Proletari din toate țările, uniți-văl
orizont i
SAPTAMINAL SOCIAL-POLITIC $1 LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ
NR. 5 (1144) 3 FEBRUARIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI
PENTRU POPOR Șl PENTRU ȚARA
Comloșul Mare a avut bucu-
ria să deschidă „cale liberă"
Lunii cărții la sate, în acest
an. Aici, la comloșeni, care
se pot mtndri. în timp, cu oa-
meni aleși și cu destule suc-
cese în plan material și spi-
ritual, ca și pretutindeni pe
plaiurile românești, cartea
s-a simțit la ea acasă. Așa se
explică faptul că, tn dimi-
neața de duminică, închinată
cărții, cu mic cu mare, com-
loșenii au umplut căminul lor
cultural și au venit, ca la o
sărbătoare, să cinstească slo-
va scrisă și lumina ei dătă-
toare de viață. Primarul co-
munei, Adrian Ciolac, gospo-
dar bun și om de frunte al
satului, în cuvintele sale, a
surprins realizările comloșe-
ne tn acești ani minunați, iar
lectorul universitar, dr. loan
Peleș a încadrat această lună
a cărții în perimetrul politic
și ideatic al marilor eveni-
mente care au avut loc în
patria noastră, în ultima
vreme. Plenara din noiem-
brie și Ziua de naștere
a conducătorului partidu-
lui și statului nostru, tovară-
șul NICOLAE CEAUȘESCU
Vorbind despre semnlfi ația
cărții, despre zborul ei spre
inimile oamenilor, tn cuvinte
înaripate și proaspete, secre-
tarul cu propaganda, al Co-
mitetului județean de partid,
tovarășul Vasile Bolog, a pla-
sat rostul cărții românești la
temelia înaintării noastre spre
un strălucit ideal social șl
uman, spre progresul patriei
spuntnd: „Nu numai în a-
ceastă luminoasă lună a căr
ții, dar pe Întreg ''d^eui vie
ții, cartea ne este un tezaur
de sentimente și idei, din
care noi toți luăm neînce-
tat merinde pentru minte șl
inimă".
Moment relevant au consti-
tuit lecturile unor membri ai
cenaclului din localitate, „Su-
flet nou", condus, cu temeini-
cie și dragoste, de profesorul
Traian Galetaru, care a sus-
ținut și un eseu dedicat ge-
niului eminescian. într-o șe-
zătoare literară închinată căr-
■TNSEMNAHt-
ții și marilor evenimente so-
cial-politice și literare ale
anului tn curs, cîțiva scriitori,
membri ai Asociației timișo-
rene, au deschis apoi un dia-
log al versului și al cuvtntu-
lui in proză, cu oamenii din
sală. Alexandru Jebe’.eanu,
Mircea Șerbănescu, Alexan-
dra Indrieș. Pongracz Maria.
Maria: Odangiu, Ivo Mun-
cian. Valentin Tudor, Ion
și Tatiana Arieșanu. în
poeme pline de avint și pros-
pețime, tn pagini epice au țe-
sut, intre ei ș! ascultătorii
din sală, ctteva momente cu-
rate de intensă emoție artis-
tică Ca un corolar sonor al
acestei șeză: . înttlnirea de
la Comloșul Mare, închinată
cărții, s-a încheiat tn acordu-
rile ăltărețe sau doinite ale
tarafului din localitate, la
care și-au adus aportul ctteva
voci tinere de cîntărețe local-
nice : Maria Andrei și Car-
men Oprinescu. cît și cunos-
cuta solistă de muzică popu-
lară bănățeană, Lia Lungu.
care a fermecat auditoriul cu
splendidele ei melodii romă-
ORIZONT
(Continuare In pag. 1)
O națiune care se respectă
pe sine își omagiază eroii
care și-au dăruit întreaga lor
viață idealurilor de libertate
socială și națională, aspirații-
lor de independență, pace și
colaborare.
în consens cu întreaga su-
flare românească. Comitetul
Politic Executiv al C.C. al
P.C.R., Consiliul de Stat și
Guvernul României socialiste
au adresat marelui nostru
strateg revoluționar, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, cele
mai calde sentimente de re-
cunoștință pentru fermitatea
cu care a acționat întotdeau-
na și acționează pentru pros-
peritatea poporului, pentru
modul strălucit în care a sus-
ținut teoretic și practic dem-
nitatea națiunii române.
Cu prilejul aniversării zilei
sale de naștere și a îndelun-
gatei activități revoluționare,
prin cuvîntarea rostită, tova-
rășul NICOLAE CEAUȘESCU,
a demonstrat încă o dată re-
marcabila putere de analiză
a de.enirii noastre istorice, a
devenirii umanității în gene-
ral. Gîndirea sa clarvăzătoare
și înaltele calități organizato-
rice și moral-politice au des-
chis o strălucită epocă în is-
toria noastră.
Marile înfăptuiri economi-
ce. social-politice și spirituale
obținute după Congresul al
IX-lea au la bază vasta ope-
ră tz -etică a tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU, prin
care s-a afirmat o amplă des-
chidere spre teoria și practi-
ca revoluționară. în concep-
ția sa. este de neconceput ab-
solutizarea momentului teore-
tic al procesului revoluționar
întrucît aceasta ar fi consti-
tuit cadrul propice manifestă-
rii unui spirit dogmatic în
gîndire și acțiune. în același
timp, absolutizarea momen-
tului nractic ar transforma
teoria într-un simplu instru-
ment de justificare a unei
practici spontane. Printr-o a-
semenea concentie tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU își
aduce o contribuție inestima-
bilă la dezvoltarea creatoare
a socialismului științific.
Interiorizarea principiului
istorismului a asigurat apre-
cierea fenomenelor sociale po-
trivit re oluțlei lor. în acest
context, primeșțe o mare im-
portantă principiul abordării
concret-natiodale a fenomene-
lor sociale, ceea ce reprezin-
tă o altă componentă însem-
nată a dezvoltării teoriei și
practicii revoluționare.
Din vasta operă a tovară-
șului NICOLAE CEAUȘESCU,
desprindem spiritul realist de
analiză a realizărilor socialis-
mului ca sistem, a contribu-
ției românești la acestea. în
condițiile frămîntărilor con-
temporane. privind locul și
rolul socialismului în lume,
secretarul general al partidu-
lui afirmă cu hotărîre:
„Avem deplina încredere că
numai socialismul poate să
asigure adevărata egalitate
intre oameni — atit socială
cît și națională — să creeze
condiții pentru afirmarea
personalității umane, pentru
ca fiecare om să-și poată pu-
ne în valoare. în strinsă co-
laborare și unitate cu seme-
nii săi, aptitudinile creatoare
in orice domeniu de activi-
tate". Profunda analiză a ca-
pacității sistemului socialist
exclude stilul triumfalist de
apreciere a realizărilor noas-
tre. ca și subaprecierea aces-
tora. Sărăcia în socialism este
un nonsens, dar totodată ni-
velul de viață depinde, fun-
damental. de calitatea muncii
noastre în toate domeniile.
Afirmarea unei calități su-
perioare a muncii și vieții în
patria noastră este puternic
impulsionată de concepția no-
vatoare a tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU, cu
SPRE COMUNISTUL ȚĂRM
Prin timp, ureînd treaptă cu treaptă.
Spre comunistul țărm visat.
Demni, făurim visul dc aur
Conduși de un Viteaz Bărbat.
Prin El, e astăzi dirz partidul,
Și-i inimă, pentru popor ;
Aceleași imnuri cintă țara,
Vibrînd cu steagul tricolor.
Porniți pe drumul dc-mplinire.
Nutrit din vechile istorii,
Trăim avintul vieții demne.
Sub roșul flamurei de glorii.
Cirmaciul ferm, mereu la proră.
Conduce țara-n al ei zbor.
Ne-apropie de auroră :
Ev comunist, clar viitor !
Irimic STRÂUȚ
privire la raportul nemijlocit
dintre dezvoltarea forțelor de
Eroducție și conștiința socială.
n acest sens, conștientizarea
necesității dezvoltării bazei
tehnico-materiale a societății
noastre devine un factor im-
portant în afirmarea unui ni-
vel superior de civilizație și
cultură.
Teza cu privire la continui-
tatea procesului revoluționar
este de natură să impulsione-
ze manifestarea plenară a ca-
pacității profesionale, ca și a
talentelor spirituale specifice
poporului nostru, prin care,
de altfel, s-a asigurat un tre-
cut demn, să garanteze un
prezent demn și un viitor
care se înscrie în devenirea
socialistă șl comunistă a uma-
nității. Dispunem de un sis-
tem instituțional unic în felul
său. după cum aprecia secre-
tarul "eneral al partidului,
prin care se asigură un cadru
corespunzător pentru partici-
parea nemijlocită a maselor
la adoptarea și înfăptuirea
deciziilor. Desigur, democrația,
în condițiile actualei revoluții
științiflco-tehnice, impune
competenta profesională și
politică, dimensiuni intrinseci
personalității noi. Pentru noi.
românii, teza autoconducerii
muncitorești, ca șl afirmarea
ei nu constituie o nouta-
te. ea fiind afirmată cu
mult înainte de tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU în
opera sa teoretică. Aplicarea
acestei teze se realizează în
funcție de condițiile național-
statale specifice și în acest
spirit devine imposibilă ac-
ceptarea unui anumit model
de socialism. în România so-
cialistă. această Teză se obiec-
tivează în condițiile dezvoltă-
rii echilibrate și armonioase
a economiei naționale, ceea ce
constituie o contribuție româ-
nească la dezvoltarea teoriei
și practicii revoluționare, la
dezvoltarea socialismului în
general.
într-un asemenea context
teoretic și practic. România
socialistă a demonstrat că.
sub conducerea unul partid
revoluționar, a cărui proeram
este orientat de un mare stra-
teg, poate rezolva toate pro-
blemele pe care ni le pune
viața, poate crea condițiile a-
firmării nestingherite a capa-
cității creatoare a poporului,
a tuturor fiilor patriei, fără
deosebire de naționalitate. In
acest mod și în asemenea
cadru, mîndria națională de-
vine un atribut esențial al
omului nou, iar conștiința de
sine șl pentru sine a poporu-
lui român un factor propulsor
al devenirii noastre comuniste.
Lector univ. dr.
loan PELEȘ
ORIZONT
© 2 •
Continuitatea procesului revoluționar
in socialism
Sub influenta puternică a bo-
găției de idei de o inestimabi-
lă valoare a cuvîntării tovară-
șului NICOLAE CEAUȘESCU,
secretar general al Partidului
Comunist Român, cu prilejul
aniversării zilei de naștere, se
impune teza cu privire la
continuitatea procesului revo-
luționar în etapa actuală de
dezvoltare a societății socia-
liste românești, care se înscrie
printre acele mari idei-forță
care situează evoluția dialec-
tică a socialismului spre co-
munism «e coordonatele unor
noi deschideri teoretice șl
practice.
Suportul Ideii continuității
procesului revoluționar II
constituie transformarea per-
manentă a societății socialis-
te. transformare ce vizează ri-
dicarea acesteia pe trepte noi.
calitativ superioare. In cadrul
unul proces complex de depă-
șire a diferitelor contradicții,
de înlăturare a vechiului șl
afirmare a noului, tot ceea ce
este înaintat, progresist. Este
meritul secretarului general
al partidului de a fi se-
sizat necesitatea reconsideră-
rii schemei revoluție-evolu-
ție istorică, de a fi re-
gîndit. într-o lumină nouă,
însuși conceptul de revo-
luție socialistă. Tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU a pus
cu putere în evidentă faptul
că în condițiile construcției
socialiste și comuniste revolu-
ția penetrează evoluția, ceea
ce face ca această operă să
capete in întregul el caracte-
rul unul proces marcat de ne-
întrerupte transformări calita-
tive. revoluționare, de mare
amplitudine. Raportul revolu-
ție-evoluțle istorică dobîndeș-
te astfel o configurație nouă,
revoluția constituind nu nu-
mai o etapă a construcției
noii orînduiri — etapa cuce-
ririi puterii politice șl așeză-
rii pe baze socialiste a eco-
nomiei șl a celorlalte dome-
nii de activitate. — cum s-a
considerat mult timp. ci. ca
modalitate a dezvoltării so-
ciale. ea caracterizează între-
gul proces, permanent înnoi-
tor. de edificare a socialismu-
lui și comunismului.
într-adevăr. practica socia-
lă a relevat că relațiile și
structurile social-politice in-
stituite inițial prin victoria
socialismului nu sînt pe de-
plin și definitiv constituite,
imuabile, complexitatea și
continuitatea procesului de
făurire a noii orînduiri deter-
mină necesitatea dezvoltării
puternice. în continuare, a for-
țelor de producție, prin asi-
milarea celor mai noi cuceriri
ale revoluției științifice și teh-
nice •'e această bază, perfec-
ționarea nermanentă a rela-
țiilor de producție și sociale,
a întregii v’ îți social-politice
și cultural-ldeologlce. Criti-
cînd tendințele trlumfallste
care s-au manifestat în
procesul construcției socia-
liste. dezvăluind consecin-
țele lor dăunătoare, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU a
arătat că edificarea noii orîn-
duiri este un proces îndelun-
gat. deosebit de complex, nu
lipsit de greutăți șl dificul-
tăți. căruia îl sînt inerente a-
numite contradicții, lupta din-
tre nou și vechi, ceea ce re-
clamă. în mod necesar, un
permanent efort creator, spi-
rit militant și Intransigență
revoluționară în toate dome-
niile de activitate.
într-o perioadă cînd în li-
teratura marxistă și politică'
își fac loc abordări care, de-
parte de a deschide o pers-
pectivă socială optimistă, ra-
țională. cum cred respectivii
teoreticieni care se ocupă de
ceea ce el numesc „dislocări “.
.reformări“. .deschideri" ale
marxismului, socialismului ști-
ințific. este meritul de neega-
lat al partidului nostru șl al
secretarului său general de a
păstra In practica și teoria
politică cu fidelitate și in-
transigență revoluționară, fă-
ră rabat, principiile socia-
lismului științific. în a-
cest sens, spunea tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU............nici
nu stat — si nici nu vreau
să fiu — în rindul acelora
care își pierd încrederea ta
justețea socialismului, a con-
cepției revoluționare dcsnre
lume și care nu văd situația
reală, perspectivele luptei re-
voluționare". Spiritul revolu-
ționar comunist a însemnat
întotdeauna atașament total
față de idealul socialist, con-
vingerea profundă în justețea
acestuia. încredere nelimitată
In triumful socialismului șl
comunismului. Ar fi greșit
însă a se considera că ade-
ziunea la idealul socialist este
de substanță revoluționară
doar în perioada luptei pen-
tru înlăturarea rînduielilor
burgheze. în fapt, atașamen-
tul deplin fată de socialism,
ca orînduire în proces de con-
strucție. presupunînd înțele-
gerea caracterului continuu
perfectibil al acestei orînduiri.
a necesității de a participa
activ la făurirea ei. constituie
expresia unei trepte sune-ion-
re a spiritului revoluționar
comunist. Situația, azi. este
într-adevăr nouă. Dacă. ta
trecut. în perioada luptei
pentru cucerirea puterii nau-
tice. se urmărea înlăturarea
unei societăți anacronice, de-
pășită Istoric, astăzi, acțiunea
revoluționară este promovată
de oe pozițiile angajării n’e-
nare intr-o operă de construc-
ție. a devotamentului nemăr-
ginit față de noua societate,
supusă unor permanente în-
noiri calitative — societatea
socialistă — în sconul afirmă-
rii tot mai puternice a prin-
cipiilor șl valorilor ei. întru-
cît vechiul nu părăsește sce-,
na vieții sociale și individua-
le înainte de a fi fost învins,
spiritul revoluționar se mani-
festă ca spirit de luptă, im-
primînd acțiunii transforma-
toare caracterul unei asidue
acțiuni revoluționare. Lupta
revoluționară are un caracter
permanent, ea va continua în
forme noi si cu conținuturi
specifice de la o etapă la alta
a construcției noii orînduiri.
Continuitatea procesului re-
voluționar. ca expresie sinte-
tică. generalizată, a transfor-
mărilor calitative, intensive,
ce au loc în ansamblul vieții
materiale și spirituale, nu
este .un simplu enunț livresc,
ci o realitate vie. un fapt co-
tidian. ce se proiectează în
perspectiva devenirii comu-
niste a societății noastre.
Conf. dr.
Elisabeta IELI
Justețea principiilor
socialismului științific
Cu prilejul sărbătoririi zi-
lei de naștere și îndelungatei
activități revoluționare ale
secretarului general al parti-
dului. președintele Republicii
Socialiste România, numeroa-
se colective de oameni ai
muncii, reprezentanți al unor
întreprinderi, organizații și
Instituții, exprimînd profundă
stimă șl nețărmurită recunoș-
tință. au adresat tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU vi-
brante felicitări și urări. în-
tre aceste mesaje se detașea-
ză. prin conținut și semnifi-
cație. Scrisoarea omagială a
Consiliului Politic Executiv.
Consiliului de Stat și guver-
nului. care evidențiază eroica
activitate revoluționară con-
sacrată de tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU. cu
nețărmurită dăruire și abne-
gație. .idealurilor supreme de
libertate socială și națională,
aspirațiilor de independență
pace și pr greș ale națiunii
noastre", deciziile. Indicațiile
și tezele de excepțională în-
semnătate teoretică și practi-
că. suflu înnoitor ce a descă-
tușat marile energii ale po-
porului. calea .punerii depli-
ne în valoare a strălucitelor
Virtuți ale socialismului ca
orînduire superioară oricăror
forme de organizare socială
care au existat n?nă acum în
istoria umanității".
Mulțumind pentm mesajele
și felicitările nrimite. tovară-
șul NICOLAE CEAUȘESCU, în
Cuvîntarea rostită la solemni-
tatea sărbătoririi zilei sale de
naștere si îndelungatei activi-
tăți revoluționare subliniază
că aprecierile si urările adre-
sate reprezintă dovada încre-
derii depline a întregului nos-
tru popor în justețea politicii
partidului și statului nostru,
bazate pe principiile socialis-
mului științific. în același
timp. Cuvîntarea tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU din
26 ianuarie 1989. conturînd
un bilanț al mărețelor în-
făptuiri. generalizînd expe-
riența construcției socialismu-
lui din țara noastră, medi-
tînd responsabil la realitățile,
direcțiile și măsurile luate tn
alte țări, se prezintă ca un
important document politic,
avînd o contribuție de prim
ordin la dezvoltarea creatoa-
re a teoriei revoluționare a
clasei muncitoare.
Revoluția și construcția so-
cialismului în România a în-
semnat nu numai lichidarea
burgheziei și moșierimii. in-
staurarea nuterii politice a
clasei muncitoare, crearea u-
nor noi relații Intre oameni
întemeiate pj proprietatea so-
cială asupra mijloacelor de
producție, ci mal ales dezvol-
tarea rapidă a Industriei, mo-
dernizarea agriculturii, afir-
marea științei și tehnicii, ge-
neralizarea învățămîntului de
10 ani. înflorirea artei șl cul-
turii. Succesele istorice obți-
nute de poporul român ta ul-
timele decenii demonstrează
justețea principiilor teoriei
revoluționare a clasei munci-
toare. posibilitățile uriașe pe
care le oferă socialismul dez-
voltării economice, afirmării
Idealurilor de eliberare națio-
nală și socială. Pe de altă
parte, este evident că noua
orînduire nu a putut rezolva
automat, dintr-o dată, toate
problemele sociale și politice,
uneori s-au comis erori șl
s-au înregistrat rămînerl în
urmă. dar ar fl principial
greșit șl ar dăuna intereselor
clasei muncitoare să se sub-
aprecieze realizările obținute
și mai ales să idealizăm tre-
cutul. „Nu socialismul este
cel care a dus la unele stări
de lucruri negative Intr-o
țară sau alta — arăta tovară-
șul NICOLAE CEAUȘESCU,
tn Cuvîntarea din 26 ianuarie
1989 — ci încălcarea princi-
piilor științifice ale socialis-
mului, nesocotirea cerințelor
legilor obiective și, in primul
rlnd, a necesității dezvoltării
continue a forțelor de produc-
ție — factorul revoluționar
hotăritor pentru construcția
socialismului ca de altfel pen-
tru dezvoltarea oricărei orîn-
duiri sociale".
Capitalismul este un mod
de organizare a societății pe-
rimat bazat ta esență pe pro-
prietatea privată asupra mij-
loacelor de producție (între-
prinderi. fabrici, bănci, pă-
mînt etc.). Ideologii burghezi
susțin insistent, deși fără a
aduce argumente cît de cît
convingătoare, că numai „ini-
țiativa privată" asigură inte-
resul pentru muncă (de fapt
interesul pentru profit). Expe-
riența constructivi socialismu-
lui demonstrează însă exis-
tența unei varietăți de forme
de cointeresare materială și
morală, diverse tehnici eco-
nomice și In primul rînd me-
todologii sociologice și psiho-
sociologice pot perfecționa
oricit de mult normarea mun-
cii. și retribuția personalului,
posibilități științifice îngrădi-
te de pronrietatea privată a-
supra mijloacelor de produc-
ție șl deci de neconceput în
capitalism. Principalul efect
al proprietății private asupra
mijloacelor de producție este
polarizarea cetățenilor în pro-
prietari și proletari, menține-
rea și adîncirea unor grave
inegalități sodale și naționa-
le. generînd permanent ten-
siune social-politlcă șl per-
vertire morală. contradicții
antagoniste esențialmente o-
puse democrației afișate și
valorilor umaniste perene ale
civilizației moderne.
Astăzi, mal mult ca ori-
cînd. sînt necesare analize
teoretice. dezbateri politice
implicînd multiple puncte de
vedere, schimburi de idei și
confru-^rl de opinii, dar a-
cestea nu trebuie să ducă la
abateri de la principiile fun-
damentale. S-a ajuns, din pă-
cate. la situația aberantă de
a se propune muncitorilor să
renunțe de blină voie la
proprietatea lor (atît de
greu cucerită) asupra mijloa-
celor de producție: „pen-
tru noi stat de neînțeles
tezele care-și fac loc ta uncie
țări — precizează tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU — și
care deschid calea, din nou,
diferitelor f.rme de proprie-
tate particular capitaliste.
Oare, muncitorii care au de-
venit proprietari al mijloace-
le. de producție trebuie să se
întoarcă înapoi, să nredea din
mina lor mijloacele de pro-
ducție unnr particiiîa'-l 7 Să
devină din nou salariat t —
in număr mai mare nan mal
mic — la un capitalist, fie el
cetățean al tării respective
sau străin ? Ce are comun cu
socialismul acest lucru T“
Creșterea rolului conducă-
tor al partidului, perfec-
ționarea activității organelor
de stat, afirmarea democra-
ției muncitorești-revoluționa-
re. dezvoltarea relațiilor so-
ciale pe baza principiilor șl
vieții comuniste, a eticii și
echității socialiste creează un
cadru optim de emancipare
șl omogenizare, de întărire a
unității națiunii. Patria noas-
tră înaintează impetuos spre
un nou stadiu de dezvoltare
economică și socială : făuri-
rea societății socialiste multi-
lateral dezvo’tate va nermlfe
României să treacă la începu-
tul noului mileniu la edifica-
rea c monismului — cea mai
dreaptă șl rațională formă de
organizare a vieții sociale,
visul de aur al omenirii.
Dr. Constantin STRUNGA
• 5 •
--------------------------------------------ORIZONT
Pentru triumful rațiunii
și realizarea păcii in lume
Marile realizări ale națiunii
noastre socialiste, legate de
personalitatea secretarului ge-
neral al partidului, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, pe
calea progresului material și
spiritual, includ, tn mod fi-
resc. o amplă activitate în sfe-
ra relațiilor internaționale în
vederea realizării unei lumi
mai bune și mai drepte.
Constantele politicii externe
românești au fost strălu-
cit reafirmate în cuvîn-
tarea secretarului general
al partidului nostru, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU, ros-
tită cu prilejul zilei de naște-
re șl a îndelungatei sale ac-
tivități revoluționare. Șl din
Cuvîntarea ținută cu prilejul
zilei sale de naștere, precum
și din Scrisoarea omagială
adresată secretarului general
de Comitetul Politic Executiv
al C.C. al P.C.R. se degajă
profundul umanism care ca-
racterizează întreaga operă
teoretică și practică a condu-
cătorului partidului și statului
nostru.
Politica externă românească,
aflată în strînsă legătură cu
întreaga strategie a dezvoltă-
rii socialiste a țării noastre,
purtînd amprenta gîndirii și
acțiunii novatoare a secreta-
rului general al partidului,
are ca obiective prinrinale
realizarea unor contribuții de
substanță la rezolvarea mari-
lor probleme cu care se con-
fruntă omenirea. Strategiile
de politică externă româneas-
că au la bază o concenție
globală, nrlnclniile promovate
— ale esalltătn. indenenden-
țel. suveranității, neamestecu-
lui în treburile interne, nere-
0 exigentă reexaminare a practicii
în acest ianuarie, de mai
multe ori aniversar. în care
am avut prilejul de a con-
semna centenarul primei pro-
iecții în universalitate a lim-
bii românești. începutul de
an ne-a rezervat și momen-
tul de cardinală importanță
pentru istoria noastră nouă :
reexaminarea exigentă a ex-
perimentării în spațiu autoh-
ton a principiilor socialismu-
lui științific. Recurgînd la
geneza istorică a faptelor, nu
doar prin inventarierea lor.
și precizînd că alte fapte noi."
încă insuficient prelucrate
teoretic, legitimează redimen-
sionarea periodică a concep-
telor în funcție de ritmurile
și proporțiile obiectiv înregis-
trate de practică, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU a
lansat în dezbaterile politolo-
gice contemporane clarificări
de o inestimabilă valoare
eoistemlcă. în manieră con-
secvent partinică șl poleml-
zînd cu acea practică social-
istorică în care se fac pre-
zente conotațlile difuze pro-
prii cotidianului, s-a subliniat
cu toată gravitatea perico-
lul blocării vizibilității epis-
temologice de un practicism
îngust, datorat refugiului în
noțiuni cu mare încărcătură
factuală. posibil de a genera
gesturi spectaculoase din ra-
țiuni prooagandistice. dar an-
trenînd riscul lichidării struc-
turilor de rezistentă teoretlc-
doctrinară șl practlc-revolu-
ționară ale socialismului. De
aceea, dezvoltarea creatoare
nu trebuie să conducă nici la
curgerea la forță și amenin-
țarea cu forța — urmăresc
intensificarea cooperării cu
toate statele, realizarea unei
lumi mai bune și mai drepte,
instaurarea unei noi ordini e-
conomice șl politice interna-
ționale.
Oprirea cursei înarmă-
rilor. trecerea la dezarma-
re șl în primul rînd la
dezarmarea nucleară, repre-
zintă. în concepția tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU, pro-
blema primordială a epocii,
a prezentului și viitorului
omenirii.
Pornind de la realitățile lu-
mii contemporane, amplu șl
științific analizate în docu-
mentele partidului nostru, a
faptului că cele două mari
tendințe actuale continuă să
se confrunte, pe de o parte
forțele care acționează în ve-
derea reîmpărțirii zonelor de
Influentă, pentru amestec în
treburile interne ale altor po-
poare. iar pe de altă parte
forțele care militează pen-
tru apărarea păcii, pentru
dezarmare și independentă
națională, țara noastră, sub
conducerea tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU. mi-
litează consecvent pentru res-
pectarea legalității interna-
ționale. pentru democratiza-
rea raporturilor internaționa-
le și pentru soluționarea tu-
turor diferendelor exclusiv pe
cale politică.
Pornind de la primordiali-
tatea absolută a problemei
păcii. în recenta cuvîntare.
secretarul general al part*'’u-
lul Insistă asunra dezarmării,
concepția sa relevîndu-și for-
ța de convingere, avînd la
o poluare informațională ine-
ficientă. nici la empirism
conjunctural greu de articulat
cu proiectul social și uman
de esență comunistă, iar re-
definirea practicii, prin ra-
portare la exigențele profesio-
nalizării, constituie o achizi-
ție de o importantă care o
plasează în miezul celor mal
respons ' 'le dezbateri asupra
opțiunilor valorice de viitor.
Echidistant atît față de re-
torica anticomunistă care are
pretenția de a fi colonizat,
propagandistic, problematica
umană, cît și față de confu-
ziile existente chiar în dez-
baterile din rîndul marxiști-
lor. secretarul general al par-
tidului nostru, tovarășul
NICOLAE CEAUȘESCU. în
Expunerea de la aniversarea
îndelungatei sale activități
revoluționare și a zilei sale
de naștere a reiterat impera-
tivul asimilării culturale a
noilor componente ale muncii
generate de revoluția ștllnțifi-
co-tehnică șl de transformă-
rile fără precedent în com-
plexitatea vieții Internationa-
le. Reliefarea ideii că întrea-
ga noastră dezvoltare este. în
primul rînd. o problemă de
cultură reprezintă un mo-
ment de clarificare și de de-
cantare normativ-axiologică a
practicii în curs. Umanizarea
Integrală a societății se dove-
dește a fi posibilă numai
prin reconstrucția axiologică
a omului. Acestei rațiuni îl
corespunde, de fapt, plasarea
Iul în centrul întregului pro-
iect social șl uman de esență
bază o solidă ancorare' în
realitate, camcterizîndu-se tot-
odată și printr-o lucidă defi-
nire a perspectivelor imediate
și de durată. Abordarea res-
ponsabilă a problematicii in-
ternaționale actuale are în
vedere. în concepția româ-
nească, și necesitatea restruc-
turării cadrului economic in-
ternațional, a asigurării pen-
tru toate statele a unor con-
diții egale de dezvoltare, pen-
tru lichidarea subdezvoltării,
a marilor decalaje dintre ță-
rile bogate și sărace, pentru
soluționarea problemelor eco-
nomico-financiare și pentru
realizarea unei noi ordini eco-
nomice și politice interna-
ționale.
Rezolvarea marilor proble-
me cu care se confruntă o-
menirea în etapa actuală im-
pune mai mult ca oricînd
creșterea participării tuturor
statelor la acest proces, în-
deosebi a țărilor mici și mij-
locii. democratizarea relațiilor
internaționale, desigur, fără a
Ignora rolul ce revine marilor
puteri. Un rol sporit trebuie
să revină. în viața internațio-
nală. Organizației Națiunilor
Unite. România mllltînd con-
stant pentru creșterea rolului
acesteia si pentru resne^area
postulatelor Cartei O.N.U.
Dacă pentru poporul nostru
pacea reorezintă un obiectiv
central, în vederea realizării
el un rol hotăritor revine so-
lidarității active a forțelor
înaintate din lume, pacea
fiind chezășia nrogresului ge-
neral al umanității.
înaltul umanism, spiritul
democratic, atașamentul revo-
luționar față de cauzele no-
bile ale umanității. îl situea-
ză ne conducătorul partidului
șl statutul nostru în conștiin-
ța contemporaneității, ca pe
un autentic erou al libertății
popoarelor.
Corncliu POPEȚI
Alese daruri sufletești
Marea sărbătoare a partidului, a poporului român — aniver-
sarea zilei de naștere șl împlinirea a peste cinci decenii și jumă-
tate de eroică activitate revoluționară a tovarășului
NICOLAE CEAUȘESCU, ctitorul de geniu al României socialiste.
Erou între eroii neamului românesc, strălucit militant al mișcării
comuniste și muncitorești internaționale, luptător ferm și con-
secvent pentru triumful păcii și colaborării în întreaga lume —
a fost marcată șl de apariția unor volume omagiale, care înmă-
nunchează în pagini vibrante cele mai alese sentimente de dra-
goste. de profundă stimă și nemărginită recunoștință pe care Ic
nutresc, precum întreaga națiune, slujitorii condeiului, oamenii de
cultură, față de Ilustrul conducător vizionar al partidului și sta-
tului nostru.
Antologia „EROUL" (subintitulată „Din inimile țării fierbinte
omagiu tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU") scoasă de Editura
„Eminescu", cuprinde aproape 100 de autori: poeți, prozatori,
critici și istorici literari, muzicieni, filozofi ai culturii, personali-
tăți ale vieții social-politlce, istorici, medici, lucrători din cine-
matografie. presă, radio și din alte domenii. Destinul literaturii
din țara noastră a intrat sub orizonturi noi. fertile. în perioada
inaugurată de Congresul al IX-lea, cînd istoricul forum comunist
exprimînd voința unanimă a întregului popor, l-a ales pe tova-
rășul NICOLAE CEAUȘESCU în suprema funcție de secretar ge-
neral al partidului. în această epocă de aur a istoriei noastre,
arată Dumitru Radu Popescu, ..scriitorului din România I s-au
deschis porțile înțelegerii, citirii, interpretării. In primul rînd, a
ceea ce constituie specificitatea poporului din care face parte, din
care s-a născut. I s-a restituit timpul istoric, trecutul de luptă șl
năzuințe multimilenare, fără de care este imposibilă abordarea,
cu șansa de dreaptă judecată, a prezentului. în același timp, în
noul climat de edificare a socialismului în România, scriitorului
i-a fost încredințată menirea de mare responsabilitate de a vorbi
despre unicul autor al tuturor cîtc se zămislesc șl sc vor zămisli
pe aceste locuri : poporul. l-a fost subliniată, cu puterea înțele-
gerii rolului specific artei, misiunea de a da mărturie pentru
viitor despre omul acestui timp, a cunoaște aspirațiile, bucuriile
și suferințele, succesele'?! neîmpllnirllc".
comunistă. Cucerirea realității
economice prin socializarea
întregii nrorletăți nu a fost,
și cu atît mai puțin nu poate
fi considerată de acum încolo,
ca scop în sine ; dar nici nu
se impune renunțarea la so-
cializarea proprietății în vi-
itor I
Proiectată în registru com-
parativ. experiența româneas-
că și preocupările de ridicare
a cotei profesionalizării tu-
turor tipurilor de activități
denotă nu un ostentativ ape-
tit pentru inedit, ci alinierea
la preocupările similare. în-
trucît. prezentă în toate prog-
nozele. dimensiunea umană a
dezvoltării constituie proble-
ma cardinală a contempora-
neității și-și găsește răspun-
suri diferite în funcție de sis-
temele sociale în care se re-
flectă. Socialismul, însă, ca
sistem social tînăr, nu se poa-
te maturiza structural prin
împrumuturi nccritice din al-
te sisteme, ci consolidindu-si
propria sa bază ca premisă
pentru asigurarea unei dez-
voltări libere și prospere a
personalității umane.
Dezvoltarea proporțională,
echilibrată în profil teritorial,
a bazei tehnice, perfecționa-
rea bazei umane a structuri-
lor organizatorice, creșterea
nivelului geperal al culturii
șt civilizației, crearea unei
spiritualități cu conținut so-
cialist. coroborarea cu' orien-
tările celor mal recente do-
cumente programatice consti-
tuie garanția tot mai trainică
a înfăptuirii drenturilor si li-
bertăților democratice plena-
re într-o Românie comunistă
multilateral dezvoltată și tot
mai activ angrenată în demo-
cratizarea reală a vieții In-
ternationale.
Ștefan BUZARNESCU
INSCRIPȚII PENTRU MILENIUL TREI, volum apărut la
Editura Militară, reunește eseuri, reportaje și rememorări, axate
pe nobila idee : ce lasă epoca noastră moștenire viitorului ? Pre-
țuirea jertfei înaintașilor, spiritul revoluționar, manifestat în rea-
lizarea mărețelor obiective ale construirii socialismului, sub auspi-
ciile duratei istorice, reverberează în varietatea tematică a cărții,
scriitorii învederînd că sînt suflet din sufletul neamului lor. că
trăiesc profund mîndria de a fi contemporani cu nepieritoarele
ctitorii ale prezentului socialist, al căror genial arhitect este secre-
tarul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU.
La aceeași prestigioasă editură a văzut lumina tiparului și
volumul de versuri ÎNALT ONOR SUB FLAMURI DE EROI,
cure cuprinde, după cum se specifică în pagina de gardă a cărții,
poezii „selecționate din crca(iile cele mai reprezentative ale mem-
brilor cenaclurilor literare de pc lingă casele armatei, unitățile
și instituțiile militare de invățămint (...). Autorii lor sint ostași
cu și fără uniformă, reuniți sub semnul poeziei și al dragostei
de țară". Poeziile sint grupate în trei cicluri : I. înalt onor sub
flamuri de eroi; II. Partidul. în ev de împlinire : III. Ostașul
poartă țara in suflet și-n privire, care, prin înseși titlurile lor
sugestive, sînt concludente în privința temelor fundamentale ale
creațiilor poeților-ostași : dragostea de partid, popor, țară, pr .un-
da stimă și recunoștință față de conducători Cit^m ve-suri vi-
brante aparținînd unor creatori timișoreni : ..Doi luceferi / Stră-
lucesc etern // Pe bolta senină a țării / întruchiparea vie / A
iubirii de patrie" (locotenent major Sorin Grecul ; ..Ești cuget
de lumină dind dimineții trup / Și floare ești, Infiptă-n trupul
gliei, / Ești flacără de luptă arzînd necontenit / Lingă ccl care
este mîndria României" (căpitan Caroli'na Orza). Poetii-ostași
sînt prezenti în acest volum cu emoționante poezii, izvorîte din
inimă. Intru cinstirea aniversării marilor eroi ni neam"'”'
rășul NICOLAE CEAUȘESCU, secretar general al partidului, pre-
ședintele Republicii șl tovarășa academician doctor inginer
ELENA CEAUȘESCU, savant de largă recunoaștere in'- națio-
nală. care. împreună, și-au dedicat întreaga viață și putere de
muncă ridicării patriei pe noi culmi de civilizație si proeres. în-
tăririi păcii, înțelegerii și colaborării între ton»e natit’n'l» 1-mlL
Aurel TURCUȘ
ORIZONT
Arthur
Porumboiu
POEM PENTRU PATRIE
Patrie dc miere și lumină.
Patrie de spice și oțel,
ne regăsim in tine cum viitoru-n
muguri,
cum apărarca-n armele eliberate
din rastel.
E-o bucurie lină,
și-l clorofilă-mbclșugată-n foi.
dar știm să ocrotim și
sfintele-oseminte.
știm să-i păstrăm vii pe eroi 1
Știm că pămintul fără noi ar fi
un ocean de singurătate ;
de aceea li dărulm căldura noastră
cum ploaia-șl dăruiește undele
bogate.
Ne contopim cu EL
Sintem chiar țara
de lapte, grine șl oțel;
și-o apărăm
eum spicele apără vara.
Patrie de lumină
și de miere,
ne ești necesară
ea fluidul din artere 1
VOI CUNOAȘTE
Sufletul vrea să intre
tn trunchiul salcimului —
aeolo găsind apărare
și liniște, liniște 1
Nu-mi va trece prin crengi
numai lucifericul vint.
el și snopii de soare :
și integrlndu-mă-n structura lor.
voi cunoaște eterna reîntoarcere.
ȘI DEODATĂ
Și deodată devii liber ca ploaia:
gindul morții dispare
precum razele-n picăturile
translucide.
Acum fericirea c chiar faptul de
A FI,
și a lăsa lumina să-ți umble febrilă
peste miinl.
Aduntnd bucuria in tine
cum lucrătoarele aurii tn faguri.
ZIDIT IN FIBRELE
TIMPULUI
Zidit In fibrele timpului, oare
a-aș mai cunoaște umila
destrămare ?
Și cine mi-ar mai da harul
cuvîntului
șl forța dragostei pure
ee singură naște virginale conturc?
Nu, nu vreau zidlrea-n fibrele
timpului inform !
Lăsați bucuria și durerea să mă are.
și să fiu doar atît: om
ce cunoaște cuvîntul. și-aude Iarba
crescînd sub fertilul soare.
Lăsați-mă cu neliniștile.
cu-ntrcbările
ce-mi umblă prin suflet șl-n creier
ca minerii prin galeriile negre
șl ca sunetele In greier.
Nu cer nemoarte,
nu cer o neatinsă de timp temelie
ce m-ar conține In ea ț
mă bucură-o sccundă-n frenezie
cînd sufletul îșl naște dragostea I
Eu timpului nemoarte nu-l cer!
Aici, eu sînt pămînt fertil șl cer 1
Miron fie
PATRIA
Patria este tot ce privirea noastră
Vede
De la sămînța pămintulul
ce înflorește
In fiecare brazdă muncită
Pînă la florile de măr și la bobocii
De trandafir ce-sl deschid parfumul
De vis și de liniște.
Patria este locul
Unde se adună toate gindurilc bune
Și cu drag ii rostim al său nume
ROMANȚA.
ALBE SEMNE
Caii iernii, albii cai,
Semne lunccînd in zare.
Peste gurile de rai
Ninge fără încetare.
Caii iernii, albii cal.
Cu pielea aburind, curată,
Vă-ndemn In cel mai dulce grai
Zăpada e a voastră toată.
Caii Iernii, albii cai.
La sănii lunccind cu zurgălăi
Cu voi mă-ndepărtez
Și tot cu voi
Mă-ntorc pc inserări de văi.
Caii iernii, albii cal.
Semne respirînd în zare.
Peste gurile de rai.
Ninge fără încetare.
DE TINE
De tine-mi este dor.
De tine-mi este drag.
Sufletul de culoarea macilor
Mă cere din al copilăriei prae.
De tine eu mă știu chemat.
De tine eu mă știu iubit,
Cînd ajung la tine-n sat.
Mă privești la nesfîrșlt.
De tine scriu iubită Mamă.
Atit de mult te iubesc,
Cînd Iți lei de pe eap a ta năframă.
Parcă toți merii înfloresc.
De tine-mi este dor.
De tine-mi este drag.
Sufletul de culoarea macilor
Mă cere din al copilăriei prag.
Doru Macriș
MĂRTURISIRE
Drumul de trudă se face
Aripă și stea,
Cînd îți mingii lutul și fructele.
Patria mea.
Cind iți cuprind apele
Și umbra brădetulul.
Cînd se-adună sudoarea și rouă
Sv' pana poetului :
Cind se deschide inima.
Melodioasă ca o carte.
Cit mai resnlră casa părintească
Acolo, intr-un sat. departe.
Numai pe corzile timpului
Te pot cînta
Cînd se adună toate doinele
In stema ta.
LA POARTA
PĂRINȚILOR
Bat gindurilc. timpurile bat
La inima părinților din sat.
Și degetele bat ca niște astre
La poarta de stejar a casei noastre.
Sub streașină, ca sub o șoaptă mică.
Demult îșl face cuib o rînd uni că.
$1 se-nfioară seara niște glastre
La poarta de stejar a casei noastre.
Cuvinte’e lui Eminescu
„Mîntuirea" cuvintelor. In veacul scurs de
la trecerea sa în eternitate, s-a adunat un nu-
măr impresionant — o adevărată bibliotecă —
de studii fi cercetări privind viața fi opera
Poetului. Printre acestea, o figură aparte face
lucrarea reputatei lingviste Luiza Seche, intitu-
lată Lexicul artistic eminescian în lumină sta-
tistică (Ed. Academiei R.S.R., 1974). Un tom
masiv, alcătuit aproape exclusiv din tabele fi
cifre, arid la prima vedere fi — cel puțin pen-
tru nespecialist — de o utilitate incertă. Cui
va avea însă curiozitatea să-l parcurgă, i se va
impune concluzia că munca tenace, migăloasă
fi răbdarea benedictină a autoarei se dovedesc
în cel mai înalt grad revelatoare.
O primă constatare fi totodată surpriză —
singura, de altfel, asupra căreia ne putem opri
in acest spațiu — ar fi aceea că Eminescu nu
s-a folosit decît de un număr de 5 016 cuvinte.
Nu e o cifră mică, totuși neașteptată dacă ne
gindlm că Poetul a cunoscut fi a stăpînit ca
nimeni altul limba română. Căutind mereu,
obstinat fi neobosit, „cuvîntul ce exprimă ade-
eminesciana
vărul", cum de n-a simțit nevoia să recurgi la
cit mai multe cuvinte ? Nu. Pentru a crea acea
fabuloasă realitate pe care azi o numim .uni-
versul eminescian", el n-a avut nevoie decît
de 5 016 cuvinte. E fi acesta semnul geniului.
Mai mult i covirsitoarea majoritate a acestor
cuvinte aparțin fondului principal al limbii
române, ceea ce va să spună că, pentru a crea
toată profuziunea fi profunzimea de gîndlri fi
de imagini, el s-a folosit aproape exclusiv de
cuvintele prin care neamul său îșl exprima de
veacuri noțiunile fundamentale ale vieții.
Dar care sînt măcar cîteva dintre aceste cu-
vinte ? lată-le pe primele, în ordinea frecvenței
lor: ochi, lume, viață, umbră, față, dulce, lună,
noapte, alb, negru, suflet, vis, a da, inimă, cer,
cap, iubi, stea, floare ș.a.m.d. Sînt toate cuvinte
foarte comune, dar. în același timp, cuvinte
polisemantice. Umbră, bunăoară, înseamnă la
Eminescu și întunecime, și loc umbros, și pată
întunecată, și întruchipare vagă, și fantomă,
nălucă, și ființă fantastică, și ființă foarte slabă,
șl aparență. Care sînt acum cuvintele-cheie, alt-
fel zis, cuvintele „preferate", adică acelea care,
comparativ cu ceilalți scriitori contemporani cu
el, revin in opera lui cu, o insistență particu-
lară ? lată-le pe primele' tot în ordinea frec-
venței : ochi, umbră, dulce, lună, noapte, suflet,
vis, stea, floare ș.a.m.d. Ele sînt capabile să
contureze, doar așa, prin simplă enumerare,
profilul romantic al geniului. Le vom regăsi,
poate cu o și mal mare frecvență, în opera epi-
gonilor, dar zadarnici el n-au reușit decît să
le prăvălească din nou în banalitatea tn care
somnolau înainte de ivirea lui Eminescu. „Poe-
tul — spunea Lucian Blaga — nu este un mî-
nultor, cl un mîntuitor al cuvintelor. El scoate
cuvintele din starea lor naturală mice
în starea de grație-. Este exact cwăcul
Eminescu. Numai geniul său a reusnln-
tuiască" acele cuvinte, scoțîndu-le țări-
murile lipsite de relief ale uzultfUr.
Lucrarea sa asupra cuvintelor n-c fcrdfn
cantitativ, ci calitativ. El le-a conlnouă
viață, cu puteri, sensuri, conotații noi
și uimitoare, plăsmuind cu ele o lutcu-
prinzătoare și superbă în unicitatea v
LUCEAFĂRUL. 1883 a fost anuligeu
al creației eminesciene. Au apărut poe-
ziile care adună în versul lor toaUldc-
săvîrșlrii, așa cum o lentilă strînge^rul
el soarele întreg intr-un singur pusfoc.
Poezii de o deconcertantă simplitate tul-
burătoare adincime, pure șl în aalmp
grave, bătute de glndurt, de nostalfato-
matice presentimente. Nu mi le nina
decît ca pe un șir de clopote, de I de
cristal, care, o dată cu llmpeztmetului
nasc neașteptate irizări ale lumin^ la
cele de bronz, cărora le răspund diund
de codru îndepărtatele chemări ale at
„Cînd amintirlle-n trecut / înceomă
cheme..." /
„Ștefane, măria ta, / Tu la Putimai
sta..." i
„Și dacă ramuri bat în geam / Jitre-
mur plopii...";
„Vreme trece, vreme vine / Toated și
nouă toate ..." /
„Nu credeam să-nvăț a muri vra.* i
„Trecut-au anii ca nori lungi pe ț.."i
„S-a stins viața falnicei Veneții.^
„Se bate miezul nopții in clopotvn-
mă...".
Dar mal ales și in primul rînd i I
„A fost odată ca-n povești / A /nici-
odată, / Din rude mari împărătești, nta-
frumoasă fată...".
Așadar, mai ales și în primul rindrti-
rul, poemul care, alături de Miorița, stea
fi socotit de acum opera emblematici iapa
noastre literaturi, poate chiar a intrepstre
spiritualități. Zece ani a durat elabuta,
tainicul proces de distilare ptnă la ceh no-
bile și rare esențe. Versurile sale au tvrin
laborioase prefaceri, unele ipostazlindu-aed
de variante pînă la forma definitivig a
scăpărat pentru intîia oară in aprilie Bînd
a apărut la Viena, în Almanahul lății
Academice „România Jună". A fost râpoi
în august tn „Convorbiri literare? tn
decembrie e inclus in volumul de PotUtat
de Titu Maiorescu. S-au scris de atunspre
Luceafărul exegeze, studii, comentarlUxe,
eseuri. O întreagă bibliotecă despre uns. Si
incă se va mai scrie, căci miracolul să tn
puterea de a-șl arăta mereu alte șl ate ce
îndeamnă la medițatle. El e pocmtgză,
prin excelență reprezentativ și, intr-ai așa
cum scria Tudor Vianu, a cărui panii 'de
asemenea vlrful de diamant, „dacă mi ar
voi ca în noianul vremurilor vlitoare»aga
operă poetică a lui Eminescu să se plaii..)
și numai LUCEAFĂRUL să se păstndră-
nepoții noștri ar putea culege din eainea
esențială a poetului".
Să spunem acest basm coptilor noșimtru
ca atunci cînd vor ajunge la deplina Ițele-
gere să-l caute, ca și noi, ori de clte a vor
simți însingurați și triști și vor avea • de
noi puteri.
Radu CIOU
Imi vin scrisori ca florile de tei
De la părinți, ca să mai știu de ei.
Cind bate dorul dinspre zări
albastre
La poarta dc stejar a casei noastre.
Bat gindurilc, timpurile bat
La iniina părinților din sat
Șl degetele bat ca niște astre
La poarta de stejar a casei noastre!
MAMA,
SUFLET URIAȘ
Au s-o simtă după șoapte.
Au s-o creadă după pași.
Ochii mei de bună seamă.
Mamă, suflet uriaș.
Munții să mai dea răcoare
Și tărie la urmași.
Tu rămîi la baza lumii —
Mamă, suflet uriaș.
Cad sclntel din clopot noaptea.
Oameni cad pe-un alt făgaș.
Tu rămîi eternă-n vreme.
Mamă, suflet uriaș.
EU PLEC LA JIU
Lui C. Brâncușl
Noapte dc copilărie,
O metaforă, și-atit.
Stelele din veșnicie
Puse colier la gît.
Mă ducea de mină muma
Pînă dincolo de eu.
Din azur căzuse bruma,
Argintindu-mă mereu !
Spuza norilor, buimacă,
Koibil ccții fără friu ;
l-am spus ii.imii să tacă
Din Ilobița pin-la rîu.
M-au surprins tn lacrimi zorii ;
Ce departe-1 satul. Știu.
N-au aflat nici azi cocorii
De plecarea mea la Jiu.
PIATRA RARA
Inelul tău de fum, cu piatră rară.
L-am înțeles cu jar dc catifea.
Cind disperarea miezului de vară
Cu bruma-i de sărut prin noi trecea.
Și tu erai de piatră, piatră rară,
O punte Intre ceață și senin,
Cind fluturi tandri. Intr-un miez
de vară.
Puneau pecetea lunii pe destin.
4----- • 5 •
ORIZONT
sr naturală șl Induce
te exact ceea aifăcui
d său a reușit ^șnln-
scoțîndu-le di । tdrf-
ef ale uzului flnicr.
intelor n-a fostiordin
El le-a conferii nouă
, conotații și mu i noi
! cu ele o l unu ateu-
în unicitatea et
a fost anul dingeu
Au apărut an poc-
sul lor toate na dc-
•ntilă siringa
n singur pu
'ă simplitate
■re și in ai^
i, de nostalgM
Nu mi Ic poți
clopote, de
i limpezimea i
ale Zum/nfl,!
ina
lui
la
e răspund din Bund
■hemări ale coruri
mă
l Tu la Pt
mal
în geam / $1 mitre-
vine / Toate-sAl și
a muri vreai»,.* ș
vri lungi pc șen...*i
icei Veneții...V
>ții in clopotul faso-
nul rînd i ,
ivești / A fost i nici-
tmpărătcști, / tprea-
n primul rînd Ueafă-
i de Miorița, AWce
emblematici itregti
chiar a întregHmstre
j durat elabona m,
re pînă la cele ll na-
rile sale au tru prin
e ipostaztindu-m teci
•ma definitivi,»» a
ră tn aprilie IU cind
Almanahul Sietății
lă". A fost reli apoi
birt literare* * tn
dumul de Poeshdltat
scris de atundespre
ii, comentarii, »ttze,
?că despre un jm. Și
:i miracolul săltă tn
reu alte șl altețe ce
El e pocmulmeză,
itiv și, fntr-ad«ft așa
a cărui pani na de
lanț, „dacă mmm ar
irilor viitoare ireaga
eseu să se plardf.,.)
. să se păstreartră-
ulege din ea iiginea
copiilor noștrijtniru
e la deplina lui ițele-
. ori de cîte ori i vor
și vor avea rutle de
Florile se lăsaseră. Căzuseră peste
buza borcanului. Acesta era mult prea
lăbărțat față de mărimea florilor.
David vorbea. Eu stăteam țeapănă pe
scaun. Nu știam ce să fac cu mîinile.
Voiam să fiu cit de cît lejeră, fireas-
că, dar nu reușeam. Aprobam tot ceea
ce el spunea. Ca un automat. Dădeam
din cap In semn de aprobare sau sila-
biseam cîte un da. Uneori. înclinam
capul. înainte ca el să termine fraza.
Și-1 mai înclinam o dată șl la sfîrșitul
frazei. Să nu Se simtă singur în con-
versație. Era paradoxal. Atît de tare
dorisem. în fond, o asemenea vizită,
îneît nici n-o crezusem posibilă și.
deci, nici n-o așteptasem. Iar acum ce
se alesese din această întîlnire I într-o
clipă, mi-a venit să izbucnesc în rîs.
Să rîd de propria-mi stare, nefirească,
înțepenită. Dar n-am făcut-o. Ce bine
ar fi fost s-o fi făcut ! Dar n-am avut
curaj. Ceva m-a inhibat mereu. Pe
neașteptate, mi-a revenit în minte
imaginea Tribunalului. Și a persistat.
Cu săli îmbîcsite și culoare întune-
coase. cu ore pentru audiente, cu ju-
decători scorțoși. Mi-am înfrînt orice
urmă de drăgălășenie feminină. Eram
tot mai mahmură, tot mai acră, tot
mai indispusă șl tot mai agitată. M-am
glndit și la acea întîlnire. din întîm-
plare de la concert, cînd David m-a
trimis la troleibuz, ca să scape de
mine. îmi aminteam, cu amărăciune,
totul. Și aprobam mașinal replicile lui.
pe care nu Ie mai ascultam. După trei-
zeci și cinci de minute a plecat. Cre-
deam că nu se mai termină vizita
aceasta. Mă durea piciorul Începuse
să amorțească, din pricina poziției ri-
gide. așa cum stătusem în timpul vi-
zitei lui David. Acum, rămasă singură,
am aprins toate becurile, peste tot. și
în cămară, și în debara si în holuri.
Am deschis si ferestrele. Eram fericită
Da. Să fie lumină ! Să vadă toti ve-
cinii că la mine se petrecuse ceva,
căci pentru mine vizita lui David era
un eveniment.
Aș fi vrut ca toată lumea să știe și
să participe la euforia mea nebuna-
tică. să mă întrebe ce-i cu mine, far
eu să le răspund : „A venit în vizită
David I.“. adică doctor David î.. căci
pentru străini era doctorul David î.
Dac-ar fi. acum, aici David I Oare
ce-a simțit el ? A înțeles el bucuria
din sufletul meu ? Poate că da. poate,
nu. Și am pomit-o pe străzi. Bucuria,
din ființa mea. se revărsa. Și de peste
tot parcă izvora bucurie. De ne crengi,
de pe roțile mașinilor care treceau în
viteză pe lîngă mine, de pe chipul oa-
Radu CIOBflB
...A plecat și tata la război, mama
spunea cu lacrimi în ochi că nu se
ducea să tragă cu pușca, ci numai să
aibă grijă de avioanele care apărau
țara, cu el a plecat și Ion, rămăsese-
răm doar noi. copiii, cu mama, tanti
Eml, maica Floarea care venea din ce
In ce mai rar. Intr-o noapte chiar a
trebuit să ne sculăm repede și să fu-
gim în cîmp, mai mult morțl decît vii.
de spaima ce le cuprinsese pe mama
șl pe tanti Eml. apoi au fost tot mai
dese fugile astea, au venit soldați în
parcul nostru și în grădină, au stat
ce-au stat, apoi au plecat, au venit
alții, în alte uniforme, tot soldați șl
ăștia, de data asta am plecat într-un
sat, împreună cu mama, a rămas doar
tanti Emi. apoi s-a întors tata șl nu
era să-l mai recunoaștem, era slab și
cu părul aproape alb. era bolnav. în
spatele vilei au venit niște oameni
care au început să sape niște gropi,
apoi camioane mari au adus cărămizi,
lemne și a început să crească un fel
de casă lungă și înaltă, mai înaltă de-
cît casa noastră, mama li spunea
„bloc“, în două din camerele noastre
s-a mutat o familie tînără. fără copil,
eu merg la școală în fiecare zl. învă-
țătorul nostru are o barbă mare și
neagră șl cîntă atît de frumos la vioa-
ră „Balada". Ii curg de fiecare dată
lacrimi. In pauză primim o cană de
lapte cu cafea și o felie de pline unsă
cu marmeladă, etnd se termină orele
vin acasă cu Leontina, fata lui Ion.
ceilalți copii locuiesc In orașul nou,
tn sus, pe deal; poarta mare a vilei
rămînea acum tot timpul larg deschi-
să, mereu intră șl ies camioane șl că-
ruțe. departe. în cîmp. s-a făcut un
S.M.T. cu mulți muncitori și mașini
multe, o trag pe Leontina de mînă și
mergem la bucătărie, unde mama,
roșie în obraji, ne așteaptă cu prînzul
și ne întreabă cum a fost la școală,
tata vine mal tîrziu. e contabil la
D.C.A. și. după masă, după ce-ml fă-
ceam lecțiile, mă duceam Ia el. la
serviciu, cînd se ducea și el și rămî-
neau. în curtea pavată cu pietre mari
de rîu. unde erau aruncate, claie peste
Sămadă. o mulțime de boarfe de tot
Iul — cum spunea, scîrbită. pînă $1
maica Floarea, care mai venea și ea
\rieșaniî
menilor, de pe iarbă, de pe... de
peste tot. Acum, să-mi apară. în față.
David I Doamne ar fi o minune ! Poa-
te mi-aș -descleșta și eu gura cu vreo
vorbă mai ca lumea. Ce bine-ar fi !
Dar ce să gîndesc atît la trecut ?
Acum sînt fericită I Mergeam pe stra-
dă și cred că rîdeam. Sigur, rîdeam.
Și nimeni nu mă întreba nimic. Unii
trecători mă priveau din curiozitate,
alții, și cei mai mulți. erau indiferenți,
ca și copacii, ca și băncile, ca și cio-
rile. ca și casele. De ce nu bănuiau ei.
trecătorii, că vreau să le vorbesc ?
Atunci mi-am dat seama cît sînt de
singură. Nu aveam nici o prietenă,
măcar. Asemenea mofnente de acută
singurătate mai trăisem, ani in șir.
Clipe în care îți conștientizezi solitu-
dinea. nu doar o simți, o trăiești, ci o
și înțelegi. Toată perioada căsniciei
anterioare fusese presărată cu astfel
de clipe. De ziua mea de naștere (nu
reținuse fostul soț niciodată data) îmi
cumpăram mult busuioc și-mi ziceam.
„La mulți ani I" și tot eu îmi răspun-
deam. „La mulți ani. Ana. șl tot ce-ți
dorești 1“ Și. lată, pentru prima oară
în viata mea. am simțit acum că-mi
doream ceva. După atîția ani. această
autourare avea un obiect. Și obiectul
ei se lega. încă difuz, ca o boare în-
depărtată și fascinantă, de persoana
lui David. Aș putea zice că elanul, că
forța, zăgăzuită atîta vreme In sufle-
tul meu. aveau acum un tel și o di-
recție. între mine si David se clădea,
deci, un drum. Un drum mai mult
intuitiv. Căci nu speram la nimica
real. Cu alte cuvinte. David devenise
pentru mine o stea, un simbol. Aproa-
pe acolo — erau fel și fel de vechi-
turi : rochii vechi, căptușeli de scaune
și canapele, tapete de mătase ori de
stofă, vechi șl ele. cărți de tot felul,
ziare, reviste, obiecte de aluminiu, me-
talul acela alb și ușor, cutii cu măr-
gele de toate culorile. o adevărată
feerie I. anul acela lepurilă n-a mal
venit, degeaba l-am căutat peste tot.
Carmen a spus, foarte serioasă, că ea
crede că bietul de el s-a îmbolnăvit,
erau vremuri grele, poate nu avusese
ceva morcovi peste iarnă, poate a îm-
bătrînit și el prea repede, așa ca tata
și ca Ion. dimineața este magazioner
la Complexul din curtea noastră din
spatele casei, iar seara mai vine și
taie lemne pentru mama, iarna mai
curăța zăpada, vara stropea puținele
flori care mai rămăseseră în apropie-
rea vilei, era o vară secetoasă, într-o
zi mama a venit din oraș împreună
cu o fetită ceva mai mare decît mine,
care s-a așezat Intr-un colț și nu s-a
mai mișcat de acolo pînă seara, cînd
mama ne-a făcut la toți baie, apoi
ne-a dus la culcare si ne-a spus că.
de acum încolo. Ilinca o să locuiască
la noi. că acasă Ia ea era și mai gr.eu
decît ne era nouă și dimineața mer-
geam la școală, acum toate trei. Ilinca.
Leontina și eu. Ilinca era în clasa a
patra, dar mai mult tăcea sau plîngea
și era si tata din ce în ce mai supărat
mai bolnav, eu terminam clasa întîi.
am luat premiu, mama a făcut o pră-
jitură. au venit și soții Denuș. cei pe
care ni i-au adus în cele două ca-
mere. doamna Denuș mi-a dăruit o
rochiță tare frumoasă, spunea că sînt
o domnișoară drăguță și deșteaptă și
că merit, apoi se ducea pe terasă și
făcea toată ziua plajă și-o compăti-
mea pe mama că avea patru copii,
ea nici unul, ce plictiseală I apoi s-a
întors tanti Eml. foarte slabă și tristă,
stă alături de doamna Denuș la soarele
pe că nici nu așteptam o comunicare
directă cu el. Căci îmi era deajuns ca
el să existe în planul meu afectiv,
unde eu îi vorbeam imaginar ori de
cîte ori voiam. Astfel îmi formam
clipe de visare unice. Stranii.
Și așa au trecut cîteva săptămîni.
fără nici o veste de la David. Și. tot
gîndind la el. In așteptări și încordări
permanente, am plecat. într-o dumi-
nică. la un film, crezînd că sigur am
să-l găsesc acolo. Dar cît a durat pînă
să mă îmbrac ! în dulapurile mele nu
găseam nici o haină mai arătoasă. Vo-
iam ceva care să mă ridice în ochii
mei. dar mai ales în ochii lui David.
Cercetam fiecare rochie. Una era de-
modată. alta prea strimtă, alta prea
lungă, alta nicicum. în fine, am ales-o
pe cea mai înflorată. Și. ca să com-
pensez, căci n-o găseam a fi croită
bine, am apelat la ornamente. Mi-am
pus trei șiraguri de mărgele, tn culori
diferite, cercei și trei brățări. Nimic
asortat. Mi-am dat cu fond de ten.
mi-am roșit pomeții obrajilor cu roșu,
pleoapele mi le-am colorat cu albastru
și. cu un ruj roșu, intens, mi-am vop-
sit buzele. Timpul trecea nepermls de
repede. Zbura. Am ieșit în stradă. De
la primele priviri ale trecătorilor, am
avut o teamă de ridicol, dar a trecut
repede și asta. Cred că arătam ca o
grădină în iulie. îmi ziceam că tocmai
așa am să-i plac lui David. Prea am
fost ștearsă la întîlnirea de data tre-
cută ! Mi se părea că într-adevăr sînt
așteptată de el. Si mă grăbeam de
mama focului, să nu Intîrzii. Am ajuns
la cinematograf. Mi-am scos bilet si
de august, dar de ce plînge mama ?.
peste o lună Intram în clasa a doua,
dar știam deja că Leontina n-o să-mi
mai fie colegă, au dus-o în altă parte
împreună cu părinții ei, nici pe Geo
nu-l mai am coleg, deși el locuia în
orașul de sus, asta însă nu compensa
absența Leontinei. cît despre Ilinca,
începea să nu-mi mai placă de ea. de-
venise foarte repede îndrăzneață, chiar
obraznică, ieri s-a rujat cu rujul ma-
mei. s-a pudrat și s-a îmbrăcat cu cea
mai bună rochie de vară a mamei și
s-a fîțîit un ceas în fața oglinzii din
dormitor, mama nu spunea nimic,
maica Floarea țipa la ea cînd o prin-
dea umblînd printre prosoape și batis-
te. dar Ilincăi puțin îi păsa I. venea și
pleca cînd I se năzărea, nu putea să
știe nimeni ce-i în capul el. pînă
într-o zi cînd tata s-a enervat foarte
tare și a pleznit-o. Ilinca s-a răstit la
el. apoi a plecat furioasă în oraș, era
aproape tot atît de înaltă ca mama,
seara a venit cineva și ne-a spus să
nu ne facem griji, că Ilinca a plecat
înapoi la părinții ei și mama a zîmbit
pentru prima dată, după multe luni,
apoi a mai trecut un an. am intrat în
clasa a treia, dar. Intr-o seară, tata
ne-a spus. nouă, copiilor, să ne îm-
brăcăm ca de drum lung, maica Floa-
rea avea grijă de asta, că mama îm-
pacheta grăbită în niște lăzi mari de
lemn cea ce credea ea că ne trebuie,
vom călători cu trenul, spunea tata,
vom merge la bunicii cei de departe,
părinții mamei, nu-i cunoșteam decît
din discuțiile lor, apoi a venit și în-
vățătorul nostru, acum era și al Iul
Sabin, ne-a adus un sac de mere gal-
bene și mari și parfumate, ne-a ajutat
să cărăm bagajele mal mici la gară,
era o noapte rece. Ion venea în urma
noastră cu o căruță în care erau cele
două lăzi mari de lemn, la gară mama
și maica Floarea au făcut. într-un va-
am început să mă plimb, prin holul
cinematografului. Era ticsit de lume.
Abia mă strecuram prin mulțime. Mi
se agățau mărgelele de cîte un individ,
alții, intenționat, mă atingeau ei. dar
eu voiam să-l caut pe David. Trăs-
neam a parfum. Cînd mi-am dat sea-
ma că David nu-l. am plecat prin oraș,
prin locurile unde credeam că l-aș
putea întîlni. Dar David nu era de gă-
sit nicăieri. Mergeam tot mai tristă.
După două ore de căutare, am revenit
acasă. Nu era chip să-l găsesc. Și eu.
care mă gătisem ore. nu minute. Pen-
tru ca el să mă vadă așa. frumoasă.
M-am apropiat de oglindă. Am rîs.
Apoi mi-am dat seama că îmb&trînesc.
Ornamentele, cosmeticele. îmi răpiseră
chipul, mi-1 micșoraseră. Rămăseseră
doar ridurile. Fața îmi fusese ascunsă
de vopseluri. precum lumina soarelui
de umbra unui copac. Eram ca o pată
mică de lumină printre umbre. Da I
Am văzut cîndva o umbră de copac
proiectată pe iarbă și străpunsă de
zeci de luminițe mici și-mi imaginam
că așa arată și chipul meu. presărat
cu farduri. Mă simțeam din ce în ce
mal deprimată și mai urîtă. Unde era
făptura mea 7 Unde era firescul meu.
unde era simplitatea mea 7 Cine mi le
luaseră 7 Cosmeticele sau anii 7 Uci-
sesem eu ce aveam mal bun 7 firescul
naturalul din mine ? Eu cu mina mea?
Mi-am smuls zorzoanele. Le-am făcut
grămadă în pat. Mi-am spălat fața.
Bine că nu m-am Intîlnlt cu David.
Am fost năpădită de o întristare cum-
plită. de o disperare ce n-a dispărut
curînd. Eram îmbujorată, de parcă ar
mai fi fost cineva în încăpere șl ar fi
rîs de mine. Dacă m-o fi văzut vreo
cunoștință pe stradă 7 Sau în mulți-
mea aceea ? Zilele următoare mi-au
șters din minte, oarecum, această ima-
gine penibilă a persoanei mele împo-
poțonate. Și iată. Maia îmi propune,
să plecăm pe litoral, cu o tabără de
pionieri. Am acceptat. Mai aveam vreo
cinci zile pînă la plecare, cînd. din
nou. făptura lui David mi-a revenit
tn gînd. Voiam să-l sun la telefon.
Să-i urez concediu plăcut. Să vorbesc,
așa. ca în treacăt, să vorbesc amical,
cu demnitate, fără nici o intenție de
a-1 lăsa să creadă că doresc să-l văd.
Mi se spulberase nădejdea de a-1 mai
întîlni vreodată, ca atunci în neuitata
duminică. Și i-am format numărul.
Parcă și numărul telefonului se forma
calm, detașat, cu demnitate. Mi-a răs-
puns o voce de femele.
• Fragment din romanul „STRĂINĂ",
In lucru la Editura „Facla".
gon despre care am aflat că va fi casa
noastră pînă ajungem la bunici, au fă-
cut. acolo. într-un colț, un fel de pat.,
larg din niște saci mari umpluți cu
pale, peste care au pus pături groase
de lînă și trei perne, apoi oamenii a-
ceia, care nu se prea vedeau în întu-
neric. au urcat lăzile, tata le-a strîns'.
mîinile. mama ne-a rugat să ne cul-
căm că era deja trecut mult de miezul
nopții, nu mai știu ce-a urmat, cînd
ne-am trezit era lumină afară, mama
și tata stăteau în fața ușii deschise a
vagonului, pe niște lădițe. vorbeau în
șoaptă, trenul mergea, călătoream,
s-au trezit și ceilalți, era destul de
frig dar. dacă ar fi închis de tot ușile
ne-am fi asfixiat, așa spunea tata, așa
că mai bine un pic de frig, vedeam
cîmpiile cum se perindau prin fața
ochilor noștri uimiți, sate, orașe în-
depărtate. era pentru prima dată că
plecam de acasă, apoi trenul s-a oprit
într-o gară cu o mulțime de linii care
se întretăiau, vagonul nostru a fost
desprins de la trenul acela, ne-au tras
pe o altă linie, apoi pe o alta, așa,
multe ore. mal stăteam, iar ne plim-
bam, tata era din ce în ce mai nervos,
stătea tot mai mult tn ușa vagonului,
fuma, cînd, deodată, vagonul s-a miș-
cat brusc din loc. tata nu era atent,
s-a dezechilibrat, vagonul lua viteză,
tata a alunecat șl a căzut din vagon,
mama a țipat îngrozită, noi nu prea
am avut timp să înțelegem ce s-a în-
tîmplat, mama striga într-una. vagonul
a încetinit după un timp, apoi a făcut
cale întoarsă sau așa ni s-a părut,
apoi, cînd a stat, mama a coborît și a
lipsit o vreme, după care s-a întors cu
tata, ajutat de doi oameni, avea brațul
pus în ghips, capul bandajat, pantalo-
nii sfîșiați, „Al avut noroc, omule 1“ a
zis unul din cei doi. cred că erau ce-
feriști. tata era la fel de murdar ca și
ei. mama rîdea și plîngea în același
timp, eu m-am speriat atît de tare în-
eît am spus printre sughițuri : să ne
întoarcem, nu vreau să mai călătorim,
nu vreau, și au început și ceilalți să
plîngă. dar mama, cu un glas pe care
aproape că nu 1-1 mal recunoșteam a
spus, tăceți acum I gata I. cît despre
întors acasă, nici vorbă I poate peste
cîțiva ani...
ORIZONT
„ANTICHITĂȚI egiptene
IN COLECȚIILE DIN ROMÂNIA"
Egiptul antic, delimitat In-
tre prima Cataractă a Nilului
(Assuan) și gurile fluviului —
la Marea Mediterană — lasă
impresia unei lumi închise
înconjurată de frontiere na-
turale (deșert, mare, munți,
înspre sud} cu o civilizație
uniformă și omogenă.
Ce caracterizează civilizația
Egiptului Antic este longevi-
tatea el unică în istoria anti-
chității. Prea puține contacte
culturale au putut pătrunde
In această lume, pe care egip-
teanul acelor vremuri convins
de superioritatea sa morală a
refuzat să le asimileze.
Egiptenii erau o populație
înrudită somatic atît cu ha-
miții (triburi nord-africane).
cît și cu semiții din zona
central-orientală. Populația de
vînătorl nord-africani care s-a
așezat pe malurile Nilului, a
devenit sedentară de la înce-
putul mileniului V î.e.n. Du-
pă o lungă perioadă pre-
dinastică. în care s-au contu-
rat diferențierile sociale pe
clase, teritoriul s-a împărțit
în două mari uniuni de ginți:
Egiptul de Jos (în preajma
Deltei Nilului) șl Egiptul de
Sus, pînă la prima Cataractă
a fluviului.
expoziție
Unirea celor două state a
reprezentat începutul istoriei
Egiptului împărțit In trei
mari perioade : Regatul Vechi.
Mediu și Nou.
Conducătorul absolut al sta-
tului era faraonul, divinizat
ca zeu. care însă spre deose-
bire de orice monarh absolut
oriental — avea zile, cu ore
de lucru, la birou, am spune,
primind audiențe, ocupîndu-
se de probleme de stat, ale-
gerea demnit lor. conducînd
efectiv treburile statului aju-
tat de un consiliu de 10 dem-
nitari. era connndantul su-
prem al armatei.
între dinastiile cele mal cu-
noscute. care au dus și la dez-
voltarea deosebită a econo-
miei. științei sl artei amintim
dinastia a XlX-a. cu unul din
cei mal iluștri reprezentanți.
Ramses II (1301—1234). Mare-
le constructor al templelor de
la Karnak, Teba și Abydos.
Ramses îî. a fost un diplo-
mat desăvîrșit.
Expoziția organizată In pe-
rioada 23 decembrie 1938 —5
februarie - 89 la Timișoara
reprezintă rodul colaborării
mai multor Instituții muzeale
din Romă,'.. Inițiativa lău-
dabilă si coordonarea întregii
manifestări aparține Muzeu-
lui Istorie al Transilvaniei
din Clui-Napoca.
Cele 438 de piese reprezen-
tînd iivinitAti. ofrande uma-
ne și animale depuse in mor-
minte sub formă de mici sta-
tuete din ceramică, bronz sau
lemn, fragmente de sarcofage
pictate, amulete viu colorate,
ded o paletă foarte diversă
de categorii de piese care au
fost folosite în mod curent In
cultul funerar și tn viața de
zi cu zl a egipteanului antic.
Chiar .Iacă piesele expuse
nu ating valoarea celor din
muzeele europene de la Vle-
na. Paris ori Berlin, cu săli
pline de sarcofage și obiecte
prețioase, expoziția noastră
are marele avantaj de a pre-
zenta obiectele folosite în via-
ța de zl cu zi a egiptenilor
antici, ceea ce credem că per-
mite o percepere mai rapidă
a modului de viață și a cre-
dințelor religioase ale epocii
respective.
Expoziția a fost organizată
pe cîteva teme mari: Sculp-
turi. Reliefuri funerare. Sar-
cofage. Mumii șl Amulete.
Două vitrine sînt dedicate
reprezentărilor sculpturale din
Bustul faraonului
Amenophis IV.
bazalt șl granit negru, calcar.
Ele continuă apoi cu plastica
din bronz închinată îndeosebi
divinităților egiptene: Oslris.
Isis. Horus, Harpokrate. Re-
marcabile sînt ctteva piese
cum ar fi : Oslris (nr. 9) sau
Harpokrate (nr. 18), Isis cu
Horus în brațe (nr. 24 și 25),
piese care se evidențiază
printr-o execuție fină, cu rea-
le calități artistice.
Statuia Iul Ramses ÎL
Statuete’e din lemn pictat
sau -din ceramică smălțuită
Imoodoblte uneori cu texte
hieroglife reprezintă mal ales
miel statuete umane cu ca-
racter funerar denumite de
obieel statuete ale servitori-
lor. Ele sînt redate «Tn miș-
care* șl erau demise In mor-
mîntul decedatului ca «aju-
toare" pentru efectuarea di-
feritelor activități ale defunc-
tului. în viața de apoi. De
obicei, aceste mici statuete
redau chipul celui dispărut,
motiv pentru care o piesă nu
seamănă cu cealaltă.
Reliefurile funerare sînt re-
prezentate prin cîteva frag-
mente de calcar pictat Un
punct important al expoziției
se referă la cultul morților.
care este aspectul ce) mal
spectaculos al religiei egipte-
ne. legat de concepția despre
natura omului șl nemurirea
sufletului. Ideea continuării
existenței șl după moarte a
dominat tot ce a creat mal
Important arta egipteană — șl
anume piramida. Cea mai ve-
che formă de arhitectură fu-
nerară a fost mastaba — con-
strucți- masivă din cărămidă
sau piatră ridicată deasupra
unui mormînt săpat adînc sub
formă de puț. Piramida în
trepte reprezintă o extindere
a mastabei prin suprapunerea
mai multor nivele, fn diferite
etape. Piramidele de la Gizeh
ale lui Khefren, Mikerlnos și
Kheops reprezintă etapa de
perfecțiune a acestor monu-
mente funerare. Expoziția
noastră prezintă cîteva exem-
plare deosebite de sarcofage,
între care se remarcă piesele
provenind din colecția mu-
zeului timișorean.
O mumie umană aparți-
nlnd nrobabil unei femei din
epoca ptolemaic" întregește în
chip armonios acest capitol
închinat cultului mortilor. A-
lături de această mumie, o
serie de exponate, fragmente
de organe mumificate cu bi-
tum. sau animale și păsări
depuse ca ofrande In mor-
minte sînt expuse în prezenta
expoziție.
Un capitol interesant îl re-
prezintă cel al amuletelor
mici și al scarabeilor viu co-
lorați realizați din pastă de
sticlă sau ceramică.
Expoziția este însoțită de
un bogat material ilustrativ
și de un catalog elevat care
prezintă In mod științific, dar
atractiv pentru toate catego-
riile de vîrstă. flecare expo-
nat
.Antichități egiptene In co-
lecțiile din România* repre-
zintă una din -'le mal eleva-
te expoziții găzduite de mu-
zeul nostru în ultimii ani.
poate cea mai importantă.
Reunirea pentru prima dată
a tuturor pieselor existente în
România într-o expoziție spe-
răm să atragă publicul timi-
șorean-de toate vlrstele.
Dr. Doina BENEA
Aradul la Timișoara - GRAFICA
Dacă în pictura arădeană domină maeștrii primei generații,
în grafică, generația de mijloc, mediană, se pare că are cuvîntul
cel mai bun de spus. Mircea Senin, un experimentalist înfocat în
pictură ca și grafică, aduce. în ciclul „Hiroșimei “. imagini cu nu-
anțe coșmarești. Imaginația sa este fertilă în aceste ilustrații da
carte. în care apar, ca în niște melci pietrificați In rocile timpului,
rămășițe umane și materiale ale secolului XX. calcinate de de-
zastrul nuclear. In «Reflexiile* sale. Zoltan SteinhQbel se dove-
dește un desenator suplu al unor forme și simboluri de linie și
culoare, iar Petru Buzgău, în .cărbunele* sale. încheagă peisaje
autumnale sensibile. In care atmosfera devine dominatoare și evo-
catoare. în .Mărturiile românești". Lucian Cociuba reface. In linii
simple și în semnificative detalii folclorice, un topos In care intră
accesoriile vieții patriarhale, într-un hieratism al liniilor și al
formelor extirpate de orice cumul de carnalitate sau senzualitate.
Cu totul altfel se exprimă grafica soților Cott. Lia Cott, în înflo-
riri vegetale luxuriante. în drapaje enorme, care ascund f'guri
senine, exprimă o adevărată împlinire primăvăratlcă a ființei
umane, iar loan Cott, mai eruptiv, cu forme mai zvîcninde. în-
tr-un dialog de alb-negru mai energic, mai expresiv compozițio-
nal. exprimă semnele grafice ale unor simboluri contemporane
pregnante, dar filtrate subtil In compoziție. Desenele lui losil
Stroia, un excepțional de dotat designer și ilustrator al generației
tinere, exprimă. In multitudinea de hașurări. sugestia materiei
care palpită In spatele țesăturii de linii. Desenele sale sînt. pînă
la urmă, adevărate microviziuni ale unui constructor asupra ma-
teriei dinamice, pe care desenatorul o vede năseîndă. prin linie,
culoare și formă.
Grafica Aculinel Strașnei-Popa s-a căutat pe sine îndelung.
Vadul ei a fost adînc și fertil. De astă dată, se pare că această
grafică și-a găsit exprimarea evidentă în izul legendar al temelor,
în forma simbolică, de o eleganță savantă. în desenul viril si dra-
matic și in esența ascunsă, de vechime, a patriarhalității, care
inundă pagina. Alegoriile graficienei se înscriu în curba marilor
semne pastoral-rurale românești, pe care artista le surprinde cu
un ochi tragic și însingurat, dovedind o personalitate puternică
și o viziune grafică remarcabilă. Originală pare grafica Măriei
Tămaș. Personajele el, care se ascund sub văluri, sub dale sau
falii de pămint și Irump, brusc, vederii noastre, par ca niște col-
turi de sevă vegetală care dau sentimentul vieții și anunță bi-
ruința el asupra informului. Tehnica oare subtilă, de acuaforte
și acvatintă. culorile estompate, iar lirismul, asociat cu un fan-
tast ușor, care irump de aici, sînt învăluitoare. Adrian Selcgeaa
construiește o grafică pe ideea unor structuri ale vechimii autoh-
tone care compun figurile sale informe, un sol de zburători, oa-
meni cu aripe de lemn sau niște mari cămăși țărănești, lipsite de
trupuri. Mihaela Păcurar — linii și culori în forme ascendente,
pe verticală sau pe orizontală, ce nasc tensiuni interioare si dau
sentimentul unor planete in mișcare, privite din spațiu, la o sca-
ră mărită. Ca și Camelia Joaan-Koesis, in pictură. loan Gnandt
In grafică recompune universul sătesc arhaic. In formele arhe-
tipale și pitorești ale vechimii rurale. Desenul, descrierea sînt
admirabile, ca și tonalitate surdinlzată a culorilor. Adrian Chirlță
— echilibru de forme geometrice si culoare și întren”™’»'» —»n.
In substratul grafic, a unor posibile alegorii ca în „Geneză* și
„Simfonia toamnei*. Odry Maria, pe urmele, pe alocuri, ale gra-
ficii lui Xenia Eraclide-Vreme. dar ieșind din dinamica explozivă
a liniilor aceleia, găsește accente noi. de formă și culoare. Ideea
zborului devenind, la ea. o dominantă ideatică si grafică C - -a
de afiș a Iul Onisim Colta, ca și aceea de scenograf, dovedește
o minuție fantastică a desenatorului virtuoz, unită cu gustul ele-
vat al artistului, adîncit într-o epocă, din care surprinde șî evocă
detaliul ca șl atmosfera.
Să mai notăm. în fine, arta tapițeriei care se practică la Arad,
prin piesele de o legeră elegantă a materiei sl cuio-if i»dev’m»«
obiecte în sontiul ambiental, ale Elenei Stnlenesen-Muntean. Anei
Maria-Marc Serghi și mai tinerei Gyongy Doț-Pastor și vom avea
imaginea deplină șl totodată diversă a artei graficii care se să-
vîrșeșle I„ orașul d. pe Mure,.	ARIEȘANU
Tn premieră la
Teatrul German de Stat
Mutter Courage, de Brecht
Datorită grijii cu care a fost pregătită si
desfășurată, săptămlna festivă a Teatrului Ger-
man de Stat din luna decembrie, a reușit să se
înscrie in agenda culturală a orașului ca un
succes notabil. Aniversarea a 35 de ani de la
înființarea teatrului a fost sărbătorită prin pre-
zentarea întregii game de spectacole din reper-
toriul curent al Instituției. ’
Fără ind.lală. cele mai mari așteptări șl
emoții s-au concretizat. ca să spunem astfel, la
premiera piesei Mutter Courage de Bertolt
Brecht. Treizeci și cinci de ani al teatrului si
treizeci de ani de la premiera piesei pe această
scenă — iată. deci, o dublă aniversare.
Piesa lui Brecht. scrisă eu puțin timp îna-
intea celui de-al doilea război mondial. îsi
aduce contribuția Ia șirul de avertismente din
păcate atunci inutile asupra absurdității răz-
boaielor. Regizorul Darida-Istvân Andrâs con-
sideră tradiția teatrului Iul Brecht și activita-
tea teoretică și practică a acestuia doar ca pe
o referință istorică ce îi poate fi de ajutor la
punerea în scenă a piesei. Evidenta deplasare
spre o atmosferă mal lirică — sentimentală,
dacă expresia nu contravine total ideii teatrului
brechtian — pare, pe de o parte izvorîtă din
viziunea regizorului, iar pe de altă narte rezul-
tatul unei concesii făcute unul public doritor
de a recepta sentimente sl emoții, nu numai
idei dozate cu precizie științifică. Scenografia
spartană a lui Tralan Zamflrescu creează, a-
proape în mod spontan, fără efort vizibil, sca-
tii de Joc economice, echilibrate printr-o spo-
rită Investiție de fantezie creatoare. Muzica țui
Paul Dessau. ce părea inseparabilă de piesă, a
fost înlocuită cu succes de creația originală a
clujeanului Csortăn Mârton. Songurile Iși înde-
plinesc menirea în modul dorit de autorul pie-
sei — comentînd si întregind In același timp
mesajul.
Ildikâ Jarcsck-Zamfirescu a avut de înfrun-
tat numeroase dificultăți In compunerea rolului
principal. Cu ajutorul regizorului șl avînd in-
contestabile calftăti actoricești, a reușit perfor-
manța de a prezenta șl reprezenta acel arhetip
de mamă dorit de Darida. Păcat doar că din
cauza luminilor nefericit dozate o parte din
subtilitatea Interpretării se pierd» în ob«-'- •-
tea scenei. Wilfried Bauer și Claudiu Țăran-
Wittrich, în rolul celor doi băieți ai Annei
Flerling, Balăzs Antal în rolul bucătarului șt
Joseph Jochum în rolul preotului au secon-
dat-o pe Ildikd Jarcsek-Zamfirescu. avînd fie-
care. la rîndul său. momente relevabile. Ida
Jarcsek-Gaza (Yvette) poate fi apreciată ca
fiind cea mai veridică figură bre-h»'ană din
întregul spectacol. Rolul Ondinei Bleier poate
părea ingrat la prima vedere, ea Intemre’înd
fiica mută : în duda acestei aparente, rolul fe-
tei lipsite de apărare, de care Ondine Bleier
s-a achitat mai mult decît onorabil, eon»—•‘M
cu ferocitatea celorlalte Personale. îl oferă in-
terpretei șansa si răspunderea de a întruchipa
cu mijloace neconventionale de expresie Imagi-
nea purității, singura capabilă să se opună răz-
boiului inuman.
Regizorul și-a axat unul din centrele de
greutate ale spectacolului pe această prezentă
mută, așezată în snntul de lumină al reflecto-
rului. oentru a contranuncta cu gesturile sl mi-
mica Inocentei absurditatea acelei lumi.
Caietu!-program — îngrijit de Hans Len-
gcnfeldcr — ne aduce la cunoștință că la r»-"-
zarea spectacolului au contribuit In total 59 de
oameni. întreg colectivul teatrului a avut sansa
de a-șl demonstra capacitățile profesionale —
șansă folosită pe deplin în acest spectacol pe
dreot desemnat ca punctul forte al săotămînii
festive.
Albcrt DENES
• 7 •
ORIZONT
Cartea care nu imbătrinește
(Urmare din pag. 1)
nești, glorlfictnd marile sen-
timente umane: iubirea de
pămint, jertfa înaintașilor,
dragostea, bucuria de-a trăi.
Transformat intr-un verita-
bil dialog spiritual, intre oa-
menii satului șl oaspeți, Intre
care mai trebuie să li amin-
tim, ca prezenți tn sală, și pe
tovarășa Alexandrina Cor-
nean, președinte al CJ.C.E.S^
Ana Tărăbîc, instructor
C.J.C.E.S., Nicolae Oprean, di-
•	Deschiderea festivă a ce-
lei de-a XXIX-a ediții a tra-
diționalei manifestări .Luna
cărții la sate" a avut loc. în
județul Timiș. la Centrul de
cultură și creație .Cîntarea
României" din comuna Com-
loșil Mare. Cuvîntul de des-
chidere a fost rostit de tova-
rășul Marin Petru, secretar
adjunct cu problemele de
propagandă al Comitetului
comunal de partid. In con-
tinuare. sub genericul .Noile
coordonate ale devenirii Ro-
mâniei socialiste, prefigurate
In documentele Forumului de-
viața
asociației
mocratic din noiembrie 1988".
s-a desfășurat un simpozion.
In cadrul căruia au luat cu-
vîntul tovarășul Vasile Bolog.
secretar al Comitetului jude-
țean Timiș al Partidului Co-
munist Român, lector univ.
dr. loan Peleș și Adrian Cio-
lac, secretar al Comitetului
comunal de partid. La șeză-
toarea literară care a urmat
au citit din creațiile lor scri-
itorii Ion Arieșanu. Tatiana
Arieșanu. Alexandra Indrieș,
Alexandra Jebeleanu, Ivo
Manclan, Marian Odangiu,
Maria Pongraez, Mircea Șer-
bănescu $1 Valentin Tudor.
De asemenea, au citit din
creația proprie Mariana Sa-
lica, Gavril Balog șl Avalu-
cia Tudoran, membri al
Cenaclului . literar .Iulian
Grozescu" din localitate. In
același context a fost ver-
nisată expoziția de carte
„NICOLAE CEAUȘESCU —
ginditor șl ctitor de tară
nouă". în îr-heierea manifes-
tării. s-a desfășurat un pro-
gram folcloric susținut de for-
mații ale Căminului Cultural
rector al Bibliotecii județene
Timiș și Marin Petru, secre-
tar adjunct cu propaganda al
Comitetului comunal de par-
tid, tntîlnirea de duminică, de
la Comloșul Mare, închinată
cărții românești, a fost un
memento cultural in viața u-
nei comune fruntașe bănățe-
ne, dovedind că, la comloșeni,
ca oriunde la români, tn a-
ceastă țară, cartea contempo-
rană, cartea care nu îmbătrî-
nește, este stimată și iubită
cu devotament nețărmurit.
și Școlii generale din Comlo-
șul Mare și de Maria Andrici,
Carmen Oprinescu și solista
de muzică populară Lla Lun-
gu. • La Școala generală din
comuna Gătaia. județul Ti-
miș. în cadrul „Lunii cărții la
sate", au fost lansate. în pre-
zenta autorii"" volumele Pu-
bliciști precursori ai Marii
Uniri de Stelian Vasilescu,
Cimpie Însorită de Nina Ce-
ranu și A doua călătorie a
submarinului de loan Palici.
Volumele au fost prezentate
de Ion Jurca Rovina și Mar-
cel Tolcea, redactori la Edi-
tura Facla.
•	In contextul manifestări-
lor dedicate Centenarului Mi-
hai Eminescu, la Asociația
Scriitorilor din Timișoara a
avut loc o Seară de poezie,
consacrată creației eminescie-
ne. în cadrul căreia au luat
cuvîntul proL univ. dr. Eugen
Todoran și criticul literar
Cornel Ungureanu. Poeții
Anghel Dumbrăveanu, Slavo-
mir Gvozdenovici. Alexandru
Jebeleanu, Valentin Tudor și
Aurei Turcuș au citit din
creația proprie poeme dedi-
cate poetului nostru național.
A urmat un recital de ver-
suri din opera lui Mihai Emi-
nescu. susținut de actorul
Mircea Belu de la Teatrul
Național Timișoara. La reușita
serii de poezie și-a dat con-
cursul Corul Liceului de artă
„Ion Vidu“ din Timișoara, di-
rijat de prof. Lava C. Bratu.
• Centenarului Mihai Emi-
nescu l-a fost consacrată și
întîlnirea cadrelor didactice
și a elevilor de la Școala ge-
nerală nr. 25 din Timișoara,
cu criticul literar și poetul
Eugen Dorcescu, redactor-șef
al Editurii Facla. în cadrul
întîlnlrii. a fost prezentat un
reușit montaj literar-muzlcal
de către elevii claselor a TV-a.
sub îndrumarea înv. Silvia
UllcL
•	Cenaclul Asociației Scri-
itorilor din Timișoara șl al
revistei .Orizont" își reia ac-
tivitatea marți, 7 februarie
a.c., ora 17.0®, în sala de ce-
naclu din Piața Vasile Roal-
tă nr. 3. Citește Slavomir
Gvozdenovici (poezie).
M. O.
top
ÎMPLINIRI...
Pînă la un anumit punct,
povestea grupului timișorean
LABIRINT se identifică cu
cea a nenumăratelor noastre
formații muzicale. în vara
anului 1986, patru tineri ta-
lentați. a căror pasiune co-
mună pentru o muzică nova-
toare ce păstrează totodată
trainice legături cu cîntecul
de factură tradițională și cu
cel clasic. îi unește. Tînărului
inginer Florin Buciu, talen-
tat chitarist, textier și solist
vocal i se alătură bateristul
Toma lakab, basistul Grațian
Mănescu și. pentru o vreme,
chitaristul Dan Giurgiu. După
orele de serviciu, acești tineri
erau prezenți. ca și azi, la
clubul „Electrometal". unde
repetau ore în șir. Perseve-
rența. seriozitatea, munca In-
tensă duce la „sudarea" echi-
pei. omogenitatea acesteia
constituind una din calitățile
ei. Au urmat cîteva spectaco-
le susținute în fața colegilor
de muncă, colaborări cu Școa-
la populară de artă pentru
apariții în cenaclul „Almatim"
șl seria reușitelor concerte
susținute în luna mal a anu-
Un om simplu și bun
AJungînd la jumătatea unei
nuvele, s-a întîmplat să apară
acolo un personaj episodic,
o femeie care lucra într-o țe-
sătorie. Deodată mi-am dat
seama că nu eram in stare
să continui povestea. M-am
încăpățînat să nu-i întrerup
curgerea șl, după cîteva în-
cercări, am renunțat. Nu
știam ce mă împiedică să duc
la bun sfîrșit treaba începută
(s-o finalizez adică, într-o
formulare la modă, mult fo-
losită de gazetarii și, bineîn-
țeles. am căutat motivul.
L-am aflat pînă la urmă i
personajul acela, fără impor-
tanță în economia lucrării
mele, era țesătoare, iar eu nu
aveam decît cîteva cunoștin-
țe vagi despre profesia res-
pectivă. Deșt aș fi putut să-i
schimb dintr-un condei locul
dc muncă, am lăsat baltă
manuscrisul și, nerăbdător și
curios, m-am îndreptat spre
„Industria linii", o întreprin-
dere binecunoscută după
nume, din fericire la doi pași
de locuința mea.
Exact ca-ntr-un reportaj-tip,
mi se recomandă fără nici o
ezitare o muncitoare fruntașă
de la secția Țesătorie : Con-
stanța Scurtu. Șl astfel mă
pomenesc într-o hală (mie mi
se pare imensă), amețit de
țăcănitul războaielor de țesut.
Era să zic „torsul", fiindcă,
intr-adevăr, zgomotul de aici,
în comparație cu cel din altă
hală, unde funcționează ma-
șini mai vechi, aduce, forțînd
un pic comparația, cu un
tors nesupărător. Am cuprins
dintr-o privire zecile de răz-
boaie, insă de-abia pot ur-
lui trecut la Casa studenților
din Timișoara, avîndu-1 ca in-
vitat pe Alexandru Andrieș.
Să mai amintim și faptul că
grupul Labirint a participat
la ultimele trei ediții Tim
Rock, și performanța cea mai
elocventă pentru talentul și
strădania acestor tineri ar-
tiști amatori, obținerea titlu-
lui de Laureat — faza pe
țară - a Festivalului națio-
nal „Cîntarea României". Prin
ce_ se deosebește producția
muzicală a grupului Labirint
de cea a altor formații au-
tohtone ? Prin suplețea, ma-
leabil'itatea și prospețimea
pieselor ce-i alcătuiesc reper-
toriul. Edificatoare pentru
stilul grupului sînt piese ca :
.Luceferi între mîine și ieri".
„Bătrînul". „Carnaval". „Ati-
tudini mimate", „Vocile nop-
ții", toate încărcate de un
melodism aparte, descinzînd
parcă din melosul nostru ar-
haic. Grija pentru acuratețea
mări activitatea „omului meu",
a Constanței Scurtu. Am
uitat s-o întreb cîți kilo-
metri parcurge zilnic, într-un
schimb, de la o mașină la
alta. Are în primire opt răz-
boaie șț, trebuie să le asigure
funcționarea neîntreruptă. Se
rupe un fir. Semnalizatorul
atrage atenția : lumină verde
— firul rupt este din bătătu-
ră, lumină galbenă — din ur-
zeală. Roșie ? Mașina e de-
fectă, insă nu e cazul.
Este o tînără micuță, vioaie
(nu-mi închipui cum ar putea
fi altfel), îndeminatică... Iși
trece palma, intr-o mingtiere
foarte feminină, peste șirul
de lamele. A găsit! Se întinde
șl, cu degete sigure, prinde
firul rupt și-l înoadă. Îmi ex-
plică i „E simplu I cînd se
rupe firul lamelele pică și se
oprește mașina". O fi simplu
pentru dînsa. Mă rog, fiecare
meserie cu chichițele ei... E
tnctntată de noile războaie
(Tip STB). Și-mi arată dife-
rența s Acestea, noi, intrate
tn dotare în 1987, nu au su-
veică. Știu ce e aia, suveică 7
Știu. Dar ce au ? Au proiec-
til. De fapt, tot o suveică. O
minisuveică. Apoi viteza i
80 000 de bătăi în opt ore.
Apoi zgomotul foarte redus...
Mi-a rămas în minte figura
simpatică a țesătoarei cînd
a rostit cuvîntul 1 proiectil.
Interesantă denumire! Un
război cu... proiectil. Ar fi
de prisos să precizez că mi-a
plăcut vocabula asta. AlcL
Constanța Scurtu (Duța,
pentru Ion, soțul dînsei, su-
dor la „Autoturisme") preci-
zează : „Nu-i ușor, dar... Se
interpretării, dar mai cu sea-
mă pentru calitatea textelor
(semnate de Florin Buciu),
aflarea unor sonorități origi-
nale „nespuse", a unei subti-
le poliritmii, iată, pe scurt,
virtuțile formației. Stînd de
vorbă cu acești tineri entu-
ziaști, am aflat despre aspi-
rațiile lor, despre crezul lor
muzical-artistic pe care el îl
doresc purtător al emoției co-
lective ce-i încearcă față de
actul creației, despre ocolirea
conștientă a unor tipare co-
mode în favoarea soluțiilor
constructive care să-l repre-
zinte cu adevărat. Creația
grupului Labirint e ancorată
într-o muzică strict româ-
nească prin ritmul, culoarea
și atmosfera ce o degajă, ea
dezvăluind cu claritate un
limbaj sonor aflat sub semnul
unei certe originalități.
Petru UMANSCH1
oprește „să facă firul", apasă
pe bara de pornire și reia
surîzătoare și mîndră: „... dar
cîștlg bine. Niciodată sub trei
mii și uneori șl aproape de
patru. Luna trecută am pri-
mit 3 743 de lei". Nu are nici
o dorință ieșită din comun.
Doar să fie sănătoși tuspatru
(ei doi șt copiii, L^ura șl
Cristi). Și încă un lucru, ceva,
de fapt, irealizabil: să aibă
timp mai mult. Este tot ce-i
lipsește i timpul. Noroc că
soțul o ajută acasă, nu face
mofturi, ca alții, nu vine cu
pretenții, fără să pună șl el
mina... Ion Scurtu este din
Turnu-Severin (E o vorbă i
oltenii sînt soți buni'.), Con-
stanța — din Stoicănești-OU.
(A !, o să spună cineva, făcu
ce făcu șl nu-l răbdă inima
să nu se laude cu oltenii
lui.1... Nu că mă scuz, că
n-am pentru ce, dar de unde
să știu eu că soțul Constanței
Scurtu s-a născut tn orașul
adolescenței mele, cind. cu o
oră mai devreme, nici nu bă-
nuiam că există ?! Șl parcă
locul nașterii contează ? Im?
portant este, cred, cum tră-
iești, unde trăiești și ce fel
de om ești. Iar dacă, întîm-
plător, neamul ți se trage
dintr-o regiune sau din alta,
oricum, asta n-o poți schim-
ba).
Deci, acum, mă pot întoar-
ce la nuvela mea, unde un
personaj episodic lucrează
tntr-o țesătorie. Dar ceva îmi
șoptește că nu voi întirzia să
scriu altă proză, tn care figu-
ra centrală va fi o țesătoare,
un om simplu și bun, harnic
și ambițios, șl, fără doar șl
poate, va împrumuta ceva din
proaspăta mea cunoștință,
Constanța Scurtu.
Laurențiu CERNEȚ
MW
•	Unii scafandri, chiar șl
la suprafață, pot intra ia ...
apă.
•	Dacă m-am lăsat pe mina
acestui medic înseamnă că
sînt... bolnav.
•	A tot făcut pe cocoșul,
pînă ce a dat în mintea găi-
nilor ...
•	Alo. vezi că miinc vei
avea un inventar inopinat...
•	Cădea din lac tn puț.
fără să se ude ...
•	Roboții sînt puși la cu-
rent ci toate noutățile.
•	Nu-i plăcea să răspundă
niri măcar la... salut.
•	Cînd iși punea ochelarii,
era cu un ochi în patru.
•	Ulciorul merge la apă
ulcerul, la doctor ...
•	Trei nopți la rînd și-a
serbat ziua de naștere...
•	Știa să facă rost de bani
gheată pentru că era un tip
dezghețat.
•	Te rog. nu inchide tele-
fonul. vreau să stăm de vor-
bă între patru ochi.
•	Ea l-a făcut cîrpaci, Iar el
a ... cîrpit-o...
•	Se poate face din (ințar
armăsar, dar cine îl încalecă?
•	A jucat un roi negativ
și criticii au scris pozitiv
despre el.
•	După luna de miere și-a
luat un concediu...
Emil ȘAIN
CEI DINȚII
CEI DINȚII
La Timișoara, în 28 Ianua-
rie a.c., a vut loc un con-
curs interjudețean dotat cu
„CUPA PRIETENIA" la judo.
Au participat sportivi de la
cluburi școlare, cluburi mun-
citorești. asociații sportive și
Casele Pionierilor și Șoimilor
Patriei. Competiția sportivă
s-a desfășurat la un nivel
tehnic ridicat. în prezența u-
nul public spectator receptiv
la sensibilitatea gîndirii crea-
toare. a inteligenței și imagi-
nației combative, ale celor
mai buni Judoka care au fost
premiati. Reprezentantii Casei
Pionierilor șî Șoimilor Pa-
triei Timișoara, la copil I si
LA CARTE,
LA SPORT
II. sub meticuloasa instruire
educativă a profesorului și
maestr 'ui de judo Ștefan
Doncea, au avut o evoluție
bună, obținînd un loc I. prin
Romulus Radu ; patru locuri
II. prin Codruț Jude. Nicolae
Handrache. Cristian Reise-
nauer șl Marlus Sigartău ; un
loc III, prin Alin Bercea. Se
cuvin sincere felicitări aces-
tor pionieri judoka care ma-
nifestă o deosebită putere de
autodepășire, cu voința desă-
vîrșită de a îmbina armonios
școala cu sportul, fiind cel
dintîl la carte, cei dintîi la
sport.
ORIZONT
® 8 ®
RAFAEL MONTESINOS
pentru că nu voi putea avea un viitor
care să ierte, iar mîinile sînt un bun străin
care cultivă orele ca pe o grădină
pentru a depune mărturie că am existat.
MERGE SINGURĂ ȘI TRISTA
Merge singură și tristă
pe străzile acestea
inima mea, cîntîndu-și
singurătățile.
Și se oprește și-ascultă
cintece de vînt aduse s
Se spune că prima uitare
nicicînd nu se va uita.
Bine-a spus cine a spus-o.
CÎNTEC PRUDENT
Nu că eu aș spune că trupul
prețuiește mai mult ca sufletul. Nu.
Dar din e! se naște dorința.
Nu că eu aș spune că sufletul
prețuiește mai mult ca trupul. Nu.
Dar din suflet se naște speranța.
Nu că cu aș spune că eu,
cu speranță și dorință,
prețuiesc mai mult decît oricare.
Eu nu spun și nu cred nimic.
CARMINA CASALA
SÎNT DE LAVA
Sînt de lavă. Făcută cu artere
ca orașele. Nici mai Înaltă,
nici mai bună ; călătoresc
prin experiența altora, calculînd
dimensiunea posibilă a umbrei mele,
încerc să-mi cunosc anvergura
exactă a ideilor, chipul desenat
de jugul obrajilor precum asfaltul
sub care explodează rădăcina pomilor.
Vreau să mă multiplic în toate
VICTOR	„Dialog"
turnurile inventate de Walt Whitman.
Aparțin unui pămînt unde oamenii
își poartă fruntea ca pc un steag.
Pot și mă recunosc
în toți pașii lor și ai timpului.
PENTRU A RĂMÎNE
Pe neașteptate, ca o păpușă
uitată intr-un colț, m-am trezit desculță.
Și mi-am asumat răspunderea rădăcinilor.
Pentru a-ini face auzit glasul pe pămînt.
mi-am ipotecat surisul arborilor,
a trebuit să inventez o lege a sărutului
S-A INTÎMPLAT SA CRESC
S-a intimplat că, în ciuda furtunii,
am reușit să cresc.
Am crescut pe dinafară și pe dinlăuntru,
dincolo de trup, și-mi cer dreptul
dc a exista șl crește pe mai departe.
Pentru că eu nu mă aflu aici
pentru a transforma inocența in spic,
nici pentru a Insămînța singurătatea
cu rituri și ceremonii necunoscute.
Să mă lase... Să mă lase să cresc
pentru că vreau să am timp să pot ierta
Marca care se sbuciumă dincolo de mine.
Vreau să-mi înflorească surisul.
caleidoscop Inutil, să simt secolul
cum imi alunecă printre degete.
S-a intimplat să cresc. Da, am crescut
și arborii sîngclui meu
au devenit metafore.
JUAN MANUEL BONET
CABINET DE LECTURA
Cititor dc vechi istorii, ce cauți
în cărți ? Poate armata
pierdută In drum spre Morelia, cu steaguri
din secolul trecut ? O provincie necunoscută T
Poate copilăria și visele ei ? Dovada
că patria a fost mai marc ? Iluzia
și misterul ei ? Penumbră izvorînd
la capătul zilei, cînd s-aud clopotele
sfișiind liniștea. Glasul tău
în alte glasuri ce vor pieri o dată cu tine,
FERICIREA
Fericirea acestei după-amiezi
e cenușie precum cerul, un cenușiu
aproape cenușă. Riul se duce
pc sub arbori, deschide luminișuri
cu flori și papură. Mă apropii
de tine. Departe, tunetul.
In românește de
Darie NOVĂCEANU
MIRCEA ELIADE
ÎN SCRISORI
MIHAIL SEBASTIAN
către
MIRCEA ELIADE
Geneva, 14 septembrie 1937
Dragă Mircea,
Iți scriu din „sala Consiliu-
lui General". Am ascultat un
lung discurs în franțuzește al
unui mir-tru chilian — iar
acum se citește traducerea
engleză a discursului, ceea ce
îmi dă o bună oră de liber-
tate. De obicei. în pauze, mă
amuz plimbîndu-mă pe cu-
loare. unde e ușor să recu-
noștri. In mici grupuri vorbă-
rețe. diverse figuri de vedete
politice: Eden, Aga Khan,
Delbos, Litvlnov. Alexandra
Kolontay, Negrin, Bonco etc..
etc. Dar astăzi culoarele sunt
lipsite de interes. Actorii prin-
cipali sunt plecați la Nyon.
unde se semnează în momen-
tul ăsta acordul meditera-
nean. Mi?e foarte greu să-mi
dau seama în momentul ăsta
de semnificația sesiunii gene-
veze. în genere, ședințele pu-
blice sunt penibile, prin pla-
titudine. prin ipocrizie, prin
timp pierdut, prin formule
inutile. Mi-e frică să nu mă
trezesc în mijlocul vreunei
ședințe. întrerupînd vreun
orator : „stimabile, dacă nu
te superi, dacă mă iubești, să
trecem la 86 “. Totul e lung,
vag. indiferent, mort. Singu-
rul lucru interesant — ca
spectacol — este tehnica șe-
dinței. rapiditatea cu care se
imprimă șl se răspîndesc tex-
tele. regularitatea mecanică
cu care se ridică și se așează
la locul lor traducătorii, ordi-
nea perfectă, tăcută cu care
se aprind tot felul de lămpi
semnale, avertizoare. E ca
într-un film de cinematograf
bine regizat. De lucrat efec-
tiv. nu se lucrează decît tn
comisiuni. la secretariat. în
micile organisme tehnice —
acolo adică unde nu e vorba
de politică. Nu sunt încă fa-
miliarizat cu sistemul acesta
foarte complex, dar mă voi
orienta cu ’ 'emea.
M-am decis să iau în serios
atributele mele de „colabora-
tor temporar" (cum mi se spu-
ne aici în mod oficial).
Ar fi foarte ușor să „trag
chiulul" șl să mă ocup cu
altceva — de exemplu să
scriu mal departe la romanul
meu pe care l-am întrerupt
la jumătate, dar prefer să iau
în serios spectacolul la care
am fost invitat, mai ales că
— orlcît ar fi de ridicul —
totuși e vorba aici de viața
noastră, de pacea care mai
poate ține cîtva timp, sau de
războiul pe care multă lume
11 consideră aici iminent.
Dintre colegii mei de echi-
pă. un singur tip mi se pare
Interesant : ungurul. Am de-
junat cu el șl am voi'bit des-
chis. Mi-a spus lucruri sur-
prinzătoare : în primul rînd.
nu e revizionist. Mă asigură
că este în tinerele generații
maghiare o tendință realistă,
antl-chimerlcă. ce pleacă de
la recunoașterea definitivă
complectă a lucrurilor întîm-
plate. Transilvania pentru ei
nu este un obiectiv. Ei înțeleg
că oferderea Ardealului poa-
te fi compensată printr-o
nouă organizare politică a
bazinului dunărean șl a Bal-
canilor. Germania li sperie.
Italia nu li se pare o garan-
ție suficientă. Li se pare că o
politică dunăreană și balca-
nică ne-ar putea dispensa pe
toți — Români. Iugoslavi.
Unguri. Cehoslovaci — de
asistenta totdeauna pericu-
loasă. chiar cînd e favorabilă
a marilor puteri.
A trebuit să convin cu el
că această politică (în care,
de altfel, recunoaștem politi-
ca externă a Cuvîntului de
pe vremuri), ne convine și
nouă de minune, dar că ea
nu poate pleca decît de la si-
tuația de azi mai departe, si-
tuație pe care Ungurii vor
trebui s-o accepte în mod de-
finitiv și sincer ca punct de
plecare.
*
A trebuit să-mi întrerup
expunerea mea de politică
externă — fiindcă soneriile
ne-au chemat înapoi în șe-
dință. unde președintele ne-a
anunțat moartea lui Masarik.
Moment de tăcere melancoli-
că. Krafta — ministrul ceho-
slovac. plînge.
Pe urmă, totul se termină
șl ne răspîndim în oraș sub
o ploaie care durează de
cinci zile, aproape fără între-
rupere. Iți scriu acum de la
hotel, din camera mea. Locu-
iesc la hotelul Cornavin. unde
am tras la început pentru o
noapte și am rămas pe urmă
definitiv din lenea de a
schimba și mai ales din ne-
putința de a părăsi o cameră
magnifică, pentru a căuta un
loc într-o pensiune. Ceartă-
mă. dacă vrei, dar nu pot să
fac economiile pe care mi le
recomandai. Viata e fioros de
scumpă. Iar Geneva e un
oraș complect lipsit de interes.
In schimb, cele două zile,
petrecute la Venezia. ău fost
amețitoare. Era așa de multă
lume. îneît n-am găsit nici un
loc la Venezia. lucru pe care
nu l-am regretat însă, căci
am găsit la Lido o cameră
îneîntătoare (32 lire pensiune
completă, fără masă de sea-
ră). Am fost la Tintoretto. ta
Galeriile Academiei, la Fra-
ridar, totul într-un ritm de
cursă de viteză care mă con-
sterna pentru toate minu-
nățiile. pe lîngă care tre-
ceam grăbit. Visez două săp-
tămîni tihnite la Venezia.
pentru a putea revedea totul
ca lumea.
Te rog la primirea acesteia
dă un telefon la mine acasă
șl spune-le că ai primit vești,
căci nu le-am mai scris de
sîmbătă și nu le voi putea
scrie nici azi. Nu uita, te rog,
să încasezi în ziua de 20 sep-
tembrie de la Fundații leafa
mea. pe care s-o înmînezi
Mamei. Nu te întreb ce se
mal întîmplă prin țară, căci
răsfoiesc aproape în fiecare
zi ziarele românești. Scrie-mi
însă ce faci tu. dacă ai
început să lucrezi la viitorul
tău roman și cum merge.
Scrie-mi. în sfîrșit, vești
despre oamenii noștri. Ma-
rietta *. Nenișorii2. N(... 1 (s-a
reînto— de la Balele ? Vrei
să-mi comunici adresa lui
exactă, ca să-i pot scrie ?).
Sărutări Ninel. Gizei 3 șl ție.
al vostru
MIHA1
(Originalul în Arhiva Mircea
Handoca. București).
1	Marietta Sadova, soția lui
Halg Acterian.
2	Familia Gh. Nenișor. avo-
cat și publicist, soțul actriței
Marleta Rarei. (M. H.).
8	Fiica din prima căsătorie
a Ninel Mareș. soția lui M.E.
Rubrica îngrijită de
Mircea HANDOCA
COLEGIUL DE REDACȚIE:
ION AR1E&ANU (redactor șef)
ANGHEL DUMBRAVEANU 'redactor $e1 adjunct)
VIOREL COLȚESCU NICOLAE PÎRVU CORN El UNGUREANU
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA.: TIMIȘOARA, strada RODNE1 1;
Telefoane • 3 33 90 fi 3 33 76 trcdactor-sefl Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiază Abonamentele se fac la P.T.T R
TIPARUL EXECUTAT LA l P B T. Index : {2 907