leale IMU.
orizont “
SAPTAMINAL SOCIAl-POLIIlC $1 LITERAR ARTISTIC EDITAI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ
NR. 35 (1174) 1 SEPTEMBRIE 1989 ¥ SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI
Cu prilejul închiderii celei de-a VII-a ediții a Festivalului
național „Cintarea României", în Capitală a fost organizată „Expo-
ziția republicană a creației tehnico-științificc, literar-artistice, dc
artă populară și artă plastică" — realizare culturală grandioasă,
dedicată aniversării a 45 de ani de la Revoluția de eliberare so-
cială și națională, antifascistă și antiimperialistă. Expoziția pre-
zintă, într-o amplă sinteză revelatoare, creația tehnico-științifică
și cultural-artlstică, desfășurată în patria noastră sub auspiciile
Festivalului național „Cintarea României" — măreață ctitorie spi-
rituală, inițiată de secretarul general al partidului, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU — care a învederat și în perioada actua-
lei ediții multiplele fațete ale geniului creator al poporului nostru.
Prefațată cu un elocvent excurs istoric documentar ilustrat,
expoziția cuprinde mărturii sugestive privind actul Istoric de la
23 August 1944, devenirea societății românești în perioada de după
GRANDIOASA înfăptuire
______ SPIRITUALĂ
acest crucial moment din istoria patriei, strălucitele victorii
obținute, sub conducerea partidului, în anii construcției so-
cialiste, îndeosebi după Congresul al IX-lea, care a inaugurat
cea mai rodnică perioadă din existența multimilenară a
patriei — numită, cu legitimă recunoștință și mîndrle patriotică,
EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU. Imagini semnificative reliefează
pilduitoarea viață și activitate revoluționară a tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU, marele erou al lumii contemporane,
Identificat, de aproape șase decenii, cu evenimentele hotărîtoare
ale istoriei patriei, ale luptei pentru dobîndirea demnității națio-
nale, independenței și libertății, cu nobilul efort umanitar pentru
apărarea păcii pe Pămint. Exponatele relevă înaltul nivel de dez-
voltare, bunăstare și civilizație la care a ajuns societatea noastră
socialistă, determinat de progresul economico-soclal al țării, în-
făptuit de poporul român, sub conducerea gloriosului nostru
partid. Deosebit de grăitoare sînt Imaginile care înfățișează sta-
tornicul dialog cu țara al tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU și
al tovarășei ELENA CEAUȘESCU, cu prilejul vizitelor de lucru
care au avut loc în unitățile economice și în instituțiile de învăță-
mînt și cercetare de pe tot cuprinsul patriei, strînsa unitate a
întregii națiuni în jurul partidului și secretarului său general.
Dumitru SARDEȘ
0 AMPLĂ SINTEZA A ISTORIEI. PREZENTULUI
Șl VIITORULUI SOCIALIST AL PATRIEI
(Continuare în pag. 6)
Universitatea din Timișoara.
CTITORIILE PREZENTULUI
UNIVERSITATEA -
q citadelă a științei și culturii
Deloc tntîmplător, în prima
zi de septembrie, gîndul unui
reporter se îndreaptă, firesc,
spre școală. Spre ideea de
școală și educație. Septem-
brie, luna cînd începe iar șl
iar, mereu de la capăt, în fie-
care an, învățămîntul. Iată de
ce a intrat în firea lucrurilor
ca, la 1 septembrie, să ne a-
ducem aminte de învățătură.
Dar și să învățăm a ne amin-
ti. De ce, din nou, atunci cînd
vorbim despre școala timișea-
nă, simțim nevoia acestui
apel la memorie ? Pentru că,
urmînd traseul început nu de-
mult — devenirea în anii con-
strucției socialiste a învăță-
mîntului superior timișorean
— reportajul nostru încerca
un bilanț al prezentului, ra-
portat la un trecut nu foarte
îndepărtat. Pentru că, oprin-
Moment cu puternice rezo-
nanțe în sufletul întregii na-
țiuni socialiste, aniversarea a
45 de ani de la mărețul act de
la 23 August a prilejuit ma-
nifestarea grandioasă a înal-
tului sentiment de dragoste a
întregului popor față de pa-
tria străbună, de marile rea-
lizări ale epocii socialiste, față
de partidul comunist și con-
ducătorul său Iubit, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU. Prin
întregul său, marea sărbătoare
națională a poporului nostru
a reafirmat hotărîrea unani-
mă a tuturor fiilor patriei de
a dezvolta în continuare, pe
trepte tot mai înalte, socialis-
mul, cea mai dreaptă și îna-
intată orînduire.
Definind, într-o magistrală
sinteză, din perspectiva isto-
riei, importanța actului de la
23' August, secretarul gene-
ral al partidului, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, în
Cuvîntarea rostită cu prilejul
Adunării solemne organizată
de Comitetul Central el Parti-
dului Comunist Român, Marea
Adunare Națională și Consi-
liul Național al Frontului De-
mocrației și Unității Socialis-
te, consacrată celei de a 45-a
aniversări a revoluției de eli-
berare socială și națională,
antifascistă și antiimperialistă
din România sublinia : „In
du-ne de această dată la o
altă citadelă — cea mai tînără
— a științei, Universitatea,
apelul la memorie poate de-
veni o garanție a adevărului.
Spații, oameni, cifre se fil-
trează prin amintirea vie,
trăită și, împreună, depuri
mărturie pentru realitatea a-
cestei construcții, care e mult
mai mult decît o sumă de zi-
duri. Universitatea din Timi-
șoara e — poate, întîi de toa-
te — o construcție interioară
a orașului. O arhitectură in-
vizibilă a fiecăruia dintre noi,
un proiect umanist împlinit
în acești ani. O edificare lă-
untrică în spiritul științei și
culturii, al unei pedagogii su-
perioare, care ne-a făcut mai
buni și mai demni.
Mihai MARCU
(Continuare in pag. 3)
existența milenară a poporu-
lui nostru, revoluția de elibe-
rare socială și națională, an-
tifascistă și antiimperialistă dc
la 23 August 1944 reprezintă,
s-ar putea spune, ccl mai im-
portant eveniment, deschizind
pentru prima oară calea unei
adevărate libertăți și indepen-
dențe, a trecerii puterii in
inîinile poporului care a asi-
gurat înfăptuirea, sub condu-
cerea Partidului Comunist
Român, a năzuințelor întregii
națiuni, făurirea celei mai
drepte orinduiri — orinduirca
socialistă pe pămintul patriei
noastre". în magistrala sa Cu-
vîntare, secretarul general al
partidului a făcut o amplă a-
naliză a istoriei noastre con-
temporane, a evenimentelor
memorabile din activitatea
Partidului Comunist Român,
a forțelor progresiste din țară,
care au pregătit actul de la
23 August, cum șl a-etapelor
luptei poporului, sub condu-
cerea partidului său comunist,
pentru edificarea socialismu-
lui în patria noastră.
Evocînd semnificațiile isto-
rice ale luptei poporului ro-
mân în zilele fierbinți ale
lui August 1944, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU o
subliniat faptul că toate ma-
rile izbînzi repurtate de po-
porul nostru în edificarea so-
cietății socialiste multilateral
dezvoltate își au originea în
acele clipe înflăcărate ale
lupțelor revoluționare, desfă-
șurate de întreaga națiune ro-
mână sub conducerea parti-
dului comunist. Rememorînd
marile realizări obținute de
poporul român într-un răs-
timp istoric scurt, marile bi-
ruințe repurtate în dezvolta-
rea economico-socială neîntre-
ruptă oare au transformat
țara, mai cu seamă după Con-
gresul al IX-lea, a fost evi-
dențiată politica dusă consec-
vent de partid care a confir-
mat voința nestrămutată a în-
tregii națiuni socialiste de
a-și urma neabătut drumul pe
care s-a angajat triumfător în
urmă cu 45 de ani. Din pers-
pectiva marilor realizări obți-
nute, a viitorului prefigurat
de programaticele Documente
pentru Congresul al XlV-lea,
aflate în dezbaterea întregului
partid și popor, rezultă cu
limpezime hotărîrea poporului
de a continua ascensiunea pe
calea socialismului, a demni-
tății naționale, a libertății
omului, împlinirea prin mun-
că și creație a idealurilor, a
fericirii poporului.
Toate marile izbînzi în-
făptuite în perioada inaugu-
rată de Congresul al IX-lea
stau chezășie unității între-
gii noastre națiuni socialis-
te. în jurul partidului, a
secretarului său general, tova-
rășul NICOLAE CEAUȘESCU.
oferind o pildă a eroismului
și voinței întregului popor de
a înlătura pentru totdeauna,
într-un răstimp cît mai scurt,
starea de înapoiere economică
a țării, moștenire a epocilor
trecute, de ridicare a României
socialiste la stadiul înalt de
(ară cu o industrie și agri-
cultură înfloritoare, în plină
dezvoltare, modernă, armonios
dezvoltată, în temeiul celor
mai noi cuceriri ale științei
și tehnicii, cu un învățămînt,
știință și cultură capabile să
susțină progresul multilateral
al societății românești la co-
tele civilizației contemporane,
cu un înalt nivel de bunăsta-
re materială și spirituală.
în Cuvîntarea sa, tovară-
șul NICOLAE CEAUȘESCU
a acordat un amplu spațiu
perspectivelor dezvoltării Ro-
mâniei, așa cum sînt ele pre-
figurate în proiectul Progra-
mului-Directivă și în Tezele
pentru Congresul al XlV-lea
punînd un accent deosebit pe
unitatea întregului popor, pe
legăturile strînse dintre clasa
muncitoare, țărănime și inte-
lectualitate^ dintre toți oame-
nii muncii, indiferent de na-
ționalitate, care, sub condu-
cerea partidului, sînt capabile
să făurească o lume a echi-
tății și dreptății sociale, o lu-
me a socialismului și comu-
nismului biruitor. Pornind de
la -legitățile generale ce gu-
vernează dezvoltarea societă-
ții socialiste, secretarul gene-
ral al partidului a subliniat
principalele caracteristici ale
evoluției viitoare și de pers-
pectivă a economiei, capabile
să transforme România într-o
țară puternic dezvoltată, ce
pășește ferm pe calea făuririi
societății socialiste multilate-
ral dezvoltate.
Fiecare izbîndă, împlinită
în cei 45 de ani ce au trecut
de la biruitorul August 1944,
a constituit, în continuitatea
proceselor revoluționare de
transformare socialistă a țării,
o treaptă de progres și, tot-
odată, premisa pentru succe-
sele viitoare ale socialismului.'
Marile împliniri ale prezentu-
lui reprezintă nu numai un
fericit motiv de mîndrie pa-
triotică, revoluționară, pentru
întreaga noastră națiune so-
cialistă, ci și temelia faptelor
de muncă, de viață ce ne în-
găduie să privim cu optimism
viitorul, să abordăm cuteză-
tori împlinirea noilor etape,
superioare, de dezvoltare eco-
nomico-socială, cu certitudinea
fermă că mărețele planuri și
programe de dezvoltare sînt
urmarea firească, obiectivă, a
rezultatelor obținute pînă a-
cum, consfințind justețea dru-
mului ales, forța de neînfrînt
a socialismului.
înaltelor îndemnuri adresate
de secretarul general al par-
tidului» în Cuvîntarea de la
Adunarea solemnă, întregul
nostru popor le răspunde cu
hotărîrea deplină de a înfăp-
tui și pe viitor, în cele mai
bune condiții, marile progra-
me de dezvoltare economico-
socială a țării, ce vor fi a-
doptate la Congresul al XIV-
lea al partidului, de a urma
neabătut drumul socialismului
spre înălțarea României pe
cele mai înalte culmi de pro-
gres și civilizație.
ORIZON!
ORIZONT
© 2 @
Gramatica ființei
Așezată sub imaginea tutelară a lui Eminescu
— din ale cărui meditații asupra limbajului
Constantin Barbu dă, in exergă, trei fragmente;
cel puțin unul dintre ele merită citat, pentru
că spune ceva despre metoda însăși a eseistului:
„Nu noi suntem stăpînii llmbei. ci limba e stă-
pina noastră. Precum într-un sanctuar reconsti-
tuim piatră cu piatră tot Ce-a fost înainte —
nu numai după fantezia sau inspirația momen-
tană — ci după ideea in genere și în amănunte
— astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră
românească" —. încercare asupra temeiurilor
limbii românești este o tentativă de j construi
o „gramatică a Ființei* Acest din urmă termen
este scris mereu cu majusculă. în viziunea lui
Constantin Barbu, el reprezintă un concept fun-
damental. care trebuie tratat cu tot respectul
Cartea de .față este doar partea întîi a unui de-
mers mult mai amplu. Ea conține primele două
secvențe (Gramatica Ființei și Hestia). din cele
zece cîte cuprinde proiectul. „Nu am pus în a-
ceastă carte (numai) orgoliul prea omenesc de
a schița, mai bine sau mai rău. o morfologie a
Ființei. Am simțit nevoia scrierii unei grama-
tici a Ființei care să întrețină o lucrare asupra
fundamentelor culturii românești. Aceste funda-
mente ale culturii trebuie să se recunoască în :
a) valorizarea (și reevaluarea) Ființei in subiect,
în ins ; b) descrierea Ființei în românește : c)
eminescianltatea ca sentiment al Ființei". Nu
toate aceste probleme sînt dezbătute în frag-
mentele de față. Ca orice introducere într-o pro-
blematică puțin studiată. încercare asupra te-
meiurilor limbii românești poate surprinde
printr-un abuz metodologic. Aflat în faza pre-
gătirii și prezentării Instrumentelor de lucru,
autorul defrișează tn jurul său un cîmp de in-
vestigație pe măsura întregului proiect. El des-
chide mai multe cimpuri operaționale decît este
dispus, pe moment, să cerceteze în amănunțime.
Rămîn în faza enunțului destule Idei, după cum
suficiente ipostaze ale scriitorului sînt abia în-
trevăzute. Constantin Barbu privilegiază, aici,
lucrarea filosofuîul-gramaticlan. Spunînd acest
lucru sîntem obligați să precizăm șl seria spi-
rituală căreia 1 se revendică. După propria-i
mărturisire, s-a așezat in descendența a trei
gînditori : Heidegger, fîtienne Gilson și Noica.
De la cel dinții a împrumutat o bună tehnică
.arheologicăpasiunea de a sonda în „muțe-
cronica literară
Steaua polară
Poezia lui Eugen Jebeleanu • se sustrage
oricăror judecăți făcute altminteri decît în ter-
meni contrastivi. La puțini dintre poeții români
ai secolului XX e manifestă o atît de obstinată
privire asupra condiției umane, exclusiv prin
prisma stărilor și categoriilor ei extreme. Pen-
tru Eugen Jebeleanu confruntările au, întotdeau-
na, un caracter decisiv, lupta se dă pe viață și
pe moarte, opțiunii nu I se oferă decît o singură
alternativă. Radicalismul șl intransigența mo-
rală elimină fără drept de apel compromisul.
Evaluările își află punctul de plecare într-o eti-
că incandescentă, care refuză jumătățile de
măsură. Poezia trebuie să răspundă unor pro-
bleme esențiale, iar aceste probleme vizează —
atrictu sensu — umanitatea omului șansele
(sau neșansele) prezervării acesteia în fața dez-
lănțuirii forțelor obscure ce tind să o anihi-
leze A unor porniri stihiale. precum lăcomia.
Invidia, tirania, crima, nerușinarea. prostia
agresivă, minciuna, lașitatea, orgoliul nemăsu-
rat — pe scurt: tot ce înjosește bunul simt al
valorilor șl ai demnității
Filonul are. desigur, puternice rădăcini in
tragedia clasică, poetul reținind mai puțin mi-
sia protagoniștilor, cit pe aceea, de martor șl
judecător inflexibil, a corului. O deosebire fun-
damentală se impune însă : rareori poezia sa
vorbește despre impactul cu o soartă capricioa-
să și incortjibiiă. cu un destin insondabil șl
surd ia metafizica suferinței. După cum nu vor-
d:om.i’.,j înfruntare a limitelor. Zeii — dacă
lu șf -n zer*: ^n^eî-a ea și pieirea * RVilul
universal ?e săse-c in același t'mp. in afara și
In’âuntrul Ființei. Cind. totuși. împrejurările
dovtn constrîctive cind d vezile acțiunii unul
ir: .narabilc fatum ajung de neignorat, versurile
lui Eui'en Jebeleanu se iluminează straniu cu
o tonalitate oare nu vine nici din revoltă, nici
din resemnare, care nu exprimă nici furia ne-
gatoare, nici disperarea ori neputința ; care este,
totodată, și țipăt șl tăcere, și plînsetu! durerii
și durerea plînsului, și Infrîngere și zîmbetul
nia" cuvîntului, in ceea ce se vede (mai bine
zis : nu se vede) dincolo de el. E, poate, partea
coa mai riscată a cărții. Nu în sensul că anali-
zele duc automat la concluzii false. Ci tocmai
că ele rămîn un spectacol pur, o dezirabilitate
și nu o actualizare a ideii filosofice. Limbajul
eminamente metaforic al lui Heidegger consti-
tuie un bun punct de pornire în stabilirea vi-
satei gramatici a Ființei. însă el are dezavan-
tajul de a funcționa doar asupra corpus-ului de
concepte investite cu greutate și funcție „lite-
rară" de către filosof.
De la Gilson, Constantin Barbu și-a însușit
știința — atît de paradoxală — a căutării sem-
nificației ascunse a lucrurilor. în opinia noastră,
e terenul cel» mai fertil (alături de cele des-
chise de Livinas) cel mai in acord cu natura
adîncă a tînărului eseist. Căutînd tocul »unde
este posibilă ruptura, delimitarea, sciziunea și.
deci, interpretarea originală. Constantin Barbu
ajunge la propoziții care au intensitatea aforis-
mului șl puterea de convingere a revelației îm-
părtășite. Textele propriu-zis filosofice ale volu-
mului sînt convingătoare in măsura- în care știu
să ocolească tehnicismul heideggerian. optînd.
norocos, pentru suplețea analitică și finețea —
nu lipsită de o Ironică strategie sofistică — a
lui Gilson.
în fine, influența filosofului de la Păltiniș,
explicabil cea mai puternică, ridică și cele mai
multe semne de întrebare Constantin Barbu nu
e singura victimă a „nolcaslanismului". Pe plan
stilistic, paginile cărții sale sînt niște pastișe
stîngace după lucrările autorului Devenirii In-
tru ființă. E păcat că un intelectual atît de in-
teligent n-a reușit să se sustragă acestei in-
fluențe. A funcționat, desigur, și fascinația dis-
cipolatului. dar și seducția paginii strălucitoare
a magistrului. însă, quod licet Jovis... Influ-
ența e cu atît mai primejdioasă, cu cît. pe mai
multe pagini, dincolo de „stil" pare să nu fie
la Constantin Barbu. decît o supunere la rigo-
rile noviciatului.
Imposibil de rezumat in cîteva cuvinte, con-
ținutul cărții îui Constantin Barbu atrage aten-
ția asupra unul proiect foarte ambițios. Să-t
așteptăm, în liniște, cu seriozitate, cu încredere,
urmarea. Paginile de pînă acum slnt pline de
prom'shi"'
Mircea MIHAIEȘ
•	Constantin Barcu, ÎNCERCARE ASUPRA
TEMEIURILOR LIMBII ROMANEȘTI. O GRA-
MATICA A FIINȚEI. Ed. Scrisul Românesc.
1989.
amar al recunoașterii ei. Și refuzul dezastrului
și al absenței, dar și credință și Capacitate de
a investi in fidelitatea memoriei. Deși cel mal
adesea apocaliptică, perspectiva poetului e, așa-
dar. una melioristă In cenușă poate fi oricînd
descoperită promisiunea renașterii ; nimic nu
este pierdut, cită vreme neantului I se opun,
la limită, valorile perene ale Firii 1
Mizind pe aceste date, nu e implauzibilâ
ipoteza că, in poezia lui Eugen Jebeleanu, Viața
și Moartea, Binele și Răul, Dragostea și Ura,
Fericirea și Nefericirea. Războiul șl Pacea nu
reprezintă, propr!u-zls, teme, cît viziuni. Nu
conținutul „în general", cu multiplele lui cono-
tații culturale, face obiectul demersului liric, ci
haloul palpabil pe care experiența umană a se-
colului XX l-a creat în jur. Pretutindeni, de la
Inimi sub săbii (1934), la ciclul de Inedite pu-
blicate acum, e repetabilă o denunțare siste-
matică a abstractului : poetul se vrea, fără
concesii, in interior. Depoziția sa urmărește uni-
versalul de pe baricadele imediatei apropieri.
Lui li repugnă să pledeze în numele altora : o
face în numele său, în deplină cunoștință de
cauză : acest nume acoperă o conștiință vie, un
spirit al veacului. Un mod de a fi răzvrătit —
nu în sine —. împotriva a ceea ce suportă exor-
cizarea Nu numai pentru dezamorsarea poten-
țelor/virtualităților malefice, dar $1 spre neui-
tarea amenințătoarei lor pînde. Să mai spun că
acestea ar putea explica așa zisul manierism ai
poeziei Iul Eugen Jebeleanu. fața vizibilă, dar
și cea nevăzută a lucrurilor. Ermetismul și lim-
piditatea. aspectul și dur și catifelat al expre-
siei invectiva șl tandrețea fragilă pe care ea o
maschează. Anvergura pamfletar-tncendiară și
suprasaturarea afectivă. Steaua polară a unui
lirism cu „ușile deschise" : ..Deasupra mea. știți
voi cin! / atunci cînd voi fi mult ma! tare /
decît acum. *— / să se rldîcc o ca^ă / pentru
copiii altora ?i-al mei. / Ușile casei să fie des-
chise oricui. / file întoarse mereu. / Cu pași
lungi dc lună să intre lumina / și Indirecta lu-
mină / a soarelui meu subteran. / Cine și cc
am fost / nu arc însemnătate. / Să ridă ușile șl
ferestrele / descătușate*1...
Marian ODANGIU
• Eugen Jebeleanu, POEZII, Editura Cartea
Românească, 1989.
FEȚELE REALITĂȚII
A cili in creația artistică o față a realității are o
egală îndreptățire cu a descifra In configurația reali-
tății amprenta modelatoare a Imaginarului artistic.
Literatura este una din •modalitățile artistice a cărei
deschidere spre real acționează după principiul vaselor
comunicante. Cîtă realitate atîta literatură, spunea
cineva, iar reciproca mi se pare la fel de valabilă,
în sensul larg, superior al cuvîntului.
Literatura se hrănește din realitate și urmează
organlcitatea acesteia. Noțiunea de realitate trebuie
înțeleasă în mod complex. Există o realitate evenl-
mențială, socială, după cum există o realitate sufle-
tească, a Interiorității umane, care nu sînt decît două
coordonate ale unul univers unde interacțiunile și pre-
facerile constituie un permanent proces. Rolul scriito-
rului este de a sesiza și de a sublinia această com-
plexitate a realității, doza de Imaginar a literaturii
avînd virtuți prospective și proiective. S-a Interpretat
greșit că Platon ar fi cerut Izgonirea poeților din
cetate. El nu nega rolul poetului In sine, cl respin-
gea doar falșii poeți, care se vădesc inutili prin lipsa
de talent și ocolire a adevărurilor revelatoare. Obiec-
ția la adresa lui Platon este neavenită, dacă ne gîn-
dim că avea înaintea lui strălucita tradiție a poetului
aed și vizionar De-a lungul timpului, literatura a cu-
noscut alternanțe în privința accentului pus pe una
sau alta din fețele sau planurile realității. în Evul
Mediu s-a dezvoltat o literatură factologică, de priză
la realitatea concretă, imediată, alături de o literatură
fantastică, ca expresie a proiecțiilor interioare, a rea-
lității psihice, fenomen ce se regăsește și în roman-
tism. Secolul XVII se distinge prin preferința pentru
evenimential, dezbaterea morală fiind un ecou, un
efect ai confruntărilor exterioare.
Poem de August
Pc fruntea țării a-nflorit azurul
Cu razele de flăcări in priviri
Și mări dc aur întregesc conturul
De lanuri revărsate-n unduiri.
Din zări senine vin ca o chemare
Trezirea noastră veșnic renăseînd.
Eroi sosind la ceas de sărbătoare
Și falduri tricolore fîuturînd.
Un dor de pace ca un crin in floare
fn inimile noastre s-a răsfrint,
Cu armonii de cîntec și culoare
Pentru viața-ntregului pămint.
Cu patruzeci șl cinci de-nalte trepte,
Liberi, spre comunism urcăm In zbor.
Sub steagul cîrmuirii Înțelepte
A mult iubitului conducător.
Căci NICOLAE CEAUȘESCU este
Stindardul nostru-n acest Ev aprins.
In care România suic-n creste
Și-n carc-ntreg poporul c cuprins.
Corneliu ANCA
Literatura modernă a împins moi departe această
modalitate de cultivare a imaginarului, practicînd
demltizarea, Incercînd să distingă în faptul banal,
prozaic, o reverberație a unul sens sau a unei reve-
lații nebănuite. Tot epoca modernă cunoaște creșterea
interesului pentru literatura de factură documentară.
Depoziția de martor este postura pe care o revendică
din partea scriitorului o mare categorie de cititori.
Reportajul, jurnalul, memoriile cunosc o proliferare
fără precedent, pînă la a impune o modă, simptoma-
tică, sociologic vorbind, pentru setea de real a con-
temporanilor. Lipsește Imaginarul din aceste specii
literare ? S-ar părea că da, la o primă vedere. Dar
in orice consemnare, oricît de realistă, nivelului ex-
plicit i se inculcă, în doze variabile, o sugestie pro-
iectivă. vizîndu-se un posibil (deci. Imaginar) ideal
uman. Dacă n-ar fi așa. însăși Națiunea de a scrie
s-ar dovedi un nonsens.
Imaginarul nu poate fi despărțit de real, după
cum nici realul nu poate fi conceput rupt de ima-
ginar Imaginarul își trage seva din realitate, care,
la rîndul ei, se îmbogățește., se înnobilează prin in-
fuzia imaginarului.
La fel ca dimensiunea fantastică a creației iul
Eminescu, miturile din proza lui Sadoveanu sau di-
mensiunile mitologice din opera altor creatori nu în-
seamnă o fugă de realitate ci, dimpotrivă, o apro-
fundare a ei, o sondare a adevărurilor esențiale. Ei
nu trădează realitatea, nici nu o idealizează, ci ii
descoperă grandoarea prin eforturile de a îmbina ar-
monios cele două planuri. Literatura contemp-rană
se pliază pe realitatea fierbinte a acestui timp, dînd,
prin eroii model, adevărate modalități de implicare
a omului în social. E una din metodele prin care lite-
ratura înțelege să-și asume rolul de modelare a con-
științei.
Valeriu DRUMEȘ
• 3 • -
ORIZONT
UNIVERSITATEA -
o citadelă a științei și culturii
(Urmare din pagina l)
Despre tradiția școlii, a pe-
dagogiei din această parte a
țării, s-au scris deja sute de
pagini. S-a vorbit chiar des-
pre o vocație pedagogică a
locului, consfințită prin cîteva
ilustre personalități. Două
mari licee timișorene le poar-
tă numele. Dar dorința de a
se întemeia aici o școală su-
perioară cu profil realist,
umanist și pedagogic, mani-
festată cu ardoare mai ales
după Marea Unire din 1918,
avea să devină realitate abia
după 23 August 1944. In 1948
— Institutul Pedagogic, cu Fa-
cultatea de matematică-fizică.
In 1956 — Facultatea de filo-
logic (în cadrul aceluiași In-
stitut). Iar din 1962 — Uni-
versitatea. Una din cele cinci
universități ale țării și cea
mai tînără dintre ele, cu o
■bază materială și cu o reală
calitate profesională a bazei
umane, asigurate aproape în
întregime după 1965. anul
cardinal al devenirii Româ-
niei.
în prezent, Alma Mater Ti-
mlstensls, cum ne place să o
numim, numără trei facultăți
cu 12 discipline (Științe eco-
nomice, Științe ale naturii șl
Filologie), în cadrul cărora
studiază aproape 3 500 de stu-
denti din țară șl străinătate.
Dacă li se adaugă cele peste
1 000 de cadre din învățămîn-
tul preunlversitar și cei peste
100 de specialiști care se per-
fecționează aici, prin cursuri
postuniversitare, avem cifra
reală care măsoară afluxul
uman al Universității într-un
singur an. Acesta. Să mai a-
dăugăm încă două cifre pil-
duitoare. 25 000. Este numărul
specialiștilor pregătiți de la
început pînă în prezent, în
amfiteatrele Universității. Ei
sînt acum, la rîndul lor, das-
căli : profesori de limba și li-
teratura română, de limbi
străine, de matematică, fizică ;
dar și economiști, informati-
cieni, fizicieni. Șl a doua
cifră : peste 6 000 de studențl
străini, din 80 de țări ele glo-
bului, oare știu să vorbească
românește, care pot deveni
oricînd mesageri ai invăță-
mîntului, științei și culturii
românești.
La această oră a bilanțului,
gîndul, memoria reporterului
se îndreaptă spre dascălii
dascălilor. Profesorii noștri.
Cine i-a auzit vorbind despre
Eminescu, dar și despre struc-
tura operatorilor liniari, des-
pre o seamă de cuvinte româ-
nești, dar și despre monocris-
tale. despre obiceiuri folclo-
rice străvechi, dar și despre
perfecționarea organizării pro-
ducției și a muncii, despre
toți „marii" literaturii și filo-
sofici universale, dar șl des
pre structuri speciale topolo-
gice, Ie poate rememora mai
iesne strădania de a transmite
celor mai tineri știința lor dc
carie. Sutele de ore din amfl-
teatre, săli de seminar, cabi-
nete, laboratoare, biblioteci au
înmănunchiat, într-un unic
efort, profesori șl studențl.
Un efort al minții care a
dat însă și alte roade, la fel
de concrete, la fel de bogate
ca și pregătirea specialiștilor.
Cercetarea. Alături de cele-
lalte institute de învățămînt
superior din Timișoara, Uni-
versitatea se poate mîndri, șl
la acest capitol, cu împliniri
notabile. Patrimoniul cultu-
ral-științific al României s-a
Îmbogățit în toți acești ani și
cu cele peste 500 de volume
publicate la edituri din în-
treaga tară de către specialiș-
tii Universității, și cu cele
peste 600 de manuale, cursuri,
caiete de lucrări aplicative.
Numeroasele premii conferite
de Academia R.S.R., Ministe-
rul Educației si învățâmîntu-
lui, Uniunea Scriitorilor sînt
dovezi întregitoare ale acestor
simple cifre, care închid In
austeritatea lor un proces viu,
de intensă creativitate.
Munca de creație a cadrelor
didactice șl a celor peste 100
de cercetători al Universității
se sprijină pe vîrfurile unul
triunghi emblematic pentru
întreaga școală românească :
învățămînt — cercetare —
producție. Se poate răspunde
prompt; da, și aici integrarea
funcționează. Există o străda-
nie continuă (verificată an de
an prin fapte concrete) de a
face proiectul teoretic să trea-
că nestingherit în realitate,
fie că ea se cheamă produc-
ție, fie viață social-politică.
Cele nouă catedre și cinci uni-
tăți de cercetare-integrare
(Centrul Teritorial de Cerce-
tări Economice, Centrul de
Științe Sociale, Oficiul de Cal-
cul, colectivele de micropro-
ducție în fizică și tehnologie
chimică) abordează teme de
marcant Interes științific și de
aplicabilitate eficientă în prac-
tică : cercetări și tehnologii
pentru obținerea monocrista-
lelor din fluorură de calciu,
safir, cuarț, (materiale ce pot
concura pe deplin produsele
similare de import), studierea
structurii și proprietăților u-
nor sisteme fizice complexe
prin întrebuințarea metode-
lor spectroscopiei Raman, U.V.,
I.R. și R.M.N., perfecționarea
organizării producției și mun-
cii, investigarea unor proble-
, me specifice legate de isto-
ria șl cultura acestei părți de
țară, confruntări în filozofia
contemporană pe "tema viito-
rului, cercetarea folclorului și
a graiurilor din zonele Banat-
Crișana, demonstrarea vocației
europene a literaturii române, ;
elaborarea unor dicționare,
atlase lingvistice și etnografi-
ce. Însumată, munca de cer-
cetare a celor de la Univer-
sitate se traduce, tn ultimii 25
de an', prin brevetarea a peste
80 de invenții, prin încheierea
a peste 450 de contracte în
valoare de mai bine de 50
milioane lei. Din nou, așa-
dar, cifre, dincolo de a căror
lapidaritate stă trează Imagi-
nația, creativitatea vie a unul i
colectiv deschis spre nou, spre
tot ceea ce înseamnă spirit I
revoluționar autentic.
La origini, cuvîntul univer-
sitas însemna .totalitate", I
.comunitate", găsindu-și — ;
scriu dicționarele — rădăcină j
comună cu .universul" însuși ; ।
fiind, de fapt, un derivat al ।
lui. Dacă etimologiile nu în-
șală — și aceasta e adevărată
—, dacă universitatea e, așa- i
dar, o comunitate umană în-
nobilată de aspirația spre ple-
nitudine, de idealul colectiv
al unei formări complexe,
multilaterale, atunci, cu sigu- j
ranță. Timișoara are o Uni- ;
versitate. o matcă a culturii :
timișorene și românești, o ctî- i
torte pentru prezent și pentru
viitor.
DESTINE ÎMPLINITE
Fascinația
cuvîntuîui
Născute dintr-o adîncă și cuvioasă iubire pentru limba n mâ-
nă, cărțile și articolele profesorului G. I. Tohăneanu repre.-. . ă,
de fiecare dată, adevărate regaluri ale spiritului. Cu ajn«j. e,
perseverență, inteligență, erudiție, dar și cu o mare voluptate, in
bună măsură transmisibilă cititorului, stilistul timișorean iscodi. e
de ani buni operele scriitorilor mai vechi or mai noi. spre a
scoate la lumină comori de expresivitate, cuvinte îmbătrîniie. peste
al căror sens s-a așternut uitarea, sau sintagme mustind d • înțe-
lesuri. In fața unui text valoros (și G.I. Tohăneanu analizează cu
precădere fragmente, In prealabil, riguros selectate) cercetătorii
are voluptatea unui expert degustător de vinuri ce tocmai a nime-
rit peste un soi extrem de rar. Un aer sărbătoresc, o bucurie apr a-
pe copilărească îi luminează paginile, insinuîndu-se pe nesim . ■ ■.
in mintea și sufletul cititorului, de două ori cîștfgatT pentru hon c il
de o fi (de)gustat și el cîteva picături din lamura limbii mm ■.
dar și pentru șansa de a putea relua, dîn altă perspectivă, capo-
doperele clasicilor noștri. Comentînd' piscurile dc cxprcstvi^re
ale literaturii române (nu întîmplător, marile preferințe sc n i-
mesc Eminescu, Creangă, Sadoveanu, adică scriitorii cei mv ar-
tiști din cîți au dat .scripturile române"), G. I Tnhftneann și-a
format el însuși un stil inimitabil, unic în peisajul stilist: .i
noastre. Se poate spune, fără riscul dc a greși, că scriitorul ere
un artist al cuvîntulul, niciodată încorsetat de rigorile pe ca e
disciplina științifică pe oare o practică ar fi putut să i le Impun i.
G. I. Tohăneanu nu folosește, decît atunci cînd este strict ohi ■ ut
de context, convențional lamele stilului științific, preferind. e
cîte ori este cu putință, în locul vreunui neologism savant n
cuvînt aparent învechit, dar doldora de sensuri, fără ca. prin
aceasta, nivelul de profesionalism al lucrării să fie în suferință.
Debutînd editorial cu Studii dc stilistică eminesciană (Editura
Științifică, 1965), G. I. Tohăneanu realizează o carte de mare
semnificație pentru evoluția ulterioară a creației sale Volumul
apare ca un exercițiu de admirație pentru poetul național (chiar
dacă, in poeziile de început, analistul observă, cu luciditate și
franchețe, destule locuri comune ale epocii și chiar stîngăcii sti-
listice), dar și față de profesorul Tudor Vianu, căruia ii este, de-
dicată lucrarea, probabil principalul .vinovat" pentru viitorul
destin scriitoricesc al autorului. Studiul este și astăzi, ia aproape
douăzeci și cinci de ani de la apariție, un titlu de referință, prin
argumentarea exhaustivă și lipsa de complexe în abordarea su-
biectului, fapt ce dovedește, fără putință de tăgadă, că scriitorul,
ce tocmai împlinise patruzeci de ani la data apariției cărții, era
departe de ceea ce se numește un începător în ale scrisului.
Simpla înșiruire a titlurilor ulterioare (Stilul artistic al lui Ion
Creangă, Expresivitatea artistică eminesciană. Dincolo de cuvint.
Studii «Ic stilistică și versificație. O seamă dc cuvinte românești —
în colaborare cu Teodor Bulza —, Arta evocării la Sadoveanu,
Cuvinte românești) oferă imaginea preocupărilor lingvistului spre
două sfere distincte de activitate : analiza particularităților de stil
în operele marilor noștri artiști al cuvîntulul șl studierea mono-
grafică a unor elemente ale limbajului, Cu trimitere la modul în
care acestea sînt valorificate în scrierile diverșilor autori. In
primul caz, cercetătorul pornește de la capodoperele clasicilor,
sondînd în adîncime pentru o descoperi secretul forței de expre-
sivitate a textului, în cel de-al doilea, pornește de la realitatea
cuvîntulul existent, încărcat cu valori sonore și expresive și ur-
mărește destinul acestuia la nivelul literaturii.
Cărturar de mare erudiție, vrednic truditor al slovei, fascinat
de universul magic al cuvîntulul, plin de modestie și omenie în
tot ceea ce face, G. I. Tohăneanu este deja un nume clasic al sti-
listicii românești.
Tudorcl URIAN
O întrebare de adresat unui filosof
ce și-a consacrat ani buni de studiu
problemei umanismului : cum arată
biografia sa intelectuală ? Cu alte cu-
vinte : scriind despre umanism, cum
anume trăiește acel filosof Ideea în
care s-a angajat. De fapt, explicit, nu
i-am adresat niciodată această între-
bare doctorului în filosofie Gabriela
Colțescu. Nici pe vremea cînd ii au-
diam cursul de filosofia culturii, nici
mai apoi, cind numele îi apărea tot
mai des în presa culturală și de spe-
cialitate ori în cărți, nici chiar după
apariția studiului despre umanism din
volumul Condiția umană și nici măcar
acum cîteva seri, într-o'îndelungată și
aprinsă discuție despre condiția noas-
tră umană. O discuție la capătul că-
reia trebuia să se contureze un „pro-
fil". El, profilul, într-un anume fel
exemplar pentru biografia unui inte-
lectual .cuprins" in Istorie, angajat în
ea, era deja trasat. Urmărind îndea-
proape cele scrise, spuse, făptuite de
lectorul universitar Gabriela Colțescu,
știam în mod sigur că toate cuvintele
despre umanism nu sînt vorbă goală,
că au, adică, perfectă acoperire în
viață. în propria ei biografie. O viață
construită, ca o adevărată creație, în
spiritul celor afirmate cuvînt de cuvînt.
Recapltulînd. Un absolvent al Fa-
cultății de filosofie din București, sec-
ția filosofie generală, care își aduce
aminte, acum, după atîțla ani, de pro-
fesori, de cîțiva dintre profesorii săi,
pentru valoarea celor învățate de la ei,
dar mal ales pentru statura morală a
cîtorva. Apoi, la Timișoara, acasă,
asistent la catedra de științe sociale' a
Institutului Politehnic „Traian Vuia".
A predat filosofia culturii, sociologia
culturii, socialism științific, Istorie, so-
ciologie industrială. A încercat șl (mai
mult ca sigur) a reușit să transmită
promoțiilor de studenți adevărurile
știute, adevărurile învățate și interio-
rizate Inteligent, sensibil, filtrate de o
permanentă luciditate, de o fervoare a
interogației continue, care. în timp, au
transformat strădania de a-I forma pe
ceilalți într-un act de adevărată creație.
Scriind despre
umanism
E drept, rezultatele acestui efort peda-
gogic sînt inefabile. Pot fl reperate mai
greu. E o creație Interioară, de sine
însuși și de ceilalți. Din nou, cuvintele
despre rolul modelator al științelor so-
ciale au, în cazul pedagogului Gabriela
Colțescu, secretar cu propaganda al
Comitetului de partid al Centrului
Universitar Timișoara, acoperire în
faptă.
Mai vizibilă, perceptibilă imediat și
lesne de judecat, e creația scrisă. Lu-
crările științifice purtînd semnătura
sa. Un doctorat consacrat filosofie!
nietzscheene. O temă veche, reactuali-
zată acum ,în anul centenarului emi-
nescian, în cadrul unei comunicări ști-
ințifice care va deveni, probabil, o
carte. Eminescologi reputați au remar-
cat deja noutatea perspectivei ofe-
ritii de Gabriela Colțescu în stu-
diul .Eminescu și metafora lumii ca
teatru". O metaforă des întîlnită în
textele nietzscheene, o viziune formu-
lată deseori asemănător. Preluînd o
expresie a lui VI. Streinu, ne aflăm în
fața unui „caz de Izomerie spirituală".
Dacă adăugăm șl amănuntul, semnifi-
cativ, că în scrisorile adresate lui lacob
Negruzzi, Eminescu mărturisește pro-
iectul de a scrie pe teme de filosofia
culturii, Ipoteza cercetătorului timișo-
rean pare șl mal temeinică. Eminescu
ar putea fi înțeles mai bine în inte-
gralitatea operei sale, insistînd asupra
lui cu un punct de vedere dinspre filo-
sofia culturii și chiar considerînd că el
participă la constituirea filosofici cul-
turii ca tip distinct da filosofare. O
paralelă între viziunea poetului român
și cca a filosofului german, legate, am-
bele, de problema crizei culturii, pot
deveni substanța unui studiu mai am-
plu, deosebit de fertil.
Munca de creație științifică o Ga-
brlelei Colțescu e atestată de cîteva
apariții editoriale : Eterogenitatea tim-
pului social (în volumul Raționalitate
și timp, coordonat de Constantin Grecu,
la Editura științifică și enciclopedică),
colaborarea la volumul Doctrine poli-
tice contemporane (Editura didactică și
pedagogică, 1A15), manualul propriu (un
Curs dc socialism științific) și o cu to-
tul notabilă participare la volumul
Condiția umană. Dimensiuni și pers-
pective contemporane (Editura Facla,
1987). Alături de alți colegi timișoreni,
ea a semnat un studiu amplu, cu un
titlu dintre cele mal incltante : Uma-
nism, condiție umană, acțiune politică.
Cîteva interogații — tot atîtea teme
majore —, cărora li se dă aici un răs-
puns : schimbări de „tipar" în științele
soclo-umane, omul-paradox în mijlocul
naturii, între mit și discurs explicativ,
„cazul" umanismelor, umanismul ca
program infinit, dialogul umanismelor,
elaborarea unei noi Paideia în socie-
tatea noastră.
Și, pentru încheiere, trei întrebări,
formulate, pe urmele unui mare pic-
tor, de chiar Gabriela Colțescu, la sfîr-
șitul studiului despre umanism. „De
unde venim ? Cine sîntem ? încotro
mergem ?“ Fiecăreia i se dă un răs-
puns limpede, susținut de o convingere
la fel de limpede, care-și găsește te-
meiul în propria biografie interioară.
Transcriem : „venim din istorie : sin-
tem oameni ; mergem să ne întîlnim
pe noi înșine".
I. PANTEA
ORIZONT
® 4 ®
SCRIITORUL ȘI REALITATEA VIEȚII
JURNAL DE TABARA- DETA
Arful acesta, . tabăra de documen-
tare și creație literară a fost de-
dicată mărețelor evenimente de la 23
August și Congresului al XlV-lea al
partidului nostru. Anul acesta, ca de
fiecare dată, s-au adunat cenacliști din
județul Timiș în jurul viselor oare se
încheagă într-o tabără. Și s-a mers la
Deta. Oraș de la marginea țării, dar
racordat cu toate fibrele la inima țării.
Drumul spre Deta trece prin bucuria
pîinii noi, aflată în frontiera boabelor
pîrguite și secerate și a hărniciei soa-
relui și a oamenilor. S-a notat. Dar
nu-l încă momentul să fie scoasă la
lumina primei ședințe de tabără creația
plăsmuită atunci, așa că, prima pagină
a jurnalului începe cu urări : „Celor
care s-au legat să dea cuvintelor ro-
mânești strălucire, component Hor tabe-
rei de creație literară, întîlniți la Deta
într-o lumină a frumuseții, un gînd bun
și succese !“, semnează Nicolae Dragoș,
prim redactor șef adjunct al ziarului
Scînteia și oaspete de onoare al taberei.
I se alătură, tot cu fierbinți cuvinte,
Anghel Dumbrăveanu, Alexandrina
Cornean, președintele C.J.C.E.S. Timiș,
Alexandru Mangu, vicepreședintele a-
celuiașl for, Sevastian Bălescu, prima-
rul localității gazdă. „Vrem să onorăm
statutul dc oraș agro-industrial“, spune
primarul, „dc aceea toate forțele sint
acum pc cimp, la stringcrca recoltei.
Ea ne îndreptățește să fim bucuroși.
Vă invit să vedeți cum lucrăm noi 1“
Așadar, în ziua aceea, două ore de
seceriș la Opatița. Membrii taberei sînt
gata să pună condeiul în buzunar și
să dea o mînă de ajutor. După o vre-
me, Mitică, pe numele de prieten,
poetul Dumitru Brădescu, nu mai are
răbdare și, împreună cu Mariana Pe-
tersel și Florian Simion alcătuiesc un
montaj din versurile scrise de primul
menționat, chiar acolo : „Țăranii sînt
clepsidre de sudoare / la temelia zile-
lor dc mîine / statornică lumină intre
holde și visare".
Pe obrajii celor ce-adună piinea
țării și-n ochii lor străluce soarele.
Ajunși în tabără, Maria Dalea Slro-
vița notează : „Sufletul pămîntului plu-
tește peste inimile noastre". Ședin-
țele de cenaclu, din prima și
pînă-n ultima zi, sînt conduse de
scriitorul Mircea Șerbănescu, oa un
adevărat comandant de vas care ține
cîrma bine. La dezbateri participă și
cîțiva invitați : Ionel Illan, președin-
tele Comitetului Orășenesc de Cultură
și Educație Socialistă al orașului Deta,
Petre Bernaz, directorul U.F.T.-ului,
profesori, Constantin Almăjan, care e
și fotograful taberei și care concurea-
ză la întocmirea cronicii taberei, pe
cei doi „grefieri0 oficiali, Eugen Bucur
și Nicolae Toma. în fiecare seară se
, citesc lucrările pârtiei panților și se fac
dezbateri, ziua se merge în documenta-
re la I.A.S. și în zootehnie la Banloc.
la Livezile, la U.F.E.T.
I.P.P.S. Deta. Se schițează profiluri de
Deta... la
oameni ai muncii, se pun la oale pa-
gini de proză cu eroi contemporani,
întîlniți în cursa cotidiană a datoriei
împlinite.
„Petru Bernaz,
directorul de Ia
U.F.E.T. Deta, e unul din oamenii de
la care ai mereu ceva de învățat",
scrie Eugen Bucur, „deși directorul o
relativ nou în întreprindere, parc-ar fi
aici dintotdeauna, pentru cei peste 1 500
de angajați, el este exemplul, omul
implicat în toate treburile urbei și ale
unității pe care o conduce. Anul aces-
ta, și-au depășit planul in cinstea
marilor evenimente ale țării. Bucu-
pe speteaza
sprijină
riile lor
muncii".
Aceeași bucurie și la Banloc, unde
soarele verii încălzește împlinirea. S-au
obținut cele mai mari recolte din isto-
ria locului, mărturisește Ion Fruntea-
nu. Și nici la sectorul zootehnic nu se
LUȚA IOVIȚA
Eu simt viața salului străbună —
Ecou și freamăt dincolo de fire —
în cintec dulce, farmec, nălucire
Și-aud pe Luță, torogoata-i sună...
Vă-’ ris și hore-n plină strălucire ;
Evoc ce anii nu mal pot să-mi
spună.
Că port in suflet inima lui bună
Și-un dor mai vechi imi plinge-n
amintire.
C.. har și vlagă, vraja lui lovită
Mi-a dus negeea vieții mai departe
Păstrind ai gliei testament de viță.
Precum se-mprimă doina intr-o carto
Și-a stors fior a pomilor mlădiță.
Ascult, din ani. un sunet
fără moarte.
Nicolae ȚIRIOI
stă pe loc, completează Mihai Coșaru, .
organizatorul de partid, gata conta-
minat de poezie, șl vorbește-n versuri
despre pîinea țării. Șefii de fermă,
Corneliu Costin, medicul veterinar loan
Crlstescu, tehnicienii veterinari porel
Lupulescu, Ilas Ionel, lai- la ferma nr.
5, șeful are o vechime de șase luni,
Tudor Cantacuzencu, proaspăt absol-
vent, are planuri mart..„Suflete de oa-
meni zămislind încredere, siguranță,
gînduri înalte, omenia e aici acasă
veșnicie", notează Alexandru Samollă.
Revenind la Deta, Sevastian Bălescu,
primarul localității, la o întrevedere
cu membrii taberei, prezintă progra-
mul de „înviorare" perpetuă a orașu-
lui. Astfel, comisia inginerilor și teh-
nicienilor, reîntrunită, condusă de Nelu
Garoni, șef de secție la U.F.E.T., a
propus 35 de teme de cercetare, o
mare parte dintre acestea fiind înde-
plinite în cinstea zilei de 23 August,
reușită la care se adaugă și finalizarea
unei piețe agro-alimentare, a unei
parcări cu o capacitate de 100 de ma-
șini, finalizarea lucrărilor unei auto-
gări, toate realizate prin contribuția
in muncă a cetățenilor orașului, fapte
care îl determină pe Pompiliu Preote-
soiu să dedice o poezie acestei locali-
tățl : „Orașul se șterge Ia ochi cu mîinl
de lumină / Și apoi începe / începe să
umble prin oameni.
în ultima zi de tabără s-au înmînat
premiile : Premiul taberei și al revis-
tei „Orizont" : Pompiliu Preotesoiu ;
premiul special al juriului : Dumitru
Buțoi-Brădescu ; Premiul pentru proză
de anticipație : Nicolae Toma ; pre-
miul pentru proză : Petru Vasile To-
moioagă; premiul Comitetului Jude-
țean al U.T.C. Timiș : Eugen Bucur ;
premiul C.J.C.E.S. : Olga Dobrescu ;
premiul C.I.C.P.M.A.M. : Maria Dalea
Sirovlța ; premiul celui mai vechi ce-
naclist: Aurel Miu ; premiul special ai
juriului : Nicolae Vlad ; premiul Comi-
tetului Orășenesc de Cultură și Educa-
ție Socialistă al orașului, Deta : Ma-
riana Petersel.
Tîrziu, cînd luna se sprijină de vîr-
tul brazilor, la ștrandul termal, Olga
Dobrescu mal notează în jurnal o poe-
zie : „Stau în spatele nopții / să văd
de unde izvorăsc zorile / Să nu mă
cauți / Voi răsări singură / odată cu
ele / în pragul tău. / încearcă să în-
veți un cintec / din frunză / din apă /
Și voi rămîne, frunză, apă, piatră".
La finele taberei de documentare și
creație literară, dedicată celei de-a
45-a aniversări a Revoluției de elibe-
rare socială și națională, antifascistă
și antiimperialistă din August 1944 și
Congresului al XlV-lea al Partidului
Comunist Român, participanții au ple-
cat cu un plus de cunoștințe des-
pre strădaniile oamenilor din această
parte a țării, pentru a transpune în
viață, întocmai, programul de directi-
ve, jalonat magistral de către secre-
tarul general al partidului, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, așa cum se
subliniază și în recentele teze, pentru
înaltul forum al comuniștilor români.
Veronica BĂLAJ
Eugen Evu
MAMA
în mierea verii freamătă mălinii
Ocrotitori pe-un luminiș cu fin :
O troiță doar, Ia capătul grădinii
Stă semn căzutului ostaș român
Au împlîntat-o fără nici un nume
Ei știu prea bine cine tace-n ea
Bătrînă mal trăiește, e în lume,
Bătrînul n-a mai fost știut răbda.
Româna maică singură vorbește
si poarta stă deschisă pe-nseratc
li dă binețe vîntul, mulțumește,
Cînd toaca ușii de vecernii bate .. i
Doar iernile cu viscol troienind
Zbiciți! ochi de lacrimi îi alină
„Scrisoarea și acum o fi venind
Și-n urma ei feciorul va să vină"
Bodogănește mama spre Apus
și doarme prea puțin s-o afle
moartea
și neaua scrie dc pe front în sus,
cu ochii-nchiși silabisește cartea ..i
C
Oc
a
NUNTA
pAdureneascA
S-a mai răzbunat genunea
După fulgerele verii
Spre pădure ochii caută
Cu un dor nedeslușit
Nervii galbeni ai furtunii
Fac ciorchini Ia nunta mierii
Sclipărind pe scorburi arse.
Roi de aur insorit.
Ah, răbufnetul romantic,
Cum mă zgîlțîie de sînge !
Sat de tei pe lunca Cernii
Undc-ngenuncheat pe munți
Cerul meu, lăuntric cerul,
Prin cuvînt îl pot atinge
în extraza din sărutul
Vinului acestei nunți...
Am primit un loc la masa
De gorun, intre sătenii
Aninați de veșnicie.
Ca venitul de departe —
Cel ce-mi cintă cum se cintă
Către lume pădurenii
E-un rapsod carc-mi deschide
Cea mai fabuloasă carte
Sint pictroși, săpați in munte
Și se țin de obiceiuri
Cum i-au imbărat strămoșii
Cînd s-au impămintenit
Oh
Șil
E»
ȘH
a
Dt
ȘH
Șii
M
Sei
șit:
întreagă vara, în vacanța mare, îi
duceam tatei de mîncare, cu sufer-
tașul. Gara unde lucra el se întin-
dea la cinci kilometri de oraș. Tra-
versam podul de fier de peste rîu.
Străbateam apoi un cîmp. de pe
care grîul fusese secerat. Și ajun-
geam. Tata mă aștepta la marginea
gării, sub un salcîm. Uneori, intrau
garnituri lungi de trenuri în stație.
Sub prelate se ghiceau tancuri, tu-
nuri, camioane, sau vagoane cu sol-
dați. Atunci tata verifica trenul șl
eu trebuia să-1 aștept cîte uri ceas
întreg sub salcîm. Mîncarea se sleia
în sufertașe. Tata apărea într-un
tîrziu și înjura printre dinți. Avea
fața trasă, plină de ulei și mîlnlle
lui mari, grele, negre, păreau de
fier. Punea, alături, pe iarbă, cio-
canul de lăcătuș, cu coada-i lungă,
se ștergea cu niște fire de bumbac
pe mîinl, strîngea castronul între
genunchi și începea să mănînce.
Mînoa încet, cu privirile-1 albastre
pierdute cine știe unde. Eu îl pri-
veam o vreme cum înghite, apoi mă
distram cercetînd gara, garniturile,
locomotivele, călătorii...
Astfel i-am dus de mîncare tatei
întreaga vară, pînă într-una din
zile. Atunci, oprindu-mă sub salcîm,
în așteptarea lui. am văzut apro-
pilndu-rse, pe ultima linie, o lungă
garnitură cu vagoane de marfă, în-
chise, cu ghemotoace de sîrmă
ghimpată la ferestruicile de sus pen-
tru aerisire. Trenul s-a oprit în afa-
ra stației, cam la cincizeci de metri
de locul meu, unde eu stăm întins
pe burtăi la umbră. Atunci, după
scrîșnetul roților, cînd vagoanele au
încremenit, s-au auzit glasuri pu-
See
gre
Jos,!
Ti
• 5 •
ORIZONT
Și-M păstrat fără poruncă
Roolneștiio temeiuri
Nunta asta stringe satul.
Cum prin veac l-a tot zidit.
Mirt tineri șl nănașil
Panta ditor-voievozii
Ocrotind in brațe pruncul
La soroț de nouă luni ;
Ploaia a trecut mănoasă
Către dealurile Bozii
MICRO ANTOLOGIE LIRICĂ
O inbcule dubașii,
..Caii'bună, oameni buni'* I
MERSUL ȚĂRANULUI
PE ClMP
— Bunilor mei —
Merp|l lui peste pășunea
Șl Mirul neclintirii
E o «triere străveche
Și ui lei de ritual,
SoMKe $1 măsoară
fn obibuna lege-a firii
Cîte i mini scri-va griul
Var» ut» peste deal...
E un dans, un joc arhaic,
PămlMeanul doar il știe
și plmintul care tace.
Dorn t, după cl privind ...
Mers il lui greoi și liber
Dc huină sc subtic
Și dorine o plutire
Cu plivirea dezmierdind,
Bruțll! latinei din palmă
Prinlte degetc-1 prefiră
Și se tace grîu sub seceri
Dulapi palma lui crăpată
Se oifeștc-atunci țăranul
Și (dilua iși respiră
Amelitde bunătatea piinii
care i sc-arată...
Ierni* Soldați și cîini săreau jos.
Se deschideau vagoanele cu sîrme
la ferestre și din ele coborau, cu
greu, unii lunecînd, alții căzind,
niște bărbați slabi, In zdrențe mili-
tare,fipturi albe ca varul, care abia
se țineau pe picioare. Ei se bulu-
ceantoii în alții, sprijinindu-se să
A P A
nu om și inspirau cu putere și
avid8|te aerul cîmpiei. Cînd au
cobaii toți, soldațll au strigat ceva
și clțn dintre ei au suit din nou
în vohsne De acolo, dădeau acum
jos, <1 pe niște colete, fără viață,
niște jiupuri omenești. Le întindeau
pe im unul lîngă altul, și apoi
stăteude-o parte, privindu-i. Sol-
dați! (dinii se apropiau șl, doam-
ne, oigoază m-a cuprins, soldați!
trăgetpdte un glonte, bum. în fie-
care ta cei întinși la pămînt. El
pardtaăreau cînd trăgeau în el,
deși pircau a nu mai simți nimic.
Soldul treceau așa pe la fiecare
șl trigau cîte un glonte, bum.
Apoi >ct început să zbiere la oame-
nii acrie ca arătările, slabi și zdren-
țăroMMnil lătrau înnebuniți, zmu-
LEGĂMÎNT
Durerea secetei
Să o alungi
Ștergind tăcerea
Din jurul tău.
Incredințează-te clipei !
Pămintul e legămîntul
Cu sărbătoarea vieții*
FLOARE
Deschide-ti,
Floare minunată, petalele.
Culege din primăvara dimineții
Razele răzlețe.
Lasă-h să pătrundă
In templul singurătății talc
?i clădeștc-lc
n plăcerea timpului.
ZI DE VARA
Desăvirșirca c la ca acasă.
Natura, împlinită, surprinde
adevărul.
Nici vint, nici ploaie.
Nu ne pîndcsc genuni.
Pc margine de lac,
Un băiețandru
Aleargă după fluturi.
DRUMURI NEUMBLATE
Atunci
Cind, cu ochii minții.
Refaci Universul,
Cind găsești
Un sens al liniștii,
GABRIELA BRANESCU :
Flori galbene
cindu-se, și astfel l-au împins „din
spate, din nou, în vagoane. Ușile
grele au zuruit și...
— Tu ce faci aici, copile ? m-a
bătut tata pe umăr. Pentru Dumne-
zeu, ce faci ?
Tala era palid și mă privea cu
ochii mari, holbați.
— Te aștept să vii, tată, de cînd
te aștept, dar tu nu mai vii și eu...
Eram gata de izbucnit în plîns.
îmi tremurau genunchii și buzele
și nu mă mai puteam opri să nu
plîng. Tata mi-a strîns obrazul la
piept. Haina lui mirosea a fier și a
fum de cărbune.
— Lasă, lasă, de mîine, nu mai
vii cu mîncare... Și așa vacanța ta
e pe sfîrșite... Și-așa a fost o vară
DICȚIONAR LITERAR
Mire! Radu Petcu
Anghel Dumbrăveanu
Dar ai liniștii
Cc curge prin tine.
Neputincioasă,
Gindirea mea și a ta
Sc zbat
Pc drumuri neumblate incă.
Precum un copil
Pe drumul veșniciei.
In pragul dimineții.
Gingurind.
CONFUZIE
Confundind dragostea
Cu posesia
Vei cunoaște abisurile suferinței.
Ce-ti va sculpta.
Din interior.
Chipul.
Dragostea adevărată
Este implctirea
Dintre da și nu,
Sub adierea blindă
A liniștii.
COSAȘUL
Și sunetc-n cascadă țișncaii
Din confruntări dc-o clipă.
Din zorii cc sc iveau,
Ca să surprindă fapta,
Covorul multicolor
Sc tot zbătea in verde.
Un vînt purta mireasma.
Spre scară, lin, răcoarea
Cuprinse luminișul.
Liniștea ce doare
Somn adine purta.
ÎNGĂDUIE
îngăduie păsărilor să bea apă
Din infinitățile albastre ;
Pădurilor, ingăduic-lc să inspire
nepătrunsul ;
Literelor, să măsoare
Privirile din umbrele adinei.
îngăduie clipelor
Să sc bucure
Dc unicitatea ta
Și să-ți fie măsură.
grea... O vară tare fierbinte și
grea...
Apoi trenul acela lung, cu vagoa-
nele zăbrelite, a Intrat în gară. Sol-
dați!, fercheși, curați, săreau acum
pe peron și se plimbau țanțoși de
colo colo. Totul era în ordine. Și în
vagoanele lor era acum curățenie și
ordine. Cei care ar fi putut infecta
aerul zăceau pe cîmpul gol și ars
de soarele verii. Din vagoanele în-
chise nu răzbătea nici un sunet
omenesc. Se vedea, doar, din cînd
în cînd, cîte o cutie goală de con-
servă, lăsată pe o sfoară, legănîn-
du-se, afară, printre sîrmele ghim-
pate, ce brăzdau ferestruica vago-
nului, și o voce stinsă sfîșia din
cînd în cind liniștea cîmpiei arse :
.Vodă, vodă, vodă ...“. Atunci, am
văzut cum tata strlnse din dinți și
se ridică brusc din iarbă, decis, cu
sticla plină de apă. Se apropie de
o cutie goală de conservă, ce se le-
găna pe sfoara ei. in aer, pe care o
umplu cu apă. Sfoara lunecîf lent,
trasă cu grijă în sus. Și o voce,
stinsă, sună din nou în cerul încre-
menit : „Spasiva, spasiva, spasiva...".
Priveam cu spaimă la tata. Și la
soldații țanțoși, care se plimbau pe
peron. Dar nimeni nu lua In seamă
un lăcătuș încenușat și anonim, care
bătea cu ciocanul său, cu coada-!
lungă, în roțile unui tren, Intr-o
gară necunoscută, de trecere. Un
tren care ducea, în vagoanele-i ză-
brelite, spre cine știe unde, niște
făpturi cu chipuri albe oa varul,
pentru care apa tatei prețuia, poate,
tot atît cît viața lor.
Ion ARIEȘANU
Poet, prozator, traducător, publicist.
S-a născut la 21 noiembrie 1933 în
Dobroteasa (Olt). Licențiat al Facul-
tății de Filologie a Universității din
Timișoara. Membru al Uniunii Scriito-
rilor din R. S. România (1962). Secre-
tarul Asociației Scriitorilor din Timi-
șoara. Redactor-șef adjunct la revista
..Orizont". Prima poezie în .Scrisul
bănățean", 3/1952. Debut editorial cu
■ olumul .de poeme Fluviile visează
ceanul, EPL, 1961 (prefață de Ion
Rănuță). Au urmat volumele dc poezii:
ămintul și fructele, EPL, 1964 ; Ilu-
minările mării, EPL, 1967 ; Oase dc
corăbii, Ed. Tineretului, 1968 ; Delte,
EPL, 1969 ; Poeme dc dragoste, Ed. Albatros (cu un medalion de
Nichita Stănescu) ; Fața străină a nopții, Ed. Cartea Românească,
1971 ; Singurătatea amiezii, Ed. Facla, 1973 (cu un portret de
Radislav Trkulja) ; Diligcnța de seară, Ed. Cartea Românească,
1978 ; Poeme, Ed. Albatros, 1979 (colecția .Cele mai frumoase
poezii", prefață de Mircea Tomuș) ; Intrarea în cetate, Ed. Facla,
1980 ; Tematica umbrei, Ed. Cartea Românească, 1982 ; Iarna im-
perială, Ed. Minerva, 1985 (colecția .Biblioteca pentru toți") ;
Curtea retorilor, Ed. Cartea Românească, 1989 și volumele de pro-
ză : Piatra de încercare, roman, Ed. Cartea Românească, 1976 ;
Chemarea mărilor, însemnări de călătorie, Ed. Dacia, 1976 ; Fone-
tica astrelor, Ed. Facla, 1986 ; Călătorie neterminată, roman, Ed.
Cartea Românească, 1988. A fost distins cu Premiul revistei .Ori-
zont" (1978) ; Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor din R. S.
România (1973 și 1982) ; Marele Premiu al Festivalului Național
de Poezie „Nichita Stănescu" (1986). în afara unor numeroase
antologii și reviste (din Australia, Austria, R. F. Germania, Iugo-
slavia, Grecia, U.R.S.S., Cuba, Italia, Belgia, Polonia, Mexic, India,
Bulgaria, S.U.A., Canada, Marea Britanie, China etc.) scrierile lui
A. D. au fost traduse și cuprinse în volumele : Tristia, poezii, tra-
duse în sîrbocroată de Adam Puslojid, postfață de Mircea Tomuș,
Ed. Bagdala, Iugoslavia ; Das Gcheimnis der Orhidee (Enigma
orhideii), poezii în ediție bilingvă, traduse de Irene Mokka, Ed.
Facla, 1976 ; Izclin, roman tradus în limba maghiară de Pongrăcz
Maria, Ed. Facla, 1979 ; Magic Worda (Cuvinte magice), poezii în
ediție bilingvă, prefață de Cornel Ungureanu, Ed. Dacia, 1981 ;
Gedichtc, traducere de Ludwig Schwarz, prefață de Marian Odan-
giu, Ed. Albatros, 1985 ; Kenga e mullibardhes, poezii traduse în
albaneză de Baki Ymeri, Ed. Flaka e vellazerimit, Skoplje,, Iugo-
slavia, 1986 ; Fcjcdelmi tel (Iarna imperială), versuri traduse în
limba maghiară de Lendvay Eva, Ed. Kriterion, 1987. Poezia lui
A. D. stă „sub semnul luminii" și al „speranței". „Poetul vede în
poezie nu numai o cale de comunicare dinspre sine spre ceilfflți,
ci și o terapeutică în fața singurătății" (Ulici, „Contemporanul"
1983). Volumele sînt „jalonate de-a lungul unui drum care duce
dinspre sud, vară, soare, mare, iubire către nord, frig, pustiu,
noapte, singurătate, moarte. La prima vedere este doar un tra-
iect al conștiinței de sine, sub acțiunea corosivă a vîrstelor biolo-
gice. De fapt, modificarea pare să fi început dintotdeauna. încă
de pe vremea sentimentului plenar" (Ciocârlie 1983). înscris într-o
constelație lirică „de cel mai norocos augur pentru literatura
noastră contemporană", A. D. rămîne consecvent în consolidarea
-unei voci distincte (Tomuș, 1979), a unei poetici proprii, a unui
univers în care „axele principale" sînt erosul și marea. „Topoi
dominanți" sînt însă și solarul, nocturnul ori campcstrul (Dascălu,
„Orizont" 1986) ; A. D. se dovedește, apoi, „unul dintre poeții de-
finitiv seduși de fascinația poeziei existențiale" (Mihăieș, „Ori-
zont" 1986). Percepînd (ca și Bacovia), „entități cărora le acordă
valoare simbolică", poetul „descrie", „sub aparențele inventarierii
realului, himere" (R. Sorescu, .România literară" 1986), elanul
liric fiind însoțit și de .o meditație asupra limbajului" (Dorcescu,
.Orizont" 1979). .Substanța conținutului" acestei poezii constă însă
„nu dintr-o deschidere tematică sau alta, ci din dimensiuni ale
unor atitudini umane fundamentale" (Tomuș, 1979). Există, așa-
dar, o prezență subtextuală, a cărei codificare e mascată de ce-
remonia discursului, dar care, de la un anumit punct al evolu-
ției poetului, a preocupat constant pe critici. Imaginile inițiale
devin metafore textuale (expresie a unei „stări de echilibru pe
care o dă intuiția structurii interne a lirismului propriu". Alexiu
1977) : marea, „teritoriu al soarelui", se transformă în „tărîm al
necunoscutului" (Ungureanu, „România literară" 1979) ; „Prezența
stăruitoare a fluidului nu semnifică o simplă indicație decorativă,
ci, realmente, o metaforă de adîncime, particular-revetatorie" (A.
Popescu, „Transilvania" 1989) ; călătoria, plecarea devin expresii
ale „migrării în himeric" (Poantă, „Tribuna" 1982) etc. S-a mai
remarcat că ceea ce „face originalitatea acestui poet este, în dic-
țiunea lui potolită, neemfatică, un anume timbru melancolic,
blînd" ; „prin această asceză deliberată a exprimării sale, el este,
de fapt, un poet modern" (M. Ivănescu, „Transilvania" 1983).
Tradusă în străinătate, lirica Iul A. D. a reținut, printre altele,
pentru configurația ei de „ținut magic al dualităților și dihoto-
miilor : dragostea și singurătatea ; schimbarea și pierderea : visul
și moartea ; zorile și plecarea ; autoconștiința reflexivă (modernă)
a resemnării, gravată cu suavitate, și celebrarea libertății inte-
rioare" (Adam J. Sorkin, „Northwest Review", S.U.A., 1983).
REFERINȚE CRITICE :
In volume : Paul Georgescu, Păreri literare, EPL, 1964 : Ion
Oarcăsu, Opinii literare, EPL. 1965 ; Mircea Tomuș. Carnet critic,
EPL, 1969 ; Vlad Sorianu, Contrapunct critic. Junimea. 1971 ;
Victor Felea, Secțiuni, Cartea Românească, 1974 ; Mihail Petro-
veanu, Traiectorii lirice. Cartea Românească, 1974 ; Mircea Tomuș.
Istoric literară* șl poezie. Facla, 1974 ; Marin Mincu, Poezie și
generație. Eminescu, 1975 ; Nicolae Țirioi, Premise literare. Facla.
1976 ; Victor Felea,. Aspecte ale poeziei dc azi, Dacia. 1977 ; Lucian
Alexiu. Idcografii lirice contemporane. Facla, 1978 ; Eugen Dor-
cescu. Embleme ale realității. Cartea Românească. 1978 ; Petru
Poantă. Radiografii, Dacia, 1078 ; Literatura română, Ed. Științi-
fică și Enciclopedică, 1979 ; Alexandru Ruja, Valori lirice actuale,
Facla. 1979 ; Victor Felea, Aspecte ale literaturii dc azi, II, Dacia,
1980 ; Gheorghe Grigurcu, Poeți români dc azi, Cartea Româr.eas-
Olimpia BERCA
(Continuare in pag. 7)
ORIZONT
Un pasionat promotor al muzicii
S-ar spune că interpreții
au, oricum, multiple contacte
cu publicul, prin însăși natura
profesiunii. Puțini sînt însă
precum artistul emerit Nicolae
Boboc, menținîndu-se într-o
activitate continuă, susținută
cu dăruire și adresată, ca un
dialog neîntrerupt, unui larg
registru de melomani. Pe
drept cuvint, se poate spune
că arta nu lese la pensie. Spi-
rit multivalent, compozitorul
se află într-un moment al îm-
plinirii, consecvent cu sine în-
suși în toate laturile vocației
sale. După un recent concert
la Ateneu, se pregătește acum
să reintre în stagiunile filar-
monicilor din Timișoara și
Arad. Nicolae Boboc este unul
dintre dirijorii care, pentru
larga difuzare a muzicii, ac-
ceptă să facă discografie ; i-a
apărut recent discul cu Sim-
fonia a Il-a de Schumann. in-
terpretată de orchestra ară-
deană și s-au finalizat înre-
gistrările a două simfonii de
Haydn. Asta după un șir de
discuri, între care ne amin-
tim renumita imprimare a
Requiemulul mozartian, a
concertelor iul Chopin, a co-
rurilor din opere germane,
Simfonia I de Bruckner, .a
cin cea “ de Mendelssohn. Și
să nu omitem cel cu creații
proprii, pe care figurează
„Țara Hălmagiulul “, lucrare
după care s-a făcut și balet.
Toate acestea adăugîndu-se
unui șir de imprimări la ra-
dio, în țară și în străinătate.
Am întîlnlt muzicieni care
nu iubesc discuția, ca interlo-
cutori se lasă greu antrenați
într-un dialog. Cu maestrul
Boboc, lucrurile stau altfel,
cuvîntul avînd pentru el o
semnificație deosebită și poate
de aceea muzicianul simte
nevoia eseului. .Motivul pre-
mioritlc în lumea colindelor",
cartea sa apărută la Facla, va
fl urmată în curînd de alta,
referitoare la colindele arhai-
ce românești. Volumului i s-a
Muzeul — un spațiu cultural
fascinant
Fără îndoială că o instituție
muzeală este un spațiu cultu-
ral fascinant, avînd o deose-
bită putere de a atrage un
mare număr de vizitatori, atît
din țară cît șl strălnL Patri-
moniul cultural muzeal —
mal cu seamă cel aparținlnd
istoriei, etnografiei șl artei
plastice este în măsură să
depună mărturii elocvente
privind momentele semnifi-
cative ale devenirii națio-
nale independente, capacitatea
creatoare a poporului, făuri-
torul bunurilor materiale și
spirituale.
Cunosc in amănunt evoluția
muzeului din Timișoara — om
elaborat, cu ani ta urmă, mo-
nografia centenară a acestuia
(1872—1972) lucrare In manu-
scris — și, Intr-adevăr, avin-
du-se ta vedere stadiul mo-
dest în care se afla instituția,
pînă în anii ’50, nu poate de-
cît să impresioneze impetuoa-
sa el dezvoltare, îndeosebi ta
perioada de după Congresul
al IX-lea al partidului.
în ultimii ani, instituția este
cunoscută sub denumirea de
.Complex Muzeal", aceasta
fiind mai adecvată, întrucît
ca acoperă o realitate eviden-
tă, anume, însumarea mai
multor secții dezvoltate, fle-
care cu specificul său, care,
luate în parte, sint, de altfel,
muzee de sine-stătătoare: de
Istoric, etnografic, artă, științe
naturale, acestora adăugîndu-
li-se Oficiul Județean pentru
Patrimoniu Cultural Național
șl Laboratorul Zonal de
Restaurare.
Desigur câ a fi conducăto-
rul unei asemenea Instituții
acordat un premiu de către
colegiul criticilor din ATM,
precum și Premiul Uniunii
Compozitorilor șl Muzicologi-
lor din R.S.R. Pentru o com-
poziție corală a obținut și lo-
cul 1 In cadrul Festivalului
național .Cîntarea României".
Mă gîndesc că și discurile ar
ARTISTUL Șl SOCIETATEA
putea intra în competiție...
Nicolae Boboc s-a adresat
adesea tineretului, In cadrul
concertelor educative. îl întll-
nim uneori In cenaclul scriito-
rilor. în cadrul Universită-
ții cultunal-științifice, ținînd
cursuri; la Biblioteca jude-
țeană, conferențllnd pe teme-
le Interferențelor dintre mu-
zică și literatură, despre cul-
tură în general. La Politehni-
că, susținînd un curs vizînd
Istoria genurilor și speciilor
muzicale, despre capodoperele
muzicii. Este cooptat adesea
In juriile Festivalului național
.Cîntarea României", invitat
la Casa Muzicii din Lugoj și
nu știu să fi refuzat vreo
solicitare de acest fel. în pre-
zent, pregătește o cantată pen-
reclamă însușiri bine definite,
în primul rînd, e nevoie de o
bună cunoaștere a specificului
activității muzeale. Tatisna
Bădescu, director, de aproape
doi ani, al Complexului Mu-
zeal Județean Timiș, lucrează
ta muzeologie din anul 1971,
atunci fiind încadrată Ia Mu-
zeul de Istorie Națională din
București. După un deceniu,
s-a transferat la muzeul din
Timișoara, continuîndu-șl, aici,
activitatea ta domeniul isto-
riei contemporane, ta care
se specializase. Reorganizarea
sectorului de Istorie al mu-
zeului timișorean începuse cu
expoziția de istorie contempo-
rană, la realizarea căreia mu-
zeologul Tatiana Bădescu șl-a
adus o contribuție însemnată,
efortul său, temeinica pregă-
tire științifică fiind unanim
apreciate ta cadrul Instituției.
Tot ta acea împrejurare s-au
evidențiat remarcabila cole-
gialitate n tinerel muzeografe,
generozitatea, marea capaci-
tate a dăruirii de sine pentru
realizarea planului de muncă
al secției de istorie șl al celor-
lalte sectoare ale instituției.
tru cor și orchestră, .Balada
Unirii", pe versuri de Tudor
Arghezi, a cărei primă audi-
ție va avea loc la Timișoara,
cu prilejul aniversării Marii
Uniri.
Omul care a dirijat in
Austria, • Cuba Danemarca,
R.D.G., R.F.G., Grecia, Olanda,
Israel. Italia, S.U.A., U.R.S.S.
etc., este considerat un pasio-
nat promotor al muzicii vea-
cului nostru, înscriindu-și In
repertoriu lucrări de Hinde-
mith, Honegger, Strawinsky,
Webern, Messlaen, Bartăk,
Nono. Orțf. Este atașat însă șl
muzicii de operă, ceea ce s-a
văzut în cei 13 ani în care a
fost directorul Operei timișo-
rene. Cariera artistului emerit
este punctată cu numeroase
recunoașteri unanime, In țară
și peste hotare, presa înscri-
indu-1 adesea în coloanele ei.
Succesul nu î-a îndepărtat de
oameni, ci, dimpotrivă, t-a
mobilizat resursele Interioare
către o intensă comunicare cu
publicul, desigur. In primul
rînd din dorința de a educa,
a transmite o experiență ; mai
există însă un aspect, acela al
popularității de care se bucu-
ră muzicianul In rîndul tutu-
ror vîrstelor. De la pupitrul
slujit cu modestie și amabili-
tate, într-o bună înțelegere cu
orchestra, acest Instrument
complex și nu o dată capri-
cios, pînă la publicul venit să
asculte o comunicare științi-
fică, In discuțiile ocazionale,
maestrul pune suflet și vervă,
egală pasiune pentru muzică,
viață, oameni. Niciodată re-
tras In turnul de fildeș al
creației sale, se poate spune
că el n creat generații întregi
de iubitori ai muzicii, le-a
modelat repertoriul preferat,
a perfecționat orchestre șl a
conturat un stil inconfunda-
bil de interpretare, ca dirijor.
-Văd In Nicolae Boboc un ar-
tist al cetății, al timpurilor
noastre. .
Lucian BURERIU
Dar, aspectele de strictă spe-
cialitate muzeologică — evi-
dența patrimoniului, valorifi-
carea acestuia, legătura cu pu-
blicul șa. — stau sub auspi-
ciile activității de cercetare,
pentru a avea o viziune clară,
la zl, asupra perioadei istorice
reprezentate în expoziție. Unei
cuprinderi largi bibliografice,
care oferă o cunoaștere gene-
rală, orientativă, trebuie săi
se adauge o contribuție perso-
nală, investigarea și valorifi-
carea unor documente Inedite,
îndeosebi cele privind reali-
tățile istorice din zona ta care
ființează muzeul. Din temele
\muiealt
referitoare la istoria acestui
ținut, abordate de Tatiana
Bădescu, amintesc „Luptele
pentru apărarea Timișoarei în
contextul participării poporu-
lui român la războiul anti-
hitlerist", „Vizitele de lucru
ale tovarășului NICOLAE
CEAUȘESCU în județul Timiș.
Importanța lor pentru dez-
voltarea multilaterală a aces-
tor meleaguri", „Județul Timiș
pe coordonatele dezvoltării
societății socialiste", „Aspec-
te ale mișcării de rezistență
antifascistă și antirăzboinică a
a maselor populare timișene
între anii 1940—1944".
Directorul muzeului este și
șef ol Oficiului pentru Patri-
moniu Cultural Național. Ta-
tiana Bădescu onorează func-
ția respectivă printr-o rigu-
roasă coordonare a acestui
sector, avînd ta atenție com-
plexa activitate de cercetare,
evidență, conservare, restau-
rare și valorificare a bunuri-
lor din patrimoniul cultural
național și țintnd seama de
misiunea patriotică și răspun-
derea moral-cetățenească a
Oficiului. Recuperarea și va-
GRANDIOASĂ ÎNFĂPTUIRE
SPIRITUALA
(Urmare din pag. 1)
chezășie a dezvoltării societății noastre noi pc calea socialismului,
construit cu poporul și pentru popor. Rellefînd mărețele realizări
ale prezentului socialist, legate nemijlocit de genialul conducător
al partidului și statului, expoziția evidențiază voința unanimă a
națiunii noastre ca, la Congresul al XlV-lea al P.C.R., tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU să fie reales în înalta funcție de secretar
general al Partidului Comunist Român.
Mare parte din expoziție ilustrează modul plenar in care
Festivalul național „Cîntarea României" a stimulat capacitatea
creatoare a milioane de oameni ai muncii în domeniile științei
și tehnicii, a culturii și artei. Un clștig de o deosebită Importanță
a actualei ediții a festivalului constă în atragerea unul mare nu-
măr de oameni al muncii (3 milioane) ta activitatea de creație
tehnlco-științiflcă, urmărlndu-se aplicarea cuceririlor revoluției
tehnico-ștlințifice în producție, în modernizarea și perfecționarea
economiei naționale. Stimulatoare șl pilduitoare, în domeniul
creației tehnico-ștlințifice, este prodigioasa activitate de cerce-
tare științifică a tovarășei academician doctor inginer
ELENA CEAUȘESCU, savant de larga recunoaștere internațională.
Mișcarea artistică amatoare a cunoscut o amploare excepțională,
depășind 230 000 colective artistice, ta care au activat 5,1 milioa-
ne de creatori și interpreți.
Creația artistică — artă populară, produse artizanale, folclor,
literatură, muzică, artă plastică — a avut un climat prielnic de
manifestare, de înnoire și cîștlgare a unor multiple valențe ale
umanismului socialist, fapt ce i-a sporit aportul la dezvoltarea
conștiinței revoluționare, la formarea omului nou, construc-
tor lucid al socialismului In patria noastră. în sectorul
consacrat cărții, la loc de cinste, este prezentată opera tova-
rășului NICOLAE CEAUȘESCU — tezaur inestimabil privind
dezvoltarea creatoare a gîndirii șl practicii revoluționare contem-
porane. De asemenea, aici sînt expuse lucrările științifice ale to-
varășei academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU, apă-
rute în țară și în străinătate, ele reprezentînd o contribuție deo-
sebită la dezvoltarea științei românești, la creșterea pres’lg'ului
el pe plan mondial.
„Expoziția republicană a creației tchnîco-șUințifice. llterar-
artlstice, de artă populară și artă plastică" se constituie, in an-
samblu, tatr-o excepțională înfăptuire spirituală, sub ediga Festi-
valului național „Cîntarea României" — cea mai complexă și cu-
prinzătoare manifestare a ipuncii și creativității întregului nostru
popor, cadru propice al democratizării vieții noastre culturale.
evenimei
IMNUL F.I.D.E. S-A NĂSCUT LA TIMIȘOARA
„Congresul F.I.D.E., desfă-
șurat la Aquadilla-rucrto
Rico cu prilejul Campionate-
lor Mondiale dc Șab, a apro-
bat fn unanimitate, ca imn
lorificarea patrimoniului cul-
tural local (etnografic, de isto-
rie, de artă plastică) au fost
realizate șl prin organizarea
expozițiilor permanente din
numeroase Centre de creație
și cultură socialistă timișene
— o acțiune de anvergură, ce
constituie o experiență mu-
zeală aparte a instituției, a-
preclată pe plan național, care
continuă, dovedindu-se a fl
un mijloc eficient de educație
patriotică și revoluționară a
oamenilor muncii, îndeosebi a
tineretițîul.
între multele sarcini curen-
te ale Complexului Muzeal
Județean Timiș, în prezent,
obiectivul principal constă în
efectuarea lucrărilor de res-
taurare a clădirii-monument
din Piața Unirii (în care e
sediul secției de artă) — rea-
lizare sprijinită permanent de
forurile județene de partid și
de stat.
Influențînd pozitiv caracte-
re, dlnamizînd întregul poten-
țial creator al colectivului de
muncă din Complexul Muzeal
Timiș, pentru realizarea exem-
plară a sarcinilor încredința-
te, generalizînd prin seriozi-
tate și modestie o atmosferă
armonioasă și constructivă,
Tatiana Bădescu este, prin ab-
negație șl dăruire, prin pa-
siunea și tenacitatea cu care
știe să muncească, un om ce
sădește, datorită exemplului
personal, în sufletul și conști-
ința celor din jur iubirea de
patrie și partid. Numele di-
rectorului Tatiana Bădescu se
leagă luminos de însuși ideea
de formare a unei conștiințe
patriotice, revoluționare a oa-
menilor muncii, cărora li se
adresează bogatul patrimoniu
muzeal, semnificațiile funda-
mentale ale acestuia în exis-
tența poporului nostru.
Aurel TURCUȘ
oficial ai tuturor competițiilor
pentru copil și juniori, cînte-
cul „Șahul Păcii", compoziție
românească lansată anul tre-
cut la Timișoara". Ce am mal
putea adăuga acestei știri,
care ne umple inimile de
bucurie ? în primul rînd, fap-
tul că piesa „Șahul Păcii" nu
a fost doar lansată Ia Timi-
șoara, cl ea s-a născut aici,
în „orașul florilor", implictaa
strădania și efortul unui en-
tuziast colectiv. în caseta teh-
nică a celor două discuri
.Electrecord" CS 219 șl CS 220
conțlnînd piesa amintită (în
versiune română șl engleză),
respectiv semnalul Campio-
natului șl Backgroundul In-
strumental, ar fi trebuit să
încapă numele lor, adevărațil
producători ai unul mesa] de
înaltă ținută artistică, ce dă
glas dorinței de pace și cola-
borare a tineretului României
socialiste cu tineretul lumii.
„Șahul păcii", devenit pri-
mul imn impus de România
ta circuitul internațional,
subliniază dimensiunea anga-
jamentului solemn al copiilor
patriei noastre la politica de
pace și colaborare Intre- toate
popoarele lumii, pledînd pen-
tru pacea planetară. Compo-
ziția, aparținlnd talentatului
llie Stcpan, și-a găsit un text
inspirat semnat de Marcel
Tolcea (cu o versiune engleză
de Mircea Mibăieș). Se acor-
dă aici un generos spațiu fan-
teziei, piesa remareîndu-se
printr-o orchestrație elaborată,
ce puhe ta valoare valențele
interpretative ale micilor so-
liști din grupul „Flores". Ne
gîndim șl la strădania electro-
acustlclanului Sorin Bârcă,
realizatorul matrițelor șl al
mixajelor la un înalt nivel
profesional, Casei de discuri
„Electrecord" revenindu-i doar
sarcina multiplicării. Re-
amintim că un cintcc ro-
mânesc străbate lumea șl
pentru acest fapt, lată, a fost
nevoie de dăruirea tuturor.
Petru UMANSCHI
• 7 @
ORIZONT
Cîntarea României
■ • v n-., ____ : 
CONCURSUL
NAȚIONAL
fanion
Gabriela Brănescu
Tînăra artistă plastică hune-
doreană, Gabriela Brănescu,
despre care revista ORIZONT
a mai scris șl din creațiile
căreia i-a reprodus cîteva lu-
crări, a evoluat In direcția
unei expresivități remarcabile,
obținînd de două ori laurii
republicani ai Festivalului
național .Cîntarea României"
Preferind subiecte care
etalează o cromatică vie, pei-
saje ori motive ale folclorului
și portului pădurenesc, Ga-
briela Brănescu nu ocolește
portretul ori temele alegorice.
Recent, după ce în anul a-
cesta a avut două .personale"
remarcabile la Hunedoara, a
expus 33 de uleiuri pe pînză
In sala Teatrului Foarte Mic
din București, în perspectiva
GABRTELA BRĂNESCU :
Portret
unei posibile expoziții la Ti-
mișoara.
Eugen EVU
A îmbătrînit
Shakespeare?
(Urmare din pag. 7)
in personajele sale. Chiar în
clipa asta, un Harnict, student
la Wittenberg, la Oxford, la
Paris sau la Moscova trăiește
și suferă in fiecare țară din
lume. Paul Claudel ii spunea
Iui Jean Louis Barrault că
faimosul monolog „A fi sau
a nu fi..." ar trebui spus
înaintea unei sticle de Whisky
și a unui sifon. Și chiar se în-
timpiă așa, credeți-mă, în fie-
care zi. Othello o mai ucide
pe Desdemona și împroașcă cu
stropi însîngerațl prima pa-
gină a ziarelor noastre. Am
cunoscut pe Regele Lear și pe
fiicele lui denaturate în mai
multe familii burgheze iar
blinda Cordelia era prin apro-
piere. Criticul polonez Jan
Kott a remarcat, pe bună
dreptate, că Sfîrșit de partidă
de Samuel Beckct și Regele
Lear sînt două versiuni ale
aceleiași tragedii.
Toate școlile moderne văd
in Shakcspeare un precursor.
Cine este, in mai mare măsu-
ră decît Hamlet, zguduit de
angoasa existențialistă ? Tea-
trul de azi se vrea metafizic ;
cine a îndrăznit, mai muii
decît Shakespeare, să întreru-
pă acțiunea cu monologuri fi-
lozofice pe care el le Impune
cu o îndrăzneală de neegalat ?
Autorii noștri dramatici de
ultimă oră au oroare de rea-
lism și nu admit in teatru
decît semne șl simboluri ? Re-
citiți Visul unei nopți de vară
și scena in care comedienii
rustici hotărăsc că unul din-
tre ci va ti Luna, altul Pere-
tele și că îndrăgosti] ii iși vor
vorbi prin deschizătura dintre
degete. Ce regizor din „Noul
val" n-ar fi mîndru de o ase-
menea găselniță 7 Marxiștii
11 iartă Iul Shakespeare că a
luai apărarea absolutismului
Tudorilor, cum Iartă lui Bal-
zac de a fi apărat tronul și
biserica, fiindcă acești doi
mari scriitori au făcut un
tablou adevărat al forțelor
care acționează in societatea
timpului lor. Și cum să îmbă-
trinească Shakespeare dacă
arts ecranului, ultima născută
dintre artele frumoase, desco-
peră in opera lui cele mai
bune subiecte ? De ce asta ?
Fiindcă geniul specific cine-
matografului și uimitoarea lui
poezie se iscă din rapidele
treceri de la un plan ia altul,
scenele întrerupte, elipsele ra-
pide. Or chiar așa concepea
Shakespeare teatrul [...].
Un miracol și mai uimitor :
acest autor universal admirat
nu e cunoscut tn Întregime de
cei mai mulți admiratori ai
săi. Dincolo de frumusețile pe
care le surprinde toată lumea,
mai sint altele mai minunate,
dar accesibile doar celor care
îl citesc pe Shakespeare în
propria sa limbă, căci el este
cel mai marc poet englez, adi-
că cel care a știut cel mal
bine să realizeze miracolul u-
nel coincident? depline între
muzica versului șl sensul cu-
vintelor. Nici o traducere nu
ne poate da o idee despre
asta; ar trebui un alt Sha-
kespeare spre a traduce per-
fect Shakespeare. Că. In ciuda
inevitabilei trădări, textul ră-
mîne sublim, spune mult des-
pre bogăția lui. Fraze celebre
și-au croit drumul prin ma-
teria tuturor limbilor : „Toate
parfumele Arabici nu ar cu-
răța această mînă mică ..
„Sînt multe lucruri in cer și
pc pămînt, Ilorațlo, Ia care nu
poate visa înțelepciunea ta...".
Chiar traduse, ele își păstrea-
ză frumusețea lor shakespea-
reană. Cu toate barierele se-
colelor, nuielușa lui Prospero
își păstrează puterea magică.
Arici l-a învins pe Caliban.
Nici un poet n-a resimțit mai
adine ca cl farmecul rîurilor,
al pădurilor, al norilor, al ti-
nerelor fete. Natura constituie
o legătură Intre oamenii din
toate timpurile. Shakespeare
o populează cu mituri stră-
vechi, cu spiridușl șl zlne, cu
vrăjitori și vrăjitoare. Mult
timp feeria și pastorala au
părut oamenilor la fel de
reale ca muncile cotidiene. In
peisajele shakespeareene vezi
dănțuind cea mal nebunească
poezie. Aici este poate secretul
secretelor. Shakespeare rătni-
■ne adevărat fiindcă a ținut
seama de nebunia lumii. A-
ceste replici eare nu-și răs-
pund, aceste acțiuni fatale
care se pregătesc suh lenta
rotire a constelatilor, aceste
îndrăgostite a căror expresie
sp schimbă ca un cer de apri-
lie, acesta c Shakespeare. A-
ceasta este șl natura umană.
Iată dc cc nu ponte îmbătrînl
Shakespeare și iată de ce
ne-am reunit aici tineri șl
bătrini, in străvechea Sorbonă,
spre a sărbători pc cel mai
mare poet a! lumii.
Traducere de
DE POEZIE
„NICOLAE LABIȘ“
EDIȚIA A XXI-A,
SUCEAVA, 1989
Comitetul Județean de Cul-
tură și Educație Socialistă Su-
ceava, în colaborare cu Uniu-
nea Scriitorilor din "Republica
Socialista România organizea-
ză în acest an cea de-a XXI-a
ediție a Concursului național
de poezie „Nicolae Labiș".
Manifestarea se adresează
tinerilor autori de poezie care
nu sînt membri ai Uniunii
Scriitorilor, nu au volume pu-
blicate, nu au obținut marele
premiu la edițiile anterioare
ale concursului și nu au îm-
plinit vîrsta de 30 de ani.
Lucrările (5 poezii dactilo-
grafiate în 9 exemplare) vor
fi trimise, pînă la data de 20
septembrie 1989, pe adresa
Centrului de Îndrumare a
Creației Populare și a Mișcă-
rii Artistice de Masă Suceava,
strada Ion Vodă Viteazul nr.
5 și vor purta in loc de sem-
nătură, un motto. Intr-un
pila Închis, care va Însoți poe-
ziile, identificat prin același
motto, vor fl consemnate da-
tele personale ale autorului
(numele, prenumele, anul naș-
terii. profesia, locul de muncă,
adresa, telefonul). Manifestă-
rile prilejuite de finalizarea
concursului se vor desfășura
la Suceava !n luna octombrie.
•	Prostia nu doare, dar nici
bucurii nu-ți aduce ...
•	Semnele de Întrebare ale
copiilor nu trcbnle să ne pună
în încurcătură...
•	Decit să încerci să
schimbi Ideile nevestei, mai
bine schimbă-tc pe tine.
•	Era un om cu vaste In-
formații : avea multe ... cu-
noștințe.
•	Incredibil, spuse un min-
cinos.
•	Era un om care înțelegea
că nu pricepe nimic...
•	Dacă fugi ziua după stele
care nu există, noaptea n-o să
le mai vezi pe cele adevă-
rate ...
•	Calomnia are viteza lu-
minii ; adevărul, rezistența
pietrei...
■	Pe unii li roade invidia,
pe alții pantofii...
• Răul il poți îndrepta fă-
cînd un bine ...
Emil ȘAIN
☆
e Numai un fiu recunoscă-
tor înțelege dorința mamei de
a avea mai mulți nepoți.
•	Poți cunoaște omul și
după cum bate la ușă.
•	Poți cugeta și cînd ești
căzut pc gînduri.
•	De nu-ți asculți la ghioc
viitorul ești lipsit ccl puțin de
curiozitate.
•	Meritoriu este efortul dc
descoperire a adevărului chiar
și fără aflarea sa.
•	I-am mințit pe mulți...
în folosul lor.
r Nu te răzbuna Ve viitor
numai fiindcă nu-ți poți omorî
trecutul.
•	Și cel mal generos crea-
tor și-a oferit asemănarea, nu
,1 puterea.
•	Mi-aș face o seară inte-
rioară de lemn, dar mă de-
ranjează scirțiltul.
•	Decît un generos care-ți
Ia. mai bine un avar carc-ți
dă !
•	Omul — singura viețui-
toare care se Îndoiește !
•	A>n devenit credincios:
într-o zeiță !
Bogdan BADULESCU
Trăila NICOLA
INVITAȚIA LA TITANIC VALS
1.	în urmă cu cîtăva vreme — pentru amatorii de statistici
am să precizez că este vorba de exact 600 de ani —, Timur Lenk
și băieții sui tocmai pregăteau uvertura Sezonului de Toamnă
pentru Cucerirea Asiei Centrale. în acest sens, a avut loc o întîl-
nire cu reprezentanți ei Hoardei de Aur, în urma căreia T. L. a
trebuit să renunțe la serviciile a 20—30 de mii supuși. Un
messer, se zice, pripășit cine știe cum prin cele corturi itinerante,
f-ar fi întreșoptit: „Arriăre-guardie, serenissime, este de vină
pentru că Încă n-ați cîștigat. De-o veți avea, cu ea veți stăpînl
lumea". Și vorbele astea, în ciuda paradoxului lor ce trădează o
bună lectură a sofiștilor greci, s-au dovedit profetice în scurtissimă
vreme. în numai două decenii de la Rostire, destinatarul
(i.e. Timur) călătorea impenitent între Samarkand, Delhi, Ankara,
Altaj (Mongolia), o Naveta Universalis, cum ar fi gîndit, înfrico-
șați, cărturarii de dincoace de Bosfor.
2.	Toate astea, fără Timur, bătălii, messer, corturi, navetă
s-au întîmplat acum cîtăva vreme — pentru amatorii de statistici
am să precizez că este vorba de exact 9 zile —, în prima etapă
a diviziei A, la Timișoara. Inclusiv fără arriăre-guardie, apărare
adică, fiindcă, dacă ea ar fi fost, nu s-ar fi ajuns la un asemenea
scor. Și cine credeți că a semnat primul gol pentru oaspeți, dacă
nu chiar al nostru Bolba și pe banca antrenorilor cine rîdea șl
se veselea dacă nu tot al nostru nea Puiu Cosmoc. „Al nostru"
vine vorba, fiindcă tot așa era să fie și O. Lazăr, venit acum
două veri la Timișoara, la examene, însă, nefiind temeinic pre-
parat, a renunțat imediat la ambianța de amfiteatru. Șf uite că
tocmai el ne-au făcut-o, el, de la care ne așteptam mai puțin.
Pentru amatorii de știri de la vestiar, am să fac o paranteză în
care vor afla că venirea Iul Bolba la F.C. Bihor s-a aranjat în
ultima clipă, adică luni seara, iar titularul postului, Terheș, nici
nu a vrut să îmbrace tricoul la Timișoara. Sigur că asta nu prea
are importanță pentru noi de vreme ce, după două etape, n-am
agonisit nici un punct, iar după noile prevederi ale F.R.F. știți
ce ne-așteaptă : la 18—19 puncte acumulate se penalizează cu
1 punct, la 17—16, cu 2 puncte, te 15—14, cu 3 puncte, la 13—12,
cu 4 puncte, la 11—10, cu 5 puncte, iar sub 10 puncte, retrogra-
dare din A în C. Desigur că nu sîntem interesați de așa ceva, sau
cum se zice mai nou, sîntem non-amatori ai unei atari Hipostaze.
Marcel TOLCEA
\sport
E TOAMNA IAR. ..
...și-i urît cînd plouă mărunt, ca un galop îndesat pe caldarim
și acoperiș ; vara s-a dus în mod subit, de parc-a făcut infarct
d-atîta căldură și moleșeală ; se vor întoarce și zilele senine, cum
toamnele se-nlănțuie, în inegalabila lor frumusețe („niciodată,
toamna...“), scîrțîind a belșug și galben.
Gata cu poezia, pentru că e cazul să revenim la oile noastre :
fotbalul! Aci, la Timișoara, nîcicînd startul nu fu mai amar —
zero puncte din două meciuri; te partida de-aoasă, vina o poartă
— poarta lui Moise, un domn cam generos cu trupa de atleți a
vechiului nostru cunoscut, Robert Cosmoc, de oare ni se leagă o
tristă amintire cu tobogan ; de-aș avea forța deciziei, l-aș strînge
mîna lui Moise (nu la ușă !) și l-aș zice „adio !“, adică destul,
pentru că obrazul subțire cu cheltuială se ține — și noi nu ne
putem îngădui asemenea acte de bunăvoință și nici de clemență.
Costică Rădulescu e dator să facă ordine în ograda cu miei ; fie
el, lupul I
Apoi, cu F.C. Olt, „Poli" s-a trezit 1a realitate și a jucat fotbal
bun șl eficient, îneît ne dă nădejdi pentru cel mai important meci
din campionat, anume, cum se zice, următorul, cu Flacăra Moreni,
învinsă de Petrolul chiar acasă ; de altfel, după cum a început
ediția actuală, se pare cum că-i altă toamnă (ci-n veci aceleași
frunze oad), în sensul că ne apropiem de adevăruri ; Steaua însăși
a pierdut un punct la Cluj-Napoca deși, firesc ar fi fost în alt
context, ca aprecierea să fie : a cîștigat un punct în deplasare,
iar fotbalul a redobîndit sarea și piperul, condimentele, fără de
care acest sport e prea dietetic.
Să mai vedem I
• Teodor BULZA
DICȚIONAR LITERAR
(Urmare din pag. 5)
că, 1980 ; Cornelia Ștefănescu, în Literatura română contemporană,
Ed. Academiei, 1980 ; Cornel Ungureanu, Imediata noastră apro-
piere, Facla, 1980 ; Virgil Cuțitaru, Spații, Junimea, 1981 ; Al. Piru,
Istoria literaturii române.... Univers, 1981; Livius Ciocârlie,
Eseuri critice. Facla, 1983 ; Dictionary of internațional biography,
Cambridge, England, 1933 ; Petru Poantă, Radiografii, II, Dacia,
1983 ; Petre Stoica, Caligrafie și culori. Cartea Românească, 1984;
Who's who in the World, Chicago, S.U.A., 1985 ; Florea Firan
Profiluri și structuri literare. Scrisul Românesc, 1986 ; Valentin
Tașcu, Poezia poeziei, Junimea, 1986 etc.

itinerarii
2 septembrie —
Ziua Națională
a poporului vietnamez
MONUMENTE
ALE NATURII
OIN
H S. VIETNAM
GABRIELA BRÂNESCU :
„Orga cromatică"
REZERVAȚIA NATURALA BA BE
împrejurimile Hanoiului, ale acestui mare oraș întins
pe malurile Fluviului Roșu, sînt deosebit de interesante. La
vest se înalță coline montane mai mult sau mai puțin înalte.
Spre exemplu, la 65 km de Hanoi se află muntele Ba Vi, de
1 237 m. De pe vîrful său, în zilele senine, se poate cuprinde
cu privirea întreaga vale a Fluviului Roșu. în lunile mal,
iunie, iulie și august, cînd căldurile devin sufocante la
Hanoi, excursiile la stațiunea montană Tam Dao, situată la
cca. 80 km nord, sînt salvatoare.
Interesantă este șl călătoria In provincia Vinh Phu, cu
orașele sale, Vlet Tri sau Phu Tho, unde se află o mare
școală, înfrățită cu liceul din Bicaz. Lunile cele mai bune
pentru turism sînt februarie, martie șl aprilie, apoi sep-
tembrie, octombrie șl decembrie cînd, tn general, tempera-
turile medii variază Intre 20-r25°C șl vegetația este luxu-
riantă. Turiștii amatori de excursii în natură, mai ales
într-o splendidă natură sălbatică, pot face o călătorie spre
nord, la rezervația naturală din jurul lacului „Ba Be“.
De la Hanoi, călătorim cu autoturismul. Drumul, deși
cu multe zone deteriorate, este asfaltat. După ce ieșim din
capitală, străbatem cîțiva kilometri prin zonele de vest ale
provinciei Vinh Phu, după care intrăm în provincia Bac
Thai și foarte repede în orașul de reședință al acesteia,
Thai NguySn. Călătoria continuă tot spre nord. Trecem prin
Bac Can și prin Phu Thong. După cca. 160 km, care în-
seamnă vreo cinci ore de mers, datorită celor cîteva mii
de cicliști pe oare am fost nevoițl să-1 depășim pe întregul
traseu, ajungem într-o zonă de unde se face la stînga
către est, pe un drum mai puțin agreabil pentru arcurile
și amortizoarele autoturismului „Dacia 1210“. încă o oră și
jumătate de mers, peste cîteva dealuri și coline, între care
un întreg lanț de înălțimi calcaroase iar unele împădurite,
apoi, în mod surprinzător, se deschide în față, sus, la cca.
400 m altitudine, o Imensă întindere de apă limpede. Este
minunatul lac denumit Ba Be, adică lacul celor „Trei Mări",
Lat de aproape un kilometru și lung de 7 kilometri. Oglinda
apelor lacului este împrejmuită de păduri sălbatice, cu ar-
bori din lemn prețios, pe care localnicii îi denumesc „Lat
hoa", „Nghiem" sau „Dinh", care tn limbajul de speciali-
tate al savanților în economia forestieră se numesc Chukra-
sia, Parapentace și respectiv Markhamia. Lemnul acestor
arbori s-a dovedit excelent pentru construcția ambarcațiu-
nilor lungi și înguste. Acestea sînt săpate în trunchiurile
înalte și drepte ale arborilor și arată asemeni pirogilor, fo-
losite de locuitorii miilor de insule din Pacific.
Pădurea sălbatică mișună de tot felul de animale și de
păsări care scot sunete încîntătoare. Localnicii spun că cele
cinci mii de hectare de pădure, din jurul lacului, împreună
cu acesta, au fost declarate „Rezervație naturală națională",
printr-o hotărîre din primăvara anului 1986, a guvernului
vietnamez.
Vizitatorul acestor locuri rămîne încîntat de miracolele
naturii locului, de splendorile cromatice care se înfățișează
privirilor, de fauna ciudată șl nemaivăzută altunde.
Lacul, nu prea adînc (se spune că nu depășește 24 de
metri) este o inepuizabilă sursă de pește, de creveți și de
broaște țestoase „treighiare" („Trionyx") care ajung la greu-
tatea de zeci de kilograme. Numeroase plante șl animale
din zonă sînt cunoscute pentru valențele lor medicinale. Așa
este, spre exemplu, specia de șopîrlă denumită „Gecko".
După ce ne îmbogățim sufletul cu peisajul, alături de niște
însoțitori îndrăzneți și bine dotați cu toate cele necesare, ne
avîntăm să escaladăm „Muntele păsărilor", înalt de 1 000 de
metri și situat în vestul lacului, unde întîlnîm turme de
cerbi și căprioare. La nord de lac, se află o altă întindere
de apă, un heleșteu de vreo sută de metri pătrați, denumit
„Iazul zînelor", iar în apropiere, o lespede cu suprafața
netedă, cunoscută sub numele de „Plasa spiritelor" sau
„Plasa duhurilor pădurii".
Intre Muntele păsărilor și Iazul zînelor vizităm, destul
de anevoie, grota Puong, o creație ciudată a naturii în acest
spațiu. E plină de stalagmite și stalactite, așezate ca într-un
adevărat spectacol. în apropiere se află rîul Nang, lai-, la
vreo trei kilometri în sus, spre vest, cascada Dau Dang, pe
care urmează să se construiască o mică hidrocentrală. Așa
îneît rezervația lacului „Ba Be" îneîntă ca o zonă turistică
de rară frumusețe'.
PARCUL NAȚIONAL CON DAO
Arhipelagul celor 14 insulițe, din sud, situate ceva mal
jos de paralela 9° și nu departe de meridianul’ 107°, se nu-
mește Con Dăo sau Con Son șl, prin bogăția florei și faunei,
prin frumusețile naturale adunate de milenii, reprezintă
unul dintre parcurile naționale cele mai bogate și mai re-
prezentative. Desigur, arhipelagul amintește și de vremuri
triste, cînd aci erau întemnițați de către americani mii și
mii de luptători revoluționari vietnamezi. Era în perioada
1962—1975. Luptătorii de atunci, pentru libertate și inde-
pendența Sudului, nu și-au vărsat în zadar sîngele. Sacrifi-
ciul lor a rodit din plin și va rodi încă mult timp în viitor
în faptele de construcție ale unei vieți noi în Vietnam. Deo-
camdată, vizitatorii acestui parc sînt puțini. Pînă acum nu
s-au creat toate condițiile de transport pentru ca arhipe-
lagul să poată intra deplin în circuitul turistic general. Dar
cine are posibilitatea să-1 viziteze, rămîne încîntat de fru-
musețea luxuriantă a naturii celor paisprezece insulițe.
Formele de relief ale Parcului Național Cân Dăo sînt
multiple. Dar 88 la sută din suprafață, ceea ce înseamnă
6 328 hectare, reprezintă relieful înalt al dealurilor. Local-
nicii și interprețli lor spun că regiunea e „muntoasă" dar
gîndindu-ne că cea mai înaltă cotă nu depășește 577 m., în-
țelegem că e de fapt o zonă deluroasă. Insulele fiind foarte
mici nu beneficiază de cursuri de apă stabile, ci doar de
rîuri și viituri Intermitente, mai ales în sezonul ploios.
Două zone, și anume valea C6n Son și regiunea Cua Ong,
unde se află și un mic aeroport, se caracterizează printr-un
relief întins de cîmpie. Cei circa 1 000 de locuitori ai arhi-
pelagului beneficiază de o splendidă climă oceanică. La
mijlocul lunii mai, aici se află polul căldurii, Iar la mijlo-
cul lui ianuarie — polul frigului. Dar temperatura medie
multianuală este de 26,9 ’C.
Parcul oferă mari posibilități pentru cercetătorii din
domeniul științelor naturii. Aici se găsesc sute de plante
medicinale, precum și arbori și arbuști cu lemn de esențe
rare, deosebit de prețioase. Ghizii știu pe dinafară să-ți
spună că cercetătorii de la Ho Chi Minh, veniți în arhipelag,
au inventariat 285 de specii de plante care fac parte din
71 de familii, iar acestea, la rîndul lor, din 22 de clase.
Arhipelagul deține și o faună foarte bogată : 20 de spe-
cii de reptile, 62 specii de păsări. Aici, broaștele țestoase
de mare, rîndunicile de mare, delfinii sînt la ei acasă, ca
de altfel și veverițele sau turturelele albe. Desigur, specia-
liștii sînt de părere că In arhipelag fauna și flora nu e atît
de bogată ca în parcurile naționale din zona continentală.
Dar speciile din arhipelag sînt deosebite, avînd caracteristici
ecologice speciale.
In insula Hon Trung, spre exemplu, se află o adevărată
rezervație naturală de păsări, iar delfinii se joacă pînă în
preajma plajei de la C6n Son. Practic, întregul arhipelag
constituie un ecosistem complex, desigur, de dimensiuni mai
reduse, de circa un kilometru, dar cu toate trăsăturile spe-
cifice.
Constantin POTANGA
Au trecut patru sute de ani
de la nașterea lui Shakes-
peare. A îmbătrînit el ? Poate
el înibătrînl ? Să vedem fap-
tele. E Jucat în toată lumea.
In orașul său natal, Stratford
-on-Avon, un teatru îl joa-
că tot timpul anului și el este
mereu plin. Eroii dramelor
sale, ai comediilor sale, au
devenit personaje ale mitolo-
giei universale. Hamlet, Mac-
beth, Othelo, lago, Lear,
Falstaff, Titania, Puck, Ariei,
Prospero, ne întovărășesc în
viață precum Don Quijotte,
Ulisse, Achille, Alceste. Cine-
matograful, cea mai nouă
artă, a pus stăpînire pe ope-
re! lui f...].
Jouvet mi-a spus intr-o zl:
„Nu încercați să aflați cine
sînt ; nu sînt nimeni. Altfel
cum aș fi comedian 2“ Sha-
kespeare era Proteu, un om
cu uluitoarea facultate de a
sc transforma în fecioară
(Ofelia), în nebun (Lear), în
rebel (Coriolan), în ucigaș
(Brutus), in îndrăgostit (Ro-
meo). El știe s-o facă în mod
verosimil fiindcă a simțit el
însuși toate pasiunile. A trăit
într-o epocă a marilor aven-
turi. Se născuse într-unul din
orășelele cele mai poetice din
lume. Frumoasa pădure Ar-
dea, semănată cu flori pri-
măvăratice, malurile riului
Avon, mărginite de sălcii și
plopi, peluzele cu iarbă mă-
tăsoasă, toate făceau din
Stratford un paradis. Mai a-
dăugați pe lingă toate acestea
veselia epocii elizahetane,
frcmătînd de cintece, amestec
de limbaj aspru și vorbe mur-
Andre Mayrois
A îmbătrînit Shakespeare?*)
dare, toate dădeau acestei so-
cietăți o tinerețe minunată In
care recunoaștem atmosfera
primelor comedii shakespea-
reene. Mult zgomot pentru
nimic. Cum vă place sînt
ecoul sonor al Renașterii en-
gleze, al unei Anglii în care
sătenii cîntau la violă, in care
țesătorii montau Pyram și
Thisbe. in care fantezia poeți-
lor însuflețea certurile prefă-
cute ale indrăgostiților. Tine-
rețe fericită. Shakespearc sc
atașează de fermecătorul lord
Southampton, nepotul contelui
de Essex, favoritul Eliza-
bethei. îi place această viață
exuberantă, plină de muzică.
Dar o fericire fără umbră
n-ar fi născut pe marele
Shakespeare. Să fi suferit,
spre sfirșitul secolului, o seric
de șocuri ? Probabil, grave
decepții în dragoste, acelea
descrise In vestitele Sonete.
Sigur, căderea lui Essex. A-
cesta, căruia Hamlet ii dato-
rează poate cîteva trăsături,
conspiră și e decapitat, antre-
nînd în căderea lui pe Sout-
hampton. Spectacolul acestei
dlsgrații și lașitatea obișnuită
arătată de prietenii zilelor fe-
ricite față de cei infrinți îl
dezgustă pe Shakespeare. El
înțelege atunci insuportabila
apăsare a răutății, tristețea
părăsirii, zădărnicia tuturor
lucrurilor. Atunci se Înalță
acele piscuri Iernatice și de-
zolate, mărețe prin înălțimea
lor: Hamlet, Othello, Regele
Lear, Macbeth și Timon din
Atena, cel mai dur rechizito-
riu al umanității împotriva
umanității.
Din acest dezgust amar
s-au născut, între 1601 și 1608,
cele mal frumoase drame f.. J.
Atunci el spune : „Viața nu
e decît umbră rătăcitoare, un
biet comedian care își dă ifo-
se și gesticulează o oră pe
scenă, iar apoi tace pentru
totdeauna... E o poveste is-
torisită de un idiot plină de
zgomot și de furie, care nu
arc nici un înțeles..." Ce
este omul 2 O luminare scurtă
care strălucește o clipă, tre-
mură și se stinge. Care Camus,
care Sartrc a mai vorbit cu
atita sumbră poezie despre
absurditatea condiției umane 2
Din această criză tragică,
Shakespeare iese, ca și Dos-
toievskl, prin chiar excesul de
dezgust. Cel care studiază
bestialitatea omului este în-
grozit de abisurile de cruzi-
me și de Josnicia care-1 În-
conjoară, dar descoperă și po-
sibilități necunoscute ale no-
bleții caracterului și ale vo-
inței. Caracterul generos al lui
Shakespeare nu se potrivea cu
starea de prelungită tristețe.
El intră așa de firesc in sen-
timentele personajelor că ple-
doaria, la cl, urmează întot-
deauna îndeaproape rechizito-
riul. El se arată nepărtinitor
față de Brutus ca și față de
Caesar [...].
întors la Stratford, Shakes-
peare regăsește aici păsările,
florile și pare un Prospero li-
niștit. La ce bun atîtea mini!
și resentimente 2 Viața e țe-
sută din mătasea visurilor. Să
nu ne temem deci l... 1.
Acesta a fost destinul lui
William Shakespeare ; acesta
este destinul oricărui om sen-
sibil. Iată de ce nu poate îm-
bătrîni Shakespeare ; cl a cu-
noscut toate vîrstele și a de-
scris toate pasiunile omului,
fiecare dintre noi se regăsește
(Continuare în pag. 7)
• Discurs pronunțat La Sor-
bona, la 23 aprilie 1964.
Colegiul de redacție:
ION ARIEȘANU (redactor șef)
ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor șef adjunct)
VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PtRVU, CORNEL UNGUREANU
a a REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ; TIMIȘOARA, strada RODNE1 1!
Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.TR.
TIPARUL EXECUTAT LA I.P.B.T. Index: 42.907
Proletari Mn toate OrOe.
orizont i6
1 «ii—'I—   --u.» A'dkMtCXU- ■ ■ jw. IIW li h ;MAiW—i
SAHIAMINAL SOCIALFULiliC }l UIERAR ARIIS1IC cDHAI Ot JNIUNtA SCRISORILOR DIN « S R $1 COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA $1 EDUCAȚIE SOCIALISTA
NR. 36 (1175) 8 SEPTEMBRIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG.. 3 LEI
Caracterizată printr-un spirit activ, recenta Ședință
a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., desfășu-
rată sub președinția tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU,
secretar general al partidului, a evidențiat, incă odată, pu-
ternica angajare patriotică-revoluționară a comuniștilor, a
tuturor oamenilor muncii, pentru îndeplinirea integrală și
la înalte cote de eficiență și calitate a planului pc 1989 (și
pe întregul cincinal), pentru îndeplinirea lui înainte de ter-
men, in cinstea apropiatului Congres al XlV-lea al parti-
dului, ca un omagiu adus de întregul popor marelui Forum
al comuniștilor.
.,Să inthnpinăin Congresul al XlV-lea al partidului —
sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU in Cuvintarea ia
Adunarea festivă din Capitală cu prilejul zilei dc 23 August
MAXIMĂ ANGAJARE
— cu noi realizări in dezvoltarea socialistă a patriei, in
ridicarea gradului de civilizație, a bunăstării și fericirii
întregii națiuni !“.
in adevăr, puternic angajați in îndeplinirea sarcinilor
de plan, comuniștii. întregul nostru popor muncitor, au în-
registrat succese de seamă menționate in Comunicatul dat
publicității : in primele opt luni ale anului, producția marfă
industrială a țării a crescut cu 7 la sută, iar producția netă
cu peste 8 la sulă față dc anul trecut — realizări de seamă
cc oglindesc puternica angajare a organizațiilor și organelor
dc partid, a Consiliilor oamenilor muncii, a tuturor mun-
citorilor, uniți în efortul comun pentru edificarea unei eco-
nomii puternice, chezășie a bunăstării tuturor.
în perioada care a mai rămas pînă la Congresul al
XlV-lea al partidului toți oamenii muncii din județul Timiș,
intr-un efort și clan colectiv și in consens cu indicațiile
secretarului general al partidului, tovarășul NICOLAE
CEAUȘESCU. sînt hotăriți să-și aducă aportul la îndepli-
nirea angajamentelor asumate, la întărirea spiritului revo-
luționar, a răspunderii colective pentru sporirea avuției na-
ționale, intimpinind astfel importantul eveniment din viața
națiunii române — Congresul al XlV-lea, cu noi și însem-
nate succese, emblemă a mîndriei și demnității oamenilor
de pe aceste meleaguri.
ORIZONT
CTITORIILE PREZENTULUI
institutul Agronomic
Timișoara
ȘTIINȚELE SOCIALE Șl EXIGENTELE
PRACTICII SOCIALE
Institutul agronomic — o cetate a științei
Ca orice apropiere. Întîi,
una oarecum imaginară, închi-
zind ochii și coborînd (ori
urcind) pe calea cea dreaptă
care duce spre însuși cuvîntul
căutat, spre rădăcina lui : eti-
mologia. O lege a pămîntului,
e cîmpufilor, o știință a îngri-
jirii, a cultivării ogoarelor.
Acestea erau și sînt agricul-
tura, agronomia. Despre ele,
ridicate la rang de știință,
la rangul nobil al învățării
va fi vorba in cele ce urinea-
ză acum, spre începutul toam-
nei și al școlii, continuînd pe-
riplul prin marile ctitorii con-
temporane ale învățămîntului
superior timișorean. Și tot ca
în orice apropiere, înaintea
întîlniril directe, nemijlocite
cu ceea ce se va vădi, imagi-
nația reporterului va fi, în
continuare, liberă. Ea trece
dincolo de nume. știind
de-acum despre ce va fi vor-
In contextul vertiginoasei
revoluții tehnico-știi-nțifice, al
consecințelor ei tot mai evi-
dente asupra vieții sociale,
crește considerabil rolul știin-
ței in- lumea contemporană
Societatea socialistă probea-
ză convingător funcția știin-
țelor sociale, întemeiate pe
concepția materialismului dia-
lectic și istoric, capacitatea lor
de a contribui la transforma-
rea realităților, la continua
ameliorare a condițiilor de
existență a omului. ..Acti-
vitatea în domeniul știin-
țelor sociale — sublinia tovară-
șul NICOLXE CEAUȘESCU —
trebuie să contribuie ta dez-
voltarea spiritului revoluțio-
nar. militant al comuniștilor,
al tuturor oamenilor muncii,
in lupta pentru înnoirea con-
tinuă a societății. împotriva a
tot ceea ce nu corespunde ac-
tualelor condiții istorice, pen-
tru asigurarea mersului ferm
înainte pe calea progresului
și civilizației"
în cadrul largii angajări a
cunoașterii științifice în abor-
darea problematicii dezvoltă-
rii societății socialiste, știin-
țele sociale îndeplinesc roluri
multiple. Ele Intervin cu in-
strumente specifice în diagno-
zarea realităților, în perspec-
tiva viitorului- Pe un alt plan,
mai larg, științele sociale în-
deplinesc un însemnat rol
in plină cimpie.
ba și. din nou,’ urcă (ori co-
bocra) in timp. în istorie. In
chiar istoria acestor locuri.
Dacă ar fi arheolog, dacă ar
putea scoate la iveală, ca în-
tr-un palimpsest imaginar,
strat după strat, toate însem-
nele trudei de veacuri cu pă-
mîntul, a oamenilor xdin a-
ceastă parte a țării, reporterul
ar putea deveni un adevărat
rapsod. Ar putea încerca să
compună, după propriile-i pu-
teri, un fel de epopee a bătă-
liei pentru belșug. Ea ar în-
cepe în negura veacurilor, ar
continua apoi, străbătînd, la
fel de eroică precum o ade-
vărată războire. Istorie și is-
torii, spre a ajunge aici, acum.
Spre a dovedi, încă o dată, și
astfel, vocația muncii, a știln-
Mihai MARCU
(Continuare In pag. 3)
formativ în privința afirmă-
rii și mai puternice a con-
științei socialiste.
Așa cum se relevă și în
Tezele pentru Congresul al
XlV-lea, socialismul își afir-
mă virtuțile și superioritatea
istorică tocmai prin apelul
constant la cunoaștere, prin
conștientizarea oamenilor asu-
pra necesităților etapelor o-
biective ale dezvoltării socia-
le. prin canalizarea, într-o
direcție unică, a energiilor
creației și participării con-
știente a maselor care acțio-
nează sub conducerea parti-
dului. nu în virtutea sau în
TEZE ȘI IDEI PENTRU
CONGRESUL AL XIV-LEA AL PARTIDULUI
numele unui imperativ ab-
stract, ci al propriilor inte-
rese, al valorilor consecvent
umaniste ale civilizației și
culturii socialiste, al libertății,
devenite expresii ale necesi-
tății înțelese de mase din ce
in ce mai largi de oameni ai
muncii, cu un nivel de califi-
care, de profesionalitate și
conștiință politică, civică tot
mai ridicat.
Formarea omului nou, a
prototipului uman al comu-
nistului este o problemă
I complexă de mare amploare
I și largă perspectivă, de aici
necesitatea organizării și con-
ducerii unitare a unei activi-
tăți educative permanente, sis-
tematice în componența că-
reia intră și o varietate de
forme și mijloace cum sînt
predarea științelor sociale în
învățămîntul de toate gradele.
Funcția formativă a științe-
lor sociale se exercită prin
capacitatea lor de a stimula
gtndirea politică a oamenilor,
de a-i ajuta să-și explice des-
fășurarea evenimentelor și să
dobîndeascâ o perspectivă
clară asupra lumii contempo-
rane. Tezele pentru Congresul
al XlV-lea marchează o eta-
pă superioară a dezvoltării
j sociale, care pune într-un
mod cu totul nou atît proble-
; ma activității Ideologice, a e-
ducației, cit și a dezvoltării
culturii, sub incidența cărora
crește imens influența facto-
rilor subiectivi, rolul propul-
siv al conștiinței socialiste în
perfecționarea vieții economi-
co-sociale, de stat și obștești.
Imperativul, ca predarea
științelor sociale și cercetarea
științifică în acest domeniu —
desfășurată în strînsă și per-
manentă unitate — să satisfa-
că cerințele mometului, cere
ca ele să aibă, ca unul din
obiectivele lor fundamentale,
analiza temeinică a realități-
lor, generalizarea teoretică a
experienței în construcția so-
cialistă și prospectarea îndrăz-
neață a viitorului.
Orientarea științelor socia-
le spre o activitate fertilă de
înalt randament social de-
pinde, în mod hotărîtor, de
înțelegerea unității dialectice
dintre teorie și practică. Spi-
ritul științific, militant, pre-
supune ca filozofia, economia
politică, socialismul științific^
să-și extragă concluziile din
analiza concretă a faptelor
văzute in dinamica lor, în de-
plină concordanță cu proble-
matica prefacerilor revoluțio-
nare prin care trece societa-
tea în drumul ei spre comu-
nism. Caracterul viu, militant,
al științelor sociale, transfor-
marea principiilor în convin-
geri depinde de aderența la»
realitate, de reflectarea boga-
tă, multilaterală a acesteia,
tn Documentele pentru Con-
greșul al XlV-lea, se cere ca.
științele sociale, știința în ge-
neral, să se afirme In trans-
formarea societății, în făuri-
rea orînduirii noi, socialiste șl
comuniste. Aceasta înseamnă
a acționa energic pentru spo-
rirea rolului activ al științe-
lor sociale în formarea ideo-
logică și politică a tinerilor,
pentru stimularea puterii lor
de judecată, de apreciere de
pe pozițiile ideologice și poli-
tice ale partidului nostru, a
evenimentelor și fenomenelor
din țara noastră, din lumea
contemporană în general.
Apropierea științelor sociale
de ’ obiectul lor de studiu —
societatea — întrepătrunderea
organică dintre teoria socială
și lupta împotriva studiului
livresc și schematic al socie-
tății reprezintă o cerință de
arzătoare actualitate. în acest
sens, în Tezele pentru Con-
gresul al XlX-lea se arată că:
..tn epoca noastră s-au pro-
dus mari schimbări cu carac-
ter economic, social și politic,
și, totodată, a avut loc o uria-
șă dezvoltare a științei și teh-
nicii. lărgirea orizontului cu-
noașterii umane. în aceste
condiții, la ordinea zilei stau
analiza științifică a proble-
melor noi, îmbogățirea crea-
toare a concepției revoluțio-
nare despre lume și viață cu
noile concluzii desprinse din
practica socială, cu noile cu-
ceriri ale științei, ale gindirii
umane".
Dezvoltarea științelor so-
ciale, caracterul lor funciar
combativ, presupun îndrăz-
neală și spirit novator, înlătu-
rarea oricăror rigidități, des-
fășurarea unui larg schimb de.
păreri, examinarea deschisă a
punctelor de vedere de La noi
și de peste hotare. Aceasta,
concomitent cu întărirea exi-
gențelor ideologice și a spiri-
tului partinic, a combativită-
ții față de orice idei și con-
cepții reacționare Idealiste,
străine concepției noastre. Fi-
rește, este vorba despre o
combativitate întemeiată pe
argumente teoretice și faptice,
Conf. dr. F.lisabcta IELI
(Continuare in pag. G)
ORIZONT
• 2 •
Eminescu,
de la legendă la adevăr
„Prezenta carte constituie primul volum,
dintr-o proiectată serie de cinci, prin care în-
cercăm o reevaluare critică a întregii biografii
a lui Eminescu*, scrie autorul tn Cuvîntul ex-
plicativ. Mărturisim că am citit cartea, de la
prima la ultima pagină. într-o permanentă stare
de perplexitate. Nu-1 bănuiam pe poetul Ion
Roșu capabil de a cămine mult timp in arhive,
tn biblioteci, intre documente, urmărind, pro-
babil ani tn șir. Izvoare, recalificîndu-se in do-
menii din cele mai felurite Apariția cărții nu
a fost prefațată de nici un tamtam și. poetul,
excelent publicist, nu a crezut necesar să-și
risipească prin reviste descoperirile. Care nu
sînt nici puține și nici neimportante.
In partea întîi, tn căutarea originii lui M.
Eminescu, sint sistematizate Ipotezele mai vechi
privind originea. Scrlitorul-genealogist nu e In-
timidat de autoritatea vreunui eminescolog. Po-
lemizează eu poftă șl cu energie, face haz de
rătăcirile amatorlstlce. se oprește cu deferentă
asupra paginilor scrise de cel mari. Dar nu cu
pioșenie excesivă. Vatamanluc demonstrase, In-
ir-un articol de răsunet, că „Vatra străbunilor
lui Eminescu” era Blajul, Ion Roșu arată, cu
suficiente argumente, că fmlnoviceștii au venit
la Blaj. Iminovlci este, zice autorul, un nume
românesc sirbizat ta Banat, tn față cu cărțile
de istorie ale Banatului scrise de I. D. Suciu.
Gh. Cotoșman, Tralan Blrălescu. cercetători te-
meinici, cu merite niciodată îndeajuns subli-
niate, îon Roșu susține (și nimic nu ni se pare
mai plauzibil) că, în cei 164 de ani în care Ba-
natul a fost pașalîc, cmin era numele unei
funcții ce, minoră fiind, putea fi îndeplinită de
„ghlauri". Din numele unei funcții, amin a de-
venit nume propriu. După 1718, cînd ierarhia
bisericească sîrbească adaugă sufixul de -viei
'-ovlci) preoților, numitul Emin (Imin) devine
Iminovlci. „în orice oaz, scrie autorul, ceea ce
putem afirma cu siguranță este că deși numit
sau poreclit cu un cuvînt de origine turcă, acest
iată al lui Iovul șl bunic al lui losif Iminovlci
era neîndoielnic de origine etnică română, în-
trucît botează cel puțin pe unul din fiii săi —
pe Iovul — cu un nume tipic românesc, iar, in
plus, iși dă un copil la preoție, ceea ce, de
pildă, un musulman n-ar fi făcut-o în nici un
caz". Și zice, cu firească mîndrie, Ion Roșu :
„Așadar, istoria numelui din părinți al lui Emi-
nescu devine, în sfîrșit, limpede. Ea începe cu
un prim strămoș bănățean, poreclit sau numit
••Imin(u)'>, născut cam oe ta 1675. pe timpul
■cupației turcești..."
Devine limpede, dar mai sint destule de
descoperiț. Unele ies la Iveală chiar acum, cu
> anumită viteză. Istoricul Valeriu Leu ne co-
munică (sper că va dezvolta pe larg ideea) că
cronica literară
pe ia 1660 exista la Deta un Emin A«a. Din
diverse motive, spune istoricul, aga putea fi de
origine română. Un Iminovlci descoperă prin
documente mai Urzii Istoricul l. B. Mureșianu.
Și constatăm acum că studiul prezenței lui
Eminescu în Banat trebuie să intre într-o nouă
etapă. După temeinicele cercetări ale lui Aurei
Cosma, Ion Iliescu, Petre Oallde etc., e nevoie
de un nou tip de Investigații, in cursul cărora
arhiviștii. istoricii, filologii să-și dea mîna
Fiindcă sint multe intrebări cărora documentele
existente in arhive le pot da răspuns. De pildă,
prezenta lui Nicu Eminuvici la Timișoara, pre-
zența altor „Iminovlci” sau .Eminovici” în
Banat. în primul pătrar al acestui veac Mai
existau, ta această parte a tării. în jur de 1860.
rude ale poetului ?
Partea a doua a cărții, Strămoșii nu ne mai
oferă documente atît de strălucitoare : e în
schimb mal acut polemică. Cu incontestabil
talent. Ion Roșu se războiește cu Augustin Z. N.
Pop. 1 D Marin. Gh Ungureanu. Petru Rezuș,
George Munteanu. adică (dacă îi mai punem ia
socoteală pe Călinescu și Vatamaniuc, ei, în
fapt, eroi ai primei părți) cu toți cercetătorii de
seamă a; biografiei lui Eminescu. Pînă unde are
dreptate ?
Cartea lui Ion Roșu este, în anul aniversar,
una de referință O cercetare de mari proporții
care stimulează altele. Biograful nu e numai
istoric, e un scriitor și un om de idei, chiar
atunci cînd construiește fără document. Pro-
iectul lui mi se pare demn de centenarul
Eminescu.
Cornel UNGUREANU
. • Ion Roșu, LEGENDA ȘI ADEVAR ÎN
BIOGRAFIA LUI M. EMINESCU, I. Originile.
Cartea Românească. 1989.
Vocația construcției
Volumul debutează cu o poezie a apartenen-
ței, în care noțiunile de geneză, obîrșie, altfel
suficient de problematice în planul transpunerii
lor poetice, își găsesc o concretizare la nivelul
expresiei lirice, funcționind, in același timp, ca
o adevărată declarație de credință : „Izvoarele
tăiatu-s-au din tine ! / Și niciodată nu mi-au
mai secat. / îmi susură cristale necurmat / Din
straturi, din ardențe alcaline”.
Versurile, manifestate concret sub forma
fixă a sonetului, creează o aură poetică vastă,
în care sînt cuprinse atît probleme grave, cu
accent arghezian, cît și, paradoxal (nedumerirea
referindu-se numai la planul formal), apeluri
cu dimensiuni de o reală modernitate, privind
arealul de ființare poetică : „Prins-am un fir
din vasta lui mărire, / Un fir de suferință și
migală. / Accente din sonora-i catedrală”.
Obirșia, legenda, ethosul devin, astfel, un
izvor poetic de o reală competență, mai ales ta
contextul în care abordarea abuzivă a unor ast-
fel de referințe (purtînd, în ele însele, o reală
încărcătură de acest fel) ar fi putut duce (și
chiar a dus. uneori) la desemantizare în planul
conotației lirice. Se realizează astfel o geografie
poetică și legendară, prin versuri efigie, menite
nu doar să înnobileze emblematic rostirea poe-
matică. ci. mai mult, să-îmbogățească mitul, sau,
altfel spus, modelul exemplar al istoriei, prin
poezie. întoarcerea la izvoare nu mai reprezintă
așadar un simplu act formal, al declarației re-
torice. d o modalitate reală de accedere la în-
țelegerea nemijlocită a firii.
Modernă în articulațiile sale ideatice, poeziile
aparținlnd acestei (prime) secvențe dau formă
(poetică) adecvată îndoielilor lăuntrice, neafi-
șind cu ostentație certitudini și sentințe de care
nu doar întregul nostru secol, ci și (pseudo)
poezia s-a lăsat Invadată : „Cu cît înaintam spre
virfui sur / Mai singur dibuiam printre nă-
meți. / Doar versurile mă însoțeau in jur”.
Se trece, apoi, la o altă secvență poetică,
fără ca aceasta să însemne o ruptură în planul
expresiei sau în acela al convingerilor lăuntri-
ce.
Poemul Peisaj in albastru deschide această
subsecventă poetică, ta care iubirea îmbracă
forma unor ardențe amintind de incandescența
copilăriei : „Un peisaj cu sălcii șl cu ape II în
preajma mea te-aduce. Și te-aud .. / Nescrișii
pași peste nisipul ud / Mal dibuiesc nealterate
clape”. Apropierea ființei iubite prin poem se
realizează apelind la simboluri vegetale, imor-
talizarea ta formă poetică identifieîndu-se cu o
reală spiritualizare : „Dragostea noastră, nerăb-
dare și rit, / Cu meandrele-n pagini, în catrene
solare... / Bucură-te, poemule, că ne-am în-
tîlnit”.
Mitizarea iubirii devine astfel o modalitate
de transpunere într-un plan ideatic și în același
timp de asigurare a unul spațiu benefic. „Re-
flexele rîului îți joacă pe față, / Ozonul pădurii
unduind te răsfață. / în părul tău negru ofran-
de se lasă”.
Transpare, cu un veritabil ciștig in planul
tensiunii poetice, imposibilitatea asumării certi-
tudinilor prin creație, și reluarea neîncetată a
acestui scenariu dramatic, generator de tristeți.
Apar, disimulate in discursul erotic, versuri a-
parținind discursului reflecției poetice, și in
care fragilitatea discursului poetic este asimilată
clarului de suflet : „Arhitecturi cu fraze de
cristal, / Vă dezveliți magiile și imnul”.
Un volum, așadar, vădind o profundă vocație
în construcția unui edificiu, în același timp
fragil și impresionant.
Gheorghe SECHEȘAN
• Alexandru Jebeleanu, ARHITECTURI DE
CRISTAL. Ed. Facla. 1989.
.Aud uneori persoane erijindu-se in postura de
critici literari. Romanul românesc actual. după
opinia dumnealor, n-ar ajunge decît la călcîiele
celui interbelic. Somați să-și motiveze sentința,
aprigii judecători dau din colț în colț și sfîrșesv
prin a mărturisi că lecturile lor din literatura de
azi -ini paupere sau chiar inexistente. Psihologic,
dai nu logic, aserțiunea e explicabilă. Laudator
(emporis acti ! Senectutea drapează nostalgic tre-
cutul în culori trandafirii. O comparație ce are
ambiție să se ridice la nivelul unei judecăți de
valoare, Ignorînd unul din ce1 doi termeni, e
ineficientă.
Dacă, totuși, se încearcă o comparație, ea nu are
altă menire decît de a fi un punct de plecare, o ipo-
teză de lucru. Neîndoielnic că promovînd valori
statornice, proza românească interbelică ocupă un
loc de mare importanță în istoria epicii noastre.
Ion, creația iul Liviu Rebreanu — o știe orice
școlar mai răsărit — are atributele unei opere ex-
cepționale. Hortensia Papadat Bengescu, Camil
Petrescu și Anton Holban sînt ctitorii romanului de
analiză psihologică, iar romanele (mai vechi) ale
lui Mfhail Sadoveanu se înlănțuie într-un adevărat
epos al istoriei Moldovei. Toate acestea sînt bine
cunoscute. Criticii improvizați, pe cere l-am pome-
nit, uită însă că o perioadă literară se judecă in
ansamblu. Profilul el e definit nu numai de înalte
piscuri, ci de perspectiva de ansamblu. Epoca din-
tre cele două mari conflagrații, a promovat și scrie-
rile unul Dessila sau Mihai Drumeș. mixtură de
senzualitate cu sentimentalism lacrimogen, sau
senzaționalul facil cultivat de un Petru Bellu. Iată
de ce comparația amintită este pe cit de denigra-
toare, pe atît de păgubitoare, împiedecînd o apre-
ciere corectă a relației dintre cele două epoci.
Că există fire trainice de legătură între cele
două epoci, este un adevăr a cărui evidență ne
scutește de orice demonstrație. După fericita for-
mulare a unul critic, avem de-a tace cu o „cuce-
rire a tradiției”. Vechile modele sînt însă readap-
tate, ajustate, aduse la zi ; operația este uneori
cosmetică și nu e întotdeauna reușită (cf. Mitrca
Cocor el Iul Mihall Sadoveanu). Pe măsură ce se
maturizează, proza contemporană își elaborează
modele proprii, sfirșlnd prin a crea opere de va-
loare, adecvate epocii pe care o trăim ; „locul unde
nu s-a întîmplat nîmic”, „orașele patriarhale" ce-
dează terenul unei activități trepidante și urbani-
zării explozive Cei puțin trei argumente pledează
pentru profilul nou al romanului actual, care nu
poate fi socotit o operă epigonică. Aprecierea argu-
mentelor depășește hotarele istoriei literare inter-
ne, solicitînd o deschidere mai amplă Ele vizează
evoluția societății de azi și omologia operei lite-
rare cu această evoluție. Pornind de la cărți scrise
sub zodia unul realism naiv, romanul de azi a
sfîrșit prin a promova o pluralitate de stiluri și o
varielate de opere semnificative. Societatea inter-
belică era, în pofida crizelor care au zguduit-o,
o societate statică. Prozele apărute în acea epocă,
ta pofida personalității scriitorilor și a deosebirilor
de structură, permit în linii mari o judecată glo-
Mutații în romanul
românesc contemporan
bală Altminteri stau lucrurile ta societatea noas-
tră ; ea a trecut prin seisme și transformări radi-
cale. Era firesc ca romanul, seismograful ce) mai
sensibil al vieții sociale, să le reflecte prin mijlo-
cirea unor procedee variate. Să reținem apoi o deo-
sebire, ținînd seama de intervalul celor două epoci.
Dacă acceptăm ca debut, al romanului interbelic,
apariția Iui Ion (1920) și ca sfîrșitul perioadei, în-
cheierea celui de al doilea război mondial (1945)
ajungem la un pătrar de veac (Cronologia amintită
este, firește, aproximativă). Oricum, literatura de
azi se întinde pe aproape jumătate de veac, adică
dublul perioadei anterioare. Este normal ca un in-
terval mal mare de timp să permită apariția mei
multor cărți. Periodizarea literaturii actuale, fă-
cută de critica literară, a învederat prezența mai
multor faze, fiecare din ele avînd trăsături proprii,
împrejurare care, ta mod firesc, se răsfrînge asu-
pra întregului.
Al treilea argument vizează altitudinea polemică
a romanului de azi, față de eploa interbelică. Evi-
dent. nu este o trăsătură generală. Ea învederează
însă că literatura contemporană înțelege uneori să
ia distanță față de cea a predecesorilor. Exemplul
cel mai concludent : Moromeții. Harul scriitoricesc
al lui Rebreanu amenința să-1 transforme pe Ion
într-un adevărat tip, un summum al țăranului ro-
mân. Reacția lui Marin Preda este concludentă,
iar deosebirile dintre Ion al Glanetașului și llie
Moromete sint izbitoare. Substanța sufletească a
eroului lui Rebreanu e un aliaj bizar intre patima
pămîntului. împinsă pînă la absolut și obsesie, iar
pe de altă parte, mitul proprietății se transformă
într-un cult, dacă nu într-o adevărată religie, llie
Moromete. capabil de o filosofie „țărănească”, cum
s-a spus, nu împinge aspirația pentru dobîndirea
valorilor materiale pînă la absolut. El se dovedește
receptiv și la alte aspecte ale existenței. Fierăria
lui locan (unde el strălucește printre consăteni)
devine o adevărată agora, unde țăranii pun țara
la cale.
O metamorfoză semnificativă a cunoscut și un
alt personaj tip al literaturii noastre, inadaptabilul.
De sorginte romantică, îl întîlnim încă în romanul
lui Vlahuță, Dan, trece în nuvelele lui Brătescu-
Voinești, la Cezar Petrescu (întunecare) și Camil
Petrescu (Ladima din Patul lui Procust) scriitorul
încercînd să-i dea șl legitimări teoretice (cf.
Noocrația necesară în Teze și antiteze). Care este
configurația constantă a acestor personaje ? Ele se
definesc printr-o opoziție, împinsă uneori pînă la
antagonism, față de clasele dominante. Incapabile
să perceapă și să aprecieze valorile spiritului.
Inadaptabilul în literatura contemporană nu devi-
ne iremediabil pierdut într-un mediu ostil. Dispa-
re antagonismul dintre societate și individ. Recu-
perarea eroului este uneori sugerată printr-un final
deschis (Intrusul Iul Marin Preda, sau Vocile nop-
ții de Augustin Buzura. Mai complicat e cazul
eroului lui Constantin Țoiu, Chirii, din Galeria cu
viță sălbatică. Viața Iul Chirii sfîrșește prlntr-un
eșec, C. Țolu creînd unul din cele mai Importante
și complexe personaje dilematlce ale prozei ac-
tuale.
Romanul românesc de azi se bucură de o largă
răspîndire și de o continuă creștere a Interesului
manifestat de cititori — șl nu numai de el.
Traian Liviu BIRAESCU
• 5 • -
ORIZONT
Institutul Agronomic
Timișoara
(Urmare din pag. 1)
ței pămintului, pe care oame-
nii Timișului o au prin tradi-
ție
Și deodată, fără apel la în-
chipuire, aievea, iată țîșnind,
în plin cimp, ca o nouă, mi-
raculoasă cultură, luminoasă
și zveltă, salba de clădiri a
ceea ce azi poartă numele
„Institutul Agronomic Timi-
șoara". Așa cum răsare din
pămînt, dintr-o mare de ver-
deață, el pare un proiect pen-
tru viitor. într-atît de mo-
dern este totul, atît de nou.
în linie, în măiestrita îmbi-
nare de forme a betonului și
sticlei. Iar dacă pătrunde
înăuntru, dacă măsoară cu
pasul și ochiul clădiri, amfi-
teatre, laboratoare, bibliotecă,
terenuri experimentale. în-
treaga stațiune didactică ex-
perimentală, căminul, cantina,
clubul, aula, dacă știe să ci-
tească dincolo de cifre și din-
colo de vorbele profesorilor
care traduc aceste cifre, re-
porterul se poate încredința
că are în față nu un proiect,
ci o realitate durabilă. împli-
nită. Poate cel mai modern
complex de învățămînt supe-
rior agricol din țară și. cu si-
guranță, unul dintre cele mai
bine, mai modern concepute
din lume. Un campus în plin
cîmp, așczînd alături, ori su-
prapunînd armonios, natură și
cultură.
Să citească întîi cifrele, el,
reporterul pornit în căutarea
Institutului. Să încerce să le
însuflețească. Un an : 1945.
Anul de naștere al Institutu-
lui Agronomic. Chemat atunci,
după Eliberare, să contribuie
la dezvoltarea noii agriculturi.
Iar după 1965. cînd suprafața
sa utilă era de 16 000 m2, a
început cu adevărat bătălia
pentru nou în agricultură,
pentru modern și eficient, așa
cum statorniceau documentele
cardinale ale partidului, așa
cum cerea revoluția tehnlco-
științifică șl, mai apoi, noua
noastră revoluție agrară. Iar
ceea ce a urmat în biografia
Institutului poate fi numit
intr-adevăr o revoluție. Întîi
de toate, noile construcții, ri-
dicate treptat, de prin anii
'70. Scoase, cum era și firesc,
in afara orașului, unde le era
locul: în cîmpie. Rînd pe
rînd s-a înălțat tot ce se vede
azi. printr-o investiție uriașă,
pe deplin onorată de ceea ce
a urmat. A urmat un prim
bilanț. Suprafața utilă s-a ex-
tins pînă în acest an, 1989, la
30 000 m2. Studenții celor trei
facultăți (agronomie, zooteh-
nie, medicină veterinară), doc-
toranzii, specialiștii reciclați
periodic dispun de 7 amfitea-
tre, 58 de laboratoare și de o
stațiune didactică experimen-
tală.
Iar rezultatele ? Se pare că
ele spun totul. Trinomul în-
vățămînt — cercetare — pro-
ducție a fost înțeles la înălți-
mea exigențelor, astfel îneît.
numai în acest cincinal. Insti-
tutul Agronomic Timișoara
poate raporta editarea a 437
de lucrări științifice, a 38 de
manuale și cursuri, 5 premii
ale Academiei și 10 brevete
de invenții și inovații. Toate
acestea nu au rămas literă
moartă, ci au trecut să-și do-
vedească eficiența, randamen-
tul, în producția concretă.
Stațiunea didactică experi-
mentală a obținut patru titluri
de erou pentru producția de
orz. grîu, porumb, floarea-
soarelui și .Meritul agricol"
clasa a IlI-a. Dacă ne gîndim
că specialiștii Institutului A-
gronomic au spre îndrumare
140 de unități agricole și 15
licee agroindustriale din Ti-
miș. Caraș-Severin. Arad, Hu-
nedoara și Bihor, dacă ne mai
gîndim că multe dintre ele își
datorează laurii belșugului și
celor de la „Agronomic". vom
înțelese mai bine de ce. timp
de trei ani. în 1985. 1986 și
1988. Institutul Agronomic a
fost distins cu Locul I pe ra-
mură în întrecerea socialistă.
Cercetarea, munca științifică
a celor angajați în agricultu-
ră, în zootehnie e poate cea
mai doveditoare între toate
muncile de cercetare. Poate
cea mai aproape de trebuin-
țele zilnice ale omului. In
fond, s-or putea spune că șl
de calitatea științei agricole
depinde calitatea vieții noastre
de zi cu zi. Cifrele sînt, din
nou, impresionante. Numai în
1989, valoarea contractelor de
cercetare a depășit 7 300 000
de lei. Iar temele ? Pe cît de
diverse, pe atît de la ordinea
zilei. Studii pedologice, agro-
chimice, de îmbunătățiri fun-
ciare. Deci un pămint bun,
mai bun, foarte bun — trecut
prin toate gradele comparației.
Un pămînt in stare să asigure
recolte sporite de grîu. po-
rumb. orz, orez, floarea-soa-
relui. sfeclă de zahăr, legume,
viță, fructe. Toate acestea,
studiate, la rîndul lor. Ca și
animalele. Ceea ce, în limbaj
științific se cheamă perfecțio-
narea tehnologiilor la plante
si animale, ameliorarea plan-
telor și animalelor. Producții-
le record din acest an ale ju-
dețului nostru, numeroasele
distincții obținute de unități
agricole timișene nu sînt străi-
ne de munca specialiștilor de
la Institutul Agronomic. Fie
și numai pentru faptul că a-
gronomii, zootehniștli. medicii
veterinari care au contribuit
la acest spectaculos spor, sînt,
în majoritate, absolvenți ai
școlii timișorene de agricultu-
ră. Problemele de inginerie
genetică, sporirea producției
de fitomasă. valorificarea su-
perioară a nămolurilor și ape-
lor uzuale, prevenirea și com-
baterea bolilor și dăunătorilor,
optimizarea conducerii și pla-
nificării agriculturii sînt alte
teme prioritare avute în ve-
dere de oamenii de știință ai
Agronomiei : profesori, cerce-
tători. studenți.
Iată, așadar. încheiat. un
succint periplu. Poate cam
arid. așa. la adăpostul cifre-
lor. al bilanțurilor. Ca un pă-
mînt ce așteaptă încrezător să
devină rodnic prin munca
brațelor și a minții omenești.
Dacă însă, dincolo de cifre și
fapte, mintea. Imaginația fie-
căruia deslușește cu bunăcre-
dintă. cu dorința de mai bine,
adevărul adînc al împlinirii,
rîndurile acestea. dedicate
Institutului Agronomic din Ti-
mișoara. se pot încărca de
viață, ca de un rod bogat.
DESTINE ÎMPLINITE
Reprezentativa
efigie
Iniențion.nd să-i conturez un „medalion" inginerului Gheorghe
Flucsă, director al Uzinelor Mecanice din Timișoara, la întîlnirea
cu dinsul am avut surpriza de a nu-1 putea determina, în nici un
chip, să vorbească despre sine. Era de părere că trebuie avută în
vedere semnificativa „biografie socială" a întregului colectiv de
muncă, aceasta confundtndu-se cu însăși ființarea U.M.T.-uluL
Sublinia, adeseori, că oamenilor muncii le revine întrutotul me-
ritul realizărilor de aici, că, în primul rînd. de activitatea loc
depinde nivelul producției, calitativ și cantitativ.
Utilajul minier este o realizare fundamentală a unității : trei
variante de excavatoare cu roată port-cupe, mașini de lucru în
depozite de cărbune și instalații de haldât, care pot manipu-
la cărbune in cantități de la 600 tone pe oră la 6 500 tone
pe oră. Utilajele acestea sînt adevărate „uzine pășitoare", cu o
greutate pînă la 3 270 tone, care încorporează în ele mai mult de
15 000 de repere. Pentru directorul ing. Gheorghe Flucsă, faptul că
mașinile respective își aduc o contribuție însemnată la realizarea
programului energetic al patriei constituie o profundă mîndrle
patriotică. El are marea satisfacție că Uzinele Mecanice din Ti-
mișoara se înscriu, prin asemenea produse, într-un domeniu de
bază al economiei naționale.
La Uzinele Mecanice din Timișoara există o dotare modernă,
mașini-unelte, agregate și instalații ale tehnicii de vîrf și e de
subliniat că, în foarte multe colective de muncă, se manifestă
permanent interesul de a îmbogăți și ridica la noi parametri a-
ceastă tehnică. O înfăptuire aparte a întreprinderii și a Institu-
tului de profil de pe această platformă industrială, în colaborare
cu Institutul Politehnic „Traian Vuia" din Timișoara, este con-
ceperea și executarea unei linii automate, robotizată, de mare
capacitate, pentru antrenarea și stocarea produselor paletizate,
lucrare de o deosebită imprxrtanță științifică, tehnică și economică,
apreciată pe plan național. Este cunoscută statornica preocupare
a directorului Gheorghe Flucsă de a se crea toate condițiile ne-
cesare pentru emulația mișcării de inovații și invenții din uni-
tate, pentru dezvoltarea creației tehnico-științifice și aplicarea re-
zultatelor acesteia în activitatea productivă. Astfel, se urmărește
ridicarea nivelului tehnic și calitativ al produselor, reducerea cos-
turilor de producție, sporirea productivității muncii. Inginerul
Gheorghe Flucsă chiar conduce un asemenea colectiv de invenții,
care impune rezultate remarcabile în procesul progresului tehnic,
fiind un Eactor hotărîtor al creșterii productivității muncii. Aceas-
ta este, acum, la U.M.T., de aproape 5 ori mai mare decît în anul
1965. Și pentru că datele statistice reliefează cel mai bine evoluția
și stadiul actual al unei unități economice, mai amintesc că, în
anul 1965, valoarea fondurilor fixe era de 188 milioane lei, iar în
prezent aceasta se ridică la peste 2 miliarde lei ; valoarea pro-
ducției, în 1965. era de 270 milioane lei pe an, iar, actualmente,
aceasta depășește 3 miliarde de lei pe an. Dacă ne gîndim că
acestea sînt un rezultat al activității unui colectiv de muncă —
cel mai impunător de pe raza județului — șl că ele, cifrele amin-
tite. determină mutații benefice în existența miilor și miilor de
oameni de aici și că. totodată, ele au semnificații majore în viața
economică a județului și a țării, înșiruirea lor relevă adinei ori-
zonturi umane și sociale. în acest context se manifestă capacitatea
organizatorică și creatoare a directorului Gheorghe Flucsă. „Me-
dalionul" său are aceeași efigie reprezentativă comună cu a în-
tregului colectiv de muncă pe care-1 conduce și de oare se leagă
întreaga sa existență exemplară, de om, inginer și conducător de
unitate economică muncitorească.
Dumitru SARDEȘ
Lumea geneticii poate fascina pe
orice specialist, discipol ori simplu
spectator, interesat să afle cum se naș-
te o ființă cu anume caracteristici, des-
pre mutațiile ce au loc in timp într-o
specie sau alta. Secolul XX așează
printre științele sale fundamentale —
genetica („disciplina ce studiază feno-
menele eredității și variabilității în
organismele vii" zic dicționarele), alt-
fel spus : intervenția omului în proce-
sul alît de sensibil și complex al apa-
riției unei individualități vii, spre a
putea prelua cele mai folositoare din-
tre caracteristicile unei specii, sau chiar
din două specii diferite. Limitele fan-
tasticului sînt aproape și, intr-un dia-
log cu un om de specialitate există
permanent riscul alunecării în imagi-
nar, deși realitatea, confirmată de date,
de rezultatele obținute în genetică ră-
mîne imbatabilă.
Pentru profesorul universitar loan
Vintilă, șeful catedrei de zootehnie și
titular pentru genetică și ameliorarea
animalelor de la Institutul Agronomic
din Timișoara, un împătimit al mese-
riei. nimic nu pare de domeniul uce-
nicului vrăjitor. Complexa „alchimie"
a schimbărilor ereditare la animale, in
scopul obținerii unor rase cu multiple
caracteristici deosebite este viața cea
de toate zilele, munca, idealul, gîndu-
rile, într-un tot — pasiunea unui om
de a se depăși mereu pe sine, de a for-
ța pragul imaginarului în folosul oa-
menilor și a științei.
Absolvent, în 1959, al Institutului
Agronomic din Timișoara, lucrează doi
ani ca și cercetător la Baza Academiei
în domeniul „biologiei animale", ca
din 1961 să devină asistent la ca-
tedra unde se află și acum. în 1968
Iși absolvă doctoratul sub conduce-
rea unor mari geneticieni. Drumul
spre „noua genetică" îl parcurge ca a-
sistent la fiziologia animală, îndrep-
tîndu-se apoi către genetica și amelio-
rarea animalelor. în 1972 începe ac-
țiunea practică la Ghibad, în scopul
ameliorării raselor de oi împreună cu
Gheorghe Șepețean, președintele Coope-
rativei Agricole de Producție din Ghi-
iad și cu medicul veterinar Ștefan Pol-
verejan — și la Llebling. pentru ame-
liorarea vacilor, împreună cu ing. Ni-
colae Râmneanțu. In tot acest timp
OAMENI ȘI CREAȚII
Fascinanta lume
a geneticii
cursurile cu studenții au fost dublate
cu practica pe viu, de laborator, sau, în
fermele amintite, ori în cele de la Or-
țișoara și Cenei. Omul de știință loan
Vintilă, împreună cu grupul său de
colaboratori, din care fac parte toți
asistenții tineri și studenții săi, pune
la punct o metodă nouă de ameliorare
genetică, implementată în tehnicile cla-
sice. Sînt abordate pe rînd embrio-
transferul, manipularea genetică, sec-
ționarea embrionară în primele ore
după fecundare și implantarea lui la
femele adoptive, donare etc. Ba mai
mult chiar, s-a ajuns la obținerea unor
indivizi (miei) purtînd caracteristicile
a trei berbeci și trei ol. Dar totul nu
e o simplă alchimie de laborator. Prin
autodotare, din inițiativa intrepidului
loan Vintilă se realizează un autolabo-
rator ce dispune de o aparatură și un
Instrumentar realizate în cea mai mare
parte în Institut. Este vorba de apa-
ratele pentru recoltarea embrionului,
recuperarea lui din mediul de recolta-
re, aspirarea embrionului în minipalete
și inocularea lui în femelele purtătoa-
• - T"   ■ ——------------------—
re. Uțj autolaborator dotat și cu mi-
croscop adaptat necesităților genetice,
cu care grupul de cercetători se depla-
sează în fermele amintite și lucrează
direct, uneori zile și nopți, pînă la ob-
ținerea rezultatelor scontate. Marile
satisfacții ale geneticianului loan Vin-
tilă : ameliorarea raselor de vaci (pen-
tru care a primit cîteva brevete de in-
venții). aclimatizarea oilor Polwart și
obținerea unei noi rase — „Oaia de
Ghilad". în perspectivă : drumul către
transferul de gene izolate, cum șl ob-
ținerea de peste o sută (I) de viței de
la o singură vacă. Marea forță a pro-
fesorului loan Vintilă : tinerețea spiri-
tuală cu oare abordează noul, alături
de asistenții și studenții săi, deschlzîn-
du-le permanent ochii către o realitate
cu nebănuite posibilități ce poate părea
oricărui nespecialist de domeniul ima-
ginarului. Este autorul mai multor ma-
nuale de specialitate, destinate studen-
ților, cum și a unor tratate realizate
în colaborare despre ameliorarea oilor,
aclimatizarea rasei Polwart ș.a. O ul-
timă carte, datorată prof. univ. loan
Vintilă, apărută în 1988 la Editura
„Facla", „Bazele ameliorării genetice a
populațiilor de animale domestice",
pune la dispoziția specialiștilor o bună
parte din experiența îndelungată acu-
mulată în domeniul geneticii și ame-
liorării animalelor. In 1980 prof. univ.
loan Vintilă primește premiul Acade-
miei R.S.R. „Ion lonescu de la Brad"
pentru „Genetica șl ameliorarea ovi-
nelor". In ultimii ani are o colaborare
intensă cu un centru de biotehnolog e
din Cehoslovacia.
în orice discuție cu profesorul, aces-
ta aduce mereu in prim plan numele
colaboratorilor săi imediați, ai studen-
ților cărora le deschide drumul în anii
facultății, nu doar către o meserie, ci
către fundamentele științei, spre locul
acela atît de atrăgător unde se află
noul. Vizibilele bariere dintre cerce-
tarea fundamentală și cea aplicativă
dispar, spre a pune la îndemîna gene-
rațiilor viitoare de specialiști nu doar
formule teoretice, ci rase noi de ani-
male purtînd caracteristici deosebite,
cum și un întreg aparat teoretic și prac-
tic de obținere a lor. Pasiunea crea-
toare a omului de știință, dublată de
aceea a profesorului dornic să formeze
specialiști de o înaltă profesionalitate
se întrunesc în persoana profesorului
universitar loan Vintilă, una dintre
personalitățile marcante ale Institutu-
lui Agronomic timișorean, ale lumii
științifice atît de complexe și variate
din orașul de pe Bega.
P. E. BANCIU
ORIZONT
ȘEITIN - TREI ANIVERSĂRI
•	120 de ani dc la primul spectacol dc teatru
•	50 dc ani de la constituirea Societății studenților și elevilor
români
•	30 de ani de la încheierea cooperativizării agriculturii
Cu un an in urm& — la 3 și 4 sep-
tembrie — cînd sute și sute de £11 al
satului ne-am întîlnit în Șeitin (Arad),
comuna în care ne-am născut, am vă-
zut lumina soarelui și-am descifrat
primele „semne", cu ajutorul cărora să
ni se deschidă orizonturi largi pentru
desăvîrșirea învățăturii și împlinire, să
asistăm la aniversarea a 850 de ani de
la atestarea oficială a existentei stră-
moșilor noștri de pe aceste meleaguri,
fostul meu învățător, Ștefan Bozian,
istoric și arheolog amator împătimit
(își închinase viața alcătuirii mono-
grafiei Șeitinului) a stat cu mine în-
delungă vreme la taclale șl — printre
altele mi-a spus : „Sînt bătrîn, bat pe
85 și, cine Știe 7 s-ar putea să nu mai
ajung să completez unele pagini albe
ale monografiei mele, deci... vezi ce
va mai trebui adăugat în ceea ce pri-
vește „latura" culturală și artistică,
viata spirituală de pe-olci..îmi
încredința așadar o „treabă" migăloasă
de „scormonitor" al arhivelor, al „în-
scriptelor" pe diferite calendare șl
cărți de prin casele consătenilor mei,
pentru a ajunge la ceea ce trebuia să
fie completat la monografia sa. N-a
mal apucat să și-o vadă „încheiată" și
nici să-mi cunoască rezultatele cerce-
tărilor întreprinse : a încetat din viață
la 20 iulie și — trist I — l-am condus
pe ultimul său drum alături (vai I)
de, npmal trei sau patru dintre foștii lui
elevi; dintre >utele pe.catff. i-a învăța!
tainele cărților timp de peste patruzeci
de ani 1 Să revin insă : din monogra-
fia lui Ștefan Bozian (dar și din re-
vista „Familia" nr. 37 din 14/26 sept.
1869) aflăm că în ziua de. 27 august
1869 — deci cu 120 de ani în urmă —
în Șeitin, losif Vulcan își prezenta, cu
concursul unor tineri studenți talentatI
din localitate, pe o scenă special ridi-
cată în grădina Casei culturale (con-
struită de locuitorii Șeitinului în ace-
lași an) pentru ca sutele de spectatori-
țărani din localitate dar și din Nădlac,
Igriș, Saravale, Secusigiu și Semlac să
poată asista la spectacol — piesa „Din
răscoala lui Horea", corul local inter-
pretind in încheiere „Copiliță de la
munte" pe versurile Iul Vasile Ale-
csandrl. Comentarii despre această ma-
nifestare artistică au apărut și în zia-
rul „Federațiunea" iar revista „Albi-
na", în nr. 17 din 26 februarie 1870,
consemna constituirea, la Șeitin, încă
în noiembrie a anului 1869, a Societății
culturale, subvenționată de obștea sa-
tului, pentru abonamente la revistele
românești, salarizarea dirijorului de
cor și a Instructorului de teatru — ac-
țiune firească dacă ne gîndim că — în
această comună de la răspîntii de dru-
muri (și vînturi, nu-l așa ?) se construi-
se încă in anul 1771 prima școală ro-
mânească (a doua fiind dată în folo-
sință in anul 1774 — subvenționate
(ambele) tot de obștea satului. întreru-
pîndu-se (oarecum) înșiruirea eveni-
mentelor culturale și artistice în mo-
nografia învățătorului meu (cu date
pînă în 1900) îmi Iau permisiunea să
amintesc aci pe învățătorii care de-a
lungul anilor au purtat flacăra cultu-
rii între fii de țărani ai meleagurilor
mele : Melentie Botto, Alexandru Chi-
ta, loan Roman (care reușește, între
anii 1903—1904, să editeze in Șeitin
ziarul „Lumina și adevărul" — colec-
țiile păstrîndu-se pînă astăzi 1 — între-
rupîndu-1 apariția numai datorită opre-
liștilor autorităților Imperiale, dar re-
editindu-1, sub numirea „Deșteaptă-tc
române** din 1906 pînă la moartea sa
în 1919. Tot el publică volumul de ar-
ticole „Românul în străinătate" șl
„Poezii populare" destinate atît emi-
grant Hor dar și celor recrutați în ar-
mata austro-maghiară), Dimitrie Micu
(întemeietorul bibliotecii cu 300 de vo-
lume, în 1906, din operele Iul Creangă,
Eminescu, lorga, Coșbuc, Sadoveanu,
Al. D. Xenopol etc., șl cu abonamente
la „Familia", „Gazeta Transilvaniei",
„Luceafărul" — Sibiu, „Tribuna po-
porului", „Tribuna", „Românul" etc.),
loan Fizitea, Ștefan Bozian, Mihai
Gheran șl Romulus Sinitean (întemeie-
tor al unui nou cor încă din 1931 și al
unor echipe de dansuri populare tn
interpretarea cărora „Călușarul" șl
„Bătuta" și-au găsit o nouă răspîndire
în comunele din jurul Șeitinului. Ajun-
gînd la ultima consemnare din perioa-
da interbelică, în ziarul timișorean
„Graiul românesc" (21 martie 1935).
din care rezultă că în ziua de 10 mar-
tie a aceluiași an — „sub conducerea
învățătorului Romulus Sinitean — în
sala culturală a avut Ioc un spectacol
de teatru, în program figurînd piesa
„Lcv, primarul nătăflcață la pețit".
dialogul „Victoria și Ștefan" (ambele
SCRIITORUL ȘI REALITATEA VICfH
aparținînd dramaturgului localnic Va-
sile Oncu), corul interpretînd „Tranda-
fir cu două flori", nelipsind nici dansu-
rile populare „Călușarul" șl „Bătuta"
Să mai adăugăm de asemenea și tipă-
rirea unor abecedare pentru școlile
primare românești, create de învățăto-
rii Dimitrie și loan Roman și I. Buji-
gan precum și activitatea publicistică
desfășurată de Dimitrie Micu în ziarele
arădene. Urmînd apoi o serie de con-
centrări din rînd urile învățătorilor (mal
consemnăm doar- pînă în 1938 apariția
volumului de valoroase versuri origi-
nale ale învățătorului Vasile Lădaru)
ștafeta pentru cultură șl teatru a fost
preluată de studenții și elevii care la
27 august 1939 — la 70 de ani de la
primul spectacol de teatru românesc în
comuna lor — constituie — prin iniția-
torii lor — studenții Hortenzia, Nalalie
și Dimitrie Roșcău împreună cu Di-
mitrle Morar „Societatea studenților și
elevilor români din Șeitin". organizîn-
du-și o bibliotecă proprie, echipe de
sport, cor și echipă de teatru — la
primul spectacol prezentîndu-se „O
scrisoare pierdută'* a lui I.L. Caragiale
(atît în Șeitin cît șl în comunele înve-
cinate). Au urmat apoi — prin contri-
UN AX
AL LOCULUI
PE PĂMÎNT
Oriunde ne-am găsi, pe orice meridian, străin sau autohton, fiecare
avem un „Acasă" al nostru. Acolo am văzut lumina, acolo există o casă,
o stradă, un loc sau mai multe, familiare, acolo există chipuri cunos-
cute, un deal sau o vale, un rîu sau o pădure, o grădină cu flori sau
un cimitir, care ne amintesc de „al noștri", care ne redeșteaptă în me-
morie, cu înfrigurare șl adeseori cu nostalgie, punctul arzător al ființei
noastre, iubirea de un loc anume. Sint sigur că această fascinație do-
mină fiecare om normal. Sint sigur că această iubire conduce fiecare
ființă cu date sufletești naturale și firești. Sint sigur că ccl care poate
spune „Acasă", înseamnă că are un ax al locului pe pămînt ce devine,
pină la urmă, axul inimii sale. Merg rar „Acasă", adică pe un pămînt
fn formă de inimă, undeva in Cimpla Transilvaniei, la poalele Munților
dinspre Apus, într-un orășel miner, lingă cel mai mare și frumos rîu
al (Ardealului. Merg rar acasă, adică o dată sau dc două ori pe an.
Acolo aproape că nu mai am pe nimeni, ca st fi
veche, afară dc un unchi. Casa părintească Uf
instrăinat. Oamenii uliței noastre s-au stins, mt
gul anilor. Nccunoscuți stau azi în cățele noasta
răzlețit și ele, prietenii așișderea, ce mal, rcvlni
cind mă plimb pe „strada mare", aproape pc ok
știu și pc mine. Și, totuși, mă incăpățînez să-tel
Și mă duc. Și mă leg de acest drum și de note
nare, îneît unii se miră și mă cred exagerat. UD
primește cu seninătate, de fiecare dată, nu sc mii
adinei acolo, care este un fiu de fost țăran sănii
răminind tot un țăran, lucrindu-și via și grUb
știe despre sine însuși că, in ceea ce-1 prived
parte dc petecul Iul de pămint nici dacă cinenli
altă parte. Așa, lingă el, și cu el. rememora ii
zcntul. Pornind de la existența micii școli, M
număra abia 73 de elevi, și o singură clasă, iaâl
față, clădirea aceasta nouă, cu ferestrele stidinll
deasupra dealului Bauța, încălzind la sinul tari
zeci dc dascăli. Pe strada gării, ce se conținuți
care întilneam, in toată copilăria șl tinerețai,
case vechi și sumbre, ale arhaicei colonii a Salini
moderne dc noi blocuri, în cinci nivele, la parte
zinc aerate șl luminoase. Ele sc vor contlnaal
principale, instunînd, in acești viitori ani, pat I
șl constituind astfel adevăratul nou centru al atei
nu departe de localul școlii, unde, pe coasta HI
copilăria mea, locurile noastre preferate dc Jomk
a sănătății, nevisată de generațiile trecute, spital -
peste drum de cinematograf oamenii sc pot ar
Știam că orașul meu fusese renumit, încă diis
sării, cc era dusă, în întreaga Transilvanie, deav
sau de bărcile mari, pc Mureș in jos, coboriadll
Uloara, spre Șoimoș și Arad. Moșii mei, dinspn a
amindol mineri și tăietori in ocnele de sare, lății
Mureș, încă de dinainte de primul război moali
Tata, în tinerețea lui, dc asemenea, fusese oeiut.it
a stat sub semnul dudei, al sirenei salinei, ce iei
da afară pe acești tăietori de sare și. la .iparitio
buțiile lui Dimitrie Popovici, loan
Moșneag (dirijori al corului), Teodor I,
Micu, Constantin, Lucian și Crăciun
Șiclovan — în toate vacanțele de Iar-
nă, primăvară șl vară — spectacole re-
gulate cu întreaga operă a Iul Cara-
giale, Rebreanu, Delavrancea și Bârsan
(alături de recitări din Alecsandrl,
Eminescu, Goga, Cotruș, Topîrceanu,
Victor Vlad Delamarina etc.) — memo-
rabile rămînînd Interpretările cetățea-
nului turmentat de către Dimitrie
Roșcău și Crăciun Șiclovan, ale Zolțl-
căi de către Natal la Roșcău șl Nuțl
Suclgan, ale lui Tipătescu de către Di-
mitrie Popovici și a Iul Trahanache de
Constantin Șiclovan.
Bineînțeles, efervescențe creatoare în
domeniul culturii și artei avea să
fie din nou stimulată și In Șeitin
odată cu inițierea de către secre-
tarul general al partidului șl pre-
ședintele patriei noastre, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, a Festivalului
național „Cîntarea României" — actua-
lii componenți a! echipelor artistice de
amatori din Șeitin dovedlndu-se —
prin fructuoasele rezultate obținute în
edițiile trecute ale acestui Festival —
că nu doresc să se lase mal prejos de-
cît înaintașii lor, ci să ducă mai de-
parte făclia culturii șl artei noastre
românești, în prezent pregătind —. sub
îndrumarea profesorului loan Jiva dai*
și a cunoscutului actor de la Teatrul
de stat din Arad, Iulian Copacea —
pentru aniversările de la 27 august și
9 septembrie — piesa lui Al. Voitin
„In pragul unirii" (interpreți principali
— inginerul Mircea Totorean și tehni-
cianul Ștefan Popa) preludiu al viitoa-
rei ediții a Festivalului național „Cîn-
tarea României".
Faptul că toate acestea se vor îmbi-
na cu aniversarea a 30 de ani de la
încheierea cooperativizării pe meleagu-
rile șeltinene (9 septembrie) va da
prilej fiilor .satului, răspîndiți în cele
patru zări ale țării, să se întâlnească
din nou cu moșii, părinții și ortacii lor
din pruncie și adolescență — Eroii de
astăzi a! Noii Revoluții Agrare (încă
din 1976) care se străduiesc din răs-
puteri să doboare recordurile trecute,
atît la porumb cît și ta floarea soare-
lui șl sfecla de zahăr, pentru îndestu-
larea noastră a tuturora. Să fim deci
în Șeitin și să ne bucurăm de bucuria
foștilor noștri consăteni, strămoși, pă-
rinți, frați și prieteni după străvechile
datini ale poporului nostru.
Dumitru SINITEANU
Cedomir
Milenovici
rădăcini veșnice
O voce izvorăște din mine
mai puternică decit toată neliniștea
lumii.
Nu încerc
să-i pun stavilă
oricît dc greu mi-ar fi să o las
să-și ia zborul din mine.
Ea e
asemeni păsării iscate de glia
de sub tălpile mele,
e certitudinea
că nici un vînt nu poate
să mă clintească din rădăcini.
E vocea
care ml-a rămas de la străbuni,
de demult —
e o parte a luminii
ce dăinuie.
CURCUBEU
Stau Jos
și cimpia imi sărută tălpile
iar holda de griu împletește cununi
galbene
in fața ochilor mei.
Mă ridic
pînă la genunchi scufundat
in pămint
presimțind fluviul de sub geana
pădurii
gata să-mi mingiic pieptul
cu valurile.
Pășesc
și în dreptul iniinilor melc se înalță
munții
in dreptul ochilor — undele mării.
Alerg pe cimpie
cu brîul negru al brazdelor
Jur-imprejur
deasupra — un curcubeu roditor.
Zbor
(lucind eu mine dorul și visele lumii
cu totul din glie și cu glia
in mine —
Eu. marc. omul.
ÎNTR-O ZI
Intr-o dimineață mă voi trezi
cu cintecul
inflorindu-mi in ochi.
după ași»
din Inculn
dalii
Dacă ar
aș fi P*
să plu|l
departe
și totuși»!
Dacă nil
aș fi pUi
Dacă nit
»Ș fl ll
spre alt
să dlsM
și să rM
iar ea n
Dacă
as fi 1
din acoi
eu oria
pentru f
deși-g wl
Intr-o zi imi vor brăzda fruntea
ORIZONT
iile pudrli
'	bolta e-o ramură.
-o seni voi aștepta să vină
femeia
ă apIMKepută
locul iude au căzut stelele.
ALTOKKA ZBORULUI
a ini-afi stat in putere
VATRA
Cind pasăre potrivnică
adastă in coroană,
vatra arborelui,
ca pc-o frunză veștejită,
o simte
și-și cutremură
țărtna-n adine,
răscolind străbune-oseminte.
Aurel
Turcuș
MOTIV DE BALADA
Viteazului din ev medieval
i se putea săvîrșl năprasnică moarte
doar intr-un chip anunțe :
împușcarea cu trei fire de grîu
și-un glonț dc argint, subsuoară.
Cum să fi putut birui o singură
taină
firele, argintii din lume,
cînd trădarea era atît dc ușoară ? !
DICȚIONAR LITERAR
Lucian Emandi
Poet. S-a născut ia 15 februarie
10 în localitatea Pecica (Arad)
i mbru al Uniuni: Scriitorilor din
S. România (1978). Debut cu sonetul
Iama in publicația Arădeană „Hota-
ul“, 4/1937. Primul vollim în' 1940
intarea fiului pierd d. Editura revis-
■i „Litera", Arad - Lugoj. în conti-
lare, volumele de versuri : Pescarii
■ năluciri. Arad. 1942 . Luminii inimii,
d. Facla, 1977 ; Imblinzitorul de taine.
I, Facla, 1980 și Drumul pe ape. Ed
icla, 1985. Este autorul libretului în
•rsurl al operei feerice Zina zorilor
imuzica de Nicolae Brânzea) L. E. a
MKMOANTOLOG1E LIRICA
i plăsadt fata din materia
norilor
ilaneMBiIcva sus
arte
Huși ll»apv
ă mtoUsUt in putere
i pliinit-o din aceeași văpaie
cu soarele
el ca inele-i să ajungă la ininc
iece 4
nidoiăIn întregime
i< ioddRe tot.
ă inhiifl stat in putere
i plăaiK-o din aceleași izvoare
cu fluviul
a ntiînfunda in apele-i repezi
ispariiele
i rănii-
ea să4urmeze necurmat calea.
ă ini-ifti stat in putere
’l tnCMlt-o din aceeași
[plămadă cu primăverii»-.
acceiuUmadă cu toamnele.
> r i can dintre anotimpuri.
pe rlnd.
Iru ci fc-s veșnic aici
-s vefitpc drum.
1! In românește de
Lucian ALBL'
SEPTEMBRIE
Lumina-nmiresinată
pare că izvorăște dintr-o genune —
cu miezul nepieritorului fruct,
zidit în temelie de lume,
îmbietoare» ei adiere
purcede, parcă, din copilărie
și străbate inelele viratelor,
aromindu-lc cu veșnicie.
Livada de pc dealul satului meu
în suflet mi sc-oglindește — cetate
care nu poate fi nicicind năruită :
rodul e mai presus decît toate !
MIORITICA
Numai plaiul era al păstorului.
cu toate vietățile sale ;
Inorogul și Vasiliscul
l-n înțărcuit într-o vale.
Peștera lui Zamolxis — palat
dc țărină.
atit de ademenitor, de ospitalier —
il aștepta cu mescle-ntinse și făclii
aprinse,
nuntire aninată-ntre pămînt și cer.
INTERIOR
Să deguști liniștea,
simțindu-te consacrat
unei clipe originare,
tn preajmă cărțile —
toate-avînd partea lor
biruitoare
în cumpănirea zilei.
Atît de liber, precum
iarba, mugurele, floarea —
nicicind prădate dc orgoliu :
bucurie fără seamăn,
cu aripile întinse suav
peste masă și cărți,
dilatînd in suflet
clipa zeească.
OCROTIRE
Pc nisipul din vad
numai urmele noastre
sînt risipite-ntre clipele
rodite-n clepsidra riultii.
Urma prelungă dc fum
a unui avion nevăzut
sc boltește — curcubeu cenușiu —
ca într-o exclamare-a sfidării.
Fiecare bob dc nisip
ne ține hărăzită parte
în lumea undelor.
„crescut la școala poeziei clasice", versul cu formă fixă (sonetul)
fiind modul predilect de manifestare. „Disciplina cuvîntulul",
limbajul sitnplu, discursiv" (Maxim 1977), situarea eului liric
într-un anume plan emoțional și rctoric-confesiv denotă respectul
pentru valorile artei tradiționale. „Sentimentul participării Ia
prezent" derivă în textele sale dintr-un „umanism activ, corelat
cu revelația uimitoarelor perspective ale generațiilor viitoare"
(Nistor 1078). Volumele mai recente (Imblinzitorul de taine și
Drumul pc ape), deși mențin aproximativ aceleași cadre ale dis-
cursului poetic, accentuează tonalitatea elegiacă (generată de sen-
timentul timpului, de „prefigurarea limitei biologice" și caracterul
implacabil al crepusculului, cf. C. Odangiu 1981 și 1985) „P<- dr
altă parte, L. E. continuă să actualizeze „motive cu care poezia,
de la antici la romantici, ne-a familiarizat de mult. Dincolo de
spațiul convenției, ipostazele poetice rămîn măști delirate ale unui
subiect discret, deprins să proiecteze fără a rata naturalețea voci)
Individuale" (C. Odangiu, 1985).
REFERINȚE CRITICE :
Ion Maxim, „Orizont" 24/1977; Virgil Nistor, „Steaua" 12/1978;
Carmen Odangiu, „Orizont" 19/1981, Carmen Odangiu, „Orizont"
20/1985 ; llie Măduța, „Familia" 12/1985 ; Valeriu Drumeș. -Ori-
zont" 27/1980 ; Simion Dima. „Orizont" 32/1986 etc
Eugen Evu
să zis ța, legal de familia
nu nul i' a noastră, s-a
majmilate.i lor, dc-a lun-
istre wthi. Neamurile s-au
in acasă $1 nu mai cunosc.
nimeni. Și puțini mă mai
ă-miUtcâ mă duc acasă,
«cest ine cu atîta incăpăți-
Un sinpir prieten care mă
miri EL care are rădăcini
arac, ajun intelectual, dar
ădina, el nu sc miră, căci
sște, el n-ar putea sta de-
eva tot îmbrăca in aur în
z trecutul $1 cercetez pre-
dc acum 100 dc ani, ce
iată, ni n ivește acum. în
ind in marele ce sc înalță,
lor sile dc copil și cîțiva
ua CI tirada centrului, pe
a met» doar același șir de
dinei, mb> se înalță șiruri
arter, a marile lor maga-
ia, pltf b capătul străzii
este IM de apartamente
așeMll Undeva. mai sus.
plantai cu pini, erau, în
oacă, n înalță marea casă
>italid fin Ocna-Mureș iar
mlnm cu o nouă poștă,
din ițdtime, în extracția
e caninele lungi dc care
id debnoi, de la vechea
pre Bliai șl tată, au fost
în salbele orașului de pc
ndial fini după al doilea,
iar. întreaga mea copilărie
îi < hma in adîncuri și îi
rițla fer pe ulițele noastre
sărace, întregul peisaj parcă sc anima și noi, copiii, alergam fericiți
înaintea lor, întimpinîndu-i și îmbibîndu-ne nările de mireasma dc
sare șf dc fier ruginit, dc la cuțitele lor de tăiat sare, ce sunau frumos,
in clinchete, din straițelc purtate dc umerii lor obosiți. Stranii reminis-
cențe ale memoriei, deoarece, iată, azi, cel care ar căuta acei tăietori
vlăguiți, n-ar mai putea să-i întilncască, niciodată, deoarece, acum,
vechii ocnari au devenit veritabili sondori, sondele salifere, devenind
acum un simbol al orașului meu, ele fiind introduse direct în masivul
de sare, pe care viețuiește așezarea mea, și de unde se extrage sara-
mura necesară marii industrii dc produse sodice, care face, din orașul
meu, un veritabil centru al chimiei, în județul Alba. Iată, marile edificii
ale uzinei dc pe malul Mureșului, ale căror lumini, noaptea, călătorul de
pe linia Cluj-Teiuș le zărește încă de departe, ca într-o jerbă scîntele-
toare ce Incintă privirea. Fabrica veche, Salvay, a unei și mai vechi so-
cietăți anonime, devenite după naționalizare Uzinele dc produse sodice,
vor aduce, în cincinalul ce s-a deschis, sute de milioane venit, definind,
în șiragul cetăților românești, o poziție dc prestigiu.
Există, în orașul meu, multe străzi modeste, ce poartă tot atîtea
nume ale unor luptători șl eroi ai neamului nostru. Chiar și mica mea
stradă, aproape cea mai de sus. așezată sub dealul Banța, cu un capăt
sub brazi șî cu altul în cimitir, are ca denumire numele unui vechi
ocnar. Ștefan Augustin, un fel de vechi neam cu familia mea, ce a
luptat pc timpul tiranici habsburgice, dindu-și viața pentru ideea înăl-
țătoare de libertate națională șl socială.
Așa stau și reînviu oameni și întîmplări care au fost și mă mir
de cele noi, prezente. Colind orașul singur sau cu bunul meu prieten,
loan și caut locurile dragi și, cercetîndu-le pc cele vechi. Ie descopăr
uimit pe cele noi. După cîteva zile, îmi dau seama că nu mal sînt cel
dinainte. Că am devenit altul. Că mă uit altfel la oameni. Că și eu am
devenit mai familiar celor necunoscuți din jur, că am redevenit al lor.
Atunci îmi dau seama că încep să redevin cel de odinioară. Că distanța
și timpul nu înseamnă nimic atunci cînd al un loc pe care-1 stăpînești
prin iubire. Și că, chiar dacă unii s-au stins, între cel din trecut și tine,
cel dc azi, ceva tot a rămas nestins, aici. Ceva din spiritul și pecetea
acestui spațiu al vieții. Ceva care se numește simplu „Acasă", de care
inima ta. cînd aude, își grăbește ritmul și imaginația ta se aprinde,
precum în copilărie, arzind ca soarele în miezul verii.
Ion ARIEȘANU
Poet, publicist. S-a născut la 10
ptembrie 1944 In Hunedoara. Jnslruc-
>r principal la Centrul de Cultură și
. Teație din Hunedoara. Membru al li-
ni unii Scriitorilor din R- S. România
1979). Primele versuri în „Familia" și
„România literară" (1971). Debut edi-
torial in volumul colectiv Toate iubi-
rile (Șapte poeți tineri). Ed. Facln, 1974.
Publică, apoi, poezie, și reportaj sau
compune piese (reprezentate la Festi-
valul național „Cîntarea României")
>ri scenarii, jucate de Televiziunea
Română. în ordine cronologică, volu-
mele lui E. E. sînt următoarele Mun-
tele mioritic, Ed. Facla, 1976 ; Cu fața spre stea. Ed. Facla, 1978 ;
Soarele de andezit, Ed. Militară, 1981 ,; Incursiuni in fantastica
realitate, reportaje (în colaborare), Ed. Eminescu, 1981 ; La lumina
miinilor, Ed. Facla, 1982 ; Țara poemului meu, Ed. Cartea Roma-,
nească, 1984 ; Aur heraldic, Ed. Cartea Românească, 1986 ; Ram
cu oglinzi, Ed. Facla, 1987 ; Omul de zăpadă și omul dc cărbune,
Ed. Ion Creangă, 1988. „Cu disponibilități stilistico-temalice va-
riate ", E. E. dovedește, încă de la debut, „acuratețe a exprimării"
și „libertate de mișcare în atitudinea lirică" (Ulici 1986). Acestor
însușiri li se adaugă „plăcerea cu care poetul apasă pe concepte",
„opțiunea, în ultimă instanță, pentru inspirația livrescă" (Alexiu,
1976). „Identificarea sa cu elementele, cu istoria, acestui pămînt"
se înfăptuiește „printr-o «vrajă» melodioasă, de incantație" far
poezia patriotică „de autentică vibrație, deține un rol însemnat -
(A. Popescu 1979). Autor „echilibrat, sedus mai curînd de armonia
estompată a vibrației interioare decît de gest și declamație"
(Craia 1978), E. E. „înțelege poezia ca o întoarcere la graiul pri-
mordial, arhaic, al cîntecului popular, încă arzînd (Piru 1981).
în continuarea debutului, poetul aduce „aceeași sensibilitate pre-
dominant elegiacă, exersată în peisajul natural sau industrial, in
Istorie sau în banalul cotidian" (Poantă 1983). Spațiul textelor lui
E. E. absoarbe „vocea" altor texte. „într-un fel de a reconstitui
din pură plăcere a comentariului universul unuia sau altuia"
(Ulici, 1986). Regăsim „angoasa bacoviană" ori tendința lui Blagn
de a descifra natura ea pe o „hieroglifă" (Poantă), atmosfera
poemului baladesc (Arieșanu 1986) sau „sentimentul etnic" pro--
iectat la „scară cosmică", din lirica lui Goga (Al. Horia 1987).
-Judecat în ansamblu", E. E. se relevă „un tradiționalist construc-
tiv", „un ardelean pe care timpul și marile lui schimbări il neli-
niștesc profund" (Bârgău 1989), „un pădurean cizelat și delirat
cu simțul armoniei" (Poantă 1988).
REFERINȚE CRITICE :
In volume : Laurențiu Ulici, Prima verba. 11, Ed. Albatros,
p. 76—78 ; Al. Piru, Debuturi. Ed. Cartea Românească. 1981,
p. 154—155. în presă : Lucian Alexiu, „Orizont" 35/1976 ; Mircea
Constantin, „Familia" 8/1976 ; Sultana Craia, „Luceafărul" 46/1978;
Adrian Popescu, „Steaua", 1/1979 ; Petru Poantă, „Steaua" 9/1983-;
Laurențiu Ulici, „România literară" 28/1986 ; Ion Arieșanu, .Ori-
zont" 1986 ; Alexandru Horia. „Luceafărul" 1987 : Valeriu
Bârgău, „Orizont" 15/1989 etc.
Olimpia BERCA
orizont
• 6 O
„EMINESCU TREBUIE SA NE FIE UN PERPETUU MODEL IN
RESPECTUL FAȚA DE LIMBA NOASTRĂ, DE PATRIA NOASTRĂ'
Cu criticul și istoricul literar Edgar Papu
— Sli mate Edgar Papu,
sintem in anul „Centenar
Eminescu**, anul in care se va
termina, probabil, publicarea
edifici naționale, a „Integra-
lei Eminescu". Ce perspective
credeți că deschide eminesco-
logiei publicarea integrali a
creației eminesciene ?
— Publicarea integrală a
creației eminesciene va adu-
ce eminescologiei perspective
imense. Nu va mai fi o cer-
cetare exclusivă a poeziei
sale, in sensul intenției lui
George Călinescu, ci o adevă-
rată explorare enciclopedică,
la care vor fi interesați activ
$1 oamenii de știință. Se vor
mai descoperi incă neaștepta-
te anticipări ale veacului XX
!n gindirea sa. inclusiv In cea
poetică.
- tn ce măsură editarea
integrală a publicisticii va
conduce la o reevaluare a
creației eminesciene 1
— Cercetările nu vor mai
fl, mai mult sau mal puțin,
parțiale, împărțite pe sectoare
ca pînă acum, ci orice studiu
serios se va lumina de la in-
tegritatea absolută a creației
sale.
— Ce credeți dumneavoas-
tră că inseamnă responsabili-
tatea față de Eminescu ?
— Responsabilitatea față de
Eminescu Înseamnă a adopta
propria-i seriozitate și con-
știinciozitate nu numai cînd
vorbim despre el, ci despre
orice detaliu privind cultura
noastră. Eminescu trebuie să
ne fie un perpetuu model In
respectul față de limba noas-
tră, de patria noastră, de tot
ceea ce avem sfînt.
— Generații de-a rîndul
caută să descifreze tainele va-
lorilor creației eminesciene,
mereu inai vie și actuală. In
ce constă actualitatea lui Emi-
nescu ?
— Actualitatea lui Emines-
cu constă în anticipările sale
care anunță veacul XX. îq in-
tuițiile sale profunde, care
n-aveau cum să fie înțelese
de cei ce au trăit în vremea
sa. Eminescu nu poate fi cu-
prins decît în lumina datelor
cucerite de timpul nostru. Am
mai spus de atîtea ori că ade-
varații săi contemporani sun-
tem noi.
— Cc rol acordați Transil-
vaniei in formarea profilului
de scriitor complet și complex
care este Eminescu ?
— In formarea sa de scri-
itor complet și complex. Tran-
silvania a deținut un rol
imens. A debutat la Familia
lui îosif Vulcan, căruia îi da-
torează însuși numele lui de
Eminescu. Dar și pînă atunci
a străbătut Transilvania în
lung și-n lat, influențîndu-se
de Revoluția de-acolo din
1848. în sfîrșit, romanul Geniu
Pustiu sau poemul Mureșanu
sunt roade ale Transilvaniei
asupra operei sale.
— Ați scris lucrări de refe-
rință despre Eminescu. De
cind datează preocupările
dumneavoastră pentru Emi-
nescu și cum s-au născut ele?
— Greu de răspuns la a-
ceastă întrebare. Preocupările
mele pentru Eminescu datea-
ză din vremea liceului, de
cînd am devenit un admirator
el său. Multă vreme mi s-a
părut, insă, că n-am cultura
necesară ca să mă ridic atît
de sus și să scriu ceva despre
el. Numai de două decenii
m-am șocotit destui de pregă-
tit ca să îndrăznesc a contri-
bui și eu cu ceva ia înțelege-
rea iul.
— In „Poezia lui Eminescu"
(1971) — inclusă și in amplul
volum „Lumini perene" (Edi-
tura Eminescu — 1989) ați
realizat o interpretare nouă a
creației eminesciene. Vorbiți
aici de „problema depărtării,
categorie ce reprezintă una
din cheile dc pătrundere in
viziunea și creația eminescia-
nă". Vă rog să insistați asu-
pra acestei aprecieri.
ARTISTUL ȘI SOCIETATEA
— Cred că am insistat sufi-
cient în cartea mea despre
Poezia lui Eminescu. Mai am
numai de retușat un cuvînt
inclus în întrebarea Dv. M-a
preocupat nu problema depăr-
tării, cl a departelui, care
este cu totul altceva. Depăr-
tarea este mensurabilă ; de-
partele nu este mensurabil,
deoarece se situează în infi-
nit, și nu intră în sfera mate-
matică. ci în cea ontologică.
— Ați scris despre „tracis-
mui" lui Eminescu, dar și
despre „ideea romanității"
(studiul „Eminescu și ideea
Romei") in creația eminescia-
nă. Cum se completează cele
două dominante in opera
eminesciană ?
— Este foarte ușor de răs-
puns la această întrebare,
fiindcă-i de la sine înțeleasă.
Numai conștiința românească
a lui Eminescu completează
perfect cele două dominante
ale operei sale, fiindcă ele se
află Implicate genetic In în-
săși noțiunea de român. Așa-
dar, cele două dominante nu
se contrazic, dat fiind că ele
intră deopotrivă în sinteza
poporului nostru.
— Cum vedeți eminescolo-
gia astăzi ? împliniri, dezide-
rate, obligații...
— Editarea completă a ope-
rei eminesciene indică astăzi
Științele sociale
(Urmare din pag. 1)
pe o mare bogăție de idei și
nu de sentințe și etichetări.
Este de înțeles că trebuie
dată o ripostă fermă, argu-
mentată, acelor cercuri care,
pornind de la unele greutăți,
de la unele evenimente din
unele țări socialiste. încear-
că să tragă concluzii cu pri-
vire la așa zisa criză a so-
cialismului. Este menirea
practicii sociale, dar și a ac-
tivității ideologice de a dez-
vălui falsitatea afirmației că
socialismul nu ar mai repre-
zenta singura alternativă va-
labilă pentru înlocuirea socie-
tății capitaliste, bazată pe ex-
ploatarea și asuprirea mase-
lor populare, a altor popoare.
3 împlinire de vîrf a emines-
cologiei. S-a extins mult și
s-a intensificat, la noi, stu-
dierea lui Eminescu. Nu ve-
dem cum ar fi putut să apa-
ră, mai înainte, o carte atît
de importantă ca Eminescu și
universul științei de 1. M
Ștefan, publicată In acest an
la Junimea. în ceea ce privesc
dezideratele și obligațiile, am
răspunsuri la întrebarea nr.
3. în care spun ce cred eu că
inseamnă responsabilitatea
față de Eminescu.
— Care credeți că este sta-
diul receptării creației emi-
nesciene in lume ? Ce credeți
că ar trebui întreprins pentru
ca opera scriitorului nostru
național să fie mai bine cu-
noscută șl in alte țări ?
— Stadiul receptării creației
eminesciene în lume lasă de
dorit, mult de dorit. Traduce-
rile au dat, aproape toate, fa-
liment, fiindcă nu l-au putut
reproduce pe adevăratul șl
marele Eminescu. Un traducă-
tor în proză poate fi mai me-
dlocru decît autorul original.
Traducătorul de poezie lirică
trebuie, Insă, să fie congenlal
cu poetul tradus, așa cum a
fost Baudelaire sau Mal Iar mă
față de Poe, sau Rilke față
de Michelangelo. Or. Eminescu
este unul din cel numai cîțiva
cei mai mari poeți ai lumii.
Unde să găsești traducători pe
aceeași măsură ? Singurul re-
mediu — și acesta semiutopic
— este a face pe cît mal mulți
străini să-l citească în româ-
nește. Avem. oare, o aseme-
nea posibilitate ? Pentru a-
ceasta se cere să atragem cît
mai mulți străini la Universi-
tățile noastre, pentru ca și ei
să devină, la rîndul lor. das-
căli valoroși de limbă și lite-
ratură română în țările lor.
Aceasta pe de o parte Pe de
altă parte, s-ar cere să spo-
rim cu oameni de valoare lec-
toratele noastre- din străină-
tate. în felul acesta s-ar cere
să-i pasionăm mal serios pe
străini de cultura noastră, fă-
cîndu-l pe ei înșiși să scrie
cărți mai originale și mal in-
teresante, decît pînă acum,
inclusiv despre Eminescu.
— Vă mulțumesc.
Convorbire realizată de
Alexandru RUJA
Experiența acumulată In
perioada de după Congre-
sul al IX-lea al P.C.R. de-
monstrează că afirmarea ideo-
logiei înaintate, revoluționare,
este rezultatul unei strînse le-
gături dintre teorie și practi-
că, al reflectării intereselor
vitale a întregului popor, a
aspirațiilor sale spre o viață
mai bună. Numai in acest fel
ideologia devine promotoarea
unei axiologii pentru care in-
teresele, voința și aspirația
maselor populare constituie
nu numai izvorul principiilor
și valorilor noii orînduiri dar
și cadrul validării lor, dome-
niu de cea mai înaltă instan-
ță in care se verifică anga-
jarea ideologiei în înfăptuirea
cerințelor de progres.
Două piese de teatru
Acțiune editorială ce-și me-
rită aprecierile cu care a și
fost, în timp, înconjurată de
critica de teatru, colecția
Rampa, a Editurii Eminescu
readuce in atenție un drama-
turg — Aurel Gheorghe Arde-
leana aflat, la momentul de-
butului scenic, in linia întîi a
oricărei discuții privitoare la
tln&ra dramaturgie. El era,
atunci (în 1972), autorul unei
piese — Coroană pentru Doja
— la care impresionau „origi-
nalitatea și expresivitatea"
(Liviu Ciulei), „aura poetică
ce întovărășește meditația"
(Cornel Ungureanu), „substan-
ța dramatică adîncă. tulbură-
toare atît în faptele comen-
tate, dt și in patosul lucid
angajat al dezbaterilor" (Ion
Cocora). Spectacolul care pu-
nea in circulație remarcabilul
text s-a bucurat, la rindu-t
de comentarii entuziaste. Au-
rel Gheorghe Ardeleana deve-
nise un nume, un argument
al pledoariilor teatrale vizînd
innoirea repertorii lor, prin
reprezentarea dramaturgiei
originale, a titlurilor de ulti-
mă oră, datorate autorilor ti-
neri. Cîteva montări (nu prea
multe) au confirmat, ulterior,
valențele scenice ale pieselor
lui Aurel Gh. Ardeleanu. (Por-
tofoliul dramaturgului depă-
șea, se înțelege, acel eșantion).
Promițătorul autor de teatru
de altădată (umbrit de cota
în urcare a romancierului
Aurel Gh. Ardeleanu) este, de
la o vreme, pentru criticul li-
terar interesat să Integreze
momentul unei reușite în flu-
xul creației, fațeta lămuritoa-
re, Ipostaza care clarifică în-
fățișarea cărților, trăsăturile
talentului epic. Perspectiva a-
ceasta descrie cele mai bune
pagini din proza lui A. Gh.
Ardeleanu nutrite de lecția
dramaturgiei.
Tentația și Coroană pentru
Doja sînt piesele care vin
(după premiera lor absolută —
la Naționalul timișorean) „să-1
restituie" pe dramaturg admi-
ratorilor scrisului său de tea-
tru ; ceva din investiția ini-
țială — de încredere în vi-
goarea condeiului — se recu-
perează, acum, la lectura ex-
traselor din cronici, din ca-
lete-program. ce însoțesc cele
două titluri. Se poate observa
că autorul a sensibilizat o di-
versitate de Instanțe critice,
de scriitori apropiati fenome-
nului.,
Diferite stilistic și sub ra-
portul materiei dramatice, in-
spirate — una din contactul
cu evenimentul istoric — cea-
laltă de o experiență existen-
țială — piesele dezvăluie două
dintre direcțiile Importante ale
scrisului de teatru, al lui A.
Gh. Ardeleanu. Se va vedea,
odată cuprins intr-un volum
acel portofoliu, că teatrul Iul
se așează divers șl original tn
A tragă t oare prin fiecare
cadru, expoziția Elenei Pan-
te». este deosebit de intere-
santă mai ales tn totalitate,
lăsînd să se vadă calea stră-
bătută, cu^pensula tn mînă,
în căutarea propriului acord
interior, care să intre in re-
zonanță cu sufletul privitori-
lor.
Elena Pantea a început pic-
tând flori, iriși și dalii cu pe-
tale crețe și tremurătoare dar
mai ales narcise și trandafiri
uscați. in tonuri suave, cu
frunze răsucite, crispate și
tije șerpuitoare ca zvîrcolirea
unui gînd. Șl „Fereastra de
decembrie" oferă o metaforă
poetică la fel de vibrantă prin
neastâmpărul crengilor golașe,
bătute de vînt.
Intr-o zi pictorița a înfipt
intr-un vas, printre flori, d-
teva pene de păun, olbastre-
verzi, irizate, ciudate, care, de
atunci, au prins să lunece
matca temei istorice (uneori
scrierea „în prelungirea docu-
mentului" își descoperă în
apropierea tehnicilor de tradi-
ție brechtiană forma, modali-
tatea de avans prin retorica
faptelor — ca în „Coroană
pentru Doja" și „Appaslona-
ta“ ; alteori — ca în „Tunul
de cireș" — dialogul reține
tonusul evenimentelor, piesa
devenind poem patetic, medi-
tație scenică despre eroul a-
nonim). „Coroană pentru Do-
ja" rămîne un titlu semnifi-
cativ, și în acest sens, al în-
țelegerii teatrului Istoric, al
autorului. Ritmica nervoasă a
replicilor, incantația care cau-
tă .sunetul" teatrului antic,
episoadele de „teatru în tea-
tru". infuzia de „ceremonial
popular", care dă dimensiune
poetică situației dramatice, se
vor regăsi și în alte piese,
chiar dacă altminteri țesute,
dozate, tn planurile de relief
ale structura compoziționale.
Deși text al metaforelor gra-
ve, „Coroană pentru Doja"
lasă să se întrevadă un iro-
nist în autorul „recviemului
laic", un scriitor de teatru
despre condiția umană și des-
pre situațiile limită (ca și în,
de pildă, „Pietoni, nu traver-
sați pe roșu"). Replica Străi-
nului, din „Tentație" („Nu
ești decît o biată jucărie în
mîna altei jucării, care și ea
este în mîna alteia și tot ast-
fel la nesfîrșit. Precum cutiile
acelea băgate una-n alta."),
observată și de alți comenta-
tori. e într-adevăr esențială,
pentru tonalitatea dramei, răs-
punzînd și de .conținutul"
crizei existențiale, a disperă-
rii personajelor, ce nu se pot
sustrage marelui mecanism
opresiv, într-o societate gu-
vernată de „oligarhie banului".
Replica amintește o Idee din
care se dezvoltă, pînă la tra-
gism, absurdul unei situații,
Intr-o' piesă a lui Orkeny
(„Familia Tot“). Delirul de
singurătate al Marthei îmbra-
că în „Tentația" aparența u-
ne! Inopinate agresiuni (încli-
năm să citim, deci, piesa, tn
cheia oferită de confesiunea
eroinei, ca și Ion Cocora) ;
„teatrul coșmaresc". îșl pre-
lungește „episoadele halucina-
torii" șl dincolo de limita ca-
zului ; acțiunea confabulatorie
are „tentația" să continue la
nesfîrșit. într-o lume care și-a
ieșit din fire, răul proliferea-
ză. indiferent la viața, ca și la
moartea individului. Dezn^dă-
mîntul „Tentației" nu este
(căci ar fi prea puțin) unul
anecdotic. „Ultima cutie" e și
cea mai încăpătoare.
Antoancta C. lORDACHE’’
• Aurel Gheorghe Ardeleana,
TENTAȚIA. COROAN \ PEN-
TRU DOJA. Editura Emines-
cu (colecția Rampa). 1989.
ELENA PANTEA
ușor din realitate în vis, unde
orice prefacere e posibilă, ase-
mănîndu-se ba cu flori invoal-
te cu lujer înalt, ba cu pești
cu ochi mari, ba cu gîze cu
antene pufoase..
Redată mereu ma: de
aproape. în prim plan, pana
a devenit o făptură fantastică,
avînd în centru un ochi dens
de piatră scumpă, profund șl
străveziu oa lacul de munte,
și trupul mătăsos, rarefiat
spre margini, răsfirat în cili
delicati, palpitând ta orice
adiere.
Armonizînd în imagini zone
la fel de contrastante ca cele
ale sufletului omenesc, dc la
învelișul fremătător de la su-
prafață la pietrele dure tasate
în adîncuri, penele pictate de
Elena Pantea oferă privitori-
lor poetice pilde întru desfe-
recarea șl împăcarea proprii-
lor simțiri.
Adina NANU
• 7 •
ORIZONT
C. Diaconovici în corespondență cu luliu Moisil
Corneliu Diaconovici (1859—
1923) a fost un remarcabil pu-
blicist român transilvănean.
De la nașterea lui, deși s-au
scurs treisprezece decenii, el
a rămas în conștiința posteri-
tății. nu numai ca prim-se-
cretar al Astrei, ci și-a fixat
numele în cultura națională
prin redactarea Enciclopediei
Române. în 3 volume, intre
1898—1904, prima lucrare de
acest fel. realizată in limba
română, care a rămas actuală
datorită atît bogăției sale
lingvistice, cît și ca un va-
loros document In sprijinul
Idealului unității noastre cul-
turale și politice
’ntre C. Diaconovici șl acad,
luliu Moisil (1859—1947) a
avut loc. un schimb de scri-
sori de un real interes, multe
din ele referindu-se la Enci-
clopedia Română, ce se preco-
niza să fie reeditată sub în-
grijirea lui luliu Moisil. Pre-
zentăm acum, pentru prima
dată, o scrisoare a lui C. Dia-
conovici către luliu Moisil
precum și răspunsul acestuia,
ambele scrisori fiind cerceta-
te de noi la Arhivele Statului
Județul Bistrița-Năsăud, Fon-
dul luliu Moisil, Pachetul III,
Dosar de corespondență.
Iulian NEGRILA
Sibiu, 16 sept. 1919
Iubite Domnule Moisil.
Sunt aproape două" luni tre-
cute de cînd mi-a comunicat,
Aurel propunerea D-tale pen-
tru vinzarea bibliotecii ce
ți-am predat-o la plecarea
mea din București- șl ți-am
răspuns prin dînsul ca tn scop
de a tranșa odată definitiv a-
ceastă afacere devenită peni-
bilă pentru mine, sunt Învoit
ca, cărțile să se vindă cu
suma de 2 000 Iei, afară de
duplicatele de interes personal
pentru mine („Rumanische
Revue". .Revista Economică",
„Enciclopedia" cu note, .Tran-
silvania". „Problemele Refor-
mei Băncilor"). pe care aș
dori să le readuc aici cînd mi
se va da ocaziune pozitivă.
P:nă ast ii nici Aurel (E
vorba de fiul său. n.n.) nici
eu nu am nr m't răspunsul
D-tale șl din această cauză
vin să te rog <J n nou. să gră-
bești rezolvarea acestei afa-
Xnume mă văd silit a cnm-
pâra mobilă pentru aranjarea
unu modest cvartir in casa
.Albinei" (E vorba de banca
din Sibiu, n.n.) și cum arti-
colele de această natură tre-
buiesc plătite acum aici cu
prețuri nebune, mă găsesc în
mare lipsă de bani și sunt
constrîns a mobiliza tot ce
mai am să primesc din o
parte sau alta.
Regret foarte mult că tre-
buie să te molestez atîta cu
afacerile mele, dar nu este
vina mea. Cînd mi-ai cerut
cărțile spuneai că în aprilie
1918 totul va fi tranșat. De
atunci a trecut aproape un an
și jumătate și n-am făcut nici
un pas înainte. Dacă preve-
deam acest lucru, nu m-aș fi
învoi' în nici un caz cu pro-
punerea D-tale și atunci rămî-
neam scutiți de necazuri, atît
D-ta. cît și eu
Te rog deci, să nu te superi
și să faci bine a mă scoate
din necaz în timp cît mai a-
propial. Prețul cărților te rog
să mi-l asemnezl la .Albina",
prin Banca Momacorsch
Blank, fie că să nu o pățim
din nou cu Banca „Carpați-
lor“, ca și cu banii pentru
Enciclopedic. După multe re-
clamațiuni am primit de acolo
525 lei și te rog să faci bine
să-mi trimiți un mic cont, oa
să știu cîte exemplare s-au
vîndut și au să fie șterse din
evidența mea. Ce crezi că
vom putea face cu restul
exemplarelor care se mal gă-
sesc la D-ta ?
M-am bucurat mult cînd
am auzit de la Aurel că ai
de gînd să vii și D-ta. în
Transilvania, dar se pare că
te-ai lăsat de acest plan, pen-
tru că am ajuns la deschide-
rea școalelor și D-ta. n-ai
mai venit.
Aurel încă nu știe definitiv
unde se va așeza. Cu Timi-
șoara merge cam greu din
cauza unui șvab care s-a în-
cuibat acolo. E vorba acum de
Arad ori de Sibiu.
Rugîndu-te să spui Doamnei
multe complimente din partea
noastră, aștept răspunsul
D-tale In timp cît mai apro-
piat și te salut cordial. Ai
D-tale devotat. Dr. Diacono-
vici.
București. 27 sept., 1919
Stimate Domnule Diaconovici,
Scrisoarea Dvs. de la 16
sept am primlt-o ieri. încer-
cările mele cu vinzarea bi-
bliotecii n-au dat încă rezul-
tatul dorit. Cînd am prezen-
tat referatul meu administra-
torului Casei Școalelor, pentru
a le cumpăra, administratorul
nici n-a voit să audă așa ceva,
fiind vorba de persoana Dvs.
— probabil din cauza celor
publicate Io început in ziarul
rasist ? : .Universul" (așa
cred 1) • • • Am încercat a
doua oară în alt fel. indirect,
oferind un bibliotecar pus de
mine, căruia i-am făcut o lis-
tă a cărților (fără a se ști ale
cui sunt cărțile I) și această
listă așteaptă de luni dc zile
aprobarea sau neaprobarea
administratorului Cosei Școa-
lelor
Am fost cu lista la Acade-
mia Română. — Dl. Bianu
spune că la Academie au căr-
țile din listă. Eu mi-am dat
toată silința să vînd cărțile,
mai ales că multe din cărțile
cuprinse în acea listă, relative
Io Ardeal, nu se găsesc aici
prin biblioteci.
Voi încerca încă o dată să
vînd în bloc toate cărțile
(afară de dubletele Dvs.ț unul
librar sau anticar, pentru su-
ma de 2 000 lei, cum ml-ați
scris. Relativ la exemplarele
vîndute din Enciclopedia Ro-
mână, v-am trimis lei 522,
bani 50. prin Banca „Carpa-
ților", în ziua de 9 sept. a.c.
Din scrisoarea Dvs. pare a fl
avut reclamațiunl și deci ne-
plăceri. Nu știu de ce ? Eu am
vîndut din Enciclopedie 12
ex. nelegate a 40 lei = 480
lei ; 14 fascicole răzlețe a 2,50
=32,25 ; 6 fascicole a 2.50 (ra-
bat 25%) — 10,25. Total «
522,50. Din această sumă însă
n-am scăzut comisionul și
timbrele la trimiterea ei prin
Banca „Car păți lor" și care au
fost de lei = 5,25.
Cînd a fost în București Dl.
Lapedat, mi-a spus că de a-
tuncl înainte să vînd Enciclo-
pedia Română cu lei 100, dar
de atunci nu am mei putut
vinde nici un exemplar, fiind
prea scumpă pentru cei ce
doreau s-o cumpere. în cu-
rînd vă voi scrie ce am putut
face cu cărțile. Vă rog să nu
vă neliniștiți, cărțile sunt tn
siguranță. Dorindu-vă tot bi-
nele șl salutările, suni al Dvs.
devotat. M.(oisil).
Complimente Doamnei Dr.
din partea noastră. Vă rog
comunicați salutări și lui
Aurel. îl credeam prin Timi-
șoara. Ml-a scris că vine la
București și l-am așteptat.
PRO MUSICA
llic Stcpan face adesea do-
vada omului-orchestră. Cu
prețiosul său „Fender", acest
Stradivari al grupurilor vocal-
instrumentale, a construit re-
cent cîteva suprapuneri de li-
nii melodice, folosindu-se de
note, demonstrînd o cunoaște-
re profesionistă a polifoniei și
armoniei. Asta nu exclude co-
laborarea cu alți instrumen-
tiști, „Pro musica" fiind ro-
dul ei, proaspătul disc „baroc"
ilustrînd ambele modalități de
lucru ale compozitorului.
Rock-ul baroc de pe acest LP
se vrea, dincolo de jocul de
cuvinte, o împletire de formu-
le privind utilizarea instru-
mentelor, dincolo de enunțul
simplu al unor linii melodice
primitive, ca în rock-ul vechi.
Armonia bogată, subtilă, nu
îneacă insă melodia prin în-
groșârl hipertrofiate, alterna-
rea ori suprapunerea instru-
mentelor cu proprietăți acus-
tice diferite și a dispozitivelor
electronice avînd aici rolul
nuanțărilor expresive. Adesea,
sound-ul electric simte ne-
voia unor binevenite „încăl-
ziri", echilibrare realizată cu
double-six, mandolină și prin
delirul bine temperat al saxo-
fonului, Desigur, nu oricine
beneficiază de acea voce-in-
strument a Didei Drăgan și
poate de aceea (nl s-au părut
mai reușite tocmai piesele pur
orchestrale sau părțile din
care lipsește vocea, de obicei
adusă prea în prim-plan de
către maestrul de sunet. Tot
CONVERSÎND DESPRE FOTBAL ...
...cu dascălul nostru de latină, Alex. Belu, în chiar ziua me-
ciului „Poli" — Flacăra, am dat și-un pronostic optimist, 2—0, la
care distinsul conviv s-o luminat a nădejde, crezînd că în sportul
acesta opinia subsemnatului ar fi mai tare decît bronzul ; scuze,
domn’ profesor, n-am avut gură de aur, greșind in a mă bizui pe
bunul simț al trupei din arenă, noi și încă vreo 25 000 de cetățeni
prezenți la partida cu pricina, cînd s-a dovedit că omul „meu",
Costică Rădulescu, n-a izbutit să închege o formație competitivă,
incit după o repriză mai aproape de cerința' zilei, cu o singură
floare, Timofte, flăcăii s-au stins și-au asudat ca niște cai goniți
pe văi de-o haită de lupi ; vai și-amar, am șoptit după meci, cum
și mărturisesc, vai și-amar de visul nostru de-a avea parte de
fotbal bun la Timișoara ; bun în „A”, adaug, întrucît, mai dumi-
nică, la întâlnirea cu Gloria Bistrița, C.F.R.-ul lui Dembrovschl
a jucat mult mai sus decît „Poli", încîntînd asistența și. deopo-
trivă, înfruntînd ploaia rece și deasă ce cădea ca din ciur ; com-
parînd cele două echipe din urbe, nota zece o are C.F.R. Timi-
șoara, argumente fiind ca în orice trudă șl îndeletnicire umană :
calitatea și eficiența (despre Progresul încă nu mă pronunț, de-
oarece nu ne-am întîlnit în noul sezon ; mai e vremg, și-abia a
revenit soarele).
tn chipul cel mai serios, după etapa a 3-a. e ceasul al 11-lea,
sau chiar 23. pentru a stăvili această caeialma fotbalistică de la
clubul Politehnica, unde, de ani de zile, cineva, se pare inten-
ționat, își bate joc de cel mai scump suflet din lume : publicul
timișorean. Iar noi, parte integrantă din tribună, ne socotim
purtător de cuvînt scurt și răspicat : destul I
Teodor BUI.ZA
fanion
de concepția „baroc" a com-
pozitorului ține și utilizarea
citatelor din folclorul româ-
nesc, jazz, rock „arhaic", mu-
zică orientală ori a fatidicului
motiv sol-sol-sol-mi beethove-
nian. O fantezie ciudată, ne-
liniștită. ades contradictorie
aleargă între melodii tip șla-
găr- și compoziții vizînd am-
plitudini simfonice, de la ra-
refieri ale spațiului sonor,
pînă la saturații fonice. Este,
în general, o muzică nesenti-
mentală. dublată de textul a-
decvat al lui Marian Odangiu,
marcat de umor fin și per-
siflant pînă la calambur ; asta
însă nu exclude momentele de
emoție, dozate Inteligent, ex-
puse gradat, aș spune, cons-
trui le cu abilitate. La această
vîrstă, a împlinirilor mature,
Iile Stepan este departe de
naivitățile mai tinerilor săi
confrați întru rock ; pînă șl
virtuozi batea sa instrumentală,
adăugată arhilecturilor ample,
nu pare o tendință spre sim-
pla performanță tehnică : e
un adaos necesar unui plus de
expresivitate. Diversitatea cro'-
matică (nu în sens muzical)
a acestui disc îl ferește de
monotonia în care cad alte
formații oare ajung la auto-
pastișa. Desigur, diversitate hi
unitate, căci toate piesele se
află sub zodia unui stil, care,
încetul cu încetul, devine in-
confundabil.
Lucîan BURFRHJ
[spori
O importantă manifestare
Timp dc trei zile (7—9 sep-
tembrie) Timișoara este gazda
celui dc al Vl-lea Congres
național de boli infecțioase și
epidemiologie, amplă manifes-
tare științifică dedicată celui
dc al XlV-lea Congres al
Partidului Comunist Român, la
care participă prestigioase
personalități ale școlii medi-
cal" românești, cadre didacti-
ce din principalele centre uni-
versitare și specialiști din în-
treaga (ară, cum și o seamă
de invitați de peste hotare.
I.a deschiderea lucrărilor au
luat cuvîntul tovarășul Vasile
Bolog, secretar al Comitetului
Județean Timiș al P.C.R., prof.
dr. 'loc. Emil Măgureanu din
partea Academiei de Științe
Medicale, prof. dr. Ludovic
Păun, președintele Societății
de Patologic Infecțioasă, Mi-
crobiologic și Epidemiologie,
prof. dr. doc. Marin Voicules-
cu din partea conducerii U-
niunii societăților de științe
medicale din R.S.R.. conf. dr.
Lucia Anghelescu, director al
Direcției sanitare a județului
Timiș, prof. dr. Emanoil Popa,
din partea Institutului de
medicină Timișoara și prof.
dr. Mihai Dragomircscu, di-
rector al Spitalului dc boli in-
fccțioasc Timișoara', Rjrcșetfîn
telc congresului.
Organizat de Uniunea so-
cietăților de științe medicale
din R.S.R. și Societatea dc
patologie infecțioasă, micro-
biologic și epidemiologie, ccl
de al Vl-lea Congres național
dc boli infecțioase șl epide-
miologie are înscrise in pro-
gramul său peste 250 de ra-
poarte, comunicări și mese ro-
tunde axate pc teme de o deo-
sebită importanță in această
specialitate, cum sint: Ncuro-
infecțiile, Problemele legate
de sindromul febril prelungit.
științifică
Asistența postacutâ a hepati-
celor virale. Aspecte actuale
ridicate dc răspunsul imun în
bolile infecțioase. Bucurindu-
sc dc participarea celor mai
dc seamă specialiști români
din acest domeniu, manifestă-
rile din cadrul Congresului —
desfășurate in anul aniversării
a jumătate dc veac de la în-
ființarea Uniunii societăților
de științe medicale din Româ-
nia — reunesc un număr de
peste 350 de cadre medicale
înscriind o problematică in-
tcrdisciplinară dc cea mai
mare actualitate in profilaxia
bolilor infecțioase la care,
pentru prima dată, sint înscri-
se într-un compartiment te-
matic special aspectele legate
dc : „Răspunsul imun in boli-
le infecțioase".
P. BOGDAN
BABEL-SPOQUE ITALIAN
Vreți să vă povestesc puțin despre fotbalul italian ? Vero î
Atunci să pornim în căutarea unui titlu în care, neapărat, să
apară cuvîntul „Babei" fiindcă, știți asta, în fiecare echipa au
dreptul să joace trei slranieri. Numai în prima divizie sînt pre-
zenti fotbaliști din 13 țări : Iugoslavia, Brazilia, Suedia, Argen-
tina, Bulgaria, Cehoslovacia, Uruguay, R. F. Germania, U.R.S.S..
Portugalia. Ungaria, Olanda și Spania. Din cele 17 echipe, trei
au optat pentru un triolet monolingv : Milan — olandezii prea-
bineștiuți ; Inter — vest-germanii Brehme, Matthaeus. Klinsmann ;
Genoa — uruguayenii Aguilera, Perdomo și Ruben Paz. Restul
are (au) în echipă ceea ce pe italienește se cheamă „frito mișto",
adică „mîncăruri amestecate". Pe primele pagini ale ziarelor stau
cei nou-venlți : sovieticii Zavarov și Aleinikov de la Juvcntus
(Juve ă la russe ?, fiindcă tot am pomenit de gastronomie) șl
vest-germanul Klinsmann. Ziarul „Tuttosport" din 20 august, deci
cu exact o săptămină înaintea reluării campionatului, titra cu cele
mai mari litere : „Aleinikov place, Zavarov incintă". La ultimul
meci amical, Zavarov a fost notat cu 9, a marcat și un gol, iar
Aleinikov, cy 7, făcînd deliciul publicului cu cîteva execuții
spectaculoase. Jurgen Klinsmann (n. 30 iulie 1964, Geislingen,
1,82 m. 73 kg. 150 de jocuri in Bundesliga, 79 de goluri) a com-
pîetat Panzer-linia de la Inter, nu de mult mozaicată cu un fran-
cez (Platini), un polonez (Boniek) și un danez (Laudrup). Ultimul
meci amical al lui Inter a fost în compania formației Torpedo
Moscova, nu însă fără o publicitate sui-generis : președintele
nerazzurro, Ernesto țellegrlni (50 ani) și-a fracturat o ex istă
într-un meci de week-end. în sfîrșlt, în prim-plan. din nou Ma-
radona care nu mai vrea să se întoarcă la Napoli. Comentatorul
Iul Radio Continental din Buenos Aires a anunțat : „Maradone
este foarte supărat pe Napoli". Disperarea e mare la club, chiar a
fost pomenit art. 15 din Regulament (suspendare plus daune)
fiindcă echipa e în pasă proastă : Dc Napoli e accidentat iar
transferul Iul Simeni ni nu e rezolvat încă. (Fine).
Marcel TOLCEA
ORIZONT
MESAGERI ROMÂNI PE MAPAMOND
„Luceafărul" eminescian tradus
in ,Jara sunsului"—Thailanda
Thailanda evocă in mod obișnuit un
peisaj tropical și imagini de temple
budiste încărcate de grație. Thailanda
est în același timp singura țară din
Asia de Sud-Est care nu a fost supusă
nicicind exploatării colonialiste, po-
porul ei manifestîndu-se in toate do-
meniile cu puterea pe care ți-o du in-
dependența de stat, Națiunea thai se
bucură de o cultură distinctă, cu o
limbă și un alfabet proprii. Limba este
tonală, cu 6 inflexiuni cu valoare se-
mantică și aparține familiei sino-tibe-
tane. cu profunde influențe pali. în
această limbă și In atmosfera Thailan-
dei a răsunat, în lectură dramatizată,
poemul „Luceafărul” de Mihai Emi-
nescu. Evenimentul s-a petrecut in trei
«îmbete consecutive din luna iunie '89.
seara. între ora 21.00 și 21,30. într-un
gest de recunoaștere a capodoperei
eoostre naționale, la comemorarea a
jp sută de ani de la trecerea tn neființă
V celui mai mare poet al românilot
S-a intîmplat ca la Bangkok, capitala
Thailandei, la o conferință pe teme de
istorie românească, în luna noiembrie
anul trecut, să amintesc de M’ho’ Eml
uescu, iar cineva din audiență să in-
tervină, punctînd predispoziția întru
poezie a poporului nostru șl vehlculînd
numele cu valențe de simbol al Iul
Mihai Eminescu. Așa a Început dialo-
gul cu intelectualii- din țara gazdă, pe
idee® tipăririi primei cărți de ooezie
românească în limba thai.
Și așa a pătruns poetul nostru fără
egal. Mihai Eminescu, fn cea mal be-
nefică dintre țările calde, Thailanda,
supranumită „Țara Surîsulul”. Trei
cărturari — i-am numit pe : prof. univ,
de limbă șl literatură engleză, doctor
în filologie, poetul Montri Umavijani,
pe traducătorul înveterat Uthal Slnthu-
sarn și pe remarcabila poetă Somroj
Savasdikul Na Ayudhya — s-au aple-
ca’ luni de zile asupra versului emi-
nescian (prin Intermediul englez dă
ruit de nu mai puțin faimosul căr-
turar din (ara noastră, prof. univ.
Leon Levițchi). șlefuind fiecare cîte
treizeci de strofe din poemul Lucea-
fărul. Cartea în ediție bilingvă, thai
și engleză, a apărut în ultima decadă
a lunii mai, la editura SEE THAI
PRESS. A fost un triumf, epuizlndu-sc
w-iw Instantaneu Tată cum n fost
receptat luceafărul eminescian de către
cronicarul cotidianului „Bangkok Post”»
Versiunea thai a acestei capodopere a
poeziei clasice române a fost realizată
de trei cărturari. Uthal Sinthusarn
face și o prezentare detaliată a vieții
și operei lui Mihai Eminescu. Pentru
cei care nu au citit poemul iată o po-
sibilitate rară, cu atît mai mult cu cît,
alături dc versiunea thai — care este,
în fapt, superb dusă la bun sfîrșit —
ne este dată și o magistrală traducere
în limba engleză. Citirea simultană a
ELEVA PAXTEA : Plante.
ambelor versiuni reprezintă intr-adevăr
cel mai plăcut exercițiu. De exemplu,
recitați următoarele versuri și lăsați-vă
sufletul să vă fie purificat de frumu-
sețea lor:
.O, lasă-mi capul meu pe sîn,
Iubito, să se culce,
Sub raza ochiului senin
Și negrăit de dulce ... “
Cînd în preajma zilei de 15 iunie
1989, am oferit Ministerului Educației
mai multe sute de exemplare ale căiții,
pentru a fi introduse în biblioteci, la
dispoziția elevilor și studenților, ad-
junctul ministrului de resort arăta că
se are în vedere reeditarea cărții, de
data aceasta în ediție de masă, La
Editura de Stat, Book Development
Centre. Iar ca un semn a) pătrunderii
efective a lui Eminescu în Thailanda,
tot în luna iunie a avut loc o manifes-
tare, probabil unică în lume : un con-
curs de traducere din Mihai Eminescu,
sub patronajul Congresului poeților din
Thailanda. Am ales poezia „Dintre sute
de catarge" pe care au tradus-o în
limba thai 14 poeți thailandezi, din
toate generațiile. în ziua sorocită re-
zultatelor. tn fața unei audiențe de
1—500 de oameni, tn majoritate lite-
nați. reprezentanți ai principalelor in-
stituții de cultură din această țară și
în prezența trimișilor a două canale
de televiziune și a mai multor posturi
de radio, am recitat poezia în româ-
nește, apoi concurenții au prezentat
variantele proprii. Juriul a oferit trei
premii Dar mai presus decît premiile
s-a relevat universalitatea poeziei ma-
relui Mihai Eminescu. pentru că —
iată — de ta Dunăre ta Mekong. și
dincoace de acestea, în cel mai înde-
părtat punct al Terrei, versul său des-
chidă inimile tuturor oamenilor.
Constantin LUPFANU
din liric,
PAVEL MATEV
STATORNICIE
Apare, in sfîrșit, lumina.
Se naște ziua, în sfîrșit.
Sfirșeșto iadul undeva in tină
și-ncepe alt drum povîrnit.
M------------------------
viața ta vreodată cineva
și zborul aripilor tale in tării ?
Războaie lungi, de ani o sută
și punice războaie mărșăluleso
pe-ale istoriei cîmpii.
Cum te-au zgornit și împușcat 1
Din ale tale oase flulere-au făcut,
pămintul tot l-au aruncat In aer,
dar streșinile iar s-au refăcut
șl ți-al durat cuibul din nou.
Tu. porumbelule. nădejdea mea.
MIHAIL BERBEROV
*
Tu mă vei insoți-ndelung,
dar să m-alini nu vei putea.
Tot ee-al distrus in timpul lung
confirmă-a Ieșea vina grea.
LIRICA BULGARĂ
Mă voi înnegura ca smoala
și mă voi mistui in fum
ca aburii in zăpușeală
sau lemnul cînd se face scrum.
CONTEMPORANĂ
... Șl fără metafore. Versul
să fie gol, să fie sincer ca un trup.
Și fără vise in șirag : să fugi departe !
Și fără bocitoare-amintiri. Mai pămîntcan.
mai muritor. Adevărat. Exact.
Exact ! Exact șl efemer — ca ziua,
doar In nădejdea unui răsărit.
Dc nu-ți ajung acestea toate, recunoaște
Că ai crezut în altceva, de teamă I
Și in speranța vanitoasă că ești veșnic I
... Băltoacele rămase după ploaie,
secat-au toate chiar sub ochii tăi...
Dar «m să port in sufletu-mi prea dornic
o neașteptată consolare :
piuă și cerul cel statornic
suportă-o lună schimbătoare I
PETĂR KARAANGOV
CÎNTEC DE IARNA
PENTRU UN PORUMBEL
Iarnă. Șl zăpadă. Iar in vas.
o floare — o lacrimă din Sud.
in timp ce vîntul zvîrle pe pervaz
un porumbel înfricoșat și ud.
în clipa următoare se desprinde
și cerul îl străpunge-n zbor u.șor.
Tu. pasăre frumoasă șl gingașă,
oare va împușca necruțător
tirziul glas cu-al său adine ecou
șl foc și fum printre zăpezi
și clipe de tăceri fără sfirșit...
Tu. flamură albastră, zburătoare,
va împușca vreodată un smintit
cuvintele șl gesturile mele
și pacea din zăpezi, ori Bistrițele.
Strunele din versurile mele ?
Cu capul sus merg mindru prin cimpii...
Pășesc și simt in clipe grele
cum iar triumfă omul pe pămînt
Am să ajung desculț șl prin stihii
pînă la Luvru. pîn’ la Picassd I
Și de va fi nevoie, voi purta
chiar și războaie pentru-a te salva.
Pe tine, porumbelul meu
și cuibul tău sub streașină din sat,
deși unica armă ce o am sub soare,
e inima-mi lipsită de-apărarc !
PETEA ALEXANDROVA
GELOZIE
L-am sărutat in vis pe-accla,
ce nu mi-ar fi permis aievea ...
Din clipa-aceca nu am trai.
Dușmanului meu chiar nu i-aș dori
un chin mai mare ca acesta.
De fapt, pe cine sînt geloasă ?
Pc vintul slobod, pe lumina
cc-i mingile obrajii, gura ...
pe apa din pahar ... pe pîinc. -.
Iar mai aseară, pc o gălbenea.
Codița-i verde între buze
el o strtngea absent, nepăsător...
Oh, Doamne I
O floare-atît de simplă și săracă
să stea-ntr-un vas atît de scump !
în românește de
Valentin DEȘLIU
Colegiul de redacție:
ION ARIEȘANU (redactor șef)
ANGHEL DUMBRĂVEANU 'redactor șef adjunct)
VIOREL COLJESCU NICOLAE PlRVU. CORNEL UNGUREANU
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEl li
Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R.
TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index: 42.907
Proletari din toate tdrtte. nnW-vdJ
NR. 37 (1176) 15 SEPTEMBRIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI
TEZE ȘI IDEI PENTRU CONGRESUL AL XIV-LEA AL PARTIDULUI
Noi deschideri ale invățămintului românesc
Toate marile epoci din isto-
ria omenirii și din evoluția
fiecărei țări au fost puternic
marcate și, in ultimă analiză,
determinate de calitatea oa-
menilor, de nivelul pregătirii
profesionale, de capacitatea a-
cestora de o înțelege imperati-
Facultatea de electrotehnică din Timișoara (Foto : Gh. Popescu)
Institutul Politehnic
„Traian Vuia” —
creativitate și eficiență
Atunci cînd, cu mai bine de
o sută de ani înainte, spre
sfîrșitul veacului trecut, re-
porterii locali, cronicarii ne-
numiți ai orașului consemnau
premieră tehnică după pre-
mieră tehnică, nimeni nu avea
cum să descopere viitorul.
Cînd. deci, hîrtitle înregistrau
CUTORnl.E PREZENTULUI
conștiincioase izbînzile creati-
vității științifice și tehnice a
vechilor timișoreni (privitoa-
re, de pildă, la iluminatul pu-
blic, la circulația tramvaielor
fără cai, la construirea unei
turbine și a unei centrale e-
lectrice, la Introducerea tele-
fonului, cinematografului, la
construcția de imobile, dru-
vele progresului social. O ast-
fel de legitate acționează cu
toată forța și în condițiile
țării noastre, în etapa actuală
impunînd noi exigențe în pre-
gătirea tineretului și formarea
cadrelor necesare dezvoltării
economico-sociale. a tării.
muri și poduri, la sistemele
de îndiguire și canalizare),
toți vedeau limpede, în acel
prezent, că vocația acestor
locuri părea a fi un spirit teh-
nic aparte, ordonat, eficient,
bine ancorat în practică. Ni-
meni, însă, nu putea ghici vi-
itoarele trasee ale acestei pre-
dispoziții. Nici măcar după
repetatele cereri (la sfîrșitul
veacului al XlX-lea și începu-
tul celui de-al XX-lea) ale
bănățenilor de a se Înființa
aici o Școală politehnică, des-
tinul viitorului Institut nu
putea fi întrezărit. Abia în
1920, după. Marea Unire, cu-
vintele lui Traian Lalescu a-
învățămîntul este investit
de societatea noastră cu una
dintre cele mai importante
funcții — pregătirea și per-
fecționarea forței de muncă
în concordanță cu cele mai
înalte cuceriri ale științei și
tehnicii contemporane Așa
veau să prindă viață. El visa
aici, la Timișoara, o universi-
tate cu facultăți tehnice și
umanistice, în stare să răs-
pundă „dorinței arzătoare de
cultură a unei populații care
și-a arătat întotdeauna min-
tea deschisă năzuințelor ome-
nirii spre frumos, spre bine
și spre adevăr “. In zecile de
memorii adresate oficialități-
lor se milita cu ardoare pen-
tru o idee-pivot : necesitatea
dezvoltării unei intelectuali-
tăți tehnice românești, capa-
bile să genereze știință și cul-
tură deopotrivă, să se consti-
tuie într-un focar de iradiere
a spiritualității naționale în
această parte de țară. Și acum
aproape 70 de ani, la 15 no-
iembrie 1920, se aprobă în-
ființarea unei Școli politehni-
ce în Banat. Timișoara devi-
ne, prin acel sîmbure de în-
vățămînt superior românesc,
Civitas academica. Cînd au
fost construite și înzestrate
primele laboratoare, săli de
curs, dormitoare, nimeni nu
avea cum să întrezărească an-
vergura de peste decenii a
ceea ce se va numi Institutul
politehnic „Traian Vuia".
Poate deloc întîmplător. a-
tenția reporterului pornit să
descifreze biografia învăță-
mîntului superior timișorean
în deceniile construcții socia-
liste, se va opri chiar azi, 15
Mihaî MARCU
(Continuare in pag. 3)
cum sublinia secretarul gene-
ral al partidului, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU: „tre-
buie să asigurăm reciclarea și
ridicarea continuă a gradului
de calificare profesională și
tehnică a oamenilor muncii.
Să acționăm in așa fel incit
intreguî tineret să aibă o pre-
gătire multilaterală, să poată
trece ușor, în raport cu ce-
rințele dezvoltării cconomlc-
socialc, dc ia o activitate, la
alta".
Integrarea invățămintului cu
cercetarea și producția de bu-
nuri materiale și spirituale
apare ca o necesitate cores-
punzătoare noii etape de dez-
voltare « societății noastre,
justificată de progresul cu-
noașterii științifice și tehnice
contemporane. Pe lîngă cunos-
cuta tendință a științei de a
se ramifica în discipline din
ce în ce mai specializate, se
manifestă și tendința preg-
nantă de sinteză interdiscipli-
nară care caută să armonizeze
obiectivele generale ale socie-
tății contemporane cu cele ale
lumii științifice. De aici, im-
perativul pregătirii specialis-
tului cu orizont larg, capabil
să se „miște" în mai multe
domenii și să le stăpînească.
Realizarea unor asemenea
sarcini presupune, cu necesi-
tate. asigurarea unor rapor-
turi armonioase între progre-
sul științei, dezvoltarea învă-
țămîntului, direcțiile construc-
ției social-economice prefigu-
rate în proiectul de directive
al celui de al XlV-lea Con-
gres și „lumea profesiilor".
Tineretul este, prin exce-
lență, purtătorul noilor valori.
De modul în care sînt pregă-
tiți tinerii depind nu numai
realizările din viitorul apro-
piat. ci și cele din viitorul
mai îndepărtat, iar învăță-
mîntul, ca factor de bază al
dezvoltării social-economice și
culturale trebuie să asigure
acea pregătire profesională a
tineretului care anticipează
viitorul construcției sociale.
Pentru aceasta este necesar
să se ajungă la o corespon-
dență cît mai slrlnsă între di-
recțiile planificate ale dezvol-
tării generale și calificările
profesionale conferite de învă-
țămînt.
Perioade ultimelor decenii
se distinge și printr-o dinami-
că remarcabilă a dezvoltării
Invățămintului in țara noas-
tră. Este perioada în care în-
vățarea cognitivă s-a îmbinat
strîns cu cercetarea și pro-
ducția. ceea ce a oferit posi-
bilități multiple de asimilare
a unor cunoștințe avansate,
dar și de explorare a noi uni-
versuri și de aplicare efectivă
a cunoștințelor tehnice și ști-
ințifice. Totodată este perioa-
da caracterizată printr-o ve-
ritabilă „explozie" a efective-
lor școlare, datorită creșterii
obligativității duratei de șco-
larizare, a sporirii numărului
de tineri care au frecventat
liceul și cursurile învățămîn-
tului superior. „Exploziei" e-
tectivelor școlare l-a cores-
puns și o așa numită revolu-
ție a speranțelor, concretizată
în așteptări și realizări din
ce in ce mai înalte ale învă-
țămintului. Orientarea tineri-
lor, in proporție de 92%, către
licee de specialitate și școli
profesionale asigură condițiile
necesare de profesionalizare
sau preprofesionalizare strict
necesare pentru majoritatea
absolvenților Invățămintului
de 12 ani, care se vor îndrep-
ta spre meserii și profesiuni
practice din diferite ramuri
ale economiei naționale. Tot-
odată, prin dezvoltarea învă-
țămîntului superior se asigură
un număr important de spe-
cialiști necesar tuturor ramu-
rilor producției materiale și
activităților social-culluralc.
Problema nu constă numai
in pregătirea unui număr de
oameni ai muncii pentru di-
ferite ramuri și specialități,
ci de a-i forma în deplină
concordanță cu cerințele ac-
tuale și, mai cu seamă, cu
cele de perspectivă, ele pro-
gresului multilateral el pa-
triei, în pas cu cele mai noi
cuceriri ale științei și tehnicii.
Aceasta înseamnă că precum-
pănitoare urmează să fie nu
viziunea strict cantitativă, ci
latura calitativă, specifică în
condițiile dezvoltării de tip
intensiv, tuturor domeniilor
de activitate.
In concepția tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU, noua
revoluție în nivelul de forma-
re a cadrelor, a specialiștilor
se referă nu numai la înalta
pregătire profesională și teh-
nică a acestora, ci și la di-
mensiunea umanist revoluțio-
nară a formării lor. Ambele
aspecte sînt legate indisolubil
între ele și nu pot fi aborda-
te eficient decît în strînsa lor
condiționare reciprocă.
In concepția partidului nos-
tru, educația socialistă trebuie
să cuprindă omul, In toate de-
terminările sale. Ea urmează,
deci, să fie multilaterală, con-
tribuind la formarea unei gîn-
diri științifice înaintate, crea-
toare, tehnico-inginerești, eco-
logice, economice, filozofice,
politice. O asemenea educație
contribuie la formarea unei
personalități autonome, stă-
pînă pe sine, care călăuzește
omul spre moralitate, spre
conștiința responsabilității fa-
ță de interesele generale ale
poporului, ale patriei noastre
socialiste. Aceasta înseamnă o
preocupare permanentă pen-
tru cultivarea sentimentului
patriotic, a grijii față de avu-
tul obștesc, a întăririi ordinei
și disciplinei.
Noul an de invățămînt se
deschide sub auspiciile • pre-
gătirilor pe care le tace în-
treaga țară, întreaga națiune,
pentru a întîmpina cu suc-
cese deosebite cel de al XIV-
lea Congres al P.C.R. Slujito-
rii școlii românești sînt hotă-
rîțl să-și amplifice eforturile
pentru a forma noi generații
de tineri cu o înaltă compe-
tență profesională, capabili
să-și dedice întreaga activi-
tate înfloririi patriei noastre
dragi, bunăstării poporului și
înfăptuirii civilizației socia-
liste.
Conf. dr. Elisabcta IELI
ORIZONT
© 2 ©
cronica literară®
D. Popovici între eminescologi
Nu-i inutil să amintim o frază pe care Tudor Vianu o sala. In 1957,
despre profesorul clujean : „Prin lucrările pe oare le-a lăsat in urma sa,
D. Popovici rămîne una dintre cele mai mari personalități ale istoriei noastre
literare**. Ajunse la volumul al șaselea, Studiile... readuc în actualitate un
autor de prea multe ori ignorat, minimalizat, uitat. Doar mărturiile foștilor
studențl — mulți cărturari importanți azi — vorbesc despre direcția pe care
istoricul literar a creat-o în cultura română.
Volumul al șaselea al Studiilor literare, „Eminescu in critica și istoria lite-
rară română*', cuprinand cursul ținut la Facultatea de Filosofia șl Litere din
Cluj, 1946/1947, delimitează trei trăsături ale istoriografului : seriozitatea,
erudiția șl intransigența. Dacă prin seriozitate înțelegem devotamentul față
de știința literaturii și prin intransigență vigoarea cu care profesorul apăra
istoria literară de invazia incompetenților, a superficialității amatorilor, înce-
pem să ne apropiem de Imaginea unei cercetări care a iritat pe mulți și va
irita, fără îndoială, prin verdictele el neobișnuit de severe. Dar asprimea ver-
dictelor se bazează pe o viziune coerentă asupra operei eminesciene ; ea nu
pornește de la capriciile unul savant, cl chiar de la condiția de savant a lui
D. Popovici. Autoritatea lui e indiscutabilă, dreptul la negație, sacru. Un prim
capitol, privind critica estetică, este consacrat momentului maiorescian, precum
și întîmpinări lor unor N. Petrașcu, G. Bogdan-Duică, M. Dragomirescu și
Tudor Vianu. Cuvinte bune are D. Popovici pentru G. Bogdan-Duică și pentru
M. Dragomirescu, dacă e să-i luăm în seamă doar pe cel priviți cu mare sus-
piciune de contemporanii lor. Așezat cu elogii In această secțiune, Tudor
Vianu este cenzurat in mal multe rînduri : 1 se reproșează, pe drept cuvînt,
absența paginilor de jurnalistică eminesciană din Arta prozatorilor români, pe
urmă confuzia dintre Axei de Oxenstierna și Gabriel Thurenson de Oxen-
stlerna, a cărui lucrare se află, de fapt, la baza Glossci. Pentru tema visului
la romantici, D. Popovici Indică Sufletul romantic și visul de Albert Beguin
„Iar pentru adîncirea aspectelor demonice ale literaturii romantice se poate
consulta cu folos lucrarea lui Max Rudwin ...“. Pricepem Imediat că în ma-
terie de literatură comparată era greu de ținut piept, in deceniul al cincilea,
profesorului clujean. Un capitol este consacrat criticii semănătoristo unde, pe
bună dreptate, sînt la loc de onoare Chendi și, mai ales, lorga. Istoricul literar
privește semănătorismul cu deferență și schițează chiar o încercare de reabi-
litare a lui : „cecitatea literară de care mișcarea semănătoristă a fost acuzată
e, în largă măsură, o legendă". Partea a treia a cercetării e consacrată „criticii
impresioniste" : E. Lovinescu, primul critic al acestui capitol, e privit cu ne-
cruțare ; excelenta editoare care este Ioana Em. Petrescu are grijă să citeze
un șir de cărți dedicate mentorului sburătorist in așa fel ca nimeni să nu
rămînă In pagubă. „Cu G. Călinescu, continuă D. Popovici. critica impresio-
nistă capătă pe cel mai strălucit reprezentant al său în cultura română".
Subliniind talentul literar ieșit din comun al marelui critic, D. Popovici are
suficiente rezerve atît față de Viața lui Mihai Eminescu, cît și față de o
seamă de pagini din Opera lui Mihai Eminescu. Dar observăm că și profe-
sorul clujean se încurcă la analiza celebrului vers din Memento mori, cel cu
basmele cărora le cresc copite. Critica formei și a configurației începe cu
Ibrăileanu șl continuă cu D. Caracostea, ce! mai iubit de D. Popovici dintre
eminescologi! primei jumătăți a secolului XX. „într-adevăr, față de critica
cu clopoței, cu interviuri însoțite de fotografii, cu saloane și ceaiuri patronate
olimpic de barbișonul maestrului, Densusianu și cercul său (din care se va
ridica D. Caracostea, n.n.) aduc o notă discordantă, anacronică...". Cuvîntul
meditat îndelung și sinceritatea în exprimarea opiniei sînt „de natură să creeze
spații vide In jur". Omul de știință D. Popovici, observăm, nu agreează lumea
litenară. Apărînd inițiativele profesorului său — demne de toată stima —
privește îngrijorat către spectacolul vieții literare. Are dreptate ? Azi, cînd
lucrările Iul D. Caracostea au fost reeditate, trebuie să scriem că atenția cu
care D. Popovici a urmat indicațiile profesorului a fost de bun augur.
D. Popovici se mal ocupă de detractorii lui Eminescu. Paginile despre
popa Grama, Aron Densusianu ș.c.l. sînt citite cu atenție șl rezumate cu
fidelitate. Detractorii trebuie ascultați și ei, căci unele dintre incriminările lor,
citite „normal", pot fi utile comparatistului : erau și dînșii, în felul lor,erudiți.
Cornel UNGUREANU
•	D. Popovici — STUDII LITERARE VI, Eminescu in critica și istoria
literară română. Ediție îngrijită, note și bibliografie dc Ioana Em. Petrescu,
Ed. Dacia, 1989.
Cu cerneală fierbinte
într-un interviu din 1966, Geo Dumitrescu declara : „Cu privire la pro-
iecte, planuri, în imediat și în perspectivă, e foarte puțin și foarte mult de
spus. In sensul că proiecte și planuri propriu-zlse nu există, ci doar niște in-
tenții foarte vagi și incerte. Mai probabil e că nu voi mai scrie, ori nu voi
ma! publica nimic". Poetul s-a ținut de cuvînt Exceptînd lucrările incluse în
antologia din Biblioteca pentru toți (poezii datînd din anii ’39—*41) și cîteva
ocazionale de la începutul deceniului al șaptelea, imaginea sa nu a suferit
metamorfozări substanțiale. Nici noua redistribuire a creației sale (în seria
„Poeți români contemporani") nu aduce, din acest punct de vedere, vreo sur-
priză. Noutatea or fl, totuși, de ordin exegetic. Una din afirmațiile lui Eugen
Simion (care publică, drept prefață, o variantă a capitolului din Scriitori ro-
mâni de azi, I), relativă la „spiritul muntenesc" al creației lui Geo Dumi-
trescu, a primit replica promptă a lui Nicolae Manolescu. Pentru acesta, au-
torul Jurnalului de campanie or fi „un pătimaș, un -fanatic- din speța cărora
se aleg marii dogmatici, un sarcastic necruțător (nicidecum un ironic deta-
șat), chiar dacă stăpînit, un polemist". E greu de dat un verdict. Am spune
doar că aceste etichete „în exclusivitate" sînt, pur șl simplu, complementare.
Spiritul „muntenesc", în definiția lui Eugen Simion, nu exclude „agresivitatea"
și nici „polemismul" invocate de către Nicolae Manolescu. Sînt, acestea, no-
tații colaterale la apariția unei noi antologii Geo Dumitrescu. Dar faptul că
în jurul poeziei sale se poate încă discuta cu o asemenea aprindere spune
ceva despre valoarea ei.
Ediția de față aduce, totuși, o noutate. îngrijitorii el au avut buna inspi-
rație de a alcătui o selecție din intervențiile publicistice ale poetului. Vom
descoperi (în fragmentele de interviuri, în confesiunile, in luările de poziție la
o Conferință a scriitorilor) o imagine oare nu-1 trădează deloc pe iconoclastul
sentimental Geo Dumitrescu. Portretul prin ricoșeu, „en miettes", constituie,
la rîndul său, o bună introducere în arta poetică a scriitorului. A scriitorului
angajat. Așezate in pagină tematic, ele conferă dramatism și un aer de recon-
fortantă gravitate (nu fără o doză de umor) considerațiilor „ocazionale" ale
autorului. Frapează, înainte de orice, capacitatea Iul Geo Dumitrescu de a găsi
formulări memorabile unor situații și probleme acaparante pentru creator —
dar nu numai pentru el. Obsesiile lui Geo Dumitrescu nu sînt strict circum-
scrise domeniului creației. Meditația sa, plină de vigoare civică și de patos
intelectual, se plasează mereu de partea rațiunii înrădăcinate în bunul simț :
„Șl astăzi omul simplu păstrează același respect admirativ și aceeași dragoste
pentru creator, artist, cărturar. Numai mitocanul, țoapa, mîrlanul, corcitura
dintre mahalaua satului și mahalaua orașului, abjectă, răpănoasă la suflet,
neisprăvită, numai «ciocoiul-, «boierul» și -burghezul» nou — despre oare se
vorbea recent cu îndreptățire în forurile înalte ale țării — numai aceștia
nu mai au respect și prețuire pentru creatorii de bunuri spirituale. Dar el nu
mai au respect șl prețuire nici pentru om, în general, nici pentru țară, pen-
tru tradițiile și destinul ei, pentru străvechile legi mirale șl datini, pentru avu-
ția ei, ci numai pentru propriul buzunar și pîntec, pentru propria lor căpă-
tuială și propriul lor huzur. Ei gîndesc, acest tovarăș Gușă și acest tovarăș
Ceafă, în TAPL-ul minții lor viclene șl mercantile, și o spun adesea cu glas
tare, acolo, în mica lor împărăție unde «taie și spînzură», că «ce mare scofală
mai e și poezia și pictura asta ?», că ehe I, dacă ar avea ei mal mult timp
liber (adică răstimpul dintre o «pleașcă» și alta...) și dacă ar sta să pună
mîna pe un condei sau chiar pe un penel, «v-aș arăta eu ce înseamnă poezie
și pictură ca lumea !»“. Cu astfel de „cerneală fierbinte" sînt scrise multe
dintre aceste profesiuni de credință. Convins de bunătatea funciară a omului,
scriitorul nu se poate împiedica să-l vadă perfectibilele imperfecțiuni. în nu-
mele acestei credințe a fost, de fapt, scrisă întreaga sa poezie. Oricum l-am
spune („muntenesc", „mitlclst", „ironic**, „polemic", „sarcastic"), acest spirit
este al poeziei adevărate de totdeauna. E un spirit de superioară toleranță,
de blîndă înțelepciune. Parti-pris-urile poetului sînt doar fațete ale raportării
necontenite la omenesc — adică la inefabilul sentiment care știe să răscum-
pere violența printr-un zîmbet melancolic. în această artă a echilibristlcii —
între prea uman și prea abstract — Geo Dumitrescu „funambulează" cu o
grație și o virtuozitate remarcabile.
Mircea MIHAIEȘ
• Geo Dumitrescu, AȘ PUTEA SA ARAT CUM CREȘTE IARBA, Prefață
de Eugen Simion, Ed. Eminescu, 1989.
Anton Dumitriu este privit la noi ca
ua lanus Bifrons, cu două feluri de a
se înfățișa ; mai întîi, seriosul om de
știință cu masca străluclndă a căută-
toi*ului de adevăr și principii și în al
doilea rînd purtînd-o pe aceea blîndă
și mirată a eseistului. Se Identifică
Insă, de fiecare dată, cu marile idei
ale umanității. Descoperim astfel aspec-
te esențiale comune operei științifice
și eseurilor — termenul este înțeles în
sens etimologic, de „încercare" a unei
probleme, fără pretenția de a ajunge
la limitele rezolvării ei. Și in ce pri-
vește elocvența sa observăm același
scenariu al clarificării, aceeași organi-
zare a demersului. In concepția lui
Anton Dumitriu, adevărurile științei
nu sînt dogmatice, iar scopul său nu
este acela de a ne da cunoștințe defi-
nitive. ci ma. mult de a ne îndruma
sure a găsi limitele ignoranței și a do-
bîndi prin aceasta „mica noastră pu-
tere" Anton Dumitriu acordă toleran-
țe si înțelegerii oricăror limite un sta-
tut -mportant în conduita intelectuală.
O face și pe aceasta cu metodă, insă
fără ostentație așo cum apare și sce-
nariu „căutărilor" Iată, in partea des-
pri hazard, din volumul Eseuri, trep-
tele 'ncursiunl! sale : I. întrebare asu-
pra definirii problemei ; 2. urmărirea
felului cum o cnncep oamenii de știin-
ță : 3. definiții posibile conținutul șl
interpretarea lor : 4. definiția pozitivă ;
5 concluzie și ilustrări : 6. „Să conchi-
dem". concluzia finală. Trecem acum
la eseul despre Don Quijote. De data
aceasta, la primul punct se situează
mirarea, nu întrebarea. Sintem în lu-
mea întîlniriior admirabile, Iar „admi-
rabil", „mirare" vin de la verbul lati-
nesc „mirări" — „o privi fix", „a con-
templa", „a se mira", „a admira". Me-
nirea este însă aceeași, de a privi în-
trebător, fix, de a circumscrie proble-
ma. Deci : 1. exprimarea admirației
pentru erou și problematica existenția-
lă presupusă ; 2. urmărirea motivului
în cultura universală ; 3. întrebare asu-
pra unei premise care determină în-
treaga interpretare ; 4. interpretarea
răspunsului ; 5. mesajul uman trans-
mis : 6. dialogul cu eroul. Anton Du-
mitriu este, de asemenea, în măsură să
VALORI ALE LITERATURII DE AZI
ÎNTÎLNIRE ADMIRABILĂ
adapteze subiectului cele mai diverse
mijloace de investigare, urmîndu-le
apoi cu toată răbdarea sistematică. 11
citez în acest sens : „Pentru a încerca
să aflăm ce este aUtheia fn concepția
vechilor greci am străbătut un drum
destul de lung, trebuind să restabilim
o serie de concepte și metode speci-
fice mentalității lor : concepția lor des-
pre condiția umană ; teoria ciclurilor
umane ; mythosul ca metodă șl idee ;
etymologia specifică lor numită orthd-
tes ton onomathăn ; scopul filosofici j
ideea de logos etc. Am socotit, astfel,
că adevărul fiind, în fond, un ideal,
importanța cercetării Istorico-herme-
neutice are și o altă față : sensul pro-
fund pe care-1 avea alcthăia în lumea
grecească ar putea constitui un îndemn
la aprofundarea propriilor noastre
idealuri". Reținem acest îndemn, pen-
tru că, tntîlnindu-ne cu alții, ne întîl-
nim și cu noi înșine prin acea pecete
a comunicării profunde care particula-
rizează omenescul. Am ajuns acum la
a doua idee pe care doresc s-o enunț:
rîvna lui Anton Dumitriu de revelare
a umanității, a stării autentice a omu-
lui. El pune chiar adevărurile științei
sub semnul îndoielii din nevoia depli-
nei lor înțelegeri, din dorința aducerii
lor la măsura umană. Privește întot-
deauna latura pozitivă a lucrurilor,
nu-și pune întrebarea ce este hazardul,
cl ce este știința. Este o opinie du bon
sens aceea după care nu ar trebui să
fie admis dogmatismul în știință. „Ade-
vărurile științei sînt dogmatice numai
pentru cine le privește din afara știin-
ței", spune autorul Istoriei logicii.
Urmînd itinerariul din Cartea intîl-
niriior admirabile, este șl mai evidentă
tentația de revelare a „stării umane"
în diferite lumini. El devine „om în
serviciul oamenilor, într-un fel de „Pa-
radis-Terestru sui-generis". Corect se
așezase Socrate în existență, păstrînd
echilibrul dintre măreția și neputința
omenească. A fost cel mai liber dintre
oameni, cunoscînd propriile limite șl
pe ale altora. Cu el se așează omul în
centrul lumii, gîndindu-se pe sine în-
suși. Cu Descartes a început „îndoiala
nesfîrșită" în oaie Anton Dumitriu gă-
sește „metoda de a conduce rațiunea
pe calea Justă". Omul cartesian este ol
îndoielilor, al nemulțumirilor, căutător
neobosit al unei scicntia mirabllis. Cu
el se instaurează îndoiala universală
ca factor sufletesc dominant, iar omul
se stabilește în centrul lumii de data
asta ca măsură a întregii realități,
după ce dobindise conștiința existenței
sale In enunțul „gîndesc deci exist".
Ulysse nu putuse fl urnit din starea
umană nici de zeița oare-i promisese
nemurirea în schimb pe-o sărutare,
nici de sirene. El împlinește cercul
destinului său și se întoarce acasă cu
șinele nerisipit, în deplină comuniune
cu ai săi și lucrurile sale. Prin puterea
ctntecului reușise Orfeu să se armoni-
zeze cu vibrația interioară a lucrurilor
reale, să Intre într-o stare de conștiin-
ță celestă.
Această succintă urmărire a unor
„fntîlnlrl admirabile" relevă preocupa-
rea lui Anton Dumitriu de a privi per-
sonajele reprezentative ale culturii u-
mane In ceea ce au ele comun. Intre
ele și cu noi, ca ideal și bună așezare
în limitele condiției umane. Este, pro-
babil. idealul omului de știință risipit
în neliniști și îndoieli — revenirea la
cele patru elemente primordiale oare
au constituit lumea intelectuală a lu!
Orfeu : a fi. a ști, a stăpîni, a spune,
făcînd să iasă la lumină adevărul,
aletheia.
Traian ȘTEF
• 3 • -
ORIZONT
I OAMENI ȘI CREAȚII |
Tinerețea spirituală
a constructorului
Există un semn fundamen-
tal in gestul celui ce zidește,
al celui ce gîndește, proiec-
tează, apoi ridică din temelii
o construcție. E o fericită In-
tîlnlre a inteligentei cu vigoa-
rea, a dragostei de meserie cu
aceea fată de oameni, care
conferă constructorului o pros-
pețime spirituală aparte. Fle-
care dintre convorbirile avute
cu academicianul Dan Mate-
escu a fost șl este o continua-
re a unor dialoguri anterioa-
re purtate cu entuziasm, opti-
mism și o constantă tinerețe
a spiritului, dublate de o mo-
destie și onestitate pe măsura
integrității sale morale. Re-
memorez acum câteva date
din biografia sa : absolvent al
Școlii Politehnice din Berlin,
Charlottenburg, devine inginer
în 1934 șl își începe activita-
tea la Uzina Reșița în anul
următor, la fabrica de con-
strucții șl poduri metalice,
unde a funcționat pînă în
1948, perioadă în care, de Ia
Inginer proiectant ajunge să
conducă fabricile de poduri și
construcții metalice din Reși-
ța și Bocșa Română — unitate
proiectată, executată șl pusă
în funcțiune sub conducerea
sa. între 1948—1954 conduce
Centrul de studii și proiecta-
re al Combinatului siderurgic
Hunedoara de la Timișoara.
Printre realizările acestei pe-
rioade din viața șl creația
științifică a profesorului se
numără șl proiectarea struc-
turii metalice a Palatului ad-
ministrativ C.F.R. din Bucu-
rești (actualul Minister al
Transporturilor), prima con-
strucție metalică complet su-
dată, executată în țară, pro-
iectarea podurilor de cale fe-
rată Someșul Mic, Ilva Mică
— Vatra Dornei, linia Cîmpi-
na — Brașov — Făgăraș —
Sibiu șa. ; consolidarea via-
ductelor Borcea, realizarea
Complexului oțelărie! noi de
la Hunedoara etc.
în 1944 își începe și activi-
tatea în învățămîntul supe-
rior, ca profesor suplinitor la
Politehnica din Timișoara,
apoi, din 1948 devine profesor
titular șl șeful Catedrei de
construcții metalice. în cadrul
catedrei, prof. Dan Mateescu
elaborează proiectele de exe-
cuție ale Pavilionului expozi-
ției Economiei Naționale din
București, al structurii meta-
lice a Centralei hidroelectrice
de la Porțile de Fler I, ale
acoperișurilor sălilor de sport
din Timișoara, Arad, Baia
Mare, Rîmnlcu Vîlcea ș.a..
proiectele de execuție pentru
turnătoria Combinatului, de
utilaj greu din Iași și al oțe-
lărlei Combinatului de utilaj
greu din Cluj-Napoca, proiec-
tul amplasamentului metalic
al Centralei hidroelectrice de
la Porțile de Fier II etc. A
întocmit proiectele de execu-
ție pentru turnătoria Combi-
natului de utilaj greu din Iași
și ol oțelărie! Combinatului de
utilaj greu din Cluj-Napoca,
proiectul amplasamentului me-
talic al Centralei hidroelectri-
ce de la Porțile de Fier II
etc. A întocmit proiectele de
execuție pentru termocentrala
Praga Nord și pentru sola de
sport și velodromul din
Tripoli — Libia.
în fiecare dintre aceste lu-
crări, din care am enumerat
doar o mică parte, prof. Dan
Mateescu a adoptat soluții noi
privind structurile de rezis-
tență, cu o eficiență economi-
că și tehnică remarcabile. în
același timp a desfășurat o
bogată activitate de cercetare
științifică, de numele său
fiind legată și înființarea, în
cadrul Institutului Politehnic
din Timișoara, a laboratoru-
lui de construcții metalice,
considerat drept unul dintre
primele laboratoare de spe-
cialitate din țară. Munca de
cercetare a fost îmbinată per-
manent cu cea de la catedră,
implicînd permanent studen-
ții și cadi'ele didactice la rea-
lizarea marilor proiecte de
execuție. Decan al Facultății
de construcții (1961—1976) a
avut un rol de seamă în per-
fecționarea procesului instruc-
tiv al facultății, al integrării cu
cercetarea și proiectarea. Pen-
tru realizările sale în domeniul
invățămintului 1 s-a conferit
titlul de profesor universitar
emerit (în 1971), iar pentru
activitatea sa remarcabilă în
cercetarea științifică și apor-
tul său la edificarea unor im-
portante obiective industriale
este ales, în 1974, membru ti-
tular al Academiei R. S. Ro-
mânia. Totodată, a fost deco-
rat cu numeroase ordine și
medalii ale R. S. România.
A pregătit zeci de doctoranzi.
A elaborai peste 150 de comu-
nicări științifice prezentate în
țară șl străinătate, cum și, în
colaborare, 19 cărți de specia-
litate, din care ultima : .Con-
strucții metalice pretensiona-
te" a apărut la Editura Aca-
demiei în acest an. în mo-
mentul de față este director
al Bazei de cercetări științifi-
ce a Academiei R.S.R., filiala
Timișoara, consilier al Insti-
tutului Politehnic la Catedra
de Construcții metalice, mem-
bru în colectivele de redacție
ale unor reviste de speciali-
tate editate de Academia
R.S.R., membru în comisia a-
mericană .Structural Stability
Research Council“, membru
în comisia internațională
.Council on Tall Buîldings
and Urban Habitat", membru
în colectivul de elaborare al
manualului .Stability of Me-
tal Structures A World View",
ca reprezentant pentru Euro-
pa de est, membru in Comi-
tetul internațional de redac-
tare al revistei „Construction
Mâtallique".
în răstimpul rămas după
derularea, cît se poate de suc-
cintă, a unei impresionante
activități de o viață, acad.
Dan Mateescu vorbește, cu
același patos cu care încer-
case cîndva să mă introducă
în lumea pasiunii sale, despre
cartea pe care o elaborează
acum, despre viitorul con-
strucțiilor cu mai multe etaje
avînd structuri metalice, des-
pre marile avantaje economi-
ce și tehnice ale noului pro-
cedeu, despre activitatea sa
în calitate de director al Ba-
zei Academiei filiala Timișoa-
ra. Ne continuăm dialogul pe
această ultimă temă știind că
aici sînt mobilizați cercetători
de diferite profiluri ce acope-
ră principalele domenii de ac-
tivitate științifică. Spiritul
P.E. BANCIU
(Continuare in pag. 7)
Institutul
„Traian
creativitate
(Urmare din pag. 1)
septembrie, ca un semn inau-
gural, ca un bun augur pen-
tru Întreg anul științei de car-
te 1989—1990, asupra „Poli-
tehnicii''. Instituția cu cel
mai vechi și — trebuie recu-
noscut — consolidat prestigiu
în Centrul Universitar Timi-
șoara. Acum 70 de ani, nici
un reporter nu avea cum să
bănuiască niște simple cifre.
Cum ar fl : 116 000 metri pă-
trați. Ceea ce înseamnă su-
prafața folosibilă la care a
ajuns Institutul în acest an,
1989. Iar dincolo de ariditatea
cifrei stau clădirile noi (Fa-
cultatea de electrotehnică, de
tehnologie chimică, de con-
strucții), stau zecile de labo-
ratoare dotate modern și ul-
tramodern, amfiteatrele, bi-
bliotecile, cluburile, căminele,
cantinele. Sau 290 : numărul
contractelor și colaborărilor
semnate de Institutul Politeh-
nic cu Importante întreprin-
deri timișorene. Sau 1 312 —
numărul total al lucrărilor
științifice purtînd antetul Po-
litehnicii numai în 1989. Iar
dincolo de aceste cifre stau
nenumăratele ore de trudă ale
profesorilor, cercetătorilor, stu-
denților din cele cinci facul-
tăți șl două institute, după
cum urmează : Facultatea de
electrotehnică, Facultatea de
construcții, Facultatea de me-
canică, Facultatea de mecani-
că agricolă, Facultatea de
tehnologie chimică, Institutul
de subingineri Hunedoara, In-
stitutul de subingineri Reșița.
Pornind să „citească" (.pe
viu", dar și din statistici, din
bilanțuri) biografia fiecărei
facultăți alcătuitoare a acestui
mecanism complex care e Tn-
Politehnic
Vuia” -
și eficiență
stitutul Politehnic .Traian
Vuia", reporterul și-a dat în
cele din urmă seama că i-ar
trebui zeci de pagini doar
pentru .Electro", de pildă, dar
și pentru cei de ta Reșița,
într-atît de importantă, mul-
tiplă, distinctă e activitatea
fiecărora. Există însă ceva
comun tuturor, care poate fi
sintetizat în cîteva cuvinte. Șl
anume, sentimentul de ctito-
rie nouă, de efort susținut în-
tru nou, modern, eficient. O
realizare a celor 45 de ani li-
beri. O împlinire a anilor de
după Congresul al IX-lea al
partidului. O confirmare vie
a unei întregi viziuni politice
și a unei practici cu adevărat
revoluționare. Și încă o idee,
un efort comun ; moderniza-
rea procesului de învățămînt.
Bilanțurile fiecărei facultăți
sînt grăitoare In acest sens.
După cum 1a fel de dovedi-
toare sînt și rezultatele con-
crete ale funcționării ireproșa-
bile a „mecanismului" învăță-
mînt-cercetare-producție. A-
nual, prin corelarea muncii
de concepție a celor de la Po-
litehnică șl a fluxului produc-
ției Industriale timișene, s-a
realizat un spor de producție
netă de 24 milioane lei, o re-
ducere a cheltuielilor de pro-
ducție cu 42,5 milioane lei, o
reducere a importului cu 27,8
milioane lei, o creștere a pro-
ductivității cu 5—150%.
Vrînd să afle, să înțeleagă
în amănunt ce stă, de fapt, în
spatele acestor bilanțuri, re-
porterul a încercat să pătrun-
dă în viața științifică a fiecă-
rei facultăți. A Inventariat,
întîi de toate, domenii și teme
de cercetare. S-a minunat de
noutatea și modernitatea ce-
lor mal multe. De eficiența
lor practică. De creativitatea
tuturor, profesori și studenți
deopotrivă. lată-le, 1a rînd,
într-un fel de cavalcadă. La
Electrotehnică : elaborarea de
microcalculatoare și sisteme
de achiziție și prelucrare a
datelor, conducerea automată
a proceselor industriale, ener-
getica convențională și necon-
vențională, sisteme electro-
magnetice complexe, cercetări
în criogenie, dezvoltarea apa-
raturii electronice pentru apli-
cații medicale. La Construcții:
studii privind energia necon-
vențională, bazată pe energia
termică a cărbunelui inferior,
pe energia solară și eoliană,
introducerea unor tehnologii
noi la lucrările de drumuri,
fundații, construcții civile,
cercetări privind îmbunătăți-
rile funciare, protecția și ca-
litatea apei. La Mecanică:
valorificarea energiei vîntulul,
fluide magnetice, robotică in-
dustrială, mașini hidraulice
reversibile, echipamente și
utilaje de prelucrare prin
eroziune cu laser. La Mecani-
că agricolă : cercetări privind
îmbunătățirea parametrilor
constructivi și funcționali ai
tractoarelor și mașinilor agri-
cole, realizarea unor familii
de roboți industrali și a unor
tehnologii robotizate. La Chi-
mie : protecția calității apelor
și epurarea apelor reziduale,
elaborarea unor noi tehnolo-
gii electrochimice și pentru
reactivi anorganici, studii pri-
vind obținerea de îngrășămin-
te complexe lichide cu macro-
elemente, reutilizarea produ-
selor secundare și a deșeuri-
lor industriale. Iar ta Hune-
doara și Reșița, în chiar ini-
ma industriei, aplicații efi-
ciente în domeniul siderur-
giei, metalurgiei, el construc-
țiilor de mașini.
Greu de surprins, de jaco-
perit" totul, cu niște simple
cifre, cu niște simple cuvinte.
De fapt, ceea ce e mai im-
portant — vibrația neconteni-
tă a inteligenței, a creativită-
ții în slujba mai binelui
obștesc — rămîne mereu „des-
coperit". De nepovestit, așa-
dar, însă clipă de clipă ta ve-
dere, lăsînd drum liber ima-
ginației celor care au scris,
de fapt, acest reportaj, indi-
rect, cu puzderia lor de bi-
lanțuri rodnice, spre a-1 în-
credința cititorilor în chiar
15 septembrie, ta deschiderea
noului an universitar, ca un
semn bun.
■ ! | DESTINE ÎMPLINITE
™ I.......................	..-
UN ASTFEL
DE PROFESOR
E cu neputință să nu mă entuziasmez, să nu mă grăbesc la
întîlnirea cu profesorul de română, doctor Pavel Petroman, de la
Liceul Loga, despre care știu că are o pasiune autentica pentru
profesie. Așa că nimeni nu se mal miră că orele de limba și lite-
ratura română, în clasele unde predă profesorul Pavel Petroman,
au devenit o orgă cu multe registre, ale cărei bogate reverberații
se bucură din plin de solemnitatea cuvîntului rostit Limba ma-
ternă ne este un dat. tată de ce, în fața elevilor, limba stă, tai-
nică, plină de clocot, de perspective. Ea este conștiința viitoare
a unei generații. Se poate vorbi atunci despre îndatoririle profe-
sorului de limba română 7 Firește, răspunde, prin tot ce a făcut
pentru școală, pentru elevii săi, profesorul Pavel Petroman. Pro-
fesorul are a-i face pe elevi să înțeleagă, de ta început, că fie-
care în parte trebuie să redescopere faptul că prin limba română
sufletul românesc se distinge de toate celelalte din lume. El, pro-
fesorul de limba română, reclădește prin cuvînt lumea pentru
copil, ajutîndu-1 să o înțeleagă. Sărăcia sau bogăția vocabularului
pe care-1 folosește cineva ne arată cît de mult stăpînește el
tezaurul moștenit a cărui valoare stă în aceea că este o resursă
nesecată. Sarcina profesorului de limba și literatura română este
complexă și de lungă durată. El este dator să facă din ore de
limba română o oră de creație.
Din dialogul viu și bogat purtat cu profesorul Pavel Petro-
man am reținut : ..Ca profesor, m-am simțit de la început, cum
ne-a sfătuit profesorul nostru, Tudor Vianu, un student perma-
nent, care citește, studiază și învață mereu...“. Și au acoperire
cuvintele profesorului 7 Să vorbească faptele : 35 de ani de muncă,
dintre care 20 în cadrul Inspectoratului școlar al județului Timiș ;
din anul 1967, profesor de limba și literatura română la Liceul
Loga : „Lucrez in condițiile unei clase special amenajate, alta
pentru fiecare lecție, în raport cu autorul, opera și natura sa.
Dispunem de o marc parte din operele ce urmează să le studiem,
in așa fel incit elevul să poată citi opera din „cartea frumoasă"
ce înmănunchează atîta din creația autorului, benzi, discuri, de-
sene. ilustrate, fotografii, fotocopii, fișe-snport, toate auxiliare
prețioase". Profesorul a ținut să precizeze că, fără sprijinul cole-
gilor, al Inspectoratului, nu ar fi reușit să realizeze o astfel de
dotare. El își susține teza de doctorat cu lucrarea „Psihologia
artei". Conduce activitatea Cenaclului literar al elevilor și orga-
nizează întîlnirl cu scriitorii și cu oameni de artă. Acestea ar fi
o parte din activitățile desfășurate în timpul și în spațiul școlii,
acțiuni în care s-a dovedit a ti un autentic virtuoz.
Profesorul doctor Pavel Petroman a publicat peste cinci sute
de articole și studii în Tribuna Școlii, Revista Pedagogică, Învă-
țămîntul liceal și tchnic-profesional, iar o parte din aceste studii
au fost cuprinse în sumarele unor manuale. Este permanent preo-
cupat de modernizarea metodei de predare a limbii române. în
acest scop, a publicat, în colaborare cu Dorina Dincă (editor Co-
mitetul dq Cultură și Educație Socialistă Timiș), Texte și pretexte
(comentarii literare, analize literare, menite să vină în sprijinul
profesorului de limba română). Neobositul profesor este preocupat
și de munoa de cercetare ; are în vedere învățămîntul asistat dc
calculator, precum și probleme legate de predarea limbii și litera-
turii române și educarea educatorilor (părinților). Pe masa de
lucru a profesorului există Monografia liceului Constantin Dia-
conovicl Logo, lucrare începută în colaborare cu regretatul doctor
în istorie Milîan Tosicî.
Școala ține oglinda vieții, iar profesorul este acela oare ne
prezintă forma prin care se poate ajunge 1a cunoașterea ci. Un
astfel de profesor este și Pavel Petroman.
Corina Victoria SF.TN
ORIZONT
Valeriu Bârgău
DILEMA INGINERULUI «JIU*)
IHe Măduța
Schimbul condus de inginerul Ne-
gruțiu lucra de dimineață. Șeful de
schimb se afla tn biroul său. Răsfoia
caietul de rapoarte pentru predarea lu-
crului intre schimburi. 11 neliniștea
faptul că schimbul de astă-noapte dă-
duse cîte două șarje la fiecare cuptor.
Asta însemna că e foarte posibil să
piardă întrecerea și implicit să piardă
lada cu bere pe care a pariat incă de
la sfîrșitul lunii trecute. Reușita celor
din schimbul de noapte îl mina, dar In
același timp îl umplea de admirație.
Subinglnerul Strat susținuse cu fermi-
tate în ședința de producție că înainte
de reparația capitală, cele patru cup-
toare nu vor putea elabora cîte două
șarje pe schimb... Trebuiau aduse
niște modificări serioase la dispoziti-
vele de încărcare automată, precum șl
mărirea arzătoarelor. Iată că Strat,
care ucenicise atîta timp pe schimbul
SCRIITORUL ȘI REALITATEA VIEȚII
lui și devenise șef de schimb doar în
urma pensionării lui Măicănescu, a
reușit să se schimbe, să-și modifice pă-
rerea de la ședință. A evitat să-1 con-
trazică după ce a vorbit de față cu
directorul general, numai pentru a nu
stîrni o controversă și mal aprigă în
timpul căreia Strat să susțină în conti-
nuare punctul lui de vedere. Se simțea
într-un fel responsabil pentru punctul
greșit, susținut de subinginer. Vinovă-
ția îl urmărise cîteva zile, după care,
luat cu treburile, nu mai discutase de-
cît o singură dată cu Strat problema
posibilității elaborării a două șarje la
flecare cuptor pe un singur schimb.
Atunci, Strat păruse a nu mai fi atît
de convins de punctul său de vedere.
Se pare că faptul simplu de a nu-l mai
dădăci nimeni, dăduse roade. Iată că
acum schimbul condus de Strat a dat
cîte două șarje la fiecare cuptor ! îl
și mira faptul că Ștefan Ștefan n-a
venit încă să-i spună despre izbînda
lui Strat, să-i zîmbească așa cum nu-
mai el știe, complice la bucuria sau
tristețea celui cu care vorbește, trăiește
alături... Dat dracului și meșterul
ăsta ! La rîndul Iul făcuse practică aici
în Combinat și cu adevărat meseria de
oțelar, de inginer oțelar, o învățase de
la meșter. Pentru asta îi purta între-
gul respect. Totuși, exista ceva, simțea
ceva, simțea că există ceva de care
nici el nu-și dădea prea bine seama,
un anume ceva care îi spunea că meș-
terul nu-l mai are cu totul la inimă.
Se părea că meșterul își pusese în gînd,
pentru a-i antrena șl pe ceilalți la trea-
bă, pentru a exista cu adevărat spiri-
tul de întrecere, să-i sprijine mai mult
pe cei din schimbul lui Strat, pe cei-
lalți de după-amiază, pe oricare alții,
cu gîndul ascuns de a-1 fiace pe Ne-
gruțiu să cedeze, să cedeze primul loc
pentru alții, să nu se obișnuiască lu-
mea că tot Negruțiu e primul și că nu
se mai poate face nimic pentru a-1
ajunge și eventual a-1 întrece... Dar
dacă meșterul Ștefan Ștefan era supă-
rat de altceva ? Poate îl jignise fără să
vrea în vreo ședință, undeva pe plat-
formă, îl contrazisese pentru ceva anu-
me ? Totul era posibil. Negruțiu se
simțea incapabil de această dată să
facă o recapitulare precisă a ultimilor
întîlniri pe care le avusese cu Ștefan
Ștefan și să-și amintească cu exacti-
tate dialogurile ce existaseră între
ei... Oricum, i-ar fi părut ' rău ca
meșterul să se fi supărat pe el, tot
așa i-ar fl părut rău să piardă între-
cerea cu care se obișnuise atît d?
mult... Poate că nici nu e adevărat
ceea ce gîndește în aceste clipe, poate
că „supărarea" lui Ștefan Ștefan e doar
o închipuire de-a sa. Ceea ce îi atră-
gea în mod deosebit atenția era faptul
că finalul raportului subinginerului
Strat fusese scris cu litere mai mari
decît restul textului, iar cifrele repre-
zentau un semnal de ușoară bucurie a
izbinzii, fiind scrise, destul de mare, pe
aproape două rînduri ale caietului tip
„Studențesc". Mai fuseseră și îngroșate
cu pasta de pix. Păreau niște inși ar-
țăgoși care îi făceau semne de foarte
aproape spunînd : „Fii atent, domnule
Negruțiu, ăsta poate să fie doar înce-
putul I Noi avem posibilități pe care
nu ni le-a bănuit nimeni pînă acumt“.
încercă să nu se mal gîndească la
aceste lucruri neplăcute. își privi cea-
sul OMEGA, din aur, ceas pe care îl
avea de la bunicul său, medicul pen-
sionar Negruțiu Valerius-Octavian ; era
destul de tîrziu, peste cîteva minute
trebuia să sosească Vezea care telefo-
nase de dimineață că va veni pe la
el. Mai întîi se arătase intrigat de
faptul că Vezea nu-l căutase niciodată
la oțelărie și nici nu-i spusese de ce
anume vrea să-1 vadă. 11 cunoștea bine
pe Vezea, fuseseră colegi la liceu, el
era cu doi ani mai mare, din liceu,
plecase direct la școala de aviație, de
unde nu peste multă vreme fusese res-
pins. Se spunea că nu rezistase la pro-
ba de forță centrifugală ; îl podidise
sîngele pe nări și trebuiseră să-1 co-
boare dintre brațele aparatelor. Apoi _a
reușit la școala de ofițeri ; peste cî-
teva luni, sosind în oraș în vacanță,
echipat în uniformă, pășea țanțoș și cu
mare suces la femeile din cartierul
Stufit care tocmai începuse să fie de-
molat la capătul de lîngă rîu ...
Tocmai pentru că îl cunoștea destul
de bine, nu-i venea să creadă că Vezea
vine doar așa. de dorul lelii... Auzi,
ce șmecher ! Și-a găsit cu cine să facă
pe misteriosul... Cu mine, fostul co-
leg, tocmai cu mine care l-am ajutat
să scape din Încăierarea în care intrase
ca un orb, nevăzînd că ăia erau mulți
șl, mai ales, băuți, că din restaurantui
„Metalul" continuau să „Izvorască" alți
și alți pletoși. Negruțiu îl cunoștea pe
unul dintre ei, acela lucrase o vreme
la oțelărie, apoi fusese arestat pentru
nu știu ce furt, individul îi purta și
acum respectul cuvenit, îl saluta cu
bucurie de cîte ori se întîlneau. Așa
că nu pregetă, profită de asta pentru
Spre adevărul adine al ființei umane
Pentru că problemele existenței,
ca și ale cunoașterii, sînt extraordi-
nar de diverse, iar cititorii sînt si-
tuați pe o scară diferită ca înțele-
gere, cultură, gust, romanul de azi
ar merita, în mod firesc, să aibă și
el o problematică diversă. Acesta ar
fi modul ideal de manifestare al ro-
manului de azi și dc la noi. Dar
aceasta ar însemna, tot ideal vor-
bind, C-. romancierii să acopere a-
ceastă uriașă suprafață spirituală
cu opere pe cît de diverse pc atît
de atractive pentru marea masă dc
cititori. Dar nu este întotdeauna
așa. Căci observăm cu surprindere
cum medii atit de largi de manifes-
tare ale vieții (de pildă, mediul ță-
rănesc, mediul studențesc, cel me-
dical, al elevilor, al dascălilor, cel
al uzinei etc., etc.) sînt atinse doar
marginal și nesemnificativ de ro-
mancieri. Diversitatea tematică,
problematică, este un dat. O nece-
sitate imperioasă a cuprinderii artei.
Dar ea nu s-ar putea realiza ideal
decit dacă ar exista romancieri care
să exprime mediul trăit și proble-
mele lui dinăuntru. Adică tot atîția
romancieri cîte universuri specifice
sînt. Ceea ce pare imposibil. Căci
scriitorul este și el doar un om.
Care trăiește la o dimensiune strict
umană un mediu și un univers a-
propiate lui. Medii și universuri
marcate de puterea limitată dc cu-
noaștere și pătrundere ale omului-
scriitor. El, romancierul, poate scrie,
doar, numai despre ceea ce cunoaș-
te. Despre ceea cc a trăit cu ființa
sa ginditoarc. O cunoaștere și o
trăire nu neapărat epidermică, ex-
perimentală, documentată direct, ci
a-i face ăluia un semn cu degetul în-
doit spre tîmplă, după care li spuse :
„Ce dracu’, mă, n-aveți ce face I Vă
puneți cu-n milițian î îl bateți măr și
p’ormă vă leagă pe toți ca pe sacii cu
turte de floarea soarelui... Spune-le
să se oprească, pînă nu-l prea tîrziu
pentru voi toți I". Insul acela îl privise
drept în ochi. Nu părea să fie nici el
prea treaz. îșl amintea șl acum că
nici n-a clipit atîta timp cît Insul l-a
privit țintă. Apoi, celălalt s-a întors
stînga-mprejur, a scos un țignal de la
brîu, a suflat în el de trei ori scurt și,
ca din senin, toți cei gata să-1 tăvă-
lească pe elevul sergent Vezea pe cal-
darîm, se retraseră întrebători ; privi-
seră o secundă în toate părțile, cel cu
perciunii scurți le făcu un gest cu
mîna și chiar spuse : „N-are rost să
ne-ncurcăm c-o uniformă 1". Apoi o
schimbă pe limba lor repezită și toți
dispărură înspre parc.
Vezea era atunci atît de galben la
față îneît Negruțiu a simțit nevoia să-1
sprijine, ll luase de lîngă zid, unde se
retrăsese chipurile pentru a se apăra
și intrase cu el în local, ceruse ospă-
tarei cîte o sută de votcă și aceasta se
execută imediat. După ce sorbise din
pahar, Vezea îi mulțumise frumos pen-
tru sprijin, ba nu, pentru ajutor. Ne-
gruțiu își amintea și acum ce îi răs-
punsese : „Nu-i nimic, așa se ajută
oamenii la necaz... îl cunosc pe unul
de-al lor și nu mi-a fost prea greu
să-i opresc ...“.
Acum Vezea e căpitan la serviciul
judiciar, iar el șef de secție la Oțelă-
ria Siemens Martin nr. 2. Cînd l-a în-
trebat cărui prilej se datorează vizita
în oțelărie. Vezea a răspuns probabil
fără să clipească : „Vai, dragă Negru-
țiule, ne mai amintim și noi de zilele
din liceu. Cîte n-eu de discutat doi
foști colegi ..I-a răspuns fără să se
mai arate curios : „Bine, .te aștept. Eu,
oricum, nu plec pînă pe la ora patru
de pe platformă. Azi nu am anunțată
nici o ședință... Pînă acum. Sper să
nu se ivească ceva neprevăzut. Oricum,
îți las răspuns unde sînt dacă intervine
ceva...“.
Imediat ce așezase receptorul în
furcă, gîndurile îi porniră la treabă :
ce putea să caute Vezea la oțelărie ?
De ce tocmai azi ? în loc să caute un
răspuns, privi calendarul de pe birou.
Ziua scrisă în fila aceea nu îi spuse
însă nimic. Aici nu-l vizitase Vezea
niciodată. Se salutau, doar cînd se în-
tîlneau în oraș : de mai multe ori, la
adunările cu deputatii. își dăduseră și
mîna, schimbaseră cîteva vorbe și fie-
care rămase In treaba lui. Nu fusese
creat niciodată un spațiu pentru amin-
tiri comune, pentru destăinuiri...
• Fragment din romanul „BULE-
VARDUL CORVINUL", în lucru la
Editura „Facla".
una lăuntrică mediului descris. Să
fiu bine înțeles. Nu-i putem cere
scriitorului să exprime în romanele
sale tot atîtea medii specifice, teme,
probleme extraordinare, cîte-s ele în
jurul său, în societatea sa. Practic,
ar fi imposibil ca el să pătrundă în
toate. Să le știe pe toate. Dar îi
putem, totuși, cere ca el să facă o
cunoaștere afectivă, simpatetică,
subtilă, a acelor medii. El poate să
le „trăiască", dacă nu documentar,
atunci la un mod filosofic de cu-
noaștere lăuntrică. Și aceasta ar fi
de fapt cunoașterea adevărată. De
care are nevoie creatorul. Cunoaș-
tere ce i-ar descoperi resorturile so-
ciale nepătrunse de scslmele psiho-
logiei umane, in toată grandoarea
încleștării lor contemporane. Sigur,
se pot scrie și cărți „documentate",
cărți „gîndite “ pe o temă, pe un
mediu etc. Dar ele, adesea, ies
moarte, fotografice, sau nu contami-
nează spiritele contemporanilor. Ro-
manele de azi pot fi diverse doar
dacă sînt diverse și sincere expe-
riențele existențiale prin care trece
scriitorul în cauză. Căci, cîte bio-
grafii trăite, tot atîtea vieți trăite.
Nu poți inventa, pe marginea unei
singure biografii (a ta !) la infinit.
Dar poți trăi, in schimb, „imaginar"
și „afectiv", biografiile contempora-
nilor tăi. Ca un om viu, participant
la viața ta șl a altora. Iar nu ca
simplu experimentator de cabinet
care se consumă, în căutări forma-
le, poate sterile, poate necesare, dar
care, față de fondul problematic al
existenței rămîne totuși in afară,
lipsit de savoarea și dramatismul ei.
Căei, după mine, din experiența
CĂLĂTORIE
Vom merge, vom merge spre dealuri
cu ploi de azur și cu găi,
cu ferigi ursuze pe văi
șî păstrăvi ce fulgeră-n valuri.
A norilor fragede căi
în ceruri înscriu idealuri,
vom merge, vom merge spre dealuri
cu ploi de azur și cu găi.
Goli-vom de aur pocaluri
arzînd de albastre văpăi,
iar vîntul cu verzile-i șaluri
va curge prin codri și văi —
von. merge, vom merge spre dealuri.
TEII DEASUPRA
ORAȘULUI
Mireasma teilor
luminează galben
marile bulevarde.
In curînd se va risipi boarea lor.
Iar sufletele oamenilor
vor rămîne iluminate
de sufletul teilor, melodios.
DIMINEAȚA
DUPĂ PLOAIE
Dc aburi valea este plină,
s„ cerne-a soarelui lumină,
iar rîndunelele pe sus
în clara dimineață zboară,
e încă vară, albă vară
și umbrele în suflet nu-s.
cîtorva cărți (în speță, romane), aco-
perirea in planul expresiei artistice
a acestui fond ideatic, ce animă
contemporaneitatea și problematica
internă a cărții, se face cu mai mul-
tă ușurință în momentul în care
scriitorul „știe ce vrea". Și, mai
ales, cînd el știe ce vrea în cadrul
temei care-1 preocupă. întotdeauna,
maniera stilistică, expresia nu m-au
obsedat în sine sau în mod deose-
bit, decît pentru a defini și reflecta
universul uman despre care voiam
să scriu. Unui roman despre mineri
i-am „descoperit" un anume stil;
altuia, despre dascăli, altă haină a
expresiei, iar unui roman al vieții
cuplului și al destinului unei femei,
i-am descoperit o a treia manieră
stilistică, adecvată, dar stilul, ex-
presia veneau, parcă, singure, „de
la sine", cînd erau cerute de un
conținut al vieții. Căci stilul, cred,
izbucnește chiar dinăuntrul ființei
noastre, la un mod spontan, ca pri-
ma frază care se încheagă, ca și
strigătul fătului ieșit la viață din
pîntecul matern. Acest „cuvînt care
să exprime adevărul" nu mi se parc
că trebuie să fie, niciodată, pentru
un scriitor adevărat, o obsesie.
Chiar dacă el trebuie să rămînă o
preocupare constantă. Constantă,
da- tăinuită, strict intimă, care iese
la iveală și se alege dintre celelal-
te doar în clipa în care scriitorul
știe ce vrea. Și ce are de spus. Cînd
el caută să prindă, in expresia ine-
fabilă a artei, adevărul adine al so-
cietății sale și al ființei umane,
adevăr care preocupă și lumea în-
conjurătoare și conștiința încordată
și sfișictoare a artistului creator.
Ion ARIEȘANU
• 5 •
ORIZONT
Ploih dese cc căzură
cu f*tre in noaptea sură
acuu mai stăruie pe flori:
ghirtade reci de nestemate
și cop pele răsturnate
de petale și culori.
tn dtaincafa ce mă cheamă
cu «trie rătăcind cu teamă
PĂMINT DE DOR
Cind scormonim In litere și-n lut.
Dinspre adincuri spre adîncuri țară.
Și Dacia și doina s-au născut
Aici, pc-această vatră tutelară.
A prins lumina rădăcini pe plai.
In ființa națiunii să-nflorcască.
11.....■.............. I
| IfCR O ANTOLOGIE LIRICĂ |
priirjrtea casei mclc-acum,
eu iii caietele-mi nescrise
și-nare să prind în colb de vise
vîrt|»: azurii de fum.
Și ■ mai știu cum viața trece
și na mat simt fiorul rece
de știmă și de aprig vînt.
Chil «cuprinsa amintire
in linearilor ivire
lunii revarsă pc pămînt.
PURITATE
Eu hiiabire aștept
ijtoariinfletele puternice și adine
curate,
iseiN argintului cărunt
linlenajul credincioaselor
turturele.
imillresc poveștile cu un sfîrșit
frumos
^hia iacă neguratec prin soartă.
\ttni sufletul meu e turburat,
ituBltunt cutremurat de-un vis
iretlminos ce-am visat,
;u qPtte tinere
•areHn perechi din părinții curați,
namndprin noi
ipivimadele — aur și cîntec —
ale amurgului,
îndfkinduri ca niște miri ureînd
în viitor.
Stejarul din străbuni, cu trup
și grai,
Cu seva lui din glia românească.
E un izvor etern ce urcă-n noi
Ca luna adîncindu-se pe lacuri,
Și cu belșugul rotunjit de ploi
Legendele nc leagă peste veacuri.
E marmură și e meleag de cîntec
Și foc cc-a dăinuit din tată-n fiu,
Iar leagănul de ape ce ne poartă
Să se numească Mureș, Olt sau Jiu.
S-aprindem torțe spre eternitate,
Pe-acest pămînt de doină și de dor.
Simți inima Carpaților cum bate
Și aripă ne dă spre viitor !
FEREASTRĂ
CU MUȘCATĂ
Fereastră cu mușcată, satul meu,
Spre casa părintească ține zarea,
Dc parcă, pe pridvorul dc-altădată,
Se mută cu un tril privighetoarea
Din care cîntec să răsară luna.
Din care dor să inflorească-o floare
Cînd toate amintirile adună
Țesut cu aur glasul de izvoare ?
"me! Virgiliu Pop
GMtel Virgiliu Pop este elev în
IsisițX-a, la Liceul de Matema-
că-Mcă din Miercurea Ciuc. Din
Î87dfcă azi, el a obținut cîteva
ierni Premiul gazetei „Ceahlăul",
i «Ktirsul „Amintiri din copi-
irie*'tdiția a II-a, Piatra Neamț ;
îșaghr al edițiilor 1987, 1988,
389* concursului „Odă Rcpubli-
ii“, ta județeană (locul I) ; Cîștl-
ătorH fazei județene a concursu-
»1 Jbcre condeie" — 1987, 1988,
989 Docili I). Premiul Tinereții — la ediția a II-a a concursului de
reațk literară „Roșu Vertical", Cimpina ; Premiul II la con-
ursuide creație literară „Poesis", Constanța, 20—21 mai 1988 ; Premiul I
- Oțursul de creație literară „Excelsior", București (Tabăra de crea-
ie Birară, Cluj-Napoca).
I OBA ROMÂNĂ
'emil sculptat in mări de slove,
ețeiie stihuri contopite
iințleonvcrgînd din șoapte
astl pentru-a dăinui
ăcBnusținind tăria
Ina ibninturi cotropite
ie «aii oonținind dorința
-vililor de glii.
ore ide scuturi ridicate
nptBva clipelor pustii
ie tlre cei ce-au vrut ca Țara
ă aii margini neclintite
clini oamenilor care,
rejțpcntru a te vorbi
i aptă piedestalul
i voturile asfințite.
.lai I armonii sonore
esta-i patriei conturul
ăged de lumină amplă
Care străbate clar-azurul
Infinitate de cuvinte
Cărora Tu le ești fîntînă.
Călăuzești spre nemurire
Acel tumult de înțelesuri
Vehiculînd esența-ți care
N-a cunoscut nicicind eresuri
Alăturîndu-i Veșniciei
Un sinonim : Limba Română.
MIORITICĂ
Stele căzătoare inundară valea,
Un păstor dc turme tinga iși sfirșea
Către nunta morții iși pornise calea
Dinspre necuprinsuri soarele
asfințea.
Turme nesfirșite urmau
transhumanta
Drumul de milenii rece strălucea
tnfruntînd neliniști, fără legi,
tu Balanța
Gheorghe Șora
Parcă mă-ntorc in mine, chip
nostalgic.
Emoția imi taie răsuflarea.
Iar mama, ce-a rămas să țină casa,
tși învelește cu azur chemarea.
Mă simt ca un copil cc prinde stele
Din streașină prunciei de-altădată,
Cind se aprind luminile din suflet,
Pictind în vis fereastra cu mușcată.
FLOAREA SOARELUI
La raza lunii sc închide.
La raza soarelui privește
Mutindu-și infinit corola
Spre astrul care strălucește.
E sora lui ca o lumină
Mijind cu veacuri de recoltă,
Tinjind măcar în vis s-ajungă
Bătrinul soare de pe boltă.
Urcușul cosmic Ie desparte,
E floare jos și sus e soare,
Iar inima de lut a plantei
Visează zboruri viitoare.
Dc aur s-a făcut cîmpia,
Și-n anotimpu-n devenire
Așteaptă floarea de la soare
Un semn dc pace și iubire.
LA ȚEBEA
Din istoria țesută
Cu nădejdea lor fierbinte,
Slavă țic, maică glie,
Slavă vouă, locuri sfinte.
E o umbră care vine
Și nc (ine veșnic treji.
Ghindă, din gorunul țării.
Mari îndemnuri de viteji.
Și respiră vechi hrisoave,
Cu nădejdea lor fierbinte.
Slavă țic, maică glie,
Slavă vouă, locuri sfinte !
Lingă Țcbca stau gorunii
Cu eroii față-n față.
Țară, cu virtej de lupte.
Ca să fie viața-viață.
înspre infinituri talerc-ndrepta.
Mioritic, rîul sc-ntindca molatic
Valul său dc suflet tainic unduia
Șl un vint dc stele intona fanatic
Astfel cu pădurea sc eterniza.
Paseri-lăutarii iși sfirșiră zborul
Și pe ccr luceafăr aripi tăinuia
Magică lumină înecă ogorul
Veșnică baladă un păstor șoptea.
SONETUL CĂRȚII
Chintesența sevei, smulsă din
abisuri,
Mare de inele veșnic așteptînd ;
Convergența vieții izvorînd
din visuri
Aștcrnutc-n slove, sensuri
condcnsînd.
Templu de baladă, rodul unui gînd
Scrijelit pe sfera dintre paradisuri.
— Galaxii stel?re-astru fremătînd
împlinești, in tine, grafice înscrisuri.
Cind eternitatea regăsită-n file
Se transpune-n clipe ce ascund
sibile
Profețind, perpetuu, taine
de-univers,
Zări dc infinituri, cu frecvențe
strănii.
Aureolează între file anii
Alipind coperții incitant revers.
ULCIORUL
Sculptat cu palma aspră dintr-un
fragment de glie,
învăluie în sine istorii neștiute
Și din ființa-i amplă răzbate o solie
Concrctizind esența unor lumini
trecute.
Patria temporală ii erodase umbra
întipărind pe chipu-i amprentă
inumană
Trecusc-n valuri timpul. Și-1
străjuia penumbra
Pc trup cicatrizîndu-i a veșniciei
rană.
DICȚIONAR LITERAR
Serbau Foartă
o	5
Eseist, traducător, poet, Ș. F. s-a
născut la 8 iulie 1942 în Drobeta
Turnu-Severin. Licențiat al Facultății
de Filologie a Universității din Timi-
șoara. Sporadic, în perioada primelor
scrieri publicate, semnează cu pseu-
donimul Dan Comavin. Doctor în ști-
ițe filologice. Membru ol Uniunii Scri-
itorilor din R. S. România (1972). De-
but în „Drapelul roșu" (1962) cu un
articol despre greșelile de tipar. Debut
editorial cu Prefața și Tabelul crono-
logie la Anton Pann, Povestea vorbii.
I, EPL, „Biblioteca pentru toți", 1967.
Continuă cu traduceri : Paul Valery,
Degas Dans Desen, Ed. Meridiane, 1968 ; Paul Valery, Introducere
in metoda lui Leonardo da Vinci (cu adnotări), Ed. Meridiane,
1969 ; Frands Carco, Prietenul pictorilor, Ed. Meridiane, 1970.
Volumul de versuri Simplcroze, Ed. Fada, 1978 (Premiul Uniunii
Scriitorilor) atrage atenția criticii asupra unui autor pentru care
poezia este o funcție ludică, iar exercițiul minuțios asupra cuvîn-
tului, esența actului de creație. Jocul este, astfel, atît „la nivel
tematic" („al măștii stilistice"), cît și la nivelul „practicii textuale",
mecanismul declanșator al textului (Pop 1985). „Cu o maximă
gentilețe a provocării" (Appolinaire, Cocteau, Max Jacob, Pr€vers,
descîntecul popular românesc, Flziologul, D. Cantemir etc., etc.)
„totul e fabricat conform unor tipare stilistice fără cusur". Via-
bilitatea textelor, punctul lor de atracție stau în „manevrarea
conștientă a modelelor reduse la manieră" (Grigurcu 1979) șl în
ingeniozitatea cu care poetul „practică" jocul, transformînd
substanța sonoră în „obiecte de limbaj" (Pop 1985). Invenție și
contaminare livrescă, poemele se organizează într-o partitură
intertextuală, care însă „nu îndepărtează accentele de curată
elegie" (Alexiu 1978). Volumele ulterioare (Șalul eșarpele Isadorei,
Ed. Litena, 1978 ; Copyright, Ed. Litera, 1979 ; Areal, Ed. Cartea
Românească, 1983 și Holorime, Ed. Litera, 1986) amplifică maniera
inițială, propunînd un univers personal („un răstimp roz", „un
areal"", „o belepocă"), o lume „alcătuită aproape exdusiv din cu-
vinte" (Mihăieș 1986). Jocul poetic ia fie forma „tautofoniilor" (a
holorimelor), fie forma „travestiului stilistic", a măștilor ironic-
parodice. Discursul „este aici efectul direct al unui alt text"
(Mincu 1986). Poetul „se străduiește să se ascundă în spatele
limbajului său, al cărui rol nu mai e, în sens tradițional, de a
media, ci de a deruta" (Grigurcu 1986), într-un perpetuu spectacol
funambulesc, inventîndu-și noi și noi „obstacole" care însă „nu
seacă" lirismul (Ungureanu 1987). „Sub chiar midie jocuri de
cuvinte / ... / țîșnește, neașteptat, îndemnul generos al poetului,
spre necesitatea creației ca rost unic al existenței" (Arieșanu
1980). Eseistica lui Ș. F. (Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu, Ed.
Fada, 1980 și Afinități selective, Ed. Cartea Românească, 1980)
vădește aceeași „voluptate filologică" și același spirit funambu-
lesc („Pășind mereu pe o «corde raide», criticul poate fi asemuit
unui funambul, încordat și totuși dezinvolt, conștient de riscuri
/ ... / ca și de plăcerea spectacolului", Zaciu 1981). Demersul critic
este cuprinzător și se desfășoară, asemenea poeziei, într-o continuă
„forfotă conotativă" (Gheorghiu 1983). Stăphane Mallarmâ, Album
de versuri, Ed. Univers, 1988, propune, mai mult decît o tradu-
cere, reconstituirea „universului mallarmăean în integritatea Iul".
Paralel cu textul tălmăcit, secțiunea de Glose și Note (comentarii
etc.) conține o cantitate „impresionantă de informații artist
asamblate" din care răzbate „o poveste" despre Mallarmă și opera
sa (Zamfir 1989). „O carte pe mai multe portative", tălmăcirea
lui Ș.F. este expresia unei „depline afinități, rămasă totuși lucidă,
și a unei neostentative inventivități critice" (Ciocârlie 1989).
REFERINȚE CRITICE :
In volume : Gheorghe Grigurcu, Poeți români dc azi, Cartea
Românească, 1979, p. 472—476 ; Mircea lorgulescu, Critică și an-
gajare, Eminescu, 1981, p. 85—86 ; Mircea Zadu, Cu cărțile pe
față. Cartea Românească, 1981, p. 211—218 ; Cornel Regman, Noi
explorări critice, Eminescu, 1982, p. 47—49 ; Livius Ciocârlie,
Eseuri critice. Facla, 1983, p. 87—94 ; Mihai Dinu Gheorghiu, Re-
flexe condiționate. Cartea Românească, 1983, p. 197—200 ; Gheor-
ghe Grigurcu, Intre critici, Dacia, 1983, p. 337—340 ; N. Steinhardt,
Critică la persoana întîi. Dacia, 1983, p. 198—200 ; Grete Tartler,
Melopoetica, Eminescu, 1984, p. 105—109 ; Ion Pop, Jocul poeziei,
Cartea Românească, 1985, p. 397—412 ; Gheorghe Grigurcu, Exis-
tența poeziei. Cartea Românească, 1986, p. 407—416 ; Marin Mincu,
Eseu despre textul poetic, II, Cartea Românească, 1986, p. 150—154;
Laurențiu Ulici, Prima verba, II, Albatros, 1986, p. 14—15. în
presă : Nicolae Manolescu, „România literară", 28/1976 ; Lucian
Alexiu, „Orizont", 32/1978 ; Paul Dugneanu, „Luceafărul", 41/1978;
Dan Ciachir, „Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului",
22 septembrie 1978, Ion Arieșanu, „Orizont", 7/1980 ; Eugen Si-
mion, „România literară", 32/1980 ; Paul Dugneanu, „Luceafărul",
33/1980 ; Doina Uricariu, „Luceafărul", 45/1980 ; Alex. Ștefănescu,
„Steaua", 2/1981 ; Bogdan Lefter, „Transilvania", 2/1982 ; Mircea
Mihăieș, „România literară", 43/1986 ; Mircea Scarlat, „Viața ro-
mânească", 4/1987 ; Cornel Ungureanu, „Orizont", 6/1987 ; Livius
Ciocârlie, „Orizont", 10/1989 ; Mihai Zamfir, „România literară",
15/1989 etc.
Olimpia BERCA
ORIZONT
6 Q
Studierea istoriei patriei
Pe lingă Casa de Cultură a
Studenților din Timișoara fi-
ințează „Cercul de studiere a
operei tovarășului NICOLAE
CEAUȘESCU" și „Cercul de
istorie a României", coordo-
nate de asistentul universitar
Radu Păiușan. Avînd în ve-
dere activitatea bogată c
acestor cercuri, binemeritatul
prestigiu cîștigat în viața cul-
turală a orașului, i-am adre-
sat coordonatorului lor cîteva
întrebări, pentru a face cu-
noscute, acum, ta preajma în-
ceperii noului an de activita-
te, unele trăsături oare le de-
finesc profilul.
— Ce a determinat consti-
tuirea celor două cercuri, în
urmă eu un an și Jumătate 7
— înființarea lor a fost de-
terminată de dorința studen-
ților din Centrul Universitar
Timișoara și a tinerilor isto-
rici din munidpiu șl județ de
a aprofunda Istoria României,
îndeosebi problemele referi-
toare la sud-vestul țării, și
opera istorică a marelui des-
chizător de orizonturi ta do-
meniul Istoriografiei — secre-
tarul general al partidului
nostru, tovarășul NICOLAE
CEAUȘESCU. Era necesară
constituirea acestor cercuri șl
pentru a da posibilitatea ca
studenții șl tinerii Istorld să
se confrunte cu un auditor de
specialitate, interesat direct
de studierea Istoriei, care,
fiind în deplină cunoștință de
cauză, să la atitudine față de
problemele ridicate In lucră-
rile prezentate. Dezideratul
acesta s-a împlinit, fapt dove-
dit de modul de desfășurare
a ședințelor de lucru ale
cercurilor noastre. Prezentarea
unei lucrări în cadrul acesto-
ra presupune o pregătire co-
respunzătoare nivelului uni-
versitar la oare ne desfășurăm
activitatea șl reclamă străda-
nia de eutoperfecțlonare o
fiecărui referent
— Cui se adresează cele
două cercuri 7
— La ședințele de lucru sînt
atrase categorii diverse de
Iubitori și cercetători al istor
riel studențl de la toate fa-
cultățile șl institutele din cen-
trul nostru universitar, cadre
didactice universitare, cerce-
tători, muzeografi, nrhivlști,
ziariști, profesori de istorie
din municipiu șl județ, Ingi-
neri etc. De altfel, după cîte
știm, cercul nostru de Istorie
este singurul din țară de-ecest
fel, prin profilul șl compo-
nență sa. Larga participare
studențească la activitățile
noastre nu se reduce la un
rol de simplu auditor, cl este
vorba de o prezență activă.
Studenții care eu obținut pre-
mii la fazele looale sau na-
ționale ale sesiunilor cercuri-
lor științifico studețești pre-
zintă și aici, In cadxul unor
sesiuni șl simpozioane pe care
0 tinerețe perpetuă
Longevitatea vocii reprezin-
tă, tn sine, o valoare artistică.
Putini cîntăreți par să fie
convinși că se află în posesia
unui Instrument valoros, ne-
cesar și apreciat pe plan so-
ARTISTUL Șl SOCIETATEA
ckd, care, Insă, trebuie culti-
vat cu prețul multor renun-
țări și printr-o muncă asiduă.
Scena noastră lirică nu abun-
dă tn tenori și este bine etnd
conștiința de sine, luciditatea
și altruismul se dăruiesc spre
oameni prlntr-o profesionistă
le organizăm, rezultatele mun-
cii lor, confruntîndu-se cu
opiniile colegilor și cu ale ce-
lorlalți participant! la activi-
tățile noastre.
— Ce rol arc acest cadru
de manifestare științifică in
realizarea educației patriotice,
revoluționare a studenților șl
a tinerilor cercetători in ge-
neral T
— Așa cum sublinia secreta-
rul general al partidului, tova-
rușul NICOLAE CEAUȘESCU.
la Plenara lărgită a Comite-
tului Central al P.C.R. din
1—2 iunie 1982, istoria se si-
tuează la baza studierii tutu-
ror științelor sociale, avînd un
rol primordial in realizarea
educației patriotice, revoluțio-
nare a întregului popor. Cer-
curile noastre de istorie con-
tinuă procesul educării pa-
triotice, revoluționare a stu-
denților, realizat ta întregul
sistem dc Învățămînt, dar ma!
ales prin intermediul disci-
plinei „Probleme fundamen-
tale ale istoriei României",
disciplină cu o mare ponde-
re șl cu o deosebită eficientă
în centrul nostru universitar,
ta care nu există o facultate
de istorie-filozofie.
— Cc realizări mai impor-
tante ați avut 7
— Principala realizare ml
se pare a fi imprimarea unui
caracter diversificat al profi-
lului cercului de Istorie. în
acest sens, putem afirma cu
satisfacție că temele susținute
în ședințele de lucru eu cu-
prins întreaga periodizare a
istoriei României: veche, me-
die, modernă și contemporană.
Cadrul nostru științific do
manifestare este deschis șl o-
rientărllor mal noi din Isto-
riografia românească actuală.
Au fost și vor fl susținute de
către specialiști comunicări
privind aspecte legate de ima-
goiogle, geografie istorică, dl-
matologle. Istoria artei, meto-
de flzico-chîmîce în Istorie șl
arheologie, acestea, Împreună
cu lucrările științifice de Isto-
rie, elaborate din perspectivă
metodologică tradițională, tln-
zind spre realizarea unei vi-
ziuni Istorice de tip global.
Activitatea noastră, s-a desfă-
șurat ta general prin Intllniri
bilunare, dar ne-am întrunit
nu numai In obișnuitele ședin-
țe de lucru, cl și organizînd
sesiuni șl simpozioane, dedi-
cate evenimentelor majore din
Istoria patriei șl a partidului,
în luna decembrie a anului
trecut, am organizat o sesiu-
ne de comunicări științifice
consacrată aniversării a 70 de
ani de la Marea Unire, Iar în
valoare, acționînd cu modes-
tie, tenacitate și respect pen-
tru spiritualitatea universală.
Astăzi, tenorul Nicolae Stan
de la Opera timișoreană, năs-
cut tn 1936, este încă un om
tînăr, gratie tocmai acestui
mod de viată pe care șl l-a
impus, conștient de menirea
pe care o are tn mijlocul nos-
tru. Pornit din zona Aradului,
tenorul s-n dăruit cu pasiune
unul repertoriu de larg regis-
tru, de la operă, operetă, la
ianuarie 1989, simpozionul
nostru a fost dedicat aniver-
sării e 70 de ani de viață și
peste 55 de ani de activitate
revoluționară a secretarului
general, al partidului, tovară-
șul NICOLAE CEAUȘESCU.
Pentru a nu ne cantona îa-
tr-o problematică strict locală
sau zonală (și cu participare
numai locală), om avut ca in-
vitați personalități ale istorio-
grafiei românești contempora-
ne din alte centre universitare
ale țării, îndeosebi din Bucu-
rești — de ta Ministerul Edu-
cației și Invățămintului, Fa-
cultatea do Istorie șl Filozo-
fie șl Institutul de istorie „Nl-
cotae lorga", dorind, prin a-
ceasta, să ne înscriem pe co-
ordonatele istoriografiei na-
ționale.
— Ce vă propuneți In pers-
pectivă ?
— In toamaa acestui an șl
noi ne vom înscrie ta contex-
tul național al manifestărilor
științifice dedicate Congresu-
lui al XlV-lea ol P.C.R„ tar
ta 1990 vom avea ta vedere
evenimentele majore din Is-
toria patriei, In primul rînd
aniversarea a 25 de ani de ta
Congresul ol IX-lea ol parti-
dului — moment fundamen-
tal al Istoriei noastre contem-
porane. în perspectiva anului
universitar 1989/1990 ne pro-
punem — sîntem chior în
faza adunării de material —
să edităm un volum, oare să
cuprindă comunicările cele
mal reprezentative susținute
in cercurile noastre de istorie.
Pentru a ne extinde sfera de
activitate, ne mal propunem
să organizăm simpozioane șl
alte manifestări științifice ta
școlile din Timișoara și din
alte localități ale județului.
Ca să ne înscriem în circui-
tul științific național, dorim
să continuăm Invitarea ta ma-
nifestările noastre a unor per-
sonalități ale Istoriografiei ro-
mânești contemporane din
marile centre universitare ale
țării, precum și cercetători
Istorici din județele limitrofe.
Tot pentru extinderea razei de
activitate șl a preocupărilor
noastre științifice, intenționăm
să organizăm vizite de docu-
mentare la locurile de maro
rezonanță în Istoria poporului
român: cetățile dacice din
Munții Orăștiel, Muzeul Unirii
din Alba lulta, obiective isto-
rice șl etnografice din Mara-
mureș ș.a. Desfășurarea acti-
vității cercurilor beneficiază
de un sprijin susținut, acor-
dat cu generozitate de con-
ducerea Casei de Cultură a
Studenților șl de Instructorul
de la această instituție, oare
se ocupă de activitatea noas-
tră.
Aurel TURCUȘ
vocal-slmfonlc. Mal Întîi Arad,
apoi Cluj, Brașov, Timișoara,
turneele în străinătate au con-
sacrat o voce tn roluri pre-
cum Florestan („FIdelio").
Pinkerton („Madam Butter-
fly“), Marlo Cavaradossi
(„Tosca"), Radames («Aida"),
Ducele dl Mantova („Rlgo-
letto"), apoi Lohengrln, aceas-
tă piatră de încercare pentru
Absolvent ol Liceului de artă .ion Vidu“ din Timișoara, tî-
nărul artist plastic mehedlnțcan Vasile Dănilă și-a organizat da
curînd vernisajul primei expoziții .personale de pictură, grafică și
acuarelă, tn pitorescul cadrul al Orșovei, sub egida cenaclului de
artă plastică «Gheorghe Anghel“ din Drobeta Turnu-Severin.'
Fiind laureat cu premiul I el Festivalului național .Cîntarea Ro-
mâniei" (1987), precum șl deținătorul altor performante notabile
la activ, putem spune că tînărul plastician a întrecut așteptările,
produeîndu-se cu o listă bogată de lucrări, atît ca număr (32), cît
și ca sugestie tematică bogată în trimiteri și simboluri, regăsite
în căutarea
stilului
Vasile Dănilă
lntr-o paletă largă specifică picturii românești contemporane, după
cum au confirmat și generoasele prezentări ale confraților mul
vlrstnlcl, loan Mercea, Birtalan Covaci și Constantin Clonca —
membri U.A.P.
Prima impresie este că valențele creatoare ale artisului se
confruntă sever cu mijloacele de exprimare disponibile, un pariu
cu sine care se vrea mereu cîștigat, atît prin variațîunea formelor,
cil și prin armonia culorii care refuză permanent contrastul vio-
lent, ce poate fl în detrimentul recepției estetice. In acest sens,
sînt demne de semnalat tentele cromatice de mare finețe, defini-
torii pentru ciclurile „Marină" (I—II—III), „Peisaj la Dunăre"
(I—II—III), „Case ta Topleț" (I—II), „Peisaj" (I—II). Se simte
Identificarea sinelui în peisajul dta natură — mal mult un fel
de refugiu căutat fără ostentație, ca atracție firească a unei va-
riante tematice, în care se regăsesc mai ușor individualitatea,
forța șl personalitatea artistului.
De o deosebită expresivitate este „Margine de pădure" — un
ulei lucrat în tușă groasă, care te trimite cu gîndul la mirificele
imagini memorate ta copilărie, sau solemnitatea rece a iernii
(„Peisaj de iarnă"), pînă ta erupția optimistă de culoare („Ambar-
cațiuni în portul Orșova"). Fără să-și propună ambițioase pro-
iecte de abstractizare, pictura Iul Vasile Dănilă respectă și pro-
movează un anume tradiționalism, în sensul bun al cuvîntulul.
Melancolia existențială a portretelor în care se regăsește o'
lumină caldă, filtrată blînd prin nuanțe („Portret de bătrîn",
„Aura", „Autoportret"), predilecția către peisaj, subtilitatea acua-
relelor, șl, tn fine, liniile sigure ale graficei („Odaliscă") reco-
mandă temeinic un artist în plină ascensiune.
Isidor CHICET

orice artist. Maratonul dramei
wagneriene a însemnat pentru
Nicolae Stan o consacrare
spectaculoasă în perimetrul
artei noastre interpretative.
El se bucură că a putut fi un
interpret în operele compozi-
torilor români Th. Bratu, Gh.
Dumitrescu, O. Manole, E.
Monțta, C. Trăilescu. Foarte
recent s-a cristalizat, în fine,
Ideea unul „cvartet timișo-
rean", așadar Simfonia a noua
de Beethoven a fost comple-
tată vocal prin aportul soliș-
tilor timișoreni. în locul Invl-
taților din țară sau de peste
hotare, cele patru voci esen-
țiale au fost solicitate celor
două instituții muzicale din
oraș.
— Care ar fi, după Lohen-
grin, următorul rol de dificul-
tate pe care 1-al Interpretat ?
— Nu este proprlu-zls un
„rol", fiind vorba de o lucra-
re vocal-simfonică; desigur,
..Damnațiunea Iul Faust".
— Tot din repertoriul ro-
mantic. Se conturează prefe-
rințe ...
— N-aș putea spune. Re-
gistru) ta care mă simt bine
e mai vast. De pildă, am cin-
tat ta poemul simfonic „Lu-
ceafărul** dc Nelu lonescu. In
cadrul centenarului Eminescu,
iu „Cantata solemnă" de Re-
mus Georgcscu. Și nu întot-
deauna pe scena Operei sau
pe podiumul Filarmonicii ; am
răspuns adesea solicitărilor
unor acțiuni educative, unor
cursuri de Inițiere muzicală,
am fost in deplasare pe plat-
forme industriale sau să în-
drum artiști amatori din me-
diul rural.
— Discutăm despre prefe-
rința unor dirijori pentru
„Capete de afiș"...
— Ar fi bine să avem mai
multă încredere și In posibi-
litățile verificate ale artiștilor
și regizorilor noștri, timișo-
reni, solicitați de multe ori șl
In alic orașe. (Eu însumi voi
colabora, probabil, cu Teatrul
muzical din Constanța).
Cineva 11 sfătuia pe Nicolae
Stan să se axeze de preferin-
ță pe o singură specie muzi-
cală, pentru păstrarea unul
anumit stil. Dar tenorul nos-
tru se simte atras nu numai
de scena lirică; a mal cîntat
în „Carmina burana", precum
și in Requiem-urile de Mozart,
Verdi, Dvorak. Varietatea de-
corului stilistic al unor com-
pozitori radical diferiți nu
numai că nu „derutează" in-
terpretul, dar îl inițiază șl îl
conduc pe drumuri noi, care
sînt și acelea ale perfecționă-
rii propriei modalități Inter-
pretative. Iar una din calită-
țile tenorului timișorean este
acea posibilitate de „a se
mula" pc rol, conferindu-i co-
loratură, trlmițîndu-ne deci
în epoca respectivă, dar odu-
cîndu-1 totodată In actualita-
te, făcîndu-1 viabil pentru
contemporani. înțelegîndu-șl
personajul, el reușește să-1
fiacă expresiv și convingător.
Asta pe scenă. Dincolo, pe po-
dium, vocea devine Instru-
ment, trebuie să-și piardă
„caracterul", personalitatea și
să citească mesajul textului
într-un fel deosebit de dialo-
gul teatrului muzical. Nicolae
Stan nu a creat doar roluri;
urmlndu-și pasiunea, a slujit,
cu talent egal, genul vooal-
simfonic. între Wagner șl
Berlioz-simfonistul. Și, am
adăuga, a fost mereu „în for-
mă".
— N-am avut nici măcar un
certificat medical
Trăiesc
cumpătat, conștient dc faptul
că vocea trebuie menajată, în-
grijită ca an Stradivari. Altfel
o pierzi.
Iar tenorul timișorean tră-
iește o tinerețe perpetuă, în
care nici una din pasiunile
sale nu poartă pecetea trece-
rii timpului.
Lucian BURERIU
• 7 O
------------------------------------------ORIZONT
viața asociației
Ctitorii ale Epocii
In cadrul acțiunilor dedica-
te întîmpinării Congresului al
XlV-lea al Partidului Comu-
nist Român, Asociația Scriito-
rilor din Timișoara a organi-
zat, în colaborare cu Consiliul
de Educație Politică șl Cultu-
ră Socialistă al comunei Fă-
get, o sultă de manifestări
cuprinzînd vizite de documen-
tare colectivă, întîlniri cu oa-
meni ai muncii, șezători lite-
rare, oare, sub genericul
„CTITORII ALE EPOCII
NICOLAE CEAUȘESCU “, s-au
constituit într-o vie și însu-
flețită dezbatere pe marginea
Tezelor și Directivelor pentru
Congresul al XlV-lea al parti-
dului, prilejuind totodată scri-
itorilor participanți cunoaște-
rea marilor realizări obținute
în dezvoltarea economică/ so-
cială și cultural-edilitară a lo-
calităților Făget, Margina, To-
mești și Lunoani, din județul
Timiș, îndeosebi după istori-
cul Congres al IX-lea. Grupul
de scriitori a fost întîmpinat
de tovarășul Ion Oltean, se-
cretar al Comitetului Comu-
nal Făget al P.C.R., primarul
comunei Făget, și de tovarășul
Ion Căliman, secretar-adjunct
cu propaganda. Cu această
ocazie, tovarășul Ion Oltean
a înfățișat pe larg scriitorilor
importantele mutații care au
intervenit în înfățișarea co-
munei, în ultimele două de-
cenii și jumătate, felul în care
Făgetul a devenit o localitate
modernă, cu o bază industria-
lă și agricolă dezvoltată, cu o
zestre edilitară și amenajări
social-culturale care o afirmă
printre așezările rurale puter-
nic urbanizate din județul
nostru. Suita de manifestări a
continuat cu o vizită de do-
cumentare colectivă la Com-
plexul de deservire și pres-
tări de servicii al C.P.A.D.M.
Făget, unde scriitorii s-au întîl-
nit cu tovarășul Toma Marco-
nescu, președintele C.P.A.D.M.,
șl tovarășa Rozalia Biro, șefa
Complexului, și la Secția de
RADU FLORA
S-a stins, la începutul lunii
septembrie, Radu Flora, pro-
fesor universitar, doctor, șeful
Catedrei de limbă și literatu-
ră română de la Universitatea
din Belgrad.
Distins profesor, cercetător,
istoric literar, lingvist, folclo-
rist, profesorul Radu Flora a
desfășurat o prodigioasă acti-
vitate întru promovarea valo-
rilor literaturii române din
1/7? memoriam
Iugoslavia, pentru menținerea
purității limbii, pentru, în
sfîrșit, stimularea interesului
față de cele mai valoroase
creații din literatura română.
Înzestrat lingvist, a alcătuit,
printr-o muncă perseverentă,
atlase lingvistice, dicționare
de termeni bănățeni, a con-
dus, încă de la înființare, So-
cietatea de limbă și literatu-
ră română din Panciova. Tra-
Tinerețea
(Urmare din pag. 3)
constructorului nu se dezmin-
te : _Mă simt ca un șef de
echipă pe un șantier... Pen-
tru a putea conduce fructuos
un grup atît de diversificat
de cercetători trebuie să păs-
trezi relațiile cele mai civili-
zate și să nu faci pe specia-
listul în domeniile lor... Anul
acesta s-a înființat Asociația
oamenilor de știință care șl-a
început deja activitatea... Am
Inițiat, cum se știe, Zilele
Academice Timișene șl, după
succesul avut în rîndul spe-
Nicolae Ceaușescu
tricotaje din cadrul Sectorului
de mică industrie a Consiliu-
lui Popular Făget, unde scri-
itorii au fost întîmplnați de
tovarășa Viorica St&nescn,
șefa secției. A fost vizitată,
de asemenea, Secția de Mobi-
lă Făget a I.F.E. Timișoara,
unde oaspeții s-au Întîlnit cu
tovarășul ing. Aurel Manzur,
șeful secției. In ultima parte
a documentării, a fost efec-
tuată o vizită la Secția din
Făget a întreprinderii de Ma-
teriale de Construcții din Ti-
mișoara, undo scriitorii au
fost întîmplnați de tovarășul
ing. Geza Juhasz, șeful sec-
ției. In sala de festivități a
secției, în prezența unor oa-
meni al muncii din întreprin-
dere, a avut loc în continua-
re o masă rotundă, care a
avut ca generic „Tezele și Di-
rectivele pentru Congresul al
XlV-lea al partidului — do-
cumente programatice de o
excepțională însemnătate pen-
tru viitorul luminos al patriei
socialiste". La masa rotundă
au luat cuvîntul scriitorii par-
ticipanți, cadre din activul de
propagandă al comunei Fă-
get, specialiști, alți oameni ai
muncii din întreprindere. In
după-amiaza primei zile a vi-
zitei, la Expoziția permanen-
tă de literatură din cadrul
Centrului de Cultură și Crea-
ție Socialistă „Cîntarea Ro-
mâniei" din Făget, a avut loc,
sub genericul „Coloană infi-
nită, a patriei lumină", o sea-
ră literară, în care au citit
din creațiile lor dedicate
patriei, partidului, conducăto-
rilor iubiți, scriitorii : Lau-
rcnțiu Cerneț, Eugen Dorccs-
cu, Anghel Dumbrăveanu, A-
lexandra Indricș, Antoaneta
C. lordache, Marian Odangiu,
Maria Pongracz, Neboișa Po-
povici, Mircea Șerbănescu,
Aurel Turcuș, cum și poeții
Ion Căliman, Arcadie Chirș-
baum. Ștefan M. Marinconi și
Cornel Veselău, membri el
Cenaclului literar „George
ducător. A alcătuit o Antolo-
gie a poeziei românești în
limba sîrbo-croată, o istorie a
literaturii române In două vo-
lume, studii și cercetări refe-
ritoare la relațiile culturale
româno-sîrbe.
Dotat prozator și poet.
A fost un ferment viu, ade-
vărat, și de o mare dragoste
și dăruire, antrenînd și noile
generații Intru cultivarea gus-
tului pentru frumos. Avînd o
înaltă conștiință asupra ml-
sluniil sale pedagogi c-modela-
toare, profesorul Radu Flora,
probabil că a părut, unora,
excesiv. Nu era Insă decît ne-
voia unul mare om de știință
șl de cultură de a imprima
semenilor aceeași înaltă tem-
peratură intelectuală. Fie, dar,
ca memoria profesorului Radu
Flora, opera sa de o viață, să
lumineze activitatea și dra-
gostea de limbă și literatură
română a celor care, șl nu
puțini, s-au luminat din lu-
minile sale.
I. D. TEODORESCU
spirituală
cialiștilor, vrem să le reedi-
tăm și în 1990...“.
Recunosc același spirit viu
din convorbirile avute cu D-sa
în decursul anilor. „Caut ca
ritmul pe care-1 am să-1 men-
țin". O confesiune simplă și
atît de profundă (profeso-
rul are 78 de ani) ce l-a că-
lăuzit mereu pe acad. Dan
Mateescu, una din marile
personalități ale Școlii poli-
tehnice timișorene care a ri-
dicat un Impresionant număr
de specialiști, cărora le-a in-
suflat o aceeași dragoste față
de meseria lor, un același en-
tuziasm șl tinerețe spirituală.
Gârda" din Făget. In ziua o
doua a manifestărilor a fost
efectuată o vizită de docu-
mentare colectivă la Secția
din Margina a Combinatului
Petrochimic „Solventul" din
Timișoara, unde scriitorii s-au
întîlnit cu tovarășul Dumitru
Făraș, contabilul-șef al Sec-
ției, și la Ocolul silvic din
Coșava, unde scriitorii au fost
întîmpinați de tovarășul Mi-
hai Onea, șeful Ocolului. In
continuare, a fost vizitată în-
treprinderea de Sticlărie din
Tomești, unde grupul de scri-
itori a fost întâmpinat de to-
varășul ing. loan Seculici, di-
rectorul întreprinderii. Ultima
parte a manifestărilor a cu-
prins o vizită de documenta-
re colectivă pentru cunoaște-
rea unor zone de interes fol-
cloric și etnografic, a frumu-
seților naturale din perime-
trul Tomești — Valea lui Li-
man — Lunoani. • tn cadrul
celei de-a X-a ediții a Salo-
nului Cărții, care se desfășoa-
ră, zilele acestea, Ia Băile
Herculane, în județul Caraș-
Severin, a avut loc Ziua Edi-
turii Facla. Despre activitatea
editurii a vorbit redactorul
Marcel Tolcea. Cu același pri-
lej, au fost lansate cîteva vo-
lume recent apărute la editu-
ra timișoreană și au citit din
creațiile lor tinerii scriitori
Lucian Ionică și Nicolae Ro-
șianu. De asemenea, în cadr ul
Salonului Cărții de le Băile
Herculane, a fost lansat volu-
mul Cu gindul la metaforă al
poetului Octavian Doclin, vo-
lum recent apărut la Editura
Eminescu, despre care a vor-
bit criticul literar Marian O-
dangiu. La manifestări au
participat tovarășii Mihai To-
dor, vicepreședinte al Comi-
tetului de Cultură și Educație
Socialistă al județului Caraș-
Severin, Corneliu Nuțu, di-
rectorul Centrului de Libră-
rii Reșița, lancu Marescu, di-
rectorul Centrului de Cultură
și Creație Socialistă „Cîntarea
României" din Băile Hercu-
lane, Titus Crișciu, instructor
al C.C.E.S. Caraș-Severin, și
scriitorii Sabin Opreann și
loan Florian Pandurii.
M. O.

• Sub semnul angajării responsabile, în lumina documentelor
programatice ale partidului, consfătuirile cadrelor didactice de pe
întreg cuprinsul județului Timiș au pregătit deschiderea noului an
școlar. Desfășurate în plen și pe secțiuni în municipiile Timișoara
și Lugoj, precum și în orașele Sînnicolaul Mare și Deta, consfă-
tuirile s-au constituit într-un moment de autentic angajament pe
linia modernizării procesului de învățămînt, a creșterii spiritului
revoluționar în întreg procesul formativ ol tinerei generații.
• Semnat Noi apariții la Editura „Facla". Prof. univ. dr. G. I.
Tohăneanu semnează volumul „Eminesciene", Ioana Cioancăș și
Traian Pop Traian volumele de poezie „Casa soarelui", respectiv
„Developări discrete", iar losif Costinaș, în colecția „Proză scurtă
contemporană", volumul „Pasărea de lemn". • In turneu, pe
scena Naționalului timișorean, Teatrul „Nottara" din București a
prezentat spectacolul cu piesa „Dansul morții" de August Strind-
berg. • Prezențe româneștt La editura iugoslavă „Libertatea" din
Novi Sad a apărut recent volumul de povestiri „Fata din vis" de
Aleksandar Tisma, în traducerea românească a lui Anghel Dum-
brăveanu și Neboișa Popovici. • Invitată a Filarmonicii de stat
„Banatul", tînăra pianistă Dana Simona Ciocârlie a susținut re-
cent un concert simfonic, avîndu-1 la pupitru pe dirijorul Remus
Georgescu.
INDEX
[sport
•	Crinul : seva urcă, lumina
pogoară !
•	Nimic nu e ai meu din
tot ce am întreprins : nici eu
nn-mi aparțin.
MIERCURI.. .
... a fost o zi cu numărul 13 în calendarul lunii septembrie; altfel,
la ceasul amiezii, părea că e vară dulce și prelungă, și-n urbea
noastră se simțea aroma tămîioasă a viilor din Recaș șl Buziaș,
chiar și izul de migdal al nucilor din copilărie; așadar, toamna
e-n jur, ca și-n fire, omul însuși fiind mai domolit șl copt după
joaca de peste vară...
Nu șl-n fotbal, unde, mă ataca un cititor exigent, nu merită
să-mi asud condeiul; iată că are dreptate după amarul de-alaltă-
ieri: dintre cele patru echipe „europene", trei au pierdut (inclusiv
Dinamo, din nou cu albanezii I ?), doar Steaua înregistrînd, cum
se șl cuvenea, o victorie, șl asta în contra unei echipe ce dîrdiia
de emoție; slab, foarte slab și subțire acest bilanț al cvartetului
de care se făcea atîta caz în ediția trecută a campionatului, îneîb
clasamentul se tăiase în două, grupa super și grupa nicicum (aci
era și Rapldu-ul, care acuză, iată, searbădă împărțeală).
Vin danezii și de ei n-ar trebui să ne temem, dac-am fi mai
serioși în sportul numit fotbal, dacă flăcăii ar lua seamă de minu-
natele isprăvi ale Paulei Ivan, prima atletă a lumii la acest mo-
ment, ea, singură, nicidecum în trupă, între un joc colectiv, unde
simți nădejde în colegi; Paula Ivan merită întreaga noastră pre-
țuire — și o are !
Deci, de vin danezii, și, negreșit, așa va fi, cum li primim?
Dar el, cum ne-ar întîmpina ? 1 Miercurea din urmă e cam sumbră
in ce privește răspunsurile. Dar nu e tîrziu să luăm aminte la aceste
temeri, adică să ne strîngem rîndurile șl, cu multă trudă, să învin-
gem. încă șl încă îl aștept pe Hagî, să se trezească din „beția" glo-
riei mărunte. Iar „europenele" noastre să se ocupe exclusiv de
obiectul rostului lor — fotbalul. De-aș practica acest sport în văzul
lumii, zău, mi-ar fi rușine !
Și totuși, mingea e rotundă, ca pămîntul și ca apa.
Teodor BULZA
•	Lumina se evaporă, se
formează norii șl plouă din
nou cu lumină.
top
•	Un goi poate ti umplut
numai cu alt gol dc aceeași
capacitate.
aqua-forte
•	Cît dc bogați am fi dc-am
moșteni și-am lăsa moștenire
cunoașterea î
•	Drumul drept poate fi cel
mai lung dacă injma ta
e-ndoită...
•	M-am plictisit cu mine ;
aș vrea să fiu cu altul...
•	Se leagănă arborele cos-
mic : cintă deci, universul.
•	Există ceva intre noi care
ne desparte : afecțiunea.
•	Un suflet de aur intr-un
trup ruginit. Curiozitatea c că
sufletul nu dorește alt trup
pe potrivă.
George NAIDIN
„ROMANȚUL COMIC“
Dacă Soarron cel ager La minte nr fi trăit cu trei secole mal
tîrziu, adică ne-ar fi fost contemporan, cu siguranță n-ar fi
scăpat prilejul de a istorisi, cu hazu-i caracteristic, cele de mal
jos adăugind, poate, la începutul paginii epigraful lui Apuleius:
„Cititorule, te vel desfăta l“. Cum n-am nici pe departe calitățile
autorului „Romanțului comic" voi încerca a vă pune în tema
pornind de la afirmația spirituală a unui irlandez celebru: „Pri-
vind înapoi, să ne scoatem pălăria, privind înainte, să ne suflecam
mineclle !“. Teza poate fi inversată nu însă fără anumite riscuri,
dar și... avantaje. Au demonstrat-o cîțiva ziariști americani.
Așadar, și-au zis ei, „privind înapoi să ne suflecăm mînecile I .
„Elvis Prcslcy n-a murit, el trăiește !“, afirmă aceștia cu senină-
tate, fără să clipească. Nu, nu e vorba de o metaforă, cum v-ați
fi așteptat, cunoscute fiind meritele lui „The King Of Rock", a
cărui popularitate e constantă la 12 ani de la dispariție. Răsfoind
un număr recent el revistei canadiene „Safarir", alături de titlul
de-o șchioapă, „The King Is Alive l“, vedem harta Ș.U.A. pe oare
apar punctate zonele in care Elvis ar fi fost văzut,_ pipăit, auzit de
te miri cine. Din Minnesota în Arkansas, pînă în California și
Carollna, Elvis ar fi fost reperat aidoma unui OZN, recunoscut
în pofida imenșilor ochelari fumurii, â la Greta Garbo, care, as-
cunzîndu-i privirea, vedeți dumneavoastră, n-au fost in stare să-1
ferească de... priviri. La 14 XI 1986, pe la orele 18 trecute fix,
o respectabilă doamnă intrînd într-un Drugstore din apropierea
unei benzinării, a dat nas în nas cu Elvis care, afirmă aceasta cu
însuflețire, fredona „Love Me Tender". „Era EL, l-am recunoscut!
Doar l-am văzut în atîtea Show-url. Val, ce-a slăbit, vă jur, era
EL Zeloșii reporteri eu o explicație „indubitabilă". Agasat de
numeroșii fan-i, Elvis ar fi pus la oale o farsă macabră spre a se
pune la adăpost de aceștia. Secretul l-ar deține doar trei per-
soane : Dr. Nicopoulos (medicul personal al starului), Priscilla,
fosta sa soție și fiica, Lisa Mărie. Există — se putea altfel ? —
și o probă fotografică, benzi video (contrafăcute, se-nțelege) care
întrețin acest Story cusut cu ață albă. In ce ne privește, vă lăsăm
să trageți singuri concluziile la fel de categoric cum trag unii
sforile acestei găselnițe în largi spații ale unor publicații nu
neapărat declarat satirice. N-ar fi exclus ca la un pahar de
whisky, într-un rar moment de sinceritate, unul din reporteri să
ne răspundă cu subînțeles folosind cuvintele sociologului Dwight
Mac Donald : „Ce putem face noi 7 Este ceea ce vrea publicul" I
De-ar fi trăit Scarron ...
Petru UMANSCHI
{ORIZONT
© 8 ®
Cu poetul Alan Brownjohn
Poetul Alan Brownjohn s-a născut in anul 1031, in sud-estul Londrei,
provenind dintr-o familie de tipografi, acolo fiind educat în clasele șco-
lare elementare și gimnaziale. A urmat apoi cursurile universitare la
Oxford, la Metron College, unde a învățat istoria modernă. A fost profesor la
diferite tipuri de școli și lector la College of Education șl la Politehnică. A
devenit scriitor profesionist tn 1979. Este autor a șapte volume de versuri,
reprezentate în Collected Poema (1988) și ultimul său volum de poezie scris
este The Observation Car, ce urmează să apară In primăvara anului viitor.
Un prim roman, The Way You Teii Thcm (Felul în care le vorbești), pro-
iectat să apară tot in 1990, aruncă o privire satirică (după propria sa mărtu-
risire) asupra rolului artistului tn Anglia, aproape de începutul marelui secol.
Alte opere de-ale sale sînt cuprinse tn cele trei antologii editate : First I -Say
This («întîi spun aste") — poeme de spus tare —, New Poema („Poeme noi")
— 1970-71 —, cu Seamus Heaney șl Jon Stallworthy, șl New Poctry 3 („Poezii
noi 3"), cu Maureen Duffy; a publicat, de asemenea, cronici literare de
poezie la revistele New Statesman și Encounter, precum și scrieri ocazionale
pentru TLS, întinse pe o perioadă de peste douăzeci și cinci de ani. A avut
contribuții frecvente la programele de poezie ale B.B.C. și Radia A editat,
împreună cu soția sa, Sandy Brownjohn, trei antologii școlare pentru școlile
secundare, sub titlul Mect and Writc. Tot cu Sandy Brownjohn a tradus piesa
lui Goethe, Torquato Tasso, transmisă de postul Radio 3 în 1982 și publi-
cată de Angcl Books în 1985. Timp de șase ani (1982—1988) a fost președinte
al lui Poetry Society. A primit în 1979 premiul de poezie „Cholmondeley
Award", iar tn 1985 o bursă de călătorie din partea Societății Autorilor. în
românește, poeme de-ale sale au fost publicate In diverse reviste literare șl
de cultură, precum : Tribuna, Vatra, Orizont, Contemporanul, România lite-
rară. în 1989 Editura Univers l-a inclus pe Alan Brownjohn tn antologia Trei
poeți englezi contemporani. în traducerea Denisel Comănescu, alături de Ftaur
Adcock și Jon SHkln.
— Stimate Alan Brownjohn, am avut
fericitul prilej de a vă intilni la înce-
putul acestui an Ia Tîrgu Mureș, tn sala
oglinzilor din Palatul culturii, In com-
pania scriitorilor mureșeni Cornel Mo-
rarn. Mihai Sin, Nicolae Băcluț. Sera-
fim Duicu, Lazăr Lădariu, Ilajdu
Gyozii și Eltetd Jozsef, dar atunci —
grăbit fiind — nu ați putut da curs
invitației mele de a realiza un inter-
viu cu Dvs. Mă folosesc, iată, acum de
amabilitatea actriței Adăm Erzsăbcth.
care vine iarăși la Londra cu un re-
cital „Eminescu". spre a vă adresa cî-
teva întrebări. Aș începe prin a vă în-
treba ce eveniment v-a prilejuit vizita
în tara noastră. în iarna trecută ?
— Am venit în România în februa-
rie a.c., cînd a fost publicată excelen-
ta carte de poeme Three Contemporary
English Poets (Trei poeți englezi con-
temporani), cuprinzîndu-i în traducere
românească pe: Fleur Adcock, .Ton
Silkfn șî pe mine.
— Sînteți un poet foarte cunoscut
in țara noastr.ă prin numeroasele tra-
duceri și referiri la opera Dvs. reali-
zate in diverse publicații. Este prima
vizită pe care o faceți in România ?
— Nu, nicidecum. Vizita mea din
februarie a fost a șasea !
— Intr-un interviu cu actrița Adăm
Erzsebeth, publicat Intr-o revistă de
cultură am discutai mult despre gene-
rosul poet englez Alan Brownjohn
care, in calitate de președinte al lui
„Poetry Society", a sprijinit in urmă cu
doi ani, la Londra, recitalul de poezie
„Eminescu", al distinsei actrițe dc la
Teatrul Național din Tîrgu Mureș.
Iată, acest an este chiar anul
centenarului morții poetului nostru
național, aniversare înregistrată la
UNESCO ; cum este văzut / receptat
Eminescu în limba marelui Shakes-
peare ?
— Eminescu a devenit tot mai cu-
noscut în Anglia. Popularitatea lui a
crescut treptat. O contribuție în acest
sens o are și cartea de traduceri din
poemele lui Eminescu, realizată de tî-
nărul și regretatul Corneliu M. Popes-
cu. Dar traducerile lui Popescu nu sînt
singurele pe care cititorii englezi le
pot consulta : subtila traducere (și din
Eminescu) a Brendei Walker („Forest
Books"), este deja publicată. Sînt sigur
că înțelegerea șl aprecierea lui Emi-
nescu în Anglia sînt în continuă creș-
tere.
— Ce impresii v-a lăsat peisajul cul-
tural din țara noastră ? Dar cel din
Tîrgu Mureș 1
— Impresia unei scene culturale
foarte bogate, foarte vii. M-a interesat
în mod special poezia și teatrul. Nu
vorbesc și nu citesc în românește, dar
admir varietatea stilistică și curajul
poeților pe care i-am citit tn traduceri.
Și sînt, demult, un admirator al reali-
zărilor scenei românești. în București,
Timișoara, Cluj-Napoca, Craiova și
Tîrgu Mureș am avut prilejul să văd
cîteva dintre cele mai bune producții
dramatice din cîte am vizionat vreo-
dată. Teatrul românesc contemporan
conține o impresionantă energie, pro-
fundă și originală în același timp, cu
o abundență nemaiîntîlnită de exce-
lenți actori, regizori și scenografi. în
PRIETENI AI ROMÂNIEI
cursul călătoriei mele din acest an
m-am bucurat în mod deosebit de vi-
zitarea pentru prima oară a magnifi-
cului Teatru Național și de vizionarea
aici a două spectacole — toate acestea
doar în 24 de ore. Cred că cele două
echipe ale teatrului tîrgumureșean sînt
printre cele mai vii echipe din țară.
— Ce itinerar ați urmat în această
vizită ?
— Pe parcursul vizitei mele din luna
februarie am poposit la București și
am mers de asemenea la Craiova și
Tlrgu-Mureș ; șl am avut minunata
șansă să văd monumentele brâncușiene
de ta Tîrgu-Jiu. Călătoria în nord m-a
dus prin Sibiu și Sighișoara, unde am
făcut scurte popasuri, dar aș fi fost
încîntat să stau mai mult în aceste
orașe atrăgătoare.
— Dintre cărțile scrise de Dvs., la
care țineți cel mai mult și din ce mo-
tive ?
— Cred că cea mai bună carte a
mea este pînă in prezent cea intitulată
A Night in The Gazcbo („O noapte în
Pavilion"), publicată în 1980. Asta pen-
tru că mie mi se pare că ea ar conți-
ne mai multe dintre cele mai bune
poeme ale mele, decît celelalte cărți, și
că ar surprinde mai exact atmosfera
unei perioade, a unei vîrste : dar în-
totdeauna am speranța naturală că ur-
mătorul volum va fi cel mai bun !
— Pe care dintre scriitorii români
contemporani (poeți, prozatori, eseiști)
ii cunoașteți din cărțile lor și îi apre-
cîați îndeosebi 7
— Trebuie să fie cei pe care i-am
citit în traduceri. Poeții sînt prea nu-
meroși pentru a-i aminti pe toți. Voi
menționa numai cîteva nume, sperjnd
că, totuși, hu voi stîrni invidii. Deci :
Marin Sorescu și Nichita Stănescu,
dintr-o generație mai vîrstnică : Eugen
Jebeleanu dintr-o generație încă și mal
vîrstnică. Poemele Iul Nichita Stănescu
par mai vii după moartea sa prematu-
ră. Toți poeții publicați în volumul de
ta Editura „Forest Books", al Brendei
Walker, mă impresionează fiecare în
felul său propriu, dar sînt prea multe
nume pentru a le menționa pe toate.
Am citit cu plăcere poemele mal tine-
rei poete Denisa Comănescu. Aștept cu
nerăbdare să citesc șl mai multe tra-
duceri din creațiile celor mai tineri
poeți. Din păcate, numai foarte puțină
proză românească de ficțiune a fost
tradusă și publicată în Anglia. Mă pot
gîndi numai la un singur roman pe
care l-am citit: „Vînătoarea regală",
de Dumitru Radu Popescu, care m-a
uimit foarte mult prin fantezia lui de-
bordantă și alarmantă, amestecată cu
extremul realism.
— Ce pasiuni aveți, in afara profe-
siunii Dvs. (care, bănuiesc, este, in a-
ceîași timp, șl o pasiune) de scriitor ?
— Am prea puțin timp pentru pa-
siuni. Să mă plimb prin țară, dacă a-
ceasta este o pasiune. Șl să păstrez
prietenii foarte vechi (deși asta nu este
deloc o pasiune I) — oameni pe care
i-am cunoscut cu peste patru decenii
în urmă șl pe care-i văd în mod re-
gulat ! Muzica este o plăcere constan-
tă și esențială : clasică și jazz. îmi
place să colecționez înregistrări nare,
incluzînd muzică populară românească,
folk și jazz.
— Cum este văzută poezia româ-
nească la Londra ?
— Opera lui Marin Sorescu este
acum cunoscută și admirată tot mai
mult, iar poemele, de o foarte mare
varietate, ale altor poeți români, de
asemenea. Grete Tartler are o carte ce
va apare curînd. Stănescu are parte de
bune traduceri. Trebuie să fim siguri
că, în viitor, traducerile vor fi și mai
numeroase.
— Ce raporturi există între „Poetry
Society" și revista internațională de li-
teratură „Adam". editată de românul
Miron Grindea ?
— „Poetry Society" împlinește în a-
cest an optzeci de ani, ca și Miron
Grindea ! „Adam" este puțin mai tî-
nără, dar a fost alături de noi de un
timp impresionant 1 Nu există legătură
formală între „Societate", care este
„Centrul Național de Poezie" (National
Poetry Centre) și mica, dar dîrza re-
vistă a iul Miron Grindea ; noi, însă,
sîntem buni prieteni și Miron este un
frecvent vizitator al ..Societății".
Prezentare și interviu realizate dc
Eugeniu NISTOR
din lirica lumii
Dc ce atunci nu ne contopim
intr-o compătimire fără sens :
ah, cît de mult vă-n(eleg!
POEZIA
Versurile —
copacii
la umbra cărora
irumpe lumea.
Viaceslav
Kuprianov
Viaceslav Kuprianov este
unul dintre poeții cu voce
distinctă în lirica sovietică de
azi. Deși și-a înmănunchiat
creația de pînă acum ta doar
trei cărți de poezie, notorie-
tatea sa nu numai că nu sca-
de, ba dimpotrivă. O dovadă
în plus : premiul mondial de
poezie a Comunei literare din
Vîrșeț (R.S.F. Iugoslavia), de-
cernat în anul 1988.
Propunem cititorilor revistei
„Orizont" un florilegiu din
cea de a treia carte a poetu-
lui, „Temă pentru acasă".
DESPRE
ÎNȚELEGERE
Nu înțelegem sensul direct :
e prea direct!
Nu înțelegem sensul metaforic
sau nu-1 suportăm !
Nu ne luăm răspunderea
înțelegerii
și ne tot intrebăm :
în cc sens ?
E un freamăt in aer
aidoma păsării tremurinde
dar fără pasăre.
Se sparge valul
șl se-mprăștie in mare
deși o mare nu există.
Pe aici a trecut doar
un om
a trecut un om
cu toamnele sale
șl și-a dus gindurile mai
departe.
Cindva aici
se va naște o pasăre
va apare o mare.
Dar vor veni alți oameni
Tot ce-i viu
e un monument
al unui gînd anume.
Poezia
e un lucru firesc
precum o fereastră la o casă
este meșteșugită
precum lumea de dincolo de
fereastră
e sub incidența legilor
precum știința
se naște la confluența
răsăritului
cu apusul.
n
Versurile —
semințe de floarea soarelui —
traducerea mea liberă
a soarelui.
Versurile —
bulgării de zăpadă
a zăpezii
așteptate.
Versurile —
ghioceii
pentru cei scăpați
din iarnă.
Pentru un cuvint
opriră soarele
în toiul luptei.
Dar viața noastră-ntreagă
e o luptă
in căutarea cuvîntului
care va opri toate bătăliile
sub acest soare ascultător
de dragul vieții.
O, cît de minunat știm
din cărți
că mamutul este
o descoperire arheologică I
Dar nu vedem In acest fapt
o propunere
de a ne folosi
de rinoceri.
în românește dc
Dora MUNTEAN
Ivo MUNCIAN
Colegiul de redacție:
ION ARIEȘANU (redactor șef)
ANGHEL DU MBRĂVEANU (redactor șef adjunct)
VIOREf COLȚESCU NICOl AE P1RVU CORNEL (UNGUREANU
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNE1 1:
Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R.
TIPARUL EXECUTAT LA l PBT. Index: 42 907
SAPIAMINA1 SUCiAt-POmiC $1 LHfeRAR-ARIlSHC £DHA) 06 UNIUNEA SCRIITORILOR OIN RJA $ COMITEÎUL JUDEȚEAN OE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ
NR. 38 (1177) 22 SEPTEMBRIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI
DOCUMENTELE PENTRU CONGRESUL AL XIV-LEA AL P.C.R.
Locul și rolul Partidului Comunist Român în societatea noastră
in condițiile în care se
află astăzi procesul revolu-
ționar de trecere a omenirii
de la capitalism la socialism,
problematica rolului partidu-
lui comunist în acest pro-
ces se pune cu deosebită
acuitate în ideologia politică
marxistă. Este meritul istoric
al partidului nostru, al secre-
tarului său general, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, că.
imbinînd armonios spiritul
științific cu spiritul revolu-
ționar, a dezvoltat creator
concepția socialismului știin-
țific despre locul și rolul
partidului comunist în socie-
tatea socialistă. încă la Con-
gresul al IX-lea al partidului
nostru, în anul 1965, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU sub-
linia că teoria revoluționară
fiind «... ostilă și rigidității
în gîndite...“. impune tot-
odată rigoarea științifică, șl
metodologică conform căreia
„... toate fenomenele vieții
sociale trebuie privite ca un
proces în continuă transfor-
mare și dezvoltare
Moment de cotitură în viața
partidului și a poporului ro-
mân, Congresul al IX-lea a
pus capăt teoriilor și practici-
lor anacronice care nu cores-
pundeau realităților din țara
noastră, atitudinilor dogmati-
ce care împiedecau manifesta-
rea forței creatoare a parti-
dului nostru și capacitatea
creatoare a poporului și a
conturat principalele proble-
me teoretice de cea mai arză-
toare importanță și actuali-
tate, asupra cărora a orientat
ferm activitatea ideologică a
partidului, a întregului front
ideologic. în prim planul a-
cestor probleme, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU a Si
fuat, în raportul prezentat
Congresului, problema rolului
partidului în întregul proces
revoluționar de făurire a noii
orînduiri, accentuînd că ea se
impune a fi studiată „...cu
cea inai marc atenție în lumi-
na concepției noastre despre
iunie șl viață".
Acționîndu-se în acest sens,
•in documentele copgrpșelpE
și conferințelor naționale ale
partidului, ale plenarelor Co-
. miletului Central și în ope-
ra teoretică a tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU au
fost dezvoltate în mod crea-
tor problemele teoretice ma-
jore, de importanță hotărîtoa-
re pentru desfășurarea cu
succes a procesului revolu-
ționar, care au îmbogățit te-
zaurul teoriei și practicii re-
voluționare contemponine pri-
vind locul Partidului Comu-
nist Român In societate, el
devenind centrul vital al na-
țiunii. Acest rol conducător
se înfăptuiește nu din afara
societății și a organismelor
sociale, ci dinlăuntru! lor. De
asemenea, au fost clarificate
și aprofundate problemele pri-
vind dialectica raportului din-
tre partid și stat, dintre
partid și masele populare,
conducerea de către partid șl
conducerea democratică a so-
cietății. Ridicînd ta nivel de
principiu fundamental al ac-
tivității sale ideea unității de-
pline dintre partid și popor,
premiză esențială a edificării
socialismului cu poporul și
pentru popor, Congresul al
IX-lea a Instituit practica
profund democratică, devenită
astăzi curentă, de a dezbate
cu întregul partid și cu în-
tregul popor toate problemele
majore ale politicii interne și
externe ale partidului și sta-
tului. Aceasta explică de ce
Școlii, înaltă menire
Deschiderea anului dc invățânUm nu mai este demult un simplu eveni-
ment calendaristic, doar o consemnare discretă în spatele ușilor de clasă șl
ale amfiteatrelor. Momentul în sine a căpătat o tot mai pronunțați) deschidere
spre zonele largi ale socialului, reprezentînd de fiecare dată prilejul fericit
de a celebra începuturile, șansa generațiilor care adaugă în prima lună a
toamnei o altă treaptă la temeliile viitorului de încredere și speranță al țării.
Astăzi nu mai există domeniu (cum se poate spune că practic nu mai
există nici un om) care să nu fie interesat de ce se petrece în școală, de au-
gurii sub care debutează fiecare an de învățămînt, de mersul amplului proces
de instruire e milioanelor de tineri. .,Cuin merge școala" a încetat să mai fie
o complezentă interogație adresată întâmplător și cu superioară condescendență
școlarului, mai mult sau mai puțin silitor, ea devenind o întrebare gravă, de
maximă sobrietate, pe care însăși societatea și-o pune în permanență, căutînd
mereu-răspunsuri și soluții cît mai adecvate stărilor ei de „așteptare". Această
socializare a problemelor, ce pînă nu demult aparțineau în exclusivitate școlii,
este un semn evident al culturalizării. Socializarea învățămîntului nu se re-
feră numai la dimensiunea cantitativă, la acea cucerire Istorică a socialismului
care este obligativitatea instruirii și a învățării — din acest, an generalizln-
du-se și invățămîntul de 12 ani, la această strălucită pecete de civilizație, pe
care o poartă o societate, al cărei tineret este pregătit pe traiectoriile multi-
dimensionale ale disponibilităților spirituale specifice vîrstei : socializarea
învățămîntului depășește aceste cadre teoretice însemnînd mai ales o impli-
care lucrativă a școlii în complexitatea problemelor pe care 1c ridică o socie-
tate în plină edificare.
Sub semnul încrederii în posibilitățile școlii de a contribui la realizările
istorice ale poporului nostru stă și îndemnul atît de mobilizator și de limpede
al președintelui țării, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. rostii de la tribuna
marii adunări populare din municipiul Iași : ..Nu există astăzi obligație pa-
triotică și revoluționară mai inaltă decît aceea dc a învăța și a învăța, pentru
toți eopiii și întregul nostru tineret. Insușiți-vă, dragi prieteni, cele mai înalte
cunoștințe 1 Folosiți la maximum condițiile create de partid, de statul nostru,
de popor, pentru a putea învăța și a vă însuși cele mai minunate cunoștințe
din toate domeniile ! Faceți astfel îneît să creșteți ea buni și înaintați cetă-
țeni ai României socialiste, să asigurați întotdeauna. în veci de. veci — ca să
mă exprim astfel — existența patriei și poporului nostru, a limbii noastre, in
rîndul țărilor independente ale lumii. împreună cu alte popoare ! Dar șă dez-
voltăm continuu limba și cultura românească, să prețuim istoria națională,
trecutul nostru glorios
ORIZONI
PARTID AL IZ1HN7.II .OR SOLARE
Partid, drum de vocații creatoare.
Păcii. Strateg viteaz i-ai dăruit.
Științei, savant demn și renumit
Prin El, Cirmacii de izbinzi solare.
Partid, rostire vie, creatoare
A idealurilor strămoșești.
Columnă a iubirii azi ne ești
Prin Ei. Cirmacii de izbinzi solare.
Partid, corolă binefăcătoare
Sprc-al paisprezecelea slăvit însemn
De dăruire, ne răsări. îndemn.
Prin Ei. cirmacii dc Izbinzi solare.
Partid, stindard ești de chemări
plenare
Și la al paisprezecelea Congres
Pe Ceaușescu îl vrem reales
Mare cârmaci de izbinzi solare.
Leca CRIȘOVAN
toți oamenii muncii au consi-
derat și consideră programele
și hotărîrile partidului ca
fiind propriile programe șl
hotărîri care exprimă în cel
mai înalt grad Interesele și
aspirațiile fundamentale, rea-
litate ce se instituie drept
factor oare fortifică și regene-
rează mereu unitatea dintre
partid șl popor, voința șl eta-
nul său creator tn înfăptuirea
neabătută a programelor ela-
borate.
Transformi ndu-se și periec-
ționîndu-se pe sine și meto-
dele sale de acțiune, în ritm
cu dezvoltarea societății pe
care o propulsează pe ma-
gistrala progresului socialist.
Partidul Comunist Român cu-
prinde astăzi în rîndurile sale
peste 3 800 000 de comuniști
proveniți din rîndurile clasei
muncitoare, țărănimii, intelec-
tualității, ale tuturor catego-
riilor de oameni ai muncii.
indiferent de naționalitate.
Rolul conducător al parti-
dului se exercită în și prin
sistemul democrației muncito-
rești-revoluționare. Fiind fac-
torul esențial al acesteia, par-
tidul asigură conducerii de-
mocratice a societății coeren-
ță, consecvență revoluționară,
un profund caracter științific
și capacitatea de o soltițipna
problemele complexe ale con-
strucției socialiste. Așa, cum
se subliniază tn Tezele pentru
Congresul ai XlV-lea, parti-
dul, comuniștii „ ... trebuie să
acționeze pentru ridicarea la
un nivel și mai înalt a acti-
vității organismelor statului,
ale democrației muncitorești
revoluționare.,
Totodată, ideologia poli-
tică a partidului, elaborată tn
documentele sal<- programa-
tice, în opera tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU, a de-
venit conștiința politică vie.
revoluționară a întregii socie-
tăți, a tuturor fiilor patriei,
indiferent de naționalitate,
care și-au strîns și își strîng
tot mai mult rîndurile într-o
coeziune de monolit tn jurul
său, al secretarului nostru ge-
neral, cel mal Iubit și stimat
fiu al partidului nostru. Mo-
dul cum întregul popor ur-
mează partidul, cum înfăptu-
iește Programul său, hotărîrile
istorice ale Congresului al
XIH-lea. entuziasmul cu oare
au fost primite noile docu-
mente aprobate do recenta
Plenară a Comitetului Cen-
tral. hotărîrea cu privire
ta realegerea la Congre-
sul al XlV-lea a tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU în
funcția de secretar general al
partidului, constituie dovezi
de netăgăduit care învederea-
ză clar că acest proces legic
de afirmare crescîndă a uni-
tății indestructibile dintre
partid și poporul român, de
creștere continuă a rolului
său de unic conducător poli-
ție al societății socialiste este
ireversibil. Se poate afirma că
experiența istorică obținută
în construirea socialismului
din România, realitățile la
care ne-am referit pun în lu-
mină cu pregnanță și un alt
aspect calitativ, de profunzi-
me, al problemei la oare ne
referim, anume, că tn condi-
țiile actuale, rolul conducător
al partidului In societatea
noastră, afirmarea crescîndă
a acestui rol se manifestă nu
numai ca o necesitate obiec-
tivă, legică ci, in același timp,
și ca o necesitate înțeleasă de
către întregul popor, expre-
sie a deplinei egalități tn
drepturi a tuturor cetățenilor
României socialiste, a mani-
festării în societatea socialistă
românească a unei libertăți
umane autentice, în plină
afirmare. Desigur, rolul con-
ducător al partidului, recu-
noașterea acestuia șl în planul
dreptului socialist prin Con-
stituația țării sînt, cum se
arată în Teze, „ .. .rezultatul
unui proces istoric obiectiv*,
în cadrul acestui proces, par-
tidul și-a dovedit tn toate îm-
prejurările calitățile revolu-
ționare, . forța organizatorică
transformatoare, justețea liniei
sale politice de clasă. întregul
partid, întregul popor român
îșl însușesc ca pe propriul lor
adevăr aprecierea făcută de
către tovarășul NICOLAE
CEAUȘESCU : „Putem afirma
cu deplin temei că partidul
nostru șl-a îndeplinit șl îșl
îndeplinește cu cinste misiu-
nea sa istorică de detașament
revoluționar, de centru vital
nl întregii națiuni șl a că-
lăuzit și călăuzește poporul
nostru pe calea făuririi socia-
lismului și comunismului".
Măsurile preconizate de
Tezele pentru Congresul al
XlV-lea privind perfecționa-
re;! activității partidului, ca
de altfel a întregului sistem
politic al societății, a păstrării
caracterului muncitoresc șt a
spiritului revoluționar al
partidului, întărirea In conti-
nuare a unității sale politice
și organizatorice, a rolului său
politic conducător în toate do-
meniile de activitate repre-
zintă condiția hotărîtoare a
înfăptuirii marilor obiective
și sarcini conținute în pro-
iectul I’rogramului-Directlvă
pentru Congresul al XlV-lea.
Acest Program proiectează în
mod vizionar un viitor stră-
lucit României.
Prof. dr. Teodor POP
ORIZONT
• 2 ©
roniea literar.
Viața și scrisul
Strigăte și șoapte
Nici unul dintre prozatorii noștri de seuină nu dă sentimentul de evo-
luție ca Gabriela Adameșteanu. Drumul egal al fiecărei zile (1975), roman
de structură „clasică", cu personaje bine lucrate era urmat de Dărulește-țl
o zi de vacanță (1979), remarcabil volum de povestiri : in cei patru ani de
respiro, autoarea și-a pus La punct un sistem de investigație a cotidianului.
Masivul roman Dimineața pierdută (1983) regăsea, pe alt punct al spiralei, o
seamă de personaje inedite pentru romanul românesc : eroi ai .marginilor*,
ele dezvoltau o Investigație asupra mediilor, coborau intr-un timp al orașului,
ofereau romanului citadin românesc situații inedite. Dai' tehnica prozatorului
răminea „clasică", interesată de arhitectura narațiunii, de creșterea și des-
creșterea conflictelor. Opera aparținea unui profesionist temeinic, care nu-și
permitea nici o derogare de la comandamentele prozei tradiționale. Vară-
primăvară (1989) aste prima carte a Gabrtelei Adameșteanu in care autoarea
își pune problema tehnică : lîngă personajul consacrat de volumul de. poves-
tiri din 1979 apare, mereu, omul care scrie. Dacă nu-1 vedem, nu înțelegem
nimic din efortul prozatoarei de a se exprima cu alte mijloace decît cele de
pînă acum.
Cartea se deschide cu Dialog, colecție de replici ale unui soț mărginit și
meschin : nu un monolog, cum s-ar putea crede La prima lectură, ci o juxta-
punere de „reproșuri". Autoarea transcrie fraze care, de fapt, reprezintă un
grad zero al relației. Cuvintele nu mai sînt în stare să delimiteze, să defi-
nească, să semnifice. Ele nu aparțin personajului — unui personaj — ci sînt
ale tribului. încet-încet. descoperim în dosul ior diavolul meschin care pro-
duce nu adevăruri, ci o imensă inflație de cuvinte. O teribilă suprapopulare
de cuvinte. Cotidianul, zicea undeva un cercetător al conceptului, pune in
circulație o seamă de replici fără suport. Dialog rămîne într-un univers in
care domesticitatea controlează, totuși, descentrarea aberantă a cuvintelor.
în Testul, relația dintre un adolescent (intre un imatur) și o tînără e
supravegheată de același „demon meschin" ‘al inadecvărit. Cuvintele sînt și
aici inapte de a purta, pe umerii lor. adevăruri. Sînt (și aici) acuzatoare. Fe-
meia (femela) nu realizează starea de culpabili zare, pe care încearcă să i-o
Inoculeze adolescentul, și el trăind aberația exercițiului puterii. Excelentă
povestire e Clădirea, extraordinară analiză a expansiunii cenușiului. Tinărul
stagiar — protagonistul acestor pagini — nu e bun. nu e rău : e doar bine
Înșurubat în cotidian, e perfect pliat pe evenimentele zilnice Este, cu alte
cuvinte, omul zilei. Gabriela Adameșteanu a descoperit o valență nouă a
personajului cehovian : a relevat, aici, actualitatea lui. Așa cum s-a remar-
cat, autoarea are o capacitate rară de a capta sunetele, semitonurile, zgomo-
tele, de a oferi un arlerplan sonor prozelor sale. Dar are și parantezele auc-
torlale prin care își extrage din cotidian eroii, profilîndu-l pe un fundal viu
colorat Fin observator al vieții de zi cu zi, investigator al universului bana)
ol preajmei, Gabriela Adameșteanu transcrie, cu aceeași finețe, și vocile ima-
ginarului colectiv. Fiindcă există, în prozele acestea, aparent aparținlnd unui
realism rutinier, vocile imaginarului colectiv. Nu numai bătrînele, nu numai
gospodinele, nu numai femelele frustrate, nu numai bărbații imaturi vorbesc :
prin ei ascultăm vocile imaginarului colectiv Intilnirea, cea mai întinsă proză
a volumului, analizează relația grupului cu Marele Personaj. Pe de o parte,
viața savantului oare se întoarce, după mulți ani, în patrie, cu obișnuințele
ei, cu inerțiile ei (Vară-primăvară poate fi citită ca o carte despre inerție),
pe de alta, supozițiile rudelor tinere care 11 așteaptă. Marele Personaj nu mai
are pe nimeni apropiat, e prea bătrîn ca vreunul dintre ai săi să mai trăiască.
T1 întîmpină doar cei care își imaginează viața marelui personaj. Omul e
redus, astfel, la un șir de fraze : la un model comun.
Proza Gabrlelei Adameșteanu. ca și a lui Mihai Sin. ca a majorității au-
torilor care au debutat în anii 1970—1975. pune accentul pe cotidian, pe viața
de zi cu zi. pe gradul zero al scriiturii, pe destinul omului comun. O tehnică
literară de mare finețe asigură acestei proze, de indiscutabil rafinament o
altitudine rar atinsă de povestirea contemporană.
Cornel UNGUR FA NU
După trei volume de versuri (Măceșul din magazia de lemne. Schiță de
autoportret și Tabieturile nopții de vară). Mariana Codruț nu are un loc
bine fixat in cadrul generației '80 Ceea ce nu înseamnă că n-ar avea un loc
în poezie. Din contră, ea pare a fi una din excepțiile care confirmă regula.
Nici ironică, nici parodică, nici ludică. și nici măcar postmodernlstă, poezia
ei nu caută ruptura, ci articularea pe o tradiție. Dacă primul său volum în-
cerca să desentimentalizeze discursul poetic, următoarele două marchează o
treptată, aproape insesizabilă, racordare La tradiționalism. Mariana Codruț
urmează, cu masculină decizie, linia șoaptelor crepusculare bacoviene, ocultînd
metafizica pagină a lui Arghezi. Insă bâcovianismul ei este unul fără . .. Ba-
covia. N-au rămas din tinguielile acestuia decît o cadență muzicală, un ritm
al stingerii, nu și monotonia lexicală a înaintașului. între exaltare și reti-
cență. intre patosul discret al „iluminărilor" de sorginte rimbaldiană și so-
brietatea pastelurilor bucolice. Mariana Codruț face, fără aparente eforturi,
un delicat echilibrism. Vibrînd de preferință in fața naturalului (a naturii)
și deposedînd de poeticitate artificialul, poemele Marianei Codruț alternează
obsesiile marilor întrebări („în ce fel te trăiesc, viață. / în ce fel?“) cu de-
scrierea. plină de grație, a chiar acestei aproximări teoretice. Autoanaliza
poetei este mereu foarte atentă, iar minuția descrierii — chiar fulgurantă
fiind — aerul pe jumătate indiferent, pe jumătate tragic, dă poemului o
mască cludală de profesionalism rece, de pact Irevocabil cu luciditatea: „nu
sînt vesel, nici trist. 7 sufăr numai / de nedumerire — II văd fumul înșu-
rubindu-se-n cer / în neștire. H pasărea neagră / suptă de vîrtej, t zbătîn-
du-se-n aer. II ploaia, ca o muzică / de obol, oa un vaier. // emoția mă
cuprinde. 7 se retrage / pe urmă. D pe nisip rămîne 7 trupul meu golit,/
efemeră urnă. // apoi iar văzute 7 și nevăzute / îmi depun 7 ouăle-n cra-
niu. H dar. ce spun ? 7 totul este 7 inuman de straniu".
Maf mult decît în volumele anterioare. Mariana Codruț rămîne, aici, în
faza de studiu a realului Poemul e. mai întîi, o dare de seamă, șl abia apoi
o urmă (scrisă) a trăirii E unul din puținele puncte de contact între poezia
sa și cea generației '80 Ieșirea din acest cul-de-sac (ta care poemul e doar
învelișul ocazional al unei aventuri existențiale adinei) se produce printr-o
recurenta a motivelor : in rescrierea, aproape obsesivă, de o nostalgie rece,
a vieții ta țară. Decuplindu-se. astfel, de ta tabloul tematic al optzeclștilar.
Mariana Codruț se refugiază în amintire și în trăirea accelerată a unor sen-
aațil. Investigînd sistematic o lume primordială, ea se află în căutarea dis-
perată a simplității : „nimeni nu cunoaște 7 mai bine zorii / decît țăranul: /
«dacă apuc / sfînta zi de mîine» 7 spune el / șl se închină adînc. // o, ță-
ranul plonjînd în zi / oa în tenul de grîu ; / țăranul însămînțîndu-șl forța și
bărbățta/tn lumina piezișă a zorilor. 7 țăranul, binecuvtatînd / bucata de
pîine 7 (o istorie a omenirii) / cînd o duce ta gură".
Orchestrarea austeră, dar plină de efect (o veritabilă știință de a lăsa
tăcerile să vorbească), este principalul atu al poetei. „Mitologia spaimei",
tradusă într-o retorică sumară, însă nu lipsită de adînclme, concură ta con-
stituirea unui univers de-o desăvârșită coerență. Neîngăduindu-șl nici o clipă
de dezertare din regimul sobrietății, Mariana Codruț își asumă și un risc :
acela de a cădea în patetism. Uneori, chiar și aici, efectele sînt remarcabile.
Alteori, poemul rămîne în suspensie, făcînd loc unei înșiruiri de prețiozități.
Soluția de compromis se găsește în transformarea poemului într-un mijloc
de exorcizare a morții și a fricii : „Dar, poezie, nu se poate spune / că
mă-mpaci cu moartea, f ochii tăi o scrutează, însă cînd te întorci, / eu nu
mai sînt aceeași. 7 ochii mei o scrutează, I dar, cînd mă întorc In brațele
tale, / nu mai ești lingă mine. // ciupercă universală, 7 am să te umplu 7
cu toată spaima/ care-ml prisosește".
Subsumate unor categorii mai degrabă estetice decît tematice, bucolicele
și tragicele. poeziile Marianei Codruț alcătuiesc, prin însăși absența unui
antecalcul teoretic, o spectaculoasă Imagine a lumii. Cele dlntîl sondează
misterele vieții simple, naturale, celelalte, misterul adînc al ființei. în ce
ne privește, optăm pentru strigătele șl șoaptele din a doua categorie.
Mircea MIHAlEȘ
• Gabriela Adameșteanu
nească. 1989.
VARA-PRIM A VAR A. Ed. Cartea Romă-
• Mariana Codruț. TABIETURILE NOPȚII DE
neaseă, 1989.
VARA. Ed. Carte* Româ-
Esențial pentru existența și deveni-
rea poeziei moderne de la noi. simbo-
lismul românesc nu a putut face ab-
stracție. spre deosebire de cel francez,
de real. Marii creatori de limbaj au
recunoscut dintotdeauna poeziei un
înalt grad al conștiinței de sine Ei
nu s-au mulțumit, totuși, să mediteze
asupra lumii, ci și asupra condiției
poeziei, fiind mereu animați de un spi-
rit critic elementar. Dacă experiențele
fundamentale ale poeziei românești au
fost absorbite in perioada interbelică
de „modernismul moderat", metamor-
foza poeziei ce a urmat nu a fosl po-
sibilă fără conservarea exigenței și a
spiritului critic, dublate de o conștiin-
ță eminamente etică
Oricît ar apăreți de contradictoriu,
depozitarul acestei intransigențe a fost,
pînă ta un punct, — in perioada post-
belică — suprareal îsmul bucun^tean
(Gellu Naum. Virgil Teodorescu. Marfa
Banuș), prin efortul său declarat de a
elibera expresia umană, eliberare me-
diat condiționată de libertatea indivi-
dului. Chiar dacă grupul suprarealist
românesc nu a reușit să evite, așa cum
își propunea, claslcizerea, sau. după
cei mai mulți critici, chiar eșecul, el a
devenit pentru poezia contemporană
un mode! artistic (cf. Eugen Simion.
Scriitori români de azi, voi. III. C.R..
1984). De ta Leonid Di mov ta Daniel
Turcea și Virgil Mazilcscu, o întreagă
pleiadă de poeți și-ou însușit sau eu
pornit de ta modelul suprarealist.
Un model covîrșitor în evoluția și
redimensionarea spiritului critic. în
contextul poeziei proletcultiste, cînd
proliferează criteriile extra-estetice, îl
joacă grupul de ta „Steaua", animal
de personalitatea subtilă a lui A. E
Bacon.sky. Lui i se datorează in parte
redescoperirea modernității lui Arghez'
și Bacovia. Preocupat de sincronismul
culturii noastre cu alte culturi. Ba-
conskv traduce masiv. propunînd. după
anul 196'5. curajos. redirijarea sensibl-
VALORI ALE LITERATURII DE AZI
Conștiința de sine a poeziei
lității și ieșirea din izolare. Atit eseu-
rile cît și poezia sa au constituit In
epocă centrul unei mișcări înnoitoare
In care s-au angajat exemplar, pe ca-
lea unei noi sinteze a simplității Victor
Felea, Aurel Gurghîenu, Aurel Rău și
Petre Stoica.
Un alt pilon al perioadei de pregă-
tire șl trecere spre generația anilor '60.
un deschizător de drum In sensul ple-
nar, în poezia noastră modernă, care
nu ezită să pună In discuție statutul
social al poeziei (Problema spinoasă a
nupților) este Geo Dumitrescu. De mul-
te ori personaj al propriei poezii, nici-
odată prizonierul el. Geo Dumitrescu
este creatorul unui stil inconfundabll,
un aliaj între tradiție și Inovația pro-
gramatică. între nevoia de comuniune
și ocul tarea oricărui sens. Dar eu spun
mereu este o mostră de căutare a sen-
sulul, motiv adincit mai tîrziu de Ni-
chita Stănescu. Cităm din Geo Du-
mitrescu : „Și uite-așa — zicea dom-
nu-nvățător — / dlscutlnd. iese ade-
vărul I 7 Și discutam, și ziceam, și
vorbeam, 7 și eu ziceam dacă, și tu
ziceai poate 7 și el zicea cît-dc-clt.
Și-apoi 7 a mal zis cineva ceva, un
cuvînt tremurat, / ori un cuvînt obli-
gatoriu : 7 mîine ori pîine, sau ușa
ceva...". O postură singulară ce ii
așează poezia de-a curmezișul unei
epoci dogmotice șl Inegale (a anilor
’50), victimă a imperativelor conjunc-
turale. Oricît de direct șl de frust ar
fi limbajul său poetic (care, se știe, a
trecut prin lungi perioade de inhibiție)
el te conduce pînă la urmă spre im-
presia de echilibru a ansamblului, prin-
cipiu in conformitate cu oare este in-
decent să scrii multă poezie. Dăltuin-
du-și poemele după matricea unei sin-
taxe riguroase, ce înaintează în pagină
cînd hotărit, cînd ezitînd omenește,
dăltuindu-și deci poemele dintr-un ma-
terial ocolit de alte generații poetice,
„căutătorul de certitudini" descoperă
ironic, cu un amestec Insolit de umi-
lință și sinceritate, că nu e decît con-
structorul unor dărîmături ale viito-
rului : „Sînt aproape douăzeci de
veacuri de cînd oaut. / de dnd caut,
împreună cu amicii mei. mereu, / dar
pînă astăzi eu n-am găsit nici o cer-
titudine 7 In afară de cele patru pi-
cioare ale patului meu". (Despre certi-
tudini). In (îniversul acestei poezii,
construit in intervalul de liniște dintre
două războaie pentru Idee își face loc,
în revărsări de flor existențial, notația
de jurnal (de campanie), apoi întreg
fluxul evenlmențlal cu aventura conti-
nuă a eului, cînd abandonat, cînd re-
găsit. în sfîrșit, întreg șirul întîmplă-
rilor imaginare, cu transparența și
jocurile de lumini și umbre gravitînd
constant In jurul unul nucleu biografic,
integrat ia rîndul Iul într-o rețea In-
finită — ca universul însuși — a li-
rismului restabilit. Privită acum ca o
stare de asediu a conștiinței marcate
de convorbirile epocii, poezia este vital
legată, în cazul acestui inovator cum-
pătat, de spiritul angajat.
Gh. MOCUȚA
* 1
— ORIZONT
Nouuk* creației eminesciene, de o
transparență „ilimilată", mereu incin-
tantă și mereu ireductibilă la o for-
mulă critică, atît de diferită de nou-
tatea operelor care conturau în Ute-
rele franceze, printr-o serie de micro-
explozii, revoluția poetică modernă,
s-a manifestat prin capacitatea el de
a pune cu insistență și de la început
criticii o serie de întrebări esențiale,
venind în atingere cu însuși statutul
semiotic al poeticului. O întrebare
esențială, un adevărat topos al relației
critice cu opena poetului nostru națio-
nal a vizat fața palpabilă șt totuși
misterioasă a icebergului poetic emi-
nescian, semnlficantul. Șocul în recep-
tarea lui Eminescu aici își are originea
și el a fost resimțit, în felul său, de
cel mai autorizat cititor al poetului și
cel mai important exeget al literaturii
epocii : Titu Malorescu.
în 1889, în studiul devenit clasic
Eminescu și poeziile lui acesta sesiza
„armonia uneori onomatopeică" a ver-
surilor marelui său contemporan, pe
care credea a o fi luat poetul din poe-
zia populară. Dar exemplele sînt, ma-
joritatea, versuri lungi, fin cizelate,
neconforme cu modelul popular, de o
subtilă muzicalitate.
Deși nu prinde contur analitic, obser-
vația este paradigmatică. Dar ce în-
seamnă „uneori onomatopeică" ? Și
mai ales care este semnificația con-
structivă a acestei „predispoziții" ma-
nifestate de Eminescu spre rotunjirea
muzicală a versului Intuite de marele
critic ? Căci Maiorescu atinge, într-o
formulare rudimentară, o problemă
centrală pentru poezie, cea a motivă-
rii poetice, „mimologice" *. Cnatilismul
tulburător al poeziei eminesciene nu
a putut să nu-1 tulbure pe Maiorescu
care îl consemnează, ca o evidență ne-
problematică, în treacăt, dîndu-i și o
explicație. El se referă la creația
populară, care l-ar fi influențat pe poet
în această privință.
Relația criticului cu această textua-
litate derutantă, pulsatilă, de o com-
plexitate ascunsă, incantatorie se pe-
trecea sub incidența formei clare prin
care Maiorescu înțelegea, desigur,
aparenta transparență a semnificatu-
lui poetic eminescian sesizat din un-
ghiul unei anumite concepții, clasice,
despre poezie. Critica ulterioară a pre-
luat analiza formei poetice ajungînd
ta descoperirea unei complexități sfi-
dînd cunoașterea univocă. Forma clară,
emblema entuziasmului de receptare
maiorescian, se dovedește în cele din
urmă ermetică (Vladimir Strei nu),
enigmatică și adîncă în însăși limpi-
ditatea ei
Voi încerca să analizez, prin două
exemple, un aspect al orchestrației sub-
tile pe care se întemeiază „armonia"
poetică eminesciană și consecințele fe-
nomenului în plan estetic. Mai întîi
versul : argint e pe ape și aur în aer,
memorabil prin melodicitatea lui can-
tabilă, diafană ; alcătuit dintr-o suită
de cuvinte scurte, promovînd ca centru
de coerență ritmică și sonoră o tona-
Despre poetica lui EMINESCU
litate deschisă, el este o „pictură" mu-
zicală a unei trăiri inefabile pe dimen-
siunea luminozității. La nivelul semni-
ficatului, tabloul se modelează dintr-o
materie contradictorie : fluiditatea (apa,
aerul) se densifică și, iată, strălucește
sub regimul unei noi formule de exis-
tență a elementelor lumii. Trans-
substanțierea este oximoronică. Apa,
aerul, ca materii fundamentale ale ima-
ginarului poetic, intră sub regimul de
stăpînire a metalelor dure, străluci tor-
reflectante, relevînd fondul inepuiza-
bil de corespondențe ascunse ale uni-
versului. Această coincidentia opposi-
toruin este reafirmată, în cheie muzi-
cală, prin repetarea vocalei a, sporind
percepția, sinestezică, a luminozității.
Culorile si muzica își răspund, semni-
ficantul și semnificatul fuzionează.
Dincolo de suprafața textului, acolo de
unde poezia își trage nevăzutele seve,
se află nucleul germinativ al creației,
cel care „explică" a posteriori un mod
de a fi a! sensului. Și acest nucleu este
o senzație frenetică de lumină orbi-
eminesciana
toare. Modul ue a li ai acestei senzații
este însuși tiparul său formal. „Armo-
nia" sonoră devine un aspect esențial
de formare a sensului. Mimologismul
poetic este o inlîlnire fericită, de fie-
care dată unică, dintre semnificat și
semnificam. El conduce în chiar inima
poeziei moderne.
Să-1 urmărim și în exemplul : o
rază de aur se toarce ușor. Textura
sonoră a acestui vers (semnificantul)
„împletește" cele două motive din
planul semnifioantului : cel al toarcerii
sugerate de reiterarea vibrantei r și cel
al luminii ca obiect al toarcerii, redate,
din nou, prin revenirea, sub ictus, a
vocalei a cu maximă apertură (cea
mai luminoasă deci), singură sau ca
element de susținere a unui diftong.
Unduirea luminoasă născută, parcă,
dintr-un nevăzut caer cosmic se re-
varsă muzical din valurile ritmic re-
petate ale aceleiași vocale accentuate.
Versul nu afișează nici o dificultate,
limpiditatea lui însă este adîncă și
polifonică. Sonoritatea este mimetică,
țesută în funcție de semnificat. Iată
suprema victorie a poeziei : înfrîngerea
arbitrarului semnului lingvistic. Emi-
nescu realizează asemenea performanțe
poetice încă din perioada începuturilor,
cum o probează acest vers. Mai apoi
orchestrarea se rafinează, întregul text
devine un imens rezonator al ideii
poetice. Elocvente analize ale mimo-
logismului marelui poet a realizat Du-
mitru Caracostea în Arta cuvîntului
la Eminescn, 1938.
Degajarea vocației mimologice a
acestei creații permite formularea unei
idei mai generale privind poetica emi-
nesciană. Reforma poetică realizată
prin Eminescu constă tocmai in verti-
PETRU STOICU : Mihai Eminescu
calitatea el. Ea afectează ambele pa-
liere ale textului poetic : semnificatul
(și retorica lui) și semnificantul deve-
nit adesea o oglindă de reflectare a
sensului ascunsă in desfășurarea sin-
tagmatică a textului. Eminescu este,
fără îndoială, un poet modern care
permanentizează la suprafața icebergu-
lui poetic structuri clasice. De aici în-
cep interogațiile fecunde pe care opera
continuă să le adreseze, din unghiul
polifoniei de dincolo de suprafață, con-
științei noastre actuale despre litera-
tură.
Dacă ne gîndim că motivarea poetică,
mimologică sau în termenii lui Maio-
rescu „onomatopeică", cea care se si-
tuează pe terenul reflecției despre na-
tura limbii în poezie, problemă esen
țiulă a gîndirii semiotice care plin
lingvistică a invadat științele umanis-
te, este o obsesie poetică postemines-
ciană, de sorginte simbolistă, ne putem
întreba pînă unde merge clasicismul
poetului reafirmat de critica actuală1
sau cum și cit funcționează el sau ce
a rămas din el în polifonia pe care
opera în mod evident o are. Incontes-
tabil este, și faptul a fost evidențiat,
cum am văzut de altfel, de la primele
contacte cu opera, că lirismul emines-
cian este profund muzical. Și această
vocație mimologică reprezintă o infu-
zie subtilă de modernitate inoculată
chiar la baza edificiului de factură cla-
sică răpindu-i fermitatea.
înscrise în temporal i lalea operei,
Eminescu a parcurs cîteva mari vîrsle
ale lirismului. Ele coabitează la nivelul
de ansamblu al operei, cu importante
mutații de accent și de funcție struc-
Uiantă dacă le privim în verticalitatea
lor diacronică. De aceea este atît de
dificilă o încadrare definitivă și fără
greș a poetului în vreuna din ele. A-
cesta este „miracolul" eminescian. Tin-
zînd spre esențializare printr-o „scutu-
rare a podoabelor" in timp, lirismul
eminescian va continua să se încarce
de valențe muzicale. Ca epifonie a sen-
zorialității limbajului, adevărată „ob-
sesie" a creatorului modern de poezie,
această rafinare în modelarea estetică
a realului prin activizarea semiotică
a semnifioantului nepracticată astfel în
poezia românească, prin însăși re-
curenta ei la nivelul întregii creații,
reprezintă o modalitate fundamental
modernă de structurare poetică la
Eminescu.
fată, de exemplu, poezia de meditație
Dintre sute de catarge analizată nu o
dată. Transparența „gnomică" a sem-
nificatului întîlnește marele val al ar-
moniei în tonalități sumbre al semni-
ficantulul. Valurile, vînturile reiterea-
ză nu numai imaginea textuală centra-
lă a poeziei ci și acorduri grave, des-
cendente ale matricei sonore.
Ele învăluie și ambiguizează „din
adine" această lume a perisabilității,
demonstrată fără echivoc de exemple-
le aduse de poet în spiritul poeziei cla-
sice, o scoate din contingent, o muzi-
calizează în planul unor sugestii so-
nore difuz melancolizante, fixînd-o de-
finitiv în însăși efemeritatea ei A-
ceastă mișcare de ritmuri coborîtoare
și de vocale închise a destrămării și
a caducității reprezintă forma semnifi-
cantă unică pentru acest univers poetic.
Ileana OANCEA
1 Vezi pentru acest concept al poe-
ticii europene moderne Nicolae Mano-
lescu. Despre poezie. București, Editura
Cartea Românească, 1987. El a fost
teoretizat de G. Genette, Mimologinues,
Paris, Seuii, 1975.
2Cf. Mircea Scurtat, Istoria poeziei
românești, II. București, Minerva, 1982.
Cind. acum cîteva luni, avocatul
Panait Stănescu-Bellu semnala re-
dacției noastre cucerirea unei noi
distincții, „Grand Prix Etoiles
d’Europe", conferit de către Acca-
demia d'Europa. pictorul amator
Panait Stănescu-Bellu avea toate
motivele să-și simtă activitatea ar-
tistică pe deplin încununată. Re-
centul premiu, purtînd girul unui
impresionant juriu, nu este decît
cel mai recent (nici măcar nu pu-
tem spune ultimul), căci palmaresul
pictorului este dintre cele mai bo-
gate.
Despre calitatea intrinsec artisti-
că a lucrărilor sale e chemată să se
pronunțe critica dc artă. Ochiul u-
nui reporter obiectiv, care se stră-
duiește să surprindă, într-un fel dc
bilanț, prezența pe simezele din
DESTINE ÎMPLINITE
Un bilanț fast
țară și străinătate a lucrărilor lui
Panait Stănescu-Bellu, ințelegîndu-1
pe acesta ca pe un mesager al plas-
ticii timișorene peste hotare, nu
poate să nu înregistreze atașamen-
tul artistului pentru peisajul (ur-
ban, natural), al orașului său. Intr-o
fervoare a culorii și formei, privi-
torul îi poate recunoaște, de-acum
cu destulă ușurință, pinzcle. Clădi-
rile, parcurile, străzile Timișoarei
au devenit, intr-o configurare pro-
prie, bunuri ciștigate ale artei sale.
Dacă ar fi să-i soliciți pictorului
un curriculum vitae. spre a-i face,
la rîndul tău, un portret — din cu-
vinte, se înțelege —, surpriza ar fi,
intr-adevăr, de proporții. Adunate
cu grijă, temeinic, atestatele prezen-
ței sale în viața obștii artistice din
țară și de peste hotare alcătuiesc,
unele lîngă altele, o listă de citeva
pagini. Oricum, în primul rînd (la
propriu), pictorul a notat : „Mem-
bru fondator al Asociației artiștilor
plastici amatori din Timiș, „Romul
Ladea" (asociație căreia l-a fost, o*
vreme, președinte). Și alături, cîteva
titluri onorifice : „membru al Aca-
demici Europene de Litere, Științe
și Arte, sub patronajul Parlamentu-
lui European de la Strassbourg (din
1984), membru societar a! Societății
artiștilor independenți de la Paris
(unde expune, la „Grand Palais",
din 1971 pină azi), membru al Aso-
ciațiilor de arta „Europa Unita"
(Napoli).
Cît despre expoziții... Nenumă-
rate, ne-am grăbi să scriem, dacă
ele nu ar fi insă cu grijă numărate
de artistul însuși. Și anume : 25 de
expoziții personale, in țară, partici-
pare la toate saloanele județene și
naționale ale artiștilor amatori (lau-
reat al „Cintării României" în 1983,
1985, 1987, 1989). Iar. în străinătate,
14 participări la Salonul Indepen-
denților de la „Grand Palais" (Pa-
ris), o participare la expoziția picto-
rilor francezi și europeni din New
York (1974), trei participări la expo-
zițiile „Europa Unita" de la Napoli
(u-de i-au fost decernate „Oscarul
de argint" al orașului, „Placa de
argint a Trofeului Ara", „Șevaletul
de aur", „Oscarul de aur“ — me-
dalie — al orașului Napoli), cinci
invitații expQziționale ale Acade-
miei Europene de Litere, Științe și
Arte (care i-a decernat, de altfel, și
Medalia de aur a Marelui Premiu
Mediteraneean. Cupa dc Aur a acelu-
iași premiu. Medalia de aur a Ma-
relui Premiu „Etoiles d’Europe"). tn
afara Italiei și Franței. Panait Stă-
nescu-Bellu a expus în Statele Uni-
te și în Republica Federală Germa-
nia^ Un bilanț dintre cele mai faste,
nu numai pentru artist, ci și pentru
mișcarea artistică a Timișoarei, care
se vede reprezentată, astfel, prin-
tr-unul din mesagerii săi, în marile
orașe ale lumii.
L PANTEA
Relieful memoriei
Simțurile și inima sini seismografele
ce înregistrează inefabilul poetic, chiar
dacă in structura de adlncime se află
inculcate un sistem ideatic sau o ar-
mătură conceptuală. Luciditatea, ca
apanaj al memoriei, teoretiaată și ex-
plontată în poezie de către o serie de
mari poeți, constituie un instrument
predilect și programatic afișat pentru
o bună parte dintre tinerii poeți azi.
Constantin Dumitru, cu recentul său
volum •, pare a se ralia la această
concepție poetică. Numai că poetul nu
are o poietică fermă și nu stăpînește
o formulă distinctă. Rezultă de aici o
nebulozitate poetică, unde un voit ton
oracular se combină cu o conceptuali-
zare forțată, netransfiguratâ liric, în
cele mai multe cazuri. Capriciile
imaginației nu sînt întotdeauna stru-
nite. rezultînd asocieri de sorginte su-
prarealistă, dar un suprarealism fără
program și fără metodă, ca de pildă în
Toast. Și exemple ar mai fi. Auto-
rul nu stăpînește îndeajuns mecanis-
mele și funcțiile metaforei, într-o mo-
dalitate poetică în care pregnanța a-
cesteia ta metaforei) trebuie să fie re-
velatoare pentru semnificația actului
poetic. Cînd liniile de forță ale ima-
ginarului sînt mai atent ordonate, me-
sajul poetului își găsește calea spre
cititor, poezii întregi dobîndind o rea-
lă coerență și o netăgăduită vibrație.
Valeriu DRUMEȘ
• Constantin Dumitru, PLANETA LA
PINDA. Ed, Albatros. 1988.
ORIZONT
•**	• AȘTEPTAREA
Cind am mai crescut și am inceput
să merg la școală, tn flecare dimineață
treceam pe ulița noastră cu tăblița de
scris la subsuoară. Atunci am observat
că, In fața unei case scunde, dar bine
îngrijite, mă aștepta o femeie care mă
privea cu o undă de tristețe în ochi.
O salutam cu „sărumîna“, așa cum
eram învățat și ea îmi răspundea :
— Bună dimineața, fiule.
Nimeni, afară de părinți, nu-mi spu-
nea așa ea ea. Iml era drag și neobiș-
nuit să aud vorbele astea, și de cum
o zăream, grăbeam pasul, ca să aud
glasul bun și duios. Dar mai era ceva.
Aproape în flecare zl, ea îmi întindea
un măr, sau un strugure spunînd :
— Ia, fiule, la !
Odată, am întrebat-o pe mama cine-i
femeia aceea care-mi oferă mie poame
și-mi spune fiule. Poete sîntem rude
mai îndepărtate sau așa ceva ?
SCRIITORUL Șl REALITATEA VIEȚII
— Nu sîntem rude. E mătușa Milca.
Vezi, Mihane, fii atent și să te porți
frumos cu ea, că tare mult a suferit
în viață.
Auzind vorbele noastre, opri ndu-se
o clipă din tricotat, bunica privi pe
deasupra ochelarilor și șopti abia per-
ceptibil ••
— Săraca de ea..:
M-a mirat oftatul bunicii. Ce apă-
sare, ce durere poartă tn suflet mătușa
Milca, de trimite o privire atît de jal-
nică, îneît bunica o compătimește, iar
mama îmi spune să fiu mereu atent
țu ea ? Voiam s-o întreb, să aflu mai
multe, dar în clipa aceea Marinco.
paitașul meu bun, îmi fluieră sub geam
și eu, țîști, spre uliță.
De atunci a trecut ceva timp, iar eu
abia în anii din urmă am aflat de
friarea durere a mătușii Milca. Era pri-
măvară. Bătea un vînt ușor, timpul se
încălzise, pămîntul se uscase, oamenii
prau împrăștiat! prin grădini, iar eu,
cu Marinco, tntoreîndu-ne de la școală,
treziți de soarele moale, de Iarba tî-
nără, alergam, săream veseli pe stradă,
ca niște miei neastîmpărați. La colțul
străzii ne-am despărțit. Marinco s-e
dus pe ulița lui, iar eu pe a mea. Din
depărtare am văzut-o pe mătușa Milca
— Mă uit pe șosea, cine se zbenguie
acolo ? Și-mi spuneam că o fl Milan
el meu, hai să-1 întîmpln, poate I s-a
făcut foame, să vină la mine, să îm-
buce ceva
— Lăsați, mătușă Milca. acuși mă
duc acasă.
— Știu eu că te duci, dai totuși ai
putea să treci șl pe la mine. Am o
mîncare bună. Astăzi să "ii pe la mine,
să nu rămîn singură. Hai, intră I
Am stat descumpănit cîtva timp. Ce
să fac ? Atîta durere iradia din ochii
el. M-a condus In camera mare pentru
goști. Paturi înalte, dulapuri galbene,
lor pe perete două fotografii mari,
într-una am recunoscut-o imediat pe
mătușa Milca, din anii ei tineri ; din
cealaltă zîmbea un om tînăr, îmbrăcat
țărănește, probabil bărbatul el. De-
desubt, o fotografie mare, a unui tînăr,
cu ochii mari, mirați. Lîngă fotografie,
o floare de primăvară, proaspăt cu-
leasă.
— E feciorul meu, zise mătușa Milca,
șl am văzut cum îi tremurau buzele.
Aș fi vrut să-i spun că nu l-am vă-
zut niciodată pe acel tînăr, dar ea, în-
vingîndu-și emoția, începu să poves-
tească despre altceva, chemîndu-mă să
mă așez la masa pe care erau așezate
două farfurii.
— Mîncă, fiule, mîncă, nu te codi,
să te simți ca la tine acasă, mă în-
demnă ea mereu cu zîmbetul blajin.
îmi umplu farfuria cu supă, se în-
depărtă puțin, și-și adună mîlnile în
poală, prlvlndu-mă.
— Dar dumneavoastră nu serviți ?
am arătat cu ochii spre farfurie.
— Am să mănînc mal tîrziu...
Vorbea, avînd pe buze tot timpul un
zîmbet blind și privind mereu spre
geamul dinspre uliță. Iml povestea cum
era școala pe timpul ei, cum au învă-
țat, cum au lucrat, își amintea de fel
de fel de drăcovenii copilărești de pe
vremea ei.
Am mîncut și plăcinte cu mac. O
bucată bună o înveli într-un prosop
alb și mi-1 întinse :
— Spune-i mamei să nu se supere pe
mine, zise ea. Să-i spui că astăzi ai
fost oaspetele meu. așa să-l spui cînd
ajungi acasă.
Ajungînd acasă, încă din poartă,
i-am strigat mamei !
— Am mîncat !
Dar părinții nu sosiseră din zîmp.
l-am povestit atunci bunicii unde am
fost, ea mă ascultă, clătină din cap și
zise :
— Biata femeie !
— Bunico, n-am știut că și mătușa
are un fiu.
Bunica se uită lung la mine și tăcu
— Dar unde-i feciorul ei ? Niciodată
nu l-an văzut
Bunica ridică din umeri.
— Avea un fiu, da, dar nu mai e.
a dispărut în război.
— Cum vine asta ? Adică s-a pier-
dut ? am zis eu.
— A dispărut, așa se spune, dacă
cineva nu se mai întoarce de pe front,
dar nu e declarat mort. Nu există nici
o veste despre el. Poate l-a lovit un
glonț, l-a ciopîrțit o-bombă, poate a
căzut în prizonierat 'șl acolo a murit
și i s-a pierdut urma ...
— De-ar fi venit țnăcar o singură
dată acasă, am zis.
Bunica zîmbi și dădu din cap.
— Copilul meu, dacă ar fi venit o’
dată, s-iu’ fi întors pentru totdeauna.
Așa se Intimplă. Dar el a dispărut,
cum să-ți spun... și bunica tăcu.
— Mătușa Milca îl așteaptă ... ?
— D-apol. Mereu iJ așteaptă și cine
știe dacă o să-1 mai vadă. Cîți ani au
trecut de cînd s-a sfîrșit războiul, hai,
numără-i. Ce n-a făcut ea, unde nu
l-a căutat, biata femeie ? Șl prin ar-
mată șl prin Crucea Roșie șl prin ziare
a pus mereu anunțuri. Dar degeaba
Soțul ii murise de tînăr. începuse să
scuipe slnge, iar spre toamnă s-a
stins. A rămas Milca singură să-și
crească feciorul. Și ce frumos se înălța
Gavra, băiat bun și cuminte, speranța
el. Dar, uite, a venit blestematul de
război și feciorul era tocmai bun pen-
tru armată. L-au dus pe Gavra, să-
racu’, pe front, de unde nu s-a mal
întors.
Oftă bunica, se posomori deodată și
prinse a șușoti ceva, cum făcea ade-
sea cînd era îngîndurată. Pe urmă în-
cepu să miște din mîinile el asemenea
unor păsări trezite; și din nou luciră
acele lungi în degetele el chircite de
reumâ.
Poate aș fi uitat povestea asta, dacă
încă de atunci mătușa Milca nu ar fi
inceput să vină mai des pe la noi. Ne
aducea poame, legume timpurii, sau
venea să se împrumute cu cîte ceva,
un pahar cu oțet, o cană cu lapte.
Venea spre seară la divan, căci spunea
că-1 vine greu singură între patru pe-
reți. Mai mergea și tatăl pe ta eu, cind
trebuia făcută o treabă mal grea, băr-
bătească, bunăoară, să repare gardul,
să potrivească un vălău pentru purcel,
sau o altă lucrare. în asemenea situa-
ții, mătușa Milca - părea mal veselă,
mai vorbăreață. Deși evita să aducă
vorba de fiu) ei, noi ne dădeam seama
că ea numai la el se gîndește. că-l
poartă mereu grija.
S-au scurs anii de atunci. Trecînd
prin cîteva școli și pe urmă angajîn-
du-mă te oraș, veneam tot mal rar în
satul meu natal. Dar și atunci cind ve-
neam. rftmlneam pentru scurt timp,
doar ca musafir, o zi două,, grăbtndu-
mă in oraș. în toamna asta s-a nime-
rit un timp frumos și am reușit să
obțin șapte zile din concediul mal
vechi, așa că m-am dus la ai mei. Mă
odihneam bine Cînd se ivea de cosit,
ta lucernă. sau de scos cartofi, sau de
înălțat o gireadâ de fin. II ajutam pe
tata, deși el imi spunea tot timpul că
m-am dezobișnuit să lucrez cu sapa și
lopata. Asta mi-o spunea ca pe o- glu-
mă. Mi-am dat seama că, în fond. îi
pare bine că sint cu el, că muncind
în doi e mai cu spor Cînd nu aveam
treabă, dădeam ocolul satului, al ulițe-
lor, mergeam pină ta malul rîului.
umblam prin grădini și livezi, unde
îmi petrecusem zilele senine ale copi-
lăriei. Ce țl-e și omul 1 Crezi că totul
s-a uitat, că s-a acoperit totul cu ce-
nușa uitării, și cînd colo, deodată. în
memorie strălucește o întîmptare. o
amintire dragă. Zîmbești ușor dus pe
gînduri, știi că totul a pierit, dar, to-
tuși. înseninat, mergi mai departe. în
întîmplnarea noilor amintiri șl cu-
noștințe ..
Plimbindu-ină așa și meditlnd asupra
celor de ieri și asupra toate cîte au fost
am ajuns pînă la casa mătușii Milca.
M-am oprit s-o cercetez r ai bine.
Casa nu se schimbase, poate se făcuse
.mgi mică. Ceva țnă lovi însă sub ini-
mă, ca un semn rău prevestitor. Mă
gîndeam dacă s-a întors Gavra din
război, dacă mătușa Milca mal trăiește.
M-am apropiat de poartă, aș fl vrut
să intru, dar, dintr-o teamă neînțelea-
să, n-am îndrăznit să apăs clanța. Am
continuat să mă plimb.. dar iară in-
teres.
Acasă le-am spus alor mei, pe unde
am fost, ce am văzut prin sat, și cum
am stat in fața casei mătușii Milca. în
cuină se lăsă o tăcere grea. într-un
tîrziu, tatăl zise :
— Cine ? Milca ? Mătușa Milca. cum
îi spuneai tu ? Făcu o pauză, apoi con-
tinuă rar, alegînd cuvintele, parcă m-ar
fi pregătit pentru ceva greu.
— Gavra al ei nu s-a întors, și ea.
în așteptare, s-a stins, nu de mult.
Liniștea se prelungi. Din bucătărie,
lumina se întindea pînă in curte, se
auzea cotcodăcitul găinilor, foșnetul
aripilor găinilor și cocoșilor care-și
căutau culcușul pe crengile dudului
umbros.
După ce curăță masa și spălă vesela,
mama se așeză pe laviță, lîngă cuptor,
cu mîinile în poală, așa cum făcuse
cîndva bunica, mînuind acele ei lungi
și lucitoare. Ea oftă parcă cu ușurare
și începu să povestească ce s-a întîm-
plat cu mătușa Milca.
— Noi am crezut că mătușa Milca
a uitat de feciorul ei. Doar s-au scurs
anii. De mult se sfîrșise războiul ! Cei
răniți s-au întors, cine fusese luat pri-
zonier, de asemenea, după cîțiva ani.
venise acasă. Numai de Gavra al ei
nu se aflase nimic. Nici o veste, nici
un semn de viață. Dispăruse fără ur-
mă, așa cum s-au mai întîmplat ase-
menea cazuri în război. Socoteam că
Milca s-a împăcat cu gindul că n-o
să-1 mal vadă niciodată pe fiul ei. Ei.
dar n-a fost așa I Ne-am înșelat. Mer-
gea, biata femele, în fiecare zi la gară,
să aștepte trenul de Timișoara. Cînd
picioarele i-au slăbit, ieșea în mijlocul
uliței, să vadă cine vine din oraș. La
ceasul morțil, noi, femeile din vecini,
ne-am adunat și ne-am înțeles cum
s-o pregătim pe mătușa' Milca pentru
ultimul el drum, după datinile și obi-
ceiurile noastre. Șl, în timp ce muierile
îșl împărțeau ce aveau de făcut, pe
mine m-a chemat baba Lenea la o
parte, și-mi spuse ■ „Hal cu mine tn
camera de goști, să vezi ceva". Ne-am
dus. Acota totul era frumos aranjat,
curat, gata să primească oaspeții care,
nu știu de ce, tntîrzlau. în mijlocul
camerei, era o masă pregătită, cu un
cearceaf alb pe ea, cu păhărele și pa-
hare, cu lingurițe. furculițe, cuțite și
cu o farfurie ...
Mama tăcu și privi fn gol.
în mine se ivi deodată primăvara
aceea, ziua aceea cînd, copil fiind, om
prînzit la Milca. Era și atunci in ca-
mera de oaspeți masa pusă. Și atunci
era acolo o farfurie goală ...
Lucian Bureriu
EȘARFA TRICOLORA
Noi am găsit puterea dc-a exista
sub soare.
O țară pentru sine istorici rcdînd ;
Ci' propria ființă poporul solidar e.
Cu sacra-i năzuire. în faptă și
in gind.
fn piscul vieții noastre-i eșarfa
tricoloră.
Sub zodia speranței frenetic
fremătînd.
Sintem statornic tineri, in fiecare
oră.
Cu dragoste de (ară in inimă
și glnd.
Ne inveșmintă zorii in energii
plenare.
Intimizind speranțe .sub cerul
de azur
Crescută-n cultul muncii, o lume
creatoare
Sintem. mereu senină, cu suflet
vast-și pur.
■ji-i
In I
E d
De
IM
IM
ORAȘUL
... Frontoaneie-austere, privind
alhastru-ngust.
Cotloane și unghere de iederă	—
încinse —
Oraș de preț, eu inimă nouă-n
vechiul bust. e ।
Pe soclul grijii noastre, de astăzi,
neatins e. Ma
Se fac cetăți moderne atîtea străzi Și
umile.
Vorbind de vremuri aspre, in ziduri răi
ruginind;
E-o nouă Timișoară, de însorite zile
Ce-n spații luminoase și-n oameni
se cuprind. Inț
E-orașul nostru centru de ample
ctitorii.
Precum c-ntreaga țară la ora astei
ere; C-t
Ne folosim întregul talent dc a gindi
Și de-a fi trup și suflet, oriunde Mii
ni se cere.
Lumina și puți
Se intimplă. ia un moment dat, da»
c^ amintirile față de o ființă iubită a ■
să ne pricinuiască adevărate sufe- și t
rințe fizice. Tot ceea cc era legal un I
dc ca revine la suprafață și nc de1
strivește. Uitarea, caro c singurul sofl
secret al Înverșunării noastre dc-a Nu
trăi, dc-a continua viața, devine și să l
singura învățătură și singurul nos- ze.
tru suport ca să putem redeveni
lucizi, ca să putem relua, din nou.
totul de la capăt.
Pentru mine. Ilic Măduța. pinul,
poetul, cărturarul a făcut parte din
acea stirpe dc oameni față de care
m-am simțit profund atașat, parcă
printr-un destin, incă de la începu-
turile noastre literare — (de prin ~
’57-’58) — și pînă azi, la stingerea sa.
Avea, ca om și poet, ceva din rus- P«
ticitatea frumos modelată dc o cui- dnl
tură filosofico-poctică, trecută prin de
retortele strălucitei poezii interbe- seri
licc, pînă la marii poeți conteinpo- pot
răni cu el. Era un suflet, alcătuit
foarte armonios spiritualicește, deși M
părea ușor de rănit, arbora melan- rea
colii sau regrete, pc care doar stol- M
cisinul său robust le prefăcea apoi e
pe toate in poezie. In tinerețea nl
noastră literară, iubea puternic, cu te
aceeași energie nesecată și în ace- i-l
eași măsură, și verbul poetic, dar a
și colocviile amicale, in care anga- M
ja, prin verva șî calda-i prietenie, M
intelectualii și creatorii, dc cele mal șl
diverse profesii, dar de primă mină. M
ai orașului și ținutului nostru, re-i
creatori ce impuneau. în anii de mv
• 5 •
ORIZONT
Wada Barzin
ARIPI
Dorian Grozdan
rW»le vara prin cerul
zmălțuit
i rM tot mai rece, sticlind peste
cuvinte ;
pajdli galopează. gălbui, același
mit
re-Mlzise zorii puțin mai
inainte.
• fi»! graba muncii și-s zilele
cuprinse
tratrul luminii, in suflete
curgi nd.
nți^e eeteul și-ntremător
încins e
rto <4 străbate prin inimă și
gind.
4
Să asculți bătăile-ndrăznețe-ale
inimilor
in fața porții deschise a timpului —
in piepturi să simți sîngele-arzînd
pentru o iubire cit veșnicia
pe care libere
aripile noastre
o rostesc pe albastrul de zări.
Impetuos au izbucnit sevele pomilor
în crcngile-nc&rcato de muguri,
la atingerea miinilor
noastre-nfloriml
gata să învingă
pînă și-a gravitației forță.
Drumurile viselor noastre
se înalță
prin .iurpura zorilor
spre ziua de miine.
MICROANTOLOGIE LIRICĂ
PLOAIE DE VARA
A ajuns atunci cînd nu se aștepta
nimeni.
Pe cerul albastru s-au arătat norii
și dintr-o dată un fulger a brăzdat
înălțimile.
Acesta a fost începutul :
o clipă dc liniște
și apoi
miile de tobe anunțind coborîrea
ploii,
a mamei eîmpiilor roditoare și a
pîraielor limpezi.
Simt acum stropii grei
cum îmi alunecă pe frunte, pe față
în vreme ce pașii mă duc
prin curcubeul multicolor.
Mă simt mie. precum în copilărie,
demult,
închid ochii și imi ridic miinile
alergind spre îmbrățișarea mamei
unde întotdeauna am găsit alinare
și dragoste.
Ochii ci semănau cu picurii ploii
sub care eu am crescut.
Va crește și griul după această
ploaie de vară.
»e tfrșitc vara și mult n-a mal
rămas ;
i aHtita cîntec. mai sint atîtea
vise
fad lire împlinirea de sine
înc-un pas,
ă țmlența viratei, prin porțile
deschise.
«k» toamnei, oricită-ar fi,
îmi spune
o touic solara tempestă
de trăit;
Ut nouă viață, pulsînd dc
ginduri bune,
Jaiindriga de-aur prin vechiul
infinit.
OCHI
In semiîntuneric,
cind ziua pindește la hotarele nopții,
strălucesc
două gemene stele ...
In ochi,
îți tremură boabe de rouă,
dansează focurile de-artificii-ale
vieții...
Ochii tăi,
iezere liniștite-aic sufletului
pc care plutesc
lebede.
Ochii tăi,
luminoase ferestre-ale inimii,
ale inimii jucăușe
care-mi tresaltă în palme.
LINIȘTE COSMICA
Liniștea sc prelinge din stele,
dia inaccesibile cuibare cerești,
păsările o cheamă cu-aripilc lor.
oamenii cu adîncul ochilor
in ale căror străfunduri
liniștiți rămin copiii noștri în somn.
în românește de
Lucian ALBL)
Poet, dramaturg, publicist, Dorian
(Rusalin) Grozdan s-a născut la 2 no-
iembrie 1912 in localitatea Gherteniș
(Caraș-Severin). între 1935 și 1937 este
secretar de redacție la „Luceafărul",
revistă „culturală, literară și artistică",
editată la Timișoara de Aurel Cosma-
junior. Face parte din Comitetul de
conducere al asociației literare „Alta-
rul cărții" (ulterior. Asociația Scriito-
rilor Români din Banat), care concen-
trează cele mai importante forțe lite-
rar-artistice din partea de vest a țării.
Membru al Uniunii Scriitorilor din
R. S. România (1975). Debut eu poezia
Cad frunzele in „Adevărul literar «și
artistic", București, aprilie 1930. Continuă ca dramaturg, publicînd
între 1930 și 1937, la Cluj și Timișoara, un număr de piese de
teatru (Trei nopți dc rîs. Cucoana din tren. Omul și beția etc.).
Primul volum de versuri — Brazde păgine. Timișoara, Biblioteca
„Luceafărul", 1935. Urmează plachetele : Cioplituri in lemn, Bi-
blioteca „Luceafărul", 1936 și Porți închise, 1942. în 1974, un
volum retrospectiv : Umbre de cleștar, Ed. Facla, după care
Anotimpuri aprinse (poeme), Ed Facla, 1982. Lucrarea Romul
I.adea și lumea lui cuprinzătoare, Ed. Facla, 1979 (Premiul Aso-
ciației Scriitorilor din Timișoara) înglobează o selecție de amin-
tiri, pagini bio-bibliografice ori de teorie a artei, reproduceri foto-
grafice aparținlnd sculptorului și omului dc cultură Romul badea.
O succintă caracterizare a liricii lui D. G., la Eugen Todoran In
Cuvîntul înainte ce însoțește Umbre de cleștar : „Critica literară
l-a primit favorabil poezia sub semnătura lui Perpessicius, M.
Nanu, Tr. Topliceanu. B. Iordan, Fnanyo Zoltăn etc., definindu-l
autorului profilul de -poet bolovănos» și totuși melancolic, cu
imagini bogate, într-un zbor reținut de căutări și nostalgii duioa-
se, apropiat prin stil de poezia modernă". „Modernist", așadar,
„cu moderație", D. G. cultivă o poezie vag nostalgică, susținută
de un „sentimentalism funciar" (Alexiu 1974). „Poet a) brazdelor
păgine, al solului roditor, care revitalizează sufletul în pofida
scurgerii vremii" (Ruja 1987), indisolubil legat de locurile natale,
ale Bîrzavel și ale Carașului, „un suflet meridional" (Ungureanu
1982), D. G. se caracterizează prin „setea mereu mărturisită de
soare și lumină" (Țirioi 1973). Constituindu-se nu numai ca un act
dc omagiere, ci și ca unul de „restituire obiectivă a personalită-
ții artistului" (Radu 1981), cartea despre Romul Ladea confruntă
„premisele biografice hotărâtoare cu condițiile și dezvoltarea cul-
turii, omul șl artistul, atitudinea estetică și cea morală" (Armamca
1981).
REFERINȚE CRITICE
în volume : Nicolae Țirioi, Premise literare. Ed. Facla, 1976,
p. 79—80. în presă : M. Nanu, „Luceafărul", Sibiu, 1942 ; G. G.
Atanasiu, „Vestul", 1942 ; Nicolae Țirioi, „Orizont", 51/1973 ;
Lucian Alexiu, „Orizont", 22/1974 ; Gh. Nistor, „Transilvania",
7/1974 ; Brindușa Armanca. „Orizont", 2/1981 ; Vasile Radu.
„Steaua". 3/1981 ; Alexandru Ruja. „Orizont", 16/1987 etc.
Siavomir Gvozdenovici
rit poeziei
1 toi, noua statură culturală
bwrimele impresii nu sc uită
e Itețin pe llie Măduța drept
iniirabitst, eu o nepotolită sete
iațl dar și dc cunoaștere filo-
o-jMItă și dc vaste lecturi,
i-xîu teritoriu al culturii care
udMereseze, să nu-1 pasionc-
larnai ales cl se lăsa robii
rea albă“, și in „Albastra putere a
lirei", și in „Aur și scrum", volu-
mul său antologie, o încununare a
unei cariere poetice, Măduța a fost
pătruns de ideea că o operă nu e
frumoasă și adevărată decît prin
adevărurile ei ctern-umanc și că
numai astfel ca își poate supravie-
țui sieși.
A fost unul dintre aceia care a
știut să-și înfrumusețeze viața prin
arta sa, prin poezie, pentru că i sc
părea că trăiește numai prin ele.
tel ■ care a coabitat, intr-o
datornică convingere, față
io a trișat niciodată. El a
giindu-se intr-o tradiție
d nsilvăneană, in linia Bla-

ț, Stanca, pc altarul lor
Uțind insă suflul și arde-
u> poet modern contemporan,
uțt ii Înțeles, și opera lui lirică
dttli, că, fără a jertfi artei
cub vieții, nu se poate ajun-
i torurile ei dc aur. Și el
|e\t aceste nimicuri, înțclc-
eîișera dc artă este expresia
tonalități puternice, cu o
epțt cristalizată despre ființă
stf ei in lume. Și in „Corabia
litai", primul său volum, ca-
șiHiuca vocația, și în „Tărî-
dtlhcâră'. și in „Privighetoa-
intr-o continuă grădină mirifică
plină de minuni. Izolat, ca profe-
sor, intr-un tirgușor, în care nu s-a
simțit, însă, niciodată izolat ca poet,
nici prăfuit, dimpotrivă, unde a
știut să-și apropie, ca un Mecena
modern, prin litera cărții, tinerii și
să-i îndrume, în greaua cale a cu-
noașterii filosoficești, și unde a dus,
asupra sa însăși, o aspră lecție dc
educație poetică și umană, llie Mă-
duța s-a smuls din orice trai cenu-
șiu și anost și a făcut, din acordu-
rile lirei sale, acordurile înseși ale
unui suflet puternic și viteaz. La
poezia lui vibrăm și noi, și încă vor
vibra și cei de miine, pentru că ea
mustește dc umanitate și de adevă-
rurile unui timp istoric iar senti-
mentul nostru, prin care ii sorbim
frumusețea, este unul și același cu
sentimentul care i-a dat naștere. In
ceasul acestor regrete, ne dăm sea-
ma că tot ceea ce a făcut el, cu
răbdare și tenacitate senină, întru
poezie, a devenit, deja, pentru noi,
timp și istoric și că ele, de-acum,
nu mai pot fi date uitării dc către
nimeni dintre cei care îi știu și-i
apreciază opera
El a trăit, înconjurat mereu, de
o natură mirifică, spre care simțea
o aplecare aparte, fie in Dezna sa
natală, fie pe malul aspru al Crișu-
lui Alb, fie pe al Mureșului blînd.
S-a supus acestei naturi și a su-
pus-o prin poezia sa, ca un stoic
luminat ce a fost. Mai mult decît
mulți dintre noi, cl a știut să tră-
iască frumos, fără disprețul față de
simplitatea vieții de Ia țară și față
de adevărurile elementare, dar a-
dinei, ale firii, ale pămintului, ale
făpturilor umile, din care el iși
trăgea sursa și motivația filosof ic-
ideală a creației sale. Meditînd și
scriind, cl a putut să înalțe arta sa
la rang de ideal de viață. Și el a
trăit și a lucrat în acest sens, în
bucurie, cu sentimentul că, prin
poezia sa. va da expresie veșnică
clipei, prin care fiecare dintre noi
putem privi în eternitate, sporin-
du-ne, astfel, lumina și nuterilc
proprii, prin lumina și puterile poe-
ziei lui.
Ion ARIEȘANU
Poet de expresie sîrbă. S-a născut
.a 10 martie 1953 în Belobreșca (Ca-
raș-Severin). Membru al Uniunii Scri-
itorilor din R. S. România (1979). Re-
dactor-șef ha revista „Knjizevni Sivot"
din Timișoara. Prima poezie publicații
— Pomul — în „Banatskp novine",
1968. Debut editorial cu volumul de
versuri Aripi și puțin foc (Krila i po-
tnalo vatre), Ed. Kriterion, 1975 (Pre-
miul Uniunii Scriitorilor pentru debut),
în continuare : Cîntec in fața zorilor
(Pesme pred zorii). Ed. Facla, 1977 ;
Apărarea aripilor (Odbrana krila), Ed.
Kriterion, 1978 ; Lirica (l.irika), Ed.
Kriterion, 1980 ; Dezlegarea senină a
pietrei (Vedro otvuranje kamena), Ed.
Kriterion, 1983 , Dezlegarea senină a pietrei, volum tradus în
limba română de Lucian Alexiu, Ed. Cartea Românească, 1985 ;
Să te mindrești cu cuvinte (Junacenje recima). poezii pentru
copii, Ed. Kriterion, 1986 ; Meșteșugul poetului (Udzbenik o vtda-
revoj kuci), Ed. Kriterion, 1988 ; însumare (Podvlacenje erte),
Belgrad, Prosveta, 1988 ; Cercul soarelui alb, Ed. Facla. 1989 lin
românește de Lucian Alexiu). Este prezent in mai multe volume
colective : Spirala de aur (Poeți sîrbi din România). Ed. Krite-
rion, 1980 ; Trajanjc (Permanențe) — antologie de literatură în
limba sîrbă din R. S. România —, Belgrad, 1986 ; Sfirșit nepre-
văzut (Ncofekovan kraj), povestiri pentru copii, Ed. Kriterion,
1986. A beneficiat de : Premiul I la Festivalul național „Cîntarea
României" (1986); Premiul Consiliului Național al Pionierilor (1987);
Premiul „Borski Grumen" („Bulgărele de la Bor") la întâlnirea
scriitorilor din Balcani (Bor, R.S.F. Iugoslavia, 1988): Diploma spe-
cială a premiului „B- Miljkovici", pentru „PodvIaCcnje erte".
Poezia lui S. G. își structurează discursul pe două direcții dis-
tincte : „pe de o parte, așezareo poetului în matca poeziei tradi-
ționale (...), pe de alta, o voință modei nizantă. hrănită din lec-
turile poeziei de după 1960" (Ungureanu 1987). în această dis-
ponibilitate 3tă principala calitate a liricii Iul S. G. Poet al unor
„abstracțiuni pure", ce reflectă efortul (orientat pe linia lui Ni-
chita Stănescu) „de concentrare e expresiei, de convertire aforis-
tică a metaforei" (Odangiu 1985), el este, deopotrivă, poetul „va-
lențelor autohtone", vocea vie. umană, familiară (Arieșanu 1987)
in care motive obsedante precum piatra, pasărea, cîntecul, „emble-
mele spațiului său natal ; ale satului matrice" (Ungureanu), alcă-
tuiesc o „mitologie proprie", a „păsării-zbor" și a „pietn-ei-teme-
lle" (Arieșanu).
REFERINȚE CRITICE
Srba Ignjatovid, „Politica" (Belgrad). 6 septembrie 1980
Voislava Stoianovici, „Banatske novine", 3698/1981 Miljurko
Vukadlnovid, „Savremenik" (Belgrad). 5 mai 1985 ; Marian Odan-
giu, „Orizont", 50/1985 ; Svetozar Markov, „Knjizevni zivot",
2/1986; Eugen Dorcescu, „Orizont", 28/1986 ; Radomir RatkoviC
„Dnevik" (Novi Sad), 23 noiembrie 1986 ; Cornel Ungureanu, „Con
temnoranul", 6/1987 ; Cedomir Mirkovic, „Politica" (Belgrad), 11
aprilie 1987 ; Ion Arieșanu, „Orizont", 2/1987 ; Cedomir Mirkovic-,
Lctopis M. Srpske" (Novi Sad), 2/1989 ; Voislava Stoianovici.
’Knjiievni iivot", 3/1088 etc.
Olimpia BERCA
ORIZONT
Un poet al cetății
Trunsferînd și unificînd in
spațiul estetic — după o ar-
hitectură proprie — elemente
de esență din ontologia realu-
lui, creația literară a lui Eu-
gen Dorcescu (poezie și proză)
con tift'cază cîteva metafore-
viziune. Una dintre ele, struc-
tură de rezistență a univer-
sului său artistic, este cetatea
(„pâduroasa cetate“) — topos
ce captează, ca un focalizator,
ca o cutie de rezonantă, da-
tele lumii exterioare
Taionîndu-l incă, fax mag-
na (1972) prezenta un .amurg
la castel", pentru ca in volu-
me.e următoare de versuri
(Desen in galben — 1978 ;
Arhitectura visului — 1982 ;
( uicgătorul de alge — 1985) și
it cele două cărți de proză
pentru copii (Dodoacă și Bi-
ciușcă — 1986 . Castelul de
calcar — 1988) el să capete
un ioc privilegiat. Acum ce-
tatea este fie .o imensă pată
cenușie, un fel de ceață soli-
dificată in semiîntunericul zo-
rilor", fie .o umbră rumegă-
toare (trădînd caracterul fan-
tomatic, dar și structurile vul-
canice din abisuri), fie .orbi-
tor de albă, cu trupul clar,
clădit după dimensiuni și linii
ce bucurau ochii (...) Minu-
ne, intr-adevăr. In lumina
soarelui castelul — cetate pă-
rea un crin imens crescut în
taina și curăția muntelui"
(Castelul dc calcar, p. 47).
Cind .lumina" revelatoare —
a lucidității, dar și a capaci-
tății de autoiluzionare — dis-
pare, „rînd pe rînd zăvoarele
se strîng / Șl-o mistuie. Tre-
sar. Mă aflu Iară 7 Sub sim-
plu cer. Șl luna, din adine, /
Mi-erată liniștit ce mă-ncon-
joară" (Cetate, voi. Arhitectu-
ra visului). în vîrf de colină,
peste apele mării, iu mijlocul
pădurilor, călătorind in amurg,
ea face parte dintr-un orizont
proteic, iluzoriu, mereu altul :
.Căci e și nu-i“.
Cetatea întreține în poezia
lui Eugen Dorcescu decorul
hieratic și încărcat de mister
medieval, exprimînd din pers-
pectiva .privitorului", a pre-
zentului. Ideea unei culturi
devenite natură. Ea pare cres-
cută din trupul însuși al pă-
mintului, coridoarele ei duc
chiar .în inima muntelui",
căci ceea ce are mai fascinant
civilizația se adapă la izvoa-
rele naturii. Pentru un artist
dublat de un estet, așa cum
este Eugen Dorcescu, unitatea
natură-cultură evocă, prin me-
tafora cetății, chiar sublima
rea realității prin artă.
portrete
Cetatea este și un simbol al
permanenței, al unul prezent
etern prin repetabilitate, al
unei mereu regăsite iubiri :
.Același clopot sună în ceta-
te / Ca și atunci, demult. 11
recunoști ? / Pe dealuri, îm-
prejur, vrăjmașe oști / Bar-
bare oști, pîndesc împrăștia-
te. 7 Sînt zorii calmi. Pătrun-
de prin ferești / Nepăsătorul
soare. Și te-arată 7 Pe scări,
in sala amplu luminată 7 în
care-ai fost cîndva... în care
ești... / Era aceasta dimi-
neața-n care 7 Am fost lovit?
Cînd am căzut pe zid, 7 Sub
cerul clar, tranșant și trans-
lucid, 7 învălmășit in sînge
și sudoare ? ... Așa ne-om re-
găsit : cu ochii grei, / Plini
de păduri, de ziduri și de
lupte 7 Și-am reluat cuvin-
tele-ntrerupte 7 De neagra
moarte, de tăcerea ei“. (Trip-
tic. I) .Atunci" și» acum", .ai
fost", „ești", .vom fi", „a-
proape" și .departe", chipuri
în umbra cărora se ghicește
arhetipul, coexistă în acest
cosmoid, in — cum se expri-
mă autorul — „păduroasa
mea cetate". Durata devine
timp universal. Iar existența
IndivlBuală, supusă „entropi-
cei uitări", este plasată într-o
memorie ce leagă eul de
arheu : „Am fost, desigur,
toarte fericit 7 în sumbra,
păduroasa mea cetate, 7 Căci,
iată, amintirea ei străbate. /
Ca un izvor prin straturi de
granit / Imensele depuneri de
uitare 7 Ce-mi zac în suflet,
însumi mă scufund 7 Spre-
acel inel de negură, rotund, 7
Iluminat intens de-un negru
soare. . ." (Triptic, III).
în această metaforă — vi-
ziune slnt prezente, deopotri-
vă. .etajul conștiinței" și
.subsolul inconștientului" de
oare vorbea Lucian Blaga.
Drumul in întortocheatele în-
căperi și coridoare echivalea-
ză cu drumul spre adine! mi le
abisale : _Să intri-n miezul ei
ca-ntr-un abis 7 Cu aripi
bllnde, galbene petale, / Că-
rări fierbinți la mijloc s-au
deschis / Te-apleci și sorbi.
Arsura te prăvale". (Desen in
galben. VI)
Intrarea in cetate favori-
zează descoperirea de sine,
eliberarea de fenomenal și de
convențional : „în unghiul
cald, oprit sub baldachin, 7
Mă-ntorc spre zid. Sub strea-
șină căldura / Rodește tainic.
Bolta curge lin. 7 Mă-ntorc
spre zid și-mi scot încet ar-
mura" (Desen în galben. X).
Loc al închiderii și deschide-
rii cetatea se dovedește a fi
un topos nu configurativ, ci
constitutiv. Poetul a consoli-
dat de Ia volum la volum
asemenea matrice imagistice,
a căror recurență probează
consecvența viziunii, dar și
mobilitatea nuanțării. Rămî-
nlnd credincios sieși, țintndu-
se departe de pasagere influ-
ențe, Eugen Dorcescu pășește
In continuare „arar", In ar-
mura-i de cavaler hieratic,
sub care se ascunde un tru-
badur de intensă sensibilita-
te, disimulată însă cu rafina-
ment artistic și inteligență.
Felicia MOȘOIANU
Tentația posibilului
Cum poți defini această personalitate atît de unitară in vi-
ziunea sa monumentală și, totuși, atît de diversă in mijloacele
artei sale ? Amprenta artistului trece asupra lucrărilor pe care
le produce ! O viață de trudă care i-a rafinat arta și care a făcut
din el artistul de neconfundat de astăzi. Un efort continuu de or-
ganizare a materiei ta mișcarea-i haotică pentru n ajunge, ei,
Diodor Dure, la armonia visată. Viața-i sufletească compensată
in opera de artă, ta viața formelor, a culorii, a proporțiilor, în
ritmul interior al lucrărilor. Zlrmonia artei sale, ca rezultat al
unei îndelungate investigări a naturii umane, a esenței lucrurilor,-
dincolo de învelișul lor înșelător I O meditație asupra integrității
materiei, grea, dar In curînd fluidă, promițînd posibilități de mo-
delare sensibilă, sub Imperiul voinței unui mare muncitor, tenace,
obsedat, străin de declarații verbale, propunîndu-se consacrării
prin produsele talentului său : bucuria de a crea, teritoriu în in-
teriorul căruia se mișcă nestingherit, parcă, de la începuturile
lumii. Incorporînd, adică, arta înaintașilor — un Catul Bogdan,
Anastasie Demian, Aurel Clupe, Petrașcu, Baba — adică acea
pleiadă de aur a picturii românești.
Dar, să încercăm acum a structura liniile mari, de torță, ale
operei, înscrisă, atît ca factură etno-geografică, afectiv-spirituală.
cît și ca tradiție picturală, ca pecete a unul mod de a trăi și
simți, în spațiul românesc.
ARTISTUL ȘI SOCIETATEA
Cîmpiile sale, nesfîrșitele sale cîmpii bănățene, în toate ano-
timpurile anului : cîmpuri abia arate, materia grea care-și pierde
densitatea devenită fluidă în aburii calzi suind către un cer parcă
și mai dramatic, în anotimpul fecundării ; cîmpuri smălțate de
florile primăverii, de violetul ciulinilor abia înfloriți, cîmpiile sub
rodul verii depline, în galbenul de napiță. de grîu, de floarea-
soarelui...; cîmpiile toamnei cu cerurile sale amenințătoare, cu
brazdele golașe, cu ciulinii, ier, închiși în țepii lor de lemn ; în
sfîrșlt, cîmpiile Iernii, populate de omăluri spulberate de vînturi
geroase, o pustietate dramatică și nesfîrșită, în grluri amenință-
toare.
Peisaje, apoi, păduri în toate nuanțele spectrului, grădini tăi-
nuite, cu o bancă, o masă, rustice, case văzute dinspre cîmp, în
care ghicești căldura umană, un cămin, o dragoste, destine de
împlinit sub oblăduirea naturii ... Căci iubirea lui Dure pentru
natură nu e‘niciodată gratuită, ea reprezintă, de fapt, proiecția
afectivă a unui om ce iubește nesfîrșit natura, iubindu-și se-
menii ...
Și, am ajuns la un segment aparte și esențial esteticii lui
Diodor Dure, roadele pămintului, o explozie de bucurie a carna-
lului vegetal, în care tentația posibilului, de care am vorbit in
titlu, se traduce prin triumful artei cu oare știe, da, știe deplin,
să anime materia fructului oare emană culoare, formă, volum,
într-o propensiune continuă către privitorul supus senzațiilor ol-
factive, vizuale, tactile chiar, prin reprezentarea deplasării în
spațiu.
Dor lată și florile, zecile, sutele de tablouri cu flori, umplînd
expozițiile personale, în aburul violet al irișilor, în rozurile pale
ale trandafirilor, în culorile pestrițe ale florilor de cîmp, în coșu-
rile aprinse ale macilor, în .. ., In ...
Cu încăpăținare plină de patos artistul deslușește — încunu-
nare a încununărilor sale — chipul uman. Compoziții, portrete,
tablouri de grup, cu muncitori lucrînd, odihnindu-se, luînd prîn-
zul ; peisaje industriale, monumentale și prin dimensiunea mo-
rală, prin demnitatea figurilor zugrăvite.
Diodor Dure este, prin truda sa — participări la peste 150
de expoziții de grup, 23 de expoziții personale, lucrări de artă
monumentală — mozaicuri murale, la gara Băile Herculane și
Centrul de creație și cultură socialistă „Cîntarea României" a
tineretului din Timișoara — prin înaltul patriotism al artei
sale, prin valoarea operei, un artist de frunte al vremurilor
noastre.
1. D. TEODORESCU
a și început, anunțată de afișajek
teatrelor, deodată parcă mai vizibile
Spectatorii cercetează cu ochi atent
distribuțiile spectacolelor de deschide-
re (Sfintul Mitică Blajinu, de Aurel
Baranga — la Teatrul Național 7
Anunț la mica publicitate, de Al. Se-
ver — la Teatrul Maghiar de Stat 7
D-ale carnavalului, de I. L. Caragiale
— la Teatrul German de Stat 7 O po-
veste cu bucluc, de Nelson Dimitriu —
pe scena păpușilor). Anul teatral timi-
șorean promite, pe lîngă titluri impor-
tante, lecturi regizorale și interpretări
de referință, o întîlnire cu piesa cea
mai nouă și spectacolul dedicat ei, în
cadrul celei de-a cincea ediții a GALEI
DRAMATURGIEI ROMANEȘTI AC-
TUALE. Evenimentul va concentra, ca
de obicei, Interesul criticii de specia-
litate, al oamenilor de teatru din în-
treaga țară. Anul teatral timișorean
are datele să rămînă memorabil : pare,
cu alte cuvinte, un proiect bine gîndit,
căruia momentul Galei naționale îi dâ
un relief aparte.
„TEATRUL NAȚIONAL, ne spune
directorul Instituției, Lucia Nicoară,
își continuă ambițiosul program reper-
torial, a cărui axă o constituie, oa șl
pînă acum, dramaturgia românească,
clasică și contemporană. Criteriul op-
țional a fost, și de data aceasta, valoa-
rea Ideologică și artistică a textelor.
Sîntem încredințați că titlurile pe care
le-am ales vor interesa publicul nos-
tru, pe cît de generos, pe atît de exi-
gent. în cinstea marelui eveniment po-
litic și social, din luna noiembrie, Con-
gresul al XlV-lea al P.C.R., avem în
Noua stagiune...
vedere un spectacol de poezie, de alea-
să calitate. Odă pămintului românesc,
scenariul și regia revenindu-f actorului
Mircea Belu. Faptul că, în stagiunea
aceasta, ne vom confrunta, pe scena
Galei dramaturgiei, cu cele mai impor-
tante și mai viguroase spectacole pe
texte românești actuale, constituie, pen-
tru întregul nostru colectiv, încă un
factor de emulație, benefică". Prezente
ta discuție, reprezentantele secretaria-
tului literar. Doina Popa și Mariana
Voicu. detaliază ideea de „program
instituțional", insistînd, .fiecare din alt
unghi, asupra fructuoasei experiențe, a
Naționalului timișorean, în privința
relației cu publicul din „întreprinde-
rile prietene" — o acțiune ce și-a do-
vedit, de-a lungul anilor, eficiența, și
căreia I se acordă, prin modalități con-
tinuu diversificate, însemnătatea cu-
venită. Longevitatea unor reprezentații
valoroase, larga audiență de care se
bucură, de la prima ei ediție, Gala
dramaturgiei românești actuale, se
datorează, într-o bună măsură, și aces-
tei activități, de atragere, spre teatru,
de „împrietenire" cu arta teatrului.
Fraz. colorată a unul dramaturg de
talia lui D.R. Popescu rezumă expre-
siv — și astfel subliniază — problema,
ce nu merită trecută cu vederea, Ia
început de stagiune, fiindcă, Intr-ade-
văr : „Fără spectatori, teatrul e o sno-
beală, iar fără artă, spectatorii nu slnt
decît niște scaune plătite".
In repertoriul teatrului nu e cuprin-
să (cel puțin, deocamdată) vreo pre-
mieră absolută. Titlurile afișului de
stagiune sînt dintre cele mai incitan-
te : ele reprezintă și opțiuni regizora-
le, șanse de afirmare pentru actorii
trupei, posibilități de reîmprospătare,
de lărgire a game! mijloacelor inter-
pretative. Păpușarii cehi sau moara de
pulbere, de D. R. Popescu, în regla lui
[mg—
loan Ieremia (care a asigurat și pre-
miera pe țară a piesei, ta Teatrul de
Stat Oradea), se anunță unul dintre
cele mai ingenioase spectacole (în de-
corul Emiliei Jivanov ; costume și pă-
puși Krisztina Nagy, de la Teatrul de
păpuși Timișoara) ; consecvent cu un
mai vechi și prețios proiect de crea-
ție („Integrala Mazilu"), Ieremia va
semna și viziunea spectaculară a come-
diei Proștii sub clar de lună (text, de
asemenea, „prospectat* anterior, dar
cu o trupă neprofesionistă, la Teatrul
popular Lugoj), Șase personaje in cău-
tarea unui autor, de Luigi Pirandello,
fiind cea de-a treia montare a regizo-
rului : Naționalul ne propune, astfel,
o perspectivă asupra personalității re-
gizorale. Emil Reus are, în egală mă-
sură, un an teatral plin : (după recen-
tul succes de public, cu „Sfintul Miti-
că...") montează comedia Servieta de
doc, de Zoscenco și Madame Sans-
Gâne, de Sardou și Moreau (iar la
Teatrul Maghiar de Stat, „Cadavrul
viu", de Tolstoi). E important să sub-
liniem, atunci cînd viața teatrală ne
dă prilejul, că stagiunile instituțiilor
sin și momente de întîlnire fericită, a
creatorilor de spectacol, cu textul care
stimulează, prin valoarea lui (prin va-
lențe care „răspund" demersului in-
terpreților săi, fie în specificitatea a-
cestula, fie într-o anume etapă), crea-
ția de scenă. (în acest sens, nu este
neimportant să observăm că Emilia
Jivanov va crea scenografiile pentru
„Richard al III-lea“, de Shakespeare
— ta Teatrul Giulești, tn regia Iul
Alexa Visarion, și „Avarul", de Mo-
liăre — la Naționalul din Iași, în re-
gia lui Dan Alecsandrescu). Titluri de
afiș serios sînt, desigur, și : Casa de
la miezul nopții, de Fănuș Neagu (o
primă „încercare", a trupei Naționalu-
lui timișorean, asupra teatrului poetic
al autorului), Cei care plătesc cu via-
ța. de Dinu Săraru, Sinziana și Pe-
pelea, de Alecsandri (moreînd împlini-
rea a o sută de ani de ta moartea
poetului). (Pentru cei mai mici specta-
tori, o Călătorie minunată in lumea
poveștilor lui Creangă, de Ion Șerlxui
și Dorina Mitru, adaptare scenică de
Horia lonescu). O stagiune promițătoa-
re și pentru actorii Teatrului Național
din Timișoara (buna echipă s-a com-
pletat : prin revenirea, de 1a Arad, a
lui Dan Antoci, cu prezența unui ab-
solvent. Nicolae Mihoc).
Antoaneta C. IORDACHB
(Va urma)
• 7 O
----ORIZONT
excelsior
Miliaela Jurca
elevă
STAI. CLIPA 1
Dădusem peste oaza dragostei,
deșertul nu putea să mă
ucidă.
tăcută-n suflet imi săpam
firidă.
Și tîmpla stingă-am rezemat
ușor
de umărul lui. Nici un nor ...
Imi mai crescuse parcă
o aripă
și zborul meu lumina o țintea,
o frămintare dulce mă sfărma
și dintr-o dată am strigat :
SUI. clipă !
MOMENT
Să intre mirosul dc p!oaie-n
odaie
și scoate și tu capul gol pc
fereastră.
Dar uite cum geana mi-e tot
mai albastră
și tic iți parc bălaie.
De ce-ți este frică de ploaie ?
Hai. pleacă acuma.
mi-s miiniie ude
și nu mai pot să simt
primăvara
ce-o sorbi pc furiș printre
pleoape.
Să taci, că. de vorbele tale,
nimic in auz nu-mi incape.
De ce-ți este frică de ape ?
ÎNTREB\ri
Să string oare miezul din
fiece nucă ?
Să gust fiecare nuanță dc cer?
Să dau altora mierea
steluței mele,
ori s-o las să plutească
pe ceru! inimii ?
!N UMBRA
PETALEI DE MAC
In limanul apusului depărtat
căutam cu ochii pe jumătate
închiși
țărmul verde de ginduri
spumoase,
dc idei tulburate și vii.
Și din soarele ce-a fost
a rămas doar o umbră
a petalei de mac
și s-a stins pleoapa grea
dc iuțeala speranței
șl de-atita visare
n-am sjmțit-o a mea
TREAPTA
Atita mi-a fost și-mi parc
că-i puțin,
acum sc domolesc în mine
flăcări
și punți se rup și ploile
m-ating.
Atit mi-a fost și-neet. incct
înving.
Pămîntul să il cuprind
în palmclc-ncărcatc
de lumină.
Mă înfrunt cu timpul unui
muritor...
Avînd in mine treapta unui
zbor.
Supele din filme
In filme, lu masa de prinz, in familie, șe servește supă. Cior-
bă,extrem de rar. Chiar și in cinematograliile unor țări care au
o solidă tradiție in prepararea ciorbelor. In lumea anglo-saxonă,
mi se pare de înțeles : la ei, aproape tot ce se pune pe masă în
farfuriile adinei este soup. Iar pentru, spre pildă, lumea balca-
nică, nu găsesc decit o singură explicație : in timpul filmărilor,
cînd regizorii sint atit de presați de timp și au atîtea bătăi de
cap, e mai simplu, durează mai puțin să se pregătească o supă,
decît o ciorbă. Sînt folosite, pare-se, destui de des, supele sin-
tetice : ușor de preparat și, totuși, ingurgitabile. Cert este că
ne-am obișnuit să vedem că. în filme, la masa de prinz, se-ser-
vește supă. N-am auzit pe cineva, in afară de mine, să aibă
obiecții în privința asta. Și. mi s-ar putea spune, să nu fim chi-
țibușari. contează transfigurarea artistică, ideea, mesajul, nu ce
mânincă personajele la felul I. Așa e Insă nu pot trece peste
ceva foarte bătător la ochi : indiferent de virsta. greutatea și (de
ce nu ?) apetitul personajelor, li se pune (sau își pun) în farfur1»
o cantitate derizorie de supă — o jumătate de polonic, cel mult
un polonic. (Intr-o farfurie obișnuită intră 3—4 polonice de supă.
E vorba, firește de polonicele cel mei frecvent folosite, avînd 0
ochiul magic
anoram/c
• ..Zilele muzicale George
Enescu". Intrată deja in tra-
diția vieții muzicale din a-
ceastă parte a țării, „Zilele
muzicale George Enescu", se
desfășoară sub egida Filarmo-
nicii de stat „Banatul" tn pe-
rioada 14—21 septembrie, pro-
punînd un program dintre
cele jnai bogate (concerte sim-
fonice, recitaluri, o seară de
cvartete) și invitați de pres-
tigiu: Daniel Podlovski. Laszlo
Rooth (Mexic), Felie ian Roșea.
• „Zilele culturii Republicii
Democrate Germane in Repu-
blica Socialistă România" au
prilejuit In acest an iubitori-
lor de artă din județul Timiș
două remarcabile acțiuni :
turneul ansamblului de balet
pentru tineret al Casei de
cultură din orașul Gena și ex-
poziția de fotografii realizate
de artiști fotografi din R.D.G.
• Filmări la Timișoara. O
nouă producție a Casei de
filme nr. 5, Dreptatea (regia
— Andrei Blaier ; scenariul —
Titus Popovici) și-a început
o parte din filmări la Timi-
șoara (in perimetrul Pieții
Unirii), la Jimbolie și Ciaco-
va. Refăcind atmosfera pregă-
titoare actului Marii Uniri
din 1918, filmul se bucură de
participarea unor reputațl ac-
tori : Irina Petrescu, Mircea
Albulescu, Dorin Varga. Kă-
roly Sinka, Dorina Lazăr,
Alexandru Repan. • Casa
Universitarilor din Timișoara
a găzduit concertul cvartetu-
lui „Gaudeamus" al Filarmo-
nicii de stat „Banatul" (Dă-
nuț M^nea, Lucie Vîrtosu,
Luiza Florea, Sebastian Vir-
tosu). • Complexul Muzeal
Timiș a deschis, In edificiul
de pe str. Engels, expoziția
de artă decorativă a artistei
plastice Elvira Magdin-Ra-
chieru din Satu Mare. • în
cinstea „Anului Eminescu".
Editura Kriterion a oferit pu-
blicului o remarcabilă antolo-
gie în limba germană din
creația marelui poet. Volumul
Gedichtc, cu o postfață de
Edgar Papu, tipărește și nu-
meroase versiuni germane ale
traducătorilor bănățeni : Fra-
nyâ Zoltân, Viktor Orendl
Hommenau și Hans Mokka.
• La Casa Armatei din Timi-
șoara a fost vernisată expozi-
ția profesorului de muzică
Victor Andrei, „Dirijori și co-
ruri bănățene".
aqua-forte
• In fiecare an trecem ne-
păsători prin ziua morții
noastre.
• Filosofia ? Nu sint sigur
decit pe propriile mele îndo-
ieli.
• Se clătina prea tare pen-
tru a-și mai putea alege
punctul de sprijin.
• Un trecut pe măsura fru-
museții el.
• Am înțeles, doctore ! Mi-a
expirat termenul de garanție.
• Ea imi părea o floare,
intr-atit era de parfumată și
inactivă.
• Și neștiința ar trebui or-
donată alfabetic. Un fel de
enciclopedie a ignoranței.
•	Conjug de trei ori verbul
a munci și simt nevoia să mă
odihnesc.
•	Scrie, imaginindu-ți că
te-al născut înaintea lui
Guttenberg
•	Sperietoarea. Păsările o
cred om și se îndepărtează.
• O carte prost legată. Am
scuturat-o puțin și ideile au
inceput să sc împrăștie.
Valeriu BUTULESCU
capacitate de circa 100 de mililitri). Cîteodată, ș» aceea ră-
mine nemînoată, mai cu seamă atunci cind scenariștii introduc (și
le place să facă atît de mult lucrul ăsta) o stare conflictuală în
timpul mesei. Personajul (de obicei, cel principal) înghite o lin-
gură, două de supă, este agresat verbal de cineva din familie,
se supără, lasă lingura în farfurie, se șterge nervos te gură cu
șervetul de damasc (șervețelele de hîrtîe nu fee parte din re-
cuzită), mototolește șervetul, 11 aruncă pe masă, se ridică și iese
trîntind ușa. în familiile din filme, supa și, bineînțeles, celelalte
feluri de mîncare (dacă se mai ajunge la ele) se servesc numai
în sufragerie. (în filmele neorealiste Italiene șl în cele ele școlii
cinematografice cehești din anii ’60 se mai mîncă și în bucătărie),
întotdeauna apare, în rol secundar, o mamă casnică sau o bu-
nicuță oare aranjează impecabil masa din sufragerie și aduce
supa într-un frumos castron de porțelan. Mai înduioșător este
atunci cînd, în sufrageriile din filmele de actualitate, și în zilete
lucrătoare se adună întreaga familie ta masa de prinz. Mă înduio-
șează gîndul că, sub acest aspect, unii regizori trăiesc în secolul
trecut. Pe lîngă toate astea, nimeni nu întreabă : „Ce supă avem
astăzi ?“ — așa cum, în viață, mai întrebăm din cind In cind,
căci, se știe, există o varietate considerabilă de supe : de ta cea
modestă, de zarzavat, îmbunătățită, eventual, cu „Vegeta", pînă
ta cea de broască țestoasă, din care, datorită grandomaniei unul
amic bucureștean (regizor de film I) am „servit", o singură dată,
ta „Alhănăe Palace". Nimeni nu este întrebat: „Mai vrei supă
Nimeni nu-și exprimă, chiar neîntrebat, dorința de a mai primi
măcar o jumătate de polonic. Și nimeni nu apreciază gustul supei.
De aceea, nici nu se divaghează, cum, nu rareori, se intimplă la
mesele de prinz cele din viața noastră : „Supa de potirnichi c
mai bună decît supa dc fazan, dar trebuie gătită în felul urmă^
tor..." Uneori, sc mai pot vedea in supele din filme și cîțiva
tăiței. Găluște de gris nu-mi amintesc să fi zărit Poate mă
înșeală memoria mea vizuală. Dar nu cred să mă înșele (încă).!!
Dacă aș .fi un actor renumit și dacă aș fî distribuit într-un
rol in care, printre altele, ar trebui să prinzesc în familie, n-nș
ezita să cer (stabilind clauză în contract) o, să zicem, consistenta
aiorbă de miel. (Șl ardei iute). în cazul că nu s-ar accepta
această preferință (pentru a nu încărco. „inutil", devizul filmu-
lui) mî-aș aduce ciorbe de acasă. Măcar atît.
losif COSTINAȘ
[spor
O PASA.
CIT DE DARNICA EȘTI !
Dinamo(r) pentru Poli, în miercurea asta
abia stinsă, vreo 50 000 de suflete iubitoare
de fotbal s-au aflat — cu vocile puse ta
maxim — în (pe) cele mei neverosimile
părți ale stadionului „1 Mai" unde, vreme de
100 de minute (pauza y compris), au strigat
pentru ai noștri de nu s-au mai auzit loco-
motivele no) în Gara dc Nord și. spun unii
fanion
din cercul regulamentar de 3 kilometri din
jurul arenei, au zumzăit bibclourile prin cele
tăcute vitrine. Atîta suporterime-cascadoare
nu s-e mai văzut de ta meciul cu Celtic și,
nu uitați, stimați consumatori de statistici,
pe vremea aceea nu existau niște sute de
metri de bănci, care transformate în locuri,
oaie..: El bine, tot nu a fost*de ajuns și,
te anu’, cînd va veni Steaua, singura șansă
e să se joace de două ori meciul, că, altfel,
cu atîta omet, nu e sigur că stadionul va
rezista. Și, de e să ne luăm după limba
ciudată a cifrelor, ce grupare fotbalistică din
țară mai are o asemenea aglomerație de ad-
mirator pe cap/picior de fotbalist ? Ar veni,
după bilanțul foarte sus-amintit, aproape de
5 000 suporteri la un alb-violet. cantitate
care, ta unele stadioane, se trece la rubrica
„total spectatori".
Iar dacă, dlntr-o neinspirată idee, v-ar
trece prin minte să mă întrebați, totuși, cum
a fost meciul ăsta atît de grozav, despre
care nu v-am povestit încă nimic, așa v-aș
spune : în primul rînd, că nu ar trebui să
vă luați după spusele unui Ins (adică eu),
cățărat cu greu pe o ușiță din fier forjat,
de unde se vedea că timișorenii din teren
luptă pentru fiecare minge, că voi- enorm
să cîștige acest meci, că, adesea, foarte tl-
nărul Timofte pune îngrijorător de des apă-
rarea oaspeților pe picioare greșite, că ar-
bitrul fluieră și el, bietul, după o partitură
și nu după ce se arată pe cochetul nostru
teren, că nu străluceau chior așa liderii
prim-divizlei.
Cu numai cinci minute înainte de fine, am
primit gol, un gol tomnatic, vom zice, în
anotimpul partidei, dar, într-o vară, totuși,
superbă, care, după spusele unui poet persan
— în traducerea fericită a lui Jul Giurgea —
„nu se griji, deodată, de toamnă".
Marcel TOLCEA
PRIMA ÎNTÎLNIRE .
.. . din această toamnă cu fotbalul de marcă am avut-o, alaltă-
ieri, grație partidei dintre Politehnica Timișoara și Dinamo Bucu-
rești, subsemnatul și încă vreo 60 000 de spectatori din măcar suta
de mii doritori să vadă cum arată minunea, adică un egal sau
chiar o victorie a flăcăilor de pe Bega ; n-e fost așa, se știe,
confirmîndu-se povestea că doar uneori, și atunci din întâmplare,
cîinele cel mai mic îl mușcă pe cel mare ; drept e că, după ispra-
va de-acum doi^ani, cînd „Poli" l-a învins pe bucureșteni, mulți
nădăjduiau in reeditarea unei asemenea performanțe, mai ales
că, în contra Universității clujene, cu trei zile îndărăt, s-a tras o
linie serioasă spre fotbalul de calitate și eficiență ; ta drept vor-'
bond, adică ta rece, după „consumarea" meciului, părea ta inde-
mîna gazdelor măcar un „X“, întrucît elevii lui Mircea Lucescu
au fost surprinși și iritați de jocul prudent, ordonat și închegat
al timișorenilor, de unde și starea tensionată a partidei și ieșirile
tăioase ale unora dintre „oaspeți" ; ca atare, a ieșit o confruntare
aspră, urmărită cu sufletul la gură, s-au văzut și cioc-
niri. decizii anapoda ale arbitrului Dan Ologeanu. prea
mic pentru o asemenea bătălie de orgolii, iar publicul a ripos-
tat cum se cuvine subțirelului său obraz ; sincer, m-am mirat, că
unui cetățean fără vocația sportivității (încă din vremea cînd era
fotbalist) 1 se încredințează o asemenea copleșitoare sarcină, mai
ales că Dinamo, echipă solidă și respectată, nu are nevoie să-și
compromită prestigiul.
De aci, deci tot de 1a slăbiciunile arbitrului, s-au tras și
scenele penibile comise de Andone (căpitan de echipă ? I). Lupu
(altfel, cel mai bun din teren, alături de Timofte II și Almășan),
de Rednic și Lupescu (un tînăr cam arțăgos pentru firava sa
carieră) ; n-a fost frumos și sper că, isteț cum e. Mircea Lucescu
a băgat de seamă și va ataca problema în cauză, asta pentru
sine și, mai mult, pentru forța fotbalului româneșsc.
Despre alte griji ale toamnei sportive, pe curînd.
Teodor BULZA
ORIZONT
oaspeții orașului
Cu Dr. Allan David Cadenhead
Intre 13—14 septembrie a.c., Universitatea din Timișoara a găzduit cel
de-al treilea Simpozion de Chimia Coloizilor și Suprafețelor, manifestare ști-
ințifică de prestigiu care, prin ediția de față, consolidează bazele unei va-
loroase inițiative, transformată, in decursul anilor. In tradiție.
Rod al colaborării institutelor dc cercetare, subordonate Ministerului In-
dustriei Chimice și Petrochimice cu Centrala Industrială Coloranți-Lacurl-
Detergenți șl întreprinderea de Detergenti Timișoara, sub egida căreia s-a
desfășurat, simpozionul s-a bucurat de un sprijin deosebit din partea Mi-
nisterului Educației și Invățămintului, prin forurile de invățămint superior
timișorene, ca șl din partea organelor locale de partid.
Lucrările s-au organizat în cadrul a patru secțiuni: fenomene interfaciale,
sisteme disperse, membrane tehnologice și biologice, substanțe tensioactivc —
sisteme coloidale în procese tehnologice. Tematicilc abordate au prezentat un
mare interes teoretic și practic, cu atît mai mult cu cit chimia coloizilor și
suprafețelor sc încadrează în categoria științelor interdisciplinare. largul in-
teres dc care s-a bucurat această manifestare științifică s-a concretizat prin
afluența deosebită a specialiștilor de pe întreg cuprinsul țării (peste 200 dc
participanți. cadre didactice și cercetători din București, Brăila, Cluj-Napoca,
Craiova, Oradea, Iași, Timișoara etc.), ca și prin participarea unor specialiști
din Franța, R.S.F. Iugoslavia, Japonia, 8.0.A. și U.R.S.S. Profițind de mai
îndelungata sa ședere in Timișoara, am solicitat unuia dintre oaspeți, prof.
dr. Allan D. Cadenhead. de la Universitatea din Buffalo, un interviu prin
care să facem cunoscute cititorilor noștri impresiile domnici-sale. ea reputat
specialist. In legătură cu reuniunea științifică la care a luat parte.
— Stimate Allan David Cadenhead.
am avut prilejul să vă intilniin in
timpul celui de-al treilea Simpozion de
Chimia Coloizilor și Suprafețelor, găz-
duit, în acest an. dc Universitatea din
Timișoara. Sinteți una dintre persona-
litățile de marcă in acest domeniu dc
virf al cercetării științifice contempo-
rane care a făcut obiectul reuniunii
acum încheiate. Ne folosim de acest
prilej pentru a vă solicita să prezen-
tați succint, pentru cititorii revistei
„Orizont", cariera dumneavoastră ști-
ințifică.
— Mi-am făcut studiile elementare
și liceale in Scoția, după care am stu-
diat mai departe la Universitatea St.
Andrew's și am obținut primul meu
titlu științific, acela de Bacalaureat în
Științe. M-am pregătit, în continuare,
pentru susținerea doctoratului In chi-
mie la Universitatea din Bristrol, An-
glia, sub conducerea profesorului
Douglas H. Everett, Membru al Socie-
tății Regale. Lucrarea mea de doctorat
a avut ca subiect „Termodinamica aa-
sorbției gazelor pe suprafețe solide".
Acest interes, relevat Încă de pe atunci,
față de chimia și fizica suprafețelor,
tn-a urmărit de-a lungul întregii mele
cariere. După o perioadă de speciali-
zate petrecută In Canada și Statele
Unite, am obținut primul meu post
permanent la Universitatea Statului
New York din Buffalo, în calitate de
profesor universitar, ceea ce am ră-
mas plnă astăzi.
— Aceasta înseamnă că munca dum-
neavoastră de cercetare e pur teore-
tică ?
— Cariera mea universitara s-a des-
fășurat simultan cu activitatea de cer-
cetare în diferite domenii ale chimiei
și fizicii suprafețelor. Ele au Inclus
adsorbția gazelor și porozitatea solide-
lor (de Interes în eliminarea otrăvuri-
lor și substanțelor toxice din atmosfe-
ră), chemlsorbțla și cataliza (cu impli-
cații în legarea materialelor de sub-
stanțe solide și formarea unor no!
produși), structura probelor de sol lu-
nar (revelatoare pentru Istoria veche
a planetei noastre „surori", Luna), pe-
liculele monomoleculare (cu aplicații
în domeniul membranelor și al micro-
electronicii), ca și Interacțiunea coles-
terol-fosfoliplde (de mare importanță
pentru studiul aterosclerozei, intarctu-
lul miocardic și al maladiilor corona-
riene).
— A existat, cumva, un puuct dc
cotitură In activitatea dumneavoastră,
un eveniment sau o personalitate care
v-au marcat pentru totdeauna ?
— Evenimentul care a avut un efect
determinant asupra activității mele a
fost Intîlnirea cu profesorul James H.
Danielii, pe atunci decan al Facultății
de științele naturii la Universitatea din
Buffalo. El m-a convins să-mi îndrept
Interesul spre modele de structură a
biomembranelor cu pelicule monomo-
leculare. atît de diferit de aria iniția-
lă a preocupărilor mele, referitoare la
adsorbția gazelor pe solide. Găsesc a-
cest nou cîmp de investigare dificil,
dar Incitant — pot să spun că, pe lîn-
gă plăcerea de a lucra în domeniu,
m-am bucurat de un succes care m-a
stimulat. Nu am regretat niciodată ho-
tărîrea de a aborda o arie de cercetare
diferită de cea pentru care mă pregă-
tisem Inițial.
— Știm că sinteți cercetător princi-
pal în programele NASA. Această cer-
cetare are numai caracter fundamen-
tal, sau a deschis și posibilitatea unor
cercetări aplicative ?
— Munca mea, în calitate de cerce-
tător principal la NASA, vizează as-
pecte pur fundamentale : studiul struc-
turii solurilor lunare, prelevate de
astronauții americani cu ocazia zboru-
rilor cuprinse în programul APOLLO.
Ne-a preocupat interacțiunea dintre
vîntul solar (constînd, în primul rînd.
din atomi și ioni de hidrogen și heliu)
și solul lunar, respectiv rocile lunare,
ca și caracterizarea, din punctul de ve-
dere al suprafețelor, a probelor de sol
lunar. Toate rezultatele noastre au fost
comunicate specialiștilor din U.R.S.S..
care studiază și ei probe de sol lunar
prelevate de stațiile lor orbitale din
alte zone ale Lunii, în cadrul unul
program de schimburi științifice bazate
pe reciprocitate.
— Cum vă desfășurați activitatea la
catedră. în cadrul Universității din
Buffalo 7 i
— Catedra de chimie de la Univer-
sitatea din Buffalo cuprinde aproxima-
tiv 30 de cadre didactice care activează
in domeniile Invățămintului. adminis-
Irației și, în primul rînd. al cercetării.
Numărul de studențl ce beneficiază
anual de cursurile noastre se ridică ta
circa 2 500, pe grupe variind numeric
între 14 șl 400 de persoane. Cercetarea
este realizată de către fiecare cadru
didactic în colaborare cu un grup de
absolvenți ai facultății șl specialiști
participanti la cursurile post-doctorale.
Anul universitar durează, la noi, de ta
sfîrșitul lunii august pînă la Jumătatea
lunii mai. Cercetarea, însă, se desfă-
șoară non-stop, pe parcursul întregului
an.
— Cum vi s-a părut, din punct de
vedere științific, simpozionul din acest
an de la Timișoara ?
— Mi-a părut foarte bine că om luat
parte la cel de-al treilea Simpozion de
Chimie a Coloizilor și Suprafețelor.
Mi-a plăcut, fără rezerve. Am apreciat
în special conferințele prezentate în șe-
dințele plenare și sesiunea de postere
— în aceasta din urmă, entuziasmul șt
ținuta științifică fa tinerilor cercetă-
tori, mal ales) a făcut să dispară toate
dificultățile legate de limbaj. Schimbul
de idei care a avut loc cu acest prilej
a fost foarte valoros.
— Puteți concretiza ?
— O impresie deosebită mi-au pro-
dus studiile teoretice referitoare ta
dezintegrarea peliculelor foarte fine,
propuse dc grupul de cercetători din
Cluj-Napoca și, nu mai puțin, cele în
legătură cu membranele artificiale pre-
zentate de specialiștii bucureștenl. Lar-
ga deschidere științifică, la fel ca șl
preferința pentru acele domenii ale
cercetării unde cercetătorii se pol dis-
pensa de aparatură costisitoare fără
ca aceasta să afecteze calitatea de-
mersului lor de cunoaștere demonstrea-
ză un admirabil spirit de inițiativă,
înțeleg pe deplin și nevoia lor de a
aborda în paralel cercetarea funda-
mentală și pe cea aplicativă.
— Sinteți la prima vizită iu Româ-
nia și. deci, in orașul de pe Bega. Dată
fiind bogăția și amploarea manifestă-
rilor simpozionului la care ați parti-
cipat activ. în ce măsură ați reușit să
cunoașteți Timișoara 2 Ce impresie
v-au făcui viața științifică și culturală
de aici ?
— Din punct de vedere spiritual,
consider că oamenii pe care i-am cu-
noscut sînt într-o dispoziție excelentă,
cu un nivel de cunoștințe culturale șl
o diversitate a intereselor ta fel de
mare, dacă nu mai mare decît am găsit
ta alte națiuni. Aproape fără excepție,
am găsit oameni politlcoși, generoși și
deschiși.
— Să înțeleg că doriți să vă rein-
toarceți la noi cu ocazia următorului
simpozion, peste trei ani ?
— Da, este unul dintre proiectele
mele de viitor. Intenționez să revin
pentru a extinde colaborarea cu spe-
cialiștii români. Există, aici, niște
minți tinere Intr-adevăr valoroase, pe
care modul de organizare a simpozio-
nului le-a pus excelent In lumină și
cărora schimbul de informație științi-
fică, cu deosebire în sensul cunoașterii
și aplicării unor tehnologii mai specia-
lizate. le-ar fi de real folos. Cu attt
mai mult cu cît utilizarea unor tehnici
noi de analiză a suprafețelor ar con-
duce la importante aplicații Industriale
ale cercetărilor lor.
Convorbire consemnată de
Carmen BLAGA
ARTHUR HAUEUT
Șl IUBIREA DE OAMENI
Fondator, in 1951, împreună cu Pierre-Louis
Flouquet al Bienalelor Internaționale de poezie
șl al binecunoscutului Journal des Poâtes,
Arthur Haulot este azi unul din cei mai impor-
tanți poeți belgieni de limbă franceză, autor a
peste treizeci de cărți de poezie, eseuri, jurnale
etc. Secretar general al Bienalelor Internațio-
nale de Poezie de la Ltege, A. Haulot este, se
știe, un mare animator al poeziei, al înfrățirii
poeților Lumii de azi prin poezie, prin verbele
Păcii și Prieteniei. De-a lungul a 16 Bienale, el
a sprijinit concret prezența șl valoarea poeziei
contemporane românești pe care o consideră
printre „cele mal valoroase din lumea de azi",
avînd totodată o stimă veche și mereu nouă
față de cultura românească. Un semn, Intre
multe altele, poeziile ce urmează (din ciclul
Poemele Kamarina) sînt Inedite, încredințate,
prin Constantin Crișan, revistei Orizont.
POEMELE KAMARINA
Poate inlreg poemul ar fi trebuit gîndit
Schimblndu-i iar elanul, făcin.‘u-l să ne spună
Ce-ncearcă să ascundă sub vremea mută cînd.
Dc-atitca ori „eu te iubesc" el a grăit
în prea sonore unde de seară, dimineață
că nu mai știu acuma cind spune adevărul
Sau cînd ne minte cu un calm de gheață j
Ar trebui și alte limbaje construite
pornind spre porturi noi și alte-avinturl, unde
putea-vom iar să ștergem imagini vechi și stinse
Ca să pornim pe mare cu noi catarge-, aprinse.
Noi am întins fețele de masă ale dorinței
sub soarele mării
pinzele bărcilor au alunecat pe mătasea
trupurilor noastre
și cîntul valurilor a arcuit Iar timpul
acestei alte zile in care totul
se pregătea să nască
Ce mîngiiere a stat in pragul sărbătorii ?
Aceea a aerului care dădea friu liber înălțării
arbustul-trandafir precum o balerină dăltuit 7
aceea a muzicii în defileul serii
sau cea a mîlnii tale arse de emoția mea ?
Dar nu e oare chiar vorba aceasta neexprimată
IncM
cu grijă așezată pe buzele vîntului
aceste silabe fără greutate și mici cu sunet
în lumină
și printre care noi am deschis calea ?
Oceanul a înțeles mesajul acesta ciudat
și noi ne-am rostogolit încet intre crestele lui
pînă la marginea fericirii.
POEMUL AȘTEPTĂRII (II)
Te-aștept in pragul unor strălucitoare maluri
Cerul inalt de vară iți saltă sinii sus
făcuți spre mingiiere subtilă, pentru valuri
ce-n ochii mei dansează din zori pină-n apus.
Aștept să-ți redescopăr culmi, creste nisipoase
promisiuni ascunse in zvîcnetu-ți sangvin
Vom stringe-n pumni imagini nemaivăzut frumoase
Și-om rîde împreună dc eie — și divin
Preasfint norocul verii in creștetu-ți infloare
întregul risc a! iernii e doar de partea mea
Iar prin pariu Iubirea făcută-i să renască.
Tu-mi ești tot viitorul, ci eu sînt doar un mii
Sfidez mereu acuma înfrîngerea-ngercască
Ca să mă-nalț pe pragul de vise înghițit.
Prezentare și traducere:
Constantin CRIȘAN
Colegiul de redacție:
ION ARIEȘANU (redactor refl
ANGHEL DUMBRĂVEANU 'redactor șef adjunct)
VrOREL COLȚESCU. NICOLAE PtRVU. CORNEL UNGUREANU
111 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA t TIMIȘOARA, strada RODNEl U
I Telefoane ! 3 38 90 și 3 33 76 fredactor-șef). Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiază. Abonamentele se fac ta P.T.T fî.
TIPARUL EXECUTAT LA I P.B.T. Index 7 42.907
Proletari din toate țările, unifi-vS!
orizont s
SAP1AMINA1 SOCIAL KJLIIIC $1 UTERAR ARIISIIC ECMIAI OE UNIUNEA SCRIITORILOR OIN RS.R. Șl COMITETUL JUDEfEAN OE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ
NR. 39 (1178) 29 SEPTEMBRIE 1989 W SERIE NOUA, ANUL XL • 16 PAG., 3 LEI
DOCUMENTELE PENTRU CONGRESUL AL XIV-LEA AL P.C.R.
Democrația - trăsătură caracteristică a societății noastre
?	5
Concepția românească des-
pre democrație pornește de la
necesitatea asigurării deplinei
egalități între oameni, a rea-
lizării unor relații economice
și sociale echitabile, care sâ
permită fiecărui cetățean să
ducă o viață demnă, de la
accesul liber la învățămînt,
cultură, știință, la participarea
directă a maselor la condu-
cerea întregii societăți.
Aici se nasc autoturismele Dacia-500.	(Foto : Gheorghe Popescu)
I.A.T.-«litoral a început azi
Despre trecut am aflat că
doar amintirile și mono-
grafie, pe care mi-o arată
Nicolae Bibu — șeful servi-
ciului OPMPM, il mal rețin
Pînă acum cinCi ani existase
Întreprinderea ,Tehnometal“
al cărei nucleu l-a constituit,
tn 1879, o mică unitate ma-
nufacturieră. Se pornise de
la rtșnițe și butoaie metalice.
CTITORIILE PREZENTULUI
iar după naționalizarea din
1948 In fabricație, asigurată
doar de 215 muncitori, au in-
trat țesăturile și Împletiturile
din sîrmă, precum și diferi-
te tipuri de lanțuri In 1959,
unității i se alătură între-
prinderea .Partizanul" din
Timișoara șl atelierele de
perforat tablă din Arad.
Oradea și București. Mo-
mentul marca debutul pro-
ducției unor mașini și agre-
gate pentru agricultură, deja
primele produse culegînd
aprecieri la expozițiile in-
Referi ndu-se ia sistemul de-
mocrației noastre, muncito-
rești-revoluționare, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU subli-
nia — cu prilejul celei de-a
45-a aniversări a revoluției de
eliberare socială și națională,
antifascistă și antiimperialistă
— că .Vom porni permanent
de la principiul științific al
făuririi socialismului cu po-
porul și pentru popor, perfec-
ternațlonale dc ia New
Delhi, Bombay și Izmir. In
perioada anilor 1971—1975 se
realizau tntliele investiții In
zona din Calea Buziașului. Din
1976 s-a trecut la producția
de tractoare de 45 CP de
tipul „Universal", a altor
mașini agricole și utilaje
destinate cuniculiculturii
(creșterea iepurilor) și avi-
culturii. In anii 1980 și 1981,
pentru rezultatele obținute,
întreprinderii i se acordă
„Ordinul Muncii", clasa a
doua Odată cu consacrarea,
toți cel ai locului credeau că
se ajunsese la acel prag de
sus de pe care decolările spre
viitor nu mai puteau însem-
na mare lucru.
Vizita de lucru din iunie
1983 a secretarului general
al partidului a adus Insă și
aici, ca pretutindeni după
istorktol an al Congresului al
IX-lea, o explozivă deschi-
ționind continuu organele de-
mocrației noastre de stat, ac-
tivitatea lor și creșterea rolu-
lui noilor organisme democra-
tice, care asigură participarea
deplină a tuturor categoriilor
sociale, a întregii națiuni Ia
elaborarea politicii interne și
externe, la infăptuirea neabă-
tută dc către popor a propriu-
lui său viitor, viitorul liber șl
independent".
dere de noi orizonturi, echi-
valentă cu d revoluție. între-
prinderea a primit sarcina
expresă de a făuri primul
miniautoturism romanesc De-
cretul Consiliului de Stat
privind reorganizarea „Teh-
nometal“-ulul în întreprinde-
rea de Autoturisme Timișoa-
ra poartă strălucita pecete
a gîndirii tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU și
este datată ;	31 decembrie
1984. A fost o primă șl de-
cisivă treaptă în r^ctitorirea
din temelii a unității, în
restaurarea unul peisaj în
care totul păruse orînduiț,
așezat, dat pentru totdeauna,
cu toate liniile ferm fixate,
cu toate culorile definitiv zu-
grăvite, cu toate sensurile
limpezi si limpezile pînă la
ultima lor consecință. în-
cepuse, altfel spus, marea
bătălie pentru mileniul urmă-
tor. Una din încercările cu-
rajoase ale acestei epoci i
dreptul și obligația fiecăruia
de a gîndi la viitorul său și
al celorlalți. Era, de-acum, O
etapă calitativ nouă de mun-
că și creație, impusă de pă-
trunderea bruscă, dar nu ori-
G. DIMA
(Continuare lu pag. 3)
Reflectând asupra acestei
teze, este necesar să reținem
că democrația nu se limitează
la înfăptuirea concretă a sar-
cinilor economico-soclale, cl
ea presupune totodată parti-
ciparea maselor la actul de-
cizional, în cadrul conducerii
științifice a societății, respec-
tiv a instituțiilor componente
ale sistemului nostru demo-
cratic.
în acest mod de a înțelege
democrația, în ultimele două
decenii și jumătate s-a asi-
gurat legătura indisolubilă a
partidului și statului cu oa-
menii muncii, ceea ce se ex-
primă prin adeziunea prin
gînd și faptă a poporului la
strategia partidului. Această
adeziune a consolidat societa-
. tea noastră șl a demonstrat
SPRE
ȚELUL SUPREM
Timpul vine frumos prin vară,
Sc-nalță curat din roade
bogate.
Timpul crește cu nuine de
țară.
E nestinsă flacără dc libertate.
Timpul vine cu aripi deschise.
Clipă de clipă sc limpezește
în zbor,
Gindul rămurește din caldele
vise.
Spre țelul suprem. : prc viitor.
Timpul se adună tânăr in
privire,
E prezentul clipelor mari de
lumină.
E iot ce se-mpllncște-n crez
șl-n simțire.
Pe această vatră de limba
română.
Miron ȚIC
hotărîrea întregii națiuni ro-
mâne de a apăra și dezvolta
cuceririle revoluționare.
într-o concepție dialectică,
privind progresul social, siste-
mul democrației socialiste în
România implică un ansam-
blu de principii, dintre care
menționăm : rolul conducător
al partidului, centralismul
democratic, autoconducerea
muncitorească, conducerea co-
lectivă și responsabilitatea
fiecărui om al muncii, uma-
nismul revoluționar, patrio-
tismul socialist, oa și un an-
samblu de instituții politice
integrate structural, eficient
în sistemul politic. în acest
sistem, organismele statale se
îmbină organic cu organiza-
țiile obștești, conducerea imi-
tară la nivel național cu for-
me specifice ale autocondu-
ceril muncitorești la toafe ni-
velurile și în toate domeniile.
Prin toate aceste Instituții,
adevăratul stăpîn al destine-
lor țării este poporul, dețină-
torul puterii în calitatea sa
de proprietar, producător șl
beneficiar. Posibilitatea reală
a oamenilor muncit de n lua
parte la întreaga viață socială
devine, în momentul de față
și în perspectivă, un act de
responsabilitate socială, fle-
care cetățean adueîndu-și con-
știent contribuția la conduce-
rea societății. îh aceste condi-
ții, decizia politică nu poate
fi suma actelor individuale, ci
voința generală, ca expresie
a intereselor fundamentale ale
națiunii. Iată de ce, democra-
ția socialistă presupune dis-
ciplină conștientă, participare
responsabilă.
In spiritul participării con-
știente și responsabile la con-
ducereo societății, oamenilor
muncii li se cere să acționeze
pentru depășirea a ceea ce
este vechi, perimat, ceea ce
mai impiedică sporirea efi-
cienței, respectarea principii-
lor eticii și echității socialis-
te, a legalității socialiste, a
constituției țării. Secretarul
general al partidului sublinia-
ză, în această ordine de Idei,
că : „libertatea individuală sc
poate realiza numai în cadrul
libertății colective, -generale,
că orice încercare dc a opune
libertatea personală celei ge-
nerale este greșită, dăunătoa-
re. roriiim de la adevărul că
libertatea este înțelegerea ne-
cesității participării la acțiu-
nea comună, în vederea con-
struirii conștiente do către
masele populare a propriei lor
Istorii, a propriului ier viitor".
Rezultă, deci, că strînsa co-
relație șl condiționare între
libertate șl responsabilitate
exprimă o sinteză dialectică
între libertatea politică, so-
cială și Individuală, ceea ce
potențează afirmarea șl dez-
voltarea libertății umane.
Afirmarea deplină a demo-
crației socialiste se leagă ne-
mijlocit de nivelul pregătirii
profesionale șl politice a oa-
menilor. De aceea, în societa-
tea noastră se acordă o aten-
ție deosebită pregătirii cadre-
lor de partid și de stat, tutu-
ror oamenilor muncii, accen-
tuîndu-se permanent însem-
nătatea acționării pe baza ce-
lor mai noi cuceriri ale știin-
ței din toate domeniile.
în spiritul Documentelor
Congresului al XlV-lea al
partidului, prin obiectivarea
principiului de făurire a so-
cialismului cu poporul și pen-
tru popor, dialogul direct cu
oamenii muncii se va inten-
sifica astfel incit infăptuirea
unui stadiu superior de civi-
lizație va putea fi considerată,
pe drept cuvînt, opera mase-
lor, a întregii națiuni.
Lector univ. dr.
loan PELEȘ
ORIZONT
@ 2 e
Apărarea propti u-zisă o marelui oraș
din vestul României a fost organizată
în spațiul de la frontieră, primul ali-
niament fiind situat la 20 km depăr-
tare de graniță, pe poziții succesive,
avînd linia principală de apărare pe
liziera orașului, iar tn Interior fiind
pregătită o rezistență pe cvartale de
clădiri și grupe de rezistență. în ace-
lași timp s-a asigurat o apărare circu-
lară a orașului, sprijinită pe cele două
cursuri de apă, Bega și Timiș și pe
acoperirile și pe comunele din zonă.
Apărarea Timișoarei, după cum se ex-
primă un cunoscut istoric militar, „era
centrată pe oraș, apărat de către Re-
gimentul 13 Călărași, celelalte unități,
ducînd doar lupte de întîrziere". (Co-
lonel dr. Florlan Tucă — Factori al
succesului trupelor române «n războiul
antihitlerist. Ed. Militară, 1970, p. 219).
în cadrul dispozitivului de apărare a
Timișoarei trupele erau eterogene, oa
proveniență șl calitate. Astfel, numai
cele două regimente organice ale Di-
viziei 9 Cavalerie, 13 Călărași și 6 Ar-
tilerie călăreață erau unități operative.
Ele vor avea șl rolul determinant în
apărarea orașului, capul de pod stra-
tegic din cîmpia Banatului. Celelalte
erau unități de dublură, de instrucție,
școli militare sau subunități de pază
sau tehnice.
în cadrul dispozitivului de apărare
n Timișoarei, organizat de către Di-
vizia 9 Cavalerie, un rol important l-a
avut și populația civilă a orașului și
a localităților unde s-a organizat apă-
rarea. La fel, un rol important l-au
avut gărzile naționale, constituite în
orașele șl satele Banatului, mal ales
după 1 septembrie 1944, cînd a început
pregătirea ofensivei pentru eliberarea
nordului Transilvaniei de sub ocupația
horthystă. Acestea aveau sarcini simi-
lare cu formațiunile patriotice de
luptă. Create din Inițiativa comuniști-
lor, gărzile naționale românești tre-
buiau să sprijine armata română în ac-
țiunea de apărare a teritoriului națio-
nal și de dezrobire a Ardealului de
Nord.
In data de 11 septembrie 1944 a avut
loc primul atac asupra orașului Timi-
șoara. E vorba de o acțiune de cer-
cetare prin luptă, efectuată de Batalio-
nul 4 de cercetare al Diviziei germane
4 Moto S.S. de grenadieri blindați „Po-
liția", divizie care se deplasa din Iugo-
slavia spre sud-vestul României. Pă-
trunderea s-a efectuat prin sectorul
companiei de grăniceri Banloc, care nu
a putut rezista atacului inamic, fiind
în inferioritate numerică și care s-a
repliat în localitățile Peciul-Nou și
Ciacova. Au fost ocupate de către ina-
mic localitatea Denta și Deta, acesta
îndreptîndu-se, în ritm rapid, spre Ti-
mișoara. In fața acestei situații, co-
mandantul Diviziei 9 Cavalerie orga-
nizează apărarea Timișoarei cu cea
mai bună imitate pe care o avea la
dispoziție — Regimentul 13 Călărași.
Acesta a fost deplasat cu tramvaiele
de po liziera vest Timișoara, pe li-
ziera dc sud a satelor Freldorf. Chișoda
șl Giroc, barînd direcția Șag — Timi-
șoara.
Escadronul de călărași intră In luptă
cu trupele Invadatoare și reușește să
le oprească înaintarea șl să le avarieze
3 tanchete șl un tanc mare, stopînd
atacul Infanteriei cu focuri de mitra-
lieră. Escadronul de călărași, deși mult
în inferioritate față de inamic, acesta
atacînd cu două companii motorizate
și cu multe tancuri, reușește să reziste
cu succes Invadatorilor, tn ajutorul re-
zistenței, organizate de către călărași,
a Intervenit și aviația. Astfel, coloa-
nele de blindate și mașini inamice,
constituite Intr-un grup de manevră,
ou fost nimicite de către o formație
de 12 bombardiere tn picaj, trimisă în
ajutor de Corpul 1 Aerian român, pe
șoseaua Deta — Timișoara. în fața
rezistenței călărașilor și după atacul
aviație! românești, trupele germane
încep să se retragă spre sud, cu mari
pierderi ta mijloace blindate și Infan-
terie. în acest moment de derută a
inamicului s-a produs contraatacul es-
cadronului 2 călărași, condus de căpi-
tanul Alexei Donici, unul din cei mal
capabili ostași al Regimentului 13 Că-
lărași. Acest contraatac încununat de
succes al călărașilor, a dus la dezorga-
nizarea planului de foc al Inamicului,
care nu mai putea folosi artilerie în
acoperirea trupelor proprii de Infan-
terie si a creat condiții deosebit de
favorabile, exploatării situației de către
Regimentul 5 Vînători-înstrucție, care
n continuat, in adîncime, contraatacul
călărașilor.
Trimis, din ordinul Corpului 7 Teri-
torial, 1a dispoziția Diviziei 9 Cavale-
rie, Regimentul 5 Vînători-înstrucție,
aflat ta Sînandrei, s-a deplasat ta Ti-
mișoara, împreună cu un divizion din
Regimentul 1 Artilerie-Instrucție, ur-
mînd să contraatace inamicul. Acțiune®
LUPTELE PENTRU APĂRAREA TIMIȘOAREI
(AOGUST — SEPTEMBRIE 1944)
de continuare a contraatacului, inițiat
de călărași, este îndeplinită de vînători,
organizați în 2 batalioane de recruți și
a fost dirijată în teren de locotenent-
colonelul Ion Davidescu, șeful de stat
major al Diviziei 9 Cavalerie. De alt-
fel, după contraatacul călărașilor, tru-
pele germane s-au retras spre Șag,
Farța și Peciul-Nou, Regimentul 13
Călărași, ocupînd poziția ordonată pe
Freidorf, Giroc și Chișoda. Atacînd cu
ambele batalioane de recruți în linie,
Regimentul 5 Vînători, partea seden-
tară, reușește să alunge inamicul aflat
in derută după contraatacul călărași-
lor, din satele Șag și Parța, pînă în
seara aceleiași zile. De altfel, a doua
zi, 12 septembrie, batalionul de cerce-
tare german se retrage de pe teritoriul
nostru, fiind urmărit, pînă la frontieră,
de grănicerii comandați de It. colonelul
Fetcu, din cadrul companiei Banloc,
Dimitrie Cantemir în viziunea
unui contemporan
Cea mai complexă personalitate a unei impresionante epoci a culturii na-
ționale, in care s-au scris cronicile noastre în graiul țării și s-au fixat coor-
donatele limbii literare, Dimitrie Cantemir, la cumpăna veacurilor al XVII-lea
și al XVIII-lea, a anticipat destinele culturii românești moderne, animată de
vocația universalității. Contribuția de seamă pe care a adus-o, prin opera
sa enciclopedică, culturii naționale șl universale, l-a atras prețuirea întregii
lumi savante a timpului, faima în veacurile următoare, iar astăzi, ea i-a dat
pe deplin dreptul de a fi înscris tn calendarul U.N.E.S.C.O. al aniversărilor
mondiale.	.	,, ,
Ecoul fascinantei personalități a cărturarului român, in spațiul european,
poate fi surprins în filele enciclopediei Memoria Hungarorum de Alexius
Horany. din secolul Luminilor. Imagine revelatoare a trecutului cultural a
acestei părți a Europei, enciclopedia în trei volume a lui Horany, apărute
la Viena (1 : 1775 ; II : 1776) și Posonium — Bratislava (III ; 1777), oferă o
selecție de bio-bibliografii ale figurilor Ilustre ale culturii maghiare șl ele
țărilor apropiate, între care își găsesc loc și cîteva remarcabile personalități
ale culturii noastre. Redactată în limba latină, lucrarea se adresa lumii in-
struite europene, promovînd în societatea vremii un mai larg orizont de
cunoștințe și convingeri. In măsură să faciliteze înțelegerea valorilor culturale,
din această parte a continentului.
Articolul despre Cantemir (numele fiind ortografiat Kantemirius, conform
tendinței latinizante a secolului) reține de la început, prin spațiul mare
acordat prezentării personalității savantului român. în cele zece pagini de
dicționar (p. 277—287) din volumul al ll-lea, se configurează biografia pro-
priu-zisă a omului, orizontul epocii in care principele român a evoluat și se
schițează universul operei sale. Prima parte a articolului se referă la viața lui
Cantemir, ale cărei evenimente sînt puse în cadrul diferitelor medii în care
acesta a trăit succesiv : Constantlnopol, Iași șl Rusia. înregistrarea cronolo-
gică a evenimentelor ei începe cu exilul lui Cantemir la Poartă, în calitate
de zălog al tatălui (1688), urmată de detalii ale șederii la Constantlnopol
(1688—1710), întreruptă timp de doi ani de revenirea în țară (1691—1693), în
care se înglobează și o scurtă domnie (1693). Nu sînt neglijate datele referi-
toare la viața de familie, sau cele privind lupta pentru putere dintre Brînco-
veanu șl Cantemirești. Dintre evenimentele scurtei domni! (1710—1711), autorul
Insistă asupra tratatului de alianță încheiat între Dimitrie Cantemir și Petru
cel Mare, în vederea eliberării țării de sub turci. Emigrarea, devenită nece-
sară în condițiile eșecului de la Stănileștl, marchează începutul consemnării
evenimentelor ultimei perioade a vieții, petrecută In Rusia (1711—1723). Ulti-
mii doisprezece ani au adus un spor în privința evoluției personalității, adîn-
cirli experienței și creșteri! reputație! lui Cantemir, care avea deja autoritatea
erudiției sale. Sînt anii maturității, cel ma! fecunzi sub raportul activității
cărturărești, Încununată strălucit de alegerea sa cu membru al Academiei
Berllneze (Societas Regla Berlinensls), ani nelipsiți de o intensă activitate
politică.
Articolul prezintă, în continuare, zece dintre «strălucitele monumente de
spiritualitate" lăsate de Cantemir posterității, urmate de mențiunea că, „în
afara acestor lucrări, se mal păstrează încă, în manuscris, multe altele, neter-
minate". în anul apariției lucrării Iul Horany <1776) numai patru opere can-
temiriene văzuseră lumina tiparului: două antume (Divanul... șl Sistema
Religiei Mahomedane) și două postume (Istoria Imperiului Otoman și Descrie-
rea Moldovei). Restul operelor, rămase în manuscris, vor fi publicate tîrziu.
Ordinea consemnării lucrărilor publicate „de curînd", nu este cea a editării,
ci sugerează modul în care a Intrat Cantemir în conștiința Europei Luminilor.
Nu întîmplător, cea dintîi menționată este Istoria creșterii și descreșterii Im-
periului Otoman, operă care i-a adus, Indiscutabil, notorietate pe plan euro-
pean. Scrisă în latinește șl cunoscută In această formă, ea a fost publicată
după moartea Iul Cantemir, prin grija fiului său, Antloh Cantemir, ambasador
al Rusiei, la Londra șl Paris. Tradusă și publicată în engleză (1734 ; 1756),
franceză (1743) și germană (1745), această adevărată enciclopedie Islamică a
făcut din Dimitrie Cantemir unul dintre cel mai de seamă Istorici al sud-
estului Europei.
Avîndu-șl probabil geneza In prima biografie a lui Cantemir, atribuită
germanului Thcophjl S. Bayer, articolul lui Horany despre Cantemir se
adaugă efigiilor documentare care au impus atenției lumii europene persona-
litatea savantului român. Cele zece pagini ale enciclopediei, acordate prezen-
tării Iul Cantemir, sint o dovadă a prețuirii pe oare autorul o acordă erudi-
tului principe român, care, prin enciclopedismul preocupărilor sale, e avut
trăsăturile unul cărturar din epoca luminilor, dar, totodată, ele relevă și „lo-
cul" pe care acesta și-l cîștlgase în „republica literelor europene".
Ileana DARJA
care reintră pe frontieră în vechiul său
sector. Acțiunea de cercetare prin
luptă, efectuată de batalionul de cerce-
tare al Diviziei 4 SS „Poliția", e eșuat
lamentabil, nereușind să ocupe Timi-
șoara, apărată cu eroism de ostașii
români.
Dacă în zilele următoare nu a avut
loc o mare ofensivă germană asupra
Timișoarei, în zilele de 15 și 10 sep-
tembrie. marele oraș din vestul țării,
apărat de către Regimentul 13 Călă-
rași, este atacat de către o unitate SS,
denumită Grupul de luptă „Behrends",
formată din 2 batalioane mecanizate și
o companie blindată. Atacul grupului
„Behrends" s-a produs In partea de
vest șl nord-vest a Timișoarei, el or-
ganlzînd două direcții ofensive, una
dinspre nord-vest, Becicherecul Mic-Tl-
mlșoara, alta dintre vest, Jimbolia-Tl-
mlșoara. Ofensiva germană, din aceste
zile, va eșua.
In ziua de 15 septembrie, Timișoara
a fost atacată și din direcția nord de
către forțele horthyste. Deci, apărăto-
rii orașului trebuia să reziste pe trei
direcții, împotriva Inamicului naziste*
horthyst. Atacul principal s-a dat de
către trupele grupului „Behrends", îa
sectorul apărat de Regimentul 13 Că-
lărași și de recruții Regimentului 17.
Infanterie. Regimentul 17 Infanterie,'
dispus în apărare pe direcția vest, in-
tercepta căile Jimbolia — Timișoara șl
Sînnlcolaul Mare — Timișoara și avea
misiunea de a întîrzla înaintarea tru-
pelor hitleristo-horthyste spre marele
oraș, apărat de Regimentul 13 Călărași.'
Recruții infanteriști au îndeplinit cu
succes această misiune. în același timp,
Inamicul a presat puternic, depășind
pe infanteriști și pe direcția Săcălaz —
Timișoara, direcție apărată, cu vitejie,
de Detașamentul căpitanului Marin
Gheorghișor, din Regimentul 13 Călă-
rași.
în ziua de 10 septembrie 1944, ina-
micul a organizat o presiune concen^
trlcă asupra Timișoarei, atacînd pe di-
recțiile sud, vest și nord-vest. Atacul
a început din direcția sud, dar aici se
afla sectorul călărașilor condus de
It.-colonelul Enescu, avînd ca detașa-
ment de întărire recruții Batalionului
1 din Regimentul 5 Vînători, care apă-
rau localitățile Șag șl Parța. Acestea
nu vor putea rezista însă mult timp,
repliindu-se pe pozițiile deținute de
călărași, dar sectorul It.-colonelulul
Enescu va reziste tuturor atacurilor
inamice.
în vest, recruții Regimentului 17 In-
fanterie s-au repliat spre Sînandrei, ră-
mînînd ca punct înaintat doar detașa-
mentul de călărași, comandat de
căpitanul Ștefănescu, care, ajutat de o
baterie din Regimentul 1 Artllerle-In-
strucție, de sub comanda căpitanului
Iile Bucurescu, reușește să reziste In
fața inamicului. în sectoarele Săcălaz,
Sînandrei șl Mehata, nord-vest Timi-
șoara, inamicul nu a putut pătrunde
spre Timișoara, în ziua de 16 septem-
brie.
Ziua de 17 septembrie 1944 a marcat
punctul culminant el ofensivei hitle-
risto-horthystă, pentru ocuparea Timi-
șoarei. In această zi, hitleriștii au ata-
cat cu un grup puternic din Divizia 4
moto SS «Poliția", format din batalio-
nul de cercetare, 2 batalioane întărite
și un divizion de artilerie, dinspre sud
și sud-vest. în același timp, din direc-
ția vest și nord-vest, a atacat cealaltă
unitate SS, grupul de luptă „Behrends".
Considerînd și atacul trupelor horthvs-
te din nord, care încercau să se infil-
treze și spre est, practic, inamicul a
pornit la operația de încercuire a Ti-
mișoarei. în dimineața zilei de 17 sep-
tembrie, atacul inamic asupra Timi-
șoarei a început în sectorul sud, apărat
de călărașii locotenent-colonelului Ion
Enescu. în sprijinul căruia a intervenit
șl un divizion sovietic. Pentru a încer-
cui orașul, o parte a trupelor inamice
s-a îndreptat spre nord-est, pe direcția
Urseni — Moșnița — Remetea Mare,
intrînd în pădurea Bîstra. Aici, însă, au
fost opriți de Detașamentul condus de
colonelul Galgoți și de muncitorii înar-
mați, iar în zona Bucovăț. de blinda-
tele sovietice, inamicul neputîndu-și fi-
naliza acțiunea de învăluire a orașului.'.
în cursul după-omlezii, grupul de
luptă din Divizia 4 SS .Poliția" și-a
intensificat atacurile. în partea de sud
a orașului, în sectorul Regimentului 13
Călărași, reușind să pătrundă în Chiso^
da șl Giroc, comune suburbane. Călă-
rașii au rezistat cu greu atacurilor ina-
mice, dîndu-șl tributul de sînge șl
jertfă. în cursul acestei lupte, sînt ră-
niți grav șî îșl pierd viața It. col. loan
Enescu, comandantul Regimentului 13
Călărași, maiorul Titus Mureșanu, co-
mandant de divizion, căpitanul Alexei
Donici, comandant de escadron, It. re-
zervă Ovldiu Balea etc. Cu pierderi
mari, călărașii au rezistat în sectorul
sud, la Chișoda șl Giroc, prin contra-
atac, dat de escadronul 4 din acest re-
giment șl cu compania 3 din Regimen-
tul 5 Vînători-înstrucție.
în același tîmp, inamicul a atacat,
în sectorul nord, localitatea Sînandrei,
apărată de infanteriști. Aici, trupele
hitleristo-horthyste au fost oprite, si-
tuația trupelor române stabilindu-se
prlntr-un contraatac dat de Batalionul
1 din Regimentul 17 Infanterie. Din
nou, în această zi, inamicul nu a reușit
să cucerească Timișoara șl nici să de-
pășească pozițiile de apărare organi-
zată de Divizia 9 Cavalerie. De altfel,'
spre sfîrșitul zilei de 17 septembrie
1944, Divizia 4 Moto SS „Poliția", îm-
preună cu grupul de luptă „Behrends";
oare Ii era subordonat, primește ordin
de la eșalonul superior, de a renunța
la ofensiva pentru ocuparea Timișoarei;
Radu l’AIUȘAN
Octavian VLAD
ORIZONT
întîlnlrea cu arta Iul Dlodor Nicoa-
ră începe, din punctul de vedere al
reporterului desemnat să scrie despre
directorul dirijor al Filarmonicii „Ba-
natul", într-o sală de teatru. Se pe-
trecea acolo un lucru Ieșit din comun i
polifonia poeziei eminesciene, spusă
de marea voce a corului, făcea spațiul
•unoscut să vibreze altminteri, cu
un sunet nou șl, parcă, mai plin, iar
această melodioasă vibrație nu părea
nicidecum căutată, cl naturală, îneît
devenea aproape de neînțeles că nu se
lăsase auzită pînă atunci. Desigur,
cuvintele, decupate perceptibil, cîteo-
dată pînă la nivel de silabă, evident
versurile, în armonioasa lor decurgere,
sensul poetic atent reliefat — toate
acele amănunte de tehnică interpre-
tativă, urmărind, și izbutind, să pună
în dialog valoarea literară cu expresl-
vitățile partiturii — nu mai puțin
limpezimea fiecărui sunet emis de
instrumentul uman — puteau constitui
explicația prelungitelor aplauze. a
reușitei spectacolului. Ansamblul coral
condus de Dlodor Nicoară fusese, ca
dc obicei, la înălțime.
Dlodor Nicoară crede că posibilita-
tea de expresie a vocii umane e una
de rangul întîi, în muzică. Mijloa-
cele orchestrei nu-i apar la fel de
sensibile. Diferența, vizibilă, între in-
strumentul orchestral și cor, i se pre-
zintă, deîndată ce reporterul încearcă
să iși imagineze eventualitatea unul
alt un glii de perspectivă, ca un subiect
ce nu comportă discuție decît privitor
la nuanțe, la aspectele colaterale. De-
finiția e sigură, definitivă i „Pe locul
I rămîne vocea, în muzică”. Demon-
strația e chiar biografia artistică a
dirijorului, astfel îneît ceea ce ros-
tește Diodor Nicoară reprezintă, nea-
părat, adevărul i cel al unei profe-
siuni de credință. Formulările con-
ving, discursul nu e lipsit de energie,
se simte exercițiul contactului neîntre-
rupt. vreme de douăzeci de ani, cu
suma de individualități distincte, care
alcătuiesc — și, în cazul cînd dirijo-
rul nu se impune, — destramă unita-
tea ansamblului. Momentul relatării
despre pregătirea unul concert se
descompune, ca în filmul lui Wajda, în
’ucrurl de mică șl mal mare importan-
ță, descriind împreună și deodată
condiția de existență a creatorului
Ca șl acel .Dirijor”, Diodor Nicoară
mtîmplnă „greutățile și necazul mese-
riei" de a supune voinței lui profe-
■ ionale o multitudine de personali-
tăți. fiindcă și el știe foarte bine că,
.a premieră, .ansamblul trebuie să
sune la unison". !ntr-o simbioză a
textului șl muzicii, a regiei muzicale
și vocilor. Repetă cu o concentrare
maximă, cu auzul intern deschis, su-
praveghind Intonația, armonia, am-
bianța-
A debutat prin a cîntă tn corul fi-
larmonic din Iași, a avut șansa apro-
pierii de maeștri de talia unul Nico-
tae Ursu, Ion Pavalache, Ion Românu.
D. Botez, Mircea Holnic, Marin Con-
stantin. Se recunoaște îndatorat a-
cestor. Inegalabili, muzicieni. Admiră
priceperea, tactul, talentul și, nu In
ultimul rînd, atributele strict ome-
nești ale ereatorilor amintiți ? «compo-
zitor înzestrat / profesor generos șt
luminat / om de excepție șl neobosit
animator al muzicii eorale / extraor-
dinar, inegalabil dirijor" sînt expre-
siile pe care le folosește. Nu-i place,
în schimb, să refacă (a dat un inter-
vîu, nu demult șl, „poate găsiți lucru-
rile astea, acolo”) itinerariul succese-
lor adunate, de-a lungul timpului, tn
contul ața-zîsei „fișe de creație" E
grăbit (are. însă, vreme pentru un
drum prin oraș, pe urmele ..știmei”
Interviului). Spune, totuși, nu fără un
accent bine plasat (ca să-și dea re-
porterul seama de însemnătatea afec-
tivă a informației) i „Corul Filarmo-
nicii „Banatul” este, de la prima edi-
ție a „Cîntării României”, pe locul 1“
Exista o exclamație la finele formu-
lării. Îndreptățită, desigur. Dar. re-
porterul nu o notează. Scrie, mai de-
grabă, în carnet, ceva care să-1 ajute
să priceapă ce presupune munca unui
dirijor de cor ca Diodor Nicoară i
„Șase luni de repetiții, ca să pul la
punct, cît de cît, ansamblu!” ...
Și apoi, într-o seară, bagheta rldi
cată deasupra marii voci. Lumini de
scenă de teatru. Se pare că numai Di-
rijorii știu să trezească din somno-
lență acustica spațiilor în care Intră
șl că numai ior ambianța le răspunde,
încontinuu. Cu un sunet aparte, incon-
fundabil. Precum vocația celui ce îl
stîrnește.
Antoancta C. IORDACHE
Cind cineva împlinește 45 de ani de
activitate neîntreruptă ca inginer, ma.
ales dacă este și doctor docent științi-
fic, precum profesorul universitar Au-
rel Nanu, ești tentat, pentru început,
să găsiți împreună o definiție a aceste!
nobile și importante meserii. Or, din
acest punct de vedere, părerea profe-
sorului este clară: „un specialist cu
înaltă calificare, obținută într-un insti-
tut de învățămînt superior, care con-
cepe, proiectează, organizează și con-
duce procese de producție. In vederea
realizării de produ.se materiale nece-
sare vieții omului". Cum se împacă,
totuși, această definiție (și plăcerea
profesorului de a spune că este, în
primul rînd, Inginer) cu respectabila
activitate universitară, cu anii dăruiți
cu generozitate muncii de la catedră ?
Ei bine, de fapt nu este nici o contra-
dicție ! Căci, urmărind biografia exem-
plară a reputatului om de știință, vom
distinge cu claritate, în formele speci-
fice adecvate, cîteva linii de forță ce
pot fi asimilate tocmai cu trăsăturile
esențiale ale acestei profesii de bază
a secolului progresului tehnic I Astfel,
după doi ani dc producție la Reșița, fn
perioada imediat următoare actului Is-
toric de la 23 August 1944, tinărul in-
giner Aurel Nanu trece la Institutul
Politehnic, încerclnd să-și materialize-
ze idealurile frumoase ele vîrstei. Din
cunoașterea interconexiunii mai multor
discipline tehnice, s-a născut curajul
de a aborda un domeniu nou, la puțină
vreme după afirmarea iul în lume, cel
al tehnologiilor neconvenționale, sesi-
zfnd rolul lui enorm in îmbunătățirea
unor procese productive. De e'ci și
pînă la realizările de azi, pînă la im-
portanța pe care o au prelucrările prin
tehnologii neconvenționale, au trecut
ani de muncă creatoare.
Tehnologiile neconvenționale — a-
cesta este marele proiect ol inginerului
Aurel Nanu, cel care l-a conceput, l-a
organizat In condiții de producție și
l-a implementat în marile întreprin-
deri, convinse, cu fiecare pas, de avan-
tajele acestui nou procedeu de prelu-
crare. înconjurat de colaboratori de-
votați, de pasionați ai acestui domeniu,
de specialiști adevărați, profesorul a
creat o adevărată școiolă românească
de tehnologii neclaslce, redudnd tn-
tr-un timp relativ scurt decalajul față
de țările cu preocupări mai vechi, con-
flgurînd și un sector industrial nou —
Inclusiv o rețea de producători și bene-
ficiar! al tot mal pertecționatclor ma-
șini de prelucrare prin electroeroziune,
prin laseri sau ultrasunete, o mare
parte realizate ki Timișoara — ce are
acum și un organism științific propriu.
Centrul de cercetări în tehnologii ne-
convenționale, și chiar o comisie spe-
cializată a Academiei RS.R. I Sint
realizări oare fac cinste muncii unui
om. oare dau sentimentul datoriei îm-
plinite.
DESTINE ÎMPLINITE
De bună seamă, marele edificiu al
tehnologiilor neconvenționale, spriji-
nindu-se pe pilonii rezistenti ai colec-
tivului timișorean, este marea operă
tehnică a inginerului Aurel Nanu, ce-l
încununează cel 45 de ani de muncă
științifică neobosită ! Dar, mai presus
de aceasta, stă o altă realizare, de data
aste a profesorului universitar : zecile
de generatii de specialiști de înaltă țl-
nută profesională formați și îndrumați,
cu răbdare și competență, pe băncile
facultății. Cei care, deprinzlnd tainele
complicate ale cărților, au înțeles șl
extraordinara lecție de viață a dască-
lului lor, integrîndu-se apoi, cu întrea-
ga lor capacitate, în efortul pentru
continuarea studiilor începute în școa-
lă, la școala tehnologiilor neconvențio-
nale. Avansat, rînd pe rînd, pe trep-
tele ierarhiei universitare șl științifice
(sprijinit șl de puternica artilerie a
zecilor de tratate și Invenții și a sute-
lor de lucrări de specialitate), profeso-
rul Aurel Nanu a rămas același slu-
jitor devotat, harnic, entuziast și tena-
ce, al nobilelor idealuri ale școli! su-
pericore politehnice timișorene.
Gheorghe CRIȘAN
I.A.L-viitorul a început azi
(Urmare din pag. 1)
cum, într-o industrie de vîrf
a veacului. O industrie spre
perfecționarea căreia oame-
nii altor meridiane au urcat
lent, prin vremi șl vremi
(încă dc la „trăsura cu mo-
tor" Karl Benz a anului
18861), prin infinitezimale
acumulări cantitative, odată
cu fiecare pas In știință și
tehnică asimilat și aplicat
Iar ca să ajungi, în doar o
fărîmă de timp, In plină
competiție mondială a bran-
șei, ca partener, rival sau
concurent al unor vechi și
celebre firme (Fiat, Austln,
Ford, Citroen, Hanomag, Dal-
mler, Austln Moris, Honda)
reprezenta, copleșitor, un
obiectiv fără precedent Și
totul din mers, Intr-o cursă
contracronometru care a în-
semnat deodată dezafectarea
Celor 460 agregate și utilaje
specifice producției de trac-
toare, lansarea imediată a
noii investiții, integrarea In
fabricația de serie a AFMI>
uiui (autoturism de foarte
mic litraj) și, nu In ultimul
rînd, reciclarea profesională
r oamenilor pentru a realiza,
fără apel la licențe și în con-
diții de maximă certitudine
a izbînzii, ceea ce pînă a-
tunci era doar orgoliul unor
mari concerne din industria
automobilistică mondială.
S-a trăit atunci senzația că
oamenii sînt nevoiți să urce
pe o spirală amețitoare. O
mărturisesc toți eel cu care
stau de vorbă : ing. loan Bu-
joi, șeful atelierului de pro-
iectare SDV-uri, „creierul”
activității de execuție a pri-
melor autoturisme, Gheorghe
Maghețlu — secretar adjunct
cu probleme organizatorice
al Comitetului de partid și
maistrul Oscar Șlpoș, șeful
atelierului prototipuri. Au
fost, zic dumnealor, zile șl
nopți încordate, de neodihnă.
S-au conceput mai multe
proiecte de modele (AML.
„Șoim", „Egreta", „Lăstun”),
fără soluții finale. în pri-
mele faze barele au fost
„bubuite liber", la forjă, ta-
blele îndoite cu ciocanul de
mînă pe butuci de lemn, iar
montajul s-a făcut pe capre
metalice în paralel cu pre-
gătirea „din mers” a fabri-
cației, cu dotarea de utilaje
și seule, au fost sute de în-
cercări șt perfecționări. Dîr-
zenla, curajul, spiritul de
echipă au triumfat în cele
din urmă, dUpi peripeții și
complicații care au pus la
grea încercare rezistența fi-
zică și psihică a oamenilor.
La 11 septembrie 1985 au fost
prezentate secretarului ge-
neral al partidului ultimele
modele realizate, Iar la 27
septembrie 1985 u fost omo-
logat prototipul de concepție
și aprobată denumirea de-
finitivă a autoturismului —
„DACIA 5W.
Noua vizită de lucru în
întreprindere a secretarului
genera! al pa ....ului, din
septembrie 1988, a însemnat
o adevărată sărbătoare a
inimilor și a ideii de reu-
șită deplină, transformînd
uzina într-o uriașă catedră
de la care s-a predat, cu
limpezime șl forță, necesita-
tea cunoașterii realităților
economice vii, văzute’ în dia-
lectica devenirii lor, capaci-
tatea de prospectare și asu-
mare a noului, de discer-
nere a viitorului din pre-
zent, a durabilului din efe-
mer, disponibilitatea de a
vibra la nevoile omului, ale
muncii și vieții lui- Era o
mare victorie — realizarea
la Timișoara a primului au-
toturism de concepție exclu-
siv românească. Asimi’area a
durat un timp iccord — doi
ani șl Jumătate, perioadă în
care „Dacia 500* a suferit,
dacă vreți. peste 3000 de
avize de modificări a repere-
lor ca să alungă în forma
actuală, model caic răspunde
exigențelor impuse prin cele
52 de regulamente șl norme
internaționale-distinct pentru
mecanică, motor, caroserie,
amenajări interioare și echi-
pamente. Noua mașină nu are
niciun reper din import, iar
fluxurile tehnologice sînt
prevăzute numai pe utilaje
șl tehnologie românească. în
uzină se produc peste 1000
de repere ș! subansamble,
iar alte 600 provin din cola-
borarea cu 63 de întreprin-
deri din întreaga țară. Din
luna decembrie 1988 a incc-
put fabricația de serie, pri-
mul lot de „Dacia 500“ fiind
livrat cumpărătorilor în ia-
nuarie, între beneficiari afltn-
du-se șl loan Frățlld, șeful
biroului plan. Fină acum au
fost produse și livrate 3000
de asemenea autoturisme,
întîi nite mai în fiecare colț
al țârii. întrunind toate su-
fragiile, „Dacia 500“ se dove-
dește, iată, în actuala con-
junctură, un autoturism
populat și eficient, oferind
calități sup.rioan- tipurilor
din aceeași serie — Fiat
126 P șl Trabant 601. în
fond, este vorba despre un
autoturism cu consum mai
mic de 4 1 la 100 km par-
curși, mai ușor, mai puțin
poluant, are un motor dc 500
cmc în patru timpi, conce-
put pentru răcire cu aer.
dispune de o capacitate de
4 persoane și un spațiu al
portbagajului Intre 360 și
610 dmc. Prezintă o autono-
mie de 500 km, viteza logică
de croazieră este de 80
km/oră, Iar viteza dc vîrf
de 110 km/oră. Prestigiul de
personalitate îl conferă și
faptul că este simplu în ex-
ploatare și întreținere, poate
opri oriunde, necesitînd un
spațiu restrîns pentru par-
care.
Urmărindu-1 cînd vorbește
pe secretarul Comitetului de
partid. Constantin Lucian
Vîrtosu, remarci cuvintele
sigure și exacte ale tehni-
cianului, mîndria despre reu-
șita muncii, dar și luminița
caldă din ochii sentimenta-
lului care a investit aici nu
numai pricepere, ci și mult
suflet. O mîndrie care nu
înseamnă deloc lipsă de
modestie, după ce cunoști
viața întreprinderii mai în
amănunt, după ce ai Înțeles
cîtă pricepere, cită pasiune,
cită inteligență tehnică și
cîtă rigoare au trebuit pen-
bu crearea „Daciei 500*.
Are multe de spus despre
oamenii de-aid, ar vrea să-i
numească pe toți și chiar se
pregătește s-o facă. Din lip-
sa spațiului alegem doar ct-
teva nume : Remus Muntcae
nu — frezor la secția meca-
nică transmisii, Mihai Găină
— lăcătuș la secția motoare,
maiștrii Carol Baiko, Aure*
Han Vcrmeșan și losif Țe*
peneu, Sorin Popovici — con-
tabil șef. Constantin Bistrean
— director adjunct comer-
cial, Ștefan Moroșanu — In-
giner la atelierul de prototi-
puri, precum și inginerii Dan
Dobrcanu, Cornel Indrief,
Ludovic Bajko și losif Ko*
vacs — șefi de secție la me-
canică, motor, presaj, respec-
tiv caroserle-vopsitorie. Din
păcate mulți dintre oamenii
întreprinderii — ține să a-
dauge dr. ing. Constantin
Stroc, directorul întreprinde-
rii — deși mari pasionați ai
muncii, nu șl-au văzut nu-
mele pc panourile întrecerii,
nici în ziare ori în reviste.
Sediu al noului, al gîndirii
creatoare și novatoare, în-
treprinderea de Autoturisme
Timișoara trimite peste țară
inteligență de înaltă califica-
re, un produs cu țîșnire ar-
teziană aici, relevînd dimen-
siunile noi sub care respiră
și trăiesc uzina de azi șl
omul ei. Victoriile cu care
acest om își onorează an-
gajamentele în întrecerea
dedicată celui de-al XlV-lea
Congres al partidului, întra-
riparea muncii lui sub stin-
dardul grandiosului pro-
gram deschis de Proiectul
de Directive ale Congresului
conferă apropiatei aniver-
sări a cinci aai de existență
a I.A.T. semnificația unei
clipe simbolice în fascinanta
intîlnire dintre prezent ți
viitor.
ORIZONT
• 4 •
UN ITINERAR
SENTIMENTAL
Vara asta, toamna și-a trimis mai
devreme vestitorii i din îndepărtate
repartiții barice, au sosit, incă înainte
de-a intra In septembrie, pl< I abun-
dente și reci, ingindurind Lanurile,
viile, livezile și păunii anotimpului,
care tncă nu se rotiseră In zboruri
fantastice peste pădurile răbdurli,
visînd virtuțile soarelui
Astfel, încrederea In reîntoarcerea
vremii prielnice ne-a fost repede răs-
plătită de lumina curată și Înaltă a
dimineții In care hotărisem călătoria
noastră în zona colinară dinspre Făget
și Bega Montană, așadar spre Izvoa-
rele riului care ajunge la Timișoara
fn alaiuri de sălcii pletoase.
O călătorie este un început, dacă e
așteptată și dacă pornești la drum
cu gîndul de-a o primi ca pe un dar,
ceea ce grupul nostru dovedea prin
prospețimea discuțiilor, printr-un aer
ușor copilăros al bucuriei cu «are erau
intîmpinate priveliștile cimpiel bănă-
țene, derulate generos pe-un itinerar
ce devenea inedit tocmai prin condiția
noastră de receptori avizi mereu de
frumusețea unul altfel înț-' ■ „itine-
rar sentimental”, cum ar spune Per-
pessicius, poetul.
Oprim la Făget, în dulcea tiranie a
soarelui, ne reîntîlnim cu oameni a-
propiați șl prețuiți, Ion Oltean, pri-
marul comunei, și colegul nostru, Ion
Căliman. Apoi defilarea castanilor în
lungul arterei principale a comunei,
cîndva reședință de plasă șl centru al
întregii zone premontane, localitate
în care a trăit și a scris unul din
cunoscuții poeți dialectali al Banatului,
George Gârda. Vom evoca acești
castani In timpul discuției de la pri-
mărie, aducînd propunerea ca tradi-
ționalele zile ale culturii ia Făget să
fie strămutate, din luna decembrie, în
luna în care înfloresc acești impună-
tori lampadofori ai primăverii-
Primarul face o incursiune în isto-
ria nouă a dezvoltării acestei stră-
vecliț, așezări (un șantier arhcologio
repune în lumină cetatea medievală
a Făgetului, cu sprijinul unor specia-
liști din București și Timișoara). Un
fapt revelator pentru pr- cupările de
edificare modernă a centrului loca-
lității ni se pare acela de a atrage un
arhitect, fiu al comunei, la o aseme-
nea lucrare care cere nu numai pri-
cepere și o cunoaștere intimă a atri-
butelor care particularizează sensibi-
litatea arhitecturii locale, cl și ine-
fabilul emoției și ol dragostei de pă-
mintul natal.
Dar discuția ce s-a închegat cu pri-
mul gospodar al Făgetului avea să
releve nenumărate strădanii privind
dezvoltarea agriculturii și a micii in-
dustrii locale. Astfel, vizitînd cîteva
unități economice ale Făgetului, ră-
mîne de neuitat pentru noi momen-
tul în care, intrînd pe o poartă, ca
oricare alta, a unei case, ne-am po-
menit într-o îneîntătoare plantație de
trandafiri. Gazdele ne-au primit cu su-
râsuri suprafiresc de bine incluse în
contextul floral dimprejur și ne-au
prezentat unul din atelierele de tri-
cotat îmbrăcăminte pentru cel mici
Măiestria grădinarilor îșl lăsa lumina
și peste aceste gingașe costume lili-
putane pentru cei de Ia grădinițele
de copii, costumații apreciate nu nu-
mai In țara noastră, ci și pe multe
alte meridiane. Insă uitasem să vă
spun că gazdele, care se îngrijesc de
lucrarea atelierelor și a plantației de
trandafiri unde se află acestea, sînt
părinții renumitului actor Traian Stă-
nescu, apreciat și ca un pasionat al In-
terpretării poeziei-
Dar itinerarul nostru cuprinde o
Justificată și benefică escală, intere-
santă pentru toți cel plecați cu acel
grup să cunoască oameni și locuri din
zona de nord a Județului Timiș, la
secția făgețeană a Trustului de Con-
strucții din Timișoara. Este locul in
care autorul acestor rînduri a fost
surprins de fenomenul exprimat de
cuvîntul aflorlment, de extracție geo-
logică, cuvînt ce înseamnă „loc unde
apar la suprafața Pămintului rocile
și mineralele, datorită eroziunii sau
descoperirii artificiale”. In limbaj de
specialitate, expresia „descoperire arti-
ficială”, adică produsă conștient, de
mîna omului, într-un anumit scop, nu
ore o rezonanță întrutotul confor-
mă cu explorarea noastră, care cu-
prinde și o latură sentimentală, expli-
cată dc nevoia interioară a scriitorului
de a descoperi oameni și Inttmplări
noi.
Harta explorărilor este, desigur, mai
amplă șl mai bogată. Astfel, vom opri
Ia Margina, la Păstrăvăria „Balta cal-
dă" de la Românești — o oază de liniște
șl chemări nostalgice—, la Întreprinde-
rea de sticlărie de la Tomești, la
Valea lui Liman, ureînd apoi spre
Luncani și mult mai sus. pe valea
limpede a riului Bega Montană. In-
tr-un cuvînt, o călătorie de neuitat în
orizonturile unor locui! și ale unor
peisaje care își așteaptă ' clntâreții,
după cum ni s-a repetat cu tandră
insistență.
Anghel DUMBRĂVEANU
SCRIITORII Șl REALITATEA VIEȚII
FĂGETUL —
O IMAGINE VIE
A EPOCII
Cabinetul de lucru al secreta-
rului de partid, primarul Făgetului, nu
foarte spațios, prezintă sobrietatea și
concentrarea caracteristice acolo undo
cc.idianul și prezentul se interferează
clipă de clipă cu perspectiva și visul,
în cel mai limpede înțeles al cuvîntu-
lui. Aici îl ascultăm pe Ion Oltean,
în calitate de secretar al Comitetu-
lui Comunal Făget al P.C.R. șl primar
înfățișînd preocupări la ordinea zilei,
de la cele mai puțin însemnate, la cele
care corespund acelor răspunderi ma-
jore ale timpului și ale țării. Făgetul
Îndeplinește cu sîrguință, ca șl atîtea
și atîtea alte localități ale patriei de
aceeași categorie, ceea ce îi revine în
amplul proces de dezvoltare șl înflo-
rire a tuturor zonelor și localităților,
unul dintre principalele obiective in
acțiune, în puternica operă de con-
struire a socialismului multilateral
dezvoltat
In esență se poate vorbi de o con-
tinuă creștere a trăsăturilor urbane, in
primul rînd pe baza unor certitudini
economice concretizate în cele 300 mi-
lioane lei valoare a producției indus-
triale ca și in dublarea recoltelor In
condiții coli nare cu pămînturi mai să-
race ca la cîmpie. Deci, pe lingă lu-
crarea de tradiție a ogoarelor la para-
metrii noii revoluții agrare acționează
și o serie de întreprinderi industriale,
precum acelea de prelucrare a nisipu-
rilor cuarțoose vizând nevoi ale meta-
lurgiei și producerii moderne de mi-
croprocesoare, de tîmplărie specializată
in mobilă de bucătărie, de transporturi
auto, cea mal mare din județ, o secție
a Electrotimișului, industria mică pa-
tronată de Consiliul populai-, precum
șl atelierul de tricotaje a! cooperației
de consum cu o producție de calitate
și de frumusețe In bună parte compe-
titivă pe piața externă. Fără să se
rupă de activitățile tradiționale ale a-
griculturii șl creșterii animalelor, for-
ța de muncă disponibilă este angajată
și în lucrări industriale, în special cu
întreprinderile de interes ' republican
din Timișoara și Lugoj.
Imaginea Făgetului actual se încarcă
de cîteva alte trăsături la fel de im-
presionante șl demne de subliniat. Fața
localității capătă tot mal accentuat ex-
presia modernă și orășenească a tim-
pului nostru în primul rînd prin arhi-
tectura noilor construcții șl, în al doi-
lea rînd, prin toate celelalte dotări edi-
litare In necontenită ascensiune — apă
curentă, străzi asfaltate, armătură flo-
ral-vegetală etc. Dintre cele 300 de
apartamente construite în ultima vre-
me, 32 au fost date In folosință anul
trecut, altele aflîndu-se în curs de zi-
dire în prezent. Unele dintre blocu-
rile noi cu fost prevăzute cu magazi-
ne spațioase și pline de lumină Io
parter, accentuînd și mal mult apro-
pierea de urbanitatea socialistă. Față
de primele blocuri de locuințe ridica-
te în urmă eu clțiva ani, la construc-
țiile noi se simte preocuparea accen-
tuată, dacă nu pentru un specific de
arhitectură locală — deși nobila ten-
dință există și este urmărită cu inte-
res — cel puțin pentru o linie de ar-
monizare în decorarea fațadelor, In
luminozitatea lor, tn modelarea șar-
pantelor.
Primarul reacționează cu plăcere lu
acest subiect al convorbirii noastre.
elogiind colaborarea cu un arhitect din
partea IPROTIM — Timișoara, fiu al
Făgetului, arh. Lucian Capotescu. Co-
laborarea cu fiii localității ocupă un
loc important In suita de Impresii cu-
lese pe parcursul șederii noastre la Fă-
get și In împrejurimi. Frumoasă a fost
îritîlnirea cu 'Horia Vasilonl și aparatul
de filmat al realizatorului de progra-
me le televiziune, după cum instructi-
vă a fost întîlnirea cu prof. Dumitru
Tomonl șl cu bogata sa informație Is-
torică.
tn zestrea Făgetului, trecutul Iși are
locul tn primul rînd In frămtntatul
timp al luptelor antiotomane și in al
doilea rînd în legătură cu revoluția din
1848/49. La Făget are loc întrevederea
dramatică din noaptea de 14 spre 15
august 1849 dintre Eftlmie Murgu și
generalul Bem, consemnată pe larg de
istoricul I. D. Suciu în volumul său
„Revoluția de la 1848/49 In Banat". O
pagină de Istorie mal puțin cunoscută
dar în curs de cercetare ne-e oferit
vizita la tabăra de arheologie din ime-
diata apropiere a localității, ajunsă la
a treia ediție și compusă din tineri,
elevi și studenți, sub coordonarea prof.
Radu Popa, de la Institutul de arheo-
logie din București, de anul acesta și
printr-o colaborare cu Muzeul din Ti-
mișoara.
Ca o corabie mereu pindită de furtuni
venite de aiurea, Făgetul a străbătut
un greu timp Istoric, păstrîndu-și în
curățenie și limpezime limba, folclo-
rul și neclintita credință în țelul su-
prem al unității naționale. Tezaurul de
limbaj și de cîutece al zonei este pen-
tru intelectualii de azi ai localității te-
ren de cercetare șl valorificare prin
numeroase studii publicate în decursul
anilor din urmă. Truda lor frumoasă
poate fi asemănată cu aceea a arheo-
logilor, cu deosebirea că se caută în
acest domeniu elementele de etnie și
istorie in limbaj, in toate fețele arțef
populare. Aspirația spre cultură și fru-
m-s s-a concretizat de puțină vreme
și în crearea unei expoziții de literatu-
ră română contemporană' excepțional
așezată în casa de baștină a unui alt
fiul al Făgetului, poetul Traian lancu.
Fostă cetate feudală, fostă reședință
de plasă și mal aproape de noi de
raion, localitatea Făget este șl azi le-
gată de zona înconjurătoare, ceea ce ne
prilejuiește vizite documentare de
mare interes. Mai întîi la secția Mar-
gina a întreprinderii „Solventul" din
Timișoara, acolo unde am fost întîm-
pinați cu multă solicitudine de Du-
mitru Făraș, contabilul-șef al unității,
apoi la întreprinderea de sticlă din
Tomești, acolo unde am fost conduși
prin secțiile de producție de tovarășul
loan Secullcl, directorul fabricii. Am mal
avut prilejul să il întîlnim pe admira-
bilul pădurar ing. Mihai Onea, șeful
ocolului silvic din zonă, atît de mîndru
de întinsele și frumoasele lui păduri
de foioase în care insinuează cu suc-
ces de cîțiva ani plantatii de conifere.
Am fost la Făget șl ne-am lăsat cu-
prinși de aripile în zbor ale prezentu-
lui, fascinați de dimensiunile șl culo-
rile viitorului.
Mircea ȘERBĂNESCU
AICI MA SIMT
CA ACASA...
fată-mă, din noii aici, la Tomești,
unde cerul este mai aproape de lumina
ochilor mei, plini de-atîtea Imagini,
oare mal de oare mai neîncăpătoare șl
dornice de-a binecuvânta acest început
de toamnă, ce mă întîmplnă ca o pa-
săre cu aripile desfăcute-n lumină,
gata de zbor.
Și mă simt ca acasă, c-a.șa-mi spune
inima mare cît o pîine țărănească,
coaptă în țest șl incizată de bisturiele
secolului. Ea care se răsfrînge-n corola
strălimpede a zilei, odată cu vocea pă-
mîntulul din al cărui ecou pulsează
viața. C-oșa-mi spun pădurile în formă
de clopote șl dealurile încremenite de
așteptare, peste tumultul Izvoarelor din
care Bega-și adună apele, în drumul el
spre șes, gata să se lepede de fiecare
lacrimă, odată cu oxigenul din plămî-
nil consoanelor șl-al vocalelor, grava-
te pe pahare.
Intă-mă, din nou aici, printre minu-
nați! și harnicii sticlari de sub tîmpla
Ruscăi, confrați de patimă și dor In
modelarea sticlei de Tomești, In atlt
de unicele forme. E ora prînzulul șl-i
intre cele două schimburi ceasul, ce mi
se umple de foșnetul aducerilor amin-
te, ce o bătaie de pleoapă a aceluia ce
am fost și ce sînt: om, sticlar și poet,
încerclnd să mă strecor înăuntrul gîn-
durilor de-altădată. Fiindcă, și-oief,
ca-n atîtea alte localități din țară, noul
e prezent peste tot. Și e firesc să fie
așa, căci Tomeștlul de astăzi nu e nu-
mai un drum prin ocheanul căruia
parcurg această călătorie, ci o așezare
omenească, cu blocuri zvelte și solide,
cu oameni harnici șl omenoșl. Șl ei mă
simt că sînt de-al lor, ba unii, cărora
le-am fost coleg șl care mal lucrează
încă, Imi dau binețe șl mă salută, în-
trebindu-mă despre condeiul meu tî-
năr ce-așterne la lumina zilelor, me-
reu în sărbătoare, metafore noi, pen-
tru frunțile lor încărcate de sudoare
și rivnă.
Intru din nou, după atîțla ani, fn
imensa hală cu cele patru cuptoare,
în care se plămădește sticla, odată cu
bucuria aceea de lebădă ce ■'îslește
după același învăț, cu oricare dintre
anotimpuri, pe rînd. Deasupra mea, ca
niște dovlecl Incandescenți, care-șl trec
peste genunchii brîndușelor aprinse-n
otavă înălțarea, torțe de flăcări rîvnesc
spre-naltul bolții ce mă întâmpină cu
un : Bine ai venit I In dosul retinei șl
în suflet, ca un memento, chipul neve-
rosimil de tînăr și senin al unui om.
Șl, nu, nu pot să rezist tentației și in-
vitației lui Ștefan Cozmacluc. că des-
pre el e vorba, de-a nu urca sus, pe
veștat, lîngă cele cîteva sute de grade
de la gura de lucra
— E un produs nou, Imi mărturiseș-
tc acesta, un om dintr-o bucată, care-și
iubește meseria șl toamnele adunate
peste el grămadă, așa cum Iși iubește
soția și cele trei fete. Șl mă-ncearcă
același sentiment oa și pe el, de-a
mfngîia țeava. Ia fel oa-n anii aceia ce
încă mai dăinuie pe prispa tinereților
mele. Și simt că exist I Exist din nou
printre ei și sorb din același potir de
vrednicie din care-șl trag seva cei ce
muncesc și alcătuiesc momentul pre-
zent, cu gîndul la viitor.
— Nu ți-am zis eu, Imi mărturisește
bunul meu prieten și coleg, că cine
învață o dată această meserie n-o mai
uită ?! C-el învățat să mînui și conde-
iul, asta nu e rău, numai că eu n-am
talent. La țeavă mă pricep și asta fac,
mai adaugă el...
— Nici eu nu fac altceva. Fănică,
decît să-mi exprim, prin cuvînt. timpul
in care trăim și care no poartă pașii
pe această vatră ce ml se dilată-n
suflet, cu fiecare clipă.
La fel îmi spune șl Inginerul loan
Secullcl, directorul acesta! fabrici, un
om tînăr și prezent peste tot, acolo
unde slnt probleme și dacă sînt. Un
adevărat argint viu, ce decantează atîta
zbor peste ochil-mi mustind de între-
bări și răspunsuri.
— Producem, de la meseriași tineri
și capabili să ta locul celor mal în
vîrstă, pînă la cele mal sofisticate mo-
dele. Și nu oricum ! Pot spune, nu
fără o îndreptățită mîndrle, că artico-
lele executate aici, tn fabrica noastră,
sînt solicitate pe toate meleagurile lu-
mii. Intinzîndu-ml privirea peste se-
ninul acestei zile, descopăr că sînt și
eu, încă, părtaș ta acest triumf al naș-
terii sticlei strălucitoare de Tomești.
Ștefan Marcu MARINCONI
DRUMUL
Întotdeauna am crezut că nisipul
este o emoție.
Cînd, in urmă cu uni buni, un bă-
trîn zidar încercase să mă convingă
că, în prepararea mortarului și a be-
tonului, nisipul e cel puțin la fel de
prețios oa și cimentul și că, de fapt,
de mărimea granulelor sale depinde
calitatea liantului, că amestecul res-
pectă anumite proporții, în care ni-
sipul deține întîietatea, „el fiind inima
oricărei construcții", am luat pledoa-
ria meșterului mol degrabă în sensul
ei parabolic. Dincolo de amănuntele
tehnice, explicațiile mi se păreau a
conduce către un asemenea sens : in-
comensurabilele cantități de nisip lă-
sate de retragerea, acum milioane șl
milioane de ani, a apelor vastului
ocean planetar trebuiau să capete —
și nu doar In ordine poetică — dimen-
siunea verticalității. Să devină, cu
mărturia lor de scoici și forme vege-
tale înbremenlte In epiderma aspră a
pietrelor, o emblemă a triumfului vie-
ți! și al civilizației. Nu ca o negare a
spațiului matriceal, a existenței pri-
mordiale, cl ca o redlmenslanare a lor;
Un fel acesta, desigur difuz, desigur
amenințat de zâmbetul malițios al celor
<5 C
ORIZONT
AMFORA
Tn, amforă, fecioară de cristal !
Crin străveziu, seducător capriciu —
Sinteză-ntrc teluric și astral,
Sărut adine al flăcării-n siliciu.
Stai pe-un suport de raze. Căci
ai fost
C’ndva o plajă-n soare lingă valuri.
Iar astăzi, de la bază pină-n rost.
Ești numai zbor și zbatere de
voaluri.
Ești suma elementelor. Un cînt
Scinteietor in muzica enormă —
Ești ființa celui care, fremătind.
Cu suflul gurii sale ți-a dat formă.
Tc-mbrățișează soarele. Primești
Sărutul lui cu fiecare rază —
Tu, amforă din sticlă de Tomești,
Plină de-azur și aur in amiază.
Eugen DORCESCU
obișnuiti să-și oprească privirea sufi-
cientă la suprafața lucrurilor, de a
păstra, fie și metaforic, amintirea în-
ceputurilor, altminteri definitiv închise
tn somnul erelor geologice.
Avusesem, tot atunci, revelația că,
poate tocmai datorită acestei obscure
predispoziții, multe dintre stările afec-
tului șl sensibilității noastre își asocia-
ză nisipul ca pe un semn și un reper
totodată. Cînd vorbim despre deșer-
tăciunea iluziilor, ori despre risipirea
speranței, de pustiul singurătății, sau
despre insignifianța umilitoare a ano-
nimatului. despre zădărnicia efortului
de a convinge asupra unui lucru, ca și
despre neputința de a socoti Incalcula-
bilul. și încă despre cîte și mai cîte.
imaginea pulberii fine ne stă la inde-
•mînă, oferindu-ne posibilitatea unor
formulări atît de adine expresive. Mai
trebuie adăugat ceva despre legăturile
pe care tandrele ritualuri ale iubirii le
descoperă sau le inventează in/cu jocul
firelor de nisip ?... Despre uimitoarea
însușire a modestului „material de
construcție “ de a simboliza împreju-
rări atît de opuse ca destrămarea și
zidirea ?...
Erau acestea suficiente motive pen-
tru a intîmpina, cu surprindere, dar și
cu o oarecare — să-l spun — îndoială,
vizita la una dintre secțiile din Făget
ale Trustului de construcții timișorean,
la „fabrica de nisip", cum o numesc
localnicii. O imensă și complicată in-
stalație, întinsă pe cîteva hectare și
dominată, în afară, de păienjenișul
benzilor transportoare, risipite parcă
după o regulă a hazardului. însă avînd
fiecare — ne explica șeful secției, in-
ginerul Geza Juhasz — o direcționare
precisă și un rol bine determinat în
procesul de separare a nisipurilor.
Drumul acestora. început în Munții
Padeșului și în dealurile din jur, unde
s-au născut prin erodarea și disemi-
narea cuarțului din bazinul străvechii
Mări a Pononiei, abia aici se împli-
nește cu adevărat, la rcîntîlnîrea cu
apa, dar șl cu Inventivitatea, cu aten-
ția și răbdarea, cu dorința și hotărîrea
oamenilor de a tace util pînă și cel
din urmă fjr de nisip. Și, intr-adevăr,
sortarea, după conținut și după granu-
tat-ie. atinge, uneori, performanțe in-
credibile. în afară de nisipul pentru
construcții, pentru sabiări, pentru fil-
trela cu diferite destinații, pentru
sticlă, aici se realizează un prețios ma-
terial — cuarțcl metalurgic —, a cărui
prelucrare ulterioară poate înlocui ni-
chelul și wolframul, după cum poate
fi — și este — folosit la fabricarea
microprocesoarelor 1 Ca o noutate de
ultimă oră, adăugii șeful secției,
producem. în colaborare cu o al-
tă întreprindere, cnrbura neagră și
cnrbura verde de siliciu folosite ta
fabricarea pietrelor de polizor, cele
două substanțe fiind, pînă nu de mult,
in uortate la prețuri considerabile...
n privința granutațiel, separarea
ajunge de ta șaizeci ta 0,08 milimetri:
aproape „o pulbere stelară" 1 Iar pen-
tru ca afirmația să nu fie luată drept
o simplă metaforă, argumentul că în
nisipurile Făgetului există Importante
cantități de titan, metalul atît de pre-
țios pentru constructorii de nave cos-
mice, și că tehnologia extragerii aces-
tuia stă în atenția Inginerilor și tehni-
cienilor de aici, avea să convingă. Dru-
mul nisipului, început la orizontala
geologică a împrejurimilor Făgetului,
urmează linia ascendentă pe care in-
teligența și strădaniile oamenilor locu-
lui o determină șl o visează. Ca pe o
mărturie a muncii de zi cu zi. Ca pe
o dovadă că, între emoție și făptuire,
distanța . este, uneprl, neașteptat de
T*" Marian ODANGIU,
CĂSUȚA poetului
Făget. Strada Narciselor. O căsuță
de țară obișnuită, înnobilată de o „fir-
mă" incitantă : EXPOZIȚIE DE LITE-
RATURĂ ROMÂN,\ CONTEMPORA-
NĂ. O curte curată, cu acareturi proas-
păt văruite. Un cerdac de lemn geluit
și — tată-ne înăuntru 1 Două odăițe
albe, cu lut pe jos, ca-n alte vremuri.
Ștanduri moderne pe care sînt expuse
cărți, publicații și zeci de fotografii.
Pentru un vizitator ocazional, o surpri-
ză. Pentru noi, sosiți în zonă cu pri-
lejul unei acțiuni de documentare, mo-
ment de profundă emoție și bucurie.
Este casa părinților poetului și prie-
tenului nostru Traian lancu, transfor-
mată din Inițiativa sa și a Consiliului
Popular Comunal, prin primarul co-
munei Ion Oltean și poetul Ion Căli-
man, secretarul adjunct cu propaganda,
într-un minunat așezămlnt de cultură,
poate unic în localitățile rurale din
țară.
Volumele cu frumoase autografe,
atestlnd prețuirea de care s-a bucurat
și se bucură Tata lancu — apelativ
sentimental folosit cu dragoste de co-
legii săi —, ale unor scriitori de mar-
că, nu numai bănățeni, de ta Tudor
Arghezi și Zaharia Stancu, la Anghel
Dumbrăveanu și Petre Stoica, intere-
sează pe turist, dar. în primul rînd, pe
tînărul localnic setos de literatură.
Fotografiile atîtor mari scriitori — in-
stantanee fermecătoare — ne fac să ne
simțim o clipă martori șl participanți
la întîlnir! memorabile cu aceste con-
deie de prestigiu.
Inaugurarea Expoziției dc literatură
contemporană a avut loc ta 26 februa-
rie 1989. în prezența unor vîrfuri scri-
itoricești prețuite și iubite. însă. aici.
SCRIITORII SI REALITATEA VIEȚII
>	1
încă înainte cu ani, s-au întîlnit perso-
nalități de seamă ale literaturii româ-
ne. Pentru viitor, autoritățile locale in-
tenționează sS anexeze expoziției și o
bibliotecă, cu un fond Inițial de circa
4 000 de volume, căiți donate de poetul
Traian lancu. Iar Asociația Scriitorilor
din Timișoara, prin secretarul său,
poetul Anghel Dumbrăveanu, s-a anga-
jat să trimită cîte un exemplar din
fiecare'apariție editorială semnată de
membrii săi.
Oasa aceasta este o mîndric pentru
făgețeni și un îndemn adresat tuturor
oamenilor de bine iubitori de literatu-
ră. Cu emoție. înscriu aici urarea : Să
Laurențiu CERNET
LUMEA FĂGETULUI
Orășeancâ și provincială, fără com-
plexe și fără nostalgii provocate de
circumscrierea în spațiu a existenței
mele, mâ încearcă, totuși, uneori, gus-
tul extremelor : al capitalei, al satului.
Făgetul nu e nicidecum cătunul cu o
mînă de oase (căsuțe 0 risipite pe deal
in care se întruchipează tot ce imagi-
nația. hrănită de cărți și de amintiri
„vilegiaturistice" din copilărie, poete
secreta in materie de rusticitate și de
Idilic. Făgetul e o comună, aproape un
orășel, cu șanse de dezvoltare, dar care
păstrează șl această valoare pe care
parcă prea ne-am obișnuit s-o deni-
grăm : idilicul. Nu numai că o păs-
trează, dor 11 dă o șansă.
Iată o txisă de țară, frumoasă, îngri-
ji ta. pigălitu, cu o grădină de tranda-
firi, cu pietrișul atît de curat și de
ordonat îneît pare aranjat piatră cu
piatră, cu mari ghivece de plante de-
corative. cu ferestre mari din care se
revarsă un zumzet și prin care, desi-
gur. se revarsă lumina și parfumul
verii. Este o casă și este o fabrică.
Secția de tricotaje din cadrul Sectoru-
lui de mică Industrie a Consiliului
Popular Făget. O casă de om și o fa-
brică de om. O atmosferă de familie.
Viorica Stanescu, șefa secției, pare
mama grijulie a unui grup de fete
vrednice și cuminți. La Complexul de
deservire și prestări de servicii al
C.P.A.D.M., aceleași săli de atelier lu-
minoase și mici, cu femei, majoritatea
tinere, cu același aer de vrednicie și
cumințenie și — mai ales — aceeași
atmosferă destinsă. într-una din săli —
aproape că i-am ptuea zice : odaie —,
SPRE PLANETA IUBIRII
Poezia lui Ștefan Man ii Marinconi e produsul unui mediii uman, in
cazul lui, al unei zone rustice specifice. Făgetul timișean. dar c» e și pro-
dusul propriei sale drame existențiale. Pe acestea două, mediul țără-
nesc și drama intimă (in cazul de față, iubirea) Ic convertești- el in
poezie, cu o tandră afecțiune, dar și cu un accent dramatic surprinzător.
Pornit, ea poet țăran, ca simplu culegător de folclor, zăbovind apoi
asupra acestor nestemate folclorice printr-o gindirc concentrată, nu atît
prin cultură, cit prin dorința dc a fi, ca ființă, ui comunitate, cl s-a
impus, printr-un cenaclu, dar mai ales prin cel din preajma lui. care
a dat viață acelui cenaclu, poetul Ion Căliman. care i-a îndrumat pașii
spre profesionalism și i-a inundat orizontul gindirii poetice cu puterea
sintetică a veritabilei poezii. Poet deci de extracție rurală, pe care a
cumulat o zestre poetică tradiționalist-modernă. Ștefan Maieu Marinconi
ajunge ea, prin poezia pc care o scrie azi, să se izbăvească pc sine ca
om și să-și aline drama existențială. „Cîntece pentru planeta Flavta"
este și biografia unei iubiri, după cum, foarte bine, poate fi și meditația
asupra Eu-lui, prin acest puternic simțămint omenesc. Fără a fi nici un
stilist, nici un maestru al compunerilor savante și perfecte lirice, Ma-
rinconi este, însă, peste acestea, un eîntăreț autentic, un truver rustic,
de o sinceritate debordantă, care iși cintă iluziile intr-o iubire inițiatoare
de farmec și putere. Iubirea, pentru poet, devine sentimentul stenic și
totodată devorator. Sub fonnă de romanță sau dc meditație lirică, poetul
ia. ca martor al marelui său sentiment, natura, mediul, propriile sale
impulsuri secrete. Dar. ceea ce convinge in placheta sa de poeme este
coerența extraordinară a acestui sentiment mirific, urmărit in toate
ipostazele și meandrele sale, de la nașterea incipientă la creșterea, zbu-
ciumarca, zguduirea sau împăcarea Iui. pc intreg parcursul existențial.
Poetul făgețean face un veritabil act de descriere amănunțită, prin
reflecțiile sale lirice, asupra iubirii, iar, implicit, cl inchină. astfel, vieții
in floare, puterii regeneratoare a unui mare sentiment, un imn înflăcă-
rat. Tandră și pură. înfocată și nostalgică, tragică și plină de speranță,
poezia sa de iubire devine chiar sensul său existențial, ca om și poet,
pe care Ștefan Marcu Marinconi il cintă, in tot cc are acest sentiment
măreț si esențial pentru el. ca făptură, in acest volum. în care Flavia.
ființa iubită, devine, in adevăr, nu numai omul dc alături, ci însăși
planeta spre care navighează imaginația poetică și spre care sc aprind
aștrii interiori ai tinărului poet.
Ion ARIEȘANU
• Ștefan Marcu Marinconi — „Cîntece pentru planeta Ftavia” —
Ed. Litera. 1989.
femeile cos iepurași și cățeluși pe hăi-
nuțe de copii mici : se produc diminu-
tive.
De ce oare cuvintul „molcom ‘ să de-
semneze totdeauna, în orice împreju-
rare și pentru orice structură psihică
(și _ ele ce nu ? — fizică) ceva demn
de dispreț ? Dealurile, aici, sînt mol-
come. apele susură duios, toți oamenii
se cunosc și se salută și orice înclina-
re spre faut»)ironie mi se domolește.
Pînă și ruinele unei cetăți medievale
din secolul al XVl-lea — șantier ar-
heologic în plină activitate — nu au
nimic impunător și nu ne înfricoșează
ca dovezi ale unei măreții doborîte de
trecerea timpului ca. de pildă, castelul
din Carpați al lui Vlad Tepeș. văzut
în precedenta vizită de documentare
colectivă în Țara Hațegului. Nu. Cine-
va spune că era o cetate „cochetă".
Colegii mei sînt indignați de acest e-
pitet. nepotrivit cu imaginea unei ce-
tăți. Spre sfîrșitul vizitei, înțeleg ce a
vrut să spună și sînt convinsă că are
dreptate : era o cetate de om. Vitejia
avea un cadru mic ; integrată în isto-
rie. nu e pomenită în cărțile de isto-
rie. Era. cred eu. o cetate impregnată
de aceeași atmosferă de măsură, echi-
libru și armonie ca și atelierele vizi-
tate. ca și curtea în care am citit din
lucrările noastre, ca și colțul de rai în
care am cules alune șl zmeură. I-am
zis molatecă, l-am zis Idilică. Nu știu
dacă termen ii sînt cei mai adecvați,
dar sper că se va fi înțeles ce am
vrui să sugerez. O casă de om. o fa-
brică de om, o cetate de om, un peisaj
de om. O anumită dimensiune, o rela-
ție interioară, un ritm și, mai ales, o
trăire. Scriind cuvîntul „idilic", mă du-
cea gîndul spre Coșbuc, dar și mal In-
tens încă spre greci: nu l-am înțelege
exact dacă am uita șă-J pomenim, ală-
turi de Escliil. pe Longos. Și mutînd
ce e :de mutat, nici viața de azi nu ar
f! <je înțeles și nu ar fl nici bună, nici
dreaptă, nici frumoasă, dacă alături de
imense întreprinderi, oțelării bunăoară,
n-ar exista ateliere tn curți cu tran-
dafiri — cu tot ce acestea implică și
simbolizează. Un gînd mi s-e deschis.
Este darul pe care m! l-a făcut mie
Făgetul și împrejurimile sale.
Alexandra INDRIEȘ
MIGALĂ ȘI ISCUSINȚĂ
La Tomești, vizităm neapărat clădi-
rea masivă, pc fundalul unui verde
crud, ce se ridică vertical in spatele
fabricii de sticlă. Desigur, cuptoarele
sînt partea cea mal interesantă a fa-
bricii. Tn jurul lor, pe un platou, nu
prea întins, cu niște țevi lungi, sub-
țiri, scot muncitorii cîte un bulgăre de
magmă încinsă pe care, suflînd scurt,
îl învîrt cu mișcări abile, dîndu-i for-
ma dorită. Gesturile lor sînt calme, li-
niștite, sticlarii sc apleacă, se îndreap-
tă, de parcă oficiază, în reflexele fo-
cului din gura cuptorului, un ceremo-
nial sacru. Iar cînd piesa e gata. 1a
momentul potrivii, alți sticlari preiau
produsul, cu furci speciale, transpor-
tîndu-1 în retorta de răcire.
Aflăm de ta director, inginerul loan
Seculici, că după naționalizare s-a tre-
cut imediat la modernizarea fabricii.
Au fost înlocuite halele de lemn cu
cele din cărămidă, iar în anii 1974—76
s-a construit hala de jos, de la finisa-
re. s-a trecut la folosirea combustibi-
lului lichid, gradul de înnoire al fabri-
cii ridlcîndu-se actualmente la peste
60%. Tn sala de expoziții stat expuse
raze, bomboniere, obiecte de diferite
forme și culori, modele ce incintă pri-
virea. Exportăm peste 85% din pro-
ducția noastră, in primul rînd, în
R.F.G., S.U.A., Italia și în alte țări.
Muncitorii noștri, sticlarii din Tomești,
au împărtășit din experiența lor altor
muncitori din fabricile de sticlă, nou în-
ființate în țară — ține să ne mai in-
formeze directorul.
Vizităm și alte secții ale fabricii.
Pretutindeni domină ordinea, discipli-
na, privirile concentrate, se aude zum-
zetul ușor al mașinilor, încă o mișcare
pe limpezimile vazei, încă o linie adîn-
că, acolo unde trebuie și palierul or-
namentat cu gust e gata.
Faima fabricii din Tomești o aduc
tocmai acești sticlari care, cu migală
și iscusință, creează produsele frumoa-
se. atît de căutate la noi și pretutin-
deni în lume.
Neboișa POPOVICI
LA FĂGET
Aici, la Făget, inii drămui lunecarea,
amin lingă castani surpările de vint,
tot cc mă ține străjuie eintarea
în rădăcini de trăinicie, sub pămint:
Părinții vin pc rouă, din pădure,
cămăși de cinepă amirosind a fag :
istoria, in ci. c miere și secure
și veșnicia li s-a dăltuit in prag.
Și le-a rămas in noi privirea bună,
parc-ar sclipi un iezer printre brazi,
sub zarea frunții lumina lor adună
trăinicia ctitoriilor dc azi...
fon CALIMAN
ORIZONT
--• 6 •
.Retorica amintirii
cronica literară
Provincia oamenilor buni
Cine nu citește, azi, memorii, jurnale și corespondențe ’l Devenite, parcă,
genuri emblematice ale acestui sfîrșit de veac, ele sînt devorate cu nesațul
cu core, în urmă cu un secol, se citeau romanele-foileton. E hazardat să în-
cercăm o situare a genului memorialistic înăuntrul sau Inafara literaturii. Se
pot aduce nenumărate argumente, pro sau contra. Dincolo de prejudecăți și
inhibiții, dincolo de îndrăzneala unor teoreticieni rămîne, cu adevărat viabilă,
doar observația de bun simț: memoriile, jurnalele, corespondențele celor
iluștri sau mai puțin iluștri sînt puncte de atracție pe orice stand de librărie.
George Sbârcea, cunoscut pentru cărțile sale de popularizare a fenpmenului
muzical, ziarist de talent în perioada interbelică, în fine, compozitorul celebru-
lui lonel-Ionelule se află, cu adevărat, la vîrsta memoriilor. Dacă jurnalele
șl corespondențele se scriu la orice vîrstă, amintirile, memoriile, autobiogra-
fiile (romanțate sau nu) sînt, aproape exclusiv, apanajul vîrstei a treia. Ele
țin de o retorică n spațiului anamnestlc mal amplu, de ceea ce s-a și numit
deja geografia interioară a continentului cenușiu.
Structura cărții Iul George Sbărcea (o însumare de portrete ale unor per-
sonalități din perioada interbelică) ne îngăduie o primă observație de ordin
teoretic. Amintirile creatorilor 11 au, de cele mai multe ori, drept subiect
pe însuși autorul de pe copertă. Există, însă, șl o altă categorie : autorii la
cmc primează calitatea de martor, de participant pasiv la întîmplările narate.
Nici la George Sbârcea nu avem de-a face cu o istorie a vieții mele, ci cu
o sultă de evocări ale unor oameni cari au fost. Autorul Cafenelei cu poeți
și amintiri își asumă, voluntar, rolul de ghid într-un muzeu ol timpului pe
care l-a străbătut. Renunțînd la protocolul rigorii cronologice, George Sbârcea
șl-a transformat cartea într-o vitrină cu portrete. Adică într-o autobiografie
indirectă, compusă în/prln gesturile șl cuvintele altora. Nicăieri ca într-o
carte de memorii un autor nu se trădează mal mult pe sine. Decupajul în
real, articularea secvențelor cronologic disparate recompun imaginea celui
care, în aparență, se mulțumește doar să așeze o oglindă în fața realului.
George Sbârcea e un om care a văzut multe șl a trăit multe. /E cazul
să spunem că există Inși predlspuși genului memorialistic. Nu oricine poate
reliace — oricît de mare ajutor ar găsi în însemnările ținute de-a lungul
vremii — o atmosferă, un cadru sau un portret anume. Unul asemenea „re-
porter în timp" trebuie să-i fie proprie îndrăzneala de a reproduce „din me-
morie" — așa cum procedează și George Sbârcea — fraze întregi, de nu chior
pagini, rostite de către cei evocați.). A avut norocul să se afle în preajma
multora dintre personajele de prim plan ale vieții noastre culturale șl politice.
Fin portretist, subțire om de cultură, memorialistul are harul de a Izola
detaliul semnificativ, amănuntul relevant. Imaginile propuse dc către el sînt
ale unor oameni vil (în memorie), șl vii trebuie să rămînă șl In pagina de
carte. Evenimentele Istorice (între altele, zilele cumplitului Diktat) sînt descri-
se cu multă sensibilitate, cu o Implicare afectivă care-șl păstrează, după ani,
intactă întreaga semnificație emoțională.
Riscul major al amintirilor de acest fel este hagiografia. George Sbârcea
admiră într-un fel aproape frenetic, șl nu de puține ori admirația lui e un
sol de beatificare. Ce-l drept, el își alege bine subiecții. Din acest punct de
vedere, cîteva portrete sînt operă de pură venerație convertită în literatură.
Iată un fragment dintr-un portret al Iul Liviu Rebreanu : „Nici azi, după
atîta vreme, nu mi-1 pot închipui pe soclul cuvenit memoriei Iul veșnice. îl
aud glasul, ușor gutural, îl văd gesturile largi cu care își însoțea cuvintele
îndelung cîntărlte, îl mal admir în gînd statura de uriaș blajin. Cînd am
aflat de moartea Iul, am avut senzația că împreună cu el dispare, înghițit
de neant, ceva ce n-a fost decît o singură dată și într-un singur loc pe lume".
Dacă adăugăm și alte nume Ilustre în a căror Intimitate s-a aflat, și
despre care a lăsat pagini substanțiale (Anton Holban, Dan Botta, Emil Isac,
Nicolae lorga, Aron Cotruș, Anișoara Odeanu, Romul Ladea, Tudor Vianu,
Ion Vinea, Lucian Blaga, Pompiliu Constantinescu etc.), ne dăm scama că
George Sbârcea își trăiește aventura literară a memoriilor ca un om fericit.
Mircea MIHAIEȘ
Un expert al prozei (el însuși prozator încercat) constata deunăzi că in
epica noastră diminuează gustul pentru Indus ; după risipa de teribilisme șl
asfixia textualistă o schimbare de ton și de mentalitate era inevitabilă pentru
o literatură care se mișcă ciclic, alternînd voluptuos extremele. Dacă acesta
ar fi acum contextul (crescînd, corespunzător, „simțul dramaticului", revecto-
rizînd epica), textele proaspete ale lui losif Costinaș • — prozator intrat sub
tirul criticii odată cu Gustul livezii (1985), volum colectiv apreciat de unii
tocmai pentru „temperanță editorială" — nu par a ține cont de prescripții
și indicații ; nu cu ajutorul lor am putea lua pulsul epicii, ;nstalîndu-ne,
confortabil ori ba, în paradigma literaturii tinere.
Compunerile din Gustul livezii probau calități de bun observator, losif
Costinaș pensa anecdotica, faptul divers, umorul ieftin, ținîndu-se pe-aproape
de ziaristică. Această știință a notației de amănunt (văzînd lumea la micro-
scop, stăruind pe gestul mărunt, acumulînd pe linia unui fir epic) primea
replica frazelor „de contrast" ; dacă prozatorul turna în rama narațiunii o
pastă cenușie (derulînd-o pe un fundal anodin) nu lipseau, în schimb, repli-
cile, observațiile care o deturnau’: blitz-ul unei idei, o fulgerare care dezechi-
libra și resemnifica. Părerea mea e că în cazul lui Costinaș putem vorbi de
o accepție muncitorească a inspirației. Dacă unii strălucesc prin meșteșug
/vădind pricepere literară și tehnicism rafinat), dacă alții impun prin forța
creației (dovedind un talent gîlgîitor, stihial chiar), losif Costinaș este Intre :
nici artizan, nici spontan. El știe prea bine că a scrie se învață scriind. El
Intră în lotul autorilor care sînt capabili să progreseze de la o carte la alta ;
Pasărea de lemn confirmă acest pas.
Primele texte ale recentului volum păreau să configureze un spațiu de
autor : o lume de altădată, Provincia oamenilor buni, învăluită în aburul
desuetudinii ; o lumo clorotică, trăind vremuri fericite, fauna unul oraș înecat
de praful patriarhal, un ochi blînd, nostalgic, decupînd secvențe cu Victor :
posibile așchii epice dintr-un posibil roman.
Autoironie (v. Trei încercări cu „ultima Încercare** — un manuscris care
se vroia „proză frapantă", aruncat apoi), losif Costinaș se mișcă lejer ca
„umorist" : Experiment la hotel și, mai cu seamă, Intr-o seară dc iarnă ori
Dimineața, înainte și după ora 8 plac ; fie că e vorba de o pasionată cinefilă
(Cristina lepan) ori de Euseblu Pistriț (oare „doarme pe bani", așteptîndu-și
pensionarea), fie că surmenatul și divorțatul Arvinte e vizitat — „ca într-un
film" — de reprezentanții locatarilor în numele „întrajutorării" (apăruse în
blocul respectiv un greiere 1), prozatorul conduce sigur, cu un admirabil eco-
nomism narațiunea. Sînt epreciațl, spuneam, nu doar cel care deapănă po-
vești c! șl cel care „știu să asculte". Nu avem, o spunem răspicat, prejudecata
temei ; în fond — avertiza cîndva M. Eliade — „orice e viu se poate transfor-
ma în epic". Miniaturistă, parcă fără suflu, proza lui losif Costinaș poate
cîștiga și sălta valoric tocmai prin mărirea mizei. Dincolo de îndemînare, ar
fi necesară gravitatea problematică, miezul simbolic reverberînd în cutele
textului. Bunăoară, oa în Dilema — după noi, cea mai bună proză a volumu-
lui — în care sosirea neanunțată a bătrînului Muzur permite radiografia
ironică a decorului familial opulent, îmbibat de plictis, bibelouri șl flori de
plastic, întrerupînd Inevitabila ceartă. Sînt aci excelente pagini de observație
nemiloasă, sarcastică ; dialogul curge firesc, bătrînul — spre exasperarea
nurorii — „vorbește cam mult" : tonul admirativ ascunde mereu o ironie.
Ga o observație generală, aș zice că finalurlle „scîrțîie" ; chiar dorindu-se
deschise, prozele se Isprăvesc abrupt. Tocmai fiindcă nu Iubim „critica fără
canini", vom zice în încheiere că aceste obiecții se vor bine intenționate;
nădăjduim că injectînd prozelor sale substanță dramatică, tensionîndu-le (ele
trăiesc acum, cu o vorbă a autorului, sub „vraja filmului mut"), losif
Costinaș poate sparge plafonul onorabilității, ol cărților „pasabile", densificînd
atmosfera editorială.
Adrian Dinu RACHIERU
• George Sbârcea, CAFENEAUA CU POEȚI ȘI AMINTIRI, Ed. Dacia, 1989.
• losif Costinaș : PASAREA DE LEMN, Ed. Facta. 1989.
VALORI ALE LITERATURII DE AZI
Dinamica realului (I)
Deschiderea către cotidian, aspirația de a re-
cupera pulsul vieții, de a radiografia structurile
imediat vizibile ale realului — uneori, chiar fără
a le însoți de vreun comentariu din partea nara-
torului —, tentația de a descifra — după spusa
unui poet — „bucuria anonimatului", adaptarea
„din mers" a limbajului Însuși la ceea ce, pînă mai
îcri, în vorbirea personajelor, bunăoară, trecea
drept exotism sui generis, sint numai cîteva dintre
elementele care diferențiază proza actuală de vi-
guroasa ei tradiție. In fapt, este vorba, cred, de
două schimbări importante, care procedează nu la
dislocuirca convențiilor literare moștenite, ci Ia
reorganizarea lor. Șl, într-un anume sens, la inves-
tirea cu alte funcții a acestora. Impuse de nevoile
curente ale cititorului de azi. Omul civilizației mo-
derne nu este numai un produs, un participant,
dar și un creator dc istoric. Asemeni scriitorului,
simte și el, cu destulă acuitate, presiunea Biblio-
tecii, a „Galaxiei Guttcnberg". Este o conștiință
receptoare, după cum, in egală măsură, este și o
conștiință generatoare. Pe scurt, el cere dc la li-
teratură altceva decît a cerut cititorul dc acum
un veac sau chiar mal puțin.
Cea diutii schimbare constă, așadar, în modifi-
carea raporturilor de lectură. Intenția modelatoare
implică, în profunzime, automodeiarea: ccl-care-
citește se și citește, sc caută și se descoperă pe
sine, sc înțelege pentru a înțelege, se autodefinește
pentru a putea defini ceea ce se petrece In jurul
său. Lectura a devenit un mod de autoexprlmare,
ce nu se mai limitează Ia simpla conversație de
conjunctură. Reprezintă o modalitate de Intrare în
dialog, de afirmare — alături de scriitor — ca o
conștiință a vremii. Folosind un termen cuprinză-
tor : dc contemporanclzare.
Niciunde modelele umane nu se nasc în afara
confruntării cu problemele existenței, ccdînd une-
ori, Insă păstrînd nealterată aspirația de a le de-
păși. Ființa umană sc constituie din suprafețe di-
ferit luminate, din fluxuri și refluxuri. Din obsesii
și anxietăți, întotdeauna dublate de un sens as-
censional al aspirațiilor. Acestea, cu atît mai preg-
nante intr-o eră a accelerației, care a demonstrat
că marc parte din adevăruri sînt relative.
In planul prozei. Inevitabil, tn asemenea îm-
prejurări, s-a produs redcflnîrea conceptului de
realism. Impresia „de viață** nu mai poate avea
Foto : GHEORGHE POPESCU
nicidecum ca sursă omnisciența și ubicuitatea au-
torului. Simplu spus, metoda „esențialistă" a fost
înlocuită de cea „existențială". Pornind dc la omo-
logia recunoscută dintre structurile realului și con-
stituirea structurilor literare — ale prozei, îndeob-
ște — a devenit inacceptabilă „vorbirea din afară",
detașată, didactică, moralizatoare cx cathedra. Dîu
exterior, realismul a devenit structural.
Tehnic vorbind, realismul structural al prozei
actuale își găsește expresia în sincretismul formu-
lelor epice. Reportajul, colajul, montajul cinema-
tografic, jurnalul (autentic sau simulat), imixtiunea
masivă a documentului, citatul /direct ori indirect),
faptul divers ș.a.m.d. concurează cu șanse egale la
„autentificarea" discursului narativ. Prozatorul de
azi e mai degrabă eclcrorul decît cronicarul timpu-
lui său. Sau, mai întîi eclerorul, și apoi cronicarul
„echipei" alături de care trece prin lume. El trans-
mite dincolo de convențiile literare: catalizează
opinii, determină atitudini, angajează nemijlocit,
Iși ia cititorul ca partener, nu spre a-i spune „po-
vești frumoase", dar pentru a-1 implica in trăirea
unor „povești adevărate".
Fenomenele acestea nu se mărginesc la proză,
ele ating deopotrivă poezia și dramaturgia dc azi.
In ultimă instanță, e vorba aici dc o firească șl
necesară transformare a ființei literaturii, in con-
sonanță cu revoluționara transformare a societății
însăși. A omului zilelor noastre.
Vorbeam, la început, despre o diferențiere in
raport cu tradiția prozei românești, și faptul se.
cuvine accentuat. O diferențiere, deci, însemnind și
continuitate, și dialog, și adecvare, iar nu o în-
toarcere cu spatele spre trecut. Văzută prin prisma
modificării conceptului dc realism, proza româneas-
că de azi mi se pare a fl aproape de momentul
unei primo sinteze, poate cea mai importantă și
semnificativă de după 1944. îndărătul etapelor și pe-
riodizărilor posibile ale acestor patru decenii șl
jumătate se află traseul unui cerc aproape de în-
chiderea căruia, după toate probabilitățile, ne
aflăm. Ceea ce ne îndeamnă să ne apropiem, fără
parti-pris-url, de orizontul începuturilor, pentru a
reface, pas cu pas, linia neîntreruptă șl suitoare a
unei substanțiale deveniri.
Marian ODANGIU
< 7 •
ORIZONT
CERCETAREA GRAIURILOR
POPULARE *
Studierea aprofundată a ramificații-
lor teritoriale ale limbii a evidențiat,
de mal multă vreme, caracterul aces-
tora de «arhive vii ale limbii0 unui
popor și a degajat unele date mal ge-
nerale referitoare atît la Istoria limbii
ș! poporului român cit și la teoria
lingvistică. Este ceea ce întreprinde în
lucrarea recent apărută, Sincronie șl
diacronie. Fonetismul unor graiuri din
nordul Banatului, Dorin Urițescu, cer-
cetător împătimit de dialectologie și
tetoria limbii române, spirit de o deo-
sebită cumpătare, în ale cărui lucrări
nici un colorit romantic nu tulbură
claritatea, seninătatea expunerii șl me-
todei. El dovedește șl o deschidere spre
cercetarea teoretică, domeniu în care
s-a afirmat, mai ales In ultimii ani, și
Care se reflectă șl în cartea la care
nc referim.
Autorul descrie detaliat fonetismul
unor graiuri din nordul Banatului, sub-
dialect care. începînd cu Gustav Wei-
gand și pînă azi, s-a bucurat de o
atenție constantă din partea specialiș-
tilor. Descrierea acestuia este seconda-
tă de explicarea unora din fenome-
nele fonetice care caracterizează Ba-
natul sau sînt specifice ariei dialecta-
le investigate, încercîndu-se apoi în-
cadrarea subdialectului bănățean atît
din punct de vedere sincronic cît șl
diacronic între celelalte subdialecte sau
dialecte ale limbii'române. Aria dia-
lectală investigată o constituie graiu-
rile românești din cinci localități din
partea de nord a Banatului (Bencecul
de Jos, Flbiș, Alloș, Bogda, Chesinț),
’ așezări românești cu vechi atestări do-
cumentare. în scopuri comparative au-
torul a anchetat și un sat românesc
din sudul Banatului, Macovlște (Caraș-
Severin), iar pentru urmărirea răspîn-
diril fenomenelor fonetice tn partea de
nord, trei sate aflate la nord de Mu-
reș (referirile ha graiurile din această
parte bazîndu-se și pe materialul
NALR — Crișana, al cărui coautor
este).
încercind o tratare sincronică și dia-
cronică a graiurilor bănățene, autorul
își distribuie materia, potrivit obiecti-
vului propus, în două secțiuni : De-
scrierea fonetismului șl Considerații
Istorice. în capitolul de descriere s-a
avut tn vedere stabilirea exactă a con-
dițiilor contextuale tn care s-au petre-
cut evoluțiile fonetice care nu dus la
constituirea sistemului fonetic actual
a! graiurilor cercetate.
Considerații Istorice grupează cîteva
fenomene de evoluție fonetică pe care
autorul le explică din punct de ve-
dere cauzal.
Cartea Iul Dorin Urițescu lese, așa-
dar, din tiparul lucrurilor de dialec-
tologie cu caro ne-am obișnuit, propu-
nînd nu numai o Investigație de tip
aplicativ, interesantă tn sine, ci și o
cercetare teoretică de natură să lumi-
neze aspecte nebănuite ale domeniului
șl să stimuleze un nou tip de aborda-
re în dialectologie.
D. VI.ADUȚ
•	Dorin Urițescu, SINCRONIE ȘI
DIACRONIE. FONETISMUL UNOR
GRAIURI DIN NORDUL BANATU-
LUI. TUT. 1987. 313 p.
UN PROZATOR VENIND
DINSPRE POEZIE
Aflat la cea de a doua sa carte de
proză (după Războiul de după război,
Ed. Eminescu, 1987) Ștefan Mttrol con-
firmă încă o dată calități indiscutabile
de prozator. în ciuda titlului ușor poe-
tic Somnul verde al copacilor (Ed.
Eminescu. 1989) produce după părerea
noastră un adevărat reviriment în pro-
za scurtă. Alături de unii desant Iști
recent (re)apăruțl : Hanibal Stănciu-
tescu, loan Lăcustă sau de : Dorina
Bădescu, Daniel Vlghl, Răzvan Petres-
cu. Dana Dinu Gheorghiu, loan Radia,
Gabriela Adameșteanu (apărută recent
eu un excepțional volum de proză
scurtă Vară-Primăvară), venind ea șl
Smaranda Cosmin dinspre poezie, Ște-
fan Mltrol atrage atenția că anul 1989
er putea să fie al prozei scurte.
Venind în proză dinspre poezie,
Ștefan Mltrol pare a cunoaște foarte
bine straturile mitice ale lumii rurale,
le cunoaște și, mai ales, dă dovadă
de mînă sigură atunci cînd se păs-
trează între cadrele el.
în prima narațiune din carte, Ultima
coborîre în pămint, se poate observa
cel mal bine cum motivul tradițional
al basmului, acela al coborîrii în altă
„lume", in alt „tărîm" poate să ser-
vească la executarea desantului în stra-
turile puțin frecventate ale realului.
Marin Saredulce e un Ivan Turbincă
muntean, un ins cărui 11 place să se
baricadeze totuși după lumea în care
povestește, lumea inventată dc el, de-
venind In timpul relatării — scriitorul,
cel care creează după natură. Creația,
povestirea Iul Saredulce (de observat
ironia conținută în nume) are darul de
a produce asupra ascultătorilor o bui-
măceală, o vastă posibilitate de a pluti
între real șl fantastic. în Casa fără fe-
restre fantasticul de tip muntenesc se
fixează asupra chipurilor, reușește să
le cucerească, să le amîie ridurile, să
le refuze decizia, concizia ; textul re-
latării, întîmplării devenind un Ins cu
o mie de chipuri, o stare psihologică
complexă a unei lumi pe măsură. O
foarte frumoasă proză este Colivie
VIAȚA CĂRȚILOR
pentru curcubeu. Urmărită de-a lun-
gul a mai multe zile șl nopți, compor-
tarea lui lustlnlon Opincă față de pa-
sărea care refuză să părăsească aco-
perișul casei acestuia, rezumă însăși
nevoia de cunoaștere, de mister a omu-
lui, neputința insului de a se desface
dintre cadrele misterului. Poetică, mal
puțin integrată în volum nl se pare
narațiunea O pulbere albă risipită în
vînt, probabil avîndu-și izvoarele în
proza de tip istratlan. întîlnirea cu în-
gerul, Noaptea cca mare și Nunta Iui
Stclu Pipirig sînt trei dintre prozele
cele mai rezistente din volum, chipu-
rile și psihologiile personajelor fiind
perfect conturate, rădăcina tragică ex-
trăgînd din materie esențele, îndepăr-
tînd halucinația provocată, cultivînd-o
pe aceea provenind din propriul eu,
din confruntarea vieții cu pierderea el,
cu o pierdere senină care îmbogățește
miezul ființei. în O zi pe săptămini
— cal — motivul parapsihologic de le
care pornește narațiunea nl se pare
excelent, foarte puțin utilizat chiar de
către maeștrii fantasticului. Mal puțin
realizată (probabil din pricina porni-
rii prozatorului de a teoretiza) ni se
pare proza Oglinda.
Atît prin mesaj cît șl prin realiza-
re, Somnul verde al copacilor, proza
care dă titlul cărții, nl se pare a da cu
adevărat măsură talentului prozatoru-
lui, modulul propriu de a scrie, posi-
bilităților Largi de desfășurare în căr-
țile viitoare oare merită așteptate cu
viu Interes.
Valcrîu BARGĂU
•	Ștefan Mltrol, SOMNUL VERDE
AI, COPACILOR, Ed. Eminescu, 1989.
OBSEDANTUL AN 2000
O carte de interviuri se citește de
obicei în felul în oare răsfoiești un
dicționar. S-ar putea spune că inter-
viurile lui Mik6 Erwin își dovedesc
utilitatea tocmai prin fișele biografica
șl de atelier literar pe oare scriitorul
le poate extrage la repezeală în lipsa,
de multe ori flagrantă, a dicționarelor
literare. Chestionarul pe care autorul
interviurilor l-a întocmit se bazează pe
întrebările cheie ale genului ; el înce-
pe cu un curriculum vitae al scriito-
rului intervievat, contlnuînd cu enu-
merarea etapelor parcurse, cartea pre-
ferată, autorul preferat, gînduri despre
prietenie șl pace, mesaje pentru viitor
și, lă sfîrșlt, nodul gordian oare le
leagă pe toate, planuri sau gînduri
pentru anul 2000.
Oarecum inspirat, Mik6 Ervin a re-
dus Ia maximum întrebările, ba une-
ori 1-ea ?! anulat, pentru că răspunsu-
rile se constituie într-un tot unitar șl
inteligibil, cu nuanțările de rigoare.
Sigur că, pentru a realiza „întîlnirea"
cu obsedantul an 2000 (psihoza se lă-
țește șl pe tărîmul literaturii) Mik6
Ervin șl-a propus să dialogheze în pri-
mul rînd cu poeți, prozatori și critici
(peste 50) născuți între 1909 (Bozii
Gruia) șl 1959 (Tudor Vlad), promoții
marcate, într-un fel sau altul, de răz-
boiul mondial și de obsedantul decendu.
Se observă pe parcursul lecturii că
autorii intervievați evită cit pot clișeul
grilei aplicate, profitînd de spațiul a-
cordat pentru a-și face cunoscute idei-
le, crezul literar sau specificul activi-
tății fiecăruia. Din felul în care se în-
firipă răspunsurile, deducem că avem
în față o carte a mărturisirilor, dar și
una a prieteniei literare. Atent cu un
ochi la problemele sfîrșltulul de secol,
cu altul la stricta actualitate literară,
sustrăgîndu-se cu abilitate multor con-
venții ale genului, Mlk6 Ervin, el în-
suși un publicist consecvent și activ
/din cauza curiozității, celebrul Marc
Chagall îl interpelează : „Ești un in-
divid teribil I") a Iscat pagini care tot
literatură se cheamă.
Interviul luat octogenarului Chagall,
cu ocazia unui vernisaj ta Salzburg, e
piesa cca mai surprinzătoare și mal
spontană a volumului, dînd adevărata
măsură a modului profesionist și a cu-
rajului pe care țl-1 inspiră intimitatea
unui mare artist. Ceea ce nu înseamnă
că, Ia rîndul lor, cu puține excepții,
scriitorii cunoscuți deja publicului larg
nu ar da răspunsuri Interesante, pe
potrivă. Cele mai incitante, totuși, ni
s-ou părut convorbirile cu Adrian Ma-
rino, Augustin Buzura, Cornel Ungu-
reanu și Marian Papahagi. Și aceasta
pentru că adevărata Identitate și an-
gajamentul cordial al lui Mikă Ervin
transpare cel mai bine în aceste pa-
gini.
Gh. MOCUTA
•	Mikă Ervin, ÎNTÎLNIRE CU ANUL
2000. Ed. Dacia, 1989.
ÎNSEMNELE NATALE
Noul volum de poezii al iul Iulian
Negrilă este cea de a șaptea carte a
sa, într-un răstimp de mal puțin de un
deceniu. Autorul s-a dovedit a fi nu
numai un poet remarcabil, ci și un
Istoric șl Istoric literar de valoare, care
a scos ta lumină numeroase șl Impor-
tante documente ale trecutului nostru.
însemnele natale este un volum de
maturitate, măsurînd timpul împliniri-
lor : „Noi / curgem prin izvoarele /
născute din stele / Răsăritul / sc Iasă /
în palmele mele" (Statornicie). Amin-
tirile, meditațiile, satul natal, părinții,
dragostea față de patrie sînt teme care
constituie substanța poeziilor acestei
cărți. Poeziile patriotice ce împodobesc
volumul cresc sub semnul actualității:
„Patrie — zbor de cocori / Peste-ntin-
derile dace / In pridvorul tău străbun /
Fl-va liniște și Pace 1“ (Cîntec pentru
patrie). Profund legat de realitățile so-
lului natal, poetul înstrună viorile să
cînte, cu arcușul brazilor, doinele ță-
rii, „cînd munții / ne-apropie cerul dc
buze", într-un legămînt de suflet cres-
cut din respirația, sîngele și florile pri-
virii poetului (Legămînt). Cartea Iul
Iulian Negrilă are. In totalitatea ei, un
aer sărbătoresc și idilic, ceremoniile a-
minlind de tradițiile din veac ale ro-
mânilor : „De sărbători / ne adunam
toți / la masa mică / cu trei picioa-
re...“ (Ceremonie). Năzuințele poetu-
lui către marile simboluri patriarhale
dovedesc un apetit uranic nesatisfăcut,
oa în poezia Dor albastru : „Mi-a fost
foame / și-am mtncat o felie de cer
albastru / Ml-a fost sete / șl-am băut
an pumn de apă din Marea Albastră/
Mi-a fost frig / ji m-am învelit cu
strai din albastru de Voroneț / Ml-a
fost dor / și-ana așteptat privirea ta
albastră f pe oare ochii tăi albaștri t
întîrztan să ml-e trimită ..
Geometria poeziilor este In general
clasică, dar se îmbină armonios cu
structuri moderne, ceea ce dă variație
și frumusețe versurilor. în această
manieră se circumscrie și poezia ce dă
titlul volumului, remarcabilă prin or-
goliul, dar șl modestia poetului, care
se îmbină într-o adevărată simfonie :
„Mamăăăl... / strigătul venea din
palma cerului / cînd rtndunicilc / scăl-
date în soare / ciripeau / pe marginea
ochiului meu / rătăcit de uimire. / în
bătătura-aceasta / s-a născut nemuri-
rea / purtînd pe frunte / însemnele
natale 1“ (însemnele natale).
Ca un ecou ce naște o continuare
firească, autorul lasă urmașului său,
căruia îi dedică întregul volum, un
jurămînt sfînt, emoționant, ce consti-
tuie suprema sa dragoste față de glia
strămoșească : „știam că odată / mă
vor lăsa puterile 1... / E o lege fireas-
că, / copile / eu ochi dc mură I... /
Ți-am pus sceptrul / dreptății în mi-
nă / și te-am Învățat / dragostea da
glie I / Aceasta să-ți amintească / do
legea nescrisă / șl jurămintul meu /
pentru patrie / credință nestrămutată /
să-ți fie 1“ (îndemn patern).
Poetul este „cerbul oare paște liniș-
tit", fără a fi însă indiferent ta tre-
cerea anilor. Obsesia timpului care
trece o simțim tot mal eter, pe măsură
ce înaintăm în lectură: „Cercuri de
răcoare slau pe fruntea mea/Pe sinii
mării a căzut o stea...“. Șl, dacă
timpul nu Iartă pe nimeni, poetului l
se rezervă, totuși, soarta celor aleși f
„Timpul — / își lăcrimează / florile /
Din singclc meu / s-adapă / privighe-
torile" /Privighetorile timpului).
Grigorp POPESCU
•	Iulian Negrilă, ÎNSEMNELE NAJ
TALE, Ed. Facla, 198.9.
FORMA ȘI CULOAREA
VIEȚII
. întîi, o constatare banală — volumid
a trecut neobservat deși ar fl meritai
atenție. După ce a debutat alături de
o întreagă armată de aspiranți la glo-
ria literelor, într-un volum masiv, Îs
Editura Cartea Românească, OvidiR
Hurduzeu se înfățișează lumii cu ade-
vărat abia în Culori vil, forme fra»
moașe... Adică un volum relativ bine
închegat, ca dovedește, ta autorul de
față, o anumită pricepere. Fără să
spargă tiparele, Ovidiu Hurduzeu con»,
struiește din aproape în aproape, con-’
turînd cosmosul prozelor sale fie por-'
nind de la cazuri, hai să zicem „draț
me“, individuale ajungînd la o proble-
matizare în care individul se confrunți
cu lumea. Aceasta din urmă doar ta
datele el minime necesare demonstrației
în altă direcție se pleacă de la realii
Latea exterioară pe oare se pune ac-
centul. Reprezentative pentru prima
ipostază sînt prozele Beideggcr vivantt.
Decor dc iarnă, Fat Pafnut, Un ame-
rican la Paris, sau Parfum. în general,
autorul are preferință pentru fapte pa-
radoxale. în toate textele sale bîntule
o umbră kafkîană. în cele de mai sus,
ea este mai puțin deconspirată, dar
mai eficace. Personajele sînt niște ne-
impăcați, fără să-și dea seama daci
sînt niște înfrînți. în Parfum, spre
exemplu, eroul este scos din anonimat
de niște trandafiri cumpărați pentru «
scăpa de Insistența agresivă a unor ți-
gănci. Posesia lor îl scoate din lume
dudndu-1 spre un paradis al rozelor
care, prin aglomerare șl prin parfum,
devine un mediu grețos, insuportabil.
A doua direcție, cu Pipia, Dali sau
gherghine, Simulatorul, Leda cu lebăda
cuprinde narațiuni unde personajele
sînt preocupate mal mult de investi-
garea realității. Uneori nudă șl erudit
Peste ea, ochiul prozatorului pllmbîn-
du-se cu multă ironie fără a ajunge
însă ta sarcasm. Ironia este dublată, în'
cele mai bune pagini, de înțelegere șl
tristețe. O mal mare autocenzură ar
putea face ca următorul volum al lui
Ovidiu Hurduzeu să fie chiar o reușită.
Lucian Vasile SZABO
•	Ovidiu Hurduzeu, CULORI VtU
FORME FRUMOASE..., Ed. Albatros»
1988.
ORIZONT.
Rămas singur. Mircea se oprește in
fața ferestrei, ti mai vede pe Banu
ieșind din întreprindere cu pasul iul
apăsat care spune limpede și fără cu-
vinte „eu sînt șeful". Se îndreaptă spre
oltcitul gri-cromat, în timp ce se joacă
răsucindu-și brelocul cu chei pe deget,
geat care-i amintește lui Mircea de
ofițerii nemți din copilăria lui, care tot
timpul se jucau cu mănușile. Pe urmă
oltcitul dispare In cîteva secunde in
lungul noului bulevard. Cită deosebire
între noi, își zice mirat, dar totuși mul-
țumit sau, mai curînd, împăcat că e
așa cum e și nu ca Banu, veșnic pre-
cipitat, totuși nu necalculat, ușor ver-
satil, totuși nu lipsit de niște principii
minimale, decis și totuși prudent, con-
formist șl totuși eficient... Care din-
tre acești termeni reprezintă aparen-
ța și oare esența 7 Curios e că Banu
nu seamănă cu nimeni dintre al lor,
parcă n-ar tace parte din același clan.
De fapt, cam de douăzeci și cind de
ani, de cînd s-a căsătorit, n-a mal stat
SCRIITORUL ȘI REALITATEA VIEȚI1
RADU CIOBANII
0
La capătul zilei
cu ei, la Casa ferlclților. Probabil și
; împrejurarea aceasta a adînclt dife-
rențele ... N-a vrut Adela să se in-
| staleze la Casa ferlclților, iar ei au
| osîndit-o cu toții, pentru oa, abia după
vreun an, cînd au început s-o cunoas-
că mai bine, să-și dea seama de ce
■. năpastă au scăpat. Căci a o aduce pe
Adela sub același acoperiș ar fi însem-
nat transformarea fericitei șl netulbu-'
ratei lor coabitări într-un mic Infern.
Adela — cum avusese ocazia să se
convingă curînd — stăpînea cu virtuo-
zitate arta perfidă a vorbei In doi
peri, fiind un redutabil factor de dis-
cordie. Era de mirare că Banu reușea
s-o suporte fără dificultăți aparente
de un sfert de veac, menținlndu-se to-
touși în cele mai cordiale relații cu
clanul. Clanul, risipit și el acum, că-
ruia îi va veni tot mai greu să-și păs-
treze intacte acele Invizibile șl Inefa-
bile elemente care-1 asiguraseră coe-
ziunea de-a lungul timpului : se va
dispera, probabil, întîi, comunitatea in-
tereselor imediate, pe urmă cea afec-
tivă. Și, uite așa, vor ajunge să se
vadă tot mal rar, la ocazii, de sărbă-
tori eventual sau, în cel mai bun caz,
să-șl dea din cînd în cînd cîte un te-
lefon, întrebîndu-se ca niște cunoscuți
oarecorl „ce mal faci ?“. O asemenea
perspectivă, oricît de ipotetică încă, nu
e de natură să-ți ridice moralul la
capătul unei zile de muncă. Părăsește
fereastra șl se întreaptă încet spre bi-
rou, impunîndu-și să se gîndească la
altceva. S-a obișnuit de acum cu anu-
mite semne, greu sau Imposibil de
numit, oare îl fac să simtă, fără a-șl
mal privi ceasul, că orele de program
se apropie de sfîrșlt. E întîi de toate
o anumită oboseală, dar nu fizică, nici
Intr-un caz fizică, ci mai curînd un fel
de plictiseală furișată printre gînduri,
în gesturi, ca o abdicare insinuată
perfid o dată cu apropierea acestui
ceas. îșl începe ziua activ, plin de
bune intenții, decis să facă față tutu-
ror solicitărilor, Insolite pentru el, pe
care 1 le impune noua situație și apoi,
deodată, epuizarea cunoscută de acum,
previzibilă, inevitabilă, simptom sigur
al inadaptăril. Trecuse aproape o lună
de la instalarea sa aici șl nici un
semn de adaptare, îneît începea să se
teamă tot mai serios că nu se va obișnui
niciodată cu atmosfera aceasta îmbîc-
sită de birou, cu ședințele, eu telefoa-
nele. cu „problemele", mai ale» cu cele
administrative și financiare, care,
acolo, printre ape năvalnice și pietre
curate. în foșnetul pădurilor șl sub ros-
togolirea tăcută a norilor, nu-l preo-
cupaseră niciodată. Asta e. încă se
simte pui de cuc în cuib de cioară. îl
agasează cele trei telefoane de pe bi-
rou, mici bestii cu sunete isterice, b-
gresive și clipiri viclene de beculețe,
îl indispune ușa capitonată cu mușa-
mu cafenie. Ești un naiv irecuperabil,
bine zice Octav, n-ai să fad mulți pu-
red aici 1 De altfel, el însuși încă mai
speră că noua Iul ipostază directorială
nu e decît o situație tranzitorie, pînă
se va găsi altul mai bun, mai malea-
bil, mai.. . ca Banu. De aici și senzația
de provizorat, alimentată de nostalgia
terenului, care nu l-a părăsit nid o
dipă de cînd s-a Instalat în spatele
acestui birou. Singurul avantaj pe
care-l găsește noii situații e că, solicl-
tîndu-1 din plin, tracasant și tiranic,
nu-i mai lasă răgaz, să se*gîndească la
el însuși. Și totuși, vine un ceas al
zilei, cum e cel de acum, cind închide
dosarul In care-și făcuse însemnări cu
creionul albastru înainte de venirea
lui Banu, îl pune în sertarul din
dreapta, încuie șl, o dată cu răsucirea
midi chei nichelate, se întreabă cu o
ușoară neliniște șl cu totul Inoportun
ce are să facă In restul zilei. Sigur,
sînt o seamă' de posibilități, să lasă Ia
plimbare cu Mădălfna — dar nu, asta
nu, ea are de învățat — există în
schimb cititul, poate sta la o șuetă cu
Octav, poate să-1 viziteze pe Timotei
care i-ar arăta cu mîndrle infantilă
noile lui achiziții filatelice, dar știe
bine că, în fond, cînd și-a pus între-
barea aceea, nu la asta se gîndea, ci
la Milena. încă nici acum, așteptata
scrisoare... încearcă să reevalueze ar-
gumentele prin oare Octav ii justifi-
case întârzierea acestei prime scrisori
și mai ales ideea că cl, Mircea, s-ar
afla în pragul unei mari fericiri. El
preferă să-și zică „în pragul unei mari
împliniri"... Dar nici un argument și
nici o idee n-au puterea de a-1 con-
vinge într-un asemenea ceas. Ar mai
fl, printre variantele de program, po-
sibilitatea" de a merge acolo, să se
ocupe de scrierile profesorului. înce-
puse treaba și o lăsase baltă . . Dar
respinse soluția de îndată ce se ivi :
nu, n-ar rezista acolo ... Adevărul e că
se teme de singurătatea casei, de pre-
zența ocultă a profesorului — senzație
absurdă, dar imposibil de ignorat —
de amintirea el, de parfumul el discret
ca o sugestie remanentă printre lu-
crurile acelea nemișcate peste care se
așternea încet, încet praful... Și, fără
să vrea, revine la obsesia scrisorii în-
tîrziate : nu l-o fi scris chiar a doua
zl — dar, în definitiv, de ce nu 7 —
nici a treia, dar a patru totuși... Se
află în febra așteptării, nu e nici o
ieșire deocamdată ... Asta va face deci
întîi de toate, ca șl ieri, ca și alaltă-
ieri : de cum va Intra în bloc, se va
repezi la cutia poștală... Pe urmă, va
mai vedea.
Pune mănunchiul de chel in buzu-
nar. Evident, ziua s-a încheiat. I-o
spune animația sporită care, în pofida
ușii capitonate, răzbate din secreta-
riatul de alături. Oricum, își schimba-
seră cu toții atitudinea față de el. Asta
e sigur. Chiar și cei mai buni, cei mai
apropiati camarazi au devenit mal re-
zervați. Iar el a devenit mal singur.
Cel puțin aceasta e senzația lui. Mă-
car de n-ar fi survenit tocmai acum
turneul Milenei. Măcar de l-ar scrie...
Intră secretara. O contemplă In timp
ce străbate încăperea vastă. Covorul
gros îi înăbușe pașii. îl aduce, firește,
niște hîrtil. îi place. Ca secretară, nu
ca femele, bineînțeles, bineînțeles...
La ce îl poate duce gîndul ? Aceasta,
secretara cea nouă, e cu totul al gen
decît cea dinainte. Nu colaborează
decît de vreo săptămină, dar o găsește
Ireproșabilă. Se îmbracă cu gust, are
un pas elegant și neșovăielnic, e sub-
țire șl delicată, cu articulațiile fine,
parcă fragile... De asta o găsesc ire-
proșabilă ? se întreabă acum. Halde,
halde... Nu. Adevărul e că-i place
sobrietatea el. Nici un cuvînt în plus,
nici un gest de prisos. Discretă,
promptă, eficientă. Uneori surîde oa-
recum de sus, distant. Cind lucrează,
poartă ochelari. A surprins-o o dată,
într-un moment de oboseală, cînd se
știa singură. îșl scosese ochelarii și, cu
ochii închiși, își masa ușor tîmplele cu
vîrfurlle degetelor. La intrarea lui a
tresărit și pentru prima dată I s-a pă-
rut lipsită de apărare, cum l-a privit,
vreme de o secundă, puțin buimacă.
„Vă rog să mă Iertați", a murmurat
„Pentru ce 7“ Nu l-a răspuns. Cu băr-
bia orgolios înălțată, și-a arborat su-
rîsul ei efemer și rece, năpustindu-șl
degetele asupra claviaturii. Ceea ce-1
îngrijorează de cîteva zile e zvonul
care l-a parvenit că intre ea șl Paul
ar exista „o legătură" Faptul că o
numise aici ar putea fi pus de gura
lumii și pe seama acestei situații de
care n-avusese de fapt cunoștință cind
o numise. Poate chiar fusese pus de
acum, căci apetitul de bîrfă al lumii
e orlcînd gata să se exercite cu forțe
proaspete asupra unui asemenea su-
biect. Poate ea însăși gîndește astfel,
doar știe, desigur, că el șl Paul sînt
rude și acum totul îi apare probabil
ca un mic aranjament în familie...
Deplorabilă situație. Nu-l place. Nu-l
place nici pentru că-1 știe pe Paul ne-
serios, total lipsit de scrupule în rela-
țiile lui sentimentale foarte diverse șl
nu rareori scandaloase. Fiindu-I văr —
chiar dacă nu de sînge. ci văr vitreg,
cum ar veni — de data asta se simte
și el implicat și, intr-un fel. răspun-
zător. Să Intervină, să nu intervină ?
Dar cum ar putea interveni într-o ast-
fe' de situație ? N-are idee. Și totuși,
ar vrea s-o apere cumva pe această
ființă corectă și. în ciuda aparențelor,
naivă, de o nouă, iminentă deziluzie
Căci, dinspre Paul, numai la așa ceva
te poți aștepta... Mai întîi însă ar
trebui să se convingă că zvonul e
adevărat... Dar cum 7 Ca director, ca
șef direct, firește că ar trebui, ar fi
chiar de datoria lui să știe... Acolo,
printre pădurile și pietrele lui, nu era
obligat să-și pună asemenea întrebări.
Aici, ele i se impun oarecum de la
sine. A dobîndit pe nesimțite, într-un
timp foarte scurt, un sentiment nou, de
răspundere pentru „oamenii săi". Răs-
pundere nu numai pentru felul cum
muncesc, cl și pentru felul cum tră-
iesc.
— Vă deranjez ultima dată azi, spu-
ne secretare.' E cinci și cinci. Vă rog:
ordinele de serviciu pentru cel care
pleacă dimineață.
Semnează cu an gest devenit de
acum rutinier, su o blazare de care e
perfect conștient, în timp ce-și spune
că e cam prematură Prematură sau
nu, e aici, s-a instalat.
— Mulțumesc. Sînteți liberă.
— Dacă mai rămîneți, pot să mal
stau și eu. Poate aveți nevoie de ceva
— Nu Plec chiar acum.
Și după ce ea a pornit deja spre ușă,
iși ia subit inima-n dinți și o inter-
pelează crispat de proprla-i stîngăcie :
— După cîte știu, sînteți singură, cu
doi copil nu tocmai mari.. iertați-
mă ... poate aveți probleme ...
S-a oprit brusc, se răsucește spre el,
își înalță puțin bărbia cu mișcarea
aceea orgolioasă pe care i-o cunoaște
de acum și arborează surîsul ei dis-
tant care parcă e și puțin ironic de
data asta, ca și cum ar vrea să spună
ia te uită, ce griji avem noi.. .Și, în
timp ce-și scoate ochelarii cu un gest
scurt:
— Mă descurc, tovarășe director.
— Mă rog... Dar dacă aveți greu-
tăți șl considerați că v-aș putea ajuta,
spune el ezitant și își îndepărtează
brațele, lăsînd concluzia pe seama a-
cestul gest pe oare l-ar dori cît mai
elocvent.
— Deocamdată nu e nevoie.
— Atunci e bine.
— Oricum, vă mulțumesc. Pot să
plec 7
— Da, bineînțeles...
Așa-țl trebuie, îșl zice. Se simte ca
un adolescent rechemat la ordine de o
profesoară prea tînără. Degeaba : ro-
lul atoateveghetorulul nu-l prinde.
Sentimentul penibil care l-a năpădit
îl părăsește întrucîtva abia în stradă.
Priveliștea străzii, după ce el însuși e
integrat în ea, un pieton printre alții,
îl ajută întotdeauna să-și clarifice gîn-
durile. Ii răsună încă șl acum în
minte cuvintele el : mă descurc 1 Și
asta se descurcă, își zice. Toți se des-
curcă. întrebi pe unul cum o duce 7
Mă descurc I Ce mai face Cutare 7 Se
descurcă I Aude atît de frecvent vorba
asta, îneît începe să-i devină odioasă.
O lume de descurcăreți... Cum or fi
făcînd 7 Că el nu reușește să se des-
curce deloc...
(Fragment din romanul „Steaua
fiecăruia")
r
hn Scorobete
ISTORIE
Amfora ta de lui e în mîinile melc.
Tu ești
liniștea din 'are iini Iau noi puteri
ce-mi ocrotesc bucuria griului.
Frumusețea ta dintotdeauna, patrie,
împrospătează lumina fiecărui
inceput.
Cum s-au încrustat în memoria
vetrei faptele
prin care, citindu-le, palmele inele
modelează prezentul.
Tu ești
locul In care eu, tu, el ne vom
cuprinde
cu izblnzlle șl neizbinzilc
ca într-un umăr cu rădăcinile
prins în seva adincului.
SAT
Unde răsare soarele a binecuvintare
și stejarii pun inele timpului
în izvoare din care beau
căprioarele apă
P. muntele cu poiene visate
pe care le caută umbra luminii,
se rotește, în veci, ploaia
cu miresme de primăvară.
EFIGIE
Privirile-i, ca o punte de foc,
arcuiesc constelații
spre Calea Lactee,
și tăceri de ninsori
peste suflet.
E de ajuns un ritm
pentru ca poezia lui
să suie, primăvara,
în șantiere, noi temelii.
Sudorii
dinspre
prii, di
iar. de
duc< fl
la colo
Scriu |
in grăi
Inima
și răst
Scriu (
în nisl
Ca un
strîng
surîsul
cînd îi
Este oare un om care să nu pă-
! trundă, cîteva zile la rînd, într-un
magazin ? Greu de crezut. La pline,
la lapte, la legume, la nasturi sau
la parfumerle, la pantofărle sau ve-
selărie, intrăm, privim, cerem, cum-
părăm, sintem întîmplnați de vln-
zătorl senini sau acri, de unii cu o
mare doză de indiferență sau de
alții cu multă bunăvoință. Loc pu-
blic, ca și o sală de spectacole, ma-
gazinul, In lumea noastră modernă,
este și un spațiu al Intllnlrii. al
intîmplnărll celui de lingă noi, cu
dezinteres sau interes, cu refuz sau
cu dragoste.
De aceea este reconfortant să pă-
trunzi Intr-un magazin unde, ca și
om și cumpărător, te simți respec-
tat, ajutat, îndrumat spre a-ți duce''
scopul cu care ai intrat la bun sflr-
șit. Spre a fi, Intr-un cuvînt, mulțu-
mit pentru obiectul pe care ai dat
banii tăi munciți. Colț cu magazinul
| Bega mare, pe aripa lui de apus, se
deschide Magazinul 13, numit Me-
1 najul uz casnic, înainte vreme nu-
mit „La bunul gospodar". Veselărie,
sticlărie, piese de bucătărie, din
metal, din plastic, o gamă largă de
produse, aranjate cu bun gust, în-
tr-o ordine exemplară, curățenie, un
aer de senină voioșie, creat șl de
cele vreo 10—12 tinere vinzătoare,
abia trecute de anii adolescenței, și
de conducătorul de unitate, un băr-
bat încă tînăr, cu o expresie de
adîncă liniște pe chip, de bltndă
bunăvoință, care te întimplnă, în-
totdeauna, cu vorba lui molcomă de
ardelean.
loan Moldovan, care a condus u-
nitatca „Sanitas" aproape un dece-
' nlu, șl a făurit din ea un spațiu co-
mercial de renume și care condu-
ce de aproape trei ani acest Maga-
zin 13, Menajul dc uz casnic, și a
luat cu el locul întîi pe întreprin-
dere în 1988, între alte 22 de uni-
tăți asemenea, este cu adevărat un
responsabil dedicat profesiei sale.
Pornit de jos, dlntr-o familie de ță-
rani sărmani, din Alunișul Sălaju-
J lui, el și-a conturat, de copil, prin
; părinții săi, un sentiment statornic
| al muncii și stăruinței într-o mese-
j rle. Tatăl l-a deprins cu lucrul cîm-
‘ pului, la arăt, Ut semănat șl la ce-
lelalti
nu la
făcut
l-a în
fi cin
urma
aceast
bălatv
să-și c
me, a;
tivă, j
Mare.
rutul, i
unde,
la Pn
înălțat
rele fl
După i
ierul d
la TUI
O 9 •
ion Davideanu
DICȚIONAR LITERAR
ILSE HEHN
MICROANTOLOGIE LIRICĂ
Ionii trece cu infinitul
spre ecluze terestre
i. dimineți de lumină,
de aici, mai departe, el
< flori tal Brâncuși,
coloana infinită a graiului.
SCRIU
iu pe ‘guma acestei clipe,
p-ăbit* Inlferări.
na exporează adinei neliniști
răsfoimt trandafirii lucrurilor.
iu cu pnU luminii
nisipul înfiorat dc păsări,
un p8d|iD mireasă,
ng înijtnni griul cuvintelor,
■sul pe ore-1 trezesc guguștiucii
1 își laj| «borul dimineața.
H....................
:lte, tați de mic, învățîndu-l să
lase mnîine ceea ce are de
ut azi! Huma sa, o femeie bună,
înzeshț cu înțelepciunea de-a
dnstlt de a nu-și auzi, de pe
ia «®||A vorbe de ocară. Cu
astă elitre părintească a plecat
itul, 15—16 ani, în lume.
DECEBAL
Ilustrul istoric a zis,
așa în papirus e scris,
lingă Danubiu, pe șes,
și în Munți — zeiască — cetate
sînt oameni viteji ce,
pe bună dreptate,
vulturi își spun.
Intr-o vrajă prelungă,
de cîntec străbun, ei
cu dragoste somnul imi rup...
Văd steaguri pe cer,
cu cap dc lup,
sabia scurtă dc fier,
zvicnctul furtunos
al eroului falnic-frumos,
sîngclc lui luminos,
luat de pămînt
în acel legămînt
adine știutor,
il aud răsărind,
sacru izvor...
de răspundere, „Sânitasul" din care
el a făcut o unitate de frunte. Iar,
după nouă ani, i s-a încredințat,
iată, magazinul de azi.
A fi conducător de magazin, cu un
rulaj zilnic de cca. 30 000 de cum-
părători, făpturi cu gusturi, tempe-
ramente, griji, bucurii atît de dife-
în forjei-ia vieții
caute nmeserie. A fost, o vre-
ajutor de mecanic de locomo-
pc Ungi Bala Mare — Satu
e. Atrattpoi de mirajul țantie-
l, a coborit spre Porțile de Fier,
la Gura Văii, a trudit doi ani
-'reparația de betoane, pentru
area molului ce stăvilea ma-
fluvlu.Și-a făcut apoi armata.
ă aceea,unde să se ducă 7 Șan-
' de la Dunăre se încheiase. Hai
imișoari,unde îl chema un ve-
rite, care vin, caută, cumpără sau
numai privesc ți pleacă, este deja
o profesie de adevărat manager co-
mercial. Tu, care ceri cinste ți so-
licitudine, trebuie să fii mai întîi
cel cinstit ți înțelegător. Tu, care
ceri ca clientul să fie servit irepro-
ii I nnări
. Așa ci, după 1970, el era lu-
>r la Panificație,, unde s-a ți
icat,îitr-un curs de 8 luni. Tot
ci, s-a dsitorit cu o fată har-
ți tulii, colegă de lucru cu el.
sentfflwilul căutării unei pro-
tot n#-l părăsise. A citit în
! că sa califică, la I.T.T., tineri
iniei. 'IM lui, de copil, a fost
i de-a II mecanic, de locomoti-
Dar n-i fost să fie. Atunci, hai,
ar meymic într-o fabrică texti-
5 fie» Sedus ți s-a calificat ia-
8 luni. Asta era prin 1974. Acum
mecanic. Atunci, a fost solicitai
n magciln Moto-velo. Că era cu-
ător intr-ale mecanicii. A vîn-
piese aito pînă în 1978. Atunci,
lată, i M încredințat o muncă
țabil, să fie respectat, trebuie să fii
tu însuți un om ireproșabil ți plin
de respect. Și, se poate spune, fără
urmă de reproș, că loan Moldovan
fiind el, mai întîi, un om dintr-o
bucată, un șef de unitate model, și-a
format tinărul său colectiv în prin-
cipiile unei asemenea înalte morale
față de actul cotidian, al întîmpină-
rii cumpărătorilor care inundă, li-
teralmente, magazinul lor. In cartea
sa de sugestii ți redamații, de cînd
PASTEL
Bate, albastru,
vinlul din sud,
vintul cu păsări,
dulce și crud,
iată-nc pasul
in primăvară,
plugul și visul
asemenea ară.
pe deal și pc vale,
prin aburi de brazde,
semințele tale,
iubire, vorbesc
un grai așezat,
omenesc,
semințele cîntă,
semințele cred
în căldura palmelor,
in lumina inimilor
nemuritoare și sfintă ...
ODAIA POETULUI
Săgețile cugetării,
păsări de suflet
în sufletul zării,
aburi grei de cafea,
fum vrăjit dc tutun,
miezul nopții năștea
poemul, elixirul,
din teascul străbun ...
Izbînzi, peste gînduri amare,
suferinți și iubiri, revărsare
sub sorii privirii,
fiorii fericirii,
sufletul mare
să țl-1 zidești
în flăcările firii
limbii românești...
conduce loan Moldovan acest ma-
gazin greu, nu va găsi nimeni înși-
rate cuvinte acuzatoare. Numai vor-
be de bine, care se referă la gustul
fetelor-vînzătoare, la felul deschis
cum îndrumă ele cumpărătorii să-ți
găsească cele necesare menajului
casnic.
Traversînd numeroase munci, ca-
lificat ți recalificat in diverse pro-
fesii, nici la ora de față loan Mol-
dovan nu „stă locului". El a dorit,
acum, la maturitate, să-și lărgească
orizontul Cunoașterii profesionale.
Așa incit acum și-a încheiat clasa a
Xil-a a Liceului economic. Acest lu-
cru l-a făcut să înțeleagă resortu-
rile tainice ale acestei complexe
munci, pe care el o depune zi de zi
tn marele său magazin. Servind în
magazin dimineața, uimind cursu-
rile liceului seral de la ora 5 la ora
8 seara, învățind nopțile, el a do-
vedit că nu a uitat principiul părin-
tesc, de-a nu lăsa pe mîine, ceea ce
trebuie făcut azi. Elev conștiincios,
ți harnic, el nu s-a- sfiit să fie coleg
de an cu fiica sa, Isabela, elevă e-
minentă a aceluiași liceu, cum nu
s-a sfiit, întreaga lui viață, să ia
fiecare nouă muncă de la capăt.
Această mobilitate a destinului său
nu l-a fost tn defavoare, ci in favoa-
rea lui ca om. I-a dat o experiență
de viață în plus, l-a înzestrat cu
înțelepciunea adîncă a celui „trecut
prin multe" șl l-a făcut, azi, să fie
un conducător de magazin model,
un om pe care viața l-a fasonat, în
forjele ei de foc, prin griji, suferin-
țe, eșecuri, dar și prin marile bucul
rii ale împlinirii sale ca om și ae-
tățean. Intr-o lume în care, altă-
dată, sărmanul fiu de țărani ar fl
putut rămîne doar un anonim al
gliei, el este azi un om demn țl
un conducător de unitate, de frunte,
unde noi, cumpărătorii, intrăm, des-
coperim obiectele de care avem ne-
voie, sintem serviți cu drag și pu-
tem pleca apoi împăcați cu gîndul
că nu ne-am lăsat acolo banii pe
degeaba, că am primit, o dată cu
cele necesare, șl vorba dulce care
mult aduce, a unui om respectuos
și de înaltă omenie.
Ion ARIEȘANU
Poetă. S-a născut la 15 mai 1943
în localitatea Lovrin (Timiș). Este ab-
solventă a Institutului de Arte Plasti-
ce din Timișoara. Membră a Uniunii
Scriitorilor din R. S. România (1975) ;
membră a Asociației Scriitorilor Eu-
ropeni „Die Kogge" (R.F.G., 1974).
Profesoară de desen la Liceul „Axente
Sever" din Mediaș. Primele poezii în
„Neue Literatur" (1968). Debut edito-
rial cu volumul de versuri Mult e pînă
la Ninive (So weit der Wcg nach Ni-
nive), Ed. Kriterion, 1973. Publică în
continuare poeme : Ruga fluviului și
jocul ierbii (Flussgebet und Graserspiel), Ed. Facla, 1976 ; Cuvîn-
tul nu este o monedă (Das Wort ist kcinc Miinze), Ed. Kriterion,
1988 și literatură pentru copii : Tu vei reuși mai bine (Du machst
es beser), Ed. Ion Creangă, 1978 și Vacanța — Fluture colorat
(Ferien — bunter Schmettcrling), Ed. Kriterion, 1987 (Premiul
Consiliului Național al Pionierilor). Este prezentă cu poezii în
antologii ori publicații din Austria și R.F.G. I. H. cultivă o lirică
de o „simplitate voită". în cele mai izbutite texte, autoarea reu-
șește „cu ajutorul metaforei (...) să mînuiască firesc, cerebral și
cu maximă economie de mijloace lexicale discursul poetic"
(Hodjak 1976).
REFERINȚE CRITICE
Fnanz Hodjak, „Neue Litenatur", 10/1973 ; Annemarie Schuller,
„Karpatenrundschau “, 39/1976 ; Walter Engel, „Neue Banater Zei-
tung", 19 februarie 1976 ; Fianz Hodjak, „Neue Banater Zeitung",
4 decembrie 1976 ; Herbert GrUnwald, „Neue Banater Zeitung",
31 iulie 1988 ; E. Sch., „Neue Literatur", 4/1989 ; M. Czekelius,
„Neue Literatur", 4/1989 etc.
IOAN IANCU
Prozator. S-a născut la 4 ianuarie
1936 în localitatea Cociuba-Mare (Bi-
hor). Licențiat al Facultății de Istorie-
Geografie din Timișoara și el Facultă-
ții de Biologie-Geografie-Geologie din
Cluj-Napoca. Membru al Uniunii Scri-
itorilor din R. S. România (1978). Teh-
noredactor 1a Editura Facla. Debut în
„Viața militară" (septembrie 1956).
Debut editorial cu romanul Acțiunea
Banana, Ed. Facla, 1974. Au urmat ro-
manele : Procurorul face recurs, Ed.
Scrisul Românesc, 1975 ; Varianta Pal-
mier, Ed. Facla, 1976 ; Noroi și stele,
Ed. Facla, 1978 (în colaborare) ; Cu-
loarea visului, Ed. Dacia, 1980 ; Felix Mărgărită, Ed. Facla, 1981 ;
Anotimpuri promise, Ed. Facla, 1985. Acesta din urmă a apărut
tradus în limba maghiară, în foileton, în ziarul timișorean „Szabad
Szd". De la primele cărți ale lui I. I. s-au remarcat : stilul direct,
priza la realitate, precum și „marca autenticității" (Titel 1977).
O viziune eticistă, de sorginte ardelenească, domină trama epică
și determină deznodămîntul (binele înfrînge forțele răului). în
marea lor majoritate cărțile Iui I. I. se încadrează în specia „ro-
manului de acțiune" (de aventuri, policier) și respectă rigorile
genului : epicul viu, derularea unor evenimente care, chiar dacă
nu sînt spectaculoase, ies din firescul cotidian, prezența forțelor
de ordine ce-l pedepsesc pe răufăcători, restabilind echilibrul etc.
Depășind însă „schemele atractive" ale textelor de‘ acest tip, au-
torul reușește să creeze „eroi literari" (Bănescu 1981) și, prin
tehnici ale prozei moderne (răsturnarea timpului diegetic, in-
serția monologului ori a jurnalului, colajul), să intre în teritoriul
romanului pur și simplu. în acest sens, s-a observat că Anotim-
puri promise (mai ales) se relevă printr-o evidentă încercare „de
spargere a unor tipare" anterioare în scrisul lui T. I. (B. Valeriu
1987), cu cîștiguri vizibile în realizarea portretelor, „lucrate cu
finețe". Caracterizările, în plus, ^sînt efectuate în planuri variate,
cu spirit de Incisivă observație, altemînd de preferință între ac-
țiune și dialog" (Nistor 1985).
REFERINȚE CRITICE
în volume : Aurel Sasu, Mariana Vartic, Romanul românesc
în interviuri, II, Ed. Minerva, 1986, p. 128—130. în piesă : Eugen
Dorcescu, „Orizont", 4/1976; M. Ivici, „Banatske novine",
3392/1976 ; Maria Pongrâtz, „Saabad Sz6“, 9838/1976 ; C. Mălinaș,
„Familia", 12/1976 ; Sorin Titel, „România literară", 6/1977 ; Va-
lentin Laurențiu Vișan, „Forum studențesc", 5/1978 ; Lucian
Alexiu, „Drapelul roșu", 4 august 1978 ; Cornel Ungureanu, „Ori-
zont" 38/1981 ; Florin Bănescu, „Neue Banater Zeitung", 21 octom-
brie 1981 ; Ion Arieșanu, „Orizont", 36/1985 ; Virgil Nistor,
„Steaua", 9/1985 ; B. Valeriu (Valeriu Bârgău), „Tribuna",
39/1987 etc.
Olimpia BERCA
ORIZONT
• 10 •
Noua stagiune...
... inseamnă, și pentru TEATRUL
MAGHIAR DE STAT, un prilej de n i
todepășire profesională, de ridicare a
edilității muncii artistice. Studioul tî-
nărului actor, inițiat de curînd, urmă-
rește să asigure celor mai tineri com-
ponenți ai trupei (beneficiarii unul
concurs și ai unor viitoare cursuri teo-
retice și practice) pregătirea necesară ;
din detaliile pe cere nl le oferă di-
rectorul teatrului, Sinka Karoly, reți-
nem : ,Pe parcursul celor doi ani, cît
va dara specializarea, tinerii vor do-
bîndl cunoștințe suficiente pentru ca
întîlnirea lor cu scena să sc petreacă
în bune condiții. O dată la cinci luni
va avea loc o selecție ; cei care nu se
vor dovedi suficient de dotați pentru
actorie vor putea opta pentru o pregă-
tire vizînd una dintre funcțiile tehni-
ce, atît de prețioase unul teatru, și
care nu pot fi îndeplinite decît tot de
cadre specializate. Vom colabora, în
Ideea de a la oferi cursanților șansa
maximă, cu profesori al Institutelor de
teatru din București șl Tîrgu Mureș,
al Universității din Timișoara". Exa-
menele, s-a făcut adăugirea, vor fl
„deschise publicului" : lată un motiv
să așteptăm cu interes microspectacole,
la Studioul tînărului actor, al scenei
maghiare. Proiectul de repertoriu tin-
de, de asemenea, să răspundă exigen-
țelor, pe care șl le-a impus teatrul, în
noua stagiune. (E de precizat că, în
lipsa unul regizor permanent, cîteva
premiere vor constitui, pentru actorii
cu experiență al colectivului, ocazia u-
nor „încercări în arta regiei" ; cele
mal multe titluri, însă, vor fi montate
de regizori profesioniști, din celelalte
teatre timișorene, sau din țară). Afișul
conține, pe lîngă o premieră absolută
(Să nu arunci săgeata peste casă, de
Ion Chetaru, în regla lui loan Ieremia
și scenografia Emiliei Jivanov), o pre-
mieră in limba maghiară (Cadavrul
viu, de Tolstol, în regia lui Emil Reus),
alătur! de : Anunț la mica publicitate,
dc Al. Sever, IntîmpUri din capitală,
dc Mușatescu, Alcor și Moua (muzical;
prelucrare după „Steaua fără nu-
me", de Sebastlan), Moartea nnui ar-
tist. de Horia Lovinescu, Pețitorii de
Kisfaludi Karoly, Pulbere» purpurie,
de Sean & Cnsey, Cyrano de Bergerac,
de Rostand. In cinstea Congresului al
XlV-lea, se pregătește un spectacol 11-
terar-artistie dedicat.
TEATRUL GERMAN DE STAT a
început anul teatral cu D’ale carnava-
lului, de Conagiale, tn regia Iul Darida
Istvan Andras, spectacol cu care (ală-
turi de un nou basm : Ionică cel noro-
cos, după frații Grlmm — regie colec-
tivă ; o „Seară Eminescu" : Peste ne-
mărginirea timpului; Ca-n basme —
regla Diogene Bihol, conducerea muzi-
cală Ion Opra — reprezentații în dis-
tribuția cărora figurează cei mai ti-
neri actori oi colectivului) se va între-
prinde un turneu, prin țară, spre capi-
tală. O serie de nume no!, deci, pe
scena de limbă germană (cursurile de
actorie, mișcare scenică, vorbire, con-
tinuă, aid, ca șl în perioadele ante-
rioare). Diogene Bihol, afirmat de miș-
carea teatrală studențească, va debuta
cu viziunea le Act venețlan, de Cornii
Petrescu (decor — George Petre, cos-
tume — Traian Zamfirescu: tandem
scenografic căruia îl revine și Impor-
tanta montare Caragiale, deja aminti-
tă), pentru ca, ma! apo!, să semneze
alte trei premiere pretențioase : Liolă,
de Pirandello, Bătrina doamnă șl flu-
turele, de Nicolae Breban, Arhitectura
valurilor (recital de actorie, avînd-o
ca protagonistă pe Ida Jarcsek-Gaza).
Vom mai vedea, ta Teatrul German de
Stat: Micul infern, de Mircea Ștefă-
nescu. Vilegiatura, de Goldonl, Poves-
tiri din pădurea vleneză, de Eden von
Horveth, Capra cu trei iezi (muzical,
după Ion Creangă), Ultimul set, de Ma-
rica Bellgan.
TEATRUL DE PĂPUȘI promite, în
această stagiune, cînd împlinește.43 de
ani de existență, .spectacole eficiente
«listic", ne spune directorul IUe Gyur-
cslk: „Credem că luci ul cel, mai bun
pe care îl putem face, acum, este su
ridicăm calitatea reprezentațiilor noas-
tre, fie noi, fie constituind reluări de
texte din repertoriul permanent". Și
ale! se constată o înnoire, în cadrul
trupei. Simona Nuțiu va ghidi plastic
(alături dc loan Aurelian Trif) Amna-
rul, dc H. C. Andersen (adaptarea șl
dramatizarea datorîndu-l-se Iul Nelson
Dimitrlu, șl el „nouă speranță", ca au-
tor de text de păpuși, aflat pc afiș, de
ta „deschidere", cu O poveste cu bu-
duc, după Dan Hândoreanu), debutul
in scenografie al tinerel graficiene
fiind legat de o premieră mai puțin
obișnuită: Dăniiă Prepeleac (scenariu
șl regie Doru Maniu șl lonuț Brancu),
care se joacă pentru prima oară ta Ti-
mișoara, va fl un spectacol ambiental,
a cărui „Ieșire ta rampă" se va petre-
Foto : GHEORGHE POPESCU
ce, ta 1 octombrie. In peștera Româ-
nești (de lingă Făget), în prezența u-
nor cunoscuți exegeți al operei lui
Creangă. (Spectacolul omagial e reali-
zat ta solicitarea „Spcotim" șl în cola-
borare cu C.J.C.E.S. Timiș). Legenda
iui Ștefan cel Mare, după Bolintineanu
(în scenografia Krisztinei Nagy) se a-
nunță un spectacol-experiment, de se-
rioase ambiții: „nouă legende istorice,
grupate în jurul Imaginii volevodulul-
ctltor — tehnica siluetelor colorate —
sugestiile arte! medievale românești, tn
speță ale picturii de frescă — elemen-
tele de muzică veche românească vor
concura la realizarea reprezentației".
Textul Neilei Strocscu, Prințesa ador-
mită, va avea ca regizor pe Pal Antal,
iar ca scenograf pe losif Hallcr (de la
Tîrgu Mureș).
Dominanta stagiunii timișorene, dacă
cercetăm cu atenție propunerile teatre-
lor, este noutatea, fie într-un compar-
timent, fie intr-altul, al vieții scenei.
Puține premiere absolute (dar, totuși,
cîteva), un efort concentrat — șl spe-
cific — al instituțiilor, de a acorda
repertoriile cu exigența creatorilor de
prestigiu, cu dorința de afirmare a ti-
nerilor. Momentul ni se pare demn de
interes : cu ideea unei stagiuni divers-
tinere merită să pornești ta drum ; ră-
mîne de văzut cum vor îi spectacolele,
regiile, scenografiile, interpretările ac-
toricești, cile dintre acestea vor stră-
luci, tn fața publicului, pe scena Galei
dramaturgiei românești actuale, din —
nu prea îndepărtata — primăvară.
Antoaneta C. TORDACHF
Știință, artă, anticipație la Timișoara
Sub egida Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, a redac-
ției revistei „Știință și tehnică", a cenaclurilor timișorene „Helion" (Casa Uni-
versitarilor) și „II. G. Wells" (Casa de cultură a studenților), în perioada
28—30 septembrie se desfășoară la Timișoara Consfătuirea anuală a cenaclu-
rilor de literatură și artă de anticipație tehnico-științifică.
Cucerindu-și deja o binemeritată tradiție, șl ediția din acest un se des-
fășoară în cadrul unul program complex, din a cărui diversitate de mani-
festări reținem seria expunerilor : „Tezele, Ideile șl orientările tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU, puternic reflectate în documentele pentru Congresul
al XlV-lea al P.CJl., privind dezvoltarea economico-socială n României în
cincinalul 1991—1095 șl în perspectivă pină tn anii 2000—2010- (prezintă —
Dumitru Ghișe, prorector ol Academiei de studii social-politice de pe lingă
C.C. al P.C.R.), .Concepția P.C.R., a secretarului său general, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, cu privire la rolul hotărîtor al științei și culturii în
făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României
spre comunism" (prezintă Ion Hcbana, secretar al Uniunii Scriitorilor din
R5JR.), „Știință, previziune șl anticipație științifică 1a Eminescu" (D. Vata-
manluc, istoric literar), „Implicațiile geneticii în dezvoltarea societății con-
temporane" (lector dr. Lucian Gavrilă), .Note distinctive în literatura tehnico-
știlnțlfică românească" (Mircea Oprlță), precum șl dezbaterile pe teme legate
de modelarea tinerel generații, de orientări actuale tn literatura șl arta de
anticipația tehnico-științifică, de rolul cenaclurilor de profil. Tuturor acestora
1! se adaugă concursul anual de literatură șî artă de anticipație tehnico-ștHn-
țlflcă (a cărui festivitate de premiere va avea loc sîmbătă, 30 sptembrie, oro
11, la Casa Universitarilor), vizionări de filme tematice. Numeroase șl plina
de prestigiu participare asigură acestei manfestărl naționale o calitate aparte,
consemnînd-o printre faptele de cultură remarcabile ale momentului. Apariția
în aceste zile a celor două reviste de anticipație timișorene — „Helion" (al
cenaclului Casei Universitarilor) șl „Paradox" (supliment al revistei „Forum
studențesc") au sporit prestanța consfătuirii anuale de la Timișoara.
ZILELE PROPAGANDEI
JURIDICE
Organizată dc Consiliul Județean al
Sindicatelor Timiș, Comitetul Munici-
pal de Cultură și Educație Socialistă
Timișoara șl Asociația Județeană a Ju-
riștilor Timiș, ta întreprinderea „Elec-
trobanat" Timișoara a avut loc cea de
a IX-a ediție a „Zilele»' propagandei
juridice". Manifestarea, dedicată Con-
gresului al XÎV-Iea al partidului, s-a
bucurat de o participare largă, cuprln-
zînd activul de partid, de sindicat și
de U.T.C. al întreprinderii ; cadre de
specialitate din domeniul economic,
financlar-contebll, aprovizionare șl des-
facere ; șefi de secții, ateliere, servicii
și alte compartimente funcționale ; ges-
tionari, prlmitorl-dlstribuitorl. De ase-
menea, ta această acțiune au luat par-
te invitați din unitățile economice ale
municipiului Timișoara șt Jurlsconsulțl
din unități subordonate CJ.E. Craiova.
Amintim cîteva titluri ale referatelor
NUME CARE AU
ÎNSUFLEȚIT SCENA
arădeanA
Scriam, nu demult, despre cei 25
de ani In teatru împliniți de Maria
Barboni-Petrache și Ion Petrachc.
Adică:
.. .a fost odată o fată care a în-
vățat rostirea unor cuvinte dulci
precum miezul de măr domnesc; șl
asta chiar de Ia merit din satu! ta-
tălui ei; sat care sc $1 numea Poiana
Murului; iar el, fetei de atunci, i
se părea că vremea prielnică acelei
învățări venea atunci cînd înflo-
rește iarna în meri, mai tot timpul,
deci, fiindcă pomii ei minunați cran
mereu bîntuiți dc duhul ninsorilor;
ți ajungînd ca să arate unei lumi
întregi ceea ce învățase, ureînd In-
tr-O altă lume, cea a scenei, a trecut
prin multe prefaceri cerute dc rolu-
rile pe caro Ie-a înnobilat prin maro
dăruire do inimă țl-a păstrat curată
puterea rost ir iii artistice, precum
merii puterea rcinflorizii...
... a fost odată un tînăr căruia
primăvara îi era întotdeauna fastă,
pornit din Vispcști. de lingă Pietroa-
sele (din preajma Tezaurului I);
ajuns in lumea găzarilor, la Ploiești,
s-a Tntimplat să pășească și el pc
scenă, sub semnul magnoliilor, dar
într-o piesă de Cehov; avea numai
15 ani și prin pădurea cu sonde visa
livezi ca vișini, asculta pianine me-
canice, rătăcind prin păduri do mes-
teceni ; a sosit la Arad, în urmă cu
25 dc uni șl era (deja) un actor for-
mat ; cine i-a numărat rolurile 7;
oricum, dovedind întruna că se năs-
cuse fiindcă teatrul a avut nevoie
do talentul său ; II plăceau persona-
jele pe măsura-1 .cele cuprinse de
mari frâmîntări interioare — daci-!
nemulțumea personajul, punea, gene-
prezentate : „Concepția secretarului ge-
neral al partidului, tovarășul NICOLAE
CEAUȘESCU, cu privire la perfecțio-
narea sistemului de retribuire și a
noului mecanism economico- financiar,
de autogestlune șl eutoconducere mun-
citorească". „Unele aspecte teoretice
desprinse din practica judecătorească
privind influența modificării sau anu-
lării actului de planificare asupra con-
tractelor economice"; „Probleme de
referință privind aplicarea Legii nr.'
-1/1989, cu privire ta asigurarea con-
trolului calității produselor șl servici-
ilor" ; „Ordinea șl disciplina — argu-
mente prioritare pentru îndeplinirea
sarcinilor de plan"; „Consecințe ale
nerespectărll dispozițiilor legale, cu
privire 1a -apărarea avutului obștesc șl
a Decretului 400/1981". Au fost orga-
nizate șl dezbateri axate pe cunoaște-
rea legilor, acțiuni la care au partid*
pa’ numeroși oameni ai muncii, îndeo-'
sebl tineret.
D. S.
și n-a acceptat niciodată sinuciderile
scenice ; a dominat scena cu drepturi
atotstâpînitoare. Iar pentru felul
cum so purta în viață, un poet a dat
ordinul să înflorească magnoliile...
Am scris, spuneam, bucurindu-mă
de izblnzile lor, încununate într-un
spectacol rar, în care apăreau numai
ei doi. pentru a se dărui tuturor.
Scriu, acum, îndurerat dc semnifi-
cația verbelor la timpul trecut. O
iarnă rea a coborît nâpraznic inglic-
țînd florile ramului dc măr. inghe-
țînd magnoliile, O dată pentru amîn-
doi, șl pentru totdeauna. Le va ră-
mîne amintirea vie, oi continulnd să
fio în viața teatrului nostru arădean
ceea ce au fost o viață — mari ac-
tori. Maria Barboni-Petrache și lea
Petrachc, nume care au însufleții
scena arădeană, nume care. rostite
oricînd, vor chema In memorie chiar
Teatrul însuși.
Florin BANESCU
• 11 • -
ORIZONT
Eminescu despre chestiunea
orientală
Bun cunoscător al Istoriei naționale
01 al celei universale, Mihai Eminescu
n-a rămas în simpla fază de contem-
plator indiferent al acesteia. De la cele
mai fragede vîrste s-a implicat, cu
toată vigoarea ființei sale morale, în
ea încă la vîrsta de douăzeci de ani,
pe vremea studenției, publică, în Fe-
derațiunea, articolul tn unire e tăria,
care examinează criza dualismului
sustro-ungar, născut din gînduri sata-
nice, ca o „ficțiune diplomatică". El
cheamă, în cuvinte pline de patetism,
toate popoarele îngenuncheate de im-
periu la unire și trezire națională.
Cu o Intuiție de mare gazetar a
abordat problema „orientală", luînd
apărarea popoarelor subjugate de oto-
mani, în primul rînd a sîrbilor (de alt-
fel, e cunoscut că, împreună cu Dio-
nlsie Miron, a tradus un număr de 55
de balade sîrbeștl, atras de . farmecul
lor literar și de virtuțile lor Istorice).
Imperiul otoman, cu o administrație
îmbătrinită, rămăsese ta urma culturii
și civilizației europene, izolîndu-se
complet de continent. Eminescu a sesizat
foarte bine aceste lucruri. El urmărea,
prin intermediul agențiilor Havas și
Reuter, cu multă atenție desfășurarea
evenimentelor. Cum informațiile de
peste Dunăre soseau cu greu la Iași
sau București, Eminescu făcea adese-
ori apel ta presa din Viena sau Buda-
pesta. în ziarele românești, cea dinții
știre despre pregătirile de război ale
Serbiei sînt publicate în Curierul din
Ieși, ta 19 mal 1878. România și Serbia
eu avut multă vreme destine comune,
alunecînd pe aceeași roată a istoriei în
jocul tragic al suferinței, fiind așezate
ta zona de frontieră, ca puncte de tre-
cere, între două Imperii. în Parlamen-
tul de la București se discută „neutra-
litatea" României. Eminescu, gazetarul,
la imediat poziție : „Totuși, aceste îm-
prejurări nu pot înrîuri asupra opi-
niei publice care are în vedere decît
binele României. Turcia numai este
primejdioasă pentru noi, dai- o alianță
cu Rusia însemnează primejdia absor-
bire i șl a absolutismului. Toate națiile
Europei doresc îndreptarea soartei po-
poarelor din Orient, dar nici o gazetă
cuminte n-a susținut că Orientul tre-
buie dat pe mîna rușilor. La ordinea
zilei se află două politici : una onestă
și conformă tractatelor, alta aventu-
rieră șl setoasă de cuceriri" (in Cu-
rierul dc Iași, 19 mai 1876).
Prin jocul sorților, în scurtă vreme
destinul Serbiei rămase pe mîna inge-
niozității strategice a ofițerilor și sol-
eminesciana
dațiior țarismului rus, veniți să-i dea
o mînă de ajutor. După începerea con-
flictului, cînd sorții războiului încă nu
se deciseseră, Eminescu, observator
atent al ostilităților, sc implică activ
în reflectarea evenimentelor în presă.
Primele informații date de Eminescu
anunță că înalta Poartă l-a blestemat
pe prințul Milan, dectarîndu-1 „hain nl
Porții", iar despre bătălia de ta NIș
(Nlssus) Eminescu obține informații
din Berlin, scriind articolul Dc pc
cîmpul de război (din Berlin sc ves-
tește) : „Atacîndu-1 acuma, fură primiți
cu salve foarte bine îndreptate de fo-
curile tunurilor, îneît un regiment
(compus din români din Serbia), care
ocupa linia primă a luptei, au aruncat
armele, Iar trîmbițașul dînd semnalul
de retragere, acesta fu repetat de toți
trîmbițașii celor 12 batalioane anga-
jate... Teșiți din bătaia puștii, regi-
mentul românesc fu înconjurat și dus
ta Dellgrad șl Alexînaț, unde un con-
siliu de război, convocat grabnic, au
hotărît decimarea regimentului. Prin-
cipele a grațiat pe mulți din cel osîn-
diți, însă cu condiția, ca ta bătăliile
viitoare cei grațiați să steie In linia
întîia de luptă. Totuși, 60 de oameni
din acest regiment fură împușcați ta
Deligrad, tar restul regimentului, com-
panie cu companie, au fost încorporate
celorlalte regimente de linie".
în Serbia exista un curent de opinie
puternic împotriva acestui război, de-
clanșat fără Instruirea ostașilor și fără
pregătiri minuțioase. La 16 iulie 1876
soseau ta București rămășițele pămîn-
tești ale principesei Maria Obrenovicl
(născută Catargi), mama principelui
Milan, care a fost înmormîntată ta
București. La 25 iulie, sosea ta Belgrad
generalul Keuffman, trimis de către
țarul Rusiei să preia comanda armatei
sîrbe aflate în defensivă. Dar opera-
țiunile militare nu se desfășoară sub
cea mai norocoasă zodie. La 29 august,
Eminescu scrie : „Sîrbii au pierdut bă-
tălia de la Alexînaț și se retrag", în
timp ce generalul Alimpici, colonelul
Markovici și generalul Leșanin „sînt
răniți, acesta din urmă prin încercare
de a se sinucide". în această situație
confuză. Marea Britanie propune un
armistițiu. Eminescu relatează: .Se
zice că guvernul englez ar fi dispus
să ceară ca armata română să ocupe
Bulgaria și cea italiană Bosnia și Her-
țegovina, pînă cînd Turcia va aplica
reformele hotărîte de aceste provincii",
adică așezîndu-se pe linia de demar-
cație dintre cele două țări beligerante.
Eminescu reproduce și o informație
a ziarului francez Le Temps : „Oame-
nii din divizia lui Horvatovici, azi cea
mai bună din armata sîrbă deteră sem-
nalul (proclamării). O particularitate
curioasă: în această diviziune sînt
mulți români. Aceștia dovediră căldura
capetelor lor românești arătând cea
mai vie esaltațiune ; îngenunehtară să-
rutînd pămîntul, făcîndu-și cruce în
mai multe rînduri... Să spunem pen-
tru onoarea rasei latine că, cu ajuto-
rul disciplinei și al experienței, frații
noștri de limbă, românii, devin soldați
excelențl și nu desmint sîngele roman".
în rîndul opiniei publice din Bel-
grad, principele Milan era însă ca și
detronat. Rusia trimite în ajutor un
corp medical în frunte cu generalul
Tokarioff și principele Cetvertinskl, în
timp ce ta București A.D. Xenopol va
rosti conferințe în aula universității,
iar banii astfel obținuți vor fi trimiși
ajutorării familiilor „soldaților români
din Serbia". Eminescu intuia cauza
crizei șl confuziilor din „chestiunea
orientală". Aceasta era lipsa de cunoaș-
tere reciprocă, fanatismul naționalist-
hegemonlc și intoleranța lingvistică și
scolastică față de cei de alt neam:
„Am mal spus șl altă dată, că pentru
un teritoriu poliglot ca cel turcesc, ega-
la împărțire a limbilor și confesiunilor
va fi lucru de căpetenie, formațiunile
teritoriale lucru secundar... Liberta-
tea lingvistică șl eclesiastică pentru ro-
mânii din dreapta Dunării trebuie asi-
gurată, ca să fie odată pentru totdeau-
na scoși de sub presiunea spirituală
in prezent a grecilor, în viitor a altar
frați creștini...".
Evenimentele care au urmat se cu-
nosc. Prin unirea armatei române cu
cea rusă, turcii sînt învinși ta Gri vi (a
șl Plevna. încurajați de aceste succese,
Serbia va declara pentru a doua oară
război turcilor, ta 7 decembrie 1877.
Primele bătălii se poartă ta Babina
Glava-Ciproveț, spre izvoarele Timo-
culul, unde se va face și memorabila
joncțiune cu armata română biruitoare.
Cristea SANDU TIMOC

Pădurile de odinioară
și de totdeauna
Oamenii plaiului românesc au izvo-
dit capodopera Miorița — lamura ge-
niului popular a viziunii noastre des-
pre viață și moarte, creație sortită dăi-
nuirii în marele tezaur spiritual al lu-
mii, atît timp cît vor ființa omul, co-
pacul, pasărea, nstrelc. Natura pădura-
tecă și cea celestă s-au transmutat în
poemul mioritic, sublimîndu-se în exis-
tență ontologică, dimensionată în ori-
zonturile realului și în cele ale trans-
cendentalului.
Omul șl copacul ; omule — pomule ...
sintagmă emblematică e aceleiași vi-
ziuni populare românești, care mărtu-
risește despre statornicia noastră neîn-
treruptă pe vatra Carpaților, conve-
țuind fratern cu pădurile lor. Românul
frate cu codrul... șl ta bine și ta rău.
Codrul, câtatea noastră inexpugnabilă,
în atîtea și atîtea grele încercări din
partea cotropitorilor. în milenii de co-
muniunea sufletească neasemuită cu
codrul, ne-au fost prieteni — spune
Eminescu — rîul, ramul. Una din tră-
săturile definitorii ele etnosului româ-
nesc este vocația silvană (prea puțin
evidențiată teoretic, pînă acum) aceas-
ta avînd viguroase rădăcini ancestrale.
Asta reiese și din faptul că multă lu-
me trăiește acut nostalgia pădurilor,
ba chiar foarte mulți regretă că „nu
•-au făcut silvicultori". Un asemenea
sentiment l-am avut și eu ta întîlnl-
rea ou inginerul Mihai Onea, șeful
Ocolului Silvic Coșava din Inspectora-
tul Silvic Timiș și desigur că dorul
meu silvan (ca stare nostalgică) a fost
motivul că, întîi de toate, am vrut să
știu ce l-a determinat pe interlocuto-
rul meu să devină silvicultor. Șl mi-a
răspuns simplu, firesc (occentuîndu-mi
amintitul regret) că e fiu de țăran șl
că, din copilărie, a Iubit pădurea, cu
care s-a pomenit pe lume, de cînd a
văzut lumina zilei. S-a născut în anul
1936, în Covrici, localitate din ținutul
Jilțuri (denumire generică a celor
șapte rîulețe din zonă) care „este cu-
prins, ca între două brațe, de culmea
Jiului și culmea Motrului, iar înspre
nord-vest este apărat de masivul dc
dealuri înalte, argiloase, împădurite
(n.n. — A.T.) șl foarte accidentate:
Bujorescu — Brădet — Roșia, din care
pornesc cele două culmi" (în Cuvînt
înainte la Cîntece de pe Jilțuri, volu-
mul III al colecției de folclor din Gorj,
alcătuit de Adrian Em. Popescu șl a-
părut la Tirgu Jiu în anul 1977). Au-
torul acestei localizări geografice șl al
numitei culegeri de folclor a avut o
înrîurire hotărîtoare asupra destinului
inginerului silvic Mihai Onea, fiindu-i
dascăl ta școala generală i-a tutelat
cu generozitate copilăria, sprijinin-
du-1, (era orfan de război), să poată
urma școala, în acei ani grei de după
a doua conflagrație mondială. A absol-
vit liceul ta Drobeta Turnu-Severin,
iar, apoi, potrivit vechii sale dorințe
de-o se face pădurar șl în consens cu
povețele bunului său dascăl din sat,
el a- urmat studiile ta Institutul Poli-
tehnic Brașov, secția silvică. Din anul
1958 este inginer silvic, profesiune pe
care a slujit-o cu pasiune, fiind legat
de ea sufletește. Gorjanul Mihai Onea
s-a împămîntenit în Banat, în anul
1961. Și aici II împrejurau pădurile, la
fel oa acelea de odinioară, de acasă ...
Numai că aura lor legendară, care i-au
fascinat copilăria, s-a preschimbat în-
tr-o realitate asumată, într-un mediu
de existență, ce își releva frumusețea
prin înfăptuirile unei munci tenace, de
o deosebi fă Importanță economico-so-
ctală. Și, de-a lungul deceniilor, în ac-
tivitatea silvică, satisfacțiile lucrului
bine-făcut nu au fost puține. Mă voi
referi numai la cîteva realizări săvâr-
șite în cedrul Ocolului Silvic Coșava,
pe care Mihai Onea il conduce de 14
ani. înfăptuiri realizate cu colectivul
său de muncă, despre care arc numai
cuvinte de caldă apreciere colegială.
Personalul silvic e constituit din 31 de
pădurari, 4 ingineri șl 4 tehnicieni —
acesta activînd în 6 districte silvice,
care „acoperă" o suprafață de 24 000 ha
fond forestier. în mare, care sînt, de
fapt, atribuțiile colectivului de muncă
al Ocolului Silvic ? Regenerarea pă-
durilor, îngrijirea arboretului tînăr, pu-
nerea în valoare a maselor lemnoase
pentru industrie (care se exploatează
de către I.F.E.T.). Șeful Ocolului men-
ționează că întotdeauna cota de tăiere
a copacilor este sub nivelul posibilității
de creștere a pădurii, asigurîndu-se
astfel acumulări și continuitatea dez-
voltării normale a fondului silvic. Cu
toate că se ține seama de acest impe-
rativ, Ocolul Silvic Coșava are posibi-
litatea să ofere anual pentru fondul
de stat circa 100 000 m-1 masă lemnoosă.
Dar, pe lîngă gospodărirea patrimo-
niului forestier, în atenția personalu-
lui de aici stă îmbunătățirea fonduri-
lor cinegetice șl piscicole de pe raza
Ocolului. O realizare deosebită, emo-
ționantă chiar, avînd și „deschideri
poetice", este poputerea acestor păduri
cu „efective" de cerbi. Nici nu-ți vine
să crezi că această binecuvîntată zonă
făgețeană era săracă tocmai în respec-
tiva minunăție zoologică I Acesta, însă,
este adevărul. Așa că în anul 1982, aici
s-au adus din alte părți ale țării „lo-
turi" de cerbi carpatini oare, după ce
au fost aclimatizați în țarcuri, au fost
lăsați în libertatea nemărginită a pă-
durilor. în arta Ocolului Silvic există
două păstrăvării — singurele din ju-
dețul Timiș — oare produc anual 15
tone păstrăvi de consum, precum și
puiet de păstrăv pentru popularea
apelor de munte, din zonă. Cea mai
importantă păstrăvărie este la Româ-
nești („Balta Caldă"), de pe suprafața
ei de 4 100 m2 se obțin anual 12 tone
păstrăvi de consum. Acest însemnat
obiectiv piscicol a fost dat în folosință
în anul 1984.
Ar mai fl de scris multe despre va-
lorificarea resurselor pădurii: fructe,
plante medicinale, ciuperci comestibile.
Fără îndoială că nu este ușor să fie
valorificate anual peste 100 tone fructe
de pădure, îndeosebi zmeură, afine,
măceșe, porumbe. Nu e ușoară nici îm-
plinirea unor cerințe privind sericicul-
tura, apicultura, domenii delicate, pre-
tențioase, care trebuie să stea, în ulti-
ma vreme, și în atenția silvicultorilor.
Se efectuează muncă de cercetare In
cadrul Ocolului Silvic 7 l-am întrebat
pe Inginerul Mitei Onea. Răspunsul
mi-a stîrnit curiozitatea de a cunoaște
locul în care se efectuează activitatea
de cercetare științifică. E vorba de un
perimetru silvic la Homojdia. unde a
fost constituit un „arboretum" (întreanii
1972—1975), constînd din cultivarea u-
nei suprafețe de 110 ha,cu specii au-
tohtone și exotice de rășinoase și fo-
ioase, în vederea aclimatizării lor pen-
tru această zonă și în scopul creșterii
productivității pădurilor. Aici între-
prind cercetări științifice Specialiști de
la Ocolul Silvic Coșava, de la Inspec-
toratul Silvic Timiș și de la I.C.A.S.
Timișoara. Timp de 14 ani, inginerul
Mitei Onea a văzut cum crește sub
oclrii săi acest arboret, care, sublima
dînsul, în afară de o mare importanță
științifică, ore și un rol peisagistic în-
semnat, acesta putînd deveni în viitor,
un parc dendrologic reprezentativ pen-
tru județul nostru.
în inelele vîrstelor acestor copaci
s-au încrustat și anii rodnici ai activi-
tății silvice a inginerului Mihai Onea,
șeful Ocolului Silvic din Coșava, intru
cinstirea comuniunii sufletești dintre
om și copac, cea dîntotdeauna și pen-
tru totdeauna. Omule — pomule ...
Aurel TURCUȘ
ORIZONT
• 12 •
A încercat să compună, la începutul unei cărți
care se va chema Despre arme șl litere, un fol de
îmbărbătare ori, după vechile reguli retorice (ș!
militare), o exhortațle. O mișcare tactică, tn chiar
deschiderea acelui Fals tratat de strategie, pseudo-
strategikos, hărăzit minților bărbătești, și nu fira-
velor sale gîndurl. Nevrlnd să depună nici arme,
nici litere, șl-a făcut curaj după propriile-i puteri,
astfel: și-a construit un scut pelelan (de hîrtie),
a alcătuit un lung catalog, ol luptătoarelor-amazoa-
ne, le-a pomenit vitejia, dar tn cele din urmă și-a
dat seama că totul fusese o nălucire, o născocire
zadarnică. Cohortele de meduze, penthesilel, oa-
mille, marfize, clorlnde, aveau să se spulbere, căci
in toate bătăliile era scris oa ele să cadă Învinse.
Șl-atunci, de unde alte-ntruchipări, alte pilde, mo-
dele de așezat în față, spre-ncurajare, spre
împresurat-atacat-cucerit subiectul ? Oricum, nu
plăsmuiri vor mai trebui Invocate, nu părelnicii fe-
meiești, ci oameni tn carne șl oase, cohorte aievea
de oșteni-scriitori (ori scrlitorl-oșteni), ca să
se-mbărbăteze odată, să-și dovedească fără doar șl
poate că „arme" și „litere" pot sta alături, îm-
preună, nu doar ca simplu „topos" literar, ca temă,
ori motiv de cercetat f„saplentia et fortitudo"). Va
vrea să se încredințeze cumva că scrierea unei
cărți, a unei asemenea cărți, e ca un fel de bătălie
(cu sine Însăși, de fapt, cu partea ascunsă, temă-
toare, a vieții din ea).
A pornit atunci tn căutarea lor, urmărindu-le
„viața și opera" deopotrivă. Le-a făcut din nou
pomenirea. 1-e înșirat, i-a desfășurat pe un nou
scut, Intr-un Înnoit „catalog", invoctnd iar și Iar
Muza, căci chiar dac-ar avea înzecită „din fire, șl
limba, și gura", chiar de i-ar fl „glasul de-oțel"
și-n piept „plămînii de-aramă“, tot n-or putea în-
chipui o altă Boioteia. Cum nimeni altul, fără de
Marele Orb. Deși ei, scrlitorli-oștenl, ar merita-o
din plin, căci au fost, prin pilduitoarele lor vieți,
niște Domni (cum își numește Homer căpitanii
eroi). Să și-i așeze, atunci, pe toți, după cum va
putea, cu bruma-i de forțe, drept pavăză, scut
poleit. Drept oglindă tn față.
Și-ncepc cu-nceputul. Cu Homer, cu toți marii
greci și latini : Tirteu, Arhiloh, Alceu, Eschil, So-
fode, Tucidide, Xenofon, Demostene, Poliblu,
Arrian, Marc-Aureliu, Tibul, Ammian, Cato, Pllnlu
cel Bătrîn. Ca să încheie epoca „vechilor", antichi-
tatea, cu Cezar și Alexandru, așa cum se cuvine.
Le povestește viețile de oșteni, faptele de arme,
.vitejia și le așază alături faptele cărturărești, erois-
imul cuvîntulul artist, tn stare să Înfrunte vremi.
.Ii urmărește apoi, de-a lungul timpului, pe scrl-
litorii-oavaleri din „veacu-ntuneoat". Medievalii
• Wolfram von Eschenbach, Hartmann von Aue,
Rudei, Antoine de La Sale, Villehardouin, Charles
'd'Orleans, Chaucer, Alfonso al X-lea, supranumit
'„El Sabio“, »Cel înțelept", Pedro Lopez de Ayala.
Cu un popas mai îndelung aici, pe hispanicul țărm,
'unde, în veacul el XIII-lea apare mult rîvnitul
topos, „arme și litere", intr-o celebră, anonimă
scriere : „La disputa del clertgo y el caballero". Ca
apoi, sub stindardul vremllor de aur ale Renaște-
rii, plina de ardoare Spanie să-1 dea lui Ernst Ro-
bert Curțius prilejul de a scrie una din cele mai
înflăcărate pagini (în Literatura europeană și evul
mediu latin) : „Niciodată și nicăieri nu s-a realizat
atît de strălucit îmbinarea vieții artistice cu cea
militară ca fn epoca de înflorire a Spaniei din se-
colele al XVI-lea și al XVII-lea ; este suficient să
amintim de Garcilaso, Cervantes, Lope de Vega și
Calderdn. Cu toții au fost poeți care au slujit și
în armată. Nici Franța (cu excepția Iul Agrlppa
d'Aubignă, care însă a compus Invita Minerva) și
nici Italia nu oferă ceva asemănător". Așadar, pe
urmele lui Curtlus (trecînd însă de granițele Spa-
niei șl de cele ale unei Renașteri înțelese prea
strimt), Iată acest fragment din catalogul scriito-
rilor-oștenl.
în fruntea tuturor sta, fără drept de tăgadă,
Don Cervantes. Ori Quljote. Căci ii spune (acestuia
din urmă), chiar el, Miguel de Saavedra : „Taci, tu
ești ca și mine, acela pentru oare sînt puse de-o
parte primejdiile, marile Isprăvi, faptele vitejești".
Așa va trăi, din clipa cind va hotărî, la Roma :
„Mă fac soldat". Primejdii, mari isprăvi, fapte vi-
tejești, la numai 24 de ani, pe galera „Morquesa",
scuturat de friguri, rănit la piept și fără de-o
mină. De stingă. Ded nu va mai ține nid un scut;
nu se va mai putea apăra, și nld ataca vreun
dușman. Toate forțele i se vor aduna, de-acum, în
mîna rămasă, de drept și de fapt hărăzită scrisului.
Așa va începe, greu, chinuitor, mal cu istov decît
orice asediu, decît orice întemnițare șl tortură,
bătălie cu literele, pînă cînd, cuprins de cine știe
ce războinic duh, va rosti, cu vorbele lui Don
Quijote : „Piară din ochii mei cei care-ar susține
că literele stau mai presus ca armele!...". Chiar
dacă va dovedi, prin proprlu-i scris, contrariul, că,
adică, literele sînt pe potriva armelor, Cervantes
rămîne — In Istoria încă nescrisă a scriitorilor oș-
teni — Marele Cavaler.
Și-alături de el, regele eposului portughez,
Camoes. LUis de. „Prinț el poeților", studios, dar și
mereu cu gîndul la faptele unui Magellan, Cabrai,
Vasco da Gama (cu care, de altfel, se șl înrudea),
aprig la mînie, ca orice om al sudului, întemnițat
pentru duel, exilat, cu un singur refugiu, atunci :
armele. Pe coasta Marocului, la Ceuta, pe-o ca-
ravelă lusitană, în patrulare, ta expediții de urmă-
rire a piraților, de prădare a coastei franceze. Pri-
mejdii după primejdii. Și ochiul drept, precum
Cervantes mîna stingă, lăsat zălog. Dar chiar
și-așa, el luptă mal departe șl scrie. în India,
China, Cambodgia, în insulele Molusce. Luptă și
scrie, pribegind 17 ani. Apoi se întoarce. Apucă
să-și vadă tipărită marea Lusiadă. Dar nu-i pre-
țuit. Moare amărît șl sărac, ta doar 55 de ani,
răpus de ciumă.
Iar în urma lor, cum spune Curtlus, neîntre-
cutul Garcilaso. Poetul care scrie „tomando, ora
lo espada, ora la pluma". între spadă și pană, cel
mal delicat poet al vremii sale. Și totuși, între cei
mai viteji. Exilat într-o insulă pe Dunăre (oare
unde :) și apoi, după ce va fi scris Eglogele și So-
netele, cu cîtă grație, Garcilaso cade rănit eroic,
spun istoriile, la asediul castelului Frăjus din Pro-
vențe. Se săvîrșește din viață, pe urma rănilor,
ta Nisa. Alături — olt „de Vega". Lope. Drama-
turgul șl poetul. Despre oare, Cervantes însuși va
spune — nu fără tulburare pizmașă — că-i „un
monstru ol naturii". Un veșnic îndrăgostit, expe-
diționar, exilat, împricinat în te miri ce învrăj-
biri, judecat, întemnițat. Dar mal presus de toate,
scriitor. Și-apoi, spre a nu părăsi iberica peninsu-
lă, Calderdn. Capelan, urmlnd plin de studioasă
rîvnă, tradiția familiei. Fără să uite însă că un
adevărat bărbat trebuie să fie. în Spania, și oștean.
A luptat (e drept, într-un război rușinos, cel îm-
eseu
Despre eroi și cuvinte
potriva Catr tanlel ce voia libertate). Oricum, a
știut ce e o halebardă, o lance, o sabie. Dar și o
măiestrită pană, cu care a scris cotropitor de mult
(nu însă cît Lope).
Dar cum l-ar putea uita, lotuși — deși marele
Curtlus scrie negru pe alb că Agrippa d'Aubigne-i
doar „o excepție" — pe francezi șl pe Italieni, care,
după același Ernst Robert, „nu oferă ceva asemă-
nător". Firește : ceva asemănător năvalnicei Spânii,
care atunci, în al său „siglo de oro“_, cucerește
totul, .pe mare, uscat și în literatură, nu prea
Ilustrație la ..Melanholia neasemuitului inorog".
Editura Dada. 1973.
poate fi lesne găsit pe altundeva. Și totuși. Agrippa.
anticatolicul, hughenotul hughenoților, cel plin de
zel și-n scris, și-n focul luptei, rămîne un mare
poet. Și un adevărat soldat. Rănit de 12 ori și
condamnat la moarte in patru rînduri. Ca și bietul
său corp de hîrtie, Istoria universală, blestemat și
ars pe rug. Exilat, prigonit, trădat. Singur. Cît
despre ceilalți frînci, italienii, desigur, nici ei nu
i-au putut „preda" lui E. R. Curtlus, in mai sus
pomenitele vremi d^ aur, „ceva asemănător" hispa-
nicei bravuri într-ale scrisului și armelor. Dar cum
să-l uiți pe Boiardo ? Unul din cei mal Instruiți
bărbați ai veacului său, împovărat cu sarcini mi-
litare ta curtea familiei d’Este, la Ferrara, și-mpo-
v&rlndu-se singur cu traducerea din latină a Ciro-
pediei ori a Vieților căpitanilor de seamă, (a lui
Probus). Un adevărat cavaler, zăm!sl!ndu-l după
chipul și asemănarea sa'pe îndrăgostitul Orlando.
Dar Ariosto ? Și el, tot în slujba mai falnicilor
d’Este. Ajuns însă chiar căpitan al cetății Canossa.
pe oare trebuie s-o fi apărat măcar o dată, ca șă
vadă cum e la mînie, ca să-1 făurească după canon
pe furiosul Orlando. Alături de ei, doi mari stra-
tegi, Machiavelli și Leonardo, fiecare în felul său,
dar amîndol cu mintea trează la planurile de atac
și apărare ale Florenței (de pildă). Și, binevenit în
acest „catalog", chiar Benvenuto Cellini, cel mal
plin de militară ardoere-ntre toți. După cum se
vede în proprla-i viață, „scritta da lui medesimo",
adică de el însuși, le trăiește pe toate, In lanț, ca
un blestem : arestări, evadări, răniri, otrăviri, exi-
luri, ucideri. lor la 1527, ca un leu, apărînd caste-
lul Sânt' Angelo (unde-i. de altfel, închis) împotri-
va asediatorilor spanioli. Pentru ca, spre sfîrșit, să
încheie cu isprăvile războinice, să se lase în pacea
artei, a scrisului.
Ce fac, însă, în aste daurite vremi, tainicii
brițl, retrașii pe insulă, Intre mohorîte cețuri 7 Ei
fac ce trebuie să facă I Ori să scrie, ori să lupte.
Cel mai mulți — strivitoare cohortă — stau șl
scriu. Cu geniu, e drept, chiar despre arme șl
litere, uneori. Cum ar fi uriașul Will, vînturînd
lancea propriului nume — Shakespeare —, ta masa
de lucru, fără să simtă aievea șuierul ei. Deși nu
Iubea războiul, va spune despre Hamlet, prin vor-
bele Ofeliei: „Ostaș și cărturar ; ochi, grai șl spa-
dă". Șl totuși, cîțiva englezi merită a fi pomeniți
cu prisosință în catalog. Sldney Philip. Poet, pro-
zator, critic. Luptător pe mare și uscat (împotriva
Spaniei). Căzut ca un erou apărînd onoarea An-
gliei, în Flandra, după ce Va scrie (la 1580) Apă-
rarea poeziei. Sau mai ales Walter Ralelgh. Sau
Ben Johnson. Eroi pe cîmpul de luptă. Biruitori în
Franța, în Flandra, în literatură. Cît despre scri-
itorii războinici ai Țărilor de Jos ori Germaniei,
în ciuda marțialei faime a popoarelor lor, atunci,
in Renaștere, luptă — cu vorba — doar pentru
credință. Nu vor să pună mîna pe arme. Urăsc răz-
boiul, ba le e chiar frică de el, de tot ce le-ar putea
amenința trupul. Cum face Erasmus, care, în to-
iul prigoanei, dc teamă, îl alungă de ta poarta
casei pe Ulrlch von Hutten, urmărit și bolnav.
Chiar pe Ulrlch ! Singurul (ori Intre puținii scri-
itori al Renașterii germane) care o luptat cu ade-
vărat, ca un erou . Dar toate acestea sînt de mult
trecute-ntîmplărl.
Ca și cele petrecute aici, de din vale de Ro-
vine, Intr-o scrisoare-n scrisoare, ta zorii Renaște-
rii noastre, tar mai apoi. In Moldova, oastea cro-
nicărească : Ureche, Costin, Neculce. Scriitori de
Letopiseț!, dar și boieri care știu ce-i Iureșul unei
lupte, într-o Renaștere, e drept, mai tîrzle. Iar,
mal presus de toți, domnul Cantemlr. învins la
Stănilești, în fruntea propriei armate, biruitor însă
pe veci în fruntea literelor române.
Cam tot pe-atuncl, ba chiar mai timpuriu, cînd
mulți descîlceau, precum Inorogul, taina hierogli-
felor istoriei, în plin baroc, răsare, neașteptat, o
nouă linie de atac a scrlltorl-oștenl. La urma ur-
melor, însă, de ce să nu se aștepte (la așa ceva) 7
De ce să nu îi aștepte ? Poate de teamă că prea-
plinul (de epic, de cutezanță în pagină, de sigu-
ranță a celor afirmate) s-a săvîrșit odată cu suflul
Renașterii 7 Că bărbăteștile firi s-au Istovit după
atîtea isprăvi (în scris, în viață) ? Că, deci, s-au
vlăguit și, cuprinsă de efeminat fior, oastea scri-
itorilor a trecut 1a războiul de țesut arahneene
pînze, cu visătoare, neliniștită migală ? Chestiunea
aceasta a fost — teoretic vorbind — de mult (și
bine) lămurită. Valuri de cerneală au curs ca să
limpezească firea barocului. Să descîlcească firele
manierismului. Cele de după Renaștere sau (spun
unii, înrolîndu-1 pe Shakespeare, Cervantes. Arios-
to în armia barocului) contemporane ei, măcar
spre sfîrșit, spre apus, mlnînd-o, submlnîndu-i cu-
ceritoarea putere, vlăgulnd-o. Așa cum, dlntotdeau-
na, s-a vădit o întreagă atitudine, mal aplecată
spie „estetic", spre „formă", care-ar Istovi snaga
unui scris „masculin", eroic, falnic, asertiv, gîl-
gîind de epic. Flindcă-1 tot mai mult vorba (spun
teoreticienii), despre un scris feminin șl un scris
masculin (indiferent de cine ar pune mîna pe pană
ori stil). Scriituri diferite, față In față, opuse. Pe
picior de război. împotrivindu-se șl, deopotrivă,
alrăgtadu-se misterios, cu dragoste și ură, deci.
Ca In iubire. La granița care le desparte printr-o
barieră : bara /. Așa : F/M. De partea stîngă. un
scris aplecat mai mult spre valorile corporalității,
intuiției, imaginației, subiectivității, cultivat în
vremi de tip baroc, alexandrin, Istovite. De cealaltă
parte a liniei de front, pe dreapta, un scris care
exaltă în epoci de mare echilibru și forță, rațiu-
nea, obiectivitatea, ordinea.
Și-atuncl 7 Există în istoria literaturii epoci
care afirmă doar una din posturi 7 Greu de răs-
puns afirmativ, hotărît, fără oscilare, ta o aseme-
nea întrebare. Se pare că un dram dc adevăr ar
sta într-un „da". Da. există ceva ce ține de pre-
dispoziție, de pre-cumpănire. De predilecție. Un
simplu prefix, pre-, oare-nclină balanța. în anumiți
evi, fie spre stingă, fie spre dreapta. Și deci, „epo-
cile de aur", cele de sub semnul vigurosului soare,
cum ar fi, pe urmele greco-latinilor, Renașterea,
ori Clasicismul, ori Luminile, să se încline spre
acest stil prestant, masculin fin opere, dar, deopo-
trivă. și în viața celor ce scriu) 7 Să fi dat aceste
vremi cei mai numeroși și renumiți scriitori-oșteni?
S-ar deschide atunci o paranteză, în care-ar ră-
tăci pe Incîlcite căi, multe nedeslușite bine nici
chiar de logosurile îndreptățite să răspundă (psiho-,
etno-). Istoria mentalităților încearcă să iasă din
impas. Da, spun cei de la Annalcs : există epoci
înclinate spre război. Născute (și apuse) sub zodia
lui Marte. Dar istoriile literare nu se prea avîntă
pe acest teritoriu (sc pare, minat). La prima vede-
re, totul e simplu. Genurile șl speciile (literare)
eroice au putut apărea doar în epoci eroice. Nu
cînd veacul își dădea duhul, vlaga, prin efeminate
lucrări alexandrine. Cum ar fi și barocul ori ma-
nierismul. Cît despre scriitorii-oșteni — tot ce-
a-ncercat pînă aici. în acest fragment de catalog,
a dovedit-o din plin : cohortele lor copleșesc vremi
de Renaștere, vremile adevăratelor virtuți bărbă-
tești. Dai- dacă...? Și tot așa, întrebîndu-se (ală-
turi de învățați), în ce tabără să treacă glorioasa
armată de scriitori — la falnicii renascentiști, ori
ta plinii de grație barochizanți — catalogul mai
adaugă numele lui Hans Jakob Chrlstoph von
Grimmelshausen, Andreas Gryphius, Daniel Caspar
von Lohensteln, John Don ne, Lovetace, Gongora,
Marino și, mai presus de toți, pe domnul Canțe-
mir. pe a cărui Diplomă de membru al Academiei
din Berlin stă scris : „Pe vremea cînd domnea
mai mult Marte decît Muzele, acest lucru era mai
degrabă o dorință decît o năzuință; dar acum
vedem ca fapt împlinit acest lucru, de cînd prea
seninul și înălțatul Dimitrie Cantemir ... printr-o
pildă pe cit de demnă de laudă, pe atît de rară,
șl-a închinat numele Ilustru cercetărilor ..“. Iar
el, Inorogul, hăituit, însingurat, cuprins de metan-
holic, va spune, tot pe atunci: „Un corn în loc de
armă împotriva a atîtla vrăjmași am". Dar de la
cornul Unicornului începe altă poveste despre
arme și litere.
Adriana BABEȚI
ere
ORIZONT
arădean
SUPLIMENT EDITAT ÎN COLABORARE CU
COMITETUL DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA ARAD
ȘI CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR
Teatru și comunicare culturală
Recent, a apărut In librării cartea
Mișcarea teatrala arădeană pînă la în-
făptuirea Marii Uniri, Editura Emines-
cu, 1989. pe care o datorăm prof. dr.
Lizica Mihuț. Titlul ar putea deruta,
sugerlnd că lucrarea ar stîrni doar
interesul celor pccare li preocupă isto-
ria culturală a Aradului. De aceea,
ținem să subliniem de la început că,
departe de a fi utilă doar cercetăto-
rului și cititorului care caută date
despre istoria locală, cartea semnată
de arădeanca Lizica Mihuț cuprinde,
deopotrivă, date, aprecieri și interpre-
tări referitoare inactivitatea teatrală și
larg culturală din Transilvania și
întreaga țară, reușind să surprindă o
scrie de interferențe culturale și spiri-
tuale din acest spațiu de viețuire ro-
mânească.
Se cuvine, apoi, să mai observăm că
„beneficiarul" acestei cărți nu este
doar specialistul In Istoria teatrului,
ci, de asemenea, istoricul preocupat
de trecutul cultural al Transilvaniei,
politologul ce urmărește deslușirea
vieții politice din această parte a
Europei, precum, firește, orice cititor
care dorește să se informeze despre
spiritualitatea generațiilor anterioare
Marii Uniri a românilor, act în care
Aradul a jucat un rol de seamă. Pînă
s-a ajuns la înfăptuirea visului sacru
al românilor, a fost nevoie de o luptă
asiduă nu doar în plan politia, ci și în
acela al culturii naționale, al vieții
spirituale — creuzetul în caro s-a for-
jat și călit conștiința națională Iar
în acest proces funcția de comunicare
și de comuniune culturală a fost esen-
!ială pentru emanciparea românilor,
n ca’ea exercitării acestei funcții, în-
tre mijloacele căreia -teatrul deținea
un loc de primă mină, au fost puse
destule piedici în imperiul austro-un-
gar Numai dacă ținem seamă de fap-
tul că în această monarhie cenzura
era severă șl generalizată, ajungîn-
du-se pînă la decizii ce frizează deo-
potrivă absurdul și ridicolul, pre-
cum interdicția de a construi o rețea
de căi ferate sub pretextul că ar pu-
tea servi ha propagarea revoluției,
sau opoziția lui Franz loseph față de
introducerea telefonului, automobilu-
lui și mașinii de scris (vezi, de ex.,
Allan S. Janik, Stephen E. Toulmin,
Wtttgcnstein, Vienne et la modernite),
ne putem face o imagin ? despre
greutățile întîmpinate pe drumul afir-
mării culturii naționale a românilor,
proces în care comunicarea era esen-
țial necesară.
Dar arta ajunge să cunoască o pu-
ternică înflorire, după cum observă
și Ștefan Zweig, oriunde ea devine
cauză vitală a unui întreg pepor. Și
o asemenea cauză ajunsese și teatrul
pentru românii transilvăneni de-a lun-
gul generațiilor dinainte de Unire,
Lizica Mihuț urmărind pe pagini în-
tregi din lucrarea sa lupta unor
I. Vulcan. V. Goldiș, V. ”raniște și
alții pentru realizarea unul teatru na-
țional, întrucit «unul din dezideratele
majore ale mișcării cultural/ transil-
vănene îl constituia instituționaliza-
rea teatrului In limba română",
(p. 37). De la prima piesă cu subiect
românesc referitoare la ținutul Ara-
dului și prezentată cu mal bine de
două secole în urmă, pînă la turneele
teatrale cu valoare de simbol, la tea-
trul de amatori șl mișcarea artistică
a .diletanților", Ia eforturile în a-
ceastă direcție a dascălilor și elevi-
lor Preparandiei arădene, autoarea
cărții surprinde interesul major și con-
stant al tuturor straturilor societății
românești de pe aceste meleaguri
pentru teatrul și cultura în limba na-
țională. Este semnificativ faptul că
însuși repertoriul teatral a fost dez-
voltat sistematic pentru a realiza co-
municarea culturală atît în rîndurile
țărănimii, cît și în acelea ale mese-
riașilor și intelectualilor, el urmînd
— după cum subliniază Lizica Mihuț
— cîteva direcții principale : a) satiri-
că ; b) istorică șl c) populară.
Cartea la care ne referim ne face să
avem în fața ochilor, în mod repetat,
ca pentru a nu uita, tabloul sălilor,
pline de lume venită la reprezentați-
ile teatrale românești, unde se îm-
pestrițau sumanele țăranilor din sa-
tele Aradului cu hainele de sărbă-
toare ale muncitorilor și intelectuali-
lor. inimi ce băteau la unison pen-
tru valorile spirituale ale neamului,
amintind pentru contemporani și pen-
tru cei ce va să vină — cum atît de
frumos spunea Valeriu Braniște —
că „în cultura proprie trăiește na-
țiunea I".
loan BIRIȘ
Septembrie, izvorul și satul...
Septembrie, lună generoasă în daruri venite, pe meleaguri
arădene, dinspre păininturilc pustei și dinspre dealurile podgorene,
îmi prilejuiește (și) bucuria de a vorbi despre doi prieteni. Unul,
se înțelege, s-a născut în Cîmpia de Vest, altul, era de ghicit,
în Podgoria Aradului. Artiști care, împlinind rotunde virate, își
păstrează vigoarea tinereții, dovadă faptele lor puse sub semnul
acelorași elanuri de. la începuturi. Ceea ce înseamnă perpetuă
căutare a formelor de exprimare, năzuința spre autodepășire și
puterea de dăruire. Unul și-a pus talentul în slujba artei plastice,
sculpturile lui puțind popula o „lume de artist*' /care n-are o
cuprindere anume, dar îi poartă pecetea inconfundabilă), celălalt
și l-a pus in slujba literaturii, cărțile sale care sînt ale lumii
satului ardelean (și, astfel, românesc) puțind porni inspre lumea
cea mare, reprezentîndu-1 pe cl, reprezentîndu-ne pe noi.
Cu EMIL VITROEL (născut la Cermei, în 1929) m-am întilnit
prima oară in marginea unui izvor. Metaforic, vorbind, firește.
De fapt, el se afla, nici mai mult, nici mai puțin, cățărat pe un
bloc «le piatră albă. De sub dalta sa se ridica o pulbere fină căreia
lumina îi dădea irizări ciudate. Lumina soarelui și lumina pietrei!
Nu puteam spune care dintre aceste lumini era mal puternică.
De fapt, aici era și „cheia" viitoarei lucrări. Un dialog între
„formele pozitive și cele negative" (spunea). EI, artistul, crea un
punct dc conflict între ele. „Iluzia pozitivului se poate realiza
prin negativ", mai spunea el. Și : „vedem totul prin jocul luminii.
Mizez (și) pe slăbiciunea omenească. In esență, lucrarea se va
naște prin perfecționarea formei, degajind unele volume pentru
a da o ambianță plăcut?. privirii — mai departe totul depinde dc
lumină și de iluzia dată de ea, prin vibrația-i". Lucrarea cu pri-
cina sc numește (acum, cînd își are locul ei definitiv, pe malul
Mureșului) „Izvorul". Pentru a o termina. Emil Vitroel a rămas
fidel credințelor sale dintotdeauna; a pornit de la desen și de la
„punerea în spațiu". El abordează o lucrare de proporții mari
numai după ce a „văzut-o" în spațiu, după ce i-a zămislit ma-
cheta. Chiar și pentru (numeroasele-i) lucrări în lemn a folosit
studii in ghips. Nefiind dc acord cu „descoperirile pe parcurs".
Piatra i se pare mai... ușoară — fiindcă și lemnul c (la început)
un material brut, el nu-i exploatează formele, ferindu-se de Im-
presia dc artizanat. Oricum, piatra și lemnul trăiesc prin volumul
lor. Bronzul prin contur (impunind o concepție „mai desenată,
mai subțiată"). Dar indiferent în ce material lucrează, Vitroel
găsește mijloacele dc a crea iluzia mișcării. Ca sculptor, cl e un
marc talent, cu o creație supusă intelectului. Ca om, e unul mă-
surat în gesturi și care tace într-un fel ce-ți impune. Nu-i o mi-
rare. Atunci cînd în lucrările sale pătrunde adine în material,
perforindu-1, spațiul acela gol (aparent!) devine formă. Arc o
experiență impresionantă și nu vreau aici să-i pomenesc izbinzilc
(toate). Președintele filialei U.A.P. din Arad are. fără îndoială,
puteri Îndestule să adauge altele — „Izvorul" său deschide drumul
de la vis la opera împlinită.
HORIA UNGUREANU (născut in 1939, la Galșa) a debutat
(spectaculos) printr-o carte premiată de Editura Eminescu —
„Ochiul zilei de ieri". Volumele care au urmat, „Vara bunei spe-
ranțe", „Răzbunarea ratată", „Firul de iarbă" au continuat ex-
ploatarea acelui univers care c satul, cu legile lui venite din isto-
rie, preluate din mit șl vii în tradiționale forme de nestrămutat
in esența lor dar care, firesc, sub presiunea timpului, iși făurește
și o nouă Istoric. Ardelean curat (in comportare și morală), Horia
Ungureanu a moștenit vigoarea prozatorilor cc au născut o școală
dar, totodată, el nu c deloc străin de mijloacele moderne ale lite-
raturii. Dacă în prima carte cl se arăta cumva „tradiționalist" (cu
toată frazarea-i faulkneriană), de la „Vara...", deși mediul c
același (cum și in „Răzbunarea...“), s-a schimbat „felul dc a
privi" al scriitorului. Vom recunoaște in Ridiș satul ardelean, cu
oamenii săi, cu locurile sale, oameni care au devenit „personaje"
și locuri care au devenit „simboluri" fbătrinul înțelept Aron Mi-
leaga. Lup, tinărul care pleacă să se inșcolcască, un primar, de
pildă ; și primăria, covăcia ori birtul unde oamenii sc adună ca
să spună ce cred ci despre tot ce se intimplă in lume, de pildă).
Numai că Ungureanu nc prezintă un Ridiș al său, inconfundahil
prin viața lui, prin destinele unor oameni care se supun destinului
general al acestui „ținut" literar. Scriitorul ne vorbește prin „vo-
cile" personajelor sale (memorabile), acestea fiind „povestitorii"
(dar și, unul „judecător", altul „martor", altul „erou- ctc.) : tre-
buie subliniată știința (ca și pofta) de a povesti a lui Horia Ungu-
reanu. Izbindind deplin in chiar poveștile din „Firul dc iarbă"
(mai ales despre înstrăinații de sat). El a înțeles concepția „poves-
tirii care se povestește" și a știut să introducă „tehnici" noi —
simularea dialogului care ar fi modelul formal pentru mai toate
prozele Iui scurte.
Tăcuți în viața de toate zilele, dezvoltîndu-și energiile în crea-
!ia lor artistică, acești artiști Iși au, fiecare, locul lor privilegiat
n spiritualitatea arădeană, parte integrantă din cea a țării.
Florin BĂNESCU
TOAMNA
Iși face toamna rochii lungi din foi.
Cu ace străvezii vintul le coase
Și cînd o auzim venind spre noi.
Foșnește zarca-ntreagă a mătase.
Să batem nucii cu prăjini dc-azur
Cind vara-n frunze încă intirzie
Și-n acrul de-opal, înalt și pur.
Să sune ploaia nucilor o melodie.
Gutuilc dintr-un gutui rotat
Să le culegem una cîte una
Țlnind In mîini rotundul parfumat
De parc-am (ine Intre palme luna.
Și struguri eu arome dulci de crini
Să așezăm în coșuri de răchită
Și s-ascultăm cu ochi de soare plini
Toamna cum poemele-și recită.
Ligia TOMȘA
—
TINERII MEI
Tineri albaștri
cu perle de rouă pc chipuri
urcă neîncetat
Muntele Muncii
și despart apele dc uscat,
zămislesc punți,
salvează bulgări de lumină
din măruntaiele întunericului
într-un iureș ce amintește
dc Bumbești-Livezeni, Agnita-Botorca,
Balva-Vișeu
unde se aflau acei îngeri tineri,
acum‘maturi.
Tinerii mei albaștri
mîngiic amintirea unui tîrnăcop
(din Muzeul Obiectelor Romantice)
și povestesc bunicilor — seara —
de lucruri nemaivăzute și nemaiauzite
pînă azi,
în acest secol
în care noul ține o secundă.
Petre DON
ORIZONT
14 •
Care este primul text
in proză al lui Aron Cotruș?
Aron Cotruș a colaborat la destul de multe publicații.
Nu avem încă o bibliografie a acestor colaborări și nld
o cercetare integrală a publicațiilor. Dar consultarea ziarelor
și revistelor Ia oare a colaborat aduc, mereu, date noi (ne-
cunoscute) In legătură eu viața și activitatea literară a lui
Aron Cotruș
In 1913, atlîndu-se ia Viena, Aron Cotruș trimite zia-
rul... Românul din Arad mai multe poezii și două texte in
proză, oare vor fi publicate — Un cintec șl Prin străini.
Credem că Un cintec este primul text tn proză ol lui Aron
Cotruș și nu Prin străini, avînd tn vedere și perioada cînd
sînt Irimlse din Viena și numerele din ziarul Românul tn
care au apărut. Un dntee a apărut in Românul nr. 29/1912,
lai- Prin străini In aceeași publicație tn nr. 43/1912. La
proza Prin străini se fac referiri tn monografia iul lan
Doda Bălan, dedicată tui Aron Cotruș (p. 51), dar proza
Un cintec este cn șl necunoscută, rămasă In paginile ziaru-
lui unde a fost publicată. Este o proză de imaginație de-
bordantă, cu tematică erotică șl inflexiuni exotice, trimițtnd
spre aceeași epocă a începuturilor literare, din perioada
excursiilor liceale prin aluziei .Ia odăiță cu covoare dc
Smirna". Deoarece nu este cunoscută (sau cel puțin noi
n-am întîlnlt-o tn nici un studiu, din cîte om parcurs, refe-
ritor la Cotruș) o redăm aici, considerînd-o primul text tn
proză al Iul Aron Cotruș.
Alexandru RUJA
Un cintec
candele albastre, intr-o odăiță Împodobită ea covoare de
Smirna. De co Insă mă face ai plin* deștepUndu-ml amin-
tirile 7 I E același cintec ce l-am auxlt in ajunul anei nopți
de bal. din gura ta divină Nona Dora, femele cu ochi vo-
luptoșl și cu buze dornice de sărutări fără număr.
Putere fără margini a cintecului 11 Cu tine bat cărări
neumblate și se deschid In fața mea uși de vis fn dosul
cărora frunzișurile de argint ale arborilor, prin pădurile vi-
sătoare va rătăci poate vreodată și sufletul ei prefăcut In
pasăre cerească. Revăd apusurile roșii cind sub castanii
dureroși, mă aștepta cu brațele deschise Mona Dora dul-
cinee bălae cu sinurile mal albe ea fildeșul. Șl Iml revăd
copilăria, care in balansa Ideilor de astăzi tml pare un
basm frumos, spus de un aventurier fantastic, la gura
*obei in somnolența odăii calde.
Fțmeie-vis. mi-e dor de uitare... Ml-e dor și Lele e
iacă spre zarea unde mor amurgurile. Te văd ca și cînd ai
ti lingă mine și-ml place să trăiesc in lumea tn care am
trăit Împreună. Iml răsai in gînduri îmbrăcată In catifea
neagră ori in haină străvezie de bal, cu pantofi de mătase
albă și ml dor amintirile. Aud parcă pllnsctul clapelor po
care degetele tale mergeau de trezeau arii mal triate ca
sufletele de pribegi îndrăgostiți. Șl laeriml picură din genele
mele, cind frcdonlndu-ți cintecul trec seara dc-a lungul
străzilor șl lacrimi picură din genele mele cînd noaptea
aplecat pe filele cărților iubite visez șl gindarile tml rătă-
cesc In lumea marc.
Din toate se desprinde povestea ta, povestea ceasurilor
dc petreceri intime, fn care vor trăi cît Inimile noastre,
două tinereți nebunatice apuse prea de timpuriu in viitoarea
voluptăților întotdeauna lacome. în banalul anilor fără
țintă.
Un cîntec dureros mă frăinîntă în ceasurile grele șl-n
surghiunurile fără leac, un cintec ce poartă tn el sufletul
tău Întreg, ccl mai dulce cintcc al tău Mona Dora curtezană
capricioasă și palidă ce ai vroit odată să-ți îngropi nostal-
giile In fundul paharului cu otravă.
Mona Dora, femele cu ochi voluptoșl, Mona Dora, suflet
fără visuri, cine o să-ml mingile de acum tristețile nopților
de veghe și monotonia anilor 1
A. COTRUȘ
Un cintec mai duios ca marșurile funerare mă urmă-
rește intr-una ori nude plec... o melodie paganiniană au-
zită ca-n vis undeva... departe In inima blondă a unei
(Românul, Arad, an. II, 1912, nr. 29, pp. 6—7,
secțiunea Lltere-Știlnțe, Arte).
Fără să vrei, cind vorbești despre
Eminescu, Iți apare în minte șl nu-
mele Veronlcăi Micle. Două destine,
care s-eu întîlnit tn multe puncte ale
coordonatelor vieții, devenind aproape
inseparabile. De aceeași vîrstă cu Emi-
nescu, Veronica MIcle (n. Ana Cîmpan)
venea din ținutul plin de legendă ol
Năsăudului, stabilindu-se cu familia sa
!a Iași, In 1853, după încetarea din
viață a tatălui, In 1849. La școală do-
vedește înclinații spre poezie șl muzi-
că, fiind o fire retrasă șl rămînînd tot-
deauna o solitară, trăind cu vise și
iluzii. Intră tn lume. Insă, de tînără ;
la 14 ani se căsătorește cu distinsul
profesor Ștefan MIcle, de care o des-
părțeau trei decenii. Diferența de
vîrstă n-a tmplediaat-o să-și îndepli-
nească cu cinste obligațiile materne.
în 1872, călătorind la Viena, 11 cu-
noaște pe marele poet, cu oaie se va
împrieteni, stablllndu-se Intre ei *ln-
cere corespondențe sufletești, în cadrul
preocupărilor comune în lumea versu-
lui, devenind, unul pentru celălalt, ade-
yărațl catalizatori pentru visare șl in-
spirație poetică. In același en, Vero-
nica Mi ele debutează cu proză de fac-
tură romantică tn «Noul curier român",
gemnlnd : Corlna. în anii următori, ea
va publica versuri în .Columna Iul
Traian", .Convorbiri literare", „Fami-
lia", .Revista nouă", .Revista literară",
.Literatorul", pe care apoi, în 1887, le
va aduna în volumul Poesll, singura
cai le a poetei.
Referlndu-se la poeziile Veronica!
MIcle, Tudor Vlanu menționa că ea
este .primul poet eminescian, primul
discipol al marelui poet", Iar G. Căll-
nescu le socotea „poezii patetice fără
Intimitate și mai ales eminesciene".
Veronica Micle
Trecînd peste unele deosebiri de păreri
ale criticilor, un element comun ră-
mîne, însă, în aprecierea lor : emines-
cianlsmul.
Nu ne-am propus să întreprindem
o dezbatere din acest unghi de vedere
asupra versurilor poetei, însă este ne-
cesar să adăugăm Imediat că nu e vor-
ba de o pastișă eminesciană. Veronica
MIcle a scris versuri Izvorîte dintr-o
sinceră simțire. Scînteil acestei simțiri
îl lipsesc strălucirea șl forța expresi-
vă. Poezia pentru ea este o Insulă de
salvare, unde frămîntările sufletești vi-
sate se întruchipează în vers. Emoțiile,
imaginația. Iluziile, visarea sînt Izvoa-
rele nesecate Care generează poezia,
prin cure Veronica Micle trăiește chiar
dacă nu poate fl vorba de o stare me-
tafizică ori viziuni metaforice.
Tema poeziilor sale este una singu-
ră : iubirea. Dar, poeta a știut să de-
pășească sentimentalismul dulceag șl
recuzita romantică a vremii, făcîndu-șl
din poezie, zeitatea supremă : „Fru-
moasă, sfântă poezie / Ce-al fost unl-
cu-ml Dumnezeu, / Pe dulcea ta ză-
dărnicie / Cît preț a pus sufletul
meu. // Cît Im! părea că sunt de mare,
/ Că Idol eu mi te-em ales, / Cu ce
avînt șl adorare / Prinos edusu-țl-am
ades. // Adîncă mea cucernicie / De
mitul tău cînd s-a legat, / Pe dulcea
ta zădărnicie / Sufletu-ml jertfă ți l-a
dat".
în relație cu poezia eminesciană,
Veronica Micle a avut conștiința ne-
putinței sale de a se ridica la valoarea
marelui poet. în acest sens, edificatoare
este poezia Lui X..„ Un posibil ma-
nuscris autograf Inedit al acestei poe-
zii l-am descoperit șl în Albumul păs-
trat de Veturla Nistor din Arad, la
pagina 33, pe care I-am amintit în ar-
ticolul Un autograf eminescian 7 din
„Orizont", nr. 24/18 iunie 1989, p. 13.
Ipoteza că acest manuscris Ii apar-
ține Veronlcăi Micle se bazează nu
numai pe asemănarea scrisului șl a
semnăturii sale, ci luăm In considerare
și data înscrisă dedesubtul poeziei, cure
coincide cu cea reală, cînd de fapt a
fost creată : 28 august 1885. La aces-
tea se adaugă și identitatea versurilor
poeziei din volum șl din manuscrisul
tn discuție.
Iulian NEGRILA
DOSAR ANTIFASCIST :
ISTORIA, AȘA CUM A FOST
S-ar putea crede că, după ce tre-
cutul omenirii este atît de crunt
marcat de războaie („de șapte ani",
„de treizeci de ani", .de o sută de ani",
de războaie locale șl de războaie mon-
diale), de persecuții asupra unor po-
poare întregi, de măcelărirea creștini-
lor de către romani, de măcelărirea
băștinașilor străvechilor civilizații
americane dc către creștini, a evreilor
de către fasciști, șl lista ar putea
continua cu atîtea alte genocide, s-ar
putea erede că, după toate astea, anii
șterg urmele doar pentru a face față
unor noi grozăvii. Totuși, azi urmele
sînt tot mal greu de ascuns > dacă
peste nelegiuirile petrecute în timpul
războaielor purtate, de pildă, Intre po-
lisurile grecești se așterne legenda,
despre crimele celui de al doilea
război mondial dispunem de mal
multă literatură decît despre orice alt
eveniment din Istoria omenirii. Tipă-
rirea acestor documente are atît sem-
nificația unul moment dc reculegere
în memoria victimelor, cît — mai ales
— rolul de a aduce aminte pentru a
nu se mai întîmpla.
Tot mal multe realități Ies la ivea-
lă de sub fardul minciunii cu care a
acoperit faptele propaganda nazistă.
In perioada antebelică, incendierea
Reichstagului, „Noaptea cuțitelor
lungi" și .Noaptea de cristal" repre-
zintă înscenările cele mai tranșante.
Despre ultima dintre ele publică o
carte Kurt Pătzold șl Irene Runge, la
chiar cincizeci de ani de la acea
noapte de groază.
Irene Runge nu-și trădează forma-
ția de sociolog, întreabă supraviețui-
tori, implicați, martori, oameni care
n-au vrut să vadă șl să audă, care
șl-au pus dopuri de ceară In urechi.
Ea forțează memoria. încearcă să afle
răspunsuri, punîndu-se In pielea per-
sonajelor. a victimelor anonime și a
executantilor robotizați, cercetează in-
formațiile reale și propaganda oficială,
încercînd să stabilească retroactiv
cine ce a știut Pe nesimțite, documen-
tul devine roman. Irene Runge are
vocație de prozator.
Cu atît mai dură este radiografia
istoricului. Nimic nu a fost ficțiune I
Kurt Pătzold nu literaturizează i	el
analizează subiectul cronologic și	po
transversală, situația torționarilor	șl
a victimelor, crimele fasciștilor	fa
toată grozăvia lor șl reacția celor din
jur, din țară și din străinătate, locul
„Nopții de cristal" în logica desfășu-
rării evenimentelor, drumul de Ia
pogrom la război. Ceea ce am perce-
put mal mult sentimental prin rîndu-
rile Irenel Runge ne este prezenta»
rece, științific, de către Pătzold- Mai
există vreun dublu? Bine, atunci să
trecem la dovezile nude, la documen-
tele necomentate, la date. Șl volu-
mul continuă cu zeci și zeci de ste-
nograme, scrisori, articole de ziar, ra«
poarte secrete, articole de lege. Nu a-
Junge nici atît ? Atunci să recitim;
împreună un tabel sinoptic al avalan-
șei de măsuri antiumane luate de
naziști în perioada respectivă I Atacînd
subiectul din atîtea părți, autorii rea-
lizează o demonstrație univocă, iar
efectul lecturii este pe măsură.
Cărți asemenea celei a Iul Kurt
Pătzold șl Irene Runge au cel puțin
un avantaj t ele atenționează că azi,
mal mult ca oricînd, istoria se face
pc față.
Gheorghe SCHWARTZ
In volumul I al ediției naționale
„Mihai Eminescu** (1939), îngrijitorul
acesteia, Perpessicius, prezintă un ta-
blou al edițiilor anterioare, de la
ediția princeps (Titu Maiorescu —
1883) pinâ la ediția îngrijită de Geor-
go Călinescu (1938). Recent, la Iași,
prof. dr. docent Gavril Istrate a
prezentat în noua .Casă Eminescu"
din Copou toate edițiile, atrăgind
atenția asupra posibilității existenței
șl a altor ediții, încă necunoscute, a-
păruto in regimul unor edituri pro-
vinciale.
Perpessicius cunoaște și înregistrea-
ză un volum de poezii, apărut la
Arad in Editura librăriei Diecezana
(1918), din care reproduce următoarea
prefață: „Edițiile poeziilor Iul Emi-
nescu s-au epuizat deja naiute de
războiu. Cele nouă nu mal pot pă-
trunde la noi In urma împrejură-
rilor nefaste. Publicul însă nl te re-
clamă Întruna, iar noi — reușindu-nc
să Ic adunăm — le punem la dispo-
ziția on.public cetitor.
Fie ca ideilo și concepțiile profun-
de alo nemuritorului Eminescu sa
SEMNALĂM...
străbată in sufletele tuturor fiilor
noștri $i din aceste idei sorbind e-
nergia renașterii, să ne nutrim șl
însuflețim șl fn zilele mari de acum".
Arad, Decembrie 1917.
SEMNALAM că editura arădeană
a tipărit incă un volum de POESII
in 1925, cu următoarea prefață : „Bi-
blioteca Semănătorul din Arad a
scos in anul 1917 de sub tipar poezi-
ile lui Mihai Eminescu, cu scopul ca
ideilo și concepțiile profunde ale ne-
muritorului poet să străbată In su-
fletele tuturor fiilor noștri, șl din
aceste idei să sorbim energia renaș-
terii, să ne nutrim și însuflețim
pentru zilele mari ce aveau să ur-
meze.
Idealul național s-a înfăptuit, dar
cultul frumosului șl trezirea energi-
ilor so impune șl tn situația schim-
bată. Conduși de Ideea că sufletul șl
patriotismul iul Eminescu să străbată
in sufletele mulțimii, Inspirîndu-te
un înalt idealizm, șl solicitai! din
partea cititorilor, scoatem o nouă —
a doua — ediție, completată, a poe-
tîilor neîntrecutului nostru poet."
Arad, Ianuarie 1925.	•
Deși nu avem competența comentă-
rii ediției, precizăm că ea cuprinde
antume șl postume, variante, Începe
cu „Criticilor mei" șl .Rugăciune” și
se încheie cu „Satira IV", arc In con-
ținut poezia „Doina", respcctind orto-
grafia ediției „Ion Scurtu". Edita-
rea z-a efectuat prin grija .Biblio-
tecii Semănătorul", care a existat la
Arad In perioada 1916—1927, avînd,
după 1923, ca redactor pe Aron Co-
truș, iubitor al poeziei eminesciene
șl autorul poemului „Eminescu**.
Volumul cuprinde 112 poezii pe 253
pagini, are format 14/10, iar coperta
gri-verzule are următoarele înscri-
se: MfllAIL EMINESCU // l'OESU
— // Biblioteca Semănătorul // Edi-
tura librăriei Diecezane // ARAD //
192S.
Anton ILICA
• 15 •
-ORIZONT
Muncă și dragoste
Un Bșezămînt al muncii de-
vine, o dată cu trecerea tim-
pului, o mărturie despre oa-
meni și despre faptele lor. Iar
dacă faptele cotidianului în-
seamnă deopotrivă muncă șl
dragoste, atunci trecerea ani-
lor nu poate să aducă decît
acea intimă mulțumire a
vieții.
începuturile Centrului de
Belneofiriotenapîe și recupe-
rare medicală din Timișoara
sînt în primăvara anului 1965,
acel an Istoric ol Congresului
al IX-lea al P.C.R. Cînd, dîndu-
se curs nevoilor populației, cu
sprijinul direct el organelor
locale de partid și de stat, s-a
înființat în actualul local un
ambulator de fizio-klnetotera-
pie, iar, mai apoi, în toamna
aceluiași an, și staționarul cu
30 de paturi. .Pionierii", cei
dintîl adică și inițiatorii, oa-
meni cu experiența muncii în
acest domeniu, au fost: dr.
Seceleanu Adrian, medic pri-
mar balneolog, cîndva medicul
șef al stațiunii Vatra Dome!
și apoi al Băilor Herculane și
asistentul principal de balneo-
fizioterapie Gogulescu Ar-
mând. La început, un profil
neobișnuit pentru o unitate
spitalicească .în plin onaș",
dar de mare căutare, cum o
va dovedi timpul, mal ales
după 1971, cînd în circuitul de
proceduri a intrat și bazinul
cu apa termominerală. Atunci
a fost mărit și numărul de pa-
turi din staționar Ia 50, Iar
serviciul de electro și klneto-
tempie a fost reamplasat șl
reorganizat în spații care să
permită un mal corect și mai
eficient circuit al paciențllor.
Cadrele, întreg colectivul „a
crescut" permanent, calitatea
și cantitatea aparaturii de a-
semenoa, complexitatea atitu-
dinii față de afecțiuni a fost
mereu „la zi". Astfel că nu-
mărul procedurilor balneo-
kineto-fizlcale să ajungă astăzi
la cifra de 1 250 000—1 300 000
anual, iar numărul bolnavilor
spitalizați să depășească 1 000
în fiecare an.
Chiar dacă inițial a fost
conceput pentru tratamentul
afecțiunilor reumatismale co-
nice, în anii următori, răs-
punzînd cazuisticii, și-a ex-
tins aria de activitate Inclu-
zînd recuperarea medicală c
sechelelor și invalidităților
temporare, generate de afec-
țiunile reumatice conice in-
flamatorii și degenerative,
post-traumatice și neurologice.
orașul
Iar, în ultimii uni, în cadrul
acțiunilor privind promovarea
medicinii omului sănătos, s-au
intensificat preocupările co-
lectivului în direcția profila-
xiei primare.
Un colectiv de oameni in
alb care se străduiesc să ri-
dice permanent calitatea mun-
cii lor, pentru ca actul me-
dical să devină eficient atît
din punct de vedere social-
Centrul timișorean dc Balneofizio terapie șt recuperare medicală.
economic, cît și din „punctul
de vedere al pacientului".
în afara activității de asis-
tență medicală a populației,
în cadrul Centrului de Bal-
neofizioterapie se desfășoară
șl procesul de învățămînt al
Disciplinei de Balneofiriotera-
pie a Institutului de Medici-
nă Timișoara, disciplină con-
dusă de medicul dr. Mioara
Banclu, medicul șef al secției.
De asemenea, împletită cu
munca de zi cu zi, se desfă-
șoară activitatea de cercetare
științifică medicală cu scop
aplicativ. ..Realizarea integră-
rii invățămintului cu cer-
cetarea științifică și prac-
tica medicală, concept fun-
damentat de secretarul ge-
neral al partidului, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, este
scopul muncii noastre de zi
cu zi", ne mărturisește medi-
cul dr. Mioara Banclu. Acum,
în anul Congresului al XIV-
lea al P.C.R., în lumina noilor
sarcini trasate de Consiliul
Sanitar Superior, cu sprijinul
Comitetului Județean de par-
tid Timiș, el Direcției Sanita-
re și al Direcțiunii Spitalului
nr. 2, baza de tratament a
Centrului de Balneofizlotera-
pie a fost extinsă deja cu noi
spații de tratament, lucrările
de extindere continuînd, fina-
lizîndu-se noi spații de trata-
ment și spitalizare, astfel oa
cele trei activități: preveni-
rea, tratamentul șl recupera-
rea să se poată desfășura în
cele mai bune condiții.
înființat în anul Congresului
al IX-lea al P.C.R., cu dotări șl
posibilități limitate, acum, în
preajma celui de al XlV-lea
Congres al P.C.R., Centrul de
Balneofizloterapîe a devenit,
top
FESTIVALUL, AȘA
CUM L-AM VISAT . .
prin grija și sprijinul organe-
lor de partid și de stat, un
edificiu modern, cu dotări șl
posibilități multiple, asigurînd
omului bolnav cele mal bune
condiții de tratament, o recu-
perare completă. Aceste reali-
tăți reflectă grija permanentă
a partidului pentru continua
îmbunătățire a activității de
ocrotire a sănătății întregului
popor.
Doru Eugen POPIN
Așteptat de la an la an cu un tot mai mare interes, TIM
ROCK, a opta ediție, se înscrie, neîndoielnic, drept cea mai reu-
șită manifestare din întreaga sa istorie aspirînd, după afirmațiile
confraților cronicari oaspeți, din nou la titlul oare a onorat și
anul trecut municipiul nostru : „Evenimentul muzical al anului".
Ce om mai putea spune acum cînd emoțiile și impresiile sînt încă
atît de proaspete ? Ne-au apărut firești atît dedicarea prezentei
ediții Luceafărului poeziei românești, cit și alegerea genericului
manifestării : Glossa eminesciană, pe frumoasa muzică a lui Iile
Stepan, ca leit-motiv al serilor de muzică tînără și poezie, ur-
mărite cu interes de 12 000 de spectatori. Dacă afirm că ediția '89
a Tim Rock-ulul a oferit o privire panoramică asupra muzicii
rock românești n-o fac gîndindu-mă la imensul ecran al grădinii
Capitol, devenit pentru trei seri fundal al unei manifestări de
excepție, d pentru că, de această dată, exceptînd „Holograf" șl
„Celelalte Cuvinte" (aceasta, reprezentîndu-ne la un festival in-
ternațional rock în Bulgaria) manifestarea a aliniat, alături de
dțivn debutanți, formațiile românești cele mai prestigioase. Așa-
dar, intenția organizatorilor a fost încununată de succes, grație
nivelului artistic general al manifestării care răspunde unui public
receptiv și exigent oferindu-i și la capitolul „debuturi" formații
ce promit. Mă refer la „Loga-Ritm" și „Amala", grupuri cu dis-
ponibilități componistlco-interpretative care, fructificate și cize-
late, vor contura revelațiile de mîine. Cred că un cîștig al actualei
ediții Tim Rock îl constituie diversitatea stilistică, multiplele ma-
niere interpretative prezente, a orientărilor mergînd de la Soft
Rock-ul formațiilor „Foileton" și „Labirint", pînă la muzica tota-
lizatoare a experiențelor sonore oferite de „Pro Musica", grup ce
posedă coordonate precise în direcția unui avangardism de bună
factură, pe fondul unui Sound distinct, plin de poliritmii speci-
fice românești. In cazul formațiilor „Logic" și „Șah Mat"
am admirat profesionalismul Instrumentiștilor șl omogenitatea
echipelor. Am remarcat prezența grupurilor exponente ale
Heavy Metal Rock-ulul : „Cardinal" (încă tributari unor mo-
dele) ; „Voltaj", formație dinamică, punînd accent In mod egal
pe latura prestației muzicale, dar și a prezenței în plan vizual ț
„Iris", grup preocupat de crearea de atmosferă prin valorificarea
potențialului interpretativ el solistului vocal C. Mincuiescu. For-
mația bucureșteană „Totuși" ne-a oferit Inspirate reprize sonore,
oferind inspirate reprize sonore, operînd în limitele rock-ulul tra-
dițional de bună factură, cu o precizie șl acuratețe remarcabile.,
cu texte de o deosebită valoare ideatică, angajate. Im-
presii bune despre grupul sibian „Riff" cere, lată, a
pășit cu dreptul pe scena noastră rock. Asimilarea ele-
mentelor de maximă semnificație din aria muzicii caracterizează
trio-ul timișorean „Abra" a cărui precizie intonațională e remar-
cabilă. Am lăsat la urmă cele două grupuri „Compact" (Cluj-
Napoca șl București) care au înscris unul din momentele de vM
ale Festivalului dovedind că și divizați membrii unui grup din
elita rock-ulul românesc nu și-au epuizat resursele artistice, per-
sonal sltuînd cele două formații în același plan valoric. La reu-
șita manifestării au contribuit din plin artistul Florian PIttiș,
poetul George Stanca șî entuziastul Ionel Marchlș, în calitate de
Inspirat prezentator și coordonator al unei manifestări ce poate
fi socotită o deplină reușită cu multiple valențe educative.
Petru UMANSCHI
Prezențe
românești
• La Editura „Misia"
din Skopjc, R.S.F. Iu-
goslavia, a apărut, în-
tr-o elegantă prezentare
grafică, volumul de poe-
zii Himera, de Anghel
Dumbrăveanu, cuprin-
zînd o bogată selecție
din lirica poetului. Car-
tea beneficiază dc tra-
ducerea poeților Dumi-
tru M. Ion șl Dimo
Naum Dimccv. • Revis-
ta Osterreichische Ost-
hefte, care apare Ia
Viena, publică, în nr.
2/1989, un amplu stu
diu întitulat Anghel
Dumbrăveanu — un
poet român ol genera-
ției 60, semnal de Dr.
Hans Dama, de la uni-
versitatea vieneză. în
interiorul acestei exe-
geze critice sînt inse-
rate nouă poeme ale
poetului român : Gene-
ză, Cutia pămintului.
Cum raza serii, Baladă,
Moment, Oră șl întreba-
re, Nocturnă, Vocîle
mării și Diligenta de
seară, în original și în
traducerea germană
semnată dc autorul
studiului.
aqua-forte
•	Viitorul omenirii aparține
celor ce cred in cl și îl pre-
gătesc cu deplină conștiință.
•	Cine sc angajează în luptă
pentru o lume mai bună,
a viitorului, să-și aminteas-
că, mai tntii, de suferințele
milioanelor de victime ale
inumanității sălbatice a
trecutului.
•	Civilizația este ansamblul
actelor creatoare și al rea-
lizărilor constructive cc au
ca mijloc gindirea logică
și ca scop viața morală.
•	într-adevăr, e greu să fi
om înțelept, dar nu-1 deloc
greu a deveni înțelept, ac-
cepUnd măcar puține din
multele idei înțelepte ale
culturii.
•	înțelepciunea nu w dobîn-
dește prin viețuirea multor
ani, ci prin împlinirea mul-
tor imperative de conști-
ință.
Victor ISAC
fanion
AȘADAR ...
... e toamnă iar, anotimp în care, de cînd lumea, se numără bo-
bocii, adică se trage linie și se intră în iarnă cu agoniselile din
vreme de caniculă ; și în fotbal se face bilanțul, la capitolul „eu-
ropeno", mal precis, turul întîi ; noi am participat cu patru echi-
pe : Steaua, Dinamo, Victoria și Flacăra, grupare ce a stat în
campionatul trecut în fruntea clasamentului, chiar exagerat de
distanțat față de „restul" plutonului ; adeverindu-ne, din neferi-
cire, grijile față de șansele careului de ași, Victoria și Flacăra
n-au izbutit performanța de a trece „peste" Valencia și, respectiv,
F. C. Porto, ceea ce. desigur, ne amărăște, gîndind, bunăoară, ce
s-ar fl întîmplat dacă Universitatea Craiova ar fi fost una dintre
„europene"...
Fără să întîlnească adversari de marcă. Steaua și Dinamo
și-au confirmat forma și forța, campioana avînd meritul de a fi
învins în ambele meciuri, fără să primească nici un gol /5—0),
în timp ce Dinamo, cu trista experiență a celor de ta Nentori 17,
a jucat ceva mal strîns, iar calificarea l-a fost anevoioasă ; ne
bucură, desigur, reușita în sine, de unde nădejdea că în turul II,
ca șl pe mai departe, Steaua și Dinamo vor sui din nou în elita
continentală ; e chiar o datorie de onoare I Astăzi, ta Ziirich, vom
afla rezultatele tragerii la sorți pentru runda următoare, unde va
fi greu șl bătăliile se-ascut; cu atît mai frumos I
Pînă atunci, vom sta un pic în „A", mereu cu „Poli" și, mai
ales, cu naționala.
Teodor BULZA
ricA răducanu, porto-ricanu
Nu știu dacă ați observat vreodată cit de important osia
titlul în scurta viață a untd articol. Cercertările mal recenta au
arătat că, adesea, titlul întrece în carate chiar articolul însuți
șl-al nostru simțămînt ne spune că așa-I. Asta ar veni ca șl cum;
de pildă, un fotbalist șl-ar datora celebritatea nu atît valorii oale
cît altor fenomene. Vreți repede un exemplu ? VI4 servesc
voleu : Rică Răducanu, mal cunoscut în Giulești sub cognomenul
de Tamango. (Pentru cititorii care iubesc și literatura, am să le
semnalez nuvela omonimă a romanticului francez Prosper Mă-
rimi). Sigur că o să mă întrebați cum de-mi veni în minte chestia
cu binecunoscutul nostru portar taman în miercurea europeană,
cînd ne-am înjumătățit efectivele pe scriptele UEFA. Am să vă
explic imediat. El bine, stăteam lipit și eu, ca tot omul, de un
radio portativ parțial-sonor și încercam, în lipsă de altceva, să
prind vuietul arenelor din Moreni, dar nu auzeam decît laitmo-
tivul „Porto". Și-ntunci, om avut o, oa să zic așa, revelație între-
bătoare : dacă Tamango Rică Răducanu ar fi jucat la Porto, s-ar
fi chemat dumnealui, oare, porto-rlcanul ’ Și dacă după între-
barea asta bănuiți că se ascunde o simplă ghiduște, greșiți. Ma!
degrabă melancolii, fiindcă au urmat șl alte interogații: și cum
ar mai arăta fotbalul de azi, de aici și aiurea, total supus rezul-
tatului și eficienței, cu un ins ca el pe teren, capabil în orice
clipă să rîdă, să se amuze, să fie imprevizibil în orice moment 7
In urmă cu mulți ani, într-un turneu prin Africa, Rică Răducanu
a interpretat cea mai originală degajare de portar din Istoria
Universală a acestui sport. S-a întors cu fața spre butur! șl, cu
toată forța, a Izbit mingea în bara transversală de unde ea e
ricoșat In teren, dincolo de careul de 16 metri. Vă închipuiți
stupoarea publicului, vă imaginați ce aplauze s-au aurit, ce emo-
ții au traversat banca noastră tehnică. Dar R.R., în acest superb
exercițiu de libertate, nu făcea altceva decît să atragă atenția că
totul nu este decît un joc, că Fotbal-Gazonul este un continent
cu terna Incognito.
Chiar, nu știu de ce, în miercurea asta, fotbalul mi s-a părut
mai sărac fără Tamango Rică Răducanu, cel care lua mingea in
mînă ca pe o fisă șl se-ntreba mirat: a fi sau a nu rimbi, eceas-
PS. Titlul rubricii noastre din numărul trecut se va ci*
O pasă. Cît de darnic ești I
ORIZONT
• 16 •
cartea străii
Zoosofia
lui
loan Flora
O bufniță tiuără pe patul morți!
(1988) este cartea cea mai complexă a
lui loan Flora. Titlul volumului, zice
autorul Intr-o notă finală, e o parafra-
ză a poeziei de debut a Iul Bolintinea-
nu. dar opul nu are nici o taegență
cu opera pașoptistului român. Așa șl
stau lucrurile: poezia lui loan Flora
este o zoosofie care pune in centrul el
ființele stranii ale unui bestlar poetic.
Intrarea în casă, poezia inaugurală a
volumului, pare o lectură tn oglindă e
Corbului Iul Poe : „Intrasem pe te
amiază in casă, fără a mai bate la ușă.
7 Casa era violent proiectată tn vid și
deși goală, 7 părea că mustește de fl-
ință. fsm.) 7 Urme ori semne zărisem
mai Intti, 7 dtre șl albe pete făinoase
pe dușumea, / pe ușă, pe masă, pe
clanță. 7 Un aer agonlzlnd, un hoit de
asr Îmi irita nările. 7 Brună șl moale, 7
cu ciocul Înfipt tn pernă șl cu aripile
desfăcute - 7 O tînără bufniță. 7 Mă
cuprinse un fel de frig, un fel de
moarte 7 șl-am dat buzna afară,
transpirat șl orbit de lumină, / respl-
rînd adînc și inegal 7 ca un trup zvîr-
collndu-se sub un morman de pături*
Vitalismul, de atîtea ori triumfător-
frenetic tn alte volume ale lui loan
Flora se supune, aici, rigorilor unui
program poetic. Scriitorul ascultă di-
rectiva Ideii. O disciplină neobișnuită
respiră versurile poetului, pînă acum
Foto : GHEORGHE POPESCU
exploziv și dinamic, anarhic și icono-
clast O bufniță tînără pe patul morții
e un volum în oare vocația reflexivă
a scriitorului, mal puțin evidentă plnă
acum, unește poeziile în numele unei
subtile hermeneutici. Dacă, la un nivel,
cartea este a sugestiei folcloristice (ctr-
tlța, bufnița aparțin unei mitologii
populare : au demon) punînd in valoa-
re semnele pămlntului, scoțînd tn evi-
dență constelațiile simbolice ale Mag-
nel Mater, la altul, mai profund, ea
celebrează vtrsta alchimică a li-
teraturii, subterana magiilor, a adevă-
rurilor stranii ale „materiei vil" din
evul mediu cărturăresc. Ieșit din uni-
versul vieții, poetul poate pătrunde In
tărîmul Intermediar. Viața în inter-
tnundii, și-ar putea Intitula loan Flora
această carte a așezării și a trecerii :
„Picătura chinezească, martiriul, in-
fernul / numit tehnică a celor o mie
de răni. 7 arta tragerii în țeapă, 7 asi-
gurtnd supraviețuirea victimei pe pu-
țin / patruzeci șl opt de re. 7 Cari
Gustav Jung și alchimia 7 spiritus
mercurius, nigredo și umbra, adevărul
materiei, / nadirul și cauda pavonis și
mal ales stngele 7 In oare licărește șl
viață și moarte deopotrivă, 7 ucel ru-
bedo în stare sj recupereze existența
umană / in ansamblu. 7 reansambla-
rea sufletului te loc".
Un studiu atent ai acestei poezii ar
putea observa nobila înrudire cu poe-
zia lui Vasko Popa. Nu epigonismul, cl
înrudirea. Poate că o seamă dintre
poeziile acestui volum sînt consecința
studiului atent al poeziei Iul Vasko
Popa. Poate că excelenta traducere
(muncă stăruitoare asupra acestei poe-
zii) își pune în valoare (și) aici rezul-
tatele. Animalele tutelare, tărîmurlle
intermediare descoperite prin grilă fol-
clorică sînt citite (și) prin tehnica lui
Vasko Popa. Ideea lui Vasko Popa de
a prelucra sugestiile basmului poate că
a avut consecințe șl în scrisul iul loan
Flora. Puternica vitalitate a tînărulu!
poet iugoslav este filtrată, așadar, de
stări propice reveriei. Poetul trăieș-
te traversarea cotidianului cu o inten-
sitate nouă. Sau, altfel zis : în plin co-
tidian, apar fisurile. In plin cotidian
poate începe basmul. Sau, In limbajul
lui Mircea Eliade t In. plin profan, poe-
tul revelează camuflarea sacrului. A
trece strada înseamnă a intra în inter-
mundii. Dar acestea nu sînt chiar lo-
curile hărăzite, prin destin, poetului ?
Straniile locuri pe care acesta le poate
descoperi cu sensibilitatea sa specială ?
A trăi starea de excepție a tranziției,
a simți materialitatea ființei, a simți
cosmosul, iată substanța poemului Me-
moria asasină : de la viața de fiecare
zi la existența de excepție nu-1 decît
un pas. Pc care poetul are șansa de n-1
tace : „Treceam liniștit strada, cu ochii
ațintiți în tață, 7 respiram din plin,
respiram nevăzut, 7 mă înclinam pînă
la pămînt în tața marmoreenelor sta-
tui, 7 . . Mergeam drept înainte și
nici gînd să mă întunec 7 ori să în-
ghit în sec, 7 nici gînd că aș putea
cădea 7 obosit la pat, de atîtea pers-
pective luminoase, 7 cînd, deodată, tu
răsăriși în cale-mi în chip de pajură.
7 cu o gură imensă în loc de trup, 7
cu ochi străvezii în loc de cuvinte, 7
acționînd în numele unei viziuni mag-
nifice și amețitoare 7 a viitorului, 7
în dauna unei mirifice imagini a tă-
rîmului de dincolo".
Dar mai e ceva. Există în poezia lui
loan Flora o agresiune a materialității.
Bufnița nu e doar simbolul, nu în-
seamnă doar avertismentul „de din-
colo". Este revelația materialită-
ții agresive. E o formă „barbară" a
ființării. Are o demonie a ei. Poartă
nu numai o magie benefică. Stările de
tranziție, locurile de tranziție nu sînt,
neapărat strălucitoare. Pot fi rele.
(După cum ar fi spus Al. Phlllppide :
prin niște locuri rele). Poetul nu tră-
iește doar extazul, ci și coșmarul.
O bufniță tinără pc patul morții
poate fi călătoria în infern a lui loan
Flora. Un infern în oare el Iși poate
asuma, poate retrăi, poate incorpora
viziunile Poetului. Ce a asasinat me-
moria, se poate întreba, cu strîngere
de inimă, cititorul. Fiindcă, de fapt,
întreg volumul pune în fața noastră
rămășițele unul masacru.
De tapt, în volumul lui loan
Flora nu există doar moartea,
există șl învierea. Poet cu o pu-
ternică Imaginație a formelor vii, el
este și un poet al expansiunii animale
și vegetale, al vieții, al învierii. Con-
stelațiile simbolice ale pămîntulul tră-
iesc în poezia lui o strălucitoare ex-
plozie. Descîntecele poeziei lui loan
Flora se întîmplă într-un univers tul-
burător de viu. Moartea e copleșită, oa
să spunem așa, de viață : „Fu, fu, fu I,
strigau ascunși prin rîpe țăranii, l
scuipînd de trei ori în față și Inotînd 7
pînă la genunchi tn noroi amestecat
cu sînge, 7 cită vreme el ținea capul
aplecat, 7 nevrînd, 7 neîndrăznind să-și
îndrepte privirea spre cerul de vară,/
mustind de păsări și stele", (s.n.).
Toate mustesc în poezia lui loan
Flora. își trăiesc condiția preaplinului,
a bogăției sevelor. Poezia care încheie
volumul, Sfîrșit ui morții trebuie tran-
scrisă tocmai pentru a arăta cum „se
inversează" rolurile. Rolul poetului s-a
terminat, începe natura să-și desfășoa-
re drepturile: „Se-aud cocoșii cîntînd.
E poate-un început de noapte, 7 un
urcuș la munte, o naștere de zmei I 7
E poate clipa rătăcită, înfiptă în piep-
tul meu străbătut / de-artere și mușchi
?i bureți proaspăt culeși din mare. 7
ncremenesc ca altădată, cu ochii ațin-
tiți 7 la lumina stelelor, vara. 7 Aștept
ca regi mari și mici să-ml devasteze
ficatul 7 și cărțile. //Aho I 7 Aho, voi
regi mici și mari I 7 Nu plouă dar vor
răsări din pămînt herghelii sălbatice./
Nu fulgeră, 7 nu tună, / dar vor Iz-
bucni incendii în lumea ivorle, 7 în
osul stern, 7 tn stejăriș. 7/ Aho I Aho 1
7/ Dacă privesc în jos, se crapă, pînă
Ia rădăcină, pămintul. 7 De-mi oglin-
desc chipul în ape curgătoare, 7 mi se
subțiază baierele inimii... (...) 7/
Se-aud cocoșii cîntînd: moartea-) pe
sfîrșlte". De mult n-am citit jjn poem
mal puternic, mal deschis către valo-
„rile pozitive, mal frenetic-elogios : de
puține ori un poet modern a așezat
alături imaginile căderii și ale nașterii
cu atîta virtuozitate ca acest „barbar",
loan Flora.
Cornel UNGUREANU
POEȚI CHINEZI
CONTEMPORANI
LI CHENG XU
Dimineața pe fluviu
Biciclete șl flori desenate pe cimpul
Dc pe celălalt mal,
Cu linia tremurată
A paiului galben.
Priveliște dc pace pentru oamenii
Fluviului.
Vase în sus șl in joe.
Ceremonia lentă a liniștii.
Netulburat, desenez o frază
Care să cuprindă toate acestea.
Cu un iainpion în mînă.
Cel vesel șl cel bun se intilnesc
In jurul ceștii de ceai.
Se oglindesc in fluviu biciclete șl fiori.
în românește de
loan MORAR
ZONG BAIIIUA *
Privind un portret al lui Gocthe
Ce mari sînt ochii tăi
ei cuprind lumea
nedefinit, el descoperă
inima ta dc copil.
Poem miniatural
Diu arborele vieții
cade o floare
pălită mi se așează pc piept
încet o presez pe inimă
mîugîiată de muzica sufletului meu
ea se preface in acest poem.
• Poet, estetician, traducător al lui Kant și
Hei ne, cu studii strălucite ta Franckfurt și Berlin,
s-a născut în anul 1897.
XU GANG*
Privind stelele
Așteptarea fu îndelungată, in sfirșit. iată o stea
tremurătoare
vine înspre mine, dar dispare ca într-un
autosacrificiu
intr-o clipită — o fisură in noapte
nici n-a prins să strălucească și totul redevine calm
negrul dc abanos ii șterge urma
o croșetă dc aur a dispărut
steaua căzătoare seamănă unei lacrimi..;
n-aș crede că a pierit definitiv
în ce tufă dc arbuști va hiberna 7
* S-a născut în anul 1945. A publicat o sută de
poeme și „Culegere de poeme lirice în nouă ver-
suri ".
KONG XI*
Crepuscul
Dc nu știu unde bate vîntul
dc nu știu unde vin zburătoare
se apropie crepusculul.
Bătrlne tată,
unde mergi ?
Îmbrăcat sumar,
pășind penibil,
o să ningă.
Bătrlne tată,
unde mergi 7
— Nu mă duc niciunde
merg pur și simplu
privesc in felul meu.
De-aș răminea acasă, m-aș plictisi
fără să merg, m-aș anchiloza.
—* Am imbătrînit, mi sc pare c-aud
dincolo de munte o voce
caro mă strigă, strigă,
înțelegi 7
Pentru ce mă cheamă, oare ?
• A scris mal multe cărți de versuri. S-a născut
în anul 1939.
în românește de
Iv MARTINOVICI
Colegiul de redacție:
ION ARIEȘANU (redactor sef)
ANGHEL DUMBRĂVEANU 'redactor țel idjunct)
VtOREl COLȚESCU NICOl AE PlRVU CORNEl UNGUREANU
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA i TIMIȘOARA, strada RODNE1 U
Telefoane : 3 33 90 ți 3 33 76 (redactor-țef). Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiază. Abonamentele se fac Ia P.T.T R
TIPARUL EXECUTAT LA l PB.T. Index: 42 907