgerele prin găurile unei măști ne-
gre". Față de cei pe care nu-i admiră
se arată un judecător nemilos. Critica

Mihai cel Marc, domn peste cuvinte
Mihai cel Mare, slujitorul lor.
La nici un greu nicicînd n-ai
încercat
Să-ți potrivești in grai numai vocale.
Să-ți faci cu ele, drum ușor, turnind
In vreo ureche surdă osanale.
Purtînd de mic în suflet lumină
pentru om.
In om ai semănat-o cu pana-ți
ascuțită,
Dind la o parte trîndavi farisei
Și sfetnici cu credința gîrbovită.
Cind țl-ar fi dat coțcării bucuroși,
Aur curat pe fiece silabă,
Te-ai mulțumit cu umbra pinii doar,
Ci n-al pus demnitatea pe tarabă.
Cu Tine-n inimi Ie simțim pulsind —
Ca niște gînduri clare-n poezie
Păzcște-ți pururi numele curat.
Cum ai păzi un steag in bătălie.
LA EMINESCU
ASTERISC
Luceafărul din cer
e-un asterisc
ce, de cind lumea,
face trimitere
la Eminescu.
CUV1NTUL
Șipot ești,
Șipoteștl
nume drag,
Ipotești,
parcă-ar fi să ne vrăjești,
parcă-ar fi să te oprești
scte< să l-o potolești
trecătorului grăbit
și atit dc obosit
c-a trecut și a uitat,
a uitat că-i însetat.
Șipot ești
Șlpotesti
Ipotești.
lui, feroce, devine pamflet. Pe Renan
îl tratează intenționat nedrept. „Speci-
fic pentru acest spirit laș este că anu-
lează .totul, dar nu ca un mordant, ci
ca un lichid". Consacră o carte întrea-
gă femeilor scriitoare, ies bas bleus.
Pe George Sand, care fusese o vreme
prietena lui, o desființează : „Secretul
succesului imens al doamnei Sand con-
stă în lipsa de originalitate. Burghezii
spun că are un stil curgător. Este elo-
giul lor suprem. Nu-și fac griji că
transportă nămol, totul e să curgă".
Aici el se înșeală și se vede că nu citise
scrisorile lui George Sand care trans-
portă valuri de lavă clocotită. Dar ce
contează ? El se înșeală în chip su-
perb.
Și așa cum el îi aprecia pe autorii de
valoare, era admirat de cei mal buni
dintre ei, deși era puțin cunoscut. Hugo
îl respectă. Gautier spunea despre O
iubit. de odinioară : „După Balzac,
este cartea cea mai puternică ... Au-
torul cunoaște viața. El Imblînzește
limba ca un călăreț calul său". Sainte-
Beuve era mai rezervat, dar el nu lău-
da niciodată pe cei In viață. Totuși se
arăta curtenitor, temîndu-se de spiri-
tul lui caustic și vorbea despre „pana
lui scăpărătoare șl îndrăzneață". Cel
mal bun critic al lui Barbey era el
însuși. Despre ale sale Memoranda el
spune : „Există în ele o fierbere, o ava-
lanșă de impresii, un adevăr brutal, o
nonșalanță a frazei care se exercită cu
o putere de neînvins asupra spiritelor
care iubesc adevărul șl mai ales cînd
este cald, precum cafeaua". Orgoliu ?
Desigur, dar justificat
Spre sfîrșitul vieții a cunoscut oare-
care glorie. îl frecventau tineri ca
Bourget, Coppăe, Lăon Bloy. 11 învăța
pe Bourget arta de a cuceri o lume pe
care el însuși nu o cucerise. Frații
Goncourt îl descriu cum era în 1855, la
Daudet, în redingotă cu jupoane „care
Ii umflau șoldurile parcă ar fi avut o
crinolină, pantaloni albi de lină ca
niște indispensabili de molton..." dar
sub acest costum tntîlnesc „un domn
cu maniere excelente care emite In fie-
care clipă vorbe inteligente, fine, pline
de culoare... Ne-a vorbit de tatăl lui,
un legitimist înfocat care i-a interzis
să-l slujească pe Louis-Philippe; de
viața la Paris, unde, timp de șapte-
sprezece ani, n-a primit nici un sfanț
de la tatăl lui. împăcarea a avut loc
abia după ce a publicat Vrăjita. Ro-
manul satisfăcînd convingerile bătrînu-
lui șuan, tatăl s-a hotărit atunci să-I
scrie : „Reveniți, domnule I". Cei doi
Gouncourt adaugă : „S-ar putea să fie
o doză la fel de mare de făcătură In
această poveste ca și In costumația
lui". Dar nu, aproape tot era adevărati
Iar cît despre Vrăjita, era o capodo-
peră absolută. Puternic marcat de po-
veștile auzite la Valognes In copilărie,
el rămînea legat de Saint-Sauveur, de
peisajele și oamenii Normandiei natale.
Ea II nutrea geniul. „Tot ce văd, scrie
el, îmi împinge inima spre această pa-
trie pe care, copil, visam să o părăsesc
cu o grabă înfrigurată. Născut din fu-
ria valurilor din Manche, verde ca
ierburile, nu agreez deloc această mare
ca uleiul de măsline...". Frumoasele
provensale îl fac să regrete normandele
din tinerețea lui : „Unde ești, coc mă-
reț, sclipitor șl lustruit al normandelor
mele ? O femele fără coc și-a pierdut
creasta".
I-a plăcut pînă la sfîrșitul vieții să
revină Ia Saint-Sauveur-le Vicomte și
la Valognes, care rămîneau pentru el
„pămîntul ființelor adorate care nu mai
există, orașul fantomelor care mă ob-
sedează și cu ajutorul cărora pot privi
în adîncul meu". Acolo, de după fiecare
ușă îl pîndește zvîcnetul săgetător al
amintirilor. Unei tinere prietene îi
scrie : „Trimite-mi niscaiva bîrfe des-
pre Saint-Sauveur. Asta o să-mi a-
mintească ce sînt — sau mai degrabă,
o, melancolie I ce eram". Suferea de-
oarece „Caseta cu amintiri din copilă-
rie fusese înstrăinată șl răscolită", dar
noaptea, pe străzile pustii, el auzea
încă pașii de pîslă ai unor șuani invi-
zibili. La fel și nouă, rătăcind printr-un
oraș pe care el l-a făcut să intre în
eternitate, ni se năzare că zărim, la
fiecare cotitură, fantoma eroică a Co-
netabilului Literelor care își înalță mal
semeț ca orlclnd statura dominatoare
șl sufletul său ales.
Traducere dc
Bogdan BADULESCU
Colegiu! de redacfie:
ION ARIESAND (redactor sef)
ANGHEL DU MBRAVEANU (redactor șef adjunct)
VIOREL COLTESCU, NICOLAE PÎRVU CORNET, UNGUREANU
r a REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ; TIMIȘOARA, strada RODNEl U
Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicata
nu te înapoiază. Abonamentele te fac la P.T.T R.
TIPARUL EXECUTAT LA 1 P B T. Index: 42907
Proletari (Un toate tUrOe, untțt-vtH
orizont “
S APT AM IN AL SOCIAL POLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ
NR. 42 (1181) 29 OCTOMBRIE 1080 • ȘERIF, NOUA, ANUL XL • 8 PAG.. 3 LEI
Poporul - adevăratul stăpin al destinului său istoric
Dintre numeroasele idei de
o inestimabilă valoare princi-
pială cuprinse în Tezele pen-
tru Congresul al XlV-lea al
partidului nostru se detașează
ca importantă teza ce defi-
nește locul și rolul partidului
comunist — centru vital al
întregului organism social so-
cialist, factor propulsor și
dinamizator al dezvoltării și
perfecționării continue a orîn-
dulrii socialiste, teză care
străbate ca un fir roșu toate
documentele Partidului Co-
munist Român, întreaga ope-
ră a tovarășului NICOLAE
CEAUȘESCU. Secretarul ge-
nerai al partidului a revenit
de mai multe ori. In ultima
vreme, în expunerile și cuvîn-
tările sale, cu o deosebită in-
sistentă asupra acestei proble-
me. Această insistență este pe
deplin justificată în condițiile
actuale, cînd se constată o
accentuare a atacurilor din
partea cercurilor anticomu-
niste la adresa socialismului,
atit ca sistem teoretic, cit și
ca mișcare socială practică,
atacuri care au in centrul lor
tocmai principiul și practic^
înfăptuirii rolului politic con-
ducător al partidului comu-
nist în procesul edificării șl
dezvoltării societății socialiste.
Pentru oam.nti familiari-
zați cu problematica confrun-
tărilor Ideologice pe plan in-
ternațional, intensificarea a-
cestor atacuri nu reprezintă o
surpriză, iar sloganele propa-
gandistice care sînt folosite nu
sînt necunoscute. Ele nu aduc
teze principial noi. idei noi,
ci reiau, uneori In haine ușor
reajustate, vechi idei si teze
ale propagandei anticomuniste.
Secretarul general al parti-
dului nostru sublinia în repe-
tate rlndurl necesitatea mani-
festării unei atitudini comba-
tive față de Ideile șl concep-
țiile anticomuniste retrograde,
înțelegem	această chemare
formulată	de conducătorul
partidului	nostru, adresată
frontului Ideologic ca invitație
la o analiză aprofundată a
acestor teze, pentru a le pu-
tea respinge in mod argumen-
tat dinlăuntru! lor. în același
timp, tovarășul NICOLAE
CEAUȘESCU arăta că aceste
DOCUMENTELE PENTRU CONGRESUL AL XIV-LEA AL P.C.R.
probleme trebuie să fie dez-
bătute în mod aprofundat „în
primul rînd pentru ca să cla-
rificăm partidul, întregul po-
por" asupra lor și să „înțele-
gem bine problemele dezvol-
„Noi am realizat și realizăm cea mai largă
democrație, în care poporul însuși își asigură con-
ducerea destinelor sale, așa cum dorește I In confor-
mitate cu aceasta, am dezvoltat — după Congresul
al IX-lea — întregul sistem de democrație muncito-
rească-revoluționară, care este bine cunoscut. Desi-
gur, trebuie să-i perfecționăm și să asigurăm func-
ționarea sa in bune condiții, în toate domeniile de
activitate".
NICOLAE CEAUȘESCU
tării societății socialiste și a
lumii contemporane". Acuza-
ția la adresa socialismului că
nu ar fi democratic, deoarece
nu permite funcționarea unor
partide sau forțe politice de
opoziție, are la bază identifi-
carea forțată a democrației cu
forma și conținutul său bur-
ghez, pe de o parte șl, pe dc
altă parte, ea se folosește de
unele fenomene negative apă-
rute în procesul edificării so-
cialismului, concretizate în
abuzuri și încălcări ale prin-
cipiilor socialismului și ale
democrației. Este necesar să
facem precizarea' că pentru
societatea capitalistă, în care
existența proprietății private
și a claselor sociale antago-
niste determină apariția și
manifestarea unor tipuri de
interese divergente, ireductibi-
le ia o bază comună, este ine-
vitabilă constituirea unor for-
mațiuni politice cu obiective
și scopuri strategico-tactice
diferite șl chiar antagonice,
în aceste condiții pluralismul
politic este inevitabil. Desigur,
funcționarea legală neîngră-
dită a unor asemenea forma-
țiuni politice, inclusiv a ace-
lora care exprimă interesele
maselor muncitoare, reprezin-
tă realmente un criteriu de
apreciere a democratismului
politic burghez. Caracteristic
este faptul că acolo este un
pluralism în care unele for-
mațiuni politice sînt de guver-
nare, iar altele de opoziție și.
în consecință, deciziile politi-
ce sînt luate de formațiunile
politice aflate la putere, cel
mai adesea împotriva voinței
celor aflate în opoziție, ceea
ce face ca acest pluralism să
capete într-o bună măsură un
caracter formal.
în condițiile socialismului,
unde la baza întregii vieți so-
ciale se află proprietatea co-
mună care generează interese
fundamentale comune pentru
toate clasele și categoriile so-
ciale de oameni al muncii,
concretizate în programele de
construire și dezvoltare a so-
cietății socialiste, unde există
numai clase și categorii de oa-
meni ai muncii, nu este nece-
sară și nici, posibilă existența
unor formațiuni de opoziție
politică. Se pune firesc între-
barea : opoziție față de ce,
față de construirea socialis-
mului ? Dacă ar exista o ast-
fel de opoziție atunci ea nu
s-ar putea concretiza decît
îrtr-o politică de reîntoarcere
la capitalism. O asemenea po-
litică însă, neavînd nici o ba-
za socială, este din capul lo-
cului imposibilă și inaccepta-
bilă.
Aceasta nu înseamnă că în
socialism nu există un plura-
lism. în fond nu semnifică
pluralismul reprezentativitate?
Dacă așa stau lucrurile, atunci
este cît se poate de clar faptul
că orînduirea socialistă creea-
ză condițiile obiective și su-
biective pentru realizarea u-
nui autentic pluralism, supe-
rior mult lăudatului plura-
lism burghez. Referindu-se la
această problemă, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU subli-
nia faptul că, prin largul sis-
tem al organizațiilor sociale
și obștești, al organismelor
democrației muncitorești, care
participă activ la elaborarea
deciziilor în toate sferele vie-
ții sociale și la mobilizarea
maselor de oameni ai muncii
în îndeplinirea lor, se reali-
zează în cel mai înalt grad
pluralismul nostru socialist
prin care toate clasele și ca-
tegoriile sociale participă ac-
iiv și efectiv la guvernare. La
baza acestui pluralism auten-
tic se află proprietatea socia-
listă. De aceea dezvoltarea și
întărirea proprietății socialis-
te are drept consecință întă-
rirea și consolidarea democra-
tismului socialist, a pluralis-
mului autentic reprezentativ.
Apare deci legitimă între-
barea ce semnificație are a-
ceastă intensă preocupare pen-
tru teoretizarea reîntoarcerii
la soluții de tip capitalist
Lector univ.
loan PANDUR
(Continuare în pag. 3)
Spre înălțimi
Semnele
ale unui
Priviți, vă rog, casele și
blocurile acestor ani. Vă plac?
înfățișarea lor face evidentă
o intenție de soliditate și
confort asupra căreia nu în-
cape nici o îndoială că ar fi
reușit să apară decît în acești
ani care alcătuiesc cea mai în-
tinsă durată de pace din isto-
ria noastră. Meșterul Manole
se află, iată, mai aproape de
noi ca orieînd. Sînt, aproape
de noi, mii de meșteri care
asemeni lui trăiesc pentru a
clădi fără a măsura pici o se-
cundă măcar prețul acestui
destin asumat conștient Ingi-
nerul Aurel Zavolan este, bi-
neînțeles, constructor. „Nu știu
cit vorbesc de frumos. îmi
snune. în munca noastră nu
cuvintele te exprimă, cl ceea
ce ai infăpluit, așa cum nu
timpul e cel care ne măsoară
viața, ci cît am lăsat In urmă
și cît dc departe îndrăznim să
privim". Profesiunea de cre-
dință a unui singur construc-
tor ? Aproape 6 000 de oa-
meni. angajatii T.A.G.C.M.-
ulul Timiș, precum toți con-
structorii țării, își măsoară
viața astfel. După zece, după
durabile
trust erou
douăzeci, după treizeci, după
patruzeci de ani de muncă,
timpul lor devine istorie vie
— noile orașe Moldova Veche
și Orșova, cartierele de lo-
cuințe din Reșița. Timișoara.
Lugoj și alte așezări ale Ba-
natului, din țară sau din
străinătate (R. F. Germania.
Ctitoriile prezentului
Irak. Libia), turnătoria de
fontă din Bocșa, lucrările de
suprafață de la minele Dogne-
cea și Ocna de Fier, uzinele
„Teba" și „30 Decembrie" din
Arad, întreprinderea „Ape-
min" din Buziaș, fabricile de
piine din Oțelu Roșu, Slnni-
colau Mare, Jimbolia. Clinic,
complexul de sere Arad, com-
plexele zootehnice de la Gra-
bați. Nădlac. Hodoni, Racovl-
ța. Periam, Șag, Tudor Vladl-
mirescu, Giarmata, Orțișoara.
Ccala și Grădiștea, obiecti-
vele agricole de la Lovrin,
Berzovia, Topolovățu Marc,
Făget, Recaș, Deta, Jebcl,
Cărpiniș, Oravița, Pișchia și
Săcălaz, rectificarea rîulul
Btrzava, importantele lucrări
edilitare și de gospodărie co-
munală din întreaga zonă,
așezămintele de cultură și ști-
ință, sălile de sport și stadioa-
nele, școlile, Universitatea,
Facultățile de construcții, me-
canică și electrotehnică, Insti-
tutul agronomic din Timișoara,
ca să alegem aceste exemple.
Sînt constructorii. Toți cei a-
proape 6 000 de oameni cît nu-
mără acum Trustul Antrepri-
ză Generală de Construcții
Montaj Timiș. Dumnealor,
eroii neștiuți ai monuimnte-
lor prezentului, contemporanii
noștri pentru care verbul a
George DINU
(Continuare in pag. 3)
ORIZONT
- • 2 •
In spațiul largilor deschideri concep-
tuale care definesc inconfundabil iden-
titatea culturală a partidului Expune-
rea la Plenca comună a C.C. al P.C.R.
din 1—2 Iunie 1982 marchează momen-
tul unul salt calitativ pe care l-au fă-
cut posibil permanentele acumulări
cantitative generate de reconstrucția
axiologică multilaterală promovată de
Congresul al IX-lea al partidului nos-
tru.
De importantă cardinală pentru pro-
fundele transformări revoluționare,
proprii noii noastre istorii, clarificările
metodologice și inovațiile categoriale
lansate In dezbaterile politologice con-
temporane de tovarășul NICOI.AE
CEAUȘESCU, secretarul general al
partidului, și-au găsit un puternic ecou
International devenind referențiale
pentru eforturile tuturor forțelor pro-
gresiste, din întreaga lume, de a-și for-
mula programatic aspirațiile spre li-
bertate și progres. In acest sens, ca
urmare a unei analize științifice rigu-
roase a mișcării istorice ireversibile,
care a inclus și multiple disocieri cri-
tice de o anumită poluare informațio-
nală existentă în chiar interiorul mar-
xismului, a fost clarificat obiectul
epistemic al socialismului științific ca
știin(ă a transformării revoluționare a
lumii. S-a depășit, astfel, concepția re-
strictivă a înțelegerii lui ca instrument
teoretic de legitimare a activității prac-
tic-revoluționare a unei singure clase
— clasa muncitoare. Plednd, însă, de
la rolul conducător al acesteia în rea-
lizarea oricărui proiect de dezvoltare
și prezentîndu-i-se meritul istoric de a
fi structurat singura concepție consec-
vent revoluționară. In noua accepțiune,
socialismul științific este ghidul teore-
tic al acțiunii practice a tuturor forțe-
lor sociale care se situează ferm pe
poziții eminamente revoluționare, pen-
tru progres șl dezvoltare multilaterală.
De aici a rezultat teza conform căreia
socialismul nu cunoaște alternativă la
scara viitorului.
Ca răspuns la această necesitate o-
blectivă conceptul și practica aferentă
autoconducerii muncitorești Înseamnă,
în experiența românească, etapa reașe-
zării democrației pe o nouă platformă
valorică. Autoconducerea muncitoreas-
că nu trebuie înțeleasă ca prioritate a
clasei muncitoare tn exercitarea pu-
terii, ci ridicarea muncii la rang de po-
litică de stat. Respectiv ca singură uni-
tate de evaluare a calității civismului
și personalității indivizilor în egala lor
calitate de oameni ai muncii. Rolul
să- conducător derivă, deci, din ponde-
rea cea mai mare pe care o are în rea-
lizarea produsului social, al venitului
național, deci al prosperității generale
a țării și din faptul că deține cea mai
mare parte din mijloacele de produc-
ție, avînd datoria de a Ie productiviza
pe bazele proprietății socialiste ca pre-
misă pentru trecerea la comunism. Pe
aceste coordonate apare foarte clar
pentru prima dată că socialismul nu
poate fi altceva decît un vast proiect
social și uman al unui nou tip de so-
cietate care prinde reliefuri praxiolo-
gice în funcție de calitatea condițiilor
și eforturilor fiecărui popor.
Acest mod de. a regîndi statutul so-
cialismului științific a condus la teza
de stringentă actualitate, conform că-
reia unele limite ale practicii de con-
strucție socialistă nu trebuie reproșate
proiectului doctrinar-teoretic, întrucît
nu toate segmentele practicii de con-
strucție socialistă s-au ridicat întot-
deauna la înălțimea principiilor și nu
toate au avut conținut socialist. Aceste
elemente explică, într-o oarecare măsu-
ră, șl rămînerile în urmă care s-au re-
flectat inerțial în conștiință, antrenînd
o anumită rămînere în urmă a con-
științei față de transformările structu-
rale petrecute tn cadrul existenței so-
ciale.
Soluția problemelor existente, —
efecte ale dinamicii fără precedent a
epocii contemporane — se găsește nu
în renunțarea la principii, ci In com-
petența științifică cu care principiile se
reașează permanent pe o nouă platfor-
mă valorică. în funcție de exigențele
fiecărei etape. Punerea In ecuație mar-
xistă a acestui cîmp problematic oferit
de epoca prezentă deschide vaste spații
de afirmare construcției șl creației po-
litice cu conținut comunist
Acest rol îi revine politicului rese-
mantizat și epurat de toate confuziile
și prejudecățile cu care l-au saturat
centrele de diversiune anticomunistă ;
dar și scos din limitele de înțelegere
din chiar vechile accepțiuni marxiste.
Este meritul tovarășului NICOLAE
CEAUȘESCU de a fi precizat faptul că
UN SINGUR GÎND,
O SINGURĂ VOINȚĂ
EXIGENȚE AXIOLOGICE ALE CREAȚIEI
ȘI CONSTRUCȚIEI POLITICE
politicul, ca expresie concentrată a e-
conomicului, reprezintă o teză care a
fost valabilă pe altă secvență a con-
strucției socialismului. Ea a alimentat
însă Și tendințele transformării mar-
xismului intr-un economism îngust,
susceptibil de a fi vulgarizat de cercu-
rile anticomuniste.
In realitate politicul nu este un sim-
plu efect mecanic ai apariției claselor.
Ca sinteză axiologică, deci ca sistem de
valori care orientează comportamentul
social propriu unei colectivități, a exis-
tat și înainte de apariția claselor, evi-
dent in forme mai puțin elaborate.
Readucerea politicului pe coordona-
tele sale naturale de evoluție a însem-
nat reinvestirea lui cu rolul de sistem
de valori exponențial reprezentativ
pentru toate transformările economice,
sociale, culturale, inclusiv ideologice la
„întreaga activitate de propagandă și poiitico-educativă trebuie
să aducă o contribuție mai mare la mobilizarea oamenilor muncii ia
vasta operă de înfăptuire a politicii interne și externe a partidului
și statului nostru, devenind o puternică forță materială de transfor-
mare a societății, de asigurare a victoriei socialismului și comunis-
mului în patria noastră".
(Din Tezele pentru Congresul al XlV-lea
al Partidului Comunist Român)
nivelul întregii formațiuni sociale. In
raza de acțiune practică a acestei ac-
cepțiuni, politica cumulează prerogati-
vele muncii de concepție și proiectare
a acțiunii sociale. La nivel instituțional,
această realitate implică recunoașterea
rolului conducător al partidului. Dispa-
riția partidului, ca teză lansată in Pro-
gramul P.C.R. (pagina 111) și regîndită
la Plenara din noiembrie 1988 și cele
mai recente documente programatice,
vizează, deci, nu desființarea lui, ci
transformarea sa din partid al unei
clase (anume, partea cea mai radicală
a clasei muncitoare) în partid de masă,
prin polarizarea tuturor claselor și ca-
tor de formare și dezvoltare a valorilor
purtătoare de specific etnic și de asi-
milare creatoare a influențelor exte-
rioare. Pentru că dezvoltarea înseamnă
și adiționare de influențe. însă deschi-
derea la nou nu trebuie să conducă nici
la cosmopolitism, nici la desnaționali-
zare prin ploconirea în fața străinătă-
ții. Rolul partidului va consta în verte-
brarea tuturor influențelor pe specifi-
cul nostru etnic.
Rezultă, din această riguroasă anali-
ză întreprinsă cu pertinență științifică
de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU,
că problema pluralismului în condițiile
socialismului este o falsă problemă.
DIMENSIUNILE NOULUI
Noi dimensiuni, moderne, la noi acum răsar
In era socialistă, multivalent — profundă,
Gindește astăzi omul revoluționar,
Vrind binele și noul în case să-i pătrundă.
Noi construim, cu patos, un viitor prosper,
Pe-a omului măsură șl-n pas cu a sa fire.
Cum vremilc și țara din partea noastră-o cer
Intr-o etapă nouă, intru desăvirșlre.
Iar frumusețea urcă-n clădirile solare
Și în recolta amplă și-n viitorul demn
Ce încă-n astă vreme strălnce și răsare.
Pnrtîndu-și românescul și comunist însemn.
Lucian BURERIU
Panoramic timișorean.
tegoriilor sociale. Rămîne partid în sens
etimologic, deci ca parte, dar nu a unei
clase, ci a unei comunități etnico-so-
ciale concret-determinatp. In prezent,
nu renunțarea la rolul conducător al
partidului se pune, ci integrarea lui în
mase, prin intensificarea muncii poli-
tico-ideologice, deoarece ideile devin
forțe materiale numai clnd cuprind
masele. In acest sens, ideologia a deve-
nit o forță nemijlocită de producție
care se cere a fi folosită cu maximă
competență și In cea mal profesionistă
manieră posibilă, prin trecerea de la
simpla informare la studiul aprofundat
al proiectului social și uman care ur-
mează a fi tradus în viață prin apor-
tul conjugat al nostru, al tuturor.
In acest context de interpretare pu-
tem trage concluzia că, șl în comu-
nism, partidul va fi principalul labora-
Pluralismul partidist este un reflex în
plan politic a pluralismului de interese
antagoniste, generate de proprietatea
privat capitalistă, el reflectă pozițiile
diferențiate față de capital și față de
gestionarea puterii sistemului social
globaL In socialism nu există interese
economice fundamentale divergente,
deci confruntarea cedează locul dialo-
gului între forțe sociale vital interesate
în realizarea aceluiași obiectiv. Din
punct de vedere organizatoric, există,
atît pe orizontală, cît și pe verticală,
_ structurile care să facă posibil dialogul
între comuniști și nemembri ai parti-
dului, mai ales, acum, după crearea
Organizației Democrației și Unității
Socialiste.
Totuși, nivelul de conștiință nu este
încă la nivelul posibilităților materiale
disponibile. Din unghiul partinic al
unor competente analize, documentele
noastre programatice au lansat chiar
teza unei relative rămîneri în urmă a
ritmurilor și proporțiilor activității
ideologice In raport cu cea social-eco-
nomică. Cele mai recente orientări pro-
gramatice, inventariind unele aspecte
definitorii ale problemei, propun și
■ strategii eficiente de acțiune.
O prioritate absolută o reprezintă
trecerea de la abordarea analitică la
marile sinteze teoretice de epistemolo-
gie politică prin înțelegerea interdisci-
plinară a dinamicii politicului în etapa
actuală. Pentru că, dacă politicul, da-
torită valențelor sale normative, anti-
cipează realitatea printr-un obiectiv
strategic pe care-l instituie ca impera-
tiv al tuturor eforturilor constructive,
coordonînd traducerea Iul în practică
pe dimensiunea îndrumării și contro-
lului, diagnozele corecte ale fiecărei
etape devin, astfel, indispensabile. Cu-
noscînd în timp util tendințele de fond
ale sistemului se poate asigura coerența
dintre competențele executive și cele
decizionale cu efecte benefice în sti-
mularea sectoarelor celor mai produc-
tive de viață socială.
Ca sarcină concretă, s-a reținut in-
tensificarea activităților politico-forma-
tive, regîndite însă nu numai ca prin-
cipale canale de popularizare a docu-
mentelor, ci, ca adevărate laboratoare
de aducere a maselor la starea de gîn-
di re, de asumare responsabilă a desti-
nului comun al patriei în perimetrul
căreia prind reliefuri axiologice desti-
nele noastre, ale fiecăruia în parte șl
ale tuturor la un loc.
Regăsim în acest imperativ major
încă un inestimabil aport la dezvolta-
rea creatoare a fundamentelor socialis-
mului științific, anume: construcția
socialismului, ca radicalizare a întregu-
lui sistem este, simultan, o construcție
politică. Iată de ce politicul este o în-
datorire primordială a fiecărui cetățean
ca și în toate celelalte domenii, con-
strucția și creația politică nu este po-
sibilă decît pe un foarte solid funda-
ment de cunoaștere, de asimilare în
orizonturile explicative ale prezentului,
deopotrivă a trecutului șl a viitorului
previzibil. Coordonînd această extrem
de responsabilă activitate partidul nos-
tru își exercită în legitimitate istorică
rolul de centru dinamizator al întregii
societăți românești :
Economic, prin perfecționarea struc-
turilor organizatorice ale autoconduce-
rii și autogestiunii muncitorești, pînă
Ia fuziunea dintre proprietatea socia-
listă de stat cu proprietatea socialistă
cooperatistă în perspectiva trecerii la
proprietatea comunistă unică asupra
mijloacelor de producție.
Social, prin repartizarea judicioasă
in profil teritorial a forțelor de pro-
ducție în cadrul procesului de omoge-
nizare socială care-și propune să asi-
gure o valorificare superioară a rezer-
velor materiale și umane de pe între-
gul cuprins al țării ; obiectiv căruia îi
răspunde și procesul, aflat în curs, al
sistematizării teritoriale.
Cultural, prin crearea structurilor vi-
itoarelor Centre de creație și cultură
.Cîntarea României", se va asigura atît
accesul mai larg al tuturor Categoriilor
sociale la cultură, cît și posibilitatea de
a participa Ia crearea culturii noi, re-
voluționare, în consens cu acest timp
fierbinte și înalt
Politic, prin asigurarea în continuare,
a conținutului popular al puterii ca un
corolar legitim al socializării proprie-
tății plasînd legea concordanței dintre
forțele și relațiile de producție în sis-
temul său firesc de referință. Intrudt
construcția politică este, în esență, o
creație axiologică permanentă, și o re-
vitalizare a valorilor tradiționale multi-
milenar constituite și ferm atașate as-
pirațiilor de progres. libertate șl inde-
pendență.
Ștefan BUZARNESCU
• 3 •
ORIZONT
Semnele
(Urmare din pag. 1)
dura e cea mai proprie măsu-
ră a lor.
Atunci, în primii ani de
după Eliberare, s-a spus:
„Vom construi o țară nouă I".
A fost, și aici pentru cei din
Banat, ca și cum meseria asta
străveche s-ar fi născut a
doua oară. Primul pas a fost
organizarea activității în con-
strucții. Nucleul actualului
T.A.G.C.M.T. îl găsim în pe-
rioada imediat următoare na-
ționalizării, în 1950, cînd s-a
constituit o primă întreprinde-
re specializată — I.C.L. Timi-
șoara. Apoi au urmat comasă-
rile succesive cu unități ale
cooperației, în 1958 întreprin-
derea devenind Trustul regio-
nal de construcții Banat, ca,
în 1968, în urma reorganizării
administrativ-teritoriale, să
treacă în subordinea Consiliu-
lui popular al județului Timiș.
Au fost ani de efort uriaș, o
bătălie cotidiană, reluată per-
manent, la nesfîrșit, în care
neliniștea constructivă s-a îm-
plinit firește în creație. Cel
mai în vîrstă dintre ei, astăzi
respectabili pensionari, cum
sînt Gavrilă Borodi, Vladimir
Harea, Teodor Niculescu și
Viorcl Țăranu, își mai amin-
tesc utilajele existente atunci,
în primii ani. N-aveau decît
3 cilindri de tip vechi, un
greder și un autocamion. Iar
în toată țara exista o macara
turn, de capacitate redusă,
adusă din import. După nici
trei decenii, în perioadele de
vîrf, s-a ajuns la o dotare cu
mijloace fixe de peste 600 000
lei la fiecare milion producție.
A urmat introducerea prefa-
bricatelor, care acum sînt la
fel de firești ca înseși con-
strucțiile. „Cine te mai crede
azi. spune un alt „vîrstnic" al
Trustului, Teodor Ciomocoș.
actualul director adjunct al
IPROTIM, că a fost o vreme
cînd oamenii au luptat pen-
tru ca ele să fie acceptate, că
la sfîrșitul secolului trecut
Saligny fusese un solitar fără
discipoli, deși silozurile lui
din clemente prefabricate re-
voluționau domeniul construc-
țiilor ?". A fost apoi introdu-
cerea betonului precomnrimat.
a cofrajelor glisante, a liftăril
acoperișurilor. Termenii de
specialitate nu spun mare lu-
cru celui din afara domeniu-
lui. El admiră, de fapt, con-
strucția. funcționalitatea sa.
îndrăzneala liniei. Detaliile
tehnice rămîn pentru specia-
liști. E bine, cred, să numim.
durabile
totuși, cîteva dintre cele de
început, pentru corectitudinea
imaginii noastre despre pio-
nieratul acestei realități deve-
nite, mai ales în anii glorioși
de după Congresul al IX-lea,
însemn durabil al timpului pe
care îl străbatem — șantierul.
Șantierul care pentru loan
Chiș — șef echipă zidari la
Antrepriza 1, Francisc Nagy —
mecanic auto, S.U.T., Virgil
Bogănescu — șef formație
instalații Antrepriza 3, Nico-
lae Ghiță — șef echipă zidari
Antrepriza 4, Victor Mureșan
— fierar betonist Antrepriza
1, loan Matei — maistru An-
trepriza 1, Dumitru Murărașu
— șef echipă dulgheri, brig.
sp. 1, Mihai Schummer — șef
echipă zidari, brig. sp. 1, in-
ginerii Traian Striintu și Mlr-
cea Toma — directorii Antre-
prizelor 3 și 4 și pentru toți
ceilalți constructori este un
spațiu în care ei pun suflet
din sufletul lor in tot ce ating,
ei nefiind doar niște mese-
riași care execută mecanic o-
perații conform pregătirii pe
care au absolvit-o, ci ființe
spirituale — mărunte în acest
perimetru, uriașe în timp —
care își trăiesc o parte din
viața și destinul lor aici, un
an, doi, zece, și In tot acest
timp ei se leagă de ceea ce
fac cum te legi de casa pă-
rintească. Răsplata dăruirii lor
este bucuria de a putea spu-
ne : „Pe aici e numele nos-
tru, e munca noastră, e viața
noastră". Ca să le înțelegi
drumul, trebuie să știi să
privești în jur. în Timișoa-
ra, bunăoară, s-a construit
enorm, anii „EPOCII
NICOLAE CEAUȘESCU" în-
semnînd 300000 de ferestre
deschise spre lumină. Nu este
frumoasă această imagine a
fiecărui locuitor cu buletin al
orașului de pe Bega. instalat
la o fereastră a noului ! ? S-a
construit mult, cum spuneam,
din 1983 — odată cu primul
„Ordin al Muncii", clasa I,
conferit Trustului, devenit în
1987 „Erou al Muncii Socialis-
te" — într-o fericită logodnă
a noului cu tradiția, a edifi-
ciului contemporan cu monu-
mentul străvechi. Cele mai
noi cartiere — Steaua, Bucovi-
nei, Dorobanți. Timoe. Slavici,
celelalte microzone ale orașu-
lui. înglobînd o rețea de ma-
gazine și de servicii, de alte
dotări de cea mai contempora-
nă ținută, „reașezarea" centru-
lui-centru. a Pieței Unirii eta-
lează subtilitățile de confort
și surprizele pentru ochi, îm-
binate într-o singură armonie.
Blocurile-unicat din Simion
Bărnuțiu, Mărăști, Piața Re-
șiței. din zonele Sălăjan, GI-
roc și Calea Aradului au
acum, în sfîrșit, fațadele in-
spirate, cu balcoane și logil,
cu grațioase jocuri de volu-
me, cu acoperișuri „în două
și trei ape", cu țiglă și șar-
pante de lemn, favorizînd lec-
tura unui peisaj îneîntător.
Este acum evident faptul că
întregul oraș și-a reașezat pri-
veliștile sub semnul noului,
căci în viziunea edilă a epocii
noastre „centrul" — adică fru-
musețe, modernitate, civiliza-
ție și confort — trebuie să fie
pretutindeni. „Pe baza indica-
țiilor secretarului general ai
partidului, îmi precizează Ion
Graure — secretarul Comite-
tului de partid al Trustului,
acționăm pentru eradicarea
hazardului in meseria noastră,
innobilînd tradiția, nu sche-
matizind niște trăsături con-
stituite în timp, ci așezindu-le
altfel, confărm unei viziuni
moderne și unei concepții or-
donatoare. Demonstrăm, in
fond, viziunea arhitectonică și
capacitatea tehnică a oameni-
lor noștri, a constructorului
contemporan". Constructorii
de la T.A.G.C.M.T. nu mai au
nevoie astăzi de pledoarii pro
domo. Vorbesc pentru el noi-
le orizonturi constructive ale
întregului județ, reașezate in
tipare urbanistice și arhitecto-
nice de o nouă și temeinică
strălucire. Peste tot. la Lugoj.
Sinnicolau Mare. Jimbolia.
Buziaș, Dcta. in celelalte așe-
zări, noile construcții stnt în
rimă cu peisajul și ființa lo-
cului. „Cuvintele, orlcît ar fi
dc frumoase, rămin cuvinte.
Meșteșugul constructorilor fo-
losește alte materiale, mai
trainice, asemenea voinței lor
de a învinge, de a putea spu-
ne in orice clipă „ne-am făcut
datoria". Parc foarte puțin. F
insă foarte mult. Este atit de
mult și atit de puțin cit poate
încăpea intr-o viață dc om
trăită la cea mai inaltă tem-
peratură-a dăruirii". Sînt ros-
tirile de suflet ale unor oa-
meni minunati, fie că se chea-
mă Alexandru Lixandru. Ion
Bihoi. Igor Gaivoronschi. Va-
sile Marinescu. loan Socol.
Aurel Marcu. Nicolae Ghiță,
Vasile Goantă. Constantin Pin-
tea. aflatf direct din produc-
ție. ori Gheorghc Hulban și
Alexandru Bălulescu — se-
cretari adjuncți ai Comitetului
de partid sau Gheorghe Juriu
— președintele Comitetului de
sindicat. ..Meseria de construc-
tor e o meserie romantică.
Fiecare lucru al nostru prinde
contur dintr-o voință de înte-
meiere, reprezentind și un fapt
spiritual, pentru că înseamnă
dăruire și iubire". Da. E ne-
voie de cuvinte frumoase.
Cele rostite acum de ingine-
rul Aurel Zavolan, directorul
Trustului-Erou, sînt tot atît
de frumoase pe cît sînt de
adevărate.
Sigur, constructorii sînt oa-
menii cifrelor. Măsura ade-
vărată a muncii lor, de aproa-
pe patruzeci de ani, se regă-
sește cel mai fidel în cele
peste 1,4 milioane metri cubi
beton armat și mortar, 2,2 mi-
lioane metri cubi prefabricate
beton armat, 1,3 milioane tone
ciment, 847 milioane echiva-
Ritmuri pe verticală
Poporul — adevăratul stăpîn
(Urmare din pag. 1)
pentru depășirea dificultăților
și pentru dezvoltarea pe mai
departe a socialismului ? Ele
nu pot fi apreciate decît ca
expresii ale neîncrederii pe
care susținătorii lor o mani-
festă față de socialism, ca re-
zultat al slăbirii activității
teoretico-ideologice. și al in-
fluențelor ideologiei burgheze
Respingînd cu hotărîre aseme-
nea teze, documentele parti-
dului nostru subliniază cu pu-
tere și deplină claritate fap-
tul că socialismul nu se poate
dezvolta și perfecționa prin
revenirea la soluții ale trecu-
tului. prin renunțarea la prin-
cipiile socialismului, ci numai
prin aplicarea creatoare con-
secventă a acestor principii,
a legităților generale la condi-
țiile fiecărei țări și ale fiecă-
rei etape de dezvoltare a noii
societăți. Aceasta implică un
efort continuu de căutare a
soluțiilor de inovare socială
lent cărămizi prelucrate și
puse în operă.
Sigur, măsura îndrăznelii nu
poate fi înțeleasă decît pri-
vindu-le lucrările zidite, în
care romantismul și cutezan-
ța au cristalizat în forme ne-
bănuite, pînă nu demult. Da-
torită lor, județul Timiș bate
azi cu sporita vigoare, la uni-
son cu timpul cel mare al ță-
rii, antrenînc in cadențele lui
hotărîrea tuturor dc a-și da
adeziunea la marele Forum
comunist din noiembrie, unui
viitor a cărui teafără temelie
se sprijină, iată. într-un gran-
dios prezent
permanentă, ceea ce presupu-
ne Continua afirmare a par-
tidului, a rolului său teore-
tico-ideologic de prospectare a
direcțiilor de dezvoltare a so-
cietății socialiste.
In concepția partidului nos-
tru, a secretarului său gene-
ral, creșterea rolului condu-
cător al partidului presupune
in același timp creșterea ro-
lului organizațiilor sociale și
obștești. întărirea și perfec-
ționarea continuă a activității
lor, avind ca unic scop co-
mun dezvoltarea și perfecțio-
narea continuă a socialismu-
lui, înaintarea treptată spre
comunism. Această concepție
este exprimată sintetic în teza
„construirii socialismului cu
poporul și pentru popor", ela-
borată de secretarul general
al partidului, 'teză ce se con-
stituie într-o importantă con-
tribuție la îmbogățirea teoriei
socialismului științific cu pri-
vire la locul și rolul partidu-
lui în socialism.
In devenirea și existența ca perso-
nalitate în domeniul fizicii șl tehno-
logiei corpului solid cristalin a ronf
dr Ion Mușcutariu nu s-a putut face
abstracție de pasiune. Căci, dacă spre
a fi dascăl poți să ai sau nu chemarea
spre a reda studenților niște adevăruri
stabilite înaintea ta de alții. în cerce-
tarea științifică, cu finalitate tîrzie.
pasiunea și dăruirea sînt factorii care
definesc un om de valoare șl calitate.
Am aflat că e fiul unor țărani din
satul Arini. Județul Brașov. Pornind
ehiar de la asest considerent, mi-a fost
suficient să constat că în sufletul co-
pilu'ui de atunci și al tînărului de mai
tîrziu s-a statornicit pe cînd se afla pe
băncile Facultății de Fizică din Cluj,
pentru totdeauna, credința că mun-a,
einstea și cultivarea adevărului repre-
zintă criterii ale valorii și valori în
sine Omul format în spiritul muncii
și al pasiunii pentru nou a ajuns, ia
rindu-l. conducător într-un colectiv de
peste 25 de specialiști, chimiști și fizi-
cieni. tehnicieni și muncitori care-și
desfășoară activitatea într-un spațiu
adecvat, nou construit, dotat cu apara-
tură modernă. Astfel, la Universitatea
din Timișoara a inițiat și conduce cer-
cetări din programul național prioritar
al Consiliului Național pentru Fizică
și Tehnologie, vizînd obținerea dț noi
materiale pentru industria electronică,
prin Laboratorul de cercetări pentru
fizică și tehnologia materialelor con-
densate. In cadrul acestui laborator a
fost construită o stație pilot pentru
cercetarea obținerii microcristalelor.
care reprezintă prima unitate de cer-
cetare de acest fel din Invățămîntul
superior Universitar din țara noastră
Cele 10 brevete de invenții, cele 60 de
lucrări științifice și comunicări publi-
Oameni și creații
înclinarea
firească
cate In reviste de prestigiu, cărțile ela-
borate singur sau în colaborare, edi-
tate în țară și străinătate, vin să com-
pleteze personalitatea conferențiarului
doctor Ion Mușcutariu, a omului de
suflet, „Profesorul", cu 1 se spune cu
multă simpatie de către cunoscuțî. Spe-
cializările efectuate în U.R.S.S.. la
Universitatea Lomonosov din Moscova,
în SU.A.. la Universitatea Nordvest,
la Universitatea din California, la La-
boratorul Național Aragon. în Polonia,
la Institutul de Cercetări Fundamenta-
le Tehnologice din Varșovia au repre-
zentat tot atîtea prilejuri de aprofun-
dare șl lărgire a sferei cunoașterii din
domeniul fizicii și din domeniile co-
nexe. O prodigioasă activitate a dus la
recunoașterea personalității cercetăto-
rului în fizică Ion Mușcutariu șl la
alegerea sa ca membru al unor orga-
nizații științifice naționale și interna-
ționale cum ar fi : Consiliul Național
Român de Fizică. Societatea Europeană
de Fizică, Societatea Americană de Fi-
zică. cum și recentul titlu de membru
al Academiei de Științe din New York.
Școala clujeană, contactul cu profe-
sorii de acolo, care i-au cultivat pasiu-
nea muncii și a lucrului bine gîndit și
bine făcut, apoi Politehnica din Timi-
șoara.'unde a avut șansa de a fi pri-
mit doctorand de către profesorul
A.exandru Cișman, și acum la Univer-
sitatea din Timișoara au dat contur
personalității cercetătorului Ion Muș-
cutariu. Pentru el. fizica a reprezentat
dintotdeauna una din componentele de
bază, fundamentale, ale existenței și
ale sensului muncii, izvorul nesecat al
progresului, al înțelegerii, al stăpinirii
materiei și pătrunderii necunoscutului.
Această schiță de portret ar putea fi
încheiată cu cele cîteva cuvinte ale
academicianului prof dr doc. Ion
Ursu. cuprinse în prefața cărții „Cris-
ta e lichide .și ap icații". Apărută la
Editura Tehnică. în anul 1981. al cărui
autor este conf. dr Ion Mus-utariu.
„Cuprinsul bogat al lucrării reflectă nu
numai înclinarea firească și demnă de
elogiu a autorului pentru o tratare cit
mai cuprinzătoare a subiectului, ci și
amploarea intrinsecă a masei de infor-
matii asupra cristalelor lichide și apli-
cațiilor ... in plină expansiune pe plan
mondial".
Ni na CERANU
ORIZONT
0 4 9
Traian lancu
DOINA STRĂBUNĂ
Cu gândul la bunii mei, plecați demult.
Graiul letopisețelor parcă-1 ascult;
Neștiutoare de carte pesemne au visat
La fila vremllor de altadat...
Și brațul lor, acasă, in livadă.
Trudea, ca glia liberă s-o vadă ..
Și doina lor a fost un început.
Spadă-n dușman și fulger de temut.
Așa mi-i văd, cu gândul rind pe rind,
A țării libertate apărind !
Din dorul lor, prin lupte s-a-ntrupat.
Partidul țării steagul a-nălțat...
Ca-n fapte îndrăznețe vise sfinte
Să le-mplinim dorința lor fierbinte.
Străbunii sînt, la bine și la greu.
Lumină-n steag! Cu noi luptând mereu..1
JOC bAnAțean
Joc pe mindra cit imi place.
Celelalte n-au ce-mi face !...
Joc pe mindra pînă-asudă.
Celelalte mor de ciudă !...
Nici nu bănuiți, voi fete.
Trăsătura mea dc sete :
Că vă gândiți la sălaș.
Bate vîntu-n vot iabraș !. 11
Tot iubitul tăinuiește.
Dragostea, nu e un pește 1.11
Care-aleargă sus. vîrliugă.
Și trăiește în văliugă . .
Cînd vă-ntreb, dovezi aveți ?
Cu cruțare să țineți !...
Numai, cinc-ar fi să fic-i
Omul tău dc omenie !...
Numai palmele bătute,
Alintă omul, la multe ;
Și, d intr-o îmbrățișare,
Crește griul pe ogoare !. i.
Nu ne dă nimeni, din stele.
Piinc albă-n zile grele ;
Ci doar munca cea măiastră,
Este-a dorului fereastră !...
Cind muncim toți in Grădină.
Harnici precum o albină.
După trudă, hai la joc,
Să ne fie cu noroc !...
Microantologie lirică
Ion Budescu
*
SALA DE AȘTEPTARE
Sală dc așteptare : chipuri necunoscute, fumul
țigărilor intoxicând
cele câteva plante decorative prin colțuri. Și brusc
(dintr-o nevoie inexplicabilă) vrei să formezi un
număr do telefon
Presimțiri ca de plumb. Viața :
mai-mult-ca-perfectul !
Pc cerul concediului tău aminat lunecă, lunecă
Albatrosul Regal —
ca de obicei agenda ți-ai uitat-o acasă
Chipuri și scaune și plante decorative respiră-n
tăcere
In ce unghi al memoriei totuși numărul acela
de telefon
și-a scufundat mica lui atlantidă ?
Și crinul cel alb de la geam poate fi (te gândești)
chiar cugetul tău : in risipire de sine
NU VOR VEDEA NICI MACAR
FOTOGRAFUL
Așează-te dimineața in fața aparatului
de fotografiat
(buletinul tău de identitate expiră)
chipului tău i se ia incăodată mulajul
Atenție ! o clipă dc incordare, zâmbiți vă rog
zgomotul sec al declicului, mulțumesc —
pe clișeul de celuloid odihnește deja
chipul tău 3 pc 4 : trăsăturile toate
și ochii aidoma
BUSUIOCUL
Tu ești un istoric, ce umblă prin grădină.
Pe-alei, pe straturi multe, cu gândire adâncă.
Aduci in seri albastre, cerbi care vin la cină,
Și chemi, din cer de stele, străbunii mei de stincă!.^
Busuiocul crește Facerea-n văpăi.
Și in adierea lui, noi simțuri cresc :
El aduce-n suflet din dealuri și văl
Sunet rar și freamăt, care mă vrăjesc !...
Calc țărâna casei, incet prin grădină.
Dăruind binețe florilor, spre nuc !...
Necuprins, mă prinde o nespusă vină
Cînd rup busuiocu-n floare, cînd mă duc !.. 1
Eu mă duc cu noaptea, preamărind iar locul.
Spre răsadul vieții care m-a făcut.
Și-mi găsesc izvorul, nobil, busuiocul.
Floare a iubirii, care m-a crescut !...
STEJARI, IN TOAMNA . . .
Azi-noapte le-au crescut stejarilor alți
Ochi ! Și soarele ii umple, ziua, cu dărnicia
de moarte ...
Frunțile lor senine, de profeți inalți,
Se infierbintă-n strigăte, departe ...
Cuibul mic de păsări a rămas un trup.
Ce-a adormit în liniștea ce cintă
Prin vântul tremurând. Foșnesc, se rup,
Și-n scoarța lor, stejarii se frămintă !...
Mai e și-acuma soare pe cărări.
Iar parcurile plânse stârnesc și acum viitori.
Căci timpul cosmic naște intr-una noi mișcări.
Coboară, pe stejari, colindul dinspre nori...
Sc-apropie, sc-apropie, o iarnă temerară.
Și poartă-n alb, și negru, misterioasa doamnă.
Stejari cu frunze roșii, sub stelele de seară
S-au desbrăcat cu-ncctul... E liniște !...
E toamnă ...
Dar nu-s in lumea asta, atit de trecătoare.
Numai priveliști triste, ce cintă la fereastră...
Veni-va primăvara, ce-o știm nemuritoare.
Stejari cu frunza verde privl-vor zare-albastră...
Dimineața vine Qosmin să mâ ia,
cînd ridic ochii din hîrtiile mele, în
grădinița în care scriu el e acolo, în
fața mea, cu mîinile la spate privi n-
du-mă surîzător cu ochii lui albaștri
de faianță. „Sacrifică pentru mine ziua
de azi. și vei fi cîștigat mîine". Accept
cu o ușurință ce mă uimește, mă și
grăbesc să-1 însoțesc ca un elev pentru
care a sunat recreația, Imi adun hîr-
tiile și le vîr în dosar, cu un soi de
bucurie răutăcioasă, n-o să mă mai
vedeți voi toată ziua, adun cîteva lu-
cruri. chiloții de baie, un termos cu
cafea. „Ajunge, spune Cosmin, avem
d ■ toate", plecăm. „Dar mai întîi să
trecem pe la . ei, vei vedea tu...“.
Ieșim prin portița din spatele casei
care dă în strada Cetății, portița poc-
nește scurt, închizîndu-se, ca un punct
final peste ziua mea de muncă neîm-
plinită ; în mine — o vagă stare de
nemulțumire ca un bubuit îndepărtat.
Dar aici, în fața mea, pe străzile Ora-
șului scăldat în lumină — concetățenii
mei îmbrâcați de sărbătoare, pe chip
cu un aer destins, dar în ochi cu o
neliniște scormonitoare, parcă în aș-
teptarea unor evenimente pe măsura
acestei zile. Căci Orașul sărbătorește
„Ziua navigatorului"
Străbatem fără grabă străzile, pie-
țeh Orașului, „steaguri se desfac în
vint" și de stîlpul înalt votiv. din cen-
tru. ca niște raze coborînd spre pă-
mînt. fîlfîie în vîntul subțire, care
aduce miros de catran, fanioanele de
navigație ale tuturor statelor în această
zi de solidaritate festivă. Edilii orașu-
lui s-au întrecut pe sine, lumea coboa-
ră In valuri spre port, spre docuri,
unde vor avea loc serbările apei, în-
trecerile nautice, petrecerile cu mititei
și cîrnați și chiftele și bere, dar, mai
ales, cu pești, la proțap, pește pră-
ji^ saramură de pește, vînzători
și vînzătoare în halate albe, ima-
culate, apretate, lucioase de călcătura
fierului, „turci" cu turnul strălucitor
de alamă în spate înclinîndu-se în fața
ta, să curgă braga în pahar, cînd ți-o
oferă; mărfuri de bîlci, trompete și
coifuri de hîrtie; pocnitori și hopa-
mitică. corăbii traforate și submarine
de plumb ; berete marinărești și fesuri,
fum. înghesuială, nori de praf, muște
verzi și lacome, copii zăpăciți, salva-
tori în așteptarea înecaților, vi-
zitatori, mulțime de popor, orches-
trele reunite, sportivi, campionat na-
țional de înot, yole, papuci zburători,
piei goale și bronzate pe plaja de peste
fluviu, fundalul de un verde închis al
pădurilor de sălcii și, mai departe, zi-
dul in terase, pe care pasc turmele de
oi. căpușe pe fața muntelui, într-o veș-
nică și măruntă mișcare sub soarele
plăcerii și al desfătării.
Dar de pe retina lor dimineața a șters-o urgent
Ochii aceia vor bijbii la ieșire
ochii aceia nu vor vedea nici măcar fotograful !
Dc cc ne-ai fericit Doamne cu câte
un buletin ea acesta
„valabil pînă la —“
celei zile de neuitat. A»
în pantă, podită cu (fel
pielea întinsă a unui ai:
pînă la fluviu, am lot-
către șantierul naval, pi
avea ancorată (legatălia
m :1. chiar lîngă gardul i
borînd mult în apă.„
destul de mare, cu n
tor, în capătul căn»
mai precis, un volan dl i
că arheologul, condudli
versa nestingherit eu io
și 4e alta, două canal
două mici fotolii, cova
luțe la hublouri, un tau
capacul lavoarului, «il
și un micuț congelați
și altceva pe deasupra |
în costum de baie a|
Au ridicat capacul codi
exclamat „Aooohh I" di
ția de surpriză, era ni
literalmente cu sticleii
nerală, sucuri de fruca
rabatabilă și-au excld|
au ieșit pe punte și-auji
treceam pe lîngă Cad
căi șerpuitoare de api
în verdele întunecat 4
necam lin. n-aveam al
perindau alte planuri li
celi de bălți, stufăr»,
plutitoare, purtînd cui!
(doar ce să întinzi mii
din cuib — ne priveai
tinse) ca și cum noi ■
și numai pelicula ar f l
pe fundalul imens al i:
Iar tăcerea sonoră părs
torsul moale al motoriu
brațul mort al fluvWu
lîngă țărmul adînc plo
se isprăvi frîngîndmi
acolo unde brațul veni
nou fluviul, era o înhi
ape, un platou pe can ■
de un verde crud. ÎP
mijloc pe care se-nțe
Insula noastră. Cosmii i
mic golf, Tina a spus»
la mal". Cosmin a in
azvîrlit parîma pe ml
sărit și el, a legat pata
Era liniște. Piuiau pâir
gurătatea, rar cîte-n
după-o gîză, cădea cu or
MATURATORII marilor
Melancolia — această orgie a mea de unul singur
Poemul — melancolia mea pe termen lung
Și iată sub semnul lui Cain se-nclină
fruntea iluminată
Din arbori Fluviul Galben coboară pe străzi
Chcltuiește-mă mica mea gloriolă : totdeauna
am locuit
jumătatea de sus a clepsidrei —
prin amfiteatrele toamnei vor ieși tomberoanele
tirind măturătorii desfoliatelor mări
O ! și ploaia aceasta	■
siciitoare ca o ceașcă de cafea
incapabilă
nici să mă trezească de-a binelea
nici să mă lase cel puțin
să adorm
Cosmin e îmbrăcat într-un costum
de in alb. Mergem pe o stradă umbri-
tă de tei, ne oprim la o clădire cu in-
trarea din stradă. Cosmin sună și-un
glas vesel, binevoitor și cu un timbru
ușor răgușit ne îndeamnă să apăsăm pe
clanță ; apăsăm, străbatem un culoar
cu colonade, ne oprim pe terasă, ace-
lași glas spune „serviți-vă. luați, acesta
este trupul meu" și ne turnăm în pa-
hare înalte un lichid verde, ridicăm
capacul gros de faianță și luăm, cu o
lingură tot de faianță, lichidul verde
și miezul de fruct de un roșu aproape
brun, care explodează pe cerul gurii în
infinit de multe nuanțe ale aceluiași
gust parfumat de ananas ușor iute..
„Ah. Orientul, face Cosmin, ah. Le-
vantul. cum știe el să ne-amețească,
robindu-ne". Stăm în pacea dimineții,
sub bolta de viță, răsturnați în fotolii-
le noastre de nuiele și sorbim sîngele
Orientului și de-acum înainte imagina-
ția poate naște miraje în urma unor
aranjamente prealabile. Iar acest arSi-
jament este monomul pe care-1 fao
cele două divinități ale universului
casnic Tina și Alina, care-și fac apari-
ția în sandale albe, în rochii adînc de-
coltate de pînză-nflorată. largi, și cu
flărul prins într-un coo în vîrful capu-
ui — imaginea însăși a plăcerilor
campestre. „Tina și Alina", face Cos-
min intrînd imediat în regimul Iui de
mișcare. Și, spre mine: „Arthur T,
prietenul Arthur", își aduce aminte și
începe să rîdă. „Ah, exclamă Tina.
Scriitorul..„întocmai" zice Cosmin
și am impresia unei ezitări. Le privesc
iar intuiția îmi spune că Tina-i ușor
frivolă, în timp ce Alina e voința di-
rectoare. Oricum, luăm cele două co-
șuri de nuiele cu alimente. Tina și Ali-
na închid ferestrele. încuie ușa. o por-
nim, ele în față, noi. cu coșurile pin-
tecoase în urmă, prin soarele dimineții.
Existența mea, săracă în evenimente,
absoarbe ca un burete întîmplările a-
G 5 •
ORIZONT
fioțescu
tian*
t. Ancoborît strada
■u pidre de rîu ca
ui anima! preistoric,
i luat-o la dreapta
al, pontonul la care
ită) șalupa era ulti-
irdUHantlerului co-
>ă ... Era o șalupă
u unjwlon încăpă-
ărula era timona,
n delaitomobil, așa
Judii putea con-
eU o Hi de-o parte
■a nap» rabatabile,
•ovor pe Jos, perde-
i tea] |t de pături pe
eulilea e că avea
datai tot confortul
uprălnna și Alina
î aak trebăluind.
con|iatorului și-au
r (n irita exclama-
și ghlpiit, plin ochi
de divin, apă mi-
■uctej iu fixat masa
<claa«t „Oooohh I",
•au Jfeat „Vaaai!“,
OapdfNebunului și
apAre deschideau
•at alpăduril, alu-
a unile ne grăbi, se
uri h acelei încîl-
’ărl® plante, Insule
cuilri de păsări
mîntiți să lei puii
veau tu glturile în-
>i am ti stat locului
ar fi fost proiectată
al onilui luminos,
oaresamplificată de
torulti. Am ieșit în
uviul< călătoream
pînădnd și acesta
u-se către răsărit,
vedi Intîlnea din
întindere vastă de
care odihnea, mică
. cu un gorgan la
c-nălța o troiță —
smin a tras într-un
us „0, la la. gheață
a stins motorul, a
mal după care a
parîna de o salcie,
pășiri mărind sin-
îte-un pește sărea
cu sa plesnet ușor
la loc. Fîșîială, clipocit de ape. Iarbă
înaltă, subțire, mătăsoasă, plante cu
inflorescență galbenă, mirosind dulce
a leandru. Pe iarba aceea adîncă am
întins păturile.
... Mă prăjeam cu metodă la soare,
pe față, pe spate, lateral, cu brațul ri-
dicat, cu piciorul ridicat — Cosmin și
Alina se pierduseră în pădurea de săl-
cii, Tina pregătea prînzul, cred că am
adormit, cred că dormita și tot ce era
viață în căldura umedă și cleioasă a
soarelui; brusc m-am trezit, Cosmin
și Alina lipită de el rîdeau privindu-
mă, de rîsul lor m-am trezit „Măi,
măi. ce arsuri o să mai ai", a zis Cos-
min. S-a așezat jos pe pătură și-a tur-
nat din termos cafea. „Tu nu iei" a
întrebat Alina „Nu, deocamdată nu"
„Știu" a spus, Cosmin mi-a vorbit de
tine — a încercat ea să lege o conver-
sație. Știi, mi-a spus și despre copilul
tău, e frumos copilul ?“.
In clipa aceea tot confortul și toată
liniștea la care rîvnisem venind aici și
pe care le și avusem s-au dus dracu-
lui. Țăndări ? Ce-i venise să mă în-
trebe de copil ? Urcă iar neliniștea
aia nesuferită în mine.
„Da, i-am spus, este un copil reușit.
Are două mîini, două picioare, două
urechi, doi .ochi, știe pină să și mear-
gă, la cei patru ani ai lui. .“.
Alina a început să rîdă ca de-o glu-
mă bună. „Ei, voi scriitorii", a dat ea
din mină. Țicniți, adică. Trăind în lu-
mea lor ca leul în cușcă, atenție la
zăvor, nu uitați ușa deschisă Acum
o uitase deschisă.
Cosmin m-a privit scurt șl-a plecat
să vadă de masă.
„In liceu scriam poezii" a spus ea.
„Bine că n-ai rămas cu meteahna".
„Zău așa, a spus ea. Datorită tatii
care mi-a spus 1 o meserie solidă și
după aia poezia".
„La fel ca mine, am spus. Numai că
mie țieneala cu scrisul mi-a venit
după ...“.	t
„Scriam poezii atît de frumoase .“
„Se și vede", am spus.
„Se vede ce ?“ a întrebat, bănuitoare.
„Că ești o sensibilă, o delicată. Nu-
mai un om sensibil îl întreabă pe ce-
lălalt, cînd se prăjește la soare, ce-1
mai face familia. ", mersesem prea
departe — dar ea i
„Asta nu-i nimic, dar realmente sînt
o ființă bună. Mă interesează tot ce se
petrece în jurul meu. Să știi că sufăr
cînd aproapele meu suferă. Uite, de
pildă Tina, a trecut prin atîtea în ul-
timul an, eu n-aș fi rezistat, cred că
m-aș fi sinucis...“.
„Tina ?“ am întrebat, vag interesat.
Neliniștea începuse să mă lase.
„Da, săraca, -mereu cu scandalurile
ei în căsnicie, mereu chinuită, ajunsese
o umbră".
„Adineauri am auzit-o cîntînd
„Păi, ce crezi, a început să-și revină.
Și asta datorită mie".
Era mlndră c-o pusese pe picioare
pe Tina.
„Dacă nu divorța și-acum ar, fi fost
o nenorocită".
De ce n-o fi divorțînd fuditli. am
gîndit.
„Înțeleg că ai ajutat-o să divor-
țeze ...“.
„Păi cum altfel, nu se mutase la
mine ? Că unde să se ducă ? Eu și cu
mama am ajutat-o...“.
„Dar din ce se luau ?“.
„Din fleacuri, crede-mă, din fleacuri.
Ba că întîrzie în oraș, ba că-și cheltuie
banii pe nimicuri, pe excursii în străi-
nătate, da ce să facă biata fată, doar
o singură viață are, în definitiv e și ea
ingineră, ca și mine, ca și el, n-a luat-o
de pe drumuri șl...“.
„La masă, copii", a strigat de pe șa-
lupă Tina, bătînd clopotul în dungă.
O masă de neașteptat, ca o iubire
completă; Tina Jubila de bucurie și
de plăcere „Ce vrei, dragă, dacă a fost
prost, mi-a șoptit Alina, care se așe-
zase lîngă mine. Așa o gospodină nu
se lasă".
„O, din punctul ăsta de vedere .“
am spus.
„Din toate punctele de vedere, a
subliniat ea, o să te convingi I".
Să fnă conving ? N-aveam nici un
chef să mă conving, cred că intrasem
într-un complot al cărui obiectiv de
cucerit eram eu. Marea lovitură se va
da în spatele palatului meu.
Și atunci am auzit motorul, duduitul
lui înfundat.
• cronica literari
Poezia românească văzută altfel
1.	Ioana mn. petrescu nu este unul dintre teoreticienii populari, urmăriți
eu ardoare de foiletonistica iubitoare și de maeștri bilanțieri la modă. Cărțile
ei, profunde și dificile, nu entuziasmează foiletoniștii obligați la lectură ur-
gentă și la co-participare entuziastă. Dar, iată, acest an Eminescu a demon-
strat-o — sînt cărți care rămîn. Teoreticianul își construiește în liniște siste-
mul, istoricul își împlinește fără zgomot sintezele. Eminescu și mutațiile poe-
ziei românești este una dintre acele cărți pe care le vom relua mîine, peste
un an, peste zece. Este una din cercetările menite a instaura o nouă ordine
în poezia românească.
2.	Gînditor de temelie e Hegel. In Prelegeri de estetică, filozoful ierarhi-
zase artele în funcție de simțurile cărora ele se adresează. Analiza poeziei ro-
mânești pleacă de la „simțurile teoretice", care „nu diătrug distanța subiect-
obiect". Pe de o parte, există o poezie românească care păstrează în centrul
ei individul, șl raporturile sale „sensibile", pe de alta, există una care afirmă
„un nou concept de poetlcitate, marcat de caracterul nonantropocentric și trans-
individual al noii episteme, un concept ce reactivează nu doar metaforic, ci și
structural, privilegiile gustului față de văz, ale gurii față de ochi". Noul con-
cept de poetlcitate este reprezentat de operele lui Ion Barbu și Nichita Stă-
nescu.
3.	Așadar, există un fel de a înțelege spațiul în literatura secolului al
nouăsprezecelea. Primul interpelat este Bolintineanu, care oferă posibilitatea
unei investigații asupra spațiului văzut ca „succesiune de priveliști". Grigore
Alexandrescu și Vasile Alecsandri sînt trepte superioare ale „valorificării" ra-
portului între ochi și lume, pentru ca momentul cel mai înalt al epocii pre-
eminesciene să fie Heliade Rădulescu. Vederii i se substituie, la autorul Zbu-
rătorului, viziunea : „Ca atare, Heliade se încearcă în domeniul peisajului vi-
zionar prin excelență care este tabloul increatulul — supremă provocare a
limbajului poetic, obligat să instituie un univers anterior instituirii limbajului
însuși". Un precursor al lui Heliade este Budai-Deleanu. Cu Ochiul lăuntric ur-
căm alte trepte ale „studiului" relației privire/lume. Oglinda eminesciană se
află doar în aparență așezată în linia poeticii mimesisului : oglinda emines-
ciană e un instrument de cunoaștere vizionară. Oglinda de aur, oglinda acva-
tică sînt instrumente care, de fapt, pun în valoare ochiul lăuntric. „Coborît în
miezul universului vizionar pe care l-a creat, poetul, fascinat de somnul um-
brelor din profunzimile acvatice, se dezvăluie pe sine, în ipostaza captivului
din adîncul oglinzii. Suport al viziunii, «ochiul lăuntric» care a trecut prin
proba «orbirii» «renaște»... identifieîndu-se cu punctul — creator — de fo-
calizare din centrul oglinzii de aur". Etapa următoare a cuceririi „ochiului
lăuntric" este Blaga : un concentrat studiu subliniază modernitatea disocia-
țiilor blaglene privind metafora plasticizantă și metafora revelatoare. Ca peste
tot, autoarea este un teoretician redutabil. Arghezi e punctul final al devenirii
poeticii „clasice" a privirii. Secțiunea consacrată lui Ion Barbu — Ochian —
adaugă construcției un etaj esențial, pentru ca „noul concept de poeticitate"
să-i dea prilejul autoarei unei strălucite analize a poeziei lui Nichita Stănescu.
Cele aproape o sută de pagini dedicate autorului Necuvintelor sînt cea mai
percutantă analiză de care s-a bucurat literatura stănesciană.'
4.	Filozof, poetician, gramatician — dacă această enumerare nu este tauto-
logică — Ioana Em. Petrescu unește capacitatea de sinteză cu o remarcabilă
capacitate de analiză : Sarmis, Melancolic de Eminescu, Sfîntul de Arghezi,
Elan de Ion Barbu, o seamă de poeme de Nichita Stănescu se bucură de ana-
lize antologice. Autoarea descoperă în miezul versului conceptul și, în numele
lui, împinge demonstrația pînă la limită : pînă la rezistența ultimă a textului.
Pînă acolo unde analiza s-ar transforma în construcție pură, desprinsă de
obiectul ei.
5.	Fiindcă, iată, ajunși aici, trebuie să scriem că Ioana Em. Petrescu este
un constructor. Unul dintre foarte puținii pe care îi are critica noastră. De-
monstrațiile ei reci, ample, nu exclud acțiunea imaginației critice. Iar imagi-
nația critică nu exclude rigoarea. Lecturile filozofice se constituie în armătură
viguroasă a înaintării în subsolurile versului. Cunoscător perfect al Operei,
autoarea își permite, fără morgă, fără emfază, să anunțe o „nouă ordine" în
poezia noastră de azi.
Eminescu și mutațiile poeziei românești e o apariție-eveniment.
Cornel UNGUREANU
P.S. In cronica noastră din numărul trecut, se va citi, normal, Erziehungs-
roman și sapiențial.
• Ioana Em. Petrescu — EMINESCU ȘI MUTAȚIILE POEZIEI ROMA-
NEȘTI. Ed. Dacia, 198».
Poștașul iuaiinui
Bum, bum, face tunul, dincolo de
rîu. Bufniturile răsună cu intirz.ierc
peste coasta cu brazi, pînă Ia mar-
ginea pădurii negre. Dacă mă sui
pe gărdulcț, pot vedea cîțiva nori»
șori albi acolo unde sc sparg gloan-
țele dc tun. Dar pe mine nu mă
lasă mama să mă urc pe gărduleț.
Cînd răsună tunul trebuie să am
grijă de fratele meu. să ne ghemuim
intr-un colț. Atunci îmi acopăr ure-
chile și închid iute ochii și totul se
simte ca prin vată și nu mi-i așa
de frică.
Dc azi dimineață nu mai mi-i
frică de loc. Au intrat în curtea
noastră o mașină și trei soldați. Un
soldat c căpitan, alt soldat e sergent
și al treilea e soldat soldat. Ei scot
din mașină o motocicletă. Apoi scot
o ladă mare. Și din ladă scot multe
scrisori. Scrisorile le vîră intr-un
sac pe care-l ia pe umeri soldatul
soldat. EI se urcă pe motocicletă, in
spatele soldatului-sergent și amîn-
doi pornesc, dis de dimineață, unde-
va. încotro bate tunul. Soldatul că-
pitan le face semne din mină. Apoi
sc pune și scrie la masa mamei, in
odaia dinainte. Mama ii face un
ceai. El bea ceai, fumează și scrie
inainte.
Seara, se întorc cei doi cu moto-
cicleta. Soldatul soldat poartă in
spate tot un sac plin și, cînd îl go-
lește. ai, ce văd. tot o grămadă de
scrisori ! El a dus scrisori și acum
iar aduce înapoi scrisori. Cc-o mai
fi și asta ! Pînă noaptea tirziu, cei
trei aleg scrisorile. îi zăresc prin
perdelele subțiri, in odaia dinainte,
și nu pot să adorm dc grabă gindin-
du-mă ce fac ei acolo și unde trimit
atîtea amar de scrisori.
figurine
Im	nÂiiT A »> A A	Aminlirn
„Ui	UUUIUIUU	0111111(1111
Traian Pop Traian face parte dintr-o generație cu apetit genofag pentru
care încălcarea frontierelor (impuls postmodernist ?) nu înseamnă doar tes-
tarea posibilităților ci, explicit, programatic, amestecul genurilor. L-am ascul-
tat, cîndva, citind un fragment dintr-un promițător roman. El „comite" deci
proză dar scrie și cronică dramatică ; acum se prezintă cu o plachetă de ver-
suri, după ce, în 1984, debuta alături de Lucia Dinescu Ban și Ana Pop Sîrbu
în volumul colectiv Timp interior, scos la Facla (remarcabil efortul editurii
de a-și susține numele propuse). Despre aceste încercări șl risipiri în atîtea
direcții n-aș putea spune că sînt bîlbîieli sau bîjbîieli ; Traian Pop Traian
vrea să-și afle drumul (șinele), vrea să se fixeze pe linia vocației descoperln-
du-și „steaua personală".
Dar cititorul ? Cîte lecturi suportă un text ? Ca să ne sprijinim pe un
truism, vom zice că lectorul, purtat pe valuri de cerneală, descoperă ceea ce
vrea ; opera (ca text cameleonic) este ceea ce devine. Exegetul, sondînd capa-
citatea ideoportantă a textului se străduiește să-1 istovească, sleindu-1 de sens.
Poate greșesc, dar poezia lui Traian Pop Traian, în pofida recuzitei (care
trădează o sincronie de suprafață) poartă o briză nostalgică ; ea se sprijină pe
cîțiva piloni obsesivi și folosește toiagul memoriei. Acest lirism, cum s-a
observat, recuperează și redefinește. Asprimile limbajului, violențele nu ascund
rănile unui suflet tînjitor, încolțit, gustînd bucuria visului. încercarea de a
înțelege cheamă în sprijin „dureri uitate , reformulînd amăgiri, descoperind
„sunetul caselor de demult" (purtat ca un ecou) și „beția prafului neșters".
Sînt developări prin care „degetele descărnate ale memoriei" (Același tangou),
îndrăgind ademenitoarele incertitudini, vor să ia „pulsul momentului de tă-
cere “(Dc faptul că sînt pieton mă folosesc). Fronda (cîtă e), gestul rebel par
mai degrabă „exerciții de mimică". Atitudinea ludică, bufoneria sînt lăsate
deoparte. Voluptatea lucidității, aparenta duritate, doza de cinism nu pot
ascunde „foamea incendiului" (Tinerețea imaginii), pasionalitatea (totuși, cen-
zurată), visătoria vămuită de gînduri, provocînd leneșa noastră comoditate,
mediocritatea confortului. Poetul încă mai speră „să cuprindă-ntr-un vers
toată dragostea lui" (deslușim în Dacă un veritabil autoportret), transportă
Adrian Dinu RACHIERU
• Fragment de roman
(Continuare în pag. 7)
A doua zi de dimineață motocicle-
ta piriie sub ferestre și eu mă înalț
iute din pat și sar să văd ce-i, gea-
ba strigă mama la mine să mai
dorm, că îneă-i întuneric. Ii văd pe
cei doi. Pleacă iarăși nu știu unde,
cu sacul lor plin dc scrisori și pină
seara nu mai dau pe-acasă. Atunci,
dc cum aud zumzetul motocicletei,
dau fuga de le deschid larg poarta
șl ei intră plini de praf, cu un alt
sac doldora pe umeri, pe carc-1 de-
șartă in odaia dinainte și sc pun
apoi pe ales scrisorile, pină noaptea
tirziu.
Astfel trec zilele și tunul bate
intr-una peste riu, dar, de cînd cei
trei stau la noi, cu nu mă mai tem
de tun. Ba, uneori, seara, soldatul
mă cheamă și mă plimbă pe uliță
cu motocicleta. Și cît de mindru șed
cu pe motocicletă ! Cit de repede
aleargă nebuna ! Soldatul soldat,
cînd mă vede cum țip, de spaimă
sau de bucurie, rîdc in gura mare
și mă inalță apoi în aer de-mi pierd
răsuflarea și mi se zbate inima in
piept ca la o pasăre.
Apoi, intr-una din seri, motocicle-
ta se întoarce dinspre riu, unde bate
tunul, numai cu un singur om. Pe
soldatul soldat nu-1 mai văd in
spate, cu sacul plin. Numai sacul ii
văd, găurit și ars. Atunci, în acea
noapte, nu închid ochii. Ii urmăresc
pe cei doi cum aleg în tăcere scriso-
rile. in zori, cînd aud motocicleta,
sar la geam și mă uit, uimit, cum
apare un alt soldat soldat, tot unul
tînăr și necunoscut, care, cînd mă
vede, se scotocește iute prin buzu-
nare și-mi dă o bucată de zahăr.
Soldatul căpitan ii spune ceva, noul
venit salută și ia repede in spate
sacul cu scrisori. Apoi motocicleta
se duce cu ei.
Singur, prin curtea goală, n-am pe
cine să întreb unde a rămas soldatul
soldat cel vesel, care nu mai venise
de ieri seara acasă. N-are insă cine
să-mi spună. Numai mama, ca să
mă liniștească, văzind că urmăresc
fără rost ulița pustie, imi spune, la
o vreme : „Știi tu bine că poștașul,
toamna, vine mai rar, ba, citeodată,
de loc. Așa o fi și cu el, săracul..
După o vreme, tunul se aude
foarte departe. Cei cu scrisorile,
intr-o anumită zi, scot din curtea
noastră mașina și-și iau rămas bun
de la noi. E toamna tirziu. E aproa-
pe iarnă, iar eu in zadar mai aștept
să se întoarcă soldatul soldat. Poș-
tașul. toamna, vine atit de rar, iar
cîteodată deloc și tunul, acum, nu se
mal aude.
Ion AK1EȘANI)
ORIZONT
• 6 •
CINTAREA ROMÂNIEI
Emulația introducerii noului
Parte integrantă a Cintării
României, festival al muncii
și creației este activitatea teh-
nico-științifică, veritabil șan-
tier de afirmare a inteligenței
românești, pusă în slujba nou-
lui. In ultimul timp se consta-
tă o creștere masivă a parti-
cipării la această emulație co-
lectivă, se poate vorbi de o
adevărată mișcare de masă
pentru invenții și inovații,
contribuind la afirmarea ști-
inței românești ca forță de
producție și factor al progre-
sului. Activitatea aceasta vine
in intimpinarea sarcinilor ce
ne stau în față, impuse de
cerințele modernizării produc-
ției și de introducere a pro-
gresului tehnic.
Se poate vorbi despre Timi-
șoara, despre județul Timiș
în ansamblu ca despre o zonă
cu o mare densitate de inteli-
gență tehnico-științifică ; voi
aminti doar cîteva din reali-
zările concretizate de unele
întreprinderi și relevate de
materiale sosite recent la re-
dacția noastră. Trustul antre-
priză generală de construcții
montaj Timiș a schimbat în
ultimul timp o mare parte
din structura orașului și a u-
nor localități din județ. „Preo-
cupările privind perfecționa-
rea organizării și moderniză-
rii proceselor de producție au
fost concretizate prin măsuri
ce vizează In principal creș-
terea productivității muncii șl
reducerea substanțială a vo-
lumului de manoperă pe șan-
tiere, sporirea gradului de
industrializare a construcțiilor,
ridicarea calității elementelor
prefabricate. îmbunătățirea ca-
lității finisajelor, căi care să
conducă la scurtarea terme-
nelor de dare tn folosință, la
sporirea durabilității tuturor
lucrărilor pe care le reali-
zăm" (Ing. Aurel Zavolan, di-
rector al Trustului). In aceste
sarcini au fost antrenate toa-
te cadrele, fiind invitați să co-
laboreze la introducerea nou-
lui, ingineri și tehnicieni, cres-
cind insă și ponderea munci-
torilor și maiștrilor, a femei-
lor, a tineretului. In anul 1988
Trustul a obținut premiul I
ta concursul pe faza județea-
Artistul fi societatea
După 20 de ani
O trăsătură interioară care-1
caracterizează este bonomia.
Zîmbitor. Zîmbitor și mereu
grăbit, foarte grăbit. „Festina
lente, amice", i-am spus, oda-
tă. vrînd să-mi etalez cunoș-
tințele de înțelepciune lati-
nească. Dar el tocmai asta fă-
cea : se grăbea cu. aveam să
mă conving, mult rost. De
aceea, nu e precipitat, nu e
aferat. Cel mai des l-am întll-
nit (în cei aproape douăzeci
de ani de cînd ne cunoaștem)
în centrul orașului, în Piața
Libertății, pe care o străba-
tea, cu pași mari (și elastici),
ca dus de vînt. Pentru că îl
știu, ca să zic așa. nedomolit
în marea lui grabă, nu mi-1
pot imagina plimbîndu-se.
Arată cu vreo zece ani mai
tînăr. Un avantaj nu chiar
neglijabil în profesiunea lui.
Marcel Nicolae Botscheller
și-a făcut din coregrafie un
mod de existență. Coregraf și
pedagog. Autor de costume
pentru scenă șl autor de colaje
muzicale. Scenograf. Maestru
de balet. Specializat în R.D.G.
nă pentru in vații și invenții.
In acest an a obținut nouă di-
plome la faza județeană și re-
cent premiile 1 și III la ma-
nifestarea științifică și tehni-
că în promovai ea și generali-
zarea creației originale „In-
venții și inovații" care a avut
loc la Botoșani.
Desigur, expozițiile repre-
zintă oglinda acestor eferves-
cențe creatoare, ele mărci nd
adevărate ore ale bilanțului
in domeniul de care ne ocu-
păm. Am avut recent ocazia
să vizitez Centrul cultural
..Cintarea României" din Lo-
vrin, despre care, între altele
mi s-a spus că este primul în-
ființat în țară. Aici o sală este
dedicată realizărilor întreprin-
derilor locale (funcționînd ca
secții ale celor similare din
Timișoara) și mai a'es marilor
eforturi depuse de mica Sta-
țiune de cercetări agricole in
realizarea de noi soiuri și hl-
orizi. De pe loturile experimen-
tale de aici au plecat în țară
semințele care, alături de cele
de la Fundulea, citadela expe-
rimentului agricol românesc
au pus bazele unor recolte-
record. Titus Suba, directorul
Stațiunii îmi spune că numai
o activitate de creație conti-
nuă, fără hiatusuri, în care ti-
neretul preia rezultatele înain-
Turnee, cu grupul de dans
modern „Reflex", înființat și
condus de el, în Turcia, Grecia,
Cipru, Bulgaria. în anul 1970,
după o experiență artistică do-
bindită, timp de 5 ani, în
două teatre de estradă profe-
sioniste (la București șl la
Deva) a revenit în Timișoara
(orașul care l-a adoptat „din
fragedă pruncie"). „Metodist"
coregraf (la Consiliul Jude-
țean al Sindicatelor) și profe-
tașilor, poate aduce succesul.
Noile soiuri și hibrizi repre-
zintă invențiile și inovațiile
cercetătorilor din Lovrin, în-
scriși într-o vastă creație co-
lectivă.
La Întreprinderea poligrafi-
că „Banat" s-a înregistrat în
ultimii ani un număr sporit
de invenții și inovații, premia-
te în cadrul „Cîntării Româ-
niei". (Menționăm mașina de
frezat în special clișee zinco-
grafice, aparținînd lui loan
Bitca). Există aici o Comisie
de sprijinire a inovatorilor și
inventatorilor, elaborînd pla-
nuri tematice, asigurînd do-
cumentarea necesară și popu-
larizind realizările. I.P.B.T.
este titulara a opt brevete de
invenție la care se adaugă încă
o cerere de brevet trimisă la
OSIM în acest an, apoi opt
cereri de inovație, șase avînd
certificate de inovator. între-
prinderea, fiind singura care
produce jocuri din hîrtie și
carton poligrafiate. o atenție
sporită se acordă „îmbunătă-
țirii aspectului grafic al conți-
nutului. reducerii tipodimen-
siunilor și îmbunătățirii teh-
nologiilor de fabricație". Toa-
te aceste acțiuni au dus la în-
semnate economii, la reduce-
rea importurilor. Stimularea
inteligenței proprii, a efortu-
lui de gîndire și inițiativei
muncitorești se concretizează
aici prin apariția acelor pro-
duse atît de apropiate dome-
niului artei, căci, pentru cei
ce nu știu trebuie să reamin-
tim : există o artă poligrafică.
Lucian BURERIU
sor la Școala Populară de
Artă. La această școală începe
să lucreze cu copii (de la vîr-
sta de 5 ani în sus) și cu ti-
neri (pînă la 30 de ani). Co-
piii erau aduși la balet, tinerii
veneau să învețe dansuri de
societate. Pînă în prezent, i-au
trecut prin mînă (înființînd
cîteva cercuri de dans și alte
Instituții de cultură din oraș)
3 000 de copii. Se adaugă Încă
vreo 4 000 de elevi, partici-
panți. în decursul anilor, la
concursurile școlare și la edi-
țiile de pînă a"un» ale Fes-
tivalului național „Cintarea
României". Dacă ținem seama
că. fără îndoială. cei mai
multi din părinții celor 7 000
de copii s-au dus, măcar o
dată, să-și vadă odraslele pro-
dueîndu-se scenic (a nu se
uita nici bunicii și alte rube-
denii) în spectacolele pregăti-
te de „nenea Marcel" atunci
înseamnă că el este unul din
cel mai cunoscuti oameni din
oraș. Și agreat. Și simpatizat.
Și iubit. între două repetiții,
cînd trece, ca dus de vînt.
pri Piața Libertății sau prin
alt loc, rareori se intîmplă să
nu-1 salute cineva. Nenea
Marcel îndrăgește mult copiii
și are un dar de a-1 atrage,
de a șl-i apropia. Lisă lecțiile
sale nu sînt e ioacă. Lecțiile
sale se desfășoară, riguros,
după o metodă proprie, care
are drept scop și dezvoltarea
simțului ritmic, a memoriei
vizuale, a memoriei auditive,
„CEL MAI GREU EXAMEN”
Este Îndeobște cunoscut, atit din relatările orale ale martori-
lor, cit și din scrieri de specialitate sau chiar filme, momentul
eroic, glorios și nu în ultimul rînd spectaculos, cînd, la Păuliș,
în septembrie 1944, elevii Școlii de Subofițeri de Rezervă de la
Radna, în raport de 1 :10 față de inamic, au reușit să respingă,
zădărnicind definitiv, acerba ofensivă hitleristo-hortistă care viza
pătrunderea în Ardeal prin defileul Mureșului. După cîte știm
însă. Cel mai greu examen (Ed. Dacia, 1989), de Dumitru Susan,
este prima carte care evocă acest episod din punctul de vedere al
celor ce au luptat atunci nemijlocit, în linia întîi. Un memorial
deci, a cărui forță de seducție — s-o spunem de la început — stă
in primul rînd în autenticitatea experienței de viață și în valoarea
adevărului uman. Cel mai greu examen este o carte care a cu-
noscut o îndelungată gestație, marcată de firești inhibiții, ezitări
și îndoieli, pentru ca în cele din urmă — cum spune și acad.
Ștefan Pascu în prefața sa — „să biruie gîndul" și să se constituie
deopotrivă într-o evocare puternic colorată afectiv și intr-o re-
constituire, pe cît a fost omenește posibil, obiectivă, ceas cu ceas,
a acelei teribile încleștări. .Destinul nu no-a răsfățat — scrie un-
deva autorul — n-am fost o generație privilegiată". Intr-adevăr, de
pe băncile școlii, această generație a fost proiectată direct în linia
întîi, unde și-a absolvit primul — pentru mulți și ultimul — dar
cel mai dramatic dintre examenele vieții. Episodul Păuliș 1944 a
modelat caractere și a marcat profund și ireversibil existența
acestor tineri care pe atunci n-aveau decît douăzeci de ani. Crîn-
cenul episod care a marcat tinerețea sa și a camarazilor săi de la
Radna este relatat fără încrîncenare, după un anumit ritual bine
disimulat, cu șart și discreție cînd e vorba despre sine, cu un ton
Eroica
ponderat, permanent cenzurat de bun simț. Se întîlnesc foarte
frecvent în această evocare cuvinte ca patrie, jertfă, eroism, dar
textul nu alunecă nici o clipă în grandilocvență. Căci ceea ce sal-
vează acest text de la deriva pe apele retorismului vid, confe-
rindu-i în același timp autenticitate și valoare, este tocmai buna-
credință, modestia și sinceritatea autorului. Pe de altă parte,
evocarea sa, ca orice proză întemeiată pe o profundă cunoaștere
a realității, se remarcă printr-o mare acuitate a percepției deta-
liului semnificativ. Evenimentele la care participă autorul sînt
relatate apoi în conexiune cu ceea ce se intîmplă în jur. Un ca-
pitol antologic în acest sens, prin pregnanța și forța emoțională
a imaginii, este cel intitulat Bejenarii, grandios tablou al exodului
refugiaților din cîmpia Aradului,* conceput în fraze sobre, în care
observația obiectivă, meditația și accentul afectiv se asociază în
expresii memorabile : „Convoiul era colorat și înțesat de femei,
de multe neveste și fete, de foarte multe fete ce-și purtau fru-
musețea pe drumul prăfuit al pribegiei, ca pe o povară deșartă
și grea". Peste tot însă, fraza este aceea a unui autentic prozator,
cu o tăietură fermă și elegantă, mal întotdeauna memorabilă prin
expresivitate și putere sugestivă. Sigur, se află în acest delectabil
și emoționant volum multe episoade — cum ar fi cel al întîlnirll
cu prizonierii ruși, sau evocarea mamei, cu acel veritabil poem
închinat mîinilor ei, sau reîntoarcerea elevilor tn Radna, după
luptă, și atîtea altele — asupra cărora spațiul nu ne îngăduie
însă, din păcate, să stăruim. Să mai adăugăm doar amănuntul
că, trăind de o viață în intimitatea operelor cardinale. Dumitru
Susan simte în permanență nevoia să se refere la ele ca la niște
repere de neeludat. Creangă este doar un caz, alături de care însă
putem afla numeroase, spontane și sugestive referiri asociative la
Budai-Deleanu. Slavici. Delavrancea. Arghezi. Bacovia, Blaga.
Camil Petrescu, Remarque Poate de aici și propensiunea sa
înspre portretul literar, atestată îndeosebi în cea de a doua parte
a cărții. închinată evocării comandanților și camarazilor căzuți
în luptele de la Păuliș.
Se poate spune, mai in glumă, mai în serios, că, prin Cel inai
greu examen, autorul și-a dobîndit atestatul unui incontestabil
talent de prozator. Stăpînind perfect un material abundent și apa-
rent haotic, sedimentat prin ani, cu o nostalgie ireprimabilă pig-
mentată pe alocuri de un umor discret, cu un fond ideatic sub-
stanțial și generos. îmbinînd relatarea obiectivă cu reflecția și ac-
centul liric, sobru totuși și poate tocmai de aceea emoționant,
Dumitru Susan ne oferă unul dintre cele mai captivante memo-
riale de război apărute în ultimii ani.
Radu CIOBANU
formarea unui anumit nivel
de a recepta frumosul, a do-
rinței de autodepășire, a unui
anumit comportament (și ma-
niere). a relațiilor cu partene-
rul, cu publicul. In metoda sa
intră și aducerea, în timp
foarte scurt, a copiilor dansa-
tori în situații de scenă, de
spectacol. Nu puțini din co-
piii cu care a lucrat Marcel
Nicolae Botscheller au fost
selectați la liceele de coregra-
fie din București și din Cluj-
Napoca, la școala sportivă din
Deva Așadar, munca lui nu
se rezumă doar la niște rezul-
tate obținute, cum se spune,
pe plan local. Și chiar dacă
ar fi numai așa, este, cred,
îndeajuns de edificator faptul
că, prin formațiile îndrumate
de el (elevi, studenți. așeză-
minte culturale), a adus ju-
dețului nostru, la edițiile de
pînă acum ale Festivalului
național „Cintarea României",
240 de premii, dintre care 160
de premii I. Fiind (de 2 ani)
maestru de balet la Casa de
Cultură a Studenților din Ti-
mișoara, toate formațiile stu-
dențești (de dans clasic, con-
temporan, modern, de carac-
ter, de societate, de estradă,
rock, comic) și soliștii de care
s-a ocupat, coregrafic, direct,
au obținut premii la ultima
ediție a F.A.C.S. (1989).
La Năvodari are loc, in fie-
care vară, Festivalul interna-
țional „Copiii lumii doresc
pace", unde participă copii din
30 de țări. La ultimele 3 edi-
ții, regia marelui (și, e de
presupus, fermecătorului) rpec-
tacol i-a fost încredințată lui
Marcel Nicolae Botscheller.
Deci, mai putem adăgua încă
vreo 8 000 de copii( ai țării,
ai lumii) care îl cunosc, per-
sonal, pe nenea Marcel. Deo-
camdată, numai 8 000 .
Am stat de vorbă, pentru
a-mi nota cele de mai sus. în
redacție. Se apropia ora 19,
cînd M.N.B. trebuia să ajungă
Ia Casa studenților. (Ține
foarte mult să fie punctual).
După ce s-a uitat la ceas, m-a
întrebat dacă aș mal vrea să-l
întreb ceva. Firește că aș mai
fi vrut, dar nu mal era timp.
A ieșit din birou exact în pa-
sul alert pe care i-1 cunoș-
team.
losif COSTINAȘ
• ? o
ORIZONT
IEȘIREA DIN LABIRINT
EXPOZIȚIA SULTANEI MAITEC
Regrupate Intr-o expoziție,
lucrările unui artist îi scriu
biografia spirituală prin ma-
rile teme în jurul cărora și-a
circumscris universul, mijloa-
cele artistice prin care, pre-
cum o Ariadnă, își călăuzește
eroul-prlvitor spre lumina
cosmică a cerului, mării și pă-
mîntului, re-create de el.
Sultana Mai tec, un .clasic"
deja al picturii românești con-
temporane, după o bogată ac-
tivitate întinsă pe mai bine
de trei decenii, reunește, pe
[plastică
simezele Secției de arta a
Complexului Muzeal din Timi-
șoara, pînze din diferite etape
ale creației sale, intrate, în
bună parte, în patrimoniul
național, sub custodia celor
mai prestigioase muzee de
artă din țară. Marile sale
cicluri .Portret", .Soarele",
.Metamorfozele Soarelui “ și
.Marea" sînt prezente prin lu-
crări reprezentative.
Trebuie să construiești un
Labirint pentru a înțelege
Pacea minoică. Trebuie să cu-
noști Levantul, sau măcar lu-
mina inconfundabilă a Eladei,
Jocul de transparențe al Mării
Egee, reflectînd un cer nu mai
puțin greu de găsit altundeva,
pentru a putea înțelege dru-
mul parcurs către sine, în ani,
de paleta artistei, de la telu-
ricul începuturilor, marcat de
un desen hieratic și de griuri
îmbogățite în culoare, pînă la
ciclul .Pomona" („Metamor-
fozele Soarelui"), cel al jocu-
lui cu mărul. Mărul cunoaște-
rii, mărul lui Paris, mărul ca
întruchipare a Soarelui pămîn-
tean, mărul ca esență a fru-
museții și destinului tragic.
Divagația, aproape absentă,
lasă loc dialogului direct al
privitorului cu o artă profun-
dă, pusă sub semnul Pomonei
(zeița romană a fructelor și
livezilor) de Sultana Maitec,
pentru a compune idei majore
ale lumii de azi, ale celei din-
totdeauna. îmbrăcînd haina
Pomonei — ocrotitoare și dar-
nică —, artista folosește ele-
mente ale picturii bizantine
(foița de aur, de argint —
Soarele, Luna — ele însele
purtătoare ale unei simbolici
sacre), forța uleiurilor și acri-,
llcului, ca mijloace cvasi-
umane pentru a grafia portre-
te sau mere, lanuri, Soarele,
mșrea, construind Pacea dea-
supra unui Labirint interior,
pe care și-1 developează cu
tenacitate, discret, cum discret
se insinuează și ideile prin
care reflectă lumea din jur, în
cea ce are ea mai peren. Un
.Portret de fată" sau „Maria
de Mangop" se continuă prin
jocul formelor aplatizate de
însăși tehnica folosită, mus-
tind de real, chiar și atunci
cînd emblematicul Soare tinde
să fie în una, oricare, din eta-
pele metamorfozelor sale uma-
nizate spre a deveni Măr.
Iată un posibil itinerar al fi-
rului ariadnic al Sultanei Mai-
tec, prin care ne vedem ieșiți
din Labirint spre Soare, dar
nu ca Icar ; spre mare, dar nu
precum Thezeu. Soarele pă-
mîntean — mărul, unul dintre
cele mai complexe simboluri
ale umanității, devine elemen-
tul-modul prin care artista
descoperă oglindirea („Geme-
ne roșii", .Geamănă — I, II,
III, IV"). cornul abundenței
(„Nor", „Ofrandă") dar și
ideea politică (.Apartheid II").
Receptarea mesajului e limpe-
de, de o majoră simplitate.
Portretul uman, solar, al mă-
rului, coboară din aceeași ga-
lerie ancestrală. în economia
expoziției, ca tranziție către
„Metamorfozele Soarelui" —
Pomona, își are locul mereu
Soarele umanizat, devenit un
fel de cauză și fruct al bucu-
riei de a trăi (.Mușc Soare
din tine"), dar, deși metafora
exaltă din fiecare lucrare, na-
tura ofetă artistei marea ma-
joritate a sugestiilor și asocie-
rilor ce nu obligă la explica-
ții descriptive. Vitalitatea, tră-
dată de tușa fermă, grafiată
uneori în foița de aur, tran-
șanta suprafețelor decorative,
siguranța desenului dublate
de o Infinită delicatețe a spiri-
tului, mijloacele artistice apa-
rent restrînse, dar puternice,
formează portretul de maturi-
tate al Sultanei Maitec, un ar-
tist complex și complet, ce
aduce cu sine, pe lîngă o pro-
fundă școală a picturii de șe-
valet și o întreagă cunoaștere
a tehnicilor artei bizantine,
ce s-a născut și perpetuat în
acest spațiu de la porțile
Orientului.
Aproape o retrospectivă, ex-
poziția rămîne dominată de
ciclul Pomona, ce leagă, prin-
tr-o iscusită dispunere a lu-
crărilor în parcursul labirin-
tic al sălilor, întreg universul
artistic al Sultanei Maitec.
unde-și găsesc loc firesc por-
tretele în ghips, guașele ma-
rine sau ciclul de aquaforte la
ediția de lux .Des lannes et
des saints" de E. M. Cioran.
Din labirintul-cetate al expo-
ziției se iese cu o imensă pace
interioară, emanată de fiecare
dintre lucrările unicat, feres-
tre deschise de Sultana Mai-
tec, cu sufletul către mare,
oameni și cer, fericită ca și
antica Pomonă că poate să
dăruie ceva semenilor din ma-
rea generozitate și frumusețe
spirituală a zeilor agrari, pu-
rurea senini și comprehensivi
față de cei cărora trebuie să
le aducă roadele și bucuria.
Sultana Maitec propune, în
felul său, o soluție limpede și
firească rezolvării cumplitului
destin ce stă de milenii în
umbra simbolicului Soare-măr,
aflat deasupra tuturor cetăți-
lor-labirint, printr-un gest de
profundă profesionalitate ar-
tistică.
Paul Eugen B \NCIU
într-un spectacol extraordi-
nar cu „Madam Butterfly" au
apărut pe scena Operei timi-
șorene artista italiană Patri-
cia Moradini in rolul titular
și tenorul Nicolae Stan (Pin-
kerton). Ținuta aleasă a re-
prezentației, datorată in pri-
mi'. rînd celor doi interpreți,
a stimit entuziasmul publi-
cului.
aqua-forte
•	Intre cele două insule :
Corsica și Sf. Elena, nu e ni-
mic în afară de Napoleon.
•	Timpul nu trece, el se ve-
rifică dacă există.
•	Am văzut căzind rouă
din ochii tăi și mi s-a făcut
•	Ca și anul, viața omului
arc tot patru anotimpuri : co-
pilărie. adolescentă, maturitate
și... toamnă ...
•	întîi a fost efectul, pe
urmă s-a descoperit acțiunea,
iar ce ne mai dă bătaie de
cap e... cauza.
•	A înflorit pomul de iar-
nă : e intr-adev’r iarnă !
•	Și-a aranjat ploile : lu-
crează la meteorologie...
•	Dacă nu sălășluiește in
tine lumina, nu te poți bucu-
ra de ca venită din afară.
•	Poți gîndi nuthai dacă
gindești că trebuie gindit.
•	Pictor și chirurg — și
unul și altul — se străduiesc
să păstreze nudul viu.
•	Nu tot pocnetul inscamnă
bici !
•	Cine mai este slilpul ca-
sei cind locuim la etajul X
din bloc ?
George NAIDIN
„în căutarea amintirii”
(Urmare din pag. 5)
pe undele acestui lirism oboselile șl tristețile, privind „în ochi / amintirea
mustind de regrete". Dar coboară rar în infernul interogației.
La acest „cinematograf al memoriei" se caută puritatea ; iarna înseamnă
o promisiune : „Zăpada iscălește polițe în alb" (Există ninsori). Gîndurile
voalate, umbrele vălurite, tăcerile vătuite cheamă reveria ; răsfoim, tulburînd
„pacea memoriei", un album conservînd ecourile unui timp ne-trăit și ale
unui scenariu nescris, inhibat — s-ar părea — de „fibrele sfioase ale hîrtiei".
Beatitudinea — avertizează poetul — este „mai periculoasă decît imaginea
fiarei". înțelesurile sînt „fără acoperămînt", revărsîndu-se peste .retina mi
rată a cuvîntului", biciuită de „lumina ce va deforma". Dilatarea, iluzia, fra-
gilitatea cotropesc pagina ; Traian Pop Traian, spuneam, pornește ,în căutarea
amintirii", recuperînd imagini pierdute ori inventate, „urme descompuse". El
se livrează (ar vrea, scrie într-un loc, să se împartă „mărunțiș trecătorilor"
vz. Liniște), luînd măsuri de protecție, fără travesti ironic însă. Foiesc în
această poezie „întrebări nedezlegate", răscolind miezul ființei.
Acest „romantic întîrziat" nu parc a priza ingineria textuală (care a făcui
atîtea victime în valul optzecist) și nici risipa de „arte poetice", explicite ori ba
Cumva retractil, lirismul său urmează să-și cucerească formula, să-și lase am-
prenta inconfundabilă după un șir de căutări (și poate ratări, firești am zice).
Dar, dincolo de astfel de presupuneri, dincolo de teritoriile în care se va
avînta și aventura scrisul său, un adevăr nu poate fi clătinat: Traian Pop
Traian este poet. Aceasta era și concluzia lui Anghel Dumbrăveanu, .cutezind
în cîteva frumoase rînduri însoțitoare a se încrede în destinul poeticesc al lui
Traian Pop Traian. Cred și eu în steaua poetului.
• Traian Pop Traian : DEVELOPĂRI DISCRETE. Ed. Fada. 19119.
viața asociației
Prima ședință de lucru din Stagiunea 1989/lb:»o a Cenaclului
Asociației Scriitorilor din Timișoara și al revistei „Orizont" a fost
consacrată dezbaterii ciclului de poeme intitulat însemnări pe un
album de artă, semnat de Mihai Dragomircscu. In referatul său,
Ion Nicolae Anghel a relevat legătura strînsă dintre biografie și
poezie, pe care o învederează textele citite, tentativa autorului de
a realiza o consonanță între eul liric și eul creator invocat în
poeme, tentativa constituindu-se, submers. într-o refacere inte-
rioară a unei istorii a artei, văzută prin prisma receptării cîtorva
dintre marile ei valori. La dezbateri au luat cuvîntul : Șerban
Foarță („e o poezie cantabilă, sonoră... există aici o emulație
specială, care frizează un anume nonconformism ; nota personală
constă în ingenuizare"). Marian Odangiu (o poezie ocazională, în
sensul superior al termenului, livrescă, manieristă"), Eugen
Dorcescu („poemele sînt un comentariu sui generis care convertește
limbajul plastic într—un limbaj liric") ; loan Popa s-a referit la
extracția culturală a poemelor, iar Lucian Petresca, la structura
nostalgică a versurilor citite. Crișu Dascălu a comentat intenția
poetului de a se detașa de obiectul demersului liric, iar Eugen
Todoran modul cum această poezie se raliază ideii de cultură. An
mai luat cuvîntul Pius Brânz.cu. Carmen Odangiu. Mircea Șerbă-
ncscu și Liana Ardeleanu. Ședința a fost condusă de poetul
Anghel Dumbrăveanu, președintele Cenaclului în ședința do
marți, 21 octombrie a.c.,- ora 17,00. va avea loc o Seară literară
dedicată Centenarului Ion Creangă. Vor lua cuvîntul Eugen Todo-
ran, losif Cheie Pantea. Șerban Foarță. Mircea Șerbănescu. Marcel
Tolcea. Nicolae T>r*oi $> Cornel Ungureanu.
M. O.
Braț la braț cu epigrama
Două zile de toamnă *timișeană, 6 și 7 octombrie 1989, două
zile de cer senin, două zile de ztmbet, datorate Cenaclului de satiră
și unșor „Ridendo" din Timișoara, care a împlinit două decenii
de existență. Acțiune organizată sub auspiciile Comitetului de
Cultură și Educație Socialistă al județului Timjșși ale Consiliului
Județean al Sindicatelor, manifestarea s-a bucurat de un deosebit
succes din partea publicului iubitor de umor de la I.A.S. Teremia
Mare, Spitalul Jebel, Comuna Recaș, Electromotor, G.I.G.C.L. Ti-
mișoara, întreprinderea de pălării, Casa de cultură Timișoara, Casa
universitarilor. Au răspuns cu plăcere membrii cenaclurilor de sa-
tiră și umor de la Cluj-Napoca: loan Pop, Eugen Albu, Vasile Lan-
ga și Mihai Teogneste ; de la Craiova : Valentin Popescu, Gheorghe
Dogaru și Valcriu Grădinaru ; de la Galați : Paul Dumitrescu ;
de la Iași : loan Bolocan șl Gheorghe Petrescu ; de la Ploiești :
•tHeEMNarat-
lonescu Mircea Quintus și Gheorghe Olteanu ; de la Sibiu : Nicolae
Munteanu ; de la Brașov : Gheorghe Suciu, Nicolae Bunduri și
Stelian lonescu ; de la București : Gheorghe Renciu, Alexandru
Clenciu și Nicolae Ghițescu ; de la Cenaclul „Ridendo" : Ionel
lacob Bencei, Ion Martin, Virgil Șchiopescu, Petre Chira, Victor
Gorșcovăz, Ion Olariu, Traian Conceatu, Dumitru Ivan Teiu, Gri-
gore Nedelcu, Aurel lancu. Ion Enășescu.
Notăm cîteva replici, venite din rîndul spectatorilor, care ni
s-au părut cel puțin tot atit de hazoase precum epigramele „mneș-
trilor spadei “ : „Să mai venițl pe la noi că... ne place să ridem
de dumneavoastră" (întreprinderea de pălării), „Am ris cu lacrimi
de Ghițescu și de Chira. Au nas băieții...“ (Casa Universitarilor),
„Am rîs ca un cal..." (doctor veterinar Boantă de la Teremia
Mare), „Era să mor de rîs. Dacă știam, o aduceam și pe soacră-
mea ...“ (I.A.S. Recaș).
Tot în aceste zile, cu același prilej, a avut loc și vernisajul
expoziției de desen satiric al talentatului grafician Ștefan Popa —
POPAS, despre care a vorbit, în deschidere, Ion Tipsie, redactor
la revista .Urzica".
Pentru finalul acestor însemnări, am fi dorit o epigramă, dar
ne-a fost greu să alegem din cele 2 500 de epigrame, rostite în
cele două zile de sărbătoare la Timișoara. Dar, poate, cititorii
revistei și alți iubitori de umor vor avea prilejul să le citească
în vreo culegere de epigrame, editată de una din editurile noas-
tre Să vedem cui ii surîde ideea 1...
Emil ȘA1N
[sport
... s-au turnat miercuri noi nădejdi spre ... Roma madre, dulci
licori și chiar ocheane, prin care mașina timpului îmi trage cu
optimismul ; întîi, Steaua, într-o zi mai aproape de forma care a
impus-o în Europa, i-a surclasat pe olandezii de la Phillips, cu...
1—0 ; am scris intenționat așa, deoarece nu scorul a fost elocvent,
cît jocul net detașat al campionilor României, cursivitatea, coeren-
ța și frumusețea demersului lor fotbalistic, omogenitatea echipei ;
nu însă și eficiența, vechea noastră durere și meteahnă, incit faze
de autentic spectacol s-au desfășurat, cam toate, în buza careului
advers și sub buzele umflate de necinste ale arbitrului pe numele
mic Bo ; sigur 1—0 e un rezultat serios, din care poate ieși cali-
ficarea, numai că Eindhoven nu-i o trupă oarecare, e chiar una
de referință în țara sa și-a'continentului nostru, avind nume nu
doar de rezonanță, ci și valori ; mă tem și de olandezi, cum mă
tem și de... Bumbescu, iar în vremea meciului retur voi strîn-
ge-un braț de lalele și le-oi azvîrli spre mori de vint. de nu ne
calificăm — și-l reneg pe hagi... Lăcătuș.
Bun înțeles, eroii zilei au fost dinamoviștii, cu o evoluție
excelentă la Atena, pe arena olimpică ; 2—0 cu Panatinaikos nu-i
la îndemina oricui, dovedind că actuala lideră a campionatului
nostru e o echipă solidă și competitivă, iar Mircea Lucescu e, el
însuși, un tehnician cu vocația performanței ; nici că se pune
problema intrării în elita Cupei Cupelor, deci turul a) treilea, unde
prin sita deasă și aspră trec cei mai vrednici ; din tot sufletul, mă
bucur de reușită, le doresc dinamoviștilor un suiș pînă-n finală,
evident tot cu gîndul la confruntarea cu Danemarca, de care se
leagă toate corăbiile mele cu vise ; de nu trecem de acel hop, zău
că mă las de fotbal șl, cum mai ziceam, mă voi strădui să-mi car
bocceluța cu metafore, cîte-or fi, spre alte rosturi.
Așadar, senin și tonic, în toiul toamnei ce-și frige frunzele-n
vint și soare, mă uit cu ocheanul spre-un vîrf de plop, de unde
văd planeta fotbal. Ea are chiar forma aburului din smoc de
păpădie.
Teodor BULZA
ORIZONT
e 8 e
colocvii internaționale
Un curcubeu
pe cerul Europei
O amintire (ușor .. decolorata» din
vremea studenției : in „Scrisul bănă-
țean" (prin 1957), Virgil Birou, cu
generozitatea-i cunoscută, prezenta,
elogios, volumul de versuri aparținind
unui tînăr poet născut In Banatul sîr-
besc ; pe poet tl chema Ion Miloș și
semna volumul „Muguri" (apărut în
românește. într-o țară vecină despre a
cărei literatură nu știam mare lucru
atunci ..).
O amintire (viu colorată — ca la
țărm de mare, și clar... sonorizată)
din vara asta : la Casa scriitorilor de la
Neptun. mă Intîlneam cu poetul Jon
Milos
— Ioane, l-am inlrebat, intr-o bună
zi. iți amintești versurile : ..însetați de
ceruri, de tainice ținuturi, din toate
cele patru vinturi...“ T
Bărbatul de statură potrivită, vin jos
ca un țăran (cu doar cîteva zile înainte
trecuse pe „acasă" — se va vedea mai
la vale rostul ghilimelelor — și-i aju-
tase pe bătrini la seceriș), și-a mijit
ochii, apoi fața i s-a luminat de zîm-
bet. Dai nu s-a grăbit cu răspunsul.
— Sîntem intr-un ținut tainic, am
insistat, în prag dc apă mare, la un
țărm abia visat .n copilărie și „din
toate cete patru vinturi...“.
— Sîntem la țărmul prieteniei, a
spus, cit despre vinturi, le port în
mine, mă bintuie întruna.
— Vinturile astea sint... limbile in
care scrii
— Metaforizînd, da. Numai că eu nu
sînt mare iubitor de metaforă, nu m-am
pus iu slujba ei, dacă o folosesc, o fac
per.tru a-mi sluji ea ideile mele.
— De ce n-ai face asta acum 2, l-am
provocat.
— Ești iscodelnic, ca toți bănățenii,
mâ tot furi cu vorba de citeva zile, și
eu mi-s bănățean, dacă mă pun pe po-
vestit .
— Hai. pornește-te ! Doar n-o să aș-
teptăm luna care „Ca o pisică galbe-
nă / adunată in jurul ei, rotund ...“
— Ei. mă cumoeri cu versurile mele?
— Nu. „Din florile luminii mereu
nectarul o să-l sug / Și-mi voi zidi din
el al vieții melc rug ..
Fața i s-a umbrit, a- trecut un nor,
Vreo aripă de pescăruș, o amintire ...
— Ard mereu pe rugul ineu Asta-i
poezia. Cu vinturile, cu limbile, lucru-
ril- stau altfel. Scriu în patru limbi.
Din ele, trei sînt îngemănate cu vin-
turile : sîrbo-croata. franceza și suede-
za. Le port, dar și ele mă poartă prin
lume. Le folosesc pentru a-mi indura
singurătatea și depărtarea. Depărtarea
de limba română, In leagănul căreia
m-am născut, am crescut șl-n dorul că-
reia trăiesc eu acum. Cu limbile celă-
lalte înfrunt geografia, cu limba româ-
na Îmi depășesc istoria, visînd. și acum,
ca-n iunie ..
— Junia ta dintr-un sat bănă ean.
Te-am auzii, pe plajă, povestind Iui
Marin Sorescu, sau Grigore Ilisei sau
Im Gahrlel Dimislanu că Lund. unde
ți-c „casa" ta. se află in... Banatul
Suediei. Al rămas un „bănățan în țoa-
lei» t«le“...
— Și-n inima mea. „Trebuie să ai un
Ioc al tău căruia îl înțelegi toate sim-
holurile ; să crezi in ele și in limba
acelui loc ; Cioran spune câ limba ro-
mână e cea mai fascinantă și mai ex-
presivă din Europa. Numai în limba
.ta ești ACASA. Altfel, casa în care lo-
cuiești, dacă trebuie să aibă un nume,
pe acesta ți-1 dăruiește soarta. Pentru
Gogol, el a fost Mirgorod, pentru Bal-
zac, Tours, pentru Faulkner, Albany ...
— Pentru tine. Banatul — l-ai luat
asupră-ți și cînd ai plecat la Paris (ca
să-ți dai doctoratul la Sorbona). și in
Suedia (ca să ajungi poet și tradu-
cător).
într-o altă (tot bună) zi, împreună
cu Mlhai Ungheanu, l-am rugat să ne
recite din Eminescu. în suedeză. A re-
citat, solemn, și, fără să ne traducă
titlul, am înțeles că-i vorba despre
răspunsul la lozinca
LIRICA CEHA CONTEMPORANA “ ™aamie» m„mi.
Puterea poeziei. . . 2
Petr Cincibuch
Această poezie am șters-o de-atitea ori,
incit s-a pierdui. Voiam să explic in ea
cit de emoționat am fost in copilărie,
dind peste o cutie cu scrisori vechi,
pe care erau mărci poștale străine.
Comoara era In fundul unul dulap, printre
cecuri de economii roase șl polițe de asigurare.
Erau scrisorile dc dragoste ale părinților mei.
.scrise in război. Dc fapt nu știu
dacă erau dc dragoste —
PLOAIE DE TOAMNĂ
Burează.
De șapte zile ploaia udă peisajul.
Printre dealuri B-au deschis
ușile spălătoriilor ;
in spini, sint păsări murdare.
Clădirile zidite beau apă ;
in grădini, se stinge varul.
Burează,
numai in riul ca aurul
sclipește un păstrăv.
OCTOMBRIE
Buchetul uscat
din coada de pește,
Bijuteria verde a arbuștilor.
Tărină arsă, vîrtej de frunze,
șl ziduri...
Din ramurile castanului cade octombrie
printre scaunele răsturnate :
aceasta e terasa de vară.
S-au descărcat butoaie pline :
cu must, ardei iute, leacuri îngerești.
In românește de
Lidia Sofica NASINCOVA
PUTEREA POEZIEI
Rătăceam prin codrii virgini
cînd ini-au licărit in fața ochilor niște versuri
Mă pling că sint sentimental și copilăros
(căci aici am crescut)
le-am scris caligrafic pe scoarța albă
a unuia din butucii groși de aproape un metru
ai copacului de martie.
După citcva zile eram prin apropiere
mi-ain amintit și-am vrut să revăd
poezia mea.
Cubul copacului dc un metru era
scrijelit in toate părțile.
Mina cuiva, atinsă de secretul nrovocator.
ocrotește din neînțelegere, din minie, din supărare,
din strădania de a găsi comoara, cutia secretă.
„Peste viituri “. L-am ascultat și reci-
tîndu-și propriile-i versuri (de data
asta în românește) — o poezie oarecum
austeră, fără prea multe (false) podoa-
be stilistice, rămînînd mereu sub un
sever autocontrol, cu un ton adeseori
ironic, comunicînd, prin puține cuvinte,
o bogăție de idei. Cum îl considera cri-
tic suedeză, parcurgînd cîteva cronici,
am văzut: „un adevărat european"
(Ingmar Bjornstăn), „un caz rar în li-
teratura europeană" (Tommy Olofson)
ale cărui „traduceri par scrise direct
în suedeză" (Tom Hedlund). Cum îl
consideră criticii noștri, poate vedea
oricine consultînd prefețele celor două
volume de versuri apărute la noi, sem-
nate de Vasile Nicolescu și de Șerban
Cioculescu, sau cronicile lui Mircea
Martin și nu numai. Cum se consideră
el ? El, Ion Miloș, a devenit Jon (sue-
dezii pronunță Iun) Miloș, care s-a tot
vînturat prin lume, a ajuns Intr-o țară
în care „nu există dragoste" (cum suna
avertismentul unei „iubite" dintr-o
poezie de-a sa), unde „Totul e în ordi-
ne / Standardul de viață se ridică me-
reu / Stelele vorbesc la telefon ... Fe-
ricire programată / Viața pe orbită /
Numai ziua de lucru / Este mai lungă
decît ar trebui să fie..unde o soție
i-a spus: „Standardul de viață / se ri-
dică cu banii / nu cu versuri șl silo-
gisme" .... unde a construit „o casă /
Și încă una / Și încă una..."...
— Ioane, ce crezi tu despre bogăția
poeților 2
— Poeții nu pot fi bogați. Ei sînt
buni. Acolo unde oamenii-s buni, nu-i
e greu răului să pătrundă.
— Ioane, l-am mai intrebat (doar nu
era să-i spun Jon !). pe ce ai schimbai
tu poezia atunci 2
— Am dat poezia pe bucuria lucru-
rilor și zarea pe siguranța locului. Cre-
deam că totul va fi în ordine ...
N-a prea fost. Dar a găsit, după ani.
puterea să șp reîntoarcă la poezie.
Scrie, scrie într-una. Traduce. Dună o
serie de poeme în care dă glas răzvră-
tirii sale spirituale, exclamă • „Dreptul
meu este supunerea / Somniferele șl
munca / Să înalț pe alții la lumină" I
și : „In patru limbi / Se poate vedea
cine sînt / în nici una din ele nu sin»
înțeles"...
— Muncești mult. Ioane ?	i
— Oho I
Atît. Și ajunge. Numai în anul acesta
a dat tiparului : „Over hdjdema" („Pes-
te vîrfuri" (cuprinzînd 30 de poezii e-,
minesclene, grupate sub titlurile : „Do-
rul morții", „Dorul iubirii", „Luceafă-
rul" — tradus „Hesperos" și „Rugă-
ciune"), „Pe cărări liniștite, se furișea-
ză lupul" (antologie de poezie macedo-
neană), „Tandrețea lupilor" (antologie
de poezie sîrbească), „Aforismele Iul
Brâncuși", „Silogismele amărăciunii'1
(E. M. Cioran), a mai tradus un volum
de Mateja Matevskl șl un altul de
Slavko Janevski, a pregătit pentru ti-
par .Arborele simfonic" (Geo Bogza),
o antologie de poezie românească (după
ce a alcătuit una de proză), opera lui
Urmuz și. In sfîrșit, o carte a sa, de
fapt o antologie din creația-i poetică.
— Cum l-au primii suedezii pe Emi-
nescu ?
— Sven Christen Swahn a spus că
literatura suedeză și-a însușit încă un
poet genial...
— Cum va Ii antologia dc poezie ?
— „Colosală" — l-am citat pe Ion
Cocora.
— Vrei nume ? Poftim : Marin So-
rescu, loan Alexandru, Anghel Dum-
brăveanu, Mircea Ivănescu, Șerban
Foarță, Adrian Popescu, Ion Mircea,
Nicolae Turtureanu, Slavomir Gvozde-
novici, Ondrej Stefanko și tot așa pînă
la ... o sută !
Vorbeam, deci, cu Jon Milos, rede-
venit Ion șl mă gîndeam că, de fapt,
Nordul nici nu-i prea departe. Răsărise
un curcubeu pe cerul Europei și-n lu-
minile Iul era pace șl era poezie I
Florin BANESCU
Colegiul de redacție:
ION ARIESANU 'redactor jef)
ANGHEL DUMRRAVEANU 'redactor gef adjunct)
VIOREL COI IESCU NICOLAE PIRVU CORNEL UNGUREANU
1 | REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA ; TIMIȘOARA, strada RODNE1 1}
I I Telefoane : 3 33 90 șt 3 33 76 'redactor-șef) Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiată Abonamentele se fac la P.T T R.
TIPARUL EXECUTAT LA IPBT Index: <2 907
Proletari dtn toate t Urile, unltl-vdl
orizont «
SAPTAMINAL SOCIAL POLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ
NR. 43 (1182) 27 OCTOMBRIE 1989 • SERIE NOUĂ, ANUL XL • 16 PAG., 3 LEI
PLENARA LARGIIA A MIELULUI CENIRAl Al PARMUI MU ROMÂN
Sub președinția tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU,
secretar general al Partidului Comunist Român, au
început, marți 24 octombrie ac., la Ateneul Român,
lucrările Plenarei lărgite a Comitetului Central al
Partidului Comunist Român.
Participanții au aprobat, în unanimitate, următoarea
ordine de zi :
1.	Cu privire la problemele socialismului, ale activi-
tății ideologice și politico-educalive, de dezvoltare a
conștiinței revoluționare, de formare a omului nou,
constructor conștient al socialismului și comunismului
in România.
3.	Programul privind autoconducerea și autoaprovi-
zionarea pentru asigurarea bunei aprovizionări a
populației cu produse agroalimentare și bunuri indus-
triale de consum pe anul 1990.
3.	Raport cu privire la pregătirea Congresului al
XlV-lea al partidului, organizarea și desfășurarea
adunărilor și conferințelor pentru dări de seamă și
alegeri In organizațiile de partid.
ÎNTÎMPINAT CU CELE MAI ALESE SENTIMEN-
TE DE STIMA ȘI PREȚUIRE, TOVARĂȘUL
NICOLAE CEAUȘESCU, SECRETARUL GENERAL
AL PARTIDULUI, A PREZENTAT, DE LA TRI-
BUNA PLENAREI, EXPUNEREA „CU PRIVIRE LA
PROBLEMELE SOCIALISMULUI, ALE ACTIVITĂ-
ȚII IDEOLOGICE, POLITICO-EDUCATIVE, DE DEZ-
VOLTARE A CONȘTIINȚEI REVOLUȚIONARE. DE
FORMARE A OMULUI NOU, CONSTRUCTOR CON-
ȘTIENT AL SOCIALISMULUI ȘI COMUNISMULUI
ÎN ROM ANI A “.
Toți cei prezențl la lucrările plenarei au subliniat
prin puternice și îndelungi aplauze aprecierile, ideile
și orientările de excepțională însemnătate cuprinse în
Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, au
aclamat cu înflăcărare pentru gloriosul nostru partid
comunist și pentru secretarul său general, pentru pa-
tria noastră socialistă, pentru eroicul popor român,
constructor victorios al socialismului și comunismului.
Sub președinția tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU,
secretar general al Partidului Comunist Român, au
continuat, miercuri, 25 octombrie, lucrările Plenarei
lărgite a Comitetului Central al Partidului Comunist
Român. Participanții la dezbateri au dat o înaltă apre-
ciere Expunerii tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU
„Cu privire la problemele socialismului, ale activității
ideologice, politico-cducative, de dezvoltare a conști-
inței revoluționare, de formare a omului nou, con-
structor conștient al socialismului și comunismului
în România".
în unanimitate, atit cei care au luat cuvîntul la
tribuna plenarei cît și toți cei prezenți în sală au
exprimat deplina aprobare față de tezele, ideile și
orientările cuprinse în acest document de excepțională
însemnătate, subliniind rolul determinant al secreta-
rului general al partidului în elaborarea și fundamen-
tarea strategiei dezvoltării socialiste a țării, în con-
cordanță cu interesele și cerințele obiective ale socie-
tății românești, în apărarea valorilor ideologice, poli-
tice și morale ale socialismului, în aplicarea creatoare
a adevărurilor generale ale socialismului științific la
condițiile specifice ale României.
Evidențiind marile realizări obținute, în perioada de
după Congresul al IX-lea, în edificarea unei Românii
puternice, libere, independente și prospere, particîpan-
ții au reafirmat unanima adeziune la propunerea pri-
vind realegerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU,
la marele forum al comuniștilor români din noiem-
brie anul acesta, în suprema funcție de secretar gene-
ral al partidului, chezășia înfloririi necontenite a pa-
triei, a înaintării ei ferme pe calea socialismului.
Plenara a hotărît, în unanimitate, ca magistrala
Expunere a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU să
fie adoptată ca program de muncă și acțiune revo-
luționară ăl partidului, să stea la baza întregii activi-
tăți de înfăptuire a cutezătoarelor obiective de dez-
voltare economico-socială a României, de edificare a
socialismului șl comunismului pe pămîntul patriei.
Primit cu multă căldură și însuflețire, a luat cuvîn-
tul, în încheierea lucrărilor plenarei, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, secretar general al Parti-
dului Comunist Român. Cuvîntarea tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU a fost urmărită cu deosebit
interes.
EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU
CU PRIVIRE LA PROBLEMELE SOCIALISMULUI, ALE ACTIVITĂȚII IDEOLOGICE,
POLITICO-EDUCATIVE, DE DEZVOLTARE A CONȘTIINȚEI REVOLUȚIONARE,
DE FORMARE A OMULUI NOU, CONSTRUCTOR CONȘTIENT AL SOCIALISMULUI
Șl COMUNISMULUI iN ROMÂNIA
Stimați tovarăși.
Comitetul Politic Executiv al Comitetu-
lui Centra) al partidului consideră necesar
ca actuala Plenară să dezbată problemele
socialismului, ale activității ideologice, po-
litico-educative. de dezvoltare a conștiinței
revoluționare, de formare a omului nou.
constructor conștient al socialismului si
comunismului în România. (Aplauze pu-
ternice. îndelungate).
Această dezbatere este necesară deoarece
nu trecut 45 de ani de la revoluția de eli-
berare socială și națională, antifascistă șl
antiimperialistă și 41 de ani de la trecerea
ta edificarea socialismului în România.
Totodată, această dezbatere apare nece-
sară ca rezultat al faptului că pe plan
mondial au apărut diferite teze și con-
cepții cu privire la făurirea socialismului
și la perspectivele luptei revoluționare,
ale dezvoltării generale a socialismului tn
îume
Are loc, de asemenea, o intensificare a
activității cercurilor reacționare, antiso-
cialiste și anticomuniste, de amestec tn tre-
burile interne ale țărilor socialiste. In
scopul destabilizării situației în aceste țări
și slăbirii construcției socialiste.
In actualele împrejurări se impune ca o
necesitate obiectivă analiza științifică a
drumului parcurs în construcția socialis-
mului, a stadiului actual al socialismului
In țara noastră și, pe baza concluziilor
desprinse din practica și realitățile sociale,
să dăm răspunsuri teoretice, să înarmăm
partidul. întregul popor cu o cunoaștere și
înțelegere justă a realităților economico-
sociale a legilor obiective, a principiilor
socialismului științific, a concepției revo-
luționare tn general, privind căile de dez-
voltare a patriei noastre, a întregii omeniri
pe calea orînduirii fără clase, fără asu-
pritori. de realizare a celei mai drepte
orînduiri din lume — a socialismului și
comunismului. (Aplauze puternice, pre-
lungite ; se scandează îndelung „Ceaușcscu
— eroism. România — comunism !").
Am ajuns la concluzia că este necesar să
facem această analiză înaintea Congresului
al XlV-leâ al partidului pentru a se putea
înțelege mai bine problemele actuale ale
dezvoltării economico-sociale, ale socia-
lismului și vieții mondiale, astfel Incit
dezbaterile și hotărîrile Congresului să
dea o perspectivă științifică, revoluționară
cu privire la înfăptuirea neabătută a Pro-
gramului partidului de făurire a societății
socialiste multilateral dezvoltate și crearea
condițiilor trecerii la afirmarea în viață a
principiilor comuniste în patria noastră, tn
toate domeniile.
Stimați tovarăși.
De la apariția socialismului științific au
trecut mai bine de 140 de ani. Făuritorii
socialismului științific, Marx și Engels, au
supus unei analize critice dezvoltarea so
cietăți: omenești șl. îndeosebi, a capitalis-
mului, pe baza concepției revoluționare
despre lume și viață — materialismul’ dia-
lectic și istoric.
Socialismul științific s-a dezvoltat, după
cum este bine cunoscut, tn luptă hotărîtă
împotriva socialismului utopic, a concep-
țiilor burgheze și mic burgheze despre so-
cialism. a anarhismului, reformismului,
lichidatorismului, a diferitelor concepții
idealiste și pseudorevoluționare.
Făurirea socialismului științific, a con-
cepției unitare revoluționare a proletaria-
tului privind înțelegerea și transformarea
lumii pe cale revoluționară a reprezentat
victoria spiritului revoluționar tn mișcarea
muncitorească și a dat perspective luptei
unite a clasei muncitoare, a proletariatului
și forțelor progresiste de pretutindeni pen-
tru răsturnarea orînduirii capitaliste, ba-
zate pe exploatare și asuprire și realizarea
unei orînduiri noi. bazate pe egalitate și
echitate. în care oamenii muncii, popoarele
să fie cu adevărat libere, independențe și
stăptne pe destinele lor (Aplauze puter-
nice, prelungite).
Este necesar să subliniem permanent
faptul că făuritorii socialismului științi-
fic nu au considerat niciodată teoria lor
elaborată definitiv, o dată pentru totdea-
una. După cum se știe, ei au atras întot-
deauna atenția că au pus numai bazele
unei concepții revoluționare materialist-
dialectice despre lume și viață, care tre-
buie să se dezvolte și să se îmbogățească
continuu cu practica și teoria revoluțio-
nară. ca urmare a dezvoltării forțelor de
producție, a științei, tehnicii și culturii, a
cunoașterii umane în general.
în cei peste 140 de ani care au trecut de
la apariția „Manifestului Partidului Co-
munist". omenirea a cunoscut profunde
transformări revoluționare. Mișcarea mun-
citorească a trecut, de asemenea, prin mai
multe etape de organizare și dezvoltare
De la Internaționala l-a comunistă. înte
meiată de Marx și Engels, la Internaționala
a II-a și apoi la Internaționala a IlI-a și
pînă astăzi, mișcarea muncitorească, parti-
dele clasei muncitoare au trecut prin dife-
rite forme de organizare și, totodată, s-au
dezvoltat diferite concepții cu privire la
calea eliberării clasei muncitoare de asu-
prire și exploatare și asupra căilor reali-
zării orînduirii sdciale socialiste.
O analiză obiectivă, chiar foarte succintă,
demonstrează cu puterea realității, a vie-
ții — adevăratul Judecător — că socialis-
mul științific și-a dovedit pe .deplin forța
și invincibilitatea. Mișcarea muncitorească
revoluționară, partidele clasei muncitoare
au, după cum este bine cunoscut, concepții
diferite privind înfăptuirea revoluției și
construcției socialiste, dar. cu toate acestea,
ele au avut și au un rol de importanță tot
mai njare In viața națională și internațio-
nală. tn lupta pentru progres economic și
social, pentru pace, pentru o lume mai
dreaptă și mai bună
Este un adevăr bine cunoscut și de ne-
tăgăduit că partidele comuniste, și In pri-
mul rînd Partidul Comunist al Uniunii
Sovietice, și-au asumat răspunderea isto-
rică de a înfăptui revoluția proletară și
de a trece la construirea societății socia-
liste.
Au trecut 72 de ani de la victoria Marii
Revoluții Socialiste din Octombrie și de ta
crearea primului stat al muncitorilor și
țăranilor din lume, tn care s-a construit
societatea socialistă.
La sfîrșitul celui de-al doilea război
mondial și în anii următori, pe calea Revo-
luției din Octombrie au trecut noi și noi
popoare, printre care șl poporul român,
care a răsturnat pentru totdeauna orîndul-
rea burghezo-moșiercască și a ridicat pe
pămîntul României edificiul luminos al
societății socialiste. (Aplauze și urale pu-
ternice, îndelungate; se scandează
„Ceaușescu — P.C.R.!", ..Ceaușescu șl
poporul !“).
Este bine cunoscut că, pe ansamblu, ță-
rile socialiste au obținut mari realizări în
lichidarea înapoierii și făurirea cu succes
a socialismului. Se poate afirma, fără
teama de a greși, că socialismul și-a de-
monstrat forța și superioritatea, ca orîn-
duirea socială cea mai dreaptă și umană
din cîte a cunoscut omenirea pînă acum.
(Vii și puternice aplauze).
In același timp, pe calea socialismului,
In forme și faze diferite, au trecut șl acțio-
nează noi state și popoare din cadrul țări-
lor tn curs de dezvoltare.
De asemenea, în diferite țări capitaliste,
partidele socialiste și social-democrate au
realizat o serie de reforme sociale și au
naționalizat unele sectoare importante ale
economiei naționale. Dar trebuie să spu-
nem deschis că toate aceste măsuri —
foarte importante din punct de vedere eco-
nomic și social — nu au dus la înlătura-
rea orînduirii ne juste și nedrepte.
Este un adevăr de necontestat că numai
tn țările socialiste au fost lichidate clasele
exploatatoare, asuprirea omului de către
om și s-au pus bazele trainice ale orîndui-
rii noi, socialiste.
Analiza întregii dezvoltări istorice a
omenirii, a mișcării muncitorești și a so-
cialismului demonstrează cu putere marea
forță a mișcării muncitorești-revoluțlonare.
a partidelor muncitorești, precum și a
mișcării sindicale și a socia-
lismului In general, rolul important
pc care acestea îl au în viața mondială. în
lupta pentru progres economic și social,
pentru libertate și independență, pentru
pace în lume. (Aplauze puternice, prelun-
gite ; se scandează „Ceaușescu — pace!“).
Se poate afirmă că nu există, astăzi, pro-
blemă mai importantă în dezvoltarea ome-
nirii în care mișcarea muncitorească, parti-
(Continuare tn pagina a 2-a)
Q2HQNT
® 2 ®
EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU
(Urmare din pagina l)
dele clasei muncitoare, țările socialiste și
popoarele care luptă pentru independență
și libertate să nu aibă un rol tot mai în-
semnat
Socialismul a devenit o uriașă forță
mondială, care demonstrează că numai pc
această cale popoarele pot să-și asigure
dezvoltarea economico-socială, liberă și in-
dependentă. bunăstarea și fericirea. (Urale
și aplauze puternice: se scandează
„Ceaușescu — eroism. România — comu-
nism I").
Tocmai in actualele împrejurări inter
naționale complexe este o necesitate vitală
ca activitatea ideologică, teoretică și po-
litico-educativă să pună cu putere In evi-
dență forța socialismului științific revolu
ționar. să demonstreze științific că numai
și numai socialismul reprezintă viitorul Iu
minos. de bunăstare și fericire, de libertate
și pace al întregii omeniri și să de-
monstreze că victoria socialismului, indife-
rent ce obstacole se ridică, este de nefnlă-
turat că. mai devreme sau mai tîrziu, po-
poarele vor păși pe calea socialismului
(Urale și aplauze puternice: se scan-
dează îndelung „Ceaușescu — P.C.R. !“.
„Ceaușescu eroism — România comu-
nism
Stimati tovarăși.
Analiza stadiului actual al socialismului
In România prezentată pe larg In documen
telc pentru Congresul al XlV-lea al parti-
dului demonstrează că. sub conducerea
gloriosului nostru partid comunist, poporul
român a obtinut realizări remarcabile In
întreaga dezvoltare economico-socială
într-o perioadă istorică scurtă, țara noastră
a parcurs mai multe etape istorice, de la
ortndulrea burghezn-moșierească. In care
mai existau multe forme feudale, la fău-
rirea societății socialiste multilateral dez
voltate Dintr-o țară slab dezvoltată, agrar-
industrială. România a devenit In anii
construcției socialiste, și îndeosebi după
Congresul ai IX-lea ai partidului, un stat
puternic induștrial-agrar cu o industrie
modernă, dezvoltată pe baza celor mal noi
cuceriri ale științei șl tehnicii, cu o agri-
culi'irâ socialistă în plin progres.
Activitatea ideologică, teoretică, politi
co-edueativă trebuie să pună cu putere In
evidență toate aceste mărețe transformări
revclnținnare șt realizări obținute de po-
porcl român pe calea socialismului, să
tragi învățămintele.și concluziile din în-
treaga activitate practică de pînă acum,
subliniind cu putere învățămintele pen-
tru ■ iltor. tnarmlnd partidul, întregul po-
por cu o concepție revoluționară, de mare
perspectivă, care să lumineze calea spre
cele mai înalte piscuri — spre comunism '
(Aplauze puternice, prelungite: se scan-
dc.zâ „Ceaușescu — P.C.R.!").
Pentru a înțelege cit mai bine stadiul
actual al dezvoltării societății socialiste
românești este necesar să punem perma-
nent In evidență întreaga dezvoltare a po-
porului român, să acordăm o atenție deo-
sebită cunoașterii istoriei, a luptei po-
porului nostru pentru formarea sa. pentru
formarea națiunii, a statului național uni
tar. a limbii și culturii române.
în activitatea ideologică, politico-edu-
calivă științele istorice trebuie să ocupe
un loc mai important, pentru că numai
prin înțelegerea științifică, pe baza ade-
vărurilor istorice, a trecutului și a luptei
poporului nostru, vom înțelege mai bine
cum s-a format, la ce nivel de dezvoltare
a ajuns poporul nostru, re a însemnat In
istoria sa trecerea pe calea socialismului
și făurirea cu succes a noii orlnduiri. so-
cialiste.
întregul popor și îndeosebi tineretul
trebuie să înțeleagă bine că. de peste 2000
de ani. înaintașii noștri, oamenii cei mai
luminați, poporul însuși — adevăratul
făuritor al istoriei - au dus lupte grele,
cu mari sacrificii, dar au avut. In vedere
întotdeauna atit trecutul și prezentul, dar
și viitorul poporului, al țării noastre și
au făcut totul, și-au dat chiar viața pen-
tru asigurarea unui viitor luminos al na-
țiunii noastre (Aplauze puternice, pre-
lungite).
Este bine să se înțeleagă că cei mai
înaintați oameni din rlndul poporului
nostru, masele largi populare nu s-au gîn-
dit niciodată, chiar in condiții foarte gre-
le. să părăsească pămlntul unde s-au
născut, unde au trăit strămoșii lor și
unde trebuie să trăiască urmașii urmași-
lor noștri. întotdeauna. (Aplauze și urale.
Se scandează ..Ceaușescu și poporul !“.
„Ceausescu, România — stima noastră și
mindrio !“).
Oamenii de știință, arheologii nu tre-
buie sâ caute urmele înaintașilor noștri,
prin săpături, pe alte meleaguri, pe alte
continente, deoarece înaintașii noștri, cu
mult, cu mult înaintea primului stat cen-
tralizat, au locuit, s-au dezvoltat pe aceste
meleaguri — și trebuie să subliniem cu
putere aceasta și să respingem cu toată
fermitatea tezele unor pretinși Istorici
care, în activitatea lor șovinlstă, reacțio-
nară, încearcă să falsifice adevărul și rea-
litatea, dăunînd atit popoarelor lor, cît
și prieteniei și colaborării dintre popoare,
prieteniei și colaborării internaționale
(Aplauze și urale puternice ; se scandează
„Ceaușescu și poporul !").
Subliniez toate acestea pentru că. In
activitatea ideologică, teoretică, politico-
educativă, de formare a omului nou. isto-
ria, istoricii trebuie să aibă permanent Un
rol de importanță deosebită și să dea răs-
punsuri ferme care să servească cauza so-
cialismului. cauza prieteniei și colaborării
intre națiuni și sâ respingă orice activi-
tate contrarevoluționară, revizionistă, na-
ționalistă de orice fel । (Aplauze puter-
nice și urale : se scandează îndelung
..Ceaușescu, România — pacea și priete-
nia I"). Numai așa vom făuri buni con-
structori ai socialismului și comunismului
In România, holăriți să asigure dezvolta-
rea permanentă a națiunii noastre pe ca-
lea socialismului și comunismului, să-i asi-
gure independența și suveranitatea ' (Ura-
le și aplauze îndelungate : se scandează
îndelung ..Ceaușescu și poporul — Româ-
nia, viitorul I").
Stimați tovarăși,
Analizînd stadiul actual al dezvoltării
economico-sociale. al construcției socia-
liste. activitatea noastră ideologică și teo-
retică. politico-educativă trebuie să sub-
linieze cu putere marile realizări dobfn-
dite In dezvoltarea generală a țării, creș-
terea puternică a producției industriale
agricole, a venitului național și ridicarea
continuă a bunăstării materiale și spiri-
tuale a poporului
Creșterea producției industriale față de
1945 de peste 135 ori. din care de 120 ori
după Congresul al IX-lea al partidului, a
producției agricole de peste 10 ori din
care de 6 ori după Congresul al IX-iea
Iar a venitului național de peste 40 ori.
din care de 33 ori după Congresul al IX-
lea demonstrează cu puterea faptelor for-
ța orlndulrii socialiste, capacitatea crea-
toare a poporului nostru, care pentru pri-
ma dată a devenit cu adevărat liber și
stă pin pe deplin pe destinele sale și-și
făurește viitorul așa cum dorește el (Ura-
le și aplauze puternice : se scandează în-
delung „Ceaușescu — P.C.R. ..Ceaușescu
si poporul !“).
După datele statistice internaționale
România se numără printre primele țări
din lume cu asemenea ritmuri de dezvol-
tare. iar unele date așază România pe pri-
mul loc in ce privește dezvoltarea econo-
mico-socială după al doilea război mon-
dial La obținerea acestor mărețe reali-
zări. rolul determinant, revoluționar l-au
avut forțele de producție, care nu cunos-
cut o puternică dezvoltare și au asigurat
progresul multilateral al țării noastre.
Trebuie să punem cu putere in evidență
rolul revoluționar și determinant nl forțe-
lor de producție ca factor hotărîtor al
dezvoltării economico-sociale și făuririi cu
succes a societății socialiste De altfel,
trebuie să subliniem. In acest sens, că
aceasta reprezintă o legitate general va-
labilă pentru dezvoltarea și progresul în-
tregii societăți .omenești
Pornind de la aceasta, să analizăm cum
au acționat partidul, statul nostru socia-
list In asigurarea înfăptuirii acestor obiec-
tive strategice in perioada de după 23
August 1*»44 pînă in prezent
Este necesar să subliniem cu putere ro-
lul important al fondului de dezvoltare și
acumulare, alocarea unei părți impor-
tante din venitul național — de peste 30
la sută — In întreaga perioadă de după
Congresul al IX-lea al partidului, care a
dus la creșterea puternică a mijloacelor
de producție, a fondurilor fixe, a avuției
naționale realizarea marilor obiective in-
dustriale. agrare, sociale, culturale, asigu-
rlnd astfel ridicarea României pe înalte
culmi de progres șl civilizație socialistă
Pornind de la aceste realități, sâ punem
cu putere In evidență necesitatea de a
continua — In conformitate cu cerințele
legilor obiective de dezvoltare — reparti-
zarea a circa 30 la sută din venitul națio-
nal pentru fondul de dezvoltare și acu-
mulare
Este bine cunoscut că. In mai multe rîn-
duri și la mai multe congrese ale parti-
dului. după 1965, am subliniat faptul că,
dacă nu vom asigura dezvoltarea forțelor
de producție, repartizarea lor judicioasă
pe teritoriu șl alocarea unei părți însem-
nate din venitul național pentru dezvol-
tare. atunci vom condamna România la
rămînere în urmă, la înapoiere, pentru o
lungă perioadă de timp.
permanent în vedere creșterea răspun-
derii oamenilor muncii — în calitate de
proprietari și producători, de beneficiari
— In conducerea tuturor sectoarelor de
activitate, necesitatea ca fiecare unitate
economico-socială să-și desfășoare activi-
tatea pe principiile autoconducerii. auto-
gestiunii, să asigure maximum de benefi-
cii și rentabilitate în activitatea econo-
mico-socială.
Nu se poate vorbi de socialism fără o
economie eficientă, de mare randament,
fără o societate care să asigure creșterea
mijloacelor de reproducție lărgită și de ri-
dicare. totodată, a bunăstării generale a
poporului. (Aplauze și urale puternice,
prelungite; so scandează îndelung
„Ceaușescu și poporul I").
După cum este bine cunoscut, am per-
fecționat formele de proprietate, dlnd in
răspunderea directă a oamenilor muncii
fondurile de producție pentru a le admi-
nistra și a asigura dezvoltarea lor.
Am găsit forme noi de cointeresare, utît
In ce privește proprietatea — prin parti-
ciparea la beneficii, precum și prin parti-
ciparea la fondul de dezvoltare —. cit șl
prin perfecționarea sistemului de rctribu-
!ie, pe baza principiilor socialiste „de la
lecare după capacitatea sa, fiecăruia
după munca sa“, pornind de asemenea de
la principiul „nici muncă fără pline, dar
nici pline fără muncă I". Am porn.t tot-
deauna de la principiul că In societatea
noastră socialistă nimeni nu trebuie să
trăiască prin exploatarea muncii altuia,
nimeni nu trebuie să trăiască fără a mun-
ci, că veniturile tuturor oamenilor muncii,
ale tuturor cetățenilor trebuie să fie de-
terminate numai de muncă, de activita-
tea pc care o depun fntr-un sector sau
altul, de contribuția adusă la dezvoltarea
generală a țării.
Se impune ca activitatea noastră ideo-
logică. teoretică, politico-educativă să con-
tribuie la perfecționarea întregului nostru
sistem de conducere și retribuție, a înțe-
legerii că numai și numai pe baza prin-
cipiilor de echitate și dreptate socială sa
pot asigura condiții bune, demne de viață,
pentru toți cetățenii patriei noastre.
în ultimul timp se discută mult despre
scopul producției In socialism și despre
așa-zisa „economic de piață" Este necesar
să punem cu putere în evidență că tot ce
se realizează in patria noastră, in socia-
lism are drept scop dezvoltarea generală
a țării, progresul neîntrerupt al patriei,
ridicarea continuă a nivelului de trai, ma-
terial și spiritual, al poporului — scopul
suprem al politicii partidului nostru co-
munist. esența societății socialiste multi-
lateral dezvoltate pc care o edificăm cu
succes In România. (Aplauze puternice,
prelungite).
Este adevărat că răspunsul la întreba-
rea • ce reprezintă și ce trebuie să fie so-
cialismul s-a dat de mult Dar trebuie să
subliniez, pentru a fi bine înțeles de în-
tregul popor, de întregul nostru tineret, că
socialismul reprezintă o orînduire cu to-
tul și cu totul nouă față de vechile orin-
duiri și față de capitalism. In care ine-
galitățile și’ asuprirea — și socială și na-
țională — constituie, de fapt, adevărata
realitate, dintotdeauna și de astăzi Tre-
buie să subliniem că nu se poate vorb; de
socialism fără lichidarea exploatării, asu-
pririi, inegalităților, a claselor exploata-
toare. fără asigurarea unei adevărate
dreptăți sociale și naționale, care să asi-
gure deplina egalitate In drepturi pentru
toți cetățenii patriei, condiții de afirmare
a personalității umane. în strlnsă legă-
tură cu interesele generale ale întregii
națiuni, de bunăstare, de independență și
progres I (Aplauze și urale puternice : se
scandează „Ceaușescu și poporul — Ro-
mânia, viitorul I").
Trebuie să subliniem permanent-că răs-
turnarea regimului burghezo-moșieresc, a
vechii orînduiri în general și instaurarea
puterii muncitorilor și țăranilor, trecerea
la construcția socialismului înseamnă
numai începutul edificării socialismului,
nu și realizarea socialismului însuși, că
făurirea societății socialiste este strlns le-
gată de nivelul de dezvoltare a forțelor ie
producție din diferite țări. Fără nici o în-
doială, în țările slab dezvoltate,' cum a fost
și România, realizarea socialismului in în-
treaga sa forță necesită o lungă perioadă ie
timp, necesită eforturi și abnegați- lin
partea forțelor revoluționare, a întregii na-
țiuni. Și vă reamintiți că nu a fost congres
sau moment mai important unde să nu
subliniez înțelegerea acestei necesități Am
parcurs un drum lung, ne-am urcat pe
trepte înalte ale socialismului, dar mai
avem încă un drum important de străbă-
tut — și pentru aceasta trebuie unitate,
eforturi, munca unită a întregii națiuni.
Vom realiza socialismul și vom asigura
poporului nostru o viată demnă, liberă,
(Continuare in pagina a 3-a)
De ce a trebuit să subliniem continuu
această problemă ? Pentru că este cunos-
cut că au existat și la noi oameni, inclu-
siv in partid, care considerau că trebuie
să nu mergem pe calea dezvoltării forțe-
lor de producție, să micșorăm alocațiile
pentru dezvoltare șl să rămînem o țară,
cum se spunea pe timpuri, „eminamente
agricolă".
Este bine să reamintim permanent acest
lucru pentru că, dacă In partid nu ar fi
învins concepția revoluționară de dezvol-
tare a societății, România ar fi rămas o
țară înapoiată, nivelul de trai ar fi fost
scăzut. Trebuie subliniat că. tocmai dato-
-rită concepției revoluționare despre dez-
voltarea forțelor de producție, despre acu-
mulare și despre socialism, poporul nostru
a ajuns la aceste înalte niveluri de dez-
voltare economico-socială, de progres și
bunăstare ■ (Aplauze și urale puternice,
prelungite ; se scandează îndelung
„Ceaușescu — P.C.R.!", „Ceaușescu reales,
la al XIV lea Congres !"). Trebuie să spu-
nem cu toată tăria — pornind de la rea-
lități — că viața a demonstrat cu putere
justețea politicii partidului nostru de
dezvoltare puternică a Industriei, a agri-
culturii. a forțeloi de producție, pe baza
celor mai noi cuceriri ale științei și teh-
nicii. că numai și numai pe această bază
s-au putut obține marile realizări In dez-
voltarea generală a țării
De asemenea, acum, rind in unele țări
socialiste se pune in discuție însăși exis-
tența proprietății socialiste, de stat și
cooperatiste, este necesar să evidențiem
cu putere in întreaga noastră activitate
teoretică, politico-educativă, rolul determi-
nant al proprietății socialiste, de stat și
cooperatiste, în realizarea marilor pro-
grese. :n dezvoltarea generală a Româ-
niei și să subliniem cu toată tăria că fău-
rirea cu succes a socialismului în patria
noastră — dar. în general, în lume —
nu se poate realiza decît pe baza dezvol-
tării lot mai puternice a proprietății în-
tregului popor de stat și cooperatiste, pu-
nînd la bază cele mai noi cuceriri ale
științei și tehnicii, ’n toate domeniile.
(Aplauze puternice, prelungite). Totodată,
este necesar să subliniem importanța deo-
sebită ,i marii proprietăți, fără a diminun
sau a neglija dezvoltarea micii producții
industriale, dar trebuie sâ demonstrăm
științific, teoretic, că numai și numai ma-
rea proprietate asigură dezvoltarea gene-
rală a societății noastre socialiste — ca.
de altfel, a oricărei societăți — și trebuie
să facem totul pentru asigurarea întăririi
și dezvoltării continue a marii proprietăți
socialiste
Punlnd In evidență uriqscle realizări
obținute de poporul român In construcția
socialistă, este necesar să subliniem rolul
istoric al Congresului al IX-lea al Parti-
dului Comunist Român, care a pus capăt
politicii de ploconire față de tot ceea ce
este străin, șablonismului. conservato-
rismului. concepției „modelului
unic" In construcția socialistă, co-
pierii mecanice a ceea ce face In alte.
țări și a redat partidului, poporului sen-
timentul demnității, al încrederii In for-
țele proprii, subliniind necesitatea apli-
cării neabătute a principiilor socialismu-
lui științific, a legilor obiective, corespun-
zător realităților din România (Vii
aplauze).
în întreaga perioadă .le după Congre-
sul al IX-lea am pornii de la faptul că
socialismul se realizează in mod diferit
de la o țară la alta de la o etapă la alta
și că revine fiecărui partid comunist, for-
țelor politice sociale din fiecare țară ro-
lul de a Înțelege bine principiile socialis-
mului și legile obiective și de a le aplica
în cele mai bune condiții la realitățile fie-
cărei țări.
In concordanță cu aceste priițcipii. am
acționat pentru perfecționarea continuă a
formelor de conducere și de realizare a
socialismului, pornind de la faptul că tre-
buie avut permanent In vedere că. o dată
cu dezvoltarea științei, tehnicii, culturii, a
cunoașterii generale, cu înaintarea pe ca-
lea socialismului, trebuie perfecționate me-
reu formele de organizare și înfăptuire
a noii orînduiri sociale, că socialismul nu
se realizează o dată pentru totdeauna, că
numai perfecționarea sa continuă va asi-
gura condițiile necesare ca el să se dez-
volte In strlnsă legătură cu cele mai noi
cuceriri ale științei șl tehnicii, să răspundă
în condiții tot mai bune cerințelor între-
gului popor - de progres, de bunăstare,
de independență ,și suveranitate.
în acest spirit, am realizat noul meca-
nism economic, am perfecționat continuu
principiile autoconducerii, autogestiunii și
autofinanțării șl — după cum știți — con-
tinuăm să le perfecționăm și să insistăm
pentru aplicarea 1or cit mai corectă In
toate domeniile de activitate. Am avut
€ 3 ©
ORIZONT
EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU
dezvoltarea socialistă cind se lichidează
proprietatea poporului asupra mijloace-
lor de producție. Se poate pune problema
perfecționării sistemului de proprietate,
dar aceasta prin întărirea proprietății
muncitorilor și țăranilor asupra mijloa-
celor de producție, și nu prin lichidarea
și trecerea acestora In mîinile diferiților
capitaliști, mai mari sau mai mici.
Aceasta este valabil și pentru multe
alte probleme ale dezvoltării socialiste I
Considerăm că, avînd în vedere proble-
mele foarte importante ale dezvoltării
socialiste, necesitatea unor concluzii ge-
nerale care reies din drumul parcurs pînă
acum, se impune organizarea unei consfă-
tuiri largi a tuturor țărilor care constru-
iesc socialismul sau se pronunță pentru
calea spre socialism, pentru a dezbate și
trage concluziile din experiența acumu-
lată și a stabili cum să se acționeze în
vederea perfecționării construcției socia-
liste, realizării noii orînduiri, fără asu-
pritori, fără exploatatori, în care oame-
nii muncii, popoarele să fie cu adevărat
libere și stăpîne pe bogățiile naționale,
să-și hotărască calea dezvoltării pe care
o consideră cea mai bună
Fără nici o îndoială, fiecare partid și
fiecare popor va trebui să-și hotărască în
mod independent calea dezvoltării, să
aleagă cele mai J>une forme pe care le
consideră corespunzătoare condițiilor din-
tr-o țară sau alta Dar aceasta nu vine
în contradicție cu dezbaterea largă a pro-
blemelor actuale și de perspectivă ale
făuririi societății socialiste, cu afirmarea
puternică a necesității de a se găsi cele
mai bune căi și forme de realizare în via-
ță a principiilor socialismului științific,
a unei societăți fără asupritori. în care
oamenii să fie cu adevărat liberi și egali
în drepturi, stăpîni pe destinele lor ' (A-
plauze și urale puternice, prelungite : sc
scandează. îndelung: „Ceaușescu și po-
porul !“).
De asemenea, sîntem gata să pârtiei
păm ia o largă dezbatere privind proble-
mele actuale ale socialismului și capi ta
lismului. sub o formă acceptabilă pentru
ambele părți, pentru a face o comparație
între felul in care cele două orînduiri re-
zolvă problemele economico-sociale. se
preocupă de asigurarea celor mai bune
condiții de muncă și de viață, de felul
In care sînt soluționate aceste probleme
In vederea ridicării bunăstării generale
a popoarelor.
Menționăm aceasta deoarece conside-
răm că este necesar ca In activitatea I-
deologică. teoretică, politico-educativă să
asigurăm o temeinică studiere a realită-
ților socialismului, dar șl a realităților
capitaliste și. pe această bază, să acțio-
năm pentru a demonstra poporului nos-
tru, popoarelor de pretutindeni superiori-
tatea societății rocialiste, a puterii oame-
nilor mun.-ii care au lichidat asuprirea
ți Inegalitățile șl își realizează in mod
liber și independent orînduirea fără clase
fără asupritori.
Activitatea noastră ideologică, teoreti-
că, politico-educativă trebuie să pună cu
putere In evidență, pe baza faptelor, a
legilor obiective ale dezvoltării societății
omenești, necesitatea întăririi rolului pla-
nului național unic de dezvoltare echili
biată a economiei, care presupune, tn a
cela.și timp, o participare largă a tuturor
unităților economico sociale și teritoriale
la elaborarea planurilor, la înfăptuirea
lor, în spiritul principiului âutoconducerii
Lichidarea unor fenomene de birocra-
tism, de centralism excesiv nu trebuie să
fie în nici un fel confundată cu renunța-
rea la conducerea economiei pe baza pla-
nului unic de dezvoltare nu trebuie să
ducă la deschiderea drumului pentru așa-
zisa „piață liberă**, pentru „socialismul ie
piață'*, care înseamnă, de fapt, libertatea
pentru dezvoltarea diferitelor forme ca-
pitaliste.
tn general, este necesar ca întreaga ac-
tivitate teoretică, științifică. îndeosebi In
domeniul științelor economice și sociale,
să tragă concluzii din experiența prac-
tică a țării noastre, a altor țări socialiste,
din experiența mondială șl să elaboreze
Intr-o formă cît mai clară, orientările le
perspectivă privind dezvoltarea și con-
ducerea economiei naționale pe baza pla-
nului național unic — garanția înfăptui
rii Programului partidului, a realizării
cu succes a comunismului în România •
(Aplauze și urale puternice ; se scandea-
ză îndelung „Ceaușescu — P.C.R.
„Ceaușescu, eroism — România, comu-
nism !").
Stimați tovarăși.
După cum este bine cunoscut. Plenara
Comitetului Central al partidului pe pro-
blemele ideologice, din 1982, a dat răs-
punsuri șl orientări la o serie de proble-
me teoretice și practice cu privire la con-
I (Urmare din pagina a 2-a)
care să poată să rivalizeze cu oricare alte
națiuni I Aceasta trebuie să fie hotărîrea
partidului, a poporului nostru 1 Aceasta
înseamnă lupta pentru socialism și comu-
nism I (Aplauze și urale puternice, înde-
lungate ; se scandează îndelung „Ceaușescu
— eroism, România — comunism 1").
Subliniez toate acestea pentru că, este
cunoscut, în unele țări se spune că socia-
lismul n-a dat rezultate prea bune și că
trebuie să se caute altă cale a dezvoltării.
De fapt, aceasta înseamnă o capitulare în
fața greutăților, o neînțelegere, cel puțin, a
ceea ce înseamnă socialism și, .In ce condi-
ții se realizează el. Iată de ce apreciez că
nici activitatea noastră ideologică, politică '
nu a acordat atenția necesară acestei pro-
bleme, considerlnd că s-a înțeles o dată ce
înseamnă socialism, că — dacă spunem
socialism — toată lumea înțelege lucrurile.
Nu este așa, tovarăși I Trebuie să discutăm
și să lămurim continuu nu numai teoretic,
dar și cum trebuie realizat socialismul, în
ce condiții și cum să acționeze fiecare, în
domeniul său de activitate, pentru a înfăp-
tui societatea socialistă, în formele cele mai
bune, superioare, avînd însă în vedere că
întotdeauna vor mai fi lucruri de perfec-
ționat și îmbunătățit, că nimic nu va fi
niciodată perfect Cînd vom ajunge la per-
fecțiune nu vom mai avea ce face și vom
putea să ne odihnim dar mai este mult
pînă atunci — și probabil generația noastră
și următoarele cîteva generații vor trebui
încă să muncească serios pentru a înțelege
și a dezvolta socialismul corespunzător ce-
rințelor poporului nostru, dar și principii-
lor socialiste, pentru a asigura dezvoltarea
generală a patriei noastre Așa ne vom
aduce contribuția și la afirmarea în lume
a ideilor socialismului, a căilor de reali-
zare a lui I (Aplauze puternice, îndelun-
gate».
Este necesar să combatem cu toată fer-
mitatea tezele așa-zisei „economii de piață",
care înseamnă a lăsa la voia Intimplării
dezvoltarea economiei naționale și asigu
rărea bunei aprovizionări a poporului eu
tot ce este necesar pentru o viață demnă,
înseamnă a da frîu liber speculanților, a
deschide calea înrăutățirii nivelului de trai
al poporului.
Trebuie să subliniem cu putere că, în în-
treaga dezvoltare economico-socială. tre-
buie să pornim de la interesele dezvoltării
continue a patriei și ridicării nivelului de
trai al poporului, să asigurăm dezvoltarea
echilibrată — pe baza Planului unic al
dezvoltării economico-sociale — a întregii
economii și a întregii țări, inclusiv ampla-
sarea judicioasă a forțelor de producție pe
întreg teritoriul patriei. Numai așa vom
asigura dezvoltarea corespunzătoare a tu-
turor zonelor, a întregii țări, vom realiza
ridicarea nivelului general de progres și
civilizație, adevărata egalitate in drepturi
pentru toți cetățenii 1
Realitățile din unele țări socialiste, care
trec spre „economia de piață'* —, creșterea
inflației și speculei, reducerea nivelului de
trai al oamenilor muncii — demonstrează
cu putere unde duce o asemenea orientare,
pericolul pc care il reprezintă aceasta
pentru însăși dezvoltarea societății socia
liste
In multe țări socialiste are loc o dezba-
tere largă și se adoptă măsuri In proble
mele construcției socialiste. Se vorbește
despre perfecționare, înnoire, restructurare
și alte forme. Fără îndoială că preocupă-
rile în direcția găsirii celor mai bune căi
de construcție socialistă reprezintă o ne-
cesitate și vor duce, în general, la dezvol-
tarea și mai puternică a socialismului
Dar, In același timp, în unele țări se
adoptă măsuri care s'.ăbesa pozițiile so-
cialismului și deschid ..alea restaurării,
sub diferite forme, a capitalismului Unii
declară deschis câ doresa să ia dr< 4
model diferite țări capitaliste. Este greu
insă de înțeles că se poate dezvolta și
perfecționa socialismul, luînd ca model
orinduirea capitalistă împărțită în clase
de asupritori și asupriți.
De altfel, nu Intîmplător unele țări ca-
pitaliste declară că sînt gata să acor-
de ajutor sub diferite forme, inclusiv fi-
nanciar, în vederea înfăptuirii măsurilor
care au drept scop dezvoltarea diferite-
lor poziții capitaliste și, în același timp,
prin mijloacele de informare în masă
preamăresc măsurile de lichidare a orîn-
duirii socialiste.
Se pare că ar fi bine să reamintim în-
trebarea pe care și-a pus-o socialistul
Bebel in secolul trecut, în timpul lui
Bismark i „Cu ce ai greșit, sărmane Be-
bcl. că te laudă reacțiunea ?“.
Unii ar trebui să-și pună întrebai ea
nu numai cu ce au greșit, dar ce fel de
socialism vor să realizeze, pe care 11
preamăresc și vor să-l finanțeze cercu-
rile imperialiste ?
Nu se poate in nici un fel vorbi de
ritoriale, care poartă întreaga răspundere
pentru buna organizare și desfășurare a
activității din-toate domeniile. Ele trebuie
să-și desfășoare larg activitatea în strîn-
să legătură și cu consultarea permanentă
a cetățenilor din fiecare localitate.
întreaga activitate a organelor de stat
— centrale și locale — trebuie să se des-
fășoare permanent în strînsă unitate și
sub controlul nemijlocit al poporului I
în același timp, am realizat un larg sis-
tem de organisme ale democrației munci-
torcști-revoluționare — consiliile oameni-
lor muncii, adunările generale, ca organe
ale proprietarilor și producătorilor care
poartă răspunderea conducerii întregii
activități economico-sociale —, organele
Județene și naționale ale democrației
muncitorești-revoluționare, în care repre-
zentanții muncitorilor au o pondere de
peste 30 la sută.
în dezvoltarea sistemului democrației
muncitorești-revoluționare ain pornit și
pornim de la teza științifică a făuririi so-
cialismului cu poporul și pentru popor, de
la faptul că-realizarea socialismului este
opera întregului popor, care, de-
venit s t ă p i n pe destinele sale, își
făurește In mod liber propriul său viitor.
Și nici o democrație din lume nu poate fi
mai înaltă decît democrația în care po-
porul însuși își hotărăște destinele sale I
Aceasta constituie adevărata forță socia-
listă și comunistă a democrației I (Aplau-
ze și urale puternice, prelungite ; se
scandează îndelung „Ceaușescu și po-
porul !").
în întreaga activitate ideologică, poli-
tico-educativă, trebuie să subliniem con-
tinuu superioritatea incontestabilă a de-
mocrației muncitorești-revoluționare so-
cialiste față de orice democrație burghe-
ză, pornind de la faptul că nu se poate
vorbi de o adevărată democrație în con-
dițiile asupririi și exploatării omului, că
numai socialismul, care lichidează pro-
prietatea capitalistă asupra mijloacelor
de producție, exploatarea și asuprirea
poale asigura adevărata democrație, li-
bertatea și participarea deplină a po-
porului la conducerea tuturor sectoarelor
de activitate.
Trebuie să punem cu putere în eviden-
ță, în activitatea ideologică, teoretică, po-
litico-educativă, superioritatea sistemului
democrației muncitorești-revoluționare din
patria noastră — unic în felul său —, ne-
cesitatea perfecționării continue a între-
gului cadru democratic, creșterea rolului
maselor populare în întreaga viață eco-
nomico-socială. îmbinarea armonioasă a
activității organelor de stat cu organele
democrației muncitorești, socialiste, reali-
zînd un sistem unitar care să garanteze
înfăptuirea neabătută a programelor da
făurire a socialismului, de ridicare a ni-
velului de trai material și spiritual al
poporului, de întărire necontenită a for-
ței, a independenței și suveranității Româ-
niei I (Aplauze puternice, prelungite).
Stimați tovarăși,
Toate, marile realizări obținute în dez-
voltarea socialistă a patriei noastre de-
monstrează cu putere justețea politicii
partidului, a rolului său conducător în
toate domeniile de activitate.
Discuțiile care au loc în unele țări so-
cialiste cu privire la diminuarea sau chiar
renunțarea la rolul conducător al parti-
dului nu pot decît să aducă mari daune
unității clasei muncitoare, a întregului
popor, înseși construcției societății socia-
liste. Nu se poate vorbi în nici un fel de
renunțarea la rolul conducător al parti-
dului în organizarea și unirea eforturilor
întregului popor în opera de dezvoltară
economico-socială și în construcția socia-
lismului
Tezele despre partidul-stat sau statul-
partUl au drept scop să dezorienteze și
să creeze confuzii în rîndul partidului și
maselor populare.
în programul ideologic al partidului am
arătat cu toată claritatea că partidul
nu-și propune și nu trebuie să-și propună
In nici un fel să înlocuiască organele de
stat, care au datoria să asigure buna or-
ganizare și desfășurare a întregii vieți e-
conomico-sociale în conformitate cu legi-
le țării. Dar organele și organizațiile dc
partid, comuniștii care lucrează în diferi-
te sectoare ale activității economico-so-
ciale și de stal poartă întreaga răspunde-
re pentru activitatea acestor organisme,
pentru aplicarea fermă a legilor țării în
toate domeniile. Partidul nu înlocuiește
organele de stat și nu le poate înlocui,
dar, In același timp, nu se poate sustrage
și trebuie să poarte deplina răspundere
pentru felul în care organele de stat și
ale democrației muncitorești-revoluționare
(Continuare în pagina a 4 a)
strucția socialismului, la democrația mun-
citorească, la stat, la rolul partidului.
în concordanță cu hotărîrile congrese-
lor partidului, după Congresul al IK-lea
și Plenara Comitetului Central al parti-
dului pe probleme ideologice, au fost a-
doptate o serie de măsuri privind per-
fecționarea și funcționarea organelor de
stat, a organismelor democrației muncito-
rești-rcvoluționare, și crearea condițiilor
necesare participării largi a clasei mun-
citoare, a țărănimii, intelectualității, a
tuturor oamenilor muncii, a întregului
popor la conducerea tuturor sectoarelor
de activitate, la elaborarea politicii in-
terne și externe a patriei noastre.
Se poate spune că Programul ideologic
al partidului își păstrează pc deplin ac-
tualitatea, dar, fără îndoială, el va tre-
bui îmbunătățit cu unele probleme și
concluzii reieșite din activitatea ulterioa-
ră, precum și din perspectivele dezvoltă-
rii viitoare.
Acum, în unele țări socialiste —- șl. în
general, pe plan mondial — au loc dis-
cuții și se formulează diferite teze care
duc la negarea rolului statului, al parti-
dului, a înseși democrației muncitorești
revoluționare și la orientarea spre demo-
crația de tip burghez
Este bine cunoscut că discuțiile despre
stat și democrație nu sînt noi. Discutînd
despre sîat, trebuie să avem în vedere că
statul a apărut în anumite condiții isto-
rice și activitatea lui se poate schimba și
perfecționa în raport de dezvoltarea so-
cietății omenești, că statul nu poate fi
privit decît în contextul existenței clase-
lor antagoniste, pornind de la înțelegerea
justă în mîinile căror clase sc află pute-
rea politică, deci și statul.
Nu se poate vorbi de un stat abstract,
ci de statul capitalist al claselor exploa-
tatoare, de statul socialist al muncitori-
lor și țăranilor — și fiecare din acestea
are menirea să acționeze pentru a asigura
interesele claselor pe care le reprezintă
Fără a nega rolul și importanța demo-
crației în societatea burgheză, nu se poate
tn nici un fel pune semnul egalității între
democrația burgheză și democrația mun-
citorească-rcvoluționară. Nu se poate vor-
bi de egalitate între bogați și săraci. în-
tre asupritori și asupriți I
Pornind de la înțelegerea științifică,
dialectică a statului și a rolului său tn
societate, trebuie să avem permanent în
vedere că înfăptuirea revoluției sociale
presupune și realizarea statului muncito-
resc-țărănesc, în care puterea să aparțină
celor ce muncesc și care să apere intere-
sele maselor muncitoare, să nu admită
exploatarea si asuprirea, inegalitățile so-
ciale și naționale
în aceste condiții, stalul devine un in
strument al făuririi socialismului, al bu-
năstării poporului, al apărării indepen-
denței și suveranității naționale .
tn ce privește noțiunea de dictatură a
proletariatului, trebuie spus că ea a fost
greșit înțeleasă, denaturată. Instaurarea
puterii muncitorc.ști-țărăneșli — în alian
ță cu intelectualitatea, cu toate categori-
ile muncitoare — reprezintă cea mai
înaltă, suprema formă de democrație, nu
de dictatură, deoarece puterea politică
este in mîinile poporului, care își fâureș
te în mod conștient propriul său viitor li
ber, in socialism și comunism. Pornind
de la aceasta. încă la plenara pe proble-
mele ideologice, partidul nostru a hotă
rit să sc considere greșită noțiunea și te
za dictaturii proletariatului și să sc rc
nunțe cu desăvîrșlre la ea. în același
timp, am formulat teza statului demo-
crației muncitorești-revoluționare, care
corespunde pe deplin caracterului orîn-
duirii noastre socialiste, construirii socia-
lismului cu poporul și pentru popor.
lată de ce este necesar să avem perma
nent în vedere perfecționarea activității
statului, a organelor sale de conducere
de către poporul însuși a întregii opere a
construcției socialiste.
în același timp, trebuie să se aibă In
vedere permanent — așa cum s-a subli-
niat tqțdeauna în documentele partidu-
lui nostru după Congresul al IX-lea — că
la baza funcționării statului și organelor
sale trebuie să sc afle Constituția țării
legile care guvernează relațiile economi-
ce și sociale în toate domeniile, că întrea-
ga activitate a statului trebuie să se des-
fășoare numai pe baza legilor elaborate
de Marea Adunare Națională, cu consul-
tarea largă a întregii națiuni. Aceasta
constituie, de altfel, una din cerințele de
importanță deosebită, fundamentală ale
democrației muncitorești-revokiționaie.
ale puterii întregii națiuni 1 (Aplauze pu-
ternice).
Totodată, este necesar să se dezvolte
puternic activitatea consiliilor populare
județene, orășenești și comunale, ca or-
gane ale âutoconducerii administrativ-te-
ORIZONT---------------------------------0 4 0
EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU
In același timp, trebuie să punem cu
putere în evidență rolul crescînd al orga-
nizațiilor de masă și obștești, al sindicate-
lor al organizațiilor de tineret, de femei,
al celorlalte organizații obștești, care asi
gură participarea organizată a tuturor ca
tegoriilor de oameni ai muncii la condu-
cerea democratică a diferitelor sectoare de
activitate.	.
In mod deosebit, trebuie să subliniem
importanța Organizației Democrației și
Unității Socialiste, care cuprinde peste
patru milioane de oameni ai muncii ce nu
sînt membri ai partidului comunist și ca
re participă în acest cadru, la dezbaterea
și adoptarea tuturor hotărîrilor, în strîncă
unitate cu comuniștii, cu toate organele și
organizațiile obștești. Trebuie să punem
de asemenea, cu putere in evidență im-
portanța și rolul Frontului Democrației
și Unității Socialiste care unește toate
forțele și categoriile sociale și asigură ca
întregul popor. în deplină unitate, să par
ticipe la elaborarea programelor de dez
voltare economico-socială și sâ acționeze
pentru realizarea lor.
însăși ampla dezbatere a documenteloi
Congresului al XIV lea în partid, cu In
tregul popor constituie expresia largului
democratism ai societății noastre «ocia
liste și. totodată, a deplinei unități a in
tregului popoi a faptului că hotărîrile ce
vor fi adoptate de Congres privind dezvol
tarea viitoare a patriei noastie reprezin
tă voința unanimă a întregii națiuni, de
a merge ferm pe calea societății socialiste
multilateral dezvoltate, spre visul de aur
al întregii omeniri — spre comunism 1 (A-
plauze puternice, prelungite ; se scandează
îndelung „Ceaușescu, eroism — România
comunism ’“).
Stimați tovarăși.
Pornind de la constatarea unei anumiti
rămîneri în urmă a activității ideologice
politico-educative. este necesar să inten
sificăm munca de ridicare a nivelului ideo-
logic. a conștiinței revoluționare a parti-
dului, a tuturor oamenilor muncii, să așe-
zăm ferm la baza întregii activități con
cepția revoluționară despre lume și via
ță. principiile socialismului științific, să
dezvoltăm puternic spiritul revoluționar
de răspundere față de interesele poporu
lui. de cauza socialismului, de indepen
dența și suveranitatea țârii.
In domeniul științelor sociale este nece
sar să se intensifice studiul noilor feno
mene sociale pe baza concepției revoluțio
nare, materialist-dialectice și istorice, să
se generalizeze teoretic pornind de la
practică, de la realități, experiența cons
trucțici socialismului, să sc dea răspuns
științific problemelor complexe determi
nate de marile transformări revoluționa
re din lume, de revoluția tehnîco-știin
țifică.
în primul rînd, este necesar să se reia
tezele științifice despre socialism și să sc
dea răspuns de pe poziții revoluționare di
feritelor teze după care socialismul n-ar
mai corespunde noilor realități sau, în cel
mai bun caz, ar trebui readaptat pentru
a fi pe placul capitaliștilor
Este necesar să se respingă toate aceste
teze antisocialiste și să se dea răspuns
ferm tuturor celor care acționează pentru
lichidarea socialismului Trebuie să se e
vidențieze în mod convingător că socia
lismul și-a demonstrat pe deplin superio-
ritatea șl reprezintă singura alternativă
viabilă pentru înlăturarea orinduirii ex-
ploatatoare. pentru realizarea unei lumi
a dreptății și echității sociale
O atenție deosebită trebuie acordată cu
noașterii și înțelegerii legilor obiective ge-
nerale. aplicării lor la realitățile din di
ferite orînduiri sociale, din fiecare țară
și etapă de dezvoltare. In acest cadru tre-
buie să se sublinieze unitatea dialectică
dintre general și particular.
Este, totodată, necesar să se pună în e
vidență noile legi obiective ale social ismu
lui, care trebuie bine înțelese și dezvoltate
O atenție deosebită se impune a fi acor-
dată înțelegerii juste a contradicțiilor în
socialism, a necesității continue de solu-
ționare la timp a acestora, pentru a nu se
acumula și a deveni antagoniste.
Activitatea ideologică trebuie să pună
cu putere în evidență dezvoltarea dialecti-
că a societății socialiste, lupta permanentă
dintre vechi și nou. necesitatea înlătură-
rii la timp a vechiului care nu mai co-
respunde noilor realități și a promovării
cu îndrăzneală a noului în toate domeniile
de activitate — aceasta constituind o ce-
rință vitală pentru dezvoltarea și înnoirea
continuă a societății socialiste.
In general, este necesar ca științele so-
ciale. activitatea ideologică, teoretică să
aibă In vedere că socialismul științific tre-
buie pennanent dezvoltat și îmbogățit pe
baza practicii și experienței sociale, a
noilor cuceriri ale științei și cunoașterii u-
manc In generat
(Urmare din pagina a 3-a)
își îndeplinesc misiunea lor In societatea
noastră socialistă.
Realizarea unității clasei muncitoare,
și deci și a unui partid unic revoluționar,
este rezultatul legic al dezvoltării luptei
pentru socialism, o necesitate obiectivă a
dezvoltării sociale.
Nu Intim plător cercurile reacționare
imperialiste acționează împotriva unității
clasei muncitoare a mișcării muncitorești
și. Îndeosebi. Împotriva partidelor comu-
niste. In'numele așa zisei libertăți de or-
ganizare și al pluralismului politic.
Făurirea cu succes a socialismului im-
pune întărirea continuă a unității mișcă-
rii revoluționare, realizarea unui partid
unic, cu o ideologie revoluționară, care să
Îndeplinească rolul de centru vital al În-
tregii națiuni Numai un asemenea partid
va putea Îndeplini rolul istoric de a con-
duce națiunea spre comunism, spre o lu-
me In care poporul să fie pentru totdeau-
na liber și independent l (Urale și aplau-
ze puternice ; se scandează „Ceaușescu —
P.C.R I". „Ceaușescu — eroism. România
— comunism 1").
Pornind de la aceasta, este necesar să
acordăm o atenție deosebită Întăririi con-
tinue a partidului, perfecționării rolului
său In toate domeniile dezvoltării conti-
nue a democrației interne de partid, ca
un factor de importantă hotărîtoare pen-
tru Întreaga dezvoltare a țării, pentru
înfăptuirea democrației muncitorești-revo-
luționare tn toate domeniile.
In Întreaga activitate de partid trebuie
să se aplice neabătut prevederile Statu-
tului. să se dezvolte puternic critica și
autocritica, atitudinea fermă, combativă
față de lipsuri, recunoașterea deschisă a
stărilor negative de lucruri și stabilirea
măsurilor pentru Înlăturarea acestora —
ca o cerință obligatorie a mersului
Înainte.
Avem nevoie nu de o recunoaștere for-
mală a lipsurilor, ci de dezvăluirea cauze-
lor reale care le generează și de stabili-
rea măsurilor pentru Înlăturarea lor.
pentru perfecționarea activității în toate
domeniile. Critica și autocritica constituie
o latură fundamentală a vieții de partid,
a creșterii rolului conducător al partidu-
lui, a înnoirii continue și perfecționării
societății noastre socialiste.
Este, de asemenea, necesar — repet —
să asigurăm dezvoltarea continuă a demo-
crației interne de partid, dezbaterea te-
meinică în organizațiile și organele de
partid a problemelor economico-sociale.
ale construcției socialiste. întărirea per-
manentă a legăturii cu masele de oameni
ai muncii.
Trebuie să asigurăm ca toate hotăririle
de partid, toate legile statului nostru so-
cialist să fie larg dezbătute In partid, tn
adunările generale, cu toți oamenii mun-
cii, In cadrul organismelor democrației
muncitorești-revoluționare. cu întregul
popor — aceasta constituind o cerință a
adevăratei democrații muncitorești-revo-
luționare, a participării întregului popor
la conducerea tuturor sectoarelor de ac-
tivitate. a construcției socialismului pen
tru popor și împreună cu poporul.
în acest cadru, aș dori să subliniez ne-
cesitatea întăririi continue a rolului cla-
sei muncitoare, ca factor determinant al
făuririi socialismului și comunismului Ac-
tivitatea ideologică, politico-educativă tre-
buie să demonstreze în mod științific,
teoretic injustețea diferitelor teze cu pri-
vire la diminuarea rolului clasei munci-
toare și pericolul acestora pentru cons-
trucția socialismului, inclusiv problema
reducerii ponderii muncitorilor tn unele
partide comuniste și muncitorești, în con-
ducerea diferitelor sectoare de activitate.
Aceasta reprezintă, fără nici o îndoială o
subapreciere puternică a rolului clasei
muncitoare în societatea socialistă, în sa
cietatea omenească de astăzi in general
De altfel, se poate afirma că scăderea pon
derii muncitorilor Intr-un partid sau al-
tul și creșterea ponderii categoriilor mij-
locii au creat și condiții sociale pentru slă-
birea spiritului revoluționar, pentru apa-
riția tendințelor reformiste, mic burgheze,
care duo la' slăbirea rolului partidului, pu-
nlnd în pericol însăși construcția socialis
mului.
Trebuie să subliniem cu putere, In acti-
vitatea noastră ideologică, teoretică și sâ
tragem concluzii practice privind întărirea
rolului clasei muncitoare, clasa conducă-
toare a societății, importanța creșterii nu
mărului membrilor de partid din rîndul
muncitorilor inclusiv In organele de con-
ducere, pentru păstrarea caracterului re
voluționar, combativ al partidului.
In general, este necesar să se sublinieze
rolul clasei muncitoare In întreaga lu-
me, al unității sale în lupta pentru pro
greș economic și social, pentru libertate,
dezarmare și pace. (Aplauze puternice,
prelungite).
tria noastră. Trebuie să avem în vedere
că întotdeauna — și în prezent și în viitor
— partidul, poporul nostru vor avea ne-
voie de adevărați revoluționari — și nu-
mai în aceste condiții vom asigura mersul
ferm înainte I (Aplauze puternice, prelun-
gite ; se scandează îndelung „Ceaușescu —
P.C.R. 1", „Ceaușescu și poporul !").
în activitatea politico-educativă un rol
important revine Invățămintului de partid
și politic de masă, la care participă peste
12 milioane de oameni ai muncii. Este ne-
cesar să facem astfel Incit Invățămintul po-
litic de masă, universitățile serale și alte
forme de învățămînt să asigure înarma-
rea tuturor oamenilor muncii cu cele mai
noi cunoștințe din toate domeniile și. în
primul rlnd, din domeniul științelor so-
ciale, cu o cunoaștere temeinică a legități-
lor obiective și a căilor dezvoltării socia-*
liste a omenirii, să contribuie în mod ac-
tiv la formarea conștiinței revoluționare
a tuturor oamenilor muncii, a întregului
nostru popor.
Este de asemenea, necesar să ridicăm
mai puternic nivelul activității de creație
literară, artistică. Avem nevoie de o lite-
ratură mai combativă, pătrunsă de un înalt
spirit revoluționar patriotic, inspirată din
realitățile patriei noastre. Fără nici o în-
doială că avem multe realizări în aceste
domenii, dar acum nu mi-am propus să
mă refer la acestea, ci la ceea ce trebuie
să facem, mai cu seamă. în viitor. Avem
nevoie de o proză și de poezii combative,
cu spirit revoluționar care să dinamizeze
activitatea oamenilor muncii, a tineretului
patriei noastre, de o muzică combativă, cu
spirit patriotic și revoluționar, de filme
mai bune, de un teatru mai bun.
Așa cum am subliniat la întîlmrea cu
oamenii muncii din domeniul creației lite-
rar-artistice din luna mai 1965, sursa j?ea
mai sigură de inspirație trebuie să fie
poporul, realitățile societății noastre so-
cialiste. Să nu se aleige după „ulcioare"
străine, chiar dacă sînt poleite cu aur, ci
să se bea apă din izvoarele limpezi ce iz-
vorăsc din pămîntul strămoșesc, să se bea
apa vie. dătătoare de viață din glia ro-
mână I (Aplauze puternice).
întreaga activitate de creație literarii
trebuie să devină un puternic factor al ri-
dicării conștiinței revoluționare, de dina-
mizare și ridicare a nivelului general de
cultură al întregii națiuni.
Trebuie să pornim neabătut de la faptul
că literatura, muzica, arta în general, ac-
tivitatea cultural-artistică au o înaltă mi-
siune socială în ridicarea nivelului gene-
ral de cultură al poporului. în înfăptuirea
programelor de dezvoltare economico-so-
cială și construcție socialistă.
Trebuie să combatem cu toată hotărîrea
tezele vechi — dar care își mai fac loc,
din păcate, și la noi — cu privire la așa-
zisa „artă pentru artă". Este bine cunos-
cut că nu a existat, nu există și nu va e-
xista niciodată artă de dragul artei. Arta
a fost întotdeauna, este și va fi permanent
un puternic factor al educației, ai progre-
sului, al ridicării conștiinței patriotice și
revoluționare a poporului 1
Cei care. într-o formă sau alta, declară
că vor să facă așa-zisa artă pură, se sus-
trag, de fapt, de la misiunea progresistă a
culturii și artei și, vrînd-nevrînd, se alăr
tură forțelor ostile progresului și socialis-
mului. acelora care folosesc și vor să men-
țină permanent literatura, arta ca un mij-
loc de întărire a pozițiilor lor dominante,
a societății împărțite în clase, a asupririi
și inegalității.
întreaga activitate de creație și cultural-
artistică trebuie să se angajeze ferm in ac-
tivitatea de ridicare a nivelului de cultu-
ră; dc cunoștințe generale al tineretului,
al întregului popor, de formare a conști-
inței revoluționare a constructorilor socia-
lismului. cu o poziție fermă față de tot ce
este străin progresului, patriotismului so-
cialist. fericirii omului, independenței
țării.
Numai așa arta noastră Iși va îndeplini
misiunea istorică și, fără nici o îndoială
că, — la fel ca și pînă acum — dar mai
ferm și In condiții mai bune, arta noas-
tră Iși va îndeplini misiunea în construc-
ția socialismului și comunismului, împreu-
nă cu întregul popor 1 (Aplauze puternice,
prelungite).
Este nevoie ca întreaga activitate cul-
tural-artistică, Festivalul național „Cînta-
rea României" — care are un rol impor-
tant In creația maselor populare — să de-
vină o forță tot mai puternică în partici-
parea maselor la întreaga activitate cultu-
ral-artistică. aceasta reprezentînd garanția
strînsei legături a artei și culturii cu po-
porul — adevăratul creator, de altfel, al
limbii și literaturii, a tot ce este mai bun
în acest domeniu, în România 1 (Aplauze
puternice, prelungite).
Presa, radioteleviziunea, toate mijloace-
le dc informare tn masă trebuie să-și per-
(Continuare In pagina a 5-a)
Perfecționarea și înnoirea socialismului
nu trebuie insă, în nici un fel, să des-
chidă calea pentru forme capitaliste, an
tisocialiste, ci să ducă la accentuarea la-
turilor esențiale ale socialismului revolu-
ționar, la reafirmarea și mai puternică a
principiilor de muncă și viață socialiste, a
eticii și echității sociale.
Științele sociale trebuie să se angajeze
cu toată răspunderea In dezvoltarea con
cepției revoluționare despre lume și viață
O dată cu studierea problemelor actuale
și generalizarea experienței înaintate tre-
buie să se acționeze pentru elaborarea de
pe acum a căilor de trecere treptată la
înfăptuirea principiilor comuniste de mun-
că și viață.
Este necesar să se elaboreze teoretic o
concepție unitară, revoluționară, care să
dea c perspectivă clară mersului inainte,
să lumineze partidului și poporului calea
înaintăm neabătute spre Înaltele piscuri
ale civilizației comuniste (Aplauze și ura-
le puternice, prelungite)
Activitatea politico-educativă trebuie să
ducă la înarmarea partidului, a tuturor
oamenilor muncii cu cele mai înalte cu-
noștințe — științifice, profesionale și teh
nice. cultuiale — din toate domeniile de
activitate Să acționăm pentru înfăptuirea
obiectivelor stabilite în Programul-Direc-
Uvă și In Tezele pentru Congresul al
XlV-lea al partidului privind realizarea
In deceniul următor, a unui înalt nivel de
pregătire a tineretului a întregului popor
transformarea clasei muncitoare și țâră
nimn in clase cu un înalt nivel intelec-
tual de cultură ridicarea nivelului de
cunoștințe al întregului popor, pentru a
deveni o puteinică forță cu o temeinică
pregătire in toate’ domeniile de activitate,
cu înțelegerea deplină a schimbărilor care
au loc in lume, a perspectivelor dezvol-
tăm omenim -- aceasta constituind o ce-
rință fundamentală a înaintării ferme a
patriei noastie și ridicării ei pe noi culmi
de progres și civilizație.
Este necesar să avem permanent în ve-
dere că făurirea cu succes a socialismului
și comunismului nu se poate asigura de-
cît pe baza celor mai noi cuceriri ale ști-
inței și tehnicii. De aceea, va trebui să
punem în centrul întregii activități dez-
voltarea și perfecționarea cercetării ști-
ințifice în toate domeniile. Organizarea ști-
ințifică și modernizarea producției, a în-
tregii activități pe baza celor mai noi cu-
ceriri ale științei și tehnicii reprezintă o
necesitate obiectivă, o cerință legică a per-
fecționării continue a societății noastre
socialiste
In activitatea educativă de formare a
conștiinței revoluționare a tineretului, un
rol determinant revine Invățămintului,
școlii de toate gradele, fncepînd de la gră-
diniță Șl pină la terminarea liceului de 12
ani copiii întregul tineret urmează 14—15
ani cursurile de învățămînt. apoi învăță-
mintul profesional invățămintul superior
și diferite forme de recalificare și pregătire.
Pornind dc ia această realitate, este ne-
cesar să acționăm pentru perfecționarea
activității invățămintului de toate gradele,
pentru creșterea rolului său educativ de
formare a tineretului in spiritul concep-
țiilor revoluționare despre lume și viață,
ale patriotismului și dragostei de muncă,
al luptei neîmpăcate pentru progres, pen-
tru construcția socialismului, pentru a fi
gata întotdeauna să apere patria, socialis
mul independența țării • (Aplauze puter-
nice, prelungite).	•
Să facem astfel îneît Invățămintul de
toate gradele să asigure însușirea de către
întregul tineret a celor mai înaintate cu-
noștințe ale științei și tehnicii, ale cu-
noașterii umane în generai, punînd la ba-
ză concepția revoluționară, materialist-dia-
lectică și istorică >
Un rol important revine, de asemenea,
Invățămintului social-politic, care trebuie
să contribuie la cunoașterea temeinică a
legilor dezvoltării omenirii, a legilor so-
ciale, asigurînd un nivel înalt de conștiin-
ță revoluționară și patriotică întregului ti-
neret al patriei noastre.
Este, de asemenea, necesar să se intensi-
fice activitatea de răspîndire în rîndul
maselor de oameni ai muncii, al întregului
popor, a cunoștințelor științifice despre lu-
me și viață, despre originea vieții pe pă-
mînt, a perspectivelor existenței și dez-
voltării vieții pe planeta noastră.
In întreaga activitate ideologică un rol
important revine Invățămintului de partid
pentru formarea cadrelor de partid pe
baza celor mai înaintate concepții revolu-
ționare de conducere a tuturor sectoarelor
economico-sociale, pentru a imprima acti-
viștilor de partid un înalt spirit de exi-
gență revoluționară, combativitate și răs-
pundere față de partid, față de popor, fa-
ță de cauza socialismului și comunismului.
Invățămintul de partid trebuie să asi-
gure formarea de adevărați revoluționari
de profesie, militanți activi pentru victo-
ria socialismului și comunismului |n pa-
C 5 O----------------------------------c^zcht
EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU
de forțe pe plan internațional. De aceea,
se impune să avem permanent în vedere
că se menține și chiar se accentuează con-
tradicția fundamentală dintre socialism și
capitalism.
în același timp, se dezvoltă tot mai pu-
ternic contradicția dintre țările în curs
de dezvoltare și țările capitaliste dezvol-
tate, dintre bogați și săraci, care devine
una din contradicțiile tot mai puternice
care se manifestă în viața internațională
de azi.
Se poate afirma, cu deplin temei, că a-
ceste contradicții din lumea contemporană
au un rol determinant în întreaga dezvol-
tare a societății omenești și că, fără în-
țelegerea lor în mod științific, nu se pot
trage nici concluzii corespunzătoare pen-
tru aprecierile asupra vieții mondiale și
perspectivele dezvoltării societății ome-
nești. Este adevărat că în ultimii ani s-au
înregistrat anumiți pași — este drept,
foarte mici — în direcția dezarmării și
începerii de tratative între cele două gru-
pări militare — N.A.T.O. și Tratatul de la
Varșovia — și s-a trecut la soluționarea
unor conflicte pe calea negocierilor. Dat
trebuie să spunem deschis că toate acestea
nu au determinat o schimbare radicală în
viața internațională, nu au determinat c
nouă gîndire și o nouă politică în soluțio-
narea problemelor complexe ale vieții mon
diale.
Avem obligația să spunem poporului
nostru, și să spunem tuturor popoarelor a-
devărul, realitatea, faptul că situația in
ternațională continuă să fie foarte comple-
xă și gravă Se continuă cursa înarmărilor
— inclusiv a celor nucleare —, ceea ce
duce la menținerea pericolului unui război
mondidl, care s-ar transforma inevitabil
într-un război nuclear și ar duce la distru-
gerea omenirii, a înseși vieții pe planeta
noastră.
Se mențin, și chiar se accentuează, criza
economică mondială și criza politică, so-
cială, în lumea capitalistă In deceniul al
8-lea s-a înrăutățit și mai mult situația e-
conomică a țărilor în curs de dezvoltare,
s-au mărit decalajele între bogați și să-
raci.
în același timp, problemele economice
politice și sociale din țările capitaliste dez-
voltate și manifestarea. în unele țări so-
cialiste, a unor fenomene de criză econo
mică și politică duc la accentuarea și mai
mult a instabilității și a contradicțiilor.
Toate acestea au dus la apariția unoi
concluzii și înțelegeri diferite — dar tre-
buie spus, și greșite — asupra multor pro-
bleme internaționale Se pare că unele
cercuri conducătoare imperialiste au ajuns
la concluzia greșită și consideră că pot
folosi actuala, situație internațională pen-
tru a putea schimba raportul de forți
mondial în favoarea lor. a politicii de do-
minație, de forță și dictat.
Ignorînd realitățile, aceste cercuri pro
clamă cu și mai multă insistență atotpu
ternicia capitalismului și prezic, din nou
b apropiată dispariție a socialismului E
xagerînd unele greșeli și lipsuri din țări
le socialiste, unele tendințe lichidatoriste
și reformiste, de dreapta, din aceste țări,
precum și din unele partide comuniste și
muncitorești, cercurile reacționare imperia-
liste au trecut din nou la o ofensivă ideo
logică și politică de defăimare și submina-
re a socialismului, la o politică de amestec
în treburile interne și de destabilizare a ță-
rilor socialiste, recurgînd la toate mijloa
cele, preluate din arsenalul învechit și ru
ginit al „războiului rece", de la dezinfor
marea opiniei publice, denigrarea socia
lismului, șantajul diversiunea, represiu
nile economice și politice, pînă la subven
ționarea financiară directă a unor grupări
și forțe antisocialiste, antinaționale.
Trebuie să spunem deschis că acțiunii»
antisocialiste, anticomuniste și cele împo
triva țărilor progresiste, a luptei pentru
libertate și independență națională, pe
care le desfășoară cercurile imperialiste
sînt ușurate și de anumite orientări și ten
dințe greșite în soluționarea probletneloi
construcției socialiste și altor probleme din
unele țări.
Este deci necesar să subliniem cu tărie
că toată această politică a cercurilor im
perialiste este sortită — și de data aceas-
ta, ca și de atitea ori In trecut — eșecului
Țările socialiste, popoarele care au e
dificat noua orînduire socială dispun de
forța necesară pentru a depăși greutățile
apărute, iar socialismul se va afirma, fără
îndoială, cu și mai mare putere ca cea mai
dreaptă și mai umană orînduire socială de
pînă acum. (Aplauze și urale puternice ;
se scandează „Ceaușescu și poporul!").
Acțiunea unită a forțelor progresiste, a
țărilor socialiste, a popoarelor care luptă
pentru independență și progres economi-
co-social va duce, fără nici o îndoială, la
răsturnarea planurilor imperialiste și ale
reacțiunii și va deschide noi și noi pers-
pective înaintării tuturor popoarelor pe
calea progresului, a independenței, a bu-
năstării, a socialismului. (Aplauze puter-
(Urmare din pagina a 4-a)
fecționeze continuu activitatea și să aibă
un rol mai important în buna informare
și înțelegere de către întregul popor a pro-
blemelor complexe ale dezvoltării econo-
mico-sociale și politico-educative, a pro-
blemelor situației internaționale.
în întreaga activitate politico-educațivă
este necesar să se acorde o atenție deo-
sebită combaterii fenomenelor negative ca-
re se manifestă sub diferite forme, inclu-
siv ca rezultat al influențelor ideologiei
burgheze, al activității cercurilor reacțio-
nare, antisocialiste, din afară.
Trebuie să se adopte o poziție mai corn
bativă, mai fermă față de diferite mani-
festări naționaliste, șoviniste, antisemite,
subliniind cu putere justețea politicii na-
ționale a partidului nostru — asigurarea
deplinei egalități în drep-
turi pentru toți cetățenii pa
triei — faptul că, indiferent de naționa-
litate, toți cetățenii au aceleași drepturi și
aceleași îndatoriri, că, în deplină unitate,
trebuie să asigurăm înălțarea continuă a
patriei noastre spre noi culmi de progres
și civilizație. (Aplauze puternice, prelun-
gite).
Trebuie să demascăm permanent poli-
tica cercurilor reacționare din trecut, dar
și din prezent, care au acționat și acțio-
nează pentru ațîțarea vrajbei naționale,
pentru slăbirea unității oamenilor muncii
în scopul de a-și promova interesele lor
de dominație și asuprire.
In acest sens, este necesar să se dea o
ripostă fermă hortiștilor și noilor hortiști
care se aliază din nou cu foștii și noii na-
ziști, aCționînd pentru revizuirea granițe-
lor și pentru o politică de învrăjbire a
popoarelor.
Mai mult ca oricînd, este necesar ca,
în activitatea politico-educativă, să să-
dim cu putere în rîndul poporului — și
îndeosebi, al tineretului — spiritul de drep-
tate și răspundere, sentimentul de apă-
rare a proprietății socialiste, a socialismu-
lui și — repet — a independenței Româ-
niei I (Urale și aplauze puternice ; se scan-
dează îndelung „Ceaușescu — P.C.R- 1".
„Ceaușescu și poporul !“, „Ceaușescu —
România, stima noastră și mîndria!"). Es-
te, de asemenea, necesar să fim necruță-
tori față de manifestările de necinste, de
sustragere, de furt, care, oricum le-am
privi, sînt forme ale activității antisocialis-
te, contrarevoluționare, străine spiritului
socialismului și reprezintă, de fapt, rămă-
șițe ale concepțiilor și practicilor proprii
orînduirii burghezo-moșierești '
Să educăm întregul tineret, întregul po-
por în spiritul cinstei, al dragostei de
muncă, al apărării neabătute a proprietă-
ții obștești, a întregii proprietăți, de a fi
necruțători față de orice slăbește și jigneș-
te omul — constructor al societății socia
liste I
Să educăm tineretul și poporul nostru
în spiritul patriotismului revoluționar, al
dragostei față de patrie, al hotarlrii nea-
bătute ca în orice împrejurări să fie gata
de a apăra cuceririle revoluționare și so-
cialismul, de a face totul pentru înainta-
rea neabătută a patriei noastre spre cele
mai înalte culmi de progres și civilizație 1
(Aplauze puternice).
Munca politico-educativă trebuie să pu
nă cu putere în evidență superioritatea so-
cialismului, ca unica orînduire care asi-
gură deplina egalitate între toți cetățenii
patriei, condiții de afirmare deplină a per-
sonalității umane, a umanismului revolu-
ționar socialist, în care omul constituie
factorul primordial al întregii activități.
Pornind de la documentele pentru Con
gre ul al XlV-lea al partidului, activitatea
politico-educativă trebuie să demonstre-
ze eu putere perspectivele luminoase ale
dezvoltării patriei noastre, ale înfăptuirii
Progtamului partidului de făurire a socie-
tăți: socialiste multilateral dezvoltate și de
Inamtae spre comunism
Întreaga activitate politico-educativă să
devră un factor mai activ, o puternică
fort? revoluționară care să lumineze calea
întregului popor pentru înfăptuirea pro-
gramelor de dezvoltare a patriei noastre
de riC care a bunăstării materiale și spi
rituale de înfăptuire a visului de aur —
a comun imului pe pămîntul României l
(Urale și aplauze puternice, îndelungate :
se scandează „Ceaușescu. eroism — Româ-
nia. comunism !*').
Stimati tovarăși.
Unitatea dialectică Intre politica inter-
nă și externă impune o analiză științifică
a situației politice, economice și sociale
mondiale, pentru a se putea înțelege cît
mai bine evenimentele internaționale, di-
recțiile și perspectivele luptei pentru pro-
gres, pentru dezarmare, pace și colabora-
re între toate națiunile lumii.
Este bine cunoscut că în lume s-au pro-
dus și sînt în curs mari schimbări în dez-
voltarea societății omenești, în raportul
nice, prelungite). Nimic și nimeni nu va
putea opri lupta popoarelor pentru liberta-
te și independență, pentru o viață mai
dreaptă și mai bună, pentru o nouă jrîn
duire socială I
Totodată, este necesar să subliniem însă
că acțiunile antisocialiste, anticomuniste și
împotriva forțelor progresiste ale cercuri-
lor imperialiste reprezintă un mare peri
col pentru politica de destindere și colabo
rare internațională, pentru politica de dez-
armare și pace și vor duce, inevitabil, da-
că vor continua, la agravarea și mai mult
a situației mondiale.
Iată de ce trebuie să facem totul pen-
tru respingerea politicii antisocialiste, an
ticomuniste și împotriva independenței po
poarelor I Iată de ce este necesar să se
înțeleagă bine, de către cercurile condu
cătoare din țările imperialiste, că această
politică nu are nici o perspectivă și este
în contradicție cu Carta Națiunilor Unite,
cu diferite reglementări și norme interna-
ționale, cu politica de coexistență pașnică,
de colaborare egală între națiunile lumii
(Aplauze vii și puternice).
întreaga desfășurare a evenimentelor
internaționale, realitatea, viața însăși arată
cît de greșită este teza dezideologizării re-
lațiilor internaționale, precum și teza după
care lupta de clasă ar trebui să fie înlo
cuită. Se vorbește despre renunțarea la
lupta de clasă și la lupta dintre sistemele
sociale diferite, ca o condiție pentru su-
praviețuirea omenirii și a evitării războiu-
lui. Ce are oare acest fel de abordare a
problemelor cu concepția revoluționară
materialist-dialăctică și istorică ? Oare
pentru a asigura pacea trebuie să se lichi
deze socialismul, trebuie să se renunțe la
lupta de clasă ? O asemenea abordare es-
te, cu totul, nu numai antiștiințifică, dar
străină oricărei concepții revoluționare și
socialiste. Dacă m-a.ș referi numai la po-
porul nostru, este știut că niciodată nu s-a
pus problema să îngenuncheze, ci, dimpo-
trivă, în cele mai grele timpuri a luat ar-
ma în mînă pentru a-și apăra idependen-
ța și suveranitatea De aceea și poeții noș-
tri, în trecut, au cîntat pe eroii noștri și
au formulat în versuri nepieritoare hotă-
rîrea de luptă a poporului. Cunoașteți ver-
surile : „Murim mai bine-n luptă, / Cu glo-
ria deplină. / Decît să fim sclavi iarăși. /
In vechiu-ne pămînt" (Aplauze și urale
puternice).
Trebuie .să spunem lucrurilor pe nume
Asemenea teze au drept scop demoraliza-
rea, dezarmarea comuniștilor, a popoare-
lor, în lupta pentru socialism și pentru
pace. Oare așa au gîndit făuritorii socialis-
mului științific, conducătorii partidelor co-
muniste și muncitorești, antifasciștii care
și-au dat viața pentru înfrîngerea hitle-
rismului ? I Cu o asemenea concepție nu
ar fi fost înfrînt hitlerismul — și barba-
ria nazistă ar domina astăzi. Tocmai pen-
tru că comuniștii, antifasciștii, tot ceea ce
a fost mai bun in lume s-au ridicat împo-
triva barbariei fasciste, cu prețul vieții a
putut fi înfrînt fascismul și s-a asigurat li-
bertatea popoarelor. Și lichidarea pericolu
lui de război nuclear, supraviețuirea o
menirii nu se pot asigura decît prin inten-
sificarea luptei împotriva politicii impe-
rialiste, pentru dezarmare, pentru eliminarea
armelor nucleare cu desăvîrșire. Și aceas-
ta nu se poate realiza decît prin lupta și
lupta unită a popoarelor ! (Aplauze și u-
raie puternice ; se scandează „Ceaușescu
eroism, România — comunism I").
Fără nici o îndoială, trebuie să înțele-
gem bine realitatea lumii de astăzi. în
lume există două sisteme sociale diame-
tral opuse. Această realitate va continua
să existe încă multă vreme Problema ca-
re se pune — și și-a găsit un răspuns —
este aceea a conviețuirii pașnice între ță-
rile cu orînduiri sociale diferite, bazate
pe respectul independenței și suveranită-
ții, neamestecul în treburile interne și
respectarea dreptului fiecărei națiuni de
a-și alege calea dezvoltării pc care o do-
rește. fără nici un amestec din afară.
Este necesar să facem să'se înțeleagă
bine că numai pe această calc este posi-
bil să se asigure colaborarea internațio-
nală și angajarea cu fermitate și a unora
și a altora pe calea dezarmării generale, a
dezarmării nucleare, a realizării unei
lumi fără arme și războaie. Aceasta re
prezintă calea supraviețuirii omenirii, a
vieții pe planeta noastră I (Urale și a-
plauze puternice, îndelungate ; se scan-
dează îndelung „Ceaușescu — pace!".
„Ceaușescu — România, pacea și priete-
nia |“).
Iată de ce tezele dezideologizării reia
țiilor internaționale și renunțării la lupta
de clasă sînt în totală contradicție cu în-
treaga dezvoltare a omenirii de pînă a-
cum. precum și cu realitățile lumii con-
temporane cu întreaga dezvoltare a lup-
tei pentru socialism, progres și pace în
lume. (Aplauze puternice, îndelungate).
Nu dezideologizarea relațiilor interna-
ționale, ci afirmarea cu fermitate a ideo-
logiei progresiste și socialiste reprezintă
calea pentru o politică și o gîndire nouă.
Lupta pentru dezarmare, pentru pace,
dezvoltarea unei largi colaborări interna-
ționale între toate statele, fără deosebire
de orînduire socială, presupun nu renun-
țarea la concepțiile socialismului, la ideo-
logia clasei muncitoare despre lume și
viață, cl intensificarea activității politico-
ideologice de ridicare a conștiinței mase-
lor populare, a tuturor popoarelor, despre
necesitatea asigurării unei politici de de-
zarmare și de pace, ca o necesitate vitală
pentru întreaga omenire I (Aplauze pu-
ternice, îndelungate).
Nici o altă teză, oricum s-ar numi ea,
nu va putea înlocui lupta de clasă, ca fac-
tor determinant al dezvoltării societății
omenești, ca lege obiectivă a progresului
și mersului înainte al omenirii 1
Soluționarea pe calea tratativelor a pro-
blemelor complexe ale vieții mondiale im-
pune, ca o necesitate obiectivă, o politici
fermă de apărare a socialismului, a liber-
tății și independenței popoarelor, realiza-
rea unor acorduri și înțelegeri corespunză-
toare cu privire la dezarmare, la soluțio-
narea diferitelor probleme din viața mon-
dială.
Soluționarea pe calea tratativelor a u-
nor conflicte și a altor probleme mondia-
le necesită, fără îndoială, spirit de înțele-
gere și unele concesii acceptabile, și de
o parte, și de alta, o politică realistă care
să țină seama de interesele fiecărei na-
țiuni și să asigure independența fiecărui
popor. Aceasta nu trebuie să ducă însă
niciodată la concesii principiale care să
pună în pqricol socialismul, libertatea și
independența popoarelor. Socialismul,
progresul economico-social, libertatea și
independența popoarelor nu sînt negocia-
bile I
Este bine cunoscut că, de-a lungul Isto-
riei îndelungate a dezvoltării societății
omenești, popoarele nu au renunțat nici-
odată la independență și nu au capitulat
în fața nici unei agresiuni, a nici unei
forțe.
In ce privește poporul român, după
cum este bine cunoscut, în întreaga sa is-
torie de peste 2000 de ani, a dus lupte
necontenite și s-a format ca popor, ca
națiune, ca stat numai ca rezultat al lup-
telor hotărîte, îndelungate.
întreaga activitate teoretică, ideologică
și politico-educativă trebuie să pună cu
putere în evidență legile obiective ale
dezvoltării omenirii, să sublinieze și să
demonstreze științific faptul că lupta de
clasă, lupta împotriva vechiului și pen-
tru promovarea noului în toate do-
meniile, deci și în viața internațională, a
constituit, constituie și va constitui facto-
rul determinant al progresului societății
omenești.
întreaga activitate ideologică și teore-
tică trebuie să dea o perspectivă revolu-
ționară clară poporului nostru, tuturor
popoarelor, în lupta pentru soluționarea
problemelor complexe ale vieții interna-
ționale, să le inspire încrederea și fermi-
tatea în lupta de apărare a socialismului,
a dezvoltării economico-sociale, a inde-
pendenței și libertății, de asigurare a pă-
cii și realizare a unei lumi a deplinei e-
galități între toate națiunile lumii. (A-
plauze prelungite).
Stimați, tovarăși.
Lupta pentru libertate și independență,
pentru socialism și progres reprezintă o
parte inseparabilă a luptei pentru dezar-
mare, pentru pace și colaborare interna-
țională. Este necesar să subliniem și să
demonstrăm faptul că problema funda-
mentală a epocii noastre o reprezintă de-
zarmarea și. în primul rind, dezarmarea
nucleară, eliminarea completă a armelor
nucleare de pe planeta noastră.
Aceasta impune intensificarea luptei u-
nite a tuturor popoarelor, participarea
tuturoi statelor la elaborarea acordurilor
și măsurilor necesare pentru eliminarea ar-
melor nucleare, pentru dezarmarea conven-
țională și reducerea radicală a cheltuie-
lilor militare.
Trebuie să se respingă cu toată hotărt-
rea teza agresivă cu privire la „descura-
jarea nucleară", care reprezintă, de fapt,
teza șantajului nuclear de dominație și a-
suprire a altor popoare.
Promotorii politicii de descurajare nu-
cleară sau a oricăror descurajări militare
trebuie să înțeleagă bine că o asemenea
politică este în contradicție cu realit jțile
lumii de astăzi și nu duce decît la menți-
nerea și agravarea pericolului de război.
Este nevoie de o politică nouă, de re-
nunțare la armele nucleare, la calea mi-
litară, dc soluționare a problemelor din-
tre state numai pe calea tratativelor, de
realizare a unei lumi fără arme, fără răz-
boaie.
(Continuare in pagina « 6-â)
ORIZONT ----------------------------- ® 6 •
EXPUNEREA WVARAȘULIN NICOLAE CEAUȘESCU
trebuie să diminueze tn nici un îel rolul
partidelor, statelor și popoarelor în reali
zarea dezvoltării lor economice și sociale.
Considerăm că în prezent, și pentru
încă multă, multă vreme, calea unei co-
laborări largi economice, tehnico-științi
fice o reprezintă păstrarea și întărirea
independenței fiecărei economii naționale,
ca factor hotărîtor al progresului, al fău-
ririi cu succes a societății socialiste. (A-
plauze puternice, prelungite).
Stimați tovarăși,
tn activitatea noastră internațională am
acordat întotdeauna și acordăm o mare
însemnătate dezvoltării colaborării între
toate statele europene în spiritul docu-
mentelor de la Helsinki, ia elaborarea că-
rora țara noastră și-a adus o contribuție
activă. Considerăm că realizarea cooperă-
rii, securității și dezarmării în Europa
trebuie să se bazeze pe respectarea neabă’
tută a principiilor deplinei egalități, a
respectării orînduiri! sociale din fiecare
țară.
Această colaborare trebuie să ducă nu
la slăbirea unei țări sau a alteia, ci la dez-
voltarea și progresul fiecărei națiuni
Sîntem pentru o colaborare multilaterală
în toate domeniile, care să deschidă per-
spectiva realizării unei Europe unite a
națiunilor libere șl Independente
Activitatea noastră ideologică, teoretică,
trebuie să pună cu putere în evidență că.
în epoca noastră șl pentru o lungă perioa-
dă de timp, păstrarea și întărirea inde-
pendenței naționale a țărilor europene —
ca, de altfel, a tuturor țărilor — reprezin
tă singura cale realistă pentru o largă
colaborare, pentru progresul fiecărui po-
por.
Se pot da diferite formulări pentru rea-
lizarea unității europene. Ideea unei „ca-
se comune europene" poate să pară pen-
tru unii atrăgătoare, dar trebuie să avem
în vedere că este necesar să realizăm fie-
care la el acasă „o casă cît mai bună“. ca-
re să asigure condiții egale de muncă, de
viață demnă pentru toți locuitorii „casei
naționale" — și aceasta presupune con-
strucția a încă milioane și milioane de a
parlamente și case în fiecare țară, pentru
a realiza un ansamblu social în care oa-
menii să aibă cele mai bune condiții de
viață și de locuit I
Iată de ce considerăm că trebuie să
pornim de la necesitatea conlucrării și a-
propierii popoarelor europene pe baza
întăririi și dezvoltării fiecărui stat națio-
nal. a fiecărui popor, ceea ce înseamnă
nu izolare, ci o largă conlucrare.
în ce ne privește, sîntem gata să mer-
gem la o largă colaborare, care, însă, în
orice condiții să nu pună In pericol, sub
nici o formă independența tării sau să
îngrădească în vreun fel dreptul poporu-
lui român de a-și hotărî singur calea dez-
voltării. de a fi pe deplin slăpîn la el
acasă (Urale și aplauze puternice, prelun-
gite : se scandează îndelung „Ceaușescu si
poporul!", „Ceaușescu. România — stima
noastră și mîndria !“)
Vom acționa ferm pentru o largă cola
borare în Balcani, pentru transformarea
regiunii noastre într-o zonă fără arme
nucleare și chimice, fără baze militare
străine.
Sîntem pentru extinderea conlucrării
și sîntem gata să realizăm cu vecinii noș-
tri. cu toate țările din Balcani și chiar din
bazinul dunărean o largă colaborare, sub
toate formele, care să deschidă calea înlă-
turării treptate a tot felul de obstacole si
să ducă la apropierea și dezvoltarea fră-
ției și conlucrării între popoarele noastre.
Este necesar să punem cu outere în evi-
dență, în întreaga activitate politico-edu-
cativă. justețea politicii partidului nostru
privind necesitatea soluționării probleme-
lor litigioase dintre state numai și numai
pe calea tralativelor
Să desfășurăm o largă activitate inter-
națională pentru întărirea solidarității și
colaborării dintre state în vederea dezvol-
tării economico-sociale independente
pentru apărarea independentei, pentru li-
chidarea deplină a oricăror forme ale po-
liticii neocolonialiste. pentru respectarea
neabătută a independentei fiecărui popor*
Avînd în vedere problemele complexe
ale lumii contemporane, este necesar să
crească și mai mult rolul țărilor mici și
mijlocii, al țărilor în curs de dezvoltare și
nealiniate în soluționarea tuturor proble-
melor mondiale.
Trebuie să subliniem cu putere că pro-
blemele complexe inclusiv ale dezarmă-
rii nucleare, nu se pot soluționa numai de
către două mari puteri sau de cîteva sta-
te, că ele pot fi rezolvate numai cu par-
ticiparea activă a tuturor statelor și po-
poarelor.
Trebuie să nu se uite nici un moment
(Urmare din pagina a 5-a)
Numai o asemenea cale poate duce la
asigurarea existenței popoarelor, a înseși
vieții pe planeta noastră, și trebuie să fa-
cem totul pentru triumful rațiunii șl rea-
lizarea acestei politici i (Aplauze puterni-
ce, prelungite).
O altă problemă de importanță deose
bită a vieții internaționale actuale o re-
prezintă subdezvoltarea, accentuarea îm-
părțirii lumii în bogați și săraci, necesi-
tatea unor noi relații și a unei noi ordini
politice și economice mondiale.
Activitatea ideologică, teoretică, poli-
tică, educativă trebuie să demonstreze cu
putere faptul că popoarele nu vor putea
suporta încă multă vreme actuala stare
de lucruri, că este necesar să se pună ca-
păt politicii neocolonialiste de dominație
a monopolurilor șl capitalului financiar
internațional, să se realizeze o politică
nouă, de egalitate și colaborare, de lichi-
dare a subdezvoltării, de creare a condi-
țiilor dezvoltării economico-sociale a
tuturor națiunilor, și, în primul rînd, a
țărilor în curs de dezvoltare. Aceasta este
singura cale care poate să asigure stabili
tatea economiei mondiale, să asigure pro-
gresul fiecărei națiuni, bunăstarea, inde-
pendența și constituie o parte inseparabi-
lă a luptei pentru pace în lume (Aplauze
puternice, prelungite)
Stimați tovarăși.
Sînt multe probleme în viața interna-
țională. Nu doresc acum să mă opresc pe
larg asupra tuturor acestora. Consider ne-
cesar să subliniez însă că viata, realități-
le demonstrează, cu putere, justețea poli-
ticii externe a partidului și statului nos-
tru de colaborare cu toate națiunile lumii
fără deosebire de orînduire socială.
Este bine cunoscut că nu au existat
probleme mal importante în viața inter-
națională la care România socialistă să
nu-și fi adus o contribuție activă la solu-
ționarea lor, să nu fi participat, împreună
eu alte state, la lupta pentru pace și co-
laborare internațională.
La baza tuturor relațiilor internaționale
ale țării noastre am așezat permanent
principiile deplinei egalități tn drepturi,
respectului independenței și suveranității,
neamestecului Tn treburile interne, ale a-
vantajului reciproc șl respectarea drep-
tului fiecărei națiuni la dezvoltare liberă,
independentă, așa cum o dorește, fără
nici un fel de amestec din afară.
Este necesar ca activitatea politico-edu-
cativă să pună cu putere în evidență jus-
tețea politicii noastre internaționale, ’ă
contribuie la înțelegerea cît mai bună a
principiilor de relații dintre toate statele
lumii.
Sîntem ferm hotărîți să dezvoltăm larg
și în viitor relațiile cu toate țările socia-
liste, să acționăm pentru întărirea cola-
borării și solidarității lor, ca un factor de
importanță hotărîtoare pentru dezvoltarea
socialismului în fiecare țară, pentru afir-
marea forței socialismului în lume, pen-
tru triumful politicii de pace. Vom dez.
volta, de asemenea, larg relațiile de cola-
borare cu toate țările In curs de dezvolta-
re, cu țările mici șl mijlocii, cu țările ne-
aliniate, ca un factor important al politi-
cii de independență, de dezarmare șl pa-
ce. în același timp, vom acționa ca și pînă
acum pentru extinderea relațiilor și cu
țările capitaliste, dezvoltate, cu toate sta-
tele lumii, în spiritul principiilor coexis-
tenței pașnice.
Vom acționa cu șl mai multă hotărlre
pentru dezvoltarea relațiilor economice,
tehnico-științifice, pentru participarea ac-
tivă la diviziunea internațională a mun-
cii, la schimbul de valori materiale șl spi-
rituale .considerînd că aceasta corespnn
de pe deplin intereselor poporului român
ale tuturor popoarelor lumii, de a-și asi-
gura dezvoltarea economico-socială. bună-
starea. de a trăi în libertate, independen-
ță șl pace.
Vom acționa cu toată hotărîrea pentru
dezvoltarea și perfecționarea activități'
C.A.ER. în vederea înfăptuirii acorduri
lor de colaborare economică, tehnico-ști-
ințifică de lungă durată pornind de la
faptul că acestea trebuie să asigure dez
voltarea fiecărei țări socialiste, ridicarea
nivelului lor economie, social.
Avînd în vedere unele probleme econo-
mice din țările socialiste, considerăm că
este necesar să se organizeze o analiză
specială a acestora în vederea stabilirii
de comun acord a măsurilor pentru depă-
șirea unor greutăți ș> dezvoltarea continuă
a construcției socialiste.
Aș dori să subliniez în acest cadru fap-
tul că perfecționarea activității C.A.ER.. a
relațiilor economice dintre țările socialis-
te nu trebuie să ducă în nici un fel la
crearea de organisme supranaționale, nu
birea colaborării dintre partidele comu-
niste și aceste partide. Dimpotrivă, consi-
derăm că interesele popoarelor de a asi-
gura eliberarea socială și națională, de a
trăi în pace și colaborare impun o largă
colaborare între partidele comuniste, so-
cialiste și social-democrate, între toate
forțele progresiste, ca o necesitate obiecti-
vă a mersului înainte spre o lume mai
dreaptă și mai bună.
Sîntem pentru o amplă colaborare și
dezvoltăm larg relațiile cu mișcările de
eliberare națională, cu mișcările progre-
siste și partidele dc guvernămînt din ță-
rile care se pronunță pentru dezvoltarea
pe calea progresului, a independenței eco-
nomice și politice.
Dorim și sîntem pentru o largă colabo-
rare cu toate partidele și forțele democra-
tice în problemele comune privind progre-
sul economico-social, independența popoa-
relor, asigurarea unei păci trainice pe pla-
neta noastră.
Activitatea teoretică, politico-ideologică
trebuie să pună cu putere în evidență ma-
rca importanță a solidarității și colaboră-
rii internaționale, să contribuie la educa-
rea poporului nostru in spiritul prieteniei
și solidarității cu popoarele țărilor socia-
liste, cu partidele comuniste și muncito-
rești, cu toate partidele și forțele care se
pronunță pentru progres și doresc să con-
tribuie la soluționarea problemelor com-
plexe în interesul tuturor națiunilor, al
colaborării și păcii internaționale.
Avem ferma convingere că stă în pute-
rea partidelor comuniste și muncitorești,
a celorlalte partide și forțe muncitorești,
progresiste, de eliberare națională de a
depăși diferite obstacole, de a-și întări
conlucrarea și solidaritatea, de a avea un
rol tot mai important In dezvoltarea so-
cietății omenești pe calea progresului, a
libertății, independenței și păcii, de a da
o perspectivă nouă — pentru sfîrșltul ă-
cestui mileniu și începutul mileniului trei
— privind viitorul luminos al omenirii în-
tr-o lume fără arme și războaie, a inde-
pendenței și libertății tuturor- națiunilor
lumii ' (Aplauze și urale puternice ; se
scandează îndelung „Ceaușescu, România
— pacea și prietenia !“, „Ceaușescu — e-
roism, România — comunism !").
Stimați tovarăși.
Dezbaterea cu întregul popor și partid
a documentelor pentru Congresul al XIV-
lea a pus cu putere în evidență forța și
unitatea partidului nostru, a întregii na-
țiuni, voința sa fermă de a face totul pen-
tru întîmpinarea Congresului cu cele mal
bune rezultate In toate domeniile, de a
asigura înaintarea fermă a patriei noas-
tre spre noi culmi de progres și civilizație.
Dezbaterile din actuala plenară a pro-
blemelor ideologice, teoretice’ și muncii po-
litico-educative, hotărîrile ce vor fi adop-
tate trebuie să stea la baza întregii activi-
tăți și să fie larg dezbătute în partid. în
toate organele și organizațiile democrației
socialiste, cu întregul popor, în vederea ri-
dicării continue a nivelului ideologic, po-
litic, a creșterii conștiinței socialiste, a
ridicării spiritului de răspundere și a com-
bativității revoluționare în toate domeniile
de activitate.
Am deplina convingere că Plenara Co»
miletului Central pe probleme ideologice,
hotărîrile ce vor fi adoptate vor da un nou
și puternic avînt activității creatoare de
ridicare a nivelului general de cunoștințe,
de conștiință revoluționară a întregii na-
țiuni, că, în strînsă unitate, partidul nos-
tru, împreună cu întregul popor, va ac-
ționa cu toată forța pentru a asigur- în-
făptuirea neabătută a programelor de dez-
voltare economico-socială, de ridicare a
patriei noastre pe noi culmi de progres și
civilizație, de creștere continuă a nivelului
de trai material și spiritual al poporului,
de făurire a socialismului și comunismu-
lui, de întărire necontenită a independenței j
și suveranității României •
(Aplauze și urale puternice, prelungite.
Se scandează îndelung „Ceaușescu —-
l’.C.R.!", „Ceaușescu și poporul!“,
„Ceaușescu, reales la al Xlt-lea Con-
gres „Ceaușescu, România — stima noas-
stră și mîndria !". Toți cei prezenți în ma-
rea sală a Ateneului se ridică în picioare
și, într-o atmosferă însuflețită, de puter-
nică unitate, aclamă și ovaționează minu-
te în șir pentru Partidul Comunist Ro-
mân — forța politică conducătoare a în-
tregii națiuni —, pentru secretarul general
al partidului, președintele Republicii, to-
varășul NICOLAE CEAUȘESCU).
învățămintele istoriei, care ne arată că
toate concesiile făcute Germaniei hitleris-
te nu au îndepărtat pericolul de război,
ci l-au grăbit, au dus pînă la urmă la cel
de-al doilea război mondial.
Mai mult ca orieînd. este necesar să
crească rolul Organizației Națiunilor Uni-
te, al altor organisme internaționale în
soluționarea problemelor complexe ale
lumii contemporane, în asigurarea parti-
cipării egale a tuturor statelor la rezol-
varea problemelor care preocupă omeni-
rea
In ce o privește, România este ferm ho-
tărîtă să-și aducă întreaga contribuție la
perfecționarea și creșterea rolului Orga-
nizației Națiunilor Unite și al celorlalte
organisme internaționale.
Deci, este necesar ca întreaga activitate
politico-educativă să sublinieze cu putere
că problemele complexe ale lumii con-
temporane impun mai mult ca orieînd în-
tărirea solidarității și colaborării tuturor
forțelor progresiste, realiste, ale tuturor
popoarelor, care prin acțiunea lor unită
pot să oprească cursul periculos al eveni-
mentelor, să asigure triumful rațiunii,
triumful politicii de dezarmare și elimi-
nare a armelor nucleare, triumful păcii,
al politicii de colaborare și realizare a
unei lumi mai drepte și mai bune pe pla-
neta noastră, a deplinei egalități între
toate națiunile lumii I (Aplauze puternice,
prelungite).
Stimați tovarăși.
După cum este bine cunoscut, partidul
nostru a dezvoltat larg relațiile cu parti-
dele comuniste și muncitorești, s-a pro-
nunțat întotdeauna pentru întărirea soli-
darității acestora pe baza deplinei egali-
tăți în drepturi, a respectului independen
ței fiecărui partid și neamestecului în
treburile interne.
Problemele complexe ale vieții interna-
ționale. inclusiv făurirea cu succes a so-
cialismului. impun întărirea și dezvolta-
rea colaborării, realizarea unei noi uni-
tăți a partidelor comuniste și muncito-
rești.
Pentru aceasta trebuie să se pornească,
fără îndoială, de la noile probleme care se
pun în fața clasei muncitoare, a forțelor
progresiste, antiimpcrialiste de pretutin-
deni.
După părerea pai tidului nostru, respec-
tarea neabătută a independenței și dreptu-
lui fiecărui partid "c a-și elabora linia
politică generală, în strinsă concordanță cu
realitățile și condițiile din fiecare țară,
nu vine în contradicție, ci, dimpotrivă, im-
pune ca o necesitate obiectivă o strînsă co-
laborare și solidaritate internațională.
în actualele împrejurări se impun cu
atît mai mult întărirea schimbului de ex-
periență, dezbaterea în comun a diferitelor
probleme ale vieții contemporane, ale
dezvoltării viitoare a societății omenești,
ale căilor de făurire cu succes a socialis-
mului, ale luptei pentru dezarmare și pa-
ce. Partidul Comunist Român este gata să
participe la orice întîlnire teoretică pen-
tru dezbaterea problemelor de interes co-
mun. în scopul întăririi solidarității și co-
laborării.
Considerăm că situația actuală impune
cu atît mai mult, organizarea unor ase-
menea consfătuiri, întîlniri, inclusiv rea-
lizarea unei conferințe internaționale a
partidelor comuniste și muncitorești. A-
ceasta răspunde în cel mai înalt grad ac-
tualelor împrejurări internaționale miș-
cării comuniste, clasei muncitoare, luptei
pentru socialism și pentru pace în lume
(Aplauze puternice, prelungite).
Pronunțîndu-ne ferm împotriva oricărui
amestec în treburile altor partide, pen-
tru respectul dreptului fiecărui partid de
a-și elabora strategia și politica sa, con-
siderăm că avem obligația să întărim so-
lidaritatea internațională și trebuie să ma-
nifestăm întreaga răspundere față de pro-
priile noastre popoare, de viitorul lor li-
ber și independent, față de cauza socialis-
mului și să acționăm într-o strînsă soli-
daritate și colaborare pentru soluționarea
democratică a tuturor problemelor com-
plexe ale lumii de azi. (Aplauze și urale
prelungite; se scandează îndelung
„Ceaușescu. România — pacea și priete-
nia !").
De asemenea, ne pronunțăm ferm pen-
tru dezvoltarea unei largi colaborări cu
partidele socialiste și social-democrate. E-
xistența unor deosebiri de păreri asupra
problemelor ideologice, asupra căilor de
realizare a socialismului și altor probleme
nu trebuie în nici un fel să ducă la slă-
ORIZONT
Centenarul Eminescn—
In medalistică si filatelie
5
„Aici Ia Ipotești, de unde s-a înălțat în strălucire universală lucea-
fărul geniului poetic național, cinstim cu emoție memoria nepieritoare
a celui mai iubit poet al neamului nostru, Mihai Eminescn. Visul lui
de dreptate, de libertate și înălțare a României, cîntat în vers de aur,
își află împlinire în strălucirea vremurilor noastre, cînd întregul popor,
deplin stăpîn pe propria-i soartă, construiește o viață nouă — so-
cialismul".
Alfred Alster
Prin hotărîrea Consiliului Execu-
tiv al Organizației Națiunilor Unite
pentru Educație, Știință și Cultură
(UNESCO) s-a adoptat rezoluția, care
reprezintă un binemeritat omagiu, de
aniversare a marelui poet Mihai Emi-
nescu, a cărui operă face parte inte-
grantă din patrimoniul literaturii uni-
versale. Textul rezoluției, în limba
franceză „Organisation Des Nations
Unies Pour L' Educat ion Science ci
Culture 129 Ex. Dr. 3... Paris 6 iunie
1988. Textul a fost difuzat în franceză,
engleză, rusă, spaniolă, chineză și
arabă. Punctul 8, — 1. Comemorarea
centenarului morții poetului național
român Mihai Eminescu, inclus între
personalitățile de seamă care sînt su-
biectul comemorării internaționale.
Aprecieri universale asupra operei sale:
XU WENDE (China) — „Geniu a)
poeziei universale".
ALAIN GUILLERMOU (Franța) :
„Poporul român își merită pc deplin
poetul".
MIHAI STERIADE (Belgia) : „El n-a
fost cînd era, el e cînd nu c“.
IURI KOJEVNIKOV (U.R.S.S.) : „Un
poet uluitor de contemporan".
TUDOR ARGHEZI : „Fiind foarte
român, Eminescu c universal".
Centenarul a fost sărbătorit, chiar
pe meleagurile de unde a răsărit lu-
ceafărul poeziei românești și de către
Societatea Numismatică Română, Sec-
ția Botoșani. în colaborare cu Comite-
tul județean de Cultură și Educație
Socialistă, sub egida UNESCO, prin-
tr-un simpozion național:
1.	Mari aniversări 1989 — UNESCO
— Centenar MIMAI EMINESCU ;
2.	Figura ilustrului poet, oglindită în
numismatică. în cadrul manifestărilor
desfășurate a avut loc expoziția numis-
matică de medalii și insigne ;
3.	Expoziția tematică ; „Arta, cultu-
ra și știința românească", în trei Sec-
țiuni : Medalistică, insigne și literatură
numismatică șl, bineînțeles, opera poe-
tului.
După vernisarea expoziției s-a orga-
nizat un pelerinaj la casa memorială
și depunerea de jerbe și coroane. O ex-
cursie dc studii în nordul Moldovei și
punerea în circulație a insignei, pla-
chetei și medaliei jubiliare dedicate
centenarului. Medalii jubiliare s-au
mai bătut de la S.N.R., secția Botoșani,
Suceava, și Bîrlad, C.C.A. încă din
1909. poetului i s-au dedicat medalii
comemira’i-e în 1964. la 75 de am de
NICOLAE CEAUȘESCU
la moartea lui Mihai Eminescu și Ion
Creangă, s-a bătut o medalie comună
și una cu figura poetului, după
o fotografie la maturitate. Sculp-
torii și gravorii s-au orientat în
operele lor de artă după fo-
tografiile din 1869 șl 1884. în 1939, la
comemorarea a 50 de ani de la moarte,
filatelia a emis două timbre, în două
variante, după macheta executată de
Ioana Basarab, într-un tiraj de 250 000
serii dantelate și 200 serii nedantelate.
Au urmat emisiuni de plicuri ocazio-
nale emise la diversele comemorări,
75 de ani, 90 de an: de la moartea, pre-
cum și la centenarul nașterii și la 125
de ani de la naștere. în 1969, filiala
A.F.R. Botoșani a pus în circulație
două plicuri, într-un tiraj de 832 pe-
rechi, avînd in Imagine portretul poe-
tului. Ambele au fost francate cu tim-
brul de 5 bani, din 1964, și obliterate
cu ștampilă a of. 1 Botoșani și Ipotești.
Timbrul pus în circulație în 1975, în
tiraj de 5 000 000, avînd în imagine
bustul și casa memorială. în lucrările
de specialitate au apărut mai multe
detalii asupra acestor emisiuni filateli-
ce. Ca numismat, mă voi opri asupra
medaliilor emise la centenar. Cu aceas-
tă ocazie s-â descoperit o medalie mal
puțin cunoscută, cu diametrul de 20 mm
și confecționată din argint și aur, deci, o
raritate. Medalia bătută de Secția Bo-
toșani înfățișează bustul, cu privire la
stingă, iar, sub bust, numele gravoru-
lui St. Grudinschi. Simbolul UNESCO
și legenda marii aniversări 1989 — Mi-
hai Eminescu 1850—1889 — încadrat
între două ramuri de tei. Jos, SNR,
secția Botoșani. Medalia confecționată
din tombac, cu diametrul de 60 mm.
Medaliile bătute de secția Suceava cu-
prind bustul poetului, pe avers, iar
pe revers : la prima, vederea de an-
samblu a mînăstirii Putna, iar pe a
doua se înfățișează urna de pămînt.
din toate provinciile românești, urnă
ce a fost depusă pe mormîntul lui Ște-
fan cel Mare, în 1871, la Congresul
Studenților de la Putna. Conține de a-
semenea un citat din cuvîntarea ținu-
tă de Eminescu cu ocazia sărbătorilor
respective :
„Serbarea de la Putna are să fie în-
trunirea Națiune! Române in Suveni-
rilc trecutului, în însuflețirea prezen-
N tului și in speranțele viitorului".
Placheta jubiliară a fost emisă de
Secția CCA, ea arată portretul poetului,
realizat de artistul plastic Pascu, cu
privirea spre dreapta, și anii jubiliari.
Prezint aceste lucrări de artă pentru
cititorii revistei „Orizont" și pentru ca
ei să facă cunoștință cu această ramu-
ră a istoriei — medalistică, care este
un document în metal, pentru viitori-
me.
Cu aceste omagii jubiliare, intrăm în
al doilea secol al nemuririi marelui
poet național — Mihai Eminescu.
I. BUTUM
Din capul locului trebuie să remarc
larga disponibilitate de exprimare a
autorului care ne prezintă pastel, lucrări
în email și sculptură în plăci de inox.
Această polivalență nu ar însemna
marc lucru, dacă utilizarea materiale-
lor ar fi monocordă, nediferențrată.
Este clar însă că Alster știe să dea in-
dividualitate materialului .la care re-
curge, atît sub raport tehnic cît șl ca
expresie artistică.
Trebuie din nou evidențiată vocația
de peisagist a lui Alster, iubitor deo-
potrivă al peisajului natural cît și al
celui citadin. S-ar putea spune că, prin
trăsătura liberă, care estompează ușor
contururile și dă vibrație spațiilor,
peisajele lui Alster au o filiație impre-
sionistă. în realitate, însă, claviatura
e mult mal largă, astfel: casele au in-
dividualizări pulsatile, personificări. în

sens petrascian chiar, dar și ceva din
ordinea spațială și sobrietatea ceza-
niană ; arborii au eleganță și noblețe,
dar în pastelurile lui Alster există o
întreagă familie arboricolă: unii își
etalează un arabesc filigranat, alții au
o încremenire statuară, alții o volun-
tară ascendență de catedrală gotică, iar
alții au încolăciri serpiginoase. Dar
cerul? Alster știe să confere cerului și
orizontului o infinitate de nuanțe;
cerurile sale nu sînt completări obli-
gatorii. ale decorului (se știe că cerul
i-a chinuit pe mulți plasticleni), ci sînt
locul de ascendență al sufletului na-
turii, sînt sentimente metamorfozate în
culori și nu rareori poeme încărcate de
lirism. Și în fine coloritul, coloritul
înțeles ca mod de dialog al nuanțelor ;
se simte aci o filiație expresionistă de
speță germanică, metalică, tăioasă,
tranșantă. Acolo unde peisajul e inun-
dat de melancolie, coloritul o duce și
mai departe, unde e lirism el adîn-
ce.ște nota de candoare, unde e volun-
tarism, coloritul devine cvasiagresiv.
Peisajul citadin este o temă prefera-
tă a lui Alster. în precedentele vernisa-
je însă el mai era încă grevat de ba-
lastul preciziei fotografice. De data a-
coasta însă, citadinul, fie el autohton
sau exotic (venețienele), c interpretat
dintr-o incidență nouă. Lăsînd la o
parte tentația monumentalului sau e-
leganța academistă, el selectează „u-
loan Drăgănescu
ȘI-AU GĂSIT LOC
Toate și-au găsit loc în sufletul meu.
Ploile, în care strălucesc
respirația pămîntului și bucuria
văzduhului,
Frunza, în care s-au întîlnit bezna
și lumina.
Drumurile,
care nc-mprăștie, care ne-adună.
Cei șapte pitici și iubita mea.
Toate și-au găsit loc
în sufletul meu dar. mai intii,
tu, patria mea.
Românie.
PATRIA ACEASTA.. .
Meșteri mari au zidit
mulțimi de patrii, unele in cimpic.
altele în pustietăți.
Patria aceasta română
se zidește aici, de douâ mii dc ani,
din materialele cele mai rare :
speranțe, vise, comuniune.
Mama și tatăl meu.
după ce ini-au vorbit
despre patrie, in-au învățat
cum trebuie apărat și îngrijit
ținutul acesta românesc,
ca el să fie singurul
paradis posibil.
CÎND COBORAM
DINTRE LIVEZI
Fiindcă tu, cu-n fir de păr
strălucitor
Ca zîmbctul acela de la soare,
Cînd coboram dintre livezi, pc
un pripor.
Inima mi-ai strîns-0 cam prea tare
nități" expresive, vorbitoare, cu un
pitoresc calm, generînd un sentiment
de stabilitate, de permanență gravă.
Lucrările în email, așa cum sînt
executate tehnic, așa cum sînt simțite
și concepute, sînt ale lui Alster și nu-
mai ale lui. Aci c vorba.de o măiestrie
fără echivoc, fără drept de tăgadă. în-
trepătrunderea subtilă a culorilor, jo-
cul irizat al suprafețelor, iluzia spația-
lității, îmbinarea suprapunerilor cu
cloasoneul care dau farmec exploziilor,
florale, conferă acestor miniaturi sem-
nificații majore și îi asigură o incon-
testabilă prioritate. Disponibilitatea in
turnarea emailului mi se pare cu totul
remarcabilă în lucrările abstracte, în
care răzbate un profesionalism dc cali-
tate, prin nota de mister și inedit.
în fine, desfășurările spațiale In
inox ; s-ar putea spune că genul este
explorat pînă la refuz, dar de fapt
jocul combinațiilor ondulatorii nu are
limite. Alster știe că aceste desfășurări
trebuie citite prin ocolire, prin re-
ceptare, din diverse incidențe. Așa se
intîmplă că una și aceeași lucrare
poate fi: aripă, amforă, profil uman,
tors, pește, edificiu al viitorului, fîntî-
nă arteziană, sau pur și simplu o struc-
tură indefinită, posibilă, aparținind
unui univers imaginar, care aspiră avid
către infinit.
Alster nu este un exuberant, un
narcisist. El spune : „așa pot, așa simt
așa fac". Alster este asemenea lucră-
rilor sale : simplu și lapidar pe dina-
fară, profund și divers pe dinlăuntru.
Vesele sau triste, calme sau provoca-
toare, inocente sau insinuante, lucrările
lui au consistență, eleganță și mai ales
vitalitate.
Prof. dr. M. DRAGOMIRESCU
Și pentru că m-ai învățat cum
să iubesc
Copacii, gîzeic și trandafirii.
Și-aproape tot din jur ce c lumesc..
Te-am răstignit pe crucea amintirii...
Iți spun cu jurămint. cum (i-am
mai spus :
Nu-i zi să nu privesc în sus.
NUMELE TAU
Cînd ți-am rostit în gind numele,
strălucirea lui a luminat
noaptea din mine.
Noi toți dc aici
nc-am învelit în numele tău.
Astfel sîntem lumină
pe unde mergem și toate
popoarele lumii
te slăvesc. Românie.
CA UN SEMN
DE IUBIRE
Trezind u-mă,
visul era alături, înalt, strălucitor...
Vino, ini-a zis, să bem împreună
ceaiul.
în coridor era fericirea,
frumoasă ca un semn de iubire,
tăcută ca o victorie,
smerită ca o singurătate ...
Apoi visul a deschis ușa. a schițat
un adio,
fericirea s-a repezii să-i șoptească
o taină
și sigur nu a mai știut să intre...
De atunci, pretutindeni o caut,
mi-e teamă că s-a-ntîmplat'o
răpire...
Prea minunată fericirea a fost.
ORIZONT
® 8 ®
„Corespunzător prevederilor proiectului Programului-
Directivă, România va deveni în perioada următoare — pînă
la sfîrșitul mileniului al doilea și în primele decenii ale mile-
niului al treilea — o puternică forță a progresului tehnico-
științific, cu un înalt nivel de dezvoltare în toate domeniile. De
aceasta depinde însuși mersul înainte al societății socialiste,
crearea condițiilor pentru trecerea României la comunism".
(Din TEZELE pentru CONGRESUL AL XlV-lea al
Partidului Comunist Român)	,
Revoluția tehnico-științifică -
factor determinant al progresului
Surprindem adevăruri in fracțiuni
de secundă. Cu o forță de sinteză
specifică, cu înalta responsabilitate
pentru prezentul șl viitorul poporu-
lui român, partidul nostru a adop-
tat, în ultimele două decenii, pro-
grame de măsuri ample, menite să
asigure progresul științific și teh-
nologic, eficiența relației dialecti-
ce dintre dezvoltarea social-econo-
mică a patriei și știință. Este
evident că progresul găsește în
revoluția tehnico-științifică facto-
rul fundamental decisiv. Tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU menționa că
sînt „în lume mari puteri care dis-
pun de multă forță militară. Dar
cea mai puternică forță este aceea
a științei, a culturii, a învățămîntu-
lui și un popor cu o înaltă cultură,
înarmat cu o înaltă știință în toate
domeniile, va deveni o mare putere
pc pămînt. Trebuie ca România, po-
porul nostru să devină în domeniul
științei, învățămîntului, culturii, un
popor puternic, o mare putere a ști-
inței și culturii
Noul tip uman, caracteristic so-
cialismului, se prezintă cu un vast
orizont științifico-tehnic și profesio-
nal, puternic angajat, contopit cu
idealurile orînduirii noastre socia-
liste, cunoștințe pe care le restituie
societății sub formă de contribuții
la dezvoltarea ei, iar, pe de altă
parte, aceste cunoștințe devin, la
rîndul lor, suport al consolidării
convingerilor sale materialist-știin-
țlfice și umanist-revoluționare.
Actualul stadiu al revoluției teh-
nico-științifice impune mobilizări
pe toate fronturile și la toate nive-
lele Fără eforturi deosebite, fără
disciplină, inițiativă și resnonsabill-
tate, dezvoltarea într-un ritm susți-
nut a producției nu se poate rea-
liza. Simbolul demnității naționale
este munca, munca interferată de
cuceririle științei și culturii, căci
numai astfel ne putem defini în de-
venirea noastră istorică.
Dezvoltarea activității de creati-
vitate tehnico-științifică, în munici-
piul Timișoara, a cunoscut și cu-
noaște ritmuri noi în fiecare an. Au
fost organizate schimburi de expe-
riență, dezbateri, mese rotunde, pe
ramuri de activitate, cît șl între u-
nități, între institutele de cercetare
și proiectare, institutele de învăță-
mînt superior, la care au participat
specialiști din diverse domenii, Ofi-
ciul de Stat pentru Invenții și Mărci,
ministere. Rezultatele nu au întîr-
ziat să apară. Au fost îmbunătățite
planurile tematice de invenții și
inovații de creativitate tehnică, nu-
mărul cercurilor inovatorilor aproa-
pe că s-a dublat, numărul abona-
mentelor la OSIM și INID fiind în
permanentă creștere.
O analiză atentă a temelor prevă-
zute în planurile tematice de inven-
ții și inovații evidențiază potenția-
lul gîndirii tehnice pentru asimila-
re! de produse noi. realizate cu con-
sumuri specifice reduse, competiti-
ve pe piața externă, introducerea de
tehnologii noi, extinderea automati-
zării și robotizării în procesele de
producție.
Dintre unitățile care s-au re-
marcat în acest amplu proces,
avînd o contribuție esențială la re-
zultatele municipiului, putem enu-
mera : Institutul Politehnic, IAEM.
TAGCMT. ISIM, Centrul de Chimie.
IMAIA, IAT. Electrotimiș, Electro-
motor etc. în acest an au fost iden-
tificate peste 15 000 de terne, din
care au fost rezolvate în semestrul
I peste 7 000, cu o eficientă econo-
mică de 1 024 486 lei. iar în cadrul
inițiativei „Flecare inginer și tehni-
cian să rezolve o problemă tehnică
sau de organizare în afara sarcini-
lor de serviciu" au fost preluate
spre rezolvare 12699 teme și rezol-
vate pe semestrul I 6 082 teme cu
o eficiență de 410 314.2 lei. Rezultate
foarte bune în această acțiune o au
și unitățile din subordinea Consi-
liului popular județean din munici-
piul Timișoara, care au identificat
peste 3 000 de teme, cu o eficiență
economică antecalculată de peste
100 milioane lei.
Deși în municipiul Timișoara ac-
tivitatea de creativitate tehnică de
masă se ridică cu mult peste cele
obținute de celelalte municipii și
chiar unele județe din țară, mai sînt
încă multe probleme de rezolvat,
neajunsuri care trebuiesc eliminate.
Astfel, mai sînt încă mulți specia-
liști, cu precădere în institutele de
cercetare-proiectare, ce nu sînt an-
trenați în cercurile inovatorilor, ce
nu-și protejează munca depusă în
luni și chiar ani de cercetare, sub
pretextul că întocmirea cererilor de
brevete șl invenții este prea com-
plexă. Se menține încă în unele u-
nități o slabă preocupare din partea
organelor răspunzătoare pentru ur-
mărirea realizării planurilor temati-
ce de modernizare, a informării și
documentării tehnice. Sînt unele în-
treprinderi din industria ușoară, ali-
mentară. transporturi și chiar con-
strucții de mașini, ce nu au abona-
mente la INID sau OSIM.
în lupta cu timpul, o impor-
tanță deosebită o au ideile ma-
terializate în invenții ji inovații.
Transpunerea lor cu întîrziere în
practică conduce la pierderi irever-
sibile de energii. Din păcate, se con-
stată la multe întreprinderi acest
neajuns, cît și faptul că extinderea
lor la alte locuri de muncă este
foarte anevoioasă.
Realizarea planului este o condi-
ție necesară, dar nu și suficientă
Este Inadmisibil să deții cheia îm-
bunătățirii produselor, tehnologiilor
economisirii de energie si să ni o
folosești. Realizarea planului în-
seamnă doar un minim necesar. Ti-
nînd seama de sarcinile mobiliza-
toare ce ne stau în fată, considerăm
că printr-o mai bună organizare, o
înțelegere mai profundă a proble-
melor să pu*em într-o nerloadă
scurtă de timn. să no realizăm toa-
te programele în Tezele pentru
Congresul a! X’V-lea al partidului
se subliniază • „In ccrim! activității
organelor si oreaniznț'llnr dc nnr-
tid, a t«!t'»ror Instituțiilor i'lcnlnwirc
si cultural-erlnc’Hve fre’ni» să «tea
permanent modelare’» f>zlnnom*ei
omului nou. înaintat, an’mat de nn
profund snîrît patriotic, devotat
trup «I suflet cauz"! niMIr a socia-
lismului și comunismului, făuririi
celei mal drente și umane societăți
la care au visat sniritMz avansate.
revoluționare de nretotlndcni. Mea-
bctlor progresului,	și
plicii în întreaga Iw»".
Fe’icîa GFORGFVICI
Secretar cn probleme
economice al Comitetului
Municipal 'le Partid al
municipiului Timișoara
IN VECI
TE VOM PĂSTRA
Patrie, aurită ciocîrlic,
Lu. Ceaușescu, însoritul cînt
ii ești, pentru că himii-ntregi
ii sînt
Cheinările-i de pace, temelie.
Patrie, chip de glastră înflorită,
In inimi, te oferi cu drag în dar.
Celei care, prin pildă și prin har.
Științei i-c solie împlinită.
Patrie, rădăcină milenară
Și trunchi ne ești, înspre solar
Congres
Și-l vrem pe Ceaușescu reales.
Ctitor măreț de glie temerară.
Patrie. împlinire de viață,
Snre-a paisprezecea inrodire crești
Și-n ramurile noastre strămoșești
Răsare comunista dimineață.
Patrie, luminoasă veșnicie.
Ce izvorăștl din inimi de Eroi,
în veci, te vom păstra întreagă-n
noi
Prin Ceaușescu, pisc de vrednicie.
Leca CRIȘOVAN
PARTIDUL
Partidul, imn și crez al vieții.
Locul ce se-mplinește cu lumină.
Zorii di > fereastra dimineții,
Arbore cu românească rădăcină.
Partidul, imn al muncii și al
fericirii.
Flacără fără stingere peste țară.
Istoric din care ne privesc martirii.
Rodul bogat din istorică vară.
Partidul — imn al păcii, imn de
bine,
D milioane de inimi cîntat ;
Arip ' timpului curată ce vine.
Pe acest pămînt al nostru cu
adevărat.
Miron ȚIC
Oameni fi creații
MARILE CÎȘTIGURI ALE
CUNOAȘTERII ȘTIINȚIFICE
„Cine lucrează în agricultură,
e-ntr-o permanentă bătălie cu timpul",
spune adesea inginerul Nicolae Râm-
neanțu, directorul I.A.S. Eiebling, obiș-
nuit să-i măsoare dimensiunea zilnică
începînd cu călcatul prin rouă dimi-
neții și terminînd cu salutarea apariției
stelelor, seara tîrziu, la schimbul de
ștafetă cu soarele binefăcător, atunci
cînd fiecare știe că a mai trecut o zl
de muncă rodnică, ee-și cere dreptul
la odihna binemeritată Căci ziua agri-
cultorului este dintotdeauna mai lungă,
marcată de grijile cîmpului. ale trebu-
rilor gospodăriei, tihna venind mai
mult ca o mulțumire sufletească pen-
tru rostuirea fiecărui lucru, pentru
păstrarea unei ordini bineștiute de
toată lumea. Toate acestea îi dau și in-
ginerului Nicolae Râmneanțu. deprins
cu ritmul cotidian al unei mari gos-
podării, o neliniște anume, o stare de
alertă, ce-i imprimă gîndurilor și fap-
telor o derulare mai intensă. „In ma-
rile bătălii, important este cum te or-
ganizezi. cum îți pregătești forțele, de
la mecanizatori și pînă la specialiști
Astfel, cine muncește atent, mai ales
iarna, cu oamenii, cu mașinile sau cu
animalele, trece mai ușor prin cam-
panii. oricît de grele ar părea", adaugă
el. convins fiind că așa gîndeso toți
cei care sînt mereu în prima linie a
asalturilor spre producțiile mari, si-
gure și stabile Cu atît mai mult, a-
tunci cînd ai în folosință peste zece
mii de hectare de teren arabil (și nu
din cel mai bun !) și zeci de mii de
animale — o avere pe care trebuie să
o îmbogățești necontenit, averea co-
mună, cea de care depinde bunăstarea
generală și traiul zilnic.
Tocmai această responsabilitate pen-
tru soarta pămîntulul, pentru tot ae
are In gospodărire, II face, însă, să
glndească întotdeauna spre viitor, cău-
tînd in realitățile prezentului — ele
însele înfloritoare — sămînța ascunsă
de progres de mai mult1 Gîndind și
acționînd astfel. în toți anii de cînd se
află în fruntea colectivului, a reușit
încet dar sigur, să transforme radical
soarta unității integrind-o pe drumul
is. endent al prefacerilor, dovedind că.
avînd alături, ca altați de nădejde, pu-
terea științei și pasiunea oamenilor. In
orice colț al țăiii se poate ajunge la
înalta performa ță 1 O performanță
nu doar eonformă ?ifrelor de vîrf. ci
mai ales, unui mod creator de a înțe-
lege exigențele noii revoluții agrare
Acesta este. în primul rînd. secretul
marilor împliniri contemporane ale
I AS Liebling unitate-Erou, cu un
binemeritat prestigiu Intre toți lucră-
torii ogoarelor, un perimetru al agri-
culturii ce poate fi considerat etalon
din mai multe privințe, deși. în fond,
al- nu se Intîmplă .imic deosebit
decît eeea ee ar trebui să facă orice
împătimit al meseriei, neostenit în în-
cercările de autodepășire I
Desigur, dacă ar fi să amintim în
detaliu despre tehnologiile aplicate aici
— căci ele sînt, înainte de toate, rodul
muncii și căutărilor neîncetate, ale
științei șl perseverenței — despre felul
cum sînt rezolvate problemele creșterii
animalelor sau ale eultivării pămîntu-
lui, ar trebui imaginat un tablou ex-
trem de vast, punînd în lumină o ex-
periență pozitivă ce merită a fi cu-
noscută Căci, mai mult ca-n alte părți,
știința are aici aspectul concreteții. al
aplicării și adecvării la necesitățile
curente Vorbind, bunăoară, aoar în
treacăt, despre truda ogoarelor, ar fi
necesar să remarcăm respectul față de
calitatea fiecărei lucrări și să nu uităm
de întorsul brazdei, oa de un Jurămînt
de credință față de rodul bogat al. so-
lului. de semințele de elită obținute
cu forțe proprii din soiuri alese în
loturile experimentale (ce transformă,
practic, unitatea într-o adevărată mi-
crostațiune de cercetări), de prețul fie-
cărei clipe a perioadelor optime de
lucru Căci doar așa se poate ajunge —
la culturi de două-trei mii de he.-tare
fiecare — Ia producții înalte, nevisate
multă vreme, devenite acum doar eta-
pe intermediare spre alte recorduri,
elocvente dovezi ale resurselor inepui-
zabile ale unei agriculturi moderne.
Prima și marea dragoste a ingineru-
lui Râmneanțu, dar și fala întreprin-
derii, rămîne însă zootehnia. Deprins
încă de copil cu animalele, directorul
știe că, dintotdeauna. marele secret a
fost unul singur : „un adăpost sigur,
confortabil, o masă bogată șl dragoste
din inimă I". In rest e doar dorința de
perfecțiune I Sau, mai bine zis, e tot
animalul, așa cum îl crești și îl pre-
țuiești I „Pentru a lăsa ceva trainic în
urma ta. trebuie să muncești cel puțin
un ciclu de 25 de ani. formînd o ge-
nerație trainică de animale, cu carac-
teristici bine conturate, care să consti-
tuie sursa genetică de bază pentru
mutațiile esențiale urmărite O perioadă
în care s-a confirmat opțiunea sa fer-
mă pentru un anumit tip de zootehnie,
păstrînd caracteristicile tradiționale,
înnobilate însă de marile cîștlguri ale
cunoașterii științifice. O etapă esenția-
lă, posibilă doar în climatul de largă
afirmare a agriculturii românești, în
anii înfloritori și fertili ai epocii pe
care o trăim epocă purtînd numele
tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU,
cel mai drag oaspete al acestor melea-
guri, ctitorul unei concepții profund
® 9 •
ORIZONT
Editura Facla a luat ființă la 1 fe-
bruarie 1972, fiind una din nenumăra-
tele ctitorii spiritual-culturale ale
„EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU'.
Două obiective fundamentale îi justi-
fică existența și-i direcționează activi-
tatea : pe de o parte, valorificarea po-
tențialului creator actual ; pe de alta,
valorificarea critică a moștenirii cultu-
rale.
înfăptuirea corespunzătoare și con-
secventă a acestor obiective conferă
„Faclei" un profil enciclopedic. Confi-
gurația planului prevede, intr-adevăr,
lucrări de științe sociale, știință și teh-
nică, precum și beletristica — repre-
zentată de toate domeniile subiacente
(roman, proză scurtă, poezie, critică,
teorie și istorie literară, memorialisti-
că, eseu, literatură pentru copii, biblio*
grafie școlară, traduceri din literatura
universală). în acest fel, se asigură un
timp larg de afirmare tuturor talente-
lor autentice, tuturor cercetărilor va-
loroase. Așa se face că cititorii și cri-
tice de specialitate au remarcat, încă
dc la început, lucrările noastre de is-
torie, de filozofie, pe cele dedicate in-
dustriei și agriculturii socialiste, tra-
tatele de medicină, seria de „limbă și
stil", cea de „proză scurtă", seria de
poezie, cea de eseuri, romanele, cule-
gerile de nuvele — toate acestea inspi-
rate din realitățile contemporane și
militînd pentru continua propășire,
materială și spirituală, a patriei. Ca o
recunoaștere a temeiniciei și actualită-
ții lor, multe dintre ele au fost încu-
nunate cu premii ale Academiei R.S.R,
ale Uniunii Scriitorilor, ale C.C. al
U.T.C., ale Asociației Scriitorilor din
Timișoara etc. în același context, s-au
impus atenției debuturile colective
(Argonauții I—II, Drumul cel mare.
Gustul livezii. In căutarea timpului
prezent), caracterizate atît prin consis-
tența, angajarea și actualitatea temei,
cît și prin maturitate stilistico-estetică.
De altfel, „Facla" s-a străduit și se
Ctitoriile prezentului
Editura „FACLA” - titlul 1000
va strădui în continuare să cumpăneas-
că judicios promovarea tinerelor ta-
lente cu ilustrarea (consolidarea) celor
consacrate. în această privință, un rol
însemnat are colaborarea cu Asociația
Scriitorilor din Timișoara, cu institu-
tele de învățămînt superior și cerceta-
re. cu Filiala Uniunii Artiștilor Plas-
tici, cu specialiștii din producție etc.
După cum, pe de altă parte, în sfera
valorificării propriu-zise și a populari-
zării textului tipărit, editura întreține
necesare și fertile relații cu întreprin-
derile poligrafice, cu centrele de libră-
rii, cu bibliotecile, cu masele de citi-
tori.
Implicîndu-se activ în acest front ul
permanentei dezvoltări, „Facla" a răs-
puns întotdeauna cu entuziasm comen-
zii sociale. Stau mărturie, cu deosebire,
volumele omagiale publicate de-a lun-
gul timpului (Odă dc 30 Decembrie,
Laudă patriei. Glasul cetății. Mereu in
inima țării) ; stau mărturie, de aseme-
nea, cele patru titluri, consacrate, în
1989, marilor evenimente politice (săr-
bătorirea a 45 de ani de la 23 August
1944 și Congresul al XlV-lea al Parti-
dului Comunist Român : Florea Lucaci,
Creație și umanism ; Miron Țic, Lu-
mini hunedorene; Ion Dănăiață, Or-
ganizarea muncii în condițiile revolu-
ției tchnico-științifice ; Nicolae Roșia-
nu, Zbor de egretă) ; stau mărturie
cărțile ce au întîmpinat împlinirea a
70 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri
(Victor V. Grecu, Limbă și națiune ;
Stelian Vasilescu, Publiciști precursori
ai Marii Uniri), precum și cele înscrise
în centenarul eminescian (G. I. Tohă-
neanu. Eminesciene ; Felicia Giurgiu,
In eminescianul univers) sau în cente-
narul Ion Creangă (Povești și poves-
tiri) etc.
Străduindu-se, deci, să realizeze la
un nivel cît mai elevat indicatorul ca-
litativ (valoare ideologică, științifică și
artistică a textului tipărit), editura nu
pierde din vedere nici factorul econo-
mic, indicatorul cantitativ, numeric. în
momentul de față, spre pildă, ne apro-
piem de titlul 1 000 (volumul de mare
valoare informativă și educativă Avram
lancu in tradiția poporului român, în-
tocmit de Florian Dudaș). La fel de
elocvent este, credem, și faptul că, din
1972 pînă în prezent, peste 1 000 de au-
tori și-au pus semnătura pe lucrări ști-;
ințifice și literare ce poartă emblemă
„Faclei". între aceștia se numără sa-
vanți de prestigiu și reputați scriitori,
majoritatea activînd, firește, în acea
parte a țării în care editura însăși fi-
ințează (județele Timiș, Arad, Caraș-
Severin, Hunedoara, Mehedinți, Bihor).
Cît despre tirajul global, el atinge
multe milioane de exemplare.
Putem conchide, așadar, că acum, în
preajma celui de al XlV-lea Congres
al Partidului Comunist Român, editu-
ra timișoreană, aidoma sistemului edi-
torial românesc în ansamblul său, este
un organism viguros, energic, compe-
tent și performativ, perfectibil desigur,
dar doritor și capabil să progreseze,
decis să răspundă prompt cerințelor, să
se implice tot mai eficient în viața
economico-socială a zonei și a țării în-
tregi.
Eugen DORCESCU
AL Jebeleanu
NEPIERITOARE CTITORII
Privesc în parc un arbor secular :
Din fibrele țesute-n trup de lemn
Grăiesc statornicii ca-ntr-un poem
Și urcă-n bolți cu frunza de stejar.
E.., Bega, tot cu apele incete,
Privind la anii noștri cum se-nșiră.
Salbă de visuri ce sc impliniră,
N leagănă și chipuri și proiecte.
Sub soarele tomnatic par inai clare
Pliniri și ctitorii la orice pas.
Dînd măreție vemiior dc azi.
Lingă stelarii falnici dăinuicsc
Zidiri și frumuseți nepieritoare
Din mînă și din cuget românesc 1
INFINITELE CERCURI
Iarăși, supus iubirii, in-am întors,
înger și demon se iinpacă-n mine.
Cu-aceeași circulară frăgezime.
Cu sentiment cucernic, mai frumos.
în tine-mi văd poeme-ntruchipate,
Mă regăsesc mai însumi. Ritm,
augur
în sufletu-mi și-au desenat contur,
Desăvîrșiri pentru eternitate.
Absențe, suspendări și reveniri
Sporesc neliniști, do •. ne sîngerează,
Enigmele văraticei iubiri.
Ajuns-a ceasul prielnic la amiază ?
Ce slavă-ocrotitoare ne îndrumă
Să fim, fidel miracol, împreună?
ZBORUL DE EGRETĂ
In ce străfunduri dorul meu se
leagă
De parcă-ar fi un eruptiv vulcan ?
întîrzic-n demonicu-i elan,
Renaște-ocult și mi tc-aduce-ntreagă.
Cu mîinile-amintirii te desferec
Din febrcle-anatemci și-ale nopții j
Te proiectezi mai albă-n cadrul
porții
Din rocile de somnnri și-ntuncrec.
Prin mine îți domini soroc, cuvint.
Aflatu-tc-ai cu limita-mpăcată ?
E zborul lung In pagină răsfrînt.
Statornică, mereu intirzială,
Emoția ne-ntreține pe-amîndoi,
Smulgînd din calendar nctimp și foi.
FRUCTUL DE VARĂ
Cînd floarea trece, crudul fruct
rămîne.
Solarul rod cu fericiri prezise.
Pentru-mplinirca lui, floarea
se stinse,
Fructul zemos și credincios
dc mii ne.
în pom fecund se zbuciumă-ntr-o
vară.
După porunca zeilor și-a firii,
Purtînd, zelosul, sorțile iubirii
Sub coaja lui, cind dulce, cînd
amară...
novatoare asupra muncii cîmpului și a
creșterii animalelor — cea a noii revo-
luții agrare.
Acum, inginerul Nicolae Râmneanțu
și colaboratorii săi se află la începutul
unui nou ciclu de obiective, pe măsu-
ra anilor ce îl compun. Cum este și
firesc, gîndurile merg îndrăzneț spre
viitor I Reputatul specialist a proiectat
(ba chiar a prins șl contur) o fermă
modernă, într-o viziune îndrăzneață, ce
propune îngrijirea a 100 de vaci de
către o singură familie, folosind un
„amestec" de tehnologii noi șl clasice,
ce asigură dezvoltarea optimă a unor
animale cu o valoare biologică supe-
rioară. sintetizînd toate marile speranțe
pj care le dă ingineria genetică (inclu-
siv cercetările în stația pilot proprie
de transferuri de embrioni), celelalte
„argumente" ale științei avansate. Din-
tre obiective — ce includ, evident, și
acumulările anterioare — să amintim
doar atingerea unui minim de 6 000
de litri de lapte, obținerea a 15 kilo-
grame de lînă/oaie (fizic), producerea
și livrarea anuală a cîte 500 de tăurași
și 2 500 de berbecuți de prăsilă, tehno-
logii de mare randament...
Viitorul — cel conturat cu atîta cla-
ritate de documentele programatice ale
partidului — înseamnă și viitorul și ti-
nerețea colectivului. Pentru mărețele
proiecte ale inginerului e nevoie de
minte și mînă tînără, de ambiție, de
dăruire, de știință avansată. Calități
pe care însuși inginerul Nicolae Râm-
neanțu încearcă să și le păstreze, ape-
lînd, în acest sens, la soluțiile care nu
l-au înșelat niciodată : știința cărților,
încrederea în oameni, dragostea față
d pămînt și animale 1
Gheoiglie CR1ȘAN

între exaltarea patetică
și reflecția gravă
„Confesiunile lirice" ale poetului orădean Aurel Dumbrăveanu ne lasă
să întrevedem dublul accent spre care versurile sale converg : meditația asu-
pra sinelui și meditația asupra naturii. Poet luminos, pentru care simplitatea
și muzicalitatea versului devin nu niște simple date, ci canoane pe care autorul
și le impune singur. Aurel Dumbrăveanu rămîne in patul stenic al poeziei
tradiționale transilvănene. Nostalgia sa nu are pecetea tragică, ci doar aceea
a calmului împăcat cu sine. Vocația optimistă a poetului se întrevede șl in
poeziile de reflecție existențială, dar și în cele închinate naturii șl extrase din
ea. Spiritul acestor poezii e unul tonifiant, învăluitor, intr-o ritmică distinsă,
bine cumpănită, fără fisuri, năzuind spre un țărm al liniștii interioare. Ome-
nescul si firescul dau mina in această lirică, dar șî tradiția și datinile ce pot
conduce și ține ființa pe linia cea dreaptă a unei morale străvechi. Dacă re-
flecția asupra naturii e văzută nu de un ochi rustic, ci dc unul exersat în
compunerea unor tablouri de marc finețe, poetul excclind în scenele unei
naturi niciodată primare, ci spre una îmbogățită de ochiul și gîndul meditativ,
ce o ține ca intr-o reculegere calmă, armonioasă, atunci reflecția asupra sine-
lui denotă, in schimb, aerul nonșalant, ușor ironic, amical, într-un dialog al
eroului liric cu sine și cu lumea.
Inchizind în sine și in poezia sa acest dublu accent, de apolinic, baladesc
și descriptiv al firii, într-un ton armonios, muzical și echilibrat, cu preluări,
ici-colo. din Coșbuc, Goga, într-o lumină ușor idilică și împăcată cu sine, pe
de-o parte, iar pe de alta, cercetînd, lucid și tăios — ironic șl profund reflexiv,
provocator, tainele eu-Iui și stările sale existențiale, dacă nu paroxistice, ori-
cum, dramatice, Aurel Dumbrăveanu își înscrie, între acești doi poli ai pro-
priei sale poezii, între exaltarea și patetismul naturist și reflecția gravă, fără
ceremonial, își înscrie, zic, natura dublă a acestei lirici, denotînd prin asta nu
numai întinderea unui registru poetic al unui tînăr bard contemporan, dar
și complexitatea și diversitatea sub care se poate săvîrși traseul unui creator
în expansiune lirică, aflat in febrila căutare a fixării de sine.
Ion ARIEȘANU
Ajunge-voi să gust din fructul plin
Cu îmbieri, cu rinduit destin ?
In ceas dc-amurg voi bea nectarul
darnic ?
Sau numai renunțarea și regretul
îmi va-nsoți, nedreptățit, sonetul
Iar coptul fruct m-o amăgi
zadarnic ?
• Aurel Dumbrăveanu — CONFESIUNI LIRICE, Ed. Facla, 1989.
SEPTENTRION
lui Ilic Măduța
Ce ne-ar rămîne dacă-am pierde
visul.
Iluzia, crcdința-n veșnicie ?
Ne-am răsuci-n armura de hîrtic,
Ne-am cumpăni cu toamnele
sfîrșitul.
Dialogînd cu zeii-n primăveri.
Cum infruntam singurătatea sură ?
Cînd detractori ne defăimau cu ură
Și noi vinam himcrice-arătări.
Doar visul scintciază-n foi dc laur,
Loial, aurifer întotdeauna
Revcrbcrînd selenicul tezaur.
Ne-ascunde ceasul : tragicul,
furtuna ?
Vuiește, iminent, zelos, abisul ?
Ce nc-ar rămîne dacă-am pierde
visul ?
ORIZONT
e io ©
ale literaturii de azi
Dinamica realului (III)
O trecere in revis'ă a cărților de
pi . a apărute în prima jumătate a .de-
ceniului unu" devine instructivă, nu
înainte insă de a sublinia cîteva lapte
importante. întîi de toate că, aidoma
oricărei segmentări a unei evoluții —
și a celei lilerar-artistice îndeosebi —
după criterii exterioare, cea propusă e,
la rîndu-i, reducționistă și didactică,
oricîte argumente am aduce în favoa-
rea ei. Și totuși, pînă la urmă, un lu-
cru măcar ne încurajează : dacă omo-
logia dintre structurile prozei și cele
ale societății la un moment dat este
valabilă, se poate presupune că o mo-
dificare de mari proporții a acestora
din urmă se resimte, fie și numai ca
— la început — o undă de șoc, în pla-
nul celor dintîi. în situația aflată în
discuție, o asemenea ipoteză nici nu
mai e necesară, fiindcă, într-o oarecare
măsură, proza românească de la sfîr-
șitul deceniului al patrulea și începu-
tul celui următor și-a făcut „datoria"
de a anticipă schimbările. „Temele"
predilecte, deopotrivă ale nuvelisticii
și ale romanului, sînt cele legate de
criza tot mai accentuată a valorilor
individuale sau colective. Aspectele
cele mai frapanta sînt deschiderea au-
tobiografică, radicalizarea „obiectivită-
tii “ realiste, sondajul psihologiilor abi-
sale și, ca un fel de compensație, exal-
tarea sentimentalismului, coborît une-
ori pînă la limitele inferioare ale lite-
raturii „de consum". Volumele de pro-
ză ale acestor ani se numesc Viață de
cîine, Oameni în ceață, Copilăria unui
netrebnic, Cordun, Trenul albastru.
Orașul cu fete sărace. Viața cea de
toate zilele, dar și 1907 și Ochii stri-
goiului, sau Gorila, șl sînt semnate de
Carol Ardeleanu, Ion Biberi, Ion Că-
lugăru, Eusebiu Camilar, B. Jordan,
dar și de Cezar Petrescu șl Liviu Re-
breanu. Sînt volume de proză scurtă
ori romane în care pregnanța autobio-
grafică este mai mult decît grăitoare
pentru acel tip de asumare ce presu-
pune, în preajma schimbărilor de am-
plitudine, radiografierea realului prin
filtrul propriei biografii, dintr-o nece-
sitate psihologică nu tocmai greu de
explicat. După cum, la polul opus, în
aceleași împrejurări, se produce și fe-
nomenul analogic de supralicitare a
„obiectivitătii" : realitatea invadează
pagina, este „transcrisă" aproape im-
personal, într-o manieră ce aspiră la
alungarea definitivă a autorului. Obiec-
tivarea atinge aceleași cote maxime ca
și subiectivizarea în cazul prozei „auto-
biografice". Cît privește sondarea psi-
hologiilor abisale, aceasta, ca și exal-
tarea sentimentalismului, e marcată
de o încrîncenare și un patetism, care,
nu mai puțin, ating Urnitele superioare.
în primii ani de după Eliberare, a-
cest polemism tacit iese la suprafață,
îmbracă forme din ce in ce mai acute.
Opțiunile, luările de poziții, judecățile,
confruntările devin tot mai ferme, mai
decisive. în presă, Athanase Joja, P.
Constantinescu-Iași, N. D. Cocea, Ion
Călugăru, Sașa Pană, Miron Radu Pa-
raschivescu, Gh. Dinu, Aurel Baranga
(în „Orizont") sau Marcel Breslașu,
Geo Bogza, Hortensia Papadat-Benges-
cu, Maria Banuș, Laurențiu Fulga, V.
Em. Galan, Mihall Davidoglu, Marin
Preda, Zaharia Stancu, Radu Bourea-
nu,' Dumitru Corbea (în „Contempora-
nul"), A. E. Baconsky, loanichie Oltea-
nu, D. Ignea, Al. Popovici, Al. Jebelea-
nu, Mircea Șerbănescu (în presa litera-
ră din provincie) angajează o largă
dezbatere ce are în vedere, înainte de
orice, un nou front ideologic al litera-
turii, unul care, treptat, se va impune,
modificînd pînă în profunzime evoluția
acesteia. Deocamdată, în planul prozei,
reflexele se simt într-o reorientare te-
matică, încă destul de îndepărtată de
crearea unei falii. Astfel, pe de-o par-
te, într-o logică necesară, ororile re-
cent încheiatei conflagrații mondiale
inaugurează o tradiție epică ce va rodi,
în mal puțin de un deceniu, în cărți
ce vor face dovada unei rapide trans-
cenderi a „literaturii de frontieră" și
se vor situa printre valorile cu un sta-
tut estetic incontestabil. Pe de altă
parte, într-o linie care amplifică da-
tele preexistente mai ales în proza des-
pre „făpturile neînsemnate", despre cei
marginalizați de o societate burgheză
dezumanizată, linie irigată de noul
front Ideologic a! literaturii, apar cele
dintîi semne ale prozei „mediului mun-
citoresc", începe să se impună o nouă
direcție în epica de „inspirație rurală".
Sînt publicate acum Ninge peste Ucrai-
na de Aurel Baranga, Pe urmele răz-
boiului în Moldova de Geo Bogza, dar
și Roza și ceilalți de Sergiu Dan, dar
și Războiul lui Ion Săracu de Cezar
Petrescu. După cum, tot în acești ani
de început, văd lumina tiparului Flă-
cările de Radu Tudoran, Oamenii vi-
sează pîine de Ieronim Șerbu, Ion
poartă pacea în desagă de G. Demetru
Pan, Ara dat ordin să tragă de Ion Că-
lugăru, dar șl Păuna Mică de Mihail
Sadoveanu, dar și Sfirșitul lui lacob
Onisia de Geo Bogza, dar și Desculț
de Zaharia Stancu, cea dintîi carte pe
deplin semnificativă a etapei.
Marian ODANGIU
Arderile
prozatorului
©
Proaspăt septuagenar, afișind un
calm robust, stenic și o răbdare de
invidiat, deloc neguroasă ori tncrtn-
cenată, Mircea Șerbănescu trece pra-
gul unei vîrste, ea însăși de invidiat.
Dincolo dc șansa biologică (conver-
tită. prin combustia talentului. într-un
palmares bibliografie) acest prag ani-
versar prilejuiește nu doar rînduri
ocazionale. Aplaudăm, întîi. frumoasa
longevitate scriitoricească ț exercițiile
sale literare (datînd încă din perioada
interbelică I) poartă și acum pecetea
tinereții spiritului. Prozatorul nu a
„secat" ; el e credincios unei obsesii
tematice, făcînd din motivul căutării,
al „descoperirii de sine", coborînd spre
rădăcinile personalității, o temă pre-
dilectă. Investigînd actualitatea fier-
binte, sondlnd mediul industrial (să
amintim doar romanul, din 1985, Fin-
tina cu apă vie) Mircea Șerbănescu
e interesat — și apetitul problemati-
zant e slujit de irizările poematice ale
textului — de traumele șl dislocările
provocate de impactul Istoriei. Tema-
tica emancipării (pe care prozatorul
o frecventează) se desfășoară pe fun-
dalul unor lumi în devenire, alungind
schematismul confllctual. Cu mînă si-
gură, experimentată, el descifrează
ipostazele feminității, propune portre-
te aburoase, vădește o largă disponibi-
litate. inclusiv pentru proza S.F.
„Simbolica trenului" ar condensa, par-
că, acest impuls al căutării, purtînd
trena tuturor idealurilor. Fata din tren,
roman rezistent prin deschiderea para-
bolică, pătrunde în meandrele adoles-
cenței, impunînd prin finețea deta-
liului în explorarea sinelui.
O ardere totală (1988), ultimul roman
al prozatorului, trebuie raportat la
acest context al scrisului lui Mircea
Șerbănescu. Ofițerul Colojoară stîn-
gaci, „pe dos", rătăcește In „fumul
oglinzii" ; el practică visătoria („fume-
garea"), dar se șl bate pentru împlini-
rea ei, trăind în viitor. Rusalin Colo-
joară nu răscolește doar vîrtejul amin-
tirilor sigilat de un destin „negativ" ;
el pleacă în căutarea unui adevăr —
cel al patriei care „nu era încă".
Apărut Ia Editura Militară, O arde-
re totală este, firește, o carte de răz-
| boi ; doar că ecourile frontului se es-
I tompează, protagonistul fiind spitali-
I zat. In replică, se intensifică com-
bustia sa in numele sfintelor idealuri
pe care le apără, năzuind a le vedea
întrupate. Trebuie să spunem că. înro-
lat în armata chezarocrălască, bănă-
țeanul Colojoară visează în secret la
Unirea cu Țara. Sîntem deci în anii
primei conflagrații mondiale, unirea
fiind „un capăt de destin" Se zvonea
primăvara, era nevoie de noul ano-
timp regenerînd speranțele unui neam,
existînd prin „curcubeul nădejdilor".
La această temperatură, febril și Ia
propriu (datorită bolii) — e o subtilă
„corespondență" aici — trăiește Ru-
salin (Linu).
Cartea a treia a romanului lui Mir-
cea Șerbănescu produce o schimbare
de unghi, dar și una de registru nara-
tiv ; aici ne întîippină notațiile proas-
pătului locotenent Colojoară prins în
colcăiala refugiului și „capcana" ier-
nii- Caietul său, „început pentru sine",
adună notații care să permită retrăi-
rea evenimentelor. In căutare de sine,
traversînd noianul încercărilor, Colo-
joară își promite să fie „sincer cu
totul". Nebănuind destinația acestor
însemnări, el transferă în text învăl-
mășeala tragică a unei epoci, propria-i
traiectorie (neștiind dacă aceasta e a
unui om sau a unui destin). Insistind
asupra ultimului roman am fost, poa-
te, nedrepți cu ansamblul unei creații
și haloul ei critio; se poate, desigur,
discuta dacă O ardere totală este ro-
man istoric „prin excelență", cum —
răspicat — s-a afirmat Dar, dincolo de
etichete, o concluzie erupe, se impune
cu forța evidenței i testînd „tematica
emancipării", Mircea Șerbănescu cap-
tează în pagină o „tensiune filigranată"
(C. Crișan), stăruie asupra portretelor
feminine (de o mare varietate, relevînd
cu finețe însăși feminitatea), propune
— cu o concluzie a Stelei Mirel, la care
subscriem fără rezerve — nu ființe
extraordinare, spărgînd plafonul nor-
mal ității, ci personaje. Intre cei doi
poli epici, cel al satului scos din ros-
turile sale adînci și cel al orașului, de-
velopînd traumele Intrării într-o altă
lume, proza lui Mircea Șerbănescu
poartă spre cititor unda sentimentalis-
mului, febrilitatea trăirilor, mistuirea
scriitorului, arzînd la flacăra conștiin-
ței de sine șl a înaltei sale misiuni.
Adrian Dinu RACH1ERU
cronica literară
ALCHIMIA VISULUI
Talentul ieșit din comun al lui Mircea Cărtărescu își găsește, in Visul, o
confirmare eclatantă. Biograficul și fantasticul alcătuiesc, în cele patru nuvele
ale cărții, un aliaj de-o izbitoare originalitate. Fără, însă, a-șl trăda dubla
origine. Biograficul duce, la adînciml rarisim sondate în literatura română
de azi, analiza introspectivă. Dar ochiul rece, nemilos, cinic, al psihanalistului,
al clinicianului e mereu dublat de conștiința artistului. Nu de o simplă des-
puiere autobiografică, de un comerț cu propria viață (copilărie și adolescență)
e vorba. Nu pe un recurs la rețeta chimică — și atît de spectaculoasă — a
lui totul dc vinzarc mizează autorul. Deși, pînă la un punct, el rămîne prizo-
nierul canapelei psihanalitice. Pactul autobiografic nu are, totuși, semnifi-
cația unui simplu ritual autoscopic. Dimensiunea ludică, jocul și, deci, arta
prevalează — în primele trei nuvele — asupra tentației pozitiviste. Pe latura
fantasticului, Mircea Cărtărescu se dovedește unul din cei mai prodigioși
imaginativi pe care-l avem. Mirificul și terifiantul, viziunile siderale șl că-
derile apocaliptice, microparadisurile universului și macroinfernurile exis-
tenței interioare, jocurile spiritului și structurarea estetică a celui mai banal
cotidian dau un produs finit miraculos prin omogenitate.
Cititorii volumelor sale de versuri vor recunoaște, desigur, o anumită
tonalitate proprie autorului. Dar nu în sensul că Mircea Cărtărescu „poeti-
zează" malgrc soi : dimpotrivă, poeticitatea este efectul secund, însă de amplă
rezonanță, al sensurilor prozei. Căderea în fantastic, devenit pretext și faia-
nțate literară pentru un joc cu miză profund existențială, e doar unul din
subterfugiile autorului. Transcriind, cu o superbă expresivitate, contorsiunile,
ezitările, spasmele, vibrațiile, fracturările unei activități psihice clocotitoare,
Mircea Cărtărescu scrie cîteva din cele mai bune pagini de proză pe care
le-am citit în ultimii ani. Mărturisirile, făcute cu o artă a confesiunii dusă
pînă la ultimele consecințe, aparțin și nu aparțin genului scris. Mai apropiate
de filmele lui Tarkovski (pentru stranietatea viziunii și relieful halucinant al
peisajului interior), de tablourile lui Bosch (pagini întregi din „Gemenii" sau
din „REM" par replici ale tablourilor acestuia) ori de viziunile fantaste ale lui
Dali, nuvelele din Visul sînt și niște oniroproiecții literare. Ceea ce Ie face
literatură nu e doar simpla voință a autorului, pariul său, ci și un senzoria-
lism și o senzualitate excepționale. Tehnica acumulării — de imagini, de
obiecte, sau, pur și simplu, de cuvinte expresive în sine — creează, nu numai
prin frumusețea literară, ci și printr-un bizar efect de exasperare creatoare,
poezia. Dar nici în asemenea ocazii nu scrie poetul, ci un magnific prozator.
Mircea Cărtărescu nu încalcă, in nici un fel, regulile jocului. Procedeele inter-
textualității consolidează decizia lui de a rămîne în Interiorul limitelor pre-
scrise. Chiar dacă, la un capăt, prozele sale își revendică vecinătatea viziona-
rismului patetic-derizorlu al lui Bob Dylan — așadar, tot unui cîmp exterior
literaturii —, ele comunică, la celălalt, cu o ilustră tradiție a fantasticului,
de la Edgar Poe la Borges.
Ar trebui înlăturată, Insă, o posibilă confuzie cu literatura suprarealis-
muiui și a avangardei. Apropierile, posibile, rămîn superficiale. Fantasticul
natural, ca viziune asupra lumii prin sesizarea unei rupturi în coerența realu-
lui, este principala armă de Ideologie literară a lui Cărtărescu. Trecerea fi-
rească dintr-un regim în altul, din diurnul banal în nocturnul fantastic țin,
la autorul Visului, de o adevărată alchimie a creației. Doar într-un sens res-
trîns, de parte invizibilă, ascunsă, de scenariu epic al viziunilor din poeme,
și îndeosebi din Toiul, cartea lui Mircea Cărtărescu este și una de poezie. De
rară poezie.
Pe lingă aceste atuuri, trebuie, neapărat, menționat încă unul : calității
prestației de tip oniric 1 se alătură o indiscutabilă calitate a ideii —.științi-
fică și literară. Prozele lui Mircea Cărtărescu funcționează, prin urmare, și
la simplul nivel (naiv, dacă vrem) al epicului pur. Arta este însoțită de o im-
pecabilă meserie. Nu e obligatoriu să sesizăm toate subtilitățile, toate aluziile
culturale. Destul că ele există, îngropate, uneori, în străfundurile textului. Nu
e obligatoriu să observăm discreta polemică a iul Mircea Cărtărescu la o
întreagă tradiție a tehnicilor fantasticului — șl nu numai ale lui —, deși exis-
tă șl aceasta. După cum nu e obligatoriu să deslușim ambiția vizionaristă
și exercițiile soteriologice ale prozatorului. Căci, dincolo de toate acestea,
dincolo de o utopie asumată a cărții, a scrisului, Visul e un admirabil volum
de proză-proză. lar Mircea Cărtărescu — o stea de primă mărime a literelor
românești de azi.
Mircea MIHAlEȘ
• Mircea Cărtărescu, VISUL, Ed. Cartea Românească, 1989.
0 11 •-
- ORIZONT
— Stimate Gavrll Istralc, in curind
se pare că sc va încheia publicarea
ediției naționale a „Integralei Einlncs-
cu“. Ce perspective credeți că deschide
emincscologici publicarea integrală a
creației eminesciene ?
— Cu apariția ediției integrale, emi-
nescologia intră intr-o fază nouă. E de
așteptat să se producă un reviriment
de felul celui de după anul 1902, cînd
Maiorescu a donat Academiei lada cu
manuscrisele lui Eminescu, cu postu-
mele prin care ni se făcea cunoscută
o altă față a personalității și activității
poetului. Pesimist, pînă atunci, el ni
se înfățișa, acum, încrezător în desti-
nele neamului și, în plus, se evidenția
și în ipostazele de prozator, propriu-
zis, și de ziarist, de cel mal mare zia-
rist pe care l-am avut. Cu toate aces-
tea, scriitorul continua să fie apreciat,
de cei mai mulți cititori, numai ca
poet Este caracteristică „neîncrederea"
pe care i-o acorda Lovinescu, spre
exemplu, prozatorului Eminescu, spre
sfîrșitul deceniului al treilea. în același
timp, ziaristul era încă foarte puțin
cunoscut și, de obicei, într-un mod cu
totul unilateral. Apariția ediției mo-
numentale, inaugurată de Perpessicius
In anul 1939, ne dă posibilitatea să a-
preciem activitatea scriitorului sub as-
pectul ei global și să înțelegem legă-
tura strînsă care există între poezia lui.
între proza artistică și ziaristică.
— Ce credeți că înseamnă responsa-
bilitatea față de Eminescu ?
— Eminescu ne-a deschis drumul pe
care trebuie să-l urmăm. El a făcut fu-
ziunea între cultura europeană, a vre-
mii, și aspirațiile unui popor tînăr.
După îndemnul și după modelul acti-
vității lui, am putut urca spre vremea
de azi și spre viitor. Sintem, prin ur-
mare, obligați să continuăm acest
drum șl să luăm cunoștință, cum spu-
nea îorga, în anul 1929, de ultimul
rind. de cea mai puțin însemnată no-
tiță. ce a căzut de sub condeiul său,
pentru că scrisul Iul Eminescu este în-
suși programul de viitor al poporului
nostru. Datoria imediată, ce ne stă în
față, este să depunem toate eforturile
pentru ca interpretările pe care le a-
plicăm operei lui să fie pe măsura va-
lorii acesteia.
— Generații dc-a rindtil caută să
descifreze tainele valorilor creației
eminesciene, mereu mai vie și actua-
lă. în ce constă actualitatea lui Emi-
nescu ?
— Actualitatea lui Eminescu se ex-
plică prin marile adevăruri pe care le
cuprinde opera lui, prin concordanța
dintre vorbă și inimă. Trăind în mijlo-
cul evenimentelor, a fost unul dintre
„martorii** cu cea mai mare autoritate
ai procesului de formare a României
modeme. Cunoscînd nu numai drumul
parcurs de poporul nostru, în închega-
rea istoriei lui, ci și condițiile care l-au
dirijat, Eminescu, cu viziunea Iul de
geniu, a anticipat viitorul, a întrezărit
anume cuceriri, prin care s-a dovedit,
așa cum s-a afirmat deja, contemporan
mai mult cu noi decît cu cei care au
trăit în vremea lui. Aceia nu și-au pu-
tut da seama de adevărurile „viziona-
rului “Eminescu. Nimic din ceea ce
nc-a lăsat nu s-a învechit. Parcă tot
ce a elaborat ar fi fost scris astăzi.
— Ce rol acordați Transilvaniei In
formarea profilului de scriitor com-
plet și complex care este Eminescu ?
— Făclnd abstracție de locul naște-
rii lui și „uitînd" că poetul a plecat
de la Botoșani, am putea pleda pen-
tru ideea, exprimată și altă dată, că el
a descins de pretutindeni, de la Boto-
șani, ca și de la lași, de la Giurgiu ori
de l i București, de la Oradea Mare
ori dc la Blaj. Mai ales de aici, din
Roma Mică, din ale cărei idei s-a ali-
mentat direct, prin Aron Pumnul, ca
și prin citirea cărților lui Cipariu, din
îndemnul lui losif Vulcan, ori din fo-
cul revoluției de la 1848, prin Mure-
șanu și prin Toma Nour, ca și prin
poezia populară, culeasă de peste munți,
ori, prin graiul ardelenesc ale cărui in-
fluențe asupra limbii dumnezeești, pe
care ne-a lăsat-o moștenire Eminescu,
pot fi ușor depistate. Nu vom afirma
că ardelenismul poetului copleșește și
desființează moldovenismul ori mun-
tenismul lui, dar sînt încredințat că
nu greșim, cîtuși de puțin, afirmînd că
moldovenismul n-a umbrit și nu va
putea umbri niciodată ardelenismul
poetului. Dacă resemnarea profundă,
ca și melancolia lui își au originea în
Moldova copilăriei, atitudinea hotărîtă,
încordarea eroică de care dă dovadă,
alteori, vin, fără îndoia!^ din Transil-
vania.
— Dc cînd datează ‘preocupările
dumneavoastră pentru Eminescu și
cum s-au născut ele ?
— Preocupările mele pentru Emi-
nescu datează din anii liceului. Profe-
sorul Virgil Sotropa, dirigintele meu
din clasa a IV-a, mi-a vorbit cel din-
ții, cu admirație, despre el. Citisem
Viața lui Eminescu, de N. Zaharia, o
carte fără relief, dar citisem mai mul-
te articole semnate de G. Ibrăileanu,
plus prefața ediției poeziilor, din 1930,
pe care am alăturat-o, încă de atunci,
celebrului necrolog. In Nirvana, sem-
nat de I. L. Caragiale. Am citit, de
asemenea, Poezia lui Eminescu, de
Tudor Vianu și am savurat Viața lui
Eminescu, de George Călinescu, adevă-
rată revelație pentru elevul de atunci.
Nu uit prezentarea elogioasă pe care
a făcut-o acestei cărți G. Ibrăileanu, în
revista Adevărul literar șl artistic, la
care eram abonat, în numărul din 16
octombrie 1932.
Prin George Căllnescu am luat cu-
noștință de existența unor postume,
publicate, înainte de a intra în cele
rasa
Cu prof. univ. dr. docent
Gavril Istrate
de ia Universitatea
,AIexandru loan Cuza“ — Iași
cinci volume din Opera lui Eminescu,
in revista România literară de sub
conducerea lui Liviu Rebreanu și, nu
peste mult, aveam să-l ascult, vorbind
despre Eminescu, pe G. Ibrăileanu,
care a produs asupra ultimilor lui stu-
denți o impresie de neuitat, cu totul
deosebită. Atmosfera culturală a lașu-
lui era și atunci, în 1933, contaminată
de spiritul neobișnuit al Iul Eminescu.
La Universitate, pentru examenul de
literatură, Epoca Eminescu, am citit
nu numai tot ce a scris Ibrăileanu, ci
am urmărit bibliografia în întreaga co-
lecție, de pînă atunci, a revistei Viața
românească. Am trecut examenul res-
pectiv cu cea mai mare notă, cu dis-
tincție. în redacția revistei însemnări
ieșene și, alteori, pe stradă, îl „provo-
cam“ pe poetul Mihai Codreanu la un
dialog Eminescu. Recitam cu glas înalt
anume versuri din poezia lui Emines-
cu. Mihai Codreanu ne întîmpina ra-
dios, ne prindea de un nasture de la
haină și nu ne dădea drumul pînă nu
ducea la capăt poezia începută de noi.
în anul 1938 mi s-a dat să văd, pentru
prima dată, ediția Maiorescu, din 1883,
la colegul meu de an, poetul D. Flo-
rea-Rariște. I-am cerut să ml-o împru-
mute pentru a-mi nota ordinea poezii-
lor în exemplarul meu, atunci achizi-
ționat, din ediția Călinescu, pe care îl
am încă. Ediția din 1883, scoasă de
Maiorescu, nu exista, atunci, în nici
una dintre bibliotecile lașului.
— Deoarece ați scris mult despre
Medalii consacrate Centenarului Eminescu
(In pag. 7, articolul : „Centenarul Eminescu în medalistică și filatelie")
Edițiile Eminescu, vă intreb ce părere
aveți dumneavoastră despre ediția aca-
demică, ediția națională ?
— Ediția Eminescu, inaugurată de
Perpessicius și continuată de o serie de
colaboratori din cadrul Institutului
„George Călinescu'* și al Muzeului de
Literatură, este, fără îndoială, monu-
mentul cel mai de preț pc care cerce-
tătorii din ultimii 50—60 de ani l-au
putut înălța poetului. Sarcina celor ce
i-au urmat lui Perpessicius n-a fost
ușoară și nu cred că se poate supăra
cineva dacă vom spune, aici, că ei nu
l-au putut egala totdeauna, șl cu atît
mai mult nu l-au putut întrece. Este
adevărat că munca lor s-a deosebit,
oarecum, prin natura însăși a materia-
lului care le-a stat în față. Dacă în
cazul poeziei și al prozei beletristice
n-au existat, decît în cazuri cu totul
excepționale, probleme de atribuire a
pdtcrnității unor texte, în cazul arti-
colelor politice lucrurile stau cu totuD
altfel, din moment ce Eminescu nu-șl
semna toate articolele din Timpul.
Există, pînă în momentul dc față, în-
doieli asupra încercărilor de atribuire
a paternității. Timpul scurt pe care
l-au avut cercetătorii la dispoziție,
pentru realizarea volumelor pe care
le-au scos, a dus și el la unele neajun-
suri. Oamenii n-au avut răgazul nece-
sar să mediteze. în voie, asupra unor
întrebări pe care le-au ridicat anumite
texte. Cîteodată graba a putut duce la
afirmații necontrolate, ca în cazul în-
ceputului „Cronologiei", cu care se
deschide volumul al XVI-lea. în pri-
mul rind al cărții s-a strecurat o gre-
șeală regretabilă ; poetul este conside-
rat a fi al optulea copil al familiei,
cînd toată lumea știe că el este al
șaptelea. Pe pagina imediat următoa-
re se corectează afirmația respectivă,
din moment ce al optulea copil este
considerată Aglaia, sora imediat mai
mică a poetului. Surprinde faptul că
această eroare n-a putut fi observată
măcar la corectură, după cum ne miră
și lipsa unei prefețe, eventual a unei
postfețe, a cărții, al cărei conținut,
deosebit de al tuturor celorlalte, se im-
punea să fie lămurit cititorului.
— Scrieți în Cuvînt înainte la car-
tea dumneavoastră Studii eminesciene
(Editura Junimea, 1987, colecția Emi-
nesciana) următoarele: „Nu avem o
cronologie a poeziilor lui Eminescu șl,
probabil, nici nu vom putea avea una
absolută. Nu avem o evidență clară a
edițiilor acestor poezii. Nu avem decît
o Bibliografie... parțială, utilă, fără
îndoială, dar incă foarte departe de
ceea ce ar trebui să avem în cazul lui
Eminescu. Visez, dc multă vreme, mă-
car un volum, bine îngrijit, cu toate
prefețele care s-au scris la diversele
ediții Eminescu, dacă nu este posibilă
o Bibliografie cu aceste prefețe repro-
duse integral, după modelul Bibliogra-
fiei românești vechi, alcătuită de Iod
Bianu și Nerva liodoș. cu comentariile
de rigoare". Cum s-ar putea realiza
toate acestea ? Ce soluții propuneți
dumneavoastră ?
— O ediție integrală Eminescu nu
poate fi consultată cu succes decît în
măsura în care ea este completată cu
o bibliografie corespunzătoare. Am cu-
noscut cercetători care nu s-au putut
realiza, decît parțial, tocmai din mo-
tivul că n-au avut la Indemînă biblio-
grafia necesară la alcătuirea unei lu-
crări. Ei au fost obligați să aloce in-
finit mai mult timp documentării de-
cît redactării propriu-zise.
Mă p.îndesc că ar fi fost foarte utilă
o bibliografie a tuturor contribuțiilor
aduse în acest an al centenarului (cărți,
articole, poezii dedicate lui Eminescu,
pliante, medalii comemorative, pînă la
clădirile ce au fost înălțate în această
perioadă, în cinstea evenimentului).
S-ar fi putut vedea, în modul cel mai
clar cu putință, Interesul nostru pentru
cinstirea lui Eminescu. S-ar fi putut
vedea ce puncte de vedere noi au
adus, în eminescologle, cercetătorii de
azi. O asemenea bibliografie n-ar fi
rămas izolată ; ca ar fi putut fi foarte
ușor integrală într-una generală, cu
care sîntem datori poetului. Ea trebuie
realizată, cît mai curind, printr-un
efort colectiv, prin colaborarea celor
mai autorizați eminescologi.
— Cum vedeți cmincscologia astăzi?
împliniri, deziderate, obligații...
— Pe baza ediției integrale, avem
posibilitatea de a cunoaște ultimul rind
căzut din penița lui Eminescu. Sîntem
cei dintîi care dispunem de acest avan-
taj. Să ne folosim de el în vederea co-
rectării unor-afirmații eronate din tre-
cut, dar și în vederea elaborării unor
lucrări care n-au putut fi concepute șl
realizate pînă acum. Sc impune alcă-
tuirea de noi ediții, după cum este de
dorit să inițiem un buletin special, în
paginile căruia ar putea fi supuse unui
examen riguros toate pasajele puse sub
semnul întrebării, toate versurile
obscure ori ambigui. în vederea lămu-
ririi lor definitive. De fapt, abia după
rezolvarea unor asemenea probleme de
amănunt se va putea trece la elabora-
rea unor noi ediții ale operei.
— Care credeți că este stadiul re-
ceptării creației eminesciene in lume ?
Ce credeți că ar trebui întreprins pen-
tru ca onera scriitorului nostru națio-
nal să fie mai bine cunoscută și in
alte țări ?
— fată o problemă care nu e de na-
tură să ne entuziasmeze. Sub acest
aspect, lucrurile nu s-au schimbat prea
mult de acum 60 de ani, de cînd Geor-
ge Murnu, scriind în revista „Cele trei
Crișuri", de Ia Oradea, afirma că Emj-
nescu este, într-adevăr, cel mal mare
poet român, dar, din nenorocire, el
rămîne numai al nostru, fiindcă poezia
lui este foarte greu, dacă nu imposibil
de tradus. Această idee a lui Murnu
avea să fie întărită de o afirmație ase-
mănătoare pe care Jean Louis Courriol
o face în prefața cărții sale de tradu-
ceri din poezia lui Eminescu (1937, p.
9). Dintre străini, îl pot aprecia pe
Eminescu, la dreapta lui valoare, doar
cei care ne învață limba și îl citesc în
original. Aceștia, însă, sînt extrem de
puțini. O transpunere corespunzătoare,
în altă limbă, presupune un traducător
de aceeași talie, ori măcar apropiat de
geniul eminescian. In plus, acela va
trebui să aibă cunoștințe aprofundate
asupra ambelor limbi, româna/ din
care traduce, și cealaltă în care se
face traducerea. Chiar în această si-
tuație rămîn alte Impedimente, legato
de caracterul necomun a) celor două
limbi.
Eminescu își poale face drum în
lume numai prin străinii care, învă-
țîndu-ne limba, se transformă ei înșiși
în ambasadori ai culturii românești,
ca Roșa del Conte, în Italia, ca Iurli
KojeVnikov, în U.R.S.S., ori ca Alain
Cuillcrmou și Jean Louis Courriol, în
Franța.
— Vă mulțumesc.
Convorbire realizată dc
Alexandru RUJA
ORIZONT
• 12 •
Arta povestitorului
La o sută de ani de la
moartea lui Ion Creangă, a
dispărut părerea eronată că
opera sa mai poate fi privită
ca un fenomen natural, minu-
nat și — pentru unii — inex-
plicabil, ca frumusețea flori-
lor pămîntului. Nimeni nu se
mai îndoiește acum de arta
scriitorului, de faptul că pro-
zatorul nu și-a plăsmuit o-
pera în mod spontan, ci cu
multă trudă și migală, ceea
ce dovedește un înalt simț al
răspunderii sale scriitoricești.
Artist clasio al cuvîntului,
comparabil în munca sa nu-
mai cu Mihai Eminescu și
I.L.Caragiale, genialul humu-
leștean a realizat — cu mă-
iestrie lucidă, ce presupune
cultură și destoinicie rară —
un stil narativ incomparabil,
de superior rafinament este-
tic. deși a folosit mijloacele
și procedeele folclorului și ale
vorbirii populare, țărănești,
cum ar fi. nu numai prover-
bele și zicătorile, metaforele,
comparațiile și epitetele pro-
prii limbajului oral, oi șl an-
tifraza, exclamațiile Interjec-
tivale. Stilul său totuși nu
ascunde o complexitate men-
tală și afectivă care uimește
și încîntă. Felul de fanfaro-
nadă, extrem de abil mînuită
în Amintiri din copilărie,
place în loo să indispună pc
cititor, fiindcă povestitorul,
deși se grozăvește mereu, su-
gerează un caracter emfatic
formal, cu intenția vădită de
a se subevalua, de a se auto-
ironiza, de a restabili astfel
d rebours proporțiile omenes-
cului, accentuînd o firească
trăsătură general omenească-
Hazul însuși cu care relatea-
ză eșecul poznelor lui Nică,
cu sancțiunile primite, e fo-
losit cu intenția de a subli-
nia caracterul comun copilă-
resc al eroului său năstrușnic.
Ori concursul neprielnic d<
împrejurări, ori unele deprin-
Artistul ți societatea
Fiecare spectacol —
o piatră de încercare
Pentru fiecare om, există
un mod de a gîndi, de a privi
lumea și viața și această de-
prindere, repetată, devine
fire, voință, gust. Pentru
omul obișnuit aceasta s-ar
putea numi metodă, dar pen-
tru artist se numește talent.
Caracterul, educația, trecutul,
prezentul, pasiunile, virtuțile,
viciile, toate cutele sufletu-
lui își lasă urmele în ceea ce
gîndim. în ceea ce întreprin-
dem. Și ce a întreprins, pînă
acum, actrița Coca Andrones-
cu ? In 1953 termină institu-
tul de teatru din Cluj. In
același an pleacă la teatrul
din Baia Mare, unde este dis-
tribuită în piese Hangița de
Goldoni, spectacol care o
lansează. Regizorul Sică
Alexandrescu o remarcă și.
în urma unui concurs, este
angajată Ia Teatrul Național
din București. Urmează două-
zeci de ani. în care a jucat
în roluri dintre cele mai dife-
rite. In cei 36 de ani dc
muncă pe scena bucureștea-
nă. dar și la televiziune, la
radio. în cinematografie, ac-
trița Coca Andronescu s-a
impus publicului și criticii și
a ocupat un loc de frunte
printre actorii contemporani
ai scenei, în speță, de come-
die. Tot în acest timp, a făcut
turnee, cu spectacole ale Na-
ționalului. peste hotare. A
jucat in piese de Goldoni,
Shakespeare. Lope de Vega.
Caragiale. Sebastian. Mircea
Ștefănescu. Băieșu. Baranga
ș.a. N-a pretins n'ciodată un
anume rol. A Jucat întotdeau-
na rolul care f-a fost distri-
buit, dar cei care au ales
deri rele, ori slăbiciunea tre-
cătoare împiedică pe acesta
să fie ceea ce se lăuda că
este. iar cititorul simte
numaidecît substratul uman
al lăudăroșenie! și regăsește
asemănarea profundă a ace-
leiași substanțe psihice, che-
zășie caldă a comunicației su-
fletești cu scriitorul. In a-
ceastă complicitate subînțe-
leasă constă omenia funciară
a mareluj nostru umorist, u-
manismul său de Izvoare țără-
nești.
Centenar Creangă
Folosind elementele stilului
oral. Ion Creangă evită to-
tuși structura simplă a limba-
jului oral, pînă chiar și în
dialog, alcătuind nu o dată
fraze stufoase, complicate, cu
multe adaosuri — uneori ne-
motivate, — procedeu al lim-
bajului seri», monologic, fără
însă a renunța sau a pierde
vioiciunea ritmului de con-
versație. In această tehnică
scriitoricească arta lui Crean-
gă rămîne inimitabilă. Rit-
mul sprinten al mișcării su
fletești, transpus în expresia
meticulos construită, strunită
de rațiune și de cunoștințe
gramaticale certe, provoacă
prin contrast — nu întotdeau-
na sesizat în mod conștient —
în sufletul nostru farmecul
adînc al conținutului sufletesc
Intuim fără nici o dificultate
în fiecare pagină a Aminti-
rilor din copilărie certitudinea
că în conștiința, în inima po-
vestitorului, copilul irumpe cu
firea lui în omul matur care
îl evocă, așa cum se zice că
flacăra violetă pîlpîie dea-
supra pajiștilor peste como-
rile nevăzute.
Mare artist al cuvîntului.
Ion Creangă dezminte sfăto-
pentru artistă acel rol au ales
bine. Toate personajele pe
care le-a întruchipat ea îi
sînt dragi șl azi șl au rămas
vii în memorie. Pentru Coca
Andronescu, a trăi înseamnă
a munci, a căuta, a găsi for-
mule prin care să înlesneas-
că oamenilor accesul la emo-
ția artistică de calitate. Na-
tura a înzestrat-o cu o fire
deosebită, cu talent, dar și cu
iscusința de a-1 folosi cu gra-
ție, gust și inteligență. Actri-
ța are conștiința valorii de
sine. Cota popularității. cres-
cută în mod vertiginos duoâ
aparițiile sale alături de Oc-
tavian Cotescu in serialul,
de succes. la televiziune.
Janța fi Costel. semnat de
Ion Băieșu. nu a făcut-o să
uite o clipă că datoria cea
mai de seamă a unui actor
este aceea de a fi mereu
inspirat, de a sparge tipa-
rele și a le reface chiar și
atunci cînd el le-a impus. De
altfel. Coca Andronescu ne
spune că, pentru ea, fiecare
șenia veritabilului povesti-
tor, căci el este preocupat să
reflecte în primul rînd dina-
mismul temperamental al co-
pilului. Neastîmpărul aces-
tuia este sugerat nu odată
prin întrebuințarea unor cu-
vinte pitorești sau generatoa-
re de imagini plastice. De
altfel. în opera lui Creagă,
cuvîntu) are un rost expre-
siv unic și nu poate fi înlo-
cuit.
Creangă nu are propriu-zis
temperament de povestitor și
e semnificativ că arta lui
strălutește în special în dia-
loguri Acestea, fiecare, con-
turează, în mod distinct și
pitoresc, personajul în gura
căruia sînt puse. Cine, bună-
oară. citește dialogurile dintre
părinții viitorului scriitor și
bunicul său. David Creangă,
își dă seama, desigur, că a-
cesta din urmă, oricît de lu-
minat țăran era, nu putea
vorbi în împrejurarea pome-
nită chiar așa cum ne spune
povestitorul. Ideile îi aparți-
neau poate, la fel și unele ex-
presii, dar din tot ce a ti-
cluit ulterior din ele nepotul,
noi simțim nu numai că per-
sonajul se deosebește de fie-
care dintre ceilalți doi, dar
că parcă noi înșine l-am ii
cunoscut bine și știm ce fel
de om era-
Creangă e un temperament
prin excelență dramatic. Per-
sonajele lui sînt vii și nemu-
ritoare prin vorbele atribuite
lor și chiar prin numele lor.
Ni se par atît de firești, atit
de reale aceste personaje,
îneît citind Amintiri din co-
pilărie, nici nu ne trece prin
minte să ne întrebăm dacă
ele au existat cu adevărat
sau sînt numai plăsmuite de
autor Este clar că dialogul
dintre părinții lui Nică nu
este reprodus aidoma din a-
mintirile scriitorului. Intoc-
spectacol este o piatră de în-
cercetare, fiecare apariție pe
scenă — un debut.
In oricare dintre profesi-
ile de artă. însemnătatea unui
artist depinde și de felul în
care e privit, de felul în
care e văzută legătura lui cu
ceilalți artiști, căci el nu poa-
te fi prețuit singur, ci tre-
buie să se plaseze mereu în
comparație cu alții. Artistul,
conștient de acest lucru, în-
țelege, astfel, și marile res-
ponsabilități ce-i revin. Coca
Andronescu vorbește cu mult
respect despre marii actori ai
scenei românești, alături de
care a Jucat, cum a fost un
Giugaru sau Marcel Anghe-
lescu. Lîngă ei și prin ei
ca și lîngă actorii Eugenia și
Vasile Crețoiu, pe care i-a
cunoscut la Baia Mare, a des-
coperit actrița truda adu-
•ătoane de bucurii.
Coca Andrcnescu a fost de
mai multe ori la Timișoara,
li place orașul și pentru că e
- o așezare frumoasă, dar și
pentru că aici trăiesc unii
dintre oamenii pe care-i pre-
țuiește mult, precum artistul
emerit Gheorghe Leahu. gra-
ficiană Maria Goian. prie-
tenă constantă și dragă și. nu
în ultimul rînd, un public
care o face să fie întotdeauna
severă cu sine Un public de
a căi ui Judecată ține seamă,
și ale cărui aplauze o fac
nespus de fericită : „Am
respect pentru spectator. Doar
pentru el joc, nu 1 Pentru
publicul timișorean, am ceva
mai mult decît atît .. E un
public aparte, un public edu-
cat. La formarea lui, au con-
tribuit actorii Naționalului din
Timișoara..
A trăi, pentru Coca Andro-
nescu, înseamnă a munci. A
munci, pentru Coca Andro-
nescu, înseamnă a sluji tea-
trul.	.
Corina Victoria SEIN
mite anume, într-un genial
mod sintetic, dintr-o seamă
de reminiscențe memoriale,
dialogurile au menirea ar-
tistică de a crea o imagine cî.
mai fidelă firii și ideilor fie-
cărui personaj.
Umorul lui Creangă este un
umor de caracter realizat
prin cuvinte, ca și la Caragia-
le, după felul cum vorbesc
personajele- Deosebirea din-
tre cei doi scriitori constă în
atitudinea lor empatetică. E
cert că amîndoi își iubesc
personajele, fiecare însă în
felul său. Lui Creangă îi pla-
ce să rîdă cu ele, pe cînd Ca-
ragiale rîde de ele. Atitudi-
nea caragialească e intelectual
satirică, cea a lui Creangă
emoțional-comunicativă. Ne-
voia aceasta de a comunica,
prezentă în toată întinderea
operei sale, adoptă tempera-
mentului Iul Creangă și ca-
litatea de povestitor. Deși fo-
losește multe proverbe și zi-
cători, lui Creangă îi este cu
totul străină atitudinea de su-
perioritate, de sfătoșenie, de
contemplativitate pe care o
presupune naratorul. Prover-
bele șl zicătorile caracteri-
zează mai degrabă oamenii și
Destine împlinite
Sensibilitate
și dăruire
Natură sensibilă, temperament artistic bine modelat in gama
trăirilor controlate, RODICA MILOIA (Conservatorul „Gh. Duna
din Cluj-Napoca, Facultatea de Pedagogie — dirijat, cu maeștri
prestigioși și de largă recunoaștere publică, Pop Dorin, Liviu
Comes, Tudor Jarda, Cornel Țăranu, ca șl în continuare. Facul-
tatea de canto-instrumente, îndrumată, In arta interpretativă, de
Anatol Chisodji, Stela Simonetti, urtiștl emeriți, Alberl dAndre,
Ana Merlșescu...) se bucură, încă de la începutul carierei sale („Al-
bert Hering” de Benjamin Britten, In rolul Miss Wardwarth —
.rol de compoziție, excelent creionat, foarte sigură, o buna so-
prană lirică”, exclamă, cu bucuria descoperirii unui nou și au-
tentic talent. Cornel Țăranu), se bucură, spuneam, de superla-
tivele absolute ale cronicarilor muzicali, de calda și statornica
afecțiune a publicului; superlative nuanțate de judecăți de va-
loare : Rodica Miloia este & artistă formalii, are sensibilitate și
delicatețe In interpretare, cîntul ei este extrem de îngrijit. Prin
perseverență, studiu și muncă stăpînește profesiunea. Talent și
muzicalitate înnăscute. Are un joc inteligent, multă, multă sen-
sibilitate și finețe (dominante I). Ea poartă fiorul unei dăruiri
excepționale, are eleganță scenică, lirism fremătător, un timbru
cald, prestanță interpretativă — termeni dc referință care revin,
iar și iar, în fiecare cronică, subliniind, de fapt, unitatea artei sale
interpretative și a personalității unei cîntărețe care, de la an la
an, a reușit să se autodepășească printr-o muncă inteligent diri-
jată, păstrîndu-și nealterat fondul primar de vie și caldă sensibili-
tate, de feminitate tulburătoare, de vibrație în fața spectacolului
uimitor, dramatic și de neînlocuit al vieții, pe care știe să-1
recreeze cu fiecare rol în care soprana Rodica Miloia este mereu
aceeași, fiind, totuși, alta ...
Cum se naște o vocație, cum se dezvoltă un talent, cUm se
împlinește o pasiune ? De la vocile îndepărtate în timp, dc pe
placa de patefon, la sălile pline de o viață fremătătoare în apro-
pierea imediată a interpreților pe care-i urmărește, deja, prin
prisma interesului profesional ; Conservatorul : Lya Hubic, sopra-
na de coloratură, model care o marchează ; solistă a Operei Ro-
mâne din Timișoara (1967); rolurile pe care le clădește în timp,
clădindu-se pe ea însăși ca artist, ca om al cetății; rolurile de
soprană de coloratură din „Rigoletto", „Elixirul dragostei”, „Băr-
bierul din Sevilla”, „Bal mascat”, „Don Juan”, „Flautul fermecat”,
„Cosi fan tutte”, „Secretul lui Don Giovanni”, „Lucia di Lamer-
moor", „Traviata”, — Traviata, triumful unui talent, încununare
fericită a muncii de o viață, a unui artist de excepție... Apoi ro-
lurile din operete, aparițiile sale fermecătoare în recitalurile de
lieduri, în Serile de muzică românească, în Concertele vocal-sim-
fonice, în Concertele omagiale și aniversare, muzică de cameră,
în Festivalul „Timișoara muzicală”, în Spectacole-concerte extra-
ordinare ; Ana Roja-Vasiliu (Cluj, 1983), Stela Simonetti (Cluj,
1984), Lya Hubic, Octav Enigărescu (la 60 de ani de viață și 40
ani de carieră artistică), Rodica Miloia fiind „singura irtterpretă
din spectacol ce s-a ridicat la înălțimea exigențelor ''momentului
Enigărescu»" — cum scria un cronicar. „Aș putea spune că ■amîn-
doi ne-am luat -partea leului» (îi scria, în 6 februarie 1984, Oclav
Enigărescu) : eu mi-am primit răsplata generosului public in
care se simțea nostalgia unei dorite întîlniri cu trecutul : dum-
neata ți-ai primit recunoașterea unui viitor ce te așteaptă ■ por-
țile larg deschise”.
Alături de Rodica Miloia evoluează cîntăreți de prestigiu
din țară șl de peste hotare : Florin Diaconescu, Ionel Voineag, Ion
Baciu, Emilia Petrescu, Marta Kessler, Nicolae Herlea, Pekin
Kirgiz (Turcia), Albino Toffali (Italia), Vagnn Mirakian (U.R.SS.),
Bojidar Lazarov (Bulgaria), Melis Gyorgy (Ungaria), Stoian Popov
(Bulgaria), Juri Marusin (UJLSS). A concertat în Italia, R.F.G.,
Ungaria, Iugoslavia. Are înregistrări la radio, înregis’rări de
discuri.
O muncă intensă, plină de pasiune șl de căldură, de dăruire
și de împliniri, pe măsura talentului și a muncii acestei mari
artiste a scenei lirice timișorene.
I. D. TEODORESCU
împrejurările. Uneori, ele
maschează, cu un reconfortant
bun simț țărănesc, propria sa
personalitate, gîndirile-1 și eul
empiric.
Pare paradoxal, dai un
scriitor atît de personal in
expunere, este, în același
timp, foarte puțin subiectiv.
Nică, la drept vorbind, este
un personaj-tip care întru-
chipează pe copilul de tot-
deauna. pe copilul care a
rămas în fiecare dintre noi,
chiar dacă întîmplările. oa-
menii și locurile diferă în
autobiografia sufletească a
fiecăruia, chiar dacă nouă co-
pilăria ne-a fost mai puțin
expansivă, mai reținută. Ce-
lelalte personaje, în schimb,
sînt de o individualitate lip-
sită de orice putință de com-
parare, cu toate că ele ne ur-
măresc cu imaginea lor ca
niște prieteni al noștri volu-
bili șl nedespărțiți, fie că-i
vorba de Bădița Vasile al
Ilioaici cel „cuminte, harnic
și rușinos ca o fată mare“,
fie de înțeleptul și cuviincio-
sul Mo-, Ion Roată, ori de vi-
cleanul Nichifor Coțcariul.
Nicolae ȚIR1OI
•r *
@15 m
OPJTOMT
arădean
SUPLIMENT EDITAT ÎN COLABORARE CU
COMITETUL DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA ARAD
ȘI CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR
Matricea totalității organice
în gîndirea lui Eminescu (I)
Ideea de totalitate dialectică are,
desigur, o istorie bogată în gîndirea
filosofică și în metodologia științelor.
De-a lungul timpului găsim mari mo-
mente pe drumul eforturilor către sin-
teze cuprinzătoare, care oferă modele
de relaționare a părților la întreg, a
modurilor existențiale calitativ diferite
la unitatea primordială, a identității
cu diferența, a unului cu multiplul
etc. De la Platon și Aristotel la un
Cusanus. la Spinoza, la Hegel și Marx,
la o serie de gînditori contemporani
aflăm încercări stăruitoare de surprin-
dere a obiectelor și proceselor anali-
zate din perspectiva integralității, ca
tota.ități dinamice, în care momentele
constitutive au sens numai prin între-
gul ce le subordonează. în știință,
cită vreme a dominat paradigma co-
pernicano-newtoniană de dezvoltare
cumulaționistă. concepțiile holiste și-au
făcut cu greu loc între modelele ex-
p.icative. Cercetarea contemporană
dovedește însă o adevărată „foame" de
metode, tehnici și viziuni sintetic-in-
tegratoare, dialectice.
Așa se face că o serie de științe ca
antropologia, sociologia, psihologia, is-
toria, lingvistica, dar și biologia, iar
mai nou. microfizica, matematicile și
logica se dovedesc contexte relevante
în folosirea ideii de totalitate.
Dar această idee îndeplinește două
funcții importante in diferitele sale
aplicări: funcția integrativă, prin care
momeritele sînt subordonate și direc-
ționale de ansamblul dialectic, și func-
ția generativă, dinamizatoare, care
dă teamă de mișcarea unui tot- In-
tegrînd. totalitatea omogenizează, iar
devenind și transformînd ea eterogeni-
zează. Marx a surprins cu ingeniozi-
tate cele două funcții, cînd arăta că
orice sistem organic își are propriile
sa.e premise („cîrjele" pe care se spri-
jină, ca să amintim chiar metafora lui
Marx) și în drumul său spre t ’talitate
își subordonează mulțimea elementelor
(funcția integrativă). dai și creează. în
același timp, organele ce-i lipsesc
(funcția generativă) în gîndirea con-
temporană, G. Lukâcs a insistat în
mod deosebit pe latura dinamică, ge-
nerativă a ideii de tota itate, iar
Gramsci pe latura integratoare, pe ca-
racteristica organicității monolitice a
acestei idei, vorbind de „blocuri is-
torice", „blocuri ideologice" etc.
în cultura română. Eminescu stă la
loc de frunte — prin concepție și o
seamă de intuiții — și cînd e vorba de
această idee a totalității, a sintezelor
organice, pe care o aplică 'și dezvoltă
in varii domenii Desigur, se pot sta-
bili — și în diferite exegeze s-a făcut
acest lucru — filiații de idei între
gîndirea lui Eminescu și alte concep-
ții filosofice, însă nu această proble-
mă o urmărim aici. Amintim doar că
în consens cu Aristotel, se poate de-
pista și la Eminescu gîndul „formei
active", dinamice, iar pe linia viziu-
nilor evoluționiste găsim și la poetul
și filosoful nostru o metodologie mo-
dernă. conform căreia procesul dez-
voltării trebuie privit ca autodezvol-
tare. devenirea unui sistem, a unul fe-
nomen sau obiect datorîndu-se forțelor
interne, întregul este cuprins în ger-
mene în începutul oricărui proces or-
ganic, așa cum sîmburele de ghindă
cuprinde viitorul stejar, iar un popor
are în destinul său întregul trecut și
liniile de forță ale viitorului. Emines-
cu surprinde cu sagacitate cele două
funcții ale ideii de totalitate, arătînd
că în autodevenirea unui întreg orga-
nic diferitele momente se succed pe
dimensiunea timpului și lucrează ge-
nerativ (prima funcție amintită de
noi), dar nu pentru a se pierde unul
pe altul în procesul depășirii, ci. dim-
potrivă. pentru a se integra într-o uni-
tate indestructibilă (a doua funcție a
ideii de totalitate), formînd un „bloc".
Matricea totalității organice, a între-
gul i lor în care momentele componen-
te se „topesc" în ființa aceluiași va fi
exprimată de Eminescu prin metafora
„blocului de marmură".
loan B1RIȘ
PAȘII POETULUI...
S-au risipit frunzele copacilor — monedele toamnei — șl, cu toate acestea,
aud linca) freamătul frunzișului de tei; teii care au străjuit Strada Domnească,
numită, apoi, pe rind, și după cum au fost vremurile, Herrengassc, Uri utca,
Deăk Ferenc și, în sfîrșit (și pentru totdeauna) Mihai Eminescu.
Va fi străbătut această stradă, chiar Poetul, în acel august 1868, cînd a
sosit in Arad trupa de teatru a lui Mihail Pascaly, vor fi străbătut-o, acum,
cei care, porniți prin țară, au urmat „Pașii Poetului", prin Ipotești, Suceava,
Bistrița, Năsăud, Tîrgu-Mureș, Brașov, Sibiu, Blaj, Alba lulia. Arad, Timi-
șoara. Lugoj, Oravița, Baziaș, Drobeta-Turnu Severln, Floreștl, Giurgiu, Bucu-
rești, Ploiești, Constanța, Brăila, Galați, Vaslui, Iași, Neamț, Botoșani. Dă-
ruindu-ne, apoi, o carte purtînd titlul amintit șl care-i, de fapt, un fel de
carte-album, întrucit grafica lui Spiru Vergulescu (llniile-i elegante sugerează
adevărate stampe de epocă) îi conferă acest statut. Autorii — Gellu Dorian și
Emil lordache — transformați în călători (sub însemnele Editurii Sport-
Turism) s-au străduit să surprindă „aerul" locurilor cercetate, văzînd cu ochii
lor ceea ce va fi văzut și poetul. Admirabilă, fără îndoială, încercare.
Numat că, iată, cel puțin în privința Aradului, cele „văzute" (prin prisma
lor) șt cele „auzite" (de la cine ?) nu concordă intrutotul cu adevărul anului
mai sus pomenit.
Descinși în oraș, după un drum (se pare obositor) la capătul căruia îl
prinsese noaptea, călătorii noștri au tras (firesc) la un hotel. In zori, de la
fereastra camerei lor, „dind spre centru", ci văd „clădiri scunde, de numai
două-trei etaje" din care, sînt siguri, „cîteva" vor fi înfrumusețat orașul și în
1868. Clădirile (scunde) ale centrului au fost chiar toate acolo la vremea res-
pectivă (ținind seama de descriere, probabil că hotelul lor a fost „Astoria",
altfel, de la „Parc", să spunem, ar fi avut o panoramă a orașului și le-ar fi
venit lesne să distingă noile cartiere, clădirile modeme ale timpului de acum).
Ajungînd pe strada Eminescu, „una dintre cele mai frumoase străzi din țară
care poartă numele poetului", constatare cu care sîntem în deplin acord, ea,
strada fiind și una de o covîrșitoare însemnătate istorică, prin monumentele-i
arhitecturale, autorii dau cîteva amănunte: „fosta clădire a hotelului și res-
taurantului „Cornul vînătorului" (de ce fosta, cînd clădirea e în picioare, iar
restaurantul funcționează și acum ?), fostul sediu al ziarului „Tribuna" (el e
bine localizat în spațiu, numai că „palatul", altfel modest, a fost inaugurat
în 1909, așa că în el nu putea funcționa „între anii 1871 și 1881 redacția re-
vistei umoristice „Gura satului" condusă de Mircea V. Stănescu" — e drept,
peste drum de „Tribuna" s-a aflat redacția pomenită, însă într-o vreme ul-
terioară trecerii Poetului prin oraș — altfel, revista a avut mai multe perioade
de activitate și conduceri diferite, dar nu e locul să vorbim aici despre așa
ceva). Autorii cred că se va fi găsit cineva care să-i spună lui Eminescu (în
vreme ce dădea ocol cetății) că dincolo de Mureș a fost una din „temnițele
imperiului", cum era denumită cetatea; ca va rămîne așa, deci șl pe timpul
lui Eminescu, devenind „fostă" abia după 1918. Acolo a fost întemnițat și
Eftimie Murgu (personalitate istorică de la 1848, care putea fi mai repede
consemnată decît altele legate de loc și pomenite de autori). „Tradiția locală"
nu fixează casa lui Popovici-Desseanu drept gazdă a lui Eminescu — găzduitul
acolo era Pascaly. Ni se mal spune: „Se pare că Vulcan se cunoștea cu Po-
povicl-Desseanu, proprietarul casei, care i-a fost și un fervent asociat în for-
mularea ideii de teatru românesc în Ardeal" (neîndoielnic se cunoșteau, dacă
erau asoclați într-o aceeași idee; oricum, în casa aceea e posibil să fi avut
loc și întîlnirea între Vulcan și Eminescu, posibilitate consemnată, iată, și de
autori). Mal aflăm că perioada petrecută la Arad de trupa teatrală n-a fost
una prea încărcată de spectacole. Fără îndoială, autorii nu erau obligați să
treacă toate spectacolele. Dar, dacă Pascaly anunțase inițial doar șase (pe
1, 4, 6, 8, 11 și 13 august — vezi Lizica Mihuț, „Mișcarea teatrală arădeană
pină la înfăptuirea Marii Uniri", Ed. Eminescu, 1989) și asta întrro lună cînd
serile erau împărțite cu trupa de operă și dramă condusă de loan Follinus (la
spectacolele căreia se vor fi dus șl cei din trupa lui Pascaly), adăugîndu-se și
„vizitele" precum aceea din casa lui Desseanu, „program" datorită căruia nu
ni se pare că poetul a avut tare mult răgaz pentru peregrinări prin... Mică-
laca Veche, pînă la urmă au fost date, de fapt, nouă spectacole (cele aminate
din pricina îmbolnăvirii unor actori au avut loc în 27 și 28 august). In sfîrșit,
mal trebuie o precizare: „Copila română", aparținînd lui losif Vulcan, a fost
recitată de Mathilda Pascaly (în prezența autorului) într-o pauză dintre pie-
sele „Sărmanul muzicant" și „Femela trebuie să-și urmeze bărbatul". Credem
că trecerea prin Arad a autorilor a fost cam grăbită dar, să recunoaștem, in-
tenția lor a fost una care se cere a fi consemnată, tncercînd să prezinte nu un
Eminescu pornit în vilegiatură sau în peregrinări dlntr-un simplu spirit de
frondă, ci pe Poetul care și-a știut temeinic țara, avînd conștiința unității și
dăinuirii neamului său, ei îi aduc, după puteri, un cuvenit omagiu. Cît pri-
vește unele inexactități de informație, acestea pot fi lesne îndreptate.
Florin BANESCU
Arta fotografică
	
LUCIAN SUCIU	MIRCEA ȘTEFAN
EU AM IUBIT PAMlNTUL	AUTOPORTRET
Eu iubesc pămîntul, acolo unde atinge cerul eu mîinile și toate lucrurile de pe pămint par, in acel deal, chintesență.	Pătruns de zile, curg inainte descifrind strigătul abia zămislit.
BUCURIA Bucuria îmi este lumină Bucuria unei noi revederi Bucuria unui singur tril Bucuria imi este I.umină ; Oriunde aș fi, îi simt Minunata făptură ; Făptura-i deschide o ușă Delicat ca o șoaptă Stirnind zeci de cintări tn străfunduri	Tărăgănindu-mi curgerea caut să dobindesc o identitate furișîndu-ină prinț’e cuvinte. IIAIKU DE TOAMNA Boarea, prin palme, izul ruginiu, molcom, poleindu-ne.
Recenta expoziție „150 de ani de
fotografie- Contribuții arădene", des-
chisă în sala Clio, din inițiativa Co-
mitetului județean de cultură și edu-
cație socialistă, a Fotoclubu.ui Arad
și Muzeului Județean, se înscrie, după
cum arăta Virglliu Jlreghie, președin-
tele Fotoclubului, în amplul program
al acțiunilor culturale dedicate Con-
gresului' al XlV-lea al partidului.
Expoziția rememorează, prin imagini
fotografice sugestive, cei 150 de ani dc
cînd Arago prezenta, în fața Acade-
miei de științe și arte frumoase din
Paris, metoda lui I.N. Nidpce și L.J.M.
Daguerre, semnînd astfel nașterea ofi-
cială a fotografiei. Cele mai vechi
fotografii apărute la Arad vădesc re-
ceptivitatea conorășenilor noștri față
de nou, presa din a doua jumătate a
secolului trecut conscmnînd, de altfel,
mai multe ateliere fotografice în ac-
tivitate. în 1890 a avut ioc la Casa
breslelor prima expoziție fotografică,
iar după un deceniu se constituia o
Asociație care s-a impus prin parti-
cipări la prestigioase expoziții interna-
ționale (Berlin. Dresda, Viena, Buda-
pesta). Expoziția de acum are în a-
tenție două perioade din existența
artei fotografice : 1905 — 1944 și din
1944 pînă în prezent. Este, astfel, ilus-
trată elocvent istoria, cum și frumu-
sețea și bogăția podgoriilor arădene,
iar lumea citadină ne înfățișează, mai
ales, oamenii în strădaniile și preo-
cupările lor cotidiene.
Jaques Faix (cu peisaje), Emil Guld,
George Avramescu, Olga Jichici (cu
portrete și „compoziții") sînt prezenți
alături de artiștii afirmați cu putere
în ultimii ani prin lucrări încununate
cu laurii unor premii naționale și in-
ternaționale : Virglliu Jlreghie („Ur-
mașui lui Niăpce"). Kelen Franclsc,
Florin ITornoiu („Foto-rcportcrul“),
Mihai Botez, loan Ostafi („Portret").
Admirabilă este și inițiativa de a fi
prezentată aparatură fotografică de
epocă. în totul, o expoziție deosebită,
ce relevă interesul constant al arăde-
ni or — de ieri și de azi — pentru
arta fotografică.
Lizica MIHUȚ
ORIZONT
9 14 e
• cronica literara»
Repere critice
Seriilor polivalent, critic și Istoric literar, poet și eseist,
publicist și pedagog, Ion Dodu Bălan și-a pus amprenta
activității sale în literatura română postbelică. A tăcut cri-
tică literară curentă, folletonistică, susțlnînd cu fervoare va-
lori literare tinere, pe atunci, în curs de afirmare. Spirit ne-
liniștit, justițiar, activ și militant, Ion Dodu Bălan s-a an-
gajat în cercetări de mare dificultate, dar valoroase, prin
amploare și inedit Ar fi suficient să amintim cele două
lucrări fundamentale dedicate lui Octavian Goga și Aron
Cotruș. Prima (Octavian Goga, monografie, — 1971) este a-
proape exhaustivă, prin cercetarea surselor și Imaginea re-
cuperatoare asupra scriitorului. Ea se îmbogățește prin noi
date și aspecte privind activitatea complexă a Iui Octavian
Goga, scoase la iveală șl interpretate tot de Ion Dodu Bălan
(spre exemplu Jurnalul politic). Cea de-a dqua carte (Resu-
recția unui poet — Aron Cotruș — 1981) este deschizătoare
de drum, fiind cea mai amplă repunere In discuție a unui
poet de incontestabilă valoare, dar insuficient cunoscut încă,
deși a fost, odată, prin versurile sale, foarte popular. Refe-
ritor la poezia iul Aron Cotruș mai sînt încă largi posibili-
tăți de interpretare. Ar fi suficient, arătam, pentru a fixa
profilul de critic șl istoric literar al lui Ion Dodu Bălan,
temeinicia investigației și curajul bătăliei, să amintim doar
cele două cărți, despre Goga și Cotruș. Dar sfera cercetării
și a interpretării critice este mult mai largă și faptul este
observabil în volume ca Delimitări critice. Valori literare.
Ethos și cultură. Condiția creației. Artă și Ideal. Repere
critice.
Interesul criticului și istoricului literar este atras de
probleme diverse. Capitolele din Repere critice (Puncte car-
dinale in spirit. Repere de critică și istorie literară. Ferestre
spre alte orizonturi) cuprind eseuri, studii și articole. Unele
cu caracter cvasiteoretic, luind în dezbatere o problemă ce
trebuie aprofundată sau nuanțată, altele aplicate asupra
unui scriitor sau teme de istorie literară. Discutînd, spre
exemplu, despre necesitatea culturii, autorul face un excurs
explicativ pentru asociere și comparare (cultura agri, cultura
animi), pentru ca să ajungă la conturarea explicației cul-
turii in reiaționare mai largă.
Ion Dodu Bălan scrie despre scriitori diferiți, cu același
sentiment al recuperării sau al unei mai drepte așezări în
scara valorilor. într-un studiu (George Coșbuc și Mihai Emi-
nescu) se face o mâi exactă valorizare a poetului ardelean.
(„Acest lucru nu l-a văzut, adeseori critica și istoria noastră
literară, care au considerat pe Coșbuc un poet idilic, cu o
poezie anecdotică, bună pentru spectacolele festive din școli.
Gravă și condamnabilă eroare, pe care, cîteodată, au între-
ținut-o și manualele școlare prin felul simplist în care au
selectat și au tratat lirica unui poet cu o gamă tematică atît
de profundă și de variată și cu modalități de expresie atît
de originale și de distincte"). Și alte interpretări confirmă
o asemenea viziune asupra poeziei lui Coșbuc. Mai întîlnlm
in Repere critice articole despre Eminescu, Aron Cotruș,
Li viu Rebreanu, Ion Minulescu, Emil Isac, Pavel Dan, Ion
Horea, Ion Brad, Magda Isanos, Virgil Teodorescu, Mihail
Cruceanu, Emil Giurgiuca, V. Copilu-Cheatră, Marin Sores-
cu, Fănuș Neagu, Edgar Papu, Teodor Vârgolici ș.a. în eseuri,
Ion Dodu Bălan are un stil alert, în evocări se simte fiorul
afectivității, dorința de a fixa liniile definitorii ale unui scri-
itor evocat. Sînt atribute care nu mai aparțin doar criticului
șl istoricului literar, ci scriitorului.
Alexandru RUJA
Din nou despre
tainele succesului
Recitind romanul Iul Joseph Roth,
Marșul Iul Radelzky, nu se poate să
nu-ți pui (șl) problema succesului unei
opere literare. De ce „Buddenbrooks"
șl nu „Radetzkymarsch", de ce „For-
syte Saga" și nu tetralogia lui War.ser-
mann, de ce „Les Thibault" și nu
„Petersburg" ? Și, în funcție de cel
ce se întreabă, lista este nesfîrșită. De
ce nu se situează toate aceste opere
majore pe aceeași treaptă a preferin-
țelor publicului larg ? La doar cîteva
decenii după apariție, „Radetzky-
marsch" n-a Intrat în raftul lucrărilor
despre care se exclamă „Nu sc .'rate
să nu le fi citit!“. Dar poate că e
mai bine așa : din păcate, scrie, dr pe
care „nu se poate să nu le fi citit!“
au rămas prea des în conștiința citi-
torului doar prin ecoul stîrnit • nu
Joacă în biblioteci decît rolul unor
scoarțe frumoase, însă fără file. Cită
lume a parcurs în ultimul deceniu
„lliada" sau „Divina Comedie" de la
prima la ultima pagină ?
• Ion Dodu Bălan. REPERE CRITICE, Editura Emi-
nescu, 1988.
ex libris
Succint bilanț în Marele Festival
De curind încheiată, cea de a Vil-a
ediție a Festivalului național „Cînta-
rea României" a adus județului Arad
328 premii, din care 142 sînt cu titlul
de „Laureat".
Cifrele dovedesc creșteri valorice
evidente (20 premii In 1977, 115 în 1981
sau 240 în 1987), fapt care este de
natură să contureze viața spirituală
arădeană, ca fiind aptă să intre ne-
stingherită în dialog fertil cu celelalte
județe ale patriei. Este o expresie re-
velatoare a noului concept de cultură,
definit în Programul ideologic al par-
tidului. Este noua imagine culturală a
Aradului, unde în activitatea bogatei
rețele a așezămintelor de cultură s-au
conturat unele elemente înnoitoare pri-
vind transformarea lor în Instituții
multifuncționale, adevărate .cetăți ale
educației permanente".
Factorii eulturall au preluat o ava-
lanșă de inițiative, care se referă în
principal la găsirea ■ unor modalități
eficiente pentru cuprinderea în fes-
tival a tuturor artiștilor amatori, a
societăților științifice, intensificare a
activității de îndrumare a artiștilor
amatori, a creației șl circulației artei
populare, a producției artizanale, pro-
tejării și stimulării meșterilor populari,
pregătirea cadrelor de instructori ar-
însemnări și autografe
Obiceiul de a organiza șezători literare datează, după
cum arătam cu altă ocazie, cam de la începutul secolului
nostru. In ceea ce privește Aradul, acesta a fost de mai
multe ori gazdă bună unor asemenea manifestări. De-a lun-
gul vremii, în Orașul de pe Mureș s-au întîlnit, cu publicul
cititor, nu numai marii scriitori din Transilvania, precum
George Coșbuc, Ion Agîrbiceanu, Octavian Goga, Liviu Re-
breanu etc., dar șl personalități ale literaturii române de
dincolo dc munți, precum Mihail Sadoveanu, Ionel Teodo-
reanu, Victor Eftimiu, Al. Philipplde sau sculptorul Ion Jalea.
în perioada interbelică, se observă o efervescență a
vieții spirituale' arădene, mal cu seamă că, după Marea
Unire, au loc cele mai rodnice contacte Intre intelectualii
români din diferitele părți ale țării întregite. Astfel, In 1937,
Ionel Filipaș (un om cu larg orizont cultural, care a editat,
la Arad, alături de Romulus Drăgan, Dumitru Roșu și Si-
gismund Katz, săptămînalul „Omul", la 5 martie 1933, în
paginile căruia s-a încercat o traducere integrală a Capita-
lului lui Karl Marx), a Invitat pe Nicolae Titulescu la Arad,
ca să țină o conferință despre pace. Marele diplomat român
îi expediază cîteva rînduri pe o carie a sa de vizită : «Nico-
las Titulesco, prdsident de la XH-me assamblee de la So-
c!6tă des Nations: „Cu cele mal bune mulțumiri pentru In-
teresanta sugestiune cu privire la Ziua Păcii"».
în 1937, Ionel Filipaș era redactorul responsabil al săp-
tămînalului arădean „Timpul provinciei", care a devenit,
apoi, „Timpul Transilvaniei". în această calitate, el a între-
ținut cele mai amicale relații cu oamenii de litere, care l-au
rizitat la Arad, cu diverse ocazii. într-un caiet, pus la dis-
poziție cu mare bucurie de către gazdă, putem citi urmă-
toarele : «In acest frumos oraș de la vestul țării, în aștep-
tarea sărbătoririi învierii, care trebuie să fie învierea păcii,
a muncii în libertate și-a înfrățirii tuturor lucrătorilor de pe
pămint, aduc salutul meu confratern bravilor camarazi de
la „Timpul"», Victor Eftimiu.
„Aduc vibrantul meu salut, cu spada, literară, tuturor
celor care mînuiesc uneltele muncii în frumosul șl harnicul
ținut al Aradului", Ionel Teodoreanu. „Pentru Aradul de
odinioară și cel care ar trebui să fie : centrul de cultură
românească, dinamică și cuceritoare", Liviu Rebreanu.
„Confraților de la „Timpul Transilvaniei", pace și voie
bună", Mihail Sadoveanu. „Confraților ziariști de la „Timpul
Transilvaniei", amintire de la Al. Philippide". „Gogoașa de
mătasă a fluturelui „Timpului Transilvaniei" trebuie să ples-
nească șl să izvorască din ea fluturele victoriei visate. Multă
stimă și admirație pentru laboratorul ziarului din str. Fran-
ceză (Azi, str. Comunarzilor, din cartierul Grădiște, Arad,
n.n.). In care se frămlntă ideile șl visurile celor care susțin
lupta grea a ziarului", I. Jalea. (Arhivele Statului Arad, Co-
lecția de documente, Dosar 109/1940, filele 1—8).
Sînt acestea nu vorbe de circumstanță, ci mărturisiri de
credință în puterea creatoare a spiritului românesc, înclinat
totdeauna spre bine, adevăr și frumos, pentru zămislirea
unei vieți nobile și pașnice.
Iulian NEGRILA
tistici, extinderea cercurilor de crea-
ție tehnico-științifică, studierea tra-
dițiilor cu caracter laic și Integrarea
acestora în cultura contemporană, pro-
movarea obiceiurilor noi apărute pe
fondul transformărilor din societatea
noastră socialistă, realizarea sistema-
tică a unor activități de cultură mu-
CÎNTAREA ROMÂNIE!
zicală, teatrală, cinematografică, asi-
gurarea unei ambianțe plăcute în așe-
zămintele de cultură etc.
La un loc de aleasă prețuire (103
premii) a fost așezată creația artistică
cu toate formele eii literară, artă
populară, plastică, fotografică, promo-
vată In Cenaclul din Arad al Uniunii
Scriitorilor, cenaclurile „Lucian Bl aga"
al casei de cultură a sindicatelor,
„Lira" din Lipova, „Liviu Rebreanu"
din Ineu, „Ion Andreescu" al casei
municipale de cultură sau prin meș-
terii populari din Hălmăgel, Fru-
mușeni, Șicula, Hălmagiu, Sîntana.
Mișcarea muzicală arădeană, născută
în urmă cu mai bine de un secol și
jumătate, a adus, de asemenea, de pe
scena festivalului, importante succese
(137 premii). Se poate remarca buna e-
voluție a formațiilor „Veteranii" (casa
de cultură „Zărandul"), „Emil Monția"
(casa de cultură a municipiului), „Me-
nestrelii" (casa de cultură a sindicate-
lor), a celor de la I-B.M.,	I.V.A.,
I.M.U.A., U.T.A., Sîntana, Covăsînț,
Vîrfurile, Șiria, Lipova, Clubul Tinere-
tului din Arad, Școala populară de
artă etc., colective artistice, mai vechi
sau mai noi, care, prin calitățile lor
interpretative, au realizat o adevărată
îneîntare.
Succese importante au fost obținute
și In domeniul coregrafie (32 premii),
unde s-au înregistrat momente de mare
spectaculozitate. Prezența acestor for-
mații a fost dominată de Școala popu-
lară de artă, Întreprinderea „Tricoul
Roșu", casa de cultură a municipiului
Arad, Craiva, Șepreuș, Sîmbăteni,
Dorgoș, Bîrsa, Ineu, Socodor, a căror
evoluție s-a constituit într-o virtuoa-
să demonstrație de grație și talent.
Din acest succint bilanț nu pot lipsi
formațiile de teatru, brigăzile artisti-
ce, montajele muzical-literare, genuri
bine reprezentate prin Teatrul popular
din Arad. Șiria, Casa de cultură a sin-
dicatelor, Chișineu Criș, U.T.A., Șeitin,
Păiușeni sau cenaclul „Lamura" al
Scriitorilor țărani.
Sînt argumente ale creșterii valo-
rice ale actului artistic de masă, ar-
gumente ale ridicării omului spre cul-
tură.
Horia TRUȚA
Și totuși, „Radetzkymarsch" se ci-
tește ușor, putînd face parte din „raf-
tul cărților de consum" Jin galeria ca-
podoperelor. Nu există clișee în acest
roman construit dintr-o lume de clișee,
într-o limbă plină dc clișee și intr-o
perioadă istorică atît de „standardi-
zată". Există, In schimb, o înțelegere
înțeleaptă a greșelilor unui univers ce
se constituie ca o consecință a altor
greșeli. Sobră și echilibrată, de o
vigoare clasică,fabula cărții, avîndu-și
punctul de plecare într-o mică întîm-
plare, se dezvoltă și se stinge parcă
după armonia părților obligatorii a.e
unei simfonii. Un modest locotenent
are șansa de a-i salva viața împăratu-
lui în bătălia de la Solferino. Ofițerul
este înnobilat, iar fapta-i (puțin retu-
șată) trecută în toate cărțile de citire
ale imperiului. Dar Eroul de la Sol-
ferino nu se poate împăca nicicum cu
cele cîteva mici inadvertențe din ma-
nuale, inadvertențe strecurate pentru
a amplifica măreția momentului. In
cadrul audienței la împărat, obține
radierea bucății din cărțile de citire.
Cele cîteva clipe care i-au hotărît
soarta sînt eliminate din arhiva isto-
riei. Insă ele continuă să influențeze
decisiv destinul fiecărui descendent al
personajului. Descendență subțire și
palidă, totuși. întreruptă după doar
două generații. Odată cu moartea lui
Franz losif agonizează și imperiul și se
stinge și clanul Trotta (pardon, von
Trotta), după ce fazele creșterii și .des-
creșterii suveranului reprezintă și gra-
dul de Identificare a membrilor fami-
liei cu imperiul bicefal. Cu excepția
fiului Eroului de la Solferino, atît de
asimilat imaginii oficiale, îneît In au-
diența la bătrînul împărat se dovedeș-
te că șl asemănarea fizică dintre cel
doi a devenit confundabilă. Bineînțeles
că acest von Trotta va muri în ziua
înmormîntării Majestății Sale Apos-
tolice, după ce amîndoi și-au supra-
viețuit fiilor șl timpului. Odată cu
cele două bătrîne figuri moare și
lumea pe care au creat-o și ale cărei
cele mai tipice creații au fost ei înșișL
Parabola alunecă printre meandrele
unul text cît se poate de „tradiționa-
list". Lipsit de ostentație este și ulti-
mul descendent al familiei, Cari-
Joseph, unul dintre personajele cele
mai slabe ale literaturii, un ratat eroic,
lipsit de orice strălucire, credibil toc-
mai prin mediocritatea lui desăvîrșită.
„Radetzkymarsch" este unul dintre
capetele de serie ce nu se evidențiază
prin inovații excepționale, desăvîrșind
doar cuceriri mai vechi, opera în stare
să valideze anumite maniere de crea-
ție, asemenea interpretului de geniu
al unei partituri de succes.
Gheorghe SCHWARTZ
© 15 ®
ORIZONT
Sunete originare
Autor cu o bogată activita-
te (a publicat cinci volume de
reportaje, două monografii,
un volum de proză, iar acum
cel de-al șaptelea volum de
versuri), Florentin Popescu își
rotunjește, cu fiecare nouă
apariție editorială, portretul
de creator. A debutat cu o
poezie cantabilă, In care dis-
creția tradiționalismului în-
tîlnește zvlcnirea spectaculoa-
să a modernismului, prezent
mai ales la nivelul structurii
sintactice, caracteristică pe
care a știut, apoi, s-o duc.,
mai departe, într-o întrețesere
complexă de motfve și obsesii
poetice. Simbologlsmul și o
delicată însumare de decoruri
mitologice fac farmecul poe-
melor sale mai noi. Și în Pe-
regrin la Ninlvc, dar și în
volumul de față •, transpare
o anumită atenție pentru zo-
nele de adîncime ale culturii.
Arhaitatea, modelată poetic în
foarte sugestive construcții
mizînd pe eufonie și cantabi-
litate, întîlnește un spirit lu-
cid, modern, care știe să gă-
sească semnificația adincă a
lucrurilor.
Florentin Popescu este, în
același timp, un delicat autor
de pasteluri. „Bucolicele" sale
trădează o sensibilitate deose-
bită în fața naturii, sesizîn-
du-i întreaga vibrație, întren-
consemnări
ga complexitate a realității și
a visului. De altfel, titlul căr-
ții de față este pe deplin su-
gestiv pentru conținutul ei.
Pc de o parte, flăcări, adică
simbolul materiei incandes-
cente, a spiritului în plină ac-
tivitate, pe de alta porumbe-
lul, adică simbolul aspirației
atit de umane la pace și feri-
cire. Simptomatice pentru în-
treaga poezie a lui Florentin
Popescu sînt acele texte în
care tema este subjugată ști-
inței de a crea un spațiu ma-
gic, între realitate și visare :
„Desigur, vine toamna, ne-am
vrea din nou copil / cu sufle-
tul în sate, peregrinînd prin
vii / pe cînd amurgul pune o
galbenă cortină / pe ziua ce
se duce, pe zorii ce-or să
vină ; / desigur ne e gîndul
la ceasul plin de rod / și-am
vrea ca altădată, scormonitori
prin pod / să căutăm o tîrnă
cu nuci și cu gutui / și carul
plin de mere noi să-l gustăm
întîi ; (...) II desigur vis e
totul și ne trezim buimaci /
pe cînd s-arată ziua ca floa-
rea pe araci".
Indiferent la experimente
mai mult sau mal puțin rod-
nice, Florentin Popescu își
urmează propriul program
poetic — cel al credinței ne-
strămutate în valorile umane
supreme.
Doina MUNTEANU
• Florentin Popescu. FLĂ-
CĂRI ȘI PORUMBEI, Ed.
Eminescn. 1989.
memento]
SEARA LITERARA DOSITEI OBRADOVICI
La sediul Asociației Scriitorilor din Timișoara a avut
loc • Seară literară, prilejuită de apropiata aniversare
a i-iu de ani de la nașterea cărturarului iluminist Dositei
Obrrkvici. Despre personalitatea poetului și omului de cul-
tură, caro s-a numărat printre întemeietorii literaturii sîrbe
moderne, despre prezența pe meleagurile natale (n. în co-
mu. a Ciacova, județul Timiș), ca și despre interferențele
spirituale româno-iugoslave, ocazionate de traducerile în
limba română din creația sa, traduceri inițiate de fabulis-
tul și cărturarul bănățean Dimltrie Țichlndeal, au vorbit
prof univ. dr. Mirco Jivcovici, prof. Neboișa Popovici, Mir-
cea Șerbănescu și Stevan Bugarskl. Au urmat lecturi din
paginile autobiografice ale iul Dositei Obradovici, susținute
de Afrodita Cionchin, Adina Fărcuțiu, Svcllana Marin și
Miliana Miclușev. în încheierea manifestării, actorul VJa-
«Hmir Jurăscn, de la Teatrul Național Timișoara, și F.lcna
Cnzmanov au prezentat un microrecital din fabulistica scri-
itorului omagial.
SIMPOZION ION CREANGA
în contextul manifestărilor organizate de Asociația Scri-
itorilor din Timișoara, in cadrul Centenarului Ion Creangă,
la sediul Asociației a avut loc un Simpozion consacrat ope-
rei marelui scriitor. Au susținut comunicări prof. univ. dr.
Eugen Todoran : Fenomenologia actului povestirii la Ion
Creangă ; Mircea Șerbănescu : „Bojdeuca" la Centenarul
Ion Creangă ; Nicolae Țirioi : Arta lui ion Creangă ; Adrian
Dinu Rachieru : Hitrul junimist Ion Creangă și Marcel Tol-
cea : Limba Iui Robinson. Lucrările Simpozionului au fost
conduse de poetul și criticul literar Crișu DascMu. La mani-
festare au participat scriitori, membri al Asociației Scriitori-
lor din Timișoara, critici și istorici literari, un numeros
public.
în ședința de marți, 31 octombrie a.c., a Cenaclului Aso-
ciației Scriitorilor din Timișoara și al revistei „Orizont", va
citi proză Alexandru Moraru. Referent: Adrian Dinu Ra-
chieru. Ședința va începe la ora 17,00 șt va fi condusă de
Mircea Șerbănescu.
M.O.
anoramic
O AeUu. > iu intimpinarea celui de-al XlV-lea Congres
al partidului. Deschiderea festivă a cursurilor Universității
cultural-științifice a prilejuit la Timișoara și Lugoj dezba-
terea a două teme do interes major: „Documentele pentru
Congresul al XlV-lea al partidului — însuflețitor program
de acțiune pentru întregul popor. Premisele și exigențele
dezvoltării economiei intensive în perspectiva trecerii
României socialiste în rindul țărilor mediu dezvoitate" șl,
respectiv, „Intensificarea activității ideologice, politico-edu-
cative, de formare a omului nou, de dezvoltare a gradului
de cultură și cunoaștere, de ridicare a conștiinței revolu-
ționare a întregului popor — obiectiv de importanță deose-
bită în procesul de făurire a societății socialiste multilate-
ral dezvoltate". O Vernisaje. Galeria ..Helios" din Timi-
șoara găzduiește in aceste zile expoziția de grafică a artis-
tului Silviu Băiaș, iar la Lugoj, simezele galeriei „Pro arte"
o au ca invitată pe graficiană Liliana Agache. Tot la Lugoj,
elevii Liceului de artă „Ion Vidu" din Timișoara au des-
chis o frumoasă expoziție în sălile muzeului de istorie, re-
zultat al studiului de peisaj exers^ în cadrul practicii de
vară. A prezentat scriitorul Paul .gen Băncii:. G La Casa
Universitarilor din Timișoara expune grafică Mircea Vale-
riu Deac. La vernisaj a luat cuvîntul criticul de artă Deliu
Petroiu. A La Cenaclul Casei Universitarilor a citit un
fragment de roman Gheorghe Secheșan. Referent — Marcel
Tolcea. • Cenaclul „Ars poetica" al Bibliotecii județene
Timiș va prezenta, duminicii, 28 octombrie, orele 10,30 un
ciclu de poeme al tînărului poet Mirel Radu Petcu. Refe-
rentă : Rodica Oprean.
INDEX
fanion
CONCURSUL DE Po^ZlE
CONTEMPORANA
„NICHITA STANESCU"
Comitetul județean Timiș al
U.T.C., în colaborare cu Aso-
ciația Scriitorilor din Timi-
șoara, organizează în perioa-
da 8-rlO decembrie, 1909, la
Centrul de creație și cultură
socialistă „Cintarea Româ-
niei" pentru tineret, Con-
cursul de poezie contempora-
nă „Nichita Stănescu", ediția
a V-a, dedicată Congresului
al XlV-lea al Partidului Co-
munist Român. La concurs
pot participa tineri poeți care
nu au debutat în volum și
care desfășoară activitate în
cadrul cercurilor literare și
al cenaclurilor literare din sis-
temul Uniunii Tineretului
Comunist, al așezămintelor
culturale, al studenților și al
sindicatelor. Instituțiile pot
înscrie în concurs cel mult 5
(cinci) concurenți, fiecare cu
maximum 10 poezii.
Poeziile, dactilografiate în
5 (cinci) exemplare, însoțite
de un plic închis, cu datele
personale (nume, prenume,
adresă, număr de telefon, ce-
naclul pe care-1 reprezintă),
vor purta un motto și vor fi
trimise pe adresa : Casa tine-
retului, str. Arieș nr. 19, 1900
Timișoara, pînă la data de 25
noiembrie 1989, data poștei.
Același motto va fi înscris și
pe plicul închis.
PETROLIERUL DE LA PLOIEȘTI
Dați drept victime sigure — in visătoarea mitologic a chibi-
ților timișoreni dc la Porumbei —, cei de la Petrolul Ploiești au
plecat acasă cu un punct In cisternele vasului amiral, in vreme
ce noi ne-am perfecționat. In continuare, minusul la „adevăr" (și
legendă) în clasament Te-apucă, zău, rîsu'-pllnsu’ (sintagmă spe-
cific ploieșteană) cînd te gîndești că, de la începutul acestei ediții
— cum se mai spune — nu am fost capabili să cîștigăm niciodată
acasă. Și asta în ciuda a numeroase și frumoase angajamente ale
jucătorilor, în ciuda unei anchete la care a răspuns fiecare fot-
balist după capacitate, în ciuda unor investiții — s-o spunem eu
mîna pe buzunarul de la inimă — cam serioase. Dacă vreți să
afkiți răspunsul exact la aceste misterioase fenomene, atunci nu
vă rămîne decît să citiți acest articol în continuare și veți afla
imediat ce căutați : toate astea se intîmplă fiindcă Poli nu are
echipă I Da, alb-viole(n)t în față, acesta e crudul adevăr și chiar
dacă mîine ar veni la Timișoara Sepp Piontek, pe banca antre-
norilor, evident, situația noastră în clasament nu ar fi mai pc
roze. Ce să faci dacă nu ai cu cine intra în teren ? Achizițiile din
vară nu au convins, scurtul foc de paie al lui Timofte, iată, s-a
cam stins. Pascu ți Oloțutean, altădată lideri în joc, sînt vizibil
incomodați de un lucru, deocamdată, neînțeles. Varga, și el mai
de mult adulat e cu șuturile stinse, ba chiar și gafeazâ tot mai
des. S-au încercat tot felul de scheme tactice, insă aproape toate
s-au dovedit neinspirate. S-a jucat ambițios numai cu Dinamo,
restul înttlnirilor de acasă fiind abordate cu basca pe-o ureche.
Miercurea ce vine, Steaua va juca la Eindhoven. Dacă pasele
vor circula și acolo exact așa cum au circulat la București, după
„Codul paselor elegante", e de presupus că gruparea olandezo-
danczo-braziliano-nigeriană va avea cîteva surprize. Sincer să
fiu, credeam că Steaua a cam apus, că Hagi și Lăcătuș ar putea
fi lăsați la vatră — mai ales pentru confortul psihologic al milioa-
nelor dc telespectatori — că oaspeții, cu o carte de vizită atit dc
somptuoasă, își vor asigura calificarea din prima manșă. Dar nu
a fost asa. Echipa lui lordăncscu a jucat altceva decît ne-a obiș-
nuit pînă acum : un fotbal englezesc, cu pase în adîncime. Hagi
a condus ca un excelent dispecer, Lăcătuș a fost sclipitor. Dacă îi
vof ține toate curelele psihologice, stelișlii vor obține calificarea.
Marcel TOLCEA
aqua-forte
o Oglinda poate fi mai rău-
tăcioasă decît gura lumii.
•	La un moment dat i-a
venit o idee și i s-a urcat Ia
cap.
•	Sc poate lenevi conforta-
bil și in haine de lucru.
•	Ceasul deșteptător a dor-
mit și el, neîntors.
•	Anticii eu intrat în . pos-
teritate construind celd mai
celebre ruine.
•	Un ciomag, oricît dc straș-
nic ar fi minuit. nu va deveni
niciodată baston dc mareșal.
•	Să tragi de limbă un
clopot. Culmea ar ti să-ți răs-
pundă.
•	într-o situație fără ieșire
este preferabil să nu te afli
acolo.
•	Statuia ecvestră repre-
zenta un cal necunoscut.
•	A inventat o colivie cîn-
tătoare care Imita în același
timp si «borul păsărilor.
« Fiți fără grijă. Au si bu-
cătarii mincătorii lor.
Mihai PAULIUC
top
SCAUNUL CU DOUA PICIOARE (III)
Asaltat realmente de produse muzicale standard, ascultătorul
nu va mai aprecia piesa decît dacă ea are „succes", popularitatea
acesteia luînd, așadar, locul valorii atribuite ei. Cu alte cuvinte,
actul apreciativ devine o simulare : din moment ce o piesă place,
înseamnă că e valoroasă. Ce eroare ! Să parcurgem, cu voia dum-
neavoastră, topurile internaționale recente care, se știe, constituie
un barometru fidel al gustului muzical într-un domeniu ce „oferă
distracția, emoția, plăcerea, negîndu-le in același timp" (Adorno).
Observăm cu ușurință că pe lîngă nume noi (cît vor rezista, oare.
„Shakespeare’s Sisters" ?) clasamentele ne oferă cu dărnicie și
altele, ale unor vedete și formații de acum zece-douăzeci de ani,
semn ce nu ne-ar îngrijora dacă n-am cunoaște adevărata stare
de lucruri din aria muzicii de divertisment. Iată, așadar, stimați
cititori, la finele lunii septembrie a.c., în topul britanic al publi-
cației de specialitate „Music Week" e prezentă ca altădată Alice
Coopcr („Poison"). Tot aici întîlnim numele Lizei MinelU („Losing
My Mind“), al popularului Cliff Richard („I Just Don't Have The
Heart") și al formației Quccn („The Invlsible Man"). In topul
american al discurilor singles oferit de revista „Billboard", tot
„bătrînii", săracii... Aflăm aici numele Iui Don Henley (artist
din vechea generație, baterist al grupului californian „Eagles'b
apoi pe cele ale veteranilor Chaka Khan, Gladys Knighl, lina
Turncr, Donna Sutomer... In Italia („Musica e dischi"), pe locul
doi, figurează Joc Cocker (da, cel de la Woodstock 1), urmat de
celebrul Mc Cartncy. în topul olandez apar Van Morisson și, aten-
ție, Diana Rcss & The Suprcincs cu „Rcflections", piesă înregistra-
tă acum 24 de ani I Mai e nevoie să amintim că formația nu mai
activează de peste un deceniu și jumătate ? Un veritabil caz de
longevitate într-un domeniu ce ar părea sortit efemerului. Și nu
e singurul. Adie o boare nostalgică prin clasamentele muzicale și
cum să nu înțelegem acest lucru din moment ce banalul pâre
azi atotputernic în aria divertismentului sonor, pe care tot Adorno
îl face răspunzător de moleșirca omului ; extinderea limbajului
conceput ca expresie : Incapacitatea de a comunica ceva. „Muzica
ușoară staționează tn brațele tăcerii care se deschide. între oamenii
deformați de angoasă, dc rutină și de supunere oarbă". Poate că
această concluzie e prea drastică, dar cred că se potrivește mo-
mentului. Dorința mea mărturisită e ca mîine ea să-și piardă
valabilitatea.
Petru UMANSCHI
ORIZONT
9 16 e
Ferm angajat în făurirea noii socie-
tăți, a îndeplinirii obiectivelor strate-
gice stabilite în documentele programa-
tice ale partidului nostru, poporul nos-
tru, sub conducerea tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU, secretar gene-
ral al Partidului Comunist Român, mi-
litează în mod ferm și activ pentru
constituirea unei lumi a păcii, securi-
tății și colaborării internaționale, fapt
subliniat și în Tezele pentru Congre-
sul al XlV-lea al partidului.
Astăzi, cînd în viața internațională
continuă să se manifeste cele două ten-
dințe principale, reprezentate de forțe-
le progresului și păcii, pe de o parte,
și de forțele imperialiste pe de altă
parte, țara noastră depune eforturi con-
stante în vederea soluționării marilor
probleme cu care se confruntă omeni-
rea, în vederea eliminării practicilor de
ingerință în treburile interne, de ame-
nințare cu forța șl chiar recurgerea la
aceasta.
Pornind de la realitățile lumii con-
temporane — amplu șl științific anali-
zate în Documentele pentru Congresul
ai XlV-lea al partidului nostru —, a
faptului că întreaga evoluție a vieții
contemporane confirmă justețea aces-
tor aprecieri, demersul de politică ex-
ternă românească relevă fundamentele
unui nou mod de gîndire cu privire la
posibilitățile de progres ale lumii con-
temporane și cu privire la soluțiile ce
se impun.
Avînd în vedere primordialitatea ab-
solută a păcii, conducătorul partidului
și statului nostru a elaborat o strate-
gie solid ancorată în realitate, științi-
fic fundamentată, care se impune cu
atît mai mult cu cît cursa înarmări-
lor continuă. Tratativele internaționale
în acest domeniu, șl mai ales acordul
dintre Uniunea Sovietică și Statele U-
nite ale Amerlcii privind înlăturarea
rachetelor cu rază medie de acțiune,
nu s-au repercutat în mod substanțial
asupra cursului vieții internaționale.
In acest domeniu, mai mult ca orieînd
ROMÂNIA — militantă activă pentru pacea
și securitatea internațională
se impun soluții radicale, eliminarea
completă a armelor nucleare, chimice,
reducerea radicală a armelor conven-
ționale. Numai astfel omenirea poate
păși pe calea supraviețuirii, a edifică-
rii unei lumi a păcii și cooperării in-
ternaționale.
Desigur, între marile probleme con-
temporane există o strînsă interdepen-
dență. Problemele fiind globale și so-
luțiile trebuie să fie globale. încetarea
cursei înarmărilor, dezangajarea mili-
tară ar crea mari disponibilități pen-
tru realizarea securității internaționa-
le, pentru lichidarea subdezvoltării, a
decalajelor, pentru intensificarea coo-
perării pe multiple planuri, pentru de-
mocratizarea relațiilor internaționale,
pentru progresul material și spiritual
al tuturor popoarelor.
Din această perspectivă, abordarea
responsabilă a problematicii internațio-
nale actuale de către țara noastră are
în vedere, în acest context, realizarea
securității în Europa, militînd pentru
desfășurarea cu succes a procesului de
cooperare și securitate început la Hel-
sinki, în cadrul căruia România, con-
ducătorul ei, șl-au adus o contribuție
de substanță. Țara noastră militează
activ pentru o Europă unită, conside-
rînd că există condițiile realizării aces-
teia, pe baza respectării riguroase a
diversității orînduirilor sociale, a liber-
tății și independenței fiecărui popor.
Dezvoltarea colaborării în Balcani,
realizarea unei zone a păcii și bunei
vecinătăți, fără arme nucleare și chi-
mice, fără baze militare străine, re-
prezintă un alt deziderat al politicii
externe românești, existînd și, în acest
sens, numeroase acțiuni cu larg ecou
internațional.
în concepția conducătorului partidu-
lui și statului nostru, necesitatea re-
structurării cadrului economic interna-
țional. a asigurării tuturor statelor a
unor condiții egale de dezvoltare în
vederea lichidării subdezvoltării, a ma-
rilor decalaje dintre țările bogate ș!
sărace, soluționarea globală a probie-
ipelor economico-financlare șl realiza-
rea unei noi ordini economice și poli-
tice internaționale, se înscrie ca o prio-
ritate a raporturilor internaționale ac-
tuale.
Promovînd o diplomație multilatera-
lă, deschisă, ilustrată de dinamica po-
liticii internaționale românești, cît și
de varietatea formelor șl mijloacelor
utilizate, România acordă o importan-
ță deosebită relațiilor cu toate țările
socialiste.
Româhia, prin glasul conducătorului
ei, se pronunță consecvent împotriva
oricăror forme de Ingerință în trebu-
rile interne ale altor state, pentru sto-
parea intensificării activității organi-
zațiilor neofasciste șl de dreapta, a
propagandei șovine, promovate de u-
nele cercuri reacționare șl, care, con-
form învățămintelor Istoriei, nu ser-
vesc cauzei păcii șl colaborării în lume.
Militînd pentru intensificarea cola-
borării cu toate țările, indiferent de
orînduirea socială, pe baza principiilor
dreptului internațional, țara noastră
acordă o importanță aparte conlucrării
cu toate forțele sociale și politice pro-
gresiste, pentru democratizarea relații-
lor internaționale, pentru participarea
tuturor popoarelor la soluționarea ma-
rilor probleme cu care se confruntă
omenirea.
Poporul nostru, înfăptuind neabătut
politica partidului, este ferm hotărît de
a contribui la înfăptuirea unei lumi a
păcii și colaborării.
Dr. Cornelii! POPEȚ1
ABD AL-WAHHAB AL-BAYATI
(IRAK)
CEI CE SE ÎNTORC DIN MĂCEL
Fiți fericiți ! Fiți fericiți, noi sîntem
Rămășița ce s-a-ntors din măcel.
Frica a frămîntat din măruntaiele-i pline,
în miez c un cimitir, iar In el
Casele noastre, durerile noastre, ziua de miine
Frămintată de miinile voastre, mingiietoarele ;
Vă dăm să beți — noi insetații, iar beția din voi
Ne leagă de teascul de struguri picioarele.
Tu, copilule ! Tu, omule I Tu, paiață !
Ce mare e omul 1 Ce mare 1
Tu n-ai uitat dragostea, amintirile ei,
Nopțile cu lună, nopțile clare,
Păcatul cu focul lui ce nu contenește
Să ceară din vatră iertare.
Dc s-ar intoarcc in lume morții...
Noaptea e-aproape. Și cînd s-o lăsa
Lacomă în visele ci pustii,
Frații mei, legați-vă rănile.
Noi am ajuns la ultimul carnaval
Oaza cea verde :
Dar nu disperați !
A mai rămas — in afară de el — doar o boltă
Fumul casei melc, glasul copiilor noștri,
Pămîntul nostru cel roșu și cimitirul...
Apoi tatăl meu, de lacrimi udați
Sint ochii lui stinși văzători.
Fiți fericiți 1 Fiți fericiți, noi sintem
Rămășița ce s-a-ntors din măcel.
In românește de
llie BADICUȚ
JOHANNES BOBROWSKI
(R. D. GERMANA)
CUVÎNTUL om
Cuvîntul OM, ca vocabulă,
se află, Indiferent la ce s-ar referi,
in dicționar,
între
Orașul,
vechi și nou,
frumos, plin dc viață, cu arbori
chiar
și cu vehicule, acesta e locul
unde aud eu cuvîntul,
vocabula
o aud, nu o dată, și pot
socoti dc la cine, și pot
cu aceasta să-ncep.
Unde nu e iubire,
nu se rostește nici cuvintul acesta.
In românește de
Cornelia BRATU
PRODROMOS MARKOGLOU
(GRECIA)
URLA MIEZUL NOPȚII
Urlă miezul nopții-n capul mep
Vocile sălbatice ale celor neindreptățiți
Au rezistat destul.
POEMELE PĂCII
Pe cînd timpul săpa formele morții
S-au înfipt in măduva stincii
Și mai adine In singele negru al înaintașilor.
Mă-ntorc acum tulburat.
Casa pustie de prieteni, plină de dușmani.
Exilați in insăși vatra noastră,
înscriși In registrele sumbre ale unor creiere
mecanice
Friu dur al nenorocirilor
Tovarăși
Care primăvară o mai așteptăm ?
Care afacere s-a mal așezat peste datoria
sălbatică
Datorie sălbatică ce urlă in capul meu.
In românește de
Andreas RADOS
TODOR IANCEV
(R. P. BULGARIA)
ZONA
Un loc muntos. Cu stinci. Păduri. Și un hotar.
O zonă militară. Pichet. Și-o zi tihnită.
Prin defileu un tren aleargă solitar
Și umbra-i cenușie se pierde-ntr-o clipită.
Nu a rămas aici vreo urmă dc-altădat,
Decît peisajul simplu, cu vlrfuri și ponoare.
La cițiva pași, o mică așezare — un sat.
Eliberat de zvonuri, de spaime și teroare.
Azi, fără tobe și trompete, fără coșmar,
Trezim copiii. In fiecare dimineață.
O zonă militară. Păduri. Și un hotar.
Un stol de păsări. Un tren în depărtare. Viață ...
In românește de
Valentin DEȘLIU
LUCIANO LUISI
(ITALIA)
REPRESALII
Dar unde fugi î
Copacii
n-au brațe, văzduhul n-are cuiburi
iar ochii caselor nu se închid.
Dc presimțiri țl-e părul incilclt
iar rochia-ți roșie e ca un foc.
E o maree a iinpresurării : vin !
Au stindardele urii-n priviri.
Marșul lor crește sub bolți
și vuietul peste oraș se sfarmă !
Se naște umbra printre case, pășește
prin ruine, urcă-n ființa copacilor,
șterge urmele-n pulbere
dar n-are incă forța să te-ascundă.
Cu mîini alungite le-ajung,
mîini ce-n văzduh erau frunze
ți-aștern garduri vii peste chip
lumina ți-o orbesc, se-nnoadă
să-ți scormone căldura.
Goală te naști
din fărîmele smulse de mătase.
Rupe un fir de sînge
neașteptata candoare a sinului.
In românește de
Geo VASILE
Colegiul de redacție:
ION ARIEȘANU (redactor 9ef)
ANGHEL DUMBRAVEANV (redactor țel adjunct)
VIOREL COLȚESCV NICOLAE PIRVO. CORNEL WNGOREAND
r
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNE1 1}
Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicata
nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R.
TIPARUL EXECUTAT LA l P B T. Index : 42 907