SAPTAMINA1 SOCIAL POLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S R Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAJIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 1 (1140) 6 IANUARIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI MESAJUL DE ANUL NOU AL TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU adresat întregului nostru popor, la posturile de radio și televiziune Cetățeni ai Republicii Socialiste România, Dragi tovarăși și prieteni, încheiem anul 1988 cu importante realizări in dez- voltarea forțelor de producție și ridicarea gradului general de civilizație al patriei noastre socialiste. Și in acest an poporul român, sub conducerea glo- riosului nostru partid comunist, a obținut noi realizări însemnate in dezvoltarea economico-socială, in crește- rea producției industriale, agricole, a venitului națio- nal, a avuției generale a patriei noastre. S-au obținut succese importante în dezvoltarea ști- inței, învățămintului șl culturii — factori fundamen- tali ai progresului economic și social. în anul pe care il încheiem s-a realizat un volum important de investiții in industrie, agricultură, in alte sectoare ale economiei naționale, precum și în do- meniul construcțiilor de locuințe și altor așezăminte social-culturale. în concordanță cu politica generală a partidului și statului nostni de ridicare continuă a bunăstării ma- teriale și spirituale a întregului popor, în acest an a început majorarea retribuțiilor și pensiilor, de care au beneficiat. în ultima parte a anului, circa 4 milioane de oameni ai muncii. în același timp, s-a desfășurat o largă acțiune de perfecționare și organizare a activității economico- sociale, a conducerii și planificării tuturor sectoarelor de activitate, a activității statului și organismelor de- mocrației muncitorești-rcvoluționare. Marea dezbatere, în partid și în întreaga societate, pe baza Tezelor din aprilie, cu privire la problemele fundamentale și stadiul actual al construcției socia- liste în patria noastră, a evidențiat cu putere marile realizări obținute de poporul român în construcția so- cialismului. Totodată, în cadrul marelui forum democratic do la (Continuare în pag. 8) OMAGIU Se arcuiesc izvoare de lumină. Iar frunțile se auresc de har Cînd ne răsări, mai mindră, mai senină. Elena Ceaușescu, gind solar. Sini gesturile irizări de stele Și schelele se-nalță temerar. In inimi nemurite de drapele, Prin tine și Eroul vizionar. Și se deschid spre lume largi portaluri. Solii de propășire și avint. Cînd României ii aduceți lauri Și cind aduceți pace pe pămlnt. Iar faptele ni-s roade luminate, Sorbind' din al științei clar izvor Și înfloresc pe glob in demnitate. Prin tine și prin brav Conducător. Și e in soare zimbctul de țară, Și-i o urare cintecu-ofcrit : Ție, nemuritoare primăvară. Și Lui, columna noastră de granit. E patria ce se-avintă voinicește. Spre piscul comunist, triumfător, Cînd tot poporul vă sărbătorește, Urmindu-vă, iubiți conducători. Leca CRIȘOVAN ——-----------------------7-------- FIICA A ROMÂNIEI O veche tradiție a neamului nostru este aceea de a-și exprima respectul și înalta considerație că ocazia aniversării acelor personalități care au de- venit simbol al luptei drepte pentru țară și popor. In primele zile ale fiecărui început de an, gîndu- rile și sentimentele de înaltă prețuire ale poporului sînt polarizate în jurul unei personalități de vîrf, a unei existențe umane de excepție, tovarășa acade- mician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU. Fiecare aniversare reflectă, sub un anumit as- pect, o acumulare de realizări, experiență și confrun- tare cu problemele majore ale vieții, căci puțini sînt aceia care au reușit pe parcursul vieții să îmbine atît de armonios componentele ce dau re- lief și consistență unei personalități deosebite, așa cum se reliefează cu pregnanță personalitatea exemplară a tovarășei academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU. Savant de largă recunoaștere interna- țională, tovarășa academician doctor inginer Prcf. ------------- Timp și lumină ; apropiere și contopire tot mai im?» cerută de progresul necontenit al țării. Necesitățile etapei actuale,illrect raport cu perspectivele, mobilizează în cel mai înalt grad știr artele. cul- tura în uriașul efort întru îndeplinirea sarcinilor rigurosăerminate de Congresul al XIII-lea, de recenta Plenară atît de larg rinzătoare a democrației muncitorești-revoluționare. în liniile de ferele timpului, învățămîntul, știința, întregul luminos al spiritualitățlil)iânești con- temporane converg către perfecțiune, către împliniri. .Dhem în acest domeniu de tot ce este necesar pentru realizarea obleclor stabilite, și va trebui să se facă în continuare totul pentru a ara tinerilor, tuturor oamenilor muncii o temeinică instruire, un ninrofesional și cultural ridicat, astfel încît să poată acționa în toate daiile, ca fău- ritori de nădejde ai socialismului și comunismului In^nia". Citatul desprins din cuvîntul tovarășei ELENA (UȘESCU la Plenara din decembrie a Consiliului Național al Știința învățămîn- tului, al cărei președintă este, îndreptîndu-i cu mînâ sisșl limpezime de cuget activitatea, fixează țelurile nobile și actuale societății ro- mânești. în inima acestui domeniu complex și de poae necontenit crescîndă, academician, inginer, doctor ELENA CEAUțDU, îndepli- nind în partid și în stat îndatoriri de mare însemnătatftbărtășește cu devotament, spirit dinamic și inițiativă gîndirea și actatea revolu- ționară a marelui nostru conducător, secretarul general'-P.C.R., pre- ședintele țării, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. împreună cu dînsul, contopiți de îndelungă vreme aăzuințele și vrerile arzătoare ale poporului, tovarășa ELENA CEAISCU își dă- ruiește astăzi energia și atașamentul suprem pentru fcpendența și înflorirea României prin îndeplinirea mărețelor obiectivi? construcție a unei societăți noi, evoluate, a unui om superior. Ffiridoială că în această privință învățămîntul de toate nivelele, un învhînt dinamic menit să pregătească viitoarele generații pentru viitoruȘ aur al pa- triei și la nivelul cerințelor firești ale mileniului în carom pătrunde în curînd. este necontenit lărgit, îmbunătățit, mai profunțnplicat. Concomitent cu pregătirea generațiilor după generț de viitori muncitori de înaltă calificare și de specialiști la niveluiael economii superioare și competitive, școlile și organizațiile de tinersînt chemate „să formeze și să dezvolte la toți tinerii dragostea față drntrie, partid și popor, trăsăturile patriotismului și umanismului, un irit de înaltă responsabilitate comunistă și cetățenească, de angajare afi, revoluțio- nară în muncă, în procesul de edificare a noii orînduirlAm citat din același cuvînt la Plenara din decembrie a Consiliului NațH al Științei și Învățămîntului. de o deosebită însemnătate în contextilocumentelor adoptate la ședința comună a Plenarei C C. al P.C.R. șl organismelor democratice și organizațiilor de masă și obștești. înconjurată de stimă, ilustrul savant și important acist de partid și de stat, a pus în lumină idei șl îndatoriri de maximliportanță în momentul de față și în viitor. Exemplară ca om. ca sava ca educator, luminoasă și temeinică în faptele și deciziile Sale. cătrJînsa ne în- dreptăm gîndurile ca niște flori roșii în acest început deiuarie. astfel încadrînd sărbătorește urările ce-i adresăm, laolaltă cuțtegul popor, de sănătate, putere de muncă și ani mulți 1 Mircea ȘEBVNESCU Exemplu de dăruire Prin întreg mediul socio-cultural. prin tot ce realii» cu copiii, modelăm viitoarele mlădițe ale unui întreg popor. Exealul tovarășei academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU de mtilateralitate, dăruire și consecvență în muncă, constituie pentru elevi iidelul atît de necesar prin care el primesc îndemn și înțeleg cît trelțs să trudești pentru a ajunge să împlinești o nobilă misiune. Făcînd parte dintr-un sistem complex educaționali' -liceelor de specialitate le revin misiuni deosebite de pregătire a fdel de muncă pentru toate domeniile de activitate. Sub îndrumarea tiirășel acade- mician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU, în toate licecț s-a conturat în acești ani conceperea, organizarea șl desfășurarea uni diversificate activități științifice a elevilor și cadrelor didactice, totodafcaceastă acti- vitate este împletită cu o serioasă și meticuloasă trudă iiirdisciplinară ■ în bucuria luminii Ca la fiecare început de an, cînd întregul suflet se deschide către o nouă etapă de timp cu speranță în bucuria, luminii, gîndul ni se în- dreaptă către cea dintîi femeie a țării, tovarășa academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU, renumit om de știință și politic, căreia îi omagiem cu căldură ziua de naștere. Intr-un singur gînd. copii, femei, oameni ai muncii de cele mai diferite profesiuni aduc prinosul lor de recunoștință marelui savant care a reușit să poarte pe cele mai înalte culmi știința românească, să așeze învățămîntul nostru pe un fundament sigur, modern, legat prin toate firele de producție și cercetare, să fie un exemplu permanent de abnegație și dăruire condusă de o înaltă con- știință revoluționară comunistă, fiind permanent alături de iubitul nostru conducător, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Ca profesor de specialitate la un liceu de artă, ce formează viitoa- rele generații de sculptori, pictori, graficieni, designeri. arhitecți ș.a. am trăit din plin marile transformări, petrecute în ultimii ani în învăță- mîntul românesc, felul în care „zugravul de subțire" — cum era numit pictorul în vremea lui Grigorescu — a ajuns să fie învățat în licee de specialitate, cu o largă deschidere spre toate domeniile vieții și creației. Faptul că astăzi un viitor artist ia contact direct cu problemele pro- ducției. faptul că actul său creator este Implicat direct în producție și poate deveni un punct de plecare în cercetarea științifică, faptul că în- săși cercetarea științifică devine domeniu de activitate pentru elevul artist, iar el însuși e pus să gîndească actul de creație într-o arie deo- sebit de complexă, fac ca noi. profesorii de specialitate din generațiile mature, să trăim o dată cu el marile transformări de e-entă care au modernizat și dezvoltat, atît în profunzime, cît și în orizontul imediat, învățămîntul nostru. Pe de altă parte, sîntem conștienti de înalta răs- pundere ce ne stă în față de a forma din acești copii nu doar niște specialiști bine pregătiți, ci oameni noi, cu o conștiință revoluționară limpede, profund devotati cauzei socialismului șl comunismului. Adiicînd o înaltă apreciere rolului fundamental pe care tovarășa academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU, împreună cu tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU, l-a avut și-1 are în așezarea învățămîn- tului românesc pe o concepție novatoare, științifică, marilor sale reali- zări din domeniul științei, recunoscute astăzi în întreaga lume, luptei sale neobosite pentru pace, ca președintă a organizației mondiale „Oa- menii de știință și pacea", ca om politic, în calitatea sa de prim vice- prim-ministru al guvernului, îmi ah'tur omagiul sincer milioanelor de copii, femei și oameni al muncii din întreaga țară, adresat astăzi Mare- lui om de știință și politic, dorindu-1 din suflet : LA MULȚI ANI 1 Prof. Rodica BANCÎU, director adjunct al Liceului de artă „Ion Vidu*' ---------------------------.------------ Acum, cînd de-abia a|nccput un an nou și cînd, ca orie om de rînd. cinstit, de pe accstiămînt, ne ocrotim in suflete sperața de mai bine, speranța de luminui frumos, speranța de pace și lifte, ome- neasca și atît de modei» noastră speranță ca fiii și fiicclehoastre să crească curați și liberi llr-o lume curată și liberă, demni pștători mai departe a tot ceea ce al dobîndit, cu neodihna minții și alniinii, ge- nerații de înaintași, aduon omagiul nostru primului bărbat si țării, pre- ședintelui NICOLAE cjlUȘESCU, și Omului ce-i stă alătirt în truda sa de a împlini pentru ni, poporul român, și pentru oameni de pretu- tindeni aceste speranțe tovarășei sale de luptă, de muncă șl de viață, tovarășa ELENA CEAUțISCU. Mereu luminoasă și calcă, neobo- sită și botărîtă, energiâ și înțe- leaptă, clarvăzătoare și fsmă. tova- rășa ELENA CEAUȘESCU este pre- zentă, alături de șeful statului, pe ogoare, pe șantiere, pe platforme industriale, în săli de clasă, în bi- blioteci, în laboratoare, pretutindeni unde îi îndeamnă să fie neliniștea grijii pentru mai binele șl prosperi- tatea poporului acestei țări. • 5 • ORIZONT ± fldi impag cerută de le, iilirect raport șt iintj artele, cul- ros j|erminate de rg qMnzătoare a fortfile timpului, ții «nâncști con- .Disjnem in acest iectttlor stabilite, i as|ira tinerilor, ivelțtrofesional și domniile, ca fău- i România". C1UȘESCU la nțel| Învătămîn- iguiiși limpezime : alâjocietătii ro- londae necontenit UȘBCU, indepli- te, H>ărtAșește cu actitatea revolu- ral < P.C.R., pre- ? cunâzuintele și AUJKCU [și dă- j ttBpendența și ivele construcție iră idoială că în ivățtoînt dinamic rul cr- fecționăm activitatea științei, învățămintului, culturii să organizăm întreaga noastră activitate pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, ale noii revoluții agrare. Să facem, astfel, incit in 1989 — anul cind se împli- nesc 45 de ani de la victoria revoluției de eliberare so- cială și națională, antifascistă și antiimperialistă și va avea loc cel dc-al XlV-lea Congres ul partidului — să obținem cele mai bune rezultate în industrie, cea mai mare producție agricolă, să realizăm in bune condițiuni investițiile și progresul tuturor sectoarelor de activitate. In anul viitor vom încheia — pînă în luna august — majorarea retribuțiilor și pensiilor tuturor oamenilor muncii, rcalizindu-se astfel o creștere importantă a ve- niturilor generale, ridicarea nivelului de trai material și spiritual al poporului. Este necesar să acționăm cu toată hotărirca. din pri- ma zi a noului an, pentru asigurarea bunei aprovizionări tehnico-materiale și desfășurarea ritmică a producției industriale, pentru creșterea productivității muncii, ridi- carea calității și nivelului tehnic al producției, reducerea cheltuielilor dc producție și materiale, pentru creșterea, pc această cale, a eficienței economice și rentabilității, în toate sectoarele dc activitate. In același timp, va trebui să acordăm o atenție deo- sebită dezvoltării schimburilor economice și cooperări* in producție, realizării în cele mai bune condițiuni a pro- ducției dc export, participării si înfăptuirii programelor dc colaborare cu țările C.A.E.R., cu alte țări socialiste, cu țările în curs de dezvoltare și țările capitaliste dez- voltate, să ne angajăm cu mai multă hctărîrcșisă partici- păm activ la cooperarea internațională, la diviziunea internațională a muncii — ca o parte a politicii de fău- viața internațională. Dimpo’ri- o schimbare radicală in intre toate națiunile, pentru o Europă a științei, culturii și progresului economic și social, a bunăstării și fericirii fiecărei națiuni, o Europă unită în diversitatea orindul- rilor sociale, a națiunilor libero și independente. România se pronunță pentru realizarea. în anul vi- itor, a unor noi pași importanți pentru colaborarea in Balcani șt realizarea unei zone fără arme nucleare și chimice, fără baze militare străine. . Să facem astfel ca, în anul 1989, să se realizeze a- cordurilc și înțelegerile existente privind soluționarea unor conflicte pc cale pașnică și să se treacă la lichi- darea tuturor conflictelor pc calea tratativelor, să în- ceapă conferința internațională pentru Orientul Mijlo- ciu, să so asigure realizarea năzuințelor poporului pa- lestinian do a trăi în statul său propriu, în strînsă co- laborare și pace cu toți vecinii săi. Ținind seama de agravarea și în anul 1988 a situației țărilor în curs de dezvoltare, dc creștere a datoriei lor externe. România se pronunță pentru o soluționare glo- bală — în cadrul unei conferințe internaționale, sub e- gida Organizației Națiunilor Unite — a problemelor sub- dezvoltării, a realizării noii ordini cconomicc-mondiale. Este necesar să se facă totul pentru participarea ac- tivă la soluționarea problemelor internaționale a tuturor statelor și, în primul rind, a țărilor mici și mijlocii, a țărilor nealiniate, a țărilor în curs de dezvoltare. Considerăm că este necesar să se acționeze cu toată hotărirca pentru creșterea rolului Organizației Națiunilor Unite al altor organisme internaționale în soluționarea democratică a problemelor complexe și grave ale vieții internaționale. România socialistă esto hotărită să acționeze cu toate forțele sale pentru dezvoltarea largă a colaborării cu țările socialiste, cu țările in curs de dezvoltare, cu ță- rile capitaliste dezvoltate, cu toate statele șl popoarele lumii, pe baza principiilor deplinei egalități în drepturi, ale independenței, suveranității, neamestecului in trebu- rile interne și respectării dreptului fiecărui popor de a-și alege calea dezvoltării în mod liber, fără nici un amestec din afară. Să facem astfel incit anul viitor să ducă la realizarea unor noi gindiri și concepții politice, a unor noi acțiuni și unei politici noi in viața internațională. Acum, la începutul noului an 1989, în numele popo- rului român, adresăm tuturor statelor și popoarelor lu- mii chemarea pentru intărirea colaborării în vederea realizării dezarmării și asigurării păcii, pentru încheierea secolului al XX-lca cu înlăturarea definitivă a multor probleme grave și complexe care preocupă omenirea, pentru a intra în mileniul al 3-lea cu o perspectivă mai bună, fără teama dezastrului nuclear, din care să fie li- chidată împărțirea lumii în bogați și săraci, șl care să asigure o deplină egalitate și conlucrare intre toate popoarele, in scopul progresului lor cconomico-social. al făuririi unei vieți demne, civilizate, pentru toate na- țiunile. Dragi tovarăși și prieteni. Cetățeni ai Republicii Socialiste România, Intrăm în noul an cu încredere deplină în forțele poporului nostru, în capacitatea sa creatoare. Pe baza realizărilor dc pînă acum, privim cu încre- dere deplină în realizarea programelor dc dezvoltare cconomico-socială, in victoria socialismului și comunis- mului în patria noastră. Să nc angajăm că vom acționa, fiecare, în spiritul concepției științifice despre lume și viață, a principiilor socialismului științific, ca adevărați revoluționari, pentru creșterea răspunderii în muncă, intărirea ordinii și dis- ciplinei, a respectării hotărîrilor do partid și a legilor țării, că vom face totul pentru înfăptuirea neabătută a planurilor pe anul 1989 și perfecționarea activității din toate domeniile vieții economico-sociale. Fie ca Anul Nou pc care îl începem să aducă popo- rului nostru noi și mărețe împliniri în toate domeniile de activitate, să asigure ridicarea patriei noastre pe noi culmi de progres și civilizație, de bunăstare și fericire a poporului, pe cele mai înalte culmi ale civilizației so- cialiste și comuniste, să ducă la întărirea și mai puter- nică a forței materiale și spirituale, a independenței și suveranițății. României. Fie ca anul 1989 să aducă popoarelor noi cuceriri pe calea dezarmării, pc calea păcii, a colaborării, a reali- zării unei lumi mai drepte și mai bune pentru toate na- țiunile lumii. Cu prilejul Noului An. vă adresez, dragi compatrioți. cele mal calde urări revoluționare de noi și importante realizări pc calea înfloririi continue a României socialis- te, a colaborării și prieteniei cu toate națiunile lumii. Vă doresc, dragi tovarăși, din toată inima, împlinirea tuturor năzuințelor de mai bine, satisfacții depline in muncă și viață, multă sănătate și fericire. LA MULȚI ANI! vă, subliniez încă o dată, și trebuie să spunem cu toată claritatea — In spiritul înaltei răspunderi în fața popo- rului nostru, a tuturor popoarelor — că situația mon- dială continuă să fie gravă. Este necesar ca, acum, la începutul noului an 1989, să afirmăm cu deplină claritate că se impune intensificarea luptei și acțiunilor hotărâte ale tuturor forțelor realiste, progresiste, antiimperialiste, ale tuturor popoarelor pentru a determina o schimbare fundamentală in viața politică internațională. Să facem, astfel, îneît în anul 1989 să se realizeze noi acorduri și înțelegeri în problemele dezarmării. Să ac- ționăm cu toată hotărirca pentru încheierea tratatului dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii privind reducerea cu 50 la sută a armelor nucleare stra- tegice Să acționăm, cu toată fermitatea, pentru oprirea ori- căror experiențe nucleare și modernizarea armelor nu- cleare care mai rămin, pentru încetarea oricăror acțiuni de militarizare a Cosmosului Să acționăm pentru folosirea Cosmosului numai și numai in scopuri pașnice. Să acționăm pentru realizarea unor acorduri generale cu privire la eliminarea totală. în mai multe etape, a ur- melor nucleare, să facem totul pentru începerea, in anul 1989, a tratativelor privind reducerea substanțială a ar- melor convenționale, pentru realizarea unor acorduri pri- vind eliminarea armelor chimice, pentru reducerea radi- cală u cheltuielilor militare. România consideră că este necesar să se încheie, cu re- zultate cit mai bune, in prima parte a anului. Confe- rința pentru colaborare, securitate și dezarmare do la Vlena. prin adoptarea unor asemenea hotăriri, care să deschidă calea unei largi colaborări economice, tchnico- științificc și culturale între toate popoarele continentului nostru. Hotăririlc șl documentele ce vor fi adoptate să por- nească dc la realitățile epocii noastre, de la noile cuce- riri ale științei șl tehnicii, ale cunoașterii umane, în ge- neral. Ne pronunțăm pentru o Europă a colaborării egale COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DU MBRAVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU. NICOLAE PtRVU. CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA . TIMIȘOARA, strada RODNE1 1; Telefoane : 3 33 90 și 3 33 70 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA l P B.T. Index : 42 907 Proletari din toate tdrfle. «nW-v®» orizont 2 SAPTAMINAL SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR-ARTlSTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 8 (1141) 13 IANUARIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI SPRE 0 CULTURĂ NAȚIONALĂ Aflati in anul Centenarului Emi- nescu, să ne reamintim că deschi- derea spre valorile culturii româ- nești, spre clasici, aspirația spre spi- ritualitatea supremă a covîrșitoarel lor opere, a Început să devină de nn interes ardent șl continuu, mai ales după Congresul al IX-lca al parti- dului nostru, mai ales după victoria asupra dogmatismului și proletcul- tismului. Inspirator al marii revoluții poli- tice, apoi economice. Partidul Co- munist Român a abordat, in conti- nuare. problema culturii și a litera- turii în linia aspirației maselor populare la acest tezaur spiritual. Deschizînd larg porțile înțelegerii spre o cultură națională, snre desco- perirea marilor sale valori, partidul a făcut, de fapt, operă de pionierat, a oferit omului simolu. ca si cărtu- rarului elevat, posibilitatea înțelege- rii șl intîlnirii cu o spiritualitate și cu valori, adesea, nuse Intr-un con de umbră sau într-o Interpretare tendențioasă, în trecutele vremuri burgheze, sau imediat după prelua- rea nuferii. Oferind cîmp nelimitat de afirma- re tuturor valorilor naționale, și mai cu seamă clasicilor noștri. In varii domenii creatoare : literatură, plas- tică, muzică, fiiosofie etc., statul nostru, și partidul nostru au des- chis. de fant. fiecărui doritor, fie- cărui om al acestui ponor, interesul si posibilitatea do-a runoasfe si de-a fi în mijlocul culturii țării «ale. Nu- mai asa se face^că. azi. fire lele de milioane, ale operei clasicilor, lu- crările de artă, ale acestora pot fi gustate, de milioanele de Iubitori dl” marea masă. în anul Centenarului Eminescu. să ne amintim de toate acestea, pentru a putea socoti șl Judeca cinstit tot ceea ce puterea ponorului, partidul și statul nostru an făcut, spre gloria culturii românești, pentru afirmarea ci plenară în lumea de azi și In cea Ctiezăste a înfloririi Documentele Partidului Comunist Român acordă o. importanță deo- sebită definirii rolului cercetării știin- țifice și învățămîntului in procesul edificării socialiste multilateral dezvol- tate. La recenta ședință comună a Ple- narei Comitetului Central al partidu- lui. împreună cu consiliile și birourile executive ale organismelor democra- ției muncitorești-revoluționare și orga- nizațiilor de masă șl obștești, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. secretarul ge- neral al partidului, spunea In cadrul magistralei sale expuneri : ..Realizarea obiectivelor de dezvoltare Intensivă a economiei naționale Impune Intensifi- carea muncii de cercetare și creșterea rolului științei în perfecționarea, mo- dernizarea si dezvoltarea industriei, a- griculturil șl a celorlalte sectoare de ac- tivitate. Va trebui să facem astfel, in- cit știința românească, cercetarea ști- ințifică din toate domeniile să devină un puternic factor al întreții dezvoltări a forțelor de producție și a în- tregii societăți socialiste românești", în raportul prezentat la cel de-al XIII-lea Congres al partidului, to- varășul NICOLAE CEAUSESCU spu- nea : ..Este necesar să perfecționăm și să ridicăm continuu nivelul întregului invățămint. asirurind pentru toate sec- toarele cadre bine pregătite, cu înalte cunoștințe profesionale, tehnice și ști- ințifice". Indicațiile de mai sus. hotărîrile afe- rente luate și măsurile care decurg din acestea izvorăsc din înțelegerea pro- fundă de către conducerea partidului, a unor fenomene în curs de desfășura- re pe plan mondial. Revoluția știintlfică-tehnică contem- porană conduce in toată lumea la ra- pide și profunde transformări ale vieții economice, sociale șl culturale. Țările avansate din punct de vedere economic, cu nivel de trai ridicat, au ajuns la treapta de dezvoltare pe care se găsesc, între altele, prin realizările științifice obținute și anlicnrea eficientă a aces- tor rezultate în sfera producției de bu- nuri materiale și a serviciilor. Progre- sul exponențial al științei în zilele noastre determină un progres expo- stiintei si invătămMui 9 9 'J . . ’ nențial în domeniul tehnologiei, cu re- percusiunile aferente asupra dezvoltă- rii generale a societății. Cele de mai sus explică de ce reali- zarea programelor însuflețitoare stabi- lite de către partid, pentru ridicarea României socialiste pe culmile civili- zației materiale și spirituale, este con- diționată în mod hotărîtor de progrese semnificative in domeniul cercetării științifice proprii și Implementării fără întîrzlere în producție a rezultatelor a- cestor cercetări. Aceasta nu înseamnă însă „autarhie științifică". Printre ca- racteristicile definitorii ale științei con- temporane este și caracterul ei interna- țional. faptul că se dezvoltă pe plan mondial, prin adăugirea la edificiul ei. zi de zi, a unor cărămizi, de către mi- lioane de oameni care activează pe tă- rîmul cercetării în toată lumea. în dezvoltarea ei. știința româneas- că ține seama de rezultatele „la zi“ obținute în toată lumea, bazîndu-se pe aceste rezultate, contribuind. în același timp, prin rezultatele proprii, la pro- gresul științific mondial. Dacă cercetarea științifică este „cheia" progresului în „ziua de mîine", învățămîntul este „cheia" dezvoltării societății românești în „ziua de mîine și poimîine". Muncitorii, țăranii, inte- lectualii care se vor găsi la „pupitrul de comandă" al României socialiste a anului 2000 și a primelor decenii ale mileniului trei, se află astăzi pe băncile școlilor și ale facultăților. De modul cum sînt ei formați pentru viitoarele lor meserii, pentru viața în societate, de- pinde modul cum se va dezvolta mai departe această societate. Creativitatea oamenilor de știință ai viitoarelor de- cenii se formează astăzi în licee și in- stitute de invățămint. Ea va fi hotărî- toare pentru modul în care știința ro- mânească a anilor care vin va putea face față cerințelor progresului tot mai rapid al secolului viitor. învățămîntul românesc — îndeosebi învățămîntul superior tehnic — este unul dintre cele mai bune în Europa. Calitatea învătămfn’ului din tara noas- tră este unul din factorii care au de- terminat „miracolul românesc". Această calitate se cere păstrată în perioada care urmează, continuîndu-se procesul de perfecționare a conținutului învăță- mîntului, în conformitate cu progresul științei și amplificarea valențelor sale educative, formative ale omului nou. înțelegînd profund rolul primor- dial al cercetării științifice și a învățămîntului, în edificarea socie- tății socialiste multilateral dezvol- tate în România, Partidul Comunist Român și statul nostru au creat siste- mul organizatoric adecvat pentru ac- tivitatea eficientă a acestor sectoare: Academia Republicii Socialiste Româ- nia, academiile de știință pe ramuri, rețeaua institutelor de cercetare știin- țifică și inginerie tehnologică, structu- ra și rețeaua instituțiilor de învățămînt, principiul integrării organice a învăță- mîntului cu cercetarea și producția. Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie, organ de partid și de stat, coordonează întreaga activitate de cer- cetare din țara noastră, funcționînd ca șl secretariat al Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale. Con- siliul Național al Științei și Învățămîn- tului conduce șl corelează cele două sectoare cheie pentru progresul Româ- niei socialiste. Orice formă organizatorică devine mal eficientă numai prin oamenii care își desfășoară activitatea în cadrul ei. Personalitatea care animă neobosit Consiliul Național al Științei și învă- țămîntului și Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie este președintele celor două consilii, academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU, savant de o largă recunoaștere internațională, om politic remarcabil al României so- cialiste. Profundele cunoștințe, clarvi- ziunea și dragostea fierbinte pentru patrie și popor, care o caracterizează, reprezintă principala chezășie a înflo- ririi prezente și viitoare a științei șl în- vățămîntului românesc. Prof. dr. ing. Francisc KOVACS, Institutul politehnic „Traian Vuia" Timișoara Ilustram acest număr cu grafică de VASILE PINTEA. In poemul „Luceafărul". latura sau „nevoia de adincime” la Eminescu Descriind Cadrul fizic al Operei.... G. Căli- nescu afirma că Eminescu nu e de fapt un poet al naturii (sau ceea ce o mentalitate estetică înțelege prin asta) și nu e nici măcar un descriptiv. Marile elemente ale naturii sînt la idei nu fenomene (fe- nomen e numai omul), caracteristice In tabloul na- turii eminesciene răipînînd două constante: cle- mentaritatca și urieșenia cărora le corespund, res- pectiv, o geologie sălbatică și o floră și faună pe care le putem identifica în priveliștea din Moldova de sus, mai precis, din valea Șiretului. Cu excepția poeziilor de tinerețe, în care Eminescu rămlne tributar unor modele ale epocii, lumea vizibilă sau natura în fenomenalitatea ei fiind percepută ca peisaj, în textele poetice de mai tirziu natura înce- tează să mai fie un loc al evaziunii romantice. Din întrupările multiple și trecătoare ale formelor ei, Eminescu reconstituie imaginar un spațiu al realu- lui, potrivit cu elanurile covîrșitoare ale spiritului său. torturat de nemărginire și neliniște. Deschiderea lăuntrică spre lume va lua la Emi- nescu forma unei autentice „nevoi de adîncime" răsfrîntă In afară prin Imaginile uneori grandioase. In același timp, halucinante ale unor tablouri, ca de pildă cele din Miradoniz, Povestea magului că- lător in stele. Diamantul Nordului, Memento mori etc. In poeziile de mai mici dimensiuni se pot re- cunoaște mai ușor unele trăsături ce converg spre aceeași „nevoie de adîncime" și care divulgă aspi- rația spiritului poetic eminescian de a-și recuceri propria sa identitate. Adîncind sentimentul romantic al naturii, Emi- nescu transformă o stare sentimentală în modali- tate proprie de cunoaștere prin esențializare și adîn- cire în propria-i inferioritate. Această „nevoie de adîncime" se transformă. în cele din urmă, într-un element constitutiv ce prezidează actul însuși al creației și care dobîndește o notă distin'tă, dacă raportăm poezia lui Eminescu la cea a Înaintașilor sau a contemporanilor săi. șl o alta, familiară n»uă, dajă o raportăm la poezia marilor săi continuatori pe direcția deschisă de Blaga, Arghezi, Bacovia și alții. Rodica BARBAT (Continuare in pag. 6) ORIZONT • 2 © Ediția Eminescu Puține lucruri dau sentimentul temeiniciei unei culturi ca buna tipărire a clasicilor. Ediții- le cer întotdeauna specialiștii care să dea sea- mă. dar și devotații unei munci exemplare. Nu găsesc prilej mai nimerit de a vorbi despre aceștia ca volumul al optulea al ediției Emi- nescu. Este, probabil, unul dintre cele mai di- ficile dintre toate. în primul rînd. este dificil din cauza rezistenței noastre de a-l accepta pe Eminescu așa : adică înfăptuind cu enormă răb- dare. cu o exemplară conștiinciozitate, dicționar de rime, traduceri. Un Eminescu făcînd proiecte dramaturgice, un Eminescu autor de piese de teatru e la fel de greu de înțeles, deși toate stu- diile majore ale eminescologiei demonstrează că dramaturgia eminesciană e piatra de temelie a înțelegerii lui Eminescu. La Cel de neobișnuite sînt — pot fi — revelațiile unui Eminescu care nu a scris doar tragedii și drame ; un Emines- cu alături de Caragiale, vorbjnd despre moftul român, lată pagini capabile să recompună nu doar istoria relațiilor dintre doi scriitori de ge- niu, ci însuși felul de a înțelege circulația idei- lor literare tn secolul al XlX-lea I A creat în- verșunare sintagma Iul Constantin Noica (gîn- duri despre omul deplin — sj». — al culturii românești), dar. cu fiecare din volumele ediției Eminescu, putem să observăm că propoziția fi- losofului poate oferi un drum de acces către universul eminescian. Eseul lui Noica nu este excesiv, din simplul motiv că el nu exclude re- ceptarea diferențiată a propozițiilor eminescie- ne : el propune plenitudinea unul gînd. desigur exemplar. Dacă acceptăm ideea deplinătății emi- nesciene — și e momentul să o acceptăm — nici teatrul eminescian, nici dicționarul de rime, nici chiar traducerile nu ni se vor părea surpri- ze ale laboratorului de creație. Dimpotrivă, căi firești de împlinire. Coordonatorul, prefațatorul și. în sens înalt autorul volumului al optulea este Petru Creția. Poet filosof, eminent cunoscător al literaturilor -- — .. . Labirint poetic Un periplu original și de reală funcționali- tate analitică ne propune. în universul poematic eminescian, volumul Feiiciel Giurgiu. Pornind de la Ideea identității lume livrescă — labirint, autoarea oferă un fir conducător in- genios și fascinant după ce. pas cu pas (citește filă cu filă), construiește sau, mai degrabă, iden- tifică ansamblul labirintic de semnificații al poeticii lui Eminescu. Autoarea, așadar, nu se mulțumește, nici o clipă, cu trecerea în revistă, fie ea extrem de amănunțită și avizată, a „temelor", a „motive- lor" liricii eminesciene. Ci, dînd dovadă de tena- citate șl. în același timp, farmec stilistic, pătrun- spatiile cele mai profunde I resimțim fiorul tău sublim. (■«nenea, vibrind, eternitate, am tu ai reușit să zămislești pre floria naturii omenești, jUrunse-adinc și-n pulsu-mi ce se abate I ou mai pot muri decil cu tine, am, fără tine, nu mai not să ard &cl hrană-mi ești, miraj ce mă-ntretine, nind, să nu mă spulber in hazard. tind forte oarbe flacăra-mi dezbină '4 lumea se întunecă de fum A taină sorb din blinda ta lumină L juminind, spre slavă îmi tai drum. Dominic DIAMANT Luceafărul poate fi recitit, astăzi, ca o teorie a gîndiri.' limitelor în sfera mai largă a romantismului care a resim- țit la modul cel mai acut nevoia măsurării cu haosul. Pier- dut în haos, Hyperion devine conștient de sine numai ir urma călătoriei pe care o întreprinde înafara și înăuntru) sferei din care face parte. Pe măsură ce-și lămurește rapor- turile cu lumea exterioară sau cu centrul acestei sfere dr care este legat prin .greul negrei vecinicii", el își constru- iește, de fapt, propriul său spațiu și timp, mimînd genezi și centrîndu-și, în același timp, nucleul noii sale dimensiuni Descinderea în spațiul pămîntean se realizează, mai în- tîi, prin răsfrângerea în oglindă, menită să amplifice intensi- tatea dorinței : .Ea îl privea cu un surîs, / El tremura-n oglindă, / Căci o urma adine în vis / De suflet să se prin- dă". Asemeni eroinei medievale sechestrată într-un spațiu închis, fata de împărat aparține unui topos al claustrării, reprezentat de boltă, ungher, arc, colț, cămară, umbra negru- lui castel. Incompatibilitatea dintre figurile claustrării și sfera din care vine Luceafărul face ca ntîlniren dintre astru și fată să se realizeze abia pe tărîm d visului, cînd astru! se metamorfozează într-un tînăr voi vod, păstrînd, totuși, însemnele lumii sale stranii : „Un mor: frumos cu ochii vii / Ce seînteie-n afară". Fiind fructul unor dorințe și obsesii refulate, visul fetei nu poate atinge pragul înalt al inițieri magice, ci rămîne un vis în stare de veghe. La rîndul său neputînd să o inițieze pe fata de împărat în secretul sfere Metamorf ozeie cercului în Luceafărul căiițe mii de am treceau toțlmea clipe ! îmW fcare, zicea Arghezi. a jMșmctrajulur istoric, n«&rocrastlnanle, „vre- pdflEi.' celeritatea, abre- strtjo. £, mal cu seamă, i dapte> printre zăbavnicii fM|n-e/icientd, brahisto- oMh, aceștia, cum Feți- zili[d împlinesc, la scară oria n-o să realizeze (căci irai’M Regained). Tributul i lot durate) e, știe-se, nu nejtrlelre, nebunie, suicid viețUre sterilă și deșartă : urjM intră Intr-insul, In isesU'. amestec de inape- "hnit nici strict genlaloid) mugiau mai puțin făcută •e ^marea unul precept > stM adia f orie) / dar de ’, -• sau, baremi, dlntr-o umM toți acești precopți. offccperien-e . infagul vtrstei de două- ru ani divinizarea frumu- umftsă o revăd", s.m.), ce, ladse referă la, exclusiv, a flopria sa „ontogeneză". (tncazul ultim): pentru a „oUnioară", un trecut, — re, singur, să-l explice ,.. junele Rimbaud, — care, Jfoane" știe . astăzi p«px, ca Arthur, și, pe mă^ Eminescu nu e ,și fie nta^u-t, altul, lingvlstico- , « — ca Baudclaire. dar nt |r£s vleux*. Șl, dincolo : ^Pai plus de souvenirs ă-i răspundă extenuarea : a următorului enunț emi- an trdlt" Căci „tinereții !n thiar durata-t proprie, că, experlerea ei (ca ji a — i|)a chiar, prin empatie. idet una — el, geniul, un . enfl (așijderl eroului din ; uneia tsă-i zicem :) pre- exil, depeizare, vitregie, ca eclipsă a familiarilor, lare in lume c-am trăit, / EMINESCU SARUTÎND-0 PE MITE * fozemiti, lozemiti, vale tainică și dulce... (Veronica Miclc, Lac-oglindă) Atit de fragedă (șl, ah, ei doi avird să treacă-n limbă tedescă un glosar valah), incit, in vreme ce se plimbă, el, cu pas febril, ii dă prin gînd să o sărute-n fugă : ceea ce se și împlinise, — cind a tresărit in ușă cheia, sau poate că doar Ii s-a părut : destul spre-a-l pune capăt frescăl ce se urzea, — șl alt sărut, livresc acesta, al Francescăi, el, aminte aducindu-și-l, ceru să i-l cetească Mitei, care tăcca-n de sine și-l privea cum lazul lozemiti. dar gîndind că altă cale nu-i, decît să treacă iar de partea cuminților... Șl,-n mina lui, a geamăt se închise cartea. Șer^an FOARTA ‘ CL, între altele, G. Călinescu, Viafa lui Mihai Emincccu. E.L., 1966 p. 241. „Ietacul tăinuit” Șcrban FOARȚA Datorită unor împrejurări istorice bine cunoscute, în lexicul limbii noastre există un număr relativ mare de .turcisme", care se lasă lesne repartizate pe categorii. Printre acestea, una, destul de bine reprezen- tată, este cea a termenilor referitori la .locuință", căreia îi aparține și substantivul Iatac, definit în dicționare în felul următor : .Odaie mică de culcare". Fac parte din același grup o seamă de cuvinte pitorești cum sînt: acaret, balama, bina, canat, ceardac, ccrccvca, chilim, dușu- mea, geam, hambar, macat, odaie, tavan etc. Ponderea lor în procesul intercomunicării este foarte diferită, căci, din punctul de vedere al pu- terii circulatorii, geam și odaie, bine cunoscute de obștea vorbitorilor, nu se pot în nici un caz compara cu chilim și macat, a căror .frecvență" este mult mai scăzută. La Erhinescu, iatac se ivește de cîteva ori, atît în versuri cît și în proză, dar totdeauna sub forma variantei letae : „Și pe-a degetelor vîr- furi în ietacul tăinuit / Intră — unde zidul negru într-un arc a-ncreme- nit" (Călin) ; „Colo, lîngă lampă, într-un mic ietac, / Vezi o fată care pune ața-n ac" (Viața) ; „Cîteva vorbe, o strîngere de mină și dispărea iar în parfumatul ei ietac, implînd nopțile cu dulci și neuitate visuri" (Sărmanul Dlonls). Merită, poate, atenție faptul că și nltc cîteva „tur- cisme" încep cu grupul fonetic ia- : lașmac „văl cu care turcoaicele își acopereau fața", iatagan, iaurt și iaurgiu. Ca și în cazul „dubletelor" iatac-ietac, și iatagan alternează, în textele mai vechi, cu ietagan. Op- țiunea pentru formele cu ie- caracterizează graiurile din Moldova : pro- fesorul lorgu Iordan spunea, cu un fel de satisfacție, leurt și ieurțel în loc de iaurt șl faurțd. Pentru iatac (Ietac), lexicul modern a) limbii noastre dispune de un sinonim neologic : budoar (buduar), împrumutat din franceză : (boudoir) Și acesta este identificabil în versurile lut Emlnescu^de pildă în Scri- soarea IV : „Ori în umbra parfumată a buduarului să vin, / Să mă-mbete acel miros de la pînzele de in ; / Cupido, un paj șăgalnic, va ascunde cu-n lui mînă, / Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpînă". Evident, temeiurile folclorice din care s-a înfiripat Călin (file din poveste) ar fi profund contrariate de prezența neologismului budoar în corpul poeziei. Pe cînd dincoace, în condițiile larg contextuale din Scrisoarea IV, toc- mai neologismul se simto „la el acasă". îmi rămîne să mai adaug că, „opac", așadar : Inanallzabil pentru vorbitorii români, budoar suportă analiza la nivelul limbii franceze, lă- sîndu-se descompus în rădăcina boud- din verbul boader „a fi îmbufnat, țîfnos" și sufixul -oir, care arată, de obicei, locul unde se desfășoară acțiunea exprimată de verb. Prin urmare, privit Istoric, budoar este „yngherul unde se poate cineva retrage, ca să facă r® îmbufnatul (sau, mai curînd, pe îmbufnata)". Aceeași valoare a sufixului -olr (în rom. : -oar) este încă vie în structura unor „franțuzisme" ca balansoar, fer- moar, fumoar, lavoar, parioar, patinoar, trotoar. G. 1. TOHĂNEANU sale, Hyperion simte nevoia de ași cobori limitele. Naturi dublă a frumuseții sale (înger și demon) este de natură s-o contrarieze pe fata de împărat. Dimpotrivă, natura „odisei- că“ a lui Cătălin, viclean și versatil, .guraliv și dc nimic", în care fata își recunoaște propriul caracter, convine ma. mult Cătălinei, care cedează, în mod surprinzător. în fața argumentelor rudimentare și arhaice în același timp, subli- niate prin motivul vînătorului. De altfel, în episodul înlîl- nirii cu Cătălin, fata de împărat devine brusc „Cătălina- (prin contaminare cu Cătălin) pierzîndu-și centrul. Descen- trarea a produs-o astrul care, insinuîndu-se în visul copilei, îi sădește în suflet „dorul de moarte" „Orice efort al spiri- tului care nu se supune scopurilor voinței", scrie Schopen- hauer, „este o nebunie șl o atare tendință merită numele de excentricitate". De această „excentricitate" profită curteanu) Cătălin pentru a-și exercita, prin ritualul său erotic și prin fuga în lume, atracția spre centrul unui alt cerc, („cercul vostru strimt", va spune Hyperion). Or, .a fi într-un cerc, spune Georges Poulet, înseamnă a fi fericit" '. Astfel că, pri- vit din unghiul redus al acestui cerc, Hyperion devine. în mod fatal, steaua purtătoare de noroc a cuplului, simboli- zind, acum, o unitate, cea mai mică, a ordinii cicliee a lumii. în timp ce, la rîndul său, Hyperion se situează în ex- centricitatea sferei sale, atunci cînd își cere dezlegarea dc nemurire, riscînd să devină un cerc „vicios", un cerc care și-ar devora circumferința : „Din chaos, Doamne-am apărut/ Și m-aș întoarce-n chaos / Și din repaos m-am născut, / Mi-e sete de repaos". în același timp, omenirea, mărginită în nemărginirea ei ciclică e definită de Demiurg printr-o sultă de cercuri con- centrice, vizînd prin aluzia la mitul eternei reîntoarceri cir- cularitatea timpului și a destinului uman : „Din sînul veci- nicului ieri / Trăiește azi ce moare, / Un soare de s-ar stinge-n cer / S-aprindc iarăși soare ; U Părind în veci a răsări, / Din urmă moartea-1 paște / Căci toți se nasc spre a muri / Și mor spre a se naște". Călătoria lui Hyperion spre centrul sferei sale echivalează cu dobîndirea conștiinței de sine ca element ordonator al haosului. Așadar, el însuși a înfăptuit o mișcare de revoluție, adică tot un cerc, cel a) eternei reîntoarceri în legătură cu care același G. Poulet afirmă că nu sînt importante decît punctele înscrise pe cir- cumferință. „Nu totalitatea timpului ciclic, ci numai simplu) fapt că, datorită mișcării ciclului, fiecare din momentele ce-l compune se reîntoarce în timpul conștiinței de un număr infinit de ori. Astfel, printr-un paradox ( .) fiecare mo- ment al timpului este deopotrivă periferic și central"’. Aflat inițial la periferia unei sfere, Luceafărul devine în fina) centrul lumilor pe care le-a parcurs (dar și periferia celor pe care urmează să le parcurgă) rămînînd în același timp pivotul „steaua cu noroc" a cercului strimt. Natura antitetică a frumuseții lui Hyperion își găsește un izvor în creația populară prin motivul zburătorului, ilus- trat de Eminescu în poemul Călin : „zburător cu plete negre, umbră fără de noroc". Tot prin antiteză romantică se defi- nește și dimensiunea spațială și temporală a Luceafărului. El este, pe de o parte, fiul cerului și al mării, iar pe de alta, fiul soarelui și al nopții. Dacă prima deschidere a astrului în apele mării poate fi interpretată ca un regressus ad uterum, urmat de metamorfoza în prinț (re-naștero) prin rotirea apoi în cercuri, — la cea de-a doua deschidere chipul său se încheagă „din a chaosului văi", după ce, odată cu stin- gerea astrului, corul, elementul patern, începe el însuși o răsucire în jurul punctului dureros : „Cum el din cer o auzi/ Se stinse cu durere / Iar ’ceru-ncepe a roti / în locul unde piere". în călătoria sa spre Demiurg, Luceafărul devine un fulger care luminează genunea, osie a uriașei sfere rotitoare. Corul rotitor dă naștere spiralei care e, de fapt, ultima tra- iectorie a zborului hyperionian. Evocarea, în acest context, n zilei „dentîl" nu e nici ea întîmplătoare, pentru că ter- menii în care Eminescu descrie zborul (ca pe o sete cnre resoarbe Totul în Nimic) traduc un efort unic de a converti spațiul în unități de timn : „Șl căi de mii de ani treceau / în tot atîtea clipe". Prin acest efort, cunoașterea devine la Eminescu o sete arzătoare dc a străbate profunzimea în sens invers, o co-naștere, adică o naștere și o pârtiei nare la pro- pria naștere. Or, a te înstrăina, a deveni altul p-ntru a-ți suprima limitele sau pentru a le amplifica nu e altceva de- cît visul șl drama modernității. Gn. •, A ‘ Georges Poulet, Metamorfozele cercului, Romantismul, Editura Univers, Buc., 1987, p. 158. 1 op. cit., p. 153. ORIZONT • 6 ® Intre lucrările dramaturgice ale lui Eminescu există proiecte de comedii ale actualității, cum am zice azi. paro- dii de basme, glume scenice în spirit folcloric și alte produceri, scene, mo- mente, liste de personaje, evocări isto- rice malițioase care vădesc o paletă co- mică de o mare bogăție a coloritului și nuanțelor. Uneori. în drame, apar sec- vențe bufone, ca la Shakespeare. In tentativele comediografice există măs- cărici de extracție populară, personaje burlești, ori grotești. Poetul era un om spiritual, minuia biciuitor ironia, ii plăcea să facă haz, se arăta „în mo- mentele lui bune, vorbăreț și glumeț“ (Gheorghe Panu). iar in scrisori (către îacob Negruzzi. de pildă) cheltuiește mult umor. Printre traducerile sale dramaturgice e Diplomatul, comedie în două acte de Eugene Scribe și Ca- simir Delavigne și Minegml de Regnard. E posibil să fi jucat roluri comice de figurație in trupele lui îorgu Caragiale sau Mihail Pascaly, după cum de- monstrează. cu argumente plauzibile și extrase din relatări tîrzii. îoan Massoff (Eminescu și teatrul, E.P.L., 1964). Ori- cum, e învederat că satiricu), pamfle- tarul dezlănțuit e autorul unor pagini extraordinare de poezie, proză, teatru, această latură a creației cerîndu-și și ea studioasă exegeză. George Munteanu. prefațatorul inspi- rat și erudit al volumului de Opere, IV. Teatru, (ediție critică, note și va- riante de Amelia Rusu) observă, perti- nent, că preocupările comediografice ale lui Eminescu trebuie relaționale cu scrierile Contrapagină șl Archaeus, cu articolele gazetarului, cum ar fi acela despre „comedia cea de obște" din „Cu- rierul de lași" (1876) și altele, din „Timpul", poetul arătînd „cam în ce chip aveau obiceiul de a privi strămo- șii noștri lumea aceastaadică un mod rlzător de a masca obida sau revolta, opera vădind o viziune foarte coerentă, universalizată a vieții, ce implică toate atitudinile existențiale dintre polul tra- gicului și cel al comicului, împins pînă la pura „voioșie" umoristică — atît de specific românească. Să rememorăm portretul lui Istratie Dabija Vodă, petrecăreț și bun băutor, a cărui stafie narează, autobiografic, pe zidurile Sucevei : „Se certe ungurii și leșii... / Ce-mi pasă mie ? / La Cot- nari / Eu cheltuiam cu cimpoieșii, / Cu măscărici și lăutari ; / Și sub um- brarele de cetini / Norodu-ntreg juca și bea. / Iar eu ziceam : să bem, prie- teni, / Să bem pîn’ nu vom mai pu- tea". Să ne amintim de proza numită Boierimea de altădată, avîndu-1 ca erou pe un Vasile Creangă patriarhal, om de o dulce moldovenle ; sînt descriși șăgalnic feluriți servi, oameni de curte, vechili, clienți al stăpînului, alt boier, Porfirie Rufă, un losif. ascet, cuconul Drăgan Ciufă („capul lui era un calup chelbos, nasul mare, fața sluțită de văr- sat și niște mustețl zborșite, groase, roșii... Afară de-acestea omul acesta mai era și nebun"), pe alte pagini fiind pomenit un Irimie, despre care aflăm că „un Pepelea a fost tată-său, un Pe- pelea străbunu-său, e același Pepelea care-nainte c-o mie de ani făcea glose asupra unei străchini cu linte". Cîteva strofe foarte nostime aduc amintiri din copilăria poetului, evocînd și o predis- poziție : „Găini și luntri eu făceam / Cucoși mari de hîrtie, / Pe scara me- sei le puneam / să joace comedie / Și-n cas-am adus un gînsac / înamorat și-n veci burlac / Să facă pe suflorul". Proza glumeață despre Părintele Ermo- lachle Chisăliță (care va reveni și în teatru) înfățișează un hîtru preot de țară („îmbla țapăn. din care cauză reaua omenire îi pusese numele : popa Melesteu. Avea păru! și barba roșie și arăta mal mult a tîlhar decît a popă, dar ce-are a face ? Cele mai mari me- rite ale părintelui erau că se deprin- sese a fi prost și bețiv") ; pe lingă el gravitează dascălul Pintilie Buchilat („Pune-ți pe genunchi o pălărie și vezi pe dascălul aievea") șl palamarul Ni-' codim Parpalac („Băiet cu multă am- Univers ironic eminescian biție, fecior de popă, cam prostuț, nu-i vorbă... în taină o putem comunica că-i plăcea și coliva"). Proza e plină de șotii ale eroilor sau feste care li se joacă lor de alții. cea mai grozavă fiind punerea la cale a incendierii bi- sericii ca să ardă necuratul aciuit în ea, la această ispravă încumetîndu-se vi- teazul Mitriță Buruiană, înțeleptul Ftoma lui Culbeciu, mărinimosul Toa- der Zurgălău, teribilul Damian Cușmă- lungă, un Curcă, adunător de berbeci, Văsălie Cotcodac și alții. Sînt pasaje de parodie homerică, umorul moldo- venesc avînd aici inflexiuni scăpără- toare. Poema comică Antropomorfism e savuroasa istorie a unei puici moțate a cărei viață începe frivol și se sfîrșeș- te călugăresc, în biografia-i ameste- cîndu-se un cucoș, o bătrînă găină sfă- tuitoare (în van), angelicul clapon Chi- rilă, cu o privire castă „de-nteres nenfluințată", studiind acum „a lui Plato fenomene“. un tînăr cucurigar Clcisbeo și feluriți curtezani juni, pînă ce, părăsită și ambetată, găinușa se retrage In sihăstrie. „Ea căta societatea părințelului Chirilă / A claponului lu- gubru cu humorul lui de bute". Harfe Chendi li sublinia „fondul ironic" și „tonul umoristic în genul lui Cervantes și Goethe". [G. Călinescu analizează foarte amănunțit și profund satira emi- nesciană din Scrisori, făcînd ample con- siderații asupra spiritului Iul Emines- cu „mușcător și furtunos", a disprețu- lui cu care-și împroșca adversarii, exa- minînd fiecare „gustoasă diatribă", cu „țintirile" ei, dezvăluind „o latură su- fletească" „ce spulberă imaginea unul Eminescu abstras, contemplator de stele". Criticul produce și epigrame eminesciene, ori usturătoare sonete cu adresă, precum și parodii, ca O pre- scurtare din Odiseea (după căderea gu- vernului Lascăr Catargiu și darea In judecată a cabinetului conservator), sau începutul de interpretare haidu- cească a Iliadei. deloc nevrednice a fi publicate „spre caracterizarea umorului voltairian al poetului" (Opera lui Mi- hai Eminescu. Ed. Minerva. 2 voi., 1976). Evident că tot ceea ce e persiflare pamfletară, la felurite grade de tempe- ratură — și e mult în opera emines- ciană, pe o scală ce merge de la umo- rul blînd la sarcasmul sardonic — e nutrit de o atitudine infuză ori expli- cită. Eugen Lovinescu vorbește undeva despre faptul că satiricul e combativ prin temperament; pornind de la un ideal, acțiunea lui tinde, negreșit, spre un scop. De aceea, încerc o rezervă față de plasarea unora din satirele e- minesciene. de către Călinescu, la un capitol (din volumul doi al impresio- . nantei lucrări amintite) intitulat In- vectiva. în capitolul Clasicismul gnomic sînt adnotate admirabil „satira meta- fizică tristă", „definiția sarcastică a substanțialității poeziei", „satira ideo- logică", a cărei capodoperă e Glossa, modul de a amesteca satira cu o con- știință superioară a lumii, conchizîn- du-se că această satiră a ieșit dintr-o poziție ideologică, ea fiind. în genere, o comparare a faptelor cu prejudecățile noastre despre ele, genul Infățișînd. în- tr-un fel, treapta cea mai înaltă a li- ricei, notîndu-se că mai toți marii poeți l-au cultivat. Atunci de ce și de unde Invectiva ? Explicația, lungă și contradictorie, nu convinge. Indignarea satiricului se slujește uneori de invec- tivă, dar nu se exprimă în principal prin ea. Cînd, după excursul teoretic, se trece la analiza concretă, se vede că, în fond. G. Călinescu continuă și aici cercetarea exemplară a sarcasmului e- minescian, „blînd". „împletit cu melan- colia". folosind „caricatura colorată", de „o ironie dulce, patriarhală", de formulă „swiftiană", — stipulîndu-se chiar că „mitul obscur care înșeală" Înlocuiește invectiva — luînd „drumul fabulosu- lui". cu un misoginism dur, ori în „ex- presie grasă", „iritat", „amar", „de ori- gine heiniană". Comentariul se încheie cu ideea clară că „satira eminesciană are ca punct de plecare mînia". ce uneori se exprimă și prin insulta per- sonală, prevestind „prin cruditatea ei pamfletul arghezian" ea reprezentînd o proiecție a antitezei între lumea așa cum este și așa cum e visată, contrast ce naște și umorul. Aș crede că are sorgintea în proorocii biblici și In cro- nicarii noștri munteni, — dacă ținem seama și de tonalitățile vaticinare — dar, firește, pe acest teren speculația e fără limite. Vom rămîne deci la fraza lui Perpessicius : „Satira politică a avut in Eminescu pe unul din cei mai de- săvîrșiți exponenți". Comediile ocupă un loc deloc negli- jabil tn creația dramaturgului. Infamia, cruzimea și desperarea, sau Peștera neagră și cățuilc proaste sau Elvira in desperarea amorului e, neîndoielnic, o piesă ștrengărească pentru păpuși — cum a demonstrat Perpessicius — pe- treeîndu-se la o curte regală cu mi- niștri intrlganți, din care unul e „un iezuit palid, adîncit, sinistru" ce vrea să omoare pe rege. Acesta sesizează intenția și cheamă servitorii „să-l dis- coase". Autorul notează că descusîn- du-1... la propriu, din trupul virtua- lului asasin iese Pepelea. Gogu tatii, comedie de moravuri, se desfășoară în plasa Dezbrăcătoreni, agitînd, într-o intrigă complicată, foarte amuzantă, pe boierul Subpapuc, alt boier, bătrîn Stratomir Frige-Linte, Napoleon Pă- tîrlăgică, subprefect, Pavel Intentatio- nem, vătaf, tînărul Gogu. tînăra Her- mence, Leizer Zolzangezind, stăpînul birtului la „Birlicul de aur". în acțiu- ne mai apare și o „Bibică". e evocat un „Călimărescu, scriitorul ajutorului de perceptor", zeflemeaua poetului dez- lănțuindu-se în voie, cu invenție lingvistică și multă sare în dialoguri. Grue Sînger, subintitulată „tragedie", schimbă, de la un loc, registrul. Scena a V-a e un dialog sprinten între doi mehenghi care vorbesc în manieră pa- remiologică, pentru a-și ascunde gîndu- rile. Din păcate, nu există și episoa- dele în care ar fi apărut personajele anunțate în pagina intîi. evident eroi comici : Pepelea, dascălul Cracalea, zo- dlerul Procopie, Filip Limbă-Dulce. Ca- racal Stratu-Lat. Minte și inimă începe cu o atmosferă de idilă șăgalnică. în versuri admirabile, închipuind un dia- log sentimental-surîzător ; continuă cu o parodie suculentă a poemelor home- rice, completată cu o Încercare tot atît de mustoasă de interpretare a faptelor și situațiilor legate de războiul troian și se încheie cu o altă convorbire, care capătă caracter de cronică rimată în regim caragialesc. Cdpii de pe natură ! — Convorbiri litterarie — Romanciero espanol e o schiță persiflatorie, îm- belșugat Ironică, despre plagiatul lui îacob Negruzzi după Dona Diana de Moreto. Ca un fel de motto, inscripția: „Furtișagurile literarii ale lui Cocovei Moretto sau vicleniile lui Scapin tra- duse-n spaniolește de Signorel Don Lo- pez de Poeticales". Monologul Bogdan Vodă, în proză, e o povestire șoltică în maniera lui Creangă, despre Domnița Marioara care „a făcut prunc la 15 ani". împăratul, împărăteasa e un basm dramatizat (specie de Eminescu inven- tată, cum remarcă G. Călinescu), în limbaj țărănesc, de o maliție excepțio- nală, reunindu-i la Curte pe Strolea, Pepelea, Haplea. Baba-Cassandra șl Ermolachie Chisăliță. veniți s-o recla- me pe vrăjitoare că „încheagă apa" și „face să cadă grindină". Ne dăm sea- ma ce ar fi fost basmul Cenușotcă, după lista personajelor, unde apare din nou măscăriciul Pepelea, obsesie a dramaturgului. Un manuscris intitulat Nunta Iul Dragoș, foarte interesant pentru cunoașterea unei scheme com- poziționale, readuce tn comedie pe Strolea, Pepelea „și consoții" (Pepelea învoindu-se să-l joace pe Vodă, care voia să-și pună la încercare iubita), autorul notînd și alte „scene comice". Cine va reuni, cola sau organiza tn vreun fel, scenic, comedile eminescie- ne. așa cum s-au păstrat, va obține scenariul unui sau ale unor spectacole de poezie comică de o valoare indiscu- tabilă și de o originalitate absolută, producînd cea mai mare îneîntare. Valentin SILVESTRU (Urmare din pag. 1) Intre postume, există un text cu o valoare sim- bolică deosebită pentru problematica pe care o ur- mărim. Poezia, din 1873, Adinca mare..., sugerea- ză prin titlu o metaforă complexă ce sintetizează una din dimensiunile specifice ale Intuiției liricii eminesciene Prima strofă reprezintă un interes deosebit, prin calitatea ei de a figura un gind poetic, care se va cristaliza de-a lungul anilor, devenind semnificativ pentru vîrstele interioare ale creației. „Adinca mare sub a lunei față / înseninată de-a ei blondă rază,/ O lume-ntreagă-n fundul ei visează / Și stele poartă pe oglinda-i creață". Așadar, marea, metaforă a eternității, reflectă tn adîncul ei lumina blondă a lunii și visează ne- tulburată. în vreme ce stelele măresc și mai mult oglinda strălu-itoare a valurilor ei. Dar marea este și metaforă a morții, brațele ei pot fi șl leagăn al dispariției în zarea fără fund a apelor sale. .Pe-a ei mii șt mii de nalte brațe / Duclnd petre — țări înmormintează". Astfel își descoperă ea „întune- cata-! fire" ce se dezvăluie In întregime abia prin atributul indiferenței și al solitudinii, elemente constitutive ale propriului ei destin. .Astfel e sufletu-n adinca mare / Ce-i pasă — ce simțiri o să ne-nspire — / Indiferentă, solitară — mare Opertnd un transfer și în planul existenței umane, un destin de neschimbat se ascunde tn spatele ori- cărei libertăți : Jn cer întotdeauna / Urmăm al nostru mers, / Ca soarele, și luna / Rotind în uni- vers". In postuma Cu pinzele atirnate, din care am citat, întrebările succesive adresate marilor ele- mente ale naturii, stelelor, mai intîi, apoi norilor rămin fără răspuns, accentuind singularitatea de destin a omului („De ce rămîn atlte-n veci / Și numai omul moare ?“). condamnat să nu renunțe niciodată la iluzii In goana nesfîrșită pentru atin- gerea fericirii și a norocului. Natura sau „nevoia de adîncime” !a Eminescu In varianta Din cerurile albastre, poetul infu- zează în tablou motivul erotic, sporind tonalitatea confesiv-nostalgică a textului ce amintește, în parte, adînca melancolie din cunoscutele elegii emines- ciene crescute pe tema iubirii. Oricît de mult s-ar zbate valurile nesfîrșitei mări, oricîte stele s-ar aprinde în înălțimea al- bastră șl de necuprins a cerului, un declin inexo- rabil se impune ca singură certitudine: .Același praf, aceeași adîncime / Iar moștenirea ta și-a tot: uitarea". In cele două terțete care încheie sonetul. viziunea poetului se restrînge la propriul său destin prin imaginea morții, contemplată cu o stranie vo- luptate ce-l atrage pe poet spre zarea ei de mister. O anume similitudine între destinul omului și na- tură a mai preocupat pe Eminescu într-un faimos sonet, Coborirea apelor, în care metafora rîului, simbolizînd prin curgerea lui viața Însăși, tși are rădăcina în gîndirea folclorică preluată de întreaga literatură cultă. Izvorul, fn curgerea lui, își oprește cîntecul în adincul mării, spațiul enigmatic al atî- tor întinderi nesfîrșite de apă. așa cum viața omu- lui, la care poetul cugetă prin glasul dulce al ti- nereții trecute, apune în moarte. In poezia Ce șoptești atît de tainic... substratul folcloric al metaforei rlu =■ viață (curgerea rîului = trecerea timpului) alimentează discret imaginile, dar accentul cade, de data aceasta, asupra desti- nului propriu al poetului în raport cu trecerea ne- iertătoare a timpu.ui. Intre poet și lume, între poet și una din esențele ei — teiul —, (se știe ce sem- nificație specifică posedă acesta în întreaga poezie eminesciană), există o consubstanțialitate menți- nută fn farmec și vrajă, îneît înfrățirea lor în cîn- teo se petrece firesc : .Numai colo, unde teiul / Lasă floarea-i la pămlnt, / Eu încep să mișc din buze / Și trimit cuvinte-n vlnt". „Melancolizarea naturii", la care se referea G. Călinescu vorbind de Lucian Blaga, se răsfrînge și fn versul eminescian luînd înfățișarea de vrajă, de indicibilă nostalgie de care e cuprinsă natura ipostaziată ca ființă care gfndește și visează. • 7 • ORIZONT Arnold Hauser - un prozator pentru toate anotimpurile La sfîrșitul lui '88 ne-a pă- răsit Arnold Hauser, Impor- tantă personalitate a scrisului românesc de expresie germa- nă. publicist, prozator, tradu- cător, conducător de revistă. Arnold Hauser a debutat ?. anul 1959 cu proză scurtă șl se numără printre autorii care. In anii '60 au contribuit ca acest gen să se afirme și să pătrundă în literatura de lim- bă germană din România. Pe lîngă numeroase povestiri, pu- blicate în reviste ca România literară. Luceafărul și altele, sau în Almanahul literar, a apărut încă din 1964, o cule- gere intitulată Însemnări pe răboj (în original „Kerben", 1962), iar în 1972, scurtul ro- man îndoielnicul raport al lui Jakob Biihlmann (originalul — „Der fragwdrdige Bericht Ja- kob Buhlmanns" — datînd din 1968, cînd a fost distins cu un premiu al revistei „Neue Lite- ratur“. Insă volumele traduse reprezintă doar o fracțiune Evadarea în imagine Cred că fotografii amatori se numără cu miile in acest oraș. Și e firesc să fie așa, in această artă a privirii și a fi- xării imaginii noastre umane pentru timpul dc azi și pen- tru posteritate. Mai puțini dintre acești fotografi amatori reușesc să treacă insă granița spre fotografia de artă. Și mai puțini iși reunesc forțele în cercuri de artă foto. Unul din- tre aceste cercuri rarisime ti- mișorene este acela al I.S.P.E. (Institutul de studii și proiec- tări energetice) care numără, de-acum, 18 ani dc existență. Deschis prin hărnicia și apor- tul tehnicianului fotoamator Kirsch Erich, căruia I s-au alăturat, in timp, Titus Buzi- iă. și K. Hcineman, cercul foto s-a extins, in ani, aderind la el, azi, 36 dc fotografi. Afară de o tăcere de cițiva ani, cercul de la I.S.P.E. a expus numeroase lucrări fotografice, In expoziții din oraș și din țară, sub titulatura de RE- FLEXE. Universul acestor lu- crări fotografice se întindea de la proiectele industriale pînă la măruntele fapte ale vieții cotidiene și de familie. Si in expoziția dedicată zi- lei de 30 Decembrie, deschisă In incinta Institutului dc pe Ch. Lazăr, cei 13 autori care expun 77 dc lucrări fotografi- ce ating o gamă variată dc preocupări tematice, de proce- Diversitate Pe perioada vacanței de iarnă, Filarmonica timișoreană a găzduit o scrie de concerte corale și simfonice, avînd ca Invitați interpreti și dirijori de nrestigiu. In compania Alexandrei Guțu, și sub bagheta dirijoru- lui Petru Oschanțtzky. Dragoș Mihăilescu șl Dorel Bîc au susținut Triplul concert op. 56 pentru pian, vioară, violoncel și orchestră de L. van Beetho- ven. concert care s-a înscris între cele mai reușite momen- te ale acestei perioade. în a- ceeașl ordine de idei amintim Simfonia a V-a de Fr. Schu- bert, dirijată de Remus Geor- gescu și concertele de valsuri de Anul Nou. sub conducerea muzicală a dirijorului sovietic. Emil Haciaturian. Oprindu-ne asupra interpre- tărilor solistice, trebuie să fa- cem remarca potrivit căreia,— B-a dovedit —, atunci cînd Alexandra Guțu „atacă" o partitură, „contaminează" ar- din operă, care mai cuprinde: culegerile de povestiri în lim- ba germană Eine Tiir geht auf („Se deschide o ușă" — 1964), Lente, die ich kannte („Oa- meni pe care i-am cunoscut" — 1965), Neuschnee im Mărz („Zăpadă tîrzie" — 1969). Un- terwegs („La drum" — 1971); iar aparițiile sporadice, risi- pite, ale unor scrieri de im- portanță inegală nu permiteau cititorului român sesizarea originalității scrisului lui Hauser, atît de organic legat de realitățile de la noi, pre- zente sau din trecutul apro- piat. Romanul îndoielnicul raport al lui Jakob Buhlmann este, fără îndoială, o scriere repre- dee artistice, deși, in genere, lumea pe care ei o surprind pe peliculă este aceea apro- piată muncii lor. existenței de fiecare zi, clipei pasagere, care, prin fotografie, poate ră- mînc un memento fotografic pentru mai tirziu. Conea, Chiu. Kirsch, lonescu. Sandu, Blacsl, rsimwMi Pantazi, Rusu, Schuch, Ma- gyar, lanovici, Chizioșan, Ji- van își opresc obiectivul lor fotografic fie asupra aspecte- lor industriale, fie asupra u- nivcrsului copilăriei, fie a pei- sajului sau arhitecturii. In compoziții, portrete, instanta- nee fotografice, in eseul foto- grafic, cei 13 artiști fotografi amatori, in alb-negru sau in color, surprind imaginile ste- nice ale marilor construcții românești de la Anina, Scve- rin sau Timișoara, fotografiile lor sînt vibrante, de o rară pu- ritate a imaginii, ca cele ale lui Ladislau Biacsi sau Erich Kirsch. Peisajele lui Conea. sau Kirsch primesc, de aseme- nea. lumina senină a unor col- țuri de natură unice, după cum instantaneele lui Mariana Chiu sau Magyar Margareta au prospețimea unei viziuni fotografice in care poezia dă mina cu gestul humoresc. Nici spațiile arhitecturale ale Ti- tistic partida celorlalte instru- mente (în muzica de cameră) sau întreaga orchestră (în mu- zica simfonică). Dintr-o dată, ideile dialo- ghează firesc, respiră și sem- nifică prin ton. „vibratto". metru, ritm și construcție a frazelor, solicitînd „răspuns" în aceeași manieră. Violonis- tul Dorel Bîc și pianistul Dra- goș Mihăilescu. prin adecvate- țea interpretării, au demons- trat satisfacerea unui lung stagiu în spațiul muzicii de cameră. Fiecare interpret, cu prețul unei munci asidue, impune un mod de a gîndi. Al său. Nu întotdeauna este cel mal reușit. Se întîmplă uneori ca Gershwin să devină Chopin ; Saint-Saens, Schumann, sau Ceaikovski studiu de sunet. M. Ungureanu a „europenizat" Concertul pentru pian și or- chestră al lui Gershwin, subli- niind modulațiile armonice în manieră romantic-impresionis- zentativă, vădind trăsăturile | caracteristice ale prozei lui I Hauser. Subiectul însuși tine I de o tematică tratată de scri- itor în diverse variante — 1 structura sufletească și evolu- ția etică ale unor personaje aparținînd populației de na- ționalitate germană din Tran- silvania. văzute în diferite ipostaze ; sau, mai ales. în ca- zul unor adolescenti surprinși în clipe de cumpănă, cînd li se deschid ochii asupra unor implicații politice și morale, pînă atunci neînțelese. în va- rianta ei din roman, tema se modifică, apare ca opinia ce- lorlalți despre personajul- cheie : așa îneît din dezbate- rea asupra comportamentului său. real sau presupus, iese la lumină gravitatea suspiciunii, a neîncrederii nejustificate. Partea cea mai importantă din opera lui Arnold Hauser, mlcroromanul „îndoielnicul raport...", editat la noi și în limba maghiară, a fost pre- luat de Europa Verlag (Wien, Miinchen, Zilrich). Apariția a fost urmată de o serie de re- cenzii favorabile în ziare și reviste din Austria. Elveția și R.F.G. Recent, „îndoielnicul ra- port..." a apărut la editura Volk und Welt, din Berlin. Anamaria HALASZ Studenții au ales I în cadrul referendumului Superlativele anului, întocmit de revista „Viața studențească" la sfîrșitul fiecă- rui an. pentru 1988 la compartimentul muzicii ușoare pe primul loc figurează LOREDANA GROZA („Tînăra interpretă știe să-și trăiască fiecare apariție scenică în priză directă cu emoția cea mai puternică și adevărată"). Subscriem, amintind și alte nume ce apar în cadrul preferințelor muzicale ale studenților : Aura Urzi- ceanu. Dida Drăgan, Arigela Similea, Alexandru Andrieș grupurile Holograf, Compact. • Care este pulsul clasamentelor interna- ționale la început de an ? Spre a le cunoaște, vă oferim în pre- mieră absolută primele cinci poziții ale acestora așa cum apar ele in revistele de specialitate din diferite țări. ANGLIA : (Music Week) 1. First Time — Robin Beck ; 2. Need You Tonight — INXS ; 3. Missing You — Chris De Burgh ; 4. Twist And Shout — Salt'n 'Popa; 5. Stand Up For Your Love — Yazz. S.U.A. (Billboard) . 1. Bad Mediclne — Bon Jovi ; 2. Baby, I Love Your Way — Wlll To Power ; 3. Deșire— U2 ; 4. How Can I Fall 7 — Breathc ; 5. Kissing A Food — George Michael. OLANDA (BumaZ Stemra) : 1. Teardrops — Womack & Womack ; 2. Wee Rule — Wee Papa Girl Rappers : 3. Big Fun — Inner City ; 4. Orinoco Flow — Enya ; 5. Smooth Criminal — M. Jackson. ITALIA : (Mu- sica e dischi) : 1. I Don't Want Your Love — Duran Duran ; 2. Deșire — U2 ; 3. Gimme Five — Jovanolti ; 4. You Came — Kim Wildc ; 5. A Groovy Kind Of Love — Phil Collins. CANADA (The Record) : 1. A Groovy Kind Of Love — Phil Collins ; 2. Deșire — U2 ; 3. Love Bites — Def Leppard ; 4. Don't Worry, Be Happy — Bobby McFerrin ; 5. Kokomo — The Bcach Boys. AUSTRIA (Har- lekin) : 1. Edelweiss — Edelweiss ; 2. Stop — Sam Brown ; 3. Don’t Worry, Be Happy — Bobby McFerrin ; 4. Tango Korrupti — Rain- hardt Fendrich ; 5. A Groovy Kind Of Love — Phil Collins. R.F.G. (Sigert’s) : 1. Don't Rock The Boat — Midnight Star ; 2. Wee Rule — Wee Papa Girl Rappers ; 3. Big Fun — Inner City ; 4. Teardrops — Womack & Womack ; 5. Don't Worry. Be Happy — Bobby McFerrin. Petru UMANSCHI mlșoarci nu trec neobservate de ochiul artiștilor fotografi. Ei înregistrează acele ..insule" baroce sau vechi statui speci- fice urbei. Dc asemenea, să notăm splendidele fotografii — color, surprinse in Interiorul unor peșteri, ale lui Mihai Rusu, cu lumina lor misterioa- să, sau acelea ale Iui Kirsch, sau florile svclte ale lui N. Pantazi, sau peisajele lui Via- csi Ladislau. Dar ceea ce descoperă foto- grafii de la I.S.P.E. In Instan- taneele lor este mai cu scamă universul infantil, ipostazele copilului, surprinderea puiului de om în varii momente ale existenței, dc la joacă Ia stu- diu, de la Ingîndurare la rîs. Se poate spune că, prin aceas- tă galerie dc portrete închina- te copilului, fotografii de la I.S.P.E. au adus, indirect, un elogiu vieții in floare, bucuri- ei dc-a fi, măreției de-a exis- ta, punlnd In lumină copilul, in clipele sale unice și nerc- petabilc, de drăgălășenie, dc visare, de joacă, din care e construită însăși viața sa dc fiecare zi, dc fiecare ceas. La I.S.P.E., o mină de ingi- neri. tehnicieni, proiectanți entuziaști își înnobilează cli- pele muncii lor grele cu a- ceastă evadare în vis, cu a- ceastă dorință de a trăi în imagine și in puritatea ei. din care pot culege puteri și spe- ranțe pentru azi și pentru mai tirziu. Ion ARIEȘANU CONSTANCE BONACIEUX ÎN CONTRA LUI MILADY fanion Să vedeți cum mi-a venit în minte chesuuneș cu Alexandre Dumas (păre/măre) â propos de tenisul feminin, fiindcă de asta va fi vorba în cele ce urmează, châres amies. Cum îmi e obiceiul, la început de an, răsfoiam, zilele trecute, agale, colecția revistei „L'Equipe". Și ce citesc?! Citesc cum că Jean Borotra — unul din „mușchetarii" tenisului francez de altădată — va fi sărbătorit în acest an de Federația Internațională de Tenis, la împlinirea vîrstei de 90 de ani. Iar cînd am zis mușchetar, am zis totul (pentru unul și unul pentru toți). Bine, bine, veți întreba, dar de unde pînă unde apărură Constance Bonacieux și Milady ? Păi ingenua Constance (în roman, vă reamintesc, iubita lui d'Artagnan) nu e altcineva decît copilăroasa-milionară Steffi Graf (cinci mi- lioane dolari în ’88), iar astuțioasa Milady, nimeni altcineva decît ex-imbatabila Navratilova. Cele două s-au întîlnit, anul trecut, și în finala de la Wimbledon, unde a mică a cîștigat. Dintre daru- rile momentului, cel mai frumos a fost al Martlnei : o broșă porte- bonheur, din argint, sub forma unei rachete, cadou primit de M. N., în urmă cu un an și jumătate, de la Ray Sugar Leonard. (Aăci am putea deschide o paralelă cu eghileții reginei, dar nu dorim). Cert e că bijuteria s-a comportat ca o bijuterie din alte epoci — vă amintiți că biata Bonacieux este otrăvită de Milady cu piatra unui inel ? — și neexperimentata S. G. s-a rănit pur și simplu cu ea. Adevărul e că vest-germana nu se prea dă în vînt după bljuuri și toalete, pe parcursul turneului ea petreeîndu-și mo- mentele din afara terenului în compania fratelui mai mic ju- cînd... cărți. Culmea-culmilor, la mai puțin de o oră după ce a cîștigat finala de simplu, Steffi și-a dat seama că nu și-a adus rochie de gală pentru festivitatea de premiere. Asemeni unui d’Artagnan modern, tatăl campioanei, d-1 Peter Graf, s-a deplasat repejor acasă iar, cînd totul părea pierdut (mă refer la rochie acum), dumnealui a sosit înconjurat de laurii izbînzii. Acolo însă, la petrecere, tînăra Steffi nu a zăbovit decît un ceas (avea finala de dublu a doua zi), destul însă pentru a le atrage, cu grație, aten- ția organizatorilor asupra stării proaste a terenurilor. Da, asta chiar la festivitatea de premiere, fiindcă victoria ei în acel turneu consfințea o mare și definitivă, revanșă : a candidei Bonacieux asupra eternei (?) Milady. tă, iar ritmul lăsîndu-1 în plan secund. Dana S. Ciocirlie, cu calm, aplomb, accente și mul- tă pedală, în Concertul pen- tru pian și orchestră nr. 2 in sol minor, dc C. Saint-Saens, lasă de dorit în „jocul se- cund" cu orchestra, Samir Go- Icscu in Concertul pentru pian și orchestră nr. 1 de Ceaikov- ski, urmărește să realizeze o foarte fină paletă de efecte de sunete, într-o sonoritate sti- cloasă, de cioburi! colorate. Concluzia ce șe desprinde arată că, acolo unde se jert- fește multă muncă și pasiune, se cere și mult discernămint. Colegul lor, violonist, Marius Tănău, în Concertul nr. 1 pen- tru vioară și orchestră de Prokofiev, a trecut proba u- nei mai bune cumpăniri a re- surselor tehnice și interpreta- tive. Toată această diversitate de concepții și atitudini artistice supun atenției colaboratorilor și publicului amplele disponi- bilități spirituale ale genera- ției care se lansează. Alina NOVAC ANUL NOU Marcel TOLCEA E cel mai frumos ceas din cele 24 de ore. ba, din cele 365 (sau 366) de zile cît încap în 12 luni și 52 de săptămini : atunci cînd bate Anul Nou. O secundă, o clipă, o secvență. Atît. Mic cît un punct, cît o virgulă, cît un semn de întrebare sau de excla- mație. Atît. Anul Nou e o sintagmă care ne place, fie și mareînd ceva aparent efemer ; zic aparent, pentru că Nou, e de fapt, tot anul, cum vechi e și cel care s-a dus ultimul, în uitare, în nos- talgie, în dor. Anul Nou e cel mai frumos din cîți trăim, pentru că e în curs, adică se scurge în și prin noi. în mod convențional, dar după regula clară a rotației aștrilor, calendarul măsoară și anul și luna și săptămîna și ziua, ca șl ceasul — ceas : ora, minutul, secunda. Toate la un loc compun timpul, vîrsta. Timpul e infinit, vîrsta e mărginită, are cap și coadă, are început șl sfîrșit. E efe- meră, e trecătoare, și oricît ar fi, tot scurtă ni se pare. „Ar mai fi putut să trăiască", zic unii după un moș stins la 120 de ani. Așa e, toți am putea să trăim mai mult. Serbînd, iată, Anul Nou, serbăm trecerea anilor, scurgerea noastră pe pămînt ; nu face plăcere sau ba. anii trec, se duc înainte ca un ceas : oricît ar întîrzia, nu poate opri timpul. în sport, anul vechi a fost fructuos. înccpînd cu Olimpiada de vară și încheind cu sezonul de toamnă-iarnă al fotbaliștilor și handba- liștilor ; '88 a fost, ca bilanț, mai bun decît anul precedent, cum îl dorim și pe cel abia declanșat; avem multe de confirmat, atît în competițiile intercluburi, cît mai ales, sus, la nivelul echipei naționale, ca să mă opresc din nou la fotbalul dominant. Curînd încep pregătirile loturilor, starea e una de optimism și dorință de muncă. îneît nu ne rămîne decît să așteptăm, mai tineri cu un an, Teodor BULZA ORIZONT Cna dintre surprizele numeroaselor dosare de „Inedite" din arhiva Iul Andrei A. Lillin o constituie cercetările eminesciene. Remarcabilul erudit nu a fost un etninescolog amator, legat de Eminescu prin preocupări pasagere. El a stăruit indelung asupra universului eminescian, intr-un demers care pune In mișcare afirmații spectaculoase, referințe noi, in cadrele unul comparatlsm de o indiscutabilă originalitate. De la literaturile străvechi ale Asiei pînă la filo- zofiile secolului al XlX-lea, de la gîndltorii secolului al XVI-Iea pînă la cel de azi, Lillin descoperă operei eminesciene, studiate pe manuscris, o scamă de repere noi. începem publicarea arhivei Lillin cu paginile pe care eseistul Ic dedică relațiilor operei eminesciene cu cultura europeană a secolului XIX. Istoric și critic literar laborios, du- )lat de un romancier și psiholog cu in- ■.uițil incisive și plastice, G. Călinescu utut convinge, textele eminesciene în vers și proză, mal ales cele în stare ‘mbrionară. nu ne permit să postulăm, >e de o parte, separarea autotelică a unor poeme, pe de altă parte, să spe- răm realizarea unor progrese clare și sigure spre forma poemului în stare definitivă. In această situație, conduși de ideea de a găsi în unele microtexte (formulări provizorii sau variante). PARALELE Șl SIMILITUDINI dacă acelea prezintă o structură inter- nă bine definită, un număr mare de elemente care ne permit definirea pro- cesului de creație a operei antume ca operă în progres, cu toate ideile adia- cente, In parte eliminate șl abandona- te pe parcurs, am recurs la materialul manuscriptic nu altfel decît în linii mari se recurge în mlcrofizică la par- ticule .virtuale" care n-au decît un caracter .transcendent". Problema operei literare ca docu- ment este astăzi mai actuală decît -orl- cînd. Oscilațiile în permanentă schim- bare din diagrama sufletească a omu- lui modern, participant frenetic la as- pectul procesual al vieții, face, de pil- dă, ca romanul modern să nu mal fie relatarea unei aventuri, ci aventura u- nei relatări *, ceea ce mărește în mod considerabil caracterul său documen- tar. Fenomenul nu este Insă fără pre- cedent Numeroase opere In proză ale unor mari poeți lirici, în frunte cu Confesslons d’un cnfant du siăcîc de Alfred de Musset și Geniu pustiu de M. Eminescu, au același caracter pre- valent de document — ceea ce nu le știrbește cît de cit valoarea literară propriu-zlsă. Astfel, a studia aci, ra- portat la sistemul de referințe din ali- niatele premergătoare, unele remarci subliniate ale lui M. Eminescu cu pri- vire la aspectele pe care neliniștea exis- tențială I le-a relevat — fie pe calea introspecției, fie a intuiției creatoare de pe urma adîncirii unul material de viață din cale afară de pasionant — în- seamnă a studia una din laturile puțin investigate ale personalității sale crea- toare. Semnificativ in sensul celor ară- tate ne apare fnsă mai ales următorul -text: .Dacă e vreo fericire pentru care vă invidiez într-adevăr, apoi e aceea că puteți găsi în ocupațluni literare mulțămirea aceea pe care realitatea nu e In stare a v-o da. La mine e cu to- tul dimpotrivă : Intr-un pustiu să fiu, și nu mi-aș putea regăsi liniștea", se confesează Eminescu In timpul studii- lor la Viena lui I. Negruzzi. O referin- ță Imediat următoare nl-1 arată preo- cupat de finisarea basmului Făt-Frumos din lacrimă, operă adolescentină, cu atît mal valoroasă pentru noi, cu cît in ea și prin ea. In urma unor nume- roase mutații spontane în materialul motivlc, ni se relevă cîteva componen- te esențiale ale psihismului său. Să ne oprim mal cu seamă asupra motivului: împăratul trist, .frumos ca luna unei nopți de vară". După ce. lămurind o veche discordie fără temei, se leagă o prietenie, împăratul îi mărturisește lui Făt-Frumos că se teme îndeosebi de mama pădurilor, o babă bătrînă șl urîtă care Imblă prin împărăție de mi- nă cu furtuna. Pe unde trece ea, fața pămîntulul se usucă, satele se risipesc, tîrgurile cad năruite. Prin arme, ea nu poate fi nimicită. Andrei A. LILLIN * G. Călinescu. Ulysse, E.P.L., Bucu- rești, 1967, p. 441. * Jean Ricardou. Problftmes du nou- veau roman, Editions du Seuil, Paris, 1967, p. 143. MIRCEA ELIADE Ș» MIHAIL SEBASTIAN Brăila, 11 septembrie 1928 Dragă Domnule Elfade. tn timpul lung in care am lăsat -rtsoarea d-tale ultimă fără răsnuns, serviciul anun- țat d-tale ca n viitoare rugi- m nte, nu si-a pierdut utilita- tea. E probabil, insă, că nu ți-am scris 'lăsînd de o parte ceasurile me'c — prea multe — de muncă) din teamă de a nu agrava o neînțelegere, șt asa sub-ient de ascuțită, intre noi. Adjectivul im vrea să in- dice decît largul unghi pe care liniile noastre de tempera- ment înttlnindu-se îl descriu. Ai înțeles desigur că nu e vorba de altceva. De prisos .sd pun la punct" confuzia, fn care recidivezi, tntr-o manieră cotidiană a mea — de valoare socială nu- mai — și intre o altă secțiu- ne distinctă a vieții, unde cu- vintele se supun unei proprie- tăți de sens si opiniile unor exigem c de metodă. Odată Imi reproșai — într-un foileton — că trec peste cuprinsul meta- fizic al cuvîntului și că ii dau accepții comode. Omenie spu- neai d-ta este altceva decît un sentimentalism domol, afec- tuos si obștesc, ultînd că vor- ba imi slujise tn cursul unei discuții de stradă sau al unui foileton cu literatură. lată acum imi pui pe sea- mă o confuzie de planuri, pentru că, în cursul cîtorva însemnări amicale, m-am ju- cat să observ dintr-un punct de vedere ademenitor un cu- vint șl un gest. De unde psi- hanaliza mic imi sluieste co- tidian ajutorul elementar foar- te util și foarte agreabil al unor asociatii de idei, norma- le cit logica oricărei jude- căți de fiece minut, d-ta o faci să intre in filozofia mea și să-i dea înfățișarea bună a diletantismului. Cit privește sentimentalis- mul. care și-a .pierdut obiectul de 'a în~eput. ca să nu ră- miie decît tot sentimentalism, îngăduie-mi să trec peste. Asta nu se discută, pentru că asta nu se poate argumenta Sflrse.se deci cu toate aces- te revederi. Dacă vor fi le vreun oarecare interes, le vom relua la București. • Si mă întorc la serviciul pe care ai avut amabilitatea să mi-l făgăduiești. Știu că ești foarte ocuvat. Lipsa d-tale de la foiletonul gazetei e o măr- turie Deci te rog să reduci cele ce urmează, pfnă la un lucru, pe care să-l poți face fără pierdere de timp și fără oboseală. Eu scriu tot și, te rog, te rog mult, să nu faci decît nu- mai ce îți este absolut la In- demină. Din martie pînă acum am luat de la Cuvîntul o regulare a conturilor mele numai la 23 iunie, Adică N. mt-a dat un bon de 4 500 lei (pe care ți-l alătur). Din el am încasat pe bonuri iscălite de mine, de la Grozescu. sumele : 500, 200. 1000. Deci tn total 1 700 lei. Imi rămineau 2 800. Pentru aceștia am luat de la redacție o adresă către depozitarul nostru pentru 1 500. Imi rămî- neau deci la redacție l 300 lei. Or. de la depozitar, în contul bonului, n-am luat decît 1 000 lei. rămînîndu-mi încă 500. tn rezuma:, din bonul dat de N. la sfîrșltul lui iunie mie mt-au rămas neîncasați 1 800 lei. Rugămintea mea mare este aceasta : să-t explici lui Gro- zescu (hîrtiilc alăturate vor fi de ajutor) și să-i ceri acești bani. Să-i ții d-ta și să mă anunți de aceasta, pentru ca să trimit pe cineva, care va avea grije să mi-t trimită. E prea greu ? Atunci păstrează MrtHle alăturate pînă voi veni și anuntă-niă doar cu trei cu- vinte. Altfel voi fi realmente necăjit. Dar presupunînd că vei izbuti să-mi iei banii, și pre- supuntnd că d-ta treci din cînd în cînd pe la redacție, îndrăznesc să-ți cer o infor- mație. La plecarea mea. Nae ml-a făgăduit că de la l iulie sint trecut în stat'. Vrei să ai bunătatea de a te interesa dacă lucrul e făcut. în re con- diții si dară va fi posibil să-mi iau vreodată banii aceș- tia multi pe atltea luni ? Cum merg treburile gazetei? Există bani ? Cel puțin nă- dejdi ? Cînd apare Pro și Contra ? tn ce format ? Mai are Vinea trebuință de mine ? Iată atîtea întrebări, la care ași fi fericit să am un răs- puns. dacă desigur el n-ar depăși mica d-talc libertate de timp. Poate ași trebui să ocolesc această îndrăzneală de a te fi împovărat. Are însă o singură explicație, tn care mă încred: e panica de a nu fi cumva lipsit de mijloacele rămlnerii mele la București și e straș- nică. Te salut cu mulțumiri multe MIHAIL SEBASTIAN (Arhiva Mircca Handoca, București). Luni. 27 august 1934 Scumpii mei. Am început miercurea tre- cută o lungă scrisoare pentru voi, dar n-am apucat s-o ter- min. Intr-adevăr, joi diminea- ța am plecat Ia Baltic într-o excursie cu mai mulți domni și doamne. Seara, urma să mă întorc. S-a întlmplat însă o mică lovitură de teatru. M-am dus să-l văd pe Nae (după ce vă expediasem cartea poștală, pe care cred că ați primit-o) și m-a oprit să rămtn la el. Toate s-au întlmplat tn cinci minute. M-a instalat tntr-o odaie superbă, mi-a dat un costum alb de marinar tn echipajul vasului lut și gata. Au fost patru zile excelente. Nu vă pot scrie acum. Sunt încă tntr-o excitație de spirit, care mă împiedică să scriu ca lumea o pagină. Vă voi po- vesti tnsă multe despre el, despre casa lui — care e mag- nifică — despre Balete, unde neapărat la anul vom trebui să plecăm împreună. E un lucru fără pereche și mă întreb cum putem trăi la 200 de kilometri de asemenea miracol fără a-l cunoaște. Vineri dimineața sosesc în București, iar seara voi pleca la Brăila pentru ultimele 5 zile ale concediului meu. Vom sta de vorbă vineri șl vă voi povesti totul. (De la Baltic am venit pînă la Constanța cu avionul, — alt copitol de peripeții). Ultimele răspunsuri ale lui Racoveanu mi-au făcut rău. Mi-e aproape milă de el. Nu înțeleg cum poate cineva că- dea pînă aici. Răspunsul tău, dragă- Mircca, excelent. Mai mult și mat bine nu se poate spune. Imi pare profund rău că ai fost tîrît în porcăria asta, oarecum din cauza mea. Dar despre asta și despre celelalte, vineri. Vă sărut, al vostru MI HAI Pe plic i Domnului Mircea El iade, B-dul Dlnica Golescu 1 bis, București. (Arhiva Corina Alexandres- cu. București]. Rubrică îngrijită de Mircea HANDOCA COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEl t: Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA IP.B.T. Index e 42 907 SAPTAMINAl SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 3 (1142) 20 IANUARIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 8 PAG., 3 LEI Din toată inima profund omagiu Aniversarea zilei de naștere și a Îndelungatei activități revoluțio- nare a tovarășei academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU — fericită Împrejurare de aleasă sărbătoare pentru națiunea ro- mână — este cinstită și prin apariția unor volume omagiale. Acestui inălfător moment sărbătoresc l-au fost dedicate antologiile Cunună de lauri (poezie, proză, eseuri, articole, tablete) tipărită de Editura Eminescu, sub egida Consiliului Culturii și Educației Socialiste și al Consiliului National al Femeilor, Urare din inima țării (versuri). Editura Albatros, cărora Ii se adaugă poemul oma- giu, de Violeta Zamfirescu, Floare de suflet, Editura Cartea Ro- mânească. în aceste volume, autorii aduc un fierbinte omagiu tovarășei academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU, exprimindu-și cele mai profunde sentimente de stimă, prețuire și recunoștință pentru îndelungata și eroica activitate în riiidurilc gloriosului nos- tru partid comunist, alături de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, marele Erou între eroii patriei străbune, genialul făuritor de isto- rie și strălucit ctitor de țară nouă, conducător vizionar al mersu- lui neabătut al României, pe calea socialismului — spre comu- nism. In paginile acestor cărți sînt cuprinse rostiri sufletești de înaltă apreciere privind prezența activă, nemijlocită a Celei mai Alese Fiice a poporului român In viata politică a țării, in noua epocă deschisă de revoluția de eliberare socială și națională, anti- fascistă și antiimpcrialistă din August 1944, îndeosebi a aceleia de după Congresul al IX-lea al partidului — perioada cea mai înfloritoare din istoria noastră națională, a amplelor și profunde- Aurcl TURCUȘ (Continuare în pag. 3) Limba română Am moștenit o limbă de-o frumusețe clară. Rostire cristalină, melodios ritmind Cuvîntul și ideea din cintece și gînd ; Și-ntru desăvîrșire, în timp se întrupară Echilibrate sonuri, în graiurile vii, Ori împlinind, prin scrieri, mesaje-testamente Transmise cu ardoare celor ce vor veni, in forme decantate, alese, coerente. E-o datorie sacră de a vorbi precum Poemele depline, în armonii solemne ; Și-acest perfect tezaur se colorează-acum De noi semnificații și nobile însemne. Lucian BURERIU Chemarea prezentului Statutul existențial al educatorului 9 Cred cu ardoare că scrisul nostru cel bun, cel pătrunză- tor peste veacuri, este dăltuit din cuvinte care au un miez de foc, care poartă tn ele respirația largă, umană, a prezentului. Identitatea gln- durllor noastre se regăsește in acest prezent care ne soli- cită, ne mobilizează și îp care conștiințele noastre trec cu o tulburătoare statornicie, cu increderea rolului nostru de făuritori ai valorilor spiri- tuale... Etalonul omului este valoa- rea muncii sale. Acest bun imens al omenirii întregi, a- ceastă capacitate de dăruire infinită ne înnobilează min- tea șl sufletul și ne dă posi- bilitatea să vedem, să măsu- răm toată zestrea de bogății umane create cu noi și pentru noi. Muncind și dăruind va- lori, am învățat ritmul pre- zentului. Liberi și indepen- denți, egali și demni în starea noastră de a fi oameni, am in- vitat stima și cinstirea cuve- nită celor care ne veghează drumul. Acel drum ascendent care ne arată verticalele viito- rului. Și gindul și fapta vor lua drumul zborului, vor învă- ța cutezanța orizontului ne- mărginit. Visul nostru de azi, îmbră- cat în cuvinte și imagini pur- tătoare de idei și sensuri ma- jore, va găsi spre afirmare spațiul generos al timpului prezent, de care, aparținînd, va primi forța și durata valorilor perene. Cred cu ardoare în acest cu- vînt activ, mobilizator, folosi- tor omenirii. Iar exemplul dă- ruirii pentru țară și pentru popor îmi va rămîne veșnic un simbol cu valențe dintre cele mai înălțătoare, și dintre cele mai de preț. Maria PONGRACZ POP In magistrala Expu- nere a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la ședința comună a Plenarei C.C. al P.C.R., a organismelor democratice și organizațiilor de masă și obștești, expunere devenită program de muncă și acțiune al întregului nostru popor și avînd o importanță hotărîtoare pentru viitoarele etape ale construcției socialis- te din România, cîteva idei ne sugerează reevaluarea statutu- lui existențial al educatoru- lui modern. Este vorba despre teza rolului pe care îl deține creșterea conștiinței revoluțio- nare, a sentimentului respon- sabilității șl implicării fiecă- ruia în angrenajul sarcinilor ce ne revin în mod concret în procesul gradat de construire a unei noi societăți românești, împlinirea acestui deziderat permanent implică în mod e- sențial activizarea competenței profesionale a veritabililor dascăli, ca microfocare de cul- tură, în perpetuă metamorfo- ză. Succesul muncii lor depin- de neîndoielnic de perfecțio- nare și autoperfecționare, în cîmpul fertil al activității di- dactice, cercetării și practicii social-politice. Fiecare educator, invățător, profesor, iși va programa și restructura. în mod individual, reflexiv și organizat, sistemul de autoinstruire, prin selec- ționarea și eșalonarea studie- rii bibliografiei. în concordan- ță cu cerințele programelor școlare și ale noilor tehnologii didactice, propunînd informări științifice în cadrul catedre- lor, comisiilor metodice, sesiu- nilor de comunicări sau cercu- rilor pedagogice, la lecții, ex- puneri sau activități model. Procesul de formare a unui dascăl se poate rezuma la de- prinderile și acumulările rea- lizate ia un moment dat. fie acest moment studenția sau obținerea titlului de doctor în științe. De aceea, educația per- manentă în domeniul pregăti- rii de specialitate reprezintă o caracteristică majoră a inte- lectualului. chiar dacă ar fi să ne referim doar la calitatea, la prospețimea informațiilor captate șl cedate de profesor în circuitele complexe ce se creează în procesul Instructiv- educativ, pornind de la arta empatiei, pînă la cea a docl- mologiei. în acest sens, axul pregătirii profesionale a edu- catorului de profesie 11 consti- tuie în mod clar documentele de partid, indiferent de speci- ficul disciplinei predate. Ele reprezintă o sursă inepuizabi- lă de îmbogățire a cunoștințe- lor, de cristalizare a maturi- tății ideologice și politice, un obiect de studiu șl un instru- ment indispensabil în realiza- rea obiectivelor generale pe care ni le propunem. Documentele Plenarei C.C. al P.C.R. din luna noiembrie 1988 reflectă în mod sistema- tic și sistematizat întreaga viață economico-socială a so- cietății românești contempora- ne, jalonînd cu precizie pers- pectivele evoluției și progre- sului în toate domeniile. A fi un bun educator înseamnă a acționa neabătut pentru cu- noașterea, însușirea și aplica- rea acestor documente, deter- minînd totodată la elevi o adeziune concretizată în fapte, în activitatea lor prezentă și de perspectivă. Pentru aceasta, elevilor trebuie să li se expli- ce sensul și implicațiile prac- tice ale acestor teze, să li se stimuleze spiritul de inițiati- vă, creativitatea, să li se dez- volte puternice convingeri și sentimente patriotice, în vir- tutea cărora să participe con- știent și activ, pe măsura cu- noștințelor și capacității lor, la ridicarea nivelului calitativ și creșterea eficienței întregii activități economico-soclale. în scopul împlinirii funcției modelatoare a educației, elevii trebuie înarmați cu tehnici de studiu și analiză a proble- melor ideologice, apte să elu- cideze dialectica mișcării eco- nomice și sociale în prezent și în perspectivă. Aceasta în- cepe în clasă, cu lectura do- cumentului de partid, conti- nuîndu-se în afara școlii, în activitățile practice, tehnico- aplicative, cultural-artistice care răspund comenzilor so- ciale obiective sau intereselor subiective individuale. Dru- mul teoriei economice și politice către practică este laborios și uneori plin de obstacole și de aceea, așa cum ne îndeamnă tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, vom lupta în spirit revoluționar pentru realizarea obiectivelor de interes general și de larg orizont pe care ni le propu- nem în cadrul sistemului educațional. în ceea ce ne pri- vește, devotamentul afirmat în legătură cu tezele exprimate la înalta tribună a ședinței co- mune a Plenarei C.C. al P.C.R. și a organismelor democra- tice șl organizațiilor de masă și obștești, trebuie animat ; de capacitatea de a soluționa imperativele complexe ce con- verg, în contextul moderniză- rii și ridicării necontenite a calității și eficienței învăță- mîntului, spre tînăra genera- ție, ca obiect și subiect al muncii didactice. In acest sens, pași importanți mal sînt de făcut în direcția intensifi- cării proceselor gîndirii și ex- primarea lor în scris sub for- ma cercetării științifice. Ne- voia de cercetare apare ca o reflectare Imediată a revolu- ției tehnico-șttințifice contem- porane, cu atît mai stringent cu cît activitățile școlare se integrează din ce în ce mai mult cu practica productivă. Domeniile cercetării psiho-' pedagogice și științifice sînt practic nelimitat deschise cu- noașterii, dorinței noastre de a ști, probleme punînd doar calitatea și eficiența unor a- tari eforturi, elemente care a- parțin în realitate modului de organizare a procesului de va- lorificare a potențialului crea- tor de care dispunem la un moment dat. Legarea cercetării de activi- tatea educativă și de produc- ția bunurilor materiale consti- tuie cadrul general optim șt garanția sigură a valorifică- rii superioare a tuturor resur- selor, a dinamizării progresu- lui economico-social, prin e- fortul statornic șl exigent al fiecărui om al muncii, al în- tregului nostru popor. Ea stă la baza construirii cu succes a societății socialiste multila- teral dezvoltate și a înaintării României spre comunism. Prin efort propriu vom realiza, în domeniul la care m-am referit, așa-numitul „profesor policalificat" sau „dascăl multldisciplinar", be- neficiind de posibilități spori- te de creștere a eficienței pe- dagogice a actului didactic. Acest om nou, în speță nou educator, apare în mod obiec- tiv ca urmare a implementă- rii teoriei, a științelor, direct în producția din industrie, a- gricultură, construcții și alte ramuri de activitate, lucru imposibil de realizat fără participarea totală, fizică și intelectuală, a fiecăruia din- tre noi, la îndeplinirea cu conștiinciozitate a tuturor sar- cinilor ce ne sînt încredințate în mod explicit dar și im- plici t. A fi un educator de tip nou, supus autoperfecționării mul- tilaterale și autodepășiril. în- seamnă a îngloba conști- ent și responsabil impactul cu accelerarea dezvoltării e- conomico-sociale a țării noas- tre, în epoca de aur. pe care o denumim cu îndreptăți- tă mîndrie patriotică ..EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU", cea mai înfloritoare perioadă din istoria României. Prof. Luminița SÂRBOVAN ORIZONT Euridice și poetul Doi poeți importanți inaugurează celebra colecție Luceafărul a anului 1960 : unul, incla- sabil chiar și atunci, în anul debutului său (mal tirziu permițîndu-și a sfida regula, normele, in numele drepturilor poetului la Creație), refuzind modelul, supunerea, alinierea și altul, care tși face din continuitate (vine In imediata urmare a lui Labiș), respectul Legii, din dependența față de Idee, un stil. Primul își cîștigă libertă- țile prin puritatea și noutatea demersului liric, al doilea Iși manifestă puternica originalitate prin Jocul secund pe care tl practica în poezia sa. Volumul Euridice și umbra ii permite criti- cului o reîntoarcere la imaginile originare ale poeziei lui Cezar Baltag. Din flecare (important) volum al Începuturilor găsim, aici, sintagme, versuri. Imagini. Ca și cum o extraordinară ex- plozie ar fi dislocat straturi de mult așezate. Euridice și umbra scoate la suprafață versuri de demult, din etape socotite revolute. Poezia nu mai urmărește cu fidelitate un program, ea se organizează, acum. In numele unei confesiuni esențiale. Altădată, filtrele stăpîneau materialele „impure", acum contează mal puțin strălucirea cuvlntulul. O Entropie trebuie a fi citată pentru a Ilustra „secțiunea transversală" pe care o ope- rează volumul: „E timpul deci să înnoptez acum / In ceată ca un rîu in timpla lunii (s.n.)/ cu visele pornite pe un drum / ce-a încetat de mult $1 calea nu ml-l II decît o reincludere In. cremeni / acolo unde pot să mă mai cheme / priveliștile, unui stol asemeni / de grauri repezi lunecați din vreme // Un înger împietrit In care toate (s.n.) // ideile sînt singure de azi / în acest veac de neînsemnătate / cu lacrimi de ru- gină pe obraz // Vîslești cu aripi tot mai depăr- tate /.../ Și timpul s-a oprit. Să nu mal cazi" Am subliniat cuvintele „vechi". Cărțile celelalte urmau, deci, un program, slujeau o Idee, purificau și înnobilau cuvîntul. Acest volum trebuie să fie un dialog. Soția po- etului a murit, poetul fi recitește poemele (Seri- ^•cronica literari Fața ascunsă a poemului Ca și în volumul anterior. Obrazul celălalt al lunii (1982), și In recentul său Argint galben Mircea Bârsilă rămîne un specialist al versului memorabil. Aproape fiecare poem conține cîte un miez de expresivitate în jurul căruia se al- cătuiește, parcă din propriul impuls, o carapace protectoare. Aceste cîteva — ieșite din comun — versuri, sau doar sintagme, sînt partea nu doar mai bine ascunsă, ci mai bine păzită a poemu- lui. Sînt secretul său de fabricație. Obrazul celălalt al lunii era jurnalul despărțirii de o lume arhaică, mitologică și, nu în ultimul rînd. bucolică. Argint galben adlncește fenomenul complementar : nu numai despărțirea, ci și nos- talgia despărțirii produc, aici, versul. Bucollsmul apare, acum, Încă mal agresat de forțele natu- ralului. Tot ceea ce. în cartea de debut, semni- fica presimțirea absenței, aici e absență pură. Austeritatea peisajului — in sensul tradițional —, redus la un simbol precar, este o formă di- simulată a inexorabilei extincții a unei lumi. Un sentiment al tragicului, ieșit din comun, transformă poemul într-o lungă litanie. într-un gest neputincios de revoltă împotriva morții : „Șl chiar dacă am izbuti / să ne credem la fel de înalți ca arborii / — luîndu-ne după cît ni se lungesc. / In nopțile Ini mate satanic, um- brele — / cu ce ne-am alege la urma urmelor / și Izbînda care ar fi / de vreme ce umbrele nu sînt decît niște fumuri. / niște păsări moarte cu care vom fi șterși din oglinzi. / de vreme ce atît de puține lucruri / sînt posibile Intre coperțile acestei lumi / Incit ne simțim, neavind încotro, niște săbii scoase din teacă degeaba. / cu ce ne-am alege, te întreb, / cînd pînă și pe iubitele zeilor le mușcă rugina / —se înserează și ele / așa cum se opresc din galop caii — / șl cînd nici măcar ciorile ' nu pot trăi mai mult de o sută de ani / în această lume care ne găzduiește / și care se derulează cu repezi- ciunea / imaginilor la cinematograf / cînd apa- ratul este dat prea repede". O lume, așadar, a tranziențelor. a părelnicu- lui. a difuzului. Gesturile rituale nu mai au nici o putere. N-au supraviețuit din ele decît cuvin- Mri către Orfeu I) și îi răspunde. Despre Euri- dice. poetul a scris altădată noeme de ia înăl- țimile pe care dioptrica sa severă i le oferea. Acum revine. In poeme de o mare Intensitate dramatică: „Din nou. Euridice. lava / erorii mele o aștern / și-i rog pe zeii fără patimi / să mă întoarcă In Infern II La tronul palidei Hecate / rog clinii lumii de noroi / să-mi smul- gă văzul din orbite / să nu mai pot prlvi-napoi // Jos. în tunelul marii Mume / Cînd. albă, te voi fi aflat / mîna să ardă ca un țipăt. / ochiul să tacă sugrumat /..../ Cu-o sfîșiere fără nume / din gura Văii să te sorb / să te aduc din nou în lume / Orfeu triumfător și orb". Poem al confesiunii, al plîngerii. Euridice și umbra nu este, totuși, mai puțin decît altele, un poem esențial. Adică un volum în care întrebă- rile au o mare puritate și o extraordinară in- candescență. Traducător al lui Jung șl El iade, exersîndu-se In texte savante despre psihologia profunzimilor, stăruind Intr-un teritoriu fertil întrebărilor grave. Cezar Baltag asigură cărții sale o armătură de idei puternică. Nu numai mitul trebuie urmărit, ci felul In care ac-Sta devine parte integrantă a unei confesiuni. Scri- am : o confesiune esențială. Tentația către esen- ță. mereu vie In poezia lui Baltag, se împlinește aici In vecinătatea marilor nagini ale poeziei ro- mânești. Redescoperim In Euridice șl umbra un sunet eminescian : un ecou al Luceafărului. Poet „clasic", autor de imagini mereu preg- nante și de versuri strălucitor șlefuite. Cezar Baltag se înscrie, aici, pe alte trasee : Ochii tă- cerii. poezia finală a cărții, trebuie citată pentru neobișnuita intensitate a rostirii. Ca în textele iluminatilor, propozițiile se rup. lăsîndu-și in- tactă capacitatea de a sonda adîncurile subte- ranei : „Nu cu sîngele te mai țip. Lumina mea / nu cu gura // Nu cu vorbe, cu tăcerea lumilor te rostesc II Cu ochii tăcerii te văd încă // Fulgerul privirii / îl ridic spre tine / ca un țipăt / și-l spun : naște si luminează H și ce luminezi luminează odată pentru / totdeauna / si ce vezi / fă să nu se mai termine niciodată”. Versuri care au în anroniere enifanille lui Daniel Turcea, ele ni-1 reamintesc ne Marcu-Mihntl Avramescu, și el poet al insondabilului, al lumi- nii și al sugestiilor abisale. Cornel UNGUREANU • Cezar Baltag — EURIDICE ȘI UMBRA. Ed. Eminescu. 1988. a? - tele. Iar sub cuvinte se află tot cuvinte — nimic mai mult. Litaniile poetului sînt doar refacerea sonoră a experiențelor oraculare cîndva pline de sens. Dar acum. In ceasul al doisprezecelea al unei revelații care nu e altceva decît poezie, poem, sugestie lirică, nu se mal aud nici măcar aceste cuvinte : „O primăvară la fel ca celelalte / cu pomi înfășurați pînă la rădăcini / în mara- me / aidoma femeii Intr-un nor alb / cînd scu- tură sacul de făină. / O primăvară ai cărei pomi înfloriți / vor fi pentru mine ca linia de sosire / pentru un atlet. / o ușă prin care voi dispărea / în lungul unul tunel blntuit de umbre / străinele chipuri — și unde nu se aude nimic / în afară de dangătul absolutului pur. / O primăvară susținută pe spinările lor / — pre- cum Pămintul pe broaște țestoase — / de către iezii care îmi mîncau părul din mătase / de porumb crud, In copilăria mamei, cînd nu eram / decît o păpușă cu cîrpe / cu gura fă- cută cu creion roșu". Nu rămîne, din poem, de- cît promisiunea unui tărîm care. Insă nu o>al există demult. Nostalgiile rurale nu sînt lipsite de cruditate șl de asperitatea gesturilor esen- țiale. Etnologic și bucolic, mal nuțin dispus la ironie decît In volumul anterior. Mircea Bârsilă Iși concepe textul ca pe o construcție supraetajată: ritualurile din copilărie, reflecția maturului și distanțarea impusă de vocea poetică alcătuiesc un singur plan al trăirii, o unică modalitate de divizare și recompunere a ființei și sensibili- tății poetului. Dincolo de sarcasm și de un cinism mai degrabă al retoricii decît al existen- ței se întrevede o sensibilitate ultragiată. Tenta- tiva de a suprima rigoarea scenariului anamne- tic conduce la crearea unul plan paralel. în care proiecțiile lumii arhaice au pătruns in vidul amintirii, devenind, așadar, imagini și cuvinte. Familiaritatea cu practicile- magice și ritualurile arhaice formează un cerc hermeneutlc care transformă poemul într-o interpretare șl Ilus- trare a unei mitologii a senzorialității dezlăn- țuite. Poezie a naturalului. In sensul cel mai înalt al cuvlntulul. textele iul Mircea Bârsilă există doar prin capacitatea remarcabilă de re- memorare a autorului. Versurile sale transcriu niște „ultrasunete" subiective, auzite doar de către poet. Viața poemului durează doar o clipă, intre două morti presimțite. Pentru că. la Mircea Bârsilă. moartea este unul din fenome- nele naturale ale lirismului. Mircea MIHAIEȘ • Mircea Bârsilă, ARGINTUL GALBEN, Ed. Albatros, 1988. După ee se va fi aplecat cu stăruitoare eforturi asupra culturii folclorice românești privită în stratu- rile sale adinei de ființare. în precedentul volum, în- cercînd să definească ethosul folcloric drept o lume așezată temeinic pe fundamentele valoricului și fiin- țării Intru rost. Vasile Tudor Crețu se ocupă. In vo- lumul de față", de resorturile intime, de adîncime, care acționează, deplin funcțional, in cadrul acestui ethos (permanent) deschis. De bună seamă, vom fi înțeles că această deschi- dere, permeabilitate și aperceptivitate a culturii popu- lare nu presupune nici o clipă arbitrariul, sau absența criteriului axiologic. Ci, mai mult, o lume aflată într-o necontenită mișcare (fără îndoială, dialectică), adap- tîndu-se, necontenit, stimulilor proveniți din realita- tea imediat (mal mult sau mal puțin) înconjurătoare și. într-o și mai mare măsură, poate, adaptînd această realitate, la propria viziune asupra existenței. Cu alte cuvinte, trăind, din străfundurile existenței sale exemplare, lumea, obligtnd-o să își dezvăluie mis- terele. stăpînind-o. Existența ca întemeiere este mai mult dectt o carte de etnologie (șl trebuie să spunem că este una de real interes In domeniu). Este un tratat despre existența poporului român, privită In resorturile el fundamen- tale. După o amplă trecere în revistă a diferitelor ac- cepțiuni ale noțiunii de cultură, făcînd apel la vod TEMEIUL FIINȚEI ROMÂNEȘTI autorizate în domeniul științelor etnologice, nelăslnd deoparte, practic, nici una dintre științele „existen- țiale" mai noi sau mai vechi. Vasile Tudor Crețu își rezervă dreptul (de netăgăduit, de altfel, derlvînd, practic, din întreaga demonstrație ca atare) al unei definiri oarecum personale a noțiunii, dar derlvînd, de fapt, din temeiurile culturii populare românești. O privire diacronică, așadar, asupra istoriei spiri- tului uman ii permite „decelarea" (evident, este vorba de premise teoretice) unor momente cruciale In pro- cesul întemeierii omului ca ființă, momentul cognitiv, derivînd (sau. mai degrabă implicînd) o anume cu- riozitate asupra elementelor deosebit de diverse ale realității Înconjurătoare, și care, la rîndul său, îl pre- supune pe acela de natură axiologică : ordonarea, alt- fel spus, a Infinitelor momente ale existențelor, într-o ordine, nu atît temporală, cît valorică. De altfel, de- finirea criteriului axiologic ca arc de boltă al existen- ței întru spirit a omului pe pămint pare una din con- tribuțiile fundamentale ale volumului. Colectivitatea de tip folcloric apare, astfel, in pers- pectiva autorului, drept o comunitate bine structura- tă de-a lungul secolelor de existență, temeinic anco- rată In realitatea evenimentelor cotidiene dar mani- festată. la fel de pregnant ca un mediu generator de valori culturale ; de fapt, cele două aspecte nefiind di- sociabile decît ca premisă de lucru. Conținutul substanțial al volumului se dezvăluie însă în paginile următoare: existența, ca flintă spiri- tuală a Individului aparținător culturilor tradiționale, se petrece sub semnul întemeierii. Practic, este greu, dacă nu imposibil de aflat un domeniu al vieții comunitare (și. implicit, al celei strict Individuale) care să nu stea sub semnul sacra- mental al ființării definitive. Cadrul familial, spațiul de existență zilnică al sa- tului și al împrejurimilor sale, cu alte cuvinte, cadrul existenței individului în viața de toate zilele se află marcat de o încărcătură sacramentală, care îl scoate de sub zodia efemerului, a perisabilului. Locul pe care urmează a fi construită casa, con- struirea casei proprlu-zlse. obiceiurile legate de munca de zl cu zi, nimic din toate acestea, deci, nu fiin- țează Inafara unui proces ritualic complex, care face astfel îneît și cel mai insignifiant act. In aparență, al omului, ca și cel mai obișnuit, să se încarce de valori sacre. La fel. actul căsătoriei apare, din perspectivă etno- logică. încărcat cu profunde semnificații privitoare la ritul întemeierii, (în)ființnrea unei familii în colecti- vitatea folclorică fiind nu doar un simplu act social ce marchează depășirea unul stadiu de vlrstă. ci în- suși pragul pe care tînăra pereche II va trece, astfel. In universul valorilor comunității, nentru care, de alt- fel. a șl fost pregătită, prfntr-o sumă de practici ini- țiatice. referindu-se la „purificarea" celor care vor deveni, de acum, cunoscători șl deținători ai unor lu- cruri de preț. Iată astfel că actul întemeierii îmbracă, din pers- pectiva etnologică propusă, și aspectul său moral. Mo- mentul crucial în care tinerii ver avea dreptul de a întemeia singuri propria lor existență este precedat de un șir de acte cu caracier Inițiatic. proces care începe. în fapt, din cea mal fragedă copilărie. Educația se referă Ia toate evenimentele vieții, oferind soluții comportamentale, in virtutea comandamentului Iul „așa se cade", pe care autorul 11 discută nu doar din perspectivă etnologică (arăttnd atlt funcționalitatea, cît și pertinența acestui imperativ), cl șl din aceea filosofică, ilustrînd un aspect al ontologiei românești mai puțin cunoscut. Volumul lui Vasile Tudor Crețu este una dintre cele mai impresionan’e cuvîntări despre rosturile fiin- ței românești apărute In ultima vreme. Gheorghe SECHESAN • Vasile Tudor Crețu, EXISTENȚA CA ÎNTEME- IERE, Ed. Facla, 1988. 3 ORIZONT tribuna creatorului tinăr Din toată inima profund omagiu Cu prozatorul MIHAI SIN (Urmare din pag. 1) De fapt, cine sînt 7 Dacă aș fi o mare vedetă, un star aparținînd unuia din acele do- menii pe care le știm prea bine și după care atlția oa- meni se dau in vînt, isterizați, Impingind admirația plnă la Idolatrie, ei bine, dacă aș fi așa ceva, probabil aș răspun- de cu un ușor răsfăț dezabu- zat: „Cine sînt 7 Tare aș vrea să știu și eu. Poate îmi spu- neți dumneavoastră “.Iar dum- neavoastră, care m-ați între- bat. vă veți simți obligat șă-ml spuneți într-adevăr ceva ce-ar trebui să mă flateze, ceva „originalSau. cine știe, după caz, v-aș răspunde cam în acest fel: „Am fost un bă- iat simplu, sărac, care a mun- cit din greu ca să ajungă ceea ce sînt astăzi. Norocul, întîm- plarea fericită, au fost de par- tea mea“. Așa însă, stimate Mikd Er- vln, ce să vă răspund 7 Nu sînt decît un scriitor. îar un scriitor, cred, se întreabă cu adevărat pînă la sfîrșitul vie- ții cine e el. cine sînt ceilalți, cum sîntem de fapt, de ce am apărut într-un anumit mo- ment și de ce trebuie să dis- părem în altul. Alte amănun- te pentru anul 2000, pe care dumneavoastră, optimist, văd că mizați, nu-și au rostul. Dacă atunci se va ști ceva despre mine, bine, dacă nu, nici o pagubă. Știu însă ce aș vrea să fiu : imaginea propri- LIDIA CIOLAC : Cervantescă el mele conștiințe. Dar nu știu dacă voi reuși. Etapele mele 7 Pînă acum, în momentul în care vă răs- pund, mi se pare că a trecut o singură etapă, încheiată cu romanul „Schimbarea la față". O etapă cu cîteva romane, cu două cărți de proză scurtă și o carte de publicistică. Și alte articole, nu exagerat de mul- te, risipite prin ziare și re- viste sau pe undele radioului. Simt că ar trebui să încep o altă etapă. Dar cum va fi ea și mai ales dacă voi avea for- țe s-o parcurg, dacă destinul îmi va fi favorabil, n-am de unde să știu. Cartea preferată 7 Cea mai îndrăgită lucrare sînt două : romanul „Bate și ți se va deschide" și „Schimbarea la față". Dar sper din tot su- fletul că va exista mai tîrziu o carte pe care s-o scriu și la care să țin și mai mult. Modele 7 Nu am un singur autor preferat și o carte de căpetenie. I-am admirat și-l admir pe Eminescu. Cehov, Dostoievski. Thomas Mann. Ar mai fi șl alții, iar numărul cărților e chiar ceva mai mare. Proiecte plnă în 2000 7 Chiar așa, de ce să ne gră- bim 7 Nu-mi lipsesc proiecte- le. dar cine să le înfăptuias- că 7 Aș vrea, desigur, să scriu mai multe cărți de proză, iar dacă dintre ele voi mai putea scrie două romane pe care le port de mult in mine și dacă mă vor și mulțumi, poate că. cine știe, voi putea spune că n-am trăit degeaba. Crezul meu de scriitor 7 Aș răspunde, reluînd ușor schim- bat răspunsul la prima între- bare. Ceea ce am scris, ceea ce voi scrie, aș vrea să fie imaginea propriei mele con- științe. Poate părea ciudat, dar cred că e un lucru îngro- zitor de greu, și nu știu dacă voi reuși. Totul pare-a fi doar o continuă încercare de a ne apropia creația de conștiință, ca și încercarea de a împăca această conștiință cu lumea. Acum ar trebui să mă între- bați șl ceea ce înțeleg eu prin conștiință. Vedeți, lucrurile se leagă : și din acest punct de vedere, tot ce scriu poate fi citit și ca o încercare de a înțelege ce mal e conștiința în acest final de secol. Ei bine, recunoașteți, e din ce în ce mai dificil. Ce cred despre iubire, prie- tenie 7 Mă simt cu adevărat încurcat de această întrebare. Cum să vă răspund, cînd s-au scris tone de panseuri pe a- ceste teme 7 Și totuși, citito- rul așteaptă, așteaptă mereu gînduri noi. Sincer să fiu, mal aștept uneori și eu o imagine mai apropiată de un adevăr unic în ce privește iubirea și prietenia. Și imediat mă cu- tremur, înspăimîntat, că l-aș putea afla. E mai bine deci să credem că nu există un adevăr unic. Asta mai conso- lează. ne mai temperează ela- nurile greu controlabile. Ve- deți. scriitorii au creat atîtea personaje care au un sfîrșit tragic din cauza iubirii. Dar îndeobște se feresc să intre în pielea acestor personaje. Eu sînt o fire neliniștită, și pen- tru mine iubirea înseamnă în primul rînd mai multă sigu- ranță. liniște. încredere. Iar prietenia n-ar trebui să fie nici ea prea departe de toate acestea. Dar nu e și așa destul de mult 7 Sentimentele devas- tatoare sînt îndeobște declan- șate de pasiuni. Ele pot înăl- ța. poate, pot purifica, așa cum pot să și distrugă. Din acest punct de vedere, am în- cercat să învăț toată viața să mă mulțumesc cu mai puțin, tocmai pentru că am început prin a dori foarte mult sau „totul", cum stupid se spune uneori. Mărturisesc că eu mai cred că Iubirea și prietenia sînt încă și vor rămîne esen- țiale pentru definirea omului, chiar dacă ele par a fi substi- tuite, din ce în ce mai mult, de tot felul de surogate și trucuri, ca să mă exprim ele- gant. Am In vedere, bineînțe- les, șl literatura care se ocupă de așa ceva, și nu doar cea „specializată", ci și o bună parte a literaturii cu pretenții mal mart Despre a fi sau a nu fi al omenirii 7 Dacă am acceptat „convenția" propusă de dum- neavoastră. o „întîlnire cu anul 2000", înseamnă că, to- tuși. cu toate neliniștile și te- merile pe care le am, cred că omenirea va reuși, cumva, să mențină starea de pace. O face relativă, cum e șl acum, ncă există atîta inconștiență In lume, atîta lipsă de respon- sabilitate șl atîtea ambiții ne- măsurate șl absurde. Incit e uimitor că fragilul echilibru dintre pace și război încă nu s-a frînt. înseamnă că meca- nismul de autoreglare al ome- nirii are încă resurse. Zilnic se fac nenumărate speculații șl comentarii pe această temă, apar cărți teoretice de o subti- litate care te îngheață, nu alta. Dar scriitorul, ce poate să facă scriitorul 7 El n-are de- cît să-șl urmeze menirea, adi- că să-și scrie cărțile. Fiindcă dintotdeauna scriitorul adevă- rat a fost de partea păcii. Orice carte bună e o pledoa- rie. directă sau indirectă, pen- tru viață, pentru toleranță, și un refuz al violenței, al ab- jecției, al tuturor pornirilor obscure și Imbecile din om. Dar toate acestea trebuie înțe- lese. încriminate sau privite uneori cu bonomie, după caz, „explicate". E unul din lucru- rile pe care scriitorul poate șl trebuie să le facă. Așa că, în ce mă privește, nu știu dacă un ciclu de poezii antirăzboi- lor transformări revoluționare, la înfăptuirea cărora tovarășa ELENA CEAUȘESCU șl-a adus și își aduce o contribuție funda- mentală, afirmîndu-sc in conștiința întregului popor, ca o proe- minentă personalitate a vieții noastre politice și de stat, a științei și culturii românești. însăși această plenară dăinuire în conștiința neamului este mărturisită înflăcărat, din toată inima, cu cele mai profunde sentimente dc gratitudine și afecțiune ale autorilor, reîevind puternica însuflețire care ii animă, avind exemplul ma- gistral in personalitatea eminentului om de știință, savant de largă recunoaștere internațională, militant comunist de excepție, dăruit cu întreaga ființă, cu întreaga putere de muncă, celor mal scumpe șl legitime idealuri ale poporului român : înaintarea pa- triei noastre, independente, libere șl demne, pe calea făuririi so- cietății socialiste multilateral dezvoltate, înfăptuirea visului de aur al întregii națiuni — comunismul. In volumul Cunună de lauri își aduc prinosul dc recunoștință peste o sută de autori — scriitori, plasticienl, artiști ai primelor noastre scene, cineaști. Cartea Urare din inima țării este un emo- ționant florilegiu de versuri aparținînd unor poeți dc cele mal diverse profesiuni — elevi, studenți, muncitori, țărani, tehnicieni, ingineri, profesori, militari, din toate zonele patriei. Susținerea continuă a politicii păcii mondiale este un merit suprem al partidului nostru, al secretarului său general, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU și al tovarășei ELENA CEAUȘESCU, membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al partidului, prim viceprim-ministru al guvernului, președinte al Consiliului Național al Științei șl învățămîntului, președinte al Comitetului Național Român „Oamenii de știință și pacea**. Scriitorul Dumitru Radu Popcscu relevă caracterul uma- nist al operei științifice a tovarășei academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU, importanța deosebită a activității eminen- tului savant privind folosirea cuceririlor științei In slujba umani- tății: ..Oamenii de știință șl pacea — iată o idee-căiăuză, o Idee- speranță pe care tovarășa ELENA CEAUȘESCU a propus-o acestei lumi pentru care ziua de miine a liniștii poate deveni o realitate**. Din vibrantul volum de poezie Floare de suflet de Violeta Zamflrcscu desprindem versuri emblematice — expresie a mo- mentului luminos aniversar, trăit cu profundă dăruire sufletească de întregul nostru popor : „Floarea să rodească harul bucuriei. / Frunte a femeilor române, faur / Inimii și cugetului ce primește laur / Luminat sub cerul României". nlce ar fi mai „eficace" decît o frumoasă poezie de dragos- te. că tot a fost vorba de așa ceva la întrebarea precedentă. — Ce ați mai întreba 7 — Cred că în cărțile noas- tre punem mai multe între- bări decît oferim răspunsuri. Și atunci, ce importanță mai are o întrebare în plus 7 — Ce a-ți transmite tinere- tului secolului XXI ? — Val. val. dar oare tine- retul secolului XXI o să ne citească, va mai citi el astfel de mesaje, captivat și cople- șit poate de computere’și alte minunate invenții epocale ce vor urma 7 Glumesc, bineîn- țeles. așa că. hai să transmi- tem mesaje : aș vrea să le transmit un lucru foarte sim- plu. privind valorile trecutu- lui și prezentului, și anume să învețe maj bine decît noi ce înseamnă cu adevărat no- țiunea de valoare. Căci sînt atîtea capcane, atîtea efeme- ride ... Să nu creadă că lu- mea începe cu ei șl să nu dis- prețuiască valorile trecutului, căci asta îl va costa scump, mai devreme sau mai tîrziu. Fiindcă nici o renaștere mo- rală nu e posibilă dacă e clă- dită pe acel gen de negație vanitoasă pe care secolul nos- tru, al XX-lea. a oferlt-o a- desea cu prea multă dărnicie, aș zice. Miko ERVIN Filosofia anticipării De mai mulți ani, investigațiile științifice ale filosofului timi- șorean Bruno Wilrtz s-au îndreptat spre analiza cugetării viito- rologice contemporane. Prin bogăția informației, prin ineditul sur- selor folosite, prin modul hermeneutic de prezentare a materialului de analiză șl prin nivelul elevat al discursului filosofic, lucrările sale ocupă un loc aparte în futurologia românească. înainte de a elabora cele trei volume cu problematică viitoro- logică, avînd titlul generic Filosofia anticipării (toate trei apărute la Tipografia Universității din Timișoara). Bruno WUrtz, printr-un extraordinar efort de translație lingvistică șl Ideatică, ne apro- piase de filosofia lui Karl Jaspers, de hermeneutica lui Gadamer și de filosofia marxistă a lui Ernest Bloch. Vrednic șl talentat Interpret și translator In circuitul universal de Idei se arată a fi hermeneutul timișorean și în cele trei volume ale Filosofici anti- cipării. (I. Confruntări contemporane pe tema viitorului, 1987 ; II. Prooroci la sfirșit de mileniu, 1988). Cel de al treilea volum, avînd ca subtitlu Sfîrșitul „rațiunii burgheze** și viitorologla marxistă (1988, 199 p.) pune în centrul analizei concepția viitorologică a filosofului marxist polonez Adam Schaff, membru activ al Clubului de la Roma. Dezbaterea critică, mai bine zis, un fructuos dialog noetic, se poartă mai cu seamă pe baza a două texte schaffiene Where are we Heading for („Încotro ne îndreptăm ?“, 1985) și Microelectronica and So- cicty — for Bctter or for Worse („Microelectronică și societate — spre mai bine sau spre mai rău ?“. 1982), ultimul fiind scris îm- preună cu Giinther Fridrics la cererea aceluiași for științific in- ternațional. Deși, la prima vedere, în spațiul dezbaterilor asupra viitorului, timp al multiplelor posibilități și proiecții probabilistice, ar putea încăpea și coexista în mod pașnic teorii, proiecte, ipoteze și anticipații divergente, acest teren al cugetării contemporane se caracterizează prin confruntări dramatice de idei, colorate pu- ternic de afectivitatea și subiectivismul autorilor, determinate de pozițiile lor filosofice și politice. Modelul societății viitoare, dominată de microelectronică și inginerie genetică, schițat de Adam Schaff, este supus unei analize intertextuale în care Ideile viitorologiei marxiste se confruntă cu alte curente și perspective elaborate de diverși reprezentanți al științei viitorului. Tabloul preponderent optimist al filosofului polonez, după care electronizarea șl robotizarea producției ar duce la dispariția muncii și la dizolvarea clasei muncitoare, la bună- starea întregii societăți, încît problema socială cea mai importantă ar fi organizarea timpului liber (desigur. Intr-o prezentare mai schematică a lucrurilor), este considerat, pe bună dreptate, de către autor drept un reflex al utopiilor productiviste burgheze care mai dăinuie în gindirea unor intelectuali europeni. Aceste teorii nu țin cont de diminuarea resurselor energetice ale Terrei, de poluarea mediului înconjurător, de toate Implicațiile sociale șl psihologice ale unui progres tehnologic liniar. Apelînd la gindirea unor viitorologi ca Nicolae Georgescu-Roengen sau Jeremy Rifkin, autorul susține cu consecvență ideea că în nici o societare a viito- rului munca umană, fizică și intelectuală, nu va dispărea. „Atîta timp cit există ecosistem, influx solar șl oameni pe Pămînt. va exista și munca** (p. 17). Deși autorul, tn spiritul unei neprefăcute modestii ce caracte- rizează întreaga sa operă științifică. îl previne pe cititor într-un Adagiu la studiul său că „nu a urmărit deloc originalitatea pro- prie, ci s-a supus originalității altora în numele unei probități profesionale- (p. 168), putem spune că demersul său științific, atît în latura critică, precum și în partea pozitivă a propriilor considerații despre viitor, se prezintă la nivelul textelor aparti- nînd unor importanți reprezentanți al gîndirii șl rostirii filosofice contemporane analizate șl comentate în această lucrare. Prof. univ. I. EVSEEV ORIZONT • 4 ® Vară capricioasă, cu ploi repezi, neașteptate, și furtuni pornite din se- nin. Termometrul se Joac* Intre 15° și 40°. Dimineața te zgribulești de frig, la prînz, soarele pripește toropitor, după-amiază — uragan. A doua zi, după o noapte senină, cu țîrîit de gre- ieri și lună plină, trotuarele stnt bi- ciuite de torente. Apoi totul se poto- lește. apare soarele. E bine. Zici că e bine. Te bucuri că e cald — doar de-aia e vară ! — dar nu apuci să cauți umbră, că, veniți cine știe de unde (asta o știu meteorologii, aproa- pe întotdeauna post factum), nori grei se învălmășesc deasupra orașului, aduși de vînt. Furioasă, masa de aer fierbinte și compactă își schimbă me- reu direcția, te sufocă, pocnesc feres- tre. copacii se îndoaie și frunzele smulse zboară bezmetic. După o oră sau chiar mai puțin, cerul se limpe- zește, atmosfera cade brusc în letar- gie și iarăși simți canicula. Pe Fima, zăpăceala asta meteorolo- gică o omoară. Se știe bolnavă de cel puțin cîteva beteșuguri incurabile, pe care schimbările de vreme le activea- ză cum n-ai crede. O supără, desigur, reumatismul (o exista oare în secolul nostru vreo ființă nereumatică ?). și-a descoperit ceva la inimă, nu stă bine cu fierea, obosește repede, n-are pu- tere, ține regim și nu slăbește nici mă- car cu un kilogram și. pe deasupra, e convinsă că nervii o lasă pe zi ce tre- ce. Ceea ce nici nu-i de mirare, fiind- că nervii sînt foarte sensibili. Plînge din nimic. De fapt, ar trebui să recu- noască. însă ce rost ar avea ?. că plîn- ge de cînd se știe. Cînd era mică, vărsa lacrimi cu nemiluita. Mînca bă- taie nu pentru că ar fi făcut vreo boacănă, cl, vorba maică-sii. sătulă s-o tot audă smiorcăind degeaba, ca să aibă într-adevăr motiv de plîns. Mai tîrziu, descoperind că nu-1 frumoasă, bocea cu disperare. Și. în sfîrșit, gă- sindu-1 pe Sică, ori el găsind-o pe ea, a plîns de fericire, neînchlpulndu-și pînă atunci că un băiat așa de chipeș și de bun o s-o ia de soție. Asta însă n-a ținut cine știe cît. A apucat-o groaza că Sică o să se deștepte într-o zi și o să vadă ce urîtă șl-a luat, că nu e suplă, ca altele, șl o s-o pără- sească. Așa-s bărbații... Cu timpul, apăruse o nouă proble- mă : înțelegerea aproape perfectă din- tre el și Cristina, fiica lor. Sică își iubea fata, era mîndru de ea și nu-i putea refuza nimic. Fima se simțea dată la o parte. Cu ea. Sică nu vor- bea niciodată serios, o trata ca pe-un copil mic și prost, nu-i cerea sfatul. N-o contrazicea, dar nu prea ținea seama de părerile ei. Mai mult decît orice o supăra faptul că el nu se în- grijora de bolile ce-o asaltau din toa- te părțile. Avea o replică tip : «Lasă, Fimo, că trece. Tu ce crezi, pe mine nu mă doare nimic ?". Deși, în gene- ral. se lăuda că nu cunoaște ce-1 aia durere. E drept însă că nu știai cum să-i iei spusele, fiindcă mereu părea că minte. Nu-i mai puțin adevărat că în douăzeci de ani. de cînd s-au căsă- torit, nu l-a durut nici măcar capul. Ori vreun dinte. Cel puțin nu s-a plîns. Și cu toate că-i merge gura și îndrugă tot felul de vorbe, n-a min- țit-o niciodată. Sau nu s-a lăsat prins cu minciuna. O singură dată a fost convinsă că neadevărul era atît de clar, încît nu merita să mal discuți. A venit acasă bandajat, cu trei coaste rupte, șl i-a spus rîzînd că nu s-a asi- gurat cum trebuie acolo, sus, unde lucrează el, i-a lunecat piciorul și-a zburat de la douăzeci de metri, pînă Jos. L-a bănuit că s-o fi-ncăierat cu vreunul, măcar că nu-1 știe certăreț, nici bătăuș, din cauza vreunei femei. Ca, B doua zi. In tramvai, să audă pe cineva povestind că la Antrepriza 2 un sudor a căzut de la douăzeci de metri și n-a pățit mai nimic, fiindcă a aterizat pe acoperișul unei barăci, și se mira de norocul acelui om, unul Sică Rooveanu... Poftim de mai pri- cepe ceva ! Ar mai fi șl altele, la fel de sîcîl- toare. într-un cuvînt. Fima are un milion de motive să plîngă. Plus că, trebuie să admită, este într-adevăr un soț bun. Ceva nu 1 se pare în regulă, însă nu reușește să stabilească o dată pentru totdeauna care e acel ceva. El declară în gura mare că e fericit, iar Fima nu găsește nici un motiv să nu-1 creadă. Totuși... de unde atîta feri- cire ? LAURENȚ1U CERNEȚ O FIMA Afară — prăpăd : ropot de ploaie violent, potop, ce mai. Fima a ajuns acasă ciuciulete. Ea sosește prima. Se dezbracă încet, în hol, să nu ude toată casa. Rămîne goală-pușcă și se exami- nează fugar în oglinda cuierului. Nu se place ... Nu mai întîrzie. Se duce în baie, se șterge cu un prosop. își tragă pe ea un capot subțire și apoi. în pragul bu- cătăriei. nu prea știe de ce să se apuce îi este foame. însă crede că se poate înfrîna. Nu. azi n-o să mănînce nimic. își aprinde o țigară (nu-i face nici o plăcere, dar a auzit că tutunul slăbește) și se gîndește la Nenu. Astăzi trebuie să pice în vizită. Un fel de nepot, rudă de departe. Sică știe în ce fel. Știe și ea. tot așcultînd povestea, a învățat-o. Ar veni :cam așa : străbu- nicul lui Sică. Gheorghe Rooveanu, a avut o soră, pe Mitrana. care s-a mă- ritat cu un consătean, îancu Tuglui. Unul din copiii lui îancu. Petre, a fă- cut patru fete și-un băiat. Băiatul. Ion, s-a-nmulțit și el. că doar nu era să stea degeaba, iar copilul cel mal mare. Petrache, este tatăl lui Nenu. Nenu : adică Ion Tuglui. Cînd era mic. nu putea să-și spună numele, Nelu, și și-a zis singur Nenu... Așa că el i-ar veni Cristinei văr de gradul IV. Nenu are douăzeci și patru de ani. e zootehnist la LAS Pricea, la doi pași de oraș. LIDIA CIOLAC : Mecanism orchestra) băiat cu situație, înalt, zdravăn. O cam place pe vară-sa. N-ar fi rău să se ia. S-o ia odată și să aibă și Fima liniște. Să scape și de ru- șine. Pentru ea. ca mamă, nu e ușor s-o știe încurcată cu inginerul ăla ză- natic. fără speranță c-o să iasă din treaba asta nunta necesară șl bineve- nită. Lui Sică nici nu-i pasă. „Ce să-l fac ? S-o omor ? Mă-ntreb numai cu cine seamănă..." „Cu tine seamănă, că tu...“ Cu el. cu el, că a tot co- colit-o, fata tatii, dulcea tatii, el nu-i mai tăcea gura. întreba cîte-n lună .și-n soare, de te durea capul, iar Sică, în loc s-o pună la punct, găsea răs- puns la orice întrebare . . Ar fi bun Nenu. Deși trăiește c-o femeie din Pricea. O văduvă. Divor- țată. Și-i cam neserios. Dar unde-i omul ăla perfect ?... Ar fi bun ... însă cum să te-nțelegi cu Sică ? El o ține morțiș că nu se poate, că Nenu îi este nepot. Sînt rude, și gata !.. Or fi. Toți oamenii sînt rude între ei. dacă am socoti, de la Adam și Eva. Englejii — Nenu le-a spus — nu-și fac probleme, se căsătoresc și veri pri- mari. Or, ei doi... Rude de-a șaptea spiță I De-a patra. Ca și cînd ar fi străini. . Dar nici proasta de Cristina nu vrea. „Ce ..situație ? se-nfurie și-apoi rîde : Un amărît de tehnician zoo. Are ce mînca. Atît. Și noi avem ce mînca. Eu mă mărit doar cu unul plin de bani". Sică mustăcește : „Păi, da. Ți-ar trebui un conte de-ăla, cu fabrici și avion personal". O necăjeș- te. Iar ea : „N-ar strica să fie și conte, dar la noi nu-s dintr-ăștia. Eu mă mulțumesc c-un doctor Sau c-un di- rector". „Dacă învățai, terminai peste doi ani o facultate și aveai dreptul să pretinzi marea cu sarea. Deși ferici- rea omului nu stă-n diplomă. Eu n-am decît opt clase". „Lasă-mă cu tine. Tu ești bătrîn. Altă generație". „Auzi. Fimo ! Sînt eu bătrîn ?“. „Măcar de-ai îmbătrîni odată, că m-am săturat! Să nu-ți mal port grija". Și vine Nenu săptămînal, încărcat cu de toate. Și tot. degeaba. Stau toți la masă și petrec. Nenu e și poet. Așa le potrivește, că mori de rîs. Vorbesc despre fotbal, că șl lui Sică ti place. Lungana aia de Mela, prietena Cristi- nei, cînd se nimerește să treacă toc- mai atunci pe la el. îi cam face ochi dulci, în joacă. Zice : „Mă Nenule, ce nu-ți place ție la mine, de nici nu mă bagi în seamă ?“. „Păi. răspunde el. mî-a ghicit o țigancă-n ghioc, că la blonde n-o să am noroc". E tare șod... Lasă țigara în scrumieră șl deschi- de ușa la cămară. A copt ieri niște plăcintă cu brînză dulce. Nenu se omoară după dulciuri. Ia o bucată și o gustă. Nu-i rea. E bună. E chiar foarte bună. O legumește. Rupe cîte o firimitură, să nu se termine prea repede. Se face că uită de hotărîrea de a nu mînca nimic. în fond, prăji- tura nu-i mîncare. Mai la o bucată. Și încă una. Apoi își prepară o citro- nadă. Apă minerală din frigider, suc de lămîie și două lingurițe de zahăr. Bine că n-are diabet, că fără zahăr .. Chiar că nu-i mai trebuie nici un fel de mîncare. Se poate ține de cuvînt. Satisfăcută, se întinde pe sofa, în ca- mera de zi, și ațipește. Are timp. Este ora 4. Pe la 5. apare Cristina. Sică, abia după 6. I s-a părut c-a ațipit. Stă cu ochii închiși și-și freacă încet cu mîna stingă dreapta schiloadă. Ce întîmpla- re proastă ! Să alunece și să cadă cu mîna sub roata electrocarului ! I-a zdrobit-o. Terci i-a făcut-o. Nu poate să-l învinuiască pe băiatul ăla. Ceasu’ rău... Nici vorbă să mai lucreze la războaie. Acolo trebuie două mîini. Și bune... E bine și-așa. Stă la poartă. Scrie bonuri de intrare. Bine că de scris mai e în stare. Cam strîmb, cam poticnit, că degetele n-o ajută. împin- ge pixul cu toată mîna. din cot. Mer- ge. Cîștig mai mic, la jumătate, dar n-are altă ieșire. E greu și acasă. Cu o singură mînă, și stînga, nu poți face mare lucru. Cristina duce casa. Nu știe cum o fi cînd s-o mărita. „Lasă, zice Sică, ne-om descurca noi. Ale mele-s bune. Unde scrie că bărbatul nu-i capabil să curețe un cartof sau să spele o cămașă ?" De fapt, și acum se-nhamă la treabă, n-așteaptă să-i vină totul pe de-a gata. Pentru el, ni- mic nu e greu, nimic nu-i complicat Și-i mereu vesel. Și-l sorb din ochi toate vecinele, de la fetele de școală și pînă la babomițe. Profesoara de Ia etajul III, cît e ea de școlită și cu soț tînăr și șef, ceva, pe la Primărie, cînd îl vede, e numai zîmbet. „Domnu Ro- oveanu, ai un pic de timp pentru mine? îmi curge un robinet". Iar el, cît ai zice pește, își ia sculele și sus 1, și revine după o jumătate de oră vesel șl bine dispus. Rîde : „Mă Fimo. eu nu știu cum pot să trăiască așa unii, să nu li se-ndămîne nimic șl să n-aibă în casă o șurubelniță și-o cheie de paișpe. Parcă-i mare lucru să schimbi o garnitură !“ „De ce să se obosească dumnealor, dacă îl au pe prostul d< Rooveanu gata oricînd să... Dacă n-o fi fost doar de ochii lumii". „Da, mă ! Nu m-am gîndit. Chiar așa. A stricat intenționat robinetul, ca să mă cheme pe mine să-mi vadă mutra. Ai drep- tate, Fimo". într-o zi, n-o să mai rabde și o să Ie spună de la obraz : „Mai lăsați-mi bărbatu-n pace, că și la mine sînt destule de reparat". Vor- ba vine. La ei. totul e ca la carte, dacă e s-o mărturisească pe-a dreaptă. Nu se poate plînge... Se ridică și se așază la fereastră. Se uită. Nu mal plouă. Aerul e inert Are la țndemînă ventilatorul. îi dă drumul. I-ar veni să facă un duș, însă îi este lene. Și stă cu ochii pironiți afară, reluînd veșnicele gînduri, care-i seacă sufletul. Cătălin Țîrlea • SCHIȚA Acuma de-abia poți să zici și tu că ai timp să te plimbi In voie prin parcul ăsta puțin cam amorțit de toamna timpurie. Acuma de-abîa poți să zici că totul e gata. Aa. nu că pînă acuma n-ar fi fost, nu, tot timpul ai avut totul, ca să zic așa, gata, da’ mai era cîte ceva, cîte-un chițibuș care trebuia făcut. Dar acuma gata. Chiar că e gata ! Cu băiatul cel mare ai avut greutăți de la-nceput. Nu prea vroia să-nvețe, era năbădăios, da’ pînă la urmă tot a făcut o facultate, acu’ e inginer în pro- vincie, om la casa lui. Fata nu țl-a făcut probleme, atîta că a făcut medicina șl a fost mai greu cu adusul în București, da' s-a făcut și-asta pîn’ la urmă. De tras a fost mai greu cu dosarul de pensie, cînd al vrut să ieși la cerere. Nu s-a putut, că era nevoie de oameni de nădejde, da’ acuma uite că ieri a venit șl prima pensie, așa că gata. S-a rezolvat și-asta, chit c-a fost cu tămbălău. Ieri a venit șl electricianul să vadă cz-i cu contorul, că prea mînca mulți kilowați, și pe bună dreptate că 1-al chemat, că uite că era stricat, acuma se-nvîrte de două ori mal încet. Gata ! Doctorul a zis că treaba cu tensiunea, de data trecută, a fost o chestie pasageră, să nu-ți faci probleme, da' parcă ce, ușor era să te șt» cu ditamai tensiunea?. Nu-ți era rău, da' așa. ca idee. în fine, acu' te-ai liniștit, totul e-n regulă, ce-ar mai putea să se ivească î I Acu’ două luni ai fost și la Pan.telimon Doi. la cimitir, să rezolvi chestia cu locul. Doamne, ai zis, nu se poate, vreau de veci, că am deja banii pentru cavou, totu-i aranjat. La-nceput au zis că să vedem, că nu-s locuri, da’ pîn’ la urmă s-au dat pe brazdă. Ai angajat și muncitorii, lucrarea e-aproape gata, numa' că la-nceput nu ți-a prea plăcut grilajul interior, l-au schimbat băieții și-au pus altul. Auzi bre. zice unu', da’ prea ești mofturos, domne, ce dracu ți-o trebui grilaj, nu știu ?. Las’ c-o să știi tu cînd o să fii în locul meu. Da’ acuma gata, ai terminat cu toate. Acuma chiar că poți să zici că nu mai ai nici o treabă și poți și tu să te plimbi în voie prin parcul ăsta puțin cam amorțit de toamna timpurie. Gata 1 Și pe aleile astea, după care ai jinduit atîția ani, la servici, pe aleile-astea înguste, boltite de-o parte și de alta de sălcii plîngătoare, pe sub care se aciuiesc zlătărese grase cu fuste largi și baticuri înflorate, ca asta care-ți zîmbește-acuma cînd te apropii de ea și gonește purade!i-ntr-o parte șl ăia fug și chirăie și tu te-apropii șl ea zîmbește cu toată fața ei plină și lucioasă : „Hal să-ți ghicesc, domnu’ I". Bătrînul se opri în loc șl Inima îi bătu cu putere. ORIZONT Dimian Ureche ÎNCEPE ZIUA Incepctiua ca miros dc struguri Din n|il vegetal, in chip firesc Absent dlntr-un tablou mă-ntreabă Cu cehonczi de frunze s-o plătesc. începe dna mea tot fără tine. De flal și fructe parcă-s pomii goi. N-ar tiebui să bea singurătate Cei nul ales născuti in ziua doi. Trăiai ca două jaruri despărțite Ca și ub scrum căldură tot mai scot, Cit nul avem saluturi pe hirtie, E inel semn că nu ne-am stins de tot. fncepemua mea tot fără tine, De flori șl fructe parcă-s pomii goi. N-ar kebui să bea singurătatea Cei Ud ales născuti in ziua doi. M1EASA de TOAMNA l’icteid, spală, face piruete, E fncănică șl e incă rea. Prin nrdele etern deodată strică Tot ce ini zidit pe crengi cu mina mea. Prin a azur s-o fi aprins de teamă. Artistă termccată de năluci. Durabil cărări de ocrotire Chiar |i deasupra unui cuib de cuci. Pe-unievăzut covor cusut cu frunze Ea zbiri și e ea șl nu e ea. Prin «rdele etern deodată strică Toi ceim zidit pe crengi cu mina mea. Vi BLIND CĂMIN Prestai cind mă ignor, sau mă detest. Cald iiietat de-o mîngiiere vastă. Bolnav de singur, boarea unui gest — IbovnMi visind a fi nevastă. Ea e |»-aici. pe-aproape,-ar răsări Dintre Ititea mindre efemere, Pilaștaț din poem i-ar încălzi. La heilkreală să renunț mi-ar cere. Apoi, liventator de guri de rai, Sub er;'.a mută din privirea deasă, l-aș nsne, printre aburii de ceai. Furtunie ee m-au întors acasă. Cam Aăstrit prin hăuri de noroc Morga* ml-au întins cu lauri țara. N-am șrca gustat din frunza lor de foc Ș1-nstț«rat Imi repetam isprava.,; Către Kmera unui blind cămin SălbătHa pașilor adastă, Poemalicărind mi-așterne lin O pătră de eer, ca o nevastă!.;: Ceo Galetaru /osii Caraiman E.EG!E PROFANA Iubita |tca cc bine viata iși are spIcndHIo ei domestice clamcală la coifuri de stradă ne întitipină draga dc ea trăim «venimente pure cum sb i cruciali crinilor solstiții! bunilor prieteif eh ! dii cind in cind cineva alege calea dc mijloc dar totul e bine fetița mustră începe■& cultive memoria trandafirilor • 5 • --------------- ARIPI DE PACE Deasupra creștetului meu cam ning zei puri ca lebede-n ninsoare > cintind, numai cintind inving pustiul cu o floare. Și, iată, glasul mi-este blind : din el o lume se desface cum fluturelui prea plăpind ii cresc aripi de pace ... CĂLĂTORIE DE DRAGOSTE Rouă cinta inalt prin solitarele văi. Ne vorbea aceeași lumină cu silabe fără de pată. Visătoriile, scutură-(i podoabele, aspre amurguri înfloresc sub aripa-ți neliniștită și numai uimirea e gestul cu care te aperi, adine, neclintit. „Oare tu al vorbit, iubito ? Și cine presară in lume flori mai ademenitori decît orișice floare ? Tu oare imi spuneai că șerpii au pielea de aur și murmură asemeni zinelor bune?" „O, iubite, chipul tău c un Iac fără nuferi, țl-aș spune că moartea e scoică sau liră, (l-aș spune că, iată, fără să știm, fără să suferi, îngerul nopții acum ne respiră ..." ANOTIMPUL ADIERII Aproape de mine se petrece miracolul florii divin. O, viscol pur de miresme sub care cerbii ard in sărbătoare. Oglinzile zilei se limpezesc, cerul iși trimite senin lumina in ochiul dc crin. Totul e cîntec netulburat, timplă deschisă vegherii. Și ard semințele in Int curat și parcă fructele se-aud venind spre noi din anotimpul adierii. Ovidiu Someșan CU SOARELE 1N FAȚA Distanta leagănă cercei, măgulitor vibrează vina, discret aromele de tei dezacordează pianina. O reverie de cais, uimind miresmele suave, își plimbă songul interzis pe treapta dulcilor octave. Prea ispitit fiind acum să poarte la rever cadența, același însetat parfum iți apără intermitența. Se recunoaște că-n orice deschidere aborigenă secunda verii incă e înamorată și perenă. APOCRIFA Ci vino oricît de tirziu spre țărmul cu puntea albastră, toți plopii să-ți bată inalt și pe rînd la fereastră. Să trecem apoi cuvenit, îndelungi ca o slmbătă bună, prin iarba legată la miini In căpițe de lună. Tăcerea uscată sub șei spre focul ferit să ne poarte, conturul mereu așteptat de atlta departe. loan / Alarcu SEMNUL BUN S-aduci norul mai aproape Să-l iubești, copil fiind, Cîntec viu pierdut pe ape Despre viață povestind ... Să fii lacrimă dc scară. Pasăre să fii, In zbor. Ori un tulnic intr-o vară Printre brazi ce nu mai mor ... Să scrii pe lumina toamnei Semnul bun că n-ai uitat Să-nnoieștl culoarea humei Dăruindu-tc curat... DE-AI ȘTI... ... lună-ncovoiată ca un gind de fată ai fi mai bogată de-ai ști cum arată iarba necăleată frantea-ngindurată inima curată fata sărutată floarea-nrourată viața asta toată ... TRISTEȚEA POETULUI O, nu mă (ine-nchis între cuvinte Mi-e trupul greu și somnul prea ușor Și nu ai pe măsura mea veșminte Poetule, eu slnt eternul Dor. Ci lasă-mă să plec a doua oară, Dezleagă-mă să plec cu-adevărat Să văd din nou cum luna-și înfășoară De gitul nopții brațu-i tremurat. Mă vel găsi, am să te-aștept in taină, Intr-un amurg la margine de drum, Bătrin de-i fi, voi fi atonei o haină Sau poate-un vint, copilul meu de-acum. O, nu mă ține-nchis intre cuvinte Eu sînt nn fulg, tn ești un muritor Nu mă topi in palma ta fierbinte Poetule, eu slnt eternul Dor. Doi tineri poeți reșițeni Intr-un volum colectiv de versuri, au apărut, la Editura .Litera", patru poeți : C-tin Brândușoiu. lacob Roman. Emi- lian Roșculescu și N. P. Stan. Doi dintre ei. reșițeni! Roșcu- lescu și Brândușoiu. au mai circulat prin paginile revistelor. Ceilalți sînt puțin cunoscuți. Reșița a reușit, in ultimii ani. prin cenaclul local și prin aparițiile ..Semenicnlul", să im- pună cîteva nume poetice autentice. Să-i numim aici pe Gh. Azap, Olga Neagu, OctaVian Doclin, Al. Zincescu, loan Irimie, N. Sîrbu, I. Chichere, George Șeitan și. acum, prin volumul colectiv amintit, pe Emilian Roșculescu și C-tin Brândușoiu. Primul, afară de recenta culegere cuadruplfl, a mai apărut și în antologia de debut a „Faclei", pe 1988. Lirica lui Roșculescu, am mai spus-o, are cîteva tente din poezia postmoderniștilor : gustul pentru cotidianul insignifiant, ele- mentul derizoriu al existenței zilnice, prozaismul, etc. Se întrevede, însă, pe lîngă aerul autoironie ce pigmentează un eventual gest patetic, un ton colocvlal cald și uman, o franchețe a unei sensibilități pure, niciodată ultragiate. Poe- zia lui Roșculescu concentrează micile evenimente ale bio- grafiei, văzute la o manieră detașată, ironic-glumeață, în care important pare a fi fluxul de sinceritate subterană în dezvăluirea intimității proprii. Poezia lui întronează atmo- sfera senină, naturalețea unui spirit generos și solar, necon- trafăcut. bolnav de sinceritate, la care pînă și micile trau- me sau seisme ale sufletului pot fi privite cu o ironică de- tașare și o blîndă seninătate. Constantin Brândușoiu. spirit angoasat, neguros, a scris, pînă azi, enorm și nu întotdeauna selectiv. Aceasta ar fi și meteahna de esență a poetului : lipsa selecției. Din cele cîteva poeme ale volumului, din altele, trimise, prin ani. re- dacției, se poate desprinde eboșa unui liric frenetic, necen- zurat și mai peste tot morbid. Scepticismul bazai, care în- carcă pagina lui Brândușoiu se convertește, ici și colo. Insu- lar, pînă la urmă. într-o încredere eroică în sine, in poezia sa, în valorile etice, ..într-o tinerețe care adie peste inima arsă". Deși monoton și adesea logoreic. discursul liric înalță, din aceste învălmășite imagini tulburi, cel mai adesea, oaze de lumină, pulsații patetice ale unei suferințe umane au- tentice, deși exprimate prea incoerent liric. Iată, doi tineri poeți reșițeni. Două voci care vin să sporească valorile lirice ale orașului de pe Bîrzava. Ion ARIEȘANU Gramatica mărgărintului VITRALIU Vitraliu tremurător, • Topite culori in văluriri De drumuri, Nu-i nimeni șl parcă o trimbiță Sparge durerea din raze. Ml-e sete Și tirziu-i. Cad ploi Peste tremurul stelei.'.. Tot mai aproape nordul. Fiul sărutului Șl fecioara de ceață pc culmi..; Noapte bună, fir de mic-toamnă. „Ion Pachia Tatomirescu încă de la început, remarca Laurențiu Ulicl, și-a proiectat un univers coerent, populat cu elemente mitologice autohtone, între care semnificativa prin ele însele dar și prin recurență erau Muntele, Matca, Fluviul, Curcubeul... fiecare carte adaugă ceva universului astfel gîndit, de unde unitatea de viziune și coerența de lanț a tuturor". Deci, ce adaugă .Verbul de mărgărint" ? El ne învață gramatica mărgăritarului, deci să conjugăm «verbul de mărgărint", să declinăm substantivele curcubeu, cuvînt, ade- văr, care sînt de fapt șl pilonii volumului. între prima poe- zie : «Despre pasărea adevărului" care a făcut să înmugu- rească grădinile vocalelor, zorile substantivelor, și să ro- dească livezile verbului «a fi", și ultima poezie : „Pe această cîmpie de aramă" se așează o întreagă ars poetica, univers din care nu lipsesc epitetele, metaforele. Cele mai reușite rămîn, după părerea noastră : «Cosmogonie cu prigorii" și „Poem pentru orga de mărgăritar". Poetul are calitatea de a străbate dincolo de metafore, în zonele esențelor pure, scrie o poezie sub zodia cuvîntului. Asistăm la un veritabil dialog între poet și cuvînt, dialog analog cu cel dintre poet și muză la Musset. .Cuvinte, / am brazii drepți spre clopot ți spre fruct / spre-altar voind jertfirea trupului de-azur" sau .Auzi-mă, Tu, Cuvintule, rogu-mă Ție", „Rogu-mă Ție, Cuvintule, Ție mă rog / de-mi dă iubire de muguri", .Mărgăritar, atoateveghetor In lucruri, / iți slnt, Cuvintule, dintru-inceputul nostru". Cuvîntul scris cu majusculă este «un rombic fulger". Un alt element des întîlnit este curcubeul, el face le- gătura între două lumi, cea a cuvîntului cosmogonic și cea a cuvîntului teluric. Totul funcționează în legătură cu poe- mele sale : ceasul, curcubeul, fulgerul, trupul iubitei. Poemul are inimă, vocale, mărgăritare, fotoni. Un poem de referință este «Verbul de mărgărint". Verbul de mărgărint leagă Edenul cu Terra (Edenechittera). Asistăm la o afectivitate destul de mascată, verbele curg muzical, fru- mos melopelc. Muzica e realitate obsedantă. Poetul, fascinat de cuvînt, posedînd deci magia cuvîntului, este și un inventa- tor de cuvinte : «cerdacul înzorlat, șarpe puiandru, aurește troienirea, atoateînfloritorul, șarpe lînos, îmbumbesc și nim- bează sînii în matcă, cum eu mă-nrourez sub curcubeu, o scăldătoare lăcrimie, împurpurînd genunchi-n sublimă zidire, se-nrăzărez“. Frecvența cuvintelor cheie demonstrează rolul pe care-1 joacă acestea în tărimul dificil al esențelor, al iz- voarelor poeziei : mărgărint apare de 15 ori, mărgăritar de 8 ori. curcubeu de 16 ori, cuvînt (cuvinte, cuvîntul, cuvîn- tule) de 12 ori. Ce semnificație are însă mărgărintul. cu variantele sale : mărgărit, mărgăritar ? Răsfoind „Dicționarul general al lim- bii române", de Vasile Breban. găsim etimologia neogreacă a cuvintelor menționate : margaritis, margatitari și expli- cația: lăcrămioară, perlă. Intr-adevăr, poemele, poezia, arta în general, se cere a fi un lucru de mare preț și tot ea impune multă trudă, multă suferință. Rodica OPREANU • Ion Pachia Tatomirescu — „VERBUL DE MARGA- RINT", Editura Facla, 1988. ORIZOHT REVENIRI De vorbă cu LIDIA CIOLAC Lidia Ciolac, o ființă mai degrabă tăcută. Un ochi atent. O mină de maestru. Un artist plastic de linia întîi, cu o fișă de creație impresionantă. Di- versitatea problematică a lu- crărilor ce compun un univers plastic original. Rafinamentul fiecărui fragment din oricare desen. Senzația că structura grafică eliberează de constrin- gerile tehnicii, o narațiune — ce poate fi „spusă “ — și care „vine", înspre prim-planul ta- bloului, obligîndu-te să te comporți, în fața lucrării, ase- meni lectorului dinaintea pa- ginii de carte : să încerci să recuperezi, deci, din fru- moasa caligrafie semnată Li- dia Ciolac, o istorioară trans- pusă ca desen î... Să „dai deoparte “ straturile aparente, ce fascinează privirea, prin e- leganța compunerii, prin rit- mul și armonia coloristlcă. Să ajungi la ideea care animă in- venția plastică, o sprijină și o nutrește, îi dictează cum să fie... — Cum ați defini talentul de desenator ? — E posibil să înveți dese- nul. Regulile lui. Nu sînt chiar atît de multe, ori atît de com- plicate. Talentul înseamnă, însă, că poți să gîndești și să simți, prin desen. Diletantul, să zicem, stă rece în fața su- biectului, iar așa-zlsele iul studii vor suferi de incapaci- tatea de a transmite, emoțio- nal, dacă vrem, ceva despre subiect. Pentru a comunica ne folosim de un limbaj — el poate fi direct, mai puțin di- rect, sau indirect. Poți, de a- semenea, inventa o gamă de semne — un alfabet care să-ți aparțină. Oricum, limbajul plastic e menit să te ajute să exprimi viziunea realului — care e în tine. Nu știu dacă reușesc să mă fac înțeleasă. Poate găsim, aici, o întrebare despre... — Realul interior — șl ccl din fața noastră ?... — Tocmai l E tocmai ce se numește transfigurare artisti- că, în discuție. Trăim, nu-1 așa, în real, dar fiecare îl simte și îl filtrează în felul său. Realul interior se relevă în forme șl idei plastice. Tre- buie, desigur, să-ți dai sea- ma ce posibilități au formele plastice, de a comunica privi- torului viitoarei lucrări, ceea ce ai dorit să exprimi. Lim- bajul plastic, desenul. în spe- ță. ca să mă întorc Înspre de- finiția aceea, de la început, devine un mijloc, nu un scop. Nu degeaba se spune că, a- tunci cînd creezi. în lucrare apare, sau transpare, inerent, starea (sufletească) în care te afli, cu care ești încărcat Mulți consideră că tehnica e totul. Eu cred, dimpotrivă, că tehnica e un mijloc de a a- junge la artă. Și că Importan- tă este expresia pe care o pu- tem găsi. Mă întreb ce ne spune un desen corect dar in- expresiv ? Și dacă nu e de dorit la urma urmelor, sau prin comparație, un desen mai puțin exact — în sensul regulilor, ce se învață — dar care să exprime ceva, să con- țină ceva, apropo de subiect de realitatea spre care se a- pleacă ochiul desenatorului. Acel „conținut al imaginii- trebuie să vină din interior. Avem, deci, un subiect, pentru un studiu?!... Să presupu- nem asta... — De acord. Ce presupune un studiu ?... — Existența subiectului. In fața ta. evident. Vrei să îi cu- noști dimensiunile, calitățile pe care le are. particularități- le. Vrei să ți le însușești, dacă pot vorbi astfel, ca docu- ment !... îți rămîne, însă, să transformi forma, în folosul Ideii. Să modifici acele forme, rezultat al documentării, să creezi o Imagine proprie asu- pra realului. O imagine orga- nizată estetic, în ciuda apa- rentei el spontaneități. Expre- sivă. capabilă să rețină emo- ția creatorului ei. să o trans- mită privitorului. Am ajuns, în timp, la concluzia că meri- tă să încerci să te exprimi fără reticențe, chiar dacă nu vel Izbuti să obții Imediat ceea ce ți-al dorit, nici de la tine, nici de la public. Am ta- tonat, în timp, terenul, în mai multe direcții, cum s-ar zice. Spre microcosmosul semnelor plastice, prin care se poate sugera o realitate, dar și spre problematica mai amplă; am încercat șl varianta de a dez- volta un aspect (un semn), INTERVIU pînă la dimensiuni macrocos- mlce. Mi s-a și reproșat, cu ani in urmă, lipsa de unitate a demersului meu. — Un reproș grăbit, din cîte se Înțelege, Pricinuit, pro- babil, de constatarea, corectă, de altminteri, că ați traversat, Împreună cu lucrările dvs., un Întreg repertoriu dc tehnici, astfel Incit, la o primă vede- LTDIA CIOLAC: Secvențe autumnale. re, ceea ce frapează este ma- rca diversitate a mijloacelor... — De multe ori ne fură imaginea de suprafață... Dar, nu vreau să supărăm pe ni- meni ... — Ne fură suprafața ima- ginii, spuneați... — Da. Lucrările unde teh- nica e dusă, parcă, la desăvîr- șire nu sînt. neapărat, valori de artă plastică. S-ar putea să nu ascundă nimic mal mult. Ori chiar nimic. Exacerbarea tehnicii. în tratare, poate duce la manierism. Poate fi o spe- culație, chiar o speculație co- mercială, In sensul captării a- tenției, interesului public. O concesie făcută cu bună știin- ță, fiindcă e mal ușor de ajuns la suprafața ochiului public, decît la privirea lui dinlăuntru. Șl e și mal comod, pentru tine. Dar, cum tehnica nu e totul, nici succesele u- șoare nu sînt totul, nu ne pot mulțumi. Ești dator, ca artist, să-ți respecți impulsul, datele Interioare. Să nu faci concesii gustului minor, să nu consi- deri publicul o categorie infe- rioară ție. sau, dacă îl vezi astfel, să te străduieștl cu atît mal mult să-1 formezi, în unghiul exigențelor pe care ți le aplici ție însuți, în calitate de artist plastic. — Ce nn se poate exprima prin desen ? — Să ne gîndlm... Desenul tehnic concretizează ideea ști- ințifică. Plasticlanul lucrează cu alt soi de mijloace decît inginerul. Schema unul aparat electronic super-complicat e o codificare. în senine grafice, de neînțeles pentru omul ne- avizat. Poate și în expoziții, lucrările de artă plastică sînt, din cînd In cînd. în situația de a nu putea fi tălmăcite de privitor. Nu știu ce nu se poate exprima prin desen. Viața este mișcare — fie ea Interioară, sau exterioară — linia trebuie să o transmită. — Vorbiți-mi despre expo- ziția ne care ați deschis-o astă-vară, In capitală... — In iulie, nu cel mai feri- cit sezon. Să nu amintim asta. — Nicidecum. Ce a Însem- nat, In contextul experienței dvs., de creație ? — La fiecare confruntare cu publicul înveți ceva. Mi s-a părut că m-am întîlnit cu oa- meni avizați, interesați de ceea ce fac. Lucrările erau suma eforturilor mele din ul- timii șapte-opt ani, alcătuind, și pentru mine, un fel de tre- cere în revistă a posibilități- lor. pe o perioadă dată. Am vrut să fie o expoziție bună, chiar foarte bună, pentru că am absolvit Institutul în București șl eram datoare să-mi onorez profesorii, ca să zic astfel. Și să fiu și eu mul- țumită ... N-au venit toți cei pe care îi așteptam, erau în concediu... — Totuși... — Am aflat că sînt pe dru- mul cel bun. că am izbutit să comunic cu semenii mei : asta e, din punctul meu de vedere, foarte mult. Deoarece știu, astfel. încotro să mă îndrept, în continuare. Ce anume îmi rămîne de făcut, pe mal de- parte. ☆ Cînd citește, proză, poezie, sau reviste, sau chiar în timp ce vorbește cu mine, dovedin- du-se mai ușor de stîrnit la confesiune decît sperasem. Lidia Ciolac vede imagini. Ca un scenarist, zice. Lectura îi creează această „problemă “. Trebuie să se oprească din citit, să dea curs „filmului" declanșat de cuvînt. Presupu- ne că ar fi vorba de o defor- mare profesională, de faptul că s-a fixat „prea mult, pe vizual". Timpul trece atît de repede. îmi mai spune. înain- te să ne despărțim... Antoaneta C. IORDACHE Despre eseu există o definiție cu mal multe capete. Unele tăiate, altele apărînd/crescînd din senin. Ca în povestea cu balau- rul și voinicul. De aceea (șl poate nu numai) a sosit o vreme cînd eseul a început să sufere de grabă, de prea multă actualitate, de boala folletonlsticii și ceea ce ml se pare mai grav — de o vă- dită și insuficientă lipsă de informare/cercetare, meditație, în totul — de insuficiență culturală. Desigur, nu ne-am propus să pole- mizăm cu acest proces al lipsei de Interes față de eseu. Totuși, cîteva dintre cauzele care conduc spre acest fenomen nu ni se pare a fi lipsit de interes a le semnala. Pe de o parte, criticii sînt atrași de posibilitatea de a fi prezenți permanent în arenă, să perceapă pulsul (care, vai, de cele mai multe ori nu va fi cel adoptat de Istoria literară I), «ă-și lege prietenii, să întrețină prie- tenii, să citească o singură carte și să redacteze 5—6 file de ma- nuscris, în care să aibă impresia că a spus „totul-..; Nu e prea greu de intuit că, pe de altă parte, eseul presupună un anume fel de interpretare a unei opere deja „așezate". Criticul trebuind să recunoască din nou (obligatoriu) nu numai elemen- tele componente ale acelei opere (sau grup de opere) și efortul l se pare superfluu și fără satisfacții Imediate. Dar putem descoperi și cazuri de oameni Incăpățînați să crea- dă în forța de propensiune a eseului într-o cultură care se res- pectă. Pe neașteptate. In anul 1977. Adrian Anghelescu tipărea mo-' numentala ediție Izvoare și popasuri a eminentului arhitect șl om de cultură G. M. Cantacuzino. Studiul introductiv, notele asupra ediției, tabelul cronologic și bibliografia, toate scrise sau întocmite de către Adrian Anghelescu, au aduș pentru prima dată Invitație de întoarcere la eseu în fața cititorilor și specialiștilor, alături de opera eseistică și publicistică a unei mari personalități a culturii românești, forța și talentul unui eseist remarcabil, Intîmplare de bun augur într-o cultură, Intîmplare care, ce e drept, nu a rămas fără ecou la vremea respectivă. Dacă prin ediția amintită și studiul introductiv Un argonaut al supremelor armonii. Adrian Anghelescu întreprindea un demers spiritual în care raportările directe sau proprii depindeau Intr-o anumită măsură de personalitatea marelui arhitect și constructor de Idei dintre cele două războaie mondiale, prin Viratele Iul Proteu (Ed. Eminescu, 1984), autorul întreprindea un demers pro- priu, original, asupra barocului, o Incursiune In timpii zămislirii și desăvîrșirii prin antlclasicism. Aici. Adrian Anghelescu face dovadă clară a vocației sale de constructor cultural (a se citi eseist), de ingeniozitatea necesară eseului și, nu in ultimă instanță, de o arhitectură proprie în con- strucțiile de idei. Trebulește remarcat încă de la această nouă perspectivă despre baroc — stilul elegant, lipsit de prețiozități, accesibil fără să fie didactic ; textul fiind In general conceput sub forma unei „călătoriri" de căutare și aflare a armoniei, pînă și în cele mai revolute forme, trimiterile la înțelepciune (filosofie) slu- jind cu devoțiune Intrarea/păstrarea/pătrunderea în subiect/formă. Constant în ideea unor construcții culturale de amploare și mal ales In abordarea unor teme. idei, autori și fenomene/inter- ferențe ce nu se lasă prea lesne interpretate. Adrian Anghelescu a tipărit în anul 1986 un nou volum de eseuri ce poartă un titlu caracteristic profunzimii șt eleganței stilului său — Vedere dinspre Eyub. Sînt tipărite în această carte patru eseuri diferind ca întindere Intre 45 și 110 pagini : O istorie vie a trecutului ro- mânesc, prilejuit probabil în prima formă de reeditarea — Istoria românilor prin călătorii a lui N. lorga, Cînd documentul de viață depășește imaginația, un studiu despre Constantin Mavrocordat, Contrastele eului (eseu emoționant despre Gala Galaction) și Farmecul evanescent al melancoliei, eseu de introducere (și nu numai) în opera lui Ion Pillat. Prin ineditul lor, primele două sînt șl cele mai incandescente, mai necesare din punct de vedere cultural și chiar istoric. O isto- rie vie a trecutului românesc constituie prin subiect șl prin modul de tratare, prin studiul aplicat asupra civilizației și culturii fău- rite la interferența Orientului cu Occidentul, o pagină memora- bilă, extrem de necesară cunoașterii istoriei șl mat ales civiliza- ției șl culturii, capitole In general mal puțin cuprinse în corpusul istoriei scrise la care ne raportăm cel mal adesea. O surpriză pentru Istorici și pentru oamenii de cultură constituie studiul de- dicat Iul Constantin Mavrocordat, purtînd un titlu care grăiește singur : „Cînd documentul de viață depășește imaginația". Studiul istoriei civilizației își dă mina pe sub text cu cel al politicii, al diplomației, sociologiei, psihologiei pe Indivizi, a culturii. Rezultă peste o sută de pagini dense, pagini care la rîndul lor ar merita mai multe pagini de interpretare... Dacă adăugăm și cele două eseuri despre Galaction șl Pillat, rezultă o Incitantă carte de eseuri, o carte extrem de necesară. Importantă. Astfel, Adrian An- ghelescu a pus în circulație prin cărțile sale de eseuri de pînă acum, toate organismele (organele) vitale ale eseului, unele dintre ele aflate pe cale de mumificare din pricina îndelungatei ne- folosințe. Valeriu BARGAU • 7 ORIZONT SĂRBĂTOARE Tara a-mbrăcat Strai Imaculat, De la dea! la șes Numai clnt ales, Clnt sărbătoresc In grai românesc Din suflet țișnit Peste plai doinit. Ecouri străbat Țara-n lung și-n lat Intilnind in zbor Izbindă și spor Steaguri fiuturind Și inimi vibrînd Salbe dc-mplinirf Țării străluciri Si această zi Pururea va fi. DUEL Pix, intimul meu prieten, iți va comunica ora șl locul unde viața asociației • La sediul Asociației Scri- itorilor din Timișoara a avut loc o ședință a Comitetului de conducere al Asociației cu ur- mătoarea ordine de zi : 1. In- formare cu privire la activita- tea Asociației in anul 1988 ; 2. Planul anual de muncă și Planul de muncă al Asocia- ției Scriitorilor din Timișoara pc trimestrul 1/1989 ; 3. Com- pletarea Pianului special de măsuri privind manifestările organizate de Asociația Scri- itorilor din Timișoara in cins- tea Centenarului și Anului In- ternational Mihai Eminescu și a Centenarului Ion Creangă. La dezbateri au luat cuvfntul: Livius Ciocârlie, Alexandru Jebclcanu. Mircea Șerbănescu, Ion Dumitru Teodorescn și Cornel Ungureanu. Ședința a fost condusă de poetul Anghel Dumbrăveanu, secretarul Aso- ciației Scriitorilor din Timi- șoara. • La Centrul de cultu- ră și creație „Cintarea Româ- niei" din comuna Bîrzava, ju- dețul Arad, a avut loc în pre- zența unul numeros public cea de-a doua ediție a Con- cursului de recitări din poezia Cintarea României La un portret Pentru cel care urmăresc li- teratura populară din țara noastră, numele poete! Ioana Precup, nu este de loc necu- noscut. Participarea el frec- ventă la o serie de manifes- tări de acest gen, premiile ob- ținute la diferite festivaluri folclorice sau In Festivalul na- țional „Cîntarea României", ne conving că avem de-a face cu o poetă pentru care poezia pornită din folclor, din tradi- țiile șl obiceiurile neamului, e mal mult decît o pasiune, e un fel de a respira. Spun asta pentru că Ioana Precup în viața el de toate zilele, trăieș- te într-unul din cele mal vil orașe Industriale, Hunedoara. Acolo muncește, acolo trăiește, însă citindu-i poezia îți dai repede seama că sufletul. Ini- ma ei. e undeva în satul na- tal din Blstrița-Năsăud. Ca o depozitară de cultură popu- lară. Ioana Precup își poartă peste tot satul cu toate-ale lui. De aceea, mediul urban n-n atins cu nimic fondul el sufletesc. Cele două cărți apă- excelsior Lui za Landt vor scinteia, încrucișindu-se, privirile noastre. patriotică, precum și un fru- mos' spectacol folcloric. La manifestare au participat, ca invitați, prof. dr. Corneliu Antonovici, de la Institutul Politehnic din București, dr. Mircea Pleș, poetul Anghel Dumbrăveanu, secretarul Aso- ciației Scriitorilor din Timi- șoara. în contextul manifestărilor dedicate Centenarului Mihai Eminescu. Asociația Scriitori- lor din Timișoara organizează marți, 24 ianuarie a.c., ora 17,00, în Sala de cenaclu din Piața Vaslle Roaită nr. 3, o Seară de poezie, la care vor lua cuvîntul eminescologi, is- torici șl critici literari, scrii- tori. membri ai Asociației. își va da concursul Corul Liceu- lui de artă .Ion Vidu" din Ti- mișoara. dirijat de prof. Lava C. Bratu. M. O. aqua-forte • Să al un idea) înseamnă să suferi. Să cauți un ideal înseamnă să lupți. Să nu-1 poți găsi durere. e cea mal grozavă • Pentru femeie, capriciu) este virtute. • Cine-șl pierde cheia su- fletului devine nefericit. rute pînă acum — „Balade șl cîntece" (Editura Litera — 1984) șl „Din cel codri de ar- gint" (Editura Litera — 1986) ne-o arată pe Ioana Precup trăind condiția creatorului popular. în emoția limpede șl în același timp riguroasă a melosului popular. în primul volum, temele e- terne prezente sînt : dragos- tea, natura. maternitatea, moartea. Nu lipsește însă nici umorul, cum întîlnim în „Ba- lada lui Damian-Diri". într-o altă baladă — „Iliuță și Alba", poeta se apleacă asupra temei mioritice. Interesant este că poeta în toate baladele versi- fică. prin propria-i putere, în- tîmplări auzite de la bătrinii din sat. De asemenea, și în cel de-al doilea volum cnre. de fapt, este un volum de le- gende, poeta imaginează și-n același timp rezolvă cu o proaspătă intuiție, legende parcă rupte din tezaurul nos- tru folcloric. O altă frumoasă legendă este .Legenda Ceahlăului șl a AXIOMA Mi s-a prezis că voi lupta in linia intîi și lată ncid moartea unor Intimplări intrate in enigmă EXIL memento Prietenele neințelegind ce urzesc, ascunsă-ntre gînduri, mi-au oferit un Pont Euxin. Din acest punct do sprijin. Ic mulțumesc pentru mărinimie. TURNIR Vor participa la turnir ambasadorii diferitelor culori ; peste blazonul învingătorului, crinul Ișl va scutura polenul. • Nu există decît un singur drum care duce la adevăr : conștiința. • Cenușa e ultima formă a iluziei. • Eu le-am făurit și trebuie să fii șl ești, cu siguranță, căci altfel eu nu te-aș putea simți. • In măsura In care s-a dezvoltat cultura, zeii au în- ceput să dispară. • Fructele sînt mai gustoa- se cind Ic rupem singuri din pom. • Devenirea e mai puterni- că decit atomul. • Soarele încălzește șl bi- nele șl răul. • Cind vrei să-ți fie umbra mai mică, stal sub lumină. • Tăcerea nu e totdeauna de aur. • Ai fost mai lucitoare ca soarele. • Renunțarea c slăbiciune, lupta desăvtrșlre. • Iubirea e pură numai cînd ai pierdut-o. • Cind al Început să vezi prin întuneric și lumina Iți pare că-1 neagră. • Vinovatul fuge de adevăr. • Dragostea e dăruire. • înțelepciunea nu are dușmani. • Setea de știință și cultură nu trebuie să fie niciodată cumpătată. Simion GIURGECA CONCURSUL DE „EX LIBRIS EMINESCU" în organizarea Bibliotecii Județene Bihor, a U.A.P. Oradea șl a Cercului de bibliologie, bibliofilie și Ex Libris „Gheorghe Șincail din această localitate, va avea loc concursul de Ex libris, consa- crat centenarului Mihai Eminescu. Se are în vedere comemorarea centenară în grafică de carte, pe tema operei și personalității emi- nesciene. Concursul este deschis tuturor graficienilor ce practică tehnici de creație, prin care se pot executa lucrări în serie de minimum 50. Se acceptă lucrări, indiferent de anul în care au fost create. De asemenea, se primesc lucrări de colecție. într-un singur exemplar, chiar aplicate pe carte, ceea ce a fost și rămîne rostul fundamental al graficii de tipul Ex libris. Se recomandă ca lucrările noi să includă în compoziție înscrisurile „CENTENAR EMINESCU 1989 și — obligatoriu — EX LIBRIS... urmat de nu- mele destinatarului lucrării. Fiecare Ex libris se va trimite în cinci exemplare, pînă la data de 15 aprilie a.c., pe adresa Bibliotecii Județene Bihor, 3700 Oradea, Piața Victoriei nr. 3, cu mențiunea pe plic .Pentru concursul de Ex libris Eminescu". Toate exemplarele vor fl sem- nate și parafate de autor. Un juriu constituit din scriitori și ar- tiști plastici va acorda premii și diplome pentru cele mal valoroa- se reflectări ale temei. Cu lucrările apreciate de juriu se va or- ganiza o expoziție omagială, ele fiind consemnate în catalogul care va fi trimis tuturor autorilor acestora. Exemplarele de colec- ție, cu sau fără carte, se restituie după închiderea expoziției cen- tenare din perioada iunie—iulie 1989. Alte informații pot fi cerute la adresa dată și la telefon : 991/3 12 57. fanion MINGEA MORGANA Bistriței" în care Ceahlăul s-a prefăcut în fecior de dorul Bistriței, zîna codrilor „Prefă- cută-ntr-un Izvor / De Duhul pădurilor". în momentul cînd a băut apă din riu. Bistrița s-a transformat în zînă, iar Ceahlăul, ca o bucurie a re- vederii, a îngenuncheat In fața el. în acel moment se abătu asupra Iul un blestem și s-a făcut iar munte pînă la cer, iar Bistrița apă care țîșnește din brațele celui Iubit. Autoa- rea dezvăluie aici o viziune cosmică asupra elementelor naturii : între pămînt șl cer există o legătură de nezdrun- cinat. Totul se supune unui destin, oricare ar fi el. La un portret complet făcut Ioanei Precup, ar mal fi de adăugat și teatrul folcloric pe care îl scrie și cu care a ob- ținut frumoasă premii în Fes- tivalul național „Cintarea Ro- mâniei" și chiar teatrul fol- cloric pentru copil. Aceste piese sînt jucate de artiștii amatori al comunelor și sa- telor din județ. Prin toate a- cestea. Ioana Precup nu face altceva decît să ducă mai de- parte tradiția unei bine cunos- cute familii de creatori popu- lari din satul Leșu care i-a transmis puterea de percepe- re și de exprimare a melosu- lui popular în așa fel îneît să nu răzbată spre noi nici un sunet fals. Mariana PANDARU Nu știu dacă in lungile dumneavoastră meditații asupra .spor- tului rege" — după cum se spune în Anglia — v-ați gîndit vreo- dată că fotbalul poate fi închipuit și ca un pur fenomen optic. Bineînțeles, nu mă refer la faptul că. uneori și cu totul accidental, una se vede In teren șl alta se prefiră în scris, ci, pur și simplu, la sensul larg al acestui frumos capitol din Fizică. Și, fiindcă tot am intrat ex abrupto în temă, să nu pierdem nici un tempo, spu- nînd că am în vedere fenomenul de iluzie optică pe care acest perfid joc peninsular îl provoacă, o iluzie care, fatalmente, se transformă, se augmentează în alta : cea a competenței. Un număr imens de inși, la scară planetară, au iluzia că pricep, că înțeleg fotbalul. (N-aș dori să deschid aici o paranteză despre motivele mal profunde ale acestei alchimii pentru simplul motiv câ. simul- tan, aș adăuga o nouă pseudocompetență : cea de psihosoclolog). Șl să nu credeți cumva că scapă din această plasă măcar comen- tatorii sportivi. în cel mai bun caz, el descriu ce se vede în teren, mal bine spus, descriu exact deplasarea mingii și spațiul destul de restrins unde ea creează doar o infimă parte a ceea ce este jocul în sine. în realitate, mingea morgana ocultează restul cimpo- iul vizual, jocul întreg, mai ales pre-jocul de alianțe, interese, arbitraje, într-un cuvînt, culislada. Așadar, în mod necesar, con- diția spectatorului de fotbal este una pur vizuală, neanalltlcă, pentru simplul motiv că suma părților componente, analiza lor în context larg — iată, aici stă priceperea I — nu Intră în sfera ideii de spectacol. în ceea ce mă privește, sînt liniștit: în sensul acesta nu mă pricep la fotbal, dar dincolo de himerica viață a mingii- etemeride știu că se află Imperiul Fotbalului UniversaL Cronicarul lui este numai în aparență văzător. Marele orb, cel care a fost J. L. Borges — îmi povestea, de mult un prieten — a fost invitat, pe timpul C.M. din Argentina, să țină o conferință, undeva pe bătrînul continent. Cum la ora prelegerii era programat un med Important, în sala cu pricina a fost instalat un televizor al cărui sonor a fost pus la minim. O potrivire de stele, veți exclama: argentinianul, tocmai el. era o prezență vie și oarbă a unul semn mai adine. Marcel TOLCEA [sport IN TOIUL IERNII . . . ... fie și fără nuanța zăpezilor de altădată, mă apucă dorul ierbii, al crudului din mugur șl floare și aripi de fluture ; de închid ochii, văd aevea cum arată dorul acela (acesta), sub soarele dulce de mai, bunăoară, sau de iulie, și mai și, cînd ziua e atît de lungă îneît nu mal e loc de noapte, șl-atunci Iți vine să pă- trunzi intr-un miez de cîmpie desenat măiastru de omul care știe vorbi blînd prin culoare, Dlodor Dure, prin violetul său Intens spiritualizat. îmi „șoptește", chiar acasă. Tudor Octavlan. cu ochiul său tot intens spiritualizat. Și, cum îmi e dor de primăvară, dor ml-e și de arene, să ies spre fotbal și, din nou, spre handbal, cum atîta lume îndrăgește vibrația mingii și calea spre poartă, unde se făurește izbînda : sportivii se află acum la pregătiri, sus, la munte, nu la mare : la munte e ozon, e zăpadă, e soare, sînt cărări de alergat și de în- cărcat „bateriile" pentru sezonul ce vine — și e sigur că va veni, oricît s-ar împotrivi ceasurile cu arcurile frînte. De curînd, i-am întîlnit. într-un tandem amical, pe Costică Răduiescu și Emerfc Dembrovschi, îneît aș vea. acum, să atrag atenția unor colegi din zona sportivă a scrisului cum că întîia performeră românească într-o competiție europeană la fotbal a fost Dinamo Bacău, ajunsă pînă în turul IV al, pe atunci. Cupei Orașelor tîrguri (actuala Cupă U.E.F.A.) ; le-am citit destinu-n palmă, găsind acolo semnul că și Timișoara, renunțînd la orgolii malefice, va putea, prin rîvna lor. să suie în fotbalul național și european. Să le dăm acestor cezari „regaturr meritat ! Teodor BULZA ORIZONT într-un număr din Nouvelle Revue Franțalse dedicat Iul Goblneau, Abel Bonnard a formulat o apreciere care aruncă o lumină inedită asupra artei In general, cit și asupra operelor artis- tice. Pentru el, Goblneanu trebuie înca- drat ca literat In marea familie a Ama- torilor și Oamenilor liberi. Iată acest pasaj : «Ce mi se pare mal frumos pe cerul secolului al XlX-lca francez este, la mare depărtare de compacta calc lactee romantică, această constelație de mari oameni care au rămas mereu vii cu adevărat. Putem să-l plasăm aici, dacă ținem, și pe Benjamin Constant, Chiar dacă astrul Iul pilpiie cu inter- mitențe. Dar putem vedea aici strălu- cind mai ales astrul ferm al lui Sten- dhal, acel al lui Mărimăe, soarele ge- neros al Iul Delacroix. steaua trufașă a lui Goblneau". Aceste nume ilustre — amatori 1 Te simți tentat să protestezi. Trebuie să fi scris tu însuți și să al o anume vlrstă ca să înțelegi cit de întemeiată e a- ceastă părere și s-o auzi rezonlnd in conștiință. E de la sine înțeles că nu vom lua calificativul de amator In în- țelesul monden, sinonim cu diletant sau cu om care Iși încearcă puterile In toate. El se apropie mal degrabă de sensul folosit In sport, unde se opune celui de profesionist. Știm cu toții că o competiție sportivă Intre amatori oferă un joc mai deschis, mai liber, o participare pasională imprevizibilă, care pun în evidență mai bine tempe- ramentul individual. Ei bine I scriitorul care a rămas un amator este cel care, prin geniul lui independent sau chiar prin defectele sale, păstrează mereu o stare similară de participare. In pofi- da experienței și a succeselor. Nu spun ceva nou, pentru confrați șl chiar pen- tru public, amintind că sintem pîndiți de timpuriu de două pericole : exploa- tarea propriei cariere șl ceea ce se nu- mește meșteșugul. Dacă se mal întîm- plă să scapi de primul prin lipsa am- biției sau a nevoilor materiale, rareori scapi Insă de al doilea. După cîțlva ani de scris apare o zînă rea, zlna Facili- tate, care cunoaște perfect înclinațiile și resursele noastre șl. deși aparent ne ajută să ne înălțăm, înăbușă răsuflarea altei zeițe. Inspirația. JACQUES de LACRETELLE CONSTELAȚIA AMATORILOR Amator este acela a cărui personali- tate vie nu va fi niciodată înăbușită de meșteșug. El va avea o manieră, un stil, ciudățeniile sale, dar ele vor fi conforme cu firea sa. El va rămîne credincios predispozițiilor lui Inițiale șl nu va pierde niciodată din vedere acea licărire tremurătoare care l-a fă- cut, Intr-o zl, să apuce pana. De altfel, pentru el, a mînul pana va însemna întotdeauna și să scrie o scrisoare (vezi Mărlmâe) sau să arunce o însemnare pe un carnet (vezi Stendhal). Orice muncă va avea pentru el. Intr-o mă- sură mai mică sau mai mare, caracte- rul unei inițieri. El va acționa ca și cum fiecare operă ar fi unică sau tre- buie să fie cea din urmă. în sfîrșit, el se va arăta Incapabil să îndeplinească anu- mite munci aparent facile șl se va men- ține In afara canoanelor. Toate acestea vor face să fie considerat, de obicei, în epocă, drept un scriitor minor, dacă nu chiar ratat. Dar, cu timpul, ce pro- porții vor căpăta refuzul șl lipsa lui de conformism I Ce relief va căpăta figura lui In comparație cu acelea con- sfințite de girul public I Mă feresc să fac aici procesul spiri- telor abundente, universale, al nume- lor pe care publicul este obișnuit să le țină Ia mare cinste. Nu resping așa de ușor „compacta cale lactee". Dar cred că un Chateaubriand, un Hugo, au fost uriași mal ales fiindcă. în anumite ore ale carierei lor, au fost capabili de gesturile neconformiste ale amatorilor, au arătat dispreț pentru filiațiile lite- rare și formulele unanim acceptate (...1. Oricum, Abel Bonnard va trebui să ne descrie mal amănunțit această con- stelație a Amatorilor, pe care a desco- perit-o. Numele pe care le citează. Constant, Stendhal, Mărimăe, Delacroix — aș adăuga aici șl pe Turghenlev — nu au nevoie să fie reabilitate. Totuși, s-ar cuveni să fie curățate de zgura unor învinuiri, mai ales acelea de ego- tism șl de uscăciune. Cum să nu fie egotiști, din moment ce acești oameni se hrănesc, scriind, direct din senza- țiile șl sentimentele proprii 7 Pentru el, să iasă din aceste limite ar fi o pe- deap ă peste puteri. Cit despre uscă- ciune, știm, în ce-1 privește pe Mărl- mâe, ce trebuie să gîndim, dacă l-am citit corespondența. La Delacroix, a- ceastă uscăciune însăși este de fapt o reticență a omului delicat șl suferind, în sfîrșit, nimeni nu mă va face să cred că o întîlnim la ceilalți doi, care au trăit în aventuri pînă peste cap. Un om uscat, cu Inima zgîrcltă, nu este oare acela care se cruță și Iși pune la bătaie sufletul cu multă prudență ? Acest ultim punct pune o problemă de luat In considerație In discuțiile vi- itoare. în constelația Amatorilor, sem- nalată de Abel Bonnard, tntîlnlm trei celibatari, un bărbat însurat. Benjamin Constant, a cărui viață conjugală ar fi mal bine să o trecem sub tăcere, șl, în sfîrșit, Goblneau, care, la o anumită vîrstă, păru să regrete enorm celibatul. Să fie vorba aici de o întîmplare sau există o lege care condamnă acești aștri la un destin de cavaler rătăcitor 7 Monlherlant. căruia celibatarii l-au în- credințat toate secretele, ar trebui să-șt spună părerea despre asta. Traducere de Bogdan BADULESCU MIHAIL SEBASTIAN CĂTRE MIRCEA ELIADE București, sîmbătă, 25 iulie 36 Dragă Mircea, Poate că între timp al pri- mit, totuși, scrisoarea mea de acum o săptămînă. In care-ți inunțam numirea la Fundație — scrisoare despre care Nina se teme că s-a pierdut. O adresasem la Oxford Post- Office. Inutil -ă-ți spun cît de bine a căzut evenimentul — acum în ultimul moment, cînd pierdusem orice speranță și cînd ultima resursă erau banii împrumutați de voi. Imaglnează-ți că am primit in mînă 39 000 de lei. Nu știu dacă înțelegi cît e de fabulos — tu care duci acum o exis- tență de shelping și de palace- uri. 15 000 de lei am pus deo- parte Din rest plătesc cîteva datorii urgente, fac cîteva cumpărături indispensabile. îl trimit pe Benu 1 In vacanță și In sfîrșit. în ziua de joi 30 plec la Ghilcoș. ca să scriu. Voi reuși 7 Nu știu. Mi-e fri- că cum nu mi-a fost niciodată și mă sperie gîndul că n-aș putea lucra. Tu trebuie să În- țelegi. Doamne ajută I în afa- ră de acest eveniment, într-a- devăr excepțional, mi se pare că nu s-a întîmplat nimic nou de la plecarea ta. N-am citit n-am scris, n-am gîndit. Tot ce am putut face era să su- port cu resemnare căldurile fantastice care au fost. Aproa- pe zilnic 40 de grade .In aer liber" — cum zice buletinul meteorologic. Ieri pe seară s-a dezlănțuit, în sfirșit o furtună ca în Huliganii2. M-am adă- postit în holul cinematografu- lui Select și m-am gîndit la două zile de tensiune nervoa- să, săptămînă trecută, cînd l-au asasinat pe Stelescu. Dacă ai aflat cum s-au întîmplat lucrurile, trebuie să fi avut și tu un moment de oroare. Ulu- iala a trecut însă repede, iar acum cei zece „legionari" merg spre achitare sigură. Va fi un triumf. Presa democrată nici nu în- drăznește să spună „crimă" sau „asasinat". Vorbește pudic despre „cazul de la Spitalul Brîncovenesc". Mt-e o silă imensă de toată comedia asta. Aseară am Ieșit cu Mircea Vulcănescu In oraș și. după o scurtă masă la Corso, după cîteva perechi de înghețate la Nestor, m-am plimbat cu el pînă la 2 noaptea pe diverse străzi. A fost fascinant. Scrie sau are de gînd să scrie : 1) o istorie politică a României 2) o trilogie dramatică [... ] 3) un roman în cîteva tomuri, cuprinzînd ultimii 50 de ani 4) un jurnal de administrație și 5) o sumă de alte opere mai mari sau mai mici. Era plin de idei, de presu- puneri, de sugestii, de teorii. Mi-a explicat secretele confe- rinței de la Montreux [...], politica noastră monetară și o mie de alte lucruri — totul cu o impetuozitate supremă. Ar trebui să-l închidem într-o cameră șl să-l obligăm să vor- bească în fața unui microfon înregistrator. E fenomenal bă- iatul ăsta. Am mal ieșit în altă seară cu Generalul, Rosettl șl Camll — ca să sărbătorim numirea mea. Generalul era sentimen- tal, lăcrima și ml-a făcut mari jurăminte de prietenie. Rosettl, delicios în raporturile cu Ge- neralul. O sumă de lucruri amuzante pe care am să ți le povestesc la întoarcere. Am stat pînă la 4 dimineața și am băut zdravăn. Rosettl ml-a arătat o scrisoare a Iul Jules Bloch către el. care se termi- na astfel: „N-am citit încă Yoga lui Mircea Ellade, dar colegii mei care o cunosc deja, vorbesc ca despre o lucra- re excepțională". Marietta pleacă diseară la părinții ei. H. a semnat contractul pentru Shakespeare șl a luat un acont de 10 000 de lei. Nenișorii se duc la ei la țară pentru vreo două săptămînl. Bucureștii vor fi săptămînă viitoare deșert. Nina dejunează zilnic la noi. Are o seamă de buclucuri cu plecarea și aș fi fericit pentru ea să o văd în sfîrșit în tren. Cîteva seri le-am petrecut cu toții la voi In curte, juclnd ping-pong. Duminica trecută am ascultat tot la voi — unde îmi transportasem radioul — Lohengrin de la Bayreuth. Sunt curios să știu dacă al citit romanul lui Montherlant. Mie mi s-a părut deplorabil. Fals, suficient, nesincer, făcut, provocator. Fericită meserie să fii scriitor francez. Aș vrea să știu că ai văzut tablourile lui Butler. Aș fi ne- consolat dacă le-ai fi neglijat. Tot ce-mi spui despre Ox- ford mă Interesează. Aștept relatări mai largi. Ar trebui să scrii un reportaj. Iartă-mi hîrtia asta infamă. Nu am pentru moment alta la îndemînă. Dacă-ml scrii, scrie-mi la București și ml se vor trimite mal departe scri- sorile. De îndată ce voi pleca, îți voi comunica noua adresă Te sărut, al tău MIHAI (Originalul In Arhiva Mircea Handoca, București). 1 Fratele mai mic al lui Mihall Sebastian (M. H.). 2 Romanul Iul Mircea Ellade apărut în 1935 (M. H,). Pensiunea Wagner Lacul Ghilcoș Gara Gheorghleni Jud. Ciuc 6. VIU. 936 Dragii mei, Citeva cuvinte numai, ca să nu pierd soarele de azi dimi- neață. Cine știe dacă mîine n-are să plouă î In prima zi de ploaie serioasă, voi face o corespondență mai puțin gră- bită. Ghilcoșul seamănă destul de bine cu Peștera lalomicioarei. Nu ca peisaj, desigur, dar ca fel de viață. Nu e nici măcar comună. E un fel de vagă de- pendință a orașului Gheor- ghienl, care e la o distanță de vreo 24 de kilometri. Suntem deci foarte Izolați. Poșta, cu ziare, vine cu mari întîrzierl. Nu se poate niciodată ști cîte zile face o scrisoare pînă la București. Sunt cîteva vile aruncate neregulat, între brazi, la dreapta el. la stingă Bicazulul. Vila mea e o delicioasă casă albă, cu ferestre albastre, cu odăi mici, ca o chilie, dar stră- lucitor de curate. E o bucurie să stai aici. După trei zile, mă simt odihnit și sper să reușesc o vacanță perfectă (în ciuda cîtorva puncte de temperatură, pe care le-am constatat cu necaz azi dimineață). Fac di- mineața chalse-longue, pe la 12 mă plimb, după masă dorm, seara iar mă plimb. Ci- tesc puțin șl vorbesc nemțeș- te cu d-ra Klothllde Wagner, proprietăreasa. E așa de bine, că aproape sunt lecuit de nostalgia Balcicului. Asta e tot. V-aș fi recunoscător, dacă mi-ați răspunde cîteva cuvin- te. N-am nerușinarea să cer o scrisoare. In schimbul bile- tului meu. dar tu. dragă Nina, vei fi bună să-mi scrii ce fa- ceți, cum merge lucrul lui Mircea șl în ce stadiu se află plecarea voastră la Berlin. Tu, dragă Mircea, vel fl bun tre- cînd pe la Montaureau, să-i comunici adresa mea șl să-1 rogi să-ml expedieze revistele. I-am scris și lui o carte poș- tală, dar știu eu dacă a pri- mlt-o 7 Și, afară de asta, s-ar putea să neglijeze. O ultimă chestiune de lămu- rit : Brașovul. Nu știu ce să fac. Pleclnd din București, nu cunoșteam geografia Ghilcoșu- lul și îmi închipuiam că ar fi ușor de făcut o plimbare pînă la Brașov. In realitate, sunt șase ore cu trenul șl două ore cu autobuzul. In plus, nu se poate pleca din Gheorghleni decît la 7 seara. Ar urma să ajung la 1 noaptea la Brașov, să dorm acolo și apoi să plec a doua noapte, la ora 4'A sau 5, spre ziuă. E stupid, dar e așa. Ghilcoșul e prea izolat ca să aibe legături mal bune. M-am decis, deci, să nu plec la Brașov, decît la sfîrșitul șederii mele aici, adică pe la 25—28 august, cind, în orice caz, mă voi opri vreo două zile acolo. înainte de a mă în- toarce la București. Sunt în cazul ăsta două so- luții, pentru acțiunea ta, dra- gă Nina 1) să expediez hîrtiile lui Wendy 1 2) să le păstrez eu și la sfîrșitul lunii, fiind la Brașov, să mă ocup de întreaga ches- tie. Alege și mă voi executa. Mai ales nu fi supărată, dacă cumva te-am încurcat. Crede- mă, n-am prea mare vină : nu eram informat. Aștept un cu- vînt din partea voastră, vă sărut, vă doresc spor la mun- că, al vostru MUIA! (Originalul în .rhiva Mircea Handoca, București). 1 Prima soție a lui Constan- tin Noica. Rubrica îngrijită de Mircea HANDOCA COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șefi ANGHEL DUMBRAVEANU 'redactor șef adjunct) V1OREL COLȚESCU, NICOLAE P1RVU, CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ; TIMIȘOARA, strada RODNE1 1; Telefoane : 3 33 90 șl 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA LRB T. Index: 42 907 Omagiu fierbinte marelui erou al României, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU Proletari din toate țările, uniți-vă! orizont £ SAPTAMINAl SOCIAL POLITIC Șl UTERARASTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 4 (1113) 27 IANUARIE 1989 • SERIE NOUA, ANUL XL • 16 PAG., 3 LEI Strălucită personalitate politică a României moderne TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, Mult iubite și stimate tovarășe NICOLAE CEAUȘESCU, In aceasta zi de luminoasă și vibrantă sărbătoare, înscrisă cu litere de aur in calendarul celor mai mă'ețe evenimente din viata națiunii române, cind întregul partid și popor, aniversează ziua Dumneavoastră dc naștere, precum și îndelungata, eroica și vasta activitate revoluționari, vă rugăm să ne permiteți ca, dind glas vibrantului și înălțătorului nostru omagiu, să vă adresăm, în numele tuturor comuni;Iilor, al tuturor oamenilor muncii din județul Timiș respectuoase felicitări și urifti dc sănătate, fericire, dc ani mulți și rodnici, inepuizabilă putere de muncă și creație, spre a împlini, cu noi și străluc'te realizări, cu aceeași impresio- nantă clarviziune și cutezanță. înălțătoarele ctitor” făurite în anii luminoși ai epocii pc care cu venerație și supremă recunoștință noi, toți fiii patriei române, o numim ..Epoca Nicolae Ceaușescu", COMITETUL JUDEȚEAN TIMIȘ AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN (Continuare in pag. 2) Procesuali ta tea istorică își are legitățile ei specifice. In^re acestea, așa cum se știe, roiul maselor populare — fau- ritoare ale bunurilor materia- le și spirituale — este hotărî- tor in evoluția și devenirea istorică a. popoarelor. Acestea, însă, au nevoie de conducă- tori. de personalități politice cu calități deosebite, capabile • să le îndrume pașii, să le pu- nă în valoare potențialul de care dispun ia un moment dat, într-o etapă sau alta. Iar atunci cînd reiația dialectică mase-personalități reflectă ne- cesități ale progresului social și istoric, ascensiunea societă- ții umane își croiește drum prin toate desișurile istoriei, fie ele orlcît de întortocheate și împovărătoare. Poporul nostru — atît de vrednic și de statornic în hotarele lui fi- rești — a avut șansa unor conducători de primă mărime, dacă ne Rîndim la Decebal.. Mircea cel Mare. . Ștefan căi - Mare. Mihaf Viteazul,-Alexan- dru loan Cuza. Aceștia — și nil numai ei — au reflectat, în gîndire și faptă, năzuitele și aspirațiile poporului român de libertate, neatîrnare, suve- ranitate și independență na- țională. Escaladînd vremuri și vre- muiri, unele cu luminișuri, iar altele — cu pete de întuneric, poporul nostru — îndrumat pilduitqr de partidul comu- niștilor — a optat hotărît pentru socialism, societate a' demnității și prosperității u- mane. Iar atunci cînd gîndi- rea și practica începuseră a izvorî din simțămintele po- porului român. Istoria a adus pe scenă pe marele bărbat po- litic NIC3LAE CEAUȘESCU. personalitate proeminentă a tuturor timpurilor noastre ro- mânești. a» epocii contempora- ne a lumii. Conducător pe măsură al poporului român, vrednic de obîrșia, de rădăcinile lui mo- rale și sociale, călit în focul bătăliilor de clasă din dece- niile al patrulea și al cin- cilea ale veacului nostru, manifestînd calități intelec- tuale și organizatorice cu totul deosebite, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, se- cretar general al P.C.R., pre- ședintele țării, se înscrie I ca una dintre personal ită- I țile proeminente ale isto- riei patriei noastre — sinte- ză strălucită a frumuseții mo- rale și spirituale a poporului român. Cu o clarviziune poli- tică fără asemănare, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a îm- bogățit teoria revoluționară a clasei muncitoare în toate componentele și laturile sale, forinulînd teze și idei noi. Este imposibil să facem cît de succint o însumare a lor, dar considerăm că pledoaria sa în legătură cu faptul că socialis- mul — necesitate obiectivă, istorică — se realizează deo- sebit de la țară la țară, că nu există, nu poate exista un model unic în această privin- ță, evidențiază o neasemuită gîndire politică originală,-an- corată în realitățile lumii con- temporane. O astfel de teză este în stare să descătușeze injțiativa istorică a popoare- lor, să le creeze ,un optimism robust în perspectivele dez- voltării lor. Apoi, fundamen- tarea științifi-ă a relației din- Ire general și particular, din- aoevAkul PATRIEI Trebuie să știi Clipă dc clipă. Pentru ce exiști Adevărul patriei Să-ți fie drum înalt Spre comunism. Lupta să-ți fie dreaptă, Puterea, din singele ei De veacuri, s-o tragi. Speranța șl visarea Să ți se împlinească Văzind-o cum înflorește pe culmi Auzindu-i gîndul între vulturi. Inafara ci să nu poți să trăiești. înăuntrul ei să-i fii pururi Destinul. loan Vcrgis dumttrescu tre național și internațional — o adevărată coloană vertebra- lă a demersurilor teoretice în- treprinse pilduitor de secreta- rul general al partidului nos- tru — are darul de a sublinia necesitatea obiectivă a aplică- rii creatoare a adevărurilor generale la specificul șl parti- cularitățile fiecărei țări. Ela- borarea conceptului de socie- tate socialistă multilateral dez- voltată, a tezei privitoare la făurirea socialismului cu po- porul și pentru popor, ne ara- tă dimensiunea gîndirii politi- ce a unei personalități de primă mărime a teoriei și practicii revoluționare. Considerăm că unul din ele- mentele definitorii ale perso- nalității marcante a conducă- torului nostru iubit și sti- mat îl constituie organicl- tatea dintre teoria și prac- tica revoluționară. Căci, pri- vi ndu-ne astăzi Țara este lesne să ne dăm seama că „EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU" face dovada unui suiș fără ase- mănare. pulsul înnoitor vî- brînd peste tot. Gîndirea, clar- viziunea politică a bărbatului cîrmuitor se atlă dăltuită în magistralele țării, în granitul orînduirii de astăzi și de mîT- ne al României socialiste, în politica internă și externă a acesteia. Genial ctitor al Româ- niei moderne, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU mili- tează neobosit pentru introdu- cerea pe scară largă a noului în gîndirea și practica revolu- ționară. a științei și tehnicii avansate, pentru îmbunătăți- rea continuă a sistemului de- mocrației noastre muncitorești Revoluționare — cadrul po- litic larg de manifestare a inițiativei și realizării personalității umane. Iar dru- mul de luptă și muncă revo- luționară, proiectat de tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU în Expunerea 14 ședința comu nă a Plenarei C.C. al P.C.R., a organismelor democratice și organizațiilor de masă șl ob- ștești din 28 noiembrie 1988, în perspectiva anilor 2000, poate fi apreciat, încă de pe acum, ca unul extrem de mo- bilizator și realist; el va înăl- ța România la nivelul de țară socialistă multilateral dezvol- tată. așa cum arat* tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, „pc baza celor mai noi cuceriri ale științei șl tehnicii, ale cu- noașterii umane în general, cu un niv;l înalt al civiliza- ției materială șî spirituală". „La mulți ani“ — mult sti- mate și mult iubite Conducă- tor : iată urarea care astăzi se revarsă din inimile vibrînde ale întregului nostru popor. Prof. univ. dr. Traian BUNESCU ORIZONT • 2 ® TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU •Urmare din i.agln li pentru a ne conduce cu geniala Dum- neavoastră înțelepciune spre înaltele culmi ale evului socialist și comunist dăltuit cu forța brațelor și minților noastre pc pămîntul României, spre gloria eternă a poporului român. Sărbătorindu-vă cu adîncă emoție, ia deplină unitate de gindire și aleasă cins- tire. sintem fericiti să alăturăm urărilor noastre fierbinfi sentimentele de nețăr- murită dragoste, stimă și neasemuită pre- țuire pe care le nutrim față de distinsa Dumneavoastră personalitate — marele Erou între eroii neamului, patriot înflă- cărat și revoluționar consecvent, strălu- cit ginditor, strateg și om politic de înalt prestigiu și largă recunoaștere mondiali, ce întruchipați fără egal alesele virtuți ale poporului, idealurile noastre sacre de libertate socială și independentă națio- nală, de dreptate și progres, de pace șl prietenie între toate popoarele lumii. Mindri de a fi contemporanii acestui timp al marilor prefaceri revoluționare, trăim emoția nemărginitei admiratii față de uriașa Dumneavoastră personalitate, pentru suflul înnoitor pe care l-ați im- primat. începind cu istoricul Congres al IX-lea al partidului, întregii vieți poli- tice și economico-sociale din țara noastră, regindind și programînd cu înaltă rigoa- re științifică, întreaga strategic a edifi- cării societății socialiste multilateral dex- voltate și înaintării ferme spre zorii lu- minoși al erei comuniste. Isemenca întregului nostru partid și popor, comuniștii, toți oamenii muncii din Județul Timiș, dau expresie, și cu acest fericit prilej, celor mai alese simțăminte de gratitudine pentru contribuția Dum- neavoastră determinantă 1a elaborarea și înfăptuirea amplelor programe de dezvoltare economico-socială a tuturor Ju- dețelor și localităților, care au condus la progresul multilateral al patriei în a- ceastă perioadă de înfăptuiri fără prece- dent in multimilenara existentă a poporu- lui român, ce reprezintă constelația celor aproape 24 de ani ai epocii definitiv înscrisă în istoria noastră c numele Dumneavoastră. Promovînd cu consecvență spiritul re- voluționar în muncă, responsabilitatea co- munistă în îndeplinirea sarcinilor încre- dințate, respectarea neabătută a normelor și principiilor eticii și echității socialiste, ați situat in permanență in centrul tu- turor prefacerilor sociale cultivarea tră- săturilor celor mai înaintate ale omului nou. cu o înaltă conștiință revoluționară, cu un larg orizont de cultură și grad de civilizație, animat dc puternice senti- mente patriotice, de idealurile nobile ale păcii și prieteniei, ale cauzei socialismu- lui și comunismului. Acum, la aniversarea zilei de naștere și a îndelungatei Dumneavoastră activități revoluționare, vă aducem cele mai vil mulțumiri pentru sprijinul generos și in- dicațiile de excepțională însemnătate pe care le-ați formulat cu prilejul memo- rabilelor vizite de lucru efectuate în ju- , dcțul Timiș, împreună cu mult stimata tovarășă Elena Ceaușescu, acestea consti- tuind pentru Organizația județeană de partid, puternice și mobilizatoare imbol- duri spre perfecționarea întregii munci politico-organita-orice și economico-socia- le, vuind valorificarea superioară a im- portantului potențial uman. material, tehnico-științific și cultural de care dîs- Dialogurile de lucru ale Dumneavoastră mult stimate și iubite tovarășe secretar general, cu Huritorii de bonuri materia- le și spirituale de pe aceste meleaguri, au constituit un adevărat moment de is- torie pentru dezvoltarea multilaterală a județului. Noile platforme industriale, marile complexe agrozootehnice, unități de invățămint superior, cartiere de lo- cuințe. edificii social-culturale au fost realizate din inițiativa și la indicația Dumneavoastră, ca dovadă a grijii per- manente pentru înflorirea acestor locuri, a încrederii depline In capacitatea crea- toare a oamenilor muncii, a tuturor locui- torilor județului. în timpul scurt caro a trecut de ta Congresul al IX-lea al Partidului Comu- nist Român dar atît de dens in împliniri. au fost realizate practic toate fondurile fixe existente astăzi în economia județu- lui. a căror valoare se ridică la peste 100 miliarde lei. Față de anul 19S5. produc- ția industrială a crescut de 7 ori. iar cea agricolă de 3 ori; productivitatea muncii in industrie a cunoscut o creștere de 6 ori. în același răstimp, au fost create peste 150 mii de noi locuri de muncă, s-au con. struit 100.000 de apartamente și case noi, 32.000 de locuri în cămine pentru ti- aeret. s-au făurit aproape in totalitate spațiile pentru tavățămintul superior, gimnazial și preșcolar, baza materiali a sănătății s-a dublat. desfacerile de mărfuri au sporit de X3 ori. iar rețeaua prestărilor de servicii de la orașe și sate cuprinde peste 2.500 de unități, volumul activităților fiind de 6 ori mai mare de- cît în 1*6. Toate acestea reflectă justețea politicii partidului nostru comunist, contribuția Dumneavoastră determinantă ta orienta, rea eforturilor întregii națiuni spre dobin. direa de noi și noi mutații in calitatea muncii și a vieții. în consolidarea marilor cuceriri revoluționare, prin noile dimen- siuni ale dezvoltării intcnsiv-calitative ale tuturor domeniilor de activitate. Sintem bucuroși să vă putem raporta, cu acest prilej aniversar, că printr-o ac- tivitate plină de abnegație și dăruire des. fășurată de colectivele de muncă, sub permanenta conducere a organelor șl or- La mulți ani, iubit și înțelept conducător ! ganizațiilor de partid, călăuziți de docu. montele adoptate dc Congresul al XIH-lea și Conferința Națională ale partidului, de generoasele idei și orientări cuprinse în Tezefe dip aprilie, am încheiat anul pre- cedent cu bune rezultate în industrie, în agricultură, în celelalte sectoare de acti. vitate și am pregătit temeinic producția acestui an, fiind ferm hotăriți să mun- cim cu toată capacitatea șl priceperea noastră, organizîndu-ne exemplar întreaga activitate, pentru a face din anul 1989 un an al producțiilor record, atit în indus- trie cît și în agricultură, unde, prin e- fectuarea la timp și de bună calitate a tuturor lucrărilor, am asigurat condițiile optime necesare obținerii unor producții mari, la nivelul obiectivelor noii revoluții agrare, al cerințelor formulate și sarcini- lor pe care ni le-ați dat cu prilejul me- morabilei vizite de lucru în Județul Ti- miș din septembrie 1988. pentru a mtim- pina marile evenimente politice din via- ța partidului și a țării — a 45-a aniver- sare a victoriei revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și anti- imperialistă de la 23 August 1944 și Con- gresul al XlV.lea al Partidului Comunist Român — cu rezultate deosebite în toa- te domeniile, pe măsura puternicei baze tchnico-materiale create prin grija stator- nică a partidului și statului nostru, a Dumneavoastră personal, mult stimate și iubite tovarășe Secretar general. Cu convingerea deplină că cel mai înăl- țător omagiu pe care vi-l putem aduce în aceste momente de marc și aleasă sărbă- toare a întregului partid și popor îl con- stituie angajamentul nostru solemn și hotărirea fermă de a urma neabătut în- demnurile și orientările Dumneavoastră, de a munci cu abnegație și dăruire pen- tru a ne îndeplini cu cinste, in mod e. xemplar, sarcinile ce ne revin in lumina hotărîrilor Congresului al XIH-lea și Con. fertnței Naționale ale partidului, a ma. gistralei Expuneri pc caro ați prezentat.o ta ședința comună a Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a organismelor democratice și organizați- ilor dc masă și obștești, vă încredințăm, mult stimate și iubite tovarășa Nicolae Ceaușescu, că vom face totul, că- lăuziți de ideile, tezele și orientările profund științifice formulate de Dum- neavoastră, însuflețiți de supremul exem- plu pc care îl oferă cu strălucire viața și activitatea Dumneavoastră revoluționa- ră, pentru a contribui, prin munca și faptele noastre, la continua înflorire și înălțare a scumpei noastre patrii spre piscurile luminoase ale civilizației comu. Dind glas celor mai alese ginduri și simțăminte, dc respect și prețuiri ale co- muniștilor, ale tuturor oamenilor muncii din județul Timiș, vă adresăm, incă o da- tă, mul* stimate și iubite tovarășe Nicolae Ceaușescu. urările fierbinți de multă sănătate, viață Îndelungată și ncsc. cată putere dc muncă, alături de mult stimata tovarășa Elena Ceaușescu. spre binele și fericirea poporului român, spre gloria și măreția României socialiste. 0 CONSTRUCȚIE IDEOLOGICĂ EXEMPLARĂ 5 Frămîntat de războaie și convulsii sociale, bogat in mărețe cuceriri ale inteligen- ței umane, dar și In grave contraste și imense genuni de înapoiere și suferinți. secolul nostru pășește spre apropiata cumpănă de milenii și de ere Istorice. Astfel se Închide ca- drul socio-temporal ce confi- gurează bilanțul orînduirii sociale Întemeiate pe econo- mia de piață și proprietatea privată, ma.cînd atît eficien- ta cît și neputințele el. slo- ganul promisiunilor generoa- se și amarele deziluzii produ- se. echilibrul precar și pro- fundele sale contradicții, ega- litatea aparentă a șanselor și inechitatea reală șl umilitoa- re Intre oameni si nntiunl. în ultimă analiză, pe bază de bilanț, toate acestea nu sînt decît consecințele firești, ine- xorabile ale dialecticii obiec- tive ale orînduirii. predomi- nante tn ultimele cîteva seco- le. care, nrln natura și morala ei. separă net. polarizează mereu, dezbină șl contranune tot ce întilnește și creează in existența proprie: munca și capitalul, metropolele și colo- niile. nordul și sudul, mărfu- rile și producătorii lor. ex- ploatatorii și exploatați!, omul și esența sa. Marasmul economic, al do- bînzilor și protectionismului contradicțiile de tot felul, gravele probleme globale, zo- nale și locale apărute în a- cest secol ce stă să se încheie, n-au putut și nu pot fi re- zolvate de orinduirea care le-a dat naștere. Ieșirea din această situație, depășirea el radicală rezidă numai în so- luția indicată de devenirea istorică a omenirii si atestată în peste șapte decenii de practica socială: edificarea unei orînduirl sociale noi. de alt tip calitativ diferit. in- comparabil superioară față de cea aflată In amurgul pro- priei existențe. Aceasta este și nu poate fi decît societa- tea întemeiată pe proprieta- tea colectivă asupra milioane- lor de producere a bunurilor materiale șl pe o economie planificată șl condusă în mod conștient de către înșiși oa- mp"ii muncii, economie capa- bilă să îngemăneze inițiativa și inteligența personală cu _ interesul obștesc și crearea a- vuțief naționale cu repartiția după cantitatea și calitatea muncii prestate. Procesul nu e. desigur, nici simplu, nici scutit de dificultăți. lipsuri și erori, nici de scurtă durată. El nu debutează și nici nu se desfășoară spontan, automat tntr-ug anumit moment sau loc. ci printr-un demers or- ganizat. conștient, pe baza cu- noașterii științifice a legități- lor progresului social și pe măsura maturizării condițiilor obiective șl subiective necesa- re și suficiente. Indubitabil procesul revoluționar com- plex de făurire a noii socie- tăți necesită un proiect social adecvat, o strategie de mare anvergură și largă deschide- re. adică o construcție ideolo- gică prealabilă, suplă, viabilă și mereu perfectibilă în funcție de cerințele practicii social- istorice și de achizițiile știin- ței și culturii universale. A- cest edificiu ideologic, subiec- tiv. care să prefigureze struc- turile de rezistență, fiziono- mia de ansamblu, elementele și corelațiile constituente ale construcției efective într-o tară sau alta, devine o nece- sitate stringentă, indispensa- bilă pentru activitatea practi- că. revoluționară. Societatea socialistă româ- nească. în plin proces de afir- mare. a beneficiat și benefi- ciază din plin de o asemenea construcție ideologică, de e- xemplară r—'bitate în fața destinelor istorice ale poporu- lui nostru. Elaborarea, com- pletarea și perfecționarea el neîncetată, ca și transpunerea el în viață, constituie sarcina fundamentală. înalt patrioti- că. pe care și-a asumat-o cea mai conștientă, revoluționară și responsabilă forță politică a națiunii : Partidul Comu- nist Român. Conținutul, orien- tarea si articulațiile acestui exemplar șl cutez^Jor "'’l- flciu ideologic românesc poar- tă pecetea inconfundabilă a activității multilaterale des- fășurate de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, se- cretarul general al Partidului Comunist Român, ales in a- ceastă înaltă funcție începind de la Congresul al IX-lea si fntîiul nreședinte al României socialiste. Cîteva coordonate funda- mentale definesc. în principal, proiect' ’ social românesc de edificare a societății socialis- te și comuniste pe pămîntul patriei noastre. Întîi de toa- te. el pornește de la analiza profundă. 'sistematică și con- tinuă a realităților și cerințe- lor specifice ale societății ro- mânești. abordate din pers- pectivă Istorică, social-econo- mlcă și politică, dar și sub raport cultural, al tradițiilor, precum și al modului de-a fl și simți .1 poporului. A pro- iecta propulsarea unei țări slab dezvoltate pe treptele progresului social-economic, tehnic si spiritual și a orga- niza înfăptuirea unul aseme- nea proiect este nu numai o acțiune deosebit de complexă și de maximă responsabilita- te. dar nici nu poate fi între- prinsă fără o temeinică înțe- legere și fără o totală însuși- re a specificului național. A’ recupera înapoierea sub toate aspectele șl a cuceri, conco- mitent. independenta reală si egalitatea efectivă In relațiile cu celelalte state, inclusiv cu loan S. MUREȘAN (Continuare in pag. 15) Opera teoretică a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, secretarul ge- neral al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste Româ- nia. e o contribuție inestimabilă și pro- eminentă la dezvoltarea creatoare a fi- losofici clasei muncitoare și a teoriei și practicii revoluționare contempo- rane. Ea este adine pătrunsă de o Înal- tă ținută științifică și de profunzime prin densitatea și diversitatea uimitoa- re de concepte, teze și teorii noi. o ade- vărată demonstrație științifică a unor raporturi dialectice fundamentale, cum sînt cele dintre legile sociale obiective și realitatea concret-lstorică șl specifi- că națională, dintre principiile teoretice și viața practică, dintre general și par- ticular. dintre existența socială și con- știința socială, dintre economic șl poli- tic, dintre partid șl stat, democrație șl legalitate, dintre tradiția istorică și creația noii culturi și civilizații socia- liste. dintre factorii interni și cei inter- naționali ș.a.m.d. Se știe că. în evoluția sa. filosofia marxistă a cunoscut, tn perioada dog- matismului. deformări care au afectat mai ales dialectica materialistă, dimi- nuîndu-1 sau chiar anihilîndu-i spi- ritul revoluționar, ceea ce a afec- tat negativ teoria și practica revo- luționară. Este meritul istoric al tova- rășului NICOLAE CEAUȘESCU de a fi elaborat și formulat Încă la Congre- sul al IX-lea al partidului nostru teze și idei novatoare prin care a revigorat dialectica, a dlzlocat principalele în- corsetări dogmatice, de nuanță metafi- zică. care îi toceau spiritul creator și revoluționar. în acest sens, au fost res- pinse orice tendințe cu iz metafizic, ne- dialectic .de a înlocui analiza științifi- că a fenomenelor sociale actuale cu re- petarea mecanică a unor teze depășite sau infirmate de viață, aprecieri sim- pliste care nu sînt de natură să ajute la înțelegerea complexității probleme- lor. a factorilor care acționează în so- cietatea contemporană". Subliniind pe- ricolul schematismului, al închistării în canoane a Idealurilor vii ale filosofiel marxiste care duc la slăbirea forței sale creatoare șl de influențare, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU accen- tuează o trăsătură inalienabilă a con- cepției revoluționare despre lume — de a fi »o știință vie. care se dezvoltă și se îmbogățește necontenit, sintetizțnd experiența istorică și concluziile dez- voltării sociale". Punîndu-se un accent deosebit pe la- tura dialectică a concepției despre lu- me și viață a clasei muncitoare este reafirmată ideea fundamentală a deve- nirii. „ostilă închistării și rigidității în gîndire". idee în conformitate cu care „toate fenomenele vieții sociale trebuie privite ca un proces în continuă trans- formare și dezvoltare". în spiritul au- tentic al dialecticii materialiste. în Te- Dezvoltarea dialecticii materialiste in opera tovarășului Nicolae Ceaușescu zele din aprilie se arată necesitatea a- decvării teoriei și practicii sociale dia- lecticii realului. „Nu există nimic care a fost rezolvat o dată pentru totdeau- na. Permanent trebuie să perfecționăm și să aducem îmbunătățiri întregii noastre activități, corespunzător noilor obiective, etapei de dezvoltare pe care o parcurgem în toate domeniile". în fi- losofia marxistă, dialectica apare ca o expresie teoretică a modulul de a fi a) realității, inclusiv a vieții sociale și totodată o manieră de conformare a cunoașterii și acțiunii umane la obiect. Or. prin faptul că a reorientat dialec- tica spre viață, i-a redat contactul cu realitățile sociale. opera secretarului nostru general îi asigură vigoarea teo- retică, mărindu-i eficiența pe plan practic-politic și eficacitatea în cel al teoriei. Orientarea dialecticii spre rea- litățile vieții este asociată totodată cu redescoperirea și aprofundarea cunoaș- terii semnificațiilor sale practice, fă- cîndu-se din principiile mișcării și de- venirii norme de acțiune în lupta de transformare revoluționară a societății. Conform principiilor dialecticii tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU respinge cu fermitate orice ploconire în fața datului nemijlocit, a dezvoltării spon- tane și orice atitudine de resemnare în planul acțiunii umane. Pe baza analizei aprofundate. în spi- ritul științific propriu filosofiel mar- xiste a realităților din lumea contem- porană. secretarul general al partidului a aprofundat cunoașterea modulul de manifestare a dialecticii generalului și particularului în procesul complex al revoluției șl construcției socialiste, subliniindu-se pericolul oricărei poziții unilaterale, fie de nesocotire a princi- piilor generale socialiste, fie de nelua- re în seamă a diversității particulari- tăților istorice concrete, naționale, ce le prezintă fiecare țară prin aplicarea' unor șabloane, a „modelului unic" al construcției socialiste. „Este necesar să se sublinieze... că trecerea pe calea socialistă. într-o țară sau alta, trebuie să se realizeze corespunzător nivelului de dezvoltare și condițiilor din fiecare țară, că nu există și nu poate exista un anumit „model" în această privin- ță ...“. respingîndu-se. de-asemenea. ca nedialectice ideile cu privire la impu- nerea socialismului din afară sau opri- rea lui prin contrarevoluție ; „ .. .socia- lismul nu poate fi decît rezultatul luptei clasei muncitoare, al forțelor re- voluționare. progresiste, al fiecărui po- por...", teză profund dialectică, de mare importanță pentru practica revo- luționară contemporană. Tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a elaborat și aprofundat teza dialectică a ;:ont!nui!ă- ții procesului revoluționar, ceea ce în- seamnă că în concepția partidului nos- tru noua formațiune socială are posi- bilități practic nelimitate de dezvolta- re. fără ca aceasta să însemne că. în cadrul acestui proces, nu pot exista contradicții interne neantagoniste. Re- aducînd problematica contradicțiilor în centrul gîndirii filosofice marxiste s-a --------------- ORIZONT relevat complexitatea șl rolul lor de forță motrice propulsoare a progresu- lui societății socialiste, subliniindu-se totodată, referitor la această idee, exis- tența, pe planul vieții Internationale pe lîngă contradicția dintre socialism și capitalism, a unor noi contradicții fundamentale, ca de pildă, cea dintre țările bogate și țările sărace. în ultimul deceniu, se arată în ex- punerea din noiembrie 1988. „...s-a accentuat și mai mult decalajul între țările bogate și cele sărace. Marea ma- joritate a țărilor lumii au devenit tot mai sărace. în timp ce un număr re- dus de state dezvoltate au devenit tot mai bogate, ceea ce determină ascuți- rea contradicțiilor dintre țările bogate și țările sărace, care devine astfel cea mai puternică contradicție fundamen- tală a lumii contemporane". Numai în această viziune autentică și profund dialectică se asigură suplețea structu- rilor economico-sociale. reînnoirea lor. se preîntâmpină anchilozarea și trans- formarea lor în cadre sociale învechite, depășite, ce ar frîna progresul, creîn- du-se și recreîndu-se un cadru siu al- economic ce reprezintă mereu o sursă inepuizabilă de dezvoltare și progres Putem aprecia, fără teama de a greși, că opera tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, prin întinde- rea ei. prin bogatul conținut de idei și teze, prin înțelegerea mal profundă a unor concepte și noțiuni ale materia- lismului dialectic și istoric, prin răs- punsurile noi date unor probleme, fun- damentate pe baza unor analize adîn- cite și subtile ale unor procese și feno- mene contemporane, conținute în aceas- tă inestimabilă operă teoretică, îi con- feră secretarului general al partidului statutul unuia dintre marii teoreticieni ai materialismului dialectic și istoric și ai socialismului științific. în condițiile actuale, răspunzînd în mod strălucit unor probleme de ordin general- filosofic, teoretico-științific. dar și de ordin practic-politic, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU are meritul incontestabil de a fi dat materialismu- lui dialectic și istoric forța sa persua- sivă. făcîndu-1 din nou apt să-și reali- zeze plenar virtuțile teoretice și să-și îndeplinească concomitent și funcțiile sale practice — transformatoare. Prof. univ. Teodor POP Creația revoluționară a teoriei și practicii economice Marile realizări obținute de poporul român pe drumul construcției societății socialis- te și comuniste, profundele transformări petrecute în toa- te domeniile — In forțele de producție ale societății. în re- lațiile economice, în domeniul relațiilor sociale și politice, precum și în acelea ale cultu- rii și civilizației socialiste — sînt o consecință a uriașului etort creator și transformator depus de Partidul Comunist Român in întreaga perioadă istorică scursă de la memora- bilele evenimente revoluționa- re petrecute în deceniul cinci al secolului nostru. în domeniul economic, sal- tul este impresionant ; compa- rarea datelor statistice ale anului 1988 cu cele din 1945 relevă creșteri procentuale a căror semnificație reală este greu sesizabilă (sporirea pro- ducției industriei constructoa- re de mașini de peste 500 de ori. a industriei chimice de 1 300 ori ș a.). însă profunde:e mutații calitative produse in economie pot fi sintetic oglin- dite contrapunînd stadiul de țară slab dezvoltată din punct de vedere economic din 1945, cu acela de țară socialistă me- diu dezvoltată pe care-1 va realiza economia românească la sfîrșitul acestui cincinal. Este meritul incontestabil al Parti- dului Comunist Român, al se- cretarului său general, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU, de a înțelege profund sensurile reale ale mișcării și evoluției societății și economiei româ- nești, de a stabili corect prio- ritățile și linia esențială a dezvoltării economico-sociale, de a elabora linia strategică generală și a o aplica adecvat în fiecare etapă și moment al drumului parcurs, de a sesiza și evalua modificările, schim- bările și Influențele complexe și a proceda, pe această bază, la reevaluarea și redefinirea strategiei dezvoltării, a obiec- tivelor propuse. în această concepție generală, de ansam- blu. profund științifică, nova- toare și revoluționară, și în capacitatea, talentul și forța de a traduce în realitate proiectul propus, apreciem uriașa contribuție, rolul crea- tor și decisiv al tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la dezvoltarea teoriei și practicii economice, a teoriei și practi- cii întregii construcții a so- cietății socialiste românești. Pentru definirea contribu- ției revoluționare a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU in acest domeniu este absolut e- sențial să facem referire la momentul inițial marcat de Congresul al IX-lea al Parti- dului Comunist Român și la cîteva aspecte decisive și de- finitorii pentru dezvoltarea teoriei și practicii construcției economice socialiste românești Așa cum afirma însuși tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU în Expunerea din noiem- brie 1988 : „Pe drept cuvînt. se poate afirma că cel de al IX-lea Congres al partidului a deschis o nouă epocă revo- luționară în activitatea parti- dului, în construcția socialistă în România. S-a pus capăt conservaiorismulul. șablonis- mulul și concepției «modelu- lui unic* în construcția socia- listă". Congresul al IX-lea a însemnat nu numai opțiunea în favoarea ratei înalte a acu- mulării și a accelerării ritmu- lui de creștere a producției în toate domeniile ca unică so- luție pentru ajungerea din urmă a economiei țărilor dez- voltate. dar a generat un pro- ces neîntrerupt de perfecțio- nare și adaptare a întregu- lui organism economico-social pentru a-1 face să corespundă noilor exigențe. în acest con- text. Conferința Națională a partidului din 1967 a hotărît așezarea principiilor conduce- rii activității economico-socia- le pe criteriile obiective ale producției socialiste de măr- furi planificate semnînd actu) de naștere al actualului me- canism economic socialist, a introdus contractul economic ca mijloc de instituționalizare a raporturilor economice între întreprinderile autonome func- țional, a perfecționat cadrul re- partizării armonioase și echi- librate a forțelor de producție în teritoriu prin decizia efec- tuării reorganizării economico- teritoriale și administrative, a subliniat necesitatea perfecțio- nării continue a instrumente- lor și pîrghlilor valorice în vederea asigurării creșterii e- ficienței economice a întregii activități'* etc. Un alt aspect decisiv al contribuției tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la dezvoltarea creatoare, revolu- ționară. a teoriei și practicii economice l-a reprezentat re- considerarea și regîndirea strategiei generale a dezvol- tării economiei românești, și pe această bază măsurile pre- conizate și operate în funcțio- narea mecanismului econo- miei, determinate de influențe- le complexe generate de noul climat economic internațional apărut la sfîrșitul deceniului precedent și începutul actua- lului deceniu, precum și de necesitatea de a face ca ma- rile acumulări cantitative din economia românească să fie orientate pe un curs nou. ca- iitativ-intensiv. Sesizînd ma- rile transformări ce se petrec în economia mondială domi- nată de impactul actualei eta- pe a revoluției tehnico-științi- fice, de creșterea rolului cer- cetării științifice și a dezvol- tării tehnologice în ramurile de vîrf. dar și de marile con- tradicții și disfuncționalități din aceeași economie, care au generat criza economică mon- dială. agravarea decalajelor economice, criza datoriilor ex- terne. criza principalelor com- ponente ale mecanismului e- conomic mondial, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a dat un nou curs întregii dezvoltări a economiei românești, bazat pe o mai bună echilibrare a tuturor componentelor ei. pe eliminarea unor contradicții ale dezvoltării și trecerea ho- tărîtă la înfăptuirea nrerra melor de dezvoltare intensivă, de organizare și modernizare a industriei și a celorlalte ra- muri, pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și teh- nicii. în vederea susținerii acestui nou curs, sub condu- cerea nemijlocită a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, au fost luate măsurile necesare de perfecționare a sistemului de conducere și planificare a dezvoltării economico-sociale. de îmbunătățire și aplicare fermă a principiilor meca- nismului economico-financiar. Rețin. în mod deosebit, pre- vederile privind creșterea atri- buțiilor cercetării științifice in fundamentarea planului, programul de normare econo- mico-financiară, noua lege pri- vind formarea prețurilor de producție. îmbunătățirea legii repartiției în acord global și direct, toate vizînd stimularea laturilor calitative ale activi- tății, creșterea producției, re- ducerea cheltuielilor, stimula- rea exportului, obiective prio- ritare în actuala etapă. Sentimin POP ORIZONT $ 4 Socialismd “ proiectare socială integrată ȘTIINȚA Șl UMANISM O trăsătură importantă a ope- rei teoretice elaborate de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, a practicii istorice decurgind din ea este dată de faptul că accentul ei axiologic cade pe viitor, pe cea mai specific omenească dimensiune a timpului. Astfel, intr-o formă originală, opera secretarului ge- neral al partidului participă la climatul viitorologic atît de caracteristic epocii contemporane. îndreptățind considera- rea ei ca o construcție teoretică viito- ristă. Trăsătura amintită este determinată și de obiectul fundamental al cercetă- rii : socialismul. Socialismul. împlinirea sa comunistă este un viitor pe care po- poarele. mai devreme sau mai tirziu. printr-o varietate de căi și mijloace, pot și trebuie să-l transforme neconte- nit în prezent. Intre toate ființările lumii, omul este singura ființă care a intrat in luptă cu timpul, singura care, ștnnau-se trecă- toare. se încordează mereu pentru un supliment de viitor. Mai mult, omul se proiectează în viitor, astfel că proiectul devine dimensiune constitutivă a con- științei sale. Munca, esența omeneasca, nu este decît expresia strădaniei de a depăși prezentul, de a transforma un viitor posibil, o realitate potențiala, in realitate prezentă. Accentul axiologic pus pe viitor de- termina și alte trăsături caracteristice ale operei secretarului general al partidului, care reprezintă, totodată, contribuții hotărîtoare la înnoirea ști- ințelor despre om, societate și istorie. Intre acestea, trebuie subliniate im- portanța acordată predicției. ca func- ție principală a teoriei științifice, spe- cificului predicției în științele socio- umane și. în consecință, transformarea proiectului, a descrierii liniilor de dezvoltare probabile și posibile aie sis- temului nostru social, pornind . de la diagnoza stadiului atins. în concept- cheie. cu .autoritate recunoscută in largi cimpuri ale cunoașterii și acțiu- nii. Din nou. obiectul favorizat al stu- diului este cel care îsi pune ampren ; asupra specificului modului de desfă- șurare al gîndurilor : în secolul nostru, socialismul rămîne marele exemplu de proiectare socială integrată. Se cuvine, de asemenea, a evidenția că principalele concepte utilizate, re- zultate din cunoașterea socială realis- tă. sînt concepte născute din marea școală a dialecticii materialiste, sin- gurele apte să susțină o construcție teoretică viitoristă. Astfel, ele nu vor mai avea o simplă funcție referenția- lă. denotativă în raport cu realitate; investigată, ci vor conține concomiten' și o apreciere asupra realității, ca ele- ment constitutiv al mișcării realității respective. Ele vor privi realitatea la care se raportează din punctul de ve- dere al depășirii ei. Ideea depășirii este fondată pe înțelegerea dinamică a realității, nu ca dat etern și imuabil, ci ca proces, ca facere prin acțiune umană conștientă și axiologic orien- tată. Expunerea to va r ă ș u 1 u i NICOLAE CEAUȘESCU, prezentată în fața marelui forum democratic al ță- rii, din noiembrie 1988. reprezintă o strălucită resubliniere a caracteristici- lor amintite ale operei. în ansamblul ei. Noul document programatic evi- dențiază cu pregnanță specificul re- lației instituite între diagnoza stadiu- lui actual de dezvoltare a țării și prospectarea perspectivelor dezvoltării sale viitoare. Dacă pentru înțelegerea stadiului actual de dezvoltare atins de România socialistă sînt folosite oro ritar explicații genetice, bazate pe co- nexiuni cauzale între diferitele dome- nii ale vieții sociale. între fenomenele sociale naționale și internaționale, pentru evidențierea perspectivelor de dezvoltare sînt utilizate prioritar ex- plicații teleologice, explicații prin in- dicarea scopului. a obiectivului ur- mărit în acțiunea colectivităților uma- ne. Astfel, se precizează în Expunere: „Scopul întregii activități economico- sociale în societatea noastră socialistă îi reprezintă creșterea generală a avu- ției naționale, pe baza dezvoltării for- țelor de producție, a tuturor sectoare- lor. a științei, învățămîntului. cultu- rii și ridicarea pe această bază a bu- năstării generale a omului, lichidarea cu desăvîrsire a sărăciei, asigurarea unei societăți în care să nu mal exis- te nici bogati și nici săraci, ci oa- meni ai muncii care au nivel civilizat. demn de viată materială și spiritual», și își făuresc viitorul in mod liber, așa cum îl doresc". Este vorba de proiectarea unui vi- itor care ține seama de specificul fiin- . ței umane. Omul e>te ființa miracu- loasă în care legitatea obiectivă se în- tîlnește cu libertatea, realul cu Idealul știința cu conștiința. Istoria autentică creată și nu doar suportată de colecti- vitățile umane, este o permanentă mărturie și mărturisire a acestor „în- tîlniri". Și tocmai de aceea. în știin- țele despre om. societate, istorie, care întemeiază mereu mai mult oroiectn rea viitorului, predictia trebuie să țină seama nu numai de legii a*ea dez- voltării sociale, dar și de libertatea oamenilor de-a o canaliza oe căile do- rite. nu numai de cum merg lucrurile dar și de cum aspiră oamenii ca ele să meargă, nu de ce anume pot oa- menii să facă la un moment dat. con- form necesității istorice, dar și de ce pot să facă pentru a încărca viitoru cu speranțele și idealurile plămădit; și vegheate de un lung șir de gene rații. în programele noastre de dezvolta re economi co-soci ale se au în vedere nu doar probabilii și posibilii rezultati dintr-o cunoaștere mereu perfecțio- nată a legităților obiective care gu- vernează construcția sociali”! cl si concomitent și interrelat. dezirabilii, forțele ce se nasc din gîndire si voință din asumarea conștientă a idealurilor de dreptate socială si națională, a sis ternului de valori spirituale specific societății noastre. Idealurile si valorile sînt acele care-definesc sensul existen- ței umane. încrederea dobîndită în tr-un sens al existentei, al vieții, a! devenirii face parte din însusi meca nismul obiectiv al transformării lumii transformă oamenii din spectatori in- diferenți în particioanți activi ai fău- ririi propriei lor Istorii. Includerea idealurilor, a sistemulu de valori în proiectul facerii conștien- te și libere a istoriei unui popor re- prezintă refuzul manifest al acelor ti- puri de prognoză care închid viitorul reducîndu-1 la o simnlă renroducer a trecutului și prezentului. In strînsă legătură cu idealurile și sistemele d< valori, cu afirmarea locului «i roi"' ■ sensului, proiectul de societate vi- itoare solicită și alte criterii pentru măsurarea orieinalitătii si suneriorită ții noii orînduiri : raporturile corecte între mijloace și scopuri. între a avea și a fi. între a da și a primi, respec- tul demnității umane, al libertății sale numită responsabilitate fată de coma nitatea în care și prin care omul se afirmă. Gabriela COLȚESCU în dezbaterile teoretice, filosofice și social-politice din secolul nostru, s-a acordat o mare atenție opoziției, artifi- cial stabilite, intre știință și uma- nism. în're scientism si umanism, pri- mul reprezentat îndeosebi de poziti- vism și structuralism, absolutizînd asa- numitele valori științifice în dauna celor umane, cel de-ai doilea repre- zentat de curente ca existențialismul și hermeneutica, exacerbînd așa-nu- mitele valori umane si negînd rolul valorilor științifice în existența omu- lui. Evident. în aceste dezbateri s-au exprimat și puncte de vedere mai nuanțate, cum este cel al materialis- mului dialectic, conform căruia știința în ansamblul ei este o creație umană, iar valorile ei — adevărul, certitudi- nea. coerența, logica etc. — sînt valori umane, iar disciplinele socio-umane la rîndul lor. cu toate valorile lor speci- fice — estetice, morale, filosofice etc. — nu se pot sustrage adevărului coerenței logice și raționalității în ge- neral. După cum se știe, două dintre ideile forță ale tuturor documentelor parti- dului nostru, elaborate îndeosebi în perioada de după Congresul al IX-lea din 1965. se referă la om și. respectiv, la știință. în cele mai diferite îmore- I jurări, secretarul general al partidului nostru, președintele tării, a subliniat ideea-axiomă. care exprimă obiectivul strategic fundamental al întregului efort de edificare a noii societăți pe pămîntul tării noastre, anume că scopul suprem, esența însăși a orîn- duirii socialiste pe care o edificăm cu succes în România. îl constituie omul, satisfacerea plenară a nevoilor sale materiale și spirituale. Așa cum se arată în Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU Ia ședința co- mună a Plenarei C.C. al P.C.R.. a or- ganismelor democratice și organiza- țiilor de masă și obștești din no- iembrie 1988. „în întreaga sa politică, partidul nostru a pornit și pornește de la faptul că ridicarea nivelului de trai material și spiritual al poporului constituie obiectivul fundamental al dezvoltării economico-sociale. al poli- ticii partidului nostru comunist, esența însăși a societății socialiste multilate- ral dezvoltate pe care o edificăm cu succes în România". Cea de-a doua idee majoră se refe- ră la rolul științei, al aplicării celor mai noi descoperiri științifice în toate domeniile de activitate. Pornind de la constatarea, devenită o axiomă a în- tregii noastre acțiuni sociale transfor- matoare. că știinta reprezintă azi fac- torul hotăritor al progresului social, și că însuși viitorul poporului nostru, îndeplinirea tuturor programelor de dezvoltare depind de felul cum vom ști să acționăm pentru a ridica la un nivel superior întreaga muncă de cercetare științifică, secretarul general al partidului a inițiat și condus o vastă operă de organizare și planifi- care a cercetării științifice românești, bazată pe principiile filosofiei revolu- ționare a materialismului dialectic și istoric. Ginditorul vizionar, ctitorul Româ- niei socialiste a inspirat și condus ela- borarea unor programe speciale de dezvoltare a cercetării științifice și de introducere a progresului tehnic in toate sectoarele vieții noastre so<-'aie. a surprins cu o inegalabilă putere de pătrundere necesitatea și trăsăturile noii revolutii științifico-tehnice și ale noii revoluții agrare, imperativul spo- ririi coeficientului de inteligență în rezultatele activității practice, pentru asigurarea unei calități înalte tuturor produselor românești. Cu aceeași pro- funzime. specifică personalităților de excepție, care îmbină în mod fericit activitatea social-politică cu cea dedi- cată dezvoltării științei, conducătorul partidului și statului nostru a dat ex- presie. prin planuri și programe soe- ciale. faptului că pentru a trece de la stadiul de țară în curs de dezvoltare la cel de țară socialistă multilateral dezvoltată. în care se pregătesc condi- țiile necesare trecerii la prima etapă a orînduirii comuniste, se impune sal- tul calitativ de la dezvoltarea extensi- vă la cea intensivă, bazată pe sporirea eficientei și calității muncii oroduc*.'- ve, ca rezultat al aplicării celor mai noi cuceriri ale gîndirii științifice * n toate domeniile. în Expunerea din 28 noiembrie 1988, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU sublinia cu putere că „Realizarea obiectivelor de dezvoltare intensivă a economiei na- ționale impune intensificarea muncii de cercetare și creșterea rolului știin- ței în perfecționarea, modernizarea șl dezvoltarea industriei, agriculturii și celorlalte sectoare de activitate. Va trebui să facem astfel îneît știința ro- mânească. cercetarea științifică din toate domeniile să devină un puternic factor al întregii dezvoltări a forțelor de producție și a întregii societăți so- cialiste românești". O serie de indicații și orientări, cu o profundă semnificație în strategia edi- ficării orînduirii socialiste și comunis- te. sînt formulate în lucrările tova- rășului NICOLAE CEAUȘESCU. în do- cumentele de partid în general. cu privire la necesitatea dezvoltării cer- cetării științifice în domeniile econo- mic. social-politic, socio-uman. filoso- fic etc. în planurile cincinale, ca și în Programul partidului, sînt prevăzute sarcini speciale pentru cercetarea ști- ințifică din aceste domenii. în strînsă legătură cu sarcinile dezvoltări • e mice și tehnico-științifice. Se poate spune cu deplin temei că aceasta con- stituie o dovadă convingătoare a fap- tului că în viziunea partidului nostru, a secretarului său general, știinta con- stituie un tot unitar, care se manifes- tă într-o diversitate de forme aflate în numeroase interacțiuni între ele șl cu celelalte componente ale sistemului social. Aceasta este principala rațiu- ne care justifică conceptul specific ro- mânesc al integrării cercetării cu pro- ducția și cu învătămîntul. triadă în cadrul căreia fiecare comnonentă exer- cită numeroase și benefice influențe asuora celorlalte. Finalitatea umanistă a științei ro- mânești. ca și pledoaria ca știința în general să fie pusă în slujba omului, să fie folosită spre binele omului și nu împotriva lui. sînt cu putere subli- niate în Expunerea secretarului gene- ral al partidului din 28 noiembrie 1988, atunci cînd spune: „Este, deci, necesar să fie astfel organizată întrea- ga activitate îneît introducerea auto- matizării. eiectronizării să fie realiza- te nu în scopul creșterii profiturilor, cum se întîmplă în țările capitaliste, lipsind oamenii de dreptul la muncă, ci pentru a asigura condiții tot mal bune de muncă, de viață pentru toți cetățenii. In aceasta constă adevăra- tul umanism revoluționar, care în- seamnă totul pentru om. pentru bună- starea și fericirea oamenilor, a po- porului". Aceste cuvinte constituie, într-adevăr. suprema dovadă de uma- nism. de integrare a valorilor tehn^o- științifice în contextul valorilor umane. Conf. univ. dr. Constantin GRECU © 5 ® Promotor curajos al noului, al des- chiderilor teoretice și practice de lar- gă perspectivă, adversar neîmpăcat al oricăror dogme rigide, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, secretar gene- ral al Partidului Comunist Român, a adus o viziune proaspătă, științifică, un puternic suflu înnoitor în înțelege- rea și desfășurarea întregului proces ce transformare revoluționară a so- cietății. întreaga operă a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, de O inestima- bilă bogăție și profunzime teoretică, oferă răspunsuri viabile celor mai com- plexe probleme ale muncii și luptei po- porului șl partidului nostru. în fiecare etapă de dezvoltare a vieții și situației internaționale, a lumii și epocii con- temporane. Este un adevăr de necon- testat, confirmat de realitate faptul că socialismul se realizează în forme dife- rite, particulare de la o țară la alta, de la o epocă la alta. în funcție de condi- țiile istorice și naționale, de particula- ritățile procesului revoluționar, de ex- periența $1 creația concretă a forțelor revoluționare din fiecare țară. In a- censtă ordine de idei, secretarul gene- ral al partidului nostru a militat îm- potriva tezelor dăunătoare potrivit că- rora in edificarea noii orinduiri ar fi suficientă dezvoltarea forțelor de pro- ducție fără a o»era mutațiile necesare Si în cele’alte domenii ale vieții socia- le. respectiv al relațiilor de producție și sociale, al organizării și conducerii vieții sociale. în planul conștiinței in- divizilor în societate. în strinsă legătură cu caracterul complex al transformărilor societății socialiste se află concluzia privitoare la continuitatea procesului revoluționar, care, de altfel, a stat Ia baza periodi- zării științifice a întregului proces par- curs de societatea românească pe calea revoluției șl construcției socialiste, pre- zentă într-o formă sintetică în Ex- punerea de la ședința comună a Plenarei C.C. al P.C.R. cu forurile democrației muncitorești revoluționa- re din noiembrie 1988. .Am pornit și pornim — sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — de la faptul că socialismul îl realizăm cu poporul, pentru popor, că dezvoltarea continuă a«democrației muncitorești revoluționa- re constituie un factor esențial pentru făurirea cu succes a socialismului și comunismului". Secretarul general al partidului nos- tru. concepînd democrația socialistă ca o sinteză a relațiilor individuale și so- ciale. ca unitate dialectică dintre liber- tatea socială și personală a promovat Inclusă, ca variabilă de importanță fundamentală în complexitatea proiec- telor de construcție națională la cotele civilizației moderne, știința a declan- șat nu numai mutații fără precedent în baza materială și umană a sisteme- lor sociale, ci și o nouă necesitate : emanciparea științifică a tuturor tipu- rilor de activitate. Ca emergență a procesului obiectiv de dezvoltare, prin urmare absolvită de patina conjunctu- ralului. necesitatea trecerii de la faza preștiințifică la faza științifică a mo- calitățllor de raportare a individului deopotrivă la natură și societate, se conjugă, de aceea, cu transformări spectaculoase șl în interiorul științei însăși. Astfel, se promovează, instituin- du-și legitimitatea îndelung prohibită de dogmatismul jargonului matematic, noi modalități dc a fi ale științificului. Astfel, dimensiunea polemică a devenit intim asociată atît științelor naturii (lupta dintre nou și vechi pentru afir- marea permanentă a noului), cît și în științele sociale și ale omului — diso- cierea critică de concepțiile nesocialis- te si lupta programatică cu concepțiile capitaliste. Este meritul tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, secre'arul ge- neral al partidului, de a fi readus de- me.-sul științific, epurat de excluslvis- me. în matca sa tradițională, acolo unde omul, cu întreaga sa problemati- că. să-și regăsească propria esență, ca prim pas In reconstrucția comunistă a individualității sale. In raza de acțiune a acestor exigențe obiective, științelor sociale și ale omului le-a fost precizat mai clar orizontul de funcționalitate și răspunderile majore ce le revin în de- blocarea căilor de vizibilitate epistemo- logică : „în mod deosebit — sublinia secretarul general al partidului, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU — do- resc să atrag atenția asupra necesității perfecționării și așezării pe o bază mal bună a predării științelor sociale, care trebuie să asigure în întregul nostru Invățămint cunoașterea temeinică a politicii partidului, a problemelor con- strucției socialismului, dar și a tuturor Elaborarea unor teze și concepte noi în teoria socialismului științific și cadrul real în care acestea se între- pătrund și se realizează reciproc. Rea- lizarea în fapt a democrației Socialiste și libertății umane înfăptuiesc cadrul național Istoric al formării și dezvol- tării aspirațiilor poporului, al luptei lui pentru îndeplinirea idealurilor de independență, pace și progres social, pe baza dezvoltării creatoare a socialismu- lui științific în concordanță cu cerințele mutațiilor ce au loc^n pragul secolului XXI, gîndirea social-politică din țara noastră prin secretarul său general, to- varășul NICOLAE CEAUȘESCU, avînd o valoroasă contribuție. în ansamblul tezelor și problemelor cuprinse în opera secretarului general, un loc distinct îl ocupă concluziile și aprecierile sale cu privire la faptul că, atît în prezent cît și în perspectiva continuării procesului revoluționar, „rolul conducător al partidului comu- nist reprezintă o necesitate generală, o legitate obiectivă a construcției socia- liste și comuniste, a perfecționării per- manente a noii orînduiri". Creșterea rolului conducător al partidului în so- cietate, în etapa actuală este condițio- nat de o serie de factori, printre care amintim : mutațiile calitative care au loc în construcția socialistă din țara noastră, restrîagerea continuă a sferei Militantismul axiologic al științei problemelor dezvoltării economico- sociale". Evaluînd în registru alethic textura complexă a comportamentului didactic în ansamblul său. nu putem decît să fim de acord cu faptul că structurile școlare operaționalizează un proiect no- litic, programele vehi rulează sistemul de cunoaștere al eoocil într-un orizont ideologic concret-determinat. iar finali- tatea educativă implică un control an- ticipat prin consecințe dezirabile for- mulate programatic. De aici decurge prioritatea necondiționată a politicului în proiectarea șl coordonarea acțiunii sociale la scara aspirațiilor fundamen- tale ale omului, respectiv statutul săp de „știință a transformării revoluționa- re a lumii". Socialismul științific, 'ca știință socială particulară. își asumă demersul explicativ asupra relațiilor politice, conștiinței politice și instituții- lor politice corespunzătoare fiecărei eta- pe. Și. întrucît a apărut ca un ghid teoretic al activității de transformare practică, revoluționară a societății, încă de la apariție s-a constituit ca o teorie în permanentă elaborare. în funcție de mutațiile Intervenite în practica social- istorică. De aici un dublu specific : po- sibilități nelimtate de dezvoltare crea- toare prin îmbogățirea chiar a funda- mentelor princloial-teoretice cu elemen- te pozitive, validate istoric, din prac- tica mișcării comuniste și muncitorești, pe de o parte. Iar pe de altă parte, caracterul său explicativ-normativ. în de manifestare a spontaneității, a mer- sului de la sine în desfășurarea pro- ceselor și fenomenelor sociale, schim- bările rapide și profunde ce au loc pe plan intern și internațional, perfecțio- nările calitative preconizate de partid în domeniul conducerii activității eco- nomico-socia'.e etc., care solicită facto- rului politic de conducere, respectiv partidului nu numai o linie politică justă, ci și un uriaș efort de mobiliza- re și dirijare unitară a resurselor, a inițiativelor și potențialului creator al maselor în direcția înfăptuirii obiecti- velor și țelurilor stabilite. Este firesc ca o gîndire autentic ști- ințifică, novatoare, să considere că rea- litățile și problemele noi nu pot fi înțe- lese cu instrumente conceptuale vechi și că ele refuză soluții practice extrase din arsenalul trecutului. De aici im- portanța cardinală a analizei de stadiu întreprinsă de secretarul general al partidului în Expunerea de la ședința Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., din 29 aprilie 1988. Acest act de creativitate de- monstrează concepția tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU cu privire la înțelegerea realităților sociale și pro- blemelor în specificul lor concret isto- ric. în unicitatea lor. care nu este r’ acest sens, constituindu-se ca o contri- buție la dezvoltarea creatoare a teoriei revoluționare contemporane, recentele documente programatice din noiembrie au reliefat un aspect deosebit de im- portant : multe încă în practică, după cum multe elemente ale practicii socia- le cu conținut comunist nu au fost încă decantate teoretic pentru a fi inte- grate organic și novator în orizontul explicativ al complexității reale a fe- nomenelor contemporane. Concluzia de Inestimabilă valoare teoretică și prac- tică este dară : nu tot ceea ce se ntîm- plă, în diverse puncte cardinale, în pe- rimetrul experimentului social și uman al construcției socialiste este emina- mente socialism ; dezvoltarea creatoa- re nu poate fi în nici un caz și sub nici un motiv prilej pentru a distorsio- na princiniile fundamentale ale socia- lismului științific. Or. pentru menține- rea opțiunii comuniste în spațiul de funcționalitate care-i asigură evoluția neabătută spre comunism, datorii se- mantico-praxiologice egale cumulează și filosofia, în calitate de concepție ge- nerală despre lume și viață, și econo- mia politică, care-și rezervă ca obiect epistemic relațiile economice, conștiin- ța economică șl instituțiile economice corespunzătoare în sensul realizării u- nui nou mecanism economic eficient și funcțional, etica în scopul promovării șl generalizării unul mod de muncă și de viață socialist, dreptul pentru în- noirea cadrului juridic In funcție de --------------- OPJZONT odată în întregime reductibilă la alte situații deja cunoscute. Ea înseamnă totodată deschidere spre viitor, sore inedit și original, cutezanță și clarvi- ziune atît în sesizarea problemelor, cit și în soluțiile elaborate pentru rezol- vare. Gîndirea novatoare, creatoare a tova- rășului NICQLAE CEAUȘESCU se ca- racterizează prin luciditate, spirit de dlscernămînt. disponibilitate pentru a regîndi orice problemă în contextul is- toriț social concret, în conformitate cu nevoile proprii și ale progresului gene- ral. ținînd cont de ultimele cuceriri ale gîndirii umane și-n aceasta constă ma- rea sa forță. Opera teoretică a tovară- șului NICOLAE CEAUȘESCU, genera- lizînd experiența istorică, demonstrează că dialectica dezvoltării economice, so- ciale șl culturale în procesul făuririi societății socialiste multilateral dezvol- tate și în perspectiva construirii socie- tăți comuniste generează noi sar- cini și răspunderi, noi direcții în acțiunea politică și organizatorică pentru partidul comunist. Lucrările to- varășului NICOLAE CEAUȘESCU în- mănunchează într-o gîndire originală receptivă la nou, revoluționară, intran- sigență față de ideologia retrogradă, principiile socialismului științific apli- cate creator la condițiile concrete ale României și ale lumii contemporane. Abordarea dialectică a unei largi pro- blematici prin profunzimea și spiritul revoluționar științific al realizărilor fă- cute și al soluțiilor propuse, a impul- sionat fără precedent întreaga viată social-politică a țării, fertilizînd gîndi- rea creatoare vie, instaurînd climatul necesar unei fructuoase activități teo- retice. îmbinînd cu fermitate spiritul creator al socialismului științific, care se dezvoltă treptat, cu spiritul nostru autonom. Partidul Comunist Român, >ndus de secretarul său general, tova- :;U1 NICOLAE CEAUȘESCU explo- ează în permanență calea dezvoltării -pline a socialismului în lumea con- imporană. In acest ianuarie aniversar, cu cele nai alese sentimente de stimă, respect i prețuire adresăm Marelui ctitor, to- ■arășul NICOLAE CEAUȘESCU urarea le sănăta*e, viață îndelungată șl putere ie muncă spre binele și fericirea na- iunii noastre socialiste, pentru trium- 'ul cauzei nobile a socialismului, a .progresului și păcii. Conf. dr. Elisabcta IELI calitatea civismului în permanentă re- dimensionare, ca și antropologia, ergo- nomia. ecologia, estetica, sociologia ș.a. Spre deosebire de științele naturii șl ale gîndirii. care au un caracter exclu- siv explicativ, conturînd imaginea epis- temică a diverselor domenii ale reali- tății cu care-și identifică domeniul de definiție, politicul are un caracter pre- ponderent normativ-prospectiv. Specifi- cul său decurge din faptul că antici- pează întreaga realitate în raport cu aspirațiile fundamentale — în contex- tul nostru, ale întregului popor — cir- cumscrise sistemului de valori socialis- te. Această devansare a realității fiind, totuși, altceva decît un simplu optim dezirabil: anume, un spațiu de obiec- tivare șub semnul libertății colective și individuale a tuturor inițiativelor și energiilor creatoare. Sub raport teore- tlco-gnoseologic, politicul este esențial- mente explicativ, rosturile sale majore constînd în a determina cauzele care pot provoca transformări previzibile în raport cu idealul strategic în curs. Pen- tru ca respectivele cauze să devină for- țe efective, să acționeze, deci, concret, ele trebuie să fie înțelese, să devină normă de comportament colectiv, să motiveze atitudini de angajare cetățe- , nească în cunoștință dc cauză. Dincolo de ceea ce. în mod necesar, le desparte și le particularizează, știin- țele sociale se aseamănă prin militan- tismul lor axiologic și prin modul spe- cific de a fi .obiective. Astfel, dacă ști- ințele naturii își clădesc obiectivitatea pe excluderea subiectivității din cîmpul explicativ, cele sociale devin obiective tocmai în măsura în care plasează in- teresele declarate ale indivizilor (parti- nitatea) pe coordonatele mișcării istori- ce obiective. Luptînd pentru afirmarea omului ca personalitate și nu ca sim- plă existență utilizabilă, științele socia- le marxiste fiind integral umaniste prin finalitățile explicativ-normative merită a fi reconsiderate în lumina o- rientărilor recentelor documente pro- gramatice care au realizat o diagnoză realistă și optimist-mobilizatoare pentru viitorul țării noastre. Ștefan BUZARNESCU ORIZONT Spiritul revoluționar - dimensiune a conștiinței socialiste In concepția Partidului Comunist Ro- mân, a secretarului său general, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU. forma- rea noii orânduiri socialiste in țara noastră constituie un proces revoluțio- nar neîntrerupt, care na poate fi în- cheiat odată cu parcurgerea uneia sau alteia din etapele sale, fiecare succes obținut in opera de construire a so- cialismului creind condițu pentru lăr- girea și adîncirea. in continuare, a pro- cesului de transformare revoluționară a societății. Continuitatea procesu- lui revoluționar in glorioasa epocă deschisă de Congresul al IX-lea ai Partidului Comunist Român — eu mîndrfe numită de întregul popor „EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU- — este strins legată de necesitatea desfă- șurării unei intense aethrttăti politrco- •dueative. de creștere a rolului trans- form a tor al conștiinței soclaîSte. al n- Crmării. cu pregnanță a spiritului re- voluționar — dimensiune esențială 3 conștiinței omului societății socialiste. Ideea afirmării spiritului revoluțio- nar ca dimensiune structurală și struc- turantă specifică noului prototip oman și, implicit ca forță metrice a progre- snlui soeial-economic general constituie «contribuție originală, creatoare, a par- tidului nostru, a secretarului' sau gene- ral. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. la dezvoltarea gîndirii marxiste, avînd Noua viziune asupra istoriei poporului nostru Magistrala sinteză făcută de secreta- rul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la ședința co- mună ■ C.C. al P.CJR.. a organismelor democratice, de masă și obștești, din 28—30 noiembrie 1988, asupra istoriei multimilenare a poporului român se constituie, prin caracterul novator, ști- ințific, prin bogăția de idet într-un document de mare valoare teoretică și practică, intr-un program de lucru atît pentru frontul istoric, cît și pentru ee' poHtic-tdeotogic. de cum trebuie cerce- tată. interpretată, scrisă și predată isto- ria poporului nostru. Tn același timp, sinteza se constituie nu numai intr-un firesc respect față de trecutul glorios al poporului nostru, față de bogata lui moștenire materială și spirituală, de lupta sa pentru lîbertate. unitate și in- dependență, ci șt într-o nouă viziune științifică de mare valoare social-poli- Ccă și anume aceea că socialismul nu se clădește pe ceva gol. ci pe baza a tot ceea ce a creat poporul român in decursul istoriei, folosindu-se tot ee a fost Înaintat ta orinduirile anterioare. Numai cunoscînd trecutul glorios al poporului nostru — subliniază tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU — ..vom putea înțelege mai bine care era situa- ția României in 19*1 și ee » însemnat trecerea României pe calea socialismu- lui. pentru dezvoltarea economico-so- eialâ, pentru bunăstarea s* fericirea po- porului**. In acest sens, este reliefată cu multă putere de convingere Ideea că poporul român este unui dintre popoa- rele europene cu cea mai îndelungată vechime, cu cea mai statornică vatră de locuire, cu o tradiție statală neîn- treruptă, cu o cultură șl o civilizație imitare. Intrate definitiv în patrimoniu] culturii universale. Ptecfnd de la acest • adevăr istorie obiectiv, secretarul ge- neral formulează cu multă putere de convingere ideea că ..niciodată poporul român, in milenara sa istorie. »-a tins să se extindă în alte zone geografice, mai apropiate sau mai îndepărtate, lo- cuite de alto popoare, sau să-și insti- multiple semnificații în Tezele din aprilie și în Expunerea din 28 noiembrie 1988, Constatarea, pe de o parte, a faptului că opera de edificare a societății sccialiste multilateral dez- voltate implică sarcini tot mai com- plexe. iar. pe de altă parte, că s-a produs o anumită răminere in urmă a conștiinței sociale și individuale față de dezvoltarea sociai-economică a țării noastre a condus ta axarea întregii ac- tivități ideologice și politico-educative pe obiectivul major al formării, genera- lizării și afirmării, spiritului revoluțio- nar. „Se impune — arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — să dezvoltăm puternic spiritul re- voluționar In muncă, in ițindt- re. in toate domeniile, să acționăm cu hotărîre împotriva a tot ceea ce este vechi și perimat, a ceea ce nu mai corespunde actualei etape și să promo- văm cn îndrăzneală noul, ceea ce se afirmă ca o necesitate a dezvoltării so- cietății. atît in ce privește forțele de producție, cit și in știință. în invăță- mînt, în cultura, in întreaga dezvoltare economico -socială*. Obiectivele formării societății socia- liste multilateral dezvoltate și înaintă- rii României spre comunism se însu- mează într-un proces complex, unitar, de mari transformări structurale, care solicită o Intensă activitate revoluționa- ră. fapt ce impune necesitatea promo- vării permanente și generalizării spiri- tului revoluționar în modul de gîndire și acțiune al tuturor oamenilor mun- cii. Numai prin afirmarea puternică a spiritului revoluționar se pot înfăptui mărețele obiective ce stau astăzi in fața întregului popor. „Trebuie să ac- ționăm în așa fel — arată tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — încit să se înțeleagă bine că procesul marilor transformări revoluționare nn s-a în- cheiat și. practic, nn se va încheia ai- cfadaU- tuie, indiferent pria ce modalități și sub ce forme, dominația sa asupra al- tor popoare*. Dimpotrivă, ei a fost ne- voit să ducă o permanentă luptă contra imperiilor vecine care rivneau la teri- toriile românești la bogățiile acestor teritorii. Ia libertatea și independența poporului român. Aceste perioade grele din istoria noastră națională, poporul român le-a depășit însă cu mari sacri- ficii umane și materiale. ..Timp de peș- tii — precizează secretarul general — imperiilor străine un tribut care se ri- dic la aproape I miliarde de lei aur, echivalînd cu circa 1 290 tone aur*. La acest adevăr istoric obiectiv se adaugă altul, de aceeași importanță pentru is- toria noastră națională, și anume, ace- ta că legăturile permanente ee s-an statornicit între cele trei țări românești, pe tărim economic, politic, militar și cultural au determinat caracterul uni- tar al procesului de dezvoltare a po- porului român, a culturii sale materia- le și spirituale, generalizarea conștiin- ței unității de neam și de limbă la toți românii. Cu aceeași forță de convingere este subliniat rolul maselor populare și al personalităților luminoase. ta progresul continuu ai societății românești, in rea- lizarea marilor idealuri de libertate, unitate și independență. Siau mărturie marile mișcări sociale și naționale înăbușite in sînge de către armatele imperiilor vecine. Referindu-se Ia rolul nefast pe care aceste imperii vecine l-au avut asupra țârilor române. secre- tarul general al partidului sublinia eă aceste imperii .n-au putut impiediea formarea poporului român, a națiunii române a stalului național unitar ro- mân, n-au putut impiediea dezvoltarea României. a poporului român pe ealea progresului și civilizației*. Rezultat fi- resc al unor necesități istorice obiecti- ve, impuse de evoluția societății româ- nești, unirea din 1858 și independența din 1877 au creat condiții noi. necesa- re dezvoltării rapide a României mo- derne. luptei românilor pentru făurirea statului național unitar. Un eveniment de mare rezonanță in istoria noastră națională și în cea uni- versală și asupra căruia secretarul ge- neral s-a oprit cu atenția și interesul cuvenit este crearea Partidului Comu- nist Român, la 8 mai 1921. Așa cum se reliefează în magistrala cuvtatare a secretarului general, crearea PC.R. „a ridicat lupta clasei muncitoare, a forțe- lor revoluționare și democratice ta un nivel superior*. Preluînd de ta poporul român cele mai frumoase tradiții de luptă; P.C.B. s-a situat permanent în al activității politlco-ideologice, per- fecționarea continuă a întregii activi- tăți de educare a maselor, de ridicare a conștiinței revoluționare. Cu deose- bită pregnanță se relevă ta cadrul a- cestui proces creșterea rolului condu- cător al partidului, care exercită, nu din afară, d din interiorul organisme- lor sale, al sistemului democrației muncitorești, revoluționare, o activitate menită să asigure participarea tot mai activă, conștientă și responsabilă a tu- . turor oamenilor muncii la conducerea societății. Ia înfăptuirea programului de dezvoltare economfco-sncială a pa- triei noastre. Sintetizind magistral noile exigențe ale Luptei și acțiunii revoluționare a comuniștilor, a tuturor oamenilor mun- cii ta etapa actuală. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU sublinia: .Avon nevoie de revoluționari care să-și însușească bine uriașele cuceriri ale științei, ale tehnicii, in toate do- meniile. oameni eu spirit de sacrificiu, cu o înaltă concepție revoluționară și răspundere față de prezentul si viitorul patriei, care să pună mai presus de toate interesele generale ale ponorului, cauza socialismului, a bunăstării, a li- bertății și suveranității țării*. Deci. în esență. în concepția Partidului Comu- nist Român, a secretarului său general, a fi revoluționar ta etapa actuală pre- supune înțelegerea necesității dezvol- tării și modernizării bazei tehnico-ma- teriale. a realizării unei noi calități în dezvoltarea intensivă a economiei na- ționale. în sporirea eficienței sale: ac- țiunea hotărîtâ ta direcția perfecționă- rii relațiilor de producție șt sociale; valorificarea deplină a sistemului de- mocrației muncitorești-revoluționare: ridicarea la un nivel superior a între- gii activități de conducere și organiza- re a vieții sociale ; îndeplinirea exem- plară a sarcinilor ; acțiunea cutezătoa- re pentru aflarea și aplicarea celor mal potrivite căi și mijloace de realizare eficientă a muncii pentru societate, a acțiunilor politice și sociale. Totodată, acțiunea ta spirit revoluționar presupu- ne promovarea consecventă a normelor moralei comuniste; manifestarea unei noi atitudini față de muncă și avutul obștesc, preocuparea pentru întărirea proprietății socialiste, de stat și coope- ratiste ; respectarea fermă a ordinH și disciplinei, a legilor statului și a hotă- rîrilor de partid.; depășirea rutinei, fructificarea noilor experiențe sociale pozitive, a celor mai recente cuceriri ale cunoașterii, ale științei și tehnicii. Adică. așa cum arată tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU în Expunerea din 28 noiembrie 1988 : -Să acționăm in toate împrejurările ca adevărati re- voluționari. să facem ca întregul partid, toate organizațiile de masă și obștești să acționeze in spiritul răspun- derii revoluționare față de Interesele generale, față de cauza socialismului și comunismului in România*. Iată de ce. In spiritul aprecierilor și orientărilor cuprinse în documentele Partidului Comunist Român, a expuneri- lor și cuvântărilor secretarului său gene- rat tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, organele și organizațiile de partid, membrii de partid, toți oamenii muncii din patria noastră trebuie să-și anali- zeze cu maximă exigență .propria muncă, să adopte măsurile necesare pentru a putea contribui, cu întreaga lor energie, la procesul complex de făurire a societății socialiste multilate- ral dezvoltate. de ridicare a patriei noastre pe noi trepte superioare de progres și civilizație. Dr. Luminița fruntea luptei maselor populare pentru revendicări economice și politice. îm- potriva războiului, revizionismului hor- thyst maghiar, pentru apărarea inte- grității teritoriale a statului român. Marile acțiuni antirăzboinice, ant{revi- zioniste și antifasciste, organizate de P.CJL intre anii 1934—1940. au culmi- nat cu marea demonstrație de la 1 Mai 1939 din București. Un rol important ta organizarea acestei demonstrații l-au avut tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU și tovarășa ELENA CEAUȘESCU. Marea demonstrație de ta I Mai 1939 a evidențiat puterea de luptă a clasei muncitoare, capacitatea sa de a deter- mina. in unire eu celelalte forțe demo- cratice, un nou curs ta politica româ- nească. De o mare importanță pentru cunoașterea etapei istorice de după 23 August 1944 sînt precizările făcute de se- cretarul general al partidului cu privire la etapele procesului revoluționar din țara noastră. Perioada 1944—1947 este considerată ca o etapă a capitalismului democrat în care poporul român a dat mari jertfe în războiul dus pentru ta- irîngerea Germaniei hîtleriste. pentru refacerea economică a țării, democrati- zarea aparatului de stat și a vieții pu- blice. cucerirea deplină a puterii poli- tice și crearea condițiilor necesare tre- cerii țări» noastre ta etapa revoluției socialiste. „Anul 1918 — sublinia tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU — a marcat trecerea la înfăptuirea revolu- ției socialiste, a construcției socialis- mului ta România*. O atenție deosebi- tă a fost acordată agriculturii. Plenara C.C. al P.CJL din 3—5 martie 1949 a elaborat un vast program de coopera- tivizare a agriculturii, proces ee s-a în- cheiat în linii mari în anul 1962. Ca urmare a succeselor obținute, s-a înche- iat procesul de generalizare a relațiilor socialiste pe ansamblul economiei, cre- indu-se condițiile pentru o dezvoltare unitară, pe baze socialiste, a tuturor sectoarelor de activitate, a învățămîn- tului. științei șl culturii. Tn același timp, s-a asigurat creșterea continuă a nivelului de trai al poporului. Toate aceste realizări, subliniază secretarul general al partidului, s-au obținut ta condiții extrem de grele, cauzate de sabotajul claselor exploatatoare, răstur- nate de Ia putere, de acțiunile ostile ale cercurilor imperialiste fată de țara noastră. Tot în această etapă s-au co- mis o serie de greșeli, chiar și unele încălcări ale legalității socialiste, s-au manifestat concepții antisociale de ne- gare a forței și capacității poporului român, de negare a înseși istoriei, a limbii și culturii românești, care au dăunat procesului de edificare a socia- lismului în România. Depășindu-se a- ceste greutăți. In 1965 s-a încheiat. în linii mari, organizarea pe baze socia- liste a țării. Momentul de cotitură, de adevărată regenerare a forțelor crea- toare ale partidului și poporului, l-a constituit Congresul al IX-lea a! P.C.R., cînd, prin voința una- nimă a întregului popor, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a fost ales in înalta funcție de secretar general al partidului. Ca urmare a puternicului avînt, creat de Istoricele hotăriri ale Congresului al IX-lea, de gindirea re- TOluțiooară, novatoare și științifică a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, România a devenit astăzi o țară Indus- trial-agrarii în plină dezvoltare, cu un mare prestigiu în lume, un factor activ in lupta popoarelor pentru o existență liberă, demnă, o ferventă militantă pentru pace și prietenie între popoare. Conf. Hniv. dr. Gheorghc I. OANCEA • 7 • ORIZONT Adîncirea democrației în procesul făuririi societății românești Una din trăsăturile definitorii ale procesului de Înnoire ce a cuprins în- treaga viață economică și socială a țării în perioada de după cel de-al IX-lea Congres al partidului o constituie preo- cuparea majoră și continuă a partidu- lui nostru, a secretarului său general, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, pen- tru folosirea celor mai potrivite forme și metode de organizare și conducere a economiei, pentru crearea unui me- canism economico-financiar care, Influ- ent ind activ procesele economice, să asigure Valorificarea eficientă a mun- cii sociale și a resurselor naturale, pentru realizarea obiectivelor funda- mentale ale progresului social. in ultimele două decenii. în concep- ția de mare profunzime a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. problematica perfecționării sistemului de planificare — componentă principală a întregului mecanism economico-financiar — este permanent abordată într-o viziune am- plă. unitară și dinamică. în strinsă le- gătură cu realitățile din țara noastră și cu tendințele pe plan mondial. A- ceastă viziune științifică realistă și no- vatoare asupra dezvoltării planificate a întregii vieți economico-sociale își găsește o strălucită expresie în orien- tările și principiile cuprinse în Tezele din aprilie și în Expunerea la ședința comună a Plenarei C.C. al P.C.R. a or- ganismelor democratice și organizațiilor de masă și obștești din noiembrie 1988. Este un fapt de netăgăduit că econo- mi a modernă, caracterizată printr-un grad înalt de socializare a producției, prin schimbări ample în cererea și o- ferta de produse și servicii. prin diver- sificarea rapidă a legăturilor dintre u- nitățiie de producție implică sincroni- zarea tuturor activităților la scara în- tregii țări. Rezolvarea problemelor complexe ale dezvoltării este nemijlocit legată de conducerea unitară, pe baza plinului național unic. în concepția secretarului general al partidului, problemele tot mai comple- xe ale progresului societății socialiste, înfăptuirea noii revoluții științifico-teh- nice și a noii revoluții agrare, amplifi- că rolul planului național unic, care reprezintă acțiunea conștientă, presta- bilită și organizată a poporului în ve- derea dezvoltării armonioase a forțelor de producție, a întregii noastre socie- tăți. Conducerea planificată reprezintă un atribut fundamental și inalienabil al suveranității și independenței națio- nale. Obiectivele și sarcinile dezvoltă- rii societății se realizează prin exerci- tarea integrală de către partid și stat a tuturor prerogativelor conducerii poli- tice, economice și sociale. întregul sistem de organizare și con- ducere planificată a activității econo- mico-sociale, precum și mecanismul de elaborare, fundamentare și execuție a planului național unic sînt structurate pe baza centralismului democratic, cu cele două laturi ale sale, inseparabile și obiectiv necesare — centralismul și democratismul — care decurg deopo- trivă din existența proprietății socialis- te asupra mijloacelor de producție. între * tezele fundamentale cu- prinse în Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, la ședința Co- mitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 29 aprilie 1988. se înscrie și teza cu privire la îmbinarea armonioa- să a activității organelor de stat cu cea a organismelor democrației muncito- rești revoluționare. Analiza actualului stadiu de dezvol- tare a societății noastre socialiste pune în lumină existența unor factori care impun. în mod obiectiv. împletirea or- ganică. dialectică dintre conducerea u- nitară a vieții economico-sociale. pe baza planului național unic și adînci- rea democrației munci tocești-revoluțio- nare. Printre acești factori se înscriu : caracterul tot mai complex și mai cu- prinzător al proceselor economieo-so- ciale. dezvoltarea preponderent inten- sivă a forțelor de producție și moder- nizarea lor rapida pe baza noii revo- luții tehuico-științifice. tendințe de evo- luție spre forme superioare, cu grad înalt de socializare, a proprietății so- cialiste și. drept urmare, perfecționa- rea relațiilor sociale ; ridicarea nivelu- lui de conștiință și responsabilitate al maselor; participarea țării noastre la viața economică și spirituală mon- dială etc. Rolul și funcțiile active ale democra- ției noastre socialiste, superioritatea a- cestei democrații față de oricare alte forme ale democrației burgheze izvo- răsc. în esență, din existența raportu- rilor de proprietate, de producție și re- partiție socialiste, din deținerea poteri- politice de cei ce muncesc in frunte cu clasa muncitoare. Sistemul democratic de conducere a societății noastre Îmbi- nă în chip armonios democrația direc- tă — concretizată în întregul ansamblu de forme și modalități de activitate ale conducerii muncitorești — cu democra- ția reprezentativă — materializată în existența și funcționarea unor struc- turi organizatorice specifice cum sînt • organismele statale, constituite și reîn- noite periodic pe baza votului univer- sal. egal, direct și secret și care asigu- ră îmbinarea intereselor generale, co- mune eu interesele unităților adminis- trativ-teritoriale și ale diferitelor gru- puri sociale ale populației. Un rol deosebit de important în dez- voltarea democrației muncitorești-revo- luționare, pentru asigurarea cadrului în vederea participării clasei munci- toare. a tuturor oamenilor muncii, la conducerea vieții economico-sociale a avut instituționalizarea. la seara între- gii țări, a congreselor, conferințelor și consfătuirilor pe ramuri și sectoare de activitate — industrie, agricultură, ști- ință. învățămînt. educație, cultură ș.a.. precum și a consiliilor naționale pe do- menii. organe permanente ale congre- selor care cuprind practic toate sectoa- rele economice și sociale. Pentru atragerea largă a oamenilor muncfi la luarea deciziilor, la aplicarea lor și la obținerea unor rezultate de înaltă eficiență. partidul și statul nos- tru s-au preocupat șl se preocupă în continuare de snorirea atribuțiilor con- ferite adunărilor generale din între- prinderi. centrale, din toate unitățile e- conomice. consiliile oamenilor muncii ale arest ora. Perfecționarea democra- ției se desfășoară — în același timp — în indisolubilă legătură cu procesul de creștere a ralului statului socialist și de dezvoltare a funcțiilor sale. Buna funcționare a corelației dintre activitatea organelor de stat cu cea a organismelor democrației muncâtorești- revoluționare asigură în ultimă instan- ță îmbinarea intereselor individuale, de grup și generale. înlăturarea dispro- porțiilor și contradicțiilor care apar în procesul de dezvoltare a societății. ..Arn considerat și considerăm — men- ționa tovarășul secretar general NICOLAE CEAUȘESCU. in Expunerea din 28 noiembrie 1988 — că dezvolta- rea largă a formelor democratice de conducere, participarea tuturor clase- lor și categoriilor seriale, a întregului popor la conducerea tuturor ramurilor de activitate, la elaborarea politicii in- terne și externe constituie factorul fundamental pentru edificarea cu suc- ces a noii orîndiiiri sociale". Aceasta a constituit și constituie direcția princi- pală în care a acționat și acționează Partidul Comunist Român pentru per- fecționarea și întărirea rolului statului, al organismelor democrației muncito- rești- revoluționare în conducerea acti- vității economico-sociale ta procesul făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate în țara noastră. Coaf. dr. Ion IVAȘCHESCU Procesul revoluției și construcției socialiste din țara noastră a determinat profunde transformări revoluționare în toate sferele vieții economice și șocial-politlce. în ansamblul acestor transformări, rolul decisiv l-au avut schimbările petrecute în baza economică a societății : înlăturarea relațiilor bazate pe exploatarea omului de către om. instau- rarea. generalizarea și consolidarea relațiilor de producție socialiste. Pe planul înnoirii istorice a întregii societăți se înscriu, desigur, nu în ultimul rînd, mutațiile cali- tative intervenite în structura socială și de clasă, în natura, ponderea șl rolul claselor și păturilor sociale. Crearea unei noi structuri de clasă a avut loc treptat. într-o întreagă perioadă istorică si în directă interacțiune cu formarea noii baze eco- nomice și a noii baze tehnico-materiale a societă- ți!. Dirijat conștient de către Partidul Comunist Român — factorul politic decizional, realizat cu ajutorul statului socialist — instrumentul principal ae construire a socialismului, procesul înlăturării structurii de clasă bazată pe existența daselor so- ciale antagoniste și al formării noii structuri de elasă Întemeiată pe existența claselor sociale aliate și prietene a influențat la rîndul său suprastruc- tura politică, precum și toate celelalte componente ale eternului social socialist. Tendința principală a evoluției structurii socia- le ci de clasă în orînduirea noastră o reprezinți omogenizarea 'odală. proces strîns corelat cu eta- pele revoluției și construcției socialiste. In actuala etapă, de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate, pe baza realizărilor anterioare, proce- su’ omogenizării sociale are drept conținut, așa cum arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, di- minuarea tuturor deosebirilor existente încă între tiase'e și păturile sociale și pregătirea condu ■ ■ pentru lichidarea totală a deosebirilor sociale esențiale. în concepția secretarului general al partidului nostru, o condiție hotărîtoare a accelerării proce- sului de omogenizare socială o constituie dezvol- tarea armonioasă a tuturor județelor și localități- lor țării, căci .pe această cale se asigură ridicarea gradului de civilizație a tuturor localităților lichi- darea mi era t iei populației spre orașele mari, fău- rirea deplinei egalități în ceea ce privește condi- țiile de muncă și de viată, exercitarea drepturilor și afirmarea în rimnul vieții «odaie a tuturor ce- OMOGENIZAREA SOCIALĂ A SOCIETĂȚII ROMÂNEȘTI tățenilor țării". Dezvoltarea armonioasă a tuturor localităților tării presupune adoptarea și înfăptui rea programelor și măsurilor de sistematizare și organizare, măsuri șl programe ce constituie, așa cum se sublinia în Tezele din aprilie .o necesi- tate a dezvoltării socialiste, a înfăptuirii Progra- mului partidului de făurire a societății soc -x multilateral dezvoltate®. în actualul cincinal, ww trebui încheiate măsurile de organizare și trecere ia realizarea centrelor agroindustriale, iar în ners- pectiva anului 2 000 va fi încheiată organizare, modernă, ceea ce va „asigura reducerea si lichida- rea chiar a unor deosebiri esențiale între sate șl orașe, o tot mai mare apropiere a condițiilor de viață, de muncă ale satelor de oraș". Factorul calitativ major care contribuie ia a- adîncirea omogenizării sociale constă in ridicarea nivelului de pregătire generală — profesionala. tandră și culturală. a tuturor claselor și catego- riilor sociale. așa cum arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU ta Expunerea la ședința comună a Plenarei Comitetului Central al Parti- dului Comunist Ramăm, consiliilor și birourilor executive ale organismelor democrației muncito- rești-revoluționare și organizațiilor de masă si ob- ștești din noiembrie 1988. Astfel. ca urmare a ge- neralizării învățămîntului de 12 ani. a ridicării ni- velului său de cunoștințe generale, profesionale si tehnice clasa noastră muncitoare se va apropia, spre sfîrșitul artunlutui mileniu, „de rer’mtele pen- tru o clasă munritnare intelectuală®. Pe baza ridi- cării nivelului său de pregătire generală țărănimea va deveni și ea o clasă serială tot mai om.-nă și în alianță cu dasa muncitoare si intelect'flite- tea va constitui temelia de granit a societății, ga- ranția dezvoltării patriei noartre ne ca’re ■ ' । lismului si comunism ului. Noua structură socială a României, expresie a marilor schimbări în dezvoltarea generală a socie- tății. demonstrează totodată- asa cum ‘ râsul NICOLAE CEAUȘESCU. justețea Tnlri poli- tice a partidului nostru, a tezei potrivit cânea ne măsura înfăptuirii Probam ului partid u-’-l? va avea loc o continuă apropiere între toate clasele ii ca- tegoriile sorinii» pe calea dispari'' iei esenț ele dintre sal si oraș, dintre • și intelectuală. „Se va ajunge astfel la reali? o rea poporului unic muncitor, animat de aceh- ••• n zulnțe și interese comune de a-și făuri în mod conștient viitorul liber și Independent de bună- stare si fericire de a asigura deplina egalitate în drepturi și afirmarea principiilor de echitate și etică socialistă și comunistă, de ridicare aer» ' nită a patriei noastre socialiste pe cele naști înalte culmi de progres și civilizație®. Dr. Petru TO ADERE 8 @ ORIZONT Există momente în existenta _u- nui ponor în care, din străfundurile sevei sale urcă în tăriile luminii, ademeni magmei unui vulcan veș- nic nestins, eroi ce „întrunesc în personalitatea lor. în cuget sl sim- țire în gîndirea lor ce strănuncf cu clarviziune tlmnurile sl fanta lor dreantă. fiin’a nathmli. oameni — simbol care tntr-o Hrișcă Si nece- sară structurare devin o chinte- sență a spiritualității respective genii întrupat» a>e idealurilor d'n- totdeauna si rentru totdeauna des- ch z'nd semenilor, din dărnicia lor nemăsurată, largi, porțile deveni- rii în anul așezării definitive în matca oronr’ei sale existente po- porului nostru l-a fost dăruită o asemenea personalitate. eonii cres- cut din obida n—Tilui în visul demn'MHI si nHrmSr» «sale naționa- le. cel care va conduce cu înțelep- mentale în orientarea, activității oa- menilor muncii de aici oentru dez- voltarea tuturor domeniilor de ac- tivitate. de afirmare plenară a ca- pacității creatoare a oamenilor ca demni fauri de nouă și măreață Istorie. întî'nlrile secretarului general al partidului cu creatorii de bunuri materiale de ne meleagurile timi- se.ie au rodii si rodesc în nildultoa- re fante de muncă. Dialoguri- le. analizele pertinente desfășurate și. pe baza acestora, indicațiile si orientările trasate de tovarășul NICOLAE CE WSF.RCU. constituie pentru toate coieetlve’e de muncă din Această oa’te a tării programe concrete de acțiune revoluționară, mobilizatoare îndemnuri d? a se denăsl continuu ne ele însele, cu sujetul si g’ndul mereu anrinse snre hinoie nono. lui si propășire-' României socialiste. dutele tradiționale ale industriei municipiului. Produsele sale nu au ocolit numai metaforic mapamon- dul. ei si-au atras de acum numeroși beneficiari care, de ani si ani de zile, apreciază sl solicită țesăturile realizate aici. Vizitele de lucru ale tovarășului NICOLAE CEAUSESCU împreună cu tovarășa ELENA CEAUȘESCU. Importantele orientări si Indicat ' trasate cu aces- te orileiuri au declanșat amnle programe de acțiune oentru înfăp- tuirea întocmai a Planurilor de pro- dbetle. de îmbunătățire a parame- trilor țesăturilor, de cr^'ere a ea- îitstii acestora. Si ce titlu de mîn- drlemM mare noate să fie decît acela că a’ ’nfăntuit în’1-!! totul comanda- mentele trasate de conducerea «u- nerioară de «artid si d» stat ? Un titlu ne care acum colectivul de aici îl nnartft cu demnitate vso1"’- țiile sale concretizîndu-se în noi SLĂV1TULUI CON MULȚI ANI PARTIDUL, CEAUȘESCU, ROMÂNIA S-așterne peste țară al fulgilor covor. Ninge frumos, cu stele de-argint strălucitoare. Pădurea urcă-n mantii stelare snre izvor Și se revarsă-n aurul din soare. Din inimi Itc-n demnul Al Evului ik și poezie, A tării comă temelie Ne făurevUt Conducăt» Din inimi M«lnde-n cint Noi Iți urikMulti ani. Erou slăvit enlu temerai •ca CR1ȘO' Un om, o țară* nn popor ciune și profund umanism revolu- ționar România spre culmile încu- nunate de împliniri ale socialismu- lui și com> tsmului. Un om pentru istorie. un om pentru popor, un om pentru eterni- tate — NICOLAE CEAUȘESCU Atunci. în acea vară a anului 1965. cînd prin voința întregii națiuni, a întregului partid. în deplină unanimitate. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU era ales în fruntea partidului și a țării. între- gul popor știa, din îndătinată exne riență a existentei sale multimile- nare. că șl-a găsit. în sfîrșit. vizio- narul conducător, omul cu inima cît o țară, mereu printre oameni cu gîndul și fapta sa fără preget, marele gînditor șl înflăcăratul re- voluționar care. în cei aproape 24 de ani al tlmnului înscris cu litere de aur în ființa pămîntului româ- nesc a dat o nouă înfățișare, nepe- reche. o nouă și înaltă demnitate poporului dintre Carpați. Dunăre și Marea cea mare. Genialul ctitor al României socialiste moderne, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, și-a fun- damentat întreaga muncă, generoa- sa strădanie de nronășire a patriei pe adevărul esențial al edificării socialismului cu poporul și pentru popor. Cheie de boltă a dezlănțuirii uriașelor energii ale națiunii -în amplul proces novator de profunde transformări revoluționare pe care îl trăim, acest adevăr, expresie în cel mal adînc sens al cuvîntulul și faptei împlinite, al afirmării largi a democrației noastre muncitoresti- revoluționare. înseamnă Implicarea conștientă, cu acut simt de răspun- dere. a fiecăruia dintre noi în în- săși ese.ița acestor fenomene, ri- dicarea condiției fiecărui comunist om al muncii, cetățean al României socialiste la înălțimea mărețelor noastre asniratii. a fi autori, sem- natari al marilor izbînzi ale timpu- lui de istorie ne care cu profund* recunoștință îl numim ..EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU". A fi acum șl aici comunist, om al muncii, cetățean al patriei iubite înseamnă, așa cum cu profunda sa înțelepciune ne învață conducăto- rul partidului șl statului nostru, to- varășul NICOLAE CEAUȘESCU. o ne dărui cu totul nobilei cauze pe care o slujim, a înțelege că flinta României, prestigiul ei în lume, via- ța noastră împlinită si luminoasă înseamnă să muncim, fiecare la lo- cul său. în uzine, ateliere de pro- iectare. laboratoare, pe ogor. în școli și facultăți nentru binele pa- triei și al nooorului. al fiecăruia dintre noi în parte. Acest adevăr mobilizează. ase- meni întregii noastre națiuni, și pe toti oamenii muncii timisenl care Intr-o mîndră și fructuoasă, ne- curmată întrecere cu el înșiși au dat acestui străvechi meleag româ- nesc noi valențe de belșug și bucu- rie. Esențiale etape ale acestui drum l-au constituit cele natrusor» zece memorabile vizite de lucru ale secretarului gener-’ al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, împreună cu tovarășa EI.ENA CEAUSESCU, în județul nostru, tot atîtea jaloane funda- Numai astfel putem explica, de pildă, uriașele mutatii petrecute in destinele colectivelor dc la Între- prinderea mecanică din Timișoara, care, profund imnllcată in infăpti- rea unor programe prioritare ale economiei naționale cum sînt cel minier, energetic, nuclear, metalur gic. izvodește «zi impresionante ex cavatoare gigant. destinate exploa țărilor miniere de suprafață, ade- vărate uzine ne șenile. în care ma- sivitatea renerelor întîlneste. înțr-c firească, necesară alăturare, infini- tezimala precizie, sau că aici, ince pînd din anul trecut, tot la indica- ția secretarului «eneral ai partidu- lui. se realizează automacaraua dc 40 tone forță, premieră națională, produs competitiv, ca de altfel toa- te roadele muncii acestor oameni dăruiti noului, cu cele mai preten- țioase realizări pe plan mondial. Fapte ale strădaniei si cutezanței revoluționare găsești. într-o pildui- toare înșiruire, și în alte colectiv, de muncă ce u avut înaltul privi- legiu de a orimi vizita secretarului general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. La Î.A.E.M sau „Electrotimiș". pe noua arteră a muncii împlinite, platforma in- dustrială a Căii Buziașulul. eficien- ta se conjugă cu calitatea în strin- genta necesitate de ridicare conti- nuă a ștachetei performantei. A căuta și a găsi, a te forma perma- nent. din mers, au devenit aici im- perative ale neobositei perfecționări profesionale, a nevoii acute de a te așeza, tu. om al faptei, pe făgașul cel bun și adevărat, al propriei tale remodelări umane. Vizitele de lucru ale secretarului general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, în aceste unitătl au deschis noi di- mensiuni personalității oamenilor de aici, le-au insuflat curaiul de a fi mereu nemulțumiți de ei înșiși a năzul curat, demn sl. mai ales fără preget, la Imollnire. La întreprinderea „Electro- motor “. marcă azi apreciată pe toate meridianele lumii, tovarăsu' NICOLAE CEAUSESCU a Indicat lărgirea permanentă a gamei pro- duselor. o mai precisă înscriere a destinelor oamenilor în destinul obiectului pasiunii lor: moto- rul electric. Notăm zilnic. în semn de lustă înțelegere a călduroa- selor îndemnuri ale tovarășului NICOLAE CEAUSESCU. noi si noi izbînzi. Dar oamenii știu că dru- mul e depa'te de a fi pe măsura idealului lor. O economie modernă se poate înfăptui, asa cum sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, numai prin participarea tutu- ror oamenilor muncii la acest amplu proces, prin afirmarea fă- ră margini a spiritului de Inven- tivitate. dar și a exigenței revolu- ționare. a te judeca peren cît dai și cît primești de la societatț. Iar an- gajamentul comuniștilor, al tuturor oamenilor muncii de la „Electro- motor" este de a da mereu mai mult, a-și clădi cu dragoste sl pri- cepere Inimile în Inimile pline de căldură și neostoit freamăt al mo- toarelor electrice. întreprinderea timișoreană „In- dustria lînit se înscrie printre re- produse. mereu mai solicitate de partenerii de peste hotare. Numeroasele vizite de lucru ale tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU împreună cu tovarășa ELENA CEAUȘESCU, în centrul universitar și. mai cu seamă la In- stitutul politehnic „Traian Vuia" din Timișoara, au marcat momen- te emblematice in strădania profe- sorilor și studentilor de împlinire pe drumul cunoașterii și afirmării valențelor cercetării științifice și învățămîntului din municipiu. Tria- da învâțămînt-cercetare-producție. genial concept al conducătorului partidului și statului nostru, se va- lidează azi prin înfăptuiri de mar- că. fără precedent. Pilduitor este faptul că profesorii și studentii ac- ționează azi în 50 de direcții majo- re de cercetare și creație, ceea ce constituie un adevăr impresionam la care adăugăm că numai în anul trecut în centrul nostru universiUu au fost onorate 287 de contracte, ci o valoare de peste 75 milioane de lei. Șl un alt fapt semnificativ brevetarea a 41 de invenții, la care se adaugă alte 113 cereri de bre- vete și 207 inovații. Sînt fapte de muncă, râsnunsul ardent al oame- nilor de stllntă timișoreni la mobi lizatoarele îndemnuri ale secreta- rului general al partidului formula- te. la Timișoara, cu prilejul deschi- derii anului de fnvătămînt 1988-1989 expresii ale voinței de a scruta mai profund, mereu mai profund, necu- noscutul. a scoate la lumină și a dărui oamenilor, poporului, cu ne- istovită generozitate, noi fapte ale cunoașteri) si împlinirii. Acest timp de istorie pe care na- țiunea îl va numi de-a pururi, cu adînc respect și aleasă considerație. ..EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU" poartă adînc gravată pecetea per- sonalității novatoare, pătrunsă de patos revoluționar a genialului nos- tru conducător, flecare fantă, fie- care strădanie, fiecare gînd al oa- menilor muncii hrănindu-se din cutezătoarea sa înțelepciune clar- văzătoare. Un om pentru Istorie, un om pen- tru popor, un om pentru eternitate Acum. în ceas sărbătoresc, cînd. în- treaga națiune. într-o fierbinte urare, adresează iubitului nostru conducător, omului-simbol al desti- nului de împlinire. în bunăstare și pace al României socialiste tradițio- nalul „La multi ani. cu sănătate si fericire 1". urări de uriașă putere de muncă oentru a desăvîrși grandioa- sa operă al cărei titanic ctitor este, de ridicare a patriei pe noi culmi de progres și civilizație, oamenii muncii timisenl. strins uniti în ju- rul partidului, al înțeleptului său cîrmaci. se angajează. într-un sin- gur glas. într-aceeași măreață res- pirație de admirație și profundă re- cunoștință a țării să acționeze în așa fel pentru a împlini destinul de mari prefaceri al poporului, a ridica România Intre statele lumii, o tară luminoasă sl mîndră. asemeni idea- lului de fericire și bunăstare al oa- menilor el. Vasilc BOGDAN Sintem de-o veșnicie aici, lingă Carpați, înnobilind cu pulsul zidirii noastre glia Și scris-am pe drapele, mereu, înflăcărați : „PARTIDUL, CEAUȘESCU, ROMÂNIA" l. tn toamnele solare am adunat cununi Din grîu ce se-nfrățește ca țara in unire. Muncind in libertate, cu oameni bravi șl buni. Spre mai inaltc culmi de împlinire. Partidul e lumina din Inimi, focul viu. Stindard al demnității și cutezanței noastre. Ce-1 arc demn. In frunte, pe-alesul tării Fiu Strălucitor luceafăr intre astre. Trăim un timp de aur al unui Ev aprins, în care-n zări senine străluce viitorul Și-n dragostea dc țară, trei slove am cuprins : „PARTIDUL, CEAUȘESCU și POPORUL" !. Comcliu ANCA DĂRUIRE Din auriul zbor al ciocirliei îți dăruiești ființa dc azur. Spre comunistul pisc, senin și pur. Strateg viteaz și demn a! României. Din albul porumbelului lumină îți dăinulești făptura planetar Și ne împărtășești cu-al păcii har Făuritor de Epocă senină. CÎK SPUNEM CUȘESCU Cind spiinesaușescu. Spunem dne de țară, Spunem Rota, Spunem Momunismulu Cind spuntăușescu. Spunem Im spunem m Spunem gtevoluționar Spunem tlmalt al unei Epoc Cind spunesaușcscu. Spunem ins sub fald dc Spunem paczldirc. Spunem Coă Infinită, munc Spunem : Uiți ani Ctitor a! Mei 1 Emil IN TRIGOR E I E România Iră de soar și ținta ei kmnă oțel s prin Ccaușa țara va ră un munte ddnzi, deci d El i-a-nfloiimina. să o și il slăvinuuarie să-i recunoștințiMtrl cca n Inscripție perna noii ® Conducător ifală și mc ii mulțumim suflet pe lumina devii, pc drun Cu vini ui Sie este, in și-n tricota rouă de p e CeaușesciM, e-a țăr Ion S Din stînca prelungită-n devenire Ne dai putere-n muncă și elan Și din Carpați și pînă-n Bărăgan Ești pulsul patriei, din nemurire. • 9 • „Sirius uniți sub tricolor" OIWiCĂTOR AL NAȚIUNII ANlh DEMNITATE! EXPOZIȚIE OMAGIALA DE CARTE ȘI ARTA PLASTICA Din inimi rMltc-n demnul cor. Al Evului de»i $1 poezie, A țării comuBtS temelie Ne făurești. M»H Conducător. Din inimi tmăHnde-n cînt solar Noi Iți tirăm'i „Mulți ani. cu sănătate, în ferb ire $lk demnitate. Erou slăvit dreniu temerar !" leca CRIȘOVAN CÎND SPUNEM CEIUȘESCU Cind spuneateanșescu. Spunem aușescu. Spunem innoki, sub fald de tricolor, Spunem paeetl zidire. Spunem Coioaă Infinită, muncitorească, Spunem : La ailțl ani Ctitor al Rootilel! Emil ȘAIN ÎN TRICOLOR E ROUĂ E România tlsără de soare și ținta ei foiimnă otel si piine, prin Ccaușesa tara va rămîne un munte de Bonzi, deci de izvoare. El i-a-nfloriillimina, să o poarte și II slăvim, bauarie să-i fie recunoștința (lastră cea mai vie, inscripție pe tema noii soarte. Conducător 4 fală și mergător ’nainte, îi multuinimfn suflet pentru că-n noi aprinde lumina clevetirii, pe drum dc stea, fierbinte : Cuvîntul Săune este, in biruinti. merinde și-n tricolor e rouă de pace roditoare, e Ceaușcscu btui. e-a țârii sărbătoare. Ion SOCOL PRINOS Ești tot ce viata poate oferi mai de preț ?i mai inalt unui popor, luptind pentru a fi, ce nu cunoaște pauze-n asalt. Tine-i puterile, viată, cît mai sus, pe drumul Iul. si fruntea senină, dă-i așteptatul dar nespus — prinosul de iubire șl lumină. Radu FELECAN UN NUME ROMANESC Astăzi, zi de sărbătoare, mă prind in hora celor ce aduc cinstire unui nume românesc, unui fiu al neamului, unui erou ce strălucește, de-a lungul timpului tot mai intens, mareînd in istorie amprente luminoase. Mă alătur semenilor mei, conștiințelor trainice de comuniști ce construiesc Epoca de aur. călăuziți de Conducătorul ilustru. El ne-a sădit in inimi dragostea dc țară, mindria de a fi români, dorința dc pace. Iată de ce, azi. in zi de sărbătoare, rostesc urarea unanimă; La multi ani. Conducător iubit! Rozalia MARIAN LA TÎMPLA ȚARII Cad pe timpla tării flori din infinit. Ca un cald omagiu pentru cel iubit; Se aprind pe boltă sori nemuritori. Să cinstească ziua marii sărbători. Uvertura Iernii la-nccput de an Cu solar răsunet cade pc cadran. Să cinstească ziua marelui erou Ce și-a pus pecetea pe acest ev nou. în azur sc-inbracă orizontul larg, Curcubeul urcă-al cerului catarg. Ca întotdeauna dragostea supremă Pune stăpînlrc pe contur dc stemă. Și în ritmul muncii demn sub tricolor Țara Lși cinstește-al său conducător. Constantin TANASE Deschisă Ia sala Dalles din Capi- tală. sub egida Consiliului Culturii și Educației Socialiste. a Uniunii Artiștilor Plastici din R.S.R. și a Oficiului de expoziții, impresionanta expoziție de carte și artă plas- tică înmănunchează un florile- giu omagial dedicat tovarășului NICOLAE CEAUȘE3CU, secretar general al crtidului. președintele Republicii, și tovarășei academician doctor ingi..er ELENA CEAUȘESCU. membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.. prim viceprim-ministru al guvernului. In expoziție sînt prezentate ra- porturile la Congresele IX—XIII ale partidului, la Conferințele Naționale ale partidului, cum și impresio- nanta lucrare în treizeci de volume .România pe drumul construirii so- cietății socialiste multilateral dez- voltate". operă ce înmănunchează tabloul prefacerilor din cei două- zeci și patru de ani în România socialistă, esența gîndirii marelui fiu al națiunii române în toate pro- blemele vieții economico-sociale. culturale, contribuția sa la îmbogă- țirea socialismului științific, aportul adus pe plan internațional la crea- rea unui climat de pace și coope- rare între toate popoarele lumii. Sînt prezentate, de asemenea, docu- mente ale plenarelor C.C. al P.C.R. și ale ședințelor Comitetului Po- litic Executiv al C.C. al P.C.R.. lu- crarea .Partidul Comunist Român, centru vital al întregii națiuni", o SOCIALISM, CULTURA, O caracteristică esențială a poli- ticii Partidului Comunist Român în perioada care a început cu Con- gresul al IX-lea este situarea consecventă a principiului uma- nist in centrul teoriei și practi- cii construcției socialiste. „Telul suprem al politicii partidului nos- tru comunist", arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, „este edi- ficarea unei societăți în centrul că- reia se află omul, bunăstarea și fe- ricirea sa. asigurarea tuturor con- dițiilor pentru manifestarea plena- ră a personalității umane, pentru valorificarea capacității creatoare și aptitudinilor fiecăruia, pentru ma- nifestarea deplină a umanismului nou, revoluționar". Reorientarea u- manistă a concepției despre socia- lism este solidară cu înlăturarea dogmatismului și conservatorismu- lui. cu depășirea teoriei „modelulu' unic", cu înțelegerea orînduirii so- cialiste în contextul istoriei națio nale. cu reînnodarea legăturilor cu marile tradiții istorice si spirituale ale poporului român. Teza făuririi socialismului „cu poporul și pentru popor, cu oamenii și pentru oame"“ este expresia sintetică a acestei noi orientări. în concepția secretarului genera al partidului, socialismul este indi- solubil legat de umanism, esența noii orînduiri constînd în realizare! practică a umanismului revoluțio- nar. Experiența istorică ne arată că încălcarea cerințelor umanismului chiar atunci cînd se prevalează de așa-zise „interese superioare", con- duce inevitabil la denaturarea so- cialismului. că socialismul care nu este umanist și democratic încetea- ză Ipso facto de a mai fi socialism sau rămîne socialism doar cu nu- mele. Transpunerea în viață a progra- mului de emancipare int»"rală a omului, propriu umanismului revo- luționar. are un caracter procesual fiind strîns legată de evoluția so- cietății socialiste, de înaintarea a- cesteia către stadii supe-ioare și de trecerea la comunism. Făurirea u- nei lumi cu adevărat umane, care să permită acordul între esența și existenta omului. între aspirațiile lui și condițiile reale de viață, pre- supune depășirea multor dificultăți unele generate de stadiul de dezvol- tare de Ia care s-a nlecat. altele de conjunctura mondială sau de nea- junsuri interne în organizarea și conducerea muncii. în acest proces fiecare etapă are pronriile ei posi- bilități. dar și propriile ei limite. A nu valorifica posibilitățile este la seamă de volume din opera secre- tarului general al partidului tradu- se în limbi de circulație internațio- nală. Un loc aparte în expoziție este acordat volumelor omagiale și discurilor editate cu prile- jul zilei de naștere, dintre care amintim : .O viață de erou pentru partid și popor". „EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU, strălucită afirmare a României în conștiința lumii". „Un om pentru istorie". „Arhitect si constructor de țară". „Lauri pe stemă", traduceri ale unor cărți omagiale în limbile franceză, engleză, spaniolă, rusă etc. Un alt sector al expoziției este ocupat de opera științifică a tova- rășei academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU. alături de care se află volumele omagiale e- ditate cu prilejul zilei sale de naș- tere. între care amintim „Cunună de lauri". „Floare de suflet". „Urare din inima țării". „Nobil în- semn al dăruirii", la care se adau- gă traducerile lucrărilor fundamen- tale din domeniul chimiei. în limbi de circulație mondială. Cel mai vast spațiu în expoziție este ocupat de lucrările de artă plastică inspirate din viata și lupta Marelui Erou al României Socia- liste. portrete ale tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU și ale to- varășei ELENA CEAUȘESCU, ma- rile ctitorii ale „EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU", semnate fel de dăunător ca și a ignora Urni tele. Înfăptuirea programului umanist presupune două direcții de acțiune una vizează planul material al vie- ții sociale, iar cealaltă planul spi- ritual. al conștiinței și culturii. Cea dinții se referă nu numai la înlătu- rarea proprietății private și a ex- ploatării omului de către om, ci și la asigurarea unui nivel tot mai înalt al producției de bunuri ma- teriale, care să facă posibilă. în noul cadru al raporturilor sociale de colaborare și ajutor reciproc, viața civilizată a tuturor membri- lor societății. Din acest punct de vedere, țara noastră a obținut, după cum se știe, rezultate cu totul re- marcabile. care o situează în rîndul țărilor cu cel mai rapid ritm de dezvoltare economică din lume. Re- zultatele obținute au fost posibile datorită modernizării producției, o- rhntării spre dezvoltarea intensivă, aplicării în producție a cuceririlor revoluției științifice și tehnice. Spre deosebire de alte forme ale umanismului contemporan, umanis- mul revoluționar nu este ostil teh- nicii și tehnologiei, dimpotrivă, le consideră forme „de manifestare a creativității omului și condiții in- dispensabile ale realizării pro- gramului de emancipare uma- nă. Fără asigurarea, prin inter- mediul acestora, a unui nivel înalt al producției, nu este posibilă sa- tisfacerea nevoilor materiale în con- tinuă creștere ale oamenilor și nici crearea cadrului de civilizație pro- pice asimilării valorilor spirituale Pe un plan mal general, uma- nismul revoluționar evidențiază im- portanța valorilor materiale pentru asigurarea unui standard de viață corespunzător exigențelor civiliza- ției moderne. în același timp. însă el consideră valorile materiale ca valori-mijloc si nu ca valori-scop Dacă. într-un anumit sens, se poa- te spune că noul umanism „reabili- tează" valorile materiale, este la fel de necesar să relevăm rolul lor au- tentic și să prevenim transforma- rea lor într-un scop în sine. Numai valorile spirituale, concepute ele însele nu în mod abstract, ci de factori modelatori ai personalită’ii umane, pot îndeplini rolul de va- lorl-scop. Ele determină, prin asi- milare la nivelul conștiinței indivi- duale. acele orizonturi ale raportă- rii la lume care potențează ome- nescul din om și stimulează ascen- siunea către idealul personalității creatoare și libere. Un rol esențial in promovarea a- de cei mai de seamă pictori. sculp- tori. graficieni. textiliști. dintre care amintim pe D:mi me Gngore. Eugen Palaae. Troian Brădean. Ion Bițan, Constantin Lucaci. Flavia Creangă. Lazăr lacob. Ion Sâli>:ea- nu. Eugen IJooa, Jabin Bălașa. Ef- timie Modâlcă. Viorel Mărginean ș.a. Prin întregul său. expoziția reu- șește să aducă un omagiu fierbin- te ctitorului României socialiste, to- varășul NICOLAE CEAUȘESCU și tovarășei academici"! doctor ■■ • ELENA CEAUȘESCU. marilor transformări și ctitorii din „EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU". Surorin- zînd momente din vizitele de lucru pe marile șantiere ale țării. întîl- nirile cu cele mai tinere vlăstare ale poporului — pionierii si șoimii patriei, expoziția dă o imagine și asupra calităților deosebite ale ar- tei românești care a cunoscut în acești ani o aceeași ascensiune pre- zentă în toate domeniile vieții e- conomico-sociale. rămînînd. totoda- tă. un document despre realitatea zilelor noastre, un act de înal- tă cultură. reprezentativ pen- tru epoca pe care o trăim. Omagiind pe marele OM de stat. NICOLAE CEAUȘESCU. pe academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU. întreaga ex- poziție se constituie într-un luminos buchet de flori oferit de cei mai re- prezentativi artiști și scriitori ai țării, iubitilor noștri condu^ori. Paul BOGDAN UMANISM cestor valori revine culturii — filo- sofici. artei, literaturii. Prin inter- mecnul lor. al activității cu., educative se realizează cea de a doua direcție de acțiune pencru în- făptuirea programului umanist. Sporirea valorilor materiale este o condiție necesară, dar nu și sufi- cientă a unei vieți cu adevărat o- meneștl. „Omul uman" despre care vorbea cindva Marx este omul cu o bogată viată interioara, re la marile idealuri și valori ale u- manității. înnobilat prin frecventa- rea asiduă a patrimoniului cultura) național și universal. Este omul ca- pabil de discernâmînt. înzestrat cu criterii și repere axiologice, apt să se orienteze în multitudinea aparent haotică a evenimentelor și să ia de- cizii întemeiate valoric. Realizarea acestui model al omu- lui cultivat, deschis către tot ceea ce este valoare autentică și adver- sar hotărît al tuturor nonvalornoi și pseudovaloriior implică lupta îm- potriva ignorantei și inculturii, a- preciată de secretarul general al partidului ca sarcină centrala a ac- tivității ideologice și cultural-e'i” tive în perioada actuală. Omul lip- sit de cultură nu poate fi cu ade- vărat liber. El este dominat de pre- judecăți și stereotipii mentale, nu-ș! conștientizează s”*:"!°nt impulsuri- le și de aceea nici nu le poate stă- pîni. Libertatea presun-me cultiva- re ; ea nu se poate dobîndi în afa- ra orizontului culturii. Accentuarea puternică a impor- tanței științei și culturii în do- cumentele de partid este legată, fără îndoială, de exigentele sponu ale etanel actuale de dezvoltare .• societății noastre. Ea exprimă însă și o năzuință de ordin mai general, aceea a afirmării universale a po- porului nostru, a transformării Ro- mâniei într-o „mare putere a ști- inței și culturii". Alte state își con- centrează eforturile în direcția spo- ririi capacității lor militare, cheltu- ind sume uriașe de bani în acest scop. Țara noastră își pronune țelul însuflețitor și profund umanist al afirmării culturale, al dezvoltării in- tense a creației spirituale în toate domeniile. încrederea în om. în perfectibili- tatea sa nelimitată. în capacitatea de a se construi pe sine ca perso- nalitate armonios dezvoltată confe- ră operei teoretice șl activității practice a secretarului general al partidului atributul nobil al uma- nismului autentic. Viorel COLȚESCU ORIZONT ----------------------------------------------- • 10 ® „Unirea națiunea a făcut-o” Cu 130 de ani in urmă. în memorabila zi de 24 Ianuarie 1859. năzuința poporului român de a-și reface unitatea națională și de stat în fruntariile străvechii Dacii primea, in parte, consacrare prin alegerea ca domn. în cele două Principate Române, a lui Alexandru loan Cuza. „Victorie remarcabilă a maselor de țărani, meșteșugari, lucrători și tîrgoveți, a cărturarilor progre- siști — așa cum sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — Unirea Princi- patelor a reprezentat actul care a pus bazele statului național român modern**. De-a lungul veacurilor, românii au fost întotdeauna conștienti de faptul că formau un singur popor că aveau aceeași origine etnică și că erau legati printr-o limbă unitară, prin datini și obiceiuri comune, prin același fel de viață. Conștiința originii comune și a unității etnice, viețuirea neîntreruptă pe același teritoriu, permanentele legături economice și cultural-spirituale au contribuit la consolidarea ideii de unitate națională, la apariția necesității în- făptuirii unității politice Năzuința refacerii statului unitar, eliberat deplin și definitiv de dominația opresiunii străine. în care românii, strînși laolaltă, să-și afirme în fața umani- tății propria menire și individualitate a dominat. în întreg evul mediu, gîn- direa culturală și social-politică. planurile militare și diplomatice ale înainta- șilor noștri, devenind, în epoca modernă, idealul suprem al întregii națiuni române, țelul ei politic fundamental. Pe bună dreptate. Nicolae Bălcescu avea să scrie în 1950 „Unitatea națională fu visarea iubită a voievozilor noștri cei viteji, a tuturor bărbaților noștri cel mari, cari întrupară in sine individuali- tatea și cugetarea poporului, spre a o manifesta lumii. Pentru dîma ei trăiri, suferiră și muriră“. In acest climat de continuă consolidare a conștiinței naționale au Izvorît acele puternice mișcări sociale și naționale ce au zguduit societatea românească la sfîrșitul veacului al XVTTI-lea și în prima jumătate a celui următor. Marea ridicare la luptă a iobăgimil transilvănene din anul 1784. cu puternice ecouri peste Carpați. se înscrie ca un moment de primă Importanță, pe coordonatele acțiunilor de renaștere a Daciei, ca simbol al unității pămîntului românesc. Contemporanii revoluției de la 1784 l-au numit pe Horea „rex Daciae". îar Karl Marx avea să scrie că Horea „plănuia eliberarea neamului său" devenind „simbolul renașterii Daciei-. Pătruns de aceeași idee a identității tuturor ro- mânilor. a cuprinderii lor în propriul lor stat național și Independent. Tudor Vladimirescu a cerut să se intre în legătură cu moldovenii „ca unii ce sîntem de un neam, de o lege*, pentru ca „fiind ia un gînd și într-un glas cu Moldova să putem cîștiga deopotrivă dreptățile acestor prințipaturi. ajutîndu-ne unii pe alții*. Este o adevărată proclamație de unire națională. întregită de mani- festarea deschisă a speranței transilvănenilor că salvarea lor va veni de la revoluția Iui Tudor Vladimirescu. Un moment de importanță deosebită în creș- terea conștiinței de sine a poporului român. în care a fost puternic afirmată voința de unitate și independență, l-a constituit Revoluția română de la 1848 Izbucnită aproape simultan tn cele trei țări românești. în centrul ei s-au aflat alături de obiective sociale ca înlăturarea orinduielilor vechi feudale, scuturarea dominației străine, dezvoltarea economico-socială și cel al făuririi unei Românii moderne, unite și libere. Deși înfrintă. programul și ideile Re- voluției române de la 1848 au rămas biruitoare. Marile sale idealuri aveau să rodească la începutul anului 1859. cînd prin „actul energic al întregii națiuni române*, cum sublinia Mihall Kogălniceanu. s-a făurit unirea Moldovei cu Muntenia. Masele populare aveau să-și dovedească încă o dată curajul și în- țelepciunea. capacitatea lor de a influența și de a determina mersul eveni- mentelor. La 5 ianuarie 1859. într-o atmosferă entuziastă, adunarea electivă de la Iași proclamă. In unanimitate, drept domn al Moldovei pe colonelul Alexan- dru loan Cuza. Sub presiunea maselor populare, a zecilor de mii de meseriași, lucrători, comercianți. țărani — adunați în Capitală în zilele de 22—24 Ianua- rie 1859 — adunarea electivă de la București, proclamă drept domn al Mun- teniei tot pe colonelul Alexandru loan Cuza. Vestea dublei alegeri a stîmlt un val uriaș de bucurie și entuziasm în rîndul maselor populare. Publicația „Naționalul* în numărul din 25 ianuarie 1859 consemnând manifestațiile de la sate și orașe, nota : ..Cine poate descrie bucuria universală, ce printr-o electri- citate răspindi in toată Capitala. In toată țara. Cine poate exprima mulți- inirea generală ce se afla desenată pe toate fețele, in toate țigările". Aceeași atmosferă sărbătorească este consemnată și în Transilvania. în rîndurile româ- nilor aflați sub dominație străină. Alexandru Papiu fiarian în memorandul adresat în 1860 lui Alexandru loan Cuza. scria • „Românii din Transilvania. In împrejurările de față, numai 1a Principate privesc, numai de alei așteaptă semnul, numai de aici isi văd scăparea. Cînd s-a ales Cuza domn entuziasmul la românii Transilvaniei era poate tnai mare decît in Principate*. Un alt fruntaș al luptei pentru emancipare a românilor transilvăneni. Timotei Cipariu, consemna : Simțul național s-a deșteptai in toată româ- nimea. Națiunea română a venit Ia conștiința poziției care I se cuvine intre națiunile Europei, ea va face toii pașii enveniți pentru a ocnpa această pori- țiune cu demnitate (...) Am început a ne elibera patria, am început a ne elibera limba. Am început (...) abia am început, dar nu am terminat, cămine să continuăm șl să terminăm*. Ca și alte acte definitorii ale istoriei noastre naționale. Unirea Principate- lor, înfăptuită ca expresie a voinței poporului român de unire si libertate na- țională — a pus în evidentă. încă o dată în modul cel mal convingător, rolul maselor ca făuritoare ale istoriei, rolul major pe care îl pot Juca acele persona- lități ce se identifică eu aspirațiile maselor largi populare și înțeleg sensul devenirii istorice. Eveniment cu adevărat epocal al istoriei României. Unirea din 1859 a pus bazele statului național român modern, a permis angajarea țări! noastre pe drumul progresului și civilizației pe multiple planuri. VasTe DUDAȘ Act definitoriu al istoriei noastre na- ționale. Unirea Principatelor a pus în evidență, în modul cel mai convingător rolul maselor populare ca făuritoare ale istoriei, dar și rolul major pe r îl pot juca acele personalități ce se identifică cu aspirațiile poporului și înțeleg sensul devenirii istorice. Alege- rea lui Cuza a fost primită cu o ne- stăvilită bucurie pe întreg cuprinsul pămîntulul românesc. Aceasta însemna pentru popor „triumful desăvîrșit al ideilor unioniste și liberale împotriva vechiului sistem de corupție care și-a trăit traiul* Românii nu vor uita nici- odată memorabilele cuvinte pe care 1 le-a adresat, la Iași. Kogălniceanu tî- nărului Domn și care exprimau spe- ranțele și năzuința întregului popor: ..Alegîndu-Te pe Tine Domn în (ara Noastră, noi am volt să arătăm lumii ceea ce toată țara dorește ; la legi noi, om non. O, Doamne ! Mare și frumoa- să îți este misiunea (...>. Fii dar omul „VOI FI ÎNTOTDEAUNA CU JARA Șl PENTRU ȚARĂ” epocei ; fă ca legea să înlocuiască ar- bitrariul, fă ca legea să fie tare ; iar Tu. Măria Ta» ca Domn, fii bun și blind, fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toți Domnii an fost nepăsători sau răi" (...). Cuza se născuse in 1820 la Bîrlad. Fusese coleg cu Alecsandri și cu Ko- gălniceanu intr-un colegiu ieșean. Ple- cat la Paris, și-a luat bacalaureatul în litere și a audiat, în continuare, cursu- rile facultății de drept, pe care însă n-a absolvit-o. A revenit în țară, in- trând pentru scurtă vreme în armată și apoi în Justiție. A participat la mișca- rea revoluționară din martie 1848 la Iași și la marea adunare națională de la Blaj din mai 1848. Nevoit să se exi- leze. după infringerea revoluției româ- ne. a plecat la Viena. Paris. Constan- tinopol. Revine în țară în vara anului 1849. o dată cu noul domn al Moldo- vei. Grigore Alex. Ghica, partizan al Unirii Principatelor române, sub care a ocupat funcții importante : președinte al Judecătoriei Covurlui și director al Departamentului din Lăuntru. Fruntaș al mișcării unioniste, a devenit deose- bit d. popular prin răsunătoarea demi- sie din funcția de pircălab de Covurlui pe care și-o dăduse în vara anului 1857, în semn de protest împotriva abuzurilor electorale ale caimacamului antiunionist Vogoridi. Ales deputat al orașului Galați în Adunarea ad-hoc. a votat pentru Unire și pentru împroprie- tărirea țăranilor. In toamna anului 1858 devine locțiitor al hatmanului, cu gradul de colonel, el comandind în mod efectiv armata Moldovei. In funcțiile exercitate s-a remarcat printr-un res- pect desăvîrșit al legii, printr-o cinste exemplară, prin lărgimea vederilor sale și firea sa sinceră, deschisă, neprotoco- lară. Avea o adîncă simpatie și Înțele- gere față de oamenii de rînd. în mod deosebit față de țărani și militari „căci — spunea Cuza — aceștia aveau inimă și oase de jertfit pentru patrie". Era partizanul unor reforme interne de structură și în primul rînd al desfiin- țării privilegiilor feudale și al rezolvă- rii problemei agrare prin desființarea clăcii și împroprietărirea țăranilor a) modernizării — în sens burghez — a tuturor domeniilor vieții societății ro- mânești Tot ce era național, tot ce privea obștea românească, au găsit Ia „Domnul Unirii* înțelegerea cea mai firească : s-a gîndit In permanență la soarta nefericită a românilor din Im- periul habsburgic. unde, de altfel, dubla sa alegere a provocat o mare însufle- țire. Cuza a fost un mare patriot, pu- nînd întotdeauna, indiferent de comple- xitatea si gravitatea împrejurărilor, in- teresele șl nevoile națiunii sl ale tării tnai presus de ale sale, făcînd întot- deauna abstracție de persoana sa. Calitățile tfnârului colonel, la numai 39 de ani. ales de națiune ca domnitor al Unirii au produs o impresie deose- bită. Diplomații străini, acreditați la Iași și București, relevau în rapoartele lor că „prințul Cuza este un om cum n-au mal avut Principatele, care do- rește mal presus de orice fericirea țării sale*, „un om cinstit, plin de dragoste pentru țară, sub nici o formă amețit de an succes neașteptat, foarte hotărît să pună în practică ideile sale de refor- mă și •mire«*. aprecieri care au fost confirmate apoi de întreaga activitate desfășurată de Alexandru loan I ia cel șapte ani cînd a condus țara, epocă deosebit de fecundă în înfăptuiri. în toate domeniile vieții economice, so- ciale, culturale, politice și militare, da afirmare a României între celelalte state ale continentului european. Den- sitatea prefacerilor care caracterizează această epocă este inseparabilă de per- sonalitatea Iui Cuza și a prind nalîlor săi colaboratori, din rîndul cărora se detașează figura lui Mihail Koglăni- ceanu. Cu un patriotism mai presus de orice elogiu, cu o dăruire extinsă pînă la sacrificiu. Alex. I. Cuza a Inițiat șl a susținut un vast program de reforme, care au modificat din temelii! aspectul societății românești. Dubla alegere. în unanimitate și în mijlocul entuziasmu- lui popular, au făcut din acest revo- luționar, devenit prin propria voință națională liber exprimată Domnitorul Unirii, un executor al programului re- voluției române de la 1848. Acționînd cu hotărîre pentru recu- noașterea internațională a dublei ale- geri. pentru consolidarea unirii și a tî- nărului stat român, politica iui Alex. I. Cuza a avut ca țel suprem cucerirea independenței absolute și unirea politi- că a tuturor românilor. Acestui princi- pal țel, acestui imperativ vital al dez- voltării națiunii noastre, i-a consacrat Domnul Cuza resursele exemplarei sale personalități. întreaga sa activitate. De numele său se leagă o vastă operă re- formatoare de orientare burghezo-de- mocratică care a contribuit decisiv la edificarea României modeme. Domnul Cuza era convins că nu putea contribui la ridicarea politică a românilor dacă nu ocrotește și nu stimulează prospe- ritatea tării. Iubea poporul și a luptat pentru propășirea Iui. A secularizat averile mănăstirești, făcînd să reintre în patrimoniu] statului mai bine de un sfert din teritoriul țării, „Cuza — afirmă A. D Xenopol — era un potriv- nic al boierilor, un partizan declarat al poporului de jos și un luptător aprig și neobosit pentru egalitatea socială și pentru răsturnarea privilegiilor, și în această privință omul cel mai potrivit pentru perioada de dezvoltare în care intra poporul românesc și care trebuia să-1 prefacă, din starea de barbarie orientală în aceea a Occidentului civi- lizat*. Domnul Cuza. avindu-1 alături pe ministrul său cel mai capabil — Ko- gălniceanu — a fost binefăcătorul țăra- nilor clăcași. deveniți proprietari de pămînt prin legea agrară din 1864. Nu va pregeta să-și riște chiar tronul, fiind nevoit să recurgă la lovitura de stat din 2/14 mai 1864 pentru impune- rea acestei legi atît de necesare șl care-i va aduce dușmănia marilor pro- prietari de pămînt „cari proprietari — scrie N. lorga — formau atunci întrea- ga clasă politică, pe care n-o puteai atinge fără a te meni unei sigure căderi*. Domnul Cuza a jucat un rol deose- bit de important in reorganizarea pe baze moderne a oștir românești. Re- ferindu-K la realizările pe tărim mili- tar. înfăptuite în timpul domniei sale. Alex. I. Cuza arăta.. într-o scrisoare adresată in octombrie 1865 împărat ui al Franței. Napoleon al III-lea : „Acolo unde abia am găsit trei mii de oameni, furnizați exclusiv de clasa țăranilor, rău înarmați, rău echipați, care nu se supuneau decît comandamentelor ruse sau austriece, azi am două mii de gră- niceri. opt mii de dorobanți pedestri si călări și o armată regulată de două- zeci de mii de oameni recrutată din- tre toate clasele societății bine înar- mată. bine echipată, capabilă de a fi sporită prin rezervele noastre duble la întreitul efectivului său norma] și for- mată la marea școală a principiiîne militare ale Franței*. Domnitorul Uni- rii nu s-a îndoit niciodată de far*- ' că armata națională era chemată să ga- ranteze existenta viitoare a statului ro- mân și să-i asigure dreptul la inde- pendență și a acționat ferm în spiritul acestei convingeri nestrămutate. Demnitatea și refuzul de a ceda in fața unor presiuni politice șl militare, acordarea și căutarea de sprijin la sta- tele si oonoarele care luptau pentru • HG ORIZONT emancipare politică și socială. afirma- rea năzuințelor pentru înțelegere și conlucrare cu toate statele, abila utili- zare a contradicțiilor dintre marile pu teri in scopul afirmării atit a autono- miei țării cît și a năzuinței ei legitime spre independență și unitate politică deplină, constituie trăsături esențiale imprimate politicii promovate de statul român de calitățile acestei memorabile personalități, zămislită de geniu! aces- tui atit de încercat popor într-un ceas decisiv al existenței noastre istorice. Patriotismul și demnitatea de care a dai dovadă fn timpul dramaticei sale existențe, spiritul său de dreptate, cal- mul imperturbabil cu care și-a accep- tat destinul, lăsind un tron pe care nu l-a visat, nu l-a căutat, de care nu s-a agățat cu patimă sau cu disperare, pentru că n-a vrut niciodată și sub nici un motiv să curgă sînge românesc din cauza lui, convins că important nu e a domni, ci important este ceea ce rea- lizezi pentru oameni atunci cînd exer- ciți puterea. Cită dreptate avea Emi- nescu scriind în 1880 următoarele ! : .Toate atributele unei neatîmărl reale s-au cîștigat de către Vodă-Cuza, ex- ceptind firma acestei realități. în fap- tă, jurisdicțiunea consulară și-a pierdut terenul sub domnia lui, secularizarea averilor închinate s-a operat, s-a în- ființat o armată relativ numeroasă și completă, s-a proclamat neatîrnarea bi- sericii naționale pe baza vechilor drep- turi ale Mitropoliei Moldovei și Suce- vei, vechii consuli generali deveniseră de fapt, deși nu prin titulatură, mi- niștri diplomatici, relațîunlle interna- ționale ale statului român erau încre- dințate unui ministru al afacerilor ex- terioare In regulă, tncît întregului apa- rat al unet depline suveranități inter- ne și externe nu-î lipsea decît numele propriu, ce părea a lipsi din dicționa- rul apusului european. Guvernele cari au venit fn urma anului 1866 n-au prea avut altceva de cîștigat decît firma, decît recunoașterea unet neatîrnări ce existase*. Toate aceste indiscutabile și unanim recunoscute calități ale perso- nalității sale, care au pecetluit una dintre cele mai frumoase pagini ale istoriei noastre. I-au propulsat pe re- voluționarul Alexandru foan Cuza, de- venit Domnitorul Unirii, în galeria marilor bărbați ai istoriei noastre. El mărturisea: .Fiți convinși că eu nu aș vrea o putere care nu s-ar întemeia decît pe forță. Fie în capul țârii, fie alăturea cu d-voastră. eu voi fi întotdeauna cu țara și pentru țară, fără altă țintă decît voința națională șă marile interese ale României". Alex. foan Cuza este simbolul renașterii Ro- mâniei moderne, renaștere întemeiată prin muncă și luptă, bazată pe imita- te. independență și libertate națională pe dezvoltare economică și culturală, pe dreptate socială. Cinstind generația care a inițiat și organizat această re- înnoire. secretarul general al P.C.R.. președintele Republicii Socialiste Româ- nia. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU spunea următoarele: -A revenit Iui Cuza, lui Kegălniceano, revoluționari- lor din 1848 și 1859 misiunea istorică dc a pune pentru totdeauna bazele sta- tului național unitar român. Vă amin- tiți cuvintele rostite atunci dc Kogăl- aiceanu adresindu-se iui Cuza. îndem- nul de * face totul pentru a fi drept, pentru a sluji poporul. Aceasta trebuie să călăuzească și pe comuniști, pe toți cei care, intr-un fel sau altul, sînt che- mați să contribuie la conducerea națiu- nii noastre". Sorin BERGHIAN Caragiale și Unirea Cu puține excepții — amintesc doar două : drama Năpasta și schița Inspcc- țiune (.— De ce ? ... De ce, nene An- ghelache, a început plîngînd ca un prost cel mai tînăr. Dar. nenea Anghe- lache, cuminte, n-a vrut să răspundă") — opera lui Caragiale reprezintă un adevărat triumf al rîsului, un rîs con- tagios și, pînă la urmă, întremător. Scriitorul vădește o luciditate extremă, este refractar efuziilor sentimentale, știind să-și ia și să păstreze, față de propriile-l personaje, față de propria-i operă, o apreciabilă distanță. în însemnările de astăzi am de gînd să propun, pe baza unui text mai pu- țin cunoscut, un alt »chip“. ba chiar și un alt „suflet" al scriitorului, doldo- ra de ceea ce aș numi „sensibilitate ro- mânească", în stare să-i descurajeze șl pe cei mai înverșunați detractori. Căci nu patriotismul îi lipsește lui Caragia- le. ci acel spirit patriotard, demagogic și sforăitor, pe care l-a și ridiculizat, de nenumărate ori. în presa vremii. Cu opt decenii In urmă, în 1909. tind mai avea de trăit doar trei ani. el pu- blică. în ziarul Universul, un articol intitulat Peste 50 de ani, în care evocă unul din cele mai însemnate și mal Doi artiști plastici amatori •plastică* împreună cu profesorul, pictorul și criticul de artă Valentin Stache am poposit — atît in edițiile trecute cît și in cea actuală a Festivalului națio- nal „Cintarea României" — prin mai multe expozițfi ale artiștilor amatori. Am rămas impresionați de măiestria la care au ajuns împătimiții mînuitori ai penelului, fie că sînt arhitecți sau simpli muncitori, medici sau ingineri, impresionati de măiestria lor, dar și de diversitatea tematicii pe care o abor- dează dezvăluindu-și nu numai preo- cupările și pasiunile de viață ei și tai- nele din adîncul lor. Nu voi insista ad asupra mijloacelor, a tentelor din cu- lorile folosite sau asupra „viziunilor" lor legate de ceea ce ne dăruiesc (prin tablourile lor) ele fiind diverse, de la creator la creator, dar îmi voi exprima — direct — încrederea în reușită pe drumul atît de spinos al artei care — asemeni literaturii — se adresează su- fletelor. Pentru că e suficient să „po- RELIEFURILE ȚARII Aicî reliefurile imi sînt apropiate. Fac parte din ființa, din litera mea ; Fructele, vinul, aerul — toate îmi priesc mai presus ca pc-orișicc sica. Aproape-mi sint munții, simetriile, spicul, Riul, oțelul, sămînța din fat, Vîntul, fluturele, stihul... Pentru acest pămint m-am născut I Din Timișul calm la izvoarele Moldovei, în veșnicia gindului solar și-a slovei. Cu suflet mereu In vers primenit. Numai aici mi se-mplinește destinul, îmi trăiesc pe plaiul acesta mirajnl, sublimai. Dăinuind cu tine, glorios Partid ! AL JEBELEANU LEGAMlNT DE PATRIE Mă dărui ție, patrie solară, ea un crimpei de foșnet pe pămint. nu-mi cad frunzarele in sară atîta cît te leagăn in cuvînt. Că-mi ești eăușui crud de copilandru și zodia de-albastră măreție. sub zarea ta mi-e trupul tandro și visui supt de veșnicie. Primesc și eu răcoarea de izvoare, in ochiul tău mi-e mersul rotunjit. Iar clipa mea de-nfiorare pulsează-n timpul tău întinerit. Mă dărui ție, fragedă minune, sălaș dc doină, iezer de alint, fn palma ta mirosind a rune pun vlagă nouă iegămiiit Ion CALIMAN UN OM PENTRU O ȚARA Un om e-atîtor semeni cu patos dedicat Și-o amplă dăruire de sine înspre țară. Cu viața-ntreagă trează, lucida ne-ncetat. Șî-o cutezanță vie, revoluționară. în spații și în vreme a-ntemeiat un sens Al dezvoltării noastre multiple și profunde ; Ființa românească se-afirmâ azi intens Și-i prețuita astăzi cum trebuie, oriunde. E-al nostru președinte temeinic investit Pentru cutczătoarea-i gîndire creatoare. Prin care-această eră măreț s-a ctitorit Spre slava unui pașnic popor între popoare. „Să ne trăiți, din inimi !“ urările răsuna Pe-ntreg meleagul nostru senin, înfloritor. De epocă dc aur, în care, împreună, Transfigurăm prezentul în mare viitor. Lucian BLJRERIU emoționante evenimente ale copilăriei sale : „Sînt aproape cinzeci de ani de cînd am fost față la o strălucită solem- nitate. Era găzduit la Ploiești Cuza- vodă. Primul domn al țărilor unite, în- conjurat de tofi notabilii orașului și de mulțimea poporului, venea să asiste la deschiderea anului școlar. într-o baracă vastă, unde se țineau, după me- toda lankasteriană, cursurile de clasa întîia și a doua primare, plină de copil, care de care mai sărăcuți. îmbrăcați de sărbătoare — stăm toți în picioare, tre- tnurînd de neastîmpărul emoției". După sosirea domnitorului. învățătorul lui Caragiale („bravul nostru dascăl", „ne- uitatul meu domnul Basile Drăgoșes- cu“). pătruns de fiorul clipei, rostește o scurtă alocuțiune, din care transcriu crimpeiele cele mai semnificative: ANA COSMIN s Trăinicie. „Măria ta. I.. - J mintea, brațele, sîn- gele nostru și al acestor copii sint de-acuma închinate neamului român, patriei române, domnului român, mă- riei tale" (...]; „Copii! după secole de-ncruntare I... ] ne-am căpătat iar onoarea de popor liber, de popor latin". Și Caragiale subliniază efectul alocuțiunii iubitului său dascăl : „La aceste vorbe, toată lumea s-a ridicat în picioare, și vodă asemenea ; nimini nu mai putea sta jos. prea se ridicaseră sufletele". Spre sfîrșitul articolului, emoția spo- rește. iar tonul capătă accente oracu- lare, căci acum nu mai vorbește un simplu scriitor, ci un vizionar, un pro- fet, care vede departe, peste timp, dar și peste munți, spre Alba-Iulia : „Așa entuziasm n-am mai văzut altul de-atunci și cred că numai odată s-ar mai putea vedea ; dar acea odată sunt prea bătrîn ca s-o mai pot apuca... Imi pare destul de rău de asta, dar nu atît de rău cit dacă n-aș crede că alții, mai tîrziu ori mai curînd, tot o vor apuca ; fiindcă, desigur, cine gîndește că are să scape de asta se amăgește; căci de asta n-are să scape, decît poate atunci cind Oltul și Mureșul or să por- nească a curge de-a-ndărătele de Ia vale la deal către munții Ciucului. de unde izvorăsc din același sîn adînc — și nici atunci !“. Și totul se încheie printr-un omagiu al limbii române, „cu care veacuri s-a hrănit și ținut sufletul unui întreg neam de oameni!“. G. L TOHANEANU posești" In fața a 15—20 de tablouri ale Anei Cosmi sau ale arhitectului Zsolt Kolomban (cum am făcut-o re- cent) și să-ți fie clar că acești împăti- miți artiști plastici — dezvăluindu-și zborurile înspre împlinire — nu fac altceva decît să ardă pe piedestalul artei adevărate, fie că ne redau „trăi- nicii" din istorie sau natură (la Ani Cosmi) fie „întrebări “ în fața tainelor universului (la Kolomban) credincioși (în felul lor) la ceea ce și-au propus să realizeze. „Folosindu-și — după cum spune Stache — întregul lor timp liber și arzind pentru înfrumusețarea vieții semenilor lor, cărora iși închină toata tablourile — dăruinclu-le cu mărini- mie. fericiți să poată bucura clipele de destindere ale acelora ce le vor avea mereu Ungă ei și-n sufletele lor". Dumitru SINITEANU ORIZONT ® 12 © In programul complex de manifestări omagiale consacrate aniversării zilei de naștere și Îndelungatei activități revo- luționare ale tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, secretai ui ge- neral a! partidului, președintele țării, se Înscrie și emisiunea realizată de Comi- tetul de Cultură și Educație Socialistă al județului Timiș în colaborare cu Televiziunea Română „Omagiul țării conducătorului iubit** ce va fi difuzată pe micul ecran duminică, 29 ianuarie 1989. Realizare de vîrf, această emisiu- ne constituie un simbol de aleasă dra- goste și stimă față de strălucitul con- ducător al partidului si poporului nos- tru. a locuitorilor ’imișeni, cu secvențe memorabile din Piața Operei din Ti- mișoara, Lugoj, Sinnicolaul Mare, Bu- ziaș. Jimbolia și Deta. localități din care „La multi ani !“, tradiționala ura- re răsună din inimi și se unește cu pri- nosul de dragoste și recunoștință al întregii națiuni socialiste. Imagini efigie din vizitele de lucru ale tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, împreună cu tovarășa ELENA CEAUȘESCU, în județul Timiș, sau la marile ctitorii ale Epocii de apogeu din istoria româ- nilor, străbat ca un fir roșu întreaga emisiune. Acestora li se alătură nume- roase imagini filmate, multe inedite, realizate din elicopter de doi operatori talentați, Victor Prunaru și Radu Toa- der înfățișează chipul nou, mereu mal înfloritor al localităților timi- șene. Fiecare moment artistic (scenariul Al. Mangu și Lucia Nicoară) se constituie într-un microrecital la care-și aduc contribuția artiști de frunte ai Teatru- lui National, Operei Române, Filarmo- nicii de stat „Banatul**, Ansamblului de cîntece și dansuri populare „Banatul**, ca și mii de creatori Ș talentați inter- pret! amatori ai cîntecului, dansului și poeziei. Momentul folcloric — „Veniți la bucuria noastră** — realizat de această Cintarea României OMAGIUL ȚĂRII CONDUCĂTORULUI IUBIT dată la CiacovaK se petrece Intr-un spa- țiu frumos amenajat, în mijlocul co- munității, așa cum aveau și au loc îndeobște marile sărbători la român;. Multă gingășie și puritate conțin sce- nele realizate de pionieri, fie cele din Parcul Copiilor, de la Școala Generală nr. 16, de la Fintîna punctelor cardi- nale, sau de pe Bega, însoțiți de cunos- cutul grup „Florcs**. Banda sonoră foarte bună, realizată de apreciatul dirijor Diodor Nicoară și redactorul Petrică Rusu, conține creații muzicale cu totul remarcabile ale lui Remus Georgescu, Vasile Spătărelu. Mircea Neagu, Laurcnțiu Profeta, Con- stantin Romașcanu, llic Stepan, Aurel Giroveanu, Vasile V. Vasilache și Ion Mătăsaru, majoritatea fiind prime au- diții. Dansurile create de Gheorghe Ștefan, Francisc Valkay, Vasile Crețu, Emil Tatarlci, Emilian Dumitru, Toma Fren- țescu, Ciprian Cipu, Gheorghe Gaktin și Victor Hicherean sînt inedite, pline de fantezie. Imaginile în culori strălucitoare, lu- minoase, optimiste (scene de masă de Emilia Jivanov, Grigore Gorduz, Ion Jurchescu și Gheorghe Giura) dau far- mec unei emisiuni la care contribuie cu talent și profesionalism echipa TVR formată din regizorul timișorean de film și teatru Silviu Jicman, realizato- rul Viorel Grecu, redactorul Ruxandra Garofeanu, ca și Vartan Arachclian, semnatarii reportajului dezvoltării eco- nomico-sociale a județului nost.-u. Zecile de mii de partid panți expri- mă, într-o emisiune inspirată, cel mal vibrant omagiu, care se adresează în acest ianuarie aniversar, tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, strălucitul ctitor și ilustrul conducător al unei epoci simbol a Istoriei noastre. Alexandru MANGU, Vicepreședintele C.J.C.E.S. TIMIȘ Printre lucrările inedite cu caracter memorialistic, care oferă informatii prețioase des- pre lupta dusă de către oo- porul român in a doua jumă- tate a secolului al XlX-lea pentru unitate și independen- ță națională, sînt și memoriile generalului Ștefan Șt. Stoika (1849—1928). Tatăl său. colone- lul Ștefan Stoika. s-a născut la Lipova în anul 1808 și. după studii primare In orașul natal și Timișoara, urmează studii de specialitate militare și de finanțe șl contabilitate la Vkna. In anul 1830. la ves- tea reînființării armatei ro- mâne tînăru! S’olka trece Carpații și se înrolează în ar- mata națională in curs de con- stituire. Datorită cunoștințelor de specialitate și solitudinilor sale el urcă toa'e treptele ie- rarhiei militare oină la gra- dul de colonel, șef a! Statului Major al armate: Tării Ro- mânești și secretar general al Ministerului de război. (Ge- neral Nicolae Stoika. Notițe din viața unnl ostaș. Polcovni- cul Ștefan Stoika, București. 1911). Cel de-al treilea fiu al co- lonelului Stoika. Ștefan Șt. Stoika. militar și el de carieră, este unul dintre particioantii la războiul de indeoendentă. un luptător activ centru uni- tatea națională și un fin ob- servator al tuturor evenimen- telor contemporane Iul. (Radu Păiusan. Generalul Ștefan St. Stoika — luptător pentru in- denendortă și unitate națio- nală. Timișoara, 1983. pag. 1—331 L :ă de la vîrstă tî- nără. el observă starea de spi- rit care domnea în Principate, cu ocazia războiului Cri meii, descrie episoade Interesante din lunta pentru unire si ne dă informații prețioase despre diferite personalități ale vre- mii. Un loc de mare impor- tanță in amintirile sale îl ocuoă domnul unirii — Ale- xandru loan Cuza și tatăl său, colonelul Ștefan Stoika. unul dintre colaboratorii apropiati ai lui Cuza. Punem în circui- tul cu: ural aceste amintiri impontante despre personali- tăți și evenimente din epoca premergătoare și cea a unirii Principatelor, cu sentimentul că aducem o onestă contribu- ție la cunoașterea acestui mă- reț eveniment din viața po- porului român. Radu PAIUȘAN ... Pe timpul domniei lui Ghica (Alexandru Ghica n.n.) se încheie lucrările Congresu- lui de la Paris, prin care se desființa protectoratul rusesc, se aprobă unirea românilor, ni se restituie gurile Dunării (...) și cum Alexandru Ghica avea toti sorții să fie ales ca domn al Munteniei, fu înlo- cuit cu o căimăcămie de t'ei, compusă din : Manolache Bă- leanu. loan Mânu și Alexan- dru Filipescu. Spre norocul țării însă, ea nu avu nici o autoritate morală, așa că U- nioniștli. dintre care făcea parte și tata, putură lucra pe îndelete ca să făptulască uni- rea. Calmacanil se mîncau în- tre dînsli. lancu Mânu, grec de origine, vira intrigi Intre Băleanu și Filinescu. căci dîn- du-i voie să tulbure tot, pen- tru a alege pe Bibescu. Parti- dul unionist cuprindea toate elementele de valoare, bătrînl. tineri șl ofițerii cel mari al oștirii. între ei era și un tînăr fecior de boier. Nae Orășanu (N. T. Orășanu n.n.) un exal- tat. care puse pe un om al său de încredere să azvîrle în casa lui lancu Mânu o sticlă sferi- că de cerneală goală, umplută cu Iarba de cușcă și cu un fitil. Pretinsa bombă făcu o mică explozie. Instigatorul dispăruse și fu arestat în lo- cul lui. un oarecare Bontilă. un individ de rînd, care pri- mise cUiva icoșarl (monedă AMJNTIRI DESPRE UNîRE turcă de argint. In curs pe atunci) să o arunce. Rezulta- tul fu : Bontilă primi o mică corecție la agie (poliția de a- tunci), autorul principal nu păți nimic, iar sărmana căi- măcămie se făcu de rîs. căci I se stirnl o satiră care înce- pea asa : Ce făcuși mă frate Mane Ce făcuși măi Gogomane Caimacani mal sintem noi Ori otrene din gunoi ? Unioniștii jubilau și erau siguri de Izbîndă. Cum caima- canul Mânu împiedică pe de- putatii munteni să afle cine va fi alesul Moldovei, la 5 ia- nuarie 1859. nu s-a efectuat alegerea domnitorului. Numai In Iași avu loc alegerea colo- nelului Cuza. candidatul par- tidului naționalist. în ziua de 24 ianuarie 1859. în urma înălțătorului discurs al lui Va- sile Boierescu și a unei mici presiuni, ispravă a lui Nae Orășanu. care pătrunsese în curtea Mitropoliei cu peste 1000 de tabaci, măcelari, ca- nafi. mahalagii, și unioniștil votară pe alesul Moldovei. Napoleon al III-lea jubila, căci prin acest act se desfăcu nodul intrigilor Austriei. Por- ții Otomane și Rusiei. Imi amintesc că în ziua de 24 ianuarie 1859. tata spuse mamei că ne va lua. pe fra- tele meu Nicolae (generalul Nicolae Șt. Stoika. 1845—1914, n.n.) și pe mine la Mitropolie, să vedem și noi cum se alege Domnul (fratele meu avea a- tunci 14 ani. iar eu 11 ani). Mama ne dete cîte o bucată de pîine și cîte o smochină să ne ție de foame. Alegerea a durat pînă seara tîrziu. în par- tea de jos a Mitropoliei, în fața palatului Iul Bibescu. era un regiment de infanterie, dar. împotriva dorinței caimacanu- lui. veniseră fără cartușe. Co- lonelul Robu, părintele actua- lului general, comanda trupa și căuta să nu jignească nici un cetățean. Era o dovadă că însăși armata participa la pri- mul act al marel epopei, care, apoi, prin luarea Plevnei șl bătăliile de la Mătăsii. Mără- șești și Oituz, desăvîrșea mărețul vis al tuturor româ- nilor. reconstruirea Daciei Traiane. Noi intrarăm obositi cu tata acasă. Nae Orășanu, care adora pe tata, ne însoți. Parcă-1 văd. cu o cușmă nea- gră pe cap, cu o lentă (pangli- că, n.n.) tricoloră, răgușit, ne înveseli, istorisindu-ne cum a sărit porțile din dosul Mitro- poliei. cum apoi „ceata lui Baboi**, așa numea el pe cei 1 000 care-1 însoțeau, au dat Iureș și cum au început să ascută cuțitele, ca să arate iul conu lancu Mânu, ce-1 așteap- tă. Tot cu această ceată, peste cîteva zile. Nae Orășanu ieși întru întîmpinarea prințului Țărilor Românești. Cu ocazia intrării voievodu- lui Cuza în București, eu a- veam capul plin de biruințele moldovenilor marelui Ștefan, in numeroasele războaie îm- potriva sașilor, ungurilor, tur- cilor. lesilor si tătarilor, mă aștept~m să văd pe domnito- rul Mo! Iovei însoțit tot ca în veacul al XVI-lea. Mare imi fu mirarea cînd văzui intrînd un Stat Maior strălucitor, compus din generali, colonei etc.. toți în uniforme franceze, precum șl două regimente de infanterie, care purtau curelă- rie albă și care devenită mai tîrziu regimentele 4 și 5 in- fanterie ale armatei Principa- telor Unite. Apoi venea regi- mentul de lăncierl cu coiful roșu șl plastroanele și reverele roșii, (care devenită apoi re- gimentul 2 de lăncleri). cum și o baterie cu 8 tunuri, cum- părate de domnul Ghica de la armata austriacă, ce se retră- sese din Principate. Vodă Cuza. ne spunea atît tata. care, ca șef al Statului Maior al oștirii muntenești. îl Intîmplnase, precum și dr. Alols Dresch. care îl ieșise și dînsul întru întîmpinare. fă- cuse o admirabilă impresie a- supra bucurestenllor. incit cîștigase. cu iuțeala fulgerului, toate inimile românilor cu dorul- de țară. & n ® ORIZONT w®s®n^ o rădea n SUPLIMENT EDITAT ÎN COLABORARE CU COMITETUL DF CULTURA Șl EDUUAȚIF SOCIAIISTA ARAD Șl CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR Paradigma revoluționară a științei contemporane în csas sărbătoresc Se vorbește mult despre secolul nos- tru ca fiind unul al revoluțiilor. Este, probabil, caracteristica esențială a a- cestui veac. S-au produs revoluții so- cial-politice. mari mutatii istorice, re- voluții de eliberare socială $1 naționa- lă. dar sîntem și martorii complexelor revoluții din știință și tehnică, precum și din domeniul gîndirii. De fapt, nu putem vorbi de o știință revoluționară fără o gîndire revoluționară. Și nici in- vers. ..știința însăși — subliniază tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU — în- seamnă a gindi și a acționa permanent ca un revoluționar. Nu poți fi om de știință dacă nu ești un bun revobi'io- nar in domeniul tău. un bun revoluțio- nar pentru transformarea lumii în ge- neral". Perspectivele de dezvoltare re- voluționară in cimpul cunoașterii sînt date. în mod firesc, de revoluțiile care se impun într-o știință sau alta. Așa s-au afirmat ca paradigme revoluțio- nare relativismul și determinismul cu- antic din fizica contemporană, muta- tionismul din genetică, dar și episte- mologia genetică, structuralismul gene- rativist și sistemismul din științele so- ciale și umane. Cum reacționează gîndirea filosofică în fata acestor revoluții științifice ? Ea se lasă pătrunsă de noul spirit al ști- inței. încorporîndu-și marile achiziții ale cunoașterii și practicii din științele fundamentale și aplicate, dar se consti- tuie. in același timp. într-un puternic ferment de dinamizare revoluționară a cunoașterii, provocînd știința să caute răsnunsuri la complexitatea probleme lor ridicate de condiția umană în pre- zent și în perspectivă. Există, astăzi, semne majore că o gîndire filosofică revoluționară, care să corespundă ten- dințelor de dezvoltare a științei con- temporane și să fecundeze în continua- re spiritul revoluționar al acesteia tre- buie să se situeze clar într-o persnec- tivă holistă. în care atributele dialec- ticului, ale ansamblului și globalului ale sistemicității și organizationalului să ofere o nouă paradigmă culturală. In această direcție, filosofia materialist- dialectică și istorică oferă, prin catego- ria de totalitate dialectică, principiul purtător de înnoire în gîndire și acțiu- ne. axul în jurul căruia se poate struc- tura noua paradigmă revoluționară, larg culturală, reclamată în prezent atît în planul cunoașterii, cît și în acela al axiologicului și al acțiunii practico-transformatoare. Desigur, ir istoria filosofiel găsim mari momente pe drumul eforturilor către sinteze cu prinzătoare. care oferă modele de re- laționare a părților la întreg, a modu- rilor calitativ diferite la unitatea pri- mordială. a identității cu diferența, a unului cu multiplul etc. Dar abia cu Hegel și cu gîndirea marxistă pășim ferm în spațiul sintezelor dialectice. Cerința considerării obiectelor și pro- ceselor analizate din perspectiva inte- gralității. ca totalități în devenire, ca proces în care momentele constitutive au sens numai prin întregul ce le sub- ordonează. a fost însă interiorizată pro- gresiv în secolul nostru și de către o serie de discipline particulare. Cîtă vreme în științele naturii a dominat paradigma copernicano-newtoniană de dezvoltare cumulationistă. concepțiile hol iste și-au făcut cu greu loc între modelele explicative. Complexitatea proceselor sociale și umane, precum și a celor din realitatea fizică nu puteau fj însă redate prin metode și concepții reductionlste. Așa se face că antropo- logia. sociologia, psihologia. Istoria și lingvistica, apoi științele viului și ale fizicii se vor dovedi. în acest secol, pe parcursul dezvoltării lor. tot atîtea con- texte din ce în ce mai relevante pen- tru promovarea ideii de totalita'o '’H lectică și. prin ea. a unei paradigme revoluționare, purtătoare de nou în toate domeniile cunoașterii. loan BIRIȘ Am ajuns, iată, la ceas de mare săr- bătoare I Sărbători-vom noi, românii, pe pri- mul bărbat al tării. Pe cel care și-a înălțat glasul său pu- ternic. clocotitor. în fața mulțimilor, la atîtea adunări populare, și acestea au răspuns, fremătînd de entuziasm la în- demnurile sale întru lucrarea pentru țară. Fiindcă ele. îndemnurile, veneau de la un adevărat ctitor, de la făurito- rul unei epoci Istorice noi. pătrunsă de spiritu-i revoluționar. Pe cel care, la forurile comuniste. Congresele, a trasat calea de urmat pentru partid, pentru țară, pentru noi toti. adică. Dintre a- ceste Congrese, cel de al IX-lea a fost pragul trecerii în epoca pe denlin în- floritoare șl care-i poartă numele. Glasul celui care a schimbat soarta țării a răsunat și sub cupola Acade- miei. și atunci, ascultîndu-i cuvintele răscolitoare, care cuprindeau în înțele- sul lor istoria cea veche și istoria cea nouă. în clipa aceea înaltă, deci, am văzut cum bolta impunătoarei săli se înalță, la rîndu-i, precum glasul, spa- țiul devenind tot mai larg, coloanele fiind înlocuite de fraze continînd atîta tărie in adevărul lor îneît puteau sus- ține construcții ce n-au fost pînă atunci decît visate. Era firesc, creșterea se fă- cea din opera unui conducător de cea mal mare cutezanță, dintr-o operă ce a trasat hotărîtoarele orientări politice, dintr-o operă care a fundamentat idei din care s-au dezvoltat tezele teoriei revoluționare, singurele călăuzitoare în edificarea noii noastre societăți. Revo- luționarul cu dăruire totală, cel care și-a legat destinul de cel al unei revoluționare — la fel de încre- zătoare în victoria socialismului și visînd. din fragedă tinerețe, zorii comunismului, două destine exem- plare alăturîndu-se. astfel — tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a susținut o necontenită activitate de cercetare și interpretare creatoare a realităților, de- finind rolul și importanta partidului în conducerea societății. în viata noastră COPACUL UNIRII Un copac cu rădăcina-n veșnicie cu mîini bătătorite dc munca seculară la roata unei zile — ce mereu învie ... căruia îi cresc douăzeci și patru de ramuri... aprinde-o torță-n cel mai frumos ram lingă Milcov ; atît dc mare — incit luminează tot cerul dorului de neam ! Dinu MATEI deci. Asimilîndu-și esența revoluționa, ră a marxismului, conducătorul nostru a elaborat teze de inestimabilă valoare științifică și soluții cu totul originali pentru dezvoltarea economico-socială. Clarificîndu-se etapele acestei dezvol- tări, fiind întăriți cu principiile de bază ale concepției comuniste, revoluționa- re. putem '•ăși cu fruntea sus spre vi- itor. Cu atît mal mult, cu cît. cu o clarviziune rară, secretarul general al partidului a analizat structura intimă a socialismului, dîndu-ne soluții efi- ciente pentru păstrarea purității ei. Ne-a mai îndemnat să promovăm, cu mai mult curaj, noul, să înfruntăm cu privire critică și analitică realitatea, dovedind că avem o nouă conștiință, revoluționară. Datorăm acestei gîndiri nu numai ceea ce a așezat și a ridicat între gr^m e țării, cț și felul cum sîntem priviți azi în lume. Avem conducători care au dus peste fruntarii faima unei gîndiri po- litice de excepție, care au ridicat în rang nobil știința românească și care au dovedit că le este aproape grija pentru întreaga planetă. Stau mărturie pentru toate acestea programele mari- lor Congrese comuniste, conferințelor naționale ale partidului, ale plenarelor Comitetului Central — cum. de pildă, cea nu demult desfășurată dar deveni- tă deja istorică, aceasta dezvoltînd Te- zele din aprilie și pregătind cel de al XlV-Iea Congres ; sau nenumăratele volume ale unei opere strălucitoare, tălmăcite în atîtea limbi ale pâmîntu- lui. Să ne mîndrim că au fost gîndite și scrise mai întîi în românește. In limba ce ne-a fost lăsată moștenire și-n care ne îndemnăm la muncă sau la sărbătoare. Precum la sărbătoarea din această zi care străluminează nrin literele-i de aur calendarul de patrie. Și-n care ea. patria întreagă. își slă- vește conducătorii. Florin BĂNESCU E TOATĂ ȚARA . . . E toată țara un poem fierbinte Pe frontispiciul ierbilor înscris Din inimă el trece In cuvinte Către pridvorul dragostei deschis. Și-aud cum urcă clorofila-n stele Semințele au alte legi pe frunți. De aur mult copitele sînt grele Cînd suie mieii-n turme către munți. Și-un clocot tînăr din izvoare, Se-aude primenindu-se-n fintini. Ii cresc pe umeri țării insemne mari de soare Și flamuri roșii ni sc-aprind în mi ini. E totu-n jur o vastă înflorire Fiindcă-i primăvară-n cint și dor ; De Ziua Ta cu prea-iubire Iți scrie țara imn înălțător. Ligia TOMȘA POEM PENTRU PATRIE Cobor sfios lingă fintinile-mi din suflet Să întregesc lumina eternelor ninsori Cărările din mine au forma unui cintec Perpetuat în ierburi și-n zboruri de cocori. Cobor sfios lingă fintinile-mi din suflet Să impletesc în slove pridvorul tău frumos Acolo-n limpezimi să-ți intitnesc privirea Și graiul nepereche curgind melodios. Cobor sfios lingă fintinile-mi din suflet La țărmul veșniciei s-adun nectar din flori Ducînd cu mine-arcușul supremei dăruiri Să-ți cint cu el deodată din sute de viori. loan Vasilc MARCU LA ANIVERSARE Pe plaiul mioritic e soarele în frunte Și crezul urcă in lumini astrale : Din virf de spic, în inimă de munte. Clădește țara innoita cale. El a venit din țară pentru țară ; Răgazul de o clipă-i pare mult: Și dacă-n tîmple părul e cărunt, Istoria o numește primăvară. De pace, vorba el aduce des ; Sc-adună-n ea magnifică lumină : O lume știe crezul românesc, De-a da vieții o măsură plină. Erou între eroi, cu sănătate. Să nc trăiți spre multe cincinale ! Că ne-am pornit să construim Cetate, Iar crezul urcă în lumini astrale. Sabin BODEA ORIZONT e 14 o plastică EMINESCU Am intrat in anul centenar Eminescu. s-a scurs, iată, un veac de cînd, trecind in neființă omul, a intrat în eternitatea literaturii lumii opera poetului nostru național. Va fi. probabil, anul cind vom avea Integrala Eminescu, pe care o realizează, cu pasiune și competență, un grup de eminenți cercetători de la Muzeul Literaturii Române. Dacă se va împlini în acest an. va fi un eveniment de anvergură națională, cel mai prețios omagiu ce poate fi adus marelui poet. Pînă atunci, să consemnăm valoarea și importanța unor cărți despre Emi- nescu. Dintre cele apărute în ultima vreme se detașează lucrarea lui D. Vata- maniuc Profund cunoscător al operei eminesciene. D. Vatamaniuc este unul dintre cei care contribuie la realizarea Integralei Eminescu. La volumele XII—XIII (cuprinzînd publicistica, respectiv 1 ianuarie — 31 decembrie 1881 și 1882—1883. 1888—1889). D. Vatamaniuc este responsabilul secțiunii de publi- cistică a stabilit paternitatea textelor și a realizat comentariile. Prestigios critic și istoric literar. D Vatamaniuc. după o carte în care se ocupa de Pu- blicistica lui Eminescu (1985). comentează, dintr-o perspectivă proprie, manu- scrisele eminesciene. Discutarea și mai ales publicarea manuscriselor emines- ciene au stîrnit reacții pro și contra, unele violente, mergînd pînă la ideea că acestea nu ar trebui publicate. D. Vatamaniuc relevă importanța și valoarea manuscriselor eminesciene în contextul general al unei mai exacte sl complete înțelegeri a personalității și operei poetului nostru național. D. Vatamaniuc nu împărtășește opinia că manuscrisele eminesciene pot fi comparate cu -Jurnalele unor personalități cu faimă în mișcarea culturală europeană. (...) Poetul nu consemnează sistematic întîmplări din viața sa. cum face T. Maiorescu in „însemnări zilnice" și nu se vede de nicăieri că in- tenționa măcar să întocmească o „operă" cu destinația mărturisită sau nu să o dea publicității și nici să lase această obligație în sarcina posterității". Desi- gur. munca pe manuscrisele eminesciene nu este deloc ușoară. Am mai scris despre adevăratul martiraj al celor care studiază șl redau manuscrisele emi- nesciene. în titanica muncă de a termina ediția națională. Noul orizont, des- chis prin cercetările efectuate de echipa care lucrează la Integrala Eminescu. abia de acum înainte începe să dea roade în Interpretarea operei eminesciene. D. Vatamaniuc găsește mai multe valori manuscriselor eminesciene. In primul rînd, ele se prezintă ca un „jurnal al formării intelectuale șl al lărgirii orizon- tului său științific". Apoi, ca „laborator de creație". Istoricul literar observă că „manuscrisele oferă un spectacol unic în literatura noastră pentru urmărirea procesului creator în opera unul mare scriitor". în al treilea rînd. manuscrisele lui Eminescu se prezintă ca „instrument de lucru pe care începe să-l pregă- tească încă in epoca studiilor universitare". Astfel înțelese valorile manuscri- selor lui Eminescu. intrăm în teritoriul fascinant al acestora, urmînd traiectul propus de comentator. Urmărind atent manuscrisele eminesciene. D. Vatama- niuc vine cu foarte multe lucruri noi, cu interpretări originale, cu completări necesare. S-ar putea exemplifica din toate capitolele cărții. Mă rezum, din cauza spațiului, la textul Geniu Pustiu și revoluțiile din capitolul referitor la Manuscrisele, laborator de creație. Romanul începe să fie scris în toamna anu- lui 1868. după ce in perioada mai—septembrie însoțise trupa lui Pascaly în turneul prin Transilvania. Autorul emite ipoteza că apelul către publicul din Arad (16 iulie 1868). semnat de Pascaly. a fost făcut de Eminescu. D. Vatama- niuc este de părere că Jurnalul lui Toma Nour este întocmit de Eminescu încă tn 1866. cînd poposește pentru mai mult timp la Blaj, in cadrul călătoriilor sale prin Transilvania. Totul se bazează pe studierea atentă a manuscriselor, pe compararea de date și informații. Pornind de la punctul prim pe care-1 reprezintă manuscrisul. D. Vatamaniuc urmează drumul miraculos al creației, găsește ceea ce a trecut în opera finită, ce a fost lăsat la o parte, ce a fost modificat. Este. în fond, o nouă deschidere asupra exegezei eminesciene. Alexandru RUJA • D. Vatamaniuc, EMINESCU (Editura Minerva, 1988). Eminescu la Arad In august 1868. trupa teatra- lă a lui Mihai Pascaly a po- posit la Arad. Evenimentul — bucurindu-se de comentarii detaliate în presa locală — a polarizat întreaga atenție a oamenilor locului, datorită fai- mei directorului-actor. dar mai ales pentru că tn capul afișelor se specifica: „teatru romanu". Pentru a fi limpede semnificația acestor cuvinte — anume că piesele vor fi Inter- pretate în limba română —. imediat după aceea se dădea lămurirea că reprezentațiile vor avea loc „în localul tea- trului". Mlcro-stagiunea dra- matică susținută de „oamenii" lui Pascaly la Arad își are lo- cul cuvenit în istoria cultura- lă a românilor din vestul țării. Mai mult chiar, survenind cu abia trei luni înainte de vo- tarea in Dieta de la Cluj a Incorporării Transilvaniei la Ungaria, turneul trupei ro- mânești de dincolo de Carpați apare ca o autentică acțiune politică, militînd în favoarea unității naționale Evenimentele Istorice au însă și acest specific de a-și dezvălui, pe măsura trecerii timpului, mereu noi fatete ca- pabile de a contura o semni- ficație de indubitabilă com- plexitate. Căci, iată, cine ar fi bănuit atunci, cu mai bina de o sută douăzeci de ani în ur- mă, că vom pomeni cu emoție venirea Iul Pascaly la Arad pentru că printre colaboratorii săi se afla Mihai Eminescu „ ... sufleur. cu șapte galbeni pe lună" ?! Poetul era la în- ceputul carierei sale literare, gînditorul nu se relevase încă, iar pentru contemporani — nu numai arădeni — tinărul copist și sufleur răspundea mai mult de „mecanica" artei decît de elementele ei evanes- cente. Fiindcă un sufleur are doar rolul de a „sufla" actori- lor ajunși la ananghie partitu- ra piesei. Nimic mai simplu, nu? Ei bine, nu! Ca să șoptești trebuie mai întîi să știi. Să cunoști textul bine, dar și ac- torii (ca să .poți intui momen- tul necesarei și salvatoarei in- tervenții). Adică trebuie să stăpînești totul. De la început. Zeul ascuns al realității sce- nei. Așadar, a fi sufleur în- seamnă să cunoști — într-un anume sens — urmarea. și chiar să o influențezi. A „sufla" poate apare drept si- nonim a lui „a șopti" (cum face mare parte din lirica e- minesciană). al lui „a respira" (adevărat simbol al libertății, precum întreaga creație spiri- tuală). al lui „a insufla" (sim- țiri înalte în veșmîntul artei de excepție). Acestea toate le menea Eminescu sufleurul în august 1868 la Arad — ca în atît°a alte locuri —. învățîndu- ne să fim ceea ce sîntem în urzeala dra: iatică a devenirii. Ovidiu PECICAN Schimbul de expoziții plastice, între Arad și Timișoara, tn acest ianuarie 1989, cu lucrări reprezentative ale Saloanelor anuale de artă, este o idee cum nu se poate mai nimerită. Valorile plas- tice actuale, din cele două orașe vecine, mișcarea artistică, din care se degajă un specific și promisiuni viitoare, toate au darul de a ne pune în față. In acest moment, tot ceea ce artiștii ară- deni și timișoreni ^u mai remarcabil In atelierele lor. Totodată, din acest „duel" artistic, au de cîștigat nu numai iubitorii de ar- tă, dar și artiștii înșiși, ei fiind descoperiți de un public nou și avizat și ofenndu-se, totodată, spre cunoaștere, confraților din fi- liala vecină. Vom remarca, de lâ început, ponderea puternică a pictorilor și sculptorilor din generațiile mature, al căror penel și daltă, în ciuda timpului, sînt încă harnice și prestigioase. Nicolae Bicfalvi cămine același pictor vitalist și cu ruperi de forme și cromatici virile, aducînd in prim plan ecouri geometrice sau izul folcloric interpretat cu finețe. Ștefan Guleș, în schimb, în nota picturii ro- mânești interbelice, impresionează prin peisajele sale stenice, pu- ternic reliefate de materia cromatică grea și scintilantă, care con- feră distincție unui temperament coloristic rarisim. Nicolae Chi- rllovict, în periferiile, • în florile, în peisajele sale, traduce, pe ur- mele înaintașilor, o pictură de un optimism coloristic funciar. Francisc Baranyai degajă, mai ales In portretele sale, rigoare și o profundă cunoaștere a psihologiilor umane, cu accente ici-colo foviste, și cu detalii care accentuează personalitatea personajelor sale, după cum elementele care compun tablourile lui Ladislau Bobocsik sînt aduse, în prim plan, în toată greaua lor materiali- tate, cu mult rafinament coloristic și un perfect echilibru compo- zițional. Nu altfel lucrează Pavel Alasu, pictor de o rară subtili- tate a cromaticii, cu propensiuni spre o actualitate care se re- ARADUL LA TIMIȘOARA - PICTURA Șl SCULPTURA flectă cu finețe și prospețime in pagină. Cornelia Josan-Kocsls În- cearcă, emblematic, să transpună sugestia unor case și curți vechi, care trăiesc prin frumusețea in sine a formelor și atmosferei ce o degajă, punîndu-le Intr-o lumină crepusculară, ce aparține, par- că, unui regn situat în pragul extincției. Mircea Senic, statornic formulei sale, ne lasă să descoperim desenul său minuțios, cu- lorile nete și formele pregnant geometrizante, ca și loan Kett Groza, statornic și el alegoriilor sale surrealiste, care aduc accen- tele de vis ale cimpiilor sale plate, cu adincimi misterioase, populate de figurile sale predilecte-simbol : ceasul, pasărea, calul etc. Personaje grotești, teatrale, fixate într-o viziune onirică, ușor expresioniste, aduce Etsele Szucs Zoe. Fizionomiile sale de clowni triști vorbesc parcă prin marii lor ochi căutători de infinituri in- terioare. Sandu Vasile, cu simțul realistic al detaliului și culorii, impresionează cu „iarna" sa, după cum Felicia Doboș ne surprinde cu un admirabil peisaj de toamnă, animat de culorile anotimpu- lui. Alături de aceștia, mai tinărul Doru Păcurar creează un spa- țiu, parcă, de joc, de linii și culoare, un spațiu al naturii artifi- ciale, o izbîndă a efortului uman, iar Ovidiu Tolan surprinde, în „personajele" sale, prin dinamica gestuală, ca și prin fizionomiile, și ele fremătînde, ușor teatrale, tn tente coloristice tari, de negru, gri, brun. Și Oprea Luminița-l'enișoară, și Rodica Valentin dove- desc aprehensiuni pentru o pictură în care viziunile frizează ine- ditul formal. Materialitatea feței de masă și a merelor, forța ma- teriei și a culorii, ca și dezarticularea formelor umane, in mane- chin, sînt tratate cu sensibilitate și inteligență și un acut simț al proporțiilor. Sculptura arădeană se definește prin diversitate tematică, întrepătrunderea stilurilor și originalitatea viziunii sculpturilor. loan Tolan rămîne același sculptor iubitor al formelor avîntate, care se lasă condus de emblematica pe care i-o oferă, adeseori, lemnul însuși. Din materia informă a unei rădăcini contorsionate, el deslușește chipul femeii, frumosul ei avînt interior, iar, din do- uă aripi de lemn, In care una e frlntă, întoarsă spre cădere, el surprinde plutirea și prăvălirea în neant, avertizîndu-ne, ca pe bătrinu! Icar, de riscurile zborului fără frînă. Sculptura sa e, în- totdeauna, luminoasă și stenică, iar formele sale, de o atrăgătoare și dulce sensualitate. Emil Vitroel, cu tăieturile lungi, In care nu detaliul importă, ci forma deplină, virilă, în totalitatea ei, dove- dește arta nedesmințită a unui maestru, o dinamică și, totodată, o grație a liniilor. în admirabila „împlinire". Surprinzător apare Dumitru Șerban, cu schița sa în lemn. „Devenire". în care for mele, volumele, deși miniaturizate, ne pot desluși ideea. la o altă scară, a unei monumentalități și măreții care se ascunde în mi- niatura de azi. Kocsis Rudolf, cu stilul său miniatural, cu extrase și imagini ale realității imediate, a obiectelor înconjurătoare, dă sentimentul tonic al existenței firești și pitorești, totodată, iar Petru Stoicu încheagă un original „Lucian Blaga", in care mișca- rea interioară a gîndului poetului apare la fel de abisală, ca și aceea a filosofului, și, totul, întruchipat într-un admirabil portret al omului. Pictura și sculptura arădeană, la ora de față, ne dau sentimen- tul deplin că aceste genuri, în cadrul mișcării artistice arădene, sînt situate, cu adevărat, la locul pe care ele bin îl merită. Con- tinuitatea. în matca proprie, a creației unor maeștri ai daltei și paletei, ca și eflorescenta curajoasă a unor tinere talente, tradiția picturală, văzută ca o necesitate a legăturii cu autohtonitatca și valorile el, dar și limbajul nou, scormonitor și fertil, al noilor ge- nerații, care caută căi și împliniri proprii, în această amplă aven- tură a creației, toate dovedesc, la Arad, o mișcare plastică, în pictură, sculptură și, vom vedea, și în grafică, de un real pres- tigiu, pe orizontalitate, dar și pe verticalitatea împlinirii proprii a fiecărui artist în parte. Ion ARIESANU ORIZONT • 15 • ------------------- O construcție ideologică „Omagiu Eroului intre eroi" (Urmare din pag. 2) cele mai industrializate, re- prezintă un obiectiv strategic de covî--*nare importantă is- torică. profund uman, cu înalte semnificații etice și a- xiologice, dar și asaltat de numeroase dificultăți, de for- tuit și neprevăzut, de riscuri și greșeli. A infirma mitul înapoierii, al sărăciei și supu- șenie! perpetue fată de bo- gati. de profitorii sistemului colonial și imperialist. înseam- nă a sfida concepția, propa- gată cu zel de cîteva secole, privitoare la societatea .per- fectă". așezată în tiparele im- puse de capitalism. Or. pro- iectul nostru social, profund revoluționar și organic anco- rat în realitățile specifice ro- mânești a cutezat să-și pro- pună și să înfăptuiască ade- menea obiective. Inițiatorul exemplarei noastre construc- ții Ideologice și al traducerii ei în viață, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. ară- ta. în noiembrie anul trecut că trecerea la societatea so- cialistă „trebuie să se realize- ze corespunzător nivelului de dezvoltare și condițiilor din fiecare țară, că nu există și nu poate exista un. anumit «model» în această privință, că există principii, legități general valabile, de care tre- buie să se țină însă neapărat seama". în al doilea rînd. construc- ția ideologică românească și materializarea ei în practica social-politică se fundamen- tează pe temeiurile și în spi- ritul concepției revoluționare despre lume, societate șî om. materialismul dialectic șl is- toric. pe principiile socialis- mului științific, tn accepția autentică de îndrumar în cu- noaștere și acțiune, de fer- ment revoluționar, de spirit novator. Acestui mod de a gindi și acționa îi sînt străi- ne orice dogme, orice închis- tări și rețete, după cum ti sînt necesare schimburile de opinii și experiență, analiza permanentă a proceselor mon- diale și a soluțiilor adontatc de alte forte revoluționa- re. democratice și progre- siste. încă în Raportul pre- zentat la Congresul al IX- lea al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU men- ționa că întemeietorii mar- xism-leninismului au subli- niat în repetate rînduri că teoria întemeiată de ei „nu este o dogmă, ci o călăuză în acțiune, că este necesară pre- lucrarea de sine stătătoare a teoriei, deoarece ea nu dă de- cît principii călăuzitoare, care se aplică în mod diferit de la o tară la alta". Apoi, construcția ideologică precum și practica social-po- litică ce o realizează, necesi- tă în mod fundamental valo- rificarea continuă a cuceriri- lor științei și tehnicii înainta- te. a cunoașterii și culturii u- mane în general. între resursele de care dispu- ne omenirea, arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. la Timișoara, cu prilejul deschi- derii noului an de învățămînt. „cea mai puternică forță este aceea a științei, a culturii, a învățămîntului — și un po- por cu o înaltă cultură. înar- mat cu o înaltă știință în toate domeniile, va deveni o putere mare pe Pămînt!" Conținutul proiectului nos- tru social, așa cum este înfă- țișat în Programul Partidului Comunist Român șl în Pro- gramul său Ideologic. în do- cumentele adoptate etapă de etapă de congresele și confe- rințele naționale, precum și de plenarele Comitetului Cen- tral al partidului, include o mare bogăție de teze și idei originale. de excepționa- lă valoare teoretică și practică, inițiate și dezvol- tate de secretarul gene- ral al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Prin- tre acestea se numără cele referitoare la : partidul co- munist ca și centru vital al națiunii, construcția pe etape a societății socialiste.. statul socialist ca organism al demo- crației muncitorești revoluțio- nare. noile trăsături ale na- țiunii socialiste șl multe al- tele. în substanța și evoluția lor. ele constituie un tot uni- tar. armonios, o construcție ideologică exemplară. O grandioasă manifestare artistică, aflată sub semnul sărbătoresc al omagierii In- tîiului om al țării, Eroul na- țiunii noastre, dind glas în- flăcăratclor sentimente de prețuire de care sînt animați oamenii acestor meleaguri, a avut loc miercuri, pe scena Naționalului timișorean. Un mare spectacol literar-muzi- cal-coregrafic, reunind cele mai valoroase forțe artistice profesioniste și amatoare, s-a constituit într-o suită de ta- blouri semnificative de un înalt patriotism, vibrantă ex- presie a prinosului de recu- noștință pentru ctitorul Româ- niei moderne, socialiste, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU. Versuri și cîntece patriotice, dans tematic și film, piese an- Interesul pentru arta ex- librisului sporește considera- bil. Numeroasele expoziții și concursuri, organizate sub di- ferite auspicii, sînt grăitoare în această privință. Se știe că ex-librisul reprezintă o gra- vură de proporții restrînse. executată în diferite materia- le : linoleum, metal, lemn. Lipit, de regulă, pe reversul unei coperți de carte, ex- librisul menționează numele posesorului cărții respective. De fapt, ex-libris în limba la- tină însemnează din cărțile lui... și înfățișează, mai mult sau mai puțin codificat, aspecte din viața, preocupă- rile. pasiunile, aspirațiile po- sesorului de carte, de biblio- tecă. Ca atare, graficianul re- curge adeseori la un limbaj metaforic, alegoric, simbolic. Intre creatorii de ex-libris români contemporani. Ale- xandru Rădulescu ocupă un loc prestigios. Născut în 1949. la Caransebeș, locuiește în prezent la Alba lulia. unde funcționează ca profesor de desen. Artist complex, pictor de. șevalet și muralist. sculp- tor. gravor, realizator de fil- me de animație. Al. Rădules- cu începe să execute ex-libri- suri din 1975, vreme în care activa ca profesor pe Valea Jiului. Aici are ca mentori pe losif Tellmann și Dafinel Duinea. ex-librisiști remarca- bili. Consacră, din ce în ce mai mult timp, artei ex- librisului. realizînd pînă în prezent aproape 300 de piese. El se ’ovedește un artist ta- lentat. stăpîn pe mijloacele de expresie. Trecînd în revistă lucrări'" sale, rămîi surprins de capacitatea de invenție și de forța de evocare a acestui creator atît de pasionat Ex- DISCUL „ȘAHUL PĂCH“ A FOST CREAT I.A TIMIȘOARA Cînd, în vara anului tre- cut. aici, la Timișoara, am asistat la festivitatea de des- chidere a Campionatului Mondial dc Șah pentru copii, cu acele înălțătoare momen- te artistice .fixate de memo- ria noastră afectivă, dar și de blitz-urile zecilor de repor- teri din întreaga lume. nu bănuiam că strădania inimoa- selor gazde se va concretiza într-un act cu multiple rezo- nanțe șl semnificații. Atunci, la Conferința de Presă ce a urmat festivității de deschi- dere. FLORENCIO CAMPO- MANES. președintele F.I.D.E., a avansat propunerea ca pie- sa „Șahul păcii", compusă de Iile Stepan și cîntată de formația „Flores" a Casei Pionierilor și Șoimilor Pa- triei Timișoara, condusă de tologice din creația populară au alcătuit memorabile mo- mente purtlnd titluri generice precum : „Din Timiș — La mulți ani l“, „Spirit revoluțio- nar, flacără nestinsă", „Făurim columne de lumină", „Tinere- țe, timp prezent", „Pămînt al păcii — România", „Să ne trăiți cît țara, pentru țară", „Cu Ceaușescu-n frunte, spre comunistul viitor I". Manifestarea artistică oma- gială a exprimat, de asemeni, înaltul respect și deosebita prețuire față de contribuția de prestigiu a tovarășei* ELENA. CEAUȘESCU la în- făptuirea politicii partidului și statului nostru în domeniul științei, învățămîntului și cul- turii.. Un creator de ex-iibris librisurile sale sînt sugestive, bine gîndite. reușind să cap- teze interesul privitorului și să-l introducă într-un univers în care satisfacțiile intelec- tuale sînt depline. Nota de umor, ironia, grotescul sînt. în repetate rînduri. evidente. Cu toate acestea, o discretă melancolie străbate prin u- nele imagini. Este, de aseme- nea. prezentă o oarecare ten- dință moralizatoare. încrede- rea în valorile perene ale vie- ții fiind de nezdruncinat. Ra- finate. ex-librisurile lui Al. Rădulescu au fost asemuite, pe drept cuvînt. de poetul Aurel Pantea cu operele ma- nieriștilor din secolul al medalion XVII-lea. Avind rădăcini vechi, manierismul este ela- borat în Italia în secolele XVI—XVII. Dar tendințele, modalitățile, formele de ex- presie manieriste se prelun- gesc pînă în zilele noastre. Manierism, adică dezordine, dar o dezordine ordonată, ire- gularitate. adică tot ceea ce este opus clasicismului, cu al- te cuvinte, ordinii și echi- librului. înrudirea ex-librisu- rilor lui Al. Rădulescu cu lu- crările artiștilor de expresie manieristă este confirmată și de destăinuirea graficianului albaiulian privitoare la artiș- tii cu care intră în rezonan- ță spirituală. Printre aceștia se situează: H. Bosch, P. Bruegel cel Bătrîn, A. Diirer. El Greco. G. Arcimboldo. F. Ion Mătăsaru, să devi- nă cîntecul acestei importante manifestări sportive interna- ționale. Comitetul Județean de Cultură și Educație Socia- Coruri, tablouri coregrafice exprimînd ritmul șantierelor acestei Ere, recitările au reu- nit oameni de toate vîrstele și profesiunile, într-un minunat caleidoscop, purtător al unui vibrant mesaj de frumusețe și bucurie, exprimat totodată, într-o desăvîrșită formă artis- tică, reprezentativă pentru a- ceste meleaguri și sugestivă pentru înaltul grad de înflo- rire a culturii și artei în pa- tria noastră „Omagiul Eroului între e- roi" s-a constituit într-un c- moționant eveniment artistic exprimînd, în acest moment sărbătoresc, unitatea de ne- zdruncinat a întregului nos- tru popor tn jurul partidului, al secretarului său general, conducător înțelept și vizionar, genial ctitor al acestui in- comparabil timp al patriei noastre. L. B. Goya, P. Klee. M. Chagall etc. Uneori, desenul lui Al. Ră- dulescu este alcătuit din linii sinuoase, cc ne duc cu gîndul la „Art nouveau" ; alteori, duetul liniei este colțuros și incisiv, asemănător imagisticii gotice, gravurii primitive sau expresionismului german. în activitatea sa se pot distinge trei maniere : prima. în care contrastul alb-negru este tranșant, suprafețele fiind plate, compacte; a doua, la care conturul este accentuat, așa numitul contur sîrmă; hașurile nu redau volumul ci au un rol decorativ ; a treia, cînd se potențează volumele, trecerea de la umbră la lu- mină se face gradat, procedeu numit de specialiști, pasaj to- nal. Trebuie precizat că atît ico- nografic cît și stilistic. Al. Rădulescu se inspiră din arta și cultura națională și uni- versală. Este receptiv la ceea ce este valoros șl nou în do- meniul graficii de ex-libris. Este întrutotul justificată lar- ga și via apreciere de care se bucură lucrările sale, atît în țară, cît și în străină- tate (Polonia. Bulgaria. Fran- ța. R.F.G.. Spania. Portugalia. Belgia, Olanda, Danemarca, Italia ...). Recent a obtinut premiul pentru cea mai bună xilogravură. Oradea, 1987; premiul II. Oradea. 1988. în cadrul concursurilor naționa- le de grafică mică și ex- libris. iar numele și activita- tea sa au fost incluse, prin- tre altele, șl în Encyclopedle biobibliographique de l’art de l’ex-libris contemporaine, voi. V., Ed. F Braga, Portugal, 1987. Cornel TATA1-BALTA listă Timiș și Consiliul Jude- țean de Educație Fizică și Sport Timiș au făcut tot ce le-a stat în putință spre a realiza matrița cu piesa soli- citată. în condiții tehnice de excepție, la nivelul celor existente într-un studio de înregistrare specializat. Mixa- jul benzii magnetice a fost realizat de electroacusticianul Sorin Bîrcă. Textul poartă semnătura poetului timișo- rean Marcel Tolcca, traduce- rea în limba engleză aparti- nînd publicistului Mircea Mi- hăleș. Datorită înțelegerii ară- tate de „Electrecord “. care a răspuns cu promptitudine so- licitării. iată, țin în mină cele două discuri șinele care vor duce salutul copiilor din România pe toate meridiane- le. și nu oricum, ci sub for- ma unui cîntec inspirat creat la Timișoara... Petru UMANSCHI ORIZONT ---------------------------- Purtind amprenta gîndirii și ac- țiunii „ novatoare a secretarului gene- ral al partidului nostru, tovarășul -NICOLAE CEAUȘESCU. politica exter- nă românească se caracterizează prin- tr-un profund umanism, principialitate >i spirit constructiv, o esență democra- tică a acțiunilor întreprinse, consecven- tă. realism și un puternic atașament fată de libertatea. Independenta, pacea și colaborarea între popoare. întreaga situație și evoluția mondia- lă confirmă pe depljn caracterul realist și științific al aprecierilor făcute în documentele programatice ale Partidului Comunist Român, in ope- ra teoretică și practică a conducăto- rului partidului și statului nostru. Ast- fel. magistrala E: punere a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la ședința co- mună a Plenarei C.C. al P.C.R. și a or- ganismelor democratice și organizații- lor de masă și obștești, precum și în Mesajul de Anul Nou * adre- sat corpului diplomatic, cuprind și o profundă analiză a evoluției situației internaționale, relevînd totodată activi- tatea dinamică, constructivă pe plan mondial, desfășurată de România, mai ales de la Congresul al IX-lea încoace. Promovînd o diplomație deschisă, multilaterală și multiformă, tara noas- tră întreține astăzi raporturi diploma- tice și economice cu 155 de state de pe toate continentele. în centrul politicii externe româneșți se situează relațiile cu toate, t^rjlg Apcipl'iste. în primul rînd cu cfele vecine, mințind pentru în- tărirea colaborării dintre ele. a depă- șirii unor divergente, șl realizarea unor raporturi exemplare, pe baza respectu- lui reciproc, cît și a principiilor egali- tății și Independenței, a dreptului fie- cărui partid și stat de a-și elabora sin- gur linia politică în concordantă depli- nă cu realitățile existente în fiecare tară. O atentie aparte acordă România re- lațiilor cu țările în curs de dezvoltare, atît pe plan bilateral, cît șl în sfera re- lațiilor internaționale, exlstînd la baza acestora concepții identice în legătură cu o serie largă de probleme de inte- res major. România a avut numeroase inițiative privind cooperarea economi- că echitabilă, lichidarea subdezvoltării, instaurarea unei noi ordini economice și politice internaționale etc.. manifes- tînd și o solidaritate militantă cu a- ceastă categorie de ștate. Prin urmare, nu întîmplător. tara noastră a devenit membră a „Crupului celor 77". partici- pind. totodată, cu statut de Invitat la activitatea mișcării de nealiniere. Putem afirma, cu deolin temei, că în ultimii 23 de ani. relațiile tării noastre cu s’atele lumii au evoluat considera- bil. atît cantitativ cît și calitativ, fapt Ilustrat si de numeroasele întîlniri la nivel înalt, de documentele nniltlce și acordurile de cooperaie stabilite cu toate țările și care realizează cadrul Pace și prietenie între popoare propice colaborării consacrînd raportu- rile României cu alte state. Promovarea cu consecvență și fermi- tate a principiilor egalității, indepen- denței și suveranității naționale, a ne- amestecului în treburile Interne, a nerecurgerii la forță și amenințarea cu forța, a principiului consensului, cît și cei al dreptului popoarelor de a-și ho- tărî singure soarta, a contribuit substan- țial la consolidarea stabilității relațiilor Internationale ale țării noastre. Marile transformări care au loc în lumea' actuală, tot' mai complexe și chiar contradictorii, presupun o con- lucrare internațională activă, participa- rea tuturor statelor la găsirea unor so- luții viabile, cît și o înaltă responsabi- litate față de destinul civilizației uma- ne. România, conștientă de aceste im- perative. sub conducerea președintelui ei. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, s-a angajat activ In vederea realizării unor contribuții proprii la soluționarea marilor probleme cu care se confruntă omenirea. Lumea de astăzi cunoaște mari transformări revoluționare. Socialismul și-a demonstrat capacitatea și vitalita- tea, a fost lichidat colonialismul, noi state evoluează pe calea socialismului sau a unei dezvoltări economico-sociale independente^ se afirmă ndi forțe so- ciale și politice In favoarea păcii șl securității internaționale, dar. în ace- lași timp. în lume, se mențin manifes- tări ale politicii de forță și dictat, de ingerință în treburile interne ale altor state; continuă escaladarea cursei înarmărilor, continuă experiențele nu- cleare. se mențin uriașe stocuri de ar- mament de orie; fel și mai ales nu- clear. se întreprind acțiuni care duc la degradarea mediului ambiant etc. Față de complexitatea și diversitatea problematicii mondiale, punctul de ve- dere românesc se caracterizează prin- tr-o viziune globală, soluționarea unoi componente ale acestei problematici fiind condiționată de soluționarea ce- lorlalte. Prin urmare, problemele glo- bale impun soluții globale. Desigur, In prim planul priorităților se impun problemele eliminării războ- iului ca modalitate de soluționare a di- ferendelor internaționale și construirii păcii mondiale. în actuala situație de escaladare a cursei înarmărilor, de pro- liferare a unor teorii care o susțin, se impune un model nou de gîndire, dar șî de acțiune, care să se finalizeze cu soluții durabile, conforme cu interesele vitale ale omenirii. Doctrina elaborată de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU în acest sens, se prezintă ca una din puținele strategii &lstente în momentul de față, bucurîndu-se de o largă apre- ciere internațională. Ea reflectă un mod nou de gîndire. original, novator, tn deplină concordanță cu interesele popoarelor. încetarea cursei înarmări- lor. trecerea treptată la dezangajarea militară, și în primul rtnd nucleară, la --------------- © 16 © realizarea securității și păcii interna- ționale, vdr asigura însăși supraviețui- rea omenirii și. desigur, dezvoltarea ei pe calea progresului material și spiri- tual. Ca țară europeană. România partici- pă activ la reuniunea pentru securita- tea continentului nostru, acționînd pen- tru traducerea in viață a Actului final de la Helsinki șl. foarte recent, de la Viena. pentru edificarea unei Europe unite în diversitatea orîndnin- lor sociale. O preocupare deosebită o manifestă țara noastră pentru dezvol- tarea relațiilor cu toate statele “bău t- nice. pentru transformarea Balcanilor într-o zonă a păcii și colaborării, fără arme nucleare, fără baze militare și trupe străine. De mare importanță se bucură con- cepția românească privind lichidarea subdezvoltării, instaurarea unei noi or- dini economice și politice internațio- nale. soluțiile avansate pentru lichida- rea datoriei externe extrem de mari a țărilor In curs de dezvoltare, ea vizînd așezarea relațiilor dintre state pe baze echitabile. însănătoșirea șl stabilitatea economiei mondiale. Consecventă în politica sa externă, atașată cauzei păcii în lume. Ro- mânia și președintele ei. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, s-au înscris în Istoria contemporană șl cu contribu- ții majore în direcția încetării conflic- telor din diferite regiuni, pentru solu- ționarea oricăror probleme litigioase dintre state, exclusiv pe cale pașnică, politică. Apreciind rezultatele pozitive obținute în cadrul unor tratative in- ternaționale. țara, noastră consideră că acestea reprezintă doar începutul unul proces care trebuie continuat cu și mai multă fermitate. Concepția României privind comuni- tatea mondială, a căilor și soluțiilor reglementării problemelor cu care ea se confruntă, acțiunile și inițiative.e întreprinse, prin participarea nemijlo- cită șl determinantă a conducătorului ei. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, conferă țării noastre un prestigiu in- ternațional fără precedent, situînd-o totodată în prim planul celor ce mili- tează pentru realizarea unei lumi mai bune, a păcii și colaborării internațio- nale. Dr. Coineliu POPF.TI Rezultat al luptei și voinței tuturor românilor. Unirea Moldovei cu Țara Românească a provocat, cum era și normal, o mare surpriză în rîndurile cercurilor politice guvernamentale, ale oamenilor de știință șl cultură din Eu- ropa. Surpriza n-a fost determinată de actul istoric în sine, ci de caracterul pașnic, plebiscitar al Unirii, de faptul că inteligența unionistă românească ex- ploatase la maximum prevederile Con- venției de la Paris din 1858. în sensul că nu preciza dacă același domnitor putea sau nu putea fi ales în ambele Principate. Tocmai această modalitate a stîrnlt admirația Europei și a consti- tuit. în același timp, pentru națiunile care nu-și realizaseră unitatea națio- nal-statală un model demn de luat în seamă, lată de ce Unirea din 1859 de- venise pentru cercurile guvernamentale europene problema zilei. Plecînd de ia aprecierea făcută de unele mari personalități europene că Unirea din 1859 a însemnat ..cheia de boltă a echilibrului european", „nodul gordian al relațiilor dintre puteri" s-a ajuns ca In cercurile guvernamentale. în rîndurile oamenilor de cultură și știin- ță. ale opiniei publice europene. Unirea să fie apreciată, tot mai mult, ca un rezultat al voinței șl luptei poporului român. Aprecierile șl pozițiile s-au făcut și s-au luat de către puterile europene pro sau contra. în funcție de interesele pe care le urmăreau în această zonă geografică. în timp ce în cercurile no- ii tice guvernamentale și de opoziție vieneze. Unirea Principatelor Române a generat o ..mare surpriză" și „cea mai mare uimire", evenimentul fiind apreciat ca „un serios eșec al politicii austriece in principate", la Constanti- nopol. același eveniment a produs o impresie „dintre cele mal profunde", a provocat ..stupefacție și uimire", acce- lerînd deruta in cercurile oficiale ale sultanului. Literatura de specialitate consemnează că Fuad Pașa, ministrul de externe al Imperiului otoman, pre- coniza chiar o intervenție militară în Principatele Române Unite, declarînd că ..se angajează personal (...) să re- stabilească ordinea in Principatele Uni- te". Această declarație a îngrijorat pu- „Cheia de boltă a echilibrului european” terile europene care se pronunțaseră în favoarea unirii. Mărturie stă informa- rea pe care ministrul plenipotențiar al Regatului celor două Sicilii la Conslan- tinopol. Eduardo Targionl a trimis-o ministrului său de exte.ae si prin cf • 11 anunța că „guvernul otoman pregă- tește concentrarea unui corp de arma- tă pe malul Dunării, în care scop a chemat sub arme un anumit număr de rezerviști". întrucît șl Austria mani- festa aceleași tendințe, ministrul Fran- ței la Berlin, marchizul de Moustier făcea cunoscut că „In eventualitatea în care Austria ar face uz dc forțe pe Dunăre, nu avem nevoie să întreprin- dem o expediție îndepărtată, intrucit Austria se află in vecinătatea noastră". Aceeași puternică Imnresie și uimire a stîrnit Unirea din 1859. atît în capitala Franței, cît șl în capitala Marii Bri- tanii. Literatura de specialitate consem- nează că la Londra, constituirea statu- lui național român modern a provocat un adevărat „șoc diplomatic", deoarece dipiomații britanici asiguraseră guver- nul de la Londra că unirea celor două țări românești nu va avea nici o șansă de succes. La Petersburg, surpriza a fost provo- cată de faptul că cercurile politice din jurul țarului „nu se așteptau la formu- larea unanimă a unei dorințe contrare principiilor apărate cu atîta energie de Austria și Turcia". Referindu-se la același eveniment și salutindu-1 cu căl- dura unui neobosit militant pentru li- bertatea națională a popoarelor. Saint Marc-Girardin constata că Unirea din 1859 a Moldovei cu Tara Românească reprezenta „instinctul cel mal caracte- ristic și ccl mai popular al românilor. Actul dc la 24 Ianuarie 1859, aprecia publicistul francez, constituie un mare pas către unitate, un strălucit protest împotriva diviziunii, o mărturie solem- nă a perseverenței românilor, In dorin- ța lor națională. Nu mal e necesar — continua același Saint Marc-Girardin — să fie demonstrată necesitatea Uni- rii. Ea este făcută așa cum trebuie să fie pentru a fi trainică : nu de diplo- mație, nu 4n afara României. ci printr-o acțiune liberă și spontană a moldo-valahilor. Pentru popoare sînt bune și durabile doar faptele care se împlinesc pe pămintul și priu senti- mentul național. Astfel a fost făcută Unirea României". Argumente în favoarea Unirii Prin- cipatelor Române aduce și ziarul „Le Constitutionel". Referindu-se la sensul și valoarea actului istoric de la 24 Ianuarie 1859, săvîrșit de români, zia- rul scria : „Mai mult decît în orice altă împrejurare, românii au dat expresie, cu strălucire tendinței irezistibile care-i împingea spre unitate politică". „A- ccastă manifestare izbitoare a voinței naționale — spunea ministrul de ex- terne al Franței, Walewski — a confir- mat nu numai încrederea pe care Eu- ropa o acordase românilor, ci a sporit considerabil admirația opiniei publice pe •'ontinent". Referindu-se la acest mare eveni- ment din istoria modernă a poporu- lui român, la importanța lui pe plan intern și internațional, secreta- rul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU spunea : „La numai 11 ani de la revoluția din 1848 s-a înfăptuit unirea Moldovei cu Tura Românească — rod al luptei duse de masele populare, de cărturarii patrioți ai timpului, eveniment aplaudat cu simoatic de opinia publică internațio- nală înaintată, care a marcat un mo- ment istoric dc importanță crucială în viața poporului român, punctul de ple- care îi formarea statului național uM- tar. Unirea din 1859 și reformele care i-au urmat au asigurat condiții pentru dezvoltarea industriei naționale, a ac- tivității științifice șl culturale, pentru extinderea relațiilor capitaliste, pentru accelerarea progresului economic șl so- cial al României". Prof. Maria OANCEA COLEGIUL DE REDACȚIE; ION ARIEȘANU (redactor șefi ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PÎRVU, CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEl 1; Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index s 42 907