SAPTAMINAL SOCIAL-POLITIC Șl UTERAR-ARTISTIC EDITAI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ
NR. 14 (1153) 7 APRILIE 1089 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI
Vocația creației
9	9
Trăim zilele efervescente ale unei mari creații
colective. Traducind în fapt gîndirea vizionară exem-
plară a Președintelui țării ridicăm pe o înaltă treaptă
chipul României, marcat de ctitorii de nevisat in alt
context, al căror contur sculptează viitorul. Creația
colectivă implică aportul conștient al fiecărui membru
al societății, contribuția dc suflet și rațiune a noastră,
a tuturor. Avem nevoie de fiecare om, intr-un splen-
did și imens dialog al diversității in unitate ; avem
nevoie dc oameni pc care această eră revoluționară
ii face să se ridice Ia adevărata lor înălțime, îi for-
mează in domeniile creației eficiente, în slujba socie-
tății. Fiecare om conștient dc menirea sa nobilă tre-
buie să se regăsească, activ și mereu prezent, clipă
de clipă, in primele rînduri ale acestei unice între-
prinderi pe care o făurește un popor liber ; crescuți
in cultul muncii, găsim în dăruirea către semeni și
țară suprema satisfacție, împlinirea vieții. Să fim
mereu așa cum ne cere propria noastră concepție
existențială, cum ne cere țara și ambianța armonioasă
pc care a creat-o acest inzestrat șl admirabil popor.
Să fim așa cum nc-o cere intilul fiu al României, el
însuși un exemplu dc dăruire totală cauzei intrcgului
popor, de muncă și abnegație patriotică, dc prezență
continuă in mijlocul oamenilor și faptelor lor.
Fiecăruia i se oferă condițiile afirmării depline,
a împlinirii de sine in contextul marilor noastre îm-
pliniri colective. Este de datoria noastră să nu stăm
nici o secundă la umbra acestor înfăptuiri, ci per-
manent să ne dăruim cunoașterii, aprofundării tuturor
domeniilor acțiunilor omenești, cxplorindu-nc pe noi
înșine precum și nesecata varietate a lumii înconju-
rătoare. Am învățat să prețuim bogăția sufletească,
gindirea, forța constructivă, mintea iscoditoare, mereu
in căutarea noului. Avem vocația de neprețuit a crea-
ției, culturii, civilizației, coexistenței pașnice, a muncii
in slujba progresului. împlinirii totale, a fericirii.
Lucian BURERIU
Aparținem unei glorioase istorii
Ritmuri in arhitectura Timișoarei
Una din datoriile supreme
aie unui popor este aceea de
a-și cunoaște istoria, inlrucît
numai astfel acesta poate să
aibă clarviziunea necesară
pentru a-și înțelege locul între
celelalte națiuni ale lumii, ro-
lul său în contextul vieții in-
ternaționale, trăsăturile speci-
fice ale evoluției sociale, po-
trivit cărora trebuie să-și fău-
rească prezentul și să-și con-
tureze perspectivele asupra
viitorului. Cunoașterea istoriei
îi dă o adîncă certitudine în
tăria și vocația sa construc-
tivă, li dă forța neînfrîn-
tă de a face față tuturor
greutăților, pentru a-și pu-
tea realiza neabătut toate
idealurile. „Oare cum s-ar
simți un popor — observa
președintele Republicii So-
cialiste România, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU —
care nu și-ar cunoaște tre-
cutul, nu și-ar cunoaște isto-
ria. nu ar prețui și nu ar
cinsti această istorie ? Nu ar
fi ca un copil caro nu-și cu-
noaște părinții și se simte
străin în lume ? Fără nici o
îndoială că așa ar fi. (...)
Avem datoria să cunoaștem,
să studiem trecutul de luptă
al poporului nostru. Avem un
trecut cu care nc putem mln-
dri. In condiții grele, poporul
nostru și-a păstrat ființa na-
țională. In această parte a
lumii el a fost un factor de
progres și civilizație, șl-a a-
dus contribuția la mersul îna-
inte pe calea unei vieți mai
bune". Așadar, sentimentul
inu.ilității, acela de „a te sim-
ți străin în lume", al „alienă-
rii", este determinat și de
„golul" comunicării sufletești
cu istoria patriei. Și, dimpo-
trivă, profunda mîndrle națio-
nală este și un fundament al
vieții psihice, dîndu-i vigoare
persoanei, în virtutea învăță-
mintelor, a uriașei comori de
experiență acumulată de îna-
intași de-a lungul Istoriei.
Marile personalități ale nea-
mului ne sînt pilde nemuri-
toare in privința tăriei lor
fără seamăn, a luptei duse,
adeseori, pînă la nemărginit
sacrificiu, i^ntru a lăsa urme
nepieritoare ale existenței lor,
legată indisolubil de aceea a
poporului din care au ieșit, de
a țării la care au ținut mai
mult decît la propria lor via-
ță. Iubirea noastră pentru
aceștia e cu atît mal nețărmu-
rită cu cît știm că mulți din-
tre ei au avut parte de mereu
împovărătoare vitregii ale vie-
ții, dar peste care s-au ridicat
continuu, avînd coloană de
sprijin însăși columna patriei,
proiectată magistral tn idealu-
rile scumpe ale poporului.
Nici nu se putea să fie altfel.
fiindcă acești oameni exem-
plari au trăit In miezul isto-
riei vremii lor și aveau o în-
țelegere clară a comandamen-
telor sociale ale timpului, ei
înșiși fiind conștienți că, prin
strădania lor, contribuie la
făurirea istoriei. Iată, bună-
oară, perspectiva largă știin-
țifică a marelui patriot
Nicolae Bălcesen, în care se
înscrie și propria activitate
revoluționară. „Să deschidem
Istoria, cartea de mărturie a
veacurilor șl, luminați de filo-
sofia ei, vom vedea că de 18
veacuri nația română n-a ve-
getat, n-a stat pe loc, cl a
mers înainte, transformîndu-se
șl luptîndu-se neîncetat pentru
în patria cu dimineți curate
Meleag de primăvară este țara,
Pămint iubit, rămas dc Ia străbuni.
Sub soare cald, își pîrguiește rodul.
Pe care tu, popor a! meu, l-aduni ;
Cu fapte demne, aparținem gliei.
Cu-aceste inimi, păcii închinate ;
Noi sintem fiii ei, ai datoriei,
In patria cu dimineți curate ;
Și-i făurim, prin muncă, un destin.
Călăuziți de rodnice victorii ;
Voință sintem, hărnici muncitori.
Și astăzi visele-i le împlinim...
George COROBEA
triumful binelui asupra răului,
al spiritului asupra materiei,
al dreptului asupra silei, pen-
tru realizarea, atît în sînul
său cît și în omenire, a drep-
tății și frăției (...)“.
Toți cei care viețuim pe
vatra țării aparținem nației
române, istoriei sale, existen-
ța noastră, destinul nostru nu
au nici o semnificație în afa-
ra acesteia. Orice derogare de
la acest adevăr se dovedește
a fi împotriva legilor obiecti-
ve ale istoriei. Facem parte
din fluxul neîntrerupt al ge-
nerațiilor care au clădit pa-
tria de azi, dintotdeauna. Nu-
mai aici, în matca ei, nu sîn-
tem primejduiți de Înstrăina-
re, de vid sufletesc. Tot
Nicolae Bălcescu — care a su-
ferit condamnarea exilului,
rămînînd în suflet cu nestin-
sul dor greu de țară —
spunea, într-o formulare su-
gestivă, că „nu-ți poți lua
patria pe tălpile încălțărilor".
Cea mai adîncă durere a lui
a fost aceea că își șfîrșește zi-
lele în străinătate. E vorba, în
esență, de un adînc sentiment
al integrării într-un neam al
unei istorii multimilenare.
Cunoașterea istoriei poporu-
lui român este baza întregii
activități ideologice, de edu-
cație patriotică, socialistă a
maselor, în spiritul dragostei
față de lupta șl munca înain-
tașilor, de marile înfăptuiri
ale prezentului, de avuția na-
țională, proprietatea socialis-
tă — dc politica partidului
comunist in deplin consens cu
interesele vitale ale poporu-
lui nostru, avînd în vedere li-
bertatea, Independența și in-
tegritatea țării, împotrivirea
față de oricare discriminare
națională, șovinistă și rasistă,
deplina egalitate în drepturi a
tuturor oamenilor muncii în
patria comună, colaborarea cu
statele socialiste, cu partidele
comuniste și muncitorești din
toată lumea, cu forțele demo-
cratice șl progresiste de pretu-
tindeni, cu marile mișcări
contemporane pentru pace șl
dezarmare.
ORIZONT
02IZ0NT
• 2 ®
RITMURI
Cît de importantă, pentru calificarea intelec-
tuală a unui cercetător, §ste prezenta, veghea
și statornicia unui adevărat maestru o dove-
dește, dacă mai era nevoie — dar desigur că
era — și ultima carte a Corneliei Ștefănescu,
Ritmuri in piatră. Observ că fidelitatea față de
Profesor devine, acum, principiu ordonator al
volumului. G. Călinescu și-a condus elevii prin
locurile nemurite de literați, tinerii istorici ce
l-au însoțit atunci trebuind a înțelege lecția și
a da seamă despre cele înțelese La aproape
patru decenii de la minunatele călătorii, Corne-
lia Ștefănescu arată care sînt foloasele docu-
mentării liniștite, ale lecturii senine a peisaju-
lui. Cum privim lumea prin care trecem 1 Rit-
muri în piatră nu-i nici o carte savantă și nici
una de avînt literar. Cornelia Ștefănescu pă-
șește pe urmele scriitorilor inventariind, decu-
pînd, confruntîndu-le pe cele citite cu cele des-
coperite. Nu bănuiam/că dintr-o vizită la Mar-
gina (locul de naștere a lui Sorin Titel) și alta
în locuința prozatorului din str. Spătar Milescu
pot ieși pagini atît de bogate în sugestii. Autoa-
rea are răbdare, privește prin albume, inven-
tariază poze, le descrie. Ni se descoperă un
adevăr de foarte multe ori numit, dar niciodată
studiat cu atenție : că, scriitor profund realist.
Sorin Titel surprinde în opera sa. cu o precizie
exemplară, lumea din care a plecat : Banatul
rural, descoperit pînă în cele mai mărunte de-
talii ale etnografiei.
Căci, de fapt, Ritmuri in piatră, este In pa-
ginile ei esențiale, o carte despre „oameni și
locuri din Banat". Capitolele privind lecțiile
>..linesciene. cele dedicate lui Ion Barbu sau
Marthei Bibescu pot fi elocvente pentru efor-
turile cercetătoarei de a prelungi, de a încheia,
de a definitiva un studiu. Se adaugă exegezelor
mai vechi. Cele despre Banat sînt cu adevărat
noi în scrisul Corneliei Ștefănescu. Bănuiam că
-intern familiarizați cu traseele bănățene. Cor-
nelia Ștefănescu demonstrează că există, chiar
în preajma noastră, în inima Timișorii, locuri
pe care ar trebui să le privim cu atenție. Nici
o grabă nu-i mobilizează demersul : cercetătorul
are timp, poate întreba, poate sta de vorbă cu
• cronica literara^
„Anatomia imaginii’’
Cristian Moraiu, unul dintre cei mai serioși
critici ai tinerei generații, rămîne, șl în Proza
lui Alexandru Ivasiuc, un redutabil analist. La
jumătatea drumului între teorie și practică, el
știe să dea cezarului teoriei ce 1 se cuvine, fără
a nedreptăți, însă, nici plebeiană practică. Bun
strateg, bun cunoscător al propriilor sale mij-
loace, demersul lui Cristian Moraru e mereu
dublat de o echitabilă distribuire a rolurilor.
El e conștient că domeniul în care se exersează
suferă de incurabila boală a exceselor. Luați de
vîrtej, semiotlclenii, naratologii, poeticienii noș-
tri au pierdut, nu arareori, hățurile propriilor
metode. Și, din încercarea de a explica un text,
> operă, o carieră literară, n-au făcut decît să
ie încifreze, să le opacizeze mai mult. Astfel s-a
putut ajunge chiar și la o legitimă reacție de
..parare în fața „terorismului metodologic".
Spuneam, așadar, că autorul Prozei lui Ale-
xandru Ivasiuc a știut să se sustragă acestui
pericol. L-a ajutat, în bună măsură, însuși su-
biectul analizei sale. S-o spunem încă de pe
acum : prin termenul proză, Cristian Moraru
înțelege, pe bună dreptate, nu doar lucrările de
„ficțiune" ale lui Alexandru Ivasiuc. Intră în
raza de vedere a criticului și eseurile din cele
două volume Pro domo. Lucru întru totul firesc,
la un autor care, îndeosebi în ultimele sale
cărți, s-a arătat atît de interesat de aspectele
teoretice nu numai ale scrisului, cl, într-un sens
mai larg, ale existenței. Ceea ce întreprinde
Cristian Moraru, pornind de la aceste date ini-
țiale,este o radiografie cu dublu sens : dinspre
operă spre reflectarea teoretică, și dinspre teo-
rie spre realizarea practică a cărților. Demersul
său se revendică, în fond, retoricii. Sau, încă
mai precis, neo-retoricii. Analizele nu sînt sim-
ple inventare de tropi, studii mai mult sau mai
puțin axate asupra procedeului. Ele cojnbină
achizițiile teoretice (datorate cunoașterii în pro-
funzime a spațiului teoretic cercetat) cu o sub-
tilă știință a melanjului : adevărată ars combi-
natoria, critica lui Cristian Moraru speculează
elementul dinamic al actului exegetic. între re-
torică și psihanaliză, el știe să edifice un șir
de oglinzi paralele, în care oglinzile textelor
comentate, paralele, de asemenea, alcătuiesc o
dispunere simfonică nu doar a sensurilor, ci și
edilii. Un reporter ar călători cu un interes de-
cis, Cornelia Ștefănescu e doar un iubitor al
locurilor Pc Valea Timișului, subcapitolul care
inaugurează cartea, are o deschidere și o anga-
jare memorialistică vie, cum au și Muntele Mic
sau îmi amintesc de toate. Ultimul începe așa
„Amintirile încep de la strada Traian Doda.
unde era casa bunicilor. De acolo am pornit cu
bunicul de mină spre cea dinții întîlnire cu
școala". Emoția nu răpește prea mult timp și
prea multe pagini Corneliei Ștefănescu. în ul-
timă instanță, om de știință. Ea vrea să alfabe-
tizeze cititorul, să-l inițieze în „tainele locului",
să-i pună la îndemînă nu numai un ghid tu-
ristic, ci și unul cultural. Călător disciplinat,
scriitoarea fișează 'cu atenție tot ce ar putea
edifica posibilul călător asupra valorilor locale.
Carte a concediilor, volumul elogiază cu măsu-
ră. popularizează cu decență Călătoriile Iul Că-
linescu urmăreau a scoate istoricul literar din
cabinet, a da sînge și adevăr Istoriei literare.
Cartea Corneliei Ștefănescu nu este, decît din
cind în cînd, o carte călinesciană. Uimind lec-
ția maestrului, ea nu face decît să citească pei-
sajul locurilor natale, să descopere sensurile u-
nei istorii Nici o exaltare nu atrage naratorul
in capcanele superlativelor fără acoperire.
Sobru, de bun simț, scrisul Corneliei Ștefănescu
nu își arogă drepturile persoanei întîi decît rar.
Altminteri Ritmuri în piatră conține citabile
note de călătorie. In Franța sau în Italia, în
Portugalia sau în Tunisia. Cornelia Ștefănescu
e ambasadorul unei pagini culturale. Erudiția
nu e afectată șl pagina nu se sufocă sub povara
datelor Scriitoarea nu-și supralicitează misiu-
nea, nu ne dă a înțelege că descoperirile anun-
țate aici sînt colosale. Nu ridică tonul șl nu își
sperie cititorul cu confesiunile pe care le desco-
perim în pagina atîtor călători zburdalnici. Lo-
cul el e In bibliotecă și putem înțelege că aces-
te călătorii nu sînt decît o pauză între două
etape ale studiului. O mărturie de Iubire, pentru
că Ritmuri în piatră (ce titlu !) e o carte care
să favorizeze această mărturie de dragoste față
de locurile literaturii.
Cornel UNGUREANU
•	Cornelia Ștefănescu — RITMURI ÎN
PIATRA. Ed. Facla, 1988.
a imaginilor concrete ale acestor sensuri. Sub-
intitulat .Anatomia imaginii", volumul rivnește,
printr-o operație nu întotdeauna simplă, nu în-
totdeauna scutită de servitutile recursului la
metodă, rîvnește să dezvăluie întregul: adică
opera ca sumă a sensurilor sale majore. Cris-
tian Moraru se dovedește, In această direcție,
un foarte bun hermeneut. Excavînd tn adînci-
mile textului, el descoperă legături, izolează în-
țelesuri, luminează nebănuite semnificații. De
la scriitura reflexivă a primelor cărți ale lui
Ivasiuc la aceea, mult mai directă, lineară, a ce-
lor dinspre urmă, este trasat un scenariu de o
coerență a ideilor dincolo de orice dubiu.
„Adincimile" textului presupun, desigur,
niște constante țlnînd de retorica (implicită și
explicită) a discursului. Dar există și un alt fel
de adîncimi, studiate de către Cristian Moraru
din perspectiva psihologiei abisalului'. Sînt, fără
îndoială, între paginile cele mai bine scrise și
mai adevărate ale cărții. întreaga a doua parte
a volumului, Real șl imaginar, tratează, la di-
ferite nivele, această problematică. Atît „struc-
turile explicite", cît și „structurile simbolice"
concură la trasarea unei Imagini de ansamblu,
a unei conformații anatomice coerente. într-o
frumoasă — ca idee și ca „scriitură" — sec-
țiune finală a cărții, „Utopia literaturii", Cris-
tian Moraru aduce, de altfel, toate precizările
necesare, deși analizele anterioare le făceau,
din anumite puncte de vedere, de prisos : „Fie-
care text al Iui Ivasiuc și întreaga sa operă, in
ansamblul ei, sint, pentru a folosi o analogie
tocită dar utilă in lipsa alteia mai bune, un
uriaș joc de domino in care mișcarea unei sin-
gure piese (unități micro sau macrotextualc. de
Ia un nivel oarecare) antrenează mutații în în-
tregul edificiu, lată motivul pentru care, plecînd
de la o tematică centrală — aceea a fascinației
exercitate de «mitul autorității» — am ajuns
nu de puține ori la implicațiile naratologice. de
ordin autoreferențial sau chiar psihologice".
Trecînd cu bine șl acest examen dificil, sîn-
tem îndreptățiți să așteptăm, cu același interes,
cărțile viitoare ale lui Cristian Moraru, mai ales
In virtutea acelei „imaginații a ideii", pe care
o dezvăluie și această carte.
Mircea MIHAlEȘ
•	Cristian Moraiu, PROZA LUI ALEXAN-
DRU IVASIUC. Ed. Minerva. 1988.
Variațiuni”... pe aceeași temă
A apărut numărul 10 (!) al antologiei de literatură
slovacă (scrisă la noi), adevărată oglindă a ceea ce
astăzi numim a fi „fenomenul nădlăcan". Ce în-
seamnă, totuși, aceste „Variațiuni" ? Statistic, ele ar
reprezenta peste 2 500 de pagini tipărite în care putem
citi lucrările (poezie, proză, dramaturgie, literatură
pentru copii, studii diverse — de istorie, etnografie,
folclor, de pildă, eseuri, recenzii) ale 59 de autori
slovaci. Din aceștia, 50 trăiesc, muncesc și scriu in
Nâdlac. oraș (nou) al cîmpiei de vest ; printre ci,
doi membri ai Uniunii Scriitorilor și alți 3—4 cu toa-
te condițiile pentru a putea îndeplini acest statut,
în cele zece numere au fost traduse poeme și texte
de proză semnate de 31 scriitori români (adăugind că
nădlăcanii au o bogată activitate de traducere, in
revistele literare și volume de editură, făcînd cunos-
cută, la noi, literatura slovacă, cehă și chiar sîrbo-
croată și străduindu-se, deopotrivă, să înlesnească
pătrunderea literaturii române în Cehoslovacia și alte
țări cu limbi slave).
Altfel, trebuie să spunem că „Variațiuni" adună,
anual, rodul creației unor dâruiți (cu totul) litera-
consemnări
turii. Un colectiv de redacție harnic, entuziast și exi-
gent, alcătuit din poeții Ondrej Stefanko și Dagmar
Măria Anoca și slavistul Corneliu Barborică, alcătuieș-
te — cu regularitate de metronom — această publicație,
ea constituind pentru cititorii de limbă slovacă din
România, un cadou anual cum rar altele. Acest al
zecelea număr respectă „arhitectura" celorlalte, dove-
dind că Dagmar Măria Anoca (vorbind despre poezia
lui Stefanko) atunci cînd vedea înălțîndu-se o „casă
a poeziei" nu metaforiza gratuit fiindcă, iată, este și
acum vorba flespre o „casă a literaturii". împodobită,
totuși, după cum era și firesc la o aniversare, de ghir-
landele unor cuvinte de (binemeritată) laudă — sem-
nează Domokos Gâza, Valerlu Bârgău, Gheorghe
Schwartz, Vasile Dan, Milorad Felix și Slavko Veșnic.
Iar acum „încăperile" numitei construcții : în cea a
poeziei, Ivan Miroslav Ambruă (poet de o rară sen-
sibilitate, gata să plătească pentru toate vinovățiile
lumii, dai- și de o subtilă ironie, în ultima vreme tonul
său devenind chiar acid, dispus la experimente),
Dagmar Marla Anoca (aceeași meditativă, analizîndu-și,
apoi, lucid visele și observațiile asupra lumii sau
asupra propriilor trăiri, trecînd totul prin filtrul in-
teligenței), Ondrej Stefanko (o adevărată conștiință
poetică, exprimîndu-se de-a dreptul tumultuos, tră-
dindu-și temperamentul vulcanic, altfel ascuns, in
viața-i obișnuită, de o anume blîndețe caracteristică
pentru cel cu făptură urieșească), Andrej Severini
(poet remarcabil, dator să răspundă întrebărilor ce-1
frămîntă și care — de ce să n-o spunem, că tot e el
și bun traducător, se numește, de fapt, Corneliu Bar-
borică I), Ștefan Unatinsky (numele de viitor — sigur
— al poeziei slovace), Ondrej Zetocha (original în
formulări poetico-aforistice) și Jan Chovanec, Jaromir
Novak, Jan Garaj, toți cu versuri de aleasă ținută. La
proză : Pavol Bujtar (scriitor consacrat, atent obser-
vator al detaliului semnificativ, însuflețindu-și firul
epic cu un fior liric) și Ștefan Doval (cu exprimare
sigură, bun constructor și dovedind apetit pentru
spații epice mai largi), redutabilul cuplu Ivan și Rudo
Molnar (buni naratori), Ana Lehotska, Anna Rosko-
sova, Maria Llptakova, Jan Uram (aducînd, aceștia,
un suflu proaspăt) și, In sfîrșit (și ca de obicei)
toți... poeții enumerați mai sus. Neajungîndu-le asta,
ei sînt prezenți și în fermecătoarea „încăpere" pentru
copii, împreună cu Maria Mazizkova-Janclkova, Jaro-
mir Novak și Michal Kresan, nădlăcanii năseîndu-se,
se pare, toți cu harul povestirii. „O fereastră" spre
copilărie, prin care se pot citi textele unor (acum)
copii-poeți și copii-prozatori (cel din Nădlac se gîn-
desc și la viitor) — unii dintre ei sînt urmașii directi
ai celor „mari" (și numiți pînă acum), dar, e sigur, cu
toții fac parte din aceeași familie literară. Din lirica
românească sînt traduse poeme de Nicolae Dan Frun-
telată, Slavomir Gvozdenovici, Valerlu Bârgău șl
Marcel Tolcea. Iată și o „sală a trofeelor" : aprecieri
asupra literaturii nădlăcane făcute de critici din Bra-
tislava, București și Novi Sad (ar fi trebuit să-și „ex-
pună" și numeroasele premii literare dobindite pentru
cărțile lor I). Critica literară își are spațiul ei, fiind
analizate ultimele apariții editoriale. Dorind, de acum
înainte, să putem comenta cît mai multe volume ale
acestor scriitori demni de toată atenția, și în limba
română, să urăm „Variațiuni “-lor viată lungă șl bo-
gată în împliniri I
Florin BANESCU
© 3 e
ORIZONT
Un studiu din 1889
despre Eminescu
In anul cind se stingea din
viată Luceafărul poeziei ro-
mânești, un tînăr profesor de
la Brașov, Vasile Goldiș, pu-
blica în Tribuna de la Sibiu
primul studiu amplu despre
Eminescu, intitulat Pesimis-
mul in poeziile lui Mihai Emi-
nescu (Tribuna, VI, 1889, 9/21
noiembrie, p. 1028).
Apreciind lirica eminesciană
ca o „visterie a frumuseților
limbii noastre naționale", de-
clarindu-se de acord cu opi-
nia Iui Maiorescu (din prefa-
ța volumului de poezii pe
care acesta l-a editat) că în
cazul versurilor „sub al lor
farmec limba română pare a
primi o nouă viată". Goldiș
nu se oprește doar la acest
aspect. El subliniază și pro-
funzimea de cugetare, exis-
tentă In substraturile acestei
creații, in paralel cu „puterea
poetului de a exprima ideea
atit de clar de parcă o vedem
întrupată Înaintea ochilor noș-
tri". harul de a fi știut să
spună „cuvîntul ce exprimă
adevărul" și totodată conso-
nanta sensibilității și gîndirii
eminesciene cu „spiritul tim-
pului". Declarîndu-se împotri-
va opiniei lui Vlahuță, care,
tn articolul Amintiri despre
Eminescu (din „Revista nouă",
anul II, nr. 7), susținea că
marele poet a depășit cadrele
istorice și sociale ale perioa-
dei in care a trăit și reținînd
doar la suprafață conținutul
acestei afirmații (absolut vala-
bilă, de fapt, in sens filosofic
și estetic), Goldiș scrie : „Emi-
nescu nu s-a ridicat deasupra
timpului și a societății în care
a fost născut. Din contră, el
s-a adîncit în acel timp și so-
cietate", ceea ce este tot atît
de adevărat. Una din strînsele
legături ale poetului cu lumea
contemporană lui ar fi fost
realizată în planul concepției
despre viață. Analizînd „pesi-
mismul eminescian Goldiș
ti atribuie atît vieții neferi-
cite a poetului („împrejurări-
le sale personale"), cît și at-
mosferei spirituale a epocii
(„timpul în care trăim"). Căci,
după părerea autorului, „opti-
mismul fără margini" carac-
terizează raționalistul secol al
XVIII-lea. Mai apoi visurile
s-au năruit, iar credința în
forța rațiunii (vezi filosofia
lui Kant ori Schopenhauer)
s-a spulberat.
Fără îndoială că, în anumi-
te cercuri intelectuale (destul
de largi), o asemenea stare
psihică exista. Goldiș, însă,
generalizează neîntemeiat,
dtnd o monotonă imagine
sumbră unui secol care cu-
noaște apreciabile victorii ale
minții umane. în știință și
tehnică, și mai cu seamă in
stenica și tot mai ampla afir-
mare revoluționară a noii
clase proletare, care aduce cu
sine edificarea filosofici ma-
terlalist-dialectice, socialismul
ști'ntiflc.
O anumită unilateralitate și
fără suportul unei profunde
gîndiri personale. Pe aceasta,
Goldiș o vede mai puțin. La
poetul român nu apare o ab-
dicare intenționată de la
exercitarea voinței, așa cum o
cere Schopenhauer și cum cre-
de a o surprinde Goldiș. Poe-
zia Melancolie, de pildă, ex-
primă oboseala la capătul u-
eminesciana
nor crude lupte cu viața, nu
indiferența celui autoexilat în
liniștea absolută a sufletului.
Mortua est aduce frămîntata
îndoială hamletiană intre „a
fi sau a nu fi “ (. ... cine știe,
de este mai bine / A fi sau
a nu fi ?“). Iar finalul din
Luceafărul e numai o apa-
rentă și iluzorie retragere în
lumea de dincolo de pasiuni.
Din asemenea frămîntări su-
fletești și spirituale, din aceas-
tă, în fond, continuă dragoste
de viață a Iul Eminescu (fi-
rește, complex și multilateral
exprimată) se realizează, în
mare măsură, individualitatea
sa literară puternică.
Lectura lui Vasile Goldiș —
după cum am văzut : unilate-
rală. dovedește, totuși, capa-
citatea de a surprinde nuan-
țat anume aspecte, pe baza
unei temeinice culturi filoso-
fice, a unor apreciabile des-
chideri estetice și a unei evi-
dente și serioase originalități
de gîndire. Geniul poetic emi-
nescian a însemnat, înainte de
toate, pentru Vasile Goldiș,
un catalizator al energiilor
spirituale românești, imbold
și punct de plecare spre noi
cuceriri artistice, în perspec-
tiva dezvoltării limbii și cul-
turii noastre naționale.
Evident, ca profesor, acesta
a urmărit, prin familiarizarea
elevilor cu poezia eminescia-
nă, un scop instructiv, dar și
unul politic. El a căutat să
descifreze în opera poetului
acele simboluri capabile să
dinamizeze conștiința naționa-
lă, să mobilizeze eforturile de
luptă ale poporului. Scopul
popularizării lui Eminescu era,
în accepția lui Vasile Goldiș,
regenerarea conștiinței națio-
nale, fertilizarea gîndirii tran-
silvănene cu prețioasele idei
ale poetului, în vederea po-
tențării luptei pentru dreptu-
rile sociale și naționale. Nu
întîmplător, din încredințarea
lui losif Vulcan, Sn cadrul u-
nei adunări generale a „Socie-
tății pentru crearea unui fond
de teatru român", organizată
la Caransebeș la 30 septem-
brie 1889, Vasile Goldiș vor-
bește, în „Casina română",
despre viața și opera poetului.
El evoca pe Eminescu dintr-o
nevoie lăuntrică de certitudi-
ne, ca să ne primenim sufle-
tește și să ne întărim conștiin-
ța specificității noastre. Vasile
Goldiș era convins încă de pe
atunci că, numai datorită lui
Eminescu și prin dialogul im-
plicit deschis de el cu valo-
rile culturii europene și uni-
versale, cultura românească a
dobîndit o însemnătate pere-
nă, trainică, șl de durată.
Dragostea și pasiunea pen-
tru frumos, coordonate esen-
țiale ale personalității lui Va-
sile Goldiș, împletite cu aspi-
rația de a face din artă o tri-
bună militantă în slujba idea-
lurilor noastre naționale, au
generat o admirație constan-
tă pentru cultura și literatura
română și a altor popoare,
sentimentul apropierii de ope-
ra marilor scriitori, între care
Mihai Eminescu ocupă locul
de frunte. Privite și analizate
din unghi istoric, opiniile sale
despre viața și opera genialu-
lui poet își demonstrează cu
prisosință actualitatea.
între criticii și eseiștii ro-
mâni din secolul trecut. Va-
Strachină cenușie (Sec. III—IV Frcidoif — Timișoara).
sile Goldiș se dovedește a fi
exeget autorizat al lui Emi-
nescu, aici în Transilvania și
Banat. Fie că ne referim la
studiul și articolele închinate
lui Eminescu, judecata critică
a lui Vasile Goldiș nu se aba-
te niciodată de la menirea ei
înaltă, a artei lui Eminescu.
Evocîndu-i magia, „chipul său
lunar și amar zîmbitor", în
stare să dea expresie simțu-
rilor moderne și românești și
cu fluierul său poetic să ducă
aspirațiile noastre pretutin-
deni, „peste ape, peste punți,
peste codri de pc munți".
Prof. dr.
Ghcorghe ȘORA
rigiditate dovedește Goldiș și
în descoperirea influențelor
kantiene și schopenhaueriene
în opera Iul Eminescu Aces-
tea. incontestabil, există, și
Goldiș le distinge, uneori, cu
finețe și pătrundere. Ecouri
directe din teoria lui Kant
asupra spațiului și timpului
găsește el în Sărmanul Dionis
(„Nu există nici timp, nici
spațiu, — ele sînt numai în
sufletul nostru"). Tot aci vede
cu temei și teza lui Schoj>*n-
hauer, potrivit căreia numai
legătura logică deosebește via-
ța de vis („în faptă, lumea e
visul sufletului nostru"). Re-
flexe puternice ale concepții-
lor acestui filosof citește Gol-
diș și în poeziile împărat și
proletar. Scrisorile I și IV.
Glossa etc.
Dar marea originalitate a
lui Eminescu n-ar fi existat
DOR DE EMINESCU
Cind iți iubești nădejdile și neamul.
Cind urcă nemurirea in statui.	.
Ascultă cum recită rîul. ramul.
Sclipind dc dor din versurile lui x
Pe lespedea cuvintelor dc gală
Respiră suferința, val cu val,
Cind. la durerea lui universală.
Se vinde un regat pentru un cal.
Bat clopote-n clopotnițele țării
Și lacrima din gong sc-aprinde-n vînt.
Din virf dc munți pină-n plăminii mării
E unul Eminescu pe pămint !
Dar totul este fum și e poveste
Și muzica de sfere-i un inel...
Iar dacă Eminescu unul este
Noi sintem toți In cîntecul din el.
Ghcorghe ȘORA
convorbiri
Cu EUGEN URICARIU despre nimănui unui roman
— Vreți să refacem romanul unui roman al dumneavoastră ?
— Intîi apare ideea. E cel mai mare secret al unui scriitor
cum apare ideea. Desigur, un prozator este mai aproape de ex-
plicații decît poetul. Poetul se exprimă, prozatorul mai dă și
explicații. In general, ideea unei cărți cred că pleacă de la o
preocupare pur teoretică, să zicem o preocupare ideologică. Ideo-
logie artistică. Probleme fundamentale sînt puține. Probabil că
nu este nimic nou de spus. Important este cum spui. Fiecare
scriitor este preocupat de una din problemele fundamentale. Anu-
me ce înseamnă viața, ce înseamnă dragostea.
Și cînd mă apropii încetul cu încetul de scrierea unui nou
roman sînt preocupat foarte tare de una din aceste probleme
fundamentale și încerc să le văd prin prisma și prin experiența
proprie. Aceasta este singura și importanta problemă pentru mine
în acel moment. O carte la care țin foarte mult a apărut în 1974,
deci este cartea mea de debut. Și este o carte la care scriu in
continuare, căci sînt multe alte volume apărute, legale de această
primă carte. Deci mă refer la carte, nu la volum. Este cartea
despre „Vladia", care este un ținut mai mult sau mai puțin ima-
ginar, dar in care există niște personaje foarte vii pentru mine
și cu ajutorul cărora încerc să descopăr o soluție a acestor pro-
bleme fundamentale. Ca mecanism estetic, aș putea spune că eu
văd mai Intîi cartea. Văd spațiul, văd personajele și trăiesc efec-
tiv toată drama. Atunci cînd mă așez și scriu, îmi vine destul
de ușor, deoarece scriu ce am văzut.
— Dar cum vă documentați ?
— Mă folosesc mai ales de documente istorice, dar încerc să
nu se vadă că m-am folosit . pentru că eu cred că unul din ma-
rile pericole ale documentului este acela că este fascinant, și
multe cărți cu teme și subiecte foarte interesante sînt ratate din
cauză că se vede documentul. Scriitorul ajunge robul acestui do-
cument și, ca un fel de grefier, transcrie în limbajul lui ceea ce
există în documente. Pentru că am scris și cărți a căror acțiune
este plasată în timpuri mai vechi — de exemplu un roman des-
pre perioada postrevoluționară 1848—1850, în care personajele
umblă în Transilvania, în Italia, la București, deci am fost pre-
ocupat de drama acestor revoluționari, după ce revoluția s-a ter-
minat — de tragedia lor —, m-am documentat foarte mult, am
citit foarte multe volume, cărți de specialitate ; aș putea spune
că sînt un specialist în temă. Am citit cărți In italiană, în engleză,
dar oricum cred că pînă la urmă nu se vede nimic din toate aces-
tea în cartea mea, pentru că este o carte care se citește ușor, cred.
O carte care este subjugată documentului se citește greu și este
aproape inutilă. Pe mine m-a interesat foarte mult să fiu exact în
amănunte, nu în refacerea istoriei. Întotdeauna am scris romane
istorice, dar la marginea temelor mi-am luat răspunderea de a
gîndl contemporan într-un spațiu vechi.
— Cum încheiați o carte ?
— întotdeauna o carte începe cu sfirșitul. Cel mai clar pentru
mine este cum se termină o carte, pentru că acolo este sensul
simbolic al cărții. Și este exact corolarul ei. Și apoi mă întorc —
în finalul cărții trebuie să apară problema teoretică bine spusă,
metaforic, dar bine spusă. Și în cazul acesta nu poate constitui o
problemă finalul, pentru un om care a gîndit clar cartea. Cred
că e mai greu să scrii prima frază. Începutul e cel mai greu lucru.
El dă tonul.
Dacă mă preocupă soarta cărții pe care am scris-o ? E dificil
să răspund. Dacă voi spune că nu mă preocupă, poate jignesc pe
critici și pe cititori. Dacă spun că mă preocupă, nu sînt cinstit.
Nu pot să spun că sînt indiferent, dar cînd am terminat o carte,
mă gîndesc la altceva. La următoarea. Și cel mai mult mă inte-
resează reacțiile întîmplătoare. De exemplu, mă întilnesc cu ci-
neva, care nici nu știe cine sînt, și în discuție el vorbește despre
o carte de a mea. Mi s-a întîmplat, mai ales în tren. — Nu sînt
îngrijorat dacă în presă critica nu a fost de acord cu o carte de a
mea. pentru că nu vreau să scriu doar capodopere. Dar mă inte-
resează foarte mult reacțiile confraților, adică ale prozatorilor,
pentru că vreau să discut cu profesioniști. Ceea ce am gîndit, ceea
ce am simțit n-am cum să comunic sută la sută. Dar modul în care
am exprimat se poale discuta.
— Ați scrie la fel acum o carte de acum 10 ani ?
— O carte este confesiunea unei stări de echilibru din acel
moment. Este un fapt istoric, cu caracter istoric.
— Ce pregătiți în perspectivă ?
_ vreau să continui acel ciclu al .Vladiei", din care am scris
deja vreo 5 cărți. De fapt, acest ciclu încearcă să cuprindă evo-
luția sentimentului istoric și a conceptului de putere, de la primul
război mondial pînă în zilele noastre. Deci, am cîteva cărți cu
tema primului război mondial, apoi urmează perioada anilor ‘20,
acum lucrez la o carte despre anii '30, o carte despre zilele noastre
a apărut deja, — deci nu e un ciclu care apare în mod cronologic,
dar eu cred că dacă voi fi sănătos și voi ști cum să lucrez, să în-
cerc să fac o frescă a societății românești din punctul ăsta de ve-
dere, al evoluției, al sentimentului istoric.
Pe lingă aceasta, urmăresc și reconstituirea unor momente
fundamentale în evoluția societății noastre. Am scris o carte —
precum am spus — despre perioada postpașoptistă, în care îneerc
reconstituirea atmosferei și a concepțiilor acelor oameni, din
perspectiva zilei de azi ; am scris o carte despre Horea, în care
spuneam lucrurile cumva altfel de cum s-a scris pînă acum. M-a
interesat în acea carte mai ales psihologia și să descopăr senti-
mentele adevărate ale lui Horea, nu ale acelui care a fost un lider,
ci ale omului Horea, ale acelui om care a devenit lider. Și acum,
aș vrea, dacă voi avea timp și dacă am să pot, să scriu o carie
despre ultimii ani din viața lui Avram îancu. Deci, vedeți că mă
ocup de zone mai puțin cercetate. încerc să descopăr subtextul șl
valoarea omenească a acestor personaje ilustre ale istoriei, care,
vrînd-nevrînd, ajung la un fel de stereotipie. Vreau să descopăr
dimensiunea umană a acestor figuri deosebite.
Miko ERWIN
ORIZONT
O 4 •
Neboișa Popovici ® P E M A L
Venea adesea aici pe malul ciulul
cu tufe nuci și cu flori de cîmp rare.
Riul curgea sub picioarele lui domol și
liniștit, dar știa citeodată să zburde, să
izbească, să năvălească amenințător cu
ape tulburi. Răminea ore intregi spri-
jinit de toiagul său și urmărea cercurile
de apă, săriturile peștișorilor argintii.
Atunci, dindu-și seama că iși pierde
vremea așa, cu nimica, iar acolo jos,
in rădăcinile sălciilor, se preumblă
crapii leneși, se ducea In colibă, scotea
vîrșiile și le punea pe locurile știute,
iar el iși căuta butucul, pe jumătate
putred, să se așeze. îi plăcea singură-
tatea, mirosul apei, peisajul adormit
care se pierdea in întinderi galbene
De fapt, de singurătate se temea mai
mult Cum asta, gindea, cum să se
despartă de sat, de amurgurile al-
bastre, cind ziua se rupe de noapte
cînd totul se topește în umbre și întu-
neric. De aceea, el. Sever, n-a înțeles
imediat de ce inginerul insista să vină
aici pe mal.
„Vei avea grijă de motor, să dai
drumul la apă, să adape grădinile"
Ține minte că a spus inginerului că ei
nu este bun de această treabă, că slnt
alți oameni mai tineri, mai îndemînâ-
tic; pentru mașinăriile astea, că el nu
dorește să facă vreo pagubă.
Inginerul i-a întors vorba că lucrul
la motor nu-i deloc complicat, moto-
rul lucrează ca și ceasul, doar trebuie
să fie alimentat la timp, și totul va fi
In ordine. Pe urmă — adăuga ingine-
rul — dumneata ești un om conștiin-
cios șl gospodar, pentru treaba asta
tocmai un asemenea om ne trebuie".
Ii plăcură vorbele astea. Acceptă. Se
duse la rîu. Asta e al patrulea an de
cînd vine mereu aici. E adevărat, de
cu toamnă, cind se anunță cocorii,
cînd i se face frig la picioare, se în-
toarce acasă. Restul s-a întîmplat așa
eum a zis inginerul. Probleme cu mo-
torul n-a avut. Prin țevile groase apa
curgea In grădină. La început, spre
seară, venea Dumitru să-l anunțe cînd
trebuie să dea drumul la apă. Pe ur-
mă mergea el peste dîlmă, în grădină,
scormonea cu degetul pămintul și cău-
ta rădăcina plantei. Nu mai avea ne-
voie dc Dumitru, slobozea așa cum
credea el de cuviință și nu greșise
niciodată. Deși in primăvara asta era
secetă, legumele s-au făcut — avea apă
destulă. Inginerul venea peste holde
pe mal, asculta turuitul motorului și
tăcea. O dată parcă in treacăt spuse
inginerului că ar ti bine să curețe
malul, să curgă apa mai slobod, mai
ales cînd e vremea de secetă. Ingi-
nerul îl privi curios și spuse că se va
gîndi la aceasta, dar a doua zi trimise
oamenii și făcuse tocmai așa cum a
spus el, Sever Așa a fost în primă-
vara aceea. Dar in luna mai a anului
trecut n-a fost așa. Taman începură să
pună roșiile, el văzu că riul s-a schim-
bat brusc, s-a tulburat și curgea nă-
valnic. N-a spus nimănui, să nu facă
larmă în sat, poate că doar i s-a părut
așa, deși era îngrijorat și un presenti-
ment rău îl prinsese Spre seară auzi
cum apa vîjîie, urlă, cum urcă pe dîl-
mă mereu. Fugi în sat, veniră oamenii
cu hîrlețe, lopeți, felinare Se ridică
satul, stăteau la pîndă pe dîlmă Co-
liba i-a fost luată de apă. au scăpat
totuși motorul, teglndu-l cu fringhii și
ridicîndu-1 pe dîlmă Așa a fost In
noaptea aceea, dă doamne să nu se
mai întoarcă niciodată. Altfel. în
timpul zilei. îndeosebi vara, e frumos
pe rîu. Nu e singur Mai trece lume
pe aici, grădinarii, știu ei de ce. ti
aduc primele roșii și lubenițe, vin ai
lui, cu mîncarea caldă la amiază, vin
copiii să se scalde, aici unde-i nisipul
mărunt și apa limpede
Dar mai mult, ii place cînd vin oră-
șenii. Mulți își zic că sînt pescari, deși
el, Sever, își dă seama că nu sînt, cu
toate că au undițele noi, cumpărate de
la magazin. Mulți vin să iasă din oraș,
să se găsească în natură, cum își zic
ei, și atunci vin aici să petreacă, să
bea coniac, să se zbenguie de parcă
sînt niște copilandri neastîmpărați.
Nu-i plac asemenea oameni, cînd îi
vede cum se comportă, el caută să-l
liniștească. îi îndrumă cum se cuvine
omului mai în vîrstă, și-i ceartă ușurel
Dacă nu ajută vorbele blînde. atunci
el le scoate rucsacurile din colibă, cu
lucrurile lor cu tot, încuie ușa și le
spune să-și caute un alt loc. Petrecă-
reții nu înțeleg de unde această întor-
sătură. „Ia uită-te la moșul...", zîm-
bcsc chipurile, nevinovați, dar Sever
rămîne grav și mut și oaspeții nepof-
tiți pleacă. Altceva e cînd se nimeresc
oameni serioși. Atunci se învrednicește
să le facă mîncarea, scoate mai de
vreme vîrșiile ca să mal prindă un
pește pentru ciorbă, știe el cum le pla-
ce orășenilor să mănînce tn aer curat
Da mai mult îi place lui Sever să
asculte vorbele acestor oameni, cînd
se culcă pe fîn lingă colibă, sub stelele
bune, la focul ce încă pîlpiie. Atunci
mai aruncă și el cîte o vorbă cu cos-
mosul, cu bombele astea, cu lumea
care s-a învolburat. Oamenii aceia îl
iau in serios, se' simte măgulit pentru
atenția lor și-i pare rău cînd pleacă,
tot îmbiindu-i Bă vină din nou. Iar
cînd nu e nimeni pe mal se lasă pra-
dă amintirilor 11 duc amintirile, îl duc.
uit» ca pana asta, ca coaja de nucă,
ca frunza uscată ce plutește acum pe
rîu. Cu mulți ani în urmă, demult, de-
mult. cind era mic l-a împins Milan în
M1BAELA OANA STRADȚ : Belșug.
apă Nu știa să înoate, riul crescuse,
dădea din miini. din picioare, striga,
chema. înghițea apa și se scufunda. Nu
știe cum s-a pomenit pe mal, capul îi
zvîcnea pulernic. simțea un gol imens
în stomac, iar lîngă el stătea chircit
Jivan cu hainele ude șl-1 privea drept
în ochi, parcă dorise să pătrundă în
sufletul lui.
în amiezile calde îi apare acest
drum, cindva lucios, bătătorit, acum
năpădii de Iarbă, care se lasă de pe
dîlmă spre rîu. Pe acest drum îi plă-
cea să călărească, cînd, la prînz,
aducea caii la adăpat. Călărea în galop
caii suri, încercînd în zadar să-i umfle
vîntul cămașa, să-i facă răcoare pe
umeri. Pe urmă, caii, slobozițl, intrau
în apă, trăgeau aerul cu nările moi,
scuturau coamele, loveau cu coada
muștele și se lăsau ușor în apa călduță
a riului, în timp ce el înota încet pînă
la celălalt mal.
Stătea apoi întins pe iarba încălzită,
uitat dc păsările ascunse în umbra
deasă. Parcă a foșnit ceva, a pocnit o
creangă și, deodată, s-a auzit an glas,
un firicel de cîntec ce creștea, venea,
se pierdea și iarăși venea șl iarăși se
rupea. Cîntecul venea dinspre holdele
de cucuruz care tocmai începeau să se
gătească cu ciucurii albi, se auzea cînd
mai tare, cînd mai slab, dar se apropia
tot mai mult. Copleșit de soare, de
oboseala plăcută, îi fu lene să se ri-
dice. Cîntecul încetă brusc și doar niș-
te pași se auzeau pe iarba moale și
niște rîsete de fete tinere.
— Flăcăi așule 1 auzi el ca un ecou.
Deschise ochii, dar nu văzu pe ni-
meni.
Se făcu că doarme și simți că o gîză
îi umblă pe față, vru s-o dea de pe
obraz, dar prinse în degete un firicel
de iarbă și auzi clar :
— Dormi, dormi, în plină zi
Sări buimac, i se umplură ochii de
lumina năvalnică, dar o recunoscu nu-
maidecît pe Anca, rîzînd cu hohote.
- Tu ești ?
— Eu sînt. Halal flăcău, am să te
spun la toți, am să te spun la toți,
turuia ca o școlăriță. Atunci el o prin-
se de* mină și o amenință.
— Să nu mă spui, să nu mă spui...
Se dădu la o parte, parcă dorind să
se ferească de el și sînii-i se mișcară
sub rochie, scurt, ca un val mic, ne-
așteptat. O prinse, o îmbrățișă, o nă-
pădi lacom cu săruturi. înăbușindu-i
chicotele...
Stă acum aici pe mal, ars de soare.
Singur. I se umezesc ochii de aminti-
rea aceasta. Doamne, parcă ieri a fost,
se minuna el, și cum ține bine minte
întîmplarea aceasta. Au fost și alte în-
tîmplărl, îi vin în minte șl alte amin-
tiri, dar nici una nu-i atît de dragă,
duioasă, clară, de parcă o trăiește acum
aievea. C'im vine asta ? De ce ? Era
frumos, tare frumos, de aceea i s-a
păstrat neștirbită în minte, gîndește
Sever, privind moale și blind departe,
în zări, pe lîngă riul care curge, curge
domol.
Prezență firească—profesorul
Un om, un profesor șl amin-
doi împreună, cel dinții l-ajută
celui de al doi’ea să fie. să
poată fi, să-și reveleze ome-
nescul, entuziasmul continuu,
fervoarea și pasiunea, acea
forță vulcanică capabilă să
încălzească, să dinamizeze de-
mersurile instructiv-educatlvc
în abordarea uneia din cele
mai abstracte stlintc. matema-
tica
Osmoza om-educator cu pre-
valarea omului, la profesorul
Mihai Haivas ține, in cazul
său, locul de direcție, axul ac-
telor și acțiunilor educative
umanizate și transformate
concomitent tn mijloc și fina-
litate in tot ceea ce proiec-
tează și realizează. însuflețit
de o atare stare de grație —
profesorul are tn vedere per-
petuu copilul sau ttnărul. cu
deosebire omul, gîndirea lui.
stimularea și formarea sa tn
raport cu cerințele societății
noastre socialiste.
Cazul colegului nostru este
identic cu acela al unor crea-
tori rămași fără biografie,
deoarece aceasta a fost subli-
mată in operă, întocmai cum
viața sa a fost absorbită de
elevii săi, chiar dacă nu in
toate vinurile matematicieni
sau ingineri, tocmai pentru că
el a avut in vedere omul, ca-
litățile gîndirii sale — rapidi-
tatea, larghețea, suplețea, com-
prehensiunea, creativitatea etc
Absolvent al Facultății de
Matematică-Fizlcă din Timi-
șoara. promoția 1951. tinărul
viața școlii
acela de atunci, bine făcut, cu
ochii ageri, scrutlnd orizontul,
animat de dorința de a fi, de
a fi înainte de orice dascăl de
„socoată". a fost repartizat la
Școala de 7 ani mixtă din co-
muna Vinga, județul Arad,
unde a predat pînă tn anul
1953 matematica șl fizica.
Conștient de valoarea sa, das-
călul de atunci a solicitat să
fie transferat in Timișoara,
pentru a preda matematica
intr-un liceu. Dorința sa co-
incidea cu necesitatea, deoa-
rece devenea vacantă o cate-
dră de matematică de la Li-
ceul .CD. Logo", pentru care
a optat
El și-a dut insă seama că va
munci de acum în alte condi-
ții intr-un liceu cu o deose-
bită tradiție. Definitiv din
anul 1959, se înscrie în 1965
la gradul 11 și i se acordă în
condiții onorabile examenul
Meritele sale slnt consfințite
an de an de absolvenții săi
care-l venerează și-l urmează,
șt oficial, cînd i se -acordă
titlul de „Profesor fruntaș".
In 1977 i se acordă gradul I.
O evoluție firească, pe deplin
meritată în sensul calității si
a convingerii că, a-l învăța
pe elev, a-l învăța să învețe
constituie un mod de aborda-
re pedagogică. Optica sa. cu-
noscută de toți colegii, este
că nu poți să înveți pe altul
fără să știi tu însuți, evident
matematică.
Profesorul a înțeles și în-
țelege. de pildă, că moderni-
zarea predării învățării mate-
maticii nu se poate realiza de
la sine, ci numai prin aportul
nemijlocit al dascălului. Atin-
gerea performanței „self-
•nade-men“~ului presupune stă-
pînirea propriei tale ființe, a
gîndirii și limbajului matema-
tic, a matematicii. însăși, co-
rolar al muncii, sutelor șl
miilor de exerciții și de pro-
bleme. rezolvate sistematic și
diacronic, independent Numai
astfel poți ajunge să zici
„omnia mea mecum porto" ftot
ce-i al meu port cu mine),
pentru că înțeleg, pentru că
știu șt am înțeles matematica
In acest spirit a participat
profesorul la reuniunile pro-
fesorilor de matematică din
liceu, municipiu sau județ ori
la acelea în cadrul cărora au
fost dezbătute programelb șl
manualele spunîndu-și cu
franchețea cuvenită opiniile.
Nu a apucat să le adune în-
tr-o culegere ori într-o carte
anume, tocmai pentru că
timpul său l-a acordat cu pri-
sosință elevilor săi, astăzi ma-
tematicieni, cercetători, cadre
universitare, ingineri ori pro-
fesori, investiții la fel de pre-
țioase chiar dacă nu de fiecare
dată au fost și recunoscute.
Ne vine greu de obicei să re-
cunoaștem că datorăm ceva
și altora, de aceea, profesorul
Mihai Haivas nici nu-și arogă
vreun merit în formarea ace-
lora care i-au fost elevi. Lă-
crimează Insă ori de cîte ori
află de la ei sau de la alții
despre succesele lor. Undeva
In străfundul sufletului său se
simte coautorul. lor, fără să-și
asume însă cumva vreun me-
rit uparte. Prezență firească,
profesorul și comunistul Mihai
Haivas se remarcă astăzi, ca
și ieri, drept unul dintre cei
mal buni colegi, sprijin al
conducerii liceului, o prezen-
ță activă în sînul organizației
de partid, un om consacrat în
aceeași măsură și cu aceeași
afecțiune activității ce se des-
fășoară în școală, gata orlcînd
să sară tn ajutorul colegilor
și al părinților cu tot ceea ce
crede șl simte el că e necesar,
întotdeauna apropiat, dar nici-
odată familiar, el e conștient
că intimitatea spirituală înal-
ță, durează, în timp ce fami-
liaritatea prea fățișă dărlmă,
Acesta este colegul nostru,
evident, nu doar un matema-
tician, ci, în primul rînd, un
profesor, pătruns de semnifi-
cația îndatoririlor multiple pe
care această funcție le solicită
dc la noi mereu la cote tot
mai mari. El se străduiește să
le îndeplinească cu conștiin-
ciozitate spre binele elevilor,
al școlii și al societății noastre
socialiste, ba poate rcproșîn-
du-și că dă prea puțin, în ra-
port cu ceea ce simte el că ar
putea și ar mai trebui să dea
la rîndul său generațiilor de
mîine, la formarea cărora con-
tribuie cu prisosință și devo-
tament
Prof. dr.
Pavcl PETROMAN
5 O
ORIZON'
Titus Andronic
ARȘIȚE
iii ttniu al monotonei ploi —
hui
•lai lumină — și sete.
|CASA DE LUMINA
bemnul vechi parcă aud
Iad o rază
tnrătatea mea
* mutat orele
Itarea ci de lumină
tine timp.
MATINALA
DabH o carte o închid pun semn
Kni toate diminețile de nisip.
•■tulc, ce arzi, tu cc-ai să-mi
spui ?
■*Mra ninge pe albastre statui
te— —
iH/rrea M. Pop
3=-— ~
PATRIA ȘI POETUL
nra poet, patria-i
«tensă casă
■Murată-ntr-un simbol
ni, galben și albastru.
Pini patrie, poetu-i
•jMghetoare
tn «figurată-u cintec
Minrupt
| ARTA POETIC A
Mi scăpat din miini tăcerea,
ateul pe podea fără zgomot,
țillncepiit să curgă.
ioturi nesfirșite,
peitrăzi ți printre oameni.
Dtsiun< i.
Mmele mi le scriu
făt cuvinte
șh mult mal frumoase așa.
TEMATICA POEZIEI
Lui Marin Sorescu
P«tru a scrie un poem ai nevoie
de creion
șl h hirtic.
altfel poemul rămîne necunoscut
pedru ceilalfi
sat dacă îl transmiți cuiva
pe cale orală.
ala riscul
de nu-l mai recunoaște j
dat, totuși.
ai refon ți hîrtie. nu-i destul,
iniile ca tu
să ivrbești cu tine sincer, deschis,
aman nu poți vorbi decît in
clipele
deliddilale maximă;
să-l spui ție însuți tot ce știi
țited
e-S putea interesa și pe altii.
«II vorbești
caii țl sincer și frumos
dește tine;
d<. k ai spus tot cc se poate
spune,
wdUk•le eu aceeași sinceritate
despre ea
dad iubești,
dar bine, poate că cel mai bine ar fi
să le vorbești
lorfcspre el înșiși
(fWruia in parte}
artlnsă
noul după ce ai acumulat
o experiență
dorială
Grigore Scarlat
CUVINTELE
LIMBII ROMANE
Cit o pară cu miez roșu —
Cuprinsă sub snopul razelor dc lună,
Și încet ademenind anotimpul —
Vara, suverană, în nemărginirea ei!
Cit această pară cu miez roșu.
Pe care o asemui cu un meteorit,
Domolindu-sc in frunzișul răcoros
Pc care îl presimți din depărtări.
Este inima ta. inima mea.
Zvicnind sub spuza de stele
Și purtînd năvalnicul fluviu
al singelui
Spre mările, pierdutele cerești.
Nici tu, din inalturi.
Și nici tu din hăuri obscure.
Nu-i vei strivi frumusețea
Pe nici o coadă — strîmbă —
de secure.
Cuvintele limbii române
Sînt perele cu miez roșu ale
acestei veri.
Mii de inimi aprinse
In ținutul dintre mare și munții
auriferi.
Gravură de ARIADNA TACULE8CU
* Începînd cu numărul de față, revista „Orizont" iși propui
să publice fișelc-portret ale Dicționarului scriitorilor din aceas-
parte a țării (dicționar inițiat de Asociația Scriitorilor din Tim
șoara). Adresăm, deci, autorilor cc se află în posesia chestionar’
lui, rugămintea de a ne pune la dispoziție datele bio-bibliografi-
solicitate.
BtUL
11 simt cum intră in oraș
Ca un bătrin ce s-a resemnat.
Un timp intirzie, un timp răminc.
in Sătmarul cotropit de vreme.
Astfel, mi se pare acest fir de apă —
Dulce cum sint toate in Ardeal,
Trccind prin lume și prin ccr.
Venind din ochiul cristalin al
muntelui.
Unda iui poartă respirația
căprioarei,
Botul acela aplecat asupra apel
Ca intr-o rugăciune a viețuitoarelor
Și a contopirii de milenii.
Posac, se îndreaptă spre vărsare.
Spre neantul lui dc fiecare clipă.
Triumfător ca un fulger
își neagă neființa la izvoare.
O, virata lui fără virstă
Și moartea lui fără de moarte,
O, mugetul lui dc animal tinăr,
Cutremurind zările, adine, departe !
țAranii
De-a lungul timpului un stol
Dc păsări mari, din vremi
imemoriale.
Sau osia pămintului
Rotind planeta albastră către soare.
O marc Ungă mare s-ar ivi
Dacă sudoarea lor s-ar aduna intre
maluri.
Treziți din somnul istovitor
Cînd secera lunii le trece prin
palme.
Și pentru totdeauna
Embleme pe treci nd veacurile
in risipă.
Vise dc spice, cetini și ape.
Iezere din cer în ochii lor.
Fără de ei nu este viață
Și nici un legămint nu are temei.
Cit de simpli sînt,
Cît de umani și cît de înțelegători !
DICȚIONAR LITERAR
lldico Achimescu
Laurian
Lodoabă
UN LAMÎI
Șesuri pieptănate dc vint
Pe unde scrie Tibiseum
Smochini rodesc
Unde apa povestește.
Pe ziduri.
Cireși dc flăcări aburesc
Neuitata copilărie.
Călătorie
Pină-n nocturna vale.
Și iată orașul
Ziaristă, prozatoare, traducătoare, Uda Aciumescu s-
născut la 15 martie 1942 în Timișoara. își semnează, uneori, art
colele din presă cu pseudonimul Ioana Viat'. A absolvit Facultate
de Filologie a Universității din Timișoara. Este r
dactor de rubrică (secția cultură-învățămint) la ziarul „Drapel
roșu". Debutează în 1968 cu proza întoarcerea („Argeș", 9). In 19'
îi apare, în volumul colectiv Toma Caragiu. Poeme și alte conf
siuni (Cluj-Napoca, Ed. Dacia), interviul intitulat Numai gindul.
i (p. 72—75).	.
Debut editorial cu romanul Un om cu numele meu (Timișoar
| Ed. Facla, 1983). S-au remarcat capacitatea de a fixa „un cad:
autentic și veridic de mișcare pentru personajele sale" (Odangi
1984), mobilitatea planurilor și a decorului, aderența la realitat
Titlul însuși evocă „dialectica acelorași principii ce dirijează îi
tregul discurs : individual/social : descripție/lnirospccție ; lucid
tate/afectivitate" (Dorcescu, 1985). Profesiunea de gazetar își pui
amprenta asupra acestui roman de debut. Cea de a doua carte
scriitoarei — Romanță cu busolă, Timișoara, Ed. Facla, 1986
înmănunchează un număr de proze scurte. Comentatorii au sen
nalat „analitismul de calitate" (Rachieru, 1987), diversit
tea mediilor sociale și a tipurilor umane investigate, „de
chiderea spre omenesc" (Odangiu, 1987).
Traduce din limba maghiară în limba română : volumul <
proze scurte Amiază cu flori de Maria Pongrâcz (Timișoara, E
Facla, 1985) și romanul Rătăcitorul de Majtdnyi Mihăly (în col:
borare cu Maria Pongrâcz), Pancevo, R.S.F. Iugoslavia, Ed. Libc
tatea, 1986.
Referințe critice
Marian Odangiu. Biografia unui personaj, „Orizont", 11/1984
Horia Pătrașcu, Un debut de excepție, „Flacăra", 23 martie 1984
Grigore Scarlat, Un om cu nuinclc meu, „Steaua", 6/1984 ; Vioi
Marineasa, Dincolo dc reportaj, „Forum studențesc", 6/198-
Eugen Dorcescu, Un om cu numele meu. „Convorbiri literare
2/1985 ; Mandics Gybrgy,. Amiază cu flori. „România literară
12/1986 ; Marian Odangiu, Romanțe dc familie, „Orizont", 3/198'
Adrian Dinu Rachieru, Romanță cu busolă. „Familia", 3/198’
Grigore Scarlat, Romanță cu busolă, „Steaua". 1/1988.
Olimpia BERCA
Pină-n stele.
Continuu periplu.
Primăvara intirzie.
In munții Aninei,
Prin aburul rece
Foșnesc pinii.
Inima se zbate
Ca o aripă de fluture
In nișa pieptului
Un lămii cu frunze-n lacrimi
A infiorit pentru prima dată.
Suflet suav
ALGEBRA MATINALA
Resturi dc dialog,
ca un ecou
dc mult uitat,
mă surprind.
Depărtări privind,
cu explozii solare,
un meteor își expiră
beteala de hiacint.
Și cearta imaginară
din aria fecundă dispare
ca piatra aruncată
in lacul dc munte,
ce lasă urme geometrice
pc frunte.
in această algebră
matinală.
DESEN
Desen cu lună plină
din placenta stelară rupt,
la frontiera dintre poezie și vis
canonice orc încă respiră
Intre ERKARE și alergare,
prin fluturi dc silabe,
desculț, intru in iarna
proaspăt cernută.
In linia constantă a editării operei unor scriitori român
Editura „Facla" a scos de curînd un amplu volum de „Poezii" c
Șt. O. losif, ediție îngrijită, tabel cronologic și referințe critic
de Alexandru Ruja. Selectînd din opera poetului piese liric-
epice, tălmăciri din marii poeți europeni, criticul a închegat u
volum rotund din opera lui Șt. O. losif, a scos la iveală, prin r<
ferințele critice selectate cu grijă, imaginea pregnantă a poetuli
și omului $L O. losif.
Poet ivit la cumpăna veacului, cînd eminescianismul era înc
atotputernic, iar steaua lui Coșbuc suia pe boltă, strălucind cu
intensitate de primă mărime, Șt. O. losif, a durat, prin poezia lu
o punte lirică între cei doi mari poeți români trimițînd, totodaf
impulsurile sale poetice spre cei care aveau să apară după el, ui
Goga, Topîrceanu, Blaga, ba chiar și Bacovia. In universul să
liric, deși de un tip „minor" și de o extremă simplitate, se re
găsesc, în nuanțe, fulgurărl și impulsuri incipiente, mai toți mari
poeți de mai tîrziu. Rafinat bijutier al versului și un traducăto
exemplar, în care, poate, s-a pierdut marea personalitate ce ar 1
putut da la iveală valorile liricii universale in extenso, Șt. O. losî
a cultivat, printre primii, în poezia noastră, tonuri, nuanțe, spe
cificuri, culori și tendințe extrem de diverse, fiind, prin toal
acestea, deși, nu un poet de primă mărime, și nici un vizionai
totuși un înaintemergător.
Atent la acuratețea textelor, la structura culegerii, reprodu
cînd creația lirică după edițiile princeps și punînd în pagină, c>
o deosebită strădanie și pregnanță, un tabel cronologic al vieți
și operei poetului, Alexandru Ruja, prin devotamentul său exem
plar și grija înaltă, depuse la editarea acestui volum, merită toat
stima noastră și a publicului cititor, chemat spre cunoașterea ș
familiarizarea sa cu poezia luminoasă, atinsă de melancolia unu
incurabil dezrădăcinat, dar, totodată, și de accentele patetic
patriotice, ale unui suflet suav, un mare iubitor de oameni, d-
peisajul românesc și de Istoria lui.
Ion AR1EȘANU
ORIZONT
• 6 @
Dr. DOINA BENEA
Continuind cercetările mele de la
Tibiscum (Jupa din județul Caraș-
Severin), începute in anul 1975, am
efectuat primele săpături din așezarea
civilă de pe malul drept al rîului Ti-
miș. Pentru aceasta am întreprins in-
vestigații în imediata apropiere a dru-
mului imperial roman Tibiscum-Sarmi-
zegetusa, cu care prilej a fost identifi-
cată o clădire impunătoare, ale cărei
dimensiuni încă nu pot fi precizate, cu
excepția lățimii ei care este de 10,5 m.
Datorită lucrărilor agricole curente, zi-
durile clădirii sînt distruse pină aproa-
pe de bază, ceea ce a determinat și
deteriorarea interiorului acestui edifi-
ciu. Clădiri similare cu cea în discuție
sînt cunoscute în toate așezările roma-
ne cu caracter semimilitar, de tip
Vicus. Prin investigații de suprafață
am identificat un număr mare de clă-
diri de natura acesteia, dispuse para-
lel cu cea cercetată prin sondajul efec-
tuat anul trecut și avînd fațada spre
drumul imperial. Aceste descoperiri,
asociate cu cele zece clădiri de pe ma-
lul stîng al rîului Timiș — cu toate
modificările constructive suferite in
veacurile II—III — evidențiază întin-
derea deosebită a vicus-ului tibiscens
care, în secolul al IlI-lea. a primit ran-
gul de municipium.
Materialul arheologic descoperit con-
stă mai ales din ceramică fragmentară,
de culoare roșie și maronie, nu prea
fină în compoziția pastei, ceea ce con-
stituie un indiciu al datării ei mai tîr-
ziu — înspre mijlocul secolului al
IlI-lea, fapt confirmat și du o monedă
romană din bronz, databilă din aceeași
perioadă. Materialul ceramic ne oferă
observații interesante, întrucît prin as-
pectul său este cu totul diferit față de
cel descoperit, pînă acum, In castru și
în așezarea civilă de pe malul stîng al
rîului Timiș. Deși e lucrată la roată,
ceramica aceasta conține mult degre-
sant mare în pastă, mai ales pietricele.
Cană daco-romană
(sec. IV, Freidorf — Timișoara)
Formele tipice de vase sînt oalele de
dimensiuni medii, cu buza răsfrîntă,
din pastă neagră sau roșcată. Uneori
prezintă, ca motive de decor, striuri de
linii drepte sau linii tn val. Străchinile
sînt din pastă cărămizie, cu multe
pietricele in compoziție, buza bombată
în afară, corpul drept In cantitate
mare apar fragmente de patere, lucra-
te din pastă cenușie — neagră cu dre-
sant, avînd baza canelată. Rar apar
fragmente de amfore. în toate secțiu-
nile s-au descoperit fragmente din ce-
ramică dacică, lucrată cu mîna. dintr-o
pastă neagră, cu pietricele mari, albe,
sau dintr-o pastă roșie in profil și
neagră în exterior. Fragmentele provin
mai ales din oale de mici dimensiuni,
avînd pereții ușor curbați și buza abia
răsfrîntă. Ca motive ornamentale ne
apar alveolele și brîul crestat.
Întreaga ceramică de aici denotă o
oarecare neglijență In realizarea vase-
lor (chiar și cele lucrate la roată care
prefigurează ceramica romană tîrzie)
ceea ce ne indeamnă să considerăm că,
într-o zonă apropiată, exista o așezare
autohtonă dacică, aceasta păstrîndu-și
anumite forme de exprimare, prin ce-
ramica lucrată cu mîna, prin specificul
decorării acesteia.
Clădirea a fost construită în prima
jumătate a secolului al IlI-lea. Aceasta
prezintă urme de refacere după incen-
di puternice ; a fost abandonată tot
In urma unui asemenea incendiu. Ul-
terior, într-una din încăperile sale, fo-
losindu-se parțial zidul din incinta e-
diffciului ca perete de sprijin, a fost
construită o locuință cu podea de lut,
care, prin materialul arheologic desco-
perii, se datează in perioada de după
retragerea romanilor din Dacia. Este
pentru prima dată cînd am descoperit
o locuință daco-romană, construită In
această manieră. Construcți se pare
că a avut un caracter oficial, presupu-
nerea fiind susținută de apropierea ei
de drumul imperial către care are dis-
pusă fațada. De remarcat folosirea. In
continuare, a țiglelor pentru acoperirea
acestei încăperi, dar, ele, deși respectă
forma și dimensiunile celor romane,
nu mal au aceeași calitate a pastei,
fiind foarte friabile. De obicei, tn clă-
dirile de pe malul stîng al rîului Ti-
mir s-au descoperit mai multe refplo-
slri la unele edificii care vizau însă
noi compartimentări efectuate prin o
serie de ziduri seci. Aceste amenajări
t PATRIMONIU * PATRIMONIU >
Cercetări arheologice
în sud-vestul patriei [II]
• MĂRTURII PRIVIND CONTINUITATEA Șl UNITATEA
POPORULUI ROMAN
constituie dovada Incontestabilă a pre-
zenței populației daco-romane pe vatra
anticului oraș Tibiscum, în secolele
III—IV.
Efectuînd cercetări arheologice de
salvare la Criciova, am identificat o
nouă așezare daco-romană, databilă din
secolele III—IV, aceasta avînd un pro-
nunțat caracter meșteșugăresc. A fost
depistat un cuptor de redus minereu,
descoperire deosebit de importantă,
pentru că atestă pentru prima-dată re-
ducerea minereului de fier rezultat
prin exploatarea zăcămîntulul din
Munții Poiana Ruscăi, zonă pînă acum
necunoscută din punct de vedere ar-
heologic. Tn apropierea instalației de
reducere a minereului au fost găsite
lupe de fier ale zgurii metalifere pre-
linse pe bucăți de chirpic, provenite
din pereții cuptorului. Pe baza mate-
rialului ceramic — fragmente de vase
și o ceașcă dacică — ca, de altfel, și
pe baza unei piese de podoabă (fibulă)
această instalație se datează înspre
sfîrșitul secolului al IlI-lea, începutul
secolului al IV-lea.
Analizarea materialului ceramic de-
notă folosirea in această comunitate
autohtonă daco-romană a ceramicii tra-
diționale, lucrată cu mina. Statistic,
ceramica dacică este îh proporție de
89%. Puțina ceramică romană probabil
că a fost utilizată ca obiect de lux.
In preajma cuptorului au mai fost
descoperite o cute de gresie, două cu-
țitașe de fier, mărgele de sticlă prove-
nite din atelierul de la Tibiscum, da-
tabile în veacul al IlI-lea. Spre nord,
la o distanță de 2,5 m de la instalația
de redus minereu, a fost identificată o
locuință. Așezarea de la Criciova este
prima descoperire de acest gen de pe
raza județului Timiș, avînd un carac-
ter complex — agricol și meșteșugă-
resc. La nord-est de stațiunea arheolo-
gică (doar la o distanță de nici 600 m)
era drumul imperial roman, care făcea
legătura între Tibiscum și Valea Mu-
reșului, drum păzit, chiar în dreptul
acestei așezări daco-romane, de stația
militară romană. O ștampilă MID, des-
coperită aici, indică faptul că detașa-
mentul din zonă depindea de castrul
de la Tibiscum. Apropierea căii de co-
municație a favorizat mult negoțul cu
metal, practicat de cei din așezarea
daco-romană de la Criciova cu centrele
rurale sau urbane din apropiere (bu-
năoară Tibiscum. deși acesta probabil
că era aprovizionat și prin sistemul
oficial).
Descoperirea arheologică de la Cri-
ciova constituie un indiciu important
privind viața economică din timpul
provinciei Dacia, cu atît mai mult cu
cit evidențiază activitatea meșteșugă-
rească, din mediul autohton al daco-
românilor, prea puțin cunoscută pînă
acum. Această descoperire se adaugă
celorlalte treizeci de acest gen, cunos-
cute, în sud-vestul fostei provincii
Dacia, unde se cons'ată extrac-
ția minereurilor și prelucrarea
metalelor în veacurile III—IV. cu o
amploare Impresionantă, fapt care ates-
tă existența unei populații stabile
daco-romane. De asemenea, astfel e
dovedită necesitatea unei mari canti-
tăți de metal care, probabil, a contri-
buit la menținerea unor relații de
schimb nu numai cu așezările daco-
române din jur, ci și cu Imperiul Ro-
man și cu lumea barbară. Producția
metalurgică deosebit de bogată din
această zonă a constituit, oricum, un
factor important în relațiile de schimb
cu romanii. Aceasta explică numărul
mare de monede romane descoperite
pînă acum în apropierea acestor așe-
zări.
Tn anul 1988, împreună cu Mircea
Mare am continuat cercetările arheo-
logice în așezarea daco-romană de la
Timișoara-Freidorf. Am dezvelit o lo-
cuință cu două nivele de refacere și
mal multe gropi de provizii. Cel mai
interesant material l-a oferit groapa
nr. 2, constînd din două vase borcan,
decorate cu motive ornamentale tipice
dacice. Din punct de vedere cronologic.
In anul trecut au apărut cîteva ele-
mente noi și anume : la un moment
dat, după părăsirea așezării daco-
romane, pe locul acesteia se pare că
s-au stabilit elemente Izolate sarmate.
De fapt este vorba doar de două mor-
minte (unul de bărbat, celălalt de fe-
mele) cu un bogat inventar funerar,
constituit din vase, obiecte de podoabe,
arme etc. Pe baza acestuia, mormintele
se datează înspre sfîrșitul secolului al
IV-lea, poate la începutul celui ur-
mător.
In așezarea aceasta se constată exis-
tența a două nivele de locuire daco-
romană. Au avut loc și pătrunderea
unor elemente sarmatice din Cîmpia
Panoniei, care se așează In această
zonă. Cele două morminte sarmatice
se află la o distanță de 6—7 m unul
față de altul, ceea ce sugerează faptul
că avem de-a face cu înmormîntări în-
tîmplătoare și nu cu un cimitir orga-
nizat. Prezența sarmaților aici ar pu-
tea fi pusă tn legătură cu pătrunderea
lor înspre teritoriul sud-estlc al fostei
provincii Dacia.
Cronologic, așezarea de la Timjșoara-
Freidorf își începe locuirea încă din
secolul III (fapt dovedit de prezența
unor fragmente de terra sigillata, de
amfore, ceramică roșie romană etc.).
Existența acestei așezări continuă pînă
tn veacul al IV-lea.
ALEXANDRU RĂDULESCU
Campania din anul 1988 de la Făget
continuă cercetările' începute în 1977.
Acțiunea s-a desfășurat prin colabora-
rea dintre Institutul de Arheologie din
Budurești (arheologul dr. Radu Popa,
de la această instituție, este responsa-
bilul șantierului) cu Complexul Muzeal
Timiș și cu contribuția arheologului
bucureștean Dan Căpățînă; au mai par-
ticipat la investigații prof. Dumitru To-
moni, cu un grup de elevi de la Școala
mont, cu un grup de elevi de la Școala
Generală din Făget și medicul veterinar
pensionar Eugen Stoica. Lucrările au
fost sprijinite în permanență de orga-
nele de partid locale, tn mod direct de
tovarășul Ion Olteanu, primarul comu-
nei Făget.
Cercetările au fost efectuate in așa-
numlta .cetate mică“ de la Făget, in-
vestigîndu-se zidul de Incintă, o serie
de încăperi ale cetății și elementele de
fortificare (șanțul și palisada). Astfel
s-a putut stabili o serie de încăperi,
planul unora dintre acestea cu fazeo-
logie nu întotdeauna foarte simplă.
Pentru incintă există bastioane, con-
struite din piatră, lemn și pămint de
fortificare, combinate într-o soluție
tehnică destul de ingenioasă, întîlnită
mal rar.
In șanțul de apărare au fost găsite
platforma de lemn și pămint a unei
cazemate, care, în mod sigur, făcea
parte din sistemul de fortificare bastio-
-nal al cetății, ghiulele de diferite ca-
libre și dimensiuni, ele atestînd rolul
artileriei din acea perioadă. O seamă
de elemente descoperite în campania
din 1988 confirmă unele din observa-
țiile făcute in 1987. privind, bunăoară,
șanțul de apărare, elementele sistemu-
lui de apărare și legătura dintre cele
două cetăți (cea mică și cea mare)'
printr-un pod de lemn, ai cărui stîlpl
au fost găsiți tn șanțul de apărare din-
tre cetățile respective.
Intre materiațele arheologice desco-
perite, unele țin de specificul mi-
litar. Acestora 11 se adaugă obiec-
te legate de îndeletnicirile oame-
nilor din zonă (topor, foarfecă de
tunr ol, ciocan de fier, clește, cerami-
că de uz comun — oale, cahle de sobă,
unele din acestea fiind ornamentate cu
elemente heraldice), oase de animale
ș.a. In straturile adînci — în mîlul
șanțului de apărare au fost identificate
tălpi de încălțăminte din piele, un cep
de butoi de lemn, elemente de paleo-
botanică (cordiță de viță de vie, sîm-
buri de dovleac și de piersică) aceste
vestigii păstrîndu-se datorită mediului
umed. Ele ne aruncă o lumină lămu-
ritoare asupra vieții cotidiene din acel
timp. De notat și prezența unor mo-
nede din epoca respectivă, care înles-
nesc datarea mai exactă a complexelor
descoperite.
In zidăria medievală de la Făget au
fost refolosite cărămizi romane, care
ne îndritule să susținem că în zonă
există o construcție veche romană (sta-
ție poștală sau turn de observație) pe
unul din drumurile importante care
leagă Banatul de Transilvania.
Oală dacică
(sec. III—IV. Freidorf — Timișoara).
Ceea ce ar merita să fie subliniat
este faptul că, pe acest șantier, nu s-au
făcut numai lucrări de cercetare, ci și
de consolidare, de restaurare, astfel că
s-au pus bazele valorificării culturale
a obiectivului arheologic, în scopul
educației maselor populare, îndeosebi
a tineretului, în spiritul dragostei față
de trecutul istoric al poporului român.
Această realizare s-a făcut cu ajutorul
substanțial al Consiliului Popular
Făget
Cetatea de aici, a cărei fort central
a fost cercetat în două campanii (circa
35%) din suprafață se dovedește a fi
un exemplu reprezentativ, tipic, de for-
tificație medievală, mai tîrzie din sud-
vestul României, din acea epocă de
mari transformări ale arhitecturii mi-
litare și de preluare a unor cîștigurl
ale arhitecturii Italiene (sistemul ita-
lian .vechi"). Se poate considera că. în
campaniile următoare. cercetarea meto-
dică și integrală a obiectivului în dis-
cuție va aduce deslușiri mai amănun-
țite privind o perioadă importantă din
istoria medievală tîrzie a acestor me-
leaguri, cu un habitat românesc dens
și omogen. In cetatea mare este do
așteptat descoperirea unor elemente
mai legate de viata cotidiană a făge-
țenilor de acum 300—400 de ani. pre-
cum ar fi complexele care Ilustrează
viața economică a garnizoanei și a lo-
cuitorilor din zonă (cuptoare, depozite
de provizii, ateliere meșteșugărești etc.).
Pagina realizată de
Aurel TURCUȘ
1'9
—------------------------------------ORIZONT
excelsior
Camelia Crișan
Tot mai acut, ideea comunicării individului cu lumea
se săvirșește și prin intermediul scrisului artistic. Tineri,
tinere, din varii domenii de activitate : profesori. Ingineri,
cercetători, tehnicieni, studenți ș.a. încearcă, prin artă, să
pătrundă in sfera comunicării cu semenii. Nu altfel își în-
dreaptă, primii săi pași, spre poezie, și tînăra ingineră
agronomă Camelia Crișan. Ea a retinut, din copilărie, o
comuniune patriarhală cu satul, cu pămintul natal prin
ramurile părintești din ținuturile Șiriei și ale Monesei. Mai
apoi, ca șl-a adincit legătura cu satul contemporan și cu
oamenii săi prin însăși profesiunea aleasă, de-a sluji pă-
mintul. de-a colabora cu el și a-i smulge roadele. De altfel,
încercările poetice prime ale Cameliei Crișan redau tocmai
acest fructuos dialog cu țarina, inspirlndu-se din chiar eve-
nimentele rustice, din natura și oamenii săi și depunînd
pentru ele mărturiile sale lirice tinerești. Temperament
echilibrat, luminos, interiorizat, căutînd o comuniune cu
idealul moral al ființei. Camelia Crișan, la primul ei pas
spre poezie, simte nevoia imperioasă a înțelegerii raportu-
rilor cu lumea și cu sine însăși.
Ion ARIEȘANU
SEMINȚE PENTRU DRUM
Trebuie să semănăm
Noi, cei tineri, febril,
Idei
In universul ritmic
Al plantelor.
Trebuie să semănăm
Inimi.
Pentru a ne vedea
Și a ne culege
Pe noi înșine ...
PRIVIRILE PATRIEI
Spicele de griu — cuvinte
sonore —
amplifică ardent ființa.
„VATRA DE LUMINA —, TIMIȘOARA MEA“
In cadrul acțiunilor ce se vor desfășura în
cea de a VII-a ediție a Festivalului național
.Cîntarea României", amplă manifestare a
geniului artistic al poporului nostru, antre-
nind cele mai largi torțe ale spiritualității
românești, Comitetul municipal Timișoara de
cultură^și educație socialistă, C.I.CJ’.M.A.M.,
în colaborare cu Comitetul municipal Timi-
șoara al U.T.C., Consiliul municipal al Sindi-
catelor, Consiliul municipal al Pionierilor,
filialele uniunilor de creație din municipiul
Timișoara organizează prima ediție a Con-
cursului de interpretare și creație artistică :
.VATRA DE LUMINA — TIMIȘOARA
MEA".
Manifestarea este dedicată marilor eveni-
mente istorice care vor fi sărbătorite în acest
an — 45 de ani de Ia victoria, revoluției de
eliberare socială și națională, antifascistă și
antiimperialistă de la 23 August 1941 și Con-
gresul al XlV-lea al Partidului Comu-
nist Român. Organizatorii își propun o
mai bună cunoaștere și stimulai- a tinerelor
talente, în domeniul Interpretării și creației,
care prin arta lor își aduc contribuția la edu-
carea oamenilor muncii în spiritul dragostei
față de tradițiile de artă și cultură ale popo-
rului nostru, față de marile realizări din anii
glorioși ai „EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU",
la promovarea mărețelor idealuri de pace —
componente de prim ordin ale politicii uma-
niste a partidului șl statului nostru.
Concursul se va desfășura pe mai multe
genuri artistice :
a)	in domeniul interpretării :
•	soliști vocali de muzică populară
•	soliști vocali de muzică ușoară
•	soliști vocali de muzică tînără
•	recitatori
b)	In domeniul creației artistice :
•	literatură (poezie, proză, dramaturgie,
reportaj)
•	artă plastică
•	artă cinematografică
•	artă fotografică (fotografii, diapoziti-
ve și diasonuri)
Tematica concursului va cuprinde lu-
crări dedicate municipiului Timișoara,
care să dea prin conținutul lor o înaltă
expresie sentimentelor de dragoste ne-
țărmurită față de patrie și partid, față
de marile împliniri din anii luminoși
ai EPOCH NICOLAE CEAUȘESCU.
fn domeniul interpretării pot participa ti-
neri și tinere din toate sistemele, inclusiv
elevi, studenți șl militari care vor pregăti
următoarele probe :
a)	soliștii vocali de muzică populară și
ușoară vor prezenta o recitare șl 1—2 me-
lodii. pe versuri care vor cînta Timișoara,
ochi galbeni în constelația
privirii
ce îmbracă trupul patriei.
Mina țăranului — zbor
cadențat —
clocoteștc-n amiaza
pămintului;
cu verticala aplecare ce o
rostește-n graiul piinii !
Toamnele patriei — culerl
împletite în fructe —
ard frenetic îneercuind
lumina
spre liniștea sevei.
Privirile patriei-eternitate !
POVESTE VEGETALA
In fiecare dimineață iubesc
Cerul cald a! cuvîntului
Cind sărută pămintul tăcut.
Simt cum mă prefac in
ochiuri de semințe ...
Aștept să urce timpul
și să ascult chemarea
Asemeni griului ce ride-n
primăvară.
In rădăcini, mă sprijin solemn
Și mă-nvelesc cu frunze ce
se desfac din muguri
Prin glasul unduirii sfinte ...
DINTR-O SEARA MARINA
In ceața așteptărilor
S-a făcut tirziu.
Peste aprinsele tăceri
Se-audc vintul ce împarte
Valuri din arpegiile mării.
Păsările și-au uitat in scoici
Piruetele de marmură
Și au rămas agățate deasupra
lunii...
Totul este rinduit cu migală.
Mai ales ființa mea.
Ce nu poate schimba nimic,
Mai ales scoicile ce-alungă
Piruetele păsărilor.
viața asociației
• La Școala generală nr. 18 din Timișoara a avut loc o ma-
nifestare literară consacrată.,celei de-a 40-u aniversări a consti-
tuirii Organizației Pionierilor, manifestare care- l-a avut ca invi-
tat pe prozatorul Mircea Șerbănescu. Despre semnificația mo-
mentului, ca și despre activitatea scriitorului invitat au vorbit
prof. Ecaterina Crișan, prof. Elena Rujoi și prof. Manolita Drago-
mir Filimonescu. în partea a doua a manifestării. Mircea Șerbă-
nescu a citit fragmente dintr-un volum aflat in lucru, dedicat ti-
nerei generații. • Momentul Eminescu din ședința de marți a
Cenaclului Asociației Scriitorilor din Timișoara și al revistei
.Orizont- a fost susținut, printr-un interesant și original recital de
versuri, de actorul Gheorghe Metzenrath. dc la Teatrul German
de Stat clin Timișoara. în continuare, s-a desfășurat o Seară lite-
rară dedicată poeților și traducătorilor Aurel Buteanu, Petru
Sfctea și Ion Stoia Udrea. Au fost evocate cu acest prilej fapte
semnificative din activitatea literară a celor trei poeți și tradu-
cători, autori ai unor importante lucrări destinate lărgirii ori-
zontului spiritual românesc, aprofundării contactelor cu spațiul
literaturii europene și universale. Vorbitorii — Anavî Adam. So-
fia Arcan, Alexandra Indrieș, Alexandru Jebeleanu. Mircea Șer-
băncscu. Nicolae Țirioi și Cora Vulcăncscu, fiica scriitorului Petru
Sfetca — s-au referit, de asemenea, la momente semnificative ale
vieții literare din această parte a țării, la contribuția scriitorilor
de aici la îmbogățirea patrimoniului literaturii române de azi
Ședința a fost condusă de poetul Anghei Dumbrăvcanu, secretarul
Asociației Scriitorilor din Timișoara. în ședința de marți. 11 apri-
lie a.c.. ora 18.00, va citi proză SF scriitorul Mandics Gyărgy. Re-
ferent : Brîndușa Armanca.
M. O.
fanion
precum și o melodie din repertoriul contem-
poran.
b)	recitatorii vor prezenta o poezie dedi-
cată municipiului Timișoara.
în domeniul creației artistice pot participa
atît autori profesioniști cît șl amatori, indi-
ferent de vîrstă.
Toate creațiile, în mod obligatoriu, vor fi
inspirate din tradiția istorică și din prezen-
tul socialist al municipiului, cîntîndu-i fru-
musețea și înnoirea prin acești ani de glorie.
ETAPELE DE DESFĂȘURARE
înscrierea concurenților și creatorilor se
va face pînă la data de 15 aprilie, pe baza
unei fișe care se va depune ia Centrul dc
Creație și Cultură Socialistă „Cîntarea Ro-
mâniei" a municipiului Timișoara, pentru
amatori, iar pentru profesioniști, la filialele
uniunilor de creație.
I. în perioada 15.03 — 15.04.1989, se va
face preselecția interpretărilor de muzică
populară, ușoară șl tînără.
Spectacolele concurs se-vor desfășura ast-
fel :
•	7 aprilie — muzică populară ;
•	14 aprilie — muzică ușoară și muzică
tînără ;
•	21 aprilie — concursul recitatorilor
I	I. în ceea ce privește creația literar-artis-
tică, ea se va desfășura astfel :
Creația literară — termen de predare a
lucrărilor, 1 Mai.
•	Creația de artă plastică, foto și cinema-
tografie — termen de predare a lucrărilor —
1 iulie a.c.
Manifestările finale și premierea lucrărilor
vor avea loc la data de 1 august a.c., cu oca-
zia vernisajului expoziției ce se va realiza
în sala .Bastion" cu cele mai valoroase lu-
crări.
Lucrările în domeniul creației artistice se
vor preda la CICPMAM, pentru (amatori, iar
pentru profesioniști, la filialele uniunilor de
creație.
Juriul concursului va fi alcătuit pe genuri
artistice, din personalități de prestigiu ale
vieții culturale timișorene : compozitori, in-
terpreți, profesori, muzicologi, poeți, proza-
tori, artiști plastici, critici de artă și repre-
zentanți ai organizatorilor.
Se vor acorda următoarele premii :
•	Locul I — 3 000 lei
•	Locul II — 2 000 lei
•	Locul III — 1 000 lei
•	Mențiune — 500 lei
•	Alte premii speciale vor fi oferite de
instituții culturale, presă, etc. Lucrările pre-
miate vor fi popularizate în presa locală și
de specialitate, precum și în lucrările ce se
vor edita ulterior.
APRILIE —SEMILUNA SEMIFINALELOR
Două speranțe semisecrete ne-au însorit reveriile fotbalistice
înaintea semifinalelor acestea de primăvară. Prima, să cădem cu
turcii, s-a împlinit și scorul -de 4—0 e de natură să modifice
pînă și numele celor ce ne-au fost oaspe : Gata(lasaray). Oricît
s-ar aștepta Denlzll de la meciul retur, e clar : în Turcia, semi-
luna aprilie este doar cea a semifinalelor și nu e loc de surprize.
Ai noștri au jucat în aceeași notă care a impus un inconfundabil
„stil Steaua" — finețe tehnică, imaginație, dezinvoltură, imprevizi-
bilitate în schemele de atac, într-un cuvînt, Fotbal. Toate golurile
au fost la fel de frumoase iar ratările au fost și mai frumoase (la
4—0, „foarfecă" Iul Ballnt au încheiat un tipic turbion, ă la
Steaua, răpindu-i Iul Pițurcă o simplă formalitate 1). Lui Simovici,
în anul trecut cel mai bun jucător în Turcia, nu i se poate re-
proșa nimic, nici chiar secunda de hipnoză prin care a trecut la
penalty-ul interpretat de Hagi. întrebarea ce rămîne e : ce s-ar
fi întîmplat dacă Gică al nostru ar fi dezrobit — mai ales în
prima repriză — niște mingi de sub superbul său bocanc și l-ar
fi trimis adrisantului 1 Greu de ghicit proporțiile scorului. Exce-
lent a jucat și de data asta foarte junele Dan Petrescu, și în față
și în spate și în flancuri șl frontal (cam în stilul lui Rijkaard),
iar după aplombul ultimelor evoluții, în națională el este titular
fără tăgadă. Trecînd pe o pistă ceva mai obiectivă, să spunem că
turcii au demonstrat nu numai o dăruire și o ambiție teribile, ci
și virtuți tehnico-tactice de primă clasă. Felul în care au abordat
întîlnirea e, între altele, un semn din cele mai sigure. A doua
speranță despre care pomeneam la începutul rîndurilor de față
se referă la o dorită calificare a italienilor în finala CCE. După
cum știți, meciul cu pricina se va desfășura la Barcelona și, vă
dați seama, ce public cald vom avea dacă am juca cu Real Madrid.
Cum ați aflat, milanezii au luat un serios for pentru calificare,
obținînd un egal : 1—1. Golul lui Van Basten a fost unul din cele
mai frumoase ale competiției — din plonjon, în apropierea liniei
de 16 metri, reluare cu capul. înaintea meciului, între Mendoza.
directorul Realului, și Berlusconl, proprietarul Milanului, a avut
loc un grațios schimb de oferte : Dau pentru Gullit 15 miliar-
de de lire". Eu dau pentru Michel 20 de miliarde de lire"
Dacă finala barceloneză se va juca între Steaua și Milan, fiți
siguri, va fl un meci de Scnîa : In senin 11 pe 11.
Marcel TOI.CEA
ȘEDEAM ...
spor
...și cugetam, chiar privind secvențe din meciul Steaua —
Galatasaray, cum că trupa noastră are, cu adevărat, chip și ase-
mănare cu o mare echipă dc fotbal a lumii, ajunsă, din nou, în
semifinalele celei mai tari competiții inter-cluburi ; Campioana
României a etalat calități cum rar se întîmplă, mai precis : cali-
tate șl eficiență ; a jucat fotbal mai ceva ca la carte (lecțiile sale,
pot forma un curs practic pentru .. .avansați), a avut o perma-
nentă mișcare în teren, liniile s-au armonizat și contopit, circu-
lația mingii a fost gen biliard (bilă-mandă-bilă), iar spre poarta
adversă ai noștri s-au îndreptat valurl-vnluri, sufocîndu-și oas-
peții ; 4—0 în prima manșă e un scor rar în semifinale, dar fi-
resc ar fi fost să fie chiar și șapte, nu la zero ci la unu, pentru
că șl turcii au înscris un gol, poate valabil ; seara, ia radio, am
ascultat un reportaj al lui Octavian Vintilă, cuprinzînd o scurtă
convorbire și cu Anghei lordănescu, din care mi s-au confirmat
frumoasele disponibilități Intelectuale și morale ale acestui brav
antrenor contemporan, bun strateg și înțelept dascăl ; zicea Puiu
că victoria e a echipei, a clubului, a publicului, ca și a întregii
mișcări sportive din țara noastră, cum și meciul retur va fi pre-
parat cu maximă preocupare și grijă, dată fiind forma rotundă a
obiectului cu pricina.
Curge, așadar, și pe ulița noastră o primăvară cum n-a mai
fost alta mai frumoasă; fotbalul atrage, magnet cum e, atenția
toată prin două mari perspective : întîia e țiosibila calificare a
„tricolorilor" la Campionatul Mondial din Italia, apoi e sigura
promovare a Stelei in finala C.C.E. ; cînd s-a mai întîmplat mi-
nunea ?! Iată, așadar, că avem ce spera, avem cu ce ne mîndri ;
atîta amar de vreme am ros unghii și-am țesut vise cu mătase de
păianjen prin ungherele arenelor, îneît parcă e și meritul omului,
de la peluză ori de pe tractor, de a fi stîrnit, prin așteptare și
exigență, suișul și izbînzile fără egal ale fotbalului românesc.
Tar pentru meciurilc-cheio care vin, provincia îl așteaptă
pe Hagi, să se dezlănțuie ; pînă acum, pare-mi-se că a jucat cu
frîna trasă.
Teodor BULZA
ORIZONT
• 8 •
LACUL
Astfel. împinși spre (armuri ce veșnic noi se-arată.
Spre negura eternă purtati, vom izbut:
în oceanul vremii, pe valuri <lc durată,
Să ancorăm o zi ?
2
O lac ! Abia-și inebeie rotirea lină anul
Și ea. cea așteptată, nu vine. Valul blind
Pe mine mă răsfringe : stind singur, pe limanul
Undc-ai văzut-o stind.
3
La tel mugeai și-atuncea sub rocile profunde.
La tel îti striveai trupul pe flancurile lor.
Iar vintul purta spuma freneticelor unde
Spre tragedu-i picior.
Intr-un amurg — (ii minte 7 — hieratica tăcere
Nc-nvăluia. Sub ceruri și de la mal Ia mal.
Se auzea doar vis Ia, ritmata ei cădere-n
Armoniosu-(i val.
5
Și iată, dulci accente stirniră dintr-o dată
Ecouri fermecate pe țărmul solitar.
Atent și viu e valul, Iar vocea adorată
Rosti intens și clar :
6
„O, timp, oprește-(i zborul ! Și voi. clipe subtile.
De cc goni(i așa ?
Lăsa(i-ne plăcerea acestor tandre zile
Lăsa(i-ne plăcerea acestor tandre zile
Să o putem gusta.
Destui bătuți dc soartă cu lacrimi vă imploră —
Dc ce ii ocoliti ?
Lua(i-le. cu viața, șl chinul ce-i devoră.
Uitati pe fericiti .'...
Dar in zadar cer clipei să stea, căci timpul trece
tn zbor, ca un bolid.
Spun nopții : «Fii mai lentă». Șl dimineața rece
O și topește-n vid.
Să ne iubim ! In vremea cu schimbătoare valuri
Uituci să ne-adincitn.
Ființa n-are porturi. Și timpul n-are maluri —
El curge, noi plutim ..
10
O, timp gelos, răspunde : e cu putință oare
Ca dulcile răstimpuri dc dragoste și dor
Să piară cu aceeași senină nepăsare
Ca și reversul lor 7
11
Cum asta ? destrămată-i și urma lor candidă ?
Cu-adevărat pierdute pentru vecie sint ?
Și timpul, cc le-aduse șl vrea să le ucidă,
Nu le-o-nvia nicicind T
12
Neant, eternitate genuni de-ntunecime.
Cu zilele ce face.i, pe care le-nghitiți 7
Ne veți reda vreodată extazele sublime
Și tot ce ne răpiți 7
din literatura
[universală
Alphonse.de Lamartine
Autorul celebreloi Meditații poetice (1820),
precum și al altor lucrări de mai restrîns răsunet,
s-a născut in 10 octombrie 1700, la Măcon, șl a
murit iu Paris. în 28 februarie 1809. Primele sale
versuri (Elegics, 1813—1816) urmează modelele
vremii, altfel spus poezia corectă, elaborată savant,
dar convențională și. adesea, insipidă, moștenită
din secolul anterior (cf. Suzette Jacrăs, Noticc
liistoriciue et HUăraire, în Lamartine, Meditations
poătiqucs, Larousse, 1968, p. 10—11). Anul 1816 adu-
ce insă o decisivă cotitură în destinul poetului :
Lamartine o Intîlnește la Aix-les-Bains pe Julie
Charles (cunoscută din poezie sub numele de El-
vlre), a cărei moarte (1817) II va zgudui profund,
transformîndu-i integral lirismul „Nn mai imitam
pe nimeni, declară el mai tirziu. mă exprimam pc
mine însumi... Nu devenisem mai poet, deveni-
sem inai sensibil, inai serios și mai adevărat...“.
Acest dramatic episod erotic a trezit în Lamartine
„sentimentul grav al existenței și al țelului ei**,
furnizînd substanța vie. durabilă, a impresionan-
telor sale Meditații. Textele marelui romantic își
păstrează șl azi, într-o măsură apreciabilă, vigoa-
rea originară, convingînd prin noblețea simțămîn-
tului, adîncimea și generozitatea reflecției, frumu-
sețea ideii morale și eleganta frazării
13
O lac ! Stinci mute ! Grote 1 Păduri întunecate,
Dc vreme neatinse, ba-ntinerite chiar !
Păstrați-ne-amintirea acelei nopți curate —
(Vai. amintirea doar ...)
14
Să dăinuiască-n tihna și-n zbuciumarca-ți sumbră.
O, lac frumos, și-n zarea superbului tău mal.
(n stâncile mărețe și-n brazii plini de umbră
Ce se apleacă-n val.
Să dăinuie-n zefirul ce freamătă și trece,
Cind calmele ecouri din țărmuri se desprind —
In astrul ce atinge oglinda apei rece
Cu fruntea lui dc-argint.
16
Vîntul, in geamăt, iarba de apă ce suspină
Și blindcle arome din acrul tihnit.
Tot ce palpită, sună și tremură-n lumină
Să spună : „Au iubit**.
IZOLAREA
Adeseori, in munte, sub un bătrin stejar.
M-așez și, melancolic, amurgul mă cuprinde.
Iar ochiul — ca și gindul — nepăsător, hoinar.
In schimbătoare cadre pornește să colinde.
2
Dc-o parte — fluviu-n spume, sălbatic și inform :
Balaur ce se-afundă-n obscura depărtare ;
De alta — lacul neted, cu ape care dorm
Și unde steaua serii se-nalță lin, pe zare.
De cuimca-ncoronată cu mari desișuri sumbre
Cele din urmă raze de soare se desprind.
Careta lunii (blinda regină peste umbre)
Se-nalță, orizontul dc negură albind.
Apoi, din turnul gotic își ia deodată zborul.
Văzduhul limpezindu-l, un sunet clar și blind.
Un dangăt ce fixează-n uimire călătorul.
Rumoarea stinsă-a zilei treptat sacralizind ...
5
Dar eu ? Vai, dinaintea atitor dulci tablouri
Zadarnica-mi privire zadarnic ml-o mai pori —
Asemeni unei umbre contemplu lut și nouri :
Luminile solare n-animă pe cel mort.
6.
l’iimbindu-mi fără țintă privirile pustii
Peste coline, pînă înspre imensa treaptă
A zării, între noapte și intre miazăzi,
„Niciunde fericirea. îmi zic. nu mă așteaptă**.
Aceste văi. aceste colibe și palate.
Obiecte fără farmec și inutile-mi par.
Voi, stinci, pădure, rîurl, și tu — singurătate —
O ființă vă lipsește și totu-i in zadar.
8
Chiar soarele : răsare, sc-nal(ă și declină
Sub ochiul meu atoate și-atotnepăsător.
Răsară, deci. Sau piară : in cea(ă sau lumină,
Căci zilele nimica nu-mi spun cu zborul lor.
9
Doar vidul și deșertul mi-ar arăta, știu bine,
De l-aș urma pc boltă in uriașu-i mers.
Din tot ce luminează, nimic nu-l pentru mine.
Dorința mea nu află nimic In univers...
10
Dar poate că, dincolo de borna sferei sale.
Alt soare (veritabil !) pulsind in alt abis,
Smulgindu-mă de-a pururi din a țarinii vale.
Mi-ar scoate dinainte pe cea purtată-n vis.
11
M-aș îmbăta acolo la marile izvoare.
Aș regăsi iubirea, nădejdea, chipul pur
Al binelui : idee fără de pată, care
Nu are nume-n limba terestrului sejur.
12
De ce nu pot, vai mie. zburind în zarea-adincă.
Fantasmă adorată, spre tine să m-avînt !
Pe solu-nstrăinării de ce-aș rămîne încă ?
Nimic comun nu este-ntre mine și pămînt.
Cind frunza din pădure sub brumă se abate,
O poartă vîntul serii pe-ntinsele cimpii —
Șl eu, eu sint asemeni frunzelor uscate ...
Hai, smulge-mă, furtună, și du-mă unde știi I
Prezentare și traducere de
Eugen DORCESCU
ezențe
românești
în Northwest Keview, volu-
mul 26, numărul 3/1988, revis-
tă editată de Universitatea
din Oregon (S.U.A.), sînt pu-
blicate poeziile Visind cu ză-
pada șl *ntimplări din Țara
Himerei de Anghel Dumbră-
veanu, însoțite de un scurt e-
seu despre lirica autorului,
semnat de traducătorul poezii-
lor, Adam J. Sorkin, din care
reproducem cîteva considera-
ții : „Anghel Dumbrăveanu
este un poet liric, care a de-
butat In urmă cu patru dece-
nii dar, ca și mulți alțl scrii-
tori români, este puțin cu-
noscut în occident (...). Din
punct de vedere istoric, el se
alătură unui grup important
de scriitori, numit Steaua (ca-
re-1 include și pe Nichita Stă-
nescu, Cezar Baltag, Ana
Blandlana și Marin Sorescu),
grup care a restabilit contac-
tul poeziei române cu rădăci-
nile ei de dinaintea celui de
al doilea război mondial (...).
Contactul reînnoit, viguros,
cu suprarealismul s-a dove-
dit foarte atrăgător, și este
încă vizibil, așa cum se poate
constata în cele două poeme
ale lui Dumbrăveanu publi-
cate aici (...). Trăiește în-
tr-un oraș, din vestul țării.
Timișoara, unde este redactor
șef-adjunct al săptămînalului
literar și cultural Orizont și
secretarul Asociației Scriitori-
lor (...). în ultimii ani, im-
portanța sa a fost recunoscu-
tă, prin două culegeri antolo-
gice din versurile sale. Poeme
(1979) și Iarna imperială
(1986). Imaginea lui Dumbră-
veanu a crescut mult în lu-
mea poeziei (...) Poezia a-
deseorl melancolică și întot-
deauna rafinată și elegantă a
lui Anghel Dumbrăveanu a
fost definită drept un ținut
magic al dualităților și diho-
tomiilor : dragostea șl singu-
rătatea ; schimbarea și pier-
derea ; visul și moartea ; zo-
rile și plecarea ; autoconștiin-
ța reflexivă (modernă) a re-
semnării, gravată cu suavita-
te și celebrarea libertății in-
terioare (...) : creația sa se
situează între polii unui am-
plu metaforism, adeseori un
lirism exotic, și tonalitățile
sobre, indirecte, ironice. Poe-
mele sînt delicate, pline de in-
ventivitate și tensiune, emo-
ționante prin muzicalitatea lor
subtilă și sugestivă, printr-o
dicțiune ceremonioasă ce răs-
cumpără admirabil prezența
prozaică a experienței neme-
diate și astfel nedefinite, ilu-
mlnînd-o cu o emoție umană**.
ADRIANA PAlUȘAN : Mere.
COLEGIUL DE REDACȚIE:
ION AR1EȘANU (redactor șef)
ANGHEL DU MBRAVEANU (redactor șef adjunct)
VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PfRVQ, CORNEL UNGUREAND
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEI 13
Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R.
TIPARUL EXECUTAT LA l.P B.T. index: 42 907
S APT AMINA! SOCIAL POLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR * DIN R.S.R Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ
NR. 15 (1154) 14 APRILIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG.,
Dezvoltarea creatoare a teoriei
revoluționare a clasei muncitoare
Făurirea conștiinței revoluționare
Progresul rapid al cunoaște-
rii științifice contemporane,
ritmul accentuat al transfor-
mărilor din societate, efortu-
rile de raționalizare a vieții
sociale care se petrec în tot
mai numeroase țări fac nece-
sare ample sinteze și genera-
lizări teoretice, elaborarea de
noi concepte sau reevaluarea
altora prin raportare exigentă
șl lucidă la realitățile de azi.
Numai o înțeleaptă cumpăni-
re a ceea ce practica a con-,
firmat ca real și viu în mar-
xism poate sta la temelia unei
gîndiri social-polltice origina-
le și a unei acțiuni eficiente.
Opera teoretică și prac-
tica a secretarului gene-
ral al partidului, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, con-
stituie o ilustrare vie a ceea
ce înseamnă a gîndi și acțio-
na cutezător, în spirit revplu-
(ionar.
Abordarea în spirit înnoi-
tor realist a problemelor
fundamentale ale făuririi
și consolidării orînduirii so-
cialiste în România consti-
tuie una din notele distincte
majore ale activității teo-
retice șl practice ale tovară-
șului NICOLAE CEAUȘESCU.
Elaborarea conceptului de so-
cietate socialistă multilateral
dezvoltată constituie nu numai
o contribuție la dezvoltarea
creatoare a socialismului ști-
ințific, dar prin definirea eta-
pei actuale de dezvoltare a
societății noastre, se are în
vedere într-o concepție cu-
prinzătoare și unitară, și Stra-
tegia și orientările tactice ale
politicii interne și externe ale
partidului și statului nostru
în condițiile epocii contempo-
rane.
Opera teoretică ai tovarășu-
lui NICOLAE CEAUȘESCU,
generalizînd experiența isto-
rică demonstrează că dialec-
tica dezvoltării economice, so-
ciale și culturale în procesul
făuririi societății socialiste
multilateral dezvoltate și în
perspectiva construirii societă-
ții comuniste, generează noi
sarcini șl răspunderi, noi di-
recții de acțiune politică și or-
ganizatorică pentru partidul
comunist.
Partidul nostru, prin clarvi-
ziunea secretarului său gene-
ral, se poate mîndrl că a în-
Risipă de floare
Cind fuge eimpia sub soare,
Cind griul tresare și cîntă,
E-atita risipă de floare
In inima patriei, sfintă.
Cind cerul mai pur se rostește
Deasupra acestor frunzare
Și vintul prin cetini șoptește
Duios ca o privighetoare,
Cind crinul palpită-n candoare
Și versul din inimă cîntă
E-atita risipă de floare
In inima patriei, sfintă.
Gco GALETARU
țeles la timp existența și im-
plicațiile politice și sociale
ale revoluției tehnico-științifi-
ce contemporane ca modifi-
cări în structura și rolul cla-
selor sociale, creșterea rolului
unor categorii sociale noi în
mișcarea revoluționară pro-
gresistă, folosirea masivă a
științei în activitatea de con-
ducere politică.
Opera tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU în-
mănunchează într-o gîndire
originală, receptivă la nou, re-
voluționară, intransigentă față
de ideologia retrogradă, prin-
cipiile socialismului științific
aplicate creator la condițiile
concrete ale României și ale
lumii contemporane. Aborda-
rea dialectică a unei largi
problematici prin profunzi-
mea și spiritul revoluționar-
științific al realizărilor
și soluțiilor propuse, a im-
pulsionat fără precedent în-
treaga viață social-politică a
țării, fertilizînd gîndirea crea-
toare vie, instaurînd climatul
necesar unei fructuoase acti-
vități teoretice.
Un loc aparte în preocupă-
rile secretarului general al
partidului le ocupă proble-
mele democrației socialiste.
Socialismul este în măsură să
genereze condițiile capabile
să permită omului, stăpîn
al mijloacelor de producție,
făuritor al tuturor valori-
lor materiale și spirituale,
așa cum sublinia tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU ..să
fie într-adevăr ip centrul
atenției, să, aibă rolul princi-
pal în societate, să sc bucure
și să beneficieze nestînjenit
de drepturile și libertățile a-
dcvăratci democrații socia-
liste". Actualul sistem al de-
mocrației socialiste din țara
noastră este rodul unei expe-
riențe îndelungate care a dus
la statuarea unui ansamblu
de principii și forme de con-
ducere ce exprimă esența o-
rînduirii noastre.
Analiza științifică a rolului
politicului în practica socială
relevă faptul că acesta consti-
tuie o dimensiune fundamen-
tală constitutivă a practicii
umane în cadrul unor sisteme
sociale-concret istorice cu
structură de clasă determi-
nată. Prin urmare, fiind o
componentă a practicii socia-
le în anumite condiții date,
politicul constituie în acest
sens o dimensiune și a exis-
tenței umane contemporane.
Gîndirea novatoare, crea-
toare a tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU se
caracterizează prin luciditate,
spirit de discernămînt, dispo-
nibilitate pentru a regîndi
orice problemă în contextul
istoric-social, în conformitate
cu nevoile proprii ale progre-
sului general, ținînd cont de
ultimele cuceriri ale gîndirii
umane. In aceasta constă ma-
rea sa forță novatoare.
Activitatea teoretică a parti-
dului nostru și a secre-
tarului său general, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU. este
îndreptată «spre investigarea
profundă a realităților, pentru
elaborarea soluțiilor teoretice
și practice cerute de dezvol-
tarea socială, de fundamenta-
rea științifică a întregii acti-
vități de conducere a socie-
tății.
Strins unit în jurul parti-
dului. al secretarului său ge-
neral. întregul nostru popor
acționează ca o puternică
forță propulsînd mai departe
societatea noastră pe traiecto-
ria istorică a construcției so-
cialiste și comuniste.
Conf. dr. Elisabeta IEIA
a omului societății socialiste
în concepția Partidului Co-
munist Român, a secreta-
rului său general, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, acti-
vitatea politico-ideologică și
cultural-educativă, formarea
și dezvoltarea conștiinței revo-
luționare a omului societății
socialiste constituie o parte
integrantă, inseparabilă a pro-
gresului economico-social, a
ridicării patriei noastre pe
trepte tot mai înalte de civili-
zație. Afirmîndu-se ca o latu-
ră hotărîtoare a creșterii ro-
lului conducător al partidului,
îndeosebi după Congresul al
IX-lea al Partidului Comunist
Român, activitatea politico-
ideologică și cultural-educăti-
vă și-a lărgit continuu sfera
de acțiune și cuprindere, și-a
îmbogățit conținutul șl diver-
sificat formele, sporindu-și
contribuția la unirea eforturi-
lor oamenilor muncii, în ope-
ra de edificare a noii socie-
tăți. „Ceea ce am realizat în
toate domeniile de activi-
tate ești șl un rezultat nemij-
locit al activității ideologice
și politico-educative", apre-
ciază, în acest sens, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU în
Expunerea din 29 aprilie 1988.
Congresul al XIH-lea al Par-
tidului.Comunist Român, docu-
mentele ulterioare ale partidu-
lui, cuvîntările secretarului ge-
neral al partidului, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, re-
levă cu deosebită pregnanță
atenția pe care o acordă parti-
dul făuririi omului nou, înar-
mat cu o concepție revoluțio-
nară despre lume și viață, ca-
pabil să înțeleagă cerințele
obiective ale legilor dezvoltă-
rii economico-sociale, să acțio-
neze ferm, în cunoștință de
cauză pentru îndeplinirea po-
liticii partidului. Activitatea
politico-ideologică de formare
a omului societății socialiste
este o activitate complexă, cu
o amplă fundamentare teore-
tică și științifică, care vizează
făurirea multilaterală a per-
sonalității membrilor societă-
ții. Ea implică formarea unor
solide cunoștințe politice, cul-
tivarea atașamentului față de
cauza partidului, a patriei și
poporului, adeziunea deplină
la idealurile socialismului șl
comunismului, cunoașterea ce-
lor mai de seamă cuceriri ale
științei și tehnicii, stăpînirea
deplină a profesiunii, înțele-
gerea și prețuirea valorilor
culturii naționale șl univer-
sale. Domeniul profesional,
decisiv, în care se formează
și se valorifică trăsăturile
omului societății socialiste îl
constituie activitatea conștien-
tă cotidiană, munca pentru
îndeplinirea atribuțiilor ce re-
vin fiecărui cetățean în di-
recția dezvoltării economico-
sociale a țării.
Esența conștiinței omului
societății socialiste o reprezin-
tă ideologia revoluționară mi-
litantă. Ca urmare, menirea
principală a activității politi-
co-ideologicc o constituie pro-
movarea fermă a ideologiei și
concepției înaintate revoluțio-
nare, despre lume și viață,
principiile socialismului știin-
țific aplicate creator la condi-
țiile țării noastre. Teoria ro-
voluțlonară a materialismului
dialectic și istoric, afirmarea
spiritului ei combativ, mili-
tant, creator au menirea să
ajute la cunoașterea și înțele-
gerea științifică a lumii, să
contribuie la înarmarea oame-
nilor muncii cu cunoștințele
necesare transformării socia-
liste a societății și înaintării
ei spre comunism.
O importanță tot mai mare
dobîndește, din această pers-
pectivă, promovarea spiritului
revoluționar, cultivarea unei
concepții și atitudini inuin-
talc, novatoare, a responsabi-
lității pentru realizarea unei
noi calități, superioare, în toa-
te domeniile de activitate, a-
ceasla presupunând înlăturarea
cu desăvîrșirb a mentalităților,
atitudinilor înapoiata, retro-
grade față de muncă și socie-
tate, a concepțiilor anacroni-
ce și instaurarea unui climat
prielnic construcției noii so-
cietăți atît în activitățile so-
cial-economice, cît și în ca-
drul relațiilor interumane.
Strins legată de nivelul con-
științei revoluționare este ri-
dicarea continuă a orizontului
de cunoștințe științifice, poli-
tice și culturale ale fiecărui
om al muncii. Pe această bază
se cer a fi mobilizate și unite
forțele întregului popor în ve-
derea realizării importantelor
sarcini ale acestor etape, în
domeniul creșterii productivi-
tății muncii și reducerii con-
sumurilor materiale, a ridică-
rii cantății și nivelului tehnic
al producției.
Pornind de la considerentul
că persistența în gîndirea oa-
menilor a unor concepții îna-
poiate limitează afirmarea lor
în viața socială, documentele
P.C.R. relevă necesitatea în-
făptuirii activității de educa-
ție materialist-științifică a
maselor, subliniindu-se impe-
rativul de a se lua atitudine
hotărîtă împotriva oricăror
manifestări mistice și obscu-
rantiste, care împiedică înțe-
legerea raporturilor reale din-
tre om și natură, a legilor
care guvernează universul, a
cerințelor obiective ale dez-
voltării sociale.
Un rol tot mai important
în formarea conștiinței socia-
liste îl are arta și cultura,
creația spirituală în general.
Numai o cultură creată îm-
preună cu poporul și pentru
popor, inspirată neîncetat din
realitățile naționale, poate să
aducă o contribuție importan-
tă la formarea omului socie-
tății socialiste. Festivalul na-
țional .Cintarea României"
asigură, în acest sens, cele
mai largi posibilități de parti-
cipare a maselor de oameni
ai muncii dc la sate și orașe
la creația cultural-artistică,
științifică și tehnică, conferind
culturii noastre socialiste ca-
drul de manifestare a carac-
terului său de masă, profund
democratic.
Lector uiiiv. dr.
Luminița BEJ AN
ORIZONT
© 2 ®
Locul ca mărturie
Svetomir Raikov nu este la primul roman,
fapt ce transpare din modul firesc în care-și
conturează ultima carte. Trifoi cu patru foi (în
românește de Octavia Nedelcu).
Acest roman se adaugă volumelor Drumul
luminos, nuvele, 1953 ; Marea de aur, nuvele,
1954 ; La răscrucea vieții, povestiri, 1956 ; Cînd
incep ploile, nuvele, 1959 ; Povestiri, 1961 ; Se
face ziuă, roman, 1964 ; Secvențe din viață, po-
vestiri, 1966 ; Nu curge riul pe unde a curs,
roman, 1972 ; Pași, povestiri, 1974 ; Trec zilele,
schițe satirice, 1976 ; Confecționarul de rame,
schițe, 1979 ; Lunga dragoste de seara pînă di-
mineața, schițe, 1981. Scriitor de origine bănă-
țeană, Svetomir Raikov ne propune, în Trifoi
cu patru foi o „poveste" simplă și plauzibilă,
despre viața unor indivizi comuni, ce refac, la
o altă dimensiune, destinul dintotdeauna al ță-
ranului român. Un sat-comună de cîmpie. Live-
zile de Sus, din partea de vest a țării. în care
actanții principali sînt Milan Prelic, primarul.
Bogdan Dravid, președintele C.A.P.-ului, cuplul
lanina — Mitru și bătrînul Dragomir Grujid.
Ritmul domol al derulării secvențelor de ro-
man, provoacă, în cadrul acestei scriituri, de-
carnalizarea (la nivel Ideatic), pierderea treptată
a situațiilor dilematice. care, logic, ar trebui să
întrețină narația scurtcircuitînd-o In folosul u-
neî continuări justificabile. Realitatea brută de-
vine obiectul unul preambul la o viitoare (posi-
bilă) cercetare sociologică, ce amintește de ro-
manele realiste ale începutului de secol XX.
Textul vizează „analiza" fondului etnic. E pîn-
dlt de o nouă viziune sămănătoristă, contami-
nată însă de un real apetit pentru urbanism.
Trifoi cu patru fol este un roman desfășurat
pe orizontală, într-un fel monocord, deși inter-
comunlcarea dintre cele trei planuri clasice:
prezent (reprezentat de triunghiul președinte
C.A.P. — primar — țiganca Draăka) — trecut
(bătrînul Dragomir) — viitor (lanina și Mitru),
scoate la iveală figuri aparte, desprinse de sim-
plul afișaj reportericesc, constatativ, liniar.
Milan Prelid, primarul Inflexibil in hotăriri,
cinstit, care nu permite șefului de restaurant
Aurel Sîrbu să comită ilegalități, e gata el în-
suși să comită o „ilegalitate", tlnjind la frumu-
sețea țigăncii Draăka Hasld, căsătorită cu Baj-
ram. Pentru aceasta, Intervine, pe lîngă Bogdan,
să grăbească introducerea curentului electric și
In ultimele case ale comunei. Ca-r.totdeauna,
„gura satului" se aprinde. Draăka fiind cea care
bulversează indirect bunul mers al comunei.
îanina șl Mitru, tineri căsătoriți, explică,
într-un fel, drama ruperii de locul natal. Venițl
dintr-un sat de munte, Crin, adaptarea lor la
noile condiții de viață e dificilă. Nu-și găsesc
locul, nu se pot statornici. Tn oamenii pe care
-Șj-cronicaliterară
■--------------------------------------------------------
hi*------------------------------------------------------
Risipitorul de imagini
Expresionismul cu accente suprarealiste ce a
caracterizat dintotdeauna poezia lui Dim.
Rachicl este irigat, în Rana dc argint •, de un
ironlsm ce, dacă nu va fi fiind extras din însăși
„metoda" lirică, e, cu certitudine, expresia unei
distanțări „critice". O consecință datorată asu-
mării unei vîrste biologice — dar și poetice —,
favorabilă mai degrabă rememorărilor decît
trăirii cu maximă intensitate a stărilor existen-
țiale. Este un timp cînd fastul ceremonialurilor
erotice, bunăoară, e înlocuit de temperanța du-
ioasă a amintirii, iar furtuna sentimentelor, de
calmul și luciditatea judecății mature. Verva
romantică — s-ar zice, ignorlnd (încă) destul de
puternicele inflexiuni retorice din vocea poetu-
lui — este substituită de o atitudine clasică, în
sens tradițional. O atitudine care cenzurează
pornirile intempestive, dar nu pînă la a le
transforma In opusul lor. Metamorfoza împinge
rareori lucrurile către limita dincolo de care
meditația operează numai cu idei și concepte.
Ceea ce intenționează să semnaleze că lirica de
acum a lui Dim. Raehld nu pășește, cum s-ar fi
putut întîmplă, o dată cu asumarea vîrstei des-
pre care vorbeam înainte, pe teritoriile poeziei
complet desentimentalizate. Nu e vorba, deci,
de o rarefiere a lirismului în direcția abstracti-
zării, ci de o re-situare a eului : rațiunea nu
anihilează pasiunea, o trece numai într-un alt
registru al trăirii, de parțială desprindere, de
raportare „filtrată". Sentimentul și conștiința
sentimentului devin termenii unei simultanei-
tăți, a cărei inducție se simte numaidecît Ia
suprafața discursului poetic. Majoritatea texte-
lor din volum sînt mici scenarii ce reabilitează,
sub aparență dramatică, dar, ta fond, (auto)iro-
nică. momentele unul ritual — acum — imprac-
ticabil : „Sulița aceasta rămasă-ntre noi / Din
războiul de-o sută de ani — / Amîndol s-o apu-
căm, amîndol să ne împungem / In dreptul
speranței : unde / Se moare mai repede ? /
Iată corabia ee ne știe secretul, iată golful /
Amintirilor de prisos / Cu malul împînzit de
menhiri — / La umbra lor din luptă abando-
nîndu-ne, / Lăsînd pe stînci aprins cîte un gînd
/ Să lumineze vapoarelor ; / Prea mult văzduh
nădăjduiește-n păsări, / Prea multe aripi deli-
încă nu-i cunosc întrezăresc viitori dușmani.
Amintirile nu pot fi șterse cu bUrtele, iar legă-
turile trainice necesită timp. Schimbarea me-
diului aduce cu sine profunde schimbări în psi-
hologia personajelor. Plecarea laninei la oraș, la
un cura de calificare (pentru a se angaja la Fa-
brica de băuturi răcoritoare), îl frămintă pe
Mitru, obișnuit cu viața izolată a satului de
munte.
Un alt cuplu este loachim (fratele lui Mitru)
— Silvia. Traumatizată (batjocorită de tatăl său
vitreg, jignită de omubfu care urma să se că-
sătorească șl-n care crezuse), ea va găsi sprijin
sufletesc în loachim. Silvia e personajul care
furnizează cititorului încredere în puritatea su-
fletească, care nu poate fi doborîtă cu atîta ușu-
rință.
Vecinul Dragomir Grujiă intervine benefic
între lanina și Mitru, povestindu-le aventurile
sale, romanul vieții lui. Aceste „povești" intro-
duc amintirile în curgerea prezqptului (viața co-
munei). Dragomir a fost, în primul război mon-
dial, prizonier în Siberia. Stăpînul de acolo,
Stepan Stepanovici Iurkici, va fi complice la
dragostea lui mare pentru Niura. După termi-
narea războiului, revine în țară, se căsătorește
^și va avea doi copii. Pleacă în America, unde
"așteaptă zadarnic îmbogățirea. Bătrînul retră-
iește, deci, trecutul cu bucuria destăinuirii. Ex-
periența Iul devine mărturie a unei vieți. După
povestirile bătrînului. autorul intervine, ca pen-
tru a clarifica situația, cu note. Ca într-un co-
municat.
Trifoi cu patru foi e tipul de roman care
rezistă numai in măsura în care e privit ca do-
cument. Realist plnă la schematizare, el oprește
în timp o bucată din viața țăranilor bănățeni.
A țăranilor care nu mai sînt țărani In adevă-
ratul sens al cuvîntului. Diferența dintre oraș
și sat e minimă (în Livezile de Sus au loc
inspecții, se construiește aici o secție a Fabricii
de băuturi răcoritoare ; țăranii vorbesc „ca la
oraș" etc.). Trecerea de la o formă de existență
la alta se face treptat.
Structura și dinamica creației lui Svetomir
Raikov au ceva din spiritul clmpfei, din orizon-
talitatea ei. Acest ceva dă armonie romanului.
De exemplu, modul ta care stat construite por-
tretele personalelor, adesea apelînd la termeni
șl imagini tradiționaliste. Realitatea se dovedește
a fl multiplă. în proiecția ei romanescă. Chiar
frumoasă. Simbolul trifoiului cu patru fol (trifoi
zărit de lanina în drum spre casă) și happy
end-ul o confirmă.
Simona CONSTA NTINOVICI
• Svetomir Raikov — TRIFOI CU PATRU
FOI. Ed. Kriterion, 1988.
rează în vînt / Și marea-i prea multă-ncepînd /
Din brațele noastre pe fier încleștate; / Cine-o
să cadă tatii ul, cine / Pe mal rămînînd singu-
ratic și trist, / Doar cu menhirii și marea ?“
(Amindoi). Și mai expresiv pentru ironismul
invocat la început, e poemul intitulat Ani stre-
curați prin cocori. Cum se poate vedea șl cu
ochiul liber, poezia lui Dim. Rachici nu refuză
apropierea de achizițiile mai noi ale lirismului,
explicația la Indemînă fiind legată tocmai de
amintita re-situare a eului. Una care își ata-
șează șl ludlcul, și livrescul comentat în răspăr,
„interpretat" sui generis. Intru evitarea excese-
lor planturoase ale nostalgiei șl/sau agravării
cadențelor elegiace. In același sens, s-ar cuveni
menționată și dispunerea într-o altă formă decît
cea firească a poemelor în „vers clasic", „melo-
dia" interioară dobîndind, în asemenea cazuri,
efecte, adesea, surprinzătoare : „Aripile cad cu
stele din aripi, / Albastrul se udă de-un vis /
Cenușiu — / Un fel de-a fi frig al iluziilor
roșii / Conjugat la tirzlul / Cel mai tîrziu ;
neodihnă / îmi ești de vid obosit. / Pol al ma-
relui alb / La tribord ; printre florile spațiului /
Re-mplantare, zenit — / Intraductibilă stea /
Licărind dinspre nord..." (Ora de fildeș). Poe-
mele citate pînă aici sînt sugestive pentru cele
trei stări de agregare ale discursului liric din
Rana de argint. Lor 11 se alătură o a patra mo-
dalitate. reprezentată de textele foarte scurte,
în genul haiku-ului : „Picătura / Ce umpluse
paharul — / Era o lacrimă" (Picătura), mici
broderii care verifică virtuozitatea poetului, ră-
mînînd. totuși, în nota generală a volumului.
Există, în tot. o seninătate a consolării abia
din cînd ta cînd străpunsă de versuri a căror
rezonan'ă morală trimite către adîncul insonda-
bil al unor tensiuni existențiale disimulate prin
suprafețele ironic-jubilatorii ale poemelor. Aco-
lo. în acest adine. Imaginea reală a poetului de-
vine recognoscibilă. In Ipostazele știute din volu-
mele anterioare. Risipitorul de imagini și de
asociații metaforice neașteptate e, în fond, un
introvertit, un solitar navigînd, cu modestie și
discreție, printre marile moddle ale lirismului.
Marian ODANGIU
• Dim. Rachici. RANA DE ARGINT, Editura
Eminescu, 1988.
Puțină teorie literară
Ideea de a face observațiile de mai jos mi-a dat-o
lucrarea de cerc a unei studente, referitoare la grotesc
ta opera lui Victor Hugo. Autoarea pornea de la in-
tuiția că ar exista două tipuri cu totul diferite de
grotesc. în realitate, li se mai poate adăuga măcar un
grotesc clasic, dar dintre variantele posibile două sînt
fundamentale, într-adevăr.
Cea dinții a făcut obiectul cărții lui M. Balitin
despre Rabelals. Marele teoretician al carnavalescului
s-a ocupat acolo de ceea cb a numit realismul grotesc
popular. Acesta a străbătut Evul Mediu în marginea
artei oficiale și a pătruns, odată cu Renașterea, în
marea literatură. 11 caracterizează contradicția activă:
realismul grotesc afirmă negind. Răstoarnă lumea cu
josul în sus, luînd în rîs valorile consfințite, degra-
dînd metafizicul, promovînd Josul material-corporal
prin care, vindecată de scleroză, lumea îșl regăsește
fertilitatea și se regenerează.
Ulterior, în clasicism, grotescul iși pierde locul
central și devine o zonă burlescă intr-un ansamblu
bine controlat, de aproape înrudită, prin producția de
imagini hazlii, cu arabescul decorativ. îșl reclștigă
importanța în romantism. Din expresie a colectivității
populare se metamorfozează în una puternic subiec-,
tlvizată ; din nebunie veselă ta nebunie sumbră, cu
accente stranii și terifiante. Rîsul nu dispare cu totul;
dar se melancolizează. Deși din nou esențial, grotescul
nu mal ocupă întregul spațiu, ca ta realismul medie-
val, ci intră In antiteză încremenită cu sublimul. De
contrastul acesta se ocupă Victor Hugo In cunoscutul
său manifest romantic — prefața la drama Cromwelî
consemnări
El opune grotescul, văzut ca imagine a „bestiei
umane", purității sufletești a umanității superioare.
Totodată, vorbește și despre o posibilă „alianță tați-'
mă" a celor două componente și dă exemplul lui
Shakespeare care „topește in același suflu grotescul
și sublimul". Stat, de fapt, cele două nivele posibile
ale operei romantice : romantismul de suprafață este
antitetic și de aceea static, pe cînd cel de adîncime
unifică șl armonizează opușii. V. Hugo confirmă |
„Adevărata poezie, poezia completă, se află în armo-
nia contrariilor", spune el.
Pornind de la aceste repere sumar teoretice, ajung
la un exemplu — romanul hugolian Notre-Dame de
Paris. Aici, negurosul, maleficul Claude Frollo con-
trastează evident cu serafica Esmeralda. în schimb,
ta cocoșatul Quasimodo urîțenia fizică se armonizează
cu frumusețea sufletească. Imi atrage atenția un sens
arhetipal. Adăpostul cocoșatulul este catedrala Notre-
Dame, iar catedrala, mai exact nava bisericii, se gă-
sește în relație de sinonimie simbolică cu Oul lumii.
Ochiul inimii, arca, piatra fundamentală, cochilia,
caverna etc. (vezi Ren6 Gudnon, Symboies fondamen-
taux de la Science sacrdc). Caverna, de pildă, este un
spațiu primordial și matricial, loc de germinație lentă,
unde nimic nu s-a structurat încă, elementarul aflîn-
du-se într-o stare de in-diferență entropică, dar de
unde pornește o mișcare ascensională care presupune
armonizarea contrariilor și ieșirea ta lumina de din-
colo de spărtura bolții, lumină reprezentînd Sensul
transcendent. Or, în Notre-Dame de Paris catedrala
(nava) este, de asemenea, spațiu protector din care,
deoarece armonia contrariilor constituie o falsă egali-
tate a termenilor, cel pozitiv fiind In realitate pre-
cumpănitor, elementarul Quasimodo poate „urca" spre
înălțimea angelică, luminoasă, a Esmeraldei. Se rea-
lizează. deci, întocmai scenariul simbolic de mal sus,
ca șl ideea teoretică a scriitorului potrivit căreia gro-
tescul este „punct de plecare, de unde ne vom înălța
spre frumos".
îmi atrage atenția incă -ceva. Cuvîntul grotesc iși
are originea în cuvîntul grotă, iar grota este sinonim
al cavernei. Istoric, asimilarea grotei respective cu
simbolul cavernei nu se poate face, fiindcă grota
care l-a dat nume grotescului n-a fost decît o subte-
rană a palatului imperial al lui Titus unde, ta urma
excavării întreprinse Ia sfîrșitul secolului al XV-lea,
s-a găsit o ornamentație de tip „grotesc". Așadar, nu
un loc simbolic cl un spațiu real a prilejuit cuvîntul,
iar spațiul acesta, ta pofida sinonimiei lexicale dintre
grotă și cavernă, nu corespunde simbolului înainte
descris, căci era construit de mina omului șl, poate,
nici nu avea deschidere luminoasă în tavan. însă
chiar dacă n-o avea, i-a dat-o întîmplarea prin săpă-
turile pomenite, în urma cărora imaginile pictate
acolo au proiectat un Sens istorico-artistic. Altfel spus,
ne putem îngădui să reetimologlzăm grota cuprinsă
ta cuvîntul grotesc, s-o asimilăm cavernei arhetipale,
dar numai tn accepția dată grotescului de romantism.
Livîus CIOCÂRLIE
• 3 •
ORIZONT
Viața limbii române
Chestiunea limbii literare e una cu caracter
peren. Ea se pune atît în stadiile timpurii ale evo-
luției unei culturi, dt și tn cele mature, evident,
din unghiuri schimbate, cu mijloace și cu finalități
diferite. Dezvoltarea limbii noastre, sub aspectul
său normat, reprezentativ, ne oferă la începuturi
sforțarea spectaculoasă a latiniștilor, alături de cea
a italienismului heliadesc, precum un carnaval al
mentalității romantice, dnd ideilor și dispozițiilor
fugoase li se pun măștile pitorești ale unui lexic
confecționat ad hoc. Un carnaval dramatic prin
raportul dintre realitate și iluzie, dintre funcționa-
litate și gratuitate, rezolvat, cu sublimă imprudență,
In favoarea iluziei și a gratuității. S-ar putea
vorbi de un donquijotism lingvistic, răspunzând, în
zorile literaturii poastre moderne, unui mit al ver-
bului. A fost necesară conștiința dară, tăioasă, au-
toritară a lui Titu Maiorescu pentru a repune
rostirea românească pe făgașul rațiunii, al bunului
simț. Mitul neguros al unei limbi fabricate în vir-
tutea Idealului s-a destrămat sub acțiunea scriito-
rilor dc seamă al timpului, în cea mal mare parte
convocați de către Junimea, care împărtășeau con-
cepția unei adecvăți la limba obștească, a unul
pragmatism grafic. Solaritatea unei logici latine
învingea fantasmele paradoxale ale latinismului.
Prin pana lui Eminescu, Caragiale, a Iul Maio-
rescu însuși se întruchipa o expresie suplă și efi-
cientă, în stare de toate implicațiile gîndirii specu-
lative, de toate nuanțele sensibilității. Un prim mo-
ment clasic lua astfel naștere. Epoca de mare elan
cultural șl artistic din a doua Jumătate a veacului
trecut își forja un instrument lingvistic care-i
oglindea apogeul, constituind implicit și o limită.
Căci limba înfățișează o similitudine cu stilul, care.
[permanențe
fiind diferențiere periodică, e și o împlinire pîndi-
U de suficiență. Fiecare cristalizare a ei îi sleiește
posibilitățile, impunind. In virtutea principiului
Istoric, noi tentative de afirmare, noi ipostaze ale
„perfecțiunii", la fel de relative și ele, sub eterna
presiune a formelor structurante ce-și cer dreptul
la viață. O altă înflorire distinctă, de mare dasă,
a limbii literare române s-a produs in perioada
interbelică. Arghezi, Ion Barbu, Blaga, Sadoveanu,
E. Lovinescu, G. Călin eseu au adus o limbă a lor,
a fiecăruia in parte, deși subsumabilă unui efect
polifonic. Cu cît ne îndepărtăm mai mult de acea
excepțională epocă, cu atît mai mult ea ne dezvă-
luie un sunet omogen, asemeni unei orchestre sub
bagheta unui mare dirijor. în genere, limba sa e
una fezandată, somptuoasă, complexă în paradarea
ei metaforică și, deopotrivă, în strategiile ei de
Simplitate subtilă. Dacă la unii autori primează
voluptatea artificiului, chemarea barocă, etalarea
agonisirii neologistice, la alții (Mateiu Caragiale,
Emanoil Bucuța) se manifestă o întoarcere la cu-
vîntul neaoș, la seva dulce-acră a unei organicități
primare a expresiei, care însă nu poate fi pusă în
valoare decît pe fondul unei limbi „deschise", ju-
bllant experimentale. Sobrietatea nu e decît o con-
secință a opulenței, a complicației luxoase. Desi-
gur că și în perioada postbelică, limba a făcut un
însemnat pas înainte. In aparență, incepînd cu
mijlocul deceniului șapte, ne-am reîntors la mo-
dalele dintre cele două războaie, bucuroși că ne
putem relua familiaritatea respectuoasă cu ele.
Dar încă de pe atunci, din primii ani ai resurecției
literare, fraza a fost răsucită In chip specific, alu-
viunile vocabularului s-au depus altminteri decît
înainte, pagina tinerilor ori a mai puțin tinerilor
autori, leșiți la lumină după încetarea injoncțiunii
dogmatice, a strălucit de prospețime. Imitația, cîtă
a fost, s-a mistuit de la sine, dovedind că procesul
de asimilare a realului s-a săvîrșit surprinzător de
repede. E incontestabil că, la ora actuală, dispu-
nem de o limbă literară proprie, deosebită de ori-
care din etapele ei anterioare. Să vedem, pe scurt,
care sint problemele prin care ea se confruntă
cu sine.
„în momentele culminante ale dezvoltării unei
limbi, afirma G. Călinescu, tendința limbii literare
este de a ti abstractă, exactă, ca și aceea a știin-
țelor, o limbă de idei clare și distincte, grația ve-
nind ca și în muzică din melodie și timbru instru-
mental". Așadar, se ivește tentația unei abstracti-
zări, a unei descămări, cu atît mai mare cu cît
limba e mai „exemplară”, mal prestigioasă. Oficia-
lizarea el e un factor al fixării și un început al
declinului. Se produce o anume uscăciune, o ste-
reotipizare a expresiei, fapt prezent (exemplu
clasic) în limba franceză, ca o consecință a excesu-
lui raționalist, care a devorat zonele singularizării
sensibile, sediu al germenilor creșterii. Există o
„inteligență" a limbii, o „gîndire" a cuvîntului, re-
marca încă Titu Maiorescu, care-și pierde, treptat,
trupul, păstrîndu-șl numai sufletul, „un suflet rece
și logic, oglindă credincioasă a rațiunii omenești".
Felurite fenomene ale lumii tn care trăim accen-
tuează această separație între „trupul" și „sufle-
tul" limbii. Avintul uriaș al științei șl tehnicii, im-
punerea unui tipar mental sdentizant. nervozita-
tea și tribulațiile vieții modeme, ce reclamă o ex-
presie scurtă, seacă, utilitară, proliferarea unor
rețele administrative, sînt, probabil, cele mai în-
semnate, împingînd unealta lingvistică spre deper-
sonalizare, spre anonimatul de formular, progra-
mare, indice, cod etc. Sub presiunea unor atari
circumstanțe, limba nu se mai visează pe sine, își
pierde aura fabuloasă de „mare poem", „poezie
fosilă", „arhivă a istoriei", pe care au perceput-o
cîteva mari spirite dintr-un trecut destul de apro-
piat. O prozaizare progresivă o paște, în peri-
metrul unei intelectualizări unilaterale, frustrante.
Emblema sa e mecanicul. Dacă mai înainte limba
cînta sau zugrăvea, acum emană rumoarea mași-
năriilor dintr-o hală industrială. Elocventă e nu
numai consolidarea unor limbaje tehnice, frecvent
impenetrabile pentru neinițiat, dar și răspîndirea
vegetației de maidan a jargoanelor, a argourilor,
cinice replici la deposedarea de „sarcină mitică" a
vocabulelor, detritusuri ale măcinării unei spiri-
tualități primare, ale cărei urme au mai fost cău-
tate, pînă deunăzi, de un mare restaurator, pe
nume Constantin Noica. Să fim bine înțeleși : nu
neologismele constituie primejdia limbii (ele sînt
profund necesare, ca un principiu alimentar, ca, de
pildă, o vitamină a cărei lipsă prejudiciază grav
organismul), ci surparea unei infrastructuri tradi-
ționale, care, așa cum ar spune B. P. Hasdeu, „se
identifică cu naționalitatea" vorbitorilor. Ca rezul-
tat apare o limbă pauperă, lipsită de culoare, re-
dusă la cîteva sute de cuvinte și reductibilă în
continuare. O limbă robot, un soi de esperanto
deghizat. E suficient să urmărim exprimarea cu-
rentă, orală sau scrisă, a unor elevi ori studenți,
ca și a unor tineri intelectuali, pentru a ne con-
vinge de expansiunea acestei limbi trunchiate,
mistificate. Truculența vorbirii stradale e concu-
rată doar de eliptismul dezolant, paradoxal fondat
pe vag și nu pe exactități, al celui birocratic. Din
păcate, nici școala, nici mass-media nu Iau o po-
ziție hotărîtă față de o astfel de situație, lăsîndu-se,
într-o anume măsură, chiar antrenate de comodul
curent simplificator. Noxele civilizației sînt mai
puternice decît bunele intenții instituționalizate,
care nu posedă suficientă vigoare (adesea nici pîr-
ghiile obiective) pentru a le contrabalansa în di-
recția ameliorării limbii. O soluție cu totul par-
țială o constituie intervențiile unor filologi, ale
unor specialiști In limbă, care analizează for-
mele dilematice, sancționează erorile. Sacer-
doți ai limbii iar nu zeități ale ei, acești cerce-
tători nu sînt capabili de miracole. Ei stau cu fața
întoarsă spre trecut, spre canon, spre paradigma
neschimbătoare. Viața limbii Je scapă printre de-
gete. Chiar exceptlndu-l pe cei ce dau dovadă de
crasă îngustime, nu le putem atribui decît un rol
restrîns în privința ieșirii din impas. Scria Titu
Maiorescu : „... limbile s-au înavuțit și se înavu-
țesc totdeauna prin scrierile poeților geniali, care,
fără a se gîndi ia teoriile limbistice, se exprimă
după simțămîntul ce-1 au despre ceea ce este po-
trivit cu limba lor, dar nu se înavuțesc niciodată
prin filologi, prin membri de societăți academice
etc., al căror studiu reflexiv îi face capabili de a
afla legile ascunse ale simțămîntului după care
poporul cu poeții săi și-a creat și-și mărește limba,
dar îi face totodată, prin chiar faptul acestei re-
flecțiuni, incapabili de a o forma și reforma din
nou”. Cu un sarcasm imaginativ pe care-1 putem
lesne racorda la actualitate, ilustrul critic urma
astfel: „Ce am zice de un astronom care în loc
să ne explice legea lui Juplter ne-ar spune că
Jupiter, după calculul Iul, s-ar cuveni să se miște
mai bine între Mercur și Venus decît între Marș
și Saturn ?".
Aceasta fiind situația, e normal să ne întrebăm
ce e de făcut. Așezîndu-ne într-un plan general-
cultural, considerăm a ne afla într-un con de
umbră al unei mari împliniri (s-a vorbit de un al
treilea clasicism al ultimului sfert de veac), care
traduce, la nivel lingvistic,-o sațietate, o dezabuza-
re, o oboseală a efortului creator încununat de
succes, agravate de un context tehnocrat, ca și de
unii factori de ordin accidental. E o detentă a ex-
presiei, reflectînd o detentă a conștiinței. în fond,
e o îndepărtare de realitate, o schematizare con-
fortabilă, deși cu bătaie scurtă. O miopie a limbii
care-și închipuie că se poate rezuma la cîteva linii
convenționale, la cîteva repere sumare. Credem a
vedea esența renunțînd la detalii, dar nu vedem
dectt convenția, din ce In ce mai degradată. Cre-
dem a lua în posesie cu mai multă fermitate o
realitate pluriformă, frămîntată, dar nu facem de-
cît s-o ocolim, s-o punem în parantezele ignoran-
ței, apatiei, demobilizării. Un număr din ce In ce
mai mic de cuvinte și de sintagme ambiționează
a reprezenta, Intr-o manieră, ca să zicem așa, ne-
democratică, un număr din ce în ce mai mare de
fenomene ale existenței contemporane, care „Toate
cer intrare-n lume, / Cer veșmintele vorbirii".
Abstracțiile se umflă precum un aluat, pînă își
vădesc vacuitatea. Un singur remediu poate redre-
sa, tn asemenea împrejurări, limba, un remediu cu
caracter lăuntric, moral, iar nu formal : întoarcerea
la concret, la existență. Să presupunem că limba
e un aparat de fotografiat sau de filmat. Obiectivul
său trebuie să prindă individualul, particularitatea,
trăirea intimă, concretul. Elementarizarea nu poate
fi dusă prea departe fără pericolul falsului, abstra-
gerea nu poate fi împinsă decît plnă unde se în-
tllnește, inevitabil, cu nonsensul. Așa cum în isto-
ria gîndirii excesului de generalizare i se opune,
din cînd în cînd. replica nominaliștilor, a empiriș-
tilor, a existențialiștilor, o chemare, în diverse va-
riante, a întoarcerii la natură, vorbitorilor unei
limbi amenințate de vestejire trebuie să li se opu-
nă viața. Trebuie ca sevele acesteia să-l redea
forța, culoarea, eficacitatea. Să reali-ăm că limba
e o unealtă mlrabilă a existentei noastre, de care
fiutem, de care e necesar să dispunem ca de un
nsemn al demnității omenești, al demnității ro-
mânești. „De multe ori", spunea Anton Pann,
„limba taie mai mult decît sabia".
Gheorghe GRIGURCU
0 EDIȚIE „LILIPUT”
M. EMINESCU
Cînd, în anul 1985, a început acțiunea de rea-
lizare la Comloșu-Mare (Timiș) a centrului cultu-
ral al comunei, ea a demarat cu Expoziția docu-
mentară „Iulian Grozescu — Suflet nou", cele două
elemente ale genericului fiind pilonii bogatelor
tradiții culturale comloșene : aici a văzut lumina
zilei poetul Iulian Grozescu (1839—1872), primul
colaborator și redactor al revistei „Familia", și tot
aici apărea și o „revistă a satului bănățean", inti-
tulată „Suflet nou" (1934—1939). Două evenimente
culturale posibil de aniversat pe plan local : 150
de ani de la nașterea poetului și 50 de ani de la
apariția ultimului număr al r- istei, evenimente
ce se adaugă celor de anvergură internațională sau
națională : „Anul Mihai Eminescu" și „Anul Ion
Creangă".
O achiziție mal recentă a expoziției o constituie
ediția-„liliput" Mihai Eminescu, „Poezii", îngrijită
de G. Ibrăileanu și apărută la Editura „Naționala"
S. Ciornei, f.a. De format 6,5 cm / 9,5 cm, 304 pa-
gini, ea aparținuse lui Preda Jianu, președintele
Uniunii foștilor voluntari români din Comloșu-Mare
participanți la primul război mondial, a cărui ștam-
pilă este aplicată pe paginile 260 șl 263. Cartea, o
amintire de familie, fusese moștenită de soția de-
functului, apoi de fiul lor, prin donația căruia po-
posise în urmă cu vreun an tntr-una din vitrinele
eminesciana
expoziției. La sfîrșitul ediției sale, G. Ibrăileanu
publică două capitole : „Poezii din adolescență”
(La moartea Iui Aron Pumnul (sic !), De-aș avea,
O călărire în zori etc.) și un „Adaos" (Făt-Frumos
din tei. 5 strofe din Luceafărul care lipsesc din
poem In ediția sa. Dintre sute de catarge etc.).
Dar acesta este doar un punct de vedere, căci
atunci cînd sînt analizate primele poezii ale Iul
Eminescu, notarea exclusiv a datei apariției, ca
punct de plecare a cercetării, este considerată in-
suficientă (D. Popovici, Poezia lui Mihai Eminescu).
De o deosebită importanță se relevă a fi și data
redactării în manuscris, uneori discrepanța dintre
momentul conceperii și acela al publicării fiind
întrutotul semnificativă. Astfel, pe baza compară-
rii acestor date, D. Popovici argumentează că dacă
debutul lui Eminescu este marcat de poezia La
monnintul lui Aron Pumnul, aceasta nu înseamnă
că ar fi și prima lui poezie. Aspectul ei relativ
bine închegat contrazice și chiar interzice această
concluzie. Ca dovadă, se apelează la poeziile De-aș
avea și Din străinătate, apărute în același an cu
prima (1866), dar în revista „Familia", însă ale
căror manuscrise Indică o dată anterioară publi-
cării lor (1865). Prin urmare, concluzia autorului
este că pînă la data Ieșirii în public cu prima sa
poezie, Eminescu a fost beneficiarul unui travaliu
artistic anterior.
Cineva a aruncat In răspăr, odată, niște vorbe
de clacă : la Comloș a murit Orfeu ... Altcineva
m-a întrebat cu mirare : ce vă leagă de Comloș ?
Am tăcut atunci, Ii răspund acum : toate acestea și
altele, făcute sau nefăcute încă, dragul meu fost
elev, azi tînăr inginer agronom în comuna-ți na-
tală, mă leagă de Comloșu-Mare. Nu, la Comloș,
Orfeu n-a murit! El își are aici și acum discipolii
săi tineri ori mal puțin tineri. îneît, dacă la cele
amintite deja se va adăuga și a doua plachetă ti-
părită „Suflet nou", tot nu ar fi prea mult pentru
satul tău, de 20 de ani șl al meu, deci al nostru...
Prof. Traian GALETARU
ORIZONT
------- 0 4©
Constanța Marco
DACA EA
AR FI VENIT...
RĂSĂRIT (Foto : Damian Diaconescu)
„Dragul meu. Totul este pregătit.
Joi sosesc... Stau in fața mesei
mele de lucru din camera mare, unde
ferestrele dau spre curte. E ultima
scrisoare pe care ți-o scriu la acest
birou. Ce straniu mi se pare. în jur,
geamantanele goale, pregătite, numai
să le umplu. Lumina asta blinda de
octombrie ; dacă-ai ști cită lumină mă
inundă 1
M-am obișnuit cu gindui că plec. în
prima cameră am strins covorul, l-am
rulat în ziare. Mătușa mea Ana imi
spunea că așa se păstrează contra mo-
liilor. Cu fotografiile ml-a fost mai
greu. M-am gîndit mult. N-are rost să
le aduc pe toate. Ele sînt de acum
treizeci, patruzeci de ani. Iau două
Fotografia mea de absolventă, după ba-
calaureat șl pe cea de la nuntă... Ni-
mic nu este mal frumos decît începutul,
între registre erau amintirile, răstălmă-
cite la granița cu somnul, știind foarte
bine că doar una, două trec dincolo.
Visul ml le astîmpără pe nesimțite.
Pînă la examenul de admitere în fa-
cultate mal erau două săptămini. îmi
imaginam podul la care urma să cal-
culez nopți de-a rîndul. Eu, Ia capătul
lui, zîmbind și așteptindu-mi copiii,
care zbenguindu-se pe el, nu vor ști
că eu simțeam altceva. Ceva mult mai
mărunt, dar poate la fel de măreț ca
și un pod.
Păpușa din vitrină pe care o văzu-
sem nu rîdea, nu plîngea. Trebuia să
ți-o închipui tu! Ce chip fără fată
avea !
Fusta verde, plisată, a păpușii, era
plină de praf. Nu interesa pe nimeni
Stătea pe peretele lateral al vitrinei.
Iar ea, sărmana, avea puterea să se
scuture singură ?
Eram prea tînără să cer sfaturi și
dacă le primeam n-aș fl fost în stare
să le înțeleg. Mă simțeam un fel de
sfîrlează. care, după ce-1 încînta pe
toți, rămînea nedumerită șl străină în
țața propriului mecanism. Mi-amintesc
și-acum de fotograful acela, care, pro-
babil plăcîndu-i fața mea mică, albită
de voal și lămîiță, mă prinsese de vîr-
ful bărbiei și îmi muta capul cînd
într > parte, cînd în cealaltă, pînă ce,
din cauza reflectorului, broboane de
transpirație începură să mi se prelun-
gească în voie pe sub pleoape, pe nas,
în jurul gurii. Am să țin fotografia în
album, printre pozele noastre. Rama o
las aici
Bijuteriile false și rame de ghips !
Straturi și trandafiri din plastic... La
vreo doi ani după căsătorie, mătușa
Elizei (să fl avut spre șaptezeci de ani),
stînd într-un fotoliu Biedermeyer, ca-
doul pe care mi-1 făcuse ia nuntă. Avea
un guler înalt, din dantelă neagră.
Vorbea încontinuu. Mi-era frică că
nu-și frîngă gîtul lung și subțire în
marginile înalte și țepene ale gulerului.
Cînd venea la-mine, mergea direct
spre fotoliu, ca șl cind n-ar fi existat
nici o altă mobilă. De cîte ori îl ating,
simt viața din neființa ei.
Ce mult mi-au rămas fixate în minte
figurile lor de femei bătrîne, cu tot ce
se poate înțelege prin cuvîntul bătrîn.
Erau ca niște copil mari. Intrasem
într-o cofetărie. Ce bine-mi amintesc l
Tineri, bunici, nepoți uzi leoarcă.
Voiam să stau singură, ;ă mănînc
ceva. Orice. Să nu vorbesc cu nimeni
o jumătate de oră, între două dru-
muri. Bineînțeles, după cîteva minute,
s-a așezat lingă mine o doamnă la
weo șaizecișicinci de ani, cu o față
chitită migălos. „Ce vreme 1 Pantofii
mei buni : i-am făcut la Viena, în ur-
mă cu cincisprezece ani ; acum i-am
reparat, dar n-au avut aceeași culoare
și mi-au pus petecul mai deschis. Am
făcut școala de menaj la Viena. Acum
sînt singură” ..
Nici acum nu-mi dau seama cum
am putut să tac tot timpul. Mînca ală-
turi de mine. Cred că o ascultam și-mi
trăiam singurătatea. „Drăguță, vreau
să plătesc”. A scos zece lei împăturiți
pedant, dintr-un portmoneu învelit în-
tr-o pungă de nylon. Doi lei, restul, i-a
băgat într-o despărțitură descusută. A
împăturit totul la loc și a închis po-
șeta. „Domnișoară, dacă te-am obosit
sau plictisit, iartă-mă. Nu am cu cine
să vorbesc. Te-am văzut așa de tînără I
Iartă-mă !“.
Atunci aș fi vrut să deschid gura,
să-l prind mîna, s-o mai țin lîngă
mine, s-o rog să nu se supere pe mu-
țenia mea, pe imposibilitatea mea de
a mă depăși. S-a ridicat, a împins
scaunul spre masă, s-a mai uitat
odată la mine. „Am făcut școala de
menaj la Viena. Acum sînt pensionară
si mănînc singură...”.
Ții minte colțarul din prima came-
ră cu colecția mea de porțelanuri șl
cești ? Le-am împachetat pe rînd. în
ceștile albe, cu emblema stațiunii
Karlovy-Vary, am băut ani la rînd,
iarna, cînd răceam, vin fiert. Aveam
două. Una s-a spart după ce am ră-
mas singură. Nu-ți nai povestesc,
pentru că ai să mă întrebi la un mo-
ment dat dacă sînt decisă într-adevăr
să vin. Da, sînt!
Să nu te superi, aduc cu mine cele
două perne. Nu că ar avea vreo va-
loare. Nu. Nici prin gînd să nu-ți
treacă. Pur și simplu sînt foarte moi.
Prin geamul deschis văd copiii doam-
nei îancu. Pentru că n-am avut, n-am
știut să mă port firesc cu copiii. To-
tuși ne-am împrietenit. Așa, mai mult
de suprafață. El s-au făcut că mă res-
pectă, i-am surprins, se uitau lung la
mine ca la o tanti care n-are nici pi-
sică măcar. Am avut senzația că îi în-
drăgesc. dar, acum, dacă stau bine să
ma gîndesc, l-am acceptat numai între
anumite ore. Cînd citeam sau mă odih-
neam mă deranjau. Pe copiii mei ar
fi trebuit să-i accept, să-l simt tot
timpul. Cred că momentele liniștite
erau 'mult mai puține decît celelalte.
Dacă aș fi avut un copil, acum n-ar fi
trebuit să strîng totul, să închid o ușă
șl să plec...
Mai ai doi ani pînă la pensie, nu-i
așa ? Am să te aștept în fiecare zi cu
masa pusă, cu șervețelul pe masă, cu
ceașca de cafea de la ora cinci. Dar
dacă te vei obișnui și cu aranjamen-
tul mesei și cu biletele pe care am să
ți le pun în batistă cînd vei pleca în
delegație ?
Te întrebi probabil ce-1 cu dulcegă-
riile astea de domnișoară bătrînă,
care-ți promite tot, numai s-o iei. Nu
sînt dulcegării. E ceea ce vreau să fie
cu noi. N-o să ne certăm pentru bani.
Nici dacă te vel duce la meciuri, n-am
să mă supăr. Am să fiu bună, da, nu
rîde, bună, nu mai vreau să fiu sin-
gură, nu mai vreau I Am să las să faci
ce vrei, să vil cînd vrei, o să fim doi
prieteni buni. Pretenții mari nu am.
O să vezi. Aș vrea să te rog, totuși, o
dată, o singură dată măcar, în prima
săptămînă cînd vom fi împreună, să-mi
aduci o ceșcuță de cafea, dimineața, la
pat, chiar dacă o voi spăla eu după
aceea ...
Ieri am primit lăzile mari în care
voi împacheta cărțile și serviciile de
masă. Dacă ai fi aici, mi-ar fi mai
ușor I	.
Mîine încep. Douăzeci de ani în cutii
șl geamantane și eu lîngă ele. Nu te
speria. Nu iau tot. Voi lua numai lu-
crurile în care sînt șl eu. Curios 1 Cînd
pleci dintr-o casă, așa cum plec eu,
fără să fii forțat de vreo împrejurare
nefericită, ai senzația unei viețuitoare
care-și apără puii. In fond, lucrurile,
pe care am pus mîna de sute șl mii de
ori. au ceva din noi, o taină neimpor-
tantă, de fapt, pentru nimeni decît
pentru memoria noastră ...
Doamne, cîte prostii ți-am spus!
Acum, gata, am terminat. Dar oare am
terminat ?
Ml-e dor să vin.
Eu
P.S. Am să-ți comunic telefonic tre-
nul cu care sosesc. Să .u mă aștepți
cu flori. Cînd trenul va intra în gară
îți voi face un semn de pe geam. Tu
te vei apropia de vagonul meu, eu voi
coborî, ne vom opri unul în fața ce-
luilalt șl vom tăcea.
N-o să am bagaje. Voi trimite totub
prin poștă... Tu te vel mira, apoi, ce
bine îmi stă cu rochia albă. Trenul va
pleca și odată cu el vom pleca șl noi
să începem totul”.
☆
El împături scrisoarea, o strecură
înapoi în pilc șl, cu același gest calm,
deschise servieta de lîngă sine. Luă
cartea, puse plicul între paginile ei și
își așeză palmele peste coperta colorată.
Era singur. Dacă ea ar fi venit, ar
fi fost împreună de zece ani.
Gheorghe Șora
Profesor și istoric-literar, preocupat de scoaterea la lumină, prin do-
cumente, scrisori, hrisoave a marilor figuri ale culturii românești, în
speță Vasile Goldiș, Gheorghe Șora, ca poet, descinde din tradiția tipic
ardelenească, mesianică, în viziunea unui Șt. O. losif, Coșbuc, Goga,
Cotruș ... Cîntăreț al ilustrelor figuri ale neamului, ale pămîntului natal,
el degajă în lirica sa un patetism de substanță, culoarea locului, pros-
pețimea unei simțiri autentice. Credincios filonului folcloric, dar confe-
rindu-1 elevația și substanța unei spiritualități înălțate prin cultură,
Gheorghe Șora aduce, prin poemele sale, vocea autentică a unui bard
transilvănean, în care rezonează adînc istoria ca șl prezentul, simță-
mintele legate de glia natală, ca și subtilele inflexiuni ale unui spirit
eticist, preocupat de destinul patriei, dar și de al său propriu.
Ion ARIEȘANU
DIMINEȚILE PATRIEI
De sub zăpezi se simte griul
Călătorind cu trup fragil.
Venind spre primăvara țării
Cu dimineață de april.
Se simt recoltele de iniinc
Ascunse sub zăpezi și ploi.
Se zbate holda viitoare
In fiecare dintre noi.
Prind mugurii nădejdi și sevă
Crczind in albăstrimea zării.
Mesaje albe de Iubire
Aduc spre dimineața țării.
Un anotimp al împlinirii
Colindă pe întinsul gliei.
E anotimpul sfînt al țării,
E suflu! cald al României.
CASA PĂRINTEASCA
Stau lingă prag cu cei ce mă
crescură.
Cu veghea lor și forța rugăminții,
Aici mă ține leagănul de-o viață
Ce-n inimă l-au incrustat părinții.
E cintecul de Jar al amintirii,
Cind ne-ncălzește o privighetoare,
Cind primii pași ai ginduiui în lume
8-au incrustat pe iarbă și pe floare.
Abta-ncepuse zborul spre lumină.
Ca un izvor In curgere firească.
Păstrind ca o litanie oriunde
Cumplitul dor dc casa părintească.
Acum se umple pagina de stele.
Lingă poemul prins la căpătii.
Mă arde o dorință ne-nțeleasă
Să mă întorc la locul meu dinții I
MĂRTURISIRE
Eu iți răspund mereu în graiul
malcei mele —
ce-1 știu de cînd mă alinta
c-un cintec —
dar n-ajunsesem să mă oglindesc
in stele
fiindu-i doar vremelnică lumină-n
plntec.
Acolo stau pruncuții lingă cerul
grinzii,
In copăițele de lemn rizind în somn!
Pătrunși dc-acum de apele oglinzii
ce ii arată drepți coboritori din
domn.
Din os domnesc de impărat-țăran
venind,
din vremea cind nici timpul n-avea
clipă,
prin iarba — albastră larg și calm
cosind
s-adune veșnicia in clăi, ca o aripă,
fntoarce-tc fn sat, mi-am spus
atunci,
să dormi o noapte-n finul ce
grăbește
s-asculți de-acele nesfirșite dulci
porunci
ce ți se dau acasă doar in
românește...
Eu iți răspund mereu in graiul
maicci mele —
se-apleacă lin fintinii ciutura
străbună —
șl văd atomii vorbei românești
snb piele
stind să se-adune-n limba mea
română !
SCRISOARE MAMEI
Cuvintele, puține cîte sint,
Dc vor porni vreodată către tine.
Să spui că n-al primit nici un
cuvînt.
Dar că ți-a fost atît de dor de mine.
Să spui că ți-a fost dor, dar ai tăcut.
N-ai spus la nimeni rana ta cea vie.
Și-ai vrut să vină fiul din trecut
Spre tine și spre-a Iul copilărie.
Să spui că nu ți-am scris, dar
tu simțeai
Tocmai atunci cind sint cireșii-n
floare.
Că din copilul, cu miros de rai.
Te copleșea un dor ca o scrisoare.
Și-acum tăcem, e iarnă și omăt
Și ne-amintim, e seară și tirziu.
Și-un ghiocel ne cheamă îndărăt,
Ca o chemare-a mamei către fiu.
TIMP AL IUBIRII
Iubirea e o rază ce nu piere.
Ce dă culoare merelor domnești.
Iubirea intră-n fagurii de miere
Și-i spune-n șoaptă virstcl
să iubești.
Iubire e atunci cind taci și suferi.
Sortit să strtngi Ia piept privighetori.
Pe lacul cu speranțe, plin de nuferi.
Să te surprindă soarele in zori I
Iubire e și-atuncl cind nu-1 iubire.
Iubește unul, cind există doi.
Și speră să-i aducă fericire.
Cel care dă sărntul Înapoi 1
Dar e iubire și un gest de floare.
Naturii dăruit din începuturi.
Cînd inima nn spune ce o doare.
Admiră cruciadele de fluturi !
• 50
------------ OPIZONT
Slavomir
j Gvozdenovici
IPLANTA apocrifa
dmp printre flori
lainice semne
arata asemeni bătăii pcndulci
se culei lingă ureche
arindu-ne farmecul largului
■Mia-nscrării
Iscaldă înlr-o flacără blindă
lațiță eu vise curate
Va(a ei și-a sufletului ei gingaș
deschide inaltul
fin ne luminează cu liniște
MICA SCENA
DE FAMILIE
*1 mușcă dintr-o piersică și iși
trece mina prin păr
■na răsfoiește cărți vechi
căutindu-și fiul
ea nu se mai află demult intre
acele coperți)
ticul cu găleata in mină
iwă de la un nor la alt nor
41a o stea Ia alta
inind cele mai bune pietre
Itru casa cea nouă
k iarba unchiului meu dorm
femei din trei sate
*t pierdut și nu mai știu drumul
inapoi
bună" și ..scara bună" le dau
trecătorii
*tind in ascuns : nu vor să plece
4 parcă s-ar afla sare In locul
acela
taurul căruia-se Invirt
lltaierul din furcă in dreapta
bunicii
V năzdrăvani torc ghicitori
ItNCHETUL POETULUI
hu tn aerul înmiresmat in livadă
■ cum i se cuvine unui grădinar
perspicace
iflbetn pe oaspeți la banchet sub
aripa nopții
■împrejurul unei flori să ia loc
tninunat visul păsării
li această clipă tăcută
■ luminează zimbctul mamei
taătoril intimplători se opresc
■apleacă peste firul verde de iarbă
de la buze un pahar de pelin și
unul dc miere
ia fără jenă arborii-n brațe
tachiurile se intind cu iuțeală
spre el
l«int iată tot mai aproape
Nții-i veghează-n extaz
portă cu el adine in flori flacăra
sutrigă pe nume cu cringul și
pasărea
nun străin părăsește banchetul
acesta
în românește de
Lucian ALEXIU
C Negru
SOARELE MERGÎND
th astru tainic nc călăuzește.
Ol'un magnet fierbinte și durabil.
Neveștejită, frunza dc iubire,
Gobrățișează lutul imuabil.
Etoarclc mergînd in rostul lumii,
Ce-n anotimpuri veșnice nc leagă,
Iv sîngele, ce-a favorit din plante,
Mei depărtarea zării nu ne-o neagă.
Se-aprindc o speranță ea un lujer.
Un ram alpin prin mugure răsună.
Că soarele, mergînd, in risipire.
Numai in amindoi, tăcut, se-adună.
CORUL ȘI DECORUL
CLIPEI
Sini schiorul nopții tale-n
Anotimp dedat risipei.
Zace in noian de suflet
Corul și decorul clipei.
Sint schiorul vieții tale.
Lingă-un prunc păzit de aștri,
Ce suride printre lacrimi,
Cu-aceiași ochi albaștri.
Ca un cor decor al clipei,
Nc-c natura-ndurătoare
Poartă cupa neatinsă.
Răsturnată in viitoare.
GRAI DE ZI
Pornește roata lutului spre miinc.
Nici muguri nu-s și nici sămință
nu-i ;
Zăpada a Înghițit un țărm de seve
Și crește-n ceruri fumul albăstrui.
Gravură de XENIA ERACLIDE VREME
Cad păsări rotitoare peste umeri.
Mi-atirnă salba norilor dc git ;
N-am să te pierd, tu domolește clipg,
Cind ești statuia frigului și-atit !
E umbra ta un fel de nepăsare
Și intri-n noapte ca nn fluviu orb.
Doar clinchetul aducerii aminte
Mai adă-1 in retine, să ți-1 port.
întoarce, deci, oglinda spre
amurguri.
Un grai de zi in cuibul ei să siringi;
Ca frunza domolită in cădere.
In cerul clipei vrei să te răsfringi.
PROFILUL AMIEZII
Dau tot albastrul pentru firul ierbii.
Un mugure mă ceartă c-am venit
Și ghiocei aprinși în palma zilei
Apleacă fruntea către nesfirșlt.
O boare înspre virfuri ne anină,
Cu murmur de izvor imaculat.
Stau razele și norii împreună.
Ascunși în geana celui cc-a plecat.
Puterea irosită a zăpezii
Sc cerne rar, adulmeclnd mirări.
Și doar un cîntec c deajuns pe
lume,
Și-un pas albit, sosit din depărtări.
Amiaza ne alunecă sub gene
O floare rară aburind discret
Corola-mbălsămată a iubirii
Și un pene] pulsînd lîngă portret
DICȚIONAR LITERAR
Iulian Negrită
Lucian Alexiu
ZĂPEZILE MA CER
Profesorilor și colegilor
mej din liceu
Mi-am încărcat tăcerile pe vint
Și-am pus la poarta nopții un străjer
O rază dc lumină dintr-un cînt
Zăpezile coboară și mă cer.
In rochie dc marm...ă vă las
O clipă dc visare ce-a trecut
Căci din catargul ei n-a mai rămas
Decît un punct pc orizontul mut.
Și-nvcșmintat in căutări voi trece
Prin ochii lumii, răminind stingher.
O stea spre mine raza să-și aplece.
Zăpezile coboară și mă cer !
CERBII MEI ALEARGA
Cerbii mei aleargă
alungați dc noapte
și purtind tn coame
cioburi mici de zi.
Cerbii mei aleargă
Pseudonimul lui Lucian G. Blaga.
Critic literar, Lucian Alexiu s-a născut
la 2 februarie 1950 în Timișoara. Este
licențiat al Facultății de Filologie —
secția română-franceză — a Universi-
tății din Timișoara (în 1974). Profesor
Un timp, lector la Editura Facla, apoi
referent literar al Asociației Scriitorilor
din Timișoara. Din 1983, secretar de redacție ia revista .Orizont".
Debutează cu versuri în .Orizont" (3/1969).
Debut editorial cu volumul de critică literară Ideografii lirice
contemporane. Timișoara, Ed. Facla, 1977. în continuare, și acti-
vitate de traducător ; Svetomir Raicov, Dincolo de rîu, nuvele șl
povestiri. Traducere și postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Ed.
Facla, 1984 ; Slavomir Gvozdenovici, Dezlegarea senină a pietrei,
poeme, București, Ed. Cartea Românească, 1985 ; W. Kohlhaasse,
R. Zimmer, Prinz în patru, piesă ce figurează In repertoriul Tea-
trului de Stat din Constanța, în stagiunile 1983—1984 și 1984—1985
(lucrare tradusă în colaborare). în 1980 publică ediția Romulus Fa-
bian, Răsucirea, roman. Ediție îngrijită și note de Lucian Alexiu.
Prefață de Sorin Titel, Timișoara, Ed. Facla.
în 1975, premiul pentru critică și istorie literară al revistei
.Amfiteatru", iar în 1977, premiul de debut al Uniunii Scriitorilor
pentru volumul Idcografii lirice contemporane.
«Prelungire analitică a foiletoanelor" (Săplăcan, 1978), Ideo-
grafii lirice contemporane urmărește să pună în evidență «struc-
turile mai importante ale operelor lirice" care, cum afirmă cri-
ticul însuși, «i-au solicitat interesul și dincolo de momentul primei
lecturi". Cartea propune, așadar, o suită de portrete interesate
mai ales de .modalitatea estetică" a poeziei (Țeposu, 1978), jude-,
cata axiologică fiind «mereu implicată, conținută In demonstrația
critică" (Ulici, 1978). Lui L. A. «opera 1 se revelează dintr-un
punct fix, hieratic aproape, ca o rețea — la rîndul ei, imobilă —
de însușiri poetice. Această reducție emblematică nu sărăcește
textul, îi surprinde însă liniile de forță (semnificațiile) dominante"
(Moraru, 1981).
REFERINȚE CRITICE :
In volume : Nicolae Ciobanu, Dincolo de himera sinteză
(Lucian Alexiu), în însemne ale modernității. II, București, Ed.
Cartea Românească, 1979, p. 305—308 ; Al. Piru, Poezia românească
dc azi, în Debuturi, București, Ed. Cartea Românească, 1981, p.
71—74 ; Cornel Moraru. Critica poeziei. în Semnele realului, Bucu-
rești, Ed. Cartea Românească, p. 20—21 ; Gheorghe Grigurcu,
Două cărți despre lirica noastră actuală, în Intre critici, Cluj-
Napoca, Ed. Dacia, p. 316—321.
In periodice : C. Ungureanu, Lucian Alexiu. Idcografii lirice
contemporane, .Orizont", 10/1978 ; Laurențiu Ulici, Panorame ale
literaturii (I), «România literară", 15/1978 ; Radu Săplăcan, Lucian
Alexiu. Ideografii lirice contemporane. .Tribuna", 15/1978 ; Geor-
ge Șerban, Lucian Alexiu : „Idcografii lirice contemporane", .Con-
vorbiri literare", 5/1978 ; Nicolae Manolescu. Analize și sinteze,
«România literară", 28/1978 ; Mircea Braga, Ideografii lirice con-
temporane. .Transilvania", 8/1978 ; Serafim Duicu, Din nou ten-
tația sintezei, „Vatra", 9/1978 ; Adrian Popescu, Glasul celor tineri
sc face simțit. .Luceafărul", 37/1978 ; Radu G. Țeposu, Intre ati-
tudine și aptitudine, „România literară", 49/1978 : Victor Atanasiu,
Dcbutanțî maturi, «Scînteia tineretului". 9 212/1979 etc.
Olimpia BERCA
ducind pe copite
bolovani din timpul
care va veni.
Cerbii mei aleargă
o dată cu lumina
in care sînt zidit
lăsîndu-mi pe frunte
un apus dc soare
care m-a-mpețit !
ANOTIMPURI
Vremea mi-a băut sufletul
picătură cu picătură
și ml-a ars obrazul
dintr-o uitătură.
Soarele mi-a secat izvorul
cu razelc-i aprinse
șl-n Iarnă mă trezii
cu pletele ninse.
Cocorii plecară plini dc rugină
Inginîndu-sc cu zarea
stelele cerului, nebune,
fac dragoste cu marca.
Legende și doine sînt toarse din
caicr
timpul sc stinge
tn sfintele noastre
anotimpuri nătîngc.
MIREASĂ — A CLIPEI
Privește lacrima din stele
In care tu tc-al îmbrăcat
Șiragul rece de mărgele
Mireasă-a clipei dc păcat.
figurine
Efigia poetului
Privește violetul serii
Cu care eu m-am împăcat.
E timpul să-nflorească merii
Mircasă-a clipei de păcat.
Privește albastru care plinge
E cerul nostru nepătat.
Și-n suflete Întruna ninge
Mircasă-a clipei de păcat
Lumină molcom asfințitul,
Cascada crudă-a ăstui ceas
Și-așteaptă iarăși răsăritul
Mireasă-a clipei ce-a rămas.
Un spirit adolescentin guvernează și aceste poezii •, la 21 ani
de la debut, ale lui Lucian Bureriu. Universul său liric, structurile
interne nu s-au schimbat, iar pe osia esenței sale se mișcă ace-
leași neschimbate sentimente care țintesc la armonia ființei, la
puritatea ei, la iubirea de frumos, ia joaca de-a copilăria etc.
lângă stihul de tip clasic, sever, bine închingat. se află versul
dezinvolt, de respirație largă, de sorginte, să-i spunem, whitma-
niană.
Ceea ce merită scos în evidență în poezia lui Lucian Bureriu
este optimismul ei funciar, lumina ei neostenită, omenească, pe
care nu o înving nici vicisitudinile, nici impuritatea lumească,
nici căderile în banalul cotidian. Ceva înalt și patetic, fără a
luneca în discursiv, conferă credință acestei poezii, condusă după
aspre dar demne precepte morale. Poetul nu se sfiește la 6 spu-
nere lirică directă, la o mărturisire de sine fără ascunzișuri. Nici
o fățărnicie a eului liric, nici o încercare de a truca sentimentele
și a le rupe de resortul lor uman. Pe poet îl preocupă, obstinat,
cîntecul modest, „demn ca o rază", cîntecul fără zorzoane, .aproa-
pe tăcut", dar adînc și uman „ca un copil ce-i ivit din iubire".
Obsesia cîntului pur, a cuvîntului pur, „fremătind de pasiune", de-
vine laitmotiv poetic. Poetul crede în puritatea poeziei, în ideea
dreaptă, lucidă, în spiritul-izvor curat al timpului. în acest sens,
el este unul dintre acei întemeietori de cuvinte care mai pot
crede în „creația și truda acestui secol vast". Temele poetului
devin, astfel, temele zilei, ale timpului, transfigurate prin incan-
descența pasiunii... lucide. Astfel, el „cîntă griul, etern adoles-
cent", fertilitatea lanului, din „ceasul recoltării", „eroica emblemă
a unor timpuri faste" ; cîntă diminețile omului, „un amplu dar",
în angrenajul firii, cînd ființa e mai dinamică, cîntă anotimpul
împlinirii, vara, „cu luminozitatea întremătoare", se oprește la
nopțile albe, „noapte a romantismului", cintă, într-un cuvînt,
întregul peisaj vast, „cimpia deșcrtică" sau „cîmpia domestică",
în care el este un veșnic pelerin : „de-o viață merg".
Poet al trăirii în Imediat, în cotidianul captiv, prin care se
definește drept un senzitiv și un colorist, Lucian Bureriu este
?i un lucid meditativ, poetul grav, ce descoperă rosturile făpturii
n universul înconjurător. Lîngă inventarierea momentelor exis-
tențiale fulgurante, se situează și poetul gînditor, cu pasiunea
constantă pentru echilibru și clasicitate, pentru valorile ei statua-
re. Ciudate și atractive par, în acest sens, temele sale predilecte
pentru ilustrele figuri ale clasicității muzicale, în care el desco-
lon ARIFC*NU
• Lucian Bureriu — MARELE SOLSTIȚIU, Ed. Facla,
1989.
(Continuare in pag. 7J
ORIZONT
• 6 •
Metamorfozele
Rătăcirea fără rost printr-un
oraș simțit ca alienant prin im-
personalitatea ostilă a străzi-
lor și caselor apare in cîteva
mari reușite ale noului ro-
man francez. Trebuie mențio-
nat că, dincolo de creațiile e-
pigonice, plate și neintercsan-
te, ale noului roman, există în
marginile formulei creații im-
portante cum este, de pildă,
romanul In labirint de Alaln
Robbe-Grillet. Cartea adusese
în literatura de la începutul
anilor '60 o atmosferă nouă,
învăluită într-o vrajă rămasă
și astăzi inexplicabilă. Repro-
ducem mai jos un fragment
din programul literar mărtu-
risit al autorului : „Lumea nu
e nici semnificativă, nici ab-
surdă. Ea este, pur și simplu.
In jurul nostru, disprețuind
haita adjectivelor animiste sau
casnice, lucrurile sînt acolo.
Au suprafața netedă și lucioa-
să, intactă, fără sclipiri du-
bioase, fără transparență". (A.
Robbe-Grllet, O cale pentru
romanul viitorului in volumul
Pentru un nou roman, p. 18).
în ciuda acestui efort voit
ide ne-semnificare a realului,
descrierea lucrurilor dobîn-
dește In romanul In labirint
o tensiune umană autentică.
Contrapunerea obsesivă a
două teme ale descrierii:
aceea a străzii și aceea a ca-
merei potențează această ten-
siune. în carte, strada este loc
al rătăcirii' labirintice, al
multiplicității anonime, în
timp ce camera este un spa-
țiu al determinărilor certe șl
imobile. Cele două nuclee ale
narațiunii sînt, pe rînd, ale
exteriorității repetabile și im-
personalizante, și ale inferio-
rității unice și personale. Re-
singurătății (II)
lațiile dintre cele două su-
biecte ale descrierii sint răs-
turnate în plan ideatic din
perspectiva unul scepticism
profund. Fațadele locuințelor,
geamurile închise șl mute, bă-
iatul care-1 conduce pe soldat
în căutarea străzii pierdute,
holurile casei în care acesta
ajunge la un moment dat, pe-
accente
tele de lumină lăsate în întu-
nericul coridorului de ușile
întredeschise sînt tot atîtea
semne ale vieții. în mijlocul
el. Individ 1 este amenințat
să dispară prin confruntarea
sa în număr, în mulțime. în
cele din urmă străzile, casele,
crîșma, felinarul de fier for-
jat de care se sprijină perso-
najul principal antrenează cu
ele o prăbușire fără echivoc
a Ființei, o dispariție a ei în
decorul încremenit al exis-
tenței.
în același timp, șl în opo-
ziție cu lumea de afară, ca-
mera este un simbol al unici-
tății nemișcătoare, al identi-
tății sigure. Neobișnuite sînt
doar semnificațiile împrumu-
tate celor două teme. Astfel,
dacă rătăcirea prin labirintul
străzii este parabola ființării
omului în lume, camera cu
încremenirea el ocrotitoare șl
blîndă este spațiul In care
omul trăiește experiența deci-
sivă a morții. Adevărul acesta
neașteptat poate fl găsit în
chiar faptele narate : camera
adăpostește un tablou. înfrln-
gerea dc Ia Reichenfels, care
ilustrează un măcel războinic;
tot aici va sfîrșl personajul
principal al cărții. Camera se
metamorfozează sub privirea
naratorului devenind întrupa-
re concretă, obiectualizată, a
misterului morții. Lucrul a-
cesta pare sugerat prin chiar
descrierile lente ale mobilei,
ale cercului de lumină lăsat
de un abajur pe zid, ale pra-
fului care coboară încet, ver-
tical, și cu mereu aceeași vi-
teză peste lucruri. Dincolo de
zidurile încăperii, în luțnea
„vie", este o după-amiază ce-
nușie de iarnă cu fulgi care
coboară și ei încet, neîntre-
rupt, vertical. Și în cameră, șl
în afara ei totul pare artifi-
cializat și fantastic. Senzația
aceasta se datorează faptului
că imagini obișnuite sînt pri-
vite neobișnuit literar, adică
în ele însele, și nu în vederea
a ceva în stare să le trans-
ceadă. Modalitatea de mai sus
falsifică și artificializează
existența imediată, strecurînd
în lume presentimentul morții.
Efectul este întărit șl de un
fel de oboseală a privirii, un
fel de cădere pe gînduri a
descripției care uită de rostul
el, ștergînd detaliile pînă la
estompare, oferind în locul
obiectelor, contururi, volume
șl ritmuri. în același fel sînt
opuse interiorului impasibil
al camerei descrieri cu scene
de afară în care fuioare de
zăpadă alunecă pe trotuarele
goale cu mișcătoare forme
abstracte, în timp ce fațadele
caselor desfășoară geometric
șiruri de uși și ferestre ano-
nime și impenetrabile. în cele
din urmă, toate aceste de-
scrieri sfîrșesc prin a crea
un sentiment irepresibil de
stranietate absolută. Un rec-
viem al golului și al singură-
tății. O vrajă de început de
lume.
Daniel VIGHI
Cintarea României
Brigăzile artistice in concurs
Timp de trei zile, la Lugoj șl Timișoara s-a desfășurat faza
județeană a celei de a VlI-a Ediții a Festivalului național „Cîn-
tarca României" la care au participat 42 de brigăzi artistice, 18
colective de satiră șl umor șl peste 20 de interprețl Individuali de
satiră și umor. Formațiile au adus în fața juriului spectacole de
calitate, cu o tematică majoră. Au convins, prin mobilitatea sce-
nică și inventivitatea regizorală, brigăzile artistice care, de altfel,
s-au calificat pentru faza republicană : Industria laptelui Timi-
șoara, instructor Ion Oiaru, I.C.S.M.A.P. Lugoj, instructor Nicolae
Băltcanu, G.I.G.C.L. Timișoara, instructor Vasile Călin și Ghcorghe
Prochin, Centrul de Creație șl Cultură Socialistă „Cintarea Româ-
niei", de la Ghiroda, instructor Elvira Jupinschi și cel de la Victor
Vlad Dclamarina. De asemenea, un plus de vioiciune a adus bri-
gada artistică „Chemarea văzduhului", instructor locotenent major
Preotesoiu Pompiliu.
Colectivele de satiră și umor de la Cooperativa Munca, Lugoj,
instructor Toma Penescu, I.C.S.M. Textilc-încălțăminte Timișoara,
instructor Tclcky Ladislau, Centrul dc Creație și Cultură Socialistă
„Cintarea României", al municipiului Timișoara, instructor Gigi
Roșu, precum și cel al comunei Sacoșul Turcesc, instructor Cornelia
Cândea au abordat In programele lor aspecte ale vieții cotidiene,
reușind să realizeze spectacole cu un umdr incisiv, la obiect, dind
festlvalului-concurs o notă aparte, fiind vizate abaterile, de la nor-
mele eticii și echității socialiste, cu mijloacele artistice caracte-
ristice genului.
Au mai fost promovate în faza republicană formațiile de la 5
întreprinderea dc morărit și panificație, instructori Constantin
Cărătrescu, Dobca Toni și Viqrel Teșcan, întreprinderea Bumbacul,
instructor Toma Pustincșlanu, Centrul dc Creație și Cultură Socia-
listă al orașului Deta, instructor Mariana Pctcrsel, precum șl grupul
de la G.I.G.C.L., instructor Ștefan Popa, formația de Estradă a
OJ.T., instructor Doru Buciu $1 Tataricl Milosav și Furnirul Deta,
Centrele de Creație și Cultură Socialistă „Cintarea României", de
la Constructorul, instructor Jlva Ivanovlci, Sindicatelor din muni-
cipiul Lugoj, instructor Adela Streleț.
Colectivelor de artiști amatori, care au fost promovate în faza
republicană, care va avea loc în data de 17—18 iunie 1989 la
Drobeta-Turnu Severin, le urăm succes deplin.
Emil ȘAIN
Textul ca pretext
A stat dintotdeauna In am-
biția formațiilor rock „atrage-
rea" poeziei. S-a apelat la cla-
sici și aici incompatibilitatea
celor două arte s-a manifes-
tat prin demonstrarea „fragi-
lității provei" părții muzicale.
Formațiile au apelat la tex-
tieri de ocazie, ca și la pro-
priile lor resurse poetice ; dar
cum nimeni nu mai este
Wagner, banalitățile stereo-
tipe, inadecvarea cuvîntulul
la muzică, de exemplu cînta-
tul fn minor a unul text cu
mesaj pozitiv, au „blocat"
piese aflate, în fond, în po-
sesia unor remarcabile emisii
încrederea în metaforă
Un poet cu o desăvîrșită
încredere în metaforă este
Eugen Evu. Tipărlndu-șl cel
de-al șaselea volum de poezie
(Ram cu oglinzi. Editura „Fa-
cla", 1988) el realizează o car-
te echilibrată, lipsită de umori
și mai ales propunîndu-șl
încă o dată să aibă încredere
în metaforă, în inspirație.
Așa cum II caracterizează
Petru Poantă In cîteva rîn-
duri pe copertă : „... este, in
fond, un rural, un pădurean
cizelat și delicat cu simțul ar-
moniei", opinia criticului clu-
jean (și el pădurean din Cer-
băl) vine ca o mănușă pentru
purtat șoimul reprezentat de
noua carte a lui Evu.
Dezvelind puternice trăiri
poetice, beneficiind de un te-
ritoriu fabulos, din care își
trage seva, acela al satului, al
Streiului și al Cernel transil-
vane. a) „pădurenllor aninați
de munți", forța ancestrală a
spațiului reușește să estompe-
«e încetul cu încetul mediul
sonore. Instrumentiștii se simt
ades victime ale textelor șl
soliștilor vocali care alterează
sonora limbă română cu ac-
centele englezești, fapt con-
statat și Ia audiția seriei rock
a Electrecordului. Apariția pe
disc e o răspundere, textele
infantile trebuie înlăturate,
tinerii compozitori nu mal pot
folosi textul ca simplu pre-
text. Tema generoasă a păcii
abundă, tratată în fel șl chip
și nu arare se vede că în lo-
cul unui text oarecare a fost
„îmbrăcată", după o expresie
de pe „Rock 7", „cămașa pă-
cii"... E greu de înțeles cum
Instrumentiștii, de altfel de-
plin maturizați muzical, să
rămînă, tocmai la capitolul
conturării. intenției soclal-ar-
tlstlce a pieselor. In stadiul
copilăriei. Dacă excepție face
Industrial (al Hunedoarei) de
care la un moment dat a fost
tentat poetul. Altfel, Eugen
Evu e un împătimit al febre-
lor, inspirația fiind la ei dom-
nitoare, dominatoare, creația
dezvelindu-se pe sine In plină
ardere, participarea la ritual
fiind totală.
medalion
Intr-un exemplar pe care
mi l-a dat, Evu își înseamnă
cîteva poeme, la care probabil
ține mult, i se pare a-i carac-
teriza perioada de creație.
Tocmai pentru a sesiza citi-
torului tonul ușor polemic pe
tema creației, a dăinuirii el,
voi cita In întregime Cintecul
celui adevărat : „Va trece gll-
ceava poeților, / A cotizanți-
lor la eternitate. / Vor rămt-
ne poemele, singure. / Viu-
trăitoare, adevărate. / Tn straie
de nuntă, in scumpele. / Ar-
,Pro musica", tînărul critic
literar Marian Odangiu fiind
un textier perfect, căci, dotat
muzical, știe exact la ce tre-
buie să renunțe (metafore
inutile ori dulcegării intimis-
te) pentru a face ideea să
consune muzical, (vom reveni),
nu același lucru se poate vor-
bi în cazul unor „Iris", „Com-
pact", „Baroc", „Holograf",
„Celelalte cuvinte" (măcar
de-ar fi alte cuvinte) etc.
Textierul trebuie să înțeleagă
întîi spiritul acestei muzici,
ostile poetizărilor pastorale, să
anime sunetul de expresivita-
tea unei Idei ; ba mai mult,
dacă e posibil, să nu vină
după ce melodia e gata com-
pusă, ci să elaboreze cuvîntul
simultan cu ea și de ce nu,
să o determine, să-l fie ante-
mergător.
Lucian BURERIU
Concursul interjudețean
de creație literară . A. E. Baconsky”
mura. Cămașa de sare. / Li-
beră luci-va doar steaua / în-
florită / din răsuflare".
Judecat în ansamblu, volu-
mul este al unui tradiționalist
constructiv, al unul ardelean
pe care timpul și marile lui
schimbări îl neliniștesc pro-
fund, II copleșesc, creind însă
un cadru complex desfășură-
rii bioritmului poemului. Sim-
țul dezvoltat al armoniei pe
care o pretinde naturii (une-
ori polemic) creează un pat
clasicizant Inspirației. Ii sem-
nalăm cu această ocazie nece-
sitatea înnoirii într-un ritm
mai susținut al limbajului,
prin folosirea tuturor resurse-
lor limbii moderne. Stagnarea
de acum ar putea deveni su-
părătoare într-un viitor apro-
piat. Intre poemele prețioase,
pentru destinul poetic al Iul
Evu. putem enumera : Dincoa-
ce de cuvinte : „Dincoace de
cuvintele acestui poem f Ne-
iubitul de mine mă tem. /
Pentru memoria ca o fisură /
Intre rostire și gură...“. Ieși-
re din peisaj. Poem la den-
zlingcn. Măr din Ulpla Tra-
iana. Amintirile dragostei.
Vernisaj, Adio dlo. Noime, La
marginea apei adevărate etc.
Valcriu BARGAU
In perioada 29—31 martie 1989, Comitetul județean Satu Mure
al U.T.C. a organizat Concursul interjudețean de creație literară
A. E. Baconsky, ediția I. Manifestările au debutat cu un medalion
literar A.E. Baconsky, poetul fiind evocat de scriitorii Aurel Rău,
Anghel Dumbrăveanu, Vasile Sălăjan, Nae Antonescu, Valentin
Tașcu, Negoiță Irimie. A urmat un recital de poezie „Cu tot ce
am aparțin acestui pămint", în interpretarea unui grup de actori
de la Teatrul de Nord din Satu Mare. A fost prezent tovarășul
Constantin Stanca, secretar al Comitetului județean Satu Mare
al P.C.R., tovarășa Aurelia Sechel, prim secretar al Comitetului
județean al U.T.C.
In zilele următoare au avut loc șezători literare, sesiuni de
comunicări „A. E. Baconsky", in localitățile Satu Mare. Odoreu,
Negrești-Oaș. In localitatea Odoreu, după șezătoarea literară, to-
varășa Ana Cucu, primarul comunei, a înfățișat celor prezenți
realizările economice,- social-culturale și edilitare ale comunei in
perioada de după Congresul al IX-lea al P.C.R. La Negrești-Oaș,
oaspeții au fost primiți de tovarășul Nicolae Bura, primarul ora-
șului. Membrii cenaclului „Flacăra Oașului" au citit din lucrările
lor. Intre oaspeți șl gazde avînd loc un amplu dialog pe .tema
creației. După ce a fost prezentat oaspeților noul stadiu de dez-
voltare a orașului, s-a vizitat întreprinderea F.U.M.T. și Muzeul
Țârii Oașului.
La aceste manifestări au participat scriitorii : Aurel Rău,
Anghel Dumbrăveanu, Vasile Sălăjan, Ion Simuț, Nicolae Băciuț,
Constantin Sorescu, Nicolae Ioana, Eugen Urlcaru, Petru Poantă,
Valentin Tașcu, George Micea, Negoiță Irimie, Constantin Stan,
Liviu Antonesel, Daniel Corbu, Lucian Vaslliu, Radu Ulmeanu,
Al. Pintescu, Iile Sălceanu, Ion Vădan, George Vulturescu, Cornel
Munteanu, Gh. Glodeanu, Emil Matei, Ion Bala, alți invitați.
Juriul, avîndu-1 ca președinte pe scriitorul Aurel Rău, redac-
tor șef al revistei „Steaua", a acordat următoarele premii la sec-
țiunea poezie : Premiul de poezie „A. E. Baconsky" al Uniunii
Scriitorilor din R.S.R. pentru debut in volum — Dumitru Păcuraru
— pentru volumul „Miere de viespi" ; Premiul I și premiul revis-
tei „Steaua" — Gheorghe Dragne, Bihor ; Premiul II — Luminița
Urs, Cluj ; Premiul III — Emilia Dabu, Constanța ; Premiul re-
vistei .Tribuna" — Ion P. îacob, Buzău ; Premiul revistei „Ori-
zont" — Vasile Marchiș, Satu Mare ; Premiul revistei „Vatra" —
Codruța Ciubotaru, Rădăuți ; Premiul revistei „Familia" — Ga-
briela Gavril, Iași ; Premiul revistei „Transilvania" — Adrian
Avășan, Satu Mare ; Premiul revistei „Cronica" — Florin Mure-
șan, Maramureș ; Premiul revistei „SLAST" — Elena Câmpan,
Iași ; Premiul revistei „Cintarea României" — Aurel Pop și Ca-
melia Csukat, Satu Mare.
La secțiunea proză s-au acordat următoarele premii : Premiul
I șl al revistei „Orizont" — Marius Muntean, Timiș ; Premiul II
— Cristian Nițulescu, București ; Premiul III — Andra loachim
și Al. Pleșcan, București ; Premiul revistei „Steaua" — Dorin
Spineanu, Iași ; Premiul revistei „Tribuna" — Emilia Poenaru
Moldovan, Zalău ; Premiul revistei .SLAST" — Cristina Elena Ro-
man, Vaslui,
* 7 •
------------------------------------------ORIZONT
fanion
A — NERVI DE PRIMAVARA . .:
Duminica trecută, prinsul
unora ne-a fost posac ți tăcut.
Studenții lui C. Rădulescu au
tăcut o instructivă deplasare
la Alba lulia, vechiul Bălgrad,
de unde au adus de toate, in
afară de puncte: un gol, în-
ghionteli, ratăr-i, vînătăt (prin
grija lui nea Mitică Bolentiș
care n-a dorit să-ți uzeze
proaspăta flulerlță), învăță-
minte, reproșuri, autorepro-
furi, salutări lui Mulțescu —
dacă trec prin Arad — de la
fostul lui coleg de echipă,
Țălnar, actualmente antreno-
rul gazdelor noastre etc., etc.,
etc. Păcat însă că toată aceas-
tă panoplie de trofee timișo-
rene nu a fost completată și
de un joc pe măsură, fapt
care, indiscutabil, a dezamă-
git pînă și pe cei cîțiva repre-
zentanți al clubului Dinamo,
veniți, da la Tîrgu Mureș, să
urmărească partida. Dar ce
să urmărești, cînd alb-violeții
nu au reușit nimic, dîndu-i
sus-pomenitului cavaler o șan-
să cu care greu se va mai în-
tîlni vreodată, aceea de a flu-
iera dezinvolt, fără grija re-
zultatului. O singură fază i se
poate reproșa flagrant, în care
Varga, în careu, a fost clar
împins pentru a nu intercepta
decisiv o centrare. în rest, ti-
mișorenii au fost adoptati de
publicul gazdă pentru duioșia
cu care au abordat întîlnirea.
Cea mai fierbinte fază a jocu-
lui s-a consumat după irosirea
celor 90 de minute, la vestia-
re, între antrenorul principal
Costică Rădulescu șl Trăista-
ru. Acuza a fost gravă, reac-
ția violentă. Luni, atacantul
nostru nu s-a prezentat la an-
trenamente. întrebarea e: s-a
declanșat criza exact cînd nu
era nevoie de ea ? Dacă ar fi
să încercăm un răspuns, am
spune că această formă de
anemie primăvăratică a înce-
put imediat după meciul cu
UTA, cînd ne-am șl văzut în
A, uitînd că returul are și
alte... etape. Primul avertis-
ment l-am primit la Reghin —
ultima clasată- a seriei! —,
unde scorul ar fi putut fi 3—2,
dacă arbitrul întîlnirii ar fi
acordat, corect, în ultimul mi-
nut un penaltț/ gazdelor și
poate că atunci ne-am fi tre-
zit din reverii. Dacă nu am
făcut-o în momentul acela,
noul avertisment pe care l-am
primit acum la Alba lulia tre-
buie să provoace procesul. Cu
atît mai mult cu cît, iată, pe
terenul feroviarilor concita-
dinl, UTA s-a apropiat la nu-
mai 1 punct. Nici ceferiștilor
nu le-a mers jocul și, dacă
macazele nu se schimbă, vor
pierde trenul de B.
De fapt, săptămîna aceasta
voiam să scriu despre Real
Madrid. Dar n-a fost să fie...
Marcel TOLCEA
• La sediul Asociației Scri-
itorilor din Timișoara a avut
loc o ședință a Comitetului de
conducere al Asociației, cu ur-
mătoarea Ordine de zi: 1. In-
formare cu privire la activi-
tatea Asociației Scriitorilor
din Timișoara In trimestrul I
— 1989 ; 2. Discutarea șl apro-
barea Planului de muncă al
Asociației pe trimestrul al II-
lea. La dezbaterile pe margi-
Efigia poetului
(Urmare din pag. 5)
viața
asociației
nea materialelor prezentate au
luat cuvîntul: Ion Arieșann,
Alexandru Jebeleanu, Ivo
Muncian, Maria Pongracz și
Mircea Șerbănescu. Lucrările
ședinței au fost conduse de
poetul Anghel Dumbrăveanu.
secretarul Asociației Scriitori-
lor din Timișoara. • La Școa-
la generală nr. 10 din Timi-
șoara a avut loc, In prezența
autorului, o dezbatere pe mar-
ginea volumelor de literatură
pentru copii Dodoacă și Bi-
ci ușcă și Castelul de calcar de
Eugen Dorcescu. o în cadrul
tradiționalei manifestări .Lu-
na cărții în întreprinderi și
instituții**, la Direcția Regio-
nală C.F.R. din Timișoara a
avut loc o întîlnire a cititori-
lor cu scriitorii Alexandru Je-
beleanu și Mircea Șerbănescu.
• în ședința de marți a Ce-
naclului Asociației Scriitorilor
și al revistei .Orizont" a citit
proză SF Mandics Gyorgy.
Referatul a fost susținut de
criticul literar Brîndușa Ar-
manca. Au participat la dis-
cuții : Cornel Se cu, Nicolae
Țirloi. Sofia Arcan, Valeriu
Drumcș și Cornel Ungureanu,
conducătorul ședinței. în șe-
dința de marți. 18 aprilie a.c.,
ora 18.00 va fi prezentat sce-
nariul Sus la Văratec de loan
Nicolescu, tn interpretarea
grupului teatral Tespls.
M. O.
peră o zonă de tensiune ideatică și de simțire înălțătoare.
Figurile antichității, de asemenea II contaminează, într-o
simbolistică sul generis. Poetul rămîne fascinat de perso-
nalitățile tragice ale umanității elene, fie Icar, fie Proteu.
După cum tot lui îi convine de minune atmosfera barocă,
spartă, ici-colo, de nuclee iradiante expresioniste sau post-
impresioniste, de o bună factură, mai ales la nivelul limba-
jului și al imaginii.
Poet robust, cu o lirică structurată pe o ritmicitate fără
fisuri și pe o prozodie strînsă, însă minată, lăuntric, de
obsesiile amintite, poet interesant, înscris în generația sa,
a anilor *70, scriind mult, dar decantîndu-se lent, ba, uneori,
neglijîndu-sc, pur și simplu, ca scriitor, Lucian Bureriu,
lingă barzii din generația sa, precum Aurel Turcuș, Crișu
Dascălu, Marcel Turcu ș.a. șl-a definit un profil distinct,
prin tensiunea unor idei, al căror cîmp iradiant l-a conta-
minat încă de la începuturi, șl prin armonia unul stil de
tip clasicist, de o pură lumină, expresiv-muzical, viril și
modern, din interstițiile căruia efigia poetului se înalță,
tînără și încrezătoare, pe care nici melancoliile fugare nu
pot s-o frîngă, nici fascinațiile formale trecătoare s-o
corupă.
ERATA PARȚIALA
Adreslnd mulțumiri editurii
Eminescu și directorului ei
Valerlu Râpeanu pentru re-
editarea Sorin Titel (Țara în-
depărtată șl Pasărea și um-
bra), sînt nevoit totuși să
atrag atenția cititorilor asupra
numeroaselor erori de tipar
strecurate în postfață, pe care
o semnez ; nu voi indica aici
decît pe cele mai grave și
mai greu de dibuit, lăsînd de-
oparte pe cele ce pot fi de
îndată observate ; șl unele, și
celelalte au fost însă corectate
de subsemnatul la vremea lor.
Astfel, la p. 441, r. 9 de sus, în
loc de „ce riscă alcgînd" se va
citi „cc risc alegînd", la p. 450,
r. 17 de sus „prind de îndată
de vorbă" / „prind dc îndată
vorbă'*, Ih p. 450, r. 30 de sus
„rol" / „pol**, la p. 452, r. 2
de jos „Mama" / „Momo", la
p. 453, r. 23 de sus „nu duc
spre același punct" / „nu duc
decît spre același punct", la
p. 454, r. 7 de jos „ridicolă ;
in pretențiile ei" / „ridicolă in
pretențiile ci la p. 455, r.
16 de jos „o distanță polemi-
că- / „o distanțare polemică",
la p. 455, r. 10 de jos „iar
peste" / „iar despre", !a p.
457, r. 2 de sus „își arată mai
ales" / „își arată cînd mai
ales", la p. 458, r. 16 de sus
„post" / „fost", la p. 460,
r. 17 de jos „se mal simtă" /
„nu se mai simtă", la p. 460,
r. 14—13 de jos „plutonier —“
î „plutonier 7) —Mulțu-
mesc revistei .Orizont".
Vasile POPOVICI
•	Compozitorul Anton Șuteu, președintele juriului fazei fi-
nale a secțiunii Muzică ușoară din cadrul FACS, desfășurată la
Tîrgu Mureș, remarcă formația timișoreană ABRA. Tot aici, un
alt membru al juriului, compozitorul Virgil Popescu, declară:
„Dacă l-aș pomeni numai pe timișoreanul Adrian Cornut, care a
avut un recital de nivel internațional șl tot aș putea să-ml justific
entuziasmul. El a fost prezent și la folk și la jazz, o dovadă în
plus a disponibilităților sale de excepție". • La Sibiu, în cadrul
Festivalului de jazz, au evoluat și timișorenii Liviu Butoi, Bcla
Kamocsa, Mihai Farcaș. Vom reveni cu detalii. • Au avut loc
concerte ale formației timișorene Pro Musica la Iași și la Bucu-
rești. • Gcorge Ilarrison, Paul Mc Cartney și Ringo Starr și-au
dat consimțămîntul în vederea realizării unui film privind istoria
legendarului grup The Beatles. • Prince și Madonna realizează
un album discografic pe care cei doi vor interpreta în duet una
din compozițiile lui Prince. Iată că știrea infirmă abdicarea de la
viața muzicală a Madonnei care, se știe, a semnat un contract
cu Columbia Pictures pentru mai multe roluri cinematografice.
Amintim că ultima înregistrare a Madonnei, „Like A Prayer",
mal bine zis video-clip-ul ei, a stîmit proteste, el fiind retras din
rețeaua de difuzare a mai multor posturi TV. • Sting va inter-
preta rolul Iul Măcky Messer din „Opera de trei parale" de Brecht,
care va fi montată pe Broadway. • „Unde dai și unde crapă" s-ar
putea intitula fericita intîmplare a unui cetățean luxemburghez.
Enervat peste măsură de faptul că vecinul de apartament ascultă
la maximum muzică pop la un casetofon, acesta lovește puternic
In zid cu un... ciocan, în speranța temperării volumului sonor.
Intensitatea muzicii n-a scăzut, dar din zid s-au desprins două
cărămizi lăsînd să se vadă o casetă metalică al cărei conținut l-a
determinat pe cetățean să se calmeze rapid. Caseta era plină cu
monezi de aur și bijuterii. Faptul este relatat în paginile revistei
„Melodie und Rhythmus" (R.D.G.). • Britanicul Bick Astley, Ia
prima vedere, e departe de prototipul unui star pop. Cu toate
acestea, el a devenit, Intr-un timp relativ scurt, idolul generației
sale. După LP-ul de debut („Whenever You Need Somebody") a
urmat „Hold Me In Your Arms“, ambele primite extrem de fa-
vorabil. Explicația ? Rick este un cîntăreț sincer, un compozitor
inspirat care tratează cu naturalețe o seamă de aspecte legate de
existența cotidiană a celor de vîrsta sa. Reprezentativ pentru
muzica artistului e și recentul hit „Take Me To Your Heart".
Petru UMANSCHI
„FLOAREA DE CIREȘ“
La sfîrșitul lui martie, la Timișoara, a avut loc .Cupa Primă-
verii" la judo. Au participat copii judoka din Timișoara și Ora-
dea care au dat dovadă de o înaltă sportivitate, generată de curaj,
virtuozitate, tenacitate, puritate morală, perseverență și încredere
tn victorie îmbrățișînd „Floarea de cireș" — Sakura. Reprezen-
tanții Casei Pionierilor și Șoimilor Patriei din Timișoara au reușit
să aplice secretul principiului fundamental șl suprem al judo-ului,
„să te folosești de forța adversarului împotriva lui însuși". Intr-o
evoluție de calitate, cu maximum de eficiență a perfecțiunii cu-
cerind 7 locuri L 7 locuri II și 7 locuri III. La copii I și II, dști-
gătorii, în ordinea categoriilor de greutate : Locul I Nicolae Han-
drache, Marlus Sigartău. Alin Bercea, Marius Crlșan, Romulus
Radu, Mircea Mihalca, Vasile Drăgușanu. Locul II : Cristian Rei-
senauer, GUnter Erdeli, Cosmin Arsene, Marius Florea, Codruț
Jude, Claudiu Alex Popa, Andrei Bâgu, Alin lenășescu, Mircea
Costea, Eduard Zsak. Diploma de „Cel mai tehnic judoka" a fost
decernată pionierului judoka Alin Bercea (AJS. „PIONIERUL- Ti-
mișoara), care șl-a învins adversarii prin Ippon (victorie înainte
de limită), fără drept de apel, la un nivel superior al spectaculo-
zității. Pe echipe, locul I a fost obținut de către AS. .PIONIE-
RUL" Timișoara. Felicitări pionierilor judoka, antrenați cu pa-
siune și competență de prof. Ștefan Doncea, posesor al centurii
negre Dan 3, care se străduiesc și luptă să se edifice și să crească
in armonia ființei lor, alcătuită astfel Incit să învingă totdeauna
în sport și în viață. Merită ca ei să nu uite semnificația adincă
a unei imagini și metafore a sensibilității transparente : „Floarea
de cireș, secretul Victoriei — pleoapă de fulger".
I. A.
aqua-forte
•	Cele mai frumoase fiice ale Evci sint acelea după care-și
întorc capul nu numai bărbații, ci și femeile.
•	Alifiile sufletești, disimulînd sentimentele, inhibă fireasca
dezvoltare a acestora.
•	Concesiile făcute în favoarea intereselor de moment, com-
promit realizarea intereselor de perspectivă.
•	Umorul este atitudinea cea mai tonifiantă față de existență.
•	Numai muritorii contabilizează stelele căzătoare. Să fie
aceasta un reflex al lui memento mori ?
•	Cel cc înșeală pe alții scapă din vedere cota autolnșclării
proprii, care In ultimă instanță devine preponderentă.
•	In evaluarea comportamentului copiilor, prea mult s-a vor-
bit de păcatele părinților, ultindn-se că la rîndul lor și aceștia au
fost cindva copii.
•	Inlrucit, pentru detectarea și prognozarea furtunilor spiri-
tuale nu s-a ivit nici un institut, i-a revenit literaturii rolul de
a suplini această lipsă.
• Decalajul dintre valoare și apreciere se observă cel mai
bine la operele plasticienilor celebri, care au flăminzit in timpul
vieții, dar creațiile li s-au vindut post-mortem la prețuri fabuloase.
• Singura unealtă care nu se tocește, ci se ascute, prin folo-
sire îndelungată, este limba.
Silvestru
ORIZONT
din literatura
universală
Pierre Katz
Scriitor elvețian de limbă franceză, Pierre Katz s-a născut la Cluj
în anul 1941. A fost deportat de către naziști In 1944, In lagărul de la
Bcrgen-Belsen împreună cu întreaga familie, cu excepția tatălui său
care a fost împușcat. După ce a părăsit lagărul de concentrare s-a sta-
bilit la Lausanne, oraș în care locuiește și In prezent. Moartea tatălui,
victimă a ocupației naziste, a marcat întreaga viață și creație a lui
Pierre Katz. Volumul de versuri Angoisses (Neliniști) publicat In 1977
la Paris, la prestigioasa Editură Saint-Germaîn-des-Prăs, trădează o
profundă tristețe și permanentă frămtntare a celui care a fost martorul
ocular al atrocităților ce nu se vor șterge niciodată din memoria sa.
Iubitorii de poezie din Capitală și de pe Litoral au avut ocazia să-l Intîl-
neascâ pe Pierre Katz și să asculte cîteva din poemele sale cu ocazia
Simpozionului și colocviului International „Poezia și pacea" — ediția
1988. organizat de Uniunea Scriitorilor
TRANDAFIRII DIN ZORI
Lungile plimbări prin tine insuți
prin iăuntrul tău unde totul
este numai suferință
am privit îndelung soarele durerilor
cărarea presărată cu cenușă
sintem oriunde
in zori ne trezește
parfumul violent
al acestor gingași trandafiri
degetele fine ale zorilor
pe sufletul marelui poet
un strigăt și trandafirii umplu
cerul plimbările
trandafirilor roșii și bolnavi
ne duc spre alte țări.
din Republica Socialistă România.
FORME NOI
Vreau să creez forme noi
să beau vin din proprla-mi durere
acolo, departe in noapte,
in pădurea deasă și-ntunccată,
am văzut tot. știți
luna roșcată, frica albastră,
am văzut tot, pe drumuri de iarnă
sub un soare de mercur,
am văzut întinsele cîmpii de griu,
vara, ah, mii de dureri 1
Vreau să creez forme noi
In durerea nopții,
să rid un pic, In colibă,
coliba copilăriei mele,
ah, rlsetelc ! acolo
țară pierdută, vieți pierdute
durerea e puternică
mama și dascălul
trec sub crepuscul.
PRIETENIE
Cu un prieten, pe drumul desfundat;
am vorbit despre fețe prelungi
copaci umezi, degete
care seamănă cu arborii,
și, acolo, se întinde sub orizont
un crepuscul de neliniște.
miros de măr putred ;
casa Vcrmecr;
imensul cer decolorat
ce se intinde negru printre
ramuri și suferințele noastre,
un enorm cer al inlăuntrului.
ATMOSFERA
O, forțe ale vieții I
in noi. sub umbra
DAMIAN DIACONESCU : In pădure.
orașului, bărbați
femei, mergeam
in durerea pierdută
a vieții, noi, popoare,
noi, oamenii.
O, forțe ale vieții !
Din cafenele iese
mulțimea, crivățul ne tale
fețele, noi
ne plingem ultimele
lacrimi in acest frig
acidulat ce ne sflșie.
O, forțe ale vieții!
Mulțimea se Urăște
ici și colo ; străzile
slnt albe ;
prundișul lucește sub
razele unei
tuni foarte albe.
în românește de
Hermina Anghelescu
MACOVEI
Mircea Eliade in scrisori
Pe plic Mr. Mircea Eliade 82 Ripon Street Calcutta — India — Recom. 3353.
Exp. Cezar Petrescu. ziarul Curentul (Antet tipărit) Curentul. Director :
Pamfil Șeicaru.
Buc. 6 iunie 929	•	.
Adresa : Cezar Petrescu. Corn. Averești. Jud. Roman.
Iubite Domnule Eliade.
O mare plăcere mi-au făcut rîndurile d-tale primite astăzi. Atît de mare,
incit a biruit lenea (...) răspunsului amînat „pentru cea dintîi oca-
zie" — adică pentru totdeauna. Și ca să nu-mi dau în petec. Imediat am și
pus mina pe toc și hîrtie. Te văd amar, chiar de la distanță. Povestea cu edi-
torii e veche. O cunosc și eu, care doi ani, cu toate premiile Academiei etc.,
am umblat pe la toate ușile cu manuscrisul unui roman (întunecare) de 800
pag respins pretutindeni ca prea voluminos, ca, mai apoi, prima ediție să se
epuizeze în 20 zile. Tot așa a pățit și Gib 1. Mihăescu. Acum editorii aleargă
după noi. E un impas, se vede, prin care trebuie să treacă fiecare. Editorul se
gîndește firesc, ca orice negustor, la capacitatea de desfacere a mărfii. Alear-
gă după tine după ce-ai avut succes, dar nu-ți dă prilej să ai succesul la timp.
Pe mine, în orice caz, m-a paralizat pentru doi ani, țlnîndu-mă pe loc. Nu ți le
spun acestea din năravul scribului care se agață de orice prilej ca să vor-
bească despre sine, d fiindcă socot că-ți vor fi de-un folos. Și iată cum, dato-
rită, hai să zicem „autorității" pe care am căpătat-o față de unul din editorii
mei, E. Ciornei, cred că am îndestulă trecere pentru a-l convinge să editeze
o carte valoroasă — și mai ales un roman. îneît dacă aș avea lămuriri cam
din ce mediu sunt cărțile D-tale în două-trei rînduri subiectul și aproximativ
dimensiunile volumului, aș putea pertracta cu editorul, rămînînd să-ți comu-
nic rezultatul, pe care de pe acum îl cred favorabil. Argumentele mele pe
lîngă editor vor fi, evident, negustorești. Argumentîndu-i șansele succesului
de librărie și de presă. Din parte-mi sunt asigurat că le vei avea, pe amîn-
două. Pentru el însă, am nevoie de informațiile de mai sus. Te rog. așadar,
scrie-mi. Dau adresa de la țară, fiindcă, probabil voi lipsi din București vreo
lună în străinătate, lar la întoarcere plec glonț la țară și la mămăligă, să
lucrez pe brinci. Cartea, tn orice caz, n-ar apărea decît la iarnă. Și aș îngriji
eu din vreme la apariție să albă publicitatea cuvenită. Editorul tipărește
foarte curat, e reprezentantul agenției Hachette. îneît are asigurat mare dever
cu toate librăriile din țară, dă 20% drept de autor din prețul de pe carte, cu
socotelile încheiate la 5 luni de la apariție. In afară de cazul excepțional al
unul succes fulgerător, care să epuizeze ediția. Condițiile, cum vezi, sunt ex-
celente Aștept în orice caz, D-ta ai luat prea în serios flecăreala mea din
Uliima oră. Asemenea interviu știi și d-ta cum se confecționează. Vine un in-
divid la redacție, te întrerupe din articolul pe care îl scrii, te încasează cu
răspunsuri pe neprevăzute și pe urmă, cînd le citești în ziar, te miri singur
de propriile tale prostii. Ideea mea n-a fost astfel redată decît foarte vag și
alterat. Și apoi, ce Importă „ideea" mea ? Chestia este să scrieți cărți șl să le
faceți să apară.
Eu ți-am propus o soluție. D-ta ia-o cum crezi. Scriind, acum, mi-a mai
venit sub condei alta.
Gindirea scoate o colecție în tovărășie cu Cartea Românească. Cărți, care
ca aspect, sînt îngrijite după tradiția Gîndirii. iar ca negustorie se bucură de
desfacerea Cărții Românești. Avînd date de la D-ta, m-aș interesa pentru una
ori cealaltă soluție. Cu multă dragoste.
CEZAR PETRESCU
(Originalul^ în Arhiva Corinei Alexandrescu, București).
936 Dec. 14
Str. Dr. N. Tomescu 4
Iubite confrate și prietene,
Acum vre-o două luni, îmi vorbeai despre o traducătoare în limba engle-
ză, care ne-ar sta la dispoziție scriitorilor români, în schimbul unor pretenții
modeste.	'
N-am mai dat semne de viață, fiindcă în efemera mea calitate... oficială,
luasem act despre aceasta, cu intenția să utilizez bunăvoințele oferite atît de
generos. în speță, prevăzusem că în proiectul de buget al biroului, la capitolul
artelor și literelor, să se rezerve o sumă de 500 000 lei, pentru a finanța oare-
cum traducerile din literatura noastră în engleză, franceză și germană, întru-
cît pentru Italia, Cehoslovacia, Iugoslavia etc., lucrurile merg mai ușor. Ni se
oferă- de acolo înlesniri de editare și aproximative drepturi de autor. Cel puțin
așa a fost cazul cu mine, pentru vreo 5—6 volume.
O rezistență stupidă a politicului a făcut ca aceste proiecte să se prefacă
in vînt, deși nu depășeau bănește costul unui automobil ministerial. Iar
fiindcă nu mă puteam resemna la o moartă carieră birocratică, m-am întors
la vechea meserie de literator. în corespondența personală lăsată baltă, am
dat peste oferta de colaborare a unui magazin american, din Saint Paul,
Minnesota, ce va să apară pe la finele lui ianuarie. E vorba de un magazin
de literatură, călătorii, descripții geografice etc., etc. Se pare că în primul
rînd vrea să dea o imagine a diferitelor țări, cu o notă cît mai apăsată a
specificului național.O formulă nouă, pretind dînșii. Voi vedea peste cîteva
zile, cînd ml-au promis că voi primi cîteva coaie specimen. în orice caz, îmi
cer o colaborare mai mult sau mai puțin regulată, cu articole asupra Româ-
niei și Bucureștilor.
De asemeni, îmi cer autorizație pentru a traduce capitole mai caracteris-
tice din „Calea Victoriei", carte pe care i-a prezentat-o directorului un
translator.
Mi se oferă un cent de cuvînt pentru textul tradus gata in 1. engleză, sau
'/2 cent pentru textul pe care l-ar traduce acel translator. încredere nu pot
avea în asemenea traducători de ocazie care se poate întîmplă să nu cunoască
bine nici limba în care traduc, nici cea din care traduc, cum mi-a omorit mie
„Aranca, Știma lacurilor" D-na Sarina Casvan, Intr-o ‘ colecție franceză cu
mare prestigiu de la Payot.
Deci, aș prefera să lucrez cu traducătoarea pe care voiai s-o recomanzi
D-ta, oferindu-i să împărțim pe din două fructul acestei colaborări. (Direc-
torul-editor al Magazinului American, adaogă că are oarecare perspective să
angajeze la o editură literară editarea Căii Victoriei și poate a Comorii rege-
lui Dromichct ; așa că lucrul ar căpăta oarecare amploare).
Așa stau lucrurile. Dacă d-ta crezi că un asemenea aranjament ar surîde
englezoaicei D-tale. fii te rog atît de bun și fă să ia la telefon o întîlnire
cu mine, pentru a discuta întreaga poveste.
Cu mulțumiri și bune salutări
CEZAR PETRESCU
(Originalul in Arhiva Mircea Handoca. București).
COLEGIUL DE REDACȚIE:
ION ARIEȘANU (redactor sef)
ANGHEL DUMBRAVEANU 'redactor sef adjunct)
VIDREI COLȚESCU NICOLAE PlRVU CORNF.I UNGUREANU
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEl l:
Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef) Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiază Abonamentele se fac la P.T.T R.
TIPARUL EXECUTAT LA l P B T. Index : 42 907
Proletari 4fn toate tarile, anitf-otl i
SAPTAMINAL SOCIAL-POLITIC Șl LfTERAR-ARTlSTlC EDITAI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. $1 COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ
16
NR. 18 (1155) 81 APRILIE 1889 •' SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG.. 3 I.EI
0 strălucită reafirmare a caracterului realist,
științific și umanist al politicii românești
Pe treptele dezvoltării eco-
nomico-sociale a României so-
cialiste, Plenara Comitetului
Central al partidului din apri-
lie a.c., prin vasta problema-
tică aprobată cît șl prin hotă-
rîrile adoptate constituie un
eveniment social-politic de
maximă importanță cu pro-
funde implicații benefice asu-
pra prezentului și viitorului
patriei și poporului nostru.
Prin evidențierea mărețelor
realizări istorice obținute, cu
un eroic și cutezător efort
constructiv, de către poporul
nostru în înfăptuirea neabătu-
tă a Programului partidului
în vederea trecerii țării în-
tr-un nou stadiu, superior de
dezvoltare, prin hotărîrile a-
doptate, de o covîrșitoare im-
portanță pentru Înaintarea In
continuare a procesului revo-
luționar, spre a ridica la cote
superioare gradul de civiliza-
ție șl nivelul de trai ale po-
porului român, s-a pus din
nou în modul cel mai strălu-
cit în evidență caracterul
prospectiv, științific și realist
al întregii politici a partidu-
lui și statului nostru, Iz v rit
din aplicarea consecvent-crea-
toare a principiilor generale
ale materialismului dialectic
și istoric șl ale socialismului
științific la realitățile Istorice
specifice societății românești.
Datorăm aceasta în mod ho-
tărîtor Congresului al IX-lea
al partidului care, inaugurînd
cu strălucire cea mai fertilă
perioadă din istoria României,
a promovat cu îndrăzneală
revoluționară, în împrejurări
complexe și grele, un curs
profund înnoitor în conduce-
rea vieții economico-sociale și
a întregii activități de făurire
a noii orînduiri, sub impulsul
permanent al gîndirii geniale,
autentic revoluționare și ori-
ginale a secretarului gene-
ral al partidului, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, con-
tribuție Inestimabilă la îmbo-
gățirea tezaurului teoriei și
practicii revoluționare con-
temporane. Factorul esențial
din această perspectivă îl re-
prezintă faptul că, pornindu-
se de la nivelul de dezvoltare
economică a societății, s-a
optat pentru o strategie de
dezvoltare economlco-socială,
în centrul căreia s-a situat
politica de industrializare so-
cialistă, alocarea a circa o
treime din venitul național
pentru fondul de dezvoltare,
promovarea largă a cuceriri-
lor revoluției tehnico-științifi-
ce în toate domeniile de acti-
vitate. Pe baza legii obiec-
tiva a procesului revoluțio-
nar, de făurire a socialismu-
lui cu poporul șl pentru po-
por, formulată de tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, au
fost mobilizate într-o singură
direcție energiile creatoare
ala poporului care, sub con-
ducerea partidului, au trans-
pus în mod exemplar în viață
programele adoptate. Ca ur-
mare, în etapele de dezvolta-
re parcurse în cel 40 de ani
de construcție socialistă, din
care se detașează cu pregnan-
ță prin marile realizări epoca
de după Congresul nl IX-lea,
căreia poporul, în semn de
cinstire, i-a dat numele secre-
tarului nostru general, Româ-
nia a fost transformată, prin
forțele proprii ale națiunii,
dintr-o țară cu o economie
slab dezvoltată, predominant
agrară, în una industrlal-agra-
ră, asigurîndu-se pe această
cale ridicarea sistematică și
constantă a gradului general
de civilizație și a nivelului
de bunăstare materială șl spi-
rituală a întregului popor. Vi-
talitatea economiei socialiste
românești, realismul și juste-
țea politicii Partidului Comu-
nist Român, precum șl rolul
hotărîtor al celui de-al IX-lea
Congres al său în revitaliza-
rea șl propulsarea puternică
a procesului revoluționar pe
un drum mereu ascendent și
ireversibil sînt atestate cu pu-
terea de netăgăduit a fapte-
lor. Astfel, în anul celei de-a
45-a aniversări a revoluției
de eliberare națională și so-
cială, antifascistă și antiimpe-
rlalistă, an în care va avea
loc Congresul al XlV-lea al
partidului, producția indus-
trială a țării va fi de 135 de
ori mai mare decît în anul
1945, iar din aceasta creșterea
realizată după Congresul al
IX-lea este de 120 de ori, pro-
ducția agricolă a crescut în
aceeași perioadă de circa 10
ori, din care, de peste 6 ori
începînd cu anul 1965. Ca o
consecință firească mărimea
venitului național al țării va
depăși în acest an de 40 de
ori pe cea obținută în anul
1945, din care o creștere
de 33 de ori se realizează de
la Congresul al IX-lea. S-a
creat astfel o bază trainică
care a asigurat o dezvoltare
generală puternică a forțelor
de producție pe întreg terito-
riul țării și a permis ctitori-
rea fermă a unei civilizații
socialiste superioare, de ne-
zdruncinat, ridicarea continuă
a nivelului de trai al întregu-
lui popor. Caracterul sănătos
al economiei românești a ga-
rantat realizarea înainte de
termenele prevăzute a majo-
rării veniturilor oamenilor
muncii, a alocațiilor pentru
copii, a pensiilor etc., paralel
cu menținerea prețurilor la
același nivel și chiar scăderea
unor prețuri. Este demn de
subliniat grija continuă a par-
tidului nostru față de om,
concretizată în faptul că în
perioada 1981—1989 s-au apli-
cat două acțiuni de majorare
generală a retribuției perso-
nalului muncitor, au crescut
substanțial cheltuielile socia-
le ale statului, s-a rezolvat
practic problema locuințelor,
s-a dezvoltat puternic învăță-
mîntul și cultura etc. Succe-
sele cu totul remarcabile do-
bîndite în toate domeniile își
au temeiul de neclintit în
aplicarea creatoare a legilor
economice generale șl a prin-
cipiilor socialismului științific
la realitățile concrete ale ță-
rii, într-un climat politic șl
moral spiritual generos, des-
chis dc cel dc-al IX-lea
Congres al partidului care
a înlăturat cu hotărîre și cu-
raj crusta dogmatismului și
șablonismului, închistarea în
„modele" șl, printr-o nouă
gîndire politică clarvăzătoare
și îndrăzneață, s-au pus la
baza construcției socialiste in-
teresele fundamentale ale pa-
triei și poporului român. Te-
melia trainică a progresului
multilateral al țării o consti-
tuie politica de întărire conti-
nuă a proprietății socialiste,
de stat și cooperatiste, de asi-
gurare a unei rate înalte a
acumulării, de perfecționare
a mecanismelor de conducere
democratică a întregii vieți
sociale, care asigură construi-
rea socialismului cu poporul
șl pentru popor, făurirea con-
știentă de către acesta a pro-
priului său destin, a propriei
istorii.
Justețea unei, asemenea po-
litici este pusă si mai mult in
Prof. univ. dr.
Teodor POP
Desen de LUCIAN BURERIU.
-----------——।
L e g ă m i n t
Neabătut urma-vom pe Marele Bărbat
Spre luminosul Forum, Congresul paisprezece
îndemn ne este verbul lui dirz, înflăcărat.
Spre zarea comunistă, noi orice greu vom trece.
Neabătut urma-vom pe Marele Strateg
Spre Evul propășirii, de-avînt și de tărie !
Neabătut urmează poporul nostru-ntreg
Intiiul Președinte, a păcii chezășie.
Neabătut urma-vom pe Marele Erou,
Ce, Erei Comuniste, el dat-a demnitate
Tezele și Programul vor fi temeiul nou
Pentru prosperitate-n deplină libertate.
Neabătut urma-vom Cirmaciul vizionar,
Urcind prin timp de glorii a paisprezecea treaptă.
In Epoca senină, spre piscul temerar,
Spre comunism, spre care Viteazul ne îndreaptă.
Neabătut urma-vom bravii conducători.
Pe El, Ctitor al țării, ce strălucește-n lume.
Pe Ea, om al științei, clar, călăuzitor.
Ei sînt al României nemuritor renume !
Leca CRIȘOVAN
Realizare măreață pentru cauza
comunismului in patria noastră
Plenara C.C. al P.C.R. din
12—14 aprilie înseamnă în
istoria României unul din ma-
rile sale momente de excep-
țională semnificație, învede-
rînd bilanțul unor mărețe îm-
pliniri fără precedent, anali-
zînd, într-o viziune profund
științifică, procesul transfor-
mărilor revoluționare actuale,
prefigurînd cu luciditate viito-
rul luminos al patriei. Cronica
eroică a acestui timp s-a îm-
bogățit, prin recenta plenară,
cu încă o pagină nemuritoare,
în care e scris cu litere de
aur că, la sfîrșitul lunii mar-
tie a anului 1989, a fost li-
chidată datoria externă. A-
ceastă magnifică realizare, de
uriaș prestigiu internațional,
evidențiată de secretarul ge-
neral al partidului, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, are
o adîncă rezonanță în inima
întregului nostru popor, înflă-
cărînd-o cu neasemuită mîn-
drie patriotică și vie satisfac-
ție. într-adevăr, nu poate
exista însuflețire mai mare în
viața unui popor decît aceea
dată de propria izbîndă pe
calea propășirii și indepen-
denței depline. în acest sens,
nouă, celor de azi, ni s-a adus
la cunoștință o înfăptuire a
noastră, fără precedent în
existența patriei, anume că:
„Pentru prima dată în istoria
sa îndelungată, România nu
mai are nici o datorie exter-
nă, nu mal plătește tribut ni-
mănui și este cu adevărat in-
dependentă — economic și
politic". Avem în această pro-
clamare solemnă, din magis-
trala Cuvîntare a președinte-
lui Republicii Socialiste Ro-
mânia, chintesența încununării
istoriei noastre naționale, a
muncii harnicului nostru po-
por, a politicii înțelepte a
gloriosului nostru partid co-
munist în frunte cu secre-
tarul -său general, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU. Si ce
mîndrie poate fi mai deplină
decît aceea că această stră-
lucită victorie este rezul-
tatul eroismului întregului
ORIZONT
(Continuare în pag. 2)
ORIZONT
• 20
O strălucită reafirmare
(Urmare din pag. 1)
evidență de faptul că, in
timp ce majoritatea țărilor
lumii se confruntă serios cu
greutățile generate de criza
economică mondială — stag-
nare economică, inflație, defi-
cit bugetare, șomaj, extinde-
rea sărăciei asupra unui im-
presionant număr de oameni
etc. — România merge vi-
guros inainte. pe calea făuri-
rii societății socialiste multi-
lateral dezvoltate, sporindu-și
constant avuția națională, ob-
ținind ritmuri constante de
dezvoltare și stabilitate, ceea
ce duce la mărirea neconteni-
tă a gradului de cultură și ci-
vilizație. O strălucită confir-
mare a forței economiei ro-
mânești o constituie și faptul
că, la sfîrșitul lunii martie
a.c. țara noastră și-a li-
chidat integral datoriile ex-
terne, eveniment Istoric ex-
cepțional cu ample șl adinei
implicații economice și poli-
tice. în acest sens tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU ară-
ta : „Pentru prima dată in is-
toria sa Îndelungată, România
nu mai arc nici o datorie ex-
Realizare măreață pentru cauza
comunismului in patria noastră
(Urmare din pag. 1)
nostru popor — nesecatul
izvor al forței sale fiind uni-
tatea de neclintit în jurul
partidului, al tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU. se-
cretarul general al partidului,
simbolul istoriei contempora-
ne a României, al continuei
ei înălțări pe noi culmi de ci-
vilizație și progres. Măreția
acestei izbînzi își dezvăluie
întreaga semnificație, rapor-
tînd-o la condițiile extrem de
grele impuse de fenogienele
de criză și recesiune din eco-
nomia mondială, de continua
adincire a decalajelor dintre
țările bogate și țările sărace,
determinate de politica impe-
rialistă, neocolonialistă a mo-
nopolurilor supranaționale și
a capitalului financiar inter-
național. în acest context mon-
dial, rambursarea comn!“'ă a
datoriei externe a țării este o
biruință a efortului poporului
nostru, a politicii raționale,
realiste a Partidului Comunist
Român, a activității neobosite,
științific desfășurată de aproa-
pe un sfert de veac. în frun-
tea partidului, de tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU. a
gîndirii sale cutezătoare, în-
țelepte, novatoare, profund
patriotice, întemeiată pe cu-
noașterea legilor obiective ale
vieții economice, în condițiile
concrete, naționale șl interna-
ționale. Achitarea integrală a
datoriei externe este o expre-
sie concludentă a unor uriașe
posibilități interne care atestă
forța economică a României,
voința neabătută a minunatu-
lui nostru popor de a se dez-
volta liber, independent și
demn, potrivit politicii juste
a partidului, fundamentată pe
concepția științifică revolu-
ționară, economică și so-
cial-politică, a tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU. se-
cretarul general al partidului.
Excepționala realizare — li-
chidarea datoriei externe —
se înscrie în bilanțul marilor
împliniri din anii EPOCII
NICOLAE CEAUȘESCU —
obținute prin înfăptuirea pla-
nurilor și programelor de dez-
voltare economlco-soclală a
patriei, a sarcinilor și orientă-
rilor de cea mai mare însem-
nătate teoretică și practică
pentru asigurarea mersului
impetuos înainte al patriei
pe calea socialismului și co-
munismului, puse în fața par-
ternă, nu mai plătește tribut
nimănui și este cu adevărat
independentă — și economic
și politic**.
Prin generalizările teoretice
desprinse din analiza împlini-
rilor dobindite în construcția
noii orînduiri, prin orientările
și liniile directoare adoptate
pentru continuarea în viitorul
cincinal a procesului revolu-
ționar pe noi trepte superioa-
re de afirmare a socialismului
multilateral dezvoltat. Plena-
ra a învederat încă o astă în
modul cel mai strălucit și con-
vingător justețea, realismul și
autenticul umanism al politi-
cii partidului nostru, de apli-
care creatoare, de largă pers-
pectivă a principiilor re-
voluționare	ale socialismu-
lui științific la condițiile con-
crete ale României, manie-
ra -prospectivă și cuteză-
toare în care partidul, secre-
tarul său general, tovarășul
'NICOLAE CEAUȘESCU, a-
bordează de fiecare dată pro-
blemele dezvoltării economi-
co-sociale-a țării, intransigen-
ța față de orice deformări ale
teoriei revoluționare.
tidului și a țării de ctitorul
României socialiste, genialul
conducător al partidului și
statului nostru. Prin transpu-
nerea în viață a indicațiilor
secretarului general al parti-
dului, s-au valorificat în pro-
ducție rezultatele activității
de cercetare științifică, aceas-
ta ducînd la importante rea-
lizări, care au contribuit la
diminuarea importurilor și la
creșterea exportului, asigu-
rînd, totodată, un grad ridicat
de înnoire a producției, su-
perior celui planificat, fapt de
o deosebită însemnătate eco-
nomică, el demonstrînd Ine-
puizabile resurse interne, fi-
nalizate în realizări care edi-
fică societatea noastră socia-
listă multilateral dezvoltată.
Succesul strategiei în dome-
niul economiei românești e
cu atît mai evident, mai re-
marcabil, cu cît, simultan cu
plata datoriei externe, econo-
mia națională a ’unoscut o
puternică dezvoltare, înfăp-
tuindu-se ample programe de
investiții productive și soclai-
edilltare, aslgurîndu-se stabi-
litatea prețurilor și echilibrul
financiar-bugetar, menținîn-
du-se creșterea neîntreruptă
a nivelului de trai.
Avînd în vedere forța, ca-
pacitatea și vitalitatea econo-
miei românești, a orîndui-
rii noastre socialiste, plena-
ra șl-a exprimat totala ade-
ziune la propunerea tovarășu-
lui NICOLAE CEAUȘESCU
ca în viitor întreaga dezvolta-
re a României să se realizeze
fără a se mai apela la credi-
te, prin mijloace proprii —
asigurate de puternica și mo-
derna bază tehnico-materială
înfăptuită în anii construcției
socialiste, îndeosebi în perioa-
da inaugurată de Congresul
al IX-lea al partidului. Hotă-
rîrea luată a fost adoptată ca
lege de Marea Adunare Na-
țională. Aplicarea acestei legi
va asigura păstrarea indepen-
denței economice a țării, edi-
ficarea noii societăți prin mij-
loace proprii, efectuîndu-se o
largă colaborare Internaționa-
lă, dar fără credite, acordîn-
du-se, în continuare, o stator-
nică importanță dezvoltării
generale a forțelor de produc-
ție, a industriei, agriculturii,
a științei și culturii, nedepin-
zînd de nimeni, nici economic,
nici politic.
EROUL
DESTINUL NOSTRU
Atunci cind își visează Patria,
inima Lui îmbrățișează cîmpiile,
brațele Lui se deschid spre umanitate.
Din visul Lui se ilasc oameni
și păsări
care grăiesc și cintă,
cîntă și grăiesc
despre oceanul dc stele
deasupra munților sacri.
Iar atunci cind privește zorile Patriei,
in priviri ti răsar două izvoare de vîsl
la care copiii vin, primăverile,
și păsări măiestre coboară din codrii străvechi.
Cu fruntea îndreptată spre piscul Carpaților,
privirea și-o ațintește spre necuprinsul de zări,
iar cnvintul cel înțelept îl aduce la lumina zilei,
de veghe la porțile curate-ale timpului.
Slavomir GVOZDENOVICi
Partidul este cea mai apropiată chemare
Ce ne inundă Inima și gindui
Lumina Iul se vede
Din toate locurile Patriei.
Partidul e libertate, unire.
Crez și simțire ce se-nalță
In fiecare privire.
Faptele demne ale fiecărei zile
Pe cărările de fericire și pace.
Partidul a trebuit să existe
Pentru acest grai românesc,
Pentru acest ev cu ferestre deschise
Spre mărețul viitor.
Partidul este adevărul pe care-1 trăim.
Viața noastră proprie,
Visul și dorința noastră împlinită
Destinul nostru ce înseamnă comunism.
Miron TIC
PARTIDUL
Fereastră deschisă
Spre lume și soare
Venind din
Străllmpczi izvoare.
Pasăre măiastră.
Steag filfîitor
Suind către pisc
Biruitor.
Stea peste lume,
Intre marile călăuze
Numele-i, de neinfrint.
Flacără pe buze.
NE ȘTIM AI FAPTEI MARI
Cu nimb de cintec și de tinerețe,
prin aspre palme făurim comori,
fiind ai faptei mari șt îndrăznețe
de țară socialistă ziditori
Partidul ne îndrumă densa viață
eu patria deprinsă-n falnic zbor.
In irizări de albă dimineață,
ee izvorăște numai viitor.
Purtăm pe vis, înmugurind, lumina
și ancestrala țară ne e stea
pînă din floare-ajunge rod grădina —
cules pe care un popor șl-l vrea.
PISCUL ÎNALT
lată-l la cirmă,
mereu In frunte,
eu timpla-nflorită
de fapte și vise.
Ochii I-s ageri,
sufletul cer deschis.
Veghind, parc piscul
înalt de munte.
Radu FELECAN
Nc știm mereu luminii-nnoitoare.
altoi la trunchiul sacrilor croi,
în seve comuniste avein soare
de fapte mari, fără de seamăn, noi.
Ion SOCOL
• 3 •
IZONT
O
consemnări
Metamorfoza poetului*
O poezie a ruralității, îmbibată de candoare
și cu inevitabile excese mitizante propunea, pînă
deunăzi, Marcel Mureșeanu. Poetul Iși înjghe-
base un scenariu liric, storcea acest fond rustic
examinat sub zodia vechimii, cobora deci în
.satul memoriei" cu un admirabil și dezinvolt
efort recuperator ; asculta vocea istoriei, palpa
tiparele originare încercat de .treburile zilnice".
Revenirile, estompând conturele, nu aveau însă
nimic din jeiania dezrădăcinatului ; nu era, așa-
dar, vorba de un sentimentalism tînjitor, poate
și pentru că sensibilul Marcel Mureșeanu, lune-
cind pe .panta melancoliei" se simțea mereu
acolo : „cel ce a plecat nu sînt eu“ — va spune
poetul, instalat în ne-uitare. Timpul regăsit, mi-
ticul recuperat coagulează într-o încercare mo-
nografică, respectînd datinile și calendarul:
.Vine cositul, cum vin toate pe lume” ; eveni-
mentele .îșl spun povestea", ritualurile curg
implacabil. Inundația amănuntelor ne aduce în
Inima Concretului. Dar fisura melancoliei tăl-
măcește semnele: ființa e amenințată (.intră
apa în arcă"), cheamă In sprijin un descîntec
care Intlrzle. Poezia devine, imperceptibil, inte-
rogativă ; are un miez filosofic, răscolind evan-
taiul întrebărilor esențiale, poartă ecoul agre-
siunilor timpului.
Fără a se lepăda de premise, fără a-și uita
frisonul interogativ, Marcel Mureșeanu vrea,
parcă, altceva ; se îmbracă în armura altei ex-
presivități. Volumul Matineu (1984) a și fost în-
tâmpinat cu acuza de .mică trădare". Era un
volum-test anunțlnd virajul, .schimbarea la
față". Evident, noua poezie Iși trage sevele din
același nucleu (memoria afectivă) ; doar că se
echipează cu o haină ironică, își sapă o altă
albie, își propune o corecție de orbită. Nouă nu
este, nu poate fi implicarea în cotidian, in vîr-
tejul .marilor nimicuri". Din felurite pricini,
Marcel Mureșeanu se sincroniza cu estetica
noului val, oferea o demonstrație de receptivi-
tate și permeabilitate. Folosea — cum aflăm în
Viziune cu porumbei călători — .cuvinte în
infraroșu" și .călimări cu cerneluri subțiri"
(v. Propunere). .Tulpina creionului" așterne
rinduri care sabotează — prin retorism și fri-
volitate — nucleul dramatic. Suspectat chiar de
mimetism, poetul acceptă grefele ; colocvialita-
tea, agreabili ta tea, gratuitatea probează virtuo-
zitate dar strangulează izvoarele .umorului du-
ios" (Laurențiu Ulici). Chiar dacă e încercat de
un demon ghiduș, Marcel Mureșeanu crede în
.fondul sentimental". în realitate, poetul acuză
.ora de fier a insomniei", știe că noaptea va
șterge .metaforele moarte" ; așteaptă «clipa
iluminării deșarte", contemplă, e atins de recu-
legere. Mîna care «prindea aerul “, «drumul ni-
sipos" care se deschide anunță locul gol, curge-
rea. foșnetul nisipului. Dincolo de unele versi-
ficări comode, prea-la-îndemînă, acest lirism —
în pofida măștii Ironice — se încarcă de gravi-
tate. poartă amprenta «gingașelor degete ale ce-
nușii". Folosind acidul Ironic, poetul temperează
invazia anxietății. El absoarbe povestea unei
vieți (reverberînd ici-colo planetar, fără ton
profetic și amenințări în cascadă), simte apro-
pierea nopții ; rezumă .durerea de-a exista",
adună o colecție de întîmplări folosind tehnica
inventarului ; emisia lirică prezintă — fără ma-
chiaj — o viață. Și, In același timp, se îndo-
iește de necesitatea și valabilitatea demersului :
.nimic din ea n-a mai rămas In mine" (v. Dia-
log plin de importanță).
Aflat, așadar, sub presiunea timpului, poetul
acuză înstrăinarea de sine ; pare a fi locuit de
un altul (Nimeni nu e singur), chiar resemnat
(v. Nord : raza speranței e «uitată undeva"),
suportă «alunecarea interioară". Adunînd probe
de virtuozitate, volumul ultim al lui Marcel
Mureșeanu înseamnă încă un pas spre altceva,
marchează — spuneam — .schimbarea la față"
(cum se și intitulează o poezie ; v. p. 55) ; poe-
tul, oricum, promite că va reveni. Rămîne de
văzut (și de verificat) rezistența axiologică a
acestei reciclări, care — In pofida măștilor pro-
puse — nu poate suprima o formulă tempera-
mentală : «Glanda lacrimală a acestui topos /
este bine ascunsă, deloc la vedere" (v. Topos).
Adrian Dinu RACHIERU
•	Marcel Mureșeanu : VIZIUNE CU PORUM-
BEI CĂLĂTORI, Ed. Junimea, 1988.
^•cronica literare
a ------:
Istorie, legendă, mit*
Un roman istoric de certă actualitate apare
la Editura Militară, sub semnătura lui Radu
Ciobanu. Deși cantonarea .tematică" în Moldo-
va secolului al XVII-lea nu ar părea să aducă
argumente deosebite în acest sens. Trebuie spus
însă, de la bun început, că abordarea unei epoci
îndepărtate este o problemă de decor. Romanul
Roata Lumii este o carte despre putere și rela-
ția ei cu oamenii, fenomen la fel de actual în
antichitate ca și azi. Aceasta chiar dacă, perso-
najul central" nu este cîtuși de puțin oarecare,
ci una dintre cele mai puternice personalități pe
care le-a avut Evul Mediu cultural românesc :
Miron Costin. Refacerea identității unui astfel
de personaj devine In sine un fapt expus ris-
cului, pentru că o atare procedură are de luptat
nu doar cu imaginea abstractă și livrescă pe
care fiecare și-a făurit-o despre o anume perioa-
dă, ci și cu o altă dificultate care. în cazul ro-
manului cu caracter istoric, devine de multe ori
insurmontabilă ; aceea a verosimilității.
Cartea relevă trei aspecte, corespunzînd. In-
tr-o oarecare măsură, celor trei .fragmente" ale
sale. Aflat la căpătiiul soției sale. Ileana Costin
(provenind, ea însăși, din ramura domnească a
Movileștilor), cărturarul se lasă invadat de
amintiri, ce recompun, fragmentat, dar în ima-
gini vil șl realmente captivante Istoria, nu doar
a neamului Costin (de la pribegia In Polonia și
întoarcerea, apoi, ca șl evoluția pînă la rangul
de mare logofăt), ci și întregul zbucium al unor
vremuri de cumpănă pentru țările romăne. Pro-
cedeul, înafara faptului că este modern, este șl
deosebit de funcțional. O narațiune Istorică de
tip clasic ar fi fost poate mai greu de acceptat
la ora la care alamblcarea stilistică a devenit
o datorie de onoare.
Vocea critică a autorului se face simțită mal
ales la acest nivel, al înfățișării și respectării
ea atare a faptului Istoric, rezistînd tentației de
a propune o accepțiune proprie epocii vizate.
Nu lipsesc reflecțiile filosofice asupra destinu-
lui, istoriei, omului In general, fără Insă ca. mă-
car o clipă, ele să îmbrace haina stridenței sau
a tezismului.
Momentul morții Ilenei Costin este «semnul
textual" al întoarcerii în prezent (scena din iata-
cul doamnei Ileana, tn clipa morții, este, în sine,
memorabilă). Un prezent asupra căruia plutește
aripa neagră a amenințării, rîndurile de pînă
aici dezvăluind și un complot in care familia
Costinilor era Implicată, împotriva lui Cantemir-
Vodă (tatăl celui care avea să devină voievodul
Dimitrie Cantemir). Moment de cumpănă, de
altfel, pentru întregul volum care riscă, pe cî-
teva pagini, să devină un panegiric sau, în cel
mai bun caz, o listă bibliografică a lucrărilor
cărturarului. Risc anulat apoi de însuși iureșul
istoric al evenimentelor. Aflat în imposibilitatea
de a asista la îndătinarea sfârșitului celei care
i-a fost sprijin apropiat o viață, cărturarul, dre-
gătorul și omul Miron Costin intră in legendă,
după ce se impusese ca figură istorică de seamă.
Prin demnitatea, curajul, liniștea și semeția cu
care înfruntă arbitrariul puterii.
Această cantonare în prezentul auctorial
(personajul fiind de fapt naratorul evenimen-
telor) este de scurtă durată. Urmează o relatare
amănunțită a sfîrșitului martirizat al ilustrului
cărturar, prezentat, însă, iarăși, nu In mod di-
rect, într-o manieră, deci, sățioasă, ci prin re-
latările lui Francesco Renzi șl Andreas Wolf,
oameni de la Curte apropiati și buni cunoscă-
tori al dedesubturilor și intrigilor de aici. Sfîr-
șitul, dezvăluit abia In finalul cărții, al uneia
dintre cele mai luminoase figuri ale scrisului
vechi românesc este exemplar, și In acest punct
se creionează cea de a treia dimensiune a vo-
lumului ; impunerea unui personaj exemplar.
Căci, prototip al scriitorului angajat In fră-
mintările vremii sale, profund devotat ideii de
dreptate, Miron Costin apare ca o adevărată
conștiință artistică, ridiclndu-se, prin propria sa
forță, «peste vremi".
Estfe meritul cărții dacă acest lucru se pe-
trece tn modul cel mai autentic cu putință.
Gheorghe SECHEȘAN
•	Radu Ciobanu, ROATA LUMII, Ed. Mili-
tară, 1988.
in slujba idealului național*
v
Se cuvine să fie remarcat meritul editurii timi-
șorene in privința publicării unor importante lucrări
axate pe tema unității național-statale. Dintre acestea
amintim doar cîteva cărți de istorie : Vasile Popeangă
Aradul, centru politic al luptei naționale din perioada
dualismului (1887—1918), 1978 ; Teodor Pavel Mișcarea
românilor pentru unitatea națională și diplomația
puterilor centrale (1878—1914), voi. I. 1979, voi. II,
1982 ; I. D. Suciu Unitatea poporului român. Contri-
buții istorice bănățene, 1980. Enumerarea cărților de
istorie culturală, apărute aici, in care e evidențiată
conștiința unității și lupta unor personalități pentru
împlinirea visului secular al românilor, nu le mai
menționez, întrucît bibliografia lor ar fi prea extinsă
in acest articol. In cadrul acestei bogate bibliografii,
constituită intr-un timp relativ scurt, grație Editurii
«Facla", se înscrie și lucrarea Publiciști precursori ai
Marii Uniri de Stelian Vasilescu, apărută în cinstea
aniversării a 70 de ani de la făurirea statului național
unitar român.
Cunoscutul gazetar orădean — care în anii tre-
cuți a valorificat științific o seamă de aspecte isto-
riografice din seria veche a revistei Familia, precum
și o parte din publicistica prestigiosului ei conducător,
losif Vulcan — s-a aplecat tn această lucrare asupra
activității ziaristice a unor personalități din Transil-
vania și Banat, consacrate eroicei lupte împotriva
vitregiilor istorice îndurate de românii subjugați în
aceste provincii de stăpînirea străină. Pe întregul
parcurs al cărții transpare adinca prețuire a autoru-
lui pentru excepționalul militantism al publiciștilor
prezentați, pentru îndîrjirea cu care ei s-au opus in-
flexibil tuturor privațiunilor din partea autorităților
ostile poporului român din Imperiul austro-ungar.
Sînt, intr-adevăr, de mare încărcătură emoțională
multele pătimiri ale acestor neînfricați luptători ai
condeiului și mai cu scamă scrierile lor înflăcărate —
multe dintre ele conținând pagini antologice de patrio-
tism mobilizator In epoca lor, pilduitor apoi, peste
vremuri. Stelian Vasilescu Include în carte numeroa-
se citate de acest gen, ceea ce conferă lucrării sale un
pronunțat caracter documentar, dar și un consistent
fond emoțional care II impresionează pe cititor. In
acest sens dăm cîteva citate, începtnd cu o spicuire
din testamentul lui George Bariț, făcut la împlinirea
a 50 de ani de activitate publicistică : .... voi da
pana de publicist în alte miini, lăsindu-le de testa-
ment : iubiți-vă limba și literatura, precum vă iubiți
mîntuirea sufletului vostru. Iubiți-vă patria, precum
v-au iubit mamele voastre pe voi. Lăsați discordia ;
fiți de trei ori uniți în cugete șl simțiri". Bănățeanul
Vincențiu Babeș, avînd pe deplin conștiința unității
naționale, spunea : «Europa n-are nici o națiune care
să ne întreacă pe noi românii in privința unității
noastre limbistice, topografice și de aspirațiune. Aici
zace puterea noastră de viață și garanția viitorului
nostru". Un alt bănățean (prin .adopțiune") Valeriu
Braniște, care a condus timp de 18 ani Drapelul din
Lugoj, scrie în aceast important organ de presă:
„Cine cunoaște istoria, tradiția și aspirațiunile neamu-
lui românesc nu poate nici presupune că poporul ro-
mân, cită vreme va mai avea conștiința de sine, se
va împrieteni vreodată cu o politică, oricine ar pro-
fesa-o, care conclude în abzicerea la existență națio-
nală. Om cu minte nu poate presupune așa ceva des-
pre un popor cu conștiința de sine, a cărui istorie
nu este altceva decît un lung lanț de lupte și sufe-
rințe pentru susținerea, apărarea și dezvoltarea indi-
vidualității sale distincte naționale. Și dacă părinții
și înaintașii noștri au putut duce lupta aceasta înain-
te, secole de-a rlndul între împrejurări de tot grele,
mai grele decît cele de astăzi, de ce să obosim chiar
noi urmașii lor mai înaintați în toate privințele ?“.
înainte de moartea preatimpurie, Iulian Grozescu,
descendent din Comloșul Mare timișean, adresa ro-
mânilor un îndemn cu caracter testamentar : «Să fim
toți solidari în cauzele noastre și lucrînd cu perseve-
rență contra tuturor corupțiilor și suferințelor ce ne
întîmpină la tot momentul, în curînd vom vedea că
sfînta noastră cauză națională, cea insultată și mal-
tratată (...) ca tot ce este adevăr și sfînt și drept,
își va dobîndi deplina sa victorie". Octavian Goga
menționa că : «Totdeauna am văzut în ziaristică un
piămîn prin care respiră conștiința publică și în ace-
lași timp un mijloc de îndrumare a maselor".
Alături de publiciștii amintiți, în carte sînt pre-
zentați loan Bechnitz — prietenul lui Slavici și ai Iul
Eminescu — care a fost considerat un „spirit uni-
versal" al Ardealului, Pavel Rotariu, întemeietorul
presei românești din Timișoara, Onisifor Ghibu —
cărturar multilateral, excelînd în lucrări de pedago-
gie, Sever Bocu, care a desfășurat la Timișoara o in-
tensă activitate național-politică și gazetărească, și
Gheorghe Tulbure, gazetarul orădean.
Fiecare publicist beneficiază In carte de o scurtă
fișă de dicționar, bio-bibliografică, aceasta contribuind
la îmbogățirea aparatului științific al lucrării. în an-
samblu, cartea constituie o merituoasă contribuție la
istoria presei din Transilvania șl Banat, din perspec-
tiva conștiinței unității naționale a slujitorilor el.
Ion Breazu sublinia că : .Presa Transilvaniei a fost
timp de un secol laboratorul uriaș al conștiinței na-
ționale". Ideea aceasta e conturată, în baza unei bo-
gate informații bibliografice, șl de Stelian Vasilescu
in amplul studiu introductiv al cărții Intitulat Gaze-
tari și gazete în slujba idealului Marii Uniri.
Aurel TURCUȘ
• Stelian Vasilescu. PUBLICIȘTI PRECURSORI
AI MARII UNIRI, Editura Facla. 1988.
ORIZONT^
evidență
timp ce
lumii s
greută!
econp
cit
o —	------------
Dumitru Siniteanu
p:
In amintirea lui Ilic Dochițău
și a Învățătoarei Elena Șlclovan
Cunoscind Hotărtrea plenarei Comite-
tului Central al partidului — dar și
ultimele măsuri luate pe plan județean,
pentru înființarea primelor gospodării
agricole colective, în toiul glodurilor
Iui, legate de faptul că recolta pe care
o vor aduna de pe pămînturi iarăși nu
le va ajunge să astupe hămeseala de
foame a copiilor pe care îi aveau —,
îl făcură pe IMe Doclinău să ia nu
numai o hotărîre „de viață și moarte 1“
(cum avea să și-o numească și s-o afir-
me peste tot, susțlnind-o cu tărie), ci
[i să se îmbete cumplit, criță adică,
mpreună cu Trașcu, Tărăboanță și
Tribumbi, prietenii lui „de pruncie și
de Tatră !“ cum și-i numise. Iar, mai
apoi, să meargă — dus de alt prieten
al său, Mitraș — spre casă, tîrziu în
noapte, țipînd (nu avea „glas") cît îl
țineau bojocii, pe întreaga uliță mare,
începind de la birtul lui Frunzăverde,
porniți înainte, tovarăși 1“ ; spre ma-
r?*le haz (fără răutate) al oamenilor
ce-î priveau, peste garduri, cu bună-
voință, știind că nu-i bețiv, ba „un om
și jumătate, păcat de el că-i c-ut) pi-
cior în groapă, ofticos..Pe urmă,
încă a doua zi, după ce își aruncă o
vadră cu ap£ în cap, cu ajutorul Anei,
nevastă-sa, ce rîdea de el nemaivă-
zîndu-1 pîn’ atunci în „hal de tun !“,
lepădînd mahmureala acelei beții, Ilie
Doclinău își scutură din adine de suflet
toate gîndurile, nu-și mai luă medica-
mentele („ ... dă-!e-n foc, mama lor de
marafeturi 1"), rîse către Ana și, lim-
pede în ce avea în cap și-n suflet, o
porni cu pas apăsat pe ulițele satului.
Nu se opri la primărie, nu băgă în
seamă nici zîmbetele oamenilor fără
de batjocură pe care îi saluta („.. .m-au
văzut az’ noapte-n urlet!?“, se amuza)
și nici chemarea lui Szâbo Alâdăr, din
poarta birtului lui Nandor, ci se opri
doar în fața porții lui Simion Băltoc.
Bătu cu putere și insistență (știa că
bătrînul are un ciine al dracului ce
rupe tot ce-apucă) și-abia cînd fu pof-
tit, intră. întinse mîna lui Băltoc și,
fără să-i mal aștepte vorbele, începu,
„... baci Simioane, fii-i șl acu’ cu
mine 1“ „Da’ cînd n-am fost, mă, brea-
zule ?!“ se miră și-l luă de braț. îl
duse în tîrnațul casei și ceru bătrinei
rachiu. „Lasă, baci Simioane, las-o-n
sfinți de sticlă, c-am tras destul asară
și-am și urlat... (nu era însă convin-
gere in protestul lui Ilie care cunoștea
«finețea» rachiului din vasele lui Băl-
toc). Lasă sticla, repetă, că, acu’, o’ vom
trăi, o’ vom crăpa I" „Crapă, năpustu’,
m.x. Ilie ! Ce-avem noi cu ăla, cu eră-
patu’ ?f apoi luînd sticla din mîna
bătrinei. Noroc, Iile 1 Să bem mal
bine-n ceasu’ ăla bun 1 iar după ce
trase o gură și Ii întinse sticla, ei, ce
e ? dezleagă-ți baierele...“ în clipa
aceea fața lui Ilie. privind spre liniștea
bătrinului, se lumină In zîmbet larg,
își aprinse țigara, trase pripit de cîte-
va ori din ea. tuși, și-apoi, pe nerăsu-
flate. „baci Simioane, de îmi ești ală-
turi, ne-o pus Dumnezeu mîna-n cap !
De-om porni-o împreună, noi cu dum-
neata și ai dumitale, cu Băltocii, Mo-
răreștii și Păieștii — cum și sîntem
uniți de Ia război încoace I — nu ne-o
mai opri din drum nici dracu’ 1“ „Din
care drum, Ilie ? N-o fi iesta despre
care se vorbește ?“ „Asta, baci Simioa-
ne 1“ Bătrînu) îl privi cu blîndețe dar,
întristîndu-se, mai trase o gură din
rachiu și îi întinse sticla. „Bea Ilie I și
după cîteva clipe, cu căldură. Io n-oi
putea, că mi-s bătrîn I, Lisandru Cîcea
și cu ălalalt, Piatrădemoară m-'au fă-
cut, pentru cazanu’ de fiert rachiu,
chiabur în lista mamli lor !, da' al mei
și ceilalți, Păieștii, Morăreștii, cu
tine-or fi și mai departe I Hai. numai !
Cu bătrînii, toți să ne vorbim. Nu te
teme ! Proști nu îs, uniți, de cînd se
știu, tot împreună lucră ; și și cu voi,
de la război, încoace. Așa că n-au ce
pierde, de și-or zice •formă* nouă în...
organizare !“ și nu-1 lăsă pe Doclinău
să mai spună vreun cuvînt
în seara aceleiași zile. Doclinău Ilie
Ii anunță pe Szăbo Alâdăr că va pleca,
a doua zi, la Comitetul Județean al
partidului. „La ce scopu ?!“ îl întrebă
acesta, cu accentul lui de totdeauna,
fără curiozitate. „Am și eu o treabă ...“
și refuză, din nou, să se ducă împreună
cu el și cu Piatrădemoară la birt la
Nandor. Intră însă la Frunzăverde îm-
preună cu Mitraș, cu Trașcu, Tără-
boanță și Tribumbi pentru a pune
țara la cale, „... o dată pentru totdeau-
na 1“ Cînd ajunse acasă, n-o mai lăsă
pe Ana să-i așeze masa, luînd-o de
mină, dueînd-o în grădină și iubind-o
pe iarba cosită, în mireasmă de fin
proaspăt șl flori de tei, cu licăr de
stele și aur de lună. Și fără să-și dea
seama, și fără să-și prevadă apropie-
rea sfirșitului de zile, zărind o stea în-
dreptîndu-se spre neființă ! — ținîn-
du-și strins nevasta, șopti cu sufletul
deschis spre împlinire, cu toată duio-
șia, „ ... ne-am iubit și noi, tu Ano, ca
și-n nunta ’ceea-a Mioriței 1“ Pe urmă,
spre marea bucurie a femeii cu frea-
măt în ea, o luă în brațe, treeînd-o —
înlănțuită — pragul casei.
„Măi Geceo, începu Rădulescu, locții-
torul prim-secretarului Comitetului ju-
dețean de partid, hai să dăm o fugă
pînă în Șechin 1 Pentru că ... Dar,
spune-mi, știi tu ce-i pe-acolo ?~ Gecea
(nu îl chema așa !, era loan Băbeanu
dar fusese poreclit „gecea" fiind secre-
tar cu problemele agricole) auzindu-1
așadar pe Rădulescu pomenindu-i de
Șechin. zîmbi. „A fost și pe la tine
GEORGETA MEDINSCIII : Masă țărănească.
ăsta, Doclinău 1“ întrebă. „A fost I"
„Și ? C-a trecut și pe la mine..." „Zi-
cea să le cerem aprobare pentru o gos-
podărie „prima-ntîi“, că ei o au de la
reformă-ncoa, adică din toamna lui '45
mai bine spus ? Va fi înnebunit 7, că
îl știam întreg la minte !?“ „întreg e,
nu te teme I dar . o cam au 1“ „Hai-
de măi !?, că ai luat-o razna 1 ? Cum
s-o aibă ? I Szăbo îmi zicea că nici de
TOZ n-au vrut s-audă !?“ „Ce TOZ,
vroia și Szâbo ăsta, dacă oamenii lu-
crează aproape patru sute de hectare
împreună, încă de la frontul Tatrei,
după ce veniră-acasă ?! Szăbo e un
prost, crezînd că neurmind pe pași de
alții începuți 1, proști rămînem ! Tără-
șenie, măi Rădulescule I, hai acolo și
te dumirești !“... Și luară o „Skodiță"
și-o porniră. Telefonară înainte și-i gă-
siră la primărie pe Doclinău și Trașcu.
pe Mitraș și Tărăboanță, pe Nina Șiclo-
vana și Tribumbi, pe Simion Băltoc,
bătrînul și pe Pala Pavel, cum se pre-
zentase tinărul. „Ce-i pe-aicea, pe la
voi ? întrebă Rădulescu, cu voie bună
adică In el. Gecea-al meu mi-a spus
c-ați terminat-o I, numai aprobare și..
un nume vă mal trebuie I Haide, spu-
neți-mi șl mie 1 Nu cumva să mor ca
ăia, proștii 1“ Rîseseră atunci cu toții,
își aprinseră țigări, iar Doclinău ceru
ca Nina Șiclovana să vorbească, să nu
îi prindă zori de zi în vorbărie goală !
Și ea, începu : „Nu spun multe 1 Rezu-
mate, iată-le I Ca într-un proces ver-
bal 1 Poate se va crede că nu ni-s rea-
liști, ci... buric dc pămint 1, că, învă-
țătură de la alții, nu ne trebuiește I
Dar realitatea e aceasta: Ne ducem
traiul pe-o învățătură de demult, pe-a
unuia ce a avut o sută zece de hectare.
Dar și unsprezece prunci. Le-a lăsat,
la fiecare, zece, cerîndu-ie însă să nu-și
împartă hectarele, să nu și le fărîmi-
țeze, să se ducă pe rîpă, să-l lucreze
adică-mpreună, să împartă din recolte
cum se cade între oamenii cinstiți ce-și
cîștigă pita doar din muncă 1 Iar ur-
mașii-aceluia l-au ascultat. Nu și-au
împărțit pămîntul, așa e și acu’, batăr
că s-au înmulțit și-s prunci vreo zece,
doisprezece! Pe urmă, la reformă ... ce
să se-mpărțească-aic! înafara hectarelor
din Pusta Torni! ?! Nu era pămînt de
împărțit ! Și-atunci, s-a sfătuit Ilie cu
Mitraș, Tribumbi cu Tărăboanță și cu
Trașcu, au vorbit cu baci Simion. aci
de față, și-au hotărît să nu împartă
din hectarele ajunse în „reformă" ci să
le lucreze împreună, cum au făcut ur-
mașii-aceluia de mai demult. Ba. îm-
preună cu aceia chiar — pămînturile
lor fiind în „brazdă" ! — să se uneas-
că, uniți fiind încă din luptele ce le-au
purtat pe front pînă în ’45 ! De atunci,
așa au șl rămas ! împreună au lucrat,
împreună s-au achitat de „cote", gos-
podăria, despre care-i vorba de acum
încolo 1, după cum vedeți !. e pregătită!
Să meargă numai, împreună, mai de-
parte ! Ce e rău în ceea ce au
hotărît ?! Szâbo Aladâr cu „toz“-ul lui,
ce ar fi dorit ? De ce e împotrivă ?!
Unde, naiba, vede el, aicea, „pactiza-
re" cu „dușman de clasă" pentru
„... dat în contră de partid !“ — cum
zice ?! De ce se-mpotrivește, atrăgînd
alăturea de el, în împotrivirea aceasta,
pe-un Măistoraș Tănase. pe-un Cîcea
Lisandru și-un Mihai Piatrădemoară
care n-au avut, de cînd se știu I, nimic
comun cu agricultura ?! Aaa !?, că nu
începem ca și alții, de pe unde zice el
c-a fost dus de război și a văzut ? —
ăsta, Szâbo Alădâr ?! De ce să nu o
facem noi, aici, cum am făcut șf pîn'
acum și n-a fost prost ?! Sau au fost
bătrînii, de pe-aici și din împrejurimi,
chiar proști, ajungind să aibe-aseme-
nea gospodării, pline de i s-a dus ves-
tea pînă hăt departe, peste fruntarii de
țară, și-animale numai „rasă“-pură ?!
Eu zic că nu au fost I Ajutați-ne nu-
mai, tovarășe Rădulescu șf tovarășe
Băbeanu, s-o pornim, că rău nu fa-
cem ! Să nu creăm dușmani acolo unde
nu-s ?! — cum vor, se pare, Cîcea,
Măistoraș și Piatrădemoară ! Pentru că,
la noi, de cînd s-a smuls ei rădăcina
Uănculeștilor, bate vîntul ! Și... nu
mai am ce spune altceva...“ a încheiat
Nina Șiclovana așezîndu-se pe scaun
lîngă Doclinău și Simion Băltoc ...
... Prea multe discuții n-au mai fost.
„Unde-i Szăbo ?“ a întrebat, totuși,
Rădulescu, după ce le-a cerut să-și în-
tocmească „documentația" pentru gos-
podărie și le-a strins mîinile. „La Nan-
dor îi, la birt, vă ducem, dacă vreți..."
a zîmbit a șagă Trașcu. „Nu, nu, zice-ți
numai, să treacă mîine pe la mine, la
Oraș, dar... o gură de rachiu, tot aș
trage I Unde se poate, cine are, înafara
lui Nandor acesta ?" „Veniți la mine,
s-a auzit în șoaptă bătrînul Băltoc, ve-
niți, că v-o plăcea ! Ii bună ! I-o plă-
cut și unui tovarăș de la București...“
„Care tovarăș ?!" Dar Simion Băltoc
nu i-a răspuns și Nina a tăcut șl Ilie,
mîlc a fost, mărginindu-se să îi condu-
că pe ulița mare, peste piața mare,
spre casa bătrinului.
... Nu !, gospodăria nu a fost consti-
tuită In anul acela. In zbateri — fără
trebuință multe dintre ele ! — Ilie
Doclinău s-a stins, neamurile lui Băltoc
au fost înlăturate de pe lista de „în-
scriși", iar Nina Șiclovana avea să își
noteze in „Jurnal" doar „...ia 25 iulie
1950 ia ființă G.A.C. „Flacăra", cu 80
de familii și o suprafață de 198 hecta-
re !“ Și-aveau să treacă alți ani —
nouă I — pînă ce unirea întregului
Șechin — pe care și-o dorise Ilie Do-
clinău, să fie înfăptuită . ;
Da vid Rusu
Wpe-o II
Oii fl cir
SiHndă c
Ofruți cu
Sid, ca un
1*1 tău
GLASUL ȚARII
lă veci <1
h| casei
Eu cred în pace și in flori
In soarele ce iesc-n zori
Și-aud cum crește din pămint
Un cintec minunat și sfint
Prin care toate imi vorbesc
Dc neamul nostru Românesc.
Și-mi place mie-atit de mult
Inima țării s-o ascult.
Că mă aplec și-mpurpurat
Mă las cu drag îmbrățișat
Șl-n timp ce toate îmi șoptesc
Ii jur pc veci să o iubesc
Și ii sărut cu drag și dor
Pămîntul ei, nepieritor.
RESPIRAȚIA IERBII
Ce simetrii mă prind intr-o lumină
Peste o punte-albastră-violet ?
Cind încolțesc semințele-n grădină
Sub palma mea timidă dc poet ?
Săgeata grea a ierbii mă străbate.
Ca într-o dezlegare dc pămint.
Și simt căldura frunzelor înalte
Cum se strccoară-anumc în cuvint.
Păsări și flori, frumos dănțuitoare.
Sc-ncacă-n alb ca zinele din mit
Și se aud, de dincolo dc zare,
Cocorii-n zborul lor nemărginit.
Aduceți calul — drumul lung
se-ntindc
Ce se petrece nu-i intimplător
lubito-ți dau o veste din colinde.
Eu m-am mutat in grația de dor.
SUB RAZA AURORII
Să nc mutăm, iubito, intr-o scară.
In pomi frumoși cu ramurlle-naltc
Și. înflorind, ca ci să ni se pară
Că ne-am unit pentru eternitate.
fnvăluiți in dragostea curată.
Să așteptăm ciopoarele dc miei.
Peste-o cimpic pururea-nstelată
Sub viscollrea florilor de tel.
7
PATR
Păi tăi, I
Iwinclor
Wie a gi
rcwtră dc
0« strinse
a* in izx
Tlrexentu
umile in
Mi iarba t
și tot ma
'Milo din
IS1
Sl meu, t
pui Istor
vi* sint v
<liii de leg
iw. dorulu
șiș rădăcii
m im de 1
tnșrin cu)
vir
C1M care
și Ifrîngc
ea (verile
ini lumii
col călău:
ptntumini
și Ite magn
ca itatca i
■ e-ilingă i
Vei ințclcge-atuncl că dintre toate.
Adine, pc tine numai te-am iubit
Si zămislit, sub raza aurorii,
în mari pocni de iarbă te-am zidit.
SA FII AL PATRIEI
Să fii al el, prin toate cîte sînt,
Sub cerul vieții liber și senin
Cuprins cu dor. in tînără cunună,
Cînd anii tăi, din muguri, fiori
devin.
Să fii al ci, cum ea-i a vremii tale
Și se destramă-n jurul tău total
Ca un ogor, ce-n brazdele cu soare,
înmugurește spicul triumfa).
DE
Mdă depai
■ ului pun
-le-sile ei
Nu a fost spectacol teatral, semnul de lene
V. Bihoi, acest pătimaș om de teatru, cărei le-
gat numele de trupe tinerești și studențeștlBrl-
pate peste noapte sau cu lungimi în timpi să
nu fi însemnat un gest artistic remarcabili de
idei, dar mai ales de idei-forță, de idei-iioră,
în teatrul contemporan, Diogene V. Bihd de-
monstrat, a cita oară ? capacitatea sa in vei re-
gizorală, talentul pedagogic, în încheganunor K
trupe, uneori mai din nimic, și puterea saientă p
și subtilă de a surprinde, în fiecare text tătic, p
fiorul autentic, cîtimea de adevăr artistlc,|cere n
și-a înălțat, apoi, ca regizor, edificiul speailar. t;
Așa s-a întîmplat de-a lungul timpului, iațeta-
cole tinerești memorabile, așa se întîmplățftum, d
cînd el a reușit performanța de a închegantupă s
de tineri studenți, la Centrul teatral „Theț*. de s
pe lîngă Facultatea de Științe EconomialUni- ș
verșității timișorene, trupă cu care ne-aipre- g
miera absolută a piesei „Pe Văratcc în I* de s
Ion Nicolescu.	I.
Performanța regizorului pare și aici «deo-
sebită. Tineri care nu au pășit încă pe idura s
scenei pot dialoga, în spectacolul său, fin pot I
întruchipa personaje de epocă, pot intra înlvoa- f
rea unui text, poetico-alegoric, cu tente hlco- t
satirice și, în fine, pot acoperi, artistic, afora i
pe care regizorul își bizuie spectacolul.	I
Diogene V. Bihoi descoperă, în penajele j
epocii eminesciene, figuri odinioară meabile. t
descoperă, zic, In biografiile celebre, doar A^xte ț
pentru metafora sa teatrală. Metaforă prin te ni 1
se dezvăluie nu atît figurile reale, cît pecția <
imaginii lor poetice, prin care e surprinsă drun- t
tarea dintre luciditatea ironică șl tăcerea fiară, <
între agresivitatea puterii regale și opozltiijmiu- i
lui rece. îndepărtat de contingentul gregar. i
Peste fresca de epocă, în care apar În8»lări <
sau figuri cunoscute, din ambianța eminiană. j
conflicte domestice, erotice etc. si personniepcum
Mlcle, Caragiale, Creangă, Slavici, Masescu, I
H---------------------•
Și lei pe-o marc de petale,
OriunW fi cind o auzi chemind,
Să teiprindă doruri mari, natali-,
Cînd ||kru|i cu «etc rind pc rind.
Să fiii«i. ca unică durată,
și-n fiul tău prin suflet s-o
rostești :
veci de veci nemăsurată.
In casei tale românești.
w/il Bostan aru
5 Q ------------------------------
iertător cu semenul
cu măruntele sale greșeli,
pc dușm-in să-l descoperi
după chip și purtare —
impovăratcle lanuri
ori înmiresmatele talc grădini
să le porți cu grijă
In oglinzile ochilor tăi,
să-nveți să tc aperi dc cel
de care știi că trădat poți să fii.
să nn stai nicicind sub copacul
rușinos înflorit al minciunii...
Niciodată departe de patrie —
cu sufletul pururi
dc-amiezile ci însorite să fii !
Și cine ii trezește din visul său
albastru ?
In piatră doarme cîntccul,
in trunchiul fagului,
din codrul secular, in vint, in nor,
in ochii ciinelui, in solzii șarpelui,
in zarva de argint a peștilor din
vale.
Și poate și in arcul avionului pc ccr
și-n goana unui tren intrind
in noapte.
Dar cine e chemat, cu-o
sacră-atingere.
mărețul cintec să-l trezească-n
lume ?!
DICȚIONAR LITERAR
IZONT
i
FATRIA MEA
l’rin feti tăi. Patrie, rămii mereu
lumiadoinelor ademenitoare,
apa « vie a gindului meu,
rouatMtrâ de la izvoare.
Ora0« strinse in buchete dc (lori.
. amtaBe in izvoare fierbinți,
Ta egprezentul prin care zbori
- cu rhcinih' in dor de părinți.
Must* iarba tinereții pline
de viei — năzuin(i românești
,i T»- tot mai frumoasă privești
spreBnile din ziua ce vine.
“	ISTORIE
re.
Sufldri meu. suflet de țară
pornitita istoria milenară,
v isdefle sint veșnic vii,
■lin noi de legendă pe care le știi.
loriM) dorului au brațe fierbinți
«ic și-adkl rădăcini infipte-n părinți.
■ u eitoini de la izvoare
trectat prin culmi nemuritoare !
VIITORUL
Ca fhea care nu se ofilește
și noi fringe îndoliată in culoare,
e cu miivcrilc ce-n inimi urcă seve
în zt> I lumii viitoare ;
cu sta a eălăuzitoare-n zări
purtii lumini din zestrea tării,
cu idee nu ne cad pe mări
și fta e magnifice istorii,
cu dadtatea unui brav popor
<r-n»| Ungă inimi tricolorul :
ite	nc-alșm ru aceștia viitorul
ii	in druol lor nemuritor !
TRANSILVANIA
Transilvania, Transilvania,
numele tău la rostire
este mai limpede
dccit dulcele sunet
al unui Clopot de stea —
cerc de lumină ești tu
in blindă și continuă cernere
peste inima mea !
ÎNDEPĂRTATELE
COLINE
Pe-ndepărtatelc coline
umbra pădurilor s-a șters,
așa cum piere pe retine
un ultim stol în univers.
A mal rămas doar amintirea,
un cuib in firavele ierbi,
să ne dilate-n nopți uimirea
cu blinde alergări de cerbi...
Și casa sufletului, joasă,
tot mai aproape-i de pămînt.
pc o colină preafrumoasă
bătrinelc păduri în vint.
Colinele se-ndepărtează.
păduri se năruie-n apus —
cerul cind trece de amiază
nu poate fi de ochi pătruns !
DOR
Zilele mă-mbiu pc prund
să pornesc aiurea,
in al zărilor afund
vănălă-i pădurea.
Iar mi-e sufletul aprins
de cintări dc astre
și mă simt sonor cuprins
de aripi albastre.
Mult aș vrea și mult aș da
pc-o cărare svcltă
să-ntilncsc în calea mea
auria deltă
ce pc tinercle-i guri
să mă verse-n marea
unde stele și păduri
iși vuiesc cîntarea.
'Anavi Adam
Pseudonimul literar al lui Frucht
Francisc. Poet și dramaturg de expre-
sie maghiară. S-a născut la 26 februa-
rie 1909 în Turda. Licențiat în psiho-
logie și filosofic. Profesor-pensionar.
Membru al Uniunii Scriitorilor din
R. S. România (Asociația din Timi-
șoara).
Debutează în 1928 în publicații din
Turda.
Debutul editorial, în 1940. cu piesa de teatru Adevărul bălrî-
nilor. Timișoara, Ed. Litera. în continuare, mai multe volume de
versuri : Piei, sărăcie. Timișoara, 1944 ; Pornesc în zori, ESPLA,
1953 ; Stilpul infamiei (in colaborare), ESPLA, 1955 ; Etică și ci-
bernetică, Ed. Kriterion, 1970 . Timpuri metaforice, Ed. Facla,
1971 ; Csiilok și cei patru năzdrăvani (versuri pentru copii), Ed.
Facla, 1977 ; Confruntare ta plural, Ed. Kriterion, 1988. în general,
A. A. scrie o poezie preocupată de problematica omului modern,
văzut în postura sa de creator. Meditațiile asupra destinului de
făurar al individului se îhtîlnesc cu descrieri ale naturii ori cu
notații privind menirea poetului. „Imaginea lumii înălțate (...)
prin puterea creatoare a omului" constituie deci una dintre con-
stantele acestor poeme (Pongrăcz, 1970). O altă față a poeziei lui
A. A. se încheagă din mirajul teatrului. Ludicul, schimbarea măș-
tilor, o anumită tentă ironică reprezintă modalități prin care au-
torul se pronunță asupra dimensiunii etice, „asupra unei conduite
morale responsabile" (Mandics, 1988). Ca dramaturg este preocu-
pat de universul copilului : Cavalerul pe capră și Păstorii de lu-
mină sînt piese pentru cei mici, reprezentate la Teatrul Maghiar
de Stat din Timișoara, în 1971 și, respectiv, în 1980. Scriitorul
figurează și în antologia Teatrul în școală, Ed. Ion Creangă, 1984.
I s-au tradus mai multe poeme în limba română (cf., printre
altele, Poeți maghiari din R.P.R., ESPLA, 1955).
în 1970, volumul Etică și cibernetică este distins cu premiu)
Asociației Scriitorilor din Timișoara.
Hîo m adu ^3

v,n DE PATRIE
talc
I	Nicioită departe de patrie,
are.	cu suAtul pururi
de-a^ailc ei însorite să fii.
CÎNTECUL
In orice lucru doarme-un cintcc.
Din visul său au cine trebuie trezit?
Cîntccul ce visează ca duh al
lucrului
sau lucrul însuși ce cuprinde
cîntccul ?
NOAPTE
Iar mă-nlumină noaptea de
primăvară-caldă
cu-argintul lunii mute prin ceață
tremurind,
flori, poate iubirea ca-n vremi
demult mă scaldă
cind păsări trec in stoluri fantastic
fremătînd.
Poate inbirea-și crește in ierbi
fervoarea-i albă
sau amintirea bate in țărm dc
tandru gînd.
zornăie iar pe pieptu-mi a cintecclor
salbă
și muguri grei de roșu mă umplu
rind pc rind.
Dc primăvară noapte ! Mă tem că.
singuratec,
in lumea lunii albe strein să mă
trezesc !
tn inima-mi se toarce demult un fir
tomnatec.
spre volbura luminii să rid
nu îndrăznesc
și-n zarea vineție dc ploaie, chiar
de tună,
crivăț aud. nu tobe dc fragedă
furtună.
REFERINȚE CRITICE
Majtenyi Erik, Despre versurile lui Anavi Adam, „Igaz Sz6“.
1/1954 ; Mărki Zoltăn, Pornesc în zori, „Utunk", 19/1954 : Pongrăcz
P. Maria, Etică și cibernetică, „Orizont", 9/1970 ; Dimiiny Istvăn,
Sinceritatea simțirii, „Igaz Sz6“, 1/1971 ; Franyo Zoltăn Poeți
proaspăt maturizați, „Igaz Sz6“, 1/1971 ; Szekerny£s Jănos, Cava-
lerul pe capră. „Elbre", 5 ianuarie 1972 ; Sziics Istvân, Timpuri
metaforice, „Elore", 10 noiembrie 1974 ; P mgrăcz P. Maria,
Incursiune in adincurl, „Igaz» Sz<5“, 2/1979 ; Mandics Gyiirgy,
Nesfirșita deschidere, „A Hăt", 11/1979 ; Antal J6sef, Confruntare
la plural, „Igazsăg", 2 septembrie 1988 ; Kisgyorgy Reka, Confrun-
tare la plural, „Utunk", 34/1988 ; Mandics Gydrgy. Rolurile poe-
tului. „Orizont". 13/1989.
Olimpia BERCA
Arabescuri și reverii
semnat de Digenv
«atru, care șia le-
studențeștn «Cri-
ni în timp, ere să
remarcabil. & de
i, de idci-mel)toră.
ne V. Bihoi I de-
tea sa inventai re-
n inchcgaramtnor
puterea sa arientă
•care text dragat ic.
zăr artistic^ p» care
dificiul spedriular.
timpului, în «eta-
je întimplă și Vum.
e a închega'» rupă
eatral „Thespb". de
Economice a Uni-
care ne-a dat pre-
Văratcc in sa" de
ire și aid unadeo-
lit încă pe sdldura
olul său, fireg pot
pot intra în l|voa-
c, cu tente Mlico-
ri, artistic, mdifora
cta colul.
peră, în persgajele
mioară memaibile.
alebre, doar Mexte
fetaforă prin are ni
reale, cît prriecția
e surprinsă coafrun-
ă și tăcerea Maru.
ile și opoziția *niu-
entul gregar. ■
care npar întîn»>lări
ibianța emlneagană.
. si persona ie precum
Slavici, Maiorescu,
Performanța regizorului
și entuziasmul trupei sale
Kremnitz, Carmen Sylva etc., se impun momentele
poetice, fulgurante, ale metaforei geniului, sur-
prins în încleștarea vieții banale, a conflictelor ba-
nale, din care el, geniul, se poate smulge doar prin
tăcere, melancolie și vis etern.
Servit, in bună măsură, de entuziasta sa trupă
de tineri, Diogene V. Bihoi Ilustrează, cu mijloace
scenice notabile, această metaforă a geniului, agre-
sat de păienjenișul uman banal, a geniului luminos
și nefericit care, chiar dacă este prins în vălmășa-
gul de patimi omenești, prin intensitatea arderii
sale Interioare se desprinde de contingent, se
înalță, visător, spre .steaua singurătății".
Remarcăm din trupa .Thespis" tineri cu har
scenic indubitabil, talente în devenire. Carina
Mirșu, (Livia Maiorescu) aduce candoarea unui,
personaj feminin, poezia lui frustă, la care între-
bările, asupra rostului unor sentimente greu defi-
nibile. devin chiar statutul lui existențial. Titu
Maiorescu. In interpretarea lui George Lungoci —
junior, devine un pivot, ironico-moral, in jurul că-
ruia se învîrt destinele personajelor. El le definește
și le înscrie biografia în epocă, prin verbul său
lucid, tăios și ironic. Tinărul actor are replică,
dezinvoltură scenică, inteligență scăpărătoare si in-
tervenția lui e mereu vie și salutară. Mai remar-
căm Caragiale-le lui Sorta Misirianțu, acid, pito-
resc. plin de verva memorabilei figuri a literaturii
române. Candiano Popescu. al lui Dorel Talnoș.
e surprins in suficienta șl agresivitatea unul atare
personai ridicol in epocă, deși pare uneori prea
șarjat. Ramona Cuc. Dorina Martin. Alina Cadar,
Hortensia Herișanu, Adriana Laiu, Fellcia Negoml-
reanu realizează prezențe feminine'agreabile, defi-
nite, în genere, prin gest, replică, prezență scenică,
rotitoare mici planete în jurul astrului luciferic.
Valentin Culca, Constantin Dumitrana, Dacian Vc-
limirovici îmbracă, firește, sumar, haina pitorească
a unor posibili Creangă, Slavici, G. H. Stoica, iar
Diana Calincof aduce, în Carmen Sylva, ceva din
măreția agresivă a reginei, toanele și naivitățile
ei regale, secondată de o cameristă vioaie, scăpă-
rînd o ironie inteligentă (Simona Bodea). Să mai
notăm și apariția groparului (Dacian Vellmirovici)
de un iz grotesc, cam epidermic, încă nu pătruns
de gîndire intimă și datele psihologice ale unui
atare personaj. în fine. Eminescu, întrupat de
Bruno Biringcr, e statuar, ca făptură fizică, e an-
gelic, dar se cerea ca el să devină întruchiparea
geniului singuratic, nu numai în gestică și înfăți-
șare, ci în planul interior vibrant, necesarmente la
o atare figură esențială In spectacol, de o tragică
măreție metaforică, întruchipare șl simbol al lite-
relor române. Pînza sonoră a lui Iile Stepan, în
straniile și evocatoarele el volute Muzicale, care
fac parte, acum, dintr-un corp definitiv comun cu
versurile eminesciene, potențează, o dată în plus,
atmosfera poetică a spectacolului, după cum și sce-
nografia simplă, dar eficientă, a lui Emil Florin
Grama conferă o notă de culoare scenei.
Spectacol cu reale merite, pentru o tînără tru-
pă studențească. înscrisă în Festivalul național
.Cîntarea României". ..Pe Văratec în sus" face pro-
ba unei viziuni regizorale remarcabile, a unui pa-
sionat neînfrînt al scenei, captivat de idei nova-
toare, care trăiește chiar în interiorul plin de fer-
voare al unor asemenea Idei, cărora el Ie dă viață
prin intermediul unor tinere trupe începătoare
într-ale artei scenice, dar entuziaste, capabile să
pătrundă, prin actul pedagogic-regizoral al condu-
cătorului de spectacol, în mlrabila frumusețe a
unui text dramatic, conferindu-i. prin locul tor
sincer, adevăr, trăire și autenticitate scenică.
Ion ARIEȘANU
Cu o limpezime tinzînd spre clarul de ziuă, cu o adincă sim-
plitate și emoție ușor vămuite de ideile în avalanșă ni se dezvă-
luie versurile poetului clujean Ion Arcaș din recentul volum
„Teste dc sinceritate", apărut la Editura „Dacia". Dincolo de
meșteșugul „doplirli" discursului poetic, deprins de bună scamă
de la cele mai autentice voci ale poeziei din Ttansilvania (dar și
la „școala" creației poetice universale), Ion Arcaș aduce în versu-
rile sale o firească și solitară întoarcere spre sine, conferind ade-
sea trăirilor intime valori de motto-uri, dar stăpînind cu iscusința
incantațiile, nedîndu-le, adică, șansa să alunece spre o scriitură
fără încărcătură tensională.
Cele treisprezece texte din ciclul „Carmen Patriae- se consti-
tuie aproape (sau mai ales) într-un poem de orație, ca un
„panoptic de familie" trecut „in retro" prin „pădurea transilvană"
și ajungînd „pe scurtătură" chiar „în noaptea de sînziene", noapte
unică, „de visare", pe „muntele sacru", exact in clipa cînd „o
stea" pare că se mută pe o aripă de cocor cercind a dezlega
misterul „cine suie cu-n sărut în poartă". Poeziile din acest ciclu
sînt, de fapt, niște arabescuri, un fel de încercare de răspuns la
întrebarea pe care și-o pune poetul în chiar prima strofă a poeziei
care deschide volumul : „Cum să țin zece cuvinte captive / pentru
clipele dc mister / cînd se va întîmpla ultima / rostire a patriei
in mine ?“.
Caligrafiate atent, cu migala unui „paznic la neliniști", într-o
perpetuă căutare de sine, de „bărbat matur", sub semnul unui
„descint" spus pentru „culegătorii de vise", versurile din ciclul
„Noaptea de vineri spre luni" ne par încîntece ale unui entuziast
pentru care ivirea oricărei sclipiri de viață este identică, am zice,
cu descoperirea unui miracol. Fondul este grav, gestul apăsat și
sigur, viziunea personajului liric — tonică și riguros responsabilă.
în cel de-al treilea ciclu, „13 poeme de dincolo de toamnă
ș.a.“, chiar dacă registrul rămîne același, avem de a face cu o
schimbare de atitudine, care este de reverie, de exaltare, de o
nedisimulată îneîntare în fața crîmpelelor de existență, fie ele și
de inspirație livrescă. în concluzie, o carte matură aceste „Teste
de sinceritate", cu poezii trecute „prin focul" iscusinței, care se
constituie ca niște „inscripții pe o cardiogramă".
Ivo- MUNCIAN
ORIZONTj
• 6 •
Convorbiri
(Urma*
evidență /v • i. /*
Ovidiu Cornea
greut;
na™ DIRECTOR
cit
re	AL TEATRULUI
pi
e	DE STAT ARAD
— Stimate tovarășe direc-
tor, va invit la un dialog cu
privire la mișcarea teatrală
arădeană care s-a impus in
anul trecut prin patru premii
— două la Festivalul teatru-
lui scurt la Oradea și două
prestigioase premii ATM. Pen-
tru început vă rog să vă refe-
riți la „programul” Teatrului
pe care ii conduceți •. •
— Un program ambițios
care poate fi sintetizat fn cî-
teva cuvinte. Un repertoriu
curajos din dramaturgia ro-
mânească și străină, evitînd
textele din zona paradrama-
turglei, cu tot succesul lor la
o anumită categorie de public.
Dorim apoi să continuăm pro-
cesul de întinerire a trupei
(deși la ora actuală avem una
dintre cele mai tinere trupe
din țară,. Fiecare stagiune
«Tem să cuprindă și lansarea
un'i piese in. premieră abso-
lută. Vrem să întărim convin-
gerea că la Arad se află unul
dintre cele mai bune teatre
din țară
— Pcn.ru că piesa „Convor-
bire ..." a '•«st scrisă de dis-
tinsul dramaiu.'X Paul Everac,
din inițiativa dvs.. a teatrului,
in general, vă rog să aduceți
precizări in plus ...
— Am considerat ca pe o
obligație patriotică și morală
ideea de a realiza un specta-
col pe tema Marii Uniri, aici
la Arad, „măreț Arad", cum
Ii spunea Nicolae lorga, oraș
socotit pe drept cuvînt „creie-
rul Unirii". Nu puteam soli-
cita scrierea acestui text care
să evoce evenimentul decît bi-
necunoscutului și apreciatului
dramaturg Paul Everac, fiu
al Aradului, al cărui destin
arădean este legat direct de'
marea noastră sărbătoare.
Paul Everac, după cum era
de așteptat, nu a făcut un
simplu act de complezență
față de teatrul nostru, ci ne-a
dăruit un text exemplar, de
mare vibrație patriotică și cu
virtuți literare deosebite, tn
care înțelesurile adînci ale U-
nirii, dincolo de urzeala fap-
telor, s-au constituit într-o
permanență a dăinuirii noas-
tre pe aceste locuri.
— Ce înseamnă. pentru
Teatrul de Stat, premiile acor-
date, succes unic in ultimei^
patru decenii de existență.
— Teatrul arădean are, de-a
lungul celor patru decenii, în
palmares, un număr impor-
tant de premii. Anul 1988 a
fost, sub acest aspect, cred, un
an bun. O trupă întinerită
foarte mult, un repertoriu
curajos și, de ce nu, cu un
plus de originalitate, un regi-
zor tînăr, Ștefan lordănescu,
care gîndește spectacolul de
teatru modern, slnt și expli-
cații și argumente pentru a-
ceste premii. Cred că aceste
distincții au venit într-un mo-
ment oportun, stimulînd ener-
giile creatoare și răsplătind
eforturile colectivului artistic
arădean.
— Care sînt proiectele ime-
diate și de perspectivă ale
Teatrului ?
— Proiecte imediate : „Au-
diență la consul" de Ion Brad,
tn regia Iul Constantin Co-
drescu. In pregătire, Shakes-
peare „Comedia erorilor", rea-
lizarea spectacolului fiindu-1
încredințată lui Ion Mînzatu,
student la regie la IATC și
„Vlalcu Vodă" de Al. Davilla
în regia lui Ștefan lordănes-
cu. In perspectivă, „Somno-
roasa aventură" de T. Mazilu.
G. Clprian, „Capul de rățoi".
După cum vedeți un reperto-
riu ambițios, text și autori de
prestigiu. De altfel, în ultima
vreme, teatrul arădean are
ambiția de a evita textele fa-
cile, succesul ieftin, spectaco-
lul de divertisment.
— Apreciem inițiativa de a
organiza spectacole pc care
le-aș numi „metodico-pcdago-
gice”, care vin și in intimpi-
narea intereselor profesorilor
și elevilor.
— Am montat un spectacol
din dramaturgia istorică ro-
mânească, in care, pe parcur-
sul a două ore, prezentăm
„Răzvan șl Vidra” de B. P.
Hasdeu și „Despot Vodă" de
V. Alecsandri, cu cei mai buni
actori ai teatrului, cu decor și
costume, reducția textului fi-
ind făcută în funcție de pro-
grama școlară. Intenția a fost
ca profesorul de literatură ro-
mânească să-și ilustreze lecția
cu spectacolul nostru.
— Pentru că Ia Arad există
un cenaclu profesionist și o
mișcare literară de prestigiu
și pentru că dvs., in urmă cu
cîțiva ani. conduceați acest
cenaclu, cum colaborați acum
ca director al teatrului ?
— Cred că ați și văzut.
Spectacolele pentru copii
„Zîna lună cea bună" și „Că-
tălin cel drept și iepurașul în-
țelept" sînt semnate de doi
cenacliști arădeni. Dorel Slbii
și Ion Văran. Așteptăm, tn
continuare, alte oferte, mal
ales că cenaclul din Arad al
Uniunii Scriitorilor este o
grupare literară demnă de luat
in seamă la ora actuală.
— Ce surprize pregătiți pu-
blicului și criticii de teatru ?
— Ca surprize imediate,
pregătim la sala Studio un
spectacol închinat comemoră-
rii iul Mihai Eminescu și în-
cepem montarea „Comediei
erorilor" de Shakespeare.
Convorbire consemnată de
Lizica MIHUT
CONCURSUL LITERAR „POESIS"
Cea de a Vil-a ediție a concursului „POESIS”. orga-
nizat de cenaclul constănțean cu același nume, cu
sprijinul Inspectoratului școlar județean. Comitetului
județean de cultură și educație socialistă, ziarului
„Dobrogea nouă". Centrului județean de îndrumare a
mișcării artistice de amatori, Comitetului județean
U.T.C., precum șl cu sprijinul mai multor prestigioase
reviste din țară, este dedicată ANIVERSARII A 45
DE ANI DE LA VICTORIA REVOLUȚIEI DE
ELIBERARE SOCIALA ȘI NAȚIONALA. ANTIFAS-
CISTA ȘI ANTIIMPERIALISTA. CONGRESULUI AL
XIV-LEA AL P.C.R, ȘI OMAGIERII POETULUI
NAȚIONAL MIHAI EMINESCU.
Poeziile (10—12. dactilografiate în 5 exemplare)
purtind un motto (același de pe plicul închis cuprin-
zînd datele personale ale concurentului — Inclusiv
numărul de telefon), vor fi expediate, plnă la 12 mai
a.c., pe adresa cenaclului : strada Ștefan cel Mare nr.
6 — 8700 Constanța, cu mențiunea „Pentru concursul
„POESIS".
Festivitatea de premiere va avea loc duminică.
21 mai, cu prilejul inaugurării „ZILELOR ȘCOLILOR
CONST INȚENE".
INCURSIUNE ASUPRA UNOR PROBLEME
ALE RECEPTĂRII ARTEI PLASTICE ■
CONTEMPORANE	\
Avem o tradiție artistică densă și o cultură cu deschidere
spre universal. Pe dominanta unei arte internaționale pline de
întrebări și neliniști, artiștii români de azi, sincroni cu modali-
tăți de expresie active și generative, sînt capabili să ne reprezinte
cu cinste, să impună un tip robust de sensibilitate și gîndire. Pe
de altă parte publicului i s-au creat premize favorabile pentru
accesul la cultură și acesta poate și trebuie să atingă zone majora.
Artistul contemporan cercetează, experimentează, suferă meta-
morfoze, se caută, se autodefinește. Publicul adevărat este prie-
tenul care participă la aceste metamorfoze și eforturi, care înțe-
lege, simte si contribuie afectiv și moral la realizarea comunicării,
catalizind definirea și dezvoltarea personalităților artistice au-
tentice.
In urmă cu ani am participat la numeroase și uneori furtu-
noase dezbateri privind relația artă — public, artist — public.
Chiar dacă intensitatea fenomenului era puțin exagerată, exista și
o bază justificativă reală pe fondul valului amplu de experimen-
tări și mai apoi recuperări, caracteristice artelor românești din
partea a doua a deceniului șapte și de la începutul deceniului opt.
Dacă artiștii erau Intr-o stare „activată", explorativă, rodnică și
nemercantilă, la rîndul său, publicul cunoștea o stare de acti-
vare ca receptor, în genere deschis la nou, adesea intrigat, dar în
orice caz nu indiferent.
Era inițiat un valoros și dinamic proces formativ — recupe-
rativ al artistului, o „reîntoarcere la unelte", cum scria cu gravi-
tate entuziastă maestrul Corneliu Baba, prin 1965. Era inițiat Insă
și un proces complex de formare a unui public capabil să urmă-
rească, să recepționeze și să stimuleze demersul socio-cultural de
recuperare și racordare la contemporaneitate, ca o continuare la
zi a laturilor celor mai valoroase ale tradiției noastre artistice.
De atunci și pînă in prezent s-a scris mult despre artă, s-a
publicat mult : eseuri, albume, monografii. O bogată activitate
expozițională, numeroase lucrări monumentale și un diversificat
circuit al valorilor, au completat acest act educativ de amploare.
Alături de rodnicia eforturilor artistice s-a stimulat formarea
unui competent destinatar al artei. Fără a idealiza, acum, cînd
artiștii români se integrează firesc în arta universală contempo-
rană, anticipînd prin soluții originale răspunsuri la întrebările di-
lematice ale artei, viabile și demne de a ne face cunoscuți in lume,
avem și un public format, angrenat cu pasiune In urmărirea fe-
nomenului artistic. Există însă și public pasiv la acest fenomen.
Formarea primară a publicului și o cale pentru amplificarea
mesajului artistic, pentru ajungerea sa firească, normală, la desti-
nație poate consta șl în perfectarea mediului, care trebuie să fie
un mediu formativ estetic, începînd cu aranjarea unei vitrine, cu
estetica străzii, cu prezentarea estetică a unor produse industriale
și chiar alimentare, cu întregul ambient de viață șl muncă. In-
clusiv cu depoluarea compartimentală sau a limbajului. Acest
mediu estetic și depoluat devine o premiză a sensibilizării și un
factor permanent de pregătire pentru receptarea valorilor cultu-
rale propriu-zise. Căci, la premize favorabile, pasul următor al
ajungerii la profunzimea culturii necesită o muncă pasionantă.
Produsul artistic poate fi confortabil sau poate fi problematic.
Satisfacțiile majore sînt însă cele care depășesc starea simplistă
de confort și presupun o preformare laborioasă pentru acces siste-
matic la cultură prin educație, dar mai ales printr-o activă auto-
educație. Kitsch-ul poate fi foarte confortabil, dar este o formă a
anticulturii. El poate fi agresiv și, în orice caz, chiar In formele
sale pașnice, rămîne un factor perturbator, alternant, al unei re-
lații reale artist-public, mult mai nociv decît experimentele artis-
tice ratate. El poate deveni un simbol al subculturii sau o formă
generalizată a mentalității societății de consum. El se poate in-
filtra insinuant, devenind o fațetă a intoxicării artistice și a des-
considerării publicului.
La un pol mal puțin nociv, de nuanță strict culturală, poate
sta superprofesionalizarea artistului, cantonarea în modalități epi-
gonice și zone epidermice, de impas. Acum, în ipostaza „post-
modernă", fără a se face concesii în defavoarea profesionalității,
artiștii caută răspunsuri și căi pentru regăsirea substanței, ca o
întoarcere la esențe și adevărurile simple, într-un dinamic efort
de revitalizare a exprimării.
Aici este locul în care, considerăm, fără lipsă de modestie, că
artiștii români au și vor avea un cuvînt de spus. Publicul prieten
este aproape. El este pregătit atît de înțelegerea drumurilor, cît
și de încrederea în artiști, pentru întîlnirea, de azi și de mîine, cu
bucuria limpezirilor.
Ciprian RADOVAN
Cîntarea României
Belșug și lumină
Text de brigadă : „Trandafir de
pe răzoare / Toate-s mindre ca o
floare / Viața-ntreagă-acu’ ni-i plină
/ Dc belșug și de lumină”. Ver-
surile fac parte din programul
brigăzii artistice de agitație din
comuna Ghiroda, program inti-
tulat „Cine răspunde" și, care,
la recenta fază județeană a marelui
festival al muncii și creației. „Cîn-
tarea României", a adus artiștilor
amatori de aici un binemeritat Pre-
miu I. Faptul nu ni se pare lipsit
de importanță, dacă ne gîndim că.
oamenii locului. începînd cu prima-
rul Viorica Șoșdean. cu dascălii,
dintre care se distinge, mal ales,
profesorul Mihai Cornean, îșl în-
scriu în agenda lor de lucru proble-
mele atît de complexe ale muncii
cultural-educative și artistice. Mai
ales în ultimii ani, aici, la Ghiroda,
este organizată, sub directa îndru-
mare a Comitetului comunal de
partid, cu sprijinul Consiliului de
educație politică și cultură socialis-
tă o permanentă și foarte interesan-
tă activitate de profil. Ea este im-
pusă de munca oamenilor, angre-
nați într-o utilă activitate produc-
tivă. economică, fie că este vorba
de unitățile agricole, sau de cele
prestatoare de servicii. In același
text de brigadă, artiștii amatori s-au
referit la multe fapte, oameni și re-
zultatele bune din cadrul C.A.P.,
dar n-au trecut cu vederea nici u-
nele lipsuri. Ne-a atras atenția, tn
mod special, această brigadă — ca
ea. desigur, mai sînt multe în ju-
dețul nostru, dintre care unele s-au
situat tot pe locuri fruntașe — pen-
tru că toți componenții pun suflet
în ceea ce fac. Iată și numele lor,
fără a avea pretenția unui clasa-
ment al... talentelor : Maria Pîr-
van, Zlatnica Neahnț, Viorica Bar-
boni, Liliana Vîlceleanu, Gllgor Re-
mus, Gabriela Vîlceanu, Remus Vo-
lungan.
Un nume de referință : prof. El-
vira Jupînschi, autor de text și in-
structor al brigăzii. Și un alt in-
structor. Victor Jichereanu, de o
altă factură și de un alt talent,
omul care se preocupă de coregra-
fie. In cel mai adevărat sens al cu-
vîntului. Nu orice fel de coregrafie,
ci una de valoare, prin care este pus
In evidență obiceiul și tezaurul
etno-folclorlc local, folosindu-se un
adevărat ansamblu, peste 20 de pe-
rechi de dansatori, grupați pe patru
generații. Este meritul incontestabil
al organizatorilor de cultură, al in-
structorului amintit (l se alătură
Mihai Cornean și Constantin Roșu)
că au știut să descopere, la Ghiroda,
jocuri străvechi, să le „pună în
operă", cu talent șl dăruire și să se
impună în fața juriilor de concurs.
La o întrecere anterioară, acest ad-
mirabil ansamblu folcloric s-a Im-
pus tn fața membrilor juriului șl
s-a calificat pentru faza națională
a celei de-a VII-a ediții a Festiva-
lului național „Cîntarea României".
Pentru aceeași confruntare s-a cali-
ficat și grupul instrumental cu un
repertoriu frumos și bine echili-
brat : doină, horă de nuntă,
brlu, ardeleană sărită și joc de
doi. De la Giarmata Vii, unde
sufletul activității culturale îl... re-
prezintă pe Silviu Lombrea, s-au
impus doi soliști, unul vocal. Marcel
Todașcă, care a adus cu el melodia
„Bucură-te țară mîndră", șl un in-
strumentist. Vaier Surdea, la saxo-
fon. LI se adaugă recitatoarea Ma-
ria Pîrvan, învățătoare, care a pre-
zentat una dintre creațiile poetului
Viorel Cosma: „Simbolul demnită-
ții"
Comuna Ghiroda s-a făcut pre-
zentă pe scena marelui festival și
cu numeroase „podoabe", articole
de artizanat, printre care păturile
create de femeile satului, de-a lun-
gul anilor, care s-au impus prin
notă de autenticitate.
La Ghiroda, Intîlnim dovezi in-
contestabile că oamenii, începînd
cu cei din fruntea obștii, slnt ani-
mați de dorința și hotărîrea de mai
mult belșug, de mai multă
lumină spirituală.
Nicolae PÎRVU
< 7 •
-ORIZONT
TAPAE
Tapae înseamnă începutul
■tarei confruntări daco-roma-
ne. In anul 87 e.n. dacii zdro-
besc aici atacul trupelor ro-
mane conduse de generalul
Cornelius Fuscus. Un an mai
Urziu, in 88, Tettius lulianus
Învinge pe daci la Tapae. dar
Decebal iese victorios din im-
pas determin ind Roma să plă-
tească acel „stipendium- Da-
ciei. Replica Romei n-a Intîr-
ziat insă. împăratul Traian se
pregătește timp de trei ani
pentru război și invadează
Dacia tn anul 101 cu 150 000
de ostași. Conduce personal
bătălia de la Tapae și învin-
ge pe daci, dar. după cum a
scris Dio Cassius (LXVII, 10,
2, ; LXVIII, 8, 1). dacii s-au
bătut atît de cumplit îneît îm-
păratul Traian a trebuit să-și
rupă pînă și veșmintele pen-
tru a lega rănile ostașilor săi
și numai cu ajutorul lui Zeus,
rare ar fi dezlănțuit un înfio-
rător cataclism de grindină,
ploaie și fulgere asupra pozi-
țiilor de pe înălțimi ale daci-
lor, stingherindu-i în acțiuni-
le lor, au crezut romanii că
au dobîndit acea victorie îQCă
nesigură. A urmat, cum se
Știe, ocuparea și transforma-
rea Daciei tn provincie roma-
nă, după al doilea război De
aceea, Tapae constituie piatra
de hotar, de unde istoria da-
cilor capătă o nouă înfățișare.
Astfel explicîndu-se importan-
ța deosebită pentru Istorie a
acestui obiectiv și cauza pen-
tru care în ultimele două se-
cole a fost intens căutat
Tapae este, în sfîrșit, iden-
tificată de noi la Porțile de
Fier ale Transilvaniei. (Sarge-
ția, XVI—XVII. 1983. p.
185—169). Descoperirea fiind
considerată senzațională. (Fă-
clia nr. 11, 393).
Tapae, cu înțeles străvechi
de strîmtoare, Poarta de Fior
a Transilvaniei, situată intre
Zelcani șl Bucova, accesibilă
în dreptul cotei de altitudine
700, numai pe lățime de
60 m, atît cît a fost posibilă
trecerea fostei linii C F.R
Subcetate-Caransebeș și D.N.
68, a constituit, de-a lungul
timpului, principala cale de
pătrundere din Banat în Țara
Hațegului. Defileul Bistrei
este închis aici de Culmea Că-
tanelor ce coboară din Munții
Poiana Ruscăi la nord de
DN. 68 șl culmea de la sud.
• viața
asociației
9 Sub genericul tradiționa-
lei manifestări „Luna cărții în
întreprinderi și instituții", la
întreprinderea de piese de
schimb și reparații utilaj mi-
nier Deva, a avut loc, în pre-
zența autorului, lansarea ro-
manului Călătorie neterminată
de Anghel Dumbrăveanu. Pre-
zentarea cărții a fost făcută
de prozatorul Radu Ciobanu
și de Petrișor Ciorobea, direc-
torul Centrului de librării
Deva. Autorul a purtat un
dialog cu cititorii și a acordat
autografe. • In ședința de
marți a Cenaclului Asociației
Scriitorilor din Timișoara și
al revistei „Orizont" a fost
prezentat, in cadrul manifestă-
rilor dedicate Centenarului
Mihai Eminescu, In interpreta-
rea Grupului teatral „Thes-
pis" spectacolul cu piesa Re-
pctlțic generală, adaptare du-
pă scenariul Pc Văratcc în
sus de Ion Nicolcscu. La dez-
bateri au luat cuvîntul : Cor-
nel Ungureanu, Alexandru
Jebeleanu, Carmen Odangiu.
Nicolae Țirioi. Gheorghe Se-
cheșan, Nicolae Danciu Petni-
oeanu, Traian Pop Traian și
Marian Odangiu, conducătorul
ședinței. In ședința de marți,
25 aprilie a.c., ora 18.00. va
citi proză Ion Crăciun. Refe-
rat : Mircca Mihăieș.
de același drum coborind din
Munții Godeanu. Locul întru-
nește, într-adevăr, ideale ca-
racteristici strategico-tactice și
dacii, care au dovedit întot-
deauna măiestrie în alegerea
terenului pe care să poarte
bătăliile, pe cele două culmi
și-au organizat apărarea.
Fortificațiile constau din
uriașe valuri de pămînt, avînd
în forma actuală 10 m la bază
și înălțimea pînă la 6 m,
flancate de șanțuri de apăra-
re în lățime de 7 m și adînci
de peste 2 m. La nord de
D.N. 68, pe botul format de
Culmea Cătanelor, pe front de
150 m. apărarea a fost asigu-
Istorie
document
rată cu 5 asemenea valuri
succesive, iar spre calea de
trecere, cu sistemul de fortifi-
cație sub formă de pieptene
cu 5 colți perpendiculari pe
calea de acces. De altfel pe
botul culmii amintite apar
încă și alte forme de întări-
turi. Înapoia ultimului val
pare să fi fost destinat locul
pentru rezerve de trupe. Pînă
la un fel de pisc mai înalt de
pe aceeași culme, unde pare
să fi existat un tunț împrej-
muit de o terasă, apărarea a
fost asigurată cu un singur,
dar deosebit de puternic val
flancat de șanț, după care
continuă cu forme de întări -
turi mai reduse. La nord de
D.N. 68 fortificația a apărat
un front de 200 m, spre calea
de acces și de 800 m către
vest de unde era așteptat ina-
micul.
La sud de D.N. 68, a fost
prevăzută o formație trape-
zoidală, a cărei bază să flan-
cheze calea de acces în fața
complexului de întărituri de
la nord de drum, pentru a o
.putea, evident, închide ca în
clește și cu un masiv dublu
val, prelungit din latura v-..tî-
că a formei trapezoidale. ce
urcă pe culmea de la sud de
drum, după care coboară șl
traversează valea Bistrei le-
gîndu-se cu dealul Bogdana,
de la poalele Munților Țarcu-
lui, închizînd astfel și valea
Bistrei care putea permite o
cale secundară de acces.
întreg ansamblul de fortifi-
cații de la Tapae este dacic,
dar. cu ocazia construirii lor
au fost folosite și elemente
de întărituri precedente, de
exemplu, cel mai masiv val.
'anoramte
• „Creativitate și eficiență
in invățămint". Ajunsă la cea
de-a patra sa ediție, ampla
acțiune, desfășurată sub egida
Festivalului național „Cînta-
rea României", din inițiativa
Inspectoratului școlar jude-
țean și a Comisiei județene
pentru activitatea sindicatelor
din invățămint, a purtat, anul
acesta, sugestivul generic „E-
ducarea prin muncă, pentru
muncă a tinerei generații, in-
tegrarea invățămintului cu
cercetarea, producția și prac-
tica social-politică, proces re-
voluționar de înnoire și mo-
dernizare a școlii românești
• O expoziție de un interes
aparte poate fi vizionată pe
simezele galeriei „Helios". Au-
tor — Doru Tulcan. • „Sec-
vența timișeană", concursul
bienal al cineamatorilor, și-a
desfășurat recent cea de-a
șaptea ediție. Au participat
28 de cinecluburi din întreaga
țară. Cele 56 de filme de a-
matori, ilustrînd 11 specii ale
genului cinematografic, au to-
talizat 455 minute de proiec-
ție. • Acțiuni remarcabile
prin ținuta cultural-științifică
s-au desfășurat în ultima pe-
rioadă în cadrul Cenaclului
literar al Casei Universitari-
lor : o întîlnire cu prozatoarea
Maria Luiza Cristescu. care a
prezentat eseul „Eminescu și
nol“, o conferință a istoricului
ieșean Alexandru Zub („Ten-
dințe actuale în istoriografie"),
o ședință de lucru (proză —
aflat în fața locului, pentru
rezerve de trupe menționat,
datează de la începutul epocii
fierului sau, la rîndul lor, re-
zultă că au fost utilizate și
amenajate chiar în epoci de
mai tîrziu. Formația, cu un-
ghiuri de flancare, amenajată
pe valul dacic, de la nord de
drum, a fost datată ca fiind
realizată în timpul bătăliei,
purtată de îancu de Hunedoa-
ra cu turcii, în anul 1442, iar
cetatea de pămînt, sub formă
de stea, de tip vauban, avînd
diametrul de 50 no, aflată pe
panta culmii pe care urcă
dublul val la sud de drum,
pare să fi fost construită,
după Cronica lui G. Kraus,
in anul 1659. cînd Voievodul
Răkoczi al II-lea a postat aici,
„în șanțuri existente", un
front antiotoman.
Prezintă interes și piscul
„Cerdăcel", situat pe culmea
de Ia sud de drum, unde ro-
manii ar fi avut un turn pen-
tru releu, de semnalizări lu-
minoase, dar substrucțiile de
pe suprafața plană, de 0,5 ha,
de pe această colină, nu este
exclus să nu scoată la iveală
o fostă cetate, posibil, dacică.
Ce completează încă și în-
tregește imaginea teatrului de
operațiuni petrecute la Tapae
este faptul că fortificațiile da-
cice de aici nu sînt singure,
ele au tn fața lor mărturia
certă a urmelor lăsate de ad-
versar. La 5 km, spre Tibis-
cum, între Bucova și Bouțarii
de Sus, unde un drum fores-
tier coborînd dinspre Munții
Țarcului întîlnește D. N. 68,
se află fostul castru de marș
roman, în suprafață de 10 ha,
care a constituit baza de unde
Traian a inițiat atacul asupra
pozițiilor dacice (D. Tudor,
Orașe, București 1968, p. 43,
44). Rămîne neîndoielnic deci
că Fortificațiile de la Porțile
de Fier sînt dacice, ceea ce,
de fapt, și săpăturile efectua-
te demonstrează. Să luăm însă
cunoștință și de părerea unui
specialist despre acest obiec-
tiv. In timp ce începuse săpă-
turile la Tapae, Dr. I. Gloda-
riu a acordat un interviu zia-
rului hunedorean „Drumul So-
cialismului" nr. 8 353, din 20
sept. 1984, afirmtnd : „Fortifi-
cațiile de la Tapae. prin di-
mensiunea și masivitatea lor,
sint unice în Europa. Ele au
ea replică doar Fortificațiile
de la Cioclovina-Ponoricl de
lingă Pui". Despre care ur-
mează să vorbim altădată.
Hristachc TATU
fanion
DE LA GHENCEA PÎN’ LA BARCA*,
ȘI-N RETUR
După grozăviile cu care ne-au amenințat turcii că ne vor
paște la Izmir, am crezut că de la cirma echipei a plecat Denizli
și a venit, peste noapte, Cassius Clay Gură Mare, ăla de îi spu-
nea, la conferința de presă, imprudentului său adversar fix în ce
secundă a meciului ii va deghiza în accident de cale ferată. Uite
că nu a fost așa, adică nici măcar nu am pierdut pe țărmurile
Asiei Mici și i-am oprit pe turci sub porțile Barcelonei — ori-
cum, cel mai îndepărtat avanpost al gazdelor noastre în acesl
secol — și am fost ferm hotărîți să jucăm noi finala primcupei
europene. Ați văzut și dv. că ai noștri au început destul dc
crispat, galatasaraiezii avînd trei obiective clare : finala, tibia și
peroneul. Ba chiar golul lui Prekazi era gata-gata să reaprindă
multe ciubuce și narghilele în zonă, dacă, pe aproape, nu s-ar
fi găsit Ilie Dumitrescu să egaleze, și să potolească tribunele
smirnă. (Dacă vreți și-o informație cu un pronunțat caracter isto-
ric, atunci aflați că Izmirul s-a numit, mai de mult, Smirna ).
Sigur că nu a fost un meci frumos, ci unul eficient, poate prea
inhibat pentru formația noastră, dar acum gîndul tuturor ne e
la Barca-Barcelona, unde publicul are toate motivele să țină cu
noi sau, cel puțin, să nu țină cu Italienii. De ce ? Simplu : în
cealaltă semifinală, Milan a cîștigat în fața Realului cu un nău-
citor 5—0, stabilit în următoarea ordine — Ancelotti, Rijkaard,
Gullit, Van Basten, Donadoni. După cum observați, tripleta olan-
deză și-a făcut datoria (dar nu poate să plece !), modelul avînd
un celebru precedent în echipa Milan a anilor '50 : Gre-No-Li,
adică cei trei atacanți suedezi, Gren, Nordhal și Liedholm. Deși
Realul a început fortissimo partida, șutul de la 20 de metri al
„veteranului" Ancelotti (30 ani), din min. 18, i-a stins complet pe
spanioli. Ceea ce a urmat a fost un recital al eficienței italiene,
gazdele neirosind nici o ocazie pînă la făurirea scorului suspome-
nlt. în tur, spaniolii au avut semicircumstanțe atenuante, ei jucînd
In sîmbăta de dinaintea meciului derby-ul campionatului, cu
Barcelona. Acum însă, nimic. Deci, vom juca marea finală euro-
peană, tot în Spania, la trei ani după ce un vis a devenit prima
oară realitate
Marcel TOLCEA
• Barcelona, seftores !
SUNETUL MUZICII
top
Daniel Vighi ; referent — V.
Popovici ; conducătorul ședin-
ței — L. Ciocârlib). • In ca-
drul „Lunii cărții in întreprin-
deri și instituții", la I.M.T. n
avut loc prezentarea lucrări-
lor : „In eminescianul uni-
vers", de Felicia Giurgiu, „Po-
vestea profesorului Marian "
(roman) de Vasile Șerban,
„Tratamente termo-chimice"
de loan Carțiș. Au fost pre-
zenți autorii și, din partea E-
diturii „Facla", Ion Marin Al-
măjan (director), Eugen Dor-
cescu (redactor șef), Ion Ilin
(redactor). • La Cenaclul „Ge-
nerații" al Comitetului sindi-
catului invățămint a citit re-
cent poezie Marcel Turcu ; re-
ferent — Marian Odangiu. •
Sub genericul „Frumoasă ești
patria mea", cercul de istorie
națională „Vasile Goldiș" de
la Liceul industrial nr. 9 a
organizat o sesiune științifică
la care au participat profeso-
rii Lucia Cadar, Margareta
Predescu, Gh. Șora, Marius
Terchilă, Isa Wcisz, Ligia
Carde, precum și numeroși
elevi. • Sala culturală a în-
treprinderii Paltini găzduiește
expoziția de carte veche a bi-
bliofilului Ion Brădeanu. • In
dezbatere (la cenaclul „Pavel
Dan" al Casei de cultură a
studenților, duminică, 23 apri-
lie, ora 11, recentul volum al
lui Mircea Bârsilă, Argint gal-
ben (Editura Albatros). • Ex-
poziția artistului plastic ama-
tor Alfons Vczoc a fost verni-
sată la Casa Armatei de către
prof. univ. dr. Mihai Drago-
mirescu.
Unul din evenimentele artistice ale anului, care va polariza,
cu siguranță, atenția presei de specialitate, dar și a unui numeros
public, îl va constitui turneul mondial al formației Bee Gees, care
va începe în luna mai a.c., urmînd să se termine anul viitor. Vor
fi susținute nenumărate concerte în marile metropole din Europa,
S.U.A., Japonia și, firește, Australia, locul de baștină al fraților
Barry, Maurice și Robin Gibb. Putem afirma fără tăgadă că,
vreme de aproape trei decenii, popularitatea formației a fost
aproape constantă. Ne gîndim, desigur, și la cele 25 de albume
de platină cucerite de grup pe oscilanta piață a discului, la cele
32 de Hit Singles-uri cuprinse de-a lungul anilor în nenumărate
clasamente internaționale. Ca și în cazul Barbarei Streișand sau
a interpretelor de culoare Diana Ross ori Dionne Warwick, mă-
tușa nu mai puțin celebrei Whitney Houston. talentul celor trei
a fost pus în valoare și în cîteva filme. Să amintim că LP-ul
conținînd banda sonoră a peliculei „Saturday Night Fever" —
„Febra de sîmbătă noaptea" —, produs de R. Stigwood cu Tra-
volta și Olivia Newton-John în rolurile principale, s-a vîndut în
peste 30 de milioane de exemplare. Istoria acestui grup începe
undeva în Australia, unde, încă din 1958, sub atenta îndrumare a
tatălui, frații Gibb vor alcătui un grup muzical ce se va produce
în cercurile de prieteni cu prilejul diferitelor evenimente festive.
Familia Gibb emigrează apoi în Anglia, în orașul Manchester, iar
preocupările muzicale ale copiilor se vor amplifica. Perioada de
ascensiune a grupului Bee Gees coincide cu afirmarea Mersey
Sound-ului prin cei patru celebri din Liverpool, fapt ce-1 deter-
mină pe unii rt-itici să vorbească de „Beatles-ii australieni". Apa-
riția grupului în programul TV „Ready Steady Go" va constitui
un moment important în cariera formației, ea fiind remarcată
chiar de celebrul Brian Epstein, managerul Beatles-ilor._
Petru UMANSCHI
STEAUA . . .
\spor
... ne-a suit, din nou, între liderii fotbalului european, izbîn-
dă pe care unii o puneau, acum vreo trei ani, pe seama conjunc-
turii — și anume că, lipsind echipele din Marea Britanie, compe-
tițiile intercluburi n-ar mai avea sare, piper și... ardei iute ; o
fi sau ba așa, cert e că, bunăoară, în Cupa Campionilor Europeni,
fie și fără englezi, rămîn țări cu fotbal solid și necruțător, pre-
cum, se știe. Italia, Spania, Portugalia, U.R.S.S., Olanda, R.F.G..
Franța, Suedia, cărora le erau deschise același culoar și același
context.
Iată cum, după trei ani, Steaua română ajunge iarăși în fi-
nală, după o cursă de efort, un galop de sănătate și o lecție de
talent ; actuala ediție a C.C.E. a găsit în trupa noastră un lot
omogen, care, de la mic (Lung) la mare (Lăcătuș), mai exact spus,
de la un capăt la altul, și-a dovedit valoarea mondială, lansînd,
în plus, prin forța împrejurărilor, doi flăcăi ca osul de granit:
Dan Petrescu și Ilie Dumitrescu ; șl asta într-o primăvară în care
Hagi nu a fost tocmai vioara întîi, iar Lăcătuș și-a „îngăduit"
și-o vacanță la Izmir. A învins, așadar, ECHIPĂ I
Miercuri, cît am văzut și cît m-am priceput, i-am remarcat
pe toți, cum se și cuvine, însă cezari mi s-au părut a fi Bumbescu
— lovan — Lung, așadar defensiva, sobră, calmă și eficientă
(golul primit a fost imparabil, ilustrînd că și turcii au clasă), du-
cînd greul unui joc care, exceptînd numerele de solist ale excep-
ționalului fotbalist care e Hagi, a fost unul de uzură, nu pentru
spectacol, cît pentru... Barcelona.
Bravo. Steaua I
După un eșec usturător al Real-ului, finala se joacă între
Steaua București și A.C. Milan, în 24 mai ; de data asta, e rîndul
lui Hagi 1... Și Lăcătuș, și Bumbescu, șl Lung, și Stoica ...
Pînă atunci, însă, în miercurea ce vine, ne-om duce la Atena,
cu prima Doamnă a fotbalului românesc : echipa națională. Mult
succes, tricolorilor I Și-un surîs, din parte-mi, Mării Mediterane,
de care mi-e dor ca de-un vis în șura cu fîn.
Teodor BULZ A
ORIZONT
Teoria și practica
educației permanente
Timp de mai mulți ani, uh colectiv
de cercetători ai Centrului de Științe
Sociale șl cadre didactice de la Uni-
versitatea din Timișoara a efectuat un
studiu interdisciplinar asupra rolului
comunicării in procesul educației per-
manente din țara noastră și asupra
circulației Informației in diferite dome-
ni dc activitate umană.
Rezultatele acestor Investigații reali-
zate cu instrumente metodologice va-
riate. incluzând numeroase anchete so-
ciologice de teren la care au participat
studenții Facultății de Filologie, diverse
tipuri dc analiză a modului de deco-
dare a textelor sociale, beletristice șl
științifice au fost valorificate tn cîteva
volume colective, în numeroase arti-
cole și studii publicate în reviste ști-
ințifice șl culturale.
Ultimul volum colectiv din această
serie de studii, intitulat Individul intre
informație și comunicare. Studii in do-
meniul teoriei și practicii educației
permanente. Tipografia Universității
din Timișoara. 1989, 283 p.. cuprinde
un număr de 12 studii aparținînd au-
torilor ce au constituit nucleul de bază
ai cercetării asupra fenomenului infor-
mațional. Deși, sub aspectul tematic,
în volumul de față predomină cercetă-
rile de sociologie a literaturii, nu sînt
neglijate nici alte domenii ale infor-
mației. cum ar fi, bunăoară, arta tea-
trală, arta cinematografică sau cartea
tehnică. Există, de asemenea, un echi-
libru Intre studiile teoretice și cerce-
tările de teren.
în condițiile înmulțirii și diversifică-
rii canalelor de informație pe care le-a
adus revoluția tehnlco-șflințifică, lectu-
ra rămîne să ocupe un loc Important
printre procesele șl sursele informațio-
nale. Este deci firească atenția deo-
sebită pe care o acordă autorii volu-
mului recenzat diferitelor aspecte ale
lecturii, privită ca o activitate com-
plexă. bazată pe dinamismul și dialec-
tica inter-relațiilor ce se stabilesc între
autor și cititor prin mijlocirea textului.
Margareta Gyurcsik, în cele două stu-
dii ale sale, Autoreferențlalitatea co-
municării literare și Raportul infor-
mațic-comunicare din perspectivă se-
miotică, abordează un aspect important
al literaturii în general și a celei mo-
derne în special referitor la componen-
tele metatextuale, subsumate conceptu-
lui de hipercodificarc, înțeles ca o
structură și ca o strategie în alcătui-
rea textului literar prin care autorul
operei intră în relații cu cititorul.
Pedagogia lecturii și problematica
predării literaturii în școală care să
aibă în vedere autoreferențialitatea și
poeticltatea textului literar reprezintă
preocuparea lui Llvius Ciocârlie în stu-
diul Transformarea informației în co-
municare prin procesul receptării lite-
rare. Experiența de scriitor, critic lite-
rar, dar mai ales de profesor de lite-
ratură îl Îndreptățește pe autor să facă
o serie de propuneri menite să modi-
fice în mod radical predarea literaturii
în școală, unde obligativitatea lecturii
textelor poetice și analiza lor, făcută
cu mijloace neadecvate sau prematură
față de capacitățile analitice ale elevi-
lor, fie că îi îndepărtează total de li-
teratură, fie că duce la formarea unor
deprinderi de lectură greșită șl deci
nocivă devenirii culturale a omului.
Numeroase aspecte ale teoriei și
practicii receptării textului literar sînt
abordate și în studiul profesorului
Ignat Bociort, In jurul sistemului dc
preferințe ale cititorului față de litera-
tura contemporană. Fidel principiilor
modelului autoreglării și dirijării con-
știente a procesului creației artistice
enunțate în cartea sa Teoria progresu-
lui litcrar-arlistlc (1975), Ignat Bociorf
consideră posibilă și necesară determi-
narea „orizontului de așteptare a citi-
torului “ în raport cu care se elaborea-
ză orice operă artistică. Acest model
nu poate fi pur cantitativ și închis în
sine ; el trebuie să cuprindă atît anu-
mite „constante", cît și elemente „va-
riabile". căci se raportează nu numai
la un cititor „ideal", ci și la unul
„real", produs al unul cîfnp socioinfor-
mațional concret.
Rolul cîmpului socioinformațional in
determinarea preferințelor cititorului
și modulul de lectură, pe de o parte.
dar și acțiunea inversă a literaturii
care prin intermediul unei lecturi a-
decvate poate modifica sau crea un
cîmp cultural individual sau colectiv
sînt analizate tn studiul lui Corneliu
Nistor, Actul lecturii și cimpurile so-
cio-informaționale.
Problema transpoziției dintr-un cod
cultural național în altul apare deose-
bit de complexă și dificilă tn cazul
traducerii artistice, așa cum ne arată
Doralina Selea în studiul său consa-
crat criticii foarte aspre a versiunii in
engleză a operelor lui Eminescu dato-
rată lui Ray MacGregor Hastie (Poe-
me/Poems, Editura Dacia, Cluj-Napo-
ca, 1980). Autoarea este înclinată să
creadă că această transpunere nereur
șită reprezintă mai curînd un deservi-
ciu adus acțiunii de propagare a cul-
turii românești peste hotare.
Specificului diferitelor semne și co-
duri culturale sînt consacrate mai mul-
te studii cuprinse în volum. Articolul
lui Ivan Evseev se ocupă de codul
simbolic al metalelor, extrem de activ
în literatura românească din primii
ani ai Industrializării socialiste, și de
locul mito-poezlei prelucrării metalelor
in cugetarea sociologică contemporană,
unde idealul prometeic sau vulcanic
este tot mai mult concurat de fascina-
ția mitului lui Orfeu. Studiul Doralinei
Selea, Poetica spațiului cinematografic:
informație, comunicare, interpretare și
cele două studii de semiotică a teatru-
lui elaborate de Pia Brînzeu (Coduri
in teatru și Transmutația în teatru)
atrag atenția asupra specificului orga-
Revista Razvitak, cure apare ia Zajeăar (Iugoslavia) dedică integral numă-
rul său dublu (4—5/1988), „întîlnirilor de la Bor ale scriitorilor din Balcani",
manifestare a cărei primă ediție a avut loc în septembrie, anul trecut. Din
bogatul sumar, desprindem publicarea prozei lui Dumitru Radu Popescu,
Mitrele vorbește cu florile, în traducerea lui Adam Puslojld și a Voislaveî
Stoianovici, lucrare pentru care scriitorul român a fost încununat cu Marele
Premiu „Vuk".
în același număr sînt publicate ample grupaje de poezii ale lui Anghel
Dumbrăveanu (în traducerea lui Adam Puslojiă șl Slavomlr Gvozdenovlci) și
ale lui Slavomlr Gvozdenovlci, premiat cu Mănunchiul dc la Bor. Sumarul
revistei cuprinde, de asemenea, un eseu al lui Dumitru Radu Popescu despre
literatura din Balcani și un eseu despre poetul iugoslav Mlodrag PaVlovici
(traduse de Voislava Stoianovici), precum și cuvîntul laureatului, rostit cu
prilejui primirii Marelui Premiu „Vuk“, acordat în cadrul primei ediții a
Festivalului de la Bor.
nizării și recepționării Informației in
codurile preponderent vizuale, care au
suferit mutații importante în contextul
culturii actuale.
Studiile anterioare efectuate de re-
prezentanții colectivului de sociologie
au arătat importanța cărții în forma-»
rea omului, au relevat rolul femeii ca
lider cultural incontestabil In familia
contemporană, subliniind totodată un
anumit tip de inaderență a publicului
cititor, inclusiv a specialiștilor în pro-
ducție, față de cartea tehnică. Această
realitate socială este analizată în toate
resorturile ei deterministe în studiile
de teren efectuate de Constantin
Strungă la cîteva întreprinderi din Ti-
mișoara (Modalități de contact indivi-
dual în clmpul socioinformațional teh-
nic) și de Otto Benkd la întreprinde-
rea „Metalotehnica" din Tîrgu Mureș
(Prcinformația tehnică). Ambele cerce-
tări sînt însoțite de propuneri concrete
privind îmbunătățirea circulației in-
formației tehnice și informației cultu-
rale în întreprinderile investigate.
O frumoasă inițiativă a redactorilor
acestui volum de studii sociologice
(Otto Benkd și Doralina Selea) repre-
zintă anexele compuse dintr-un indice
tematic și de nume, dlntr-o listă do
lucrări publicate pe aceeași temă și
din scurte prezentări ale autorilor de
studii. Aceste accesorii științifice aju-
tă la lectura volumului și înlesnesc o
mai bună cunoaștere a rezultatelor
activității sociologice timișorene.
Ivan EVSEEV
Orașul lui Beethoven
Bonn-ul este și capitala R. F. Ger-
mane și ceva mai mult: orașul în care
8-a născut și a trăit, o parte din viața
sa. Titanul muzicii europene șl univer-
sale. Ludwig van Beethoven. Dacă nu
ai știut ori ai uitat cumva aceasta, îți
amintești imediat ce ai ieșit din gară
— situată în inima orașului. Poșta, o
clădire impunătoare, ceva mal modes-
tă ca a acelei din Timișoara, construi-
tă într-o arhitectură sobră, tn fata ei,
statuia lui Beethoven, de Franz Klein.
Locuitorii capitalei, poate mai mult tu-
riștii, se opresc in fata statuii Titanu-
lui. Unii o fotografiază, altii o dese-
nează ori o pictează cu venerație, co-
pleșiți de măreția Iul Beethoven.
în apropiere, pe strada Bonngasse nr.
20, s-a născut, la 17 decembrie 1770
Ludwig van Beethoven. Bine conser-
vat. edificiul are trei nivele sl o man-
sardă. El a devenit astăzi casă memo-
rială — muzeu. Exnonatele de aici sînt
numeroase; obiecte, mobilier, manu-
scrise, portrete ale sale șl ale unor con-
temporani, scrieri, cărți șl reviste, su-
veniruri și fotomontaje, stampe, note
— într-o vitrină una sau mai multe
confirmă că Beethoven își ținea evi-
dența cheltuielilor, ca odinioară la noi
Titu Maiorescu. fără să le însoțească
de vreun comentariu, ele pot fi ase-
mănate cu cele din partituri — instru-
mente etc. Acestea din urmă sînt mai
multe — ne-au atras atenția violele și
viorile semnate de Nicolo Amattl. Una
de Glovannl Guarnierri. datată Cremo-
na, 1790 : alta de Vicenzo Rugera, Cre-
mona, 1718 și alta mal veche din 1690.
tot Cremona, de Andreea Guarnierri
Emoțiile noastre sporesc în clipa în
care ne imaginăm că pe toate acestea
a cîntat, la vremea Iul, Beethoven. în
afara celor menționate, merită să mai
amintim comurile de auzit, unele mal
mari, altele de-a dreptul minuscule ca
niște jucării. Acestora li se mai alătu-
ră ochelarii, o lupă, o ștampilă, briciul
de ras și alte obiecte. Curiozitatea
noastră sporește pe măsură ce trecem
dintr-o cameră în alta. Ne întrebăm
mereu : unde-1 camera în care s-a
născut, de fapt, acela care avea să ui-
mească cu muzica tui lumea ? în fine,
sus, la mansardă, o cameră cu tavanul
scund, cu peretele din afară oblic,
foarte simplă, aproape goală. în mijlo-
cul el, pe un suport, bustul compozito-
rului, în fața căruia se afla așternută
o cunună de lauri și nimic mai mult
în fond aici a fost, cînd s-a născut el,
apartamentul extrem de sărăcăcios al
părinților săi.
Coborîm la parter. Aici, o mică sală
de concerte, un pian șl un magnetofon.
Dacă ai norocul, poți asculta pe viu
cev;. din muzica celui ce s-a născut
aici. Tot aici, chiar la Intrarea în gră-
dina casei, un punct comercial — mu-
zeul In rezumat. Am intrat in grădină.
Aici ne-a întîmplnat întrebător, de pe
soclu, un nou Beethoven : vă place
Bonn-ul ?
O întrebare firească, deoarece aici s-a
simțit bine, aici a trăit anii cei mai
fericiți ai copilăriei și ai adolescenței,
în fond, e imposibil să nu-ți placă
Bonn-ul, cînd îl privești de pe Venus-
berg. Panorama sa e parcă fără egal :
cetatea Godesberg și dealurile Sleben-
gebirge. Istoria orașului e tot atît de
veche ca și cea a Rinului. La început
aici a fost un castru roman. După a-
ceasta au trecut secole de liniște și
confruntări, pînă cind principii electori
din K61n și-au mutat reședința la
Bonn. Podoaba orașului pînă în secolul
al XlX-lea a fost palatul unuia dintre
acești principi, unul din cele mai fru-
moase monumente arhitectonice ger-
mane în stil rococo. A :at pe malul
stîng al Rinului, palatul găzduiește
acum Universitatea Edificiul său a
fost integrat altora, fără ca acestea să-i
diminueze ceva din strălucire ori să-i
estompeze personalitatea atît de dis-
tinctă.
în biserica minorițllor se păstrează
și astăzi o mică or’ă, la care Ludwig
exersa. în fond, Titanul, sub imperiul
căruia trăiește și astăzi capitala, a
știut să cînte și a cîntat cu ușurință
la orgă și clavecin, vioară și violă, u-
nele din aceste instrumente, exponate
ale Casei Memoriale. Șl, deși el nu a
trăit, după cum se știe, doar aici, cei
mai mulți locuitori al metropolei sînt
tentați să-i considere numai al lor.
între Bonn și Koln e un du-te-vino.
K61n-ul l-a cunoscut, la vremea sa, și
Ludwig — încă din martie 1778 —
cînd, la vîrsta de numai 8 ani, concer-
tează la Colonia, vechea denumire a
Kdln-ulul, un oraș zgomotos, dar, se
pare, sub nivelul vieții culturale a
orașului din care venea micul solist,
Beethoven, cînd încă nu avea 16 ani,
nemulțumit de situația sa de muzician
al curții din Bonn, părăsește orașul.
Fascinat de muzica lui Mozart, mînat
de dorința mistuitoare de a-i cînta, se
stabilește la Vlena. Părăsirea Bonn-ului
nu a însemnat însă renunțarea defini-
tivă la orașul natal, unde s-a mai în-
tors de atîtea ori. în toamna anului
1789 de exemplu, împreună cu un prie-
ten al său. devine student al Facultății
de Filozofie a Universității din Bonn,
pe care nu a ajuns însă să o absolve.
Aceeași lună se înalță șl astăzi peste
Slebengebirge ca pe vremea tînărulul
Beethoven și se admiră, ca odinioară
Narcis, tn oglinda mereu alta a Rinului,
ale cărui unde scapără șl trec în graba
omului și a viselor sale, de atîtea mii
de ani.
Pavel PETROMAN
COLEGIUL DE PEDACTIE:
I	ION AR1EȘANU (redactor ref)
ANGHEL DVMBRAVEANU (redactor set ad(finct)
VIOREL COLȚESCU. NICOLAE PIRVW. CORNEL VKGtWANV
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA t TIMIȘOARA, strada RODNE1 l;
Telefoane : 3 33 90 fi 3 33 76 fredactor-fef). Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R
TIPARUL EXECUTAT LA IPB.T. Index: 42.907
UPTAMINAl SOCIAL POLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA $4 EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ
NR. 11 (1158) 28 APRILIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 16 PAG., 3 LEI
Epoca Nicolae Ceaușescu -
împlinire deplină a idealurilor
clasei muncitoare
In acest an, ziua dc 1 Mai — sărbătoarea clasei munci-
ioarc dc pretutindeni — e marcată de impllnirca a 100 dc
ani de la declararea dc a fi înscrisă In calendar ca «i a
solidarității Internaționale a celor ce muncesc șl, totodată,
pentru istoria patriei noastre, ea are o semnificație deo-
sebită, prin aniversarea a 50 de ani de la marea demonstra-
ție patriotică, antifascistă șl antirăzboinică de la 1 Mai 1939.
Poporul român cinstește sărbătorirea zilei de 1 Mai,
in atmosfera de puternică angajare civică, de vie partici-
pare la viața politică a țării, generată de Plenara C.C. al
P.C.R., din 12—14 aprilie și sesiunea Marii Adunări Națio-
nale — in acest sens fiind impresionante adunările popu-
lare, din municipiile și orașele întregii țări, organizate din
inițiativa și la dorința unor mari colective dc oameni ai
muncii. In asemenea Împrejurare, zeci și sute de mii de
cetățeni din centrele urbane ale patriei șl-au exprimai cu
tărie deplina aprobare față de politica internă și externă
a Partidului Comunist Român, au fost puse tn lumină
mărețele succese obținute de poporul român, sub con-
ducerea înțeleaptă a partidului, a genialului său condu-
cător, în toate domeniile vieții economico-sociale, in edifi-
carea multilaterală a patriei, în consolidarea deplină a in-
dependenței și suveranității României socialiste.
Locuitorii timișeni — precum toți cetățenii dc pe
întreg cuprinsul patriei noastre — trăiesc profunda satis-
facție dată de marile realizări economico-sociale înfăptuite
pc aceste meleaguri in anii construcției socialiste. îndeosebi
după Congresul al IX-lea al partidului, acestea fiind obți-
nute datorită grijii permantente a tovarășului NICOLAE
CEAUȘESCU pentru înflorirea continuă a județului nostru.
In glorioasa EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU, în județul
Timiș au fost create peste 150 000 dc noi locuri de muncă,
s-au construit 100 000 de apartamente. 50 000 case noi.
37 000 locuri in cămine pentru tineret ; s-au asigurat, in
întregime, spațiile pentru invățămintul superior, liceal, gim-
nazial și preșcolar, s-a dublat baza materială a ocrotirii
sănătății, au crescut desfacerile de mărfuri de 3.3 ori și de
I ori volumul activităților din rețeaua prestărilor de servicii
dc la orașe șl sate, cuprinse în peste 2 500 dc unități. Toate
aceste remarcabile realizări sint un stimulent puternic pen-
ORIZONT
(Continuare in pag. 2)
Gratiei fc CONSTANTIN CATARGW
50 DE ANI DE LA MANIFESTĂRILE ANTIFASCISTE ȘI
antirăzboinice de la i mai im
Simbol al unui glorios trecut de luptă
„Creșterea avintului mișcării antifasciste din România
se oglindește în valul acțiunilor de luptă care an loc tn
această perioadă, In marile demonstrații antifasciste orga-
nizate la 1 Mai 1939 sub semnul impotrivlrU poporului
nostru Germanici fasciste, pentru libertăți democratice,
pentru apărarea Independenței țării, fn București, peste
douăzeci de mii de cetățeni au manifestat in stradă Împo-
triva Germaniei hitleriste, și, ca un simbol al hotăriri! dc
luptă pentru apărarea patriei, au depus coroane dc flori
la Mormîntu! Eroului Necunoscut".
înțelegerea exactă, la nive-
lul deplinei obiectivități și va-
lori istorice, pe care le im-
primă evenimentelor de acum
cinci decenii aprecierile secre-
tarului general al P.C.R..
președintele Republicii Socia-
liste România, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU —
participant activ la organiza-
rea și desfășurarea acțiunilor
revoluționare de la 1 Mai 1939
— Iși găsește expresia tn po-
litica constructivă și în efor-
turile deosebite depuse de
partidul comunist împotriva
pericolului fascist, pentru apă-
rarea integrității teritoriale,
independenței și suveranității
naționale a patriei, amenința-
tă ca urmare a politicii agre-
sive și revizioniste promovate
pe plan înlemațicnal în dece-
niul patru de statele fasciste,
în primul rînd de Germania
hitleristă.
In împrejurările grave din
anii 1938—1939, cînd dimen-
siunile pericolului fascist asu-
pra României crescuseră con-
siderabil, ca urmare a tran-
zacției rușinoase de la Miin-
chen (septembrie 1938) și a
ocupării Cehoslovaciei de că-
tre naziști (martie 1938), efor-
turile partidului- comunist de
realizare a unui cadru unitar
de luptă antifascistă s-au am-
plificat și s-au diversificat la
scară naționali Politica de
Front popular antifascist,
promovată de partidul comu-
nist în acești ani a dobîndit
consistență îndeosebi în rîndu-
rile clasei muncitoare. Cadrul
organizat, de Front Unic Mun-
citoresc, pe care au reușit să-l
Imprime comuniștii în ansam-
blul activității profesionale șl
social-politice a breslelor
muncitorești constituie, între
altele, șl explicația caracteru-
lui revoluționar deosebit de
energic pe care l-au avut ma-
nifestațiile antifasciste și pa-
triotice dc la' 1 Mai 1939.
Campania politică, de orga-
nizare a zilei de 1 Mai 1939,
s-a desfășurat fn condiții spe-
cifice, diferite dc cele din anii
precedenți. Era vorba de În-
cercarea po care autoritățile
o făceau de a denatura carac-
terul șl semnificația istorică
a acestui eveniment, preconi-
zînd Imprimarea unui carac-
ter oficial, de sprijinire a re-
gimului de dictatură regală,
Întrunirilor $1 demonstrațiilor
de stradă organizate de bresle
în această zi.
Este meritul Partidului Co-
munist Român că, In acele
NICOLAE CEAUȘESCU
condiții, a găsit orientarea
tactică cea mai potrivită, reu-
șind, pe baza colaborării cu
socialiștii și soclal-democrații
să dejoace intențiile autorită-
ților, să transforme întrunirile
și demonstrațiile din ziua de
1 Mai 1939 în puternice ac-
țiuni de protest contra regi-
mului de dictatură regală, Îm-
potriva fascismului și perico-
lului de războir-pentru apăra-
rea independenței și integri-
tății teritoriale a patriei.
Toate acestea au fost posi-
bile ca urmare a unei activi-
tăți organizatorice prealabile,
deosebit de intense, desfășura-
te de P.C.R. Din inițiativa
conducerii de partid s-a con-
stituit o comisie de organizare
a sărbătoririi zilei de 1 Mai,
care număra, printre cadrele
sale de frunte, alături de
NICOLAE CEAUȘESCU, Ilie
Intii de mai
Ai primăverii sintem și inima nc bate
în ritmul viu al firii, prin soarele intens ;
Desăvîrșim. prin muncă, avînt și demnitate.
Al timpului eroic nemuritorul sens.
Intii dc mai se-avintă revoluționar
Din anul dc restriște al lui treizeci și nouă,
Cînd cel cc-avea s-ajungă In fruntea țării, far.
Purtă o faclă-a luptei spre o viață nouă.
Cu forță exemplară, muncitoresc avînt,
De-atund să dea in oameni speranță, unitate.
Spre-a se-avînta cu patos spre idealul sfint
Al vremii comuniste de pace, echitate.
Cinstim, in Mai, Intiiul, un om vizionar ;
Primul bărbat al țării, supremă efigie-i
Independenței noastre, neprețuitul dar
Pe care-această F.ră II face României !
Lucian BURERIU
Pintilie șl pe Constantin Da-
vid și Alexandru Iliescu.
Poate mai mult decît ori-
care altă acțiune revoluționa-
ră pe care o consemnează tre-
cutul de luptă al clasei mun-
citoare din România, manifes-
tările politice, antifasciste și
patriotice de la 1 Mai 1939
s-au desfășurat cu participa-
rea activă a tineretului revo-
luționar. Prezența tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU In
Comisia de organizare a zilei
de 1 Mai poartă In sine sem-
nificația prețuirii pe care par-
tidul o acorda meritelor sale
personale, discernămîntulul
politic, dîrzeniei și intransi-
genței revoluționare pe care
le probase In numeroase îm-
prejurări, tn lupta antifascis-
tă, pentru realizarea unitățH
de acțiune a clasei muncitoa-
re și reorganizare a Uniunii
Tineretului Comunist.
In dimineața zilei de 1 Mai
1939, Capitala căpătase un as-
pect aparte, impresionant prin
marea mobilizare a forțelor
proletare. Mii dc oameni al
muncii, bărbați, femei jt ti-
neri, de cele mal diferite pro-
fesii, se îndreptau spre sălile
de întrunire. La ora 9 dimi-
neața, sala și grădina cinema-
tografului „Tomis" deveniseră
neîncăpătoare pentrti numărul
mare de participanți. Deasu-
pra mulțimii entuziasmat?,
comuniștii, soclal-democrații
înălțau pancarte cu revendi-
cări muncitorești șl antifas-
ciste : Vrem 8 orc de muncă!.
Cerem mărirea salariilor J,
Trăiască independența națio-
nală a țării !. Să apărăm gra-
nițele împotriva agresorului
bitlerist 1, Jos fascismul!,
Vrem front patriotic 1, Unire
cu toate popoarele democrati-
ce !, Trăiască pacea !
Dînd expresie sentimentelor
patriotice de care era anima-
tă muncitorimea română, par-
ticipanții la lucrările congre-
sului breslelor (desfășurat îu
^această zi In sala cinemato-
grafului „Aro“ din București) ■
au hotărît, printr-o rezoluție,
ca întreaga clasă muncitoare
din România să contribuie cu
valoarea unei zile de muncă
la înzestrarea tehnică a arma-
tei române.
O atenție deosebită a acor-
dat partidul comunist în ca-
drul campaniei politice de
1 Mai 1939 sublinierii perico-
Dr. Olimpiu
MATICHESCU
(Continuare in pag. 2)
ORIZONT
1 Mai 1939 — expresie a unității
clasei muncitoare în lupta pentru
libertate, unitate și independență
încă de la afirmarea sa pe planul vie-
ții politice românești ca o forță revo-
luționară, clasa muncitoare a Înțeles că
In unitatea sa de gîndire șl acțiune se
află izvorul tăriei și forței, că în coe-
ziunea strînsă a tuturor muncitorilor,
fără deosebire de naționalitate, stătea
garanția victoriei sale tn lupta ce se
angajase pentru transformarea revoluțio-
nară a societății românești, pentru liber-
tatea, unitatea și independenta poporu-
lui român.
Incepînd din anul 1890, ziua de
1 Mal a fost transformată treptat, de cla-
sa muncitoare. Intr-un moment de pu-
ternică afirmare a spiritului său revolu-
ționar, a marilor sale resurse de abne-
gație și dăruire, a forței unității mun-
citorești, a rolului său decisiv nu numai
în asigurarea progresului societății ro-
mînești, ci șl în prefacerea structurală
a societății, tn împlinirea dezideratului
de libertate, unitate și independență al
poporului român. Cea mal elocventă
ilustrare a acestor adevăruri o repre-
zintă marea demonstrație patriotică,
antifascistă șl antirăzboinică de la 1 Mal
1939, tn organizarea și desfășurarea
căreia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU
țl tovarășa ELENA CEAUȘESCU au avut
un roi determinant.
Demonstrația a avu: loc in condițiile
cînd pe plan Intern dictatura regală șl
slujitorii săi făceau 'forturi disperate
pentru așa-zlsa „armonizare" a Interese-
lor maselor populare eu interesele regi-
mului carllst. iar pe plan extern pre-
zența trupelor hltleriste șl horthyste la
granița de nord-vest a României ame-
nințau permanent integritatea, indepen-
dența șl suveranitatea statului român. în
aceste condiții, forța politică ce sl-a
asumat și-n continuare sarcina mobiliză-
rii forțelor revoluționare, democratice șl
antifasciste în lupta pentru apărarea in-
tegrității, independenței șl suveranității
țării noastre, a fost Partidul Comunist
Român. Organizațiile prin care el a pu-
tut să acționeze mai bine în vederea rea-
lizării acestui Important obiectiv au fost
breslele muncitorești create de regimul
carllst, la puțin timp după dizolvarea
sindicatelor muncitorești, în septembrie
1938. încă .de la constituirea lor, P.C.R.
a dat indicații membrilor săi să intre în
conducerea acestora, pentru a le trans-
forma în organizații muncitorești revolu-
ționare. O activitate deosebit de rodnică
au desfășurat-o tinerii comuniști, în frun-
te cu tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU
șl tovarășa ELENA CEAUȘESCU, în
cercurile culturale ale breslelor. Scopul
respectivelor activități era de a educa
pe tinerii muncitori în spiritul luptei
revoluționare pentru apărarea integrită-
ții, independenței și suverani.-ții statu-
lui român.
Urmărind să creeze falsa impresie a
libertății de organizare și manifestare, a
atașamentului clasei muncitoare față de
regimul carllst, autoritățile au aprobat
ținerea congresului breslelor tn ziua dc
1 Mal 1939 din București și întrunirile
din sălile „Tomis“ și „Elntracht".
Informat despre intențiile autorităților.
P.C.R. a trecut imediat la dejucarea a-
eestor planuri, prin transformarea ma-
nifestărilor din ziua le 1 Mal în puter-
nice acțiuni cu caracter antifascist, antl-
revlzlonlst șl antirăzboinic. în acest scop
a fost convocată ședința lărgită a Co-
mitetului organizației comuniste din
București, la care au participat și se-
cretarii comitetelor raionale din Capita-
lă. Cu această ocazie s-a hotărît ca lupta
pentru dejucarea planurilor autorităților
carliste să fie dusă de comuniști chiar tn
rîndurile breslelor șl să se aleagă vor-
bitori din rîndurile muncitorilor care,
în cuvîntul lor. să evidențieze necesita-
tea și importanța solidarității clasei
muncitoare tn lupta pentru revendicări
economice șl politice, pentru apărarea
Integrității, independenței șl suveranită-
ții statului român.
Paralel cu aceste ' otărlri. C.C. al
P.C.R. a trimis o circulară la toate or-
ganizațiile sale regionale, prin care le
cerea ca, la congresul breslelor, să fie
aleși ca delegați cît nai mulți comuniști
socialiști șl soclal-democrați, urmînd cu,
la sosirea lor tn Capitală, In seara zilei
de 30 aprilie, să fie puși la curent cu
programul stabilit de P.C.R. pentru ziua
de 1 Mai.
In Capitală, comuniștii au trecut la
propagarea instrucțiunilor date de P.C.R.
privind sărbătorirea zilei de 1 Mai atît
tn rîndurile muncitorilor, cît șl în rîn-
durile întregii populații. în același timp,
s-a luat legătura cu conducerea organiza-
țiilor P.N.L. șl P.N.T. din București,
pentru atragerea acestora la realizarea
programului P.C.R. privind sărbătorirea
zilei de 1 Mal.
Pentru asigurarea conspirativității tu-
turor acțiunilor luate de P.C.R., ultime-
le Instrucțiuni au fost transmise comu-
niștilor cu cîteva ore înainte de începe-
rea festivităților. Conform acestor in-
strucțiuni, o parte din comuniști trebuia
să la parte la adunările din sălile „Aro“,
„Tomls“ șl „Elntracht", cu sarcina de a
scanda lozinci șl de a mobiliza pe mun-
citorii prezenți la lupta întregului popor
împotriva pericolului fascist șl revizio-
nist, pentru apărarea cu arma în niînă a
granițelor patriei noastre. Cealaltă parte
a comuniștilor trebuia să se încadreze
printre manlfestanți, în așa fel îneît
partidul comunist să fie prezent pe toată
lungimea coloanei de demonstranți. Tot-
odată, s-au stabilit lozincile sub semnul
cărora trebuie să se desfășoare marea
demonstrație. Se cuvine subliniat faptul
că întregul ansamblu de pregătiri șl
măsuri organizatorice care a determinat
caracterul antifascist, antirăzboinic șl
antlrevlzlonlst al întrunirilor șl al marii
demonstrații de la 1 Mal 1939 din Bucu-
rești este strîns legat — așa cum aveau
să consemneze înseși autoritățile car-
liste — de activitatea tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU șl a tovarășei
ELENA CEAUȘESCU (Petrescu).
Adunările din cele trei săli din Bucu-
rești s-au desfășurat conform instrucțiu-
nilor date de P.C.R. Muncitorii care au
luat cuvîntul, după ce au subliniat con-
secințele regimului de dictatură regali,
au condamnat concesiile pe care acesta
le-a făcut Germaniei hltleriste prin în-
cheierea la 23 martie. 1939 a tratatului
economic, concesii care periclitau însăși
ființa statală a poporului român. Apoi
au subliniat scopul sărbătoririi zilei de
1 Mal, și anume acela de solidaritate a
proletariatului internațional în lupta îm-
potriva pericolului fascist, pentru liber-
tatea șl independența popoarelor. Clasa
muncitoare din România era chemată să
fie în primele rîndurl ale luptei poporu-
lui român, pentru a și apăra libertatea
șl Independența, amenințate de agresiu-
nea statelor fasciste șl revizioniste.
După terminarea celor trei întruniri,
participanț» s-au reunit în jurul orei 12
în Piața Romană, de unde, conform pro-
gramului stabilit de autorități. In coloa-
ne, trebuiau să parcurgă Calea Victo-
riei — Splaiul Independenței — strada
11 iunie — Parcul Carol (astăzi Parcul
Libertății). încă pe prima parte a traseu-
lui, numărtil manlfestanților a crescu^
de la 4—5000 cîțl erau la început, la
20.000, cu cetățeni mobilizați de P.C.R»
Spre stupefacția autorităților aflate hi
fruntea cortegiului, din coloane, munci*
torii au început să strige lozincile!
„Trăiască 1 Mal, ziua muncii!", „Trăiască
frontul unic al muncltorimli!a, „Vrem
respectarea granițelor!", „Jos cu hitleris-
rnull", „Să ținem piept agresorului!-,
„Trăiască Frontul Popular Antifascist!-.
Coloana de muncitori s-a oprit în
Parcul Libertății, unde demonstran-
ții au depus coroane de flori la Mormîn*.
tu! Eroului Necunoscut, simbol al pre-
țuirii de către clasa muncitoare a ace-
lora care s-au jertfit pe altarul libertății,
unității șl Independenței poporului român.
După-amlază, conform programului
stabilit, a avut loc o mare serbare cîm-
penească pe stadionul muncitoresc din
cartierul Filarct. Urmînd indicațiile Co-
mitetului de organizare a zilei de 1 Mai,
comuniștii au Imprimat acestei serbări
același caracter revoluționar, reușind
prin lozincile strigate șl discuțiile pur-
tate să-l mobilizeze pe muncitori la lup-
ta pentru revendicări economice și poli-
tice, împotriva pericolului fascist.
întruniri muncitorești cu ocazia zilei
de 1 Mai 1939 au avut loc în majoritatea
orașelor din țară. De exemplu, la Timi-
șoara, a avut loc o adunare festivă, c»
care ocazie Simion Gârboveanu, secre-
tarul breslei muncitorilor metalurglști
din Ținutul Timiș a luat cuvîntul, che-
mind pe toți muncitorii din aceastl
parte a țării, indiferent de naționalitate.
Ia lupta poporului român împotriva fas-
cismului agresor.
Acum, cind aniversăm o jumătate de
secol de la marea demonstrație antifas-
cistă, antlrevizlonlstă șl antirăzboinici
de la 1 Mal 1939 din București, în orga-
nizarea și desfășurarea căreia un rol
determinant î-au avut tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU și tovarășa
ELENA CEAUȘESCU, oamenii muncii
din țara noastră aduc un fierbinte oma-
giu Partidului Comunist Român, secre-
tarului său general, p?ntru marile în-
făptuiri revoluționare ce au loc în țara
noastră, înfăptuiri ce d.schld poporului
român largi perspective de afirmare pe
plan internațional, ca un popor liber. In-
dependent șl suveran.
Conf. univ. dr.
Gh. I. OANCEA
Simbol al unui glorios
trecut de luptă
(Urmare din pag. 1)
lului prezentat de organiza-
țiile fasciste din interiorul țâ-
rii și, în primul rînd, de
Garda de Fier, principala
agentură hitleristă din Româ-
nia. Printre lozincile dintre
cele mai larg folosite de cei
peste 20 000 de participanți la
marea demonstrație patrioti-
că din București de la
1 Mai 1939 au fost cele referi-
toare la condamnarea acestei
organizații fasciste, teroriste.
Pe întregul traseu muncitorii
au scandat : „Jos Garda dc
fier!, Jos gardismu! ! Jos
agenții hitleriști ! Jos agenții
trădători dc țară !. Vrem apă-
rarea granițelor!, Unire cu
toate popoarele democratice!,
La ghilotină cu Ilitler și
Mussolini !, Trăiască Frontul
Popular Antifascist!“. în ace-
lași timp, oamenii muncii au
luat poziție deschisă împotri-
va acelor elemente fasciste
sau profasciste ale burgheziei
care se pronunțau pentru ra-
lierea României la politica
statelor fasciste.
în încheierea manifestației,
care, potrivit programului, a
avut ca punct final Parcul
Libertății, s-a depus o coroa-
nă de flori pe Mormîntul
Eroului Necunoscut — simbol
al prețuirii poporului nostru
față de eroii neamului, față
de cei care aduseseră suprema
jertfă pe altarul unității și in-
dependenței naționale.
Din inițiativa comuniștilor
și a muncitorilor social-demo-
crați, in după-amiaza zilei de
1 Mai 1939 au fost organizate,
la Stadionul Muncitoresc, în
diverse păduri și locuri de
agrement din jurul capitalei,
acțiuni cu caracter educativ
patriotic, s-a extins acțiunea
de colectare de ajutoare pen-
tru Întemnițați! politici ai
clasei muncitoare, s-au lansat
și scandat chemările la luptă
ale partidului comunist.
Manifestări asemănătoare,
cu caracter patriotic, antifas-
cist șl antlrevlzlonlst au fost
organizate de muncitorii co-
muniști, socialiști și social-de-
mocrați In numeroase centre
economice ale țării: Timișoa-
ra, Arad, Cluj, Iași, Reșița,
Ploiești, Deva, Constanța, Ga-
lați, Brăila, Tg. Mureș, Ora-
dea, Bacău, Alba-Iulia, în lo-
calitățile miniere de pe Valea
Jiului.
Evenimentele revoluționare
de la 1 Mal 1939 au constituit
o victorie a partidului comu-
nist, a politicii sale de Front
unic cu P.S.D. Ele au fost pe
larg comentate în cele mal di-
verse pături ale opiniei publi-
ce din țară șl au avut ecou
peste graniță. Luînd în discu-
ție situația din România, ame-
nințată de fascism șl agresiu-
ne din partea Germaniei hit-
leriste și a allaților săi, Con-
ferința internațională pentru
apărarea păcii, ținută** la
Paris In zilele de 12—14 mai
1939, aprecia că manifestările
muncitorești din ziua de 1
Mai din România constituiau
expresia voinței maselor și „o
dovadă că poporul român se
raliază la mișcarea antifascis-
tă și că voința sa este de a
lupta, in mod real, împotriva
agresorului șl fascismului".
Manifestațiile antifasciste și
antirăzboinice de ia 1 Mai
1939 din România se Înscriu
ca momente Însemnate fn ca-
drul general al acțiunilor de
masă revoluționare organizate
și conduse de partidul comu-
nist In această etapă, Împotri-
va exploatării capitaliste, îm-
potriva fascismului șl revizio-
nismului agresiv, pentru apă-
rarea Integrității teritoriale,
independenței și suveranității
naționale a patriei.
Epoca Nicolae Ceaușescu -
împlinire deplină a idealurilor
clasei muncitoare
(Urmare din pag. 1)
tru oamenii muncii timișeni, angajlndu-i cu Întreaga lor
capacitate in nobila activitate a Înfăptuirii neabătute a
Programului partidului de făurire a societății socialiste mul-
tilateral dezvoltate și Înaintare a României spre comunism.
Dind expresie sentimentelor de înaltă prețuire și profundă
recunoștință cu care întreaga noastră națiune înconjoară pe
tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, pe tovarășa ELENA
CEAUȘESCU, oamenii muncii participanți la marile adunări
din Timișoara șl din Lugoj și-au reafirmat și cu acest prilej
angajamentul de a acționa In continuare, strîns uniți în
jurul partidului, a! secretarului său general, pentru îndepli-
nirea exemplară a planului pe acest an și pc întregul cin-
cinal, a obiectivelor stabilite de Congresul al XHI-lea șl
Conferința Națională ale partidului, pentru a întîmpina cu
noi rezultate însemnate Congresul al XlV-lca al partidului,
marile aniversări istorice ale acestui an — una dintre aces-
tea fiind Împlinirea a 50 de ani de la marca demonstrație
patriotică, antifascistă și antirăzboinică de la 1 Mai 1939.
In prezent, ziua dc 1 Mal 1939 se situează sub auspiciile
unei semnificații aparte, strălucitele sale valențe Istorice
marclnd, prin valoarea lor perenă, un reper fundamental în
noul ev al patriei, prin rolul determinant pe care l-au avut
arhitectul genial al României socialiste de azi, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, împreună cu tovarășa ELENA
CEAUȘESCU, In stabilirea amplelor măsuri pregătitoare, a
conținutului și modalităților concrete privind întregul an*
samblu de acțiuni revoluționare din țara noastră, prilejuite
de sărbătoarea Internațională a muncii —■ dovedind un spirit
vizionar de excepție, confirmat, pe deplin, de evoluția ulte-
rioară a evenimentelor, de profundele transformări sociale
din senmpa noastră patrie.

ORIZONT
Sărbătoarea muncii s-a născut trep-
tat din luptele economice ale proleta-
riatului, in ultimele decenii ale secolu-
lui al XlX-lea, pentru obținerea zilei
de muncă de 8 ore. Lupta muncitorimii
pentru limitarea zilei de muncă era
<nal veche. începută în Anglia de către
Mișcarea tradeunlonlstă, ea a căpătat
contururi mai precise In S.U.A. In oc-
tombrie 1884, la Chicago, a patra Con-
venție ținută de Federation of Organi-
scd Trades and Labor Unlona of the
Unitei States and Canada hotărăște ca
organizațiile profesionale ale proleta-
riatului din S.U.A. să depună eforturi
susținute pentru limitarea zilei de
muncă la 8 ore. Șl, pentru a da mai
multă precizie și vigoare acestei Iniția-
tive, s-a hotărît ca, pînă la 1 mai 1886,
să se impună această revendicare tu-
turor patronilor. In cazul cînd patro-
natul ar fl refuzat satisfacerea acestei
doleanțe, muncitorimea urma să decla-
re grevă generală. Mișcarea era o pre-
siune exercitată asupra patronilor cu
scopul de a ajunge la o înțelegere a-
mlabllă, șl tocmai în acest sens se ale-
sese ziua de 1 mai, în care, după tra-
diția americană, se reînnoiau con-
tractele, locațiunile șl aranjamentele
de muncă.
In urma unei viguroase și perma-
nente propagande, susținute de către
organizațiile profesionale muncitorești,
tnulțl patroni au cedat înainte de
1 mai 1886. Victoria nu a fost însă de-
plină. De aceea, în ziua de 1 mal a
acestui an, de la un capăt la altul al
Statelor Unite, muncitorii au suspendat
lucrul șl au organizat manifestații im-
punătoare. Miile de pancarte purtau o
singură revendicare, de fapt un impe-
rativ : De azi Înainte nici un lucrător
nu trebuie să muncească mai mult de
8 ore I
Succesul a fost enorm : 200 000 de
muncitori au obținut cîștig de cauză.
Burghezia — care, temporar, bătuse în
retragere — nu vedea însă cu ochi
buni dobîndlrea de către proletariat a
acestei Importante revendicări, din
două puncte de vedere: subminarea
autorității sale politice (căci revendi-
carea fusese impusă prin luptă) șl mic-
șorarea profiturilor enorme dobîndite
de patroni. Așa stînd lucrurile șl be-
neficiind de concursul aparatului re-
presiv, ea recurge la provocări. Este
ales, In acest scop, orașul Chicago, și
nu întîmplător. Marele centru econo-
mic era considerat, pe bună dreptate,
în acea perioadă, ca oraș de avangar-
dă a mișcării muncitorești din S.U.A.,
atît prin numărul mare de muncitori
organizați, cît și prin combativitatea
lor. Manifestațiile zilei de 1 Mai 1886
luaseră ald proporții deosebite. în ur-
ma lor, majoritatea patronilor au ce-
dat. Rezista încă direcția întreprinderii
Mac-Cormik, care a reușit să aducă
din alte localități un însemnat contl-
gent de spărgători de grevă. In ziua
de 3 mal, în timp ce 10 000 de munci-
tori, care Intraseră în grevă, potrivit
consemnului, la 1 mal, manifestau în
fața fabricii, au fost atacați de polițiști.
Incidentul s-a soldat cu morți șl ră-
niți. Revoltată, muncitorimea din Chi-
cago organizează a doua zi o uriașa
demonstrație de stradă, cerînd pedep-
sirea asasinilor. Cum era însă de aș-
teptat, organele de represiune au in-
tervenit din nou. Ciocnirea dintre po-
liție șl manlfestanțl s-a transformat
într-un adevărat măcel. A urmat apoi
o înscenare judiciară : 4 dintre condu-
cătorii muncitorimii americane au fost
condamnați la moarte prin spînzură-
toare, iar alți 3 la muncă silnică pe
viață.
Paralel, în Franța se petrecea ceva
GENEZA SĂRBĂTORIRII ZILEI DE 1 MAI
analog. In octombrie 1886 se constituie
Federation des Sindicatcs et Groupes
Corporatiste» Ouvriăres de France. La
cel de-ai treilea Congres al acestei or-
ganizații (Bordeaux : 28 octombrie —
4 noiembrie 1888), se votează o rezo-
luție care cerea sindicatelor profesio-
nale din Franța să trimită delegații pe
la prefecturile și primăriile respective,
avînd asupra lor o moțiune cu două
revendicări mai însemnate: limitarea
zilei de muncă la 8 ore și fixarea unui
minimum de salar. Manifestația în fa-
voarea acestei revendicări a avut loc
la 10 februarie 1889 într-un mare nu-
măr de orașe, muncitorii obținînd suc-
cese parțiale.
La 20 iulie 1889, în sala „Petrelle"
din Paris se desfășurau lucrările pri-
mului Congres al Internaționalei a
II-a. La ordinea de zi se aflau multi-
ple probleme privind organizarea miș-
cării muncitorești internaționale. Prin-
tre acestea, necesitatea 'uptei hotărîte
împotriva ofensivei patronale. Proble-
ma obținerii zilei de muncă de 8 ore,
eforturile făcute de proletariatul dife-
ritelor țări în acest sens erau de mult
cunoscute delegațllor la congres. Ex-
periența muncitorilor din S.U.A., suc-
cesele parțiale obținute în această di-
recție în Franța dovedeau pe deplin că
efortul colectiv și solidaritatea proleta-
riatului organizat sînt de natură să
faciliteze succesul clisei muncitoare în
obținerea acestei importante revendi-
cări. Toate acestea, cît șl posibilitatea
obținerii succesului la scară internațio-
nală au sugerat delegatului federației
sindicatelor franceze — Raymond La-
vigne — ideea de a propune spre a-
probare congresului o moțiune în care
se prevedea necesitatea organizării în
toate țările, în mod simultan, a unor
acțiuni similare cu cele din S.U.A. și
Franța, în favoarea reducerii zilei de
muncă la 8 ore. Propunerea delegatului
francez a fost adoptată cu marc entu-
ziasm. în moțiunea votată apoi de că-
tre congreslști se arăta că, pentru a se
pune de acord agitația organizațiilor
profesionale din S.U.A. cu cea euro-
peană, și avîndu-se desigur în vedere
și precedentul din 1886 de la Chicago,
se alege ca zi unică pentru această ac-
țiune muncitorească internațională —
ziua de 1 Mai 1890. „Muncitorii diferi-
telor națiuni — sublinia hotărîrea In-
ternaționalei în continuare — vor or-
ganiza această manifestație după felul
cum li se va părea mai potrivit cu îm-
prejurările din țările lor".
Lupta pentru cele trei opturi (opt
ore de muncă, opt ore de odihnă șl
opt de instrucție), ce va fi înscrisă de
acum înainte pe stindardele de luptă
ale proletariatului din cele mai dife-
rite țări, căpăta astfel o consocrare in-
ternațională. Iar pregătirea primului
1 Mai începea odată cu mugurii și
ghioceii anului 1890 — simbolizînd
poate șl prin aceasta victoria deplină a
cauzei drepte pentru care luptau în
acea vreme milioane de dezmoșteniți.
Guvernele burgheze au căutat să Ic
zădărnicească sau să le potolească
avîntul clasei muncitoare, parte prin
făgăduieli în direcția unei rapide îm-
bunătățiri a condițiilor de trai ale
muncitorilor, parte prin amenințări pe
care se străduiau să le facă cît mai
înspăi mintă toare. Cu toate acestea,
ziua de 1 Mai 1890 a cunoscut un suc-
ces deplin ; nu atît sub raportul do-
bîndirii zilei de muncă de 8 ore —
revendicare pentru care proletariatul
internațional avea să mai lupte mulți
ani — cît mai ales al marilor întru-
niri și demonstrații care au avut loc
în majoritatea statelor în care mișca-
rea muncitorească era cît de cît orga-
nizată. In Austria, Anglia și Germania
întrunirile și demonstrațiile muncito-
rești au fost de o amploare nemaicu-
noscută. In Franța s-au desfășurat În-
truniri și manifestații In 80 de locali-
tăți. La Paris, comerclanțli au închis
prăvăliile, Banca Franței a suspendat
afacerile ; s-au semnalat numeroase
ciocniri între manifestanți șl trupele
de cavalerie. Cele mai grave măsuri
de represiune au avut loc însă la
Fourmies : 40 000 de manifestanți au
fost atacați de armată. S-a tras în
muncitori, fără somație. Au fost răpu-
se 19 vieți. Printre cei uciși, un copil
de 11 ani.
Mișcarea muncitorească din România
a fost reprezentată la Congresul ' de
constituire a Internaționalei a II-a
prin 5 delegați. Acest fapt, cît și pu-
blicarea în presa muncitorească a prin-
cipalelor probleme dezbătute la Con-
gres au constituit factori care au de-
terminat adeziunea entuziastă a prole-
tariatului român la ideea sărbătorii!
zilei de 1 Mai. Și în țara noastră pre-
gătirile evenimentului încep de tim-
puriu. în numărul din 3 martie 1890,
gazeta» Munca" scria : „Tot muncito-
rul să lase lucrul in această zi, și să
sărbătorească frățește întiia mișcare
uriașă a muncitorilor din toată lumea,
care vor cere cu acest prilej ca ziua
de muncă să scadă pretutindeni la 8
ceasuri. Ceea ce fac frații noștri din
toată lumea să facem și noi; avem su-
ferințe ca și ei, ca și dinșii muncim
azi mai mult decît dau voie puterile
omenești".
Periodicitatea sărbătoririi zilei de
1 Mai a fost stabilită definitiv la cel de
al doilea Congres al Internaționalei so-
cialiste de la Bruxelles, din august
1891. Conform hotărîrii, ziua de 1 Mai
devenea sărbătoarea unică a proleta-
riatului internațional, cu caracter eco-
nomic de revendicare a zilei de muncă
de 8 ore și afirmare a luptei de clasă.
Congresul de la Zilrich, ținut în anul
1893, a reînnoit această hotărîre, adău-
gind că 1 Mai trebuie să afirme pre-
tutindeni energia, voința proletariatu-
lui de a pune capăt deosebirilor de
clasă prin revoluție socială.
în scurgerea deceniilor, caracterul zi-
lei internaționale a celor ce muncesc
va evolua în mod sensibil, în raport
direct cu evoluția mișcării muncitorești,
cu victoriile și limitele sale. De la o
mișcare relativ pașnică, vizînd dobîn-
dlrea zilei de muncă de 8 ore, urmată
apoi de o presiune ceva mai organizată
asupra aparatului de stat, 1 -Mal va
deveni cu timpul o zi de afirmare a
conștiinței de clasă a proletariatului
internațional și a năzuințelor sale fi-
rești spre pace și progres social.
„Ce va fi 1 Mai mîine ? — se în-
treba acum 56 de ani un militant al ■
mișcării muncitorești din țara noastră,
într-un articol de presă consacrat a-
cestui eveniment. Negreșit — își răs-
pundea singur —, în viitoarea societa-
te, generațiile care vor ridica imnul de
slavă noii orînduiri vor păstra-o ca o
amintire pioasă, ca o cinstire a înain-
tașilor din jertfele cărora s-a clădit
fericirea lor". Cîtă dreptate a avut I
Acel Milne, pe care vizionarul comu-
nist îl întrezărea cu decenii în urmă,
îl trăim noi Azi, în patria noastră so-
cialistă, liberă și independentă. Iar
cinstirea înaintașilor noștri ; a celor
care s-au jertfit pentru Idee, pentru
nobilele idei ale clasei muncitoare, va
rămîne, desigur, la fel de vie și în
viitor, mobilizînd și entuziasmînd ge- ,
nerațiile, la fel ca și pe noi, construc-
torii de azi ai lumii noi.
Dr. Olimpiu MATICHESCU
Congresul marxist, la care
a fost întemeiată Internațio-
nala a II-a, deschis la Paris
In ziua de 14 iulie 1889, cînd
se împlineau 100 de ani de la
căderea Bastiliei și începutul
revoluției franceze, a hotărît
— în amintirea marii greve
muncitorești din Chicago de
la 1 mal 1886, înăbușită tn
sînge de poliție — desemna-
rea zilei de 1 Mal ca zi de
demonstrație a mișcării mun-
citorești internaționale. în
care urmau să se organizeze
simultan, pe plan internațio-
nal. ample manifestări pen-
tru ziua de lucru de 8 ore,
de apărare a intereselor eco-
nomice și social.politice ale
oamenilor muncii, de susține-
re a drepturilor și libertăți-
lor democratice.
Participarea la congresul
de la Paris, din vara anului
1889. a unei delegații din
partea mișcării muncitorești
șl socialiste din România,
alcătuită din D. Voinov, E.
Racovlță, I. Procopiu. M
Seulescu șl D. Mani, care a
semnat istorica rezoluție,
publicarea în presa socialistă
și muncitorească de la noi a
principalelor probleme dez-
bătute și hotăriri adoptate de
forul proletariatului interna,
țional, au făcut ca ziua de 1
Mal. sărbătorită pentru pri.
ma oară de muncitorimea
conștientă șl revoluționară
din întreaga lume în anul
1890. să fie aniversată din a.
celașl moment — prin mari
întruniri, demonstrații de
stradă și serbări cîmpeneștl —
șl de tînăra noastră clasă
muncitoare.
Grefîndu-se pe o străveche
șl tradițională sărbătoare po-
pulară românească in cinstea
primăverii, ținută In multe
locuri la 1 mai — Arminde-
nul, ziua de 1 Mai a fost ins-
tantaneu acceptată de clasa
noastră muncitoare ca o zi a
înfrățirii celor ce muncesc
de pretutindeni. Sărbătorirea
șăluiește într.o înțelegere
frățească (...) Români, ger-
mani, maghiari și sîrbi erau
ca frații și, cînd a venit sea-
ra, și-au strins reciproc mll-
nile, cu promisiunea solemnă
de a participa solidar. In fie.
care an, la această festivita-
te a frăției proletare". Aces-
te Impunătoare demonstrații,
prin ecoul stîrnit In opinia
publică a vremii, erau apre.
începuturile aniversării zilei de 1
primului 1 Mai pe teritoriul
țării noastre a avut un ca-
racter impunător. Documen-
tele vremii consemnează pre-
zența coloanelor de mii de
muncitori ieșiți pe străzi cu
prilejul zilei de 1 Mai 1890
la București. Galați. Brașov,
Ploiești. Baia Mare, Cluj,
Oradea. Arad, Reșița. Oravi-
ța. Timișoara, revendicînd
ziua de muncă de 8 ore, re.
paus duminical și alte drep-
turi pentru clasa muncitoare.
Un militant socialist, prezent
fn 1890 la prima aniversare a
zilei de 1 Mai la Timișoara,
rememorlnd acest eveniment
după decenii scria următoa-
rele: „Cine a participat la
această manifestație n-o va
uita niciodată. In ochii mul.
tor tovarăși bătrîni, care mili-
tau de peste 20 de ani pentru
drepturile celor asupriți. Iu.
ceau lacrimi de bucurie, vă-
zlnd cum muncitorimea măr.
ciate drept o dovadă că: „în
această zi s-a arătat tuturora
că un alt partid s-a ridicat
In țară, că o altă clasă de oa-
meni cere dreptul la viață
politică și socială, și In sftr-
șit, Partidul Muncitor are
temeinice baze și adinei ră-
dăcini impllntate In inima
poporului."
Crearea In primăvara anu-
lui 1893 a partidului politic
al clasei muncitoare din Ro.
mânia, care și-a spus tot mai
răspicat cuvîntul In marile
probleme ale țării, printe ca-
re industrializarea, rezolva,
rea chestiunii agrare, elibera-
rea națională a românilor
aflați sub dominație străină,
democratizarea vieții poliți.
ce, a Imprimat manifestații,
lor de 1 Mai un conținut tot
mai bogat, urmărind tn pers-
pectivă victoria revoluției so-
ciale. Pornită Inițial, tn Ro-
mânia ca șl In alte țări, ca
o acțiune pentru obținerea
zilei de muncă de 8 ore. șl
mai apoi a votului universal,
desfășurarea zilei internațio.
nale a celor ce muncesc a
purtat întotdeauna amprenta
momentului istoric respectiv,
întrunirile. demonstrațiile,
acțiunile de masă ocazionate
de eveniment vor căpăta
treptat, în timp, un caracter
din ce in ce mai angajat, tn
Mai in România
spiritul dezideratului strate.
gic fundamental exprimat tot
mal limpede de muncitori-
mea organizată: înlăturarea
orînduirii bazate pe exploa-
tare șl construirea societății
socialiste.
O caracteristică deosebită a
acestei aniversări în țara
noastră, afirmată încă de la
sărbătorirea primului 1 Mai,
a fost accentuarea permanen-
tă a necesității unității de
acțiune a întregii clase mun-
citoare. obiectivele politice șl
lozincile sub semnul cărora
s-a desfășurat la noi aniver-
sarea acestei zile relevlnd ro-
lul istoric al clasei muncitoa.
re în unirea forțelor înainta-
te ale societății românești. în
lupta pentru apărarea intere-
selor vitale ale maselor po-
pulare. pentru dreptate și
progres social, pentru democ-
rație și libertate politică,
pentru Independență, unitate
șl suveranitate națională,
pentru înlăturarea exploată-
rii șl asupririlor de orice fel.
Organizlnd șl conducînd
lupta proletariatului împotri.
va regimului burghezo-moșle-
resc, partidul clasei munci,
toare din țara noastră și-a
manifestat, totodată, solidari-
tatea și a acordat spri.
jinul său generos luptei
revoluționare a proletariatu-
lui european șl din celelalte
continente. Pregătirea și des-
fășurarea acțiunilor muncito.
rești ocazionate de aniversa,
rea zilei de 1 Mal pe teritori-
ul patriei noastre în anii pre-
mergători și în timpul pri-
mului război mondial, ca șl
In perioada de avînt revolu-
ționar ce a urmat In anii
1918—1921, a contribuit la
maturizarea politică și ideo-
logică a mișcării muncitorești
din România, care a avut o
prețioasă contribuție la în-
făptuirea statului național
unitar român, fapt ce a de-
terminat trecerea mișcării
noastre revoluționare într.o
nouă etapă, superioară, prin
transformarea, la Congresul
din mai 1921. a Partidului
Socialist tn Partidul Comu-
nist iiomfln, eveniment hotă,
rltor pentru destinele clasei
muncitoare și ale poporului
român. Crearea P.C.R. a
constituit prin marea sa sem-
nificație istorică un moment
de cotitură în istoria mișcă-
rii noastre muncitorești.
Sorin BERGHIAN
ORIZONT
4
Cel de-al patrulea deceniu al secolu-
lui nostru, jalonat de marea criză eco-
nomică din anii 1929—1933 șl de înce-
putul celui de-al doilea război mon-
dial, a constituit pentru întreaga ome-
nire o perioadă de profunde frămîn*
țări sociale și politice. In acest context
general se înscriu șl marile manifesta-
ții ale anului 1939, care s-au constituit
firesc în ample ridicări la luptă îm-
potriva pericolului fascist, a războiului.
Partidul Comunist Român, pe baza co-
laborării cu alte forțe democratice (so-
cialiști, social-democrațl), a reușit să
transforme întrunirile și demonstrațiile
din 1 Mal 1939 In puternice manifestații
împotriva pericolului fascist A fost
constituit un comitet de conducere din
cadrele de bază ale partidului, între
care se afla tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, Iile Pintilie,
Constantin David. Prezența tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU, tînărul de 21
de ani, arăta încrederea pe care și-o
clștlgase ca militant revoluționar, că-
lit în mari confruntări politice de
clasă. Trecut prin școala luptei anti-
fasciste ca unul din fruntașii Comite-
tului Național Antifascist și organizator
de seamă al acțiunilor revoluționare ale
tineretului greu încercat în regimul
aspru al închisorilor, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU s-a impus in
cadrul acestui comitet, cît și In întrea-
ga activitate legată de sărbătorirea zi-
lei de 1 Mal 1939, ca un conducător cu
o bogată experiență revoluționară și o
înaltă maturitate politică. Comitetul de
(organizare a desfășurat o rodnică și
i multilaterală activitate, atît în Bucu-
rești, cît și la nivelul întregii țări. Po-
trivit indicațiilor C.O. al P.C.R., comi-
tetul de organizare s-a preocupat ca
printre delegații la Congresul breslelor
să fie aleși șl muncitori comuniști, so-
cialiști, social-democrațl, care să asi-
gure combativitatea revoluționară ne-
. cesară și care, sosiți în București, să
|fle informați asupra acțiunilor preco-
' nlzate de partid. De asemenea, s-au luat
măsuri conspirative care să asigure
păstrarea secretului acțiunii. In acest
sens, de la 29 aprilie au fost suspendate
ședințele de partid, conducătorii orga-
I nizațiilor P.C.R- schlmbîndu-șl domicl-
i llile. Membrii organizației P.C.R. din
I București au depus o susținută muncă
। de propagandă în mijlocul maselor în
vederea mobilizării lor la acțiuni în
(conformitate cu «hemărle și obiectivele
[politice ale partidului comunist In
Pentru pace și independență națională
urma eforturilor depuse s-a reușit in-
cluderea pe listele delegaților la Con-
gresul breslelor a unor muncitori co-
muniști și socialiști.
In ajunul sărbătoririi, la 30 aprilie,
subliniind spiritul de unitate al între-
gii muncitorimi române, precum și
voința sa de a acționa In spiritul păs-
trării democrației șl păcii (mai erau
patru luni pînă la declanșarea celui
de al doilea război mondial), ziarul
„Lumea nouă" scria i „In anul acesta
de 1 Mai, masele populare din lumea
întreagă manifestează aproape exclu-
siv pentru pace — condiție primordia-
lă pentru progresul șl fericirea celor
mulți (■..) Masele muncitorești, orga-
nizate și conștiente, reînnoiesc Ia
1 Mai apelul lor cald la colaborarea și
solidaritatea popoarelor democratice
și pacifiste, pentru ca prin forța lor
superioară să poată instaura în toată
lumea un regim de cooperație egalitară,
economică și politică — chezășie si-
gură a păcii generale”.
In dimineața zilei de 1 Mai 1939,
capitala căpătase un aspect aparte, im-
presionant prin marea mobilizare a
forțelor proletare. Mii de oameni ai
muncii, bărbați, femei, tineri de cele
mal diferite profesii, se îndreptau spre
sălile de întrunire.
Congresul breslelor deschis sub pre-
ședinția ministrului muncii, Mihai
Ralea și cu participarea unor membri
ai guvernului, între care președintele
Consiliului de Miniștri, Armând Că-
linescu, binecunoscut adversar al Găr-
zii de Fler și apărător al menținerii
statu-quo-ului teritorial european, luînd
in considerare situația internațională
amenințătoare, cînd pacea era în mare
pericol, iar integritatea teritorială a
României era amenințată direct, a
adoptat în unanimitate o moțiune prin
care se făcea apel ca i „Toți membrii
breslelor ai căror reprezentanți parti-
cipă la acest «ongres să contribuie cu
întreg cîștigul lor pe o zi pentru mă-
rirea fondului de înzestrare a armatei
și de apărare a integrității țării". Deși
aceasta ar fi însemnat o diminuare
evidentă a posibilităților materiale ale
maselor, opinia publică, cercurile de-
mocratice și antifasciste au salutat cu
bucurie această măsură.
Partlcipanțli la oongres și la cele
două întruniri muncitorești s-au în-
tîlnlt în Jurul orei 12 In Piața Romană,
de unde au pornit demonstrația- Pe
străzile orașului zecile de mii de oa-
meni al muncii defilau strlgînd lozinci
șl chemări ale partidului comunist i
„Trăiască democrația", „Jos Garda de
Fier", „Jos agenții hltleriști", „Trăias-
că integritatea teritorială a României".
Din Piața Romană, pe diferite străzi,
demonstrații s-au îndreptat spre Piața
palatului. Muncitorii au dat o ripostă
deosebit de viguroasă grupurilor de
legionari care, aflați In Piața palatu-
lui, In afara coloanei de demonstranți,
au încercat să lanseze lozinci fasciste.
Manifestanții s-au pronunțat astfel cu
hotărîre împotriva oricărei politici de
concesii față de statele fasciste revi-
zioniste, pentru o politică de alianță cu
țările democratice. In același timp, con-
semnînd In rapoarte și note infor-
mative desfășurarea demonstrației,
autoritățile arătau că „manifestanții
ajunși In dreptul Prefecturii ie poliție
au strigat cunoscutele lozinci comunis-
te" și că „Iliescu Eftimie și
Nicolae Ceaușescu — ultimul condam-
nat la 3 ani închisoare pentru activi-
tate comunistă pedeapsă executată, au
strigat în timpul serbării lozinci comu-
niste". Intr-o notă informativă, aceleași
autorități descriau desfășurarea serbă-
rilor organizate în 2 mai la București:
„Ieri după-amiază, la Stadionul Mi-
nisterului Muncii, din Parcul Veseliei,
a avut loc serbarea cîmpenească a
muncitorimii din Capitală, pentru ziua
de 1 Mal. Au luat parte circa 1.500 per-
soane ..iar ziarul „Timpul" insera
în numărul său din 3 mal 1939 un re-
portaj în care se consemna i „Ziua a-
ceasta a însemnat sărbătorirea și legă-
mîntul muncitorimii românești pentru
apărarea și eimentarea unității șl In-
dependenței naționale... 1 Mai 1939
a arătat o dată mal mult că muncito-
rimea este — în toate timpurile și sub
orice semn —temeiul, baza și substan-
ța Națiunii, chezășia prosperității ci în
pace șl apărătoarea el atunci cînd l-<i-
tria o cere. Acesta e sensul nou pe
care l-a cunoscut Ieri o veche și eter-
nă sărbătoare muncitorească".
Manifestări asemănătoare, cu ca-
racter patriotic antifascist și antirăz-
boinic au fost organizate de munci-
torii comuniști, socialiști și social-
democrațl în numeroase centre din
țară: Timișoara, Arad, Cluj, Iași, Plo-
iești, Deva, Constanța, Galați, Bră-
ila, Tg. Mureș, Oradea, Brașov. Alba
lulia.
Manifestațiile antifasciste și anti-
războinice de la 1 Mai 1939 • din Ro-
mânia se înscriu ca momente însem-
nate în cadrul general al acțiunilor
de masă revoluționare, organizate și
conduse de P.C.R., cînd un rol hotărî-
tor în organizarea și desfășura-
rea lor l-au avut tovarășii
NICOLAE CEAUȘESCU și ELENA
CEAUȘESCU.
Aceste acțiuni au constituit o nouă
verificare In practica luptei revoluțio-
nare, a justeței liniei politlco-ldeolo-
gice și teoretice a P.C.R., subliniind
marea sa capacitate organizatorică,
legăturile strînse cu masele largi
populare. Ele au contribuit In același
timp la creșterea prestigiului, a auto-
rității de care P.C.R. se bucura în fața
întregii națiuni Ele au fost o victo-
rie a partidului, a politcii sale de
Front unio cu celelalte partide munci-
torești șl democratice.
Unitatea de acțiune imprimată de
P.C R. manifestațiilor de la 1 Mal 1939,
constituia o perspectivă dintre cele mai
promițătoare pentru activitatea politică
de viitor a proletariatului român împo-
triva primejdiei fasciste, pentru apă-
rarea independenței și suveranității
naționale a patriei.
Viorel SCRECIU
EXPOZIȚIE ANIVERSARA
I împlinirea a 50 de ani de
ț la marea demonstrație patrio-
i tică, antifascistă și antirăzboi-
I nică de la 1 Mai 1939 șl a 100
! de ani de la declararea zilei
; de 1 Mai ca zi a solidarității
internaționale a celor ce mun-
1 cesc prilejuiește evocarea bo-
gatelor tradiții revoluționare
ale poporului nostru, a luptei
; eroice desfășurată de Partidul
I Comunist Român împotriva
exploatării și asupririi, a răz-
। boiului și fascismului, pentru
’ libertate, independență și su-
veranitatea patriei, pentru
। transformarea revoluționară a
; societății românești, pentru
> edificarea socialismului și co-
munismului în România. In
suita manifestărilor politlco-
ideologlce, educative șl cultu-
rale, consacrate acestor mă-
! rețe evenimente se înscrie și
, expoziția foto-documentară șl
; de carte, organizată la Com-
plexul Muzeal Județean Timiș.
Aducfndu-se elogiul tra-
diționalei sărbători a mun-
■' cii, expoziția debutează cu
aprecierea tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU, po-
trivit căreia „Manifestările
muncitorești prilejuite an de
an In țara noastră de sărbă-
torirea zilei de 1 Mal jalonea-
‘ ză însăși istoria bogată șl
eroică a proletariatului român,
drumul pe care l-a străbătut
de la începuturile organizării
sale, plnă la victoria revolu-
ției și edificarea cu succes a
. noii orînduiri în România".
Primele grupaje de expona-
te surprind începutul organi-
zării mișcării muncitorești din
România, programele, activi-
tatea și presa celor dinții for-
mații socialiste. Cînd, în 1889,
Congresul Internaționalei a
Il-a a adoptat hotărîrea ca
ziua de 1 Mai să fie declarată
zi a solidarității internaționa-
le a celor ce muncesc, mișca-
rea muncitorească și socialistă
din România a înțeles pe de-
plin semnificația politică deo-
sebită a acestei zile, dovedind,
așa cum se scria în epocă că
.știe să răspundă la glasul de
deșteptare". Această profundă
înțelegere este atestată de do-
cumentele vremii ce vorbesc
de prima sărbătorire a zilei
de 1 Mai In 1890, o parte din
ele fiind reproduse în expozi-
ție, cum sint extrase din zia-
rul „Munca" ce anticipa pre-
gătirile In vederea sărbătoririi
primului 1 Mal, sau coperta
numărului festiv al aceluiași
ziar, editat cu prilejul zilei de
1 Mal 1890, imagini fotogra-
fice de la primele sărbătoriri
ale zilei muncii în țară.
Expoziția pune In evidență
adevărul istoric că, de-a
lungul deceniilor, mal ales,
după ce muncitorimea din
țară se găsea organizată
într-un partid politic, ziua
de 1 Mai a devenit un sim-
bol al hotărîrll sale de a li-
chida exploatarea, de a clădi,
așa cum sublinia tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, „O
societate nouă a egalității șl
dreptății sociale, de a asigura
o lume mai dreaptă și mal
bună, fără războaie, o lume a
păcii și frăției".
An după an sărbătoarea zi-
lei muncii a reprezentat mo-
mentul în care clasa munci-
toare își afirma nu numai
dreptul ei la viață, dar și ho-
tărîrea de a acționa pentru în-
făptuirea marilor comanda-
mente naționale, potrivit fie-
cărei etape Istorice. Continu-
înd șl dezvoltînd tradițiile
mișcării socialiste, Partidul
Comunist Român a imprimat
încă de la făurirea sa sărbă-
toririi zilei de 1 Mal o com-
bativitate sporită, o diversita-
te de forme,'îmblnînd armo-
nios revendicările imediate cu
probleme de însemnătate na-
țională. Expoziția înfățișează
eroica activitate desfășurată
de partidul comunist de a or-
ganiza șl conduce, în condi-
țiile creșterii primejdiei fas-
ciste și revizioniste, lupta uni-
tă a tuturor forțelor democra-
tice, patriotice pentru salv-
gardarea independenței și u-
nltății naționale, a integrității
teritoriale. Starea de spirit
atlfascistă și antirăzboinică a
maselor populare a fost pu-
ternic reliefată de amploarea
și caracterul demonstrațiilor
din București (și numeroase
alte centre ale țării), care au
avut loc la 1 Mal 1939, sub
semnul unității de acțiune
muncitorești, al Frontului
Popular Antifascist.
Prin reproduceri din presa
vremii, cu aspecte șl comen-
tarii despre desfășurarea de-
monstrațiilor, prin extrase din
notele informative ale organe-
lor de siguranță este reliefat
caracterul profund patriotic al
acelei mărețe zi de luptă uni-
tă, cînd clasa muncitoare
a dat glas gîndurilor șl sim-
țămintelor unul întreg popor,
hotărît să lupte pentru inde-
pendență și unitate națională,
pentru Integritatea țării, pen-
tru democrație șl pace.
Documentele expuse ates-
tă rolul hotărîtor al tî-
nărului militant comunist
NICOLAE CEAUȘESCU, .cu-
noscut comunist" ce .... ac-
ționa pentru a-i angaja pe ti-
neri", In pregătirea și desfă-
șurarea manifestației, activi-
tatea depusă în acele zile
ilustrînd, o dată mai mult,
trăsături definitorii ale între-
gii sale vieți de revoluționar
patriot, ura împotriva fascis-
mului șl războiului, încrederea
în forța unită a poporului, ho-
tărîrea de a face totul pentru
neatîrnarea și demnitatea
tării.
Alături de el se află
tînăra revoluționară
ELENA CEAUȘESCU (Petres-
cu), participantă activă la mo-
bilizarea tineretului antifas-
cist din capitală, acțiune ce a
Imprimat un puternic spirit
combativ demonstrației.
Numărîndu-se printre pu-
ținele manifestații care au
avut loc in condițiile in care
fascismul era în ofensivă,
1 Mai 1939 constituie, așa
cum evidenția tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU. „o
dovadă a maturității clasei
muncitoare, a posibilităților
de care dispunea atunci po-
porul român, forțele sale re-
voluționare și progresiste de
a organiza cu succes lupta
împotriva fascismului și răz-
boiului".
Eroica mișcare de rezistență
a poporului român, organizată
și condusă de Partidul Comu-
nist Român, încununată de
victoria revoluției de elibera-
re socială șl națională, anti-
fascistă și antilmperialistă de
la 23 August 1944, precum și
contribuția poporului român
la războiul antihitlerist Ișl gă-
sesc reflectarea In documente,
imagini fotografice și texte de
sinteză adecvate evenimen-
telor.
Expoziția prezintă în conti-
nuare momente cheie ale ma-
rilor transformări democrati-
ce survenite In societatea
românească, (fiind surprins In
acest context momentul ani-
versării primului intli Mai
liber la Timișoara), trecerea la
organizarea pe baze socialiste
a întregii vieți economico-
sociale.
Sub largul generic „EPOCA
NICOLAE CEAUȘESCU —
Epoca de glorii a României",
expoziția reliefează cu deose-
bire sensurile profund înnoi-
toare ale epocii inaugurate de
Congresul al IX-lea al P.C.R.,
de cînd destinele noastre sînt
conduse de tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, se-
cretar general al Partidului
Comunist Român, președinte
al Republicii Socialisto Româ-
nia, epocă purtînd pecetea
gîndirii și acțiunii sale revo-
luționare, închinate înfloririi
multilaterale a patriei, cauzei
păcii și socialismului.
Date de sinteză semnificati-
ve pentru marile realizări ale
acestei perioade istorice. Ima-
gini devenite simbol al mari-
lor ctitorii ale epocii. Canalul
Dunăre — Marea Neagră,
noul centru civic al Capitalei,
tronsoane ale metroului bucu-
reștean, sistemul hidroenerge-
tic de la Porțile de Fier, gran-
diosul drum al Transfăgărășa-
nulul subliniază succesele uni-
ce In întreaga istorie a Româ-
niei obținute în acest demn
ev socialist. In acest context
un segment important al ex-
poziției este afectat Ilustrării
realizărilor deosebite obținute
de Județul Timiș în dezvolta-
rea economlco-socială, înflori-
rea științei, învățămîntului și
culturii.
Tatiana BADESCU
director al Complexului
Muzeal Județean Timiș
(Continuare in pag. 12)
• 5 •
Or.ZONT
In dimineața zilei de 1 Mai 1939, Bucureștiui
căpătase un aspect aparte, impresionant în primul
rînd prin marea mobilizare a forțelor proletare.
Deasupra mulțimii entuziaste, comuniștii, muncito-
rii social-democrați înălțau pancarde cu revendi-
cări muncitorești și antifasciste. Lozincile patriotice
și revoluționare, care au răsunat din piepturile
miilor de participanți, evocau vibrant voința mun-
citorimii, a maselor largi populare de a lupta pen-
tru emancipare socială și pentru democrație, pentru
libertatea, independența și integritatea teritorială a
patriei. Manifestări asemănătoare, cu caracter
patriotic, antifascist șl antirăzboinic au fost orga-
nizate de muncitorii comuniști, socialiști și social-
democrați în numeroase centre economice ale țării,
între care și Timișoara.
în organizarea șl desfășurarea marii manifes-
tații patriotice, antifasciste și antirăzboinice de la
1 Mai 1939, una dintre cele mai mari manifestații
din Europa acelei perioade, plină de amenințări și
contradicții politico și militare, un rol însemnat a
revenit organizației comuniștilor din Capitală, din
rîndurile căreia s-a relevat tînărul militant comu-
nist NICOLAE CEAUȘESCU. Tineretul comunist,
plin de energie revoluționară, și-a adus o contri-
buție de seamă în organizarea și desfășurarea a-
cestei mari manifestații, din rîndurile căruia s-a
impus ELENA CEAUȘESCU-PETRESCU.
Manifestațiile antifasciste și antirăzboinice de la
1 Mai 1939, din România, se înscriu ca momente
însemnate tn cadrul general al acțiunilor de masă
revoluționare organizate și conduse de partidul co-
munist. „Marea manifestație populară de 1 Mai 1939
- arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — a
fost o Încununare a luptelor de clasă din acea pe-
1 Mai	1939,
o încununare
a luptelor	de clasă
rioadă, demonstrtnd hotărirea fermă a oamenilor
muncii, a poporului nostru de a se opune fascis-
mului. dc a asigura libertatea și integritatea
patriei'*.
în acest an se împlinesc 45 de ani de la vic-
toria revoluției de eliberare socială și națională,
antifascistă și antiimperlalistă. în acest timp și în-
deosebi după Congresul al IX-lea al partidului s-au
produs mari transformări și remarcabile realizări
în toate domeniile. Așa cum se arată în Cuvînta-
rea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la Plenara
C.C. al P.C.R. din 12—14 aprilie 1989 „Pentru pri-
ma dată în istoria sa Îndelungată, România nu mai
are nici o datorie externă, nu mai plătește tribut
nimănui și este cu adevărat independentă — și eco-
nomic și politic !“.
Obținînd realizări de importanță istorică,
România s-a transformat, dintr-o țară slab dezvol-
tată, predominant agricolă, într-o țară industrial-
agrară, asigurîndu-se astfel ridicarea nivelului ge-
neral de civilizație și bunăstare al întregii națiuni.
Producția industrială va fi in acest an, de circa
135 ori mal mare față de 1945, iar din aceasta,
creșterea realizată după Congresul al IX-lea, este
de 120 ori. Producția agricolă a crescut, tn aceeași
perioadă, de circa 10 ori, din care de peste 6 ori
începind din 1965. Venitul național va fi în acest
an de 40 de ori mai mare decît în 1945, din care
o creștere de 33 ori se realizează dc la Congresul
al IX-lea.
în EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU s-au dat în
folosință Canalul Dunăre — Marea Neagră și Ca-
nalul Poarta Albă — Midia — Năvodari, s-au rea-
lizat Metroul in București, modernizarea Dîmbovi-
ței, Transfăgărășanul șl alte lucrări importante care
vor dăinui peste veacuri. Se construiește noul
Centru politic administrativ-cuitural, se desfășoară
lucrările la amenajarea rîului Argeș pentru navi-
gație. Toate marile obiective industriale, agrare,
social-culturale șl altele au transformat întreaga
înfățișare a patriei noastre, a orașelor și satelor —
a întregului nivel de civilizație al României. între-
gul nostru popor întîmplnă aniversările jubiliare
din acest an și Congresul al XlV-lea al partidului
cu hotărîrea de a înfăptui neabătut planul pc acest
an și pe întregul cincinal, puntnd prin aceasta o
bază trainică pentru cel de-al 9-lea plan cincinal,
pentru Înfăptuirea programelor de dezvoltare în
viitor a patriei noastre.
Lector Filip PATAC
Cinstire în letopisețul
de aur al patriei
Aniversările ce aureolează in această
primăvară sărbătoarea muncii și a so-
lidarității Internaționale are pentru noi
semnificația aparte dc a așeza (din nou)
In letopisețul de aur al marilor cinstiri
demonstrația patriotică, antifascistă și
antirăzboinică de la 1 Mai 1939. tn
evocarea căreia Înscriem cu mîndrle
și recunoștință numele tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU. neînfricat revo-
luționar,patriot înflăcărat, care a pus mai
presus de orice interesele patriei șl poporu-
lui, al tovarășei ELENA CEAUȘESCU.
militantă comunistă, >■ cărei prezen-
ță activă, tntr-o deplină continuitate
mereu împreună cu t o v a r ă ș u
NICOLAE CEAUȘESCU. o regăsim
Aspect de la marea manifestație antifascistă și antirăzboinică organizata in
Capitală in ziua
legată de evenimentele din viața social-
politică a României. 1 Mal 1939 rămîne
tn conștiința noastră un simbol al erois-
mului șl unității clasei muncitoare, dar
șl ziua In care, tncă o dată, muncitori-
mea română a dat glas gtndurilor șl
slmțămintelor unui întreg popor, hotărlt
să lupte cu întroaga lui energie împotri-
va fascismului, pentru apărarea indepen-
denței și unității naționale, a Integrității
teritoriale, pentru democrație și pace.
Adevăratele dimensiuni ale demonstra
țlel revoluționare de la 1 Mal 1939.
semnificațiile ei deosebite, atit pentru
cursul luptei clasei muncitoare, dar șl
pentru ansamblul eforturilor poporului
român, nu pot fi surprinse fără con-
semnarea aportului tineretului revo-
luționar și, tn acest context, fără
relevarea contribuției substanțiale pe
care si-a adus-o tînărul comunist
NICOLAE CEAUȘESCU. Prezența sa tn
primele rtnduri pentru organizarea săr-
bătoririi zilei de '1 Mai poartă tn sine
semnificația prețuirii pe care partidul o
acorda ttnărului militant de 21 det ani.
care dovedise in mun ile încredințate
hotărîre de luptă, energie și spirit orga-
nizatoric. disccrnămînt politic, dlrzenle
și Intransigență revoluționară. Călit în
de 1 Mai 1939.
focul luptelor revoluționare, tncă dc ia
începutul deceniului al patrulea, trecut
prin școala luptei antifasciste ca unul din
fruntașii Comitetului Național Antifas .-ist,
se remarcase prin străduința de a un)
și organiza rîndurile tinerei generații în
lupta antifascistă. Arestat și deferit jus-
tiției. stătuse dîrz și fără teamă tn fața
anchetatorilor, transformînd procesul de
la Brașov într-o adevărată tribună de
luptă. Eliberat fn decembrie 1938. după
aproape trei ani de privațiune se avinti
din nou tn primele rtnduri ale bătăliei
revoluționare, devenind un activist re-
cunoscut tn acțiunile pentru realizarea
Frontului Unic Muncitoresc tn cadru)
breslelor șl, după cum se știe, cu o
contribuție decisivă în activitatea de
reorganizare a Uniunii Tineretului Co-
munist. Era limpede în epocă, iar astăzi
cu mult mal clar, că experiența
pe care o aducea militantul comunist
NICOLAE CEAUȘESCU era considerabi-
lă, ea avind să-șl găsească, după cum au
dovedit-o evenimentele, o strălucită con-
firmare tn acțiuni!' memorabile de la
1 Mai 1939.
Un rol de seamă tn organizarea de-
monstrației de la 1 Mul 1939 l-au avut
conducătorii comisiilor de reorganizare
a Uniunii Tineretului Comunist din sec-
toarele Capitalei, Intre care și ttnăra
militantă comunistă ELENA CEAUȘESCU
(Petrescu), care a participat la mobiliza-
rea tineretului antifascist, acțiune ce a
imprimat un puternic spirit combativ
demonstrației.
Evenimentele de acum 50 de ani, mă-
reață lecție de istorie a poporului român,
confirmau din nou calitățile remarcabile,
politice și organizatorice, ale celui ce
avea să devină, peste timp, prin voință
națională, conducătorul partidului și al
țării. în epoca celor mai rodnice înfăp-
Ion Căliman
SĂRBĂTOARE DE MAI
Sărbătorim cuvintele cind
li sc-mprospătează straiul,
cînd zariști de lumină se-apleacă-n
ele blînd.
cînd limpezimi dc mai
înmiresmează plaiul.
ca pc un fruct curat de faptă
și «le gind :
Atunci, în plină sevă dc-nrourarc
pură.
ne adăugăm și noi amiezelor de dor,
patriei demne, pe care ne-o trecură
din os in os străbunii, străluminat
izvor
Din care, însetați, sorbim această
viață
«le nimb și sărbătoare. dc ț rrg
eliberat.
ca pe-un ulcior dc rouă in vasta
dimineață.
ca pc un dar pe care Jin veci
l-am așteptat.
PATRIA tN PRIMĂVARA
Ca o lumină clntccul se-aprindr
peste ochiul patriei, curat,
in mitice izvoare ne cuprinde,
respirind văzduhul decantat.
tuiri obținute de poporul nostru —
EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU.
Mereu alături de tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, cronica vie a
țării consemnează prezența In primele
rînduri a hotărîrllor decisive pentru
destinele României a tovarășei
ELENA CEAUȘESCU. contribuția dc
seamă adusă la elaborarea și înfăptuirea
cutezătoarelor programe de dezvoltare
multilaterală a României socialiste, Ia
dezvoltarea științei românești și afirma-
rea ei în lume, la progresul învățămîntu-
lul și culturii.
„începind din acești ani eroici al miș-
cării comuniste muncitorești, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU împreună cu
tovarășa ELENA CEAUȘESCU — se ară-
ta la aniversarea zilei dc 1 Mai, în 1984
— totdeauna uniți în gînd și faptă pe
drumul luminos al revoluției, s-au avtn-
tat cu abnegație și dăruire în luptă
dreaptă pentru apărarea libertății patriei
șl a demnității naționale, avînd rol hotă-
rîtor in edificarea României noî socia-
liste".
Tatiana CREȚULESCU
In întinderi proaspete dc rouă
vin cuvinte să-și aplece fața,
se-nviorcază blind in eră nouă
și-ntregesc cu zarea dimineața ;
Dinspre chipul nostru se lumină,
dinspre truda pașnică și grea
sc rotește rodul în grădină,
se străvede iezerul in stea,
Sc-ntrevăd arcadele mirării
cit învinge omul pe pămint.
cit se-arată seva primăverii
ființa patriei se-aprinde în cuvînt.
DEMNITATE
Dii toate cile sint am văzut
cu ochii florilor decantarea luminii
de mai, pe creștet, pe-ogoarc,
pc riuri;
in sufletele dăltuile-n speranță :
Am simțit cum ne-a îmbrățișat
efigiile.
cum nc-a unit miinilc și crezul.
pe drum
pe-această potecă de amiaz\
dc demnitate cutezătoare :
Am trăit această minune,
această nuntire a gindului și faptei,
și am ințclcs florile
eum de atunci
Ișl desfac petalele in libertate . ..
ORIZONT
Anii '60 marchează apariția unei noi
promoții de prozatori, lansați de repu-
tata colecție „Luceafărul". Se produ-
cea o necesară și benefică deschidere
în proza românească, o abordare ne-
trucată a realității, din care conven-
ționalul șl festlvismul erau ocolite. O
benefică și dialectică opoziție, in fond,
față de proza dogmatică a anilor '50,
prin refacerea legăturii cu filonul tra-
diției noastre șl prin racordarea la
noul suflu din proza mal virstn leilor
G. Căllnescu, Titus Popovid, Marin
Preda, Eugen Barbu. Aplecarea asupra
realității Imediate, sondarea universului
rural sau citadin nu erau lucruri noi la
tinerii debutanți in proză. Noi se ară-
tau, in schimb, atitudinea, distanța și
unghiul de abordare a realității de
către tinerii prozatori, cuceritoare erau
prospețimea șl setea de autenticitate a
noilor „combatanți". Din plutonul tine-
rilor prozatori debutanți tn anii '60
cîțiva au confirmat speranțele și au
tstificat primirea călduroasă din par-
a criticii literare. Printre el, Nicolae
Velea, Sorin Titel, Ion Arieșanu șl Au-
gustin Buzura. îl lega, subteran, intui-
rea valorilor fundamentale din proza
noastră și o sensibilitate deosebită la
freamătul epocii; altfel spus, priza la
metamorfozele sociale, perceperea
complexității sufletești a omului șl
efortul de a transfigura toate acestea
într-o viziune literară definitorie.
Nicolae Velea debutează cu volumul
Poarta In 1960. Taxat de unii drept un
emul, chiar un epigon al Iul Marin
Preda, Velea se Înrudea structural cu
acesta prin apartenența la același fond
muntenesc al simțirii. Candoarea, as-
pirația Irepreslbllă spre fericire sînt
notele definitorii ale personajelor-chele
din opera celor doi prozatori. Perso-
najele din volumul Poarta sînt țărani.
Regăsirea autenticității
tractoriști, brigadieri. Velea surprinde
un univers în prefacere, unde se mo-
delează viitorul muncitor agricol șl se
pregătește recrutarea lucrătorului din
industrie. Imaginea truditorului esto
netrucată și se remarcă preocuparea
pentru redarea firescului în gesturi,
reacții șl limbaj. Gogu al lui Fabrică
din Ochelari cu Împrumut, Dănilă din
Odihnă ni se impun prin limbajul co-
lorat, savuros, colțuros, pe alocuri. La
Velea limbajul este mijlocul de sur-
prindere a celor mal fine stări șl trăiri,
de sesizare a mișcărilor psihice, predi-
lecția autorului orlentindu-se spre sti-
lul oral și spontan. Nuvela Intilnire
tîrzle, piesa cea mai rezistentă din vo-
lum, transmite dramatismul rezultat
din conjuncția dintre destinul indivi-
dual și cel colectiv. Personajul Vilă
Vîrșan din această nuvelă, gestionar la
MAT, poate cel mai complex personaj
al volumului, este un element expo-
nențial al noilor mutații sociale.
S-a remarcat de la bun Început la
Sorin Titel receptivitatea „față de ma-
nifestările de mare puritate morală, de
bunătate și delicatețe". Volumul de
debut Copacul (1963) se distingea prin
atracția față de banalul cotidian, în-
văluit într-un climat moral discret și
sugestiv. Interesul pentru omul simplu
In situații banale, dar pline de rever-
berații, a impus o direcție în proza
noastră, cu influențe pînă la cel mai
tineri prozatori de azi. intîmplările mă-
runte ale personajelor sînt înregistrate
astfel îneît dobîndesc o aură de ritual
cotidian, un arc tensionat al vieții de
fiecare clipă. Ceea ce nu este decît ex-
presia eternului prezent al istoriei, la
care se simte părtaș, pe măsura modes-
tiei sale, șl constructorul Niță (Darul).
Sorin Titel a intuit delicatețea sufle-
tească ce se poate descoperi sub figu-
rile aspre de șantieriști precum Luca
(Copacul). Gîndul lui, acela că „fără
dragoste nu putem trăi pe pămint", îl
definește emblematic. Portretul tînăru-
lul muncitor cîștigă în firesc prin dez-
văluirea dramelor sale intime, de o
intensitate răscolitoare: suferința lui
Luca, părăsit de nevastă, coșmarul lui
Stoian după moartea soției (Durerea).
Cu aceeași sete de-a prinde pulsul
viu al vremii debutează Ion Arieșanu
în volumul Anii adolescenței (1962). în
linia prozei ardelene, schițele șl po-
vestirile sale cuprind cu o privire as-
pră, dar frustă, universul industrial :
Ștefan Mihai, tînărul mecanic ce tre-
buie să aleagă între iubită șl misiunea
sa secretă ; prietenia alterată de veni-
nul rivalității erotice dintre oțelarul
Teodor și mai tînărul Paul ; confrunta-
rea de mentalități ce duce la criza re-
lației afective dintre minerul Filimon
și fiul său adoptiv. Tînărul prozator
sugerează că „drumul ascuns" spre
adevărul vieții Impune tăria renunțării
la artificial șl convențional, depășirea
unor obstacole fie interioare, fie exte-
rioare, spulberarea himerelor, ca preț
al dobîndirii unei anumite înțelepciuni.
Pivotul ideatic ce susține viziunea ge-
neroasă a prozatorului este ilustrat de
replica lui Vasile adresată Eleonorei
(A doua tinerețe) : „Nu se poate trăi
bine șl adevărat dacă nu vezi și mal
departe de muncă".
Preocupat de implicațiile morale ale
mecanismelor sociale se arată Augus-
tin Buzura de la primele povestiri din
volumul de debut Capul Bunei Spe-
ranțe (1963). în ciuda unor stingăcii șl
clișee stilistice, se anunța un autor am-
bițios în a înfrunta noile întrebări ale
condiției umane. Eroii lui Buzura par
a se orienta în viață după un princi-
piu călăuzitor, care devine steaua lor
polară : atașamentul uman, fidelitatea
morală. Resursele regeneratoare ale
memoriei insuflă personajelor forța de
a nu se închista și de a da un sens
existenței. Electricianul Simion Hereș
(Flori roșii) îșl înfrînge defetismul cu
imaginea vibrantă a prietenului căzut
in război. Proaspătul inginer metalur-
gist Ion Pintea (Plumb) face parcă un
pact cu sine însuși, ce-i dictează să-și
aleagă drept loc de muncă fabrica ce
l-a „devorat" pe tatăl său în tinerețe.
Situații limită ce așează accentele ne-
' sare într-un context social bine de-
finit al unei epoci Istorice de trans-
formări vertiginoase.
Patru scriitori în a căror proză di-
mensiunea etică este subsumată, pro-
blematizată, și care s-au impus prin
vocația autenticității. Ei ne oferă pri-
lejul să constatăm necesitatea de a
reciti și rediscuta cărțile de debut ale
unul anumit moment, ce se constituie
în veritabile documente : ale continui-
tății organice a literaturii și ale deve-
nirii noastre Istorice.
Valeriu DRUMEȘ
Repere ale romanului muncitoresc
Argumente pentru o istorie
a literaturii: orașele muncitorești
Virgil Birou joacă, tn proza din Banat, rolul unei plăci turnante ; scriito-
rul face trecerea de la o literatură a bunelor intenții, dar deficitară artistic,
la o etapă superioară corespunzînd exigențelor estetice. înaintași precum
Emilia Lungu, Mihai Gașpar, se Încercaseră în proza cu tematică socială (me-
diul muncitoresc) și roman Istoric. Contemporani ca un Dorel Drăguescu sau
George Croitoru scriseseră, fără rezultate notabile, romane. Opera lui Birou
(din păcate rcstrînsă) depășește faza căutărilor, a dibuirilor. Ea Impune o
substanță epică autentică. „Bănățenlsmul", paradigmă șl obsesie a literaturii
scrisă pe aceste meleaguri, este depășit în înțelesul de literatură dialectală și
do pitoresc facil ; i se adîncesc însă înțelesurile, prin mijlocirea unei arte lite-
raro stăpînă pe mijloacele ei de expresie și a unul specific inedit.
Lume fără cer nu are doar semnificația unei premiere absolute, primul
roman despre mineri din literatura română. Izbînda scriitorului se datorează
mai multor factori. Mal întli. Birou este „la el acasă" în lumea minei de căr-
buni de la Anina (era inginer de mine) și, pe deasupra, un om al locului.
Spațiul epic devine teatrul unei peripeții tensionate. De mirare este că mal
toți criticii timpului (romanul a apărut în ultimii ani al deceniului patru) au
Ignorat sau au eludat fie caracterul conflictual al acțiunii, fie motivarea so-
cială a acestui conflict. în perspectiva sociologici literaturii paradigmatică și
grăitoare este condiția de criză, ca trăsătură esențială a operei. Mal întîi pen-
tru că timpul istoric in care se petrece acțiunea este o vreme de cumpănă.
Viața minei de cărbuni este surprinsă în timpul și în perioada Imediat urmă-
toare primului război mondial. Conflictelor din adincul minei le corespund
cele provocate de crepusculul și agonia imperiului căruia 1 se substituie
România întregită in hotarele ei firești. Edificator este și al doilea aspect al
crizei. Romancierul năzuiește să surprindă etapele procesului sinuos șl ten-
sionat al adaptării la o nouă lume (mina) dominantă rămlntnd însă, la eroii
săi, mentalitatea rurală a oblrșiei. Inadaptarea devine astfel unul din vectorii
conflictului din Lume fără cer. Conflict care îșl vădește ?i un caracter de
clasă, realizat artistic prin prezentarea antitetică a masei „ocnarilor" pe de
o parte, iar pe de alta a „Malstorulul “ Gorbojenskl, unealtă și reprezentant,
am zice prin delegație, a exploatatorilor. Realizarea artistică a romanului ține
■x-ama de conflictul mai sus amintit, dublat de o analiză psihologică ce ur-
mărește, în principal, criza Inadaptărli la personajul principal, Ghcorghi Rață.
Din cele două volume de reportaje ale Iul Birou, s-a bucurat de succes
mai ales cel dintîi : Oameni șl locuri din Caraș, o radiografie atentă șl minu-
țioasă a ținuturilor natale. Reporterul înțelege să facă reportaj pe cont pro-
priu. Nu lipsită de importanță este șl împrejurarea că autorul este, în același
timp, un artist fotograf. Imaginea vizuală sugestivă, caracteristică și pitorească
sporește farmecul reportajului Oameni șl locuri din Caraș.
Trai an Liviu BIRAESCU
loan Popovici-Bănățeanul, scrie D. Vatamaniuc, dă literaturii române pri-
mele descrieri ale mediului muncitoresc. Lugojul meseriașilor, care, fie și în
parte, e al proletarilor, al muncitorilor tăbăcari Iși găsește în loan Popovici-
Bănățeanul un autor demn a inaugura o tradiție. Petru Vlntilă, Nicolae Măr-
geanu vor aduce în actualitate eroii Lugojului lui loan Popovici-Bănățeanul,
Intr-o nuvelistică vie, cu personaje puternice, repere ale „mediului muncito-
resc". Banatul, de altfel, propune o densă „literatură muncitorească" prin scri-
itori puțin citați In acest context. Cetatea de foc e evocată tn poeme puter-
nice de Aron Cotruș : „Locurile-acestea dornic batu-le / străbatu-le... /
Aicea suntem I / Pentru-nălțarea ta de fiecare ceas, de fiecare zi, / vom răb-
da, vom lupta, vom munci șl-ndrăzni, / părinți și copil, / Banatule, Banatu-
le I... II Ce vom putea-mplinl / aci, / prin sfîșierl, prin munci lungi, prin
nevoi, / dincolo de apă șl de pline / nu vom lăsa să facă alții după noi / mîine,
polmîine... // Sub bolta ta ca-ntr-o imensă uzină albastră / vom porunci
flerului să se mlădie după voia noastră, / vom scutura pe cel ce plîng și
dorm / șl-om porunci vieții un ritm nebun, enorm. / C-o-nflăcărare dîrză,
năprasnică șl oarbă, / c-o patimă năvalnică și Idolatră, / cuceri-vom iarăși,
fir de iarbă după fir de iarbă / și piatră după piatră..."
Reșița își găsește în Aron Cotruș un evocator extraordinar : „Strămoșesc
pămint 1 / aici m-am născut, aici vreau să lupt / neîntrerupt / șl cu neînfrînt /
avînt / să-ți cînt: / flăcăii arși de soare și copilele, / muncile, izbînzile de
toate zilele, / ale isprăvilor tale mici și uriașe unelte, / căci, aici visez să
scoată, ca mîini, / din fîntînl, / cu găleți de aur / apa / româncele zvelte...//
Reșlțe noi cu coșuri pîn' la cer / vreau să proslăvesc / în cald, înflorit grai
românesc, / în versuri de-oțel și de fier... H Reșițe cari, vor plămădi în
pîntecele lor enorme / mașini pentru toate biruințele, / scări pentru toate
cerurile, / punți pentru văzduhuri in furtună, / locomotive cum n-au mai fost
pe pămînt / pentru graba aspră a puterniciei românești / pentru uriașele cu-
ceriri ale muncii, / pentru ostași macrl cu ochii spre granițe, / pentru schim-
burile de bogății / pentru nevoile oamenilor, / pentru larga îndestulare a lu-
milor..." (Strămoșesc pămint).
O Carte a uzinei va închina Reșiței Ion Stoia-Udrea. Cu Aron Cotruș și
Ion Stoia-Udrea, imaginea muncitorului se leagă de altele, antologate de nu-
meroșii comentatori ai expresionismului. Cotruș și Stoia-Udrea sînt „începă-
torii" unei poezii a Reșiței muncitorești, care îi va număra, printre poeții de
referință, pe Toma George Malorescu și Victor Torynopol. Poeme ale Reșiței
vor scrie în deceniul al șaselea Anghei Dumbrăveanu șl Al. Jebeleanu. De
altfel, orașul-muncitoresc va deveni, după 23 August 1944, vedeta unei literaturi
abundente. Piese de teatru, romane, reportaje vor pune în valoare mediul
muncitoresc de aici. O grupare scriitoricească deosebit de activă dă, azi, cărți
ale orașului, unele remarcabile.
într-o geografie a Banatului muncitoresc, cărțile Sofiei Arcan și Mircea
Șerbănescu dedicate Reșiței și Bocșei fixează alte repere demne a fi reținute.
Dar orașul („muncitoresc") care a dat imbold prozatorilor pare a fi Anina.
Dacă Lume fără eer de Virgil Birou nu venea pe un teren gol (Carol Arde-
leanu încercase, nu fără ecou, a evoca numele Anine! și eroii ei), sentimentul
de continuitate — de stabilizare a unei tradiții îl avem citind cărțile Iul Ion
Arieșanu, I. M. Almăjan, Nicolae Sîrbu. Am putea afirma că „geografia lite-
rară" a Banatului muncitoresc are o configurație a el, cu inițiative care ar
trebui să mobilizeze rîvna istoricului literar.
Valeriu GANEA
• 7 •
— ORIZONT
Scriind despre Anina,
Fapte și sentimente
scriam despre ai mei
Scrii cu adevărat dinlăuntrul cla.
•ci din care te tragi. Cînd veneam, pe
plaiurile banatice, ca tlnăr scriitor ca-
re îmi încercasem condeiul la începu-
turile anilor '60, In Clujul studenției
mele, veneam, aici in Banat, și cu
gestrea spirituală a locului și a mediu.
Iul familial proletar din care îmi tră-
geam rădăcinile. Mi se părea firesc să
■der la idealul unei clase a muncito-
rilor industriali, din care făcuse parte
și bunicul și tatăl meu. Ei robotiseră
In mine dc sare, în salinae.lc orașului
meu de pe Mureș, pe nume, pe atunci,
.Vioara, sau la Căile ferate, la Războ-
leni, de pe frumoasa Cîmpie a Tran-
silvaniei, munci dure, care Ie cereau
un sacrificiu lung șl fără preget Re-
văd, In memoria. în care s-au impreg-
nat acele Imagini ale timpului, fețele
trase ale ocnarilor, ale tăietorilor de
tare, din adine, printre care șl a bu-
nicului. pudrate de colbul salifer. re-
venind spre casă, la sunetul sirenei.
Năpădeau orașul șl ulița noastră, iar,
după el. rămînea în aer o trenă salină
șl izul aspru de fier ruginit. Sau re.
văd trenurile lungi, mărfare grele,
pline de cătane și armament greu, din
timpul războiului, pe care tata, ca lă-
cătuș, le inspecta cu minuție, ziua și
noaptea, așteptîndu.mă, pe mine, co-
pilul. să-i aduc, la amiază, mîncarea
caldă în sufertaș. Imaginile trăiesc și
se sting o dată cu noi, în mod firesc.
Dar trebuie spus că ele ne marchează
existența, ca oameni ai scrisului, da-
că au fost trăite cu tot sufletul, cu
întreaga noastră ființă afectivă. Nu.
mai așa se explică faptul că, venit, tî-
năr gazetar și scriitor In devenire, aci,
In Banat, m-am îndreptat, instinctiv,
spre două zone social.umane care mi
se păreau miraculoase șl atractive,
pr|n activitățile umane ce se desfășu-
rau acolo. Spre minele de la Anina
și spre Cetatea de foc a Reșiței. Des.
copeream, acolo, cu uimire, o umani-
tate care mi se părea apropiată cu
cea a părintelui șl bunicului meu. Co-
boram în mine. în adîncurile întune.
cate ale Aninei, ca în salinele de la
mine de-acasă. Deși condițiile, la Ani.
na, erau altele, mal aspre. Intram în
zona de foc nestins a Reșiței cu sen.
timentul că mă îndrept spre uriașele
locomotive, fierbinți, lîngă care lucra-
se tata, a căror putere te înfiora, și,
care, pe atunci, se nășteau la ^Reșița.
Mă simțeam ca la mine acasă, pe noi-
le locuri adoptive. Umanitatea aceea
muncitorească, jertfa muncii sale co-
tidiene aducea uimitor cu jertfa sali-
niștilor, a cheferiștilor și a familiilor
din care mă trăgeam și eu. Din acest
aliaj ciudat, de trăiri, din aceste că.
lătorii. aproape săptămînale, din su-
tele de note, din sutele de portrete
umane, înscrise pe pelicula vie a me-
moriei vlrstei mele de atunci, din în.
Ulniri, discuții, au răsărit, apoi, ficți-
unile mele de mai tîrziu, romanele,
nuvelele, povestirile, reportajele ace-
lei zone umane și geografice a Bana-
tului sudic, ce rezonaseră adînc în
conștiința, încă deosebit de plastică,
a tînărului scriitor ce se năștea în
mine. Atunci, nu asociasem aceste
două zone umane și muncitorești. Nici
nu bănuiam că atracția mea spre te-
mele și specificul clasei, ce muncea
cu devotament adînc la înălțarea in.
dustrială a țării, aci în Banat, avea
ceva comun cu atracția pentru munci,
torii familiei mele, pentru locurile
mele. Abia mai tîrziu mi-am dat sea.
ma că instinctul meu fusese sănătos.
El nu mă trădase. El mă trimisese
spre clasa din care mă trăgeam și eu,
pentru care aveam o chemare și o da-
torie înalt morală să o trec în cărțile
mele. Abia azi descopăr că am scris
cărțile despre Anina și Reșița cu gîn.
dul la cei de-acasă. Mă găseam, pe un
alt relief românesc, dar oamenii, uma-
nitatea muncitorească, semănau cu ce-
le de-acasă. Puteam să cred că. scri-
ind despre Anina, indirect scriam
despre ai mei. scriam despre minerii
și cheferiștii și lăcătușii din partea
mea de Ardeal, de pe CImpia transil-
vană, dintre Arieș, Mureș și Apuseni.
Scriind romanele clasei muncitoare,
cunoscute, prin documentările mele
lungi și repetate, la Anina și Reșița,
mă scriam, de fapt, pe mine, fiul ace-
lor proletari umili, înainte vreme, în
vremile burgheze, dar atît de devotați
muncii lor grele, ce rcconstruiau țara
distrusă de război, și ti treceam și pe
ei, indirect. în ficțiunile mele și în is-
toria fierbinte a acelui timp istoric.
Găsisem în inima mea. fără să o bă-
nuiesc. puterea statornică de a recu-
noaște lumea din care mă trăgeam și
a.i purta o iubire neștirbită. Iubire
care se manifesta, iată, prin primele
mele cărți, inspirate din trăirile ace-
lei lumi muncitoare și dedicate, toto-
dată, cu totul, crezului ei uman, sacri-
ficiilor și muncii devotate pe care ea
le depunea, ca ofrandă, la temelia
țării, ce se năștea sub luminile noilor
timpuri.
Ion ARIEȘANU
Valențele umane
Nu spun o noutate cînd afirm că societatea românească
de astăzi are o complexitate fără precedent în istoria țării
noastre. Reducerea numerică a țărănimii, clasă considerată
cu ani In urmă încă „talpa țării “ și creșterea continuă a
clasei muncitoare care, așa cum sublinia tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, secretarul general al partidului,
în Expunerea prezentată la Plenara din noiembrie anul tre-
cut „reprezintă astăzi cea mal puternică forță socială“ a
determinat, pe lîngă extrem de multe alte Implicații, și un
transfer de valori morale, etice și estetice.
După cum se știe, omul In general este alcătuit din
infinite fațete, din calități moștenite, dar și formate în pro-
cesul educației. In contactul cu munca sau colectivitatea în
care trăiește ; nimeni nu poate contesta Insă că el, ființa
superioară, stăpînul tuturor lucrurilor, are șl o mulțime de
defecte. Nobilă rămîne lupta sa și a societății însăși ca
acestea din urmă să fie corijate, estompate, suprimate.
Mînuitori ai unei limbi de o frumusețe și o bogăție
rară, moștenitori ai unei tradiții glorioase zidite adesea cu
mari jertfe, dar și cu o conștiință exemplară, de .suflete
din sufletul neamului", noi, prozatorii români contemporani,
simțim pe deplin responsabilitatea pe care o avem de a în-
trupa în personajele cărților pe care le semnăm, în fiecare
pagină scrisă, omul viu al zilelor noastre, fie el muncitor,
lucrător al ogoarelor, intelectual, tînăr sau vîrstnic.
Căci nu este atît de importantă categoria socială
din care face parte acest personaj, cît mal ales viabilitatea
și complexitatea sa, puterea de a-l convinge pe cititor că
trăiește tn România socialistă a acestui sflrșit de secol și
de mileniu șl nu aiurea, că este participant, direct la faptele
mari ale neamului său, la bucuriile și necazurile acestuia,
la aspirațiile sale de pace, progres și bunăstare. Firește,
printre personajele cărților mele, unele sînt șl reprezen-
tante ale clasei muncitoare : comuniști care au luptat In Ile-
galitate împotriva dictaturii fasciste, a fascizării țării, au
sabotat mașina de război germană, au suferit șl, unii dintre
el, și-au dat chiar viața In temnițe și lagăre, reprezentanți
ai muncitorimii veniți tn ajutorul țărănimii în perioada
începutului de colectivizare a agriculturii, mineri surprinși
în greaua și nobila lor muncă din adîncurl, oțelari etc.
M-am străduit să înfățișez In fiecare din el, dincolo de
meseria pe care o aveau, valențele umane, puterea credinței
lor că tot ceea ce fac, fac în numele poporului șl pentru
popor, pentru acea lume mai dreaptă șl mai bună la care
au visat generații întregi de înaintași.
loa Maria ALMAJAN
Mediul muncitoresc, ca sursă de inspirație, m-a preocupat de la primele
mele scrieri. Oricum, lucrurile se văd altfel din mijlocul lor, și nu de la
distanță, contemplativ. Prin forța împrejurărilor, interesat lucid, dar și sen-
timental, aveam mai aproape această lume sănătoasă și efervescentă, tncît
nu mi-am pus problema să mi-o apropii, ea existind deja în mine.
O carte poate uitată, Arșița, roman apărut acum mai bine de două de-
cenii, a fost scrisă cu sufletul la gură, deși, pe de altă parte, pregătirea a fost
lentă, cu acumulări temeinice șl cu repetate modificări ale planului de lucru.
Cunoșteam viața lucrătorilor ceferiști de la linii, am trăit printre ei, cu ei,
am burat eu însumi traverse șl m-a zguduit din încheieturi vibratorul — o
inovație, pe atunci, la modă —, am mîncat în baraca-sală de mese a unui
șantier de refacție, dar, în același timp, am urmărit șl întortocheatele fire
administratlv-funcționărești de la secție, căuttnd să înțeleg cum se coordonează
activitatea șl cum se stabilește un proces tehnologic. Relațiile dintre oameni
Apoi reacțiile din anumite situații. Momentele de criză, contradicțiile interne,
pasiunile, ciocnirile de interese... Nu mă gîndesc acum la valoarea cărții. Nu
m-am gîndit nici atunci cînd am scris-o. Eram prea plin de fapte și de sen-
timente șl simțeam că prin acel roman îmi făceam datoria de martor și de
personaj implicat In timp.
Laurențiu CERNEȚ
ARGUMENTE PENTRU 0
LITERATURA MUNCITOREASCA
Dor de mama
Mama este de multă vreme o stea, numai de mine
știută, al cărei fir de lumină mă găsește și mă învăluie în
orele de neliniște sau de spaimă și raza el îmi dezvăluie
drumul potrivit spre a-mi depăși deruta. într-o asemenea zi
de cumpănă am scris, ca un strigăt de ajutor, 27 de pagini
cu amintiri legate de mama. Au rămas, luni de zile,
într-un sertar, fiind ele pentru mine doar un dialog cu ea,
venită la chemarea mea să-mi dea puterea necesară să trec
de greu. Recitindu-le, — din intîmplare — lectura mi-a
deschis o ușă dincolo de care se perindau alte și alte amin-
tiri. între ele Mama — astrul în jurul căruia se roteau,
sateliți, ceilalți unsprezece membri al familiei. O vreme
m-am lăsat dusă în larg de valurile amintirilor și deodată
gîndul: Anteu își reînnoia puterea ori de cîte ori atingea
pămîntul, copilăria mea nu-l oare solul fertil ce trebuie
atins spre a-mi alunga prea lunga despărțire de foaia de
hîrtie și de stilou ?
Am început să scriu Neștiutele noastre iubiri din dor
de mama șl de ai mei. Povestind întîmplările familiei, a-
veam sentimentul că sînt datoare să depun mărturie despre
viața muncitorilor reșițeni, întocmai așa cum a rămas ea
în amintirea adusă din copilăria marcată de anii de criză
din 1929—1931.
Crescută într-o casă din apropierea uzinei, vuietul ei
înfundat devenise un fundal sonor de care știam că existase
abia cînd nu-l auzeam. O dată cu liniștea nefirească, înceta
și vuietul sirenelor anunțlnd cele trei ore ale zilei: 6—14—22,
ce ordonau ritmul vieții celor mari din familie. Aceste mai
lungi sau mai scurte semnale sonore ale muncii dispărute,
viața familiei se schimba. Un fel de du-te-vino al fraților,
îngrijorarea tot mai vizibilă a mamei, o mîncare tot mai
sărăcăcioasă, toate aveau un singur nume : grevă.
Criza economică a început prin a îngreuna și mai mult
viața muncitorilor: concedieri masive sau schimburi tot
mai reduse pentru cei ce aveau un loc de muncă. Banca
Rcșlțana s-a grăbit să ia casa noastră șl ale altor familii
ce mai aveau datorii. Ne-am văzut siliți să ne mutăm în
Stavila Intr-o așa zisă casă (acoperișul, zidurile netencuite
și... golurile unde urma să se fixeze ferestrele și ușile).
în acei ani — o lungă noapte întunecată — singura lu-
mină pentru tristețea fetiței despărțită de casa copilăriei a
fost Mama.
Ajunși pe o plută prinsă In vitregia apelor. Mama a
menținut cirma și ne-a adus pe cel opt, rămași în viață
din cel unsprezece, la fel de uniți ca întotdeauna.
Și azi cînd ml-e dor de Mama, recitesc pagini din
Neștiutele noastre Iubiri șl odată cu amintirea ei nespus de
vie, viața unei familii de muncitori reșițeni îmi pare măr-
turia acelor ani. Copilăria și adolescența au rămas rădă-
cinile care mi-au dăruit seva creației.
Sofia ARCAN
ORIZONT
• se
SEMNIFICAȚIE
SIRENELE ORAȘULUI
1.	Zl DE LUCRU
Din mulțimea de coincidențe cîte ne
întretaie existența, de multe ori fără
să ne atragă atenția sau să le luăm
seama, am în vedere una legată de o
primăvară de demult și de începutul
în profesie al unui tînăr ziarist — tot
de demult. S-a Intîmplat ca In primă-
vara cu pricina tînărul să primească
de la ziar misiunea ca, observînd des-
fășurarea măreței sărbători de 1 Mal,
prima de după Eliberare, să puncteze
prin cîteva rîndurl numai — însă rîn-
durl de suflet șl de semnificație —
imagini concludente.
Odată intrat în tumult, tînărul a
început să trăiască intens clocotul pri-
măverii, pe drept cuvînt numită frec-
vent „nouă". Pînă șl lumina zilei, ze-
moasă și dulce, avea gust sărbătoresc,
pe potriva revărsării în valuri succesi-
ve de culori șl de cîntec. Se spulbera
în umbre tot mai puțin consistente tre-
cutul încă foarte apropiat, cînd și o
simplă garoafă pusă la butonieră la
întîi de Mai putea însemna o primej-
die numai pentru că avea culoarea cu-
rată și vie a roșului semnificativ. Prin
fața tînărulul se succedau astăzi re-
vărsări florale, lîngă fiecare petală
aflîndu-se o față luminoasă, doi ochi
larg deschiși, un obraz zîmbitor.
De cîte ore dura zborul 1 Cîte dece-
nii lăsa el în urmă și cît viitor aduna
în față ? Aceasta fiind doar clipa din
mijloc. în ea se oglindea o parte a u-
manității ajunsă pe punctul eliberator.
Fete în culori pastelate salutau cu
flori, tineri cu pasul ușor călcau în-
crezători înainte, mersul celor trecuți
cu vîrsta mal ținea pasul cu tinerețea ;
treceau solemn fanfare de întreprin-
dere cu alămurile lustruite — aur stră-
lucitor — și uniforme cu fireturi,
ca și coruri. Torentul multicolor se
zbuciuma voios prin fața tînărulul zia-
rist, cu uneltele de lucru pregătite în
față. Ca să nu piardă nimic din ceea
ce îl interesa, încă nu scrisese nimic
pe pagina carnetului profesional. Nu-1
ieșea din minte precizarea redactoru-
lui șef : „Dar să fie ceva deosebit și
semnificativ". Totul fiind deosebit —
amploarea Impresionantă a fluviului o-
menesc, deosebita lui vigoare și înflo-
rire, exuberanța ansamblului, dar și a
jntiiul Unu Mai liber
Dispersată după miting, o bună par-
te din tumultuoasa mulțime se cățără
în camioanele care așteptau pe stră-
duțe lăturalnice. împreună cu tata și
ortacii lui de la „Ferber" am urcat și
eu într-un camion hodorogit cu vopseaua
căzută și tabla ruginită. Era unul din
acelea care „făcuse" și el războiul. Pe
drumurile desfundate, înțesate de hîr-
toape, poticnindu-se întruna, roțile
sale săltau precum copitele unui ea)
nărăvaș, iar caroseria i se hurduca mai
rău decît o căruță dar, ce însemnăta-
te mai puteau avea toate aceste amă-
nunte? Muncitorii, In cămășile lor de
sărbătoare, albe, scrobite, stăteau in-
șiruiți pe bănci, unul în spatele ce-
luilalt și, cuprinși de o stare generală
de euforie, cîntau, glumeau, se vese-
leau. pe cînd, noi, copiii, ne Inghe-
suiam în colțurile din față ale obloa-
nelor să ținem drapelele. Era o mare
cinste să ți se acorde acest privilegiu.
Asupra celui care purta steagul se
abăteau din belșug mirosurile răcoroa-
se și plăcute ale ierburilor, se revărsa
lumina și umbra duzilor de pe margi-
nea șoselei și privirile îi erau fulge-
rate de ritmul trunchlurllor albe, din-
colo de care se întindea o vegetație
mustind -de sevă, iar în urechi i se
descărca neostoita zbatere a stindarde-
lor; unu] tricolor și celălalt purpuriu.
fiecărui ripd sau individ in parte, flu-
turarea drapelelor și a uralelor, solem-
nitatea în haină lejeră de bucurie fi-
rească. Semnificații ? Cîte vrei.
Doar era una dintre primăverile des-
chizătoare de porți către prezent și vi-
itor. iar conștiința mînultorului de con-
dei începător simțind toate acestea, era
preocupată pînă la obsesie de o expre-
sie cu adevărat demnă de misiunea
primită. Unde anume să se oprească și
ce anume să aleagă ? Ce s-ar fi cuve-
nit să selecteze din mult prea multul
care-1 solicita ? Au urmat ore de zbu-
cium, ciorne aruncate la coș, clipe de
entuziasm și altele de renunțări, de
descurajare, pînă ce. Intr-un sfîrșit, îl
ajunse și scadența din urmă. Iată-1 în
fața redacțorului-șef, prezentîndu-i
textul.
Căci lectura a decurs pe loc. Și nici
n-! durat mult. Impasibil, redactorul-
șef citi, potrivi cîteva semne pe ma-
nuscris, și apoi, fără vorbă, a notat In
colțul din stînga sus cîteva vorbe. Se
puteau vedea. „Da. Se culege cursiv",
tn practica jurnalistică există In pagi-
na de ziar un mic loc rezervat acestor
litere subțiri, cu floare frumos rotun-
jită, aducînd aminte de geografie ; cu
ele sînt tipărite articolele sau notele
de inimă și conștiință, de regulă sub
semnături cunoscute. Locul se numește,
de altfel, chiar așa : „Un cursiv". Deci,
spațiu atrăgător pentru lector. în pagl-
ni compactă a ziarului de a doua zl.
acplo unde era trecută în revistă ziua
precedentă, mica însemnare culeasă
subțirel și frumos s-a deschis ca o fe-
reastră și ca un sens sub titlul „Pum-
nul cel mare, pumnul cel mic“. Era
simpla descriere a unui tată ce-și purta
pe umeri băiețelul, ambii salutînd.
după tradiția întîiului mai muncitoresc,
cu pumnul ridicat. Stăteau unul lîngă
altul, tăria șl fragedul, cel mare și ce)
mic, trecutul și viitorul, amintirea și
visul... Multe înțelesuri puteau găsi
cititorii ziarului de demult și poate că
aceleași înțelesuri sînt vil și azi. așa
cum au fost ele șl atunci șl de mulți
ani de cînd Întîiul Mal este și sărbă-
toare și angajament.
Mircea ȘERBANESCU ’
Mai ales fîlfîirea și zbuciumarea
flamurilor ne impresiona. Steagurile
păreau și ele niște ființe vii ce își
cîntau cîntecul în bătaia vîntului. Iar
drapelele acelea care se desfășurau în
stînga și dreapta celor de pe bănci, ca
niște paveze suplimentare — punîn-
du-ți la încercare dîrzenia și puterea
brațelor — mai aveau datul să te fa-
că să te simți egalul bărbaților In că-
măși albe, să dovedești că nu ești un
intrus oarecare pornit — noi, copiii de
prin mahalalele unul mare oraș — pe
un drum complet necunoscut. întîi, la
orizont, apărură coamele vineții ale
munților, apoi ne strecurarăm pe văi-
le lor umbroase. Mergeam spre un iz-
vor, o fintînă, o lumină? Așa am ajuns
la Dunăre. Emoția întllnirii, atunci, cu
vastitatea fluviului a fost copleșitoare.
Mai profundă decît cele de peste ani.
cu apele Mediteranei sau ale Oceanu-
lui Atlantic.
Iar cele două stindarduri din mola-
teca pînză, de care cel din camion nu
s-au despărțit nici o clipă, eu, copilul
de odinioară, nu aveam de unde să
știu că, odată cu trece, a vremii, vor
ajunge două coperți strălucitoare care
vor aduna între ele întreagă devenire
a acestei națiuni.
Aurel Gheorghe ARDELEANU
Sirenele făceau parte din peisajul, atmosfera și zestrea afectivă a orașu-
lui. Mai întîi, cea de la Fabrica de lanțuri. Suna prima, la 5,30 ; speriati,
săreau din somnul lor dulce burghezii, se întorceau pe partea cealaltă. în
zorii tulburi, mai apoi, ieșeau, pe porțile caselor, muncitorii, pornind-o prin
mijlocul străzii. Mergeau tăcuți, umbre de antracit, pînă-1 înghițea gura
neagră a porților oarbe. La 6 se porneau, să sune, flămînde, în tonalități
diferite, sirenele șantierelor navale, ale fabricii de confecții „Ancora", ale
fabricii de ciment „Stînca" — el bine, abia acum orașul învia cu adevărat;
ieșeau chivuțele cu coșurile de flori sub braț, piața începea să freamete, tre-
ceau croitoresele de la „Ancora", cîrmacii de șlep cu șapca pe o ureche, hama-
lii, căruțașii, grăbeau către Docurl, să fie primii la încărcat ; băieții de pră-
vălie ridicau obloanele, măturau și stropeau trotuarul — pe Ia 8 soseau și
patronii ; funcționarii grăbeau să nu întîrzie. Sirenele de la ora 7 închei au
ritualul deșteptării și reîntoarcerii Ia muncă. De-acum viața avea un sens,
acela al muncii și al nădejdii în mai bine.
2.	ZI DE SĂRBĂTOARE
După zilele de frig, de zloată, de viață dusă In ploi interminabile, cînd
totul era îmbibat de apă, venea, sosea primăvara. Te trezeai, dimineața, în lu-
mina înaltă a soarelui, spre prînz trotuarele fumegau, în grădini, cireșii, vi-
șinii, corcodușii înfloreau, parcă toți deodată, în delirul acgla de alb și roz
și galben : miresele orașului se logodeau cu lumina — venea, sosea 1 Mai. în
anii de după Eliberare. Cînd oamenii acestui pămînt românesc gîndeau, sim-
țeau și împlineau o lume mai bună șl mai dreaptă, șl mal demnă. Și era
sărbătoare, și era 1 MAI MUNCITORESC I Puhoi de lume în oraș în haine
de sărbătoare, docherii în frac șl cu garoafă roșie la butonieră șl peste mijloo
înfășurațl cu brîie de mătase roșie, galbenă, albastră — după echipele și con-
freriile din care făceau parte. ...Steaguri, pancarde, flori — coloane, lozinci
scandate, veselie, lume exaltată de bucurie, de soarele primăverii... Tar mal
tîrziu — la Iarbă verde. In parcuri, în Baltă, peste Dunăre, în Brăila mea
natală. Sirenele, eliberate, sunînd în aerul înalt, toate sirenele orașului, sire-
, nele vapoarelor — sirenele, acest cîntec de dragoste al vremilor ce veneau.
I. D. TEODORESCU
Sărbătorind, în Mai...
Sărbătorind, de 1 Mat, ziua solidarității interna-
ționale a celor ce muncesc, se cuvine a ne gindi la
tradiția acestei sărbătoriri. Ea evidențiază pregnant
rădăcinile istorice adinei ale clasei muncitoare în so-
lul realităților naționale, statornicia arătată în ata-
șamentul față de idealul socialist, hotărlrea cu care a
acționat întru transformarea revoluționară a societății
românești Au trecut o sută de ani de la prima sărbă-
torire.' In cursul acestora, ea a fost transformată tn-
tr-un moment de puternică afirmare a spiritului re-
voluționar al clasei muncitoare, a marilor sale resur-
se de dăruire totală, a forței uniații muncitorești, a
rolului său tn asigurarea progresului economico-social
ți, mai cu seamă, fn prefacerea structurală a societă-
ții, în împlinirea celor mai scumpe visuri ale națiunii.
' Sărbătorind, acum, 1 Mai, se cuvine să spunem că
cea mai elocventă ilustrare a adevărurilor de mai sus
a reprezentat-o marea demonstrație patriotică, anti-
fascistă și antirăzboinică din acel 1 Mai 1939,
In organizarea și desfășurarea căreia tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, tovarășa ELENA CEAUȘESCU
au avut rolul determinant. Acea impresionantă bătă-
lie revoluționară a scos tn relief capacitatea polttico-
organtzatorică a partidului, larga adeziune pe care au
întrunit-o chemările sale, încrederea poporului fn
linia-i politică Manifestările de atunci, prin amploa-
rea și semnificația lor, rămfn înscrise -nu numai în
istoria națională, ci și în cea europeană, fn țară, așa
cum a consemnat presa vremii, s-a dovedit o dată mai
mult patriotismul fierbinte al muncitorimii noastre.
Pe plan internațional, manifestările au fost înțelese
ca o expresie a spiritului antifascist și antlrevlzlonlst
ce însuflețea întreg poporul român, a hotărârii sale
de a se împotrivi încercărilor de știrbire a suverani-
tății naționale.
Sărbătorind, acum, 1 Mai, se cuvine ca întreg
poporul român să dea dovadă de o puternică angajare
patriotică, revoluționară, pentru a transpune în via-
ță tezele, ideile și orientările de excepțională în-
semnătate principială șl practică ale tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU, înflăcăratul patriot care șl-a
contopit munca și viața cu eroica luptă a gloriosului
nostru partid comunist, dedieîndu-și întreaga putere
triumfului cauzei socialismului și comunismului, co-
laborării și păcii în lume.
Sărbătorind, deci, tn Mai, munca noastră, a
tuturor, să aducem fierbinte omagiu tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU, tovarășei ELENA CEAUȘESCU,
deschizătorii de drum tn primăvara comunistă.
F. BANESCU
• 9 •
ORIZONT
Poeții cîntă
patria, partidul
H CIT AL DE 1 MAI
E-nlotte o-nflorlrc și-o stenică
rodire,
Pe ph urile țării sporesc virtuți
și daruri,
Gridblle-și relevă miresme fine,
haruri
Iar toctele-și încep domneasca
rotunjire.
In Iun* mai mi-ești parcă, o Patrie,
mai dragă !
I rumețil (ale incă s-adaugă și-ai
meu vis
Pe Daăre, pc Olt, la Keșița înscris;
Destin muncitoresc dc-ntiiul Mai
sc leagă.
Colindul meu învață o nouă
geografie.
Drumeț neistovit ascult și-n ornic
veacul
llitmind și exultind măreț în poezie.
In luni mai azurul deasupra-i mai
superb.
Mirillt, peisajul sc dăruie întreg
Și pNtuiindenl. pașnic, erupe
liliacul.
Al. JEBELEANU
IMN MUNCII
Hriwele noastre,
manei și luptă,
dragNe pururi
neMiitatt*;
moși noștri
pe vrane
au minat,
au venit răii
și an frădat
și Ml
a font luai,,
dc (Hicsput.
șina! ■
stea* visată,
partid. I.
mmm
c libații,
munca nouă,
dăruia firească,
a omul nou
în palia nouă,
muneHorească...
Ion DAVIDEANU
DĂRUIRE
Nc «nște vrednicia în glastre
de eroi
Și MMurește vrerea in Era
de lumină,
Cînd știm că-n Mai de soare
in inima din noi
Cre* vaste idealuri din Epoca
senină.
Și glviil devenirii nc este astăzi roi
De flori pe-accleași ramuri din
verbul fericirii.
Cînd știm că-n Mai de cîntec,
In inima din noi.
Crem vaste Idealuri din
Epoca-mplinirii.
Iar pasul nostru bate mereu cadențe
noi
Strătoninind secunda cu gestul
bărbăției,
Cînd știm că-n Mai de pace, în
inima din țoi.
Crese vaste Idealuri din Epoca
frăției.
Leca CRIȘOVAN
miumoasA ȚARA...
Românii te slăviră și clntară.
Din pasta-ntinsă-n crccrul de
munte —
FruBi asă țară-n prag de primăvară,
Fruluiasă țară cil zăpezi pc frunte.
Credință ți-c și zarea înnoită
Strămoșii iți sînt fluviu dedesubt.
Frunsasă țară, — viață nesfîrșită,
Frumoasă țară — vis neîntrerupt
Genunchiul meu țl-I plec la
rugăminți
Și te ascult ca într-un jurămînt
Frumoasă țară, Vatră și părinți
Frumoasă țară — leagăn și cuvînt.
Petru Vasile TOMOIAGA
DE INTII MAI
Ani cincizeci arc astăzi țara
înfloriți în cîntec, cu temei.
Dunărea își cară povestind povara
Românla-și seric Epopeea ei ;
Oamenii visează vise îndrăznețe
Peste care Timpul curge solidar ;
Moșii din Hrisoave ne trimit povețe
Către viitorul comunist și clar ;
Zbor de șoim albastru c înalta zare,
Visul holdei îscă simfonii.
Să ne fie țara, lacrimă dc soare.
Pacea — încălzească țărmuri aurii ;
Să ne fie țara mîndră și senină,
Cerul s-o adaste pururi, peste timp,
ERA CEAUȘESCU. ERA DE
LUMINA,
România-n lume este-al Păcii nimb!
George COROBEA
E piumAvara
E primăvară românească,
imn sărbătoresc,
culori ale purității,
bucurii ale pămîntului și cerului
chemate la miracolul iubirii.
E primăvară românească,
prag înmiresmat
ce urcă-n arbori
și dă sunet frăgezimii,
și sens acestui timp.
E primăvară românească,
cîntec de pasăre, fără odibnă,
istorie a neamului
In faptă și pîine.
Desen de LUCIAN BURERIU.
E, primăvară românească,
coloană infinită,
cunună a păcii,
gînd al nemuririi neamului
românesc.
Emil ȘAIN
LUMINA DE MAI
Nc Intră-n priviri lumina de grîu,
Lumina vie și caldă dc țară.
Aparținem vetrei și acestor
întemeieri dc rîu
Clipelor dimineții de primăvară.
Drumul nostru este dc muncă
și destin.
Timpul ne este iubire și eternă
chemare,
Cuvîntul curge prin patrie, lin.
Ca un vis împlinii într-o floare.
La temelia vieții, la temelia cea
mare.
Rămine mereu veșnicia acestui
pămînt,
Lumina de Mai, lumină de
sărbătoare.
Lumină intrată-n supremul Cuvînt.
Miron TIC
COROLA-N nimb
DE-ARMINDENI ’39
Armindeni e-o aleasă sărbătoare.
In care imnul ne sărută
lumina densă-a unui neam de soare,
trecut prin vămi de sacră alăută.
In '39, an dc certă vrere.
El, Ceaușescu — al României
noastre,
corolei i-a pus nimbul de putere.
Elena Ceaușescu t-â dat astre.
Un prag de Mai inmugurește lumea
într-un sobor cc simplul drept și-l
cere
și poartă sărbătoarea stenic nume
in făurari trccindu-și a ci miere.
In România comunistei spițe,
dc tricolor Armindeni-ul se-ncarcă,
sunînd balada mindrei Miorițe
pc princiara națiunii arcă.
Steag purpuriu catargul luptei arc,
iluminat dinspre adîncuri pure,
Conducătoru-n suflet nc răsare
șl-i sintem vremii falnică pădure.
Ion SOCOL
CALIGRAFIE IN MAI
Petală din petală, dulce plai,
lumina ochilor îmbogățește
și mina ce prin gest firesc unește
sudoarea el și aurul, în Mai.
Ușoară, ramura sc-nveșniccște,
semințele in fructe nasc alte
armonii,
caligrafia pură a noii geometrii
pe fruntea țării reîntinerește.
Mai vast, mai limpede șl mai
profund
izvorul ctitorind o geografie.
Lumină-i deci. Și pasu-i mai rotund
cînd te reînvață, Maică Românie.
Octavian DOCLIN
NIMB SOLAR
Cinstim lamina muncii In fiecare
Mai
Urcind alese trepte spre rod bogat
și pur,
Cu bucuria vieții In necuprins alai
Dăm faptelor vigoare și visului
contur.
Un nimb solar răsfringe eterna
ctitorie
DICȚIONAR
LITERAR
A Epocii de aur către mileniul trei,
Avînt și cutezanță, victorii și
mîndric
Dau unității noastre neîntrerupt
temei
Spre zarea comunistă prefigurată
clar
Dc opera și fapta mereu biruitoare
A marelui Erou, rcverbcrînd plenar
Voința națiunii spre era viitoare.
Trăim în libertate și năzuim
spre pace
lluminînd destinul acestui demn
popor
Cit patria eternă efigii noi iși face
Prin Ctitorul de geniu și brav
Conducător.
Nicolae ROȘIANU
DE CINCI DECENII
Dc cinci decenii, cu mîndric,
Purtăm în inimi Intii Mai,
Cind un Erou, cu muncitorii,
Cerca dirz pace pe-acest plai ;
Dușman războiului și urii,
Pentru dreptate, libertate,
Chema poporul sub stea-; roșu.
Pentru o țară-n unitate.
Prin vremi, urcind treaptă cu
treaptă.
Spre comunistul țărm visat,
Azi făurim visul dc aur.
Conduși de-acclași demn Bărbat.
Prin El, e astăzi ferm partidul.
Nucleu vital, pentru popor ț
Aceleași imnuri cîntă țara.
Sub roșul steag șl tricolor.
Trimie STRAUT
Sofia Arcan
Pseudonimul literar al So.
fiei Ștefănescu. Prozatoare,
născută la 14 ianuarie 1917
în Moldova.Nouă (Caraș-Se-
verin). Membră a Uniunii
Scriitorilor din R.S. România
(Asociația din Timișoara) din
13 februarie 1976.
Debutează cu povestirea
Zi de plată în numărul 1 din
iunie 1935 al publicației timi-
șorene „Pruncea*. Debutul
editorial cu romanul lana
hoinara. București, Ed. Con-
temporană, 1943, remarcat,
printre alții, de Pompiliu
Constantinescu (1945) pentru
sinceritatea tonului, calitate
„esențial feminină, de docu-
ment uman.* După trei dece-
nii dedicate reportajului, re.
vine la activitatea romanes-
că, publicînd Neștiutele noas.
tre iubiri, Ed. Facla. 1975.
Sînt derulate aici, cu o „bu-
nă memorie a timpului tre-
cut șl cu intuiția unor tipuri
reprezentative* (Alexiu, 1975),
evenimente din Reșița anilor
interbelici. Interferarea pla-
nurilor (prezent — trecut;
individ — colectivitate etc.)
contribuie la „recuperarea
cadrului social-istoric* și asi-
gură „modalitatea modernă a
construcției* (Nistor. 1975).
Următoarea carte (Singură In
bătaia lunii, Ed. Facla. 1977)
continuă datele romanului de
familie, revcndiclndu-se din
specia ..romanului etnografic*
și clrcumscriind nu numai
un loc anume, ci și ,,un grup
închis*, o umanitate („pădura-
tecă*. Ungureanu. 1977). Ob-
servarea realistă a mediului
social (muncitorimea reșițea-
nă) se interferează cu filonul
fabulosului folcloric ori in-
fantil. 6 dată cu romanul
Vara suferințelor, Ed. Facla,
1980 teritoriul scriiturii spon-
tane, dirijate de mecanismul
rememorării, este abandonat
în favoarea unor construcții
elaborate, vegheate de con-
știința artistică. Din seria
„cărților despre scrierea unei
cărți*, roman și jurnal (Bâr-
na, 1981), Vara suferințelor
„atacă frontal* • condiția fe-
meii.scriitor, precum și
„probleme ale actualității,*
derivînd din responsabilitatea
individului față dc familie,
societate etc. (Nistor, 19C1).
încă mai acut ni se relevă
destinul artistului care își
„caută identitatea în artă și
în plan social" (familial) în
romanul Joc întrerupt, Ed.
Facla. 1986 fHolban. 1986) „O
anumită ambiguitate cultiva-
tă programatic* (Tașcu, 1987)
și generată de jocul măștilor
(figuri ale universului fictiv
dar și ipostaze ale protago.
nistului) constituie, in fap^
„prilej de incursiune* ia
existența creatorului (Odan-
giu, 1986) și de „închegare c
unei structuri romanești m<>
derne și plurivalente* (IndrU
eș, 1986).
REFERINȚE CRITICE
Mihai Chirnoagă, lana hoi-
nara, „Viața*, 30 noiembrie
1943; Ion I. Mioc, lana hoi-
nara, „Transilvania noastră-,
4 decembrie 1943; Dinu Mo-
roianu, lana hoinara,	„Ra-
pid", 23 februarie 1944; Pom-
piliu Constantinescu.	lana
hoinara, „Vremea*. 5 decem-
brie 1945 ; Virgil Nistor, Ne-
știutele noastre iubiri, „Stea.
ua“, 11/1975; Lucian AlexitL
Neștiutele......Orizont", 46/
1975; N. Barbu Neștiutele,
„Cronica-, 45/1975; Val. Co»-
durache. Neștiutele.. „Con-
vorbiri literare*, 1/1976; Ale-
xandru Ruja. Solia Arcan,
prozatoarea unui univers spe-
cific, „Orizont", 19/1976 ; O-
limpia Berea, Sofia Arcan,
„Orizont", 4/1977; C. Ungu-
rcanu. Singură în bătaia Io-
nii. „Orizont*. 45/1977; Virgil
Nistor, Singură.. „ „Steaua*,
1/1978; Nicolae Țirioi, Sofîâ
Arcan, „Orizont*. 21/1978]
Aurel Lcon. Singură..-
„Cronica*, 26/1978; Brîndușa
Armanca, Vara suferințelor,
„Orizont", 48/1980 ; Virgil
Nistor, Vara.... „Steaua*,
2/1981 ; Nicolae Bârna, Vara
..., „România literară". 18/
1981; Marian Odangiu, Voca-
ția confesiunii, „Tribuna*.
27/1981; Marian Odangiu,
Personajul interior sau dra-
mul către realitate, „Orizont",
5/1982; Marian Odangiu, Tes-
tul tradiției și al modernită-
ții, „Orizont". 46/1985; Vad
Condurache, Joc întrerup^
„Convorbiri literare", 11/19861
Marian Odangiu. Scenarîal
unei vieți imaginate, „Ori-
zont“, 35/1986; Adrian Dinu
Rachieru, O fată scrîe un ro-
man, „Orizont", 48/1986; Ale-
xandra Indreș, Figuri ale
maternității, „Orizont", 48/
1986; Nicolae Țirioi, Persona-
je și măști, „Orizont". 48/
1986: Valentin Tașcu. Joc în-
trerupt. ..Steaua", 5/1987;
loan Holban, Tatuajul lăun-
tric, „Cronica". 7/1987; Cor-
nelia Ștefănescu. Măști pen-
tru personaje. ..România lite-
rară", 19/1987; Alexandru
Ruja. Romanul familiei, „Lu-
ceafărul". 30/1988. etc.
Olimpia BERCA
GÎND PENTRU EMINESCU
Iubirea ta spre drumul veșniciei
E-albastru crez, c ochiul poeziei.
Grădină dc speranțe sufletul îmi înflorește
Cînd pasul lingă mine poposește.
Sub gestul viu al mingîicrli talc,
Vibrează cîntul apei in frunzele de-argint;
Pe-alei saicîmli-aprind petale de lumini
Iar orele par clopote dc bat din rădăcini.
In limpezimi de val corabia anilor trece.
In adierea serii de un bucium mi-amintesc.
Rămii, veghind, pc umeri, zborul,
Cu luna care lin își deapănă fiorul...
Camelia CRIȘAN
ORIZONT
• io e
1 MAI -
ÎNSEMNUL IZBÎNZII PRIMĂVERII
IOAN NĂDEJDE
CONSTANTIN MILLE
TUDOR ARGHEZI
MIHAIL SADOVEANU |
„Natura învie sau, mai bine, a în-
viat Pretutindeni, viata răzbește neîn-
vinsă, nevoind să știe de piedici și
umtnări. La cîmp, în pădure, tn oraș,
e verdeață, e creștere șl făgăduință de
spor.
învie și muncitorimea, impingînd-o
și pe dînsa un dor nebun de libertate,
de trai mai bun, de dezrobire din lan-
țurile făurite de tirani, și vom fi în-
cîntați și mulțumiți ca și în fața mă-
reței priveliști a naturei înviate, înti-
nerite. Să nu uităm, la această zl mare,
de femeile, surorile, fiicele noastre ! Să
nu ne închipuim că fără ajutorul lor
vom putea dobori noianul de nedrep-
tăți Șl apăsări ce se cheamă societatea
burgheză. Fie ca trîmbita Iul 1 Mai să
aibă puterea a face și din ele nu nu-
mai ascultătoare supuse ale bărbaților
de cari atîrnă. dar luptătoare pentru
izbindirea unei cauze, care ne-a făcut
să ne jertfim totul pentru dînsa".
(Lumea nouă. 19 aprilie 1898)
C. DOBROGEANU-GIIEREA
,O, știu 1 Dacă n-am avut acum un
război european, aceasta nu se dato-
rește numai protestului și opunerii so-
cialismului internațional și proletaria-
tului conștient Pentru aceasta, nici
unul nici celălalt n-au încă destulă pu-
tere. Dar pentru orice om imparțial șl
cu judecata limpede e clar că protes-
tul socialismului și al lumei muncitoa-
re de pretutindeni, că lupta antirăzboi-
nică și antimilitaristă, lupta admirabi-
lă și tenace a soclal-democrațlei
austriace, cea dintîi Interesată pentru
pace, că lupta antirăzboinică, lupta
mare și eroică dusă de soclal-democra-
ția germană mînă în mînă cu cea
franceză, toate acestea au fost șl sînt
un factor important șl esențial tn păs-
trarea păcei lumii. Și e iarăși clar,
pentru orice om cu judecată dreaptă,
că aceea ce n-a putut face socialis-
mul astăzi, o va face mîine.
Cînd forțele socialismului internațio-
nal, cînd puterile proletariatului mon-
dial vor mai crește, și doar ele cresc
zilnic, atunci războiul, cel puțin din-
tre statele civilizate, se va preface în-
tr-un vis urît și monstruos al trecu-
tului.
Ceea ce n-au putut face zeii, vom
face noi, oamenii. Și iată de ce noi
acuma, in ziua de sărbătoare a rnuncel,
în ziua de 1 Mal, cu legitimă și înaltă
mindrie putem striga :
Zeii au murit — trăiască Socia-
lismul l*.
(România muncitoare, 21 aprilie 1913)
SOFIA NĂDEJDE
„Cea mai bună, cea mai frumoasă și
cea mai puternică dovadă că proletarii
se mișcă, e ziua serbării de întîi Mal;
o zi pe care o serbează proletarii din
toată lumea, o zi in care milioane de
oameni au același gînd, dezrobirea eco-
nomică și politică. Proletarii din lu-
mea nouă și proletarii din tumea ve-
che, toți, in aceeași zi. poate în același
ceas, vor striga : Trăiască democrația
socială I Aceleași simțiri, aceleași do-
rinți vor Însufleți pe toți muncitorii
pămintului, unde este măcar o scîntele
de social-democrație".
(Manca, 1 Mai 1892).
„Copii, haideți și voi, veseli și fără
griji. întlpărească-se pe vecinicie în
mintea voastră, măreția acestei serbări.
Mai fericiți ca noi, poate veți gusta
din roadele rnuncel voastre. Un nou
soare se anunță cu razele sale ; cine
știe dacă noi vom avea parte de a-i
vedea mal mult ca aurora ?
Din somn scoală, draga mea. Pe ce-
rul senin soarele se ridică... In pom
ciripește pasărea șl liniște dulce e în
natură. Puneți floarea roșie în păr, la
piept sîngereze-țl focoasa culoare a
rozei ; îmbracă-ți hainele de sărbătoa-
re și vino să prăznuim pe î-iu Mal I".
(Munca. 1 Mat 1892).
IOAN TOLAN — „Lupta clasei muncitoare".
GALA GALACTION
„Tîrziu-tîrzlu, cînd au sporit drumu-
rile vieții, chipurile oamenilor și chi-
purile durerii, peste nevinovatul șl co-
pilărescul întîi Mai s-au așternut cu-
noștința, cugetarea și constatarea ama-
relor nedreptăți din lumea aceasta...
Ziua cea mal frumoasă a anului era
să fie ziua aspirațiilor justițiare...
Acum un sfert de veac, am văzut
această zl in entuziastă și profetică
desfășurare... Locul unde festlvanțfl
de întîi Mai trăiau orele lor de frater-
nizare, azi este acoperit de un cartier
nou creat Dar amintirea zilei de a-
tunci însemnează azi temelia pe care
se ridică cetatea birulnții I Scriam
atunci : «E întîi Mai — sărbătoarea
muncii șl a proletariatului unit din
lumea întreagă. Ziua se vestește nou-
roasă și umedă. O ploaie fină, aci re-
ținută, aci jucăușă tn văzduhul cenușiu
și rece, învăluie toată dimineața aces-
tei zile... Cu toate acestea, pe Șoseaua
Jianu, spre cunoscutul Bordeiul-Vechl,
pelerinajul e nesfîrșlt Cel optimiști își
spun și spun ;1 altora : — E semn bun,
e semn de fericire și propășire... Ci-
neva de lîngă mine se exprimă cu Im-
presionantă încredere: în toată aceas-
tă mulțime, pe care o stropește ploaia,
pare că văd o comoară de semințe, în-
gropată spre rodire. Din fiecare bob.
atins de ploaie, vor răsări, la anul, zeci
șl sute de alte boabe...»
Cuvîntul acesta a fost miraculos, din
an tn an. Azi. întîi Mal este ziua de
universală întîlnire a tuturor nădejdilor
tn mai multă omenie șl In mal multă
dreptate a vieții omenești. O credem,
o dorim, o așteptăm azi inai mult de-
cît orlcînd...“.
(Jurnalul de diaUaraț*. 3 mai 194»
„Te-ai deșteptat să-ți spun o po-
veste 1...
Se făcea că o dată pe an venea în
poarta grădinii din Mărțișor o fată
neasemuit de frumoasă.
Toate fetele din Mărțișor sînt fru-
moase, dar asta întrece in frumusețe
toate fetele din București. încercasem
mereu să-i fac Icoana și mi-a părut
întotdeauna rău că nu eram zugrav.
N-aveam pensulele ce se cuvin, nici
niște asemenea vopsele, amintiri de
aur pentru pletele-1 mari învolburate
pe umeri pînă peste sînli ca două tur-
turele, miezuri de cicoare pentru ochii
albaștri ca văzduhul ; rîntașe de tran-
dafiri pentru buze — toate topite cu
rouă în scoici. Neavlnd nici hîrtie
mare, mă gîndeam că picăturile astea,
lacrimile scumpe ale stelelor, de le-ași
ti avut, peste noapte, să-l fac un chip
pe păretele alb al casei noastre, ivită
tot dintr-un basm ...
— Sînt ziua de Intli Mal, ml-a spus.
Tu zl-mi cum vrei, ml-a spus fata.
Cătălina, Miorița, Fecioara din vis.
Oricum sînt tot aceeași, sînt ziua de
întîi Mal.
Și cu alai de gingănii o însoțeau
roindu-1 împrejur hore de fluturi albi,
mii și mii de fluturi fără glas șl miile
de gingănii licăritoare ca-n oglinzi,
clntărețe, sumedenii, care, grămădite
în pomii livezii, înfloreau toată grădi-
na Și de dincolo de această feciorel-
nică zăpadă veneau valurile de mires-
me, ale tuturor parfumelor din lume
șl lunci, așternute cu velințe, covoare
șl scoarțe cu mirodenii.
Dar fata nu venea singură niciodată,
ci de mînă cu talcă-su, faurul lucruri-
lor de fier. Zl-i și Iul, mal spunea
fata, cum vrei și cum crezi mal potri-
vit. El e Omul Muncii, că a născocit,
pe cînd eu li cîntam, fierbintea oslrdie
și osteneală de a face miracole cu bra-
țele, cu mintea, cu inima, răbdarea și
însuflețirea. Clădește cu strădanie cu-
getată. surpă timpurile vechi și face
alte timpuri, suflă peste cele în agonie
și învtază jarul tinereții, dragostea de
oameni șl voia bună, face liniști, face
belșuguri, bucurii șl pace.
L-al auzit ? Basmul meu, fiule,
e-adevărat. îl trăiești și tu înainte, pînă
departe — că basmul e încă la început
Somnul ți-a fost adine. Te-al deștep-
tat
E ziua Fecioarei, e ziua Muncii, e
Sărbătoarea el, o Sărbătoarea ta,
Omule, biruitorule, tncepătorule, fra-
tele meu".
(Setatei 1 Mal 1964;
„A venit un timp cînd profeții noi
au arătat că dreptatea sărmanului
poate fi dobindită chiar în această
scurtă viață și pe acest pămînt; că su-
ferințele ae pînă acum ale obiduiților
au fost cu atît mai cumplite cu cît au
fost mai injuste ; că lumea nouă ce va
să vie are a se întemeia pe dreptatea
obștească nu pe silnicia celor puțini |
că pricinile discordiilor dintre frați
care trăiesc sub același soare trebulo.w
izgonite In mormîntul trecutului ; că
blîndețea șl omen'a urmează să fie le-:
gea nouă pentru toți fii omului
Se întîmplă că faptele mari ce se pe-
trec în aceste zile cum n-au mai fost
încă în Istoria omenirii, că faptele
acestea mari ilustrează vechiul simbol.
Fiara e doborîtă ; soarele democrației
învie, bucurînd lumea după atîta întu-
neric și după atîtea crude suferlnți.
1 Mal, ziua libertății muncitorilor
cu brațul și cu mintea, ziua plinii
pentru toți, a bucuriei de a trăi în
pace, se substituie vechiului vis mistic
ol omenirii triste de altădată".
(Victoria, 1 Mai 1945).'
„1 Mai a început mal tîrziu să fie
simbol al unei nădejdi de prefacere a
lumii vechi. A devenit o zl a revendi-
cărilor muncitorești organizate. Astăzi
e o zi de biruință a muncitorimii de
pretutindeni. E ziua de răscumpărare
șl a robului nostru de acum un veac;
care se tînguia cum se arată mal sus.
Față de trecut, această zi a primă-
verii și a democrației ar mal însemna
ceva. Ziua de 1 Mal nu e numai des-
fătare materială. Și nu poate cuprinde
tn ea nici ascuțișul răzbunărilor: bunii
și răii, cel care au huzurit ori au su-
ferit, conștiențl șl inconștienți au căzut
tn aceeași umbră indiferentă. Bucuria
acestei zile stă în realizările prezentu-
lui și mal ales ale viitorului. îndeosebi
la noi: căci la noi mal ales mizeriile
și veninul trecutului au devastat mal
cumplit decît aiurea. Biruința și pacea
trebuie să se desăvîrșească întru cele
spirituale. Căci, ca și acum un veac, și
astăzi, săraca noastră țară sufere în-
deosebi de incultură. Numai spiritul
șl cultura vor aduce și acea eliberare
de instincte primare, prejudecăți șl
netoleranță, care stau asupra lumii
noastre, subt splendoarea anotimpului".
(Contemporanul. 26 aprilie 1947)
VICTOR EFTIMIU
„Din freamătul de voie bună care se
revarsă pe străzi, încă din primele
ceasuri ale dimineții de Întîi Mal, un
dntec vechi șl mereu tînăr se înfiripă
cu o putere năvalnică din mii și mii
de glasuri. Melodia aceasta avîntată
aparține neuitatului rapsod Ciprian Po-
rumbescu. De zeci și zeci de ani, cîn-
tecul acesta a însuflețit muncitorii din
țara noastră, exprimînd în trecut nă-
dejdi, astăzi bucuria viselor împlinite,
în acest tumult de viață liberă, care
cuprinde întreaga fire, peste care, așa
cum spune cîntecul, „Cerul limpede
zîirbește" și „Iarba, frunza, floarea
crește / Pe pămlntu-ntinerit", gîndul
nostru se îndreaptă șl spre cei care au
cîntat în trecut ziua de întîi Mal".
(Scintela. 1 Mai 1964)
PERPESSICIUS
„îmi place să mă închipulesc de
1 Mai, tn tirgul nostru de baștină, în
schela de Dunăre a Brăilei, pe unde
șl-au purtat anii de juneță și visele și
Petică șl Cema, trecuți amîndoi de
mult în Împărăția drepților, și unde
salahorii din port, căci el alcătuiesc
majoritatea, rîvneau de ani și ani o zl
liberă, numai a lor, în cinstea trudei
de fiecare clipă.
în portul liniștit, de-a lungul cheiu-
lui de piatră, tn docuri sau s'aționiad
• 11 •
ORIZONT
la răspîntii de vaduri, grupuri de mun-
citori se preumblă, stau de vorbă sau
ascultă pe cel ai lor. Pe sus, din dealul
pe care a sădită grădina publică, se re-
varsă în valuri melodiile fanfarei mili-
tare, în curînd va însera, se vor aprin-
de facle de rășină, luminile electrice
vor izbucni, pe neașteptate, spontane
crizanteme într-un decor de teatru șl
de pe bordul unul șlep improvizat în
pirotehnie, artificiile savant gîndite vor
Înscrie noi constelații de opal și car-
min, în cerul de safir al nopții. Căci
cu acest 1 Mai, al anului acestuia, in-
trăm, cu adevărat, într-o nouă
sodic .
(Victoria, 1 Mai 1945)
ION PAS
,Crede-mă pe cuvînt. Primăvara
este acolo. Și-a pus o cocardă roșie în
piept, și pe pieptul tuturor a-nflorit o
cocardă — șl cîntă Primăvara, cu ei,
imnuri de luptă și imnuri de înfrățire.
Oamenii aceștia visează altă lume.
S oamenii aceștia au luptat pentru în-
ptuirea ei. Vor lupta și mîine, gata
să se jertfească oriunde și oricînd.
închide ochii I Uite-i ! Baricade. Un
steag desfășurat. Un strigăt: Mal multă
dreptate i Altul : Mai multă fericire !
Al treilea: Mai multă omenie !
Dar de ce se trage asupra lor ?
Cocarda roșie...
A înflorit cocarda roșie în pieptul
tuturor. Nu, nu este o cocardă însîn-
geratâ. In pieptul tuturor a pătruns
cîte un glonț, și-n locul prin care a
Intrat plumbul, a Înflorit cocarda.
Oh, de ce se trage asupra lor ?
A, nu, deschide ochii. Astăzi e săr-
bătoare. Hal tn mijlocul muncitorilor
că-i și Primăvara, acolo, printre ei".
(Socialismul, 1 Mai 1929)
G. CĂLINESCU
„In ziua de 1 Mai vor manifesta
sărbătorește, pe toate continentele, sute
dc milioane de oameni ai muncii, fără
deosebire de neam șl culoare, glorifi-
cînd dreptul la muncă constructivă In
folosul celor ce muncesc și strigînd
oroarea de războiul imperialist, care ar
vrea să culce la pămint civilizațiile nu-
mai pentru a aduce profit fabricanților
de arme. Sub fîlfîirea drapelului roșu
vor defila lucrători de metalurgie care
răstoarnă cu ajutorul scripetelor reci-
piente de fier topit șl clocotit; zulușii
care se tîrăsc pe pîntece în minele
Înăbușitoare dc aur de lîngă Johannes-
burg sau tn cele de diamant; mecani-
cul din pieptul vaporului care, dogorit
de fusul Infierbîntat al elicei, nu cu-
noaște răcoarea și albăstreala talajuri-
lor ; negrii de abanos culegtnd bumba-
cul alb ; lucrătorii din gropile de pu-
cioasă dc la Agrigent care nu pot mi-
rosi din pricina sulfului floarea por-
tocalilor sicilieni ; brazilianul care, sub
maiestatea copacilor, dă cep cu bur-
ghiul sevei de cauciuc ; argăsltorul tră-
gînd pe nas duhorile pieilor tăbăcite ;
docherul englez Încovoiat sub baloturi
Ihtr-o pădure de macarale : javanezul
care răsucește între degete frunza îm-
bălsămată de ceai; muncitorul din
uzinele americane din care avioanele
Ies ca fluturii cu cap de mort ; mala-
lezul stînd cu tălpile în mlaștină spre
a semăna orezul; liftierii, tmpiegații
de birouri șl magazine din Chicago
care nu văd niciodată apropiatul lac
Michigan ; pescarii în cămăși de piele
șl botfori din apele de nord care cu-
răță și sărează, clătinati de furtună,
grămada peștilor tncă plesnind din
cozi pe fundul bărcii ; sondorul care
scoate din pămînt gheizere negre de
țiței ; muncitori de tot felul, toți cel
care au un patron și vor să scape de
asuprirea lui. (...).
Pe fețele lor bronzate, pe brațele lor
vinjoase, în pașii lor hotăriți și plini
de mîndrie, in alternarea femeilor cu
bărbații, tineri și vîrstnlci, în robuste-
țea trupurilor băieților și fetelor din
unități de sport, în amestecarea țăra-
nilor în porturile lor cu muncitorii din
fabrici, cu școlarii, profesorii, doctorii,
Inginerii, scriitorii — citim izbînzile
noii concepții despre viață ; munca
fără robie, bunăstarea, voioșia, dorința
de frumusețe șl pace, setea celor care
au stat în întuneric de lumina solară
• culturii".
(Centemperanul, 2 mai 1952)
TUDOR TEODORESCU
BRANIȘTE
„1 Mai a fost — și va rămîne —
sărbătoarea muncii.
Munca însă a fost în lungul veacu-
rilor nedreptățită, oprimată, astfel că
ziua de 1 Mai a dobîndit, pe lîngă
semnificația ei socială, și una politică :
1 Mai a fost și va rămîne ziua muncii,
dreptății și libertății.
Pe fila de calendar a lui 1 Mai, s-ar
cuveni să fie înscrise aceste două mari
principii : dreptul la muncă și dreptul
la libertate.
Libertatea e un principiu minunat.
Dar dacă omul nu are putința de-a
munci, dacă munca lui nu-i este retri-
buită astfel îneît să-i asigure o viață
bună și independentă, el nu se poate
sluji de libertate, oricît ar fi ea pro-
clamată de texte de legi.
Din pricina aceasta, regimul falsului
liberalism — al liberalismului pe hîr-
tie, fără conținut, fără dreptul fiecă-
ruia de-a munci, de-a se cultiva — s-a
prăbușit (...)
Vechea, eroica, măreața chemare la
luptă — .Proletari din toate țările,
uniți-vă 1" — poate că va deveni în
noua așezare a lumii pe care o nădăj-
duim cu toții: oameni liberi — oameni
din fabrici, din ateliere, din mine, din
birouri, din laboratoril, din biblioteci
— oameni din toată lumea, uniți-vă
sub semnul muncii și al libertății;
uniți-vă, pentru binele vostru, al copii-
lor voștri, al lumii întregi l“.
(Jurnalul de dimineață, 2 mai 1945)
ALEXANDRU PHILIPPIDE
.Ziua de 1 Mal, anul acesta, se ser-
bează în pragul victoriei finale contra
armatelor Ixxi Hitler. Fiecare zl aduce
încă o victorie și cu această victorie
omenirea face încă un pas spre lumină
și progres. Negurile trecutului se des-
tramă tot mai mult tn fanfara de lu-
mină a marelui răsărit de soare pe
care-1 simțim cu toții cum se ridică
de pe acum.
Față de felul cum era înțeleasă și
serbată tn trecut, ziua de 1 Mai, acu-
ma, înfățișează în România, un aspect
nou, cuprinzător și vast. Și asta din
pricină că termenul de muncitor a că-
pătat astăzi un conținut mult mal larg.
Sindicalizarea diferitelor categorii de
oameni care lucrează a Întrunit, sub
steagul aceleiași idei de solidaritate și
de egalitate a Intereselor, pe toți ce-
tățenii care muncesc, Indiferent de
unealta lor de muncă. In marea fami-
lie sindicală se găsesc, astăzi, liber ve-
niți, și mecanicul și profesorul șl func-
ționarul de stat șl cel din întreprinderi
particulare și micul negustor și micul
meseriaș, toate felurile de muncitori,
toți cei ce simt nevoia de a se uni
pentru a-și apăra și pune în. valoare
drepturile pe care le dă munca pro-
ductivă și cinstită.
La aceștia, pentru sărbătorirea pri-
mului 1 Mal liber, se alătură marea
muncitorime agricolă pe care reforma
agrară o așează în drepturile ei stră-
vechi ".
(Victoria. 1 Mai 1945)
ZAHARIA STANCU
.Noi sărbătorim al zecelea 1 Mai li-
ber, sub semnul luptei pentru pace, al
luptei pentru securitatea colectivă și,
pe plan Intern, sub semnul bătăliei —
la care, condus de partidul clasei mun-
citoare. participă întregul popor —
pentru sporirea producției și pentru
îmbunătățirea vieții oamenilor muncii.
Mîndru de victoriile importante pe
care le-a dobîndit pînă acum, poporul
nostru merge cu hotărîre înainte pe
drumul construirii socialismului. Iarna
cea grea și lungă — a ținut secole —
a trecut. Primăvara a venit. Ii cunoaș-
tem și-i vom cunoaște și mai bine în-
treaga. bogata și minunata el înflorire".
(Gazeta literară, 29 aprilie 1954)
ION POPESCU-PUȚURI
.Demonstrația antihitleristă și anti-
revizionistă de la 1 Mai 1939, al cărei
organizator direct a fost Partidul Co-
munist Român, a arătat I ică o dată
că deși puterea politică se afle încă In
mîinile burgheziei, adevărata forțâ po-
litică ce exprima voința și interesele
fundamentale ale poporului român era
P.C.R., rol ce se va cristaliza și mai mult
în anii grei al războiului și va ieși la
lumina zilei o dată cu victoria Insurec-
ției Naționale din August 1944. Demon-
strația din 1939 — în organizarea și con-
ducerea căreia tînărul militant comunist
Nicolae Ceaușescu a acționat dinamic,
în direcția unirii eforturilor pe plan
național pentru salvgardarea indepen-
denței naționale — a avut șl o semni-
ficație internațională, care merită să
fie subliniată : organizată în ziua de
1 Mal, ziua tradițională a afirmării so-
lidarității proletare internaționale, de
apărare a păcii între popoare, de-
monstrația antihitleristă de la Bucu-
rești din 1 Mai 1939 exprima clarvi-
ziunea, patriotismul și forța clasei
muncitoare de a lupta pentru intere-
sele sale șl ale poporului în general".
(Anale de istorie, nr. 2/1974)
VIRGIL TEODORESCU
.1 Mai este, prin tradiție, sărbătoa-
rea muncii dar și a unității muncito-
rești. Unire, muncitori, unire ; cu acest
refren pe buze manifestau muncitorii
români în anii grei ai asupririi și ex-
ploatării, cu gindui la vremurile lumi-
noase ce aveau să vină. Aceeași voință
ne-o afirmă răspicat șl astăzi, cînd uni-
rea și unitatea au căpătat semnificații
mai profunde și mai bogate. Unitatea
înseamnă, în primul rînd, hotărirea
noastră unică, mal trainică decît cel mal
durabil granit, de a edifica o patrie li-
beră și prosperă, socialistă și comunis-
tă, sub flamura Partidului Comunist
Român, în frunte cu secretarul său ge-
neral, tovarășul Nicolae Ceaușescu.
Unitatea de voință și acțiune, afirmată
nu doar în vorbe, ci în practica de ti
cu zi a celor patru decenii de libertate
pe care le sărbătorește țara anul s-
cesta, a devenit un mod de a fi al co-
muniștilor, o caracteristică a eticii re-
voluționare. Președintele țării noastre
a dovedit mereu și ne-a învățat să do-
vedim că există o dimensiune esențială
a unității noastre pe care trebuie să o
păzim ca pe lumina ochilor — unitatea
dintre vorbă și faptă".
(România liberă. 30 aprilie 1984)
GEORGE IVAȘCU
.După Eliberare, în preajma Zilei
Victoriei, am sărbătorit cu toții acel
neuitat Primul 1 Mai liber. Sub acest
semn, cu această supremă lozincă, ast-
fel intrînd In cronica țării, întreg po-
porul muncitor, de 1a orașe șî de la
sate, s-a înfrățit sub steagul roșu pro-
letar, internaționalist, și cel național,
al patriei.
Măreață zi, măreață sărbătoare I
Atunci — pentru tot ceea ce ea în-
truchipa ca prag de transformări ra-
dicale, In așteptarea iminente! încetări
a ultimelor lupte care puneau capăt
uriașului flagel al războiului.
Acum — pentru tot ceea ce, după
un sfert de veac, România, poporul ro-
mân au înscris ca revoluție, trăită și
definitiv omologată la scara istoriei
umane".
(Contemporanul. 1 Mai 1970)
MIRON RADU
PARASCHIVESCU
«Nu poate fi pentru noi toți bucurie
mai înaltă și mai nobilă mulțămire
decît cuvîntul rostit în zilele acestui
început al primăverii de către secreta-
rul general al Partidului Comunist Ro-
mân, mereu tînărul și inimosul nostru
tovarăș și frate, Nicolae Ceaușescu, ccl
care a restituit conștiințelor și inimii
întregii suflări a nației sensul major
șl profund a ceea ce leninismul a adus
pe glob, împlinind tn faptă cuvintele
marilor săi magiștri, Marx și Engels ;
primăvara lumii, anotimpul dezghețu-
lui și al înfloririi încrederii In oameni,
azi cînd trei dintre aceștia au pogorît
din marele lor periplu în jurul văzdu-
hurilor siderale.
Veșnic plecată, mereu așteptată, tn
bine revenită nl-i primăvara dulce ..“
(Luceafărul, 25 aprilie 1970)
EUGEN BARBU
.Am întotdeauna același sentiment
ia data acestei alunecări a anotimpuri-
lor : 1 Mal, cînd privesc mandarina de
pînză care înfățișează globul pămîn-
tesc peste care brațul unei lozinci a-
mintește tuturor : «Proletari din toate
țările, uniți-vă I».
Bătrîna lozincă înfiptă peste trupul
continentelor și al oceanelor rămîne
mereu actuală. Sînt locuri pe globul
nostru ce se învîrtesc neostenit în spa-
țiu, unde încă această zi totdeauna În-
sorită se sărbătorește altfel decît la
noi, știu închisori reci, întunecoase,
unde răsăritul soarelui, pe care de fapt
unii dintre deținuți nu-1 pot vedea,
este așteptat cu înfrigurare, cunosc dn-
tece spuse în șoapte, cu mereu tînără
speranță în suflet, în ceasurile acestea
cînd, pe străzile orașelor noastre, o
mulțime veselă străbate imensele bule-
varde și piețe, manifestîndu-și bucuria
de a trăi ceasurile solemne ale lui
1 Mai".
(Gazeta literară, 9 mai 1957)
ION HOREA
.La jumătatea drumului dintre Echi-
nox și Solstițiu, cu o zecime de arc
zăbovind în primăvară, soarele trece
în Florar, fără melancolie șl fără exu-
beranță, la chemarea privighetorilor.
Rlnduri de oameni îl vor însoți, pînă
la capătul lumii, cu Taurul scris în
semne străvechi, de Gemeni adus în
constelații. Minunea seminței șl prin-
derea ei de pămînt se arată acum în
împreunarea de pulbere șl lumină, ploi
spală vitraliile acestui templu nemăr-
ginit, cuprins de patima iubirii. Fir ne-
văzut caută fir nevăzut, să coboare
îmbrățișate spre inima florii. Din ur-
dinișuri cerești zburătoare minuscule —
ademeniri la cuiburi și în mîlul bălți-
lor, tumultul vieții nu cunoaște măsu-
ră în privegherea legilor ei sfinte. In-
trăm In Mai însoțiți de unelte, ieșim
In zarea lui din ograda nehotărîtuluî
April, ajungem In Mal la răsăritul soa-
relui, la întîia Iul arătare în margine
de suflet șl de țară (...).
Așa ne apropiem de 1 Mal, așa in-
trăm in spațiul acestei zile și al lunii
ce se urmează, cu istoria țării, cu Iu-
birea ei, cu lauda zilelor de măreție
cinstită și meritată a lumii muncitoa-
re, peste umerii căreia se vede foarte
departe, cum numai peste coamele
munților se poate vedea".
(România literară, 28 aprilie 1977)
GHEORGHE TOMOZEI
.Și ne e dat acum, cînd griul și-a
mijit flacăra de sub brazda ogoarelor,
să punem sub semnul unor eterne ger-
minații sărbătorirea noului Unu Mai
muncitoresc care ne găsește angrenați
Intr-o aprigă bătălie cu exigențele au-
todepășlrii în visul nostru de a ne
făuri pacea șl prosperitatea — insepa-
rabile — învățînd din succese, dar și
din înfrîngeri, privindu-ne cu sănă-
toasă și lucidă modestie capacitățile
noastre constructive. Făloși de felul
nostru, noi, românii, am înlocuit cu-
vintele capabile să ne povestească așa
cum sîntem cu faptele, cu munca. Da,
munca tenace a fost și a rămas fala
noastră.
De altfel, coborîtorii — ori mai de-
grabă zburătorii — în miturile româ-
nilor își dau repede seama că mitolo-
gia noastră se întemeiază pe semnifi-
cațiile apropiate de jertfă ale creativi-
tății. Românul nu se odihnește nici
măcar în legendele ce-1 nemuresc, de-
senîndu-i umbra cu conture fluide și
cu muzicale euritmii. El e păstor, ori
zidar, ori plugar și viața, dar și clipa
ultima a ei și-o trece muncind.
Era, astfel, firesc ca românii să îm-
brățișeze între cei dinții în lume ideea
unei întîlniri sub un steag unic, al
muncii șl al speranței, al tuturor bra-
țelor deprinse cu truda. Unu Mai a
fost și a rămas pentru noi un însemn
al izbînzii primăverii, o semnificare a
credinței In viitorul meritat și In pre-
zentul trăit cu bărbăție și înaltă res-
ponsabilitate".
Grupaj realizat de
T. PINTEAN
ORIZONT
• 12 •
„VOTUL POPORULUI”
O TRIBUNA ACTIVĂ DE LUPTA
A PROLETARIATULUI TIMIȘOREAN
La 24 ianuarie 1903, la '''I-
mișoara își făcea apariția pri-
mul număr al publicației in-
titulate «Votul poporului", or-
gan «pentru poporul muncitor
român"., «cu principii so-
cial-democrate" după cum se
afirma In subtitlul gazetei.
Editarea sa fusese hotărîtă de
către participanții la Confe-
rința organizației social-de-
mocrate zonale, ale cărei lu-
crări se desfășuraseră tn zilele
de 7—8 decembrie 1902, în
orașul de pe Sega. Cu acest
prilej cei 52 de delegați din
27 de localități bănățene au
Întocmit un proiect de rezo-
luție tn care se cerea, printre
altele, și redactarea unei noi
publicații socialiste.
începtnd cu primele nume-
re, gazeta a militat cu hotărî-
re pentru intensificarea proce-
sului de organizare a oameni-
lor muncii de la orașe șl
sate pe baza ideilor socialiste.
«Prin «Votul poporului» — se
sublinia tn numărul din 14 fe-
bruarie 1903 — să ne unim
sub un singur steag, steagul
sociat-democrației“.
Pornind de la convingerea
că lupta proletariatului are
sorți de Izbtndă numai fiind
Expoziție aniversară
(Urmare din pag. 4)
Un corolar legic al acestor
remarcabile realizări II consti-
tuie unitatea de monolit a
întregii națiuni tn jurul Parti-
dului Comunist Român, al se-
cretarului său general, tovară-
șul NICOLAE CEAUȘESCU,
expoziția surprinzlnd, In acest
sens, hotărîrea de nezdrunci-
nat a întregului popor de a
transpune In viață orientările
de excepțională însemnătate
teoretică șl practică cuprinse
tn Tezele din aprilie, tn ma-
gistrala Expunere a tovarășu-
lui NICOLAE CEAUȘESCU la
Evenimentele muzicii
•	Un repertoriu românesc
modern a fost prezent în re-
centa perindare a unor for-
mații, soliști șl grupuri voca-
le șl instrumentale în unicatul
sălii Liceului de muzică și în
cadrul fazei județene a Festi-
valului. Desigur, prezența ju-
riului nu poate compensa ab-
sența unul public care ar fi
avut numeroase revelații și ar
fi putut constata că Timișoa-
ra este realmente un oraș al
muzicii. Formațiile sindicatu-
lui învățămînt sînt de un nivel
profesionist impresionant; cele
două coruri, de cameră și «cel
mare", conduse de Toth Flora
și respectiv loța Bugarschi
sînt un minunat instrument,
strunit pînă la redări nuan-
țate într-un registru larg de
posibilități, cu emisii omoge-
ne, sensibile, de virtuozitate.
Am remarcat dintotdeauna
acuratețea acestor glasuri fru-
moase, dicțiunea clară, abor-
darea oricărui repertoriu, in-
clusiv al celui așa-zis experi-
mental. Orchestra de cameră
• aceluiași sindicat, condusă
4e Petru Oschanitzky poate
fundamentată pe baza concep-
ției științifice despre lume șl
societate, In coloanele sale au
fost analizate probleme ca:
proprietatea privată, mecanis-
mul exploatării capitaliste,
statul, religia, familia, in ca-
pitalism. Dezbaterile aveau
scopul de a fundamenta jus-
tețea luptei organizate a pro-
letariatului și de a sublinia
necesitatea î ilocuiril orîndulrii
capitaliste cu cea socialistă. în
seria de articole «Ce este și
ce vrea socialismul ?", apăru-
te în cuprinsul mai multor nu-
mere, se încerca o scurtă pre-
zentare a trăsăturilor generale
ale societății socialiste viitoa-
re, așa cum fusese ea schițată
de Marx și Engels. Pe par-
cursul întregii perioade de
apariție au fost inserate un
mare număr de articole, care
înfățișau curajos condițiile
grele de muncă și de trai ale
maselor largi de oameni al
muncii. O atenție deosebită au
acordat redactorii gazetei pro-
blemei naționale. Materialele
publicate pe această temă
s-au situat pe pozițiile princi-
piale ale internaționalismului
proletar, combătind deschis
comportarea naționalist-șovi-
marele forum al democrației
socialiste din noiembrie 1988,
tn hotărtrile și legile adoptate
recent la Plenara C.C. al
P.C.R. și la sesiunea M.A.N.
Imagini de la marile adunări
populare ale oamenilor mun-
cii din Capitală și din muni-
cipiul Timișoara oglindesc
sentimentele de dragoste și re-
cunoștință ale întregii națiuni
față de gloriosul nostru partid,
față de secretarul său general
pentru marile victorii dobln-
dite tn construcția socialistă,
tn întărirea independenței și
suveranității țării, tntre care
se înscrie și lichidarea dato-
riei externe.
O bogată expoziție de carte,
incluztnd lucrări de certă va-
loare științifică și artistică,
lua oricînd loc pe podiumul
unor concerte, totul este să se
organizeze asemenea acțiuni,
căci e regretabilă apariția
ocazională a unei orchestre
car-> este a treia, după cele
aparținînd celor două institu-
ții muzicale. Și ar mai fl, ală-
turi de orchestra Liceului, cea
a Centrului de cultură a științei
și tehnicii pentru tineret, con-
dusă de admirabilul pedagog
și muzician de aleasă factură
care este Gheorghc Chiculiță ;
sub bagheta sa, sculptind prin
gestică expresivă o grațioasă,
dezinvoltă interpretare, tinerii,
dotați cu instrumente bune și
mult talent ne-au spus răspi-
cat că generațiile viitoare,
grație efortului artiștilor-pe-
dagogi de azi, nu vor fl mai
prejos decît el. Revenind ta
«Sindicat învățămînt", exem-
plare au fost Interpretările u-
nor soliști instrumentali pre-
cum Dana Lazăr (vioară), Ma-
nuela Mihăilescu (plan), avînd
partitura în memorie și de-
monstrînd virtuozități fără
cusur. Absolut competitiv
nă a cercurilor guvernante.
Reflectînd poziția antirăzboi-
nică a clasei muncitoare, ga-
zeta a luat o atitudine hotă-
rîtă Împotriva războiului pre-
gătit de marile puteri ale vre-
mii ai cărei nori întunecați se
iveau la orizont.
Activitatea Intensă desfășu-
rată pentru promovarea Inte-
reselor celor ce muncesc, pro-
pagarea neobosită a ideilor
socialiste, demascarea cura-
joasă a exploatării capitaliste
și asupririi naționale l-au
adus stimă și atașamentul u-
nui mare' număr de cititori,
dai' șl aversiunea oficialități-
lor. Presa burgheză a vremii
a combătut in repetate rînduri
ideile exprimate în coloanele
sale, iar autoritățile locale au
întreprins acțiuni represive
împotriva redactorilor.
Revista a fost confiscată de
patru ori la rînd iar funcțio-
narii poștei au primit instruc-
țiuni de a nu mai asigura
transportul pentru abonați!
din împrejurimi. Redacția a
ajuns, astfel In fața unor
obstacole de netrecut. Autori-
tățile Iși atinseseră scopul —
la sfîrșitul lunii martie 1904.
gazeta șl-a sistat apariția.
Prin diversitatea tematicii
abordate, prin fermitatea cu
care a apărat interesele oa-
menilor muncii, prin intensa
activitate de propagare a idei-
lor socialiste, «Votul poporu-
lui" ocupă un loc de frunte
In Istoria presei noastre mun-
citorești.
D. VASILE
fiecare in parte și toate lao-
laltă jalonînd Ideile de bază
ale tematicii abordate, com-
pletează materialul foto-docu-
mentar. Un loc central a
fost conferit vastei opere
teoretice a secretarului ge-
neral al partidului, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, de
dezvoltare a gîndirii materia-
list-diaiectlce și istorice, a so-
cialismului științific. Piese se-
lectate din colecțiile numis-
matice tlmișene, surprind la
rîndul lor, deosebit de suges-
tiv, consemnarea și de către
memoria metalului a zilei in-
ternaționale a celor ce mun-
cesc.
Expoziția constituie un oma-
giu, pe care, alături de între-
gul popor îl aducem tradițio-
nalelor sărbători ale muncii,
anul acesta, prin cele două
mărețe aniversări, ele avînd
pentru noi o semnificație
deosebită.
Poezie și teatru
La recenta fază județeană din cadrul Festivalului național
«Cîntarea României", ediția a VII-a, s-au întrecut, timp de trei
zile, zeci de formații de artiști amatori. Juriului nu i-a fost deloc
ușor să aleagă dintre ele pe cele mai reprezentative. In ultima zi
a concursului, pe scena Centrului de creație șl cultură socialistă
«Cîntarea României", al I.J.T.L. Timiș, formația de teatru a
Sindicatului invățămint, a prezentat piesa „Triptic Mazllu"
de D-tru Mazllu. Interpreții Nelu Crăciun, Lidia Oancca și
Silviu Râmncanțu au oferit un spectacol bine închegat. Colec-
tivele de artiști amatori de la Deta șl de la Lenauheltn, prezente
tn concurs cu teatru de inspirație folclorică (In limba maghiară
și germană) au găsit modalitatea cea mal bună pentru a-și face
sensibilă comunicarea prin simplitate, naturalețe.
Pentru artiștii amatori de la întreprinderile Kandia și I.T.T,
asocierea muzicii și a dansului cu textul poetic s-a făcut la un
mod firesc, găsindu-se astfel o formulă de spectacol în care mi-
niatura coregrafică, bucuria magică a muzicii și mesajul profund
patriotic și uman al poeziei să se adune într-un tot spectaculos.
Interesante și bine realizate s-au dovedit șl spectacolele prezen-
tate de colectivele de artiști amatori de la : Ambalajul metalic.
Spitalul clinic nr. 2, Casa Armatei, Clubul Aripile, I.C.S.M.A.,
13 Decembrie.
Dintre Interpreții individuali, Tatiana Pălie a prezentat un
moment din monologul Ziței, din «O noapte furtunoasă" de
I. L. Caragiale, in care ea a dovedit reale calități interpretative.
Suma spectacolelor propuse de artiștii amatori din județul
Timiș, iubitori de teatru și poezie, a creat o atmosferă de sărbă-
toare, o sărbătoare a frumosului, dacă se poate spune așa. Și în
Timiș, ca in toată țara de altfel, sînt mii și mii de oameni care
cred în forța modelatoare a artei. Din slujirea artei amatoare ei
șl-nu făcut o credință șl un mod de a trăi.
Pentru faza republicană au fost promovate formațiile de
teatru: Teatrul popular Lugoj, Sindicatul invățămint. Școa-
la populară de artă Timișoara, IJ.T.L., Centrul de creație șl cultu-
ră socialistă „Cîntarea României" Deta, Timișoara, Centrul de
creație și cultură socialistă „Cîntarea României" Lenauheim, An-
tena II, Centrul de creație și cultură socialistă „Cîntarea Româ-
niei" Orțlșoara, Spitalul nr. 2 Timișoara, Centrul de creație și cul-
tură socialistă «Cîntarea României" Deta, Electromotor, M.I„ Cen-
trul de creație șl cultură socialistă „Cîntarea României" Gottlob,
I.PX., Sînnicolaul Mare, Centrul dc creație și cultură socialistă
„Cîntarea României" al municipiului Timișoara, I.A.E.M., C.F.R.
Timișoara, Formația de teatru „Silagiu", Aripile, Pro patria. Tea-
trul de păpuși. Sindicatul invățămint Lugoj, Teatrul popular Bu-
zlaș, Sindicatul invățămint Timișoara, Centrul dc creație șl cultură
socialistă „Cintarea României" Variaș, Jimbolia. Montaje literare
de inspirație folclorică de la Centrele de creație și cultură socialis-
tă «Cîntarea României" din: Jupincști, lanova, Lenauheim, Mora-
vița. Moment liric : Casa Armatei Timișoara. Montaje literar-mu-
zlcal-coregrafice: I.T.T., Kandia Timișoara. Montaje literar-muzi-
cale : „Lotrul", Antena II, Ambalajul metalic. Spectacol de muzică
șl poezie originală : Casa Armatei Timișoara, Industria cărnii Ti-
mișoara. Poem dramatic : Formația „Timlșana". Grup recitatori :
Centrele de creație și cultură socialistă «Cîntarea României" !
Sacoșu Turcesc, LC.S.M.A., întreprinderea 13 Decembrie, Lenau-
heim. Au fost promovați In faza republicană 21 de recitatori și
Interpreta Tatiana Pălie, cu monologul Zlța.
Corina Victoria SEIN I
cvartetul de coarde al profe-
sorului Chiculiță. Două stră-
lucitoare Interpretări ale Me-
liei Szavo și Danielei Zsupun-
schi (Școala populară de artă).
Și exemplele s-ar putea în-
mulți. Suficiente elemente
pentru un spectacol, concen-
trat, valoros, semnificativ, cu
un public care nu s-ar fl de-
ranjat de prezența unul juriu.
Valorile etalate sîmbătă și du-
minică nu trebuie să existe
doar într-o simplă trecere în
revistă de circuit închis.
•	în aceste zile se mai poa-
te găsi tn librării discul înre-
gistrat cu Filarmonica din
Arad, în acustica optimă, zice
Electrecordul șl așa se pare
că este, a Palatului culturii
de pe malul Mureșului. Sim-
fonia a doua de Schumann
sub bagheta artistului emerit
Nicolae Boboc este o realizare
discografică de prim rang;
atît întregul, cît, mai ales,
emoționanta parte a treia, una
din cele mai frumoase care
s-au scris vreodată, creează
ambianța respectivei perioade
a romantismului; tempoul în-
cetinit adecvat în partea a-
mintltă descifrează silabă cu
silabă un mesaj înălțător, pa-
tetic, orchestra răspunzînd cu
finețe șl pasiune notoriului
bun gust șl intuiției profun-
de a dirijorului, nobilei ruti-
ne a maestrului de sunet
Lucian BURERIU
Filmul de amatori
Este îmbucurător faptul că, aproape toate filmele realizate de
cinecluburile din județul Timiș, participante la faza județeană a
celei de-a VII-a ediții a Festivalului național «Cîntarea Româ-
niei" au fost promovate pentru viitoarele confruntări la nivel
republican. Ca număr, producțiile actualei ediții a fost mai mic
față de cele anterioare, dar se poate aprecia că a crescut, în mod
simțitor, calitatea lor artistică. Pe această coordonată majoră se
înscriu pregnant cele două filme ale Centrului de creație și cul-
tură socialistă «Cîntarea României", al Sindicatului Trustului An-
trepriză Generală Construcțil-Montaj Timișoara, semnate de un
nume binecunoscut: George Huiban. Documentarul „Cercetarea
științifică timișoreană" este dens. El reușește să surprindă ima-
gini semnificative pentru un domeniu de vîrf al economiei șl
științei municipiului de pe Bega, de la Institutul politehnic „Traian
Vuia", întreprinderile „Electrotimlș", „Electromotor", I.M.T., sau
I.S.I.M. Aceleași aprecieri șl pentru producția Intitulată sugestiv
„Creativitate tehnlco-științifică", ceea ce demonstrează că cine-
clubul de aici știe să-și aleagă temele și cineaștii amatori știu să
lucreze și să mlnuiască aparatul de filmat care le-a devenit fa-
miliar.
Despre aceasta ne convinge și un mai tînăr cineclub, cel de
la întreprinderea „Electrometal“ care s-a prezentat la faza Jude-
țeană cu un foarte frumos „Operator", intitulat sugestiv de reali-
zatorul Eda Volnea. Cu discreție și finețe, realizatorii se opresc
asupra unul muncitor din fabrica lor, Ii surprind mișcările pro-
ductive, reacțiile, îi vedem produsele finite, dar și... produsele
artistice, umane, „eroul" fiind și un pasionat... operator de film.
Viața satului de azi este și ea prezentă In cîteva lucrări, e drept
nu prea multe, dar, atîtea cîte sînt, par să fie de bun augur.
Avem în vedere o peliculă intitulată „Anonimii" (18 minute,
poate prea mult 1) realizată de Școala populară de artă Timișoara
(prof. Onuț Danciu) In colaborare cu C.A.P. Fibiș. Realizatorii se
dovedesc a fi buni cunoscători ai vieții cotidiene, știu să sur-
prindă ceea ce este semnificativ Intr-un anotimp sau altul și să
ne convingă, prin forța imaginii, despre munca și priceperea lu-
crătorilor de pe ogoare. Mai experimentat, cu o mai îndelungată
experiență cinematografică (peste trei decenii de neîntreruptă
activitate de amator). Ludovic Dama, dc la Centru) de creație și
cultură socialistă „Cîntarea României", Sînnicolaul Mare știe să
lucreze cu dibăcie, șl multă putere de convingere. într-un timp
relativ scurt, de numai zece minute, talentatul realizator șl colegii
lui ne aduc tn fața ochilor Imagini de o rară frumusețe, din cîm-
pla de vest a țării, șl „Statornicia unei pasiuni" are toate șansele
să se impună pe plan național. Continutnd parcă aceste imagini
de o rară fuinusețe artistică, nl se prezintă secvențele unui ade-
vărat POEM, Intitulat „Pădurea", semnat de realizatorul Diogene
Nicolae PÎRVU
(Continuare in pag. 15)
® 13 ®
ORIZONT
arădean
SUPLIMENT EDITAT IN COLABORARE CU
COMITETUL DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA ARAD
Șl CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR
Spre o filosofic a creației
într-un efort de sistematizare a con-
cepțiilor filosofice din zilele noastre,
Paul Ricoeur subliniază că pe lîngă
pretențiile tradiționale, prin care filo-
sofia trebuie neapărat să se constituie
într-o Weltanschauung sau, după ce-
rințe mal modeste, să devină o tera-
peutică legată de investigația limbaju-
lui și a gramaticii sale, ori să-și asu-
ma un statut de metafilosofie, tot mai
numeroase sînt încercările care pun
accent pe varietatea experiențelor
umane. O serie de demersuri sînt cen-
trate pe subiectivitate, pe eul uman,
pe dimensiunea culturală, pe cea axio-
logică, morală, estetică etc. Intre aceste
experiențe și dimensiuni definitorii
pentru condiția umană «e înscrie însă.
Ia loc de frunte, nota creativității.
Subliniind fascinația contemporană
pentru această noțiune, faptul că ea
„definește însuși modul de a fi al
omului", lucrarea recentă a lui Florea
Lucaci, Creație și umanism, (cu sub-
titlul încercare asupra ideii de creație),
apărută la Editura Facla, Timișoara,
1089, la care o să ne referim în conti-
nuare, îndeamnă la / și ridică, în ace-
lași timp, un eșafodaj teoretic pentru
o filosofic șl o antropologie axate pe
ideea de creație.
Dar cum trebuie înțeleasă nota crea-
tivității umane ? în nici un caz ca
substantiv sau atribut, autorul sur-
prinzînd cu acuitate faptul că între ca-
racteristicile esențiale ale cercetării fi-
losofice contemporane se numără și
deplasarea atenției de la substantive șl
adjective — cum sublinia și Bertrand
Russell — spre cîmpurile relaționale,
către verbe și chiar prepoziții. Deci e
vorba de înțelegerea creativității ca
relație dialectică, în calitatea ei de ra-
port, mișcare, și nu însușire, determi-
nare atributivă. Actul creator, în de-
miurgi a sa, este un holomer, un tot
dialectic, o unitate sintetică ce își con-
feră determinați! prin automlșcare.
Astfel înțeleasă, creația șl filosofia
centrată pe ea, nu pot decît să se opu-
nă concepțiilor dihotomice, dualiste,
autorul combătînd argumentat acele
demersuri teoretice care fac din gîn-
dire, din conștiință și subiectivitate en-
tități derivate în raport cu materia, cu
Obiectivitatea.
Ridicînd gîndirea, conștiința la ace-
eași demnitate ontologică cu materia,
atunci nu mai trebuie să ne cantonăm
în spațiul întrebării „ce este omul ?“
— așa cum a făcut filosofia de secole
ci să ne interogăm asupra lui „cine
Album liric
CUVÎNTUL PARTID
Cuvîntul partid e scris pe flamuri,
Cuvîntul partid e floare pc ramuri,
Cuvîntul partid e cint de Armindeni,
Cuvîntul partid e-n noi și
pretutindeni.
Cpvintul partid cu inima ae-nvață,
Cuvîntul partid c demnă povață,
Cuvîntul partid e flacără vie,
Cuvîntul partid e însăși poezie !
Constantin B’UTUNOl
este omul ?". Prima întrebare, subli-
niază Florea Lucaci, nu poate trimite
decît la un om-obiect, pe cînd cea de-a
doua așează omul în postura de subiect.
Iar ca subiect, în ipostaza de creator,
omul este relație, agent relațional care
întemeiază și mijlocește perpetuu, înlă-
turînd dualismul care ține de exterio-
ritate. în calitatea și destinul său fi-
resc de creator, omul este o totalitate,
un „ghem" ce se desface, dîndu-și de-
terminații, și nu o simplă entitate așe-
zată — ca obiect — în fața naturii (ca
alt obiect).
în consecință, binomul om-natură
(atît de des utilizat și astăzi), întrucît
TN MAI
Plutesc peste oraș
ca un duh înflorit
din adîncuri străbune.
Singură steaua polară
arde în mine
precum răsuflarea
precum cuvintele
precum patria
Florin BĂTRÎN-MIRCEA
ÎMPLINIRE
Trăiesc veșnicia patriei
regăsindu-mă in culorile ei,
și toate diminețile mele
sc luminează în flamuri de partid.
este o expresie a înțelegerii duale,
obiectuale, se cere înlocuit prin expre-
sia dialectică om-șl-natură (p. 74). A-
nalizînd această relație, autorul des-
prinde patru tipuri umane constituite
istoric și structural: omul arcadic,
omul prometeic, omul dogmatic și omul
orfic. Dar omul nu este în relație doar
cu natura. Fiind subiect creator, deci
Un topos al „relației de relații", omul
este în primul rînd în relație cu el în-
suși, raportul om-și-om constituindu-se
în generator de istorie. „In filosofia
creației, omul devine obiectul reflectă-
rii omului, iar conceptul de creație va
descrie nu ceea ce este, ci ceea ce face
omul din lume..." (pag. 104).
In această direcție, cercetarea lui
Florea Lucaci se întîlnește cu pozițiile
metodologice ale școlii „Noua istorie",
care se străduiește să răspundă cerin-
țelor unei „istorii totale", dfnd seamă
atît de materializările popoarelor și na-
țiunilor în plan economic, politic, mi-
litar, cultural etc. — domenii de care
se ocupă șl istoria „tradițională" —,
cît și de întrupările subiectivității u-
mane în mentalități, obiceiuri, stări de
spirit etc. Istoria, ca proces între om
și om, se realizează ca un act cuprin-
zător și continuu de creație, în care
sînt reclamate toate facultățile umane.
Este reabilitată astfel și metafora prin
care „începe procesul de antropomor-
fizare", de „numire" șl de „creație",
profunzimile acesteia (ale metaforei)
lucrînd într-un făgaș comun cu mode-
lele științifice șl cu simbolistica logică
întru cunoaștere șl creație. Omul crea-
tor trebuie așezat, atunci, drept „cen-
tru" al lumii.
După lecția aspră a lui Copernic,
gîndirea de la acest sfîrșit de secol
mai poate deveni antropocentrică 7 Fi-
losofia creației încurajează la un răs-
puns afirmativ, iar știința contempo-
rană, prin formularea principiului an-
tropic, pare să-i vină în ajutor.
loan BIRIȘ
DIMINEȚILE PATRIEI
Pentru Independență
Pentru Victorie
Pentru Partid —
Diminețile patriei
Ferestrele larg își deschid.
Și flamuri de sînge
Flamuri roși-galbcn-albastre.
Se înalță îngemănate cu noi
La porțile viselor noastre.
Mai mindru ni-i portul.
Și vorba și fapta și gîndul
In primăverile roș-tricolore
Partidul
Poporul
Urmîndu-I.
Horea GANA
Primăvara merge
la teatru... (II)
Așadar a intrat in teatru primăvara,
după ce a dat semn iorgovanului din
curtea interioară a „Românului“ să
înflorească, și, o dată intrată, B-a dove-
dit că mai are dc gtnd să șadă. Tre-
buri multe, păi cum, mai are șl dum-
neaei pc aici. Găsind-o ea pe Gabrleta
Cuc, spuneam, l-a încununat fruntea,
senină cu laurii unui premiu ATM.
Pentru aceeași treabă, ziceam iarăși, D
căuta pe actorul acela ce poartă, fălos,
O mustață groasă, dc lotru. Și I-a găsit,
fiindcă adierca-i îndeamnă, nu-i așa.
la purces spre „mijloc de codru des%
Actorul acesta e gata oricind să te
poarte pe cărările fermecate ale und
păduri de cuvinte șl cind ajungi intr-o
polană-răgaz, îți pune flinta ta piept
și-ți fură... un dram de dragoste pen-
tru perpetua sa tinerețe. Nu e deloc
fioros, „flinta“ sa e, de fapt, un suria
de om blajin, dar nu poți rezista șM
mal dai pe deasupra. Slujește Teatrul
(cu statornică credință) de ani mulți,
și Intilnirea cu EL s-a făcut fiindcă
altfel nu se putea. Născut ta Inimă de
(ară, a colindat-o apoi ta lung șl in
lat, deprinzind dulcea rostire româ-
nească in toate „culorile** ce I s-au dat,
după cum erau tnvățațl să etate șl să
se cheme intre ci moșii meleagurilor
ce se cuprind intre ale noastre hotare.
Și poate să te „înșele” (ca un lotru
ce-i) crczindu-1 oltean, bănuindu-J
muntean, numlndu-1 bănățean șl așa
mai departe. Adică, la un pahar de
vinars spui că a coborît din Maramu-
reș. ori, la altul, de vin, Juri că vine
dintr-un străvechi tîrg moldav. OtI.m
Ei, dar din cite locuri nu-1 poți bănui
venit pe un actor 7 Important este că
a poposit undc-i era locul. De fapt, 11
purta, incă de la primii pași ai dra-
mului său de artist, ta suflet. Fiind un
stăpinitor de cuvînt, n-a visat doar să
„Joace", el închipuia, astfel, șl ceea ce
ar fi dorit să se „joace". Actorul aces-
ta a scris, in taina nopților. îndestule
piese de teatru. Nu s-a grăbit cu desă-
vîrșirea lor, vrind să le cunoască mal
intii pc cele deja scrise și cunoașterea
se putea face doar prin trăire adevă-
rată.
In scenă se simte (și) „mai acasă"
dacă rolul ce i s-a încredințat este
străluminat dc flacăra poeziei. Atunci
se înflăcărează șl el, își descătușează
ascunselc-i in suflet doruri. Un suflet
ales și curat, cum rar se Intilneste. B
(mai) plac și replicile tăioase, cind k
rostește I se îngustează ochii și privl-
rca-1 devine la rindul el tăioasă (altfel
are-n ca căldura bunătății — iată un
lotru păgubos, gata să dea el totul T>.
După cum îl bucură (șl) replica încăr-
cată dc umor sănătos. Are gesturi bine
cumpănite și umblet de om „serios",
mereu preocupat de ceva, pentru că el
umblă ca să gîndcască șl nu ca să stră-
bată doar o distanță oarecare. L-am
surprins „furat" de jocul vreunui co-
leg (ciudat lotru, nu-i așa?), ori înve-
selit brusc dc vreo situație iscată-n
scenă (șl neregizată), sau, dimpotrivă,
detașat cumva, retras din te miri ce
hărmălaie pornită de vreun orgolios,
dar nu fugind, cl tacereînd să salveze,
cu un umor fin, ceea ce a stricat ne-
priceperea sau îngimfarea. In ultima
vreme a început să scoată la lumină
rodul nopților sale dc veghe : piese de
teatru, poeme, proză, fabule, traduceri.
Toate s-au născut, deci, în răgazul ce
i-l îngăduie lecturile, repetițiile și chiar
punerile în scenă. Am încredere in
toate acestea și fie ca ele să aducă fo-
los teatrului. Cum să n-ai încredere
într-un om fălos ca un lotru, dar care
se poartă în teatru și în viață ca un
înțelept dintre cei vechi, bucurindu-se
mereu de puterea magică a cuvîntului?
în ION VARAN, adică.
S-a întilnit cu ai săi eăutați, primă-
vara și, uite, după ce a „lăsat** pre-
miile ATM celor doi actori, distinși în
același remarcabil spectacol după piesa
Iui Paul Everac, nu vrea să se ducă.
Ba a mai adus, pe gencroasele-i aripi,
o seară rară ce se mai poate numi și
Gala revistei „Teatru". Vedea-vom,
mai incolo, ce și cum a fost...
Florin BANESCU
ORIZONT
a •
. Romanul” ediției EMINESCU
Lronica literară
A apărut volumul al XVI-lea din Ediția Națională
Eminescu șl ,se pare, că la Centenarul morții poetului, vom
avea Integrala Eminescu. Drumul a fost anevoios, deloa lin
șl a cerut o muncă susținută. începută de Perpessicius, a-
ceastă ediție, integrală și •ritlcă, poate avea, de pe acum,
„un roman” al el (tn parte prezentat de Al. Oprea în volu-
mul fn căutarea lui Eminescu gazetarul).
In 1929, la patruzeci de ani de la moartea poetului,
N. lorga prezenta într-o intervenție academică cîteva Note
istorice asupra editării operei poetice a lui Eminescu. lorga
concluziona că „ediția integrală a Iul Eminescu trebuie să
fie un monument național șl pe «are n-o poate da decît
Academia Română”. Stimulat de edițiile anterioare (mal
ales a lui C. Botez), de o propunere a editorului S. Ciornei,
de timpuria legătură cu manuscrisele eminesciene (din tim-
Sul studenției, cînd M. Dragomlrescu îl trimisese să copieze
asmul versificat Fata in grădina de aur), Perpessicius por-
nește această trudnică muncă, dar nobilă șl de mare Impor-
tanță. Prob, cinstit șl corect în tot ceea ee a întreprins,
Perpessicius nu putea face rabat calității. Principiile sale
sînt clar formulate încă de atunci i „Stadiul actual al edi-
țiilor de texte, în larga lume cît șl la noi, a stabilit prin-
cipii peste care nu se poate trece. Cine le înfrînge, se în-
frînge. Curentă sau erltlcă, oricare ediție din Eminescu tre-
buie să purceadă de la cunoașterea amănunțită a manu-
scriselor. Singură această scrutare, pe lîngă verificarea tu-
turor edițiilor anterloae șl a tuturor izvoarelor periodice,
poate lămuri pe editor atît asupa conținutului cît și a pla-
nului ediției la care se angajează. De ea, de această intimă
cunoaștere a manuscriselor depinde șl cronologia și recti-
ficarea erorilor șl selecția acelor variante tn proză șl în
versuri, șl încorporarea postumelor, tot atîtea capitole im-
portante în prezentarea unui Eminescu nu numai integral,
dar și veridic". Sînt principii, norme de muncă pe care
Perpessicius le va respecta. Și pentru că „Editura Ciornei"
dorea o ediție în grabă, care contravenea posibilității res-
pectării acestor norme, Perpessicius rezillază contractul și
transferă ediția la Editura Fundațiilor. Dar, pe măsură ce
pătrundea în taina manuscriselor eminesciene, editorul se
vede obligat să modifice planul. Inițial Perpessicius prevă-
zuse Integrala Eminescu în XIV volume, apoi în XVI șl, în
final, în XX. Cu o undă de mîhnlre, însă, că nu le va putea
realiza. Intr-un interviu din 1958 se întreba „Este, oare, cu
putință să fie realizate 7". Și la intervenția prea sigură a
convorbitorului, — „De ce n-ar fi 7“ —, Perpessicius răs-
punde cu o perceptibilă nuanță de Ironiei „fn epoca sur-
prizelor științei nucleare, în era călătoriilor cosmice, odată
timpul șl spațiul abolite, totul e cu putință. Chiar o gene-
rație de editori cu longevitate matusalemică, concurînd toate
performanțele gerlatrlel..
Era la început ideea că ediția se poate realiza repede.
In 1902, după donația Maiorescu, s-a anunțat intenția rea-
lizării ediției complete Eminescu de către Ilarie Chendi,
Nerva Hodoș șl LA. Rădulescu Pogoneanu. Se publică eeva,
dar nu se realizează ediția. S-a crezut în 1929, cînd lorga
făcea propunerea la Academia Română, angajîndu-sc că va
ajuta colectivul de editare, că peste un deceniu, la semi-
centenarul morții poetului, se va putea realiza ediția Inte-
grală. Nu s-a bănuit atunci ce muncă titanică vor cere
cele aproximativ cincisprezece mll de pagini manuscris.
La semicentenar s-a realizat de-abla un volum. Iar în Ju-
mătate de secol celelalte. Intr-o Scrisoare către editorul
eminescian, integral, din anul 2000, Perpessicius aprecia că
ediția, integrală șl critică, se va termina la finele acestui
veac șl mileniu. Se află în acest text toate îndoielile celui
care a întemeiat Integrala Eminescu. „Le va fi dat, oare,
celor din pragul veacului XXI —- se întreba Perpessicius —
să salute ediția în foarte multe volume, integrală și critică,
a operei lui Eminescu? N-ar fl exclus. Cu condiția, totuși,
să se pregătească încă de acum (era anul 1964, n.n.A.R.).
Iar odată ajunși la liman, să recunoască franc că altcumva
nu era cu putință, că tîngulrlle de pînă atunci fuseseră ne-
Justlflcate, șl că editorii dinaintea lor pot să doarmă liniș-
tiți în lințoliile lor de veci. Pentru că flecare dintr-înșil. ne
vom fl făcut, în felul său, datoria". Munca de editare a fost
preluată de un colectiv de cercetători de la Muzeul Lite-
raturii Române, coordonarea ediției fiind asigurată de Al-
Oprea șl apoi de Petru Creția. O activitate plină de ata-
șament șl dăruire. Dacă și celelalte volume vor apare în
acest an. timpul prezis de Perpessicius se va scurta cu un
deceniu. Este, oricum, o mare realizare. Numai că primele
volume fiind rarisime, gîndul unei reeditări integrale tre-
buie să devină, de pe acum, preocupare.
Alexandru RUJA
Octavian Goga in corespondență
Am scris eu alte prilejuri despre ac-
tivitated prodigioasă a lui Octavian
Goga ca poet, om politia șl activist
cultural, avînd drept scop apărarea
drepturilor naționale ale poporului ro-
mân din Transilvania de la începu-
tul secolului nostru. Acestor preocupări.
11 se adaugă cea pentru editarea unor
publicații românești, adevărate tribune
de luptă pentru propășirea neamului
nostru, precum și aceea de secretar li-
terar al Astrci.
In această calitate, poetul 11 scrie, în
1907, Iul Andrei Bârseanu1), anunțln-
du-1 despre tipărirea revistei „Țara
noastră ", ca publicație a Asociațiu-
nil-.. șl despre popularizarea el în
toate „despărțămlntele" Astrei, în ve-
derea obținerii de abonamente. De ase-
menea. poetul îl roagă pe distinsul
profesor brașovean să scrie „ceva" șl
să-i determine șl pe alți colegi de-al
săi de catedră care „știu scrie în graiul
poporului să trimită cîte ceva". Rugă-
mintea Iul O. Goga vizează mai cu
seamă partea economică a revistei,
unde aceasta ducea lipsă de materiale.
Cea de-a doua scrisoare pe care o
prezentăm, se referă la revista „Tran-
silvania". Intrucît, cu sfîrșitul anului
1907, „Țara noastră" n-a mai fost
publicația Asoclafiunli.. „ era de da-
toria secției literare să găsească un alt
mijloc de publicitate. Una dintre pro-
puneri a fost să se reediteze „Transil-
vania". alta viza îmbogățirea „Biblio-
tecii poporale". Lui Andrei Bârseanu
1 se solicită articolul prim, pentru
„Transilvania", în timp ce Octavian
Goga s-a ocupat de materialul literar.
Scrisorile pe care le prezentăm au
fost cercetate la Biblioteca Universi-
tății din Cluj-Napoca, Fondul Andrei
Bârseanu, Dosar 3. volumul II.
Iulian NEGRILA
®) Andrei Bârseanu (1858—1922), fol-
clorist, pedagog și publicist A fost
profesor la Brașov, președinte al Astrei,
director al revistei „Transilvania" șl
membru al Academiei Române. Este
autorul versurilor Pe-al nostru steag,
poezie care a devenit Imnul Unirii, pe
melodia lui Ciprian Porumbescu.
Sibiu, 19 ianuarie 1907
Mult stimate domnule profesor,
Intorcîndu-mă acasă din străinătate,
am reintrat în ogasia muncii vechi Ia
Asociațiune și m-am așezat la lucru cu
toate îndemnurile bune pe care ți le
poate da Un început de viață nouă.
împlinind hotărlrea secțiunilor, am
■cos acum revista proiectată, pe care
M» botezat-o „Țara noastră". Am făcut
apeluri șl în dreapta șl în stînga șl
pentru abonament șl pentru colabora-
tori — și acum sunt în așteptarea răs-
punsului din toate părțile. Am trimis
un circular băncilor șl unul despărță-
mintelor pentru abonare. Cheltuielile
cu editarea sunt relativ mari șl e
foarte greu să susținem concurența cu
„Poporul român" șl „Libertatea", a-
mîndouă deopotrivă de ieftine, dar
care aduc și informații politice ce In-
teresează în mare măsură poporul nos-
tru. Revista Asociafiunii va trăi numai
dacă va avea colaboratori distinși, al
căror nume să fie oarecum o garantă
morală. De aceea, vă rog, stimate dom-
nule profesor, că dacă aveți timp, să
binevoiți a-mi trimite șl D-voastră ceva
și să îndemnați șl pe domnii profesori
din Brașov despre care aveți încre-
dințare că știu scrie în graiul poporu-
lui să trimită cîte ceva. Material pri-
mesc destul, dar cel mai mulți cîțl îmi
trimit, cred că a scrie pe seama po-
porului înseamnă a înșira adevăruri și
axiome banale șl se feresc de lucruri
pozitive. Mal ales pentru partea eco-
nomică a revistei îmi lipsesc colabo-
ratorii.
Cu toate acestea, eu lucrez cu drag
pentru o revistă care ajunge în mîinile
țăranilor și simt curios la ce rezultate
vom ajunge. Urîndu-vă un an nou fe-
ricit șl încă mulți alții, pe lîngă res-
pectuoase sărutări de mîini stimatei
doamne și salutări d-șoarei Constanța,
vă rog primiți încredințarea stimei și
iubirel ce vă păstrează al D-voastră
devotat Octavian Goga.
Sibiu, 28 decembrie 1908
Mult stimate domnule profesor,
Simbăta trecută am ținut ședință și
comitetul s-a ocupat și de apariția re-
vistei „Transilvania", aducînd mal
multe hotărîrl tn legătură cu această
chestiune. Intre altele a decis ca deo-
camdată, din lipsă de mijloace, să a-
pară cu material literar-științifio de
patru ori pe an. Eu am adunat material
suficient pentru două numere. Ar fl
însă foarte potrivit șl cu totul corespun-
zător intențiilor noastre, dacă D-voas-
tră ați binevoi să scrieți articolul
prim. în care să lămuriți ținta la care
tinde noua publicație. Vă rog mult sti-
mate domnule profesor, să mă scuzați
pentru incomodarea ee vă fac șl să
binevoiți a-mi răspunde în scurt timp,
dacă pot aștepta articolul dorit pe care
l-aș da tn cursul săptămînil viitoare
la tipar.
Primiți ,vă rog. expresiunea înaltei
stime ce vă păstrez,
Octavian Goga.
Cerul înstelat
deasupra noastră
Scriam cu alte prilejuri că scena
„Studio" nu este îndeajuns valorificată,
dar Iată că recenta premieră a Tea-
trului a demonstrat ieșirea din „iner-
ție", șl nu oricum, ci cu o piesă valo-
roasă, transfigurată artistic într-un
spectacol merituos. Opțiunea a fost
pentru un text al Ecaterinel Oproiu,
dramaturg interesant, incitant, de o
franchețe polemică Insolită. Am recu-
noscut șl în acest text acel „element
parabolic" generator de vrajă, la care
se referea autoarea într-o recentă de-
clarație făcută în „România literară",
am recunoscut, deci, deschiderea spre
parabolă care translează anecdoticul
teatru
spre universuri mal generale, într-o
zonă reflexivă, de meditație gravă asu-
pra condiției umane. Pentru că din-
colo de un „story", ce se consumă în
sinul unui cuplu, eternul cuplu El și
Ea, scriitoarea „forează* adînc în su-
fletul omenesc. Iar Celebrul adagiu
kantian „cerul deasupra noastră* se
află, de fapt, în noi. Drama cuplului
rezidă în drama cunoașterii de sine. Cel
doi înțeleg că nu mai pot comunica
în mod esențial. Devin două entități ce
stau una în fața alteia, se privesc, se
Iubesc, se urăsc, se hărțuiesc. După
zece ani de mariaj. El șl Ea trăiesc
„momente ale adevărului, înțeleglnd
că nimic nu mai poate fi salvat... Ea
a renunțat să mai fie o mare actriță
spre a-și urma soțul în străinătate. S-a
hrănit mereu cu iluzii legate de Idolul
ei din tinerețe șl cu visul de a o in-
terpreta pe Ioana d'Arc, dar spulbera-
rea iluziilor și sentimentul acut al ne-
împllnirll prin „cuplu" declanșează
cumplita dramă a ratării. In timp ce
El, în ciuda solitudinii șl a unei lente
alienări, viază, cU „aripile" tăiate, dar
încă cu iluzii, cu slabe șl stinse spe-
ranțe nedeterminate. Textul aparent
deconcertant la prima lectură se artl-
culeză treptat prin pregnanța carac-
terologlllor ,prln acuitatea observației,
prin frustețea șl autenticitatea replicii

Spre Speolis*
Intervalul ultimilor metri, spre fi-
nișul acestui mileniu, duce cu sine
într-o arborescență terifiantă, intr.un
altoi calofil. toate științele posibil-uto.
pice, la o unitate prevezibilă fn plura.
litatea informațională ce ne în-scria
In corpusul său. Din aceste date tre-
buie să selectăm de cele mal multe
ori clementele (cărțile) ce se constitu-
ie Intr-o suprapunere Ideatică a înțe-
legerii noastre, reflectare a unui crez
estetic, ce deschide răspîntii spre tota-
litarismul auctorial care să înmă-
nuncheze totul într-un Unic Text, ca
formă manifestă prin care această,
generație încearcă o destructurare a
genurilor literare tradiționale, Impu-
nînd pregnant, sau mai puțin preg-
nant, propriul său chip.
Intelectualul de astăzi are datoria
de a propune modalități noi de expre-
sie și structură, de a imprima realu-
lui, tranzitiv, totuși, ca durată, starea
de impodcrabilitate Istorică, esențială
unei opere durabile.PcntrU a-șl carac-
teriza intențiile și mljlocele, el se su-
pune, prin proprie voință, unei gim-
nastici a spiritului In a furniza măr-
turii directe, reale, asupra acestui tra-
valiu cu termeni multipli.
Această sumă de detalii, privind re.
lația autor-operă, caracterizează șl
lucrarea „Peșteri scufundate", de Cris-
tian Lascu și Șerban Sirbu. Poezie,
proză, eseu, cercetare științifică, isto-
rie, totul într-o perfectă simetrie. Per-
sonaj principal. Speologul, ultim to-
pograf de zone virgine.
Reminiscențe de explorator medie-
val, tUc sub semnul bencflo al lui „ho-
mo ludens", juclndu-se cu propria
viață, dar In același timp semnatar al
unei noi partituri Ia marea simfonie
a cunoașterii universale. Rămîne spa-
țiul tainic al hărților cerești. Infinite-
le planete ale celorlalte universuri, în-
să. pe pămint. amurgul marilor explo-
ratori îl reprezintă EL. Carte unică în
literatura noastră de specialitate,
structurată pe o cercetare exhaustivă
a tehnicilor de explorare, a materiale-
lor folosite, a limitelor corpului u-
man. supus acestor încercări, volumul
descrie cronologic explorările pe plan
mondial, evaluînd prioritățile naționa-
le în acest domeniu. Cel doi autori
propun o nouă modalitate de dezbatere
a speologiei căreia i-a pus bazele, de
mai bine de Jumătate ae veac. Emil
Racoviță. In ultimă instanță trebuie
reliefată structura literară a acestei
lucrări, pe care nu vă putem decît în-
demna să o citiți, pentru că este o iz-
bîndă In domeniu.
* Cristian Lascu, Șerban Sirbu.
PEȘTERI SCUFUNDATE, Editura Aca-
demiei, București, 1987.
Mircca STEPAN
și prin acel rafinament stilistic incon-
fundabil al Ecaterinel Oproiu. Un text
deci, transfigurat remarcabil de către
regizorul DAN NECȘULEA, într-un
spectacol expresiv, tn stare să dezvă-
luie cU pertinență tocmai acel „element
parabolic" al piesei. Regizorul șl-a pro-
pus o vizualizare a textului, să-l zicem
o „ecranizare" sul-generis, dar nu l-a
văduvit de „atmosferă", în ciuda voca-
ției spre caligrafierea prin Imagine a
universului insolit al unei piese. In-
tr-un cadru plastic —semnat de artis-
tul de excepție care e ONISIM
COLTA — adecvat șl bogat expresiv,
„trasat" în linii subtile, se consumă
drama cuplului EA șl EL, întruchipați
de MARIA BARBONI PETRACHE și
ION PETRACHE, care au marcat, ast-
fel, douăzeci șl cinci de ani de Teatru I
Un moment aniversar transformat în-
tr-un regal actoricesc și aprecierea nu
este de circumstanță. Pentru că Maria
Barbonl șl Ion Petrache au evoluat
cu devoțiune șl gravitate, impreslonînd
prin sinceritatea trăirii, printr-o ten-
siune interioară fin gradată și auten-
tică. Un spectacol, deci, remarcabil pe
scena „Studio".
Ltzica MIIIUȚ
ORIZONT
însemnări
Copiii ■ flori
Se Împlinesc 40 de ani de
. la constituirea Organizației
Pionierilor. 40 de ani de Îm-
pliniri pentru Întreaga țară,
In care copiii au crescut
Intr-un climat de mari pre-
faceri revoluționare. Copiii de
ieri, azi sint părinți, fiii lor
Cind purtători ai mesajului
silelor noastre spre viitor. In
ultimul deceniu în cadrul Or-
ganizației Pionierilor a luat
Cință comisia Organizației
Șoimii Patriei pentru copiii
din grupele mari ale grădini-
ței și din clasele I ale școlilor.
Pentru îndrumarea acestora
spre muncă șl viață a fost or-
ganizată și activitatea cercu-
rilor din cadrul Casei pionie-
rilor, care au devenit șl ale
șoimilor patriei. Despre cer-
curile în care activează cei
mai mici copii Insă se vor-
bește foarte puțin, deși de
aici pornesc drumurile spre
preocupările eele mal diverse
ale școlarilor-plonlerL De
acum se depistează majorita-
tea talentelor în diverse sec-
toare ale artei, tehnicii, spor-
tului. Am cunoscut o seamă
de copil, conduși de inimoși
și eminenți profesori, cule-
gînd florile talentului lor la
Casa Pionierilor și Șoimilor
Patriei din Timișoara. A de-
venit o banalitate asocierea
Timișoarei eu Orașul Florilor,
datorită belșugului de verdea-
ță și inflorescențe care-1 Îm-
podobesc parcurile și grădini-
le, bulevardele șt scuarele.
Dar cele mal frumoase flori
rfimîn pînă la urmă, totuși,
tot copiii ; nu tntîmplător una
dintre cele mal cunoscute for-
mații muzicale a Casei Pio-
nierilor șl Șoimilor Patriei din
orașul de pe Bega se numește
„Flores". La această instituție
de educație și pregătire pen-
tru muncă și viață a copiilor,
creație a anilor socialismului,
Iși desfășoară activitatea un
viața
asociației
In organizarea Bibliotecii Ju-
dețene Caraș-Severîn, a Con-
siliului comuna! de educație si
cultură socialistă și a Școlii ge-
nerale, în comuna Vermeș, ju-
dețul Caraș-Severin, a avut loc
Jansaraa romanului O ardere
totală de Mircea Șerbăncscu,
roman apărut de curînd la
Editura Militară. Cu această
ocazie a avut loc O șezătoare
literară, la care au citit din
creațiile lor Mircea Șerbăncscu
șl Alexandru Jcbeleanu. Cel
doi Invitați au fost prezentați
de prof. Maria Lațcu, direc-
toarea Școlii generale Vermeș.
și de bibliotecarii Doru An-
drecscu ți Georgc Chirilă. în
ședința de marți a Cenaclului
Asociației Scriitorilor din Ti-
mișoara și al revistei „Orizont"
a citit un fragment de roman
Mina Ccranu. Referatul a fost
susținut dc Marian Odangiu.
Au participat la discuții: Cor-
nel Ungurcanu. Viorel Mari-
ncasa, Nicolae Tîrioî, Adrian
Dinu Rachieru, Rodiră Oprean
șl Ion Dumitru Teodorcscn,
conducătorul ședinței. Ședința
viitoare a Cenaclului va avea
toc marți, 9 mai n.c., ora 18,00.
Va cit! prozatorul Traian Llviu
Blrălcsru.
M. O.
•anoramic
Eminesciana. Institutul de me-
dicină a dedicat centenarului
Eminescu o acțiune cultural-
artistlcă de ținută. Au partici-
pat prof. univ. dr. Eugen To-
marc număr de șoimi al pa-
triei. Plin de animația șoimi-
lor patriei este .atelierul fan-
teziei", condus de profesoara
Maria Pop. Le-am văzut mîi-
nile dibace în grupe, dar și la
grădinițele nr. 26 și 32, și la
Școala nr. 18, realizînd îm-
pletituri și țesături, diferite
obiecte de hîrtie pliată, din
carton, țesături textile, din
sfoară, sirmă moale sau sta-
niol, materiale din natură etc.
Aceste lucrări, prezentate în
expoziții permanente, nu tre-
buie Insă confundate cu cele
confecționate la cercul de
jocuri șl Jucării, conduse de
profesoara Mariana Pop, unde
copiii trec prin școala dese-
nului și a decupajului, tre-
cînd Ia îmbinări și combina-
ții de moduluri, spre jocuri de
perspicacitate, mecanice sau
electronice.
Tot un fel de jucării, dar
cu mal mare utilitate, meș-
teresc șoimii patriei la cercul
de navomodele, condus de in-
structorul Alexandru Pop. în
sala de alături, profesoara
Ellza Bogdan, îndrumă cercul
de teatru de păpuși, distins de
mal multe ori cu premii In
cadrul Festivalului național
.Cîntarea României". La con-
ceperea păpușilor și schițarea
decorurilor colaborează mem-
brii cercurilor de pictură, ta-
piserie șl sculptură, conduse
de profesoara Maria Bana șl
artista plastică Olivia Moga.
De o frecvență mare se
bucură cercul de agrobiologle,
condus de profesoara Elena
Tițirlgă. In acest an școlar s-a
propus ca temă de cercetare
pentru copiii din grupele mari
ale grădinițelor șl ai claselor
I, creșterea și foloasele plan-
telor medicinale. Colaborînd
cu Stațiunea tinerilor natura-
Hști din Timișoara, șoimii pa-
triei pot vedea aici cu ochii
lor cum se fnsămînțează. cum
doran, actorii Teatrului Națio-
nal, Larisa Stase-Mureșan, Ire-
ne Flaman-Catalina, Miron Ne-
țea, precum și laureați ai Fes-
tivalului artei șl culturii stu-
dențești. • Un moment Emi-
nescu s-a desfășurat recent la
Cnsa Armatei. Invitați — conf
dr. Cezar Apreotesei și prof.
univ. dr. Ion Ulescu. • Expo-
ziția filatelică „Banatflla 1989"
a reunit colecționari din 12 Ju-
dețe ale țării, cu peste 300 de
fețe de panouri, dedicate prio-
ritar centenarelor Eminescu șl
Creangă. • Din Inițiativa Bi-
bliotecii Școlii generale șl a
Centrului de creație și cultură
socialistă „Cîntarea României"
Orțițoara, actorul Sandu Si-
mlonlcă de la Naționalul timi-
șorean a fost Invitat în cadru!
unul recital din lirica emines-
ciană. • La Timișoara s-a des-
fășurat recent, cu o impresio-
nantă participare (peste 2.000
de elevi) etapa republicană a
celei de-a VII-a ediții a Festi-
valului Național ..Cîntarea
Romflnlei". • Din inițiativa Fi-
lialei Timiș a Societății de
Științe Filologice șl a Inspecto-
ratelor școlare județene Timiș
șl Caraș-Severin a avut loc la
Universitatea din Timișoara se-
siunea de comunicări științifi-
ce „Predarea limbilor șl litera-
turii moderne". • O remarca-
bilă acțiune s-a desfășurat re-
cent la Biblioteca județeană din
Oradea. Tn cadrul „Lunii căr-
ții în întreprinderi șl Instituții"
au fost prezentate trei cărți
apărute recent la Editura ..Fa-
Cenaclul literar „VICTOR EFTIMIU", al Consiliului Jude-
țean al Sindicatelor Timiș șl a! I.P.L. Timișoara, a programat,
pentru 4 mai a.c„ ora 18, lectura dramatizată, tn interpre-
tarea grupului teatral „Thespis" (condus de regizorul DIogene
Bihoi), a piesei istorice Intr-un act „Taragot imperial" de Nicu
Danclu Petnlceanu.
se dezvoltă, se recoltează șl
cum se valorifică aceste plante
folositoare.
In domeniul activității cul-
tural-artistlce de masă, amin-
tim acțiunile brigăzii artistice,
îndrumate de profesoara Car-
men Măriuță, care colaborea-
ză cu cercul literar și de reci-
tatori condus de profesoara
Manolita Dragomir Filimones-
cu. Prezenți la numeroase
spectacole pe plan local și
republican, membrii acestor
formații au cules laurii mul-
tor premii In cadrul Festiva-
lului național „Cîntarea Ro-
mâniei “. Printre spectacolele
laureate amintim pe cele in-
titulate „Omagiu patriei, parti-
dului, conducătorilor iubiți",
„Mărțișoare pentru mama",
„Stop-cadru", „Cu ocheanul
prin grădiniță", „Circulăm și
observăm" ș.a. Două premii
pe țară la Festivalul național
„Cîntarea României" au ob-
ținut șl grupurile de șoimi al
patriei de la cercul de gim-
nastică ritmică, condus de
profesoara Cristlna Bucățcan.
Sub semnul „Daciadei", cu
frumoase rezultate se prezin-
tă copiii Intre 5-»7 ani, care
activează cu mult entuziasm
la cercul de judokanl, condus
de profesorul Ștefan Doncea.
In prezent Casa Pionierilor și
Șoimilor Patriei din Timișoa-
ra numără 27 de premii și
diplome pentru judoka, obți-
nute la Concursul Național
Pionieresc de Judo, la Cam-
pionatul Republican pentru
Copii și Tineret și la alte în-
treceri dn cadrul „Daciadei".
Un premiu de prestigiu a fost
obținut pc plan internațional
(medalia de aur) In 1988 în
Polonia.
Trofee-flori, obținute de
copii-flori, simboluri ale unul
timp de aur, dintr-un oraș al
florilor, descoperite In viața
cercurilor celor mal mici copii
de la o casă a pionierilor și
șoimilor patriei, o unitate de
educație și cultură socialistă
ca atîtea altele din România
zilelor noastre.
I. STRAUȚ
TELEX
fanion
• Recent, „napolitanul" Maradona declara presei: „Cel mal
buni cinci jucători ai lumii au fost, în ultimii zece ani, Zico, Cruyf,
Kroll, Kempcs șl Platini. Cu toate că am niște dubii secioasc cu pri-
vire la Platini, totuși cred că a fost foarte bun. Poate că m-a enervat,
o afirmație a lui cînd a spus: „Fotbalul — asta sînt eu". Așa ceva ar
fi putut declara doar Meazza, Di Stcfano ori Pcld. De cînd este
Franța leagănul fotbalului mondial? • Unul din cel mai remarcați
componcnți al echipei Munchen 1860 este Ștefan Beckenbauer, fiul
celebrului Franz Beckenbauer. Specialiștii au și observat că Jocul lui
seamănă mult cu cel al tatălui. Lucid, Kaiser Franz a spus: „Ștefan
are talent dar este prea volnic și greoi pentru cei 20 de ani al săi.
Dieta care a urmat-o i-a ajutat nu numai la joc, ci și traumei post-
operatorii la intervenția pe coloană". • Tenis. Gabriela Sabatini —
a doua în clasamentul mondial — a primit, recent, o scrisoare de la.
un necunpscut prin care 1 se cereau 10.000 de dolari. Cum campioana
se găsea în vacanță, la Mar Del Plata, a hotărît să nu-i dea atenție,
însă, lată că a sosit șl a doua misivă, cu același scris, prin care I se
solicitau 100.000 de dolari, fără o motivație precisă, dar cu o aluzivă
amenințare cu moartea. Speriată, O. S. a plecat sub pază bună în
Florida. • în R.F.G. există încă o Stcfl Graff campioană. Tenlsmena
are 1,73 m și 66 kg Iar „tiza" el, 1,59 m și 47 kg. Stefl Graff II este
jockey șl a cîștlgat 18 curse pe hipodromurile europene. • Tom
Petranof, ex-recordmen mondial la aruncarea suliței, a fost suspen-,
dat pe 16 ani de Federația S.UA Atletism pentru că a participat la
un concurs atletic In Africa de Sud. • La meciul dintre Monaco șl
Galatasaray au asistat șl antrenorul Ivlci de Ia Paris SL Germain și
Emlllano Maschettl, de la A.S. Roma, nu atît pentru a urmări înta-
nirea, ci pentru a pregăti un contract. Este vorba despre socilltarea
echipei italiene de a-1 avea la cîrma tehnică pe Ivlci, care este dorit
și de Real Madrid. Se pare că după eșecul Real-ulul în fața Iul A.G
Milan, plecarea lui Benhaker este iminentă. • Pentru că am predat
rubrica de față Înaintea jocului de miercuri cu grecii, nu pot spune
decît că drumul nostru spre C.M. ‘90 are și o... cronologie Istorică'
de la vechea Eladă spre Roma celor șapte coline. Așa să fie?
Marcel TOLCEA
Filmul de amatori
(Urmare din pag. 12)
cla": Stelian Vasilescu, „Publi-
ciști precursori ai Marii Uniri",
Florea Lucaci, „Creație și u-
manism". Aurel Dumbrăveanu,
„Confesiuni lirice". Din partea
editurii au participat Eugen
Dorcescu (redactor șef) șl Ion
Jurca Rovina (redactor). • La
Cenaclu! literar al Casei Uni-
versitarilor — ședință de poe-
zie. Autor — Mircea Bârsllă;
referent — Mircea Mihăieș;
conducătorul ședinței — Livius
Ciocârlie. • „Omagiu muncii"
s-a intitulat sugestiv reușitul
program artistic prezentat de
către artiștii amatori al între-
prinderii Kandia. • Studenții
timișoreni s-au întors cu nu
mal puțin de 17 premii de la
faza republicană a Festivalului
artei șl creației studențești
(secțiunea literatură șl publi-
cistică), desfășurată recent la
Brașov. • Elevii și profesorii
din Făget au participat la evo-
carea folcloristului Nicolae Ur-
au realizată de prof. Victor
Andrei. • La Scția de artă a
Bibliotecii Județene — expozi-
ția artistei plastice Adriana
Păiușan. • Membrii cenaclului
„Pavel Dan" de la Casa de cul-
tură a studenților s-au Intîlnit
într-un fructuos schimb de
periență cu cenaclul, „Universl-
tas" al Universității bucurește-
ne. • Sub egida inspectoratului
școlar Județean, Liceul de ma-
tematică-fizică „C.D. Loga" a
editat recent un Instructiv „Bu-
letin de Informatică al cercuri-
lor de elevi."
Bihoi și (neapărat) operatorul Gelu Șvaițer, de la U.J.C.M. Tim.#.
Colorit admirabil, unghiuri „dificile", două „Interpretări" de mare
finețe fac din „Pădurea" una dintre cele mai recente și Izbutite
pelicule din „cetatea" filmului timișean- îl vom aminti, In același
context și pc Marian Lațcu, de la I.CJS.M. alimentație publică,
Timișoara, care, realizator șl operator fiind, știe să scoată „ceva"
dintr-o temă ce ar părea, la prima vedere, minoră și neadecvată
filmului do amatori. Filmulețul se intitulează „Portret" și II are.
în vedere pe obișnuitul.... bucătar.
încheiem cu o întrebare adresată forurilor competente din
comuna Lovrin. De la Centrul de creație șt cultură socialistă
„Cîntarea României", din această binecunoscută localitate, ar fi
trebuit să fie prezente, în gala de concurs, două producții pe care
juriul și publicul le-au așteptat cu viu interes. Este vorba de
„Lovrin, azi" (documentar care se anunța ca fiind deosebit de
interesant) și un eseu intitulat „Din adîncuri". Ambele au fost
realizate de un talentat amator care se numește Dan Bureția.
Unde sînt filmele ? Dar realizatorul lor ? în ziua concursului nu
s^a primit nici un răspuns și e păcat ca asemenea rezultate ale
unei munci deloc ușoare să nu fie prezente pe ecranele (mtci) ale
unor viitoare confruntări (mari).
\sport
LA ATENA.. .
:.. nu s-a Intimplat ceea ce doream din toată inima : victoria;
judecind, acum, la rece (ploile din urmă...), s-ar cuveni să sărim
cu condeiul a supărare, întrucît echipa noastră nu șl-a confirmat
clasa, cartea de vizită șl suportul moral al creșterii din ultimii
ani ; ne așteptam la o evoluție de marcă, prin care să luăm o
serioasă opțiune pentru cîștigarea grupei, cum nădăjduiam, după
partidele din cea mal frumoasă toamnă a fotbalului românesc ;
n-a fost așa, exclusiv din vina tehnicienilor, care, așa mi s-a
părut, au încropit o echipă de compromis, de a nu supăra nici
pe Steaua, nici pe Dinamo, de unde a ieșit un Joc modest, anost
și fără culoare, cam nul, și de o parte și de alta, chit că s-a ratat
la ambele porți, după cum s-a jucat aspru, la os, precum într-un
campionat județean ; iată că absența lui Lăcătuș a contat enorm,
iar avansarea lui Hagi în linia ofensivă l-a dat acestuia un post
incomod, care l-a izolat de trupă, de părea un om... în minus ;
orb să fl fost Em. Jenei șl tot ar fi trebuit să vadă cît de dezlînat
și dezbinat l-au funcționat compartimentele de joc, iar mai grav
— absența unui cap limpede a dat o senzație de improvizație a
echipei, ca și tacticii adoptate (semănînd, cîtva, cu temporizarea
care ne-a făcut pe vremuri multe zile și nopți agasante).
Cum Danemarca a învins la Sofia, apare — și ce cărare
aveam I — ca decisivă dubla confruntare cu fotbalul scandinav și
umbrele lui Hamlet, de care cu adevărat depinde, decisiv, sportul
nostru la C.M. '90 : a fi sau a nu fi.
Noi sperăm c-om fi ! C-așa-i In fotbal
Teodor BULZA
ORIZONT
• 16 ©
Ecoul internațional al marilor
manifestații antifasciste
și antirăzboinice de la 1 Mai 1939
din România
Analizînd rezonanța internațională a
marilor manifestații antirăzboinice și
antifasciste — care au avut loc tn țara
noastră tn ziua de 1 Mal 1939 — to-
varășul NICOLAE CEAUȘESCU subU-
*la că „demonstrațiile de la 1 Mai
t93S au avut ți un puternic ecou in-
ternațional, fiind apreciate in presa
străină a vremii ca unele din cele mai
tnari manifestări muncitorești antifas-
ciste pe plan mondial, in condițiile in
care Germania hitlerlstă trecuse ta
aplicarea planurilor ei de înrobire a
popoarelor".
Intr-adevăr, evenimentele din Româ-
nia au fost elogiate de numeroase per-
sonalități ale vieții publice, oameni de
Cultură și artă, ziare, posturi de radio,
agenții de presă, forumuri internațio-
nale.
Astfel, posturile de radio din Marea
Britanie au relevat voința de colabo-
rare șl pace a poporului român, dar și
hotărirca sa de a-și apăra integritatea
teritorială.
Postul de radio Paris Mondial a
menționat „sensul social și înalta sem-
nificație politică a acestei manlfesta-
țiuni românești*.
Publicația sovietică • „Izvestia", con-
semna printre altele, în numă-
rului din 4 mai 1939, că „la demon-
strațiile de 1 Mal din București au
participat 20.000 de muncitori. Demon-
strația a decurs sub lozinci antifas-
ciste",
La rîndul său, ziarul englez „Daily
Herald “ din 2 mai sublinia că în capi-
tala României miile de muncitori au
demonstrat sub lozinci antifasciste și
antirăzboinice-
O largă reflectare a evenimentelor
din țara noastră a întreprins revista
elvețiană „Rundschau0, In numărul din
25 mai 1939. „Manifestările de 1 mai
din București șl provincie — nota re-
vista citată mai sus — au relevat in-
tensificarea aotlvității antifasciste a
maselor, ca și o creștere a influenței
Partidului Comunist (.;.) Numeroase
pancarte exprimau necesitatea apărării
independenței și integrității țării, ce-
reau abrogarea tratatului economie cu
Germania, alianța cu Franța, Marea
Britanie și Uniunea Sovietică. Pe
Calea Victoriei, tn momentul în care
cei 25.000 de demonstranți au trecut
prin fața palatului regal șl a regelui,
s-au auzit lozinci cerînd restabilirea
regimului parlamentar constituțional,
front unic șl popular, reprimarea mun-
citorilor concedlați".
O Înaltă apreciere a dat acțiunilor
revoluționare de la 1 Mai 1939 Confe-
rința internațională asupra problemelor
democrației șl păcii, întrunită în zi-
lele de 12 — 14 mal 1939 la Paris. în-
tr-un document adoptat de Conferință,
intitulat Pentru integritatea și Indepen-
dența României se nota i „Această
voință de a rezista expansiunii puteri-
lor fasciste (...) rămîne vie fn masele
populare (...) șl ea se manifestă de
fiecare dată cînd poate. Manifestațiile
antifasciste de 1 Mai la București, ex-
presie spontană a voinței maselor, sînt
o dovadă strălucită. Dar nu numai
românii aspiră să apere integritatea și
independența națională, minoritățile
etnice din România o vor în aceeași
măsură, așa cum mărturisește o recentă
declarație de loialitate a minorității et-
nice din Transilvania. Este dovada că
poporul român se raliază la mișcarea
antifascistă și «ă voința sa este de a
lupta în mod real împotriva agresoru-
lui și fascismului".
1b eadrul ședinței din 14 mai a Con-
ferinței, reprezentantul Cehoslovaciei,
salutînd prezența delegației române,
ținea să adauge i „Numeroasele mesaje
ale Intelectualilor, muncitorilor șl ță-
ranilor care ne-au parvenit din Româ-
nia demonstrează voința poporului
român de a apăra libertățile și institu-
țiile sale democratice".
Hotărirca unanimă a poporului ro-
mân de a se opune agresiunii fasciste,
de a-șl apăra cu orice sacrificiu inde-
pendența, suveranitatea națională și
integritatea teritorială a patriei a pro-
dus o Impresie profundă și în Statele
Unite ale Americii. Intr-un raport al
atașatului nostru de presă din capitala
americană se menționa faptul că mani-
festațiile de la 1 Mal 1939 din România
au stîrnit numeroase comentarii îa
presa și emisiunile posturilor de radio
americane, care au reliefat caracterul
lor antifascist și antirevizlonlst. Des-
chizînd pavilionul României la expo-
ziția internațională de la New York,
primarul orașului a ținut să elogieze
setea de libertate a poporului român,
hotărîrea sa de a se împotrivi perico-
lului fascist, de a apăra Integritatea și
suveranitatea sa.
Cu foarte mare nemulțumire au fost
comentate aceste evenimente de către
publicațiile care apăreau în statele ce
aveau la cîrmă regimuri fasciste.
Ziariști germani șl italieni acreditați
Ia București au criticat guvernul român
pentru faptul câ nu a luat măsuri de
reprimare a întrunirilor care avuseseră
loo. Ministrul de externe al României,
care tocmai atunci făcea o vizită la
Roma, nu a putut să nu înregistreze
„nemulțumirea guvernului italian față
de guvernul român", care a permis
manlfestanților libertatea exprimării
părerilor lor, fără să la nici o măsură
de represiune. Aceleași motive au făcut
ca întrevederea Gafencu — Mussollnî
să se desfășoare Intr-o atmosferă
„deosebit de rece".
Numărîndu-se printre puținele ma-
nifestații din Europa, care au avut Iod
în condițiile elnd fascismul era în o-
fenslvă, evenimentele revoluționare
prilejuite de sărbătorirea zilei de
1 Mai 1939 reprezintă o dovadă a ma-
turizării elasei noastre muncitoare, â
posibilităților de care dispunea atunci
poporul român, forțele sale revoluțio-
nare șl progresiste de a organiza cu
succes lupta împotriva războiului șl
fascismului.
Vasile DUDAȘ
NIKOLA1 ZIDAROV
(Bulgaria)
ÎNCREDERE ÎMI DAU
Aceste flori izbucnite din muguri
fără nici o aprobare din partea guvernelor lumii
și acești porumbei brăzdind cerul
fără hărți militare asupra lor
încredere in miine imi dau
așa cum imi dă încredere
perla de transpirație
căzută dc pc frunțile fraților mei :
muncitorii planetei
Ginguritul acestui copil
și hainele lui albe întinse pc sfoară —
steaguri de pace fîlfiind nestingheriie —
incrcderc-mi dau
in rostul nostru de semeni egali
într-o lume vindecată de răni
tn românește de
C. ROMAN
MAJID GIAFAR GHAFAAZ
(Algeria)
ROUĂ ȘI PĂSĂRILE
Așa cum e nisipul dc nenumărat
sintem și noi : iubitorii de muncă
soldatii vieții mai bune
Rouă și păsările ne sînt semne
ale năzuinței — limpezimea tn care
se oglindește lumea ce ne-nconjoară
și dorința de zbor mai inalt
de aripă clară pusă gîndului
Nimic nu ne va opri
victoria noastră se vede-n zare
vom birui
vom birui, noi. iubitorii de muncă,
rouă și păsările
In românește dc
D. CRISTIAN
POEZIE UNIVERSALA
MILITANTĂ
ARMANDO MAIS DA COSTA
(Columbia)
ȚĂRM ȘI UITARE
(fragmente)
III.
Te voi descrie febril
„pămint al oamenilor" scară
spre celelalte stele —• noapte intr-o jumătate
a planetei — zi în cealaltă — fețele muncii
fețele zbircite ale gloriei
De ce nu sc poate să respiri ușurat
așa cum trupul ostenit al docherului
de ce nu poți fl curat ca inima celui
din mină t Un plus de puritate în vechile
Icoane ; In religii în care se plinge e Ioc
pentru demnitate — Acuz
acuz chiar In numele lor — lista uriașă
am scris-o Intreagă-n arhivele luptei
(...)
Te voi descrie in zbuciumul tău necontenit
tn singurătatea ta geologică, in versurile melc
ce dau cu pumnul in masă — „pămint al oamenilor"
așteptind ziua păcii absolute :
Orice cîntec adevărat e un fulger
în românește de
loan MORAR
MAX ZIMMERING
(R. D. Germană)
UNDE ÎNCEPE OMUL
Omul începe acolo
unde se termină exploatarea,
unde piinea pc care-o mănincă
nu 11 îneacă,
unde femeia nu-și invîrte in palmă
de o mie de ori ultimul bănuț,
------------------------------------------------------s
unde viața garantează pentru viață.
Omul începe acolo
unde moartea devine dc înțeles
cînd anii
alunecă pe panta declinului,
unde,-n sfîrșit,
pacca-ntre oameni domnește la nesfîrșit.
unde nici o spadă
nu mai sapă morminte.
Omul începe acolo
unde vestigiile răsună,
unde flacăra omeniei
arde
șl miinile
înving pietrele moarte,
unde omul
se recunoaște in oameni.
în românește de
Lucian ALBU
OTTO RÂUL GONZALES
(Guatemala)
PADUREA
(fragment)
Mamă a oamenilor, iarbă a duioșiei, apă dormitindă.
Mamă a popoarelor, iarbă adormită, apă a duioșiei,
nu putem incerca nimic fără ajutorul tău. nimic,
nimic.
Din mina ta țișnea fluviul întunecat al vieții,
cele patru direcții principale-ale vintului,
lava tăcută a focului primitiv,
călătoria apelor în jurul lumii
șl mozaicul ascuns al straturilor terestre.
Vintul împingea vise tulburi,
vise fără număr, pierdute,
lipsite de simțăminte, fără zgomot, chiar fără
imagini.
Cuvîntul orizont era încă de neînțeles
și cea mai vagă mișcare a rozei degetelor tale
lăsă să-i cadă-o petală șl orizontul
Izvori strălucitor, pur —
Omul țișni deodată din răsuflarea ta
cu cîteva cuvinte și rudimente de-unelte. —
dc vise șl temeri, de îngheț și de foc,
dc plăceri, de durere de-a pururi copleșit.
Nu înțelesese iubirea, de la-nceput:
ușoara mtngiiere a degetelor taie
fu insă-ndeajuns de caldă pentru-ai înflăcăra inima
șl apele ascunse-ale duioșiei lui să le pună-n
mișcare,
în românește de
Carmen BLAGA
COLEGIUL DE REDACȚIE:
ION ARIEȘANU (redactor țef)
ANGHEI» DUMBRAVEANU (redactor țef adjunct)
I VIOREL COLȚESCU. NICOLAE PlRVV, CORNEL 9NGUREANU
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNE1 1:
Telefoane t 3 33 90 ți 3 33 76 (redactor-țef). Manuscrisele nepublicate
Inu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.TR.
TIPARUL EXECUTAT LA l.P B.T. Index i <2 907