SAPTAMINAl SOCIAL POLII IC $1 LITERAR ARTISTIC EDITAI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN RS.R. $1 COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 31. (1170) 4 AUGUST 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI Zile de vară fierbinte, încărcate de ardoarea muncii, de prea-plinul entu- ziasmului, angajat în marca bătălie pentru mai bine, mai mult, mal efi- cient. Zile așezate sub semnul sărbă- torescului : cei 24 de ani de la isto- ricul Congres al IX-lea al partidului, cei 45 de ani de la înfăptuirea revo- luției de eliberare socială și națională, antifascistă și antilmpcrialistă. Dar, deopotrivă, șl zile ce stau sub emble- ma chemărilor imediate ale partidului: propunerea de realegere a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, Ia Congresul al XlV-lea, in funcția de secretar ge- neral, dezbaterea Programului-Dlrec- tivă, a Tezelor pentru Congresul al XlV-lea, mobilizarea tuturor forțelor pentru realizarea integrală a planului pe opt luni pînă la 23 August. In aceste zile incandescente, dc in- tensă angajare revoluționară, cînd oa- menii muncii timișeni își înscriu efor- Dăruire și abnegație tu! la cota maximă a dăruirii și abne- gației, răspunzând tuturor chemărilor partidului, la Timișoara s-au desfășu- rat lucrările Plenarei Comitetului ju- dețean Timiș al Partidului Comunist Romăn cu activul. Devenind expresia voinței colective a comuniștilor din județul nostru, a tuturor oamenilor muncii din această parte de țară, dc a da un răspuns prompt, prin rezulta- tele nemijlocite ale muncii de zi cu zi, la chemărilc-îndemn ale secretaru- lui general al partidului, Plenara Co- mitetului județean P.C.R. și-a desfă- șurat lucrările în lumina documentelor programatice adoptate la Plenara C.C. al P.C.R. din 27—28 iunie, documente cu valoare de reper limpede, ferm, ce trasează devenirea cconomico-socială a României In următorul cincinal și In perspectiva anilor 2000—2010. Lucrările Plenarei s-au constituit într-un fertil prilej de bilanț al împli- nirilor : transformări revoluționare pe- trecute pe aceste străvechi meleaguri românești în anii de glorie ai „EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU" ; prilej, totodată, dc fierbinte adeziune și omagiere a celui care a trasat acest destin înnoitor și județului Timiș — tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Moment de evaluare lucidă, respon- sabilă a celor înfăptuite pînă acum, lucrările Plenarei au realizat și o ana- liză plină dc răspundere, dc spirit cri- tic și autocritic. Noile exigențe și ce- rințe formulate dc secretarul general al partidului au devenit un mobiliza- tor îndemn pentru toți comuniștii ju- dețului Timiș, pentru toți oamenii muncii, de a da un răspuns exemplar, prin angajamentul dc a înfăptui la cote tot mai înalte dc calitate și efi- ciență planul pc opt luni pină la mă- rețul jubileu do la 23 August și pe intrcgul an pînă la Congresul al XIV- lea al partidului. In acest mod. con- cret, eficient, își mobilizează acum Timișul forțele, alături de toate jude- țele patriei, înțclegînd că rezultatele muncii sint cea mai vie, de netăgă- duit dovadă a dăruirii patriotice, re- voluționare, a încrederii în viitorul comunist al României. ORIZONT DOCUMENTELE PENTRU CONGRESUL AL XIV-LEA AL PARTIDULUI CALITATEA VIEȚII Șl DEZVOLTAREA ȘTIINȚEI „Punînd în centrul preocupărilor omul, cerințele sale la viață materială și spirituală, socialismul va înfă- țișa lumii materializarea unei viziuni noi, superioare, despre civilizație, despre relațiile dintre oameni și destinul omului în societate". (Din Tezele pentru Congresul al XlV-lea al Comunist Român) Partidului Conceptul de calitate a vieții a cu- noscut, în ultimele două decenii, o popularitate fără preqedent în cadrul științelor sociale, pătrunzînd rapid în sfera programelor ideologice și poli- tice și devenind una dintre ideile forță ale acestei perioade de timp. Atracllvitatea sa actuală — întrucît, într-o anume măsură, este reluarea într-o nouă formă a uneia dintre cele mai vechi și importante întrebări fi- losofice privitoare la existența umană — este expresia profundelor trans- formări umane și sociale petrecute în- tr-un răstimp scurt. Avînd un carac- ter complex, multifactorial șl pluri- dimensional, conceptul de calitate a vieții se referă la omul concret, care trăiește în anumite condiții social-eco- ROMUL NUȚIU : Peisaj timișorean nomlce, ia posibilitățile unei dezvol- tări armonioase, ale realizării unei vieți pline, satisfăcătoare. Este de în- țeles că starea vieții unei colectivități e determinată de cantitatea de bunuri create, de calitatea lor, pe lîngă care există șl alți factori esențiali. în Tezele pentru Congresul al XIV- lea al partidului se subliniază : „Parti- dul nostru pornește de la principiul că nivelul de viață și civilizație al u-. nui popor nu poate fi apreciat numai după indicatorii materiali — desigur importanți —, cl după totalitatea con- dițiilor de viață, muncă, învăță- mînt și cultură asigurate maselor largi populare. Nivelul consumului de bu- nuri constituie o latură însemnată, dar numai o latură a unei vieți cu adevă- rat libere șl demne". Documentele' pentru Congresul al XlV-lea al parti- dului, proiectînd viitorul României scot în evidență faptul că fizionomia societății socialiste multilateral dez- voltate se deosebește profund, prin în- suși conținutul ei, de societatea capi- talistă dezvoltată de azi, societate ce nu poate rezolva problemele funda- mentale ale omului, ale popoarelor. Nivelul atins de capitalismul con- temporan, apreciat numai după veni- tul mediu pe cap de locuitor, ascunde mari discrepanțe între condițiile de viață ale săracilor, al căror număr e în creștere, cu o tot mai accentuată sărăcie, și cele ale grupului restrîns de bogați. în societatea socialistă, problema calității vieții nu poate fi pusă nici abstract, .în termeni generali, fără a lua în considerație condițiile concrete, economice, sociale, culturale, nici în- tr-o manieră Idealizantă, prin ignora- rea caracterului procesual al asigură- rii și creșterii acoperirii necesităților complexe ale oamenilor, și nici în spiritul unui determinism simplist, unilateral, care deduce conceptul din instituirea relațiilor de producție so- cialiste, din făurirea statului socialist ș.a. Socialismul se construiește pornind de la un anumit nivel al forțelor de producție, al bazei tehnlco-materiale a societății, or, pentru țările în curs de dezvoltare, cum a fost cazul Româ- niei, ridicarea calității vieții impune, ca o cerință esențială, eforturi susți- nute, materiale și umane, pentru dez- voltarea și modernizarea economiei, i Este fără dubiu că asigurarea bunăstă- | rii materiale reprezintă o componentă semnificativă a calității vieții, ce sa I poate realiza numai în funcție de spo- । rirea venitului național, ceea ce pre- supune eforturi atît în direcția unei creșteri economice susținute, cît și pe linia ridicării eficienței economice, prin valorificarea superioară a resur- selor materiale și umane. Apare, ast- fel, necesar să se ia în considerare corelația optimă dintre fondul de con- sum și cel de acumulare. Experiența țării noastre, prin alocarea în ultimii 24 de ani a unei treimi din venitul național pentru fondul de dezvoltare > este deosebit de concludentă. „Un cal- cul simplu demonstrează cu putere — sublinia secretarul general al partidu- lui, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — că dacă nu am fi mers pe această cale nivelul de trai ar fi fost astăzi cu cel puțin 25—30 la sută mai mic decît cel pe care îl avem". Condiționată de ansamblul factori- lor de producție, calitatea vieții va- riază în raport cu nivelul de dezvol- tare al științei și tehnicii. Este un lucru cunoscut că toate mijloacele de producție, cea mai mare parte a bu- nurilor de consum au, în prezent, în- corporat un volum tot mai mare de cunoștințe științifice. Pe de altă parte, educația și învățămîntul, elemente constitutive ale calității vieții au func- ții importante, complexe și multila- terale, atît pentru societate, cît șî pentru individ și sînt strîns legate de știință, de tehnică, de dezvoltarea lor. Prin intermediul științei, cele două componente devin funcționale în pro- cesele economice și sociale. Știința ac- ționează direct asupra omului prin sistemul de învățămînt, prin educație, prin mijloacele de comunicare în masă devenind un factor hotărîtor al dezvoltării multilaterale a personali- tății. Acesta este doar un aspect al ra- portului dintre știință și om. Calitatea vieții depinde de calitatea muncii, iar aceasta de nivelul încor- porării științei în elementele procesu- lui de muncă, de gradul de perfecțio- nare și pregătire științifică a oameni- lor muncii. în Teze se subliniază : „La • baza activității în toate domeniile e- ■conomiel vor sta cele mai noi cuceriri ale științei și tehnicii. Aceasta pre- supune o concentrare și mai puternică a cercetării în domeniile fundamenta- le ale progresului, România devenind în deceniul următor o puternică forță a științei, învățămîntului și culturii". Introducerea tehnicii moderne, 'a cu- ceririlor științei în socialism ridică munca pc o treaptă calitativ supe- rioară, înnobilînd-o, iar prin interme- diul ei, ca drept fundamental al omu- lui contribuie direct la afirmarea și dezvoltarea personalității umane. Prefigurînd dezvoltarea multilatera- lă a societății socialiste românești în viitor, Tezele pentru Congresul al XlV-lea relevă că în faza superioară a socialismului va fi garantată satisfa- cerea științific determinată a cerințe- lor unui consum rațional pentru toți membrii societății, asigurîndu-se toate condițiile capabile să dea omului sen- timentul deplin al libertății și dem- nității. Conf. dr. Grigore SILAȘI ORIZONT © 2 © Curțile poeziei Curtea retorilor nu este un titlu intîmplător, dur nici unul care să execute foraj uri adinei Intr-o literatură a sensurilor stratificate. Fiindcă niciodată Anghel Dumbrăveanu n-a fost un poet care să necesite operațiuni de descifrare. N-a fost și nu e un poet ermetic. El nu fraternizea- ză decît cu cititorul; inițiatul, inițierea nu îl preocupă cu deosebire. Respoctîndu-șl" cititorul, fraternizind cu el, Anghel Dumbrăveanu li oferă neobișnuitele ceremonii ale Înfăptuirii poetice. Fiindcă înfăptuirea poetică se desfă- șoară în fața cititorului. Prezentul și trecerea, călătoria și popasul sînt .citite" de un ptivile- giat. Așadar, cel dinții chip al acestei poezii e al poetului. El e magicianul, el e posesorul haru- rilor extraordinare, el este marele maestru de ceremonii. El păstrează riturile. Intîmplările, tntîlnirile, despărțirile călătorului sînt fastuoa- se, chiar dacă poetul operează, In acest fel. re- ducții : „Argăsiți de vînturi sărate tragem la mal / unicul vas cu care ne-ntoarcem / Ruga- ți-vă soarelui să ne aducă femeile / cum le-am visat pe apele fără hotare H Vasul abia se mai ține / in legăturile lui / la fel ca sufletul nostru II Iar cei ce-ntreabă și cei ce răspund / sîntem tot noi / întîmpinați doar de păsările țărmului / în amurgul singur / al călătoriei ce nu va Bfîrși". Cuvintele frumoase, pline, armonioase îl Interesează pe poet mai mult decît infrastruc- tura poemului, mai mult decît pasibilele sen- suri de subtext ale Odiseii mai înainte numite. Curtea retorilor se bazează, de la titlu și pînă la ultima poezie, pe această Încredere In cu- vîntul armonios, plin, euforic, pe versul ele- gant, solidar cu versurile mai vechilor. Daimon cu aripile aprinse se hrănește din aceeași încre- dere în imaginea elegantă, bine înfiptă în Tra- diția poeziei. Ceremonia este, $1 aici, de o sobră exultantă : „Și-n timp ce-1 așezau neîndemî- natic / în propria-f lumină / El își șoptea : du- rerea vieții / într-o secundă sau un veac / aș fi dorit-o". Există în noul volum al Iul Anghel Dumbrăveanu o continuă confruntare a Poetu- lui cu ceilalți, aflată sub semnul albatrosului baudelairean. Sub acest cer iși desfășoară au- torul Curții retorilor ceremoniile, deloc îndato- rate categoriilor negative ale lirismului mo- dern. Ca și în volumele anterioare, Anghel Dumbrăveanu înscenează spectacole la care con- voacă personaje demne a-1 reprezenta pe poet. Convoacă .vocabule" rarisime, și ele apartinînd unui cosmos dumbrăvenian ; și ele .știind" a !uca un rol special în scenariul poeziei : „Mă ntilnesc cu Galerlus / Domnul de rouă / la Romuliana lingă poarta de răsărit / înconjurați de nevăzuți / pini și mesteceni H Azi-noapte Farsele autorului Editura Militară cunoaște, de la o vreme o, pe cît de surprinzătoare, pe atît de lăudabilă, schimbare la față. Matadorul pregătit să dea lovitura de grație literaturii ce (pînă mai ieri) reprezenta tradiția și specificitatea Editurii Militare este iscusitul stilist. Ironistul fără tea- mă și prihană, ingeniosul niciodată suficient de bine temperat, Mircea Horia Simlonescu. Re- centul său roman este, cum bine o sugerează titlul, un .asediu al locului comun", creația unui scriitor hiperlucid șl ironic, pornit să Zgindăre moleșeala, inerția, somnolenta unui anumit tip de literatură și. mai ales să rupă blazarea, indiferența, comoditatea cititorilor respectivelor producții. Autorul nu ezită, chiar, să delimiteze tranșant .scriitorii-povestitori" de „scriitorli-scriitori". Prin însăși punerea. In roman, a acestei probleme. Mircea Horia Si- mionescu se situează pe baricadele .scrlitorului- scriitor". Romanul devine, de aceea, o specie a libertății totale a scriitorului, fără Idei pre- fabricate și fără putința previzibilității. o în- cercare temerară, din partea autorului de a călca tot pe drumurile bătătorite, avansînd cu dezinvoltură și umor pe un teritoriu necunos- cut, descoperit treptat. în pas cu cititorul Mult discutata ubicuitate a autorului devine, in cazul lui Mircea Horia Simlonescu, o tragere cu ure- chea pe la ușile și ferestrele personajelor. Au- torul nu mai este un atotștiutor, ci un modest martor al personajelor ce îșl improvizează ro- lurile, ca în teatrul .Cr>mmedia-ei dell’arte". El este în repetate rînduri ținta atacurilor prota- goniștilor și, In special, celor ale generalului Ieronim Eleutherescu-Pion. liderul lor de opi- nie. Abundă situațiile absurde, scenele ubuești, l-am Spus te închinai / în biserica florilor din cîmpia romană / cărînd cu spinarea / din ham- barul pămlntului / semințe pentru cei lăsațl să-ți îngrijească / grădina și termele". Există o adevărată etajare, suprapunere, supraimprimare a scenariilor, a toposurilor. Un poem seamănă cu grădinile Semiramidei con- struîndu-și, la înălțime, deasupra văzutelor, fascinantele vegetații. Evul clasic al poeziei propunea teogonli, la intersecția vîrstel roman- tice cu cea modernă, Anghel Dumbrăveanu ofe- ră (după fericita expresie a lui Crișu Dascălul hiincrcgonii. Himerogonii exemplare sînt. în acest volum. Un arhipelag de Iluzii, Iluzii, Vara neintilnirii. Obiect fără aripi. Amurgul unei iluzii. De altfel. țara in care se petrec mi- racolele poetice se cheamă Iluzoria. Dacă Anghel Dumbrăveanu refuză catego- riile negative ale lirismului modern, nu înseam- nă că nu există și o fațetă programatic moder- nă a acestei poezii. Sonurile pline nu își arogă dreptul la exclusivitate. Participarea sufleteas- că la ceremoniile fastuoase, exultanta, patetis- mul, angajarea intens sentimentală dintr-o sea- mă de poezii. la«ă loc sistemului refrigerator al altora, cu substrat pamfletar. E fața cealaltă a temei albatrosului : .Serafim are oroare de cîrtițe II Umbletul lor orb pe sub pămînt / ritul la rădăcinile florilor / obsesia luminii / la care nu au acces /............/ Cînd se crapă de ziuă / cirtițele fug derutate / in obscuri- tatea destinului lor / umilite de puterea lumi- nii II Serafim ne asigură / că despre zbor cîr- tlța nu știe nimic". Această cronică s-ar fi putut intitula la fel de bine apărarea șl ilustrarea poeziei. Aproape fiecare poem are un vers care ne obligă să-1 recitim ca artă poetică. Ceremonia înfăptuirii poetice implică o lecție despre poezie. O subti- lă identificare cu marile modele poetice, un comentariu Indirect al lor evidențiază un tip de vocație poetică. Cărțile vremii se deschide cu acest tipar eminescian : .Urmînd un drum al soarelui sau un destin / plecară păsările Cîte vor pieri / în valurile depărtatelor mări". Majuscula ridicată în mijlocul versului, care nu se sprijină pe banalul punct e singurul lux experimental. De fapt, nu-1 decît o suplimen- tare a stilului eufonic, o îmbogățire a .rostirii frumoase". Cel care va dori să înțeleagă lecția despre poezie a lui Anghel Dumbrăveanu va trebui să înceapă prin a descoperi muzica in- terioară a acestei poezii. Anghel Dumbrăveanu apără dreptul la liră al poetului. Dreptul la cîntec. Volum de referință pentru maturitatea crea- torului, Curtea retorilor mi se pare simptomatic pentru refuzul său de a se alinia .valorilor negative" ale lirismului modern. încrezătoare în emblemele .vechi" ale poeziei, in șansa poetului la Creație, cartea Iul Anghel Dumbră- veanu se înscrie între cele care deschid o pri- veliște memorabilă asupra locului artistului in lumea de azi. Un loc pe care poetul, prin sta- tutul său de excepție, îl ilustrează șl îl apără. Cornel UNGUREANU • Anghel Dumbrăveanu — CURTEA RETO- RIEOR, Ed. Cartea Românească, 1989. lecturi tăierea scurtă a tuturor nodurilor acțiunii (ine- rente unei opere ce se vrea improvizată), lipsa oricărei preocupări pentru logica firului epic, încifrarea voită a capitolelor, după modelul indicativelor militare, grotescul aberant, gene- rat de lipsa de limite a proporțiilor. Finalul luminează semnificațiile cărții, aruneînd asu- pra întregii acțiuni perspectiva unui .mise en abîme". totul dovedindu-se o imensă farsă, ju- cată pe o scenă, la sfîrșitul căreia personajele ies la rampă să salute publicul și să se felicite între ele Cei doi .dușmani" de moarte, .auto- rul" și Ieronim se îmbrățișează reciproc, prilej pentru scriitor de a lămuri definitiv lucrurile : A! fost minunat, i-am spus. M-ai convins, generale, că nu-i o prostie, că forma inventea- ză întîmplările.. “ (p. 303). Quod erat demonstrandum I Nu întîmplări- le, epicul condiționează forma, cî forma naște epicul. Important nu mai este cc se spune cl, cum se spune forma fiind singurul girant al originalității. Pentru a evita .locul comun" tre- buie găsită o exprede artistică originală, fără de care. întîmplările singure nu pot da naște- re unei literaturi. Stilist prin definiție, adept fanatic al formei, M. H. Simlonescu realizează prin Asediul locu- lui comun o (nouă) carte profesiune de cre- dință. Jumătate — farsă. Jumătate — eseu, car- tea este un pamflet tacit îndreptat împotriva gustului comun, o revanșă eclatantă a esteticu- lui în fața invaziei epicului. Tudorcl URIAN • Mircea Horia Simlonescu, ASEDIUL LO- CULUI COMUN, Editura Militară. Vămile imaginației Depărtat de generația sa, Gheorghe Azap este un solitar, pentru care poezia nu înseamnă doar o dulce, capricioasă lumină, ci șl un presant mod de existență. Volumele publicate pînă acum (Maria, 1975 ; Bocceluța cu plăpînde, 1977 ; Roxana, Roxana, Roxana, 1978 ; Ețctcra, 1979 ; Cintcce ștrengărești, 1981 ; Cuibușorul nostru de nicicind, 1982 ; șl Ultimul exemplar, 1987) vădesc o mare coerență interioară, conturînd un spațiu liric puternic individualizat, cu- prins între coordonatele inedite ale Ticvanlului îm- bibat de veșnicie. Ajuns centru al lumii, acest sat bănățean se vede locuit de un potop de versuri răs- colindu-i hotarele liniștite și bîntuit de un poet ori- ginal, insomniac, incurabil, pentru care noaptea (plus accesoriile) formează vitalul său abataj de trudă. într-un moment cînd .blugii fac ravagii în ițari", poetul nu-și poate interzice suava plăcere de a ține Isonul vechimii în insolita querelle. De pe meterezele cadențelor desuete, săgețile ironiei sale cad în nori grei asupra versurilor albe: „Zău că într-o noapte albă am scris versuri ca și ea, / (Pînă-n zorii dimi- neții ghiftuind vreo trei caiete) / Șl. chitindu-mă că .asta-l meseria cea mai grea, / M-am întors pentru de-a pururi la cadențe desuete". Deși aparent nu pot trăi decît în carapacea viziunii tradiționale, versurile lui au tăietura particulară a modernității, asumin- du-și deschis condiția și trăind cu frenezie tensiunile oximoronului. Urmare a unei stricte determinări bio- grafice, eul Urle poartă cu făloșenie haina mereu bine periată a vechimii peste o exacerbată sensibilitate a modernității. aniversări Fără a profera diatribe la adresa orașului, Gheor- ghe Azap este un împătimit al vieții la țară, acolo unde ochiul se contaminează de prospețimea mieilor. Poetul iși trăiește secolul, refugiindu-se in sine însuși, copilărindu-sc in preajma păsăretului de curte și proslăvind reîntoarcerea la simplitatea ocupațiilor străvechi : (.Și-n secolu-ml pus pe harțag, / Mai cresc miorița străbună, / Cu toate că nu-s lactotag") ori înălțind neostoite imnuri ale Iubirii. Toate acestea se prind într-un surprinzător vîrtej de bufonerie și je- lanie, dinamitînd inerția imagistică. Poezia sa intri- gă. chiar șochează, prin înclinația de a miza pe un democratism lingvistic împins la vedere, care dă a- desea rezultate apreciabile. Registrul argotic respiră alături de sintagmele scrobite, livrescul se oglindește In chipul simplității, tn timp ce termenii învechiți și cel neologici se înlănțuie în asocieri contrastive atră- gătoare, fiecare înconjurîndu-se de o lumină nouă: „Mizeria produce izomerl", „Ataraxa sacră a Iezilor din voi", „Eu numai pentru tine am hohotit sîlhul / Cu lacrimă de noapte și neogol diurn" etc. Cuvin- tele sînt îmblînzite pe îndelete, cu delicii, și, după multe încercări, din seva strofelor apare și tmbie- toarea lor muzicalitate, permis de liberă trecere spre publicul larg, farmec epidermic, dar greu de ignorat. întreaga poezie a lui Azap trăiește șl sub semnul iubirii. „Obiect" al închinăciunilor neostoite șl Mekă sentimentală, femeia reprezintă în concepția sa în- săși poezia. Poetul investește în .bolul" iubitei un dicționar întreg de Imagini. Deși străbate multele vămi ale imaginației („libelulă tandră", „ied imacu- lat", „lamură de crin", „vierme de liceu"), ea însă nu poate fi prinsă între liniile unui portret definitiv, în locul dragostei cu mica zeitate purtătoare a unei rochițe cu buline, rolurile nu sînt echilibrate, poetul stăpînind doar teritoriul înfrîngerllor. în ciuda aparențelor. Gheorghe Azap nu este doar un adorator al feminității, ci se dezvăluie și ca un spirit copleșit de dorința pustiitoare de transcen- dere a limitelor. Neîncetata zăgăzuire a aspirațiilor Instaurează străfulgerările melancoliei și chipul con- torsionat al spleenului. Dincolo de fardul ștrengăresc aplicat „obrazului" poetic răzbat și imaginile unei solitudini greu de suportat, amplificată de prezența unei naturi cu neașteptate tușe bacoviene. Delicat și mereu păgubos, purtînd Ironia la rever și tristețea bine camuflată în Inimă, poetul rămîne prizonierul vechiului său paradox, în care sfîșietoarelor trăiri interioare li se aplică un tratament de sorginte lu- dlcă. împlinind cincizeci de ani. Gheorghe Azap ră- mîne aceeași adevărată conștiință poetică. Dorin MURARIU © 3 © - ORIZONT Oricîte încercări s-au făcut in a-i racorda determinațllle la teorii filosofice de diverse esențe ori la date științifice coincidente a posteriori cu ele, cosmosul eminescian nu poate fi definit în structura lui intimă decît prin intermediul gîn- dirii poetice. Oricît am rătăci pe cărările Iul di- vergente sau convergente în unele structuri și Imagini cu ale gîndirii obișnuite, mai rămîne de fiecare dată o zonă ce scapă înțelegerii raționale, un sîmbure de sens care nu poate fi decît întrevăzut printre pădurile de metafore șl de simboluri ce-l acoperă și care, chiar și așa, ni se înfățișează cu un caracter aporetic și, uneori, paradoxal. Căci cosmosul eminescian nu e numai static și curgător, eleat șl heraclitean în același timp, cl și o struc- tură indefinibilă care cuprinde in el „nemarginl de gîndire". Ba încă îl integrează chiar și pe ipo- teticul Demiurg care, în joaca lui de-a haosul și de-a existența, a scăpat din mtini frîiele creației. In esența lui ultimă, universul conține, într-o po- sibilă împăcare și conviețuire, dialectica și nega- rea ei, pozitivul și negativul ca Ipostaze ale ace- luiași sens, timpul, spațiul șl cauzalitatea conden- sate, afirmate sau abolite, în funcție de rotirea statică sau odihna rotitoare a materiei care, și ea, se neagă pe sine. O străfulgerare a acestui miez de univers o avem în drumul Luceafărului, pornind chiar de la imaginea mișcării acestuia printr-un spațiu cu coordonate antinomice. Un zbor care, în ameți- toarea lui viteză, e de fapt static. Aripile cresc atît de mult și de repede „în cer" îneît cuprind instantaneu întregul spațiu și întregul timp, pro- lectîndu-1 ca pe ,un fulger nentrerupt" pe ecranul închipuirii. Ceea ce ține într-o țesătură perceptibilă vi- zionar imensul cîmp de potenționalitate negîndu-șl esența este același mult discutat și controversat „dor nemărginit", un concept căruia Eminescu i-a amplificat semnificația, de la accepțiunea lui in- determlnant folclorică prezentă în poezia de ti- nerețe Din străinătate. Ia un liant ordonator cos- mic din Scrisoarea I și din alte mari poeme cos- mogonice ale maturității. într-o anume zonă de semnificație (dar totuși nu integral, precum se va vedea), dorul nemărginit se Identifică cu Erosul generator (amorul orb) care, în mijlocul nocturn al duratei lumii („cînd sună-n viața lumii a mie- zenopții oră“), rătăcește pe cărările haosului ca un Impuls spre întemeiere. Firește, acțiunea lui pre- supune două entități, două emisfere care tind să se contopească, sau măcar „două puncte legate Intr-un raport", cum spune C. Noica. Nici măcar „punctu-acela în mișcare (...) cel dintîi și singur" din Scrisoarea I nu e cu totul izolat în singură- tatea lui, căci, dintr-o presupusă tensiune inte- rioară (ceva similar cu situația explozivă din big-bang-ul acceptat astăzi ca ipoteză pentru Marele început de către majoritatea specialiștilor), el intră în relație erotică cu haosul („din haos face mumă, iară el devine tatăl") și desface în fișii ceața eternității goale. Creația se înfăptuiește, încep să apară „din sure văi de haos" acele „co- lonii de lumi pierdute" atrase în existență de ra- portul primordial (dorul nemărginit) și, cu toate acestea, cosmosul rămîne pe mai departe într-o stare de veșnică indeterminare. Ba mai mult, se subiectivizează cu toată trena lui de obiectivitate — proces care-1 împinge adesea spre perimetrul iluziei : clipa care ar putea reprezenta într-un in- finit relativ existența lumii e o simplă „clipă sus- pendată" în nemărginirea timpului, iar spațiul („universul cel himeric"), o aparență susținută, asemeni pulberii, de „imperiul unei raze" (în fapt, nici măcar pulbere ci. așa cum spune glasul din eminesciana Gîndire rațională și gîndire poetică oglindă în Avatarii faraonului Tlă, doar „o formă prin care trece pulberea"). Resimțim mereu tentația, pentru a defini cosmosul eminescian, să poposim o clipă măcar în reverberațiile idealismului filosofic însușit de poet încă din primii ani ai studiilor de Ia Viena, drept concepție fundamentală a intelectului despre uni- vers și viață : idei kantiene (filtrate uneori și prin subiectivismul transcendental al lui Fichte), idei hegeliene proferînd coincidența contrariilor și, mai ales, filosofia iui Schopenhauer, condensată — pentru domeniul care ne interesează aici — în celebra expresie „Die Welt ist meine Vorstellung". Numai că, asimilînd datele filosofiei, ca și ale științei timpului, Eminescu le-a filtrat printr-o conștiință poetică extrem de elastică și printr-o gîndire cu vizibile nuanțe de reverie și vizionarlsm. Dacă Încercăm să urmărim in contextul amplei sale creații firul uneia sau mai multor doctrine filosofice sau științifice — cum s-a tot încercat și se încearcă — nu facem decît să ne Izbim la tot pasul de contradicții Insurmontabile și să alune- căm de la un cerc conceptual 1a altul, de la Kant și Fichte la Platon și Plotin, de la Hegel la Ga- lileo Galilef, de la Schopenhauer la filosofia indi- că, la patristică și alchimie. Trebuie să avem in vedere că Eminescu însuși a repudiat in repetate rînduri cugetarea rece, sub toate formele ei. Ea nu poate duce la cunoașterea autentică șl cu atît mal puțin la certitudini onto- logice, ea nu favorizează nici hrana de toate zilele a spiritului, nici împăcarea cu sine și cu natura a omului, nici trăirea In gînd (singura formă po- sibilă de participare — anamneaa) a rotației cos- mice ci, dimpotrivă, ucide ce e mal frumos șl mal înalt în relația interioritate-exteriorltate umană. .O,-nțelepciune — exclamă poetul — ai aripi de ceară I / Ne-ai luat tot făr* să ne dai nimic, / Puțin te-nalți și oarbă vii tu iară / Ce-au zis o vreme, altele deszic" și, mai departe, „Căci glasul tău urechea noastr-o schimbă : / Pierdută-i a na- turii sfintă limbă", pentru ca. în final, poezia să înalțe a suită de întrebări retorice înlruchipînd tragedia de a nu putea cunoaște nimic prin in- termediul Intelectului : „Sînt nențelese literele vremii / Oricît ai adinei semnul lor șters 1 l Sîntem plecați sub greul anatemii / De-a nu afla nimic în vecinie mers ? / Suntem numai spre-a da viață problemei, / S-o dezlegăm nu-1 chip în univers ? / Și orice loc și orice timp, oriunde, / Aceleași vecinice-ntrebări ascunde O diatribă- împotriva încercării de a cunoaște pe cale livrescă este și miezul puternicei postume Ca o făclie...: „O, capete pripite, în colbul trist al școlii, / Ce- tiți în foliante ce roase sînt de molii / Și viața, frumusețea, al patimel nesaț / Nu din viața în- săși — din cărți le Invățați. / în capetele voastre, de semne multe sume. / Din mii și mii de vorbe consistă-a voastră lume." Mai clar este acest gînd — oferind totodată și o soluție pentru comunicarea cu natura și cos- mosul — în în zadar In colbul școlii : „în zadar in colbul școlii / Prin autori mincați de molii / Cauți urma frumuseții / Și îndemnurile vieții, / Și pe filele lor unse / Cauți taine nepătrunse / Și cu slovele lor strîmbe / Ai vrea lumea să se schimbe. / Nu e carte să înveți / Ca viața s-aibă preț — / Ci trăiește, chinuiește / Și de toate păti- mește / Ș-ai s-auzi Iarba cum crește ". Cum poate fi tălmăcit în limbaj profan acest frumos și adînc vers: „Ș-ai s-auzi Iarba cum crește" ? Poate că nu prin dezlegare de metaforă cît, dimpotrivă, printr-o potențare a ei : să pătrunzi în tainele firii, să asculți muzica sferelor, să vezi cu gîndul cum țîșnesc izvoare de lumină din ogoarele timpului și cum, ca în alte splendide metafore eminesciene din variantele la Scrisoarea I și Ca o făclie..., se îndoaie, ocrotitoare, bolta cerească peste un mugure de viață încolțit în ne- mărginirea spațiului, să-ți porți închipuirea din- colo de hotarele pe rare le poate atinge un om obișnuit, ale timpului, spațiului și mitului, să in- tuiești relația dintre fragila existență a omului șl steaua care-1 ocrotește peste limitele duratei pă- mîntești, să faci — iarăși ca intr-un vers plin de înțelesuri — „ca viața preț să aibă și moartea s-aibă preț" — într-un cuvînt : să ai simțurile deschise spre misterioasele și îmbelșugat roditoa- rele semne ale cosmosului. Dar acest privilegiu nu-i este dat, în integra- Ptatea lui. decît gindului poetic. Vasile AVRAM Există — nu numai în literatura ro- mână și nu numai astăzi — o specie particulară de comentatori ai fenome- nului literar. Posesori, adesea, ai unei Imaginații critice Inflamabile, ei folo- sesc opera analizată în chip de scîn- teie, provocînd adevărate Incendii exe- getice. Admiratori necondiționați ai unui autor, ai unei opere, al unei di- recții culturale, ei îndeplinesc rolul — deloc neglijabil — de păzitori ai fo- cului sacru al creației. Din această categorie se recrutează îngrijitorii de ediții, alcătuitorii de antologii, autorii de monografii. Cîteodată, pasiunea se dovedește molipsitoare. Critlcul-admi- rator iubește pătimaș. Iubește cu un sublim abandon de sine. Locul lectu- rii trebuie neapărat să fie o monasti- rească, austeră, prielnică reculegerii chilie, iar cel al exegezei—un vast al- tar în care se arde, cu gesturi rituale, tămîia. Rîndurile de mai sus nu trebuie, neapărat, citite în cheie ironică. Pe lîngă doza (înduioșătoare, de altfel) de ridicol, critica de acest gen nu e lip- sită de merite. Cîteva din rîndurile de mai sus pot fi aplicate recentei cărți a Irinei Pe- traș, Un veac dc nemurire. Mihai Eminescu. Veronica Miclc. Ion Crean- gă. Să recunoaștem : pentru un volum de critică literară, alăturarea e cel pu- țin imprudentă. Conștientă de riscu- rile asumate, autoarea se grăbește, în capitolul liminar, să precizeze : .Vero- nica Micle rezistă alături (de Emines- cu și Creangă, n.n., M .M.) din rațiuni, In primul rînd, biografice". Subliniere mai mult decît necesară. Am fi dorit-o chiar mai apăsată : numai șl numai din rațiuni biografice ! Nefilnd o isto- LECTURA CLASICILOR rie a literaturii, o astfel de apropiere, în plan literar, nu are nici o logică. N-am insista asupra acestui punct, dacă eforturile autoarei clujene n-ar viza tocmai o valorizare estetică a poeziilor Veronicăi Micle. De altfel, Irina Petraș caută, în acest caz, cu oarecare obstinație, paradoxul. Ea-și contrazice propriile premise, scriind : „De cele mai multe ori, scormonirea amănuntelor biografice nu are nimic a face cu literatura. Celebritatea pro- tagoniștilor este chemată să scuze o curiozitate groasă incapabilă să dis- tingă nuanțe importante pentru por- tretul celor doi poeți în eternitate. Vom spune înainte de toate că ni se pare de la sine înțeleasă cerința dis- creției". E dreptul autoare! să afirme aceste lucruri. însă, atunci, ce fel de rațiuni biografice avea în vedere ? Desigur, e simplist să judeci omul prin prisma operei, și viceversa. Dar la fel de simplistă, în acest caz. e în- cercarea de a dovedi pretențiile de relativă originalitate a poetei în ra- port cu creația eminesciană Ce dacă nu pură pastișă, imprudent citată, este acest catren, argumentînd, chipurile, ideea de „distincție, tetonînd și zona abstractului": „De-aș putea-ntrupa iubirea / Ce simțesc eu pentru tine / Timpul șl nemărginirea / Dînsa le-ar cuprinde-n sine ?“ ? Am zice că e chiar mai puțin decît o pastișă după Eminescu : ci însăși dovada că Vero- nica Micle aparține grupului de scri- itori minori ... preemlnescieni I Să revenim, după această paranteză misogină (căreia nu i-ar mai lipsi de- cît un citat din Istoria călinesciană, referitor la rolul „inocentei", purei, angelicei Veronica Micle în procesul lui Maiorescu I), să revenim, așadar, la chestiune. Sub titlu) Recltlndu-1 pe Eminescu, Irina Petraș propune nu o serie de lecturi eminesciene, ci un pot- puriu de lecturi eminescologice. Sufo- cată de trirhiteri bibliografice, pagina mărturisește plăcerea autoarei de a dialoga — peste vreme — cu diverșii comentatori ai lui Eminescu. Preluînd idei, remontîndu-le într-un scenariu căruia nu îi lipsește ingeniozitatea, Irina Petraș reface tabelul și arată ni- velul atins astăzi de eminescologie. Probă-martor într-o ecuație cu mai multe necunoscute, acest studiu e simptomatic pentru capacitatea de en- tuziasm a Irinei Petnaș. Ea îl admiră nu numai pe Eminescu : li admiră, ne; coffidiționat, într-o fraternizare plină de beatitudine, și pe eminescologi. Pînă și despărțirile de una sau alta din ideile discutate se tac cu infinite precauții, cu o politețe exagerată. Pu- nînd. inițial, sub un discret semn dc întrebare disocierea lui Edgar Papu intre gînd („legat de eternitate") și gîndire („ca act vremelnic"), autoarea ajunge. încetul cu încetul, să caute (șl să găsească I) dovezi pentru ceea ce s-a demonstrat, deja, a fi un act de pură șl inutilă sofistică. N-am ales decît un singur exemplu, din nenu- măratele ce se pot da. Căutînd mereu argumente ale propriilor intuiții (mul- te dintre ele seducătoare), căutînd aliați intr-un război de altfel plin de Imprevizibil, ea diminuează forța de convingere a demonstrației. Mult mai dezinhibat și, prin urma- re, mai valoros, este cel de-al treilea studiu. Ion Creangă — arta povestito- rului. Deși rămîne intre limitele exe- geticii tradiționale și nu ocolește (chiar în citate, ca de pildă în această frază a Zoei Dumilrescu-Bușulenga : „Opera Iu! Creangă este una din cele mal dificile din cîte cunoaște literatura română") locul comun, ea prezintă a- vantajul că mizează pe analiză. Plin de sugestii este capitolul Despre oa- meni, care anunță un posibil exeget de forță al operei lui Creangă. Principala neîmplinire a acestei cărți constă în lipsa de îndrăzneală a autoarei. Fetlșizînd marile (sau mai puțin marile) nume ale literaturii, ea își surdlnizează, cu o de neînțeles ti- miditate, propriu-i glas. Există, în Un veac de nemurire, suficiente argu- mente pentru a aștepta de la Irina Petraș o abordare netimorată a mari- lor noștri clasici. Chiar și a celor doi despre care a fost vorba mai sus. Mircea MIHÂIEȘ • Irina Petraș. UN VEAC DE NE- MURTRE, Ed. Dacia. lf»8». ORIZONT Cristian Velascu PĂȘIND PRIN LUMINA Și pășind prin țesuta lumină ca pe covoarele moi din vechile sanctuare unde tăcerea tot suie iar miresmele sc pierd in spirala nesfirșită a jertfelor, ți se pare că din odaia de dincolo de trup — cum se-ntimpla și-n altă odaie cînd te intorceai acasă noaptea tîrziu, asta in urmă cu ani și ani — iți răspunde un glas confuz, o voce drăgăstoasă, chiar dacă doborîtă de somn. Te indrepți aproape împăcat spre camera luminoasă a trupului cind iți dai scama că vocea continuă să vorbească. Cc al mamă ? Întrebi în tăcerea ne- sfîrșită. Dar in aceeași clipă înțelegi că ai luat uruitul unei căruțe Îndepărtate drept glasul drag. Și pășind prin temnița obscură a trupului ca prin sala pustie a jertfelor, odată cu tine simți cum se scufundă și tăcerea, iar miresmele se desfac subit din strtnsoarea unor șoapte străine, confuze — și cc dacă neschimbate ? — incit nu se mai aude nici propria-(i pășire, deși totul e trecere prin moarte, ca și cum timpul și-ar schimba brusc mersul. Povestea întoarcerii o știi de prea multă vreme și fără să mai crezi c-ar putea fi adevărată — reală adică —, totuși continui să speri că. ireală fiind, nu este dc-a dreptul mincinoasă, căci nu este poate oricind să fie un este — și cc dacă răsturnat ? — Așa și tu. Te afli astăzi prin preajma lui este ca la un spectacol văzut dintr-o parte a sălii și prea de aproape incit percepi fără să vrei răsuflarea actorilor — agitată — și vezi cum lumina prelingindu-se peste chipurile lor tot suie mereu și timpul cum devine infinit. Miiniie talc — ca două ființe inutile — se aștern pe pervaz și de-acolo, aburind întunericul, subțiază-ntruna timpul ca și cum ar căuta nu știu ce comoară ascunsă, dar — firește — nu găs»sc nimic altceva decît colbul unui alt timp pierdut poate pentru totdeauna, și miiniie — și ele tot din colb — , , , spulberate-n lumină ca o incandescență aurie, anonimă. Miiniie tale-năl(atc-n lumină, astăzi, acum... Grigore 5car lat ORE ȘI STÎNCI Albastru dc Voroneț —% Despărțind cerul nostru de alte ceruri. Melancolia unor loctiri de demult Risipindu-sc — și ele — în unicul tumult. Ierburi crescute sub lună Și frunze cit inimile oamenilor de aici, Culoarea ce a luat forme perfecte Să lumineze in nopți ca niște licurici. In cetatea Moldovei nu poți intra Fără să-ți lași inima in seama cuiva. Din adincurile ei nu vei ieși Pină nu vei tremura ca o tinără stea. Albastru de Voroneț — Talazurile mării înaintind pe creste de munți, Superba victorie ce răsună de atunci — Coarnele bourului infruntind ore și Stinci. RAM ÎNFLORIT Ni mă gindesc decit la tine. Surisul tău mi se pare azi Asemeni colinei ce s-a desprins din munte Ca o formă dc regres a reliefului — Domoală și domestică sub razele lunii. Nu mă gindcsc decit la tine, La trupul tău cc seceră indoicli, Dc parcă spice imense dj grîu Ar crește fabuloase din mine. Nu mă gindcsc decît la tine. Cum navigatorul sc gîndește la patria sa, Cind simte cum i se strînge lumina ochilor In locuri ce i-au fost străine. Cu gindul la tine, Voi pleca, intr-o zi, departe. Mă vei descoperi, cu uimire. Ca pc primul ram înflorit. AMEȚITORUL VAL încă mai sînt in peisajul zilei Și încă mai ești în golful din amurg. Părul tău cum se întinde spre munți — Și lacrimile tale pe care Ic aud cum curg. Vei fi ceea ce ai fost și înainte, Veșnicia ta vine dinspre începuturi. Eu voi fi capătul gindului tău După ce m-an învins am invins și o marc de scuturi. SUNET Ca o harpă in calea vîntului — Abătind furtuna spre pieptul muntelui. Fulgere brăzdind cerul, departe, Pentru ca surisul ci să se arcuiască Asemeni curcubeului între două abisuri. Ca o harpă in calea destinului — Femeia este însuși sunetul acestuia Pe care doar ca il aude Și-l tăinuiește pentru a nu-mi spori Și mai mult teama, Neliniștea ce m-ar preface Intr-o coloană a iernii. Acolo unde anotimpul iși prelucrează Cristalul diamantului nepieritor. EU VOI SFtRȘI AICI De ce — răzlețele — regine ale florii-soarclui Galbenul și-l imprimă pe fața mea, Contopindu-mă cu razele anotimpului Intr-o pinză ce-mi înfășoară trupul ? Pc cind tu — mereu în preajma mea — Mă pindești ca o sălbăticiune vicleană, Aștcptindu-mă in declinul umbrei Să-țl arcuiești superbul salt de felină. Eu voi dăinui aici — Cu privirea picrzîndu-mi-sc pc creste dc munți Și cu inima bătindu-mi ca un talaz Diu singurătățile necuprinse ale mării. Hans Mokka fata cu floare In memoriam Romul badea Pc buze parfum de iasomie. Floarea — un simbol al doinelor. O gingașă ofrandă iubirii. MUZA In memoriam Constantin Brăncușl Pești ncvăzuți săgetează prin întunericul apei — precum atomii cuvintelor in veșnică, în necurmată căutare a patriei. Canoe a fecundității adăpostită în golf. PLANTA Nevinovăția creației — in floare,-n suris. O șansă pentru o rază de soare. Fără nici un adaos — vis PINACOTECA Ca-ntr-o oglindă : imagini, idei. Atit de simplu pare totul aici, multicolor — zborul. Nemărginirea grădinii cu stele, chipurile dinlăuntrul ramei tablourilor iți dau binețe cu-o politețe desăvirșită. Orice comentariu devine aici dc prisos. PRIMĂVERI Primăverilc iși deschid fără griji ochii. Primăverile cintă lumina și sînt veșnic pc drum. COPACUL in amurgul serii ai sărutat norul, hotarele melc de umbră — tar acum simt un cutremur adine de la rădăcini și pînă in virful frunzelor — eu, bătrînul copac. PEISAJ Zi dc vară tîrzie, albastru-argintie. Uneori aripile păsării ating amintirea primei zăpezi. FEREASTRA CU BUCHET DE FLORI Mireasmă discretă, dor nestins dc albine și glie. La fereastra deschisă ademenirea visării, nemărginirea. ZORILE LUMII Un mănunchi de flori, vintul și norii. O pasăre trecînd spre cimpie. La marginea pămintului mijește o rază de soare. Peste spații și timp acoperișul decide să vestească zorile lumii. în românește de Lucian ALEXIU Se îmbracă deci un costum de seară; cămașă albă, cravată, se par» fumează discret reverul hainei; se așteaptă cu răbdare soția care încă nu a terminat. Cînd și acest lucru se intimplă, se ia soția de braț șl se pornește, agale, spre locul ales. Mersul : pas mărunt, calm, așezat Ținuta: pieptul scos înainte, privi- rea ațintită In zare, undeva peste capetele pietonilor trecători ; se poate răspunde, cu reținere, celor care salută, dar nu trebuie luați în seamă chiar toți. Aceste instruc- țiuni sînt valabile și pentru soție, care este datoare să se poarte la înălțimea soțului. Conversația: în timpul plimbării nu este recoman- dabilă. într-o familie unită, în care domnește înțelegerea deplină, nu mai e nimic de discutat, de comen- tat — totul e de mult limpezit, pre- cizat, pus la punct. Dacă totuși so- ția adresează soțului unele între- bări sau produce unele remarci, capul familiei va răspunde mono- silabic, sau dînd numai ușor din cap : da sau nu. Atenția Iul va ră- mîne concentrată spre punctul ace- la din depărtare. „CI UPERCUT A" se află așezată într-un loc ales. La cîțiva metri de terasă clipo- cește melodios canalul turbinei (pe scurt numit .turbina"), cu apă adîncă și rece, răspîndind în jur o plăcută răcoare. Terasa este în tot cursul zilei acoperită de-o umbră deasă și răcoroasă, risipită cu gene- rozitate de plopii zvelți și de săl- ciile plîngătoare. Aici, la „Ciuper- cuța“, păsările ciripesc în voie, berea e rece ca gheața, iar aroma mititeilor irezistibilă. Un adevărat loc al desfătărilor. Sosirea la local trebuie progra- mată pentru orele șase. Este cea mai potrivită oră : încă nu e îm- bulzeală, terasa e în întregime um- brită. se găsesc destule mese libere, berea e deja răcită ; nu sînt semne că rezervele s-ar putea epuiza : se găsește din belșug și aici și la com- plexul alimentar din Imediata ve- cinătate, unde se vinde direct în stradă, la ușa de serviciu. Cetățeni grăbiți se îmbulzesc în fața acestei uși, beau la botul calului cite-o sticlă, două etc., după care aleargă fericiți și relaxați spre autobuzul care tocmai a sosit în stație. Dum- neavoastră, de bună seamă, nu fa- ceți parte din această categorie. Treceți 1 La cîțiva pași vă așteaptă o masă liberă, locul ales. Urmează acum alegerea unei mese din cele disponibile. Masa a treia, rîndul de la margine, cea orientată spre turbină, este cea mai indicată : oferă cea mai largă pers- pectivă. Perspectiva: în față, bloc de garsoniere și stația terminus a autobuzului 14 (se poate vedea, de pildă, cine intră șl cine iese din respectivul bloc) ; în dreapta, ca- nalul (turbina), podețul, o fabrică de confecții, una de mobilă pentru export, două rînduri de plopi, pe ambele maluri ale turbinei ; sălcii plîngătoare ; în dreapta, magazinul alimentar mai sus amintit. Distanța pînă la bloc — 50 metri . Ați ales masa ? O.K. Vă rog să vă simțiți ca acasă : sîntețl poseso- rul unui loc pe terasă, e ceva ! Ce înseamnă asta se va vedea mai bine peste un ceas-două, cînd se termi- nă cursurile la facultăți, cînd se schimbă tura la fabrici, cînd vor ieși la plimbare, pe înserat, oame- nii muncii care la ora actuală își fac siesta. Atunci cînd vor începe toți să dea tîrcoale localului, iar pe terasă nu va mai fi nici un loc li- ber. Pînă atunci, comandați patru sticle de bere și șase mici. în sfîrșit, vi se aduce comanda: patru beri șl șase mici. Acum este momentul I Cereți ospătarului să golească scrumiera și să scuture fața de masă, chiar dacă aceasta este curată. Desigur, ospătarul va mormăi ceva, se va încrunta, va strîmba din nas, dar se va executa. După aceea trebuie să refuzați paharele pe care vi le-a adus, pe motiv că nu sînt destul de curate. Cereți altele. Acela va încerca să vă arate că paharele sînt curate. Le veți refuza categoric, veți ridica tonul (cu măsură), atit cît să vă audă și cei de la mesele vecine. Și aceștia, și ospătarul vor înțelege repede cu cine au de-a face. în felul acesta ați obținut mai multe lucruri deodată : 1. Ascendent moral asupra ospă- tarului. El este șocat. De trei ani de zile nu i-a mai cerut nimeni să It I 1 ORIZONT ---------—--------------------------- loan Radin Initriicțiuni pentru timpul liber schiul» o față de nașă, ca să nu mai lorblm de pahare. Acum știe că si iteți un tip greu de mulțumit, exigi tt 0 intransigent. Concluzia lui: «Sau e plin de bani, sau e vrej șef, sau, mal degrabă, și una și alta" 1 Așadar veți fi servit în constdnță. 2. Consumatorii de la mesele ve- cine snt de asemenea convinși că au printre ei un personaj de sea- mă. In jur se va face liniște, cel puțin pentru o bucată de vreme. 3. Sinteți, deci, pe această terasă cu muritori de rînd, un cineva, un personaj: privirile celorlalți vă cauți, vă mingîie, la adresa dvs. se șușotește, sc fac aprecieri pozitive. Sînt#, așadar, cel care a cerut pa- hare curate, cel care a îndrăznit să cară, să pretindă. Cel care și-a erau patru tineri, iar acum, pe mal, nu mai sînt decît trei. Pentru dum- neavoastră totul este deja clar. Așa stînd lucrurile, mai puteți comanda un rînd de beri. Obser- vați în continuare cum pe malul gîrlei, pe ambele maluri, se adună curioșii. Stau, se uită, comentează. Cei de pe malul acesta încearcă să lege o conversație cu cei de pe ma- lul de dincolo. Cei de dincolo nu prea au poftă de vorbă. Ceea ce trebuie să vă Intereseze în acest moment este propria dum- neavoastră situație, aici, pe acest mal, pe această terasă. Cum era și de așteptat, și de aceea nici nu vă surprinde, — ați pierdut poziția de centru al Interesului unanim. Cei din jur sînt tot mai preocupați de ceea ce se întîmplă pe mal. Deo- PcisaJ estival. impși punctul de vedere. Cel care a înăl&cei trei obosesc, se așea- :ă p< aii, cu picioarele atîrnîndu- e «Ba apel, aproape atingtn- Nu se mai sfădesc, racjlmtrei. privesc apa în tăcere. taMBurați. In jurul lor, ca un •ol diaușite, roiește un grup de încl|Bcita|i Sînt atrași mai ales le Inele de pescuit ale celor trei, ibante» negii jent în jur. Ați «marcat acest grup de tineri um-f pășit pe terasă : tocmai se idicai plece. Masa lor este și tcumfcră, numărați pe tăblie și a pktal mesei douăzeci și șapte le steBucegi. goale. Atunci însă camdată nu trebuie să luați nici o măsură. Pe malul de dincolo, unul din pescari se dezbracă și intră în apă. înoată pînă la mijlocul albiei și se scufundă. Rămîne sub apă cîteva secunde apoi revine la suprafață fornăind zgomotos. Repetă de cîte- va ori operația, obosește, înoată la mal, se așează pe treptele săpate în beton. Cu coatele pe genunchi, îșl ascunde fața în palme. Umerii lui tremură, îl năpădește un val de tuse : apa e încă rece pentru bale. Ceilalți se apropie de el, cineva îi oferă o țigară. Toți trei fumează fără să scoată o vorbă. Deodată, unul dintre ei, cu o pălărie neagră, cu borul lăsat în jos, acoperindu-i ochii, se repede înjurînd spre pîlcul de copil care se apropiaseră prea mult de trusele de pescuit și-i risi- pește. Adună trusele și le așează undeva mai la vedere. Trusele sînt în număr de patru, ceea ce vă con- firmă și mai mult bănuielile. Treptat, mulțimea de curioși a invadat malurile. Muncitorii cu ziua și-au luat sticlele de bere, s-au dez- lipit de ușa alimentarei și s-au to- lănit în iarba de pe malul apei. Urmăresc acțiunile celor trei, mai trag uneori din sticlă. Acum în apă au coborît mai mulți înotători, se tot scufundă, apa-i tot azvirle cu putere la suprafață. De fiecare dată cînd Ies la suprafață, fac semn din cap — nu — adică n-au găsit ni- mic. Pentru că ei, de bună seamă, caută ceva pe fundul apei. îl caută pe cel de-al patrulea pescar. Dumneavoastră însă, care știți de mult totul, nu e cazul să vă agitați. Sînteți un om așezat, cu gesturi și vorbe controlate și, mai cu seamă, un om detașat de preocupările mă- runte. Continuați deci să degustați netulburat berea. Observați însă în continuare ce se petrece pe maluri. Rînd pe rînd, scufundătorii, vlă- guiți, ies din apă, se așează unul lîngă altul pe grilajul metalic și îșl aprind țigări. Soarele, care a în- ceput să apună, este încă destul de puternic pentru a le încălzi cît de cît trupurile ude. Suprafața apel este din nou oa o oglindă. Mulțimea de gură-cască de pe mal a început să formeze o perdea tot mai compactă, prin care în curînd nu se va mai vedea nimic, din lo- cul în care vă aflați. De altfel, pe neobservate, ați rămas singurul consumator de pe terasă. Acum este momentul cel mai potrivit să luați măsuri pentru a recîștiga ce ați pierdut. în primul rînd, cereți ime- diat nota de plată. Ospătarul, care nu v-a uitat, se va executa prompt. Ați achitat consumația. Scoateți, preocupat, o țigară șl duceți-o la gură. Chelnerul vă va oferi imediat un foc, de la Ronsonul său, pe care n-ar fi exclus să-1 primiți cadou. Aruncați cîteva inele de fum, mai zăboviți cîteva clipe lîngă masă, schimbînd două vorbe cu băiatul. Ajunge. Acum oferiți cu eleganță brațul soției și porniți spre mal, unde s-a mutat prima scenă. Reîn- toarcerea dvs. trebuie să fie șocan- tă, frapantă. Altfel, publicul vă va uita. El uită ușor, după cum bine știți. Ați ajuns pe mal. Desigur, nu vă veți așeza pe jos, cum face mulți- mea, pe iarbă, cel puțin din respect pentru pantalonii dvs. albi, de vară, cu dungă ireproșabilă. Veți rămîne în picioare, cît mai aproape de cen- trul scenei, în mijlocul mulțimii. Cel de pe malul de dincolo s-au îmbrăcat, și-au montat lansetele, au legat la capătul firului cîrlige tri- ple (ancore) și plumb! grei. Au în- ceput să arunce : greblează fundul albiei. Exact ca șl cum ar pescui. Și-acum, nu pentru că n-ați ști deja totul, ci doar pentru pretextul de a lega vorba, îi întrebați pe cei din jur, care au sosit mai devreme, ce se întîmplă, cereți lămuriri. Amănuntele vă sînt oferite cu promptitudine. Aflați astfel că a fost vorba, între cei patru, de un pariu. Cel care lipsește s-a obligat să treacă înot canalul (șase metri lățime) îmbrăcat și cu cizmele de cauciuc în picioare. — Sigur că da, răspundeți, dove- dlndu-vă experiența în materie, au mai fost și anul trecut vreo două cazuri identice, chiar în locul de față. (Sînteți ușor plictisit). Astfel, în timp ce pescarii încear- că să-și găsească prietenul de pe fundul apei cu ajutorul cîrligelor de știucă ; în timp ce asistența bea bere și comentează evenimentul ; în timp ce soarele apune șl Complexul alimentar, care are ora de închi- dere, și-a trimis oamenii să adune sticlele goale de bere — dregeți-vă vocea și strigați, pe un ton de glu- mă, celor de dincolo.: — Ascultă, mă 1 Da tu măcar ai permis de pescuit ? Cu asta ați atras atenția asupra dumneavoastră și ați stîrnit hazul sezonierilor. Trebuie să insistați. — Auzi, domle ! Ar trebui să pui un fir mai gros la băț. Că peștele ăsta o să tragă, nu glumă 1 Efectul este încă sub așteptări.- Asistența trebuie subjugată defini- tiv 1 Așadar, continuați 1 — Ascultă, amice, da’ ce-ai pus în cîrlig ? Poate n-ai nimerit mo- meala. Nu cumva să-i dai viermi- șori, că de-așa ceva îșl face rost și singur. Da ! Asta-i o chestie de rafina- ment. Observați cîte capete zîmbi- toare se întorc spre dumneavoas- tră ! Continuați, mulțimea repetă deja, admirativ, vorbele pe care le rostiți. — Ascultă la mine, băiete ! Pu- ne-i mai bine în cîrlig o sticlă de bere. Poate vrea să se dreagă ! Acum i-ați dat gata ! Mulțimea hohotește. Admiratorii îșl caută loc cît mai aproape de dvs., să nu piardă nici un cuvînt ce vă iese pe gură. I-ați subjugat! Ar trebui^să urmeze triumful final. Din păcate, în stație tocmai so- sește autobuzul 14. Triumful final se amînă pe data viitoare. E timp, vara abia începe, sezonul de baie abia a fost inaugurat. Mulțimea ia cu asalt autobuzul. Pentru puținii consumatori rămași nu e cazul să vă mai osteniți. Oferind brațul doamnei, vă pu- teți îndepărta de mal. Faptul e consumat. Publicul s-a risipit : au- tobuzul e o concurență mult prea puternică. Soarele se stinge, undeva între blocuri. Se face răcoare. Puteți să grăbiți pasul: timpul dvs. liber s-a terminat ! DICȚIONAR LITERAR Valentina Dima Prozatoare și publicistă. S-a născut la 28 august 1932 in Geoagiu de Jos (Hunedoara). Licențiată a Facultății de Filosofie a Universității din Bucu- rești. Membră a Uniunii Scriitorilor din R. S. România (1976). Debut în „Luptătorul bănățean 14 august 1952, sub semnătura Valentina Cocișiu. Cu același nume semnează piesa Tică și Nică In excursie (reprezentată pe sce- na Teatrului de Păpuși din Timișoara, incepînd cu stagiunea din 1961). Debut editorial cu volumul de reportaje Ano- timp de aur, Ed. Facla, 1972, cînd s-au remarcat: iscusința alcătuirii portretelor, „descripția plină de poe- zie" și „dialogul febril", elemente ce fac din unele reportaje „adevărate schițe literare" (Țugui, 1974). A urmat culegerea de nuvele și povestiri Stinca tarpeiană, Ed. Cartea Românească, 1975, unde „impresia de au- tenticitate a personajelor și a faptelor relatate provine, se pare, într-o măsură importantă și dintr-un îndelungat impact al au- toarei cu cele mai diverse aspecte ale realității" (Alexiu. 1975). Constante rămîn : comunicabilitatea discursului, „plăcerea intros- pecției", aceea a „monologului confesiv", înclinația față de coti- dianul aparent insignifiant (Alexiu, 1975 ; Titel, 1976) Placheta de versuri pentru copii, Casa florilor, Ed. Facla, 1976, concepută ca „un agreabil și instructiv jurnal de vacanță", reia. în linii mari, teme din volumele anterioare : relațiile intrafamiliale, condițio- narea lor socială etc. (Dprcescu, 1977). In căutarea Pcnelopei, pro- ză scurtă, Ed. Albatros, 1978, focalizează fapte de „viață edifica- toare pentru adevărul condiției umane a femeii" (Rompn. 1980), fără să fie neapărat contaminată de „proza de proveniență femi- nină" (Nistor, 1979). Darul dc nuntă. Ed. Cartea Românească, 1986, „roman poematic" oare are ca temă „descoperirea de sine" (Odangiu, 1986), confirmă aplecarea pentru epicul decis și obser- vația psihologică pătrunzătoare. Cartea reprezintă „un salt valo- ric" în evoluția scriitoarei (Rachieru, 1986). V. D. a tradus (în colaborare) Micul șvab de Adam Miiller Guttenbrunn (Ed. Facla, 1978). REFERINȚE CRITICE : In volume : Sorin Titel, Pasiunea lecturii, Ed. Facla, 1976, p. 161. In presă : Haralambie Țugui, „Cronica", 6/1974 ; Alexan- dru Ruja, „Familia", 9/1975: Lucian Alexiu, „Orizont", 26/1975; Silviu Dorian, „Cronica", 30/1975 ; Eugen Dorcescu, „Orizont", 13/1977 ; Lucian Alexiu, „Familia", 8/1977 ; Dan Rebreanu. „Tri- buna", 14/1977 ; Mira Preda, „Transilvania", 8/1977 : D. Vlăduț, „Familia", 12/1978 ; Șerban Cioculescu, „Flacăra", 43/1978 : Dan Rebreanu, „Tribuna", 50/1978; Virgil Nistor, „Steaua", 1/1979 ; Artur Silvestri, „Luceafărul", 11/1979 ; Grele Tartler. „Viata ro- mânească". 3/1979 ; Andrei Roman. „România literară". 1/1980 ; Marian Odangiu, „Orizont". 38/1986 ; Adrian Dinu Rachieru, „Drapelul roșu", 2 oct. 1986 ; Eugen Dorcescu, „Convorbiri lite- rare" 10/1987 etc. Octavian Declin Pseudonimul literar al lui Octa- vian Chisăliță. Poet. S-a născut la 17 februarie 1950 în Doclin (Caraș-Seve- rin). Absolvent al Facultății de Filo- logie a Institutului Pedagogic din Ora- dea. Instructor metodist la Centrul ju- dețean Caraș-Severin de îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artis- tice de Masă. Membru al Un unii Scri- itorilor din R.S. România. Debut cu poezie în ziarul „Flamura" (Reșița), iunie 1968. Editorial, debutează în pla- cheta colectivă (selecție și prezentări de Anghel Dumbrăveanu) Uneori zbo- rul. Șapte poeți tineri. Ed. Facla. 1973. Au urmat volumele de poeme : Neli- niștea purpurei, Ed. Facla, 1979 ; Fiin- ța tainei. Ed. Facla, 1981 : Muntele și Iluzia, Ed. Facla, 1934 ; Curat și nebi- ruit, Ed. Cartea Românească. 1986 ; Cu gîndul la metaforă, Ed. Eminescu, 1989. Debutul lui O. D. se petrece sub zodia unor generoase recomandări : Anghel Dumbră- veanu remarca „seducția concentrării", „refuzul retorismului" iar Gheorghe Grigurcu vedea în versurile tînărului poet „o aspirație spre esență" (1973). Neliniștea purpurei confirmă încrederea de început. Din cele mai izbutite poezii transpare „un plan simbolic nu lipsit de profunzime, sugestiv și traversat de o melancolie lu- minoasă" (Ulici, 1979). Tonul elegiac, Imagistica „echilibrată" transmit „emoția curată a ființei" (Hârlav, 1980). Unele poezii a- mintesc, prin „muzicalitatea lor incantatorie, cît și prin aura lor legendar-mitică", de „balada de tip madrigalesc" (Ciobanii, 1982). în cărțile următoare „viziunea poetică depășește suprafața lucru- rilor", lirismul se adîncește, devine „mai reflexiv",-o anumită problematizare intervine în erotica „eterată" a primelor versuri (Mihăcscu, 1981). REFERINȚE CRITICE : In volume : Al. Piru, Debuturi, Ed. Cartea Românească. 1931, p. 199 ; Nicolae Ciobanu, Intîlnire cu opera, Ed. Cartea R me- nească, 1982, p. 225—227 ; Gheorghe Pituț, Locuri și cai : \ l >- timplări și parabole, Ed. Cartea Românească. H '2. p 2'. Petre Stoica, Caligrafie și culori, Ed. Cartea RomT p. 43—45 ; în presă : Laurențiu Ulici, „România literară’. - -'l ' . Viorel Horj, „Familia", 1/1930 ; Eugen Dorcescu. „Oii.-, n! ' ui ■, Constantin Hârlav, „Tribuna", 13/ 1939 ; Lucian Alexiu. „Cri: n ". 21/1981; Ion Arieșanu, „Orizont", 21/1981: Vi .rel Hnj, „F~m:- lia", 7/1981 ; Valentin F. Mihăescu, „Luceafărul", 43/1931 : G' >r- ghe Jurma, „Transilvania", 3/1982 ; Cornel Ungureanu, „Ori; —.1". 15/1984; Ada Cruceanu, „Familia", 9/1984 ; Mariana I „Steaua", 9/1984 ; Marian Odangiu, „R .mânia literară", 4/1!. 3 Ion Arieșanu, „Orizont", 45/1986 ; Do-in Murariu, „Steaua", 1/1937; Cornel Ungureanu, „Orizont", 15/1937 ; Marian Odangiu, „Tribu- na", 33/1987 ; Vasile Pistolea, „Orizont", 21/1988 etc. Olimpia BERCA ORIZONT • 6 @ Dalles-ul rămîne pentru arta noas- tră Galeria botezurilor de foc. Vom spune de la bun început, fără emfază și fără infatuări provinciale, apărați de chiar valoarea operei in discuție, că din seara de 7 iulie pictorul timi- șorean Diodor Dure șl-a schimbat nu- mele în .pictorul român Diodor Dure**. De jure, căci de facto el a fost din- totdeauna, în aspirația sa intimă. Nu- mele i-a fost schimbat de admirația uneori explicită, alteori subtextuală. a unei asistențe care a omologat prin- tr-o delectatio — fără complezențe — apariția în capitală a pictorului nostru (de fapt, reapariția sa de după alte două personale de mai mică anver- gură). Diodor Dure e, într-un fel, un „peintre maudit". Cred că „blestemul pictorului" de a trece nezărit sau nu îndeajuns de observat s-a încheiat aici. O spun cu convingerea că nu de pledoarie are nevoie opera sa — o operă care, la Dalles, avea prospeți- mea, aerul de a fi fost pictată toată în ajun — și aceasta e surpriza pe care ne-a rezervat-o artistul! •—, ci de o mai fericită socializare a sa. Pentru că opera acestui pictor cu debit flu- vial este una pregătită să reziste în cea mal exigentă antologie a Muzeului românesc contemporan. Diodor Dure sporește casta rarefiată a pictorilor- pictori. Sugerez prin această tautolo- gie o specie de artist dispus să moară pentru o aiurare inspirată dintr-o pal- mă de pînză, decît să jubileze în fața perfecțiunii unul cerc trasat cu mîna liberă. De cîțiva ani buni, cînd vor- bim despre artă, D. D. îmi amintește mereu de „calitatea sufletească" a picturii. Știu sigur că nu citează ald vechi tratate de artă extrem orientală — al lui Shi-tao, de pildă —, ci in- tuiește doar imemoriale criterii ale prezenței spiritului. Un concept — cel de „calitate sufletească", pe care în- țelegerea noastră l-a redus la accep- țiuni efeminate, edulcorate. „Calitatea sufletească'*, precum tot ce se găsea, de altfel, în orbita misterului inimii, desemna odinioară o calitate prin ex- celență virilă. Diodor Dure restituie acestei virtuți arhaica el accepțiune, întîmplnîndu-ne cu vocea de bas a unei picturalități flagrante. O pictura- litate însoțindu-se cu prolificitatea sa, descurajantă chiar și numai pentru contemplatorul care sînt. O prolifici- tate ce se logodește cu prodigalitatea și candoarea sa munlficentă. Așa se face că, oricînd, atelierul lui Dure de- bordează de lucrări, unele de mari di- mensiuni. Fervoarea mută cu care ar- tistul s-a dedicat picturii lasă impre- sia că timpul îi e prea puțin pentru a-și epuiza proiectele, pînzele — prea înguste pentru amploarea gesturilor, atelierul — prea neîncăpălor, și gale- riile — prea mici pentru opulența tra- valiului său. Cred despre Dure — nu fără unele estimări — că a pictat în cei 40 de ani cel puțin 7 Dalles-uri (în întregimea sa !), din care 5 în ultimii 20. O probă de fluvialitate e chiar se- lecția operată pentru acest Dalles, o expoziție care e de fapt o personală a ultimului deceniu, cu cîteva săgeți re- trospective spre anii '73—'78 (spre acuarela acelor ani). Pur și simplu, pictorul nu are cultul răgazului. Un artist „în marș forțat", care are pen- tru el aerul unei promenade. Această — de acum proverbială — prolificita- te, face ca pictorul să descindă anual în „personale", în majoritatea lor la galeria „Hellos" din Timișoara. Dure și-a pus deja în dificultate biografii, pierzind el însuși evidența expoziții- lor (personale — cel puțin 23) și, cu siguranță, a lucrărilor dăruite sau ri- sipite prin colecții ocazionale. Orice nouă expoziție se deschide în ecoul celei precedente. în cadența lor, însă, pictorul alternează atît ciclurile pre- dilecte ale Iconografiei sale — natură statică, peisaj, portret, compoziție —, cît și tehnicile artistice : ulei, acuare- lă, pastel, ca pe un programatic „mod de a fi" al atelierului. O anume textură a pauperității e înrudită organic cu simplitatea pove- ristică a recuzitei. Despre Dure putem spune că e cu adevărat carențial în planul imaginației. Cu atit mai mult, cu cît în ultimii ani artistul nu mai lucrează cu modelul în față. El fan- tazează minimal în alegerea temelor : cu ceva peste nimic. Deși startul ori- cărei pînze, acuarele sau pastel este de o spontaneitate aproape irațională, explozivă (artistul are viteza cu care ar putea, după o expresie a Iul De- lacroix, să surprindă într-un crochiu un om căzînd de pe un acoperiș), Diodor Dure nu e nici pictorul in- stantaneității, cum nici al conjunctu- ralului. întemeiat, anteic, pe realitatea difuză a istoriei artei românești, cum și pe realul nesofisticat al lumii cu ființe, lucruri și spații, el le supune plastică DIODOR DURE. PICTORUL-PICTOR SALA „DALLES", BUCUREȘTI, IULIE 1989 neprogramatic uitării transparente, dezvăluind astfel trama simbolic» a acestui real. Spuneam „realitatea di- fuză a artei românești", pentru că azi (un azi al ultimului deceniu șl jumă- tate), opera lui Dure nu mal privile- giază citatul, fie el unul din triun- ghiul marilor sale iubiri : Catul Bog- dan, maestrul său din anii de formație, Corneliu Baba și H. H. Catargi. Ope- ra sa țîșnește echidistant prin centrul acestui triunghi, elogiindu-i capacita- tea germinativă, investindu-1 cu func- ția de emblemă a clasicității ncastre. O acoladă se impune. într-un mo- ment cînd la noi și aiurea a prolife- rat în penumbra citorva experiențe ale unor artiști exemplari o iconografie de extracție simbolizantă sau cu pre- tenții simbolice, cînd se pictează une- ori cu dicționarul de simboluri de-a stînga șevaletului, un artist din specia căreia i se revendică Dure, marchează în gîndirea simbolică accepțiunea el de imanență a imaginii. Cuvlne-se ca ar- DIODOR DURE : Flori. tistul să fie măcar in parte neștiutor de simbolismul operei sale, observa undeva Borges, cu o intuiție ce ține de geniul bunului simț. Logica sensu- lui simbolic debordează la Dure do- meniul proprlu-zis al reprezentării, îl guvernează ordonînd multiplicitatea lumii. Acestei coerențe simbolice lăun- trice îi răspunde — lingvistic — legea invariantului plastic pe care o nutreș- te, în cazul iui Dure, aceeași stihie a teluricului. „Pămîntul" e însă un element care, in ultimii ani ai atelierului său, are reveria aerului, impur de amintirea arderii, aduimecînd adierea celei de-a cincea esențe. Diodor Dure s-a consa- crat disputei cu materia gcnitrix a picturii, devenită, la rîndu-i, Instru- ment al disputei cu însăși materiali- tatea lumii, cu ideea de mater-mate- ria. O progresivă epură, o statornicie iconografică frlzînd asceza au eliberat terenul pentru desfășurarea efortului transfigurator al paletei. în economia motivelor reiterate de el, pictorul „de- frișează" aria picturii de superfluități imagistice. Planeitatea unei cîmpii, nu- ditatea el severă, recuzita florală, fructiforă a unei naturi statice sînt — în repetiția lor obstinată — „goluri" în care Irumpe setea sa de picturali- tate. Modul specific al primelor valo- rizări ale teluricului a fost indistinc- tul. Structura hlerofaniilor teluricului și, Implicit, istoria comportamentului omului arhaic (ritualurile) ne infor- mează că pămîntul era un cosmos de tipul unui receptacol al forțelor sacre difuze. Caracterul difuz al imaginii l-am zărit în special tn preliminariile el abstracte, în eboșele uleiurilor de azi — un soi de „ecorșeuri" de stil. Privind aceste faze embrionare, mi-am spus că mulți Kandinski, Hartungi și Kleini iși dorm somnul sub aparența majoritar realistă din pînzele artiști- lor noștri. Șarjînd, aș spune că picto- rul occidental modern încheie o pînză acolo unde pictorul nostru înțelege că abia și-a încheiat pregătirea grundu- lui. De fapt, fără a divaga prea in- sistent, sînt mii de Malevici cu „pă- trate albe pe fond alb" ascunși în si- nopia icoanelor. Am visat să aducem aici cîteva eboșe, dar — incontinent—, pictorul le-a continuat, acoperindu-le de reperele realului. De fapt, încredin- țîndu-le lui. Îmbrățișînd această bo- găție de dificultăți, Diodor Dure știe că destinul materiei este să genereze continuu. Știe că nimic nu e mal greu d- înțeles și de pictat decît consisten- țele materiei. Pentru că nimic nu e mai nenatural. Reproducerea pămîn- tului e piatra de încercare a oricărui peisagist. tot astfel cum înțelegerea materiei e piatra de încercare a filo- sofului (v. Pitoresc și melancolie). Nu aș spune numai in reproducerea pă- mîntului, ci și în obținerea amintirii transparenței sale. Pînă în preajma anilor '80—'81, uleiurile pictorului mal trădau încă „urmele" urmi efort al „disputei" pic- torului cu materia picturală. Atacul frontal sau în „răspăr", frotiurile in- tempestive au cedat locul unor gesturi mal calme, unor trasee mai puțin an- gulare. „Egeotokos", „născută în sinul pămîntului", părea întreaga paletă a pictorului, omologînd In portrete, în compoziții — o „cină a bărbaților", între acestea — pe „homo" lui „hu- mus". O materie de consistență varia- bilă, modelată cu penelul sau cuțitul de pictură, malaxată, triturată, satu- rată pe alocuri, s-a rafinat prodigios în ultimul deceniu. Mal fluid sau mai catifelat, uleiul lui Dure recurge acum, frecvent, la glasiuri de o finețe uneori meningeală. Un joc al „distan- țelor" intră în mod fericit în delectă- rile percepției. Cu o marjă de „inde- pendență" mai mare față de datele realului decît e portretul sau compo- ziția, peisajul — predilect campestru — e un revelator stilistic mai conve- nabil, mal simptomatic. Cerul fusese aici, de cele mal multe ori. o geană plumburie exilată oarecum în regis- trul superior al pînzel. Pămîntul era văzut în perspectivă pion Jantă de un pictor care se înalță — cîtuși de puțin altier — deasupra întinderilor, spre a surprinde în ample îmbrățișări spec- tacolul germinației, exalările căldurii animale. Intrarea In Dalles e urmată, de fapt, de ieșirea în cîmple prin marile porți ale pînzelor lui, în largul întinderilor cutreierate de geamătul surd al ge- nezelor șl de respirarea rarefiat egală a somnului lor hibernal. Prin peisa- jele lui Dure poți hoinări însoțit de murmurul, de fermentația tușelor, in acordurile unei palete grave și totuși fericite. Din largul întinderilor sîntem Invitați în interior, în colțuri de ate- lier cu naturi statice, de la uleiurile viguroase, la pastelurile unul Dure „de catifea" sau la acuarelele care conser- vă Intact pulsiunile geologicului și ges- turile monumentale. Diodor Dure lasă mereu Impresia unul monumentalist constrîns să se mulțumească cu pictu- ra de șevalet. Or, „elementul" căruia îi corespunde organic sentimentul pro- porției monumentale este pămîntul, prin excelență. Un exercițiu unic în momentul de față în pictura noastră îl constituie această explorare sistematic alternati- vă — cu vizibile efecte de „vase co- municante", a celor trei materii pictu- rale. Un exercițiu „tehnic" care a cîștigat progresiv conotații spirituale. Fiecărei tehnici, artistul îl dedică lungi 1 perioade de timp. Acuarela și pastelul au adus în ulei spontaneitate și dezin- voltură, transparențele, sugestiile la- viurilor le întrezărim în pasteluri; transfuzii din boarea pastelurilor au atmosferizat penelul pictorului. Pă- mînturile Iul Dure respiră amplu și e simptomatic că partea de cer din pei- sajele ultimilor ani pictorul o dilată pînă la proporții oceanice. Pictorul se descoperă locuitor pe fundul oceanu- lui aerian iar amintirea pămîntului plutește in oglinda cerului, în masa unor nebulozități plumburii. Naturi statice văzute în perspective „cavaliere", avansînd în planuri obli- ce spre ochiul nostru, împrumută ac- cepțiunea unor montaje de „ofrandă". „Iată pictura", pare să articuleze ar- tistul. E in acest gest de Intîmplnare a ochiului Încă un elogiu adus pămîn- tului, puterilor sale, căci întreaga re- cuzită e antrenată de forțe gravitațio- nale spre pîntecul care a făcut să ro- dească flori și poame. Un spirit letal se insinuează totuși. Corolele unui bu- chet floral se preschimbă într-o pro- fuzie de prețioase minerale, mere sau gutui ascund in materia lor străluciri de pepite prinse In brunuri sau negruri matriceale, amintind tainițele alchimiei geologice. Ca și viața corpului, viața spiritului plecat într-o lungă călătorie are ne- voie de provizii de drum Inițiale. Pro- viziile lui Diodor Dure sînt: conștiin- ța succesiunii spiritului picturii româ- nești cu ascendențele menționate, ca- pacitatea de efort, pasiunea, cordiali- tatea, rectitudinea, modestia, bunăta- tea, o uriașă voință de artă. Trebuie să fii foarte convins că ceva se gă- sește la capătul acestei propoziții care este viața, spre a te consacra cu atita ardoare unei singure Idei în „lucrarea artei", idee care a prins tot mai lim- pede contur în arta Iul Dure : recîști- garea transparenței șl luminilor lumii, a văzduhului, în cea mai opacă, mai densă și ponderală manifestare a ei — pămîntul. Din aceeași perspectivă a „elemen- telor" imaginației materiale, o preju- decată destul de răspîndită, o obser- vație a bunului simț ne îngăduie să admitem că diversitatea unității spiri- tuale a artei românești se lasă numită mai îndeaproape prin structura ei cua- ternară, prin elecțille sau aderențele infuze la cele patru substanțe stihia- le : pămînt, foc, aer, apă. Fără a că- dea în absolutizări pernicioase și ră- mînînd pentru moment în exemplul picturii. Moldova șl Bucovina au ară- ta'. predilecție valorilor aeriene, ceru- lui. pneumei ; ținuturile pontice au vădit un cult pentru reverii acvatice; Munteniei și Olteniei i-au fost mai familiare expresii ale focului și com- bustiei ; Transilvaniei și Banatului — reveriile gravitației și intuițiile teluri- cului. Din bogăția de dificultăți asumate de pictor, cea mai mare pare să fie aceea de a implora spiritul pe cel mai vulnerabil și coruptibil tărîm al său : acela al cărnii lucrurilor, al car- nalității lumii (tărim predilect al că- derii) ; dificultate egalată de încerca- rea artistului, de reușita lui de a „re- considera" locurile comune ale picto- rialismulul autohton, Intr-o perioadă în care ele păreau să nu fie mai mult decît cazuri de eplgonlsm clorotic. Intr-o perioadă, oricum, mal sceptică In valorizarea resurselor lui. In singu- rătatea sa. în relativa izolare a atelie- rului său, Dure a găsit nu doar cheia solidarității cu școala românească de pictură, cl și argumentele acestei soli- darități. Cel mal inalt șl transparent argument este argumentul Iubirii. Pen- tru oameni și locuri, cu artă cu tot Dacă în seara vieții — se spune — vom fl judecați după Iubire, la 63 de ani, pe pragul acestei seri, Dure, pic- torul-pictor pictează în numele ei, stîmind-o pe a celor din Jur. Coriolan BABEȚ1 ORIZONT LUPTELE PENTRU APĂRAREA TIMIȘOAREI (UI) în cadrul măsurilor luate pentru realizarea dispozitivului de apărare al frontierelor de vest, se înscrie divizarea comenzii marii unități din Timișoara, în 2 eșaloane, primul în frunte cu coman- dantul, generalul de rezervă Vasile Ghitu, deplasîndu-se la Recaș, deci mai în adîncimea teritoriului, șl al doilea. în frunte cu It. colonelul Vasile Maior, care rămîne oa post înaintat la Timișoara. Concomitent cu realizarea dispozitivului de acoperire, trupele române trebuiau să execute o severă pază a frontierei șl să re- pereze orice încercare de pătrundere pe teritoriul național. Astfel, în ziua de 24 august 1944, grănicerii și jandarmii raportează eșa- lonului superior o vie activitate a trupelor hitleriste, pe teritoriul iugoslav, din apropierea frontierei cu România. în același timp, existau informații că vor ti lansați parașutiști germani, pe terito- riul județelor Timiș, Arad și Caraș. împotriva acestora, în partea de vest a țării, au fost înființate unități auxiliare de intervenție. Tot în sensul organizării dispozitivului de luptă a fost șt numirea colonelului Dăscălescu în funcția de comandant al garnizoanei Timișoara, căruia i s-a pus la dispoziție Batalionul de garnizoană, un pluton de jandarmi și o companie din Batalionul 5 Instrucție Auto, ca, împreună cu celelalte forțe, să asigure ordinea. Colo- nelul Galgoți a fost numit comandantul pazei și ordine! interne, în spatele frontului, în județul Timiș-Torontal. înscrise pe linia tradițiilor militare ale poporului român, și după declanșarea revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă, masele populare conduse de către P.C.R., își manifestă dorința de a lupta cu arma în mînă, împo- triva cotropitorilor. Acum, masele cer să fie organizate în gărzi naționale românești, cu misiunea de a asigura siguranța personală și paza bunurilor cetățenilor. în acest sens, la Inspectoratul de poliție Timișoara și la poliția Deva, s-au prezentat reprezentanții organizațiilor locale ale partidelor : comunist, social-democrat, ne- țional-țărănesc și național-Iiberal, oferindu-și serviciile lor pentru menținerea ordinel. El au asigurat autoritățile de o colaborare sinceră și că doresc liniște deplină în interiorul țării. Pe teritoriul județului Timiș-Torontal au și început să fie înființate gărzi na- ționale. cu data de 25 august 1944. Acestea trebuiau să primească arme de la autoritățile militare, conform ordinului prefectului județului. în numai cîteva zile, în majoritatea comunelor timișene s-au constituit gărzi naționale. Ele aveau un rol deosebit, mal ales în localitățile care nu se aflau sub incidența armatei române și în care nu existau posturi de jandarmi. OMÂNIEI" Sărbătorindu-i pe mecanizatori... într-o splendidă duminică de la finele lui cuptor I-am însoțit, din nou, pe acești ad- mirabili oameni care sînt ar- tiștii amatori, mul ți dintre ei purtînd cu demnitate titlul de laureațl al Festivalului națio- nal „Cîntarea României", la ultima sa ediție impunîndu-se cu fermitate în fața concu- renților din toată țara. Spre deosebire de alte dăți, în du- minica aceea, colectivele ar- tistice de la întreprinderea Mecanică pentru Agricultură, întreprinderea de prelucrare a lemnului, sau I.J.T.L. s-eu deplasat în mijlocul unor oa- meni de excepție : MECANI- ZATORII. A fost ziua care, mareînd încheierea secerișu- lui in cadrul multor consilii unice agroindustriale de stat și cooperatiste (Buzlaș, Cenel, Peciu Nou etc.), le-a fost de- dicată lor, mecanizatorilor, oameni statornici ai pămîntu- lul care, anul acesta, au con- tribuit, alături de specialiști, de ceilalți lucrători al ogoa- relor, la obținerea unor pro- ducții record nemaiîntîlnlte încă tn Istoria meleagurilor noastre. în mijlocul lor, ver- (AUGUST — SEPTEMBRIE 1944) Tot atunci intră în acțiune și foștii luptători din gărzile na- ționale, din Banat și Transilvania, din anii 1918—1919, cei care au luptat cu arma în mînă pentru realizarea Marii Uniri din 1918, înțelegînd astfel să participe la luptă împotriva invadatorilor, pentru păstrarea integrității țării. Se dă publicitate, la nivel na- țional, apelului „Asociației foștilor luptători ai gărzilor naționale din Banat și Ardeal, de la 1918—1919“, apel semnat de către se- cretarul general al asociației, Tralan Milovan. în Banat, asociația gărzilor naționale românești, avea ca președinte, pe dr. Aurel Cosma, care lansează un apel către românii bănățeni. „în conse- cință, facem apel la toți membrii ei, ca să se integreze într-un spirit de disciplină națională și să-și stringă rîndurile în jurul drapelului țării, urmînd cu încredere viteaza armată română și bravii ei comandanțt Foștii luptători de la 1918 nu pot fi decît acolo unde este armata română și unde fllfîie steagul patriei". în Banat, organizațiile locale ale partidelor politice, care for- mau .Blocul Național Democrat", (comuniștii, social-democrațil, național-țărăniștil și național-liberalii) se constituie în Comitetul Bănățean al B.N.D. și lansează, în data de 6 septembrie un apel pentru înființarea gărzilor naționale. Aceste gărzi urmau să fie constituite în toate orașele și comunele din Banat, în termen de 48 ore de la publicarea apelului In presă. Ele aveau caracter paramilitar, Iar ca semn distinctiv — tricolorul național. în apel se arată că „B.N.D din Banat, conformtndu-se dispozițiilor gu- vernului și Imperativului național de a sprijini armata română în acțiunea ei de apărare a teritoriului național șl de dezrobire a Ardealului robit, hotărăște înființarea gărzilor naționale din Banat". Ele trebuiau să aibă un caracter larg de masă, cuprin- zînd membrii celor 4 organizații politice, care formau B.N.D.-ul : P.C.R., P.S.D., P.N.Ț. și P.N.L. și pe toți patrioții aparținînd grupărilor democratice. Grupele, plutoanele și companiile trebuiau să se organizeze pe comune și pe străzi, tn orașe, iar batalioanele, pe plăși și sectoare, tn orașe. In sensul înființării gărzilor națio- nale românești, In Banat se pronunță șl organul de presă al Re- gionalei Banat al P.C.R. — „Luptătorul Bănățean", încă din pri- mul său număr de apariție. De altfel, toate ziarele bănățene au publicat imediat apelul B.N.D., pentru constituirea gărzilor națio- nale românești. Activitatea gărzilor naționale românești In Banat era de o importanță deosebită, avîndu-se tn vedere faptul că aici exista populație germană, șvăbească, care făcea parte din Grupul etnic german șl din formațiunile sale paramilitare de tineret Deci, cu atît mai mult, era imperios necesară înființarea gărzilor naționale românești, în sud-vestul României. Aceasta mai ales că. începînd din primăvara anului 1944. hitleriștii înarmaseră sistematic popu- lația șvăbească a Banatului, pentru a avea siguranța că românii de aici nu vor protesta împotriva tratamentului și rechizițiilor pe care le făcea armata germană. Autoritățile românești locale, deși sesizate de acest fenomen al înarmării șvabilor, nu au putut lua nici o măsură, deoarece aceștia erau protejați direct de către armata hitleristă și consulatul german din Timișoara. Șvabii înar- mați vor ține, de altfel, sub teroare, populația românească a Ba- natului, mai ales în perioada luptelor pentru apărarea frontierelor de vest ale României. Organizate, deci, sub directa îndrumare a P.C.R., gărzile na- ționale, alături de formațiunile de luptă patriotice, vor avea o contribuție însemnată Ia apărarea frontierei de vest a țării, la menținerea ordinel și siguranței populație! românești de aici. După luptele din septembrie 1944. gărzile naționale își vor conti- nua activitatea în sud-vestul României, sub titulatura nouă de gărzi cetățenești. Radu PAIUȘAN Octavian VLAD după douăzeci de ani în perioada premergătoare Momentului Woodstock tine- retul manifesta interes pen- tru o muzică din toate tim- purile, de pretutindeni. Co- chilia strimtă a rockului tra- dițional se fisurează permi- țînd apariția spațiilor noi, inedite ale experimentelor Underground în pesiajul unei muzici cu tot mai mulți a- depți. Muzica indiană devine cunoscută în Europa și S.U.A. grație sitarului lui Ravi Shankar admirat de Beatles-i mal cu seamă de George Harrison. Apare Makeba cu cîntecul de sorginte africană care, alături de alți artiști, fără să abandoneze valorile tradiției oferă mostre sonore Inediate, eclantante. Atracția pe care o exercită muzica în rîndul tinerilor se datorează șl sentimentului de participa- re al întregii comunități. Ti- nerii vor să-i simtă In jurul lor pe cei cu oare sînt de-o fanion VARA FIMBUL Vechii nordici, stimați iu- bitori ai fotbalului, iși închi- puiau că amurgul zeilor va fi precedat de o iarnă lungă, Fimbul cum ar veni în lim- ba lor, ce va dura cît trei ierni regulamentare și, evi- dent, mult mai aspră. (Nu vreau să spun cit de aspră pentru a nu înduioșa pe cel prea sensibili). Nouă — păs- trind proporțiile și schimbind, evident, latitudirttea ! — ni se pare că nu mai trece vara asta, să ne vedem odată în A, pe extragazon și să ne tragă iar în radiofaze dumi- nicale Nicolae Secoșan, In ra- rele dar frumoasele momente cind se dă legătura la Timi- șoara. Și ni se mai pare că vara asta e mal lungă decît trei la un loc, fiindcă, pe la cluburi, se vorbește cam In- sistent despre o Ipotetică mo- dificare a sistemului de des- fășurare a prime! divizii, care, de se va adopta, va permite Politehnicii să depășească cu sul, cîntecul și jocul în in- terpretarea artiștilor amatori au avut o semnificație cu to- tul aparte. Ne-a demonstrat-o, ca să ne referim concret la exemplul de la Cenei, pro- gramul complex, bogat, plin de miez ol colectivului artis- tic „Floarea timișeană" de la întreprinderea Mecanică pen- tru Agricultură din Timișoa- ra, oameni înrudiți într-un anume fel, cu lucrătorii ogoa- relor. Aproape 50 dc artiști amatori au fost primiți cu toată căldura sufletelor de lo- cuitorii comunei Cenei, de mecanizatori, în primul rînd, pentru că peste 300 dintre ei au fost sărbătoriți după me- ritul și cinstirea ce li se cu- vine. Celor din Cenei, li s-au alăturat cei din Uivar, Pustl- nlș, Checea, Bobda, reprezen- tînd, practic, toate unitățile agricole. Centrul de Creație și Cultură Socialistă „Cîn- tarea României" I-a întîmpi- nat și el pe măsura eveni- mentului. Clădirea a fost re- cent reparată, zugrăvită. Iar in holul mic de la intrare a fost amenajată o micro-expo- zîție cu produse agricole. seamă, faptul conferindu-le acel sentiment de satisfacție specific unei anumite vîrste, unor adeziuni comune, iar atunci cînd apare, Isteria adu- lație! face parte din necesi- tatea de a avea o supapă. „Mulțimea admiratorilor Ia un concert rock constituie o proclamare vizibilă a identi- top lății colective" (Menuhin). Dar să ne oprim puțin asu- pra funcție! sociale a muzicii rock, observată de unii abia după Wobdstock șl să dăm cuvîntul sociologului britanic Cari Belz: „Artă protestata- ră încă de la începuturile sale, muzica rock ajunge să-șl înnobileze conținutul exprimînd cu vigoare în anii '60 nedreptățile sociale, or- dinea șubredă a unei lumi strîmbe. Artiștii încetează a cel mult două puncte un re- cord al campionatului recent încheiat : cel al A.S.A. Tg. Mureș ! Criteriul reorganiză- rii ar fi numărul de ordine în clasament, cu soț sau fără soț (scuzați apropo-ul invo- luntar I), în funcție de care s-ar forma două grupe a cîte nouă echipe. Mai ușor expri- mată ideea, grupa Steaua și grupa Dinamo. In mod cert, asta nu ar rezolva cu nimic problemele de fond ale fotba- lului nostru, pentru că nu de o simplă reorganizare admi- nistrativă e vorba ... tn fine, tot o problemă la ordinea verii — transferările. Liniștea ce înconjoară acest fenomen a fost perturbată, săptămîna trecută, de un comunicat al F.R.F. în care noutatea e un cuvînt : non-amator. Se pare că termenul a fost preluat de la U.E.F.A. șl desemnează o categorie intermediară de ju- cător, între amator șl, ușor de ghicit, profesionist Dife- Le-am admirat șl noî, ca șl artiștii amatori amintiți și ni s-a părut firesc ca programul lor să fie dedicat oamenilor care, cu mintea șl brațele, au știut să smulgă pămîntulul, în cel mai adevărat sens al cu- vîntulul, asemenea producții, la care înaintașii nici măcar nu puteau visa. Programul artistic ce le-a fost dedicat în întregime s-a derulat pe parcursul celor 90 de minute și, fără teama de a greși, putem spune că și el a fost de excepție. în primul rînd prin mesajul lui, mesaj transmis direct celor din sală. Multe, cele mai multe din- tre momentele artistice au fost dedicate oamenilor, pe numele lor real, aflați și ef în sală și aplaudați pentru munca lor eroică, asemeni celor de pe scenă. Am urmă- rit spectacolul din sală, din mijlocul oamenilor, al meca- nizatorilor și i-am văzut și admirat pe acești autori de recolte nemaiîntîlnlte. Le-am văzut fețele zîmbltoare, des- chise și luminate de bucuria muncii făcută cu folos. I-em văzut aplaudînd cu căldură nemăsurată, bătînd din pal- mele lor bătătorite și arse de soare și vînt. Toți, fără ex- cepție ml s-au părut minu- nați și am înțeles mai bine cît de admirabilă poate fi inițiativa organizări! unor asemenea sărbători dedicate mecanizatorului, muncii sale făcută cu pasiune și dăruire. Nicolae PÎRVU mai privi lucrurile la modul simplist, ca la începuturi deși o spunem, șl atunci muzica rock se manifesta ca un pro- test împotriva valorilor pră- fuite ale vechilor generații ce se exprimau prin artificiali- tate șl kltsch". Cu totul alt- fel era privită viața pe cîmpul de 243 de hectare cu lucernă a lui Max Yasgur, la 15 VIII 1969. Peste 500 000 de tineri cîntau pe o ploaie torențială împreună cu Joan Baez, Richic Havcns, Ario Guthrie, Joe Cocker, Janis Joplin, Jimi Ilendrix, The Who, Ten Vcars After, Mountain, Me- lanie... Ce să înțeleagă po- lițiștii uzi pînă la piele, că- rora tinerii le ofereau zîm- bind garoafe ? Muzica n-a putut schimba lumea, ciobu- rile iluziei au provocat răni, dar Woodstock a demonstrat cît de mare e forța acesteia cînd ea se înscrie pe traiec- toriile marilor probleme ale existenței... Petru UMANSCHI rența dintre un non-amator și un profesionist stă în fap- tul că non-amatorul semnează un angajament pe cinci ani, în vreme ce profesionistul are contract pe termen va- riabil. După ultimele zvonuri, de la anul ar urma ca trans- ferările să nu se mai facă in- dividual, pe bază de dezle- gare, ci la nivel de cluburi, tocmai in virtutea acestui an- gajament de care pomeneam. La Poli, noutățile sînt puține: Mănăilă (de la U.M.T.) și Cristescu (Suceava). Un cîștig e faptul că nu pleacă Oloșu- tean I Cazul lui Oct. Popescu (Galați) nu a fost soluționat încă, iar „angajarea" lui Ca- șuba se pare că a căzut. în turneul din Cehoslovacia, Poli a învins, între altele, și pe Inter Bratislava (1—0), formație care, doar cu o săp- tămînă înainte, în Franța, la Sedan, cîștiga cu 2—0 la Di- namo București. Asta e. Marcel TOLCEA ORIZONT William Jay Smith (n. 1918) este unul din- tre poeții contemporani de seamă ai Statelor Unite, o personalitate marcantă a vieții cultu- rale a acestei țări. Valoarea sa este reflectată in numărul mare de prestigioase distincții și premii naționale și internaționale cu care a fost onorat pînă acum. William Jay Smith este autorul a opt volume de versuri : poeziile tra- duse mai jos fac parte din cel mai recent vo- lum al său, The Travelcr’s Tree, New and Se- Icctcd Poerns („Copacul călătorului. Poezii alese și noi"). A scris numeroase eseuri, studii critice, recenzii, poezii pentru copii ; memoriile sale s-au bucurat de o unanimă apreciere. A tradus mult și cu succes din poezia franceză, italiană, spaniolă, portugheză, rusă, suedeză. DIMINEAȚA DE IARNA In timpul nopții un vint a bătut peste casă fi prin visul nostru. nvîrtejlnd zăpada, printre pini, in sus, Zgîlțîind pereții de scîndură albă, cu gheață. Zăngănind Ia ferestre, Foșnind pe sub pat șt-mprejur. Astfel incit ne mișcăm Pc dezlănuțuitele ape Cu un vapor alb care înfrunta urgia. Am călătorit întreaga noapte Pc verzi, marmoreene Ape și, fn semitrezic, am vegheat Albele, ruptele sloiuri Plutind pc lingă ferestre ; Am călătorit toată noaptea-n acel ținut nordic Și cind nc-am trezit, casa era ingropată-n zăpadă. Sus, pe un Promontoriu înghețat, un Dinte dc gigant In gura văii reci, Incolăcindu-nc cu o limbă albă, înghețată. Trunchiurile inalților mesteceni — Imens, uscat torace al unui cctaccu In valea liniștită eșuat. Și-am zărit prin nemișcatele oase de ramuri, Dc parcă am fi privit prin timp. Strălucitoarea lumină căzind Pe-un peisaj ca dc fildeș. Un port construit din os. COPACUL CALATORULUI Numele său sc trage din faptul că are scobituri la baza frunzelor, din care, se spune, călătorii obțin apă de băut. Copa- cul călătorului are un trunchi ca dc pal- mier, are pînă la 10 metri înălțime, frunze imense, cu coada lungă, în formă de vîslă, aranjate pe două șiruri distri- buite pe un singur plan, ca un evantai gigantic. Deși frunzele nu se divid in mod natural, ele sint de obicei mai mult sau mai puțin zdrențuite de vînt. Thomas H. Everett. Copaci vii ai lumii. Intr-o zi clară ca aceasta, cind ochiul te trece de linia vizibilă a zării, vei fi ridicat fără grabă pe aripi ce par să atingă capătul timpului ridicat în gînd sau în vis — și cuiburi aurii de clădiri se așează pe malurile verzi sau vor cădea in rîul dc bronz, monumentale bucăți de galbenă ambră din salba unei uriașe femei : intr-o astfel de zi, după-amiaza tîrziu, iți vei începe periplul. Poeme de William Jay Smith Călători-vei intr-tin șir de momente perfecte, de-a pururi prezente. momente tocmai trecute, dc neregăsit, care sînt, totuși, eterne : lăsa-vei în urmă scene mereu lucitoare — izvorul limpid, stropit cu lumină de soare pină ce iarba crescindă-n adîncuri verzui te-mpresoară deodată — o barieră de sălcii pc-un banc de nisip în cald miez, de vară — și tot ce-a mișcat înăuntru se află și acolo, afară. Atunci lumca-ți apare înainte : pornl-vei prin locuri învîrtejite-n zăpadă, purtat ca zăpada cc-acoperă stîncă cea neagră și-apasă mari ramuri de pin — dus prin tăcute fiorduri, pină ce-ajungi tntr-un punct unde gheața se sfarmă și odihnă îți afli pc apa albastră și sloiuri de gheață plutesc alături dc tine, topindu-se-n marea cea calmă odată cu-un nou anotimp. Și-acum traversezi acea mare : și pupa corăbiei tale străbate ape albastre, adinei, c-un sunet de ruptă mătase; luceafărul viue in urmă pînă la margini de astre : steaua cea mare din sud atirnă in falduri deasupra ; șiruri întregi de delfini te-nsoțesc printre insule luxuriante. Spre stingă, o lumină pe cer se revarsă, pulsind în nuanțe de roz, apoi roșu, roșu închis, agățătoare petale dc sălbăticit trandafir, atirnînd din belșug peste margini de munte: un vulcan ce erupe, c-un muget înăbușit de groaznicul vint; umbra-i se cerne mărunt pe a ta față, pe valuri, pînă ce noaptea explodează în rozul pulsind, iar vaporul întunecatele valuri le taie, un vierme in veșnic viraj, spre inima lumii ce bate, schimbată in roză. II Printre mărgeanul ccl alb, o trecere îngustă cit trupul tău slab iți apare ; te duce in portul final, o lagună închisă, dc-atol, privind fix înspre spațiu, ochi al acestui pămînt, cu clare străfunduri ce înghit nemișcate ghirlande, ginduri de-o viață aparținînd unor alți călători, cu pești feluriți, pătați și striați, invirtindu-se-n Juru-i. O mie de păsări de mare, cum ar fi rindunici și fregate, incrucișindu-sc-n zbor, te îndrumă spre țărm, spre o potecă înfrunzită și deasă — printre liane ce-acoperă putreziciune și învăluie plante bogate — spre-un luminiș unde, pe-o verde movilă, pc nn loc înălțat de pămînt. spațiu deschis, o gură căscată și neagră, înălțată ca vintul să-1 prindă, se află o casă ascunsă. ------------------------e 8 ® 111 Acolo, cu frunze inalte cit omul, două șiruri de lungi visle întinse pe-o singură parte evantai verde, gigantio, dc vint zdrențuit, podoabă dc pene rivnită de șefi Cherokce — sc inalță-n lumina fierbinte și albă a călătorului pom ; trunchiul său stă pc piticul, neștiutorul pămînt, cu numeroasele brațe-ale Șlvei păzite dc foc — un întreg univers — nimicitor, creator, măreț dansator neimblinzit, pc care șl zeii se-aplcacă să-1 vadă, copacul simbol, al călătorului pom. Rupc-i o ramură, un braț : din scobitura rămasă soarbe-i ca dintr-o sursă adincă dc aer, limpedea apă îndelung adunată și rece. Dar dacă-i rupi acea creangă. Iți tulburi și visul și Iar fi-vei tînăr, în barcă modestă, bînd dc pe-o vîslă din apa cea clară dc munte. Treci atunci pragul și Intră in casa ascunsă. Ești binevenit. Și așteptat. Eu sînt acolo. COBORI REA LUI ORFEU O pasăre măiastră, cu o creastă în neincetUă mișcare. Consumă fructe dintr-un arbore de foc, Cu ramuri ce aruncă o umbră uriașă și tremurătoare Peste pămînt, pe lira împodobită A lui Orfeu ; acesta rătăcește pe sub pămînt Și este consumat, e consumat de foc. Ascultă-1, o, tu, cintăreț sălbatic, cind se mișcă Acolo jos, sub dealurile acoperite : „A viețui așa e peste poate, e necesar să ne golim De tot ce-I viu : trebuie acum să trecem Prin albastrele întinderi ale Morțli către esență. Dincolo de suprafața mai întunecată a vieții, unde bogate izvoare fierbinți Țișnesc din piatră. Trebuie să căutăm Iubirea In miez de foc." Șl printr-o pădure incilcltă Pornește, trecînd de flacăra cu trei brațe. Cunoașterea, atotputernică, il va duce Pc om în jos, pc acele cărări bătute, de piatră. Dc sub pămînt, in regatul Intunccaților zei, dc foc stăpinit : El trebuie să învețe. Ca șl Orfeu, că nu se poate întoarce. Căci Intorcîndu-se, îșl găsește Dulcea iubire pierdută și coboară Unde o zi c nimic și visele-s sfîrșite Și rluri late curg, arzîndc ; Și totuși trebuie să se-ntoarcă. Și Intorcîndu-se, întreabă „Dar făr’ de ea. ce-ol face ? Che fard ?" Și iși urmează calea Dincolo de lumină. Din beznă înspre noapte, Purtindu-și lira — un scut in flăcări. Aici, la gura cenușie a grotei. Margine verde dc mormlnt. Privim pasărea și-i strigăm : Revino, Revino la cel vii. O, atit de mult Se pierde cu fiecare zi : aripi negre de moară In mintosul vint se rotesc, rozele ard, Se prefac în cenușă pe un schelet dc sîrmă ; Soarele pentru foc este oglindă. Iar pămîntul, in ea reflectat, sc sfărimă la atingerea noastră. tn românește de Hortensia PARLOG Expediția din romanul Am străbă- tut munții de Marcel Brion este și un fel special de antrenament pentru descoperirea în realitatea Imanentă a absolutului. Acesta se află aici, în lume. în spatele unor depărtări con- cret-geografice care trebuie depășite. Concomitent, însă, calitatea transcen- dentă a absolutului se naște treptat din chiar ritmul pașilor și din deta- liile descrierilor. Acestea creează sen- timentul de gol și de indeterminare, prin aglomerarea determinațiilor con- crete. Poezia depărtărilor exotice sfîr- șeste în gestualități bizare și in supra- realități fantastice. Călătoria se în- tîmplă In Sudul îndepărtat, unde „ni- sipul cafeniu al deserturilor mingi ie nisipul blond al plajelor", iar „cețu- rile aduc din fluxul mării nălucile u- nor cetăți moarte sau care se vor naște de-acum încolo". Călătoria este, in totalitatea ei, o împletire între reveria livrescă și a- ceea fantastică șl mitică. înaintea ori- căror noi plecări, unul dintre expedi- ționarl rostește versuri din Words- worth ca pe niște descîntece menite să asigure reușita călătoriei. Ținta el îi accente Celălalt versant al muntelui (II) apare în felul mirific al acelor „prea- fericite insule despre care pomenesc bătrînii din Extrem-Orient. pufăind din narghilele". Cealaltă parte a munților spre care călătoresc eroii romanului este, de fapt, o abstracție, care nu poate fl adusă în realitatea concretă decît prin medierea alegorică a drumului ocolit. A rătăci- rii. Scenariul narativ pretinde, de a- ceea. călăuze trădătoare și viclene, care părăsesc expediția furînd hărțile, instaurind golul și condamnlnd expe- diționarii la starea de „larve neputin- cioase" care „se tîrăsc pe nisipul fără de sfîrșlt al deserturilor". Itinerarul se indetermlnă prin dereglarea tuturor obiectelor în stare să-1 ordoneze. Bu- sola și sextantul fac „salturi înnebu- nitoare". călăreții nomazi întîlnițl aiu- rea petrec o noapte In preajma cara- vanei călătorilor rătăciți, apoi se mis- tuit în dimineață fără să lase nici o urmă. Realitatea alunecă în fantastic și halucinant în chiar ritmurile pași- lor Siluetele „sumbre" ale nomazilor călăreți sînt „incolore" și „cenușii", se decupează pe cerul serii în care „nuanțe de galben și roz-albastru își prelungeau gamele pînă la definitiva instalare a întunericului". Imaginea amurgului semnifică aici neputința de a distinge clar, de a delimita realul de Irealitate. Rătăcirea în spațiu pro- voacă, astfel, și o Implicită rătăcire a capacității raționale de situare în real. In contact cu infinitul spațio-tempo- ral, călătoria devine, după cum măr- turisește un erou al romanului, „un noviciat al morțli". Lumea întreagă, confruntată cu nemărginirea, se chir- cește, se artificializează în felul unor „bucățele de hîrtie, frunze moarte, in- secte uscate". Pînă șl alimentele „au ceva fals în ele", par „făcute din cea- ră pictată și stropită cu esență de flori pentru a le da parfum". Gustul lor este acela al lutului ori al carto- nului, apa din fîntîni pare că a zăcut „mult timp pe funduri de cisternă prost curățate". Singura alternativă la această inva- zie a neantului In lume rămîne cău- tarea sinelui, a Ființei, chiar dacă drumul pînă la ea este presărat cu „munți și pustiuri" care nu pot fi străbătuți decît în „nopți nesfîrșite și zile Interminabile". Și abia atunci, după vorba inspirată a unui personaj din roman, călătorul rătăcit pricepe că „ceea ce ești nu înseamnă nimic" șl că doar „ceea ce cauți este totul". Daniel VIGHI COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor jef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COI ȚESCU NICOl AF PÎRVU CORNE! UNGUREANU/ p REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ; TIMIȘOARA, strada RODNEl ti Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (re dac tor-șef) Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac ta P.T.T R. ț TIPARUL EXECUTAT IA I F B T Ma t <2 907 Proletari din toate tării?. nntti-vHi orizont i2 SAPI AM IN AL SOCIALPOLIIK Șl tlTERARARTISTlC EDO Al DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN RSR Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 32 (1111) 11 AUGUST 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI Nicicinda probabil, n-a putea găsi o mai potrivită metaforă a vre- murilor pe care fc trăim decît a acestor fierbinți și rodnice zile de vară. De la înălțimea combinelor agricole sau din preajma ultramoder- nelor agregate industriale, imaginea- Simbol a acestui timp eroic stă sub semnul soarelui. A binefăcătoarelor sale raze, a sevei pc care știe s-o stîr- nească in adincimile pămintului. dar și in aparentul calm al planșei de proiectare. Trăim, așadar, zile fier- binți, zile conturate de entuziasmul incandescent ai propriilor noastre trăiri. Intr-un miez fierbinte de vară, in neuitatul August 23 a! anului 1944, a început noua noastră istoric. Ne pre- gătim, In curind, să-i sărbătorim a patruzeci si cincea aniversaro. Tot a- Treptele devenirii socialiste titea trepte ale devenirii noastre, tot atitea însemne adine dăltuite in mar- i mura vremii. Sub semnul sărbătorii, | al sărbătorescului entuziasm, stă și | botărirca unanimă a întregului popor । de a-1 realege, la al XlV-lea Congres J al Partidului, la cirma destinelor noastre, pc eroul națiunii, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Un gest de maturitate politică, de încredere în cel care, in ultimul sfert de veac, a girat imaginea ascendentă a României so- cialiste în lume. Angajarea revoluționară, deplina u- nitate in jurul Partidului, a ințelcptei sale politici sint, și ele. dovezi ale ma- turității politice la care a ajuns po- porul nostru. Mobilizat de programa- ticele documente ale partidului, națiu- nea română, deplin stăpină pc desti- nul său. edifică socialismul multilate- ral dezvoltat pe pămintul vechii Dacii. Congresul al IX-lea, piatră de hotar in istoria patriei, nc-a canalizat nu numai energiile creatoare, dar ne-a și învățat un alt fel dc a fi al nostru, în lumina demnității și a cinstei. . „Congresul al IX-lea a intrat in istorie prin proclamarea fermă a dreptului inalienabil al partidului nostru de a-și | elabora de-sinc-stătător linia politică, strategia și tactica revoluționară, apli- cînd in mod creator adevărurile uni- versal-valabilc, principiile socialismu- lui științific la condițiile concrete ale României, la specificul nostru național, ia realitățile și cerințele fiecărei etape istorice**, se subliniază in Tezele pen- tru Congresul al XlV-lea al Partidului Comunist Român. Cuvinte înțelepte, cuvinte adevărate, care conțin in adin- cul lor o filă esențială de istorie na- țională. Ele vorbesc despre capacita- tea poporului nostru, a Înțeleptului Său partid comunist, de a da răspuns marilor Întrebări ale istoriei. Adică de a găsi cumpăna bună, drumul spre fe- ricirea fiecăruia și a tuturor. ORIZONT DOCUMENTELE PENTRU CONGRESUL AL X1V-LEA AL P.C.R. ROLUL FUNDAMENTAL AL PROPRIETĂȚII SOCIALISTE „Va fi promovată in mod consecvent politica de întărire continuă a proprietății socialiste — a întregului popor și cooperatiste — care constituie o necesitate obiectivă a construirii și dezvoltării noii orînduiri, a progresului continuu al forțelor de producție, a creșterii nivelului de trai, a asigurării independenței și suverani- tății naționale, a mersului ascendent al patriei noastre pe calea civilizației și prosperității". (Din PROIECTUL PROGRAMULULDIRECTIVA pentru Congresul al XlV-lea al Partidului Comunist Român) Dezbaterea aprofundată, intr-un spirit de responsabilitate o Tezeloi pentru Congresul al XlV-lea al parti- dului permite nu numai analiza acti vității concrete a fiecărei unități eco- nomice și sociale, ci și desprinderea unor aspecte teoretice, de interes po- litic general. Tezele subliniază, astfel, că făurirea socialismului reprezintă o cerință istorică, legică, obiectivă a dezvbltării sociale și că : „Viața, prac< tica revoluționară au demonstrat, atîl în cadrul țării noastre, cît și pe plan mondial, rolul fundamentat hotărîtor Timișoara, azi. al proprietății socialiste a întregului popor și cooperatiste. în făurirea noii orînduiri sociale' Analiza politică presupune hnumite concepte și structuri legice pe baza cărora să se poată explica modul de organizare și de funcționa-e al socie- tății, dinamica relațiilor dintre clase și națiuni, direcțiile principale de ac- țiune ale partidelor comuniste și mun- citorești. Pentru înțelegerea științifică a sistemelor sociale globale, cele mai importante' sînt conceptele de forțe și relații de producție, definiția claselor în funcție de poziția față de mijloa- cele de producție, a democrației și sta- tului în funcție de esența lor de cla- să ș.a. Proprietatea și, în primul rînd, proprietatea asupra mijloacelor de producție, prin natura și puterea in- tereselor ce le generează, determină și explică, de cele mai multe ori, cau- zele adinei ale unor fenomene și pro- cese social-politice, atitudinea politică a unor clase, națiuni, grupuri sociale, inclusiv comportamentul indivizilor. Dacă am admite existența unei so- cietăți in care s-ar putea menține munca Individuală s-ar putea, even- tual, justifica, pînă la o anumită li- mită, proprietatea individuală asupra mijloacelor de producție, tn realitate, insă. întotdeauna munca a avut un caracter social și nu s-a putut desfă- șura tn bune condițiuni dacă nu a existat o strînsă colatțprare între oa- meni. Dorința de a menține prin mijloace politice și de constrângere so- cietatea patriarhală întemeiată pe mica proprietate s-a dovedit o utopie, mai tuH chiar, după cum demonstra Lenin, in asemenea condiții „mica proprietate generează capitalism și burghezie permanent, zi de zi, ceas de ceas, spontan și in proporții de masă *. Cu atît mai straniu apar astăzi acele opinii care susțin că mica proprietate ar putea stimula dezvoltarea economi- că a socialismului. Perfecționarea forțelor de producție in epoca modernă, revoluția științifică și tehftică din zilele noastre, cerințele elementare ale civilizației contempo- rane accentuează caracterul social al muncii. Modul de organizare burghez, care-șl propune să mențină cu orice preț și cît mai mult timp proprietatea privată asupra mijloacelor de produc- ție, băncilor ș.a. se află în contradic- ție, a băncilor ș.a. sc află în contradic- de progres și democrație. „Pro- prietatea particulară asupra mijloa- celor de producție, împărțirea socie- tății în clase antagoniste, în asupri- tori și asupriți — precizează tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU in Cuvîntarea la Plenara din iunie 1989 —. reprezin- tă, de fapt o încălcare a legilor obiec- tive ale naturii și dezvoltării sociale, constituie rezultatul violenței și forței". Spre deosebire de capitalism, unde puterea unul mic grup izvorăște din proprietatea privată, interesul funda- mental al muncitorilor, țăranilor, al tuturor celor exploatați este de a lupta împotriva modului burghez de a or- ganiza societatea și economia. Obiec- tivul principal al activității partidelor comuniste este de a edifice o nouă so- cietate, în care să nu mai fie posibilă exploatarea omului de către om. „Ceea ce trebuie să realizeze socialismul — arată secretarul general al partidului, în Cuvîntarea din iunie 1989 — este li- chidarea proprietății particulare asu- pra mijloacelor de producție și trece- rea acestora în mîinile adevăraților stăpîni, ale muncitorilor, ale intelec- tualității, a pămîntulul în mîna țără- nimii, în cadrul cooperativelor agri- cole de producție al marii proprietăți socialiste". Pentru România, mai mult decît pentru alte popoare, capitalismul a însemnat dominația străină, înapoiere economică soldate cu un război nefast. Victoria revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimpe- rialistă din August 1944 a deschis o nouă perspectivă poporului român. Abolirea monarhici și wO clamare a Re- publicii, Ia 30 Decembrie 1917, națio- nal izare o-analizează. își tace un fel de anamneză Toți, aparent scutiți de vină, ni : ' pot reproșa nimic, in afara impecabilității. a supunerii la normă ; in ■efaru unei normalități, .rele", fade, leșioase, mediocre. în fața eșecului, nici unui nu are energia de a se opune acestui traseu care le e „scris". Deși li se aplic.; prin mecanismul rememorării (care generează chiar epicul povesti- rilor). un regim de terapie intensivă, deși totul e mobilizat pentru re-însu- flețirea lor. ei abandonează cursa și Ies din real fie prin moarte (profesorul- vînzător), fie prin proiecție imaginară (Cristina P.), fie prin dereglare psihică (pianistul). Un singur cuplu rezistă, supraviețuind prin forța de coeziune a iubirii (tinerii din Pik, un fel de replică a soților P din Vals I). Alături de celelalte personaje care populează ruralul, medicii de țară ai lui Răzvan Petrescu au capacitatea de a coagula in jurul lor un întreg uni- vers. Satul care se descrie din perspectiva lor are un „timbru" aparte, deși temele „vieții ki țară" au fost râs-bătători te. Exemplară în toate privințele este proza La bufet, care focalizează cu maximă intensitate, economie de mijloace șl ingeniozitate, un întreg roman. Zeci de pagini nu ar putea trasa mai convingător tabloul unei colectivități care se agregă spre a se dezagre- ga „sub vremi". Ordinea ei (aparentă, de altfel), sensul supraviețuirii sale (fals, în fond) se „smintesc", o leu razna, iradiate de un rău exterior, dar și de unul lăuntric, plonjînd, la sfîrșlt, din cea mai brutală realitate In cel mal poetic ireal. Fantasticul, imaginația, slnt singurele căi de re-animare a unei lumi în agonie și cele mal bune soluții de terapie literară intensivă din volum. Adriana BABETI • Răzvan Petrescu, GRADINA DE VARA, Editura Cartea Româ- ■ească. 1989. Mărind miza de la carte La carte, cele două prezențe editoriale semnate Bogdan Ghiu (în antologiile Cinci și Nouă poeți) te așează în fața unei di- leme : cum ar fi trebuit să se numească volumul de față î Un titlu onest, în- semndu-se în șirul numerelor (din ce în ce mai) mari, ar fi fost Cincizeci și nouă de poeme. Tentat, subit, de dorința de sobrietate (după ce, tn volu- mul colectiv din 1984 sporise el însuși tensiunea aritmeticului : grupajul de acolo se numea 42 de caligrame ajutătoare), poetul retează, dintr-o lovitură, orice legătură cu domeniul matematic. Volumul său de debut se numește, cu o bine cumpănită ambiguitate, Manualul autorului. Accentul poate cădea, după pofta inimii, fie pe primul, fie pe al doilea termen. Cazul dinții marchează deplasarea inspre o posibilă pedagogie poetică. Nu ne-am înșela citindu-1 astfel. Cartea lui Bogdan Ghiu este un pasionant ghid al chiar scrierii cărții. razul secund ar semnifica o centrare pe sine a scriitorului, o încercare de singularizare. O căutare, prin poezie, a unicității sale. Tn fine, există și o a treia variantă. Citit ca o sintagmă de sine stătătoare, Manualul autorului vorbește despre o dorință acută de impersonali zare. Oricare dintre aceste variante găsește în cartea lui Bogdan Ghiu destule argumente pentru o de- monstrație plauzibilă. Predebuturile anterioare conduceau, cu claritate, dacă nu spre acest titlu, in orice caz spre acest gen de poezie. Impersonal și detașat, cu o moleșită, somnolentă percepție a propriilor gesturi, poetul e un patetic convertit le reflexivitate. Insă nu acuitatea meditației, nu contondenta ideii se impun atenției. Ci spectacolul „narării", din cele mai neobișnuite unghiuri, ■ actului de a scrie. Ca o repetată cădere in vid (adică In albul paginii de hîrtie), exis- tența poetului e relevantă doar prin medierea scripturalului. Mai important decît însăși viața, scrisul răspunde unei nevoi fundamentale de comunicare. E adevărat, această poezie nu se ridică întotdeauna „la concept". Ea știe, insă, cu luciditate, să-și vadă limitele, să-și asume condiția și, într-un act suprem, de construcție/deconstrucție să se proiecteze (aproape inginerește) In spațiul ideal al paginii. Din acest punct de vedere. Bogdan Ghiu scrie o poe- zie a reflecției pure. Dar metatextuali tatea (și, la un alt nivel, intertextuali- tatea) reprezintă doar una din caracteristici. Ea acoperă o singură latură a.- unui obiect indefinit, capabil să genereze șiruri paralele de sensuri. Dialectica vizibilului și a ascunsului, a plinului și a golului, a lui înăuntru și a lui inafară, a lui deasupra și a lui dedesubt sînt tot atîtea direcții în care poate fi citită poezia lui Bogdan Ghiu. Perfect orchestrat, poemul lasă, paradoxal, impresia unor instrumente capabile să cînte fără ajutorul instrumentiștilor. Poeme reci, așadar, ele sînt o însumare de indicații, seci, de regie. La acest nivel, al reflecției asupra actului’poetic, metatextualitatea ia în stăpînire în- tregul univers al creației. Cu o abia perceptibilă ironie, sfaturile despre scrie- rea poemului devin mărturii ele Imposibilității unei existențe care sacrifică spiritul în favoarea literei : „Cînd scrieți, nu apăsați / prea tare. / S-ar putea ca obiectul / de care vă sprijiniți / (pe care, altfel spus, vă bazați) / să nu reziste. // Presiunea persuasivă se îndreaptă / în primul rînd (naivă !) către obiecte și / abia în cele din urmă— ca o / ultimă speranță de salvare, în cazul / că obiectele nu se lesă convinse — / către cititor, în dorința disperată de a-1 / determina să accepție iluzia (ceea / ce de multe ori, / aduce a mită... II (...) încercați, așadar, să scrieți / fără să atingeți hîrtia. Dar / cel mai bun lucru pe care l-ați putea face / ar fl / să dați hîrtia la o parte. / să o luați din dr um...“. Numai în aparență un astfel de text este o poezie despre poezie. Lectura nu poate rămîne (decît spre paguba ei) la acest prim strat. Printre versuri circulă aerul tare al realului. Se pot descoperi mai multe semne ale indeci- ziei de a scrie, decît ale impulsului contrar. Față de autor, poemul funcțio- nează ca o trapă. La contactul cu formele tensionate ale acestuia, creatorul se vede atras Intr-o capcană devoratoare. Prins în mecanismul agresivității cuvîntului, ei se poate salva, ca fn metafora nicasiană, acceptînd* condiția pa- radoxală a șenilei : de a fi nu numai drumul, ci și actul parcurgerii acestuia. Altfel spus, de a se lăsa propulsat în plină utopie. Intr-o carte a cuvintelor și despre cuvînt, Bogdan Ghiu iși resimte, ca pe o insuficiență a propriei condiții, tocmai precaritatea șl fatalitatea. . teo- retică a demersului. Venind în literatură cu o acută conștiință a lucidității necesare, Bogdan Ghiu transformă, la modul superlativ, poemul într-un derivat de lux al austerității. Mircea MIHAIEȘ • Bogdan Ghin, MANUALUL AUTORULUI, Ed. Cartea Românească, 1989. • 3 • - ORIZONT Emblemă a lumii poetice eminescie- ne de o transparență adîncă șl proble- matică, poezia Dintre sute de catarge provoacă o lectură în căutarea pu- terii de fascinație a textului. Scenariul poemului este cel al unei mișcări fa- tidice și dezolante ; catargele lasă ma- lurile, zonă a securității și pornesc pe mare, loc al primejdiei, infinit vălurit, păsările călătoare străbat pămînturile, itinerar nu mai puțin primejdios, omul călătorește precipitat după reperele iluzorii ale norocului sau idealurilor, iar gindul, neînțeles, străbate cînturi- le. teritoriu opac al subiectivității. A- ceastă mișcare pune, fără scăpare, tot ceea ce se află in zarea el sub semnul riscului, al inutilității șl al desființă- rii. Indiferent unde se Intimplă călă- torlrea : pe spațiile largi ale mării sau ale pămînturilor, ori pe cele ale de- părtărilor existențiale sau lăuntrice, ea este cuprinsă de o fluiditate fu- nestă șl anihilantă : valurile, vînturile, imagine tutelară și refren ce „închide" fieoare strofă apărînd tn punctele cen- trale ale semnificării Catargele, păsările și ființa umană cu norocul, idealurile, gindul și cîn- turile ei sînt prinse în bătaia r|tmlcă a unui vîrtej al materiei imaginare de natură vizionară, materie din care tex- tul își constituie densitatea sa poetică. Transparența, claritatea poeziei pare evidentă, conturarea treptată, ascen- dentă a unui sens de meditație unitar, cu o bogată încărcătură filozofică, fi- rească la un poet ca Eminescu, se face fără mari dificultăți printr-o operație de „definire” simbolică a refrenului care asigură prin Instaurarea Izoto- piei : moarte, zădărnicie, coerența poematică. Reexaminîndu-1 din perspectiva mișcării anihilante văzută oa axă se- mantică ordonatoare a lumii textuale, o discontinuitate apare. Și ea apare acolo unde, după logica argumentării, ideea ocupă locul cel mai puternic. Iată deci că și aici, la adăpostul unei decodări neaccidentate, aflate tn peri- metrul unei anumite transparențe a sensului (sau, altfel spus, a formei clare, paradigmă de receptare în cea dinții relație critică ' importantă cu opera marelui poet, cea maioresclană) o fisură apare. Cea care ne intrigă este chiar ultima strofă, cea a climaxului retoric, adică a maximei insistențe asupra ideii unui non-sens existențial. Redăm textul : Nc-nțeles rămîne gindul / Ce-ți stră- bate cînturile // Zboară vecinie Ingî- nindu-l / Valurile, vînturile. Strofa cumulează chiar in acest punct elemente ce fuseseră eludate și oare, o dată sesizate, pun in dificul- tate frumoasa organizare simetric-as- cendentă a izotopiei mișcării oa. sursă a unei desființări generalizate. Tn ver- sul : Ne-nțeles rămîne gindul / Ce-ți străbate cînturile apare singurul verb care se opune dinamismului celorlalte într-o structură profund ambiguă pen- tru că admite două lecturi (trimite le două structuri de adîncime diferite) : eminesciana „NE-NȚELES RĂMÎNE GlNDUl..." neînțeles („deși neînțeles" gindul că- mine, „durează") sau gîndul rămîne neînțeles. Este vorba, altfel spus, de permanența ca atare a gîndului Indi- ferent de ipostazierea lui ca noncog- nos'clbil sau de permanența acestei Ipostaze. Semioza poetică iși pierde fermita- tea anulată de repetiție care, insidios, este producătoare de diferență. Căci aceste valuri, viaturi reiterate ca re- fren sînt purtătoare ale Ideii ce părea atîi de clară a zădărniciei universale (la nivelul de ansamblu al poemului) după cum aici pot dobîndi semnifica- ția aparențelor sensibile care ascund ideea, Instituind cea mal Importantă opoziție filozofică : cea dintre spirit și materie, cu elaborări ample în între- gul romantism. în acest sens, gîndul ca principiu spiritual ce străbate cîn- turile rămîne (fie și. neînțeles) opu- nîndu-se materiei perisabile sau el ră- mîne neînțeles pentru că întrupat în creație devine intranzitiv, In „purita- tea" lui transcendentă la el nu se poate ajunge. în universul platonician al gîndului creator accesul este „bru- iat" de veșnica tngînare a materiei care îl corporalizează. țintuindu-1 în formele ei vălurile și înșelătoare. Ab- solutul literar visat de romantici este o utopie. Degradat Iremediabil, „îngî- nat" veșnic, gîndul rămîne de nerecu- perat. Mesajul de dincolo de timp al omului este un mesaj criptic. De aici și cel mai grav eșec al ființei umane: DAMIAN DIACONF.SCU : ..Lumini in pădure" cel al comunicabilitățli prin artă. De aceea, ultima și cea mai înaltă faptă a omului este și cea mai zadarnică. în acest punct, simbolul devenit polise- mantic sc încarcă din nou cu puternice accente dlsforlce. Purtător al unei adîncl melancolii a ființei care nu-și poate aboli finitudinea, noua semnifi- cație regăsește, prin ocolul îmbogăți- tor al acestei dualități cu alîtea impli- cații pentru problema sifuăril omului în lume, Izotopla Inițială. Densitatea semantică a poemului este pusă în nisoare în ultima strofă de cîteva me- canisme textuale foarte fine — este vorba mal ales dc ruptura sistemului dinamic al textului — care o face să devină, pe măsură ce este mai atent examinată, tot mai accentuată. Acest catren apare, astfel, pe firul linear al Instituirii semnificației monoizotopice a mișcării întru zădărnicie șl moarte ca o Insulă a dialogismului textual. Faptul că această strofă tematizeeză condiția creației In rama semantică a gîndului străbătător al ciuturilor poe- tului îngînat veșnic de valurile, vintu- rlle, face oa dicotomia spirit/materie să poată fi transpusă în cîmpul de meditație al gîndirii moderne privind semioza poetică. într-o lectură Intertextuală, sensul îngînat de ritmica mișcare a valurilor, vlnturllor din strofa finală a poemu- lui prezintă similitudini frapante cu modul lui Paul Valăry de a concepe actul poetic. Urmînd apelurile textului eminescian, iată cîteva : Ritmul poetic este pentru poetul francez asemănător cu ritmul mării, de aceea el este văzut ca tensiune, înaintare și cădere, balan- sare eternă proprie poeziei. In tradiție lui Poe și Mallarmă, obscuritatea flui- dității neliniștite a mării este pentru Valery asemeni semnificantului poetic țesînd trama sonoră din ceea ce în- cearcă să fie sens și care nu este de- cît murmur („Ingînarea" eminesciană), fugă a materiei din care scriitura păs- trează urma la nivelul semnificației înseși. Inaccesibilă și potențială, sem- nificația este acolo, dar de neatins. Natura profundă a scrierii acesteia este : materie vlbratorie, energie, in- trind in contact cu un lucru esențial, dar inefabil. Curenții aerului sînt ai- doma cu ai apei ca valuri și cu ai cîntecului ce se naște. Poetul o spune: Et la voix d'ombre vaine ct forte, / La voi.x massive de la mer... I ... 1. Valul, vîntul și mișcarea ce le este ca- racteristică este însăși imaginea miș- cării creatoare. Iată o ontologie a sen- sului poetic : limită mișcătoare și fre- mătind. în această suprafață speculară profunzimea unui cogito poetic (a gîndului la Eminescu) ce se deschide nu este un reflex fidel, ci doar o miș- care între o iluzie și un adevăr' de neatins între o prezență și o absență care se îngînă una pe alta. Vocea de apă, murmurul din oare se țese textul modern este o „adecvare", permanent tentantă, mereu imposibilă, a semnifi- cării la „corpul" ei. Există mereu o zonă de umbră, o parte agitată care o „îngînă" obscurizînd-o. Scriitura su- feră de o carență ontologică și poetul modern știe foarte bine lucrul acesta. Ajunși în acest punct, textul poate să devină o reflecție asupra imposibi- lității interpretării de a-1 fixa seman- tic, adică de a-1 ține captiv prin înțe- legere. Căci ce este interpretarea dacă nu o tngînare a sensului prin oprirea mișcării care îl face să existe ? Ana- gramarea gîndului din inginindu-1 (in oare gîndul este cuprins, prin dilata- rea corpului sonor al cuvîntului gînd în cuvîntul-rimă: (în+)gîn(—în+)du-l) este un tulburător apel al textului din planul semnificatului spre o ase- menea deschidere a interpretării. De- venit în final metalext, textul își re- flectă .condiția : eșecul comunicării poetice animate de idealul de neatins al unei transcendențe semantice ca absolut al scrisului I se opune con- știința unei veșnice alergări spre o semnificație care scapă mereu — pen- tru că nu poate fi redusă la univoci- tate. Gîndul neînțeles care străbate cînturile, privit prin lentila unei Ima- gini funcționînd în literatura europea- nă modernă oa metaforă a textului, este rezultatul mișcării ce animă un tip de poeticitate promovînd o semioză ilimitată. Dacă poate fi vorba de un eșec al comunicării, el izvorăște din condiția internă a literaturii. Ileana OANCF.A „Doamna Vauquer, născută «dc Con- flans-, este o bătrînă doamnă care dc patruzeci dc ani ține ia Paris o pen- siune burgheză pe strada Ncuve- Sainte-Geneviăve, Intre cartierul la- tin și foburgul Saint-Marceau. Fațada pensiunii dă spre o grădi- niță. Intri pe alee pe o poartă de mă- rime mijlocie deasupra căreia pe o tăbliță se citește : ..CASA VAUQUER" și dedesubt : „PENSIUNE BURGHE- ZA PENTRU AMBELE SEXE ȘI ALȚII". MOȘ GORIOT HONOR6 DE BALZAC Faimoasa descriere a pensiunii Vauquer, care continuă pe două pa- gini. prinzînd orice amănunt sub o lupă, deslușind orice detaliu „nesem- nificativ", cuprinzînd fațada, zidul, strada, aleea, lăptucile și pătrunjelul, cocoșii și găinile, iepurii, pentru a intra apoi în casă, unde mobilierul este văzut cu aceeași aviditate de ne- înțeles, de la lambriurile destul de prost montate, trecînd prin căminul pentru foc, descoperind vasul cu flori artificiale, mirosul fără nume care „dă frig", „e umed la nas", „pătrunde hai- nele", reluînd grupul animalier prin „torsul matinal" al pisicii și punînd în sfîrșit capăt acestei goane cu per- sonalitatea fizică a doamnei Vauquer, poate figura în orice culegere de texte realiste în care Balzac, maestru cate- goric al privirii obiective și ol capa- cității de a surprinde și a transpune viața în cele mai mici amănunte, ar constitui unul din exemplele de că- petenie. Nerăbdarea pe care cititorul ar putea-o manifesta pe parcursul ce- lor două pagini este îndreptățită de banalitatea absolută a celor descrise : o casă fără stil, o bătrînă care își ctș- Realismul fantasticului tigă existențe în felul cel mai puțin spectaculos. Ceea ce însă îi menține răbdarea de a ajunge la capăt și îl determină, poate, să o ia de la început este ceva nevăzut în claritatea cuvin- telor, pe care il simte ca fiind o aten- ție ascuțită și ta pîndă a altcuiva, ca și cum n-ar sta singur în fața paginii scrise. In cartea lui Gllbert Durând, „Struc- turile antropologice ale imaginarului", în capitolul „Elemente pentru o fan- tastică transcendentală" se poate citi despre „reprezentarea spațială" care „e o acțiune interiorizată", căci „toți cei care s-au preocupat de problema imaginii au remarcat prioritatea for- mală a ceea ce am putea numi (...) un superspațiu subiectiv". J. P. Sartre de pildă, îi recunoaște spațiului ima- ginar un „caracter mult mai calitativ decît întinderea percepției". Devenind superlativ, spațiul nu mai este simpla „localizare", ci angajează imaginea „în apartenență". Piaget ajunge la aceeași concluzie, disociind un „spațiu percep- tiv" și un „spațiu reprezentativ". Ba- chelard urmărește acest „spațiu poe- tic" într-o carte întreagă, în care a- ceastă „formă fantastică" (G. Durând) este rezumată în fraza : „Credem u- neori că ne cunoaștem în timp, în vreme ce nu cunoaștem decît un șir de fixații în niște spații ale stabilită- ții Ființei, ale unei ființe care nu vrea să se scurgă, care chiar în trecut, cind se duce în căutarea timpului pier- dut, vrea să suspende zborul timpu- lui. In cele o mie de alveole ale sale, spațiul ține un timp comprimat. La aceasta servește spațiul". Luînd spa- țiul drept „forma apriorică a fantas- ticii", Gilbert Durând conchide în a- celași fragment : „Spațiul servește ta aceasta, rezervă nesfîrșită împotriva timpului". Urmărind caracteristicile acestui spațiu, Binswanger subliniază că cele mai importante dintre reprezentările noastre sînt oculare. Aptitudinile u- mane firești merg spre a transforma orice senzație și orice urmă .percepti- vă în teme vizuale, ocularitatea avînd „darul isă lumineze toate excitațiile senzoriale și conceptele", scrie G. Duranb. „E și motivul pentru care — spune el — orice expresie iconografi- că, chiar șl cea mai „realistă", se în- dreaptă inevitabil spre domeniul ima- ginarului". Căci, „faptul de a vedea (s.n.) și a oferi vederii (sji.) e pe li- nia unei poetici (s.n.). Este, de altfel, exact ceea ce demonstrează arta foto- grafică ; „obiectivul" aparatului foto- grafic fiind un punct de vedere, nu e niciodată obiectiv (s.n.)“. Și asta de- oarece „contemplarea lumii înseamnă deja transformarea obiectului", iar „ocularitatea e așadar cu adevărat o calitate elementară a formei apriorice a fantasticii". Avînd un statut pur subiectiv, do- meniul imaginarului, al literaturii în speță, este ne-realist, fantastic prin însăși natura lui. Dincolo de orice cla- sificare a genurilor, prin faptul că este domeniul cuiva care vede — chiar la persoana a III-a sau la modul descrie- rii, literatura este subiectivă. Că a- ceastă subiectivitate are legi obiecti- ve, este punct de pornire al unui stu- diu intrinsec. Acel cineva care vede este uneori explicit, alteori implicit, de fapt întotdeauna masoat de nece- sități interne fără de care însă dis- cursul care poartă spre sens, altfel spus spre a arăta nu ar exista. Revenind la fragmentul pur „realist" din Balzac, care sub banalitatea celor descrise năștea un suspens în cititorul îndemnat spre așteptare de acea aten- ție nevăzută și la pindă, se va desco- peri că acel eu subiectiv care vede, precum și spațiul care este văzut pri- mesc un alt sens, devenind ne-realiste, fantastice. Dezvăluindu-și intențiile, Balzac incheie fragmentul cu fraza : „Figura sa [a doamnei Vauquer), proaspătă ca întîia brumă de toamnă, ochii plini de riduri, a căror expresie trece de la surisul prescris dansatoa- relor la amara strîmbătură de nemul- țumire a bancherului, în fine întreaga sa persoană explică pensiunea, după cum pensiunea Implică persoana sa“ (s.n.). Spațiul Vauquer. creat anume pentru legături atît de strînse, indes- tructibile. nu mai dezvăluie acea rea- litate de dincolo de cuvinte, cl reali- tatea însăși a cuvintelor, imaginea u- nui spațiu și persoane proprii, amin- tind de vechiul grec „phantasia" în sensul lui de „apariție", „facultate de creație". „Phantasia" — etimonul u- nei întregi familii : „fantezie", „fan- tasmă". „fantasmagorie", „fantomă" și, cel mai important, fantastic. Marina BEJ AN ORIZONT • 4 • Ion Căliman SUBLIMELE SEMINȚE Griul nostru luminat să fie dc oglinzi de rouă și dc gind. de albastre aripi care-mbie să șoptim oracole-n cuvint. Să venim curati la împlinirea semințelor Foșnind a spor, strecurind in rod nemărginirea, cum -se apleacă cerul tn izvor. Pînă cind sub zarc-anume se desfac minunile-n pămînt și primesc făpturi șl nume și devin sublime în cuvint. ACASA Să tiu copac intr-un răzor de-acasă. să port povara florii ca pc-un scut, să-mi pară luna fragedă mireasă, in borangicul ierbii, fruct neînceput ; Să tiu pămînt cuminte dai cu plugul, în slava mîinii să-ncolțejc sfios, cînd ies cu colțul să nu simt tăvălugul, și să înalț grădinilor prinos : Să fiu lumină intre palme calde, filtrată-n lemnul portii dc la drum, să las privirea lumii să mă scalde, cind după-amiaza crește ca un fum. Devenind umbrar grădinii de-altădată. copilărie dusă către nesfârșit, cînd se adună toți veclnii-n poartă să-ntimpine pc fiul rătăcit. Pe cel plecat în sine, ca un nod de ape. bulboană de sublim interior, să-1 pună lîngă tîmpla spicelor, aproape, să-l dăitulască satului pridvor. LUMINA DIN PĂRINȚI Inaltă-i lumina și dulce, aceasta despre care vă scriu, vin părinții in ca să sc culce cind în lume se face tîrziu : Cind alături se pune-nserare ei cumpene par a ivi, ca șiruri subțiri de cocoare iși petrec văzduhu-n copii : Ca pc-un fîn din aduceri-aminte sc-ntind intr-un blînd așternut, iarba-i înveșmîntează cuminte șl-l duce cu sine în lut; Și-n oglinda aceasta dc coasă pe care eu scriu despre el picură lumina duioasă a strămoșilor mei... LUJER Părinții s-au retras in ulcioare, cu oasele lor bătătorite de-amurg. s-au risipit în lumină, în floare șl prin singcle nostru mai curg ; Sînt faptele noastre, de sub pămînt. treze ca stelele In inserare, sc mai adapă și azi din cuvint. deși au trecut în ulcioare. Acolo e clipa curată, privirile cînd se aprind, doar lutul mai urcă pe roată să-și vadă lumina dormind ... rasad Peste cuca dorului din sat olarii poartă jar in miini. in lutul crud văzduhul s-a culcat, ulcioarele au devenit lumini. Zariști dc gind ele ascund și apa proaspătă o scad din setea unui dor profund in vlaga unui alt răsad. Și trec în ochi de iezer blînd ca și cum iar s-ar inturna in brușul aspru de pămînt, cum cade din înalt o stea... PĂRINȚII Părinții inei au crescut meri de-alungul copilăriei mele albastre. părinții au fost țărani și oieri și-au înnoptat cu sufletul in aslre : Ei siut toate visele mele învățate de mult cu gustul pămintului. pc urinele lor cerul se desfrunzește de stele și se apleacă in rouă cuvintului : Deasupra mea mai tremură frunzele, cu miezul lor verde și crud, norii iși mai anină meduzele dc abur, către nord, către sud ; Pe garduri mai arde și azi cîte o vină putrezită de amintire, părinții mei s-au Inmormintat lingă brazi, intre un paloș și o psaltire : Părinții mei coboară neîncetat, dinainte de grai peste glie. și rotunjesc acest spațiu înalt și curat dc cîntec spre veșnicie ... Nicolae Roșianu CETATE SOLARA Cuib de aștri nepereche troienit dc veșnicie. Revărsare de luceferi in arcadele solare — Iată colțul meu dc lume, fagure de armonie. Trup din trupul viu ai țării sub lumini biruitoare. Peste care fapta noastră se răsfringe-n arc dc glorii Cu efigii tricolore proiectate-n viitor Prin vitralii temerare spre tărimul de victorii. Noi fiindu-i Timișoarei și aripă Cristalin ca visul nostru in eternă unitate. Limpezind cu mii de raze anotimpul rodniciei. Lamura iubirii noastre e o inimă Pentru-această vatră sacră din corola României. Ea e rostul și e casa pentru care totdeauna Arborăm pecetea muncii cu destin de epopee Ființei noastre fiindu-i nimbul și rostirea și cununa Demnității și candorii într-un vad dc curcubeie. PARTIDUL Nc e făclie, rază și scinteie. Străluminind în arc dc epopee Efigii noi cu aură solară Aici. In vatra noastră milenară. Este lumina ce-ncunună zorii Pulsînd astral în cartea dc istorii Destinul sideral al noii ere. Izvor curat de nace și putere. Oricît i-am da e totuși prea puțin Celui ce poartă-al patriei destin. Căci viața sa ne e columna vie. E semnul nostru demn dc măreție. SUB HARFA UNUI CER DF PACE Sub harfa unui cer de pace. De vechi ninsori cutreierat. Noi așezăm în rod curat Lumina care sc preface Dc mii de ani pe plaiuri dace In grîu de maci străfulgerat Și visul nostru, rod și har. Rug de iubire și dreptate. Se rostuîc.ște tutelar Pe verticale de cetate Prin care urcă temerar. Cu neamul nostru milenar. Izvoarele de libertate Și sc răsfringe-n herb stelar Un fagure de omenie. Rotind pe strămoșeasca glie Pridvor dc pace legendar Dir care ne-am făcut hotar Și amforă dc veșnicie. CONCERT tn vipia amiezii o pădure mlădiată ușor și tremurai răcoros al izvorului leagă viscerele zilei între nori și pămînt întețind solemn eufonic un fulger pe ape răsfrînt dar pictorul desenează un lan de salvle la marginea mării și împăcarea forma perfectă a luminii intră ca o pulbere fină în fastul amiezii CHEMĂRI TÎRZII Toamna de ochiul zilei fulgerat miraj de zboruri mă străbat prin buciume arzind în seară corăbii lungi mă cheamă iară și trec supus însingurat prin eaierul ec mă-nfășoară urzind cărările pc care tu le-ai șl uitat ... Ana Corcea O TA DE DUMINECA LA ȚARA Să pășești dimineața într-o grădină la țară est ca și cum ai intra intr-un sanctuar ești purificat inc^ din prag rouă iți spală trupul miresmele iți dau liniștea începutului lumina te inveșnicește și mai presus de toate te simți Om LUMINA Se luminează văzduhul de-atitea răspunsuri neoprite dc vremelnice vămi Sc-nfioară copacul de-atitea șoapte neadulmeeate de strigătele rătăcite la răscruce Se-nalță corul tăcerilor in armonia gindului Se minunează steaua de nemurirea zămislită in ochiul izbăvirii POEM de n-ai să mă primești am să stau pe pragul casei tale la hotarul dintre afară și înăuntru și-am să-ți veghez odihna inv'ăluită-n ambra nopții de-ai să mă chemi, am să vin in lăcașul inimii tale pe care-am să-1 tac altar și-am să mă rog pentru liniștea noastră vom trece pragul vremelnici”! și vom urmări vecia agățată de pasărca-n zbor Cu multă, toarte multă emoție, . m-am oprit in fața casei cu nr. 65 de pe strada Ștefan Furtună. Mi-era teamă, nu-1 mai văzusem de zece ani pe maestrul Ciprian. Ulti- ma dată am vorbit cu el In preaj- • ma premierei de la Teatrul Națio- nal din București. Pe atunci era voi ni și hîtru, și bătea pe toată lumea la replici și șah. Acum, știam că are 81 de ani și că de multe luni zace. Aflasem că abia de o zi a ieșit din spitalul Asear. Cum îl voi găsi ? Mă încuraja scrisoarea ce o primisem de la el înainte cu cîteva zile : „Scrisoarea voastră, dragi prie- teni (se referea la colectivul artis- tic al Teatrului Național din Cra- lova. unde I se pregătea spectacolul cu „Omul cu mîrțoaga“) m-a săltat din patul meu de suferință. Doam- ne, cu cîtă plăcere îmi amintesc de reprezentațiile de la Craiova. Pen- tru mine, acest oraș e de două ori istoric : întîi. pentru că l-a creat pe Mihai Viteazul și in al doilea rînd, pentru că m-a ajutat și pe mine să debutez ca actor. Am fost pe acea vreme angajat de către răpo- satul Gabrlelescu (1904) nici mal mult nici mai puțin decît pentru „Othello", „Strigoii", „Don -Carlos" și alte asemenea grozăvii, in care cu siguranță, tînăr cum eram. ml-a$ fi rupt gîtul. Noroc că a venit toamna șl s-a schimbat directorul. Eu m-am prezentat la Start cu un rollșor mai mic pe care îl juca faimosul Pândele Nlcolau care, aflînd că umblu să-1 dublez, mi-a pus mîna în piept, zicîndu-mi : «Fugi, măi băiete, asla-i rola mea!». Și așa se face că am debutat cu -rola» de două cuvinte a unui pri- mar bătrîn. care întîmpină pe dom- nitor cu cuvintele : ■După datina străbună — păstra- tă de la mai mari — Eu, pîrgarul de Suceava, cu cei doisprezece ptrgari ...» Ce vremuri ! ! ! Eu. dragii mei, aș dori foarte mult să viu la voi să vă ajut să realizati un spectacol cît mal bun. dar nu'știu dacă voi putea să viu pînă la Craiova săltînd numai într-un picior. . Fiindcă pe celă- lalt abia-1 mișc ", Am sunat. După cîteva minute de așteptare am auzit un pas tîrșit. o tuse obosită. Mi-a deschis. L-am recunoscut. M-a privit lung, pe ur- mă mi-a zlmbit. — Te știu I Am jucat șah amîn- doi. — Da. maestre, așa e : .și întot- deauna m-ați bătut Mă conduce în sufragerie. Se așează în scaun cu foarte multă greutate. Dar ochii lui mia, negri, mă fixează intr-una, zîmblnd cu >arecare ironie. Deh, știu eu ? Trebuie să arăt rău de toi dacă toată lumea care vine la mine, recunoaște cu mări- nimie că l-am bătut totdeauna la șah. Eu știu că am pierdut multe pari ide in viața mea O singură partidă mare am cîștigat și de iceea sini mîndru Oare ? . întreb eu naiv. Pe străzile principale se plimbau perechi de vîrste diferite, tn hai- nele de duminică ; printre ele se strecurau copil cu mingi și cercuri, cete de fete vesele urmate de gru- puri de băieți spirituali : cîte un bătrîn cu sacoșa umflată ștergea pereții. Fanfara din parcul Centra) era uneori acoperită de strigătele unor vînzătorl ambulanți. Șlmian și Trifon erau undeva dincolo de intersecția cu unsprezece semafoare, indreptîndu-se spre te- renul viran de lîngă cimitir, glu- mind în treacăt, ca să stimuleze publicul, spuneau ei. — Aveți superfluu ? se interesa unul la vreo tarabă. — Cumpărați cuțitul 1 oprea celă- lalt cîte un gură-cascâ mai molîu. Vl-1 încercăm pe loc. haide sub poartă ! Lumea arăta cu degetul un delta- plan ce se rotea departe sus, aripă colorată sărbătorește. Pe terenul viran, acoperit de lume, un om descria roata lui cu lanțuri, care putea da senzația zborului oricărui contribuabil. Nu plăteai decît ochiul, cîrllgul, ancora și scăunelul, turele regulamentare erau gratuite. — Ca la schi, spuse Șimian. — Hai măcar o dată, propuse prietenul lui. Pînă la urmă Trifon se văzu sin- gur. căci Șimian pretindea că are • 5 — ORIZONT Ion D. Sirbu SOCIETAR AL VEȘNICIEI mhiă obosit. - cu mirțoaga" ! - Bl Dar te rog să mă scuzi, i 81 de ani. doctorii mi-au in- cu Injecții, știi, sini n Mcțit De boală, de medica- nte. E un vers in Arghezi. uite ni uitat, un vers în care vorbește bătrinete Știu că se termină i : ,11 Joc in doi, îl joci în trei, în cîte citi vrei, arză-l-ar fo- - «i-l-ar' - Vreau sâ viu la premiera istriln Craiova După 60 de ani actorie să mă întorc pe scena de ■ debutat. Vezi, cum totul se pare că a adormit. Dar pleoa- pele foarte grele se ridică șl zjm- betul acela jucăuș și ager e tot acolo. In lumina adîncă a ochilor. — Știi, frate, ce cuvînt grozav, ce cuvjnt tipic românesc e ,mîr|onga". tn nici o limbă din lunile nu are co- respondent. Pentru „gloabă" mai găsești. Pentru „mîrțoagă", nicăieri. Ungurii au „gebe“, dar asta în-, seamnă mai degrabă „gloabă" în „mîrțoagă" se îmbină nuanța gro- tescă. de caricatură, cu nuanța de tragic, de „biet" și de „jalnic". Nu ti se pare că am dreptate ? Cînd mi s-a jucat piesa la Berlin — un spectacol extraordinar, mărturisesc, unul din cele mai bune cîte le-am închide, cum te întorci de unde plecai. i între timp, a trecut o văzut — singurul lucru care ij mi-a plăcut a fost titlul : „Der Mann mit . iată că nu mai știu. n.rilV COMISARSCHI — Cărășanea. — Q|4 I obosit oleacă. Mirțoaga orgiei mai bine ca oricînd. - AlltjAleargă. Și va mai aler- ȘULdragul meu, pentru mine •astS JUrțoagă" a reprezentat .rea teme a vieții mele. E me- ul l^micul. modestul meu sajWposleritale. Chiricâ e om,.Varlam, un înțelept. Ana. femqi cu toate păcatele și sur- zele ||L Aici undeva am realizat un. grăunte de mare adevăr. ie hU ffi spere, cine știe să ta.Wețile să se sacrifice pen- o Idee:- acela cîștlgă Adevă- șl dreptate.! înving Mirțoaga dmljoluirfaiodest al unei foarte ioase valori morale .. Ii Sf «duce dulceață și calea, estrm soarbe încet, cu ochii în- șl. Trec as, cîteva minute. Mi M-am interesat: cuvîntul însemna cal slăbit, cal bătrîn, gloabă dacă vrei. Dar nu „mîrțoagă". Nu știu alții, dar eu cînd spun „mîrțoagă" simt că mi se umple gura, că-mi tremură carnea, că simt toată vi- goarea țărănească a limbii mele ro- buste șl aspre. Vorbeam odată cu un neamț. M-am întîlnit cu el pe munte. Am ajuns pe o creastă înal tă, pe un plai frumos. „Cum se zice la voi, am Întrebat eu, la un ase- menea loc, unde se despart apele?". „Wassercheide", mi-a răspuns el. Adică „despărțirea apelor", în tra- ducere. Francezii și ei spun „par lage d'eaux" Noi îi spunem . ț;um- păna apelor. Simți ? împărțire, des- părțire — termeni preciși, raționali. „Cumpăna" e o poezie. Ca și „mîr- țoaga". Ca și „mîndra" in loc de „Jungfrau". Iar s-a făcut liniște. Iar i s-au lăsat pleoapele. Mîna dreaptă a mai zvîcnit de cîteva ori, apoi a ador- mit și ea. Ochii însă 1 s-au deschis din nou. Și spiritul era acolo, întreg. — Lartă-mă ! Păcătoasa mea lim- bă obosește și mintea îmi trece u- neori ca prin ceață. Este aici în curte o fetiță, o gîză de vreo trei ani, neastîmpăiată șl vie ca o libe- lulă. Cînd ies din casă, ca să mă tîrășc pînă la spital, vine în urma mea și mă imită cum merg. Dar știi ce bine mă . imită ? Mă-ntorc și-o ameninț cu degetul. Se oprește, face ochii mari și mă întreabă: „Unde mergi 7“ Eu știu unde merg, încotro merg, dar îmi vine greu să-i spun. „Ești urît" îmi spune ea și iar mă Imită. Mie-ml vine să rîd. Așa am început și eu viața. Scoțînd limba, Intpebînd, imitînd. Și arta, în fond, nu e decît o ge- nială imitare a celor care merg frumos și împăcați către către în sfîrșit. Vorbele picură rai, rotunjite cu greu. Mîna uneori învie. Uneori și sprîncenele și bărbia schițează o expresie. Dar foarte repede mișcă- rile, gestul încetează. Numai gîndu- rlle continuă calm și obosit. — Am cetit undeva, cîndva ; „Să trăiești în fiecare zi ca și cînd acea anume zi ar fi ultima din viața ta". Eu n-am trăit așa. Dai- acum totuși mă bucur. Am scris două piese bune (că trebuie să știi : mi se va juca și „Capul de rățoi". Și să nu te miri dacă criticii o să-mi descopere că sînt un dramaturg foarte modern), am scris o carte. Am scris. Și am jucat. Peste tot. Viața mea a fost lungă. Am copii, am cinste. Aș dori — îmi permit să dau un sfat —, e bine, e foarte bine ca la bătrînețe să poți spune : „Am făcut și eu ceva pentru po- porul meu, n-am trăit degeaba .. Am doi băieți, să-mi trăiască 1 Dat- am și pe Chirică, și pe Varlam, șl pe Nichlta, și pc Omul cu idei, și pe Ana, și pe Fira.. Și mulți alții. Toți sînt copiii mei. Toți tră- iesc. Și vor trăi și după ce eu voi fi silit să ajung societar al veșni- ciei ... 1 Niciodată G. Ciprlan nu a fost ceea ce se cheamă un bărbat fru- mos. Toată lumea îi cunoaște ex- presia aspră, colțoasă, părul pămă- tuf și acea pălărie pe care, cine a văzut-o nu o mai poate uita. To- tuși, mi-a fost dat să-1 văd zîmbind. Aproape copilărește, cu o veselie li- beră, plină de haz, de ironie. — îmi vine să rîd, știi. Am vă- zut pe vremuri un film franțuzesc, îi spunea „La charette fantome". El. mi-am zis, dc mine va fi bine pe lumea cealaltă. Am să iau Mir- țoaga mea, pe Faraon al V-lea, și-am să-1 înham la birjă. Și am să fac pe vizitiul în ceruri. Iar stația am s-o fixez tot pe lîngă Național, pe undeva. E deverul mal mare, acolo.. — Maestre, vă așteptăm la pre- miera de la Cralovn DICȚIONAR LITERAR' Nicolae Dolângă cr uri lor, fără un obiect Poet. S-a nășcut la 18 septembrie 1942 în Dalboșeț (C. raș-Severin). Li- cențiat al Facultății de Filologie a Universității din Tim șoara. Șeful Sec- ției de Etnografie lu Muzeul Banatu- lui. Debutează în „Scrisul bănățean", 2/1962. Debut editorial cu placheta Țărmul cuvîntului, Ed. Facla, 1974. în succinta prezentare ce însoțește volu- mul, Mihail Petroveanu remarca „simțul naturii", al unei naturi „în același timp tandre, învăluitoare și deschise spre dimensiuni mal vaste", și înclinația „spre acel amestec de contemplație și visare în marginea lu- precis, cu vagi ecouri de meditație lăun- trică", proprie „sensibilității încă juvenile". „Prospețimea percep- ției lirice", „Impresionismul dicțiunii și al cromaticii" (Ulici, 1974), pe de o parte, sentimentul naturii, văzute ca „spațiu- matrice", regăsirea satului — tărîm al candorii și al elanurilor copilăriei (Ruja, 1975), pe de alta, sînt elemente‘considerate ca- racteristice pentru versurile de început ale lui N. D. Au urmat' volumele Simple miracole, Ed. Facla, 1980 ; Veghe solară. Ed. Eminescu, 1981 și Cea mai frumoasă uitare, Ed. Facla, 1986. Do- mină. în continuare, „coordonatele fizice și simbolice ale liris- mului tradițional", configurînd „satul mitic", deopotrivă loc natal șl proiecție a Imaginarului, în linia unor trainice filiații : Blaga, Goga, Coșbuc (Elena Tacciu, 1982). în Cea mai frumoasă uitare, dc „reținut cultivarea unor sugestii folclorice, prelucrate cu bun gust", în versuri care se remarcă prin „alăturări, insolite șl grăi- toare, de vechi șl actual, desuet și modem" (Popescu, 1987) REFERINȚE CRITICE : în volume . Laurențiu Ulici, Prima verba, I, Ed. Eminescu, 1975. în presă : Laurențiu Ulici, „România literară", 25/1974 ; Al. Ruja, „Orizont", 23/1975 ; Virgil Dan. „Săptămîna", 22 mai 1981 ; Stelian Vasilescu, „Familia", 8/1981 ; Cornel Ungureanu, „Orizont", 21/1981 ; Eugen Dorcescu, „Drapelul roșu", 7 mal 1981; Bb., „Cronica", 39/1981 ; Elena Tacciu, „România literară". 2/1982: Adrian Popescu. „Steaua". 1/1987 etc. George Drumur ir ujlcuvin1 să nu se mai alin- de «iație Se urcă la unu! din ele.itBCulti-nl cu încîntare pe ndatar: - Halde lume, halda lume I Pă- la«reglstrm< că nu pleacă ă conțact! Jocurile sînt făcute, ilc nu rade t ’arctirefnd tin contur sinuos, tre- buzunarele, găsi cele două rînduri de chei și-și aduse aminte că atunci cînd urcase în scăunel parcă îi spu- nea omul ceva despre înregistrarea mișcărilor, scrînciobul care nu mal permite coborîrea. Adevărat, incă mai avea senzația plutirii, o baie turcească în aer. Trifon traversă terenul cu flori A TREI KILOMETRI DE ZĂPADĂ 8Istorice, grădini cu cl- norl de vată, musc.u- ele, disimulată eu ne- trecea copilăria lu! arc de bambus, prima gîrlei, porumb copt în I de iepure, corcodusu^. te și prăfuite. )l și privi singurătatea nicaralui de oameni, apoi porni îtișorspre servicl. e amestecă in grupul de colabo- >ri, Hudonați. slujitori care ibătBlstradcla cu sens unic ' grilajul Instituției. își pipăi de cimp spre birouri, intîlni fe- meia de servici care făcea noap ea curățenie, avînd astfel și un loc de dormit, salută lumea pe coridor șl se înfundă într-o cămăruță cu hlr- tit, ale cărei geamuri zăngăneau periodic. Cînd părăsi slujba, pe poarta cea- laltă, Încă era ziuă, gazele de eșa- pament se amestecau cu pulberea 'străzii, un gospodar stropea trotua- rul cu apă de te robinet, apăreau persoane în haine clasice de seară, zgomotele se catifelau, cîte un cîlne gîtuit de lesă dispărea printre oameni. La colțul străzii Bianca, in păr- culeț, se jucau cîțiva copii, .printre care Trifon își văzu fiica. O strigă și ea veni îmbujorată, dezamăgită. — Numai puțin, tati. numai puțin I Se instală pe bancă și-o privi cum se întoarce Intr-un suflet la grupul pestriț de jucători fără sfîr- șit. încercă să identifice logica jo- cului dar abandonă repede ; legă- nat de țipetele monotone, privi pâ- mîntul bătătorit, gardul viu plin de pîrleazuri, vecinii care-și făceau traseul cotidian. Fetita, se trînti lîngă el pe bancă. — Nu mă mai loc niciodată cu ei 1 decretă ea. — Sigur că nu, o incurajă tatăl. Mai ales că acasă te așteaptă un cadou teribil de frumos. — O, tati, e un cadou de mîncat? — Nu, e un cadou de zăpadă. — Dar acum e vară, făcu fetița dezorientată. — Acum da, dai- cînd ajungem acasă, îți capeți cadoul. Se luară amîndol de mină, el mărunțind pașii, ea săltînd într-un picior, amîndoi socotind : „Pînă la colțul acela, un kilometru pentru mama... pînă la casa galbenă, un kilometru pentru tata. ..". Marian DRUMUR Pseudonimul literar al lui George Pavelescu. Poet. S-a născut la 14 mar- tie 1911 în localitatea Mănăstirea Ho- recii (Cernăuți, U.R.S.S.). Licență în științe juridice ; absolvent ol Conser- vatorului de Muzică și Artă dramati- că — secția pedagogică. Profesor. Membru al Uniunii Scriitorilor din R. S. România (1969). Debut cu poezie în 1931 („Junimea română" din Cer- năuți). Debut editorial cu volumul de versuri Solstiții, 1936. Au urmat : Su- flete de azur, 1940 ; Vatra cu stele, 1942 ; însemnele anilor. Ed. Facla, 1973 (volum retrospectiv, cuprinzînd poezii publicate intre 1943 și 1972 în „Vremea", „Drapelul roșu", „Orizont" ori „Zori noi") și Neodihna cuvintelor, Ed. Facla, 1986. G. D. a transcris în versiune românească mai multe opere muzi- cale : Orfcu de Ch. W. Gluck ; Elixirul dragostei de Gaetano Donizetti ; Pescuitorii de perle de G. Bizet; Norma de Vincenzo Belllni ; Anotimpurile, oratoriu de J. Haydn. Menționat de Geor- ge Călinescu în Istoria literaturii române printre „suprarealiștii bucovineni", G. D. a evaluat de la „imagismul decorativ al înce- puturilor" spre o poezie de „combustie interioară și meditații sobre" (Țugui, 1987). El dovedește o evidentă „afinitate pentru ceea ce s-ar putea numi calendarul naturii", adică pentru „su- gestiile oferite de ciclul anotimpurilor" (Popescu, 1987). „Poet de cultivată receptivitate creatoare", G. D. este totodată, „deschis sufletește unor rezonanțe profund ancorate în procesul schimbă- rilor sociale trăite în vremea noastră" (Țirioi, 1973). în Neodihna cuvintelor, temele capătă un contur mai limpede și mai adînc : înțelegerea naturii ca depozitar al Istoriei, „nostalgia... spre per- fecțiunea formei" etc. „Echilibrul" izvorît dintr-o seninătate tîr- zie" domină ațum textele (Urian, 1986). REFERINȚE CRITICE : în volume: Mircea Streinul, Poeți tineri bucovineni, Ed. Fundației pentru Literatură șl Artă, 1938 ; Nicolae Țirioi, Lirica timișoreană, 1970 ; George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă in prezent, Ed. Minerva, 1982, p. 907. în presă : Ion Biberi, „Viața românească", 1/1939 ; Nicolae Țirioi, „Orizont", 21/1973 ; Olimpia Berea, „Orizont", 18/1975 ; Tudorel Urian, „Orizont", 31/1986 ; Adrian Popescu, „Steaua", 1/1987 ; Haratem- bie Țugui, „Convorbiri literare". 5/1987 etc. Olimpia BERCA ORIZONT • 6 Q LUPTELE PENTRU ------------A PA R A R EA I IMIȘOA R El HOREA NUMELE - RENUMELE (AUGUST — SEPTEMBRIE 1944) (IV) Odată organizat dispozitivul de apă- rare, se punea problema eliminării garnizoanelor germane din orașele Ti- mișoara și Lugoj. La Timișoara exista o garnizoană cu efective reduse, avînd in vedere faptul că zona se afla la cîteva sute de kilometri în spatele frontului. Hitleriștii mențineau aici o garnizoană de mici dimensiuni și pen- tru faptul că erau siguri că vor primi ajutor, în caz de nevoie, din partea populației germane din Banat, organi- zată în Grupul etnic german. în con- secință, efectivele germane de aici se cifrau la aproximativ 500 de militari. Conform instrucțiunilor primite în ztua de 24 august, inițial trupele ger- mane, în vederea evitării unor con- flicte, trebuiau lăsate să plece libere d n țară și numai în caz că se vor opune, să fie dezarmate șl Internate, în consecință, garnizoanei germane din Timișoara i se permite, de către comandantul Diviziei I Infanterie- înstrucție, să părăsească țara prin punctul de frontieră Jimbolia, In di- mineața zilei de 26 august 1944. Aid cepe acțiunea de dezarmate și inter- nare a hitleriștilor din sua-vestul Ro- mâniei. Tot atunci trebuia ca automo- bilele, aparținînd misiunii militare germane din România, să fie scoase din circulație și predate Legiunilor de jandarmi, iar ocupantii lor să fie ares- tați. O altă problemă care se ridica în fața autorităților militare românești din Timișoara era dezarmarea mem- brilor Grupului etnic german și a șva- bilor înarmați. în acest sens, pe data de 26 august, Corpul 7 Teritorial a ordonat ca, în termen de 24 ore, ar- mele deținute de către germani să fie predate autorităților militare. Cel care se făceau vinovați de încălcarea ordi- nului erau pasibili de pedeapsă ca- pitală. în perioada de după declanșarea in- surecției, în ultima decadă a lunii au- gust și prima decadă a lunii septem- brie, în Banat, germanii aruncați în afara frontierelor nu au putut executa decît atacuri locale. în scopul de a cerceta dispozitivul forțelor române, de Însuși numele celui mai important conducător ai revoluției populare din anul 1784 are obîrsie folclorică. în testamentul pe care și-1 face înainte de supliciu, el arată că i se spune .Hora Vasilie policra Nicula Ursu". într-un manuscris al lui Nicolae Den- susianu, păstrat la Biblioteca Acade- miei R.S.R.. care e intitulat „ȚTadi- țiunl culese din Transi'vania și consta- tări de locuri și persoane și familii din Revoluția a(nului) 1784“, e notată in- formația lui Coroiu Ursu din Cărpiniș, privitoare la proveniența numelui „Ursu" : „Aici la noi, in munți — re- latează informatorul — este obiceiul ca. dacă moare unui părinte un oare- care copil, ca să nu-i moară și cel născut după aceea, tatăl său, după ce-1 botează preotul cu vreun nume obiș- nuit, dînsul tot nu-l strigă pe numele de botez, ci-i pune numele „Ursu“, fiind că ursul e puternic și tare. Așa s-a intîmplat și cu mine, pe mine mă cheamă din botez Maca vei, dar tatăl mei mi-a pus numele de „Ursu". Alt nume afară de „Ursu" nu se pune“. In vechime, însă, la români era și o altă credință populară, cu caracter preventiv, față de o posibilă moarte la o vîrstă fragedă. Unica sursă de infor- mație, în acest sens (neintrată încă în atenția etnologilor) o găsim în manu- scrisul lui îohannes lacobus Ehrler, luțiu precizează in „Istoria Horii...**, scrisă intre anii 1856—1860, că „Horea fiind om din firea sa vesel și voios li plăcea tare, în societăți și petreceri cu prietenii, muzica șl fluiera și, cînd lipseau acestea, a cin ta însuși și a hori după obiceiul Iui (...) l-au numit alții pe el, de la horit- (ms. p. 184, la B.A.R.S.R.) N Densusianu consideră pe bună dreptate că numele Horea este „epitet popular". Se știe că însuși Nicula Ursu iși spunea Horea, iar în timpul revoluției populare acest supranume a cîștigat renume, cunoscând o largă populari- tate, atît pe teritoriul românesc, cît și în străinătate. Bunăoară, in sudul Ba- natului, în zona Mehadlei pe un litur- ghier în limba slavonă, tipărit la Mos- cova, el este amintit într-o însemnare (nevalorificată de istorici) din anul revoluției populare : „1784. în acest an s-a arătat un om la Ardeal Hora și Cloșca de au ars casele și curțile ne- meșilor..." (Coriolan Buracu, „Mu- zeul General Cena în Băile Herculane și Cronica Mehadiei". Turnu-Severin, 1924). în „Cropica Banatului", Nicolae Stoica de Hațeg consemna pentru anul 1784 : „Hora, Cloța în Ardeal asupra neameșilor rebelie rădicînd (...) ceate de oameni se scula". Iar pentru înce- putul anului 1785, cronicarul mențio- nează : „Generalul nostru, fralher Pa- istorie-document „Pe-un picior de plai..." germanii au fost dezarmați de către trupele de grăniceri români. Din cele 15 autocamioane, în care se deplasau germanii, 11 vehicule au fost reținute de către grănicerii români. în garnizoana Lugoj, unde-și avea sediul Divizia 9 Cavalerie, lucrurile au luat însă o altă 'turnură. Aici, co- mandantul Diviziei 9 Cavalerie, gene- ralul-maior Dumitru Popescu, cunoscut ca un ofițer capabil, este numit, în data de 24 august 1944, comandantul Diviziei I Cavalerie din Arad, in scopul eliberării acestui oraș de sub garnizoana germană mult mai nume- roasă, care se găsea aici. Luptele pen- tru eliberarea Aradului, conduse de către generalul Dumitru Popescu, s-au desfășurat între 25—28 august, trupele germane fiind aruncate peste frontie- ră. în acest timp, comandamentul Di- viziei 9 Cavalerie, cu garnizoana la Lugoj, a fost preluat de către locb- tenent-colonelul loan Enescu, coman- dantul Regimentului 13 Călărași, oare-și avea sediul tot în această lo- calitate. Aici nu exista o garnizoană germană, ci numai o subunitate de pază a unui mic aerodrom militar german, amplasat provizoriu, chiar pe terenul de instrucție al Regimentului 13 Călărași. în ziua de 26 august 1944, it. coi. Enescu, coțnandînd 3 plutoane de călărași, a luat prin surprindere pe hitleriștl, care s-au predat neopunind nici o rezistență. La această acțiune au luat parte și elevi ai școlii de in- fanterie din Lugoj. în cadrul acestei acțiuni îndrăznețe, efectuate de către Regimentul 13 Călărași, au fost cap- turați 40 de prizonieri, majoritatea subofițeri și ofițeri, cîteva avioane germane și o mașină de radio și tnan- sport. După ce au fost dezarmați, hitleriștii au fost transportați, sub escortă, la graniță și lăsați liberi, con- form ordinelor anterioare primite. Deci, conform ordinelor existente pină la acea dată, garnizoana germană din Timișoara a fost lăsată liberă să plece în afara hotarelor țării, iar cea din Lugoj a fost evacuată peste graniță. De abia la sfîrșitul zilei de 26 august 1944, la ora 24. este trimisă o telegra- mă a Ministrului de Interne, generalul Aurel Aldea, prin care s-a cerut Pre- fecturii județului Timiș-Torontal, Sub- inspectoratului general de jandarmi din Timișoara și Diviziei 1 Infanterie- Instrucție, ca trupele germane să fie dezarmate de către trupele armatei ro- mâne și internate în lagăr. Aceasta se ordona, deci, după atacul armatei ger- mane asupra Bucureștiulul, capitala țării. Dar, în momentul primirii ordi- nului de dezarmare și internare, ele- mentele hitleriste din Timișoara șl Lugoj erau deja în afara frontierelor țării. Ca urmare a acestui ordin, în- a cuceri și menține anumite alinia- mente favorabile de trecere la ofensi- vă. Fiind surprinse de declanșarea in- surecției de la 23 August, trupele hitle- riste și hortyste nu erau pregătite și nu dispuneau de forțe suficiente, pen- tru a efectua, din afara frontierelor, acțiuni ofensive de mari proporții îm- potriva țării noastre. Aceasta a și fost cauza pentru care hitleriștii nu.au pu- tut desfășura o ofensivă asupra sud- vcstului României. în Banat, hitleriș- lii au atacat pichetele de grăniceri, de pe graniță și au executat, cu aviația, misiuni de recunoaștere și bombar- dament asupra localităților de aici, încă din primele zile ale insurecției, au început concentrările trupelor ger- mane la frontiera de vest a României, unde ele desfășurau lucrări de am- plasare în teren. în același timp, hitleriștii desfășurau o intensă ofensi- vă psihologică asupra populației și armatei române In Banat, lansînd zvo- nuri că o mare ofensivă germană, asu- pra Banatului, era iminentă, și putea să înceapă din oră in oră. Germanii atacau mereu frontiera de vest, tes- tind capacitatea de ripostă a grănice- rilor români și incercînd a se infiltra pe teritoriul român. Astfel, la Jimbo- lia. localitate situată pe graniță, tru- pele germane au atacat frecvent gră- nicerii români. Aceste atacuri urmă- reau recuperarea unul mare depozit de echipament german, care fusese cap- turat de către români. Ciocniri frec- vente, cu grănicerii români, au mai fost și în zona Sînnlcolau Mare. Tere- mia Mare și în alte localități de pe graniță. Pentru a dezinforma și semăna pa- nică. aviația germană a fost foarte ac- tivă. în această perioadă, pe teritoriul orașului Timișoara și al județului Ti- miș-Torontal. încă din primele zile de la actul de la 23 August, aviația ger- mană a efectuat misiuni de recunoaș- tere și de luptă pe teritoriul județului. Acum a fost bombardată gara Vinga și a fost mitraliat trenul de persoane cu destinația Timișoara. Numai aici, aviația hltlerlstă a făcut aproape 30 de victime (9 morți și 20 de răniți). Aviația germană mitralia cu predilec- ție populația orașului Timișoara, pen- tru a teroriza orașul și a intimida pe apărătorii săi. Bombardamentele avia- ției hitleriste au fost frecvente în ulti- mele zile ale lunii august și în prima decadă a lunii septembrie. în același timp, pentru a teroriza populația sa- telor județului și a dezorganiza parti- ciparea la muncile agricole, aviația hitleristâ mitralia țăranii aflațl pe cîmp. Radu PAIUȘAN Octavian VLAD publicat abia după două secole, de la redactarea lui în limba germană (J. J. Ehrler „Banatul de la origini pînă acum", Traducere, prefață șl note de Costin Feneșan, Facla, 1982). Ehrler a consemnat un ritual (ce se efectua în împrejurări deosebite la botezul unui copil, în urma căruia el primea nu- mele „Le(ă)pădat“ : „Acest nume poate fi întîlnit încă foarte des, avîndu-și originea tn faptul că o mamă — după ce a născut un băiat, mort mai apoi — îl va disprețul, dar numai aparent, pe cel de al doilea născut. Același lu- cru îl fac și oaspeții care Iau mamei copilul nou-născut, îl pun într-o troa- că și îl scot în uliță, în credința apa- rentă, dar în același timp ridicolă, că Dumnezeu îl va lua la sine, de vreme ce mama nu-i mai poartă de grijă. Intr-un cuvînt. Dumnezeu e nițel sfi- dat, iar copilul e într-adevăr lăsat sin- gur în uliță. Curînd îl ia însă un ve- cin care-1 aduce mamei în casă și o asigură cu stăruință că, de vreme ce Dumnezeu l-a făcut să găsească copi- lul, el voiește să-1 lase mamei spre bucurie. Vecinul devine prin urmare naș, iar cel nou-născuț primește în lo- cul prenumelui său pe cel de Lăpă- dat“. Am reprodus acest citat, nu nu- mai datorită ineditului practicii ritua- le din secolul al XVIII-lea, ci și pen- tru că se numește chiar Lăpădatu, unul dintre cei mai autorizați exegeți ai operei lui Nicolae Densusianu, au- torul documentatei lucrări „Revoluțiu- nea iul Horea", 1884. Alexandru La- pedatu a elaborat studiul „Activitatea istorică a lui Nicolae Densusianu", a- părut în anul 1912. Geneza numelui Horea — pentru conducătorul revoluției populare din anul 1784 — este binecunoscută. Mă opresc asupra ei doar pentru a-i su- blinia valențele folclorice. Istoricul David Prodan. in monumentala sa lu- crare „Răscoala lui Horea" (1979, re- editată în 1984) arată că, în luna ia- nuarie a anului 1785, țăranul Petru Giurcă, un bătrîn din localitatea Bu- cium, declara în fața comisiei de in- vestigație a cauzelor răscoalei că Va- sile Nicula „după horitul Iul mult a luat numele de Horea și mai ales cu acela e numit". Alexandru Sterca Șu- pila din Sibil îmi scrie că nu e Hora, nici îi Cloța, ci e capul Ion Ursu, cu un Petru și altu Simon pre carii în pătrare i-au zdrobit și prin Ardeal i-au trimis". în scurt timp, însă, lu- crurile se clarifică, astfel că străinii îi consemnează numele așa cum era cu- noscut în popor, anume Hora, Horea, Horia, sau in grafia naționalităților cărora le aparțineau : Horja, Horjoh etc. (N. Erdoiu, „Ecoul răscoalei lui Horea în presa franceză", în „Apulum" VIII, Alba lulia — 1971). încă din secolul trecut, așa după cum arăta Karl Marx, destinul întru eternitate al conducătorului marii mișcări țărănești din anul 1784 avea o pregnantă marcă folclorică : „Horea a devenit eroul poveștilor populare și simbolul renașterii Daciei". Veșnica dăinuire în sufletul poporului român a marilor eroi care-au organizat re- voluțiile din 1784 și 1848 în Transilva- nia a fost subliniată de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, secretarul general al partidului nostru, cu prile- jul vizitei de lucru din anul 1965 în locurile Istorice din Munții Apuseni : „în aceste ținuturi minunate — spunea tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — am întîlnit, alături de vestigiile civili- zației strămoșilor noștri, locuri care evocă pagini de nepieritoare glorie În- scrise de oamenii dîrji din Tara Mo- ților, sub conducerea lui Horea, Cloș- ca și Crișan, a lui Avram lancu. A- mintirea lor, a faptelor lor, Izvorîte din adînca dragoste de țară, din ura clocotitoare contra asupritorilor, va dăinui de-a pururi în conștiința po- porului român". Cinstirea memoriei lui Horea se re- flectă și în frecvența mare a numelui său în numeroase localități de pe cu- prinsul patriei. ,E un nume de origi- ne folclorică și de amplă rezonanță istorică, moștenit de la unul din mar- tirii neamului, nume care nu a putut fi strivit sub roata grea a imperiului de tristă amintire, care, potrivit legi- tății evoluției sociale, s-a prăbușit în anul 1918, sub o altă roată — dreaptă, acum — învîrtltă de lupta sfîntă a maselor populare, pentru instituirea libertății naționale și sociale. Aurel TURCUȘ < ? • -------------------------------------------ORIZONT Cîntarea României SERBĂRI CiMPENEȘTI TRADIȚIONALE fanion In această vară marcată de evenimentele politice ale a- nului — aniversarea Marelui Act Istoric de la 23 August 1944 și cel de-al XlV-lea Congres al Partidului Comu- nist Român —, în județul Ti- miș se desfășoară o bogată și interesantă stagiune estiva- lă. organizată, la indioatia Comitetului județean de par- tid, a Secției sale de propa- gandă și presă, de către C.J.C.E.S. Programul ei cu- prinde, între altele, și serbări dmpenești, devenite tradițio- nale de peste două -decenii. Prin conținut, amploare și mod de organizare se deta- șează, dintre ele. Sărbătoarea cintecului, jocului și portului popular, de la Valea lui Li- man, loc pitoresc de o rară frumusețe. In această vară, însă, sărbătoarea „de la Li- man" s-a caracterizat printr-o bună, organizare, conținut e- ducativ și mesaj artistic și participarea deosebit de nu- meroasă a beneficiarilor actu- lui de cultură ; au fost pre- zenți circa 10 000 de oameni ai muncii, veniți din întreaga to iă, dm aproape tot județul și din cele învecinate. Au fost admirate costume autentice din Tomești, Făget. Pietroa- sa, Fîrdea, etc., purtate de fete și flăcăi, dar și de oa- meni cu tîmple argintii. Cel mai atractiv „punct" din pro- gramul întregii manifestări l-a constituit spectacolul cul- tural-artistic susținut de an- samblul folcloric „Bănățeană" al Centrului de Creație și Cultură Socialistă „Cîntarea României" al sindicatului de la Trustul de Antrepriză Ge- nerală Construcții-Montaj Ti- mișoara, artiști amatori care s-au impus la concursurile republicane din cadrul celei de-a VII-a ediții a Festivalu- lui național „Cîntarea Româ- niei". Iată-1 acum, din nou, pe o altă scenă, confirmînd seriozitatea și dragostea loi pentru artă, dor lu (a lor de a munci și activa continuu pe tărîmul îndrăgit și pasionant al artei noastre amatoare. „Bănățeană", în frunte cu di- rectorul Gheorghe Galetin și-a deplasat la Valea lui Li- man toate forțele : orchestra de muzică populară, formația coregrafică, soliștii vocali și instrumentiști. N-ou lipsit, din rîndul acestora din urmă, „capete de afiș", precum Pe- trică Molse. Florentin losif, apoi Dan Stepan. Petrică Cioară, Miron Frățilă, Du- mitru Stoicănescu, Alina Ște- fănescu, Miriana lovicin, Mo- nica Mioc, Monica Cerbu. Lor II s-au alăturat forțe ar- tistice locale, din rîndul că- rora s-au impus dansatorii de la Centrul de Creație și Cul- tură Socialistă „Cîntarea Ro- mâniei" din comuna Fîrdea. Programul a fost precedat de alte Importante „momente", pe care organizatorii culturali le-au șlefuit cu migală, tn a doua zi a sărbătorii, pentru tinerii oaspeți, a fost organi- zată o seară cultural-distrac- tivă, din agenda căreia n-au lipsit muzica, dansul, și, fi- rește, tinerețea. Duminică di- mineața. pe terenul de fotbal din același mare amfiteatru natural de la Liman, s-au în- tâlnit „reprezentativele" de fotbal ale comunelor Tomești și Făget. „Ziua Padeșului" — tot o sărbătoare de tradiție — s-a derulat cu cîtva timp în ur- mă, în comuna Nădrag. Cu sprijinul C.J.C.E.S. Timiș, Consiliul local de educație politică și cultură socialistă s-a dovedit a fi un bun or- ganizator, Invitînd aici, pe scena amenajată în aer liber, colective artistice și soliști care s-au remarcat în Festi- valul național „Cîntarea Ro- mâniei". Ne referim la colec- tivele artistice de la Centrul de Creație și Cultură Socia- listă „Cîntarea României" din Lugoj. Orchestra de muzică populară, dansatorii, soliștii vocali și instrumentiști au fost aplaudați, cu firească dragoste și căldură, de aproa- pe 5 000 de oameni din loca- litate.’ Trebuie să consemnăm că „Ziua Padeșului" s-a con- stituit într-un început de bun augur pentru săptămîna cul- turală organizată sub gene- ricul „Omagiu muncii". Ca- lendarul ei a cuprins o gamă largă de manifestări temati- ce : expuneri, dezbateri, sim- pozioane, mese rotunde, în centrul cărora s-au situat dezbaterile pe marginea pro- iectului Programului-Directi- vă și a Tezelor pentru cel de-al XlV-lea Congres al partidului. Va trebui să mai amintim o serbare, devenită tradițio- nală ; tema ei spune mult în puține cuvinte : „Cîntec pen- tru aurul ogoarelor". Este vorba de o manifestare dedi- cată fruntașilor în recent în- cheiata campanie agricolă de vară. Duminică, 13 august, cu începere de la ora 9.00 șl plnă la ora 20, la Periam- Port, pe malul Mureșului se va desfășura un concurs de pescuit, un spectacol folcloric cu participarea a numeroase’ colective artistice din locali- tate și din Timișoara (artiștii amatori de la întreprinderea Mecanică pentru Agricultu- ră), cei din Pesac. Comloșu Mare, Becicherecu Mic. Sîn- petru Mare și alții. Cum îi stă bine unei asemenea ma- nifestări, ea se va încheia și aici cu o frumoasă și antre- nantă horă populară, după ce dimineața, fanfarele reunite vor prezenta programul lor tradițional. Nicolae P1RVU SUB IERI ȘI AZI, LUȘTRU CEI TRECĂTORI La 1929. angajați! Uzinei Electrice și Tramvaielor Comunale a Timișoarei s-au grupat într-o „asociațiune sportivă pe nume -Electrica», noul club ființat numărînd, la debut, 340 membri, în fruntea cărora s-a aflat D-l Dr. Ing. Cornel Miklosi, chiar directorul UZET-TCT". Zilele trecute, aflîndu-mă în căutarea celor ce în urmă (nainte) cu doisprezece luștri au sfințit rostul acelor „activități de după lucru- — dopo lavoro I —, m-am găsit în preajma d-lor Cornel Septimiu Pitariu (în direcția clubului din 1935) și Vasile Deheleanu (marele fotbalist, între altele și antrenor al echipei în perioada ei cea mai frumoasă : 1945—1947). Au înviat, sub cuvintele dumnealor, chipuri și au rerodit intim- plări ce demult păreau stinse. Iar șinele și folosul obștesc ce au stat la baza a tot ce s-a făptuit în acei ani de după Marea Unire au copleșit lucrarea, dindu-i clipei din față o încadrare și o ne- mărginire de secuii. Și totul a fost păstrat în scrise. Iar ceea ce nu s-a putut usca în cerneală a așteptat locul unde va odihni. în sfîrșit. Este ceea ce urmează de-aici : Era în vara lui '47. Echipa se afla in divizia B unde ajunsese în urma unui baraj, plin de peripeții, cu Sporting Pitești. Deși ar fi avut dreptul să se califice direct in această divizie — s-a situat pe locul trei în clasamentul orășenesc, după Poli și C.F.R. —, federația a promovat direct o echipă de pe locul șase, CAMT. Așa că „Electrica" a trebuit să treacă prin furcile caudine ale unui 0—1 acasă, după care. Ia Pitești, a cîștigat cu 5—3, în pre- zența lui Virgil Economu, președintele F.R.F. Au fost invitate atunci, la banchetul ce ar fi urmat să sărbătorească triumful gazdelor, peste o sută de persoane. Din tot Piteștiul. un singur suporter a avut echipa lui Deheleanu : pe comandantul Pieței, Ghiță Raica, de felul lui din Fabrie-ul timișorean. Și după acest meci care i-a adus in categoria B, toate au mers bine, iar în anul următor se lupta cu șanse egale, alături de lidere (Poli și Unirea Tricolor), pentru prima divizie. în etapa cu AMEFA Arad, acasă, arbitrul întâlnirii l-a nedreptățit flagrant pe timi- șoreni și, după joc, a refuzat protecția. Publicul era foarte întă- rîtat. Noaptea, tîrziu, la restaurantul stadionului, a izbucnit o rixă, după care cei mal buni jucători au fost acuzați de a o fi fost provocat : Poșa, Buș și Miiller. Iar V. Deheleanu și-a înaintat demisiunea vâzind în aceasta o mașinațiune ale cărei mecanisme obscure se pierd în noaptea anilor. Marcel TOLCEA top PRIETENII NOȘTRI IPOSTAZE CREATIVE în expoziția sa, deschisă la galeria „Pro Arte" din Lugoj, semnificativ intitulată Studii de echivalare. toan lovan pornește într-o aventură te- merară : transpunerea pro- priilor versui;. In imagini (sau poate drumul este in- vers, deschiderea spre mister este cu atît mai revelatoare, cu cit persistă această fertilă ambiguitate; într-un al trei- lea caz posibil, ele au luat naștere simultan, ceea ce de- vine lipsit de importanță în receptarea lor). Desigur, loan lovan nu por- nește inocent în acest voiaj inițiatic, el reține ca mijloa- ce preformatoare ale viziunii corespondențele baudelalre- eene. sau „sunetul interior" al culorilor, teoretizat de Kadinsky, pînă la poemele vizuale ale lui Apollinaire, tot ceea ce s-a caligrafiat în acest domeniu. Le reține, dar nu se lasă terorizat de aceste modele ilustre, ci dimpotrivă, este preocupat de urmărirea unui proces cu caracter meta- morfic unde se petrec trans- formări, cu pierderi și cîști- gurl reciproce. în cadrul fie- cărui limbaj individualizat, avînd legitățile lui specifice, greu, dar nu Imposibil de transgresat. Se consumă aici, deci, un fenomen cu caracter izomor- fic. unde două limbaje con- strînse în coordonate diferite, se unifică prin confluențe plurivoce ca sens, Concrete- țea brutală a unor fragmente expresive din Imagini (dis- puse de multe ori In două planuri : unul terestru, celă- lalt celest, aflate într-un per- manent dialog tensionat) î.șl găsește cel mai adesea elibe- rarea în polisemia cuvintelor, sau poate simplitatea studia- tă. directitatea unor versuri se regăsesc vizualizate, con- ferindu-li-se orizonturi mai vaste. Aproape toate imagi- nile cuprind, ca un fel de ramă interioară, arcade blînd Limitative, ghidînd privirea contemplatorilor, menite să echilibreze într-un fel dmpu- rile neliniștitoare, oglindirile și flăcările ce populează pro- gramatic imaginile Iul loan lovan. Revenind la faptul că el își intitulează poeziile și compozițiile dens străbătute de idee drept „studii" anunță o anume prospețime aurora- lă, proprie tuturor artiștilor autentici, mereu aceiași în* fața foii albe, luată treptat în r petunii de pe povîrnișul amăgitor. Arbuștii sint visul neașteptat al pietrei șlefuite de riu și in pielea înfiorată a valurilor , se oprește strigătul brizei. ' Miiniie lui șovăie in fața pinzei. | ’lrusc, in amintire iși regăsește bucuria : asprimea frunzei de murat i sub arpeglul stolului de țfnțari. V Printre plopi priveliștea capătă contururi i o barcă violetă, uiște arbori albaștri și un virtej de argint ii dezorganizează conștiința. în Argenteuil in Chapultepeo. MANUEL MARTL\EZ MALDONADO (PORTO RICO) la New York și in San Juan pensulele desenează întunericul sub terebentina uitării, între încrețiturile pinzei esența se reduce la prisme oarbe și incolore. LOC UINȚA IN ARLES O debilitate a cristalinului sting : picioarele mesei pe dușumea se odihnesc ca niște flamingi in noroi. Vasul de punci, noptiera cu sertarul gol. patul șchiop, plapuma roz-inflorată. Periuța, apa de colonie, reflexul verde al cimpului de dimineață ne obraz, tn buzele stinse. Oglinzi, picturi, prosop — apa înghețată în cană. Papucii uitați pe covor, vîrfurile zdrențuite ale ciorapilor. Prin fereastra cu efrțige căzute scirțilc balamalele, ușile albastre ale misterului : barba roșie se ascunde in coada cometei. Moartea stă la pîndă în pîlcul de pini. COBORIREA LUI ORFEU Orteu iși aprinde o țigară și își amintește săruturile Euridicei; din pletele lui sunetele ghitarei se rostogolesc ca niște valuri peste cuiburile păsărilor Nu și-a revenit din uitarea cărnii, nu și-a recăpătat surisul de stîncă. Pe drumurile lui mai trece mînia luminii, iar mireasma vîntului alungă stelele. tn tristețea iui înfloresc zorii cocoșilor sfidind primăvara cu rouă căzută pe frunzișurile tăcute. tn românește: Darie NOV A CE A NU Andre Grab • Și-® Întors cu grijă privirea in stîn- r și în dreapta. Nu trecea nici o ma- mă. Puțin girbovlt, a traversat stra- ,a. Emil F., un om de șaizeci de ani, iu putea să se plingă de picioare, iste adevărat că acum totul dura mai nult, urcatul scărilor, deretlcatul prin asă, cumpărăturile... Odată 1 s-a în- implat chiar să uite să încuie poarta 4sei. Proprietarul, un bărbat tînăr, nergic, cu o geantă diplomat de piele - lui Emil F. îi făcea impresia că era otuși din piele artificială — i-a făcut o vizită acum două săptămînl și 1-fl ugat să se mute într-un azil de bă- trîni. Că și acolo-1 frumos... Nu mal » ca altădată... Afară de asta, un ipartament de trei camere pentru un im bătrîn este de-a dreptul un lux 1 Să te gîndești numai la cîtă curățenie rebuie făcută. Și căsătoria, pare-se, tu mai intră în discuție... He-hee ... Pe Emil F. — ca și cum l-ar fi lo- 4* cineva cu ciomagul In cap. După :e a primit a doua zi o scrisoare re- :omandată în care era înștiințat că rebuie să se mute, imediat s-a dus la »oliție... Aproape după colț... Era :onvins că i se face o mare nedrep- ate Funcționarii erau foarte drăguți - căci pe Emil F. l-au cunoscut ca pe un cetățean fără cusur —, însă i-au lat de înțeles că in cazul lui nu se nai putea face nimic. Că mutarea nu-l » nedreptate. Dimpotrivă, la vîrsta Iul, > cămăruță într-un azil de bătrini ar fi o soluție mult mai rezonabilă. Emil A nu mai pricepea nimic. A doua zi s-a sculat dimineața ca Ic obicei la ora șapte, s-a îmbrăcat, i aerisit dormitorul, a scuturat pătura 4 a întins-o în balcon. In bucătărie și-a fiert cafeaua și vasele din ziua precedentă le-a pus la locul lor. Dar >rice ar fi luat In mînă, totul i se în-, cețoșa în fața ochilor, nimic nu mai ivea contururi normale, ca și cum ar d vrut să-i dispară... în disperarea documentele noastre de partid, în Operele tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, prefigurând strategia șl tactica procesului revoluționar continuu ce se deru- lează în societatea socialistă multilateral dezvoltată și în perspectiva trecerii la comunism. Penultimul capitol al lucrării analizează conceptul de criză eco- nomică mondială în conjunctura creșterii ponderii conexiunilor ce se nasc între acest element șl celelalte categorii ale economiei politice. Studiul crizei șl ciclurilor economice pornește de la evidențierea posibilităților de stimulare a desfășurării reproducției, cu ajutorul calculatoarelor electronice, în condiții dc laborator, șl continuă cu tipologlzarca acestora, cu extragerea trăsăturilor esențiale ale noului stadiu al crizei economice mondiale, din care nu sînt excluse crizele economice ale economiei socialiste. O problemă acută, abordată cu îndrăzneala specifică specialistului de elită, este cea a crizelor economice din socialism. Această chestiune ne este prezentată pe baza unei temeinice documentări, în antiteză cu situația crizelor din capitalismul contemporan. Desigur că, pentru socialism, soluțiile rezolvării contradicțiilor pot veni în mod anticipativ, preîntîmplnînd uneori însăși apariția unor disfuncții, diver- gențe sau contradicții. Socialismul, prin însăși organizarea sa ca sistem, dis- pune de resurse sigure de atenuare pînă la dispariție a dereglărilor ce se pot Ivi în funcționarea normală a mecanismului economic și, mal mult decît atît, el poate dirija micro și macrosocial forțele motrice ale dezvoltării eco- nomice. Așa după cum ne Informează autorul, inserarea unor elemente de analiză a noțiunilor proprii economiei politice a socialismului are menirea de a pre- găti cititorii pentru lectura volumului ce urmează firesc celui în discuție, „Socialismul contemporan și categoriile economice". ProF. Luminița SARBOVAN • Tudorel Postolache — „CAPITALISMUL CONTEMPORAN ȘI CATE- GORIILE ECONOMICE", Editura Politică. 11)88. • 5 • ORIZONT POEM In august SUR iubirea de patrie, a nlteasmă a griului lillolwtrc, i nH(ișază. injiti. indtul pporului cel mal bărbat, idn d steagul mergind înainte, i acta de August, piinea de azi. । ac» inaltă. rănilor leacuri. . acea arzind cit un veac, acea luminlnd peste veacuri... I Ion DAVIDEANU PRIM A VARA ftUI EMINESCU gentil nostru întilnirea insă, loasU, are loc și-n orice iarnă, itotfuun.i. doar de stele plinsă, iiocda răsărind în geană. siqWn forța sa și visul lui i tltnși el ne va rămîne nouă, ilmn nu-i rece, în statui, ird» ochii noștri și în rouă. ir iifoporului român e steaua ivUWui Hyperion, iurib și cald il simți sub neaua noii» vieții, și-n septentrion. ar ivii aștri-ai lumii ne-ntîlnesc cu ;re|U-a-l slăvi pe Eminescu,— 'eqbea, peste orice moarte, eaflt Izvorăște mai departe. Ion RAIIOVEANU VATRA LEGENDARA E.. port cu mine toate cile sint Pe-această vatră sfintă legendară Și-aud cum urcă-n suflet ca un cînt O fără margini dragoste dc țară. Singele meu, rămas de la străbuni, E-un viscol drag și-i cea mai pură floare. Un zid in calea marilor furtuni Să fie veșnic (ara-n sărbătoare. De-atitea citc are ea de spus Și primăvara-i parcă mai latină Cînd universu-i blînd și neascuns Ne infășoară-n dulcea lui lumină. Amurguri vin frumoase ea un joc Și zvon dc păsări vine din cîmpie Eu n-am cu țara temere de loc Cît dragostea mea-i tînără și vie. SUFLETUL NOSTRU TULBURAT Adună cerul tot deasupra mea Să fîc-n jur imensa dimineață Și din cămașa-acclei nopți prea grea Să ne-aruncăm in fluviu către viață. Scară de seară, noapte după noapte. Din calea ta cumplit am vrut să fug, Cînd, sfîșlat dc clopote ritmate, Inima mea ardea ca pe un rug. Apoi a fost întoarcerea curată Ca o cascadă-naltă de culori Cu-n huict lung, din iarna-nsingurată, S-au preschimbat toți mugurii in flori Și toate-au fost un foșnet cald și verde Puterea dc a ne iubi curat. Grădini, cu flori anume să dezmierde Sufletul nostru-atit de tulburat. David RUSU DA-MI, PATRIE MpREA eroilor și iRtură singelc-n amurg ’i dinte ori se-ntoarce vara e fldni și ape care curg inia ni-l readuce — Țara ... ri ii ea-s cei ce s-au dus endunul lor în nemurire. 1 surele coboară spre apus, re iui frumos în amintire. Radu FELECAN Dă-mi, patrie, bucuria dc-a te îmbrățișa cu tot ceea ce exiști. Dă-ml, patrie, anotimpuri dc-a pururi insorite prin gîndul meu, venit din copilărie ! Fruct pîrguit, intre ceea ce sint și cuvint, dă-mi, patrie, inima ta pentru veșnicie ! Ștefan Marcu MARINCON1 Sentimentul vieții in floare i ctUsem nimic, pînă in aceste de wă, din poezia lui Bazil ia. Hnă cind nu mi-a pus în ă, tanăd, prietenul meu bun rozătorul Ion Hanca, din orășe- neu natal, volumul .A patra di- slu»’. Numele Iul Bazil Gruia er» cunoscut doar în legătură niște pagini inedite asupra Iul ja, dar nu prin lirica sa. Cei vor lectura volumul său, recent, pata dimensiune", înainte de a unde In miezul liricii sale, vor i, pin studiul tânărului critic ?an, Petre Poantă, revelația cu- iteri dinaproape a poetului în ■ă. 3d criticul stelist, cu pă- zăttna-1 subtilitate, descoperă nund datele specifice acestei i, dr Înalță în fața noastră și ia lutului și a omului Bazil ia,ii conturează și un „curricu- vtte*. dar și pîrghiile de forță podiți poetului de pe Mureș. In /ăr, lectura acestui din urmă tm iwelează, in nuce, toate ob- le Itlce ale lui Bazil Gruia. El ilde, ca tntr-un sipet prețios și n, latele specifice, presărate și :elelilte opt sau nouă volume irlOR eonturînd fizionomia u- lidcorigina! îea « poate fi descoperit, de la început, în această poezie, este imatul unui zbucium care a- e fința poetului și o macină ținui, un zbucium existențial, • se leagă de locul, de lumea din jur dar și de universul nedefinit al omului-poet. Acest zbucium, să pre- cizăm, nu este unul întunecat, ci unul luminos, apolinic, din care de- curge însuși sensul dinamic, ascen- sional, al acestei poezii, niciodată supusă căderii în disperare, degrin- goladă sau tnfrîngere. Este o poezie, deși în clocot continuu, victorioasă. Ceea co conferă acest sentiment al luminii victorioase, chiar șl în poe- me cu iz thanatic, este, se pare, în- săși filosofia existențială, veșnic luptătoare, a poetului și însuși dis- cursul său liric amplu, în valuri u- riașe, whitmanlene, și într-o rostire mereu maiestuoasă, parcă regală. Există, apoi, In această poezie a u- nui octogenar, un perpetuu senti- ment al vieții în floare, al vieții luată de Io început sau perpetuată mereu la o manieră adolescentă. în această direcție, poezia însăși re- prezintă semnul acestei tinereți veș- nice, o tinerețe fără bătrînețe. Sti- lul acestei poezii este, în genere, înflăcărat de o metaforă abundentă, uneori, chiar supraabundentă, meta- foră care se construiește din elanu- rile unei limbi literare arborescen- te, colorate șl dezinvolte. Dar, ceea ce pare mai important pentru poezia. lui Bazil Gruia este cuprinderea amplă și diversă a te- melor atacate de poet. De la poezia- meditație asupra Eulul sau univer- sului, cum ziceam, la poezia erotică. AUGUST FIERBINTE Sub pavăză dc grînc și de fructe, Țărina strămoșească intră-n vară, Rotundul anotimp al împlinirii Iți desenează numele tău. țară ! DICȚIONAR LITERAR Sc luniinează-n ramuri și in oameni Și rodul spune doine pe-nscrate; Cînd miinile sc slrîng pe truda zilei A ocrotire și a bunătate. Porniră, prin recolte, brize calde, Belșug de dor, zidit peste cuvinte. Ca un prinos ce-aduce libertate Acestui August tînăr și fierbinte. Doru MACRIȘ Eugen Dorcescu CÎNTEC DE ÎNTEMEIERE Ca o mireasă urcă (ara mea in larg Curg orele șuvoi spre ceasul ei înalt ; O măreție simplă ne străluecște-n ochi, Iluminează cutezanțe noi dc gînd. Din temeiuri noi dc fapte și izbînzi Urcușul are rod bogat în crengi ; Sprc-o inimă zvîcnind dc primăvară Lumina noastră suie lumina către (ară. Sc simte-n brazde-un nou avînt de seve, Un ev e corolarul celorlalte evuri. Un tot sînt brațele ce-l încunună Lîngă Carpa(i îi înălțăm columnă. PASTEL PE FLUIER Din Cîmpeni, prin Apuseni în jos, S. aude-un fluier tainic și duios ; Un tribun cum suie-n sus pe Aricș Moții să-i adune pe-un fluier de cireș. Ardealul !ul-l izvorul din strămoși, Sub stejarii falnici și umbroși Un cintec limpezit în cleștar dc ape Nestinsă, o făclie pentru libertate. La Horea suie lancu, la Țcbca, colea, sus, Gorunul, grea, pe frunte, coroana sa Ic-a pus, Lumina lor, senină și adîncă, Rotund coboară-n văi și iarăși urcă. Ion SCOROBETE de la poezia-document a unei reali- tăți sociale (vezi Ciclul 1907) la poe- zia de fină notație din Interludii, ne impresionează acest registru vast al temelor abordate de poet. Această diversitate în unitate sugerează nu numai paleta întinsă de cuprindere a liricii sale, dar șl puterea sa de diversificare, rememorabilul său proteism poetic care, la un loc, con- feră valoarea și originalitatea poe- ziei de față. Lîngă poeți al ultimului val, ca șl poeți care și-au impus un pat liric personal, poetul clujean Bazil Gruia, care poartă cu demnitate, pe umerii săi, nu numai o vîrstă luminoosă șl atît de respectată, dar poartă și propriii lauri ai poeziei sale, cuce- riți Ia o etate la care alți poeți l-eu și abandonat, poetul, deci, ne sur- prinde prin robusta sa vitalitate spirituală, dar și prin acel ceva, tai- nic și adine din poemele sale, acei ceva care ține de însuși inefabilul poeziei autentice. Acel ceva care mărturisește despre faptul simplu că poetul, cînd e poet, iar nu un simplu făcător de cuvinte, deține, în făptura și creația sa, misterul marilor taine ale lumii, pe care el, prin retortele sale ascunse, ni le revelează și nouă și ni le oferă spre cunoaștere, dintr-o prea generoasă iubire de semeni. Ion ARIEȘANU •Bazil Gruia — A PATRA DI- MENSIUNE, Ed. Dacia, 1989. Pseudonimul literar al lui Eugeniu Berea. Poet, prozator, critic literar. S-o născut la 18 martie 1942 în Tîrgu- Jiu. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității din Timișoara. Doctor în științe filologice. Membru al Uniu- nii Scriitorilor din R.S. România (1970). Primele poezii în .Luceafărul", 9/1970. Debut editorial cu placheta de versuri Pax magna, Ed. Cartea Românească, 1972. Au urmat volumele ; de poeme (Desen in galben, Ed. Facla, 1978 ; Ar- hitectura visului, Ed. Facla, 1982 — Premiul Asociației Scriitorilor din Ti- mișoara — ; Culegătorul de alge, Ed. Facla, 1985), de critică și teorie lite- rară (Metafora poetică, Ed. Cartea Românească, 1975 și Embleme ale realității, Ed. Cartea Românească, 1978), de povestiri pentru copii (Dodoacă și Biciușcă, Ed. Facla, 1986 ; Castelul dc calcar, Ed. Ion Creangă, 1988 ; Căsuța fermecată, Ed. Junimea, 1989). Editează (în colaborare) C. Diaconovici Loga, Gramatica româ- nească, Ed. Facla, 1973. Este prezent, cu versuri, în Poeți romeni contemporanei, Mazara del Vallo, Sicilia, Italia, 1986. Volumele de critică și teorie literară ale lui E. D. „se prelungesc, conllnuîn- du-se“ : Metafora... „fixa trăsăturile unui cercetător dar și alo unui critic literar dușman hazardului și aproximației, încrezător în unitățile de măsură ale literaturii" ; Embleme... este „o carte de pedagogie energică, de îndîrjită muncă de convingere asupra șanselor teoriei de a înfrînge bariera Inefabilului" (Ungureanu, 1979). In esență, Metafora poetică (teză de doctoral) cercetează structura formală a tropului, propunînd cîteva concepte opera- ționale ou caracter stilistico-estetic : induc(ia, structura metaforică complexă, coalcsccnța difuză etc. Structura semantică a metaforei este aprofundată (într-un context estetic mai larg) în Embleme ale realității. De reținut, de pildă, definiția simbolului („Expresia lingvistică a unei realități antropocosmice"). Și într-un caz și în celălalt, secțiunea teoretică este însoțită de analize concrete. S-au remarcat: „apetența teoretică, neoclasică" (D. Uricariu, 1979), atenția, uneori excesivă, acordată „seriei" în defavoarea „unicită- ții" (Grigurcu, 1975), puncte de convergență cu Retorica generală (C. Strat, 1975). Scriitor „reflexiv", E. D. este „un poet al cetății reale și imaginare, cea imaginată de arhitectura visului" (Ungu- reanu, 1934). Definită drept „o experiență a profunzimii" (F. Giur- giu, 1988), lirica sa se întemeiază pe cîteva motive specifice (ce- tatea, marea, statuia, codrul etc.), unele dintre ele reperabile și în proză. Toposul cel mai complex și, prin caracterul lui sintetic, cel mai fertil, pare a fi păduroasa cetate, sintagmă ce evocă ra- portul natură-cultură (prezent-istorie, individ-colectivitate etc.). In acest cadru, „discursul este o interogare deseori dublată, care, se- mantic vorbind, ascunde dialectica presupoziției, a implicitului" (Miclău, 1988). Poetul recurge fie la „cadențele prozodice clasice, în care topește o solemnitate secret simbolică, fie la „versul liber, folosit ca spațiu predilect al notației lirice" (Tuchilă, 1985). Proza poate fi considerată, pînă la un punct, o desfășurare a nucleelor de sens din textul poetic, anecdotica și personajele („lumea con- cretă a eroilor", „natura") fiind „observate continuu cu ochiul poeziei și cu o excepțională artă a contemplării" (C. Odangiu, 1989). REFERINȚE CRITICE : In volume ; Dicționar de literatură română contemporană, Ed. Albatros, 1977 ; Florea Firan, Profiluri și structuri literare, Ed. Scrisul Românesc, 1986, p. 272—273. în presă : Mircea lorgulescu, „Luceafărul", 41/1972 ; Laurențiu Ulici, „Contemporanul", 6/1973 : Daniel Dimitriu, „Convorbiri literare", 8/1973 ; Aureliu Gogi. „România literară", 33/1975 ; V. Mihai, „Steaua", 9/1975 ; Cristina Strat, „Cronica", 36/1975 ; Gheorghe Grigurcu, „Viața românească", 10/1975 ; Mihai Bujeniță, „Limbă și literatură română", 1/1976 ; Lucian Alexiu, „Orizont", 50/1978 ; Ivo Muncian, „Banatske novi- ne“, 12 ianuarie 1979 ; Adrian Popescu, „Steaua", 1/1979 ; Doina Uricariu, „Amfiteatru", 2/1979 ; Cornel Ungureanu, „Orizont", 11/1979 ; Adriana Iliescu, „Contemporanul", 19/1979 ; Dinu Mihai, „Convorbiri literare", 4/1979 ; Mihai Coman, „Luceafărul", 21/1979: Dorian Obreja, „Cronica", 14/1979 ; Costin Tuchilă, „Luceafărul", 37/1979 ; Brîndușa Armanca, „Orizont", 19/1982 ; Adriana Iliescu, „România literară", 1/1983 ; Cornel Ungureanu, „Orizont", 5/1984 : Lucian Alexiu, „Orizont", 25/1985; Costin Tuchilă. ■„Luceafărul". 26/1985 ; Radu Centea, „Orizont", 32/1985 ; Felicia Moșoianu, „A* geș", 9/1985 ; Valeriu Bârgău, „Contemporanul" 42/1985 ; Ion Pa chia Tatomirescu, „Transilvania" 9/1985 ; Draga Mirianici, „Kni- jevni jivot", 2/1986 ; Marin Chelu, „Familia" 3/1986 ; Alexandru Ruja, „Orizont", 17/1986 ; Felicia Moșoianu, „Orizont". 34/1986 ; Carmen Odangiu, „Orizont", 3771986 ; Paul Miclău, „Orizont", 2/1988 ; Felicia’ Giurgiu, „Orizont", 38/1988 ; Alexandru Ruja, „Lu- ceafărul", 39/1988 ; Alexandru Adam, „Orizont", 6/1989 ; Carmen Odangiu, „Orizont", 21/1989 etc. Olimpia BERCA ORIZONT — Stimate George Munteanu, sîntem in anul „Centenar Eminescu", este in Curs de încheiere ediția națională. Ce perspective credeți că deschide emfe ncscologlel publicarea integrală a crea- ției eminesciene ? ~ Ca fapt obiectiv, încheierea edi- ției naționale va deschide perspective imense, greu de bănuit în detaliu, tu- turor cercetătorilor și îndeosebi celor din generațiile tinere. Intr-un fel, va fi ca atunci cînd — cu un sfert de veac în urmă — numărul revistelor llterar-culturale bucureștene și ne- bucureștene s-a împătrit; se știe ce bază de lansare, de afirmare emula- tivă a atîtor noi talente l-a constituit beneficul fenomen al înmulțirii revis- telor pe tot cuprinsul țării. Tot astfel se va întîmpla și cu cercetările emi- nesciene, în ordine extensivă, de acum înainte, de vreme ce nu va mai exista pentru cei „chemați" necesitatea — și dificultatea — de a merge la Bibliote- ca Academiei, spre a afla din manu- scrisele poetului cum erată și „între- gui", nu doar „părțile" din incompa- rabila sa operă — cîte se publicaseră. Va fi o înnoire de perspectivă pe ter- men lung. E cu putință chiar un șir inlreg de mutații, — în funcție de ta- lentul Investigatorilor, de supunerea lor ta augustul „obiect" el cercetării (nu la „mâdele" interpretative de ul- timă oră), de o pregătire a lor pe măsură, pluridisciplinară. — în cc măsură editarea integrală a publicisticii eminesciene va deter- mina o reevaluare a creației lui Emi- nescu în ansamblul ei ? — în mare măsură va trebui să se -întîmple așa. Suprapunerile de nivele a ceea ce G. Călinescu numea „filo- sofia teoretică" și „filosofia practică" ale întregii opere eminesciene apar mai explicit in publicistică. Apar din mers, în funcție de dezvoltarea orga- nică a gîndirii scriitorului — atît de ostilă „sistemelor", acțiunii lor schilo- di toare. Doina lui Eminescu nu e de Înțeles mal In profunzime fără luarea în considerare a felului cum s-a pro- nunțat gazetarul de la Timpul In le- gătură cu concesiunile oneroase, cu modificarea articolului 7 din Consti- tuția adoptată la 1866, cu „pătura su- perpusă" ș.a.m.d. Tot astfel cred că e de gîndit tn legătură cu Scrisoarea III, cu Glossă și cu atîtea alte scrieri be- letristice din vremea neîntreruptelor campanii publicistice ale Iul Eminescu. Și să nu îmbie la reflecție prelungită un enunț ca acesta, din ciclul de ar- ticole Studii asupra situației: „Intim- idarea nu este nimic alta decît o legă- tură cauzală nedescoperită încă" î — Ați scris lucrări esențiale despre Eminescu. Dc cind datează preocupările dumneavoastră pentru Eminescu și cum s-an născut ele ? — Toți învățătorii mei din școala primară îl știau pe Eminescu (cel din ediția Maiorescu) pe de rost. Cum nu i-aș fl deprins și eu versurile așa, ală- turi de alțl colegi ai mei de pe atunci? învățătoarea mea din clasa întîi, Doamna Olănescu, a trăit pînă mai anii trecuți, la Găești, șl venea pe la mine adeseori. într-un rînd, cu vreun an înainte de a se stinge, m-a supus la următorul „examen": Ia spu- ne-ml tu Luceafărul, de aici : «în aer rumene văpăi...» — Mda ! — Din noaptea... o mai știi î Spune-mi de aici : «Și dacă ochii ce-am Iubit.. !.. Ei, lasă că te prind eu : zi ultima strofă din Cu mine zilelc-ți adaogi... 1 Și Melancolic ... ? Toată 1“ Mai tîrziu, toți profesorii mei de română, între care și Eugen Todoran (tn clasa a VIII-a), erau vajnici „eminescieni", îneît... — Cartea dumneavoastră „Hyperion 1. Viața lui Eminescu" (Editura Mi- nerva — 1973) este o lucrare funda- mentală în cmincscologie și chiar des- chizătoare dc drum în interpretarea operei eminesciene. Ați afirmat in in- troducere că „totul, in volumul de țață și in cele ce vor urma, se subor- donează metaforei lui Hyperion". V-aș ruga să detailați acest lucru. — Știu cu ce aș putea să „detaliez"? E cineva oare se cunoaște exact pe sine, oare își măsoară cu precizie in- ginerească faptele, inclusiv cele scrip- tice 7 Scrisă la o virstă a întrebărilor care nu Iartă, datorînd poate ceva și în atîtea privințe neiertătoarelor sfir- șituri de secol, de bimlleniu, cartea e în subtextul ei o neîntreruptă inte- rogație. îl întrebam pe el, Poetul, Ii întrebam viața, faptele, reflecțiile ne- mijlocit purcese din „existențial" — și mă întrebam pe mine, tot coborînd în adincurile, de care pînă atunci nu-mi dădusem seama, cum și intru cît se poate ieși din „cercul strimt", spre „posibilitatea de a viețui la nivel ca- tegorial" (p. 257), spre „răspunsul de- cisiv, nuntuitor, la nedumerirea de a exista" (p. 358), spre „redescoperirea eminesciana Cu criticul și istoricul literar George Munteanu „Hyperion — Eminescu a început a se roti pe orbita celui de al doilea secol al nemuririi sale“ Ființei, in sensul original" al filosof iei eline (p. 361). In privințele arătate și în altele, înrudite, cartea poate va fi fiind „deschizătoare de drum", cum apreciați dumneavoastră ; Edgar Papu, cu știuta-i pătrundere șl cu buna cre- dință care îi este dlntotdeauna în fire, numea recent cartea „o biografie me- tafizică a poetului", „care inaugurează, de altminteri, acest gen, al biografiei metafizice, în cultura românească". Vedeți, așadar, cum acest Aristarc al culturii noastre de astăzi a „detaliat" lucrurile mai bine decît aș fi putut face eu. Cît privește frecventele sus- țineri mal noi cum că Eminescu ar fi anticipat „filosofia Ființei" a lui Hel- degger, mă gîndesc cu oarecare amuza- ment : ce ar fi zis anumiți „foileto- niști" care au respins fără multă vor- bă prioritățile cîte am crezut a-1 atri- bui lui Eminescu, dacă le-o mal adău- gam și pe aceasta ? — în conturarea Iul Eminescu hy- perionic porniți numai dc la operă sau folosiți și documente (acte, scrisori ctc.). Ce importanță acordați acestora? — Le atribui însemnătatea pe care Nicolae lorga, — fără vreo consultație ad-hoo cerută „existențialiștilor", „Fi- ințlaliștilor" (terte-ml-se termenul !),— le-a relevat-o atunci cînd a zis că orice rînd, orice cuvînt de-ele Iul Eminescu se cuvin aduse la cunoștința întregu- lui neam românesc. — tntr-o altă carte, „Eminescu și eminescianismul" (Editura Mincrva — 1987), căutlnd drumurile biografiei In- terioare, afirmați că „Eminescu rămî- ne pînă acum poate singurul poet al lumii caro șl-a conștientizat pentru sine structurile fundamentale ale ori- cărei creații de artă, precum șl feno- Sala Liceului de artă „Ion Vidu" menologia acestora". Vă rog să expli- cați mai pe larg. — Iată una dintre prioritățile aprig contestate și ridiculizate din bivuacu- rile foiletoniștilor „de serviciu", deși în enunț eu Introdusesem șl un „poa- te", deschis eventualității de a mi se demonstra că nu Eminescu este „sin- gurul poet el lumii care..." etc. Iar pînă acum nu mi s-a demonstrat ni- mic în această privință. Mai arătasem că Eminescu nici nu este „singurul" decît într-o anumită ordine : aceea a faptului că structurile fundamentale el le-a descoperit „pentru sine", gîn- dindu-le funcțiile și practic Infinitele posibilități combinatorii spre a le fo- losl în deplină cunoștință de cauză, — atunci cînd începea să-și treacă plăs- muirile prin mirificele variante. Am arătat și cum se întîmplă aceasta, ur- mărind devenirea versiunilor în cazul sonetului Afară-1 toamnă, iar cineva punea un sarcasm bont In mlnarea-i că asemenea analiză se întinde pe mai mult de zece pagini. Reflectînd așadar la „structurile fundamentale ale ori- cărei creații de artă", experimentîndu- le Indefinit, Eminescu nu aspira să treacă — precum se zice în vremea noastră — drept „poetician". I-au fost trebuitoare așa cum, într-un plan mai tehnic al lucrurilor, a găsit că îi este necesar „dicționarul de rime" (șl cel de „ritmuri", aș adăuga, deși nu l-am văzut figurînd în cel de al optulea vo- lum al Operelor). Alt poet, dar și spe- cialist în stilistică, Dâmaso Alonso, după cum de asemeni am arătat, a desco- perit exact aceleași structuri funda- mentale abia în secolul nostru : fără să stlc de Eminescu si fără să atribuie acestor „structuri" rostul bunei cumpă- niri în fapta nemijlocită a creației, așa cum își reprezentase lucrurile cel ce-1 scria lui lacob Negruzli că „fontazia", nu trebuie să înece „reflectlunea", iar „reflecțiunil" 1 se cuvine să rămînă doar „scheletul care-n opere de arto nici nu se vede" ș.a.m.d. Dâmaso Alonso a descoperit „structurile fun- damentale" ele oricărui fapt de crea- ție ca hermeneut; Eminescu le-a des- coperit ca poet. In general vorbind, — exceptîndu-i pe Edgar Papu, Theodor Codreenu, Vasile Macovlciuc, cunoscători pro- funzi al operei eminesciene, care au formulat aprecieri și obiecții dinăun- trul problemelor ce trebuiau să fie avute în vedere, — cartea a fost pre- car discutată, fn cîteva rînduri, din explicabile rațiuni de spațiu tipogra- fic. In alte cîteva cazuri, fiindcă a dat de tui fond aperceptiv opac. Alteori, în fine, din cauză că incomprehensiu- nea generează rea credință, — irepre- sibila pornire de a ridiculiza ceea ce nici nu a fost citit. Așa a procedat loan Buduca, într-un foileton publicat în numărul 6 al revistei Amfiteatru. El atribuie cărții un titlu pe care „ar fi putut" să-î aibă, „Hyperion, VI" (cf. Postfața), dar nu îl are (Nu îl are din cauză că volumele celelalte ale seriei Hyperion vor fi publicate numai după încheierea ediției academice de Ope- re ; spre a putea fi judecate in depli- nă cunoștință a lucrurilor, — cu toate textele eminesciene la îndemîna ori- cui). Necitind cartea și, prin urmare, ignorînd problematica filosofică pe care eu o reconstitui drept temei al „structurilor" artei eminesciene, Bu- duca îmi atribuie „crispare {...] tn fața metafizicului" dintr-o scriere abia tangentă cu substanța filosofică a cu- getării lui Eminescu. Despre loan Bu- duca ca „ironist" (și „ironosofist") s-a scriș cam prea cu generozitate. Va trebui să se scrie și despre ce a crezut el a distinge în ironia socratico-ciora- niană : mai mult „cojile" (cum se ex- prima Eminescu în asemenea cazuri) și prea puțin substanța. — Ce credeți dumneavoastră că în- seamnă responsabilitatea față dc Emi- nescu ? — întrebarea e dintre cele menite să înspăimînte. Fie și numai prin nu- mărul de răspunsuri la care obligă. Mă voi mărgini, așadar, să arăt ce înseamnă o asemenea „responsabilita- te" pentru mine : să nu cad cumva în iluzia că pe Eminescu l-am înțeles în- deajuns ; să caut neîntrerupt a afla și a discerne drept ceea ce e autentic In felul celorlalți de-al înțelege pe Eml-, nescu ; să mă feresc de „cuvinte goa- le" cînd vorbesc ori scriu despre Emi- nescu. — Generații dc-a riadul caută să descifreze tainele creației eminesciene, mereu mai vie șl mai actuală. In ce constă actualitatea lui Eminescu ? — In aceea că, așa cum arătam în Eminescu și eminescianismul, toți sîn- tem niște „hyperionizl". Iar astfel fiind, șl Înainte vreme, și acum, cînd Hyperion-Eminescu a început a se roti pe orbita celui de al doilea secol al nemuririi sale, toți îi cerem să pe lu- mineze „gîndul", iar prin aceasta și „norocul". — Ce rol acordați Transilvaniei in formarea profilului dc scriitor com- plex care este Eminescu ? — Fără atașamentul cu totul aparte pe care Eminescu l-a dovedit față de Transilvania, profilul său scriitoricesc n-ar fi avut desigur complexitatea pe care i-o știm. începînd de pe Ia zece ani, cînd și-a descoperit întîiul „pă- rinte sufletesc" în Aron Pumnul, și sfîrșind cu Intrarea — printre primii — în Societatea „Carpații", Transilva- nia a fost pentru Eminescu un me- mento sacru și un călăuz în multe pri- vințe al creației sale, al lucrului său obștesc. Fără poezii ca Horia și roma- nul Geniu pustiu, fără articole de so- lidaritate militantă ou transilvănenii ca Să facem un congres, fn unire e tăria, Echilibrul, Repertoriul nostru teatral (ca și atîtea altele, ulterioare, din Curierul dc Ia Iași ori Timpul), fără colaborările dintîi și de pe urmă dc Ia Familia, fără pelerinajul la „Roma mică" și drumurile transilvane cu actorii din trupa Pascaly, fără prie- teniile de o viață cu „frații" de peste munți, — scrisul șl comportamentul civic eminescian ne-ar apărea împuți- nate. Ca și pentru Bălcescu. pentru Eminescu, Transilvania era vatra ro- mânismului, „cuibul" de care vorbește intr-o notă din manuscrise. „Vor să strice cuibul, dar geaba ll-i“ — zicea poetul-tribun despre vremelnicii ocu- pau ți ai Transilvaniei. — Vă mulțumesc ! Convorbire realizată dc Alexandru RUJA e 7 • ORIZONT profiluri LiN prozator realist Pendulînd între observația realistă, directă, aproape ne- miloasă, utilizînd un limbaj care servește cu promptitudi- ne scenelor dramatice și, sce- nele observate în vis, onirice, cu limbajul lor ambiguu, ieșit din firea redusă, îmbogățită de somn, a individului, proza lui Dumitru Dem lonașcu este sugestivă, reprezentînd o pro- bă de rezistentă la asaltul rea- lității asupra artei, particlpînd direct la încordarea provocată de realitate în miezul prozei. Debutează în anul 1964 cu volumul de nuvele Flăcări nestinse în cîmpie (E.P.L.). Ușor poetică, alteori plătind tribut sentimentalismului, pro- zele de început ale scriitorului au avut totuși darul de a edi- fica și lipsi mai tîrziu perso- najele de aceste tare, de a structura pentru propria pro- ză scurtă un model de per- sonaj hîtru, sub care ghicești mari încordări, mari energii ale ființei, care a reușit să-și trăiască experiențele proprii, să și le distanțeze sau apro- pie, după nevoi. O contribuție substanțială la evoluția prozei lui Dumitru Dem lonașcu, a avut-o repor- tajul literar, reportajul practi- cat din abundență de către prozator (a mărturisit Ia un moment dat că are numai ti- părite peste 5 000 de reporta- je), în acest sens explorînd cele mal diverse medii, pre- ponderență avînd totuși lumea subterană, psihologiile celor fără de cer, acelora care tră- iesc la un pas de centrul pă- mintului, parafrazînd titlul u- nui volum al autorului). Prin volumul care a urmat, O singură noapte (Editura .Eminescu", 1972) începea deja să se înțeleagă pregnant încotro se îndreaptă proza lui Dumitru Dem lonașcu, legile misterioase ale unei lumi pro- prii, zidite în proză, modali- tatea de extracție realistă în- cepeau să se facă simțite, să pună stăpînlre pe țesătură. Volumul de povestiri Bărbații (Editura .Facla", 1977) poate fi socotit drept o suită de schițe despre psihologia personajului, schițe tran-scri- se în manieră neorealistă. Cu numai doi ani înainte, proza- torul tipărise împreună cu Laurențiu Cerneț o carte ex- periment La un pas de cen- trul pămintului, în întregime inspirată și trăită (din) în lu- mea adîncului. Expoziția, sau mal bine spus antologia per- sonajului nevoit să trăiască într-un mediu dur, neobișnuit, a personajului care dintr-un mediu obișnuit, cotidian, plon- jează odată cu intrarea în sub- teran, în luntrea lui Charon care are misiunea de a-1 re- aduce pe același tărîm, deve- nea pentru prima dată credi- bilă odată cu personajul de asemenea factură, personajul care trăia în mintea cititori- lor doar prin lecturile din Geo Bogza sau Virgil Birou. Odată cu Glasuri în cîmpia tăcerii (Editura .Dacia", 1985) (între timp a mai publicat o Antologie a reportajului româ- nesc (1978) și volumul de re- portaje cu trimitere directă la mediul explorat Reportaj din mină, Editura „Cartea Româ- nească", 1984) se poate vorbi cu adevărat de un povestitor înnăscut care a reușit să identifice un teritoriu prin lu- crarea propriei vieți, un teri- toriu pe care mai apoi a reu- șit să-1 la în stăpînirea prozei. Aproape fiecare dintre cele douăsprezece proze debutează sub un arc al încordării în- tins la maximum, omul (atît cititorul cît și personajul) este adus pînă într-un punct înalt al acțiunii bănuite, acolo unde psihologiile (mințile) sar din normalul unor întîmplărl de salon, cotidiene, personali- tatea se află deja în suferin- ță, In preajma suferinței : „Mal întîi se auzi bubuitura apropiată, puternică și înfun- dată, o explozie aproape, apoi mașina făcu un salt scurt și se înclină brusc spre stînga, întocmai ca o barcă lovită în coastă de un val năprasnic..." („Haina"). E aceasta, desigur, o calitate deosebită a prozei scurte, per- mițînd autorului o trecere ra- pidă, economicoasă, la opera- ția pe cord a personajelor. Atît Glasuri în cîmpia tă- cerii cît și Ecoul (Ed. Alba- tros, 1986) sînt volume de pro- ză scurtă care recomandă un prozator din spița analiștilor greoi, aparent lipsiți de stil (fluent) dar profunzi, precum sînt oamenii de munte. Teh- nica nu e aceea a fixării unei ordini clare între lucruri și ființe a punerilor la punct, a clarificărilor moralizatoare, a dezbaterilor generale despre generalul uman. Dimpotrivă, ele au darul de a înmulți na- rațiunea printr-un șir de eve- nimente, spre care, de multe ori privesc cu umorul celor care știu ce știu despre ce se va întîmplă în clipa următoa- re în copca săpată de realitate în vis șl, desigur, viceversa. Valerîu BARGAU aqua-forte • Poți stinge focul care te ard- cu unul care te topește. • Prefer unul care cîntă pe note false celui care strigă pe note sublime. • Sînt așa de răi copiii de astăzi, sînt aproape ca cei de... ieri. • Egoistă creatură ccl care te vede, dar te lasă totuși să cazi in ispită 1 • Cîți nu par munți de gheață și au inimă de foc I • Muzica — ginduri ce se fac auzite. • Oricît ți-ar fi de teamă, te Iași totuși ispitit. • Culmea trădării Omului: să-i fie înscrisă în codul ge- netic și calitatea morală. • N-ai bănuit, în buruiana de ieri, floarea încântătoare de astăzi. • Sînt unii care au și al șa- selea simț: cad mereu în pi- cioare. • Rouă — plinsul dc dimi- neață al ierbii. • Obișnuit să I se sufle, a devenit actor ! • Ain mulți pe lingă mine, dar puțini aproape. • Mă las In voia ta, numai dacă-mi devii înger păzitor ! • Tot ce fac cu pot și alții, dar și... Invers I • fn întuneric numai lumi- na lăuntrică te salvează. • Tragic destin pentru min- cinos : să n-aibă încredere în nimeni. • Intre adevăr- și eroare : omul și îndoiala sa. • Ne asemănăm după înfă- țișare și ne deosebim după moralitate. Pe toți ne bate vîntul, da pe unii... în pînze I • Oricît dc tîrziu,. nevoia unei sincerități depline îți va răscoli sufletul. • Cei care cred că trebuie să le fiu recunoscător omit, cu bună știință, ce-mi datorează. Trăilă NICOLA ITINERARIILE REPORTAJULUI „Lumini hunedorene" mărturisește, încă din titlu, op- țiunea unui reporter pentru un spațiu anume. Un spațiu consacrat, al istoriei și renașterii socialiste românești, al cărui Itinerar este încărcat de sugestive, pregnante Izvoare de Inspirație. Autorul, el însuși hunedorean, debutează prin această carte exigent redactată de editura timișoreană, deși el este mai cunoscut ca poet, prin constante apariții în re- viste. Travaliul publicistic a lui Miron Țic dă roade scon- tate prin cartea de reportaj susnumitâ, dezinvoltura, minu- țiozitatea, caligrafia atestînd o certă familiaritate cu exi- gențele genului abordat. Drumurile reporterului sînt mereu inspirat alese, locuri și oameni îl vin în întîmpinare, con- forme probabil unor afinități profunde. Minerii sînt, alături de țărani, principalii lui „subiecți" subiecte. Miron Țic trudind mult și folositor pentru a pă- trunde dincolo de aparențele înșelătoare ale trecerii din fugă printre cei din subteranele Dîljei, Uricanilor, Lupeni- lor, Petroșanilor, dar șl Coranda Certej, Brad... Miron Țic scrie cu o extraordinară omenie despre oameni șl faptele lor, punctînd judicios metafora care învăluie în haloul lite- rar realitatea, semnificau tul. Orașul (Deva, Hunedoara, Brad, Orăștie etc.) este un subiect secundar, deși Miron Țic pune suflet în tot ce scrie. Mai degrabă satul șl istoria par a-1 reține întrutotul (și restitui în text) calitățile, ta- lentul. Alteori, ca în „Țara Hațegului" reface palpitant atmosfera unor ore de lucru la un șantier energetic, repor- tajul devenind... proză scurtă. Țic caută (și află) spectacu- larul în aparentul banal, calitate certă a unui reporter-lite- nar. O veritabilă proză scurtă, de o mare sensibilitate, este „Drumul", iar, pentru a nu-1 trăda pe poetul ce este, Miron Țic scrie cîteva memorabile poeme în proză, cum sînt: „Cu fața spre sat", „Cumpăna", „Gutuile". Tot poematic, ca arhitectură șl stil, este „Soarele din pîine", cu ciclurile sale: „Pămintul", „Griul", „Soarele din pline", sugestivă triadă a unei cantate a fertilității și muncii omului în cîmp. Erois- mul muncii contemporane este redat frust, cu uimirea celui ce știe prețul valorile umane reale, iar comuniunea scriito- rului cu lumea, prin „pretextualil “ săi mineri, metalurgiști, șantleriști, agricultori etc., este una neostentativă, afectivă. Nu lipsesc, din cartea Iul, nici emblematicele locuț^ ale is- toriei, fie din munții Orăștlel, fie din ai Zarandulul, repor- taje în care autorul cheamă, patetic, convingător, spre locu- rile acestea de legendă. în sfîrșlt, găsim în carte piese scurte dar pregnante ca stare poetică, în care exercițiul liric se resimte structural: „Cîntecul seminței", „Lutul". Să mai notăm noblețea participării afective în scrierea despre locurile natale (Boz, Brănișca, Căbești) portretele de finețe psihologică pe care le înserează în texte conchizînd că acest debut tîrziu al lui Miron Țic este unul cel puțin remarcabil, una din cele mal adevărate cărți de reportaj literar din anul editorial 1989. Eugen EVU • Miron Țic, „LUMINI HUNEDORENE", Ed. Fada, 1989. I fanion MONDOCALCIO După western-ul spaghetti, căsătoria în stil italian, apărarea catenacio, Italia exportă o nouă sintagmă : mondocalcio. Pregăti- rile pentru a da acestui cuvînt o strălucire maximă sînt în toi, deși problemele nu au întârziat să apară. Primul din obiectivele nou-construite a și fost inaugurat : la sfîrșitul lunii mai a fost experimentat centrul de presă de la Bologna, situat în imediata apropiere a stadionului Renato dall 'Ara. Acest Centru, prototip al celorlalte 11 din orașele gazdă ale C.M. 1990, este Instalat într-un balon imens și este compus din trei părți — o sală de conferințe, un hol rezervat serviciilor și o secțiune pentru 250 de ziariști. Panglica a fost tăiată de însuși Luea di Montezemolo, director general al „Italiei '90“, care a și dat lămuriri cu privire la serviciile puse la dispoziția gazetarilor. La fiecare loc rezervat acestora se va afla un monitor TV cu șase canale pe care se va putea urmări derularea tuturor meciurilor, toate partidele fiind înregistrate. De asemenea, fiecare ziarist va avea propriul com- puter, al cărui terminal va fi legat la o bancă de date sportive, patronată de F.I.F.A. în total, vor fi instalate 9 500 de monitoare șl computere. Presa va avea 1 400 de locuri la Bologna, 1 800 la Milano, 2 200 la Roma, o desfășurare de „forțe" fără precedent in istoria campionatelor mondiale. Spuneam, la început, că s-au ivit unele dificultăți. Ele se referă, cu precădere, la stadiul lucrărilor de construcție la noile stadioane. Așa de pildă, lucrările la stadio- nul olimpic din Roma au fost oprite, fără a se hotărî data reluării lor. Noul stadion din Torino este construit pînă la jumătate, iar cel din Bar! este încă în fază incipientă datorită unor neînțelegeri ale municipalității cu executantul. Montezemolo este foarte sigur că, în cele din urmă, totul va fi gata. „Sîntem în aceeași situație cu Ferrari. Și noi pregătim o „formula 1", dar nu pentru duminica ce vine, cl peste un an". Și un ultim amănunt : la Bologna, delegația Franței și-a făcut publică dorința de a găzdui cel din urmă C.M. al acestui secol t cel din 1998. Marcel TOLCEA „MERIDIANELE C1NTECULU1“ Apărut recent în Editura Muzicală, acest volum de 300 de pagini („Meridianele cîntecului") constituie un veritabil instrument de lucru pentru cei interesați de datele și discognafiile interpreți- lor de muzică ușoară din țara noastră și de peste hotare. Cartea Danielei Caraman Fotca trebuie însă privită ca o .Addenda" la „Disco Ghid Rock", volum pe care autoarea l-a scris împreună cu Florian Lungu, și a cărei primă ediție a văzut lumina tiparului în 1977. Facem această afirmație deoarece la vremea respectiva semnalam omisiunile lucrării, unele completate în ediția a doua apărută doi ani mai tîrziu. Era vorba de omiterea unor nume de artiști și formații reprezentative cu un aport recunoscut în dez- voltarea muzicii rock. „Meridianele cîntecului" constituie rodul unei serioase munci de elaborare a unor sintetice microportrete ce vizează 150 de interpreți din țara noastră cărora li se adaugă, se înțelege, și informații vizînd interprețil străini. Dacă cei intere- sați de școala tradițională a muzicii ușoare românești și de „noul val" al acesteia cu abundența sa de nume vor găsi aci informa- țiile căutate (și documentate), compartimentul ce se referă la soliștii străini este de-a dreptul derutant, incluzînd cu precădere numele unor vedete „de-o vară", în vogă acum douăzeci de ani ! Privită din acest unghi, cartea Danielei Caraman Fotea pare scrisă acum două decenii, cititorului tînăr capitalul cu pricina nespu- nîndu-i nimic. Ni se oferă, astfel, date privind nume obscure ca Ana lantar, Francine (aceasta, posibil să nu fie cunoscută nici în propria el țară) sau Terez Harangozo „care cîntă de la 9 ani", dar ce folos ? zicem noi. Nu era firesc ca în acest volum cu un titlu generos șl promițător să-și afle locul informații privind, să zicem, vedete adevărate ca Jennifer Rush, Kate Bush, Michael Jackson, Sting, Springsteen, de care nu se poate ca autoarea Interesantei cărți „Conexiuni Rock" să nu fi auzit ? Poate că era interesant de specificat, de pildă, în dreptul numelui chitaristului american Les Paul că acesta, împreună cu soția sa, solista Mary Ford, a Înregistrat în 1954 în versiune engleză piesa românească „Sanie cu zurgălăi", sub titlul „Johnny Is A Good Boy For Me", pre- zentind-o drept erenția lor ? Ei, dar să nu intrăm în amănunte, șl să mulțumim autoarei pentru acest volum a cărui apariție, în pofida unor inerente scăpări, tinde să mai umple din golul lite- raturii de gen. Petru UMANSCHI ROMANIA ... "... a ciștigat argintul la Campionatele Europene de baschet ale cadclelor, ceea ce înseamnă o frumoasă izbîndă și chiar o surpriză, pentru că acest sport n-a „prins" la noi atît cit să de- vină, cum se zice, popular sau de masă ; baschetul se joacă, încă, doar între experți, publicul e firav la număr și La competențe, regulamentul e puțin cunoscut și însușit, iar părinții nu prea iși lasă pruncii să-1 practice dintr-o prejudecată, cred : să nu crească precum plopii și să rămînă singuri cu capul în nouri ; bun înțeles, baschetul este sportul celor înalți, cu excepții care întăresc regula, iar generațiile mal tinere au tot mal mulți vlăjgani în jur de 2 metri și, firesc e, lumea crește — și ca dînsa sîntem noi. unii pe orizontală, alții pe verticală. Despre organizare : s-a scris mult în pre.să ; oaspeții, toți, au fost îneîntați, condițiile — dintre cele mai bune, întrecerile — dintre cele mai spornice în calitate, atmosfera — de mare com- petiție. Timișoara a fost, ea însăși, la înălțime, îneît loan Bușe, președintele C.J.E.S.S., e mulțumit și s-a dovedit surprins, cum prevedeam, de tableta precedentă, pe care i-am închinat-o în semn de prețuire a rîvnei șl vocației sale de a face lucruri temeinice. Rămîne, deci, abia stinsul campionat un nou reper în calen- darul evenimentelor sportive găzduite de Timișoara șl oamenii săi ; ne bucurăm, din tot sufletul ! Fotbalul își fluieră startul, mult așteptat ; în prima clapă. Ia „A“, „Poli" Timișoara — F.C. Bihor, adică o reeditare de orgolii. Eu cred în „steaua" lui Costică Rădulescu I Teodor BULZA pRIZONT e 8 ® . Svetlana Paleologu-Matta trimite ci- titorilor români un studiu despre Emi- peseu sau abisul ontologic (Editura Jiord, Aarhus, Danmark, 1989), o ade- vărată surpriză în anul Centenarului poetului. Autoarea ne prezintă un Emi- nescu integrat direct tn literatura eu- ropeană, ca un mare scriitor, interpre- Jtat în confruntarea operei lui cu filo- sofia contemporană, de la Heidegger plecînd, spre etapele ei anterioare, în demersuri critice care merg !n urmă pînă la Izvoarele filosofici europene. Este o carte scrisă, tocmai de aceea, cu mare dragoste pentru poet, cu dra- gostea marilor depărtări, pentru desco- perirea factorilor „ființării” lui, ca poet, în condițiile „absolutului". în „dorul de absolut", despre care s-a mai scris din alt unghi al exegezei emines- ciene, identificăm nu numai un „mod poetic de a locui lumea", cum ar fi spus Heidegger. ci totodată și funda- mentul filosofic, ontologic, al actului critic, Intr-o interpretare a intregii opere sub semnul umanului, comentat în terminologia unei critici fenomeno- logice, cu bază axiologică, avînd ca gînditorî de autoritate, din antichitate pînă in epoca modernă, pe Platon, Kant, Schopenhauer, Hegei, dar mai ales pe Husserl, Scheler, Heidegger. fi- losofi „existențiali" contemporani. Eminescu a fost văzut, tn critica li- terară mai veche, exclusiv prin Scho- penhauer, avîndu-se In vedere temele, dar și tonurile fundamentale ale poe- ziei Iul. In altele, inversarea bazei filo- sofice s-a făcut printr-o retnterpretare a acestora prin filosofia Iul Hegei. O reluare a întregii opere prin punerea ei în termenii unei metode fenomeno- logice, de la Husserl pînă la Max Scheler și Heidegger, și mai aproape de fenomenul literar, la G. Poulet, G. Bachelard, M. Blanchot, este o des- chidere firească spre fondul unei gîn- diri poetice, pe care critica literară o pretinde cînd este vorba de marii poeți, cum este și tn literatura română Eminescu, a căror operă „se deschide" spre un strat poetic central, în treptele semnificației. între planurile deadîn- cime șl cele de suprafață ale sensului poetic. Chiar dacă și In alte studii s-au mai făcut astfel de Interpretări, unele cunoscute, altele necunoscute autoarei, importantă pentru critica literară este „axa" sensului tn care se dezvoltă „on- tologia" poeziei lui Eminescu, într-o unitate lăuntrică ce cuprinde secțiunile fundamentale ale structurii el : Natură, Eros, Căderea în sus, Tragicul, Senti- mentele-limltă. Șl dacă mai adăugăm forma eseistică a comentariului, care rămîne totdeauna un comentariu strict de text, nu alături de el, o formă cap- tivantă a limbajului critic, ea expresie a unul fond de Idei comunicat cu mul- tă simpatie pentru un Eminescu „unic", avem cîteva din secretele unei NIKOS CHADZINIKOLAU Este un poet de o remarcabilă sensibilitate, contopește in versurile sale spiritul a două țări : Grecia și Polonia. Grec de origine, s-a născut în anul 1935, în localitatea Trifilla, într-o familie de revoluționari. în 1949 se stabi- lește în Polonia. După absolvirea unul liceu de muzică, în 1960, își încheie studiile de limbă și de literatură polonă. In 1958 a debutat cu versuri în presa literară poloneză, pentru ca în 1961 să-i apară primul volum de poezii în limba polonă. Nikos Chadzinlkolau, poet bilingv, traducător de excepție, e un înflăcărat propagator al literaturii grecești șl poloneze (autor de antologii). A publicat peste 15 volume de poezie, precum și numeroase traduceri din limba greacă Este remarcabilă tălmăcirea versurilor argheziene în limba polonă prin filieră greacă. MÎINILE Măicuța s-a-ntîlnit cu-o orășancă : — Vai, ce miinl aspre ai I a spus cucoana ce-n miinl ținea un buchețel dc flori. Măicuța s-a uitat la miinl și-a spus : Pămintul mî-a pătruns in piele. Cucoana mirosi buchetul. Măicuța-și netezi cu palma fața. ULTIMA FOTOGRAFIE Fotografia ultimă a tatei. Zăcca-n sicriu cu inima-amputată ea pîugu-n brazdă. lepădat în soare. VALORI ROMANEȘTI IN UNIVERSALITATE Ontologicul în filosofia poeziei hi Eminescu fermecătoare lecturi ce se deschide spre „miezul filosofic" al gîndirii poe- tice ; lectură ce nu se lasă cuprinsă intr-un rezumat, nici intr-o recenzie, și nici chiar într-un alt comentariu cri- tic, obllgîndu-ne în schimb să par- purgem studiul cu satisfacția că poezia Iul Eminescu nu este doar yn „text", doar o „idee" filosofică, ci o viziune deschisă pe coloana cea mai rezisten- tă a „filosofiei" dintotdeauna, în con- tingențele ei cu arta, coloana ontolo- gicului, cu tot ce el include Intr-o al- cătuire internă de sens poetic : trans- cendența și „coborîrea in sus", tragi- cul, „ființa" poeticului. Studiul nu este o carte de filosofie aplicată la exegeza Ideilor filosofice ale textului poetic, ci este o carte de poetică, implicînd o funcție filosofică a actului critic, o con- firmare, în ultimă analiză, a „spiritu- lui filosofic" în metodologia criticii li- terare, care are în vedere — cum în- cercam să formulez această idee Intr-o interpretare proprie mai veche, vor- bind de conceptele gîndirii poetice — nu niște metafore dominante, niște „vîrfuri" In planul imaginației poetice, ci mai degrabă niște „rădăcini" cufun- date în adîncimea procesului de ela- borare a ideilor-simboluri, în geneza gîndirii poetice. „Acest spațiu interior și indicibil este o „dublare" al cărei orizont rămî- ne aproape de neînțeles fără ajutorul ontologiei moderne, care gîndește exis- tența In totalitatea ei", spune autoarea studiului In motivația introductivă, de aceea este necesară o „critică existen- țială", adică „o luare de cunoștință a conștiinței altuia", cum se exprimă G. Poulet, și care presupune o înțele- gere a textului întrro lectură de pro- funzime a sensului, ca unitate semnifi- cativă a operei In straturile ascunse ale vieții spiritului. Am zice, deci, o „criti- că fenomenologică", metoda constînd în descrierea interioară a stratului poetic central ; și „axiologică" prin obiect, cum se spune în încheiere, pen- tru că „frumosul ca valoare" este sin- gurul mod al ființei omului de a da umanului un sens, prin opera de artă, sens ce derivă, în funcția lui ontologi- că, dintr-o „structură a lumii", pe care gîndirea poetică o reconstituie din in- teriorul unui „cogito" poetic, în cores- pondența lui cu un „ego transcenden- tal", cu un „ego" care, deschis spre Ființa unui „centru" spiritual, dă sens cuvîntului. poetic „dincolo" de ceea ce Aura ȚAPU Și-a-nvăluit in negru fața inama cînd a închis capacul zilei. Stejarul, lance-nsîngerată, stejarul tortura azurul, azurul adunat de păsări. ALBASTRA MEA ELISABETA O-mbată goliciunea mării. Nu știu : e mai frumos talazul sau trupul ei lucind dc spumă ? Albastră, din dorința mea, culege alge inginind un cîntec vechi marinăresc și-aleargă-așa desculță eternă ca și marea. în românește de Aura ȚAPU și Romulus VULPESCU el „spune" în „comunicarea" ideii. Cum ar zice Eminescu: „Ne-nțeles rămîne gîndul ce-ți străbate cînturlle, zboară veșnic tngînîndu-1, / Valurile, vîntu- rile“. Iar în comentariul critic al aces- tei ontologii poetice: „Physis (ființa) se îmbină cu „logos" (discursul poe- tic) .Căci gîndirea și discursul liric, con- substanțiale, sînt îngînate, actualizate de un adevăr invizibil, țlnînd de o rea- litate numenală care se află în noi... Iată de ce Eminescu ne face „mai alt- fel", mai puțin săraci. Pentru că el ne invită să facem cu el cîțiva pași pe drumul Ființei". Ce Însemnează „deschidere spre Fiin- ță" în poezia lui Eminescu ține de „misterul" poeziei, care nu intră în dictonul „cogito ergo sum“, considerat încă de Kant ca un sofism, pentru că „existentul" nu este de ordinul logicu- lui, ci al ontologicului, iar trecerea de la un ordin la celălalt nu se face prin cugetarea rațională, care „despică" o- blectul cunoașterii în fenomen (arătat) și numen (ascuns), ci printr-un apriori afectiv, în contactul cugetării cu un „neant- ce intră în natura Ființei ca sens al ei, ce nu poate fi „comunicat" decît la „limita" adevărului rațional, ca „vis de aur" al imaginației poetice. Nu Natura, șl nici Erosul, în capir tole care rescriu întreaga tematică poe- tică într-o nouă citire „ontologică", le vom reține aici, ci sinteza cugetării poetice a întregii poezii a lui Eminescu, Peisaj timișorean. Luceafărul, analizat pentru sensul on- tologic al „căderii în sus", pregătită ca argumentare teoretică în capitolul an- terior despre „diferența ontologică" provocată de funcția poetică a cunoaș- terii, ce cuprinde „nemargini de gîn- dire" în transgresarea „limitelor" rea- lului. Este „diferența ontologică" prin care definim „conștiința" Luceafărului, care „vorbește în pragul Ființei", cum ar spune G. Bachelard. La cele aproape o mie de titluri de exegeză a Luceafărului, se poate adău- ga acum unul care, chiar dacă referiri la metoda fenomenologică s-ar mai fi putut face, rămîne coloana „absisulul ontologic", pe care se construiește in- terpretarea filosofică, de la simbolul poetic al mitului folcloric, al „zbură- torului", pînă la „Hyperion", în ima- ginile „originare" ale miturilor anti- chității, contopite în structura poetică a unui mit românesc al „Luceafărului": ontologicul, dincolo de orice anecdoti- că a alegoriei posibile, Implică o ple- nitudine a vieții umane intr-o „mitolo- gie personală" a poetului. Aderența la romantismul filosofic șl la poezia ro- mantică, pusă în consonanță cu mitu- rile antichității clasice și, în sensul opus, cu filosofia existențială contem- porană, dau Interpretării mitului româ- nesc, o deschidere spre universal, sub semnul tensiunii ființei umane, căreia îi revine funcția de „transcendență", într-un „zbor interior", In care teme- lia existenței se revelează a fi un „abis", un „neant" ce preia plenitudi- nea Ființei, într-o ambiguitate pe care poetul o transpune în figura Demiur- gului, ca transcendență fără de care existența „nu există", in conștiința existenței umane la „limita" ca mod de „existență". Limbajul critic pune în termeni noi o idee mai veche : „Vocea Demiurgului este dedublarea, o «re- ducție fenomenologică», o privire pură în care aspectele pluralității eului nu fuzionează: eul său natural, biologic, empiric, nu se confundă cu eul trans- cendental ori ontologic. Punerea „intre paranteze" pe care o operează reducția, susținînd provizoriu aspectul concret al lucrurilor, redă, in mod paradoxal, adevărul său subiectului. Acest adevăr este descoperit la nivelul cel mal pro- fund, ascuns în noi, fiind primordial.’ In el însă fundează originea raportului nostru cu lumea, și acest raport este în primul rînd unul de dragoste, ca la Hyperion l“. De aceea, destinul poetic pare a fi legat de o „poveste de dragoste" între un nemuritor șl o muritoare, de o „co- borîre înspre înălțimi", la a cărei con- știință geniul ajunge „privind în jos", într-o „ființă" a lui Hyperion, „cel ce se înalță și se coboară" în tensiunea dintre pămînt și cer, fără de care omul, în actul „creației" lui, nu este cu ade- vărat «om». Și sub acest aspect, se spu- ne în încheierea studiului : „Quadra- tura" noului umanism cuprinde, în pu- terea ei de prezență, cerul și pămintul, zeii și oamenii, așa cum ei apar și în Luceafărul". Eminescu și abisul ontologic este o carte despre filosofia poeziei lui Emi- nescu, cuprinsă în cel mal mare spațiu al gîndirii poetice, Intr-un limbaj cri- tic adecvat structurii poetice a ideii. De la Tudor Vianu, oare oferea prima sinteză filosofică, după un „model so- teriologlc" Implicat în etica eleato- schopenhauerlană, și trecînd prin „mo- delul cosmologic", oferit de dialectica heraclito-hegeliană, propus de Ioana Em. Petrescu, noul „model existențial" deschis de Svetlana Paleologu-Matta, este o „oale regească" oferită criticii literare, într-un spațiu Interior al gîn- dirii poetice în care, ca sens al Lumii, se definește Ființa poeziei, „sub raza gindului etern" care poartă numele lui Eminescu. Eugen TODORAN Colegiul de redacție: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU. NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU ( | REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNE1 t: 3 Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T.R. TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index : 42.907 TRĂIASCĂ 23 AUGUST, MAREA NOASTRĂ SĂRBĂTOARE NAȚIONALĂ! SAPTAMINAl SOCIAL POLITIC $1 UTLRAR ARTISTIC EDITAI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S R $1 COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA $1 EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 34 (1113) 23 AUGUST 1989 • SERIE NOUA, ANUL XI. • 16 PAG., 3 LEI ÎN PREZENȚA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU Șl A TOVARĂȘEI ELENA CEAUȘESCU ADUNAREA SOLEMNA DIN CAPITALĂ TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România consacrată marii noastre sărbători naționale Li prezența tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general a! Partidului Co- munist Român, președinte- le Republicii Socialiste Ro- mânia, a tovarășei Elena Ceaușescu, luni a avut loc în Capitală adunarea so- lemnă organizată de Comi- tetul Central al Partidului Comunist Român, Marea Adunare Națională și Con- siliul National al Frontu- lui Democrației șl Unității Socialiste cu prilej celei de-a 45-a aniversări a Re- voluției de eliberare so- cială și națională, antifas- cistă și antilmporlalistă Sărbătorirea zilei de 23 August are loc fn atmosfe- ra de puternic entuziasm în care se desfășoară dezba- terea amplă șl cuprinzătoa- re, de către întregul partid și popor, a cutezătoarelor prevederi cuprinse tn do- cumentele programatice ale Congresului al XlV-lea al partidului, care, pe funda- lul luminos al dezvoltării țării in anii de după vic- toria revoluției din 1944. în- deosebi tn perioada inau- gurată de Congresul al IX- lea. prefigurează noi și largi perspective înfloririi patriei noastre socialiste, ridicării bunăstării mate- riale șl spirituale a națiu- nii române. Desen de XENIA E RAC LI DE VREME La ora amiezii, in marca Piață a Republicii se aflau zeci de mii dc locuitori ai Capitalei — oameni ai muncii din întreprinderi șl instituții bucureștene. elevi și studențl Intr-o impre- sionantă unitate dc cuget și simțire cu întregul po- por, ei au venit pentru a exprima, în acest moment de profundă trăire patrio- tică, omagiul lor fierbinte Partidul ii Comunist Român. Ilustrului său conducător, tovarășul Nicolae Ceaușescu, patriei iubite care, liberă șl stăpină pe destinele sa- le. trăiește anii de glorie ai împlinirilor socialiste. Animați de înălțătoare gînduri și simțăminte, toți cel prezenți au făcut tova- rășului Nicolae Ceaușesct și tovarășei Elena Ceaușescu. fn momentul sosirii la Pa- latul Republicii, o fnsu- flețitoarc primire. S-a aclamat îndelung, din a- dlncul inimii, pentru eroi- cul nostru partid comunist, s ib conducerea căruia și-au găsit împlinire idea- lurile scumpe de unitate, libertate, independență și progres ale poporului ro- mân. pentru secretarul ge- neral ni partidului, pre- ședintele Republicii, tova- rășul Nicolae Ceaușescu, ctitorul României socialiste moderne. In această atmosferă de sărbătoare, de nemărginită b icurie, tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu au străbătut Pia- ța Republicii înconjurați cu multă căldură, cu mani- festări vibrante de deose- bită stimă șl prețuire. For- mații corale au interpre- tat clntece patriotice, revo- luționare. Din mulțime s-ai des- prins pionieri și șoimi ai patriei, tineri șl tinere ca- re au oferit flori tovarășu- lui Nicolae Ceaușescu și tovarășei Elena Ceaușescu. Tovarășul Nicolae Ceaușescu șl tovarășa Elena Ceaușescu au răspuns cu prietenie manifestărilor ent iziaste ale locuitorilor Capitalei. La Intrarea tn Sala Pa- latului Republicii, unde a avut loc adunaren solemnă, tovarășul Nicolae Ceaușescu, tovarășa Elena Ceaușescu au fost intimpinați cu vi- brante manifestări de înal- tă stimă șl aleasă priete- nie. cu vil șl puternice a- pla ize- Miile de partici- panțl la adunare au acla- mat îndelung pentru glo- riosul nostru pârtii comu- nist, pentru s.^retarul său general, pentru eroicul po- por român, pentru patria noastră socialistă In această atmosferă săr- bătorească. de puternică vi. brațle patriotică, în prezi- diul adunării au luat loc tovarășul Nicolae Ceaușescu, tovarășa Elena Ceaușescu. Au luat loc, dc asemenea, membrii și membri su- pleanți ni Comitetului Poli- tic Executiv al C.C. al P.C R.. secretarii Comitetu. Iul Central al partidul ii, deputați al Marii Adunări Naționale, membri ai Con- siliului Național ol Fron- tilui Democrației și Unită- ții Socialiste. miniștri, membri de partid c sta- giu din ilegalitate, particl- panți la Revoluția de elibe- rare socială și națională, antifascistă șl antilmperia- listă, generali activi și în rezervă, membri al condu- cerii unor instituții centra- le. fruntași In producție din întreprinderi b icureștene. In rîndul participanților la adunarea solemnă consa- crată zilei de 23 August erau prezenți membri ai C.C. al P.C.R., ai Consi- liului de Stat și ai Gu- vernului, membri de partid cu stagiu din ilegalitate, participanțl la Revoluția de eliberare socială șl națio- nală. antifascistă și antiim- perialistâ din august 1944. veterani ni războiul 11. an- tihitlerist. generali și ofi- țeri superiori, conducători dc instituții centrale, orga- nizatii de masă șl obștești, activiști de partid și de stat .oameni de știința, artă și cultură, numeroși oameni al muncii din i -ri unități economice ale Capitalei. Erau de față șefi ai mi- siunilor diplomatice acre- ditați Ia București, atașați militari. alți membri ai corpului diplomatic, oaspeți de peste hotare aflați în vizită în țara noastră, pre- cum și corespondenți al presei străine. A fost Intonat Imnil de Stat al Republicii Socialis- te România. Adunarea solemnă a fost deschisă de tovarășul Ma- nea Mănescu. membru al Co- mitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreședin- te al Consiliului de Stat. în numele Comitetului Cen- tral al partidului, al Marii Adunări Naționale șl al Con- siliului Național al Frontu- lui Democrației și Unității Mult iubite și stimate tovarășe NICOLAE CEAUȘESCU. Participanții la adunarea festivă din Timișoara consacrată aniversării a 45 dc ani de In victoria re- voluției dc eliberare socială și națională, antifascistă șl antiimpcrialistă de la 23 August 1944. vă adre- sează, șî cu acest prilej, cel mai vibrant și înăl- țător omagiu, prinosul dc nețărmurită admirație și recunoștință, dc aleasă dragoste șl profundă pre- țuire față dc Dumneavoastră, mult iubite și stima- te tovarășe Nicolae Ceaușescu. cel mai devotat tiu al națiunii, genial ctitor al României moderne, ilus- tră personalitate a mișcării comuniste și muncito- rești internaționale, eminent om politic contem- poran, ero.ul păcii mondiale, luptător neobosit pen- tru triumful în lume al ideilor socialismului și co- munismului. Această marc sărbătoare este o dovadă de ne- tăgăduit a minunatelor tradiții de luptă ale poporu- lui român pentru o viață liberă, demnă și pros- peră po pămîntul străbun al patriei, de a evoca cu nețărmurită recunoștință activitatea revoluționa- ră a clasei muncitoare, a partidului său politic, ca- ro s-a afirmat, dc la început, ca exponentul cel mai înaintat și ferm ai intereselor și voinței în- tregii noastre națiuni. Ne facem o datorie de conștiința din a evoca, și in acest cadru solemn, contribuția determinantă a dumneavoastră, mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu. a mult stimatei tovarășe Elena Ceaușescu, In lupta pentru apărarea independenței și integrității patriei, împotriva expansiunii hitle- riste, împotriva războiului, care nu culminat cu ma- rca demonstrație patriotică, antifascistă și antirăz- boinică dc In 1 Mai 1939, eveniment care a a- vut un Inrg și unnnim ecou internațional, constituind o contribuție hotărîtoare în conștientizarea și mo- bilizarea maselor populare, în pregătirea momen- tului crucial din augustul fierbinte nl noului 1944. Sub semnul lui August biruitor, cu mîndria îm- plinirilor pc care Ic cunoaște astăzi patria noas- tră. mai cu scamă a uriașelor transformări revolu- ționare petrecute în anii dc glorie inaugurați de. Congresul nl IX-lea al partidului, ne face o deose- bită bucurie să vă mulțumim din adînriil inimii, mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, pentru tot ce ați făcut și faceți, cu pilduitoare dăruire patriotică și cu ardent patos revoluționar, pentru binele și prosperitatea națiunii noastre socialiste, pentru continua ci înflorire, omagiind ca- litățile do genial strateg al devenirii poporului, ca- ro ați ctitorit o operă teoretică și practică de • inestimabilă valoare, pc baza căreia România a urcat pc culmi nickînd v isato dc înaintași, perioa- dă ce a marcat un timp dens în mărețe înfăptuiri pc care, într-un glas cu (ara. cu profundă recunoș- tință și neasemuită dragoste îl numim . Epoca Nicolae Ceaușescu". Cei 24 dc ani ai acestui timp de istoric poar- tă pecetea definitivă a uriașei Dumneavoastră perso- nalități, ani care au produs profunde transformări structurale în întreaga noastră societate, care a pus în centrul întregului proces novator pc care îl trăim, în contextul afirmării puternice a democrați- ei noastre muncitorcști-revoluționurc. omul, pro- prietar, producător șl beneficiar al avuției noastre socialiste, cel care este chemat cu înflăcărare să Participanții la adunarea festivă de la Timișoara, consacrată zilei de 23 August (Continuare Tn pag. 3) (Continuare in pag. 3) ORIZONT Omagiind bravul nostru popor, gloriosul partid comunist, genialul ctitor de țară liberă și independentă, tovarășul Nicolae Ceaușescu ADUNAREA FESTIVĂ DE LA TIMIȘOARA In atmosfera de vibram entuziasm patriotic, revolu- ționar de deplină unitate de gînd și faptă fn Juni! parti- dului. al secretarului său 'e- neraL tovarășul Nicolae Ceaușescu, luni, fn sala Ope- rei Române și a Teatrului Național din Timișoara, a avut Ioc adunarea festivă consacrată Împlinirii a 45 de ani de la glorioasa victorie a Revoluției de eliberare s> clală șl națională, antlfascli- tă '1 anlllmperiallstă de 'a 23 August 19-14 — marea ăr bătoare națională a poporu- lui român. în sala Împodobită sărbă- torește. erau prezenți mem- bri ai birourilor comitetelor județean și municipal âe partid, al comitetelor execu- tive ale consiliilor populare județean si municipal, acti- viști de partid si de stat. »> organizațiilor de masă și obș- tești. vechi militant! ai miș- cării comuniste și muncito- rești din țara noastră, oa- meni al muncii din unităti economice și instituții timi- șorene. reprezentanți ai vie- ții științifice și culturale, generali șl ofițeri, veterani din războiul antifascist, oi-> nleri elevi și studenți. zia- riști. Au fost de față membri al Consulatului general «1 R.S.F. Iugoslavia Ia Timi- șoara. într-o atmosferă solemnă răsună acordurile Imnului de Stat al Republicii So- cialiste România. Adunarea a fost deschisă de tovarășul Petru doț. prlm-secretar al Comitetul-ii municipal de partid, prima- rul municipiului Timișoara Despre semnificația zilei de 23 August a vorbit tova- rășul Iile Matei, membru su- pleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C-R. prim-secretar al Comitetului județean de partid, președin- tele Comitetului executiv «I Consiliului popular al iude- țulul Timiș. Aniversăm acest măreț e- venjment, a relevat vorbito- rul, In atmosfera de înălță- toare, de vibrantă trăire pa- triotică, determinată de isto- rica Hotărîre a Plenarei miletului Central a! parti- dului din 27-28 iunie 1OT9 expresie a celor mai alese sentimente de stimă ș! pre- țuire, de nemărginită drago* te și profundă recumednță a voinței unanime a întregu- lui partid șl popor, privind realegerea, la cel de-al Xîtr- lea Cbngres, tn funcția «o- prcină de secretar genei*) al Partidului Comunist Ro- mân. a tovarășului Nicolae Ceaușescu. marele Erou între eroii neamului, eminent :on- ducător de partid și de țară personalitate proeminentă » mișcării comuniste șl a vieți) politice Internaționale, ctito- rul României socialiste no- derne, care de aproape șase decenii îșl consacră cu so- țărmurit devotament șl ie- asemuită abnegație viața si activitatea revoluționară cau- zei partidului si poporului triumfului socialismului »i comunismului, păcii șl cola- borării între popoare. A fost adus, totodată. in călduros omagiu, expresie a celor mal alese sentimente de stimă șl prețuire, tovară- șei Elena Ceaușescu, activist de frunte al partidului și sta- tului, savant de largă recu- Moațtere internațională care Unbină armonios vocația ști- inței cu patosul activității revoluționare, pentru remar- cabila contribuție ia elabo- rarea șl Înfăptuirea politici interne șl externe a Romă nlel. la înflorirea continuă și creșterea preMlalului ști- inței. tnvățâmlntulul șl cul- turii românești In expunerea prezentată •!. către primul secretar al Co- mitetului județean de partid s-a arătat, fn continuare, că actul re' bilunar de la 23 August 1944 încununează In timp ca un arc de boi- tă al istoriei naționale — lupta multiseculară dusă le tuturor forțelor democrati- ce si patriotice- ale întregu- lui popor care au deschis calea marilor împliniri so- cialiste de azi. In bogata cronică a lupte- lor forțelor înaintate ale so- cietății românești, ale mase- lor populare. In frunte eu clasa muncitoare șl partidul ei comunist, pentru apărarea independenței si integrității patriei, un rol de seamă l-a avut marea demonstrație pa- triotică. antifascistă si anti- războinică de la 1 Mai 1933. în organizarea și desfășura- rea căreia tovarășul Nicolae Ceaușescu. tovarășa Elena Ceaușescu au avut o contri- buție determinantă Acest memorabil eveniment a avut un larg ecou internațional, reprezentind — după ocupa- rea Austriei și Cehoslovaciei de către Germania liltlerls.â - prima mișcare puternică din Europa acelor ini. care a chemat poporul romă', clasa muncitoare din Româ- nia. de pe întregul conti- nent la luptă împotriva fas- cismului. pentru apărarea in- dependenței statelor. Ridlclnd»-»- -v toată hotă circa împotriva războiului a guvernării antonescicne. ’ dominație' bltleriste și ocu- pației horthyste Partidul Co- munist Român a elaborat :l pus in aplicare strategia u- nitățil de acțiune a tutur ir forțelor democratice patrio- tice. antifasciste. milltfnd constant pentru alăturarea României coaliției Națiunilor Unite La 23 August I9H cînd toate acțiunile de pr»- gătlre a răsturnării prin for ță ă dictaturii antonesclen.’ erau înfăptuite, folosind son- dițiile Internaționale favora bile. Partidul Comunist Ro- mân. pe baza consensului național, a trecut la declan- șarea Revoluției de eliberare socială și națională, antlfas clstă și antiimperlalistă Incepînd cu 23 August Î9H România a participat cu în- tregul său potențial eono mic, uman șl militar, cu toa- te forțele la războiul dus ie Uniunea Sovietică, de cele- lalte forțe ale coaliției Na- țiunilor Unite pentru elibe- rarea întregului teritoriu u țării, si apoi pentru elibera- rea Ungariei. Cehoslovaciei a unei părți din Austria, oi- nă ta Infrîngerea totală a Germaniei hitleriste. In continuare, au fost ta- fățișate pe larg prefacerile revoluționare, fără prece- dent, care au avut loc In viața țării în anii socialismu- lui. Pe drumul luminos des- chis de mărețul act istoric de Ja 23 August 1944 se deta- șează cu strălucire perioada celor mal grandioase reali- zări din îndelungata Istorie a poporului nostru, inaugu- rată de Congresul ai IX-ies a] partidului, care a marcat o nouă etapă fn activitatea partidului, tn întregul proces revoluționar din patria noas- tră. n deschis calea gfndlrîl și activității creatoare, a perfecționării întregii munci de conducere și făurire • socialismului fn Românie. Anii care au trecut de la Congresul al IX-lea — cind. prjn voința unanimă a comu- niștilor. a întregului popor In funcția supremă de partid și de stal a fost ales tova- rășul Nicolae Ceaușescu. (n- flăcărat patriot revoluționa’ genial gînditor și om politic, personalitate proeminentă a lumii contemporane, se eoo- stituie Intr-un timp eroic, de transformări revoluționare fără precedent Intr-o epo;â deschizătoare de luminoase orizonturi comuniste, pe "are întregul popor o numește eu îndreptățită mîndrle patrio- tică șl profundă recunoștin- ță pentru ilustrul său ctitor „Epoca Nicolae Ceaușescu" Din inițiativa și cu contri- buția determinantă a tova- rășului Nicolae Ceaușescu. în ultimii 24 de ini Partidul Comunist Român a promo- vat In mod constant o stra- tegie științifică. revoluțio- nară. de dezvoltare armonioa- să ți înflorire multilaterală a patriei, aslgurind întărirea continuă a pv->n> ictății so- cialiste de stat si cooperatis- te. creșterea puternică >1 modernizarea forțelor de pro- ducție. repartizarea lor echl librată. rațională, pe întreg teritoriul țării- modernizarea agriculturii și înfăptuire) noii revoluții agrare, promo- varea fermă a revoluției teh nico-ștlințlfice moderne in toate domeniile construcției Deschiderea hpoiiției republicane a creației tehnico-științifice, lilerar-arlislice, de artă populară și artă plastică N icolae Ceaușescu, secre- ta r genera] al Partidului Comunist Român președin- tele Republicii Socialiste România, și tovarășa Elena Ceaișescu au participat, luni. 21 august, la deschi- derea „Expoziției republi- cane a creației tehnico-ști- ințifice. literar-artlstice. de artă populară și arta plas- tică* organizată in Capi- tală cu prilejul închiderii celei de-a VII-a ediții a Festivalului național „Cin- tarea României* și dedica- tă aniversării < 45 de ani de la Revoluția de elibe- rare socială și națională, antifascistă șl antiimperla- listă. La festivitate au luat parte membri și membri supleanțl ai Comitetului Politic Executiv al CG nl P.C.R secretari ai Comi- tetului Centra] a) parti- dului. membri ai C.Q a) P.C.R-. al Consiliului de Stat și ai guvernului, con- ducători de instituții cen- trale. organizații de masă și obștești. reprezentanți al vieții noastre științifice și culturale. ta sosire, tovarășul Nicolae Ceaușescu .și tova- rășa Elena Ceaușescu a > fost intîmpinați cu deosebi- tă căldură, cu entuziaste și emoționante manifestări de stimă și prețuire de nu- meroși oameni ai muncii bucureșteni. prezenți la i- naugurarea expoziției. S-a scandat, cu multă însufle- țire. numele partid i’ui și al secretarului său general. Pionieri și șoimi ai patriei, tinere și tineri au oferit, cu dragoste, flori. Tovarășul Nicolae Ceaușescu șl tovarășa Elena Ceaușescu au fost invitați, cu res- pect. să viziteze expoziția, amplă și semnificativă sin- teză a activității tehnico- științifice și cultural-artis- tice desfășurate, pe întreg cuprins ii patriei, sub egi- da Festivalului național «Cintarea României". care a demonstrat, și cu ocazia actualei ediții, capacitatea sa de stimulare a crea- ției tehnice, a talentului și energiei creatoare ale maselor — >ezaur inepui- zabil, izvor nesecat ce îmbogățește necontenit via- ța spirituală a țării- Deschisă In cel de-al 45- lea an al libertății patriei, expoziția evocă, prin măr- turii documentare, actul Is- socialismului din țara noas- tră. Comuniștii, toți oamenii muncii din județul Timiș se prezintă la marea sărbătoa- re națională cu noi și impor- tante realizări in toate do- meniile creației materiale și spirituale, întregind fn mod sem alflcattv tabloul uriașe- lor transformări revoluționa- re și împliniri socialiste oe care le-au cunoscut aceste străvechi meleaguri româ- nești în cei 45 de ani care au trecut de la marele act istoric din August 19-14 și tn mod deosebit, în perioada Inaugurată de Congresul ai IX-lea a] partidului. După ce s-a - referit la profundaio mutații calitative petrecute pe aceste meleaguri in cei 24 de ani de glorie si măreție n „Epocii Nicolae Ceaușescu* — ani care au marcat n au- ternică dezvoltate și moder- nizare a bazei tehnlco-ma- teriale a Industriei și agr) culturii, a celorlalte sector) re de activitate, și au gene rat creșterea continuă a ca lității muncii și vieții, tova rășul file Matei a evidențiat preocupările si sarcinile ci revin comuniștilor, tutur ar oamenilor muncii în acest an. chemați să acționeze -o abnegație și dăruire patrio- tică, revoluționara, pentru îndeplinirea tn cele mai bu- ne condiții a planului In toate domeniile, spre a se sigura o bază trainică tnfăp tulrii cu succes a obiective lor pe întregul cincinal, luminoaselor perspective pe care le deschid națiunii noastre documentele progra- matice pentru Congresul a' XlV-lea al partidului. Analizînd cu înaltă răs- pundere activitatea de pi- nă acum. In lumina sarci- nilor trasate de secretarul general al partiduh-, tova- rășul Nicolae Ceaușescu. trebuie să tragem toate con- cluziile necesare — a ară- tat vorbitorul — pentri a acționa cu mai mult» e- xigență și fermitate fn ve- derea afirmării tot mal pu- ternice a rolului de condu- cător politic al organe- lor și organizațiilor de partid, in primul rlnd în domeniul laotăritor al pro- ducției materiale. ridicării pe un plan calitati-. supe- rior a activității ideologi- ce și politlco-organizatorice din unitățile economlco-so- clale, din localitățile jude, țului. mirii eforturilor tu- turor oamenilor muncii pentru îndeplinirea, pină la Congresul ai XIV-! a al partidului, a planului pe anul 1989. în lumina indicațiilor și orientărilor tovarăși) l Nicolae Ceaușescu, orga- nele șl organizațiile de par- tid, de masă și obștești, toți factorii educaționali trebuie sâ acorde, in conti- nuare cea mai mare a- tenție ridicări) pe un plan calitativ superior a activi- tății Ideologice și politico educative. pentru realiza- rea unei adevărate revol >■ ții în modul de gtndlre și muncă al oamenilor de la orașe șl sate, prin dezvol- tarea conștiinței socialiste a patriotismului revoluțio- nar, formarea omului nou cu înalte calități etice șl morale. Acționfnd pentru înfăptu- irea cu succes a măreței o- pere de edificare a societă- ții socialiste șl comuniste pe pâmîntul patriei, a subli- niat în continuare .-orbito- rul, partidul și statul nos tru socialist au acordat în- totdeauna o atenție deo- sebită participării active 6 României la viața interna- țională. la soluționarea constructivă a marilor pro- bleme ce- confruntă epoca noastră. Strălucita contribuție a toric de Ia 23 August 19-11. drimul glorios străbătut de România fn cele patru decenii ți jumătate. oma- giază pllduitoarea viață și activitate revoluționară ale tovarășului Nicolae Ceaușescu, cc reliefează un mare destin de patriot re- voluționar, identificat, de aproape șase decenii, cu momentele fundamentale din istoria contemporană a țării, cu lupta eroicului noștr i partid comunist îm- potriva fascismului șl răz- boiului, pentru apărarea in- dependenței și integrității teritoriale, lichidarea ex- ploatării și asupririi, pre- gătirea și înfăptuirea Revo- luției de eliberare socială și națională, atlfasclstă și anlllmperiallstă, pentru transformarea revoluționa- ră a societăți), pentru so- cialism. Sugestive date și grăitoa- re Imagini conturează chipu.' luminos al României de azi. reflectă grandioasa e- popee a muncii libere și a- vfntate a poporului român, strălucitele victorii obținute, sub conducerea partidului, în anii construcției socia- liste, îndeosebi după Con- tovagâșulul Nicolae Ceaușescu la ana- liza științifică, realistă, a fenomenelor vieții interna- ționale, la elaborarea căi- lor de soluționare a mari, lor probleme ale contempo- raneității, numeroasele so- lii de pace șl colaborare întreprinse, împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu. în țări de pe toate meri- dianele, au adus României mulți prieteni, simpatia șl aprecierea popoarelor lu- mii. In aceste momente înălță- toare, cînd aniversăm 45 de ani de la Revoluția de eliberare socială ' națio- nală, antifascistă șl anulm- perlalistă. comuniștii, toți oamenii muncii din > > ; iul nostru, asemenea întregului popor român, dau expresie sentim 'ntalor lor de recu- noștință. dragoste fierbin- te și caldă prețuire față de eroicul Partid Comu- nist Român, strategul stră- lucit a tot ceea ce am în- făptuit șl înfăptuim, fa- ță de secretarul său gene- ral. tovarășul Nicolae Ceaușescu. revduți-nărui și patriotul înflăcărat, ale cărui viață șl operă con- stituie nn luminos exemplu de dăruire șl angajare pen- tru ridicarea României pe noi culmi de progres șl civilizație, pentru afirma- rea el liberă șl demnă In- tr-o lume a păci! șl co- laborării. fn încheierea adunării festive. Intr-o atmosferă de puternică însuflețire patrio- tică. revoluționară, pârtiei- ranțil au adoptat textul u- oel telegrame omagiale și de angajament adresat» tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. se- cretar general 0! Partidu- lui Comunist Român, pre- ședintele Republicii Socia- liste România. gresul al IX-lea al P.C.R.. care a inaugurat cea mal rodnică perioadă din exis- tența multimilenară a pa- triei Oglindind tot ce s-a rea- lizat. măreț și durabil, pe întreg cuprinsul patriei, expoziția pune tn evidență o realitate vie, că poporul noștri, devenit stăpîn pe destinele sale, a asigurat progresul economlco-so< ial al țării Intr-un ritm înalt, corespunzător frțel șl capa- cităților sale, că numai și numai socialismul a făcut ca societatea noastră să a- jungă la un asemenea nivel de dezvoltare, bunăstare și civilizație. Edificatoare imagini în- fățișează prezența tovarășu- lui Nicolae Ceaușescu. îm- preună cu tovarășa Elena Ceaușescu, fn mijlocul oa- menilor muncii, cu prilejul vizitelor de lucru desfășu- rate In întreprinderi indus- triale și unități agricole in institute de cercetare, de învățămînt și cultură, pre- tutindeni înde se făuresc bunurile materiale șl spiri- tuale. Este ilustrat un ade- văr profund, confirmat ne- (Continuare in pag. 3) • 3 • ORIZONT ADUNAREA SOLEMNĂ DIN CAPITALĂ TOVARĂȘULUI (Urmare din pagina 1) Socialiste, tovarășul Manea Mănescu a adresat tovarășu- lui Nicolae Ceaușescu rugă- mintea de a lua cuvîntul ia Adunarea solemnă consacra- tă Împlinirii a 45 de ani 4e la Revoluția din August 1944. Primit cu vii și îndelungi aplauze, a luai cuvîntul tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, secretar gene- ral al Partidului Comunist Român, președintele Republi- cii Socialiste România. Ampla cuvîntare a tovară- șului Nicolae Ceaușescu. transmisă direct de posturi te noastre de radio și televi- siune, a fost urmărită cu viu interes, cu profundă satisfac- ție și deplină aprobare. A- precierile. orientările și în- demnurile conducătorului partidului și statului au fost subliniate In repetate rînduri cu Îndelungi aplauze. Prin <- rale șl ovații, participantii la adunare au dat glas senti- mentelor de îndreptățită mîndrie patriotică ale tutu- ror fiilor țării pentru măre- țele realizări pe care po- porul român, sub steagul de luptă al partidului nostru co- munist, le-a obținut în patru decenii și jumătate de depli- nă libertate, independentă $1 suveranitate națională. cu deosebire după cel de-al IX- lea Congres, in anii Epocii Nicolae Ceaușescu. Cu senti- mentul deplinei încrederi Ir viitor, însuflețiți de marile izbînzi de pînă acum, cei prezenți au reafirmat angv jamentul lor. al tuturor oa- menilor muncii de pe întreg cuprinsul țării, de a acționa cu abnegație șl dăruire pen- tru înfăptuirea planurilor șl programelor de propășire multilaterală a patriei, âe traducere în viață a Progra- mului partidului de făurire a societății socialiste multi- lateral dezvoltate. La încheierea cuvîntării. In aplauzele șl ovațiile întregii săli, un grup de pionieri și șoimi ai patriei au urcat la tribună șl au înmînat to- varășului Nicolae Ceaușescu și tovarășei Elena Ceaușescu buchete de flori. Ridicînd în brațe pe unul din acești copii, secretar ii general al partidului a spus: Acum, cînd se împlinesc 50 de ani de la începerea celui de-al doilea război mondial și sărbătorim 45 de ani de la Revoluția de e- liberare socială și naționa- lă. antifascistă șl antilmpe- rialistă, să facem io- tul pentru acești co- pil, pentru viitorul lor, al tuturor copiilor lumii, pen- tru o lume mai bună și' mai dreaptă, să facem totul pen- tru pace, pentru o lume fă- ră războaie I Cei prezenți au exprimat, prin ovații și urale. deplinul atașament la gestul simbolic al secretarului generai al partidului, întruchipare grăi toare a crezului politic <1 partidului, a voinței sale dc pace și înțelegere cu toate popoarele lumii. Adunarea solemnă din Ca- pitală consacrată aniversării zilei naționale a poporului român a luat sfîrșit într-o atmosferă vibrantă, de pu- ternic entuziasm, care expri- mă unitatea de nezdruncinat a întregului popor în jurul Partidului Comunist Român al tovarășului Nicolae Ceaușescu. sub conducerea căruia și-au găsit o deplină împlinire idealurile de liber- tate și independență, de pro- gres și prosperitate. în această zi de scumpă a- niversare, în Sala Palatului Republicii din Capitală a vi- brat puternic inima întregii țări. Cei prezenți la aduna- re - iar prin intermediu, transmisiei de radio și tele- viziune — toți cetățenii pa- triei au participat cu emotlr șj mîndrie patriotică, cu sa- tisfacția strălucitelor izbînzi obținute, tn anii construcției socialiste. ☆ T ovarășa 1 Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comu- nist Român, președintele Re- publicii Socialiste România împreună cu tovarășa Elen» Ceaușescu au asistat, după încheierea Adunării solemne, la un spectacol omagial con- sacrat celei de-a 45 aniver- sări a Revoluției dc eliberare socială și națională, antifas- cistă și antiimperlalistă î* • August 1944. NICOLAE CEAUȘESCU (Urmare din pagina 1) Deschiderea Txpoiiției republicane a creației tehnico-științifice. literar-artistice, de artă populară și artă plastică (Urinare din pag. 2) contenit de viață, că. în România, socialismul se construiește cu poporul și pentru popor, cu oamenii și pentru oameni. Totodată, este reliefată strînsa uni- tate a întregii națiuni în jurul partidului și secreta- rului său general, unitate ce dă forță și trăinicie so- cietății noastre socialiste, izvorul tuturor biruințelor obținute în edificarea socia- listă a patriei. 'rezentînd remarcabile înfăptuiri ale acestui timp glorios, legate nemijlocit de fapta și gîndirea revolu- ționară ale iltstrului con- ducător al partidului și statului, expoziția pune în evidență Hotărîrea Plenarei Comitetului Central al P.C.R. din iunie 1989. de a propune, la Congresul al XlV-lea al P.C.R, reale- gerea tovarășului Nicolae Ceaușescu ta înalta funcție de secretar general al Parti- d ilui Comunist Român, ho- tărîre ce a întrunit con- sensul întregului nostru po- por. care vede în aceasta garanția supremă -a edifi- cării cu succes a societațu socialiste multilateral dez- voltate, ridicării patriei pe noi trepte de progres și ci- vilizație. Tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu au vizitat, în continuare. Sălile unde sînt prezentate cifre și exponate, ce relevă amploarea Festivalului na- țional „Cîntarea României**, care a devenit cea mal complexă și c-iprinzătoare manifestare a muncii și creativității întregului nos- tru popor. Expoziția Ilus- trează ta mod sugestiv fe- lul ta care festivalul și-a demonstrat capacitatea de emulație, de atragere ta sfera științei și tehnicii, a culturii și artei, a unul număr din ce în ce mai marc de oameni al muncii de toate vîrstele șl profesi- ile. care își găsesc ta acti- vitatea de creație împlini- rea talentului și personali- tății lor. Dacă la Intîia ediție au participat peste 100.000 de formații și cercuri artistice de amatori de la orașe și ss- te, întrunind două milioane de membri, la a VU-a ediție a festivalului numărul aces- tora a depășit 230.000 colec- tive artistice, cuprinzlnd 5,1 milioane de creatori și inter- preți. Această manifestare de amploare a reunit, pentru prima dată, creația tehnico- științifică și toate artele si genurile artistice, în desfă- șurarea sa remareîndu-se participarea artiștilor ama- tori, precum șl a profesioniș- •.llor, fiecare în maniere spe- cifice, inconfundablle, dis- tincte. dar cu aceeași finali- tate educativă generală. Un loc central ta expoziție îl ocupă creația științifică si tehnică, la actuala ediție participînd aproape 3 mili- oane -de oameni al munctl din întreprinderi, unități s- gricole, de cercetare și pro- iectare. precum șl elevi si studențl. în timpul vizitării expozi- ției s-a evidențiat sprijinul remarcabil de care a benefi- ciat și beneficiază activitatea dc creație științifică ți tehnici de masă din partea tovarășei Elena Ceaușescu. savant de largă recunoaștere interna- țională. care, prin străluci- tul său exemplu de muncă si de viață, a imprimat și în a- cest domeniu de activitate în- credere în forțele proprii, o nouă calitate a actului de creație. Adresîndu-se specialiștilor din cercetare prezenți la deschiderea expoziției, tova- rășul Nicolae Ceaușescu a cerut să se acționeze, în con- tinuare, pentru aplicarea largă a cuceririlor revoluției tehnico-științifică în chimie, energetică, metalurgie, ta a- gricultură, în celelalte dome- nii, pentru realizarea unor produse cu performanțe tot mal ridicate, la nivel mon- dial, pentru reducerea con- sumurilor materiale și ener- getice, pentru creșterea efi- cienței întregii activități. Expoziția prezintă, de ase- menea, activitatea de creație din școli și facultăți, așeza- tă sub semnul educării prin muncă și pentru muncă a tinerei generații, integrării în' vățăiriîntului cu cercetarea și producția, cultivării în rîn- durile viitorilor muncitori si specialiști a pasiunii pentru cunoașterea științifică, cer- cetare și inovare. Sub înrfurirea Festivalului literatura și arta au cunos- cut o puternică afirmare Imbogățindu-se cu noi și v i- loroase opere, inspirate din viața și munca poporului nostru, din realitatea gene- roasă a epocii luminoase tn care trăiește astăzi țara. în acest cadru stimulativ arta populară înregistrează, la rîndul ei, un continuu proces de dezvoltare și în- noire ilustrat, cu mult gust șl ingeniozitate. In expoziție. Stat prezentate lucrări de o mare varietate, originalitate și frumusețe, unele conti- nulnd tradiția, altele căutînd noi expresii artistice. Tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu s-au oprit pentru a discuta cu meșterii populari care, cu uneltele lor tradiționale, executau diferite obiecte din bogata gamă a creației noas- tre populare. Secretarul general al parti- dului a cerut factorilor de răspundere să la măsurile ce se Impun pentru a se asi- gura* păstrarea și continuita- tea meșteșugurilor tradițio- nale, valorificarea talentului și priceperii creatorilor care să ducă mai departe faima artei populare românești, tn acest sens s-a indicat să fin elaborat un program privind organizarea. In fiecare co- mună, în cadrul centrelor ie creație și cultură socialistă, a activității de realizare a țesăturilor, a costumelor populare, a altor produse ale artei populare tradițio- nale. în continuare s-a vizitat salonul de carte din cadru! expoziției, unde, la loc de cinste, este prezentată opera teoretică a tovarășului Nicolae Ceaușescu, contribu- ție de cea mai mare însem- nătate la dezvoltarea crea- toare a gîndirii și practici revoluționare contemporane la îmbogățirea cunoașterii ti- niversale Sînt expuse- > lumele apărute In ciclul „România pe drumul con- struirii societății socialiste multilateral dezvoltate*. In seria de „Opere alese*, cu- legeri de texte din colecți- ile intitulate „Din glndir-a social-politică. economică, filozofică a președintelui României*, care alcătuiesc, ta întregul lor, o monu- mentală operă teoretică, profund originală, rezultat al unei analize pătrunză- toare. realiste, a procese- lor sociale contemporane și al aplicării creatoare a adevărurilor generale la condițiile specifice ale Ro- mâniei- Sint prezentate, totodată, lucrările consa- crate peste hotare persona- lității tovarășului Nicolae Ceaușescu, precum și nu- meroaselor traduceri din opera secretarului general al partidului, președintele Republicii, apărute in edi- turi din multe țări ale lu- mii, expresie a înaltei pre- țuiri de care se bucură pe plan internațional. Sînt expuse lucrările ști- ințifice ale tovarășei aca- demician doctor inginer Elena Ceaușescu, apărute In țara noastră șl in străi- nătate, lucrări care repre- zintă un aport de seamă la creșterea prestigiului ști- inței românești. In această sală a expozi- ției se află, de asemenea, numeroase volume ce ilus- trează, prin varietatea lor tematică, intensa activitate editorială din țara noastră. La încheierea vizitei, to- varășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu au adresat felicitări- orga- nizatorilor, participanților la expoziție, la întreaga desfășurare a actualei edi- ții a Festivalului național „Cîntarea României*. transpună in faptă. creator, teza dc excepțională în- semnătate fundamentată de dumneavoastră, mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, a e- dificării socialismului cu poporul și pentru popor. Folosim acest prilej festiv pentru a aduce, cu deosebit respect și aleasă prețuire, un ' fierbinte o- magiu tovarășei Elena Ceaușescu, eminent militant in conducerea partidului și statului, savant de largă recunoaștere și apreciere internațională, pen- tru contribuția imprimantă. Această nouă teh- nologie permite verificarea simultană, cu un singur sistem, a 100 de contoare, tipărirea buletinului metrologic, analiza globală a calității contoarelor șl o creș- tere însemnată a productivității muncit Tehnologia de creștere a monocris- •alelor din safir cu profil predeterminat In colaborare cu fizicienii de la Univer- sitatea timișoreană, aplicînd rapid In pro- ducție rezultatele cercetării, au fost rea- lizate 10 instalații industriale, care perm i obținerea unor importante efecte econo- mice și calitative într-un domeniu în ea re, nu demult se cu pârâu licențe din străinătate. Tehnologic de trasare a desenelor do circuite imprimate și cadrane pc ple- ter. Un caz particular de aplicație teh- nologică a tehnicii de calcul electronic Asigură o mare precizie șl permite rea- lizarea unor desene complexe, Ce nu pot fl realizate cu metode clasic? dc des»n tehnic. • Tehnologie >1 ștand de verificare a aparatelor electrice de măsurat la acce- lerație centrifugă. Se folosește o cameră de luat vederi cu ajutorul căreia se poa- te urmări, pe monitor, comportamentul (eroar- aparatului în timpul testării Se utilizează pentru încercările de tip al» tuturor aparatelor electrice șl pentru v» rificare.i aparatelor de bord pentru aero- nave Ar fi multe de spus spre aceasta ci- tadelă a industriei românești de vîrf. Despre disponibilitățile ei tehnologice Despre perspectivele ei de viitor. Căci, acolo ande există rigoare și propensiu- ne spre nou, rezultatele de excepție nu Intîrzle să se arnte- losif COST IN AȘ ÎNTEMEIEREA OMULUI 1. ÎNCEPEA o NOUA VIATA... Cînd ne-am mutat in Calea Șagului, prin anii ’66, eram o mînă de oameni, în cele două blocuri cu scările și ten- cuiala exterioară, încă neterminate. Eram ca într-un mic sat în care fleca- re se ajută pentru a-și întemeia rostul, pentru a se așeza și a dăinui. Cele două blocuri, ca un nucleu, pentru u- ilașul complex de locuințe, ce se vor construi ■ Calea Șagului Est și Vest. Eram tineri, prea tineri și plini de entuziasm, atunci, la început de drum — puteam spune că ne născusem oda- tă cu șantierul, trăiam viața particl- pînd afectiv, zi de zi, la Înălțarea nu numai a unor, pui' și simplu, spații de locuit, ci. mai ales, și in paralel, la jalonarea propriilor noastre destine umane ce-și găseau, in ritmul înălțării acelui cartier, un semn propriu de-a se orîndul, o matrice pentru viitoa- rele amintiri. Un cartier tînăr nu are amintiri, ele trebuie agonisite. Prea tineri noi înșine pentru amintiri — ni le-am făurit din mers. Tramvaiul 7, ce se putea lua din mers, casele răzle- țe, mai curînd rurale, bariera de peste calea ferată, la care puteai aștepta ore întregi, noroaiele, toamna, micii grădi- nari, lacurile răzlețe ce infestau locul — și, deodată, nașterea șantierului, rit- mul intens de construcție răspunzînd necesității, foamei de locuințe, în pa- ralel cu industrializarea intensă a ora- șului. 2. PUBLICAM PRIMELE CĂRȚI... Nu știu cum s-a făcut, dar printre primii locuitori ai cartierului au fost artiștii : ai condeiului, al penelului, al scenei. Foarte tânărul — pe atunci, Al. Deal, Aurel Turcuș, Cornel Ungureanu, Damian Ureche, Aurel Gheorghe Arde- lean, Laurențiu Cerneț, actorul Ștefan Mării, Miron Nețea, balerinul Ion Gtr- ba, scenograful Grișa Gorduz, instru- mentiști de la Operă șl Filarmonică, dispuși, topografic, pe linia imaginară a unui patrulater cu latura nu mai mare de o sută de metri (Ion Arleșanu deschisese, ca să spun așa, cu cîțiva ani înainte, gustul pentru viețuirea în această zonă I) — martori și viitori cronicari al unor transformări uluitoa- re tn timpul concentrat la două dece- nii, un oraș — Calea Șagului Est și Vest. Trebuie să mai adaug că, in apru- pierea necesarului, trainicului și mo- dernului pod de peste calea ferată se construiește — venlți să vedeți I — ud nou cartier, Steaua I și II, cum a fost denumit, pentru 20 000 de locuitori, un cartier mai curînd de vile, după cît de elegant a fost conceput șl realizat tnlcroraionul în care vor locui oame- nii muncii de pe această platformă in- dustrială. 3. IATA. A SOSIT TRAMVAIUL I Circulăm, zilnic, cu tramvaiul. Ur- căm cu plăcere în elegantele vagoane, produse la Fabrica de tramvaie Timi- șoara. Unde este situată această fabri- că ? în cartierul nostru, în Cartierul de Vest. Reprezintă, acest fapt, o mîn- drle pentru locuitorii de aici ? Desi- gur, ca între vecinii harnici, ingenioși și productivi, care-și respectă, reciproc, munca. Fabric:- de tramvaie, deci, ctito- rie a EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU. ». DE LA PRAFUL DE ȘLEFUIT LA . . PRELUCRAREA MASELOR PLASTICE Pe la mijlocul anilor '60, actuala ,Dermatina“ abia trecuse de la pro- ducerea de materiale abrazive (se che- ma, de altfel, Fabrica de abrazive, — nisipuri, materiale de șlefuit) la — ce credeți ? — prelucrarea maselor plas- tice ! Profilul întreprinderii, noul pro- fil, era ca o naștere — căci, ce legă- tură poate exista între produsele de dinainte șl prelucrarea latex-ulul na- tural, unica întreprindere din țară, de altfel, care lucrează cu latex natural. De la fabrica din trecut — de fapt, un atelier mai mare — la moderna între- prindere de azi, care produce încălță- minte Injectată, bunuri de consuni din cauciuc, adezivi, fire elastice, articole sanitare, articole de protecția muncii $1 de sport, produse tehnice, covoare, piele artificială, elemente de construc- ție și industriale, cu o producție care a crescut din 1965 și pînă astăzi, 1989. de 14 ori I Fără-îndoială, Dermatlna s-a născut în această Epocă de aur. 5. DE LA CUPTOARELE DE CĂRĂMIDĂ LA PREFABRICATELE DIN BETON Alături de „Dermatlna * se găsește „întreprinderea de materiale de con- strucții Timișoara", cunoscută sub marca de „Extracenam". Citez, din mo- nografia întreprinderii, o porte din cu- vîntul cald al alcătuitorului ei : „M-am gîndit de multe ori că trămintările, căutările, succesele mici sau mari, sau. cu totul deosebite, toate luate împreu- nă au contribuit substanțial Ia dezvol- tarea întreprinderii noastre, dezvolta- re impetuoasă, in special in ultimii 20 .ini și la care aportul decisiv l-au dat oamenii noștri de bază, care, in marea lor majoritate, lucrează la noi dc zeci de ani, oameni care iubesc intreprin- derea...“. în adevăr, fluctuația perso- nalului este foarte redusă aici, ceea ce presupune un colectiv unit, o deosebi- tă emulație în muncă ; o mică familie alături de marea familie ■ construc- torilor cărora le livrează prefabricate din beton, bloouri ceramice, nisipuri cuarțoase pentru turnătorii, cahle de teracotă, flux ceramic pentru suduri. Semnificativ rămîne și faptul că direc- torul acestei întreprinderi, tovarășul Tlberlu Serafln, șl secretarul Comitetu- lui de Partid, tovarășul Secară Ion au bună cunoaștere a muncii de partid, a muncii de producție, seriozitate și spirit novator la nivelul conducerii și al în- tregului colectiv. De altfel, întreprin- derea este distinsă de trei ori cu „Ordi- nul Munciî", cu titlul de fruntași pe ramură și pe tară. li. O CTITORIE PE MĂSURĂ ACESTUI TIMP : CENTRALA ELECTRICA DE TERMOFICARE TIMIȘOARA SUD La intrarea in oraș, pe partea dreaptă, ca o emblema parcă, a acestui timp flămînd de energie, constructorii au ridicat un gigant energetic care este Centrala Electrică de Termoficare Timișoara Sud. Pentru cunoaștere, pen- tru ceea ce reprezintă această unitate, vom da cîteva detalii în stare să ne reprezinte, în minte, măcar parțial, grandoarea, necesitatea și însemnăta- tea deosebită, pentru oraș și economia națională, a acestui obiectiv. Centrala se compune din două părți: Centrala termică (două cazane de apă fierbinte de 100 t/h șl trei cazane de abur teh- nologic) și partea energetică (compusă din două grupuri de 120/150 MW) fie- care, parțial, în funcțiune. Ce înseamnă, ce reprezintă, practic, cum se traduc aceste date ? Iată ; Cen- trala Electrică de Termoficare Timi- șoara Sud, preia 70% din sarcina de termoficare a orașului și asigurii abu- rul necesar la COMTIM. Lucrările con- tinuă în ritm alert șl, semnificativ pentru hărnicia cu care se muncește (Trust antrepriză energo-construcțic și energo-montaj București) este faptul că, în cinstea măreței sărbători de Ia 23 August, constructorii raportează da- rea în funcțiune a unei noi capacități, Cazan abur nr. 2, cu o capacitate de 100 t/h, a patra capacitate și penultima din etapa termică. Ctitorii ale Epocii .Nicolae Ceaușescu, ctitorii ale unor vremuri eroice, ale timpului pe care-1 trăim, mărturii pen- tru viitor. Ion Dumitru TEODORI SCU LOVRIN LA ORA SUCCESELOR Oceanul cimpiei este cu adevărat impunător in această zonă a județului Timiș. Baza acestui grînar o consti- tuie, desigur, deosebita calitate a pă- mîntulul, la care s-au adăugat, prin vremi, acțiuni de canalizări, desecări de mlaștini, oare nu numai că au re- dat unei agriculturi, devenită scop în sine, terenuri întinse, dai' au contribuit Ia protejarea pămîntului contra inun- dațiilor, prin existența unor diguri de sute de kilometri, realizate de popu- lația majoritară românească. S-au dez- voltat localități rurale de dimensiuni neobișnuite, ca „Lovrin, Tercmia, Gottlob, Tomnatic, Biled șl multe al- tele. atestînd interesul populației pen- tru ocupația de agricultor. Trebuie insă spus că Incomparabil este liceului cu prezentul socialist, cu temeiurile ra- ționale ale Noii revoluții agrare con- temporane. Au existat, desigur, preo- cupări în vederea ameliorării soiurilor de plante și In trecutul mai îndepărtat; au se pot omite preocupările unor oa- meni de a realiza, într-un mod ele- mentar, selecții naturale. E vorba de o premieră bănățeană, la Cenad. nu departe de Lovrin, deci, încercare. de a obține grîu mai bun prin aduna- rea celor mai reușite spice și reinsă- mînțarea lor. După an! și ani de re- petare a procedeului, rezultatele au fost bune. Și în acest fel s-a constituit întîia cercetare științifică din țară în domeniul agriculturii pe teritoriul ju- dețului nostru. Ulterior, sediul acestei cercetări s-a mutat la Lovrin. unde a început cu adevărat o nouă etapă a procesului de elaborare de soiuri și hibrizi. Stațiunea de cercetări agricole din Lovrin se află într-o clădire părînd mai degrabă modestă, din exterior. Prezentul ei incompara- bil însă se află în fiecare încăpere. • 5 •------------------------------- in care nu lipsește spațiul expozlțional dedicat etapelor din evoluția acestei esențiale întreprinderi, cît mai ales spațiile unde se exercită propriu-zisa activitate de cercetare, bazată pe cele mai moderne principii, de nivel mon- dial. în împrejurimi, parcelele, solele, exemplar aliniate și organizate, repre- zintă experimentul proprlu-zis. Pentru mine, aceste mirifice „spații verzi" re- prezentau întotdeauna frumusețe și de- săvîrșîre, niște parc&le ale „anticipă- rii1, un fel de viitor apropiat. Secre- tarul genera] al partidului a atras în repetate rînduri atenția cercetătorilor că aceste recorduri de pe parcelele ex- perimentale trebuie să se generalizeze în cel mai scurt timp și pe celelalte întinderi ale ogoarelor noastre. Desi- gur, acest lucru nu e simplu, deoarece timpul se cere comprimat adesea în procesul de perfecționare a florei, aici omul trebuind să intervină eficient șl cu probitate profesională. Ciclul natu- rii părea odinioară dat pentru tot- deauna. Grija partidului și statului nostru, a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU personal, a Impulsionat și la Lovrin activitatea oamenilor îmbrăcați în alb, studiind retortele, eprubetele, ori mîngîind flore foșnitoare a loturilor experimentale. Lovrin înseamnă un front al agriculturii intensive, unde se desfășoară o luptă în vederea scurtă- rii timpului în care se pot perfecționa soiurile și hibrizii necesari unei agri- culturi de frunte. După cîte am aflat chiar de la Titus Suba, directo- rul acestei stațiuni, materialul u- man este absolut esențial în a- cest proces complex de elaborare, de creație a recoltelor bogate. Calitatea deosebită a oamenilor stațiunii din Lovrin, seriozitatea și continuitatea preocupărilor, utilizarea rațională a bazei materiale și cîte altele au condus la succese remarcabile. Un număr re- lativ restrîns al acestui admirabil co- lectiv are un procent mai mare de realizări concrete, cu valoare de gene- ralizare pe ogoarele țării, decît alte colective, cu un număr mai mare de specialiști. Lovrin este ca o lentilă de dimensiuni reduse, dar cu un focar mai puternic de concentrare a luminii. Lovrin este un exemplu de mun- că pasionată, devotament și patrio- tism. Repetatele vizite ale tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, împreună cu tovarășa ELENA CEAUȘESCU, relevă interesul de care se bucură acești cer- cetători pe plan național, prestigiul sta- țiunii, și, în genere, cel al lucrătorilor agricoli de pe aceste meleaguri. în sep- tembrie, anul trecut, președintele țării i-a vizitat pe lucrătorii de aici, cerînd intensificarea activității în direcția rea- lizării de noi soiuri și hibrizi timpu- rii. cu o perioadă de vegetație mai re- dusă, dar cu productivitate ridicată. Statul oferă stațiunii condiții de lu- cru absolut incomparabile cu cele din trecutul activității empirice. Lovrin a emis soiuri și hibrizi de cereale, plan- te tehnice, semințe cu valoare biolo- gică ridicată. Au fost realizate, dato- rită acestor semințe, peste 8 000 kg de grîu la faectar, circa 6—7 000 kg ovăz, apoi producții ridicate de porumb sau cînepă. Soiurile de grîu Lovrin 32, 34, 41, hibrizii simpli de porumb Lovrin 400 și 390 au fost generalizate în în- treaga țară, aflîndu-se în cultură, a- nual, pe un milion de hectare. Sînt cifre pe care și nespecialiștii le pot percepe cu satisfacție și mîndrie. Căci există aici, la Lovrin, un sentiment de mîndrie pentru felul în care oamenii au știuț să se facă eficienți în cadrul Noii revoluții agrare a acestei epoci, cerințelor exprimate de către conduce- rea de partid, de către tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU : scurtarea pe- rioadei de elaborare a soiurilor și hi- brizilor care să fie în concordanță cu cerințele producției. Pas cu pas, se acumulează o experiență, fără riscul ea datele acesteia să se piardă. în domeniul cercetării științifice aplicati- ve agricole nu există campanie, ci „foc continuu", tocmai pentru ca acele fru- moase sole să poată ieși din perimetrul stațiunii în cel mai scurt timp și să se generalizeze. De ultimă oră : aflăm că pentru etapa următoare au fost înain- tate spre verificare o serie de alte creații, în domeniul cerealelor păioase, ca griul de toamnă și ovăzul de toam- nă, cu însușiri de calitate, rezistență la boli și productivitate ridicată, acțiune ce se desfășoară în chiar aceste zile fierbinți de august. Agricultura se face cu oamenii și de felul în care lucrea- ză aceștia „la fața locului" depinde și viabilitatea rezultatelor la care s-a ajuns prin cercetare. De aceea, una din misiunile cadrelor stațiunii este și ur- mărirea felului în care se comportă semințele șl în alte locuri ori condiții decît cele ale parcelelor din Lovrin. Lucian BURERIU în istoria multimilenară a patriei noastre au lost nenu- mărate momente istorice „de cumpănă" — cînd poporul român s-a ridicat la luptă într-o impresionantă unitate, pentru a-și apăra libertatea, integritatea vetrei, dreptul sacru de a-și hotărî singur destinele. Dc altfel așa cum receni sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU „întreaga istorie a patriei noastre este rezultatul luptelor grele, eu arma in mină. împotriva dominației străine, pentru progres, liber- tate și independență, duse de masele populare, de întregul popor, adevăratul făuritor al națiunii noastre, al progresului economico-social". Indiferent de vitregia împrejurărilor istorice, de numărul și înzestrarea tehnică a adversarilor, poporul român s-a angajat fără șovăire în lupta de apărare, acționînd unit, sub conducerea celor mai înaintate forțe so- ciale și politice ale societății, pentru salvgardarea libertății sale. Scoțînd în evidență puternicele legături ale mărețului eveniment Istoric din August 1944 cu trecutul mai îndepăr- tat sau mai apropiat al poporului român, cu întreaga sa istorie, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU releva că „actul dc la 23 August nu a căzut din cer. ci a fost rezultatul luptelor îndelungate ale’ poporului român, al faptului că partidul comunist în alianță eu celelalte torțe revoluționare și patriotice s-a aflat tot timpul în fruntea luptei de apă- rare a intereselor vitale ale întregii națiuni". Semnificația actului istoric de la 23 August 1944 Revoluția din August venea din adincuri de vreme, dind și mai limpede contur unor bogate și îndelungate tradiții de luptă pentru dreptate și libertate, pentru independență și unitate națională, pentru progres și pace, integrîndu-se firesc întregii noastre istorii pe care o încunună, conferin- du-i o nouă strălucire printr-un măreț act de demnitate și energie națională. Valorificînd plenar marile lecții ale isto- riei, în acele momente de răscruce pentru destinele Româ- niei, P.C.R. s-a dovedit a fi la înălțimea misiunii sale obiec- tive de ja fi exponentul sentimentului și năzuințelor între- gului popor român, al intereselor fundamentale ale statului și națiunii, militînd și conducînd cu fermitate și răspundere istorică lupta de eliberare a întregului popor. „Este marele merit al P.C.R.. arăta secretarul general al partidului, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU — că s-a aflat in acele grele împrejurări în fruntea luptei pentru apărarea intereselor vitale ale poporului, a integrității naționale". Prin realiza- rea Frontului Unic Național de luptă1 al întregului popor, partidul comunist s-a înscris firesc pe făgașul celor mai strălucite tradiții naționale, a probat în chip elocvent legă- turile sale adînci cu trecutul de luptă revoluționară, s-a impus ca cel mai fidel exponent al intereselor supreme ale României. în vara lui 1944 — cînd, așa cum anticipa un document comunist „Timpul vorbelor a trecut. Acum a sosit momentul faptelor" — poporul român s-a ridicat la luptă ca un sin gur om, realizînd o performanță unică în analele războiu- lui : întoarcerea armelor de către întreaga armată română împotriva Germaniei naziste, angajarea întregului popor cu toate forțele în lupta contra fascismului, .pentru asigurarea prezentului și viitorului României. Fapt inedit în practica revoluționară mondială, în lupta de eliberare împotriva ocu- panților, un popor întreg a format o unitate de granit, fără scindările evidențiate în împrejurări similare din alte țări, August 1944 reprezentînd astfel o contribuție româ- nească originală lâ teoria și practica mișcării dă eliberare națională, un exemplu în lupta altor popoare pentru inde- pendență și suveranitate națională, pentru construirea unei orînduiri noi, echitabile. Unitatea de voință și acțiune a poporului român din vara lui 1944 vorbea mai grăitor decît orice altceva des- pre adevărata stare de spirit a națiunii despre ura adîncă pe oare o nutrea față de statele fasciste, prin presiunile cărora fusese smuls din trupul țării străvechiul pămînt ro- mânesc al Transilvaniei de nord-vest și făcut „cadou" Unga- riei hortiste. Capacitatea Partidului Comunist de a dirija concret energiile revoluționare ale națiunii române, de a fixa obiectivele esențiale ale luptei sale, a făcut ca, din mișcarea antifascistă a poporului român, să se dezvolte nemijlocit revoluția de eliberare națională și socială, anti- fascistă și antiimperialistă. în condițiile în care mișcarea de rezistență a poporului român atinsese apogeul, situația revoluționară din țară se maturizase deplin, pregătirile po- lltico-militare au fost desăvîrșite în cel mai mic amănunt. P.C.R. a hotărî! declanșarea măreței epopei a insurecției armate, căreia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU îi conferă adevăratul rol istoric și adevărata semnificație oa început al revoluției de eliberare națională și socială, antifascistă și antiimperialistă, ceea ce pune în evidență legătura între lupta de eliberare națională cu lupla clasei muncitoare pen- tru revoluție socială. » Se realizează în felul acesta o unitate dialectică intre faptele petrecute într-un timp îndelungat și lupta clasei muncitoare pentru victoria orînduirii socialiste în România, într-un proces istoric unitar. Scoțînd în evidență aceste in- terdependențe, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU arăta că : ....prin răsturnarea dictaturii, România a intrat intr-o nouă perioadă a istorici sale, lupta antifascistă și dc eli- berare națională s-a dezvoltat rapid (...) într-o mișcare socială de amploare cum nu a mai cunoscut istoria țării și care a deschis calea celor mai profunde schimbări revo- luționare, înfăptuirii idealurilor de libertate și dreptate so- cială și națională ale poporului român". 23 August 1944 nu a fost numai un început de ev nou în Istoria naționa- lă, ci a constituit, prin consecințele sale strategico-politice, unul din evenimentele de însemnătate decisivă ale celui de-al doilea război mondial. Impactul revoluției române oc:zont din August 1944 asupra desfășurării ulterioare a războiului a fost un fapt unic în istorie : niciodată un singur eveni- ment nu a provocat intr-un timp atît de scurt pierderea u- nor teritorii atît de întinse și a unor efective atît de nu- meroase. ca acelea suferite de Germania nazistă în Europa de sud-est, ea urmare a luptei poporului român. Desprinzînd acest aspect esențial al importanței revoluției din august și al intrării României in război împotriva Germaniei naziste, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU releva : „Prin întoarcerea armelor și angajarea României, cu întregul ci potențial, ală- turi dc Uniunea Sovietică și aliați, in războiul antifascist, s-a dat o puternică lovitură planurilor strategice ale Germa- niei hitlcristc. Aceasta a dus la prăbușirea întregului front din sud. a deschis calea înaintării rapide a trupelor sovic- tice. a accelerat zdrobirea dispozitivului militar al Germa- niei in această parte a Europei. Așa cum menționa presa Uniunii Sovietice și a țărilor aliate, acțiunea insurecțională a României, intrarea ei in luptă împotriva Germanici hitle- riste au avut repercusiuni uriașe asupra cursului răz- boiului". Poporul român s-a angajat eu întreaga armată, cu toate forțele sale materiale și umane alături de armata sovietică, de întreaga coaliție antifascistă. în războiul anti- hitlerist. pînă la infrîngerea definitivă a Germaniei naziste. Revoluția de eliberare națională și sociala, antifascistă și antiimperialistă din August 1944 a marcat începutul unei noi ere în istoria patriei, a împlinirii idealurilor de drep- tate socială și națională, pentru care au luptat numeroase generații dc înaintași, a cuceririi depline a independenței naționale a României, a dreptului sacru ai poporului ro- mân de a fi stăpîn în propria țară. Referindu-se La drumul parcurs de țara noastră pe calea dezvoltării economice și sociale, secretarul general al partidului releva că sute de ani România a fost sub dominația imperiilor străine. „Nici după cucerirea independenței, din 1877. România n-a avut o adevărată independență, datorită monopolurilor și a dife- ritelor societăți străine ce stăpîneau cca inai mare parte a bogățiilor țării. România răminind in continuare o țară slab dezvoltată". De aceea .........este necesar să subliniem — .spunea tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU ia Plenara C.C. al P.C.R. din iulie a.c. — rolul hotărîtor al revoluției de elibera- re socială și națională «lin 1944, care a lichidai pentru tot- deauna dominația imperialistă, a deschis calea spre adevă- rata independență, creînd condițiile ca poporul să poată să-și făurească viitorul așa cum își dorește, fără nici un ames- tec din afară". Independența națională, cucerită la 23 August, și-a gă- sit in anii socialismului realizarea desăvîrșită. Politica P.C.R. de a situa în centrul activității sale,. îndeosebi după Congresul al IX-lea, apărarea și consolidarea suveranității și unității naționale, pentru făurirea și perfecționarea con- tinuă a noii orînduiri, marea capacitate și deplina ade- ziune a poporului român la cauza dezvoltării libere și inde- pendente a patriei au creat condițiile pentru obținerea isto- ricei realizări u României socialiste : lichidarea completă, la sfirșitul lunii martie 1989, a tuturor datoriilor sale exter- ne. Astfel, așa cum subliniază președintele țării ..pentru prima dată în istoria sa îndelungată. România nu mai are nici o datorie externă, nu mai plătește tribut nimănui și este cu adevărat independentă — și economic și politic". Prin obiectivele și înfăptuirile sale, evenimentul crucial din August 1944 a inaugurat o etapă nouă, în cursul căreia societatea românească a cunoscut transformări profunde în structurile ei fundamentale, trecînd de la orînduirea capita- listă la cea socialistă. Sintetizînd în mod magistral uriașele implicații ale revoluției din august, pentru dezvoltarea vt- itoare a patriei, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU releva că aceasta ..... a deschis calea înfăptuirii revoluției demo- cratice, a revoluției socialiste și trecerii la construirea so- cialismului. a asigurat condițiile necesare marilor transfor- mări revoluționare". Intr-o perioadă scurtă România a par- curs mai multe etape istorice în dezvoltarea economico-so- cială, de la orînduirea burgheză la societatea socialistă multilateral dezvoltată, țara transformîndu-se dintr-un stat agrar-industrial slab dezvoltat, într-o țară industrial-agrară in plin progres, în toate domeniile — ou o industrie moder- nă și cu o agricultură avansată. Pe drumul deschis de revoluția din August 1944, Con- gresul al IX-lea — cînd în fruntea P.C.R. a fost ales marele fiu al neamului, eroul comunist al națiunii române mo- derne. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — s-a înscris cu litere de aur în istoria patriei, el fiind momentul de cotitură radicală care a marcat începutul unei noi epoci revoluțio- nare în activitatea partidului. în opera de făurire a so- cialismului. Dar. așa cum sublinia cu toată tăria ctitorul marii isto- rii' a României socialiste, cel care a legat întotdeauna pre- zentul, operele grandioase ale epocii sale, cu prețioasa moș- tenire a trecutului : „Congresul al IX-lea nu ar fi fosl po- sibil fără înfăptuirea revoluției de eliberare socială și na- țională. fără celelalte congrese ale partidului, fără lupta în- delungată, dc veacuri, a înaintașilor noștri pentru formare» poporului, a națiunii, a statului național român". întreaga noastră istorie, viitorul luminos al României dobîndesc. prin prisma semnificațiilor multiple ale măre- țului act de la 23 August, înțelesul fundamental că poporul român a avut, are și va avea un ideal suprem, pentru îm- plinirea căruia, asemenea atîtor generații de înaintași, nu-și va precupeți eforturile : independența și unitatea patriei. Tatiana BADESCU ORIZONT 6 Q Revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din August 1944 Rezultat a) consensului național de luptă a poporului român pentru libertate, independență națională și progres social In August 1944, poporul ro- mân a realizat o cotitură fun- damentală a istoriei sale mo- deme și contemporane, deoa- rece în confruntarea deosebit de dură cu Germania nazistă, el s-a avlntat in lupta pentru împlinirea dezideratelor na- ționale : salvarea țării, recîști- garea independenței depline și restabilirea integrității terito- riale. prin redobîndirea nord- vestului patriei. Onoarea și demnitatea poporului român au fost grav afectate mai ales de prezența trupelor naziste, de jefuirea fără scrupule a bogățiilor solului și subsolului românesc. împingerea țării în război. alături de puterile Axei, a făcut să se cristalizeze, încă din anul 1941, o nouă distribuire de forțe pe eși- chierul scenei politice româ- nești Acesta a fost un pro- ces Istoric sinuos, nu lipsit de contradicții, dar care final- mente s-a soldat cu izolarea completă a regimului de dic- tatură antonesciană. Și istoria anilor 1940—1944, ca de altfel și a altor perioade marcate de însemnul fundamental al In- tereselor naționale, pune tn evidență cu tărie forța de coe- ziune a potentelor de care dis- pune un popor, înrfurlrea ca- pacității sale de acțiune pe acel făgaș care conduce către apărarea cu succes a acestor interese. Pe un asemenea fun- dal social-politic. al anilor 1940—1944 pe solul istoric a) României s-a dezv >ltat o am- plă rezistență antifascistă și antiimperialistă. In care s-au angajat clasa muncitoare, for- ța socială cea mai hotărît an- tinazistă. țărănimea. Intelec- tualitatea în marea ei majo- ritate și numeroase alte pă- turi sociale, inclusiv cercuri ale partidelor burgheze. Su- fletul viu, forța cu adevărat catalizatoare a procesului is- toric de unire într-un front patriotic a tuturor forțelor an- tifasciste a fost fără îndoială Partidul Comunist Român. Partidul comuniștilor s-a do- vedit a fi singura forță poli- tică a României acelor ani. capabilă a înțelege în profun- zime nu numai situația isto- rică concretă în care fusese plasat poporul român de fac- tori interni și externi ostili adevăratelor sale interese, dar și sensul real al evoluției sale, precum și calea Ieșirii către limanul libertății sociale și naționale. Analizind retros- pectiv locul și rolul Par- tidului Comunist In deru- larea proceselor Istorice pre- mergătoare insurecției, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU, ei însuși unul din făuritorii politicii de alianțe promovate de comuniști în anii ilegalită- ții, subliniază cu deplin temei că : „Partidul nostru a pornit de la faptul că răsturnarea dictaturii militaro-fasciste, ie- șirea din războiul antlsovietic și participarea la lupta impo- triva Germanici fasciste con- stituiau o necesitate istorice- națională. iar realizarea aces- tor obiective impunea colabo- rarea cu toți acei care erau gata, intr-o formă sau alta, să ia parte la această mare bătălie'. Transpunind în fapt o ase- menea linie politică și strate- gică, partidul comunist a de- venit un adevărat catalizator al voinței și Intereselor funda- mentale ale poporului român, a orientat lupta acestuia pen- tru libertate și independență pe făgașul insurecției antifas- ciste. Un roi deosebit în mo- bilizarea acestor forțe la eli- berarea patriei l-a avut fău- rirea, în toamna anului 1943, a Frontului Patriotic Antihit- lerist. In aprilie 1944. între Partidul Comunist Român și Partidul Social Democrat s-a ajuns la înțelegerea pentru realizarea Frontului Unic Muncitoresc. In aceste împrejurări, folo- sind condițiile favorabile crea- te de ofensiva armatelor so- vietice. partidul comunist, îm- preună cu celelalte forțe de- mocratice și patriotice, a de- clanșat revoluția de eliberare socială și națională, antifascis- tă și antiimperialistă în ziua de 23 August 1944. Conducă- torii guvernului de dictatură militară au fost arestați. pu- terea politică în stat a fost preluată de un guvern in care participau reprezentanți ai Blocului Național Democrat. România a ieșit din războiul hitlerist, întreaga armată a în- tors armele împotriva Germa- niei naziste. începînd de la 23 August 1944. România și-a pus toate resursele materiale și umane, întregul potențial economic și militar in slujba luptei contra Germaniei hitle- riste. însuflețită de un fier- binte patriotism, armata ro- mână a săvîrșit fapte de e- roism legendar în lupta pentru desăvîrșirea eliberării terito- riului național ca și in bătă- liile pentru eliberarea Unga- riei șl Cehoslovaciei de sub dominația nazistă. Piatră de hotar în istorie, inceput de eră în destinele poporului român, victoria re- voluției de eliberare socială și națională, antifascistă și anti- imperialistă din August 1944 se înscrie ca un moment de răscruce în șirul evenimente- lor determinante ale devenirii societății românești moderne și contemporane. Ceea ce 23 August 1944 a conturat ca perspectivă a devenit în anii ce au urmat, prin strategia partidului comunist, aflat la cîrma procesului revoluționai-, o bază materială și un conți- nut nou ale puterii suverane a poporului, ale independenței și suveranității naționale, ale politicii externe a statului nostru. începînd cu această dată memorabilă, mulțimile muncitoare au intrat impe- tuos în arena vieții politice, trecînd, sub conducerea parti- dului comunist, la realizarea unor profunde transformări și înnoiri economlco-soclale, la înfăptuirea unei politici de deplină egalitate în drepturi pentru toți fiii patriei, fără deosebire de naționalitate, la făurirea unei vieți noi, elibe- rată de exploatare și asuprire. Cucerirea întregii puteri po- litice și economice de către clasa muncitoare și aliații ei, dezvoltarea în ritm rapid a economiei naționale au creat condițiile consolidării continue a independenței și suveranită- ții naționale. Perioada inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, din vara anului 1965, de cînd la conducerea partidu- lui a fost ales tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, a determinat prefaceri profunde in toate domeniile vieții eco- nomice, politice și sociale, progrese deosebit de mari în dezvoltarea României pe ca- lea socialismului, fiind cea mai fertilă în realizări înnoi- toare din întreaga noastră is- torie. Ea ilustrează forța și superioritatea socialismului în dezvoltarea economică susți- nută a patriei, ridicarea nive- lului material șl cultural al poporului român, adîncirea procesului de omogenizare so- cială. politlco-morală a socie- tății, înflorirea plenară a na- țiunii române și afirmarea amplă, fără precedent a Ro- mâniei socialiste pe plan mon- dial ca stat liber și Indepen- dent. Olimpiu MATICHESCU Așa cum se subliniază in Programul Directivă al Congresului al XlV-lea al Partidului Comunist Român, în pe- rioada care a trecut de la 23 August 1944 ..România s-a transformat dintr-o țară slab dezvoltată într-o țară indus- trial agrară In plină dezvoltare, pe baza celor mal noi cuceriri ale științei și tehnicii, ale cunoașterii umane în general, cu un nivel de bunăstare tot mai ridicat pentru întregul popor. Producția industrială este în acest an de 135 de ori mai mare decît în 1945. creșterea obținută după 1965 fiind de 120 de ori. Producția agricolă s-a mă- rit de circa 10 ori, din care de peste 6 ori după 1965. Volumul comerțului exterior a crescut de 45 de ori față de anul 1950. Venitul național depă- șește de 40 de ori nivelul din 1945, un spor de 33 de ori revenind perioadei de după Congresul al IX-lea. Fondul de consum a sporit, comparativ cu anul 1950, de peste 18 ori. A fost rea- lizat un larg sistem democratic de participare nemijlocită a întregului popor la conducerea societății, la fău- rirea conștientă a propriului viitor, socialist și comunist. Partidul Comunist Român. unind tonte forțele democratice și progresis- te. . >rgan!zat și a înfăptuit revoluția de eli'jcnare socială și națională, anti- fascistă și antiimperialistă de la 23 August 1944, care a pus capăt domi- nației imperialiste șl a deschis calea marilo: transformări revoluționare. Începe. । astfel prima etapă a procesu- lui rev «luțlonar din țara noastră, eta- pă cu conținut burghezo-democratic, deoarece, sub aspect social. In anul 1945, R -mânia se prezenta ca un stat cu orinduire burghezo-moșierească, iar din punct de vedere economic era o țară slab dezvoltată, fapt ce și-a pus amprenta și asupra conținutului eta- pelor ulterioare. Anul 1948 a marcat trecerea la în- făptuirea revoluției socialiste în Ro- mânia. prima etapă de organizare pe baze socialiste a economiei, respectiv, a doua etapă a întregului proces revo- luționar, cuprinztnd o perioadă de 18 ani, pînă în anul 1965. In această eta- pă, au fost lichidate cu desâvîrșire orîndubea capitalistă, exploatarea omului de către om, făurindu-se eco- nomia socialistă unitară, pe baza pro- prietății socialiste. Tn același timp, s-a trecut la dezvoltarea pe baze noi a invățămîntulul, științei șl culturii ; s-au depus însemnate eforturi pentru plata despăgubirilor de război și s-a dus o intensă Wptâ împotriva forțelor AUGUST 1944 — AUGUST 1989 Trepte ale dezvoltării economiei românești reacționare, a sabotajului fostelor cla- se răsturnate de la putere, a acțiunii cercurilor imperialiste împotriva țării noastre. Deși în 1965 se încheiase. în linii generale, organizarea pe baze so- cialiste a societății noastre, România continua să fie o țară în curs de dez- voltare. in grupa de jos a acestei ca- tegorii de țări. Din anul 1965 a inceput a doua etapă a construcției socialiste, și, deci, a (reia etapă a întregului proces revo- luționar, care a durat trei Cincinale. 1965—1980. în cursul căreia, pe baza orientărilor Congresului al IX-lea a) partidului s-a creat o puternică in- dustrie socialistă, axată pe cele mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, s-au dezvoltat în mod susținut celelalte ra- muri de activitate, s-a consolidat sec- torul socialist în agricultură, o atenție deosebită acordîndu-se cercetării ști- ințifice, perfecționării învățămîntului, activității culturale și polttico-educa- tive. în această etapă, România a de- venit o țară industrial-agrară în plină dezvoltare. La începutul acestui deceniu, odată cu trecerea la cei de-al 7-lea șl al 8-lea cincinal. România a intrat într-o nouă etapă a dezvoltării sale econo- mico-sociale — etapa făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și creării condițiilor de trecere treptată la comunism. Este, așadar, a treia etapă a construcției socialiste, respectiv a patra etapă a procesului revoluțio- nar, oare, la rîndul său, are două faze : prima fază cuprinde deceniul 1981—1990, cînd s-a trecut la dezvol- tarea intensivă a industriei și a ce- lorlalte sectoare de activitate, pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii și al cărei obiectiv strategic stabilit de Congresul al XIII-lea a) partidului este ca, pînă in anul 1990. țara noastră să treacă la un nou sta- diu de dezvoltare — cel de (ară so- ualistă mediu dezvoltată. Aceasta va permite trecerea, in turnătorul dece- niu — 1991—2000 —, la realizarea ce- lei de-a doua faze a acestei etape, cînd România va deveni o (ară socialistă multilateral dezvoltată, pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, ale cunoașterii umane în general, cu un nivel înalt de civilizație materială și spirituală. Așadar, procesul revolu- ționar din țara noastră, declanșat la 23 August 1944, a cunoscut o etapă a dezvoltării pe baze democratice capi- taliste și trei etape ale construcției so- cialiste. La baza strategiei dezvoltării econo- mico-sociale, partidul nostru a așezat, cit deosebire după Congresul al IX-lea, politica unei rate înalte a acumulării — circa 30% — .îmbinînd armonios necesitățile reproducției socialiste lăr- gite din fiecare etapă de evoluție a țări!, cu cerințele ridicării nivelului de trai material și spiritual al între- gului popor. Realitatea economlco-so- cială demonstrează cu puterea faptelor implinite justețea strategiei dezvoltării țării, strategie care a dus la crearea unei solide baze tehnico-materiate a socialismului, la schimbarea și perfec- ționarea continuă a structurii de ramu- ră a economiei naționale, la ridicarea substanțială a venitului național pe locuitor și ta apropierea tot mai evi- dentă a condițiilor de muncă și de viață ale locuitorilor din toate județele și localitățile patriei. Industria românească s-a dezvoltat și modernizat într-un ritm înalt, fiind in prezent capabilă să producă cele mai avansate produse. S-au dezvoltat cu prioritate sectoarele industriale de prelucrare superioară a materiei pri- me și energiei — construcțiile de ma-' șini, chimia, lai- în cadrul lor, dome- niile de înaltă complexitate, oaie de- clanșează și susțin importante procese de creștere intensivă ta întreaga eco- nomie națională, determinînd totodată un nou echilibru structural între toate sectoarele de activitate. Dimensiunile dezvoltării generale a României în perioada 1945—1989, și în- deosebi după 1965, sînt demonstrate de fapte și cifre ce relevă saltul impresio- nant înregistrat de societatea noastră în evoluția potențialului economic și a nivelului de dezvoltare. O semnifi- cație deosebită prezintă realizările ob- ținute în actualul cincinal, în care se asigură o creștere a producției marfă industrială cu circa 40%, iar în agri- cultură s-au obținut anual peste 30 mi- lioane tone de cereale. Creșterea pro- ducției de bunuri materiale și servicii, sporirea continuă a produsului social și a venitului național au permis rea- lizarea unor importante măsuri pentru ridicarea nivelului de trai al întregului popor. în anul 1988, retribuția minimă s-a mărit de la 1 500 lei la 2 000 lei lunar, iar prin încheierea, pînă la 1 iulie 1989, pe întreaga economie na- țională a noii acțiuni de majorare a retribuției personalului muncitor s-a asigurat creșterea retribuției reale față de anul 1985 cu peste 10%. Concomi- tent, s-a reușit lichidarea completă a datoriei externe — remarcabilă victo- rie a poporului român, care a produs admirație în întreaga lume. în consens cu caracterul de conti- nuitate a proceselor economico-sociale, subliniem că, potrivit proiectului Pro- graniului-Directivă, obiectivul funda- mental al cincinalului următor îl con- stituie dezvoltarea, în continuare, pe coordonate intensive, a economiei na- ționale, aplicarea programelor de or- ganizare și modernizare a producției pe baza celor mai avansate cuceriri ale științei și tehnicii, realizarea unei noi calități a muncii in toate dome- niile de activitate, astfel îneît să se creeze condiții optime pentru trecerea la cea de a doua fază, superioa- ră, de construcție a societății socia- liste multilateral dezvoltate în patria noastră. Așa cum sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la Plenara C.C. al P.C.R. din funie a.c., „Deși în multe domenii, din punct de vedere fizic, producția realizaită este la nive- lul țărilor celor mai dezvoltate, este necesar să facem astfel îneît în cinci- nalul viitor șl pînă în anul 2000 să realizăm o asemenea perfecționare și modernizare a activității îneît să asi- gurăm un înalt nivel tehnic, calitativ, valorificarea superioară a materiilor prime, a forței de producție a poporu- lui nostru1. Conf. univ. dr. Dumitru ROCHIA!? • 7 • ---- ORIZONT înguste, alte trocl, slnt trimise spre depozitul de fier vechi de unde, curînd, vor veni pline, să potolească pîntecele mistuite de flăcări ale cuptoarelor. Însoți- torul, cînd găsește că este cel mai potrivit moment, îmi întinde sticle de cobalt și mă Îndeamnă să pri- vesc în unul din cuptoare. Foc și metal. Văd liliachiu. Flori de foc. Topitorii se apropie cu atîta obișnuință de flăcări și-n clipa cind se opresc in fața cuptoa- relor. prin căldura ce joacă pretutindeni în aer. tru- purile lor masive devin umbre. Cu cît intîrzie mai mult în fața cuptoarelor, imi pare că ochii lor. me- reu acoperiți, îmblînzesc flăcările, ca într-un exer- cițiu de magie, numai de ei știut. După un scurt ocol, „ne-am strecurat periculos, printre trocile ce se descarcă", zice loan Venter ajungem la tabloul de comandă al cuptorului nr. 5 Siemens-Martin. E o cămăruță în care tronează un panou cu o mulțime de aparate indicatoare. Chiar în momentele acelea erau supravegheate de către topitorul șef Dorel Mâinea (i din a, mă corectează). Dacă nu întrebi, oricît ai privi, nu pricepi nimic Eu întreb. Mâinea răspunde : Plouă ca-ntr-o U de vară. Casa e sus, înfiptă in rădăcina dealului, fereastra este larg deschisă, din livada sădită de nenea Gheorghe, cînd el era încă tînăr și totul îi părea o veșnicie, curg miresmele. Bătrînul e sigur că nici mîine nu va sta pldhia. Nici nu știe ce veste-mi dă, eu incă mai sper să ajung la Gărîna, să văd o moară, veche de aproape două veacuri, în cere, mal mulți bărbați cu același nume. Baltazar, au supravegheat, cu propriile zile și nopți, mișcarea acestei alcătuiri, azi simbol și minune. în care fierul nu și-a găsit locul nici măcar sub forma unui cui ; să fotografiez, de-o mai fi I, bicicleta, tot din lemn, cu care Baltazarli, nici vorbă să braveze, au străbătut împrejurimile. E ziuă. Plouă și nu mai sper. Gărina, acum, îmi pare și mai departe I Am pierdut încă o bucurie. Dimineața aceasta, lipsită de limpezimea cerului, seamănă cu inserarea dlntr-un tablou cum numai pictorul Diodor Dure îl poate imagina Pe deasupra orașului, continuu, plutește un cărucior care duce minereu ta furnale. Două coșuri fumegă, desenînd drumuri cenușii prin inima cerului. De pe deal, ca într-o ilustrată (căreia nu-i trebuie nici o explicație), centrul urbei poate ti măsurat bucată cu bucată. Undeva, tn dreapta, alături, întreprinderea construc- toare de mașini și Combinatul siderurgic sau, altfel spus, locul cu un singur anotimp : vară caniculară. Curioșii, ori cel ispitiți de spectacol, nu sînt primiți aici. Reporterii, favorizați ai sorții. Intră ușor ; ei șl pruncii, veniți în excursii, nu tot omul. Viata într-o oțelărie este cea mal cuprinzătoare definiție a muncii, nicidecum loc de extaz muieresc, cum a zis. o dată, la supărare, un topitor bătrtn cînd nu și-a mai găsit sticla de cobalt ce se rătăcise în mîna unei studente care exclama continuu, luu, iuu, ce fain. Cele două citadele ale Industriei românești sînt unite și printr-un pod metalic, larg cît să încapă, laolaltă, doi oameni. Cineva, râmas anonim, încă de la început, l-a numit podul frăției. Cuvintele nu au doar valoare de simbol. Calc șl eu pe tăbliile striate, căruciorul ce duce minereu, cu aceeași mișcare regu- lată. ca o inimă sănătoasă, e chiar deasupra. Se duce, vine, se duce, vine, el e o părticică din peisajul ora- șului. Dacă dintr-o zl n-ar mai pluti peste urbe, lo- calnicii ar inventa repede o poveste și tot m» ar dis- părea definitiv I Podul, de fapt, o punte suspendată, se termină chiar în pragul ușilor pe care sînt înscrise inițialele C.S.R. Cine le deschide, dă tntr-un atelier ; Incă o ușă, alt atelier, apoi un coridor scurt, o altă ușă, cî- teva trepte, din rădăcina cărora fuge un coridor lung: e drumul spre administrativ. La etajul Întîi urcă, grăbi ți-grăbiți, bărbați îmbrăcați în salopete și halate albastre, purtători de căști, sosesc în grupuri mai mari sau mai mici, de crezi că s-a dat alarma. Colegul I. D. Cucu (reșițean prin adopțiune, cum zice, fără nici o explicație), salută ori e salutat și, dintr-o dată, repezit, apucă de braț pe unul din bărbații so- siți printre ultimii. îl zice din mers ceva ; omul e mult mai grăbit, dar, după alți cîțiva pași, se în- toarce și mă anunță : „De-aicl vă iau". Holul, unde l-am așteptat o jumătate de oră, din cîte știu, are cele mai multe uși pe metru liniar. Dintr-o dată, două, se deschid, ies bărbații, majori- tatea țin căștile în mîini și vocile lor, scăzute, sînt un murmur care trădează ușor o anume stare de în- cordare. Omul pe care îl aștept iese din flanc ; .Sînt subinginerul loan Venter, șeful atelierului cuptoare ; am avut o operativă. Ați mai fost într-o oțelărie 7". „Nu", și-mi dau seama, privindu-i expresia, plus cli- pele de tăcere, că, în sine, își spune, alt începător, iar predau cursul... „Stați aproape de mine, faceți numai ce zic eu, într-o oțelărie aveți destule de văzut și de notat, e vorba de-un articol, așa am reținut". .Sînt ucenicul dumneavoastră". Venter, zîmbind. îmi dă replica : „Nu primul I Vă înțeleg exact, și eu am fost ucenic !“. Aflu că are 44 de ani, că a făcut școala profesională la Reșița, liceul seral și institutul de subingineri la Hunedoara. „în '72, cînd am dat eu admiterea, la Reșița nu era specialitatea siderurgie și altceva nu mi-a plăcut. în '76, am revenit...". în secția cuptoare, temperatura nu scade sub 60 de grade niciodată. Oamenii de aici, topitorii, oricît de obișnuiți ar fi, transpiră, într-o lună, dt alții o viață. Din cursul lui Venter, rețin : — Acestea sînt cuptoarele Siemens-Martin, des- pre care sînt sigur că ați auzit la școală. Acum, la cuptorul nr. 4, se face Încărcarea pe cele cinci uși, cu 2—2,5 tone pe fiecare. Un cuptor, fn 24 ore, se încarcă de trei ori, funcționează cu gaz metan și păcură, consumă, în 24 ore, 72 000 mc. Trocile, după ce se golesc în cuptor, sînt puse din nou pe linie și trimise la depozitul de fier vechi pentru umplere. Ați predat vreodată fier vechi ? — Da. — înseamnă că ne-ați ajutat 1 Un cuptor, într-un an se reface de trei ori, iar o refacere durează opt zile flăcările, parcă pentru totdeauna scăpate din chingile ușilor, izbucnesc spre afară și pîrjolesc îm- prejurimile. Mai întîi înghit aerul. Prin fața cuptoa- relor, ducînd în mînă o sticlă de un litru, plină cu lapte, trece, la modul cel mai firesc, o femeie ! Tro- cile s-ău descărcat, sînt așezate pe linia îngustă. Goale, în drumul lor, se leagănă zgomotos. Flăcările, după ce ușile s-au închis, duduie oa o cascadă. E mult mai cald. Din cursul lui Venter, mai notez: — Cuptorul nr. 2 e în refacere. Imediat, în stin- gi. melanjorul, are 600 de tone de fontă, e un tam- pon intre furnal și oțelărie. Un lingou, acela cu gura pătrată, are o greutate de 6 400 kg, iar ce vedeți acum că se deplasează pe deasupra șirului de lin- gouri, e oala. Dintr-o singură oală, se umplu 24 de lingouri. Aici, în locul în care ne aflăm, sînt, sigur, 80 de grade. ntru în cuptorul m-. 2, pereții încă dogoresc. Reunit lîngă Venter, vădit mulțumit de sinceritatea mărturisirii ce i-o fac, mă grăbește puțin și, lipiți, mergem în același pas, vorbindu-ne de-aproape. Alt- fel n-ar fi chip să nc-nțelegem : trocile slnt luate cu mașina de șarjare șl înfipte tn flăcări, flăcările du- duie neîntrerupt șl fac un zgomot Intens, pe liniile — Ca topitor șef, coordonez activitatea unei echipe în care lucrează cinci oameni : Constantin Gilă, Petru Șandor, Constantin Cimpoieșu, Alfred Iliescu. Avem destule de făcut ! Vă interesează ? li fac un semn, flăcările vuiesc de-aproape. Continuă: Cînd începe o nouă șarjă, efectuez ajustarea cuptorului ; după fiecare șarjă, ca să în- țelegeți exact, căptușeala refractară prezintă o uzură și se reface. Ne întrerupe interfonul. E o scurtă con- versație, dar nu înțeleg nimic. „Electricienii trebuie să meargă la cuptorul nr. 4", îmi „traduce" Mâinea. Reia : Apoi se introduc în cuptor fundatii, calcar și var, urmează încărcarea, Ia rețetă, cu fier vechi. Chiar notați tot ? Confecționăm pragurile false, care au rolul de menținere a zgurei lichide în cuptor, după asta vine perioada de încălzire a încărcăturii, o oră, o oră șl jumătate, urmează introducerea fontei, după rețetă. Apoi..., după aceea ..., continuăm cu... Și se încheie încărcarea șarjei ; în cuptor sînt 250 de tone, în două ore, aliajul, fontă și metal, se topește. Dorel Mâinea despre el : „De loc sînt din comuna Berzovia. Am făcut, la zi, liceul de profil aici, în Reșița. Am fost printre primii din clasă, n-am dat la facultate, deși aș fi vrut. Chiar atunci în familie s-au Ivit niște probleme și nu s-a mai putut... Am fost solicitat să lucrez in altă parte, dar am optat pentru oțelărie. Am 26 de ani, sînt necăsătorit, am învățat aici foarte multe, nu doar ce ține de meserie, am trăit atîtea, îneît pot spune că sînt mult mai călit decît alții de vîrstă mea. Mie nu-ml plac exagerările, tot mai rar mă surprind cuprins de nu știu ce stări, euforice, sâ le numesc, nejustificate. V-am spus, mie nu-mi plac exagerările și alte cîteva lucruri care, garantat, niciodată nu se vor amesteca în viata mea ! FLORI DE FOC Ștefan Pera, inginer : „în liceu, l-am fost profesor. De atunci mi-am dat seama că Mâinea va rămîne să lucreze aici. Din clasa lui nu știu dacă mai sînt zece, dar, oricum, el e cel mai bun, e unul din tinerii to- pitori propuși pentru școala de maiștri. A fost che- mat să lucreze în cercetare, la Institutul de subingi- neri. dar a refuzat. Sînt sigur că el va clștiga". Cu pieptul gol, ud ca după baie, cu mînecile suflecate, nebărbierit poate de două zile, cu ochii li- piți la brațul mașinii de șarjare, mutîndu-șl degetele de pe un buton pe altul. Predrag Raichici așează alte ore din proprla-i viață într-o nouă șarjă. A cîta ? Omul nu mai știe, dacă ar f) musai, adunlnd. înmul- țind, împărțind, comparînd. poate ar ajunge șl la adevăr. Peste doi ani el va fl un tînăr ... pensionar și în cartea de muncă. într-o zi, i se va scrie : oțelar, 32 de ani vechime neîntreruptă, Combinatul siderur- gic Reșița. încă puțin, cere, adică trebuie să-1 aștep- tăm. ultima gură e cuptorului patru se va umple curînd ; trocile sînt trecute prin toc, descărcate, puse din nou pe linii, trimise la depozit, flăcările se în- tind lacome, ard năpraznic. se perpelesc răspîndind același zgomot de cascadă. Numai în foc privesc ochii lui Predrag Raichici. numai el știe ce imagini i-au crescut în priviri, numai el poate spune povestea în- treagă a celor 10 950 de zile care, împărțite la o sin- gură cifră, sînt măsura exactă a trudei : 30 de ani în oțelărie I Mă pregătesc să notez, flăcările intră printr-o fe- Testruică în cabina de comandă, lasă dîră de lumină pe filele carnetului. în spate, cămașa mi-e udă leoar- că. Pun prima întrebare. Cineva mă bate pe umăr, mă întorc și lîngă mine văd un bărbat tînăr, parcă e tăcut dintr-un trunchi de copac viguros. Cu țigara în gură, îmi cere un foc, îl servesc, și, drept mulțu- mire, cu două degete, ridică puțin casoa. Părul, frun- tea, gîtul, pieptul îi sînt numai apă, ca șl cum ar fi trecut prin ploaie. Predrag Raichici nu a uitat : — Am 48 de ani, m-am născut la Radimna, o comună de lingă Moldova Nouă. Pentru că lui ti pică bine, mai mări urisește: M-am căsătorit repede și acum sînt bunic, am o nepoțică de trei ani. — Din prima zi ce vă mai amintiți ? — Și din prima, și din celelalte, imi amintesc destule. Doar e vorba de viața mea, nu ? tresare. Am avut un meșter, Aclam Jumănescu, prim-topitor pe atunci, de la el am învățat să cunosc oțelul, tot pro- cesul tehnologic, dar nu era ca acum, se lucra pri- mitiv. Atunci încărcăm cuptoarele cu niște macarale rotative, cuptoarele erau mai mici, dar dura încăr- carea trei ore și se muncea greu de tot. Eu sînt dintre primii oțelari veniți aici ca absolvenți de profesională, insă să știți, cei care l-am găsit atunci în oțelărie știau meserie. învățau unii de la alții, că n-aveau școală. — Și ce s-a mai petrecut fn timpul ăsta, nene Raichici ? — Ooo, multe ! — Povestiți... — Cel mal grozav lucru rămîne, orice s-ar spune, mecanizarea, automatizarea, aceasta e și explicația șarjelor de acum, superioare, mai multe. Și mai vreau să spun ceva despre oameni. Eu, în 30 de ani, i-am primit pe mulți, dai- și m-am despărțit de mulți. Mi-a fost puțin greu, chiar dacă n-am mai spus-o, ne obișnuisem împreună ... — De ce se tot repetă că nu sînt tineri printre oțelari ? — La noi sînt, eu am avut destui ucenici, pe Nicolae Burghelea, secretarul U.T.C. pe oțelărie, Constantin Cimpoieșu, Ion Ciontu, care acum e maistru, mai mulți... în oțelărie nu-i ușor, oricît s-or automatiza. Tinerii, cînd vin, neobișnuiți, noi, prea învățați cu toate, îi mai lăsăm de-o parte și, într-o zi, vezi că sînt tot mai puțini I — Povestiți frumos ! Ce vă trece prin suflet, acu, după 30 de ani ? — Tot ce-am trăit! — Nu vreau să vă ... răscolesc... — Dacă nu vreți, de ce mă aduceți să vorbesc despre asta ? Cînd am luat ultima categorie, am fost trist, am înțeles că s-a dus timpul. Oamenii, de ei o să-mi fie dor, și de focul care nici măcar nu mă mai arde, că de-atita vreme și el mă cunoaște I în cuptorul nr. 4 s-a introdus aliajul pentru o nouă șarjă. Flăcările se zbat neputincioase de uși și pereți. Predrag Raichici se uită insistent la acele in- dicatoare de pe tabloul de comandă, umblă la bu- toane, reglează ceva. Eu și Venter ieșim, peste tot pe unde calc simt la tălpi cum mă ard zgura și pra- ful ce pardosește oțelăria. Venter se mișcă lejer chiar și în locurile cele mai strimte, mă prinde iarăși de braț, mă ține lipit de el cînd pășim mărunt pe mu- chia unui zid sau ce-o fi, haideți, mă îndeamnă și mă ține strîns, nu trebuie să scăpați momentul a- cesta, ați venit pînă aici și să nu vedeți, ar fi păcat, se aduce oala, mă anunță, lingourile, priviți, sînt pre- gătite. Dintr-un loc împrejmuit cu o balustradă, unde tot el spune că temperatura aerului bate spre 90 de grade, cu sticla lui de cobalt privesc limba de foc ce sc întinde din gura oalei și pînă în burta pri- mului lingou, apoi în altul, în altul... Limba de foc se scurge amenințător și în lături sar o mulțime de scintei. mari cît un far orbitor ori cît lumina unui licurici, sar înalt și rotund și totul seamănă cu un buchet imens de flori de foc I ... Ies pe poarta principală a combinatului și-apuc drumul spre urbe. Afară e alt anotimp, pri- măvară, pomii sînt încărcați de flori albe, o arteră, vecină cu drumul ce duce la stînga, se repară, hote- lul din centru e în renovare, numai la o sută-două de metri în spatele lui, excavatoarele cu cupele neobosite urcă în basculante, casele cu două ferestre cît un ochi lăsat la pîndă. De-acum, pururi, ele se mută în amintire sau rămîn în fotografii de familie. Pe dea- supra orașului plutește, se duce, vine, se duce, vine, căruciorul, emblemă a peisajului diurn, cară minereu să îndestuleze pîntecele cuptoarelor și lăcomia flă- cărilor ce dau culoare și trăinicie oțelului. Iar Reșiței, cît merită șl i se cuvine : nume și renume I Dumitru OPRIȘOR Alții, despre Dorel Mâinea. Șeful atelierului, loan Venter : „Dacă spun că nu am ce să-i reproșez, vă rog să mă credeți, și nu doar dumneavoastră, că .nu exagerez cu nimic. Să fii topitor șef, la douăzeci și ceva de ani. nu-i nici pe departe o joacă I". Con- stantin Cimpoieșu, oțelar la cuptorul nr. 5 : „Dacă lui Mâinea nu i-ar reuși ceva, cred că de rușine n-ar mai călca aici. Ține strașnic la ce face, ține șl cere, dă și vrea să primească în aceeași măsură. Dacă ajunge maistru sau știu eu ce, că e priceput șl deș- tept. tot cu el vreau să lucrez, sper să vrea șl el..." ; ORIZONT © 8 ® In partea de sud vest a țării se gă sea — la 23 August 1011 — Divizia 191 întărită, unde funcționam ca șef al ope- rațiilor Această mare unitate avea mi- siunea de a apăra frontiera contra unor invazii din afară, intre Turnu-Severin și Deta țsud-vest Timișoara), (mai tîrzbi sectorul de acțiune al Diviziei 19 I.. s-a extins pini la Mureș), de a curăli te- renul de focarele de rezistență hiUu riște stabile sau In trecere spr< vest p de a menține un cap de pod ofensiv ia vest de munți in Banat 1 Pe timpul revoluției de eliberare s> clalâ și națională, antifascistă .și antiimperialistă s-au desfășurat ac- țiuni energice pentru zdrobirea fo- carelor de rezistență hitleriste din orașele : Lugoj Caran sebeș Reșița. Teregova. Topleț. Crusovăț ș.a Au fost făcuți peste 1 000 prizonieri și capturată o importantă cantitate de materiale șt tehnică de război. La Orșova unde se baricadase un Regiment hitlerisi. s-au încins lupte crlncene intre unități tir Regimentului 94 I dir Divizia 19 1 ,i dușman Au căzut in f untea plutoane) ir pe care le comandau sublocotenenții : Pascu Nicolae și Minciună llie Inamicul a fost Insă zdrobit. S-au tăcut peste 100 de prizonieri La Moldova-Veche, unde inamicul a încercat o debarcare cu spri- jin de aviație a unui detașament de 400-500 oameni, s-au sfășural lupte aprige, inamicul a fost pînă In cele lin urmă infrînt. S-au distins tn lupte sol dații Aurel Bulzea. ion Popescu, ser- vanți In mitraliere, care au rezistat con- sumînd ultimul cartuș. Două coloane moto inamice, care ve- neau una dinspre Craiova și alta dinspre Hinova. au încercat tn dimineața de .e august să forțeze trecerea prin orașul Turnu Severln. înspre Defileul de ui Porțile de Fier. Unități ale Diviziei 19 I și Regimentului 3 Roșiori, au barat dru- mul coloanelor la marginea de est a > rașului. In luptele care au avut loc i la care au participat și muncitorii de la Șantierul Naval, de la calea ferată ș.a.. săteni de prin împrejurimi. au căzut sublocotenentul Miloș Mircea și alături de el a căzut muncitorul Haralambie Stoiculescursoldații Romanescu Ion. Nl- țu Constantin, loan Costică ș.a. Au fost făcuți peste 1.800 de prizonieri si captu- rate numeroase vehicole auto. tunuri, armament, muniții. Operațiunea de curățire a terenului — în partea de sud-vest i țării, s-a Înche- iat în noaptea de 31 august spre 1 sep- tembrie. odată cu zdrobirea inamicului din Defileul de la Porțile de Fier, prin- tr-o manevră iscusită concepută, orga- nizată și condusă de generalul coman- dant ai diviziei, alături de care mă ga seam. Importanta comunicație de legătu- ră dintre Oltenia și Banat fusese des chisă. așa cum o ceruse printr-o tcle gramă expres, M.St.M Pentru a-și reconstitui aripa de „Sud" a frontului, rămasă n. vînt după tre- cerea României de partea Coaliției Na- țiunilor Unite și a restabili legătura eu fronturile din Balcani și Grecia. pină la 1 septembrie, comandamentul germ i- no-hortist a concentrat la frontiere în zo- nele : Cluj-Tg. Mureș Armati 2 ungară cu patru divizii, intre care una blindată și o divizie de cavalerie S.S. germană în Cîmpla Tisei se concentrase Arm.r-i 3 ungară cu o divizie de infanti rle si una blindată in zona GyulB-Bekescs.iba alte două divizii in zona Oradea • Sa tonta La frontiera de sud-vest a țării între Mureș șl Dunăre, se concentraseră trei divizii moto (Hlndenburg. „Lănge merk" și „Prinz Eugen*). în zona St Gheorghe Racoșu de Sus se găsea divizie ungară și alte formațiuni de tancuri germane. Cu aceste forțe și altele in curs de aflulre inamicul a dezlănțuit intre 5 . 11 septembrie ofensiva, pentru a ajun ge intr-o acțiune fulger pe Carpați in trecători. La 13 septembrie inamicul •<- «cută lovituri puternice cu tancuri, spn finite de aviație, in Crlșana și Banal Intre Mureș si Dunâr inamicul execută două lovituri puternice : una pe Valea Mureșului și alta pe direcția We| Kikin- de Timișoara Alte coloane inamic atacă pe Valea Dunării, de la Baziaș înspre Orșova - Porțile'de Fier, in de presiunea Almașului spre Bozovici — lablanița si înspre Anina Reșița. întregul Banat este tmpînzii de tancuri, transportoare, .mtotunuri. sprijinite de aviație. La 14 septembrie, inamicul i atacat poziția ocupată de Detașamentul Păuli.ș, de pe Valea Mureșului, consti- tuit din Școala de subofițeri Radna. co- mandat de colonelul Alexandru Petrașct». Situația devenind periculoasă. Divizia 19 I. a intervenit în sprijinul Detașamen- tului Păuliș, cu un batalion întărit. spri- jinit de un divizion de artilerie, forțe pe care — am primit ordin să le insta- lez pe poziția «x-otită „Cheie" d. pe Dealul cu Virfui Bordu 471 S-au des- fășurai lupte de o înverșunare eonster- nanlă, cu tancurile dușmanului spri- jinite de aviație Pe virfui Bordu. sub- locotenentul Boian Constantin, un gor- jan. de prin părțile lui Tudor, Ecaterl- nel Teodoroiu și Brâhenși. a rezistat fn fruntea plutonului pe care-1 comanda, pînă la .ultimul, demonstri^d inamicului care a suferit pierderi deosebit de grele eă : „Nici pe aici nu se trece I" PARTICIPANT LA RĂZBOIUL ANTIHITLERIST Pini tn seara zilei de 15 septembrie după ce străbătuse prin încleștări crln- cene liniile noastre de rezistență, inami- cul a ajuns la marginea de sud a Timi- șoarei. Se desfășoară lupte violente cu tancurile inamicului în zona Timișoara - Săcălaz Becicherecul Mic. Regimen- tul 13 călărași luptă eu -roism. stopind avalanșa d. tancuri care urinau să pă- tr mdă in Timișoara și mai departe spre Timiș Cerna fn aceste încleș- tări cade comandantul Regimentului. Ion Enescu. cu aproape întregul său ta' major Cad . maiorul Titus Mureșan. că- pitanu) Alexei Donici ; locotenentul Ovi- diu Balea ș.a Dar frumosul oraș de or Bega. este salvat. Pe Valea Dunării. In defileu) de la Cazane, se dau lupte crln- cene pentru a nimici coloana de tancuri inamice care forța trecerea spre Orșova Defileul de la Porțile de Fler Situa- ția devenind critică, generalul comandam al diviziei 19 1. pe care-1 însoțeam - .i venit la fața tocului, prezenta lui fiind necesară acolo unde se hotăr î soarta lupte) n-a ezitat să treacă ia un tun, ai cărui servanț) căzuseră, și să ia sub foc un tane care tocmai reușise să străbată prin baricada de la vest de Ogra denii. Un proiect!), două, bine țintite și namila de oțel lovită în plin, explo- dează ca o bombă le marc putere, învă- luită de flăcări și fum negru înecăcios- Mai încolo, un alt tanc. însoțit de infan- teria hitleristă. se avlntase pe un drum forestier dc pe coasta de sud a Almă.iu- h»i. pentru a cădea fn spatele rezistența noastre. Soldatul Căplescu Gheorghe un muntean dintr-un sat de prin apropisre. se strecoară printre stînci sl arbori se- culari. cu o mină antitanc, pînă in apro- pierea tigrului de oțel Deși rănit îm- pinge eu o sforțare supraomenească mi- na sub senilele tancului, tocmai cînd acestea. într-un scrfșnet înfiorător. »e câsi aseră să-l înghită, să-1 strivească s ib tonele d<* oțel. Cu șenilele sfărfmate. învăluit de flăcări uriașe, tancul explo- dează umphnd Valea Dunării cu un ecou sinistru de nori de fum negru în luptă om contra tanc. învinsese voința fer- mă a ostașului român de a-și apăra oi- nă In jertfii supremă glia străbună Se desfășoară deasemenea lupte aprige oe Valea Cărașu'lui. spre Reșița, prin Mil i- ții \ninci . In depresiunea Almăjulul. pe culoarul Or.nița Bozovici. Muncitorii de la Reșița- s-au organizat in pichete le apărare ; au organizat o bnterle de nrt’- lerie. care a fost citată prin ordin de zi pentru „bravura H tn luptă** La Văliiig. locuitorii înarmați nn curățit pă- durile de prin apropiere de bandele ie pnrașutiștl hitleriști. fn zona Deta. un Detașament, alcătuit din muncitoarele de la Atelierele de f •cții ale arma- tei. au liiptnt cot la cot eu ostașii noștri pentru zdrobirea unei coloane moto ger- mane. Telefonista Elena Ghicnescu ne transmite.) informații prețioase despre mișcării^ de trupe inamice din zona Deta. cu riscul vieții După o săptăml- nă de lupte irtncene. cu un inamic de șase ori mai numeros .și dotat cu o teh- nică puternică de izbire șl manevră uni- tățile noastre, organizate In „Gruparea Timișoara** comandată de generalul M Lăcătușii t unde funcționam ca șef al ope- rațiilor. a organizat, după 17 septem- brie, o ripostă puternică, printr-o ma- nevră ingenioasă, la care au participai și vîrfurile coloanelor sovietice. sosite in zonă. Inamicul a fost zdrobit, resturile lui jalnice, aruncate peste frontieră. Te- ritoriu] de sud-vest al țării a fost, astfel, complet curățat dr inamic, pină către sfîrșitui decadei a trei; a lunii septem- brie 19-14 In luptele pentru desăvirșirea eliberă- rii teritoriului național, armata română a angajat, între 1 septembrie și 25 oc- tombrie 1944. 27 divizii un corp aerian, 2 brigăzi de artilerie a.a. s.a.. totalizînd un efectiv dr 285 735 militari Pierderile noastre s-au ridicat la 49-714 de militari. Inamicul a pierdut intre 23 august și 25 octombrie pe teritoriul României 72.937 militari, intre care 66.275 prizo- nieri. La începutul lunii octombrie *944. Di- vizia 19 I. - unde funcționam în con- tinuare, ca șef al operațiilor - se re- grupează și reorganizează, după care tre- ce frontiera in Ungaria pe la Arad - Balonya la 8 octombrie, pentru a parti- cipa alături de celelalte mari unități ale armatei române si sovietice la eliberarea acestei țări. Prima mare unitate a armatei român-, ajunsă la Tisa, Divizia 19 1. forțează rlul în zona Mindszenl. in noaptea de il spre 12 octombrie 1944, in condiții excep- țional de grele sub uraganul de foc a) dușmanului, cînd arborii seculari de pe malul Tisei erau smulși din rădăcini di forța exploziilor infernale, rîul măturat de rafalele armelor automate și supus unu) bombardament in valuri a) aviației cu zvastică La punctul înaintat de co- mandă al diviziei, de la Mindszenl. am fost pur șl simplu îngropnți de vii sub trunchiuri de arbori sfîrtccați, sub braz- dele de pămînt smulse de proiectilele artileriei grele și ale bombelor lansate din avioane'Căpitanului Novac Octavian, ofițerul cu operațiile Regimentului 96 l. — care se găsea lîngă mine — I-1 fost retezat capul de schije. Desen de XENIA ERACLIDE VREME La trecerea l isei, a căzut primul co- mandant. de batalion, maiorul Stănescu Crlstache A căzut gr. rănit șl cel de al doilea comandant de batalion, maio- rul Burlu I. și mulțl alții. Inamicul con- traataca repetat cu tan< uri orice încer- care dc a lărgi capul de pod de ia vest dc Mindszenl. Și. totuși, printr-un „eroism șl o disciplină exemplară" a fost for- mal și lărgit. în pofida contraatacurilor continui ale adversarului, capul de pod. ostașii români ncoperlndu-se de glorie, așa cum se arată în numeroasele ordine de zi date cu această ocazie. Pe mai departe Divizia 19 1. luptfnd in. i ulriil Corpului 7 armată română (în organica căruia intrau șl diviziile 2 In- fanterie șl 9 Cavalerie) a primit în spri- jin Regimentul 114 artilerie antitanc so- vietic și a atacat pe direcția loviturii principale înspre Budapesta, alături de diviziile române din Corpul 7 Armată și dc cdle din Armata 7 de gardă sovietică. Am străbătui prin lupte grele cele trei centuri de apărare ale Budapestei, pe o vreme de toamnă și iarnă cu ploi rech noroaie, drumuri desfundate ț • cu un inamic bine organizat - pe poziții tari succesive — în față, gata la riposte, prin contraatacuri repetate cu tancuri. La 1 Ianuarie 1945 pe o zi de iarnă au fulgi de zăpadă cătrăniți de fumul explo- ziilor, ne-am găsit în contact strîns, în- cleștați în lupte violente cu poziția 4e rezistență a inamicului, de pe marginea de est a Budapestei. Id această z. a că- zut printre mulți alții și sergentul Elena Chiriță. fata care de la Păuli.ș pînă a porțile Budapestei luptase cu irma în mînă alături de ostașii unui batalion din preună «Ui române, Me eontinuilU In prifli sovieticei ; micit lin. Pe Ml însă cu fl > germaMWit lizînd U ale I Mirmae h L u 1 ui. Cheltuia E - ăzboHiMeseră fabuloasa sumă O.OOKM dolari la valuta din 1038 de nilîtarl români au fost dis- i ordte 4 medalii românești, so- CMBvace și ungare pentru lor i eroism legendar. unul kw Și mulți alții — care cutjBllifaganul de foc al dra epocal celui do al doilea răz- mdial țer totuși în triumful ra- al hrații. în așezarea unei ■alnlci- așa cum o dorește po- nosâBBduceri.i noastră și orl- de nțcredlnță de pe Planeta ă : âBpherab'are de înțelegere, greș (praitat Colcri(r) Aurică SITARU Azi Epoca de Aur construim, însemn dc libertate și progres. Spre Viitor cu-ncredere privim, Pe-un drum deschis de-al IX-lea Congres. Viața să ne fie mai frumoasă Și împlinirea mai deplină, La al XlV-lea Forum, din nou ales. Eroul ne conduce spre lumină. E Nicolae Ceaușescu — al Țării Părintele, Conducător slăvit, Vieții noi, deschizător de drumuri. Făuritorul Evului Aurit. Este al nostru zbor, e vitejia. Este Partidul, Patria, Poporul. Tot ce avem mai scump in România — Vis Comunist și Pacea. Viitorul ! Irimie STRAUȚ PATRIA Prin ca-mi sini slobode miiniie mai limpede îi văd culorile : îmi cresc in suflet pîinilc rumene ca-n răsărituri zorile. Mă inflăcărcază-al ei cuvînt. de neprețuit i-s clipele. Și. prins în marclc-l ayint. cerul i-1 mingii cu-aripile ! Radu FELECAN tiva, IAN. Fond 100 dosar 157, 35—M (Directivă operativă a :•). ilva IUN. Fund 56 dosar 524. £1- !—23 ttdinul Armatei 1 nr. 42353 septete 1910. lîva IAN. Fond: 22.. dosar 1. Pictură de ROMUL NUȚIU CELOR DE LA PAULIȘ Ce jertfe-a semănat Româna Oaste și cîte doruri nc-au rămas în prag prin satele natale și pc coaste înlăcrimate maicile, sub steag... în marș prin vuiet eliberator în puste, după urmele dc fiară, bărbații noștri, pentru alt popor, supremul preț al vieții lor și-l dară. Că omenoși ani fost chiar viață dind și sîngele ne-am scris în cartea lumii. eroii noștri au murit gîndind la pruncii lor. la lacrimile mumii. La bursa vinovată a uitării, tezaur nu-i, a ni-i răscumpăra : Suspine veșnic griul primăverii și veșnic îi audă Patria ! Pc Mureș, in cumplit tîrziu de vară, unul cădea, intrau in luptă zece, in inimi toți aveau pămînt dc țară și-n gînd un vers : „Pe-aicea nu se trece" 1 Brazi tineri, ci luptau întîia oară, eu pumnii-arzind pe patul armei, rece și totuși cit de bravi atunci luptară sub ordinul : „Pe-aicea nu se trece"! tn vasta frescă-a patriei rămîie eroii tineri, jertfa lor supremă ! Sub astrul veșnic brazii-n glorii fie ea stilpi, in triumfalul Arc. din steină 1 Talazuri mari de grîu, vă legănați și- piinea verii Timpul vă petrece... Azi sîngele prin maci împurpurati ea ei șoptesc „Pe-aicea nu se trece" ... Eugen F.VU Scriu despre tine, zi de libertate, Scriu despre izbinzile tale temerare. Roadele verii, tot mai bogate. Sînt semne vii la ceas de sărbătoare. Scriu despre line, zi frumoasă. Toate cărările îmi poartă pașii înainte, Pe acest pămînt, la noi acasă. Lumina timpului înflorește in cuvinte. Scriu despre tine, zi aleasă, Scriu la fereastra zorilor de zi. Piinea cea nouă, fie-ne dulce pc masă. Sub flamuri tricolore pururi vom fi. Miron ȚIC I M N Țesută-i vremea noastră din lumină precum ni-i steagul din iubiri țesut șî-l fluturăm spre ceea ce-o să vină din orizontu-n faptă învăscut. Un imn al demnității mari răsună, muzica lui dă totu-n dulce floare pe creanga de dorinți nc-ncunună bogata frunte in visări solare. Ne rodnicim eu dăruiri pămîntul și-l primenim cu mii și mii de-odoare pc cind din suflet ne mustește cîntul — un imn de nesfirșită sărbătoare. E-a patruzeci și cincea-aniversare. punindu-i, cald. Eliberării nimbul din dragostea arzîndă-n fiecare ne daurește Primăverii limbul. Pădurea noastră nu e doar pădure, ei flamuri înmuiate-n imn ca para pe care le suim în vint ușure cu faldul lor s-atingă-a bine Țara. Ion SOCOL EMBLEMA DE EROU Ne reamintim prea bine de-acei ostași ce-n lupte In tricolore flamuri au fost înfășurați, Sub scuturi mari de ierburi și lanuri aurite, Vegheati de obeliscul străvechilor Carpați. Mai regăsim și-acuma, prin dacice vestigii. Lingă străpunse zale și-un petec de manta. O baionetă frintă și-o cască ruginită Din care cresc gorunii eu bolți de ste1e-n șa. In anii de răscruce am înălțat columnă Ce-avea să definească destinul nostru nou. Partidul ne-a dat crezul ce-n falduri de virtute ÎMPLINIRE Purtăm în suflete vibrare caldă și boare din grădini, pe rînd, în rouă zorilor privirile se scaldă. lumina țării-n ele adunînd. Peste obazul patriei, celeste, ce freamătă a rod. sub anii buni, cu fiecare brazdă dezvelind o veste despre statornicia din străbuni... Noi împlinim aceste pagini simple de rivnă și nădejdi pentru popor, sintem semințele ce-au să se-ntimple in falnicul prezent și-n viitor. Ion CALIMAN A-ntruchipat ostașu-n emblemă de erou. TREAPTA SPRE VIITOR Și urcă-n noi iubirea ca sevele in arbori. Sintem detașamente de revoluționari, în veghe la hotare, in albul prag de borne. Alcătuim pădurea română de stejari. Gheorghe CUMPĂTĂ ÎN AUGUSTUL EROIC In Augustul eroic ne dovedim avintul Spre-a patruzeci și cincea bravă-aniversare Și astăzi România e răsărit dc soare. Așa cum spre Eroul, ni se înalță cintul. In Augustul eroic ni-i floare legămîntul. Cu ample și sonore petale de lumină. De-a crește în poeme de Epocă senină. Asa cum. spre Viteazul, ni se înalță cintul. In Augustul eroic, benefic ni-i pămîntul. Prin fapte aurite de-al roadelor culei Și ram ne e. spre astre. al nouălea Congres. Așa cum. spre Cirmaciul, ni se înalță cintul. fn Augustul eroic ni-i înstelat veșmintul Și urcă drumul nostru spre Forumul ales ȘL. vrem pc Ceaușescu în frunte reales. Și-nspre Strategul păcii, ni se înalță cîntul. In Augustul broie ni-i verb plenar cuvîntul. Ce-n evul dăruirii, e comunistul zbor. Vă vom urma spre piscuri. Iubiți conducători. Și intru slava țării ni se înalță cîntul. Leca CRIȘOVAN ASCULTA cum cresc . . . Trăim intr-o (ară unde purpura macilor este neprihănită, într-o (ară unde lumina pătrunde prin ochii senini ai copiilor, iar. din muguri. (ișnește candoare și adevăr. Trăim într-o vatră ce arde intens prin milioane de inimi. La umbra Stejarului falnic ne prindem in hora înfrățirii, iar cintecul iubirii de (ară curge din piepturile noastre, deschizindu-și drum prin Carpați. Și, toate acestea. pentru că. intr-o zi memorabilă. într-o zi de foc, românii au aprins în luptă făclia fericirii și a libertății. Zi de neuitat. Zi dc August douăzeci și trei bornă de lumină la hotarul veacurilor .' Rozalia MIRCOVICI Noi nu ne-am retras din rouă viselor noastre. Ascultă cum cresc codrii latini. Se-ngemănează veșnicul vrerii cu sîngele ucis dc dușmanii străini. Risipite pc văi. morminte-eroi : ochii lor și acum ne adapă, nu dorm. Noi nu ne-am retras din rouă viselor noastre. Ascultă cum cresc codrii latini. Mirel Radu PETCU POEM ÎN AUGUST Sărbătorim o vară fierbinte în care cu o singură și aceeași zvîcnitură in inimi ca un singur val în curgerea Iui ne-am îndreptat fruntea și-am pătruns in ora inaltă a izbinzii. Dimineață de August 23, rostogoliri de raze deschise în soarele existenței noastre, poem al biruinței. Vară ! Cuvînt ! Bucurie a omului și semnele păcii in inimi de oameni ce vrem să trăim ca un arbore alb in fața eternității, cu marele sigiliu al vieții înscris in realul trup al țării, fn August ne sînt ochii curați și dragostea adincă, in gînduri ținem focuri de strajă pe țărmuri dc lumină, doar omul e făuritor de drumuri pentru oameni și al omului anotimp de vară e pe buzele noastre ca o lumină nouă. pămintul acesta vorbește despre statornicii săi apărători. in numele cărora a rodit în grîne. Corina Victoria SEIN ORIZONT • 10 e Nu se poate spune că Timi- șoara nu ar ti avut, și pînă la război, o mișcare literară, formatii muzicale, o artă plas- tică și chiar teatrală Firește, a avut, dar ele nu au fost or- ganizate in uniuni și așeză- minte de artă profesionistă, cu un statut sigur, nici n-au existat sedii, ci acei care le-au servit se întruneau in unele momente fericite sau cu pri- lejul unor sărbătoriri sau spec- tacole artistice ce se săvîr- șeau sub presiunea unui mo- ment unic. Scriitorii aveau o boemă a lor, o cafenea litera- ră specifică, de genul lui Spieluhr, unde se legau și se dezlegau biografii literare, se încropeau prietenii și desti- nele unor reviste. Muzicienii profesioniști, mai ales, în vremea războiului, prin refu- giul celor din Cluj la Timi- șoara. teatraliștii. artiștii plas- pină la cunoscuții soliști de azi, precum Rodica Miloia, Csaba Airizer, Ionel Stan, Do- rin Văldean, Radu Onu Nico- lae, loan Pribac. M.M. Grama, Vasile Tcaciuc. Credincioasă repertoriului ei. îmbogățit. în aceste decenii, de noi șl noi spectacole, apropiindu-și și iormîndu-și un public con- stant și iubitor. Opera Româ- nă timișoreană a repurtat, prin timp, succese remarcabi- le, a impus artiști și specta- cole de referință. Teatrul Na- tional, alături de Opera Ro- mână, are, de asemenea, me- ritul admirabil de-a crea, în litrul ideii de teatru, senti- mentul benefic al unor spec- tacole de marcă, ce vor ră- mîne, In timp, oa borne de hotar în desăvîrșirea și isto- ria instituției. Teatrul „Matei Mlllo". pe oare, cu pricepere $1 har. l-a călăuzit, ani mulți Cultura timișoreană și impunerea ei in societatea de azi tici se organizau în proaspă- tul conservator sau în proas- păta operă și orașul începea să trăiască sub auspiciile a- cestor arte. Aveau loc verni- saje, unde, la loc de cinste, se găseau Ludea, Ciupe, Catul, Demian, Podlipny, Miloia. Se organizau concerte muzicale, ad hoc, unde participau Ijac, Cuteanu, Popa (Mircea și Alia), Ujeicu sau Ursulescu, Lia Hubic sau Ana Roja Va- siliu, Bădescu sau Canabiberi, sub bagheta lui Surlașiu. Scri- itorii se adunau în jurul lui Virgil Birou și al „Vrerel" lui Ion Stoia Udrea sau a „Lu- ceafărului" lui Aurel Cosma. Apăreau primele culegeri lite- rare, apăreau primele stele lirice pe firmamentul vieții li- terare a orașului și ele purtau numele: Lerca, Bugarin, Groz- dan, Sfetca, Popiți, sau apă- reau romane amplu comenta- te, scrise de Atanasiu, Odea- nu, Arcan, lenea, Șerbănescu. Orașul venea și el cu o zestre spirituală proprie, chiar dacă războiul închidea perspectiva și nu dădea spațiu de zbor li- ber artelor ce începeau să fascineze un public încă tînăr și nou dar care-și respecta ar- tiștii. Firește, chiar și o simplă comparație, a vieții artistice antebelice, sumar trecută în revistă aici, nu suferă apro- pieri cu viața artelor contem- porane a Timișoarei de azi. Înălțate ca instituții profesio- niste de artă, cu un rol bine precizat în viața cetății și a țării. Opera Română, Filarmo- nica, Teatrele, filialele artiști- lor plastici și de scriitori ur- mau, încă de la debutul lor, sâ se implice organic în pei- sajul nou spiritual al Timi- șoarei, să înalțe talente ro- buste și, totodată, să repre- zinte tribune de afirmare a lor în dialogul dintre arte și public, spre înălțarea spiri- tuală a tuturora. Contlnuînd experiența operei clujene, în anii de refugiu din timpul războiului, noua Operă timi- șoreană aducea, în peisajul spiritual, un specific al ei, or- chestră și soliști care să abor- deze repertoriul operistic știut, cu o, din ce în ce, mal înaltă artă. De la bătrînul Verdi, la modernii Pucclnl și Leonca- vallo, de la grațiosul Mozart, la sumbrul Bellini, de la can- tabilul Donizetti ia dramati- cul Bizet, apoi, la autorii ro- mâni : Filaret Barbu, Geor- gescu, Dendrino șa. Opera ro- mână timișoreană își forma un repertoriu demn de orice instituție similară din țară. Ea ridică, de la început, o seamă de soliști care ajung să fie prețulți șl admirați de marele public, precum A. Ciuciu, M. Șola, M. Emandi, V. Gli- gor, T. Moraru, M. Grebenișan, I. Mare, M. Rotundu etc., etc. și glorioși, la începuturile sale, artistul emerit Gheorghe Lea- hu, a impus, încă de acum cîteva decenii, ideea de tea- tru, dar și climatul de fervoa- re și dăruire artistică pentru Naționalul de azi, prin actori și regizori de renume, care i-au trecut pragul și au stră- lucit pe scena lui. Soții Moru- zan sau Dan Nasta, Gilda Marinescu sau Ovidiu luliu Moldovan, Vasile Crețoiu sau Eugenia Crețoiu, Marietta Sa- dova sau Emil Reus, Ștefan lordănescu și Ștefan Mării, Vladimir Jurăscu, Elena loan, Garofița Bejan, Ion Haiduc, Daniel Petrescu, Gh. Pătru sau Miron Nețea, soții Simio- nică sau Geta Lancu. Mihaela Murgu, Viorica Cemucan, George Lungoci, Camll Geor- gescu sau Traian Buzolanu, Mircea Belu, Coca și Horia lonescu, Radu Avram, Ovidiu Grlgorescu și atîțla alții au înnobilat, pînă la zi, podeaua scenei, în spectacole semnate de loan Ieremia, D. R. lones- cu, Alexa Visarion, Emil Reus ș.a. De la Brecht, la Shakes- peare, de la D. R. Popescu la Cehov, de la Shaw la Ibsen, de la Lovinescu la Mazilu, spectacolele timișorene au a- vut, fiecare, marca șl origina- litatea lor. Meritul uriaș al teatrului, fn acești ani, a fost, însă, mai ales, crearea unui public exigent, capabil să ju- dece șl să preia valorile etice și estetice specifice artei tea- trale și, astfel, să întrețină, in urbe, suflul generos al acestei arte. Alături de Naționalul ti- mișorean, teatrele frățești, german și maghiar, cu trupe și repertorii generoase, și-au adus aportul benefic la in- staurarea unei atmosfere spi- rituale elevate, la cultivarea unui public dornic de artă. Filarmonica „Banatul**, Ja rîn- dul el, a ajuns, în aceste de- cenii, o instituție de prestigiu, nu numai timișorean, dar și republican. Abordînd un re- pertoriu vast, susținînd spec- tacole muzicale de o înaltă calitate a interpretării, urmă- rind, cu tenacitate, o comu- niune între ansamblul orches- tral și coral. Filarmonica noastră s-a impus pretutin- deni prin valoarea ei artisti- că. Sub bagheta unor dirijori care au lucrat cu minuție șl devotament și au cizelat in- stituția, in timp, precum Mir- cea Popa, Paul Popescu, loan Românu, Mircea Hoinic, Ni- colae Boboc. Remus Georges- cu, Petru Oschanitzkl sau di- rectorul și dirijorul el, Diodor Nicoară, Filarmonica „Bana- tul" se impune, azi, între su- rorile el din țară, drept o in- stituție de aită de un real prestigiu, cu ample posibili- tăți concertistice. Concertele la sediu sau pe alte scene ro- mânești sau străine, soliștii șl dirijorii care au colaborat cu oa. turneele în diferitele țări ale lumii, discurile onorabile, scoase cu diverse prilejuri, festivalurile, te care ea a par- ticipat. toate semnifică acte artistice prestigioase și denotă forța unei Instituții de artă oare nu s-e trădat niciodată pe sine, nici idealul său este- tic. nici noblețea mesajului ei umanist, pe care îl traduce in fața ascultătorilor săi cu atlta forță și persuasiune, săptămî- nă de săptămină, de atîtia ani. Acta plastică timișoreană ca și arta scrisului poate că de- notă, intre artele surori, cele mai spectaculoase salturi, dacă nu pe vertioală, atunci, ori- cum, pe orizontală, privind atît calitatea actului artistic cît și diversitatea lui. Organi- zată complex, abordînd for- mule, procedee, genuri diver- se, de o înaltă tehnică a exe- cuției, impunîndu-se și prin personalități singulare, dar și prin mișcarea de grup, plasti- cienii și scriitorii, în filialele lor de creație, au lărgit, în zona de vest a țării, fenome- nul de artă, i-au dat amploa- re, diversitate și adîncime. Pictură, grafică, ceramică, sculptură, desen, pustei, acua- relă, în expoziții personale sau de grup, în lucrări de șe- valet sau monumentale, in țară sau în străinătate, prin artiști ca : Vasile Pintea, Dio- dor Dure, Romul Nuțiu, Ga- briel Popa, Simion Lucaciu, Victor Gaga, Petru lecza, Eu- genia Dumitrașcu, soții Vreme, Aurel Breileanu, Constantin Flondor, soții Tuloan, Viorel Toma, Oct. Maxim și intreaga grupare 35, arta plastică timi- șoreană este sincronică, la ore de față, nu numai cu arta na- țională, ci chiar cu cea euro- peană, impunîndu-se cu vi- goare, fantezie și elevație. Alături de plasticieni, susți- nînd o coloană a Uterelor ro- mâne din această parte de țară, scriitorii timișoreni înal- ță, la ora de față, în literatu- ra română, specificul net al scrisului și gîndirii lor. Proză, poezie, critică, istorie literară, reportaj, eseu etc., sînt abor- date firesc, de condeie stăpî- ne pe arta lor, originale în viziune și în stil. Cărțile sem- nate de Laurențiu Cerneț, Sofia Arcan, M. Șerbănescu, P. E. Banciu, I. D. Teodores- cu, S. Raicov, N. Popovici, Florin Bănescu, M. P. Pon- gracz, Gh. Schwartz, T. L. Bi- răescu, I. J. Rovina, A. Arde- leanu, Al. Deal, T. Bulza, S. Dima și V. Dima, A. C. lorda- che, D. Vlghi, V. Marineasa, I. Cos ti naș, D. F. Seracin, C. V. Sein, la proză, sau cele de Anghel Dumbrăveanu, Al. Jebeleanu, Ilie Măduța, E. Dorcescu, C. Dascălii, Ivo Muncian, A. Turcuș, N. Dolân- gă, M. Turcu, S. Gvozdenovici, L. Bureriu, Tati ana Flondor„ O. Doclin, V. Tudor, C. Mă- răscu, A. P. Sârbu, D. E. Po- pin, I. Căliman, N. Roșianu șa., la poezie, sau lucrările de istorie și critică literară, sem- nate de E. Todoran, G. I. To- hăneanu, I. Cheie Pantea, S. Mioc, C. Ungureanu, L. Cio- cârlie, I. Neață, V. Vintilescu, Ș. Foarță, Felicia Giurgiu, O. Berea, I. Evseev, A. D. Rachie- ru, Lucian Alexiu, M. Odangiu, M. Mihăieș, Vasile Popovici, A. Babeți, ou impus tot atîtea personalități marcante în ge- nurile și speciile respective. Trecînd peste sentimentul pro- vincializării, fiind o literatu- ră, prin teme, stil, puterea re- flecției de o înaltă ținută ar- tistică, impunîndu-se în patul larg al literaturii naționale, creația care s-a făcut, în aces- te decenii, la Timișoara, oglin- dește nu numai saltul de con- știință artistică ol creatorilor contemporani, dar și faptul că literatura s-a profesionalizat, abordarea scrisului se face, de acum, cu o forță șl o demni- tate nouă, cîștigate de scriito- rii noștri In aceste decenii de liberă manifestare spirituală, cînd . fiecare și-n putut găsi personalitatea proprie și și-a putut-o impune, în albia lar- gă a literaturii naționale. Ion ARIEȘANU Expoziție omagială Recent, la sediul Complexului Muzeal Județean Timiș, a fost vernisată expoziția foto documentară dedicată aniversării a 45 de ani de ia victoria Revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă. Expoziția debutează cu prezentarea momentului dedioat Marii Uniri din 1918. Primul panou redă profundele transformări cu ca- racter burghezo-democratic, oare au determinat dezvoltarea în toate planurile a societății românești pe cale modernă. In conti- nuare, un amplu grupaj documentai- înfățișează transformările care au avut loc în cadrul mișcării noastre muncitorești, culmi- nînd cu transformarea Partidului Socialist din România in Partidul Comunist Român. Un cadru amplu este dedioat luptei duse de poporul român împotriva fascismului, revizionismului, pentru apărarea independenței, suveranității și integrității terito- riale a patriei. Rețin atenția mărturiile legate de intrarea tovară- șului NICOLAE CEAUȘESCU în cadrul mișcării noastre munci- torești, procesul luptătorilor comuniști și antifasciști de la Brașov, în fruntea cărora s-a aflat tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, marea demonstrație patriotică, antifascistă și antirăzboinică de la 1 Mal 1939, în organizarea și desfășurarea căreia un rol important l-au avut tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU și tovarășa ELENA CEAUȘESCU. Mai multe exponate surprind protestul hotărît al poporului nostru împotriva amputărilor teritoriale din vara anu- lui 1940. Lupta forțelor patriotice, In frunte cu Partidul Comunist Ro- mân, împotriva dictaturii ontonesciene este prezentată în docu- mentele programatice care chemau întregul popor român la ac- țiuni hotărîte pentru dobîndirea libertăților democratice și a in- dependenței naționale. Alte materiale surprind aspecte ale rezis- tenței antihitleriste precum și evoluția evenimentelor militare pe fronturile celui de-al doilea război mondial. Un spațiu generos este dedioat pregătirii politice șl militare a evenimentului de la 23 August 1944, alianțelor realizate de P.C.R. cu toate forțele patriotice ce se pronunțau pentru răsturnarea regimului dicta- torial, ieșirea din războiul hitlerist și alăturarea țării la coaliția antifascistă. începutul revoluției române este bogat ilustrat cu documente, imagini din timpul luptelor Insurecționale, hărți. Sînt bine reliefate eforturile armatei noastre, sprijinită de întregul popor, pentru eliberarea întregului teritoriu național, precum șl contribuția României la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei și a unei oărti din Austria. Panourile următoare surprind etapele procesului revoluționar care au urmat, detașîndu-se, prin modul de expunere, o serie de momente importante ale istoriei noastre naționale : instaurarea guvernului revoluționar de la 6 Martie 1945, proclamarea Repu- blicii, actul naționalizării și începuturile dezvoltării industriei so- cialiste, transformarea socialistă a. agriculturii și încheierea pro- cesului de făurire a economiei socialiste unitare. In anii scurși de la victoria revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă, poporul nostru a obținut strălucite succese pe drumul dezvoltării și înfloririi multilaterale a patriei. Din acești ani glorioși se detașează pregnant perioada inaugurată de Con- gresul al IX-lea al P.C.R., cea mai bogată în înfăptuiri din în- treaga istorie a țării noastre, denumită, cu legitimă mîndrie pa- triotică, „EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU**. Sînt prezentate marile realizări ale poporului nostru în dezvoltarea forțelor de produc- ție, In crearea unei industrii puternice, moderne și a unei agri- culturi socialiste avansate, în ridicarea gradului de civilizație și bunăstare materială a oamenilor muncii. Evidențiind una din cele mai mari cuceriri ale socialismului pe pămintul României — dezvoltarea armonioasă, echilibrată și eficientă a forțelor de producție — expoziția redă evoluția impe- tuoasă a județului Timiș, devenit important spațiu economic și cultural al României socialiste. In continuare este prezentată po- litica Internațională a României socialiste, a președintelui NICOLAE CEAUȘESCU, de pace, prietenie și colaborare cu toate statele lumii. Este evidențiat faptul că, punind pe primul plan activitatea de realizare a planurilor și programelor privind dez- voltarea economico-socială a țării și făurirea cu succes a socialis- mului, partidul nostru, România socialistă au dus în același timp o politică activă de colaborare cu toate statele lumii fără deose- bire de orînduire socială, participînd cu toate forțele la soluțio- narea marilor probleme ale vieții internaționale, la lupta pentru dezarmare, pentru pace. în încheiere, expoziția surprinde un grupaj de exponate sub genericul : Partidul Comunist Român — centru vital al națiunii noastre socialiste*', precum și proiectele documentelor pentru Congresul al XlV-lea al P.C.R. In acest context, mai multe expo- nate sînt mărturii elocvente ale opțiunii depline a întregului nos- tru popor privind realegerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU în funcția supremă de secretar general al partidului. D. VASILE oue ORIZONT CUM POATE ÎNCEPE UN REPOR- TAJ sărbătoresc, omagial, dedicat în- vățămîntului timișean, in chiar ziua ■narii aniversări ? El poate începe fi- resc, in haine. In cuvinte simple, „de lucru", cu o cifră tulburătoare prin adevărul pe care îl conține : 152 000. Sînt, de fapt, peste 152 000 de oameni, de la cei mal mici la maturi, care — într-un fel sau altul, intr-o 'ormă sau alta — învață. Deci, aici, tn Timiș, in acest an sărbătoresc, aproape UN SFERT DIN POPULAȚIA JUDEȚULUI INVAȚA. Dacă ar vrea să se conden- seze într-o simplă cifră, mai grăitoare în adincul ei decît sute de vorbe, re- portajul ar putea să înceapă și să se încheie astfel, cu acest adevăr pe care nu-1 poate contrazice nimeni și nimic. Dar el. reportajul festiv. trebuie să prindă viată, să prefacă o simplă cifră — căreia tn curînd I se vor alătura alte zeci, la fel de lămuritoare — in fraze fierbinți, capabile să depună mărturie, cuvînt de cuvînt. pentru adevărul ci- frelor. Să demonstreze acest adevăr. să-1 facă palpabil, să-i însuflețească. Cum anume însă ? Făcînd, în primul rînd, APEL LA MEMORIE. Orice om de bună credință, un timișorean, de pildă, care știe cum arăta orașul, mai exact (pentru memoria reportajului nostru), cum, cîte. unde erau școlile orașului acum 45. acum 35, acum 25, acum 15 ani, nu poate să nu depună dreaptă, cinstită mărturie. Erau școli, erau cîteva mari, de tradiție, licee, era și o școală politehnică. Dar puzderia de grădinițe, școli primare, gimnazii, licee, sutele lor de ziduri noi care adă- postesc clase, laboratoare, cabinete, bi- blioteci, săli de sport, acum. în acești 45 de ani s-au înălțat. Nu doar în car- tierele noi ale Timișoarei, ci in chiar centrul orașului, aici, la Lugoj, Sînni- colau, Deta. Jimbolia, In mai toate co- munele și satele județului. Cît despre lăcașurile Invățămîntului superior... Același ochi obiectiv nu poate să nu developeze Imaginea cîmpurilor, a la- nurilor de porumb ort a hățișurilor de ierburi care creșteau tn locul amfitea- trelor și laboratoarelor de azi : Uni- versitatea, Institutul Agronomic, edifi- ciile Facultății de electrotehnică, de tehnologie chimică și construcții ale Politehnicii timișorene. Toate acestea se văd cu ochiul liber Se înalță la propriu. Zidurile noi care adăpostesc ca niște metereze cetatea științei timișene. Nu le poate spulbera nimic. Pentru ca ele să devină mai puternice In gîndul simplului privi- tor, iată — ca niște piloni uriași — cifrele. Insumînd, de această dată nu oameni, ci lucruri trebuitoare celor care învață : săli de curs, laboratoa- re, aparate, cărți : baza materială. AȘADAR, ZESTREA ȘCOLII TIMIȘE- NE. Aproape toiul a fost înfăptuit în acești ani : anii construcției socialiste. Iar peste 70 la sută din întreaga bază materială a școlii timișene e opera „EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU". a anilor care au înaintat victorioși după Congresul ai IX-lea al pari.dului. lată, din nou, cîteva cifre. în acest moment, numai invățămintu. superior timișorean își adăpostește cei peste 20 000 de stu- denți în 409 săli de curs și 619 labo- ratoare, punîndu-le la dispoziție peste 2 milioane de volume, in biblioteci. Și, spre a ne apropia de un singur exem- plu, poate cel mai spectaculos, menit să adeverească grandoarea edificării — Institutul Agronomic, unul din cele mai moderne ale țării, un „campus universitar" de care ar fi mindru orice oraș al lumii. Două cifre alături. în 1965 — suprafața utilă (de studiu, cer- cetare, dotată social) era de 16 000 metri păleați. în anul 1989, cifra se dublează aproape — 30 000 metri pătrați. ȘI MAI DEPARTE, dincolo de cifre ? Dincolo de aceste simple cifre, stau alte cifre, mai grăitoare, amănunțind adevărul. detaliindu-L Vor trebui însuflețite și ele. cifrele următoare, care ascund tru- da de zi cu zi, adunată în ani. a min- ții dascălilor și a elevilor ori studen- ților lor, deveniți, la rîndu-le dascăli, ori ingineri, ori medici, ori economiști E munca fără istov a celor ce caută adevărul, care se îndîrjesc să descope- re noul în știință. Noul unei științe puse in slujba binelui obștesc, in stare să facă viața semenilor mai ușoară, mai bună și frumoasă. O idee lansată de la cea mai înaltă tribună a țării. Un adevăr devenit realitate, o literă de lege transformată în faptă aici, la Timișoara. ÎNVĂȚĂMÎNT — CERCETARE — PRODUCȚIE — un lanț, un circuit vital pentru însuși viitorul Româ- niei. O idee izvorînd din gindiree cu- tezătoare, revoluționară, a secretaru- lui general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. „Viitorul po- porului nostru — ca dc altfel a) ori- cărui popor — va fi determinat. în mod hotâritor, de nivelul invățănunlu- lui și al cercetării științifice'*. Cuvinte emblematice, cu valoare de lege, care au dat un imbold fără precedent mun- cii științifice din această porte a țării. În înfăptuirea a tot ce și-au propus oamenii de știință de aici, un rol de prim rang l-a avut exemplul modela- tor al tovarășei academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU. oin po- litic și savant de renume mondial. Vi- zitele prin oare conducerea superioară a partidului a onorat învățămîntul tl- Știința de carte - știința de a trăi adevărat și frumos ÎNVĂȚĂMÎNTUL TIMIȘEAN ÎN ANUL 45 AL DEVENIRII SALE mișean, urmărirea îndeaproape a mo- dului în care indicațiile, orientările, sugestiile secretarului general al parti- dului s-au transformat în fapte, pot ti una din cauzele cu valoare de stimul ale Izbîndei. CA O PIRAMIDA. Ima- ginea cea mai convingătoare pentru în- săși ideea de înălțare, de devenire a științei ancorată în viață, este n unei piramide umane. Baza mare, temelia însăși a tot ce se edifică în cercetarea științifică timișoreană e alcătuită din „Invățamîntui trebuie să formeze cadre cu o temeinică pregătire profesională, teoretică și practică, în concordanță cu cerințele progre- sului tehnico-științific, cu prevederile programelor de organizare, mo- dernizare și dezvoltare a economiei. Se impune ca întregul învățămînt să sc desfășoare pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, ale cunoașterii umane în general, a concepției revoluționare despre lume și viață — materialismul dialectic și istoric**. (Proiectul PROGRAMULUI-DIRECTIVA al Congresului al XlV-lea al Partidului Comunist Român) cel mai tineri. înțelept conceput, ca un proces în creștere, învățămîntul timi- șean se sprijină temeinic pe această impresionantă masă de elevi și das- căli din învățămîntul primar, gimna- zial, liceal și profesional. în ideea că prima zi de școală e primul pas in căutarea adevărului, că de aici, de le începutul formării tînărulul trebuie pornit, școala timișeană, Inspectoratul școlar județean pot raporta la această oră un întremător bilanț. Numai in acest an, in etapa republicană, s-au obținut, la concursurile pe meserii, a- proape 150 de premii ; concursurile școlare pe discipline de învățămînt. „olimpiadele" naționale, au încununat cu lauri munca multor licee din Timi- șoara și Lugoj. Iar o dovadă concretă, palpabilă, e participarea impresionan- tă (peste 500 de cadre didactice) la etapa județeană a concursului „Creati- vitate si eficientă în învătămint". Se- siunile de comunicări științifice, din fiecare an, expozițiile care au făcut dovada eficienței muncii creative a profesorilor și elevilor sînt realități concrete, pe care nu le poate tăgădui nimeni. ALTE CIFRE, ALTE iNTÎMPLARI. Urcînd pe verticala acelei piramide Imaginare, înălțate firesc, crescute la propriu din „bază" — cele patru insti- tute de învățămînt superior din Timi- șoara poartă, prin măreția cifrelor, în- săși emblema devenirii școlii, cercetă- ril, producției românești din anii con- strucției revoluționare. Dacă le adău- găm celor patru citadele ale științei încă 24 de institute, centre, filiale și colective de cercetare științifică, care — numai ele — însumează efortul a 4 500 de oameni ai muncii, dacă mai adăugăm o singură cifră, aceea a va- lorii contractelor de cercetare pe anul 1988, valoare care a depășit cu mult cifra de 70 000 000 lei, avem, sintetic, imaginea emulației fără precedent în creativitatea tehnico-științifică de pe cuprinsul județului. CEA MAI VECHE. MAI „CU TRA- DIȚIE" dintre toate — „Politehnica". Institutul politehnic „Traian Vuia", u- nitate de marcă a invățămîntului ro- mânesc, a cărui faimă a trecut de mult hotarele țării. Din nou cifre : 12 900 studenți ; 767 cadre didactice — In acest an. 116 000 metri pătrați de suprafață folosibilă. Tot în acest an, cei peste o sută de mii de metri pă- tra(i au fost folosiți intensiv, la maxi- mum-ul de randament al inteligenței, al creativității, atestat deplin al spiri- tului revoluționar care animă viața școlii politehnice timișorene. Deci nu- mai în 1989 — institutul a semnat 290 de contracte și colaborări și 1 312 lu- crări științifice. Beneficiarii acestei rodnice munci de cercetare nu sînt alții decît întreprinderile timișorene. care au înregistrat, concret, un spor de producție netă de 24 milioane lei pe an, care și-au redus cheltuielile de producție cu 42,5 milioane lei pe an, care și-au micșorat, de asemeni, con- sumul de energie și de combustibil, care au redus importul cu 27,8 milioa- ne lei pe an. în fine, care și-eu cres- cut productivitatea cu 5—150%- Chiar pentru un nespecialist, cifrele acestea spun mult. Cadre didactice, cercetători, studenți și-au orientat munca de inves- tigație spre punctele fierbinți ale pro- ducției. ale vieții. lată cîteva direcții de cercetare, tot atîtea programe-reper : energetico con- vențională și ne convențională, automa- tizarea și robotizarea proceselor de producție, echipamente pentru prele- varea, prelucrarea, stocarea și transmi- terea informațiilor, tehnologii necon- venționale în transportul cu motoare lineare, optimizarea mașinilor, acționă- rilor și rețelelor electrice, ferofluide și aplicațiile lor industriale, biotehnologiî și tehnologii noi de sinteză fină și de mic tonaj, gospodărirea apelor și pro- tecția mediului, tehnologii noi in con- strucții, optimizarea funcționării mași- nilor și agregatelor agricole, recondi- ționarea și refolosirea materialelor și pieselor uzate. Dincolo de fiecare titu- latură stau orele, zilele, anii de studiu a sute și sute de oameni, dăruiți ideii de mai bine prin știință. CUM ARATA UN CAMPUS IN Cl.MP ? Cine vrea să vadă cu propriii ochi un adevărat „capus universitar", răsărit în chiar mijlocul cîmplei, nu are decît să pornească pe autostrada ce duce dinspre Timișoara spre Arad. Va avea ce vedea I Natură și cultură, ar- monizate ultramodern, intr-o uriașă uzină generatoare de belșug : Institutul Agronomic. Aici, în cei peste 30 060 de metri pătrați de suprafață utilă se „coace" în cuptoarele minții hrana noastră cea de toate zilele : mai multă, mai bună. O viziune cu adevărat dina- mică, eficientă, pe măsura comanda- mentelor noii revoluții agrare. O fer- voare a cercetării fără precedent. în acest cincinal. „Agronomia" timișorea- nă a prezentat 437 lucrări științifice și 38 de manuale și cursuri, tar valoarea contractelor de cercetare s-a ridicat, numai în 1989, la 7 300 000 lei. Roadele muncii celor de la Institut, de ta Sta- țiunea didactică experimentală nu în- cetează să se vadă. O probează rezul- tatele record din agricultura timișeană a acestor ani, o dovedesc, mai ales, cele 140 de unități agricole îndrumate de institut, semn, încă o dată, că aici, rel ația i n vățămînt-cerce tare- producți e nu e o simplă alăturare de cuvinte. Ce anume cercetează Cei de la „agro- nomic" ? O direcție importantă — ri- dicarea capacității productive a solu- rilor. Adică ? Un pămint mai bun, îm- bunătățit, „consultat" exact oa un corp viu, ca o uriașă ființă, de a cărui să- nătate depinde, de fapt, sănătatea noastră, a tuturor celor hrăniți de el. Ce a rezultat în urma strădaniilor de ani și ani ? Concret, palpabil, produc- ții mai mari, uneori spectaculos cres- cute. Și un interes național pentru ceea ce se poate numi deja o școală, o tradiție timișoreană in domeniu. Apoi, culturile propriu-zise. Ani și ani de studiu în laboratoare, in stațiuni experimentale, pe cîmp — pentru grîu mai mult, mai bun, mai rezistent. La fel — ovăzul, porumbul, floarea soare- lui, sfecla'de zahăr. Apoi obținerea de soiuri și hibrizi, studii privind geneti- ca și ameliorarea unor importante spe- cii de cultură. S-ar putea scrie un re- portaj întreg despre bătălia pentru orez, grîu, triticale, porumb, legumico- le. pomi fructiferi, viță de vie. Precum și despre cercetările zootehnice și în domeniul medieinei veterinare. Toate cifrele ai re le-ar putea ilustra s-au convertit deja in fapte, căci aici, la Institutul Agronomic, legătura cu viața este una din literele de lege ale cerce- tării. DACA ADAUGAM. fără a încheia aici, urmînd să continuăm periplul prin citadela învățămintului și științei timi- șorene, truda celor de la Universitatea timișoreană și de la Institutul de me- dicină, dascăli și studenți deopotrivă, imaginea fervorii creatoare se va îm- plini cu siguranță. Sutele de promoții de profesori, ingineri, medici, cercetă- tori care s-au format pentru a forma. Ia rîndul lor, alte generații de oameni ai gîndului și faptei sînt ca o ștafetă vie, purtătoare entuziastă a însăși ideii de nou. Ceas de ceas, zi de zi. în par- tea de țară, numită Timiș, luminează, ca o torță, știința de carte. în acest ceas festiv. în această zi sărbătorească, nc face mai plini de încredere în vi- itor știința de a trăi, prin carte, prin minte, adevărat și frumos. Mihai MARCU ORIZONT ---------------------------- Un inventai al celor citite la Cer- năuți de Eminescu a făcut Aurel Va- siliu, in Bucovina in viața și opera lui Eminescu (vezi Eminescu și Buco- vina, Cernăuți, pp. 203—482). La Bi- blioteca Academiei se mai găsește vo- lumul Omul povățuit dc minte, pe care Eminescu îl citise la Cernăuți. Așa cum arată Aurel Vasiliu și, pe urmele lui. Aurel Cosma. în Glossă putem desco- peri urme ale acestei lecturi Dar ne întrebăm noi. numai în Glossă '! Petru Lupulov sau Petru Lupul, unul dintre personajele toarte vii ale secolului al XlX-lea cărturăresc, nu este un mare scriitor Dar. spre deose- bire de confrații săi bănățeni și arde- leni, aproape toți de formație germa- nă, Petru Lupul se orientează către ita- liană și franceză. E intre foarte puținii scriitori români care își face studiile Ia Verona. Dintr-un studiu fundamen- tal pentru cunoașterea autorului, dato- rat lui Aurel Cosma (Prin Timișoara de altădată, Ed. Facla, 1977) aflăm că mai studiază științele juridice la Pesta. Va fi profesor de filozofie și teologie la Zara (azi. Zadar), director al școa- lelor românești din Caransebeș, din nou profesor la Timișoara. A vorbit și a scris românește, nemțește, sîrbește, ungurește, Italienește și franțuzește. Petru Lupul nu e un latinist, cum s-ar putea bănui de cei ce îi urmăresc etapele formării. E un iluminist întîr- ziat. preocupat de povățuirca norodu- lui. E profesor la Zadar cînd iși tipă- rește, în 1846. pe -cheltuială proprie susnumitul volum, „tradus din limba i’ranțozească pe limba românească". E plin de mîndrie și își recomandă opera astfel; „Nici o carte nu se află. în împărăția austriacă, cine ar fi din lim- ba franțeză pe limba românească tra- dusă. Deci avînd eu intre alte multe altele atît de folositoare în Paris în limbă franțeză tipărită carte, am tra- dus-o în Zara pe limba românească, hotărînd acuma să o dau la lumină ; căci privind eu cu lacrimi la jalnica stere a literaturii românești.. Cartea, mai zice Petru Lupul, ar fi tradusă pentru a-i aduce pe calea cea bună pe aceia care nu cunosc foloasele școlii : „Pentru că auzi cîteodată pe un prostovan zicînd : da ce-mi trebe carte, că tatăl meu au avut numai ceaslov și totuși numai vînzlnd pește s-au făcut gazdă mare !“. Există o mare diferență între Inten- țiile prefațatorului și paginile antolo- giei propriu-zise, aflate la altă înălți- me. Traduși, comentați, clasicii fran- cezi se află în alt orizont spiritual. Spun moi mult. Sînt bărbați ai ideilor. Impactul lor cu gîndirea lui Eminescu e rodnic: tinărul îi descoperă pe scri- itorii francezi în orizontul lor originar și nu în matca pe care le-o dorea tăl- măcitorul. Uneori ești tentat să așezi citatul din antologia lui Petru Lupul lîngă poemul eminescian pentru a stu- dia așezarea gindului, preluarea idelî, aderența sau Inaderența la un mesaj, spiritual. în paragraful Despre voluptate. Aurel Vasillu și Aurel Cosma au citat cîte ceva, ca și din Despre nestatorni- cia vieții și despre lucrările omenești. Parcă aici traducătorul e mai inspirat decît în celelalte, folosind o limbă ro- mânească mai nuanțată : „Tot ce ve- dem va pieri foarte curînd. Cei ce vor vedea că piere, vor pieri peste puțin și ei înșiși : și cel ce a murit de bătrî- nețele cele mai adînci, va fi curînd asemenea celui ce a murit de tot tînăr. Tot timpul vieții omului nu-i alta de- cît un punct : materia din care e com- pus nu-i decît o schimbare neprecur- mată : a Iul sensuri (simțuri, n.n.) sînt... nesigure ; trupul lui nu-i decît o stricăciune, duhul care-1 însuflețește este un vînt subtil și norocul Iul este o noapte întunecoasă. Spre a zice tot, intr-un cuvînt, aceea ce este trup are repeziciunea unui rîu ; aceea ce este duh este un fum și un somn ; viața este o călătorie vecinică și o călătorie într-un pămînt străin, (p 90) Și, tn fine, Despre moarte, aflat între sursele Glossci : „Noi nu naștem decît cu să murim. (...) Noi trecem ca și umbra oare evanuiește ca un abure pe care -suflarea cea mai mică îl răsfiră, și chiar ca și o tînără floare pe care tot aceea zi o vede a se naște și a pieri (...) Asemeneo apelor acelora care curg în mare, și care nu se întorc către al lor izvor, ne ducem noi curînd către abisul veciei... pulberea pe care ■ călcăm noi cu plcerele, nu e ilta decît cenușa părinților noștri. Precum noaptea izgonește zfoa, precum valurile sînt împinse de valuri, așa oamenii sînt înlocați prin alți oameni: tocma așa, fiul meu, vei fi aruncat prin al tăi proprii prunci, șl în scurt tu cu mine în a ta proprie casă nu tu nu vei forma decît o plîngătoare pri- veliște“. Omul povățuit de minte uevine un manual de educație filozofică. Ideile descoperite aici se conjugă cu altele, ale altor cărți. Dar memoria poetului va păstra o seamă de formulări de aici. S-a vorbit, și pe bună dreptate, des- pre predispozițiile eminesciene și de rolul lor în opera de tinerețe. Am vă- zut că tinărul Eminescu este des în- cercat de apropierea bolii, a marții. Moartea nu este, pentru Eminescu, doar temă literară, exercițiu de poet ION GEANA, din București ne trimite <> inedită compoziție de „Maximafilia epigrainatică", un omagiu pentru Centenarul marelui poet român. romantic : e o încercare a viratelor timpurii. Prima sa poezie, La moartea iui Aton Pumnul, cîteva poeme închi- nate unor prieteni dispăruți prea de- vreme, unei „Iubite" din adolescență, nu sînt doar divagații literare. Familia poetului e, de altfel, des încercată de boală, de moarte. E o familie „în risi- pire". Frații nu se văd cu anii, alteori își pierd urmele. La Timișoara poetul se află (și) în căutarea fratelui său, practicant Intr-un birou de avocatură. Desen de VASILE PINTEA — ilustrație la poemul ..Luceafărul". Tatăl uu-și poate proteja, decît cu in- termitențe, copiii Omul povățuit dc minte este una dintre cărțile de înțelepciune în care sensul vieții e descoperit printr-o sea- mă de imagini ale trecerii. Nimic fu- nebru în această carte. Profeso- rul de la Zara voia, de altfel, să lupte cu deprinderile rele și nu să dea un manual de metafizică. El e un om al pămîntulul, un educator în război eu bețivanii, cu leneșii, cu țăranii care nu-și dau copiii la școală. Gîndurile lui Corneille, Raclne, Voltairc Ii solicită atenția doar In măsura în care puteau oferi ucenicilor un îndreptar de com- portament. Operă involuntar emines- ciană, cartea lui Petru Lupul își desco- peră, pe o cale mai puțin obișnuită, cel mai important cititor pe care l-ar fi putut avea. Un autor legat de marile pagini ale clasicismului prin afinități reale In 1867, tinărul Eminescu imegistrea- ză în Cumsenăclunarin Istoria biseri- cească de Tincu-Velia. Titlul întreg al cărții este „Istoria bisericească politico- natiunale a românilor preste totu, mai ales a celor ortodocși orientali din Austria și cu distincțiunea bănățenilor față cu pretențiile ierarhice și politice ale colonilor serbescî din Austria" de Nicolau Tincu-Velia. Sibiu, 1865. Istoria... axe atît de multe pagini laice înclt merita și alt titlu. Partici- parea autorului are altă tensiune decît în Ginul povățuit de minte. Petru Lupul voia îndreptarea moravurilor, Tincu-Velia cere drepturi pentru națiu- nea sa. Fără îndoială că aceste rînduri îl vor fi interesat la modul superlativ pe adolescentul Mlhall Eminovicl : „Preste multe valuri șl schimbări a trecut gentea română de la așezarea ei în patriele unde astăzi ea viează, de atîtea veacuri stătut-a adesea pre mar- ginile mormîntului său, văzînd și sub picioare acea înfiorătoare adîncime, oare i ademenea a o înghiți și a 6 stinge pentru totdeauna din șirul po- poarelor I Dar providența vru ca acest popor de o glorioasă origină să nu piară... el, întru natui'ala sa înțelepciune, blindeață și constanță su- fletească suferi și nu disperă... se luptă cu toate perlculele... și învin- sese !“. Din cînd în cind, își fac apa- riția sintagme eminesciene : „Minuna- tă învingere aceasta, cind atîtea furtuni crlncene, atîtea vărsări de sînge în mijlocul acestui cercat popor și preste toată negura necinstei șl umbra mor- ței îl amenință în tot minutul cu to- tala periciune! Dar acest popor în drumul său așternut cu spini șl udat cu lacrlme din fatalitățile sale a ales tărie...". în mai multe rînduri, Tincu-Velia îl citează pe Țlchindeal î cuvintele fabu- ---------------• 12 • tistului sînt repetate cu smerenie : „Au- torii semănători de neghină în agrul națiunii și viermii care rod la poma- na națiunii s-ar împuțina și cu încetul nimici pentru că Dumnezeu ar aduce șl la români timpul păcei, amoarei și concordiei... și așa s-ar împlini cu- vintele marilor noștri bărbați Văcă- rescu și Țichindeal..." sau, în altă parte : „ca după plăcere să o mulgă și să o tundă, cum zicea odată nemurito- rul ȚichindexU... (s.n.). Tot în biblioteca de la Cernăuți era înregistrată (scrie Aurel Vasiliu) Causa limbclor șl națiunalităților din Austria, pertraptată de un Romanu. Viena. 1860. Broșura, crede Aurel Vasiliu, aparține unui bănățean. El ar fi Mocioni. „Nouă — scrie autorul broșurii — o suve- ranitate ungurească în Austria, adică un stat unguresc al Austriei, ni se pare tot atît de absurd, ca și credința in doi Dumnezei". Adaugă anonimul ..De germanism, românii nicicînd nu s-au temut, și nici că se vor leme vreodată; el cînd se-ntîmplă că rătăcește, ca d.e. de zece ani încoace, poate să ie îm- piedice pe cîte un timp cultura și dez- voltarea și prosperitatea naciunale: dar să-i deznaciunalizeze — nici- cîndu 1“ (Eminescu și Bucovina, op. 384—385). La Cernăuți, tinărul Eminescu mai putea citi cărțile bănățenilor Atanasie Marian Marienescu, Vasile Maniu etc. Au avut aceste lecturi consecințe in formarea tînărului scriitor ? Aurel Cosma, Ion Iliescu. Victor Neumann cred că da Dai există un contact al lui Emi- nescu cu „tinerii bănățeni", care tre- buie luat in seamă. în bruioanele de la Geniu pustiu se pot citi paginile inti- tulate de editori : Trăia într-un orășel supus turcilor. Originea lor e contro- versată : Petru Creția crede că sînt scrise de tinărul Eminescu după dicta- rea unui prieten bănățean, Aurelia Rusu e de părere că textul nu-i apar- ține lui Eminescu : El ar fi al unui au- tor din Banat. Deocamdată, ne mulțu- mim să observăm că în „Familia" ani- lor 1866—1868 publică o mulțime de bănățeni : Iulian Grozescu. Elie Trăilă, loan Siepetianu. O nuvelă istorică, Că- derea Timisianci tipărește în „Familia", 1/13 mai 1865 Iulian Grozescu. în Floarea dc pc Cerna a lui loan Siepe- tianu răpirile, focurile, Incendiile, con- flictele cu turcii fac parte din arsena- lul curent al prozatorului : „Focul lot mai înfioretorul se încingea, grinzile arzătoare începură să cadă, odaliscele cu părul despletit strigau după ajuto- ru — deasupra lor acoperemîntul nu- maidecitu era să se surpe și să-1 în- groape. / La poartă mai în frunte stă- tea un tînăr răzimat pe arma sa și privea cu oarecare înfiorare focul gro- zav — fața lui nu se cunoscea de pul- berea și fumul bătăliei, — părea adîn- cit în meditațiuni și slăbit din poteri după ostenelile rezbelului". Publicat mai întîi de Petru Creția in Manuscriptum nr. 1/1977, pp. 28—29, Trăia intr-un orășel supus turcilor apare ca o insulă în proza de tinerețe a lui Eminescu. „Textul reprezintă — scrie Petru Creția. in cea dintîi parte a sa. materialul brut, anterior redac- tării romanului (Geniu pustiu, n.n.) .. Esle scris ferm și apăsat, cu creioxt' negru, cu ortografie fundamental cipa- rlană, insă cu destule inconsecvențe... textul este al unui Eminescu foarte tî- năr - - Evenimentele se desfășoară a- proape sigur In lumea bănățeană ." (Opere, voi. VII, p. 375). Orașul cu mori sîrbești poate fi chiar Timișoara. lată, aflîndu-ne acum în fața afir- mației că străbunii lui Eminescu ar a bănățeni, avem un moment de uimire: extraordinarele supoziții ale lui Ion Roșu (asupra volumului Legendă și adevăr în biografia lui Eminescu vom reveni) se pot sprijini și pe itinerarele bănățene ale lui Eminescu. Destul de des, cîte un Eminovicî poposește în Banat, unde rămîne o vreme. în ale sale drumuri prin Timișoara, Arad, Onavița, Pascaly e vegheat de iubirea localnicilor, dar și de entuziasmul unor tineri cărturari. Drumurile Iul Iulian Grozescu se întretaie spectaculos cu a- celea ale trupei lui Pascaly. în Suve- niri din București, ile altfel, tinărul poet bănățean vorbește numai în su- perlative despre trupa cunoscutului ac- tor. Publicate în „Familia", suvenirile junelui („Pascaly debutează cu succes strălucit", „aria Jianului, cîntată cu bravură extraordinară de d.na Popes- cu*', „iată ce Impresiune poate produ- ce o piesă națională jucată de artiști excelenți" etc.) puteau oferi un argu- ment pentru o relație. Bănuiala că Iu- lian Grozescu se numără între prietenii tînărului Eminescu nu e inutilă. Cornel UNGUREANU 17 ORIZONT Im^\ mim arădean SUPLIMENT EDITAT ÎN COLABORARE CU COMITETUL Dh CULTURA Șl EDUC A I IE SOCIALISTA \H\D Șl CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR CTITOR DE ȚARA NOU A E ctitorul țării, pavăză și faptă. Și țintă ee-i deschisă spre progres. Pc calea ce spre zare sc deschide, ti vrem pe Ceaușescu reales. E steagul caic flutură văpaie Din munte la belșugul de po șes, ll vrem pe Ceaușescu Nicolae Mereu in fruntea noastră reales. Patria în August Trunchiul viguros ai istoriei noastre noi iși socotește virata in inelele de aur ale deceniilor ce s-au înălțat din acel nemuritor August 1944 ; un August fierbinte, trăit de poporul român tn focul luptei antifasciste — actul Istoric de atunci a conferit consacrare deplină liniei politice consecvent urmate de Partidul Comunist care, cu stăruință, a demascat pe întreaga perioadă Inter- belică gravele pericole prezentate de fascism pentru pace și democrație, pen tru libertatea popoarelor, desfășurînd o vastă activitate politico-organizatorică. menită să antreneze largi cercuri sociale, conducînd ample bătălii revoluții' nare cu caracter antifascist, antirăzboinic și antirevizionist, între care marca demonstrație de le I Mai 1939 a ocupat un loc deosebit. Un August fierbinte, deci, în care insurecția „a marcat începutul revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă care a dus la cucerirea adevăratei independențe a patriei, la transformarea revoluționară, socialistă a României", după cum preciza tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Fierbinte August au trăit românii în acel an și dogoarea-i nu i-o putem uita ; nici n-am avea dreptul acesta .niciodată, fiindcă in ea ne-am călit, pre- gătindu-ne pentru izbînzile viitoare. Intr-un timp căruia i-am înstăpînit curge- rea, scriindu-i noi istoria, după cum ne-a fost vrerea și tăria. Cu atît mal mult, cu cît această istorie se cheamă tot revoluție și așa se va chema și în vremurile viitoare. Este, aceasta, strategia comunistă nu de a scrie Istoria, ci de a face istoria. Măreața îzbîndă din Augustul nostru fierbinte a deschis etapa celor mii profunde prefaceri, a inaugurat procesul construcției socialiste. Congrese' * comuniste, începînd cu lucrările celui de al IX-lea, au înarmat partidul si poporul cu ample și mobilizatoare programe de acțiune revoluționară, au făcu' să pătrundă în toate sferele vieții sociale un spirit nou, a declanșat lup'a pentru desființarea dogmelor, înlăturarea șabloanelor, descătușînd. astfel, mi rele potențial de gîndlre și acțiune al poporului nostru. Zestrea materială făurită pînă acum, uriașă, se îmbogățește neînceiu Fața țării se preschimbă întruna și aceasta fiindcă poporul își urmează \ > oația-i de constructor. Iar ctitoriile epocii în care trăim sînt fără saani. Orașele, îmbrăcînd haina modernității, se întrec între ele ; satele înflorc- și pe străvechile vetre răsar construcții rivalizînd cu acelea ale orașelor combinatele și uzinele — cetăți ale industriei, dau fală unor localități pîn : mai ieri necunoscute; pămînturile au devenit bogat-roditoare, „milionarii" care Ic înstăpînesc asigurind cu prisos piinea țării ; știința stă Iu baza or! cărui proces, întru cunoașterea ei e îndrumat întreg tineretul patriei ; se străpung munții și se schimbă cursuri de ape. însăși geografia patriei fiind într-o permanentă schimbare. Cît despre geografia economică de azi a Româ- niei, ea are echilibrul proporțiilor exacte, edificatoare sub toate aspectele si în tot ce înseamnă o concepție revoluționară unitară și o conducere științifi - pe măsură, întemeiată pe realitate, pe cerințe și aspirații proprii mersulu înainte, pe cele mal avansate cuceriri ale gîndirii și practicii umane ale cu- noașterii. De aici, și orizontul culturii noastre pollice s-a lărgit necontcu înglobînd sensuri șl semnificații caic privesc deopotrivă economia. Ideologi:. Îtiința și învățămîntul, cultura și arta, etica, morala, democrația, conșUini n Augustul de azi putem străbate, senini, drumurile rare înfruntă semețeh înălțimi, se unduiesc peste spinările dealurilor ori străbat întinsele cîmpii unind provinciile străbune, acoperind rotundul țării, din zare pînă la Mare. cea mare. Pregătlndu-ne să înlîmpinăm așa cum se cuvine, urmînd Programul- Directivă și Tezele pentru Congresul al XlV-lea al Partidului Comuni.s Român, marea sărbătoare comunistă pe care acesta o reprezintă. Gîndindu-nc. adică, la ce va fi mîine în Istoria de patrie, ctitorirea mai'ii epoci comuniste Florin BÂNESCU Participind cu inimile toate. Unite intr-al XlV-lea Congres, Asigurind lumina viitoare ll vrem pe Ceaușescu reales. Istorie și revoluție Au fost și mal sînt gînditori care s-au Interogat și se mai întreabă dacă principiul revoluționar este propriu sau nu devenirii realității, dacă este constl- tu iv istoriei ori e mai degrabă un ac- cidbnt, ceva neprevăzut, introdus pe ne- așteptate în mod copleșitor într-o or- dine existentă, o ingerință subiectivă în mersul obiectiv al lumii, un intrus năvalnic ce schimbă sensurile și orîn- duielile dinainte fixate. Dar asemenea păreri nu pot fi decît produsul unei priviri superficiale asupra lucrurilor, ol -unei situări într-un Imediat ce nu oferă orizont explicativ, al unui „șoc" ai schimbării percepute doar la supra- fa‘u acesteia. Surprinderea legităților mișcării, a sensurilor și profunzimilor devenirii unei realități este un proces din care nu poate lipsi dimensiunea adincimii, a perspectivei care conferă înțelegerea întregului. Folosindu-ne de o comparație, oricine își dă seama că un peisaj perceput din interiorul lui, de la „aceeași înălțime" are o anume configurație, detaliile mai îndepărtate de privitor neputînd fi surprinse. în schimb dacă respectivul peisaj este scrutat de pe un munte apropiat, atunci configurația se schimbă, relevîndu-se aspecte care pînă aici rămăseseră ne- cunoscute șl neobservate, orizontul lăr- gindu-se cu cît privitorul se situează pe > culme mai înaltă. ' mparația de mai sus nu trebuie gindită numai în termeni spațiali, căci ea poate funcționa și în cazul în caic parametrii spațiali sînt înlocuiți cu cei temporali. Cu cît există o depărtare mai mare în timp față de un eveni- ment. dat, cu atîfa respectivul eveni- Petru J1CHICI ment poate fi surprins sub mul multe fațete. De aceea și înțeleaptă bufniță t Minervel, cum reflecta Hegel, își ia zborul numai în amurg. Iar luînd un exemplu istoric, precum cel al revolu- ției franceze de acum două sute de ani, cred că foarte puțini sini astăzi cel care mal țin seamă de unele scrieri din acita vreme, după care revoluția ar fi fost o „catastrofă" căzută pe capul francezilor, o „pedeapsă divină sau un fenomen de conjurație ocultă. Nu, revoluțiile, ca și istoria, nu pot li întimplătoare, nu sînt fructul hazar- dului. Privind lucrurile de la înălțimea necesară, se va observa că ele sînt re- zultatul unor legități obiective, al ne- cesităților determinate. Dintr-o atare perspectivă metodologică trebuie privit și actul de la 23 August 1944 din țara noastră, victoria revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și anti- imperialistă și trecerea, apoi, la con- struirea societății noi. socialiste. în România constituind — așa cum se su- bliniază în Tezele pentru Congresul al XlV-lea al Partidului Comunist Român — „expresia cerințelor legice ale dez- voltării sociale, rezultatul procesului istoric obiectiv al succesiunii modurilor de producție, determinat de dialectica progresului social, de necesitatea con- cordanței dintre dezvoltarea forțelor de producție și caracterul relațiilor de pro- ducție, reprezintă o încununare a înde- lungatei lupte revoluționare desfășura- te de clasa muncitoare, sub conducerea partidului comunist, este opera istorică a întregului nostru popor". loan BIRIȘ ȚĂRM de pace Vum cind vara-i ca un țărm dc și Palria-i incandescentă stea Iar floarea gindurilor iși desface Petalele iubirii pentru ca Cu sufletul venim, pe-aeeeași rază Spre Patria de vise și de dor Așa cum zorii vin către amiază Așa cum păsările vin la cuibul lor. Tu ne ești piinea caldă dc pe vatră Ești gînd curat și cintec înflorit Și pentru tine-n versuri și în piatră îți este chipul nobil dăltuit, și fără trainica (a rădăcină Și fără milenarul tău avînt .Am fi ca umbra fără de lumină Am fi ca pomul fără de păinint . .. Ligia TOMȘA DE ZIUA ACEASTA Dc August, cind scriu, mina mea se-nlumlnă In cuvînt inima zvâcnește mai tare. Acrul Însuși se-aude -nflorind In Ziua Aceasta cu numire de floare. Era vară-n petale, dar ce Vară fierbinte ! । Gindul mi-e greu sub arcadele frunții, Pruncii mei, să vă aduceți aminte. Ardeau Cimpiile Țării și Munții. Cum urcau din tranșeele zilei pe brinci, Prin jertfa jertfirilor noștri sintem! Singele vostru, nenumitul pe-atunci. înroșea Adevărul acestui poem. Sufletul lor, intrcgindu-nc Dorul, ti poartă și-acum țări na-n tipare. Nu uitati niciodată, chiar brumă de-o fi. Dc Ziua Aceasta cu numire de floare, De Ziua Aceasta demult Accesară. Ziua de August — douăzeci și trei! De cînd fără teamă vorbim despre Țară, Invătind pe de rost rotunjimile ei. Nicolae NICOARA PATRIE MUMA Vară fierbinte — August de foc. Patrie mumă — sacru noroc ! August răscruce — August lumină. Patrie mumă — mindră grădlpă ! August fierbinte — Biruitor. Patrie mumă — Țară de dor. August dc jertfă — Gînd nou. Patrie mumă — Țară erou ! Petru Vasile TOMOIAGA IMN Patria in August — limpede izvor dc lumini mai clare șl dc libertate, cintec de izbindă demn, biruitor, puls ce-n pieptul gliei necurmat se zbate. Patria in August — un buchet de flori care rid iubirii prin orice amiază, stol dc porumbei, dc pace vestitori, conștiința noastră liberă și trează. Patria in August — țărm dc vis inalt, soare care arde sclipitor in stemă, punte spre-mpllnire, nou impuls și salt, nimb dc sărbătoare calmă și supremă ! loan VASIU PPJZONT —------------------------------------9 14 • Literatura eliberării și „SOLII LUMINII" 1 Revoluția 3e eliberare socială și națională, antifascistă șl fcnt.e'.P'-nalista le la 23 August 1944 constituie nu numai to- eepmu. mei noi ?poși ai Mariei-Mag- dalena. E colțuros și răzvrătit. Iși iubește satul și țăranii. Și-a vlndut pămintul ca să-și plătească impozitele, dar slugă tot n-a vrut să fie : „Cînd m-am opus, m-au dus la pușcărie / Și m-au bătut mai rău ca pe tflhari / Oh ' cum aș vrea de re- pede să vie / Dreptatea cea din urmă la pluguri"-. Mișcătoare sînt cuvintele rostite de Gala Galaction, care îsi exprimă bucuria de-a se relntîlni cu primitorii arădeni, sim- țindu-și inima plină de prietenie, atunci cind pretutindeni au fost intîmpinați de „mlini prietenești și chinuri radiate de simpatie" : „Sporim bogăția și puterea misiunii noastre In recolta tncfntăloare a Aradului. Luăm cu noi - pe calea noas- ■ tră de lămurire si de muncă pacifistă și democratică — re- corjfortarea generos primită la Arad. Ducem cu noi la București — in redacțiile, tn consiliile șl fn dezbaterile noastre pilda și contribuția entuziaștilor amici de lîngă Mureș Sporească, crească spre ceruri șl consolldeze-se pacea, solidaritatea și democrația Intre toți cei ce Iubesc pacea, solidaritatea și de- mocrația românească" („Patriot । • nr. 335/1945, p. 1). Scriitorii au devenit, astfel, simbolul flăcării renăscăto-Te de spirit, generatoare de viată liberă In România nouă, de- mocratică. fericită I Iulian NEGRILĂ 0 tribună a militantismului național Sub acest titlu • Iulian Negrilă a realizat o antologie de texte din ziarul „Românul", referitoare la Marea Uni- re. Cartea beneficiază de un amplu „studiu introductiv" scris de prof. dr. Ion Spălățelu, in care se reliefează ro- lul ziarului arădean în amplul proces de pregătire și realizare a Marii Uniri. Se notează în studiu : „Cele mai lumi- noase și înălțătoare pagini ale ziarului s-ou zămislit tocmai din efervescența de vibrant patriotism, caracteristică pregătirii, afganizării și desfășurării Marii Adunări Naționale de la Alba lulia din 1 Decembrie 1918, Românul acționînd ca organ al Consiliului Na- țional Român Central, în paginile sale fiind publicate toate documentele ela- borate de acest for suprem, care repre- zenta „voința poporului". Ziarul Românul a apărut la Arad în 1911 și se adaugă celorlalte publicații românești din Transilvania, care au militat pentru drepturile românilor îm- potriva asupririi străine, în condițiile tot mai grele din perioada dualismului. Din 1912, cînd revista Tribuna din Arad își încetează apariția, prestigiul și influența ziarului Românul crește tot mai mult. Din comitetul de conducere al ziarului fac parte membrii marcanți ai Partidului Național Român. în func- țiile de redactor-responsabil sau editor au lucrat publiciști talentați, oameni de condei ca Atanasie Hălmăgean, Con- stantin Savu, Vasile Stoica, Ion Clopo- țel. ș.a. Păcat că ziarul nu dă, în nici un. număr al său, întreg colectivul de redacție. Deoarece multe articole sînt nesemnate, rămîn încă necunoscute multe nume ale celor care au colabo- rat la ziarul Rumânul. Redactor la Românul a fost și Aron Cotruș, după cum singur mărturisește într-o scurtă autobiografie (cf. Manuscriptum nr. 4 (171'1974). Nu s-a făcut încă o cerce- tare care să stabilească articolele scrise de Cotruș in Românul ; de altfel, nu se Cunosc nici toate poeziile publicate de Aron Cotruș in acest ziar. Au colabo- rat la Românul, au susținut acțiunile Clarului. scriitori prestigioși, oameni de cultură, ca Ion Agârbiceanu, T. Li- Viu-Blaga. Tiberiu Brediceanu, Ilarie .Chenui. Ascaniu Crișan. Silviu Drago- jnir, Octavian Goga. Onisifor Ghibu, St. O (osif. loan Lupaș, Sextil Pușca- du, Octavian C. Tăslăuanu. Aceștia au Semnat $1 „Declarația" de la Sibiu din noiembrie 1912, prin oare se hotăra co- laborarea la „Românul" și susținerea tuturor acțiunilor privind drepturile Bomârtilor. După cum se observă și în studiul Introductiv „ziarul Românul, preluînd și rldicînd pe o treaptă superioară tra- dițiile presei românești, cuprinde într-o frescă vie, revelatoare, mărturii, fapte și evenimente, atît din perioada crun- tei asupriri dualiste austio-ungare din Transilvania românească (1807—1918), cît și din timpul istoricului au 1918 ol înfăptuirii Marii Uniri, al recunoaște- rii sale internaționale prin sistemul de tratate încheiate la sfîrșitul primului război mondial și al consoldării statu- lui național român unitar". Ziarul Românul a avut un rol remarcabil în lupta pentru realizarea statului națio- nal unitar. După constituirea Consiliu- lui Național Român Central, ziarul Românul a publicat toate documentele elaborate, circularele adresate consi- liilor naționale, județene, cercuale și comunale. Românul de joi 8/21 noiem- brie 1918 a tipărit pe prima pagină Convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia pentru data de 18/1 decembrie. Paginile ziarului Românul sînt documente vil atît pentru eferves- cența patriotică din zilele premergă- toare Adunării Naționale, cît și din cele în care s-a desfășurat, evenimen- tele fiind surprinse în articole ca Ale- gerea deputaților, Toată suflarea ro- mânească să grăbească la Alba-Iulia, Programul Adunării Naționale. Apel la Alba-Iulia și multe altele. Iulian Negrilă a selectat în acest volum de aproape cinci sute de pagini un număr mare de texte din ziarul Ro- mânul. într-o „notă asupra ediției", este explicată această întreprindere, pornită de la ideea că ziarul Românul a fost una dintre cele mai importante tribune de luptă politică a românilor din Transilvania de la începutul seco- lului nostru, împotriva asupririi socia- le șl naționale. Textele selectate reu- șesc să evidențieze acest lucru. Alexandru RUJA • ZIARUL „ROMANUL- ȘI MAREA UNIRE. Volum realizat dc prof. Iulian Negrilă. Studiu introductiv dc prof. dr. Ion Spălățelu, Editura Politică, 1988. S-a constatat de către observatorii fenomenului literar românesc că ma- rea majoritate a prozatorilor noștri scriu (sau măcar anunță) cicluri. 91- clurlle acestea iși au liantul fie ta genealogii complicate, fie, mai alea. Intr-o regăsire a unității de spațiu. €eea ce pare o tendință aproape una- nim acceptată este că locul stabilit poartă de cele mai multe ori un no- me neidentificabil pe harta „clasică", dar cu atît mai ușor depistabil fn mentalitatea personajelor. La Horia Ungureanu, punctul acesta se numeș- te Rldiș și prin localitățile vecine ia care se face aluzie ici-colo (PIncota, Ineu, Tîrnova etc.). însă mai ales prin felul de a fi al protagoniștii- >d nu este greu de ghicit că ne află.n in cîmpia Aradului. Unde concentrice Ridișul nu este un loc celebru (cînd povestesc despre eL unii — care na- rează doar povestiri spuse de alții — nici nu știu exact dacă este vorba despre un Rldiș sau un Rodiș) Dar, indiferent de toponimie, locul exis- tă : el este populat de oameni ce-i tră- iesc din plin transformările, de um- brele strămoșilor ce s-au pierdut In mit și este vizitat din cind tn cind ■de urmașii indigenilor, mutați in ma- rea lor majoritate la oraș. Ceea :e pare la început o colectivitate insig- nifiantă, iși dezvăluie cu fiecare nouă povestire alte dimensiuni. „Ochiul zi- lei de ieri" și „Vara bunei speranțe", primele două cărți ale autorului, re- prezintă începutul. O carte, zis poli- țistă, „Răzbunare ratată", nu se poa- te desprinde nu numai de locul ales, dar nici de personajele cu care am început să ne obișnuim. „Firul de iarbă" este continuarea. Povestirile se adună una după alta și par să nu se mai sfîrșcască. Cronica Ridișulul se îmbogățește filă cu filă și ai im- presia că autorul — cronicar și de- miurg — n-are decît să arunce o piatră în apa din valea ce străbate localitatea pentru ca din însemnatul pîrîu să iasă la suprafață noi și noi vestigii ale unei colectivități formate din personalități distincte, asemănă- toare fnlre ele doar prin încâpățîna- rea. pitorescul și vitalitatea lor. Horia Ungureanu este, în primii rlnd, un creator de atmosferă. Lim- bajul lu) calm este potrivit pentru destinul unor oameni ce nu se gră- besc niciodată, dar care, metodic, termină întotdeauna ceea ce-și pun fn cap, indiferent de preț, indiferent dacă trebuie sâ moară ei sau alții din pricina asta. Un destin neîn- durător poartă acțiunile acestor per- sonaje, întotdeauna foarte vii, com- plexe în simplitatea lor, pătimașe tn niște simțăminte pe care nu știu și nu Înțeleg să le arate oricui. „Fitul de Iarbă" continuă povestirea începu- tă in celelalte cărți, atît doar că accentele se mută de la un erou «a altul, fostul protagonist al unei m- timplări devenind figurant al urmă- toarei. Chiar și povestirile petrecute „la oraș" duc mai departe viața des- cendenților eroilor cu care de acum ne-am obișnuit, purtînd fn ele ace- leași trăsături dc caracter de care ri- dițenii nu vor șl nu pot să scape. Remarcabil prin concizlune, Horia Ungureanu reușește (mai ales) In „Fi- rul de Iarbă" să redea o spiritualita- te originală, Iar influențele, din Sla- vici sau Faulkner, nu ne depărtează nicodată de' un loc ce-i aparține în exclusivitate în aceeași măsură au- torului, cît și eroilor săt Ceea ce părea o premisă a devenit în „Firul de iarbă" o certitudine : universul lui Horia Ungureanu există ca un filon nesecat. Depinde doar de hărnicia au- torului de a scoate din cl cît mai multe pepite. Gheorghe SCHWARTZ • 15 • --ORIZON! Pentru organizarea unei apărări eficiente, au fost constituite trei detașamente. Primul a fost nu- mit Detașamentul Nord, format din școlile de subo- fițeri jandarmi și subofițeri Botoșani, avînd coman- dant pe colonelul Constantin Botez. Acest detașamen» avea misiunea de a organiza și apăra sectorul limitat ia sud de linia Șandra, exclusiv Satchlnez — Cărani — pădurea Cerneteaz — Hemeacova (inclusiv) ha- lind, fn special, direcțiile Variaș — Gelu și Variaș, — Satchlnez. El a organizat rezistența pe localitățile Gelu — Satchinez, păstrfnd o companie pe poziția b 2-a Ia Vinga. Acest detașament trebuia să păstreze permanent legătura cu grănicerii și cu detașamentul de siguranță de la Periam, pe care îl avea în față Presat puternic de către inamic, detașamentul trebui.» să se replieze și să organizeze rezistența, pe linia Vinga — Orțișoara — Cărani. Detașamentul Centru era constituit din Regimentul 17 Infanterie și 6 Ar- tilerie călăreață și era comandat de locotenent-colo- nelul llie Brădățeanti. El avea misiunea să interzică înaintarea inamicului spre Timișoara, organizînd re- zistența, pe linia Biled — Beclcherecul Mic — Be- rcgsăul Mare — Sînmlhaiul German, barlnd direcțiile Pesac — Timișoara și Checea — Timișoara. Pentru realizarea acestui dispozitiv se organizează. cu cf- te un batalion întărit, zonele. Hodonl — Biled Becicherecul Mic și Beregsăul Mare — Sînmihalul German — Săcălaz. Prlntr-o companie, dispusă fn linia a 2-a, la Hodoni se făcea legătură cu Detașamen- tul Nord, la Satchinez. Și acest detașament trebuia să păstreze legătura cu grănicerii și cu punctul îna- intat de la Lovrin. Detașamentul Centru dispunea ți de o unitate de artilerie. Regimentul 6 Artilerie Că- lăreață, care a fost constituit în 2 grupări, cea mai puternică fiind fn sprijinul batalionului u • nord Ar- tileria trebuia să sprijine cu foc, fn fața poziției, am- bele subunități, în special pe direcțiile Șandra — Ti •mișoara șl Cărpinis — Timișoara. Detașamentul Cen- tru avea limita de sud, pe canalul Bega — Sînmi- haiul Român — Urseni — rful Timiș, inclusiv. Pre- sat puternic de către inamic, el trebuia să se replie- ze pe poziția a 2-a, organizînd rezistența cu batalio- nul nord, pe linia Sînandrel — aerogara, în strfnsă legătură la sud, cu Regimentul 13 Călărași, care a- păra orașul Timișoara și sub ordinele căruia va ac- ționa. în vederea organizării luptei pe poziția a 2-a. artileria trebuia să-și facă amplas;.......te pentru to- talitatea bateriilor, în regiunea de la est. de cartie- rul timișorean Mehala, pentru a putea apăra lizie- ra de vest a Timișoarei și spre halta Cioreni. De- tașamentul Sud era constituit numai din trei compa- nii ale batalionului 5 instrucție și reparații auto și era comandat de maiorul Petrovlci. El avea misiunea să organizeze apărarea sectorului pe linia Peciu Nou — Ciacova, majoritatea forțelor pe direcția Foeni — Peciul Nou, interzlcînd pătrunderea inamicului spre Timișoara. Și acest detașament trebuia să păstreze legătura cu grănicerii, dar el nu avea în față nici un detașament înaintat. Presat puternic de către tnamfe. el trebuia să se replieze pe o nouă poziție, organizînd apărarea pe linia Parța — Jebel. tn dispozitivul astfel constituit, un rol important II aveau, grănicerii și detașamentele de siguranță. U- nitățile din dispozitiv trebuiau «â ia sub comanda lor LUPTELE PENTRU APARAREA TIMIȘOAREI (AUGUST — SEPTEMBRIE 1944) posturile de grăniceri in momentul fn care acestea, în repliere, ajungeau pc linia lor. în același timp au fost trimise posturi de supraveghere pe linia Variaș — Șandra — Cărpiniș — Cenei — Giulvăz. Din or- dinul Diviziei 9 Cavalerie au fost instalate deta- șamente înaintate: Detașamentul 1, format dintr-o companie din Batalionul 5 Instrucție și Reparații auto, la Periam șl Detașamentul 2, cu o compoziție asemănătoare, la Lovrin. Acestea aveau misiunea ca. împreună cu grănicerii, să fntlrzie înaintarea inami- cului pe direcția Periam — Satchinez și Lovrin — Biled. Rezerva Diviziei 9 Cavalerie era constituită din Regimentul 13 Călărași șl Compania de „arnizoană din Timișoara. Regimentul 13 Călărași a organizat •- părarea orașului Timișoara, trebuind să facă inter- venții în caz de nevoie, în sprijinul Detașamentului Centru, iar Compania de garnizoană trebuia să in- tervină. în cazuri asemănătoare, tn sprijinul detașa- mentelor Nord sau Sud. Unitățile, astfel amplasate In dispozitiv, aveau misiunea să treacă imediat la organizarea pozițiilor realizînd, ca primă urgență, amplasamente pentru ar- mamentul automat, locașuri de tragere și obstacole antitanc pe direcțiile probabile dc înaintare ale Ina- micului. Aceste lucrări urmau să fie completate și să se extindă fn adînclme, realizîndu-se cuiburi le rezistență. Poziția de apărare trebuia să se fixeze pe acoperiri și puncte tari de teren și să speculeze rt- pele Și canalurilo, care vor fi puse în stare de apă- rare. La amenajarea celei dc a 2-a linii de rezistență, organizată după aceleași principii, trebuia să partici- pe șl populația civilă, fn cadrul dispozitivului realizat de către marea unitate de cavalerie. Regimentul 13 Călărași, comandat de It. •col. Ion Enescu, organiza apărarea orașului Timișoara, astfel fncît să poată face față atacurilor din orice direcție. Pentru a suplini lipsa relativă de artilerie fn a- părare. ^s-a ordonat ca Divizionul 15 Artilerie Anti- aeriană; aflat în zona Timișoara, să efectueze. Ia nevoie, trageri terestre, fn special împotriva mijloa- celor blindate inamice. Dispozitivul astfel conceput trebuia realizat dc către unitățile șl subunitățile Di- viziei 9 Cavalerie, pînă în data de 10 septembrie 1914, ora 8. Marea unitate care a apărat Timișoara era slab dotată cu armament greu și antitanc și lipseau, aproape în totalitate, materialele dc transmisiuni, le- gătura cu unitățile din dispozitiv făcîndu-se prin re- țeaua telefonică S.A.R.T. In dispozitivul astfel organizat, Divizia 9 Cava- lerie trebuia să apere o fîșie lată, de aproximativ 75 km într-un moment în care o divizie se apăra pe un front cu o dezvoltare dc la 10 la 15 km. Apărarea se făcea într-un teren slab, fără acoperiri puternice și străbătut de numeroase comunicații, care favo- rizau ofensiva unităților motorizate, cum au și fost cele hitleriste. Dintre comunicațiile care veneau spre Timișoara, două erau mai importante: prima era dinspre Kikinda (Iugoslavia), prin Jimbolia și cea dinspre Vîrșeț (Iugoslavia), prin Moravița și Deta. A treia, de mai mică importanță, venea de pc terito- riul Ungariei, dinspre Kisszombor. prin Sînnicolaul Mare. Ele reprezentau direcțiile cele mal probabile de unde inamicul putea să pornească un atac. Dintre acestea, cea mai puternic apărată era direcția Jimbo- lia — Timișoara, unde acționa Detașamentul Centru. Aceasta, pentru că, în principal, dc aici se aștepta atacul hitierlștilor, avînd fn vedere că Ia Jimbolia fusese capturat un mare depozit dc echipament ger- man, pc care liitleriștil încercau să-I recupereze, c- xistînd aici frecvente ciocniri cu grănicerii români în același timp, aceasta era direcția de acces cea mal scurtă de la frontieră pînă la marele oraș din cîmpia Banatului. Timișoara. Radu PAIUȘAN Octavian VLAD 'anoramic • Luna august a înregistrat pe întreg cuprinsul județului nostru fervoarea sărbătorii. Celor 45 de ani de la actul istoric din 23 August 1944, marelui Forum comunisi din noiembrie. Congresul al XIV- lea al partidului, le-au fost dedicate ample manifestări politico-ideologice și cultural educative în toate centrele de cultură timișene. Simpozioane, mese rotunde, dezbateri, cu teme inspirate de o istorie eroică, dar și de un prezent revoluționar au fost organiza- te la Timișoara, Lugoj, Sînni- colaul Mare, Buziaș, Nădrag. Pot fi menționate, penlru ca- litatea științifică și eficiența formativă: simpozionul cu tema „Partidul Comunist Ro- mân, organizatorul și condu- cătorul revoluției de eliberare socială și națională, antifas- cistă și antiimperialistă din August 1944“ (Biblioteca mu- nicipală Lugoj), simpozionul dedicat actului de la 23 Au- gust de către oamenii muncii din jNădrag (cu participarea unor reputate cadre didactice universitare din București, a unor dascăli remarcabili din Lugoj și Nădrag), o acțiune mai amplă purtind gene- ricul „Concepția tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU des- pre istoria patriei și profun- dele transformări revoluționa- re ale societății românești" (întreprinderea „Victoria" din Timișoara), „Proiectul Pro- grainuluî-Directivă și Tezele pentru Congresul al XlV-lea al partidului, cutezătoare ori- zonturi ale dezvoltării socialis- te multilaterale a patriei" (în- treprinderea de confecții „Be- ga “). • Manifestărilor cu ca- racter omagial li se adaugă seria concursurilor tematice, a șezătorilor literare, recitaluri- lor de versuri, organizate în numeroase lăcașuri culturale și de învățămînt din județ. Se remorcă în mod aparte acțiu- nile inițiate de Biblioteca ju- dețeană Timiș, de Biblioteca municipală Lugoj. • în toată această perioadă s-au desfășu- rat diferite manifestări din cadrul „Zilelor cărții social- politice" : înlîlniri cu cititorii, prezentări ale unor recente apariții editoriale, dezbateri. • între 15—21 august, peste 100 de unități cinematografice din județ participă la „Decada filmului patriotic-revoluțio- nar". Manifestarea este orga- nizată de întreprinderea cine- matografică a județului Ti- miș în colaborare cu Comite- tul județean al U.T.C., Consi- liul județean al pionierilor, Inspectoratul școlar județean, Consiliul județean al sindica- telor. • Acțiuni semnificative sînt organizate cu participarea Teatrului Național. în ca- drul „Decadei dramaturgiei românești**. • In localitatea balneară Buziaș s-a desfășu- rat „Săptămina filmului isto- ric**, modalitate formativă e- ficientă, prin intermediul fil- mului artistic. • Tabere de ar- heologie. Tot în cursul lunii august eu fast deschise tabere de arheologie . una la Făget (ajunsă la cea de a treia edi- ție, în cadru) căreia, coordo- nați de către prof. Radu Popa de la Institutul de arheologie din București, studenți și elevi au studiat cetatea me- dievală a Făgetului. între en- tuziaștii inițiatori ai acestei manifestări se cuvine pomenit profesorul Dumitru Tomoni). Cea de a doua tabără a fost inițiată acum un deceniu, tn cadrul Complexului Muzeal Timiș de către arheologul Florin Medeleț. Și în acest an. tabăra de arheologie pentru tineret și-a verificat deosebi- tele valențe educative. • A apărut recent un nou nu- măr din revista studenților timișoreni, „Forum studen- țesc". Ediția pe care am parcurs-o cu un deosebit In- teres certifică pe deplin revi- talizarea publicisticii din Cen- trul Universitar Timișoara. Un număr dens, în „priză di- rectă" cu actualitatea, impre- sionînd atît prin concepția de ansamblu a sumarului, bine susținut de calitatea majori- tății materialelor, cît și de o viziune artistică meritorie. „Forum studențesc" este, în momentul de față, una din cele mal viî apariții publicis- tice de Ia noi. • Centrul de librării Timiș, instituție de marcă în context național, și-e desemnat fruntașii. Unitățile •i cele mai bune rezultate în munca de difuzare a cărții sînt librăria nr. 31 „Tudor Arghezi", librărie nr. 1 „Mi- hai Eminescu" și librăria nr. 26 „Unirea". SPECTACOL ANIVERSAR Luni, intr-o atmosferă de înaripată sărbătoare și vibrant patriotism, în sala Operei Ro- mâne și a Teatrului Național din Timișoara a fost susținut un amplu spectacol literar- muzical-coregrafic. dedicat marii noastre sărbători națio- nale. Spectacolul a debutat cu o lucrare de amplu răsunet fes- tiv, „Mindră zi a libertății", in interpretarea corurilor re- unite ale Operei Române, Fi- larmonicii de stat „Banatul", a orchestrei Filarmonicii diri- jate de Diodor Nicoară ; un emoționant moment muzical- coregrafic a evocat spiritul de jertfă al înaintașilor care, cu eroism și dăruire, au pus te- melia zilelor de azi, cele pe care le-a inaugurat August 23 și le-a potențat la scara' și cota înaltelor noastre năzuin- țe Congresul al IX-lea al par- tidului. Secvența muzical-co- regrafică susținută sub acest generic și interpretată cu o profundă dăruire artistică de cintăreți, dansatori și coriști a constituit unul din mo- mentele de vîrf ale spectaco- lului. De asemenea, a oferit o frescă vie a fericirii tinerei generații, secvența „Creștem cutezători sub flamuri tricolo- re", susținută de formațiile de dans modern ale școlilor ge- nerale timișorene, ale Casei pionierilor și șoimilor patriei. Momentul Literar-coregrafic „Omagiu iubiților conducă- tori" s-a constituit într-o grăi- toare expresie a iubirii ne- țărmurite cu care întreaga noastră națiune însoțește și urmează cuvîntul secretarului general al partidului. Evocarea a cuprins de asemenea crîm- peie din lupta eroică dusă în ilegalitate de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, de tovarășa ELENA CEAUȘESCU. „Imn frumos spre tine țară", spectacol de brigadă artistică, precum și complexa secvență „Mesaj de pace" au păstrat calda reprezentație la tempe- ratura marilor noastre năzuin- țe pașnice. ASCENSIUNEA Stelian Preduchin este cel mai tînăr membru al Ce- naclului Uniunii Artiștilor Plastici din Reșița. S-a născut hi Drobeta Turnu Severin în 7 iulie 1959. Asimilat și inte- grat rapid de către mișcarea plastică locală, Stelian Pre- duchin nu dezminte elanul eu care a descins în acest «raș. De la început s-a atașat de organizația de tineret și, ajutat de organizațiile muni- «ipală și județeană ale Uniu- UNUI ARTIST PLASTIC REȘIȚEAN nii Tineretului Comunist, el își desfășoară activitatea crea- tivă la Casa Științei și Teh- nicii pentru Tineret, din mu- nicipiul Reșița. Devine în scurt timp coordonatorul cer- cului de artă plastică de la instituția mai sus amintită, undp îndrumă cu competență și pasiune tinerii creatori, aflați la început de drum. în același timp, Stelian Pre- duehin este om «1 muncii la Combinatul Siderurgic Reșița, Secția Furnale, unde este a- preciat de colegi. Artistul plastic merge pe elementele-simbol. Peisajul, predominant în ultima perioa- dă, explodează de culoare. Putem spune că autorul și-a creat o viziune cromatică pro- prie asupra peisajului. El se dovedește a fi un artist de o tenacitate creativă de invi- diat, prolific, cu calități plas- tice ce se pot observa din multiplele expoziții personale și colective la oare ne-a invi- tat în ultimii ani. Mai exact, în ultimul deceniu de cînd își începe activitatea expozițio- nală, cu expoziții personale și de grup, în țară la : Drobeta Turnu Severin, Arad. Reșița. Costinești, Timișoara, Bucu- rești. Iar în străinătate : Salo- nul Internațional de afiș de la Stuttgart (R F. Germania. 1985) și Simpozionul interna- țional de la Pancevo (R£.F. Iugoslavia, 1987). Anul 1988 a fost deosebit de fructuos pen- tru prolificul artist. El a par- ticipat cu lucrări, din nou, în tabăra de creație din Pancevo. la Salonul republican — Tîr- gul de artă — de la București, Salonul interjudețean Timi- șoara și Salonul interjudețean de la Drobeta Turnu Severin. Aceste multiple contacte cu publicul au incitat critica de artă care s-a pronunțat des- pre creația sa. Theodor Red- low : Stelian Preduchin — de- ținător al unei bine asimilate . nituri vizuale —, dar ceea ce ii conferi dr pe acum statu- tul de pictor este acea unitate în diversitate care tace din obicctul-tablou un organism coerent în structura sa și, mai cu seamă, cu funcționalități vitale Ia toate nivelurile alcă- tuirii sale ... întotdeauna vie, mișcătoare, imaginea instau- rată de Preduchin nu e una a închegării oprite, cî a ac- tualității in curs". Stelian Preduchin este un artist în plină ascensiune, demn de a fi remarcat. O confirmă și lucrările sale, aflate in colecții de stat și particulare din țară și R. F. Germania, Italia, R.S.F. Iugo- slavia, Republica San Marino. Statele Unite ale Americii. Dacă, la toate acestea, mai menționăm premiile I și II (pentru grafică și pictură în ulei) și titlurile de laureat, obținute la edițiile a IV-a, a V-a și a Vl-a ale Festivalului național „Cîntarea României", putem conchide asupra activi- tății de pînă acum și de pers- pectivă a talentatului artist plastic. Titus CRIȘC1U ORIZONT • 16 • tn rîndul statelor lumii care și-au gra\at p.n- tru totdeauna numele în marea epopee antifascistă. România se înscrie la lot de Irunt? atît prin glo- riosul act de la 23 August 1944, care a avut profunde implicații asupra desfășurării celui de-al doilea răzb >i mondial, cit și prin contribuția adusă de armata sa. sprijinită larg de întregul popor, la marea victorie asupra Germaniei naziști. liste cunoscut faptul că. fn. ă dit. anii trecut la luptă hotărîtă alături de celelalte state ale coaliției antihitleriste pentru eli- berarea. întregului teritoriu național si apoi pînă Ia înfrfngerea definitivă a nazismului Actul de la 23 August. 1944 a avut o importanță hotărî t'iare pentru destinele patriei noastre. Cura- joasa acțiune românească s-a bucurat de o largă re- cuno.isiere. internațională. Relevînd acest fapt, to- varâsui NICOLAE CEAUȘESCU arăta „Lupta eroică a poporului român împotriva Germaniei hitleriste. contribuția sa prețioasă ■ la victoria asupra fascismu- lui și-au găsit o largă recunoaștere in opinia publică internațională" Intr-adevăr, prin dimensiunile sale interne si internaționale, prin consecințele și învăță- mintele ei. cotitura Istorică românească din August 1944 a avut un amplu răsunet peste hotare. Ea a fost recepționată pe calea undelor într-un timp scurt pe toate meridianele globului, posturi de radi", agenții de informații, artii ! apărute în presă,-declarații ale unor personalități ale vieții politice, experț) militari au subliniat din plin valoarea și urmările sale Astfel, Intr-un comentariu al postului de radio american pentru Europa de la sfîrșitul zilei de 23 August 194-1 *e subliniază . „Ziua de astăzi este marcată prin două mari evenimente, dintre care unul s-a desfășurat in vest și altui la est. în primul rînd este vorba de eli- berarea Parisului și în al doilea rînd este ieșirea României dip războiul dus împotriva Națiunilor Unite. De acum înainte. România este un nou aliat In ta- băra Națiunilor Unite ea manifesttndu-și voința de a se alătura la lupta ce se duce împotriva inamicului comun" La rîndul său. postul de rad' ’ ■ 'ra men- Ecoul internațional al actului istoric de la 23 August ționa intr-o emisiune din zorii zilei de 24 agust „Fapta României constituie un act de marc ij și acesta va grăbi sfîrșitul războiului. Situația Germa- niei in Balcani se apropii de o catastrofă îngrozitoa- re" Observatori șl comentatori militari străini au re- marcat, chiar de la început, implicațiile operative ți milftar-strutegice ale trecerii României de partea Na- țiunilor Unite. O primă consecință a reprezentat-o spulberarea intențiilor comandamentului nazist dc h stabiliza frontul pc teritoriul românesc. „Nicăieri pe pămîntul românesc evoca postul dc radio Mosco' । — nemții n-au reușit să repetc evenimentele care iu avut loc în Italia de Nord în vara anului 1943. ®l n-au reușit să dezarmeze armata română si să ocupe principalele poziții strategice" Pe Ungă faptul că' armata germană a pierdut im- portante poziții strategice cheie, remarcabile au fost consecințele actului revoluționar românesc în ceea ce privește anihilarea unor importante forțe umane șl tehnice de luptă ale inamicului. între 23 și 31 au- gust 1044. armata română. în colaborare cu formațiu- nile de luptă patriotice, a alungat Inamicul din două treimi din teritoriul de atunci al țării, adică din Muntenia. Oltenia, Banat, sudul Transilvaniei și Cri- șanei. După numai opt zile de pi le încleștări, efec- tivele germane scoas din luptă se cifrau la peste 61.000 de oameni (morțl și prizm echlvalfnd cu circa 6 divizii. în aceste zile fierbinți, faptele de arme ale po- porului no£tru au fost urmărite comentate pe larg de numeroase publicații șuălne in numărul din 28 august 1944 ziarul „L'llumanită" îți anunța cu satis- facție cititorii că „românii i-au gonit pe germani diu București". Alte argane de presă au publicat periodio știri referitoare la eliberarea . ciori ,lto zone ale tă- rii Comentlnd consecințele strategice ale păstrării pă- surilor din Carpații meridionali di către trupele ro- mâne, Ziarul londonez „Evenlng Standar-în nu- mărul din 28 august 1944 sublinia ; „Coasta Mării Ne- gre este deschisă. Linia potențială de apărare dintre Focș. .1 și Galați a fost depășită, dar toate acestea păios - in importanță față de luarea in stăplnire de către români a trecătorilor din Carpați. Aici condițiile erau similare celor de la Monte Cassino din Italix Germanii ar fi putut să se retragă în trecători șl să le păstreze de pe înălțimile muntoase care le domină. Ei ar fl putut să-și retragă multe trupe de pe frontul din România și să se mențină numai cu un ecran subțire în bune poziții defensive în loc de aceasta, .românii țin trecătorile. Germanii sînt pe cale de a fi dezarmați, iar rușii avansează rapid" în același sens se pronuța și agenția Reuter, care, prin postul dc radio Londra, arăta că „prin Ieșirea din luptâ a României. Germania pierde mal mult decit petrolul românesc, și așa destul de edus ca producție in ur- ma bombardamentelor aliate întregul edificiu nazist din Balcani începe să se năruie Consecințele pen- tru viitorul mers al războiului sînt incalculabile". Și ziarul sovietic „Pravda* făcea aprecieri în ace- eași direcție; „Importanța ieșirii României din Axă depășește cadrul României — sublinia un articol de- dicat situației din țara noastră. EJa are o importanță covîrșltoare nu numai pentru această țară- ci pentru întreg Balcanul. deoarece prin aceasta se prăbușește întregul sistem de dominație german din sud-estul Europei" Un alt cotidian, suedez „Dagens Nyheler". in numărul din aceeași zi. într-un articol intitulat ...Semnal final" aprecia că Germania nazistă a primit o lovitură liotărîtoare atît din punct de vedere mi- litar. cît și politic, care va avea unuări decisiv ■ asu- pra situației din întreaga Europă" însuși comandamentul armatei germane a tos# nevoit să recunoască gravele consecințe survenite du- pă actul memorabil al poporului român. într-un ra- port înaintat de către Marele Stat Major german, se aprecia eă evenimentele din România, „pe lîngă on- secințele de ordin militar au produs in același timp o răsturnare de fronturi extrem de periculoasă, 2e va duce la pierderea teritoriului nu numai' al Româ- niei, ei și al Bulgariei. Iugoslaviei și Greciei, punînd in pericol toată armata germană din Balcani". Documentele de arhivă, publicațiile vremii, mărtu- riile diplomatice, militare declarațiile oamenilor po- litici, lucrările cu caracter memorialistic, precum și studiile dc specialitate relevă cu forța adevărului is- toric rolul actului revoluționar românesc șl consecin- țele sale asupra desfășurării celui dc-al doilea răz- boi mondial în condițiile unor încleștări totale și aprige între cele două tabere, trecerea țării noastre în coaliția antihltlerlstfl a fost salutată, la unison, ?u mare satisfacție șl bucurie, ca unul din evenimentele importante ale conflagrației mondiale. în graiul la- pidar al mărturiilor timpului, acțiunea românească a fost apreciată ca un „act decisiv", un „eveniment ho- târitor". un „act extraordinar" Vasile DUDAȘ MĂRTURII DIN „l.a București este stare de alarmă — se arăta in răspunsul generalului german Spalcke, transmis de Secția Ata- >u ai Armatei de uscat, la ora 22.30 a zilei de 23 August, in urma are " rii guvernului Antonescu — ora- șul este încercuit de trupe române Toate intrările in oraș sint ocupate. Evoluția situației imprevizibilă: o înă- spriri probabilă*' Jurnalul de război al Grupului de armate ,,Ucraina de Sud" consemna în aceeași perioadă, cu scrupulozitate, prin- cipalele evenimente ce se derulau pe scena politică românească accentuînd asupra consecințeloi legate de înlătu- rare.. guvernului: (. .) „Situația devi- ne deosebit dc gravă spre seară, prin răsturnarea mareșalului Antonescu și desprinderea României din război". Intr-un moment în care încă nu se deschisese focul, germanii se arată vă- dit îngrijorați față de colaborarea în Continuare a urmatei române dupS schimbarea de regim: „Poate că unii ofițeri voi fi alături de noi Este ex- clus însă ca trupa să colaboreze Așa că nu ne mai rămîne de făcut nimic altceva decît să ne retragem cu puți- nele trupe germane în Carpați șl sâ barăm trecătorile Carpațllor" Se va dovedi că această apreciere este cei puții eronată, deoarece nu numai tru- ARHIVE STRĂINE pa. dar nici măcar un singut of iței român nu a mai luptat alături de ar- mata germană începînd cu seara zilei de 23 August. Dar iată că se declanșează ostilită- țile. Sîntem In 24 august: „Pe frontul din Carpați s-a ajuns la lupte cu Re- gimentul 3 grăniceri român, care pînă acum este singura unitate românească ce a deschis ostilitățile (...) Atgcul a- supra Bucureștiului, ordonat de Filh- rer, nu a avut succes. El s-a lovit de o puternică rezistență organizată șl nu a ajuns decît pină la intrările din partea de nord și de vest ale orașului". De mare importanța credem că este aprecierea făcută dc aceeași sursă ger- mana cu privire la noul guvern for- mat! „Noul guvern român trebuie luat în serios. Nu trebuie să ne lâsăm pra- dă iluziei că ar fi vorba de o clică restrinsă de trădători, in spatele lui se află întregul popor român și mei ales întregul corp al generalilor". Tot surse germane arătau că „guvernul insurecției, condus de generalul Sănă- tescu, este format din națlonal-țără- niști, liberali, soclal-democrați și co- muniști" și că nu existfl posibilitatea practică de a se forma în teritoriul național. încă ocupat de germani, un guvern filogerman condur, de un gene- ral român Sursele americane arătau imediat după momentul 23 August că „marea .furtună care s-a abătut asupra naziș- tilor, în special prăpastia ce sc cască șî începe să pericliteze castelul lor de nisip din Balcani, a fost atît de puter- nică și implacabilă, îneît numeroși observatori consideră că Germania nu va mai putea rezista mult timp pre- siunii în continuă creștere" într-o telegramă a Oficiului Central al Siguranței Reichului. din 27 august 1944, care făcea o analiză a situației militare din România, se arăta, în legă- tură cu situația din zona de vest a țării: „Omul de încredere al comandamen- tului de transmisii Viena raportează din Timișoara prin Vîrșeț: de la ora 16,30. stare de luptă. Armata germa- nă din Timișoara a fost dezarmată și internată. Șase mii de prizonieri ruși au fost lăsați liberi (...) Românii construiesc dispozitive de luptă spre Arad și Jimbolia" Era clar că în aceasta fază confrun- tarea militară se generalizase pe întreg teritoriul căpătînd accente din ce in ce mai violente care pe măsura trece- rii timpului înclinau balanța victoriei în favoarea forțelor insurecționale. Nu întlmplător. într-un comentariu din 29 august 1944, apărut pe marginea unul articol publicat în New York Ti- mes" se arăta că „ieșirea României din război provoacă o considerabilă scădere a forte! germane din sudul Europei și poate chiai prăbușirea to- tală a nazismului. Cu toate pierderile suferite, armata română continuă a fi cea mai puternică dintre acelea care au fost aliate Germaniei. în nici un caz, Reichul lui Hitier nu va fi capa- bil să înlocuiască cele 30 de divizii ro- mânești" Numai in perioada 23—31 august, 1944, armata română a scos din luptă (morți sau prizonieri) 61.000 de mili- tari germani, a eliberat părțile centra- le și sudice ale țării, totalizînd o su- prafață de 150.000 kmz. echivalentă cu teritoriul însumat al Belgiei, Olandei, Elveției și Danemarcei. De aceea, cu- noscutul ziar parizian „Le Figaro" scria în acea perioadă referindu-se la evenimentele de la 23 August 1944: „Bste prematur să evaluăm toate con- secințele pe care le poate avea răstur- narea de situație produsă in România, în orice caz, este un eveniment de ma- re importanță care a dat una din cele mai sensibile lovituri celui de-al III- lea Reich. în primul rlnd, pentru că îl lipsește definitiv de ultimele resurse de petrol de care ar mai fi putut pro- fita. în a! doilea rînd, pentr u că ar fi imposibil ca celelalte state satelite, Ungaria și Bulgaria, să nu fie și ele antrenate în catastrofa care a și înce- put pentru ce! de-a! III-lea Reich și din care, în consecință, să nu caute să se retragă cît mal repede posibil" Viorel SCRECIU Colegiul de redacție: [ ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) TlOREL COLȚESCU. NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEl 1: Telefoane : 3 33 90 fi 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.TR. TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index î 42.907