SAPTAMINAl 5OCIAL-9OLITIC Șl LITERAR-ARTlSTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. $1 COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 32 (1160 2 IUNIE 198» • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG.. 3 LEI Pe coordonatele învățămîntului, științei și cercetării contemporane întemeierea unei Universi- tăți in Banat, la Timișoara, s-a impus cu acuitate, deve- nind un deziderat al locuito- rilor din această parte a țării după Marea Unire din 1918 Și în urma înființării Școlii Politehnice Superioare, bănă- țenii au continuat să fie preo- cupați de crearea unui lăcaș de instrucție și cultură în în- vățămintul superior cu profil realist, umanist și pedagogic Ca urmare a transformării revoluționare a societății noastre, prin grija Partidului Comunist Român, s-au creat condiții favorabile pentru îm- plinirea acestei dorințe. în anul 1948 a luat ființă Insti- tutul Pedagogic, cu Faculta- tea de Matematică-Fizlcă, Is care din 195G, s-a alăturat Fa- cultatea de Filologie. Acest institut s-a dezvoltat treptat, prin mărirea perioadei de stu- dii la patrii și apoi cinci ani, prin îmbunătățirea planurilor și programelor de învățămînt. In anul 1902 a luat ființă U- niversltatea din Timișoara, a patra mare universitate a ță- rii, și cea dlntîi creată în anii construcției socialiste. Universitatea timișoreană o considerăm o ctitorie a Epocii NICOLAE CEAUȘESCU — epocă de glorie și măreție a României socialiste — deoa- rece odată cu înflorirea fără precedent pe care a cunos- cut-o școala în anii libertății noastre șl, îndeosebi, în cel aproape 25 de ani, de cînd în fruntea partidului și statului nostru se află tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, stră- lucit arhitect al învățămîntu- lul românesc contemporan și Universitatea noastră s-a lăr- git cu încă o facultate, cea dc Științe Economice, în anul 1967, cunoscînd apoi o dezvol- tare impetuoasă. Un inesti- mabil exemplu in formarea șl dezvoltarea personalității noastre științifice ne este ac tivltatea tovarășei academi- cian doctor Inginer ELENA CEAUȘESCU. savant de re- nume' mondial Actualmente, in cadrul ce- lor tre facultăți (Științe Eco- nomice. Științe ale. păturii șl Filologie) cu 12 specializări, studiază aproape trei mii cinci sute studenți din țara noastră și de peste hotare, la cursurile de zi, serale și fără frecvență șl se perfecționează anual aproape o mie de ca- dre didactice din învățămîntul preuntversitar și peste o sută de specialiști prin cursuri postuniversitare. Această pre- gătire și perfecționare este asigurată de un valoros corp profesoral, din care 80 la sută cu titlul de doctor în științe Sînt asigurate de către R. D Germană, S.U.A. și Franța lectorate de limbi moderne. Procesul de instrucție și edu- cație din institutul nostru, a- vînd asigurată o bună bază materială (menționăm o bi- bliotecă in care există peste 700 mii volume), a urmărit cu statornicie formarea omului nou cu un înalt nivel de con- știință mllitant-revoluționară. care să posede cunoștințe pro- fesionale avansate în toate domeniile de activitate. în acest mod am înțeles să rea- lizăm îndemnurile repetate ale secretarului general al partidului nostru, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Rezultatele activității des- fășurate în ultimii 25 de ani, cu pasiune și devotament, dc către toți cei care au slujit și slujesc Universitatea timișo- reană, sînt notabile și au asi- gurat realizarea funcțiilor și obiectivelor de bază ale aces- Imn pentru primăvara țării E primăvară, ne bucurăm de inflorescența viitoarelor recolte Înalte, asemeni visurilor noastre. E primăvară in seninul cerului șl-n lumina ee curge dinspre astre. de culoarea Voronețului. în anotimpul acesta, milioane de miini se unesc pe meridianele sentimentelor, bune ca miezul unei pîinl. Pacea, lumina viitorului, sînt rostite hotărit și dens, in sute de limbi de pe Terra, buna noastră locuință, cu același înțeles adine. Aici, în universul primăverii, Patria Română, ca o floare cu petalele deschise spre soare, îngemănează universul de suflete eu roadele hărniciei statornicite pc-al Mioritei-plai Imn înălțat primăverii tării. Al. Florin ȚENE lui tor de iiivațamint și cul- tură al țării. Stau mărturie In acest sens cei aproape 25 de mii de specialiști (matemati- cieni. fizicieni. Informaticieni. filologi, economiști), care au absolvit cursurile facultăților, animați de dorința ca, prin activitatea lor, să onoreze profesiile alese și prestigiul „Almei Mater" ; peste 6 mi! de absolvenți ai facultăților șl anului pregătitor, din peste 80 țări de pe glob, au dus cu ei suflul învățămîntulul su- perior românesc din Univer- sltas Tlmlslensia, Universitatea timișoreană s-a înscris in istoria țării cu im- portante contribuții la dezvol- tarea patrimoniului cultural- știlnțific. Subliniem, pe acest plan, editarea a peste 600 de manuale, cursuri și caiete de lucrări aplicative și a peste 500 de cărți și volume publi- cate în edituri din întreaga țară. 15 cărți și volume au fost premiate de Academia R.S.R., multe altele de M.E.I. și Uniunea Scriitorilor. Men- ționăm, ca valoroase colabo- rări Internaționale, Atlasul Limbilor Europei și Lexiconul lingvisticii romanice. O componentă fundamenta- lă a mu.icii și vieții noastre universitare o constituie cer- cetarea științifică și Integra- rea cu producția și viața so- cial-politică, care se înscrie armonios în contextul națio- nal de dezvoltare a științei și culturii și la care participă întregul corp profesoral, cei peste 100 de cercetători și o bună parte a studenților noș- tri, organizați în cadrul celor 9 catedre și 5 unități de cer- cetare-! ntegrare (Centrul Te- ritorial de Cercetări Econo- mice, Centrul de Științe So- ciale, Oficiul de Calcul, colec- tivele de microproducție în fizică și tehnologie chimică). Și în această privință Univer- sitatea noastră și-a cucerit un loc de prestigiu. în ultimii 25 de ani au fost brevetate peste 80 de invenții ale cadrelor di- dactice și cercetătorilor, s-au încheiat peste 450 contracte de cercetare științifică, în va- loare de peste 50 de milioane lei, avînd ca eficiență dezvol- tarea generală a științei, re- ducerea costurilor de produc- ție, sporirea beneficiilor uni- tăților economice, reducerea importului, creșterea exportu- lui etc. Dintre problemele abordate in cercetarea științifică prio- ritară a C.N:S.T. și institute- lor centrale de profil subli- niem : • cercetări și tehnologii pentru obținerea monocrista- lelor din fluorură de calciu, safir, cuarț, materiale cu pa- rametri similari celor din im- port (care poate fi înlăturat prin producerea lor de unită- țile industriale din tara noa- stră) , • cercetări privind structu- ra și proprietățile unor siste- me fizice complexe prin utili- zarea metodelor spectrosconiei Raman, U.V.. LR. și R.M.N. : « Implementarea tehnologiei curentilor de înaltă frecventă tn industria de prelucrare a lemnului, care dă posibilita- Prof. univ. înda îndelungată, încordată, a clipei prielnice . mărturisirii, o inflexibilitate a divinizării demnă de misticii medievali. Pe cit de Înduio- șător și patetic, pe atît de întreprinzător și efi- ent el trudește la mitul Nichita cu ardoarea «nui Sisif și fanatismul unui misionar iezuit Ce să mai spunem ? Fericiti creatorii ce pot să ște asemenea venerație. Nichita Stănescu afli dt mai șUm nd (o virgulă parcă n-ar fi fost de prisos I), nu e partea a doua a AntimeUfizicH. E, mal degrabă o intreprindere complementară. După toate re- guUle expansionismului, autorul depășește etapa insurecției interne, pentru a trece la anexarea de o oi teritorii. Adevărată nouă Carte cu prie- teni. ea adună, sistematic, mărturiile dtorva dintre apropiatii. într-un moment sau altul al vieții, ai lui Nichita Stănescu. O redutabilă pleiadă ea însăși : Florin Mugur, foan Alexan- dru, Mihai Ban dac. Adrian Păunescu. Fănuș Neagu, Ion Caramitru. Ion Cristoiu. Cezar Bal- tag. Eugen Simion. Ceea ce rezultă este un foarte spectaculos (ba chiar prea spectaculos) portret colectiv. Pe Hngă Interviurile sus-men- tionate. AT.D. a inclus șl rezultatele cercetări- lor sale detectivistice în biografia poetului, pre- cum și o serie de poeme Inedite. Iar, ca prolog, o inevitabilă creație proprie. Intitulată, cum alt- fel ’. Nichita. Partea de rezistență a cărții o formează, de- sigur. interviurile. Excelent cunoscător al poe- ziei șl vieții poetului, A.TD reușește perfor- Dacă inainie Ion Mircea scria Poezia —, căutînd unghiul propice captării sunetelor esen- țiale, de data aceasta poetul își consolidează locul in Cetatea poeților. Comite, în numele apartenenței, poezie ocazională. Se joacă, ne invită la joc, își rotește intr-un context neobiș- nuit propozițiile sale „vechi". Le așează in noul scenariu al cărții. Poemul Adam Puslojic e sem- nificativ pentru aceste „noi așezări" ale inten- țiilor lui Ion Mircea. Dar și o Pleiadă din care aș cita începutul șl finalul : „Eminescu a cerut înaintea morții un pahar cu lapte. / Văzindu-1 pe Voiculescu prin Cișmigiu / copiii strlgnu împietrind: „Uite-1 pe Dumnezeu" (...) // Si Pleiada continuă : între vînzătorii de fructe șl vînzătorii de oameni / e o deosebire de ia cer la pămînt // Și Pleiada continuă : / mumia lui Ramses al Tl-lea / arc o șuviță blondă și pe față o dîră de cerneală. H Nichita Stănescu e și el acolo așadar, / e tînăr și tandru și pal. / Pe o planetă îndepărtată un soldat face de gardă / Ungă o pată de stnge egal". Un Ion Mircea funambulesc, fantast 11 pro- voacă pe celălalt Ion Mircea, ezotericul, senten- țiosul, atît de bogatul în rostiri oraculare. Ver- suri noi bruiază liniștita curgere a versurilor „sacre". Dialogul cu confrații cere acomodări. Cu cine dialoghează Poetul ? dinele din Pompei, evident, cu Blaga. Comuna din Paradis, dedicată, Inițial, lui Vasko Popa, cu autorul Cerului lăturalnic. Pleiada, cu un poem al lui Puslojid. Un poem al amintirii, cu Adrian Po- pescu. Alt poem pleacă de 1a un vers de Radu Stanca. Cel mai compact ciclu (nouăsprezece poeme I) e Scrisori către Mircea Ivănescu. în- conjurat de prieteni, cunoscuți, familiari, de versuri celebre și de nume celebre, scriitorul se afirmă în replică. E mai direct Poate că. mai puțin fastuos, mai puțin înveșmîntat în hainele ceremoniilor lirice, poetul e, în Piramida împă- durită. mai implicat, mal confesiv. A de- venit un poet al prezenței și al trecerii. Un poet livresc ? Nu. în nici un caz. întemeiat înlăuntrul culturii, Ion Mircea își sprijină ne- obișnuita-! înzestrare pe lecturi ușor detectabile de cel care citește eseurile — comentariile — recenziile — semnate de poet tn revista Tran- silvania. Lecturi care dau și ele măsura unei prezențe cum puține sînt tn poezia de azi. Cornel TTNCÎTRFANU • Ion Mircea — PIRAMIDA ÎMPĂDURITĂ, Cartea Românească. 1989. manța de a oferi, din fragmente, un expresiv portret idealizat al lui Nichita. Deranjant, une- ori, prin preeminența elementului excepțional, acest scenariu are, totuși, scuza că își mărturi- sește partis-pris-uL El nu vrea să fie un dosar de Istorie literară (deși, fatalmente, devine !), nu vrea să dea judecăți obiective despre poet și patetica lui viață. Vocația absolută h lui A.T.D. este admirația. Drumul pe care-și poartă partenerii de discuție este ma. degrabă cel idi- lic, al paradisului, decît cel zdruncinat de în- doieli, al Damascului. Scapă acestei ispitiri nu- mai doi dintre cel intervievați. Adrian Pău- nescu și Eugen Simion și, parțial, un al treilea, Florin Mugur. Revelația, în sensul profund al cuvîntul ui, lipsește, înlocuită fiind de revelarea anecdotică, de obsesia sublimului. Că aceasta este miza cărți și că Intr-acolo conduc firele ei. o dovedește încă un amănunt : procesul sancti- ficării lui Nichita se întrerupe doar cit să asis- tăm și la beatificarea (m) ucenicului A.TJD. In- terviul cu Ion Cristoiu este o mostră în acest sens : potopul de elogii adresate mai tinărului confrate, atingînd acutele lingușelii șl striden- tele apoteozei, vrea, probabil, că compenseze faptul că acesta și-a tipărit eartea pe speze proprii, la Editura Litera. Dincolo de oricîte cusururi i se pot găsi, Nichita Stănescu (,) atît cît mai știm noi se citește cu mult interes. Fiecare spune lucruri palpitante, seducătoare în sine. Se vede cu ochiul liber că NIchîta a avut prieteni de nă- dejde. Omenești, prea omenești sînt ?l tendin- țele de idealizare. Epitetele cele mai frecvente din carte sînt „mare (poet)" și „genial". Depar- te de noi gîndul de a polemiza cu aceste baro- metre ale entuziasmului amical. Ele au girul unor personalități, ale unui Tout-Paris al vieții noastre literare. Programatic subiective, apăsat subiective, aceste portrete au șl meritul de a fi pline de vervă, de o spectaculozitate pe care puține cărți de publicistică actuale o au. Persistă, însă, o întrebare : dai- dacă șarjele hagiografice de acest tip nu fac decît să ne în- depărteze de opera propriu-zisă ? Mircea MIHATEȘ • Aurelian Titu Dumitrescu. NICHITA STA- NE8CU ATÎT CIT MAI ȘTIM NOI. Ed. Litera. 1989. UN „UMBROFIL” Există un „stil al aparițiilor editoriale rare", s-a afirmat cindva. Parcimonios, departe de ritmul in- dustrios al unor confrați, Adrian Popescu (judecind după pulsul editorial) nu se grăbește. Autorul Umbriei este un poet neinseriabil, desfășoară o vi- ziune picturală, cu fast decorativ, captînd polarități și tensiuni conceptuale stinse în eteric. El rîvnește „ordinea diafană", trăiește în același freamăt al reve- riei regresive dovedind rafinament senzorial. Adrian Popescu înțelege poezia ca o valorizare Ideatică a lumii, ca revenire la primordialitate și puritate. Omul e apropiat naturalului, realul e redescoperit din un- ghiul sărbătorescului, al duminicalului. Textul e sa- turat de o imaginație spiritualizată, cunoscînd volup- tatea numirii, fulguranta și fragilitatea dăinuirii. O concretețe delicată celebrînd elementele respiră in poezia sa. îmbătată de inefabil, aparținînd unui stilist elegant. Misterul, străvezimea Îmbracă sensul para- disiac al universului liric ; dorința de armonie, deghi- zamentul abstract nu anulează impulsul localizării ; naturismul e posibil într-un spațiu matricial, Adrian Popescu evocînd „limburile transilvane", susurul ma- gic al Umbli și zarea păduroasă. Abandonul reverie, reculegerea păstrează bucuria cuvlntului ; hieroglifele naturii alcătuiesc o scriere sacră, decorativismul ima- profiluri gistic (de un naturism paradisiac, cum am văzut) se transfigurează extatic, negînd materialitatea. Spiritua- lizarea înseamnă purificare, desprinderea din „brațele înfocate ale Materiei"; poetul sacralizează dibuind o artă străveche, graiuri uitate, rîvnind transparența, unind — „In echilibru plăplnd- — sinceritatea și ți- nuta esoterică (memoria UvrescA). Suav și agrest, pie- rind de la banal fără a sfirși — prin vocație alchi- mică — în banalizare. Adrian Popescu împacă notația realistă a faptului cotidian cu unda misterioasă, lu- mina difuză, abund sacru, „Celula de beton", univer- sul domestic, cel umil-cotfdian, civilizația veacului și instantaneele naturiste se alătură într-o poezie ce folosește tehnica contrapunctului, cultivînd chiar stra- nletatea (ca în Interregn, unde alianța dintre moarte și copilărie izbucnește cutremurător : „zece ani supt pămînt. In pămlnt, e o vîrstă fragedă"). Cu simțul poeziei nealterat. Adrian Popescu sensibilizează șl îmbllnzește foiala elementarului, este mai eurînd fer- mecător decît problematizant în lirica sa (cum obser- va Petru Poantă), asociază contrastele; e prietenos cu ficțiunile și realitățile, e decorativ șl estetizant, dar șl cutreierat de pulsul vital, trăiește voluptatea ilu- ziei într-un domiciliu celest (ca în Imaginara Umbri») dar și golul nimicitor din Zerolandla; nu respinge deci „menajeria de sticlă" • Iluziilor dar e atent la forța realității cotropitoare. Dai- acea Umbrle („unde n-am fost niciodată") deșteaptă motivul călătoriei, stlrnește bucuria de a se rosti, forează memoria lîvrescă. Sunt călătorii Ima- ginare. deoarece „poetul își aduce / pururi aminte". Fixat „in cristalul numit Amintire" el ocupă taterio- ritatea, caută strălucirea de altădată fără trena me- lancoliei, e conectai jubîlațlel și extatlsmulul într-un spațiu misterios șt protector. La Adrian Popescu, solitudinea e „plină de voci". Poetul pensează Imagini diafane, „un ^ai uitat", stă- pîoește o „împărăție de daruri*. se preumblă „prin țara latină* și spiritualitatea (fee-îndată in creuzetul amestecurilor etnice) e trasă tn concept, propunînd armonia, serafismu) — nn chiotul vitalist. Impulsul dionisiac. Se vrea „o lacră de spumă translucidă*. De fapt, călătoriile poetului nu fac decît să con- firme această lume poetică, celebratoare, de in confun- dabil sigil stilistic ; el află știutul. răsfrfngîndu-se fără apetit anexionist. Nu eul cotropitor se dilată in vădind lumea cl, retrăind, acesta descoperă peste tot delicii cărturărești, semnele unei lirici cuibărită sub aripa ezoterism ului. Ceea ce nu înseamnă că poetul ar fi un amnezic. Dar el știe a se distanța, secretă o peliculă protectoare, cămine un „umbrofil"; sufletul ar fl „o pieliță străvezie", ecranul care se- pară. ferindu-1 de zgurile existențialului. Să notăm imediat că Adrian Popescu nu face caz — precum atîțla — de retorica distanțării. Despo- vărîndu-se. el nu se vrea nici vitrloîlc (acum cînd asistăm la invazia ironicilor) și nld noroios, înecat în verbozitate. Fiind un poet pur (Cornel Ungureanul, Adrian Popescu nu vrea să șocheze. Poetul de la Steaua (aflat, negreșit, in prima linie valorică) trece liniștit, ningînd cu blîndețe ; dar poezia sa e mereu actuală, tocmai fiindcă e Poezie Adrian Dinu RACHIERU © 3 © ORIZONT eminesciana „MUNTELE SACRU” Șl FENOMENUL ABISAL (II) Expresia „căci sub frunte-i viitorul și trecutul se Încheagă" ne duce spre subiectivitatea timpului și a spațiului, după filosofia Iul Kant ca teorie a apriorismului formelor cunoașterii lu- mii obiective, incognoscibilă In sine, dincolo de aparențele formelor subiec- tivității pentru prezentarea unității ei. Ceea ce și explică sensul filosofic al cugetării bătrinului dascăl ca o reflec- ția asupra unității lumii, dată cunoaș- terii ca obiect in două moduri, la „li- mita" gîndirii ei ca „existență" : unul ca aparență, trecătoare în timp și schimbătoare in spațiu, altul ca reali- tate eternă, dincolo de aceste forme transcendentale, în raportul lor cu „lu- crul in sine" incognoscibil, de vreme ce el prin cunoaștere, intrînd in for- mele subiectivității, devine aparență. Distincția aceasta are o vechime în istoria tilosofiei. Relația dintre gîndire și existență implică distincția între a fi in lucru și a fi in idee, pe care Kant o prelua de la Platon, ca distinc- ție între lumea inteligibilă, a „ideilor", și lumea sensibilă, a „imaginilor". După cum și Platon nu făcea decît să încerce o interpretare a celor două as- pecte ale unității : a generalului inteli- gibil și a particularului sensibil, ca răspuns la întrebările pe care cugetă- torul și le punea de cînd, pentru pri- ma dată, Pythagora numea „philoso- fie", „efortul spre înțelepciune", pen- tru care lumea este o unitate a părți- lor ei : un cosmos după întrebarea și răspunsul filosofului : „Ce este mal înțelept ? Numărul. Ce este mai fru- mos ? Armonia". Dar cu aceste Întrebări trecem de la meditația filosofului la filosofia poe- ziei. Cînd In poezia lui Eminescu „bă- trînul dascăl", prin cugetarea .lui „spri- jină vecia !ntr-un număr", el este mult mai „bătrîn" decît Kant, el este filosoful. In sensul originar al cuvîn- tului. El meditează asupra „limitelor" existenței în relația inteligibilului cu sensibilul, în sensul ideii pythagorelce a corespondenței Intre o anumită or- dine a fenomenelor calitative și un proces cantitativ: de-a lungul diver- sității este percepută o unitate profun- dă și nebănuită, principiul fundamen- tal, care, după doctrina pythagoreici- lor, la rîndul ei întemeiată fiind pe cosmogoniiie orphice, este unitatea cosmosului. In care lucrurile sint nu- mere. Unitatea lucrurilor numărabilc tn lume este o armonie secretă, rele- vată numai celor care, inițiați tn „misterii", aud „muzica sferelor", cum spune Eminescu, in viziunea pythago- riciană a cosmosului. După doctrina pythagoreică, din Ar- monie au ieșit toate numerele, care constituie esența tuturor lucrurilor, și prin ele lumea însăși : Limitatul și Nelimitatul. Din această primă opozi- ție au ieșit și altele : numerele Impare corespund Limitatului, cele pare co- respund Nelimitatului. Ca și alte dua- lități : unitate șl pluralitate, repaus și mișcare, masculin și feminin, dreaptă și curbă, lumină și întuneric, bine șl rău. In cosmogonia lui Eminescu, pe care sîntem obișnuiti să o interpretăm exclusiv prin alte izvoare. Imnurile Rig-Vedice șl teoria Iul Kant-Laplace, apar totuși elemente ale cosmogoniilor orphice. Dacă bătrlnul dascăl cugetă „vecia Intr-un număr", nu este exclu- să ipoteza unei viziuni pythagoreice, care, la rîndul ei, Include ipoteza cos- mogonică a lui Anaximandru, tn ima- ginea poetică : „Intr-o clipă-1 poartă gîndul îndărăt cu mii de veacuri, / La-nceput pe cînd ființă nu era, nici neființă. / (...) I N-a fost lume pri- cepută și nici minte s-o priceapă, / Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază ; / Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. / Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, / Și In sine împăcată stăpînea eterna pace... / Dar deodat-un punct se mișcă... cel dinții și singur. Iată-1 / Cum din chaos face mumă, iară el de- vine Tatăl... / Punctu-acela de miș- ca-e, mult mai slab ca boaba spumii. / E stăpfnul fără margini peste marginile lumii.. In tabelele pythagoreilor, analogiile pun aceeași funcție de semnificare, pe coloana primului termen : limitat, im- par, unul, repaos, bărbat, lumină, bine — și pe coloana celui de al doilea ter- men : nelimitat, par, mai mulțî, miș- care, femeie, Întuneric, rău. Acestea sint opozițiile care apar și In cosmo- gonia lui Eminescu, intr-o corespon- dență izotopică, pe prima coloană : lu- mină, mișcare, tatăl, margini, — și pe a doua coloană: întuneric, repaos, mumă, peste margini. Indiferent de alte sensuri suprapuse în cosmogonia poetului, modelul mona- delor pytagoreicilor este evident, și cu atlt mai mult In imaginea cosmică este de admis includerea ipotezei cosmogo- nice a lui Anaximandru. în cugetarea bătrinului dascăl sîntem obișnuiți să vedem priq imaginea poetică numai „începutul" lumii, nu și „sfîrșitul" eî, cel de al doilea termen al ipotezei cos- mogonice a Iui Anaximandru ca o mișcare a corpurilor cerești în substan- ța primară infinită, după ideea pytha- goricienilor, pentru poet preluată Intr-o viziune sumbră, pentru confirmarea nimicniciei lumii omului Intr-o Infini- tate cosmică. Această viziune a sfîrșitului lumii, in simetrie cu începutul ei, dincolo de iz- voarele ei filosofice, e o confirmare a metafizicii schopenhaueriene a „pre- zentului etern", pentru susținerea exis- tenței omului într-o zădărnicie a tot ce este uman este „trecător". Intr-un univers „etern". Este o atitudine filo- sofică a Ironiei gînditorului, ce pri- vește lumea cu dispreț, din „Înălțimea" cugetului său, dar, dincolo de etica re- nunțării, tn metafizica schopenhaueria- nă modelul pythagorician rămîne posi- bil și pentru considerente de ordin me- tafizic privind sensul valorilor umane ce intră în opoziție, după o doctrină pe care pythagoricienii au preluat-o din orfism. Etica renunțării era preluată In me- tafizica lui Schopenhauer din înțelep- ciunea Upanișadelor, care in filosofia veche indiană explica sensul Vedelor, ca învățătură despre Unitate. In cos- mogonia lui Eminescu, prin „personan- ța“ fondului autohton, ca fenomen abisal. In stratul de suprafață al Ideii poetice, are în Rugăciunea unui dac și o motivar» abîcni «tmcturală a vi- LILIANA AGACHE : Tumul ziunii poetice, întemeiată pe matricea creațiilor anonime, credințe și mituri, aparținătoare unui strat arhaic al Cul- turii române, prin includerea simbolu- rilor poetice într-un spațiu orfic, ca fenomen de „spiritualitate" în elabo- rarea unui mit românesc, în care cos- mogonia este o theogonie a geto-daci- lor, ca strămoși ai poporului român. Cosmogonia Imnurilor Rig-Vedei fo- losită de Eminescu în prima versiune a Rugăciunii unui dac era de fapt o theogonie, Întrebarea asupra „Începu- tului" lumii fiind întrebarea asupra numelui zeului care singur a fost îna- inte de a fi lumea : „Ce singur Zeu stătut-au nainte de-a fi Zeii — / Au cine-î zeul cărui noi ardere-i aducem?". Versiunile următoare sint tot mai mult apropiate de poemul Gemenii, în care dacul îl blestemă pe Zamolxe, respin- gîndu-i puterea, într-un elogiu al neantului, în forma definitivă a poe- ziei : „Pe cînd nu era moarte, nimic nemuritor, / Nici sîmburul luminii de viață dătător, / Nu era nici azi, nici mîne, nici ieri, nici totdeauna, / Căci unul erau toate și totul era una, / Pe cînd pămîntul, cerul, văzduhul, lu- mea toată / Erau din rîndul celor ce n-au fost niciodată, / Pe-atund erai Tu singur, incit mă-ntreb în sine-mi / Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi ?“. în spiritul tradiției folclorice explică poetul reprezentarea vechii cetăți a Daciei, ca o cetate de stinci și codri, mitologic personificată în Zîna Dochia. Drumul ei spre timpul generic se des- face și mai mult în „florile de aur" ale închipuirii, ca abulație mitică: „Dar dt ține răsăritul se inalț-un munte mare — / El de două ori mai nalt e, decît depărtarea-n soare — / Stîncă urcată pe stîncă, pas cu pas în infinit/ Pare-a se urca, iar fruntea-i, cufun- dată-n Înălțime, / Abia marginlle-arafă în albastra-ntunccime : / Munte jumă- tate-n lume — jumătate-n infinit". Eueen TODORAN „România surprinde întreaga lume la 23 august anunțînd renunțarea la alianța cu Germania, în- cetarea ostilităților cu Națiunile Unite și accepta- rea termenelor armistițiului care garantează Inde- pendența României și anularea Dictatului de la Vlena", se arată într-o directivă adresată B.B.C.- ulul — programul pentru România. In continuare, se vorbește despre bombarda- mentele teroriste lansate asdpra București ului și despre faptul că armata română a răspuns acestor acte cu măsuri militare ferme. Este analizată de asemenea compoziția noului guvern democratic, subllnitndu-se că acesta este reprezentativ pentru țară, deoarece, pe Ungă specialiștii militari, din el fac parte, pe lingă Maniu și Brătianu. „liderii comuniști și social-democratii “. Cu luciditate, se apreciază că guvernul Sănătescu nu poate fi decît unul de tranziție „șl odată criza trecută se așteaptă ca elementele militare să fie înlocuite cu mal mulți membri ai aripii de stingă" în același timp este marcată inoportunitatea creării unui guvern ma- rionetă tn exil format din legionari mal ales că „Sima și Garda de Fier sînt atit de urtțl de marea majoritate a românilor" Cercurile palatului, regele MIhai. solicitau în acele zile aliatilor sprijin aerian. în virtutea pro- misiunilor făcute de generalul Maitland Wilson. Acest sprijin ar fi trebuit să se materializeze în bombardarea, la 28 august In Jurul orei 13,00. a obiectivelor germane, situate în partea de vest și nord-vest a aeroportului Băneasa. aeroportul Oto- peni. precum și a stațiilor de cale ferată Szeghe- din, Apahida. Sf. Gheorghe. împreună cu punctele de acces tn România : din Ungaria — Szeghedin, Bekescsaba, Oradea, Jibou, Miercurea Cluc; din Bulgaria — ferryboat-ul de la Rusciuk și centrul de comunicații Turtucaia ; din Iugoslavia — Vîr- șețul și Velika Kiklnda. Atmosfera bucureșteană a fost zugrăvită de It col. Chastelaine, șeful misiunii Autonomous, parașutată tn România, tn decembrie 1944, rele- România in arhivele străine an vînd consensul general tn care s-au desfășurat momentele înfăptuirii actului de la 23 August: „Membrii mai tineri ai cercurilor de la Curte erau entuziasmați de ideea că România a ieșit din Axă înaintea Bulgariei și Ungariei. Hotărîrea regelui a fost tn mod evident m- tîmpinată cu o aprobare maximă, și ar fi fost Ia fel dacă ar fi avut loc cu șase luni înainte. Am fost înconjurați de o mulțime entuziastă aflată în afara Palatului, tn ciuda avertismentelor poliției adresate populației să nu lasă pe stradă". Același agent britanic arăta, de îndată ce a ajuns la Cairo, tn dimineața zilei de 24 august că „Germanii ocupaseră oficiile de poștă și tele- fonice de la Giurgiu, Galați și Turda și drumul București — Ploiești la Otopeni... Fostul guvern este tn întregime sub pază la palat șl s-au primii ordine complete de către toți comandanții militari de a rezista Ia agresiunea germană efectivă, uni- tățile românești fiind concentrate în zona Bucu- reștlulul. Sentimentul popular înclină puternic în favoarea unei acțiuni imediate împotriva germa- nilor" Din studierea materialului documentar aflat la dispoziție, provenit din arhivele britanice, ca de altfel șl din cele germane, americane și sovietice rezultă ctar că pregătirea și înfăptuirea actulu- de la 23 August 1944 a fost rodul acțiunii forțelor politice Interne, chiar dacă britanicii la un mo- ment dat cochetau cu ideea preluării inițiativei arogîndu-și priorități rezultate din poziția lor an- tebelică. Legăturile pe care le-au avut, neîndoiel- nic, In toată perioada războiului cu cercurile bur- gheze din opoziție, „sfaturile" pe care le-au dat precum și suportul moral și mal puțin material acordat, nu au influențat decisiv marea schimbare soclal-politlcă începută In august 1944 Deși anti- comuniști convinși (premierul Churchill a mărtu- rislt-o deschis de mai multe ori), au fost nevoiți să recunoască rolul important jucat de forțele de stînga conduse de P.C.R. în peisajul politic româ- nesc. în preajma și în timpul revoluției ce a de- butat odată cu 23 August 1944. Viorc! SCRFCIU ORIZONT 0 4® „Pentru România, pentru viitorul patriei noastre, reali- zarea modernizării pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, constituie factorul hotărîtor. Progresul, bunăstarea sînt legate de modernizare, de știință, de un nivel înalt al tehnicii. Aceasta este problema esențială a socialismului și comunismului !“ NICOLAE CEAUȘESCU Manifestare științifică de prestigii Bucurindu-se de o largă participare (peste 700 de per- soane, cu circa 350 de refe- rate), „Zilele academice timi- șene" au demonstrat tn ca- drul a două ședințe plenare șl al simpozioanelor, efortul de creație al cadrelor didac- tice din Invățămintul supe- rior, al cercetătorilor din in- stitutele de cercetare-proiec- tare, al specialiștilor din di- verse unități economice. Cele două ședințe tn plen i-au avut ca invitați pe academicienii Dan Mateescu, directorul Ba- ze) de cercetări științifice din Timișoara a Academiei R.S.R.. Radu Voinea, președintele Academiei Republicii Socia- liste România și loan Anton, vicepreședinte al Academiei Republicii Socialiste România, pe prof. dr. Ing. Coleta De Sabata, rectorul Institutului politehnic „Tralan Vula“, ing. Florentin Cârpanu, directorul Combinatului agroindustrial „Timiș", prof. dr. Petre Oniță, rectorul Universității din Ti- mișoara, prof. dr. doc. Plus Brînzeu și prof. dr. Mihai Drăgănescu, membri cores- pondenți al Academiei R.S.R.. prof. dr. Iile Duvlea, rectorul Institutului agronomic din Ti- mișoara, dr. ing. Gheorghe Târpe, directorul întreprinde- rii de aparate electrice de mă- surat, Ing. Pavel Zarcula, di- rector general al Centralei in- dustriale siderurgice Reșița, dr. ing. Vasile Baltac, director general al Centralei Indus- triale pentru electronică și tehnică de calcul București. Cu acad. DA — Ca unul dintre princi- palii organizatori și gazde ale „Zilelor academice timișene" vă rugăm să faceți o privire retrospectivă asupra manifes- tării. — Există o preocupare per- manentă a Academiei R. S. România de a atrage, cu pre- cădere la acțiunile organizate prin comisiile care funcțio- nează, un număr cît mai marc de cadre din învățămînt, cer- cetare și producție în dezba- teri publice, sesiuni științifi- ce de comunicări care își aduc o contribuție valoroasă la promovarea și elucidarea unor soluții șl Idei noi, rezul- tat al cercetărilor științifice desfășurate în toate sectoarele de activitate. Pe această linie se înscrie și manifestarea or- ganizată de noi, „Zilele aca- demice timișene", ce subli- niază legăturile puternice existente Intre comisiile și subcomisiile care funcționea- ză In cadrul Bazei de cerce- tări științifice din Timișoara a Academiei R. S. România și colectivele de cadre didactice și cercetători din institutele de învățămînt superior și din diferite institute dc cercetare, proiectare și producție ce ac- tivează în vestul țării. Fiind unul dintre organiza- torii „Zilelor academice timi- șene" mă mulțumesc să con- sider că manifestarea noastră a fost foarte reușită, ceea ce ne îndeamnă să o reedităm In 1990. Succesul manifestării s-a datorat diversității șl înaltului nivel științific al temelor pre- cont. dr. ing. Dumitru Daba. secretarul Comitetului de par- tid din Centrul universitar Timișoara. Organizate după caracterul a două comisii și nouă sub- comisii care funcționează în cadrul Bazei timișorene de cercetări științifice, precum și sub egida Comitetului român de istoria și filosofla științei, cele 17 simpozioane au ates- tat, prin calitatea lucrărilor, înalta profeslonalltate, spiri- tul novator. revoluționar, creativitatea participantilor, constitulndu-se Intr-un au- tentic spațiu al dialogului in- terdisciplinar, al înțelegerii rolului de factor al progresu- lui tehnlco-științlfic. Sînt su- gestive, In acest sens, chiar temele propuse spre dezbate- re : „Direcții de dezvoltare a științelor și filosoflei contem- porane", „Probleme actuale de calcul șl tehnologie a construcțiilor", „Știință, pro- gres, civilizație", „Realizări și perspective ale dezvoltării științifice și industriale In hl- drodinamică șl aerodinamică", „Probleme actuale de calcul și tehnologia construcțiilor", .Calculatorul, instrument de bază al noii revoluții tehnlco- știlnțifice, Realizări și pers- pective timișene", „Cercetări șl studii interdlsciplinare In domeniul acusticii". „Materia- le șl procese noi", „Tehnolo- gia silicaților șl compușiloi oxidici și structuri anorgani- ce", „Inginerie chimică și au- tomatizări", .Contribuția cer- cetării științifice la concepe- zentate și, în plus, faptului că în programul „Zilelor acade- mice timișene" am introdus și teme din domeniul produc- ției unor întreprinderi repre- zentative din această parte a tării. — Să ne oprim ia preocu- parea de bază a d •mneavoas- tră, Construcțiile metalice. Ca specialist și profesor ce ne puteți spune despre evoluția viitoare a acestui domeniu ? — Și aici, ca în oricare do- meniu, noul se află in fiecare problemă tehnică, teoretică, de proiectare sau tehnologică, pentru că oricît ar părea de simplă ea nu are o soluție de- finitivă. Totdeauna se poate găsi o soluție nouă, mai bună din punct de vedere calitativ sau economic. Singura condi- ție este ca omul, cercetătorul, proiectantul ș.a., să nu se li- miteze la aplicarea unor solu- ții de rutină. Această menta- litate mi-am impus-o și am transmis-o și studenților și co- laboratorilor mei, de multe ori prin exemplu personal. Domeniul Construcțiilor me- talice este de mare perspecti- vă în momentul de față pe plan mondial. Pe lingă con- strucțiile energetice — termo- nucleare, neconvenționale (eo- liene, solare ș.a.) — de mare actualitate vor fl. In țara noastră, construcțiile cu ca- racter social și administrativ cu mai multe etaje. în acest sens sînt necesare abordări multidiscipllnare privind teh- nologiile de monta), sistemele de instalații etc. rea și elaborarea de produse- și tehnologii noi sau perfec- ționate pentru dezvoltarea di- namică a industriei chimice românești", „Probleme actua- le ale combaterii poluării me- diului", „Probleme actuale ale poluării apelor — creșterea eflcenței proceselor de trata- re și epurare", „Etimologia limbii române-, „Cultura populară din sud-vestul țării în contextul creației spiritua- le românești", „Prezent și vi- itor în ocrotirea și conserva- rea naturii". „Orientări noi în activitatea biblioteconomică". Un moment aparte în con- textul manifestării l-a consti- tuit omagierea centenarului eminescian, prin expunerile susținute de prof. dr. Mircea Malița, prof. dr. Eugen To- doran șl prof. dr. G. I. Tohă- neanu. După cum, se cuvine a fi semnalată masa rotundă cu tema „Creșterea calității și eficienței procesului de forma- re a viitorilor specialiști în domeniul ingineriei și auto- matizării tn Industria chimi- că, prin utilizarea unor meto- de moderne de instruire". Prin anvergura participării, prin calitatea deosebită a co- municărilor, „Zilele academi- ce timișene" au întrunit toate premisele pentru a deveni o manifestare științifică tradi- țională, de real interes și prestigiu în peisajul vieții a- cademice românești. ORIZONT — Vă rugăm să vă refe- riți concret la activitatea D-voastră din ultima perioa- dă. — Preocupările mele din ul- timul timp s-au axat pe pro- bleme privind stabilitatea ele- mentelor și structurilor me- talice. Asigurarea stabilității elastice a structurilor este, în general, hotărîtoare pentru di- mensionarea lor. în acest do- meniu am scris cu cîte doi colaboratori din Timișoara două cărți apărute în Editura Academiei R. S. România în anii 1980 șl 1988. Tot tn do- meniul stabilității am elabo- rat două materiale ce vor fi cuprinse Intr-un volum despre „stabilitate", cu o largă parti- cipare internațională, care va fi publicat în S.U.A. de asociația americană „Structu- ra) stabillty research council". al cărei membru sînt. Tot la Editura Academiei a fost editată în acest an o nouă carte elaborată In colaborare cu trei cadre didactice din Cluj-Napoca, Iași șl Timișoa- ra referitoare la o problemă nouă din domeniul nostru, „Construcții metalice preten- sionate", fiind prima carte apărută tn acest sens. Este vorba despre introducerea in- tenționată a unor eforturi în structurile metalice, soluție care. In multe cazuri, devine avantajoasă atît la noile con- strucții cît șl la consolidarea celor existente. — Vă mulțumim. P. B. Acad. RADU P. VOINEA, Președintele Academiei R. S. România 1. 2. 3. Domeniul in care lucrez este acela al mecanicii corpului solid, înțelegînd prin aceasta: mecanica clasică, teoria elasticității, plasticității, reologia, stabilitatea elastică, vibrațiile mecanice etc. deci un domeniu foarte larg, în care am predat cursuri timp de peste 40 de ani șl în care am publicat lucrări științifice. Recent am redactat împreună cu doi colegi din catedra de mecanică a Institutului Poli- tehnic din București un vo- lum în care am încercat să sintetizez întreg acest dome- niu și care a apărut în Edi- tura Academiei Republicii So- cialiste România. Deși mecanica este o știin- ță foarte veche, ea nu este „învechită". în mecanică apar multe probleme noi, chiar în zilele noastre. Este greu să le enumăr aci pe toate. Mă voi limita la una dintre ele și anume la sistemele mecanice guvernate de ecuații diferen- țiale neliniare care oferă încă multe surprize. Una dintre a- ceste surprize o constituie comportarea haotică (în anu- mite condițiuni) a unul ase- menea sistem. Problema a plecat de la o întrebare foar- te simplă, aș spune foarte na- turală : de ce în meteorologie nu se poate prevedea vremea pe un interval de timp mai lung, în condițiile în care ae- rul, norii etc. se mișcă după legile mecanicii, care sînt de- terministe ? în 1963 E. N. Lo- renz, simulînd pe calculator evoluția fenomenelor meteo- rologice a constatat compor- tarea sa haotică. Problema a fost reluată în 1971 la studiul curgerii turbulente a lichide- lor. Ulterior s-a constatat că asemenea comportări haotice apar și în alte fenomene ne- mecaniee, de exemplu în u- nele sisteme electronice, ba chiar în biologie (de exemplu infarctul este considerat azi de unii cercetători ca fiind o „comportare haotică" a ini- mii), în economie Cocurile Imprevizibile ale cursurilor u- nor monede 1a bursă etc.). în acest sens am prezentat o co- municare la manifestarea ști- ințifică „Zilele academice ti- mișene". Dintre contribuțiile mele ști- ințifice m-aș referi la o me- todă generală de analiză po- zițională, cinematică și dina- mică a mecanismelor pe care am elaborat-o mai demult (ea este prezentă azi și în u- nele cursuri universitare ce se predau în străinătate, de exemplu, în institute politeh- nice din U.R.S.S.). în fiecare an mal adaug cîte o... „cără- midă" la „edificiul" acestei metode. De exemplu, anul a- cesta sînt înscris cu o comu- nicare la un simpozion inter- național de teoria mecanis- melor ce are loc la București la începutul lunii iulie. 4. Impresia mea despre Ti- mișoara universitară și despre manifestările „Zilelor acade- mice timișene" este exce- lentă Manifestările științi- fice din cadrul „Zilelor academice timișene" au fost cît se poate de reușite, atît prin marea varietate a do- meniilor abordate, cît șl prin nivelul ridicat al comu- nicărilor prezentate. Am re- marcat faptul că pe lingă co- municările cu caracter teore- tic au fost numeroase contri- buții cu caracter practic, apli- cativ. M-au impresionat și comunicările care au ilus- trat dezvoltarea industriei și agriculturii. Ședința plena- ră finală, dedicată împli- nirii a 100 de ani de la trecerea In nemurire a poetu- lui nostru național, Mihai Eminescu, a fost deosebit de inspirată șl a reușit să emo- ționeze profund și să creeze o stare de autentică delecta- re spirituală. Felicitări din toată inima tuturor celor ce au inițiat și au ostenit la or- ganizarea și realizarea unei asemenea manifestări de pres- tigiu care se va înscrie, sînl sigur, ca un moment de re- ferință în viața cultural-știin- tlfică a Timișoarei. Prof. dr. ing. MIHAI DRĂGĂNESCU membru corespondent al Academiei R. S. România 1. „Noul", în domeniul nostru, rezidă în tendințele microminiaturizărU echipa- mentelor electronice, ceea ce nu înseamnă o simplă scalare (prin reducere de dimensiuni), ci și principii noi de func- ționare, ca și o revedere a problemelor fundamentale ale domeniului electronicii. 2. în momentul de față pre- gătesc, împreună cu colegii din catedra de Tehnologie electronică și microelectronică din Institutul Politehnic Bucu- rești, un volum privind Elec- tronica funcțională conținînd o serie de aspecte noi, unele conceptuale, altele rezultînd din activitatea de cercetare din catedră. 3. Evoluția electronicii poa- le fi cuprinsă succint într-o diagramă funcțiune — struc- tură. Pe axa structurilor se începe cu tubul electronic, tranzistorul, circuitul inte- grat, microprocesorul, circui- te VLS I (integrate pe scară foarte largă), circuite tridi- mensionale fotonice, toate a- cestea constituind etapa elec- tronicii premoleculare; apoi se va continua cu electronica moleculară, unde elementele vor fi de dimensiuni mono- metrlce, treeîndu-se treptat spre dispozitive tehnologice informaționale vii, care vor deschide o subetapă a electro- nicii organismice. Pe axa funcțiunilor se începe cu funcțiuni cum sînt amplifica- rea și calculul logic, se ajun- ge la funcțiuni complexe de automatizare, comunicație ș.a.. de inteligență artificială pen- tru ca, în perspectivă, să se ajungă poate chiar la func- țiuni de intuiție, creativitate șl acțiune în materia profun- dă. în planul funcțiune-struc- tură se poate trasa o linie care marchează legătura din- tre funcțiuni șl structuri, li- nie care reprezintă tendințele de evoluție ale electronicii. 4. Timișoara este șl un pu- ternic centru universitar cu- noscut prin valoarea oameni- lor de știință și cadrelor di- dactice din cele patru insti- tute de învățămînt superior, prin rezultatele obținute, re- cunoscute în țară și peste ho- tare. „Zilele academice timi- sene" constituie o manifestare de vîrf, științifică, culturală și spirituală care omagiază cercetarea și gîndirea româ- nească. „definitiva tir bil, fără șar c nou, deși, cao e veche <1 5 Important m me ie t rănit dorința acea trebuie înv.ți de nou, ri.d el, să nu im odată de cec sînt gener» < peste anul ®, vește, imior carte, flec® < treaptă. » grijă săie. teoretic curta bilă. Pe acea să clădesc nl. teresant (K a noului iute teză tot mma piu, una dităr vechi, de a 2 păstrat ?pe 12—13 a& adaosuri, leat „Tehnologei cu arcul eMc văzută tn®c pătrimi. ■ foarte repet- 3. Mal * trecem tain în acest a-v sudurii po®ui coperlre wțlo vărat revffat deja, întn|uti Cînd au !eîn mii oamen® spațială «1 cea ameria că nu putjd pen gurile. |jd sul e coo® reținut estapti sudare areEti încercări ăse mere de ele costă £ < radoxal: Au dul e extreme momentul fca in cosmos fel vom puteiec piese marllaj tor, nu vonei de sudurUm pildă, un Ug dare in cos. 4. FaptiAj s-au orga» r oară „Zlldfca poate f! Jf u bucurie. Eston încă o dattote rior al actlițil mișorene. lead tării, am ani? cu profesAon Tiberlu Todmi recțil de dtoltc lor șl flw ne“, eare teun nul istorieltal intel-șpedf < diverse dofeii. mal de pr al niunl a foMJek căril, al eAtei Un adevăma tel or. Proldr. V ASIE CC I. P. Jaia 1.-3- Prof. cir. ing. TRAIAN SALAGEAN, membru corespondent al Academici R. S. România apelor, tnea apelor", rțllnt niu Interii plin unde, alătl de dau conctil bl< log!, medica. / constituie l| dii mele de «nai 1. — 2. Pentru noi, profe- sorii, înnoirea trebuie să fie continuă, deoarece ne propu- nem să oferim tinerilor tot ce este avansat, fără să pier- dem Insă legătura cu ceea ce formează baza preocupărilor noastre. în ce privește disci- plina de care mă ocup, sudu- ra. pentru ea nu există nimic Utate atlt i pl; rit șl pe )1 m< sursele re* d< nu mai fdață mereu eresd dc dezvolUwfrbar trlală, aii! de mal mare asum rămîne gjiturt le din acedomc • 5 • ORIZON! nat iremedia- iescoperirii de ■edeu, sudura 1000 de ani. Bsâ cum anu- nn tinerilor | de nou. Ei I să se agațe pntopească cu Blțumiți nici- ■ au făcut. Ei «are va trece iln ce mă pri- Mder fiecare «urs, doar o i treapta .'Un ■ un fundal U relativ sta- jmă străduiesc L E foarte in- Uirea aceasta Bază cu o vi- ■e. De exem- nle mele mai 20 de ani, și-a lățimea vreo 1 foarte mici mea din 1986, Hrii metalelor k" trebuie re- prție de trei | noul crește cest domeniu vizează protecția calității apelor și elaborarea de noi procedee de tratare a apelor în vederea obținerii u- nei calități superioare a apei potabile și a celei destinate industriei. Totodată ne intere- sează elaborarea de noi pro- cedee, mai eficiente, cu un consum- redus de energie pen- tru păstrarea nealterată a ba- zinelor naturale. Spun asta, pentru că s-a ajuns ca și pîn- zele de apă subterană să fie afectate de acest flagel al timpului nostru, care e po- luarea. Se întreprind studii în vederea descoperirii unor noi surse de apă (ghețari, apa de mare, lacuri sărate ș.a.) pentru a satisface consumu- rile mereu crescînde. i 10 ani 'pînă Hleniu. Chiar Hi, domeniul Boaște o des- Mală. cu ade- lară. Ea este. H, de altfel. 1 cosmos pri- I din misiunea & cit și din [ au constatat deschide che- maseră. Proce- l Esențial de fol că această B vid. Se fac ■ suda în ca- k pămînt. Dar i Ce lucru pa- ta e nimic, vi- | costisitor, tn ■re aruncarea I ieftină, cînd n transporta jdutorul nave- ■ avea nevoie b trimite, de |pod spre su- fla Timișoara Ipenlru prima ■dornice" nu Iun prilej dc Urmat astfel, înțlalul supe- știlnțifice tl- Irul manifes- Izat împreună na Dordea și pozionul „Di- are a științe- contempora- nit sub sem- fllosofiel ști- din cele mai Bunul cel acestei reu- da al comuni - ferii reciproce bloc al știin- t ing. toCHECl. ian Vuia“ Kia calității ■ și epurarea Ki un dome- ■ar deosebit, M chlmiștl își teologi, hidro- lApa potabilă I dintre proble- ■ mare actua- I plan național mondial. Re- l do apă dulce k|â necesarului ■determinat de «bană și indus- in de care, cel Sunător de apă Mm. Cercel ări- toneniu sînt ex- RrIarsă- le spre care se ancheta „ORIZONT 1. In ce constă noul in domeniul Dvs. ? 2. Care este contribuția Dvs. în aria de cerce- tare unde activați ? 3. Cum vedeți,- in perspectivă, evoluția cer- cetării științifice în domeniul Dvs. ? (Inter- disciplinaritatea, cercetarea fundamentală, tehnica de vîrf) 4. Care este impresia Dvs. despre Timișoara universitară, despre manifestările Zilelor acadmice timișene ? 2. Școala noastră timișorea- nă, pe care o conduc, lucrea- ză de peste 35 de ani în acest domeniu și este cunoscută atît pe plan național cît și pe plan mondial. Datorită ac- tivității noastre îndelungate, Ministerul industriei chimice a făcut apel la colaborarea noastră în cadrul I.C.P.E.A.R., unde, alături de douăzeci de cercetători și cadre didactice și 17 tehnicieni, laboranți ș.a., sînt cooptați și studenții, prin specificul învățămîntului nos- tru universitar de a fi impli- cat direct în producție și cer- cetare. Colectivul nostru a atacat practic toate aspectele legate de calitatea apel. Astfel, o problemă importantă a fost caracterizarea fizlco-chlmlcă a rîurilor din zona de vest a țării. Apoi, ținînd seama de faptul că apa de suprafață e de calitate inferioară celei de profunzime ne-a preocupat impulsionarea proceselor de potabllizare a apei. în această direcție am experimentat în- locuirea tratării apel cu clor, prin tratarea cu ozon. S-au efectuat studii pentru intro- ducerea unor substanțe adsor- bante pentru tratarea apel (cum ar fi tuful vulcanic) tot în vederea eliminării clorului și a compușilor ce iau naștere. O altă problemă a fost epu- rarea apelor reziduale prin elaborarea de procedee de re- cuperare fizico-chimlce pentru ca acestea să poată fi reintro- duse în circuitul normal. Aș mai aminti, în această succin- tă enumerare a celor mal im- portante direcții din cadrul cercetărilor noastre și trata- rea în vederea alimentării apelor de înaltă presiune, geotermale, industriale și a epurării lor înaintea deversă- rii în bazinele naturale. Prin profilul său domeniul nostru implică atît cercetare funda- mentală cît și aplicativă, la care beneficiem de o largă colaborare. 4. „Zilele academice timi- șene“ reprezintă o manifestare deosebit de importantă și utilă pentru cercetătorii din diferite domenii prin prezen- tarea rezultatelor muncii lor și prin realizarea unui fruc- tuos schimb de păreri. Diver- sitatea comisiilor în cadrul cărora au avut loc simpozioa- ne a pus în evidență multitu- dinea domeniilor de cercetare unde îșț aduc o reală contri- buție și timișorenii. Transfor- marea manifestărilor de acest gen într-o tradiție este de bun augur pentru întreaga știință și cultură românească dovedind potențialul uman și material existent aici, la Ti- mișoara, cum și aportul aces- tui centru cultural și științific la dezvoltarea multilaterală a țării. Prof. dr. GEORGETA NICHITA prorector al Institutului Agronomic Timișoara 1. Rezolvarea problemelor complexe, pronunțat interdis- ciplinare, care au determinat industrializarea agriculturii, nu poate fi concepută fără adaptarea permanentă a cu- noștințelor și îmbogățirea a- cestora cu noutățile specifice tuturor domeniilor care con- tribuie efectiv îa ridicarea gradului de Intensivizare a agriculturii, în condițiile cri- zei energetice, la creșterea eficienței economice și la pre- venirea crizei ecologice în a- groecosisteme. Mijloacele prin care trebuie să acționăm în realizarea noii revoluții agra- re, în etapa actuală, presupun și Impun lărgirea orizontului de cunoaștere, astfel îneît să se poată acționa prin noi me- tode șl tehnologii, cu consu- muri energetice reduse sau producătoare de enesgie, cum sînt biotehnologiile șl utiliza- rea microprocesoarelor în op- timizarea tuturor procese- lor de organizare, planificare și producție agro-zootehnică. Deci noul, în domeniul nos- tru de activitate, este depen- dent de „noul din celelalte domenii" care înseamnă efor- turi deosebite de asimilare, selectare, adaptare, transmite- re șl aplicare a acestor cu- noștințe noi în activitatea in- structlv-educativă, în cerceta- rea științifică și în integrarea învățămîntului cu cercetarea și producția. 2. în ceea ce mă privește, cred că am fost foarte recep- tivă la orientarea cercetării în domenii prioritare, care privesc : creșterea eficienței economlco-productive în sec- torul agro-zootehnic, prin iden- tificarea de noi surse și valo- rificarea superioară a tuturor subproduselor agricole șl a ce- lor provenite de la industria alimentară, în hrana anima- lelor ; stabilirea frecvenței și Intensității diferitelor surse de poluare în agroecosisteme și a unor tehnologii nepoluante și de depoluare a nutrețurilor: reciclarea nepoluantă a de- jecțiilor din marile complexe industriale prin biofermenta- ție metanică, cu recuperare e- nergetică. Pentru rezolvarea acestor mari probleme am or- ganizat colective complexe de cercetare, pronunțat interdis- ciplinare, care cuprind peste 70 de cadre didactice, cerce- tători, studenți, tehnicieni și specialiști din producție. în colaborare cu colegi din institut și din producție am reușit să obțin rezultate deo- sebite, concretizate în realiza- rea unor produse și tehnologii noi, care au făcut obiectul a trei brevete de invenție și a unui certificat de inovator. Menționez că acestea au fost omologate și generalizate la nivel național, obținînd fieca- re premiul I la Saloanele de invenții la care au fost pre- zentate. în anul 1988 am de- pus documentația pentru bre- vetarea antrenării unei surse minerale reziduale (neconven- ționale) în echilibrarea hranei animalelor, prin care se pot realiza economii anuale de peste 45 milioane lei. Din tematica menționată cred că se desprind preocu- pările mele pentru studii care vizează realizarea unei agri- culturi eficiente și biodinami- ce, conștientă fiind de efec- tele secundare nocive ale in- dustrializării agriculturii asu- pra calității producțiilor agro- alimentare, care se pot trans- forma din surse de substanțe nutritive valoroase în surse de substanțe toxice. 3. Nu este ușor de prevăzut cu precizie evoluția cercetă- rii științifice în acest domeniu de vîrf care este agricultura, în care se folosesc cunoștințe- le din toate domeniile știin- țifice, începînd de la prospec- țiunile geologice pînă la cele mai avansate tehnologii bio- logice. Am convingerea că, la triunghiul „Mecanizare, iriga- re, chimizare", care a consti- tuit, în prima etapă, formula cea mal eficace de creștere a producțiilor agricole, în acest sfîrșlt de mileniu șl în prima parte a mileniului III. vor (Urmare din pag. 1) tea creșterii productivității muncii și îmbunătățirii cali- tății produselor ; • descrierea structurii ope- ratorilor liniari pe spații Hil- bert Banach cu aplicații în studiul undelor de împrăștie- re, structuri speciale algebri- ce și topologice pe varietăți diferențiale cu aplicații în fi- zica teoretică, aspecte speciale privind proprietățile sisteme- lor dinamice hamiltoniene și lagrangiene cu aplicații în cuantificarea geometrică, apli- cații ale funcțiilor Liapunov în aeronautică ; • perfecționarea organiză- rii producției și muncif, re- ducerea consumurilor specifi- ce de materii prime și ener- gie, valorificarea materialelor recuperabile și refolosibile, realizarea de truse pentru do- zări șl analize de sînge care se importau, modernizarea calculațlei și evidenței costu- rilor ; • adîncirea studierii legită- ților obiective ale făuririi so- cietății socialiste multilateral dezvoltate, a democrației muncitorești. • aprofundarea unor pro- bleme specifice sud-vestului României, prin care să se contribuie la alcătuirea cor- concura predominant tehnolo- giile cu consumuri energetice reduse; cum sînt: bioingine- ria, generatoare de soiuri și rase cu productivitate aproa- pe nelimitată și de microor- ganisme fixatoare de azot, care vor înlocui în mare mă- sură fertilizanțli chimici, ener- gointensivi și poluanți ; com- baterea biologică și integrată a dăunătorilor animali și ve- getali, prin care se vor limita substanțial biocidele, foarte nocive sănătății, în tratamen- tele fitosanitare ; perfecționa- rea bioindustriilor care se vor baza pe energia biologică a microorganismelor și fermen- ților, pe recuperarea energe- tică, prin biogaz, a dejecțiilor din fermele zootehnice și pe reciclarea nepoluantă în cir- cuitul agricol a cantităților imense de substanțe organice și minerale din apele rezi- duale, rezultate de la Insta- lațiile de biogaz. 4. Am salutat cu deosebită plăcere și bucurie aceste ma- nifestări, care oferă prilejul unui larg schimb de experien- ță în cadrul centrului nostru universitar și contribuie efec- tiv la îmbogățirea cunoștințe- lor fundamentale și aplicative din domeniile adiacente, Ia creșterea prestigiului învăță- mîntului superior timișorean Dr. DAN STANESCU, biolog Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Timișoara 1. Depinde în mare măsură de limita vechiului ocupat în problemă, cum și de poziția personală adoptată față de concept. Preocupările noastre în timp ne-au relevat carac- terul dual al noului reverbe- rat în ciclicitate și absolut. Soarele, aștrii, vegetația, via- ța, Newton, Elnstein, Darwin, Lorenz, Copernic, Sagan sînt perpetuu noi, cu fiecare în- ceput, însă mereu aceleași și aceiași, fiecare pentru sine, o pusului național de izvoare și documente ale culturii și istoriei poporului nostru ; • confruntări în filozofia contemporană pe tema viito- rului ; • vocația europeană a lite- raturii române, contribuțiile românești la evoluția și stu- diul culturii universale, cer- cetarea folclorului șl a gra- iurilor populare (în mod deo- sebit a celor din Banat și Crișana) în contextul lingvis- tic și cultural românesc, ela- borarea unor dicționare, atla- se lingvistice și etnografice. Anual, apar, în regim pe- riodic sau neperiodic, peste 40 de publicații științifice, prin care se valorifică o parte a rezultatelor activității de cercetare. La loc de frunte se situează Analele Universității timișorene cu seriile de mate- matică, fizică, filologie, științe sociale și economice. Toate a- ceste publicații sînt puse în circuitul public prin Biblio- teca noastră, care realizează schimb internațional de lu- crări cu peste 400 parteneri din 60 de țări de pe toate me- ridianele. O expresie a prezenței noastre pe coordonatele învă- țămîntulul, științei și culturii contemporane o constituie manifestările internaționale posibilă nouă ori chiar nou recunoaștere și pas spre ad> văr. Noul absolut credem s fie însuși miezul adevărulu fie chiar și sub „amenințare! lui Lichtenberg, devenită af« rism, că rar ceea ce este no se vrea și adevărat, de »ren ce adevărul nu poate fi vre- dată nou. în Biologie, orice alt mo de abordare a subiectului d< venit tradițional este o uș spre o altă deschidere, nou. Informațional ai oricînd d cîștigat fără pericolul intrăr în același făgaș. Ideea de cor stituire a unei rezervații d dropii b măoară, nu este nou; Modul «le abordare al proble mei în; i a fost de flecar dată — și credem să nu gn șim — altul. Noi am pornit I drum adoptînd perspectiv etologică. Altfel spus, ne str; duim să aflăm cine și ce es' această pasăre de stepă di punct de vedere psihologic, î ce mod șî cît de capabilă est să perceapă cu sau fără ui mări în structura etogram- specifice impactul natură - om în care este implicată s< cundar. Rezultatele, în cw de conturare, permit desluși; necunoscute; or, însăși pri aceasta ne aflăm față în fa* cu noul. De altfel, probabil reușită a strădaniei noastre d a înființa o rezervație de dn pii în vestul țării — chin dacă nu este nouă ca idee - devine nouă prin punerea * în viață. 2. Recunoașterea în corn portamentul cîtorva specii unor manifestări nenumi> pînă acum ; ele au fost as milate de literatura științlf că europeană ca atare cu ni mine?; românească nemodif cată. Contribuția noastră Firul singular de nisip prir tre miriadele de fire se cor stituie, dacă vreți, ca pla? în cuprinsul cunoașterii. 3. întîi, cercetare fund; mentală pentru a putea ap> transcede fără căutări înuti în cea aplicativă. Nu exis1 astăzi cale spre nou fără ii terdisciplinaritate. Iată un < xemplu oarecare posibil „curioasa" conexiune cosm, gonie-zoologie-morală-estetic Dar despre aceasta. în am; nunt, altădată... 4. Impresia ? Hoc erat votis! (Aceasta mi-era d« rința) organizate de și in eolabor. re cu Universitatea timiș- reană, precum și participări cercetătorilor și a cadreb noastre didactice la asemene manifestări din alte țăi Subliniem simpozioanele ir ternaționale de marketing, oi ganizate Ia Timișoara cu Fu> dația Europeană losif Coi stantin Drăgan, cu pârtie panți din opt țări, cele I conferințe internaționale c Teoria Operatorilor, din ca- la 10 am fost gazdă. La lucrî rile celei de-a 12-a Conferir țe, axată pe un domeniu c vîrf, cu largi valențe aplic: tive în matematică, fizic; geologie, care a avut loc I anul trecut, au participat cer cetători și cadre didactice di 17 țări. De asemenea mer ționăm că din cadrul institv tulul nostru peste 30 de cer cetători și cadre didactice a participat la peste 65 de man testări internaționale (coi grese mondiale, conferinț simpozioane) din întreaga li me, în domeniile matematici fizicii, lingvisticii, științele economice etc. în viitor. Uni versitatea timișoreană își v înteți eforturile pentru a-t spori contribuția la măreai operă de dezvoltare și înflc rire a învățămîntului, știir ței șl culturii din patri no^ștră. ORIZONT • 6 ® Săptămina invățămintului timișean Ajunsă lu cea de-a VIII-a ediție, „Săptămina învățămîn- tului timișean" și-a cîștigat deja atributele unei manifes- tări pe cît de ample, pe atît de complexe, cu o Inestimabi- lă valoare de stimul creator, formativ-educativ pentru toți factorii antrenați în procesul de învățămînt oin această parte a țării. Cucerindu-și o binemeritată tradiție „Săptă- mîna invățămintului timișean" este dedicată, în acest an, ani- versării celor 45 de ani de la revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă, precum și Congresului al XlV-lea al partidului. Organizatorii (In- spectoratul școlar al județului Timiș, Comisia județeană pen- tru activitatea sindicatelor din învățămînt, Comitetul jude- țean Timiș al U.T.C., Consi- liul județean al Organizației pionierilor) au așezat bogatul program al manifestării po- litico-educative, metodico-ști- ințifice, cultural-artistice șl sportive sub generosul însemn „învățămînt — cercetare — producție". Urmărite cu aten- ție, conceperea și desfășura- rea propriu-zisă a programu- lui atestă plenar o viziune coerentă, unitară asupra pro- cesului de învățămînt, subor- donată comandamentelor ime- diate și de perspectivă ce de- curg din documentele progra- matice ale partidului, din concepția revoluționară a se- cretarului său general. Ceea ce atrage In mod deo- sebit atenția In actuala edi- ție a manifestării este gama extrem de diversă a acțiuni- lor. Organizatorii au conceput astfel un program adecvat te- matic cerințelor actuale ale învățămîntului românesc, fă- cînd apel la o serie de moda- lități concrete de activare a acestei generoase tematici : simpozioane, mese rotunde, dezbateri, expuneri, expoziții, schiniburi de experiență, bri- găzi civice, lectorate cu pă- rinții, lecții și activități de- monstrative — model. zile metodice, activități de cerc, excursii documentare, concur- 0 sinteză necesară Editată de către Universi- tatea din Timișoara, in anul aniversării a 70 de ani de la Marea Unire din 1918, car- tea* universitarului timișorean Gheorghe I. Oancea este o sin- teză a devenirii istorice a stră- vechiului ținut românesc ai Banatului între anii 1848-1918, an’ de referință in istoria României. Apariția acestei lu- crări era imperios necesară, atît datorită acumulării de noi contribuții și documente, cît și noilor orientări în in- terpretarea evenimentului de la 1 Decembrie 1918. De alt- fel. cartea Istoricului Gheor- ghe I. Oancea este, in primul rînd. o lucrare de interpreta- re și de sinteză, acordînd însă șl spațiul necesar analizei is- torice. Structurată pe patru capi- tole. lucrarea tratează lupta românilor bănățeni pentru u- nlree lor și a Banatului cu patria mamă — România. Primul capitol, intitulat „Vrem să ne unim cu Tara" eviden- țiază îndeosebi problemele u- nității națlonal-statale depli- ne in conștiința șl lupta ro- mânilor bănățeni sl rolul pre- sei de dincoace de Carpatl în lupta pentru unitatea națio- nală. Sînt reliefate legăturile permanente pe care Banatul le-a avut cu România pe plan economic, politic șl cul- tural In a doua jumătate a •ecolulul al XlX-lea și pri- suri școlare, acțiuni complexe de orientare școlară șl profe- sională. spectacole cultural-ar- tistice. manifestări sportive. Desfășurate pe specialități, simpozioanele, mesele rotun- de, dezbaterile, schimburile de experiență, zilele metodice au dovedit angajarea respon- sabilă a factorilor de invăță- mtnt și educație în problema- tica majoră a actualității, lată doar ctteva din temele de stringent interes abordate in cadrul „Zilelor Invățămintului timișean" : Dezbateri s „Pre- gătirea multilaterală, temeini- că a tineretului tn lumina te- zelor și orientărilor reieșite din expunerile secretarului general al partidului, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU. sarcină fundamentală a liceu- lui, școlii profesionale și în- treprinderii", „Contribuția lec- ției de limba și literatura ro- mână Ia educarea patriotică, revoluționară a tineretului școlar" ; mese rotunde : „Op- timizarea evaluării rezultate- lor școlare", „Mijloace de In- vățămlnt tn sprijinul predării educației artistice plastice și a desenului tehnic". „Implica- rea profesorului de limbi mo- deme tn realizarea educației materlalist-științifice' ; simpo- mele decenii ale secolului al XX-lea. întrebuințarea presei ca armă de luptă națională a fost o consta.ita • luptei na- ționale a românilor bănățeni. Capitolul al doilea. Intitu- lat „tn unire stă viitorul nos- tru". tratează problemele miș- cării muncitorești din sud- vestul României și lupta pro- letariatului pentru făurirea statului național unitar ro- mân. Rezultat a! unor acumu- lări de lungă durată șl al unor istorie document preocupări constante ale au- torului în acest domeniu, preocupări materializate In numeroase studii și articole publicate, acest capitol este unul dintre cele mai originale și interesante ale lucrării. Următorul capitol. .Toamna împlinirilor", subliniază lupta națională a românilor bănă- țeni în timpul primului război mondial. în toamna anului 1918 și în primăvara anului 1919. Este cercetată situația specială a Banatului din lu- nile noiembrie 1918 — august 1919, cînd arest teritoriu ro- mânesc a fost ocupat de ar- zioane : „Conștiința politică și competența profesională la nivelul exigențelor actuale — obiective fundamentale ale școlii". „Optimizarea procesu- lui de predare-învățare a lim- bilor moderne", „Prezent și viitor in ocrotirea și conser- varea naturii" ; simpozionul interjudețean „Informatica și invățămintul" : brigăzi civice: „Păstrarea și dezvoltarea avu- tului obștesc — îndatorire pa- triotică a fiecărui tînăr" ; ex- poziții tematice : „Omagiu partidului iubit" (artă plasti- că), ^Copiii lumii doresc pace" (filatelie) și cu o men- țiune aparte — expozi- ția „Învățămînt-cercetare-pro- ducție" (deschisă tn cadrul Liceului industrial nr. 1 din Timișoara). Se mal adaugă acestora, în- tregind armonios programul : concursul școlar de matema- tică „Trai an Lalescu", sulta acțiunilor de orientare școlară și profesională („Pași spre viitor", „Porți deschise pen- tru viitorii școlari". „Ziua porților deschise"), seria „Dialogurilor juridice", serile de poezie, tnttlnlrile cu scri- itorii, șezătorile literare. De un Interes aparte s-a bucurat finala pe țară a manifestării sportive „Cupa învățămînt- cultură" OBS. matele aliate sîrbe și colonia- le franceze, încereînd, prin prezența lor și măsurile lua- te. să împiedice lupta români- lor pentru unitate națională. Ultima secvență. „La Alba- lulia s-a hotărît soarta ro- mânilor bănățeni", prezintă încununarea apoteotică a lup- tei seculare a poporului ro- mân șl, implici-, a românilor bănățeni, pentru realizarea dezideratului dlntotdeauna, u- nitatea națională. Recunoaș- terea unirii Banatului cu Ro- mânia de către Conferința de pace de la Paris (1919-1920). discuțiile purtate cu privire la integritatea acestui teritoriu sînt magistral evidențiate în lumina unor surse de primă Importanță șl credibilitate. Cartea se încheie cu o selec- ție din documentele cele mai reprezentative privind lupta românilor bănățeni pentru u- nire cu frații lor din România. Bazată pe o bogată biblio- grafie. atît de arhivă cit și de presă, bibliografie redată în mod selectiv In finalul lucră- rii. întrebuintînd surse de ar- hivă de prima mină, ca de exemplu : Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, această carte este o sinteză necesară Istoriografiei românești ac- tuale Redactată Intr-un stil sobru, academic, dar în ace- lași timp fluent lucrarea Iul Gheorghe I. Oancea. realizată cu maximum de competentă, se adresează atît specialiștilor cît șl publlcu’ut larg, Indeo- seb: studentilor și elevilor, constituind un îndreptar în educația patriotică a aces- tora. Radu PAIUȘAN • Dr. Gh. I. Oancea. Unirea din 1918. Contribuții bănățene, Timișoara, 1988, 220 p. Zilele academice timișene (Urmare din pag. 1) chimice, automatizărilor, con- ceperii și elaborării de pro- duse și tehnologii noi, între chirurg și omul de știință din agricultură, între preocupări dintre cele mai diverse, deci, provenind din sfera cercetării științifice, tehnice, medicale, universitare, umaniste, acest dialog al specialiștilor deja consacrați, menit să Impulsio- neze activitatea de creație, să stimuleze creativitatea cadre- lor tinere, va fructifica, fără îndoială, date fiind fervența și calitatea Ideilor, a studiilor și analizelor întreprinse. Ideile nasc Idei, cum bine se știe. Iar din acest punct de vedere manifestarea a fost bogată în oferte, Incitantă în întregul el, capabilă să „pro- voace viitorul" (cum se expri- ma unul dintre participanti). Evidențiind importantele tra- diții ale creației și cerce- tării științifice românești, pu- nînd în lumină realizările ob- ținute tn anii socialismului șl LILIANA AGACHE - un drum propriu în arta graficii Doufi sînt structurile mate- riei terestre, ale graficiene! Liliana Agache, pe care ea le urmărește cu obstinație în Ex- poziția deschisă la Helios: structuri de adînclme, de esență, pe verticala Terrei, și structuri pe orizontală. Indi- ferent de opțiunea artistei, ele sînt născătoare de fertile sugestii. Liliana Agache ur- mărește, de pe acum, un uni- vers coerent de forme pornind de la materia cea mai fertilă care-i stă la indemînă : scoar- ța terestră. Faliile ei de pă- mlnt, In aceste desene, se în- trepătrund și in adînclme și pe suprafață, in Infinitul ori- zontului terestru. Reliefurile el, fie că sînt un Tumul sau un Peisaj, un Val sau Pămini fertil, au încă forma primară, aproape magmatică, de falii așezate astfel de un timp imemorial. în ele putem sur- prinde. ca in Rod, sau Absorbție esența adîncurilor. principiul fertilității. forme terestre care ne duc cu gîn- dul la începuturi, ia ere geo- logice revolute. Firește, artis- ta construiește. pe această ..temă", și alegoriile ei pro- prii : Rod, Crepuscul. Ecolo- gică. Copacul. Zbor închis, cu trimiteri spre contemporanei- tate, ..cu mesaj", dar punctul lor de pornire rămine tot geo- logicul. tot materia, pusă, fi- rește. în pagină, la un mod „gîndit" sau savant, conți nînd o atitudine netă a artistei față de umanitate șl apelurile el. între acestea, corp aparte par a fi Insă „Peisajele" artistei. Ele denotă nu numai simple structuri ale materiei infor- me, sau trimiteri spre un geo- logic primordial, dar și o al- ternanță de aib-negru. In care tăria, ca de diamant, a negru- lui. pus în contrast cu petele de alb. dau o strălucire apar- te. aproape umană, culorii cernite. Peisajele ei sînt atent studiate, puse în pagină într-o perfectă simetrie, dar. totoda- tă, ele conțin — lucru hotă- rîtor pentru artistă — vibra- ția Intimă secretă, definitorie I pentru orice artă, în care nu cu precădere în EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU, noul mod de gîndire, necesitatea creșterii calității și eficienței muncii de creație, direct și strîns legată de sarcinile ce revin oamenilor de știință, cercetătorilor, tuturor celor angrenați în procesul de dez- voltare șl de perfecționare, de înaintare a întregii noastre societăți spre cele mal înalte culmi de progres și civilizație, dezbaterea prilejuită de ZI- LELE ACADEMICE TIMIȘE- NE s-a dovedit o inițiativă Inspirată și oportună, atît sub raportul obiectivelor el ime- diate, cît și al celor de pers- pectivă Spațiu al comunicării (nterdlsciplinare, a) dialogului Intre problematici actuale și priorități românești, al ten- dințelor moderne în aborda- rea teoriei și practicii dome- niului de referință, această reușită primă ediție merită continuată, iar clștigurile ei duse mai departe, prin mani- festări de aceeași anvergură. numai rigoarea liniei, Sau lu- ciditatea măsurii și a compo- ziției contează, ci mai cu sea- mă afectul, neliniștea sau li- niștea ce se degajă din aces- te peisaje — adevărate agate negre, sugestia poetică a rea- lului. transpus tn Imagine cu o finețe de nespus sl cu o sensibilitate remarcabilă. Să mal notăm o secțiune oare- cum aparte din Expoziție, constituită din experimentele de început de carieră ale ar- tistei. aceea a „Simetriilor". Pornind de la relicve geolo- gice. vertebre, cochilii etc., de la sugestivele lor forme primare, artista alcătuiește, din reliefurile și dispunerea lor sa antă în pagină, adevă- rate dialoguri spațiale sub semnul unor figuri geometrl- zante semnificative. Graficiană viguroasă, poetă a descripției materiei și a geo- logicului. dacă nu năseînde, oricum, fertile, cu un univers de forme parcă, predestinat a-i fi propriu la această oră a ieșirii sale In lumea artei : universul primordial. între care pămîntul. copacul. Izvo- rul. relicva de os, ce consti- tuie motive și chiar surse ale creației sale de acum. Liliana Agache confirmă, prin toată creația de azi, șl proiectele sale viitoare, șl un drum pro- prie în arta graficii, pe care ea înaintează cu siguranță, prospețime și o naturală vi- goare. Ion ARIEȘANU n 7 • ORIZONT excelsior Pompiliu Preotesoiu O poezie densă, un lirism încordat, în care cuvîntul nud, neînflorit, șochează uneori prin asocierile la care e supus, scrie tînărul POMPILIU PREOTESOIU. îl înscriem și noi între debutanții „EXCELSIOR"-ului, cu sentimentul că tensiunea dramatică a versurilor sale, paleta tematică îndeajuns de diversă și, mai ales, rafinarea expresiei vor merge, în timpul ce îi stă, deschis, înainte, din treaptă în treaptă, spre înălțimea și spre un mai binele calitativ-estetic spre care tinde orice poet adevărat. I. A. SUNETUL MUZICII CA UN COPAC VIU Nu știu de ce mic zăpada mi s-a părut ca zborul din zbor răsărind ... Nu știu cine mi-a spart speranțele en piatra secundei și ce voievod se-oglindeștc in aceste cioburi de castel... Nu știu din ce amfore am gustat botezul strămoșilor și dc ce in-am înnorat, uneori. pe societatea metaforelor ... Știu, doar, că m-a trăznit el însuși, cuvîntul, și-acum ard, ard, ard ca un copac viu-rotitor. ARIPILE MELE Steaua lumina zările și nu știam in ce parte cade izvorul Mă agățam dc o speranță cum un copac retezat de pămînt Aripile mele se făceau rouă ... DACA MAMA MEA .. . Călăuza acestei secunde aș putea fi, dacă mama mea nu ar fi nesfirșirea din care decurg ca un roib înstelat dc pasărea durerii ... ROUĂ ÎNVINSA Pling și lacrimile melc se fac iarbă. Pling și o cascadă ierbivoră mă înconjoară. Ca o nuntă de fluturi, rouă învinsă, pe buzele mele, anunță dimineața. POEM ANTIATOM1C Ca un avar sentimental, strîng toate pădurile, eimpiile. munții și bucuriile, murmurul izvoarelor, dansul păsărilor, din acrul piețelor publice, și omenirea întreagă și le ascund in acest poem ca-ntr-un adăpost antiatomie. 4. „Pauza artistică" de la începutul anilor ”70 ascundea, se pare, un diferend ivit între Barry și Robin, al cărui natură n-au putut-o afla nici cei mai zeloși reporteri, cu atît mai puțin nod. Cert este că apariția, în 1075, a albumului Main Course semnifică un nou început, dar și o cotitură în stilul interpretativ al for- mației, de-acum al trio-ului Bcc Gces. „Dansurile și melodiile preferate, ca și coafurile și moda feminină, diferă de la o gene- rație la alta, cu toate că in această privință există un fel de ciclu al împrospătării vechiturilor". Deși afirmația lui Mihnea Gheor- ghiu conține purul adevăr, vom vedea, ea nu-și găsește aplicabi- litatea in cazul de față. De ce ? Momentul înnoirii modalităților de expresie sonoră a grupului apare ca un fapt firesc, înte-un moment in care insuși limbajul muzicii pop se îmbogățește consi- derabil, prin apariția proaspătului curent disco, ce repunea în drepturi acuratețea melodică devenită, între timp, o „rara avis“ în perimetrul muzicii de divertisment grație experimentelor, fu- ziunii jazz-ului cu muzica rock, a expansiunii muzicii electronice distanțată atunci de publicul larg din cauza excesivei tehnicizări. Reîntoarcerea ia simplul expresiv se face în cazul de care ne ocupăm și prin preluarea constructivă a elementelor muzicii negre Soul, Rhytm & Blues, muzică promovată de casa de discuri „Tamla Motown". În întreaga istorie a muzicii pop, interpreții de culoare au avut un rol considerabil, situînd-o în zona artei autentice și cînd scena divertismentului era asaltată de farsori. Penetrația ritmului, totala participare afectivă, utilizarea vocilor „de cap1' (gen „Temptations", Marvin Gaye) n-a însemnat o ab- dicare de la „marca casei Gibb“, ci, dacă vreți, o întoarcere la dragostea de început, căci admirația pentru muzica neagră era făcută publică chiar de la debut. Jive Talkin : Stayin Allve ; Nighi Fever însemnau tot muzică marca Bee Gces dar aveau ceva nou ; policromia sunetului pusă în evidență mereu prin inventivitate. Petru UMANSCHI (Va urma) VIATA ASOCIAȚIEI • în contextul manifestări- lor „Săptămînii culturii și e- ducației socialiste" a orașului Deta, la Muzeul de istorie din localitate s-a desfășurat o șe- zătoare literară la care au participat Alexandru Deal și Marian Odangiu. Au citit din creațiile lor membrii cenaclu- lui „Camil Petrescu" din Deta : Ecaterina Craiu, Olga Dobrcscu, Maria Dalea Șirovi- ța și Mariana Petersel. La manifestare a participat tova- rășul Ionel Ilian, președintele Comitetului Orășenesc de Cul- tură șl Educație Socialistă. • în cadrul „Săptămînii cul- turii și educației socialiste" a orașului Jlmbolia, în sala de festivități a Consiliului Popu- lar din localitate a avut loc o șezătoare literară, care i-a avut ca invitați pe scriitorii Mircea Șerbănescu și Aurel Gheorghe Ardeleami. • „Săp- tămîna învățămîntulut timi- șan“ a consemnat, la Școala generală din Orțișoara, ju- dețul Timiș, o întîlnire a ce- naclurilor literare pentru elevi „Vîrstele primăverii" (coordo- nator prof. Manolita Dragomir Filimonescu) și „Muguri de lumină" (coordonator prof. Rodica Berar Drăghinccscu). La acțiune au luat parte ca in- vitați scriitorii Alexandru Je- beleanu și Mircea Șerbănescu. • Sub semnul aniversării Centenarului Mihai Eminescu, la Liceul de fllologie-lstorle din Timișoara s-a desfășurat nn spectacol cultural-artistic, in cadrul căruia Slavomir Gvozdenovici și Ivo Muncian au citit din creațiile lor de- dicate poetului nostru națio- nal. • într-o ședință festivă a Cenaclului din Arad al U- niunii Scriitorilor au fost de- cernate premiile Concursului literar „Mihai Eminescu — Arad — 1989". Despre semni- ficația momentului au vorbit Florin Bănescu. președintele Cenaclului, și poetul Ion Mir- •ea. I.a manifestare au parti- eipat tovarășul Alecu Floare*, secretar al Comitetului jude- țean Arad al P.C.R., și tova- rășul Liviu Berzovan, pre- ședintele Comitetului Județean de Cultură și Educație Socia- listă. • La sediul Asociației Scriitorilor din Timișoara a avut loc o manifestare în ca- drul căreia au fost sărbătoriți scriitorii Anavi Adam, George Bulic, Ncboișa Popovici și Florin Bănescu, la împlinirea unor vîrste rotunde. Despre activitatea scriitorilor aniver- sați au vorbit Anghel Dum- brăveana, secretarul Asocia- ției Scriitorilor din Timișoa- ra, Ion Arleșanu, Mandics Gytirgy. Ivo Muncian. Marian Odangiu, Maria Pongracz, Mircea Șerbănescu, Miomir Todorov și Cornel Ungureanu. • Studioul de poezie al Aso- ciației Scriitorilor din Timi- șoara a găzduit o seară lite- rară desfășurată sub generi- cul Poezia florilor de mai. Au citit din creațiile lor poeții Eugen Dorcescu. Alexandru Jebcleanu și Marcel Turca. în continuare, actorii Irene Fla- man Cătălină și Eugen Moță- țeanu, de la Teatrul Național Timișoara, au recitat un gru- paj de poeme din lirica timi- șoreană, iar cantautorii Adrian Dinu și lonuț Mirel au susți- nut un recital de ghitară. • în ședința de marți a Ce- naclului Asociației Scriitorilor din Timișoara și al revistei „Orizont", Carmen Odangiu a prezentat un eseu privind li- teratura pentru copii. La dis- cuțiile pe marginea textului prezentat au luat cuvîn- tul Cornel Ungureanu, auto- rul referatului, Mircea Mi- hăieș. Marcel Turcu, Eugen Dorcescu, Brindușa Armanca. Adrian Dinu Rachieru, Adria- na Babeți, loan Viorel Boldu- reanu, Aurel Turcu.ș și Anghel Dumbrăveanu, conducătorul ședinței. Marți, 6 iunie a.c., ora 18,00, va avea loc o șe- dință festivă consacrată Cen- tenarului Mihai Eminescu. M. O. fsna „Colaborarea dintre învăță- mi ntul superior și învățămin- tul liceal. Realizări și perspec- tive" — se intitulează simpo- zionul interjudețean, organi- zat de Ministerul Educației și învățămîntului, comitetul de partid al Centrului Universi- tar Timișoara și Inspectoratul școlar județean. Deschiderea lucrărilor — azi, 2 iunie, la ora 10,30, în incinta Casei U- niversitarilor. • Premieră ab- solută la Opera Română : ba- letul românesc contemporan „Ofranda Iubirii". Vom reveni. • Complexul muzeal Timiș găzduiește expoziția „Arta tra- dițională chineză", care se bucură de o bună primire din partea publicului. • In turneu la Timișoara — Teatrul „Lu- cia Sturdza Bulandra", cu o microstagiune. • La galeria „Pro arte" din Lugoj a fost vernisată expoziția de pictură a artistei Florica Orăvițan. • Invitat al Casei de cultură a studenților (duminică, 4 iu- nie, ora 11) ș! al cenaclului Casei Universitarilor (luni, 5 iunie, ora 18) — prozatorul Gheorghe Crăciun. • La șe- dința de lucru a cenaclului Casei Universitarilor a citit proză (debut) Roxana Arge- șanu Teodorescu. Ședința a fost condusă de Șerban Foarță. fanion AVENTURILE LUI GULLITVER Ruud Gullit, olandezul plu- titor, s-a născut la 1 sep- tembrie 1963, într-un cartier al Amsterdamului, Jordaens, mama fiind olandeză iar tatăl originar din Surinam. La 17 ani, a jucat în aceeași echipă cu Rikjaard șl, încă de atunci, a devenit unul din uriașii fotbalului portocaliu. Alături de minge, Ruud iubește mu- zica, avînd propria formație de reggae, „Revelation Time", în care el cîntă la ghitară și bongos. Dar activitatea lui în afara gazonului mal are o fa- țetă foarte importantă : lupta împotriva politicii de apart- heid, împotriva discriminării rasiale de orice fel. organiza- ția „Anna Frank" din care face parte militînd în acest sens. Venirea sa la Miian s-a decis acum trei ani, tot pe stadionul Nou Câmp, cel care a găzduit, săptămîna trecută, finala CCE. Atunci, el juca la PSV Eindhoven și se afla cu echipa la turneul Gomper. Silvio Berlusconl, miliardarul italian, le-a propus liderilor olandezi să propună ei cifra pe care o cer pentru Gullit. Vă amintiți ? A fost transfe- rul anului și Investiția — 15 milioane de mărci vest-germa- ne — s-a dovedit mai-mult- decît-inspirată. Fără nici un dubiu, Ruud Gullit este un fe- nomen al fotbalului mondial și finala Cupei Campionilor l-a arătat în adevărata lui splendoare. După med, „Corre dello Sporto" i-a acordat nota maximă (Baresi, Donadoni, Rijkaard și Van Basten au obținut 9). La gabaritul lui — 1,85 m și 83 kg — R. G. are probleme cu ... • piciorul. La dreptul, poartă 46, iar la stîn- gul, 45. însă conformația de- fectuoasă a labei piciorului face ca o gheată obișnuită să nu li stea normal. întrebat, în marțea de dinaintea me- ciului, ce griji îl frămîntă, Gullit a răspuns cu umor: „După cum știți, stau în ca- meră cu Ancelotti. Eu. cum pun capul pe pernă, adorm imediat, insă el mereu are in- somnii și chef de vorbă. Dacă o să joc șî Carlo nu mă va lăsa să dorm, o să-1 scot afară, pe coridor". Ca un amănunt — în ton cu preocupările lui muzicale —, hotelul Ritz, în care a fost cantonat Milan-ul. este al luî Julio Tglesias. Alt Gulliver-uriaș ! Marcel TOLCEA „Expediția” In primul rînd e vorba de o peliculă agreabilă, după un scenariu de Petre Ghelmez, despre o excursie prin țară, gen „Cutezătorii", în regia lui Mircea Moldovan. Admirabil cadru natural, cu panorame la Orșova, la munte, în Ca- zane etc. Muzică dinamică, efecte sonore sugestive. Ceea ce depășește așteptările noas- tre însă este dezinvoltura cu care se mișcă, prin fața apa- ratului de luat vederi, copiii. Poate, ca niciodată în filmele noastre, apar copii drăguți (nu numai „expresivi") și in- teligenți, cu simțul umorului ; replicile curg firesc, nu dau senzația de text învățat și si- labisit. La Timișoara, scena- rist, regizor șl... unul din in- terpreti s-au Intîlnit cu copiii orașului, Ia Casa pionierilor și șoimilor patriei, în aceeași zl filmul fiind lansat cum se cuvine, pe scenă au fost pre- zenți realizatorii și... forma- ția „Flores", care a cîntat pe scenă. Se cade să facem u- nele precizări, care nu se gă- sesc pe afișul sau genericul filmului : printre copiii aleși pentru „Expediția" se află un timișorean, Marius Rădmănăș- tean, elev în clasa a șaptea la Liceul de filologie-istorie, membru al grupului (cor cu autoacompaniament) „Flores", instruit de profesorul Ion Mă- tăsaru. Marius și-a luat cu «ine ghitara, cîntă în film cu ea și cu vocea sa cristalin- catifelată, așa cum a fost în- CURGEM SPRE VARA . . sport . . și, serbîndu-ne copiii, ne ducem spre capăt de mileniu, cu cîteva repere, sportive, bun înțeles, cum, în prag, șade Campio- natul Mondial de fotbal din Italia, la anul de gr ație 1990 ; pri- vim într-acolo cu încredere în forțele naționalei române, care, strîngînd rîndurile de prin cluburile cele mai mari (sau mici, de se nasc valori), ar putea și ar trebui să ne fericească prin cali- ficarea la turneul final. Totul depinde de noi I Cum Steaua n-a izbutit să cucerească din nou rîvnitul trofeu, care onorează vitrina superbei echipe A.C. Miian, rămîne ca întreg efortul fotbalului românesc să fie dirijat spre pregătirea, de pe acum, a meciurilor cu Danemarca ; din exces de optimism, am pornit bătălia ca din pușcă, numai că am ajuns într-un car, stare apatică a primăverii, căreia i-au căzut victimă și steliștil ; de-nchid ochii, văd din nou partida de la Barcelona și m-apucă o sudoare lăuntrică, a supă- rare și a durere, cît repede să ridic pleoapele și să privesc, fotbalistic vorbind, spre umbra lui Hamlet și stafiile din arenele daneze : îi vom învinge I Am convingerea calificării cel puțin dintr-urt motiv ; ne-am învățat minte I Ca atare, aș propune antrenorilor să nu mai facă nici o referire la meciul Miian — Steaua, adică să-1 uităm, precum un vis urît, socotind că un asemenea necaz se întîmplă și la case mni mari (Real Madrid). Propun și-o replică : la muncă, băieți ! Teodor BULZA vățat de minunatul său profe- sor, împreună cu alți 150 de copii. Marius e fotogenic și ta- lentat, aparițiile pe scenă și la televiziune îl fac să „n-aibă probleme" cu timiditatea și dicțiunea. Sper să fie la fel de bine totul și la română sau matematici și sînt convins că așa este, căci o calitate nn vine niciodată singură. Marius a jucat și în piesa „Un bărbat și o femele" de Ion Băieșn, așa că alegerea „Casei de Hl- me unu" a mers la sigur. Micul timișorean cîntă pe această peliculă o melodie de Ion Mătăsaru, (textul aparți- nînd compozitorului), purtînd amprenta unui lirism curat, juvenil, melodios și cu foarte mare plăcere interpretată de pionierii de la „Flores". Se mai spune că a fost mare alergătură, echipajul expedi- ției fiind selecționat din vreo 9 300 de copii ! A rentat efor- tul, căci copiii ne cuceresc, micile aventuri ne conving și le așteptăm curioși deznodă- mîntul, cadrul se îmbină adec- vat cu muzica. Un film ai vîrstei fericite, realizat de oa- meni care își înțeleg copiii.' Probabil că pe traseul filmă- rilor, micul colectiv „s-a în^ chegat", relațiile ău devenit firești, întîmplările sînt trăite real ; pînă și simpaticele cli- șee verbale au fost lăsate la locul lor, conferind farmec și autentic. Toate vîrstele sînt tinere, par a ne spune reali- zatorii, invitîndu-ne totodată la drumeție, în întremătorul decor natural, retrăind, ca în primii ani al existenței, cu in- tensitate și emoție ceea ce, de fapt, reprezintă viața. Lucian BURERIU ORIZONT • 8 • In diverse rinduri ne-a preocupat o sursă de inspirație comună — tn speță orientală și orlentalizantă, decantată printr-o viziune artistică similară — a ui Dlmitrle Bolintlneanu șl a pictoru- lui polonez Jan Matejko (1838—1893), imbil cunoscători șl prețultorl ferventi ai frumuseților Constantlnopolel, unde români șl polonezi, patrloțl șl revolu- ționari, siliți să emigreze de sub domi- nații străine, au găsit — după spusele poetului nostru — «o grațioasă ospita- litate». în perioada Tanzimatului («era reformelor»). Fără a se fi cu- noscut personal, Bolintlneanu șl Ma- tejko au fost familiarii aceleiași pri- mitoare case a soților Gropler, pe țăr- mul Bosforului, apropiată de-a soților Sașa și Ion Ghica ; au avut contacte prin polonezii știutori de limbă româ- nă : se cere menționat aici Zygmunt Milkowskt (pseudonim T T. Tei), agent politic, clrculînd periodic între Țarigrad șl Galați, autor de romane cu subiect românesc și balcanic, precum și al unei lucrări monografice despre Țările Române, intitulată România de azi (1884). Am căutat să demonstrăm cu alte prilejuri că geneza pînzei lui Matejko „înecata din Bosfor" (1872) se datorește Unor poeme din „Florile Bosforului" (patru avînd teme Istorice, al cincilea o tentă elegiacă), iar pe de alta parte, o serie de acuarele, peisaje, crochiuri și laviuri redînd atmosfera tarlgrădeană, evocă în albumele de schițe matejkiene întocmai aspectele ce l-au frapat îndeosebi pe Bolintinea- nu la Istanbul. lăsîndu-și o amprentă plină de lirism și de culoare în proza și-n versurile lui. Insă, independent de faptul că pe ambii artiști i-a urmărit obsesiv o temă legată de condiția cru- dă a femeii musulmane în acea vreme, că pe amîndol i-a fascinat splendoarea peisajului bosforlc, fizionomia însăși a lui Jan Matejko, la recenta o sută cincizecea aniversare a nașterii sale (s-a născut la Cracovia, la 24 iunie 1838) e deaj uns de interesantă și ori- ginală pentru a fi rememorată în tră- săturile sale definitorii. Provenind din- tr-o familie băștinașă din acea parte a Boemlel, unde a proliferat barocul slav, născut însă la Cracovia, în cel mai pitoresc cartier de lîngă vechea poartă zisă FloriaAska, scurtele șederi pentru studii la Mtinchen și mai apoi ta Vlena nu i-au obnubilat pasiunea pentru specificul popular polonez, sim- țul acut față de tot ce era cu-adevărat autohton șl tradițional în sensul bun al cuvîntului. Căci Matejko n-a fost numai pictor : arheolog amator, a efec- tuat săpături cu numeroase rezultate rodnice, etnograf din vocație, a cules, adunat, selectat costume naționale, obiecte de uz casnic, ceramică artiza- nală, artă populară de toate genurile, chiar șl instrumente de tortură, pentru a vădi cruzimea unor moravuri, unor clase oprimante din trecut, considertnd pe bună dreptate că toate aceste măr- turii contribuie în mal mare măsură decît alte dovezi — cele scriptice, de pildă, alterînd nu o dată adevărul — la cunoașterea feței veridice a istoriei. Așa îneît, cine vizitează astăzi „Dom Matejkl" (Casa lui Matejko) de pe ulița Floriaiîska, cu numărul 41, obser- vă că bogăția, varietatea exponatelor Interferențe culturale româno-polone JAN MATEJKO IN CONTEXTUL POEZIEI LUI BOLINTINEANU colecționate cu iubire, onnduite cu gust și cu metodă, constituie un auten- tic muzeu etnografic, alcătuit pe vre- mea cînd etnografia nu era o disci- plină foarte intens cultivată. Animator al vieții culturale cracoviene din acea epocă, profesor la Școala de arte fru- moase, ocrotitor al tinerei generații de pictori, chiar dacă aceștia se îndepăr- tau de maniera lui, Matejko l-a avut ca student. favorit pe Stanislaw Wys- piatiski, pictor valoros, ce avea să de- vină nu tîrzie vreme cel mai însemnat dramaturg al Poloniei, la răspîntla se- colelor XIX șl XX, deopotrivă înnoitor al viziunii scenografice șl regizorale, tn fine, o mutație netă în creația Iul Matejko a fost determinată de călăto- ria sa în Orientul levantin (1872) ca oaspete al seraiului soților Gropler de la Bebek, unde se întîlneau nu numai oamenii de afaceri — Henryk Gropler a fost un aprig industriaș —, dar și li- terați, artiști, agenți politici mllitînd pentru cauza națională. Matejko, văr al lui Gropler, a făcut portretul aces- tui personaj, căruia de altfel nu i-au lipsit generozitatea șl Înțelegerea față de oaspeții casei sale, precum și pe-acel al soției, Luisa, despre care Bolintinea- nu scrie: „o doamnă polonă de dis- tincțlune superioară, ce locuiește Con- stantlnopoli". Portretul soțului 11 ara- tă ca pe-un teribil palicar, cu fiziono- mie mai degrabă meridională decît nordică, iar al soției. Luisa, vădește o grație plăpîndă, un aer discret melan- colic, ceea ce justifică versurile ce l-au fost dedicate de Bolintlneanu („La Luisa" în „Florile Bosforului" și „Le- glvera" (de la turcescul „legiver" fes azur, sugerînd gingășia cvasi aeriană a doamnei Gropler). E semnificativ și faptul că în „Florile Bosforului", ver- surile dedicate Lulsel sînt urmate de poemul „Idealul" (în turcă „Hlal"), personlficînd făptura de vis. întru totul ideală, inefabilă, cîntată de poeții otomani. Fără discuție, în- fățișarea lui Henryk Gropler s-ar po- trivi cu tema „înecatei din Bosfor" a tui Matejko (secretarul de mai tîrziu al pictorului, Gorzkowski, pretindea că toate personajele din numitul tablou, cunoscut și sub titlul de „Hasan îșl osîndește soția necredincioasă", sînt reale 1). însă e sigur că admirația in- spirată lui Bolintlneanu de Luisa Gropler s-a consumat doar pe plan li- terar. Totuși, poemele bolintlnlene : „Rablă", „Mehrubă". „Lei li", parțial „Naîdă" și, desigur, elegia „Suspinul Bosforului", au constituit materialul poetic al temei „înecatei din Bosfor", cu-atît mai mult cu cît trăsăturile îne- catei amintesc, fie chiar și stilizate, pe-acelea din portretul doamnei Gropler (astăzi la muzeul din Szczecin). Fiindcă istoria e o «magistre vitae», Bolintlneanu și Matejko au căutat să reînvie trecutul întru grandoare și magnificență. Nota de exaltare mult apăsată nu mai e aici retorism gra- tuit, discursivitate sforăitoare, c! sen- sul unei demnități conștiente — astăzi am zice „angajate". Nimic nu rechea- mă mai direct în memoria noastră o pînză matejkiană cu temă istorică de- cît „Mlrcea cel mare șl solii" a lui Bolintlneanu: punerea în scenă, re- plicile solemne, conștiința cavalerească („Respectați solia, căpitanii mei I") respiră înălțimea morală, exprimată cu o nobilă sobrietate. Și în contextura unor atare evocări ale trecutului, se observă lu cei doi artiști procedeul imaginil-cheie sau al obiectului emble- matic, subliniat cu precădere; de aceea nu o dată i s-a reproșat lui Matejko accentuarea prea evidentă a unor de- talii, cărora nu li se detecta rolul în configurația cufărul sau cufărul tablou. Redarea excesiv atentă și exactă se atribuia, în mod simplist, miopiei ar- tistului 1 în realitate, această minuție era destinată a reliefa situații șl cli- mate psihologice, caracteristice unor momente date șl sugerate prin amă- nunte intenționat subliniate plastic. Asemenea obiecte emblematice s-ar pu- tea sistematiza într-un adevărat cod : de pildă, pălăria cu pene aruncată pe podea în tabloul cu Rejtan (și-n ace- eași ordine de idei, găsim la Bolinti- neanu motivul penelor smulse de Ga- brlel Băthory de pe propriul său coif, după ce fusese biruit de Radu Șerban), cușma rituală a lui Witold in „Bătălia de la GrUnwald". enorma carte cu li- tere cirilice pe care se depune jură- mîntul „Uniunii de ta Lublin", după cum imagine-cheie ar fi chipul țăra- nului cu suman din același tablou — și se pot înmulți exemplele. Valori i- conologice și scenologice similare întîl- nim și-n alte legende sau basme ale Iul Bolintineanu: în „Cupa lui Ștefan", obiectul-cheie e potirul de la Putna sfărîmat în bucăți : cupa simbolică reapare în „Umbra răzbunătoare", cu o referire a poetului la istoria bizan- tină ; în „Doamna lui Neagoe" vedem caseta cu juvalere, obiectul-cheie fiind „cifrul" care ilustrează terminarea mă- năstirii de la Curtea de Argeș. Nu putem enumera în rîndurile de față toate exemplele de caracter em- blematic din poezia lui Bolintineanu și pictura lui Matejko, figurate prin imagini-cheie („înecata din Bosfor") sau obiecte-cheie precum cele de mai sus : asemenea elemente cristalizate în actul de creație ar cere efectiv o ana- liză sub raport iconologlc, întrucît ele depășesc rama pur anecdotică și tind către pătrunderea ideatică a conținutu- lui. în Istoria culturii nu se poate vorbi despre coincidențe întîmplătoare; cercetarea comparatistică aprofundată e susceptibilă să anexeze, să sistemati- zeze, să elucideze parități de optică, convergențe, afinități, fără de care orice fenomen de cultură ne-ar apărea cu totul izolat; e un principiu ce se poate aplica ,și în cazul paralelismelor între literatură și artele plastice, între două temperamente creatoare pe tă- rîmurl diferite, receptive la aceleași impacte, la aceleași, surse de inspirație. Iată ceea ce ne-a reținut cu deosebire atenția în cazul confluenței Bolinti- neanu — Matejko. Rodica CIOCAN-IVÂNF.SCU Un fantezist intempestiv, imagist insolit cu vocația liberă a expresiei fruste, surrealist fără margini șl saltimbanc al ezoterillor puse în scenă cu o abilitate ce asumă riscul gratuității și al jocului delectabil pare a fi Slavco Almăjan, scriitor din R. S. F. Iugoslavia. Lectura poe- melor sale de-a lungul întregului discurs poetic, de la placheta de debut, din 1968, intitulată „Pantomimă pentru o după-amiază de duminică" șl tipărită, dacă nu mă înșel, mai întîi în sîrbo- croată, trecînd prin „Bărbatul in stare lichidă0 (1970), „Liman trei" și pînă la „Mutația punctu- lui", din 1986, ultimul volum do care avem cu- noștință, mobilizează conștiința receptoare într-o perspectivă duală și alternativă: jocul fantezist și imageria bizară versus gravitatea tonală și arti- culația profundă, ceremonială, gnomică. Ca și cînd poetul, asumîndu-și In deplină cunoștință de cauză natura sa bifrons, se oferă poemului, aflat în sta- re lichidă, încă nu împietrit, într-un joc funam- bulesc de oglinzi care, amăgitoare, ar sfîrși prin a schimba sensurile esențiale : poetul pare a rîde cu chipul său nocturn, buimac de o exultantă ne- verosimilă în planul înțelegerii imediate, șl ar plînge cu cel diurn, transfigurat. Surprinzătoare, ia Slavco Almăjan, cunoscător din interior al marilor experiențe ale liricii româ- nești moderne și avertizat asupra celor continen- tale, este deplina sa maturitate din început, de la debut, posesiunea ex abrupto a științei poetice. în totala prezentă a dăruirii date, fapt care-1 apropie dc marii reprezentanți ai generației sale. Nlchita Stănescu, Marin Soreseu etc. Volumul recent tipă- rit la Editura Scrisul românesc din Cralova. ne- filnd. din păcate, cum cititorul așteptat și presu- pus ar fi meritat.^consecinta unei antologări a ope- rei poetice de pînă acum a autorului, se dovedește totuși, oarecum accidental, prin natura poemelor, un florilegiu, un eșantion demonstrativ pentru structura lirismului almăjlan, pentru locul și rolul său în poezia contemporană. Există fără îndoială, cum observă Mihai Un- gheanu, autorul prefeței citatei editări cralovene, ceva din evanescența imagistică a suprarealiștilor Labirintul rotativ in structura acestei poezii, nu doar prin ameste- cul rafinat de real șl ireal, de veghe și vis, ci și prin discursivizarea stării de luciditate, de tempe- ranță și raționalitate, de conștientă care sfîrșește prin a conferi sens căutării și anchetării ființei ori, poate mal exact, fiindului. Poemul lui Slavco Almăjan se închipuie fie o întrebare nețărmurită, fie un „răspuns" mărginit de umbra întrebării sale, care-i obstaculează semnificația simplistă. Condiția poetului este de continuă perplexitate dinaintea posibilului, la granița dintre real șl Ireal, dintre veghe șl somn. «Șlntre joc șl instanța unei decizii solemne, un status înterrogandi, căci, așa cum sîn- tem avertizați într-un poem. Intitulat nu fără o abia disimulată ironie „Zi de odihnă", totul stă sub semnul întrebării. Slavco Almăjan pare să cunoască mai bine decît mulți alți colegi de generație imensele ener- gii pe care le poate elibera o bună locuire a lim- bii. Că este așa o demonstrează, dacă aventura sa poetică în sine ne convinge asupra acestui aspect esențial pentru receptarea profundă a mesajului său, cartea de „proverbe poetice", intitulată su- gestiv „Vara cailor", din 1974, ce se dovedește o aventură aproape singulară în spațiul poeziei de expresie românească. Singulară, spun, ignorînd cu o reticență cam grăbită, poate pe cea a lui Anton Pann și, în parte, a lui Arghezi din marile sale poeme pentru cei... mici. Poet al auditivului, neglijînd savantlîcurile geometrizărilor în pagină, Slavco Almăjan pare a se preocupa de resuscitarea funcției exorcizante a graiului, condiționat uman și social cum este, ca locuitor într-o „infeulă" de vorbire românească. De aceea, pariul său Intim este cel cu proverbul, cu zicala, cu cimilitura. în această strategie nu prea facil de observat, dar nici ascunsă, consistă marea probă a labirintului rotativ pe care Slavco Almă- jan s-a decis să șl-o asume, conștient că lucrul cel mai perlclitant pentru chipul fragil al poemu- lui este ca, sfidînd legea simetriei și a echilibrului, să înclini balanța către Tezeu ori către Minotaur. Căci, cel puțin în poezie, unul este conștiința ce- luilalt. George POPF.SCU • Slavco Almăjan, POEME, Craiova, Editura Scrisul românesc. 1988. Cu n nrefață de Mihai Unghcanu. COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA ; TIMIȘOARA, strada RODNEI l: Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index t 42 907 Proletari din toate țările, unlți-vă I orizont “ SAPTAMINAL SOCIALPOLITIC $1 LITERAR-ARTlSTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. $1 COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 23 (1162) 9 IUNIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI Conștiința politică, revoluționară — forța motrice a progresului Problema fundamentală a filozofiei se referă la raportul dintre materie și conștiință. K. Marx șl F. Engels au de- monstrat rolul primordial al materiei; nu conștiința oa- menilor determină existen- ța, ci, dimpotrivă, existen- ța determină conștiința. Una din contribuțiile teoretice im- portante ale secretarului ge- neral al partidului, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU, constă în înțelegerea dia- lectică a raportului dintre materie și conștiință, din- tre dezvoltarea forțelor de producție, pe de o parte, și activitatea politico-ideo- logică șl cultural-educativă, pe de altă parte. Eviden- țierea rolului determinant al existenței, al forțelor de pro- ducție In dezvoltarea societă- ții nu înseamnă subaprecierea rolului conștiinței In edifica- rea noii societăți ; principiul filosofic abstract, raportul de ultimă instanță nu trebuie confundat cu realitatea con- cretă, unde elementele mate- riale se împletesc cu cele spi- rituale, alcătuind un tot indi- vizibil. Specificul spiritului re- voluționar este tocmai situa- rea pe primul plan a capaci- tății omului de a transforma natura șl societatea, evident pe baza cunoașterii și respec- tării legilor obiective ale evo- luției. Secretarul general al partidului arăta că : ..In esen- ță noi, comuniștii, ne propu- nem de fapt, să venim — dacă se poate spune astfel — în sprijinul naturii care a sinte- tizat tn om forma superioară de organizare a materiei, ac- ționlnd prin toate mijloacele pentru stimularea însușirilor celor mai nobile ale acestuia, pentru dezvoltarea sensibili- tății sale, a dorinței șl voinței de autodepășire, pentru ampli- ficarea continuă a cunoașterii sale, pentru împlinirea visuri- lor sale celor mai cutezătoare de progres, dreptate și feri- cire". Marile realizări economice și sociale, obținute de poporul român în revoluția și con- strucția socialistă, mai ales în ultimele două decenii (pro- ducția industrială a țării noas- tre în anul 1988 a fost de 135 de ori mai mare decît cea din 1945) nu ar fi fost posibile fără aportul tot mai impor- tant al factorilor subiectivi. Ne mîndrim nu numai cu succese economice, dar și cu mari realizări tn activitatea politico-ideologică și cultural- educativă ; generalizarea In- vățămîntului de 10 ani și în perspectivă a celui de 12 ani, politehnizarea învățămîntului liceal și Superior șl prin a- ceasța .Integrarea Iui cu pro- ducții Și cercetarea, cuprin- derea tuturor cetățenilor în învățămîntul politic de masă, crearea unul sistem instituțio- nalizat de pregătire profesio- nală continuă a oamenilor muncii, intensificarea activi- tății cultural-artistice prin or- ganizarea Festivalului național „Cîntarea României" ș.a. Estimînd rezultatele bune ob- ținute în activitatea politico- ideologică, potențialul de care dispunem, exprimînd însă și o apreciere de ansamblu, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU, în Expunerea la Plenara din noiembrie 1988, releva că „s-a produs o anumită răminere în urmă a nivelului gene- ral, ideologic, politlco-educa- tiv față de dezvoltarea forțe- lor și relațiilor de producție". Rămînerea în urmă a con- științei poate afecta însăși dezvoltarea forțelor de pro- ducție ; noua revoluție tehni- co-științifică solicită integra- rea rapidă în producție a re- zultatelor cercetărilor științi- fice, carențe în pregătirea profesională pot deveni Impe- dimente în îndeplinirea planu- lui de producție etc. Activi- tatea politico-ideologică se poate transforma, într-un in- terval scurt de timp, într-o forță motrlc^ a progresului, numai dacă acționăm consec- vent In direcția perfecționării cercetării din domeniul știin- țelor sociale. Investigația con- cretă, surprinderea faptelor și proceselor social-polltice tre- buie susținută de un perma- nent efort teoretic de genera- lizare șl sistematizare. Se im- pune, așa cum preciza secre- tarul general al partidului, în Expunerea la Plenara din no- iembrie 1988, să dăm un răs- puns clar problemelor social- politice esențiale ale socialis- mului; să se studieze cu aten- ție modul de funcționare al societății noastre, a experien- TIMIȘOARA — Efigii arhitectonice ței socialiste din alte țări so- cialiste, In comparație cu orinduirea capitalistă, relevîn- du-se elementele structurale prin care socialismul se dove- dește superior. Aceasta presu- pune o analiză aprofundată a raporturilor dintre clase, ca- tegorii sociale, domenii și sec- toare ale vieții sociale, sesi- zarea din vreme a contradic- țiilor dintre ele, stabilirea u- nor modalități optime de re- zolvare a lor, elaborarea pe baze științifice a principiilor și metodelor de conducere social-politică. în condițiile în care ne pro- punem să făurim societatea socialistă multilateral dezvol- tată, să înfăptuim noua revolu- ție tehnico-științifică și noua revoluție agrară, activitatea politico-ideologică solicită tot mai mult situarea pe o poziție înaintată, integrarea armo- nioasă socială și instituțională. Pentru a forma și dezvolta conștiința politică se impune, așa cum sublinia secretarul general al partidului, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU „să dezvoltăm puternic spiri- tul revoluționar in muncă, în gîndirc, in toate domeniile, să acționăm cu hotărîrc împotri- va a tot ce este vechi și peri- mat, ceea ce nu mai cores- punde actualei etape și să promovăm eu îndrăzneală noul, ceea ce se afirmă ca o necesitate a dezvoltării socie- tății, atit în ceea ce privește forțele de producție, cit și tn știință, invățămint, în cultură, în întreaga dezvoltare ccono- mico-socială". Dr. Constantin STRUNGA In Cuvintarea la ședința Co- mitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 2 Iunie, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU sublinia că: „Trebuie să creăm un spirit mai activ, să dezvoltăm combativitatea re- voluționară, disciplina și răs- punederea în muncă, în toate domeniile de activitate''. Ex- periența acumulată în proce- sul edificării noii societăți atestă că principala cale, con- diția hotăritoarc a înaintării ferme pe calea progresului și civilizației o reprezintă inten- sa mobilizare a capacității na- ționale de muncă, de creație, de inteligență. In excelentele condiții de libertate și inde- pendență națională, ridicarea patriei noastre la niveluri re- levante de dezvoltare — potri- vit obiectivelor istoricelor ho- Interesele vitale ale societăți tăriri adoptate la Congresul al XlII-lca și la Conferința națională ale partidului — este posibilă, în primul rînd, prin valorificarea superioară a muncii poporului nostru. Se- cretarul general al partidului a relevat că „Toate mărețele realizări din anii construcției socialiste sînt rodul activită- ții minunatei noastre clase muncitoare, a țărănimii, a in- telectualității, a muncii unite a întregului popor, care în- făptuiește neabătut politica partidului, ce corespunde pe deplin intereselor vitale de bunăstare, de fericire, a între- gii națiuni". Militînd continuu pentru dezvoltarea multilate- rală, in ritm înalt, a societă- ții socialiste românești. Parti- dul Comunist Român a con- ferit un înalt sens muncii po- porului nostru. In infloritoa- rea perioadă care a urmat Congresului al IX-Ica al par- tidului au fost adoptate obiec- tive precise, a căror semnifi- cație se definește nu numai în indici exprimați în cifre, ele s-au concretizat în fapte de conștiință, în conștiința sco- purilor cărora societatea le consacră munca sa. Scopurile pe care și le propune societa- tea noastră socialistă sînt puncte de concentrare a inte- reselor fundamentale ale tu- turor oameftilor muncii, ale întregului popor. Acestea mo- tivează, în planul conștiinței, actulinnan de a învăța, de a dobindi cunoștințe și instrui- re, de a consacra toate efor- turile edificării înfloritoare a noii orînduiri in patria noas- tră. Profunda revoluție în sfera muncii, întemeiată pe incon- tcstabila vocație, priceperea șl tenacitatea poporului nostru, manifestate tn Istoria sa mile- nară, pe aceeași vatră a etno- genezei sale, constă într-o con- tinuă și aspră confruntare cu vechiul. Intîi de toate a fost o eroică Înfruntare cu trecu- tul care nc-a lăsat puține și modeste mijloace de produc- ți, insuficientă experiență de muncă la nivelul înaltelor exi- gențe ale producției moderne, neîndestulător număr de spe- cialiști, mai cu scamă pentru multele domenii abordate pen- tru prima dată în practica so- cială din țara noastră. Dar re- voluția in domeniul muncii a fost șl este nu numai o în- fruntare cu mijloacele mate- riale, ci șl cu spiritul, cu de- prinderi anacronice, nepotrivi- te cu cerințele unor forțe mo- derne de producție. In proce- sul complex al acestei revolu- ții in confruntarea și depăși- rea mentalităților învechite, s-au fundamentat rigorile li- nei noi discipline a muncii, strategia organizării și ordinii care guvernează dezvoltarea științei și a tehnicii de vîrf. S-a dovedit că înfăptuirea politicii de dezvoltare socială a patriei se decide în sfera muncii, în cadrul căreia exi- gențele calitative și responsa- bilitățile personale și colecti- ve au un rol hotărîtor. De aceea, construirea societății socialiste și conducerea aces- tui proces implică o uriașă răspundere din partea tu- turor factorilor de decizie, de muncă, de execuție. Ia toate nivelurile, angajind prac- tic întregul popor. In re- centa Cuvîntarc, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU atra- ge atenția asupra importanței deosebite a funcționării efi- ciente a componentelor cadru- lui solidarizării tuturor facto- rilor de conducere și de exe- cuție. a națiunii în întregul său, în opera de edificare a noii societăți, potrivit necesi- tăților și posibilităților dez- voltării patriei, in concordan- ță cu legile generale ale pro- gresului social. Din această perspectivă poate fi înțeleasă și transpusă in viață teza făuririi socialismului cu po- porul șî pentru popor, care ex- primă concepția revoluționară a secretarului general al par- tidului nostru asupra demo- crației muncitorești revoluțio- nare instaurate in viața și in practica politică a societății românești. OKIZONT ORIZONT © 2 e Lectură si comunicare Din perspectiva Introducerii in teoria lectu- rii • a lui Paul Cornea, caracteristica esențială a unui text este aceea de a fi un produs comu- nicativ, adică rod al unei Intenții de comuni- care ce își găsește răspuns In actul lecturii. Prin Intermediul acestuia, lectorul are acces la re- gulile constitutive ale unu joc, !n parte recu- noscute în text, in parte descoperite în proce- sul lecturii înseși, proces situat într-un orizont socio-comunlcativ care permite investiri mul- tiple, de natura nu doar a competențelor achi- ziționate, ci șl a trăirilor posibile. Fundamentul teoretic al cărții este, In liniile lui esențiale, cel al pragmaticii literaturii. După ce examinează critic celg mal vehiculate defini- ții ale textului șl, implicit, schițează cadrul teo- riilor din unghiul cărora ele au fost elaborate, autorul ia în considerare cîteva dintre elemen- tele de bază ale textualitățli : delimitarea textu- lui ca întreg relativ autonom, coeziunea și coerența sa, Intertextualitatea, factorii contex- tuali implicați în structurarea sa (funcția comu- nicativă, codurile, lectorul). înainte de a urmări mai îndeaproape momentele cele mal importan- te ale participării lectorului la înțelegerea, re- ceptarea șl interpretarea textului și, deci, a fe- lului tn care acesta se implică în Interacțiunea comunicativă .solicitată" prin text. Paul Cornea operează o distincție importantă ;i fertilă pen- tru întregul cîmp al demonstrației. El abando- nează conceptul mult prea general, prea abstract și controversat de Text, cît șl pe acela relativi- zat de tribulațiile istorice de .text literar", în favoarea dellmtărll a trei categorii de texte ce .postulează existența a 3 compartimente funda- mentale de utilizare a limbii : de a transmite informații, de a istorisi ficțiuni, de a experi- menta resursele instrumentului lingvistic". Re- zultă de aici trei categorii de texte, textele re- ferențiale, pseudo — sau transrefercnțiale și cele autoreferențiaîe, corespunzînd celor trei in- tenții comunicative dominante amintite, în func- ție de care obiectul textual se raportează într-un mod specific la real șl solicită cititorului un comportament diferențial. Procesul semnificării textuale și raporturile acestuia cu referentul, gradul de implicare și atitudinea față de coduri. libertățile și constrângerile exercitate asupra lectorului, strategiile puse în joc și regulile co- operării sînt pentru fiecare dintre cele trei ca- tegorii de texte diferite. A ține seama de aceas- tă diferență devine, în cele din urmă, o măsură a adecvării la regulile jocului comunicativ pro- pus. Purtată consecvent din unghiul acestei de- partajări inițiale, ingenioase și fidele cadrului teoretic pragmatic, discuția asupra actului lectu- rii și a traseelor accidentate și adesea întorto- cheate ale receptării cîștigă în precizie, concre- tețe, eleganță teoretică și utilitate practică. Căci, schițînd elementele fundamentale ce ghidează procesul comunicării prin text, asigurînd, pe de o parte, lizibilitatea acestuia, pe de alta exer- sarea competenței lectorului într-un sens ce vizează nu doar înțelegerea obiectului, ci și asi- milarea lui ca experiență subiectivă, Paul Cor- nea propune reflecției o serie de considerente ce ar trebui luate în seamă de cel care se ocupă de „învățarea" literaturii. Atenția privilegiată acordată lectorului concret, urmăririi contextu- lui la care acesta raportează întîlnirea sa cu cartea, se face pe fondul unei depășiri a pers- pectivei pragmatice spre o sociologie a recep- tării. Una mai puțin preocupată de statistici sau de datele aleatorii ale procesului lecturii, cît de înțelegerea mecanismelor fondatoare ale com- portamentelor sociale în care comunicarea prin texte Intervine ca formă de a participa la pro- ducerea de sens într-un spațiu cultural. Cartea lui Paul Cornea reliefează pregnant avantajele opțiunii teoretice ferme și ale unei gtndirl teoreticeî faptele se ordonează și se ierarhizează logic, permițînd o privire critică asupra confruntării punctelor de vedere, selec- tlnd dintre acestea ceea ce conferă coerență In- ternă demonstrației ; un dicționar implicit ca- pătă formă, oferind căi stimulatoare de pătrun- dere șl participare la dezbaterea configurată, în stadiul actual al cercetărilor, in jurul diferitelor noțiuni ale teoriei literare : o viziune originală se încheagă, străină absolutizărilor pripite, flexi- bilă, deschisă. Avem de a face, așadar, cu un proiect de studiu ambițios, poate prea cuprin- zător, dar oferind o cale sigură de familiarizare cu o problematică incitantă, cu un limbaj teo- retic riguros articulat nu doar în structura sa internă ci și In raport cu realitatea vie a comu- nicării prin texte. Smaranda VULTUR * Paul Cornea, INTRODUCEREA ÎN TEORIA LECTURII, Ed. Eminescu. 1988. NELINIȘTEA CREATOARE A POEZIEI Evoluția lui Octavian Doclin înregistrează patru volume : Neliniștea purpurei, Ed. Facla, 1979, Ființa tainei, Ed. Facla, 1981, Muntele și iluzia, Ed. Facla, 1984, Curat și nebiruit, Ed. Cartea Românească, 1986. Debutul său, girat de poetul Anghcl Dumbrăveanu, a avut loc In antologia Uneori zborul (șapte poeți ti- neri), apărută la Ed. Facla în 1973. încă de la debut se puteau detecta două influențe : Blaga (în poezia Vulcan nestins : „suflete, tu, vulcan nestins") și Ni- chita Stănescu (în Folclor : .Domnișoară, ochiul tău"), însă adevărata „deschidere poetică" Octavian Doclin o realizează In primul său volum, .Neliniștea purpu- rei" (metaforă care-1 va obseda pe poet de vreme ce o reia, ca prim vers, și în următorul volum, „Ființa tainei", din 1981 : „Neliniștea din purpură te chea- mă") : poetul atacă încă din primul său poem al vo- lumului de debut problematica majoră a relației din- tre existent și poetic In spațiul originar al patriei: „Poetul este In Patrie rostire". Cîteva „coordonate poetice" se pot detecta încă din „Neliniștea purpurei", pe lingă influența blagiană. declarată de poet ca atare, așa cum își declară șl influențele din Rilke sau Trakl : seducția pentru muzicalitatea versurilor, pen- • cronica literară^ Alfabet nocturn La debutul său, in 1983, cu Spontaneitatea înțeleasă. Radu Sergiu Ruba era un emul al lui Mircea Cărtărescu. Un discipol timid, neîn- drăznind să împingă pină la ultimele consecințe răsfățul lingvistic și jocul de-a existența din poezia confratelui său. Iluzia continuă marchea- ză, In mod clar, o despărțire de model, Așezat, în vremea din urmă, mai aproape de poetica mașscriismului promoției '90 decît de ironismul optzeciștilor, Radu Sergiu Ruba a găsit, se pare, un modus vivendi atît cu primii, cît și cu cei din urmă. Regula sincerității absolute, a subiec- tivității radicalizate dau o bună combinație la contactul cu ironismul subtil și livresc. In- cursiunile în propria biografie intersectează, pe plan înclinat, sugestiile unui univers plin de conotații culturale. Multe dintre poemele de acum sînt — dovedind un răspicat program de subiectivizare al lirismului — pur și simplu pagini de jurnal. Tratamentul ficțional este minim, iar poemul se relevă ca sumă a neli- niștilor transcrise cu atenție maximă la deta- liul biografic. Singura alterare a pactului since- rității — presupus de către jurnal — se pro- duce printr-o distorsiune care, la bază, alcătu- iește un scenariu Ironic, iar pragul ei de sus atinge sferele multicolore ale suprareallsmului: „Rătăcește acum dincolo de calea ferată / fostul tău profesor de logică din liceu 7 de cincispre- zece ani urmărindu-te 7 să-țl strice media / și drept în fața ta peste timp / același șl continuu / zumzetul lui de contor. / Nimic mai paralel ca bețele țambalului 7 dovadă și trenul minat de taraf / profesorul trece linia trenului / te bănuiește în tot ce te-ar putea simula / dă cu piciorul in boschete 7 scutură trunchiurile co- legilor 7 orele care-1 premerg / îți umblă deja pe claviatură / ai și tu răspunsul pregătit la tine sub piele / refuzi totuși să-l țintești direct de sub haină / Ii vorbești cu cealaltă voce..." în această tonalitate strepezit-îronlcă sînt scrise majoritatea poemelor. Eliptic, In multe din secvențele sale, poemul proliferează printr-o excelent însușită artă a reducției. Comprimînd și condensînd, poetul întreprinde, de fapt, o istorie sui-gcnerls a fenomenului liric al ulti- mului deceniu. De la Inventarele burlești de obiecte imaginar-electronlce, la descrierile de senzații aglomerate, distingem un procedeu de strictă observanță textuallstă. Poezia lui Radu Sergiu Ruba are ritm, are o tonalitate distinctă și o invidlabilă știință a pendulării între auto- ironie și sarcasm. Derapajele de planuri și in- terșanjabilitatea unor secvențe întregi fac din poemele lui locul Ideal pentru o meditație asu- pra mecanismelor procedurii -lirismului. Percepută crepuscular, transpusă în semnele unui adevărat alfabet nocturn, lumea lui Radu Sergiu Ruba respinge programatic tragicul transformat in original pretext al Investigării solaritățli existenței: .Toate iubirile mele ex cathcdra 7 oră de oră ridicate la răspuns / ți- nute numai în aluzii / că geană nu au cum să pună pe geană la lecție / toate aceste fete fra- gile / mă dau acum tn cărți 7 să-mi nimereas- că temperamentul și pe hîrtie 7 deși în cărți nu mă arăt / mare minune 7 că doar fac parte din terapia lor / de o viață". Poet cu o deschidere spre toate nivelele lim- bajului, de la cel aluziv, fin, la cel violent. Radu Sergiu Ruba este, în primul rinei, un crea- tor de utopii. Un toarte frumos poem, Lecția, poate constitui, din acest punct de vedere, o adevărată ars poetica. Situat la mijlocul distan- ței dintre fatalismul viziunii și tentația derizo- riului, poetul găsește, mereu, în ultima clipă, un element mediator. Această știință a echili- brului probează că ne aflăm, mai presus de orice, în fața unui poet lucid. Viziunea nu ajun- ge niciodată pînă la terifiant. Poemul e supus rigorilor relativizării, redus, In pragul exploziei, la o supapă prin care se scurge energia incen- diară. Autor, deci, cu vocația echilibrului, ml- zînd pe expresivitatea frusteții, dar șl pe, In egală măsură, pregnanța fineții. Radu Sergiu Ruba știe să convertească tragismul în delica- tețe și dramaticul intr-o experiență mereu reite- rară a tandreții : „Frumoase anotimpuri. 7 De îndrăgostit / eram îndrăgostit de actrițele de la radio 7 și mă uitam fermecat la cutie / la lu- minița verde de strecurat pe degetele fetelor 7 în chip de inel de logodnă. 7 într-un caiet secret / transcriam toate buletinele meteo 7 iar capul meu se culca In direcția In care 7 glasu- rile lor îndrumau ninsoarea și vîntul". Cu a doua sa carte, Radu Sergiu Ruba con- firmă că s-a încadrat reglementar pe drumul adevăratei poezii. Mircea MIHAlEȘ • Radu Sergiu Ruba, ILUZIA CONTINUA, Ed. Cartea Românească, 1989. tru „jocul poetic" („Descîntec întors"), fascinația pentru „spațiul baladesc" („Dagmăr", „Falsă baladă"). De fapt, încă din acest prim volum poetul poate fi revendicat unui sipțiu .mito-poetic“ aparțlnînd zonei sale natale. Demersul este aprofundat în cel de-al doilea volum, Ființa tainei (în „Folclor" sau în „Falsă baladă", unde există un sunet nou) ; în general, acest al doilea volum apare mal concentrat față de primul, experiența acumulată spunindu-și cuvîntul. Cel de-al treilea volum, Muntele și iluzia, oferă în „circuitul poetic" elemente noi : poetul introduce un nou registru liric („Despre dor", „Numai copil"); dar și o anumită „retragere" spre zonele „romantice" ale viziunii poetice (în fond o încercare de a spori propria profunzime lirică). Un Imperativ al purității străbate mereu In versurile lui Octavian Doclin, deși „fluxul poetic" nu pare niciodată suficient „decantat_“ șl atunci el este trecut iar și Iar prin „retortele ima- ginației poetice" (ceea ce dă naștere la „esențe lirice hibride", nu lipsite de muzicalitate și profunzime); în general, ceea ce se reține este amintita întoarcere către „zonele romantice". De fapt, poetul încearcă acum gustul concentrării lirismului, fie în nota ro- mantică, fie în nota expresionistă sau clasică (serii de versuri sub genericul „Sfîrșit de poem"), asemeni încercărilor făcute de un bun instrumentist pe „cla- viatura lirică" tn căutarea unul „registru original-; în ultimul său volum, Curat și nebiruit (sub acest generic sînt prezente două note fundamentale ale li- rismului său : imperativul purității și încrederea „nebiruită" în forța poeziei și In statutul de poet), trecerea spre baladesc șl ancorarea In niște „coordo- nate ale realului" dau uneori trimiteri de mare puri- tate 7 diafan-lirice : șl-n Anina tot timpul a nins" (Baladă visată pentru Margot), dar și un tribut plătit „jocului poetic tn real" amintind de niște încercări eminesciene din postume : „Trăgeam din pipă. Pipa ala 7 mi-a fost de-ajuns pîn’ la Gătaia. 7 Dormeam pe umerii lu' Liza 7 plutind tn somn ca-n valuri briza". Ce se desprinde din parcursul liric străbătut de Octavian Doclin pînă la această „vîrstă poetică^ (avînd la activ experiența celor patru volume) : poetul declară că a Intenționat în Neliniștea purpurei și în Ființa tainei să realizeze „o saga a iubirii", iar în Muntele și iluzia prelucrarea unui motiv blagian în „ceasul de apă" ; ultimul volum. Curat și nebiruit ar fi ,și o antologie a motivelor, simbolurilor... doclir niene" (spune poetul cu o notă de umor despre pro- pria poezie), cele patru volume încheind o etapă.' Dincolo de declarațiile poetului, se poate afirma că Octavian Doclin dispune de posibilități multiple (In- clusiv de un registru al umorului liric încă neexpl<> rat) dar este Intr-o veșnică încercare de a-șf găsi „nota dominantă). Sub aparența aceasta de lejeri- tate în schimbarea registrelor lirice, el vrea să acre- diteze totuși o aspirație neoromantică. loan IACOB ORIZONT „MUNTELE SACRU” Șl FENOMENUL ABISAL1 (im r In descrierea drumului Dochiei, cu ideea cen- trală în ultimul vers, este indicată trecerea spre izvorul timpului Istoric, pe dimensiunea lui nesfîr- șită, șl tocmai de aceea deschiderea spre „începu- turi" se face printr-un gînd cosmogonic. In pieptul muntelui se arată o „poartă" mare: „Pe-acolo aoarele-șl mină car cu caii arzători, / Pe-acolo noaptea răsare blondă luna argintoasă / Și popoa- rele de stele ies în roluri luminoase / Și pe cer se împrăștie ca de aur sfinte flori". Drumul Dochiei, simbolic explicat ca un Început al lumii prin nașterea zeilor, in fabulația .sfintelor flori" ale Închipuirii, nu putea deci sfirși decît tn lăcașul zeilor dacici: „Zeii Daciei acolo locuiau — poarta solară / In a oamenilor lume scările de stlnci co- boară — / Șl tn verdea-ntunedme a pădurilor s-adun". Zamolxis, zeu după credințele geților, om de- venit zeu, după concepția grecilor, discipol al lui Pythagora, după informația primită de la aceștia de Herodot — deși istoricul, puntnd-o la Îndoială, spune că Zamolxe trebuie să fie trăit cu mult îna- inte — după aceeași informație, se retrage din viața credincioșilor tntr-o peșteră din muntele Kogalonon, pentru a reapare după trei ani, arătîn- du-le că taina mortii este o poartă deschisă spre nemurire. In mitul poetic al lui Eminescu, mun- tele „jumătate-n lume — jumătate-n infinit", este „Ideea", locul inițierii, un spațiu orphic al „cobo- rîril“, cu sensul .Înălțării" omului spre nemurirea Zeului. Dacă Zamolxe a fost un zeu al Cerului sau unul al Pămîntulul, mal mult decît spun istoricii eminesciana ne pot spune filosofii, pentru că „poarta din mun- te", prin care lese lumina tn „a oamenilor lume", este o „limită" a „coincidenței" opușilor, după ta- belele orphice ale pythagoriclenilor, opoziție din care Platon făcea distincție intre lumea inteligibi- lului și lumea sensibilului. Lumea sensibilă este o Imagine a lumii inteligibile. Intr-o relație de „par- ticipare" pe care filosoful o explica printr-un „mit al peșterii" : In fundul peșterii, cei ce sînt în ea văd lumina nu direct, cl numai în umbrele ei, iar tind filosoful coboară In lumea sensibilă este sur- prins de tenebrele care umbresc claritatea Ideii. Și urmează de aici că, dacă perfecțiunea este Ideea, lumea sensibilă este numai o „frumoasă imagine" a lumii inteligibile. O „frumoasă Imagine" deci, pentru că frumosul este numai o imitație sensibilă a inteligibilului. Prin enunțarea filosofului antic se lasă, totuși, po- sibilitatea „reabilitării" poetului, dar poetul însuși, Incepînd chiar din antichitate, este în drept să fie reabilitat pentru arta „frumoasă" a lui. Prin fon- dul orphic al misterelor, pythagorlsmul păstra sen- sul eliberării spirituale a omului, după modelul arhetipal al Iul Dfonysos-Zagreus, sfîșiat de titani și reînviat ca scîntele divină In sufletul omului, pe care doctrina pythagorelcă a pus-o In termenii unei opoziții, printr-o grupare a lucrurilor după o dualitate sau o polaritate a lor în coincidența con- trariilor, toate deduse din distincția fundamentală Intre Ideea inteligibilă și imaginea sensibilă. Din această coincidență se va ivi ceața, care, în spi- ritul Iul Platon, Inițiat *1 el în doctrina pythago- reică, va învălui strălucitoarea teorie a Ideilor, șl care a întins obscuritatea el peste încercările viitoa- relor speculații ale pythagoriclenilor, cu prelungiri, împreună cu orphismul în diferitele Iul reluări și cu neoplatonismul, pînă în epoca modernă. In Re- naștere ca o descoperire a ființei reale a omului, In secolul Rațiunii sub forma religiei șl științei cosmosului, iar în romantism sub forma armoniilor și simbolurilor invizibilului, precum și viziunea tenebrelor în inițierea .văzătorului". In toate ipos- tazele lui de demon, titan, profet, înțelept. Este viziunea care cu Eminescu se deschide șl In spațiul poeziei românești, într-o structură poe- tică a relației „ideii", din planul de sus al „parti- clpațiel", cu „imaginea", din planul de Jos al ei. încă din primele versuri numite de el întunericul și poetul, ca o viziune a „întunecosului" din care reînvie „cugetul" își definea axul gîndirii poetice pe coloana orphlcă a palatului celor două surori : Muzica șl Drama, care sînt Poezie șl Istoric, una „Inspiratoare", „muzica din stele", armonia cosmo- sului în tintecul de vrajă al Iul Orpheu, Iar cealal- tă viața reală a oamenilor, pe care „cintecul" poe- tului îi reînviază în „spiritul" lor : .psyche ', par- tea dinlăuntru a ființei umane, un demon pe care omul îl caută In el, printr-un destin al lui, după concepția arhaică, pus în relație cu mersul stelelor pe cer, cu „muzica din sfere", cum ar fi zis poetul. Intr-o întemeiere „abisală" a ceea ce a fost numit „Ideea Eminescu", printr-o zămislire a ei în „spațiul matrice" al culturii române, „muntele sacru" al cosmogonlilor poetice este „muntele" magului „bătrîn cît lumea", în Strigoii, ca episod istoric în zestrea Zînel Dochia. în drumul magului spre lăcașul ascuns tn munți, magul apare ca stăpîn al stihiilor, șl duh al vieții, și pe el îl caută. In munți, în epoca de formare a poporului român, cuceritorul nordic, spre a-i cere învierea iubitei moarte, regina dunăreană: „Ajuns-a el la poale de codru-n munții vechi, / Izvoară vii murmură, și saltă de sub piatră. 7 Colo cenușa sură EUGENIA DUMITRAȘCU : Casc In ceață. tn părăsita vatră, 7 în codri-adinei cățelul pămîn- tului tot latră, 7 Lătrat cu glas de zimbru răsună tn urechi". Magul acționează prin puterea vrajel Iul ca o forță a iubirii cosmice, reprezentînd, deci, în ființa interioară a omului, Izvoarele Vieții, către care poeții romantici năzuiau prin sentimentul unității lumii, al Absolutului. După drumul spre înțelepciunea bătrînului mag, în visul celui ce se întoarce spre sine însuși, prin „dublul" său, o deosebire apare între sensibili- tate și cugetare : „Tot cugeți. Cugetarea cu raze reci pătrunde, 7 Lovește chipul dulce creat de fantezie. 7 Și-acest chip devine palid ca o stafie 7 Și-ndată ce-1 privești tu, el stă să se confunde 7 Cu locul de unde vine, cu norii ori cu unde". Chipul creat de fantezie, adică Imaginea, lovită de raza cugetării reci, prefăcînd-o în palidă stafie, este o dezgolire a ei de „realul" sensibilului și, totodată, o întoarcere spre locul de unde vine, cu norii șl cu undele, adică spre geneză, in relația dintre „idee" și „imagine" în spațiul Imaginarului, este o geneză a gîndirii poetice între planul „de sus", al „cugetării", și planul „de jos", al „imaginii". Din acest spațiu între cugetare și imaginație, .muntele jumătate-n lume, jumătate-n infinit" va fi deschis în .Infinit", în cosmogonia Luceafărului, în care „coborîrea" în lume a nemuritorului are sensul „înălțării" muritorului, In Idealul 'care cu- prinde deopotrivă .ideea" și „imaginea". In sensul rccesivitățil .cerului" șl a .Pămîntulul", In geneza imaginarului, creator de „fantezie" în „cugetarea" poetului. „Steaua" magului călător în stele, prin dezgolirea de semnificație primitivă, magică, în elaborarea poetică a simbolului, se interiorizează în ființa geniului. In conștiința nemuritorului la care el ajunge prin punerea lui în opoziție cu .mu- ritorul", pentru a da .muritorilor" sensul „nemu- ririi", in Idealul care cuprinde deodată „ideea" șl .imaginea" în ființa .dublă" a omului : muritor și nemuritor. Ca mărturisire de sine a geniului, In spațiul matrice al culturii române, ea este „Ideea — Eminescu". Eugen TODORAN Este o mare cinste pentru locuitorii orașului Chlșineu Criș (județul Arad), îndeosebi pentru in- telectualii acestei străvechi vetre românești, parte din ființa statorniciei arădene, ca în localitatea lor să se organizeze (între 18—20 mai a.c.) o ma- nifestare cultural-științiflcă de excepție, care să focalizeze nu numai un interes local, ci unul mult mai cuprinzător, am spune chiar de valoare națio- nală. Sub însemnele unei asemenea conștiințe cul- tural-patriotice s-a desfășurat, așadar, cea de-a X-a ediție (jubiliară) a simpozionului „Valori ale limbii și literaturii române", manifestare închinată în acest an în exclusivitate Luceafărului poeziei românești, poetului național „nepereche" de la a cărui trecere in neființă se vor împlini, la 15 iunie, o sută de ani. Constltuindu-se In cel mal vibrant omagiu arădean de pînă acum în anul centenaru- lui poetului, simpozionul a beneficiat de o suită remarcabilă de comunicări științifice realizate de cadre didactice universitare și liceale, de cercetă- tori științifici șl reputațl eminescologl din București, Timișoara, Arad, Sibiu, Chișfneu Criș șl alte loca- lități ale județului Arad. ’ ' Sub semnul centenarului Eminescu O ELEVATĂ MANIFESTARE CULTURAL-ȘTIINȚIFICA ÎNCHINATĂ LIMBII ȘI LITERATURII ROMANE Ascultînd cele 15 comunicări științifice am trăit sentimentul că marele nostru poet național, steaua de boltă a trăirilor și gîndirii românești dintot- deauna, este unanim considerat vocea cea mai clară a unității poporului român, că este geniul care a înălțat cel mai măreț monument al limbii române, poezia lui înscriindu-se într-un sincronism universal. Nici un alt poet nu a fost ca el, o mal profundă vibrație a unui spațiu și timp românesc, aspirînd ca fiecare rînd al său să ajungă în marea carte națională a țării. Spre asemenea mesaje și idei ne-au condus comunicările științifice care ni l-au prezentat pe Eminescu ca poet liric Șl filozof, ca povestitor, ca făurar de limbă literară, ca pu- blicist și ca folclorist de-a lungul țării de totdeau- na a românilor. Astfel, după cuvîntul de deschi- dere prezentat de prof. Liviu Berzovan, președin- tele Comitetului de Cultură și Educație Socialistă al județului Arad, după comunicarea „Chlșineu Criș pe coordonatele dezvoltării socialiste", prezentati de tovarășul Constantin Ciurel, primarul orașului, după salutul Consiliului de conducere al Societății de Științe Filologice din R.S.R., prezentat de prof. dr. Ion Hangiu, secretarul societății, am ascultat o serie de comunicări de o elevată ținută științifică. Printre ele amintim în această relatare comunică- rile prezentate de prof. univ. dr. Gheorghe I. Tohă- neanu („Marginalii stilistice la poezia Despărțire"), cercetătorul științific dr. Dimitrie Vatamaniuc („Ediția Națională Eminescu"), prof. dr. Victor V. Grecu („Universul metaforei eminesciene“), prof. Alexandru Ruja („Transilvania în opera lui Emi- nescu"), conf. univ. dr. loan Dalca („Modernita- tea ideilor pedagogice ale Iul Eminescu"), prof. Iulian Negrită („Eminescu și Aradul"), lect. univ. dr. Partcnie Murarlu („Ion Budai-Deleanu și Emi- nescu — paralelisme"), prof. Eugenia Mira Tănase („Făt Frumos din lacrimă, de la creația populară la basmul cult"), prof. Pavel Galca („Un luceafăr nemuritor : Eminescu"), prof. Otilia Otescu („Glose la Scrisoarea III de Eminescu") și prof. Ovidiu Olariu („Titu Maiorescu despre Monumentul Emi- nescu") — toate, ca într-un cristal unic, adunîn- du-se în lumina „Luceafărului" pornit pe mișcă- toarele cărări ale timpului, pentru a omagia la acest centenar marele nostru geniu național și al omenirii. Remarcabila manifestare cultural-știlnțifică a debutat cu Ziua Editurii Fada, acțiune în cadrul căreia Ion Jurcă Rovina, redactor la editură, pro- zatorul Florin Bănescu, criticul literar Alexandru Ruja (sufletul și principalul organizator al întregii manifestări) și istoricul literar Stelian Vasilcscu au avut consistente intervenții pe marginea miș- cării literare actuale, prezentînd, totodată, noile apariții editoriale : Limbă și națiune de Victor V. Grecu. Publiciști precursori ai Marii Uniri de Ste- lian Vasllescu, Creație și umanism de Horea Lucaci, însemnele natale de Iulian Negrită șl Poezii de Și. O. losif — ediție îngrijită, tabel cro- nologic și referințe critice de Alexandru Ruja, vo- lum apărut .în binecunoscuta și apreciata serie „Bibliografie școlară". Ziua Editurii Facla s-a în- cheiat cu o tntîlnire literară în cadrul căreia poeții Iulian Negrilă și Ilic Măduța și prozatorul Gheor- ghe Schwartz au citit, in fața unui numeros public, din recentele lor creații literare. Emil ȘIMANDAN ORIZONT O 4 ® --I Franz Liebhard — drumul unei vieți La O iunie 1809 se naște, tn car- tierul timișorean Fabric, Robert Relter (care avea să se consacre cu numele de Franz Liebhard). Origi- nea lui de șvab bănățean se împle- tește cu proveniența slovacă a ma- mei. „Am învățat să cuget în firea mai multor popoare, să vorbesc în specificul mai multor popoare “, spu- ne poetul într-un interviu. începînd di.i 1909, frecventează cursurile Școlii superioare de stat (actualul Liceu „Nlkolaus Lenau"), unde, după absolvirea celor opt clase, îșl la examenul de bacalaureat. Ca elev al școlii reale, editează foaia școț- lară litografiată Ilolnap (Miinc). In anul 1917, la 18 ani, ține, după cum relatează ziarul Volkswille (Voința poporului), la Asociația angajatilor, o conferință despre mișcarea socia- listă. In luna noiembrie, același an, revista Ma (Astăzi), publicată la Budapesta, înserează prima poezie a lui Relter, Pădure. Intre anii 1917—1919 poetul îșl începe, la Universitatea din Buda- pesta, studiile de filologie, pe care le va continua între anii 1922—1924 la Viena. După mărturisirea Iul, a- ceastă perioadă a fost extrem de interesantă, mai ales datorită fap- tului că pentru prima dată luase Contact cu știința și cercetarea ști- ințifică. In anul 1919, ziarul Volks- wille anunță apariția Almanahului muncitoresc bănățean pentru anul 1920, în care apare și articolul Iul Relter, Morții Internaționalei. Cu prilejul grevei generale din 1920, cînd, la Timișoara, iau parte peste 15 000 muncitori, Robert Relter este arestat temporar. In 1924 îl găsim colaborator la revista expresionistă de stînga, Ma, editată de Kassăk Lajos mal Intli la Budapesta, apoi în exilul vlenez. Peste un an, scriito- rul devine redactor la ziarul Bana- ter Deutsche Zeitung, unde Ii apare primul studiu de amploare intitulat Crimă șl pedeapsă tn Banat in se- colul XVIII. In Prager Presse, in suplimentul duminical care se edita sub titlul semnificativ Stimmcn der Volker (Glasurile popoarelor) Franz Lleb- hard tipărește traducerea Mioriței. Textul devine celebru. Despre a- ceastă traducere scrie Lucian Bl aga In Cuvintul: „Zilele trecute mi-au căzut în mînă două traduceri ale baladei Miorița : una în limba ger- mană, a doua In limba maghiară. Cea germană a apărut într-un nu- măr recent al admirabilului ziar, atît de prieten nouă, Prager Presse, Și e semnată de Robert Relter, des- pre care nu știm mal mult decît că a mal tradus și alte lucrări din lite- ratura noastră". Șl : „De relativa a- proxlmație și în orice caz de muzi- calitatea cu tacte imitate după mo- del a traducerii germane își poate face oricine o Imagine clară ... Tra- ducerea are mult din atmosfera ori- ginalului". In 1928, poetul se căsătorește cu Luisa Krlstits. în anii ce urmează, 1929—1938, Relter scrie majoritatea miniaturilor, cu forma lor austeră, despre care Ion Maxim notează: „Acest lung ciclu de miniaturi... s-ar putea să fie rezultatul căutări- lor poetului și expresia deplină a idealului său artistic. Toate Inscrip- țiile lui Franz Liebhard ... rămîn strict egale, opt versuri, ca o poezie de formă fixă, cu rimele îmbrăți- șate, fără nici o altă caracteristică (repetiție de rime sau de versuri), păstrînd doar o concentrare lirică maximă...". Economia verbală este remarcabilă, versurile sînt adesea ca niște sentințe sau ca niște poe- me Intr-un vers : „O zi trecu și-n straturi ce minune I" sau .Legenda-i mută și cîntarea piere...". Perioa- da miniaturilor coincide cu nașterea celor doi copii ai scriitorului: Hans-Bernhard și Helga-Magdalena. Prima carte publicată sub semnă- tura Robert Reiter a fost un studiu despre un pictor bănățean : Franz Ferch, un pictor bănățean. Intre 1934—1946 scriitorul elaborează cele 13 sonete ,o încercare de a modela liric dialectica istoriei universale. Este perioada cînd Robert Relter adoptă pseudonimul Franz Liebhard, tn amintirea unui prieten miner pierit lingă el într-un accident de mină. Așadar, Robert Reiter trăiește mai departe prin Franz Liebhard, ca poet german al literaturii socia- liste din România. Volumul Schwă- bische Chronlk (Cronică șvăbcască) reunește, tn primul rînd, versurile militante din perioada 1949—1951 și reprezintă, după mărturisirea auto- rului, „o încercare de a reflecta prin versuri o vreme deosebit de amară, cu intenția de a oferi populației germane din Banat o imagine cla- ră, ușor inteligibilă a unor vremuri de restriște prin care am trecut, care au atins, Intr-un fel sau altul, pe fiecare". In 1952, apar în cotidia- nul Ncucr Weg sonetele despre Lenau. în anii următori, apar volumul Gliick auf (Noroc bun), o culegere din poeziile create după 1944 și co- lecția Cele mai frumoase poezii. In 1958, se publică Der Turkenschatz (Comoara turcilor), o povestire cu trăsături parțial autobiografice. La Editura Kriterion din București îi apare volumul Menschen und Zeiten (Oameni și vremuri), distins cu un premiu de către Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă. Pe lingă a- ceastă distincție, șe pot număra și : Meritul cultural clasa a III-a (1967), Ordinul Meritul cultural clasa I, premiul special al Uniunii Scriitori- lor din România pe anul 1977. La Editura Kriterion sînt tipărite : Mi- niaturen aus vier Jahrzehnten (Mi- niaturi din patru decenii), Banater Mosaik (Mozaic bănățean), un volum de contribuții la Istoria culturii bă- nățene. La Editura Minerva apare volumul de versuri traduse în limba română de către Ion Horea, Aurul inălțimilor. iar în anul 1978, Editu- ra Facla tipărește volumul Temcs- warcr Abcndgesprăch (Dialoguri nocturne timișorene). Să consemnăm și o mărturie a lui Mâliusz Jozsef: „Această mică ope- ră de-o viață reprezintă o posibili- tate a poeziei In secolul douăzeci, în spatele evoluției rapide a auten- ticului talent liric al lui Reiter Ro- bert, al dinamicii limbajului său poetic, al forței sale plebeie de sen- sibil creator de Imagini stă drept acoperire universul său riguros filo- logic șl literar. Ar fi deci vorba despre unul dintre cei mal conștienti artiști al literaturi! noastre (...]. Cînd Liebhard povestește, indiferent dacă relatează tn studiile sale des- pre cariera stelară a cîntărețului Tralan Grozăvescu sau despre picto- rul șvab Ștefan Jăger, despre anii timișoreni al dirijorului Bruno Wal- ter sau despre poetul muncitor Ni- kolaus Schmidt, dacă l-ai întîlnit pe vremea aceea, la secretariatul li- terar al Teatrului timișorean ger- man de stat, condus de el de la bun început, dacă deschizi un plic con- țlnînd noi poezii sau încerci să obții promisiunea unui articol, întotdeau- na te simți luat de braț și agrăit cu prietenoasă seninătate. O măsură care este măsura Iul și care face accesibilă prisosința frumuseții, a adevărului și a rodniciei". Anamaria HALASZ Tocmai se anunța la radio ora exactă, 8 dimineața, cînd mi-a tele- fonat prietenul meu Pătru Godja, cio- plitor de porți din Maramureș. Sosise, chiar atunci, în Timișoara și dorea să ne mai vedem la față și „să he mai spălăm un pic pe gură" — ceea ce, într-un cod sul generis, înseamnă să gustăm niște horincă. Urma să plece, mai departe, într-un sat bănățean de munte. Cunoșteam acea „direcție de mers" (cum se spune la C.F.R.), mai avea de așteptat vreo trei ore pînă la prima „cursă de persoane" ; l-am invi- tat la mine, însă el șovăia, insista să ne întîlnim la gară ; credeam că are bagaje multe, n-avea ; credeam că mai e cu cineva care nu mă cunoaște și se sfiește să-ml facă o vizită, era singur; am înțeles, în fine, de ce ezită: nu mai știa cum să ajungă la mine acasă (unde mal fusese o dată, cu ani In urmă). Ar fi trebuit să merg și să-l Iau de la gară, dar m-am gîndit că se cădea să-l primesc cu un, cît de cît, mic dejun pregătit, căci se afla după o jumătate de zi și o noapte de călă- torie. I-am explicat cum putea să a- jungă, ușor, în apropierea casei în care locuiesc : „Iei, Pătrule, din fața gării, tramvaiul 1 negru. La a cincea oprire, te dai jos, la «Primăria Veche», întrebi tu pe careva, știe toată lumea unde-i Primăria Veche. Eu o să te aștept acolo, în stație". L-am pus să repete ce i-am zis. A repetat. A în- țeles perfect... Pregătesc ceva de-ale gurii și un ceai, cu o rapiditate demnă de recor- durile Gulness, apoi mă duc să-l aștept. Numai ce ajung în stație, că și apare un 1 negru. La țanc 1 îmi zic, bucuros că nu am ajuns mai tlrziu. Dar Pătru nu e în el. Nu-1 nimic, vine cu urmă- torul. A înțeles perfect, tml aprind o țigară și rememorez cîteva momente frumoase, trăite, împreună, în satul Iul, care se chiamă Valea Stejarului. Mai trece un 1 negru, apoi încă unul. Pătru nu se arată. Încep să stau ca pe spini și mă tot gindesc oare ce 1 s-o fi putut întîmpla. In sfîrșit, cînd ai patrulea 1 negru la curba spre stație, îi zăresc, după prima ușă, clopul de paie și mustața cînepie, cu vîrfurile răsucite un pic în sus. 11 întreb, după ce coboară, săltîndu-șl pe umăr desagii în carouri albe șl negre, de ce a întîr- ziat. Zîmbește stînjenit și mă dumireș- te : „Or trecut vreo cîteva tramvaie, da’ toate or fost galblne... Atunci, m-am gîndit: Mă, cum dlavolu șă fie vopsit un tramvai în negru, că doar nu-i mașina aia ce duce morții ? I... Și l-am întrebat pe un domn. Și, el, foarte cumsăcade om, In vîrstă, mi-o spus că numa’ număru', acolo sus, In ferestruica ceea, Ii negru...“. Mă amuz de întimplare și îl tachinez: „Bine, mă Pă', tu, care ești atîta de umblat prin lume, tocmai tu să te încurci în treburi de-astea 7 I...“. (A fost, cînd era tînăr, cu Ansamblul PTI OGN „Mara", îa|:m pei, a trecsoce tre altele, «ca clopul pe cs își torul mustm-n „Io, pe undi ur. avut lipsă ircu Gustăm hori : o numericii adică, meAnt) cîte un crfTi ~ TEliu Pe Cop«oa Undc-nopeși Ninge ndc i La un ta po< Orice In e < Scrisă-nșila Impărataezfi Tacc-n lunii Numai fe și Dinspre ni Unde-o ta ai Unde sul o II Și coboaMnl I Plnă-n w| d Unde sta ma Trec eaiarll € Sil Floare IsBor : Vestitor lari, Munte pt mu Vis păleați, Biu intnrt, LogodnlfHu Culme pyili Neboișa Popovici - discreție și nostalgia ȚARA TINARA, ȚARA STRĂVECHE Străvechi pămînt, și totuși înmiit mai tinăr, (ară cu plămînii plini dc al primăverii foșnet răsărit din cfntec șl din murmur de lumini, Un cintec mare, măsurat dc timp încă pe cind la poala de pădure neinfricarea se-arăta in schimb celor cc-n luptă mai ștlru să-ndurc. Se-aud ciocane-p temelii bătind pe nicovale tmbiinzind metale. Tot ce-a fost surd in piatră și pămint urmează legea gîndurilor talc. Slăvite fic-n veci aceste miini încătușate plnă Ieri și pline de grija unui foc la zei păgini. dc fierberea cazanclor străine ! Acum in locul lor ciocane bat fără odihnă scule noi si forme. Dați rostul lui betonului armat, șl inălțați coloanele enorme. Pînă ce lumca-n frumusețea cl va fi sub oțhii noștri ca Intr-un vechi și basm și obicei. In broderii și chipuri colorate. Străvechi pămint, cu-al munților balans, întinerită (ară, lată ora cînd ii adună la piept pc Ion, pe liana, la fel dc scumpă-acum amîndurorK FLUTURE Luceafărul scrii apare peste pomii dc umbră, prea plinii ; mai ține pc aripi, în aiurare, un fluture. Jocul luminii. Toamna-i aproape, floarea-i pălindă, frunze încep să se scuture ; cine știe ce răni o să prindă tn curind și un suflet de fluture. VÎNT Primăvară albăstrie, degete subțiri de-argint, joaca lor doar vintu-o știe, în ciudatul lui alint. Pc la cuiburi, ce orchestră, șl ce sărutări apoi I... In podoaba lor silvestră cerbii suie ramuri noi. ROMANȚA Cum crește pămintul și cintă prin lăncii de ierburi, Iu sus, drumețul cu Inima frintă pe raniță capul și-a pus. Și cîte mai poate să-aratc —’ azurul de floare, subțire, — cerești făpturi-prea-curate, doi fluturi se rotesc. In iubire. Traducere de Ion HOREA PATRIAE TRINITAS In veci să fim înconjurați de flora românească, de vesela horă nemuritoare pe plaiul patriei sfinte de grinc dătătoare. Chipul ei ca un taler de soare cu penelul dc foc i-a zugrăvit icoana pictorul Grigorescu. O, țară, tu, cu cîntecele-ți mii, țară din vise și din fapte plămădită, ec-n vremuri de cumpănă grea (1-al păstrat miezul firii neîntinat ; iar cînd tristețea ar umbri bucuria ne-nsenlncază un luceafăr luminos cu razele-i lebede argintii, cîntat dc bardul Eminescu. O, ce furtună dc sunete, ca buciumul dulce, ca tunetul măreț, întrunite in geneza frumuseții, pentru a alina durerile lumii toate. Șl de-ar fi să vină din nou potopul sfntcm fortificați și binecuvintați de strunele unei lăute titane a lui Eneseu rapsodul. Traducere de Erîka SCHARF Conducător de revistă, intre anii '50 și '60, articler și cri- tic al fenomenului literar sirbo-croat din Banat, repor- ter și poet, prozator, Neboișa Popovici se impune, in litera- tura timișoreană șl româneas- că, drept o personalitate com- plexă, tipul de cărturar și scriitor care și-a asumat des- tinul omului de cultură con- temporan : acela de a fi mul- tilateral interesat dc viața ce- tății, ca și de viața literelor. Dc-a lungul citorva decenii, cl a transcris in pagini inspi- rate de critică, fenomenul cul- turii dar și pe cel al cărții, adunindu-șl eseurile In Note literare, volum premiat dc Asociația noastră în 1977. Pa- ralel, cl a acordat reportaju- lui. poeziei și povestirii răga- zu' dintre orele sale dc das- căl de școală, inmănunchin- du-și, in citeva frumoase vo- lume, această zestre a sufletu- lui și a imaginației sale fer- tile. Căci, in Neboișa Popovici, curios, descoperim alături de cărturarul parcimonios și de criticul analist și pe poetul delicat al copilăriei și adoles- cenței și pe povestitorul „vie- ții de la (ară". Călătoriile, in vacanțele șco- lare, alături de elevii săi, au dat la iveală, tn timp, repor- taje inaripate ca «din lumele : „Prin țanoast sau „Intllnlrl |l nagi Atent la unlversolMIă Ia care a particIpMrect educator, cîteva dd in el a transpus o lirtdelii și povestiri gingia vi me care vorbesc :1a s precum : Fulgi deadă, iatul acesta Mila» p Sfîrșitul verii și i». acolo unde i! «im ii cunoaștem ș Web Popovici întreg i ter nic inspirat de leali palpitantă umani sixis (a satului interMB < temporan. Fiu al U li (v lumina vieții la 8»ale, tr-un final dc mi 19 elev, mai apoi, il 11 li timișorean, pc unttuc bn;urcștcan, pcntnrșl săvirși cunoștințdei Iii și literatură, NeM^Po mi se parc, azi, i dii cei mai inspirați iești între autorii romi de presie sirbă, de lai al l versului rural. Djnd pilăria trăită la tdapoi rile umane (radltUe mai noi, drameWnlli prinse în istoria Bele: rile acestor palru-ddee din urmă, dcvenlfaoud satului, dar șl Inia Iul desea, în arhaici» u 5 • ORIZONT acel sat, trecînd, în concediu, pe Valea Izei, a văzut o poartă cioplită de el. A. COSMIN : Cavalcadă i multe țări ale Euro- ut teanul, a văzut, prin- ?i tada Niagara). își dă ce | netezește cu arătă- taț mi răspunde, hîtru : le iei umblat în lume, n-am si tul cu tramvaiu’.. di rincă (în același cod, ște euri pentru rînză" — lio it), mîncăm și bem ea Impui trece repede. Avem ce vorbi. Avem ce să ne spu- nem. Nu ne-am văzut de aproape doi ani. Dar, cu el, cu Pătru, chiar dacă nu te-ai văzut de o zi, tot mai ai ce povesti. Știe să aleagă din toate cele, așa cum alege lemnul bun pentru porți, miezul, esența. Și, pe deasupra, are un umor Irezistibil, o naturalețe și o mobilitate spirituală de invidiat. Așadar, trebuie să meargă într-un sat bănățean de munte. Cineva din UI ,UI EMINESCU ou tare-un (ei cefenicia, aii miresme ocj tezia. Cer peste ulmi. Tei între tei. Șoptind intre ei, Rodie intre rodii, Codru legănat de codrii. A fost și rămine Luceafăr al limbii romăne. uni o doină Miron ȚIC ndW teiul nl a cînt respiră ; fraiude-n stele. ■fd|liră. Blcia [de vocale, tari dc aripi Iile sale. LA IPOTEȘTI Bătrfne ziduri ocrotesc sfios firave umbre pe sub vechi arcade, tn pagini, călăuză de frumos de-a pururea-i Luceafărul ce arde. Ninge cu soare iarna pe condei și gîndul mai a patimă-nflorește ; curg flori albastre, seri pe deal șl tei vorbind in dulce grai, pe românește. ifiheorghe ȘORA Ana RUSE IESCU nMbri, dm, ictkHnfi- MADRIGAL lui Eminescu Mă-nclin la steaua singurătății ce fără stingere aici rămîne. Luceafărul sufletului nostru, coloana eternă-a limbii române. Radu FELECAN Plăcîndu-1 foarte mult poarta, l-a cău- tat și l-a rugat să-i făurească și lui una la fel. Era dispus să plătească ori- cît pentru lucrare. Pătru nu s-a putut hotărî imediat. Avea îndoieli: Oare cum o să se potrivească o poartă de Maramureș într-un sat din Banat ?... însă „turistul", după ce a ajuns acasă, i-a scris, reînnoindu-și propunerea, apoi l-a telefonat de cîteva ori. Pînă la urmă, Pătru a ajuns să-și pună alt- fel întrebarea : „Da’ de ce să nu fie o poartă cioplită de mine și în Ba- nat?...". Și i-a dat de veste bănă- țeanului că va veni să facă „măsu- rișul “. S-a întors a doua zi dimineața de la „măsuriș". Mi-a telefonat, iarăși, din gară. Avea tren spre Sighet abia după-amiază. „Să te aștept în stația de tramvai de la Primăria Veche ?“ l-am întrebat, în glumă. Iar el, de colo, plin de încredere în sine : „Nu te mai osteni, acum ajung la tine și cu ochii închiși". A ajuns foarte repede, nu a mai avut încurcături cu tram- vaiul 1 negru. îmi spune că l-au pri- mit foarte bine în satul acela bănă- țean de munte, dar, îi citesc pe chip, ceva l-a nemulțumit. Scoate din desagi merindele pentru drum de la „clien- tul" lui, destule pentru a hrăni cinci bărbați zdraveni după o zi de coasă, îmi face și mie parte din ele. De fapt, le înjumătățește, deși eu, cu ipocrizia orășeanului, îi tot zic : „Lasă, Pă’, prea mult îmi dai, du-le mai bine acasă ...“. Zic ce zic, dar le iau și le pun repede în frigider. După ce începem să ne spălăm pe gură cu horincă, îmi dez- văluie motivul insatisfacției lui : „Găz- doaia" (nevasta „clientului") ține mor- țiș să fie puse la poarta pe care o va ciopli șl două oglinzi. Și încă pe din- afară. Să se oglindească lumea care trece pe uliță. Ce fel de muiere o fi fiind ? Ce o fi în capul ei ? Vrea, mu- sai, oglinzi. Cu toate că are în casă (casă mare, multe odăi) o grămadă de oglinzi; pînă șl în locul unde, să ier- tați, se duce sultanul pe jos. „Găz- dolu’" nu vrea oglinzi la poartă, dar n-are curaj să se contrapună. Pătru, văzînd cum stă treaba, chiar dacă l-au primit atît de bine și de frumos, nu s-a putut abține să nu-i spună femeii: „Găzdoaio, să știi că io nu fac turtă dulce, Io fac porți !“. Dar ea n-a pri- ceput, ori s-a prefăcut că nu pri- cepe ... Prietenul meu își trece arătătorul pe sub mustața lui cînepie și mă întrea- bă : „Spune șl tu, cum să mă fac io de rîs și să pocesc poarta noastră de Maramureș cu oglinzile alea ? !...". Apoi, tace, tace și se uită mohorît în podea. îi pare rău că a făcut atita drum degeaba. Aproape degeaba ... DICȚIONAR LITERAR Traian Liviu Birăescu Critic și istoric literar, prozator. S-a născut la 19 iulie 1924 în Timi- șoara. Membru al Uniunii Scriitorilor din R. S.. România (1965). Absolvent al Facultății de Litere șl Filosofic, lector universitar la Facultatea de Filologie (Universitatea din Timișoara) ; doctor în științe filologice. Debutează în „Revista Banatului", 4—6/1944. Prima carte (Con- diția romanului, Ed. Dacia, 1971) se încadrează în preocupările de sociologie a literaturii, urmărind „sociologia adaptării în roma- nul lui Marin Preda" și implicațiile sociologice „ale esteticii nou- lui roman" (Cornea, 1980). Au urmat, pe de o parte, lucrări de critică și eseistică literară (Căile eseului, Ed. Facla, 1976 și Proust azi, Ed. Facla, 1979), pe de alta, romanele : Echinox dc toamnă, Ed. Facla, 1981 ; Pomul cunoașterii, Ed. Facla, 1983 și Calea amintirilor, Ed. Facla, 1986. T.L.B. practică o critică de tip uni- versitar, interesată în fixarea unor concepte ori fenomene literare. După ce propune cîteva repere ținînd de statutul romanului, în cearcă să definească eseul, avansînd o tipologie a acestuia (din unghi tematic, discursiv, istoric etc.). Tentațiile comparativiste se accentuează în volumul Proust azi, „o nouă lectură" a prozato- rului francez și un demers asupra evoluției romanului (a „artei epice", în genere, Maxim, 1979) din perspectiva posterității lui Proust. Cu Echinox dc toamnă T.L.B. abordează „o serie" roma- nescă. Interesul (teoretic) pentru Proust are aici consecințe în „materia însăși a artei narative" : timpul și amintirea, „tehnica multiplicării imaginii" sau „invazia trecutului" amintesc de „mo- mentul proustian" (Rachieru, 1983). Trăsături similare revin în romanele următoare. REFERINȚE CRITICE : în volume : Dinu Pillat, Dostoievski în conștiința literară românească, Ed. Cartea Românească, 1976, p. 118—120 ; Paul Cornea, Regula jocului, Ed. Eminescu, 1980, p. 33 ; în presă: Slmion B&rbulescu, „Transilvania", 1/1977 ; Ilie Măduța, „Fa- milia", 9/1977 ; Cornel Nistor, „Limbă și literatură", 2/1977 ; Ion Maxim, „Viața românească", 8—9/1979 ; Adrian Dinu Rachieru, „Orizont", 42/1983 etc. Valeriu Bârgău Poet, prozator, născut la 7 martie 1950 în satul Mileștii de Jos (comuna Parincea, jud. Bacău). Membru al Uniunii Scriitorilor din R.S. România (1980). Funcționar la I.M.P. Deva. De- butează în „Ateneu", 3/1969. Debut edi- torial : volumul de versuri Floarea soarelui sau mina de lucru, Ed. Cartea Românească, 1978 (Premiul pentru de- but al editurii — 1977 și Premiul C.C. al U.T.C. In 1978). Continuă să publice versuri: Alfabetul straniu în care vă vorbesc, Ed. Cartea Românească, 1980 ; Tulburarea naturii, Ed. losif COSTINAȘ e -diții și datini inflexibile, prozatorul dă întreaga măsu- ră a talentului său, scriind pagini de o originală frumu- sețe epică și de o puternică tensiune dramatică. ccltb vo- •ceiiit șir. 'icidcată >e, Ivolu- de 1 tine, zăptil. Bă- n, îl prag, xltek Dar rejfa și ic Wnișa șl fcmci- o nlitatc »te risien- lic I «>n- atn||(vedc ara-llr, in- irtkl929). I tal liceu mi, Meni 1(1 de e d ișa î țovlci um Unire peatitori ânl, le ex- noliloni- ?saW ca* aWrtu- |ioa* sau a fOUialc, șl Meștă- dndiecenii lantMi a- ta* inor Ceea ce conferă o notă do- minantă aparte acestor poves- tiri ale satului banatic este unghiul nostalgic-poctic sub care sint privite și cercetate relațiile umane și urmele vie- ții de fiecare zi. Analist de finețe al psihologiilor sătești (mai ales de bătrini și copii), prozatorul descoperă, întot- deauna, resortul dramatic care mișcă, pe axa sa, perso- najul, dindu-l, astfel, forță, culoare șl adevăr artistic aces- tuia. O femeie păstrează, In casa ci, la masă, mereu, două farfurii, una aștcptindu-1, ne- atinsă, dc ani dc zile, pe fiul plecat in război, tn ciuda fap- tului că ea știe că acela e mort-și nu mai revine. Doi bătrini vin de la sat la oraș, părăsindu-și casa și vatra, ca să stea la fiul lor. în blo- cul inalt de piatră, ei nu-și află insă locul, se perpelesc, și, o dată cu sosirea primilor cocori, pe care ii zăresc de la geamul blocului, ci se reîntorc acasă. In sat, la casa lor ve- che. Un mare iubitor de cai, în vremea agresiunii fasciste, decit să lase să I se ia calul iubit, mai bine il bate pină il omoară. Prozator al psihologiilor, in genere, dramatic introvertite, al firilor închise, timide, sfiel- nice, al unor ființe plăpîndc sufletește, de tip cehovian, Neboișa Popovici a înzestrat literatura noastră cu O galerie impresionantă dc portrete, in care gingășia, gestica minimă șl lipsa grandilocvenței fac, la acestea, casă bună cu momen- tele de culoare locală și cu un simț ascuțit al detaliului su- fletesc revelator. Lumea aceasta, descoperită de prozator, este o lume fru- moasă, adine spiritualizată, chiar cînd e vorba de țăran. Eroii prozatorului aint figuri de mari originali, dar și de mari discrcți. Discreția, fiind, aș zice, trăsătura definitorie și specificul insușl ale scri- sului său. Nimic grosier, ni- mic imund In acest univers epic. Nimic care ține de vio- lență sau agresivitate. Totul se săvirșește sub lumina îm- păcată a sentimentelor depli- ne. Nimic pieziș sau de con- junctură. O lume pură, pen- tru oameni puri. O lume nos- talgică, care piere, a satului dc Ieri, iar, de sub cenușa lui, incă fierbinte, se inalță o u- manitate nouă, sentimente noi, care, chiar cînd intră, u- neori, în contradicție cu cele vechi, pină la urmă, împăca- rea și iertarea le unesc pe amindouă. Trecînd, printre noi, cu dis- creție și cu o sfiiciune tăcută, proprii personajelor sale, Ne- boișa Popovici ne lasă, la îm- plinirea acestor șase dcccniț de viață ale sale, o zestre li- terară și dc inimă de mare preț. Trebuie să-i mulțumim omului șl scriitorului că a știut, in deceniile de cind trăim și scriem alături dc el, cu atita bun simț și înțelege- re delicată, colegială, să-ș! facă simțită prezența printre noi, cind ar fi putut să sune, mai gălăgios, din goarnă. Dar el a înaintat și a scris exact conform firii și temperamen- tului său și, iată, talentul său nu a ruginit, ci a rodit inmiii, bucurind scriitorul și bucurîn- du-ne și pe noi, cei care ii citim și admirăm azi opera. Ion ARIEȘANU Facla, 1982 ; Plantele din fereastră, Ed. Albatros, 1984 ; Noima dc aur, Ed. Cartea Românească, 1986. Se dovedește, totodată, foarte activ ca publicist și reporter : Jurnal dc uzină, Ed. Cartea Românească, 1981 ; Incursiuni in fantastica realitate, Ed. Emines- cu, 1982 (în colaborare) ; Planeta cărbunelui, Ed. Eminescu, 1984 (în colaborare) ; Steaua de pămint, Ed. Eminescu, 1985. Pentru realizarea, între 1986 și 1988, a rubricii Generație și creație — in- terviuri cu tineri scriitori — i se acordă premiul revistei „Tribu- na" (1987). V.B. mai publică două romane : Utopia profesorului Dunca, Ed. Eminescu, 1983 (în colaborare cu Neculai Chirica) ți Semne particulare, Ed. Facla, 1988, precum și un volum de ver- suri pentru copii (Poezii în zori, Ed. Ion Creangă, 1988). I s-au tradus poezii în engleză („Magazin", Cambridge, 1988), maghiară și slovacă. Revendicîndu-și lirismul de la metafora „poezia e rîul care curge la deal" (Ulici, 1978), V.B. cultivă „un avangardism" sui- generis, „convenție a exprimării’, în realitatea poeziei „manifes- tindu-se o strictă actualitate", în care „sublimul coexistă firesc cu rezidualul" (Tașcu, 1985). Versuri energice legate de peisajul citadin Industrial, dominat de piatră Sau mineral, de materie in- candescentă (calcarul devine „lexemul-matrice" ce înglobează, în ontologia imaginarului, deopotrivă piticul și acvaticul, cf. Dorces- cu, 1987). Tablouri „expresioniste", ori „hiperrealiste", mascînd, în subsol, o permanentă tentă polemică, fotografii „în mișcare" ce încearcă să capteze „fluxul vieții" (Rachieru, 1987) vorbesc despre un poet „sensibil”, în fond, care ne comunică într-un limbaj im- petuos, adesea, insolit, nostalgia naturii, protestul înstrăinării de ea (titlul volumului Tulburarea naturii poate fi considerat „pro- gram al unei stări de spirit" lirice, Rădulescu, 1982). „Experiența directă", contactul cu realitatea, capacitatea de a consona cu „spi- ritul oamenilor" (Gogi, 1984) caracterizează, în mare, reportajele lui V.B., inspirate mal ales din universul muncitoresc al Hune- doarei. Apelînd la „reportajul jurnalistic", V.B. evocă „viața co- tidiană In haine de lucru" (Moisa, 1986), imaginea „unor foarte interesante profiluri umane" (Măran, 1987). „Ochiul orientat spre concret", vocația lumii animate a șantierelor individualizează și proza romanescă a lui V.B. (Zalis, 1988). „Literatura trăită (repor- tajul)" devine aici „ficțiune și parabolă" (Oarcăsu, 1988). REFERINȚE CRITICE : în volume : Nicolae Ciobanu, însemne ale modernității. II, Ed. Cartea Românească, 1979, p. 205—206 ; în presă : Lucian Alexiu, „Orizont", 18/1978 ; Laurențiu Ulici, „România literară", 20/1978 ; Mircea Moț, „Steaua", 10/1978 ; Adrian Mihai Popescu, „Astra", IV/1978; Nastasia Maniu, „Tribuna", 14/1979 ; Anatol Ghermanschi „Astra", 4/1980 ; Dumitru Radu Popa, „România literară", 30/1981 ; Ermil Rădulescu, „Astra", 5/1982 ; Mara Ni- coară, „România literară", 28/1983 ; Artur Silvestri, „Luceafărul", 23/1983 ; Aureliu Gogi, „România literară", 35/1984 ; Mariana La- zăr, „Steaua", 1/1985 ; Valentin Tașcu, „Contemporanul", 2/1985 ; Mircea Moisa, „Ramuri", 5/1986 ; Laurențiu Ulici, „România lite- rară", 39/1986 ; Eugen Dorcescu, „Orizont", 2/1987 ; Adrian Dinu Rachieru, „Astra", 11/1987 ; Dorin Măran, „Suplimentul literar- artistic al Scînteli tineretului", 13/1987 ; Florentin Popescu, „Con- temporanul", 14/1987 ; Valeriu Drumeș, „Orizont", 52/1987 ; Ion Oarcăsu, „Tribuna", 16/1988 ; Henri Zalis, „România literară", 48/1988 etc. Olimpia BERC A ORIZONT • 6 © COMEMORAREA LUI MIHAI EMINESCU ACUM CINCIZECI DE ANI LA TIMIȘOARA Fac parte dintr-o generație care a fost formată, prima dată In întregime, de școala României întregite, iar pentru noi Eminescu era steaua lumi- noasă a literaturii șl creației spirituale a neamului. Lucea- fărul poeziei românești era deopotrivă de cunoscut și de admirat de toți cei ce vorbeau și gtndeau românește. In Ba- nat, pe unde peregrinase în adolescența lui, ca sufleur teatral și culegător de folclor șl de limbă tn chiar anul de- butului său la „Familia", lui Eminescu 1 s-a înălțat, primul monument de pe teritoriul unit, la Stnnlcolaul Mare, în 1925, din inițiativa și contri- buția bănească a locuitorilor acestui „colț de popor" — pri- lej care l-a făcut pe Octavian Goga, tn discursul său, să afir- me atunci că „Banatul e țara simțămîntului artistic... unde un suflet cald palpită la toate atingerile ca o minunată har- fă", — prima consacrare de acest fel care a făcut să răsa- ră „fruntea boltită a maestru- lui". De aceea noi, tinerii, ce încercam să ne afirmăm în scris încă de pe băncile liceu- lui în revistele școlărești „Ge- nerația de mîine" și „Rlnduri bănățene" șl colaboram la pa- gina literară a ziarului „Ves- tul", ne-am exprimat indig- narea că autoritățile timișo- rene ale dictaturii regale de atunci nu se gîndiseră să co- memoreze în niciun fel la Ti- mișoara împlinirea celor cinci- zeci de ani de la trecerea Lu- ceafărului în nemurire. Ne-am hotărît să forțăm noi această pioasă sărbătorire colectivă la teatrul orășenesc, fără să stîr- nim reacția oficială a reziden- ței. In comitetul de inițiativă am apelat la doi prieteni de- votați si cu suflet tineresc t inginerul Mardan și publicis- tul pensionar Dr. llie Grop- șianu, care urmau să ceară patronajul rezidentului Alex. Marta, iar organizarea festi- valului să ne revină nouă, ce- lorlalți din comitet. Handica- pați de faptul că orăvițenii Pavel Belu, Ion Mioc și colegii noștri de generație, proaspeți absolvenți de liceu, ca ți Pa- vel Butan, Mircea Șerbănes- cu, I. P. Mureșianu nu putu- seră participa efectiv, ți că revistele ți publicațiile locale nu voiau să ne dea sprijinul, tot greul cădea pe umerii noș- tri, ai lui Iile Gropșianu, Oc- tavian Metea, Petru Sfetca și subsemnatul. Am găsit solu- ția, amlntindu-ne de frumoasa conferință despre Eminescu, ținută cu cîțiva ani mai îna- inte la Casinoul militar de llie N. Lungulescu, procuror general la Curtea de Apel, dar șl de stilul său patetic. Lun- gulescu a acceptat, cum era de prevăzut, convins șl de en- tuziasmul arătat de noi, dar ne-a pus condiția să-i asigu- răm un public care să umple sala teatrului, ceea ce pentru mine era o certitudine, in po- fida faptului că pînă atunci nu avean nici afișe tipărite. Eram convins că era destul numele lui Eminescu ca el să atragă In mod irezistibil. Eram mărturii mai liniștit în privința progra- mului proiectat pentru „festi- val", unde urma să cinte co- rul „Doina Banatului" și o doamnă Bojinca sd cinte solo clteva romanțe eminesciene. Cu ajutorul înțelegător al muncitorilor de la Tipografia Românească ți cu cheltuielile noastre inevitabile pentru hir- tle și publicitate, afișele au putut fi citite din timp, deși mult mai mici în volum de- cît ar fi dorit vanitosul nostru conferențiar. Duminică, în 18 iunie 1939, la ora 10 a.m., sala Teatrului Comunal, era — după cum prevăzusem — în- țesată de oameni de toate ca- tegoriile. Decorul improvizat de noi pe scenă îl înfățișa pe Eminescu tlnăr, înconjurat, peste faldurile tricolore, de crengi de tei proaspăt înflorit. Timișoara era pe atunci un oraș incomparabil mai mic decit cel de azi, dar un public nemaipomenit fremăta tn sala neincăpătoare. Spre surpriza ți disperarea noastră, corul Doinei Banatului ți conducă- torul său, Bocțianu, lipseau, nu veniseră, iar eleva Ileana Pleșa, de la liceul de fete, a venit să mi se plîngă că, ne- avtnd avizul inspectoratului școlar, direcția școlii nu-i dă- dea voie să apară pe scenă. Din fericire, într-o lojă l-am zărit pe inspectorul Silvestru Cioflec, fratele romancierului bucurețtean Cioflec. A trebuit să fac o intervenție de ultimă elipă, pe Ungă d insul, iar el înțelegind deplin situația a coborit la telefon cu mine ți, prin convorbirea de la aparat, a obținut aprobarea direcției școlii, iar fata a putut decla- ma oda lui AL Vlahuță, im- presionînd mult publicul din sală, în partea a 11-a a pro- gramului, după conferința de mare succes a lut llie Lungu- lescu. întreg programul nostru, da altfel, fusese schimbat, idr la ora 11,30, în fața unul pu- blic nemaitntîlnit, llie Lungu- lescu și-a dezvoltat, cu o eloc- vență clasică, ce a fermecat prin cutăntarea sa comemora- tivă, toată splendoarea șl toa- tă tragedia genialului poet- filosof al neamului nostru, prezentlnd viața lui Eminescu In cadrul celor doi poli ad- verși ai el i suferință ți liniș- te, întuneric ți lumină, visuri și realitate, geniul și nebunie. Opera lui s-a impus prin mu- zicalitatea neîntrecută a versu- lui cu farmec specific al lim- bii românești, dar ți prin sim- bolismul profund filosofic al fondului. „Romanticii, ca vi- zionari și revoluționari ce sînt, reprezintă pe crainicii vremurilor ce vor veni și pe profeții timpurilor ce n-au sosit încă". După ce s-a coborit cortina, conferențiarul a reapărut, spre surpriza publicului, cu o ulti- mă tiradă adresată tineretului unei țări „lărgltă-n hotare, dar încă strimtă la suflet* dînd, prin pilda lui Eminescu, o lecție despre adevăratul pa- triotism și critieînd spiritul venal al demagogilor de atunci. Pentru înaltul său pa- triotism vizionar, genialul nostru poet nu va muri nici- odată. Succesul conferinței a .fost enorm, tn continuare s-au ci- tit versuri de traducere tn limba maghiară șl germană de către Franyâ Zoltăn, în limba franceză de Nicolae Ivan, di- rectorul revistei „Fruncea", iar Petru Sfetca a citit tn limba italiană excepționala echi- valență armonică a Minei Boschl-Florența. La sfîrșit, poetul Constan- tin Mlu Lerca a vorbit despre drumurile lu1. Mihai Eminescu tn Banat. Rareori un public mai tnățat sufletește a părăsit sala unui teatru orășenesc ca în amiaza zilei de atunci, tar „cea mai tînără generație a Banatului", care și-a manifes- tat talentul literar și cu arti- cole omagiale tn evocarea Lu- ceafărului nostru nemuritor. Nicolae ȚIRIOI „Țara mea Ti România” Simbolic, versul acesta desprins din cîntecul unui solist vocal, a fost prezent și ne-a străbătut inimile cu fiorul său patriotic, în tot timpul celor aproape 12 ore cit a durat concursul de muzică populară și fanfare, din cadrul etapei republicane a Festivalului național „Cîntarea României", ediția a VH-a. Colective șl formații artistice, interpreți individuali din județele Arad și Timiș, adică aproape 2 500 de artiști amatori reprezentîndu-I, într-un mod atît de firesc șl de admirabil, pe acel bravi șl harnici muncitori din fabrici șl uzine, pe iscusițll șl vrednicii truditori al ogoarelor,’ deținători, la rîndul lor, ai unor înalte titluri de onoare națio- nală, pe tinerii din diverse unități economlco-sociale pentru care versul și cîntecul fac bună casă cu pasiunea, dragostea pentru frumos și tot ceea ce este mai bun șl nobil în noi. Orchestre populare masive, și de altfel bine cunoscute, precum cele de la I.J.T.L., care a deschis programul județului Timiș, cea a constructorilor timișoreni, fanfara din Jebel, sau cea a texti- liștilor lugojeni șl atitea altele au dominat sala concursului șl ne-au cucerit prin tot ceea ce ne-au oferit. Apoi, multe, foarte multe tarafuri, intre care cel de la I.P.L., Casa Armatei, grupuri vocale precum cel de la Românești (ce nume admirabil, plin de semnificații are acest sătuleț de prin părțile Făgetului), de la Racovița, Slnersig, Bătești, Buziaș, au făcut să ne simțim „noi", cei de aici, cei de acum, cu tot ceea ce avem mai bun și mai înălțător în suflet. i ROMÂNIEI" Soliștii, atît cel instrumentiști, cît mai ales cei vocali, au Im- presionat, nu numai prin număr (numai din județul Timiș aproa- pe 40), dar mai cu seamă prin repertoriul prezentat. Elena Jur- jescu, Luca Novac, Lia Lungu, Petru Colompar, Grigore Merceanu, Constantin Mateș, Doina Strugaru, Pavel Roșu, Interpreta de ba- ladă Liliana Laichicl, Norica Podeanu șl atîția alții s-au impus prin virtuozitate, măiestrie și talent, Incît, am zice, neavizați fiind, că fiecare dintre ei poate candida la unul dintre primele locuri ale concursului. Dar, tot atît de bine pot candida la locuri fruntașe minunății mesageri ai cîntecului și jocului popular românesc veniți de pe meleagurile învecinate — din județul Arad. Mal bine de 1 000 de artiști amatori au adus cu ei, asemeni celor din județul gazdă, tot ceea ce este mai frumos, mal reprezentativ, din patrimoniul focloric de pe meleagurile lor. Momentele au fost trăite „la cea mai Înaltă tensiune". Și atunci, autorul a solicitat o declarație autorizată. Invitației, l-a răspuns, plină de amabilitate, tovarășa Steluța Popa, etnomuzicolog, președintele juriului republican, care, in București, locuiește pe str.... Topolovăț. Domnia-sa ne-a de- clarat următoarele : — Am venit cu mare bucurie la Timișoara, unde, timp de mai bine de 12 ore am urmărit, alături de colegii mei din juriu, una dintre cele mal impresionante manifestări folclorice din ca- drul marelui nostru festival. Ea este determinată de participanții atît de numeroși. Veniți din cele două județe, artiștii s-au im- pus prin acuratețea repertoriilor lor și a nivelului înalt de in- terpretare. Zona aceasta și mal ales județul dvs. (Timiș — n.n.) s-au impus prin reprezentanții lor, fie că este vorba de colective artistice sau interpreți individuali. Pentru noi toți a fost o mare plăcere să-1 urmărim cu cel mai mare și viu interes. Textele cu care s-au prezentat s-au dovedit a fi deosebit de interesante, au avut un conținut bogat, un adevărat mesaj de educație patriotică, revoluționară. Ne-am bucurat, de asemenea, să știm că în sala concursului au fost prezențl numeroși reprezentanți ai organelor de partid șl de stat, iar despre modul în care organizatorii mani- festării complexe și-au făcut datoria nu am decît multe șl sincere cuvinte de laudă. Pentru toate acestea îi felicit șl le mulțumesc, urmînd ca, noi, membrii juriului național, să susținem, pentru clasificări, pe cel mal buni dintre cel buni. Nicolae PÎRVU plastică Ion Bobeică — un artist plastic remarcabil Ion Bobeică deține un loc aparte Intre membrii Cenaclu- lui Uniunii Artiștilor Plastici din Reșița pentru că, spre deosebire de ceilalți colegi, nu este profesor de desen, ci absolvent al secției de sceno- grafie a Facultății de Arte Decorative din cadrul Institu- tului de Arte Plastice .Nicolae Grigorescu" din București, promoția 1970. De la absolvire se stabilește la Reșița, unde, în calitate de pictor scenograf la Teatrul de Stat, a realizat scenografia la peste 60 de piese. Tot ca scenograf a obți- nut trei premii naționale la edițiile din 1981, 1983 șl 198S ale amplei emulații care este Festivalul național „Cîntarea României". A mai participat șt ta patru trienale de sceno- grafie, organizate la Bucu- rești între anii 1975—1985. Ca pictor apare in public abia în 1979, cu o expoziție personală, la sala .Paleta" din Reșița, tn ultimul deceniu participă cu lucrări la toate saloanele județene și interju- dețene de la Reșița și Timi- șoara. Ion Bobeică este un pictor a! căutărilor, pe care nu-1 mulțumește niciodată drumul parcurs, motiv pentru care nu se consideră încă un creator cristalizat tn totalitate. Prac- tică o pictură de idee, nu se oprește numai la mimarea peisajului, ci caută analogii, metafore. Mulți ani pictorul a fost pa- sionat de lucrări ample (.Cti- torii", .Toamna", .Ciobanii" etc). în prezent, aria sa de predilecție este peisajul, por- tretul cu tente care oscilează între constructivism șl un ușor expresionism. De pildă, în compozițiile „Păzitori de ani- male", .Actorii au ieșit tn stradă" se manifestă evident tenta sa expresionistă. Aceeași notă de căutare, de a construi formele prin tușe de semito- nuri, ce dau în ansamblu vo- lumul obiectelor, se .vede" și în ultimele sale lucrări : .Ve- getație". .Peisaj la Bozovici", „Saivan la poalele muntelui" (acesta fiind expus recent la expoziția interjudețeană — Ti- mișoara 1988). Despre lucrarea „Fata cu flori în ctmp de melci" cri- ticul de artă Deliu Petroiu scria că este „de o neasemui- tă frumusețe și spontaneitate". Tot despre această lucrare pictorul Petru Galiș, președin- tele Cenaclului Uniunii Artiș- tilor Plastici din Reșița, ne-a declarat: „Comparînd-o cu alt? compozitii în care apar personaje șl care de obicei erau de factură neoexpresio- nistă cu semne plastice aspre, grele, aproape violente. In a- ceastă lucrare întîlnim atita seninătate, rafinament și poe- zie incit mesajul devine tul- burător. Dacă n-ar fi o preg- nantă unitate de stil și con- cepție plastică am crede că-l făcută de altă conștiință". De o modestie rară, specifi- că oamenilor aleși, Ion Bobei- că este un pictor matur, ca vigoare artistică, dar și ca vîrstă (anul acesta împlinește 45 de ani) în plină ascensiune, ce ne bucură ochiul și sufle- tul cu lucrările sale de bună calitate artistică. Titus CRIȘCIU viața asociației Stagiunea 1988/1989 a Ce- naclului Asociației Scriitorilor din Timișoara și al revistei „ORIZONT" s-a încheiat prin- tr-o ședință festivă omagială, dedicată poetului nostru na- țional. Manifestarea a încu- nunat numeroasele simpozioa- ne, vizite de documentare, In- tîlnirl cu cititorii, șezători li- terare, seri de poezie prin care Asociația Scriitorilor din Ti- mișoara, scriitorii din această parte a țării au sărbătorit, în- cepînd din luna iunie, anul trecut. Centenarul Mihai Emi- nescu. în cadrul ședinței fes- tive, eminescologi, poeți, pro- zatori, critici literari și edi- tori au pus în lumină, prin Intervențiile lor, valoarea na- țională șl universală a crea- ției eminesciene, profundul ei umanism, au relevat însem- nătatea momentului Eminescu în dezvoltarea culturii româ- ne. La lucrările ședinței, con- duse de Anghel Dumbrăvea- nu. secretarul Asociației Scri- itorilor din Timișoara, au ci- tit pagini închinate marelui poet: prof. univ. dr. Eugen Todoran, Ion Arieșanu, redac- tor-șef al revistei .Orizont", Llvlus Ciocârlie, Eugen Dor- cescu, redactor-șef al Editurii Facla. Nicolae Jirioi, Felicia Giurgiu, Damian Ureche, Mir- cea Mihălcș, Marian Odangiu. Corina Vi.toria Sein, Marcel Tolcca, Valentin Tudor șl Cor- nel Ungureanu. Cenaclul Aso- ciației Scriitorilor din Timi- șoara și al revistei „ORI- ZONT" își va relua activita- tea în luna octombrie. M. O. Patria mea Patria mea, aș vrea să-ți desenez Conturul, In cuvinte de cristal. Carpații-n vîrsta mea să-i Incrustez. Iar Dunărea să curgă ca un val De năzuinți albastre, cînd visez Cu ochi deschiși spre zare. De pe mal. Patria mea, te port mereu în mine I Iți simt suflarea, cînd se-aplcacă să m-aline. Tăcută, mama. In tirzlu de noapte ; Miroși a flori, a griu. a fructe coapte Șl te aud rizind in zarva de uzine. Agneta GALAMBOȘ ' Clasa a Vl-a A' Școala Generala nr. 29 Timișoara ----ORIZONT excelsior \sport .oaspeții orașului Marin Rada Premiul revistei ORIZONT la Concursul de creație „Mihai Eminescu, Arad, 1989“ POETUL Ningc-n Ardeal cu crinii tn fuioare : Un dor de semințe peste limba români Poetul e casa cu fața spre soare — Și-o noapte-nstelatâ mină din urmă. Are un strai din cuvinte de aur Cu muntele prinde In brațe tot cerul Șl-a pus la butonieră o floare de unge Și noaptea aceasta-l pindește ca fierul. E cald și e blne-n Ardeal peste munte. Sini zile cînd soarele nu mai vrea să apună Ies din tipare cuvintelc-flăcări pe drumuri: Un dor dc semințe peste limba română. CEEA CE SE VEDE Ceea cc se vede-n afară se începe in noi. Drumul se oprește-ntr-un punct, pasărea 11 pindește pe vinător, singele se întoarce In rană Înflorind In petale alb-roșii — liniștea este o Jucărie ultată-n fereastră și spaima de liniște trage Ia roțile carului. ȚI S-AU ACOPERIT PALMELE Ți s-au acoperit palmele cu lumină galbenă de cînd taci... Imperii dc frunze iși joacă flacăra Ia marginea apelor, taci precum munții de fildeș devorlnd cu umerii lor făgăduința albă a somnului. Lumina de zi ți se naște tn brațe și taci ascultind cum urcă in lucruri tăcerea cu un trup ca o rană peste care se așează zăpezile. CLIPA ECHINOCȚIALA Sint zece ani de cînd, In vara lui ”19, stînd de vorbă cu Ulici, In curtea Uniunii Scriitorilor, el mă zorea să dau de regizorul Adrian Pe- tringenaru, care mă căuta pentru a tace un film pe idcca romanului meu „Casa Ursei Mari”. O zl mai tîrziu, aveam să-1 cunosc in fața Ca- sei Armatei, unde ne dădusem intilnlrc luind ca repere : „o cămașă roșie” — a lui — și fotografia mea apărută pe co- perta a patra a cărții. Din primul moment nc-am deschis sufletele și am devenit prie- teni. Visa să lucreze In echi- pă, „regizor-scenarlst" și spera să putem deveni un asemenea cuplu pentru o lungă perioadă de timp. In după-amiaza ace- leiași zile, vizionam alături dc Adrian, in Buftea, casetele filmului său „Rug și flacără”, după romanul lut Uricaru. Discuții, plonjări in detaliile Istorice ale Revoluției de la 1848 șl ale Unirii Moldovei cu Tara Românească, pentru ca... după o singură zi, petrecută împreună, rezistența să-ml fie Infrintă și să mă arunc In marca aventură a filmului. Aveam să ne cimentăm prie- tenia, să ne cunoaștem mal bine tn timpul lucrului la va- riantele scenariului. Descope- ream astfel, printr-un om deo- sebit, o întreagă lume cu totul nouă pentru mine. In ani, drumul dus alături — nu re- nunța la idcca realizării unei echipe rcgizor-sccnarlst — Ia filmările de la Prundul Bir- gâului, la Buftea, la masa dc montaj ș.a. ml-a dezvăluit în- treg portretul Iul Adrian Pe- tringenaru, om de un rar di- namism. sigur pe sine, extra- ordinar dirijor al Imensei mase eterogene de oameni ce iau parte la realizarea unui film, dublat de un fin exeget al plasticii, gesticii, cnvîntu- lui. Citea și viziona tot. Emi- tea păreri, chiar sentențe per- tinente fără nici un menaja- ment ... Timp dc zece ani, pe platou, la o cafea, la casele de filme, acasă, la unul sau Ia celălalt, țeseam proiecte noi, subiecte, incercind să ducem spre ca- păt, In ultimele luni, o nouă colaborare. Ca, năpraznie, în- treg răstimpul celor zece ani să se retragă tn amintire. Există clipe egale cu niște nopți de o aspră întunecime ce despart fizic oamenii. Adrian Pctringenaru, criticul și Istoricul dc artă, estetul cu un doctorat la Sorbona (de care altcineva ar fi făcut un tapaj enorm), regizorul, mare- le suflet de animator al cul- turii, ce părăsea platoul de filmare, pentru a ține o con- ferință la mii de kilometri dc țară, ori pentru a participa la colocvii pe varii teme de cul- tură șl artă, sau la festivaluri de film, cel ce adunase atltea premii naționale și internațio- nale, marele risipitor s-a oprit puțin, adudndu-ne aminte cit de brutal și firesc se poate intra tn timpul trecut. Omul capabil să-și facă un prieten șl trei adversari, prin felul său de a fl uneori prea aspru, alteori prea blind, ce căuta febril noul, marea Idee, ma- rele talent pentru mult visatul mare film, cel stimat șl iubii de colegii de breaslă, entu- ziast șl neobosit, s-a oprit In dreptul unei clipe echlnocțlale. Paul Eugen BANCIU DRAGOȘ DOBRESCU ...este un flăcău din Timi- șoara, elev de liceu, de-a Xll-a, și handbalist; e titular al echipei Politehnica, ochit de nea Costică Jude pentru frumoasele sale calități, care-1 impun încă de-acum ca lider al formației și, în consecință, om de nădejde. Da, pe el s-a bizuit „Poli” și în partida de duminică, In contra Stelei, meci contînd pentru califica- rea în finala Cupei; timișo- renii, cam toți tineri, mal pu- țin Matei, au învins o trupă celebră, cu nume de rezonan- ță în handbalul național șl mondial (Stingă, Marian Du- mitru, Berbece), dar nu s-au putut detașa la cel puțin șase goluri, după turul cîștigat de campioni ; oricum, victoria e una de palmares, cît și orgo- liu pentru vrednicul tehnician Constantin Jude, care îșl cro- iește o echipă de temut, con- firmînd poziția fruntașă a Timișoarei în handablul mas- culin din țara noastră (de cel feminin, nu mal e vorba...). Iar Dragoș Dobrescu ml se pare a fl purtătorul de cuvînt al noului val, precum Gunesch, Folker, Bullgan în anii trecuți. Cuminte, tenace șl harnic, Dragoș Dobrescu va fi, nădăj- duim, și-un candidat la gloria de a juca în națională. De- pinde de el I Meciul cu pricina, lansîndu-1 pe cel evocat, a dat prilej sălii „Olimpia” să-și verifice calitatea structurilor metalice la dezacordul publicului față de penibilltatea arbitrajului datorat unul cuplu cralovean (Ii pun în paranteză, de unde nu-1 mai scot nicicînd la lu- mina zațului tipografic : Ml- hăllescu și Cojocaru) ; bine scria George Boieru : cum că Steaua nu are nevoie de așa ceva, adică să-și compromită faima marelui club, mal ales că, adaug, pe cinstite, hand- baliștii săi sînt, acum, mai buni decît puștii lui nea Costică 1 în rest, prin fotbal se face curățenie : unii urcă, alții cad. Ca In viață ... Teodor BULZA • Gustă fericirea viratei pe care o simți. • Te împotrivești gratuit uzurii fizice, mai bine încear- că să nu îmbătrîneștl. • Orlnduiește-ți mal intii gindurile, dacă vrei să inte- meiezi o operă. • Atunci cînd există, cuge- tarea nu-i decît o întrebare. • Ori o cnreți înainte, ori după ce te vezi, oglinda tot așa te-arată. • Cum ar trebui să numim indivizii fără de omenie 7 • Aș răspunde de indată : „Vă iubesc, vă iubesț. oa- meni !“. Dar cinc-ml pune În- trebarea ? • Pot să te scuz pentru că îl asemeni pe altul cu mine, dar nu te pot Ierta dacă mă asemeni pe mine cu el. • Cit de rudimentari slnt roboții de astăzi : nu ne ghi- cesc nici măcar gindurile. o Știm că Ia ora * dimi- neața mor cei mai mulțl oa- meni, dar nu știm la ce oră se nasc cei mai mulți. • Mai totdeauna femeia ș-a ascuns de bărbat; la început, după o frunză de viță. • Dintre toți Indivizii, min- cinoșii sînt cel mai peraeve- renți. • Atlta lumină primim in noi, cît loc avem pentru soare. • Dacă-ți place muzica, treci peste interpretare. • Cel mici se duc la circ, cei mari II au acasă. • Am putea lungi timpul... dar In ce viteză amețitoare ! • Ce eroare să crezi că doar femeia e schimbătoare. • Progresul In știință de- vine periculos în afara celui din conștiință. MTC'CtT A Teatrul Lucia Sturdza Buiandra la Timișoara Recent, Teatrul Lucia Sturdza Buiandra a fost oaspetele ora- șului nostru, cu spectacolele „Neînsemnatii" de Terry Johnson și „Secretul familiei Posket” de Arthur W. Pinero. Cu acest prilej i-am abordat pe cîțiva dintre actorii bucureșteni. — ION CARAMITRU sinteți cunoscut de publicul timișorean prin spectacolele teatrului D-voastră, prezentate, in ani, aici, dar și prin cele dc poezie. Cc ne puteți destăinui despre acestea din urmă ? — în ce mă privește, am căutat întotdeauna să concep un discurs scenic paralel cu discursul poetului. De multe ori am fost șocat de nepriceperea unor poeți de a-și recita propriile creații, ei neputînd face drumul înapoi, de la forma finită la inspirație. Eu fac drumul acesta, plec de la forma definitivă către inspirație, către nucleul acela cald, pe care-1 caut. La asta adaug și con- cepția mea proprie asupra universului creat de poet. Astfel am ajuns să creez în poezie personaje și situații, chiar momente psi- hologice. Caut să transmit și publicului emoția care mă stăpî- nește, folosind acea teribilă posibilitate pe care ți-o oferă poezia, de a pune în valoare spațiile goale dintre cuvinte, subtextele dintre două metafore. — ȘTEFAN BĂNICĂ, publicul vă știe dlntr-o largă paletă de creație actoricească ... — Deși am jucat acest spectacol („Secretul familiei Posket") de peste trei sute de ori, l-am reluat și aici, la Timișoara, cu cea mai mare plăcere pentru că am Intllnit un public de o sensibili- tate deosebită, formidabil, care știe să-ți răsplătească efortul. Am dori, atît eu cit șl colegii do la Buiandra, ca această colaborare să devină o tradiție. — MARIANA MIHUT. ce simțiți cînd jucați teatru 7 — Ml se pare că e lucrul pe care-1 știu face cel mal bine și asta îmi dă satisfacție. Mă bucur cînd spectatorii înțeleg ce vrei să le spui și te lasă să le spui așa cum poți tu, apoi aplaudă la sfîrșlt. Mie mi se pare a fi relația ideală. Dar pentru că veni vorba de spectatori... e de notorietate adevărul că la Timișoara există un public deosebit. Poate de aceea vin aici cu mare plăcere și bucurie. — VIRGIL OGÂȘANU, in cele două spectacole prezentate in zilele acestea, ați deținut două roluri total deosebite. Cum reușiți ca in aceeași zl să fiți atît dc diferit 7 — Anthony Quinn fiind întrebat, după o filmare, cum a reu- șit să se emoționeze atît de puternic, să plîngă atît de convingător, ce tehnică a folosit... a răspuns: „Am crezut în situației”. Aș spune și eu : Nu e nici o minune. Trebuie să crezi în situație și să învingi. Fiecare rol își are tîlcul său, universul său. Să-1 poți Interpreta pe Einstein trebuie să-1 cunoști viața și (cît de cît) teoria relativității... Dar pentru a fi un lord convingător trebuie să cunoști șl lumea în care trăiește familia Posket. — DEM RADULESCU, ca actor al Teatrului Național „L L. Caragiale”, din filme, piese jucate șl pc scena timișoreană, de la televiziune, sinteți cunoscut de un numeros public. Ce proiecte aveți 7 — Pe scurt, tot la Teatrul Buiandra in „Omul cu mîrțoaga” de George Ciprlan și, probabil, în „O noapte furtunoasă” în regia lui Valeriu Moisescu. Sper ca ambele premiere să Ie prezentăm în fața unul public la fel de cald ca șl acesta de la Timișoara, alături de niște actori de talent cum sînt eel alături de care am jucat In „Secretul familiei Posket”, ce s-a bucurat de succes. Sîntem mulțumiți de microstagiunea de la Timișoara, unde am fost înconjurați de un colectiv valoros al teatrului românesc, co- legii de Ia Naționalul timișorean șl, dacă publicul a fost mulțumit, înseamnă că ne-am atins scopul. Sperăm să revenim în mijlocul acestor minunați spectatori, formați la școala valoroaselor institu- ții de cultură din oraș. Doina POPA Vineri, 9 Iunie, Teatrul Giulești va prezenta la orele 17 și 20 „Arta conversației" de Ileana Vulpescu și George Bănică. SUNETUL MUZICII top - 5. Parcă a fost ieri... 1979 a fost decretat de către Națiunile Unite drept Anul internațional al copilului. La 9 ianuarie, eveni- mentul va fi marcat printr-un concert dc binefacere, din comi- tetul de organizare al acțiunii MUS1C FOR UNICEF nelipsfnd frații Gibb. Vedete de primă mărime ca John Denver, Chris Kristofferson, Elton John, Rod Stewart, Donna Summer, Olivia Ncwton-John participau la această generoasă întreprindere, avînd ca scop colectarea unor fonduri bănești In folosul copiilor din țările subdezvoltate. In spectacol apărea și Andy, cel mal mic dintre frații Gibb. Dacă la data afirmării fraților săi acesta era de-o șchioapă, mai tîrziu Andy se va lansa într-o carieră muzi- cală promițătoare. înzestrat cu o voce caldă, Învăluitoare, acest idol al teenagcrs-ilor, cu plete blonde și îmbrăcat tn blue jeans putea fi găsit (evident, sub formă de poze color) sub perna fetiș- canelor. în concert, Andy a interpretat hlt-ul său de atunci „1 Got For You“ cu succesul scontat. Cine ar fi crezut atunci că peste nici 10 ani Andy se va stinge din viață răpus de patima nimicitoare a alcoolului 7 Logodnica sa, cunoscuta actriță ame- ricană Victoria Principal se străduise zadarnic să-1 salveze.:! Cum era de așteptat, tragedia a marcat profund nu doar familia. După o scurtă perioadă, frații Gibb iși reiau preocupările muzi- cale care, acum, se extind, ei compunlnd șl devenind producători apreciați. Astfel Barbara Strelsand („Guilty"), Dtonne Warwlek („Heart Breaker”) șl Diana Ross („Eaten Alive") au beneficiat de colaborarea cu clanul Gibb. Grație lor, Frankie Valii va reveni în 1979 printr-un „Comeback” spectaculos In topurile internațio- nale. Amintim că Valii activase cu mare răsunet în grupul „Four Seasons” care lansase la finele anilor ’50, o piesă dc referință : „Silence Is Golden". Chiar Robin va fi prezent în clasamentele din 1983 cu piesa „Jultet". Producătorul lui Robin nu crn altul decît fratele său, Barry. Să mai amintim că frații Gibb sînt „nașii” duetului alcătuit din celebrii Kenny Rogcrs și Dolly Parton („Islands In The Stream”). Apărută în perioada de aur a muzicii pop, formația Bee Gces strălucește ca la început. Cîntecele grupu- lui se impun prin măiastră transpunere In sunet a întregii game ie stări sufletești, printr-un imens talent. Care este punctul cul- minant al carierei artistice a fraților Gibb ? Vă lăsăm să hotâri|i iumneavoastră... (Sfîrșlt). Petru UMANSCHI ORIZONT » 8 • (..\) Helen șl cu mine ne-am că- lătorit la Washington, la începutul lui martie 1925. Cincisprezece zile mal tirzlu mă aflam Intr-un tren de noap- te care se îndrepta spre Atlanta. De data aceasta eram singur, căci speram •ă fac rost, cu puțin noroc, de un post de reporter Ia un ziar. Fără îndoială că nu hotărisem cu Inima ușoară, după ce luptasem atît ca să fiu admis, să părăsesc universi- tatea din Virglnla înainte de a obține diploma. Dar n-aveam încotro și am trecut peste asta. După ce mă bucu- rasem timp de două săptăminl de o Viață conjugală fără nori, m-am dez- meticit brutal în fața asprei realități a nevoilor noastre materiale. Bursa pe care o primeam, adăugată la un mo- dest salariu de un dolar pe seară la clubul de biliard, nu ajungea pentru întreținerea unei familii. Pe lingă despărțirea de universitate, am mai avut parte de încă o dezamăgire, a- tuncl cind am fost nevoit să cedez pe un preț de nimic mașina, prima mea mașină, pe care o îndrăgeam atît, cu tot aspectul său jalnic. Dar trebuia să-mi plătesc biletul pentru Atlanta. Odată ajuns In gara din Atlanta, tn ceața rece a zorilor, încrederea In vi- itor Iml era deja mal scăzută. Mer- geam totuși hotărtt spre Forsythe Street, unde se ridica oribila clădire din cărămidă ce adăpostea Atlanta Journal. M-am tnvîrtit de cîteva ori In jurul el pentru a mă deconecta, apoi m-am decis să Intru. Mi s-a spus că redacția se găsea la etajul de sus. Hunter Bell, redactorul șef, era un tip versat In ziaristică; înzestrat cu o voce groasă, vorbea stllcit un dialect din sudul Georglel, cu un accent atlt de tărăgănat că trebuia să-I urmărești cu toată atentla pentru a Înțelege ce spune. — Cine ești și ce dorești î li dădu •1 drumul, lungind vorbele. M-am prezentat rapid și i-am spus că solicitam o slujbă la ziarul său. — Ce fel de slujbă : dantelă, brode- He 7 Iml replică, dlntr-o singură ră- suflare. Ml-am strins furios pumnii In buzu- nare șl i-am răspuns că doream să lucrez ca reporter, că studiasem la uni- versitatea din Arginta șl că fusesem nevoit să-ml Întrerup studiile pentru a-mi clștlga existența; preferasem Atlanta pentru că eram născut tn Georgla șl doream să colaborez Ia zia- rul cel mal cunoscut din statul meu de baștină. Am terminat spuntndu-i că specialitatea mea era engleza, dar stu- diasem sociologia și economia, fiind șl autorul unor mici povestiri hazlii, pu- blicate Intr-o revistă Intitulată Collcge Humor. Hunter se lăsă pe spătarul scaunu- lui, scoțînd un suspin adine. Scoase din buzunar un cuțit pe care-1 înfipse în placa de lemn a biroului și spuse că nu Înțelegea cum niște oameni, așa-zis Inteligent!, părăsesc universita- tea, unde li se oferă o educație accep- tabilă, pentru a eșua la un ziar despre care presupuneau că le va rezolva toate problemele. Tăcu un timp, apoi întoarse capul spre mine șl mă privi cu un zlmbet ușor. — Bine, spuse el In sGrșit. Ascultă- mă bine. Aid nu e vorba de scris po- vestiri hazlii, glume de student Acesta e un ziar serios șl nu o înșiruire dd bancuri. Dar cred, numai uitfndu-mă la dumneata, că vel ști să faci față. Avem două posturi libere. Șeful servi- ciului personal este domnul Brice, la etajul Intll. Nu uita numele : domnul Brice. Spune-I vlrsta, calificarea sau, dimpotrivă, ce nu-ți merge. Răspunde-I la toate întrebările, dar nu-i vorbi de micile glume de student : e un om de afaceri cum nu se poate mai serios. Cind ești gata, mergi la barul din colț și bea o Coca-Cola. E distracția numă- rul unu din oraș. Apoi, după o jumă- tate de oră. vino din nou ald șl Iți voi da rezultatul. Șeful serviciului personal era un bărbat «inabil, roșu la față, mai in virstă, cu toracele bine dezvoltat șl privirea pătrunzătoare. Purta un cos- tum negru și o cravată îngustă de a- ceeașl culoare, pe o cămașă albă, scro- bită, manlfestînd solemnitatea unui diacon care se duce să depună la ban- că, luni dimineața, banii de la cheta de duminică. După ce șl-a notat cu grijă Informațiile pe care 1 le-am dat, domnul Brice îmi făcu semn că Intll- nlrea se terminase șl se răsuci pe scau- nul turnant. Dădui peste cap, la repezeală, o Coca la barul din colț și, după o plimbare fără țintă, prelungită cit mal mult, m-am întors la redacție -pentru a pri- mi verdictul lui Hunter Bell. Cum am intrat, l-am văzut făcîndu-ml semn cu mina. M-am apropiat imediat de bi- roul Iul. din literatura universală Erskine Caldwell • FORȚA DE A TRĂI — S-a făcut, Caldwell, te angajez, iml spuse el. Nu din cauza istorioa- relor pe care le-al scris pentru o re- vistă, căci oricine e în stare de așa ceva, ml s-a Intîmplat șl mie. Mr. Brice a lăsat la aprecierea mea, or, eu cred că vrei să lucrezi pentru ziarul nostru și am nevoie cît mai repede de încă un redactor. Vei începe cu cel mai mic salariu, douăzeci de dolari pe săptămină. Fără a-ml lăsa timp să-ml manifest bucuria, se aplecă înainte șl-ml arătă un scaun gol tn spatele unei mese pe care se afla o mașină de scris. — lată-țl locul, Caldwell, îmi spuse el cu degetul mereu îndreptat spre scaun. Poți să începi imediat. Iml vel face necrologuri: asta e ce aștept de la dumneata. Oamenii mor cu grăma- da In orașul acesta și se plîng sus și tare că nu le apare numele In ziar. O să mă întrebi, cum de știu ? Foarte simplu, băiete, pentru că am urechi. Hal la treabă, pune-mi o panglică nouă la mașină și telefonează tuturor birourilor de pompe funebre pentru a întocmi lista deceselor cele mal recente. Puțin contează nota de plată, ne tre- buie două coloane pe zi. Ia-o din loc 1 Mă grăbii să-l mulțumesc călduros Iul Hunter pentru treaba pe care ml-o încredințase, adăugind că voi fi înapoi In trei, patru zile, pentru a mă pune pe lucru. Nu ajunsesem pină la ușă, că mă rechemă cu un gest hotărtt. — Ce vrei să spui cu asta, că vei fi înapoi In trei, patru zile T mă întrebă el cu un ton ce se voia confidențial. Am auzit bine 7 — Voiam să mă întorc la Charlottes- vllle ca să-ml strlng lucrurile ,șl să le aduc 1a Atlanta. — Lucrurile T spuse el tncllntnd ușor capul. Ce lucruri 7 — Hm, am cîteva cărțulii și niște fieacutl. — Cărțuli( 'I urlă Hunter. Dacă aș fi știut că te preocupă mai mult o adu- nătură de nerozii decît slujba de zia- rist, nu te-aș fi angajat niciodată I Vreau un reporter, nu un șoarece de bibliotecă. — Bine, domnule Bell, l-am spus eu cu un zlmbet supus, voi rămine aici și voi începe imediat. Le va împacheta soția mea și mi le va aduce atunci cind va veni. — O, cerule I exclamă Hunter cu voce de stentor. Soția dumltale ! As- ta-i culmea I Vrei să spui că ești în- surat 7 Dădui din cap cu inima strlnsă de neliniște. Mă mai consolam cumva, spuntndu-ml că dacă eram In pericol să pierd acest post, la care țineam, măcar candidatura mea fusese primită MAGDA ZIMAN : Omagiu in mod favorabil încă de la Început și poate-mi făceam rost de ceva ase- mănător la Atlanta Georgian, ziarul de seară rival. Gîndurlle ml-au fost brusc întrerupte cînd Hunter izbi cu pumnul în masă. — Haide, Caldwell, spuse el cu un aer compătimitor, dacă aș fi știut asta înainte... Dumnezeule 1 Căsătorit și cu un asemenea salariu — douăzeci de dolari pe săptămină — nu știu ce să-ți spun... Mi-ar părea, totuși, rău să-ți refuz slujba după ce am ... — Mai ales de asta să nu vă pese, domnule Bell, II rugai eu. Lăsați pe mine, vom ști să ne descurcăm. Helen este foarte înțelegătoare. încă înainte de a părăsi universitatea ne-am pus tn gind să trăim strîngînd cureaua. Hunter se lăsă pe spătarul scaunului și privi tn depărtare, spre cealaltă parte a încăperii, ca și cum ar fi fixat un obiect ciudat la orizont — Bine, Caldwell, spuse el In sflr- șlt, mă pun tn locul dumltale. Ml s-a Intîmplat și mie aproape același lucru cind eram tlnăr — Imediat după că- sătorie — mă rog, nu chiar la fel, dar aproape. Soția mea și cu mine ... își îndreptă din nou degetul spre biroul liber, cu mașina de scris dea- supra șl tăcu, tn timp ce eu mă du- ceam să mă așez grăbit, gata să-ml asum obligațiile de redactor la Atlanta Journal... Ceremonia de Inițiere avu loc intr-o slmbătă seara cind eram de gardă, singur, la redacție. în timp ce aștep- tam să Intre sub tipar ultima ediție, cea de duminică, sună pentru prima oară telefonul de pe biroul meu. Ape- lul venea de la un reporter : se afla, din tnttmplare, spunea el. Io Fort McPherson, o bază militară situată tntr-o suburbie a Atlantei și văzuse izbucnind un conflict rasial intre sol- dați! albi și soldați! negri, care puse- seră mina pe niște mitraliere și un important stoc de muniții. In același timp cu descrierea încă- ierării pe care reporterul ml-o dicta cu un ton surescitat — căci era la fața locului — auzeam și răpăitul mitralie- relor într-un plan mai îndepărtat Șină la sfîrșitul istorisirii sale, eu refăcu- sem In întregime prima pagină a edi- ției de duminică. Odată textul încheiat, m-am ridicat In grabă pentru a-1 duce tipografilor. Deodată, ușile se deschiseră cu mare zarvă și-i văzui intrînd pe reporteri, autorii acestei mici conspirații: țipau șl băteau In lemnărie cu capătul cre- ioanelor, imltînd zgomotul mitraliere- lor. Mi-a trebuit timp pină să-mi dau seama, spre marea mea ciudă, că pri- misem, timp de o oră, botezul focului.' Ml-a trebuit timp șl pentru a mal dort să-mi văd semnătura tn josul unui articol. înainte de a se împlini primul meu an ca reporter la Journal, scrisesem mai multor periodice din regiune că mi-ar plăcea mult să fac articole de critică pentru rubricile lor literare. Singura care mi-a răspuns a fost Clara Harris, responsabilă cu pagina de cri- tică literară a ediției de duminică a ziarului Charlotte Obscrvcr. îmi spu- nea că ar fi Incîntată să-mi încredin- țeze cîteva cronici șl că Iml va trimite în aceeași zi, prin curier separat, șase cărți. Regreta că nu poate să-mi ofere onorarii, dar îmi propunea, In schimb, să păstrez toate volumele primite. Puțin după aceea au început să-mi sosească, în fiecare săptămină, o mul- țime de cărți. Grație repeziciunii mele de lectură șl orelor suplimentare pe care le dedicam acestei munci, ajun- sesem să scriu trei sau patru cronici pe săptămină. Dimineața, dueîndu-mă la serviciu, vindeam o parte din cărți unui anticar ce mi le cumpăra cu douăzeci șl cinci de cenți bucata. Pe cele rămase le ambalam In cutii mari de carton și le depozitam In aparta- mentul nostru avfnd grijă, pentru orice eventualitate, ca supracopertele să rămtnă intacte, ca volumele sa pară ... Unu| dintre motivele ce mă pro- vocaseră cu siguranță să renunț Ia si- tuația mea de la ziarul din Atlanta era acea nevoie, pe care o încercasem și altădată, de a trăi tntr-o altă regiu- ne din Statele Unite. Poate că dorința mea permanentă dc mișcare se expli- că și prin teama de a nu mă trezi într-o închisoare din Louislana sau la un alt Colegiu Erskine. în plus, sim- țeam dorința imperioasă de a-ml păs- tra tot timpul ca să scriu șl să inven- tez personaje de roman. Privind astfel lucrurile nu era de acceptat nici com- promis, nici un serviciu care să-mi ia o parte din timp. Săptămînal, primeam de la Clara Harris vreo cincizeci de cărți noi, de genuri diferite, despre care trebuia să scriu pentru Charlotte Observcr și Houston Post. îmi limitam numărul cronicilor de duminică la opt sau zece. îngrămădeam cărțile, cu sutele, In cutii pe care le stlvuiam pină la plafon intr-unui din dormitoare. O dată sau de două ori pe lună, in funcție de trebuințele noastre de pro- duse de băcănie, mă duceam la ma- gazinul A&P cel mai apropiat șl, cu ocazia asta, umpleam mașina cu o în- cărcătură de cărți, pe care le vindeam la Portland. De fiecare dată cînd du- ceam cincizeci sau o sută de volume șl încasam pe ele Intre doisprezece șl douăzeci și cinci de dolari, Iml amin- team cu o tresărire nostalgică de timpul cind, In Tennessee, strlngeam patru sau cinci piei de Iepuri, prinși cu capcana și le vindeam cu zece cenți bucata. Eram hotărtt, mai mult cu nlclodută, să mă încredințez, la bine șl la rău, destinului meu Imprevizibil de roman- cier dar, deocamdată, trebuia să tră- iesc. Acest motiv m-a făcut să închi- riez la Portland, in colțul dintre Con- gress Street și Longfellowe Squarc, un magazin, unde să deschid o librărie. Traducere de Bcatrice STANCIU COLEGIUL DE REDACȚIE: [ ION ARIBȘANU (redactor tel) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) VtOREL COI ȚESCU. NICOLAE PiRVU CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEl ti Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. * TIPARUL EXECUTAT LA IP.B.T. Index: 42 907 Proletari tln toate țSrfle. anlțl-vS! orizont« SAPTAMINAL SCOALPOLHIC $1 UTERAR-ARTlSTIC EDHAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURĂ Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NU. 24 (1103) 16 IUNIE 1089 • SERIE NOUĂ, ANUL XI. • 16 PAG., 3 LEI MESAJUL. TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, PREȘEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA CU PRILEJUL SIMPOZIONULUI OMAGIAL „MIHAI EMINESCU" In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat și Guver- nului Republicii Socialiste România precum șl al meu personal aducem un fierbinte omagiu marelui poet Mihai Eminescu, care, prin nemuritoarea sa operă, a cintat poporul român, trecutul, prezentul și viitorul său, inscriindu-se pentru totdeauna in conștiința intregii noastre națiuni și în patrimo- niul culturii universale ca exponent al unor lumi- noase idealuri și năzuințe de dreptate socială și națională, de afirmare liberă, demnă și indepen- dentă a României. Simpozionul omagial, prin care oamenii de știință și cultură cinstesc memoria poetului națio- nal Mihai Eminescu, constituie un puternic imbold pentru toți creatorii de literatură și artă din țara noastră de a-și pune întreaga lor creație — urinind strălucitul exemplu al marchii lor înaintaș — în slujba poporului, a dezvoltării cuceririlor sale re- voluționare, a făuririi socialismului și comuuisntu- iui, a ridicării României pe trepte tot mai înalte dc civilxiație și progres. Poet al poporului său. Mihai Eminescu a lăsat posterității imaginea unui artist legat trup și su- flet de pămintul țării sale, de aspirațiile spre mai bine ale maselor populare, receptiv la problemele majore ale epocii în care a trăit, ale luptei pentru apărarea și afirmarea ființei naționale — care au constituit in permanență izvorul veșnic (du al minunatei sale creații. Nimeni mai mult decit Mihai Eminescu n-a dat expresie și n-a contribuit intr-o asemenea măsură la afirmarea și punerea in valoare a frumuseții limbii române, a spiritului dc înțelegere a legilor dezvoltării lumii. Cit dc minunat sună și astăzi genialele versuri din poezia ..La steaua": „La steaua care-a răsărit / E-o calc-atit de lungă, / Că mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă". in opera lui Eminescu și-au găsit o nemuritoa- re oglindire paginile cele mai glorioase ale istoriei naționale, profundul patriotism al poporului român, gata să-șl apere cu orice sacrificiu viața demnă și libertatea. Cit de minunat răsună cuvintele pline de demnitate prin care Mircea cel Mare afirma — în „Scrisoarea a III-a“ — hotărirea poporului ro- mân de a-șl apăra libertatea și independența ! „Eu ? îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... f Și de-aceea, tot ce mișcă-n țara asta, rîul ramul, 7 Ml-e prieten numai mie, iară ție dușman este" ; Prețuind toate popoarele șl valorile create de ele, Eminescu i-a urit pe cei care s-au rupt de popor și s-au pus in slujba străinilor. Neîndurătoa- re. dar profund îndreptățite, izvorîtc din cel mai curat patriotism, răsună versurile sale din „Doina": „Cine-a îndrăgit străinii. / Minca-i-ar inima ciinii. / Minca-i-ar casa pustia, / Și neamul nemernicia!". Opera Iui Eminescu a dat expresie marilor lup- te sociale, încrederii in rolul proletariatului, al muncitorimii, pe care a chemat-o — prin versurile sale devenite legendare, din poezia „împărat și proletar" — la luptă unită împotriva vechii orîn- dulri : „Zdrobiți orînduiala cea crudă și nedreap- tă, 7 Ce lumea o inparte in mizeri și bogațl ! 7 Atunci cînd după moarte răsplată nu v-așteaptă, 7 Făceți ea-n astă lume să aibă parte dreaptă. / Egală fiecare, și să trăim ca frați !". Cit dc profund legată de creația lui Eminescu. dc prezentul șl viitorul țării noastre, cit de lumi- noasă șl înălțătoare se arăta dragostea lui pentru pămintul patriei ! „Ce-ți doresc eu ție. dulce Ro- mânie. / Țara mea de glorii, țara mea de dor ? 7 Brațele nervoase, arma de tărie, 7 La trecutu-ți mare, marc viitor !... Dulce Românie, asta ți-o doreSc". Această fierbiute urare a lui Eminescu și-a găsit astăzi deplina împlinire in patria noastră so- cialistă, liberă și independentă, in care poporul — zdrobind orinduirca cea crudă și nedreaptă, lichi- dînd pentru totdeauna exploatarea și asuprirea — își făurește, în strinsă unitate, sub conducerea partidului nostru, propriu său viitor, socialist și comunist. Constituie o marc mindrie pentru poporul ro- mân faptul că in anii ce au trecut de la eliberarea țării, și îndeosebi după Congresul al IX-lca al partidului — care a inaugurat o perioadă de pro- funde transformări revoluționare in toate dome- niile —. România a obținut strălucite realizări în făurirea societății socialiste, in creșterea potenția- lului economic și a avuției naționale, in înflorirea științei, artei și culturii, în ridicarea generală a nivelului de trai, material șl spiritual, al tuturor oamenilor muncii. Toate aceste istorico realizări ilustrează cu pu- tere justețea politicii partidului nostru comunist, forța și superioritatea orînduirii socialiste, pe care o edificăm cu succes in România, minunata capa- citate a poporului român de a asigura — sub con- ducerea partidului — progresul șl înflorirea con- tinuă a patriei noastre socialiste. Omagiind astăzi opera luminoasă a lui Mihai Eminescu — ca dc altfel a tuturor marilor creatori din toate domeniile —, avem datoria să dezvoltăm și să îmbogățim permanent, cu noi șl noi creații, minunatul patrimoniu național — tezaur de gindire înaintată, revoluționară, care, prin conținutul de idei și mesajul profund umanist șl patriotic, repre- zintă o contribuție de scamă la mobilizarea între- gului popor in edificarea noii orinduiri, la forma- rea și educarea omului nou, înaintat, constructor conștient și devotat al socialismului și comunis- mului in România. Apreciind munca și realizările creatorilor de artă și cultură contemporani, partidul, societatea noastră Ic adresează acestora chemarea de a reali- za noi opere lltcrar-artistice, dc toate genurile, care să reflecte pe larg marile înfăptuiri ale poporului român, strălucitele fapte ale constructorilor socia- lismului care, într-o perioadă istorică scurtă, au ridicat patria noastră la un nivel înalt de civiliza- ție și cultură, transformind năzuințele și visurile înaintașilor despre un viitor liber șl fericit, intr-o realitate concretă a României de azi. Așa cum a făcut însuși Eminescu, numai trăind împreună cu poporul, rcalizind creații legate de viața poporului, participtnd activ la făurirea pre- zentului și viitorului patriei noastre, creatorii de literatură și artă dc azi pot realiza opere dc înaltă valoare. își pot îndeplini nobila misiune ce le re- vine în amplul și complexul proces al dezvoltării revoluționare a societății noastre. în eare tot ce se realizează este destinat înălțării patriei, creșterii bunăstării și fericirii omului, a intregii națiuni, întăririi independenței și suveranității României. Cinstind memoria Iul Mihai Eminescu, să facem totul pentru a asigura înfăptuirea neabătută a pro- gramului partidului de construcție socialistă, pen- tru înflorirea continuă a artei și culturii românești, pentru sporirea forței sale educative, a mesajului său profund umanist, revoluționar să creăm și să dăm poporului noi și valoroase opere care să slu- jească progresului și înălțării patriei, ridicării con- științei socialiste, dezvoltării Înaltelor trăsături ale omului nou, înaintat, făuritor conștient al celei mai drepte și umane societăți, al visului de nur al omenirii — comunismul ! NICOLAE CEAUȘESCU „LA TRECUTU-JI MARE, MARE VIITOR" tU-dimenșionind întreaga viață politico-economico- •ocială, culturală, proiectfnd fhtr-o nouă lumină an- samblul proceselor revoluționare de construcție socia- listă, Congresul al IX-lea al partidului a conturat o nouă viziune, dc pe pozițiile materialismului dialectic și istoric, privind și înțelegerea științifică a istoriei, a moștenirii trecutului. Această viziune se impune cu atît mal mult cu cît — așa cum subliniază tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, secretarul general al parti- dului — într-o vreme s-au manifestat tendințe de „negare a forței și capacității poporului român, a cla- sei muncitoare, do negare a însăși istoriei, a limbii și culturii române". Astfel se lăsase, temporar, un con de umbră asupra valoroasei noastre tradiții, a moște- nirii naționale, deflnlbilă In cuprlnzătoarca sferă isto- rită, etnologică, literară, artistică, economică, filoso- fică. socială etc., în coordonatele sintetizatoare nle ethosulul șl etnosului românesc. Noua epocă revoluționară, deschisă dc cel de ai (X-len Congres al partidului —numit pe drept cuvînt și „Congres al înnoirilor structurale" — se situează sub auspiciile contribuției determinante a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la elaborarea și promovarea unei concepții profund științifice despre socialism, care a pus capăt conservatorismului, șablonlsmulul și teo- riei „modelului unic", a lichidat atitudinea de ploco- nire față de tot co era străin, rcdtnd partidului șl poporul ui. încrederea în forțele sale, în resursele orea- ORIZONT (Continuare in pag. 1) EMINESCU Un poet cc poartă-n sine spiritul națiunii sale Și din marmura luminii dăltulnd un univers. Invcntînd. cu graiul sacru, stele-aprinse in petale. Dăruindu-sc iubirii prin imagini de neșters. El simțirea și rațiunea Ic unește măiestrit tn sonorități ce astăzi suic-n noi. nemuritoare. In metaforc-aurite. cu efigie de mit. Meditînd profund la viață. îi găsește-un nobil sens Și se dăruie spre fire cu o candidă pasiune. Lingă fraza-i curgătoare e văzduhul mai intens Și un verb, din crisalidă. o istorie ne spune. Valu-albastru spală urma tipărită în nisip ; Chiar și umbrele sînt rodul unei jerbe de lumină Ce-i păstrează veșnic tînăr sufletu-abiirind pe chip Veșnic tînăr i-e cuvîntul. de aramă, statuar, Ritmu-i se Înnobilează de izvoare și pădure . Oameni, țară și legende din poemele-i transpar. Lumi întregi de-ntclepciune suic-n sOnurile.-i pure Lucian BURERIU ORIZONT © 2 © MIHAI L Dacă examinam climatul polilic-na- ționa) și cultural din Banat, de la sflrșl- tul secolului trecut și începutul secolului nostru, constatăm că o componentă esen- (ială a mișcării culturale românești bă- nățene a constituit-o lupta pentru reali, zarea șl menținerea unității culturale a tuturor românilor. Banatul (ca și Tran- silvania, ca și Bucovina) era foarte bine conectat la circuitul național dc valori : a receptat toate (sau aproape toate) va- lorile spirituale (și nu numai spirituale) majore, create atît dincoace, cît șl din- colo de Carpați. Firește că interesul bănățenilor pentru opera șl personalitatea Iul Eminescu se circumscrie tocmai în perimetrul acestui amplu șl profund proces de osmoză cul- turală românească. In 1909. retrospectiv, deci, ..Tribuna** arădeană putea să scrie că : „Alccsandri și Eminescu nu sînt pentru noi /pentru bănățeni și transilvă- neni) poeți moldoveni, pentru că din în- tîmplare s-au născut în Moldova, ci poeți români, ale căror creațiuni sînt ci tite și admirate dc toți românii**. 2. tn mediul cultural al Banatului, poe- zia și publicistica eminesciană au putut fi cunoscute încă de la primele lor afir- mări tn presa vremii (șl, constant, după aceea). Vreau să spun că revistele „Fa- milia" și „Convorbiri literare", gazetele ..Albina" șl „Federațiunea", la care a colaborat tlnărul Eminescu, au fost des- tul de răsplndite în Banat, fie prin abo- namente. fio prin colportai, fie prin alte mijloace. De altfel, chiar primul volum de Poe. sii din 1884 a intrat în circuit cultural bănățean la foarte scurtă vreme după a- pariție- Deja In luna mai 1884, la libră- ria (cunoscuta librărie I) a Iul L E. Țâ- ranu'din Oravița. Poesiilo lui Eminescu se vindeau cu prețul de 2 florini și 20 de crițari. De-a lungul anilor însă, pînă la Marea Unire, librăriile, colportorii șl bibliotecile din Banat au continuat să pună în circulație, chiar șl- cu sacrificii, tipăriturile eminesciene. Spicuiesc cîteva exemplă : în 1887, Librăria Diecezană din Caransebeș dispunea de Poesii de Emi- nescu, Poesii de Alccsandri, Critice de Maiorcscu și de alte lucrări junimiste. In 1907. în aceeași librărie se găseau : Ge- niu pustiu. Poezii postume. Scrieri poli- tice și UtcruTc și Opere complete, vot I Literatura populară. Rețin și două, măcar două, exemple de difuzare a căr- ții eminesciene prin colportaj. Astfel : în 1894, preotul Emillan Micu din Cblșoda răspîndea Proză și versuri (Iași, 1890), iar învățătorul George Cătană dțn Valeadenl, cam tot pe atunci „lățea gustul de ce- tire". oferind elevilor săi: perierile eclor mai de seamă poeți și prozatori ai noș- tri". între care Alecsandri. Eminescu, Creangă, Caraglale, Coșbuc. Sadoveanu. Goga ș.a. In fine, un rol important în EMINESCU ÎN CONȘTIINȚA cultivarea interesului pentru Eminescu le-au avut șl bibliotecile publice bănățe- ne. (Despre cele particulare nu mai vor- besc). De pildă. în 1907, biblioteca Reuniunii Române de Lectură din Bocșa Română achiziționează Geniu pustiu, iar In anul următor, volumul Poezii postume intră în patrimoniul bibliotecii Reuniunii învățătorilor Români din Dieceza Ca- ransebeșului. ș.a.m.d. 3. Un gest cu totul de excepție se în- registrează în 1901, cînd, la Caransebeș, apare volumașul Cîteva poezii de Mihai Eminescu (,,Biblioteca noastră**, nr. 40), 48 p. Importanța acestei culegeri constă In faptul că a fost prima culegere din versurile lui Eminescu, tipărită In Ba- nat și Transilvania. Cuprinsul ediției ca- ransebeșene. din punct de vedere canti- tativ, este modest, dar din punct de ve- dere cultural (ca „eșantion" de gust li- terar) este foarte valoros : „Somnoroase păsărele". „Singurătate", „O. mamă..,", ..Mai ara un singur dor". „Melancolie". ^Sonet* (,,S-a stins vieața falnicei Vene- ții"). „Epigonii", „Scrisoarea I". „Din Scrisoarea III", ..Criticilor mei" și ,,Co te legeni, codrule". Atît! Al doilea vo- lum eminescian, tipărit în Banat, Poezii, a apărut la Arad, tn 1918, în „Biblioteca Semănătorul". De astă dată, antologia este mult mai bogată : 222 de pagini, 95 de poezii 4. Pe cit de bine se știe (și se repetă mereu) că debutul poetic eminescian a fost încurajat de loslf Vulcan („nașul li- terar al lui Eminescu"), pe atît de puțin se cunoaște (și se omite mereu) că debu- tul publicistic al poetului a fost protejat de un bănățean : Vlncențiu Babeș- In- tr-adevăr, acest mare lider național al românilor din Austro.Ungaria l-a ajutat pe tfnărul Eminescu să-și publice (poate l-a și îndemnat să scrie) primele sale articole din presa vremii. (Cel dinții ar- ticol al Iui Eminescu intitulat „O scrie- re critică", a apărut In 1870, în „Albina", gazeta politică a bănățenilor, condusă tocmai de Vlncențiu Babeș și susținută de familia Moclonl). Prin urmare, prima prezență a lui E. mlnescu In presa bănățeană coincide cu însuși debutul său ziaristic. Dar. adevărata implicare a presei bă- nățene în cultivarea interesului pentru opera șl personalitatea lui Eminescu se va produce abia in deceniile următoare. De fapt, de-a lungul anilor, toate (abso- lut toate) periodicele din Banat au con- tribuit. Intr-o măsură mai mare sau mai mică, la cunoașterea vieții șl operei poe- tului Totuși, se poate spune că, In di- fuzarea versului eminescian, rolul princi- pal a revenit gazetelor politice de atunci: „Tribuna poporului", ..Tribuna", ..Drape- lul" ți „Românul". In paginile acestora au fost reproduse numeroase poezii (u- neori și proză) ale Iul Eminescu, cum, tot la fel, au fost publicate numeroase arti- colo despre Eminescu. Dlntr-o mulțime de exemple care-mi stau la fndemînă, no- tez doar cîteva. Astfel : In „Tribuna po- porului* din Arad, au apărut, în 1902, ..Rugăciune", „Sonet" („Răsai asupra mea") și „Ea-și urma c&rarea-n codru") In „Drapelul" lugojean, au apărut „Cln- tec dc leagăn" — în 1903,, și un fragment din ,,Geniu pustiu” — In 1904; In „Tri- buna" arădeană, în 1905, au apărut ..Sonet" .(„Al noștri tineri"). „Dați-mi ar- pa de aramă" și „Spre mormînt"; în Românul", tot din Arad, au apărut, în 1911 : ,,Lacul". „Dorința", „Floare albas- tră", ..Pe acei ași uîcioară", „Revedere", „Doina", „Mai am un singur dor". ,,Și dacă. -„Dc ce nu-mi vii", ,,Somno roase păsărele" și „Ce te legeni". Un plus de Interes pentru poezia emi- nesciană l-au adus calendarele (atît de popularele calendare 1) de la Arad (,,Ca- lendarul**) și de la Caransebeș („Calen- darul românului"). Intre 1885 șl 1911, ca- lendarele respective au oferit cititorilor lor o veritabilă „antologie" poetică Emi- nescu : ..Revedere". „Freamăt de codru", „La mijloc de codru". ,,Ce te legeni", „Glosă". „Despărțire". „De ce nu-mi vii", „Mai am un singur dor*, „Doina". .,Co e amorul", „Ce-țl doresc cu ție, dulce Românie", „Poporale", .Codrule, Măria- Ta", ..Rugăciune", „Mindro, mîndro, vrei vrei nu vrei", „La un nou născut" — toate apărute In calendarul arădean și: „Ce e amorul". „Scrisoarea II", „Ea urma cărarea-n codru*. ..Din cerurile-aL bastre" și „Sonet" — toate reproduse in „Calendarul românului*. De bună seamă că multe s-ar mai pu- tea adăuga spre a obține, cît de cît, dimensiunile reale, mari șl importante, ale contribuției presei bănățene la popu- larizarea și receptarea Iul Eminescu. în orice caz, două periodice nu pot fi. de- loc trecute cu vederea : ..Romănische Rcvuc* și .,Foaia diecezană". Despre „Romgnische Rcvuc" să notăm că a fost condusă' de Corneliu Dlaconovici (năs- cut la Bocșa Montană, tn 1859; mort la Reșița. în 1923) și că a ptis în circulație europeană (Austria. Germania etc.) nu- meroase poezii eminesciene (peste 20), traduse, firește, in germană. (Intre cei mal buni traducători ai lui Eminescu în germană, s-a afirmat reșlțeanul L. V. Fischer. El a tradus: „Luceafărul", .Glosă", .La steaua", „Diana"). ,ln le- gătură cu „Foaia diecezană" din Caran- sebeș, trebuie spus, căci nu se prea știe, că .în 1891, în paginile ei a fost ne- cruțător combătută broșura denigratoare („o necontenită trecere de la violență Ia frivolitate și de la frivolitate la violență, cum numai rar se pomenește") a cano- nicului Crama de la Blaj. 5. Rolul școlii bănățene (cu lot ce a însemnat ea : elev, dascăl, manual etej în receptarea și popularizarea lui Emi- nescu a fost imens. Generații și generații de elevi și-au format gustul literar și au deprins rigorile Hmbii române corec- te și frumoase, citindu-1 pe Eminescu; memortndu-i poeziile. Două cred că au determinat succesul școlii bănățene în cultivarea interesului față de Eminescu: dascăli buni șl manuale bune. Se știe că, atît la preparandia de la Caransebeș, cît șl la cea de la Arad, Ia care se for- mau învățătorii Banatului, Eminescu era foarte temeinic studiai, foarte profund receptat. De pildă, tn anul școlar 1910- 1911 (în plină ofensivă Apoonyi I). pre- paranzil din Caransebeș (ca șl cel de la Arad, de altfel) știau (trebuiau să ștlel) pur șl simplu pe de rost (plus comen- tariul, plus interpretarea) următoarele poezii ..Luceafărul" (întinse fragmente), „Scrisoarea III", ,,Doina", „O, mamă..." și „Ce te legeni". Cît privește manualele, bunele manuale ale Banatului, nu putem omite pe cele elaborate de lullu Vuia (pentru clasale primare) și de Enea Ho- doș (pentru școlile pedagogice). Acestea șl altele, utilizate in școlile bănățene, au impus opera și personalitatea lui Emi- nescu In conștiința generațiilor tinere, asigurînd astfel receptarea tot mai am- plă și tot mal durabilă a poetului In Banat. (Să exemplificăm : Manualul de limbă română. Elemente de stilistică și poetică și Carte de cetire, de Enea Ho- doș, Caransebeș, 1901, cuprindea ^Som- noroase păsărele", „Singurătate". „O, mamă..." „Mai am un singur dor", ..Melancolie". „Sonet" („S-a stins viața), „Epigonii „Scrisoarea I*. ,,Din Scrisoa- rea III* și „Criticilor mei*). 6- Forma cea mai elevată, din punct de vedere artistic, de difuzare și recep- tare a poeziei eminesciene în Banat de- vine, începlnd din 1888, spectacolul (fie spectacolul proprlu.zls muzical-de<. । .ia- torlc, fie alte tipuri de manifestări cu șl pentru public). Pe această cale Insă, versul eminescian (mai ales poeziile pa- triotice șl erotice, dar și de altă factură a cucerit. In primul rlnd, mediile inte- lectuale, mediile urbane ale Banatului și. In mal mică măsură, a străbătut scena artistică a satelor. (Nu ca, de exemplu, Alecsandri, care, fără exagerare. a ^monopolizat" întregul repertoriu tea- tral — muzical — declamatorie bănățean, fie urban, fie rural). Adevărul este că, pînă la Marea Unire, în toato orașele bănățene (chiar și In cele mai mici), se înregistrează, nu de puține ori. mo- mente poetice (artistice) eminesciene t recitări, lecturi, comentarii și conferin- țe publice. începutul acestor manifestări pare să fie marcat în 1873, cînd, la A- rad. loan Slavici a citit șl a comentat ..Epigonii". (Tn realitate, gestul Iul Sla- PUBLICISTICA Oricine ar cerceta opera marelui poet național, Mihai Eminescu, poate constata fap- tul că autorul ei face parte dintre acei scriitori care vin de departe și care au menirea de a proiecta, cu forța geniu- lui, clipa trecătoare în nemu- rire. Astfel Eminescu se măr- turisea ca fiind total al aces- tui popor: „Dumnezeul ge- niului m-a sorbit din popor, cum soarbe soarele un nor din marea de amar". Slujit de către o enormă acumulare de cultură ’ româ- neasef și străină, precum șl la cea a clasicului folclor ro- mânesc, poetul a realizat o operă de sinteză a tuturor tra- dițiilor populare și culte na- ționale Toate aceste motive, și încă multe altele, ne dau dreptul să afirmăm că opera poetului național a fost recep- tată, în egală măsură, în toa- te provinciile locuite de ro- mâni. Desigur, nici Banatul, pe care l-a străbătut în tur- neul teatral din 1868. nu pu- tea să rămină în afară. Astfel, ziarul „Drapelul" din Lugoj, din anul 1903, publică o poe- zie, ma! puțin cunoscută, inti- tulată Cîntec de leagăn, din LUGOJEANĂ fragmentul Ursitoarele, crea- ție care se distinge printr-un bogat conținut și o realizare artistică pe măsură. Redăm, în continuare, textul acestei poezii : „Nani, nani, puișor, / Dormi, drăguțe, dormi în pace, 7 Că la vară eu ți-oi face / Sub cel teiu bătut de vînt 7 Așternutul la pămint. / Vintul te va aromi, 7 Iară tu vei adormi. 7 Vor pătrunde stelele / Toate rămurelele. / Iară luna va străbate 7 A nopții singurătate. 7 Și cînd vîntul va sufla / Teiul se va legăna, / Florile s-or scutura, 7 Iară tu te-i deștepta 7 In plutirea norilor. 7 în căderea florilor, 7 Pe-a isvoarelor su- nare 7 La glas de priveghi- toare". Același ziar lugojean, dar din anul 1904, ne face cunos- cut un fragment din romanul Geniu pustiu (p. 135—138, ro- man inedit de M. Eminescu, București, Minerva, 1904, pre- țul 2 coroane — însemnare la subsolul paglnei). Tot în 1904, „Drapelul" lugojean sub sem- nătura lui Ghiță, cu titlul Sărmanul Dionlsie nemțește, publică un articol care redă considerații generale despre a- ceastă nuvelă eminesciană, care a apărut tradusă tn lim- ba germană, în editura ziaru- lui „Tagblatt" din București. Traducerea e făcută de H. Sa- nielevici și W. Majeschik. Des- pre această nuvelă a apărut în qumărul de duminică al marelui ziar „Neue Frele Presse" din Viena „o intere- santă recenzlune. pe care o traducem fidel, ca să vadă publicul român cum apreciază critica nepreocupată germană această scriere a marelui poet Iată recenziunea din „Neue Freie Presse" : „Mihai Emi- nescu, întemeietorul direcțiu- ne! romantice tn literatura ro- mână, era unul din cei mai mari poeți și cugetători ai României. Trăind mult timp în Germania, și-a însușit con- cepția de viață a celor mai. distinși reprezentanți ai ro-' manticei germane, pe care el mai tîrziu a transplantat-o tn literatura română șl a înteme- iat în România o școală, care abia cu secolul expirat al XlX-lea și-a avut sfîrșitul Novela prezentă a lui Emi- nescu este cea mai fidelă o- glindă a. sentimentului ro- mantic și a concepțiunei ro- mantice de lume, sub semnul căreia sta Eminescu. Aici în Sărmanul Dionlsie încearcă Eminescu să acordeze o sim- bolizare literară teoriei senti- mentalului Novalls, care teorie culmi nă în cuvintele : „Dacă lumea e o creațiune a Eulul, atunci individul este atotpu- ternic și trebuie să caute In adlncurile propriului său su- flet realizarea dorințelor sale". Conținutul novelei este cît se poate de romantic. Eroul no- velei, Sărmanul Dionlsie, iși părăsește cu ajutorul liniilor magice ale unei cărți astrolo- gice umbra sa, care rămîne în locul Iul pe pămîat, și face cu Iubita sa Maria o călătorie tn Lună, unde duce o viață se- rafică pînă ce ideea păcătoasă, că el d însuși Dumnezeu, îl rostogolește iarăși pe Pămînt. Aici se însoară cu iubita sa Maria, fiica boierului Mestea- nu, și ajunge, astfel, ca un erou veritabil romantic, la fe- ricire perfectă. Precum se vede, stă Sărmanul Dionlsie cu totul sub influența Iul Cha- misso și Eichendorf. Dar șl în toate detaliile novela Iul Emi- nescu reamintește viu litera- tura romantică germană. însă marea originalitate, care, o oferă novela, o face deosebit de interesantă chiar acum, cînd sub influența unui cu- rent neoromantic sunt redate din nou operele romantice. Descrierea lumii serafice, In care trăiesc cei doi amanți, iubirea adine pasionată. a- proape supraomenească a lui Dionlsie față de Maria, de- scrierea lașilor din Evul me- diu, trădează talent adevărat poetic și oferă mare Interes. Și cîntecele umoristice, care se află în Sărmanul Dionlsie. se disting prin poezia adevă- rată și prin originalitate". O altă publicație lugojeană este revista „Primăvara Ba- natului", din 1942, In care profesorul Constantin Tîrziu, de la Liceul „Corlolan Bredi- ceanu", face pertinente apre- cieri asupra poetului, în rela- ție cu morala, evidențiind, în- tre altele, că Eminescu a fost un adept al concepției pesi- miste despre lume, ba chiar adept el ateismului. Autorul arată că poetul era o fire complexă „ ... de o mare vioi-- ciune intelectuală șl de o sen- sibilitate extremă, predispus spre tristețe, melancolie și vi- sare Un an mai tîrziu, respectiv în 1943, aceeași revistă lugo- jeană publică, sub semnătura prof. dr. Aurel E. Peteanu, ar- ticolul Natura șl poezia, unde sînt evidențiate cîteva poezii din creația Luceafărului, cu subiecte inspirate din natură :* Scrisoarea I. Dorința, Lasă-ți lumea ... Floare albastră. Sara pe deal ș.a. Pentru poet, natura este un izvor nesecat al tămăduirii .* munții îl de- lectează prin farmecele lor. la fel priveliștea fascinantă a mării cu simfonia de lumină a apelor albastre, freamătul codrilor seculari, susurul tai- nic al frunzelor, concertul di- vin al păsărilor din lunci și cringuri. Natura pentru poet este un pămînt vrăjit și mis- terios. Ghcorghc LUCHESCU • 3 • - ORIZONT CONTEMPORANILOR SĂI viei s-a dovedit prea timpuriu și, de aceea, va mai trece încă un deceniu și jumătate pină cind opera eminesciană wa intra ,cu adevărat, în circuit specta- cular). Celelalte mărturii ale vremii (așezate cronologic) ne oferă, totuși, o imagine îndeajuns de cuprinzătoare a prezențe- lor eminesciene pe scenele Banatului. Rețin, deci (dintr-o listă bogată, poate); In 1888, la Caransebeș, profesorul Va- sllc Goldiș citește „La mijloc de codru des"; în 1889, corul Societății de lectură Pedagogico.Teologlcă din Arad clntă -Ce te legeni, codrule", compoziția Iui i. Vorobchievici; fn același an, 1889, cu prilejul adunării generale a Societății pentru Fond de Teatru Român, la Ca- ransebeș, profesorul Vasile Goldiș, admi- rator constant al lui Eminescu, prezintă disertația „Pesimismul în poeziile lui E- miin scu"; In 1891, la Lugoj, Lucia Vlad, și Elena Germănescu clntă, In duet, , Serenadă" („Somnoroase păsărele"), me- lodia lui Tudor Flondor ; fn 1892, la A- rad, corul „studenților" arădeni cintă din nou, „Ce te legeni, codrule ; in 1893, la Timișoara, Maria Zărie recită „Ce-ți doresc eu țic. dulce Românie"; in 1895, Ia Lugoj, dr. Sirneon Tămaș a recitat „înger și demon", iar dr. Valerlu Bra- niște a comentat șl a recitat „Strigoii" | In 1990, la o petrecere a meseriașilor din Arad, Mărloara Nichlci, „cea mai distinsă forță a corului", » recitat „So- noroase păsărele"; In 1901, tot la Arad, Desen de V. Pinte» la o serbare a Școlii Superioare de Fe- te, o elevă a recitat „Rugăciune" ; fn 1902, la Bocșa Montană (poate și in alte părți ale Banatului), artistul bucureștean Gr. Savu a recitat „Eminescu, versuri"; fn 1903, la Arad, S- Boșneac și A. Niga clntă, in duet, ,,Mai am un singur dor"; in același an, la Cenaclul Strbesc, Pavel Barna recită „Doina", iar la Moldova Nouă, artistul Aurel P. Bănuț recită „Scrisoarea III"; tn 1904 aceeași poezie a fost recitată la Timișoara, de un alt artist ardelean, Zaharia Bârsan; în 1905. la serbările Școlii Superioare de Fete din Arad, eleva E. Drăghici a re- citat „Rugăciune", iar eleva Aurelia Po. pescu a recitat ..Glosă" și un fragment din „Arald" ; fn 1907, la o ședință festivă a Societății de Lectură „loan Popasu" din Caransebeș. loan Toader a recitat un fragment din ..Scrisoarea III"; în 1908 la Timișoara un cor românesc a cfntat „Ce te legeni, codrule"; în 1909 la O- ravița, a fost recitată „Epigonii" ; fn a- ceTași an, la Curtici, la o întrunire dăs- călească, învățătorul Gh. Andrcica a recitat „Scrisoarea III", iar la o ședin- ță festivă a „tinerimii" de la Institutul pedagogic-Teoîogie din Arad, elevul Teodor Baloșin a recitat „O mamă...", șl elevul losif Chlșlu a recitat „Glosă"; fn 1910, la un spectacol al Reuniunii Ro- mâne de Lectură din Timișoara, ‘a fost recitată „Scrisoarea III"; în 1911, la o șezătoare literară din Caransebeș, profe- sorul luliu Vuia a conferențiat despre „Mihai Eminescu", iar elevul C. Buracu a recitat „Doina" și, probabil, „Despăr- țire" ; tot în 1911 șl tot Ia Caransebeș, la o serată literară a Societății de Lectură „loan Popasu", elevul I .Imboane a disertat despre „Mihai Eminescu și cul- tura nafionalu", Iar elevul I. Buracu a recitat un fragment din ..Scrisoarea III" ; în același an, la celălalt institut teologic și de învățămînt. și de învățători bănățean, cel din Arad, la o ședință festivă, a fost recitată „Re- vedere" ; in fine, fn 1912 (ultimul an din care dețin informații), la o ședință literară a muncitorilor din Arad, a fost recitată „Cind amintirile", iar Ia o șe. zătoare a Astrei din Banat — Com- loș, eleva Sida Alesu a recitat ,,O mamă..." și eleva Maria Ciolac a reci- tat „Revedere". Relevante, din punctul de vedere al dimensiunilor interesului spectatorilor bănățeni pentru Eminescu, mi se par nu atît (sau nu numai) suma și frecventa spectacolelor consemnate mai sus, ci, mal cu seamă, faptul că, In cîteva situații. In cadrul aceluiași spectacol, au fost incluse cite două momente Eminescu. Așa s-a Intîmplat ,de exemplu, la Lu- goj (în 1895), la Arad (in 1905 și 1909). la Caransebeș (în 1911, de două ori) și în Banat —Comloș (In 1912). Dar, punctul de vfrf, culminant, al în- tregului fenomen, a) întregului proces de circulație scenică eminesciană în Ba- nat, II constituie, cred. ..serata emines- ciană" de la Arad, din 5/18 februarie 1903. (Tn „Familia", nr. 7 din 1903, se apreciază că : „Serata a reușit bine..."). Nu se cunoaște, pînă la Marea Unire, o altă manifestare bănățeană similară, con. sacrată exclusiv lui Eminescu- (Serata respectivă a constat din ; „Cuvint de deschidere", rostit de Vasile Goldiș ; din recitările: „Luceafărul" șl „Doina" ; din melodiile inspirate de poeziile lui Emi- nescu : „Ce te legeni, codrule", „Mai am un singur dor" și „Somnoroase păsărele"; din conferința : ,.Eminescu naționalist" (citește: „Eminescu luptător pentru cauza națională a românilor"); din lec. tură: „Sărmanul Dionis" ; și din satira: >(Odiseeada lui Eminescu"). Dacă încercăm să distribuim geografic, zonal, prezențele scenice eminesciene, constatăm că cel mai activ, cel mai pre. ocupat centru urban, in care s-a culti- vat intens interesul spectatorilor pentru Eminescu, a fost Aradul, cu 22 de mo- mente Eminescu. (Ceea ce înseamnă, tn medie. Intre 1889 și 1912. măcar o pre- zență anuală în spectacol). însă, de bu- nă seamă că, la difuzarea operei lui E- minescu în și prin spectacol, o contribu- ție importantă și-au adus-o și celelalte centre culturale mari ale Banatului : Ca- ransebeșul, Lugojul și Timișoara. (De altfel, nici teatrul lui Caragiale, ca să luăm un termen de comparație, n-a a- vut. In epoca respectivă, o circulație mai intensă pe scenele Banatului, și nu nu- mai ale Banatului, decît opera lui Etni nescu). Ceea ce cred că a determinat succesul (marele succes !) al lui Eminescu pe sce- nele bănățene a fost atît prezența publi- cului în sala de spectacol, cît și, în- deosebi. priceperea (talentul) interpreti- lor (recitatori, coriști, conferențiari etc.). Mărturiile vremii- nu lasă nici o îndo- ială în această privință. Din ziarele e- pocii, transcriu citeva aprecieri : „Poezia frumoasă a lui M. Eminescu. «înger și demon», declamată de dl dr. Sirneon Tă- maș, a fost ascultată cu mare interes ; ne-a putut pătrunde cu mlndrie naționa lă. dindu-ne prilegiul a medita asupra crcațiunilor admirabile ale lui Eminescu" ..Dreptatea", 1895. nr. 27) ; sau : „Foar- te inteligent și cu o dicțiune perfectă românească a fost declamată poezia «Glosă» de M. Eminescu, de eleva Au- relia Popescu" („Tribuna", 1905, nr. 36); sau: ,.DI luliu Vuia nc-a cetit o confe- ferință interesantă despre poetul «Mi hai Eminescu», arătindu-nc o icoană vie a acțiunnei «celui mai genial poet». Conferențiarul a scos la iveală creațiu- nile cele mai de seamă ale lui Mihai E- minescu și îndeosebi cele din punct de vedere național. Dl Coriolan Buracu a declamat poezia «Doina» dc M. Emines- cu. cu mult sentiment și cu desteritate deosebită. Aplauzele nesfirșite ale publi- cului au dovedit succesul desăvirșit al d.lui Buracu" (..Foaia diecezană", 1911, nr. 10); sau ; „In seara zilei de 21 ia- nuarie n. [1912] a avut loc (...) șaptea ședință literară a muncitorilor români din Arad. (...], cu bucurie s-a putut constata că românii, dornici de cultură, încă din vreme an început a veni în nu- măr destul de mare, sala devenind nc- încăpătoarc- / ...) D-șoara Elena Scor- tariu a declamat foarte frumos poezia «Cînd amintirile» de M. Eminescu" („Ro- mânul". 1912, nr. 8). 7. în concluzie, putem constata că, în conștiința contemporanilor săi din Banat. Eminescu a fost de la început, nemijlocit șl neîntrerupt, prezent. Toți factorii culturali principali ai epocii (li- brăriile. tipografiile, școala, presa, miș- carea corală-teatrală etc.) au acționat, cu intensitate, pentru cultivarea intere- sului față de opera și personalitatea lui Eminescu. Este drept Insă că, pînă la Marea Unire, „regalitatea literară" a lui Alescandri n-a putut fi înlocuită nici de pasiunea pentru Eminescu, nici de alte preferințe literare. In orice caz, la despărțirea de Emines- cu. bănățenii au fpst atit de îndurerați, ca și frații lor din celelalte provincii ro- mânești. Necroloagele din presa bănă- țeană (din ..Luminăloriui" și din „Foaia diecezană") omagiază sincer pe marele dispărut: „Poezia românească, prin în- cetarea din viață a lui Eminescu, a în- cercat una din pierderile cele mai dînci asimțite" ; sau : ,,Strălucitul și ge- nialul nostru poet, care cu puternicul farmec al spiritului său adine și pă- trunzător a dat un nou avînt poeziei ro- mâne, nu mai este între cei vii. Lovit de o boală crudă și nemiloasă. Eminescu s-a stins în floarea vieții, lăsind un mare gol In literatura română". Era tn 1889. Și, iată, de-atunci. a și trecut o sută de ani 1 P. OALLDE 0 EXEGEZĂ Istoricul literar Traian To- pliceanu este cunoscut pentru documentatele sale studii con- sacrate cărturarilor Paul lor- govici, Dimitrie Țichtndeal, Eftimie Murgu, I. Popovici Bă- nățeană etc. în plus. Traian Topliceanu este autorul unui manual școlar de Istoria lite- raturii române apărut la Ti- mișoara în 1935, din care, fi- resc, nu putea lipsi Eminescu Dar o faptă unică a acestui destoinic dascăl a fost elabo- rarea unui rarisim Curs de istoria literaturii române pen- tru clasele VI—VIII (368 pag.) — așa cum erau toate cursu- rile universitare — multipli- cat la Timișoara In 1934-1935. Abordînd viața și activitatea lui Ton Popovici Bănățeanu, trimiterea la Eminescu era inevitabilă. Topliceanu a fă- cut-o însă nu numai compara- tiv, ci și bine documentat, cu informații prețioase. Istoricul demonstrează că, prin firea sa, Popovici Bănățeanu înclina în mod natural spre estetica emi- BĂNĂȚEANĂ nesciană și ca atare, a scris în genul lui Eminescu. Poetul bănățean s-a oprit la unele „motive care se găsesc aproa- pe textual la Eminescu". Pa- ralela îi îngăduie lui Tr. To- pliceanu și constatări cu ca- racter adine : _De la Emines- cu încoace, nu s-a mai cîntat iubirea cu atîta adevăr și cu atita frumusețe" (monografia f. Popovici Bănățeanu p. 35). Sint analizate metodic și ana- litic consonanțele și deosebi- rile, între altele faptul că, la Popovici Bănățeanu accentele de revoltă, spre deosebire de Eminescu, sînt învăluite tntr-o „duioasă gamă de tonuri sfioa- se" (pag. 26), de aceea tn final i se pare că „e mai mult for- ma, maniera eminesciană", deoarece „trăirile sînt perso- nale și rupte din sufletul său". Cercetarea aduce mereu ob- servații generale asupra valo- rii poetului național. împotri- va tuturor restriștelor, M. Eminescu „s-a ridicat în rîn- duî marilor poeți ai omenirii cu toată asprimea stărilor po- litice și chiar sociale care se știe, nimicește de cele mai multe ori, și a nimicit la noi, orice posibilitate de progres literar". Eminescu, avind o reală intuiție a elementelor ce alcătuiesc non-sensul vie- ții", nu găsește frine pentru a-și tempera revolta de fatali- tatea care zdrobește tot ceea ce i se pare lui frumos în a- ceastă lume". (Semcnicul nr. 9—10, 1929, pag. 16). Cy acest prilej, Topliceanu citează nu- meroase versuri din poeziile lui Eminescu și le comentea- ză. Temperamentul lui Emi- nescu șl momentele de reflec- ție asupra vieții „se conto- pesc cu clocotele zbuciumului său sufletesc". Traian Topli- ceanu ajunge să discute și alte coordonate ale creației eminesciene precum „proble- ma orfică în poezia lui Emi- nescu" (pag. 17). Să ne oprim, succint, și la cîteva extrase din acel foarte puțin cunoscut „curs" litogra- fiat. Topliceanu utilizează ver- sul eminescian atunci cînd analizează opera lui Andrei Mureșanu (p. 135) sau a Iui Barbu Paris Mumuleanu. „Me- lancolia din cîntecul «Nesta- torniciei omenești- i-a plăcut lui Eminescu, dc aceea l-a imortalizat Intr-un vers din Epigonii prin sintagma „glas de durere" (p. 161). Pentru Gr. Alexandrescu — se remar- că faptul că el introduce în poezia noastră altruismul care va fi cultivat la noi „de ma- rel« Mihai Eminescu" (p. 191). Asemănător lui Eminescu și IX. Caragiale, „lupta din greu cu neajunsurile vieții" (p. 321). Un alt prilej de a dis- cuta despre Eminescu îl con- stituie abordarea vieții și ope- rei lui Slavici, cu care Emi- nescu va pune bazele Româ- niei June. Prin sprijinul lui Eminescu, Slavici ajunge să-și publice prunele lucrări (p. 328). „Personalitatea poetică a lui Eminescu" influențează pe mai toți scriitorii vremii prin „fermecătoarele mreje ale poeziei". De asemenea, orice abordare a vieții și ope- rei lui Creangă obligă la o trimitere Eminescu. Vlahuță a fost și el „un discipol al lui Eminescu, căci „va scrie pri- mele poezii tn geniul lui" (p. 330), dar, zice istoricul, se pa- re că „Mihai Eminescu exau- riase tema iubirii" (p. 351). Este apoi de amintit numele lui Panait Cerna care „a în- ceput să scrie poezie sub in- fluența lui Eminescu (p. 356). Ca și la- acesta, în poezia sa natura „este utilizată ca un îndemn la dragoste" (p. 357). Despre Eminescu se va vorbi și în analiza poeziei lui Octa- vian Goga (pag. 367—368). Se înțelege că o atenție de am- ploare și profunzime se va acorda lui Eminescu atunci cînd Va fi prezentată sistema- tic viața poetului, opera în toată complexitatea sa. tema- tica elevată a creației, dra- gostea de țară, poezia filoso- fică, poezia în formă populară, tema unor „clipe de dragoste fericită și accentele celei mai curate iubiri" cîntate de Eminescu. Multe din observa- țiile și caracterizările cursu- lui le vom regăsi îh manualul tipărit. Ion IL1ESCU ORIZONT ---—— —------------------- J CUM L-AȚI DESCOPERIT PE EMINESCU? ANGHEL DUMBRAVEANU Demult, pe cînd m-apropiam de țara adolescenței, învățătoarea mea mi-a dat o carte de poezii cu coperți al- bastre, într-o colecție populară, care, dacă nu mă înșală memoria, se nu- mea «Căminul**. Erau poeziile de dra- goste ale lui Mihai Eminescu și le-am citit toate nopțile acelea, la sîmburele de lumină galbenă al lămpii de petrol : .Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tel deasupra noastră Or să cadă rînduri, rînduri". . Eram într-o albă aprindere dc nervi, ieșeam în nemărginirea nopții, ascultam zăvoaiele, mirosea a ierburi înalte, încinse de vară, dealurile albeau sub lună, s-auzea pîrîul strecurîndu-și argintiul în maluri. Totul părea rupt din muzica eminesciană și multă vre- me am halucinat versuri după model, într-un fel de beție tulbure a spiritu- lui șl a naturii natale. La Eminescu am revenit întotdeau- na, prin toți anii și prin toate expe- riențele, ca la cartea mea dintîi, fără să fi avut vreodată sentimentul că-1 știu, revelindu-mi-se mereu altfel. Ne naștem mereu sub steaua Iul, îi murmurăm înțelesurile amețitor de adîncl, poezia lui face parte din durata noastră, ca aerul și ca lumina. Ctitor al unul ev de aur al poeziei românești, prin care trecem fascinați de muzica Ideilor Iul, vizionar peste curgerea veacurilor, Eminescu rămîne un caracter mereu pilduitor, mîndru și singur într-o epocă ce nu l-a putut înțelege, iubindu-șl cu mistuitoare noblețe pămintul și visînd să așeze la temeliile culturii noastre lucrări funda- mentale. Viața nu l-a îngăduit să-și termine edificiul conceput în proporții colosale. El rămîne în conștiința dura- telor, care se succed amețitor, .un ful- ger neîntrerupt*', cum însuși a spus cu marele-i geniu. GHEORGHE GRIGURCU Intîia lectură atentă a lui Mihai Emi- nescu am făcut-o pe la 12—13 ani, în ediția lui C. Botez din seria de clasici comentați al Editurii Scrisul Românesc. Ceea ce a reprezentat atunci, pentru copilul tulburat de primele întrebări ale spiritului, dar și de fiorii vieții în expansiune, geniala Carte de Poezie se poate reduce la un singur cuvînt: con- templație. Un incomparabil obiect al contemplației. Al unei contemplații din- colo de orice dorință de „producție" personală prin imitația inerentă vîrstel, dincolo de vreo ispită mai accentuată a tîlcuirii prin idee critică (începusem de curînd a citi și cîteva din tomurile dedicate Poetului de către G. Călines- cu, dar într-un paralelism ce le pre- făcea, la rîndu-le, în prilejuri ale unei contemplații de alt soi). Era ca și cum aș fi privit din curtea casei în care lo- cuiam la țară luna plină ori cerul con- stelat asupra cărora zăboveam fascinat, ore în șir, în serile de vară senine. „Cea mai nobilă funcție a unul obiect, scria Unamuno, ‘ este de a fi contem- plat*'. Prin magia versului său, Emi- nescu îmi îngăduia, probabil pentru prima dală, a încerca lectura nu ca pe o manieră de instruire, de stîrnire a imaginație! ori de modestă „delecta- re", ci ca pe o formă de viață spiri- tuală. O simțire fără pereche a unei idealități mă cuprindea, îmi îneca fra- gilele structuri ale minții, mă îmbăta, mă purta dincolo de orizonturile per- ceptibile. Plonjam in pură lumină, fără a ști ce se petrece cu mine. „Era un vis misterios", fără îndoială, visul de- clanșat de magnificat poezie ce-mi des- chidea porțile unei lumi necunoscute, însă în același timp îmi permitea a mă simți eu însumi, a-mi dibui cu sfială șl cu uimire o identitate sufletească. Dacă „răspunderea începe In xise", cum afirmă Keats, începeam în acele zile a răspunde, în chip naiv încă, dar și cu presentimente grave, de ceea ce constituiam ca ființă morală, de ceea ce puteam deveni. Trăiam într-un uni- vers eminescian care-1 modela cu au- toritate și cu efecte din ce în ce mal stranii pe cel aievea. Stihurile sale sunău în auzul lăuntric ca un mit, sub- stltuindu-se proprietăților ambientului, dar și dellmitîndu-se dureros. Mai exact: textul Poetului reflecta o aștep- tare frenetică fără așteptare, o rotire în sine care, conținînd toate promisiu- nile, nu duce nicăieri. O nălucire sen- zuală care deforma sentimentul și re- scria percepțiile, împingîndu-mă într-c transă dincolo de care nu se afla alt- ceva decît vidul arzător, neantul exal- tat al Artei Cuvîntului. Am intuit pen- tru Intîia oară măreția și derizoriul ficțiunii, în despărțirea ei iremediabi- lă de real. O siluetă artemidică, bună- oară, nu alcătuia decît o metaforă a extazului ce se devoră pe sine, în tul- buri năzuinți, în clarobscurul adăstării fără de împlinire, ca o Inflorescență himerică menită a înlocui definitiv pe ' cea a trecătoarei frumuseți carnale către care, omenește, începeam a-mi aținti privirea : „Ce cauți unde bate luna / Pe-un alb isvor tremurător /. Și upde pășărBe-ntr-upa- / se-ntrec cu glas ci- Bustul poetului (Buzlaș) ripitor 7 / N-auzi cum frunzele-n po- iană / Șoptesc cu zgomotul de guri / Ce se sărută, se hîrjoană / în umbr-adîncă de păduri ? // în cea oglindă mișcătoare / Vrei să privești un straniu joc, / O apă vecinie călă- toare / Sub ochiul tău rămas pe loc 7 / S-a desprimăvărat pădurea, / E-o nouă viață-n orice zvon, / Și numai tu gîn- dești aiurea, / Ca țînărul Endymion. H De ce dorești singurătate / Și glasul tainic de Isvor 7 / S-auzi cum codrul frunza-și bate, / S-adormi pe verdele covor ? / Iar prin lumina cea rărită, / Din valuri reci, din umbre moi, / S-apar-o zînâ liniștită / Cu ochii mari, cu umeri goi 7 // Ah I acum crengile le-ndoaie / Mînuțe albe de omăt, / O față dulce și bălaie, / Un trup înalt și mlădiet. / Un arc de aur pe-al ei umăr, / Ea trece mîndră la vînat / Și peste frunze fără număr / Abia o ur- mă a lăsat" (Diana). Oricît de vagi, de confuze erau reveriile mele de copil, întrezăream în miezul lor conturul u- nui destin. Cel închinat Poeziei ca unei zeități ce irealizează, ce absoarbe materia existențială, ellberînd propria sa energie imaterială. Starea mea de jubilație era, îmi dădeam bine seama de aceasta, una fără obiect real, înso- a de gustul prematur al sacrificiului. ’ >e^ia mistuia orice altă viață în afara celei pe care o cuprindea în verbul său prodigios. Sub pana lui Eminescu, iată, timpul dispărea, se contracta în- tr-un moment singular, un timp al lui Apolo, a cărui desfășurare era inter- zisă de o tainică instanță. Acel mo- ment unic se confunda cu un necurmat început mirabll, dincolo de care nu se mai putea trece. O solaritate monstru- oasă în exuberanța ei mă lua în stă- pînire, mă conducea pe mările eterice ale Visului ori pe ostroavele paradi- ziace ale unei gîndiri întrupate, ale unui cînt matinal ilustrîndu-și propria pseudofertilitate sublimă: „Cînd pri- vesc zilele de-aur a scripturelor ro- mâne, / Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine / Șl In jur par- că-mi colindă dulci și mîndre primă- veri, / Sau văd nopți ce-ntind deasu- pră-mi oceanele de stele, / Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filo- mele, / Cu izvoare-ale gîndirii și cu rîuri de cîntări" (Epigonii). Așa am luat cunoștință de Mihai Eminescu, așa doresc a-1 purta în inimă, recitindu-1 eu evlavie în răstimpuri spre a-1 feri de umbra unei rutine explicative. EUGEN DORCESCU Apropierea mea de Eminescu a fost întotdeauna mai degrabă conceptuală decît afectivă sau imaginativă. Și asta fiindcă statura de sinteză spiritual-cul- turală a operei sale mi s-a Impus co- pleșitor și de la sine. Am fost convins, cred, înainte de a conștientiza pe de- plin acest lucru, că fenomenul emines- cian trebuie mai întîi înțeles pentru a putea fi — așa cum i se cuvine — simțit și reprezentat. E drept, calea spre înțelegere și-a asociat acordul tu- turor energiilor sufletești, inclusiv re- acția la inimitabllu-i melos. Intuiam, insă, dincolo de orice decor, dincolo de aparență, dincolo de enunț, forța ti- tanică a enunțării, mai mult : figura definitivă a lirismului, pe cît de înde- părtată, pe atît de fascinantă. Singura șansă mi s-a părut, așadar, a fl studiul. Și astfel, apropilndu-mă de Eminescu, m-am apropiat simultan de literatura, de cultura, de istoria românilor. Apoi, cît mi-a fost cu putință, de literatură in genere, de modalitatea artistică glo- bală de a analiza realitatea. Așa l-am descoperit și l-am re-descoperiț neîn- cetat pe Eminescu, stabilind, în cele din urmă, și punctul meu de contact (hermeneutic) cu uriașa-i ființă: omul-astru (anthropos-ergon : Ilype- rion). Eminescu face posibilă, vizibilă, inteligibilă — în ontologia imaginaru- lui — o realitate antropocosmică, a că- rei expresie lirică este însuși simbolul. । ins aici, m-am > riilc vieții cînd' el iți arăta nimicnicia lor. . Ion Slavici, 1903 Eram în rcdacțiune 0a Timpul, n.n.) el, Caragiali și eu și o duceam în nenumăra- te discuțiunl gramaticale, în car<- Eminescu era întotdeau- na I >arte simțitor. „Nu scriem — zicea el — nici pentru bucureșteni, nici pentru munteni șl moldoveni, ci pentru toți românii și nu numai pentru cei de azi, ci și pentru cei viitori". Ținea dar să ne alegem, în- trebuințăm și așezăm vorbele așa cum românii sînt pretu- tindenea deprinși a le alege, întrebuința, așeza, căci de- prinderea cea mai generală e aceea care se va păstra. Ur- marea firească era că eu scriam puțin, iară Caragiali făcea mereu corecturi în ma- nuscriptul său și ajungea să publice puțin, îneît Eminescu le făcea adeseori el singur pe toate. Om foarte muncitor și con- știincios, el era totdeauna la locul lui. Deși pierdut mereu în gîndurl ori adîncit în stu- dii, îneît uita să mănince ori se lipsea de tigna somnului, el nu-și pierdea niciodată din vedere datoriile și, chiar bol- nav de-ar fi fost, venea re- gulat la redaoțiune, se intere- sa de toate și ținea să fie tot- deauna la curent. (...) Ziarist în toată puterea cu- vintulul era Eminescu mai ales tn ceea ce privește tem- peramentul. El toate le făcea cu toată inima ; lui toate I se prezentau în dimensiuni mari; pe el toate-1 mișcau în întrea- ga lui ființă ; la el toate por- neau din convingere adincă și clar formulată ; era însă cu desăvîrșire intelectual și o- biectiv șl nu se simțea nici- odată personal atins, nu-și pierdea bunul cumpăt și nu-mi aduc aminte ca el să se fi supărat pe cineva «vreodată ori să fi fost violent. Era ne- cruțător și de o asprime ade- seori nemiloasă cînd vorba era să spună adevărul dar în relațiunile Iul presonale-1 știm numai om blajin, care nu e-n stare să insulte și primește orice insultă cu un zîmbet de compătimire. Ion Slavici, Ziaristul Emi- nescu, manuscris. Toate dlscuțiunile noastre, îmi aduc bine aminte, se is- prăveau între noi cu urmă- toarele cuvinte ale repausatu- lui meu amic Mihai: — Știi ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu dc la Ro- mânul, eu de la Timpul, și hai să ne călugărim, căci nu suntem tăcuți noi ca să trăim intre lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem leto- piseț! în cari să înșirăm tot ce îndură nenorocitul neam ro- mânesc, pentru ca să se știe cît amar a suferit românul cît a trăit pe acest pămint Sămănătorul. 28 VI 1909. p. 531—533. Din amintirile lui Z.C. Arbore, la două decenii de la moartea poetului. Eminescu era bun, blînd la vorbă, modest simpatic. Pen- tru poporul' de jos el avea o dragoste șl o milă nemărgini- tă. Cu oamenii din popor se înțelegea mal bine decît cu toată lumea noastră cultă șl semicultă ; o vară întreagă o petrecu la o stînă în tovără- șia cîtorva ciobani. Eminescu era omul cel mai puțin per- sonal din cîți am cunoscut; cu ochii săi negri, profunzi și slriducitori, pe care ii lăsa să plutească mai întotdeauna în spațiul nemărginit, sc părea că puțin se interesează și de mersul lumii acesteia și «chiar de sine însuși. lacob Negruzzi * Mă numesc unul din oame- nii In viață, care l-au văzut pe Eminescu în carne și oase Eram copil de nouă ani. L-am zărit pe Calea Victoriei.. Trecea prin public un om gră- bit. fără să ocolească, impe- tuos. „Ulte-1 pe Eminescu I" — a spus cineva, cu uh glas pe (Continuare in pag. 6» ORIZONT • 6 G CUM L- AȚI DESCOPERIT PE EMINESCU? (Urinare din pag. 5) vacanța pierdută. Aș ptuea să arăt cit de puțin, in fond, recuperează cuvin- tele și cît de mult lasă dincolo de ele, susținînd că starea aceea a mea a re- simțit-o poetul atunci cînd a privit la viața lui trăită, intuneeîndu-se odată cu pierderea iubirii, a tinereții, a feri- cirii celei trecătoare. Deosebirea, însă, dintre el și slabele noastre puteri evo- catoare este că Eminescu a știut să spună nespusul, să-1 aducă în cuvînt și să se elibereze din marginile lui în- tr-un mai mult care este al vieții înseși. FELICIA GIURGIU Pe Eminescu l-am descoperit în ado- lescență. Și aura tragică a destinului său. existența însingurată, privată de șansa fericirii și a unul minim confort ma- terial,. spiritualitatea emanată de fru- musețea îngîndurată a chipului, fasci- nația privirii melancolice a ochilor atît de obosiți mai tîrzlu, și, mai ales, tim- brul grav al creației în care regăseam, întrebări pe care nu contenim să ni le punem din prima copilărie și pînă la moarte — de unde venim, încotre mergem, care e scopul nostru în uni- vers. unde sînt fruntariile lumii aces- teia .. —, tristețea învăluitoare, re- semnată sau sfîșietoare a unor sonutl, dulcea melancolie, regretele, niciodată remușcarea — toate și-au spus cuvîn- tul Fusesem cucerită pentru totdeauna de vraja melodică a gîndirllor sale. în liceu, învățasem marile poeme pe din ifară (bineînțeles fără sfatul și ști- rea nimănui) și recunoșteam, după „frinturi" de vers, orice creație. Nicio- dată nu am avut gîndul cutezător șl nu am nutrit dorința de a scrie o carte despre Poet. Mă situasem, ca atîția al- ții. pe poziția entuziasmului admirativ. Dar de la început am simțit că el și-a trăit propria uimire în fața lumii, propria cutremurare, și nu a preluat, prelucrîndu-le, mirărlle-întrebare ale altora — filosofi, poeți sau ale celor din cea mai veche vechime. Supuși „ agresiunilor opresiunii și presiunii gîhdurilor, sentimentelor și resentimen- telor celorlalți, e greu, uneori, să des- lușim, chiar într-un simțămînt, ceea ce ne aparține întrutotul. Doar geniul — puternic centru de absorbție este încă un și mai puternic centru de emanație, urmîndu-și, în multitudinea traseelor ferm trasate deja și în pofida împre- jurărilor potrivnice, propriul drum. Spre deosebire de filosof, care medi- tează asupra lumii cu detașată răceală, poetul „arde" consumîndu-se și conta- minîndu-ne cu văpaia lui. Astfel, Emi- nescu a rămas ca un fundal luminos, latent uneori, devenit manifest alteori, în existența mea. Simțire a românescului din noi, cei care trăind sub același cer gîndirn în aceeași limbă, Eminescu aparține ce- lor care au muncit muncindu-se. pen- tru a ne înălța nouă ființa. Nici o exegeză nu va putea atinge altitudinea astrală a traseului hype- rionic al creației. ADRIAN DINU RACHIERU Cum bine s-a spus, Eminescu este un scriitor în expansiune. Statura Poetu- lui crește, dintele vremii nu-1 încearcă, flora exegetică proliferează deschizînd alte ferestre spre inima operei. Numai cei cu adevărat foarte mari au această șansă : de a fi inepuizabili, de a se lăsa mereu descoperiți; de a lăcătui un rest (încă) nedezlegat. Mă tem că pe Eminescu îl cinstim, dar nu-1 știm îndeajuns. 11 iubim dar nu-1 urmăm. Ceea ce putem visa, ceea ce putem spera ar fi să micșorăm dis- tanța (cît va fi omenește posibil) care ne separă; de a-1 ști — cum frumos zicea Edgar Papu — „pe dinăuntru**. Adică, de a frunzări împreună lumea, locuindu-1; de a ne apropia de acest „sfînt tînăr**, Izbiți de inevitabilul ade- văr că Eminescu se lasă trudnic desco- perit, .în etape", că necuprinsul emi- nescian nu poate fi vidat de infatiga- bilii analiști care hărnicesc pe cm2; că doar un sorb cosmic, ascunzînd bqaba de transpirație în cutele unul text- sinteză, rod al unei priviri unificatoare, ar topi aceste admirabile eforturi într-o (altă) mare Carte. Deci a descoperi nu înseamnă a șl stăpini. Avem obligația de a-1 desco- peri în permanență, descifrîndu-1, de a trăi în vecinătatea paginilor • sacre, .conviețuind cu manuscrisele". In la- birintul eminescian ,și piatra e fertilă" — nota Perpessicius (v. Farmecul ma- nuscriselor). îndatorați Poetului dăruit, rostindu-se în neodihna gîndului, trăim încercîntj să pricepem un miracol cul- tural. .Puțina lui scrisă .era terorizată de cultul formei. Cînd adoarme vîntul, privegheați de ochiul lunii căutăm acești sîmburi de lumină, străjulnd strîmtorile sufletului. Dar Eminescu rămîne de a fi mereu descoperit. Abia acum prețuim ceea ce Q. Ibrăileanu anunța în 1919 : „Eminescu a fost un organism complect". Analizat pe felii, secționat, stîrnind uluiala cercetători- lor, el urmează a fi văzut ca totalitate; lată .reala sa grandoare" (cum îndem- na Zoe Dumitrescu-Bușulenga), lumi- nată de o operă privită în întregul el. exprimîndu-1 tn deplinătate. Bustul poetului (Sînnicolau Mare) Eminescu a fost primul care s-a adre- sat tuturor, ridicînd barierele regiona- lismului, crezînd în unitatea culturală și renașterea noastră morală. „Cutrieră- rile** i-au purtat pașii prin toate pro- vinciile romănești. îneît, integrul Emi- nescu trebuie cunoscut integral. Cu ochi .visători", căutînd departele, el trăia «numai sufletește" ; avea «nesa- țiu -în discuțiunl", „uita să mînînce și nu-se-ndura să doarmă" — ne poves- tește Slavici. Sigur, «lipsa de rînduia- lă", excesele îl supărau pe chibzuitul și cumpănitul Slavici. Bizulndu-se pe «virtutea ardelenilor îndărătnici", osîn- dind famenli, Eminescu n-a fost în „războaiele politice" un simbriaș ; mi- nat de doruri cosmice șl sete de abso- lut el visa amplitudinea spiritului veș- nicindu-se, spărgînd «cercul strimt" al existenței în orizont cosmic, cununîn- du-se cu nemărginitul. Cînd i s-a curmat lucrarea, umbra sa tutelară de- venea imaginea Poetului înswși. Luîndu-mă cu vorba, observ că n-am răspuns la întrebarea Dvs. L-am des- coperit, oare, pe Eminescu ? Mă tem că nu. Urmează, aș zice, gîndindu-mă la un proiect care mă frisonează, o carte la care visez : Eternul Eminescu și inifinitul Caragialc ; o analiză con- trastivă, jocul opozițiilor topindu-se în complementaritate ; o lectură în oglinzi paralele, Caragiale. cel „pornit spre contraziceri" zgîndăiindu-1 (zicea tot Slavici) pe poet, doritori fiind amîn- dol „de a se lumina unul pe altul". Sau recitind sociologia eminesciană, de- velopînd un doctrinar inflexibil, de nu- anță organiclstă. Și fiindcă veni vorba de Slavici, aș aminti că bunul șirian a fost primul care a vorbit de „exten- siunea națională" a poeziei eminescie- ne și .muzica limbii fixînd principa- lele direcții pe care se va mișca chiar eminescologia. Așadar, descoperirea lui Eminescu continuă. Trăim sub cer eminescian, urcăm in templul zilei avindu-1 alături. Lunecînd in neființă, „poetul — nepe- reche" ne-a transmis magica lui vibra- re. Cinstim nu atît moartea poetului (inagurînd primul secol eminescian), cît viața operei, deschisă eternității, punind în lume .cea mai înaltă încor- porare a inteligenței române" (Maio- rescu, 1883). Dispariția fizică a Poetu- lui înseamnă o continuă prezență spi- rituală, fecundînd lucrarea durernicâ a unul neam. Voi încheia citîndu-1, bine- înțeles, pe Eminescu : „El n-a fost cind era. el e cînd nu e“. El rămîne. MARIAN ODANGIU Mi-ar fi cu neputință să precizez momentul nașterii celui dintîi cerc a) cunoașterii de Eminescu. Aceasta fiind- că, ori de cîte ori am auzit Eminescu, ceva nelămurit, ținînd, probabil, de tainica așezare a lucrurilor înlăuntrul meu, a tresărit, ca și cum aerul, co- pacii, stelele din jur ar fi pus o între- bare. iar acest ceva tulburător mi-ar fi luat-o mereu înainte pentru a răs- punde. în fond — aveam să mă lămuresc mai tîrzlu —, destinul oricărui creator nu este de a ne aparține tuturor în același timp. Ori este de a aparține tuturor, dar nu înainte de a aparține fiecăruia dintre noi. De va fi fiind ceva adevăr în toate acestea, de bună seamă că și tn cazul lui Eminescu lucrurile s-au petrecut la feL Există un Eminescu al fiecăruia dintre noi. Durabil cît ființa noastră mărunt perisabilă, însă și tot ca ea — inconfundabil. Există, apoi, un Emi- nescu al primelor rostiri, al copilăriei, un Eminescu al adolescenței, al mari- lor Iubiri, un Eminescu al maturității, un Eminescu al vîrstelor înțelepciunii. După cum există un Eminescu al pra- gurilor prin care viața noastră cea re- pede trecătoare se risipește In pulberea luminii. Și încă : există un Eminescu al nostalgiei, al speranței și al nespe- ranței, al dragostei și al nedragostei, al încrederii și al disperării, al exta- zului și al gustului amar : un Eminescu al tuturor stărilor și nuanțelor din du- reros de dulcele dar al lui A FI. Atît de imponderabil, îneît nu e nefiresc să te întrebi uneori cum au putut să încapă în, totuși, nedrept de puținele cuvinte eminesciene toate acestea. Cîte trepte a coborît ori a suit universul pentru a se închide in căucul așa de strimt al unei vieți sfîrșite cînd abia începuse de fapt ? îți stă la îndemînă să presupui că Eminescu n-a existat in realitate. Că numele acesta nu a aparținut unei ființe, cl unui dor de sine al nesfîr- șiril, Ireversibil precum apele, frun- zele, păsările cerului. Un nume care a luat, pe rind, înfățișarea lacului și a florilor de tel, a cerului înstelat, spre a se cuprinde în unduioasa lor eterni- tate : „Ce ml-i vremea, cînd de veacuri / Stele-mi scîntele pe lacuri / Că dc-l vremea rea sau bună / Vin- tu-mi bate, frunza-mi sună I... I Nu- mai omu-i schimbător / Pe pămînt rătăcitor, 7 Iar noi locului ne ținem,/ Cum am fost, așa rămînem : / Marea și cu riurile, / Lumea cu pustiurile, / Luna șl cu soarele, / Codrul cu izvoa- rele" ... fată de ce, pe cît de simplu, pe atît de interminabil de greu de explicat este acel ceva pe care îl simt tresărind și, mal ales, venind — cum ar spune Blaga — .foarte de departe-n mine", de cîte ori aud Eminescu ! Să fie-o dragoste aceasta ? O che- mare ? Un dor ? PORTRET ÎN (Urmare din pag. 5) care-1 țiu minte. Se pare că poeți»! nu mai făcea parte din viața lui și că trăia o me- tempsihoză străină. Nu pu- team șt! atunci cine era să fie Eminescu, șl ar fi fost normal să-l uit numele auzit. E cu- rios că nu l-am uitat. Mi-a rămas în ureche, odată cu to- nul do stupefacție șl de com- pătimire probabil, cu care a fost rostit. Mi-a rămas ani- nat ca de o schiță de fum. Nu mă puteam, gîndi, atunci, că după cincizeci și cinci de ani trecuți voi evoca într-o pagi- nă de tipar ceea ce începea ETERNITATE să fie, încă de pe atunci, o amintire... Mult mai tîrzlu, cunoscîn- du-1 pe Ion Slavici, care a fost prieten cu Eminescu, am insistat să-mi povestească per- sonalitatea socială șl de ca- marad a poetului, care știam dlntr-alte guri că nu-și răsfă- ța nici puținii prieteni, nici numeroșii lui adversari, egal cu sîne și nedezmințit. Emi- nescu a fost ceea ce se chea- mă un caracter. Nu a fost un oportunist. A fost un om, om întreg. Intr-altfel, nici nu pu- tea să fie ce a fost și ce este. Dar Slavici nu avea spiritul de observație plastic și mi-a lăsat întrebările fără răspun- sul așteptat. Tudor Arghezi, Mihai Eminescu. Privesc chipurile lui Mihai Eminescu, înșiruite dinain- te-mi : acela astral și pletos din tinerețe, cel ușor subțiat de gîndurl și de o înfrigurare sentimentală, de la 30 de ani, fața placidă și adipoasă, cu ochi Impînziți de o ceață albu- rie, în ciuda unul zîmbet co- pilăros și somnolent, din epo- ca întîiei căderi, masca niet- zscheeană, în sfîrșit, din ulti- mii ani, pustiită, surpată ca un crater stins, cu ochii în- fundați și stătuți. Privindu-le. omul cel adevărat pare că ră- suflă aievea. Eminescu era un romăn de tip carpatin, dintre aceia care, trăind în preajma munților, mal cu seamă în Ardeal și Moldova de sus, sub greaua coroană habsburgică, cresc mai vînjoși și mai aprigi și arată pentru încercările de smulgere a lor din pămintul străbun lungi rădăcini fioroa- se, asemeni acelora ce apele curgătoare descoperă în ma- lurile cu copaci bătrînl. El avea ca atare un suflet etic, simțitor la toate ideile și sen- timentele, care, alcătuind tra- diția unei societăți sînt ca grinzile afumate ce susțin acoperișul unei case, nefiind lipsit totdeodată de viziunea unui viitor mai drept. Nu nu- trea nici o aspirație pentru sîne, ci numai pentru po- porul din care face parte, fiind prin aceasta mai mult un exponent decît un individ. Deoarece nu urmărea un fo- los propriu, ci unul social, n-avea însușirea de a alerga repede pe treptele vieții spre a Ieși sus în fruntea scării, dar era cu atît mai îndîrjit și mal mușcător în lupta pentru Idei. Răzvrătit, cu o lipsă de prefăcătorie ruinătoare pentru om, Eminescu a fost un pa- triot înflăcărat și un denun- țător al mizeriei muncitorului rural, industrial și intelectual, îndrăzneț în numele ideii, sfios și blazat în numele său. Din această pricină, dacă avea humor, era totuși un om lipsit de Ironie. G. Călinescu, Masca Iul Eminescu. ORIZONT • 7 a Lucrările simpozionului omagial consacrat Centenarului „Mihai Eminescu" La Ateneul Român s-au desfășurat marți, lucră, rile în plen ale Simpozionului Omagial consacrat Centenarului Mihai Eminescu, In organizarea Con- siliului Culturii și Educației Socialiste și a Uniunii Scriitorilor din Republică Socialistă România. In mijloc de iunie, în anotimpul florilor de tei, oameni de cele mai diferite vîrste și profesii, din Capitală și din întreaga țară, și-au dat întîlniro sub cupola Impunătorului edificiu străjuit de statuia poetului nostru național pentru a omagia creația, și viața Iul Mihai Eminescu, la un veac de la trecerea sa in eternitate. La manifestare au participat tovarășii Emil Bobu, Constantin Olteanu, Dumitru Popescu, Suzana Gâdea. loan Toma, Ion Ursu. Au luat parte reprezentanți de frunte ai vieții cuL tural-științifice din țara noastră, precum și oaspeți de peste hotare, cunoscători ai operei eminesciene. Întreaga desfășurare a simpozionului omagial, care încununează bogata suită de manifestări organizate la orașe și sate cu prilejul acestui centenar, s-a aflat sub. semnul de emoție și noblețe al ideilor și aprecie- rilor cuprinse în Mesajul adresat participanților de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republi- cii Socialiste România. Mesajul a fost prezentat de toxarășul Emil Bobu, membru al Comitetului Politie Executiv, secretar al C C. al P.C.R. Mesajul conducătorului partidului și statului — vi- brantă cinstire și prețuire a marelui nostru poet, a creației sale nemuritoare, inspirată de viața șl Idea- lurile poporului din mijlocul căruia s-a ridicat — a fost primit cu profundă satisfacție și gratitudine de către pa^ticipanți. Aprecierile formulate la adresa no. bilei misiuni educative a literaturii șl artei, caldele îndemnuri adresate creatorilor de a-șl pune talentul șl puterea de muncă tn slujba aspirațiilor legitime alo omenirii de pace și progres pe planeta noastră, a no- bilelor idei umaniste de modelare a conștiințelor constituie pentru toți oamenii de artă și cultură un mobilizator program de acțiune tn vederea realizării unor opere valoroase, care să vorbească posterității despre mărețele împliniri ale prezentului spcialist. Aceste glnduri și sentimente, pregnant puse tn e- vidență de.a lungul desfășurării Simpozionului oma- gial, s-au regăsit tn telegrama pe care participanții la manifestarea de la Ateneul Român au adresat-o, la încheierea lucrărilor. Intr-o atmosferă entuziastă tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republi- cii Socialiste România. Tn plenul Simpozionului omagial consacrat Cente- narului Mihai Eminescu au luat cuvtntul: Suzana Gâdea, membru supleant al Comitetului Politic Exe- cutiv al C-C. al P.C.R., președintele Consiliului Cul- turii și Educației Socialiste; Dumitru Radu Popescu, președintele Uniunii Scriitorilor; Dumitru Ghișe, președintele Academiei de Științe social-politice ; prof. univ. Ion Dodii Bălan, de la Universitatea București; prof univ. Constantin Ciopraga, de la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iași ; prof. univ. Eugen Todoran, de la Universitatea din Timișoara ; scriitorul I'.ajdu Gyozo — redactor-șef al revistei „Igaz Szo“ din Tg. Mureș, poetul Cezar Baltag. In cursul după amiezii, dezbaterile In cadrul Sim- pozionului omagia] consacrat Centenarului Mihai Emi- nescu s-au desfășurat tn două secțiuni. TELEGRAMA ADRESATĂ TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU MULT IUBITE șl STIMATE TOVARĂȘE NICOLAE CEAUȘESCU Participanții la Simpozionul omagial dedicat cente- narului Mihai Eminescu vă aduc, mult iubite și sti- mate tovarășe Nicolae Ceaușescu — marele Erou in. tre eroii neamului românesc, ilustru conducător de partid și de țară, strălucită personalitate a lumii con- temporane, înflăcărat luptător pentru libertate, inde- pendența șl prosperitatea națiunii române — un cald și vibrant omagiu, expresia sentimentelor de aleasă stimă, nețărmurită dragoste și fierbinte recunoștință pe care scriitorii, oamenii de știință, cultură și artă, asemenea întregului nostru popor, le nutresc față de exemplara și prodigioasa dumneavoastră activitate consacrată înfloririi patriei, formării omului nou, constructor conștient și devotat al societății socialis- te și comuniste în România. Exprimăm, totodată, cu adine respect, sentimentele noastre de aleasă considerație- șl deosebită prețuire tovarășei Elena Ceaușescu, membru al Comitetului 'Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, prim-viceprim-ministru al guver- nului, președintele Consiliului Național al Științei șl învățămîntului, eminent om politic și savant de lar- gă recunoaștere internațională, căreia îi adresăm, .șl cu acest prilej, întreaga noastră gratitudine pentru îndrumarea și sprijinul permanent acordate literatu- rii și artei, activității din domeniul științei, culturii, educației și învățămîntului. Participanții la simpozion au primit, cu profunde sentimente de respect șl satisfacție, căldurosul mesaj adresat de dumneavoastră, mult iubite și stimate to- varășe Nicolae Ceaușescu, prin care se exprimă un fierbinte omagiu și cea mai înaltă cinstire adusă ma- relui nostru poet ce a oglindit In opera sa, ca ni- meni altul, trecutul, alesele însușiri ale poporului ro- mân, aspirațiile sale de dreptate, libertate și înălța- re a României, apreciere de autentică simțire patrio- tică ce ilustrează dragostea șl prețuirea pe care noi țoți o purtăm Luceafărului pdeziei românești. Evoclnd valoarea fără egal a creației eminesciene, în cadrul lucrărilor simpozionului a fost subliniată cu pregnanță grija permanentă și înalta considerație ma- nifestate de conducerea partidului, personal de dum- neavoastră, mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, față de cunoașterea și valorificarea ope- rei, de aprofundarea cercetărilor privind viața și ac- tivitatea poetului. Cu deosebită satisfacție, partici- panții la simpozion au evidențiat că,. In perioada i- naugurată de Congresul al IX-lea moment de în- semnătate Istorică In dezvoltarea economlco-soclală și politică a țării, în descătușarea energiilor creatoa- re ale întregii națiuni — a fost întreprins un vast program de valorificare critică a moștenirii noastre literare, în cadrul * căruia s-au Înscris ia loc de frunte cercetarea și editarea creației eminesciene, o- peră monumentală a culturii române, tipărită și di- fuzată în sute de mii de exemplare, asigurîndu-se, astfel, pătrunderea și cunoașterea ei de către între- gul popor. Punînd în lumină înalta valoare națională și uni- versală a creației eminesciene, comunicările prezen- ' Late au reliefai, fn același timp, semnificațiile ma- jore ale generoasei politici culturale a partidului și statului nostru de păstrare și dezvoltare a tradițiilor umaniste ale poporului român și ale culturii națio- nale. permanenta preocupare pentru ca. odată cu progresul remarcabil pe plan economic și social al patriei, să se asigure înflorirea continuă a vieții spi- rituale și acreațiel literar-artistice. ' Desfnșurîndu-se In anul celei de-a 45-a aniversări a victoriei revoluției dc eliberare socială șt naționa- lă. antifascistă și antiimperialistă de la 23 August 1944 și al celui de-al XlV.lea Congres al Partidului Ca. munlst Român —evenimente de mare însemnătate in viața social-politică a țării —. lucrările Simpozionului omagial, manifestările consacrate Centenarului E- minescu au evidențiat cu putere hotărîrea fermă a oamenilor de cultură și artă ca, asemenea întregului nostru popor, strin's uniți in jurul partidului, al dumneavoastră, mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu. să-și sporească contribuția la con- tinua înflorire a patriei, la formarea ți dezvoltarea conștiinței socialiste a maselor, la ridicarea nivelului lor de cunoaștere. Acțlonînd neabătut pentru înfăp- tuirea strălucitului program ideologic al partidului, avînd permanent drept călăuză tezele, ideile și orien- tările de inestimabilă valoare teoretică și practică, fundamentate'in magistrala dumneavoastră operă, ne angajăm să facem totul pentru a spori contribuția oamenilor de cultură și artă la realizarea de noi crea, ții care să oglindească uriașa muncă a poporului nos- tru, în care eroii principali să fie muncitorii, țăranii, intelectualii, <5u preocupările lor, cu dorințele lor dc progres, de bunăstare, cu hotărîrea lor de a con- tribui la făurirea socialismului și comunismului In România. Reafirmăm, și cu acest prilej, deplina aprobare șl profunda încredere a tuturor creatorilor din dome- niul științei, culturii și artei față de politica internă și externă a partidului și statului nostru, strălucit concepută și înfăptuită de dumneavoastră, mult sti- mate tovarășe Nicolae Ceaușescu, cel mal iubit și respectat fiu al poporului român, care, prlntr.o acti- vitate eroică și o gfndire vizionară, asigurați mersul ferm al României pe calea socialismului și comu- nismului, sporirea prestigiului său în lume, afirma- ♦rea demnă, liberă și suverană a patriei. Intr-o vie și deplină unanimitate, participanții la Simpozionul omagial Mihai ‘ Eminescu folosesc acest prilej pentru â vă exprima dumneavoastră, mult stL mate și iubite tovsyâșe Nicolag Ceaușescu, dumnea- voastră mult stimată tovarășă Elena Ceaușescu, cele mal calde .sentimente de aleasă dragoste și nețărmu- rit respect, satisfacția deplină și întreaga recunoștin- ță pentru strălucita activitate politică, revoluționară și patriotică pe care o desfășurați, asigurîndu-vă că vom face totul pentru dezvoltarea științei, culturii și artei, astfel ca aspirațiile Luceafărului poeziei ro- mânești să-și găsească o minunată împlinire in am- pla operă de edificare a celei mai drepte și demne orînduirl — comunismul, visul de aur al omenirii I PARTICIPANT!! la SIMPOZIONUL OMAGIAL DEDICAT CENTENARULUI MIHAI EMINESCU CA SA RASAI luceafăr... Tu vii din necuprinsul solar al dăinuirii Acestui trunchi dc stele de inflorit popor ; Ai ramurile grele de seva nemuririi Ca să răsal. Luceafăr, In ochii tuturor. Tu vii din unduirea dc solitară mare. Ce batc-n pieptul nostru a patimă si dor Și navigam spre line, catarge visătoare. Ca să răsai. Luceafăr, in ochii tuturor. Tu vii. stea inlrupată din lutul veșniciei Și-n graiul tău de versuri e-al astrclor sobor. Și-n teiul sfînt noi sintem corola României Ca să răsai. Luceafăr, in ochii tuturor. Leca CRIȘOVAN „LA TRECUTU-ȚI MARE, MARE VIITOR" (Urmare din pagina I) toare ale națiunii, sentimentul de demnitate patrio- tică. Adincul sentiment patriotic Își relevă fațetele strălucitoare și în prețuirea bogatului patrimoniu de valori materiale și spirituale, create șl trpnsmise din generație In generație. definind ființa națio- nală. „O națiune, un popor, arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — nu pol exista fără o is- toric, fără o cultură și o limbă proprie. Aceasta con- stituie chezășia și forța fiecărui popor — și. așa cum uin menționat, poporul nostru a -reat. de-a lungul mileniilor, limba cultura românească". Poetul nostru național, Mihai Eminescu, dorindu-i României „La trccutu-|i mare, marc viitor", releva însăși cheia de boltă a împlinirii virtuțlilor poporului nostru tn devenirea lui istorică. Secretarul general al partidului sublinia că : „Avem un trecut glorios, care reprezintă cea mai prețioasă moștenire a poporului nostru". Viitorul acestui trecut este acum prezentul nostru socialist, fn care se împlinesc marile' aspirații ale înaintașilor ce. prin lupta lor eroică, prin crearea dc valori spirituale și materiale, au pus temelii trai- nice pentru înfăptuirea marelui viitor al patriei. Dar. acum, așa cum ne Îndeamnă genialul ctitor al Româ- niei socialiste : „Avem datoria să ridicăm pe o treap- tă nouă și să îmbogățim cu noi cuceriri materiale și spirituale această prețioasă moștenire, să ridicăm pe noi cuhni de civilizație poporul, națiunea noastră so- cialistă". Din această perspectivă, politica noastră culturală privind receptarea clasicilor și integrarea lor în circuitul actual de cultură — prin folosirea'con- secventă a criteriului istorlcitățll — constituie un act fundamental care reclamă o mare responsabilitate civică. Reconsiderarea lor critică contribuie la întări- rea conștiinței de noi înșine, la cultivarea patriotis- mului socialist, la prețuirea puterii creatoare a po- porului nostru, a geniului național. Ne putem mîndrl că, în epoca de aur inaugurată de Congresul al IX-lca al partidului, a avut loc o con- tinuă șl complexă valorificare a moștenirii noastre li- terare- In acest context, valorificarea genialei creații eminesciene — prin editarea operelor complete, prin elaborarea a numeroase exegeze temeinice, privind inepuizabila iradiație Ideatică și artistică a acestei comori naționale — se situează în prim-plan, dind seamă în privința modului cum spiritualitatea socia- listă românească își proiectează s’alențele sale cata- lizatoare asupra moștenirii noastre culturale. ORIZONT ----- LA STEAUA ELEGIE LA ÎNFLORIREA TEILOR Iți mai căutăm chipul („Cu ochi negri și cuminți") Pc copertele cărților, pc retorice sau false Tablouri, vrem să apari cu plete stufoase. Veșnic destinat iubirii și tinereții... Nici un portret nu te poate cuprinde Mai convingător ca versurile taie ! La confluența dintre neliniști și mit Ne mai întrebăm : ..Cum arăta Eminescu ?" Luceafărul în fiecare seară revine să ia chipul „Nemuritor și rece". Valurile mării, cu vocea Poetului. Devin mai melodioase. Pădurile se trezesc de argint Sau de-aramă. Izvoarele tremură pe prund C,izvoare zdrumicate peste pietre"). Sub lună, sub recea ei răsuflare. Pașii pribegi ai poetului se Înmulțesc Pe cimpiile plumburii. Eminescu nu știa să moară ! („Nu credeam să-nvăț a muri vreodată"). Ce verigă s-a rupt totuși intr-un iunie. Acum un veac ? Ce neguri invăluiră lumina T Ce' jertfă fără seamăn nc-ai mai cerut, Poezie 7 („Văd in morminturi zărind frumusețea noastră.. Ce taină este aceasta care s-a făcut Pentru noi ?“) Ramura de tei se scutură peste neant. Poetul, mai viu ca oricind, ne călăuzește Prin spații și privegheri. Printre ritmuri și geneze : Poetul, eu verbul, ne îndreaptă sure suava întinerire. („Ca Dumnezeu te-arăți în mii de fețe Și-nvcți cc-un ev nu poate să te-nvețe"). Eminescu este rădăcina generatoare Din pămint românesc de ncimpărțit! Eminescu este speranță și ocrotitor de hotare ! Dacă furtunile vor mugi să ne fringă Noi avem cosmice, in adincuri, rădăcinile Cu Luceafărul nemuritor 1 Divinii tel au izbucnit Ia Iași, pe dealul Copoului, Cu semnale de aur ... Și-n noaptea trecută bustul Veronicăi s-a întors Către bătrinul înflorit din mijlocul parcului. Spre dimineață. Steaua Singurătății s-a râsfrînl In picăturile de rouă de pc față. („Suferință tu., dureros de dulce" ...) Al. JEBELF.ANU Peste depărtări și taine Inimi va uni întruna. Eminescu, „pururi tinăr". Ca in „Odă“-n metru antic. Ne colindă. Zeu cu liră. Sufletul mereu romantic. Și, sub cerul Poeziei, Versul lui inalt și teafăr Ne aprinde viu in inimi Dorul veșnic de Luceafăr. Victor RUSU PRIVIND SPRE EMINESCU cindva și-a sprijinit fruntea de păsări și ne-a rămas frescă veșnică-n singe a pășit apoi in istorie cu poezia cu munții u fluviile atunci ne-a dăruit stelele codrii și lacul Luceafărul ca și cum eternitate ar fi avut din belșug Sbvomir GVOZDENOVICI în românește dc Lucian ALEXIU EMINESCU PRINȚ AL POEZIEI Clopotul adoarme-ntr-un ecou. Frunza susură șoptit a inserare. Eminescu nl-i abecedarul nou. Eminescu-i cartea noastră marc. hi cuvintele acestei limbi s-a-nsămințat Intru logodire veșnică in toate. Eminescu prinț al poeziei, a intrat fn columnă de Eternitate. In AbcccUarul simplu, grai duios. In izvorul susurind pe sub frunzare Eminescu-i fluierul de os, Este eîntecul neîntrerupt din fiecare. Intre palmc-l ținem și-l citim Și-l rostim in tainică baladă. Verbul său, din carte. 11 rostim : Din Luceafăr ies cuvinte să ne vadă Clopotul adoarme-ntr-un amurg. Frunzele șoptesc o Doină lină Din poemele lui Eminescu pling Toate verbele și limbii noastre i se-nchină. Emilian MĂRCII SUIREA LA CUVÎNT O, lerui Ier, se naște scrisă pe <*r carte vie cit-un munte sfint din semne cintătoare zilelor mister vocale și consoane aer și apă îi slnt Pentru început, cîteva nuanțări teoretice de ordin mai general pri- vind geografia simbolică a scrierii enigmatice. (Vom subordona acestei sintagme conținutul semantic al „slovei fără sens", criptice, al lite- rei străine, al runei, hieroglifei etc.). Să subliniem așadar că raportul dintre imaginea scrierii și ideea conținută de aceasta nu este de na- tură asociativă, ci disociativă. (Vezi în acest sens E. Brăhfer, Origine des images symboliutics, în Etudes dc pbilosophic moderne, Paris, P.U.F., 1965, p. 186). Disocierea este rede- vabilă unei mișcări independente a gîndirii care frînge lanțul imaginii, iar simbolismul este un proces de re-asociere, rezultatul efortului de a reîntîlni imaginea cu ideea, cu sensul. Elanul gîndirii care frînge lanțul imaginii concretizează năzu- ința umanului de a-șl cunoaște limi- tele, apleeîndu-se înlăuntru sau răs- frfngîndu-se asupra universului. A cunoaște limitele nu din dorința li- mitării, ci din speranța inexistenței lor. Căci dacă în vechea lume do- mina sentimentul finitului, totul avea o alfa șl un omega, cum obser- vă Hermine Riffatăre în L’orphismc dans Ia polsie romantiquc. (Nizet, Paris. 1970, p. 134), la greci totul fiind om, chiar șl zeii. In lumea modernă planează sentimentul infi- nitului ; totul se prelungește în ne- limitat, in mister. în eternitate. Mu- rind, omul modern (în prima sa ipostază — romanticul) simte în sine ceea ce nu moare. Pentru el totul este zeu. Chiar șl omul. Procesul de reasociere al imaginii și ideii se dovedește sortit eșecu- lui, în cazul Imaginii oferite de scrierea misterioasă, tntrucît „ideea- simbol" — despre care vorbea G. Poulet tn legătură cu Vigny — dă sidefului gîndirii o multitudine de valori afective de grație am- biguă, ascunzătoare de efemer și etern, iar ființei umane care în- cearcă aventura lecturii depline e- ternitatea nu-1 aparține decît la nivel internațional. Scrierea arabă — cit și a altor popoare islamice, preiudaice și iu- daice — ne oferă o simbolistică a literelor de inegalabilă amploare. Fără a insista prea mult — o vom face doar tn măsura necesarului și la locul cuvenit — să reținem că literele stnt asociate formelor trupu- lui, scrierea devine, pentru Al- Ghazali, temeiul definiției frumosu- lui și servește ca termen de com- parație al iubirii, tntr-o poezie a cordobezului Ibn Hazam („Ea este ca o scriere ale cărei litere sînt foarte clare /.dar al cărui sens nu apare celui care vrea / să o Inter- preteze"). Spania maură, spre pildă, prin al său „sigla de oro“, este sursa de constituire a metaforelor cărții și scrisului pentru întreaga Europă (E. R. Curtius). Scrierea enigmatică, prin cuprin- derea de conotațil ascunse, referi- toare la divinitate, confirmă faptul că între zeitate și om se interca- lează sensul, semnificația, sau. cum spuneau Pascal și Jaspers „figura" ți cifra. Tn esență, semnul apropie și unește, dar, interpunîndu-se. în- depărtează și dezunește. Lucrurile (sau zeitatea) nu-și mai au sălașul in sine, ci în semnele lor. Astfel, din purtătoare de sens, ele devin purtătoare de ființă. Sensul a de- venit ființă. Nedizlocabilă, precum vom vedea. Axiale pentru cele două texte, as- pectele pe care le vom analiza în consens cu premisele enunțate sînt: toposul scrierii enigmatice (struc- tură și implicații) ; o nouă ipoteză asupra forței demonice care dublea- ză, in chip maniheist și gnostic, tai- na divină ; funcția eliberatoare ; provocarea aventurii lecturii și con- secințele sale. Reunind roate aceste aspecte sub cupola visului, înțeles într-o viziune aparte, urmărim pu- nerea in valoare nu atît a conver- gențelor sau divergențelor, cît mai ales meandrele drumului în impe- riul interzis al semnificației literei. Spațiul generator al insolitelor ex- periențe trăite de Dan-Dionis și Anselmus din Sărmanul Dionis este prin excelență un topos al scrierii enigmatice, interesant se dovedește, în ambele cazuri, fenomenul agluti- nării diverselor tipuri de scriere. Astfel, odaia lui Dionis găzduiește „cîteva sute de cărți vechi, multe dintre ele grecești" ; inițialele ma- nuscriptului de zodii sînt scrise „în caractere slave de o evlavioasă, ghe- boasă, fantastică arătare" ; astrolo- gia, „mai mult de origine bizanti- nă", are titlul scris în latinește. Și, lucru mai puțin remarcat de exege- za eminescologică, masa însăși are „lemnul grumzuros de vechime {...] tăiat cu litere latine șl gotice". A- cest de pe urmă aspect oferă o des- nul arab" ajun Eminescu indie dat fiind căi ine noi sînt, din pot de origine ană", însă doar mnv< îșl are statutâău care încercăatt mersul de far într-o perspth recurge la c®ep' lumii, existai lu cesară, de vise c este cartea lullorc Diavolul, căaidat ril figurii și dei că Diavolului iain fi pleznit în Intc Idee [a tîlcnl n lor, n.n.J și I a Esența demafi ; este sugerată )că asupra lui. Sie < locuiește intri cai piatră mică enee trulesc f.întînJV chidere mai amplă a perspectivei Interpretative de față ; pentru .că, pus in consonanță cu altele două, participă la un sistem înzestrat cu atributele totalității. Este vorba des- pre poartă, ca suport al scrierii (în speță al „semnului arab" asupra că- ruia încă nu ne oprim), întîlnită și în poezie („Pe porți sunt stihuri scrise-n limbi de maur" — In cău- tarea Sheherezadei), și despre cupă — „O cupă cu versuri, cu cifre de maur" (Feciorul dc împărat fără stea). Sintetizînd, cele trei elemente, poarta, cupa și masa ca obiecte esențiale ale existenței umane — poarta delimitează un spațiu anume cupa (la Hoffmann, urciorul de atu-) întreține și Inspiră viața, Iar masa Ii oferă spiritului locul de manifes- tare sans rivage (prin scris !) —. aflate sub puterea ascunsă a slovei și cifrei, situează însăși existența, în deplinătatea ei. sub zodia semnului disimulator de sens. La fel ca Dionis, Anselmus iși începe nefireasca aventură tot în- tr-un topos al scrierii misterioase, căci ciudata încăpere a arhivarului Lindhorst este plină de „manuscrise în bună parte eu litere arabe, copte sau chiar cu semne care nu apar- țin nici unei limbi cunoscute". Se repetă deci șl aici aglutinarea semnelor, literelor. Incercînd o in- terpretare în funcție de contextele culturale sugerate de text, vom ve- dea însă că acest fenomen este nu numai Interesant, ci și explicabil grație puterilor semantice agluti- nartte ale literei însăși. Așa stînd lu- crurile. considerăm necesar să a- mintim că într-un articol publicat în Synthesis (II. 1975, p. 19—24) Cristian Popescu interpretează „sem IN PREAJMA Azi-noapte. plopii-nvecinați, stingherii, s-an însoțit, peste destin, cu norii, pe cind. In preajmă, însetat, Poetul singur era, sub clopotul splendorii Cu laț de fulger, El vina imagini, ca să le-n|ărcuiască-n strălucire, dorind ea plopii fără soț să-i dcie o frunză cit plăminul. să respire.. Aurel TURCUȘ ZEU CU LIRA Eminescu e al nostru. Cum, mereu, e „nul, ramul". Scrisul lui regal e imnul Cel mal pur ce-1 eîntă neamul. Eminescu e al nostru, Cum slnt Dunărea și munții. Orice vers și-aprinde raza Să nimbeze arcul frunții. Eminescu e al lumii. Cum sînt Soarele și Luna. Imbrăcați într-un secol de cuvinte trăim in ele lacrimă și lumină o limbă de foc în zbor fierbinte icoana Lui arată șl ei ne închină Eminescu-i viu — strig — il văd și eum cu trupul ars de frigul slovei scrie eu Tara toată-n suflet lăsîndu-ne postum suirea la cuvint — credința noastră vie. Vasilc PROCA EMINESCIANA lângă tine mă simt o păpădie, o plantă cindată, firavă, tremurătoare, cînd tu ești rădăcină, tulpină, coroană înmiresmată, peste veacuri puternic Innobilind limba română. Eminescu, Eminescu... E nevoie de o depărtare spre a putea respira «l-a crește poezia. Monîca Rodica IACOB Acum trebuie să mai știi că volumul de Poezii, ce ți l-a publicat Socec, după îndem- nu' meu în dechembrle anul trecut, a avut cel mai mare succes, așa îneît Socec stă și acum uimit Tn aceste 7 săptă- mînl de la aparițiunea lui s-au vîndut 700 de exemplare: o mie este toată ediția, șl de pe acum trebuie să te gîndești la ediția a doua, care va fi reclamată pe la toamnă șl în cai- vei putea face toate în- dreptările ce le crezi de tre- buință. Poeziile d-tale sunt astăzi cetite de toate cucoa- nele, de la Palat pînă In ma- halaua Tirchilești. și la întoar- cerea în țară te vei trezi cel ma! popular scriitor al Româ- niei. „Was ich mir dafor Koofe 1“ Așa cam este, dar tot nu este rău. cînd te simți primit cu atîta Iubire de com- patriotii tăi. Așadar, fii fără grijă, redo- bîndește-ți acea filosof ie Im- personală ce o aveai întot- deauna, adaogă-i ceva veselie și petrece fn excursia prin frumoasa Italie, și ia întoar- cere, mai tncălzește-ne mintea și inima cu b rază din geniul d-tale poetic care este și va rămîne cea mai înaltă încor- porare a inteligenței române. La revedere cu bine și o caldă strîngere de mină de la toți, de la toți prietenii și mai ales de la al d-tale devotat T. Maiorescu Mai scrie-mi cîte un rînd din Italia, dacă ai vreme în mijlocul impresiilor de acolo. Intre paginile fundamentale ale relației Eminescu — Ma- iorescu, această scrisoare din 1884 a criticului fixează ter- menii unor caracterizări vi- itoare. Poetul e, pentru critic, cea mai înaltă incorporare a inteligenței române. Eminescu a fost un luceafăr care, ca să mă servesc de o idee a lui. s-a suit Încet pe cer, — exista pînă ce noi nu-1 zărisem și astăzi, deși a apus, îl vedem și-l vom vedea me- reu. DL într-o poezie zicea căelcri să trecem prin lume „callsu unei umbre și umbra tnu vis". O, da t Al fost un «i o al trecut așa de iute, Iul 11 scurta tu trecere al lăsat itlti farmec și al răspîndlt raze aș; de multe șl de străludNan îneît ele au orbit mal pe toț cari au trăit șl s-au adipa din izvoarele literaturii ■Mos- tre șl mal Înainte de UH1 ș odată cu tine ; iar umbra a- cestui vis e așa de -mare In- cit veacuri multe se va dpț plutind și Influențfnd asupri celor ce te vor studia șl te vot slăvi. (Un moment al receptârii 1889. Cuvîntul studentuld C Calmunschi la cataf alcal poe tului). S-au împlinit două dweni de la moartea lui Emlnescn ORIZONT ÂTOAREA DIN VIS ■aii» simbol in care idile ideea de număr, i i merele folosite de part de vedere grafic, wtf. Litera nu este in înveliș al cifrei ; ea Lulsăp aparte, statut pe aifrl delimităm în de- ■sjrttx’â exegetică ce ccnpția maniheistă a -ng Iul Ruben era ne- rat ce cartea de zodii Jltiroastiu Ruben este nKtorită înțelege- citei oprite — „Se zice i tainte de cădere i-ar ninte această obscură jMBnmărătoarei file- teituncea a căzut", iiuă a maestrului ne i teă de primele date !ă|t observe că Ruben r-<_casă eu pereții „de cMeea cu care se pie- ii» Se anticipă. în acest fel, metamorfoza petrecută in momentul încheierii derutantei ini- țieri a lui Dan-Dionis. Atunci, lo- cuința devine „peșteră cu păreții negri ca cerneala". Comparația ne oferă un alt prilej de a remarca izomorfismul carte-univers, căci cer- neala este literă și cifră, cuvîntul dinaintea creației, a facerii lumii scrierii. Mai mult decît atît, meta- morfoza ilustrează că demonii în- șiși se ascund în forma scrierii și cărții căci cărțile maestrului (ale Satanei) devin (de fapt, re-devin I) „beșici mari de steclă, la gură legate cu pergament, în mijlocul cărora tremurau într-un fluid luminos și vioriu draci mici sptnzurați de coar- ne, care zupăiau din piciorușe". Mai este nevoie să spunem că acești admirabili ipochimeni sînt izomorfi literelor disimulatoare de sens ? Că ele, literele, cuprind adin- cimi demonice și că ascensiunea spre divinitate a lui Dan-Dionis tre- ce. fără ca el s-o știe, prin fîntîna „Făt-frumos din .tei*. Dese» de Mircea Dimitresc» și peștera euvintului ? Și, încă și mai mult, că viitoarea lui cădere este conținută în tocmai această meandră a drumului, care mq^hea- ză un pact cu diavolul din cuvînt ? Tn vechea tradiție ebraică și ara- bă a scrierii, consoanele se notau cu negru — negrul sugerează per- manența și, totodată, cuprinde în sine, in potciitia, toate celelalte cu- lori —, iar vocalele se notau cu roșu, căci roșul — asociat fiind cu sîngele și spiritul — dă intenția personală. Tn funcție de această in- tenție personală, „care — scrie Louis Massignon în Opera Minora, (Beirut, 1963, p. 578) — poate să fie bună sau proastă", să pună în valoare culorile ascunse în negrul consoanei, altfel spus, să dea textului semni- ficație, înțeles. Jean Buxtorf. (radu- cînd în latină cartea lui Haalevi despre hazari — sub titlul Liber ----- în 1660 — scrie în prefață Cosri. că în ebraică vocalele sînt sufletul literelor, iar citirea este .o lovire a unei pietre cu altă piatră, unde consoanele sînt pietre, tar viteza lor de zbor, vocalele". Inițial, „literele strîmbe ale întu- necatei Arabii" care îl preocupă in- tens pe Dan, se află sub un „ochi de foc", interpretat frecvent ca semn al puterii supreme grație cu- lorii la care trimite, roșul. Din perspectiva analizei noastre însă, „ochiul de foc" este partea interpre- tabilă a scrierii, sufletul literelor enigmatice ale cu atît mai enigma- ticului proverb. în sprijinul acestei ipoteze vine chiar textul emines- cian, de vreme ce, mai încolo, ceea ce fusese proverb (deci ceva alcă- tuit din inai multe litere), devine un singur semn — „semnul arab lucea roș ca jăraticul noaptea". Așa- dar, pe măsură ce Dan începe să deprindă sensul ascuns al scrierii, aceasta se rezumă la „ochiul de foc", adică tocmai la vocala-spirit desti- nată să spulbere întunericul „litere- lor strîmbe". Cît despre vocală ca viteză de zbor în lectura lui Dan-Dionis, ea s-ar numi mai degrabă viteza de cădere ! Sancțiune a crizei tcopati- ce, sfîrșită într-o nebănuită ana- gramă. Fulguranta, „aproape magica for- mulă a anagramei" (Zoe Dumitrescu Bușulenga) prin care Jean Paul de- finește spiritul — „Der Witz — das Anagramm der Natur", — consfin- țește covîrșitorul raport — dintre Natură și lume. Deși spirit ce se rpvarsă (vremelnic) peste țărmurile Rimii, Dan-Dionis poate fi echiva- lat, prin analogie, unei anagrame a Naturii, căci drumul său spre divi- nitate, am văzut, trece prin lumina crepusculară a fîntînii șî peșterii. Iar această lumină o răspîndește meșterul Ruben (Diavolul), care, la rîndu-i, nu este altceva decît o ana- gramă a Divinității. Pentru Dionis. aceasta înseamnă o vale a plîngerii. loc unde „se risipesc toate dimpre- juru-ți, timp și spațiu fug din su- fletul tău, șî rămîi asemenea unei crengi uscate, din care vremea ase- mene a fugit". în contrast cu această stare de lucruri, eroul lui Hoffmann este un fragment din scrierea naturii, care își recîștigă identitatea de sine, re-integrîndu-se. Pentru Anselmus, misterioasele semne par „cînd plan- te, cînd firișoare de mușchi, cînd chipuri de animale". Pe măsură ce le privesc, fastuoasele caligrafii, la început ne-aparținînd nici unei limbi cunoscute, devin pe deplin in- teligibile. (Este vorba aici, în ultima instanță, de un romantism panteist), întregul fenomen al revenirii la matcă se celebrează tot într-un ca- dru de structură maniheistă — opo- ziția dintre lumină (Salamandra — Phosphorus) și obscuritate (sfecla, demonul pămîntului întruchipat de Rauerin, vrăjitoarea). Apropiind două tradiții mitice, profund înru- dite prin înseși rădăcinile lor co- mune în zoroastrism, maniheismul și gnosticismul, vom spune că recon- cilierea Iul Anselmus se face în spiritul acesteia din urmă, grație virtuților salvatoare ale iubitei sale, Serpentina. Căci gnosticii naasieni atribuie tocmai șarpelui « ebr oahas) rolul eliberator al omenirii. Așadar, aparent Dan-Dionis și Anselmus iac parte dintr-o aceeași rarisimă, nobilă stirpe a aleșilor. Apropiindu-ne mai mult însă, am văzut că ei se întîlnesc doar sub raza aceleiași zodii: zodia literei / scrierii purtătoare de ascunse puteri. Pornind la o lectură dezvăluitoare, cei doi trăiesc o adevărată aventu- ră. Iar „aventura — nota AlbCres — fie că e intimă, tăindu-și drumul tenebros în temeliile ființei, fie că e o explorare avidă a lumii [... ] e prima briză a unui vînt violent care trebuie să ducă voiajurile noastre imaginare pînă în adîncurile nopții și, poate, ale apo -alipsului “. Făptuită în vis, aventura lecturii se sfîrșește diferit pentru Dionis și Anselmus. Pentru primul, ea în- seamnă îndepărtat : și dezunire, căci este o lectură în scopul cunoașterii, o încercare de dislocare a ființei di- vine ascunse în cuvînt și înlocuirea ei prin sine — „Oare, fără s-o știu, nu sînt eu însumi Durnne...". Pen- tru cel de-al doilea, lectura e un prilej de rc-cunoaștcre și de com- pletare a propriului loc din natură. Reîntoarcere deci și capăt de drum, acolo unde începe spațiul interzis de poarta închisă, străjuită de semn și de taină. De aceea, tocmai ca le- gendarul vînător de vise hazar, alt drum nu i se mai arată lui Dionis. Doar căderea, iar căderea nu-i drum, ci dublă răzbunare asupra omului : a divinității care nu su- portă rivalitatea și a diavolului' care nu suportă singurătatea căderii. Este și pricina pentru care, antici- pam, visul lui Dionis înseamnă un drum la capătul căruia se află ana- grama divinității. Diavolul. în fond, tot misterioasa alcătuire de litere ne face să-l apropiem pe Dionis do Dionysos. dar Dionysos dinaintea coborîrii spre Tessalia, cel de natu- ră demonică din Tracia și Frigia secolului X î.e.n. Facem aceasta mai ales avînd în vedere contextul am- plu, inevitabil aglutinant, al tradi- țiilor mitice (hazară, islamică, iu- daică, zoroastrism sau gnosticism) reclamată de lectura noastră tocmai de greu descifrabile conotații ale li- terelor diverse, de literele latine și gotice de pe masa lui Dionis de pildă, posibile indicii ale alchimi- cului, fausticului, cruciatului și fantasticului ev mediu. într-o ultimă și sintetică formu- lare, am spune că dacă lui Ansel- mus vînătoarea din vis îi aduce ti- nerețea și viața fără de moarte, pe Dionis, grație crizei sale teopatiec. ea îl poartă în valea plîngerii ; pen- tru că, uneori, frîngerea lanțului imaginii oferite de literă poate co- incide cu o tragică sărbătoare a sorții. Se va fi văzut că lectura anunțată nu are virtuale scopuri ..totaliza- toare" și că n-a urmărit sa eviden- țieze paralelisme sterile. Descinde- rile făcute în spațiul hoffmannesc — posibile și în Litera stacojie a lui Hawthorne — sînt pentru a pu- ne mai mult în valoare, pe baza contrastului, drumul urmat de ero® lui Eminescu ; au rolul vocalelor care dau intenția personală. Tn fapt, cele două mari spirite creatoare se întîlnesc prin rădăcinile lor comune în romantism la fel cum în adîncu- rile mărilor se întîlnesc toate insulele. Pompiliu CRACIIW5CIT DIALOG CU OPERA e terii Dacă trăia, nu ar fi numărat 3'1|IU1 nici șaizeci de ani. Am fi linul avut o figură mai mult — și vii ce poate cea mai mare — în ga- nsli in Ierta noastră de bătrini iluș- t elita tri, încă un român după care ize așa trecătorii șitar fi întors capul citi are să se uite, și a cărui mînă 20 toți s-ar fi străduit fiecare să o adipal strîngă, măcar o singură dată, n|M- socotind aceasta ca o mare zi jni i șl a vieții ; numele său, ce șade ara a- astăzi încremenit pe piatra u- re In- nul țintlrim, ar fi plutit nu finiți mai puțin falnic pe valul mlș- asupra cător al vieții, în caldele che- te w mări ale amicilor și pe plicul nenumăratelor răvașe ce i nării: le-ar fi adresat admiratorii; Iul c. am fi avut In locul jubileului I poc- funebru în care am sărbătorit eu pietate, dar și cu amără- ciune, două decenii de la lecenii moarte, aniversarea îneîntă,-. nescu toare din ianuarie viitor, cînd Eminescu ar ti împlinit șai- zeci de ani de viață ; sărbă- toarea fără pereche pe care clasica lui modestie ar fi în- găduit-o poate, la care s-ar fi strîns românii tuturor ținutu- rilor, a căror răzlețire sîngera aș: de tare inima marelui poet, o sărbătoare de fericire șl frenezie obștească — căci nu pot face neamului meu ru- șinea de a crede că moartea lui Eminescu a fost o condi- ție neapărată a recunoașterii și a proslăvirii lui de azi. (I. Petrovici. 1909) Procesul culturii române în- tregi s-a depănat în mic. dar concentrat, în munca lui Mi- hai Eminescu. Acea „căutare de sine" â lui este „căutarea de sine" a culturii române în- tregi. Bat la porțile acestei culturi atîteâ gînduri și atîtea doruri. Vinlul de apus le aduce pe unele, suflul pămîn- tului, în care se odihnesc stră- moșii, le ridică pe altele ; și toate cer veșmintele vorbirii ca să poată intra în viața po- porului nostru. Eminescu a fost primul care a deschis a- cestor gînduri ale acestor do- ruri o poartă de intrare spre o viață durabilă. De aceea este și natural ca acela care vin după dînsul și sînt împinși spre misiunea aceleiași „căutări de sine" să fie sub Influența luj. Școala lui Eminescu este prin exce- lență școala culturii neomului. (C. Rădulescu-Motru. 1914) * Eminescu este unui din exemplarele cele mai splendi- de pe care le-a produs uma- nitatea. Avem convingerea nestrămutată că dacă mai tră- ia. sănătos, încă douăzeci de ani, el ar fi fost considerat, fără putință de contestare, ca unul din cei mai mari crea- tori de poezie din întreaga li- teratură a lumii: (Dacă Goethe s-ar fi stins la treizeci și trei de ani, ca Eminescu, „Goethe" nu ar exista). Poeziile lui Eminescu, ge- niale și în chip absolut, ne apar ca un produs șl mai ex- traordinar, putem zice, cîntă- rind bine cuvîntul, un produs miraculos, cînd ne gîndim la împrejurările în care au fost create, cînd putem să ne tran- spunem cum trebuie în epoca apariției lor și cînd ne putem imagina toate condițiile per- sonale ale creatorului lor. (G. Ibrăileann. Eminescu) * Emitem anume părerea că, întocmai cum americanul se identifică subconștient cu că- petenia indiană, sau omul bal- canic cu haiducul, tot așa Eminescu personal pare a se fi identificat și el cu un ideal subconștient, cu totul particu- lar : anume cu acela al „tînă- rului Voievod". Voievodul ro- mân. icoană luminoasă alcă- tuită din suprapunerea mai multor imagini din epoca O istorie românească dinainte; lui, 1500, este pentru Eminesct efigia secreta, care-1 absoarbe care-1 compensează insuficien țele, care îl magnetizează Subconștientul, raportarea k un ideal voievodal ia propor ții de identificare. Subco» știent, Eminescu se vedea in tînăr voievod. Acest fapt apa; re lămurit, uneori numai „per sonant" în poezia lui. In o nele poezii identificarea declară în termeni neîndoie) nici. în poezia Doina e evoca Ștefan cel Mare. Poetul ape lează la marele Voievod s- execute ceea ce el însuși » face : Ștefane, Măria ta, Tu la Putna nu mai sta; Las-arhimandritului Toată grija schitului... etc.7. (Lucian Rlaga. Spațiulmfe ritie). ORIZONT • 10 ® E greu să înțelegem rostul lui Eminescu in cul- tura noastră fără să recapitulăm, fie și sumar, cî- teva dintre momentele formării sale. Scriitorul se naște la Botoșani, și va copilări la Ipotești. 11 va întemeia ca scriitor Bordul Moldovei, locurile ce vor da culturii române pe Ciprian Porumbescu, Enescu, Sadoveanu, Labiș, artiști esențiali, deschi- zători de drum, apariții providențiale în momente de răscruce. Va urma primii ani de școală In Cer- năuți, centru important al afirmării românescului, zonă de contact etnic care va pune alături — față in față — români, germani, ucrainieni, polonezi, evrei. Orice contact etnic grăbește și stimulează diferențierea, individualizarea, afirmarea origina- lității. Școala din Cernăuții deceniului al șaptelea al veacului trecut numără profesori care vor pro- voca fondul adine al viitorului poet. Prima sa poezie La mormîntul lui Aron Pumnul, se naște dintr-o relație cu un pedagog exemplar. Eminescu își trăiește anii tineri într-o parte a României care este sub ocupație străină : Bucovina face parte din Imperiul austro-ungar, așa cum fpc parte Transilvania și Banatul. La capătul Imperiu- lui, Bucovina nu e mai puțin în contact cu «celă- lalt" Imperiu al vechii Lumi : cel țarist. Primele poezii, Eminescu le va publica în revista Familia, publicație care încearcă să solidarizeze forțele cul- turale din unghiul de vedere al unui loc aflat sub dominație străină. Familia organiza, prin cîțiva cărturari de seamă, o linie de rezistență spirituală românească. Primele itinerarii eminesciene vor nu- măra Blajul (prin Școala ardeleană, grupare de cărturari care va dovedi inițiative excepționale In descoperirea originilor noastre, orașul devine în secolele al XVIII-lea și al XlX-lea, o mică „Romă") apoi Timișoara. Arad, Lugoj. Oravița. Itinerariile adolescentului și, mai apoi, ale tînărului Eminescu pun în valoare valențele culturale ale spațiului național. Va peregrina cu trupe teatrale a căror prezență aici. în aceste locuri devine un element unificator. Fiindcă ne aflăm intr-un moment în care ideea unirii românilor se pune cu o inten- sitate nouă. Anul 1848, cu întîlnirile și dialogurile revoluționarilor din Muntenia. Moldova, Transil- vania, Banat și-a adus o contribuție importantă la creșterea prestigiului ideii naționale, afirmate atît de grăitor în 1859. A. I. Cuza, Avram lancu, He- liade Rădulescti, dar șl Alecsandri sau Bălcescu, vor fi, pentru Eminescu, imagini ale gindului și ale faptei biruitoare. Imagini ale renașterii sufle- tului național. Renașterea, scriu cercetători de anvergura lui Francastel sau Robert Klein, este legată de apa- riția statelor naționale. Unirea din 1859 va pri- lejui un moment de puternică Renaștere româ- nească. Setea de monumental, observă Mircea Eliade, caracterizează acest moment. Proiectele tî- nărului - Eminescu definesc, cu elocvența pe care o va face,- poate, doar opera hasdeiană — acest moment renascentist. Scriitorul va căuta să scrie o literatură a începuturilor, să descopere originile poporului român prin prisma „mitului național". Va exista un Eminescu tînăr care se ocupă cu insistență de locul Daciei tn istoria lumii. Lirica de tinerețe a lui Eminescu — cea pe care ne-o revelează mai ales paginile sale postume — conține poeme eroice, pagini destinate a mobi- liza energiile naționale. Poetul încearcă a fi Rapso- dul unei lumi vechi, înlăturată de pe scena istorică de civilizația nouă. Vrea să fie Homerul unor răz- boaie uitate. Dar el este și „tinărul voievod" me- nit a învinge in luptele pentru demnitatea neamu- lui său. Alexandru său Bogdan-Dragoș, Dragoș, Grue-Sînger, sau Ștefan cel Tînăr, și Harald, cel din Strigoii vor fi, măcar în parte, proiecții ale tî- nărului Eminescu. Estul european, cu modelele lui de ghid spiritual, de erou cultural, admitea mode- hil : poetul trebuie să fie nu numai întemeietor de țară, ci șl făuritor de limbă, scriitor de gpos. Mun- tenegreanul Njegos, de o parte, sîrbul Vuk Ka- ragic pe de alta, ilustrează un eroism tipic acestei părți de lume. Alături de poetul-profet trebuie să descoperim, in fiecare moment al afirmării emi- nesciene, gînditorul politic, energia care afirmă și care neagă. Existînd ,in cotidian, fâcînd jurnalis- tică. avînd privirile îndreptate asupra evenimen- tului. scriitorul păstrează capacitatea de a supune fragmentul Ideii. El este filosof chiar și in pagina ziarului. Ceea ce se Intîmplă azi, acum, aparține unei Ordini a lumii. Eminescu este primul scriitor român care are sentimentul întregului șl al Uni- tății. El va inaugura șirul unor mari creatori, ca lorga, Pârvan, Lucian Blaga, Mircea Eliade, G. Că- iinescu. Constantin Nolca. al constructorilor tn nu- mele Ideii. Flecare avînd în față înfăptuirea emi- nesciană. fiecare rostind rînduri fundamentale des- pre creația poetului, a ginditorulul, a bărbatului politic, se va afirma intr-o operă strălucitor poli- valentă. in care metafora iluminează ideea și in care .scrisul frumos" dă seamă despre talentul scriitoricesc, de excepție, al autorului. lorga, Pâr- van. Blaga. Mircea Eliade. Nolca vor fi pilonii pe care se va inălta o gindire patetic-românească. Re- cunoscînd in Eminescu modelul esențial, punctul de pornire, aceștia vor căuta, in oglinda operei eminesciene, resursele unui demers totalizant. Vor descoperi. In glndirea eminesciană, argumentul sintezei. (Universalitatea lor derivă din capacita- tea de a da sens unui gînd românesc, conform modelului eminescian). Prin relație politică și istorică, prin afinități spirituale, prin comunitate de limbă, (origine lati- nă), prin jocul intimplărilor știute șl neștiute ale secolului al XlX-lea, literatura română pre-emi- nesciană se definește precumpănitor față de litera- tura franceză. Momentul național al revistei Dacia literară (1840). descoperirea folclorului prin pașop- tiști nu pun sub semnul întrebării acest adevăr : referințele principale ale romantismului românesc sînt Victor Hugo, Lamartine, după cum cele ale clasicismului românesc fuseseră La Fontalne, Vol- taire. O filieră franceză îi leagă pe cei mal impor- EMINESCU $1 NOI tanți scriitori români preeminescieni de loposurile literaturii. Cu Junimea, societate ce impune un riguros spirit normativ, lucrurile se schimbă : educația fi- losofică ia locul celei literare. Nu Imaginea, Ideea capătă rol precumpănitor : nu metafora, ci viziu- nea. Lecțiile lui Schopenhauer, ale lui Kant sau ale lui Hegel, pe care le asimilează tînărul Emines- cu, nu vor fi doar de filozofie, ci și despre locul nostru în timp și spațiu. Trecerea în alt tipar de gîndire nu e brutală. Viena studenției eminesciene nu îl desparte pe Eminescu de „răsărit". Orașul, arată Nicolae lorga, e un centru internațional în care trăiesc francezi, greși, un număr important de români. în Viena, notează istoricul, Eminescu găsește un mediu general românesc : „E singurul centru pan-românesc, care putea să existe pe vre- mea aceea". Universitate „a Răsăritului", instituție la care venea Eminescu, propunea o înțelegere a. răsăritului și împingea gîndul și tn această di- recție. Grafică de VASILE PINTEA Eminescu se întoarce de la Viena și Berlin cu un gînd nou despre specificitate, dar șl despre va- lorile vechimii noastre. Paginile despre budism din Schopenhauer, cursul despre civilizația egipteană a Iul Lepsius consună cu preocupările lui Emi- nescu despre lumea românească „veche". Se alto- iesc pe lecții mai vechi, găsite tn cărți românești vechi. Locul nostru nu trebuie a conserva doar sugestiile occidentului, ci și ale orientului arhaic îi spun aceste cărți „de învățătură". Civilizația ro- mânească veche nu e una „învechită", dimpotrivă: e plină de sugestii fertile. Istoria românească nu trebuie să ignore preistoria românească. Iar această „preistorie" poartă toate trăsăturile vîrstei de aur a omenirii. Zeii daci care participă la petreceri, regii și, mai ales, voievozii sînt personajele unei literaturi extrase dintr-o nesfîrșltă sete de ideal. De puritate, de valori morale. Apărînd cu o frec- 'yență Impresionantă in poeziile (uitate tn sertar) ale poetului, ele vor lăsa să treacă in antume ima- ginile unor conducători care. In versurile lor. au păstrat neștirbite demnitatea și drepturile unui po- por care știa să-și apere „rîul". „ramul". Vor mai trece în antume izvoarele, rîurile, marea, munții, corăbiile, atît de caracteristice romantismului emi- nescian : se vor dezmărgini. Și toate vor exprima, la rîndul lor, dezmărglnlrea eminesciană. * Momentul arhaic eminescian, așa cum îl des- coperim în postume, este unul al esențializării. „Cunoscind vocația filozofică a Iul Eminescu și descendența sa romantică", scrie Mircea Eliade, „slntem Indrltuiți să acordăm simbolului șl meta- fizicei un rol important în explicația operei sale poetice. Este mal puțin interesant dacă el știa sau voia să creeze folosind anumite simboluri. Fapt este că aceste simboluri, ca în opera oricărui mare creator, se dovedesc a fi ecumenice, deci valabile metafizicește, și în jurul lor nici o hermeneutică nu e excesivă". Punctul (Centrul), Cercul, Insula. Muntele aparțin unor momente ale devenirii ima- ginii. Sau ale devenirii simbolului eminescian. Mitul este — scrie în același studiu Mircea Eliade —, cu un. cuvint cam aspru, o dramatizare a simbolului. Asumîndu-și întregul, încercînd să recupereze partea pierdută a lumii, poetul se dezice de ua prezent în care nu poate descoperi decît valori corupte. Din paradisul Insulei lui Euthanasius, al Daciei vechi, al voievozilor iluștri în prezentul că- zut : iată un itinerar care se va repeta, sub di- verse forme, în marile poeme eminesciene. Con- trastul dintre Ființa înalturilor șl omul prezentului mizerabil e antiteza pe care se clădesc poemele ultimelor virate. Luceafărul. Scrisorile sînt descrieri sau diagrame ale căderii. Există, în acest context, o cale a salvării ? o posibilă salvare pentru omul individual ? Pentru Poet ? Progresul, arată Jung, l-a rupt pe om de arierplanul conștiinței sale. L-a adus în stadiul de fragment. Starea fragmentară a Ființei, dar și re- găsirea totalității, lată una dintre temele prin care Eminescu îi premerge pe marii creatori ai secolu- lui al XX-lea. Există la Eminescu o inițiere vizua- lă și una auditivă (Dan C. Mihăilescu a scris pa- gini temeinice despre acestea) prin care Eminescu dă șansă In literatură unor importanți creatori. Marile simboluri, armonia eminesciană favorizează itinerariile marilor poeți români ai secolului al XX-lea. Pregătește cititorul pentru întîlnirile cu Arghezi, Blaga, Bacovia, Ion Barbu. Emil Bota, Nichita Stănescu. * Salvarea prin Imagine, salvarea prin auz. Sal- varea prin întoarcere la „viața interioară". Exis- tența lui Eminescu sfîrșește dramatic, ultimii săi șase ani fiind sub amenințarea destrămării rațiunii. Atunci cînd poetul nu trăiește destrămarea rațiunii.' Asemenea lui Baudelaire, asemenea Iul Hdlderlin, asemenea lui Nietzsche, poetul a dus pînă la capăt spectacolul ființei sale înalt cugetătoare. A realizat și a infrînt limitele, a dramatizat Ideea. Punctul (Centrul), Cercul, exprimate altădată prin Insulă, Munte s-au resorbit într-un „adine asemene / Uitării celei oarbe". Preslmțindu-și destrămarea, scrie Jaspers în- tr-un studiu consacrat lui Baudelaire, Hdlderlin, van Gogh, Swedenberg, luciditatea își sporește for- țele însereînd din răsputeri a se opune întuneri- cului : presimte căderea și încearcă să o împiedice.' Acest efort uriaș al ei are drept consecință opera. Iar Opera e și prețul prăbușirii. Martir al Ideii, Eminescu este un martir al spiritului românesc. Umanul tntîlnește și exprimă universalul pe o cumpănă niciodată astfel împli- nită. Gîndul și subterana Iul se oglindesc cu o cumplită necruțare. Jertfa s-a împlinit sub ochii fascinați ai con- temporanilor : Manole s-a zidit In legendă, Emi- nescu Intr-un timp românesc. într-o epocă de o tulburătoare, prlnfjertfa lui, concretețe. Iată de ce Eminescu n-a fost contestat de nici un val al literaturii române. Cîte au fost, contes- tările au venit din reacții Individuale, repede re- primate de minia cvasigenerală. Nu a fost negat de nici un moment postemlnescian, fiindcă unește geniul cu martiriul, înzestrarea excepțională cu ca- pacitatea de sacrificiu. El este emblema suferinței fără de sfîrșit dar și a izbîndirii unei națiuni. Așa cum sînt Horea sau Avram lancu, martiri ai unei istorii exemplare. Eminescu este unificatorul nostru spiritual. Odată cu el, avem o Imagine a Poetului pe care vor putea să jure toți cei care Iubesc cultura și vor să se înscrie în devenirea el. El dă identitate, asigură statut social, investește cu o demnitate nouă Scriitorul. îi oferă un limbaj. Poeziile antume, devenind atît de populare cum n-au fost ale vreunui scriitor român, au contribuit la educația sentimentală a unei națiuni. Au făcut educația unei națiuni. Și dacă antumele au dat avînt unul lirism sentimental. împlinit mai nou prin scenarii In care Hyperion, Ieronim, Cezara oferă gravitate unor întrebări esențiale, postumele s-au constituit, în ultimele opt decenii, într-o in- tensă invitație la recitirea modernului Eminescu. De la lorga și Călinescu la Noica, Eugen Todoran, Ioana Em. Petrescu (și cîți alții), postumele au pus în evidență un creator vizionar. Au relevat, după o fericită expresie a lui Noica, omul deplin al cul- turii românești. Dînd șansă eminescologiei de a fi o știință a secolului XX. Să scriem, în încheiere, că in fiecare moment important al el, cultura română își găsește în Emi- nescu un spațiu securizanf. Dar nu numai cultura, ci și marii creatori : indivizii înșiși. Sadoveanu sau Arghezi, Cărnii Petrescu sau Călinescu, cu toți frustrați ai protecției paterne vor stărui în litera- tură sub stea eminesciană. își descoperă In Poet o complementaritate. Creatori cardinali, ca șl Mircea Eliade, A. A. Philippide sau Emil Botta, vor crește „sub înalta sa protecție". Șirul Importantelor poete de azi, creatoare de mare poezie stau sub semnul unei emlnesclanitățl fertile. îndemn la creativitate, Eminescu este, azi, argument esențial al creativi- tății. Fiindcă nici o izbîndă a gindului românesc nu a strălucit mal puternic. Cornel UNGUREANU J • 11 o 0RIZ0N1 EMINESCU.TRADUCĂTOR AL FOLCLORULUI SÎRB De la prunele știri și scrieri despre clntecele populare slrbești și pînă Ia publicarea primelor traduceri au' trecut 34 de ani. După cîte se cunoaște pînă a- cuma, primul traducător a fost Georgc Sion, scriitor din Bucovina, care a pu- blicat In anul 1861 în „Revista Carpați- lor“ cîteva cîntece din ciclul despre Ko- sovo, traduse după versiunea franceză a lui Auguste Dozonne. Cu toate că, în secolul al XlX-lea, pe lingă George Sion au fost mai multi traducători care au tălmăcit prin inter- mediul -variantelor franceze și germane (cum sînt M. Gaster, G. Dem. Te do- dorescu, Lazăr Șăincanu, Gr. N. Căzu, C. Teodorescu, Elena Niculiță Voronca, Virgll Caraivan, I. Constantinescu-Dcla- baia, și alții), la puțin timp după prima tălmăcire începe o perioadă de traducere intensivă, bogată și încununată cu suc- ces a cîtecelor „populare slrbești după textele originale. Traducătorii principali in secolul trecut au fost: marele om de știință, scriitor și publicist român Bog- dan Petriceicu Hașdeu (1838-1907), tra- ducătorul și scriitorul Dionisie Miron (1847-1895), iar în secolul nostru Petre Cancel, N. Batzarla, Anton Balotă. Bogo- liub Pisarov și alții. Cea mal importantă dată pentru tra- ducerea cîntecelor populare slrbești de vitejie In limba română după text ori- ginal este 19 august 1869 cînd bănățea- nul Dionisie Miron începe publicarea în ziarul „Tralan" (București), a cărui redactor a fost Bogdan Petriceicu Haș- deu, a 17 balade din ciclul despre Mar- co Cralievici (Crăișorul Marcu) care a- pare aproape succesiv In 22 numere ale amintitei publicații, Alături de primele traduceri este publicată și o „Introduce- re" în care Dionisie Miron, uzînd de bibliografiile istorice la care a avut ac- ces. îl prezintă pe Marco ca personalita- te istorică șl erou legendar. Este inte- resant faptul că D. Miron evidențiază metoda sa de lucru : traducerea este fă- cută aproape literal, deseori se păstrea- ză chiar forma de prezentare a origina- lului. fiecare rînd tradus corespunde rîndulul respectiv din original.. .2. Activitatea lui Miron reprezintă un mo- ment crucial tn traducerea eposului popular sîrbesc ..u numai prin faptul că el a fost primul care traducea după text original și nu numai pentru faptul re- liefat de el însuși că a tins spre o tra- ducere literală - din fericire, aici nu a mers pînă la capăt -ci pentru faptul că a simțit sau a bănuit calitățile funda- mentale ale structurii artistice a versu- lui epic sîrbesc. s-a străduit și de cele mai multe ori । reușit să-le transpună excelent In traducere- El a fost primul care a realizat traducerea tn sistem me- tric decasllab cu cezură după silaba a patra, lucru ce nu a fost facil, deoare- ce in perioada respectivă, și chiar șt mai tîrzlu, versul decasllab era un mo- d. l de versificație cu totul rar în poe- zia românească,2 mai ales decasilabul a- simetric în structură 4^-6 silabe și, deci, el aproape că nu a avut în literatura autohtonă modele de astfel de vers, ca- re i-ar fi ușurat cu mult munca de transpunere. Donisie Miron. deci, nu a luat drept model balada populară românească. iar In poezia scrisă începînd din s> colul 'XIX șl pînă în prezent au dominat mo- dele metrice lungi Ca atare, Miron a realizat In traduce- ri1 versul decasllab după modelul din o- riginal, a respectat pe cît a fost posibil structura versului și a reușit să reali- zeze un foarte bun echivalent românesc, in care puține versuri din punct de ve- dere metric și prozodic nu sînt suficient de bine structurate .Chiar dacă nu a transpus, în mod sigur el a reconstituit versul în sistem decasilab, și anume pe acela din cîntecul epic sîrbesc, atît de fidel și sugestiv incit muzica acestui vers impresionează la fel ca și în ori- ginal. Din baladele publicate în 1869 în re- vista „Tralan" numai două nu vor fi republicate în ziarul lui Eminescu, „Timpul", In perioada 1880-1882. Dar nu- mărul poeziilor pe care le-a' publicat Eminescu în „Timpul" este mult mai ma- re —36, și cuprinde și poezii din alte cicluri. Mai tîrziu (1889), a mai publicat in revista „Fîntîna Blanduziei" zece cîntece populare, din care doar unul es- te nou, celelalte fiind preluate din cele publicate în „Timpul", unele în aceeași formă, altele cu modificări mai mici sau mal mari. După afirmația lui Gh. Cardaș'1. în cele trei publicații sus amintite, a fost publicat în anii 1869. 1880.1882 și 1889 un număr mare dc cîntece populare sîr- beștl din care el a ales pentru antolo- gie 55, atribuind paternitatea traducerii Iul Dionisie Miron. dar evidențiind deo- sebiri însemnate între cîntecele publica- te de Hașdeu șl cele publicate de Emi- nescu. Aceste deosebiri sînt uneori foar- „Floare albastră". Ilustrație de Gb. Anton te mari și evidente la compararea ori- cărui text publicat de mai multe ori, așa îneît este vizibil faptul că s-a lu- crat mult la realizarea variantelor ul- terioare. Ideea că Eminescu, care a pu- blicat în cele două gazete ale sale un număr mare de cîntece populare sîr- bești și a fost prieten șl naș lui Dio- nisie Miron, a lucrat singur sau împreu- nă cu acesta la stilizarea traducerilor, este unanim acceptată In folcloristica ro- mânească. Dar textul anumitor traduceri publicate de Eminescu este uneori cu totul nou și diferă în întregime de va- rianta anterioară a aceluiași cîntec, de aceea a început să se pună întrebarea dacă nu cumva și Eminescu a tradus u- nele poezii. Dovezi certe care să con- firme această ipoteză nu sînt, dar unele indicii ar putea fi de importanță. De e- xemplu, în „Timpul" traducerile cînte- celor populare slrbești sînt ncsemnate, Iar șase din zece cîntece publicate în „Fîntîna Blanduziei" sînt ncsemnate, trei sînt semnate de Dionisie Miron, Iar o semnătură, M. Dionisie, reprezintă o a- devărată enigmă : o dată pentru faptul că D. Miron nu a semnat niciodată astfel, iar al doilea aspect se bazează pe fap- tul că Eminescu-a publicat anterior pro- za fantastică „Sărmanul Dionis". Astfel s-a emis ipoteza că semnătura mcnțlo- tă ar putea fi chiar a lui Eminescu, unde M. ar Însemna numele iui, Mihai, iar Dionisie pseudonimul preluat de la numele personajului din amintita iih- velă« Se pune întrebarea cine este traducă- torul poeziilor pe care le-a publicat E- minescu, deoarece majoritatea nu a fost preluată din „Tralan". ci au fost din nou traduse. Dionisie Miron putea să traducă din nou aceste cîntece, dar tra- ducătorii nu revin cu plăcere asupra ți- nui lucru deja făcut ; oare putea Miron să progreseze In arta traducerii atft dc mult îneît să realizeze traduceri mult mai bune decît în prima versiune ? A- vînd în vedere că a fost prietenul lai Eminescu, putea să lucreze împreunîi eu el ,dar nu la îmbunătățirea textului an- terior, ci la o nouă traducere. Cea mai atrăgătoare este ipoteza după care E-. mincscu ar fi tradus singur unele . fn- tece, dar aceasta este acceptată de pu- țini autori, iar dovezi indubitabile pen- tru a susține această presupunere încă nu s-au aflat. Chiar dacă nu o să se gă- sească documente arhivistice care să confirme presupunerea, această proble- mă se poate rezolva prin analiza însăși a textelor- Faptul că, după șapte ani, în 1889, Eminescu publică din nou tradu- ceri din eposul popular sîrbesc, de da- ta aceasta alături de semnătura lui Dio- nisie Miron, poate fi cheia pentru a- ceastă problemă foarte atrăgătoare pusă in discuție. De necontestat este aspec- tul că poeziile pe care le publica Emi- nescu sînt cele mai bune traduceri ale cîntecelor populare sîrbești în limba ro- mână, pînă aeum. Iar valoarea lor ar- tistică, ca și traduceri, decurge ehia» din faptul că s-a realizat versul epic decasilab fidel prin caracteristicile sale formate în cea mai mare măsură și cea mai frumoasă expresie comparativ cu _o- rlginalul®. NOTE 1. Dionisie Mirăn (1817-1895) s-a năs- cut în satul Teja (Tiella) din județul Caraș-Severin. A studiat la Facultatea pentru literatură de la București trei ani începînd cu 1867 șl a continuat stu- diile de filosofie la Universitatea din Je- na în 1870-71. A fost membru, al socie- tății „Transilvania" In 1867-68, iar din 1869 membru al societății „Romanitatea**, în fruntea căreia se afla Hașdeu. Iar membru al acestei societăți a fost Emi- nescu. Astfel, el vine In contact cu acești doi mari scriitori cu care mai tîrziu va colabora atît de fructuos: lă traducerea și publicarea cîntecelor populare slrbești. Traduceri de cîntece populare sîrbești, pe lîngă cele deja amintite, a mai pu- blicat, anonim, încă în „Convorbiri li- terare" . — 3 cîntece în anul 1878 . după aceea 8 cîntece în revista ..Șeză- toarea" sub conducerea lui I. Vulcan. D. Miron a fost mult apreciat ca folclorist si publicișt- ii. D. Miron, Introducere la Balade ser- be despre Crăișorul Marcu. „Tralan". 1, 1869. nr. 47, pag. 185. 3. I. Funeriu. Versificația românească. Fada. Timișoara. 1980. 4. Vuk Stefanovici Karagid. Cîntece populare sîrbești. Prefață, ediție îngriji- tă șl note de Gh. Cardaș. Mlnerva. Bucu- rești 1977. t. M. Borddarin, Versificația româ- nească. Junimea. Iași 1974. «. Mai detailat : Vofislnva Stoianovic, Vuk Stefanovic ’Karadzic. Krherion, București 1987. pag. 117-143. Voishva STO1ANOVICI DIALOG CU OPERA Am scris și am vorbit ade- seori despre poezia lui Emi- nescu. întocmai ca pentru mulți oameni din generația mea, poezia aceasta a fost principalul eveniment intelec- tual al tinereții mele. Cultul lui Eminescu s-a format încă din timpul ultimilor ani de viață ai poetului, ca rezultatul faptului că toate năzuințele poporului nostru, întregul to- rent de simțiri trezite la viață prin dezghețarea vechil îm- pietriri s-au recunoscut în a- ceastă poezie și au impus prestigiul el. Am citit-o, deci, și am recltit-o îneît, ca atîți alții, aș fi putut spune și eu, împreună cu Vlahuță : Tot mai citesc măiastra-ți* carte. Deși ți-o știu pe dinafară. Dar dacă încerc să adun laolaltă impresiile culese in timpul unei atît de lungi frec- ventări și dacă, dorind să mă pricep pe mine, caut să-1 în- țeleg pe el, pe marele poet, n.i se pare că rolul, valoarea și răsunetul poeziei eminescie- ne provin din faptul de a fi extins enorm orizontul nostru intelectual și moral. Poezia lui. Eminescu evocă o imagine a lumii înzestrată cu toate di- mensiunile prelungite pînă la limita lor cea mai îndepăr- tată. înălțimea, adîncimea, ex- tensiunea acestei lumi tn toa- te direcțiile sînt imense și fără nici o analogie în tot ce au scris poeții români mai înainte. în vastul univers ai poeziei eminesciene, gîndul omenesc este purtat pînă la ultimele și cele mai înalte în- trebări ale lui și sentimentele omenești sînt urmărite în ecourile lor cele mai profun- de. înălțimea, vastitatea și a- dîncimea sînt trăsăturile prin- cipale ale lumii și simțirii e- minesciene și, realizîndu-le în sine însuși, cititorul român a simțit acea îndepărtare a li- mitelor sale, acea creștere in- terioară, care ne dă dreptul a recunoaște in poezia lui Eminescu evenimentul cel mai important al culturii noastre moderne. (Tudor Viann, Cuvint despre Eminescu). * Cu un siftgur volum de ver- suri — e drept răscolitor la culme — și cu unul sau două volume de proză neîmplinită, cititorul român crede a ști ce este fenomenul Eminescu șl ce ne este el. Chiar dacă se mai ridică la unele ori altele din postumele în versuri și proză, sau dacă deschide ediția Per- pessicius, ce în fapt nu con- ține decît poezia, cititorul în- tîlnește în definitiv doar chi- puri de-ale lui Eminescu, nu însuși chipul. Iar dacă se ri- dică la singura ediție rămasă pînă azi mai aproape de una completă, ediția din 1914, a- tunci cititorul află, din pre- fața voi. I al ediției Perpessi- cius, că vechea ediție nu re- prezintă nici a zecea parte din ce a lăsat scris Eminescu. Atunci cum crede cititorul că știe cine este Eminescu ? Ce e surprinzător, este fap- tul că totuși, într-un fel, citi- torul o știe, sau măcar o pre- simte. Se întîmplă aici un lucru la fel de neașteptat — și nesperat de bun — ca în materie de pedagogie. Viața lui Eminescu, pe care profeso- rii trebuie s-o expună elevi- lor. este o excepție pedagogi- că ; și totuși nici un elev, după cîte știm, n-a fost victi- ma .dezordinii" eminesciene. Pînă șl la nivelul său de ne- supunere și nevrednicie, un elev rău simte că la Emines- cu era vorba de altceva. Din- tr-un simplu vers ori o simplă relatare despre poet, elevul își dă seama că acesta nu era din familia alor săi : • '.mițe despre sine că ar putea ti din familia spirituală a lui Emi- nescu doar dacă, renunțind șă învețe școlărește, s-ar deschi- de către cultură și dacă, ră- tăcind, ar ști să ajungă la șaisprezece ani. ca tinărul n- cela, la Blaj, respectat pemru cunoștințele sale de colegii cei noi, în ciuda faptului că rămînea corijent la greacă și avea in urma sa repete»1 <1 rătăciri. Iar așa cum un -m- plu elev presimte ce .este Emi- nescu, cititorul îl înțelege <1 -el, fără să-I cunoască «nr-a- pe, sau înțelege să vadA. in tot ce cunoaște din el. un rest, acel rest care poate pună multe nume, dar cure, oricum l-am spâne, reprezintă bunăs tatea, bogăția și binecuvinta- rea a ceea cp se—n'gwste : cultura omului . — (Constantin Noica. Eminescu — sau ginduri despre omul deplin al culturii românești). ORIZONT • 12 • • cronica literară! VIATA $1 DOCUMENTUL Pe iingă alte efecte, uicheierea publi- cării Operelor lui Etninescu U are și pe icela de a spulbera multe prejudecăți. Nu numai (spu nu atit) în privința crea- ției, cit a existenței. Va cădea, fără în- doială, mitul poetului etern-visător, ne- adaptat, incapabil să înțeleagă lumea in sare trăiește. Se. va risipi legenda indi- yidului dezordonat, abulic, trăind la in- Șlmplare. Corespondența și documentarul, sare alcătuiesc conținutul volumului al KVUea al Operelor retează avîntul ce- lor ispitiți de a mai romanța (și roman- tiza) existența poetului național. Desi- gur, nici măcar acest volum nu va ri- sipi toate necunoscutele biografiei emi- nesciene. Vor subzista încă destule taine, însă ele țin mai degrabă de nuanțe, de- cît de tușele ferme ale tabloului biogra- fic- Oricît de amănunțit, documentarul nu lămurește exhaustiv chestiunile privi, toace la viața poetului. Din contră. Ră- mîn încă sub semnul întrebării destule puncte. Chiar puncte nodale. N-am a- flat — și e greu de crezut că vom afla curînd — dezlegarea misterului înscrie- rii Iui Eminescu la Universitatea din Berlin. A avut el sau nu un certificat de ■nolvlre a liceului ’l Cînd anume și cum yi obținut? Se știe doar că la sfirșltul tui 1872 el este înmatriculat ca student al Universității pe baza diplomei liceale eliberată la „Bottuschan“. Cînd va fi absolvit (și dacă l-a absolvit) liceul, e greu de precizat. Bate în retragere, de asemenea, pre- judecata boemului romantic, incapabil să Mea coerență existenței cotidiene. De Ntfel, acest clișeu persistă mai ales în Jadrul literaturii „senzațlonallste”, mar- ginale, însă dc o surprinzătoare prolifi- citate și vitalitate (Adevărat cap dc pod il acestei tendințe ește blamabilul Cum * iubit Eminescu. al falsificatorului Oc- tav Minar). E drept, poziția din anii '30 » tui N. lorga spulberă orice îndoiala ie acest sens : „Legenda, Iscodită la «Ju- nimea» însăși, între Invidioși, ca Gheor- ghe Panu, care caută, aiurea decît tn calitatea gîndulul șl superioara npblcță a formei, cu ce să înjosească pe Emi- nescu, ni-a transcris pentru Lovineștii de astăzi, figura, vrednică de compătimi- re. dar nu șl fără o nuanță de ridicai, a unul Eminescu care, șl în zilele cele bune, ar fi fost Incapabil de a se con- duce în viață, tîrînd, spre dezgustul unei femei iubite ca Mite Krcrnnltz, un trup neîngrijit, înfășurat grosolan în haine aecurățate șl avînd ca sălaș cine* știe ce nescuturată odaie pe care, ea fn scena din «Sărmanul Dionis-, ar fi împărțit-o cu ploșnițele". Rămln, spuneam. încă destule necu- noscute .Oricît de desăvtrșltă, nici mă- car o ediție de opere complete nu se poate sustrage fatalului ellptlsm: nici 0 viață nu ponte ti acoperită, Integral. de document. Va subzista, întotdeauna, o enigmă, va pilpîi mereu un semn de în- trebare. Spre binele literaturii ; in mar- ginea existenței va înflori o biografie dacă nu ideală, in orice caz una aureo- lată de promisiunile exemplarității. De- sigur, prezenta ediție a Opereț nu este scutită de imperfecțiuni. Comentatori competenți au și subliniat deja cîteva din scăpările, din confuziile sale. Din- colo, însă, dc aceste întîmpinări legitime rămîne realitatea monumentului- Pentru că despre un monument vorbim. Operă de înaltă acribie filologică, de restituire, în sensul profund al cuvîntului. ediția aca- demică deschide. In sflrșlt, o fereastră largă spre peisajul mirific al totalității moștenirii eminesciene. E de mică însemnătate dacă scrisorile reunite în acest volum alcătuiesc sau nu un jurnal — după cum s-a sugerat. Im- portant e că ele formează un document al existenței de o COVlrșltoare valoare. Un dosar ale cărui probe se ordonează intr-o adevărată simfonie a destinului, încă de la paisprezece ani, de cînd da- tează primele acte eminesciene, distin- gem o impecabilă dicțiune a tonului și a ideilor. Adolescentul Eminescu sur- prinde prin precizia termenilor, prin e- xactltatea expresiei și. mai presus de orice, printr-un perfect savoir-faire so- cial. Imaginea creatorului incapabil să-și înțeleagă lumea, a albatrosului pe care arlpile-i uriașe îl împiedică să umble se risipește ca un fum. Paginile de cores- pondență oficială, cum și documentarul (situațiile școlare statisticile, rapoartele etc.) ne propun o variantă de portret. Desăvîrșit funcționar, impecabilă rotiță în marele mecanism administrativ. Emi. nescu este, șl din acest punct de vede- re, un model. Extraordinara ordine a documentelor școlare, a rapoartelor și a proceselor verbale de inspecție depun mărturie pentru mare probitate pro- fesională. Scrise tntr-un stil pe cît de clar și de expresiv, pe atît de precis și eficient, ele sînt de două ori semnifica- tive : mai Intîi, pentru nevoia adîncă de disciplină. în numele căreia vorbesc, a- pol, pentru mutația dislocată în convin- gerea comună privitoare la „boema" e- mincsclană. Temeinicie și seriozitate, a- șadar, într-o frumoasă proză în linia marilor clasici latini. Limpezi, exacte, turnizînd, în loc de argument, dovezi pe deplin lămuritoare, actlele oficiale întoc- mite de către Eminescu — fn perioada revlzoratulul școlar,, dar și-în aceea a activității la biblioteca ieșeană — pro- bează o adevărată vocație clasicistă a ordinii. Merită citate. însă, și cîteva pa- saje în care, aparent, funcționarul de stat îșl depășește strictele obligații pro- fesionale. Pe neașteptate, descifrăm chiar în inima impersonalelor documente. o nouă voce, un nou timbru: glasul unui scriitor. Armele sale devin, implicit, al- tele : nu mai sînt simplele unelte ale jurnalului de bord, adică descrierea și prezentarea seacă a unei stări de fapt, ci ironia și sarcasmul. Descoperim, iată, în paralel, contururile expansive ale u- nui moralist, ale unei conștiințe civice care mizează cu patos pe elementul etic: .Inspecund, în 29 noiembrie a.c. șcbale- le din cotm Șipotele, pl. Bahlui, le-am a- flat pe amindouă închise. învățătorul din comuna Andrieșenli au pretextat că lipsa de lemne îl silește să țle școala în- chisă. iar cel din Șipote nici n-au fost vizibil pentru mine, de vreme ce lip- sea din sat sub pretext de boală. Din izvoarele private însă am aflat că școa- lele fn această comună stau închise dc aproape 6 luni, că primarul din localita- te e într-un fel de unită complicitate cu învățătorii, că învățătorul din Șipote servește de ajutor dc perceptor și nu are domiciliul fix, ci locuiește mai mult la d-1 primar. Localul de școală din și- pote i-am găsit prefăcut în locuință a notarului, ușa 'din tindă, care dă în clas, am găsit-o zidită și deschisă în păretele din nord o altă ușă. 'țncît de afară co- piii intră de-a dreptul în școală. Școa la nu funcționează defel. în clas d-nul notar își păstrează pesțe iarnă curechiui și nutrețul pentru vite. Toate acestea sub ochii d-lul primar". Iar fn încheiere, după o adevărată lecție dc economie po- litică și disertație administrativă. Emi- nescu conchide sarcastic: „Va să zică, întreținerea a două școli c mai puțin im- portantă decît eslstența unui domn pri- mar / ■ ./ E știut că chiria unei case țărănești e pe an dc 3-6 galb.. aicea văd însemnat 20 și mai bine de galbeni ; cu toate acestea localul e destul de mize- rabil. Din acestea toate însă se vede că tăcerea d-lul primar e destul de semni- ficativă șl se espilcă prin complicitate cu învățătorii". Aceste amplu citat e sugestiv din mat multe privințe. El sc dovedește comple- mentar epistolelor din perioada studii- lor. dar și celor din anii bucureșteni. Fie că .scria părinților, uzfnd de o stra- tegie comună aproape tuturor o- draslelor aflate la studii in străinătate — in chestiunea arzătoare a banilpr . fie că se adresa Veronicăi Mlcle sau diverșilor prieteni, există, constant, în corespondența lui Eminescu un element de gravitate. Cu excepția, poate, a unei scrisori (nctrhnlsă!) că- tre Ronetti Roman și Caragiale, aspeo tul comic absentează aproape cu de. săvlrșire. De altfel. Eminescu mărturi- sea că pentru el compunerea unei scri- sori pretinde o anumită stare de spirit: „Eu pentru a scrie o epistolă trebuie să am o dispozițlunc deosebit de ușoară, nepotrivită oarecum cu caracterul meu, și o asemenea dispozițiune nu mi se In- tîmplă s-o am decît foarte rar". Intr- adevăr, așa cum sînt și atftea eit< s-au păstrat, scrisorile confirmă mai degrabă o Imagine prestabilită despre poet. Ne- liniștit. sobru, mereu preocupat de pro- bleme fundamentale. Eminescu d- s rie în corespondență un portret ’ — direct, indirect — al omului creator. Citite fn progresie cronologică, ele alcătuiesc un alt portret, paralel. plauzibil. nuanța» al celui aflat într-o perpetuă întrecere cu timpul. Pină și scrisorile către Vero- nica Micle au drept constant refren scu- za că nu-i scrie mai mult din lipsă do timp. O anumită precipitare se întreză- rește. mereu, dincolo de rîndurile scri- sorii, interesate mai ales de comunicarea eficientă și dc 'precizie. O precizie a faptelor, a întîmplărllor, dar și a senti- mentelor Căutînd cu obstinație zona clarității depline, el trăiește drama de a aluneca, iremediabil, pe celălalt ver- sant al ei. O viață dedicată unei munci extenuante care, cu cft e mai nemiloa- să, mai distrugătoare, cu atît se dove- dește singurul motiv de a continua de a-o repeta, cu o deplină, tragică asuma- re a consecințelor: „Tu .trebuie sâ-: in- chipu iești astăzi sub figura mea w >m foarte obosit, de vreme ce slnt sii,gu: a negustoria asta de principii și peste a- ceasta bolnav, care ar avea nevoie de cel puțin șase luni de repaos pentru a-mi veni în fire. Ei bine, de șase ani aproape o duc într-o muncă zădarnicâ. de șase ani mă zbat ca într-un cerc vicios în cercul acesta, care cu toate acestea e singurul adevărat / ../ Aștept Ub gra- mele Havas, ca să scriu iar. să scriu dc meserie, scrie-mi-ar numele pe nwrmînt și n-aș mai fi ajuns să trăieșc 1" Ne aflăm, așadar, la un sfîrșil, dar și • la un început de drum. La centenar, îl avem, în sfirșlt, pe Eminescu, așa cum ni l-am dorit, așa cum ni-1 anunța cu profetice cuvinte, filosoful : omul de- plin al culturii românești. * M. Eminescu. OPERE. XVI. Cores- pondență. Documentar, Ediție critică de Dimitric Vatamaniuc. Petru Crcția O- xana Busuioceanu, Simona Ciov'-'cu. Anca Costa.Foru. Claudla Dlmiu. Aure- lia Dumitroscu, Alexandru Surdu. Edi- tura Academiei K.S.K- 1989. Mircea MIILAIEȘ EMINESCU Șl ISTORIA LITERATURII M-am întrebat, citind nu- mai o parte din impresionan- ta serie de volume cuprinse în colecția „Eminesciana" a editurii „Junimea" de la Iași, ce a mai rămas de spus des- pre Eminescu după ce, pînă astăzi, atît de mult, și nu de către oricine, s-a scris. La o primă vedere, aparent rezona- bilă, mult n-a mal rămas. în- să miracolul literaturii constă în aceea că atunci cînd totul s-a făcut mai rămîne de fă- cut totul. îneît și misiunea e- minescologilor, atît de împli- nită, este încă întreagă înain tea lor. Simplificînd lucrurile, s-ar putea afirma că două slnt perspectivele -asupra literatu- rii : perspectiva critică și per- spectiva istorică. Altfel spus: prin ce, in pofida vecinătăți- lor, scriitorul este Ireductibil în unicitatea lui: prin ce, pe de altă parte, reprezintă el o secvență originală fn marele montaj al desfășurării în timp. Se înțelege că In cazu- rile fericite, cum a fost la noi cel călinesclan, cele două Euncte de vedere se tntilnesc. o ce mă privește însă, ca nu- mai profesor, am o viziune precumpănitor diacronică a- supra literaturii. Din acest unghi văzihd lu- crurile, aș spune că istoria li- teraturii, care, în sensul re- strîns al cuvîntului, abia a împlinit vîrsta de astăzi a lui Eminescu, a depășit pînă a- cum două faze șl se află in- tr-una nouă : în toate cele trei perioade ea a pus în e- cuație două necunoscute: ce și cum. Ce comunică literatu- ra și cum o face. în prima perioadă, să-i zi- cem lansonlană. Istoricii li- terari au vrut să știe care dintre Ideile vremii i se dato- rează scriitorului și numai a- pol In ce fel le-a Incorporat. A urmat, de prin anii două- zeci ai veacului nostru, reac- ția formaliștilor ruși, contlua- tă mai tîrziu de semioticieni. Acestora ie-a apărut cultura- listă, și deci nespecifică, pri- ma perspectivă. Opinia lor paradoxală a fost : ce are de spus literatura este cum. Li- teratura s-ar spune pe ea în- săși. ca mod al ei de a fi. Părere căreia t-au adăugat, în spiritul negator al modernită- ții, un al doilea paradox : pentru ca literatura să fie ea însăși, trebuia să fie neconte- nit altfel decît a fost. Reiese implicit că fn această a doua perspectivă literatura nu are de a face decît cu literatura. Cultura devine un loc suspect, un soi de talcioc în care se adună la grămadă, aduse din toate direcțiile, acele produse, artistice și de orice fel. care, pierzlndu-și capacitatea de a se metamorfoza, și-au pierdut sensul de a fi și nu mai sînt decît curiozități prăfuite dln- tr-un timp revolut. în termenii ecuației mal sus amintite, tn a doua.vîrstă a Istoriei litera- turii, ce șl cum s-au Identifi- cat. Astăzi, în a treia vtrstă. s-ar părea că ne-am întors la prima, cu termenii inversați. Atunci interesa în ce mod cc — adică Ideile, cultura — Iși găsea un cum, adică o expre- sie literară, iar astăzi intere- sează cum literatura Iși gă- sește în cultură un destinatar, tn realitate, întreaga viziune s-a schimbat. Dacă acum o sută de ani literatura era un ansamblu de mijloace la dis- poziția unui conținut, astăzi noi am aflat de la a doua perioadă a istoriei disciplinei, că literatura își are propria ei ființă. însă spunem acum: nu- mai fiind ea însăși, poate li- teratura să fie mai mult. Mai mult, adică ce ? Un concen- trat șl un promotor al unul întreg popor. însă nu este vorba, cum spunea Taine, despre a exprima spiritul prestabilit al poporului, ci de mai mult: de a-1 da un nou elan și noi deschideri. De a produce spiritul pe care-1 re- prezinți. Iată, deci, ce au învățat is- toricii literari in răstimpul care a trecut de cînd Emines- cu nu mal e și lată ce va fl de spus despre Eminescu In vremea‘care va veni. Nu, sau nu în primul rînd. In ce fel ziaristul a fost ceea ce de fapt a și fost, adică un mare ideolog. Cum poetul, pan chiar modul propriu al poe- ziei lui, de la limba pe care ne-a dăruit-o, pînă la pute- rea de a-și contura viziunea organică pe liniile de forță ale unei concepții spirituale, i-a făcut pe români să vadă, să simtă, să existe altfel de- cît pînă atunci, și anume în- tr-un fel mult mai apropiat de acela în care, prin datele lor originare, erau chemați să vadă, să simtă și șă existe în lume. Nu e nici timpul și nici n-aș fi poate în stare să su- gerez mai mult. Dar cred că pot să formulez o intuiție. A- deseori ne întrebăm nostalgic cu cît ar fi sporit zestrea e- minesciană dacă poetul ar mal fi trăit. De această tris- tețe nu ne putem feri, mai ales cunosctndu-i proiectele și știind din antume pină la ce grad de desuvtrșire le-ar ti adus. însă vă propun pentru o clipă, ca să intuim in ce măsură sîntem noi înșine mo- delați de ceea ce el a fost, această propoziție Inspăimln- tătoare. pe care vă rog ca I- medlat s-o șl uitați : cum ar fi astăzi ființa noastră adîncă, a noastră a tuturor, dacă E- mlnescu n-ar fi existat ? Livîus CIOCÂRLIE © 13 © ORIZONT arădean i SUPLIMENT EDITAT IN COLABORARE CU COMITETUL DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA ARAD Și CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR PREZENTA ARĂDEANĂ A aduce în discuție prezența Poetu-' lui în orașul nostru înseamnă a reme- mora o „pagină" de admirabil militan- tism din istoria mișcării teatrale ară- dene, și anume, turneul primului an- samblu teatral român care a susținut reprezentanții în Transilvania, turneul hii Mihail Pascaly, ce a dobîndit pres- tigiul unei autentice sărbători, națio- nale. Trupa lui Pascaly a susținut șap- te spectacole la Arad, conform progra- mului stabilit cu oficialitățile orașului, și încă două spectacole la cererea pu- blicului, în perioada 1—27 august 1868, spectacole larg comentate în presa vremii. Un public numeros care întrecea mult numărul de locuri, venit și din satele împrejmuitoare, a înconjurat teatrul cu birje și căruțe, luînd cu asalt sala, așteptînd, cei nenorocoși, altă șansă — toată suflarea vroia să audă întîia dată răsunînd pe scenă „limba noastră dulce și sonoră" („Fa- milia", nr. 26 din 4 august 1868). Spectacolele cu piesele „Doi profe- sori procopsiți și neprocopsiți", „Mihai Viteazul după bătălia de Ia Călugă- reni", „Poetul romantic", „Voinicios dor fricos", „Ștrengarul din Paris" și „Or- bul și nebuna" au avut un „succes ră- sunător" iar publicul „a tixit teatrul în fiecare colțișor" („Alfttld", nr. 186 din 12 august 1868). Ce rol a avut tî- năru) Eminescu în acest turneu, nu pu- tem ști cu exactitate. Faptul că se află trecut pe afiș, dar nu e consemnat în cronicile dramatice înseamnă că el in- terpreta roluri episodice sau îndeplinea funcția de sufleur. foslf Vulcan — mentorul „Familiei" și cel care-1 debu- tase pe tînărul gimnazist cu „De-aș avea'-', venise anume la Arad spre a vedeți întîia dată un teatru românesc. E greu de precizat cînd și unde a avut loc întîlnirea dintre losif Vulcan și Mihai Eminescu. Cercetătorul V. Var- tolomei este de părere că l-a zărit din „Culise" pe Eminescu. G. Călinescu, în „Viața lui Eminescu", arată că „poetul LA TEI Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri" și numărîndu-i, iată, im- plinitu-s-au o sută de cînd Eminescu a trecut la rîndu-i în teiul cel mai nalt al limbii române — poezia, nouă neremănîndu-ne altceva decît să-i ascultăm, troieniți de florile-i aromite, glasul cel veșnic viu. Pădu- reț noastră cea dintotdeauna are mulțime de copaci mîndri ; dintre toți, poetul a ales teiul pentru nemurirea-i și la el cuvine-se să cătăm, acum, drept șl smerit, acum și mereu. Cum altfel, cînd coroana-i a fost lea- gănul domnesc și neasemuit al limbii în care ne rostim ? „Privind" la „zilele de-aur a scripturilor române" și „văzînd" poeții de dinaintea lui „ce-au scris o limbă ca un fagure de miere", Eminescu a ales un loc ferice „Unde-lsvorul cel în vrajă" grăia doar pentru aleși, „Lingă teiul nalt și vechiu", adică. Și a cutezat a „turna în formă nouă limba veche și’nțeleaptă", ctitorindu-ne poezia ; nouă atunci și așa ră- masă, căci ea nu mai poate cunoaște îmbătrînirea. Teiul o ridică spre cerul omenirii, o ninge, asupră-ne, ț.inînd-o vie în fîntîna trunchiului cu seve de-a pururi june. Eminescu ne e viu, Eminescu ne e teiul sfînt, copac și fîntînă, înăl- țare și profunzime. In fiecare început de vară dulcele corn sună numai pentru el... ... Și atunci, vezi cum din trunchi se desprinde un tînăr cu „Flori de teiu în păru-i negru"... Florin BANESCU EMINESCU Dacă Eminescu n-ar fi existat — așa cum încă tulburați ÎI cunoaștem — atunci ar fi fost oricum inventat nu dc-un losif Vulcan in vreo „Familie" din această parte de lume, ei de însăși limba română, această mezină, mai mult Cenușăreasă intre surori. Eminescu e clipa cca repede cînd vălul cernit — ca-n basm — l-a căzui de pe față. Cine-a văzut-o, și-a căpătat a doua oară văzul. Vasile DAN cușca de sufleur, dar mai posibilă pare opinia profesorului Ion Iliescu — cele două personalități proteice ale culturii noastre s-au întîlnit înainte de desfășu- rarea spectacolului menționai. losif Vulcan precizează, în „Suvenirile de călătorie", că îndată după venirea la Arad : „trăsei la hotelul Vas și peste o jumătate de oră leșii la preumblare.’ Nu peste mult timp întîlnii pe un amic al meu cu care numaidecît mersei a vizita pe domnul Pascaly". Să fi fost oare acest amic Mihai Eminescu ? Sau poate poetul s-a numărat printre ace „mai mulțl oaspeți ce s-au adunat" în casa Iul Ion Popovici Desseanu, unde locuia Pascaly, șl cu care „petrecurăm timpul pînă seara în conversări inte- resante". La cină, losif Vulcan află „o mulțime de cunoscuți". Este aproape imposibil ca printre oaspeții veniți să-i întîlnească pe redactorul „Familiei", să nu se fi aflat și Mihai Eminescu. Cum ar fi putut aștepta poetul doar ora spectacolului, știind că în timpul aces- tuia nu poate conversa, avînd, desigur, îndeletniciri precise ? în cele trei zile de ședere la Arad, losif Vulcan a discutat — așa după cum însuși mărturisește — probema fierbinte a teatrului românesc din Transilvania, problemă ce l-a intere- sat în mod deosebit și pe Eminescu De altfel, acesta și-a exprimat în re- petate rînduri opțiunea pentru un tea- tru care trebuie „întîi să folosească și apoi să placă", pentru un teatru cu înalte virtuți educative. Lizica MIHUȚ In urină cu doi ani, semnalam Un posibil autograf inedit : M. Eminescu („Orizopt", nr. 35/1987, p. 14) ; iată-ne acum în fața unui alt posibil manu- scris eminescian. într-o împrejurare nebănuită, prin intermediul elevei Raluca Josan, din cl. a Vl-a B, de la Școala Nr. 5 Arad, am intrat în posesia unui Album de fami- lie, păstrat de bunica sa, Veturia Nis- tor din Arad. Albumul provine de la părinții Măriei Nistor (soacra Veturiei Nistor) din Focșani, și ai Iul Ionel lo- nescu, croitor. Care la 1949 locuia în București, pe Brezoianu. Paginile Albu- mului, îngălbenite de vreme și unele deteriorate, sînt scrise, în marea lor majoritate, cu cerneală violetă, iar cî- ■teva cu cerneală neagră. Ele cuprind reflecții despre libertate, tiranie, geniu, amiciție ori diferite amintiri și medi- tații ; altele au cuvinte extrase „din dicționarul societății de azi" : amorul, averea, banul, cinstea etc., fiind sem- nate de : V.V. Sion, Vasiliu, G.M. Cris- tofor, C. Nicolau, A. Nedelcu și scrise intre anii 1884—1918, la Focșani, Bîr- >lad, Iași și București. Interesantă ni se pare strofa următoare, semnată de Cealumschi și datată : București, 1888, octombrie 3/15: „Tinere, cînd de-o seînteie s-o aprinde a ta simțire / Nu •lăsa să te orbească nebunatica .iubire / Și, cînd inima amorul ți-o cuprinde cu de-a sila / Recitind pe Eminescu, te gîndește la Dalila". La pagina 32 și următoarea din Album, apare un fragment din poezia UN AUTOGRAF EMINESCIAN? Dalila, semnată de M. Eminescu, pe care îl reproducem pentru a-1 putea compara cu variantele publicate de Perpessicius. Se știe că poezia a fost scrisă, purtînd acest titlu, în 1879-80 și că un fragment de cincizeci și cinci de versuri a fost publicat, la 1 ianuarie 1886, în Epoca ilustrată", iar în între- gime, cu titlul Scrisoarea V, a apărut în „Convorbiri literare, la 1 februarie 1890 : „Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea / Cînd dormea, tăin- du-i părul, i-a tăiat toată puterea / De l’au prins apoi dușmanii, l’au legat și i-au scos ochii, / Ca dovadă de ce suflet sta în pieptul unei rochii... / Tinere ce beat de visuri urmărești vre o femee / Pe cînd luna, scut de aur, strălucește prin alee / Și pătează um- bra verde cu misterioase dungi, / Nu uita că Doamna are minte scurtă, haine lungi. / Pe cînd luna varsă far- mec peste ea ca peste streșini / Tu îi da: ce e al lumii și îți vine ca să le- șini / De beția’ncîntătoare, unui mîn- dru vis de vară / Care’n tine se pe- trece... Ia întreab-o, și ușoară / O să’ți spue de panglice, de căței, pisici și mode / Pe cînd inima ta bate ritmul sfînt al unei ode... / Când cochetă de-al tău umăr țl se reazemă copila, / Dac’un demon ai în suflet te gîndește la Dalila. // E frumoasă se’ntelege.. ca copiii. - ■ are haz / Și cînd rîde face încă și gropițe în obraz, / Și gropițe face-n unghiul ucigașe! sale guri / Și la degetele mîinii șl la ori- ce’ncheieturi / Nu e mică, nu e mare, nu’i subțire ci’mpllnită, / în cît ai ce strînge-n brațe — numai bună de iu- bită / Tot ce,-ar zice 1 se cade, tot ce-ar face’l șade bine / Și o prinde orice lucru căci așa se și cuvine / Dacă vorba’i e plăcută șl tăcerea’! încă pla- ce, /Vorba zice : „fugi încolo", risul zice : „vino’ncoace!" / Umblă... par-că amintiftdu-și vre-un cântec alintată / Pare că l-ar fi tot lene șl s’ar cere să- rutată... / Să se-nalțe din călcîie, să țl-ajungă păn’la gură / Dăruind c’o sărutare acea tainică căldură, / Ce n’o are de cât numai sufletul unei femei... / Câtă fericire crezi c’al găsi în brațul el 1 / Te-ai însenina văzîndu-i rumeni- rea din obraji... / Ea cu toane, o cră- iasă, Iar tu tînăr ca un paj I / Și adînc privind în ochl-i ți-ar părea cum să înveți / Cum viața preț să aibă și cum moartea s’aibă preț, / Șl înveninat de-o dulce șl fermecătoare jale / Ai vedea în ea, crăiasa lumilor gîndurilor tale / Așa că închlpuindu’ți lăcrămoasele ei gene / Ți-ar părea mai mîndră de cât Venus. Anadjomene, / Și în caostfl ui- tării, ori cum orele alerge, / Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge // Ce iluzii ! Nu’nțelegi tu din a ei căutătură / Că deprinderea, gri- masa este zîmbetul pe gură, / Că în- treaga’i frumusețe e în lume de prisos / Și că sufletul și’l pierde fără de nici un folos ? / în zadar boltita liră ce din șeapte coarde sună / Tînguirea ta de moarte în cadențele’! adună, / în za- dar în ochi aveavei umbre mîndre din povești / Precum iarna se așează flori de ghiață pe ferești. / Ea nici poate să’nțeleagă că nu tu o vreai... Că’n tine / E un demon ce’nsetează după dulcile’! lumine, / C’acel demon plîngc, rîde, neputînd s’auză plînsu-ți / Că o vrea... spre-a se’nțelege, în sfîrșit, pe sine însuși I". înaintea Dalilei, Ia paginile 30 și 31 ale Albumului, se află manuscrisul au- tograf al poeziei Cugetări de Al. Vla- huță, datat: 10 dec. 1885, București. Pe pagina 33 se află manuscrisul autograf al poeziei Lui X de Veronica Micle, datat: 28 august (probabil, 1886), ceea ce rezultă că M. Eminescu ar fi putut scrie acest fragment, într-una din cli- pele lui de luciditate dintre aceste două date. Intervenția de față are drept scop doar semnalarea unui posibil manuscris eminescian autograf inedit, care se cere cercetat și configurat. Iulian NEGRILA ORIZONT -------------------- PUBLICISTICA EMINESCIANĂ Prin editarea publicisticii, se rotunjește imaginea scriitorului complet care este Eminescu. Ea nu-1 eclipsează pe poet, nu-i pune în umbră activitatea poetică ci, dimpotrivă, are darul să fixeze, mai clar și în cadre complete, chipul geniului pe care Eminescu l-a întruchipat Primele opt volume din Ediția națională (ediție critică întemeiată de Perpessicius) cuprinde opera beletristică (poezie, proză literară, teatru). Cu volumul IX (1980) a început editarea publicisticii, programată în trei volume, după cum reiese din cîteva „Lămuriri" ... și anume — voi. IX (anii 1870-1877), voi. X (1877-1880), voi. XI (1881-1889). Ca și In cazul celorlalte secțiuni din creația eminesciană, care s-au dovedit mai vaste decît s-a prevăzut inițial, nici publicistica eminesciană n-a putut fi editată doar în trei volume.» Au apărui pînă acum — voi. IX (cuprinde articole din Albina, Familia, Federa- țiunca. Convorbiri literare, Curierul de Iași), voi. XI (1984) — cuprinde pu- blicistica de la Timpul din perioada 17 februarie — 31 decembrie 1880, vbl. XII (1985) — include publicistica de la același ziar din intervalul 1 ianuarie — 31 decembrie 1881, iar voi. XIII — articolele din Timpul, România liberă, Fîntina Blanduziei dintre anii 1882—1883, 1888—1889. Volumul IX se deschide cu un amplu studiu despre publicistica lui M. Eminescu semnat de Al. Oprea inclus, apoi, în cartea tn căutarea lui Emi- nescu gazetarul (1983). Celelalte volume beneficiază de studiile lui D. Vata- maniuc, care, de altfel, a scris și o valoroasă carte despre Publicistica lui Eminescu (1985). Bănuim că este o primă parte dintr-o lucrare mai amplă, deoarece se oprește la publicistica din 1877. gpinescu a fost un strălucit pu- -------------------------------------------------------® 14 ® blicist, un inegalabil polemist și întreaga sa publicistică îl descoperă pe scriito-' tul preocupat de problemele esențiale ale vremii sale. Publicistica lui Emi- nescu dovedește o profundă cunoaștere a problemelor esențiale ale vremii sale. Publicistica eminesciană arată o amănunțită cunoaștere a problemelor discutate, un larg orizont cultural și politic, o fundamentare filozofică a ches- tiunilor în discuție. La numai douăzeci de ani, tînărul poet scrie articole,’ vădind o deosebită maturitate în glndire, despre problema românilor din Tran- silvania. „în unire e tăria", „Să facem un congres", „Echilibrul" sînt articole ce denotă o adîncă gîndire, integrată într-o viziune accentuat organiciste asupra istoriei. Eminescu nu s-a îndepărtat niciodată de problemele Transil- vaniei, chiar dacă alte părți din țară vor intra sub pana sclipitorului publicist și chiar dacă alte probleme șl evenimente îl vor reține mai tîrziu atenția. Bun cunoscător al periodicelor la care a colaborat Eminescu, D. Vatama- niuc le-a cercetat atent, minuțios, făcînd comparații cu texte din alte publi- cații pentru a stabili paternitatea articolelor. Dificultăți mari, învinse printr-o muncă perseverentă și tenace, a ridicat colaborarea la Curierul de Iași, atît în ce privește stabilirea exactă a perioadei, cît inai ales paternitatea textelor, avînd în vedere că, în majoritatea cazurilor, lipsește semnătura. Partea cea mal amplă a publicisticii eminesciene o constituie colaborarea la Timpul, în a cărui redacție vine In octombrie 1877. între februarie 1880 — decembrie 1881 a fost redactor șei al cotidianului, bucureștean, funcție în care scria arti- colele de fond, „editorialele de orientare politică", selecționa celelalte mate- riale. Eminescu a deschis coloanele ziarului nu numai scrierilor literare, ci și unor studii științifice. Prin întreaga sa activitate publicistică, Eminescu a dovedit același geniu care i-a animat și înnobilat creația poetică, pentru că a ars cu aceeași forță a ființei sale creatoare în tot ce a scris. Alexandru RUJA — Stimate Dimitrie Vatamaniuc, sintem în anul Centenar Eminescu ; * apărut volumul al XVI-lea din ediția națională. In ce stadiu se găsește, de fapt, ediția ? Vor apare celelalte volu- mc in acest an, scurtînd timpul prevă- zut dc Perpessicius în celebra sa scri- soare către editorul de la anul 2000 ? — Cînd întreținem acest dialog (20 mu 1989) pregătim pentru țipai’ Opere XV. Fragmentarium, cu care se în- cheie ediția națională. Am tipărit Vo- lumele pe măsura elaborării și nu în succesiunea numerotării lor. — in calitate dc coordonator al co- lectivului pe care îl conduceți, ce sen- timente îl încearcă pe „editorul inte- gral" in această situație ? — Sînt mîhnit cînd constat, că, gă- sesc, cu toate strădanile, la recitirea textului tipărit, greșeli de tipar care mi-au scăpat. Buneje mele intenții nu se realizează întotdeauna. Materialul ilustrativ la Opere XVI. Coresponden- ța nu a ieșit cum doream. Acest ma- terial este chemat să ilustreze o serie de situații particulare în coresponden- ța poetului (text de Eminescu semnat de alții, text de alții semnat de Emi- nescu. text de Eminescu nesemnat). — In fapt, de cînd datează preocu- pările dumneavoastră pentru Eminescu și cum s-au născut dc ? - M-am apropiat de opera lui Emi- nescu în etape succesive, în cursul a mai multe decenii. Elev la școala me- die, l-am avut profesor pe Laurențiu Tomoiagă, traducător al lui Eminescu în germană, care întreținea în rîndul școlarilor cultul pentru poetul nostru național. La Universitatea din Cluj, unde mi-am făcut studiile, am audiat cursurile lui Dimitrie Popovici despre Eminescu. La Institutul de istorie lite- rară și folclor, de sub conducerea lui • G. Călinescu, cu care mi-am pregătit și Irecut doctoratul, am asistat la re- elaborarea monografiei sale Opera lui Mihai Eminescu, întîia mare deschidere în universul eminescian. In. monografia mea loan Slavici și lumea prin care a trecut, din 1968, prezint, în paralel, prozatorul și poetul. Am trecut astfel de la situația de auditor la cea de comentator al vieții și operei emines- ciene. — Ediția națională, ediția tezaur, a presupus muncă, pasiune, devotament, sacrificiu. Evident, și satisfacția împli- nirii muncii. Dar cred că și multe greutăți. Care au fost marile dificul- tăți In alcătuirea acestei ediții ? — Dificultățile sînt de mai multe ca- tegorii. Descifrarea manuscriselor și "stabilirea filiației textelor reclamă com- petență și muncă stăruitoare. Eminescu are o grafie extrem de variată, ce merge de la scrisul artistic la aruncări pe hîrtie în fuga condeiului și a cre- ionului. în această din urmă situație se găsesc în special notele de curs luate la universitățile din Viena și Berlin. După donarea lor Academiei Române, tn 1902, manuscrisele emi- nesciene au fost legate în caiete misce- lanee și aceleași texte se află disper- sate în mai multe din aceste caiete. Trecînd la publicistică, aici dificultă- țile sînt de altă natură. Eminescu nu-și semnează articolele, cum era în practi- ca vremii, și stabilirea paternității ri- dică dificultăți considerabile șl este o „EMINESCU S-A IDENTIFICAT PRIN GENIUL SĂU CU TARA Șl POPORUL ROMÂN Cu cercetătorul și istoricul literar DIMITRIE VATAMANIUC operație de cea mai mare răspundere. Se alătură la acestea și uzura atît a manuscriselor, cît și a publicațiilor la care colaborează Eminescu. — Cum ați procedat la alcătuirea ediției ? Au fost copiate manuscrisele, apoi dactilografiate ? Ce modalități ați folosit pentru a pătrunde în labirintul operei eminesciene ? — Manuscrisele au fost descifrate in cursul anilor, pe parcursul elaboră- Descn dc V ușile Pin tea rii ediției, dactilografiate și confrun- tate din nou cu textul din caretele emi- nesciene. Articolele din presa au fost și ele copiate de mînă, dactilografiate și confruntate cu sursa primară. Țin să subliniez că tot ce se vede în cele 10 volume elaborate de colectivul meu este copiat de mînă. Nu am preluat nimic din edițiile anterioare, ci am mers direct la surse. Noi restabilim textul și nu facem polemică cu editorii anteriori. — Ce credeți dumneavoastră că în- seamnă responsabilitatea față de Emi- nescu ? — Editarea textelor eminesciene în ediția națională în integralitatea lor. Ediție tezaur, ea trebuie să servească, prin integralitate șl acuratețe, celorlal- te ediții de alt tip. — Generații de-a riadul caută să descifreze tainele valorilor creației eminesciene, mereu niai vie șl actuală. In ce constă actualitatea Iul Eminescu ? — Eminescu s-a Identificat prin ge- niul său cu țara șl poporul român pînă ia sacrificiul de sine și a rostit în scri- sul său adevărurile fundamentale și permanente despre destinul acestei țări și acestui popor. Așa se explică faptul că fiecare generație se descoperă în scrisul său. — Ce rol acordați Transilvaniei in formarea profilului de scriitor complex care este Eminescu ? — Străbunii lui Eminescu coboară din Transilvania și se stabilesc în Bu- covina. Poetul își face studiile in Bu- covina și la Viena. în cercul studenților transilvăneni și întreține la Iași prie- tenie cu Miron Pompiliu. din părțile bihorene, iar la București face parte ,din Societatea „Carpați". formată din transilvăneni. Prietenul cel mai apro- piat a1 lui Eminescu este loan Slavici, di.i Șiria Aradului. Viziunea din opera eminesciană asupra spațiului geografic românesc este cea înfăptuită prin ma- rele act al Unirii din 1918. Transilva- nia ocupă în această viziune din opera eminesciană un loc central. Problema aceasta formează și obiectul unei cărți a mea de la Editura „Dacia" din Cluj- Napoca. — în 1985 ați publicat volumul Pu- blicistica lui Eminescu 1870—1877 (Ia Editura „Junimea" din Iași). Care este valoarea publicisticii In contextul ope- rei eminesciene ? — Problema aceasta a soluționat-o G. Călinescu, care arată că proza sa politică nil stă cu nimic mal prejos decît poezia sa. — In ce măsură editarea integrală a publicisticii eminesciene va conduce la o reevaluare a creației eminesciene? — Considerată parte integrantă a operei lui" Eminescu, publicistica vine să ilustreze complexitatea acesteia șl să demonstreze organicitatea scrisului său. Separarea In genuri (poezie, pro- ză, dramaturgie, publicistică) rezultă din nevoi didactice. Eminescu este unul și același, indiferent dacă scrie în ver- suri sau în proză. A venit vremea să-1 privim în totalitatea scrisului său. — Ați afirmat In „Prefața" unei cărți (Eminescu, Editura „Minerva", 1988) că manuscrisele oferă un specta- col unic in literatura noastră pentru urmărirea procesului creatori in opera unui mare scriitor. De ce ? — Am în vedere faptul că pentru cea mai mare parte a scrierilor litera- re și chiar a unor articole politice se păstrează în manuscrise toate vîrstele scrierii respective, pînă la forma defi- nitivă. S-ar putea întocmi chiar mono- grafii pentru o mare parte a acestor scrieri, pornind de la primele rînduri .'mute pe hîrtie și parcurgînd toate virstele procesului de elaborare, unele din ele foarte îndepărtate în timp, pînă la forma definitivă. Nu am cunoștință de-o altă situație asemănătoare în lite- ratura noastră. — Dc ce considerați manuscrisele ca un „jurnal" al formării intelectuale și al lărgirii orizontului său științific ? — Eminescu consemnează în manu- scrise, pe tot parcursul scurtei sale existențe pămîntene, reflecții persona- le, note de curs, face transcrieri și tra- duceri. Aceste texte permit să consti- tuim biografia formării intelectuale și a lărgirii orizontului său științific. Este un „jurnal ipotetic", însă bazat pe tex- tele din manuscrise. Nu a fost în in- tenția poetului să lase posterității un „jurnal" destinat publicității. — In ce măsură manuscrisele emi- nesciene se prezintă ca un laborator de creație ? — Manuscrisele permit, cum am ară- tat mai înainte, să urmărim virstele în timp ale scrierilor sale. Pentru u- nele poezii avea, de pildă, zeci de ase- menea vîrste, pe care editorii le nu- mesc variante. La Eminescu aceste va- riante reprezintă, adesea, reelaborări care merg pînă la investirea textului cu un statut independent. Manuscrisele eminesciene oferă și sub acest aspect un spectacol unic în literatura noastră. — Ce credeți că ar trebui întreprins pentru ca opera poetului nostru națio- nal să fie mai bine cunoscută și in alte țări ? — Calea principală o constituie tra- ducerile bune, făcute în limbile de circulație universală. Selecționarea tex- telor se impune însă să fie făcută în funcție de țara căreia ne adresăm. Tri- miterea peste hotare a unor expoziții realizate cu grijă în ce privește mate- rialul Ilustrativ și cu o tehnică supe- rioară. O contribuție importanță pot aduce reprezentanțele noastre diplomat tice și lectoratele din străinătate. — Vă mulțumesc. Convorbire realizată de 1 Alexandru RUJA • H • ORIZONT plastică UN SPIRIT CĂUTĂTOR Dm îndeletnicirile, atît de vii. de scenogral, decorator, fotograf, designer ți grafician, de care uzează, cu dezinvol- tură și credință, Emil-Florin Grama, descoperim pe artistul preocupat de varii domenii ale artei scenice :• fie operă, fie teatru, fie spectacol muzical. Implicarea se face cu o simpli- citate derutantă. Aici, decorul unei opere, colo, al unei piese, dincolo, afișul-simbol al unui concert sau al unui concurs de romanțe. Spirit viu și multiplu înzestrat pentru a des- coperi vizualul scenic, mișcarea, spațiul de joc, drama, spre a-i da viață, prin virtuțile unui decor, o fotografie sau un afiș, Emil-Florin Grama impresionează tocmai prin această paletă largă de preocupări, prin care este solicitată și fan- tezia sa artistică și mina de grafician, de pictor, desenator sau fotograf. Dar acolo unde il descoperim original și in- tegral înfăptuit pe artist este in arta scenografică. Decoru- rile lui Emil-Florin Grama, vreau să zic schițele expuse în sala de la Casa universitară, pun in lumină expresia sintetică a unei viziuni personale asupra spectacolului, a scenei, în genere, a artei teatrale în mod special. Decoru- rile sale emană acea sinceră adeziune la simbolul-idee al piesei, al textului dramatic, investit de artist cu o extra- ordinară forță a expresiei și a triumfului unei metafore plastice. Copacul sterp, îngrădit cu sîrmă ghimpată și copa- cul înflorit, cu sîrmele daje la pămînt, două ipostaze sce- nice ale .Cocorilor" lui Tudor Popescu. se revendică de la alegorid războiului și a păcii. Colivia de sîrmă, agățată parcă în văzduh, in care se petrece .Noaptea furtunoasă", este viziunea însăși a coliviei familiale, mic burgheze, din care nu se lese și în care are loc zbuciumul steril al coanei Veta și al lui Chirlac. Coloșii de piatră care străjuiesc scena din „Regele Burebista". ne transpun în timpul imemorial, ne dau sentimentul vechimii planetei și al unui neam ro- bust. cu însemnele unui mare stat antic. Peisajul invadînd casa din „Sonata fantomelor" a lui Strindberg sau interiorul de piatră și lemn, cu ascunzișuri obscure și firide miste- rioase, din „Cneazul Tgor", sau insula suspendată sub spa- țiul ceresc, în care are loc desfășurarea spiritului scientist și al căutării ființei, din „Diacul" de Constantin Manolescu sînt dovezile peremtorii ale unei arte a scenei ce, pornind de la virtuțile textului, găsește în decorurile înseși. In ele- mentele ei componente, substanța ideatică, semnele vizuale șocante și profunde care pot colabora la actul teatral, la pregnanța textului și la coloratura jocului actorilor, confe- rindu-le un plus de autenticitate, de adevăr scenic. Deco- rurile lui Grama au fiecare o viață independentă de text, regie, actor, ele trăiesc în sine, creații libere, spontane, ceea ce e o dovadă a puternicei personalități a creatorului lor, ce le-a inoculat pecetea originalității și a temperamentului său de om ai paletei, dar și de om al scenei. Căci acesta este sentimentul cu care rămiin, pînă la urmă, parcurgînd expoziția lui Grama : că el este un origina! slujbaș al sce- nei. Un împătimit slujitor al ei, în manifestări, mai ample sau modeste. Un om șl un artist generos cu cei care îi soli- cită arta. La un cămin cultural, la o casă de cultură, la o echipă studențească, o scenă a unui teatru populai- sau la un teatru profesionist de anvergură, pensula, penița sau creionul artistului se simt îndatorate, solicitate. El este cel care, profitînd de virtuțile varii cu care a fost înzestrat, se simte întotdeauna dator să răspundă, cu credință, prin arta sa. celor care au nevoie de ea. Astfel s-au născut decorurile, afișele, costumele sau seturile sale de fotografii. Din această prea plină dăruire și sete de cunoaștere a actului artistic sincer s-au închegat toate acestea, înălțînd, in fața noastră, prin ele însele, o personalitate complexă șl necesară urbei noastre, în manifestările ei de artă, în care Emil-Florin Grama. la ora de față, e un ferment și un spirit căutător. Ion ARIF.ȘANU VOCAȚIA VALORII • Federația Română de Judo, prin prof. Anton Mura- ru, secretar responsabil al F.R. de Judo, a acordat „Di- ploma de merit" pentru con- tribuția adusă In organizarea competiției sportive naționale „DACTADA", lui A. S. .PIO- NIERUL" Timișoara, secția de judo. prof. Ștefan Doncea, po- sesor al centurii negre Dan 3 și altor profesori, tot atît de merituoși, de la Casele Pio- nierilor șl Șoimilor Patriei. • Școala timișoreană de judo se bucură de veritabile talente care sînt așteptate să se afirme și în continuare în marile competiții sportive in- ternaționale, cu rezultate de prestigiu. Profesorul Ștefan Doncea, de la C.P.Ș.P. Timi- șoara, a promovat pionieri judoka campioni șî medaliați cu aur, în eșaloane superioare și la Cluburi sportive școlare din Timișoara, București și la lotul național și olimpic. • Mihai Cioc, descoperit ia Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei Turnu Măgurele, unde a început să practice frumoasa disciplină sportivă judo, cam- pion al Europei, multiplu me- daliat la Campionatele Euro- pene, Campionatele Mondiale. Campionatele Mondiale Uni- versitare, Jocurile Olimpice, a fost acela care, la finala pe țară a Campionatului republi- can de judo, la copii I și TI 26—28 mai 1989. la Bușteni, la . festivitatea de premiere a în- mînat tricourile de campioni șl medaliile de aur. argint și bronz. sportivilor fruntași urlndu-le din toată inima să-i Urmeze exemplul și pe plan internațional. A. L fanion ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB CU CUPE Cine nu știe că AC Milan mai are în cuibușor încă două cupe ale campionilor va afla acest (dublu) amănunt din cele ce urmează. Prima oară, evenimentul a avut loc la Ixmdra, în 1963. cînd rossone- rii i-au învins pe cei de la Benfica, în ciuda faptului că în echipa lusitană activa ce- lebrul Eusebio. El, de altfel, a și înscris, dar „mercenarul" Altafinl (Uruguay) a reușit a- cest lucru de două ori. în 1969, cînd au ciștigat a doua oară CCE, italienii au termi- nat cu un categoric 4—1 în fața lui Ajax, unde juca, în- tre al ți ași, și Cruyff. Toate astea se cam cunosc și le-am evocat pentru că îmi servesc la ilustrarea titlului evocat în titlu, pentru că și in 1969, in cuibul milanez, decisiv a cîn- tat un cuc, o pasăre străină : cel mai bun libero al Europei la ora aceea, vest-germanul Schnellinger. Tar în ce priveș- te legătura cu marele Ajax, un bun interpret ar putea ex- trage cele mai spectaculoase concluzii pornind doar de la un amănunt aparent insigni- fiant ; Marco van Basten, în 1987, mai precis la 13 mai, cîștiga, la Atena, Gupa Cam- pionilor pentru Ajax, în fața lui Lokomotiv Leipzig, cînd a semnat golul victoriei. Alături de el se afla Rijkaard, iar pe banca tehnică nimeni altul decît ex-pierzătorul din ’69 Cruyff actualmente la Barce- lona. După obținerea cupei sus-evocate. Marco (fiul lui Joop, născut la 30 octombrie 1964, 1,84 m) a plecat la Milan pentru ca, înaintea finalei cu Steaua, zvonurile să fie tot mai persistente — a semnat pentru Barcelona unde se află fastul lui antrenor, Cruyff. Ba, mai mult, tot înaintea me- ciului cu Steaua, se discuta tot mai aprins despre aduce- rea lui Cruyff ca antrenor la Milan, știut fiind că relațiile lui Sacchi cu Berlusconi au traversat o perioadă de criză în ianuarie curent, cînd Arrlgo ar fi urmat să fie demis. Vă dați seama prin ce vitraliu portocaliu s-ar uita fotbalul Italian dacă s-ar olandiza Intr-o așa manieră I Dar, mai mult ca sigur, triunghiul isos- cel al dștigătorilor de cupă, deocamdată, nu se va închide și, deci Barcelona a făcut doar primul pas, prin venirea lui Cruyff. Creșterea sa în înăl- țime nu a prevăzut cîștigarea trofeului de către Milan, scă- pată, ca prin minune, dintr-o ceață iugoslavă. PK (V. Eindhoven). La 13 ani. Marco van Basten a fost țirtutit la pat, vreme de nouă luni, din cauza unei febre pernicioase. în cîteva săptă- mîni a crescut nu mal puțin de ... 30 de centimetri. Marcel TOLCEA • Cel care nu este Impre- sionat de o pajiște frumoasă, dc susurul izvoarelor sau de cîntccul matinal a! păsărele- lor. zadarnic mal admiră tabloul unui pictor celebru I • Unii pun performanțele și succesele pe seama aptitu- dinilor. alții pe seama sîrguin- ței. Dacă acestea se întîlnesc în aceeași persoană, dispare motivul discuțiilor. • Persoană și personalitate au rădăcina comună, roadele insă le deosebesc. • Unii termină școala, alții termină cu ea. • Comoditatea — dacă este „cultivată" — duce la lene. Drumul înapoi insă nu este asigurat. Ion DRAGAN „ÎNALT onor sub FLAMURI DE EROI" Inmănunchind 118 poeme aparținînd a 65 de autori, structu- rate după cum urmează : „înalț onor sub flamuri de eroi" (43), „Partidului, in ev de împlinire" (46) și „Ostașul poartă țara în suflet și-n privire" (29), volumul colectiv sugestiv intitulat „înalt onor sub flamuri de eroi" (Ed. Militară, 1988), este-expresia vie a unor sincere sentimente față de conducători, patrie, partid și popor. După cum se subliniază in subsolul' primei file : „Poeziile din acest volum omagial au fost selectate din creațiile cele mai reprezentative ale membrilor cenaclurilor militare de pe lingă casele armatei. unitățile și instituțiile militare de invățămint. O parte din multitudinea creațiilor lirice ce au căpătat contur sub impulsul generos al Festivalului național „Cintarea României". Autorii lor sînt ostași eu și fără uniformă, reuniți sub semnul poeziei și al dragostei de țară". Memorabile și mobilizatoare totodată sint cuvintele înscrise cu litere de foc in preambulul antologiei : „în cuget și simțire cu întregul popor, ostașii patriei încolonați sub drapelul tricolor aduc, în zilele sărbătorești de ianuarie, omagiul lor fierbinte coman- dantului suprem, marelui fiu al patriei, erou între eroii neamu- lui, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, inspiratorul și ctitorul vic- toriilor noastre socialiste, tovarășei ELENA CEAUȘESCU, ilustră personalitate și savant de renume mondial". Dintre autori, mai cunoscuți sînt Geo Ciolcan (prezent cu versuri în „Luceafărul " și „România literară"). Leca Crișovan (în „Orizont") și Mircea M. Pop (în „Orizont", „Familia", „Steaua", „Tribuna"). La inspiratele versuri se mai adaugă apoi frumoasa prezen- tare grafică, însumînd reproduceri după picturi de Constantin Nițescu, Valentin Tănase și Eugen Palade. O culegere de versuri de o înaltă ținută artistică, ce se înscrie la loc de cinste în patri- moniul antologiilor de poezie patriotică contemporană. P. MIRCEA UN ALBASTRU INFINIT? OM Mick Jagger și-a cumpărat o insulă in Marea Nordului. Ei și ce-i cu asta 7 veți spune dumneavoastră. Nu afirmă și Canetti t „Mereu omul se dorește altundeva" 7 Așa că... Și-a dorit el (ea, vedeta) colea o insuliță și și-a cumpărat-o I E adevărat, pe starul pop afacerea l-a costat un fleac, trei milioane de lire sterline. Și cînd te gîndeștl că insula n-are nici măcar palmieri 1 Dar omul le știe pe ale sale : are Insula lui, nu-1 deranjează nimeni, poate pescui în voie, se poate odihni admirind — nu-i așa — marea, marea de un albastru Infinit. Aici e aici, stimați cititori. Privită de pe insula lui Mick, ca și din oricare altă parte, Marea Nordu- lui nu mai e de mult albastră așa cum o știam din pliantele tu- ristice. Culoarea ei este una plumburie, o culoare mohorîtă, greu de definit și cum ar putea fi altfel dacă, atenție, zilnic sînt dever- sate aci 10 000 tone de hidrocarburi I Adăugați reziduurile nocive, sărurile, nitrații cărate din belșug de apele fluviilor ce se varsă în marea devenită un imens coș de gunoaie și veți avea imaginea dezolantă a peisajului. în ultimii 50 de ani, arată E. Bonnefous, s-au aruncat în mare mai multe deșeuri decît în cursul celor 20 de secole precedente. Dacă nu se vor lua măsuri, arată ecologii, poluarea de azi nu va reprezenta nimic în comparație cu cea de mîine căci, se știe, aceasta nu vizează marea numai sub aspect estetic. Recent, cu prilejul Zilei internaționale a protecției me- diului înconjurător s-a arătat din nou că, grija pentru păstrarea naturii devine azi comandamentul de absolută prioritate. Semnatei de alarmă a devenit un strigăt în care, alături de glasurile viito- rologilor, distingem șî pe cele ale unor artiști îngrijorați de viito-i ru! planetei. „Apărînd natura omul îl apără pe om". Afirmația lai J. Rostand ar fi putut constitui genericul marelui spectacol din New York, „Our Common Future" (Viitorul nostru comun) la care au participat artiști de pe toate meridianele. De curînd, J. MitcheU Ringo Starr, M. Fleetwpod, D. Gilmour șî Brlan Wilson au imprim mat un disc cu sugestivul titlu „The Spirit Of Ferest**, sumeM obținute din vînzarea acestuia urmînd să completeze fondul încă „subțire" al grupărilor ecologiste hotărîte să treacă urgent de la declarații la soluții practice cum ar fi de pildă, proiectul con- struirii unor complexe de epurare a apelor poluate ce atacă ne- milos zestrea biologică marină Salvgardarea naturii — iată an obiectiv comun al omenirii al cărui efort, sperăm, va încununa sfîrșitul acestui-mileniu. Petru UMANSCHI sport S-AU COPT GR1NELE ..: ...și vara se cuibărește-n cîmpie, cum și in suflet e mai cald ( de-aș fi poet, aș cînta în vers vremea secerișului, aș dormi sub poale de spice amirosind a pîine și sudoare, a sudoare ieșită din pămînt, humus, apă și aer, și-aș sui cu gindul pe-aripi de vis pînă-n spre soare, iar de-acolo aș privi cum se scurge vremea și cît de solemni sînt-tractoriștii cu combinele lor, semănînd cu corăbii mișcătoare printr-a lanurilor unduire ; vara e, cu adevă- rat, cel mai frumos anotimp, pentru că II parcurgem, apoi, do vine toamna, și negreșit va fi întocmai, vom crede la fel, nicî- cînd altcum (de mă repet în stare, firesc ar fi, că și trăiri le-s adesea întoarceri și reverii identice). Deunăzi, cînd mă preumblam prin minunata noastră Capi- tală — ritm și intensitate demne de o metropolă —, cînd admiram nolle-1, podoabe, mi-a fost tare dor de holdele și liniștea cîmpiei, îneît m-am simțit chemat, din adîncuri, de moșii scurși în rod și amintire, ca o pecete a țărînii și a bobului de griu. Iute voi găsi vreme să pun urechea și inima lîngă-un braț de spic? și-un strop de rouă plîns pe miriște. Voi simți, cum altădată, că vara ardem și noi, omul, ca para vieții — și ne coacem. Altfel, toate bune, ca șl noi. Prin fotbal, bate vîntul. Curînd, se pune punct și o luăm de la capăt : A, B. C. Pînă la toamnă, tot prin vară trecem ... Teodor BULZA ORIZONT • 16 • Berlin, capitula Republicii Democrate Germane. Palatul ..Kommode" din Pia- ța August BebeL Impunătoarea clădire, care a fost cîndva Biblioteca Regală Prusacă, este astăzi sediul Arhivelor U- niveraltățli Humboldt și al mai multor institute din componența aceleiași uni. versități. Răsfoind cu atenție Album ci- vium Universitatis Literaric Berolinen- sis. 1864-1875, la numărul matricol 547 (18 decembrie 1872) din cel de.al 03-lea au dc rectorat, ne întîlnim cu geniul poe- sici românești. Prospătul imatrlculat în plin semestru de iarnă se numea „Mi- hael Eminescu". originar din „România**, venii să studieze „filosofia", tatăl — „proprietar agricol*1, tînăr care nu frec- ventase „nici o altă universitate** (este știut că la Viena fusese înscris doar ca „ausscrordentliche Hârer" și nu obținuse nici un fel de certificat universitari). Ul- tima rubrică din dreptul aceluiași număr 847 —completată ulterior do un con- știincios funcționar prusac - ne in- formează succint că respectivul student a absolvit ,cu bine** cele două semestre ale anului 1872/73 că a solicitat în acest șens un certificat care 1 s-a eliberat la 20 iulie 1873. Formalitățile legate de e- Uberarea acestui certificat (Abgangs-Zel- tung) formează de fapt „dosarul Emines- cu** din arhivele Universității berllneze (cf. și Stancu Ilin, Mihai Eminescu. Do- cumente bcrlineze. în „Manuscriptum". nr. 1/1977, p. 144-146). Date despre Emi. nescu mai slnt consemnate însă și In Amtlichcs Verzeichniss des Pcrsonals and der Studlerenden der Kiinigl. Friedrich — Withems — UniversitSt zu Berlin — Aut das Sommerhalbjahr von Ostcrn bis Mlchaclis 1873 (Berlin. 1873. p. 8), unde e trecută șl prima lui adresă de la Berlin : Albrechtstrasse 6. Strada mai există și astăzi, la o distanță de aproxL matlv zece minute față de Universitate. Pensiunea de atunci însă. „Bremer Hof“. nu mai există. Mulțimea anilor și eve- nimentele ultimului război au schimbat imaginea și structura marii metropole europene. Amintirea lui Eminescu a ră- mas însă într.o Universitate în care se acordă și astăzi o deosebită importanță studiului filosofici, istorici și arheologiei, diciplinelor filologice, științelor econo- mice. medicinci si științelor naturale. In istoria literară românească persistă Încă nelămuriri privind modalitatea prin care Eminescu s-a înscris ca student cu toate drepturile la Facultatea de Filosofic a Universității wllhelmine. Din „dosarul" de Ia Berlin reiese formal (I) că a fost imatrlculat pe baza unul certificat de la gimnaziul din „Bottuschan** — România. A existat acest certificat sau Eminescu promisese că-1 va prezenta ulterior? In orice caz, culanța funcționarului prusac de la Imatrlculărl se poate explica și prlntr-o clauză prevăzută în capitolul VI. SEMNE EMINESCIENE paragraful 2 din Statutele Universității din Berlin (valabile pentru perioada 1812—1879: „Cine dorește să fie Imatri- culat la Universitatea din Berlin (. ..) și este străin, trebuie să prezinte un certi- ficat de bună conduită adus din țara de’ origine**. Atît. A avut Eminescu un asemenea act? Probabil că a ars împreu. nă cu alte mii -de documente în primă- vara lui 1045. „Dosarul" ne relevă un student Emi- nescu plin de rîvnă, lipsit de orice ob- servație de natură disciplinară sau de întîrzlere a achitării taxelor, un student cu o bună frecvență la cursurile la care se înscrisese și cititor asiduu a nume- roase cărți împrumutate fie do la Bi- blioteca Universității, fie de la Biblioteca Regală. Două adeverințe anexate ia .,dosar" certifică faptul că „studentul în filosofic" Eminescu a returnat întotdeau- na la termen șl Intacte cărțile solicitate. Lucru știut: în aparenta „dezordine" din existența sa, cartea a ocupat întotdeauna un loc demn de tot respectul I Nemaiexistînd mulțimea tentațiilor de la Viena (la Universitatea din Berlin. în timpul lui Eminescu, numărul studen- ților români oscila doar între 11 și 15!), poetul nostru —mai ales în primul an de studii — și-a împărțit existența între frecventarea cursurilor și lectură, îmbo- gățlndu-șl considerabil orizontul filo- sofic, științific și de cultură (cf. M. Emi- nescu, Fragmcntarium, București, 1981). îndemnat și sprijinit de Titu Malorescu pentru a obține un doctorat în filosofie la Berlln, în pofida rezerveloi- căminaru- lui de la Ipotești ,Mihai Eminescu a sosit în pragul iernii 1872/73 la o Univer- sitate cu un prestigiu bine consolidat In Europa în ce privește studiul filosofici, al științelor umanistice, al medicinei și al științelor naturale. Era o instituție care, chiar de la începuturile ei (1810-1812), din inițiativa lui Wiliielm von Humboldt și prin orientarea dată de primul ei rector ales, filosoful Flchte, și-a propus să fie un așezămfnt de for- mare a tinerelor generații în spiritul des. cifrărli tainelor științei și al descoperirii de noi orizonturi - Nu știm dacă Emi- nescu a fost copleșit de prestigiul unor nume ce țineau deja de tradiție ca Flchte sau Hegel, Schleiermacher sau Marhelneke, Hufeland sau Rudolphi, Weiss sau Niebuhr. Wolf sau Lachmann, 'Vlrchow sau Mommsen. Cert este că s-a înscris la cursuri ținute de mari per. sonalltățl ale vieții științifice germane (istoricul Johann Droysen. economistul șl filosoful Eugen DOhring, teologul și istoric al filosofiei Eduard Zeller, egip- tologul Karl Rlchard Lepslus, specialistul' in filosofie hegeliană Althaus). pentru ca în al doilea an de studii la Berlin — unalriculat în același Album civium Universitatis Berolincnsis la data de 6 decembrie 1873, numărul 584 din al 64-lea an de rectorat —să lărgească și mai mult ‘registrul Interesului său științific (cf. manuscrisul 2255, așa-numitul „An- meldungs-Buch"): pe lîngă numele pro- fesorului Lepslus (ale cărui prelegeri despre civilizația și monumentele Egiptu- lui antic au fost frecventate de Emi- nescu în întreaga sa perioadă berlineză), sînt prezenți acum filologul și istoricul Hermann Bonltz, profesorul de drept Helnrlch Dernbung, istoricul Karl Wllhelm Nitzsch. flziologul Hermann Munk, chimistul și fizicianul Johann Christian Poggendorff, fizicianul Her- mann von Helmholtz, esteticianul și is- toricul de artă Karl Werder. precum, șl flziologul Emil Du Bois-Reymond. Ținînd seama de cursurile la care s-a înscris Eminescu și de programul săptămînal al. fiecărui profesor în parte, consemnat în semestrialele Vorlesungs-Vcrzeichnisse. obligațiile de frecvență săptămînală ale studentului român oscilau, în medie, în- tre 10 și 14 ore. Un program normal, care-1 lăsa destul timp pentru lectură, cugetare și creație. Exceptînd, firește, perioada cînd a funcționat și ca secretar al unor diplomați români acreditați la Berlin (V. George MunteanU, Hyperion, 1, Viața lui Eminescu. București. 1973, p .106—114) ! Ca și la Universitatea din Viena. cre- dincios lui însuși șl mergînd pp o cale marcată în exclusivitate de genialitatea sa poetică și de originala-i gîndire fi- losofică, Eminescu nu s-a înscris la nici un seminar „prlvatissim**. nu s-a lega* în mod special de nici unul dintre pro- fesorii săi din străinătate, nu s-a simți* atras de pămîntescul titlu de „doctor philosophlae" (formalitățile la Berlin erau prea complicate și procedura prea lungă !). a asimilat însă în profunzime tot ce i-a oferit Berlinul în anii 1872—1874. pentru a regîndl acest ..tot" în substanța creației poetice și in con- cepția sa civică, patriotică, manifestată de.a lungul întregii sale existențe. Corneliu NISTOR Viena, „un oraș care se autoprezintă" — o capi- tală sau un muzeu, un mare și uriaș muzeu identi- ficat adesea cu Strauss, Beethoven, Schubert sau Mozart și cu atîțla alții care i-au cîntat ritmurile existenței sale multiseculare. Da, cu certitudine, ca. pltala Austriei este un oraș care-țl ia ochii, fasci- nează, tulbură, copleșește prin arhitectura sa ce îmbină barocul cu goticul, paralele elansate ale tur- nurilor siderurgice cu cele ale hidrocentralelor, po- durBe de beton funcționale, fără înflorituri baroce etc. — Virsta sa devine revelabllă în inelele ce gra- vitează pe orbitele Ring-ulul. De-a lungul secolelor, dintr-ai noștri au trecut pe aici destui. Ei au venit, au învățat sau au luptat și S-au întors acasă. Spațiul nu ne permite săJ amin- tim pe toți. Printre ei. Mihai Viteazul. Alexandru I. Cuza, Șerban Cantacuzino și Gheorghe Duca (In tim- pul asediului Vienei), Nicolae FUlmon. Dinicu Go- le»cu, I. Codru Drăgușanu. lenăchițâ Văcărescu. Titu Malorescu. I. Slavici. L. Blaga. Ciprian Porumbescu, George Enescu. George Câlinescu și atîțla alții, per- sonalități de faimă ale istoriei, culturii și diplomației noastre. Din suita lor am lăsat intenționat Ia urmă pe Mihai Eimenscu care a trăit aici, in intervalul 1869—1872. Aici, mai ales în Universitate. In edifi- ciul vechi’ .azi Academia de Științe, sau In cele noi, au fost, el șl ceilalți, au audiat cursuri și au luat notițe au dialogat, au gîndit șl au visat la viitorul de aur al țării lor și a noastre. In toamna anului 1869, cam pe la sfîrșitul lunii septembrie, Eminescu venea la Viena să cunoască palate și muzee, să ci- tească prin biblioteci, să înțeleagă, să știe și să învețe, mai ales cum am putea deveni mai repede și mai bine noi ca țară și popor. El a ajuns în orașul de pe Dunăre, după ce străbătuse țara în lung și-n lat, nu doar ca un simplu peregrin, cl ca un om avid să perceapă șl să priceapă integral firea celor de un sînge cu el. In marea cetate a culturii și a imperiu- lui studiau atunci foarte mulți români din Transil- vania, Banat. Bucovina îneît el, noul venit, alături de ei, înțelegea că e necesar să învețe, să lupte, să ajute la crearea șl afirmarea-României, una șl indi. vizibilă. Printre studenți ca el erau loan Slavici, Vlncențiu Babeș ș.a. Locuințele în care a fost găzduit mai există, cu excepția celei de pe Porzellangasse. Mai există și localul cafenelei „Troldl". de pe Wollzelle, unde se adunau, de obicei, românii (aici s-a cunoscut Emi- nescu cu I. Negruzzl. după ce expediase cîteva poe- zii pe adresa ..Convorbirilor Literare)". In restauran- tul ..Obermayer", sediu al societăților ..Steluța" și „Gorila", a vorbit de mai multe ori poetul despre ai Băl, despre poezie, filosofie ș.a. în drumul nostru oprim Ia Universitate. Aceasta datează din 1365 șl este una dintre cele mai vechi din Europa. In aceste momente ne gîndim la ei și îl simțim aproape de gindurile și visurile noastre. Intrăm prin sălile de seminar, amfiteatre, laboratoare — pretutindeni dom- nește liniștea, se lucrează de zor în vederea deschi- derii anului universitar >1988—1989). Aici, evident în clădirea veche, și-a însușit Eminescu marea cultură, aici s-a potolit și s-a amplificat setea lui, citind și studiind in biblioteci ori acasă, cărțile, atîtea una după alta. Chiar de la sosire, Eminescu a devenit- membru al celor două societăți studențești ce vor fuziona ulterior într-una, „România Jună". Colegii săi îl știau un bun cunoscător a Iul Platon Spinoza, Eminescu Și Viena Flchte, al doctrinelor orientale, a lui Kant, și Scho- penhauer. Eminescu citise Ramayana și Mahabharata, pe Kalldasa și probabil Vedele. Din această perioadă datează nuvela Sărmanul Dionis și polemica Emi- nescu—Buclă referitoare la ea; tot acum el și cu alți colegi pregătesc șl fac urările cuvenite, cu pri- lejul noului an 1870. domnitorului Cuza. care se afla aici. Străbătînd străzile Vienei,.Ring-ul, Înnere Stadt-ul (centrul orașului) și acele ce conduc spre suburbii, aleile Prater-ului sau ale SchOnbrunn-ului, alături de el, ne apare Veronica Micle pe care a cunoscut-o atunci și aici. In Viena s-au născut marile creații expediate fn țară pe adresa „Convorbirilor literare" (Venere șl Madonă. Epigonii etc.) în fața cărora re- dactorul șef al acestei prestigioaăe reviste a exclamat: „în sfîrșit am dat de un poet 1“ Dar, la cîte nu s-a gîndit Eminescu aici — Putna. aniversarea a 100 de ani (1870). aniversare care, din anumite motive, a avut loc în 1871, la ea a participat șl poetul adu- cînd șl depunînd împreuna cu colegii, printre care șl I. Slavici, urna votlvă de argint, la mormîntul lui Ștefan cumpărată de profesorul de chimie N- Teclu). Aceasta se păstrează șl astăzi în muzeul mănăstirii Putna In, drumul nostru totul ne amintește de el, totul vorbește, vorbesc pietrele, zidurile edificiilor, deoa- rece pretutindeni a fost și el: Burgtheater —o clă- dire impunătoare, sub cupolele căreia poetul n vi- zionat nenumărate spectacole. Muzeul dc Istoria Artei, vizavi de Muzeul de Științe ale Naturii. Dacă l-a putut vedea pe cel dinții așa cum se prezintă el astăzi este fără discuție, o prezumpție, dar, dacă l-a văzut, nu se poate să nu se fi oprit în fața tezaurelor de la Sinnicolaul Maro — 23 de obiecte de aur ce cîntăresc 10 kg, 20—22 carate (7 căni, 11 farfurii, 2 pahare, un corn pentru vin, 2 pocale — considerat tezaurul cel mai prețios al muzeului, descoperit, se pare. In 1799); Șimleul Sllvanlei — alcătuit din 44 obiecte de aur ce cîntăresc 2,5 kg (1 colier, 14. meda- lioane. 20 Inele, 3 broșe șa.); Cuciurul Mare - îți greutate de 3,188 kg argint vechi din secolul al VH-lea (9 vase). Dar, în afara acestora, sigur că poetul a fost atras deopotrivă de valorile șl comorile din creația marilor Breugei cel Bătrîn, Ruben», Rcmbrandt, Tizian, Caravaglo. Franz Franken — ta- bloul „Cressus arată lui Solomon tezaurele sale" care îl cuprinde și pe Mihai al nostru cel Mare sau cel Viteaz, indiscutabil al nostru (Imaginea este aceea familiară nouă, încă din manualele claselor primare). Tot aici se mai găsesc și alte tablouri, printre care un portret al lui Vlad Țepeș, copie după cel aflat în castelul tirolez de la Ambras. Urmărindu-1 cu gîndul pe Luceafărul poeziei noastre, ne-am mai oprit în fața palatelor Schanbrunn, Belvedere — pe care cu siguranță le-a privit și el, sigur cu alți ochi (aici a fost semnată coaliția anti- napoleoniană din 1815). față de noi care nu putem uita că tot aici după 125 de ani a fost semnat odiosul Dictat prin care s-a decretat sfîrtecarea și smulgerea vremelnică din trupul României a părții de nord a Transilvaniei. Am mai descoperit șl alte puncte de mare atracție, culturale și artistice, într-o. capitală cu un trecut istoric atît de bogat fn care s-a țesut, încă de la început, un fir ce o străbate pînă în zilele noastre — de la. marginea provinciei romane Noricum. păzită de vin detașament de călăreți daci (Ala, Prima, Ulpia, Dacorum), pînă în anul 1970, an în care marchează prima vizită a președintelui României, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, în Viena. și în continuare întîlnirile șl convorbirile la nivel Înalt ce au avut și continuă să aibă loc aici și la București. îmbogățesc palmaresul de tradiții și aspirații ale celor două popoare, între care au exis- tat, există și vor exista relații care să le permită să se cunoască și să se prețuiască reciproc. între ele, ca o punte de lumină, geniu! poporului român. Mihai Eminescu Prof. dr. Pa vel PETROMAN COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor țel) ANGHEL DUMBRAVEANU 'redactor șef adjunct) VIOREL COI ȚESCU. NICOLAE PiRVU. CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ■: TIMIȘOARA, strada RODNEl li Telefoane : 3 33 90 ți 3 33 76 (redactor-țef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index : 43 907 SAPTAMINAL SOCIAL-POLITlC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Și COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 25 (1164) 23 IUNIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI I). DIACONESCU : Faguri arhitectonice. FORMAREA OMULUI NOU - obiectiv central al activității politico-ideologice Un climat de cultură Efervescenta unei culturi ține, mai întotdeauna, de instaurarea unei tensiuni spirituale creatoare și dc proliferarea unor talente ale locului, ale spațiului geografic șl uman, trimise apoi spațiului național. Pînă la război, spațiul culturii timișorene s-a impus, mai ales, nu atît ca atmosferă în sine, sau climat cu- prinzător. ci prin grupări și personalități ale locului, în pictură, prin talente remarcabile, precum Ladea, Catul, Ciupe, Podlipny ; in muzică, prin Ijac, Cutea- nu, Alina Cornea lonescu, Popa ; in literatură, prin Virgil Birou, Vasile lenea, C. Mlu-Lerca, Petru Sfetca. Endre Karoly, Dorian Grozdan, Franz Liebhard, Franyâ Zoltăn ș.a.; in muzeistică prin Virgil Miloia ș.a. Timișoara crea o cultură a locului, afirmind, în național, cîtcva nume, chiar dacă atmosfera și mai cu scamă tensiunea spirituală rămincau încă prea adesea înfeudate provinciei și conjuncturalului. Raportat la momentul cultural antebelic, cel dc azi, instaurat în aceste decenii, se impune și se afir- mă printr-o complexitate de date noi ale spirituali- tății și printr-o împletire a destinului unor persona- lități ale culturii cu tensiunea și climatul general cul- tural local și național. Aș crede că momentul cultu- ral al Timișoarei de azi are o nemaipomenită diver- sitate în unitatea lui specifică. Pe dc altă parte, per- sonalitățile culturii locale au intrat azi în spațiul na- țional la ,un mod firesc, fără un efort sau o pregă- tire prealabilă prea lungă. Pe de-o parte, aceste per- sonalități sînt mai diverse și multiple azi decît înain- te și ele înaintează intr-o grupare mai vastă, precum in literatură, de pildă, iar, pe de altă parte, ca in pictură sau in muzică, unde ele s-au impus in spațiul național nu ca individualități ci, mai degrabă, ca o școală sau ca o mișcare plastică sau muzicală luată in totalitatea ei. Un alt specific ăl momentului cul- tural actual al orașului ar ține, apoi, de climatul ge- neral efervescent, față, de pildă, cel interbelic. Există, azi, o tensiune a culturii in totalitatea ei ce favori- zează talentele. Dar și publicul apt in a le descoperi. Fie aceasta in plastică, literatură, teatru sau muzică. Această tensiune se sprijină pe o elevație spirituală, reflex al unor instituții de cultură sau științifice pre- cum Universitatea, institutele de medicină, dc agro- nomie, politehnic care au lansat, in timp, odată cu promoții întregi de profesori, ingineri, medici și sen- timentul deplin al acestui reflex cultural, al acestei năzuințe spre cunoaștere. Leg elevația și chiar exis- tența artelor de un public ales și pătrunzător, care a fost mereu alături dc omul de litere și arte, la bine și la greu. Artele, la ora de față, nu au nevoie neapărat de un public elitist. Ele nu au ce căuta la masa na- babului. Ele sînt bucate bune și necesare pentru orice | masă, de la omul simplu, dar de bun simț, ce privește iluminat un tablou sau ascultă extaziat o sonată, pînă la specialistul ales și cunoscător care se întreține asu- pra valențelor ascunse artistice. Cînd o carte e cerută și vindută cu repeziciune, în zeci dc mii de exempla- re, ca o hrană de fiecare zi, cînd o operă muzicală c asediată de mii de spectatori, cînd o expoziție e par- cursă de alte mii dc vizitatori, cînd există sentimen- tul că, în orice mediu al creației ar ti trimisă o lu- crare, sc afirmă un public care așteaptă opera, care de Îndată aspiră la ca și o face să devină repede bunul lui de preț, sufletesc, ai sentimentul plenitu- dinar că actul .creator a devenit, cu adevărat, un act dc cultură. A 'devenit act colectiv, la care participă întreaga umanitate din jur. Or aceasta, se intîmplă numai in momentul în care un climat dc cultură a devenit un bun public. Cînd ci a ajuns să reprezinte, pentru spiritualitatea locului, un moment dc viață. Așa cum cred că Timișoara de azi il reprezintă în ochii omului de pe aici. Și de aiurea. Ion ARIF.ȘANU / Sublinierea rolului hotărîtor al dezvoltării forțelor de pro- ducție în asigurarea progresu- lui implică, în primul rînd, stimularea creativității și li- bertății omului, a capacității lui de a transforma natura și societatea. Potențialul revolu- ționar depinde de modul în care se înțelege și se acționea- ză conștient în direcția mo- dernizării industriei și agri- culturii, perfecționării relații- lor sociale și politice. E un adevăr confirmat de istorie că marile realizări economice și sociale din anii socialismului sînt rodul luptei comuniștilor, ale eforturilor eroice ale mun- citorilor, țăranilor și intelec- tualilor, ale celorlalte categorii de oameni ai muncii, care și-au asumat conștient, cu o înaltă răspundere destinul nou al țării, ridicarea României pe noi trepte de civilizație și bu- năstare. Analizînd liniile directoare ale noului plan cincinal 1991— 1995. raportul dintre numeroa- sei- domenii și factori care intercondiționează șî se împle- tesc în procesul complex al făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU. în Expunerea din noiembrie 1988 a precizat că : „Activita- tea ideologică, politico-educa- tivă. de formare a omului nou. cu o înaltă conștiință revolu- ționară, socialistă constituie una dintre problemele de im- portanță deosebită în actuala etapă de dezvoltare a socie- tății noastre socialiste". Activitatea politico-ideologi- că presupune, în primul rînd, cunoașterea profundă a prin- cipiilor materialismului dia- lectic și socialismului științi- fic. Secretarul general al par- tidului a insistat de nenumă- rate ori asupra necesității în- țelegerii dialectice a teoriei revoluționare a clasei munci- toare și a atras mereu htenția asupra pericolului dogmatis- mului, a încercării de a im- pune din afară un „model ge- neral" în revoluția și con- strucția socialistă. Pe de altă parte, nu se poate accepta re- nunțarea la principiile socia- lismului drept aplicare „crea- toare" a teoriei marxiste. Dez- voltarea continuă a teoriei re- voluționare a clasei muncitoa- re, Impune, in același timp, studierea științifică a con- strucției socialismului, relații- lor sociale, structurilor insti- tuționale prin care se afirmă noul mod de organizare al so- cietății. La baza educației politice stau documentele de partid : Programul de făurire a so- cietății socialiste multilate- ral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, Programul ideologic, docu- mentele Congresului al XIII- lea și ale Conferinței Națio- nale a partidului, expunerile și cuvîntările secretarului ge- neral al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Pre- zentarea sistematică, accesibi- lă a principalelor idei tre- buie susținută de explicarea obiectivelor fundamentale ale partidului și poporului nostru, prin dezbaterea acestora for- mîndu-se gîndirea politică, desprinzîndu-se cu exactitate sensurile politice și sociale ale propriei noastre activități. Munca politico-ideologică pre- supune o largă desfășurare cultural-educativă. Festivalul național „Cîntarea României", nrganizînd sub formă de con- curs activitatea culturală și de creație, a declanșat energiile creatoare din toate domeniile, favorizînd afirmarea celor mai de seamă creatori și a talente- lor autentice. Depășind o anu- mită fărimițare și paralelism, centrele de cultură și creație pot contribui într-o măsură tot mai mare la coordonarea și orientarea social-politică a activității cultural-artistice. realizîndu-și astfel optim și eficent importanta lor funcție formativă. Una dintre laturile princi- pale ale domeniului politico- ideologic este pregătirea tine- rilor pentru muncă și viață, pregătire care nu se limitea- ză la anii de școală, ci -se continuă prin educația perma- nentă. și mass-media. în con- dițiile noii revoluții tehnied- ștîințifiee și a noii revoluții agrare, formarea unei culturi generale, deși necesară, est* insuficientă. Sarcina principa- lă a școlii și a celorlalți fac- tori educativi este aceea a pregătirii pentru o profesie, de formare a tinerilor ca muncitori și specialiști, de stimulare a creativității lor tehnico-științifice. însăși acti- vitatea de producție implică învățare și adaptare, munca de înaltă calificare nu mal este posibilă fără cercetare și un studiu permanent. „A- ceasfa este viața șl nu pu- tem ține în loc progre- sul, activitatea, dacă unii consideră că nu mai trebuia să învețe", arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU în Cuvîntarea din 14 aprilie 1989. „A nu învăța înseamnă a rămîne un om înapoiat. A crede că știi totul, deja, în- seamnă că ești un om care merge înapoi și nu înainte". Prezentarea procesului de formare a omului nou numai ca o simplă enumerare a la- turilor și aspectelor în care se desfășoară sau se poate desfășura, oricît ar fi ea de completă și corectă, are un ca- racter oarecum mecanic, ad- ministrativ, favorizînd și ex- tinderea unui paralelism In activitatea politico-ideologică și cultural-educativă. Forma- rea omului nou spliciță multi- lateralitate, deschidere, iar a- ceasta se poate realiza prin variație, prin introducerea u- nor activități și elemente cît mal deosebite. Fiind extrem de complexă în privința multitudinii ele- mentelor ei, suplă, însă, ea metodă social politică, activi- tatea de formare a omului nou presupune ca factorul for- mator să fie bine pregătit, eu o vastă cultură generală, con- știent de necesitatea îmbinării acțiunii politice cu educația cultural-artistică, participant activ, el însuși, la efortul în- tregului nostru popor de a făuri societatea socialistă mul- tilateral dezvoltată. Constantin STRUNGA Vatră românească E țara toată-o sfintă moștenire Dc împliniri mărețe și eroi Un vis frumos dc pace și-nfrățire Unită-n veci la bine pentru noi. Dc-aceea astăzi cînd veghem să crească Din glia bună griul preacurat Flirtăm pe frunte vara românească Din moși strămoși la plug și secerat. Adeseori împovărați dc trudă Noi am trăit cu gindul la strămoși Și palma-n brazda reavănă de-asudă Ne ridicăm ca brazii rămuroși. Din tală-n fiu frumoși pe cuin sini zorii Intrăm în miezul verii fericiți Și-acoperițl de pașnice victorii Sintem ca pomii tineri înfloriți. David RUSU ORIZONT FERICIȚI1 PROZATORI consemnări Așa că, după ce a fost decretat drept cel mai mare, Ho-ra-san-gian are șansa de a fi retras în pluton, iar plutonul tras fn rezervă. O vorbă a și fost pusă în circulație: cum că optzeciștii nu ar fi buni pentru roman, ci pen- tru schiță. Și în deceniul al patrulea, cînd au apărut o seamă de romane esențiale ale culturii române a rodit o asemenea presupunere («De ce nu avem roman ?“), șl în anii *67—'68, cînd au apărut cîteva mari romane, autorii lor au fost trimiși la munca de jos. A devenit un tic al pu- blicistului mustrarea pedagogică : plăcerea de a refuza romancierului dreptul său de a face ro- man conform vocației sale. Nu trebuie, deci, să-l cerem lui Horasangian analiză, fiindcă el nu-și propune așa ceva. Nu trebuie să-i cerem personaje monumentale, fiindcă el scrie în altă etapă decît cea a roma- nului monumental. Nu trebuie să-l scoatem din cămașa lui Holban sau Sebastian. N-are rost. în larg este cartea unui prozator subtil (!). care își propune ceea ce își propune să facă ceea ce face orice romancier modern : să des- copere un timp al eroului său. Și își propune să își imagineze un erou Intr-un spațiu epic. Pe un itinerar con-sacrat. în definitiv, optzeciștii am- biționează a scrie un nou roman, iar orice nou roman încearcă a descoperi eroului un itinerar Și un timp al său, propriu. Romanul Tn larg începe cu capitolul Ceva ce s-a petrecut ulterior. E scrisoarea unei iubitoare de literatură, de profesie medic, către un iubi- tor de literatură, de profesie geolog. Și unul și celălalt vor să fie exacți, să fie. adică, autentici. Dar autenticitatea anului '80 nu presupune trăi- rea personajului, ci scrisul său. în oglinda scri- sorii Monicăl (doctorița exilată) se află scrisori- le pe care Monica le transcrie șl care aparțin Terezei Pop de Marginea. Cinezi Tereza Pop de Marginea 7 Un bun șl drept iubitor de literatu- ră. Cine-i Vlrgil, fiul spiritual al bătrînei 7 Dar Sorin, cel deștept nevoie mare și simpatic foc 7 Dar Livius ? „îmi place afurisitul acesta de Oltean Marin Sorescu, zice protocolara bătrîni- că. Sîntem In literatură, în texte care se presu- pun sau se întretaie, se prelungesc și se anu- lează. Al doilea capitol, (Aproape o zi, dumini- că spre luni, descrisă liber) începe cu altă pro- poziție care, oricum, n-avea cum să ofere psiho- logiei personajului altă notă particulară : „De cîteva săptămîn! mă tot frămlntam cum să-i scriu lui Heinrlch Băii". E în firea naratorului această .frămîntare" șl nu în firea geologului LA INTERSECȚIE De la debutul eclatant cu La fanion (1980). pînă la recentul O lume paralelă, scrisul Iul Liviu loan Stolciu a suferit cîteva remanieri. Nu într-atît de radicale îneît să se poată vorbi de schimbarea regimului liric. Elementul con- servator 8-a dovedit mai puternic decît forțele insurgente ale poemului. Inima de raze (1982) semnifica doar o renunțare strategică la can- doarea atotbiruitoare a cărții de debut. Cind memoria va reveni (1985) transfera în regim cultural atît experiența subiectivității, a biogra- ficului, cît șl aceea a pariului prozodic. Abstrac- tizată pînă la Incomprehensiune. poezia din Cînd memoria va reveni propunea o greu des- cifrabilă competiție cu sine. Indecisă, această direcție nu s-a dovedit, încă, un triumf. în sfirșlt, O lame paralelă pare să ne aducă la capătul unei mișcări, atent calculate, In patru timpi. Experiențele s-au încheiat, învățăturile au fost trase. în mod firesc, ar urma o reîntoar- cere la origini. Ceea ce se și întlmplă. Atît doar că Ia o altă înălțime a spiralei, In care ele- mentul biografic este supus unui tratament de șoc. De la cel alchimic, mitologic, din La fa- nion. ia o violentă provocare chimică. De la stilul ezitant-lmpetuos, la discursul ferm-saca- dat. Dlntr-o poezie visînd la o mitologie proprie (sau Ia o răsturnare in tiparele limbajului pro- priu a marii mitologii antice), lirica lui Liviu loan Stolciu a virat spre un fel de proze frag- mentaro Rc.ience-fiction. Expediții tn trecut, dar și în viitor, poemele sînt secvențe crono-spațla- le dintr-o demonstrație. Fața nevăzută a mlto- grafiilor sale Ironice este, ea însăși, un desen care conține, tn negativ și răsturnat, un identic scenariu. Memoria rămîne, în O lume paralelă, principalul instrument de investigare a existen- tei. Retrăgindu-se mai adine spre origini, poe- tul pune în paranteză tnsăși experiența cultu- rală care, tn volumul anterior, constituia argu- mentul forte al lirismului. Poemele de acum sînt decupaje, descrieri după natură. In cel mai strict sens al cuvîntului. O natură încă fără memorie, fără identitate, dar care-șl va găsi propriile coordonate într-un joc dramatic al zbaterii și al autorecuperării : „Altă civilizație. Umbra / a ceea ce am fost nu mal poate să dăinuiască / așa la nesflrșlt t o /lipsă de stăru- ință. venită poate cu vîrsta, pe zl ce / trece o va transforma tntr-o / mînă de vreascuri, cu siguranță, unde-i 7 mai sunt oare împînzite ruinele 7 Pădurile / veșnice 7 Valuri succesive rătăcitor. Ori pe unde ar trece, eroul nostru (și eroina noastră) tot între cărți eșuează. între cărți sau între modele literare. De altfel, mode- lul nu e camuflat, dimpotrivă. Personajul are orgoliul de a-șl aminti, într-o anume situație, textul făcut celebru de vreun mai mare al scri- sului. Sigur că totul e bine controlat de ironie, și autoironie ! „Am fugit și eu... am reușit să mă sui într-un taxi, strigînd precum surorile lui Cehov : «La Mamaia I La Mamaia !»“ Car- tea se încheie, evident, cu un capitol „de stu- diu" : „De vdrbă cu oarecum eroul". Prozatorul și-a încheiat misia, prozatorul poate să plece. Ne oferă ultimul document al scrisului său. Nu al vieții sale : al scrisului său. Nu este un ro- man au autoscopiel, este o carte în care iniția- tiva aparține mașinii dc scris. Sigur că avalanșa de date, de informații cul- turale, de metafore textuale trebuia mal bine controlată. O scrisoare mai veche către Irina, rătăcită printre alte hirtii mi se pare un capi- tol exemplar tn ceea ce privește indecizia proza- torului. Dacă rezolvarea strict „textuală" e con- formă cu proiectul cărții, infrastructura n-are o articulație pusă la punct. Călătorul se plimbă (deci) prin oraș, intră in muzeu (conform sta- tutului său de amator de cultură) vede și con- semnează. Merge la un concert al Alexandrei Guțu (dacă tot e să fim autentici) : .... e blon- dă, înăltuță, posedă o tehnică remarcabilă șl o frazare superbă") și îl cunoaște pe Doru Murgu („un om agreabil șl prietenos"). Privește cano- torii de pe Bega, se plimbă pe străzi („Sînt des- tule construcții masive șl ordonate ce amintesc de Mittel Europa, de Mittel-Europa, vizitată și de noi..."). Eu, care n-am vizitat Mittel-Europa, dar care am citit atîtea pagini mediocre despre Ti- mișoara, ce să mal zic 7 Le-am suportat și pe acestea zece de dragul prozatorului, excelent proiectant, dar executant șovăitor în ultimele sale volume. Cornel UNGUREANU • Bcdres Horasangian : 1N LARV Ed. Al- batros. 1989. de civilizații. Ruinele / acum locuite . 1. // Am fost o familie unită Ia / poalele unul munte. Munte / al șovăielii. / Am fost 7 Acum 20 000 de ani. După cum are să se dovedească, o / lumină albă. Cu feluri șl chipuri de cuiburi / făcute din schelete a / sute șl sute de tineri dinozauri, din / cel cu cioc de rață. Sute șl / sute de cuiburi aparținînd unor anomalii / mag- netice 7 Pretexte. Păduri / și ruine, cuiburi / „făcute din schelete, umbra / a ceea ce am fost“. Experiența arhaldtății este, însă, contraba- lansată de aceea a unul timp postistorlc. Arti- ficială, provocată, ea îl menține pe poet într-o perpetuă stare de Imponderabilitate, Intre un trecut indetermlnat și un viitor indecis. Poemul e produsul de laborator al acestei răstigniri a autorului între două trape cosmice! una absor- bantă, cealaltă prolectîndu-1 tn necunoscutul vi- itorimii. Viteza de mlgrație în timp este Insă foarte bine controlată. Jocul timpului și al lu- milor devine posibil doar în spațiul subiectivi- tății : biografia poetului se va afla, prin ur- mare. mereu tn prlm-planul acestui spectacol, Intersectînd șl dind culoare asepticelor Instru- mente de laborator. Persistă, șl în acest volum, cîteva din am- prentele stilistice ale poeziei mai vechi a lui Liviu loan Stolciu. îndeosebi, o frapant de ori- ginală sintaxă, subminată de permanenta frac- tură șl de schimbarea derutantă a accentelor versului. Aid se află, însă, șl un pericol : de prea multe ori poemul devine obscur, absolut imposibil de decodat, trăind Intr-o pură eurlt- mie. Stă în puterea autorului să ilumineze a- ceste oaze de întuneric. Prin acumulare, ele transformă poemul într-o construcție aleatorie, dizolvtnd sensurile într-o masă gelatinoasă de construcții gramaticale arbitrarii. în ce are mal bun, adică o Infinită grațlozitate, o fragilitate sugerată de Instrumentele aparent grosiere ale prozalzărli, poezia răscumpără aceste Inconve- niente. Ele trebuie, totuși, semnalate, pentru că riscă să transforme lectura dlntr-o călătorie de plăcere, într-un slalom nesigur pe un teren ac- cidentat. Dincolo de aceste rezerve. Liviu loan Stolciu confirmă toate speranțele iscate de poe- zia sa Mircea MIHAIEȘ • Li vin loan Stoiciu. O LUME PARALELA. Ed. Cartea Românească. 1989. O importantă lucrare de estetică Liviu Rusu ocupă în estetica românească, un loc privilegiat, a cărui importanță nu poate fi asemuită decît celui al lui Tudor Vianu. Dar dacă tratatul de estetică al celui din urmă (Estetica, 1934) a devenit un punct de reper obligatoriu pentru cel ce vor să sa inițieze, la noi în țară, în acest domeniu, soarta ope- rei de căpetenie a lui Liviu Rusu a fost mai neobiș- nuită. Apărînd într-o limbă de mare circulație, Essaî sur la creation artistiqne (Eseu despre creația artistică, 1935) a fost mai cunoscut de specialiștii străini, decît de publicul românesc. Recenta traducere • în limba de baștină a autorului, făcută de Cristina Rusu, pune capăt acestei anomalii, invltînd totodată la o necesară discuție pe marginea unul text ce nu și-a istovit încă latențele și interesul. N-avem Insă de-a face cu un „eseu" în sensul obișnuit al termenului, cl cu o lucrare științifică, o teză de doctorat susținută de autorul ei la Sorbona, cu mare răsunet în epocă. Studiul Introductiv al lui Marian Papahagi, bogat în Informații și de o remar- cabilă densitate a ideilor, nu se mărginește la a glosa pe marginea lucrării, criticul năzuiește la mai mult, întreprinzînd o adevărată schiță a Ideilor lui Liviu Rusu, idei care, prin coerență, rigoare, continuitate și efort de construcție se articulează Intr-un adevă- rat sistem de estetică. Marian Papahagi subliniază, de asemenea, atitudinea polemică a esteticianului și omului de cultură care a fost Liviu Rusu, prezența lui și contribuția hotărîtoare adusă în nu puține dez- bateri literare șl estetico-filosofice. Nimic mal adevă- rat, doar că nu ne aflăm în fața unei simple trăsături temperamentale cl, mal curînd, a unei „forme mentis", un tipar al gîndirii regretatului nostru profesor. Că așa stau lucrurile o dovedește, dintru început, chiar Eseu! despre creația artistică, unde se adoptă o altă perspectivă decît aceea a esteticii tradiționale. Pentru Liviu Rusu, nu contemplația artistică și opera de artă sînt principalele probleme ale disciplinei, d creația artistică și artistul creator. Ne-am fl putut aștepta ca primatul subiectivității în procesul de creație să con- ducă, atunci cînd este cercetat, spre aproximație, dacă nu chiar spre arbitrar. Nimic mai neadevărat. Eșafo- dajul demonstrației nu lasă loc nici unei fisuri, iar problemele sînt discutate sistematic, într-o înlănțuire logică. Și atunci cînd arc în vedere chestiunea origl-i nei artei, autorul se așează pe o poziție proprie. Re- cunoscînd corelația existentă între artă și practică (în orinduirea primitivă), el nu aderă la teza lui Karl Groos, cf. Arbcit und Rythmus) foarte răspîndită. po- trivit căreia, arta s-a născut, este un derivat al activi- tății practice. Evident că există o relație, afirmă este- ticianul român, dar chiar omul primitiv nu este lipsit de o tendință specifică spre frumos, tendință ce stă la originea procesului de creație artistică. Creația apare ca o sinteză complexă și dinamică Intre straturile adinei ale Inconștientului șl activitatea de modelare a conștiinței, prin mijlocirea unor faze (inspirația, elaborare, exprimare), ca și prin relația dialectică din- tre materie și formă, precum și printr-o tehnică adecvată. Cea mai importantă etapă a creației se petrece în inconștient, în straturile Intime ale eului. Teoria eulul creator va fl dezvoltată, ulterior, de Liviu Rusu. în Estetica poeziei lirice, unde va apare o importantă distincție (întîlnită. In alți termeni, Ia Marcel Proust sau la Hugo Friedrich) dintre eul empiric și eul ori- ginar. tn Eseu despre creația artistică autorul este interesat de o altă problemă. El notează influența vie- ții sociale asupra scriitorului dar, mal ales, acceptînd ca un punct de plecare sugestia făcută de psihana- listul K. G. Jung despre un Inconștient colectiv, con- sideră că straturile cele mal adinei ale personalității artistului (eul său originar) poartă, In substanța lor, grefele acestui factor colectiv. Peste mulțl ani. pro- blema va fi reluată și nuanțată la Congresul Interna- țional de Literatură comparată de la Bordeaux (1970)1 Cum se poate ușor observa există un punct de plecare psihologic tn estetica Iui Liviu Rusu, iar cî- teva din conceptele uzuale ale acestei estetici (inconJ știent, conștiință, eu) sînt, de asemenea, de na*urS psihologică. Se năștea astfel o primejdie, și anume, ca investigația de natură estetică să nu se transforme într-una de psihologia artei. Primejdia este evitată prin evidențierea finalității estetice a demersului în- treprins. Nu putem încheia aceste considerații sumare fără a evidenția că Ideea dc subsumare In cadrul unul tip a artiștilor aparținînd unbr domenii deosebite ale artei, precum poezie, sculptură, muzică (tipul demo-' niac expansiv : Baudelaire, Rodin, Beethoven) poate conduce spre rodnice puncte de vedere Intr-o cercetare comparatistă pluridimensională. Traian Liviu BIRAESCU • Editura științifică șl enciclopedică. 1989. • 3 • ORIZONT Cercetînd laboratorul poetic emines- cian, Perpessicius observase că .anume imagini și strofe circulă aidoma unor suveici de legătură printre ițele mai piultor poezii deodată, pînă ce se fixea- ză într-una anume". Faptul trebuie, credem, pus în legătură nu doar cu procesul căutării unei forme perfecte, ci cu un mod specific de existență a Imaginii poetice eminesciene. Partici- pînd la impulsul central eminescian al regăsirii totului, al revenirii la unitate, care animă deopotrivă mitul poetic ro- mânesc al zînei Dochii în jurul prin- cipiului feminin al zeiței Mame — cum arăta Eugen Todoran —, ca și aspira- ția unirii vieții cu moartea într-un eros ce e atît tensiune lăuntrică, cît șl aspirație spre absorbția finitului în In- finit, voluptuoasa nostalgic a nesfîrșlrii, imaginea poetică eminesciană se hră- nește din dublul său simbolic. Mai transparent sau mal ascuns, acesta constituie matricea din care se dezvol- tă deopotrivă fastuoasele reprezentări figurative din viziunile mitico-poetice, alegoriile marilor poeme dramatice, ca șl verbul purificat al catharsisului liric din unele scurte poeme postume. în acestea, între care se prenumeră și Să fie sara-n asfințit, economia recuzitei figurative devine semnul absorbirii complete a sensului simbolic în avata- rurile imaginii înseși. Tensiunea sim- bolică ce informează imaginea poetică eminesciana GLOSE LA O POSTUMĂ și susține emergența sensului creator, acționează din două direcții : una a relației imaginilor cu altele din reper- toarul eminescian, cealaltă, internă, dezvăluind faptul că întrețeserea lor în poem, deci coerența acestuia, nu e decît reflectarea, conform unei dialectici subtil explorate, a sensului simbolic latent, dinamizator. Așadar, poemul se constituie ca suprafață a oglindirii re- ciproce, într-> magică chemare, a sen- surilor simbolice explicite în alte poe- me cu cele ascunse în straturile sale abisale. O citire în oglindă e stimu- lată de acest mod de alcătuire a textu- lui, semnalînd sensul latent al oglin- dirii în Imaginarul eminescian : reve- lare a simbolului însuși ca tensiune a două realități opuse ce aspiră să se absoarbă în unitate. („în cea oglindă mișcătoare / Vrei să privești un stra- niu joc, / O apă vecinie călătoare / Iar chipul tău rămas pe loc ?“). Vor- bește despre această dedublare și ima- ginea largilor, oglinde din Memento mori, în fundul cărora se nasc umede „ale stelelor Icoane", „Cît se pare că din una și aceeași rădăcină / Un rai dulce se înalță sub a stelelor lumină / Alt rai s-adîncește mîndru Intr-al flu- viilor fund". Reciproca mistuire a adîn- culul și înaltului în spațiul reflectant evocă germenele de visare din gîndire. („Un vis purtam în fiece gîndire / Cum lacul poartă-o stea pe orice val”). Se deschide astfel poarta reveriei, căci, atunci cînd „apele mișcă în păture plane”, „în funduri visează a lumii Icoane", adăstare a imaginii în mira- colul propriu, umplere, încărcare de puterile anlmei ale cărei expansiuni constrîng Ideile animusului să capete, cum spune Bachelard, „structura și for- ța unul cîntec”. Sub puterea plăsmul- toare a matrice! simbolice materia poe- tică supusă reveriei se spiritualizează, se animă. Poezia Să fie sara-n asfințit e modu- lată în ritmurile unul conjunctiv apro- piat de categoria pseudo-lmperativului (așa îl numea Tudor Vianu), un mod al făptuirii prin limbaj, al unei înte- meieri magice, vrajă subtilă, mreajă șl înveliș, între marginile diafane ale că- ruia șl din substanța căruia se zămis- lește o lume, un cosmos: „Să fie sara-n asfințit / Și noaptea să înceapă ; / Ră- sale luna liniștit / Șl tremurînd din apă ; // Și să împrăștie scîntel / Că- rărilor din crînguri, / în ploaia flori- lor de tel / Să stăm în umbră sin- guri". Se actualizează în această invocare deopotrivă nașterea .stelelor umezi” din Sara pe deal, răsăritul lunii din Fiind băiet păduri cutreeram, plăsmui- tor al .unui ral din basme" („Pe cîmp un văl de argintie ceață / Sclipiri pe cer, văpaie peste ape") ce evocă în transparența straturilor figurative ivi- rea inițială a lumilor din haos, cînd .negura eternă se desface în fășii“, pentru a lăsa ca, „atrase în viață de un dor nemărginit", lumile să Izvorască din infinit în „roiuri luminoase” cum spune Scrisoarea I. Nu întîmplător, iubita este invocată în termeni asemănători, chemată să răsară din valurile vremii, să se des- facă plutind din negurile reci înseni- nînd blînd cu ochii el „mari șl purtă- tori de pace” puterea nopții: „Răsal din umbra vremllor încoace / Ca să te văd venind — ca-n vis așa vil 1”. Dezvoltarea ulterioară a poemului de care ne ocupăm confirmă sensul sim- bolic comun al celor două imagini: „Și capul meu de grije plin / De brațul tău se culce / Sub raza ochiului senin / Și negrăit de dulce, / Ca iar cu- minte să mă fac, / Căci tu îmi prinzi tot gîndul, / Ca cerul ce privește-n lac / Adîncu-i cuprinzîndu-1”. Sensul ivirii astrului nocturn întemeietor de lumi este dintru început contaminat de cel al erosulul șl al puterii imaginii poetice de a cosmiclza, căci, ne spune Bachelard, .imaginea cosmică e ime- diată. Ea ne dă totul înaintea părților, în exuberanța sa ea crede a spune to- tul despre Tot. O singură imagine in- vadează întregul univers. Ea împrăștie în întreg Universul fericirea de a locui însăși lumea acestei imagini... Cel care visează se află într-o lume. O singură imagine cosmică dă unitate re- veriei sale, o unitate de lume. Alte imagini se nasc din prima, se asam- blează și se înfrumusețează reciproc. Dintr-o Imagine izolată se naște un univers". „Și gînd cu gînd se-mbină, în lungă reverie", spunea și Eminescu. Un imaginar dominat de principiul fe- minin al animei ce guvernează spațiul reveriei șl deopotrivă de sensul latent al unei organicități matriciale, media- ză între zonele tensiunii lăuntrice ale simbolului guvernat de contrarii. Ima- ginea oglindirii revine ca o cheie de boltă a sensului. Ea înseamnă cuprin- dere de la distanță, intensă aspirație și, tn același timp, prescurtare a dis- tanței. regăsire într-o mistuire necor- porală, lăsată în seama unor materii imponderabile și adînc spiritualizate ca lumina, visarea, privirea : „Și ochiul tău adînc e și-n adîncime tristu-i / Cu umeda privire tu sufletul îmi mistui”. Mreaja de văpaie, luminișul revărsat din oglindă, anticipator al unei cu- prinderi nicicînd altfel realizate și al întrupării Luceafărului din haos este aici spațiul ambiguu al visării, Istovi- toare aspirație spre pierderea în celă- lalt, dar, tn cele din urmă, complace- re, adăpostire în acest schimb de ener- gii prin care răsfrîngerea unuia tn ce- lălalt poate deveni prilej de a partici- pa la nesfîrșire, la eternitate : .Și fii iubirea mea dentîi / Și visul meu din urmă”. Refacerea marelui poem emi- nescian In scoica mal pură a postumei citate, tn care figurația simbolică s-a absorbit aproape Integral tn gestuall- tarea magică a verbului visător, repre- zintă o refacere a unității lăuntrice inițial proiectate și divizate tn idea- litatea unei depărtări intangibile. Sen- sul acestei proiecții este acela de a ocroti lumea de vis, capacitatea de re- facere a unei interlorități ce altfel ar pieri în „oceanul de paterni”. „Dom- nind pe vis șt pe singurătate", anima- re, regenerare șl întemeiere la nivelul unui flux cosmic pe care îl întreține, imaginea poetică eminesciană se înti- părește în memoria noastră cu atît mai profund cu dt ne ajută să percepem mai intens nevoia noastră de idealitate șl purificare. Smaranda VULTUR Un muzeu al editărilor eminesciene De la bun început și cu o hotărire categorică, un muzeu al editărilor emi - nesciene ar reprezenta un omagiu adus valorilor și frumuseții cărții românești. A sosit, credem, momentul să vorbim despre consacrarea celor mai valoroase cărți, a celor mai frumoase și mai rare tipărituri într-un muzeu al bibliofiliei eminesciene. După dte sîntem informați, un asemenea muzeu nu există ni- căieri în țară și nu știm cine va beneficia de favorul să realizeze la noi acest act de cultură atît de cutezător. Deocamdată, ne facem datoria să dăm ideea și să argumentăm în ce ar consta originalitatea unei asemenea instituții. Există în țara noastră cîteva muzee ale cărții sau legate de carte (Tîrgoviște, Cartea românească veche, Muzeul Literaturii Române la București, Casa Dosoftci și Muzeul de literatură al Moldovei la Iași etc.) după cum e prea bine știut că în mal multe muzee județene, în alte numeroase muzee de scriitori și mai ales în Casa Mcmorială „M. Eminescu" de la Ipotești cartea stă la mare cinste. Cu toate acestea, un muzeu al cărții lui Eminescu ar fi unul cu totul deosebit de acestea. Proiectul n-ar fi un gest de bravură, ci o realizare in care privi- torul ar putea să contemple colecțiile celor mai valoroase cărți ale lui Emi- nescu, pc cele mal reușite, mai reprezentative, frumoase, rare, sau unice cărți eminesciene. Acest muzeu ar trebui să fie, în vederile noastre, „un portret" a ceea ce s-a realizat ca excepție în tiparul românesc, o colecție selectă într-o instituție elevată care să omagieze valorile, să uimească prin frumusețe, să placă prin toată ținuta modernă, să intereseze sub raportul organizării origi- nale a colecțiilor, să fie o desfătare pentru vizitatori. Muzeul, desigur, ar fi șl o reconstituire a drumurilor cărții eminesciene, o aliniere estetică a cele brităților editoriale, o întrunire a cărților nemuritoare ale marelui Eminescu etc. Vizitatorul va putea privi diverse ediții prime de la cei mai reprezen- tativi editori al noștri, raritățile sau poate unicatele, edițiile model și cele care înnobilează sub raport spiritual, cărțile de lux etc. N-ar fi aceasta un lux, d o instituție a colecțiilor care strălucesc în cul- tura noastră prin ceea ce aceasta are mai reprezentativ, adică opera monu- mentală a lui Mihai Eminescu. Nu propunem acest muzeu la Ipotești, unde există casa memorială, ci In oricare oraș care ar simți o iubire ardentă pentru Eminescu. în vederile noastre, Muzeul Edițiilor Eminescu va trebui să fie un templu solemn din cadrul unui întreg complex care ar cuprinde : biblioteca integrală Eminescu, avînd depozite specializate și o sală de studiu, apoi o sală de spectacole și proiecții, o mică tipografie, menită să servească întreaga acti- vitate, o sală specială pentru alte expoziții nepermanente, în sfîrșit, o revistă care să reunească, în exclusivitate pentru Eminescu, studii, cercetări, articole, documente, note, Informații. Mai importantă va fi preocuparea pentru activități demne, precum sesiuni, simpozioane, conferințe ; de asemenea, concursuri, spectacole, filme, precum și expoziții de artă, bibliofile, ale colecționarilor, expoziții speciale etc. Lui Mihai Eminescu 1 se cuvine o asemenea Instituție care să fie o torță a aspirației noastre către onoare și demnitate. Eminescu, acest nume al cul- minației frumosului, merită un asemenea templu pentru că a fost poetul care s-a dăruit culturii, fără gînd de cîștig personal, pentru că în timpul vieții n-a primit nici o compensație oficială sau titlu academic, pentru că el este unicul scriitor care a cumulat peste 500 de ediții, pentru că Eminescu a avut, în schimb, cea mal binefăcătoare influență și a cumulat cele mai bogate Interpretări care pot alcătui o bibliotecă. Eminescu este o stare dc comunicativitate, este clasicul nostru național și, o Instituție „Eminescu", adică un Muzeu al edită- rilor Eminescu, ar reprezenta modul nostru de cinstire durabilă. Ton ILIESCU MEDALISTICĂ — EFIGII ÎN METAL LA CENTENARUL EMINESCU Efigiile imprimate tn metal, prin medalistică națională, de sub tutela Societății Numismatice Române, In a- cest nou început de istorie a României, reflectată tn medalistică pentru pre- zent și urmași, vor rămîne document istoric inalterabil. Cu acest prilej, pre- zint cititorilor revistei noastre cîteva rarități medallstlce, aflate în colecția subsemnatului. Pentru marcarea a șase decenii de la urcarea pe tronul Țării Românești a marelui voievod Mircea cel Mare, s-a bătut medalia jubiliară din foto 1, 2, care prezintă pe marele voievod Mircea din față, cu coroana pe cap, Iar legen- da circulară : Io Mircea Mare Voivod — 1380 — 000 — ani — 1985 — Șl Domnul Țării Românești (avers). Pe reversul medaliei ! Societatea Nu- mismatică Română, secția C.C.A., 1986, este imprimat un fragment din Scri- soarea III — dedicată de Mihai Emi- nescu marelui voievod, în grelele con- I fruntări cu cel mal mare dușman al timpului, imperiul otoman. Fragmen- tul este din dialogul retoric dintro Mircea și Baiazid : ... Tot ce mișcă-n țara asta, riul, ramul, mi-c prieten numai mie... M. Eminescu între cele două ramuri de stejar, aversul unei monede din timpul dom- niei sale. Ramurile de stejar ca simbol heraldic reprezintă încununarea vi- tejiei unui popor. în 1950, la centenarul nașterii ma- relui poet Eminescu, s-a bătut o meda- lie jubiliară care are Imprimată figura poetului cu privirea la dreapta, iar pe revers inscripția semicirculară : „Mihai Eminescu", Iar pe trei rînduri, legenda: „Genial poet al poporului român 1850—1889”. Jos, o ramură de măslin, din mijlocul căreia răsare o torță (făclie) cu raze simbolice imitînd ca- dranul ceasului de buzunar, dăruit dc tatăl poetului la plecarea în studenție. Medaliile sînt executate din tombac la Monetăria Statului. Un pasaj din Calendarul ilustrat Ro- mânia Mare, pentru popor, din 1923, editat de Societatea culturală Astra (Sibiu) la moartea președintelui aces- teia, Andrei Bîrseanu, anunța hotărîrca asociațiunii de a ridica busturl unor personalități: Mihai Eminescu șl G. Ba- rițiu, aflate azi în Sibiu. într-un număr viitor, voi prezenta, pentru cititorii noștri, placheta centenarului morțil lu- ceafărului poeziei românești, medalia după un portret din 1884, medalie foarte rară și revista desfășurată a evenimentelor comemorative, ce vor avea loc la Botoșani, sub egida Socie- tății Numismatice Romfinc. Ion BUTUM ORIZONT • 4 • Doru Eugen Popin r UN OM NOROCOS Pe neașteptate, ușa se deschise, iar în fața lui Victor apăru o necunoscută. care-1 privea mirată. — De fapt, dumneavoastră ce do- riți 7 spuse ea după cîteva clipe de stupoare. Victor ii privea mut și întrebător ochii-i sfredelitori șl glaciali. — Ma-ri-a, silabisi Victor tntr-un tîrziu, sacadat și fără vlagă. Neputin- cios, o căuta din privire pe Irina, care fără să mai aștepte se apropie de Vic- tor, luîndu-1 de braț. — O căutăm pe Maria, pe asistenta șefă, izbucni ea pe nerăsuflate. Deodată chipul femeii din prag de- veni firesc, iar cuvintele păreau că 1 se înmoaie pe limbă. — Da, sigur. Da, e aici. O anunț imediat. Vă rog luați loc. o chem ime- diat. Irina îl privi pe Victor. In ochii iul era ceva nou, necunoscut. — Hai să ne așezăm, s-o așteptăm, zise ea șl făcu un pas lateral. „Ce-I cu tlne“, îl veni să întrebe. Dar știa bine că e mal nimerit să n-o facă. Oricum n-are să-1 spună. 11 lăsă acolo șl se înstală într-unul din fotoliile așezate de-o parte șl de alta a mesei joase. Victor privi la femeia care ieșea grăbită. Se întoarse iarăși spre ușa ră- masă acum deschisă... .Victore... ce aștepți... hai odată... intră"... scau- nele ... Ii veni în minte ideea să bată din nou la ușă, așa cum făcea de obi- cei, dar, brusc, vocea și chipul Trlnei veneau spre el... — Hal, Victore, să ne așezăm. Vezi bine că n-avem altceva de făcut. Moale, Victor acceptă gestul Irinel, Care-1 luă de mînă și-l duse pînă în dreptul unuia din fotoliile de lîngă zid. — Așează-te Victore, te rog. Și al răbdare, vine Maria și va fl totul cum trebuie. victor oftă. Miresmele, iarăși îi dădeau tîrcoale. Ostenit, se așeză în fotoliu. — La ce te gîndești ? rosti apăsat Irina, cu intenția vădită să-1 aducă la realitate. Dar Victor continua să privească în gol. într-un tîrziu o privi grav. — La tine, Irina. Apoi tăcu, privirea pierzîndu-se Iarăși In căutarea de din- colo de realitate. Și la... adevăr. La nimic altceva, continuă el, teama iz- bucnind din fiecare sunet Irina renunță să-i mai spună ceva. Ar fi însemnat să-1 sîcîie. Șl de multă vreme ea a înțeles că asta doare, mal ales acum. De aceea tăcu. Victor fixa ceva imaginar pe mo- zaicul pavimentului. — Dînșii vă caută, auzi Victor o Voce. Derutat, rămase nemișcat tn fo- toliu. Cînd Iși ridică privirea, recunoscu ochii acela reci de dinainte și văzu un deget îndreptat amenințător spre el. O privi tăios șl Insistent, fără să clipeas- că, pînă cînd femela îșl fe 1 privirea. Nici n-a observat cealaltă prezență, pur și simplu uitase că era acolo, în fața ochilor. Deodată, ca șl cînd ar fi fost undeva departe, o voce caldă... — Ia te uită, Victor... î I., care-1 rostea numele. Se dezmetici și o văzu, o recunoscu pe Maria, care se apropia. — Cu ce ocazie pe la noi, Victore 7 Victor se ridică din fotoliu. întinse mîna spre Maria, zîmbind. — în sfîrșlt, tn sfîrșlt. Și privi iarăși, tăios, peste umărul Măriei, spre femela rămasă In ușă. în sftrșit, uite și cineva pentru care exist. Sărut mîna, Maria. O privi cald și li sărută mîna. Dar își aminti că ar fi fost totuși normal să mulțumească..., dar cînd privi ia- răși spre ușă, femeia dispăruse. — Ce să fie, continuă Victor, lăsînd mîna Măriei șl întoreîndu-se spre Irina. De parcă tu nu știi ce te poate aduce la vai. Știți ce, fetelor. înainte de toa- te permiteți-mi să fac prezentările, și o privi iarăși pe Maria. — Marfa, ea e Irina, soția mea, spu- se Victor, privind-o afectuos pe Irina, care întinse mîna spre Maria. . — Maria, spuse simplu Maria, mă bucur să vă cunosc. — Maria, adică asistenta șefă a sec- ției de oncologie, interveni Victor. — Și ce problemă a! aici la noi, în- trebă Maria continuînd s-o privească pe Irina, schițînd din ochi că de fapt i se adresa lui Victor. — Eu. Da. Eu sînt problema, răspun- se Irina, privind-o la fel de calmă. — Adică ? întrebă încurcată Maria. Nu înțeleg. — Am un nodul la sîn. De aceea am venit, pentru consult Maria se retrase un pas în spate. Simțea nevoia să-i vadă pe amîndoi. Victor citi în ochii ei nedumerire. — Și de cînd 7 întrebă Maria incer- crnd să-și mascheze emoția. — Păi, sînt deja cîteva luni bune. Știi cum e. ba lasă mîine, ba săptă- mîna viitoare, ba copilul, ba serviciul, încercă Irina să o dreagă, conștientă că atinsese un punct sensibil cînd își aduse vorba despre copil. — Știu, știu, dar se opri. — Bine, spuse ea sec. Dacă e așa, tu. Victore, și-i făcu semn cu mîna, intră la fete. Iar eu și Irina o să-1 căutăm pe doctorul Ruseanu, care sînt sigură că nu te-a uitat. Victor se văzu deodată mic, aproape că nu-și mai simțea trupul. Privi în urma Irinel și a Măriei, care ieșeau ... ... „au să-1 facă puncție... dacă avem noroc are să fie"... Fără să-și dea seama cînd, Intră în camera de gardă. închise ușa și se așe- ză pe fotoliul de lingă calorifer. Acolo, unde se așeza de obicei, atunci, de mult, cînd venirea lui, acolo, era fireas- că șl întîmplnată cu bucurie. Privea In gol... Chipul său de copil alături de chipul lui Radu, amîndouă în ceață, se apropiau șl apoi se pierdeau... o ușă apoi scări, altă ușă deschizîndu-se... „da, totul e bine, lăsațl-o să doarmă..." ... Irina îi mingile părul... chipul ma- mei ... îi sărută obrazul... „hal să mergem, venim mai tîrziu"... chipul lui Radu, abia zărlndu-se prin ceața mereu mai densă ... „nuuuuuuuu ..." ;..un „nu" prelung șl mut îl străbătu gîndul într-un țipăt dureros... Oste- nit, se cufundă moale In fotoliu. Bro- boane de sudoare îi acoperiseră frun- tea... „șl pentru mine scria în marea carte a Iul Hipocrat... șl totuși minuni se întîmplă..." ... chipul mamei, zîm- bitor, lîngă cel al Irinel... tufe de lă- CU GHEORGHE POGAN Președinte al Filialei Uniunii Artiștilor Plastici din Deva — Cine sinteți dumneavoastră Gheorghe Pogan ? — Pictor român, trăind în provin- cie, dar nu In provincia artei, mun- cind in acest sfîrșlt de mileniu și visînd la arta mileniului următor, deși rezonanța acestor cuvinte mă înfioară, deși arta nu prea ține cont de calendar. Un sufletist avînd une- ori și acces la viața sa personală. Fost student al Institutului „Ion Andreescu" din Cluj-Napoca, chi- noxist, fost grafician navetist al re- vistei „Tribuna", deținător al pre- miului pentru grafică (1986) decer- nat de această revistă, laureat, la profesioniști, pentru pictură, In Fes- tivalul național „Cîntarea Româ- niei" (1985). Un om care obosește uneori, dar nu abandonează. — Cind ați început activitatea expozițională ? — în 1971, dar adevărata mea ie- șire în lume s-a produs la Republi- cana din 1977. Atunci am reușit, în „Baladă pentru cei plecați de la coarnele plugului", să strîng In matca unei viziuni franchețea mea de copil crescut la țară și retrăirea nostalgică a unui trecut care era doar proprietatea mea sentimentală. — Deva v-a oferit ceea ce ați vi- sat pentru viața și mai ales pentru arta dumneavoastră ? — Liniște pentru creație, un ate- mliță... Radu, cu o batistă, legată în cele patru colțuri, pe creștet, alergînd după o minge... Victor tresări. In ușă apăru pe neaș- teptate Maria. — Ești un norocos. Victore. Irina e un om deosebit, spuse ea emoționată. Apoi Intră, închise ușa ș. se așeză pe unul din scaunele din fața lui Victor. — Vine șl ea Imediat, mal adăugă Maria. Victor a înțeles din privirea ei că suspiciunea a fost confirmată. In ochii lui era doar tăcere. ... „Vic- tore ... auzi Victore... tu să înveți carte... doctorii... da... ei știu... știu multe" ... Maladia Hodgkin — teză de doctorat... „Victore... uite ... Radu a construit un castel de nisip" ... carcinomul... pronosticul carcinomu- lui mamar depinde de localizare... de stadiul în care"... Victor observă pe halatul Măriei o furnică ureînd neobosită spre gulerul imaculat Ar fi întins mîna, dar își simțea trupul neputincios. Urmări dru- mul furnicii pînă cînd 'ntîlnl privirea Măriei. — îți mulțumesc, Maria, îți mulțu- mesc, spuse Victor, sigur de el și fă-ă ca măcar vocea să-1 trădeze. Maria era uluită, de-a dreptul nu-i venea să-și creadă urechilor. îl privi atentă. Avea în fața ei un om calm, cu tristețea și deznădejdea strunite, de nesesizat. — Singurul lucru pe care mi-1 doresc acum. Maria, continuă Victor, e să uit tot ceea ce știu, și să cred în Irina, In adevăr și tn oameni. O privi lung și cald. Atunci Maria Iși aduse aminte de mama lui Victor. ... „ce femeie frumoasă... și echili- brată ... știa ce are.. — Așa e. Victore, spuse ea dînd ușor din cap. să crezi tn Irina. în adevăr și în oameni. Abia își termină fraza -i cineva bătu ușor la ușă. — Da. Intrați, rosti Maria firesc. Ușa se deschise. Era Irina. Neschim- bată și jovială. Intră și se așeză pe scaunul de lîngă Victor. — Al văzut, Victore, am avut drep- tate. Chiar și profesorul Georgescu e de părere că este forma cea mai blîn- dă. 11 privi și-i luă mîna intre palmele el calde. — Bineînțeles că trebuie făcut ce e de făcut, spuse Irina, înțelegînd privi- rea lui Victor. De mîine, mă internea- ză. Nu-i așa, Maria ? Maria dădu din cap afirmativ. — Al văzut. Victore, spuse Maria, am avut dreptate, ești un om noro- cos .: *. (Fragment din romanul „CASTELUL DE NISIP"). 1 11 - —-ț Petru Novac Dolângă ROSTIREA ÎN PATRIE Lumina patriei române mă străbate ca un fior din adincuri cind ochiul înflorit și treaz al tatălui meu adulmecă și caută in miezul pămintului tremurătoare lacrimi de rouă. Cuvintele limbii române mă cutreieră dinspre calde grăunțe cind palmele mari și crestate ale moșului meu despică geamăna verde a nopții — ademenind umerii de zăpadă nălțați din oasele eroilor străbuni. Pămintul roditor al patriei mă botează dintre firele dc griu căci stratul dinspre gînd al ființei mele a deslușit cum libertatea și pacea se măsoară numai cu semințele încolțite sub brazda țării. n rle F* Franeisc Vinganu IN LUMINA Zori. Cîntecelc cocoșilor cad, zaruri pc liniște. Poetul se Întoarce din manuscris. Intră în lumină și sc culcă pe ceasul care scîrțiie ca gura bunicului noaptea. lier, colegi generoși, posibilitatea de M1 a expune, atunci, în 1974, într-o ga- I 8 lerie nu mai mare decît o coajă de L. nucă, și dreptul de a crede în ideea e că și această inimă de țară poate fa pulsa sînge proaspăt în arterele ar- irj. tei. însă, departe de capitală și firi ,.n de ardeleni fiind, după ce „școala E de gravură de la Petroșani" a intrat „ în istoria artelor, am reintrat ca F , forță în circuitul artistic abia In L_ 1978, prin expoziția de la „Căminul Artei". ir — Ce simbol ați alege pentru pic- tura dumneavoastră dacă ar trebui ,u să alegeți 7 !•- — M-aș opri la cele scrise de Dan Grigorescu In 1981 : .......sugerează 11 . necontenita creștere a unei naturi ce ['_u cuprinde întregul spațiu al imaginii V ' care aspiră să se separe într-o con- strucție autonomă". — Aveți cumva anumite zone de inspirație profundă ? — Tot ce se-ntîmplă în jurul tău ÎL și în tine merită un bob zăbavă. Caut, în tot ce pictez, lumina și ecourile spectacolului care se des- « fășoară dincolo de învelișul lucruri- lor. Starea mea fundamentală este “ continua mirare în fața fiersculul I® lumii. jg» — Se spune că arta este expresia tdu unei ordini superioare care reține leii esențele, că ea e „viață eliberată de nșt ORIZONT EU SA-SOARELUI C ani născut, sj iama, ai I ziua a jz z în viscol Și ate in plins ci ii A im dlele •n necolorate, in e mult, A 1 in cuvinte se Hoarea-soarelui. N PĂSĂRI MM privesc ciaface albastru. Fl nări pi timpul, eii asul pli șalbcn. E« I iml plîng or intin Stancu MINEAȚĂ dBipra lumii icii • Transilvania se face seară. lori lulapă umbra, ■ să ardă-ntr-o lampă veche un Mec de greier. rig* din Transilvania d datorie. din dealurile ce mocnesc precum sabia lui Mihai, animalele sălbatice își arată colții, prada se ascunde-n cetăți de piatră, se adaptează pietrei. In unele seri, totul e-ncăpător ca-ntr-un sunet de aur, ieși in mijlocul lumii, echilibrezi lumea cu trupul tinăr, curgător, ea o dimineață-n ochiul păstrăvului. Vasile Sichitiu PRIMAVARA LA SARMIZEGETUSA Noapte instelată-n care fecioarele nu-și pot schimba trupul, secunda tresare ca o turturică decapitată, în pămint alb înmuguresc oasele părinților, în gindurilc de marmoră ale statuii germinează ideea. Tace aprilie, simți cum se intoarcc-n tine ceva nedefinit, o gravitație ciudată plutește-n carnea ia, între două cuvinte-i o insectă cu aripi transparente, sîngele asemeni soarelui in ochi de fluture, fereastra rămine deschisă precum o galaxie. LA CINCI MINUTE DUPĂ Bate secolul XX șl cinci minute, după o veșnicie toate ceasurile ezită, obișnuindu-se cu aceleași ore, o sccundă-două la cîțiva ani nu înseamnă nimic, dar aceste secunde, inspre dimineață, ne-au pus pe gînduri, era o deviere undeva, in lume, soarele înmugurea între zăpezi, minunile lumii ca florile de gheață pe fereastră. CURCUBEUL Bunica știa, cind era fată, că dacă ajunge unde bea curcubeul apă se preschimbă-n flăcău străfulgerat de un foc curat și pe oriunde va trece lumea o să-l vadă în zece și-o să-i pară mai frumos ca o fată. A alergat și ea cit a alergat și cind a istovit tot a rămas cu obiceiul dc-ași contopi privirea cu cerul. Bunica și-a trăit viața sub curcubeu. DESCINTEC Cind tc-apuci de un lucru să-i faci mai intîi tîmpla. Așa spunea bunica. Eu nu pricepeam cum anume vine aia tîmpla fîntînii, tîmpla casei, tîmpla cazanului, tîmpla urzelii, tîmpla focului. Mă minunam aprig la gîndul că dincolo de această tîmplă flecare lucru trebuia neapărat să ascundă un grăunte de Înțelepciune. Mai ales cînd făceam focul mă certa bunica dacă uitam să plămădesc din șoaptele mele dc copil tîmpla focului. Vezi că nu se-aprinde ? Vezi că n-aruncă destulă căldură ? Dacă n-are tîmplă tot degeaba. Și se apuca bunica să deseînte pînă ce focul avea o tîmplă a lui. In acele clipe simțeam că bunica aprinde cu o flacără din ea. LA URZIT Fata închidea ochii și făcea cîțiva pași pe lingă gard pînă ce se hotăra să întindă mina și dibuia o ulucă. După cum se arăta uluca, dreaptă sau strimbă, oamenii aflau multe : cum va fi ursitul fetei, ce noroc vor avea Ia haine, cît porumb sau grîu va fi la toamnă... Lina n-a avut noroc: din tot gardul a nimerit o ulucă ruptă și-a-nțeles că Ion, pc lumea asta, nu se mai întoarce de pe front. Și-a mai Înțeles că toată viața ci va fi ruptă în două. tale inutilitățile". Aveți șl altceva ftidăugat ? -Arta reține doar starea de gra- tii i vieții și o modelează, după tețl proprii și draconice. în tipare aprinzătoare, materializînd-o sur- jfczător. Nimeni, exceptînd un per- su] pictat, n-a reușit să mănînce » măr pictat. Cele două realități kl Interferează undele, dar nu și le itetecă. -Pictura pc care o fac artiștii 0stici din Deva are ceva deosebit ^tpccific ? ^La această oră a plasticii româ- niți se poate vorbi mai puțin de Ulipecific local și mai mult de qd național. Totuși, In pictura ce- Ict de aici, istoria locurilor (natură, ■mmente, monumente, documen- hl Vieți) este sublimată de viziuni mistice întemeiate pe cultură, res- pitt față de meserie și față de va- let Sîntem conștiințe artistice crea- ture, nu demolatoare. Existînd An- dtecj. Luchlan, Pallady, pictura nastră este plata unei datorii de $i£et către ei. - Sinteți un grup bine închegat, ca intenții și planuri comune ? - Nu in înțelesul clasic al cuvîn- tuiui, dar sîntem grupați în jurul ideii că aici tradiția artistică se n^te odată cu lucrările noastre. — Ați avut participări ia expo- ziții peste hotare ? — Mai puține realizate (două „personale", la Lohia șl Klaukalla și două „colective", cu filiala, la Hyvlkăă, toate în Finlanda) șl multe în plan. Nu sînt un „sportiv" care ține să-și adauge neapărat în „pal- mares" cît mal multe expoziții pes- te hotare. Aceste expoziții, înainte de a-1 reprezenta pe artist, repre- zintă țara. Nu ai dreptul să faci ori- cum acest lucru. — Spre ce credeți că se îndreap- tă arta plastică acum cînd ne mai despart doar 11 ani dc mileniul III? . — Viitorul oferă totdeauna altce- va decît se anticipă, dar, percepe- rea realității fiind fn continuă schimbare, progresele tehnice șl de viziune, prin ieșirea In cosmos și atenuareg gravitației, spectaculoase, cred că va fi o artă de sinteză, o artă a semnelor, nu a figurilor, într-o lume în care obiectele sînt percepute ca semne ale civilizației. Sigur este că se va picta și retro. — Pictura dumneavoastră a ieșit de mult șl in mod evident de sub carapacea tradiției. Am auzit vor- bindu-se, și chiar am văzut, că c cam cu totul nouă. O puteți defini ? — Dacă tradiția este o conforta- bilă viziune „de fotoliu", atunci a ieșit, îmi place să cred că într-o zi voi picta cu libertatea cu care picta Rembrandt, că lumina lăuntrică a culorilor mele ar putea fi cîndva un omagiu adus luminii lui Andreescu. Prin pînze întinse pe șasiurl spa- țiale, simultanietate a vederilor și forțarea imaginii să năvălească pes- te privitor, mă desprind de tablou- rile care așteaptă, cuminți, pe pere- teț să fie privite. In lucrările mele se poate „intra" de pretutindeni, ca în atmosfera unei planete locuite. Eliberat de orgoliul creatorului ca- re-și prelungește prin operă existen- ța în posteritate, trăiesc aici și acum prin lucrările mele. Prezentîndu-le, la expoziția personală din J986, în nisip, am vrut să subliniez că ele pornesc de la natură, sînt natură și aș dori să se întoarcă acolo. Nu știu cîtă noutate există în aceste lu- cruri. — Știu că scrieți poezie. Tablou- rile dau relief noțiunilor dumnea- voastră poetice pe care Ie intuiți, dar nu le găsiți cuvintele. — Nu scriu pentru a confirma că tot românul s-a născut poet. Poezia mea este un alt mod de a exista. Tablourile mele sînt lumina poezii- lor pe care le aud în mine dar nu Ie pot scrie. Convorbire realizata de Mariana PANDA RU Bate secolul XX și cinci minute, de-a lungul riului umbra peștilor asemeni lui septembrie. Bate secolul XX și cinci minute peste casa dc lemn din munte, acolo ne retragem de sărbători, în văzduhuri, avalanșele dimineții, un potop de ore peste ore, petale de lumi peste lumea cea adevărată, îmi arăți oglinzile din oglindă. DICȚIONAR LITERAR Pavol Bujtâr Prozator. S-a născut la 10 noiem- brie 1936 în Nădlac (Arad). Membru al Uniunii Scriitorilor din R.S. Româ- nia (1981). Profesor de limba și litera- tura română și slovacă la Liceul in- dustrial din Nădlac. Prima lucrare în publicația „Zomidka" (9/1965) din Bra- tislava (R. S. Cehoslovacă). Debut edi- torial cu volumul de povestiri pentru copii Muzicanții pădurii, Ed. V^cho- doslovenskă vydavatel’stvo (R. S. Ceho- slovacă), 1976. In continuare: Regele păsărilor, Ed. Kriterion, 1979 ; Agata, Ed. Kriterion, 1981 ; Ploaia de martie, Ed. Kriterion, 1985, proză despre și pentru copii sau tineret. In 1986 Editura Facla îi publică, în traducerea lui Pavel Roskoă, o selecție de basme și povestiri sub titlul Traista fermecată. P. B. este unul dintre cei mai activi colaboratori ai publicației Variațiuni, precum și autor de manuale școlare. Critica s-a oprit mai insistent la romanul Agata, ce cuprinde, în formule stilistice simple și dare, un tablou al vieții rurale dintr-o așezare campestră a Banatului anilor '50. Universul școlii ori relații interumane (cu precădere din mediul intelectual) stau în centrul atenției (AndruSka, 1986). în proza scurtă, P. B. se ma- nifestă deplin atunci cînd are în vedere existența copiilor. I s-au remarcat calitățile de povestitor, atent la detaliu. REFERINȚE CRITICE : In volume : Ondrej Stefanko, Variațiuni, 5, Ed. Kriterion, 1983, p. 261 ; Dagmar Măria Anoca, Variațiuni, 8, Ed. Kriterion, 1986. p. 223 ; Pavel Roskoă, Variațiuni, 8, p. 237—240. în presă : Jose! Valihora, „Novy ilvot" (R.S.F. Iugoslavia), 5/1983 ; Vladimfr Petrfk, „Slovenskă pohl’ady" (R. S. Cehoslovacă), 1/1984 ; Peter Andruăka, „Slovenskâ pohl’ady", 4/1986 ; Pavel Roskoă, „Sloven- sko“, 3/1987 etc George Bulic Prozator, traducător din limba sîr- bă, Gheorghe Gh. Bulic s-a născut la 31 martie 1924 în comuna Uzdin (R.S.F. Iugoslavia). Membru al Uniunii Scri- itorilor din R.S. România (1969). De- butează cu versuri în revista „Nădej- dea", 5/1939. Prima carte — înfloriri sacre la Editura Tipografiei Nădejdea din Vîrșeț în 1942. In afară de două volume (Zina cocorilor, Ed. Facla, 1976 și Izvorul de la capătul lumii, Ed. Facla, 1981), unde practică „o specie de transpoziție cum este rescrierea sau repovestirea" (Carmen Odangiu, 1984), G. B. a tradus numeroase lucrări din literaturile iugoslave : Borislav Stan- covici, Singe stricat, ESPLA, 1959 (ediția a doua cu titlul Sînge tulburat, Ed. Libertatea, Pancevo, 1980) ; Branko Ciopici, Anii măgăriilor, roman, Ed. Tineretului, 1969 ; Branko Ciopici, Drago — Uriașul, povestiri pentru copil, Ed. Tineretului, 1969 ; Branko Ciopici, Dezlănțuirea, roman, Ed. Militară, 1972 ; Zlvorad Mihad- lovicl, Băiatul de pc strada liniștită, roman, Ed. Ion Creangă, 1976 ; Vladimlr Stojlsin, Gură veștedă, roman, Ed. Dada, 1980 ț Grozdana Olujî<5, Votez pentru dragoste, roman, Ed. Albatros, 1980 ; Milivoi. Matosek, Dc prisos în univers, Ed. Ion Creangă, 1982. Un sector aparte îl ocupă cărțile traduse din limba sîrbă ori slovacă pentru școlile de limbă română din R.S.F. Iugoslavia, publicate la Editura Institutului pentru editarea manualelor din Novi Sad : Nicola Kociș, Cetatea apărată, versuri, 1979 ; Ivo An- dricl, In ceartă cu lumea și alte povestiri, 1979 ; Ludo Ondrejov, Copilăria haiducului, roman, tradus în colaborare cu Pavel Roskoă, 1979 ; Branco Ciopici, Istorisiri partizane, 1980 ; Dușan Radovici, îți spun o poveste, 1980 ; Slavko lanevski, Pionieri, pioniere, gîze și sălbăticiuni ale pădurii, 1980. G. B. a editat următoarele anto- logii : Pămîntul își aduce aminte, antologie de poeți Iugoslavi, în colaborare cu Cedomir Cionca șl Andreas A. Lillin, Ed. Institutu- lui pentru editarea manualelor, Novi Sad, 1980 ; Despărțiri în cîm- pic, antologia prozatorilor ruteni din Iugoslavia, Ed. Libertatea, Pancevo, 1981 ; Grivei în (ara basmelor, antologie din literatura iugoslavă pentru copii, Ed. Libertatea, Pancevo, 1984.^S-a dedicat, totodată, traducerii unor manuale școlare din limba sîrbă, nece- sare școlilor de limbă română din R.S.F. Iugoslavia : Miodrag Milosevici, Geografie economică, Ed. Institutului pentru editarea manualelor, Novi Sad, 1975 ; Milan Balei, Geografia continentelor, Ed. Institutului pentru editarea manualelor, Novi Sad, 1977. îndreplîndu-șl atenția spre toate zonele beletristicii Iugoslave, de la literatura pentru copii la aceea dedicată adulților sau la creația științifico-fantastică, G. B. a contribuit la circulația valo- rilor și la o mai temeinică înțelegere a vieții artistice din țara vecină. în volumele sale de povestiri ori legende „repovestite", G. B. apelează la bogatul fond al creației folclorice universale, prilejuind, astfel, numeroase observații cu privire la migrarea ori filiația motivelor (Carmen Odangiu, 1983, 1984). REFERINȚE CRITICE : Mircea Șerbănescu, „Orizont", 29/1976 ; Haralambie Țugui, „Cronica ", 32/1976 ; M. Ivici, Banatske Novine", 23 iulie 1976 ; Carmen Odangiu, „Orizont", 13/1983 ; Carmen Odangiu, „Orizont", 14/1984 etc. Olimpia BERCA ORIZONT • 6 ® istorie-document CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÂNIE ...1 LUPTELE PENTRU APARAREA TIMIȘOAREI (AUGUST — SEPTEMBRIE 1944) Luptele pentru apărarea orașului Timișoara și a vestu- lui țării se încadrează atît în lupta insurecțională și de cu- rățire a teritoriului național, cit și în operația de acoperire a frontierelor de stat, cu care acțiunile Insurecționale s-au împletit în mod permanent. De altfel, caracteristica prin- cipală a operației de acoperi- re a fost împletirea sa cu luptele Insurecționale șl de curățirea teritoriului, în pe- rioada 24—31 august 1944, în prima fază, iar în faza a Il-a, 1—20 septembrie, interzicerea pătrunderii de forțe inamice din exterior, pe teritoriul na- țional. începută încă în ziua de 24 august, acoperirea s-a desfă- șurat pe teritoriul României, timp de aproape o lună de zile, ca o operație de concep- ție românească, organizată și condusă de către armata ro- mână, .fiind o realizare de prestigiu, o operă de artă mi- litară, la nivel strategic, pur românească, fără analogie în istoria universală contempo- rană". (Ion Șuță, .Dimensiu- nea Istorică a primei operatii a românilor în războiul anti- hitlerist", Ed. Facla, 1985. p. 9). Pregătită din timp de către marele stat major, ea a fost concepută în spiritul doctrinei militare românești, a războiu- lui popular, care considera că acoperirea este o acțiune de amploare strategică, la care sînt angajate o parte sau to- talitatea torțelor pregătite pentru luptă, urmărlndu-se apărarea frontierei de stat. CONDEIERII ȚĂRANI Șl FOLCLORUL (III) Formalizarea tematică a creației scriitorilor țărani, pe care o are in vedere Stanca Eotină, se manifestă uneori în stereotipia subiectelor, mai cu seamă în abordarea poeziei ocazionale. Dar talentele pu- ternice nu sînt covîrșite de locurile comune, astfel că, în cadrul mișcării literare a a- cestor condeieri, se înregis- trează creații reușite, ceea ce l-a determinat pe Al. Phi- PE-UN PICIOR DE PLAI..' lippide să se pronunțe în ter- meni elogioși despre poeziile lor: .... se observă faptul, plăcut cititorului, că. In cele mal multe din poeziile lor, acești poeți țărani se destăi- nuie cu sinceritate, fără po- doabe pretențioase, fără tini- cheaua poleită a unei forme superficial învățate și împru- mutate. (...) Cititorul asistă oarecum la producerea unui fenomen subtil de transforma- re a materialului folcloric în poezie cultivată (înțelegînd aici prin cultivare prelucrarea cu mijloace proprii și nu apli- carea unor psocedee învățate din carte"). (Prefața la volu- mul 10 poeți țărani, 1973). Ocunîndu-mă de versurile lui I. PătrașcuStan și ale lui I. Cîrdu, am constatat o strînsă legătură cu poezia populară orală, căci, in multe cazuri, ei preiau ideile șl tiparele stilis- tice ale acesteia, oferindu-ne, adesea, chiar pastișe evidente. Dar. totuși, trebuie menționat că, și în versurile lor. care sînt scrise în metrică folclorică, transpar gînduri originale, trăiri cu o accentuată marcă personală. Ion Pătrașcu Stan abordează și o categorie lite- rară mai pretențioasă, cea a dind posibilitatea mobilizării, concentrării și desfășurării strategice a forțelor principale ale armatei, în vederea unor operații viitoare, în speță, ofensivei din cîmpia Dunării, cu direcția Budapesta. Ea a constituit prima fază a războ- iului antihitlerist, declanșat la 24 august 1944. de către Ro- mânia. tn același timp, opera- ția de acoperire viza apărarea capului de pod strategic, din podișul Transilvaniei, pentru a asigura condiții pentru con- centrarea și desfășurarea for- țelor, care să pornească ofen- siva șl să elibereze partea de nord a Transilvaniei, aflată sub ocupație hortystfi. Desfă- șurată pe o zonă cu o întin- dere de 1 400 km lungime, adică, mai mult de 2/3 din totalul frontierelor și pe o adînclme care varia între 80—100 km, acoperirea avea ca direcții principale sudul Transilvaniei șl regiunea din afara munților Apuseni, Ba- nat și Crlșana. In consecință, prin directiva operativă a MSLM. din 23 August 1944, Banatul, împreună cu Ardea- lul de sud, intra în raza de acțiune a Armatei I-a, coman- dată de către generalul Nico- lae Maclei, care avea ca mi- siune eliberarea teritoriului de competență de trupele ger- mane șl de a interzice pă- trunderea altor trupe germa- ne și maghiare de peste fron- tieră. Pentru realizarea aces- tui scop, trebuia să folosească toate trupele aflate în Banat și Ardeal, Indiferent de desti- nația lor. Armata I-a avea ca misiune acoperirea trecătorilor Carpa- ților Meridionali, astfel ca inamicul să nu poată face atorismului poetic. Ar fi in- teresantă o exegeză care să reliefeze cum unele sugestii paremiologice populare sînt preluate de acest autor, modi- ficîndu-le structura, transfigu- rîndu-le. Mal mult chiar, con- form naturii proverbelor și zl- cătorilor de a fi contextuali- zate — pentru a releva un a- numit tllc — și la el există tendința de a-și elabora ex- presiile aforistice, în consens cu o fabulă, cu o povestioară tîlcuitoare. De asemenea, șl o parte din creațiile lui Ion Cl'-du au caracter de fabulă. Morala lor denotă un eticism robust, o atitudine civică ac- tivă. Dacă sînt analizate din perspectiv^ cerințelor esteticii literare moderne, creațiilor de acest gen ale amîndurora, li s-ar putea imputa predomina- rea unor elemente extralite- rare. însă, în acest caz, tre- buie să avem în vedere că, potrivit viziunii populare, creația literară are un preg- nant caracter etic. Spre deosebire de acești au- tori, Ion Frumosu s-a depăr- tat mal mult de formele crea- ției populare tradiționale. Am putea crede că el are față de folclor atitudinea unui scri- itor cult Evoluția sa literară a confirmat că poezia lui .de- pășește nuanța folcloristică, populară, apropiindu-se de scriitura cultă" (Gheorghe Jurma, Mic dicționar al per- sonalităților culturale din Ca- raș-Severin, Reșița, 1976). A- ceeași constatare ar fi valabi- lă și pentru o bună parte din poezia lui Paul Tărbățiu, poet afirmat In perioada interbeli- că (Cîntece șl flori, 1927 ; Via- tului, 1928 ; Sclavii pămînta- joncțiunea cu frontul de la Carpații Orientali și o rezis- tență de durată în Munții Apuseni șl Poiana Ruscă, cu centrul în depresiunea Ha- țegului, ca apoi să se treacă la ofensivă,’ pentru eliberarea teritoriilor românești, aflate sub ocupație străină. In con- secință, la vest de Munții Apuseni și Munții Banatului, trebuia să fie dusă o apărare activă pentru interzicerea di- recțiilor principale care con- duc către bazinul Hunedoara, apărarea fiind realizată în final pe Mureș, ca o ultimă poziție de pe care se putea bara direcțiile către Orșova, Petroșani șl Tîrgu-Jiu. In acest sens, Armata I-a a folo- sit, în cadrul operației de acoperire, din lipsă de forțe, corpurile teritoriale, care au fost investite cu misiuni ope- rative, deși, pînă atunci, aces- tea au avut doar sarcini ad- ministrative, materiale, de pa- ză șl disciplinare. Alături de corpurile teritoriale, au mal fost întrebuințate și alte uni- tăți și formațiuni, care nu aveau destinații operative, ca: școli militare, centre de In- strucție, Inclusiv ale jandar- meriei, cercuri de recrutare, subunități de pompieri, sub- unități de deservire a depozi- telor etc. Aceasta, deoarece M. SL M. a prevăzut ca dis- pozitivul de acoperire să se realizeze inițial numai cu for- țele aflate în zonele de fron- tiera, iar celelalte mari uni- tăți dislocate în interiorul ță- rii urmînd să dezarmeze șl să Interneze sau să nimicească forțele hitlerlste. Radu PÂIUȘAN Octavian VLAD lul, 1938). Asemenea situație l-a determinat pe un compe- tent șl pasionat cercetător al literaturii condeierilor țărani să sublinieze strădania acesto- ra de a ieși din anonimat, prin dezbărarea de condiția prestabilită a rîndulelllor cul- turii populare. Astfel, el afir- mă că : .Mișcarea scriitorilor țărani din părțile Aradului și Banatului, care a demarat In urmă cu un secol, chiar dacă inițial s-a axat pe genul pu- blicistic, a fost una extrafol- clorică, nu însă și una extra- literară" (Prof. Petru M. Ar- delean, Preliminarii la o an- tologie a scriitorilor țărani din România în caietul A treia in- tilnire a scriitorilor țărani din România. Atad, 1982). Aurel TURCUȘ Voislava Am cunoscut-o pe Voislava Stoianovici mal îndeaproape pe cînd era studentă a Uni- versității din București, unde a rămas in calitate dc lector dr. ta Facultatea de Umbl șl literaturi străine (limbi și U- teraturi slave). Deși discuțiile ::. a fost poezia Iul Mihai Eminescu pe care a prezentat-o, in etapa republicană a celei de-a VII-a ediții a Festivalului na- țional „Cîntarea României", recitatorul Marian Strizu, de Ia Centrul de creație și cultură socialistă „Cîntarea României" din corpuna Moravița, județul Timiș. în fața juriului republican s-au prezentat peste 30 de recitatori (20 numai din județul Timiș) care au adus cu el vibrația și patosul patriotic, militant, revoluționar, dragostea de țară și de glie, de neam și de viitorul său. Indife- rent de numele recitatorului, fie Marlo Balint, Dan Chiriac, loan Tila, Ioana Suciu, Despina Dinu, Dorel Piloș, Eugen Bucur (Timiș) sau Eugenia Gana, Petru Stana, Arina Sas, Camelia Șerban, Dan lovanov (Arad), indiferent de valoarea lor interpretativă și de talentul lor artistic, trebuie să consemnăm faptul de excepție și anume că ei, recitatorii, au știut să aleagă versuri calde, pline de conținut și vibrație artistică și nu ne-a surprins că, la concurs, l-am reîntîlnlt, alături de marele Eminescu, pe Emil Botta, Dan Verona, loan Alexandru. Juriul va decide și, tot el. In frunte cu președintele Virgil Stoenescu, prea bine cunoscut dramaturg, va avea de stabilit cla- samentele celor mal bune formații de teatru. Pe scena marelui festival s-au prezentat, din cele două județe, Arad șl Timiș, nu mal puțin de 26 de colective artistice. Cu amabilitate, Virgil Stoenescu ne-a declarat după concurs: .Aid, la Arad, s-a desfă- șurat una dintre cele mal interesante și bune etape republicane, dacă ne referim la teatru, formațiile din județul Timiș șl Arad, fiind foarte bune. Față de ediția anterioară a festivalului, am sem- nalat, cu multă satisfacție, o îmbunătățire radicală a repertoriului. acesta fiind întocmit In mod judicios, piesele au fost alese cu luci- ditate, în funcție de posibilitățile reale ale colectivelor de artiști amatori. Unde au fost alese comedii, am remarcat prezența unor talente reale. Iar acolo unde s-a optat pentru drama Istorică s-au realizat spectacole bune, așa cum s-a întîmplat cu atît de reuși- tele piese ale lui Paul Everac. Salut cu multă satisfacție seriozi- tatea, pasiunea și respectul acestor admirabili artiști amatori față de textul încredințat, devotamentul colectivelor de artiști fiind demn de semnalat. îi felicit pe toți și le mulțumesc pentru tot ceea ce fac". Saltul calitativ făcut de colectivele teatrale, ne referim în spe- cial la cele din județul Timiș, nu este deloc întîmplător, dacă avem în vedere îndrumarea competentă de care aceste formații s-au bucurat în cadrul actualei ediții a marelui festival. Faptul nu este deloc întîmplător, deoarece, prin grija Comitetului de Cul- tură și Educație Socialistă al județului, al C.I.C.P.M.A.M., aproape toate colectivele s-au bucurat de sprijinul și îndrumarea unor re- gizori șl actori (In primul rînd cei de la Teatrul Național Timi- șoara) de primă mărime. Regizorul loan Ieremia a coordonat direct șl a sprijinit actorii de la Teatrul Popular din Lugoj care s-au prezentat în concurs cu piesa «Noțiunea de fericire" de Du- mitru Solomon. Actorul Sandu Simionică i-a modelat, cu finețe șl tact pedagogic, pe actorii amatori de la Sindicatul învățămînt Timișoara, aplaudați pentru acel .Triptic Mazllu". Eugen Moțățeanu a semnat regia spectacolului cu piesa .Deșteptarea" de Dina Cocea, prezentată de elevii Școlii populare de artă Timișoara. Vladimir Jurăscu, Cam 11 Georgescu, Victor Odillo- Cimbru, Ștefan lordănescu (acum arădean) care, cu echipa sa din Buziaș, s-a încumetat (și de ce nu ?) să pună în scenă, și încă cu succes, o pretențioasă piesă semnată de Tudor Popescu, „Omul nu-i supus mașinii", au avut, de asemenea, un rol impor- tant în îndrumarea echipelor teatrale respective. Firește, cuvinte asemănătoare pot fi spuse șl despre colec- tivele artistice din județul Arad, prezente și ele în număr mare pe scena marelui festival al muncii și creației și vom consemna, mai ales, grija lor față de întocmirea unui repertoriu actual. în așa fel îneît scena să devină o puternică tribună de educație pa- triotică, revoluționară. Cel de la Șlria au dat viață unei piese de rezistență: .lancu la Hălmaglu" de Paul Everac. Cei de la Cen- trul de creație șl cultură socialistă .Cîntarea României" al sindi- catelor, din Arad, au pus în scenă .Patima roșie" de Mihail Sorbul, iar Școala de ofițeri de rezervă de la Radna s-a prezen- tat cu „Opera și pompierul" de Dan Tărchilă. Nu se cuvine să încheiem fără a semnala prezența pe scena concursului a nu mal puțin de 22 de montaje, prezența lor fiind cu atît mai valoroasă, cu cît, toate colectivele, fie ele din Timiș, sau din Arad și-au ancorat programele în actualitatea politică șl socială imediată. Prin texte admirabile, dar și prin modalități de Interpretare, actorii amatori au adus un imn de slavă marilor evenimente politice din acest an : 45 de ani de la Importantul act Istoric de Ia 23 August 1944 șl cel de-al XlV-lea Congres al parti- dului nostru. Nicolae PÎRVU Stoianovici noastre, rare și spontane, se închegau In jurul problemelor de literatură, nu bănuiam in tinăra studentă o traducătoa- re șl o cercetătoare pasionată. S-; Impus prin traducerile din opera Iui Mircea Eliade, Dumitru Radu Popescu șl a altor scriitori contemporani români in limba slrbo-croată din Iugoslavia. A fost coautoa- rea și traducătoarea volumului „Selccțiunl din proza scurtă română", apărut In R.S.F. Iu- goslavia. In românește a tra- dus din opera lui Ivo Andrici. Mi hai lo Idilici, Meșa Selimo- vicl, Sveta Luchici, contri- buind, prin prefețele și post- fețele publicate, la cunoaște- rea literaturilor celor două țări. In acest sens este Intere- santă cartea „Vuk Ștefanovicl Karagjlcl, în contact cu româ- nii". articolele In legătură cu preocuparea lui Eminescu pen- tru folclorul sirb. A publicat și alte lucrări din domeniul slavisticii, lucrări din dome- niul comparativisticii româno- iugoslave, a fost autoarea a mal multor manuale școlare. Creația scriitorilor de ex- presie sirbă din țara noastră a atras permanent atenția Volslavel Stoianovici. A con- tribuit in mod hotăritor la promovarea talentelor tinere, a scris articole pertinente des- pre creația lui Slavomir Gvoz- denovici, lovan Ciolacovicl, Vladimir Ciocov, Miomir To- dorov. A dat o prezentare de- tailată șl documentată a feno- menului literar al literaturii dc expresie sirbă, in prefața vclumulul de poezie și proză „Dăinuire", apărut la Valjevo dl: R.S.F. Iugoslavia. Om Integru, de o rară bună- tate șl omenie, Voislava Sto- ianovici, treclnd în neființă, a lăsat un gol imens in sufle- tele tuturor acelora care o cu- noșteau șl stimau. Ncboișa POPOVICI ? ORIZONT excelsior PREMIUL REVISTEI „ORIZONT" LA FESTIVALUL „LUCIAN BLAGA", SEBEȘ-ALBA, 1989 MARIA DALEA clipe In albastru Am fost astăzi in grădină Și-am văzut cerul coborit peste flori, Mi-ani înmuiat inima-n el și-am desenat castele. Deodată (i-am descoperit ochii. Tîrziu, am revenit in casă încununată de albastru. VOI RAMlNE Stau în spatele nopților, să văd de unde izvorăsc zorile. Să nu mă cauți, voi răsări singură o dată cu ele, in pragul tău. încearcă să înveți un cîntec din frunză, din apă, din piatră. Și voi răininc frunză, apă, piatră. Adunam in cale ramuri Să nu fie pustiu. La ceas de amintire Ne prăbușeam în ploi. Apoi fără să vrem se făcea primăvară șî-mboboceau în noi cuvintele viață, floare, cer, iubire. ZIDIRE M-am zidit în viața ta o Ană care-a revenit mereu. Iți strig acum, n-am ințcles zidirea pe ce s-a zidit. CE TlNAR EȘTI Am o sută de ani Am o mie de ani Iar tu ce tînăr ești. Mi-ai spus că gindesc floare Mi-ai spus că gindesc iubire Dar n-ai văzut că bucata aceea de cer M-a închis în ca Și de-atunci gindesc veșnicie JOC Pădurea strivită dc zori iși desface aripile. Noi mergem călcind peste irisul nopții ținindu-ne dc mînă. Părul meu, salcie-nflorită, atinge pămîntul și-aprinde apa. Ha., fii liană, mi-ai spus, o zi și-o veșnicie. TOPUL MUZICII POPULARE BĂNĂȚENE ’89 Topul muzicii populare bănățene '89 — manifes- tare artistică organizată de C.I.C.P.M.A.M. Timiș, Opera Română Timișoara, în colaborare cu Centrul de Creație și Cultură Socialistă „Cîntarea României" al I.J.T.L. Timiș, a înregistrat, după trei spectacole, următorul punctaj : SOLIȘTI VOCALI : Alina Ștefă- nescu — 9,74 ; Stana Izbașa — 9,74 ; Mihaela Marton — 9,57 ; Carmen Popovici — 9,42 ; Liliana Laichici — 9,33 ; Cornelia Adamescu — 8,85 ; Dan Necșa — 8,83 ; Nelu BHdaru — 8,60 ; Dorina Cerneanțu — 8,57 : Petrică Cioară — 8,36 ; Dan Stepan — 7,61. SOLIȘTI INSTRUMENTIȘTI ; Tică Colompar — 9,84 ; Ton Piep- tănar — 9,71 ; Sivu Golban — 9,63 ; Toma Virgil — 9,30. Cu fața la Dunăre Florian Copcea își intitulează cea de a treia carte cu o simplitate dezarmantă care la prima vedere ar putea să-1 îndepărteze pe cititor de miezul epic. Dar, în fapt, Viața cea de toate zilele (Editura .Albatros", 1988) cu toate că nu se autodefinește .roman", are destule dintre virtuțile genului. Totuși, pentru a înțelege cum se cuvine cele aproape o sută cinci zeci de pagini, e nevoie în primul rînd să-i cu- noaștem volumul de debut („Drumul bărbaților". Editura .Scrisul Românesc", 1985) care începea cu reportajul de ini- mă Dunărea — țara asta și se finaliza eu cel intitulat Uni- versul Dunării în expansiune. „Călătoria" lui Florian Copcea se petrece in Viața cea de toate zilele mai puțin prin descrieri exterioare și mal mult prin explorarea universului oamenilor de lîngă fluviu, a oamenilor pentru care însăși rațiunea de a exista șl con- știința le sînt modelate șl se desfășoară prin inima drumu- lui fără pulbere al Dunării. Privit din acest unghi, experi- mentul tînărului prozator de a-și fixa subiectele cărților, universul lor în marele univers al fluviului, ml se pare demn de luat în seamă, demn de urmat cu consecvență. Declarația de fidelitate din 1985 : „Nu sînt Ulise. Sînt poate cel care a mal fost pe tărîmul Dunării, pentru că sînt eu însumi cuprins în istoria acestui univers... Drumul este străbun șl duce spre nemurire. Și eu sînt mereu chemat. Așteptat. Exist. Trăiesc, deci. Martor și participant la epo- peele fluviului. Voi pleca șl voi înțelege. Lumea. Călătoria va fi singurul meu act de eroism. Fiindcă voi încălca legea lui Zamolxls, voi poposi zile șl nopți printre oameni. Voi adăsta In preajma ior ca timpul și eternitatea. Să alcătuiesc poate un letopiseț..." se transformă cu adevărat într-o carte vie, structurată ca un jurnal al formării conștiinței unul om. Dacă în Natură albă cn Ellsabeth (Ed. „Facla". 1987) caracterele personajelor erau radiografiate în mod sincopat, aproape brutal din pricina spațiului prozelor scurte, în ul- tima carte, epicul se bizuie în principal pe un fir coordo- nator precum o voce auctorlală care îl propune chipuri și voci reale sau ficționale. Eroul „jurnalului" ținut lîngă tîmpla de ape a Dunării nu e un ins înrăit al șantierelor cum ne-a obișnuit literatura de gen : dar nici altul căzut din lună, care să se mire în fața durităților mediului, unul care să tremure șl să albă coșmaruri după ce a fost martor neputincios în fața luării în captivitate pentru vecie de către fluviu a unul om. To- tuși, fără să albă o aureolă de erou, autorul jurnalului de lîngă Dunăre pătrunde încet și sigur în hlamida cărții pe care pare a o construi cu viața tui în manieră neorealistă. Caracterele studiate de-a lungul romanului-jurnal-repor- taj compun o galerie din care Florian Copcea ar putea să extragă cu talent și simț'al perspectivei umane mal am- ple. cîteva idei deosebit de sugestive pentru cărțile lui viitoare. Valeriu BARGAU • Bărbat și femele locuiesc in dragoste ; aceasta este casa lor l • Cu limba mestecăm iotul, numai vorbele le alegem. • Toate broaștele au chei l • Cumplit ger este rușinea : nu crapă pietrele cît crapă obrazul 1 • Ne-am împăcat : dormim împreună. • Ponegrind lumina, dai strălucire întunericului. V Nu-mi ești indiferentă cit timp mă împiedic de indife- rența ta. • Osia sufletului, numai cu lumină se unge. • Minciuna e untdelemnul in care se desăvîrșesc gogo- șlle. • Toți îți cer sfatul ! Tu eu cîne te sfătui 7 • Urmașii noștri ne petree pînă la poarta vieții... • Ei e ea melcul : toată casa o duce în spinare. • Nu cunosc fierul; străină îmi este deci regina 1 a Sînt un învingător : m-am supus tuturor legilor. • E cerul un burduf de stele șl-mî lasă gura apă. • I-a căzut tronf la cărți și eu tronc la inimă : să fie ăsta noroc ? • Trebuie să se întunece cerul, ca să vedem tdbaatrul din curcubeu. • Ca să realizezi o sinteză valoroasă, este necesar să fi „consumat" multe teze va- loroase. • Neavînd memorie, flutu- rele privește disprețuitor Ia vierme. a Tn ultima vreme, anotim- purile au devenit „nepoliticoa- se" intre ele : nu-șl mai res- pectă timpul și ordinea. • Nu toate florile devin fructe. Constantin Gheorghe-NAIDIN viața asociației FREAMÂT Foșnește ogorul. Se scutură timpul, Ce înalt e zborul piinii Sculptat în zbuciumul și in tăcerea miinii ! Foșnește toamna. Se scutură vița. Ce înalt e vinul Sculptat in tăcere Pc zbuciumul din Miorița ! Se scutură gîndul. Ce înalt c visul, Sculptat pe rîndul Sublimei tăceri ! Foșnește mina, Ce inaltă-i ziua, Turnată pe scrisul zvicnind. Se scutură toate Pornind din tăceri. Zvicnește întruna prin astăzi un ieri intotdeauua • în cinstea celei de-a 45-a aniversări a Revoluției de Eliber rare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă dîn August 1944, Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al ju- dețului Timiș, Consiliul de Educație Politică și Cultură Socialistă Șandra și Comitetul sindical al Schelei de Producție Petrolieră Șandra au organizat, sub genericul „Poem Marelui August", o suită de manifestări, în cadrul căreia tovarășul Ion Ciobanu, se- cretar al Comitetului de partid al întreprinderii, a făcut o largă prezentare a activității Schelei, a rezultatelor deosebite obținute de oamenii muncii de aici. A urmat vernisajul Expoziției de artă plastică organizată de Filiala Timișoara a U.A.P., vernisaj la care au luat cuvîntul Victor Gaga, președintele Filialei, și criticul de artă Deliu Petroiu. La manifestări a participat, din partea Asocia- ției Scriitorilor, prozatorul Mîrcea Șerbănescu. • Universitatea din Timișoara, Centrul de Științe Sociale — Sectorul de poetică și Asociația Scriitorilor din Timișoara au organizat o sesiune de co- municări științifice, cu participare națională, avînd ca temă Mu- tația simbolistă. Coduri și limbaje. în cadrul ședinței inaugurale au luat cuvîntul prof. univ. dr. Traian Bunescu, directorul Cen- trului de Științe Sociale, și Cercetător dr. Crișu Dascălu, șeful sectorului de poetică. Lucrările sesiunii s-au desfășurat în cinci secțiuni (Simbolismul românesc, Eminescu și simbolismul. Simbo- liști români, Postsimbolismul, Simbolismul european), reunind un important număr de cercetători, critici și istorici literari, scriitori, cadre didactice, și bucurîndu-se de participarea unui numeros public. • Sub semnul Centenarului Mihai Eminescu, la Centrul Universitar Timișoara a avut loc evocarea-spectacol In lumea Iui Eminescu, manifestare la care au luat cuvîntul conf. univ. dr. Dumitru Daba, secretarul Comitetului de partid al Centrului Uni- versitar, prof. unîv. dr. Gheorghe I. Tohăneanu și lect. univ. dr.' Deliu Petroiu. Și-a dat concursul Corul Filarmonicii de Stat „Ba- natul" din Timișoara, dirijat de Diodor Nicoară. • în cadrul Se- siunii de comunicări științifice Predarea limbilor și literaturilor moderne, organizată de Societatea de Științe Filologice și de Fa- cultatea de Filologie a Universității din Timișoara, a avut loc o masă rotundă cu tema Eminescu în traduceri, condusă de prof. univ. dr. Leon Levițchi. Au participat la dezbateri prof. univ. dr. Ștefan Binder, conf. univ. dr. Livius Ciocârlie, lect. univ. dr. Elena Ghiță, lect. dr. Traian Nădăban, cercetător șt. Pavel RoskoS. lect. dr. Romeo Maghercscu și asist univ. Doralina Sclea. • Detașa- mentul de pionieri al clasei a Vî-a de la Școala generală nr. 28 din Timișoara a organizat o interesantă întîlnire cu poetul Anghel Dunibrăveanu. Condusă de pioniera Mirela Tudor, comandanta de- tașamentului, întîlnirea a debutat cu o prezentare bio-bibliografică a scriitorului, susținută de elevul Dragoș Feneșan, după care a urmat un amplu recital din lirica invitatului. In încheierea acestei manifestări literare, pionierii au cîntat „Un copil avea o floare" șl „Sîntem pionierii țârii". M. O. panoramic aqua-forte „Poem marelui August" — un generic sugestiv pentru com- plexa manifestare culturală desfășurată la clubul Schelei de pro- ducție petrolieră Șandra, unde membrii ai Filialei Timișoara a Uniunii artiștilor plastici au fost prezenți în mijlocul oamenilor muncii printr-o expoziție de pictură, grafică și sculptură. • Pe întreg cuprinsul județului Timiș a continuat seria manifestărilor dedicate centenarului eminescian. Astfel, la Liceul „Electrotimiș", cercul literar condus de prof. Antoaneta Nichifor a marcat impor- tantul moment printr-o evocare a figurii poetului, realizată de scriitoarea Alexandra Indrieș, urmată de un recital poetic oma- gial din creația elevilor. • Vernisaj. Azi, 23 iunie, ora 19, galeria „Pro arte" din Lugoj va inaugura expoziția lui îoan lovan, „Studii de echivalare". Prezintă criticul de artă Gheorghe Vida și criti- cul literar Lucian Alexiu. • Premii „Helion". In primul rînd, în- soțit de felicitările noastre, „Premiul european de Science fiction pentru cel mal bun fanzin", cu care a fost distinsă publicația „Helion" a Casei Universitarilor din Timișoara, la San-Marino, în luna mal a acestui an. Un premiu de prestigiu, căruia 1 s-a adăugat, în același cadru, „Premiul european pentru opera de artist plastic SF“, obținut de timișoreanul Traian Abruda. Și apoi, premiile „Helion '89", ale concursului de proză scurtă : pr. I : Paul Tatomlr (Brașov) ; pr. II : Aurel Cărășel (Cernavodă) ț pr. III: Viorcl Mihalcea (Bacău) ; mențiuni : Cristina Vrăjitoru (Iași) și Dana Mîndru (Piatra Neamț). • Noi apariții la editura „Facla" : George Călinescu, „Cartea nunții", N. D. Cocea, „Vin de viață lungă", Viniciu Gafița, „Pe urmele lui Avram îancu". E VACANȚA. . . '.'.in fotbalul de elită, adică s-a încheiat campionatul (nu și Cupa) ; a învins, din nou, Steaua, urmată, iarăși, de Dinamo, după care curge tot Victoria ; dacă o ținem mereu așa, întrecerile nu vor avea decît... piper, intrucîl bătăliile cele mari le vor purta aceleași mici echipe, visînd și vizînd un ideal suprem : supra- viețuirea : de fapt, citind bine clasamentul, vom băga de seamă o diferență ca de la cer la pămînt între trio-ul din frunte și „restul lumii", cele 15 echipe cărora, eventual, le arde gîndul unei participări la Cupa U.E.F.A. ori cea Balcanică, dar, mai ales, le sfîrîie călcîiele de teama căderii ; cît de ciudat e faptul fotba- lului nostru o dovedește soarta crudă a Oțelului din Galați, care în toamna trecută juca în „europene", învlngînd, chiar, pe ma) de Dunăre, pe Juventus, ca în prag de vară să se înece în mo- cirlă (după Costică Radul eseu, Cornel Dinu s-a pus pe experi - mente, ceea ce a si reușit : s-a dus la Cluj) ; a picat, în lacrimi, și Rapidbl, dovedind că trupa-i era subține pentru un urcuș atît de anevoios ; cred că nici n-avea unde să suie... Sub aceste auspicii, total necompetitive, revine pe prima scenă și „Poli" Timișoara, grație, întîi, rîvnei și priceperii exce- lentului antrenor care este Costică Rădulescu ; îndrăznesc șă afirm că anul acesta e, acum, ce) mai bun tehnician de fotbal din fotbalul românesc, cu argumentul că el a făcut minuni, cu loturi de anonimi, fără posibilitatea de a strlnge la o echipă tot ceea ce e mai valoros In țară la un moment dat (și nici măcar într-un județ) ; analizîndu-i „bibliografia", lesne se va desprinde că nea Costică Rădulescu a sfințit locurile prin care a trecut, le-a sfințit cu vocație șl trudă. Ii mulțumim 1 Bătălia cu U.T.A. a fost cea mai frumoasă dispută a anului fotbalistic de la noi ; mai sus chiar decît Steaua — Dinamo .. . Atenție : vine Danemarca I Teodor BULZA ORIZONT • 8 • colocvii internaționale CU PAUL ZUMTHOR Litera și vocea Cunoscut publicului român prin studiile consacrate literaturii medievale. Paul Zumthor, profesor in Canada, este deopotrivă poet și romancier. Inter- viul acordat recent revistei „Magazine littăraire" se concentrează asupra unei probleme de o marcantă actualitate — relația oralitate f scriere —, fiind prilejuit de ultimul său volum de eseuri. Litera și vocea. — Care credeți că ar fi diferența dintre poezia orală a antichității, „Iliada", ..Odiseea", și cea a evului mediu ? — în ambele cazuri avem de a face cu civilizatii în care nu a pătruns to- tal practica scrierii, valorile $1 cunoaș- terea el. Dar diferența este totuși con- siderabilă : marile epopei homerice a- mlntite au apărut înainte de răspîndi- rea scrisului, transmiterea lor fiind in- tegral vocală, în timp ce poezia medie- vală s-a format într-o lume în care scrierea eca deja bine cunoscută (desi- gur că într-o măsură mult îndepărtată de triumful total, de predominarea absolută pe care o va cunoaște în Eu- ropa după descoperirea tiparului, la mijlocul secolului al XV-lea). Cu toate acestea, răspîndirea tiparului nu a fost atît de rapidă cum am crede. I-au tre- buit cam o sută de ani pentru a deveni o practică firească. Pînă atunci ne aflăm într-o perioadă de „oralitate mixtă" : există scriere, dar are autori- tate, se impune cu adevărat doar ceea ce e spus, pronunțat și auzit. Legea, în acele vremi, nu e un text scris, ci cu- vîntul regelui, pe care crainicii trebuie să-1 poarte, să-1 aducă în piețele pu- blice și să-1 anunțe cu voce tare. Cîn- tccul lui Roland, din veacul ai Xl-lea, ca și alte opere de același tip, a circu- lat foarte multă vreme doar pe cale vocală. Din fericire pentru noi, la un moment dat, copiștii au avut ideea să noteze pe pergament conținutul acelor poeme. Dar nici acest fapt nu a între- rupt tradiția orală 1 Avem șase sau șapte manuscrise din Chanson de Ro- land, complet diferite, șl care se des- fășoară pe aproape două secole. Ar tre- bui să le considerăm ca pe un fel de instantanee stenografice ale poemului, luate In diferite momente. — Difuzarea poemului era orală. Au- ditoriul fiind întotdeauna restrîns, cum se petreceau lucrurile ? — Un poem precum Cîntecul 1ui Roland era cu siguranță declamat, aș spune mai curînd „incantat", adică modulat după o melodie relativ mono- tonă. — De către niște specialiști, care se numeau jongleuri. — Da, dar care nu aveau nimic de a face cu măscăricii de bîlcl 1 Erau adevărați interpreți, care-șl Intonau poemele în locuri publice, curți regale, castele senioriale, în cursul unor ade- vărate „performanțe". înțeleg prin toa- te acestea că era vorba de un om fizic prezent, un Interpret care-șl alegea un anumit ton al vocii, o anumită mimică, adresîndu-se preponderent urechii spec- tatorilor săi. După care ..'. făcea un tur cu talgerul întins. Dacă aparținea însă unei curți, jongleurul era salariat. Ori- cum, nu se simțea cu nimic mai ono- rat decît bucătarul șl nici nu cîștiga mal mult decît un scutier. — Auditoriul unei „chanson dc geste" sau al unui roman era sensibil la dimensiunea simbolică a acestor po- vestiri ? D-voastră susțineți, contrar opiniei curente, că Evul mediu nu era simbolic 1 — Da, e puțin paradoxal. Dar cuvîn- tul „simbol" păcătuiește azi prin a fi mult prea folosit și mult prea vag. Prefer deci să vorbesc despre semne sau Indici. Începînd din romantism, ideea simbolului o evocă pe aceea a unei reverii, a unui imaginar liber. Or, asta nu e cîtuși de puțin ceva medie- val. Dimpotrivă, prin comparație, cul- tura evului mediu este profund rațio- nală. Nu în sens cartezian. CI prin fap- tul că, pentru spiritul medieval — chiar și pentru analfabetul de la țară — totul are o cauză. Cauză care tre- buie exprimată cu multă claritate. Chiar dacă e Invocat un deochi al unei vrăjitoare, șl atunci găsim o adîncă exigență rațională în a-1 explica. A- cesta e motivul pentru care atîtea opere teologice sau profane, cum ar fi ie Roman dc la Rose, folosesc alegoria. Alegoria este o hlper-raționalitate. Iată de ce, de pîldă, dacă o creangă anume, așezată la un capăt de drum are for- ma unui crucifix, nu va fi un simbol vag, cl un semn. în cazul a ceva su- gestiv, vag, aș vorbi despre Indici, și niciodată despre simboluri. — In secolul al XH-lea, primele ro- mane — ca, de pildă, cele ale lui Chr6ticn de Troyes — au fost compuse totuși în scris. — Fără îndoială. Dar, după părerea mea, ele nu au fost citite niciodată în tăcere. Chiar marile romane cavale- rești care vor fi scrise după aceea în proză, poveștile Iul Lancelot, ale rege- lui Arthur, ale Mesei Rotunde, au fost Încântate, recitate pe un ton de me- lopee. — Se cunoaște modul în care-și com- punea ChrStien de Troyes romanele ? — Nu există vreun dubiu că oameni precum Chrâtlen de Troyes, creatori de roman, erau literațl, obișnuiți cu tehnicile scrisului. Lucrurile acestea ne sînt bine cunoscute. întîi, autorul com- punea mental și dicta scribului care nota totul pe tăblițe de ceară. Apoi, autorului 1 se reciteau tăblițele, el me- dita la cele auzite șl dicta a doua oară un text, In principiu definitiv. Deci a- veau loc mai multe transferuri vocale, de unde importanța vocii în compozi- ția însăși. A elabora într-un asemenea mod presupune o extraordinară sensi- bilitate la efectele ritmului. — In acest interval s-a născut lite- ratura — in sensul în care, mai tîrziu, ea va fi mereu asociată noțiunii de text ? — De fapt, spre literatură ne-a con- dus interiorizarea acestui proces ; dic- tarea, un act produs între autorul ca- re-și compune textul și cel care-1 no- tează, se va desfășura de acum înainte in intimitatea unui cabinet de lucru. Autorul poate reflecta asupra muncii sale, poate reveni asupra celor scrise. Partea sa de răspundere e mult spo- rită. Nu mai e vorba despre arta ano- nimă a cîntecelor de gestă, pe care orice interpret le putea modifica mai mult sau mai puțin după propriul plac. Pe de altă parte, romanul povestește întîmplări infinit mai complexe, încăr- cate de simboluri, de aluzii la actuali- tate. Asupra textului se exercită un adevărat travaliu. Dar încă nu e lite- ratură, deoarece totul continuă să trea- că prin voce, rămînînd destinat lectu- rii în public. Totuși, procesul de inte- riorizare continuă și va deveni nucleul întregii noastre literaturi. Prin însuși acest fapt, se va amplifica și rolul scrierii. întîi, pentru că aceste romane sînt tot mal lungi, tot mal greu de memorat. Apoi, din cauza apariției ti- parului ... Transmiterea unui text prin voce, performanța, presupunea prezen- ța fizică simultană a celui care vorbea șl a celui care ^isculta, deci o legătură concretă, o proximitate, un „schimb corporal", priviri, gesturi. Din clipa cînd transmiterea nu se mal face decît prin medierea scrisului, cînd lectura devine mută, solitară, relația cu cor- pul se întrerupe. Se Iese din prezent. iar exigențele unei prezențe fizice, con- strîngerile spațio-temporale sînt aboli- te. Tiparul va permite ca o carie să poată fl -citită oriunde șl orieînd. — De la predominarea vocii in evul mediu s-a trecut nu numai la supre- mația scrisului, ci șl la o sacralizare a scrierii și a statutului scriitorului. Nu asistăm, oare, de prin anii 1950, la o nouă cotitură ? — Cred că, de fapt, ne îndreptăm spre o nouă oralitate, de un tip diferit — mutație pe care ne-o vom asuma cu mare dificultate. O oralitate care, gra- ție audiovizualului șl mijloacelor elec- tronice, nu mai presupune prezența fi- zică, ci rămîne foarte legată de vizua- litate. N-aș susține că scrierea, litera- ră în particular, și-ar fl pierdut deja statutul pentru noi. Dar mă întreb ce funcție va mai avea ea peste 20 de ani. Una strict utilitară 7 Nu sînt si- gur că va rămîne intactă ideea de lite- ratură ca lucru venerabil, presupunînd autoritate șl valoare estetică, meritînd o atenție aparte. S-ar putea ca, într-o zi, ceea ce ne e acum cunoscut sub nu- mele de literatură să fie înlocuit de ceva pe care nici nu ml-1 pot imagina încă. N-aș spune totuși că nu va mai exista literatură. Dar ne orientăm spre ceva care va diferi de Balzac, Proust sau Mușii. Literatura va tinde spre a se depăși — Cum vă explicați interesul din zilele noastre pentru tot ce privește evul mediu 7 — Cred că acest fenomen nu e străin de o resuscitare a interesului pentru Istorie (în timp ce, prin anii ’50 se trăia doar în prezent). Ne aflăm într-o societate în care marile mituri nu mai sînt un refugiu decît pentru o minori- tate dintre noi. Dar atunci, de ce evul mediu ? De ce nu antichitatea sau se- colul al XVIII-lea ? Cred că, de fapt, într-un mod intuitiv, empiric, resimțim o anumită analogie între epoca noastră și imaginea pe care o avem despre evul mediu : o societate în plină mu- tație, instabilă și, deopotrivă, excesivă, romantică. Iar una dintre aceste ana- logii izbitoare este că, între toate Ino- vațiile noastre tehnice, regăsim efectiv o lume a vocii. Apare deci o confra- ternitate cu universul medieval, pe care eu o resimt foarte profund... Dar tre- cutul nu trebuie pur și simplu descris.’ El trebuie făcut să retrăiască. Apro- piat de noi. Fără îndoială că erudiția este o fază indispensabilă — în acest teritoriu sînt foarte exigent —, dar dacă nu degajă un sens, ea nu se uma- nizează. Iar acest sens nu va deveni cu adevărat viu decît dacă omul de astăzi e capabil să-i integreze concep- ției despre sine, despre felul în care trăiește și îi percepe pe ceilalți, socie- tatea. Trebuie să vorbim despre acest trecut în termeni imediat asimilabili într-o gîndire de azi, evltînd, firește, orice anacronism. Să facem, deci, pro- ba unei imaginații critice, a unei vi- ziuni poetice. Traucere și prezentare : I. PANTEA MIȘCARE NEÎNTRERUPTA Dc argilă sînt norii Iar vîntul ii plăsmuiește ii afundă în văzduhul înghețat pe veci. Cerul smulge tăceri de cristal în amintirea unor morți îndepărtate In timp ce cu mă rog ca osînda să se oprească. Dar vîntul inexorabil continuă. Iți mulțumesc, o, MAMA ! E nou soarele in văzduh, așteptat in neliniștită tăcere. Simt acest soare despieîndu-mi pielea : slnt făcut piatră a acestui pămint MARIO G1USEPPE RESTIVO (ITALIA) (1963—1982) Născut la Palermo, la 24 ianuarie 1963, primul dintre cei patru copii ai unei familii originare din Castelbuono, unde va și urma cursurile școlii pri- mare în 1974, de la 11 ani, tatăl său decide să ofere unor reviste prima cu- legere de versuri a copilului, Intitulată „La mia aurora", căreia l-a urmat imediat o alta, intitulată „In cammino", editate în 1975. Ambele au avut un deosebit succes de public și de critică, fiind în centrul atenției multor cercuri literare și publicații. Vîlva creată a atins chiar cercurile guvernamentale și pe cele ale Vaticanului, de unde copilul a primit scrisori de gratitudine și admirație. Se transferă la Milano, fiind cîștigător al unei burse de studii „Federlco Motta Editore", apoi, la vîrsta de 18 ani. devine membru al cunos- cutei Accademia Internazlonale Gentium „Pro Pace" din Roma. A murit, în vîrstă de 19 ani, intr-un tragic accident de automobil, la Chambery, tn Franța. Opera sa poetică a fost adunată într-un volum intitulat „La stagionc delHn- contro. Poesle postume" șl editată la Palermo, în 1985, prin grija unor prie- teni devotați. Versurile acestui poet ce se adaugă alesei familii spirituale de poeți-copii surprind prin tonalitatea confesivă, de o solemnitate adîncă, prin stilul direct, necăutat, ce conferă orizontului liric o naturalețe debordantă. zbirlit dc pietre spre a muri în pulberea durerilor mele. Dar nu plînge pentru fiul tău care suferă, fiindcă viața aceasta țic ți-o datorez, mamă ! VIITOR Timpul nostru e o dimensiune dc amintiri. Trăim fericiri dovedite pc care le lăsăm să curgă obositoare iluzia unui prezent go! de dilema viitorului. Mîinc va fi chiar astăzi. (Din volumul La stagionc dellTn- contro, ciclul La stagione della •«rima spiaggia). Traducere și prezentare : Gcorgc POPESCU COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU. NICOLAE PlRVU CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ; TIMIȘOARA, strada RODNEl 1: Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R TIPARUL EXECUTAT LA I P B T. Index : 42 907 Proletari din toate țările. unifi-vă ' orizont as SAPTAMINAL SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 26 (1165) 30 IUNIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XI. • 8 PAG.. 3 LEI PLENARA COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Cuvintarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU STIMAȚI TOVARAȘI. Aș ciori să mulțumesc Comi- ■' tetuîui Central al partidului pentru hotărîrea pc care a luat-o di- a propune pentru dis- cutarea in adunările de partid, la conferințele de partid și la Congres, a realegerii mele fn înalta funcție dc răspundere in partid și în stat, de secretar ge- neral al Partidului Comunist Romăn. vă mulțumesc In inod căldu- ros pentru această încredere pe cari- mi-ați acordat-o. (Aplauze puternice, prelungite : se scan- dcază ndelung : „Ceaușescu — P.C.R. !“, ..Ceaușescu, Româ- niți - stima noastră și mîn- dria I", „Ceaușescu reales, la al XIV leu Congres!"). Di? aproape 60 dc ani, in ac- tivitatea sindicală, a tineretului comunist, în partid, am activat întotdeauna ca un soldat cre- dincios al partidului, ca un fiu al poporului în rîndul căruia m-am născut — al muncitori- lor, țăranilor, al întregii noas- tre națiuni —, convins că numai și numai calea indicată de co- muniști reprezintă drumul spre libertate, spre o viață demnă și liberă a poporului nostru I (Aplauze puternice, prelungite). Am Îndeplinit întotdeauna sarcinile puse dc partid In ori- ce domeniu de activitate. Am avut permanent în vedere că un activist al partidului trebuie întotdeauna să răspundă che- mării partidului, să acționeze cu toate forțele sale pentru în- făptuirea politicii generale a partidului. Am făcut acestea în anii grei ai Ilegalității șl apoi în anii de după Eliberare, tn construcția socialismului. în înaintarea fermă a patriei noas- tre pe calea socialismului și co- munismului De 24 de ani partidul mi-a încredințat înalta funcție de secretar general al parti- dului. Această funcție a fost confirmată de nenumărate ori, și de congresele partidului, dar și de întregul nostru po- por. prin voturile ce mi s-au acordat ca deputat și. apoi, ca președinte al Republicii So- cialiste România. Pol să declar acum. cînd sînt din nou propus pentru a. eeastă înaltă funcție, că am acționat întotdeauna, în.preu. nă cu Comitetul Central. cu ceilalți tovarăși din conduce- rea partidului, cu partidul și cu întregul popor, pentru a asigu- ra înfăptuirea programelor de dezvoltare economîco-soclală, de ridicare a gradului de civi- lizație, de bunăstare materia- lă și spirituală a poporului, de întărire- continuă a indepen- denței și suveranității țării. (Aplauze puternice prelungite). Pe drept cuvînt se subliniază importanța Congresului al IX- lea pentru construcția socialis. tă în patria noastră. Dar. do- resc și acum foarte sintetic — să subliniez cu toată tăria că Congresul al IX-lea nu ar fi fost posibil fără înfăptuirea revoluției de eliberare socială și națională. fără celelalte congrese ale partidului, fără lupta îndelungată, de veacuri, a înaintașilor noștri pentru formarea poporului, a națiunii, a statului național romăn Este o îndatorire a oricărui comunist de a sublinia întot- deauna faptul că tot ceea ce s-a înfăptuit. de-a lungul veacurilor în patria noastră, a asigurat ridicarea continuă a României pe noi șl noi culmi de progres - și stă la baza realizărilor noastre de astăzi. Tată de ce trebuie să cinstim Mărețele realizări obținute dc poporul nostru în făurirea socialismului demonstrează cu putere justețea liniei generale a partidului nostru, dc aplicare creatoare a legităților obiective, a principiilor socialiste la reali- tățile României. Putem afirma cu deplin temei că partidul nostru ți-a îndeplinit și își îndeplinește cu cinste misiunea sa istorică dc detașament revoluționar, dc centru vital al întregii națiuni — și a călăuzit și călăuzește poporul nostru pc calea făuririi socialismului și comunismului. NICOLAE CEAUȘESCU Desfășurată sub președin- ția tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, secretar general al Partidului Comunist Ro- mân. Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român, din 27—28 iunie a marcat un eveniment de o deosebită importanță în viața politică a țării. Cuprinzînd o bogată ordine zi Plenara a dezbătut și aprobat convoca- rea celui de al XlV-lea Con- gres al P.C.R. ; Proiectul Pro- gramului Directivă al Congre- sului al XlV-lea al P.C.R. cu privire la dezvoltarea econo- mico-socială a României în cincinalul 1991—1995 și orien- tările pînă în anii 2000—2010; Proiectul Tezelor pentru Con- gresitl al XlV-lea al P.C.R. privind dezvoltarea societății românești, perfecționarea con- ducerii economico-sociale, dez- voltarea democrației muncito- rești revoluționare, creșterea rolului P.C.R. și activitatea Ideologică, politico-educativă, ridicarea nivelului de cunoaș- tere științifică, de cultura, a conștiinței revoluționare, ra- portul de forțe și caracteristi- cile fundamentale ale situație! internaționale ; realizarea pla- nului pe primele șase luni ale anului și măsurile pentru în- deplinirea planului pe semes- trul TI și pe întregul an 1989 ; proiectul Planului național unic de dezvoltare economl- co-socială a Republicii Socia- liste România pe anul 1990. Un moment cu profundă semnificație istorică, trăit cu mîndrie și emoție de cei pre- zenți, l-a constituit propune- rea Comitetului Politic Exe- cutiv al C.C. al P.C.R., ca la al XlV-lea Congres. în supre- ma funcție de secretar gene- ral al P.C.R. să fie reales tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU, Membrii Comitetului Central, ai Comisiei Centrale de Revi- zie. toți cei aflați în sală au aprobat, într-o însuflețitoare (Continuare în pag. 2) (Continuare în pag. 3) PROPUNEREA COMITETULUI PUUIIC EXLCUflV HOTĂRÎREA Al C.C. AL P.C.R. PRIVIND REAtEGERtA, LA CONGRESUL AL MV-LEA AL PARTIDULUI, A EOV ARCULUI NICOLAE CEAUȘESCU IN IUNCTIA SUPREMA UE SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST RUMÂN — prezentată de tovarășul Manea Mănescu — Stimați tovarăși. Din însărcinarea Comitetului Politic Executiv, îmi revine înal- ta onoare să supun Plenarei Co- mitetului Central, spre aprobare, propunerea ca la Congresul al XlV-lea, în funcția supremă de secretar general al Partidului Co- munist Român, să fie reales In- flăcâratul patriot șl eminentul re- voluționar. genialul fondator al României Socialiste, marele Erou al națiunii, proeminentă persona- litate a lumii contemporane, a mișcării comuniste și muncita- cești internaționale, mult iubitul si stimatul nostru conducător to- varășul NICOLAE CEAUȘESCU. (Aplauze puternice, ovații și urale. Se scandează „Ceaușescu — P.C.R. Ț). '.t-___________ (Continuare în pag. 9 PLENAREI CU PRIVIRE LA N I CO L ÎN FUNCȚIA I PARTIDUI Plenara C.C. al P.C.R.. dind expresii celor mai hlese sentimente de înaltă sti- mă și prețuire, dc nețărmurită dragoste și pro(undă recunoștință alo comuniști- lor. ale tuturor oamenilor muncii, în de- plin consens cu voința unanimă a între- gului partid și popor, hotărăște să fie supusă dezbaterii în adunările generale ale tuturor organizațiilor de bază din întreprinderi, instituții unități agricole. In toate conferințele organizațiilor co- munale. orășenești, municipale și județe- ne ale PC.R., în întregul nostru partid, propunerea ca la al XlV-lea Congres. în înalta funcție de secretar general al par- tidului, să fie reales cel mai iubit și stimat fiu al națiunii noastre, strălucitul conducător de partid și țară, tovarășul Nicolae Ceaușescu. COMITETULUI CENTRAL REALEGEREA TOVARĂȘULUI , A E CEAUȘESCU )E SECRETAR GENERAL AL UI COMUNIST ROMÂN Comitetul Central își exprimă în una nimitato ferma convingere că realegerea în fruntea partidului a tovarășului Nicolae Ceaușescu — eminent militant comunist și patriot înflăcărat. ilustru ginditor revoluționar luptător ferm pen- tru realizarea (olurilor supreme ale cla- sei muncitoare, genial făuritor al noului destin al țării și al celei mal luminoa- se epoci din istoria patriei, personalitate politică dc excepție a lumii contempora- ne, care șl-a consacrat șl își consacră dc aproape șase decenii, cu abnegație și eroism. întreaga viață și activitate bi- nelui și fericirii națiunii române, cau- zei Independenței și suveranității, so- cialismului și păcii. înțelegerii sî colabo- (Coutinuare în pag. 2) ORIZONT-----------------------------------------------® 2 ® PLENARA COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN CUV/NTAREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU (Urmare din pag. 1) întotdeauna, cu întreaga noas. tră conștiință, pe toți cei ca- re au dus lupta pentru exis, tența României forțele pro- gresiste, revoluționare. sâ cinstim poporul nostru, adevft râtul făuritor al propriei sale .istorii, al independenței și su- veranității României ' Ei est< făuritorul României de astăzi! (Aplauze șl urale puternice, prelungite; se scandează înde, lung: .Ceaușescu șl poporul". „Ceaușescu. România — stima noastră si mfndria F). Fără nici o îndoială. dragi tovarăși că fn luptele Inddim gate. In activitatea de dezvol- tare a țării noastre s-au sâ- vfrșlt multe greșeli . au fost, de altfel, orinduir) sociale di- ferite. însăși Intr o etapă a construcției socialismului s-au săvîrșlt o serie de greșeli. Cri- ticînd unele stări de lucruri din trecut trebuie Insă sâ pu nem întotdeauna fn evidență ceea ce a asigurat mersul Ina- inte ai poporului nostru ș! să cinstim pe acei care au -fâcii' totul, șl.au dat viața pentru măreția și libertatea întregii noastre națiuni I Numai așa vom fi adevărati activiști muncii, numai așa vom acțio- na întotdeauna ca adevârați oameni cu înaltă răspundere față de trecutul, de prezentul șl viitorul patriei noastre 1 (Aplauze puternice, prelungite). Nimeni nu trebuie să proce. deze. așa cum spune în unele versuri ale sale Eminescu. In Scrisoarea I — de a vedea numai ceea ce a fost rău. ce e negativ Trebuie sâ vedem ceea ce a fost înălțător în lup- ta din trecutul poporului ro- mân. ceea ce a asigurat mer. sul înainte I Aceasta trebuie să reținem întotdeauna I Orice altă atitudine înseamnă. de fapt, a lovi tn popor. în clasa muncitoare, tn partid ; în- seamnă de fapt, a acționa îm- potriva intereselor dezvoltării socialiste șl comuniste, îm- potriva bunăstării șl Indepen. denței poporului. (Aplauze pu- ternice, prelungite). Nu doresc să mă refer la al- te probleme, deoarece voi face aceasta în "cuvîntul meu de în- cheiere Doresc. Încă o dată, să ex- prim mulțumirile mele pentru încrederea ce mi-o acordați și să asigur Comitetul Central, să asigur întregul partid s! în- tregul popor că. dacă tmi vor acorda din nou încrederea, voi acționa, ca și pină acum. cu întreaga forțâ pentru a asigura înfăptuirea obiectivelor de dez- voltare a patriei noastre In pe- rioada următoare pină In anii 2000, realizarea neabătută a Programului partidului de fău- rire a societății socialiste mul- tilateral dezvoltate șl de înain- tare spre comunism. Pentru mine nu există și nu va exista niciodată țel mai înalt, suprem, decît cauza so- cialismului. a comunismului, cauza bunăstării și fericirii po- porului, a măreției sale, a in- dependenței șl suveranității pa- triei noastre socialiste — Re- publica Socialistă România. (Aplauze si urale puternice ; se scandează îndelung : .Ccauscscu — P.C.R. F. .Ceaușescu și po- porul !", .Ceaușescu, reales la al XlV-lea Congres!” Intr-o at- mosferă de puternică Însufleți- re și strinsâ unitate, toți cei prezenți in sală aclamă și ova- ționează îndelung pentru Par- tidul Comunist Român, pentru secretarul său general, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU). PROPUNEREA COMITETULUI POIIIIC EXECUTIV Al C.C. (Urmare din pag. 1) In acest moment de mare fn. seninătate pentru prezentul și vi- itorul țării, avem convingerea de. plină că această ■ ' ■ ! on'Oune. re izvorăște din dragostea res- pectul și recunoștința noastră, a membrilor Comitetului Central, a tuturor comuniștilor, a clasei muncitoare, țărănimii șl intelec- tualității. a întregului popor pen. tru tovarășul Nicolae Ceaușescu. ilustrul gînditor și militant poli- tic, care tn cele șase decenii de continuă și eroică activitate re- voluționară și-a dedicat viața, zi de zl. cauzei drepte a eliberării sociale și naționale, a victoriei socialismului, a Independenței sl fericirii poporului român, a rola, borării si păcii fn lume (Aplauze puternke prelungite). Stimați tovarăși. Istoria noastră națională a în- scris. în paginile sale cele mal strălucite, titanica activitate re- voluționară pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu o desfășoară, in fruntea partidului și a țării, pentru înălțarea și propășirea Ro- mâniei socialiste, spre binele și fericirea întregii națiuni, care se împletește organic și Indestructi. bil cu însăși viața și lupta eroi, rulai nostru partid comunist întregul nostru popor cunoaște Al P.C.R. și dă o înaltă prețuire rolului de- cisiv pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu l-a avut și li are în elaborarea și înfăptuirea mărețe- lor obiective ale edificării socie- tății socialiste pe pămfntul Ro- mâniei. In luminoasa epocă revo- luționari' deschisă de Marele Con- gres din 196S tn fundamentarea celor mai viabile căi si soluții pentru rezolvarea problemelor complexe pe care ie rldlcâ. in fiecare Mapă, construcția noii o- rtnduiri. mersul ferm înainte al țării, pe calea socialismului și comunismului în glorioasa Epocă Nicolae Ceaușescu. a crescut fără înceta- re rolul conducător al Partidului Comunist Român centrul vital al societății, s-a afirmat puternic, fn toate domeniile vieții politice, e. conomlce si sociale, democrația muncitorească revoluționară. s-a întărit proprietatea socialistă, s-au dezvoltat continuu forțele de producție pe tot cuprinsul tării, s-au accentuat perfecționarea re lațllior de producție. progresul științei, fnvățămlntului și culturii a sporit necontenit bunăstarea în- tregii națiuni Avem convingerea fermă că In frunte cu tovarășul Nicolae Ceauscscu. eminentul conducător clarvizlonar. luminat. bun șl drept. România nu se va abate niciodată de la calea revoluțio- nară a construcții'' socialismului și comunismului, că Partidul Co- munist Român va aplica neabătut, fn condițiile concrete ale țării noastre, principiile generale ale socialismului științific, vasta ex- periență acumulată fn procesul u- riaș al construcției noii orînduirL (Aplauze prelungit'') Sub conducerea înțeleaptă a to- varăsulul Nicolae Ceaușescu. do- cumentele de însemnătate funda- mentală pe care le dezbatem în plenara noastră — Tezele pentru forumul suprem al partidului și proiectul Programului de directi- ve al Congresului al XlV.lea al Partidului Comunist Român, cu privire la dezvoltarea economlco- socialfl In cincinalul 1991-1S95 șl orientările de perspectivă pînă In anii 2000-2010 — ce ilustrează gln- dlrea sa fecundă, politică, științi- fică. revoluționară, viziunea sa teo- retică și practică atotcuprinzătoare, vor constitui un mobilizator pro- gram de muncă pentru întregul popor, bază trainică pentru conti- nuă dezvoltare economică șl so- cială. pentru înaintarea fermă a patriei spre culmi tot mai înalte de progres și civilizație. Actul politic, de însemnătate cardinală. In consens cu voința în- tregului partid, a întregii națiuni, a) realegerii tovarășului Nicolae Ceaușescu tn funcția supremă de secretar general al Partidului Co- munist Român, reprezintă garan- ția sigură a continuității procesu- lui dc făurire a societății socia- liste multilateral dezvoltate — cu poporul și pentru popor Sinteți. mult stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, mîndria. dem- nitatea și făclia revoluționară a partidului și a poporului, ce vă urmează cu. credință și devota- ment nemărginit fn măreața o- peră constructivă ce conferă Ro- mâniei un loc demn între națiu- nile lumii, iar dumneavoastră, iu- bite conducător, recunoașterea largă de Erou al Păcii, proemi- nentă personalitate a vieții poli- tice internaționale. înflăcărat mi- litant revoluționar pentru o lume mal bună și mai dreaptă pe pla- neta noastră. (Aplauze puternice. Se scandează îndelung: „Ceaușescu — P.C.R. I"). Comitetul Politic Executiv pro- pune plenarei Comitetului Central să adopte o hotărîre privind re- alegerea la Congresul al XIV- lea. a tovarășului Nicolae Ceaușescu tn înalta funcție de se- cretar general al Partidului Co- munist Român. (Urale și ovații. Se scandează „Ceaușescu reales la al XIV -lea Congres F). Mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, Mult stimată tovarășă Elena Ceaușescu Vă rog să-mi îngăduiți, în acest moment solemn, să dau expresie celor mal alese sentimente ale poporului nostru și sâ vă urăm, din toată Inima, să ne trălțl în. tru mulți ani, spre gloria Parti- dului Comunist Român, spre mă- reția scumpei noastre patrii, li- bere. independente șl suverane. Republica Socialistă România. (Urale $1 ovațiL Aplauze prelun- gite. Se scandează „Ceaușescu — P C.R. !”). H O T Ă R î R E A Plenarei Comitetului Central (Urmare din pag. 1) rării internaționale — constituie cca mai sigură garanție a edificării cu succes n societății socialiste multilateral dezvol- tate, pe baza aplicării creatoare r prin- cipiilor generale ale socialismului știin- țific la condițiile 'oncrete din țara noas- tră, a viitorului -omunlst al patriei, a înaintării neabătute a României spre ce- le mal înalte culmi de progres și civili- zație. Adoptind această hotărire, Plenara C.C. al P.C-R. subliniază rolul determi- nant al conducătorului partidului șl sta- tului în vastul proces revoluționar, uni- tar șl neîntrerupt, pe care La cunoscut România in perioada de glorie și măre- ție Inaugurată de Istoricul Congres al IX-lea. moment decisiv în desfășurarea operei de construcție socialistă. în reali- zarea grandioaselor ctitorii, fără egal în multimilenara existență â patriei. ce au dat, spre mîndria șl satisfacția po- porului român. o neasemuită strălucire chipului țării, un loc de frunte și un bi- nemeritat prestigiu în rfndul națiunilor lumii. Cursul înnoitor revoluționar, dinamic pe care tovarășul- Nicolae Ceaușescu l-a imprimat vieții cconomico-sociale din pa- tria noastră, in luminoasa perioadă des- chisă de Congresul al IX-lea, și-a pus din plin amprenta asupra dezvoltării să- nătoase și viguroase a economiei naționa- le, a întregii opere de edificare a socia- lismului in România cu poporul șl pen- tru popor. Comitetul Central evidențiază șl cu acest prilej meritul de uriașă Însemnă- tate al tovarășului Nicolae Ceaușescu în definirea, într-o viziune științifică și u- nltară. a trăsăturilor și strategiei fiecă- rei etape de construcție socialistă, a a. părării principiilor fundamentale ale so- cialismului, ea orîndulre superioară ori- căror forme de organizare socială care au existat pînă acum în istoria umani- tății. întregul nostru partid și popor dau cea mai inaltă apreciere contribuției de- cisive. hotăritnare a tovarășului Nicolae Ceaușescu realiste și Ia elaborarea programelor profund mobilizatoare de dezvoltare intensivă, multilaterală a pa- triei pe seama cuceririlor revoluției teh- nico-științifice și noii revoluții agrare care au asigurat ritmuri dinamice de creștere a forței economice, a industriei și agriculturii, ridicarea necontenită a nivelului do viață al celor ce muncesc, înflorirea învăfămintului. științei și cul- turii. factori de cca mai marc însemnă- tate în făurirea socialismului și comu- nismului. Plenara Comitetului Central prețuiește tn mod deosebit înalta răspundere cu care tovarășul Nicolae Ceaușescu asigu- ră întărirea continuă a gloriosului nos- tru partid comunist — centru vitai al națiunii —, creșterea rolului conducător, a forței sale politice și organizatorice in întreaga operă de construcție socia- listă în România. Tovarășului Nicolae Ceaușescu ii revine meritul deosebit de a fi elaborat teze și orientări profund științifice, novatoare, cu privire la orga- nizarea și conducerea întregii vieți eco- nomice și sociale, crearea unui larg și cuprinzător sistem al democrației mun- citorești. revoluționare, creșterea rolului clasei muncitoare — clasa cea mai înain. tată a societății —, perfecționarea func- țiilor statului, apărarea și întărirea con. tinuă a proprietății socialiste. Slujind cu inepuizabilă energic și de. votament patriotic interesele vitale ale țării și poporului român, cauza edifică- rii socialismului și comunismului in pa. tria noastră, tovarășul Nicolae Ceaușescu s-a afirmat cu putere, prin cuvint și faptă ca strălucit promotor al unei noi gin- diri în viața internațională, ca apărător consecvent și hotărlt al aspirațiilor fun- damentale ale popoarelor, impunîndu.so in conștiința întregii omeniri ca mare Erou al păcii. înțelegerii și colaborării intre toate națiunile lumii. In aceste momente înălțătoare, de vi- brantă trăire patriotică. Comitetul Cen- tral, comuniștii. întregul popor își ex- primă intr-un singur gind voința ne- strămutată ca tovarășul Nicolae Ceaușescu să fie reales Ia Congresul al XlV.lea In funcția supremă de secretar general al Partidului Comunist Român, dc a continua neabătut, sub steagul do luptă al gloriosului nostru partid, strîns uniți în jurul genialului său conducător, măreața operă de edificare pc pămîntul patriei a celei mai drepte și mai uma- ne orînduiri. a visului de aur al omeni- rii — comunismul! ® 3 © - -- ORIZONT TELEGRAMA ADRESATĂ TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, voluției de eliberare socială și națio- nală, antifascistă și antiimperialistă și a Congresului al XlV-lea al partidu- lui, să raportăm cele mai mari produc- ții obținute pînă in prezent, contribuție însemnată, de gînd și faptă creatoare, do nestrămutată încredere în politica înțeleaptă a partidului nostru comu- nist. consacrată ridicării patriei străbu- ne pc noi și tot mai înălțătoare culmi dc progres și civilizație, pe calea so- cialismului și comunismului. COMITETUL JUDEȚEAN TIMIȘ AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN președintele Republicii Socialiste România DE CĂTRE COMITETUL JUDEȚEAN DE PARTID TIMIȘ Mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, Animali de înălțătoare sentimente pa- triotice. fn atmosfera de vibrantă anga- jare revoluționară, cînd întregul nostru popor înfăptuiește, neabătut istoricele ho- tăriri ale Congresului al XHI-lca și Conferinței Naționale ale partidului, in- dicațiile și orientările de inestimabilă valoare teoretică și practică formulate de Dumneavoastră, comuniștii, oame- nii muncii, toți locuitorii Județului Timiș fsi exprimă deplina satisfac|ie, totala a- deriune și unanima aprobare față dc Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. do realegere a Dumneavoastră, 'mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu. la Congresul al XlV-lea al partidului, în funcția supremă de secretar general al Partidului Comunist Român. Adoptarea acestei propuneri istorice în chiar zilele premergătoare omagierii îm- plinirii a 24 de ani de la Congresul al IX.Iea al partidului, cînd. prin voin- ța întregului nostru partid, a națiunii române, în fruntea partidului și a țării ați fost ales Dumneavoastră, cel mai devotat si iubit fiu și conducător de ța- ră șl do neam, eminent patriot și strateg revoluționar, genial om politic si gfndi. tor umanist, ilustră personalitate a miș- cării comuniste și muncitorești interna, ționalc. luptător neobosit pentru pace și progres în lume, are un caracter dc sim- bol. aceasta demonstrînd opțiunea neabă- tută a partidului, a întregului popor, ca. sub înțeleaptă Dumneavoastră condu- cere. patria noastră să urce ferm, mai departe, pc noi culmi de progres și ci. vilizațic. Acest act politic de ample rezonan- țe iși arc temeiul în dragostea și admira- ția. prețuirea și recunoștința. respectul și stima cu care comuniștii. întregul popor vă înconjoară și vă urmează, mult iubito și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, pc calea construirii socialis mului si comunismului, fiind cu toții mindri dc mărețele împliniri înregistra, te pe întreg cuprinsul patriei in ultimul sfert de veac, perioadă care poartă po- cetea covirșitoarci Dumneavoastră per- sonalități și care, prin profundele sale mutații structurale, prin transformările revoluționare pe care le-a determinat, va rămine înscrisă definitiv, iu litere nepieritoare. în marea carte de istorie a neamului, drept „F.poca Nicolae Ceaușescu". fn acești ani de referință pentru întreaga istoric națională, prin a- firmarea unei originale și autentice de- mocrații muncitorești-revoluționare. a fost conferit făuritorilor dc bunuri ma- teriale și spirituale din patria noastră înalta calitate de a fi cu adevărat li- beri șl stăpîni pc soarta lor. manifes. tîndu-$i o nouă conștiință si demni- tate. în virtutea tezei fundamentale a făuririi noii societăți ' cu poporul și pentru popor, chezășie a ridicării Romă, niei socialiste pe noi trepte di pro- gres si bunăstare dc libertate si inde- pendență. Adresăm, totodată, un respectuos oma- giu tovarășei Elena Ceaușescu. eminent activist al partidului si statului, savant de largă recunoaștere Internațională, pentru strălucita contribuție pc care, alături de Dumneavoastră, o aduce la elaborarea și transpunerea în viață a planurilor și programelor dc dezvoltare cconomico-socială a țării, la înflorirea gîndirii și croației științifice, a învăță- mîntului s| culturii românești, la promo- varea nobilelor idealuri de pace, colabo- rare si înțelegere între națiuni. Susțintnd cu toată vibrația de cuget și simțire Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R., cel 120.000 de comuniști, toți lo- cuitorii județului Timiș dam glas mtn. driei sl satisfacției patriotico, revoluțio- nare față de mărețele prefaceri cconomi- co-sociale șt do pe aceste meleaguri românești, care, prin transpunerea în viață a politicii de dezvoltare armonioa- să. echilibrată a tuturor zonelor țării, c- îaborată și aplicată cu clarviziune științifică de către Dumneavoastră, mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, au cunoscut în acești ani de glorie cele mai impresionante realizări. Comuniștii, toți oamenii muncii, fără deosebire dc naționalitate, vă sînt profund recunoscători, mult iubite stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, că. prin grija Dumneavoastră, datorită spri- jinului generos și ajutorului permanent. prețioaselor indicații și orientări date cu prilejul istoricelor vizite de lucru efec- tuate pc aceste meleaguri. împreună cu mult stimata tovarășă Elena Ceaușescu, județul Timiș a beneficiat în anii ca- re au trecut de la Congresul al IX-lea ol partidului de importante fonduri de investiții. însumînd peste 100 miliarde Ici. prin care, practic, s-a făurit în totalitate întreaga bază tehni- co.materială existentă astăzi în industrie. agricultură, construcții, cercetare, știin- ță. învățămint. cultură și ocrotiri so- ciale, incit potențialul economic al ju- dețului este acum de 10 ori mai marc decît în 1965. fn același răstimp, au fost create peste 150.000 locuri dc mun- că. s-au construit peste 100.000 dc apartamente și case noi, realizări de- finitorii. care conferă o nouă calitate muncii și vieții oamenilor. Cu acest înălțător prilej, vă raportăm, mult stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, că. puternic mobilizați dc marile eve- nimente politice ale acestui an. în lumi- na prețioaselor orientări și indicații pc care le-ați formulat în magistralele Dumneavoastră expuneri și cuvîntărl. cît și cu prilejul vizitei de lucru efec- tuate. împreună cu tovarășa Elena Ceauscscu, în luna septembrie 1986 în județul nostru, comuniștii, toți oamenii muncii acționează cu fermitate și profund spirit revoluționar pentru ridi- carea întregii lor activități la un nou nivel de calitate si eficiență, fapt ca- re a permis realizarea unor producții superioare. Astfel, pc baza mai bunei organizări a producției și a muncii, creșterii răspunderii si exigenței în fie- care sector, am creat premisele ca. la finele primului semestru a) acestui an. industria ludetului Timiș sâ reali, zeze planul producției marfă industrială cu un spor de producție de peste 1.5 miliarde lef față dc perioada corespun- zătoare a anului trecut. respectiv un ritm de creștere dc peste 6 la sută, ceea ce confirmă intru totul realismul indicațiilor privind posibilitățile largi asigurate de intensificarea finalizării măsurilor cu eficiență maximă pe pla- nul creșterii producției fizice și a calită- ții cuprinse în programele de organiza- re și modernizare din fiecare unitate. Totodată, pc temeiul îndemnurilor și orientărilor pe care ni le-ați dat, toți locuitorii ogoarelor din județ. în frun- te cu comuniștii, desfășoară o intensă muncă pentru obținerea în acest an a celor mai bune recolte din istoria me. leagurilor timisene. un prim argument al acestor eforturi fiind producția me- die la hectar de 7.665 kg realizată la cultura orzului. Așa cum ați cerut tu- turor oamenilor muncii din agricultură, cu prilejul recentelor vizite de lucru în numeroase județe ale țării, am or- ganizat pretutindeni o activitate te- meinică. într-o deplină ordine și discipli- nă. atît la secerișul griului, la eliberatul terenului și însămînțarea culturilor duble și succesive, la întreținerea cul- turilor prăsitoare, strîngerea legumelor și fructelor, depozitarea furajelor, pre- cum si în fermele și sectoarele zootehni- Mindri dc a fi contemporani cu ge- niala Dumneavoastră personalitate, ex- primînd, încă o dată, profunda și una- nima adeziune la Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R, ca. la cel de-al XlV-lea Congres al partidului, să fiți reales in funcția supremă de secretar general al partidului. în numele comuniștilor, al tuturor oamenilor muncii din Județul Timiș, ne angajăm solemn să milităm activ, neobosit pentru organizarea su- perioară a muncii In toate sectoarele dc activitate, să acționăm pentru ridicarea calității și eficienței muncii, pentru în- tărirea ordine! și disciplinei, pentru cultivarea unei răspunderi sporite In fiecaro sector, astfel îneît, în întîmpi- narca celei dc-a 45-a aniversări a re. TELEGRAMA ADRESATA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU secretar generai al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România DE CĂTRE COMITETUL DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA AL JUDEȚULUI TIMIȘ ‘ Mult stimate și iubite tovarășe NICOLAE CEAUȘESCU. Animați de înălțătoare sentimente patriotice, in atmosfera de puternică angajare revoluționară generată de re- centa Plenară a C.C. al P.C.R., toți oa- menii muncii din domeniul educației, culturii și artei din județul Timiș iși exprimă deplina satisfacție, totala ade- ziune și unanima aprobare față de pro- punerea ca Dumneavoastră, mult iubite și stimate tovarășe secretar general NICOLAE CEAUȘESCU, marele Erou intre eroii neamului, comunist de pro- fundă omenie, ctitor al României mo- derne, personalitate proeminentă a lu- mii contemporane și militant strălucit pentru socialism, pentru cauza liber- tății și independenței popoarelor, pen- tru înțelegere, colaborare și pace in lume, să fiți reales, la cel de-al XIV- lea Congres al partidului, in funcția supremă de SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN. fn această memorabilă zi, devenită sărbătoare a întregului popor, însoțim vibrantul nostru omagiu eu recunoș- tința fierbinte pe care v-o datorăm Dumneavoastră. înflăcărat militant re- voluționar și patriot, care v-ați dedi- cat și vă dedicați viața, din cea mai fragedă tinerețe, luptei pentru liber- tatea, demnitatea și fericirea poporu- lui, slujirii cu credință a mărețelor idealuri de independență și progres, triumfului revoluției socialiste, înfloririi necontenite a patriei, cauzei colaboră- rii. înțelegerii și păcii in lume. Puternic însuflețiți de îndemnurile și indicațiile pe care ni le-ați trasat cu prilejul memorabilei vizite de lucru efectuate, împreună cu mult stimata tovarășă ELENA CEAUȘESCU, in ju- dețul Timiș, vă încredințăm, mult iu- bite și stimate tovarășe secretar gene- rat, că nu vom precupeți nici un efort, că vom acționa eu fermitate și nestă- vilită putere de muncă pentru ca. folo- sind mai eficient cadrul generos al Fes- tivalului național „Cintarea României", să milităm permanent in direcția întă- ririi caracterului educativ, formativ al COMITETUL DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA AL JUDEȚULUI TIMIȘ PLENARA COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN (Urmare din pag. 1) unanimitate ca eminentul militant revoluționar, ctitorul de geniu al României socialiste, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU să fie reales ca secretar general al partidului la cel de al XlV-lea Congres. în Cuvintarea sa, secretarul general al partidului, mulțumind pentru înalta Încredere acordată, a asigurat pe toți comuniștii, întregul popor, că va acțio- na în continuare pentru înfăptuirea programelor de dezvoltare economico- socială a țării, de ridicare a gradului de civilizațfte, de bunăstare materială și spirituală a poporului, de întărire continuă a independenței șl suveranită- ții țării, avînd ca țel suprem cauza socialismului și comunismului. în Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. cu privire la realegerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU in funcția de secretar general al partidului, adoptată cu acest prilej, este subliniat rolul de- terminant al conducătorului partidului și statului nostru în vastul proces re- voluționar pe care l-a cunoscut Româ- nia în perioada de glorie și măreție inaugurată de Istoricul Congres al IX- lea, cursul înnoitor, dinamic pe care l-a imprimat întregii vieți economico- sociale din patria noastră. intregii noastre activități. Totodată, vom acționa pentru ca arta și cultura noastră timișeană să îmbogățească pa- trimoniul spiritual național cu noi lu- crări inspirate de la izvorul viu al rea- lității, pătrunse dc o puternică vibrație patriotică, revoluționară, care să con- tribuie la afirmarea trăsăturilor omu- lui nou, așa cum este el prefigurat in magistrala Dumneavoastră operă. Exprimi ndu-ne, încă o dată întregul aeord și deplina aprobare față dc propunerea de a fi reales, la cel de-al XlV-lea Congres al parti- dului in înalta funcție de secretar ge- neral, vă încredințăm pc Dumnea- voastră. mult iubite și stimate tovarășe NICOLAE CEAUȘESCU, cel mai iubit fiu al poporului român, genial ginditor, înțelept și clarvăzător conducător de partid și de stat, militant de frunte al mișcării comuniste și muncitorești In- ternaționale, personalitate proeminentă a lumii contemporane, care v-ați de- dicat întreaga activitate revoluționară binelui și prosperității patriei, creșterii prestigiului României socialiste pe plan internațional, apărării drepturilor fun- damentale ale popoarelor la pace, la viață demnă și liberă, făuririi unei lumi mai bune și mai drepte pe pla- neta noastră, încredințăm partidul că vom acționa cu devotament și eroism, urmindu-vă permanent lumino- sul exemplu de patriot și Înflăcărat re- voluționar. pentru înfăptuirea exempla- ră a sarcinilor ce ne revin din hotă- rîrile Congresului al xni-lca. Confe- rinței Naționale ale partidului, din Te- zele din aprilie și din magistrala Dumneavoastră Expunere la marele forum al democrației muncitorești din noiembrie 1988. cinstind printr-o exem- plară activitate cultural-educativă și artistică marile evenimente politice ale acestui an — aniversarea a 45 de ani dc la Marele Act Istoric din August 1911 și Congresul al XlV-lea al Parti- dului Comunist Român. Dezbaterea și adoptarea în unanimi- tate a tuturor problemelor cuprinse In ordinea de zi a prilejuit exprimarea convingerii ferme că realegerea tova- rășului NICOLAE CEAUȘESCU în cea mai înaltă funcție de conducere a partidului reprezintă chezășia dezvol- tării și înfloririi necontenite a Româ- niei socialiste. în încheierea lucrărilor Plenarei, to- varășul NICOLAE CEAUȘESCU a ținut o magistrală Cuvîntare, făcînd o amplă și profundă analiză a stadiului actual al societății românești, a cerințelor obiective și a direcțiilor fundamentale ale dezvoltării țării în cincinalul viitor și în perspectivă. Prin întregul său. Plenara a prile- juim reafirmarea unității indestructibile a întregului popor în jurul partidului, al strălucitului său conducător, voin- ța comuniștilor, a tuturor oamenilor muncii de a acționa cu toată energia pentru transpunerea în viață a hotărt- rilor adoptate, a Importantelor orien- tări și sarcini cuprinse în Cuvîntarea secretarului general al partidului, pen- tru asigurarea progresului neîntrerupt al patriei, creșterea prestigiului Româ- niei socialiste, Independentă și suvera- nă, stăptnă pe destinele sale, anagajată ferm pe drumul luminos al comunis- mului. ORIZONT • 4 ® --- Anca își lepădase pantofii și-și ținea acum tălpile goale pe covorul de plas- tic Faldurile rochiei de mireasă și le pliase în cartea dinspre el, pe banche- tă, și se uita afară unde, la orizont, se zărea coama unui nor alb. O privi de cîteva ori discret, neîndrăznind să-i în- trerupă liniștea. îi privi apoi și gîtul. și umerii rotunzi, aproape goi. De un- deva din podea se strecurau o mulți- me de fire de colb înecăcios. Vru să-i spună cît de frumos este în luna mai, cît de mult se bucură de această zi, de soare, de cerul albastru, însă teama de ridicol ÎI sili să tacă. Ceilalți veneau în urma lor, în trenă, ascunși în per- deaua de praf. Dori să-i spună cîți maci creșteau pe cîmp, și cîte albăstre- le, cînd era el mic. Iar acolo, în stin- gă. lîngă tufele acelea de soc și po- rumbar, se înălța cumpăna zveltă și însingurată a unei fîntîni. Unde s-a înecat, vara, un prieten de-al Iui. însă imaginea groaznică a puștiului vînăt îl opri. — Nuuu 1 țipă Anca ducîndu-și pal- mele la gură. losif rise. In hohote. Gîștele din drum zburară aiurea. Anca se întoar- se, suflînd greu. Cu lacrimi în ochi. Podul de piatră, canalul smîrcos și trestiișul rămaseră în urmă, pătate cu albul păsărilor, laolaltă cu ultimul rînd de case. Cu gîsca ce se zbătea la mar- ginea podului. Doar norul de praf se ținea scai de el. Și mașinile cu nun- tașii. în fată, cerul, soarele, marea de grîu. Ochii li se întîlniră. Scurt. întrebînd. Reproșînd. îi veni să o prindă de u- merl, să o strîngă lîngă el. să o sărute. Să-i spună că n-a vrut. Că se poate întâmpla oricui. — Acolo mergem, ii zise, arătînd cu mîna undeva înainte, dincolo de ver- dele de smarald al spicelor, unde, în- tr-o vale domoală. se zărea o livadă de Cireși. Fața ei, înseninîndu-se. Rîsul. Bucu- ria. Bătăile din palme. Nori în urma lor. Un stol de ciori. — Aici furam cireșe, spuse el. Anca se întoarse. Nu auzise nimic, în afară de zgomotul mașinii ce-i zgî- rîia timpanele, ce-i pătrundea în su- flet, asurzitor. Pomii se apropiau tot mal mult, crescînd, înălțîndu-se dea- supra orizontului, deasupra cîmpiei. Lîngă drum, o movilă înierbată. înspre creștet cu un ochi de ciment. — O cazemată, strigă losif și Anca se roti mirată către el. Aici ne jucam de-a războiul. Mai sînt două, acolo unde mergem. O să ți le arăt. — Nu-mi plac cazematele — zise mireasa. — Al mai fost in astfel de mușu- roaie ? — o întrebă mirele, surprins Sa dădu din cap că nu. La liziera livezii, două fete le făceau semne cu batistele. Cotiră pe un drumeag și opri- ră la marginea cîmpului, lîngă o saca de apă. Fură întâmpinați cu strigăte și bătăi din palme. Cineva, o bătrînă us- cată, se repezi la losif și-1 sărută zgo- motos. Celelalte mașini soseau una după alta, claxonînd, și în cîteva clipe livada se umplu de chiote. Undeva pe aproape se frigea un mie) și mirosul de carne și fum plutea aiurea prin văzduh, printre coroanele încărcate cu fructe. Pe jos. prin iarbă, o mulțime de pleduri colorate și sticle cu vin Mult mal încolo, cîteva căruțe si cîteva perechi de cai. Toată aceast' lume ie pătrundea în suflet, amețitor — Nu mai pot 1 strigă mireasa, smulgîndu-se din horă își desculță pantofii albi și rămase cu picioarele desculțe, în covorul moa- le, încă umed. îl prinse de braț, rugă- toare, și-l trase la o parte. Pomeni de cireșele pe care anul acesta încă nici nu le gustase. Priviră în jur și vrură să plece acolo unde era pomul cel mai mare, cu cele mai multe poame, însă unul din nuntași, aprins la față, cu ochii sticloși, se apropie de Anca și o apucă de mînă. bolborosind aiureli despre un pariu, implorînd un joc. în avans la dansul miresei. Fugiră pînă la urmă din mulțimea înfierbîntată de horă și de licoarea ru- binie din sticle, din veselia zgomotoa- să a bărbaților și din cuzioritatea ma- lițioasă a muierilor. Se oierdttră prin- Dușan Baiski PLOAIE, VOAL, W Rt tre trunchiuri, printre corogne. în iar- bă și-n umbră. — Pe aicP pe undeva a murit bu- nicul meu. îi zise, la un timp De mult în război. Ea-i spuse ceva de mătasea răcoroa- să a ierbii, de popîndăi, de vizuinile lor, de cum se strecurau de la mușuroi la mușuroi Li se părea, aici, sub ceru) albastru, pe care ei îl vedeau albastru, că abia acum s-au cunoscut, că au multe să-și spună, să-și împărtășească toate gîndurlle ascunse. O pală de vînt îi flutură o clipă voalul Ea parcă plutea albă și el o prinse de braț, să nu-i zboare, și o să- rută pe umeri pe gît, pe ureche. De departe încă se mai auzeau notele stri- dente ale acordeonului si cîte-un țipăt de femeie. — Hu. hu, hu 1 Anca strigă. Aproape înfuriată Se purta prostește, copleșită poate de al- bul de pe ea. de ziuă, de tot ce sufle- tu' nu-i mai trăise. La eîțiva pași de ei, se slobozi dintr-un pom un copil și > zbughi pierzîndu-se în pădurea de trunchiuri Apoi încă unul Și încă unul losif le arătă pumnul și rîse Ia răși Fericit Rătăcindu-se pentru o se- cundă în priprla-f copilărie, cînd a- ceastă livadă numai ce dădea în rod. aprindea mințile puștimii din sat — Hai să urcăm și no> într-unul. In- găimă ea, regăsindu-și stăpînirea de sine, privind în jur. căutând luminile ce pînă mal înainte se jucaseră printre firele de buruieni căutînd cerul pînă mai înainte senin losif îsi lepădă haina și se uită prin- tre crengi Opintindu se reuși să se cațere Apoi își întinse mîna. trăgînd-n în sus. P»' dci ne undeva i pierit bun'- țul, zise. Se spune că i-ar fi scos pe mai mulți din sat, la săpat de tranșee și la făcut de cazemate. Seara, le-au dat drumul. Cum veneau spre casă, au apărut avioanele și l-au secerat pe toți. își pierduse privirea printre ramuri. — Hai să povestim ceva mai vesel, ingăimă ea. De exemplu, despre popîn- dău. Despre cum trăiesc ei în vizui- nile lor, pe sub pămînt. El continuă să caute cerul printre frunze și cireșe. Bătea vîntul. Umbre- le se estompaseră. Se pierduseră. — Nici nu l-au mai găsit pe bu- nicul. Nimeni n-a putut spune ce s-a întîmplat cu el. Nici măcar Petre, ve- cinul nostru, singurul supraviețuitor din cei care au fost atunci la muncă. Acesta zicea că bunicul meu ii venea în urmă. Cînd a bubuit prima dată, cînd s-a dezmeticit după aceea Petre și s-a uitat înapoi, a văzut doar o groapă adîncă. mare și neagră. Nimeni n-a putut spune unde a plecat bunicul. începu să picure. Se auzi un claxon. — întotdeauna mi-a plăcut să mă cațăr în cireșii ăștia. Parcă au ceva din bunicul. — Hai să coborîm. zise mireasa Plouă, vezi ! Voalul i se zbătea printre frunze și crengi Ploaia se întețise. Picături uriașe. Reci. Coboriră în grabă dez- orientați. — Hai eu mine > trase losif și por- niră amlndoi să fugă. Pînă ajunseră dinaintea unei movile cu un ochi de beton. — Ce vrei să faci '! — întrebă Anca, insă, pînă se dezmetici văzu cum ce- cul, cîmpul si livada rămîn undeva deasupra, iar ea se scufundă în pă- mînt. Ca popindâii — Aici n-o să ne mai plouă Aici trag uneori și ciobanii Uite, este si fîn proaspăt Privi in jur, eu inima strlnsă lat-o icolr unde nici nu se glndise vreodată că o să ajungă. într-o cazemată. Pipăi pereții zgrunțuroși, din beton. — Voalul meu poate o să ne cau- te. bolborosi ea. Unul din oereți vea pete de culoare închisă — N-o să ne caute I mingile întîi șuvițele rebele, desfă- cut' de vînt apoi Ii scoase acele din co și păru] se revărsă peste umeri. Mirosea a fîn proaspăt. Afară, dincolo de ambrazură. ploaia se întețise. Ploaie și verde. Cireșe roșii Voalul zăcînd ud ■n >arbă La restaurantul „Moretti" orches- nț ce tra cîntă valsuri, se dansează, ta- fileu, mea aplaudă și strigă : Strauss ! •• E Strauss ! Veselia e mare. Alături, E într-un salon de mîna a doua, Emi- •• O nescu și Slavici sînt în așteptarea •• O chelnerului. inii 1 — Deși aici e cald, picioarele îmi ®’a 1 sînt încă ruginite de frig și genun- *c’ chii îmi scîrțîie. Mă găsesc iarna, ‘ la Viena, fără palton. “ me — Serie telegramă : Eminovici, 5 Botoșani. Nu am primit banii lunei _ Y curente și nici paltonul. Am necesi- tate. Rog trimiteți la moment : lele- ' grafic banii, în pachet, paltonul. Mihai. — Iubite Slavici, ce te face să rîzi,? — Turcule, fii sincer, la cine ți-ai amanetat paltonul ? Parcă ieri, pe Băckerstrasse. erai vesel în căldu- j rica lui ! — Văruț, tu știi să legi pițula cu & o mie de noduri, pe cînd eu o I arunc ea pe un gunoi. Cînd o am. vreau să mă simt bine ; cînd n-o am, rabd. Și acum rabd de frig și cafeaua nu mai sosește. — Sosește, domnule Eminescu, so- F sește prompt și culant, spuse chel- । nerul care tocmai atunci intra în salon. Aici e restaurantul „Moretti “ I și nu „Zu den drei Tauben" I Slavici își frecă mîinile și privi | într-un anume fel la chelnerul mai bine înțolit ca oricare alt student. — Dai' nici pensiunea „Riemer- strasse, etaj 4“, unde noi am prînzit “ sărmăluțe ă la Lipova, de două ori mai bune și de patru ori mai ieftî- - h ne ca la ..Moretti" 1 sț. — Fala mare, se plătește tare 1 - D Eminescu tuși, dregîndu-și glasul fdnți baritonal : luni — Se plătește cînd ai cu ce. Ieri - N am ajuns Ia creițari. Și neavînd pe - IM nimeni în dreapta-stînga, mi-am « vr mulțumit stomăcelul cu un Schus- •• N terlab! de la „Tata Moritz“ ce mai 1 m întotdeauna e indignat pe buzuna- Altui rele studentilor prin care bat vîntu- B rlle. Zise : domnule Eminesc. bun titrai colăcuț la băcănia Moritz ? Am A -net răspuns : ar fi șl mai bun, dacă la j >ue mijloc ar avea un cirnăcior și nu «ca, fărîma de unt ca unghia I M-a pri- tabu vit cu oarecare'răutate. ița Cu ceașca de cafea uitată intr-o ajy, mînă. Slavici asculta mica îstorioa- iJte, ră cu interes Schimbă direcția su- oitru biectului : iii S — Ce părere ai de prelegerile dspel profesorului Lorenz Stein ? «late — Treci de la una Ia alta cu să- •• V rituri de cangur 1. Filozofia drep- di ! tului mă atrage. în rest, nu mă •• Pi prea interesează. Adevărata cultură di ai mi-o fac printre colegii de la litere Bjoh și cei de ia limbile romanice. Ita- li un Hanul Mussofia nu e numai profe- Upva sor, ci și un artist îndrăgosti! de ce I me; face Cursul de gramatică al lui 4 dc Cattaneo e respingător, dar necesar, prtip — îmi pare rău că am părăsit UI ■ a facultatea de drept de la Pesta. Și Bă acolo erau profesori de mîna întîia gtnea și eu mai aproape de asă. Cînd mă t» bi gînde=<- la casă. îmi vine dor de ce- '«011 h tate. pădure; podgorie, de Zarandul jjsădi meu drag. nit p — Zarand ! A Ma Gindind la el, Eminescu iși seanțe Hnăi Ceasul din buzunar. îl privește și îl - R, lipește de buze. E un sărut tainic - M ce curge din amintire. dtari — fonn . ceasul acesta mi l-a dă- se MIREL RADU PETCU Mirel Radu Petcu este >m al științei'» exa ce De iic și an aer mai abstract al poemelor sale și încercarea sa de a atinge in demersul liric, măcar tangent, fluxul marilor idei care animă 1 und aceste versuri, este sentimentul zbaterii, in întrebări capitale, a individului Zbatere din care rezultă un autentic dramatism al căutării O căutare ce iși află uneori răspunsul în concretețea și lapidaritatea acestor versuri slmole care ating însă nu numai mintea, dar și inima. LUI EMINESCU învăluie liniștea apusul. Adulmecă șoapta cărări. Cenușa acoperă jarul Ce în pămînt sc-ncacă. Se sparg de stânci Ecourlle-nHerMntate ’i nevăzute. Troienesc secunde. Sul. clarul viu de Lună, Se leagănă codrii întruna. DRUMURI Irezistibil, Se naște un miine Ce sc înalță. Doa vîntul Și norii Nu au drumuri. PUTNA Atâta sete Acoperă timpul Si-r susurul apelor Neliniști nu dorm. Acoimt' nletf Mormintele sfinte, tn liniște. Fructul Se coace mereu. CĂUTĂRI (repetabil. - Plămădim insule De fric- naufragiului. Ecouri se Întretaie Refuzând singurătatea. Se tot sfarmă stânca. Dar muntele nu piere. DRUMURI NEUMBLATE Atunci Cînd. cu ochii mintii. Refaci Universul Cînd găsești Un sens al liniștii. Dar al liniștii Ce curge prin tine. Neputincioase. Gîndirca mea și a ta Pe drumuri neumblate încă. Ca un copil Pc calea veșniciei, (n prag»' 'V ninetii, Ginr șef al ziarului „Drapelul roșu". Prima lucrare iterară — un repor- taj (Ada Kalch) — ta revista „Cău- tări", editată de elevii școlii din Sînni- colaul Mare (1966). Debut editorial cu volumul O seamă de cuvinte românești, Ed. Facla, 1976 (în colaborare cu G. I. Tohăneanu). Romanul Iulie, Ed. Facla, 1979 (Premiul Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist) plasează scrisul lui T. B. în „tradiția viguroasă a pro- zei rurale". Observația vizează confruntarea omului cu timpul, nostalgia trecerii, gesturile reprimate ori sentimentele disimulate (Craia, 1980), într-un epic dens care mărturisește despre vocația de povestitor a autorului. Destinele umane, așezate ia interferența seismelor istorice (războiul e „un reper permanent"), se consumă în întîmplări dramatice, adesea exemplare pentru configurarea spațiului geografic și etnografic, aflat la „confluența Ardealului cu Banatul". Este un teritoriu despre care au scris Slavici, Titus Popovici ori Mircea Micu și care „informează" despre „faptele, le- gendele, oamenii pustei" (Ungureanu, 1979). Intuiția psihologiilor ori capacitatea de a surprinde faptele în multitudinea desfășurării lor contribuie la compunerea unui univers (rural) veridic în care accentele lirice sînt dozate firesc. Următoarea carte — un volum de reportaje literare : Lumini bănățene, Ed. Sport-Turism, 1979 — reușește să redea, în tablouri care vorbesc despre pitorescul pei- sajului, atmosferă, personaje ori grandoarea construcțiilor indus- triale, „iluzia" (foarte puternică) „a realului" (Condeescu, 1979). Cel de al doilea roman,Casa șerpilor, Ed. Facla, 1982, „reia într-un stil mai sigur istorii ale primului roman". Interesat de „spiritul cîmpiei", al locurilor, în genere, atent la „vocile baladei" (Ungu- reanu, 1982), T. B. evocă un univers în plină prefacere (o prefa- cere ce se înfăptuiește din „interior") și în care „arhaitatea și re- lația cu cosmosul" rămîn coordonate fundamentale (Ungheanu. 1983). REFERINȚE CRITICE : Cornel Ungureanu, „Orizont", 32/1979 ; Alexandru ștetăneseu, „Scînteia tineretului", 4 septembrie 1979 ; Cornel Ungureanu, „Lu- ceafărul" 5/1980 ; Sultana Craia, „Luceafărul", 9/1980 ; Dan Ale- xandru Condeescu, „Flacăra", 40/1980 ; Cornel Ungureanu, „Ori- zont". 41/1982: Mihai Ungheanu, „Luceafărul". 17/1983 etc Lucian Bureriu Poet, prozator. S-a născut la 22 no- iembrie 1942 în Lugoj (Timiș). Licen- țiat al Facultății de Filologie a Univer- sității din Timișoara. Redactor al Radioteleviziunii, apoi la revista „Orizont". Debut in presă cu ver- suri (Primul om, în „Scrisul bănățean". 10/1960). Publică, în continuare, poezii, eseuri, reportaje ori articole de muzi- cologie în „Orizont", „Gazeta literară", „România literară", „Luceafărul", „Con- vorbiri literare", „Viața românească" etc. Membru al Uniunii Scriitorilor din RS. România (1969). Debut editorial cu volumul de versuri Afectivități con- știente. EPL, 1968 (Colecția „Luceafă- rul"), In legătură cu care s-au remarcat: fondul de reflexivitate („multă reflexivitate tradusă în comentariu...“, Micu, 1968), „eșa- fodajul de disimulări", în dosul cărora poetul se caută pe sine (Ungureanu, 1968), „instrumentația cerebrală" ; (Lucian Bureriu are darul de a trece cugetările prin filtrul rezonant al simțirii", Baltazar, 1968). Crochiurlle și tablourile „luate pe viu" (Baltazar) denotă o „mai susținută mișcare lirică" (Micu). Urmează volumele de proză scurtă : Concert pentru mîna stingă, Ed. Facla, 1978 șl Viața rcfolosibilă, Ed. Facla, 1983. L.B. se relevă „un subtil ob- servator al cotidianului" (Odangiu, 1979), pe care-1 surprinde cu vervă, apelind la o multiplă gamă de rezonatori (Interferarea pla- nurilor, acuitatea observației etc.). Textele pendulează între tonul liric sau grav și jocul „aparent neangajat" (Odangiu). Cu Marele solstițiu. Ed Facla, 1989, L. B. revine la poezie. „Un spirit adoles- centin guvernează și aceste poezii, la 21 ani de la debut, ale lui Lucian Bureriu. Universul său liric, structurile interne nu s-au schimbat...". Versurile se caracterizează prin „optimism fun- ciar", încrederea în puritate și în perenitatea valorilor morale șl culturale. Privirea gravă asupra realității sau incursiunile în livresc ritmează discursul. Stilul „de tip clasicist", de o pură lu- mină, expresiv-muzical, viril și modern" (Arleșanu, 1989) dă nota dominantă a volumului. REFERINȚE CRITICE Lucian Valea, „Scrisul bănățean", 7/1961 ; Cornel Ungureanu, „Orizont", 10/1968 ; Dumitru Micu, „Gazeta literară", 31/1968; M. Simionescu, „Scînteia" 26 iunie 1968 ; Camil Baltazar, „Viața românească", 10/1968 ; Marian Odangiu, „Orizont", 16/1979 ; Ion Arleșanu, „Orizont", 15/1989 etc. Olimpia BERCA ORIZONT • 6 ® Condeierii țărani și folclorul (IV) In prezent, folclorul se ma- nifestă, cu preponderență, sub auspiciile artei amatoare, dar și mișcarea literară a conde- ierilor țărani se vădește a fi un din expresiile culturii de masă. Ne intimpină, astfel, o fațetă nouă a culturii popu- lare din zilele noastre, in cari; sub acolada mișcării ar- tistice de masă se interferea- z- tradiția cu Inovația, iar in iv privește poezia (cintecul). coexistă „scrisul" cu „oralul". Fr i nentul folclorist Mihai Pop preciza: Individualitatea crea- torilor apare mai pregnant d"cit altădată, ei nu se mai "•••rd în negura anonimatului «i nici nu iși realizează ver- surile oral, ci de cele mai j awui4i.i:a.|«dadM n* ".e ori le scriu, folosind a- c< -' prețios instrument cultu- ral ce le-a lost dăruit dc vre- murile noi (Cintecul popular nou Studiu introductiv la an- tolugia Folclor poetic nou, B > «irești, 1965). Alcătuind culegerea de fol- Wo. poetic din județul Timiș, constituită din material exis- tent in colecțiile lui Vasile Cie- și Nichifor Mihuța, am găsit texte aparținînd unor eleve (harnice culegătoare de literatură orală) care, sub plăsmuirile lor de „folclor nou", au notat „creație pro- prie" (Elena Jurchela) sau „compoziție proprie" (Coar- ehe» Aurica). Versurile lor se Încadrau perfect, tematic și imn-zistic, in categoria cânte- ce" noi. Nu le-am inclus In cm-gerea respectivă numai da’ rită menționării că sînt C'" ii personale. Dar dacă al ’-icva ar fi cules aceste texte la elevele numite, fără îndoială că ar fi fost publicate o parte din cinte- eelt respective (neștiind că in- 1"—sînt si autoarele Mama, fiica și acompaniatoarea Florica Bruțiu-Ioanovici a n । apărut, singură, în reci- tii uri de canto. E prima oară, i ■ ?arlera el, că ea apare însă 1. -un dublu recital de can- I si plan, alături de fiica el, ,pi.n uista Luana Gilda loano- viei. acompaniate, la pian, de profesoara Vera Eckstein. Traseele umane și muzicale ale mamei și fiicei merg, de la acest recital, împreună. Profesoară de limba română, d< muzică, coristă în corul Operei Române și al Filarmo- aicii „Banatul”, cîntăreața și mama și-a conturat, tn ani, an drum, în aria muzicii de Cameră : lieduri, romanțe. Die- te scurte, arii operistice, prin tenacitate și răbdătoare studii, gpărînd. apoi, în fața noastră, ca o artistă modestă, dar cu 0 puternică persohalitate. Căci, flotată cu o voce de o mare gingășie și o limpiditate fără Cusur, chiar dacă nu atît de amplă ca registru, Florica Bruțiu Incîntă, în arii atît de diverse, de la Porumbescu la Scheletti, de la Puccini a Georgescu, prin acuratețea glasului ei și. mai ales, prin patetismul și timbrul ei vocal, de bună factură, care se insi- nuează în noi cu putere și dramatism, cucerindu-ne pe deplin inima. Alături de ea, iat-o, Intr-un recital bine cumpănit, pe fiica ei. Luana Gilda loanovici, la primii ei pași concertistici. Elevă a Li- ceului „Ion Vidu“, avînd das- căli de bun gust și înțeleaptă conduită pedagogică și muzi- cală. precum Monica Perlan, Bodo Maria, profesoare pe- dante șl exigente, Iar, mai tîrzlu, la conservator, pe un profesor de plan precum fon Welt, de o rară inteligență di- dactică, care a știut călăuzi cu tact și pricepere pașii tinerel acelor creații). Semnificativ in privința ființării cintecului nou in cadrul mișcării artis- tice de amatori este și faptul că in colecția iui Vasile Cică am întilnit un text cu nota că informatorul este brigada artistică din Vizma. Marele folclorist francez ArnoP Van Genncp sublinia, in preajma celui de-al doilea război mondial, procesul viu al creării de noi bunuri artis- tice populare, in țara noastră: „Numai poporul român, cel puțin in unele regiuni, se mal găsește încă în stadiul impro- vizării libere Vedem cum se crează in popor, prin anumiți indivizi înzestrați de natură cu dar poetic, Impro- vizații ritmice și versificate, patetice, satirice, erotice, de- făimătoare și uneori chiar de incantație (...). Dc la aceste creații populare făcute dc oa- meni din popor, deosebiți de marea masă prin geniul lor creator, trebuie să pornim pentru a stabili teoria gene- rală a folclorului (în Mercure de France, an XLVIII, 1937). Același lucru trebuie să-l avem in vedere și cînd e vor- ba de condeierii țărani, pen- tru că ei sînt continuatorii creatorilor anonimi din me- diul nostru folcloric, devenind împătimiți ai scrisului. Refe- ritor la această mutație in procesul de creație literară — de la oralitate la scriere — deosebit de sugestivă mi se parc explicația detă de Ghiță Bălan-Șerban, acel țăran scri- itor din Comloșul Marc (Ti- miș). cunoscut, totodată, ea fiind un cărturar de marcă. „Poetul G. Topi ceanu, într-o conferință ținută la Iași, pe vremuri, a rostit o butadă ră- masă mult timp In mintea contemporanilor : -Cind pune pianiste, Luana Gilda se află, la ora de față. In preajma u- n< căi lungi, spinoase, dar tot atît de atrăgătoare, a ca- rierei sale pianistice. Frapan- tă la ea e tehnica ce, uneori. strălucește în piese dificile, ca cele din Bach sau Georgescu, ca șl spiritul el luminos șl echilibrul el interior, ce do- vedesc un talent puternic, ca- pabil de ascensiune, de nepre- văzute șl fertile căutări în arta interpretativă. Lingă cele două, mamă și fiică, profesoara, prietena și Interpreta, acompaniatoarea devotată, pianista Vera Eck- stein, recunoscută corepeti- toare a copilei, a elevilor Li- ceului Vidu, care și-a făcut din menirea ei de acompania- toare o profesie desăvîrșltă. Căci, și tn recitalul, ca cel de la Sala de marmoră, ca și a- tunc! cînd este pusă să con- ducă pașii primi ai copiilor de la Liceul Vidu, Vera Eckstein știe să fie necesară, fără a se slăpinire pe tine patima scri- sului, apoi ea nu te mai lasă pină nu te face statuie". Lă- sind la o parte acestea, am constatat că patima scrisului, această imperioasă și neînvin- să’ nevoie de a-ți materializa, prin scris, gindurile, nu pune stăpinirc, cum s-ar crede, nu- mai pc cei cu pregătire inte- lectuală, deoarece ca s-a ma- nifestat șl in lumea satelor, genertnd o pleiadă dc plugari- scriitori, sau „țărani conde- ieri”. (Ce i-a determinat pe țăranii bănățeni să scrie, dac- tilogramă comunicată dc prof. Traian Galetaru) „UNTARE. Mîndru-i jocul românesc... Ducă In perioada interbeli- că, Arnold van Gennep subli- nia că România era singura țară din Europa. In care era viu procesul de creație a li- teraturii orale, acum se con- stată că in țara noastră există una din cele mai puternice mișcări artistice de amatori din lume. Și în cadrul aceste- ia condeierii țărani dețin un loc important, dînd și ei ex- presie ethosului nostru tradi- țional, Intr-o continuă prime- nire cu elemente ale contem- poraneității. Aurel TURCUȘ Un juriu deosebit de prestigios și exigent, în frunte cu ar- tistul emerit Theodor Vasilescu, președinte, căruia i s-au alăturat Ion Auroaicâ, Tita Sever, Emilian Dumitru, Nicolae Goga, rțjaeștri coregrafi, și alții, a urmărit, la Timișoara, una dintre cele mai ample și antrenante manifestări din cadrul celei de-a Vil-a ediții a marelui festival al muncii și creației „Cîntarea României" : concursul de coregrafie. Pe marea scenă a Operei Române au evoluat aproape 1 500 de artiști amatori care au format nu inai puțin de 60 de ansambluri folclorice, grupuri de dansatori, for- mații de dansuri călușărești, bărbătești, dansuri mixte, tematice, contemporane, moderne, de societate, clasice etc. La nici una dintre edițiile precedente ale Festivalului național „Cîntarea României” nu s-a consemnat o asemenea participare, la genul amintit. Dacă este să ne referim numai la numărul de participanți, prin comparație cu ediția precedentă, va trebui să arătăm că, acum, acesta a fost cu 300 mal mare. Ceea ce spune foarte mult. în aproape toate localitățile timișene, de la Timi- șoara și Lugoj, pînă la Buziaș și Deta, sau mici dar- frumoase așezări precum Luncanl, Brănești, Pietroasa Mare, Seceani, Birna, Fîrdea s-au amplificat preocupările organizatorilor culturali față de valorificarea tradițiilor locale In domeniul coregrafiei, au an- trenat mase mari de oameni. NI s-au perindat prin fața ochilor, nu mai puțin de 11 ansambluri folclorice de cîntece și dansuri, prezente la concursul republican șl nu ne-a surprins deloc faptul că multe dintre aceste colective s-au orientat înspre „punerea în scenă” a unor adevărate spectacole, dense, pline de „miez” și cu un pronunțat mesaj instructlv-educativ. Așa s-a dovedit a fi bi- necunoscutul și talentatul colectiv al constructorilor timișoreni care, după un scenariu semnat de lectorul univ. dr. Viorel Bol- dureanu, „bănățean get, beget”, a condensai, în numai cîteva minute, un minunat poem folcloric pe care, nu întîmplător, l-au Intitulat „Spre soare”. Colectivul s-a impus, în actuala ediție prin cele 150 de spectacole pe care le-a prezentat în fața a nu mai puțin de 75 000 de oameni ai muncii, mai ales constructori, deți- nători ai înaltului titlu de Erou al Muncii Socialiste pe care l-a obținut T.A.G.C.M. Alte ansambluri folclorice, au adus cu ele teme cu un deosebit de inspirat mesaj actual : „Războiule, bătu- te-ar vina” (Electrometal), „La fîntîna dorului” (Electrotimiș), „Sub poale de codru verde” (C.U.AS.C. Făget), „Viața omului, ca rodirea pomului” (Fîrdea). Aprecieri aparte despre ansamblurile din Ghlroda și cel al Centrului de creație și cultură socialistă „Cîntarea României" Timișoara ; pe cei dintîi l-au in- struit trei oameni de excepție : Mihai Cornean, Minodora Flru și insinua și ieși In față, știe să însoțească cu delicatețe un cîntăreț, sau un copil, în cîn- tul lor, fără a-1 copleși, știe să fie ca acea floare modestă de grădină, stînd în umbră, dar emanînd puternice și stra- nii miresme. Căci destinul ei de profesoară șl pianistă a fost și este legat de destinul atîtor tineri artiști care s-au ridicat prin ea și cu ea și au ajuns, apoi, stelele de azi și dc mîine ale muzicii interpre- tative. Aș spune că fericirea Călușarii din Jebel (Foto : ONUȚ DANCIU) ei este chiar fericirea celor- lalți și a face muzică, cu co- piii, sau cu oricare alt artist, a-i vedea evoluînd, e o mare bucurie pentru ea, căci, după cum spune profesoara, „el sint sinceritatea pură, și nu e pro- fesie mai frumoasă'ca aceasta, de a-i asista în binemeritata lor ascensiune”. Mamă, fiică, profesoară- acompaniatoare, trei artiste, Intr-un recital de canto șl plan, au țesut, în seara calmă a acestui final de iunie, in fața noastră, la Sala de mar- moră, acea atmosferă benefi- că, acel halou de vis și îneîn- tare, atît de necesare iubito- rilor de frumos, melomanilor împătimiți al acestui oraș. Să le mulțumim ! Ion ARIEȘANU Constantin Roșu, Consultant, Victor Jicherean, un binecunoscut șl apreciat coregraf. Numărul interpreților a trecut de o sută, care s-au desfășurat scenic pe patru generații, cuprinzînd tn j-epertoriu dansurile de bază din toate subzonele județului. O informație nu lipsită de interes : formația participă, cu reale pretenții la titlul suprem .pentru prima dată la un concurs de o asemenea anver- gură. Ne-a impresionat și emoționat și pe noi gestul juriului de a-i felicita pe acești admirabili păstrători de comori, prin primă- rița comunei, Viorica Șoșdean. Al doilea ansamblu de care amin- team a prezentat un „Mozaic de jocuri bănățene”, după o core- grafie semnată de un alt talent în materie, Toma Frențescu, demn urmaș al călușarilor din Borlova. pe care îi admiram, pe vremea copilăriei mele, întoreîndu-se de la mari concursuri naționale și internaționale. Tomiță. li spun prietenii, s-a întrecut pe sine. A acumulat o valoroasă experiență timp de peste două decenii, a valorificat-o admirabil printr-o ținută artistică superioară, prin autenticitatea cîntecelor și dansurilor, a datinilor și obiceiurilor aduse pe scenă. Din Pietroasa Mare ne-au fost aduse, de către o admirabilă formație, dansuri populare germane, formația de aici fiind in- struită de Ana Kaupa. Dincolo de frumusețea costumelor, a miș- cărilor minunatelor perechi de tineri, va trebui să consemnăm un fapt de excepție : participarea la toate edițiile din Festival și. de fiecare dată, obținerea de premii sau mențiuni. Am putea și ar trebui să scriem mult, foarte mult despre aceste minunate colective și interpreti individuali, dar ne oprim aici, nu înainte de a consemna opinia celui mai autorizat specia- list, maestrul coregraf Theodor Vasilescu. artist emerit : — Am urmărit concursul de la Timișoara cu un interes deo- sebit și trebuie să vă spun că, față de alte centre din țară, acesta a fost de excepție. Atît eu, cît și colegii mei din juriu am fost impresionați de elementele autentice, prezentate pe scenă într-o mare diversitate de forme artistice. Ele au cuprins un minunat mesaj, fie el de educație patriotică, estetică, de mare spirituali- tate românească. Echipele au știut să condenseze adevărate co- mori folclorice. îi felicit pe toți șl mai ales pe organizatorii ma- nifestării care s-au întrecut pe sine. Bravo ! Nicolae PÎRVU • 7 O ORIZONT profiluri Profesorul emerit dr. docent în științe CRISTACHE V. OPREA un educator, un Văzînd lumina zilei In pri- măvara anului 1905, în satul dobrogean Cuza Vodă profe- sorul emerit dr. doc. C. V. Oprea a urmat cursurile pri- mare, gimnaziale și liceale la Hirșova și Brașov, iar studiile superioare la Agronomia din București, luîndu-și cu strălu- cire doctoratul la Viena. După o scurtă perioadă de activita- te didactică la București, vine în 1942 la Timișoara cu Agro- nomia din Cluj, care a func- ționat vremelnic aici. Iar oda- tă cu înființarea Agronomiei timișorene, în anul 1945, ocu- pă catedra de pedologie pe care o onorează ca profesor titular și, mai apoi, consul- tant de doctoranzi, peste patru decenii. A învățat generații întregi (cîteva mii) de ingineri agro- nomi pedologia — știința so- lului — sau, mal prozaic spus, știința, ființa și viața pămin- tului. L-am ascultat de nenu- mărate ori vorbind cu patos despre pămînt, ca principal mijloc de producție pentru a- gricultură, dar nu-mi poate ieși niciodată din minte șl inimă pasiunea cu care vor- bea studenților săi despre pă- mîntul românesc ca glie stră- bună. Parcă-1 aud șl astăzi, deși au trecut aproape trei decenii de atunci, cum ne spunea : „Iubiți! mei studențl — aceasta fiind formula lui preferată cu care ni se adre- sa — trebuie să știți șl să re- țineți pentru totdeauna în meseria voastră de agronomi că nu sînt pămînturl rele, ci numai pămînturl bune cu di- ferite grade de fertilitate ; to- tul depinde de voi, de price- perea, de măiestria voastră de a ști cum să le puneți în valoare". L-am cunoscut nu numai de la catedră. în primăvara anu- lui 1962, recompensîndu-mă pentru rezultatul obținut la concursul profesional studen- țesc cu o excursie gratuită (ce mult a reprezentat pentru un student această recompensă) la Centrul de ameliorarea so- lurilor sărăturate de la Soco- dor, l-am urmărit cu ochiul studentului dornic de a cu- noaște, în miezul activității de cercetare, în mijlocul oameni- lor producției. îl știa, pe lîn- panoramic • Premiera la Teatrul Na- țional : comedia .Sfîntu’ Mi- tică Blajinu", de Aurel Baran- ga, în regia lui Emil Reus. în rolurile principale — ion Hai- duc și Larisa Slase Mureșan. • „Progres tehnic, calitate, e- ficicnță". Sub acest generic, sub organizarea Comitetului municipal de partid Timișoa- ra, a fost deschisă o amplă expoziție, reunind mii de pro- duse, selectate din 45 de în- treprinderi industriale și cinci institute de cercetare științifi- că șl Inginerie tehnologică, precum și din cadrul Institu- tului politehnic „Tralan Vuia", însoțită de proiecția unui film documentar, de numeroase dialoguri de specialitate și schimburi de experiență, ex- poziția deschisă în sala de pe Bv. Victoriei nr. 1 este o sin- teză a creativității tehnico- Șt: nțifice din municipiul Ti- mișoara. • Un amplu simpo- zio de creație tehnlco-științi- fică se desfășoară în aceste zile in Centrul de Creație și Cultură Socialistă al tineretu- lu*. organizat de Ministerul Industriei Electrotehnice, Co- mitetul Uniunii Sindicatelor din metalurgie și construcții de mașini și Consiliul jude- țean al sindicatelor Timiș. în program sînt incluse peste 70 de comunicări științifice din aproximativ 100 de unități in- dustriale din țară. • La Casa Universitarilor, cenaclul lite- rar a programat o ședință de lucru — poezie: Rodica Be- rar-Draghincescu, iar luni, 3 iulie, ora 18, în încheierea a- cestei stagiuni, tradiționalul „Rond", In cadrul căruia vor citi fragmente din creațiile lor invitații cenaclului din a- nul universitar în curs. • O nouă apariție editorială a scriitorului timișorean Eugen Dorcescu : volumul de litera- tură pentru copii, apărut la Editura Junimea, Căsuța fer- mecată. • Juriul iugoslav care acordă prestigiosul premiu li- terar. BRANKO MILJKOVICI i-a acordat poetului timișo- rean Slavomlr Gvozdenovici diploma specială pentru car- tea „însumare" (Podvlafenjc crte) apărut anul trecut la E- ditura belgrădeană „Prosveta". savant, un patriot Era un neastîmpărat, de o vioiciune a minții și a trupu- lui ieșite din comun. Intra în amfiteatru în fugă, se urca la catedră, pe care a slujit-o cu sfințenie, în pas săltat. Cursul era de o atracție inegalabilă, nu-ți dădeai seama cum trec orele. Avea harul oratoriei, fascinînd auditoriul, vorbind liber. Stăpînea principii peda- gogice moderne. Lecțiile sale se constituiau într-un dialog neîntrerupt între maestru și studențl. gă specialiștii în domeniu — pedoiogi, agrochimiști, ingi- neri agronomi din unitățile a- gricole ale Banatului —, tot Socodorul, așa cum avea să-1 cunoască mai tîrziu tot Di- niașul, de la copiii de școală pînă la bătrînii țărani pensio- nari. Avea o atracție deosebi- tă, fascinantă. Se știa face în- țeles de toți, de la cei mai savanți pedoiogi pînă la omul de rînd. Avea o vorbă bună, o îmbărbătare pentru toată lumea, pentru fiecare. Deși era sever, noi, studenții l-am iubit pentru iubirea sa nestrămutată față de pămînt. pentru dăruirea cu care ne în- văța, pentru perfecțiunea lec- țiilor sale, pentru bogăția lui spirituală și sufletească. Pentru agronomia timișo- reană a fost un dascăl de pri- mă mărime, care a contribuit la formarea a nenumărate ge- nerații de Ingineri agronomi, la obținerea titlului științific de doctor tn agronomie a peste 100 de Specialiști ro- mâni și străini. S-a dedicat trup și suflet școlii și științei. Viața i -a confundat cu ac- tivitățile din amfiteatru, labo- rator și cîmp. Creator de școală la Tinjl- șoara, a abordat, pe lîngă spe- cialitatea sa strictă — pedo- logia —, problematica bio- energeticii și poluării solului, agriculturii în condiții de se- cetă, el a fost un neobosit om al cetății. A reprezentat pen- tru știința solului, națională și mondială, o autoritate de primă mărime în domeniul ameliorării solurilor slab pro- ductive. Peste tot unde l-au purtat pașii, în Dobrogea sa natală și dragă, pe solurile bălane, la Socodor sau Viena, la Sălbă- gel sau Madrid, In Diniaș sau în Lunca Nilului, la Sacoșul Turcesc sau Paris șl-a onorat calitatea de dascăl-cetățean. de educator — savant și, mai presus de orice, de înflăcărat patriot. Conf. univ. dr. ing. Păun Ion OTIMAN VIAȚA ASOCIAȚIEI • La Liceul Agro-Industrial din Timișoara a avut loc o întîlnire a poetului Anghel Dumbrăveanu cu membrii Ce- naclului literar al elevilor din municipiul Timișoara, condus de profesoarele Florica Bobea- nu și Carmen Odangiu. întîl- nirea, desfășurată sub generi- cul La steaua care-a răsărit, a fost dedicată Centenarului Mihai Eminescu. Poetul An- ghel Dumbrăveanu a vorbit despre creația marelui nostru poe' național. A urmat un recital din poezia Luceafăru- lui, susținut de membrii Ce- naclului. • La Biblioteca Mu- nicipală din Tecuci a fost or- ganizată prezentarea volumu- lui Arhitecturi dc cristal de Alexandru Jebeleanu, volum recent apărut la Editura Facla. Manifestarea a fost deschisă de tovarășul Mircea Nicolaes- cu, președintele Comitetului Municipal dc Cultură și Edu- cație Socialistă. în continua- re, au ftiat cuvîntul profesorii Ileana Gcorgcscu Tulică, Va- sile Ghica, Dionisie Duma, Constantin Floarea și Mari- cica Brăescu. în același cadru, s-a desfășurat un medalion li- terar dedicat poetului' Ovid Caledoniu, <-u ocazia» împlini- rii a 15 ani de '.a încetarea din viață a poetului tecucean. Despre activitatea acestuia au vorbit Alexandru Jebeleanu și prof. Ileana Georgescu Tulică, fiica poetului. • La spitalul „Victor Babeș" din Timișoara a avut loc o șezătoare literară dedicată Centenarului Mihai Eminescu, in cadrul căreia Alexandru Jebeleanu a pre- zentat expunerea Eminescu in durata eternității, iar Silvia C. Negru a citit poeme închi- nate poetului nostru național. Au mai luat cuvîntul dr. lacint Jemna și dr. Virgil Ene. M. O. fanion CLASAMENTUL LUI MENDELEEV Șl EXTREMELE Campionatul primei divizii la fotbal (?!) s-a încheiat intr-o zi de marți, zi de table — sport, deocamdată, fără campionat și cu puține șanse în acest sens, fiindcă are enormul dezavantaj de a oferi, la tot pasul, surprize. Or, o competiție serioasă cum este cea a primului eșalon nu mai suferă de mult de astfel de fenomene aleatorii, care, după cum știți, indică dezorganizare, lipsă de pre- viziune, de simț al valorilor etc., etc. Mult mai sigur e un Cla- sament al lui Mendeleev, cu locuri ocupate de dinainte, cu goluri planificate tot așa, cu echipe ce nu au voie să piardă, cu altele ce nu pot să cîștige, cu previziuni atît de exacte în materie de rezultate îneît o reciclare în acest sector a meteorologilor din lumea întreagă i-ar scoate definitiv pe aceștia din urmă din sfera aproximărilor pythiace de felul : „temporar noros". „pe alocuri". Singura necunoscută reală în ce privește fotbalul nostru se referă doar la întîlnirile directe dintre cele două lidere absolute, Steaua și Dinamo, și, cu acest fericit prilej, se observă cu ochiul liber caldele relații de prietenie ce leagă componenții lotului național. Numai că un campionat cu doar două jocuri în afara tabelului sus-menționat tocește puternic spiritul de competiție, motivația psihologică, scade la maxim forma sportivă, apetitul de joc, creează situații hilare, naște scoruri de operetă, distruge mari ju- cători (Hagi este exemplul cel mai elocvent). Oare ce s-ar putea spune despre această ediție în care ultima clasată, A.S.A., a reușit să adune 6 puncte în 34 de etape, față de prima clasată cu 65 ? Extremele lui Miciurin 1 Ce să spunem despre retrogradarea Oțelului, în toamna trecută prezentă în cupele europene, despre căderea Rapidului, în vreme ce Victoria șl Moreni stau pe po- dium ? Care este publicul acestor ultime două echipe ? Ce-i de făcut ? Nu știm. Doar că acest din urmă semn de-nirebare umbrește bucuria reîntoarcerii lui Poli în groapa cu lei. Mă tem că în for- mula prezentă, cu „anatomia și fiziologia" de-acum, sejurul ei va fi scurt. Și dacă — așa cum se aude — Steaua îl vrea pe Ol .... tean, numai o mare minune ne mai poate salva : la concursul de admitere să fie cel puțin 5—6 excelenți fotbaliști premianti, înțelegeți ? Marcel TOLCEA ȘI ÎN „B“ S-A TRAS CORTINA ... ... dar nu oricum, cl prin camuflarea unor matrapazlicuri fără pereche, și asta în fiecare din cele trei serii ; ultima etapă n-a mai avut nici un efect asupra promovatelor, ele fiind clar cu- noscute și detașate cu multă vreme înainte : .Petrolul Ploiești, Jiul Petroșani și draga noastră Politehnică^dîn Timișoara ; sînt, se știe, vechi combatante pe prima scenă, au adus, în timp, ceva foloase fotbalului românesc, în general, și celui teritorial. în par- ticular ; cinste lor, cinste cluburilor, antrenorilor, jucătorilor, ca și tribunelor, care le-au fost alături, și la bine și la greu-rău ; de la vară, așadar, și noi, timișorenii, ne-om duce la meciuri cu altă stare, mai făloși, mai ocoși, dar cu o emoție perpetuă : iar cădem ?l Pun rămășag că, pă.strîndu-1 pe Costică Rădulescu, „Poli" va face o figură frumoasă in „A“, ridieîndu-se la cota pretențiilor unui public de nivel mondial, adică exigent și generos. Dar, durere nu e în bucurie, dt în trucajele din meciurile de duminica din urmă ; rar mi-a fost dat să văd atîtea aranjamente, inclusiv la scoruri fixate dinainte, pentru evitarea retrogradării — și nu numesc echipele împricinate, pentru că ele se cunosc, doar că nu se știu cei din culise, acarii, manevranții, carp fac cărțile și trag foloasele jocului cu destinul : a fi sau a nu fi meschin ; deci, ce e fotbalul ? ; nu mai e sport ? ; e joc de noroc ? : nu e oare cazul ca F.R.F. să-și facă datoria, adică să curme boala, să tale rădăcina buruienilor ?! Așa s-ar cuveni, așa cere opinia publică... Despre finala de ieri. Steaua—Dinamo, îmi rezerv spațiu de pe acum, tot la „Orizont". Teodor BULZ A DE LA CASA PIONIERILOR ȘI ȘOIMILOR PATRIEI — TIMIȘOARA LA LOTUL OLIMPIC Revenind în actualitate, trebuie să spunem că» între compo- nenții Centrului de pregătire olimpică pentru juniori, figurează 12 judoka din unitățile sportive pionierești, între care îl amintim pe Marius Teacă (Timișoara). Din anul 1982, pînă în 1986, a obți- nut titluri de campion, tricou cu tricolor, medalii de aur, argint și bronz. A început să practice această frumoasă și spectaculoasă disciplină sportivă judo, la Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei Timișoara, primul antrenor care l-a descoperit fiindu-i prof. Ștefan Doncea, posesor al centurii negre Dan 3. Ca pionier la Timișoara, Marius Teacă a ocupat locuri frun- tașe în Festivalul național pionieresc de judo, în cadrul DACIA- DEI, „Cupa Pionierul", Campionatul republican de judo la copii și in marile competiții sportive internaționale, locurile I—III. în anul 1989, a reușit să cucerească titlul de vicecampiona național și medalia de argint la Campionatul republican de judo la juniori. Antrenorul lotului național șl olimpic Prof. I. Mnrinescu șl secretarul responsabil al F.R. de judo, Prof. Anton Muraru au declarat că talentatul sportiv timișorean Marius Teacă va ma! aduce medalii pentru țară — în marile competiții sportive Inter- naționale la care va participa. îi dorim succes deplin și, în ace- lași timp, colegilor săi, să obțină veritabile victorii prin jppon (victorie înainte de limită) cu numeroase medalii la C.E, C.M., și J.O. La Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei Timișoara, cel mai mulți copii pionieri sînt la cercul de judo, care cu trup și suflet, practică judo și datorită priceperii și străduinței profesorului de specialitate, acești pionieri judoka, educați și inițiați în tainele judo-ului, ajung să atingă perfecțiunea și valoarea absolută a unor performanțe deosebite de nivel național și internațional de care se bucură țara noastră. 1. A. ORIZONT Mario Soldati MINGEA DE TENIS Specialiștii afirmă, aproape unanim, că literatura italiană nu are geniul iantastieului. Mario Soldati — scriitor, ziarist, actor și regizor de film, reali- zator de programe de televiziune, adevărat „om orchestră" al culturii ita- liene contemporane — demonstrează, cu povestirile reunite in volumul Storie di spettri că există totuși fantome care nu se tem de soarele și dc cerul albastru al Italiei. Șl care, pe deasupra, mai au și umor. „Sfîrșitul unei splendide după-amieze dc vară. Locul era și el superb : parcul unei vile vechi, cățărată la jumătatea ' munților llgurlci, deasupra gu- rilor rîulul Magia. Panorama care se întindea sub ochii noștri, de o incom- parabilă măreție, mi-a rămas gravată în memorie cu aceeași precizie ca u- nele capodopere : Leonardo da Vinci, Căzanne, Van Gogh. în fața noastră, dincolo de rîu, imensul decor era măr- ginit, la stingă, de masivul Alpilor A- puani, colorați în cenușiu, azuriu și alb, dantelați, sălbatici și foarte înalți; la dreapta, dimpotrivă, se deschidea plăcuta și liniștita cîmpie Versllia care, asemenea unui triplu arc de cerc — pădure de pini, plajă, valuri înspuma- te — părea să se întindă spre sud pen- tru a cuprinde, într-o singură îmbră- Ușare, întreaga Mare Tlreniană. Nu ne mai săturam admirînd prive- liștea. Hoinăream împreună cu Guldo pe aleile parcului, departe de ceilalți nvitați rămași pe esplanada dinspre >raș. Era un parc englezesc, cum sînt numite în Italia grădinile cu vegetație destul de deasă și umbroasă : o pădu- rice de cedri din Liban, magnolii, por- tocali, viță de vie, măslini i Eram cuprinși de admirație. To- tuși ... Totuși, fără să fim pe mo- ment conștienți, admirația și plăce- rea noastră se limitau exclusiv la priveliște. La acea priveliște de care ne despărțeau mulți kilometri. Cu totul alta era impresia produsă asupra noastră de locul unde ne aflam. Parcul înde ne plimbam urcînd pantele line. Cîte un bust de marmură care, răsă- rind din umbra adincă sub razele ro- jiatice ale asfințitului, împroșca întu- necimea pădurii cu albeața sa spectra- lă. în sfîrșlt, terenul de tenis care 'după ce am urcat o mică scară de fontă ruginită, în spirală, pe jumătate acoperită de plante agățătoare și de campanule cu florile lor albastre și de- licate), terenul care, cum spuneam, ne apăruse brusc printre iederă și ferigi, lipit de coasta muntelui, chiar la ca- pătul parcului, terenul unde, dincolo de un gard înalt și înecate deja în pri- mele umbre ale serii, patru siluete albe săltau și se mișcau în tăcere. Totul în jurul nostru avea ceva melodramatic, și am simțit cum ne ia cu frig, în ciu- da anotimpului blînd și a frumuseții acelui ceas al zilei. Sub pretextul de a da o raită prin parc și, mai ales, din teama de a nu muri de plictiseală, ne grăbiserăm să fugim de ceilalți invitați, prea pestriți, prea numeroși. Dar cine știe dacă, la urma urmei, societatea lor n-ar fi fost de preferat acestei „mici plimbări". Așa cel puțin se întreba Guido. cu rî- sul tul scurt, din gît. Era, în felul său de a rîde, sarcasmul aristocratic și pro- vincial al oamenilor care, timp de se- cole. s-au felicitat de a nu fi devenii ei înșiși prosti, trăind într-un cerc de imbecili. Guldo îl moștenise, doar că acum și-1 adresa sieși. Cei patru jucători de tenis — jucau dublu mixt — nu ne aminteau nici um din cunoștințele noastre. Cel puțin la prima vedere, in acea penumbră și privind prin gard. Ne-am oprit de alt- fel foarte puțin pentru a-i privi. Era jocul unor amatori : moale, fără vlagă. De felul celui practicat la sfîrșitul se- colului trecut și la începutul secolului acesta, pe vremea cînd părinții noștri erau tineri. Fustele albe plisate ale domnișoarelor păreau și ele puțin de- modate, cu mult mai lungi decît cele care se poartă astăzi. Trebuie să vă spun că în cele cîteva secunde cît am privit, pe teren era un scurt timp mort ; poate că băiatul de mingi în- tîrzia mai mult ca de obicei să aducă mingea jucătorului care servea. Puș- tiul nu se zărea nicăieri : căuta pro- babil mingile care, una după alta, din intîmplare și strecurîndu-se printr-o spărtură din gard, se pierduseră prin pădure, In partea opusă celei unde ne aflam Guido și cu mine. Așteptîndu-1, jucătorul care urma să servească, apoi partenera sa și, în sfîrșit, ceilalți doi jucători se întoarseră spre noi foarte încet și cu o expresie total lipsită de amabilitate, lipsită chiar de acea apa- rentă politețe, de acel surîs care, în situația de față, era de rigoare și aproape obligatoriu; ne-au aruncat doar o privire scurtă, de parcă am fi fost niște intruși. Intimidat, Guido schiță un gest de salut și murmură : „Bună seara". Cei patru jucători nu răspunseră nimic ; era un fel de invi- tație de a face cale-ntoarsă. Tacit, am hotărît să ne întoarcem fără a mai ză- bovi la ceilalți invitați, ramași în fața vilei. între timp, și tot în tăcere, cei patru jucători își reluaseră partida. — Dar cine naiba e proprietarul vi- lei.?, mă întrebă Guldo rupînd tăce- rea, în timp ce ne grăbeam să cobo- rîm prin pădurea de pini. — Cum ? Nu-1 cunoști pe proprie- tar ? Nu, nu-1 cunoștea. Venise la petre- cere, așa cum se întîmplă uneori, fără a ști prea bine despre -e era vorba, alăturîndu-se unui grup de invitați care-1 luaseră cu ei. Nu reușise să dis- tingă numele gazdei nici atunci cînd se făceau prezentările, foarte zgomo- toase de altfel. I-am spus lui Guldo tot ce aflasem de la notarul care mă adusese cu mașina lui. — Proprietarii ? Sînt soții Fiorini din La Spezla. Dar vila, parcul și în- tregul domeniu au aparținut întot- deauna unei foarte vechi familii din ținut : Mascardi din Treblano. De fapt, soția doctorului Florini este o Mas- cardi. Guldo se opri brusc în mijlocul aleii. Și în lumina slabă ce răzbătea prin desișul pinilor, fața sa își pierdu deo- dată culoarea, iar părul, blond și on- dulat, deveni țeapăn, de parcă s-ar fi aflat sub efectul unul produs cosme- tic. Cît despre ochi, de un albastru limpede și blînd. el mă fixară o clipă • si cum s-ar fi îndoit de mine, ca și cum n-am fi fost prieteni. Dar nu despre asta era vorba. înțe- lesei că Guldo nu era în apele lui : nu știa dacă să-ml destfilnule sau nu gîn- dul care-1 chinuia. Scoase din buzunar un pachet de țigări și căulă in zadar chibriturile. I-am oferit un foc. începu să fumeze și, în loc să ne reluăm dru- mul, își ridică privirile spre pădurea ce ne înconjura și zise : — Nu găsești că locul acesta e în- grozitor de trist ? — Ai dreptate, i-am răspuns. Și i-am explicat cauza. Era, după părerea mea, tristețea proprie caselor singuratice, construite pe versantul nordic al unui munte. — Sîntem în partea de nord, Guido. Și e foarte bine așa, dar cu condiția să privești spre sud. — Ce nume ai rostit adineaori ? — Mascardi. — Asta e I Seamănă cu numele unui senator de prin partea locului, un nu- me pe care ar fi fost mai bine să nu-1 rostești. Iată povestea lui. Senatorul făcea parte din nu mai știu ce Consi- liu superior Al Educației Naționale să zicem... sau poate din vreo comi- sie parlamentară. Avea deja o vîrstă respectabilă șl, fn plus, era suferind, într-o bună zi. trebuia să meargă la Roma pentru a asista la o reuniune ministerială sau la o ședință a Senatu- lui. Fapt e că la ora respectivă mem- brii comisiei — vreo zece în total — se aflau adunati cu toții în jurul unei mari. Toți, cu excepția lui. Dată fiind importanta personajului și faptul că nu-și anunțase absența, se luă ho- tărîrea să fie așteptat. îl așteptară, îl așteptară, și după o jumătate de oră, ședința începu fără el. Chiar în acel moment, ușa se deschise și iată-1 că intră palid, asudat, ostenit. Salută, se scuză și se așează la locul Iul. Mi- nistrul sau președintele comisiei tocmai luase cuvîntul cînd, deodată, și fără a rosti vreun cuvînt, senatorul se ridică în picioare, clătinîndu-se. Toți Iși dă- dură seama că nu se simte bine. Se îngrămădiră în jurul lui, îl sfătuiră să la o băutură tare. Cineva îl însoți la bar. Ajungînd acolo, senatorul se spri- jini de perete ca și cum forțele l-ar fi părăsit și se lăsă să cadă pe o canapea. Colegul său se repezi la barul aflat în spatele unei coloane. Comandă un pa- ha. de coniac și se întoarse să 1-1 adu- că. Dar rămase țintuit locului : senato- rul nu mai era pe canapea. îl căută ; pe coridoare. în săli, tn cele din ur- mă se reîntoarse Ia comisie : senatorul, nicăieri. Stupoare generală. Dar cîteva minute mai tîrziu, iată că sosește o te- legramă prin care familia senatorului anunță că acesta a murit cu o oră în urmă, de un atac de cord. Faptul nu poate fi contestat. Martorii — partlci- panții la reuniune — erau, așa cum ’m spus, în număr de zece. Dacă așa ceva se poate întîmplă, explicația e simplă : în clipa morții, durerea se- natorului la gîndul că nu va putea merge la Roma a fost așa de mare, îneît a putut, îndată după ce a murit, să-și proiecteze fantoma la o distanță de trei sute de kilometri. — Nu neg existența fantomelor, i-am răspuns. Doar că n-am văzut încă nici una. Fapte ciudate. Intuiții surprinză- toare. toate acestea pot fi doar simple coincidențe. în acel moment, soția lui Guido ne strigă de pe terasă și o pornirăm re- pede spre vilă. Stăoîna casei, doamna Fiorin' născută Mascardi era poate fiica senatorului. Sau, judecind după vîrstă. fata vreunui fiu de-al său sau a fiului vreunui frate. în orice caz, n-am îndrăznit s-o întrebăm nimic despre aceasta in timpul cinei. Mult măi tîrziu, pe cînd ne luam rămas bun, m-ațn simțit obligat să fac aluzie, pentru a scuza absența noastră prelun- gită, la plimbarea prin parc și la ad- mirația pe care am resimțlt-o. Dar o mare surpriză ne aștepta. I-am vorbit, bineînțeles, și despre terenul de tenis, i-am spus cît de ingenioasă mi se pare ideea de a-1 plasa pe un loc acciden- tat și în pantă. Apoi, cu gîndul la prietenul meu Bassani, care e un ju- cător pasionat, am adăugat : — Din păcște, eu nu joc. Dar prie- tenul meu Giorgio Bassani, scriitorul, îmi va face în curînd o vizită și v-aș fi recunoscător dacă mi-ați permite să-1 aduc să joace o partidă. — Cu plăcere, consimți doamna Fio- rini, surprinsă de cererea mea neaștep- tată. Numai că terenul e într-o stare deplorabilă. — La naiba I Bassani nu e un ju- cător de Cupa Davis. Va fi mulțumit să poată juca cu cei care au jucat adi- neaori. — Ce tot spuneți acolo ? Nimeni n-a mai jucat de vreo ... de vreo ... patru- zeci de ani ! N-ați văzut în ce stare e? Guido se afla lîngă mine. Mă strîn- se de braț și nu-mi mai dădu drumul. N-am avut curaj să-i răspund doam- nei Fiorini, nici să mă întorc spre Guido. Acesta, după un scurt moment de tăcere zise, cu rîsul său scurt și sarcastic : — Și totuși, doamnă, pot să vă asi- gur că adineaori, în timp ce ne plim- bam prin parc, am văzut patru persoa- ne jucînd pe terenul de tenis. — Imposibil I, i-o reteză scurt și a- proape grosolan doamna Fiorini. Și se întoarse la ceilalți invitați care o aș- teptau pentru a-și lua rămas bun. Eu nu voiam. Dar Guldo o ținea morțiș. Nu avea însă curajul să mear- gă singur. Era lună plină și se vedea ca în plină zl sau în orice caz cu mult mai bine decît în timpul plimbării din amurg. Luna lumina doar jumătate din teren. Umbra muntelui împădurit ce se înălța lîngă el îl tăia în diagonală: iar umbra aceasta era cu atît mai nea- gră cu cîl contrasta mai puternic cu strălucirea jumătății luminate. Pămîn- tul era răscolit, plin de găuri și de asperități, de frunze și de ramuri moarte, acoperit icl-colo cu tufe înalte de ierburi nemișcate în noaptea fără vînt. Fileul dispăruse, la fel și liniile albe ; nimic, nici cea mai mică urmă. Ar fi fost absolut imposibil să joace cineva pe un astfel de teren, tn mijloc, scăldată în umbră și lumină, o formă chinuită, aproape umană. După un mo- ment de atenție, ne-am dat seama că era vorba de un trunchi de copac, pro- babil de măslin, abandonat provizoriu acolo. Calmul și limpezimea acelei ex- traordinare nopți de vară transformau totul într-un tablou ciudat șl fascinant. Guido îșl aprinse o țigară. Cu ochii închiși, îmi șopti : — Apropo, încearcă să-ți amintești : cînd jucau, adineaori, ai văzut min- gea ? Gîndește-te bine. M-am gîndit bine. Nu dădusem a- tenție acestui amănunt. Dar puteam oare afirma cu certitudine că văzusem mingea ? Nu îndrăzneam să mai pri- vim terenul. Ne uitam în partea opusă, spre vilă, de unde răzbătea zvon liniș- titor de voci. — Așadar ?, mă întrebă Guido ne- răbdător. — Nu, Intr-adevăr, n-am văzut min- gea, am răspuns. Și dacă mă gîndesc bine, n-am văzut nici băiatul de mingi; ni l-am imaginat doar. Nu i-am văzut decît pe jucători... — Vrei să spui pe cei care se pre- făceau că joacă, reluă Guido. Se pre- făceau, înțelegi ? N-am răspuns nimic. Și în liniștea care se așternuse, am auzit — iar Gui- do auzi șl el — zgomotul ușor al unei căderi, foarte clar. Nu dinspre vilă, ci dinspre teren. O cădere, apoi o alta, apoi încă una, și încă una : și fiecare părea mai ușoară decît cea de dinain- tea ei. Ne-am ținut răsuflarea, pradă unui început de panică și în același timp fascinați, incapabili să facem vreo mișcare. Apoi ne-am întors, amlndoi deodată: tocmai la timp pentru a zări o minge albă, o minge de tenis care mai sări de două sau trei ori pe terenul vrăjit, nînă cînd întunericul o înghiți pentru totdeauna Traducere de Margareta GYURCSIK COLEGIUL DE REDACȚIE ION AR1EȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRAVEANU 'redactor set adjunct} TIOREL COLȚESCU NICOLAE PÎRVU CORNEL UNGUREANU REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA. strada RODNE1 t! Telefoane t 3 33 90 și 3 33 76 fredactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT M IPB.T. Index 1 42 907