Proletari Un MU tMU. «nW-UI? orizont 18 —— UPTAMINAL SOCIAL POUTK $1 LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR OIN R.S R $1 COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA $1 EDUCAȚIE SOCIALISTA HMI$ NR. IX (1151) 5 MAI 1989 • SERIE NOUA, ANUL XI. • 8 PAG.. 2 LEI Partidul — centrul .vital al întregii națiuni ZIUA INDEPENDENȚEI, ZIUA VICTORIEI Începind de Ui consUluiies «a — acum 68 de ani — Par Udul Comunist Român și-t. asumat răspunderea istorică de a conduce întregul popor ta lupta pentru eliberare so- cială ?i națională, pe calea unei noi orîndulri sociale, spre o viață demnă și prosperă. în Expunerea din 28 noiembrie 1988, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU subli nia că : „In istoria îndelunga- tă a poporului român partidul eomunlst reprezintă singurul partid care a pas mai presus de toate interesele generale ale oamenilor muncii, ale În- tregii națiuni și, cu cele mal mati jertfe a condus clasa muncitoare și celelalte forțe progresiste, democratice, între- gul popor, in înfăptuirea re- voluției de eliberare naționa- lă și socială, apoi a revoluției socialiste, in făurirea societății socialiste multilateral dezvol- tate*. îndeosebi după Congre- sul ăl IX-lea, partidul nostru a cunoscut o dezvoltare continuă. 3-a întărit și perfecționat, manifestindu-și la un nivel su- perior șl complex rolul său politic conducător. în această perioada, partidul șl-a dovedit adevăratul său rol de centru vital al întregii națiuni, în virtutea legitimității sale isto- rice, social-politice, a faptului determinant că el reprezintă factorul hotărîtor in organi- zarea șl conducerea întregii opere de edificare și dez- voltare a societății noastre socialiste. Secretarul gene- ral al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU subli- nia, fn Cuvîntarea Ia Plenara Comitetului Central al Parti- dului Comunist Român din 12—14 aprilie, că : „Toi ce am realizat pînă acum este strîns legat de conducerea politică ' Cmlrid de creație și cultură socialistă „CuiUuea, României" *1 Nladlcatelor Lug'oA de către partid a tuturor sec- toarelor dc activitate. Perfec- ționarea conducerii socialis- mului. democratizarea activi- tății economico-sociale presu- pun nu slăbirea, ci întărirea rolului politic conducător al partidului, • strînsă unitate intre partid și popor — aceas- ta reprezcntînd o necesitatc obiectivă, garanția supremă a mersului ferm înainte spre so- cialism și comunism a! Româ- niei". într-adevăr, în procesul dezvoltării sociale s-a învede- rat ca o cerință permanentă, obiectivă, creșterea rolului po- litic conducător al partidului în toate domeniile construc- ției socialiste, ca factor deter- minant și garanție supremă a înfăptuirii întregului program de transformări revoluționare din țara noastră. Aprecierile și tezele lormu- late de secretarul genera! ai partidului constituie contribu- ții de o excepțională însemnă- tate teoretică la fundamenta- rea științifică a concepției re- voluționare despre rolul și răspunderile partidului — în calitatea sa de forță politică conducătoare, centrul vital al întregii societăți — despre ro- iul celorlalte organisme poli- tice și social-obștești în con- ducerea democratică a acti- vității economico-sociale, de făurire și perfecționare a so- cietății socialiste multilateral dezvoltate în România. încă In Congresul al IX- len al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU arăta că trebuie înlăturate reprezen- tările schematice, simpliste, dogmatice despre socialism și a subliniat cu putere adevă- rul că edificarea noii orîn- duirl este o operă istorică deosebit de complexă, care nu ponte fi decît rodul voinței și activității fiecărui popor sub conducerea partidului său re- voluționar, operă care reclamă o strategie revoluționară adec- vată — In funcție de specifi- cul condițiilor economice, so- cial-politice, istorlco-naționale. nivelul de dezvoltare din fie- care țară — în parcurgerea unor stadii de dezvoltare și etape concret-istorlce distinc- te, obiectiv necesare. Socialis- mul se construiește în condi- ții diferite de la o țară la alta, în conformitate cu reali- tățile caracteristice fiecărei țări, de aici decurgînd nece- sitatea unei bune înțelegeri și unei aplicări adecvate în via- ță a legilor generale, pornind de la relația dialectică dintre general și particular, de la perfecționarea principiilor so- cialismului științific, cores punzător condițiilor și exigen- telor obiective ale fiecărei e- tape de dezvoltare economico- socială. De asemenea, trebuie avut în vedere factorul pri- vind făurirea conștientă a noii orîndulri, care exclude posibilitatea de a lăsa proce- sul dezvoltării sociale să se desfășoare spontan. în mod arbitrar, la voia Intîmplării. Toate acestea impun forma- rea unor pîrghii indispensabi- le organizării științifice a noului proces de creație isto- rică, a perfecționării socialis- mului, aplicînd legile obiecti- ve ale dezvoltării sale, prin- cipiile autogestlunîi, autocon- ducerii șl autofinanțării, din perspectiva întăririi proprie- tății socialiste, a conducerii unitare, planificate. în aseme- nea vast și complex proces al ORIZONT (Continuare în pag. 6) Istoria noastră națională în- vederează faptul că lupta pen- tru apărarea integrității teri- toriale, pentru libertate și in- dependență este o trăsătură permanentă, o constantă a în- tregii evoluții a poporului ro- mân. Acest adevăr II exprima, cu peste un veac în urmă. Mihai Eminescu, care sublinia că „independența (...) e su- ma vieții noastre istorice". De altfel, dobîndirca independen- ței de stat la 1877 a constituit chintesența firească a dezvol- tării societății românești și încununarea veacurilor de as- pirații și lupte eroice ale po- porului nostru pentru înlătu- rarea dominației străine, pen- tru apărarea ființei naționale și a dreptului sacru de a trăi liber în vatra strămoșească. 8 Mai și 0 Mai — îngemănare Dc roșii, tricolore năzuiri. Eroul, pisc de soare in priviri, îndemnul comunist din fiecare 8 Mai și 9 Mal. desăvîrșire Din Epoca de nemurit avint ; Spre comunism, supremul legămint. Viteazului, carpatică unire. 8 Mai și 9 Mal — o biruință Spre-a paisprezecea treaptă, spre Congres. Prin Marele Bărbat, prin cel aies, De-a fi solara noastră năzuință. Leca CRIȘOVAN La 9 mai 1877, Parlamentul român hotăra ruperea totală și definitivă a ultimelor ra- porturi de dependență față de Poarta otomană, hotărire în- .tărltă prin jertfa de sînge în războiul de independență din 1877/1878. Tînără armatâ ro- mână s-a acoperit ereche precum algele de carenele marilor corăbii ce străbat nemărginirile de ape. Ele se nasc din buna noastră intenție de a ne exprima admi- rația și afecțiunea, de a-i glorifica, ba chiar de a-i consacra ne- muririi. ea și cum nu singură opera lor ar avea, oricum, această putere. Sint, firește, întotdeauna pioase aceste metafore, dar de multe ori neinspirate, calpe, limitative. Preluate și repetate la nesfîrșit de minți iubitoare ale ideilor „de gata", ele se uzează curînd, pierzîndu-și orice pregnanță și devenind în cele din urmă niște fioroase și leneșe stereotipii de care s-ar cutremura în primul rind cel căruia i-au fost cu pioșenie destinate. Scutit n-a fost nici tutelarul nostru duh — iată cum se insinuează metafora, cînd nici nu te aștepți 1 — numit cînd „luceafărul poeziei românești", cînd „bardul de la Ipotești". Dintre toate tentativele de a-1 numi prin- tr-o unică, integratoare scăpărare a spiritului, una singură mi s-a părut fericită, capabilă într-adevăr să-l cuprindă în toată măreția și complexitatea. Ea a fost rostită In urmă cu un sfert de veac de poetul și criticul Victor Feleașisună astfel : „A scrie despre Eminescu înseamnă a te situa in fața unui munte enorm, înzestrat cu cel mai fantastic și mai eterogen peisaj din cîte se pot închipui, peisaj nu numai de mare și pură înălți- me, de severă autoritate, dar și înfricoșător prin prăpăstioascle, labirinticele genuni pe care le conține, prin hățișul inextricabil al vegetației sale". într-adevăr, muntele. Dar nu orice fel de munte, ci Muntele Vrăjit. Cel care., cu orgolioase stîncl învăluite în fuioare de ceață sau scăldate în lumina pură a marilor altitudini, domină și ve- ghează orizontul vast al culturii românești. Cel care, pe culmi, în văi și prin ascunse preluci, ocrotește o lume fabuloasă, cu za- riști de vis și tărîmuri de basm, unde se poate auzi șl chemarea nostalgică a cornului și vuietul grandios al furtunilor iscate prin vremi. El adăpostește — lăslndu-l totuși la îndemîna oricărui su- flet dornic de generozitate, frumusețe și înțelepciune — un univers de sentimente, de Idei șl de Idealuri unic și inconfundabii, consti- tuind tezaurul inepuizabil și totodată semnul de marcă, distinctiv, al spiritualității unul întreg neam. Radu CIOBANU științe Filologice, Filiala Ti- mișoara, la Facultatea de Fi- lologie a Universității din Ti- mișoara, a avut loc, în 21 apri- lie 1989, o masă rotundă cu tema Eminescu In traduceri, condusă de profadr. Leon Le- vițchi. Au partidipat, cu in- tervenții și discuții, prof. dr. Ștefan Binder, conf. dr. Livius Ciocârlie, lector dr. Elena Ghiță, lector dr. Traian Nă- dăban, cercetător științific Pa- vel Roskos, lector dr. Romeo Magherescu, asist, dr. Dorali- na Selea. • In cadrul „Anu- lui Eminescu* — invitată ■ Centrului Universitar, Ioana M. Petrescu, cu două confe- rințe : în 11 mal, ora 20,30 la Casa studenților (Dialog cu „Odă în metru antic") și în 12 mai, ora 13, la Casa Uni- versitarilor („Captivul din oglindă"). • Un recital de jazz la Casa Universitarilor — — trioul Kamocsa Bela. Ionel Bota și Toni Kuhn. • O idee de geniu, mai va- loroasă decit toate, din istoria ideilor, va fi aceea cc va in- spira soluția salvării omenirii din pericolul atomic ce-o ame- nință. • Cel ce singur apreciază că și-a făcut pe deplin datoria față dc societate este incorect. • Cel ce crede că n-a făcut totul, din ceea ce a trebuit și ar fi putut, este conștient șl cinstit. • Cine și-a pus problema ce a făcut sau ce ar fi trebuit să facă pentru societate, acela nu și-a meritat viața. • A fi om de omenie în- seamnă a respecta in oricare o ființă cu convingeri, simță- minte și aspirații proprii. • Oamenii pot fi răi nu nu- me . prin ceea ce fac rău, cît mai ales și mai mult prin ceea ce îngăduie a se face rău prin îngăduința lor. • Caracterul unui om se «i- noaște nu din relațiile cu prietenii, cl după felul cum iși părăsește prietenii. • înțelepciunea femeii se vădește in înțelegerea opinii- lor bărbatului, după cum În- țelepciunea bărbatului se ve- rifică în ințclegerca pasiunilor femeii. • Adevărata modestie este cea nemărturisită. • Cine n-a riscat nimic in mod conștient și deliberat nu poate spune că a fost om de atitudine. Victor ISAC Dhcă nu mi-a fost tocmai ușor s-o Intîlnesc, faptul s-a dato- rat unei suite de împrejurări de pe urma cărora am putut lesne înțelege că MIRELA CARP este un om ocupat. După orele de curs, tlnăra învățătoare a Liceului Pedagogic din Timișoara so- coate că e de datoria el să îndrume corul celor mici, corul școlii în care, pînă mai ieri, a învățat și ea. Nu e deloc lipsit de impor- tanță să știți că acest cor alcătuit din elevi ai ciclului primar a obținut în 1987 Premiul 1 pe țară In cadrul Festivalului național „Cîntarea României". Pasiunea pentru muzică o determină pe Mirela Carp să activeze șl în corul de cameră al sindicatului în- vățămîntului „Carmina Dacica". Mirela Carp este însă și un dotat, cantautor, piesele sale avînd darul de a transmite bogăția imagi- nilor sonore Inspirate din versurile marilor noștri poeți. „Muzica și profesiunea mă atrag în egală măsură și eu le văd insepara- bile, complclindu-sc firesc. Avcain șapte ani cînd am apărut prima oară pe scena Casei Armatei din municipiul nostru. De la vîrsta de 12 ani cint, acompaniindu-mă la chitară. Tata m-a ajutat enorm, mi-a îndrumat întreaga activitate artistică. Eram elevă in clasa a Xll-a cînd am obținut titlul de laureată la Festivalul «Eroii Neamului'». In anul 1985 mi s-a acordat Premiul 1 pe (ară Ia Festivalul național «Cîntarea României»". Pînă aici, confesiu- nile Mirele! Carp ; restul, am putea zice că e muzică, muzică și multă muncă. Incepind cu anul 1984, învățătoarea e o prezență permanentă pe scena Festivalului de muzică ușoară „Timișoara, floare rară", întrunind sufragiile publicului și, desigur, ale juriu- lui. Intr-una din cele trei apariții pe micul ecran, Mirela Carp și-a interpretat compoziția proprie, „Clntcc pentru Timișoara", pe versurile lui Mircea Belu, piesă excelentă, orchestrată de Jolt Ke- restely. De notat și aparițiile el pe scena Teatrului Național, ală- turi de artiști ca Anda Călugăreanu, Ion Caramltru, Iurie Darie. Prin glasul de o desăvîrșltă acuratețe, încărcat de sensibilitate și profunzime, Mirela Carp întrunește calitățile unui adevărat artist, căci — mai e nevoie s-o spunem ? - ea ne oferă cu fiecare cîntec o muzică generatoare de bucurii. Petru UMANSCHI A VENIT . .. spor .. și luna mai, fie și-n cojoace, de-au suferit florile-n cruda lor teacă, ba, cireșii au și dat rod, dulce și roșu, din care, muș- cînd, țîșnește, totuși, gust de primăvară și-aromă de livezi ; Timi- șoara în acest anotimp e cel mai frumos oraș din cîte există, e ca o mireasă, ca o fecioară, ca un alai de nuntă, ca un cîntec de leagăn ; verdele din parcuri parcă pocnește-n baloane de frunze și flori multicolore, iar păsările fericite-și umplu cuiburile cu ouă pentru zămislirea puilor ; cei de gîscă, bobocii, dau ulițelor din sate mișcarea galbenă a ci rd ului care spor înseamnă în curtea și-apoi pe masa gospodarului ce trudește asupra ogorului vegetal; poet de m-aș fi născut, aș fi cîntat curgerea apei și scurgerea tim- pului, ca și nemurirea traiului patriarhal, singurul prin care omul prinde rădăcini și-și simte trupul în calendarul pămîntului, precum anotimpurile în rotația lor solară ; așa, însă, nepoet, mă mulțumesc cu bucuria ochiului și tresărirea simțurilor, lăsînd al- tora scrutarea metaforei eterne ... ... Cobor din 'naltul visului-aevea în grijile terestre ale spor- tului ; mai întîi : florarul ne-a adus o mare satisfacție din partea handbalistelor din Rm. Vîlcea și Bacău, cîștigătoare a două pres- tigioase și rîvnite trofee continentale. Bravo, lor 1 și Cinste nouă 1 Cum flăcăii n-au izbutit de cam mulți ani revirimentul scontat, cred că se face primăvară-n handbal cu-aceste două roze. Și, bun înțeles, se dă imbold în programele F.R.H. ; ar fi și timpul I In fotbalul cel de toate zilele, luna mai e și... mai decisivă, prin partidele pe care le vor susține naționala șl Steaua ; întrucît Anghel lordănescu n-are ce pierde, asteniile de sezon sînt ale lui Em. Jenei, mai ales că Dinamo dă semne de oboseală ; noi, din public, nu vrem decît victorii, să aibă ce cînta privighetorile Teodor BULZ A ORIZONT Destăinuirea lui llarie Voronca In cea din urmă zi a anului trecut, llarie Voronca ar fi numărat, cu ace- eași sfială cu care a trecut prin viață, optzeci și cinci de ierni. Ctitor al a- vangardei literare române, autor de manifeste, ca și născocltor, printre al- tele, și al „plctopoeziei,‘, redactor activ al revistei 75 HP, Integral și Unu — poetul a lăsat în urma lui stoluri scă- părătoare de metafore de o inegalabilă frumusețe ; fapt care l-a determinai pe E. Lovinescu să-1 proclame „Miliar- darul de imagini". Dacă tot. ceea ce a scris a rămas prada cititorilor, critici- lor și cronicarilor literari — llarie Vo- ronca, neștlind bine în ce chip i se va face biografia — și-a versificat-o sin- gur. Intercalată mai întîi Intr-un volum de proză intitulat L'Interview (1944), poezia a fost republicată în culegerea de poeme Contre-Solitudc (1946), iar la noi, un crîmpel a apărut, tradus de Sașa Pană în prefața Micului manual de fericire perfectă (1973). Dar iată textul integral al acestui „autoportret”, scris cu doi ani înainte de săvîrșirea lui din viață. Este mărturia unul în- singurat : „Slnt iu o vîrstă cind pc dinafară și pe dinlăuntru Mi-am făurit margini trainice cît albia unui rîu Care după ce a zigzagat printre gherdapuri. Domol coboară spre cîmpic. Fiindcă știe acum Că marea ori moartea visată, acolo-îl adastă, smerite. Ciudva am fost și eu nerăbdător, izbitu-m-am șl eu Do țărmurile ce-mi erau propriile hotare. M-am revărsat jur-împrejur. am vrut să antrenor, fn goana meu, arborii, satul natal, și-am lenevit Pc sub podurile marii cetăți. Am fost îndrăgostit De un chip sclipindu-mi lăuntric, ca un astru. Părui tirnuit o clipă dimpreună cu ierburile, Rămas-a apoi departe în urmă. Voi spune doar că acum, Cel de al patruzecilea an mă privește In față. Al nopții cerc îmi împresoară cernit timplele. Chipul mi-a rămas prelung, iar adumbriți de tristețe, ochit Tot mal aruncă neînfrinate, luminoase nădejdi. Gîrbov merg — devreme ce prea-lung crescind iu neștire. Din adolescență încă, mi-a fost pururi rușine Să par mai 'nalt decît semeni de-acclași leat. Astfel, tot ce mintca-ml înfrumuseța, trupul îl pocea. Fervoarea mea, sfiala inea, fost-au adesea privite Ca fiind — ba lașitate, b» fățărnicie. In potirul Dragostei, am găsit inelul rece al singurătății. Departe eram de soție și dc surioară. Rupt-am plinea Amară, amarul celui fără-de-cămin. Și totuși am fost omul A două patrii: una dc țărînă, cealaltă dc nouri; 4 două femei : una din nea șl din vin. o alta din ceață : -------------------------------------------------- $ 8 O A două graiuri : unul de aci, celălalt dintr-un tărim incă neștiut. Am fost pretutindeni drumețul al cărui glas, ca ancora Zăcută-ndelung pe sub ape — mai se ivește din valuri Năpădită de alge și scoici necunoscute nouă. Nu mă tem să par un ins înfumurat. Căci peste o sută de ani — ori nimeni nu va citi acest poem, Și-atunci prilej nu va mai fi să fiu învinovățit de trufie. Ori, cine știe, măcar un cititor, undeva, in vreo bibliotecă Sau printre hîrburi, in vreun pod, tntimplător va să dea peste cărțulia asta. N-ar fi el oare mulțumit să știe cinc-i scriitorul ? Să afle amănunte aparent neinsemnate : culoarea Feței Iui. Era deseori luat drept metis ori creol. Degetele lui prelungi și sensibile, bucuria lui dc a trăi Nici proprietarii haini, nici sărăcia ori singurătatea N-au izbutit să o fringă. Deși am cunoscut, desigur. Aspra lege a muncii. Am împărtășit soarta Mulțimilor flăminde : am fost Studentul din mansardă, muncitorul zilicr. secretarul Care îndură miniilc stăpinului, sluga. Ziaristul fără-de-slujbă cutrriorînd redacțiile. Dar sus acolo in creștetul munților, am fost egalul celor mal avuți. Și nici cel mal bogat om nu ar fi putut sorbi Cu mai mult nesaț bucuriile mării Atunci cind brațele mele spintecau undele, sau cind spuma Se topea ea un soare diafan in suflarea mea. O : delicii ale acestei lumi, pe voi v-am cunoscut, avut-am firește Făriina mea de rai. Apoi, acele duminici îmbinate cu trupul femeii adorate. Astăzi Insă. Brumar po fruntea mea a coborât, vântul in geamuri Bate, iar ploaia ropotește pe ale cerului olane. Șl-n noaptea toată, noaptea-ntreagă. răsună tușea mea Umplând odaia întocmai ca pasul zbuciumat ai unui captiv. Prezentare și traducere de Barbu BREZIANU ♦ lată tălmăcirea poetului Sașa Pană : „Cîteva amănunte neînsemnate in aparență : culoarea Feții lui. Era luat adesea drept corcitură sau creol Miinile sale lungi șl sensibile, bucuria de a trăi Pe care nici patroni haini, nici sărăcie, nici singurătăți N-au izbutit s-o sfărime. Căci am cunoscut prea bine Legea aspră a muncii. Am Împărtășit soarta Mulțimilor hămesite : am fost Studentul in mansardă, salahorul, secretarul Care tndură mânia stăpinului, servitorul Ziaristul fără întrebuințare, cutrcierînd prin redacții". (llarie Voronca. Mie manual dc fericire perfectă. Ed. ..Cartea Românească'*, 1973. n 10» 'rarii Muzeul Rodin Rodin a incitat, prin creația și personalitatea sa, in mare măsu- ră și pentru mai mult fmp șl pe Constantin Brâncuși, fiul României, fratele nostru de sînge. Ceva mai mult, Brâncuși urma să studieze, dacă nu chiar a studiat, cu Rodin, pe care îl vedea drept „un uriaș", în fața căruia eu — declara el — „nu am fost decît un pitic". Rodin a fost și ră- mîne intr-adevăr un mare sculptor al vremii. El a înțeles de timpuriu că sculptura este incompatibilă cu amîna- rea și lipsa de efort. Plăcerea sculpto- rului — zicea el — nu poate fi decît una: munca. Acesteia I se mai adaugă și altele: dăruirea șl pasiunea. Numai ele Iți dau și Iți afirmă neîndoielnic personalitatea. Muzeul ce-i poartă numele a fost orga- nizat in l’Hdtel Biron, din Paris, un edi- ficiu construit între 1728-1731 de Gabriel Aubert, care l-a aparținut mareșalului Biron. Din anul 1820 a căpătat desti- nația de școală, în cadrul căreia erau educate și instruite fiicele unor familii înstărite. După 1904, clădirea a fost pusă la dispoziția lui Rodin care, post- tnortem. a lăsat-o prin testament îm- preună cu nenumăratele sal" opere sta- tului francez. Aici șl în grădina mu- zeului pot fi admirate astăzi sute din- tre operele sale — sculptură, grafică, pictură, mobilier și atîtea alte obiecte ce fac parte din patrimoniul muzeului. Domină sculpturile din bronz, marmo- ră albă șl lut ars Prolific, preocupat să-i redea omului omenia, să-i sublinieze dăruirea șl per- suasiunea, dragostea șl frumusețea, Rodin s-a oprit cu deosebire asupra omului. Nu întîmplător, de exemplu, pentru a-i ilustra dăruirea, titanismul șl genialitatea, sculptorul a stăruit asu- pra iul Balzac, autorul „Comediei umane". Studiile pentru cap, corp — nud și îmbrăcat — mai multe la nu- măr, dezvăluie elocvent căutările per- petue ale maestrului, tendința acestuia spre simplitatea geometrică și organi- zarea perfectă. Toate sculpturile con- sacrate Iul Balzac revelează preocupa- rea asiduă a artistului pentru dezvă- luirea forței creatoare a aceluia ce a zămislit miile de oameni din nepieri- toarea sa operă. Acestora 11 se alătură „Burghezii din Calals", „Secretul". „Gînditorul", „Vîr- sta de bronz", „Bărbat care merge", „Nijinski", care, deși create în perioade diferite, relevă pregnant căutarea și grija sculptorului de a redimensiona omul, dorința lui ardentă de a-i evi- denția tăria și Invincibilitatea. Opere ca cele menționate, majoritatea lor, aduc în prim plan mișcarea, un joc constant și dinamic de ofensivă și ten- siune. Deosebite, revelante, în mare parte metafore sau alegorii : „Femeia tînără", „O umbră". „Durerea". „Dana- iada", „Gîndirea". „Mina Iul Rodin", „Orfeu". „Sărutul". „Eternul Idol" și atîtea altele dau relief frumuseții fizice și psihice a omului, echilibrului și ar- moniei, dragostei și pasiunii, aspirației și încrederii, voinței șl nădejdii în vic- toria omului asupra omului, asupra greutăților cu care se confruntă. Por- tretele „Doamnei șl Domnului Garnier", antreprenor de lucrări publice care l-a încurajat vocația, ale mai multor ar- tiști, precum și cele ale unor mari personalități dintre care : Capul lui RODIN — Secretul. Baudelaire", „Bustul Contesei de Noailles" (Anne-Elisabeth contesă de.... născută Brîncoveanu — 1876—1933, scriitoare franceză de origine română), care reprezintă poezia, „Gustav Mah- le. și „Cesar Franck" — muzica. O altă categorie: „Sărutul", precum „Eternul idol" și variantele acestora evidențiază sensibilitatea iradiantă, perfecțiunea fizică, tinerețea, exultanta, dragostea de viață, încrederea, vigoa- rea, pasiunea, etc. Atît una cît șl alta sînt, într-un fel, simboluri elocvente ale iubirii curate, inocente, dăruirii plenare. Opera care ne-a reținut într-o mai mare măsură atenția a fost de bună seamă „Catedrala" sau „Secretul", sim- bol al devoțiunii creatorului în proce- sul implementării „minunii". Cele două mîinl — „frumoase mîni", cum le-ar fi spus Blaga — poartă-n ele taina, nu doar a unei împerecheri insolite, de-a dreptul incredibile, ci însuși secretul a ceea ce, simbolic, au făurit și pot făuri ele în timp, pentru eternitate. Atît de firești și totuși atît de ale lui Rodin, cele două mîini îmbie la adînci medi- tații. în unele momente de contempla- re, în fața lor, nu poți să nu te gân- dești la mîna lui Eminescu care — „și-a-nmuiat condeiul de-a dreptul în luceafăr" ca să scrie cîntarea neamu- lui, — mîna lui Enescu care a făcut să exalte de sub arcușul său fermecat cîntecul. miraj de neatins al cîntării noastre — mîna Iul Brâncuși care ne-a dăltuit pentru veșnicie „coloana tine- reții fără bătrînețe și a vieții fără de moarte1 — mîna fiecăruia dintre noi, cîntată^n stihuri magistrale dc Tudor Arghezi. „Să ți-o sărut" : „Ti-o-ntorc pe dos și față și nu mă pot supune Să cred că floarea asta, cc-o țin. nu-i o minune. O-aseinănain cu-o floare, dar seamănă c-o stea, Cind ai furai-o poate, din locul ci cindva. ,‘J Dă-ini fiecare deget, din cinci să ți-l sărut 1“ Pavel PETROMAN COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor sef) ' ANGHEI. DUMBRAVEANU 'redactor sef adjunct) VIOREL COLȚESCU. NICOLAE PtRW CORNEL UNGUREAND REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEI U Telefoane: 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-sef). Manuscrisele nepublicate nu se Inapolazd. Abonamentele se fac la P.T.T & TIPARUL EXECUTAT M t PB.T. Imfeis «89OT ® 13 ® ----------------------------------------------------- ORIZONT arădean SUPLIMENT EDITAT IN COLABORARE CU COMITETUL DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA ARAD Șl CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR Spre o filosofie a creației Intr-un efort de sistematizare a con- cepțiilor filosofice din zilele noastre, Paul Ricoeur subliniază că pe lîngă pretențiile tradiționale, prin care filo- sofia trebuie neapărat să se constituie într-o Weltanschauung sau, după ce- rințe mai modeste, să devină o tera- peutică legată de investigația limbaju- lui și a gramaticii sale, ori să-și asu- me un statut de metafilosofie, tot mai numeroase sînt încercările care pun accent pe varietatea experiențelor umane. O serie de demersuri sînt cen- trate pe subiectivitate, pe eul uman, pe dimensiunea culturală, pe cea axio- logică, morală, estetică etc. între aceste experiențe și dimensiuni definitorii pentru condiția umană se înscrie însă, n toc de frunte, nota creativității. Subliniind fascinația contemporană pentru această noțiune, faptul că ea .definește Însuși modul de a fi al omului", lucrarea recentă a lui Florea Lucacl, Creație ș! umanism, (cu sub- titlul Încercare asupra ideii de creație), apărută la Editura Facla, Timișoara, 1989, la care o să ne referim în conti- nuare, îndeamnă la / și ridică, în ace- lași timp, un eșafodaj teoretic pentru o filosofie șl o antropologie axate pe ideea de creație. Dar cum trebuie înțeleasă nota crea- tivității umane 7 In nici un caz ca substantiv sau atribut, autorul sur- prinzînd cu acuitate faptul că între ca- racteristicile esențiale ale cercetării fi- losofice contemporane se numără și deplasarea atenției de la substantive și adjective — cum sublinia șl Bertrand Russell — spre cîmpurile relaționale,' către verbe și chiar prepoziții. Deci e vorba de înțelegerea creativității ca relație dialectică, în calitatea ei de ra- port, mișcare, și nu însușire, determi- nare atributivă. Actul creator, în de- miurgi a sa, este un holomer, un tot dialectic, o unitate sintetică ce își con- feră determinațll prin automișcare. Astfel înțeleasă, creația și fllosofla centrată pe ea, nu pot decît să se opu- nă concepțiilor dihotomice, dualiste, autorul combătînd argumentat acele demersuri teoretice care fac din gîn- dire, din conștiință și subiectivitate en- tități derivate în raport cu materia, cu obiectivitatea. Ridicînd gîndirea, conștiința la ace- eași demnitate ontologică cu materia, atunci nu mal trebuie să ne cantonăm în spațiul întrebării „ce este omul 7“ așa cum a făcut filosofia de secole —, ci să ne interogăm asupra Iul „cine Album liric CUVÎNTUL PARTID Cuvîntul partid e scris pe flamuri, Cuvîntul partid c floare pc ramuri, Cuvîntul partid c clnt dc Armindeni, Cuvîntul partid e-n noi și pretutindeni. Ctyvintul partid cu inima se-.nvață, Cuvîntul partid c demnă povață, Cuvîntul partid e flacără vie, Cuvîntul partid e însăși poezie 1 Constantin BUTUNOI este omul ?“. Prima întrebare, subli- niază Florea Lucaci, nu poate trimite decît la un om-obiect, pe cind cea de-a doua așează omul în postura de subiect. Iar ca subiect, în ipostaza de creator, omul este relație, agent relațional care întemeiază și mijlocește perpetuu, înlă- turînd dualismul care ține de exterio- ritate. în calitatea și destinul său fi- resc de creator, omul este o totalitate, un „ghem“ ce se desface, dîndu-și de- terminații, și nu o simplă entitate așe- zată — ca obiect — în fața naturii (ca alt obiect). în consecință, binomul om-natură (atît de des utilizat și astăzi), întrucît In mai Plutesc peste oraș oa un duh Înflorit din adlncuri străbune. Singură steaua polară arde în mine precum răsuflarea precum cuvintele precum patria Florin BĂTRÎN MIRCEA ÎMPLINIRE Trăiesc veșnicia patriei regăsindu-mă In culorile el, și toate diminețile mele se luminează in flamuri de partid. este o expresie a înțelegerii duale, obiectuale, se cere înlocuit prin expre- sia dialectică om-și-natură (p. 74). A- nalizînd această relație, autorul des- prinde patru tipuri umane constituite istoric și structural : omul arcadic, omul prometeic, omul dogmatic și omul orfic. Dar omul nu este în relație doar cu natura. Fiind subiect creator, deci un topos al „relației de relații", omul este în primul rînd în relație cu el în- suși, raportul om-și-om constituindu-se în generator de istorie. „In filosofia creației, omul devine obiectul reflectă- rii omului, iar conceptul dc creație va descrie nu ceea ce este, ci ceea cd face omul din lume..." (pag. 104). în această direcție, cercetarea lui Florea Lucaci se întîlnește cu pozițiile metodologice ale școlii „Noua istorie", care se străduiește să răspundă cerin- țelor unei „istorii totale", dînd seamă atît de materializările popoarelor și na- țiunilor în plan economic, politic, mi- litar, cultural etc. — domenii de care se ocupă șl Istoria „tradițională" —. cit și de întrupările subiectivității u- mane în mentalități, obiceiuri, stări de spirit etc. Istoria, ca proces între om și om, se realizează ca un act cuprin- zător și continuu de creație, în care sînt reclamate toate facultățile umane. Este reabilitată astfel și metafora prin care „începe procesul de antropomor- fizare", de „nuntire" și de „creație", profunzimile acesteia (ale metaforei) lucrînd într-un făgaș comun cu mode- lele științifice și cu simbolistica logică întru cunoaștere șl creație. Omul crea- tor trebuie așezat, atunci, drept „cen- tru" al lumii. După lecția aspră a lui Copemic, gîndirea de la acest sfîrșit de secol mal poate deveni antropocentrică ? Fi- losofia creației încurajează la un răs- puns afirmativ, iar știința contempo- rană, prin formularea principiului an- tropic, pare să-i vină în ajutor. loan BIRIȘ DIMINEȚILE PATRIEI Pentru Independență Pentru Victorie Pentru Partid — Diminețile patriei Ferestrele larg Iși deschid. Și flamuri de singe Flamuri roși-galben-albastre. Se înalță îngemănate cu noi La porțile viselor noastre. Mai mindru ni-i portul, Și vorba și fapta și gîndul In primăverilc roș-tricolore Partidul Poporul Urmîndu-1. Horea GANA Primăvara merge la teatru... (II) Așadar a intrat in teatru primăvara, după ce a dat semn iorgovanului din curtea interioară a „Românului" să înflorească, și, o dată intrată, s-a dove- dit că mai are dc gind să șadă. Tre- buri multe, păi cum, mai are șl dum- neaei pe aici. Găsind-o ea pe Gabriela Cuc, spuneam, i-a încununat fruntea senină cu laurii unui premiu ATM. Pentru aceeași treabă, ziceam iarăși. U căuta pe actorul acela ce poartă, fălos, o mustață groasă, de lotru. Și l-a găsit, fiindcă adierca-l îndeamnă, nu-i așa. la purces spre „mijloc de codru dea" Actorul acesta « gata oriefad să te poarte pc cărările fermecate ale unei păduri de cuvinte șl cind ajungi Intr-o pofană-răgaz, iți pune flinta la piept și-ți fură... un dram dc dragoste pen- tru perpetua sa tinerețe. Nu c deloc fioros, „flinta" sa e. de fapt, un suria de om blajin, dar nn poți rezista și-i mai dai pe deasupra. Slujește Teatru) (cu statornică credință) de ani mulți, și intîlnirea cu EL s-a făcnt fiindcă altfel nu se putea. Născut In inimă de (ară. a colindat-o apoi fn lung șl in lat, deprinzind dulcea rostire româ- nească în toate „culorile" ce 1 s-au dat, după cum erau invățați să cinte și să se cheme intre ci moșii meleagurilor ce se cuprind Intre ale noastre hotare, Și poate să te „înșele" (ca un lotru ce-i) erczîndu-l oltean, bănuindu4 muntean, numlndu-I bănățean șl așa mai departe. Adică, la un pahar dc vinars spui că a coborit din Maramu- reș, ori, la altul, dc vin, juri că vine dintr-un străvechi tîrg moldav. Ori.» Ei, dar din clte locuri nu-I poți bănui venit pe un actor 1 Important este că a poposit unde-i era locul. De fapt, ii purta. încă de la primii pași ai dru- mului său de artist, in suflet. Fiind un stăpinitor de cuvînt, n-a visat doar ai Joace", el Închipuia, astfel, și ceea ee ar fi dorit să se „joace". Actorul aces- ta a scris, in taina nopților, Îndestule piese de teatru. Nu s-a grăbit cu desă- vîrșirea lor, vrind să Ie cunoască mai întil pc cele deja scrise șl cunoașterea se putea face doar prin trăire adevă- rată. In scenă se simte (și) „mai acasă" dacă rolul ce 1 s-a incredințat este străluminat de flacăra poeziei. Atunci se Înflăcărează și el, își descătușează ascunsele-i în suflet doruri. Un suflet ales și curat, cum rar se intiinește. 11 (mai) plac șl replicile tăioase, cînd le rostește I se îngustează ochit și privi- rea-! devine la rîndul ei tăioasă (altfel ■are-n ea căldura bunătății — lată un lotru păgubos, gata să dea el totul!). După cum îl bucură (șl) replica încăr- cată dc umor sănătos. Are gesturi bine cumpănite și umblet de om „serios", mereu preocupat de ceva, pentru că el umblă ca să gindească șl nu ca să stră- bată doar o distanță oarecare. L-am surprins „furat" de jocul vreunui co- leg (ciudat lotru, nu-i așa ?), ori Înve- selit brusc de vreo situație iscată-n scenă (șl neregizată), sau, dimpotrivă, detașat cumva, retras din te miri ce hărmălaie pornită de vreun orgolios, dar nu fugind, el încercind să salveze, cu un umor fin, ceea ce a stricat ne- priceperea sau îngimfarea. In ultima vreme a început să scoată Ia lumină rodul nopților sale de veghe : piese de teatru, poeme, proză, fabule, traduceri. Toate s-au născut, deci. In răgazul ce 1-1 Îngăduie lecturile, repetițiile și chiar punerile in scenă. Am încredere In toate acestea și fie ca ele să aducă fo- los teatrului. Cum să n-ai încredere într-un om fălos ca un lotru, dar care sc poartă in teatru și in viață ca un înțelept dintre cei vechi, bucurîndu-se mereu de puterea magică a cuvîntului? In ION VARAN, adică. S-a întilnit cu ai săi căutați, primă- vara șl. uite, după ce a „lăsat" pre- miile ATM celor doi actori, distinși în același remarcabil spectacol după piesa lui Paul Everac, nu vrba să se ducă. Da a mai adus, pc generoaselc-l aripi, o seară rară ce se mai poate numi și Gala revistei „Teatru". Vedea-vom, mai încolo, ce și cum a fost... Florin BANESCU ORIZONT 13 .Romanul” ediției EMINESCU cronica literară A apărut volumul al XVl-lea din Ediția Națională Eminescu șl ,se pare, că la Centenarul morțli poetului, vom avea Integrala Eminescu. Drumul a fost anevoios, deloa lin și a cerut o muncă susținută. Începută de Perpesslclus, a- ceastă ediție, integrală șl sritlcă, poate avea, de pe acum. Hun roman* al ei' (în parte prezentat de Al. Oprea în volu- înul tn căutarea Iul Eminescu gazetarul). In 1929, la patruzeci de ani de la moartea poetului, N. lorga prezenta într-o Intervenție academică cîteva Note istorice asupra editării operei poetice a lut Eminescu. lorga concluziona că ,.ediția Integrală a lui Eminescu trebuie să iie un monument național și pe «are n-o poate da decît Academia Română". Stimulat de edițiile anterioare (mai ales a Iul C. Dotez), de o propunere a editorului S. Ciornei, de timpuria legătură cu manuscrisele eminesciene (din tim- pul studenției, cînd M. Dragomlrescu 11 trimisese să copieze basmul versificat Fata în grădina de aur), Perpesslclus por- nește această trudnică muncă, dar nobilă și de mare Impor- tanță. Prob, cinstit și coreot în tot ceea ee a întreprins, Perpesslclus nu putea face rabat calității. Principiile sale sînt clar formulate încă de atunci i „Stadiul actual al edi- țiilor do texte, în larga lume cît și la noi, a stabilit prin- cipii peste care nu se poate trece. Cine le înfrînge, se în- frînge. Curentă sau eritică, oricare ediție din Eminescu tre- buie să purceadă de la cunoașterea amănunțită a manu- scriselor. Singură această scrutare, pe lîngă verificarea tu- turor edițiilor anterloae șl a tuturor izvoarelor periodice, poate lămuri pe editor atît asupa conținutului cît și a pla- nului ediției Ia care se angajează. De ea, de această intimă cunoaștere a manuscriselor depinde șl cronologia și recti- ficarea erorilor șl selecția acelor variante în proză șl în versuri, șl încorporarea postumelor, tot atîtea capitole im- portante în prezentarea unul Eminescu nu numai integral, dar și veridic". Sînt principii, norme de muncă pe care Perpesslclus le va respecta- Și pentru că „Editura Ciornei" dorea o ediție în grabă, care contravenea posibilității res- pectării acestor norme, Perpesslclus rezillază contractul șl transferă ediția la Editura Fundațiilor. Dar, pe măsură ce pătrundea în taina manuscriselor eminesciene, editorul se vede obligat să modifice planul. Inițial Perpesslclus prevă- tuse Integrala Eminescu In XIV volume, apoi în XVI șl, în final, în XX. Cu o undă de mîhnlre, însă, că nu le va putea realiza. într-un interviu din 1958 se întreba „Este, oare, cu putință să fie realizate ?". Și la intervenția prea sigură a convorbitorului, — „De ce n-ar fi?" —, Perpesslclus răs- punde cu o perceptibilă nuanță de ironie i „fn epoca sur- prizelor științei nucleare, în era călătoriilor cosmice, odată timpul și spațiul abolite, totul e cu putință. Chiar o gene- rație de editori cu longevitate matusalemică, concurînd toate performanțele geriatriel.. Era la început ideea că ediția se poate realiza repede- în 1902, după donația Maiorescu, s-a anunțat intenția rea- lizării ediției complete Eminescu de către Ilarle Chendi, Nerva Hodoș șl IA. Rădulescu Pogoneanu. Se publică ceva, dar nu se realizează ediția. S-a crezut în 1929, cînd lorga făcea propunerea la Academia Română, angajîndu-sc că va ujuta colectivii! de editare, că peste un deceniu, la semi- centenarul morțli poetului, se va putea realiza ediția inte- grală. Nu s-a bănuit atunci ce muncă titanică vor cere cele aproximativ cincisprezece mii de pagini manuscris. La semicentenar s-a realizat de-abla un volum, iar în Ju- mătate de secol celelalte. Intr-o Scrisoare către editorul eminescian. Integral, din anul 2000, Perpesslclus aprecia că ediția, integrală șl critică, se va termina la finele acestui veac și mileniu. Se află în acest text toate îndoielile celui care a întemeiat Integrala Eminescu. „Le va fi dat, oare, celor din pragul veacului XXI — se întreba Perpesslclus — să salute ediția în foarte multe volume, integrală șl critică, a operei lui Eminescu? N-ar fi exclus. Cu condiția, totuși, să se pregătească încă de acum (era anul 1964, n.n.A.R.). Iar odată ajunși la liman, să recunoască franc că altcumva nu era cu putință, că tînguirlle de pînă atunci fuseseră ne- Justificate, șl că editorii dinaintea lor pot să doarmă liniș- tiți în lințoliile lor de veci. Pentru că fiecare dintr-Inșll. ne vom fl făcut, în felul său, datoria". Munca de editare a fost preluată de un colectiv de cercetători de la Muzeul Lite- raturii Române, coordonarea ediției fiind asigurată de AL Oprea șl apoi de Petru Creția. O activitate plină de ata- șament șl dăruire. Dacă și celelalte volume vor apare în acest an. timpul prezis de Perpesslclus se va scurta cu un deceniu. Este, oricum, o mare realizare. Numai că primele volume fiind rarisime, gîndul unei reeditări integrale tre- buie să devină, de pe acum, preocupare. Alexandru RUJA Octavian Goga în corespondență Am scris eu alte prilejuri despre ac- tivitatea prodigioasă a Iul Octavian Goga ca poet, ora politie șl activist cultural, avînd drept scop apărarea drepturilor naționale ale poporului ro- mân din Transilvania de la începu- tul secolului nostru. Acestor preocupări. 11 se adaugă cea pentru editarea unor publicații românești, adevărate tribune de luptă pentru propășirea neamului nostru, precum șl aceea de secretar li- terar al Astrei. în această calitate, poetul îl scrie, în 1907, Iul Andrei Bârseanu’), anunțîn- du-1 despre tipărirea revistei „Țara noastră ", ca publicație a Asociațiu- nil-., și despre popularizarea el în toate „despărțămlntele" Astrei, în ve- derea obținerii de abonamente. De ase- menea. poetul îl roagă pe distinsul profesor brașovean să scrie „ceva" șl să-l determine șl pe alți colegi de-al săi de catedră care „știu sorle In graiul poporului "să trimită cîte ceva". Rugă- mintea iul O. Goga vizează mal cu seamă partea economică a revistei, unde aceasta ducea lipsă de materiale. Cea de-a doua scrisoare pe care o prezentăm, se referă la revista „Tran- silvania". Întrucît, cu sfîrșitul anului 1907, „Tara noastră" n-a mai fost publicația Asoclațiunti.. „ era de da- toria secției literare să găsească un alt mijloc de publicitate. Una dintre pro- puneri a fost să se reediteze „Transil- vania", alta viza îmbogățirea „Biblio- tecii poporale". Lui Andrei Bârseanu I se solicită articolul prim, pentru „Transilvania", în timp ce Octavian Goga s-a ocupat de materialul literar. Scrisorile pe care le prezentăm au fost cercetate la Biblioteca Universi- tății din Cluj-Napoca, Fondul Andrei Bârseanu, Dosar 3, volumul II. Iulian NEGRILĂ a) Andrei Bârseanu (1858—1922), fol- clorist, pedagog șl publicist A fost profesor la Brașov, președinte al Astrei, director al revistei „Transilvania" și membru al Academiei Române. Este autorul versurilor Pe-al nostru steag, poezie care a devenit Imnul Unirii, po melodia lui Clprian Porumbescu. Sibiu, 19 ianuarie 1907 Mult stimate domnule profesor, întorcfndu-mă acasă din străinătate, am reintrat In ogasia muncii vechi la Asoctafiune șl m-am așezat la lucru cu toate îndemnurile bune pe care țl le poate da un început de viață nouă. împlinind hotărlrea secțiunilor, am ■cos acum revista proiectată, pe care ■m botezat-o „Tara noastră". Am făcut apeluri șl Ia dreapta șl In stingă șl pentru abonament și pentru colabora- tori — șl acum sunt în așteptarea răs- punsului din toate părțile. Am trimis un circular băncilor și unul despărță- mintelor pentru abonare. Cheltuielile cu editarea sunt relativ mari și e foarte greu să susținem concurența cu ,.Poporul român" șl „Libertatea", a- mtndouă deopotrivă de ieftine, dar care aduc șl informații politice ce in- teresează în mare măsură poporul nos- tru. Revista Asoclațiunii va trăi numai dacă va avea colaboratori distinși, al căror nume să fio oarecum o garantă morală. De aceea, vă rog, stimate dom- nule profesor, că dacă aveți timp, să binevoiți a-mi trimite șl D-voastră ceva și să îndemnați șl pe domnii profesori din Brașov despre care aveți încre- dințare că știu scrie în graiul poporu- lui să trimită cîte ceva Material pri- mesc destul, dar cel mal mulți cîțl îmi trimit, cred că a scrie pe seama po- porului înseamnă a înșira adevăruri și axiome banale șl se feresc de lucruri pozitive. Mal ales pentru partea eco- nomică a revistei îmi lipseso colabo- ratorii. Cu toate acestea, eu lucrez cu drag pentru o revistă care ajunge în mîinile țăranilor și sunt curios la ce rezultate vom ajunge. Urîndu-vă un an nou fe- ricit șl încă mulți alții, pe lîngă res- pectuoase sărutări de mîinl stimatei doamne șl salutări d-șoarei Constanța, vă rog primiți încredințarea stimei și lubirei ce vă păstrează al D-voastră devotat Octavian Goga. Sibiu, 28 decembrie 1908 Mult stimate domnule profesor, SImbăta trecută am ținut ședință și comitetul s-a ocupat și de apariția re- vistei „Transilvania", aduetnd mai multe hotărtrl în legătură cu această chestiune. între altele a decis ca deo- camdată, din lipsă de mijloace, să a- pară cu material llterar-ștlințlflo de patru ori pe an. Eu am adunat material suficient pentru două numere. Ar fl Insă foarte potrivit și cu totul corespun- zător intențiilor noastre, dacă D-voas- tră ați binevoi să sarleți articolul prim. In care să lămuriți ținta la care tinde noua publicație. Vă rog mult, sti- mate domnule profesor, să mă scuzați pentru Incomodarea ce vă fac șl să binevoiți a-mi răspunde în scurt timp, dacă pot aștepta articolul dorit, pe care l-aș da în cursul săptămînii viitoare la tipar. Primiți ,vă rog. expresiunea înaltei stime ce vă păstrez, Octavian Goga. Cerul înstelat deasupra noastră Scriam cu alte prilejuri că scena „Studio" nu este îndeajuns valorificată, dar iată că recenta premieră a Tea- trului a demonstrat ieșirea din „iner- ție", șl nu oricum, cl cu o piesă valo- roasă, transfigurată artistic într-un spectacol merituos. Opțiunea a fost pentru un text al Ecaterinel Oproiu, dramaturg interesant, Incltant, de o franchețe polemică insolită. Am recu- noscut șl în acest text acel „element parabolic" generator de vrajă, la care se referea autoarea într-o recentă de- clarație făcută în „România literară", am recunoscut, deci, deschiderea spre parabolă care translează anecdoticul teatru spre universuri mai generale. Intr-o zonă reflexivă, de meditație gravă asu- pra condiției umane- Pentru că din- colo de un „story", ce se consumă In sînul unul cuplu, eternul cuplu El șl Ea. scriitoarea „forează" adînc In su- fletul omeneso, Iar celebrul adagiu kantian „cerul deasupra noastră" se află, de fapt, In noi. Drama cuplului rezidă în drama cunoașterii de sine. Cel doi înțeleg că nu mai pot comunica In mod esențial. Devin două entități ce stau una în fața alteia, se privesc, se iubesc, se urăsc, se hărțuiesc. După zece ani de mariaj, El și Ea trăiesc „momente ale adevărului, înțeleglnd că nlmlo nu mal poate fi salvat... Ea a renunțat să mai fie o mare actriță spre a-și urma soțul In străinătate. S-a hrănit mereu cu iluzii legate de Idolul ei din tinerețe și cu visul de a o in- terpreta pe Ioana d’Arc, dar spulbera- rea iluziilor și sentimentul acut al ne- tmplinlrii prin „cuplu" declanșează cumplita dramă a ratării. în timp ce El, In ciuda solitudinii și a unei lente alienări, viază, cu „aripile" tăiate, dar încă cu iluzii, cu slabe și stinse spe- ranțe nedeterminate. Textul aparent deconcertant la prima lectură se artl- culcză treptat prin pregnanța carac- terologillor .prin acuitatea observației, prin frustețea șl autenticitatea replicii Spre Speolis* Intervalul ultimilor metri, spre fi- nișul acestui mileniu, duce cu sine Intr-o arborescență terifiantă, într-un altoi calofil. toate științele posibil-uto. pice, la o unitate prevezibilă in plura- litatea informațională ce ne în-scrie în corpusul său. Din aceste date tre- buie să selectăm de cele mai multe ori elementele (cărțile) ce se constitu- ie într-o suprapunere ideatică a înțe- legerii noastre, reflectare a unui crez estetic, ce deschide răspîntii spre tota- litarismul auctorial care să Inmă- nuncheze totul într-un Unic Text, ca formă manifestă prin care această generație Încearcă o destructurare a genurilor literare tradiționale, împu- nlnd pregnant, sau mai puțin preg- nant, propriul său chip. Intelectualul de astăzi are datoria de a propune modalități noi de expre- sie șl structură, de a imprima realu- lui, tranzitiv, totuși, ca durată, starea de impodcrabilitate istorică, esențială unei opere durabile.Pentru a-șl carac- teriza intențiile și mijlocele. el se su. pune, prin proprie voință, unei gim- nastici a spiritului în a furniza măr- turii directe, reale, asupra acestui tra- valiu cu termeni multipli Această sumă de detalii, privind re- lația autor-operă, caracterizează și lucrarea „Peșteri scufundate", de Cris- tian Lascu și Șerban Sîrbu. Poezie, proză, eseu, cercetare științifică, isto- rie, totul într-o perfectă simetrie. Per- sonaj principal. Speologul, ultim to- pograf de zone virgine. Reminiscențe de explorator medie- val, tîlc sub semnul benefio al Iul „ho- mo ludens", juclndu-se cu propria viață, dar în același timp semnatar al unei noi partituri la marea simfonie a cunoașterii universale. Rămîne soa- țlul tainic al hărților cerești, infinite- le planete ale .celorlalte universuri. In- să. pe pămînt. amurgul marilor explo- ratori îl reprezintă EL. Carte unică In literatura noastră de specialitate, structurată pe o cercetare exhaustivă a tehnicilor de explorare, a materiale- lor folosite, a limitelor corpului u. man. supus acestor încercări, volumul descrie cronologic explorările pe plan mondial, evaluînd prioritățile naționa- le In acest domeniu. Cei doi autori propun o nouă modalitate de dezbatere a speologiei căreia i-a pus bazele, de mal bine de Jumătate oe veac. Emil Racoviță. în ultimă Instanță trebuie reliefată structura literară a acestei lucrări, pe care nu vă putem decît în- demna să o citiți, pentru că este o iz- blndă în domeniu. * Cristian Lascu, Șerban Sîrbu, PEȘTERI SCUFUNDATE, Editura Aca- demiei, București, 1987. Mircea STEPAU șl prin acel rafinament stilistic incon- fundabil al Ecaterinel Oproiu. Un tex» deci, transfigurat remarcabil de către regizorul DAN NECȘULEA, într-un spectacol expresiv. In stare să dezvă- luie cu pertinență tocmai acel „element parabolic" al piesei. Regizorul șl-a pro- pus o vizualizare a textului, să-i zicem o „ecranizare" sul-gencris, dar nu l-a văduvit de „atmosferă". In ciuda voca- ției spre caligrafierea prin imagine a universului insolit al unei piese. în- tr-un cadru plastic —semnat de artis- tul de excepție care e .ONISIM! COLTA — adecvat șl bogat expresiv, „trasat" In linii subtile, se consumă drama cuplului EA și EL, întruchipați de MARIA BARBONI PETRACHE și ION PETRACHE, care au marcat, ast- fel. douăzeci șl cinci de ani de Teatru I Un moment aniversar transformat In- tr-un regal actoricesc șl aprecierea nu este de circumstanță. Pentru că Maria Barbonl șl Ion Petrache au evoluat cu devoțiune și gravitate, Impresionînd prin sinceritatea trăirii, printr-o ten- siune interioară fin gradată șl auten- tică. Un spectacol, deci, remarcabil pe scena ,3tudlo". Lizica MIIIU'F, SAPTAMINAL SOCIALPOLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S R $1 COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 19 (1158) 18 MAI 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI PREGĂTIREA POLITICĂ 9 PROFESIONALĂ O CERINȚĂ FUNDAMENTALĂ PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR ECONOMICO-SOCIALE Analizind stadiul actual de dezvoltare al societății noas- tre sâciallste, evidențiind suc- cesele istorice obținute de po- porul român în construc- ția socialistă, mai ales în ultimii 2f de ani, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, în Expunerea la Plenara din no- iembrie 1988, a definit ma- gistral liniile directoare ale dezvoltării economice, indus- triale, agricole etc., în cel de al IX-lea cincinal (1991—1995), precum și în perspectiva anu- lui 2 000. Concretizînd și mai mult aceste obiective, în Cu- vtntarca la Plenara din 12-14 aprilie 1989, secretarul gene- ral al partidului precizează că: „în centrul activității celui de al IX-lea cincinal va sta con- tinuarea dezvoltării intensive a industriei» agriculturii și a celorlalte sectoare dc activi- tate. Producția industrială ur- mează să crească, pc ansam- blu, cu circa 30—40 la sută. Iar producția agricolă cu circa 30—35 la sută". Pentru a făuri societatea so- cialistă multilateral dezvolta- tă și a îndeplini prevederile celui de al IX-lea cincinal sînt necesare o .serie de con- diții : înfăptuirea noii revolu- ții tehnico-știlnțifice și a noii revoluții agrare, ceea ce pre- supune mecanizare, moderni- zare. automatizare, electroni- Fetografie de GU. POPESCU : »Un ceas io plină natură" zare, robotizare, creșterea pe această bază a calității produ- selor, eficienței, productivității și rentabilității, extinderea ex- portului prin creșterea com- petitivității produselor româ- nești pe piața internațională, asigurarea materiilor prime și a combustibililor necesari etc. Ritmul dezvoltării depinde de ponderea fondului de acumu- lare în venitul național, iar calitatea progresului de întă- rirea proprietății socialiste, de repartizarea rațională a forțelor de producție pe întreg teritoriul țării. Se impune atît Identificarea tuturor factori- lor care determină sau influ- ențează dezvoltarea, dar mai ales relațiile dintre ei, con- textul și momentul acțiunii lor optime. Una din cerințele funda- mentale necesare realizării in- tegrale a planurilor și obiec- tivelor economice din Indus- trie, agricultură și din cele- lalte domenii ale economiei și ale vieții sociale este pregăti- rea politica și profesională, ridicarea nivelului de cultură al tuturor oamenilor muncii, în condițiile actualei revolu- ții tehnico-știlnțifice și ale noii revoluții agrare, concep- tul de pregătire profesională capătă noi sensuri : nu este vorba numai de formarea in- ginerului, cercetătorului, a in- telectualilor, ci de ridicarea nivelului general de pregătire tehnică și științifică a mun- citorilor și țăranilor, de omo- genizarea socială. Pregătirea profesională implică, pe de o parte, asimilarea unor cunoș- tințe tehnice, economice, iar pe de altă parte, formarea și perfecționarea unor priceperi și deprinderi, nu numai de execuție și proiectare, ci și de organizare și conducere, de invenție și inovație etc. Școa- la de cultură generală, liceele industriale și școlile profesio- nale, instituțiile de învățămînt superior tehnic, inclusiv între- prinderile și centralele au mari responsabilități didactice șl pedagogice ; Integrarea în- vățămîntulul cu cercetarea și producția nu se limitează la aspectele formal-instituționale. ci reclamă tot mai mult ana- liza și evaluarea, pe baza u- nor criterii sociale, a cunoș- tințelor tehnice și științifice. Relevînd că „Totul depinde dc nivelul de pregătire al oa- menilor de sus pînă jos — subliniez — dc sus pînă jos pentru că și cadrele de con- ducere nu trebuie să creadă că dacă au ajuns într-o mun- că sau alta nu maî trebuie să mai citească, să mai învețe. Dimpotrivă, cu cît deții o muncă mai importantă, cu atit trebuie să studiezi mai mult", tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, în Cuvîntarea la Plenara din aprilie 1989 in- sista asupra necesității de a se acționa „cu mai multă ho- tărîre ca în toate domeniile să se aplice principiile dc bază ale concursului, ceea ce înseamnă in fond, examen de cunoștințe. Nimeni să nu poa- tă fi promovat sau trecut, con- form legii, dintr-o categoric în alta fără examen de cunoș- tințe". Pregătirea politică înseam- nă, în primul rînd, asimilarea principiilor fundamentale ale materialismului dialectic și so- cialismului științific. Nu poți fi, de asemenea, apreciat ca fiind pregătit politic dacă nu cunoști în profunzime politica Partidului Comunist Român, obiectivele majore de dez- voltare economică și socia- lă cuprinse în documentele de partid, ideile și teze- le din expunerile și» cuvîn- tările tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. în educația po- litică mai mult chiar decît în alte domenii ale Instrucției și educației, cunoașterea presu- pune înțelegere și atitudine: cunoștințele politice disparate, fără să fie drenate de intere- sele economice șl politice e- sențiale ale partidului și sta- tului nostru, rupte de context, își pierd valoarea. Pregătirea politică implică datoria (și dăsigur capacitatea) de a des- prinde din obiectivele genera- le de dezvoltare economico-so- clală a țării, sarcinile concre- te care revin fiecăruia dintre noi, de a milita activ pentru înfăptuirea lor. Neglijarea formării politice, separarea instrucției și educa- ției tehnice, a cercetării știin- țifice, a creației literar-artis- tice de pregătirea politică se poate dovedi extrem de dău- nătoare, deoarece in acest caz nu se înțelege sensul social- politic al act vității desfășu- rate. în Cuvîntarea Ia Plenara din aprilie 1989, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a arătat cît se poate de clar că „între cunoașterea științifică și concepția revoluționară există o strînsă unitate dia- lectică. Nu poți fi un bun oin de știință fără a fi, in același timp, un bun revoluționar, așa cum nu poți fl un bun revolu- Creație și umanism în numeroase rînduri, docu- mentele de partid, secretarul general al partidului au atras atenția asupra necesității pre- zenței în opera literară a eroului modelator. Prezența aceasta afirmă și trebuie să afirme umanismul revoluțio- nar al unui timp al transfor- mărilor. Spunea secretarul ge- neral al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU : „Țe- lul suprem al politicii noastre este omul, crearea condițiilor ca muncitorul, țăranul, inte- lectualul să se poată bucura de toate binefacerile civiliza- ției. Pentru om făurim baza A învăța Nc cheamă timpu-acesta multivaient, vibrind In oameni ce-și ridică destinele in soare : In faptele sublime, desăvirșite-n gînd, Punind Ia temelie vocații creatoare. Să învățăm, nc-ndeamnă eternul conjunctiv, Scrutind imensitatea, c-o veșnic tinerească, Profundă energie, cutezător, activ. Făcind decoru-acesta mai suplu să renască. Și spre desăvirșire ne-ndeamnă, exemplar, Al nostru Președinte ; revoluționară I-e vrerea și menirea, de genial stegar Ce omenesc și amplu sc dăruie spre țară. Lucian BURERIU materială, dezvoltăm forțele de producție, perfecționăm re- lațiile de producție, căutăm să așezăm raporturile sociale pe baza principiilor marxist- leniniste, să înlăturăm tot ceea ce alterează sau umbreș- te idealul echității sociale, al egalității in drepturi. Făurim societatea socialistă, in care omul să fie figura centrală, in care totul să fie închinat omului. Considerăm că și creatorii de valori spirituale trebuie, urmînd principiul cu- ționar fără a înțelege bine și a cunoaște legile dezvoltării societății omenești, legile na- turii, cele mai noi cuceriri ale științei și tehnicii". Problemele actuale ale fău- ririi societății socialiste mul- tilateral dezvoltate, noile o- biective industriale și agricole pe care poporul nostru trebuie să le realizeze, solicită astăzi, mai mult decît în etapele pre- cedente, muncitori, țărani, in- gineri și intelectuali bine pre- gătiți ; cerințele de instrucție și educație tehnică și politică se impun tot mai mult printre cei mai importanți factori de progres și prosperitate. Constantin STRUNGĂ lăuzitor al politicii partidului, să închine tot ceea ce făuresc omului, fericirii sale. Așa vor contribui la perfecționarea tot mai rapidă a societății noas- tre, la desăvirșirea socialismu- lui, la crearea condițiilor pen- tru edificarea comunismului in România". Valoarea educa- tivă a creației literar-artistice se îmbogățește cu sensuri noi. în acest context, noțiunea de umanism cunoaște un proces de revigorare, de translație șl asimilare a nuanțelor. Fiecare etapă istorică vine în întîm- pinarea generațiilor cu alt tip de umanism, cu o altă înțe- legere a noțiunii de om. Re- nașterea a fost cea care a ri- dicat această noțiune la rang de omniprezență și omnis- ciență. Omul devine centrul de la care pleacă și spre care converg toate neliniștile uni- versului. Arta, știința, neîn- suflețite de umanism ar fl sterpe și oarbe ! De aceea se S. CONSTANTINOVICI (Continuare in pag. 6) ORIZONT Două romane Mircea Handoca editează Romanul adoles- centului miop de Mircea Eliade, carte care con- ține, de fapt, două romane : Romanul adoles- centului miop șl Gaudeamus. In primul sintem față în față cu jurnalele elevului, In al doilea, cu cartea anilor săi de ucenicie. Cum bine observa extraordinarul editor, foarte multe capitole din primul și destule dintr-al doilea ii pot aduce servicii substanțiale biografului. Co- roborate cu numeroasele pagini de amintiri, memorii, fragmente de jurnal, corespondențe, .romanele" adolescentului șl ale tînărulul aduc informații inestimabile biografului. Primul cîștlg este, prin urmare, documen- tar. Scriitorul nu se îngrijește de minima trans- figurare. El scrie repede, cu o viteză rar fntîl- nltă chiar în sînul acestei generații care reali- zează totul în viteză șl fără grija nuanței. Gaudeamus e scris, de pildă, in două săptă- mîni, în februarie și martie 1928. O adevărată performanță, am spune astăzi, dacă n-am cu- noaște capacitatea de muncă, voința șl ambițiile tînărulul autor. Nu lucrează pentru sertar, așa cum pare la prima vedere. Gaudeamus trebuia publicat șl, dacă n-ar fl plecat In India, scriito- rul l-ar fl publicat. Dar în India scrie o carte care propune altă miză. Iar Ia întoarcerea din India, după cîteva ezitări, transcrise In volumul întîi al Memoriilor, se hotărăște să concureze pentru premiul Techirghiol-Eforle cu un roman pe care 11 va scrie contracronometru : Maitrcyi. In mal 1933, cînd obține premiul cu '.urnitul roman, soarta celor două cărți de adolescență șl studenție e pecetluită. Nu mai sînt de actua- litate. Sau nu mai sînt de succes. Nu trebuie să ig- norăm deloc faptul că unul dintre stimulen- tele principale ale scrisului său era tocmai voința de succes. Mircea Eliade scrie cu mo- delele lui în față : Ionel Teodoreanu și Cezar Petrescu sînt oamenii care demonstrează că ro- manul aduce eclatantă notorietate. Ei sînt ve- detele literare ale celui de al treilea deceniu : e pentru prima dată cînd literatura română nu- mără între vedetele el de prim-plan prozatori. Sau cel puțin, prozatori care pot fascina un tînăr candidat la gloria scrisului. De altfel, Mircea Eliade nu face un secret de faptul că vrea să aibă succes. „E plicticos să nu ai succes public, pentru că viața e grea șl, mal ales, e scurtă", va declara, la începutul deceniului al patrulea, în Vremea. Primele romane ale Iul Mircea Eliade sînt scrise cu ochiul la cărțile de succes ale momentului. El trebuie să scrie. El ^cronica literari Posteritatea lui Marin Preda Orice s-ar spune, Marin Preda are parte de o posteritate fericită. Vălul uitării nu s-a po- gorît, nici măcar temporar, asupra creației sale, așa după cum pare a fl devenit, In literatura noastră de după război, un adevărat ritual. Admiratorii săi au fost scutiți, in acest sens, de obișnuitele emoții: Marin Preda rămîne un mare scriitor, marele scriitor al oerioadel post- belice, chiar cînd este contestat. Patima nega- toare a citorva detractori lipsiți de cel mai ele- mentar simț al proporțiilor, n-a făcut decît să iște reacții contrarii. Opera lui Marin Preda n-a avut decît de cîștigat. Interesul cititorilor șt re- ceptarea critică a creației lui Marin Preda se află într-un continuu crescendo. Cărțile sale bat orice record de tiraj. Prozatorul este din ce în ce mai supus tirului lecturilor moderne. A de- venit chiar personaj de literatură memorialis- tică. Vorbele Iul de duh circulă în cele mal di- verse medii sociale, ticurile sale verbale au intrat în repertoriul omului de rînd. Personaj, el însuși, al unul perpetuu spectacol cultural, Marin Preda tși așteaptă încă opera exegetică decisivă, care să-l fixeze, pentru cel puțin cîteva decenii, în conștiința literară a epocii. Sînt semne că această lucrare se va scrie curînd. Recentul număr al Caietelor critice consacrat lui Marin Preda este un pas in această direcție. El se alătură altor dtorva inițiative (între care admirabilul Timpul n-a mai avut răbdare), me- nite să sculpteze. In marmura timpului, statuia unui Marin Preda pe care-1 merităm. La capă- tul acestor eforturi, și al altora, va trebui să ne aștepte — obligație presantă, resimțită șl de clțiva din semnatarii unor articole din culege- rea de față (Bedros Horasangian șl Ion Simuț) — binemeritata ediție critică. O au deja, înche- iată ori în curs, clțiva dintre contemporani. A nu avea-o șl pe aceasta începe să devină mal mult decît o neglijentă. Cîteva din studiile șl articolele culegeri! de trebuie să aibă succes. Jurnalele trebuie înțelese așa : ca exploatare sîngeroasă a unicului capi- tal al prozatorului. A face literaturi din tot ceea ce Iți oferă viața zilnică — lată nu doar necesi- tatea unei generații melancolice, uneori intro- vertite, ci șl rezultanta unei voințe excepționale de succes. Mașina scrisului odată pornită trans- formă In literatură totul. Scriam că transfigu- rarea e minimă, că neglijențele stilistice — pe care 1 le vor reproșa criticii de seamă al de- ceniului al patrulea. In față cu cărțile de succes — numeroase. Rebreanu, care-1 iubea, îi cere să rescrie. El, care avea puterea de a rescrie, simte șl fisurile cărților tînărulul său confrate. Dar Mircea Eliade nu va rescrie decît tîrziu. Sau, nici atunci. Atunci își va retopi unele cărți începute șl abandonate în altele. Deocamdată, abandonează. Aceste cărți nu-1 mai reprezintă. Aceste poze nu-1 mai reprezintă. Impudoarea celui ce se confesează e înfrîntă de melancolii copleșitoare. Jurnalul — proiectat ca operă de succes (totul de vînzarc !) devine refugiul or- golios al Insinguratului. Tînărul bravează, se retrage, iarăși revine la partitura sa eroică. E eternul adolescent pe care l-am auzit tn atîtea cărți, tn atîtea versuri, în atîtea mărturisiri : „Nu mă tnspăimîntă nimic. Viata mă ațîță ca o primăvară perversă. Nu voi lăsa să-mi scape nimic din cele ce ml-a făgăduit. In fiecare di- mineață, voi renaște. în fiecare noapte, mă voi dărui... / Cerul e acum insîngerat șl calm. Soarele se pogoară, alături de o pădure și un rlu. Ascult cum aleargă trenul insetat de văz- duh. Cimpul cu roada insămințată mă turbură. Ochii nu mi-i pot dezlipi de zarea către care aleargă trenul neodihnit. Sufletul meu e aspru, vast șl senin. înaintea mea ii bănuiesc pe mulți, pc ceilalți. înainte, simt fluturări de meniri". Scriam înainte că romanul are o valoare documentară. Evident da, pentru cel ce caută atmosfera unei vîrste, a unei școli, a unui oraș. Mal puțin pentru cel ce caută marile personaje ale epocii. Carte a proiectului, extraordinară pe această latură a el, prețioasă diagramă a aven- turilor reale șl imaginare ale unui tînăr al de- ceniului al treilea, Romanul adolescentului miop pune în valoare statutul de grefier >1 savantu- lui. Carte „secundară", ea primește o viață nouă prin aparatul critic, datorat aceluiași cărturar rarisim. Mircea Handoca. Cornel UNGUREANU • Mircca Eliade — ROMANUL ADOLES- CENTULUI MIOP, Te' t stabilit, cuvînt înainte șt tabel cronologic de Mircea Handoca, Ed. Mi- nerva, 1989. a față merită, în primul rînd, semnalate. Ele poar- tă semnătura unor nume de prestigiu ale litera- turii de azi : Ovid S. Crohmălniceanu, Cornel Ungureanu, Radu Cosașu, Costache Olăreanu. Ele sînt importante pentru o anumită schimbare de perspectivă tn exegetica modernă : îmblnînd obiectivitatea analizei cu subiectivitatea mărtu- riei, ele se apropie de visata lectură totală. Ovid S. Crohmălniceanu, de pildă, destăinuie cîteva din secretele de laborator și existențiale ale prozatorului. Cornel Ungureanu întreprinde o spectaculoasă Investigație de istorie literară, descriind, In Cine se teme de Ana Roșculeț 1, o întreagă epocă literară și culturală. Un ade- vărat portret Indirect al lui Marin Preda este cel schițat de Costache Olăreanu, tn pateticele sale infinitive. Merită să cităm, fie doar cîteva rînduri, dintr-un admirabil eseu-mărturie al lui Radu Cosașu, „La mise en qnestion", de la «d’aia» la «El și ce 1*, altminteri In întregime citabil : „Aș spune azi că Preda e «tare» in nai- vitate, tn toate jocurile și întrebările ei (să fac o listă a «dc cc»-urilor lui ?), in toate mean- drele drumurilor ci prin lume, neobosită, ne- descurajată, maturizată pe zi ce trece, meta- morfozată — ca tn basme — tn cîte și mai cîte înfățișări, de la zgripțuroaică la fee. Trebuie neapărat consemnate și contribuțiile unor Gheorghe Crăciun, loan Groșan, Cristian Teodorescu, Ion Bogdan Lefter, Ion Simuț, Cristian Moraru, care conțin numeroase puncte de pornire pentru viitoare discuții mal ample asupra locului și rolului jucat de Marin Preda în literatura actuală. Insă adevărata, marea lovitură publicistică a acestui număr al Caietelor critice o constituie convorbirea (întinsă pe cîteva zeci bune de pa- gini) dintre Eugen Simion și prima soție a lui Marin Preda, Aurora Cornu. Document de pri- mă Importanță pentru cunoașterea omului și a scriitorului, convorbirea se citește, ca-n roma- nele adolescenței, cu sufletul la gură. Ea rotun- jește un sumar bogat, îmbogățind, cu o filă de Istorie literară, o biografie scriitoricească ieșită din comun. Ca și prin numerele sale anterioare. Caiete critice îndeplinește, și cu această serie de portrete în mișcare ale lui Marin Preda, un rol cultura) de primă însemnătate. Mircea MIHATEȘ 0 antologie*) Alcătuirea antologiilor este o întreprindere din cele mai delicate. Rostul lor este de a informa și a sugera, șansele lor de reușită depinzînd de îndeplini- rea acestor două meniri. Criteriul valoric limitează prin definiție cuprinderea exhaustivă și, în consecință, informarea completă. Gustul antologatorului rămîne, de aceea, esențial. Sînt însă cazuri în care principiul amintit este eludat în bună parte prin vizarea a ceea ce definește ori caracterizează o perioadă sau o epocă literară; Parțialitatea este astfel estompată prin includerea unui material cît mai extins. Am putea Invoca însă în toate acestea, așa cum au făcut deja unii autori; cuvintele Iul Lucien Fabre referitoare la astfel de cu- legeri : „Cine zice antologie, zice alegere. Sl orice an- tologie este, prin forța lucrurilor, parțială, ea este în raport cu cel ce alege. Ea ne denunță gustul compi- latorului". în reducerea arbitrariului relativ recentei sale antologii Mircea Scarlat pare astfel favorizat de un obiectiv foarte precis. Existența în cultura româneas- că a unor cărți care interferau mai mult sau mai puțin cu a sa l-a determinat să-și restrîngă materia- lul la opera a douăzeci de poeți „de climat", deci de al doilea și chiar al treilea raft. N-a mai inclus nici pe cei care au fost în ultima vreme reeditați, nici pe cei obscuri care ar fi mărit mult proporțiile volumului său. Este însă N. Davidescu, reeditat de Margareta Feraru în 1977, poet „de climat", dar ne- consemnări menționat ca atare în prefață și neinclus în volum î După noi, da. Alexandru Vițianu care a beneficiat de o republicare (parțială) în 1973, ca și I. M. Rașcu în 1967 par a fi astfel din nou readuși în atenția pu- blicului, față de, să zicem, B. Nemțeanu, Marcel Ro- manescu, Constantin T. Stoika etc., și ei reeditați. Chiar și în condițiile anunțate, minima parțialitate rămîne, prin urmare, fatală. Obiectivul lui Mircea Scarlat este, trebuie ș-o spunem din capul locului, cum nu se poate mai în- dreptățit. Istoriile literare confirmă că marii promo- tori „en titre" au beneficiat dintotdeauna de înrola- rea în zgomotoase campanii a unor cohorte Imense de aderenți mai puțin înzestrați purtînd același stindard al crezului nedezmințit tn idealul artei. De nu au fost edificatori prin practica limbajului liric, poeții „de climat" au uneori merite tn altă parte : în crearea esteticii explicite, mal mult sau mai puțin concep- tuale, de multe ori ei dînd de altfel șl tonul în acest sector Cazul cel mai elocvent este cel al lui Ovid Densușianu, teoretician al unui simbolism de o fac- tură aparte, partizan în critică al disocierii valorilor, al sincronismului șl, prin acest din urmă aspect, un anteloviriesclan. Mircea Scarlat i-a reținut în cea de-a doua parte a culegeri! sale. Atitudini, patru aseme- nea contribuții referitoare la verslibrism, la estetica poeziei simboliste și la starea noii lirici în Franța și Belgia. Aceeași este situația lui N. Davidescu, poet și el „de climat" și, în același timp, criticul cel mal dotat al curentului, cu rol Istoric Important în edifi- carea poeziei noastre moderne căruia antologatorul i-a inclus în aceeași secțiune eseuri comprehensive despre poezia lui Petică și Mallnrmă ori despre este- tica simbolistă. Textele poetice antologate sînt, oricum, și ele un simptom al unei mișcări dinamice care prin opera personalităților accentuate reprezintă o revărsare de ape imense spre marile canioane ale liricii moderne. Ele converg spre pattern prin unele din corolarele cele mal importante ale curentului privitoare la teh- nică șl comunitatea de toposurl. Antologatorul a avut o fericită idee punîndu-le In dialog prin cea de a doua parte cu artele poetice explicite ori textele poe- tice antlslmboliste unde, cum sintem de altfel și pre- veniti, prin reflecțiile Iul Macedonskl, Petică, Fun- dolanu, Caragiale secțiunea respectivă nu mal este și a unor spirite „de climat". Poate că selectarea mai multor articole precum Adevăr șl legendă al lu! Pompiliu Păltănea, mult mal bun decît cel al Iul Cincinat Pavelescu, ar fl fost de natură să evidențieze în mal mare măsură contribuția poeților „de climat". Dacă la toate acestea adăugăm exemplaritatea ca extensiune șl competență a studiului introductiv, ca șl a notelor finale abundente, toate ale aceluiași critic care în Istoria poeziei românești s-a mai ocupat cu un instrumentar nou pe perioada simbolistă, există toate motivele în a crede în utilitatea, în științifici- tatea antologie! lui Mircea Scarlat. D. VLADUT • CLIMAT POETIC SIMBOLIST. Ediție, prefață șl note de Mircea Scarlat, București, Editară Minerva, 19*7, 345 p. e 3 • ORIZONT eminesciana EMINESCU. NOTE FILOLOGICE De la apariția primei ediții n poeziilor lui Eminescu, sub îngrijirea lui Maiorescu, în 1883, opera sa poetică a fost republicată în numeroase alte ediții, uneori diferite sub aspect filologic, adică în pri- vința autenticității, a fidelită- ții față de formele inițiale, existente in Izvoarele tipărite sau in manuscrise. Desigur, nu e vorba de texte in ansamblul lor, ci de unele detalii ale a- cestora, care diferă de la o ediție la alta. Deosebirile ies în evidență, de obicei, cînd se compară ediția din 1883 cu edițiile succesive, între aces- tea, pentru a nu aminti decît b parte, cu cele datorate lui I. Scurtu (1910, 1912), C. Botez (1933, 1935), G. Ibrăileanu (1930, 1931), G. Călinescu (1988, 1943). Instructivă rămî- ne, bineînțeles, confruntarea textelor cu ediția Perpessicius, ca să nu mai vorbim de re- editările mai recente, apărute sub îngrijirea aceluiași. In anumite cazuri, lecțiunile ero- nate din ediția Maiorescu au fost corectate de Perpessicius. Altele, propuse de unii cerce- tători ai operei poetului, nu au fost acceptate. Voi reveni asupra acestui amănunt. Pen- tru moment, voi semnala doar două inadvertențe de text în edițiile de pînă acum, a căror interpretare diferă ca sens după cum cele două substan- tive de la începutul versului de mal jos din Călin (File de poveste) „Vin țînțarii lăutarii, gîndăcell, cărăbușii" nu sînt separate prin virgulă, ca în edițiile Maiorescu, Că- linescu, Perpessicius ș.a., ori sînt, cum apare versul în edi- țiile Scurtu și Ibrăileanu. Ce Implicații, sintactice și semantice, are prezența sau absența virgulei este lesne de înțeles. în „Vin țînțarii lău- tarii..." cel de-al doilea substantiv este atributul pri- mului ; prin urmare, țînțarii iau parte la nuntă nu ca Invi- tați, ci ca „profesioniști", an- gajați în această calitate ... Ipoteza pare acceptabilă, dar numai la prima vedere, și dacă li se acordă țînțarilor acest... statut grație bîzîitu- lul ascuțit cu care își însoțesc zborul, deși nu aceasta este și trăsătura lor distinctivă... împotriva ipotezei și deci a variantei fără virgulă se pot invoca două argumente. Unul este de natură logică, șl anu- me : Cortegiul Invitațiilor este format în acest caz dintr-un grup neomogen. „Vin țînța- rii lăutarii..." ar vrea să zică Vin țînțarii care sînt lăutari... Să fi introdus oare poetul „orchestra" printre in- secte 7 Așa ar fi, dacă lăutari ar însemna în acest context ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin acest cuvînt. Nu- mai că el nu are în versul de față acest sens, ci pe acela de „trîntori", nume dat, cum se știe, albinelor-masculi dintr-un stup, lecțiune propusă de D. Murărașu (în Comentarii emi- nesciene, 1967, p. 370). Omo- genitatea șirului de partici- panțl nu este astfel afectată, iar numărul lor crește. Accep- ția diferită atribuită substan- tivului în discuție nu este ar- bitrară, ci numai dialectală. Ea este atestată In graiurile din Moldova de Nord, cum aflăm din Etymologicum Mag- num Românise, unde este în- registrat de Hasdeu s.v. albi- nă. Opțiunea poetului pentru această variantă regională nu are nevoie de prea multe ex- plicații. Termenul comun este cu totul prozaic, sinonimul lui regional și eufemistic, dimpo- trivă. în consecință, varianta corectă a versului, din punct de vedere logic, gramatical, ca și sub aspectul punctuației, ar fi: „Vin țînțarii, lăutarii" etc., cum citesc I. Scurtu și G. Ibrăileanu. Punerea în valoare în lim- bajul poetic a unor astfel de sensuri este mai greu sesiza- bilă : omofonia și omografia dau naștere la echivocuri pen- tru vorbitorii acelor graiuri în care asemenea cuvinte po- lisemantice sînt uzuale. Pen- tru majoritatea vorbitorilor limbii române, ele sînt însă elemente monosemantice, e- ventual cu înțelesuri „figura- te", răspîndite, din care cau- ză sensul lor particular și li- mitat din contexte, cum e cel discutat, este acoperit de sen- sul general șl uzual din va- riantele populară și literară ale limbii. Intr-o situație similară se află șl alt substantiv din ace- lași poem, de data aceasta în peisajul feeric al pădurii de argint: „Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de al- bine / Curg în rîuri sclipi- toare peste flori de miere pli- ne, / împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare / A po- poarelor de muște (s.n.) săr- bători murmuitoare". Așadar, fluturi mii și roiuri de albine ce se abat ca niște rîuri spre mierea viitoare din flori : un alai sărbătoresc de murmure al noroadelor de muște curgînd în mireasma răcoroa- să a văzduhului de vară. La această mișcare freneti- că și feerică iau parte numai fluturii și albinele, căci po- poarele de muște este o de- terminare pe lîngă roiuri de albine, muște fiind un alt ter- men pentru „albine" — sens iarăși regional, înregistrat tot în Etymologicum Magnum. (Cu același înțeles din limbajul prisăcarllor Intîlnim cuvîntul la Sadoveanu, în Cîntecul a- mintirli. Opere, IV, p. 288-304). De altfel, o logică, fie și su- mară, ne îndreptățește să afir- măm că în tabloul de basm al pădurii de argint prezența muștelor ar fi... pătat și compromis, din punct de ve- dere estetic, prin banalitate și prozaism, condiția poeziei luminoase, vii și cuceritoare a peisajului. în sfîrșit, altă observație de ordin sintactic în care este implicată virgula. Toate edi- țiile dau această variantă a versului următor din Scrisoa- rea I: „Mii pustiuri seînteia- ză sub lumina ta fecioară unde fecioară este epitet cu valoare adjectivală de „pur, neîntinat", (sens copiat după fr. vierge), pe lîngă lumină, de care, firește, nu este des- părțit prin virgulă. Singurul care se îndoiește de autentici- tatea acestei forme este D. PANAIT STANESCU BELLU — Umbră in pădure Murărașu. El ne avertizează t „Să reținem că și pentru Emi- nescu luna e «fecioară» și că trebuie să citim astfel versul din Scrisoarea I: „Mii pus- tiuri seînteiază sub lumina ta. fecioară 1" (lucr. cit., p. 309). Este surprinzătoare această opinie susținută de un filolog căruia îi datorăm numeroase contribuții la cunoașterea ope- rei lui Eminescu, nu numai din punctul de vedere al cri- ticii textelor. Este de presu- pus că Eminescu împrumută sensul și funcția epitetului nu neapărat din franceză, ci de la înaintașii lui, poate de la M. Kogălniceanu. Acesta face, în Tainele inimii, portretul unui „elegant dandy" ce purta „o sabie turcească, fecioară de orice vărsare de sînge". De unde se vede că istoria limbii, ca și graiurile, oferă surse prețioase și adesea in- dispensabile pentru cunoaște- rea unor particularități alo limbii unui scriitor. Ștefan MUNTEANU Personalitate complexă și contradictorie, cu un larg orizont intelectual, Dionisle Păscuțiu a fost unul din marii cărturari al Ardealului și Banatu- lui, ce a slujit cu patriotism, credință, dar și pro- bitate științifică, lupta de eliberare națională a ro- mânilor din Imperiul Austro-Ungar, într-o perioa- dă frămîntată și fără șanse imediate de izbîndă. Născut în 1825, într-o perioadă de adînci pre- faceri prin care trecea societatea română în plin proces de modernizare, Dionisie Păscuțiu și-a făcut studiile secundare la Oradea, iar cele teologice la Tirnavia. După revoluția de la 1848, el a fost nu- mit profesor de limba română la gimnaziul din Beiuș, unde va funcționa pînă în anul 1853. In acel an a fost transferat la Oradea, la catedra de limba română, rămasă vacantă prin plecarea renumitului om de cultură AL Roman. Aici va găsi climatul favorabil pentru manifestarea po- tențialului său cultural, beneficiind de o emu- lație permanent întreținută de activitatea „So- cietății literare a junimii române studioase la Aca- demia de drepturi șl arhigimnaziul din Oradea Mare", înființată în 1851, din Inițiativa cărtura- rului Al. Roman, cu scopul perfecționării cunoș- tințelor de limbă și literatură română, prin .cetire, prin convorbiri, discursuri și deprinderi proprii literare". Această societate literară, care va crea în anul următor un curent cultural ce se va ma- terializa prin fondarea a numeroase societăți și asociații subordonate marelui scop al eliberării na- țiunii prin intermediul culturii, va cunoaște o acti- vitate deosebită, prin venirea profesorului Dionisie Păscuțiu în fruntea ei. El și-a început bogata acti- vitate în ședința din 30 octombrie 1853, printr-o „cuvîntare foarte energică adresată către junime". Plecînd de la ideea că poezia reprezintă baza culturii, că viabilitatea unei limbi constă în capa- citatea ei de versificare, Dionisie Păscuțiu hotă- răște scoaterea unei antologii a poeziei române contemporane de la mijlocul secolului al XlX-lea. Apariția, în 1854, a almanahului cu titlul Versuinții romanii adeca culeslune versuaria din Foiele Na- clunaie de la anul 1838, în paginile căruia erau incluse creații ale poeților din toate regiunile lo- cuite de români (I. Barac, V. Cîrlova, I. Văcărescu, Gr. Alexandrescu, C. Negruzzl, Gh. Asachi, Al. Do- nid, I. Heliade-Rădulescu etc.) constituie prima realizare notabilă a societății literare din Oradea. In anul următor, tot sub conducerea Iul Dio- nisie Păscuțiu, apare almanahul Diorlle Bihorului, Almanac Naciunal de la Societatea de lectură a Junimei române studinte la Școlile orădene, ce prezintă în cele peste 300 de pagini creații origi- nale ale membrilor societății. Și, în 1855, Dionisie Păscuțiu continuă să fie con- ducătorul Societății literare, reușind în același timp să publice la Oradea prima sa lucrare, o gramatică românească, donînd un exemplar din această lucra- re bibliotecii societății, în ședința din 20 ianuarie 1856. Datorită unor neînțelegeri, Dionisie Păscuțiu părăsește catedra de limba română și conducerea Dionisie Păscuțiu - contribuții bibliografice Societății literare din Oradea. Dar în scurt timp abandonează preoția, studiază dreptul, depunîndu-și cenzura avocațială la 11 august 1866 la Arad. Era acum o personalitate culturală, numele lui figurînd alături de al marilor cărturari ai români- lor, de vreme ce atunci cînd se punea problema înființării Academiei române, ca societate literară, a tuturor românilor, losif Vulcan, exprimîndu-și bucuria pentru acea zi măreață „în care reprezen- tanții națiunii imprăștiați de soartă se vor aduna laolaltă", propunea ca din această Societate să facă parte alături de T. Cipariu, G. Barlțiu, Al. Roman, S. Mangiuca, Vlcențiu Babeș și Dionisie Păscuțiu. Același losif Vulcan, Intr-un alt număr al cu- noscutei reviste orădene, Iși exprima regretul că In locul lui Dionisie Păscuțiu a fost preferat losif Hodoslu. Proclamarea Independenței de Stat a României și războiul din 1877—1878 II găsește pe Dionisie Păscuțiu avocat în Butenl, Județul Arad, căutînd, alături de alți intelectuali, să vină In spri- jinul fraților de peste munți. Părăsind Buteniul, se stabilește tn Făget, remareîndu-se în 1884 printr-un cuprinzător șl documentat răspuns dat la chestio- narul lui B. P. Hasdeu „Programa pentru aduna- rea datelor privitoare la limba română" (cf. Biblio- teca Academiei R.S.R., Fond Manuscrise, cota 3436). In liniștea aparentă a Făgetului, Dionisie Păs- cuțiu reia ideile unui studiu mai vechi, publicat la Arad, în 1881, în limba maghiară, cu titlul „Des- pre originea romană a națiunii române (valahe) și despre latinitatea limbii ei“, îmbogățindu-1 cu noi informații și argumente științifice. Astfel, la 1892, în Lugoj vede lumina tiparului lucrarea fundamentală a lui Dionisie Păscuțiu, „Originea limbii române valahe". închinată memoriei lui Petru Maior, lu- crarea dovedea o temeinică documentare filologică, autorul posedînd o cultură impresionantă. Pe lîngă limbile română, maghiară și germană, mai cunoaște greaca, portugheza, latina, franceza, italiana, spa- niola, fiind astfel pe deplin Justificate afirmațiile lui Llviu Jurchescu — din păcate, singurul exeget al acestei lucrări — potrivit căruia lui Dionisie Păscuțiu „nu-i găsim ca rival in Banat decît pe Paul lorgovici, al cărui nume dacă ar fi amintit In cărțile de școală alături de Șincai, Maior și Clcin, aceasta n-ar putea dovedi decît competență și obiectivitate din partea autorilor cărților res- pective..." (cf. Liviu Jurchescu, „Dionisie Păscu- țiu" tn Analele Banatului an IV, aprilie-decembrie 1931, Timișoara, p. 156). Cartea Iul Dionisie Păscuțiu a fost o replică dată istoricului maghiar Ladislau Răthy, care scrisese în 1887 o lucrare încărcată de șovinism, „Formarea poporului valah și a limbei sale", lu- crare ce ignoră lingvistica șl Istoria universală șl induce în eroare „pc lesne crezătorl, răspîndește sămința urii, de care opinia publică nu arc nevoie niciodată". La Făget, „avocatul săracilor", cum a rămas în amintirea făgețenilor Dionisie Păscuțiu, a dus o intensă activitate spirituală, menținîhd tradiția luptei pe tărîm cultural șl pregătind terenul pentru alți slujitori ai condeluIuL în 1896 participă, ală- turi de alți făgețeni, la prima adunare a Astrel In Banat, cind s-a creat și despărțămîntul Lugoj al Astrel, vechea Asociațiune extlnzîndu-șl activitatea șl pe teritoriul Banatului. Prof. Dumitru TOMONI ORIZONT Corina Victoria Sein CONCURS — Am venit în legătură cu con- cursul ... — Da ? ... se interesă o voce albă și Dolina sim{i cum o îneacă revolta. — Da ! Și vreau să aflu amănunte... — Păi, ridică fruntea o funcționară, dacă al citit, știi... Dolina se întoarse spre ea. Femeia părea cuprinsă de o plictiseală fără cusur ; de cc nu mă lași în pace ? pă- rea să spună privirea ei. _E clar I nu fac o impresie bună...“. Pe neașteptate, de undeva, dintr-un colț, se ridică o fată și veni, toată nu- mai amabilitate. — Vă rog, luați loc ! dați-ml cererea, am să vă conduc la profesor... știți, dînsul e șeful comisiei șl, cum pleacă în străinătate, la un congres, s-a hotărît să se țină astăzi concursul, mai exact, peste o oră. Evident, cei Înscriși au fost anunțați... Dolina, încurcată, se scuză : — Eu am aflat abia aseară... îmi pare rău ... — Nu vă faceți probleme 1 Poftiți I Dolina o urmă supusă într-un mic amfiteatru. — Vă las doar un minut... Fata dispăru. Reapăru cu o tavă și o ceașcă din care se ridicau aburi îm- bietori. Aducea și cîteva pagini dacti- lografiate. — Nu înțeleg amabilitatea dumnea- voastră ... — Lăsați, aici, fata îi dădu filele dactilografiate, aveți testele. Treceți, așa, fugitiv, cu ochii peste ele, mă bucur că v-am cunoscut, sper să... Cineva intră în sală și fraza rămase neterminată. — Am nimerit bine ? Aici se ține Concursul ? întrebă o voce ușor răgu- șită. — Aici 1 o repezi funcționara, dar numai peste o oră ! — Știu. Dar așa obișnuiesc eu, iml trebuie un timp pentru a mă acomoda cu spațiul... — N-aveți decît I strecură printre buze însoțitoarea Dolinei și plecă. Nu înainte de a șopti : „Nu vă faceți pro- bleme, l-am anunțat pe profesor că sînteți printre candidați.. Noua venită, o femeie încă tînără, cu un ten orbitor de alb dar obosit, veni spre Dolina șl-i întinse mîna, simplu, firesc. — Eu sînt Lucreția Luncan ... Dolina zîmbi : — Dolina Stoian ... Lucreția se întoarse, trecu printre mesele-pupltru, se așeză pe un scaun, se ridică, se apropie de fereastră, privi afară, se întoarse din nou printre mese In cele din urmă își aruncă poșeta pe un pupitru. — O să stau aici... Ești de-a casei? O cafeluță ?. . — Nu, nici gînd, se apără Dolina. Mă mir ce a apucat-o pe . nici nu știu cum o cheamă ... — Metania Rusu, inspector cu pro- bleme de personal-învățămînt, piesă de bază în muzeul respectiv, de profesie, medic veterinar... — Medic veterinar ? se miră Dolina. — Da. Și te asigur că a avut noroc Cunosc un inginer specialist în echi- pament electronic care e, nici mal mult, nici mal puțin, funcționar la poștă... face ciclism, duce scrisorile și pensiile. Se pare că, pe lună, cîștigă cît cîștig eu în trei, ca biolog. S-a descurcat băiatu’, că doar nu era să se prezinte la Urlații din vale, unde s-a deschis o uzină... Da’ de ce să-l con- damnăm ? Unele dintre noi, exemplu : Metania, ca ea, o mie, fac mai plăcută ambianța prin birouri, altele se mărită și devin casnice... Știi de ce mă tem? Că, într-o bună zi, bărbații o să se deștepte și o să se adune în vreo gașcă șl vor cere dreptul de a se dedica în exclusivitate muncii casnice, presimt eu că va veni și vremea emancipării tor... Dolina rîse. Se simți dintr-o dată ciudat de liniștită. Tonul ironic, obo- seala Lucreției, i se părură familiare, tonice. Privi scurt ceașca din care se mai ridicau aburi. — Vrei să impărțim cafeaua ? — Nu ! în nici un caz. De ieri de la prînz n-am pus în gură nici strop de apă. Mi-am luat toate măsurile ... Știi, primul meu examen de admitere la facultate l-am ratat pentru că bău- sem dimineața un ceai. De emoții, m-a plesnit o durere cumplită și am fost nevoită să las lucrarea netermi- nată ... E de rîs, nu-i așa ? Dolina își simți palmele umezite. Și ea era o fire emotivă. Lucreția scoase din poșetă o oglindă, o cutie de pudră și-și tamponă vîrful nasului, apoi își lăsă degetele să se plimbe ușor : „doamne, oare toate avem aceeași obsesie", se întrebă Do- lina pipăind peste locul unde de re- gulă se instalează de timpuriu nesu- feritele riduri numite laba glștii. Su- rise. — N-o să-mi porți pică dacă o să cîștig concursul ? Luată prin surprindere. Dolina se întrebă : „Oare i-aș purta pică ?". Ori- cum, era prea tulburată pentru a-și răspunde cu sinceritate. Ușa se deschise din nou. Lucreția privi o clipă, apoi strigă : — Bine venirăți, fetelor 1 N-a dat gripa în nici una dintre voi ? Ieri eram patru, astăzi se pare că vom fi mai multe. .. Dolinei i se păru că femeile se uitau la ea cu dușmănie. „Ei, da, nici cu nu sînt prea bucuroasă să le văd aici. Cu cit sîntem mal multe, cu atît șansa fiecăreia scade.. Lucreția, răspunzînd unui ges. de chemare, se duse spre ușa de care stă- teau sprijinite femeile care abia in- traseră. Dolina ridică de pe tavă ceaș- ca, sorbi o gură de cafea și încercă să-și înăbușe un anume sentiment de jenă. „Nu. exagerez. De ce să mă simt prost pentru că ele își vorbesc în șoaptă ? Se pare că se cunosc, au mi- cile lor secrete ...“. Puse ceașca pe tavă. Ușa se deschise, apoi se închise cu zgomot. Lucreția, parcă mai palidă, stătea nemișcată lîn- gă ușă, singură. — Ce-i cu dumneata ? Ți-e rău ? Lucreția se uita la ea cu o privire de orb. — Fetele au renunțat, nu mai par- ticipă la concurs... — De ce ? — Pentru că postul e ca și dat.. I — Ex'agerezi 1 Cui ? — Chiar nu știi ? îți bați joc de mine ? — Eu ? — Da, dumneata ... Lucreția o privi în ochi preț de cî- teva clipe. — Deci așa, dumneata ești tovarășa Stoian... — Da, și ? — Ele, concurentele, cînd te-au vă- zut, s-au luminat brusc, de ce să mai piardă cîteva ore ? Postul este al du- mitalc ! — Mă faci să rîd 1 Poate că sînt cea mai slab pregătită ... — Dumneata nu trebuie să știi, dum- neata trebuie să-ți exprimi dorința și, pe scaunul biologului, liber pînă azi, de mîine, o să stai fără probleme... — Nu înțeleg nimic. De ce să-l ocup eu și nu dumneata, sau alta ? Lucreția se așeză. își prinse tîmplele între palme și întrebă, cu voce stinsă : — Chiar ai nevoie de postul ăsta ? — Ce întrebare I Sigur că am, dacă m-am hotărît să concurez pentru el... — Da’ de ce nu te-ai orientat spre ceva mai de soi ? Ce satisfacții îți poa- te oferi amărîtul ăsta de post de bio- log ?... Cînd ești cine ești... — Cine sînt ? Lucreția ridică din umeri, își trecu palma desfăcută peste suprafața netedă și lucioasă a pupitrului. — Ești soția... Dolina înțelese. Obrajii 1 se împurpu- raseră. — Aha, deci așa stau lucrurile. în cazul ăsta, de ce ai rămas 7 — Eu ?... Pentru că n-am încotro. Nu-mi pot permite... Și, cinstit vor- bind, mai cred în ceva... Nu știu bine în ce... — Ascultă, Lucreția, dacă ne-am fi cunoscut în alte împrejurări ?... — Unde ? întrebă Lucreția, trist, eu muncesc la o sută de kilometri. Vin acasă numai duminica. Soțul meu n-a vrut, nu vrea să mă urmeze... Gura i se strîmbă într-un surîs ironic, că om avea noi drepturi egale, ba chiar unul, două tn plus... Dreptul de a ne urma bărbatul... Invers nu se practică... De zece ani fac naveta. Lucrez într-un spital rural. îmi place, avem un labo- rator bine dotat, dar simt că, pe la te- melia căsniciei mele, ceva se clatină ... Eu acolo, el aici... Nu se mai poate... Am tone de imaginație, dar nu mi-am închipuit că ... Dolina n-o mai ascultă. Ieși din sală, în ușă. se izbi de un Ins cu ochelari care îl zîmbi amabil. Fugi. • Fragment din romanul „CERCUL DE OGLINDA". Geamantanele din filme A fost o vreme cind eram lăudat pentru spiritul meu de observație. Acea perioadă din viața mea, în care, copil fiind, stirneam, prin cite-o remarcă, uimirea șl laudele celor apropiați (uneori, nu numai ale celor apropiați) n-a durat prea mult. Declinul a inceput după ce unchiul meu Nicanor, singurul intelectual din familie, avocat, avind un cuvint greu de spus in orice împre- jurare, s-a pronunțat, despre mine, cam In felul următor : „Băiatvl ăsta prea vede și ce trebuie, și ce nu trebuie". Devenisem, așadar, atit dc timpuriu, o ființă incomodă. Nu știam, încă, șl m-am obișnuit destul de greu cu Ideea că „bunele conveniențe" cer să te faci că nu bagi de seamă anumite lucruri. Am avut, apoi, destule neplăceri fiindcă „prea" vedeam... Printre altele, mama n-a vrut să mă mai ducă la cinematograf, la cinematograful „nostru" din cartierul lozefin, unde, după cum suna un atractiv anunț publicitar, rula, săptăminal, cîte o „operă monumentală, lux sclipitor, iubire pătimașă, reali- zarea cea mai extraordinară in acest gen". Vizionind una din acele realizări extraordinare, o melodramă Intens lacrimogenă (spectatoarele aveau pregătite . in poșete cite două, trei batiste; lăcrimau, discret, șl unii spectatori) am Observat că eroina, înainte de a părăsi „cuibul dragostei", iși burdușește gea- mantanul cu haine șl cu vreo cîteva obiecte de care se simțea legată senti- mental. Ce) mai frumos obiect, o statuetă de bronz (cal ridicat in două pi- cioare, cadou primit dc la omul adorat; eroina practica echitația) cintărea, evident, 4—5 kilograme. în secvența următoare, am văzut-o pe frumoasa și nefericita (in iubire) femeie mergind. cu același geamantan in mină, pe pero- nul unei gări. Pe cit dc fragilă și dc diafană părea, parcă tot pe atit dc ușor ducea geamantanul acela. A urcat, abia atinglnd treptele, in tren și, după ce a intrat in compartiment, a pus geamantanul, fără pic de efort, in plasa pentru bagaje. Inadvertența geamantan plin — geamantan gol m-a intrigat. I-am cerut imediat explicații mamei mele (care, parc-mi-se, tocmai scotea a doua batistă din poșetă). Copleșită de ce se tntimpla pe ecran, mi-a spus să tac și să nu o mai sicii cu... inepțiile mele (?!) (Cuvtntul „inepție" ii pre- luase de la unchiul Nicanor, căruia li plăcea să-l folosească destul de des, neduincrindu-și, uneori, conlocutorii : „Lumea a devenit o marc inepție !“). Pină cînd s-a terminat filmul, am tăcut, dar, ajunși acasă, am reluat, eu obsti- nație, chestiunea geamantanului. Și, cum nu e întotdeauna adevărat că numai insistind obții ceea ce dorești, ba dimpotrivă : dacă Insiști prea mult poți avea necazuri, din acea zl nu am mai fost dus să văd nici o operă monu- mentală. Pentru a fi ferit dc alte eventuale obsesii... După ce. In sfirșit, ml a-a permis să merg de unul singur sau cu prietenii ia cinema, dc atunci și plnă azi am remarcat mereu, in atitea șl atitea filme, că actorii duc, cind rolul o cerc, geamantane, valize, cufere goale, chiar dacă, conform scenariului, ele ar trebui să conțină ceva. Spre pildă, sticle cu apă minerală, ca să nu zic grenade sau lingouri de platină. Excepțiile au fost și au rămas rarisime... Și cite alte inadvertențe care se tot repetă In cinematografia mondială nu mi-au scăpat din vedere I Dar ce rost arc să ostenesc inșirlndu-Ie, dacă, dc atîta vreme, nimeni nu mă mai laudă pentru spiritul meu dc observație ?... losif COSTINAȘ 0 creație literară sinceră Cedomir Milenovici' a scris (și scrie) poezie, proză scurtă și romane. Preo- cupările sale literare sînt deci îndreptate spre un tot, pătruns de interferențe dintre cîntec și povestire. Creația literară a lui C. Milenovici este lipsită de convenționalitate fac- tice, dar (arhi) plină cu ilustrări ale stărilor intime, acut dramatice ; sinceră, marcată de inacantații poetice deosebite (poezie) și de un realism poetic viguros (proză) : „Prin neașteptate asociații de noțiuni din domeniul a ceea ce numim cotidian și obișnuit Milenovici încearcă șl reușește ca, sub forma unor definiții, aforisme și reflecții poetice să releve, la modul personal, rela- țiile critice dintre elementele lumii noastre interioare, să dezvăluie mișcările și formele inedite din stările și lucrurile cc ne înconjoară" (Cedomir Cionca). Cedomir Milenovici debutează ca poet (Culegătorii înălțimilor, Șoaptele frunzelor, Stropi de gingășie, — premiul Uniunii Scriitorilor, 1975, Orizont in iris, Sfirșit de rouă, Cimpii inflorite), situîndu-se printre condeierii de frunte al generației de mijloc in literatura sîrbă din România. Notațiile lirice ale acestei poezii scot la lumină un univers al căutărilor ; drama Intimă fiind un punct de plecare spre evoluții meditativ-filozofice și neliniști existențiale. Poezia pe care o cultivă acest „veșnic tînăr poet" este impregnată de metafore nespectaculoase, dar care prin sensibilitatea poetică și „întorsături" originale, fac ca versurile sale să emane o forță eruptivă presărată de un iz truculent aparte : Intr-o zi iml vor brăzda fruntea / aripile păsării / care-a crezut că cerul e-o creangă. („Intr-o zi"). Proza scurtă (povestirile) este stăpînită de o forță tipologică pronunțată care, după primele apariții, l-a „dezvăluit" pe Cedomir Milenovici ca pe un promotor al unei proze cu Implicații adinei bănățene, legată de meleagurile natale (Clisura Dunării) ; eroii săi fiind situați în diverse ipostaze și împre- jurimi (tinerii plecați din sat, bătrînii veniți la oraș, etc.), pentru a le defini stările lăuntrice în funcție de tot ce ne oferă viața. Cărțile sale de proză scurtă, (Snopi verzi. Marginea cerului, Cărări pentru genunchi, Cerul plin de păsări, Virtejuri) oferă un „cîmp" dc imagini inte- rioare diverse și o irezistibilă comprehensiune psihologică, mereu nouă, într-o lume cotidiană, atingînd, prin profesionalitate șl originalitate, cote de o rară frumusețe narativă. Romanele poetului șl ale povestitorului C. Milenovici (Castelul fără aco- periș șl Violete) au un „teritoriu" bine stabilit — satul șl țăranii cu preface- rile înnoitoare de prin anii '50 — sînt „disecții" realiste, Invadate de infuzii analitice și stări abundente în analize psihologice. Scrise cu verva-l caracte- ristică — Cedomir MilenovicU fiind un spirit inovator prin excelență — ro- manele sale încheagă stări autentice și personaje rar Intîlnite in literatura sîrbă din România, prin felul lor de a gindi și de-a se autodefini ca și prin ancorarea lor în cotidian, după un lung drum de peripeții în trecut: „Evitind o documentare minuțioasă și reconstituind faptele, autorul se integrează în contextul etic al evenimentelor" (Theodor N. Trâpcea). Țăranii Iui C. Mile- novici (prezenți In proză, dar șl în poezie), fără a fi „supuși" unor canoane sînt ceea ce noi am numi — oameni de rind, care devin mai frumoși în iubirea lor de pămînt. Acea iubire ancestrală, am zice. Scriitorul reușește să le sculpteze un chip comun de veșnicie prin adevărul, pe câre, el, scriitorul, îl exprimă. Miomir TODOROV • 50 ORIZONT Uitin Tudor BUCURII tind apare inserarea. I cind vid cum crapă sorii. li. prin apă, roata morii, fețte-n noapte, făinarea. ie-n cântecul culorii, ana naște-ndepărtarea. nație alinarea, il care-1 simt cocorii, lor străbate, trist, inaltul. lin, mereu, același altul, ml-ncintă ineditul. |Ri prinse-n destrămare: munte, cind cobor in mare, lași cintec : — răsăritul ! MB1 ADÎNCUL ... deceniu-n așteptare, ML pe cea mai naltă stincă. In valea mea adincă, pari orielnd din depărtare. I Tâcerea-așteaptă, încă, dineul meu în cugetare, f din ce în ce mai tare. Idurărilc mănincă 1 ilaleaua să-nflorcască b-atita dc firească... N, in cupă, nu păstrează dc pură, sîngerie, părtarea brumărie, li iubirea noastră, trează ! ! VERSUL MEU I face calca-ntoarsă liaza care se incruntă it nu ne mai înfruntă, I firul nopții, toarsă, i parcă-i mai căruntă, ispre lacrimi stoarsă, ea frămintată-i arsă, i copilăria cruntă. iese pc zi ce trece, lume cum petrece, I meu-o rădăcină pămint, mă-nțclenește, e glia ce rodește -1 rămîn seara la cină! IMBOL ră-nflăcărată lă-atit de roditoare, pierdută, ginditoarc, 1, numai, subjugată. in cîntec și culoare, erilor, legată. evrut, îndelungată, n trandafir în floare. entru minc-i încîntarc lin clipa-n carc-apare, tul adunat în vază. timpurile noastre, necoborît din astre, înspre lumină-o rază ! ci numai soarele, in răsărit, împrăștie lumină fără seamăn. Tu nu mai ești acum decît cuvint, străpuns de raza cerului, curată, iar trupul tău c geamul de pămint : scrutcază-n el o stea nevindecată ... PANAIT STANESCU BELLU — Solitarul Elena Cruceru CE NEMAIPOMENITA INTIMPLARE Și-alerg și ard in ninsoare și tu nu știi nimic despre sentimente și despre faptul că mă iscălesc cu propria mea ființă pe colțurile acestea de piatră ardente. Iubitul meu, o întrebare mă cintă, mă leagă dc firul de iarbă crescut in ctmpie... Ce nemaipomenită întimplare că sintem doi, că unul invie. AM VRUT SA-ȚI SPUN De multe ori am vrut să-ți spun, iubite, chiar mi-am impus să-ți spun să înțelegi pe fruntea mea trec păsări ostenite și-n loc de ginduri-noduroase crengi. Am vrut să-ți spun să te ferești dc mine, sint o pădure dc copaci robuști nu trupul meu spre tine vine nu mersul meu, nu pași inguști. i Evu IEASTRA Desen de IULIUS PODLIPNV rivirea spre poet uitat, ilbe cuvinte de tobă a ce seamănă pc care el B de veacuri, astra o zi vom privi Ana Serafin EVINDECATA insilvane micii pasc u miros de rouă. chi, toate-au mai fost. r e nouă... u, a mal fost zărit , cir al tău geamăn. SPUNE-MI Te caut să te pierd in zori, in liniștea începutului de soare, ee spală o noapte rămasă in grădina cu vise. Alergam rizind prin flori, și mă opreai cu-n zimbet să mă cert că ți-am furat un strop de suflet. Te pierd să te caut în mine, să răscolesc dureri aproape stinse, să te inviu din foc, același foc ce ne-a inăițat spre dragoste și pierzanie. Spune-mi, nu crezi că moartea Ne-ar ocoli in schimbul iubirii 7 MÎINILE TALE Miinile tale mi-au dăruit misterul să nu pot ști de unde vii și nici unde te îndrepți. Miinile tale mi-au împrăștiat timpul in secunde de tristețe să nu pot ști de unde vii. Și miinile tale singure îmi opresc un strigăt de durere. DE ATUNCI Te-am găsit exact in momentul cind aveai nevoie de liniște. Am intrat în vîrful picioarelor și te-am privit; de atunci ne-a cuprins tăcerea pînă azi, șl tot de atunci am învățat s-alung toate zgomotele din jur. spre a salva miracolul privirii care, doar ea, vorbește. PANAIT STANESCU BELLU — Arbori și flori. Viore! Veșcă AM FOST Am fost dintotdeauna .Amurgul cc mă cheamă, Și freamătul de codru Trecutele iubiri... Am fost și-o primăvară Ce parcă se revarsă In cîntece dc orgă In dulcilc-amintiri. Am fost și vastul spațiu Numit eternitate Am fost și blîndul astru Din pure geometrii. Am fost și gheață-albastră De dincolo dc pol Topită-n vechi oceane In amfore dc dor. Iar din izvorul vieții Eu semăn reînnoire Și din trecutul vremii M-adun din mistuire. IZVORUL BUCURIEI Eu mi-am găsit sălașul Sus in munte, Cu trupul și cu inima In soare; In albu-i miez sculptez Heraldice, superbe sanctuare — Mă nasc. Din umbrele pădurii Și mă scufund In vastele tăceri. Cu sufletul și inima curată Eu îmi topesc tn calm extatic Frenetice plăceri. Beția hăurilor negre Răsună fn pereții tari, Făcfnd din pacea fără De hotar Izvorul bucuriei. Întipărit în clipe, Statuar. DICȚIONAR LITERAR Ion Ariesanu Prozator, eseist, publicist. S-a născut la 8 septembrie 1930 în Ocna Mureș (Alba). Facultatea de Filologie a Universității din Cluj-Napoca. Membru al Uniunii Scriitorilor din R.S. România (din februarie 1963). Profesor de limba și literatura română, re- dactor-șef la revista „Orizont". Primele scrieri în „Făclia Ardealului" (Cluj, 1951—1952). De- but editorial cu Anii adolescenței, ESPLA, 1962 (Colecția „Lucea- fărul"), schițe și povestiri cu privire la care s-au remarcat: „efor- tul de a cultiva epicul obiectiv" (Ciobanu, 1962), capacitatea de a reda, cu „fină Intuiție" a psihologiilor, „conținutul afectiv al vieții personajelor" (Lungu, 1962), „arta înserării observațiilor re- feritoare la cadru în ritmul narațiunii" (Crohmălniceanu, 1962). Următoarele două cărți — povestiri și nuvele (Trenul albastru, ESPLA, 1965 și Vară tîrzie, Ed. Tineretului, 1967), lărgesc spațiul de inspirație, propunînd o galerie de tipuri umane (sociale șl morale). în descendența prozei ardelenești clasice (Slavici, Agâr- biceanu, Rebreanu), textele vădesc „un tulburător spectacol de sentimente" în care discursul se relevă prin „omenesc" șl „since- ritate" (Foarță, 1967). Cu O complicată stare de fericire, EPLA, 1967 (ediția a Ii-a, Facla, 1975), scriitorul abordează romanul (in- dustrial). Confruntări specifice contemporaneității, plasate în pers- pectiva unor idealuri morale general umane, propulsează meca- nismul diegetic. Eticismul eroilor „are ca Impuls perpetuarea ne- mlstificată, curată a vieții" ; se afirmă „cultul proceselor funda- mentale ale existenței" (Grigurcu, 1967). în romanul Vrajă, Ed. Eminescu, 1971, este urmărit „drumul unui destin și atitudinea unei conștiințe" (Ruja, 1972), prilej pentru I. A. de a tenta la surprinderea procesului „dialectic al devenirii istorice", la eviden- țierea relației „fundamentale dintre individ și acest proces" (Să- lăjan, 1972). Din punctul de vedere al compoziției, autorul își di- versifică mijloacele, recurgînd la formula romanului epistolar, cu desfășurări contrapunctice șl acumulări succesive în conturarea personajelor. Primiți puțină duioșie 7, Ed. Facla, 1972, este o in- cursiune „în proza poematică miniaturală". „Jurnal liric", „retrăi- re sublimată a unor stări sufletești", cartea confirmă „viguroasa capacitate analitică" a scriitorului (Țugui, 1973). Prin Amintiri de pe planeta pămînt, Ed. Eminescu, 1973 (Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) șl Lumini peste Apuseni, Ed. Eminescu, 1974, prozatorul intră în domeniul reportajului literar. O lume de „semnificative destine contemporane" (Mazilescu, 1975), observată cu minuțiozitate și surprinsă cu o bogată paletă de procedee (des- crierea, portretul, reconstituirea Istorică ori interviul, cf. Popescu, 1974), constituie materia volumelor. Prietenul pc care-I caut pre- tutindeni, Ed. Eminescu, 1976, roman-anchetă, investighează „fără rețineri, fără Idealizări, o lume de obicei idealizată de proza noas- tră actuală : aceea a profesorilor de țară" (Ungureanu, 1976). Re- găsim : credința în valorile umane, „lirismul consubstanțial", „suflul umanitarist", concentrarea stilului (Ardeleanu, 1976 și 1978). Apare toposul Cîmplei (Ungureanu, 1976, Călin, 1976). Respirație liberă, Ed. Eminescu, 1979, readuce scrisul Iul I. A. în zona repor- tajului literar. Este, de fapt, o carte de interviuri care îl focali- zează în prlm-planul dialogului „pe oamenii de lîngă noi", făcînd din reportaj nu „doar text, cl și trăire" (Șerban, 1981). După o cu- legere de schițe și nuvele (Lumină stranie, Ed. Facla, 1981), I. A. se află din nou pe teritoriul romanului : O pasăre în iarnă, Ed. Facla, 1986 și Lumina de Ia capătul nopții, Ed. Facla, 1987. Avînd în centrul său un conflict matrimonial, primul dintre cele două texte romanești pledează pentru idealul comuniunii senine. Pe direcția epică a școlii ardelenești de proză, „dar ducînd analiza spre zona trăirilor afective, a psihologiilor aflate în impas", el realizează portretul convingător al unei femei (Cubleșan, 1986) și demonstrează că „cel mai complex, mai dificil este lucrul simplu" (Tașcu, 1986). Cel de al doilea, sprijinit pe metafora luminii, ca expresie a „legii morale" (Petraș, 1988), confirmă faptul că „socio- filia rămîne atît în planul tipologiilor literare, cît ș! în acela al stilului propriu-zis, definiția cea mai exactă a prozei lui Ion Arleșanu" (Dorcescu, 1988). în 1978 O complicată stare de fericire este tradus în limba cehă la Ed. „Naklodatelstvo Pravda", din Bratislava. REFERINȚE CRITICE în volume : Virgil Ardeleanu, Mențiuni, Ed. Dacia, 1978, p. 142—145. în presă : Leonard Gavrlliu, „Scrisul bănățean", 8/1962 ; Ov. S. Crohmălniceanu, „Gazeta literară", 28/1962 ; N. Ciobanii, „lașul literar", 10/1962 ; Ion Lungu, „Tribuna", 32/1962 ; Mihail Petroveanu, „Steaua", 7/1963 ; Nicolae Țirioi, „Orizont", 7/1965 ; Teodor Vîrgollci, „Gazeta literară", 24/1965 ; Gh. Grigurcu, „Fa- milia", 5/1967 ; Șerban Foarță, „Orizont", 8/1967 ; Constantin Cubleșan, „Tribuna", 27/1967 ; Adriana Mitescu, „Gazeta Literară", 39/1967 ; Simion Dima, „Orizont", 3/1972 ; Sorin Titel, „România literară", 8/1972 ; Alexandru Ruja, „Familia", 4/1972 ; Vasile Să- lăjan, „Tribuna", 20/X972 ; Haralamble Țugui, „Cronica", 15/1973 ; C. Ungureanu, „Orizont", 21/1973 ; Florentin Popescu, „România literară", 1/1974 ; Olimpia Berea, „Orizont", 47/1974 ; Virgil Mazi- lescu, „România literară", 28/1975 ; Emil Mânu, „Săptămîna", 234/1975 ; C. Ungureanu, „Orizont”, 1/1976 ; Al. Ruja, „Familia", 2/1976 ; Valentin Tașcu, „Steaua", 2/1976 ; Virgil Ardeleanu, „Steaua", 8/1976 ; Constantin Călin, „Ateneu", 128/1976 ; Eugen Dorcescu, „Orizont", 29/1977 ; Al. Covaci, „Transilvania", 5/1978 ; George Șerban, „Orizont", 20/1981 ; Valentin Tașcu, „Steaua", 8/1986 ; Constantin Cubleșan, „Tribuna", 33/1986 ; Eugen Dorcescu, „Orizont", 35/1986 ; Vasile Sichitiu, „Orizont", 5/1987 ; Alexandru Ruja, „Familia", 3/1987 ; Irina Petraș, „Steaua", 2/1988 ; Eugen Dorcescu, „Orizont", 5/1988 etc., etc. Olimpia BERCA ORIZONT 6 FOLCLORISTUL - GH. N. DUMITRESCU - BISTRIȚA De numele folcloristului Gh. N. Dumitrescu-Bistrița se lea- gă activitatea uneia dintre cele mai valoroase publicatii apărută in țara noastră — „Izvorașul" (1919), pe care o va conduce neîntrerupt, tre- cînd prin multe greutăți și sacrificii timp de 21 ani. S-a născut la 15 septembrie 1895 in satul Bistrița-Mehedinți, lo- calitate unde, de-a lungul de- ceniilor, va desfășura o pres- tigioasă activitate cultural-ști- ințifică și care va deveni cu timpul un adevărat ateneu popular. își începe activitatea didactică ca învățător fn satul Cîrjel. Pasiunea pentru valo- rificarea folclorului, după cum ne va mărturisi mai tirziu, datează încă din 1909, pe cînd era elev tn clasa I a Liceu- lui „Traian" din Drobeta Tr. Severin. „Un extemporal in care scrisesem frumos despre cinteccle populare imi aduce aprecierea profesorului de ro- mână Vasile Vircol — din școala lui Ovid Dcnsușianu —* mult pasionat dc folclor și În- demnul din partea-i de a cu- lege cinteccle populare. Așa am început, culegind din satul natal, Bistrița, in duminici și in vacanțe, o seamă de cin- tcce populare". La Bistrița Mehedinților a fost învățător 24 ani. Aici, va fi un adevă- rat „luminător" al satului, reușind ca. rînd pe rînd, să înființeze un muzeu etnogra- fic, o bibliotecă cu circa 2 500 volume, o bancă populară etc. Dar pasiunea lui de-o viață a rămas și va rămîne folclo- ruL După cum se cunoaște, revistele de folclor sătești au jucat un rol important în cu- legerea și cercetarea creației populare românești. în ziua de 31 mal 1919, de sub teascurile tipografiei „Con- vorbiri literare" ieșea primul număr al revistei de folclor, muzică, artă națională șl tea- tru sătesc, intitulată „Izvora- șul", condusă de Gh. N. Du- mitrescu-Bistrița. Numele pu- blicației — după cum mărtu- risea directorul ei — este dat „după izvorul pc lîngă care treceam spre școală și spre casă, avind șl o semnificație de modestie ce-i șade bine oricărei lucrări de Început". Evocînd drumul parcurs de revistă, greutățile cu care s-a confruntat, folcloristul Gh. N. Dumitrescu-Bistrița mărturi- sea : „Am dus pc umeri a- ceastă povară nu din ambi- ție (...) nu din dorința de îmbogățire, căci tot bunul nostru l-am dăruit aici pentru a scoate adeseori carul revis- tei din noroiul năcazurilor de tot felul, nu din pofta de a ajunge la vreo catedră de profesor, ci totul se reduce la o răzbuuare contra indeferen- tismnlul față dc o comoară prețioasă". (Izvorașul, nr. 10. 1935) în lunga-i activitate, in re- vistă au fost publicate toate categoriile folclorului literar și muzical, precum și nume- roase date despre obiceiurile, tradițiile poporului nostru. în paginile Izvorașului au apărut și numeroase materiale folclo- rice de pe meleagurile din vestul țării. Menționăm astfel numărul mare al tradițiilor și obiceiurilor care prin varie- tatea și frumusețea lor dau multă originalitate acestui mi- nunat colț de țară. Dintre ele amintim doar cîteva : „Căsă- toria în comuna Mintia — jud. Hunedoara" (Izvorașul, nr. 5, 1937, p. 178), „Horele- (Izvo- rașul. nr. 5, 1938, pp. 174-177), „Din obiceiurile Moților" (Iz- vorașul. nr. 4, 1938, pp. 134-135). Rețin de asemenea atenția creațiile care evocă fi- gurile legendare ale eroilor iubiți ș> stimați ai poporului nostru. „Cîntecul lui Horea" (Izvorașul, 15 ani de activi- tate muzicală șl folcloristică, 1934, p. 3), „Prefectul Butea- nu“ (Ibidem, p. 4). După cum ne informează folcloristul Hossu Longin Pompei, in nota ce însoțește „Cîntecul Iul Ho- rea", acesta a fost găsit „în- tr-un manuscris al bunicului său Hosul loan (1804—1918), cari era cîntăreț și învățător din comuna Carmenl, jud. Someș". La rubrici: „Cuvin- te dialectale", ne sînt prezen- tate acele mărgăritare ale gra- iului bănățean, care au o mare strălucire îmbogățind astfel zestrea lingvistică ro- mână : „Grai cărășan" (Izvo- rașul, nr. 4, 1938, p. 148), „Din Banat" (Izvorașul, nr. 7-8, 1935, p. 287). Gh. N. Dumi- trescu-Bistrița prezintă în pa- ginile revistei „Izvorașul" mo- mente Importante din Istoria folcloristicii românești evo- clnd personalitățile de seamă care prin munca șl truda lor neobosită șl-au adus o contri- buție importantă la valorifi- carea creației populare. Din- tre colaboratorii bănățeni care s-au bucurat de aprecie- rea unanimă a revistei amin- tim pe George Cătană șl pe Lucian Costin. Creație și umanism (Urmare din pag. U încearcă acum, în literatură, o pătrundere nouă și In ace- lași timp interesantă a noțiu- nilor in discuție. Realitatea nemijlocită in care figurează vorbirea șl .ficțiunea" perso- najelor, a înttmplărllor este strins legată de realitatea co- tidiană. Cititorul devine, ine- vitabil, părtaș la bucuriile șl eșecurile scrisului. Dezechili- brul, formalismul creației ar- tistice zămislesc o rupere in planul perceperii (și pricepe- rii) textului, Intre concret șl abstract, Intre prezent șl ab- sent. Prin creațiile literare ce ne trec prin mină ar trebui să respirăm mal adine coti- Revista Izvorașul a contri- buit la formarea unor folclo- riști români. „în revista Iz- vorașul — menționa folcloris- tul Hossu Longin Pompei — am găsit regulile cari trebu- iesc ținute cu sfințenie la adunatul folclorului" („Cum am devenit folclorist", Izvo- rașul, iunie — septembrie. 1939, p. 239). în pagini calde, emoționan- te, este prezentată activitatea cunoscuților compozitori Ion Vidu și Sabin Drăgol. Apre- ciat pentru operele sale deo- sebite, Ion Vidu este în ace- lași timp considerat un neîn- fricat luptător pentru dreptu- rile naționale ale bănățenilor. Revista Izvorașul, activita- tea neobosită-a conducătorului el — Gh. N. Dumitrescu-Bis- trița slnt primite cu căldură In satele Banatului, sînt elo- glați de ziarele și revistele lo- cale. „Excelenta revistă de muzică — subliniază Școala Bănățeană, Caransebeș, 11-12 Iunie 1923, n-ar trebui să lip- sească din casa nici unui în- vățător". Vorbind despre a- ceastă publicație — folcloristul bănățean Lucian Costin men- ționa : „Revista Izvorașul are un bogat șl frumos material de pe toate meleagurile țării noastre : din Oltenia, Munte- nia, Banat, Ardeal etc. Toate ramurile folclorului românesc slnt reprezentate șl cu delica- teță Îngrijite de soții redactori" (Viața Nouă, Lugoj, 16 apri- lie. 1929). De-a lungul celor 70 de ani de activitate, Gh. N. Dumi- trescu-Bistrița, pasionatul cer- cetător al creației populare românești, va reuși să adune o adevărată arhivă, alcătuită din peste 40 000 fișe. Și astăzi Gh. N. Dumitrescu-Bistrița muncește cu pasiunea șl mo- destia ce 1-âu caracterizat în- treaga viață. Prin comunicări și conferințe, prin tntîlniri cu elevii șl oamenii muncii, prin culegerile de materiale fol- clorice duce mai departe munca nobilă de valorificare a creației populare. Evoclndu-1, compozitorul Sabin Drăgol menționa tn 1953 : ..Numele lui Gh. N. Du- mllrescu-Bistrița este binecu- noscut in rindul acelora care Iubesc poporul și arta Iul. Cine nu-și amintește dc re- vista — „Izvorașul" — modes- tă ca o floare de cîmp, prin care Dumitrescu-Bistrița îșl tălmăcea lunar noile culegeri de folclor muzical și literar". O viață închinată înfăptuirii unor mărețe Idealuri, dăruită luminării poporului, valorifi- cării creației sale spirituale. Costea MARINOIU dianul, Istoria. Personajele co- lective sau individuale, chiar dacă nu totdeauna direct re- prezentate In scriitură contu- rează destinul Istoriei, din mers. Dramele și seismele personajelor urmează întocmai dramele și seismele istoriei, ale societății, eșecurile șl bi- ruințele pe care le reprezintă, căci scriitorul e pe deplin convins că, tn afara acestora, nu mal poate fl vorba de au- tenticitate și adevăr, d doar de-o prelungire comodă și ne- satisfăcătoare a stării de bea- titudine. de plăcere estetică ce nu-și atinge scopul. în literatura actuală, perso- najul modelator acționează ca Luna culturii in județul Timiș Cea de-a doua ediție a complexului de manifestări politico- educative și cultural-artisticc „Luna culturii in județul Timiș" se desfășoară sub semnele sărbătorești ale celor două mari momente politice ale anului : aniversarea, la 23 August, a celor 45 de ani de la revoluția de eliberare socială șl națională, antifascistă și antlimpcrialistă și Congresul al XlV-lca al partidului. Purtînd sugestivul generic „Cultură — educație — eficiență", I.una culturii reunește o mare diversitate de acțiuni sub egida Comitetului do Cultură și Educație Socialistă al Județului Timiș și a Centrului do îndrumare a creației populare și a mișcării artistice dc masă. Le consemnăm pc cele desfășurate pină in prezent, subliniind Înalta lor ținută și eficiență formativă, modul responsabil prin care mesagerii culturii și artei din această parte a țării împlinesc dezi- deratele modelării spiritului revoluționar, ale unul om nou. • Zilei de 9 Mai i-au fost dedicate numeroase intiiniri ale tinerilor, din școli, ale oamenilor muncii din întreprinderi și insti- tuții, cu veterani al războiului antifascist, purtind genericul „Erois- mul armatei româno", precum și numeroase simpozioane, mese rotunde, dezbateri, consacrate Independenței României. • Teatrul Național și-a inaugurat „Zilele dramaturgiei româ- nești actuale". • întreprinderea cinematografică a județului Timiș a deschis cea de-a VUI-a ediție a „Lunii culturii cinematografice", fn cadrul căreia au loc pe tot cuprinsul județului vizionări tematice, con- cursuri, montaje cineo-literar-muzicale, schimburi de experiență, simpozioane. • „Poetul, patria, cultura română", simpozionul omagial or- ganizat de Centrul Universitar, Comisia de cultivare a limbii. Asociația Scriitorilor și revista „Orizont". Manifestarea, al cărei cuvînt de deschidere a fost rostit de tovarășul Vasile Bolog, secre- tar al Comitetului județean Timiș al P.CJL, s-a bucurat de participarea unor importanți scriitori, critici și istorici lite- rari, cercetători științifici, cadre universitare: Ion Arieșanu, Olimpia Berea, losif Cheie, Llvltis Ciocârlie, Eugen Dorcescu. Anghei Dumbrăveanu, Felicia Giurgiu, Ion Iliescu, Alexandru Jebeleanu, Mandics Gy6rgy, Simlon Mloc, Ivo Muncian, Ștefan Munteanu, Monica Stoian, Mircea Șcrbănescu, Eugen Todoran, G. I. Tohăncanu, Cornel Ungurcanu, Virgil Vintilescu, Smaranda Vultur. • în numeroase localități timișene au inceput tradiționalele „Zile ale culturii". • Biblioteca județeană a vernisat recent expoziția artistului plastic Gh. Vălcanu și a fost organizată șezătoarea literară „Poem partidului". • Simbătă. 13 mai are loc deschiderea „Zilelor Timișoara muzicală", manifestare tradițională, de un binemeritat prestigiu. Kniievni jivot nr. 1 Sumarul recent apărutului număr 1 pe anul 1989 al revistei timișorene „Knijevnl jivot" se remarcă printr-o diversitate tema- tică Inteligent structurată, prin calitatea ideatică șl estetică a ma- terialului publicistic. Inaugurată cu un text omagial, „Stimă șl prețuire pentru Marele Erou al României Socialiste, tovarășul Nicolae Ceaușescu", revista publică pagini prilejuite de „Cente- narul Eminescu", Intre care traduceri ale unor cunoscute poezii eminesciene, purtind semnătura Iul A. Puslojid, S. Veșnici, I. Muncian, D. Bogdanov. Sub genericul „Proză românească con- temporană" este găzduită o traducere din D. R. Popescu („Mitrele vorbește cu florile"), iar o antologie a literaturii scriitorilor slrbl din Banat reunește semnăturile lui S. Gvozdenovici, D. E. Popln, S. Raicov, J. Popovlcl, C. Milenovici, I. Muncian, D. Mirlanici, S. Bogdanov, D. Balszkl, S. Blașlu, R. Simono- vlcf, L. Perinaț, M. Simonovici, N. Popovlcl. O prezență tl- nără : Cenaclul literar al Liceului de tllologie-lstorle. Pagini de critică șl Istorie literară, semnate de I. Petrov, V. Clrlcl, J. Milin, L. Perinaț, traduceri din poezia română de azi (D. Grozdan, Anavi Adam, Olga Neagu, G. Scîntele), texte Interesante de literatură universală, rubrici atractive pentru copii, precum și un spațiu tipografic destinat informației cultural-artistlce fac și din acest număr ai revistei „Knijevnl jivot" o prezență remarcabilă fn pei- sajul presei literare din România. un catalizator, săpindu-și ca- nale adinei tn conștiința ce- lorlalte personaje. Este un personaj activ. Este eliminată pasivitatea ineficace, dar se mal menține șl se cultivă contemplarea (reminiscențe șl progrese pe linia personajului realist — Iile Moromete, Ion, Apostol Bologa, Petrlnl etc.). Idealul creației literare este să găsească un răspuns, să caute neîncetat o breșă de Ie- șire a omului în cultură, de înțelegere șl îndreptare a fe- lului cum acesta viețuiește fn lume. Personajul modelator con- temporan, Implicat în istorie șl factor dinamizator princi- pal, creează Imaginea omului viu, material, care se înde- părtează vădit de marile de- clanșări de energii mitologice, apropiindu-se tot mal mult de naturalețea șl mărimea omu- lui social actual. Omul social dispune de o întreagă Ideolo- gie, care face din discursul scriitorului o adevărată plat- formă de difuzare a marilor și micilor adevăruri. Fie că provine din mediul urban, fie din cel rural, omul social este superior prin umanismul șl permanenta neliniște interioa- ră de care dă dovadă, într-o nouă societate ca cea de azi. Realismul literaturii, pentru a fi purtătorul unor idealuri majore, nu trebuie să se con- funde (să cadă) In delir ver- bal, In formalism și inauten- tlcitate (falsificare), in clișeu etc. în centrul viziunii scriito- rului contemporan stă năzuin- ța de a interpreta omul - fn funcție de capacitatea șl ne- voia sa de a-și formula idea- luri în raport cu dreptatea, li- bertatea, binele, frumosul etc. Literatura încearcă să pătrun- dă in morfologia umanului (cu înălțările șl căderile sale) : de la omul unidimensional la personalitatea pluridimensio- nală. Urmărirea omului In consens cu traiectoria sa so- cială și spirituală, problema- tica omului mereu tn căuta- rea adevărului, obsesia marii probleme a existenței umane, iată traiectoriile pe care se înscriu creațiile literare ma- jore ale ultimelor decenii, răs- punzfnd înaltelor chemări ale documentelor de partid, ale poporului însuși. 0 ? • ------------------------------------------ORIZONT carte O ediție bibliofilă Mihai Eminescu Opera eminesciană a consti- tuit și continuă să fie, pentru creatorii de cele mai diferite formații, o sursă permanentă de inspirație, un îndemn de a investiga cu tot mal multă atenție universul de adevăr și cultură pe care-1 conține. A- parițla, de-a lungul anilor, pe lîngă tirajele de masă, a exemplarelor remarcabile, prin calitatea hirtiei, ilustrații, for- mate, legătură ș.a., constituie încercări, deopotrivă ale edito- rilor, artiștilor plastici, maeș- trilor tipografi, legătorilor, de a făuri cele mai frumoase vo- lume din creația marelui poet, între acestea, reamintim, a- cum, tn anul Centenar, ediția apărută în 32 de exemplare *, în coli, numerotate de la 1 la XXXII. în patrimoniul Biblio- tecii județene Timiș se află exemplarul numărul XIX. în- treaga ediție a dobîndit certe valențe bibliofile, prin cîteva elemente pe care le semnalăm mal jos : hîrtle specială, cu filigran, format originar (cu margini netăiate), legătură deosebită, toate exemplarele fiind puse în circulație în mape speciale, din pergament asemănător pielii, cu bob mare, culoarea crem (Dimen- siunea copertei 50/28). Fiecare exemplar conține cîte o ilus- trație originală semnată de autoare. Cunoscută ilustratoa- re a lui Eminescu, cu o sigu- ranță a duetului în desen. POEME PENTRU MAMA MEA De ce-ai ochii așa de-albaștri, Maină ? Cind tu deschizi sertarul cuvintelor. Lumea șl cerul se-nsenlzcază. Iar marca și muntele Iși dau mina peste Creștetele ciinpiel acoperite Cu cicoare. Șl parcurile vieții Se umplu de „nu-mă-uita". Legănate -ie un fir de iarbă Stelele mamei risipesc scintei șl sunete De o culoare cum Doar cerul o are. în pajiștea unde ele Se joacă, Soarele a deschis ochii mai Devreme, Iar razele iui Au culoarea excelsior Daciaita Săraru SÎNTETI GATA 7 Simfonia naturii poate Inecpc. De ce cind taci Nu se aude nimica? Șl-n tăcerea mea Am auzit glasul curcubeului. Cind tăcerea a murit Curcubeul nu mai era pe cer. Stelelor Mamei. Grădinile de aștri Au răsărit din nou. Luminile din inima noastră S-au aprins din nou. Florile primăverii Au Înflorit din nou. In algele sunetului Sclipesc viori și flaute. E o zi unică. Soarele și Luna au Coborit pe Pămînt, Ca să asculte slovele Viorii și ale flautului. Un gind bun Este o speranță care Intră intr-o grădină șl Duce cu ca întreg alaiul sufletului. VIAȚA ASOCIAȚIEI • La sediul Asociației Scri- itorilor din Timișoara a avut loc o ședință a Comitetului de conducere al Asociației, care a avut pe Ordinea de zi Dezba- terea problemelor legate dc alcătuirea și redactarea Dic- ționarului literar al scriitori- lor din sfera de activitate a Asociației, Dicționar inițiat de Asociația Scriitorilor din Ti- mișoara. In cadrul ședinței au lua', cuvîntul Ion Arieșanu. Florin Băncscu. Livius Ciocâr- lie. Alexandru Jebcleanu, Ivo Muncian, Maria Pongrăcz. Mircea Șcrbănescu și Ion Du- mitru Tcodorescu. La ședință au participat, ca invitați, Olimpia Berea, redactoarea Dicționarului, și Eugen Dor- cescu. redactor-șef al Editurii Facla. Lucrările ședinței au fost conduse de poetul Anghel Dumbrăveanu. secretarul Aso- ciației Scriitorilor din Timi- șoara. • Scriitorii care au compus juriul Concursului de creație literară .Mihai Emi- nescu'1 — Arad. 1989. au fost primiți de tovarășul Alecu Floareș, secretar al Comitetu- lui județean Arad al P.C.R. Membrii juriului, cărora li s-au adăugat scrillorii Vasile Dan, Gheorghe Sehwartz șl floria Ungureanu, au luat parte, de asemenea, la o reu- șită șezătoare literară, care a avut loc la Centrul de cultură șl creație socialistă din loca- litatea Lipova, județul Arad. • în ședința de marți a Ce- naclului Asociației Scriitorilor din Timișoara și al revistei „Orizont", Traian Liviu Biră- icscu a citit un fragment de roman, comentat, într-un sub- stanțial referat, de criticul li- terar Cornel Ungureanu. La discuțiile care au urmat au luat cuvîntul : Nicolae Țirioi, Marian Odangiu, Anavi Adam și Ion Arieșanu, conducătorul ședinței. In ședința următoare a Cenaclului, marți, 16 mal 1989, ora 18,00, va avea loc, sub genericul Literatura șl muzica, o întîlnire cu membrii Filialei din Timișoara n Uniu- nii Compozitorilor. M. O. Premii obținute de studenții timișoreni la etapa republicană a Festivalului Artei și Creației Studențești (Brașov, aprilie 1989) — secțiunea literatură și publicistică Premiul 1: Revista „Forum studențesc", Andrei Bodiu tpoezle), Llllana Mendrea (eseu, folclor). Mircea Mltruțiu (anchete — Interviu), Gazeta de perete a Facultății de Electrotehnică. Premiul II : Simona Constantinovici (critică literară), Adrian Mioc (eseu), Gydrty GySrgy (literatură de anticipație). Premiul ni: Monica Stoian (eseu, folclor), Gabriel Marineasa (proză), Valentin Sămtnță (foileton), Ovidiu Guleș (anchete — Interviu), Adrian Bădescu (reportaj). Studioul studențesc de radio. Ligia Macovei este apreciată pentru reușite echivalențe grafice ale ideilor poetice. Elocvența limbajului plastic, nutrit de starea emoțională șl ideatică, constituie un reper important în tălmăcirea, cu sensibilitate lirică, a versuri- lor întregului volum. Ilustra- ția care-1 deschide, desen pe- niță în tuș negru, aceeași de la pagina 167, inspirată de „Scrisoarea V", se distin- ge prin forță imaginativă, prin desenul suplu și sintetic. Realizarea exemplarelor din această ediție relevă, o dată mai mult, faptul că bibliofilia este o disciplină bogată în semnificație socială, cîmpul unei nobile dăruiri, care rafi- nează pînă la esențe pure și inegalabilă eleganță setea fi- rească a omului de înălțare, dăruire și devenire prin valo- rile pe care singur le-a creat. Hortensia BAICA fanion * Eminescu, Mihai. Poezii. Text stabilit dc (D. Panaites- cu) Perpesslclus. Ilustrații de Ligla Macovei. București, Edi- tura pentru literatură, 1964. 2 f. nenum. netip., 345 p. cu ilustr. 4- 1 pl. AMIRALUL SEPPY, DE PE DRAKKAR Peste numai cîteva zile, naționala noastră de fotbal va întîlni, la București, naționala Bulgariei, la aceeași dată Danemarca ju- cînd în compania Greciei. Și uite că, după ce am jucat atît de bîlbîit la Atena (de s-au găsit, printre cronicari, suflete caritabile care, în loc de condei au folosit comprese pentru genunchi ru- giniți I), danezii au cîștigat la bulgari acasă și s-au apropiat dc noi, plutind cu drakkarul pe Dunăre, la numai un punct In felul acesta, nu mai avem decît o alternativă, aceea de a cîștiga toate meciurile acasă. E drept că și dumnealor li se întîmplă același lucru, numai că, după cum știți, noi am mai hamletizat fără spor, de vreo două ori, acasă. Deci, cine sînt acești danezi-jucători ? (Despre Hamlet, bănuiesc că dețineți unele amănunte). Federația lor de specialitate, Dansk Boldspil Union, s-a înființat exact acum o sută de ani, iar la ora actuală, la o populație de 5,1 milioane de suflete, Danemarca are 208 350 de fotbaliști legitimați în 1479 de cluburi. Foarte mulți joacă în străinătate, naționala fiind construită pe scheletul (ca să zicem așa) „mercenarilor" — 16, din 24, la Europenele din '88, de pildă. Renașterea fotbalului danez, a naționalei mai precis, a început în 1979, cînd la cîrma echipei a venit vest-germanul Sepp Piontek, fost fundaș la Werder Bre- men, Fortuna Diisseldorf și St. Pauli, iar apoi, o vreme, antrenor al reprezentativei din Haiti. S. P. a fost selecționat în urma unui concurs la care au participat 60 de tehnicieni. Contractul său expiră în 1990, cînd el va împlini 50 de ani și, se pare, va fi declarat cetățean de onoare al țării. Pînă acum, cea mai bună performanță a echipei a fost prezența în semifinalele CE din 1984. In linii mari, echipa pe care a aliniat-o la următorul campionat european (unde tot în fața spaniolilor s-a oprit 1) a fost aceeași din ediția franceză, conflictul între generații făcîndu-se tot mai simțit. Dar nu vîrsta este criteriul după care „amiralul" Seppy își face 11-le din teren. Drept dovadă, în meciul cu bulgarii a evoluat (excelent!) veteranul Morten Olsen, care are aproape 39 de ani (născut la 14 august 1949, 1,84 m, recordman al selec- ționărilor în prima reprezentativă). Dar să nu credeți că vîrsta nu și-a luat drepturile : fundașul Busk (36 de ani) a avut mereu recidive la operația de tendon, Lerby și Preben Larsen, amîndoi trecuți de 30 de ani, traversează, constant, cîte o eclipsă de formă. Dintre cei mai tineri, Molby (din 4 iulie 1963, activează la Liver- pool) s-a bătut în fața unui bar și a fost închis trei luni pentru conducere în stare de ebrietate. După cum vedeți, au și vikingii probleme destule. Noi să-i batem, miercuri pe bulgări și, apoi, să le privim mai atent. Marcel TOLCEA SUNETUL MUZICII top • Chiar șl pasărea măiastră își are colivia ei. • Ratare există doar tn mo- ralitate, căci pe aceasta n-o mal poți reface. • Nu-ți sporește cu nimic prestigiul dacă-ți lauzi prie- tenii. « Crezi în cinste numai dacă o ai. • Trebuie să Inventăm pi- lula durerii de cap, dacă vrem să înlăturăm beția. • tnalță-ți ștacheta peste care poți să sari. • Nu-l obligatoriu să tră- iești o sută de ani pentru ca să-ți depășești secolul. • Fă ochii mari, dar nu te lăsa orbit de ceea ce vezi. • Dacă alergi, nu înseamnă că trăiești mai intens. • Numai dacă execuți per- fect poți să și comanzi la fel. • însăși prezentarea la start este o mare izbîndă. • Te crezi unic nuftiai fiindcă nu ți-ai întîlnlt du- blura 1 • întîlnirile întîmplătoare pot da roade nesperate. • De vrei să-țl îndepărtezi, încet, dar sigur, semenii, fă mereu glume cu el. • Poți înțelege prezentul numai dacă ți-al înțeles tre- cutul. • Progresul începe cu do- rința de a-1 avea. • Nu-l minciună dacă spui doar ceea ce crezi. Trailă N1COI.A 2. „Există două variante in încercarea dc a dobori un record. Amîndouă pot fi eficace, atnindouă se pot dovedi Inutile", afirmă Brian Glanville, autorul best-seller-ului „The Olympian", roman apărut la Londra, chiar In 1969, anul cel mal strălucit din cariera fraților Glbb. Dacă îndemnul potrivit căruia performerii stadioa- nelor trebuie ,.să se întreacă pe sine" pentru obținerea victoriilor e valabil în lumea sportului, el își găsește aplicabilitatea și în plan artistic, în sfera muzicii pop britanice, care, după perioada unui pionierat relativ scurt, va culmina cu forța șl vigoarea ce-i determină pe critici să uzeze de expresia „The Britlsh Invaslon", pe deplin justificată. Să amintim că în anii '60, pe lîngă „consacrații" Shadows, Beatles, Rolling Stones, scena pop engle- ză aliniază valoroase grupuri ce se vor impune apoi, grație mass- media, în întreaga lume : Tliem ; Kinks ; Dave Clark Fîve : Yard- birds ; Animals ; Led Zeppelin ; Cream, Spcncer Davis Group ; Amen Corner ; Equals ; Fortunes ; Herd ; Ilerman’s Hermits. A- ceastă înșiruire, departe de a fi exhaustivă, poate sugera cititorilor mai puțin inițiați emulația fără precedent a anilor '60 în aria muzicii pop engleze. De atunci multe grupuri s-au destrămat, altele le-au luat locul, dar merită să amintim că există și for- mații „de viață lungă", pe care le putem asculta șl azi, evident, nu numai pe discuri, ci și pe scenă. Printre acestea BEE GEES, care — vă vine să credeți ? — activează de 34 de ani 1 în 1955 Bee (Brothers) Gees (Gibb) se numeau Blue Cais (Pisicile albastre) și cîntau între reprizele dintre două filme la un cinematograf cu program non-stop. Cu prilejul evoluției acestora la o cursă auto- mobilistică din Brlsbane, unde cîntau pentru un numeros public, un producător îi descoperă. între 1965 și 1966 Bee Gees e cotat drept cel mal bun grup pop australian. Să nu credeți că în acel moment In „țara cangurilor" acesta era singurul exponent al muzicii pop. De-ar fi să-l amintim măcar pe Easybcats, grup al cărui hit „Friday On My Mind" făcuse deja înconjurul lumii... în 1967 grupul fraților Gibb se afla In Anglia. Este anul afirmării plenare, prin hit-ul „New York Mining Disaster 1941", o piesă tulburătoare, „spusă" într-un limbaj muzical cu totul particular. (Va urma) •Petru UMANSCHI CE E CU HAGI ?... ...ce s-o fi întîmplat ?l — se întreabă parte din suflarea noastră fotbalistică, avînd în vedere șl-n durere evoluția sa din meciurile astei primăveri, cînd, din varii motive, cel mai bun fotbalist român al clipei nu-șl confirmă întrutotul clasa mondia- lă ; la Cluj-Napoca, deunăzi, a ratat două lovituri de la 11 metri (închipulndu-ne, cei din afară, că unul l-am fl înscris și noi, chiar cu ochii închiși — și nu-i deloc așa 1), mai înainte s-a mișcat greoi Ia turci și la greci, de unde, firesc, nedumerirea și întristarea care ne apasă în perspectiva meciurilor atît de apropiate : Steaua — A.C. Milan și România — Bulgaria ; chiar să se fi stins fala și forța lui Gheorghe Hcgi ?, atît de meteorică să-i fi fost trecerea printre idolii arenelor noastre ?, atît de subțire să-i fie ambiția ? — iată pricina neliniștilor, absolut justificate, din ultima vreme ; cum, încă, sînt optimist d_in fire, cum, mereu, am iubit valoarea și talentul, frumosul și arderea, nădăjduiesc că starea sa apatică e una firească, legată, ca oricărui creator, de asteniile specifice primăverii, trecerii de la un anotimp la altul, de la floricelele tinereții la actele mari ale înțelepciunii ; zău, eu simt că-n obo- seala lui Hagi, e, de fapt, o creștere, o acumulare, o coacere. Am tot scris, d-acl, că-1 aștept pe Hagi ! Cu adevărat, eu cred In steaua acestui minunat fotbalist, de-mi sfîrîie metafora pînă la marele meci cu Van Basten și compania ; da, mizez pe Hagi și Lăcătuș, pe Lung, Bumbescu, și lovan ; ba : pe toți I Teodor BULZA ORIZONT © 8 • Planul înclinat In acel miez de aprilie al acelui an 1988, sosisel la Washington șl tocmai voiai să dai de-a dura, pe planul Înclinat al unei străzi, un enorm ghem In care strînsesei toate meridianele de pînă la Greenwlch și Stratford-on-Avon — pe unde fusesei mal înainte — și pe cele de după Imaginara traiectorie a corzii care unește cei doi poli ai planetei. Vrei să spui că abia te mal descurcai In evidența fuselor stelare, rotite Intre azurul cerului șl depărtările de dedesupt, la fel de albastre, ale Atlanticului. Pînă la urmă, ghemul s-a deșirat singur prin labirintul liniștit al orașului de pe malurile Potomaculul. Deci Washington D. C., cu solare clădiri care, prin stlpulări vechi, nu pot depăși înălțimea Capitoliului, cu ample spații consacrate vegetației, unde vii, timp de o oră, cu un obișnuit avion, de la New York, începe Ia „Marbury House“, în Georgetown, unde, la recepție, ți se dă un tichet pentru uq aperitiv gratuit, la barul hotelului, într-un stil propriu vieții de aici. întrebuințarea tichetului, la „Ieșirea" care urmează oricărei „Instalări" într-un oraș nou, se nimerește a coincide cu așanumita „oră a fericirii", care — ți s-a spus — nu e în toate zilele la aceeași oră astronomică; „ora fericirii" înseamnă 60 de minute în care te servești, fără a plăti, cu tot ce vrei din bucatele expuse pe o masă anume. Timpul nu țl-a mal permis, în cele cîteva zile, să mal dai de o asemenea oră. într-una din zilele washlngtonlene, îi mărturisești însoțitorului, după o cină la Red Sca, un restaurant etiopian, că n-ai senzația că te afli tn America. Dar unde ? se Interesează el, întrucîtva Intrigat. El, bineînțeles că-n America, ti explici, dar poate că impresia vine din faptul că viața nu țl se pare atît de trepidantă ca-n filmele americane ; plus omul de pe stradă, washlngtone- zul liniștit, ca să-l parafrazăm pe Graham Greene, omul amabil, care, dacă te întîlnește surîzînd unul gind, îți strigă : hal I Adică un fel de : salut I Sigur că prima impresie nu este întotdeauna acordată cu aceea întemeiată pe o cunoaștere de treizeci de zile, pe care urma s-o experimentezi, de la un mal. la celălalt, al celor două oceane între care se întind Statele Unite. Nu știi dacă felul tău de a te simți miliardar de timp, deci de a nu te grăbi nid în ceea ce faci, nici în ceea ce decizi, este întotdeauna cel mai nimerit, dar structura interioară, concepțiile, convingerile nu se pot schimba, o dată bine formulate. Așa că, îți spui, mal bine vezi temeinic ceva decît să alergi, ca Intr-o derută, de colo-colo. Ceea ce șl procedezi. Așadar, mai Intîi Biblioteca Shakespeare, Biblioteca Congresului, Smlthso- nian Institutlon, despre care sperăm să găsim timpul necesar spre a scrie, cind vom Începe derularea întîmplărilor acestui itinerar. Spre seară, vel răs- punde Invitației făcute de Washington Writera* Publlshlng Ilouse, care orga- nizează o recepție și o sărbătorire a celei de a XII-a serii de cărți premiate la un concurs șl, ca urmare, editate. Titlurile lor : Invinglnd cu gravitate ^i Recoltă de piatră. Ajungi pe Macomb Street 3207 și te întîmpină amfitrioana Însăși, poeta Ellsavletta Ritchle, afabilă, blîndă, șl te conduce, cu un surîs luminos, pe o scară Interioară, apoi în salonul aglomerat. Ești invitat să lei cunoștință de cele practicate îndeobște la toate recepțiile șl te retragi spre un balcon, dincolo de care ard culorile și miresmele cîtorva pomi înfloriți, în adierea unei pale de vînt, ce vine dinspre un pilc de arbori. Cunoști o mul- țime de poeți, gazetari, profesori, admiratori ai celor două poete etc. La un moment dat, Ellsavletta Ritchle cere liniște și ascultăm lecturile poetelor proaspăt editate : Anne Knox șl Maxine Clalre. Freamăt, aplauze, felicitări. Recepția își reia lucrările. Fac cunoștință cu Chrls Llewellyn, frumoasă blondă care are dificultăți cu fiica ei de 2—3 ani, ce plînge mai tot timpul. Numai tatăl șl puternicul său cîine-lup, care-1 însoțește, reușesc să-l stăvilească ho- hotele. In scurt timp de la întoarcerea în țară, ești plăcut impresionat cînd primești cartea promisă de Chrls. Intre curiozitățile ce se derulează este șl cunoștința unul geograf care îți mărturisește că ar vrea să vadă Delta Dunării. Ești încintat să-ți amintești propriile tale călătorii în lumea paradiziacă a Deltei noastre șl cauți să sporești interesul celui ce vrea să o vadă. Urmează o nouă repriză de poezie, după care se reinstalează lunga conversație ; se răresc rîndurile dar, la Insistența Doamnei Ritchle, rămîi pînă pleacă și ultimul mohican. Acum ești numai cu familia care a găzduit seara literară. 11 ești prezentat domnului Clyde H. Farnsworth. Amfitrionul este ziarist la The New York Times, în subredacția din Washington, și are în preocupări chestiunile legate de Congresul Statelor Unite. S-au retras și copiii, poeta îți pregătește cîteva din cărțile sale, opertnd modificări In text, dăruindu-țl generoase autografe, revenind Iar asupra unor versuri, după care, cu un zîmbet cald, de neuitat, repetă Invitația făcută de soțul ei, Domnul Farnsworth, un bărbat distins, discret care, probabil din pricina treburilor profesionale, sosise acasă abia spre sfîrșitul reuniunii. Cind eziți să accepți invitația de a merge împreună la un restaurant, poeta devine fermă. Intr-adevăr uitasel că ea, toată seara, fusese Indatoritoarea gazdă șl voia să Iasă undeva I Și astfel, în automobilul domnului Farnsworth, ajungi la un restaurant thailandez. Se poartă bucătărie exotică. Apare orientul extrem, tînăr, unduios, cu priviri și surîsuri de mag- nolii șl nuferi. Nu ești curios de băuturile extremorientale. Bun șl vinul call- fomian, bun șl vinul românesc. Bune și mîncărurile thallandeze. Seară Repe- tabilă, poeții se pot înțelege mai ușor decît profeții armelor (ceea ce spun și alte tnttlnlri cu poeți din New York, Chicago, Boston, Cedar Falls, San Francisco), respectîndu-se reciproc și-ncercînd să se apropie prin graiul pur al versului, sperînd să se revadă în alt vers, cel visat, al unei lumi mai bune șl-al unei păci durabile pe atît de încercata noastră planetă. Anghel DUMBRĂVEANU LIRICĂ AMERICANA CONTEMPORANĂ ELISAVIETTA RiTCHIE ROTIND CERCUL In lunga și distrusa-mi viață atitea cercuri sfărimate sini ; iaiă-le, imprăștiate-n jurul meu. Voi inventa o nouă geometrie. Dar perfecțiunea unui cerc persistă Chiar dacă valuri, rotocoale ii ating. Sistemul meu. la fel eu cel astral, c risipit. Eu sint și soarele și luna multelor planete. In dansul lor, aceste galaxii ce-mi aparțin, desigur, se revarsă. De-aceea am incă de invățat ce orbite să descriu șl cum. De fapt am dc învățat cum să schițez tot cerul. LECȚII MUSONICE După tăcerea secetei, ce de cuvinte I Din alfabetul efemer schițat in praf învăț acum gramatica ploii, lingvistica torentelor. Dar bălțile rămin de necitit, sint prea neclare pentr-un ochi străin : conțin un vag mesaj despre durere In umed bilbiit dc buruieni. Sfîrșitul lecției e anunțat de soare. Nu o prea știm. Pămîntul c deja uscat și spulberă grafia. Rămtn acum doar niște semne dc-nceput în locul fostelor cuvinte. Furtuna următoare mă va-nvăța, probabil, să descifrez întregul gind ascuns de nor și oe pămint; de nu, neterminat răminc Iar un paragraf fcstil. OCUPAȚIE : FEMEIE CU ACUL, PENSIONARĂ Nu-și m-t împletește vorbele. Fircle-i cad in poală. Deși încearcă să le-adune dcgetcle-l găsesc doar vechi degetare și scame. Zdrențele vorbelor el sînt mucede, murdare. nu se mai pot cirpi, spăla. Se vor desprinde, vor cădea ca haina de spital, dar inainte de așteptata dezgolire ea tot mai prinde petec lingă petec tăcerea să-și ascundă. IN ORIENT EXPRES Luna apare mereu prin fereastră treclnd dinspre sud înspre nord dispărind precum un balon doborit reapărind ca o țintă la trageri nu pot fi sigură pentru că ea se reflectă printr-o fereastră care la rindu-i e-o vagă reflectare a vagonului șl-a mea nu dorm probabil fiindcă luna e plină săltată de-a nopții maree oriunde merg eu șl vagonul prin tunde și gări neștiute luna-șl aleargă înainte In mare viteză peste mări de cimpii mișcătorul său ochi DESCÎNTEC Dă-ml trei flori, trei srizanteme Adu-mi luna de pe cer Din cucută scoate-mi țăndări Sari pe fire de palng Smulge zgura din tăciune tn ochi suflă-mi spori de puf ?'ese-un șal din fulgi de știre nfășoară-ne cu el Zvirle lebedele iernii Domolește al meu gind Carnea-ml inoalc-ncet ghicește-mi Stoarce-ml slngcle din piept în românește de Hortensia PARLOG OASPETE DE VAZA A venit in ospețic de mai multe ori. Nu chiar imediat după ce a murit fn timp ce-și cumpăra biletul de tren să vină să-și petreacă încă o aniversare cu noi : cl acum. Șl-o fi petrecind tot anul in tartar ? O ti reușind acum să plece mai ușor — precum novicele primește călugăria și odată cu ea o libertate limitată ? Se ivește la ușă cu același strigăt de veseli» Eu o ajut să treacă pragul, 11 iau haina, fularul, bastonul negru Șl-o aștept să-șl netezească părul nins. Intrăm in odaia gătită cu panglici de hlrtie creponată Strigind „La mulți ani 1“ și „Ghici cine a venit r" Vorbim tare, pentru că o surdă, Insă ca cîntă In rînd cu noi, laudă darurile, suflă in luminări și face cu ochiul unul copil in timp ce-și linge degetele țepene șl întreabă : „A cui zl de naștere urmează t“ Croșetează cu multe luni înainte, așa, ca să fie. Apoi observ : a și dispărut, deși prăjitura și ambalajele rupte stau împrăștiate pe mas» Mă trezesc tremurînd, înfiorată șl speriată — cu toate că ea nu asta ar fl vrut. ÎNTÎLNIRE : BRAZILIA Iar Moartea va purta acolo un lințoliu verd» o ramură de viță in ghearele-i negre și orhidee mărunte Ia reverele rupte. Cu toporișca, Iși croiește un obsidian. Nu știu dacă o să-mi fie mal puțină teamă, însă mă atrage pitorescul: am să mă Îmbrac in frunze de junglă iar In păr o să port zămoșiță. DILEMĂ Nu pot să-ți dăruiesc soarele sau luna. Le-am dăruit demult pe amindouă. Ai sosit prea tîrziu. Și tn ai risipit, la rindu-ți, multe stele. Dar privește 1 Pe cer plutește o nouă galaxie, încă neîntinată, necercetată, nerevendicată ! Vino ! Lacomi și darnici, îndrăzneți și sfioși ne vom furișa prin tune Iele negre ale spațiului acolo unde nu există gravitație. Iar timpul devine reversibil. Vom aduna coșuri Întregi de stele, ne vom împodobi lîngă foc, apoi vom exploda șl noi, răspindindu-ne fn spațiu ca noi gaîaxil. Numai un poet risipitor dăruiește fntreguî univers tot ce-ți ofer cu șînt cuvinte și meteoriți. în românește de Mircea MIHAlEȘ COLEGIUL DE REDACȚIE? ION ARIEȘANU (redactor |eD ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor tel adjunct) ViOREL GOLȚESCU, NICOLAE PtRVN. GORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ; TIMIȘOARA, strada RODNEI 1: Telefoane 1 3 33 90 pi 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu te înapoiază. Abonamentele te fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA IPB.T. îndesi 43 907 orizont 1° Proletari Mi toate iărIU, anttt-v8r iAPTAMINAl SOCIAl-POUTIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R S R. $1 COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 20 (1159) 1» MAT 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG.. 3 LEI TEMEIUL DEVENIRII SOCIALISTE TEZELE ȘI PRINCIPIILE ELABORATE DE PARTID, DE SECRETARUL SAU GENERAL. TOVARĂȘUL NICOLAE CEAUȘESCU, BAZA ACTIVITĂȚII POLITICO-IDEOLOGICE Dezvoltarea conștiinței so- cialiste și formarea omului nou. cu o gîndire prospectivă și înnoitoare, personalitate multilateral împlinită, stăpînă pe o concepție științifică des- pre lume și viață, pe știința transformării revoluționare a lumii și înnobilată cu înaltele valori ale moralei socialiste, cu cele mai valoroase cuceriri ale științei, stăpîn deplin pe tehnica și tehnologiile cele mai avansate reprezintă — așa cum arată tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la Plenara C.C. al P.C.R. din 12-14 aprilie a.c. — ©stringentă nece- silat& pentru progresul societă- ții noastre și de aceea acest deziderat este preconizat cn un obiectiv strategic de pers- pectivă a politicii partidului de împlinire a celei mai avan- sate și umane societăți, socie- tatea comunistă. Formarea șl dezvoltarea conștiinței socia- liste, a omului nou este însă nu numai o latură esențială a procesului revoluționar, un produs al acestuia, cl, totoda- tă, și o premisă a sa, deoarece în concepția partidului nostru socialismul șl comunismul se construiesc cu poporul șl pen- tru popor, Iar acest amplu și complex demers Istoric nu poate fl decît o creație Isto- rică, înfăptuită în comun de o colectivitate umană pe de- plin solidară și autentic libe- ră și stăpînă pe destinul său. Iată, deci, că afirmarea cres- cîndă a rolului social al acti- vității politico-ideologice își are o dublă întemeiere: pe de o parte, în împrejurarea că socialismul este opera con- știentă, de mare amploare și profunzime a poporului, reali- zată într-un măreț șl neîntre- rupt proces revoluționar care necesită Implicarea totală și responsabilă a științei și con- științei, iar, pc de altă parte, în dezideratele presupuse de umanismul comunist, ce se clădește odată cu noua orîn- dulre. umanism căruia îi este propriu un tip uman omnipo- tent la scara întregii societăți, înzestrat cu virtuțile creativi- tății. nle competenței și dem- nităiii, care să acționeze nu numai pentru cunoașterea lu- mii, dar șl pentru transfor- marea naturii șl a societății, pentru a-șl făuri o societate înaintată, plurivalentă, în care să fie preponderentă 0 înaltă conștiință științifică, revolu- ționară. Pornind de la esența con- cepției materialiste asupra istoriei, partidul nostru a ac- ționat cu fermitate, cu deose- bire după Congresul al IX-lea, pentru dezvoltarea puternică a forțelor de producție, pentru perfecționarea relațiilor de producție — proprietatea so- cialistă. formele de organiza- re șl de conducere ca șl cele de repartiție — și consolldînd poziția de proprietar, produ- cător și beneficiar a oameni- lor muncii. Concomitent s-a desfășurat o vastă activitate teoretică, politlco-ideologică și educativă, ceea ce a asigurat o adecvare continuă a teo- riei revoluționare la prac- tica revoluționară. Este me- ritul istoric al tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU de a fl subliniat mereu necesitatea intensificării activității de for- mare șl dezvoltare a conștiin- ței socialiste, de a înlătura unele rămîneri în urmă la care s-a ajuns într-o etapă sau alta a construcției socia- liste. In magistrala Cuvîntare la Plenara C.C. al P.C.R. din apri- lie a.c., tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a precizat din nou și a aprofundat ideile dc bază formulate la Congresul al IX-lea, precum și cu alte prilejuri, accentuînd asupra necesității de a perfecționa și dezvolta continuu legile gene- rale, principiile socialismului științific, corespunzător cu „noile cuceriri, cu noua cu- noaștere umană", a reaccen- tuat, de asemenea, că „for- mele de construire a socialis- mului nu sînt date o dată pentru totdeauna", că au există „modele", că fiecare popor, fiecare partid „trebuie să-și stabilească formele rea- lizării socialismului corespun- zător condițiilor economico- sociale și noii etape cron ic a literari Sub semnul întrebării ipoteze, clasificări, dubli, problematizări, ironizări, descrieri, paranteze „epice", confe- siuni, pe scurt, neliniști, îndoieli, incertitudini — iată, dincolo de cuprinsul propriu-zls, o po- sibilă tablă de materii a recentei cărți • a lui Dan C. Mihăllescu. Pentru cine l-a citit, prin reviste, cu atenție in ultimii ani, noua față a scrisului său nu constituie o surpriză. De la un stil sec. eficient, fără ocolișuri Inutile, perpen- dicular pe Idee, criticul a evoluat spre o scriitu- ră mai relaxată. Mal spectaculoasă — cu un ter- men imprecis. Dan C. Mihăilescu a doblndit, printr-o muncă asiduă, ceea ce un loan Buduca sau AL Cistelecan aveau de la bun început: o seducătoare artă a înscenării discursului exege- tic. Am trăit chiar impresia că, sub Impulsul noii descoperiri, autorul se simte tentat să facă exces de spectacol. Plictisit, probabil, de uscăciunea .universitară" a scrisului său de pînă acum, el trăiește bucuriile recuperării. Ca un jucător de tenis îneîntat de propriile-i cali- tăți, îndrăgostit de indemlnarea de a mînui ra- cheta, el uită să mai trimită mingea in terenul adversarului. Există, neîndoielnic, și o miză au- toreflectantă a cărții lui Dan C. Mihăilescu : în- trebările adresate poeziei sint. mal întîi, între- bări puse de către autor lui însuși. Un alt fel de cucerire și exprimare a subiectivității, care va să zică Așezat sub semnul lui Camus și al perso- najului său din Căderea, Jean-Baptiste Clamance (o alegere surprinzătoare, dacă nu chiar ciu- dată, într-un moment de posl modernism atot- biruitor). eseul lui Dan C. Mihăllescu — deși obsedat de clasificări — rămine el însuși incla- siftcabil. Ar fi vorba, totuși, de un eclectism su- perior. de un principiu a) stupului : autorul cu- lege informațiile de unde ti vine mal la Inde- mînă. Miel blînd. Dan C. Mihăilescu se hră- nește. cu o fraternă imparțialitate, atît din no- bila filosofie, cît și din plebeian» critică lite- rară. Sedus de eseistica seînteietoare a unul Cioran, dar și de chestiunile de morală din ope- ra aceluiași, autorul își fixează, astfel, o ascen- dență ilustră. întrebările adresate poeziei depă- șesc, într-un anumit sens, capacitatea acesteia de, a furniza răspunsuri. Nu sînt simple intero- gatii de natură tehnică. Nu o retorică a facerii poemului urmărește Dan C. Mihăilescu. Ci o morală a devenirii scriitorului. Punînd sub lupa este posibilitatea șl privilegiul artistului de a gindi auzit, cu voce tare, în mijlocul oamenilor. El este o forță miraculoasă : îndulcește clipa omului trudit și potolește pe omul rău. Cîntecul seamănă copiilor : el nu poate stăvili răul dar il poate iunina“. Poetul pune rolul cîntărețului la mare cinste. Cîntecul lui Doga e așezat ală- turi de înfăptuirile celor mai mari artiști al lo- curilor : „Ceea ce a înfăptuit Druță in literatură, Sulac in cîntccul popular, Kurbet în dans. Bla- jinu în limpezirea glasului de taraf, Grccu in zugrăvirea pc pinze a porților noastre, Loteanu in regia cinematografică. Iar Mihai Cimpoi in Îîndirea critică, a făptuit Doga in cîntec..." nțelegem mai bițe prețuirea pe care Grigore Vieru o acordă artistului In colectivitate. Iar în această colectivitate — ca în orice co- lectivitate care ține la prețul modelului vechi, la imaginea ei arhaică, rolul esențial îl are ma- tricea generatoare. Mama. Făptura mamei e un poem definitoriu pentru această poezie a mag- nificării : „Ușoară, maică, ușoară, / C-ai putea să mergi călcînd / Pc semințele cc zboară / Intre ceruri și pămînt ! // In priviri c-un fel de teamă. / Fericită totuși ești — / Iarba ștîe cum te cheamă, / Steaua știe ce gîndești". Nu haosul, ci cosmosul, nu dezordinea ci ordinea lucrurilor. Grigore Vieru e un poet al armoniei, vechi, străvechi, preocupat de casă, sat, limbă maternă, femele, strămoș, izvor, pa- trie, sămință, pămînt. Toate se așează firesc într-o constelație a tradiției, a nașterii și a dăi- nuirii. Ingenuitatea lui Grigore Vieru face parte din regimul de existență al cîntărețului șl grație acestui har scrie remarcabile poeme pentru copii. Bine face autorul selecției că le repro- duce : avem de-a face cu unul dintre cei mal înzestrați poeți pentru copii din literatura scrisă In românește. Șl ar mal fi ceva. Nici un autor nu mi-a dat conștiința solidarității poeților ca Grigore Vieru. El știe că aparține — cum ar spune Blaga — unui popor de poeți. Dacă în urmă e Eminescu, zeificatul, model absolut și aspirație perpetuă, lingă el există mereu un poet într-o comunicare subterană, într-o tovărășie sublimă. Autorul îi dedică o poezie. Dedică și se dedică. Niciodată nu am întîlnlt atîta bucurie de a mărturisi apartenența, atîta exultanță a misio- narismului poetic ca în cazul lui Grigore Vieru. Cornel UNGUREANU • Grigore Vieru, RÂDACINA DE FOC. L’oeme. Confesiuni. Cuvint înainte de loan Ale- xandru. Postfață de Victor Crăciun. Ediție ilus- trată de Sabin Bălașa. Selecție și îngrijire de ediție Areadie Donos. Ed. Univers, 1988. a —- semnului de întrebare un poem, autorul află răspunsuri despre o concepție asupra literaturii, despre un om și, In sens mai larg, asupra exis- tenței. Ajuns în acest punct, asemeni unui alt Monsieur Jourdaln, Dan C. Mihăilescu face filosofie fănă să-și dea seama. Dar chiar nu-și dă seama ? Ar însemna să-l subapreciem. Aș spune altceva : autorul se sim- te mult mai tn largul său atunci cînd iese din chingile teoriei pe care, de bună voie și nesilit de nimeni, o edifică. Din acest punct de vedere, „categorisirile" sale nu mi-au spus mare lu- cru. Desigur, el are mereu dreptate, este rigu- ros exact tn tot ce face. Clasificările sale sînt, practic. Inatacabile. Insă acestea sînt lucruri care țin mai mult de o abilitate logică, decît de un talent literar propriu-zls. Mal aproape de adevăr, și de propriile sale înclinații specula- tive, se află criticul atunci cînd afirmă: „... ceea ce interesează. In ultimă instanță, este calitatea — altfel spus, conținutul — întrebării. Iar aici clasificările propuse convin pren puțin". Așa este. Analizele (constituind partea a doua a căr- ții) pot fi împărțite tn două categorii : cele care caută o confirmare — și atît — a clasificărilor, o „validare" practică a lor, și cele în care de- mersul critic își construiește o „specularitate in- terogativă" proprie. In cazul celor dlntîi (capi- tolele despre Eminescu. Bacovia, Blaga, Emil Botta) se simt, acut, constrângerile metodei. Aid, ca să folosesc o metaforă care-i aparține Iul Dan C. Mihăilescu, „apele nu se mai văd de mulțimea geamandurilor". în schimb, eseurile consacrate Iul Arghezl, Voiculescu și Ion Barbu, libere, în literă și spirit, de orice subordonare teoretică, pun în evidență tocmai ceea ce, în ce- lelalte cazuri, eludau : specificitatea operei de artă. Dincolo de aceste rețineri, mai mult de principiu decît alimentate de inabilitățile criti- cului, întrebările poeziei trebuie considerată cu toată seriozitatea. Avem, în Dan C. Mihăilescu, un critic excelent echipat teoretic, cu o sigu- ranță exemplară în actul magistraturii exege- tice. Rămîne, doar, să se elibereze el însuși de invocatul complex al zăvorului. Plasat cînd de o parte, dnd de alta a ușii închise, el se dove- dește, â tour de r61e. excesiv de inh!ba(n)t și excesiv de zglobiu. Mircea MIHAIEȘ • Dan C. Mihăilescu, ÎNTREBĂRILE POE- ZIEI. Ed. Carte* Românească. 1988. Imagine și semnificație In sistemul imagistic al creației lui Anghel Dum- brăveanu domină valorile emblematice ale cuvintelor, semnificantul lexical fiind însoțit, de obicei, de o dublă semnificație. Haloul conferit lucrurilor de „pu- terea de a visa" transfigurează lumea, creînd o rele- vantă și originală „suprarealitate" poetică. Semnificant și multiplă semnificație totodată, marea — reprezentare vizual-auditivă, element al ca- drului natural sau presimțire a cosmosului, tălăzuire exterioară sau dfnamică psihică, constituie unul din simbolurile fundamentale ale fanteziei creatoare. Nu numai marea — clopot albastru, cupă de azur cu mu- zică gravă, obsedează, ci și mările neprielnice sau cele de-ndoială, mările ce cad în (împle sau nesomnul lor, mările răsfoite sau cefe pe care se Inserează : „Ce amurg, femela mea, ce amurg sidefiu, / Și marea ce singură își macină-ntrebărlle goale, / Și pescărușii tîrzii, și pinii neliniștiți, ce nestatornici, / Și nisipul care umblă cu vîntul, / Umblă palid și se strînge în jurul sălciilor scunde". (Cîntecul sturzului). Corăbier și naufragiat pe mările inferiorității în vaste explorări introspective, poetul pe care „fără leac l-au fost otrăvit zeitățile mărilor" extrage din abisuri energia necesară lansării pe verticala zborului. Coborîrea simbolică în străfunduri cu „ascensorul" sau „într-un glob de sticlă", adormirea în „subsolul cu epave și pești", căutarea în „pădurea oceanului" sau ancorarea în „porturile somnului submarin" sem- nifică adînclre In sine, scrutare a enigmei adîncurilor în procesul autocunoașterli printr-o unică experiență Interioară, urmată de beatitudinea elanului ascensio- nal spre îmbietoare piscuri de vis. Iar visul înnobi- lează atît subiectul, cît și obiectul iul, atît pe visător cît și lumea visată, contamlnînd umanul cu puterile comuniunii cosmice. Absorbind peisajul exterior în pură contemplație sau metamorfozîndu-1 prin imagi- narea reprezentării rfvnite, creatorul, gata oricînd „de-a trăi marea", transfigurează lumea prin proiec- tarea asupra realității a viziunilor ce populează sub- terane lăuntrice, creînd astfel o bogată arborescentă imagistică cu rădăcini marine comune : estuarul unui vis neînceput, delta unui surîs, algele fanteziilor moarte, șold de corabie. Resorbit în „renunțări și fum", visul devine ilu- zie șt himeră pierdută. Spațlallzarea viziunii — rive- rane țări de iluzii, dealurile și văile unei iluzii sau chiar Iluzoria, materializarea imaginii în forma sim- bolică implicită a periei — împărătești crescătorii de iluzii, a vegetalului — iluzii cc nu încolțiră, desfrun- zirea iluziilor, sugestia efectului el hipnotic — beat, narcotizat de Iluzii, exprimă recunoașterea lucidă a refugiului în imaginar. Dar, uneori, neputința sau vrăjmășia ce se împotrivesc zborului înving șl atunci sentimentul trăit este acela răvășitor al smulgerii sau îngropării în proprla-i irlpă. Vînător de himere cu însemn solar sau neptunic, creatorul este nevoit să îndure invazia nordului, regim termic al trecerii. Ideea cantonării In zona frigului este dublată de schema sensibilă a închiderii In „templele mării", intr-un „fort din tărîmul de iarnă" sau „Intr-un dia- mant de întuneric", a Îngropării In ninsoare sau In cer, a zidirii într-o aducere aminte, a locuirii „Intr-un arbor de sticlă la marginea lumii". Visătoria lucidă devine luciditate visătoare prin trecerea dintr-o gamă Intr-alta, starea de efervescență emotivă temperîn- du-se în trăirea nostalgic-timbrată de trecere. In fața provocărilor lumii, a întrebărilor și sem- nalelor mării, a runelor tăcerii sau a eelor de întu- neric, scriitorul „stăpînit de ritmul astrelor bune" răspunde prin, mirarea vorbirii, prin coriambi de ceață și morfeme ale lutului, prin cioplirea chipului iubit In lemnul cuvintelor, împllnindu-se în „singură- tate și adevăr", tn înțelegerea semnelor timpului. Astfel, în miraculoasa aventură a existenței, recupe- rînd pierderile de entuziasm și compensînd uzura ardorii, rămîn — triumfătoare — cuvintele. Fclicîa GIURGIU 939 ORIZONT Sub aceasta formă apare versul de mai sus din împărat și proletar in toate edițiile. Verbul aiuri, căci despre ei va fi vorba, îl regăsim deseori atit în antume, cît și în postumele emines- ciene. De aceea el nu a trezit îndoieli, în poezia amintită, filologilor și nid editorilor sub aspectul autenticității, al conformității cu textul original atestat de manuscrise. Altfel spus, lectiunea aiurirea nu a intrat în conflict cu alte variante propuse de filologi, ea fiind acceptată fără rezerve de editorii ope- rei poetice a Iul Eminescu, ca și de exegeții el. Cu o singură excepție i D. Caracostea, pentru care „aiurirea mării" ar fi o greșeală de tipar ce trebuie corectată prin „auirea mării". Iată ce scria fostul profesor al Univer- sității din București cu mai bine de cincizeci de ani în urmă : „Pe maluri zdrumicate de auirea mă- rii . . Emendația aceasta se impune. «Aiurirea mării», așa cum dădeau toa- te edițiile, este o greșeală de tipar. Manuscrisele vădesc necesitatea recti- ficării. Să lase cititorul să răsune în el versul astfel reconstruit cu accentul care în chip firesc cade pe auirea pentru a-i reliefa acustica, și va trăi una din cele mai puternice evocări simbolice ale zbuciumului voinței de a fi în contrast cu molcomul univers acustic de care ni se vorbea" (Arta cu- vîntului la Eminescu, p. 85 ; în Studii eminesciene, 1975, p. 236). Afirmația este reluată și in Expre- sivitatea limbii române, unde citim (p. 225) : „în versul lui Eminescu din împărat și proletar, în emendația "Pe maluri zdrumicate de auirea mării», accentul pe auirea dobîndește o rezo- nanță acustică extraordinară". Urmea- ză justificarea aserțiunii, bazată pe descrierea amănunțită a „estemelor" desprinse din alcătuirea fonetică a cu- vîntului în discuție : ,J accentuat se reliefează puternic prin contrastul nemijlocit cu polaritatea acustică pre- zentată prin opusul său u. în felul a- cesta relevanța sporită este acompa- niată de zvonul deosebitelor categorii de i din vers și prelungită prin îndoitul 1 din finalul auirea mării"... etc. Un an mal tîrziu (1943), Caracostea își publică, în Creativitatea eminesciană, comunicarea ținută în 1939 la Acade- mia Română, Simbolurile lui Eminescu, revenind asupra aceleiași idei (p. 280, în Studii eminesciene, p. 136), fără să aducă nici acum argumente de text rezultate din examenul critic al ma- nuscriselor, al grafiei etc. Nu mă voi pronunța aici în legătură cu analizele de acest gen ale particula- rităților acustice, absolutizate ca valori estetice, pe care D. Caracostea crede • le fi descoperit în structura fonetică a variantei propuse de el. Astfel de analize, In care se acordă o mare în- credere și se atribuie tot atîta putere de seducție stilistică accentelor, cali- tății sunetelor, aliterațiilor etc., pot frapa, ba chiar impresiona pe cititorul neavizat, mai ales dacă limbajul auto- rului este metaforic, superlativ și sen- timental. Este adevărat că auirea. de la aui „a răsuna prelung, îndepărtat și surd", este, luat în sine, o formație onomatopeică avînd o funcție evoca- toare evidentă datorită simbolismului fonetic. Cu această valoare ne întîm- ptnă verbul la I. L. Caragiale, în sce- na din Năpasta, în care mintea tulbure a lui Ion este obsedată de o haluci- nație : „ ... este la noi o ocnă părăsi- tă ... în fund e o baltă neagră. Dacă arunci o piatră-n fund numa', de de- parte, din inima pămîntulul, începe să aue, și aue tot mereu, și tocm-a doua zi tace, cînd zice Maica Domnului: destul 1". N-u este mai puțin adevărat qă va- rianta presupusă de Caracostea ar fl fost .. la locul el în versul emines- cian, dar dacă poetul n-a avut-o în vedere, atunci emendația propusă este pur conjecturală, de vreme ce nu s-a d monstrat că ar fi o greșeală de tipar. I. Dumitrescu, fostul elev al lui D. Ca- racostea și editorul operei acestuia, observă pe drept cuvînt că auirea mării „este o împerechere fericită de termeni", dar admite și ipoteza aiuri- rea mării, care s-ar situa „în deplin acord cu sensul imaginii" (Metafora mării in poezia lui Eminescu, 1972, p. 142) (notă). Constatare nedecisă, cum se vede, care lasă lucrurile să plutească în echivoc și în vag. în concluzie, aui, auîre nu sînt ates- tate în nici un alt loc din opera Iul Eminescu și deci nu fac parte din le- xicul său. în schimb aiuri, aiurire, cu înțelesul de „a îngîna vorbe în neștire, a fi cu gîndul în altă parte (aiurea)" (v. pentru aceste sensuri Dicționarul limbii poetice a lui Eminescn). sînt termeni familiari poetului și, ca urma- re, frecvent întîlniți în creația sa. Pe lîngă aceasta, a susține că aiurirea din versul în discuție este o greșeală de tipar, dar a nu demonstra acest lucru, eminesciana EMINESCU. NOTE FILOLOGICE (io „PE MALURI ZDRUMICATE DE AIURIREA MARII.. ci a întemeia analiza pe o variantă emendată, însă contestabilă, pentru a motiva o teorie (a fonemelor „pătrunse de sufletesc", cum pretindea D. Cara- costea) este un procedeu care nu are mulți sorți să convingă. Meritele lui D. Caracostea ca și cerce- tător al artei cuvintului la Eminescu nu sînt, de bună seamă, umbrite de consecvența cu care a apărat o cauză, spre regretul filologiei și al exegezei eminesciene, pierdută. Dar poate că cea mai stînjenitoare lecțiune s-a strecurat pînă nu demult LETIȚlA GAVRILA : „Cununi pentru strămoși" „Pe-un picior de plai..." Condeierii țărani și folclorul (I) Apariția condeierilor țărani a marcat o mutație importantă în actul de creație literară a mediului folcloric. Acești creatori populari, din care o parte au reușit să-și publice scrierile, păstrează, în general, tiparele stilistice ale creației folclorice, cu toată strădania lor, uneori, de a scrie în spiritul lite- raturii culte, tendință justificată, de altfel, pentru că ei au conștiința indivi- dualității, dorința de a ieși din anonimat. Scriitorii țărani au apărut întîi, în număr mare, în sud-vestul României, intr-o zonă cu o deosebit de bogată tradiție populară, dar unde, încă de la sfîrșitul veacului trecut și începutul secolului nostru, știința de carte a intrat, cu multă tărie, în rîndul maselor. în acea perioadă, în satele bănățene se dezvolta o viguroasă viață culturală, întemeiată pe o adînc consolidată con- știință etnică, manifestată în lupta poporului român de sub stăpînirea austro- ungară pentru eliberare națională și socială, pentru înfăptuirea unității statale. Interesul pentru literatură capătă un caracter de masă, fapt sesizat, pe atunci, de o seamă de personalități ale culturii românești, acestea remar- cînd atît dragostea țăranului de aici pentfu literatura tipărită, cît și dorința acestuia de a se afirma în contextul literaturii locale. în articolul „Literatura țărănească" (apărut în „Țara", din anul 1921 și reprodus de Aurel Cosma în cartea „Trei primăveri", Ed. Facla, 1975), Camil Petrescu arăta că „aici in Banat, se desfăceau cu sutele și miile revistele românești și broșurile diferi- telor biblioteci" șl sublinia „un lucru neîndoios că dintre toți țăranii de pre- tutindeni, bănățenii sint cei mai citiți și mai cunoscători de carte". în același articol se atrăgea atenția, pentru prima oară, asupra unul fenomen neobișnuit, privind „marele număr de scriitori țărani pe care il dau satele bănățene". în anul 1943, Gabriel Țepelea a publicat cea dintîi lucrare cu caracter de antologie, privind scrierile țăranilor din sud-vestul României, intitulată „Plugarii condeieri din Banat". Se afirmaseră în literatură, în perioada inter- belică, numeroși scriitori țărani bănățeni, din care îi menționăm pe : Ion Ciucure!, Octavian Marga, loan Pela, Paul Târbățiu și Petru Petrica. La înce- putul celui de al doilea război mondial începuse să fie cunoscut Ion Frumosu din Ciuchlci (Caraș-Severin), despre care Gabriel Țepelea, în lucrarea amin- tită, scria că „este poet în toată puterea cuvîntului", După trei decenii, o parte din creațiile sale vor apare în volumele „Oameni dintre apele doinelor" (proză, Ed. Facla, 1972) șl „Pămînt, oameni și flori", (versuri. Reșița, 1974). în ultima vreme, s-au impus cărășenii Ion Pătrașcu Stan (volume de versuri „Cîntec și zbor", 1981 ; „Sîmburi", 1983, apărute la Editura Litera) și Ion Cîrdu („Obîrșie", versuri, 1979. Ed. Litera). Regretatul Ion Frumosu reflecta asupra statutului său de „condeier țăran", gîndurlle exprimîndu-și-le într-o poezie programatică, avînd un evident caracter de „ars poetica" : _Eu bat la porți de poezie / Și-atunci cînd condeier imi zic / Și-s plin și-atunci de țărănie (subl. n.) / Din rădăcină pînă-n spic" („Țăran condeier", în . A IlI-a întîlnire a scriitorilor țărani din România", Arad, 1982). Ej, de fapt, își recunoaște aici foarte clar statutul de scriitor amator, ceea ce va* mărturisi direct, în altă îm- prejurare : „Scriitorul țăran are nevoie de foarte multă îndrumare, tocmai pentru că nu poate fi decît amator. Trebuie să ia din moștenirea generațiilor anterioare, dar cu grijă : cînd se îndepărtează de folclor să nu se îndepărteze prea departe, căci nu poate fi decît amator (subl. n.) nu profesionist. Trebuie să citească mult, să Învețe mereu, să studieze" („Scînteia tineretului" din 8 noiembrie, 1971). Pornind de la această destăinuire a lui Ion Frumosu. precizăm că tipul de scriitor amator poate exista în cadrul oricărei categorii sociale. Iar acesta, pentru a putea fi etichetat drept scriitor (condeier) țăran, mai trebuie să fie „plin (...) de țărănie" — expresia lui I. Frumosu amintindu-ne de binecu- noscuta „vorbă" a lui Creangă. Organica impregnare cu elemente aje culturii populare țărănești conferă amatorismului scriitorului țăran o trăsătură spe- cifică fundamentală. Literatura lut se situează la frontiera dintre folclor și creația cultă, însă avînd în urmă adîncul tărtm al plăsmuirilor orale, de care, cum e firesc, condeierul rural nu se poate desprinde, pentru că îl poartă, asi- milat, în întreaga sa ființă, așa cum vom vedea mai departe, pătrunzînd în însuși procesul său de creație. Aurel TURCUȘ in Se bate miezul nopții. Versurile in- titulate astfel au fost introduse, cum se știe, de Maiorescu în volumul Poesii, editat de el în 1883. Să le reamintim : „Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă / Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. / Pe căi bă- tute-adesea vrea moartea să mă poar- te / S-asamăn între-olaltă viață și cu moarte;/Ci cumpăna gîndirii-mi și azi nu se mai schimbă, / Căci între amîn- două stă neclintita limbă". Cel de-al doilea vers : „Pe căi bă- tute-adesea vrea moartea să mă poar- te" cuprinde, oricît am concede unui poet dreptul de a se acoperi cu ambi- guitate. un nonsens : moartea nu ne „poartă" nicăieri, ea nu ne poate duc* decît în neființă, din clipa cînd luin- du-ne în stăpînire, ne interzice orie* alt drum. (De altfel, substantivul se repetă în versul următor, dar de data aceasta fără a contrazice logica). In realitate, cum a arătat D. Murărașu încă în 1942, apoi în 1964 și 1967 (v. Comentarii eminesciene, p. 93), cuvîn- tul cu pricina trebuie citit mintea, cum rezultă din manuscris, și atunci lucru- rile se clarifică. Rectificarea apare în edițiile Eminescu, publicate de EPI.A sub îngrijirea lui Perpessicius, începind cu ediția a IlI-a (1963). In Opere alese (1964), Perpessicius motivează : „Grafia autoriza eroarea. Dar sensul primează" (Note, p. 381). De aceea este riscant să se facă exe- geze foarte savante uneori pe margi- nea poeziei eminesciene, dar care se situează în afara textului, cîtă vreme se pornește de la o variantă cuprin- zînd lecțiuni greșite. Nici implicarea teoriilor moderne despre limbajul poe- tic ce „se’ scrie pe sine" nu explică prea multe lucruri în astfel de cazuri, întrucît ceea ce se potrivește poeziei moderne nu trebuie să se potrivească în mod fatal și unui poet ca Eminescu, pentru „a-1 recupera" și a-1 integra cu orice preț în modernitate. Unui mare artist îi stă bine să rămînă în secolul care l-a produs, de unde să privească spre noi. Actualitatea lui nu are de pierdut prin aceasta, dacă opera sa are darul de a înfrunta timpul și de a ajunge astfel pînă la noi, fără a fi răstignită în patul procustian al teo- riilor la modă. Cred că au dreptate Cercetătorii care asociază, ca D. Murărașu, metafora cumpăna gîndirii cu starea de echi- libru desăvîrșit trăită de poet după lungi căutări pe căi bătute-adesea" — sub puterea și stăpînirea rațiunii, a gîndirii. (Oricine știe că minte, gind, gîndire. cugetare fac parte dintre ter- menii dominanți ai poeziei lui Emi- nescu). Nu se poate trece cu vederea peste faptul că imaginea, întîlnită mai tîrziu in Glossă: „Recea cumpăn-a gîndirii", se găsește la Kant, (Ver- standeswaage), într-un pasaj dintr-o lucrare tn care filozoful german com- bate pe superstițioși, văzuțl ca ființe lipsite de judecata dreaptă a rațiunii, de „cumpăna gîndirii" (v. D. Mură- rașu, lucr. cit., p. 93—94). Pe lîngă aceasta și în concordanță cu aserțiunea de mai sus, Eminescu făcuse aceste în- semnări pe marginea poemului Mure- șanu. din care fac parte versurile: „Am scris-o [această poemă] într-un timp cînd sufletul meu era pătruns [de] curățenia idealelor, cînd nu eram rănit de îndoială. Lumea mi se pre- sinta armonioasă cum i se presintă or[i] cărui ochiu visionar, or[i] cărei su- biectivități fericite în grădina înflorită a închipuirilor mele" (v. Perpessicius, M. Eminescu, Opere. I. p. 492) (notă). Nu sînt prea frecvente la Eminescu asemenea gînduri luminoase, străbătu- te de credința în puritatea idealurilor și de viziunea armonioasă a alcătuirii lumii. Sentimentul de echilibru netul- burat pe care îl trăia era rodul gîndirii (și nu al morții I), făcută stăpînă peste îndoieli și eresuri. Or, aceasta e cu totul altceva decît a supune aceste ver- suri unui comentariu sumbru și ab- scons din unghiul exterior Ideii care le-a generat. în Glossă, spuneam, me- tafora revine, dar acum ea sugerează starea de indiferență, de refuz al sim- țirii. de ataraxie, ca semn al înțelep- ciunii de sorginte hindusă, dar stînd sub scutul aceleiași gîndiri impasibile, desprinsă de lume și egală cu ea în- săși. Cercetarea „filologică" a operei emi- nesciene, ca auxiliar al Interpretării ce se cuvine să fie făcută interpretării poeziei lui Eminescu. nu a străbătut încă, se pare, drumul ultim, care ar fi și cel definitiv. Nu e nici un motiv să ne alarmăm. Putem fi cel mult nerăbdători, aștep- tînd contribuțiile nu ocazionale, ci e- sențiale șl originale în această privin- ță, la care cel mai mare poet al aces- tui popor are dreptul la cei o sută de ani trecuți de la moartea sa. Ștefan MUNTEANU ORIZONT e 4 ® NINA CERANU Străzile necunoscute ale orașului Ieși po terasa îngustă unde erau în- ghesuite claie peste grămadă cele mai diverse lucruri, vechiturile care nu mal avuseseră loc în casă și se stre- cură pînă la marginea ei să vadă for- fota dimineții, străină el. Peste drum, gîtul unei macarale se alungea la ma- nevrele unul macaragiu pe care el nu-1 zări. De cînd cu noul șantier la Dunăre avusese curajul, fără știrea președin- telui, să se ducă cu căruța și caii și să vîndă, de sărbători, muncitorilor de acolo, țuică șl vin. Pătrunsese, cu oca- zia asta pînă-n Inima taberei, printre gîturile lungi ale păsărilor de fier. Acum avea în ea un neastîmpăr. Pui șl simplu nu realiza pentru ce se afla acolo. Femeia, gazda, o sfătuise că ar fi bine să se odihnească pînă cînd ea se întoarce. Auzise cum pocnise ușa în urma ei, îi auzise șl tocurile pantofilor care bocăneau tinerește pe scări și to- tuși nu se liniștise. Iși desfăcu plasa de rafie și scoase de acolo o fustă din stofă, șifonată, pe care-o întinse în mîini. Fierul de călcat era lîngă masă, dar nu descoperi nici o priză. îmbrăcă fusta, bluza rămase aceeași eu care plecase de-acasă, apoi o vestă din lină; era destul de frig. Arăta to- tuși ca o femeie de la țară, cu toate că de cînd îi spusese Nicu Conteș că-1 întâlnise pe omul el în oraș și că acesta îi transmitea să-și pună la punct problemele și să se ducă la el, înce- puse, cu dorința șl credința în suflet că o să-1 urmeze, cîndva, să se poarte ca o femeie de la oraș sau cum credea ea că se poartă femeile de Ia oraș. Iși aranja mai cu grijă zulufii scăpați de sub batic, își sumețea în glumă fustele. Știa foarte bine că, de felul cum va arăta în viitor, depindea traiul el cu acela care ar fi trebuit să-1 fie soț le- giuit. Cînd venise în sat și se hotărîse să rămînă cu ea îi tlcăise inima neli- niștită la gîndul că el era un bărbat arătos. Reușise însă, ajutată și de sta- tura zveltă și de firea-i deschisă șl plină de vioiciune, să ascundă acea teamă. Era neobișnuit la el în sat să se încurce careva cu un străin. Șl nu era drept. Știa asta de mult. Știa mul- te lucruri, dar nu cunoștea felul prin care să le facă cunoscute lumii. Acum nu mal avea grijă să placă. Era doar curioasă cu ce argumente va veni el să forțeze împăcarea. Poate nici nu dorea să se împace... S-o fi întîmplat ceva cu el. „Măcar să-mi fl spus ade- vărul, că eu nu am răbdare să stau în colivia asta“. Se pregăti de plecare. O să caște gura puțin la trecători. Tot nu are altă treabă, o să se uite prin magazi- nele de la parterul blocului, poate-o cumpăra ceva și prinde doi iepuri de-odată. Cineva lovea în ușă. Se uită prin vizor. Era femeia care spăla scă- rile. Pentru cîteva clipe nu se mai simți singură. Strînse așternutul pe care gazda nu-1 pusese-n ladă. In bu- cătărie nici nu intră unde aceasta îi lăsase cîte ceva de mîncare. Mai privi o dată ceasul. Era totuși prea devre- me. Sc așeză din nou pe marginea patului și scoase din sîn batista în care învelise banii și buletinul. Se gîndi că n-ar fl trebuit s-o întrebe pe femeie unde lucrează el șl să se fi dus acolo, sau să fi aflat dacă nu Intrase altcineva în viața lui. Sigur că avea pe careva dacă nu s-a mal întors In sat. Trecuseră doar doi ani... Un băr- bat frumos cum era el nu putea ră- mine mult timp singur, chiar șl dacă ar fl vrut el, mai ales în oraș, unde lumea era alcătuită altfel. Și ea îl și ținuse ca scos din cutie. De unde, în primele luni, se arătase bun ca plinea caldă, îndatoritor șl recunoscător pen- tru ce încerca ea să facă din el, se > schimbase brusc după o noapte, In care Ieșise cu caii pe izlaz împreună cu băietanil satului și cu vreo cîțlva bărbați pe care-i trăgea ața la noap- tea-nstelată de-afară. Era sîmbătă spre duminică și aveau timp să se odih- nească a doua zi. Un timp, el a stat mai departe' de focul lor. Pe urmă s-a alăturat grupului. își aminti cum ii povestise el, trist, în dimineața de duminică, după ce ve- nise cu caii, după ce îi pusese apă să se spele și-l pieptănase părul creț. In care se prinseseră fire de iarbă și-J sărutase drăgăstos, că era grozav pe cîmp, mirosul de primăvară îi adusese aminte de-ai Jui, bătrînii, singuri acum, îi amintise în treacăt de oamenii cu care păzise caii, cum o forfecaseră pe una de la marginea satului, în care el o recunoscuse pe ea. Din ziua aceea, exact peste un an plecase. Traiul lor nu a mai fost cel de dinainte. * Se făcuse zece. Era timpul să plece. Trecuseră două ore încheiate șl femeia aceea nu mal venise, nici măcar sin- gură. Oricum, ea nu era hotărîtă să ră- mînă, cu nici un preț. Lumea el era acolo, în sat, o lume prin care se des- curca cu ochii închiși, o lume dragă, a el. în oraș, dacă ar fi acceptat mu- tarea, cine știe cît timp s-ar fi scurs pînă să-și fi Tevenit. Și mai era ceva : nu se compara primăvara din sat, ră- bufnită prin fiecare mugur și ochi de apă, cu primăvara orașului, fugărită și înfrigurată printre blocurile înalte. Pe străzi ca și în locuința asta avea senzația de lipsă de aer. Nu, nu va ră- mîne. De jos, din hol, răzbăteau pînă la ea. cum stătea cu ochiul lipit de vizor. LETIțIA GAVRILA : „Storsul strugurilor în satul natal" zgomotele străzii, dar mai ales ale gă- leții tîrșite pe ciment. Femeia de servi- ciu încă nu terminase de făcut curățe- nie. Căută cheia pe noptieră, unde-i spusese femeia c-o lasă. Nu era. Nu era nici la cuier și nici în altă parte. Ușa avea încuietoare cu broască. „Ce-i de făcut ? Cum să Ies de-alci î Femeia asta și-a bătut joc de mine". Căută din nou. Ori de cîte ori trecea prin fața oglinzii de la cuier i se părea că c privită de un alt chip, de alți ochi. Nu 1 se mai întâmplase așa ceva nici- odată. Bătu cu pumnii în ușă, poate o auzi femela care spăla scările. Un timp fu liniște. Mal bătu încă o dată. Și, parcă se auziră pași care veneau spre ea. „La ce etaj sîntețl 7“ se auzi stri- gată. Poate femela credea că e cineva închis în lift. Urlă cît o ținură plă- mînil. „Nu sînt în lift, sînt aici, într-un apartament. Nu știu nici la ce număr și nici la ce etaj, că sînt străină și n-am văzut unde mă aduce consătean- ca asta a mea, că era întuneric cînd am venit". „Acu, uite acu vin ! Stal li- niștită. Ești tânără sau bătrînă 7 Că după voce nu-mi dau seama. Ce necaz ai 7“ o întrebă cînd ajunse lîngă ușă. „Trebuie să ajung undeva și consă- teanca mea nu mi-a lăsat cheia șl nu am cu ce să descul. Ajută-mă să les“. „Poate ești o hoață șl pe urmă dau de bucluc cu vecina. Cine mai știe 7 In oraș umblă fel șl fel de oameni". „Nu sînt hoață, doamnă I Zău, nu sînt hoa- ță 1“ „Atunci de ce nu ai răbdare să vină femeia ? O fl pe drum șl noi ne chinuim degeaba ... Nu-1 bine 1“ „Șl dacă nu vine ?“ Se îngrozi de gîndul șl de vorbele pe care le gîndise altă minte și le rostise altă gură. „Cum să nu vină ? Că doar nu te-o lăsa stăpînă în casa ei ? Știi dumneata ce greu se face o casă... 7 Dacă știi, n-am să-ț) spun eu“. „Ajută-mă, te rog mult, zău, cînd ajung acasă, prind curcanul și țl-1 aduc cinste dacă mă scapi acu din năcazul ăsta". „Femeie scumpă, dau fuga la administrator, două scări mai încolo șl vin cu el cît ai clipi din ochi. Să fie și-o minte de bărbat. El are și mai multe chei... “. „Grăbește-te, te rog frumos !“. Iși aduse un scaun și se instală lîn- gă ușă să prindă mai bine zgomotele de-afară. Poate femeia aceea, speriată, nu mai venea șl ea trebuia să-i roage pe alt vecin care ai- fi trecut pc-acolo. După un timp, însă, auzi gîfîlturile astmatice ale femeii. Pe urmă, cum aceasta încerca să descuie. „Adminis- tratorul nu-i acasă și-am rugat-o pe soția lui să mă ajute. Ii femeie bună la suflet. Uf I că nu merge nici una. Dar să mal încerc încă o dată. Pînă atunci mai uită-te prin casă poate dai de cheile alea. De unde ești 7 Că eu sînt de pe la munte și stau la un nepot al meu...“ „Sînt din Pătule și venii că mă chemă consăteanca asta a mea, venii la un om bolnav — ce-mi veni să mint în halul ăsta 7 — că mai bine nu veneam ; se ține necazul după mine, ce nu s-a pomenit 1“... Acum, lîngă ușă, își aduse mai bine aminte de el, de ziua în care -plecase din casa ei, de ochii cu care o privise și cum ea se pierduse în lumina lor verzuie ca apa cu mătasea broaștei. Iși aduse aminte și cum zăcuse două zile la rînd ca din leșinătură și n-o putuse scula nici urletul cîinelul, nici neche- zatul cailor înfometați. Mototolise aș- ternutul deznădăjduită, dar a treia zi se sculase, hotărîtă să plece după el și să-1 aducă orice s-ar fi întîmplat. Pe urmă, a stat șl s-a gîndit dacă n-ar fi fost mai bine să nu-1 supere cu neîn- crederea ei și să stea să-1 aștepte ca o femeie cuminte, tn bătătură. Măcar, dar cine s-a gîndit 7 Să-1 fl cerut o fo- tografie. să aibă la ee se uita din cînd in cînd. „Cum e timpul pe la dumnea- voastră l Tot secetă sau a plouat 7" o întrebă femeia de dincolo de ușă. „La noi, îi răspunse, și dacă plouă, vîntul de la Dunăre uscă totul într-o zi“. „Uite ce zic eu o auzi pe femela sfă- toasă, dau fuga plnă aci, peste drum, unde e macaraua ala șl îl rog pe ma- caragiu să tragă mașina pînă la bal- conul vecinei șl să te scoată de-acolo. Ei, ce zici 7“ „Fugi de-acl, vrei să mă fac de panarama lumii 7 Să privească oamenii la mine ca Ia urs ?“. „N-o să fie nimeni. Crezi că altă treaba n-au ? O să vezi că ajungi la timp...“. Nu mal avu cum să protesteze. Femela deja cobora scările. O urmări de pe balcon cum trece drumul, cum vocife- rează șl-i arată macaragiului balconul șl-1 auzi pe acesta cum rîde și pornește mașina. In scurt timp, brațul macara- lei, ca un gît de girafă, se ridică pînă Ia ea și cu puțin efort se propti de buza balconului într-un balans mic, din ce în ce mai mic. „Hal, tanti, sări !“ o grăbi omul tânăr. Așa ! Pune piciorul șl ține-te bine 1 Ca-n filme ! Exact, ca_-n filme 1 strigă el, entuzias- mat. Nu e careva de la ziar să foto- grafieze.. închise ochii să nu vadă posibilii cu- rioși care s-ar fi strîns, dar îi deschise cînd se simți în gușa acelei păsări ae- riene. îșl strînse fusta în Jurul coapse- lor și plasa de rafie sub braț șl se lăsă purtată ca-ntr-un vis copilăresc. Co- bori cu picioarele tremurînd. îi mul- țumi omului cumsecade și porni de una singură pe străzile necunoscute ale orașului, aproape necunoscut. își pipăi legăturica din sîn, unde avea buletinul și banii și cînd o simți la locul ei se recunoscu bogată și tînără și cu pu- tere de muncă și de luptă, cu poftă de viață șl cu dorința sporită de a ajunge în satul ei prlmăvăratic, înnoit, de la marginea cîmpiel și-a Dunării. vn George L Nimigeanu AUTOBIOGRAFIE Aceste cuvinte așezări la marginea mării Pe fiece nrag cile o cheie și lumina a cărei umbră mi-e nume Și umbra a cărei lumină rănile mi le acoperă Și iată-mă precum amintirea unei stele în amintirea unei aburite oglinzi In umMl tău priciniițBcrii Un rai ce abh miji dc vil «ertfcț sufletul M să izvorul B fin purtint echii de-a 11 vestita» lumina Ce ranld vin ce rănii ești Că uh»rin i inchipi*-ne pricini ^EA rreciuăiver! ii» strișde r« Noi ! stea1 M CUTIE DE REZONANȚA Numai timpul ac pc discul de ceară al iluziei numai el umple cutia de rezonanță care sunt Sufletul 7 focul uitat aprins Unul li wspenigrăil pe gurțH mi Viața 7 ușile din mine 7 Și ce se vede nu are nume Doar timpul sunetul existenței melc partea din care soarele se luminează eu mine in fiece zl ÎN FgAR 4»n si nor h despre a și n să vă fii spoi T Constantin Flondor mi s-u părut, întotdeauna, prin întreaga sa întru- chipare, ca artist șl ca om, atîta cît pot eu să-1 definesc, un căutător plin de neliniștea spornică a ideilor, ba, chiar mai mult, a găsirii și fixă- rii unor momente de artă ce țin de revelația poetică. Sub aparenta sa plăcută vioiciune spontană, sau sub aerul său de bălețandru distrat și șugubăț, s-a ascuns mereu un spirit grav, scormonitor, neliniștit și ar- dent, care a știut să prefacă medi- tația în faptă și faptelor sale — lucrările de artă — să le dea di- mensiunea meditativă supremă. L-am întâlnit, în atelier, în dumi- nica însorită de mal, descins abia de cîteva zile din frumoasa lui Bu- covină, ținutul natal, unde deschi- sese o expoziție, închinată, oare- cum, locului de baștină, dar și ge- niului eminescian, sub sugestiva frază a poetului : „... Pe cînd pă- mînlul, ceriul, văzduhul, lumea toa- tă ..Dialogul nostru a pornit de la Ideea Locului de baștină, ca axis mundi pentru artist și operă. De ce anume artistul descindea Acum în acel Loc șl nu altundeva ? Pentru artistul Flondor este evident că, în tinerețea sa, cînd se afla în avan- garda unor experimente plastice, aspectul principal care îl preocupa nu era Locul ci Timpul. El căuta răspuns, febril, la Acum, la nouta- tea și timpul zilei, la informația dc ultimă oră. Noul, în artă, putea fi, pe atunci, o garanție șl pentru va- loarea estetică a creației. Or acest nou depindea de Acum, de Timpul de atunci. Locul părea Indiferent. Locul nu conta. Locul părea abolit de Timp și de Informația vastă ce făcea ravagii. Dar, pe atunci, doar această curiozitate, aproape științi- fică, pozitivistă, de a privi și alcă- tui arta, conta pentru tînărul artist experimentator. Timpul trebuia pus înaintea Locului, căci efemerul, mo- mentanul contau, ele erau cheia va- lorii șl semnificau noul. Locul era risipit, dispersat, la indiferența pla- netei, iar individualizarea artistică se făcea prin Persoană — Timp. Cru! i a narile tern lente s rușt mă cai un fodajul stru Timpul i Ir gresuli nic, artele ce. a înce] i se sese, i atui Acum, a c tatea. fi iiiriozl ști tehnicii erai contad u In iiafrlcMW O in dau Tini) la mai bato un Blaiun E pentru et a Locul i pu iubit. I iii ci niciel. Astfi .eniu, irul gî ' ’ poziția din I fixarea hței stantin Idor care Sl cenU. j mas. ava ceput irăse nația, ns mul, 1 iii n anilor urn obîrșii tura, avang l-a artist itor, clădit >m de ml 1 ur cuprin mir lui. Ai i nt artlf poate hagi tâtatea nou ORIZONT MLIU lă al o trădare ne arc >ia ipnijește pe gură i mllrtfește ui ||g&-nfășoare ul ai tine sfînt doare ndw*clu>lal( vina « ' ■nih vindeci nă Hești «in Nn noi călătoare pul a-ne vitralii cerești ■ă :ru EA DI BLA un Iwrsul loan raganescu BRE DIMINEAȚA orbesc fn fiecare dimineață |i muncă, B>or brațele, să nu vi se sleiască de oboseală, Vă voi vorbi despre pace la ora prînzului. Acrul pe care ii respirați să fie înnobilat eu parfumul purității. Seara, vă voi vorbi din nou despre pace și muncă să vă fie visele trandafiri, nici măcar în somn să nu vă tulbure vreodată războiul. e o năvala TOT CE SE INTIMPLA Albiile văzduhului sînt pline De-o incandescență transparentă. Bintuie de pretutindeni, vine înspre noi, o undă permanentă. E-o plutire tot cc ne-nconjoară. E-o năvală lot ce se îhtîmplă. Febra care e, fără să doară, Se-odihncște intre tălpi și tîmplă. Noi ne căutăm in larg dc lume, Nu mai știm că stăm îmbrățișați, Străjuiți dc-un magnetism anume. Cu altoiul dragostei mareați. HAȚEG Pc cind clădeam orașul acesta, a venit soarele să-i dea lumină, a venit ploaia și i-a potolit setea. vîntul i-a dăruit cîntccul. femeile i-au dăruit frumusețea. Apoi a venit Timpul și i-a dăruit veșnicie. CUVINTELE SE ARMONIZAU Avea frunze însetate, ramuri îndrăgostite, în trunchiul ci alerga seva cea mai fierbinte ; trăiam o anume complicitate. Cuvintele mele se armonizau cu foșnetele. ids atractive sînt râstur- a irmeni și schimbările si uște de viziune. în ur- ian un deceniu, întreg eșa- ul truit de artist pe tema mii informației și a pro- Iul lic, ca premergătoare în î j », ca paturi matriceale, cp se clatine. Timpul fu- p tunel, înaintea Locului. provocatoare de emoție, ci ritualul vechimii, al Locului pot fi genera- toare ale esteticului în artă. Deci începutul, Locul, Izvoarele pot în- semna și Veșnicul. „A te aduna în fereastra locului, cum exclamă ar- tistul, înseamnă a putea ajunge la începuturi". Relația, deci, va deveni zit i că Locul avea întîie- > fusese val informativ, științifică, pozitivism. La obîrșîi, la izvor... ,cis iau acum învinse de icti Începutul, cu Locul, cu Ice obîrșia care primeau, am Impulul, o veșnicie, ca iarl atorl șl filosofi români, Ha 1 Eliade. Locul devenea cu t axul lumii. Nașterea. nu Timp — persoană, ci Loc-per- soană. în care, Acum și Veșnic se întîlnesc și se întrepătrund firesc și definitiv. Expoziția dc la Dalles, din 1980 și cea din Bucovina, din acest an .1 putea fi el, întreg și . S care dădea sensul veș- 1. ul însuși al vieții artei. tfe început, acum un de- 1, l nd pînă la zi, prin Ex- ,1a n Bucovina, căutarea și ■ea ei sale ca artist, Con- ,in dor, într-un Loc al său, îl lase, vreme de trei de- . S ivangarda anilor de în- t 11 n tehnologia, infor- a, tructivismul, pozitivis- T modern. Spre pictura urmă l-au atras Locul, ;la,' ira, necunoscutul. Dacă igai -a construit pe-'tînărul t cl ar. Locul șl baștina l-au it ( n șl artist matur, atins ■nls unei lumi de început, ins nirarea în fața tainelor Ac rlistulul 1 se pare că o ntu a informației în artă e d aginea falsului. Nu can- ea ou poate fi întotdeauna brațele, cu ramurile, flacăra mea, cu flacăra ei, peste lucrurile din jur cobora lumina polcindu-le. Nicolae Rotaru DE PRIMĂVARA Sevele de lumină tinere își trec degetul feciorelnic prin alt inel dc logodnă ... Fagul gîndurilor mele îmbracă iarăși cămașa de mire. Să înflorim, să înflorim — e primăvară ! ȘI S-A PORNIT . . . Și s-a pornit o ploaie-ntre cuvinte, Și-au început silabele să crească, Clepsidra udă își torcea-nainte Timpul de aur — limba românească. Și lujere de bocet și de doină, Ițite între faguri dc cuvînt, Creșteau din calda și aceeași moină Nesățioasele de apă și pămînt. Și era cald și era zori de zi. Și verbele plesneau pe ram de șoapte. Și neputința vrerii-ntru a fi Zăbavă rămînea — umbră și noapte. AȘTEPTÎND Vin&torule de secunde. răule. bunule. fostule, rîule fără prund, fără unde, fără cum, fără ce. fără cînd te tot pling. te toi curg amintirile așteptînd. 1989, tocmai această nouă năzuință a artistului au încercat s-o impună creațiilor sale. El avusese ani în șir o reținere dc a se întoarce în Locu- rile natale. Dar, acum, era și Emi- nescu în joc. Căruia îi dedica, în- tr-un fel, recenta Expoziție din Bu- covina. Gestul trebuia făcut. Și Constantin Flondor J-a făcut, nu cu orgoliu, cl cu o sinceritate copilă- rească, magnanimă, pentru această „Icoană a sufletului românesc, care e genialul poet român, dar și pentru Icoana Bucovinei". Dacă expoziția de la Dalles, „Intre cer și pă- mînt", dovedea o nostalgie a înce- puturilor, a întoarcerii spre un Loc și un Timp matriceal, expoziția din Bucovina, din mai 1989, aduna preocupările pictorului din ultima vreme, „desenele dintre ccr și pă- mînt" ca și „desenele pentru cap- tarea văzduhului", spațiul vegetal, păsările, norii, cerul, neliniștea eu- lui, adunate, toate, sub auspiciile faste ale unei noi viziuni asupra picturii și asupra lumii. Reîntoarce- rea pictorului spre Loc șl spre obîr- șii i-a conferit o tensiune fericită, euforică, o nostalgie luminoasă, ca oricare reîntoarcere spre izvoarele dintîi ale unei naturi provocatoare de revelații, ca oricare întîlnire cu dealul, cu valea, cu cîmpla, cu ce- rul, veșnice, cu orizontul nemărgi- nit, în care se desfășoară mișcarea ' infinitezimală a văzduhului, tim-. brul, particular, extraordinar, de o finețe de vis, al aerului și al curcubeului ceresc, prin care se scaldă bolta albastră infinită. Căci căutător, aproape matematic, al ex- presiei unei arte de vîrf, al informa- ției, de șoc, al tehnologiei și mate- maticii, illo tempore, între anii '60—'70, Flondor este, azi, prin zes- trea matriceală a obîrșlei, pe care nu a pierdut-o, ci a recuperat-o, un creator al Locului, al nesfîrșirii spa- țiului și al căilor ce urcă între Ion ARIEȘANU (Continuare în pag. 6) DICȚIONAR LITERAR CHEOFIGHf MP Poet. S-a născut la 26 iulie 1939 in Ticvaniul Mic (Caraș-Severin). Mem- bru al Uniunii Scriitorilor din R. S. România, din 1978. A debutat cu poezii în „Drapelul roșu" și în „Scri- sul bănățean" (1958). Debut editorial cu volumul de versuri Maria, Ed. Fa- cla, 1975. Au urmat : Bocceluța cu plă- pinde, Ed. Albatros, 1977 ; Roxana, Roxana, Roxana, Ed. Albatros, 1978 ; Ețctera, Ed. Facla, 1979 ; Cîntecc ștrengărești, Ed. Cartea Româ- nească, 1981 ; Cuibușorul nostru de nicicind, Ed. Facla, 1982 ; Ul- timul exemplar, Ed. Cartea Românească, 1987. în 1978, Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara. De la început chiar „atît uni- versul tematic, cît și limbajul ca atare erau constituite" (Dorcescu, 1979). Pentru G. A. poezia este „un mod de existență" (Simion, 1984). Scrie, mai ales, despre iubire, propunînd, încă de la prima carte, subintitulată „o caterincă zbuciumată", un anumit tip de lirică ce-1 relevă „poet al singularității erotice care își intensifică suferința prin autopersiflare" (Martin, 1977). Mizînd pe o manieră stilistică dinamică, pe o remarcabilă vioiciune a imaginii și pe spontaneitatea percepției lingvistice (cf. Chlfor, 1981), G. A. anga- jează discursul poetic într-un abil joc intertextual. Versurile de album, romanța, cronica rimată, demitizarea modernă, grandiloc- vența romantică ori accentele sămănătoriste sînt „recuperate iro- nic" (cf. Gheorghiu, 1983), într-Un univers poetic mobil și frapant, REFERINȚE CRITICE : în volume : Lucian Alexiu, Ideografii lirice contemporane, Ed. Facla, 1977, p. 192—193 ; Mihai Dinu Gheorghiu, Reflexe con- diționate, Ed. Cartea Românească, 1983, p. 99—102 ; Eugen Simion, Scriitori români de azi. III, Ed. Cartea Românească, 1984, p. 393—398. în presă : Laurențiu Ulici, „România literară", 16/1975 j Mircea lorgulescu, „România literară", 42/1975 ; Laurențiu Ulici, „Rumanian Revlew", 4/1975 ; Petre Got, „Viața românească", 7/1976 ; Victor Felea, „Tribuna", 34/1977 ; Victor Atanasiu, „Lu- ceafărul", 37/1977 ; Ion Buzași, „Transilvania “, 6/1977 ; Roxana Sorescu, „Viața românească", 11/1977 ; Mircea Martin, „Flacăra", 42/1977 ; Alexandru Ruja, „Orizont", 21/1978 ; Ion Arieșanu, „Ori- zont", 29/1978 ; Rodica Bărbat, „Orizont", 29/1978 ; Mircea Martin, „Orizont", 20/1979 ; Cornel Ungureanu, „Orizont" 29/1979 ; Andrei Roman, „Luceafărul", 33/1979 ; Eugen Dorcescu, „Orizont", 36/1979: Paul Miclău, „Orizont", 24/1980 ; Vasile Chifor, „Viața Româ- nească", 12/1981 ; G. I. Tohăneanu. „Orizont". 35/1986 ; Tudorel Urian, „Orizont". 31/1987 etc. PAIII (UGIN BANCIU Prozator. S-a născut la 30 noiembrie 1943 în Botoșani. Absolvent al Facul- tății de Filosofie a Universității din Cluj-Napoca șl al Facultății de Arte Plastice din Timișoara. Membru, din decembrie 1979, al Uniunii Scriitorilor din R. S. România. Redactor principal la revista „Orizont". Activitate de ziarist. Prima lucrare în proză (Servus Corina !) în „Orizont", 30/1972. Debut cu romanul Casa Ursei Mari, Ed. Dacia, 1978 (Pre- miul Uniunii Scriitorilor pentru debut). „Roman-baladă" (Flo- rența Albu, 1979), în care „poezia vechiului" este o „formă a adaptării" (Manolescu, 1979), Casa Ursei Mari se inspiră din „rea- litatea imediată, încă torențială, nedecantată, vie" (D. R. Popescu). Tăietori de lemne, constructori de drumuri, mineri etc., dar și o tipologie feminină, ferm desenată, desprinsă din „magma unei culturi arhaice", întruchipînd „familia, vatra părintească, rădă- cinile tradiției, obiceiurile" (Arieșanu,' 1979), populează textul. Volumul îl situează pe P.E.B. în rîndul prozatorilor care, dincolo de faptul brut, caută „o zonă subtextuală, reflexivă" (Ungureanu, 1979). „Vocația epică" și „înclinația clară spre proza de atmosferă" (Ulici, 1979) configurează și materia celui de al doilea roman : Re- ciful, Ed. Facla, 1979. Revendicîndu-se de la o „anumită matrice", ce derivă din plasarea autorului „înlăuntrul istoriei" (Odangiu, 1979), cele două cărți vădesc o mare diferență a „scriiturii" (Mihăieș, 1980). „Emblematic (decodificator)Reciful este „un roman... labirintic", vehîcuiînd o lume „extrem de reală... în ontologia imaginarului" (Dorcescu, 1982). Sărbătorile, Ed. Albatros, 1981 (Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), continuă, în- tr-un fel, modalitatea descifrării „stratificate" a semnificații- lor : fondul ancestral de spiritualitate românească „este to- pit" într-o poveste din' secolul XX ; „stratul de simbol antropo- logic" ascunde „caractere și patimi". (Condurache, 1982). Ro- manul Zigguratul, Ed. Cartea Românească, 1982 (Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din R.S. România) „consolidează" spațiul imaginar („imaginea-cronotop" a lumii), completînd ciclul romanesc „ce gravitează în jurul unui centru parabolic" (Brîndușa Armanca, 1984) cu noi aspecte de conștiință ale omului modern șî cu o nouă dimensiune de reflectare : filtrul ironiei. Muflonul, I, Ed. Facla, 1986 și Muflonul, II, Ed. Facla, 1988, deschid o altă serie epică, unde centrul de interes îl formează „condiția crea- torului", „orbitînd în realul imediat". Cărțile lui P.E.B., „mustind de concret, cresc sub acoperișul parabolei" (Rachieru, 1988). Este autorul scenariului Femeia din Ursa Mare, film turnat în 1982 de Casa de filme 5. REFERINȚE CRITICE : în volume : D. R. Popescu, Galaxia Grama, Ed. Cartea Româ- nească, 1984, p. 334 ; Marian Odangiu, Romanul politic, Ed. Facla, 1984, p. 153—156. în presă : Cornel Ungureanu, „Orizont", 6/1979 ; Laurențiu Ulici, „România literară", 11/1979 ; Constantin Cuble- șan, „Tribuna", 10/1979 ; Ion Arieșanu, George Șerban, Marian Odangiu, „Orizont", 15/1979 ; Nicolae Manolescu, „România lite- rară, 27/1979 ; Rareș Cornea, „Transilvania", 3/1979 ; Vasile Chifor, „Steaua", 7/1979 ; Florența Albu, „Viața românească", 7/1979 ; Mircea Mihăieș. „Luceafărul", 37/1980 ; Val. Condurache, „Convorbiri literare", 3/1982 ; Eugen Dorcescu, „Orizont”, 38/1982; Cornel Ungureanu, „Orizont", 11/1983 ; Corin Braga, „Tribuna", 31/1983 ; Brîndușa Armanca, „Orizont", 33/1984 ; Sultana Craia, Luceafărul", 45/1984 ; Gheorghe Perian „Vatra", 9/1984 ; Adrian Dinu Rachieru, „Luceafărul", 15/1985 ; Tudorel Urian, „Orizont", 51/1985 ; Al. Ruja. „Luceafărul", 42/1986 ; Mircea Vasilescu, „România literară", 30/1986 ; Ion Vlad, „Tribuna", 37/1986 ; Gheorghe Perian, „Familia", 11/1986 ; Adrian Dinu Rachieru, „Orizont", 35/1988; Brîndușa Armanca, „Orizont", 7/1989 etc. Olimpia BERCA ORIZONT 6 ® Valeriu Braniște - muzicolog Preocupările filologice, lingvistice și publicistice ale lui Valeriu Braniște au dus la elaborareâ unor lucrări ca: File din trecut, Ciprian Po- ruinbescu, Cor io lan Brcdicea- nu. Cîntăreții noștri la Bucu- rești, prin care a contribuit la afirmarea tradițiilor teatrale și muzicale bănățene. Intere- sul lui V. Braniște privind publicarea folclorului româ- nesc și încurajarea manifestă- rilor folcloristice este însoțit de pasiunea sa de a promova scrierile referitoare la creația populară autentică din toate zonele țării. Fenomenul tea- trului popular, îndeosebi tra- dițiile și obiceiurile folclorice cu caracter mimico-dramatic i-au atras atenția în mai mul- te rlndurl, și el publică unele materiale în acest sens, între care remarcăm „Pițărăii" și „De Anul Nou". Aportul său, pe tărîm folcloristic, a fost acela al încurajării activității dc acest gen, punînd, cu gene- rozitate, la dispoziția celor pa- sionați și competenți, coloa- nele ziarului lugojean .Drapc-’ Iul", publicație cu mari des- chideri în promovarea cultu- rii, artei și literaturii române din Banat și din celelalte pro- vincii românești. De remarcat faptul că în- zestratul publicist Valeriu Braniște, intelectual cu larg orizont cultural, a întreprins, în decursul prodigioasei sale activități, și cîteva incursiuni în lumea muzicii, unde fap- tele de rezonanță istorică sînt implicate pe deplin. V. Bra- niște se apropie de muzică nu ca specialist, ci ca un pasio- nat meloman. El nu tratează probleme muzicale de fond, ci se ocupă mai mult de am- bianța acestora. în primul de- ceniu al secolului al XX-lea, Istoriografia muzicală roma- nească se afla încă în faza de început, iar cărturarii In- tervin în acest domeniu, nu pentru a se substitui celor competenți, ci pentru a supli- ni un gol destul de greu re- simțit Nu dispune de metode de lucru ale specialistului, ceea ce îl determină să re- curgă Ia descrieri de Intîm- plări și la evocări. Așa proce- dează în lucrarea Cîntăreții noștri la București (semnată cu pseudonimul îoța lu To- boc. subintitulată Impresii și amintiri. Lugoj, 1907), unde relatează pe larg participarea corurilor bănățene la Festiva- lul artei corale, din august 1906, organizat de D. G. Ki- rlac, la Expoziția generală ro- mână din București. Lucrarea Letiția Gavrilă UN NUME DE PRESTIGIU AL ARTEI NAIVE Fiind de-a lungul anilor o pasionată culegătoare de fol- clor : poeme, descîntece, bala- de, blesteme și legende de prin locurile de baștină, fa- buloasa țară a Zarandului, Letiția Gavrilă a căpătat pa- siunea picturii naive. Tehnica In care își realizează lucrările este cu totul nouă, necesittnd multă migală, un talent nativ care nu cedează în fața efor- tului artistic. Practic, tehnica el constă In realizarea imagi- nii pe partea din spate a sticlei, pe principiul negativu- lui din arta fotografică. După cum ne-a mărturisit, folclorul a jucat și joacă In continuare un rol primordial In aria de inspirație pe care dorește să o cuprindă ; de cele mai multe ori, poemul, legen- da, balada fiind reținute in liniile lor principale în ta- blourile realizate, dorind ast- fel ca folclorul zărăndean să nu se piardă, să rămînă în- truchipat și tn culorile inter- pretării ei. Ptnă acum a expus în dife- rite orașe ale țării, are o se- rie de lucrări reținute în mu- zee, in colecții particulare; fiind in permanență invitată să expună. La ultima vizită- pe care am făcut-o In atelie- rul pictoriței, am reținut o îmbogățire și diversificare a lucrărilor din ciclul dedicat Muntelui Găina, datinilor șl obiceiurilor din preajmă, o „Vîlvă a apelor" reprezenttnd un călăreț cuprins de aburul apelor care unesc pămîntul cu norii și cerul, o „Floare a șarpelui", splendidă Imagine a unei legepde reprezentînd se constituie intr-un autentic documentar, care descrie amă- nunțit evenimentul, descope- rindu-i semnificația. Volumul este o descriere a turneului corurilor românești nu numai la București, ci și la Constan- ța și Craiova, interesant prin accepția lui, autorul evocînd dramatismul și eroismul ge- nerat de piedicile ivite în calea deplasării ansamblurilor corale din regiunile aflate vremelnic sub ocupație străi- nă. Folosește din plin mate- riale de presă, discursuri, pro- grame, nume de muzicieni și localități, ceea ce conferă a- cestei evocări un marcant ca- racter antologic și istoric. Forța acestei scrieri rezultă șl din claritatea cu care autorul demonstrează proporțiile na- ționale ale Festivalului și vi- brația cu care el trăiește fle- care clipă a acelui eveniment de amplă rezonanță in con- știința tuturor românilor. Cu toate greutățile impuse de au- torități, bănățenii au reușit să deplaseze la București peste 1 000 de cîntărețL Ei s-au pre- zentat pe scenă, la Arenele Romane, din Parcul Libertății, într-o masă compactă, sub ba- gheta unui singur dirijor — Ion Vidu. La sosirea în Gara de Nord din București, unde erau așteptați de oficialități, lugojeanul George Dobrin a spus : . .. • am venit la voi cu dragă inimă. Am venit să vă aducem cintarea prin care ne păstrăm limba. Căci noi nu cîntăm, ca să cîntăm numai, ci ca să ne asigurăm existen- ța neamului, să-l întărim pu- terea de rezistență..." (.Co- rurile noastre la București" în Drapelul, nr. 96 din anul 1906). în 1909, V. Braniște pu- blică un alt studiu despre muzică, de data aceasta cu un pronunțat caracter artis- tic și istoric — Muzică și dansuri la români in veacu- rile XVI—XVII, unde face o substanțială prezentare pe bază de documente a muzicii și mai ales a artei coregrafice românești, în perioada men- ționată. Analizează doar acele manifestări care i-au facilitat descoperirea unor variate in- formații privind domeniile a- bordate. Studiul nu are un caracter exhaustiv, dar cu toate acestea conținutul sau merită să fie apreciat. Auto- rul subliniază și insistă asu- pra existenței unor bogate forme ale artei sonore și co- regrafice românești, și speci- fică faptul că unele melodii și jocuri românești au fost preluate la curțile unor poten- tați ai vremii, motiv care a condus la alterarea notei dis- tinctive, originale a acestora. Tot Valeriu Braniște reali- zează și schița monografică Ciprian Porumbescu, apărută la Lugoj, tn 1908, în care evo- că personalitatea muzicianului moldovean, venerat de tinere- tul transilvănean și bănățean, care îi cîntă cu mare însufle- țire melodiile sale patriotice. Această schiță, subintitulată Icoane din frămintările unui suflet de artist, înmănunchia- ză numeroase referiri Istorice, menite să pună In lumină lupta românilor bucovineni împotriva autorităților vremii și urmărește, totodată, viața muzicianului, a familiei aces- tuia, a epocii în care a trăit și a creat. Deși n-a ajuns să fie o individualitate tn muzi- că, deosebit de proeminentă, deplin realizată, totuși V. Braniște îi relevă meritele, re- ferindu-se la crearea operetei Crai nou, spectacol ce de- monstrează progresul muzical al românilor în a doua jumă- tate a secolului al XlX-lea. Lucrarea reflectă dimensiunea tragică a vieții aceluia care, într-o scrisoare adresată tată- lui său, după premiera opere- tei, deși era bolnav, mărturi- sea cu mulțumire : „Numele meu este întemeiat, viitorul meu îmi luce cu culorile cele mai vii înaintea ochilor...". Prin această primă monogra- fie, închinată lui Ciprian Po- rumbescu, Valeriu Braniște șl-a cucerit un loc distinct în Istoriografia muzicală româ- nească. t'ot de numele lui Valeriu Braniște se leagă și studiul cu trimiteri Istorice, cu impresii și evocări, tn care ti prezintă pe Tudor Flondor, Ciprian Porumbescu și Alexandru Mocioni, ultimul în ipostaza de muzician, pianist și com- pozitor. Aici sînt evocate creațiile, virtuțile pianistice, serile muzicale pe care Al. Mocioni le organiza în locuin- ța sa din Budapesta, la care participau personalități de seamă ale vremii, și unde muzica românească se afla la mare cinste. Portretul de mu- zician al lui Mocioni, realizat de Valeriu Braniște, lasă să se înțeleagă că, de fapt, mu- zica, în diferite ipostaze, era îmbrățișată de acest mecena al Banatului, care a fost nu numai un bărbat politic, ci și un sprijinitor devotat al miș- cării culturale românești din această parte de țară. »- Prof. Ghcorghe LUCHFSCU planta rară a șarpelui, pe care acesta o udă de la un singur izvor, dindu-i astfel puteri miraculoase. Dintr-o altă tria- dă a „Vîlvei lupilor" ne-a re- ținut atenția, pentru forța pe care o iradiază, lucrarea „Ionel de la Prăvăleni", o su- gestivă reprezentare a forței miraculoase a omului in fața naturii. De asemeni ne-au le- ținut atenția in mod deosebit o serie de lucrări n,i ale pic- LETIȚIA GAVRILA : Ecluza Agigea LUNA CULTURII IN JUDEȚUL TIMIȘ EDIȚIA A II-A Timișoara muzicală Sub egida Consiliului Culturii și Educației Socialiste și a Co- mitetului de Cultură și Educație Socialistă al județului Timiș, Fi- larmonica de Stat „Banatul” și Opera Română găzduiesc, la sediul acestora, la Sala de marmură și în studioul Liceului de Artă ,1. Vidu“, cea de-a XlV-a ediție a manifestărilor artistice reu- nite în cadrul .Timișoarei muzicale", avînd ca invitați — între 13 mai și 2 iunie — dirijori și soliști de prestigiu din țară și de peste hotare (U.R5.S., R.P. Bulgaria, Spania, R.F.G.). Cele douăzeci și cinci de seri muzicale cuprind concerte simfo- nice, recitaluri (vocale, corale, de plan, orgă și muzică de came- ră), opere, operete și un spectacol de balet, de asemenea, concerte-, spectacol, o expoziție foto șl o audiție simpozion. Lucrările muzi- cale alese, acoperă un spațiu larg al creației naționale (G. Enescu, N. Ursu, P. Constantlnescu, L. Comes, C. Silvestri, Chr. Berger, T. Ciortea, G. Dendrlno, A. Vieru, St. Niculescu, O. Nemescu, D. Rotaru Nemțeanu, R. Georgescu, L. Alexandra, S. Nichifor, P. Urmuzescu, D. Popovici, M. Clobanu, Al. Pașcanu, D. Voicu- lescu), unele chiar prime audiții; alături de acestea, putem recu- noaște amprente stilistice reprezentative ale creației universale, de la J. S. Bach, la O Messiaen, J. CastărMe, J. Rbttger ș.a. în deschiderea manifestării, avîndu-1 ca invitat la pu- pitrul orchestrei pe dirijorul sovietic Eduard Serov, în compa- nia pianistului Dan Grigore, programul concertului a cuprins cî- teva din cele mai apreciate lucrări de către public. Rapsodia română nr. 1, in La major, de G. Enescu. Rapsodia pe o temă de Paganini pentru pian și orchestră de S. Rahmaninov, și Simfonia a V-a în Do minor de L. v. Beethoven. Aplauzele unei săli arhipline au răsplătit o artă dirijorală care a știut să conducă firesc și echilibrat filonul rapsodic al primelor opuri — diferențiindu-le foarte mult stilistic : prima fiind ritm, caracter, culoare, timbru, citat folcloric, iar cea din urmă, tehnica de variație continuă tn baza unui principiu folcloric, pe linia Paganlni — Liszt — Rahmaninov, cu idiome medievale („Dies irae“) și luxurianță de stări, idei, sentimente. în Simfonie, moda- litatea directă și fermă de a transmite orchestrei starea de a dori să redea pas cu pas semnificația fiecărui element din construcția muzicală, a adus la unison reușita acesteia cu mulțumirea audi- toriului. în pasajele de interiorizare și lirism, sufragiile acestuia au vizat tn primul rînd Interpretarea Iul Dan Grigore, pianist care, în ciuda tendinței generale, de expresivitate maximă e tot par- cursul piesei, pare că dozează emoția artistică înspre punctul maxim, pregătindu-1 prin contrast și părăsindu-1 apoi, pentru a te determina să jinduiești și să încerci o aducere-aminte după ce al părăsit sala de concert. Alina NOVAC La obîrșii, la izvor... (Urmare din pag. I—5) pămînt șl cer, prin văzduhul animat de culori și semne in- finitezimale, un pictor care ci- tește, pe vasta carte a văzdu- hului, semne născătoare de sacre meditații. Aventura formei, avangarda artistică a anilor de început, i se par azi naturale. Căci ele l-au format Și fiecare gene- rație în parte are datoria să riște o asemenea aventură a cunoașterii de sine. Dar, risi- pitor îndrăzneț, și călător prin acest tumult aventuros al experimentelor de ieri, ar- tistul a știut să se reîntoar- toriței : „Natură statică cu peisaj la Cetatea Devei", „Dansul stnzienelor", „Olarul în satul lonești", „Storsul strugurilor", „Mituri popu- lare" etc. Organizată pe cicluri repre- zentative, pictura Letiției Ga- vrilă aduce o notă de prospe- țime și de autenticitate In arta naivă. Valeriu BARGAU că spre pictură și spre obîrșii dintr-o firească chemare la uneltele sale. Conduita sa n-a fost liniară, nici constantă. Drumul său nu a fost întot- deauna limpede sau liniștit Nici descoperirile sale experi- mentale nu au fost făcute de dragul unei curiozități oare- care, sau din orgoliu, ci au fost un gen de manifestare fi- rească a unul spirit căutător, o școală, o pedagogie a expe- rimentului, „o studenție veș- nică", așa cum o definește, surîzător, artistul. în această călătorie in spa- țiu și in timp a artistului, avangardismul său estetic a presupus o biografie a formei, nu un simplu joc gratuit, o aprofundare a formelor artei, cu un accent pozitivist. însă această formulare pozitivistă, formală, a fost înlocuită, azi, cu accentul pus pe natura lo- cului, pe taina care o emană el. Dacă omul de știință de ieri, din pictura lui Flondor, investiga necunoscutul, pentru a-1 face cunoscut, azi, artistul- poet investighează necunoscu- tul pentru a-1 proteja taina. Dacă, tn perioada cunoașterii de început, el căuta fantezia nelimitată, năstrușnică, îmbo- gățirea omului cu ea, azi, pentru artist, contează atenția — ascultarea tainelor naturii, care comunică artistului cifrul lor secret, tn loc să-i comu- nice el, omniscient, naturii ceva. Pictura, pentru Constantin Flondor, poate deveni și a de- venit, de acum vreun decepiu, o cale a descoperirii de sine, prin descoperirea misterelor naturii, a ascultării ei, în cea- surile de revelație, în care „pămîntul, ceriul, văzduhul, lumea toată..." se oglindesc în ea, cu o frumusețe nepie-, ritoare. O 7 • -----------------------------------------ORIZONT CONCURSUL „MIHAI EMINESCU, ARAD, 1989“ Concursul de creație litera- ra „Mihai Eminescu, Arad, 1989", organizat sub egida Co- mitetului Județean de Cultură. Si Educație Socialistă Arad și a Cenaclului din Arad al U- niunii Scriitorilor, și-a Înche- iat, recent, lucrările. Juriul alcătuit din : Anghei Dumbră- vcanu, secretarul Asociației Scriitorilor din Timișoara, Vasile Sălăjan, redactor șef al revistei „Tribuna", Florin Băncscu (președintele juriu- lui), Ștefan Damian, Grigore Ilisci. Mircea lorgulescu, Ne- goiță Irimie, Ion Mircea, flo- ria Truță, vicepreședintele Co- mitetului Județean de Cultură și Educație Socialistă Arad, Nicolae Turtureanu, Cornel Ungureanu și Eugen Uricaru a acordat următoarele premii: POEZIE — Premiul I : Mir- cea Stepan (Lipova) șl Petru Scutelnicu (Bacău) ; Premiul Literatură și istorie (Urmare din pag. I) ni dăinuirii și unității națio- nale. Romanul nostru modern se apleacă asupra evenimen- telor cruciale și interpretează sensurile lor dintr-o optică problematizantă și vizionară. Camil Petrescu aduce în plin plan imaginea personalității exemplare, modelatoare de conștiințe care a fost Nicolae Bălcescu, in monumentalul său roman Un om Intre oa- meni. Liviu Rebreanu este la fel de sensibil la pulsul isto- riei din care desprinde sem- nificații profunde șl indivi- dualități exponențiale, In ro- manele Răscoala și Pădurea spinz urâților. George Călinescu. Titus Po- viața asociației In ședința de marți a Ce- naclului Asociației Scriitori- lor din Timișoara și al revis- tei „Orizont" a avut loc o în- tflnire cu membrii Filialei din Timișoara a Uniunii Compo- zitorilor din R.S. România. în prima parte a manifestării. Corul Liceului de artă „Ion Vidu" din Timișoara a susți- nut un recital de piese muzi- cale din bogata literatură co- rală inspirată din folclorul ro- mânesc. Sub bagheta prof. Lava Bratu. recitalul a im- presionat prin acuratețea pro- nunției și frazării muzicale, prin interpretarea bogată în nuanțe a um ■ lucrări din componistica actuală, ca și din creația muzicală tradițio- nală. în continuare, criticii muzicali Alina Novac șl Car- men Uțana au vorbit, în re- feratele prezentate, despre ra- porturile șl interferențele lite- raturii șl muzicii. La dezbate- rile care au urmat, au luat cuvîntul Anghei Dumbrăvea- ■u, secretarul Asociației Scri- itorilor din Timișoara, dirijo- rul Nicolae Boboc, Lucian Bu- reriu. Alexandru Jebeleanu, Carmen Odangiu șl Cornel Ungureanu. conducătorul șe- dințe). în ședința de marți, 23 mai a.c„ ora 18,00, va citi poezie Gheorghe Mocuța. Re- ferat, Danie] VighL Ședința va fl condusă de poetul An- ghel Dumbrăveami. M. O. II : loan Vasile Marcu (Arad), Virgiliu Cătălin Brăescu (București), loan Sabău și Antim I. Mureșanu (Arad) ; Premiul III : Andreea Ioana Dumitrof (Timișoara), Adam Suchansky (Nădlac) și Bianca Marcovici (lași) ; Premiul re- vistei „Cronica" : Nicolae Zăr- nescu (Slatina-Olt) ; Premiul revistei „Luceafărul" : Lavinia Stoicu (Arad) ; Premiul re- vistei „Orizont" : Marin Rada (Slatina-Olt) ; Premiul revistei „Transilvania" : George Ena- che (Slatina-Olt) ; Premiul Cenaclului din Arad al Uniu- nii Scriitorilor : Constantin Dumitrache (Arad) ; Premiul Comitetului județean de cul- tură și educație socialistă Arad : Ștefan Doncea (Timi- șoara) ; Premiul Teatrului de Stat Arad : Ana Maria Crișan (Tîrgu-Mureș). PROZA — Premiul Asociației Scriitorilor povici, Marin Preda surprind în romanele lor momente de convulsii istorice și de mu- tații sociale ilustrînd, dlntr-o altă perspectivă, aceeași men- talitate cronicărească de mar- tor al vremii. Această conști- ință de martor și depozitar al memoriei colective o regăsim in proza unor scriitori con- temporani, pentru care trecu- tul nu este decît o față a prezentului prin care se stră- vede chipul viitorului. Cu Ză- pezile de-acum un veac, ciclul romanesc început în 1981, Paul Anghei aspiră la transpunerea epopeică a Răz- boiului nostru de Independen- ță, accentuînd mișcarea și ro- lul maselor în scrierea isto- riei. Eugen Uricaru aduce In o „Știința, invățămintul șl conștiința revoluționară" — un generic sugestiv pentru dezba- terea inițiată ‘recent de Insti- tutul Agronomic, o Noi ac- țiuni consacrate Centenarului Eminescu : simpozionul „Or- feul emineșcian" (în organiza- rea Bibliotecii județene și a Universității din Timișoara) și, tot la Biblioteca județeană. — expoziția bibliofilă „Măr- turii despre Eminescu". • In- tre 16—22 mai. în toate loca- litățile timișene se desfășoară panoramic „Săptămînă educației econo- mice și a creației tehnico-ști- Ințifice”, cu tema „Creativi- tate, calitate, eficiență". • „Mișcarea «orală în slujba în- făptuirii idealului național" s-a intitulat simpozionul găz- duit de Complexul Muzeal Timiș, la realizarea căruia și-au dat concursul muzeo- graful Rodlca Giurgiu și prof. Victor Andrei. • „Sesiunea Helion", manifestare tradițio- nală, dedicată- literaturii de anticipație, ■ ajuns la cea de-a IX-a ediție (deschiderea — azi, 19 mai, ora 17). Iniția- tă și organizată de Clubul Helion al Casei Universitari- lor din Timișoara (director prof. Cornel Secu), sesiunea din acest an reunește peste 100 de pai-ttdpanți din în- treaga țară, în cadrul unui program complex : o sesiune de comunicări științifice, conferințe, profeții tematice de film, expoziție de artă plastică și foto, finalizarea concursului de proză scurtă de anticipație, „Helion ’89". • Două Interesante expoziții : la Complexul Muzeal Timiș — „Direcții noi în evoluția de- signului industrial contempo- ran" (Secția de artă) și per- din Timișoara : Dinu Barbu (Timișoara) ; Premiul revistei „Convorbiri literare" : Nicolae Fulga (Slatina-Olt) ; Premiul revistei „Tribuna" : Petru Barbu (Curtea de Argeș) ; Premiul revistei „Steaua" - Emil Dinga (București) ; di- plome ale Cenaclului din Arad al Uniunii Scriitorilor : Etta Sîrbti (Curtici), El. Petcu și Olga Zsigmond (Arad). CRITICA LITERARA — Pre- miul 1 : Dorin Barna (Arad) : premiul II : Tatiana Stefanko și Violeta Tiritean (Nădlac) ; Premiul revistei „România li- terară" : Gheorghe Mocuța (Curtici). ISTORIE LITERA- RA — Premiul I: Ovidiu Pe- cican (Arad) ; Premiul II : Elena Albu (Iași) ; Premiul III : Doina Oniță Popescu (București) ; Premiul alma- nahului „Tribuna" (pentru cercetări privind istoria tea- trului transilvan) : Lizica Mihuț și Premiul special al juriului pentru contribuții la valorificarea Istoriei literare arădene : Iulian Negrită. gicA & gicA fanion plin plan figuri exemplare de luptători pentru dreptate so- cială șl libertate națională (Rug șl flacără. 1784. Vreme in schimbare). Aceeași preo- cupare pentru exemplaritatea unor figuri istorice o regăsim în romanele lui Radu Cioba- nu . Vămile nopții (1980), Roata lumii (1988), Călărețul de fum (1984), în ciclul roma- nesc Prințul Ghica (voi. I — 1982, voi. III — 1986) de Dana Dumitriu. Interesul pentru atmosfera unei epoci, pentru confruntarea de idei și orien- tări sociale se oglindește în romanele unor tineri proza- tori, din care demn de men- ționat sînt Viorel Marineasa cu romanul Litera albă (1988) și Florin Bîrnețiu cu romanul Flăcări peste Zărand (1985). Literatura și istoria, două dimensiuni ale umanului care conviețuiesc osmotic și se în- tîlnesc în planul de profun- zime ca document al unei e- poci, a) spiritualității româ- nești. Greu de imaginat un joc atît de searbăd și plictisitor cum ne-a fost dat să vedem miercurea asta, cu bulgarii. .Și. după ce, la greci, am scăpat ea prin urechile acului de o inlringerc de miru’ lumii, iată că acu deabia am cîștigat cu 1—0, oaspeții aVînd în caseta lor tehnică, intre altele, șl o bară. Nu ne priesc — se vede ! — întîlnirile în Balcani, nu ne prea priesc nici perfor- manțele în cupele europene ce-au născut (prematur) vedete, iar de campionat, ce să mai vorbim. Să fie clar : chiar dacă ne vom califica laC.M—și această victorie este un pas important către calificare, trebuind a fi prețuită în sine ! — fotbalul pe care naționala noastră îl joacă în ultima vreme este unul rudimentar, indisciplinat tactic în unele compartimente, neinspirat, obosit. Șansa ne-a ajutat în ultimele două partide, pentru că altceva s-a jucat la bulgari, de pildă. în meciul de miercuri, doar lovan, Bumbescu și Rotariu au fost în „conturul" lor, restul bîjbîind și aproximînd fără spor. Hagi a arătat din nou că nu este în formă, că strică maximum de mingi posibile, că execută el toate loviturile libere, că nu dă pas, că șulează cind trebuie și cînd nu trebuie ș.a.m.d. Dacă Jenei este cu adevărat antrenorul naționalei, ar fi trebuit să lămurească asta de mult. Dovada clară că exem- plul lui Hagi e nociv e alt jucător, și el un mare talent — Gică Popescu. Deocamdată mai voalat, defectele de viitoare vedetă i se văd de pe acum : opțiunea pentru soluțiile complicate, spectacu- loase, driblinguri de prisos, faptul că întîrzie pasa. Dacă și lui Gică Popescu îi vor crește cotele tot așa, atunci va fi vai și amar de capul nostru, al (tele)spectatorilor, antrenorii anonimi ai naționalei și viitorii coriști impenitenți ai unui singur refren din partitura „Gică & Gică" : „Dă pasă, domnule !" Poate că. ar fi fost util pentru cei doi G. să vadă meciul dintre Napoli și Stuttgart, în care Maradona a jucat exemplar pentru echipa sa, din pasele lui decisive înscriindu-se două goluri. Manșa a doua a Cupei UEFA încheindu-se cu scorul de 3—3, la Stuttgart acasă, Napoli a intrat în posesia trofeului. A fost nu numai prilejul, ci și cauza să menționăm acest rezultat pentru a sublinia o Idee : fotbalul modern nu mai este, de multă vreme, unul doar al ma- rilor jucători. El aparține marilor echipe Marcel TOLCEA top sonala de grafică a artistei Liliana Agache (galeria „He- lios"). • „Săptăminile cultura- le" din numeroase localități timișene sînt în plină desfă- șurare sau se află în faza de pregătire a unor bogate pro- grame : Buziaș, Sînnicolaul Mare. Deta, Gottlob, Teremia Mare. • Autoritatea vine de la prestigiu șl nu invers. • Mulți percep, puțini pri- cep. • Nu orice experiență este și un experiment. • Unii asistenți asistă, alții insistă. • Adevărul nu poate fi de- cît concret • Ajunși la malul mării, unii sînt impresionați de în- tinderea fără sfîrșit a apelor, alții, de adincime, altora le place simfonia talazurilor, iar altele au venit să se ... bron- zeze. • Jocul „de-a cuvintele" poate fl frumos, dar și pe- riculos. • Istoria este formată din fapte ; chiar și legendele au în „țesătura" lor tot fapte (este adevărat cam fantastice). • între glumeț șl neserios deosebirea nu este de nuanță, niei de grad, cî de.. carac- ter. • Ca elev a fost slăbuț și nici ca student nu a strălucit. „Da, însă se afirmă Tn profe- sie" ți se răspunde. (Cu ce ? te întrebi tu nedumerit). MARGARETE DE LAUSANNE Un mucalit ar putea să afirme că piesa cea mai inspirată din cadrul actualei ediții a Festivalului Euroviziunii desfășurată în Elveția a fost... rochia prezentatoarei. Lăsînd gluma la o parte, dar apreciind, la rîndu-ne, amănuntul mai puțin important, să arătăm totuși că evenimentul care, după datele furnizate de agen- țiile de presă, a fost urmărit de peste 500 milioane de (tele)spec- tatori a oferit și momente atractive, fără a impune însă, ca în alte ediții, reprize cu adevărat unice. Prea puține cîntece inspi- rate, unele alese parcă intenționat spre a nu fi evidențiate, de genul celui prezentat de tandemul italian Ana Oxa-Fausto Leali, de altfel artiști „de marcă", dar ce folos? Fredona-vom așadar preț de o vară și mai bine poate melodia „Rock Me Baby", ofe- rită de grupul iugoslav RIVA și, cum se ștTe, clasată pe primul loc. lată deci că, la cea de-a XXXlII-a ediție a concursului, după tot atîtea tentative, concurînd de astă dată cu reprezentanți din 21 de țări, unui grup pop din țara vecină, pînă acum necunoscut, i se oferă rîvnitul GRAND PRIX EUROVISION DE LA CHAN- SON. Melodia simplă, antrenantă e o mostră a cîntecului de di- vertisment confecționat după accesibila rețetă a melanjului ar- monii tradiționale — tipare disco, ajustate constructiv sau, dacă vreți cu meșteșugul ce caracterizează producțiile altor formații ca Magazin ori Novi Fosili, aceștia din urmă la un pas de Grand Prix cu o altă ocazie. Așadar, pentru Emilia Koci6, solista gru- pului Riva, ziua de 6 mai a.c. va rămîne o zi memorabilă. Grupul Riva și Emilia (Milifia, cum îi spun colegii) e originar din Zadar, un pitoresc port de pe malul Adriaticii. Milida are 20 de ani și studiază limbile germanice. O pasionează muzica și a muncit enorm pentru ca să treacă de preselecția pe plan național care a condus-o pe scena Euroviziunii pe ea și pe colegii de formație. Pe scenă, în final, elvețianca Caline Dion, cîștigătoarea de anul trecut a trofeului, i-a oferit un braț de margarete, flori pe care Milida le-a dus în Zadar-ul său natal, flori pe care ea nu le-a primit în . . zadar. Petru UMANSCHI TOAMNA .. . [jpori ... fu mai frumoasă, ni se adeverește spusa de-atunci, referi- tor ia obiectul fotbal și subiectul meciuri; din ăst punct de ochire, n-aveam nevoie de vacanță, pentru că, iată, repaosul în- seamnă, acum, ieșire din formă ; greu, tare greu i-am învins pe bulgari, greu, neîngăduit de greu am obținut un egal la Atena, asta după ce Dinamo și Victoria au ieșit din cursa competițiilor europene ; adevărul e că fotbalul e o îndeletnicire dificilă, chiar dacă se bazează pe, zicea cindva un dascăl, inteligență exprimată de la genunchi in joa ; nu-i tocmai așa, îndeosebi în vremea din urmă, cînd talentul e artă, mișcarea e sudoare, iar sportul acesta se dovedește a fi o mare afacere. Hagi e purtătoare de cuvînt al noului val din fotbalul româ- nesc, care, cred, se caracterizează prin... metaforă, mai degrabă decît prin vigoare ; adică : temperament coleric, ardent, cu reacții imprevizibile, totul subordonat spectacolului ; în primăvara asta, Hagi (șl, prin el, echipa, fie și Steaua) n-a înflorit încă ; întîrzie ; capriciile sale îi sînt, mai nou, potrivnice, Iritâ ochiul, nu-1 mai incintă, cît el, Gică, se incăpățineazft în a persevera cu o ambiție ce-ar merita alt țel ; prima repriză cu Bulgaria a fost mai aproa- pe de așteptări, de valoarea iotului, iar după pauză ne-am mi- nunat de căderea echipei și de ieșirile ofensive șl aspre ale vccî nitor de peste Dunăre ; am senzația că nici Em. Jenei nu prea e în formă, ci, în derivă — i-aș recomanda să fie mai ferm în decizii și să dea tinerilor dreptul la glorie (vezi cazul Ilie Du- mitrescu, în opoziție cu obositul Klein ori „bătrînul" Cămătarii, mai slab decît... Pițurcă, zău). Mă rog, e dulce victoria, bune-i sînt și învățămintele dacă, pe seama lor, năravurile se îndreaptă; la toamnă, anotimp ce pare că ne priește, ne-om bate cu danezii, pe viață și pe... Roma I „ . , Pînă atunci, gîndul curat pentru o mare echipa: Haide. Steaua ! Ion DRAGAM Teodor BUi.ZA ORIZONT Leconte de Lisle Considerat mentorul și cel mai complex repre- zentant al parnasianismului, Leconte de Lisle (1818—1894) și-a luat temele și motivele din do- meniul istoriei, al culturilor vechi, din spații exo- tice, opunîndu-le, uneori, realităților și mentalită- ților din vremea sa (Poimes antiqucs, 1852, Pocmes et poesies. 1855 ; Poămes bar bar cs, 1862 ; Po6mcs tragiques. 1884 ; Derniers poămes, 1895). O poezie ce impresionează profund, prin vastitatea viziunii, prin plasticitatea grandioasă a descripției, prin pla- sarea în perspectivă cosmică a destinului indivi- CLARURt DE LUNA (fragment) O lume țâră formă, abruptă, grea, lividă — Terifiantul spectru al unui univers Distrus, zvîrlit — epavă — in nesfîrșirea vidă — Intern din care sunet șl ardere s-au șters Și care-și balansează in noapte tristul mers. Cîndva, inveșmintată-n copilăroase grații. Ea. fericită sferă, pc alte căi pluti — Cu munți albaștri, ape, silvatice vibrații, Cu proaspăta rumoare a mii de ființe vii. Cu inantia-i de aburi alunccind ușoară, Cu păsări, milioane, ce cîntă și ce zboară. In purpura celestă și-n adieri zglobii. Departe de sori tandri, dc nopți ineîntătoarc, în nesfirșitul spațiu evoluează-acmn; Și marile talazuri de beznă, ca o marc, La (armurile sale, in stineării și scrum, Sc sfarmă, furioase, și își despică drum. Prin palide crevase, uitate, solitare. Dintr-o zvicnire, valul acoperă, flăinind. Scheleticele piscuri. Apoi, în cataracte Coboară și, din goluri cumplite, spuincgînd. Reintră in tărîmul tenebrelor compacte. Dar din ruptura rocet. din negurosul chin din literatura universală dual, prin desăvîrșitul echilibru prozodic. Desigur, și sub acest din urmă aspect, Leconte de Lisle rămîne, întotdeauna, artist (nu acrobat), vizînd, adică, frumusețea, perfecțiunea versului (ca imi- tate semantlco-melodlcă), nu performanțele metrice tn sine. De aceea, de cele mal multe ori, enunțul e încă viu, adevărat, neerodat de timp, e grav, substanțial șl convingător, în nedezmințita Iul so- lemnitate. Un poet cu vocația tragicului, a subli- mului (dar șl a Be-mitlzării), un foarte mare poet, poate prea sumbru totuși..: Al valului, din cruda, oribila cădere, Nimic nu se aude : nici strigăt, nici suspin — Sinistra-alcătuirc se macină-n tăcere. Iar Terra, legănată în vid, ca pe un plaur, Sub clare solitudini visînd și stînd de veghe. Privește, fermecată, la mii și mii de leghe, Cum luna-ntinde-n spațiu frumosu-l arc de aur. MOARTEA SOARELUI Vintul dc toamnă, seamăn eu-ndepărtata mare. Plin dc-un solemn adio, dc ne-nțelesc plingeri. Trist clatină, pe strada pustie unde singeri. Frunzarelc-nroșitc de pulsul tău. o soare ! Cu zboruri nalte, frunza sc zbate, dă ocoale ; Și poți vedea-n amurgul ce către somn înclină Mari cuiburi, legănate în fluviul de rugină. Ca-n purpură muiate pc ramurile goale. Cazi. Astru greu dc glorii, izvor de strălucire ! Mărirea ți se scurge, ca aurul, din rană, Cum dintr-un piept puternic o ultimă iubire. Mori deci ! Căci vei renaște : nu-i o nădejde vană. Dar cine va rc-ntoarcc în inima-nșclată Rostirea și căldura și viața de-altădatâ ? PEISAJ POLAR O lume moartă, spumă imensă peste mări. Abis dc umbre sterpe și de lumini spectrale, Zvicnire convulsivă de piscuri în spirale. Curgînd fără oprire spre-ncețoșate zări. Un aspru iad, cu blocuri dc negură pc cer. Plin de suspin, de hohot și strigăte de jale — Zbor tulbure, zbor sumbru de sonuri sepulcrale, Stirnit de-un vînt sinistru cu goarna lui de fler. Pc-ualtc promontorii, etern legănătoare, Stau țepeni zei de brumă, ai vechilor popoare, Mișcaji de valul lacom și congelați în vis — Iar urșii albi, pe albul zăpezii infernale. Presară, ca în spasme, izvorul lor de bale. Nebuni de voluptate, cu botul larg deschis. ULTIMA AMINTIRE Am viețuit. Sînt mort. Cu ochiul larg deschis. Fără-a vedea, alene — ca într-o agonic. Greoi — ca o mulțime ce curge în abis. Cobor, inert și palid. în neagra-mpărățic. Cobor, oră cu oră și an eu an. Străbat Tăcerea. Nemișcarea ... Și-o rece reverie. Nimic nu simt. Ciudata-nccrcarc s-a-ncheiat. Ce-1 viața ? Am fost tînăr ? Bătrîn ? Un oarecine ? Soare ? Amor ? — Nimica. Curgi, trup abandonat. Roteștc-te spre-afund uri. Porți vidul în retine Și-n jur uitarea crește mai deasă, ceas de ceas — Visez cumva ? Nici vorbă. Mort sînt. Cu-atît mai bine ... Dar acest spectru ? Rana cumplită ? Și-acest glas Ce par a ii-ntîmplate cu secole-nainte ? O, tu neant ! E chipul ce-n inimă-a rămas Și care-a devorat-o cîndva. Mi-aduc aminte. Traducere și prezentare dc Eugen DORCESCU Strada Washington, numărul 30. O scară largă, cu trepte sonore și bine ceruite. Cinci etaje. O ușă, pe înălți- mea căreia atîrnă cordonul unui clo- poțel ; cînd tragi, se aude un clinchet căruia îi răspund lătrături furioase. Un pas greu. Ușa se deschide. înainte-ne se profilează o formă masivă șl corpo- lentă. E chiar Judith Gautier, care ne întîmpină și ne întinde mîna. Are pe ea o rochie chinezească largă. Cu toate că vîrsta i-a îngreuiat trupul, fața el s-a păstrat frumoasă și are aceleași trăsături nobile. O gură cu buze puțin cam groase, minunați ochi negri, ira- diind o luminoasă bunătate. Părul, încă foarte negru, împletit savant în cosițe bogate. în jurul gîtului puternic, un colier de pietre strălucitoare. Vocea calda, un pic înăbușită și tărăgănată. E chiar vocea Iul Thăophile Gautier, după cum spun cei care l-au auzit Fiica a moștenit timbrul și Inflexiu- nile ei. Urmată de cățelușa japoneză, Mous- In6 — un animal mic, cu pielea netedă, fără peri și trupul plin, parcă împănat —. Judith Gautier ne conduce în salo- nașul unde-șl primește oaspeții. Un divan mare ocupă un perete. Pe divan trlndăvește motanul negru, Satan. nu departe de un coș în care cîțiva șerpi își strîng și își desfac inelele. Odaia este strimtă, plafonul e atît de jos că poți să-l atingi cu mina. într-un colt un plan. Pe pereți cîteva tablouri. Un Buddha aurit meditează pe polița că- minului. în ferestre, vitraliile turcești, avînd înscrise cu caractere kufice nu- mele lui Thăophile Qautier, cern o lu- mină multicoloră. Ferestrele dau către un balcon larg unde stau aliniate ghi- vece cu flori și glastre din care ies plante agățătoare. Judith are aici gră- dina sa suspendată, sub cerul „Babilo- nului modern terasa ei cartagineză, unde, cu brațele încolăcite de șerpii fa- miliari, ea este nepăsătoarea Salammbd. Aici n-ai putea crede că te afli în inima Parisului. Autoarea Dragonului imperial și al Fiicei Soarelui era îm- bibată de parfumuri orientale și chiar extrem-orientale. Oare de unde, din Egipt sau din Persla, veni odinioară sufletul său nostalgic, nelumesc și va- gabond să se Incarneze pe acest tărîm? De cîte ori n-am repetat ritualul, duminica spre orele cinci, ureînd scă- rile acestui lăcaș de sub cer, trăgînd cordonul clopoțelului, auzind scheuna- tul cățelușei Mousme, asezîndu-mă pe marele divan unde. Judith Gautier făcea loc, prietenoasă, vizitatorului. în- căperea n-avea nimic dintr-un salon, în sensul monden ol cuvîntului. Era un loc Intim în care se regăseau prie- teni și admiratori ai marelui scriitor care semnase opere fermecătoare, cu un nume pe care ea II făcuse de două ori scump muzei. Poetă și romancieră, Judith Gautier adăugase la gloria pa- ternă pe a sa, ce o continua pe prima fără să se confunde cu ea. Opera ei nu era o simplă replică la cea a tată- lui său, avea propriile ei calități. Ve- Henri de Regnier JUDITH GAUTIER neam să-i aducem omagiu ei însăși, și asta ne reunea acolo pe noi, oaspeții de duminică. Un mic grup, consecvent și plin de respect, care gusta plăcerea de a o asculta, cînd, contlnuînd să-i mingile pe irascibila Mousmă șl pe diabolicul Satan sau să se joace cu alunecoasele năpîrci sau să mînuiască o amuletă, ea lăsa slobode amintirile. Judith Gautier moștenise vocea ta- tălui său, dar nu și verva lui trucu- lentă și paradoxală. Conversația ei nu era mai puțin interesantă, mai ales cînd sd referea la vreunul dintre iluș- trii scriitori, In intimitatea cărora trăi- se sau de care fusese apropiată. Prin- tre ei, Thăophile Gautier deținea, fi- rește, locul cel mai important. Ea îl făcea să reînvie pentru noi cu bono- mia Iul binevoitoare șl senină, cu olimpiana indulgență a inimii și spiri- tului. De la tatăl său, Judith Gautier moștenise un fel de nepăsare placidă, de bunătate lenevoasă care semăna u- neori cu Indiferența. în mod sigur, Judith Gautier era indiferentă ia tot ce privea realitățile vieții practice. în afară de scris și de citit, ea nu avea alte preocupări decît să se joace cu animalele casei, să croiască găteli, să modeleze și să coloreze figurine’. Aceste ocupații îi erau suficiente. Nu ies®» niciodată din casă Trăia în tovărășia amintirilor sale. Cel mai des vorbea despre Victor Hugo. Avea pentru geniul lui o admi- rație pe care șl el o arătase frumuseții el, admirație pentru care stătea ca do- vadă strălucită unul din puținele so- nete compuse de marele poet. Ea ne mai arăta cu mîndrle manuscrisul autograf al magnificului poem cuprins tn Mor- mîntul lui Thăophile Gautier. Cu ce adorație priveam scrisul alungit si ferm, care parcă gravase pe hîrtie a- cele versuri admirabile. Această foaie îți dădea impresia unui lucru indes- tructibil. Cultul lui Hugo satisfăcea în Judith Gautier ereditatea sa romanti- că, în timp ce gustul pentru exotic o legase printr-o caldă afecțiune de Tierre Lotl. Aceasta se născuse în timpul unul bal mascat, la care Judith Gautier, In Cleopatra, și Pierre Loti, în Faraon, s-au simțit atrași unul spre celălalt prlntr-una din acele simpatii Instantanee și profunde care vin parcă din timpuri imemoriale. Acestei „afi- nități secrete “, celebrată de Thăophile Gautier într-un poem din Emailuri șl Camee, i s-au supus Judith Gautier și Pierre Lotl, iar prietenia lor reciprocă nu s-a dezmințit niciodată. La cultul suveran al lui Hugo, Judith Gautier adăuga cultul pasionat al lui Wagner. Muzica lui Wagner și persoa- na lui exercitaseră asupra el o dublă șl atotputernică fascinație. în locuința „cerească" din strada Washington, Ri- chard Wagner era dumnezeul însuși. Pe vremuri, Judith Gautier se dusese să-l aducă omagiu în pustnicia Iul din Lucerna și în regeasca reședință din Bayreuth, devenind slujitoarea entuzias- tă a artei wagneriene. Ea dedicase ma- giei sunetelor șl magicianului o admi- rație egală. Wagner fusese sensibil ia devoțiunea acestei frumoase admira- toare șl între el se născuse o legătură care făcuse din ei, poate, mai mult de- cît niște prieteni. Judith Gautier con- testa că ar fi dat curs insistențelor lui Wagner, care ajunseseră pînă la pro- punerea de a o răpi. Nu voi comite indiscreția de a face cunoscut motivul pentru care susținea că I-a refuzat. După cum se spune, ar exista între ei doi o corespondență care ar revela to- tuși și alte aspecte ale acestei legături., pe care Judith Gautier le trecea sub tăcere. Locuința lui Judith Gautier nu era vizitată doar de aceste umbre. în afa- ră de prietenii obișnui ți, mai apăreau aici, în trecere, oaspeți venițl din de- părtări, din Persla, din China sau din Japonia. Am Intîlnit acolo o vreme un tînăr peruvian care pretindea că des- cinde din vechii regi incași. Din cînd în cînd, fete fermecătoare umpleau sa- lonașul cu veselia lor plină de prospe- țime. Se jucau aici jocuri de societate foarte animate, care o exasperau pe arțăgoasa Mousmă și ii îngrozeau pe Satan. S-au organizat aici două seri memorabile în onoarea unor vizitatori de prestigiu. Pe o mică scenă ingenios aranjată, au apărut în persoană Brun- hilda cu cască înaripată, Siegmund cu scutul său, Sleglinda și divinul JVotan, Parslfal cu lancea sa, Amfortas cu Graalul, toți reduși la proporții mi- nuscule de marionete, toți modelați, pictați, îmbrăcati, echipați de mîinile fermecate ale unei zîne wagneriene. Și astfel s-a făcut că Walkiria și ParsifaL într-o vreme cînd nu apăruseră încă pe scena Operei, au fost Jucate și cîn- tate la Judith Gautier. în al său Bayreuth de Lllllput... De cîte ori trec pe strada Washing- ton, ridic ochii spre înalta fațadă ce- nușie unde zăresc balconul și ferestrele apartamentului care a aparținut lui Judith Gautier. Ea nu șl-a aflat sfîrși- tul aici, ci la Saint-Enogat. Avea acolo o casă de vară pe care o iubea și o botezase, în stil wagnerian, „Pajiștea păsărilor'’. Acolo trebuie să fi văzut adesea în visele ei trecînd frumoasa lebădă pe care o ucide în zbor Parsifai cu săgeata lui inocentă, perechea celei care duce, pe amețitorul fluviu al mu- zicii, nacela în care Lohengrln stă în picioare. In armură de argint Traducere dc Bogdan BADULESCU COLEGIUL DE REDACȚIE; ION ARIEȘA NU 'redactor ANGHEL DUMBRĂVEANU 'redactor get adfunet) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PtRVV, CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEl 11 Telefoane : 3 33 90 sl 3 33 76 fredactor-gef). Manuscrisele nepubllcaM nu se InapoleeL. Abonamentele se fac (a P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index .' <3 907 SAPTAMINAL SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURĂ Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 21 (1160) 26 MAI 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 16 PAG., 3 LEI Zilele academice timișene Tinăra generație și spiritul revoluționar In Aula Magna a Univer- sității au început ieri lucră- rile unei prestigioase reu- niuni științifice — Zilele a- cademice timlșene —, mani- festare dedicată celor două mari evenimente politice din viața partidului șl a țării ; a 45-a aniversare a revoluției dc eliberare socială șl na- țională antifascistă șl antl- imperialistă de Ia 23 August 1944 și Congresul al XlV-Iea al Partidului Comunist Ro- mân. La lucrările în plen a par- ticipat și a luat cuvîntul to- varășul Ilie Matei, membru supleant al Comitetului Po- litic Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar ăl Co- mitetului județean Timiș al Partidului Comunist Român. Referindu-se la semnificați- ile acestei întruniri a oame- nilor de știință, a cadrelor didactice din învățămîntul superior, cercetătorilor și specialiștilor din producție, vorbitorul a relevat că, pe temeiul sarcinilor și orien- tărilor formulate de secreta- rul general al partidului, to- varășul Nicolae Ceaușescu, avînd în vedere puternicul potențial tehnlco-științiflc și uman, de care dispunem, re- zultatele meritorii obținute de oamenii de știință timi- șoreni, va trebui să se ac- ționeze și în continuare în așa fel încît un rol impor- tant în atingerea cutezătoa- relor obiective pe care le presupune dezvoltarea ca- litativă de tip Intensiv să revină cercetării științifice șl tehnologice, chemată să asigure materializarea în practică a celor mai noi cuceriri ale revoluției teh- nico-ștlințifice, încît acest domeniu prioritar al activi- tății economico-sociale, coor- donat cu înaltă competență de tovarășa academician doc- tor inginer Elena Ceaușescu, să-și sporească și mai mult contribuția la soluționarea problemelor de bază ale rea- lizării sarcinilor economice, a planurilor dc dezvoltare, la înfăptuirea programelor de organizare și modernizare a proceselor de producție. A- preciind rezultatele obținute de cercetarea științifică ti- mișoreană, primul secretar al Comitetului județean de partid a relevat necesitatea unei șl mai rapide aplicări și generalizări în producție a rezultatelor de înaltă per- formanță tehnologică și cu eficiență ridicată, realizarea unui echilibru mai bun între cercetarea fundamentală și cea aplicativă, creșterea ac- tivității de concepție din u- nitățile economice ale jude- țului. De asemenea în plenul se- siunii au mai luat cuvîntul academicienii Dan Mateescu, directorul Bazei de cercetări științifice din Timișoara a Academiei R.S.R., și Radu Volnea, președintele Acade- miei Republicii Socialist* România, prof. dr. ing. Co- leta De Sabata, rectorul In- stitutului politehnic „Traian Vuia**, ing. Florentin Câr- »anu, directorul Combinatului agroindustrial „Timiș", prof. dr. Petre Onița, rectorul U- niversității din, Timișoara, prof. dr. doc. Plus Brînzeu, și prof. dr. Mihai Drăgă- nescu, membri corespondenți al Academiei R.S.R. în continuare, lucrările s-au desfășurat pe secțiuni, sub forma unor simpozioane și dezbateri. Astăzi, de la ora 9, Aula Magna va găzdui alte co- municări în plen, susținute de academicianul loan An- ton, prof. dr. Iile Duvlea, rec- torul Institutului agronomic Timișoara, dr. ing. Gheor- ghe Tîrpe, directorul între- prinderii de aparate electri- ce de măsurat din Timișoa- ra, ing. Pavel Zarcula, di- rector general al Centralei industriale siderurgice Reși- ța, dr. ing. Vasile Baltac, di- rector general al Centralei industriale pentru electroni- că și tehnică de calcul București, conf. dr. ing. Du- mitru Daba, secretarul co- mitetului de partid din Centrul universitar Timi- șoara. De la ora 15, va con- tinua susținerea referatelor pe cele 18 secțiuni de lucru. Fotografic de GH. POPESCU în cadrul concepției genera- le a partidului nostru, a secre- tarului său general, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, pri- vind edificarea noii orînduiri, un loc deosebit revine tezei de o excepțională importanță teo- retică și practică, potrivit că- reia socialismul presupune, pe lîngă o dezvoltare fără prece- dent a forțelor de producție și o transformare calitativă la nivelul conștiinței sociale — colective și individuale —. o implicare conștientă și res- ponsabilă a membrilor socie- tății în dezvoltarea și soluțio- narea problemelor construcției socialiste. „Activitatea ideolo- gică, politico-educativă, dc formare a omului nou, cu o înaltă conștiință revoluționa- ră. socialistă constituie una din problemele dc importanță deosebită în actuala etapă dc dezvoltare a societății noastre socialiste", sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, la ședința comună a Plenarei C.C. al P.C.R., a organismelor democratice și organizațiilor de masă și obștești, din 28—30 noiembrie 1988. Privit din perspectiva exi- genței și complexității pro- blemelor pe care le ridică fie- care etapă de dezvoltare a so- cietății noastre, spiritul revo- luționar ne apare ca una din trăsăturile fundamentale ale conștiinței socialiste și comu- niste, a omului nou, o cali- tate indispensabilă a persona- lității umane, caracteristică esențială a întregii activități sociale pe drumul progresului și civilizației. Educarea în spirit revolu- ționar a tinerei generații este îndeplinită de un sistem de factori în cadrul căruia școa- la se situează pe un loc cen- tral. Ca principal factor de cultură și civilizație, de edu- cație comunistă, școala este nucleul sistemului educațional care, împreună cu organiza- țiile de copii și tineret, sub conducerea organizațiilor de partid, polarizează și armoni- zează acțiunile tuturor facto- rilor educaționali. Acțiunea de formare și dezvoltare la elevi a trăsăturilor de voință și caracter specifice spiritului revoluționar este un proces complex și de durată, care so- licită participarea nemijlocită a tuturor cad elor didactice și care trebuie să fie realizat prin toate formele activității educative. Așa după cum se știe, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU conferă noi dimensiuni con- ceptului de spirit revoluționar, situînd această trăsătură de- finitorie a omului nou în strînsă interdependență cu celelalte valori morale, cu ni- velul ridicat al pregătirii po- litice, ideologice și științifice ale fiecărui membru al socie- tății, cu necesitatea căutării permanente a noului în toate domeniile vieții sociale. Pen- tru educarea tineretului stu- dios la cele mai înalte exi- gențe este necesar să se pună un accent deosebit pe sporirea caracterului formativ al pro- cesului de învățămînt, urmă- rindu-se ca fiecare acțiune întreprinsă cu elevii să poarte un profund mesaj educativ. Toate disciplinele de învă- țămînt, îndeosebi științele so- ciale oferă imense resurse e- ducative. în acest sens, pre- gătirea profesorului, măiestria lui pedagogică condiționează nivelul calitativ și eficiența lecțiilor. Studierea, integrarea documentelor de partid în lecție, conform unei metodo- logii de lucru adecvate, con- stituie, de asemenea, o parte componentă a actului de pre- dare-învățare. în sistemul muncii educative un rol apar- te îl ocupă ora de dirigenție. Acesteia îi revine rolul de a se constitui ca un corolar al influențelor educative, de a le dirija, introducînd totoda- tă elemente noi, în vederea formării acelor trăsături ale personalității elevului care determină, în mod nemijlocit, modul său de comportare în general, atitudinea moral-ce- tățenească în special. Un rol bine conturat tn ansamblul muncii educative îl are in- formarea politică. Acolo unde este bine pregătită cu moda- lități variate de desfășurare, unde se practică principiul corelării cunoștințelor, manie- ra interdisciplinară de reali- zare, informarea politică de- monstrează din plin valențele educative pe care le are. Pe coordonatele preocupă- rilor actuale și de perspecti- vă ale societății noastre, or- ganizațiile revoluționare ale tinerei generații acționează consecvent punînd la baza în- tregii activități politico-fbr- mative educarea în spiritul concepției materialist-dialec- tice și istorice despre lume și viață, al principiilor socialis- mului științific și umanismu- lui revoluționar. Astfel, orga- nizațiile de tineret, acționea- ză consecvent pentru afirma- rea largă a potențialului crea- tor al tinerei generații în ca- drul generos oferit de Festi- valul național „Cîntarea Ro- mâniei", pentru organizarea în mod util și atractiv, in- structiv-educativ a timpului liber, a activității sportive și turistice. Educarea patriotică a tineretului presupune culti- varea și dezvoltarea senti- mentelor de prietenie și cola- borare cu tînăra generație de pretutindeni, solidaritatea in- ternațională cu toate forțele revoluționare, progresiste și democratice din întreaga lu- me. în acest sens, o atenție deosebită trebuie să se acor- de în procesul de învățămînt educației tineretului în spiri- tul păcii și înțelegerii dintre popoare, al respectării dreptu- rilor fundamentale ale omu- lui, ale popoarelor, al formă- rii unei atitudini adecvate față de mediu, conservarea și ameliorarea sa. Noile dimensiuni conferite procesului revoluționar de dezvoltarea economico-socială a țării presupun intensifica- rea întregii activități de edu- care comunistă, multilaterală a tinerei generații, îmbogăți- rea conținutului și diversifica- rea formelor sale în consens cu cerințele actuale ale reali- tăților sociale. „Trebuie să în- țelegem bine — releva tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU la ședința comună a Plenarei C.C. al P.C.R. din noiembrie 1988 — că numai in măsura in care vom inarma tineretul (...) cu noi și noi cuceriri ale științei și cunoașterii uma- ne, vom ridica nivelul gene- ral de pregătire al construc- torilor socialismului din țara noastră". Sînt considerații care reflectă, încă o dată, constanța și importanța pe care problemele educării re- voluționare a tinerei genera- ții, ale creșterii șl formării sale pentru muncă și viață le ocupă în cadrul acțiunii poli- tice profund novatoare a partidului nostru. Mariana ICLANZAN Alexandru RADOVAN ORIZONT © 2 © Pentru aliati, România a fost în tot timpul războiului un punct important în planurile care se elaborau în vede- rea scurtării șl în final a cîșțigării conflagrației. începînd cu 1943 se re- marcă parcă o intensificare substan- țială a acțiunilor vlzînd România. A- cestea vor rămîne consemnate în me- moria arhivelor, constituindu-se într-o sursă inepuizabilă de Informații. Vom încerca în continuare să deru- lăm cîteva secvențe ale atmosferei po- litice românești în viziunea unor sur- se documentare britanice care, chiar dacă nu au întotdeauna meritul impar- țialității, fapt lesne de înțeles, cel pu- România in arhivele străine (I) 1943-1944 țin contribuie la întregirea unei ima- gini asupra perioadei de dinainte și din timpul desfășurării actului de la 23 August 1944. „Foreign Office" sesiza bine în de- cembrie 1943, într-un mesaj adresat B.B.C.-ului, în vederea transmiterii lui pe post că, dacă „...România va ră- mine alături de mareșalul Antonescu, acest «moment politic» va aduce pen- tru România un dezastru politic și mi- litar. Dacă va găsi conducători care să rupă alianța cu Germania prin capi- tulare necondiționată și întoarcerea ar- melor împotriva Germaniei, aceasta va fl o speranță de viitor pentru Româ- nia ca stat independent și democratic", în ianuarie 1944, amintitul „Foreign Office" reînnoiește cererile sale către B.B.C. pentru intensificarea propagan- dei în România : „Ea (România — n.n.) trebuie să se rupă de Germania și de războiul contra Națiunilor Unite, îna- inte ca armata rusă să treacă frontie- ra. Altfel abandonează ultima ei șansă de a acționa ca o națiune independentă și permite ca teritoriul ei să fie dis- trus de retragerea armatei germane. De aceea o acțiune imediată o poate ajuta". Relațiile româno-germane din aceas- tă perioadă sînt urmărite cu mare atenție. Este subliniat „violentul schimb de cuvinte" dintre mareșal și Clodlus precum și faptul că Banca Națională nu vrea să mai livreze nimic germa- nilor decît în schimbul aurului sau altor bunuri. Apărînd opoziția burghe- ză românească, în care își punea mari speranțe, aceeași sursă arăta că guver- nul român „este convins că manevrele politice ale Legației (germane n.n.) precum noul «flirt» cu legionarii (...) sînt o încercare de șantaj pentru a de- termina înfăptuirea de pași evidenți împotriva opoziției". Englezii au cu- noștință de faptul că au fost luate o serie de măsuri pe linie militară, cum ar fi demobilizarea unor unități româ- nești, în Ideea de a putea refuza noi cereri germane de trupe pentru frontul de est șl de a-l sili pe aceștia să li- vreze armele promise. După opinia sursei informative, aceasta ar fi expll- • cația guvernului român față de demo- bilizarea acestor unități, contrar părerii opoziției care susținea că ea s-ar da- tora faptului că Reichul „nu dorește să aibă în spate o armată ostilă". Intr-o telegramă expediată, în 27 de- cembrie 1913, din Istambul, către Fo- reign Office se sublinia încă o dată faptul că relațiile cu Germania s-au deteriorat în ultimele luni „ajungînd acum la un punct critic“ și că cercu- rile hitleriste nu sînt de acord cu po- ziția lui Mihai Antonescu în guvern, contactele lui cu opoziția fiind „an open secret'1, iar legăturile sale cu aliații fiind „descoperite de aproape un an". In ceea ce îl privește pe ma- reșal, germanii îl acuză, potrivit sur- selor engleze, că tolerează în mod con- știent propaganda pro-britanică și ac- țiunile opoziției. în orice caz Legația Detaliu arhitectural. Fotografie de GH. POPESCU germană ducea un adevărat „război al nervilor cu mareșalul, răspîndind zvo- nul că Garda de Fier va lua puterea in țară". Locotenent-colonelul Chaste- laine, agent britanic (vezi „Magazin Orizont", mai 1988 p. 10—11) arăta în raportul său din septembrie 1944 : „ ... era evident că pretutindeni rela- țiile în timpul războiului între popu- lația civilă română șl germani fuse- seră foarte reci. Aceasta era valabil și pentru armată, cu excepția conducă- torilor... Personal am văzut ordinul dat ofițerilor de jandarmi de a lua parte la celebrarea celei de a treia aniversări a declarației de război a Germaniei din 22 iunie. Acest ordin era explicit, că ofițerilor cărora le era adresat nu li s-ar fi permis să facă uz de vreo scuză pentru absența lor. Din rapoartele primite în ziua următoare, celebrarea a fost un total eșec, care nu a făcut nimănui plăcere, aproape întregul grup român al audienței fiind prezent la ordin". De altfel, pe măsura scurgerii timpu- lui, teama Germaniei față de România era în continuă creștere. Un document din 6 aprilie 1944 arăta că „germanii sînt serios îngrijorați in legătură cu posibilitatea unei defecțiuni românești, iar Goebbles a dat Instrucțiuni spe- ciale pentru lansarea unei campanii de liniștire a României". Iată cum documentele dovedesc în mod clar dorința României de a pă- răsi cît mai curînd Axa și de a se ală- tura puterilor aliate în ideea menți- nerii suveranității și independenței na- ționale, a salvării națiunii de la o ca- tastrofă ce părea la un moment dat inevitabilă. Documentele provenite din arhivele străine, ne gîndim aici la cele britani- ce, la care am avut acces prin inter- mediul microfilmelor, relevă o anume stare de spirit atît în ceea ce ti pri- vește pe oficiali, cit mai ales starea de spirit a marii majorități a populației, în preajma actului de la 23 August 1944. In cursul convorbirii dintre ministrul suedez la București și mareșal, acesta din urmă a confirmat, în ianuarie 1944, că „el realizează că Germania a pier- dut războiul, dar că nu vede încă nici o posibilitate practică de ieșire din război. Speră ca anglo-saxonii să de- barce în Balcani, înainte ca rușii să ajungă în România (...) Antonescu a lăsat să se înțeleagă că a dat ordin armatei să nu tragă nici un foc în en- glezi și americani cînd vor ajunge la frontiera românească". A mai subliniat faptul că în repetate rînduri i-a fost „oferit Banatul de către germani, dar a refuzat deoarece nu va lua niciodată vreo parte din teritoriul Serbiei". „Populația dorește pace și expulza- rea germanilor din țară", se arăta în- tr-o telegramă datată 21 martie 1944, iar în alta se atrage atenția asupra fap- tului că bombardamentele americane asupra Bucureștiului au provocat mal mult resentimentul populației, deoare- ce există simțămîntul că „România este în război doar cu Rusia". Citind un ziar neutru, „Foreign Office" transmi- tea la Cairo faptul că tot mai multe cercuri românești cer o gamă largă de reforme în special o extinsă reformă agrară și că „impresia generală (în țară — n.n.) este că guvernul pierde con- trolul situației". Deosebit de interesan- te sînt și însemnările agentului brita- nic Chastelaine, referitoare la starea de spirit a populației, a armatei, în preajma momentului de la 23 August. „Pe toată durata șederii noastre (ares- tați în clădirea Inspectoratului Gene- ral al Jandarmeriei) am fost tratați cu multă simpatie din partea gradelor in- ferioare din gardă care, fără rezerve, erau prietenoși, germano-fobi și în multe cazuri nu priveau Armata Roșie cu teama cu care o priveau superio- rii (...) Germanii nu erau invitați să locuiască în case particulare. La cine- matografe, româncele se sculau și ple- cau dacă un ofițer sau un soldat ger- man se așeza lîngă ele. Filmele ger- mane de război erau în mod frecvent huiduite". Mihai Popovici (țărănist) și Mitică Constantinescu (liberal), fost ministru de finanțe, fost guvernator al Băncii Naționale „sînt de opinie — se arată într-o telegramă expediată din Istanbul către «Foreign Office», la 27 decembrie 1943, — că este necesar, fără nici o amînare să se realizeze o coaliție democratică guvernamentală care să poată retrage trupele românești din Rusia, să ceară armistițiul și să declare pregătirea colaborării cu Alia- ții". Cei doi politicieni estimau că era de preferat o scurtă ocupație germană (în caz de răsturnare a situației din țară) pentru ca mal tîrziu, după inevi- tabila eliberare a țării, la discuțiile despre Europa viitoare să se poată porni de pe altă bază. Cu toate acestea în perioada respectivă, așa cum remar- că de altfel și sursele burgheze cele două partide „istorice" au continuat politica lor de expectativă. In sfîrșit, în martie 1944, într-un mesaj semnat de Barbu Știrbey din Cairo către „Fo- reign Office" se arată că „Maniu, cu consemnul regelui, declară că dacă Antonescu nu o rupe cu germanii s-a decis să răstoarne regimul prin forță", organizînd rezistența în Oltenia și Banat cu ajutorul pe care-1 solicită în acest sens aliaților. Un plan de scoatere a României din război, atribuit de englezi lui Maniu, dar avînd asentimentul regelui și al Blocului Național Democrat, parvine la Londra via Cairo la 28 iunie 1944. A- cest plan prevedea o lovitură de stat împotriva regimului Antonescu, urma- tă de încheierea armistițiului cu pu- terile aliate. După cum subliniau sur- sele engleze „planul pare rezonabil" (se cerea aliaților asigurarea unei puter- nice ofensive sovietice, lansarea în țară a 3 brigăzi aeropurtate, bombardarea comunicațiilor cu Ungaria și Bulgaria), dar aceasta se va înfăptui după cum se știe cu aportul exclusiv al forțelor interne și în special al comuniștilor care nu s-au rezumat la o lovitură de palat șl care au reușit să mobilizeze masele largi populare în înfăptuirea mărețului Act de la 23 August 1944. Activitatea P.C.R. a fost în atenția surselor de Informare externe atît în perioada interbelică, dar și în perioa- da desfășurării conflagrației mondiale. Iată cum este prezentată această acti- vitate de către „Foreign Office", folo- sind surse germane: „rapoarte su- gerează o sporire a activității comu- niste în România (ianuarie 1944 — nm.) Ideile comuniste răspîndindu-se în anu- mite cercuri ale armatei. Există dovezi că fracțiunile de stingă și comuniștii conduc energic șl competent propagan- da clandestină pro-allată". Pînă și cer- curile atît de conservatoare ale diplo- mației engleze ce înclinau, din motive bine cunoscute, spre o colaborare strînsă cu opoziția burgheză, reprezen- tată, în special de I. Maniu, sînt ne- voite să recunoască amploarea activi- tății comuniste din țară, rolul dinami- zator al P.C.R. Citind ca sursă, de astă dată postul de radio Moscova, se face cunoscută activitatea Frontului Patrio- tic Antihitlerist al cărui program inclu- de în esență, fapt ce nu face deqîț să bucure cercurile britanice, „alungarea germanilor din România și răsturnarea guvernului Antonescu". De altfel Agen- ția Reuter definea la mijlocul lui mar- tie 1944 Frontul Patriotic Antihitlerist ca „o nouă aripă patriotică de stînga" cu misiunea de a ralia toate fracțiuni- le, pentru pace cu U.R.S.S. Amintind ziarul „România liberă", despre care se afirmă că „are o largă circulație în țară și este bine scris", este subliniat faptul că acesta a făcut un apel la unirea tuturor forțelor antihitleriste din România, indiferent de vederile lor politice. O propunere de colaborare în 10 puncte este adresată în acest sens partidelor politice burgheze, în special lui I. Maniu, totul în vederea organi- zării, așa cum spun englezii, a unui Comitet Național pentru eliberarea ță- rii. Acest program ar cuprinde, după sursele engleze : 1. Salvarea armatei prin oprirea de noi trupe pe front, constituirea de partizani inclusiv din militarii întorși de pe front. 2. Sista- rea imediată a livrărilor de produse către Germania. 3. Ieșirea din război și încheierea unei păci separate cu U.R.S.S., Marea Britanie și S.U.A.' 4. Răsturnarea guvernului Antonescu și constituirea unui guvern național ales dintre reprezentanții tuturor parti- delor și organizațiilor patriotice. 5. Re- dobîndirea libertății țării. 6. Eliberarea din închisori șl lagăre a victimelor te- rorii șl pedepsirea criminalilor de răz- boi. 7. Restabilirea libertăților demo- cratice. 8. Drepturi egale pentru mino- ritățile naționale șl sistarea persecu- ției evreilor. 9. Apărarea sudului Tran- silvaniei și a Banatului. Anularea Dic- tatului de la Viena și eliberarea popu- lației din nordul Transilvaniei. 10. Asi- gurarea existenței clasei muncitoare. Chiar dacă I. Maniu a respins la început acest program prezentat de doi delegați comuniști, pe motiv că în el nu se fac referiri la Basarabia șl Bucovina, ceea ce dovedește o anume miopie politică din partea liderului ță- rănist, vom observa lesne că el se va înfăptui de fapt pas cu pas începînd cu 23 August 1944. în buletinul infor- mativ al Centrului de radio-ascultare, cuprinzînd știrea transmisă de postul de radio Ankara, se arăta nu întîmplă- tor : „Cu toate sforțările pe care ger- manii le depun pentru a împiedica ie- șirea din război a României, dorința de pace a locuitorilor țării este atît de puternică încît ieșirea din război a României pare că a devenit inevita- bilă". La 23 August 1944 într-o comu- nicare a Grupului de corpuri de ar- mată Kirchner către Grupul de ar- mate Wohler, privind atitudinea ostilă a militarilor români se arăta : „Atitu- dinea ofițerilor români este ciudat de rezervată. Se pare că începînd de ieri, ofițerii germani sînt supravegheațl mai atent începînd de alaltăieri, soldațll români nu mal poartă cămașa în pan- taloni, ci așa cum o poartă rușii (...) Acest ultim fapt și cele comunicate de căpitanul Bergmann pot fl puse în le- gătură cu Indiciile deja menționate, re- ieșlnd că din partea românilor ar exis- ta planuri îndreptate împotriva aliatu- lui german, posibil puse de acord cu Inamicul. Astfel, s-ar putea ca mo- mentul hotărîtor să fie foarte apro- piat". O zi mal tîrziu, la Roman, în jurul orelor 17,00 avea loc o consfă- tuire a șefilor detașamentelor germane de legătură, la care se sublinia încă o dată faptul că : „Există pericolul unui puci în interior. Nu sînt excluse efec- tele asupra unor unități ale armatei de operații. Șefilor detașamentelor germa- ne de legătură 11 se ordonă să observe atent toate momentele suspecte și să Informeze imediat Statul Major ger- man de legătură", mal ales că aceleași surse germane remarcau deplasarea „spre stînga a ansamblului opoziției și odată cu aceasta preluarea conducerii acestei opoziții de către Partidul Co- munist". Inevitabil, momentul de la 23 Au- gust 1944 se apropia cu pași hotărîți constituind, după cum am văzut, un pericol iminent pentru frontul și poli- tica germană în această zonă. Viorel SCRECIU e 3 © ORIZONT Tata Oancea scrie mereu; scrie, am spune, cu o poftă de scris cum puțin! condeieri o au. In 1929, cînd începe să tipărească revista „Vasiova**, are serta- rele burdușite cu poezii comise de-a lun- gul unei vieți de om. Are la activ zeci de caiete cu întîmplări „de acum clncl- lecl de ani**. A scris nuvele, povestiri, note de călătorie. Are aduse la zi zia- rele (jurnalele). Undeva încearcă un in- ventar al celor scrise, dar tn stilul tn care marii boieri îșl inventariază ave- rile: cam atîtea sînt. Cu aproximație, le mai poate da de capăt, cele pe care le-a uitat nu sînt pierdere mare. Nu e ne- voie să le tipărească acum, în „Vasiova**; Ie va tipări el. Revista trebuie să-și în- veselească cititorul, așa că mai impor- tante decît amintirile lui (care sînt im- portante) devin Istoriile vesele, anecdo- tele mai mult sau mai puțin trucate. La Cel de Importante ca paginile destinate Oamenilor mari, evenimentelor de seamă. Și tot atît de Importante ca rîndurile des- tinate a vorbi despre intîietățlle bănă- Tata Oancea in primul război mondial țene slnt poezioarele șugubețe, povestiri- le, poveștile, „reportajele** ce aduc în față comediile. Ca un bun bănățean. Tata Oancea știe a petrece. Dacă în primele numere, Petru E. Oance pozează, cu morgă. In poet damnat, în următoarele va apare, tot mai des, în postura de claun. Perspectiva autolronică apare cînd te aștepți mai puțin. Și dispare tocmai cînd n-ar trebui. Dar există atlta veselie în paginile evocatorului, îneît cititorul anului 1989 va pricepe cu dificultate că, în cutare moment al vesele! sărbători, s-a deschis o paranteză „specific oncia- nă“, în care jurnalistul transcrie, fără umor, reflecțiile sale privind vieața. Ci- titorul va îngloba totul In partitura umo- ristică, refuzînd a lua în serios momen- tele de gravitate ale naratorului. Făcînd, astfel, dreptate talentului literar al auto- rului „Vasiovei**. Poetul crede că fiecare moment impor- eant al vieții lui e prefațat de vise extraordinare. Citite bine, visele spun tot. Concentrat la Caransebeș, Tata Oancea va visa, pe data de 14 mal 1915, o întîmplare care, decodată, ne-ar oferi tocmai istoria luptelor proprii cu medicii militari. Hașek simplificase puțin lucru- rile, desfăcuse evenimentul de etajul oniric; Tata Oancea nu rezistă a întoar- ce istoria pe toate fețele, îndeosebi pe aceea care ni-1 arată în postura de pri- vilegiat al extraordinarului. Pe cît de mizerabilă e fața diurnă a faptelor, pe atît de neasemuit e peisajul nocturn, întîmplările obișnuite trăite de Petru E. Oance nu sînt altele decît cele trăite de Svejk; scrie autorul „Vasiovei**: „După retragerea dezastruoasă a armatelor austro-ungare din Serbia, din decembrie 1914, șl pierderea cetății Premijsl, din martie 1915, a venit un ordin strict de la ministerul de război ca tot, tot ce e re- format și scutit să meargă pe front pen- tru a scăpa Austro-Ungaria de la pieire**. Din evenimentul citat, Hasek a scos ct- teva capitole antologice, iar urmașii, nu- vele remarcabile. Dacă cineva ar încer- ca să recompună comădla, s-ar putea sprijini pe mărturii: „La Caransebeș cream vreo cincizeci de Inși scutiți șl re- formați, între care șl eu, și pentru vizi- tarea noastră a venit un medic mili- tar ... în loc de termometru pentru mă- surarea temperaturii, medicul a luat o cîrje, cu care l-a bătut de t-a snopit pe toți de-a rîndul, sus. tn gangu’ cazarmel ofițerilor, și i-a trimis pe toți pe front. De la această vizită au scăpat numai Rendck Geza și cu mine, carele nu au fost la vizită pentru că eream la Reșița după untură pentru companie**. Reîntors. Tata Oancea e vizitat de alt medic. E bun de front. îl mal vizitează însă cinci medici, care susțin că nu e: e bolnav de nervi și de inimă. Herr Oberarzt Schul- hoffer (cel care îl voia pe front, și cei- lalția cinci se ceartă șl. pînă la urmă, decid ca poetul să meargă la Timișoara la un control suplimentar. în ziua de 14 mal Tata Oancea se va duce la Timi- șoara împreună cu soldatul Lăzărescu din Șasea și cu un feldvcbel ceh. La Timișoara povestea se repetă. Un medic șef, pe nume Boroș, declară că poetul e sănătos tun, cei din preajma Iul protes- tează: Dcr Mensch Ist Geistkrank, hoch- gradige Nervosităt. Omul e bolnav psi- hic, are o nervozitate extremă, spun ei și, fără să se rușineze, Tata Oancea transcrie întocmai. Războiul medicilor buni șl răi continuă, pînă cînd Tata Oancea e trimis la dr. Sigheti. Va rămîne două luni tn spitalul acestuia, „scăplnd de front și de moarte**. Nu trebuie să credem că Tata Oancea ține foarte mult la visele premonitorii. Mult mal mult contează demonstrația că el este alesul șansei. Răul din jurul lui e atît de agresiv, boala, mizeria sînt atît de puternice, îneît trebuie să apară o zînă bună care îl va proteja. Așa cum Ulise se întoarce acasă protejat de Atena, așa și Tata Oancea va fi vegheat, în odiseea lui, de zeița cea bună a Poeziei. (Visul: „Eram iar în Bichișchln, partea de către Vasile Bloancă. unde era o mul- țime nespusă de boi șl de junei șl eu le împărțeam epistole și cărți poștale. Deo- dată din tufele de porumbar, carele și acuma sînt lîngă drum, au Ieșit doi șerpi năpraznlci, ce se năpustiră asupra mea. Cu două furci de fier cu cinci coarne, după o luptă de două ore, i-am omorlt și am împărțit mal departe cărți poștale boilor și juncilor**. Tălmăcire: „Cel doi șerpi au fost pornirile medicilor Schul- hoffer șl Boroș să mă trimită pe front, să omor oameni, pe mine, cel mai paci- nlc om din lume, carele nu am curajul să omor nici muște, iar cele două furci cu coarne au fost cei cinci medici din Caransebeș șl Timișoara. Adică hotărî- rile lor. împărțirea mal departe de epistole boilor șl juncilor înseamnă: boii erau adică bărbați însurați și juncii erau feciorii neînsurați, cărora eu. poștarul companiei.. Tablourile îl ies uneori bine lui Tata Oancea șl peisajul cu boli care primesc scrisori mărturisește o scenografie oni- rică de clasă. $1 va fi scutit de front, dar nu și de armată. Și va face tot atita armată ca și Svejk, numărtnd mat ales sărbătorile. Anul Nou 1916, de pildă, este al doilea an nou întîmpinat în ținută cazonă. Săr- bătorit în război. Dacă sărbătoare poate fi numită întîmplarea. Cine ar fi crezut, în august 1914, la Caransebeș,, că răz- boiul va ține atîta? Atunci toți erau de părere că nu va dura mai mult decît două luni; o lună sau două, mai fuseseră războaie șl nu duraseră mai mult. Dar lumea nu apucase încă nici un război mondial, nu începuse numărătoarea. La Caransebeș era vreme frumoasă, Petru E. Oancea ieșea cu soția Ia plimbare pe marginea Timișului, urca pînă în Teluș, unde nu se construiseră încă vilele, în pădurice nu fuseseră aduși arbori exo- tici, dar era frumos! Era chiar foarte frumoși Se va scălda în Timiș sub privirile mustrătoare ale colegilor care n-au în- vățat să Înoate, îl va cunoaște pe profe- sorul seminarial Vasile Loichiță, critic și istoric literar, autorul lucrării Ceva despre mișcarea noastră literară mai nouă, tipărită la Caransebeș tn 1912. în editura autorului, Petru E. Oance nu citise broșura, dar auzise de profesor și a încercat să-1 citească producții literare proprii. Vei fi un al doilea Popovici-Bă- nățeanul, i-ar fl spus Vasile Loichiță, mal degrabă înfricoșat de alura război- nică a recrutatului decît de versurile sale eroice. Cine ar fi crezut, în august 1914, la Caransebeș? Nici Constantin Daicovlcîu, elev în clasa a șaptea de liceu și nici Alexandru Magda, coleg al marelui isto- ric. Cine ar fi bănuit că, în același regi- ment, vor pierde cîțiva ani importanți Petru E. Oance, academicianul Constan- tin Daicoviciu și viitorul colonel medic Alexandru Magda? Deocamdată e Anul Nou 1916. Cine nu se bucură? E vineri dimineața și trebuie să aibă In grijă familia. Afară e urgie, e prăpădul pămîntului, e jalea de pe lume. E apocalipsa. Zăpada are — deocamdată — doar jumătate de metru, plnă Ia locul de unde trebuie să ia lapte, să la cărbuni e mai bine de jumătate de kilometru. Crivățul trage strajnic, Bohe- nila e o țară nordică și tare friguroasă. Nici unul dintre cititorii Vasiovei, oa- meni care n-au trăit prea mari aven- turi n-ar putea înțelege ce viscol bătea în dimineața zilei de întli ianuarie 1916: un crivăț venit chcar dc la polul nordic. Și în această dimineață polară norocul este de partea povestitorului care întîl- nește — apare în fața-1 — o bătrînă cu o sanie trasă de.un bernardin. Un mare bernardin. Românul nu stă degeaba și ajută, sania e grea și bătrînlca și marele bernardin nu răzbesc. Clinele inteligent latră dc bucurie. Zaplaciu pambu, pan voinic, îi spune, de o sută de ori fericita bătrînă. La companie c țircus și paradă, chir- vait și vivait. „S-a dedat lumea cu răul ca și cu binele**, meditează nou-venitui. Pe front, coșmarul morții, al glonțului, al schijelor, al suferinței fără de sfîrșit, în spatele frontului — țircus. O sută de inși îl îmbie deodată cu răchie fiartă Fotografie de GH. POPESCU îl poftesc an nou fericit și se-ndeasă să dea mîna cu el. Sînt veseli și-1 iubesc și se bucură. Petru E. Oance nu știe cu cine să vorbească, pe cine să felicite mai întîi. îl dărîmă. sc prăvălesc peste eL Pe urmă feciorii îl iau și-I aruncă în aer, o dată, de două ori. de trei ori. E glorioasul, e slăvitul, e aniversatul. îl doar coastele, dar băieții îl aruncă tot mai sus, tot mai sus! Noroc că tavanul nu e atît de jos ca în locuința de la Va- siova! E atît de mișcat de dragostea lor îneît izbucnește în plîns. Și plînge! Și plînge! Pe urmă feciorii iar se prăvă- lesc pe el: el uitase să le împartă poșta, așa că urmează alte bucurii! Și altele! Și iar îl iau și-1 aruncă în sus, de data a- ceasta chiar că atinge tavanul! Ia prînzul pentru el și pentru al săi. mai ia — fără știrea comandanților — cărbuni de la bucătărie. Dar abia deschi- de ușa! Și ce să vadă! Ce să vadă! Ză- pada e acum mal mare de doi metri. Ninge mai strajnic ca-n Siberia. Dar dragostea pentru ai săi e mal tare și în- vinge chiar fără sanie, fără deschizătorul de pirtie, clinele bernardin de azi dimi- neață. Greu, cu eforturi, ajunge. La gura sobei. Petru E. Oance cugetă, cugetă și scrie. Ce scrie? Va publica mai tîrziu, va valorifica mai tîrziu amintirile de la Icin. Sculptează. Soția, copiii sînt cu el. Sînt fericiți. E absolut uluitor că nu citește nici măcar ziarele. Sau dacă le citeșee, de ce nu le comentează? Fiindcă, îmi spune (în 1972) Alexandru Magda, fiindcă puteai să te alegi cu tot felul de pedepse. Nu era glumă cu jur- nalele la Icin. Către finea Iul februarie, notează pro- zatorul, mai vine un transport de re- cruți. Oamenii au între cincizeci și cincizeci șl cinci de ani, sînt — majori- tatea — buni de scos la reformă. Astea să fie ultimele rezerve ale Imperiului? Ar fi bine să fie ultimele. între recruții nou veniți, multe cunoștințe: Gh. Cior- man, director de școală, Szalagi. func- ționar la Șteg, om care cunoaște nu trei-patru limbi ca el, ci zece! Știe și cehă și slovacă și poloneză. Știe șl le traduce scrisori junelor bohemience că- tre ofițeri și junilor ofițeri către fru- moasele boemience. Intermediarul pri- mește plata în natură din partea unora șl din partea altora, crede memorialis- tul. învățătorul Jian din Ciclova Mon- tană Și învățătorul Ciorman din Vărădla înființează un cor mai ceva ca al lui Vidu. Cui nu-i place să vină la cor? Toți vin la cor șl nu se putea rușine mai mare decît a nu fi musical. Din tot regi- mentul nu fuseseră refuzați decît doi. Așa că toți lucrau și se trudeau pentru salvarea țării. în fond, regimentul adus la Icin tră- iește zile fericite. Nu prea multe, dar Iși poate permite, măcar din cînd în cînd. Sînt, acolo, viitorul istoric Constantin Daicoviciu din Căvăran, viitorul prozator Otto Alscher din Orșova, viitorul me- dic militar Alexandru Magda din Prisaca. Apar cîntărețl din torogoată. adunînd. în jurul lor, sute și sute de noi încorpo. rați. Războiul merge înainte, mor mii de oameni, linia frontului se schimbă, pe la Icin trec înspre front unii și alții, doar Tata Oancea cu familia stă pe loc. Există șl 0 companie de scriitori, care e protejată de rele (într-altă companie de scriitori va fi protejat Franyd: alături de el, Rilke, Hofmannsthal, Csokor, vor fi privilegiații unul regim de excepție). Compania de la Icin nu va da literaturii nume atît de celebre, dar trebuie să no- tăm că ea își făcea datoria față de vii- toarele literaturi europene de după răz- boi. Putem presupune. Din Icin, îi va spune viitorul istoric Constantin Daicoviciu lui Tata Oancea, este Karl Kraus. Constantin Daicoviciu avea o mare stimă pentru Karl Kraus: citea „Die Fackel** și îl lăuda pe vlenez. Nu-1 mare lucru să scrii un număr de revistă singur, important e să faci lucrul acesta ani la rînd! Karl Kraus era foarte bogat. își putea permite. Dar la noi? La noi va scoate Petru E. Oance revista „Vasiova**, spune viitorul doctor Magda șl compania țvalte se distrează de minu- ne. El, „taica popa'*, să scoată o revistă! , Să o scrie singur! Cineva l-a abonat pc Tata Oancea lă „Die Fackel**: Numărul (cvadruplu) 572—576 din Iunie 1921 îl va ajunge la Bocșa chiar în vara lui 1921. Tata Oancea copiază, pentru jurnal, ar- ticolele Zur Sprachlchrc (Vorbește nem- țește!. Virgula, Un citat din Faust). Va mai copia un citat din Confucius, pc care Karl Kraus îl pune în valoare cu mare dragoste: „Cînd ideile nu sînt adevărate, cuvintele nu sînt cele potrivite; dacă cu- vintele nu sînt cele potrivite, opera nu se înfăptuiește; dacă opera nu se îm- plinește, morala șl arta nu conviețuiesc mulțumitor; dacă morala și cu arta nu conviețuiesc în pace, justiția nu se aplică bine. Dacă justiția nu se aplică bine, națiunea nu știe nici unde să pună plcio- - rul șl nici de unde să apuce. Nu tolerați' deci dezordinea cuvintelor, totul depinde' de ea**. Aș deschide (eu) o paranteză despre. Karl Kraus. Pur și simplu fiindcă este, din Icin, reședința nr. 1 a lui Tata Oancea în primul război mondial. Cea mal însemnată reședință! Mal însemnată decît Caransebeș, Oravița, Biserica Albă, reședințe nu mai puțin importante, nu mal puțin pline de semnificații. Nu m-ar interesa atît controversatul personaj, strălucitor orator, bărbatul care a fasci- nat Vlena și care l-a uluit pe atîția, In- coruptibilul printre fanll căruia, la un moment dat, s-au găsit Trakl, Canettl, Alban Berg, dar nu numai el, care a< adunat atîtea ropote de aplauze cum nu vor mai aduna decît, decenii mal tîrziu, ’ vedetele muzicii ușoare, cît, mal ales, unele propoziții pentru care a optat. Afi- nitățile elective. Ar trebui numită reia- ; ția lui cu Wlttgenstein, desigur pornind de la: „Limitele limbajului meu semn!- ■ fică limitele lumii mele**, dar asta ar în- semna a așeza scriitorul pe un loc mult । mai important decît acela pe care 1 l-a rezervat acest secol, care e al Imaginii, ț Ultimele zile ale omenirii a fost scoasă ' la lumină de deceniul al nouălea, care a i redescoperit vesela apocalipsă a Vie- ■ nei interbelice. De o lume căreia, parcă, j îi face tot mai multă plăcere aceste . oglinzi. Există un război al lui Kraus cu morile de vînt: cu foiletonismul unei • epoci a foiletonismulul. Jurnalistul era • ultimul dintr-o lume veche șl era primul i dintr-o „lume nouă**. Nu avea să fie de- ! cît profund contradictoriu în fiecare din- 1 tre actele sale. Ființa sa se răscula îm- potriva actelor lui, scrisul se revolta îm- ■ potriva lumii sale. Tata Oancea, ca în- totdeauna, pricepe partea senină a lumii. Războiul, așa cum îl vede el, e mal de- grabă vesel. Sau, mal exact: așa cum : crede că trebuie să-1 povestească. Fiind- că povestirea trebuie să fie. cum spu- ; neam, o formă de divertisment. De pe suprafețele povestirii vesele din „Vasio- va“ poate fl contemplat Infernul lui Karl Kraus. Apocalipsa (veselă?) a lumii vechL Cornel UNGUREANU ORIZONT ----------------------------- • 4 ® COPIII, PATRIA Sl VIITORUL Copilul Celebrăm copilul pentru că năzuim și noi chiar la virtuțile pc care le are. Unde ar mai putea intîlni umanitatea, unite la un loc. Intr-o singură făptură, atîta sinceritate, bunătate și sentiment al viului, ca în copil 1 Născut, parcă, spre a fi sincer cu sine și cu toți ai Iul, copilul este deschis spre adevăr ca o carte ce sc scrie singură, zi de zi. Fățăr- nicia Iul ii este necunoscută și această plagă nu-1 cuprinde niciodată. Nu vom descoperi un copil, decît cu rare cazuri, care să nu fie bun iu cei ca ci sau cu cei mai vîrstnici ca eL Bunătatea e însăși emblema copilăriei. Pc ca sc sprijină axul fundamental al celui care intră în lume ca să devină omul de mîine. Dar, peste aceste două însemnate trăsături, ale copilului, el este, mai cu seaină, cel mai viu dintre noi toți. Deși cel mai fragii, ca făptură, in el trăiește viul cu o forță colo- sală. Datorită acestei energii de foc a copilăriei, copilul este, in orice loc și timp, fn orice greu al vieții, infatigabil. Nu vom putea uita, nlcl- unul dintre noi, oricîte alte amintiri ar covtrși pc cele ale copilăriei, momentele fericite „din zori in seară", cind, prinși in lanțul jocurilor fără de sfirșlt, noi nu știam de foame, de sete, dc oboseală, și ne dedam, cu toată ardcrca, cu tot viul din noi, acțiunilor copilărești, jocu- rilor sau muncilor, in care ne încadram de mici, puși dc părinții noștri. Datorită acestei energii a vieții fără de moarte, a viului din copil, el nu împietrește la inimă. El nu imbălrincște la suflet. El stăruie, intan- gibil, pur și viu, in starea lui de ardere vitală continuă, fiind cit mai departe de vîrsta osificăril șl a Stingerii sufletești. Pus in context familial sau social, acasă, la școală, in vacanțele luminoase, la muncile zilei, la jocurile sale, copilul a știut, imbinînd aceste trei trăsături fundamcntal-structuralc lui: sinceritate, bunătate, energie vie, să devină, pentru noi, maturii, exemple demne dc urmat. Intr-o lume a conflictelor, a contrastelor, a violențelor, aci. In patria romănă, el este un privilegiat, un apărat de atenția șf ocrotirea socială, de orice atac imund sau răufăcător. Sub lumina verii care sc apropie, fn acest iunie blînd, să-i dăruim copilului ceea ce cl binemerită : atenția noastră continuă părintească șl, mai ales, iubirea noastră dcsăvlrșită, fără de care floarea lui fragilă s-ar stinge. Ion ARIEȘANU Traian Oancea SPUNE, CUM SA NU TE BUCURI Soarele imbie pruncii Pc colnice să se joace. Baba Dochia prin munte Doar mai poartă trei cojoace. Ciripesc pe ramuri păsări Mugurașii să le-audă, Cîmpul leagănă fn palme Fire mici de iarbă crudă. Și mai leagănă, străbunul. Și neobosite pluguri. Solii roadelor dc aur. Spune, cum să nu te bucuri ! IEPURAȘULE, TE NINGE Aureliei și lui Geo-Mircea lepurașulc. tc ninge, Dacă vrei vino la noi. In grădină incă-i varză. Lingă șură-avem trifoL Cățelușu-i bun prieten Cu năstrușnicul pislc. Dar nici ție n-o să-ți facă Nimeni, dacă vii, nimic. CÎNTECUL Mi-am cioplit fluier de prun. Țării cîntccu-mi să-i spun ; Mi-am cioplit fluier de fag, Să-i cint partidului drag. Mierlă, rogu-tc să-l duci Peste munți și peste lunci, Rînduncic, să-l luați. Cît c cerul să-l purtați 1 întors de la școală abătut, și-a lăsat S primul scaun servieta cu cărți, a trat In cameră și s-a întins pe pat cu o mină îndoită sub tîmplă fn loc de pernă, cum aflase că se odihnesc cei ce străbat deșerturi. Bunicul intră li- niștit tn camera băiatului, ca șl cum nr căuta ceva. — Bunicule, spuse Radu, la școala cealaltă copiii mă respectau ; aici par- că s-au unit împotriva mea. Ce să fac? — E bine că te întrebi, că nu iei viața flușturatic și dorești înțelegere cu cel din jur. Apoi, plătești greșeala de a te fi lăudat cu rezultatele tale la învățătură de la vechea școală. — Am vrut numai să mă cunoască, 6ă știe cu cine au a face... — Asta e I „Să știi cu cine ai a face" sună totdeauna nerespectuos și provocator. De o spui o singură dată, neuitat șl neiertat rămîl. Numai s-o gîndeștl șl Iți atrage neprletenie. — Prietenie sau neprletenie, mai în- tîi adevărul l Nu î Se supără pe mine pe nedrept I Să suport nedreptatea ? — Greșim adeseori crezînd că cei- lalți se supără pe nedrept, credem că avem dreptate, dar rareori vedem lu- crurile destul de departe... — Nu înțeleg... Bunicul se așeză pe un fotoliu și se scufundă în gînduri. — Uite, zise, un pui de vultur creștea frumos fn cuibul cald, unde mama lui îi punea în cioc carne proaspătă. „Dragul mamli, a spus într-o zi vulturița, de acum trebuie să-țl cauți singur mîncare. Dacă te hrănesc mai departe, aripele tale nu cresc cum trebuie, ghearele nu se în- tăresc, far eu mă obosesc peste măsu- ră". „Nu, mămică, a spus pulul, aripele și ghearele mele sint încă mici, nu mă pot hrăni. Vrei să mor, în timp ce puii altor vulturițe vor trăi ?“. „Chiar mal devreme trebuia să fncercl, ca să Erlnzi puteri șl să devii isteț. Sînt ătrfnă, am vrut să-ți arăt cît mai multă dragoste fn acest, poate ultim, an al vieții mele, dar acum e vremea să devii liber și voinic; eu te voi păzi de departe de cele dintîi primejdii". „Nu mă iubești, s-a Îmbufnat puiul de vultur. Aripele și ghearele cresc, uite, șl așa, cu hrana de la tine, și voi fi chiar mai mare și mal puternic dectt ești tu. Mor de foame în cuib, dar nu ies de aici pînă ce nu voi fl tn stare să zbor pe sub nori șl să mă reped fulgerător asupra hranei". De drag șl de milă, bătrlna vulturiță, deși știa că asta fi grăbește sfîrșitul, s-a străduit din răsputeri să hrănească puiul mare șl sănătos, care credea că dreptatea e de partea iul. A venit iarna, vulturița a murit. Tînărul vultur începu abia acum să trăiască liber, isteț șl volnic. Dar, vai, era un puternic nătîng. Nu știa unde să-șl caute hrana șl cum să-și folosească ghearele. Numai în za- dar s-a zbătut trei zile șl trei nopți. Flămînd și frint de oboseală, a ador- mit, pentru prima dată, pe o ramură, departe de cuibul său, la care n-a mal Știut să se întoarcă. Deprins să doar- mă numai In cuib, s-a prăbușit la pă- mint și repede l-a înhățat o vulpe. Dacă el credea că mama Iul, iubitoare șl încercată de viață, nu are dreptate, cum ar fi înțeles dreptatea altora ? — Dar, bunicule, de ce nu vin copiii la mine, să învățăm, să povestim, să ne jucăm, așa cum merg la alții ? Aș putea... și aș avea ... — Poate că nu ești așa de blînd și prietenos ca alții, dragul meu. Iată, un gospodar harnic avea casa lingă un drum de țară, pe care umblă mulți. Era bucuros de oaspeți, așezase pentru el, la fereastră, In vedere, căni strălu- citoare, iar în curte foșneau teii înalț) Să sporești mereu învățăturile primite de la lume (După motive orientale) și umbroși. Dar pe servitorul lui l-a botezat Bătăușul, iar pe cline Mușcă- torul. Oricît de mare era arșița, ni- meni n-a intrat în casa lui, să ceară apă, nici In curtea lui, să se odih- nească la răcoare. Toți intrau la alții, unde beau apă din căni de lemn, și se așezau la umbra rară a cîte unui măr sau prun. Cel cu paharele stră- lucitoare n-a înțeles ciudățenia aceas- ta șl, tn cele din urmă, i-a întrebat pe drumeți de ce nu intră tn casa și tn curtea lui. „Pentru că ne ferim de un om care și-a botezat tn acest fel sluga și clinele", au spus ei. Auzind aceasta, gospodarul a schimbat numele servi- torului în Bunul și pe al cîinelui în Blindul, iar drumeții au început să vină și la el, unul după altul, să bea ară șl să se odihnească la umbră. — Bine, înțeleg, dar de ce cînd am vorbit despre mine șl, crede-mă, am spus numai adevărul, copiii au început să nu mai asculte, apoi să zîmbească, iar a doua zi m-au zeflemislt ? — Este foarte, foarte greu să vor- bească cineva despre sine tntr-un chip înțelept. E bine s-o facă numai obligat, șl atunci răspunzînd doar la întrebă- rile ce I se pun, și avînd mare grijă ca nimic să nu semene a laudă. Des- pre om să vorbească purtările și fap- tele l Ele vorbesc tîrziu și încet, dar se vor auzi puternic, departe și multă vreme. Cine spune mereu „eu, eu, eu" se îmbolnăvește de trufie și, jignind adesea pe alții, căci e cu gindui doar la sine, va fi Iubit mal puțin șl vrăj- mășii mai mult decît merită. Pe un cîmp, ploaia umpluse o groapă șl, în apa ei, începu a se răsfrfnge lumea. „Vai, ce adîncă sînt I* a zis groapa. „Uitați-vă, pot cuprinde arbori mari, vîrfuri de munți, cerul albastru, soa- rele și luna". Niște miei se apropiau să bea apă, și groapa era mîndră de folosul ei atit de mare pe lume. Dar auzind cît e de adîncă, au rămas cu gitulețele întinse și se întrebau cum s-o golească pînă într-atît cît să poată bea fără primejdie dintr-însa. Unii vo- iau să se lase păgubași și să caute altă groapă, mal mică, alții au propus să arunce pietre tn groapă, să nu fie atît de adîncă, iar cîțiva spuneau că groa- pa aceasta se vede a fi lăudăroasă, adică, măcar puțin, mincinoasă. Cum stăteau el așa, a venit ciobanul, a pri- vit groapa și a început să rîdă: „Dragii mei, a spus el, nu vă temeți; beți și veți vedea I" Abia au luat mieii cîte- va guri de apă șl, val, groapa a secat șl au dispărut arborii mari, cerul al- bastru, soarele și luna. Ciobanul a prins de botișor mielul cel fricos șl i-a spus: „Vezi î Aminte să-ți fie : Înainte de a te teme, Încearcă I Groa- pa asta va fi mică și la anul, pentru că, tneîntată de sine, nu crește". — Dar, bunicule, aș vrea să am prieteni. îi chem la sărbătorile mele, merg la ale lor, însă ... — Ce faci la supărările și la durerile lor ? — Ai dreptate, bunicule. La marea durere a lui Codruț am fost absent, recunoscu Radu, absent și nemotivat. Mă apasă ... — Odată, umbra a spus omului : „îți sînt prieten credincios, te însoțesc pretutindeni, nu mă despart de tine niciodată. lubește-mă, nu mă privi cu atîta nepăsare 1". „Umbra mea ești, dar prieten nu, a răspuns omul. Mă însoțești numai cînd deasupra mea strălucește soarele, dar nu ești lîngă mine fn zilele Întunecate și la vreme rea, cînd aș avea mare nevoie de prie- teni. Nu știi să-mi fii de folos nici măcar pe soare și pe lună plină". Spune-mi, Radule, care dintre colegii tăi au nevoie de tine, și la ce ? Vezi, tu, acasă, nu-i duci vreodată bunicii cafeaua la pat, nu ajuți pe tatăl tău la grădină, nici măcar n-o îmbrățișezi pe mama ta cînd vii de la școală, deși știi că asta ar face-o fericită. Toți cel din jur au nevoie de noi în multe fe- luri. Ca să-țl înțelegi valoarea, întrea- bă-te cîțl au nevoie de tine. Aceștia te vor Iubi; celorlalți, care Iți sînt numai el ție de folos, le ești, de la o vreme, povară, ca vulturașul. — Necazul meu de azi le întrece pe celelalte, spuse Radu cu capul tot mai plecat. După o faptă rea In clasă, ne- știindu-se făptașul, mulți se uitau bă- nuitori la mine. După el. parcă și diri- gintele ... — Se va descoperi făptașul, acum sau la altă ocazie. Lasă șl timpul să lucreze. Bănuitori! se vor rușina și vor veni alături de tine. Un gospodar era mîhnit că i s-a furat securea și bănuia pe fiul vecinului. îl privea atent pe băiat și i se părea că acesta arată ca un hoț, ș! la mers, și la față, și la vorbă. Din ce îl privea, din ce i se întărea bănuiala. Totul la băiat — fap- tele, hainele, veselia și tristețea — îl făceau să creadă că fiul vecinului, și nimeni altul, l-a furat securea. „Altul In locul meu, își spunea, l-ar da tigri- lor, să scape satul de el". După un timp șl-a găsit securea în pivniță. Cu părere de rău tn suflet, s-a dus la bă- iatul din vecini. îl privea, II asculta, și 1 se părea nespus de cinstit în toate — la chip, la vorbă, la rîs. Fără bănu- iala aceea poate că nu i-ar fl fost atît de drag. De unde, învățămintele : să nu facem nimic pe simple bănuieli. — Am să folosesc pildele, spuse Radu, sărind vesel In picioare. — Asta rămîne de văzut, glumi bu- nicul. Nu e destul să promiți, după ce asculți niște povești. Trebuie să te deprinzi, cu ajutorul casei și al școlii. — Șl am să spun mal departe po- veștile, ca tine, cu glas blînd șl zîm- bet... — Da și nu. Radule. îți mai spun o poveste. Odată, un om a zis fiului său: „învață de la dascălul tău, dacă vrei să fii dascăl de vază !“. „Nimic mal ușor, a răspuns fiul. Am să-l imit în toate". Fiind tntr-o zi la masă cu în- vățătorul, băiatul îl imita tn tot ce făcea acesta. Cînd Învățătorul lua mfn- care, lua și el, cînd bea apă sau vin făcea și el același lucru ; de se Întor- cea într-o parte, se Întorcea și el, de se apleca, se aplecau amîndol. Văzînd toate acestea, învățătorul a rts și a în- țeles că băiatul e pe drum greșit. Cu învățăcelul alăturea, a început să pre- dea cunoștințe In clasă. „Așa ceva Im! este cu neputință să imit", a spus bă- iatul. „Ba da, fătul meu, Insă pentru asta trebuie, prin muncă șl studiu, să devii învățător bun *, nu unul ca mine, cl unul ca tine". Așa, dragul bunicului,’ trebuie să gîndeștl totul cu mintea ta, și, făptulnd, nu uita ce-țl spun, făp- tuind, să sporești mereu învățăturile primite de la lume. L FLORIAN , Geo Galetaru DOUĂ flori Ameliei și lui Geo-Mircea Două chipuri, două stele, Sint lumina vieții mele. Doi crini fără dc prihană. Lacrima lor mi-este rană. Două șoapte, rind pe rind, Un luceafăr, și-altul, blind. Cerul pur deasupra lor, Nici o umbră, nici un nor. Vino, tu, copilărie, Să Ic dărui bucurie : Două chipuri de copii. Două flori nespus de vii.., INIȚIERE Pin' la rouă crinului — Lacrima seninului. Pin' Ia floarea de cais Urci pe geana unui vis Și-ai să vezi, dc-acolo, toate. Și povești, și-adevărate. Numai gindul să îți fie Lujer pur de iasomie. Să tc-nal(e blînd Ia stele Și-ai să crezi, atunci, și-n ele : Cum stau ncclintite-n cer, Fie vară, fie ger Și îți luminează toată Via(a ta adevărată... JOC (DE-A RIMA) — Hai să ne jucăm de-a rima. — Eu sînt primul ? Tu ești prima ? — Nu contează, dă-i ’nainte. — Mi se clatină un dinte. Insă, vai, cine mă crede ? — Nu te cred, că nu se vede. — Despre ce să mai vorbim ? — Despre cîntecul sublim. Tremurat sub cer senin. — Despre rouă de pe crin. — Cîte-n lume sînt sub soare. Totul mișcă, totul doare. — Lacrima-i un vis dc floare. — Dar lumina, ce e, oare ? — Poate nu-i decît o șoaptă. — Uite o caisă coaptă. — Uite fluturii cura zboară. (..Vară 1 Vară ! Vară ! Vară !“) JOC (DE-A NUMERELE) Unu-doi și unu-doi, Hai și tu in rind cu noi. Doi și trei și doi și trei, Cîte pupeze-s în tei ? Trei și patru, trei și patru. Azi avem bilet la teatru. Patru-cinci și patru-cinci. Eu fac focul, tu ii stingi. Cinci și șase, cinci și șase. Cine dă cu var pe case ? Fotografie de GH. POPESCU Dorian Branea ARE VREUN ROST? Are vreun rost să afli unde sînt adormite Frumusețile, să fugi spre locul unde tinerețea se ascunde sau pentru eternitate să înalț! rugi? Arc vreun rost să plîngl cînd ridul poposește necruțător șl rău sub linia ochiului ? De cc stai să stingi o flacără mai pură-n sufletul tău ? Ar- vreun rost să ascunzi speriată urmele orelor, anilor care au trecut peste ființa ta. peste mișcarea însetată ? Ești tot aceea, nimic nu s-a pierdut. Are vreun rost culoarea închisă din viața ta ? Nu te speria nedefinitul nu (i-a aruncat o narcisă încă. Așteaptă, toți o vom avea. Caută sufletul, caută-l in tine și arată-mi-1 să-l pot admira ca pe un lucru dorit. Sine și gînd să-ți fie lira. Șasc-șapte, șase-șapte. La dejun, cafea cu lapte. Șapte-opt și șapte-opt, feri caisele s-au copt. Opt și nouă, opt și nouă. Ies doi puișori din ouă. Nouă-zece, noi ă-zece, Cine cu cine se-ntrece ? Și-n final, cc-ar mai urma ? O ceșcufă dc cafea ?... — La durerea dc măsea ? O extracție... sadea : Altfel nu mai scapi de ea. U -----------------------on.zowr ELEVI TIMIȘORENI, PKEMIAȚI LA CONCURSUL „TINERE CONDEIE1 Cîțiva tineri, membri ai cenaclului literar de la Liceul Industrial nr. 1, din Timișoara, îndrumați de prof. Rodica Opreanu, salută ano- timpul florilor și al speranțelor aducîndu-1 drept omagiu propriile lor creații, pledoarii însuflețite pentru adevărul că poezia constituie un limbaj universal, implicit al celor care se îndreaptă spre profesii din sfera tehnicii. Iată cîteva nume : Dorian Branea, Vasile Petrov, Liviu Popovici, Radu Țoancă, Rozalia Virag, Lidia Zamfir, Roland Forgacs, Daniel Glăvan etc., unele deja prezente în paginile revistei liceului „Universul tehnic", coordonată de prof. Petra Pitrop. Trei din acești elevi au adus școlii premii, la recentul concurs județean „Tinere con- deie" : Dorian Branea, din cl. a Xl-a — premiul I, Vasile Petrov, din cl. a XII-a — premiul II, Radu Țoancă din cl. a Xl-a, premiul III. Cre- dem în devenirea lor întru artă. Mulțumim cu acest prilej scriitorilor timișoreni care au fost oaspeții elevilor noștri, împărtășindu-le atît din truda artistului, asupra cuvîntului scris, cît și din responsabilitatea creatorului de frumos. Vasile Petrov APELURI Cred că a sosit timpul (dacă nu e prea tîrziu) să deschideți ferestrele cerului, plutesc în aer atîtea războaie încît vă veți sufoca. Planeta, drogată de prea multele ciuperci cu cenușă, își schimbă verdele crud. Prof. Maria MATEI director adjunct al Liceului Industrial nr. 1 Oameni, dc ce vă prefaceți că nu auziți strigătul florilor otrăvite < de miros de praf de pușcă sau țipătul de copil flămind sau .., ? Dar arc vreun rost ? Sub noi, Atlas, titanul, s-a prăbușit în genunchi de atîtea probleme implorînd zeii neputincioși, încercați, măcar atît, să-I mîngiiați cu ... un strop de pace. Radu Țoancă CONTEMPLAȚIE Un vis s-a dezlipit încet Și pleoape de lumină Au tremurat peste ape Ca o orchestră fără instrumente.. I Parcă aș fi început să vorbesc. Tăcerea s-ar fi spulberat Precum ceața la prima oră a asfințitului. Am preferat să tac. Și s-ascult și să văd fermecat. CHEMAREA TIMPULUI Trece timpul Ii simt cum își caută locul, Ca un pîrîu în mijlocul granitului, în sufletul meu. Se strecoară încet, furișîndu-se pe nesimțite, străpungîndu-mi epiderma sufletului; îl las, mă-nfior de durere... O dală cu el, se scurge din mine Toată frumusețea copilăriei. Dacian Ureche PESCARIȚA ♦ Ca să nu se ude la picioare Cîte-un curcubeu, sau cîte-o floare. Cînd e ploaie, suspendăm grădina. Flavia, Maria și Cristina. șî-n grădină, admirat mereu. Pescărița are-un eleșteu, Tu nu prinzi nimic, carc-i pricina, Flavia, Maria și Cristina ? PE RÎUL DE LA RUGETU Prin Ciocîltea, prin pădure, Pe-un drumeag cobori cu-ncetul. Să-ți revezi copilăria într-un rîu dc la Rugctu. Poatc-i doar nn fir dc apă Carc-aproape seacă vara. Dar aici iși lasă visul Și poveștile comoara. Riul stins, cît o șuviță, Ce-n pruncie scrisu-mi-s-a. Pentru mine strălucește Tot ca Sena și Tamisa 1 Mrenc,moace, burdatoaice. Nisiparițc-s tot pește. Sau popeacul. dolofanul Care cît un deget crește. Un imperiu de ființe, Scrise-n inimă cu-ncetul. Să-ți revezi copilăria Intr-un riu de Ia Rugetu. PE POGONICI Am sosit Ia Pogonici, Unii spun că-i bine-aici. Dă la știucă Gusti-baci, Eu, cu mina, după raci. Pogoniciu-i riu uituc Și se varsă la Uliuc, Chiar In Timiș, mă gindesc. C-aici peștii sc-ntîlnesc. Acest Ioc să nu ne scape își dau mina două ape. Cercetare. Loc cu Ioc, Poate că avem noroc I MOARA DE APA La zaton, moară de apă Laudele se adapă. Zi și noapte-alci găsești Numai basme pescărești... Eu am prins o știucă, zice Unul al lui Caralicc, Mîna dreaptă, dacă vrei, încăpea în gura ei... Eu, un somn, grăiește Nicu, Era lung precum bunicu'.. ■ Eu. pc mal, am prins un clean. Spuse Georgc-al lui Boban. Că, din apă, ca o stea A sărit dc frica mea... Stelu, Virgc, Mieiu, Doru. Stau încremeniți. Izvorul Carc-nvîrte apa morii I-a făcut să-i prindă zorii. Prin povești răsare luna... Moara macină într-una 1 • Din volumul pentru copii „Pescarii de pe apa dc argint" in curs de apariție la Editura Facla. ORIZONT • 6 ® Actualitatea clasicilor Centenarul Eminescu a contribuit la spori- rea interesului, nu numai pentru opera poetu- lui, ci, prin refracție, pentru valorile perene ale literaturii noastre clasice, tn aceeași sferă de acțiuni culturale se înscrie Inițiativa reeditării unor studii de referință despre scriitorii clasici. Una dintre aceste reeditări*) ne oferă, selec- tiv, cîteva din cele mal Importante contribuții ale lui Edgar Papu la o mal adîncă înțelegere a clasicilor noștri și la o mai bună cunoaștere a valorilor spirituale naționale. în notele prelimi- nare, Edgar Papu face precizarea că editura a acceptat publicarea lucrărilor de-o viață într-o viziune personală nouă. Pe lîngă unele lucrări retipărite Integral, autorul a selectat, «numai cîte o seric restrînsă de studii sau capitole din alte scrieri" ale sale. La acestea, autorul a adăugat un număr de eseuri nepublicate în volum, .în vederea unei edificări mal complete asupra ma- terie! propuse spre prezentare". Poezia lui Eminescu, prima lucrare reluată în actuala carte, nu „a devenit o simplă piesă de arheologie eminescologlcă", prospețimea și rezistența ideilor șl analizelor așezînd acest stu- diu alătur! de altele, la fel de valoroase, sem- nate de Zoe Dumltrescu-Bușulenga, Eugen To- doran, George Munteanu, Augustln Z. N. Pop, Ioana Petrescu, Elena Tacciu, Gheorghe Bulgăr șl alții. îneîntă și acum, după aproape două de- cenii, penetrantele șl nuanțatele Interpretări ale universului eminescian, chiar dacă, pe alocuri, autorul a operat anumite modificări șl adaosuri pe textul inițial. Sau, poate, tocmai de aceea. Pline de sugestii fertile sînt capitolele cele mal întinse ale lucrării: Principiul feminin la Emi- nescu, Trăirea „departelui", Nostalgia apropie- rii — erotica (constituind, totodată, nucleele exe- getice ale studiului). Deși toate capitolele sînt demne de reținut (dacă nu prin noutatea idei- lor, oricum, prin nuanțarea și adînclrea lor), voi cita cîteva ce se remarcă prin densitatea enunțului însuși: Concentrarea extensivă ca ex- presie întregitoare. Grotescul eminescian (din prima secțiune). Simfonica eminesciană, Ambi- valența visului (din a doua secțiune). Dc la • cronica literara* Un roman postum Editura „Kriterion” a continuul seria roma- nelor lui Andreas A. Lillin, publicind după Ru- bedeniile noastre dragi (1983) șl Vînzătorul de măști (1987) un nou volum, rămas tn formă bruionară, jodokus sau potopul. Cu certitudine, autorul ar mal fi revenit asupra textului: și totuși, publicarea sa, în forma actuală, este bi- nevenită. Pe lîngă impresia de șantier, cu far- mecul său aparte, cititorul întîlnește cu plăcere atmosfera șl oamenii pe care Lillin l-a cunoscut în tinerețe șl pe care l-a reînviat cu nostalgie in toate scrierile sale literare. Oricare din căr- țile menționate mai sus redă un fragment din lumea interbelică a Banatului de graniță, puțin cunoscută șl mai de loc descrisă astăzi, prolife- rînd dincolo pe propriul început șl sfîrșit spre un nou ciclu romanesc legat de destinele locui- torilor din Biserica Albă. Astfel, ca și in cazul unul D. R. Popescu, Augustln B uzura sau Sorin Tltel, se configurează un text total al autorului, reprezentativ numai prin Integralitate. Dacă ai fi lipsit Jodokus sau potopul (care se pare că nu este ultimul roman din serie), am fi rămas cu o Impresie fragmentară, nerotunjită, căci re- prezentanților familiei Neilhart, lui Andrei Bo- boronl, Mendel Deutsch șl copilului Jodokus — ca să numesc la întîmplare cîteva figuri repre- zentative din saga lui Lillin — trebuie să li se adauge încă trei personaje tumultuoase: Ivo Llulow, inspirat de tatăl autorului, unchiul său. Alexander von Jagemann și ducesa Milewa de San Marco. Dezorientările și însingurarea acestui trio de- rivă din deruta morală și intelectuală a Între- gii Europe de după 1920, derută provocată, tn primul rînd, de fisura războiului: puncte de re- per stabile pînă atunci — banul, educația, dis- ciplina — încep să se clatine, mareînd psiholo- gille acestui interval prin anxietate șl criză. Prin urmare, confruntarea Iul îvo Llulow cu Jagemann șl ducesa conturează tema centrală a romanului, posibilitatea supraviețuirii într-o lume a bulversării morale. Jagemann și duce- sa vor pieri — notele atașate 1a roman arată că acumulare la repetiție in lirica eminesciană, Eminescu și ideea Romei (din secțiunea a treia). De notat că secțiunea a doua, Glosse emines- ciene, îmbogățită, acum, cu alte pagini, a fost înglobată In acest studiu, inițial figurînd ca un ciclu în volumul Din clasicii noștri (1977), sco- pul acestui transfer fiind o cît mai convingă- toare pledoarie pentru universalitatea „galaxiei Eminescu". Extrasele Din luminile veacului (1967) ne prilejuiesc reîntîlnirea cu patru dintre „titanii" literaturii române din prima jumătate a veacului nostru: N. lorga, M. Sadoveanu, L. Rebreanu, T. Vianu. Această parte a cărții apa- re oarecum suspendată Intre Poezia lui Emines- cu șl studiile despre Neagoe Basarab, D. Cante- mlr șl Alecsandrl. Probabil, Edgar Papu a do- rit să sugereze ideea de continuitate a forței creatoare, Ilustrată de aceste patru mari spiri- te ale culturii noastre. Indiscutabil este faptul că, în viziunea acestei cărți, studiile în cauză tșf justifică prezența. O tratare cu totul aparte aplică autorul vo- lumului Din clasicii noștri, cu subtitlul „Con- tribuții la Ideea unul protocronlsm românesc", volum apărut In 1977. Impune aici severitatea reevaluării critice a propriei lucrări, Ttecunos- cîndu-i meritul de a fi stimulat o orientare nouă (protocronlsmul) în cercetarea literară, să-i admirăm acum scrupulul de a admite că „în clipa de față, perspectiva noastră îmbogăți- tă ne relevă implacabil insuficiența acelei în- cercări". Edgar Papu arată șl motivele acestei reconsiderări, îndemnlnd pe mal tinerii cercetă- tor! la o reluare a demonstrației din perspec- tiva celor două argumente esențiale: descoperi- rile, mai numeroase, de protocronlsm românesc și recunoașterile venite din afara țării noastre. Motive literare românești vizează conturarea matricei specifice a literaturii noastre. Ca șl în alte lucrări, modalitățile de cercetare se îmbi- nă fertil (de la metoda tematică — la cea com- parativlstă, de la folclor — la istoria culturii) afirmînd originalitatea și bogăția spiritualității românești. Valeriu DRUMEȘ *) Edgar Papu, LUMINI PERENE, Editura Eminescu. 1989. autorul s-a gîndit la sfîrșitul amîndurora; doar Ivo rămîne, avînd detașarea necesară pentru a se desprinde de lumea adevăraților aristocrațl și supunîndu-se mai ușor răsturnărilor vieții. Alexander von Jagemann, colonel în armata chezaro-crăiască, are în urmă o carieră militară de succes. în consecință, gîndirea sa este domi- nată de un orgoliu extrem, un spirit de iniția- tivă agresiv și o dorință maladivă de a ieși în- vingător din fiecare confruntare. De nepotul său îl despart obișnuitele divergențe dintre genera- ții, precum șl o „mică" neînțelegere financiară: pentru a plăti datoriile fiului său, bătrînul l-a privat pe Ivo de moștenirea rămasă de la tatăl acestuia. Drept urmare, nu-l mai rămîne altceva de făcut decît să-l Izgonească. Ducesa Milewa de San Marco apare in schimb ca zîna cea bună. Aristocrată autentică și ea, orgolioasă șl cochetă, are eleganța doblndită in umbra curții regale șl a reginei Elisabeta, soția lui Franz loslf, de care a fost legată printr-o autentică prietenie. Din cauza unul mariaj ra- tat, s-a refugiat într-o himeră: dragostea el pen- tru tatăl lui Ivo, un sentiment profund șl liniș- titor ce o urmărește pînă la adinei bătrînețl. Octogenară, ducesa e frămîntată de problema moștenitorului: Ivo și Jodokus, fiul său, ar pu- tea prelua averea și titlurile nobiliare. Refuzul este insă categoric: Ivo înțelege mer- sul Istoriei Obligat de unchiul său să ia viața în piept, a înțeles că pentru a supraviețui într-o lume ce se reorinduiește, ai nevoie de putere morală mal degrabă decît de blazoane sau ac- țiuni bancare. Oricum, un lucru ii leagă pe toți trei în duș- mănia/prietenia lor: un permanent și ascuțit simț al însingurării. Atît Ivo, cît și cei doi bă- trîni Ișl trăiesc alienarea pătrunzător și dureros, conturînd, prin drama tor, un spațiu moral !n- confundabil tn proza de limba germană din țara noastră. Un motiv în plus pentru a explica pres- tigiul de care se bucură dincolo de viață, auto- rul. Pia BRÎNZEU • Andreas A. Lillin. JODOKUS ODER DIE SINTFLUT. Ed. KrRerion. 1988. Despre Eminescu Trei sau patru minute despre Eminescu. Nu pare mult. Oricum, nu chiar de speriat cînd ai scris despre unii și alții atît cît să-i citești cui ar sta să te asculte trei sau patru zile, nu minute, la rînd. Chiar și despre poezia lui Eminescu am scris. Nu despre el. Nu des- pre fenomenul Eminescu. Nu despre om. Cîndva am văzut un film despre Schubert. La un moment dat, privită din stradă, pe ecranul luminat al unei ferestre s-a profilat o umbră. Umbra lui Beethoven. Schubert putuse fi arătat, un actor putuse lua asupra lui să-i aproximeze Înfățișarea. Beethoven nu. Numai o umbră. Filmul despre Schubert era oarecare. Chipul absent al lui Beethoven, copleșitor. Poate că noi, românii, n-am suporta să nl-1 închi- puim pe Eminescu prin mijlocirea unui actor. îl pu- tem vedea astfel pe Mihai Viteazul. Chiar și pe Ștefan. Pe Eminescu nu. Mal deunăzi, cîțiva, am fă- cut presupuneri în legătură cu faptul că nu ne per- mitem să evocăm ce a fost în Eminescu omenesc, prea omenesc. în legătură cu riscul ca, așa, să înlo- cuim în memoria noastră ființa lui vie cu fie șl bron- zul unei statul. Un moment, ni s-a părut tuturor că nu s-ar putea altfel, că nu s-ar admite. După aceea, reflectînd, a trebuit să recunoaștem că nu ne oprește nimeni. Noi înșine, fiecare în parte, nu dorim. Cineva a propus ipoteza că, spre deosebire de alte culturi, în a noastră s-ar păstra ceva copilăresc. Istoria noastră a fost atit de aspră, a trebuit de atîtea ori, mai ales însemnări în cultură, ignorîndu-ne înaintașii, neștllndu-i bine, sau fiind nevoiți să nu-i mai știm, a trebuit deci, de atîtea ori, s-o luăm de la început, incit s-ar putea ca o nevoie copilărească de a ne simți protejați să fi apărut în noi. Nevoia ca cineva să ne apere. Emi- nescu ne apără. Ne apără gîndul că a existat, că nu ni-1 poate lua nimeni, că a apărut dintre noi. Mal tot românul, după ce a trecut prin școli cît de puține, poartă cu el cîteva versuri de Eminescu șl cîteva replici caragiallene pe care, din cind în cînd, și le spune singur ori le Întoarce în conversație cuiva. M-am întrebat dacă nu este acesta un mod de a nu-i înțelege, de a ni-1 ascunde sub părelnicia lor, sau dacă, dimpotrivă, este, dincolo de medierea exegezei, intui- rea nemijlocită a ceea ce au avut să ne spună, a ceea ce înseamnă el, de fapt, pentru noi. Și de ce ei și nu alții, ne mal putem întreba. Poate fiindcă au apărut amîndol în momentul de ajungere la sine a culturii noastre. O cultură ajunge la maturitate atunci cînd, prin ea, un popor îndrăznește să se privească drept în față. Să înțeleagă ce virtualități are, tn bine și în rău. Iar noi, prin Malorescu, prin Caragiale șl prin Eminescu, tocmai asta am făcut Eminescu și Cara- giale ne-au spus, amtndoi, nu ce sîntem, cl ce putem fl. Spre ce, prin darurile pe care ni le-a dat natura șl Istoria, putem tinde, și ce primejdii zac, din ace- leași motive, tn noi. Lui Caragiale ti sîntem recu- noscători că ne-a vorbit tntr-un fel care nu ne apasă. Rtdem Împreună cu el șl este atîta exuberanță și su- perioară gratuitate tn rtsul acesta, incit ne ridicăm împreună deasupra noastră, devenim noi tnșlne, fără s-o știm, artiști. Nu-f mal puțin adevărat că există riscul ca, de atîta veselie, să fim nepăsători la adevă- rul de care ar trebui ca, astfel, fără tncrîncenare dar cu luciditate, să devenim conștienti. Eminescu ne-a vorbit cu gravitate, cu înălțime, cu îngindurare. „N-avea, spune Călinescu. nici o aspira- țiune pentru sine ci numai pentru nația șl societatea din care făcea parte, fiind prin aceasta mai mult un exponent decît un individ". Iar nouă ne place să ne recunoaștem în chipul Iui de tînăr prinț, dar nu rea- lizăm îndeajuns povara pe care, așa, o luăm asupra noastră. Internat în așezămîntul de la Ober-Dobling, Eminescu era vizitat de doctorul Popazu. Acesta îl comunica lui Malorescu In scrisori că pe Eminescu îl frămîntă un gind: ar fi vrut să afle pe seama cui se găsea el acolo. Bunul Popazu vedea în obsesia a- ceasta un semn al bolii. Era mai curînd semnul sănă- tății morale profunde șl al delicateții sufletești. Emi- nescu suferea ștllndu-se dat în grija altora. Să nu fie responsabil de propria lui viață II umilea. în realitate, el purta de multă vreme răspunderea de a fl, cum spune Călinescu, exponentul unul întreg popor. Noi, astăzi, ziceam, ne regăsim In el. Eminescu ne repre- zintă. Răspunderea de care, plăcîndu-ne să ne recu- noaștem tn el, prea mult uităm, ar fi ca 1a rîndul nostru, să-l reprezentăm. El, Eminescu, să se recu- noască 1n noi. Livius CIOCÂRLIE • 7 • - ORIZONT CANDOARE ȘI INVENTIVITATE Passionaria Stoicescu este una din- tre cunoscutele poete care scriu și ver- suri pentru copii, materializate tn cărți («Lume mică, lume mare", 1971, .Cartea jocurilor", 1978, „Cartea pădu- rii", 1985 — fiind doar cîteva titluri), adresate atît celor mici, cît șl celor mari. Recentul volum al Passionariel Stoicescu, apărut la Editura Facla (re- dactor Marcel Tolcea), ne propune un joc, șl nu unul obișnuit (de-a baba oar- ba, de-a Indienii etc.). Cele cîteva ver- suri de început, țin loc de prefață: „De-a poveștile-i un joc / născocit pe lîngă foc / de părinți și de bunici / pentru mari și pentru mici". Lumea cărții de față este cea a plantelor, a animalelor, a gîzelor mărunte. în pri- ma poveste: „Povestea lui melc cel iute, umblător pe drumuri multe", ca în basme, fiul de melc e năzdrăvan, crește într-o oră cît alții într-un an. Autoarea ne invită mai departe să des- cifrăm tainele pămîntului, iar într-una din povești, un băiețel vrea să desco- pere tainele lunii șl să devină cosmo- naut. Cartea este șl un îndemn la a citi, a scrie, a ne respecta prietenii, bunele obiceiuri care să devină obiș- nuințe. „O scrisoare fermecată" este adorabilă pentru umorul fin. Cuvîntul „joc" revine ca un leitmotiv în text și face legătura între cele două părți ale cărții: „De-a poveștile" și „De-a școa- la". în partea a doua, care se adre- sează școlarilor din clasele mici, rolu- rile se Inversează: copilul devine pro- fesor, iar mama și tata elevi, poate pentru a-i face astfel pe școlari să iu- bească învățătura. „Ce s-a întîmplat cu un pui de urecheat" este o mostră despre ceea ce poate surveni atunci cînd elevii nu învață. „Școala în pădu- re" funcționează după modelul unei școli obișnuite, autoarea dovedind in- ventivitate în alegerea numelor perso- najelor. „Ei, dar de-acuma joaca-i gata" este epilogul cărții. Fiecare se rupe din lumea poveștilor și își reia îndeletni- cirile cotidiene. Cartea se încheie în perspectiva unul joc universal de-a po- veștile care să-i unească pe toți copiii lumii șl acest joc nu e posibil decît în pace. în finalul poeziei „Le cancre" de Jacques Prăvert, elevul desena chi- pul fericirii; copilul din cartea Passlo- narlei Stoicescu desenează porumbel, simbolul păcii, pentru că: „Povești șl joc nu se pot face decît în pace! / Pace! / Pace!". „De-a poveștile", carte a candorii, care (într-un fel) ca „Le Pe- tit Prince" al Iul A. de Saint Exupăry, se adresează șl celor mari, determi- nîndu-ne pe toți să cunoaștem, să stu- diem, să ne păstrăm prietenii, să muncim în pace. Desenele deosebit de sugestive, executate de Doina Micu, se îmbină armonios cu versurile cărții. Passionaria Stoicescu scrie cu sponta- neitate; narațiunea alertă, stilul aproa- pe oral dau vioiciune povestirii. Cartea oferă o lectură agreabilă, savurată de cel mici. 1 Rodica OPREANU BIBLIOTECA FANTASTICA* Cunoscutul epigramist George Zarafu a tipărit recent la Editura Junimea din lași o minunată carte de versuri pentru cei mici.*) Frumos ilustrat de Liviu Smântînică, volumul surprinde și cultivă în versuri sclipitoare, melo- dioase, dragostea copiilor față de ani- male. Astfel, personajul principal Dă- nuț asistă la venirea pe lume a călu- țului de culoare cafenie pe care îl și numește Murguleț. Părinții îl dau pe Murguleț in seama lui Dănuț, pentru a-l hrăni, adăpa și apăra de primejdii, preocupare pe care Dănuț șl-o însușește cu toată dragostea șl priceperea. Cei doi — copil și căluț se împrietenesc la cataramă; au In față întreaga natură pe care o descoperă pe cont propriu. Rînd pe rînd universul copilăriei se dezvăluie în fața micilor cititori, îi îndeamnă pe aceștia să redescopere peisajul tradițional al satelor, obiceiu- rile oamenilor de ia țară, plăcerea creș- terii animalelor, comuniunea care ia naștere între om și animalele domesti- ce pe care le îngrijește spre a se fo- losi de ele: Hai, Murguț, și noi spre casă, / larba-l udă, vine seara. / Val! ce s-a umflat plrîul! / Parcă-I Oltul primăvara! / — Nu te teme! zice Murgu, / Te voi trece în spinare. / Suie-te și prinde-mi coama / Șl n-ai grijă, frățioarc!..." („Furtuna"). Geor- ge Zarafu știe să surprindă șl să rețină în versuri numai acele fapte, întîm-. plări, momente care construiesc un ho- tar al copilăriei, un tărîm care se află In memoria oricărui om, iar de acolo ne trimite, din cînd în cînd, ștafete. Unitară ca Idee, bogată în peripeții, cu versuri ce se pot memora, cartea lui George Zarafu constituie un cîștig real pentru biblioteca fantastică a co- pilăriei. Valeriu BARGAU •) George Zarafu, „Căluțul de cioco- lată", Editura Junimea, 1989. CĂRȚI PENTRU COPII OCHIUL POEZIEI Revenirea lui Eugen Dorcescu in spațiul de ficțiune și la eroii primei sale cărți pentru copii, are avantajul de a găsi cititorul deja pregătit, pentru genul său de narațiune, și gata atașat de universul propus nu cu multă vreme în urmă. Dacă primul episod al aventurilor lui Barbă-Cot vădea cîteva din încli- națiile de gust și viziune ale povestitorului, al doilea face lucrurile mai clare, confirmînd o parte din ipotezele de atunci. Revine, astfel, din mai vechile impresii, sentimentul că, dublat de o fină conștiință teoretică, Eugen Dorcescu practică și totodată experimentează, în literatura noastră pentru copii, un crez intertextualist menit să articuleze, pînă la confundare, lumile fantastice. Pe de altă parte, nu putem să nu sesizăm sugestia metaliterară prin care șl tn acest nou volum se validează ca text una din lecturile posi- bile ale fantasticului. Pretextul ambelor direcții de înțelegere îl oferă aceeași propensiune a fabulosului autohton către un model universal, întruchipat emblematic în figura hieratică a cavalerului Lancelot șl ciclul epic căruia îi aparține. Pe cît de modernă poate fi problematica izvorîtă dlntr-o asemenea viziune și metodă, pe atît de clasică (dar nu didactică și nici eticistă) ni se pare construcția de caractere. Eugen Dorcescu investește, mal ales în Barbă- Cot, aspirațiile unei naturi echilibrate, țintind la un ideal de înțelepciune umană spre care conduc întotdeauna atitudinea logică, imaginația bine con- trolată, curajul atent cumpănit. Ca să Impună net asemenea valori, povestirea evoluează spre un psiholo- gism derivat din cenzura Interioară a personajului principal („Nu-mi place ce fac, dar n-am de ales. Tu și cu Merlin m-ați împins la aceasta. Eu sînt pașnic din fire, voi m-ați obligat să mă apăr, voi, cu vicleniile, cu uneltirile șl răutățile voastre...“). Pus în situații dilematice, Barbă-Cot, direct asistat de cititor, obișnuiește să-șl elaboreze deciziile, intervențiile, gesturile, numai pe baza unei serioase motivații raționale, ceea ce explică însă încrederea abso- lută a cititorului mic într-un personaj care suportă identificarea cu modelul patern. Paralel cu preocuparea pentru construcția de caractere și evenimențial, textul dezvoltă, într-un al treilea plan, imaginea unui cadru utopic, în a cărui idealitate este găsită calea spre mit (de altfel, Castelul de calcar figurează el însuși ca Ioc geometric al întîlnirii dintre poveste și mit). Lumea concretă a eroilor (pădurea, colinele, cele trei rîuri), natura armonioasă din jur, în care ei găsesc „lumina fără sfîrșit a fericirii lor", sînt observate continuu cu ochiul poeziei și cu o excepțională artă a contemplării. Rostul acestei neobo- site descripții nu este însă numai unul liric — decorativ. In poezia absolută a imaginii se ghicește meditația asupra unul tip de existență șl fericire și se lasă dezvăluită o viziune a vieții, calme șl senine, simțită în elementarita- tea șl liniștea ei fundamentală, pe care nici una din trecătoarele apariții ale Răului nu reușesc să le compromită. învins în sfîrșit de lumină șl eliberat de prezența malefică a lui Merlin, Castelul de calcar redevine simbolul acestei purități de esență. Finalul, ambiguu, lasă totuși deschisă posibilitatea unei reveniri (în virtutea unei cicllcități firești), prilej de similare confruntări pentru eroii Iul Eugen Dorcescu, în cărțile care, probabil, vor urma șl care vor reactualiza, desigur, Istoria așteptată: un alt prizonierat șl o nouă eliberare, o altă întîl- nire cu Lancelot și o nouă victorie asupra Iul Merlin, niciodată prima și niciodată ultima.. S Carmen ODANGIU • Eugen Dorcescu, Castelul de calcar, Editura Ion Creangă, 1988. Prietenie Pentru că sînt un copil și tu ești o floare. Pentru că eu înfloresc și stait cum te Joci, Aș vrea să fim prieteni, două raze de soare, Pe malul albastru mlngîind două scoici. Intre noi e iubire, șl lumină, și dor, Cîte priviri, cîte petale ne leagă! Cu tine, visind, cred in povești șl mai zbor Printre fluturi, să-mi strîng fericirea-ntreagă. Șl dacă te am — suflet tăcut, tremurare Pentru taina din mine și clipa din noi, E fiindcă sînt un copil șl tu ești o floare, Filndcă-nflorim șl zfmbim împreună. In doi. Afrodita Carmen CIONCI (IN ci a IX - a Al Liceu! de Filologie-istoric UMOR ȘI MELANCOLIE Printr-o anume vigoare literară, car- tea de debut a Ilenei Stana Bădicel întrece condiția obișnuită a textelor pentru copii. O situează deasupra me- diei valorice semnele de bună litera- tură ce acoperă mișcarea epică, aspi- rația morală, adîncindu-le în pasta unui lirism insolit din care reținem jocul abil Intre suprafețe și adîncimî, intre rostirile mătăsoase șl fulgerările scurte ale Ironiei. Deși, în trecerea de la poveste Ia schița morală sau la legendă, proza suferă o minimă variație formală, ea învederează un complex de disponibi- lități, exploatate de Ileana Stana Bă- dicel cu siguranța unul autor format; hotărît să se valorifice total, întru atingerea continuă a propriei norme stilistice, nu atît prlntr-o alternare de formule, cît prin sinteza rafinată de registre și tonalități. Dincolo de dez- involtura cu care este condusă con^ venția fabulistlcă, se lasă bănuite așa- dar, conștiința scriitoricească, progra^ mul interior, efortul de elaborare.’ Grija pentru echilibrul narativ par» totuși să domine celelalte preocupări ale autoarei. Ea nu îngăduie nici un exces, nici o dilatare; narațiunea îșl păstrează ritmul alert (bine întreținut de tehnica rimei interioare), chiar și acolo unde interesele lirice sînt prio- ritare. Realizat ca atmosferă, lirismul evo- luează totuși liber, scurtînd distanța convențională dintre ludic și feeric^ umor și melancolie, în interiorul ace- luiași text șl chiar al aceleiași fraze. Evoluția e aproape completă în Geană- Azuric, Oceanul de povești, Cheițs fermecată, pentru ca, în fabula simplă a Liliacului de ametist, ea să fie sus- pendată atunci cînd se atinge limita maximă, a fiorului tragic, și cînd le- genda se sublimează deja în mit. In împărăția țepoșiior (proză artiza-' nai rimată, legendă cu certă structură dramatică ce ne dă întreaga măsură a talentului de care dispune Ileana Sta- na Bădicel), epopeea comică a con- fruntării dintre arici și lupu „hăbău- cu" dezamorsează cu totul convenția ferocității. Nu numai fiindcă ea se dezvoltă Intr-un cadru parodic, ci, în- deosebi, pentru că Ii este opusă făp- tura pașnică șl naivă a iul Aticei, erou decis să cîștige „o bătălie cum n-a mai fost să fie, fără pistol, fără omor", deși lupta e evident Inegală și Aricel e înarmat doar cu propria-l vitejie și, mal tîrziu, cu țepii dărulți de Crăiasa tuturor țepoșiior. Tot atît de savuroase ni se par atitudinile cu- plului din Oceanul de povești. Dincolo de spiritul ludic și umorul inconștient al unei replici date absurdului și. In fond, cusurului moral, poate fi des- lușită ironia de autor. Ea rămîne Insă a fi sesizată doar de cititorul' adult, fără să tulbure cu nimic orizontul lu- minos al inocenței dinspre care vin toate întîmplările și toți eroii Ilenei Stana Bădicel. Ilustrația aproape monocromatică a Estetei Takâcs reia această albastră lumină, în linia unul desen rafinat și, printr-un efort de adaptare, relansea- ză astfel ceva din spiritul profund al cărții. Carmen FEIER • Ileana Stana Bădicel, Geană-Azn- rie. Editura Facla, 1989. ORIZONT Printre importanții cu- legători de folclor din Banat, se înscrie și Avram Corcea, care, încă din tinerețe, a avut me. rltuoasa preocupare de a aduna balade populare (cîntece bătrînești) din comuna sa natală. Năs- cut la 16 aprilie 1868 in comuna Coștei, din pă- rinți țărani agricultori, după ce a terminat cursu- rile primare în comuna natală, Avram corcea ur- mează liceul românesc din Beiuș, apoi Institutul teo- logie din Caransebeș, după terminarea căruia va activa din data de 12 mai 1891, în comuna sa natală. Coștei. Abia reîntors în mediu) rural de unde pornise, s-a apu- cat temeinic de muncă șl printre primele sale realizări concrete se nu- mără în primul rînd, în- ființarea unei Reuniuni de citire și cîntare. al cărei președinte a fost ti np de 21 ani. în con- tinuare, a luat inițiativa construirii unei Case cul- turale și a contribuit, cu salarul său pe un an, la construcția acesteia, dlnd cea mal elocventă dova- dă de generozitatea cu care înțelegea să spriji- ne șl să promoveze cul- tura națională tn rîndul sătenilor săi. Și-a dat sprijinul, alături de unii Intelectuali români de frunte din Oravlța, la în- ființarea tn 12 august 1907 a stabilimentului dc arte grafice „Progresul" din Oravlța, unde s-a e- ditat și o gazetă săptă- mtnală cu același nume. înflăcărat și devotat cauzei drepte a românilor oprimați din fosta mo- narhie austro-ungară. e- ditează la Oravlța, In 1912, studiul .Nicolae lorga, îndrumător al ță- ranului român", sub for- ma unei conferințe popu- lare, deosebit de folosi- toare pentru dezvoltarea șl cimentarea conștiinței naționale, tn vederea îm- plinirii visului secular al tuturor românilor bănă- țeni șl ardeleni de eli AVRAM CORCEA [1868-1951] berare de sub dominația străină și realizarea uni- tății statale. Pentru ati- tudinea sa intransigentă românească, autoritățile maghiare l-au Internat in anul 1916 tn lagărul de la Șopron, împreună cu alți intelectuali român) bă- nățeni. După anul 1918 s-a stabilit tn comuna Merclna. de lingă Oravi- ța, unde activează tn continuare ca membru marcant al .Astrei" de- puntnd o neîntreruptă muncă pe teren cultural Moare la data de 9 iulie 1951. tn comuna Petroiu, județul Ialomița, iar ră- mșlțele pămtnteștl au fost aduse șl relnhumate în Timișoara. încă din timpul studen- ției, a manifestat un deo- sebit interes pentru cu- legerea folclorului local Astfel, ca student la Ca- ransebeș, a luat cunoș- tință de strădania profe- sorului Enea Hodoș (1858— 1945) de la Institutul pe- dagogic (Preparandia) din Caransebeș personalitate culturală marcantă, cu studii de filosofie, litere șl medicină, făcute la Budapesta și Viena, care prin Intermediul elevilor săi a cules folclor din sa- tele bănățene, l-a ordo- nat și apoi l-a publicat Fiind Influențat de meto- da de lucru a lui Enea Hodoș. începînd din anii 1889—1890, A. Corcea a cules balade populare (clntece bătrînești), auzite de la un singur rapsod popular din comuna Co£ tei, lăutarul Vicheptie Micu. dirijorul corului de aici, care le știa de la tatăl său. A adunat un număr de 15 balade, pe care le-a publicat inițial tn numere succesive ale ziarului -Tribuna" din Sibiu. Mal tîrziu și-a în- tregit colecția la 20 ba- lade. pe care le-a InmA- nunchlat sl tipărit In a- nu 1899, la Caransebeș, sub titlul de .Balade populare". La apariție, lucrarea s-a bucurat de o bună primire din partea criticii și mai ales a pu- blicului cititor, tntrucit culegerea acestor balade s-a făcut cu multă grijă și respect față de auten- ticitatea folclorică. Spațiul restrins nu ne permite să facem o exe- geză minuțioasă a bala- delor populare culese de Avram Corcea, mențio- năm doar că o seamă de folcloriști șl istorici lite- rari s-au ocupat pe larg și cu competență de a- ceastă culegere. Bunăoa- ră, Al. I. Amzulescu, in lucrarea sa ..Balade populare românești", voi. III, reproduce un număr de nouă balade publicate de Corcea, pe care le ca- tegorisește astfel: 4 fan- tastice. 4 vitejești șl 1 fa- milială. Ovldiu Btrlea. tn .Istoria folcloristicii ro- mânești". iar mal recent Vlrgll Vintllescu, tn .Secvențe literare", fad aprecieri elogioase asupra activității folcloristice a lui Avram Corcea. losif D. SURULESCU „Pe-un picior de plai..." Condeierii țărani Actul de creație al unor scriitori țărani nu este încă diferențiat de cel folcloric. De pildă, Gheorghița Măleanu, țărancă din județul Vîl- cea, mărturisește într-un interviu că își cîntă in gînd versurile, înainte de a le așterne pe hîrtle: .Uneori scriam numai titlul poe- ziei. Apoi mă gîndeam mai multe zile In șir Ia poezie, după care o .cîntam" șl o transcrlam în caiet. Așa s-a născut, de exemplu poezia „Te cînt pe plaiuri" (interviu rea- lizat de Emil Șlmăndan, publicat în caietul „A treia întîlnire a scriito- rilor țărani din România", Arad, 1980). Cea mai mare parte din categorii- le creației orale sint cintate și. In general, actul de creație al acesto- ra este legat de cel al „interpretă- rii" lor, de performanță, ca să fo- losim termenul adoptat de folclo- ristica din zilele noastre. Este cît se poate de sugestivă constatarea re- putatului etnomuzicolog Constantin Brăiloiu despre rolul melodiei în componența sincretismului folcloric. Pentru creatorul popular, melodia .nu prinde ființă decît în clipa cînd este cîntată". Și odată cu ea • zămislit șl textul cîntecului. Nu- și folclorul (II) meroși folcloriști au arătat că, în- treprinzînd culegeri de folclor, au fost surprinși de faptul că „infor- matorii" lor nu puteau să le dic- teze textul; ei simțeau nevoia să cînte, pentru a reuși să reproducă, fără goluri, creația solicitată. Exis- tă, deci, o legătură organică între text și melodie, sincretism care se realizează în actul propriu-zls al creației folclorice, perslstînd, apoi, în timpul .performanței". E semnificativ și faptul că scriito- rii țărani nu aveau reprezentarea grafică a versului. Bunăoară, despre condeierul țăran bihorean, Partenle Bara, există mărturii, din preajma celui de-al doilea război- mondial, referitor la felul cum Iși „punea" pe hîrtie poeziile. învățătorul din lo- calitatea Lunca — satul natal al poetului țăran — relata că primele poezii ale lui Partenle Bara erau scrise, nedelimitîndu-se versurile: .Erau versuri scrise fără șir, dar de la primele rînduri se evidenția un ritm perfect, cu o rimă bine aleasă șl nu i-a fost greu să le transpună, fără să le modifice, in versuri obișnuite" (Ion Bradu, „IZVOR ASUL” 70 de ani de la apariție în vara trecută, ara vizitat din nou meleagurile Mehedințului, cu locul meu de naștere. în acea împrejurare pașii mei s-au îndreptat spre satul Bistrița. Acolo locuiește bătrînul meu prieten Gheorghe Dumitrescu-Bistrița, unul dintre cei mai mari folcloriști români, omul cu suflet bun și grai domol, omul care a muncit o viață pentru cultura neamului românesc. La 15 sep- tembrie 1989, folcloristul va împlini venerabila vîrstă de 94 de ani. Născut la sat. deci in mijlocul poporului, sufletul său a fost mereu alături de popor și de poezia populară. Am revăzut inestimabilul tezaur de la Bistrița, am depănat gîndurl și amintiri, m-am răcorit la Izvoarele „Izvorașulul". Folclo- ristul mi-a destăinuit faptul că a început să culeagă folclor din anul 1909, pe cînd era elev la Liceul .Traian" din Drobeta-Turnu Severin, la îndemnul profesorului Vasile Vircol. Din dragostea profesorului îndrumător Vasile Vircol și prin munca entuziastă a elevului, său au fost culese sute de mii de flori din literatura populară și salvate de la pielre. La 1 iunie 1919, Gh. Dumitrescu-Bistrița scoate primul număr al revis- tei „Izvorașul". Va fi una dintre cele mal valoroase reviste de folclor, muzică, artă” națională și teatru sătesc, din cultura română. .Izvorașul", revistă cu nume simbolic, sugerînd obîrșiile de gîndire șl simțire ale poporului, răspîn- dește producțiile culturii populare, cuprinzînd tn paginile ei nenumărate specii ca: doine, balade, cîntece, strigături, proverbe, zicători, anecdote, texte dialectale, povestiri hazlii etc., devenind, astfel, o antologie a minții șl sufle- tului omului din popor. Apărută Imediat după Marea Unire din 1918, revista a avut un rol uriaș în consolidarea unității culturale a neamului românesc. Revista era difuzată în toate provinciile românești unite și folcloristul strîn- gea și publica producții folclorice din toate ținuturile patriei, folosind pentru culegerea lor un mare număr de învățători. In domeniul culturii șl al unității noastre spirituale, revista a adus mari servicii neamului românesc sondînd sufletul complex al omului din popor, așa cum spunea Tache Papahagl: .Ur- mărind cursul unei ape tn susul el, poți ajunge chiar la Izvorul sau izvoarele ei. Nu ar fi lipsit de interes, ba chiar ar fi necesar să cunoști natura, mediul fizic al acestor izvoare. La fel și cu urmărirea izvoarelor de poezie populară: cunoașterea structurii sufletești a poporului creator sau, cel puțin, a poporu- lui păstrător al acestei poezii, ne-ar putea oferi fie perspective nouă, fie chiar revelații". .Izvorașul" oferă aceste perspective, aceste revelații, fiind un izvor veșnic viu care alimentează marele fluviu al culturii românești. Revista a apărut lunar timp de 21 de ani. A publicat un enorm material folcloric literar și muzical, fiind apreciată elogios în țară și peste hotare. Această publicație ne-a purtat peste țări șl mări mesajul nostru umanist. Despre revistă, scria In 1933 Ramlro Ortlz, celebrul profesor italian de la Uni- versitatea din Bologna, următoarele: .Opera națională, artistică și științifică pe care o faceți publicind .Izvorașul" e atit de merituoasă Încît de mal multe ori aș fi dorit să vă mulțumesc pentru acest dar prețios pe care ml-l faceți în fiecare lună. Dar volesc a vă pune în curent cu entuziasmul pe care drăguța revistă a dumneavoastră l-a stîrnit în Eminența Sa Signore Ettore Romognoli de la Academia Regală a Italiei căruia i-am arătat-o. Dl. Romognoli nu este numai un învățat profesor de literatură elină de la Universitatea din Pavia, dar e șl un muzician desăvîrșit care compune el însuși muzică pentru repre- zentațiile clasice de la teatrul grec din Siracuza al cărui președinte este. Ci- tind muzicile delicioase ale cîntecelor românești a rămas așa de cucerit de farmecul lor Incit m-a rugat să-i trimit cîteva numere din -Izvorașul». Ramiro Ortlz ti mai scrie folcloristului Gh. Dumitrescu-Bistrița șl din Padova, în 1939, anunțînd că a primit și numărul festiv al revistei șl toate celelalte nu- mere, încît acestea constituie un prețios material pentru cursurile lui univer- sitare cît și pentru studenții care își vor alege teze din folclorul românesc. Tot în 1939 Silvestru Popescu din Michigan — America scria folcloristului: .Vă rog a nu mă uita, și din cînd în cînd trimiteți-mi toate numerile ce au mai apărut, ca să mai pot fi șl eu în curent cu sufletul neamului din țara mumă". In 1936, Traian Mărghltlceanu din Novo Selo (Iugoslavia) își mani- festa dorința să colaboreze la „Izvorașul": „Vă trimit alăturat un buchet din floricelele noastre de pe aici, ca să le puneți pe valurile „Izvorașulul", iar el cu unda-i lină să le ducă mai multora frumusețea lor". In 1939, Nicolae lorga nota In ziarul „Neamul românesc": „Revista .Izvorașul’ este una dintre cele mai utile publicații pentru cultura poporului". Am citat doar cîteva opinii asupra valoroasei reviste .Izvorașul" și a prestigiosului ei conducător, folclo- ristul Gh. N. Dumitrescu-Bistrița, scoase, într-o zl însorită din vara trecută, din arhiva atît de îngrijită la care folcloristul lucrează cu energie, pentru a pune totul la punct. Folcloristul mi-a destăinuit că a strîns corespon- dența din 1919 în 8.045 dosare ce cuprind 53.715 bucăți. La vîrsta de 94 de ani, pildă de muncă, modestie și patriotism, folcloristul, decorat cu or- dine șl medalii ale R.S.R., este înconjurat cu sinceră simpatie de toți cel care-i cunosc opera și-i admiră munca de o viață. Prof. Dumitru BOBOȘA Mai == POTUL El e la rare i cit timiardc-u BLES'I lăsati Dai* In c cel cc iiea uit; pc valnMUnului și, mai nu de — orid'wea «■ uita d| aliat a .Poeți țărani bihorenl", In caietul „A treia întîlnire a scriitorilor ță- rani din România", 1980, p. 62). Același lucru l-a sesizat și C. Brăi- loiu, arătînd că a observat, la unii interpreți populari care își scriau cîntecele, că ei le redau grafic. In rînd continuu, ca în proză. Tot astfel. In șir continuu, își scriau și unii soldați (fii de țărani) cîntecele de cătănie, In timpul pri- mului război mondial. Concluden- te, tn acest sens, sint unele mate- riale din arhivele folcloriștilor care au alcătuit culegeri de cîntece de cătănie. In Banat, un mare merit. In privința publicării acestei spe- cii folcloristice, 11 are George Căta- nă. Cercetarea culegerilor de cîn- tece de cătănie, relevă aspecte re- velatorii privind atît procesul de creație a literaturii orale, cît șl ac- tul de „concepere literară" a con- deierului țăran. Pînă în prezent, culegerile de acest gen au fost re- vendicate numai de folcloristică, fapt nu întru totul îndreptățit, pen- tru că o parte din creațiile incluse in aceste culegeri poartă marca spe- cifică literaturii scriitorilor țărani. Adeseori, înșiși semnatarii unor a- semenea scrieri își reclamă cu fer- mitate paternitatea lor, dîndu-le (uneori expediindu-le prin poștă) folcloriștilor, spre publicare. Ei con- sideră că acestea sînt .cîntecele lor". Dar, în general, ele sînt niște scrieri constituite din preluări de „formule călătoare", motive, secven- țe sau chiar cîntece întregi din pa- trimoniul liricii populare, înnădite potrivit binecunoscutei funcționări a contaminării, care este deosebit de puternică In folclor. Că autorii acestor scrieri își revendică dreptul de paternitate literară nu e de mi- rare. Se cunoaște că nu o dată folcloriștii au confirmat că unii in- formatori („performeri") populari susțineau cu naivitate că sînt ale lor anumite cîntece, ce erau în cir- culație folclorică. Există, în acest caz, în viziunea populară un para- dox al relației dintre anonimatul și paternitatea creației. Care ar fi treapta hotărîtoare a desprinderii condeierului țăran de predecesorul său — creatorul ano- nim? Cercetătoarea Stanca Fotino preciza că: „Poetul (făran — n.n.) nu mai comunică cu sine ca în cînte- cul liric popular, ci comunică cu lumea, căutînd a se situa în sfera de interes a acesteia" („Scriitorii țărani în contextul fenomenologic al culturii contemporane", în caietul „Intîlnirea scriitorilor țărani din România", Arad, 1978, p. 8). Aceeași cercetătoare remarca unitatea te- matică a creației scriitorilor țărani, aceasta „fiind una dintre coordona- tele care amintesc de formalizarea creatului folcloric, în cazul nostru nu o formalizare structurală sau stilistică, ci una tematică" („Ibidem, p. 7). Aceste afirmații vizează, fără îndoială, o stare ideală. Cam prea „intelectualizată", totuși, dacă o ra- portăm la ansamblul „stării poe- ziei" condeierului țăran. Aurel TURCUȘ 1N(1»RE • 9 • -- ORIZONT salai Chirica WTUL. PATRIEI Irici — cel ce ne naște I c-un capăt pin’ la cer, osind a grîu și-a fier i(a-l veșnic paște — itulMrlei — un lăicer c fin-ntreg se recunoaște, i dtustirșitul șir de moaște ar w-atunci cînd pier, nu pier — tulutriei — icoană sfintă. eaijfe și temei, ichnee în grai ne cîntă ie Mim în veșnicia ei — ire nu sc stinge e-n suflete și-n sînge. ÎSTEM ax rin uita o clipă, doar, uleiul neamului și țara luîjicătura din comoara fieaia în dar, ari a uita cum arde para rai nului, din veșnic Jar tini Iurta alt umbrar, ull -și va rosti ocara, arj nbctul din colțul gurii tei tainița făpturii, fra ipulberată-n vînt pil de toate, niciodată it urca să uite — să nu poată n.| Nat aeest pămint! H|«E iancului Ie Uri din partea de moșie ruU iteme și pe scut, e Ir leșilor născut gulimânească glie. ă fruntea și-ți sărut Maică-Românic, unde "rde vie dinspre trecut. radiezii domol își spune I sfilsirăvechea rugăciune ddmze șoapte din pămînt, genunchii și privirea JU COPILĂRIEI « pioasă, a tuturor vi- avînilor, privim copilăria, re el a devenirii noastre, lu oidră detașare, în pri- refeintru ca apoi, cu tre- nitaentimentul să se me- zezeitr-o patetică, melan- lostu Sentimentul cople- tarii se Insinuează pe ;e. Jită o formulă a co- dujwm există, la fiecare ioi,sformulă a existenței, devin-a trecut insesizabil atrtliarii noștri scriitori, emlltlanul „Fiind băiet, cutiram", cu o întreagă tea» legăturii indestruc- Intanritatea ființei uma- irita primordială, esenția- :turti minunatele „Amin- co|rle" ale humuleștea- •1 iMinile de-o incandes- ăirjiru demnitate ale lui :opăi este intervalul în conbește, de fapt, perso- i Ortul de mai tîrziu. în- prerb al românilor, ' unăi dimineață se cu- îșiiă o frumoasă meta- însj conceptul de copilă- dind tancului, așa cum știu, cinstirea : ca în Moldova Celui Drept și Sfînt. CRISTAL DE CÎNT In mine cintul nu mai are loc... ... Sînt plin de imnuri ca o catedrală în care trubadurii dau năvală sau ca un tîrg în zi de iarmaroc. Poemul rni-1 alcătui cu migală, ii pun sub perne flori de busuioc și-l spăl cu taina singurului foc Ia care inima imi e vestală. Se desgolcștc sufletul și zboară din înlăuntrul meu înspre afară și de atita zbor mă înspăimint de teamă că și carnea mea, sărmana, descoperind surisul și prihana se va topi într-un cristal dc cînt. Miroslav Roșiei Premiul revistei „Orizont", la Concursul „POESIS", Ediția a Vil-a, Constanța, 1989 DICȚIONAR LITERAR ‘dada Barzin Poet de expresie sîrbo-croată. S-a născut la 19 august 1940, în localitatea Gelu (Timiș). Este contabil în Variaș (jud. Timiș). Membru al Uniunii Scri- itorilor din R. S. România (din mai 1980). Debutează cu poezia Oda pămîn- tului, „Pravda" („Banatske Novine"), 20 august 1967. Primul volum : Cînd plesnesc mugurii, Ed. Kriterion, 1975. A mai publicat trei plachete de versuri în limba sîrbo-croată (Fluxuri stelare, Ed. Kriterion, 1979 ; Comori festive, Ed. Kriterion, 1983 și Jurămîntul în- tinderilor, .Ed. Kriterion, 1987) și o culegere de poezii în limba Doina Magheți AMINTIREA EROILOR In ziua aceea pasărea libertății s-a inălțat cu voi, șoimii noștri. Fără geamăt, fără strigăt, doar mîndria. Și singele ce picură și sc amestecă cu țărîna. Și libertatea noastră. Cu ceața, adusă de înserare, veni șl liniștea. Zălog ne-ați lăsat libertatea sfintă. română (Nemuririle ierbii, Ed. Facla, 1984). Autor care „nu se manifestă spectaculos", V. B. cuprinde în repertoriul său tematic „o arie lirică largă" : de la inspirația din actualitate la confesiunea erotică ori notația „bucolică în esență" (Tomici, 1984). Un motiv predilect — cîmpia, receptată vizual, ca peisaj : unul dintre termenii dominanți este privire (Dorces- cu, 1984). Figurează în antologia Spirala de aur (Poeți sîrbi din Româ- nia), Ed. Kriterion, 1980, REFERINȚE CRITICE : Ivo Muncian, „Banatske Novine", 10 mai 1975 ; Jivco Milin, „Knijevnl Jivot", 2/1975 ; Cedomir Milenovicl, „Banatske Novine", 22 iunie 1979 ; Cedomir Milenovici, „Banatske Novine", 6 ianuarie 1984 ; Jivco Milin, „Knijevni Jivot", 1/1984 ; Mircea Mihăieș, „Ba- natske Novine", 26 iulie 1984 ; Eugen Dorcescu, „Orizont", 36/1984; Slavko Tomicî, „Orizont", 45/1984 ; Zoran lovanovici, „Banatsk* Novine ", -3-4uHe-1987 -etc.______________________ SECVENȚA I Stările decupate pe retină jocul nostru de-a-mbrățișa copacii fără teamă și cu ochii-nchiși. Cum să nu te simt stîngaci și cald ca atunci in copilărie cind îmbrăcam cintccul greierilor în miros dc fin cosit ? SECVENȚA IV Cineva mă strigă din mine trebuie să plec trupul meu arc nevoie dc cîntcce prelungi de tulnic cu pasul ca ninsorile căzind fiul meu strigă-n urma mea că viața seamănă cu-un creion care descrie un zbor ANUL NOU CU CERBI Cina o pregătisem spre miezul nopții in pădurea de la marginea orașului cerul se umpluse dc păsări uriașe prin spicele intuncricului cerbii scoteau pe nări aburi dc singurătate și-nțclepciune METAMORFOZE Sub fiecare piatră stă o poveste despre o devenire. In fiecare om stă un stegar al noilor izbînzi. tn fiecare copil stă o speranță pentru zilele viitoare. tn urma noastră in fiecare zi răminc ctte o pagină de istoric. PROPUNERE Dacă scrisorile s-ar scrie Pe petale de flori, fiecare poștaș ar purta în tolba sa livezi înflorite. Fotografic de DAMIAN DIACONESCU rie. Veghem asupra copiilor noștri, veghind asupra viitorului. Simbol al țării și al perenității sale, copiii sînt, cum bine se spune, florile fru- museții noastre morale. Ne reflec- tăm în ei, în privirile lor străluci- toare. După cum. ei înșiși sînt o imagine a noastră. O dublă imagi- ne ; a ceea ce am fost și a ceea ce vom fi. A ceea ce nădăjduim, prin vremuri, să fîm : oameni adevărați, oameni deplini, demni de vremu- rile eroice pe care le trăim. în co- pii, în copilărie redescoperim ceva din idealurile noastre de bunătate, de mai bine, de fericire și pace. Legată de sentimentul purității, copilăria devine, prin ea însăși, un simbol al acesteia. Să ne bucurăm de copilăria fericită a copiilor noștri, de curățenia lor morală și de vi- itoarea lor demnitate omenească și să le trimitem, și de acest 1 Iunie, gîndul nostru bun. Mihai CERNEA Florin Băneseu Prozator. în publicația „Arader Kurier" (suplimentul ziarului „Neue Banater Zeitung"), din al cărui colectiv de redacție face parte, semnează cu pseudonimul Friedrich Bernauer. S-a născut la 30 martie 1939, în comuna Armeniș (Caraș-Severin). Membru al Uniunii Scriitorilor din R. S. România (din februarie 1976). Medic principal la Centrul Sanitar Antiepidemic Arad. Este redactor responsabil la „Viața literar artistică" (suplimentul ziarului „Flacăra roșie" din Arad), la „Orizont arădean" (supli- ment al revistei „Orizont"), și la almanahul „Aradul literar" (1982, 1983 și 1989). Activează ca președinte al Cenaclului din Arad al Uniunii Scriitorilor (Asociația din Timișoara). Prima povestire — Duminecă la tropice — în „Orizont", 10/1968. Debut editorial cu volumul de proze scurte Să arunci cu pietre în soare, Ed. Eminescu, 1974 (premiul de debut al editurii). Scrierile lui F. B. cuprind trei sectoare : romanul (Anotimp al ninsorilor albastre, Ed. Eminescu, 1975 ; Semințele dimineții, Ed. Eminescu, 1976 ; Ierni peste tel, Ed. Eminescu, 1978 ; Tangaj, Ed. Eminescu, 1980 ; Portocale pentru vinovați, Ed. Eminescu, 1982 și Drumul gugulanilor, Ed. Facla, 1987) ; reportajul (Orele orașului Arad, Ed. Eminescu, 1978 și Cartea Mureșului, Ed. Eminescu, 1986, ambele în colaborare) și proza scurtă (Calendar pe o sută de ani, Ed. Facla, 1982 ; Moara de apă, Ed. Facla, 1984 și La Trei Ape, Ed. Eminescu, 1988). Se adaugă recenzii, cronici sau eseuri în „Orizont", „Contemporanul", .Neue Banater Zeitung" etc. Lite- ratura lui F. B. se organizează pe două direcții tematice : una im- plicată „în actualitatea imediată, cultivînd divagația lirică, intros- pecția psihologică", alta, „preocupată a da viață întîmplărilor ex- traordinare ale unui sat bănățean" (Ungureanu, 1988). într-un fel, prozatorul „trăiește cu egală participare în trecut șl în prezent și această dublă și spectaculoasă apartenență încearcă s-o surprin- dă (...) folosind proiecția poveștii" (Ungheanu, 1984). Construind „cu rigoare", respectînd „un cod al narării" și „supunîndu-se ast- fel el însuși unul ritual", F. B. „reconstituie o lume specifică", în care „sistemul de convenții definitorii pentru evocare" impune o „istorie exemplară" (Popa, 1989) : „Topogramele lui Florin Bă- nescu au întotdeauna mare grijă de momentul istoriei" (Ungurea- nu, 1988). Cît despre personaje, se poate afirma, generalizînd, că în fiecare dintre ele se caută „o oglindă care să adiționeze un ori- zont specific de umanitate" (Alexiu, 1980). Pentru F. B. scriitorul este „un cronicar" (Damian, 1989) ; lumea cărților sale se consti- tuie din jocul amintirii : sentimentul că este „depozitarul unei ex- periențe fundamentale, ce poartă cu sine istoria și memoria unei întregi colectivități, determină mișcarea stilizată (...) a relatării" (Popa, 1989). îmbinînd tehnic! ale „noului roman", cu tradiția prozei bănățene (cf. Alexiu, 1980), alternînd registrul povestirii cu cel al scriiturii poematice, F. B. conferă „valoarea unei aparte- nențe de ordin spiritual mai largă decît simpla delimitare regio- nală" (lorgulescu, 1982). în 1980, Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara. A tradus (în colaborare cu Ondrej Stefanko) romanul Maistoril de Vincent Sikula, Ed. Facla, 1983 ; volumul de povestiri Moara de apă a fost tradus în limba rusă (1986). REFERINȚE CRITICE : în volume : Laurențiu Ulici, Prima verba, Ed. Albatros, 1975, p. 164 ; Cornel Ungureanu, Imediata noastră apropiere, Ed. Facla, 1980, p. 229—230 ; Cornel Moraru, Textul și realitatea, Ed. Emi- nescu, 1984, p. 217—220 ; Marian Odangiu, Romanul politic, Ed, Facla, 1984, p. 37—38 ; Sorin Titel, In căutarea Iui Cehov, Ed. Cartea Românească, 1984, p. 193—196. In presă : C. Ungureanu, „Orizont", 39/1974 ; Constantin Hârlav, „Tribuna", 49/1974 ; Vasile Sălăjan, „Tribuna", 20/1976; Gheorghe Schwartz, „Familia", 2/1977 ; Alexandru Ruja, „Orizont", 9/1978 ; Paul Dugneanu, „Lu- ceafărul", 14/1978 ; Virgil Nistor, „Steaua", 6/1978 ; Ion Buduca, „Familia", 2/1979 ; Lucian Alexiu, „Contemporanul", 39/1980 ; Artur Sllvestri, „Luceafărul", 40/1980 ; Ion Arieșanu, „Orizont", 3/1982 ; Mircea Mihăieș, „Orizont", 18/1982 ; Mircea lorgulescu, „România liberă", 6 iulie 1982 ; Mihai Ungheanu, „Luceafărul", 15/1984 ; Valeriu Drumeș, „Orizont", 2/1987 ; Adrian Dinu Rachie- ru, „Luceafărul", 3/1987 ; Cornel Ungureanu, „Orizont", 41/1988 ; loan Holban, „Cronica", 13/1989 ; Gheorghe Secheșan, „Orizont", 13/1989 ; Ovidiu Pecican, „Contemporanul", 14/1989 ; Ștefan Da- mian, „Tribuna", 14/1989 ; Gheorghe Schwartz, „România litera- ră", 14/1989 ; Anton Cosma, „Vatra", 2/1989 ; Constantin N. Popa, .Ramuri", 2/1989 etc. Olimpia BERCA ORIZONT -------------------------------------------- e 10 ® convorbiri Cu artista plastică Suzana Fîntînariu Expoziția Suzanei Fîntînariu, deschi- să la galeria „Pro Arte" din Lugoj este o biruință, o strălucită biruință a ar- tistei, atît de nou venită tn orașul nostru. — Stimată Suzana Fîntînariu, stnt interesată dc investigațiile dvs. plasti- ce. — Gravura In lemn, pe care eu o abordez, cu obiectiva ei existență în conștiința generațiilor trecute, păcă- tuiește fără vină, în circuitul gravurii contemporane românești, prin intrarea el într-un anumit con de umbră. Poate din unghiul acesta de vedere — premiul Ex Aequo, obținut în anul 1984 la expoziția internațională de gra- vură în lemn din Bansko Bistrica (RJS.C.) ml-a pricinuit o mare bucu- rie. Am simțit că am contribuit și eu la punerea în valoare a acestui gen, care oferă gravorului un material atît de nobil — adică inima, trupul șl bra- țele copacului. Din această cauză eu nu am încercat să creez imagini gra- fice în linogravură, în ciuda faptului că principiul tehnic este același. O altă chemare am în fața unei plăci de lemn, cu culoarea ei caldă, naturală, cu fibrele ei ușor vizibile, nu mirosul ei de pădure (tei, paltin sau cireș) și alta este starea — aș numi-o chiar de inhibiție — în fața unei bucăți de li- noleum. — Procesul de creație e populat de semne rodnice și stă sub urzeala or- dinii lumii. Există, după cum văd, o subiectivitate in alegerea materialului. — Subiectivitatea mea în alegerea materialului devine foarte importantă în procesul de creație. Această „călă- torie “ (căci așa aș numi eu procesul de creație), trebuie pregătită în scopul fi- nalizării unor lucrări cu sensuri idea- tice și dorință de viețuire a lor în timp. Ori, palpînd în atelier placa de lemn, ea trebuie să-ți transmită o stare de vibrație interioară puternică, să fii conștient că ai pe masa de lucru un fragment din natură, cu tainele șl fru- musețile ei miraculoase... Tot timpul port în mine răcoarea pădurilor buco- vinene de unde îmi trag rădăcinile. Rănesc placa de lemn cu traiectorii de linii infinite, vîrtejuri și structuri gra- fice, greu de urmărit, straturi de pă- mînt mișeîndu-se în diferite direcții, un fel de materie semifluidă Intr-o veșnică mișcare telurică. (Ciclul „Ma- ter—Materia"). — Cele două cicluri pe care le cu- nosc din creația dvs. „Evadare din geo- metrie" șl „Somnul pămîntului*' slnt de factură romantică. Lucrările din aceste două cicluri sînt străbătute de un puternic fior liric. Așadar, reve- nind la factura neoromantică, care stnt pentru dvs. elementele primordiale ale lumii? — Și xilogravurile mele, de factură neoromantică, se hrănesc din aceleași elemente primordiale ale lumii: focul, apa, aerul, pămintul. între anii 1975— 1980 am gravat o serie de „Cascade", această infinită curgere a timpului de sus tn jos subliniind Ideea de înălțime a adînculul după care a urmat un ci- clu „Mater—Materia" șl „Somnul pă- mîntului". — Care slnt ușițelc spre inima crea- ției dvs. ? — Poate ar fi necesar de știut că atunci cînd simt că aș avea ceva de spus cu mijloacele artei plastice spe- cifice gravurii, cînd presimt că s-ar putea naște o lucrare cu viziune, mis- ter, forță și putere de sugestie, mă pre- gătesc cu Inima și gîndul pentru a- ceastă „mare călătorie" fără notații plastice concrete. Nașterea unei lucrări înseamnă pentru mine o profundă me- ditație, o perioadă de visare, o extra- ordinară mobilitate a imaginației, o întipărite a elementelor de compoziție pe straturile memoriei. Așa s-a întîm- plat cu lucrarea „Colina", în care ve- deam cum iarba se usucă plerzîndu-șl cu regret culoarea pură, vedeam lumi- na cum își făcea lăcaș tn nimbul ță- rînei, vedeam ce n-am văzut... șl nu desenam, nu schițam. într-o binefăcă- toare zi de atelier, Imaginea s-a con- cretizat pe placa de lemn într-un timp pe care-I numim „cel dintr-o răsufla- re". — Și apoi după acest moment a! vi- sării și al veghe! ce urmează? — Urmează apoi lupta cu materialul, cu timpul, tenace, ordonat, artizan, se- rios și sobru, minuțios, puternic, pen- tru ca urmele de daltă să-ți descrie și să-ți susțină cu fidelitate ceea ce al purtat în propria ființă o vreme mai îndelungată. Această descărcare, acest transfer de sentimente și emoții, de viziune, de sensuri Ideatice, se produ- ce In gravură lent și aici este — de fapt — reversul de la visare și uitare de sine la un concret dur, chibzuit, o etapă care nu-ți dă voie ca în pictură să fii exploziv și deci nu poți să te descarci imediat. După această acumu- lare de tip meditativ urmează o curge- re lentă și de regulă ritmică, pe o du- rată mal lungă de timp, fază care te obligă la o educație maximă a voin- ței, a disciplinei în muncă, a ordine! la o trudă tenace, inclusiv multiplica- rea gravurii pe care o execut manual prin milioane de mișcări circulare, cu ajutorul unul Instrument metalic ba- nal. — Expoziția dc la galeria „Pro Arte" din Lugoj e o sinteză expresivă a celor două cicluri anterioare. O uria- șă cantitate de travaliu artistic răzba- te din fiecare lucrare. — In expoziția de la galeria „Pro Arte" am expus 23 de gravuri. Moti- vul general străbătut In lucrări este cel al dragonului, preocupare consec- ventă din ultimii doi ani, cei care se măsoară cu stabilirea mea în Timișoa- ra. Nu vreau să caut sensul mitologic, mă feresc să literaturizez subiectul. M-a atras pentru că nu voiam să pierd. A fost o luptă. Acest ciclu este de fac- tură dramatică și are o Infinită bogă- ție de date plastice. Sub semnul dra- gonului am pornit Intr-o călătorie de noapte din care trebuia să alung fri- ca... Spre deosebire de ciclu! „Som- nul pămîntului" șl „Mater—Materia" ciclul „Dragonul" nu este creat sub imperiul meditației ci este exploziv, gestual nervos, mereu In alertă, mereu In apărare. Lumina străbate greu, ca o eclipsă de soare, dragonul își întin- de masele de negru cu ușoare sclipiri volumetrice, căci toată această provo- care distruge ordinea elementelor din lucrare creîndu-ne senzația de mișca- re continuă, generală. Nu există nimic static. Totul este intr-o goană. — Mărturisiți-mi in Încheiere O slăbiciune a dvs. — Mărturisesc că admir arta japo- neză, chineză. Cît de departe geografic și cît de aproape mă simt de ea... — Ce dor Iți străjuiește acum orele tale de suflet? — Acum aș vrea să știu cum aș pu- tea, din „teiul lui Eminescu- să gra- vez imensitatea spațiului, chaosul din „Luceafărul “. Lirismul lucrărilor Suzanei Flntlna- riu devine cînt viril, patetic. Rațiunea blcluie întrebările dilematlce. Creato- rul conviețuiește cu subiectul și cu mo- tivele sale Intr-o posesie cathartică, provocînd acel traseu de veghe și de priveghere a timpilor dramatici. pop SÎRBU LUNA CULTURII ÎN JUDEȚUL TIMIȘ • între 23—31 mai, C.J.C.E.S. Timiș, U.C.S. Timișoara organizează „Zilele Universității Cultural-Științifice. Deschiderea a fost marcată prin lucrările simpozionului „Activitatea teoretică șl politico-ideologică în strînsă legătură cu viața, cu procesele economico-sociale". • 24—30 mai: o săptămînă semnificativă în cadrul „Lunii culturii. .."J „Săptămînă educației economice și a creației tehnico-știlnțifice" a fost inau- gurată printr-un simpozion, „Creativitate, calitate, eficiență" și o expoziție județeană a creativității tehnico-știlnțifice. • „Zilele cărții pentru copii" se intitulează seria manifestărilor desfășu- rate în perioada 27 mal — 2 iunie la toate sediile bibliotecilor orășenești, co- munale șl școlare sătești. • Centenarul Eminescu e marcat, la Biblioteca județeană printr-o expo-, ziție documentar-bibliofilă, „Mihai Eminescu — Luceafărul poeziei românești". • Continuă seria „Săptămînilor educației politice și culturii socialiste" de pe cuprinsul județului Timiș. Orașele Deta și Sînnicolaul Mare sînt Inițiatoa-i rele șl gazdele unor complexe manifestări, precum, de altfel, comunele Tere- mla Mare șl Lovrln. • La Tomești a avut loc consfătulrea-dezbatere a cenaclurilor literare ti- mișene, la care au participat numeroși scriitori, membri al Asociației Scrilto-' rilor din Timișoara, creatori șl membri ai conducerilor cenaclurilor literara din Timișoara, Lugoj, Deta, Făget. • Publicația literară „Neue Literatur", revistă a Uniunii Scriitorilor din R.S.R. a organizat recent o vizită de documentare în județul Timiș, prilej cu care redactori și colaboratori ai revistei s-au întîlnit cu cititorii, în cadrul unor șezători literare de la Liceul „Nikolaus Lenau" șl de la Centrul orășe- nesc de creație și cultură socialistă „Cîntarea României" din Sînnicolaul Mare. „SAPTAMINA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI TIMIȘEAN" A început recent cea de-a VIII-a ediție a manifestărilor politico-educative, metodico-științifice, cultural-artlstlce și sportive, reunite sub genericul „Săp- tămîna învățămîntului timișean". Vom reveni pe larg asupra lor în numărul viitor al revistei noastre. Portrete de concert In 6 mal concertul Filarmonicii „Ba- natul" a fost un moment de referință pentru publicul timișorean receptiv la acțiunile tot mal inspirate în progra- marea unor prezențe de ținută artisti- că în posibile acumulări de ordin ca- litativ pe viitor. Horia Andreescu, Alexandra Guțu, Tiberiu Popa și orchestra Filarmonicii au dat viață unor relevante lucrări muzicale de St. Niculescu — „Ison IV", Johanes Brahms „Dublul concert pen- tru vioară, violoncel șl orchestră în la minor op. 102“ și P. I. Ceaikovskl „Simfonia a V-a In mi minor op. 64". „Ison IV" încearcă să revalorizeze forme ale unei expresii arhaice, pre- zente și în cîntarea românească veche. Discursul muzical se desfășoară suge- rînd starea devenirii continue, pe care o conține însăși noțiunea de „Ison", efectele de culoare fiind eliminate în favoarea melodiei pure. Avem în a- ceastă lucrare coincidența tuturor vo- cilor în unison, cu ramificări spre linii individuale, similar unei teme din gîn- direa antică grecească: ..Unul și Mul- tiplu", produeîndu-se în planul formei muzicale vibrația sunetului — alter- nanța dintre puncte de vibrație nulă și vibrație maximă. în concertul pentru vioară, violon- cel și orchestră în la minor de J. Brahms ne-am reîntîlnit cu binecunos- cuta violoncelistă Alexandra Guțu și talentatul violonist timișorean Tiberiu Popa, Intr-o versiune Interpretativă plină de personalitate. Premiera mon- dială a lucrării a avut loc în 1887, cu celebrul J. loachim, la vioară, căruia i-a fost dedicată lucrarea, iar un mo- dei de interpretare este considerată versiunea cu George Enescu la vioară și Pablo Casals la violoncel, In concer- tul din 9 dec. 1937, în cadrul Filarmo- nicii bucureștene. în cele trei părți ale concertului, Brahms realizează o sinteză între ve- chea tradiție a concertului preclasic șl concepția modernă a dezvoltării sim- fonice. Violoncelista Alexandra Guțu a re- prezentat o garanție a succesului, iden- tificarea cu acest instrument făcîndu-se de la opt ani, iar prin munca, de ore întregi, zilnice, de studiu, să urmeze Ia scurt timp primele Interpretări pe scenă. Liceul „I. Vidu" șl apoi Conser- vatorul „C. Porumbescu" au dus la parcurgerea întregului repertoriu vlo- loncellstic de la B. Marcello pînă la A. Honegger și Vieru. Personalitate forjată de numeroasele concursuri șl turnee, care l-au adus aprecierea una- nimă a unor personalități ale muzicii ca: S. Accado, Rostropovlci. O foarte plăcută surpriză Intr-unui din turnee au reprezentat-o spectatorii din Japonia — Tokyo, care au fost neobișnuit de receptivi și emoționanțl la programul de muzică romantică ce l-a inclus pe R. Strauss, G. Faurâr, W. Bergen în acțiunile concertistlce din cadrul Filar- monicii „Banatul" Alexandra Guțu în- cearcă să implice și alte forțe solistice timișorene în dublu concerte sau tri- plu: D. Mihăilescu, S. Petrescu, S. Do- garu, I. Mihăilescu, I. Fernbach. In biografia tînărulul și talentatului violonist Tiberiu Popa, studiul viorii începe la patru ani șl jumătate, cu marele profesor care a fost J. Bran- daeisz, elev la rîndul său al renumitu- lui pedagog K. Flesch. în timpul liceu- lui 1 s-a impus o disciplină severă în privința intonației, tehnica instrumen- tală fiind continuu aplicată pe game, studii, exemplificate memorabil de că- tre profesor. Conservatorul „V. Dima" din Cluj-Napoca și-a adus contribuția creînd o evoluție în repertoriul propriu cît și în privința modului de a vedea dezvoltarea propriei personalități muzi- cale prin creșterea autocontrolului in cînt, la care se adăuga o documentare muzicală deosebită. „Muzicianul atît va- lorează cît aude" — „Asculți ca solist cu urechea celui din sală!" Repertoriul său de concerte șl recitaluri cuprinde de la Bach pînă la Prokofiev și Enes- cu. Virtuțile violonistice pe care le so- licită concertul de Brahms? Tonalita- tea la minor este incomodă de interpre- tat și pentru vioară și pentru violon- cel. (Toate marile concerte sînt com- puse în Re Major). Apar probleme în acompaniamentul orchestrei, lucrarea fiind o Simfonie cu soli obligați — vioară, violoncel; probleme dirijorale în dozajul orchestrei, în raport cu so- liștii. — Cum este percepută unicita- tea momentului solistic? Fixarea do- zajelor a continuat în concert prin ne- voia (puțin exagerată, spunem noi) de reținere, sobrietate șl dozare, In locul spectaculosului, prudență a interven- țiilor solistice, pentru a preîntîmpina reacții spontane, ce ar fi afectat (în momente de dificultate tehnică) coe- ziunea ansamblului instrumental. „Ara renunțat deliberat la spontaneitatea in- terpretativă ce mă caracterizează!", ne spune solistul. Ideea simfoniei a V-a se încadrează tn tematica existențială care se oglin- dește în tot simfonismul Iul P. I. Ceal- kovsk! — dominat de împletirea forțe- lor implacabile ale destinului, cu li- bertatea devenirii omului, din care se pătrunde Intr-o muzică bogată In con- traste expresive. Aceste idei generoase convin manierei dirijorale a lui Horia Andreescu, caracterizată printr-o ac- centuată plasticitate (nu lipsită uneori de o anumită grandilocvență, pe care totuși stilul romantic o Implică). In ul- timpul timp am asistat ia prezența pe scena Filarmonicii „Banatul", a unul „triumvirat** dirijoral, In plină afir- mare, format din Cristian Mandeal, caracterizat prlntr-o forță neobișnuită în pătrundere a mesajului muzical, Horia Andreescu printr-o înălțătoare muzicalitate, și Petre Oschanitzky, prin meticulozitatea, precizia, corectitudinea ideilor muzicale, toți trei reprezentanți ai unei adevărate „școli" de tineri di- rijori, cultivată și promovată de diri- jorul, profesorul șl maestrul Constantin Bugeanu ce își șlefuiește pe mai de- parte alți studenți, pentru „momentul adevărului", ce reprezintă contactul di- rijorilor cu scena. Radu VIORICA I • 11 o - ORIZONT „A vorbi despre poet este ca și cum ai striga într-o peșteră vastă... Nu poate să ajungă vorba pînă la el fără să-i supere tăcerea. Numai graiul coar- delor ar putea să povestească pe harfă, și să legene slava lui singuratică și de- licată ... Trebuie vorbit pe șoptite ... Intr-un fel Eminescu e sfîntul preacu- rat al ghersulul românesc... Pentru pietatea noastră depășită, dimensiunile lui trec mult mai departe peste noi... Muntele începe de jur împrejur șl n-are poteci... Unde nu te poți urca, te uiți, și te mulțumești cu cîteva ima- gini vaporoase... Cum s-ar putea re- da portretul umbrei și al timpului ne- isprăvit ?“ *. Cu aceste cuvinte își în- cepe Tudor Arghezi evocarea lui Emi- nescu la cincizeci de ani de la moar- tea lui, privit pe o dimensiune a eter- nității, ca o constelație ce fuge mereu, neajunsă în drumul ei de sus, de cel ce de pe pămînt le închină o scînteie, în- tr-o candelă albastră la o răscruce de drumuri. Tn opoziție cu viziunea „muntelui sacru" — „sfîntul preacurat al versu- lui românesc" — în care Arghezi îl vedea pe Eminescu, se află Lucian Blaga, într-o privire rezultată dintr-o anumită construcție a filosofiel cultu- rii, aplicată de el la fenomenul româ- nesc. Teoria o făcea filosoful în Spațiul mioritic, privind influențele catalitice și modelatoare asupra culturii române, pentru integrarea el în rețeaua deter- minantelor europene, fenomen specific de „spiritualitate" în complexitatea ma- nifestărilor lui2. Ipotetic închipuit ca substrat sufletesc al creațiilor anonime ale culturii românești, „spațiul-matri- ce“, care Integrează peisajul într-un a- numit mod de a privi gîndul omului în relația lui cu lumea exterioară, face din „abisal" o constantă a sufletului, ca și cum fenomenul culturii determinată „stilistic" își găsea în Interiorul său adevărata dimensiune. Dominanta spa- țlului-matrice românesc este, după Blaga, „transcendentul care coboară", înclinația spre „organic", în toate for- mele culturii și artei populare, releva- tă, ca „fenomen abisal", și în opera Iul Eminescu. Sau, cu cuvintele filosofului: „Un adînc proces, organic românesc, a izbucnit din «tărîmul celălalt», grație substanței sufletești a poetului în pri- mul rînd, dar nu în mică măsură și datorită unor înrîuriri străine, care, re- duse la ultima expresie, însemnau de fapt un stăruitor apel Ia cl însuși... Există o «Idee Eminescu», Iar aceasta s-a zămislit sub zodii românești"3. Privind în paralelă cele două apre- cieri, a lui T. Arghezi și a Iul L. Bla- ga asupra Iul Eminescu, cele două pers- pective indică două semne distinctive ale direcțiilor opuse privind relația fundamentală între Idee și Imagine în gîndirea poetică. Intr-un studiu care are în vedere „Ideea Eminescu" prin „personanța" straturilor fundamentale ale operei lui, într-un profil al culturii române, nu istoric-cultural definit, ci abisal-structural, ca modalitate de a în- țelege „înălțimile" operei din „adîncu- rlle" ei, răspunsul pentru această rela- ție va trebui să-1 motivăm muțind în- trebarea la poezia Iul Eminescu, din care derivă, în direcții diferite, poezia celorlalți doi poeți. în orice operă poetică modernă este posibilă explorarea sensului pe o „axă a lumii", în cazul cînd ea are șl con- diția rezistenței la o explorare comple- xă a înțelesului ei : înălțimea și pro- funzimea, una de sus, a „cerului", șl alta de jos, a „pămîntului", axă care în viziunea gîndirii poetice se însem- nează prin cele două funcții ale poeti- cului : ideea și imaginea, în moduri diferite de relație, enunțate în trata- tele istorice de poetică : Idee și figură în cele ale "antichității, Idee și formă în estetica modernă, semnificat și scm- nificant In metodele „noii critici". Intr-o astfel de dublă perspectivă ur- mează să fixăm liniile‘gîndirii poetice a Iul Eminescu. In literatura română, începînd cu scriitorii citați. T. Arghezi considera că „perfecțiu- nile" lui Eminescu vin, ca toată per- fecțiunea, din simplicitate, din „idee" deci, dar nu cea care se arată singură, ca un „concept" gol, cl una căutată, geometrică, pentru că la el „cuvîntul bate odată cu ideea". Lucian Blaga, în schimb, vorbește de „atmosfera unică" a lumii poetului, „imponderabile ele- mente de magie poetică, de-abia sim- țite, vag întrezărite, bănuite". Ceea ce ar trebui să recunoaștem la Arghezi, este concepția clasică despre poezie, în care „imaginea", prin substituirea lim- bajului comun cu cel poetic este o „de- viație" de la „idee". In așa fel că prin echivalență de sens în actul gîndirii poetice „imagine" este reductibilă la „idee". Sau, cum ar ti spus Arghezi însuși, comentind simplicitatea Ideii poetului în diversitatea imaginilor poe- tice: .Am smuls cîteva versuri din spa- ziei române, în ale cărui înălțimi „tă- cerile" înconjoară graiul coardelor de harfă, căci, cum este explicată de L. Blaga, această vibrație, ea vine din- tr-o „matrice", dintr-un „adînc" al in- tegrării, al confundării lui cu potențele stilistice creatoare, sub zodiile roma- nești ale „Ideii Eminescu". Care sînt elementele determinante ale spațiului- matrice al „Ideii Eminescu" va trebui să se vadă în studiul operei poetului, dar de reținut este de pe acum că „Ideea", măsurată pe înălțimea „Mun- telui", nu este o abstracțiune, ci o „rea- litate", și deci poetul care apare „sub zodiile românești", nu este, istoric vor- bind, un fenomen inexplicabil și Im- previzibil în spațiul culturii românești, de vreme ce el aduce cu sine tocmai ceea ce aparține fondului tradiției, „stratului Mumelor", structurat în pro- pria sa operă într-o formă personală, originală, ce depinde de geniul crea- ției Iul. Cu aceste judecăți de pînă acum asu- pra modului poetic al „duhului emi- nescian" n-am făcut însă decît să mo- tivăm cele două aprecieri făcute, în paralel, de T. Arghezi și L. Blaga, căci pentru fiecare din el, în descendența lui Eminescu, aspectele fundamentale propuse nu concordă cu viziunea pro- priei lor poezii, perspectivele inversîn- du-se. Pentru Arghezi, între Tăcere și cuvînt se interpune sensul „realității", al uritulul ce preia funcțiile frumosu- lui, în secțiunea stratului poetic cen- tral urîtul fiind pragul de jos al ela- nului spre Înălțimile sublimului, în vi- ziunea poetică a urîtulul sacru. După cum, pentru Blaga, între Cuvînt și tă- cere se Interpune o vibrație care des- chide în „interiorul" lucrurilor reale o transcendență a lor, prin „Idealitatea" unul „dincolo : la pragul de sus al re- velației lui ca mister"4. Intr-un plan imediat de Influență culturală, pentru Arghezi raportăm la poezia lui Bau- delaire „eobortrea" spre abisuri. Poe- tul Florilor răului își Întemeiază prin- cipiul pe o viziune nouă a unității lu- mii, care, dincolo de rupturile „spiri- tualității" șl ale „animalității", ale do- rinței de „a urca" șl bucuriei de „a coborî", are sensul reconstituirii fiin- ței într-o înfruntare a două postulări simultane, spre Dumnezeu și spre Sa- tana, într-un spațiu al diferenței, re- velatoare de sens, în actul poetic care, întreținînd conflictele între Același și „celălalt", face din „alterîtate" o con- știință a propriei finltudini, gîndită de poet Intr-o neîncetată căutare a unei treceri8. ȘI, tot așa, pentru Blaga, transcendența spre mister ca viziune proprie a poeziei lui, o raportăm la „noul stil", care dă poetului misiunea de a pătrunde în Inima lucrurilor „pre- zentiticată" tn spirit, care menține funefia de cunoaștere a poeziei tn In- țiul eminescian, ca să fac simțită tre- sărirea unei alte atmosfere în fiecare vers și umbra fiecărei imagini căzută într-altfe), după soarele deosebit care o zărește. în spațiul poetului, din bolta lui cea de sus, lumina inundă din toa- te părțile, divergentă. Haosul e încu- nunat de o horă de aștri lunatici". Iar la Blaga este o concepție modernă des- pre poezie, pentru că, spune el, „Poe- zia lui Eminescu e clădită pe mai mul- te portative. Ea e plină de complexe «personante», ale unor structuri subia- cente, și în asemenea aspecte trebuie să căutăm pe Eminescu. Din prima motivație a „stilului in- terior" al culturii, la Blaga, rezultă că „Ideea Eminescu", zămislită fiind din „fenomenul abisal", din „Stratul Mu- melor", este ceea ce T. Arghezi numea „Muntele", privit însă din perspectiva inversă a adîncurilor lui nevăzute ale „pămîntului", „muntele sacru" al poe- eminesciana vilația de a pune la îndoială speran- țele, rupînd echilibrul între lumea in- terioară șl cea exterioară în favoarea celei dintîi, cea de a doua fiind recep- tacolul spiritului, locul simbolurilor vi- zibile și sensibile, al tuturor analogii- lor, cum gîndea Baudelaire, într-o poe- zie cu veleități metafizice, printr-o co- lorare a ideilor clare ale gîndirii în formele unei mitologii complexe, ca încercare a unei puteri misterioase de a pătrunde dincolo de gîndirea con- știentă și chiar de formele superioare ale vieții afective®. Dar, cu aceste ra- portări ale celor doi poeți la Baude- laire, se pune aici întrebarea, care ține de „paradoxul" poeziei moderne, la Ar- ghezi : în ce fel imanentul, de la idee la imagine, coborîndu-ne în stratul poe- tic central, se poate vorbi de o descen- dență ca act ce dă transcendentului înțelesul lucrurilor, sensul de „vrajă" a cuvîntului, în revelația Ideii ca Ima- „MUNTELE SACRU” Șl FENOMENUL ABISAL (I) gine poetică, în așa fel că sensul dat de lucruri transcendentului este unul de „căutare" a ideii în imaginea poe- tică ? Iar la Blaga : în ce fel transcen- dentul, de la imagine la idee rldicîn- du-ne în stratul poetic central, este po- sibil în imanent, sau altfel spus, in ce fel se poate vorbi de o descendență ca act ce dă sens lucrurilor din interiorul lor, sensul revelator al imaginii poe- tice, opusă revelației ca idee poetică ? întrebarea, privind pe Arghezi și pe Blaga, pentru a ajunge apoi la Emi- nescu, ține de „paradoxul" poeziei mo- derne, care constă într-o inversiune a termenilor opuși, ideea și imaginea, in constituirea sensului gîndirii poetice. Poezia clasică, în tratatele de retorică ale antichității, prelungite prin tradi- ția clasicismului pînă In secolul tre- cut, în rezistența el față de înnoirile ivite odată cu romantismul, era conce- pută ca o concordanță între „idee" și „imagine", aceasta din urmă fiind doar o „deviere" a celei dintîi, o figură de exprimare în limbajul poetic, pus in paralelă cu exprimarea, directă a limba- jului comun. în poezia modernă, „de- viația" devine o substituție necontro- lată de raționamentul gîndirii „imagi- nii" ca „idee". Pentru poetica moder- nă, termenii opoziției nu sînt substitu- tlvi. ci recesivl, adică unul este „pus" prin celălalt, în așa fel că termenul „primar", dominant. îl aduce după sine pe cel de al doilea, „receslv", care, deși subordonat, dă semnificație celui dintîi. Prin acest mod de a pune in relație termenii opuși, ideea și Imaginea, în gîndirea poetică, găsim deci o motiva- re a inversiunii lor în viziunea „para- doxului" poeziei moderne, la Arghezi și la Blaga. Pentru Arghezi, poet al simțurilor și al materiei, primul ter- men, dominant, este cel „material", al „imaginii". într-o „vizualizare" a rea- lului. tar al doilea termen, secundar, recesiv, este cel „ideal" sau „ceresc", care dă semnificație celui dinții prin- tr-o ridicare spre un transcendent ne- exlstent, Intr-o căutare „fără obiect". Pentru Bldga, poet al metafizicii și al misterului, primul termen, dominant, este cel „spiritual", a) „ideii", iar cel de al doilea termen, secundar, recesiv, este unul „real", „pămîntesc", care dă semnificație celui dintîi printr-o „co- borîre" spre un imanent „transfigurat", într-o căutare a absolutului în trans- cendența „misterului". Așadar, și în cazul lui Arghezi, ca și al lui Blaga, ca poeți moderni, vi- ziunea poetică este a Unității lumii, ca o cădere din Primordial, pe care poe- zia tinde să o refacă printr-o neînce- tată căutare a unei „treceri", ca rein- tegrare originară a lumii exterioare in cea Interioară; ea are in poezia lui Baudelaire un semn de început, ca o căutare teoretizată de el, ca sens al poeticului, în comentariile la aspecte poeziei romantice, pentru a găsi în ea germenele unei noi forme dc gindlre poetică, în care și constă esența poe- ziei moderne. în poezia romantică a viziunilor „întregului" lumii, dincolo de aspectele particulare, imaginea spu- ne mai mult decît ideea ; poezia este o lume prin cuvînt, ce devine, din idee, Imagine. în poezia modernă, „dincolo" de cuvînt înseamnă o „refacere" a în- tregului lumii în „ideea" care, inclusă în „imagine", face din „imaginea" în- săși „idee", deci un „dincolo" de cu- vint „în cuvînt" : poezia este o lume in cuvînt. Cu această mutare din modernism în romantism, pentru a se găsi în ro- mantism germenele modernismului, în poezia română ne situăm în momentul Eminescu, precursor al lui Arghezi, și Blaga în cele două direcții ale filoso- fici poeziei lor, eu sensibilitate metafi- zică diferită, una într-o viziune a Ima- nenței, și alta a transcendenței, într-un limbaj poetic care, în cele două sen- suri opuse ale „alterității" în senti- mentul „unității" lumii, face din relația „ideii" cu „imaginea" o alternare a „coborîrii" șt a „ascensiunii", în spa- țiul gîndirii poetice, prin menținerea „paradoxului" în coincidența opușilor, a unității, în una și aceeași lume, care este lumea poeziei. La Eminescu găsim această dublă funcție a limbajului poetic: de a spu- ne „altcumva" o „idee", prin cuvint, într-o meditație filosofică asupra lumii, și de a spune „altceva" în „imaginea" lumii, care este ea însăși o meditație asupra lumii In cuvînt Pentru distincția între „idee" și „imagine", rămînînd în „spațiul miori- tic" al poeziei, cităm din versurile poe- tului această metaforă a „poeticului", pentru sensul alcătuirii lui, in gîndi- rea poetică, în planul de suprafață al comunicării „ideii", din planul de a- dîncime al structurării ei ca „imagine", în Panorama deșertăciunilor : „Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur/ (...) / Una-I lumea-nchipuirii cu-a ei mîndre glori de aur. / Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur / Cerc-a da fierului aspru forma cuge- tării reci". „Oile de aur", pe care poe- tul „le paște" în „turma visurilor" sale, sau „florile de aur" ale închipuirii, sînt modificările sau „figurile" limbajului, care, ca „imagini", primesc în comuni- carea directă a „ideilor" forma cugetă- rii reci, după concepția clasică despre poezie, dar care, în romantism, face din poezie un organ de cunoaștere a „inteligibilului" cînd, dincolo de cu- vîntul Înțeles ca vehicul de echivalare a lor. imaginea spune mai mult decît ideea, prin substituirea lui cu „imagi- narul", acesta, la rîndul lui, purtînd semnele realității pe care gîndirea poe- tică o transfigurează în „idealitatea" poetică. Dar la coincidența romantis- mului cu modernismul, imaginarul, din planul de profunzime al imaginii își construiește în planul de suprafață al ideii o lume, într-o ordonare poetică a lumii prin limbajul revelator de sens, cind ideea spune mai mult decît ima- ginea. pentru că, înlocuind ideea ab- stractă. ea rămîne in ea însăși imagi- ne, făcind din poezie un organ de re- creere a lumii. în ideea-imaginc sau simbolul gîndirii poetice. La Eminescu, în unele poezii, tilo- sofia poetului este o meditație a filo- sofului, asupra unității lumii în timp și spațiu, gîndită ca univers între „li- mitele" existenței lui, iar în altele este o ordonare poetică a lumii prin lim- bajul revelator de sens metafizic. După cum, în aceeași poezie se pot supra- pune aceste două moduri de a gîndf. poetic. După prima modalitate, în unele versuri ale cosmogonie! din Scrisoarea 1, păstrate în aceleași file cu traduce- rea din Critica rațiunii pure, bătrînul dascăl care meditează asupra „limite- lor" existenței în timp și spațiu, poar- tă numele lui Kant, dovadă a referirii directe la filosof, devenit prin relua- rea variantelor „înțeleptul" dascăl pe care 11 poartă gîndul îndărăt, spre ceea ce mintea omului nu poate gindi că a fost ceea ce este, dincolo de ceea ce este : „Iar colo bătrînul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate / într-un calcul fără capăt tot socoate șl socoate". Eugen TODORAN 1 T. Arghezi, Eminescu. „Vremea", 1943. p. 7—13. ’ L. Blaga. Spațiul mioritic, ed. a H-a, 1036, p. 213—226. 3 E. Todoran, Secțiuni literare, 1973, p. 293. 4 Id. ibid., p. 253. 4 Jean Burgos, Pentru o poetici a imaginarului, ed. Univers, 1989, p. 239. ® M. Raymond, De la Vaudelaire la suprarealism, ed. Univers, p. 384—385. ORIZONT • 12 • Conflictul care generează mînia moș- neagului din basm, și în urma căruia cocoșul este alungat de acasă are iz- voare mai adinei decît poate părea la prima vedere. Nu doar zgîrcenia dic- tează babei refuzul de a oferi ouă moșneagului, cl șl (mai ales), statorni- cirea într-o poziție socială care nu-1 mai permite, din acest moment dat, înțelegerea valorii germinative a oului. Căci în toate culturile străvechi, oul poartă cu sine o complexă simbolisti- că procreativă, el fiind, pe rînd, fie oul primordial, din care a luat naștere Universul în întregitatea sa, fie ipos- taza, activă sau pasivă. Am mai putea aminti oul de aur al mult rîvnitei găini din poveste, care nu numai că asimilează puterea de fe- cundare cu bogăția absolută, dar poar- tă înclfrate în sine însemnele pereni- tății, ale veșniciei, ilustrate de simbo- lica metalului prețios. Ceea ce generează conflictul în bas- mul lui Ion Creangă este tocmai neîn- țelegerea (aparentă) a acestei valori supreme. Asemenea personajelor balzaciene care nu înțeleg că menirea banului este aceea de a circula, de a se mani- festa și de a se împlini ca valoare de schimb, acumulîndu-1, transformîndu-1, adică, în semn mort, baba din poveste refuză oului valoarea sa supremă, forța germinativă, în contact cu forța virilă, activă, masculină, destinînd toate ouăle consumului. Nu este însă vorba, nici pe departe, de o neînțelegere ireconciliabilă. Ca în toate basmele lui Creangă, de altfel, tocmai termenii confllctuali oferă solu- ția rezolvării, prin așezarea lor în alte situații. Actul bătrînei nu este atît lipsit de cuviință, cît provocator. Bătîndu-și co- coșul, moșneagul îi transferă, practic, virtuțile virilității, chiar dacă, deocam- dată, nu și însemnele. Să ne amintim că în simbolistica ja- poneză medievală, cocoșul reprezenta virtuțile războinice prin excelență, for- ța, tenacitatea, cruzimea chiar. Să mai amintim apoi luptele de cocoși, foarte frecvente șl foarte apreciate în multe din societățile arhaice, pînă azi, ca semn al înfruntării virile prin exce- lență. Pe de altă parte, cocoșul reprezintă, în folclorul românesc, dar și în alte Există cîteva pariuri fatale pentru critica noastră. Nu prea multe, dar cu atît mai primejdioase. între ele, Cara- giale este, de departe, cel mal riscant, ceva mal abitir din toate. Eminamente fatal, ba chiar putem pentru ca să zi- cem „fatallslm". Pentru că pretinde nu numai o cursă extenuantă de Inteli- gență, o vervă a comentariului fără pasaje de blazare, o viziune capabilă de insolitare și o revuluțle exegetică, dar și o tensiune a stilului pusă la încercare într-un greu paradox: co- mentariul, deși obligat într-un fel la asta, nu poate atinge, totuși, incandes- cența patetică : nu permite constitu- ția... operei. Ocazionat întrucîtva, deși jenat oarecum, entuziasmul îl apropie pe exeget de confratele Rică Venturlano, făcîndu-1 să sară peste fragila delimitație în interiorul rezer- vației caragialeștl. Riscul de a deveni personaj este, însă, doar primul dintr-o serie, deși nu cel mal Inocent. Exege- tul joacă, astfel, tot timpul pe o funie întinsă, împins, dintr-o parte, spre en- tuziasm, de valoarea operei, șl, din cea- laltă, spre o atitudine (auto) Ironică (și, deci, relatlvizantă), de spiritul ace- leiași. El trebuie s-o aducă de fiecare dată cu un sul subțire și să aibă o dl- {•lomație ceva de speriat. Criticul nu-i, n general, un om liber, dar al lui Ca- r agi ale cu atît mal puțin. Spre deose- bire de mai glorioasa, dar și mal tole- ranta, eminescologie, caragialogia — spre a fi — trebuie să fie eclatantă. E o condiție minimală, strict necesară, deși, firește, nu șl suficientă. Deși cu „metoaghele mogherne totul zace numai în aplicățiune șl talentul nu-1 doar ghe vreo samă“, spectrul ridicolului însoțeș- te ca o umbră a peniței exegeza, tnhă- țînd-o îndată ce nu-i în același timp spumoasă și profundă. Caraglale este singurul nostru scriitor care își triază singur comentatorii, cu toate că n-a fost scutit nici el de nepoftiți. Mircea lorgulescu are perfectă dreptate: o carte plată despre Caraglale „este o (...) performanță". A sa, din neferi- cire, nu e, așa îneît e regretabil de •curtă, cu atît mal scurtă cu cît nu-I aniversări PUNGUȚA CU DO! BAN! arii de cultură, puntea de legătură în- tre două lumi, acela care alungă for- țele întunericului, în zorii zilei, dar și acela care pătrunde în tărîmurile veș- nice, așa cum ilustrează obiceiul de înmormîntare de a da de pomană un cocoș, peste mormînt, în acest fel sta- bilindu-se o legătură (simbolică, desi- gur) între cele două lumi. Să ne amin- tim că toate ritualurile de inițiere din societățile arhaice au ca punct de ple- care moartea din prima sferă de exis- tență și renașterea în cealaltă, a valo- rilor supreme. Această resurecție per- mite accesul la toate valorile sacre ale lipsește nici insolitarea exegetică, nici vioiciunea, tranșanța și pregnanța idei- lor, nici tensiunea, patetismul și nici chiar (auto)lronla stilului. E mai de- grabă un besttseller decît un eseu, fascinantă îndeajuns prin ea însăși șl tot mal captivantă pe măsură ce se de- Criticul și moralistul rulează. Din acest punct de vedere, e o carte neterminată, lăsînd fascinația în punctul ei culminant, autorul însuși fugind îngrozit, cu vorbele Iul Tlpă- tescu pe buze : „Ce lume 1 ce lume I ce lume!“. Nu una, ci două lacune — sau viții —, declară autorul însuși, are această radiografie a lumii lui Cara- giale, a subsolului și a fațadei sale. Șl nici chiar mărunte. Unul este „absen- ța oricărui accent polemic ceea ce, fiind vorba despre o carte semnată de Mircea lorgulescu, e nu doar stupe- fiant, dar și peste poate. Să fi trecut oare peste noapte scrisul său decis, vo- luntar și tăios, eminamente combativ șl Inclement, sub zodia toleranței șl a bunei vecinătăți cu opiniile contrare ? El însuși vecin cu vesela republică podgoreană, să fi părăsit tradiția In- surgență și să-și fi mutat scriitura as- cuțită în piața endependenți? Garantăm invențiuni fictive. Mai degrabă exigența conciziei a eliminat, pe de o parte, latura explicit polemică a eseului. Iar, pe de alta, autorul însuși a încercat să pri- vllegleze mal curînd complementari- colectivității. Dacă asimilăm, astfel, plecarea cocoșului cu o moarte simbo- lică, prin dispariția sa (tinerii ce ur- mau a fi inițiați erau închiși într-o colibă din mijlocul pădurii, dispărînd din viața socială a comunității), putem identifica episodul cu un schimb de valori de la o generație la alta și, după cum vom vedea, investirea următoarei generații cu însemnele procreative, prin transfer magic. Actul violentării cu care este alun- gat de acasă cocoșul este unul viril prin excelență. Cocoșul găsește pe drum punguța cu doi bani, dar nu reușește să o ducă Imediat acasă, de- oarece nu făcuse dovada meritelor care i-ar fi permis aceasta. Cu alte cu- vinte, el este supus unor probe iniția- tice, războinice, care, trecute cu bine, îi vor asigura de acum înainte un loc printre bărbații comunității. Bărbăția apare, astfel, în societățile tradiționale, o calitate nu intrinsecă, în funcție de sexul nou-născutulul (fapt întîmplă- tor), cl un bun dobîndit, în urma unor acte de curaj și de îndrăzneală, care oferă astfel virilității un caracter do- bîndit, statornic, definitiv. Pe de altă parte, bătrînă șl găina sa reprezintă un alt aspect al transferu- lui simbolic de care aminteam. Ele- mentul feminin este pasiv în toate so- cietățile culturale străvechi. El gene- rează conflict între adversarii de sex opus, înfruntarea dintre adversari avînd întotdeauna drept răsplată su- premă grațiile rîvnlte ale unei alese. Observăm că și In basmul Punguța cu doi bani, după ce va fl generat conflictul, găina lese din scenă. Ea ră- mîne în continuare prezentă, însă, prin dorința neastîmpărată cu nici un chip a cocoșului, de a se întoarce acasă cu trofeele dobîndite în urma actelor de vitejie, și, mai ales, cu acela suprem, al bărbăției dobîndite și (re)descoperlte de o nouă generație. Găina, aflată în prim-plan în debu- tul basmului, rămîne în plan secund, cocoșul aducînd acum bogăție, putere, elementul feminin după ce va fi fost cucerit, dispărînd din sfera de interes a vieții sociale din societățile tradi- ționale. Gheorghe SECHEȘAN tatea viziunii sale decît calitatea ei sis- tematic opozantă. Dar inervațla eseului e profund polemică, deși Mircea lor- gulescu și-a relegat voluptatea contra- zicerii din dorința de a juca scurt, scurt. Al doilea lucru care lipsește cărții, este actualizarea el. Mircea lorgulescu „ca- bulipsește“ să ne asigure de asta expres, așa că fie : eseului îi lipsește ceea ce mai curînd îi prisosește. Căci fatal- mente el este, din această perspectivă, un discurs alegoric. Cu pasagii mai translucide, mai transparente ori mal opace, dar infatigabil și incurabil eloc- vente. Teza fundamentală a cărții este coerența universului artistic caragia- lesc, coerență urmărită pe nivele și demonstrată pînă la nivelul celor mai neînsemnate particule. Trăncăneala de suprafață reflectă, astfel, o detracare morală de adînclme, dar această omo- nimie e consecventă pînă și în planul arhitectural ambiant, el însuși detra- cat. Alienarea străbate toate nivelele, atît pe cele aparente, cît șl pe cele oculte, manifestîndu-se riguros atît cn gros, cît și cn dctail. Avînd o parte etalată — carnavalul, și una ocultă și diriguitoare — secția, lumea lui Cara- giale Iși pierde caracterul dual In plan moral. Aici omogenitatea sa e cu ade- vărat eclatantă. Urmărind motivațiile de profunzime ale epifaniilor ei gro- tești, Mircea lorgulescu ajunge să iasă din pielea strimtă a unui simplu exe- get, desfășurînd într-o bună măsură un discurs de moralist trimis In dele- gație tn însăși inima infernului etic. El nici nu-și maschează, de altfel, orl- pilarea, raportul său atingînd adesea o coardă a vehemenței morale. Eticia- nul este aici sufletul criticului, deși, firește, lorgulescu nu se avîntă în ina- decvare. Dar fuga sa îngrozită din acest infern vesel, taman de la ban- chetul detracărli, cînd coana Joițica se pregătea să-1 ofere cupa de șampa- nie, este un reflex moral. Cel ce fuge nu-1 criticul, ci eticianul: primul ră- mîne fascinat, în vreme ce al doilea fuge zguduit dc oroare. Al. CISTELECAN plastică La ultimul său vernisaj, Alfons Ve- zoc prezintă cu aceeași prospețime co- loristică, în aceleași armonii percepti- bile multisenzorial, o multitudine de alternative tematice, în ulei și pastel, extinzîndu-se de la exuberanța celor mai largi spații naturale pînă la rigu- rozitatea morfopsihică a portretului. Mai mult ca altădată, am fost ten- tat să descopăr, în plastica sa actuală, relația dintre creator și obiectul crea- ției, dintre influxul și efluxul de sub- stanță și aceasta. Elementul principal de eflux, de re- vărsare personală, se descoperă mai ales în forța de individualizare a te- mei, în refuzul monotoniei. El știe, din investigațiile anterioare, că fiecare colț de natură conține nenumărate valențe picturale, în funcție de orar, de inci- dența plasamentului, de luminozitate, de schimbările dinamice ale spațiali- zării. De aci pornește o altă particula- ritate a propunerilor sale și anume Mereu tinărul Alfons Vezoc simbioza organică dintre vibrația in- terioară șl interpretarea ambientului, care include amprenta candorii și a generozității, preschimbîndu-se într-un manifest discret, rostit în surdină, îm- potriva degradării naturii O altă coordonată a lui Vezoc, cel de ieri și cel de azi, e reprezent' ă de dorința de a scoate din anonimat pei- sajul citadin, un citadin pulsatil, ne- sufocat de expedierile în medievallsm, nestrivit nici de zăpezile abundente dar nici de exploziile de verdeață. Cea de-a doua intenție care m-a provocat la vernisaj și pe care o sim- țeam că așteaptă rezolvări deopotrivă din partea spectatorilor (Vezoc nu se poate plînge că nu are destul admira- tori), a fost aceea de a descifra — la modul colocvial — ceea ce e constant și ceea ce e nou în arta lui Vezoc. Constante sînt: armonia calmă a culo- rilor, refuzul contrastelor, muzicalita- tea de structură ușor arhaizantă, puri- tatea optică, efectele relaxante, neac- ceptarea căutărilor epatante și, cu pre- cădere, echilibrul volumelor și măies- tria punerii în pagină. Am fi nedrepți însă dacă nu am notifica și înnoirile, căci ele există și trebuie respinsă ideea după care Vezoc a spus tot ceea ce avea de spus. Se simte în unele din actualele sale uleiuri, o nouă dezinvol- tură a glisării penelului, care are cu- rajul de a părăsi trăsătura de filigran, prin care pensula intră în concurență cu pastelul, ajungînd la un balans mai liber, în măsură de a regenera prospe- țimea și lirismul narației, caracteristi- că aflată de asemenea pc filiație im- presionistă. Mai semnalăm interioarele țărănești cu o subtilă vibrație a obiec- telor, pitorescul nedezmințit al spații- lor rurale și, mal ales, procedural, un mai mare curaj în folosirea neconven- țională a combinațiilor colorlstice; de- venind mal contrastante ele redau te- maticii un plus de vitalitate precum și o mal mare forță de comunicare. Lucrările Iul Alfons Vezoc rămin, pe mai departe, ferestre deschise către cer, către om și natură, alcătuind un univers al seninătății și candorii, o invitație la poezie și la meditație so- bră dar responsabilă, un manifest îm- potriva agresivității șl a poluării mo- rale. Acesta a fost Vezoc, acesta este șl, oricît am vrea, nu am putea găsi alți termeni pentru a-l defini. Prof. dr. M. DRAGOMIRESCU • b • ORIZONT Primăvara merge la teatru... (III) SUPLIMENT EDITAT IN COLABORARE CU COMITETUL OE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA ARAD ȘI CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR Ecologie și educație In urma cu trei ani, la începutul lu- nii iunie, timp de cîteva zile Aradul găzduia cea de-a treia Conferință na- țională de ecologie. Manifestare de proporții, la care au participat peste patru sute de specialiști din diferite ■ domenii, conferința a prilejuit aborda- rea unui număr impresionant de teme In cadrul celor șapte secțiuni. Dacă pe atunci I-ar fi fost greu oricui să-și for- meze o imagine cuprinzătoare asupra Kblemelor dezbătute, astăzi, prin vo- iul recent tipărit sub coordonarea lui Stoica Godeanu, Horia Truță șl Aurel Ardeleanu — Ziridava XVII, Cu- noașterea și valorificarea optimă a re- iurselor naturale. Arad, 1988 — citito- rul are la îndemînâ o carte de peste șase sute de pagini, valoros instrument de lucru ce surprinde aria preocupări- lor specialiștilor din țara noastră șl ni- «lul la care au ajuns cercetările în a- ceastă sferă de activitate. f Volumul la care ne referim în aces- ! te rînduri cuprinde, într-o primă sec- I pune, lucrările dedicate ecologiei ge- I nerale și ocrotirii naturii, comunicări din care se degajă, așa după cum sin- tetiza șl Viorel Soran, ideea optimistă că în pofida influențelor negative pe care le are acțiunea umană asupra na- turii, revoluția tehnică și științifică eontemporană oferă „un drum încă deschis și posibil" de reîntoarcere „a omului la natură pe o treaptă supe- ! Cioară". Pentru aceasta e nevoie însă de cunoașterea temeinică și respecta- I rea riguroasă a principiilor ecologice [fundamentale ale ocrotirii naturii. în I această direcție avem la dispoziție noi I cercetări științifice, atît cu caracter I fundamental, cît și aplicativ în ceea ce privește structura și funcțiile ecosis- temelor terestre naturale și seminatu- rale (secțiunea a doua). între ecosistemele care prezintă un Interes deosebit pentru viața umană se numără, în mod firesc, cele agri- cole (secțiunea a treia din lucrare), dar și cele acvatice (secțiunea a patra), probleme deosebite ridicînd ecosiste- mele create artificial, atît din punct de vedere tehnic, cît și din perspectivă ecologică. Se relevă, astfel, că ecologia omului și habitatul acestuia ocupă un loc prioritar în cîmpul investigațiilor, între cîștigurile dezbaterii din secțiu- nea a ctncea, dedicată acestor proble- me, înregistrîndu-se și conceptul de sociocenoză, după cum subliniază aca- demicianul Ștefan Milcu, ori cel de fiabilitate a ecosistemelor, precum și metodologiile verificate în cercetările de teren și experimentale. Progresele obținute în ultimii ani pe linia perfecționării metodelor de lucru și a tehnologiilor sînt scoase în evi- dență și în secțiunea a șasea a volu- mului în care sînt analizate în mod deosebit impactele ecologice ale poluă- rii și epurării, căile de optimizare și de intensificare a acțiunilor vizînd pro- tecția mediului înconjurător. Pentru prima dată în istoricul conferințelor de ecologie, la Arad a fost organizată și secțiunea „Economia și organizarea protecției mediului înconjurător" (sec- țiunea a șaptea, ale cărei comunicări nu sînt cuprinse în volumul despre care discutăm aici, ele urmînd să fie publicate într-un caiet de studii de către Institutul de ecologie socialistă). Prin întreaga sa tematică, lucrarea se constituie într-un puternic imbold educativ, militînd pentru formarea și dezvoltarea, la scară de masă, a unei conștiințe ecologice, pentru revizuirea atitudinii și statutului omului în raport cu natura. Omul trebuie să învețe, să fie educat că nu-i suficient să-și me- najeze numai semenii, ci trebuie me- najat la fel de mult și mediul în care trăiește, iar în această direcție singura soluție este aceea de trecere de la spi- ritul de cuceritor al naturii la acela de asociat al ei. loan BIRIȘ A dat teiul în floare, nici că se putea adăpost mai potrivit pentru (bine- cunoscuta) Pupăză. Nemulțumită, totuși, aceasta s-a strămutat (cu tei cu tot) la Teatrul de marionete : „Amintirile" lui Creangă au devenit, grație drama- tizării lui DOREL SIBII, un fermecător spectacol. Lumea fascinantă a copi- lăriei marelui povestitor și-a găsit loc pe mica scenă, de acolo fiind gata să (re)pornească, plină de prospețime și strălucire (dată de cuvînt), în lumea' cea mare. Marionetele „trăiesc", fiind însuflețite de spiritul lui Creangă, micii spectatori se lasă furați de isprăvile lui Nică, spectacolul este unitar și la aceasta au contribuit: experiența lui Dorel Sibii — care a știut să păstreze inalterată pecetea humuleșteanului, „legînd" cu abilitate episoade bine alese ale „Amintirilor din copilărie", el fiind, altfel, un remarcabil nume în litera- tura pentru copii, regia semnată de Francesca Simionescu (măcar că sînt șl unele ezitări în cursul spectacolului), scenografia Zoei Eisele Szilcs, ilustrația muzicală a lui Nicolae Bălan și, în sfîrșit, excelenții artiști Carmen Mărginean, Julieta Corbu, Adela Gheorghe. Ileana Tat șl Alexandru Mermeze. La același teatru, o (altă) „Rază de soare" : spectacol-recital după piesa lui Al. T. Po- pescu, în care Adela Moldovan și Aurica Spirk și-au dezvăluit virtuozitatea (despre laurii lor premiali s-a vorbit într-un număr anterior). Și tot pentru copii (deși nu numai pentru ei), la teatrul „mare", un savuros spectacol după piesa „Cătălin cel drept .și iepurașul înțelept", de Ion Văran. Cunoscutul actor S"-a probat virtuțile de dramaturg, certe. Textul, moralizator fără ostentație, ine gradat, îngăduie bune prezențe scenice unor actori care participă cu vădită plăcere la „joc"; dintre el, Mona Țâna, într-o vervă năucitoare, Dan Antoci, Vasile Grădinaru, Călin Stancîu ; o primă apariție (promițătoare) — Dorina Darie, evoluînd eu grație șl eleganță. Am pomenit despre spectacolele de mai sus, ele numărîndu-se printre darurile primăvăratlce pentru cel mici. Alte (bune) premiere : „Cerul înstelat deasupra noastră" de Ecaterlna Oproiu și „Audiență la consdl" de Ion Brad. Oarecum înrudite, textele ce au fost puse în scena arădeană se despart nu numai prin mijloacele de expri- mare artistică ; dacă în primul text, semnat de un dramaturg mereu Incitant, cu replică Inteligentă șl tăioasă, limpede în Idee (chiar dacă într-o scriitură aparent încifrată, ori, cîteodată, deconcertantă), „cuplul" e realizat pe baza acelorași dorințe, dîndu-l-se oarecari șanse de supraviețuire, ratate din dublă culpă în cele din urmă, în celălalt, semnat de un autor, venit dinspre poezie și proză (și nu oricum), „cuplul" e doar un pretext și este, categoric, condam- nat de la început la eșuare. în spectacolul cu piesa Ecaterineî Oproiu, regizat de Dan Necșulea și în scenografia Iul Onisim Colta, am avut prilejul să ve- dem doi actori de primă mină. Ei și-au sărbătorit, astfel, douăzeci și cinci de ani de teatru. Maria Barboni Petrache a trăit acut drama eroinei sale, care și-a vîndut visul de a ajunge o mare actriță în schimbul iluziilor oferite de un soț care a amăgit-o cu mirajul pămînturilor străine. Ion Petrache, stăpî- nind toate „uneltele" actoricești, Instăpînește șl scena, așa cum ne-a obișnuit; a trecut cu ușurință de la o stare afectivă la alta, a dezvăluit, pe rînd, „fețele" personajului său. Cltindu-1 în suflet, l-a „trădat", înfățișîndu-nl-1 am- bițios șl blazat, slugarnic șl imperativ, gata la orice pentru a-șl atinge scopul, negoțînd la nesfîrșit himere, sentimente, vorbe. „Audiență la consul", spec- tacol ce a evoluat sub bagheta regizorală a unul Constantin Codrescu, îl rele- vă pe Ion Brad într-o altă ipostază decît cea preacunoscută. Știința aducerii în scenă a unor tipologii umane ține, fără îndoială, mai mult de experiența remarcabilului prozator care este (poetul, deja „clasicizat", își face simțită prezența doar prin unele ecouri lirice — dorul de țară, delicatețea unor sim- țăminte umane). L-am văzut pe Ion Costea evoluînd cu morgă șl tact într-un rol dificil, pe Ion Văran l-am recunoscut în toată-1 generozitatea actoricească, creînd un primar omenos cu un fin umor (țărănesc, în sensul cel mai bun al cuvîntului) ; Mihaela Murgu a fost (chiar) „femeia disperată". Constantin Florea un consul care trebuie să le facă șl desfacă pe toate, Călin Stanciu un șofer cu Inimă de aur. Emilia Dima Jurcă o inteligentă șl înțelegătoare secre- tară, George Șofei un personaj pitoresc, agasant și ridicol în dimensiunile rolului de „soț Internațional" ; Teodor Vușcan și Dan Covrig cu Glna Cazan și Maria Barboni realizînd roluri episodice bine conturate, iar Vasile Grădi- naru șl Mona Țâna „colorînd" spectacolul au contribuit la transpunerea sce- nică a unul text dramatic bine construit, în care detaliile se adună într-un întreg care poartă un nobil mesaj patriotic. Florin BÂNESCU BUNICUL Pălăria lui de pai Stă rezemată de speteaza Unui biet scaun. Fotografia de nuntă agățată in cui. Toporul cc n-a ruginit in miinile Iul. Vechea sobiță de tuci. In spate, peretele scorojit al odăii. Cc-aș mai putea să vă descriu ? Surîsul lui orb ? Mina sa tremurîndă ? POVESTE DESPRE O FATA FRUMOASA Nici nu știu cînd am descoperit-o In mulțimea care aștepta răbdătoare sosirea metroului Nici nu știu cînd am intrat împreună in vagonul gălbui Cu o ușoară crispare în suflete Pricinuită dc fugara atingere a umerilor Nici nu știu cînd am urcat la suprafață Album liric (din poeziile premiate la concursul „MIHAI EMINESCU, ARAD, 1989“) Cînd ne-am privit pentru prima dată Ochi în ochi Dorință in dorință Virgiliu Cătălin BRĂESCU, elev, București, premiul II COPIII LUMII Copiii lumii au inimile ca o apă cristalină pe care plutesc pești argintii și plante multicolore, ducînd Ia lumină cel mai iubit șl cel mai visat cuvînt: pacea! SINGURĂTATE Lui EMINESCU Singurătatea înconjoară lumea ca un val; fiecare om își poartă singurătatea lui. Adrian S. BODEA elev. Arad, Premiul Consiliului Județean Arad al Organizației Pionierilor MAMA Știi, cred că odată am să' pieței un tablou, in care vreau să cuprind : cerul din ochii tăi mari, trăsăturile blinde ale feței, miinile muncite. Dacă aș putea, aș face tabloul să vorbească in glasul tău domol. Desigur, voi face tabloul și vei sta in cea mai mare expoziție din lumea mea I PATRIA MEA Am Învățat să-ți cunosc suspinele... Și dorurile tale le știu Din tălăngile oilor Șl din nechezatul cailor. Mi le-ai trimis prin vorba vintulul Și prin foșnetul frunzelor aurii. Crișul Alb, prin susurul lui, mi-a spus Că ești frumoasă. Și Mureșul mi-a spus aceleași vorbe. Iar cetățile tale Mi-au povestit trecutul tău — Patria mea. Adriana BABA, elevă, Incu, Premiul Consiliului Municipal Arad al Organizației Pionierilor ORIZONT o 14 e Cu Opere voi. XVI* se încheie Edi- ția Națională Eminescu. Pentru ca e- diția să fie completă, mal trebuie să apară volumele X și XV, lucru posibil de realizat încă tn acest an centenar. Ediția critică întemeiată de Perpessl- clus a fost tn continuare îngrijită de un colectiv de cercetători de la Mu- zeul Literaturii Române. Dimitrie Va- tamaniuc este responsabilul secțiunii de corespondență și documentare și comentariile. Petru Creția este respon- sabilul filologic al ediției, transcrierea filologică a textelor fiind asigurată de Oxana Busuloceanu, Simona Ciocules- cu. Anca Costa-Foru, Claudia Dlmiu, Aurelia Dumitrașcu, Alexandra Surdu. Dimitrie Vatamaniuc realizează, la începutul volumului, o amplă cronolo- gie (1850—1889) care prezintă datele Erivind viața și opera lui Eminescu pe aza documentelor și a primei publi- cări a scrierilor sale. In „Lămuriri asupra editării corespondenței și do- cumentelor", D. Vatamaniuc precizea- ză: „Corespondența și documentele pe care le tipărim in acest volum acope- ră perioada 1864—1889 șl se constituie într-un jurnal tn care se reflectă pre- ocupările poetului in etapele succesi- ve ale activității sale. Capitolul cel mal extins ii formează corespondența oficială cu instituțiile din vremea sa. Corespondența cu membrii familiei, I. Negruzzl, T. Maiorescu, I. Slavici șl alte cîteva persoane se interferează cu cea oficială, împlinind îndeosebi biografia sa intelectuală șl sentimen- tală". Cronologia nu este o simplă înșiruire de date, cum s-ar putea cre- de la o superficială privire, ci struc- turează coordonatele unei biografii a lui Eminescu, care va integra infor- mații, înainte necunoscute. Volumul cuprinde multe reproduceri după ma- nuscrise și documente, ceea ce aduce un plus de siguranță asupra exactl- S-a înălțat încă o stea Iarba e aspră șl mare. înaltă. Are în spic maturitatea verii acestui august 1988. La cîțiva metri abia, betonul rece In datoria sa, fierbinte sub arșiță — pista de decolare. Iar noi — Pisica, Vanda și eu — pitiți, prăbușiți în ierbu- rile ușor decolorate, sălcii. Mestec în gură un fir de Iarbă... așteptăm. Tu- netele prelungi sînt motoarele. Mersul. Glasul lor. Am descins în această arșiță a Bărăganului, ne-au invitat băieții de pe supersonicele de vînătoare. Venim de la Ploiești, am trecut pe acolo să-mi iau fiica (Vanda) ; de pe cer s-o Iau, de pe avioanele de școală. S-o aduc aici, între alte avioane, sub un cer făcut din albastru, necuprins șl forța cutremu- rătoare a acestor avioane „serioase". Și acum, culcați în iarba înaltă, prlvin- du-1... Clipele de stopare, încercare, „amușlnare" în pragul pistei. Comanda decolării în căștile radio de zbor și urletul apocaliptic al motoarelor. Flacăra supra-alimentării regimului de forțaj șl țlșnirea alcătuirii avion... cum să-l spui ?l: o mașină din oțeluri și durai, ticsită cu aparatură, adăpostind OM, supusă focului propulsor și comenzilor gîndirii și mînulrli omului, care se smulge cu peste 300 km/oră de pe betonul cenușiu ... — A fost tata !... Stau pitit între fata colonelului și Vanda. Știu că ceva se răstoarnă în copila mea : ceea ce se petrece aici, acum (vede șl simte) depășește „știutul despre avioane și zbor" — aici avioanele sunt săgeți, motoarele foc tunător, piloții supremi. Oamenii înșiși... Dacă ar cădea carnea de pe oasele trupului, prin tortură, dacă oasele s-ar dezlega prin vibrație și rezonanță, ar fl cumplit. Chinuitor. Monstruos. Așa Insă (deși aceste senzații încearcă la trecerea imediată a avioanelor), este emoționant și minunat — decolează băieții ! — A fost tata I... Acum însă... Un mare „V" (de la victorie, bine-nțeles) rămîne peste cele ce s-au în- tîmplat. Rămîne titlul ultimei sale cărți I Căci este o victorie zborul (astfel ajuns) șl o subtilă victorie neostentativul, dar solidul palmares al pilotului scriitor a zece bineștiute cărți: D.D.: DORU DAVIDOVICI. — A fost tata... cel care tocmai a decolat I Aceste puternice avioane se înalță pînă aproape în zarea Luceafărului. Urcind, duclnd oameni acolo. Pe cel îndrăzneți, neasemulți, îi duc. Uneori pentru totdeauna. Așa cum de data aceasta. El nu cad (chiar dacă se zdro- besc), ei se înalță. Te dor oasele trupului cînd rezonează un astfel de zbor. Și inima te doare. Pentru că el sunt aproape. Și zborul lor îți este aproape. Șl omenia lor, valoarea, modestia, atît de bine ascunse sub costumul zborului suprasarcină... cînd este o suprasarcină să pleci astfel I Pentru că șl rămîi, categoric rămîi I Ești, devii astfel alor tăi, al nimănui șl-al tuturor. Un fel de stea pe cer... Aviația pierde un bun zburător, scrierea românească contemporană un scriitor valoros, societatea un om demn, doi copil Iși pierd tatăl, eu mi-am pierdut prietenul — toți cîștlgăm însă o nouă stea pe cer ; lată, tocmai a decolat spre... — A fost tata !... — Așa-i, Irina (Pislco — îți spun cum îți spunea el), a fost tatăl tău, scriitorul, pilotul de vînătoare, DORU DAVIDOVICI. Cornel MARANDIUO cronica literară EMINESCU tății acestora și, totodată, conservă în ediție ceea ce, cu trecere» timpu- lui, se poate deteriora. Desigur, unele scrisori sau docu- mente au mai fost publicate in re- viste sau in edițiile apărute, de la Scrieri politice și literare (1905) de Ion Scurtu, plnă la Eminescu in do- cumente de familie. (Documente lite- rare — 1977), de Gh. Ungureanu, prezentate, de altfel. In „Tabloul edi- țiilor". Publicarea, Insă, integrală a tot ceea ce se cunoaște plnă acum din corespondența Iul Eminescu este de natură să permită o viziune complexă șl completă asupra personalității sale. S-ar putea să mai existe scrisori In arhive particulare, care riu ar putea aduce, insă, o modificare substanțială. Volumul cuprinde, mal întîi, pe ani, corespondența trimisă. Aid D. Vata- maniuc a Inclus șl rapoarte, procese- verbale, circulare din timpul revizo- ratulul școlar, precum șl tabloul ge- neral de organizare (și reorganizare) al „școalelor rurale" din cele două județe. Intre corespondența trimisă și corespondența primită se intercalează documentar I—II, cuprinzînd docu- mente Importante referitoare la poet, cu foarte multe reproduceri. Cele mal multe scrisori le-a primit poetul de Ia Veronica Micle. D. Vatamaniuc opi- niază că această corespondență, dacă s-ar fi păstrat în întregime, ar fi în- sumat cel mal mare număr de scri- sori adresate unei persoane particula- re. Asupra acestui roman epistolar erotic s-a mal insistat. Cele mai vechi mărturii din cadrul corespondenței oficiale sînt cele din timpul activității de la Botoșani (1864). D. Vatamaniuc observă că în cele două trupe teatrale (lorgu Caragîali și Mi- hai Pascaly), Eminescu a îndeplinit și oficiul de secretar, „neatestat în docu- mente administrative", întocmind di- verse acte către foruri oficiale. Ex- trem de sugestive șl revelatoare pen- tru atitudinea de înaltă ținută patrio- tică sînt textele din timpul studen- ției referitoare la pregătirea serbării de Ia Putna. Documentele din perioa- da revizoratulul școlar ni-1 înfățișea- ză pe Eminescu preocupat de soarta școlii cu aceeași dăruire șl pasiune pe care le-a dovedit în orice activitate unde șl-a pus întotdeauna o parte din viață. Sînt aici Idei ce vor reveni în strălucitoarea sa publicistică de la „Timpul". Apreciind în comparație corespondența, editorul remarcă: „Da- că pentru corespondența privată avea nevoie de-o anume stare de spirit, nu același lucru se întîmplă In cazul co- respondenței oficiale. Personalitatea sa de luptător se găsește aici In lar- gul său. Multe din aceste scrisori stau alături de cele mai strălucite pagini de publicistică". Cu încheierea Ediției Naționale, o nouă pagină se deschide tn Interpretarea operei eminesciene. Alexandru RUJA • M. Eminescu Opere XVI, Editura Academiei R.S.R., 1989. intilnirile revistei „TEATRUL” Pentru a doua ediție a întîlnirilor revistei „Teatrul", a fost ales Aradul și nu intîmplător, după cum remarca și coordonatorul spectacolului, distinsul critic de teatru Victor Parhon, cl pen- tru că în aceste locuri se semnalează o mișcare culturală de prestigiu, o via- ță artistică animată, exlstînd destule argumente pentru a le dovedi : scri- itori de certă valoare, muzicieni și plas- ticienl inspirați, actori talentați, pre- cum și o tînără formație coregrafică — „Alter ego" — distinsă cu premiul I în trei ediții consecutive ale Festiva- lului național „Cîntarea României". Iată, deci, că pe scena Teatrului, vre- me de cinci ore am participat la un spectacol de poezie, dans și muzică, spectacol realizat cu reală iubire pen- tru Teatru, din dorința mărturisită de a prilejui publicului arădean o „întîl- nire" cu actori de prestigiu al „scenei" românești contemporaneî Ion Besoiu și Mariana Buruiană, Constandn Co- drescu, Ion Mîinea, Anda Călugăreanu, Adriana Trandafir, Virginia Mlrea sau mal tinerii Cerasela Stan șl Dan Aștl- lean. Actorii arădeni Gabrlela Cuc, Ion Costea, Ion Văran, Valentin Voicilă, Dan AntocI, Mona Țâna, Mioara Ifrim și Constantin Florea au fost aplau- dați în repetate rînduri, alături de co- legii lor, Impresionînd prin calitatea opțiunii, prin sinceritatea rostirii unor versuri din lirica noastră clasică, pre- cum și prin interpretarea unor frag- mente din cunoscute spectacole. Prozatorii arădeni Florin Băncscu și Gheorghe Schwartz au citit cu aplomb cîte o proză umoristică, fiecare inspi- rată șl incitantă, vădind o reală chema- re pentru acest teritoriu „minat" al prozei, „minat" zic, pentru că presupu- ne un umor inteligent, subtil, persi- flant, un umor nativ, dar trecut prin „școala" marelui nostru umor clasic. Spectacolul-recital „O rază de soare", premiat, după cum se știe, de ATM, susținut de Adela Moldovan și Aurica Spirk a reliefat din nou virtuozitatea acestor actrițe-mînultoare ale Teatrului arădean de marionete. Mircea Micu, scriitor îndrăgit de pu- blicul arădean, Ion Cristoiu, organiza- tor al acestor admirabile „Intîlniri", în calitate de redactor șef al revistei „Teatru" și dramaturgul Mihai Ispires- cu au fost prezenți pe scena arădeană în acest spectacol pe care l-am putea numi o „gală a artelor", în acest spec- tacol care, sîntem siguri, va rămîne multă vreme înscris în memoria afec- • tivă a partlclpanților. Lizîca MIHU? •ex libris- Nu știu care teoretician al literaturii va accepta definiția lui Carpentier, după care, toate marile romane ale e- pocil noastre au început prin a-1 face să exclame pe cititor: «Asta nu-i ro- man I*. Dacă-i adevărat că întotdeauna excepționalul anulează seria, iar capo- dopera o desăvîrșește în această ani- hilare, tot atît de adevărat este că un „superprodus" — oricît de ieșit din co- mun ar fi — nu iese din sfera noțio* nală tn care a fost conceput. De altfel, nu opera supune teoreticul în astfel de afirmații, cl teoreticul creează aspecte Inexistente ale unei opere de multe ori Ihgenue. 0 memorie în evoluție (ALEJO CARPENTIER: „CONCERT BAROC") Ce ne oferă deosebit Alejo Carpen- tier este viziunea cu totul străină față de fenomenul civilizației de pe „bătrî- nul continent". într-o așa măsură în- cît, la un moment dat, lucrurile nu sînt foarte diferite de un text S.F. în care reprezentantul unei lumi cosmice, chiar dacă a citit enorm despre o altă lume și a făcut eforturi conștiincioase de a pătrunde în ea, nu-i poate accepta rea- litățile decît drept literatură, drept convenție. Situațiile sînt atît de total diferite pentru Stăpînul, bogătaș sud- american provenit dintr-o familie tră- gîndu-se din conchistadori. Incit, nepu- tîndu-le prinde logica, ele se derulează prin fața sa într-o lipsă a cronologiei reale și a înțelesului acceptat în locu- rile unde ajunge. Este adevărat, un prim contact poate stabili și este la rîndu-i ușor acceptat, mai ales că vine cu mult bănet, dar mal departe lucru- rile nu se mai leagă și Stăpînul dorește să se întoarcă înapoi în lumea din care a venit, singura aptă de a-l oferi o atmosferă respirabilă fără Intervenții artificiale. De aceea, multele comisioa- ne pe care trebuie să le ducă din Euro- pa In lumea lui nu vor mal fi procurate, chiar dacă lumea lui trăiește dintr-o deformată preluare a continentului- mamă. Dar ceea ce preia America nu mal este de mult ceea ce predă Eu- ropa. în schimb, servitorul negru va rămî- ne fără regrete pe bătrînul continent El, cel lipsit de strămoși din lumea veche, se adaptează ușor și fără pre- judecăți. El nu caută o civilizație asi- milabilă celei păstrate în slngele său și n-are de ce să fie dezamăgit cînd a- ceastă civilizație i se relevă altfel, de- oarece transformările pe care ea le-a suferit nu sînt aceleași cu cele petre- cute în memoria străbunilor, o memo- rie șl ea în dezvoltare, dîndu-i obiectu- lui drept de viață și de preschimbare. Uneori muzica dă impresia unei arte ce acceptă mal ușor elucubrațiile, într-un astfel de univers se încurcă Stăpînul. Dar asta este doar forma. Conținutul este dat de revolta vieții independente a imaginației sale și a străbunilor săi față de cealaltă viață, cea reală șl de multe ori mal puțin probabilă decît gravele deformați! pe care o memorie neastîmpărată le-a lăsat să crească. Șl ca întotdeauna, rea- litatea ajunge In astfel de cazuri să dea Impresia celei mal incredibile min- ciuni, celui mal fantastic baroc. Gheorghe SCHWARTZ ® 15 • ORIZONT viața asociației „CTITORII ALE EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU * In cadrul manifestărilor organizate de Asociația Scrii- torilor din Timișoara In cin- stea marilor evenimente din istoria Partidului, Patriei și Poporului nostru — cea de-a 45-a aniversare a Revoluției de Eliberare Socială și Na- țională, Antifascistă și Anti- imperialistă din August 1944 și Congresul al XlV-lea al partidului —, pe șantierele Antreprizei de Construcții Hidroenergetice Rîul Mare— Retezat a avut loc o vizită colectivă de documentare a unui grup de scriitori membri ai Asociației, vizită ce a pri- lejuit un nou și semnifica- tiv contact cu viața și munca eroică a constructorilor, a ce- lor care edifică acest Impor- tant obiectiv al economiei naționale. Circumscrisă suitei de manifestări ale Asociației Scriitorilor din Timișoara desfășurate sub genericul „CTITORII ALE EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU- șl organizată în colaborare cu Comitetul de Cultură șl Edu- cație Socialistă al județului Hunedoara șl Comitetul de partid al Antreprizei de Con- strucții Hidroenergetice Rîul Mare—Retezat, vizita de do- cumentare colectivă a cu- prins întîlniri cu oameni al muncii, dezbateri în lumina Tezelor pentru Congresul al XlV-lea al Partidului Comu- nist Român, documentări Ia diverse puncte de lucru din cadrul șantierului, întîlniri cu cititorii. La sosirea în Colo- nia Brazi, grupul de scriitori a fost întîmpinat. de tovară- șul ing. Vioreî Dănilă, direc- torul Antreprizei, Mihai Te- leanu, secretar al Comitetului de partid, președintele Con- siliului Oamenilor muncit, șl de tovarășul loan Dumitru, [ochiul magic UȘILE DIN FILME Mie, uneori, ușa de la in- trarea intr-un apartament imi spune ceva despre per- soana (persoanele) care ocu- pă respectivul ..spațiu loca- tiv". Bunăoară, la blocuri, ușile din plăci de parchet (stejar), lăcuit șl, probabil, paluxat, mi-au sugerat cel puțin trei ipostaze: un anu- mit mod de a lua atitudine împotriva stereotipici; dorin- ța de a etala bunăstarea ma- terială; nevoia de a avea, cind intri la tine acasă, sen- timentul trăinicie!. Do cu- rînd, am văzut, intr-un bloc- turn, ceea ce am putea numi „o nouă tendință" in materie de uși: furnir de nuc lăcuit pi lustruit, împodobit eu mo- tive vegetale stilizate, asemă- nătoare eelor de pe unele covoare așa-zis persane. Mai adaug, in sprijinul afirmației de la început, clemente pre- cum jumătățile de lei minia- turali, care încadrează, eu trupul lor de bronz sau de alamă, vizoarele; plăcuțele lucrate „artistic" purtînd nu- mele locatarului; ștergătoarele de picioare (incă de o mare diversitate: de la papură îm- pletită, pînă la un sol de mo- chetă specială, ornată geo- metric). Spre deosebire de ușile din viața noastră cea de toate Bilele, ușile din filme nu ex- primă. ca să zic așa, mai ni- mic. N-au nici plăcuțe cu nu- mele locatarului, Toarte rar sînt prevăzute cu vizoare (eu jumătăți de Ici. niciodată), iar ștergătoarele de picioare lipsesc... aproape cu desă- vîrșire. (Sc pășește, fără fa- soane, in easă și, indiferent de starea timpului, nimeni nu se deseaiță în antreu). Amintesc, totuși, ceva care leagă, într-o anumită măsu- ră, existența noastră cotidia- nă de „sublimatul de existen- președintele Comitetului sin- dical. In continuare, a avut loc o întîlnire cu factorii de răspundere, cu alți oameni al muncii cu rezultate deosebi- te. Tovarășul ing. Viorcl Dănilă, directorul Antre- prizei, a făcut o largă pre- zentare a importantului o- blectiv hidroenergetic de pe Rîul Mare, ctitorie a Epocii Nicolae Ceaușescu. Au fost evocate momente semnificati- ve din istoria vie a șantieru- lui, realizările deosebite ale oamenilor muncii de aici. La întîlnire au participat: ing. Viorel Dănilă, ing. Mihai Te- leanu, loan Dumitru, Ing. Dan Aurel, ing. Florin Antal, șeful biroului de producție, ing. Dorel Badea, ing. Ilie Bota, ing. Eugen Dărăban, Valentin Glas, inginerul-șef al Autobazei, Zcno Hălmagi, șeful secției de producție in- dustrială, ing. Radu loan, șef de brigadă, Gabriel loncscu, inginer-șef mecanic. Tiberiu Micu, inginerul-șef al Antre- prizei, ing. Nicolae Mititelu, șef de birou mecano-energe- tlc, maistrul Ion Neamțu, șe- ful secției de sortare, loan Paralescu, contabilul-șef al Antreprizei, Flore Pop, direc- tor comercial, și ing. Marin Șimon, energeticul-șef al An- treprizei. A urmat o șezătoa- re literară care s-a desfășurat în sala Cinematografului din Colonia Brazi, șezătoare în cadul căreia au citit din crea- țiile lor închinate Patriei, Partidului șl Poporului nos- tru, importantelor evenimen- te aniversate In acest an, scriitorii Anghel Dumbrăvea- nu, secretarul Asociației Scrii- torilor din Timișoara, Lau- rențiu Cerneț. Octavian Do- clin, Slavomir Gvozdenovici, Marian Odangiu, Maria Pon- ță" din filme: soneria „bing- bang“, foarte răspindită, a- cum, pe mapamond. In con- secință, am trăit, dc vreo două ori, tn timp ce urmă- ream un film la televizor, clipe de derută: nu mi-am dat imediat seama dacă cine- va sună la ușa apartamentu- lui din film sau la ușa lo- cuinței mele. Cele remarcate înainte de „bing-bang" pot părea niște amănunte fără importanță. Pot părea... Ca șl faptul că, după ce au in- trat in propria lor casă, a- partament. garsonieră etc., Ia orice oră din zi și din noap- te, personajele nu Încuie ușa pe dinăuntru. Deși, precum an. tot văzut, in destule si- tuații ar fi fost cazul s-o în- cuie. Dar ce se intimplă cînd un personaj sună la o ușă? (Fie cu intenții bune, fie cu glnduri negre). Mai întot- deauna i se deschide ca la comandă, ca șl cum cineva ar fi stat de planton după acea ușă. Momentele dc așteptare în fața unei uși Închise sint considerate de regizori timp cinematografie pierdut. (Și ce mostre de măiestrie actori- cească s-ar putea scoate și din astfel de momente!) Dar ce se intimplă cind un per- sonaj forțează o ușă încuia- tă? De fiecare dată, absolut de fiecare dată, mai cu sea- mă tn filmele de acțiune, ușa cedează la o singură lovitu- ră de picior sau de umăr. în mod excepțional, la două lo- vituri de picior sau de umăr, în plus, pe ehipul actorilor care sînt puși să forțeze uși- le n-am sesizat nicicînd 0 cît de mică îndoială că vor reuși- Nid o teamă că s-ar putea să-l doară, după izbi- tură. piciorul ori umărul. De aceea (pentru că imi displac atît de mult situațiile nevero- simile în filme), imi doresc să văd măcar o dată, pc ecran, o ușă Inexpugnabilă, fie ea ți de parchet, fie șl de furnir de nue lustruit... losif COSTINAȘ gracz, Corlna Victoria Sein, Mircea Șerbăncscu și Aurel Turcuș. Prima zi a documen- tării colective s-a încheiat printr-o vizită la Castelul de echilibrare a apelor. în ca- drul celei de-a doua zile a vizitei de documentare, scrii- torii participanți au avut o întîlnire cu oamenii muncii din Colonia Baraj, la care au participat loan Dumitru, ing. Dan Crlstodorcscu, inginerul- șef al Barajului, și subing. Gheorghe Grigoraș, șeful Ca- rierei de Arocamente. A fost vizitat, de asemenea, șantie- rul Barajului Gura Apelor. Documentarea colectivă a cu- prins șl alte obiective de In- teres istoric și social-cultural. La manifestări au luat parte scriitorii: Anghel Dumbră- veanu, secretarul Asociației Scriitorilor din Timișoara, Aurel Ghcorghe Ardeleanu, Laurențiu Cerneț, Radu Cio- banu. Alexandru Deal, Octa- vian Doclin, Slavomir Gvoz- denovici, Alexandra Indricș, Antoancta C. lordachc, Ma- rian Odangiu, Maria Pongracz, Neboișa Popovici, Corina Vic- toria Sein, Mircea Șerbănes- cu și Aurel Turcuș. A luat parte, de asemenea, tovarășa Valeria Stoian, directoarea Bibliotecii județene Deva. ★ Poetul Anghel Dumbră- veanu, secretarul Asociației Scriitorilor din Timișoara, a fost invitatul „Zilei scriitori- lor din județul OH", în ca- drul Salonului județean al cărții, ediția a Hi-a, ale că- rui manifestări s-au desfășu- rat la Slatina, între 26 apri- lie și 9 mai a.c. Anghel Dum- brăveanu a avut de asemenea un dialog cu membrii cena- clurilor literare .Balada" șl .Metafora" din orașul de re- ședință al județului Olt și s-a întîlnit, în cadrul unor șeză- tori literare, cu elevii și ca- drele didactice de la Liceul .Radu Greceanu" șl Liceul industrial textil din Slatina. M. O. SUNETUL MUZICII top 3. Sigur, în timp, n-a fost numai cer senin ; frații Gibb au știut însă „să se grăbească încet" și, mai ales, să nu abdice de la crezul lor artistic, menținîndu-se pe linia de plutire în pofida convulsiilor modei. Paleta muzicii pop britanice cunoștea în anii ’60 o mare diversitate de stiluri și tendințe, de căutări novatoare. Cum știm, societatea de consum favorizînd, din păcate, șl apariția substitutelor, simulacrelor, publicul tînăr al acelor ani n-a fost scutit do recrudescența prostului gust. Paralel cu „simulanții" : Liverbirds ; Casey Jones & The Governors ; Eggs-grupuri din a căror primă „strălucire" n-a rămas nici o urmă — se evidențiau formații cu adevărat valoroase, integrîndu-se în spațiul spiritual emulatlv al generației „beat" (Manfred Mann ; Zombles ; Who ; Merseybeats ; Honeycombs ; Freddie & The Dreamers ; Searchers). Impactul veroșilor producători de discuri cu „noul sunet" ce putea să le asigure imense profituri materiale a condus la manipularea consumatorilor, în special tineri, prin abile campanii publicitare. Odată ce succesul unei formule stilistice e asigurat, afirmă Th. W. Adorno, industria culturală o programează pentru producția de serie îneît, arată sociologul american, muzica devine un ciment social avînd ca liant distracția, deturnarea de la scopurile reven- dicative, dezvoltarea pasivității. Să nu uităm însă că, tot în această perioadă, atît în Anglia cit și în S.U.A. se fac auzite refrenele Protest Song-ulul, ale cînteculul contestatar reprezentat cu vigoa- re de artiști ca Dylan, Baez, Peter, Paul & Mary, Byrds, Mc. Guirc. Iată că muzica pop devine purtătoarea idealurilor unui tineret căruia societatea nu-1 oferea decît perspective sumbre. Chiar piesa „Dezastrul minier din New York, 1941“ care consacră grupul Bee Gees e un cîntec-manifest și nu singurul... La data afirmării Bee Gees îi mai avea în componență pe Vincc Melouny (chitară) și Colin Petersen (baterie). Piesele formației emanau parfumul duios-romantic al vechilor balade după care tînjeau cei tineri sau mai puțin tineri. Massachusctte, To Love Somebody, Lonely Days vor deveni Millionseller-url. La începutul anilor '70 grupul își încetează temporar activitatea. Reporterii scriu despre o „pauză artistică" (Va urma). Petru UMANSCHI [sport UN COR DE COPII Este cu atît mai dificilă opera artistic-pedagogică a profesoarei Lava Bratu, cu cît generațiile de copii pe care-1 instruiește in cadrul corului Liceului de arte „Vidu" se succed, firește, aproape verți- ginos, formația trebuind re- constituită mereu, cu aceleași eforturi ce depășesc pe cele ale unul dirijor de cor for- mat din adulți. Se mai pun și probleme legate de stabili- zarea vocilor băieților, do- meniu în care trebuie acțio- nat cu precauție, șl iată că actualul cor, pregătindu-se să părăsească în acest an băn- cile școlii, se prezintă ca un admirabil, perfect instrument de tip madrlgalesc, acordat la un registru repertorial demn de o formație profesio- nistă. Cu dezinvoltură și cu- raj se abordează piese cu grad sporit de dificultate, cum ar fi acela aparținînd muzicii modale a prelucrărilor de folclor românesc. Glasurile cristaline, de acea supremă frumusețe pe care o are tine- rețea doar, se modelează sub conducerea energică a Lavei Bratu, devenind capabile de nuanțări fine sau de emisii conturînd sonorități puternice, catifelate totodată. Rostirea precisă a textului poartă pe- cetea orelor de canto, ținute riguros. Și cu toată disciplina Ireproșabilă, venită parcă dirf Interior, este vizibilă acea bucurie de a cîntă, de inte- grare în ansamblu. Cîn- tind fără acompaniament instrumental sau orchestral, virtuțile corului Ies cu atît mai mult în evidență; re- zultatele muncii acestor copil sînt întrutotul remarcabile, posibilitățile interpretării u- nui vast repertoriu autohton șl universal cu aceeași măies- trie fac dintr-o audiție în spectacol un veritabil act de cultură, dublat de emoția suavă a contemplării vîrstei celor dinții revelații. Lucian BURERIU. BRAVO, STEAUA !. . . ... salutăm, și d-aci, triumful campioanei noastre, anume cali- ficarea în finala zeilor, și asta la trei ani după ce și cîștigase Cupa Campionilor Europeni: am avut, așadar, o șansă deosebită de a ve- dea fotbalul românesc în elita continentală și, implicit, mondială, poziție pe care nu oricine se poate mîndrl că o deține; că e vis să joci finala, da, e vis, cum, pe vremuri, prunc fiind, credeam că la un asemenea nivel noi n-om ajunge nicicînd; și, totuși, greu, prin sudoare șl tenacitate, prin talent șl ardere, Steaua a ajuns o echipă mare, care are clasă și palmares, un stil de Joc încîhtător, adică și eficient și colorat, bazat pe omogenitatea lotului, ca și pe persona- lități de marcă, precum Lung, Hagi, Lăcătuș. ...Numai că, dînd cezarului ce-1 aparține, ne-am cam necăjit în nocturna de miercuri, Steaua pălind în fața infernalei mașini a clubului A.C. Milan, unde Joacă, s-a văzut cum, cei mai buni fot- baliști europeni al clipei, adevărați monștri sacri, care ar sălta din anonimat orice echipă din campionatul sătesc; cinstit, olandezii și italieni au fost mai buni și cred că nu-l învingeau nici brazilienii, atît de solidă mi s-a părut a fi garnitura lui Van Basten, Gullit și Rijkaard — pe de o parte; pe de alta: primăvara lui Hagi e încă una capricioasă, dată fiind căderea sa din acest anotimp și aproape în toate meciurile de sezon; ne bizuiam mult pe cei trei ai noștri, Lung, Hagi, Lăcătuș, Iar dumnealor au jucat ca niște vedete trecu- te, fără design, cum ar zice un prieten bun și aspru la gură; mult lăudații noștri pomi n-au rodit fructul de aur la Barcelona, și am senzația că nici maestrul Anghel lordănescu n-a fost în mînă, pre- gătind meciul cu sfială, temător, cu frîna trasă, îneît arareori ne-am dovedit a fi constructori de faze bine rînduite — și nu ab‘ sența lui Ilie Dumitrescu e pricina, ci lipsa elementului decisiv: munca; de unde trag concluzia că Steaua s-a dus la finală ca în prag de vacanță. Păcat... Teodor BULZ A cenaclu în ședința de marți a Cenaclului Asociației Scriitorilor din Timișoara și al revistei „Orizont", a citit un grupaj de poeme Gheorghe Mocuța. Referatul a fost prezentat de Daniel Vighl. Au participat la discuții: Eugen Bunaru, Carmen Odangiu, Viorel Marincasa, Maria Doandeș șl Cornel Ungureanu, conducătorul ședinței. In ședința următoare, marți, 30 mai a,e., ora 18,00, va avea loc o dezbatere în jurul literaturii pentru copil. Va citi Carmen Odangiu (eseu). • Miercuri, 31 mal a.c„ ora 18,00, va avea loc, în sala de festivități de la sediul Asociației Scriitorilor din Timișoara (Calea Bogdăneștilor nr. 19), o seară de poezie cu genericul Poezia florilor de mai, în cadrul căreia vor citi din creațiile lor binecunoscut! poeți timișoreni. își vor da concursul actori ai Teatrului Național Timișoara șl soliști ai Filarmonicii .Banatul-. &RIZONT din literatura universală JURI TUULIK JURI TUULIK este unul dintre cei mal populari scriitori contemporanii din Estonia socialistă. S-a născut la 22 februarie 1940 pe Insulița Abruka din, golful Riga intr-o familie de dascăli. Școala medie a absolvit-o la Kingisepp, ,de pe insula Saarema, după care șl-a continuht studiile filologice la Univer- sitatea de Stat din Tartu, tn specialitatea ziaristică. In activitatea sa literară. Juri Tuulik a debutat prin volumul de povestiri Ora dinaintea plecării (Tund enne văljasăiti). Au urmat volumele : Bătrînul castel. Istoria Abrukăi (Vana loss. Abruka lood, 1972), Problemele de dincolo de mare (Merctagune asi, 1976), Nunta ca la Abruka (Pulmad Abruka moodi, 1979) și Tragicul de la (ară (Kiilatraagik, 1981) ș.a. Tuulik a scris și citeva' piese de teatru : Zero opt (Nuul kahcksa, 1973), Globul hibrid (Hybriidne gloobus, 1982) ș.a. Interesant tn acest domeniu este șl volumul Camera cuz goarne de cerb (Hirvesarvetuba, 1983). într-o bună zi m-am hotărît să-i fac o vizită unui unchi care n-a mai tre- cut pe la noi de vreo trei ani de zile. Unchiul acesta nu locuia departe, casa lui, cu acoperișul alb, se vedea în cea- laltă parte a golfului și cu o barcă se putea ajunge acolo într-un sfert de ceas. „Mai e timp...", mi-a spus tata. Era la fel ca șl bunicul. Venea la noi numai în anii blsecți, fiindcă in cei- lalți ani obișnuiți se pot face — spunea — lucruri mult mai inteligente decît sînt vizitele pe la neamuri. Dacă și tata a spus că mai e timp, atunci eu trebuie să mă duc. Că doar aveam deja cincisprezece ani și eram un om complet independent. După ce am lăsat barca în apă și am fixat vîslele la lo- cul lor, aud : în spatele meu cineva irespiră gîfîind. Era tata. „Nu cumva să mă faci de rușine !“, a rostit cu glas întrerupt. „N-ai nici o grijă." „Unchiul tău e încăpățînat ca un berbec. “ „Și eu sînt deja un bărbat destul de toare. “ Am rostit aceste cuvinte și m-am proptit în vîsle. Afară era frumos, soa- rele strălucea, bătea un vînt favorabil, așa că mi se părea o joacă să traver- sez golful. Natural că nici prin gînd nu ml-a trecut să-mi lasă cineva în întâmpinare. Am ancorat și am pășit sus pe un țărm abrupt. Ușa casei era larg deschisă, așa că am intrat înă- untru. Unchiul era în bucătărie, stătea la o masă și privea fix la pendulul de pe perete. Așa că am spus : „Ceea ce văd pe perete este un pen- dul ... Dumneata de ce crezi că e o bicicletă ?“ Unchiul s-a uitat la mine mirat, după care din nou șl-a îndrep- tat privirea spre pendul și a tușit: „înainte de a intra într-o casă străină, trebuie să bați la ușă." „Am bătut acum doi ani... Ai uitat deja ?“ „Exact așa." „Pînă astăzi au rămas în ușă niște semne de atunci." „Nu sînt de la tine. Cele ale tale de mult s-au șters. întoarce-te și bate Ia ușă." „Cînd voi pleca acasă, atunci voi bate la ușă... Dar ce ar fi să-1 pof- tești pe cel ce a venit la voi să la - loc ?“ „Cu un străin nici nu stau de vorbă, darămite să-1 mal poftesc să stea jos 1“ „Atunci mă așez fără să fiu pof- tit ...“ Unchiul s-a ridicat în picioare, m-a măsurat din cap pînă-n picioare și In- vers ... După care a spus : „înainte de a te așeza, totuși, al pu- tea să saluți." „Ar fi o pierdere de timp. Deseară, și așa vreau să mă-ntorc acasă." „Din partea mea, poți să pleci chiar acum." M-am așezat și am întrebat: „Cum o mai duceți ? Șl ce noutăți mai sînt pe la voi î“ „Lungește-ți urechile și ascultă la radio..." mi-a recomandat unchiul. „Urechile se consumă ...“, i-am răs- puns. „Tatăl tău se pricepe la tîmplărie... îți va' meșteri niște urechi de lemn ..." „Atunci n-aș mai putea să mint. Dacă mint, din urechi îmi iese fum... Ar putea să ia foc cele de lemn." „Observ că începe să-ți intre în că- pățînă minte de bărbat..." „Al niște ochi buni I Așa ceva vezi șl fără ochelari 1" „Dar nu cumva vrei să te iei cu mine la trîntă ?“ „De ce nu ? Acolo vom avea timp să mal stăm puțin de vorbă..." „Vino cu mine pînă afară ...“, mi-a propus unchiul. Am Ieșit afară. De undeva a apărut și nevasta unchiului, cu cele două PLOPUL fiice. De departe strigau : „Bine al ve- nit, neamule 1“ Unchiul i-a replicat nevestei: „N-ai de ce să-i spui bun venit 1 Adu-ne mai bine o bîtă, să vedem cine-i mai tare." „Nu cumva ți s-a tulburat mintea?", începu să-1 dojenească femela. „Doar a venit la noi ca musafir 1...“ „Ce fel de musafir e acela care nici nu salută ? Să vedem, dacă știe să sa- lute, ori ba.:. Ia, găsește-ne tu un par 1“ „De mesteacăn ?“, întrebă nevasta unchiului. „Pe cele de mesteacăn le pun la o parte pentru roți...“ „De stejar ?“ „Nu, că din acelea fac un butoiaș pentru heringi." „Atunci din brad 1“ „Din brad vreau să fac un ciubăr." „Atunci o creangă de ienupăr ?“ „Cu asta aprind focul In saună". „Atunci o creangă de molid ?“ „Din asta-mi fac pari." „Atunci din ce vrei ? De plop ?“ „Sigur că da... Din plop..." Soția unchiului a dat o fugă pînă-n desiș și a tăiat acolo o ramură cam de doi metri lungime. „Cu bucata asta de lemn scot din tine încăpățînarea.. „Se prea poate...“, i-am răspuns. „Glumeții-mi plac de cînd mă știu ..." Ne-am așezat pe iarbă, cu tălpile re- zemate unele de altele și cu ambele mîini am apucat ramura de plop. „Este un lemn slab...", am obiectat eu. „Una-două îți arăt eu cît e de tare...“ „îți va părea rău că al ales un po- mișor atât de slab..." „Mai bine trage I", s-a răstit la mine nervos unchiul. Am început să tragem. Dacă ar tre- bui să mă compar cu un motor de barcă, aveam în jur de tre.i-patru cai-' putere. Acest joc m-a făcut să rid. Unchiul s-a roșit la față și a început să gifiie, la care eu l-am atenționat că vremea locomotivelor cu aburi a trecut demult șl că acum mecanismele cele mai bune funcționează pe principiul semiconductorilor. Unchiul nu a răs- puns șl continua să gîfîie, așa că l-am atenționat să nu se grăbească, fiindcă eu am timp berechet. „Nu mă deranja 1", s-a răstit din nou la mine. A început să-mi fie milă de el, așa că am hotărît să tranșez cît mai re- pede tărășenia asta în avantajul meu. Am strîns mai puternic bucata de lemn șl am tras din toată puterea. M-a mirat că unchiul nici nu s-a clintit din loc. Mă privea cu compasiune și mi s-a adresat: „Nu cumva suferi de reumă ? Sau poate doar mi s-a părut că ți s-au umflat venele de la mîini...“ Am tăcut Nu i-am răspuns. „Asta se poate trata...", a continuat unchiul. „Apa e caldă, așa că-ți putem face o baie cu nămol..." Spus cu modestie, puțin m-am cam enervat și din nou am pus în func- țiune toți cei trei-patru cal-putere ai mei. Unchiul a adăugat: „Motorul s-a oprit; mașina face grevă. “ Apoi am încetat să mai trag. îmi strîngeam răsuflarea. Așteptam. A ve- nit rîndul unchiului să tragă. Așa că a început să.se opintească. SUZANA FINTINARU : Fragment din ciclul „Somnul pămîntului" L-am provocat, propunîndu-l : „Ar trebui să-țl chemi în ajutor nevasta cu fiicele..." La care am tras eu. Unchiul însă a întrebat cu compătimire : „Nu vrei să te duci între timp să mînci puțin ? Eu pot să te aștept.. în clipa aceea a venit nevasta unchiu- lui și ne-a spus că ar trebui să încetăm cu aceste prostii șl să intrăm în casă. „Astea nu-s prostii 1", nu s-a lăsat unchiul. „Fiecare bărbat trebuie să știe exact cîtă încăpățînare poartă în sine... Mergi în casă șl nu ne încurca aici !...“ Ne-am așezat din nou jos și am început iarăși să tragem, ba dis- perînd, ba sperînd în izblndă. între timp s-a înserat, a căzut rouă, verișoarele s-au dus la culcare, iar mătușa s-a plictisit să ne tot certe. „Noaptea va merge mai bine...“, s-a auzit vocea unchiului. „Măcar nu ne va deranja nimeni." Noaptea a fost Intr-adevăr minuna- tă ... Liniștită... Caldă... Pe cer li- căreau stelele... Toată lumea dormea și probabil nimeni pe lume nu știa că undeva, Intr-o curte, umedă de rouă, se hotărăște tocmai în clipa aceea o problemă extrem de Importantă : cine-i mal încăpățînat... Eu sau unchiul ? A trecut noaptea, s-au stins stelele, a ră- sărit soarele, s-au trezit și oamenii, însă problema aceea importantă a ră- mas nerezolvată... La care unchiul a rostit, îndărătnic: „Pînă cînd unul nu cedează, nu ne sculăm de jos". Așa că am continuat... A mal trecut o zi, a mai trecut o noapte... Mătușa s-a plictisit să ne mal certe, verișoarele s-au dus la școală. Iar unchiului l-a crescut barbă ------------ • 16 • de un deget... S-a terminat vara, a început să sufle un vînt rece, din popri au început să cadă frunzele, însă noi continuam să stăm jos în mijlocul curții șl să ne înfruntăm trăgînd de bucata aceea de lemn de plop ... După aceeâr dlhtr-odată, a început să mi se schimbe vocea... Bine că nu m-am schimbat și eu... Așa că înțr-o dimi- neață rece de toamnă l-am întrebat pe unchiul meu cu o voce groasă : „Ce-i bătrîne 1 Am cam obosit ?!...“ Unchiul s-a speriat și mi-a răspuns imediat: „Trebuie să te duci în oraș și să-ți faci buletinul de identitate... Va trebui să Intrerupem confrunta- rea..." I-am răspuns: „Nu mă duc nicăieri, pînă cînd nu te înving..." „Ai spus o vorbă de bărbat !...“, m-a lăudat unchiul. Și am continuat să tragem... Din toate puterile... Din toate bărbat l-puterile. Că doar încăpă- țînarea nu-i o joacă de copii 1... Și zilele mergeau înainte... S-au dus șl rîndunelele, graurii... Au plecat șl cocorii... Șl au început ploile. Ploua de dimineața pînă seara. Și noi tot trăgeam. După cîteva săptămîni iarăși a venit la noi nevasta unchiului și ne-a spus categoric : „Dacă nu încetați cu prostia asta, eu chem miliția t...“ La care unchiul i-a răspuns : „Ce ? Singură nu mal știi nici să-ți aprinzi foc în sobă ?“ A căzut și prima zăpadă. A început să înghețe pămintul și se arătau toate semnele că Iarna e pe aproape. Acest lucru a început să ne îngrijoreze. Ni s-a părut și nouă că durează cam mult confruntarea noastră, așa că am înce- put să ne grăbim, să tragem, să smul- gem ... Din toate puterile... După aceea, într-o bună zl, din nou a ieșit nevasta unchiului în pridvor și ne-a comunicat: „Bărbaților, azi e ultima zi din vechiul an...“ La care unchiul a propus: „Tragem pentru ultima oară... Să se decidă care pe care 1“ „Sînt de acord", l-am aprobat. Un- chiul a început să numere : „Unu doi, trei... acum I" Și am început să tragem așa de în- verșunat, îneît zăpada din jur se topea iar din crengile pomilor cădea jos promoroaca. Unchiul însă număra din nou : „Unu, doi, trei... acum !“ Șl deodată totul s-a liniștit. S-a au- zit doar un trosnet jalnic și amîndoi ne-am trezit căzuți în fund ... După aceea ne-am ridicat. „Ar fi trebuit să găsești un lemn mai tare...", l-am spus. Unchiul mi-a răspuns : „Să-1 ia nai- ba de plop slăbănog I... “ După care mi-a pus mîna pe umăr și mi s-a a- dresat: „Ceva se va alege de tine...“ Iar eu i-am răspuns: „Bună ziua, unchiule 1“ După aceea am intrat în casă. Aici deja ardeau luminările sub pomul de iarnă, iar fiicele unchiului cîntau „O, brad frumos..." Era plăcut și vesel, curp se întîmplă cînd mergi din cînd în cînd în vizită ta neamuri. Prezentare și traducere dc Pavel ROZKOS COLEGIUL DE REDACȚIE: J ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNE1 1: Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T.R. TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index : 42.907