nulse ei in trecut, s-al cntul național". Acea» rorabilă luptei popori» u făurirea statului na i determinat pe corci lui „Patria" din Sibu ris că „presa de aici ș 'edește multă simpatii □porului român, cărun re viitor". ustețea luptei pe ean a dus-o pentru făurirei unitar, generalul fr declara cu ocazia vi omânia, în primăva „unirea Transilvani rovinei cu România jfăptuit de poporul ii el are dreptul să viitorului său". Sol omâni și străini de a asupra elementului itoriile unite cu Ro Jerthelot preciza că înde am trecut (Bana n.n.) este cea mai ensă viață românea ri din toate ț&Hle, unîțt-udl 48 J' -'"I .A** INAl SOCIAL-POUTIC $1 UTERAR-ARTISTIC EDITAI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ ■■ ■■■ NR. 48 (1135) 2 DECEMBRIE 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX • 8 PAG.» 3 LEI ... .. Jfi EXPUNEREA TOVARĂȘULUI țuri, crucificat veaedr < NICOLAE CEAUȘESCU i caldă pentru epoca d» • icterul obiectiv al pro le făurire a statului na iman a fost susținut | geograf francez D tind România în anii me sublinia în discurstl ?a (statală a Românie ndată de întreaga dez sta românesc, descon Ja ședința comună a Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Rumân, a organismelor a poporului român ir •rios de perfecta unitate “ cehii Dacii", iar profe mocratice și organizațiilor de masă și obștești ncel susținea că u contribuit la factori făurire: al unitar român, n-al umente ce au pus pune i seculare". i pe plan Internationa care poporul român 1 național-statală deplini iată de caracterul legi de formare a statele JL ACIMTAIH IBE8I8C1CA, POHTICO-EDUCAHVA, Ut fOMK a OMIIIUI NOII, CU 0 IWIH CimillUIA llimUjlOlWIÂ, SOGIAIISIĂ-OUMIiV Bl UMIMț BniSIBHA tare □pei. jaștere, în centrul Rcferindu-se secretarul ge IS ACIUAU [IAPA lului nostru, tovarășa .. . x . UȘESCU spunea: „An^ 1: ' î : rii evenimentelor de .... cvent că formarea sta- ideologică pontico eduinbva, ( st< lare a omului nou. cu o înaltă con- ---------------*----i-is^ constituie unitar român nu înțelegeri încheiate y revoluționară socia.ista jr. ci rodul luptei între» problemele de importanță d^use- suflețit de năzuința se actuala etapă de dezvoltare a so- li, de hotărirea dc a im noastre socialiste. ru care au luptat și s-a| Aținut mari rea izări prin însăși nerații de înaintași. Me i^rea înv&țămîntului de 10 ani și it că pentru unire s-a(»« următorii ani. la învățămîntul jmeroși reprezentanți a Puternica dezvoltare a învață- conlocuitoare. Cu toat|Di superior, diferitele forme de ca- a cunoștințelor tehnico- •ste știut, unele țări 1 . învățămîntul de partid, inclusiv u menținerea Imperiultl ța a dat peste cap plicul politic de masă — care cu- i, silindu-le să acceph milioane de membri de partid și ă prin voința unanimi^ ' de partid au avut și au un mân și a celorlalte ppor“ jrea statului național uni- n, act Just și progre- alizat cadrul național economic pentru dez- României moderne, a avut înrîurire pozl- pra întregii evoluții e. politice și sociale jentru dezvoltarea is- poporului român ; a o perspectivă nouă lezvoltarea pe întreg românesc a forțelor Jcție, a forțelor pro- nie societății, a știin- ilturii, ridicării nive- leral de civilizație n ii popor. intr-un mod nou, mai bine, problemele vitale, de muncă și viață ale maselor populare, ale popoarelor, ale asigurării păcii în lume. (Vii și puternice aplauze). Pe această bază, pornipd de la întreaga istorie *a dezvoltării societății omenești să punem cu putere în evidență faptul că trecerea omenirii spre socialism reprezin- tă singura ca.e pentru soluționarea proble- melor complexe a.e lumii contemporane, pentru^progresul social, pentru bunăstarea popoarelor, pentru o politică dc pace, de colaborare egală între toate națiunile lu- mii * (Aplauze puternice, prelungite). Este necesar să sc sublinieze, totodată, că trecerea pe calea socia.istâ, într-o țară sau alta, trebuie să se realizeze corespun- zător nivelului de dezvoltare și condițiilor din fiecare țară, că nu există și nu poate exista un anumit „model" în această pri- vință. că există principii, legități general valabile, de care trebuie să se țină însă neapărat seama, că socialismul nu poate fi decît rezultatul luptei clasei muncitoare, al forțelor revoluționare, progresiste, al fiecărui popor, și că nu poate fi impus din afară, așa cum trebuie să subliniem totodată, căr nu este posibil să fie oprit, pe calea contrarevoluției. Nimeni nu poa- te împiedica mersul victorios înainte al popoarelor spre societatea fără clase, spre Sub președinția tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comu- nist Român, președintele Re- publicii Socialiste România, in zilele de 28, 29 și 30 noiembrie s-au desfășurat lucrările co- mune ale Plenarei Comitetului Central al Partidului Comu- nist Român, consiliilor și bi- rourilor executive ale organis- melor democrației muncito- rești revoluționare și organi- zațiilor de masă si obștești. INT1MPINAT CU URALE ȘI OVAȚII, TOVARĂȘUL NICOLAE CEAUȘESCU. SE- CRETAR GENERAL AL PAR- științei, cunoș- pun la pre ble- această se și popoare. Uriașa dezvoltare a a tehnicii, lărgirea orizontului de tințc generale în toate domeniile ordinea zilei analiza științifică a melor actuale și dezvoltarea, pe politico-educativ. fată do dezvoltarea r și relațiilor de producție, a socie- ■lastre socialiste, în ansamblu, in primii ani ai construcției activitatea politico-educativă. procesului de a întregului bilirea obiectivelor și so- de dă a avttt un rol foarte însem- mobilizarea maselor populare, a lui popor pentru învingerea greu- asigurarea mersului înainte al tat. această activitate a slăbit urnită măsură. bst concentrate eforturile în înfăp- programe’.or de dezvoltare a forțe- producție. a științei, a tehnicii, de generală a patriei și. într-o a- măsură. a început să fie subapre- rtivitatea politico-educativă de ri- a conștiinței revoluționare n comu- i a membrilor organizațiilor de «l obștești,, a maselor populare în Incâ la Congresul al IX-lea, în ra- prezentat ^-a subliniat necesitatea Ilarii activității ideologice, pentru mai bine marile transformări loc. schimbările din societate. pen- elaborarea partidului nostru în raport do n- iiiiriinimwi s nu putem spune făcut totul în această privință. S-a strada RODIEI t ®numltă concepție greșită după . .f.\Wivln(l în vedere că am obținut roa- TlUSCTcsele ncpuoltcats emarrabile nu ar mal trebui să /• In D T T D I ° îai*£ă propagandă și activi- c ut r.i.t n. । eo-ldăologică. ndex f 42 901 jUr-..Ul ideologic al partidului din ji atras atent ia asupra unor prob’e- oRlce. teoretice, asupra unor pro- ț deosebite pentru activitatea noastră bază, a principiilor socialismului științific, a concepției generale materialist-dialecti- ce despre lume. Nu se poate apela la citate și teze ela- borate în altă etapă istorică. Legile obiec- tive generale, principiile socialismului științific nu reprezintă o dogmă, ci o că- lăuză în dezvoltarea, în noile condiții, a teoriei revoluționare în strînsă legătură cu noua etapă, cu noile realități. păstrînd însă permanent concepția și spiritul re- voluționar în întreaga activitate. în activitatea noastră ideologică trebuie să dăm un răspuns clar problemelor e- sențiale ale socialismului, ale contradicți- ilor dintre capitalism și socialism, ale contradicției dintre „lumea o treia" și ță- rile capitaliste dezvoltate. Să punem cu putere în evidență faptul că. deși capitalismul mai dispune dc mari resurse și forțe, el s-a dovedit incapabil de a soluționa problemele fundamonta e ale oamenilor, ale popoarelor, ale păcii. Să nu uităm în nici o împrejurare că orîndulrea’ capitalistă va trebui să facă loc noii orînduiri sociale socialiste. Aceas- ta reprezintă o lege a dezvoltării omenirii! în același timp, trebuie să subliniem, cu toată puterea, că, într-o perioadă scur- tă, socia’ismul — care s-a realizat în condiții diferite de la o țară la alta, țl- nînd seama de nivelul în general redus de dezvoltare economico-socială de la ra- re au pornit aceste țări — a demonstrat forța, vitalitatea sa, cu toate lipsurile și socialism, spre comunism ‘ ternice. prelungite). Nimeni nu poate opri în înaintarea fermă a omenirii (Aplauze pu- loc istoria, pe calea pro- greșului, a făuririi unei lumi mai drepte și mai bune. în cape fiecare popor să sc dezvolte în mod liber și independent, așa cum dorește, fără nici un amestec din a- fară ! Se Impune o analiza temeinică cu privi- re la acțiunea legilor obiective în dez- voltarea generală și în condițiile- concrete ale construcției socialiste, ale realităților dintr-o țară sau alta. In acest cadru, tre- buie să subliniem cu toată tăria că nu este posibil să lăsăm dezvoltarea socialis- tă Ia voia întîmplării, că perfecționarea construcției socialiste, aplicarea legilor o- biective, a principiilor autogestiunii. auto- conduceril, autofinanțării trebuie să ducă TIDULUI COMUNIST MĂN, PREȘEDINTELE PUBLICI 1 SOCIALISTE RO- RE- RO- MANIA. A PREZENTAT EX- PUNEREA CU PRIVIRE LA „STADIUL ACTUAL AL SO- CIETĂȚII SOCIALISTE RO- MANEȘTI ȘI PERSPECTI- VELE DEZVOLTĂRII SALE VIITOARE. PERFECȚIONA- REA CONDUCERII ECONO- MICO-SOCIALE. DEZVOLTA? REA DEMOCRAȚIEI MUNCI- TOREȘTI REVOLUȚIONARE. ROLUL STATULUI ȘI AL ORGAN ISMELOR DEMO- CRATICE, CREȘTEREA RO- LULUI PARTIDULUI MUNIST ROMÂN ȘI CO- AC- TI V1TATE A 1DEO LOC 11 CA. POL1TICO-EDUCATIVA. RI- DICAREA NIVELULUI DE CUNOAȘTERE ȘTIINȚIFICA. DE CULTURA. A CONȘTIIN- ȚEI REVOLUȚIONARE. RA- PORTUL DE FORȚE ȘI CA- R ACTERI STIC I LE FU N D A- MENTALE ALE SITUAȚIEI INTERN AȚI ON A LE". Au urmat dezbateri în plen și în consiliile pe domenii de activitate. (Continuare în pag. 5) (Continuare in pag. 4 ORIZONT ----------—---------------------------- 2 Din Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU (Urmare din pag. 1) nu la slăbirea sau diminuarea rolului pro- prietății înt egului popor și cooperatiste, ci la întărirea rolului acestora. Se impune să analizăm temeinic proble- mele cointeresării materiale, împlotirii juste a intereselor generale cu inter sele particulare, pornind de la necesitatea asi- gurării dezvoltării generale a societății — premisă botărltoare pentru ridicarea nive- lului de trai, pentru ca interesele fie ănii om al muncii, ale fiecărui cetățean să poată fi satisfăcute In strînsă legătură cu dezvoltarea generală Este, de asemenea, necesar sâ subliniem cu putere faptul că socialismul se constru- iește în condiții diferite de la o țară la alta, în conformitate cu realitățile din fie- care țară, că aceasta impune o bună înțe- legere și aplicare în viață a legilor gene- rale, pornind de la relația dialectică dintre general și particular, de la aplica- rea și perfecționarea principiilor socialiste de proprietate și de cointeresare materia- lă. Orice perfecționare a principiilor e- conomice. a conducerii economico-so- ciale trebuie să asigure dezvoltarea pe baze socialiste a societății, să nu deschidă în nici un fel calea spre for- me capitaliste, care nu pot decît să afecte- ze grav dezvoltarea viitoare, construcția socialismului, bunăstarea popoarelor si independența lor. Sînt multe probleme teoretice asupra cărora cadrele noastre de partid și de stat, cele din domeniul activității ideologice, al științelor sociale, cadrele de bază ale par- tidului și întregul nostru partid trebuie să se concentreze și să se angajeze cu toa- te forțele In studierea și înțelegerea lor justă, în dezvoltarea. în noile condicii, a teoriei și practicii construcției socialiști Cu cît nivelul ideologic-teoretic va fi mai ridicat, cu cît vor fi mai bine înțe- lese schimbările din societate și lume, cu atît mai mult se vor dezvolta concepția șl spiritul revoluționar de acțiune, acti- vitatea organizatorică, imctiră. în reali- zarea politicii generale. Să facem astfel, îneît. într-o perioadă scurtă, activitatea teoretică, ideologică să se transforme într-o puternică forță care să lumineze asemenea soarelui străluci- tor calea spre comunism, spre o lume în care oamenii vor fi pe deplin stăpîni pe destinele lor I (Vii și puternice aplauze și urale : se scandează „Ceaușescu și po- porul î"). Stimați tovarăși. Este necesar să intensificăm activita- tea politică, educativă, culturală, de ri- dicare a conștiinței revoluționare a tu- turor oamenilor muncii, să punem In evidență noile și noile cuceriri ale ști- inței și tehnicii, ale cunoașterii umane In general, pornind de la concepția ști- ințifică despre lume și viață — mate- rialismul dialectic și istoric. Să perfec- ționăm activitatea învățămîntului atît din punctul de vedere al cunoștințelor generale, tehnico-științifice, dt și al concepției revoluționare despre lume și viață l Să îmbunătățim activitatea învă- țămîntului de partid, a învățămîntului de masă, să creăm noi forme de dezvol- tare a cunoștințelor științifice despre lume și viață. Trăim într-o epocă de uriașe cuceriri ale științei și tehnicii în toate domeniile de activitate, ale cunoașterii umane. în general. Trebuie să înțelegem bine că numai in măsura în care vom înarma tineretul, oamenii muncii, întregul nostru popor cu aceste noi și noi cuceriri ale ști- inței și cunoașterii umane, vom ridica ni- velul general de pregătire al constructo- rilor socialismului din țara noastră. A- vem o puternică bază materială, științifi- că și. mai presus de toate, ne călăuzim, în întreaga activitate, de concepția științifică revoluționară. însăși politica generală, tezele principiale ale partidu- lui nostru constituie și trebuie să re- prezinte un puternic factor In întreaga activitate politico-educativă. Tn decursul istoriei poporului nostru, oamenii înain- tați din rîndurile sale au adus o mare contribuție la dezvoltarea științei și tehnicii — au fost momente cînd s-au aflat In primele rînduri. Acum, cînd trecem tntr-o etapă supe- rioară de dezvoltare a societății noastre socialiste, trebuie să fim conștienți că se impune ca o necesitate obiectivă să ridicăm nivelul general de cunoștințe și îndeosebi să asigurăm înarmarea întregu- lui popor cu cele mai noi cuceriri ale științei și tehnicii. ale cunoașterii umane în general. Numai pe baza celor mai înaintate cuceriri ale științei și tehnicii vom putea realiza o societate superioară din tonte punctele de vedere I Așa cum am declarat la deschiderea anului de învățămînt, la Timișoara, trebuie să punem în centrul preocupări- lor noastre intensificarea activității de cercetare, de ridicare a pregătirii profe- • sionale, tehnice, culturale, de înarmare a oamenilor muncii, a întregului popor cu un înalt nivel de cunoștințe științifice, ideologice. Să devenim o puternică forță a științei și culturii, un popor care să acționeze cu întreaga conștiință și răs- pundere, in spirit revoluționar, să asigure realizarea obiectivelor dezvoltării sale și să-și aducă, totodată, contribuția la dez- voltarea generală a științei și cunoașterii universale. (Vii și putcrâice aplauze). în întreaga această activitate un rol important revine Festivalului național „Cîntarea României4*, care s-a transfor- mat într-o puternică mișcare de creație șființificâ, tehnică, culturală, artistică de masă, a făcut ca zeci și sute de mii de tineri de ia orașe și sate să participe intens la această activitate de ridicare pe o treaptă superioară a nivelului de cul- tură generală. înseși rezultatele acestei activități pun încă o dată in evidență rolul maselor, al poporului, ca adevărat făuritor al cul- turii. al întregii dezvoltări a patriei noastre. Să perfecționăm și să dăm noi dimensiuni activității creatoare a Festi- valului național „Cîntarea României** I In acest sens, trebuie sâ organizăm mal bine activitatea de creație tehnico- științifică și In alte domenii, a teatre- lor, a caselor de cultură, a cluburilor, căminelor culturale, a tuturor centrelor de educație și cultură ale festivalului „Cintarea României**. Creația literară, artistică trebuie să realizeze noi opere care să oglindească uriașa muncă a poporului nostru. Avem nevoie de noi romane, noi piese de tea- tru. noi poezii în care eroii principali să fie muncitorii, țăranii, intelectualii, cu preocupările lor. cu dorințele lor de pro- gres, de bunăstare, cu hotărîrea lor de a contribui la făurirea socialismului și co- munismului în România. (Aplauze puter- nice, prelungite). Ce minunate sînt reali- zările constructorilor socialismului în toate domeniile I Din aceste preocupări, în care sînt și multe contradicții și în care sînt exprimate multe dorințe, tre- buie să se inspire scriitorii, creatorii pa- triei noastre. Izvorul nesecat de inspira- ție trebuie să-1 constituie viața și munca poporului nostru. Din’ acest izvor veșnic viu, nesecat să se inspire adevărații creatori și artiști, care, prin întreaga lor activitate, trebuie să servească poporul, construcția socialismului, viitorul său lu- minos. comunismul • (Aplauze puternice, prelungite). • Avem nevoie de noi cintece revoluțio- nare. patriotice — care sâ se inspire din viața, din spiritul dintotdeauna melodios al poporului nostru —. de noi opere de artă plastică. în general, sectoarele de creație trebuie să se angajeze cu toate forțele în realizarea obiectivului de ri- dicare a nivelului general de cultură, de cunoaștere științifică al poporului nostru. Avem nevoie de filme, de piese de teatru mai bune, cu spirit combativ, re- voluționar întreaga activitate literar-artistică. sub orice formă, trebuie să pună în evidență forța și capacitatea creatoare ale poporu- lui. să biciuiască stările de lucruri nega- tive, lipsurile, dar să dea o perspectivă, încredere în forțele creatoare ale po- porului. să contribuie la unirea efortu- rilor tuturor constructorilor socialismu- lui. la întărirea unității poporului In ju- rul partidului. în cadrul Frontului De- mocrației și Unității Socialiste, să con- tribuie la întărirea forței generale a pa- triei noastre, la ridicarea României pe noi culmi de progres și civilizație l (Vil și puternice aplauze). Presa, radiotefeviziunea trebuie să-.șl îndeplinească în mai bune condiții rolul important în dezbaterea problemelor complexe ale dezvoltării societății noas- tre. Să se asigure dezbaterea critică și autocritică a diferitelor probleme, să perfecționăm dezbaterile și cadrul demo- cratic pentru adoptarea hotărîrilor. In cadrul „Tribunei democrației" sâ se asigure ca oamenii muncii să-și poată spune larg părerile asupra tuturor pro- blemelor dezvoltării societății noastre. Toate aceste mijloace trebuie să aibă un rol tot mai activ în lichidarea lipsu- rilor. în combaterea stărilor de lucruri negative și în perfecționarea întregii ac- tivități. în promovarea noului, ca una din cerințele revoluționare ale mersului înainte. In general. în munca politico-cducati- vă, de formare a conștiinței revoluțio- nare, trebuie, să se adopte o atitudine mai hotărîtă față de diferite manifestări sau rămășițe ale trecutului, să se combată concepțiile retrograde, naționa- lismul. șovinismul, misticismul, obscu- rantismul, înapoierea în ‘general, egois- mul, lenea, inclusiv anumite manifestări de necinste, de însușire, de furt — ca să mă exprim așa — din avutul poporu- lui. al cooperativelor sau din avutul personal. Dezvoltarea spiritului de cinste, de omenie, de apărare a avutului general trebuie să constituie unul din obiectivele permanente ale activității politico-edu- cative. de formare a conștiinței revolu- ționare a omului nou. Trebuie să educăm copiii, tineretul patriei noastre In spiritul cinstei, ome- niei. al respectului pentru proprietatea socialistă — a întregului popor sau co- operatistă — pentru avutul general I Să combatem cu fermitate tot ce este străin de concepția noastră despre lume „și viață, de etica și echitatea socialistă I Chiar dacă asemenea manifestări sînt puține, ele nu trebuie trecute cu vede- rea. Trebuie să acționăm astfel îneît ele să* dispară cu desăvîrșire din societatea noastră. In același timp, va trebui sâ educăm întregul popor, și, în primul rînd, tine- retul, în spiritul patriotismului revolu- ționar. al devotamentului față de patrie, față de popor, față de cauza partidului Totodată, să dezvoltăm spiritul de fră- ție. de prietenie, de solidaritate militan- tă între toți oamenii muncii din patria noastră, fără deosebire de naționalitate I Totodată, să dezvoltăm puterrjic spiri- tul de prietenie și solidaritate cu oa- menii muncii, cu popoarele de pretutin- deni, In lupta pentru pace, pentru dezarmare, pentru progres economic și social, pentru relații de deplină egali- tate între națiuni, pentru o lume mai dreaptă și mai bună. (Aplauze puter- nice). Să facem în așa fel Incit. In cel mai scurt timp, activitatea ideologică, teore- tică. politico-educativă. de formare a omului nou. să devină o forță mai pu- ternică. să aibă un rol mai important in întreaga operă de construcție a noii orînduiri sociale. Să acționăm în toate împrejurările ca adevărați revoluționari, să facem ca în- tregul partid, toate organizațiile- de masă șl obștești să acționeze în spiritul răspunderii revoluționare față de inte- resele generale, față de cauza socialis- mului și comunismului în România I (Vil șl puternice aplauze; sc scandează „Ceaușescu și poporul !*, „Stima noastră șl mindria — Ceaușescu. România!“). Tn același timp, trebuie să acționăm cu mai multă hotărîre în vederea îmbu- nătățirii activității sindicatelor, a Uniu- nii Tineretului Comunist, a organizați- ilor de femei, organizațiilor de pionieri și șoimi ai patriei, a tuturor celorlalte organizații de masă și obștești. Să îmbunătățim și să perfecționăm activitatea Organizației Democrației și Unității Socialiste, care cuprinde în rin- durile sale peste 4 milioahe de oameni ai muncii, care nu sînt membri ai Parti- dului Comunist Român, dar care acțio- nează în cadrul acestei organizații In strlnsă colaborare cu organizațiile de partid, sub conducerea partidului, re- prezentînd o forță importantă în în- treaga viață economico-socială a țării. Tn sindicate. în organizațiile de tine- ret. în Organizația Democrației și Uni- tății Socialiste. în celelalte organizații de masă sînt cuprinși, practic, toți oamenii muncii, toate categoriile sociale. Dacă adăugăm la acestea organizația de pio- nieri și șoimii patriei, atunci putem afir- ma că. practic, aproape întreaga națiune este cuprinsă. într-o formă sau alta, In- tr-o organizație, care acționează în di- recția înfăptuirii obiectivelor strategice de dezvoltare a patriei noastre. Toate acestea sînt unite în Frontul Democrației și Unității Socialiste care, practic, reprezintă forța socială și poli- tică ce unește toate forțele politice, toa- te categoriile sociale, pe toți cetățenii patriei noastre, fără nici o deosebire, Intr-un larg front al muncii creatoare, pentru socialism, pentru bunăstarea și fericirea poporului, pentru măreția și ri- dicarea continuă. Ia un nou nivel de ci- vilizație a României întărirea continuă a unității întregu- lui popor asigură participarea tuturor forțelor sociale și politice în marele front democratic, la elaborarea și înfăp- tuirea politicii interne și externe a partidului, reprezintă garanția supremă a înaintării patriei noastre pe ca- lea socialismului și comunismului, de întărire continuă a independenței și suveranității României I (Aplauze și urale puternice ; se scandează îndelung „Ceaușescu șl poporul !°). VI NT ARI 1 Încheierea ședin ați tovarăși u a OR ța comună a Plenarei Con Central, a conducerilor orga democratice și organizațiilor și obștești reprezintă un 1 al democrației muncitorești are, In care activul și cad ale partidului și ale tut lor de activitate au dezb mai importante probleme ale • l socialiste din patria noa adoptat. Intr-o deplină unan hotărîri privind perfecțion li întregii activități, în v ptuirii neabătute a Progra dului de făurire a socie te multilateral dezvoltate și ilare fermă a patriei noastre Ism I (Aplauze și urale pute unglte; se scandează înde Ceaușese lucrările înaltului forum dt au participat peste 4 300 de de partid și de stat din t le și au luat cuvîntul, în consiliile organismelor deme 342 de participanți. care au tic și autocritic, activitatea te sectoare, au făcut sute de și s-au pronunțat pentru area muncii tuturor orgar id, de stat și ale democr ști-revoluționare. în cor cu noile cerințe ale constru Iste din România. (Aplauze e, prelungite). b de ce putem afirma câ mi democratic — format din de bază ale partidului, ale , ale organismelor democratic țiilor de masă — a devei ată Conferință Națională. le. într-o deplină unanim: terile largi care au avut Io* și în întreaga societate, cu la stadiul actual al societăți românești și la perspect ii viitoare a patriei no mul socialismului, al înfăp de aur — a comunism, ze și urale puternice ; ză „Ceaușescu — P.C. seu. eroism — România, c D. ile înaltului forum dem zintă expresia unității di dintre conducerea partidulu le de stat, organismele dem și organizațiile de masă, sii într-o formă nouă, rolul cc al partidului In toate secto; aga noastră societate. (Ap rrnice. prelungite). «plina unanimitate In care lâșurat dezbaterile și s-au ad Hrile și documentele reflect k unanimitatea cu care înt lid și popor înfăptuiesc nea Idnt hotărîte sâ dea viață po Irme și externe a partidului n •lăuze și urale puternice, prelui scandează îndelung „Ceaușese bl„Ceaușescu și poporul !' Acum, la încheierea dezbate îcm afirmii cu deplin temei c resarâ a fost organizarea a li dezbateri In partid. în înt netate și In cadrul acestui lai D al cadrelor și i toate domeniile Înțelegerea mai ual al societății activului de de activitate, bună a sta românești și | seamă, pentru trasarea pers for și căilor de activitate în vc hntării ferme a României spn m înalte culmi de progres și ne. (Aplauze și urale puternic* Mungate). Nnd o înaltă aprecierea dru poluționar de luptă și muncă, r realizări obținute sub condi rtidului nostru comunist în fă Jinduirii socialiste. în cadrul fo I s-a evidențiat, cu toată satls i societatea socialistă românea ORIZONT INTAREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU ÎNCHEIEREA ședinței comune a plenarei comitetului central al partidului comunist ROMAN A ORGANISMELOR DEMOCRATICE ȘI ORGANIZAȚIILOR DE MASA ȘI OBȘTEȘTI iți tovarăși. ța comună a Plenarei Comite- Jentral, a conducerilor organis- democratice și organizațiilor de ți obștești reprezintă un înalt al democrației muncitorești-re- are, în care activul și cadrele i ale partidului și ale tuturor lor de activitate au dezbătut i importante probleme ale con- socialiste din patria noastră loptat, într-o deplină unanimi- itărîri privind perfecționarea •ii întregii activități, în vede- ptuirii neabătute a Programu- ’dului de făurire a societății i multilateral dezvoltate și de • fermă a patriei noastre spre nî (Aplauze și urale puterni- mgite ; se scandează îndelung u Ceaușescu și n. derârile înaltului forum demo- au participat peste 4 300 de ac- de partid și de stat din toate le și au luat cuvîntul, în plen msiliile organismelor democra- ! de participanți, care au ana- itic și autocritic, activitatea din sectoare, au făcut sute de pro- și s-au pronunțat pentru per- rea muncii tuturor organelor id, de stat și ale democrației urești-revoluționare, în concor- cu noile cerințe ale construcției te din România. (Aplauze pu- , prelungite). de ce putem afirma că marele democratic — format din ca- le bază ale partidului, ale sta- ile organismelor democratice și ațiilor de masă — a devenit o itâ Conferință Națională, care , Intr-o deplină unanimitate, rlle largi care au avut loc în 0 în întreaga societate, cu pri- stadiul actual al societății so- românești și la perspectivele ii viitoare a patriei noastre ul socialismului, al înfăptuirii de aur — a comunismului ’ și urale puternice ; se 2 „Ceaușescu — P.C.R. I", cu. eroism — România, comu- ajuns la un înalt stadiu de dezvoltare, care dă perspective minunate pentru înfăptuirea Programului partidului și înaintarea fermă a întregii noastre na- țiuni spre visul de aur al omenirii — deci și al poporului nostru — spre co- munism I (Aplauze puternice, urale ; se scandează îndelung „Ceaușescu și poporul r\ „Ceaușescu, România — sti- ma noastră și mîndria !"). Trebuie să subliniem, încă o dată, că toate mărețele realizări în construc- ția socialistă, îndeosebi după Congre- sul al IX-lea al partidului,^demonstrea- ză justețea liniei generale a partidu- lui nostru, care a aplicat și aplică creator legile obiective, principiile so- cialismului științific la condițiile și realitățile României. Toate acestea demonstrează că parti- dul nostru și-a îndeplinit și își înde- plinește cu cinste misiunea istorică în- credințată de popor, că întărirea rolu- lui conducător al partidului reprezintă garanția supremă a mersului neabătut înainte al patriei noastre. (Urale și aplauze puternice ; se scandează înde- Avem deci tot ceea ce e necesar pen- tru a realiza o producție de înaltă ca- litate, competitivă cu cele mai bune pe plan mondial — și aceasta 1 (Aplauze gite). Se poate spune trebuie să realizăm puternice, prelun- că întregul forum lung „Ceaușescu, România stima democratic a subliniat necesitatea creșterii mai puternice a rolului cer- cetării. a științei, în toate sectoarele, a perfecționării activității de învăță- mînt, de ridicare continuă a nivelului profesional, tehnic, științific, cultural al tuturor cadrelor, al tuturor oame- nilor muncit Cu deplin temei s-a subliniat că, nu- mai pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, ale cunoașterii uni- versale. se poate asigura înfăptuirea neabătută a planurilor și programelor de dezvoltare economico-socială. de ridicare continuă a patriei noastre pe noi culmi de progres, de creștere con- tinuă a nivelului de trai, material și spiritual, al poporului. într-o deplină unanimitate a fost adoptat programul privind autocondu- ile înaltului forum democra- îzintă expresia unității dialec- itre conducerea partidului și i de stat, organismele democra- organizațiile de masă, sinteti- Intr-o formă nouă, rolul condu- 1 partidului în toate sectoarele. iga noastră societate. (Aplauze e, prelungite). ia unanimitate în care s-au at dezbaterile și s-au adoptat le și documentele reflectă, de nanimitatea cu care întregul și popor înfăptuiesc neabătut hotărîte să dea viață politicii fi externe a partidului nostru, e șl urale puternice, prelungite*, idează îndelung „Ceaușescu — f, „Cea u șes cu și poporul 1"). n, la încheierea dezbaterilor, afirma cu deplin temei cît de & a fost organizarea acestei Inbateri în partid. în întreaga le și In cadrul acestui larg fo- noastră și mîndria!", „Ceaușescu și poporul !“). Pe drept cuvînt s-a subliniat, In același timp, că toate marile realizări obținute sînt rezultatul muncii pline de abnegație a clasei muncitoare, țără- nimii, intelectualității, a tuturor oame- nilor muncii, a întregului nostru po- por, care, într-o deplină unitate, a în- făptuit și înfăptuiește neabătut poli- tica internă și externă a partidului și statului nostru. lată de ce acum, la încheierea aces- tor largi dezbateri și a lucrărilor fo- rumului nostru democratic, doresc să adresez, pentru toate aceste mărețe înfăptuiri, cele mai calde felicitări cla- sei noastre muncitoare, țărănimii, in- telectualității. întregului popor, îm- preună cu urarea de noi și noi succe- se în realizarea programelor de dez- voltare economico-socială, de ridicare a patriei spre noi culmi de progres și civilizație, de bunăstare și fericire, de întărire a independenței și suveranității României ’ (Urale și aplauze puternice, prelungite ; se scandează îndelung „Ceaușescu și poporul !“, „Ceaușescu, România — stima noastră și mîn- dria!*4). cerea și autoaprovizionarea, gură baza materială pentru țireă aprovizionării în toate de activitate. Acum este necesar să fie care asi- îmbunătă- domeniile luate toa- Stimați tovarăși 1 cadrelor și ite domeniile (alegerea mai al societății activului de bază de activitate, pen- bună a stadiului românești și, mai în cadrul lucrărilor sale. înaltul fo- rum democratic a dezbătut și aprobat planurile de dezvoltare economico-so- cială pe anul 1989, care au un rol de importanță deosebită în realizarea ce- lui de-al 8-lea plan cincinal. într-o deplină unanimitate au fost aprobate prevederile planurilor, măsu- rile în vederea înfăptuirii neabătute a programelor de organizare și moderni- zare. de normare economico-financiară, de ridicare a calității și nivelului teh- nic al producției, de creștere a pro- ductivității muncii, a eficienței econo- mici în toate sectoarele. Pe drept cuvînt s-a acordat o aten- ție deosebită activității privind dez- voltarea relațiilor economice interna- ționale și realizarea în cele mai bune imâ. pentru trasarea perspecti- vi căilor de activitate în vederea Ini ferme a României spre cele condiții an. pe cinai. Este a planului anul viitor necesar să de export pe acest și pe întregul cin- punem în centrul alte culmi (Aplauze și ite). o înaltă de progres și civiti- urale puternice. In- aprecierea drumului mar de luptă și muncă, mari- Izări obținute sub conducerea li nostru comunist în făurirea li socialiste, în cadrul forumu- evidențiat, cu toată satisfacția, tatea socialistă românească a activității ridicarea continuă a calită- ții și a nivelului tehnic al produselor, să facem astfel îneît, în cincinalul ur- mător, produsele românești să ocupe un loc de frunte, și, nii, să fie pe primul de vedere al calității nic. Dispunem de o în multe dome- plan din punct și nivelului teh- minunată clasă muncitoare, cu o înaltă pregătire, de buni tehnicieni, de Ingineri, de oa- meni de știință; avem o puternică bază materială, o industrie modernă. le măsurile pentru a realiza, în cele mai bune condiții, prevederile acestui program. Aș atrage în mod deosebit atenția tuturor organelor centrale, mi- nisterelor. consiliilor populare și comi- tetelor județene de partid de a acor- da o grijă deosebită, permanentă, rea- lizării prevederilor programului de autoaprovizionare centrală și locală, bunei aprovizionări a populației în spiritul politicii partidului nostru, în care omul constituie obiectivul central, bunăstarea și fericirea poporului re- prezintă esența politicii partidului, a societății socialiste pe care o edificăm în România. (Urale și aplauze puter- nice, prelungite ; se scandează înde- lung „Ceaușescu și poporul !“). Prin adoptarea. In deplină unanimi- tate, a orientărilor pentru cel de-al 9-lea plan cincinal și pentru deceniul anilor 1991—2000 și. în unele domenii, și pentru primul deceniu al secolului al XXI-lea, dispunem de minunate perspective privind dezvoltarea conti- nuă a patriei noastre, de înfăptuire neabătută a Programului partidului, de ridicare a României la un nivel tot mai înalt de civilizație. Tot ceea ce am realizat pînă acum, hotărîrea fermă de a întări proprietatea socialistă — de stat și cooperatistă —. de a perfec- ționa activitatea ideologică, politico- educativă, de formare a omului nou, de creștere a rolului partidului ca for- ță politică conducătoare — centru vi- tal al întregii națiuni — dau garanția că tot ceea ce ne propunem se va rea- liza prin munca unită a întregului nostru popor. Acum este necesar să trecem cu toată hotărîrea la activitatea organiza- torică. politică, în vederea înfăptuirii în viață a planurilor și programelor, a orientărilor de largă perspectivă pînă în anul 2000 I Perfecționarea conducerii tuturor sectoarelor de activitate impune, ca o necesitate vitală, buna funcționare a organismelor democrației muncitorești- revoluționare. Totodată, aceasta impu- să pentru a munci și a trăi In spirit revoluționar, în spirit comunist I (Vii și puternice aplauze). De asemenea, este necesar să acțio- năm cu toată hotărîrea în direcția perfecționării conducerii societății, pe baza planului național unic de dezvol- tare a tuturor sectoarelor de activi- tate. Reglementarea producției, a prețuri- lor și a altor domenii nu poate fi lă- sată la voia întîmplării, nu poate fi lă- sată să fie reglementată de cerințele sau jocul pieței I Apariția unor greutăți In dezvoltarea socialistă nu trebuie să ducă în nici un fel la panică, la pierderea încre- derii în forțele clasei muncitoare, ale poporului, în socialism. A acționa pentru perfecționarea continuă a so- cialismului presupune să mergem îna- inte, nu înapoi la forme capitaliste. Este necesar să pornim întodeauna de la întărirea rolului clasei muncitoare, a alianței muncitorilor cu țărănimea, cu intelectualitatea, cu toți oamenii muncii, cu întregul popor, deoarece numai în asemenea împrejurări clasa muncitoare, socialismul se vor putea afirma cu întreaga lor forță I (VII -șl puternice aplauze). Numai în aseme- nea împrejurări partidul își poate în- deplini în cele mai bune condiții mi- siunea sa de conducere a măreței ope- re de făurire a socialismului și comu- nismului I A fi revoluționar, a fi comunist in- seamnă a fi întotdeauna în primele rînduri ale luptei împotriva vechiului, a tot ce s-a perimat și nu mai cores- punde noii etape dc dezvoltare, în- seamnă a acționa cu toată fermitatea pentru promovarea noului, a și concepției revoluționare în meniile de activitate I Doresc să subliniez încă o spiritului toate do- dată ne- cesitatea perfecționării și întăririi con- tinue a rolului partidului ca forță poli- tică conducătoare — centrul vital al întregii națiuni. Trebuie să avem permanent in ve- dere că partidul poartă — și trebuie să poarte — deplina răspundere pen- tru realizarea programului său. Și în ilegalitate, in condițiile luptei grele, partidul a fost în primele rîn- duri. Comuniștii au fost în primele rînduri în organizarea luptelor mase- lor populare, nu s-au temut nici de temniți, nici de lagăre, nu ,au dat înapoi nici în fața plutonului de exe- cuție. au acționat ca revoluționari ce trebuie să înfăptuiască idealurile mă- rețe pentru care s-au Înrolat în rîndu- ri le partidului comunist. în rlndurile celor ce și-au propus — prin lupta lor — să realizeze o nouă orînduire socia- lă. Cu atît mai mult. In condițiile cînd partidul reprezintă forța conducătoare și și-a asumat conducerea in societate împreună cu întregul popor, partidul, comuniștii trebuie să fie în primele rînduri. să nu se dea înlături de la nicj o greutate, pentru că numai așa își vor îndeplini misiunea, numai așa vor putea asigura înfăptuirea progra- mului pentru care au luptat și luptă, într-o deplină unitate. (Aplauze și urale puternice; se scandează înde- lung „Ceaușeseu și poporul !“). Stimați tovarăși ne al le în ca fiecare activist al partidului și statului, cadrele din toate domenii- să acționeze. în orice împrejurări, spiritul înaltei răspunderi revolu- ționare, să pună pe primul plan res- pectarea și înfăptuirea neabătută a hotărîrilor partidului, a legalității, a ordinii și. disciplinei, în toate sectoa- rele de activitate. (Aplauze prelungite). Se impune să acționăm cu mitatea în vederea aplicării puternice. toată fer- neabătute a principiilor eticii și echității socia- liste, să creăm un larg curent de ma- Întregul nostru popor aniversează anul acesta, la 1 Decembrie. împlini- rea a 70 de ani de la Unirea Transil- vaniei cu țara și formarea statului na- țional unitar român. Această măreață victorie a luptei îndelungate a repre- zentat împlinirea năzuințelor de veacuri ale întregului nostru popor. (Aplauze puternice, prelungite). însăși natura — care de mii de ani asigură existența pe aceste meleaguri a poporului român —, soarele însuși (Continuare in pag. a 4-a) ORIZONT, CUVlNTARFA tovarășului nicolae ceauș (Urmare din pag. 3) a ieșit astăzi zîmbitor, să participe, împreună cu poporul nostru, la această mare sărbătoare, dorind, parcă, să sublinieze că nu a fost cetățean român care să nu dorească unitatea statului nostru național • (Aplauze și urale pu- ternice : se scandează Ceaușescu și poporul î"). De la tribuna înaltului forum demo- cratic. aducem un cald omagiu tuturor celor care au contribuit, prin activita- tea și jertfa lor, la realizarea statului național unitar. încă o dată, doresc să aduc, în primul rînd. cel mai înalt omagiu întregului nostru popor, adevă- ratul făuritor al istoriei, al prezentului și viitorului națiunii noastre, garanția construirii cu succes a socialismului și comunismului în România l . (Aplauze și urale puternice: se scandează „Ceaușescu și poporul!°, „Ceaușescu — P.C.R. rx Este adevărat că orînduirea burghezo- moșierească nu a soluționat probleme- le fundamentale ale dezvoltării socie- tății românești conform cerințelor par- ticipanților de la Alba lulia. ale între- gului popor. Realizarea deplin 4 egali- tăți în drepturi, dezvoltarea forțelor de producție și ridicarea nivelului de trai, material și spiritual, al poporului s-au înfăptuit numai o dată cu făurirea so- cietății socialiste în patria noastră, ceea ce demonstrează, încă o dată, că numai și numai în condițiile lichidării ex- ploatării și asupririi, în condițiile în care poporul devine cu adevărat stă- pîn pe destinele sale se pot înfăptui, în cele mai bune condiții, năzuințele de bunăstare, de libertate, independen- ță și fericire ale întregii națiuni » (Vii și puternice aplauze). « La cea de-a 70-a aniversare a formă- rii statului național unitar român, să '■facem legămînt că vom acționa cu în- treaga răspundere față de interesele poporului, pentru întărirea continuă n independenței și suveranității Româ- niei, pentru dezvoltarea tot mai puter- nică a forțelor de producție, a științei, culturii, învățămîntului. pentru forma- rea omului nou — constructor conștient al socialismului și comunismului — că vom acționa întotdeauna pentru bună- starea și fericirea întregului popor, pentru măreția României. în societatea comunistă • (Aplauze și urale puterni- ce ; se scandează .Ceaușescu și po- porul !“, ..C^nusescu — P.C.R !") • deplină unitate pentru progresul econo- mico-social, pentru dezarmare, pentru pace, pentru o lume mai dreaptă șl mal bună. (Vii aplauze). Numai o Eu- ropă| unită poate să aducă o contribu- ție mai însemnată la soluționarea ma- rilor probleme ale vieții mondiale, la realizarea . unei lumi în rare flecare națiune să se dezvolte corespunzător voinței sale, a unei lumi a progresu- lui, păcii și colaborării 1 (Urale și a- plauzc îndelungate : se scandează „Ceaușescu șl poporul!“). viețuirea în pace a întregii omeniri I (A. lauz • și urale puternice, gite). încheind lucrările marelui forum democratic, să ne luăm prelun- nostru angaja- Stimați tovarăși Pornind de la aprobarea unanimă a politicii internaționale a paitidului și statului nosUu. doresc încă o dată să asigur pe prietenii noștri de peste ho- tare. toate popoarele și statele euro- pene și din întreaga lume că România socialistă va acționa și în viitor, cu toată fermitatea, pentr dezvoltarea colaborării cu toate statele,, fără nici o deosebire, pe baza principiilor depli- nei egalități în drepturi, a respectului independentei și suveranității, neames- tecului în treburile Interne șl respec- tarea dreptului fiecărui popor la dez- voltarea liberă, independentă, așa cum o dorește (Aplauze puternice, prelun- gite). Sîntem cu toate mării și. nucleare. hotărîți să participăm activ, forțele, la înfăptuirea dezar- în primul rînd. a dezarmării pentru o lume făr* rme. fără războaie, să acționăm pentru o Europă unită în diversitatea orîndui rilor sociale, pentru o nouă ordine e- conomică internațională. împărțită în mai multe grupări. Europa nu-șî poate îndeplini misiunea sa. Este necesară o Europă unită în diversitatea orinduiri- lor sociale, a concepțiilor filozofice șl politice, o Europă a națiunilor libere, independente, care să acționeze într-o Doresc, de tărîrea țării (n viitor, cu rirea unității asemenea, să reafirm ho- nonstre de a acționa și toate forțele, pentru întă- și solidarității tuturor ță- rilor socialiste Trebuie să avem per- manent în vedere că numai împreună, într-o deplină solidaritate, putem să făurim socialismul, iar noi. în Româ- nia, putem să înfăptuim Programul partidului nostru. Singur, nici un po- por — deci nici poporul nostru — nu poate să aibă siguranța mersului îna- mențul de a nu precupeți nici un efort și de a face totul pentru înfăptuirea neabătută a Programului partidului de făurire a societății socialiste multila- teral dezvoltate și de înaintare fermă spre visul de aur, spre comunism i (Aplauze și uralc puternice ; se scan- dează îndelung „Ceaușescu — eroism, România — comunism !“). Să înt'împinăm cea de-a 45-a aniver- sare a revoluției de eliberare naționa- lă și socială, antifascis și antiimpe- rialistă. Congresul al XlV-lea al parti- dului cu noi și noi realizări în toate domeniile de activitatel (Aplauze și ura- le puternice : „Ceaușescu și P.C.R. !“X încă o dată se scandează îndelung poporul !M, „Ceaușescu — doresc să subliniez că se inte, a victoriei mul nu poate unite a tuturor poarelor ce au spriâllsrrului. Socialiș- ti decît rodul luptei forțelor, a tuturor po- pășit oe calea socialis- mului, a oamenilor de pretutindeni care doresc o lume mai bună, o lume a dreptății sociale. (Aplauze și urale puternice, prelungite). Iată de ce solidaritatea și colabora- rea constituie o cerință obiectivă voltării pe calea socialismului și nismului I Să realizăm aceasta pornind a dez- comu- de la principiile unei unități noi, ale egali- tății. ale partid și generale, punzător respectului dreptului fiecărui popor de a aplica legitățile socialismul științific, cores- condițiilor din fiecare țară • Să realizăm o tă pe națiuni dependente. în te socialismul puternică unitate baza- libere, socialiste și in- care fiecare construieș- cu poporul popor • (Aplauze șl urale prelungite ; se scandează și pentru puternice, îndelung „Ceaușescu și poporul !*T De asemenea, este necesar nărn și in continuare pentru colaborării și solidarității cu comuniste și muncitorești, cu să acțio- întărirea partidele partidele socialiste și social-democrate, cu alte forțe democratice și progresiste, deoa- rece — și pe plan internațional ma» larg — nici un partid nu poate merge singur în marea luptă pentru progres pentru pace, pentru victoria noii orîn- duiri sociale. Unitatea mișcării comu- niste și muncitorești, pe principii noi. de egalitate, constituie șl acum, ca și în trecut, o necesitate vitală, o lege a dezvoltării economico-sociale. a mersu- lui înainte spre socialism. Lozinca lansată de făuritorii socia- lismului științific „Proletari din toate țările, uniți-vă 1“ continuă să fie ac- tuală. Este adevărat, ea trebuie să ca- pete acum un caracter mult mai larg, să se adreseze atît proletariatului, dar și țăranilor, intelectualilor, popoarelor asuprite de pretutindeni, tuturor celor care doresc o viață mai dreaptă și mai bună, care doresc pacea, de a se uni Intr-un mare front al libertății și pro- gresului. al luptei pentru o lume fără arme, fără războaie, o lume a drept i- ții sociale și naționale. (Aplauze și uralc puternice; se scandează înde- lung „Ceaușescu — pace F‘). încă o dată, doresc să reafirm încre- derea și convingerea poporului nostru că. deși situația mondială continuă să fie complexă și grav£ în lume sînt su- ficiente forțe care, acțîonînd unite, pot schimba cursul evenimentelor, pot im- pune o politică nouă, o nouă gîndire în toate domeniile, pot impune dezar- marea, pacea, respectarea dreptului fiecărei națiuni la o viață mai bună, liberă, independentă, pot asigura con- impune să acționăm cu toată hotărirea pentru perfecționarea și ridicarea nive- lului activității ideologice, politice, ști- ințifice, educative, de formare a omu- lui nou. constructor conștient al socia- lismului și comunismului. Să educăm tineretul, întregul nostru popor în spi- ritul luptei și abnegației revoluționare, de a nu se teme și de a nu da înapoi în fața nici unor greutăți l Aș dori, șl In acest cadru, să repet unele versuri pe care le-am mai spus în alte împrejurări > „Cei ce se luptă murmurind. De s-ar lupta și-n primul rînd, Ei tot atît de buni ne par Ca orișicare laș fugar / Murmurul, azi. și orișicind, E pllnset tn zadar F Avem nevoie de luptători revolu- ționari, nu de oameni care se tînguie, cărora le este teamă de luptă și de greutăți. Comuniștii nu au dat înapoi în fața nici unei greutăți și sînt hotărîți să facă totul pentru a asigura victoria socialismului și comu- nismului în România I (Aplauze și ura- le puternice, prelungite ; sc scandează „Ceaușescu — P.C.R. F4. „Ceaușescu și poporul T). Trăim în alte împrejurări istorice. In care poporul este stăpîn pe desti- nele sale, dar spirtul de luptă, de sa- crificiu nu trebuie și nu poate să dis- pară. Dimpotrivă, el trebuie să devină tot mai puternic, pentru a asigura în- frlngerea oricăror greutăți și înainta- rea fermă spre visul de aur. Comuniștii, revoluționarii trebuie acționeze în orice împrefurări cu drăzneală și fermitate, să asigure frîngerea oricăror greutăți. să în- în- Pornim — după cum am menționat In expunerea mea — la un drum nou. lung, de muncă și luptă, la un drum glorios. Să facem astfel îneît, prin munca unită a întregului, popor, sub conducerea partidului, să-1 străbatem într-un timp cît mai scurt și cu rezul- tate cît mai bune și să ajungem la cele mai înalte piscuri, la realizarea visu- lui de aur — societatea comunistă l (Aplauze și urale puternice; se scan- dează îndelung „Ceaușescu — P.C.R. I", „Ceaușescu. eroism — România, comu- nism V*. Pe baza hotărîrilor pe care le-am adoptat. în deplină unanimitate, nu pornim la un marș triumfal, ci la un drum de luptă și muncă revoluționară Sa întărim continuu unitatea parti- dului, spiritul revoluționar, unitatea în- tregului popor — acestea reprezentînd garanția victoriei în lupta pentru so- cialism, pentru comunism I (Aplauze și urale puternice ; se scandează îndelung . «Ceaușescu și poporal r. „Ceaușescu — sentiment Subliniez, încă o dată, necesitatea a acționa în toate împrejurările adevărați revoluționari. In înaltei răspunderi față de partid, de popor, față de cauza social și comunismului, față de inde și suveranitatea României I (Aplauzi urale puternice, prelungite; se dează îndelung „Ceaușescu — P. „Ceaușescu și poporul !“K lini exprim deplina convingere toți parțicipanții la lucrările îna nostru forum democratic, întregul tiv de partid ,și de stat, toți muncii. întregul nostru popor vor ționa într-o deplină unitate și vor $ gura realizarea în cele mai bune di ții a tuturor planuriloi și progi lor de dezvoltare a patriei noastre sfîrșitul acestui cincinal, la sfirșltul lui de-al 9-lea cincinal șl, mai cu r- mă. în anul 2000 vom putea sâ cu îndreptățită mîndrle și să afl că ceea ce ne-am propus în 1985.1 Sinteză magi Sinteză magistrala a relați prezent-viitor. Expunerea t< NICOLAE CEAUȘESCU la Komune ale Plenarei Comitet Erai al Partidului Comunist Rc I siliilor și birourilor executive Humelor democrației muncit tvoluționare și organizațiilor । și obștești — prin valoarea Enodalității de abordare a domenii de activitate — se ajunul celei de-a 70-a aniv creării statului național unitar, >-q lizat ; că la cea dea 80-a anive stalului național unitar și la 400 ani dc la unirea de către Mihai Vite zu a țărilor românești, România va flj o țară puternic dezvoltată, socialistă,: ridicata pe înaltele piscuri, înaintlndj spre visul de aur — spre comunbml (Urale și aplauze puternice; sc scan- dează îndelung „Ceaușescu șl poporali* „Ceaușescu — eroism, România — co-1 munism !“). Intr-un document programati ximă însemnătate. în consen ccsualitatea. cu devenirea i .patriei noastre, secretarul fi P.C.R. rodimensionează vocaț Kitațea națională a poporul întinsul carpato-danubiano-pc cătușîndu-i noi impulsuri d Mpre propășirea și înaintarea culmi tot mai înalte de civ Ca unul care îmi desfășor î de ani și ani. în domeniul sociale din învățămîntul su| țeleg acum și mai bine rolu I lui cunoașterii, al conștient selor largi populare, cu de< tinerelor generații, privitoai diul actual al dezvoltării Ro cialiste, la perspectiva sa ist diată și pînă dincolo de hot niului doi. Adică, de la o dezvoltată pînă mai ieri, la u de dezvoltare, dar cu realiz; porta nță istorică, obținute după cel de-al IX-lea Congr Udului, și de aici la o țară r voltată — obiectivul fund< ['actualului cincinal — pentri In jurul anilor 2000, România Deși mal avem o lună pină la inehta o socla)istă multilateral ierea acestui an și începerea noului an.3 _ iată suișul impresionant î doresc să vă adresez tuturor. întregu* por stăpîn pe destinele sale, lui activ de partid șl de stat Întreg® cele mal bune urArli Firește. realizarea strategi lui nostru popor precum și urarea ca anul 1939 să adu- că noi și noi satisfacții, noi și noi ImJ pliniri în toate domeniile, să ducă la ridicarea continuă a bunăstării și f©4 tite, pe. cît de realiste, pe ; drăznețe, presupune cu nec om nou, pe măsura exigențe tăzi și de mîine. In acest se șui NICOLAE CEAUȘESCU „activitatea ideologică, politl vă, de formare a omului i . f . uv iviniciiv u uiiiuiui i riciru întregii noastre națiunii (tr»W K,altă constiillță revoluționa. fi aplauze puternice, prelungite; m constitllic una din prot scandează îndelung „Ceaușescu — I mulți ani !“). J Adresez tuturor participanțllor înaltul forum democratic, întregu] importanță deosebită în aci de dezvoltare a societății no ia nostru popor urarea de noi și noi suc** cese în toate domeniile, multă sănătate și fericire I (Urale și aplauze puterni- ce ; sc scandează îndelung „Ceaușescu — P.C.R. !", „Ceaușescu șl poporul FX Declar închise lucrările marelui n« tru forum democratic. Trăiască Partidul Comunist Român — forța politică conducătoare, centrul vital al națiunii noastre socialiste Ij (Urale și aplauze puternice, prelungitei se scandează îndelung „Ceaușescu P.C.R. I", „Ceaușescu și poporul FX Glorie marelui nostru popor, H și independent I Viață veșnică - in fericire. în comunism I (Urale și aplau- ze puternice, prelungite: se scan liste”. Acum, mai mult decî avem obligația să intensific tatea instructiv-educativă în itoarclor cadre de specialiș tă calificare, să le formăn politic pentru primele decei leniul al treilea, să ne re gîndirca și practica noaf seamă de postulatul potr viitorul, așa cum subliniaz NICOLAE CEAUȘESCU. a] poarelor care își dezvoltă tul, știința și cultura. Iată că întreaga noastră activii abordată nu numai din prezentului, cit mai ales i Omul societății noastre de mîine trebuie să dispună orizont de cunoștințe gene pătruns de spirit revoluțioi moveze cu hotărîre noul; Consider că în spiritul d« programatic la care mă re cesul instructiv-educativ, c domeniul științelor sociale de a pune un și mai man formarea și dezvoltarea coi îndelung „Ceaușescu „Ceaușescu — eroism, munism !“). Să triumfe pacea și și poporul F, România — colaborarea in* tre toate popoarele lumii I (Uralc șl aplauze puternice, prelungite. Sc scan- deaza îndelung „Ceaușescu — p.c.r. n „Ceaușescu șl poporul !H „Ceaușescu — pace !“. „Stima noastră și mîndria — Ceaușescu. România !‘T M Toți cei prezenți in sală se ridică fț picioare și ovaționează îndelung lntr-< atmosferă de puternică însuflețire strînsă unitate, pentru Partidul Co nist Român, pentru secretarul ficnefl al partidului, președintele cii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu “ Rcpub! tovn (Urmare din p. g. 1) într-o însuflețitoare um mitate, exprimînd voința mun iști lor. a tuturor cetăți lor patriei, parțicipanții ai doptat Hotărirea prin care gistrala Expunere prezentat tovarășul Nicolae Ceaușe în deschiderea lucrărilor dinței comune, document excepțională însemnătate, retică și practică, devine ] gram de muncă și acțiune voluționară al partidului, întregului popor. in încheierea lucrări ORIZONT Sentiment înălțător de mîndrie patriotică si totală adeziune la y Expunerea tovarășului NKOLAE CEAUSESCU ncă o dată, necesitatei i toate împrejurările ?voluționari. în sph ideri față de partid,1 |ă de cauza socialism ilui, față de indepena Sinteză magistrată Sinteză magistrala a reloției trecut- ;ea României I (Aplam prezent-viitor, Expunerea tovarășului ice nreluncite : se «.NICOLAL CEAUȘESCU la lucrările iK „Ceaușescu - P.cJC0mune ale Plenarei Comitetului Cen- poporul !”>. i deplina convingere nț ii la lucrările înal tral al Partidului Comunist Român, con- siliilor și birourilor executive ale -ga- nismclor democrației muncitorești re- voluționare și organizațiilor . de masă obștești — prin valoarea tezolor, a democratic, întreguț^Qdalltății de abordare a diverselor domenii de activitate — se constituie I .șl de stat, toți gul nostru popor vor Intr-un document programatic de ma- leplină unitate și vor felmă însemnătate. în consens cu pro- « t __Icesuali tatea. ru devenirea istorică a 0 n 1 ' ^Spatrici noastre, secretarul general al >r planunlot și prograip.c.R. redimensionează vocația și dem- tare a patriei noastre]nitatca națională a poporului de pe ui cincinal, la sfîrșitull tinsul carpato-danubiano-pontic, des- o Ieșindu-i noi impulsuri de energie ‘ ‘ a ^jspre propășirea și înaintarea Țării pe 2000 vom putea să pricu|rnj tot mai Înalte de civilizație. ' tă mîndrie și să afirn Ca unul care îmi desfășor activitatea. litice a studenților și nu numai a lor. Totala mea adeziune față de întrea- ga problematică a Expunerii tovarășu- lui NICOLAE CEAUȘESCU îmbracă . acum forma sentimentului înălțător de mîndrie patriotică, națională, transpus, totodată, în fapte demne de aceste timpuri însorite dc ideile și tezele dc o valoare excepțională pentru activi-- tatea partidului și poporului rfostru. Prof. univ. dr. Traian BUNESCU Șeful Catedrei de Științe Sociale al Universității din Timișoara Cărțile, precum viața Prezenți, în ideea de patrie îndreptar de neprețuit ic-am propus în 198? de-a 70-a a ni verși ii național unitar, s-a dc ani și ani. în domeniul științelor sociale din învațămîntul superior, în- țeleg acum și mai bine rolul procesu- lui cunoașterii, al conștientizării ma- cea dea 80-a aniversai largi populare, cu deosebire al mal unitar șl la 4001 tinerelor generații, privitoare la sta- irea dc către Mihai Vil dini actual al dezvoltării României so- românești. România «rialiste, la perspectiva sa istorică ime- •nic dezvoltată, socia*diaW ” Pînă dincoI° de hotarU1 ml> înaltele piscuri, înal! ? aur — spre comun lăuze puternice ; se i ig „Ceaușescu și popo niului doi. Adică, de la o țară slab dezvoltată pînă mai ieri, la una în curs de dezvoltare, dar cu realizări de im- portanță istorică, obținute îndeosebi după cel de-al TX-lea Congres al par- Udului, și de aici Ia o țară mediu dez- - eroism. România — imitată — obiectivul fundamental al I actualului cincinal — pentru ca, apoi. i x - x i ta ta jurul anilor 2000, România să devină " ’ r‘ : 11 a ^oțară socialistă multilateral dezvoltată an și începerea noului _ ja^ suișul impresionant al unui po- . adresez tuturor. Intri por stăpîn pe destinele sale. partid și de stat, între Firește, realizarea strategiilor amin- jpor cele mai bune uri^* Pc-cît de realiste, pe atît de în- , .nnn x Jdrăznețe, presupune cu necesitate un arca ca anul 1989 nou. pe măsura exigențelor de as- satisfacții, noi și noilțăzi ș| de mîine. în acest sens, tovară- ate domeniile, să duca șui NICOLAE CEAUȘESCU arată câ itinuă a bunăstării șiActivitatea ideologică, politico-educati- 3|vă, de formare a omului nou, cu o ii noastre națiuni I «5 conștiință revoluționară, soclalls- luternice, prelungite:!^ constituie una din problemele dc idclung „Ceaușescu — importanță deosebită în actuala etapă Ide dezvoltare a societății noastre socia- •1 «Uste”. Acum, mai mult decît alta dată. i:ih11?.alifica«; să le formăm orizontul . Mpolitic pentru primele decenii din mi- (Urale și aplauze PUtejteniul al treilea, să ne reconsiderăm lează îndelung „Ceau irca și practica noastră ținînd „Ceaușescu și poporul »amă de postulatul potrivit căruia nse lucrările marelui tovarășul •mocratic. poarelor care își dezvoltă învățămîn- ’artidul Comunist Roi tal, știința și cultura. Iată de ce cred întreaga noastră activitate trebuie tică conducătoare. ceni ată «nu numai din perspcctiva iUnîi noastre sociaI*Sezentului, cît mai ales a viitorului, auze puternice, prelung Omul societății noastre de astăzi și de i îndelung „Ceaușescu miine trebuie să dispună de un larg eaușescu și poporul r'J™0"1 d,e cunoștințe generale, să fie r ^Mtruns de spirit revoluționar, să pro- Hmoveze cu hotărîre noul: De aceea. irelui nostru popor, Umoveze cu notanre noui: dc aceea, ?nt I Viață veșnică — consider că în spiritul documentului omunism » (Urale și ap! programatic la care mă refer. în pro- wsul instructiv-educativ, cadrele din ’ p *, J* domeniul științelor sociale au datoria și poporan a pUne un și mai mare accent pc Ceaușescu — eroism. România — formarea și dezvoltarea conștiinței po- Amplă și profundă analiză științifi- că a luptei poporului român pentru a- firmarea ființei proprii, pentru liber- tate socială și națională, pentru inde- pendență și unitate, a profundelor transformări revoluționare în anii con- strucției socialiste, a dezvoltării socie- tății noastre socialiste. în etapa actuală și în perspectivă, a fenomenelor ce au loc pe plan internațional, inestimabila contribuție teoretică și practică la îm- bogățirea tezaurului politico-ideologic al partidului, a teoriei și practicii re- voluționare, magistrala Expunere a to- varășului NICOLAE CEAUȘESCU, rostită în deschiderea lucrărilor ședin- ței comune a Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, consiliilor și birourilor executive ale organismelor democrației muncitorești- revoluționare și organizațiilor de masă și obștești se constituie, de acum, în- tr-un strălucitor program de muncă și acțiune neostenită a întregului nostru popor, pentru ridicarea patriei noastre • pe noi culmi de civilizație socialistă și comunistă. Noi, cei ce trudim pe tărîmul litere- lor, indiferent în ce limbă ne expri- măm gîndurile, avem, iată, un nou pri- lej de a ne înzeci eforturile, de a da mereu dovada talentului nostru, dc n scrie lucrări pc măsura profundelor prefaceri înnoitoare ale timpului nos- tru, al cărui ctitor este omul de glorie al națiunii noastre socialiste, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Pentru că, așa cum sublinia în magistrala sa Ex- punere secretarul general al partidului nostru „Avem nevoie de noi romane, noi piese dc teatru, noi poezii, în care eroii principali să fie muncitorii, țăra- nii, intelectualii, cu preocupările lor. cu dorințele lor de progres, de bună- stare, cu hotărîrea lor de a contribui la făurirea socialismului și comunismului în România”. Datori sîntem, deci, a ne spori eforturile, a trudi cu rîvnă șl pa- siune asupra scrierilor noastre pentru a da viață vieții, pentru a scrie cărți de certă valoare artistică cu un mesaj ideatic clar. Conștienți de înalta și nobila noastră misiune, hotărîți să răspundem cu en- tuziasm și abnegație patriotică înălță- toarelor îndemnuri ale secretarului ge- neral al partidului nostru, tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. sînt convins că toți membrii obștei scriitoricești, așa cum am făcut-o întotdeauna, vom fau- ri în perioada următoare noi cărți de calitate, cu un conținut profund uma- nist, adică, precum viața noastră cea dc toate zilele. Ivo MUNCIAN ț Recenta Expunere a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, document am- plu, cuprinzător, reprezentînd gîndirea și voința întregului partid, și a între- gului nostru popor. îmi dă posibilita- tea să subliniez. încă o dată, cu tărie, din punctul de vedere al artistului care sînt. atașamentul meu, și al colegilor de breaslă, din Timișoara, la politica promovată de P.C.R., creatoare de inestimabile valori ale societății noas- tre socialiste contemporane, aflată pc drumul spre comunism, un drum lumi- nos, căruia sîntem chemați, ca oameni de cultură și cetățehi. să-i reflectăm adevărul și să-i sporim realizările. în epoca noastră, artistul nu poate fi de- cît om politic, iar artistul român al actualității, un modelator de conștiințe, un activist neobosit pe tărîmul perfec- ționării. al înnoirii sociale, pe care o cunoaște în toate sectoarele dc activi- tate, țara noastră, un ferment al pro- gresului patriei căreia îi sînt închinate faptele și gîndurile celor mai buni din- tre cci mai buni. Istoria patriei și po- porului din care facem parte de- monstrează. fără putință de tăgadă, că menirea artistului adevărat este să se afle mereu în primele rînduri, „să pu- nă în evidență forța și capacitatea creatoare ale poporului, să biciuiască stările de lucruri negative, lipsurile, dar să dea o perspectivă, încredere în forțele creatoare ale poporului, să con- tribuie la unirea eforturilor” construc- tive. cum se exprimă, atît de plastic, și de profund, secretarul general al partidului nostru. Sîntem conectați la istorie, prin toate fibrele, sîntem pre- zenți în ideea de patrie, prin tot ceea ce înfăptuim, și prin gîndurile noastre. Ne exprimăm în lucrări menite să du- reze, profundul respect pentru marii noștri înaintași, a căror pildă rămîne veșnic vie, pentru fierbintele prezent și împlinirile socialismului, pentru vi- itorul comunist al întregii societăți ro- mânești. Societatea noastră arc nevo- ie de oameni pregătiți, culți, capabili să participe conștient, multilateral, cu deschidere spre nou, la obiectivele mă- rețe ale dezvoltării, oameni în stare să aibă un punct dc vedere politic, teore- tic, intelectual, despre lumea din jur. Operele noastre, de artă plastică, au datoria să reflecte procesul dc construi- re a omului contemporan, prin mijloa- ce specifice, să se constituie în oglinda uriașului efort de edificare materială și spirituală pe care îl trăim, să prefi- gureze viitorul. Putem să afirmăm cu mîndrie că arta plastică românească a cucerit, în ultimele decenii, un bine- meritat prestigiu internațional. Să ne angajăm, ca adevărați artiști, mai ho- tărît șl mai inspirat, prin întreaga noastră activitate, ce nu se rezumă, desigur, la munca de atelier, nici la expoziții, să servim cauza poporului român, construcția socialismului, viito- rul luminos, comunismul ’ Magistrala Expunere prezentată de secretarul general al partidului, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU, la lucră- rile comune ale Plenarei Comitetului Central al P.C.R. consiliilor și birouri- lor executive ale organismelor demo- crației muncitorești revoluționare și organizațiilor de masă și obștești, am- plă și profundă analiză științifica a dezvoltării societății noastre socialiste în etapa actuală și în perspectivă, a .evoluțiilor și fenomenelor care au loc pe plan internațional, contribuție de inestimabilă valoare la îmbogățirea tezaurului politico-ideologic al parti- dului. a teoriei și practicii revoluționa- re, adoptată ca program de muncă și acțiune revoluționară de către partid și dc către întregul nostru popor, ex- punere urmărită cu viu interes și adîn- că mîndrie patriotică de toți oamenii muncii de la Teatrul Național din Ti- mișoara, a constituit pentru noi prile- jul unei evaluări responsabile și lucide a rezultatelor obținute, a modului în care aceste rezultate atestă capacitatea Naționalului timișorean de a înțelege și a aplica în practică măsurile și liniile directoare cuprinse în istoricele hotă- rîri ale Congresului al XlII-lea și ferinței Naționale ale Partidului. Această inestimabilă expunere constituit, de asemenea, pentru Con- s-a toți oamenii muncii de la Teatrul Național, într-un îndreptar de neprețuit pentru direcțiile de activitate viitoare, ea ve- nind să sublinieze, cu profunzime. !n conștiința fiecărui comunist, a fiecărui om al muncii, importanța actului dc cultură în procesul de formare și edu- care a omului nou al României socia- liste. Numai un asemenea om va pu- tea ține pasul cu mersul înainte, revoluționar, al maselor, poarelor, așa după cum al po- sublinia secrctarul general al partidului, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU. Conștiința clară a acestei meniri ri- dică în fața artiștilor, deci și a celor ai Teatrului Național, imperativul creșterii responsabilității față de valoa- rea actului de artă — oferit publicului, imperativul unor exigențe sporite, mai mult ca oricînd, față de calitatea spec- tacolelor. Pentru că oricît de adevărat și ardent ar fi mesajul politico-ideolo- gic și etic al unui spectacol, absența calității estetice va reduce la minrmum puterea de convingere a acestui mesaj. Hotărîți să răspundă cu toată forța și capacitatea dc creație înaltelor în- demnuri adresate de secretarul general al partidului creatorilor de bunuri spi- rituale, oamenii muncii de la Teatrul Național își exprimă totala și entuzias- ta adeziune față de magistrala Expu- nere. precum și față de propunerea ca acest strălucit document să fie adoptat ca program de muncă al întregului po- por, să stea la baza întregii activități de pregătire și desfășurare, în cursul anului viitor, a al P.C.R., a Congresului al XlV-Iea noului plan cincinal 5 pacea și colaborarea opoarele lumii I (Urale ‘rnice, prelungite. Se sc (Urmare din p. g. 1) într-o însuflețitoare unani- ing „Ceaușescu — P.C.R jl poporul 1- „Ceaușescu mitațe exprimînd voința co- . - t - muniștilor, a tuturor cctațem- '' 1 1 ,a lor patriei, participanțiî au a- tomânla !"). Bdoptat Hotărîrea prin care ma- rezenți in sala sc ridl<®strala Expunere prezentată de ivaționează îndelung. Ini deschiderea lucrărilor șe- le puternică însuflețire dințeî comune, document de ite, pentru Partidul Coi excepțională însemnătate, tco- , pentru secretarul sen. practică devine pro- Fam de nrincă și acțiune rc- uî, președintele voluțlonară al partidului, al ste România, tovarS întregului popor. așescu. - în încheierea lucrărilor. a luat cuvîntul tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, secre- tar general al Partidului Co- munist Român, președintele Republicii Socialiste România. Cuvin tarea tovarășului Nicolae Ceaușescu a fost ur- mărită cu deosebit interes, cu deplină aprobare și pro- fundă mîndrie patriotică. Peste 120 000 de cetățeni s-au adunat, miercuri dimi- neața, în Piața Republicii din Capitală, pentru a cinsti, printr-o mare și impresionan- tă manifestare, făurirea, în ur- Victor GAGA, sculptor, președinte al Filialei U.A.P. — Timișoara 1991—1995. și a programului de dezvol- tare. pînă în anul 2000. a României socialiste. Lucia NICOARA director al Teatrului Național din Timișoara mă cu 70 de ani, a statului național unitar român. Animați de înălțătoare gînduri și simțăminte, toți cei prezenți în marea pia- ță au făcut tovarășului Nicolae Ceaușescu, tovarășei Elena Ceaușescu. la ieșirea din Sala Palatului, o entu- ziastă primire. în fața sediului Comitetului Central al partidului zeci dc tineri și tinere s-au prins intr-o mare Horă a Unirii. Tovarășul Nicolae Ceaușescu, tovarășa Elena Ceaușescu 'au fost invitați sa se prindă în această frumoasă horă a uni- rii, dc rezonanță istorică. De la balconul Comi- tetului Central, tovarășul Nicolae Ceaușescu a rostit o scurtă și însuflețitoare cuvîn- tare, urmărită cu dragoste, cu deosebit interes, de toți parti- cipanții la marca adunare, de întreaga țară. Sub președinția tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comu- nist Român, președintele Re- publicii Socialiste România, miercuri, 30 noiembrie, a avut loc Plenara Consiliului Națio- nal al Frontului Democrației șl Unității Socialiste. întîmpinat cu deosebită însuflețire, a luat cuvîntul tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, președintele Frontului Demo- crației și Unității Socialiste. Cuvîntarea tovarășului Nicolae Ceaușescu a fost ur- mărită cu viu interes și de- plină aprobare, fiind sublinia- tă în repetate rînduri cu în- delungi aplauze. ORIZONT Descoperirile arheologice și izvoarele scrise antice stau mărturie existenței din cele mai vechi timpuri a unei re- marcabile și unitare culturi materiale și spirituale a traco-daco-geților, care a creat posibilitatea apariției primelor elemente de organizare statală încă din veacurile IV—111 î.e.n. Stadiul atins de societatea geto-dacă a permis făurirea în jurul anului 70 Le.n.. de către Burebista „cel dintîi* și „cel mai mare* dintre regii Traciei. a primului stat dac centralizat și inde- pendent, ce s-a afirmat ca o puternică forță politică și militară a antichității. Continuat intr-o formă mai restrînsă după moartea lui Burebista, statul dac a cunoscut o mare înflorire sub Decebal (87—106 e.n.), erou legendar intrat în conștiința neamului ca simbol al ne- infricării și spiritului de jertfă în apă- rarea libertății și independenței. Răz- boaiele îndelungate daco-romane au slăbit statul dac, au schimbat radical cursul dezvoltării sale Istorice, o parte a sa fiind cucerită și transformată în provincie romană, dar durata și inten- sitatea luptelor au scos în evidență pu- terea economică și militară a statului dac, organizarea și structura sa poli- tică, (naltul grad de civilizație mate- rială și spirituală atins. In confrunta- rea cu cea mai puternică forță a anti- chității, dacii și-au afirmat voința fer- mă de a-și menține neatinse indepen- dența, integritatea teritorială, aceeași voință care avea să asigure continui- tatea de viață materială, etnică, lingvis- tică și cultural-spirituală a poporului român pe cuprinsul vechii Dacii. Conviețuirea îndelungată a dacilor și romanilor, împletirea civilizațiilor celor două lumi va duce la nașterea, aici în spațiul carpato-danubiano-pontic. a po- porului român mult mai viguros, care, așa cum îl caracterizează tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU „a păstrat și dezvoltat însușirile și virtuțile cele mai bune ale înaintașilor". Apărîndu-și cu tenacitate existența și libertatea în fața tuturor valurilor migratoare, poporul român și-a desăvlrșit entitatea de neam șl de limbă, și-a dezvoltat propria ci- vilizație, a urcat greu dar continuu pe trepte evoluate de organizare socială, politică, militară și statală, relqînd firul organizării vieții economice și politice în obștile sătești, unite ulterior în voievodate. cristaliza- rea formațiunilor statale de tip feu- dal fiind atestată incepînd cu secolul VIII—IX. Procesul obiectiv de constituire a sta- tului feudal român, ca rezultat al dez- voltării și unificării voievodatelor răs- pîndite pe întreg cuprinsul Daciei pre- romane. a fost îngreunat atît de împre- jurările istorice vitrege, cît și de unele particularități obiective ale epocii, ca- racterizată prin fărîmițarea politică, proces evident în istoria a numeroase țări din Europa medievală. Aceasta a făcut ca procesul de constituire a sta- tului român să nu cuprindă dintr-o dată întregul teritoriu locuit de români, formîndu-se state feudale centralizate de sine stătătoare, proces ce a marcat Incepînd cu prima jumătate a secolu- lui XIV o etapă nouă în dezvoltarea societății românești. Configurația orga- nizării statale din evul mediu nu a putut submina unitatea poporului ro- mân. exprimată in comunitatea limbii și culturii, în omogenitatea structurilor economico-sociale, în strinse și perma- nente legături multilaterale ; granițele politice create nu au putut împiedica procesul obiectiv al dezvoltării unitare, în toate planurile, a poporului român, născut ca un popor unitar. Punînd în evidență aceste realități, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU nota: „Ceea ce caracterizează întotdeauna — de-a lungul acestei îndelungate perioade — viața și luptele românilor au fost legă- turile strînse. permanente între voievo- datele de pe acest teritoriu, apoi între Țara Românească, Moldova, vania și Dobrogea. Trebuie să cu tărie că păstrarea acestor și comunități nu ar fi fost Transil- spuncm legături posibilă mânii reușesc să se unească pentru pri- ma dată sub Mihai Viteazul care, de- pășind limitele gîndirii politice a epocii sale, bazindu-se pe conștiința unității de neam a românilor a tins spre reu- nirea lor politică. Anul 1600 rămîne In istoria românilor ca anul Unirii aproa- pe a tuturor românilor de pe întinsul vechii Dacii. Deși omul a pierit tragic, opera sa a fost continuată, a rămas permanent în conștiința urmașilor, a luminat gîndurile patrioților. a consti- tuit ideea forță a cărturarilor ce au gîndit la viitorul neamului românesc și le-a dat încredere In anii lungi de oprimare și restriște. După Mihai Vi- teazul, ideea reconstituirii vechii Dacii, a unirii țărilor române împotriva peri- colului străin a dominat planurile po- litice militare și diplomatice ale mari- Momente din lupta poporului român pentru realizarea unității statale dacă intre toate populația care a nu ar fi existat toate punctele de aceste teritorii, intre locuit de milenii aici o strînsă unitate din vedere". dezvoltare economică, Aflat în plină socială și culturală — statul feudal ro- mân. cu cele 4 componente ale sale, s-a aflat Incepînd din sec. XIV sub ame- nințarea expansiunii Imperiului Oto- man. Forța de rezistență a poporului român, capacitatea șefilor săi politici șl militari au asigurat suveranitatea ță- rilor române, dăinuirea poporului nos- tru In cadrul formei organizate de stat. Prin strălucite victorii militare, prin negocieri și tratate încheiate de iluștri comandanți de țară și de oști, plătind jertfe grele materiale și umane, țările române s-au menținut cu legile și in- stituțiile lor proprii, cu formele lor sta- tale, fiind îndreptățită afirmația că ro- mânii sînt singurul popor din spațiul central și sud-est european fără o dis- continuitate a vieții de stat' Aceasta, va adinei conștiința unității de neam. Marele Mircea Voievod. lancu de Hu- nedoara, Vlad Țepeș. Ștefan cel Mare, ‘ Ion Vodă cel Viteaz, Mihai Viteazul, Di mi trie Cantemir, Constantin Brinco- veanu sînt numai cîțiva din pleiada atîtor voievozi și comandanți de oști romani, care s-au situat In fruntea luptei împotriva cotropitorilor, urmă- rind forța lupta tului Pe scria să unească într-un singur șuvoi de acțiune a țărilor române în pentru apărarea libertății pămîn- stră moșesc. bună dreptate. Nicolae Bălcescu In 1850 : „Unitatea națională fu visarea iubită a voievozilor noștri cei viteji, a tuturor bărbaților noștri cei mari, care întrupară în sine individua- litatea și cugetarea poporului, spre a o manifesta lumii. Pentru dînsa ei trăi- ră, munciră, suferiră și muriră". După trei sute de ani de lupte pen- tru asigurarea suveranității statale, ro- lor oameni de stat ce au urmat Potri- vit cu legitățile istorice, constituirea națiunii române și transformarea con- științei de neam in conștiință naționa- lă la sfîrșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX au dus la transformarea ten- dințelor firești de unire într-o lupta activă și conștientă pentru unirea po- litică a tuturor teritoriilor locuite de români. îmbrățișat de masele largi populare, idealul unirii și neatirnării poporului român se regăsește în toate marile mișcări revoluționare premer- gătoare revoluției de la 1848. îmbinlnd lupta pentru răsturnarea o- rlnduirii feudale cu lupta împotriva asupririi străine și pentru făurirea uni- tății naționale, revoluția de la 1848 a fost o revoluție de emancipare și uni- tate națională. Ideea forță care a do- minat revoluția a fost refacerea vechii Dacii, crearea „Daco-României*. care sâ reunească pe toți românii. Expri- mînd acest crez al revoluției pașoptiste, gazeta „Constituționalul* arăta : „Toate țările locuite de români trebuie să se numească îndeobște România și să for- meze un singur stat". înăbușirea revoluției nu a însemnat zădărnicirea proiectelor pentru înfăp- tuirea programului de la 1848: liber- tate și unitate. Bogata moștenire cul- turală și ideologică a revoluției de la 1848 a fost preluată și amplificată In deceniul următor, cind s-a realizat pasul hotărîtor spre cea de-a „doua re- voluție* — Unirea principatelor — ac- țiune, care, așa cum releva tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU „a pus bazele statului național român modern*, a permis angajarea țării pe drumul pro- gresului și civilizației. Determinantă pentru întreaga evoluție ulterioară a țării. Unirea din 1859 a creat posibili- tăți noi de afirmare și acțiune ale sta- tului român în planul relațiilor inter- naționale, a făcut posibilă cucerirea in- dependenței depline de stat la 1877. Privite prin perspectiva istoriei, eveni- mentele din 1859 și 1877 constituie pi- loni puternici pe care s-au făurit In 1918 temeliile statului național unitar. Proclamarea independenței depline de stat a României la 9 mai 1877 șl con- sființirea ei. prin sacrificiile materiale și jertfele umane ale întregului popor român, au demonstrat în chip și mai convingător dorința și voința de unita- te politică și do stat a tuturor româ- nilor. Cucerirea independenței depline de stat a exercitat o profundă inriurire asupra întregii evoluții a României, a permis afirmarea tot mai viguroasă a poporului nostru ca națiune de sine stătătoare, statul român doblndindu-și egalitatea juridică cu toate statele su- verane. In același timp. România inde- pendentă a dat un puternic impull mișcării de eliberare națională, a exer- citat o puternică influență asupra ro- mânilor din teritoriile aflate sub domi- nație străină, pentru care, așa cum scriau. în acei ani. ziarele românești din Transilvania, „Soarele pentru toți românii de la București răsare*. Deși * vîrșirea unității național-statale deve- nise o necesitate legică n evoluției na- țiunii române. Declanșarea primului război mondial nu a făcut decît să pecetluiască un deznodămlnt istoricește cerut — prăbu- șirea imperiilor multinaționale și con- stituirea sau desăvîrșirea (în cazul nostru) a statelor naționale. Fundamen- tînd teoretic această realitate, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU spuneai „ Rea li zarea statului este rezultatul unui ric, expresia unei Actul unirii nu este național unitar lung proces isto- necesități legice, o intimplare, re- zultatul unor momente conjuncturale, ci rodul luptei maselor largi populare, hotărite să facă totul pentru a se uni intr-un stat unitar, conștiente că nu- mal in acest fel își puteau deschide calea spre progres, spre afirmare, cu drepturi egale. în rîndurile celorlalte popoare, națiuni ale lumii*. Privind din perspectiva timpului, tovarășul NIC OLAE CEAUȘESCU conferă ade- văratele valențe marelui act istoric al Unirii : „Tinind seama de rolul Istoric important al statelor naționale și al națiunilor în dezvoltarea modernă a popoarelor, cît și de rolul pe care sta- tele naționale și națiunile il au încă de jucat in dezvoltarea omenirii, fără nici o îndoială că realizarea Unirii a con- stituit cel mai important eveniment din istoria îndelungată a poporului român*. Deschiderile realizate de Unire in istoria noastră națională au fost ridi- cate pe o treaptă nouă în anii marilor transformări revoluționare, ce au avut loc o dată cu revoluția de eliberare națională și socială, antifascistă și anti- imperialistă din august 1944 și îndeo- sebi în perioada inaugurată de Congresul IX al partidului, cînd, sub impulsul • gîndirii novatoare și activi- tății multilaterale ale tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. unitatea și in- dependența națională au primit cele mai adînci valențe. Tatiana BADESCU director al Complexului Muzeal Timiș EXPOZIȚÎE levent, la sediul Complexu- (muzeal Județean Timiș a t inaugurată expoziția de- atâ împlinirii a 70 de ani ib făurirea statului național dar român. Ea se înscrie în iu largă de manifestări prin re întreaga țară cinstește tea Unire, eveniment de rartanță crucială pentru dinele patriei, încununare aspirațiilor de veacuri ale Kei întregului nostru popor, frin fotografii alb-negru și br. reproduceri din presă, fainile după documente de bivă, grafice, exponate etno- ifice și de artă, prin alte bonate cu profunde semni- nții, de o deosebită valoare Ințifică, expoziția prezintă, t-o înlănțuire cronologică, mpalele momente ale isto- B milenare a poporului ro- M. lupta sa pentru făuri- n unității și independenței bionale, coordonate majore Revenirii noastre istorice. Materialul documentar înfă- Etgtestă cu pregnanță că balul unității a constituit o pnanență a întregii istorii konale, fiind mereu viu în pștiința românilor. în acest m. se evocă sugestiv Unirea kla 1600 sub Mihai Viteazul, pt .oglindite, în continuare, ■votația de la 1821 condusă l-Ttldor Vladimirescu. Revo- Kb română de la 1818. Uni- te Moldovei cu Muntenia din ■9, avîndU-l ca domn pe texandru loan Cuza, prin pe s-au pus bazele statului |ional român modern «t premisa dobîndirii udenței naționale și a prii unității statale, kturii vibrante sint rate evenimentele din și s-a inde- desă- Prln reme- toam- I anului 1918 : declanșarea vnluției de eliberare națio- iâ, constituirea consiliilor și hilor naționale românești i localitățile județului Timiș, cerile delegaților timișeni Mtru Marea Adunare Națio- ilâ de la Alba lulia, desfă- tarea marelui forum națio- 4 consemnat cu litere de Un elogiu al i Un om al Cetății Ne știm de pe deceniului șapte. la începutul Atunci, ti- năr aspirant la cucerirea de piscuri, descinsesem la Insti- tutul Pedagogic de trei ani din Timișoara. Cam in aceeași vreme, catedra de pedagogie- psihologie a Universității din Timișoara, unde au strălucit nume ca N. Apostolescu, Gh. Oancea-Ursu, V. Țîrcovnicu, încadrase între membrii săi pe unul din profesorii fostei Pre- parandii arădene, strămutat și el, de cîțh>a ani, în Orașul de pe Bega. Se numea loan A. Drăgan. Cunoștința ne-a fost simplă și firească. Și lesni- cioasă, în pofida deosebirii apreciabile de vîrstă. Originea comună, transilvană, fusese, cred, cea dinții premisă pen- tru un dialog înfiripat și care a dăinuit, cu neglijabile întreruperi, azi. Ca fost normalist. atunci unele, pînă regăsi- concomitent, ambianța spefici- că a școlii pedagogice de la Oradea. Alura profesională vivace, un optimism robust, tonifiant, dar cenzurat mereu de rațiu- ne, de bunul-simț, opțiunea decisă pentru cultură — iată componentele de bază ale ti- pului de personalitate pe care ni-l propune 1. A. Drăgan. Re- fuzul infatuării, căreia ii opu- ne o proverbială modestie, fi- rea comunicativă fără afectare și fără familiarism ieftin, o înțelegere și o interpretare nu- anțată a omenescului au con- tribuit la popularitatea de care se bumiră printre studenti, ca și în rîndul colegilor de breas- lă. Capabil a se mobiliza exemplar, a izbutit perfor- manțe fără să-și facă din ele lume de autor, scrise exclusiv de el sau în colaborare. Tipă- rite sau multiplicate. Studii de specialitate, articole pe teme diverse, dar cu precădere din domeniul psihopedagogiei. Opinii, sugestii, interpretări, note etc. fn total, peste 322 de titluri. Și, „Bibliografia*' ce le consemnează (editată de Uni- medalion un scop în sine fetișiza. ... Am In față și fără a le lista lucrări- sem, în peroasa sa, pe unii dintre dascălii mei de odinioa- ră (loan si Aurora Comănes- cu, fn primul rînd), retrăind, lor publicate de doctorul l, A. Drăgan pe parcursul a patru decenii șl mai bine de activi- tae didactică și științifică. Vo- versitatea din Timișoara), se oprește la anul 1982. O suma- ră ochire asupra titlurilor este și ea edificatoare, indiclnd di- recțiile pe care s-a axat de- mersul său științific: proble- me de didactică (interesele cognitive, motivația învățării), orientarea școlară și profesio- nală (de acută importanță la ora actuală), cultivarea apti- tudinilor și înclinațiilor, for- marea și educarea caracterului, interdisciplinaritatea. (Un stu- diu ilustrind aspectul ultim se cheamă Valențe psihologice ale folclorului româneso). Pro- blema educației moral-civice și patriotice, pe care a pus-o in dezbatere și la cursurile de perfecționare din acest an, re- vine mereu în obiectiv, avîn- du-și motivația în patriotis- mul autorului însuși, de incon- fundabilă origine țărănească și ne marcat de vreo conjunc- tură. Dar și în verticalitatea morală ce-i este atît de pro- prie. Vorbind despre activita- tea sa publicistică, un amă- nunt mi se pare semnificativ: numărul cu totul impresio- nant de periodice la care a colaborat. De la cele de stric- tă specialitate, cum sînt i „Re- vista de pedagogie", „Revista de psihologie", „Bulletin de psychologie scolaire et d’orien- tation" (ce apare la Bruxelles), „Almanahul educației" etc., la publicațiile academice: „Fo- rum", „Aânalele Universității din Timișoara", „Limbă și li- teratură" și terminînd cu re- vistele de cultură sau cu cele social-politice: „Ateneu", „Con- temporanul", „Era socialistă", „Familia", „Orizont", „Ramuri" etc., pentru a nu mai pomeni de ziare, fie ele centrale sau regionale. Membru al Asocia- ției Psihologilor din România, colaborator la volume editate de Institutul de Științe Peda- gogice, I. A. Drăgan se înfă- țișează, la cei 65 de ani îm- pliniți, cu o carte de vizită prestigioasă, ce-l recomandă ca pe o personalitate de aleasă stirpe intelectuală. Experiența didactică vastă, din care o bună parte transpare și In aforismele publicate in nile acestei reviste, relevă o solidă pregătire teoretică și practică, rod al unei meditații culturale prelungite. Om al cetății, exemplul său poate fi stimulator pentru cei care, confruntați cu dificultățile și obstacolele, cu rigorile dato- riei, nu pregetă uneori a me- dita la o prematură pensiona- re. Timpul omnipotent, ce ne marchează fizic, nu poate anula în noi întotdeauna și elanurile prime. Petru M. ARDELEAN Un nume în arhitectura ti- dșoreană este Constantin So- h Gavra. El este proiectan- jl. alături rtant eveniment din a poporului român", izate de Unire în ională au fost ridi- iouă In anii marilor ițlonare, ce au avut /oluția de eliberare , antifascistă și anti- igust 1944 și îndeo- a inaugurată de )artidului. cînd. sub novatoare și activi- » ale tovarășului 2SCU. unitatea și in- și ă au primit cele cent, la sediul Complexu- DUzeal județean Timiș a inaugurată expoziția de- â împlinirii a 70 de ani i făurirea statului național ir român. Ea se înscrie în ilargă de manifestări prin întreaga țară cinstește a Unire, eveniment de rtanță crucială pentru nele patriei, încununare pirațiilor de veacuri ale i întregului nostru popor. Ib fotografii alb-negru și • reproduceri din presă, toile după documente de p, grafice, exponate etno- cc și de artă, prin alte nate cu profunde semni- 11, de o deosebită valoare |ifică, expoziția prezintă, o înlănțuire cronologică. Spalcle momente ale isto- nulenare a poporului ro- l lupta sa pentru făuri- nnității și independenței male, coordonate majore ievenirii noastre istorice. Iterialul documentar înfă- : atestă cu pregnanță că iul unității a constituit o janență a întregii istorii pale, fiind mereu viu în Hința românilor. în acest pe evocă sugestiv Unirea 11600 sub Mihai Viteazul, oglindite. în continuare, inția de la 1821 condusă ftidor Vladimirescu, Revo- 1 română de la 1818, Uni- tfoldovei cu Muntenia din l avîndu-l ca domn pe tandru loan Cuza, prin s-au pus bazele statului aur In marca și strălucita car- te a istoriei neamului nostru care a consfințit actul legic, obiectiv și progresist de în- cheiere a procesului de făuri- re a statului național unitar român, adoptînd istorica de- clarație, prin care Marea Adu- nare Națională a proclamat solemn unirea Transilvaniei și Banatului cu România. Rele-< vînd împrejurările istorice ale actului de acum 70 de ani, ex- ponatele ilustrează în mod grăitor că Marea Unire a răs- puns cerințelor și legilor o- blective ale dezvoltării socia- le, bazîndu-se pe realități fun- damentale. cum sînt originea și limba comună, identitatea de interese și aspirații ale în- tregului popor, dornic să tră- iască într-o singură țară. Este pus în lumină faptul că actul de la 1 Decembrie n-a fost o tntîmplare, rezultatul unor mo- mente conjuncturale. ci conse- cința unor cerințe legice, ro- dul luptei maselor largi popu- lare, hotărîte să facă totul pentru a se uni într-un singur stat unitar, conștiente că, nu- mai în acest fel, își puteau deschide calea spre progres, spre afirmare cu drepturi ega- le, în rindurile celorlalte po- poare și națiuni, ale lumii. Ex- a luptei poporului român, con- dus de partidul comunist, în anii dintre cele două războaie mondiale, pentru apărarea in- tegrității teritoriale și suvera- nității României, culminînd cu Revoluția de eliberare socială șl națională, antifascistă și antiimperialistă din august 1944. care a marcat începutul unei epoci noi, de realizare a deplinei independențe și suve- • ranități naționale. în continuare, sînt prezentate evenimentele ce au urmat, în anii construcției -socialiste, cînd, sub conducerea Partidu- lui Comunist Român, au fost soluționate marile probleme ale dezvoltării societății româ- nești pc calea progresului eco- nomic și social. Expoziția re- liefează, cu deosebire, sensuri- le profund înnoitoare ale epo- cii inaugurate de Congresul al IX-lea al Partidului Comu- nist Român — perioada cea mai fertilă din istoria țării — de cînd destinele națiunii noastre sînt conduse de tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU. secretarul general al partidu- lui. președintele Republicii, epocă purtind pecetea gîndirii și acțiunii sale patriotice, re- voluționare, închinate înflori- rii multilaterale a patriei, cau- zei păcii și socialismului. Sînt oglindite, succesiv, mărețele realizări, ctitoriile „EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU", în- făptuirile remarcabile dobîn- dite în toate sferele de activi- tate. în mice a dite în noastre creșterea forței econo- țării, succesele dobîn- adîncirea democrației socialiste. dotarea României Un jubileu al artiștilor plastici amatori :iana BADESCU iplexului Muzeal Timiș n „Ateneu", „Con- tra socialistă", rizont", „Ramuri" i nu mai pomeni ele centrale sau zmbru al Asocia- lor din România, a volume editate de Științe Peda- Drăgan se întă- ri 65 de ani tm- carte de vizită ce-l recomandă nalitate de aleasă tuală. Experiența stă, din care o transpare și tn ublicate tn pagi- reviste, relevă o itire teoretică și al unei meditații ciungite. Om al piui său poate fi pentru cei care, 'u dificultățile și cu rigorile dato- r — România, fiică a geniului la- tin, care de-a lungul secolelor a fost zidul insingerat al Europei, mai întîi împotriva barbarilor, apoi împotriva turcilor, și al cărei curaj a salvat ci- vilizația, era predestinată cauzei drep- tului. Pentru că milioane de români sînt încă înstrăinați și asupriți sub stă- pinirc străină, România era predesti- nată să apere dreptul pentru popoare de a dispune dc ele insele, idee care capătă astăzi o măreție sfintă". „Ml se pare că în această oră hotăritoare din istoria voastră — spunea omul politic francez, adresindu-se ministrului Ro- J mânie? la Paris — întreaga glorie a trecutului vostru, ca și toate încercării® prin care aii trecut de 18 secole, sc înalță toți eroii voștri care au căzut nu numai pentru libertatea lor, dar și pentru a noastră, se ridică și aclamă armata română refăcută, patria voastră acoperită de glorie44. Cuvinte asemănătoare de prețuire la adresa României, a fiilor săi care se jertfeau cu un spirit de abnegație și sacrificiu inegalabile pe chnpurile de luptă de la Mărăști. Mărășești, Oituz In numele demnității, libertății și integri- tății naționale, au avut și alți vorbi- tori, ofițeri superiori și oameni politici francezi. Aceste calde manifestări de prietenie și dc solidaritate s-au consti- tuit într-un nou exemplu al înaltei a- precieri de care se bucurau peste ura- 1 nițele țării noastre sacrificiile și lupta eroică a poporului român pentru liber- tate și unitate națională. „Steagul ma- relui Domn — nota unul dintre parti- cipanții la aceste evenimente — a re- venit. peste secole, poporului său ca un semn de prețuire la o grea răspîntie a istoriei, îndemn viu la vrednicie, vitejie și iubire statornică de patrie44 Există, desigur, numeroase alte exem- ple pe care le-am putea invoca atunci cînd ne referim la ecoul internațional înregistrat de eroismul armatei româ- ne, a întregului nostru popor In răz- boiul purtat în anii 1916—1918 pentru realizarea statului național unitar. Re- zultat al luptei hotărîte a maselor popu- lare, înfăptuirea acestui deziderat na- țional secular s-a bucurat. Ia rîndul său, de sprijin și simpatie în cadrul comunității internaționale a popoarelor. Opinia publică democratică și progre- sistă din diferite țări a salutat cu <1- tuziasm acest eveniment politic, apre- ciindu-1 ca o victorie meritată a po- porului român, a dreptului său legitim * de a trăi în fruntariile aceluiași stat și, totodată, ca o afirmare practică a prin- cipiului autodeterminării popoarelor. Simpatia și căldura cu care a fost re- ceptată vestea făuririi statului națio- nal unitar român își avea explicația, pe de altă parte, în hotărîrea fermă a po- poarelor lumii, descătușate de calvarul războiului mondial, de a milita pentru statornicia unor relații politice noi, de egalitate între toate statele, pe baza , recunoașterii dreptului fiecărui popor la independență și unitate națională. Dr. Olimpiu MATICHESCU ci REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNE1 1] Telefoane : 3 33 90 ți 3 33 76 (redactor-șefl Manuscrisele nepublicate fiu sc înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R TIPARUL EXECUTAT LA LPB.T. Index t 42.907 Expunerca secretarului ge- eral al partidului nostru, to- arâșul Nicolae Ceaușescu la jdlnța comună a Plenarei Jxnitetului Central al Parti- talui Comunist Român, a or- ^ismelor democratice și or- [mizațiilor de masă și ob- îești, se înscrie ca o nouă sntribuție de o deosebită va- pare teoretică și practică la tavoltarea creatoare a teoriei i practicii revoluționare din pra noastră. Document politic de excep- tenală însemnătate, Expune- [ea secretarului general al prtidului reprezintă progra- Dul de muncă și acțiune re- Kluționară al partidului și poporului nostru, stînd la baza activității ce urmează a fi Ksfășurată în vederea pregă- tii și desfășurării. în cursul inului viitor, a Congresului il XlV-lea al P.C.R., a nou- bi plan cincinal 1991—1995 și 1 programului de dezvoltare, cinu în anul 2000, a României socialiste. ALBII PESCA (Cercul de artă plastic Șoimilor Patrie Pisc L Partid al biruinț Stindard venit di Din veșnicia gloi Ești inima Eroul Partid al conștiii Pulsînd spre Evt Ești poarta spre Deschisă de bărl Partid al vrednii în tricolore roșii în suflet de pop< De marele stratc Partid al patriei Columnei comur Ești Epoca solar Prin care noi Er Partid al dăinui Al devenirii nes Ești comunismu Sub flamurile ți ri din toate țările, uniți-vă f incez a unui steag torului Ștefan cci elui nostru voievod soldații generalului □I forțelor aliate de îalonic, într-o mâ- țele Athos. Cerem 28 iulie 1917 în ma- la Sorbona. Au p: J vieții politice și in- ața, reprezentanți ai ieroși militari, pro* scriitori și artiștL are au relatat despre, ?rcciau numărul par- 3 de persoane. «Vic-i a românilor — scris iulie 1917 — a avut’ AMINA! SOCIAL POLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S R Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ s printr-o ceremonie o comemorare și un Ministrul Romanicii 3a autorităților fran o aparține patrim ste steagul lui Ștefa unerea secretarului ge- _ . _ al partidului nostru, to- Mohiovei, care a Nicolae Ceaușescu la ască din 1475**. ța comună a Plenarei se. de asemenea, ex-Biletului Central al Parti- scursurile pronunțate ui Comunist Român în tem aici pentru ajsmelor democratice și or- , a or- i afecțiunea noast țiilor de masă și ob- Paulfy se înscrie ca o nouă ?a, de pildă. ntcle Camerei Dipu-tibuție de o deosebita va- it fiică a geniului la-L teoretică și practică la igul secolelor a fu iltarea creatoare a teoriei ii Europei, mai întiîLacticii revoluționare din lor. apoi împotriva noastră. ei curaj a salvat ci-Uument politic de excep- estinată cauzei drep-kă însemnătate, Expune- mil ioane de români] secretarului general al ți și asupriți sub stă| imânia era predesti- îptul pentru popoare ele însele, idee care ăreție sfîntă**. „Mi se ii oră hotărîtoare din spunea omul politic □-se ministrului Ro- dului reprezintă progra- de muncă și acțiune re- Jonară al partidului și rului nostru, stînd la baza ității ce urmează a fi ișurată în vederea pregă- și desfășurării. în cursul ui viitor, a Congresului — întreaga glorie a W-lea al P.C.R., a nou- ca și toate încercările pjan cincinal 1991—1995 și cut de 18 secole. ««Kgramului de dezvoltare, )ștri care au căzut nu hn anul 2000. a României bertatea lor, dar și ,|jsțe . se ridică și aclamă făcută. patria voastră ătoarc de prețuire a fiilor săi care pi rit de abnegație oile pe cimpurile la și (le ti. Mă nășești, Oituz in , i. libertății și integri* u avut și alți vorbi» iori și oameni politici calde manifestări de didaritate s-au consti- exemplu al înaltei a- se bucurau peste gra- e sacrificiile și lupta I i român pentru liber- I iționalâ. „Steagul ma-i ata unul dintre parti* evenimente — a re- î, poporului său ca un la o grea răspintie a iu la vrednicie, vitejie că de patrie**. numeroase alte exem- n putea invoca atunci la ecoul internațional oismul armatei romă- nostru popor in raz» mii 1916—1918 pentru i național unitar. Re-4 •țările a maselor popii» acestui deziderat na- . NR. 49 (1136) 9 DECEMBRIE 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX • 8 PAG., 3 LEI EXPUNEREA TEZAUR DE TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU GINDIRE ȘI ACȚIUNE REVOLUȚIONARĂ creatoare a teoriei și practicii revoluționare Avînd la bază strălucitele Teze din aprilie, Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu. face o analiză științifică, pro- fundă a stadiului actual al dezvoltării societății noastre. cît și a perspectivelor de dez- voltare viitoare. Un loc im- portant este rezervat în acest document problemelor majore ale construcției socialismului în țara noastră, și anume ce- AI MARII ALBII PESCĂRUȘI (Cercul de artă plastică al Casei Pionierilor și Șoimilor Patriei din Timișoara). a bucurat, la riadul ] și simpatie în cadrul f""** naționale a popoarelor. lemocratică și progres țări a salutat cu en- ' eniment politic, apre- I i torie meritată a po- dreptului său legitim tăriile aceluiași stat și, rmare practică a prin- ermi narii popoarelor, ura cu care a fost re- - făuririi statului națio- । își avea explicația, pe hotărîrea fermă a po- lescătușate de calvarul ial. de a milita pentru relații politice noi, de toate statele, pe baza eptului fiecărui popor și unitate națională. Pisc biruitor Partid al biruințelor supreme. Stindard venit din veacuri de eroi. Din veșnicia gloriei din steme. Ești inima Eroului din noi. Partid al conștiințelor plenare. Pulsînd spre Evul comunist, solar. Ești poarta spre triumfuri viitoare. Deschisă de bărbatul vizionar. Partid al vredniciei înstelate, în tricolore roșii dăruiri, în suflet de popor adine gravate. De marele strateg de dăinuiri. lor legate de perfecționarea conducerii economico-sociale. dezvoltării democrației munci- torești revoluționare, rolului statului și al organismelor de- mocratice, creșterii rolului conducător al P.C.R. în socie- tate, activității ideologice, po- litico-educative, formării con- științei revoluționare, ridicării gradului de cultură și cunoaș- tere științifică a tuturor oa- menilor muncii din țara noas- tră. De mare importanță se bucură analiza făcută situa- ției internaționale, a raportu- lui de forțe și a caracteristi- cilor fundamentale ale situa- ției internaționale. Marile transformări revolu- ționare survenite în societatea românească, mai ales de la Congresul al IX-lea încoace, relevă justețea politicii inter- ne și externe a partidului și statului nostru, aceste suc- cese fiind nemijlocit lega- te de activitatea teoretică și practică a conducătorului partidului și statului, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Succesele obținute de România pe di- ferite planuri de activitate, inclusiv pe cel al conducerii vieții socinl-economice, relevă caracterul amplu pe care îl cunoaște activitatea de perfec- ționare a conducerii, rezulta- tele obținute in acest dome- niu reprezentînd o treaptă a unui proces continuu și unitar. Meritul P.C.R., al secreta- rului său general, constă în faptul că, plecînd de la ade- vărul general cu privire la rolul factorului conștient în revoluția și construcția socia- listă. a elaborat o concepție științifică clară cu privire la conducerea societății, obiecti- vele și metodele de bază ale acestei activități. Elaborarea acestei concepții s-a sprijinit pe cunoașterea aprofundată a legilor obiective ale progresu- lui social care guvernează construcția socialistă. Este demn de relevat activi- tatea creatoare a partidului nostru, pentru așezarea con- ducerii pe baze științifice, în funcție de specificul societă- ții românești, elaborînd direc- țiile esențiale în care va ac- ționa partidul în continuare pentru ridicarea nivelului de eficiență a conducerii socie- tății. Aceste direcții sc referă la cunoașterea mai aprofun- dată a proceselor economice și sociale, a realității în care trăim, repartizarea mai efi- cientă a forțelor materiale și umane în toate sectoarele dc activitate, organizarea mai ra- țională a întregii vieți econo- mico-sociale, creșterea parti- cipării oamenilor muncii la conducerea societății, adînci- rea democratismului orînduirii noastre, cunoașterea perma- nentă a contradicțiilor exis- tente în societate, luarea mă- surilor necesare soluționării lor. Preocupat permanent de bunul mers al dezvoltării mul- tilaterale a patriei, partidul promovează cu consecvență spiritul revoluționar în activi- tatea de conducere a societății noastre, ceea ce reprezintă o trăsătură definitorie, organi- că, a întregii activități a P.C.R, în viziunea partidului nostru, conducerea științifică nu înseamnă o anumită con- formitate a actelor de decizie cu anumite principii și legi generale, ci ea are un carac- ter mult mai complex. Ea pre- supune că variantele de deci- zii. în primul rînd cele poli- tice. trebuie formulate cu aju- torul metodologiei cunoașterii științelor actuale, în așa fel îneît, în principiu, orice act de decizie trebuie să fie înte- meiat pe luarea în considera- re cît mai completă a alterna- tivelor posibile într-o situație dată, iar alegerea uneia sau alteia dintre alternative să se poată justifica în mod explicit cu date științifice. In conformitate cu noile exigențe impuse de stadiul ac- tual al dezvoltării societății noastre, P.C.R. dezvoltă în mod creator cunoștințele din domeniul conducerii în func- ție de particularitățile acestei etape cît și ale societății ro- mânești în ansamblu. Această etapă de dezvoltare este hotă- rîtoare pentru atingerea o- biectivelor făuririi societății socialiste multilateral dezvol- tate și înaintării României spre comunism, reprezentînd, totodată, o treaptă mai înaltă de dezvoltare a producției ma- teriale, un sistem mai com- plex și complet al evaluării sociale a muncii. Avem, de asemenea, în ve- dere faptul că societatea noas- tră se prezintă ca un sistem social deschis, perfectibil, în- zestrat cu funcția de a genera factorii de dezvoltare progre- sivă. Indeplinindu-și cu compe- tență și responsabilitate rolul de conducător al întregii so- cietăți, P.C.R. a elaborat, cu contribuția hntărîtoare a se- cretarului său general, to- varășul Nicolae Ceaușescu, direcțiile fundamentale în care trebuie să se acționeze pentru asigurarea conducerii științifice a societății româ- nești, pentru ridicarea perma- nentă a nivelului ei calitativ și creșterea eficienței sale. Cadrul organizatoric și de conducere democratică exis- tent în țara noastră corespun- de pe deplin actualului sta- diu de dezvoltare a societății noastre, asigurînd participa- rea în tot mai mare măsură a oamenilor muncii la condu- cere, fiind perfectibil, în ve- derea creșterii funcționalității sale. » Oamenii muncii, strîns uniți în jurul partidului, a secreta- rului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, sînt ferm hotărîți de a participa cu toate forțele la dezvoltarea societății noastre, la perfec- ționarea tuturor domeniilor de activitate, impulsionînd astfel mersul ascendent al țării noastre pe noi culmi ale pro- gresului material și spiritual. Dr. Cornelia POPEȚI iu MATICHESCU Partid al patriei din nemurirea Columnei comunistului destin. Ești Epoca solară din iubirea Prin care noi Eroul ne cinstim. Omul și peisajul - L, strada RODNEl U uscrlsele nepublicate la P.T.T R des î Î2.907 Partid al dăinuirii milenare. Al devenirii nesecat izvor. Ești comunismul strălucind în soare. Sub flamurile țării, înalt biruitor. Leca CRIȘOVAN fn condițiile dezvoltării in- dustriale, progresului tehnic șl a creșterii populației, ex- ploatarea tot mai intensă a biosferei, adesea in mod abu- ziv, se evidențiază peste tot și tot mai puternic. De aici, necesitatea ca biosfera să fie exploatată în mod rațional, pe baze științifice, în interesul necesităților reale ale societă- ții și in deplină concordanță cu menținerea, pe cît se poate nealterată, a mediului natural de trai pentru om, cît și pen- tru toate celelalte viețuitoare ale pămîntului, printre care sc Și numără și fauna cinegetică [însemnări piscicolă. Născute in sinul naturii, vînatul și peștele sînt produse de mare preț al aces- teia, dar și podoabele care înfrumusețează și peisajul, in cazul nostru al județului Hu- nedoara, din lunca Mureșului și pînă în golul alpin’ al mun- ților Retezat. Inspectoratul silvic Hunedoara are in raza sa 79 fonduri de vinătoare și 2 parcuri de vinătoare avînd suprafața totală de 733 400 ha. tn ce privește apele de munte, Inspectoratul nostru silvic gospodărește un număr de 13 rturl de pescuit, in lungime totală de 474 km, precum și 48 lacuri alpine șl de baraj în suprafață totală de 514 ha. Pentru vînătoril și pescarii amatori, A.J.V.P.S. Hunedoa- ra a primit în folosință un Ing. Constantin LUPAȘ (Continuare in pag. 7) ORIZONT — » 2 marginalii Ipoteze de lucru Judecind în marginea parabolei sugerate în titlu și reluate de cîteva ori pe parcursul cărții. Scara interioara • sc vrea un roman alegoric. Dacă am înțeles bine, ideea este că nici un eve- niment, mai apropiat sau mai îndepărtat In timp, nici o împrejurare — oricît de semnifi- cativă —, nici un personaj întîlnit (care. în pa- ralel, a avut și își are propria lui — necunoscu- tă și inaccesibilă — biografie) nu ni se fixează în memorie altfel decît fragmentar și difuz. Ui- tăm mai mult decît ținem minte, iar dacă lucra- rea vremii nu face decît să accentueze acest fragmentarism și această neclaritate, consecința e că, oricît ar fi de mare efortul recuperator, oricît de puternic și tenace distinguo-ul chemat să facă ordine, singura alternativă posibilă este acceptarea (ne)șansei de a recompune totul după o regulă a confuziei și a ambiguității, a supra- punerii de imagini și identități, a amestecului de fapte și împrejurări. Ceea ce, pînă la urmă, convinge că orice tentativă de a sui/cobori „scara interioară* a destinului e condamnată să rămînă perpetuu pe/la prima treaptă. Concluzie nu tocmai confortabilă — ba. chiar drama- tică I —, fie și admițînd că, în fond, celelalte trepte nu fac decît să o repete pe aceasta dinții. „Sint unii — notează autorul în ultimele rln- duri ale cărții — care susțin* că toate cele po- vestite mai sus s-au petrecut întocmai, insă cu alte personaje și în altă ordine, într-una (des)crescătoare. însă cine poate să spună acum — filozofăm noi — cu siguranță ce s-a petrecut atit de demult ? (...) Iar fautul de a atribui, în mod atît de incîlcit (sau, dacă vreți. Uncîl- cltor", sic!), fapte ale unora altora și vorbe invers, nu este decit un efect al memoriei, apro- piat felului cum circulă zvonurile. Căci ce alt- ceva putem noi ști despre unii și alții, dorit ce se zvonește ?M. Deghizată într-o formă care ar putea fi un Bildungsroman (copilăria și tinerețea lui Vasile Decuseară), această temă fundamentală a cărții este supusă meandrelor unei scriituri care se ambiționează să o trateze nu dnar în termeni epici, dar — așa zicînd — și omologiei. In latura secundă a aventurii narative, nici una dintre achizițiile prozei ultimilor ani nu lipsește din romanul lui Nicolae Prelipceanu. Punerii în abis i se asociază o „țesătură la vedere*, ce cuprin- de și dialogul, cînd înalt, cînd umil, cu citito- rul, și continua ceartă a autorului cu persona- jul, și jocul inter-extra-lntra și paratextual, și manipularea fără reticențe a limbajului, și încă atitea alte și alte „scheme* de strategie șl tac- tică ce au făcut gloria ultimei generații dc pro- zatori. Atit de multe Incit, puțin cîte puțin, ele copleșesc paginile cărții, agresează pină la obo- seală lectura. Ar fi cu neputință să nu-i recu- noaștem lui Nicolae Prelipceany o atare capaci- tate de sinteză, deși, lucru cert, nu acesta este (ori nu acesta ar fi trebuit să :fie) meritul cărții- Oricît de interesant, oricît de spectaculos, din clipa în care iese din matca romanului, pentru a conta în sine, un asemenea joc de puzzle pro- gresează într-un cerc închis. Și încă : romanul lui Nicolae Prelipceanu suferă nu atît sau nu doar din pricina acestui exces, ci mai ales fiindcă totul ori aproape totul din risipa de anticonvenționalism este, în fond, risipă de con- venții. Prea rare dintre „formulele* convocate aici mai pot avea relevanță pentru un cititor cît de cit familiarizat cu ceea ce s-a scris de la începutul deceniului încoace. Lăsîndu-se. pro- babil. sedus de ele. autorul și-a trădat. In linie naratologică, propriile-i premise. Scriitura care, in intenție, trebuia să fie omolocicâ temei (vezi: ..Mă simt dator să-1 previn pe ipoteticul cititor că (...) numele personajelor se vor schimba intre ele mult mai des și mai decisiv decît pînă aici, iar viețile lor sc vor amesteca in așa hal înclUnici chiar finalul, care va face o tentativă dc ordine, de ordonare, în acest hnns. după pă- rerea noastră conform celui universal, nu va reuși să fie altceva decit o simplă ipoteză de lucru, de la care, daca forțele muritoare (...) alo povestitorului i-ar permite ar urma să in- ceapă, abia atunci și de atunci înainte, adevă- rata poveste a acestor oameni, a căror viată. O confuzie trebuie evitată în legătură cu ideea foarte incitantă a lui Ion Vartic despre Caragiale. Spunlnd că momentele „constituie o multiplă concre- tizare a fațetelor prin care omul este o ființă-In-lume, in consecință, a faptului dc-a-fi-întotdeauna-cu-celălalt*i (I. L. Caragiale și schițele sale exemplare, prefață .a I. L. Caragiale, Temă și variațiunl. Dacia, 1988, p. 12), criticul nu se gîndește, în pofida cuvîntulUi, la co4 muniunea în ființă, ci în nedeterminare. Ideea pc» nește do la Pompiliu Constantinescu, care vorbise de o „asociație gregară44 (ibid.). Vartic definește starea aceasta a omului ca pe „modul său imediat și elemen- tar de a fi“ (ibid.). Omul ca „figură indistinctă44 (13). existînd în „zona neutră și anonimă a banalității co- tidiene (...) fără identitate reală și unică4* (Ibid.). E adevărat că referirea la Jaspers încurcă puțin lucrurile, pentru că Jaspers are In vedere o condiție superioară — a ființei — mascată de cotidian. .Eu nu exist decît cu celălalt, singur nu sînt nimic*, spune Jaspers (15). iar Vartic developează: „. .sub orizontul cotidianității. individul, absorbit în lume, tși trăiește. In permanență și cu febrilitate, sentimentul fundamental care nu e altul decît acela al așteptării Despre Caragiale [I] pierduta cuprra"), tătilc de faldurile pentru totdeauna, s-a încercat a se re- e artificioasă, ceea ce fa-e ca subtili- constnicție ale cărții să se piardă în veșmintelor ci de împrumut. Aceasta — împotriva bunelor ipoteze de lucru ale ro- mancierului Marian ODANGIU •Nicolae Prelipceanu, SCARA INTERIOARA, Editura Dacia. 1988. • cronica literar Un volum de studii literare Anamorfoză și poetică, noul /olum al lui Simion Mioc, profesor la Universitatea din Ti- mișoara, reunește cîteva din studiile sale ultime despre autori a căror creație se întinde pe o perioadă de aproximativ cincizeci de ani : Ion . Minulescv, Bacovia, Arghezi, Blaga. Agâi bioea- nu, Rebreanu, Mircea Eliade, V. Voirulescu V. Pârvan și Panait Istrati. Este vorba, așadar, deși nu exclusiv, despre literatura interbelică, domeniu care constituie chiar specialitatea sa și unde el a făcut deju dovada, prin studiile an- terioare. că exercită un control sigur, de profun- zi me. Volumul e împărțit in două secțiuni, care, compuse, ii și dau titlul : Anamorfoză (prima) și Poetică ța doua). De ce „anamorfoză* ? Ter- menul e împrumutat din pictură și făcut celebru prin cartea lui Jurgis Baltrusaitis. desemnind un tip de reprezentare picturală defor mată după anumite reguli. Roland Barthes vede in ana- morfoză o metaforă a criticii : ca operează asu- pra operei de artă o deformare controlată. Su- gestia a fost preluată de Simion Mioc. cu con- știința claiă a faptului că act critic, dară vrea să îmbogățească, trebuie să meniifue obiectul literar. Lectura critică este. deci. una. într-ade- văr. „infidelă*, aceasta fiind o fatalitate inerentă demersului hermeneutic. Secțiunea de, poetică, sensibil mai restrtnsă comparativ u prima par- te. nu se detașează totuși de ea. decît. poate, printr-un caracter mai teoretic, mai puțin ana- litic-aplicativ : ea ar fi putut, de aceea, să nu fie independentă, cu atît mal mult cu cit peste tot e manifestă dubla pendulare a atenției — spre sensurile operei (de adîncime. cu precă- dere) și spre modul ei de funcționare (spre poe- tica ei\ După cum ne-am și așteptat, și acest volu impresionează plăcut prin calitatea bibliografici Simion Mioc este un om de carte, cu o cultură teoretică solidă în cîteva dintre domeniile înve- cinte și pe care un critic sau un istoric literar e obligat, t Auși, să înainteze, dacă are ambiția să ofere ceva mai mult decit banale parafraze la textul comentat. Unde e nevoie, se fac tri- miteri la lucrări de antropologie, filozofie, teorie literară, simbologie. retorică etc.. fiindcă — aceasta e credința autorului — capodopera lite- rară are o zonă obscură ce se cere iluminată, și nici o apropiere nu e prea îndepărtată dacă apelul discret al textului o cere : de la Upani- șade și presocratici, trecînd prin mitologiile cele mai diverse, prin credințe și alchimie și pînă la interpretările moderne ale fondului arhaic ol psihicului uman. Paginile cele mai bune de comentariu le-am întilnit la Arghezi (a cărui erotică, după ce am parcurs demonstrația — surprinzător — vizibil emoționată, «e dovedește mult mai complexă decît îmi rămăsese în memorie), Blaga -(obser- vații subtile în legătură cu simbolistica focului în imaginarul poetului), Rebreanu (o foarte bună analiză a Pădurii spînzuraților urmărind obse- sia luminii) și Vasile Voiculcscu (la care stratul de adîncime fiind mereu adus la suprafață de autorul însuși și deci efortul interpretativ fiind mai mic, scenariul critic e mai lent și mai destins). Nu e loc să prezint noutățile produse prin analize, prea bogate și fine ca să fie rezumate aici (cu toate că uneori, ca la Arghezi. punctul de plecare, de construcție, se poate enunța sim- . piu, căci ar fi oximoronul, prezent la toate ni- velele operei). Insă trebuie să remarc o calitate numai aparent exterioară demersului său : ști- ința de a-și alene citatele. întotdeauna admira- bile. și de a le pune în valoare. Este efectul unei relații intime și îndelungate cu literatura, .în linii mari, observăm, față de volumele ante- rioare. o evoluție stilistică (incipit-urile șl în- cheierile sînt. încă, inhibat-convenționale), ceea ce apropie aceste exegeze universitare de suple- țea paginii critice. Aspectul merită atenție, fiindcă densitatea interpretării devine, la lectu- ră. mai atrăgătoare și mai accesibilă. ■«celuilalt- ...“ (ibid.). Această situație fundamentiM personajul lui Caragiale o trăiește caricatural, degra- dat : „Cum ne avertizează filosofia existențială, reali- ? tatea umană se desăvîrșește in și prin comunitara 1 (fie ea și una degradată, așa 'um o înregistrează cui maximă fidelitate schitele caragialiene*. 16). Din tot restul prefeței, însă, rezultă mai mult, și anume un nivel ontologic de sine stătător al umanu- lui — acela al nedeterminării — șl nu numai degra- 1 darea altui nivel. Este „modul existențial al lui | (acel anonim das Mau pe care îl definește Holdelor), ce ne inspiră pe toți prin filtrul său nivelator* (17). | Este zona unor spații „neutre și Impersonale* (îbld.) unde densitatea elementară este inconsistentă. Incit acolo adincimea ontologică și superficialitatea existen- țială se confundă. Acolo oamenii sînt „aflați Intr-o mișcare browniană. azvîrliți cînd într-o direcție, cînd în alta a raporturilor interumane complet exterioare i (...) numai ființa-în-lume și atîta tot, fără mica lăuntric, fără relief, transparente ca niște foi de hîr- tic44 (18). Tocmai superficialitatea, inconsistența, face ' ca această mișcare să nu fie haotică, cl numai nede- j terminată. Aici n-a apărut dorința, viața și moartea I nu se ciocnesc, ca în haos, ci zac într-o magmatică | devălmășie. Omul este „cufundat în îmbrățișarea publică a ființării-împreună* (19), încă nelncărcat cu i timp : „Lipsiți de realitate lăuntrică, eroii caragialioni nu au. în consecință, durată interioară* (24). Pentru | ei nu există decît „un timp pur exterior* (27). Cc-f caracterizează este o marc „incontinență verbală* (18). „flecăreala44 (19) fără sens. Dacă, totuși, personajele lui Caragiale sînt degra- date, degradarea lor nu este aceea a ființării, a co- municării autentice, esențiale. Ei sînt degradați in l raport chiar cu nedeterminarea. Lor le lipsește den- sitatea elementară. Nu sînt apatici. Nu sînt năuci. No zac. Se mișcă frenetic și de aceea nu acumulează, ca și ciobanul mioritic, latență creatoare, fn schimb, j realizează relația potențială dintre elementaritate și I creație Caragiale însuși. El umple semnlficantul vid ' Muzicalizează incontinența cu muzică, nu cu sens. verbală. Atinge sublimul literar, care este reflexul creator al nedeterminării, atunci rînd, să zicem. In Cam tîrziu. n-o umple cu nimic altceva. Nu orirind. De exemplu. în Pedagog de școală nouă, după per- fecta Conferința, cade, din antipatie pentru personaj, punîndu-i lui Chicoș tot felul de păcate în * în pamflet. In Grand Hotel „Victoria Romană* biograficul îl face să cadă în naturalism. De obicei, știe să-și neutralizeze prezența pînă la capăt, adică pînă la „absurd-, o asi auto- ' ' isâ med Vasile POPOVICI •Simion Mioc, ANAMORFOZA ȘI POETICA, Ed. Facla, 1988. literatură nu trebuie să admită nici o instanță suje* cioară. Omul ci trebuie să fie unul fundamental; nu unul de insectar. Caragiale nu ajunge de multe M pînă acolo, cl ii face cu ochiul cititorului, fiind amin- doi, decît personalele, mai deștepți. Nu i se poatej reproșa, este un stadiu al direcției respective la care se va ajunge mai tîrziu și către care a înaintat destuii prin neutralizarea vocii proprii în proză, prin absenta raîsonncur-ului în teatru. Totuși, făcînd pe nătlnf il. ori numai pe naivul căzut în admirația cutărui repor- ter, naratorul își pune o mască transparentă, dincolo de care se străvede fața inteligentă, a lui ca și o ci- titorului. De aici sc naște euforia caraglaliană, faptul că lumea lui nu ne sperie. Nc simțim bine cu el. nU sîntem amenințați — oricît de păcătoasă ar fi. în fond, lumea lui. Ca să realizăm absurdul potențial, așa cum fac regizorii actuali, trebuie să Ieșim din poetica lui și să adoptăm poetica lui lonesco. Nu este vorba de o limită a lui Caragiale, ci de specificul Iul El euforizează ca să poată muzicaliza Marea Unire a făcut-o F mân, ea este epocala în: întregii noastre națiuni, acestui efort general, ape muncitoare a fost hotărit făuririi unei patrii suver pendente și prospere a i unul din dezideratele fur ale mișcării muncitorești nare din țara noastră la s colului al 'XIX-lea și la belui de-al XX-lea, urm£ strămutată consecvență p plina sa înfăptuire. In coi cialiștilor români, num unită putea oferi cadrul dezvoltării multilaterale a pe baza realizării princi dreptate socială. Presa socialistă și mu; oferă remarcabile profesii dință cu privire la abneg tărîrea clasei muncitoare ționa pentru realizarea u ționale. Astfel, din iniția grup de studenți sociali* apare, în februarie 188: „Dacia viitoare44 — un ti ficînd, prin el însuși, un 1 gram de acțiune politică avut o importanță deosebi marea principiilor patriot cialiștilor români față de rea unității statului națio: In articolul „România faț cipiul naționalităților*, p nr. 2 al revistei, sub o și ea cu valoare de siml de Ion Dacul, după ce se porul român pentru fapt situat în vecinătatea um agresive, hrăpărețe, a r păstreze individualitatea apoi să realizeze statul na unirea Moldovei cu Mu sublinia : „Această unire pletă. Peste Carpați trei r români, care zic ca noi mân. care vorbesc aceea* au aceleași sentimente ca vom spune dar verde și 1 getarea noastră : voim cum ea fu. fiindcă istoria tradițiunea și plebiscitul și prezentul ne dau dre aspira la o Dacie Română mînt udat cu sîngele și străbunilor noștri. înmulț na lor de douăzeci de oi e al nostru. Voim dar este al românului, lui să- ca românii să fie toți 1 formeze un stat, iar nu sub niște dominațiuni ! vitrege (...). îndată ce i cunoscut că sînt frați, P dispărut cu toată opozițiu turcă ; tot așa vor dispăi pății, oricît s-ar opune austro-ungurcsc*. Socialiștii români consid< nu numai „posibilă* dar rațiunea unei astfel dc fiind „comunitatea de o limbă, de suferințe și i de toate comunitatea de te“. Ziarele muncitorești ’în repetate rînduri că; „i rii toți românii sînt de că „întregirea țării e dor nă a tuturor cetățenilor*, politica de deznaționaliz. f Sub imboldul nevoii de a înl de a fi in 'să, Tatiana Arieșanu încearcă să convertea: locul în dialog și concepe s către Mama și către El, ce [Obiective — generice — ale emoțional al poetei ♦. Dialogul țial dorit rămîne, ca și în v janterioare, un monolog. Dran este. în cazul Scrisorilor către mai profund, deoarece destina cestor epistole — partener ic dialog — nu mai există. Ace; ion capătă astfel accente de de ceremonial funebru și dc Sint poezii cu sonorități, solem ori. sobre, cu imagini simple. - neabuziv — regionalisme și populare și alcătuind un d afectiv și discret etnografic. In1 permanent interogative ele au feră incantatorie ce amintește tentațiile bocetului, contrapun stupefacția în fața morții. Poe: râște dintr-o permanentă am viață-moarte care trădează omului în fața unei experien' precedent. Rememorarea intens ții echivalează cu un refuz a Urii dispariției Mamei, car< semnificația obișnuită, este zeii tectoare. un spațiu și un tim moniilor antropocosmice: „I văd cum desenai soarele / P, Livius CIOCÂRLIE ORIZONT Marea unire a facut-o poporul ro- mân, ea este epocala înfăptuire a întregii noastre națiuni. în cadrul acestui efort general, aportul clasei muncitoare a fost hotărîtor. Idealul i în legătură cu ide artic despre Caragia ituie o multiplă conc iul este o ființă-în-lun -întotdeauna-cu-celâll e exemplare, prefață ;iunl, Dacia, 1988, p. 1 sfida cuvintulUi. la determinare. Ideea pa tinescu, care vorbise^ Vartic definește stan I său Imediat și clemei „figură indistinctă4* (1S ioni mă a banalității ci reală și unică* (Ibld a Jaspers încurcă puți re în vedere o conditi asrată de cotidian. „8 ingur nu sînt nimiq • developează: „...si Ul. absorbit în lume, 1 febrilitate, sentimentl decît acela al aștcptăl agiale [I] i situație fundamental ieste caricatural, degra sofia existențială, roaj in și prin comunicai ' um o înregistrează ci ragialicnc*. 16). să, rezultă mai mult, ș sine stătător al umana — și nu numai degr«| 1 existențial al lui *-Se îl definește Heidegger trul său nivelator* (17 • și impersonale* (’bid ?ste inconsistentă, înci superficialitatea existen icnii sînt „aflați într-< înd Intr-o direcție. cîn< lane complet exterioan i atîta tot. fără mie: nte ca niște fol de hH atea, inconsistența, fad haotică, ci numai new >rința, viața și moarta i zac într-o magmatici undat în îmbrățișare) (19), încă neîncărcat ct ntrică, eroii caragialien interioară* (24). PcntH >ur exterior* (27). C« zontinență verbală* (18) făuririi unei patrii suverane, inde- pendente și prospere a reprezentat unul din dezideratele fundamentale ale mișcării muncitorești revoluțio- nare din țara noastră la sfirșitul se- colului al XlX-lea și la începutul telui de-al XX-lea, urmărit cu ne- strămutată consecvență pînă la de- plina sa înfăptuire. în concepția so- cialiștilor români, numai patria unită putea oferi cadrul favorabil dezvoltării multilaterale a poporului pe baza realizării principiilor de dreptate socială. Presa socialistă și muncitorească oferă remarcabile profesiuni de cre- dință cu privire la abnegația șl ho- tărirca clasei muncitoare de a ac- ționa pentru realizarea unității na- ționale. Astfel, din inițiativa unui grup de studenți socialiști români apare, în februarie 1883, revista „Dacia viitoare* — un titlu semni- ficînd, prin el însuși, un întreg pro- gram de acțiune politică —, care a avut o importanță deosebită în afir- marea principiilor patriotice ale so- cialiștilor români față de desăvîrșl- rea unității statului național român, în articolul „România față cu prin- cipiul naționalităților*, publicat în nr. 2 al revistei, sub o semnătură și ea cu valoare de simbol — cea de Ion Dacul, după ce se elogia po- porul român pentru faptul că. deși situat în vecinătatea unor imperii agresive, hrăpărețe, a reușit să-și păstreze individualitatea etnică și apoi să realizeze statul național prin unirea Moldovei cu Muntenia, se sublinia: „Această unire e incom- pletă. Peste Carpați trei milioane de români, care zic ca noi: sînt ro- mân, care vorbesc aceeași limbă șl au aceleași sentimente ca noi (...), vom spune dar verde și lămurit cu- getarea noastră: voim Dacia așa cum ea fu, fiindcă istoria și dreptul, tradițiunea și plebiscitul, trecutul și prezentul ne dau dreptul de a aspira la o Dacie Română. Acest pă- mînt udat cu sîngele și sudoarea străbunilor noștri. înmulțit cu țărî- na lor de douăzeci de ori seculară, e al nostru. Voim dar ca ceea ce este al românului, lui să-i aparțină, ca românii să fie toți liberi și să formeze un stat, iar nu să geamă sub niște dominațiuni străine și vitrege (...). îndată ce românii au cunoscut că sînt frați. Milcovul a dispărut cu toată opozițiunea austro- turcă ; tot așa vor dispărea și Car- pații, oricît s-ar opune mozaicul austro-unguresc*. Socialiștii români considerau unirea nu numai „posibilă* dar și „logică*, rațiunea unei astfel de împliniri fiind „comunitatea de origină, de limbă, de suferințe și mai presus de toate comunitatea de sentimen- ui Caragiale sînt degra- aceea a ființării, a c» . Ei sînt degradați ir »a. Lor le lipsește den» atici. Nu sînt năuci. Nt coca nu acumulează, te*. Ziarele muncitorești au relevat In repetate rînduri că : „asupra uni- rii toți românii sînt de o părere*, că „întregirea țării e dorința comu- nă a tuturor cetățenilor*, demascînd politica de deznaționalizare promo- creatoare. în schimb,, lintre elementaritatc șl mple semnificantul vid zicalizoază incontinenții^ imboldul nevoii de a înțelege și rar, care este reflexul a fi în1 »să, Tatiana Flondor [noi cînd, să zicem. K$anu încearcă să convertească soli- nic altceva. Nu oricînd.i! în dialog și concepe scrisorile portrete școală nouă, după per«it Mama și către EI, cele două tipatie pentru personalmve — generice — ale fluxului [ de păcate în spinare,ițional al poetei •. Dialogul existen- ^Ictorln Română44, auto* dorit rărnine. ca și în volumele aturalism. Mioare, un monolog. Dramatismul ralizeze prezența Dusă in cazul Scrisorilor către Mama. .absurd". o asemene» Profund, deoarece destinatarul a- ;ă nici o instanța su, ‘ epistole - partener ideal de ■ unul fundamental, ntf* ~ nu mnl există. Aceste sen- u ajunge de multe fcapătă astfel accente de cîntece I cititorului, fiind amin»'«remonial funebru și de bocet, poezii cu sonorități, solemne une- eștepți. Nu i se pc— . ’cției respective la care^1'0. cu imagini simple, folosind e care a înaintat destullFabuziv — regionalisme și expresii i în prozii, prin absevi^ și alcâtuind un document uși făcînd pe nAtînj jt™ 5‘ discret etnografic. Invocalive, admirația cutârui repoifanent interogative ele au o struc- transparentă, dincolo ftcantatone ce amintește de la- ^■dațiile bocetului, contrapunctată de ^Mwfacția in fața morții. Poezia izvo- □rla caraglaliană. faptul^ ^ntr-o permanentă ambiguitate igentă, a Iul ca și a > simțim bine cu el. nxți-moarte care trădehză emoția de păcătoasă ar fi. în lui in fața unei experiențe fără nA»ftn»5MFlent Rememorarea intensă a vie- zăm absurdul Potenți<^ cu l]p rcfnz acccp. i. trebuie să Ieșim dltt-, dispariției Mamei. carc, peste tlca lui lonesco. Nu este aificația obișnuită, este zeitate pro- iale, cl de specificul zicaliza. luLwe. un spațiu și un timp al ar- liiilor antropocosmice: „Parcă te 4 cum desenai soarele / Peste for- vată de Austro-Ungaria împotriva românilor din teritoriile subjugate, în cadrul protestului general româ- nesc împotriva politicii opresive a guvernanților de la Budapesta gla- sul muncitorilor români a răsunat cu putere, rostindu-se răspicat în apărarea drepturilor românilor de peste Carpați. subliniind că lupta noastră nu era îndreptată împotriva muncitorilor și țăranilor maghiari, ci împotriva acelora care în numele trecutului, al dorinței de perpetuare a privilegiilor seculare, erau minați de oarbe porniri șoviniste: „Protes- tarea noastră o unim cu a tuturor românilor și cu altă condițiune: să Contribuția mișcării muncitorești la înfăptuirea Marii Uniri se deosebească poporul de burghezia ungurească. Voim o Românie mare și puternică, o Românie însă liberă șl alcătuită din cetățeni liberi eco- nomicește șl politicește. Acesta ne este idealul nostru In ceea ce pri- vește chestiunea națională*. Repre- zintă un mare merit al mișcării muncitorești revoluționare din țara noastră faptul că a adăugat la adîn- cile și numeroasele temeiuri istorice ale idealului unirii și pe acela că însăși lupta revoluționară prindea noi puteri și avea un cîmp mai larg de afirmare într-un stat unit și pu- ternic. fiind, totodată, mult mai pu- țin expusă ingerințelor și presiuni- lor din exterior? Interesul general crescînd pentru problema Transilva- niei a contribuit și la apropierea sensibilă a socialiștilor români din țara liberă față de cei din teritoriile românești aflate sub stăplnire străi- nă. Călăuziți de același ideal. între revoluționarii de pe ambele versan- te ale Carpaților s-au dezvoltat pu- ternice legături exprimate prin par- ticiparea reciprocă a unor delegații la congresele muncitorești, la întru- niri și demonstrații, prin schimbul de publicații, de broșuri și alte ma- teriale de propagandă socialistă, toate acestea consolidînd unitatea mișcării muncitorești, a întregului popor român. Datorită politicii ex- pansioniste a marilor puteri, dificul- tăților derivate din faptul că terito- riile românești subjugate se aflau sub stâpînlrea unor puternice impe- rii. militanțil mișcării muncitorești au considerat că desăvîrșirca statu- lui unitar era posibilă numai prin lupta de eliberare socială și națio- nală a tuturor românilor. După iz- bucnirea primului război mondial, socialiștii români, pronunțlndu-se împotriva caracterului imperialist al Un document afectiv și etnografic ma rîului de munte44; ..........tu ne așe- zai pe cîmp / La masă / De-a valma cu stelele și cu păsările lumii44 ; „Tu cîntai, mamă, și luna s-a ghemuit în palmele talc / Să te-asculte44. Mama este tărîmul regenerator, anteic. căutat cu febrilitate. „Vin acasă, mamă44; „Unde ești ?44; „Tu unde zăbovești ?*. Ea reprezintă „cultura minori* în acestuia, au continuat să militeze activ pentru făurirea statului națio- nal unitar român. Puternica voință de unire a clasei muncitoare. în consens cu aspirațiile întregii na- țiuni române, a fost puternic ilustra- tă de prezența muncitorilor la ma- rile acțiuni populare desfășurate în perioada 1914—1916 pentru declan- șarea luptei armate eliberatoare, în măsură să transforme Carpații și politicește în ceea ce ei erau din punct de vedere etnic — coloana vertebrală a neamului românesc. Războiul drept al României, declarat în vara anului 1916 pentru elibera- rea teritoriilor românești aflate sub stăpînire austro-ungară, a contri- buit la înfăptuirea idealului națio- nal al tuturor românilor. Masele largi muncitoare au luptat pe front, s-au distins în bătăliile pentru sal- varea libertății, independenței și unității naționale, și-au jertfit viața în rezistența eroică împotriva inva- datorilor străini. în condiții deose- bit de grele, clasa muncitoare, or- ganizațiile sale politice de pe întreg teritoriul românesc, au avut iniția- tiva organizării marilor acțiuni pentru pregătirea și înfăptuirea isto- ricelor acte plebiscitare democra- tice, ale întregirii țării. Socialiștii români din teritoriile asuprite și-au intensificat activitatea, lărgind cola- borarea cu toate forțele social-poli- tice românești în vederea înfăptuirii idealului comun. Sub impulsul dat de victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, care a afirmat dreptul popoarelor asuprite la autodeterminare, și de. prăbușirea Imperiului habsburgic sub presiunea mișcărilor de elibe- rare națională în toamna anului 1918, s-a declanșat in teritoriile ro- mânești subjugate un amplu proces revoluționar în vederea unirii lor cu România, rolul de călăuzitor al ma- selor asumîndu-și-I partidul clasei muncitoare. Lupta maselor populare din aceste teritorii în zilele revolu- ției a fost îndreptată împotriva asu- pririi din partea grofilor și baroni- lor unguri, a autorităților statului dualist reacționar, în scopul elibe- rării naționale, pentru unirea cu sta- tul român și introducerea unor rîn- duieli democratice. Alături de sol- dați. țărani, intelectuali, forța prin- cipală care a luptat în mod organi- zat pentru înlăturarea asupririi na- ționale. după cum sublinia ziarul „Românul* care apărea la Arad, a dialog cu cea „majoră44 și reper refe- rențial permanent: Dacă renunți la concert, este timp să-ți arăt44 ; „Cheile Oltețului și ulița cu nuci de toamnă / Mi le-ai adus ca dar de nuntă. / Intr-o metropolă cu seri de poezie. / (...) Imaginea mușcatei din pridvor / Zidește aici un dialog / O, dac-ai ști cu cine I* Rememorarea este realizată printr-un discurs cu încărcă- tură metaforică și mitologică sugerlnd atmosfera thanatică ; „Felinarul fume- gă44; „Ce liniște!,/ Vintule. nici tu nu știi să șuieri ?* ; „De ce cuvintele ți-s barcă pe stînci ?*; „Mamă, spune-mi că bradul prăvălit în poartă / E cer^*; „Nucul, buimac, părăsește grădina44 ; „In furtună se prăbușește un cerb44; „Soro, de ce atîrni portretul mamei / După dunga unei stele ?* eta Departe de a constitui o contrapon- dere pentru sentimentul acut al impo- sibilității comunicării. Scrisorile către El, deși aflate sub zodia Erosului, spo- resc senzația de solitudine. Chemările rămîn fără erou, depărtarea crește: „Treptele pină la tine-s stînci44; „Și insulele, iată Insulele. / Și stelele, / Și miile de umbre, / Toate îmi prelun- gesc pămîntul / Să te caut, să te caut.. .*. Scrise asemenea celor către Mama sub semnul permanentei aștep- tări și căutări. Scrisorile către El nu au nici ele un răspuns. Eșecul comunică- rii. datorat în ambele cazuri înseși condiției umane, generează însă o poe- zie de autentică vibrație. Felicia MOȘOIANU • Tatiana Flondor Arlcșanu — SCRI- SORI LATRE MAMA, Editura Facla, 1988. fost muncitorimea. De o însemnătate deosebită pentru izbînda luptei de eliberare națională a românilor din monarhia dualistă, a fost propune- rea făcută In octombrie 1918 de re- prezentanții organizațiilor muncito- rești conducerii Partidului Național Român de a se constitui imediat un Consiliu Național Central al Româ- nilor „care să preia conducerea te- ritoriilor locuite de români*. Gru- pînd 6 reprezentanți ai Partidului Social Democrat și 6 reprezentanți ai Partidului Național Român, acest Consiliu, constituit la 30 octombrie 1918, a reprezentat „supremul și uni- cul for politic* al românilor din pro- vinciile ocupate, menit să coordone- ze întreaga luptă de eliberare națio- nală și de unire cu țara. Convocarea Marii Adunări Națio- nale a românilor de la Alba-Iulia care să constituie expresia voinței unanime de unire a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșu- lui cu România, a venit de aseme- nea din partea socialiștilor români, și a fost primită cu mare entuziasm de toate cercurile românești indife- rent de vederile lor social-politice. Textul convocării Marii Adunări Naționale la Alba-Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918 a fost adus la cu- noștința tuturor de ziarul socialist „Adevărulcare chema masele să participe plenar la forumul plebis- citar. Și au venit românii cu zecile de mii la prâznuirea zilei mult vi- sate de voievozii noștri cei viteji, de bărbații noștri cel mari, de cei mulți și tari. Și au venit și mii de munci- tori cu steaguri roșii și panglici tri- colore, cîntînd Internaționala, dar exprimînd pînă la capăt crezul lor : „Vrem dreptate socială, dar aceasta o voim prin unirea cu România I*. Salutînd cu bucurie dezrobirea na- țională a românilor din provinciile subjugate pînă atunci și unirea lor cu România, Partidul Socialist, pri- vind spre viitor, făcea un optimist apel din capitala țării reîntregite „la toate forțele proletare și socia- liste din Basarabia, Bucovina și Transilvania, pentru unificarea lor, formînd un singur bloc socialist, un singur partid proletar, care să ducă înainte lupta clasei muncitoare din noua Românie, spre realizarea idea- lului ei socialist de dezrobire de sub apăsarea burghezo-capi tal istă. Româ- nia nouă de astăzi trebuie să de- vină România socialistă de mîine*. Apreciind rolul hotărîtor pe care mișcarea muncitorească l-a avut în înfăptuirea Marii Uniri din anul 1918. influența pe care a exer- citat-o. prin exprimarea revendică- rilor cu caracter revoluționar, asu- pra programului politic al uni- rii. secretarul general al Partidu- lui Comunist Român, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. sublinia că această realitate, peste care nu se poate trece, demonstrează că „tocmai clasa muncitoare, forțele socialiste, progresiste, revoluționare sînt apă- rătoarele cele mal fidele ale Inte- reselor întregii națiuni44. Sorin BERGHIAN Livius CIOCÂRLIE ORIZONT ---------------------- Un militant înflăcărat pentru Unire: Vasile Goldiș Vasile Goldiș a fost una dintre con- științele cele mai lucide ele marelui act al unirii Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918. Dacă la acea dată uni- rea a putut apărea, chiar și celor care n-o doreau, un act legic, necesar și drept, faptul se datorește în bună măsu- ră și activității lui Goldiș. Cînd în fața Măritei Adunări Naționale de la Alba lulia proclamă solemn unirea „inte- grală și pentru eternitate*. Goldiș adu- ce în demonstrație atît argumentul is- toric, cît și pe cel de drept. Vechimea și continuitatea, aceeași limbă, aceleași obiceiuri păstrate peste veacuri șl peste granițele artificiale existente o vreme între români, au fost, pentru Vasile Goldiș. supreme argumente în realizarea unirii. El a invocat apoi le- gendarele virtuți ale românilor moldo- veni, munteni și transilvăneni, aceleași pretutindeni, în confruntările. în nesfir- șitele lupte purtate adeseori împreună și întotdeauna în același scop, al păs- trării ființei naționale, poporul român fiind, totodată, scut și sentinelă la por- țile civilizației europene, făurindu-și din toate un „titlu nepieritor și îndrep- tățire la recunoașterea întregii ome- niri". Principiul de la care pornește în aprecierea evenimentelor este foarte apropiat de spiritul materialismului Istoric, anume că nu poate fi liber un popor care asuprește alte popoare. Gîndirea lui exprimată în cuvîntarea solemnă ținută la I Decembrie 1918, la Alba lulia se ridică la dimensiuni idea- tice europene. In cadrul pregătirii și desfășurării Marii Adunări Naționale, Goldiș capătă proporții eroice de per- sonaj epopeic, investit cu valențe sim- bolice. Este în definitiv cea mai mărea- ță șl semnificativă apariție a lui pe scena vieții politice românești. Alături de generația acestui neuitat an 1918, an ce s-a imprimat cu litere de aur în Istoria noastră națională. Vasile Goldiș a avut nobilul prilej nu numai de a aspira spre idealul cel mai măreț al poporului român, ci și de a fi părtaș la realizarea acestuia. Iar satisfacția lui a fost cu atît mai mare, cu cît acest ideal s-a înfăptuit de o manieră care a impresionat Europa și întreaga lume, căci ele au văzut aici o izbindă a dem- nității poporului nostru, o biruință smulsă prin luptă și sacrificii, o victo- rie cîstigată, nu una oferită din cle- mență. Participant» la acea Mare Adunare Națională au avut conștiința limpede că ei sfnt părtași la un eveniment de răscruce al istoriei noastre: „Cu cît se vor strecura în cursul vremii veacurile — scria in 1928 Vasile Goldiș — (cu) atît mai luminos va pătrunde în con- știința națiunii române făptuirea de la Alba lulia și ca monument al celei mai mari zile din viața ei, dar și ca izvor în veci nesecat înțeleaptă în- drumare pc cărarea desăvîrșirii și ast- fel a fericirii șl măririi sale". Aceleași înalte sentimente le exprimă și în nu- mele delegației speciale pentru comu- nicarea la București a actului unirii : „Fericiți sîntem noi românii de azi că prin noi istoria săvîrșește actul măreț al uniri’ tuturor românilor într-un sin- gur stat". Aceste cuvinte reflectau de fapt multitudinea de sensuri pe care Goldiș — exponent al maselor popu- lare — o gîndise la temelia actului uni- rii și o includere în Rezoluția ce con- sfințea acest măreț act. în spiritul ideilor sale democratice. Vasile Goldiș punea problema recu- noașterii drepturilor naționalităților conlocuitoare din Transilvania, o dată cu noua formă statală, rezultată în ur- ma unirii. El atrage atenția că noul stat național român unitar va trebui să asigure tuturor cetățenilor săi „ace- leași drepturi și aceleași datorinți" Intr-o declarație din 1927 el afirmă ur- mătoarele cuvinte memorabile : „Vrem ca să fie scris în istorie că a fost o națiune care nu a vrut să asuprească un alt popor și această națiune este națiunea română". Fără să fie un gînditor marxist, Va- sile Goldiș a fost influențat de ideile marxiste și socialiste, a avut o concep- ție științifică asupra istoriei și proble- mei naționale, a luat, cînd a putut, apărarea comuniștilor (în 1922, a secre- tarului general al P.C.R. Gheorghe Cristescu). a îndrumat Partidul Națio- nal Român în acțiuni fundamentale pentru destinul poporului român, a fost membru de onoare al Academiei Române, președinte al Astrei. de mai multe'ori ministru în guvernul Româ- niei etc. Contemporanii i-au scos în evidență cinstea, corectitudinea și con- secvența pe căile pe care a pășit. In toate acțiunile sale știa să pună pe prim plan nu interesele particulare sau de grup, ci cele obștești, naționale: „Steaua mea călăuzitoare a fost să văd fericită națiunea mea" Atitudinea lui mereu optimistă izvorăște din convin- gerea nestrămutată că „neamul româ- nesc va străluci printre neamuri, că el e plin de vitalitate". Dr. Gheorghe ȘORA ALBA IULIA, 1988 1 DECEMBRIE 1918 Caraș-Severinul la Marea Adunare Națională de la Alba lulia Conform unor norme stabilite de Marele Sfat al Națiunii Române, Caraș- Severinul a trimis la Alba lulia un nu- măr de 87 de delegați. 44 fiind „depu- tați de drept" și 43 reprezentanți ai cercurilor electorale (din totalul dele- gaților, 60 au fost titulari și 27 su- pleanți). Referitor la cercurile electo- rale precizăm că, într-o lucrare publi- cată în anul 1943, intitulată „Marea Unire de la 1 Decembrie 1918", editata de dospărțămîntul București al Astrei, sînt menționate doar 6 cercuri electo- rale în fostul județ Caraș-Severin, ceea ce constituie fie o greșeală, Tie o omi- siune datorată neatenției la centrali- zare. fapt deja semnalat de cercetăto- rul C. Răileanu, care indică și cifra corectă : 12. Ca urmare. în cartea po- menită nu sînt incluși 45 de delegați proveniți din fostul județ Caraș-Severin. dar ale căror credenționale au fost aflate în arhiva Muzeului Unirii din Alba lulia. Avînd în vedere însă nu- mai teritoriul actualului județ, repre- zentanții cercurilor electorale au fost la Marea Adunare Națională, așa cum s-a arătat mai sus. în număr de 43. La Alba lulia și-au. trimis delegați oficiali 24 de localități, dintre acestea 20 fiind sate. Din 6 localități delegații n-au putut efectua deplasarea, datorită opreliștilor ridicate de trupele străine de ocupație. Dintre orașele Caraș-Seve- rinului cei mai mulți delegați a avut, conform domiciliului. Caransebeșul (23), fiind urmat în ordine de actualul mu- nicipiu Reșița (17), Bocșa (11). și Ora- vița (9). Dar iată, în continuare, denu- mirea localităților și numărul delegați- lor proveniți din ele : Apadia (1). Boc- șa (11), Brebu (2). Bucova (1), Caran- sebeș (23). Doman (5). Domașnea (1), Eftimie Murgu (1), Gherteniș (1). Ili- dia (1). Marga (2), Mehadia (1), Naidăș Puternic, tot poporul. In șaptezeci de ani, Clădindu-și viitorul, A-nvins crunții dușmani ! Unire — nașterea ființei : ȚARA ! Din țările surori în frămintare O năzuință-ajunge îneîntare! Din dorul strălucirii-ntr-o brățară. Unire, ciocîrlie de lumină, Țîșnind solar in strălucitul zbor, în Epoca dc biruințe plină, Spre Evul comunist, triumfător ; Și crește-n veșnicie. Făptura lui, măreață!.. Ca într-o psalmodie, Dorința Lui de viață!.. Unirea întregește vechile hotare! Prigoană-atîtea veacuri suportară. Căci fratele de frate-l izolară; Dar răbufni adînca-rnpăm:ntare. Unire. împlinire a nemuririi. Din verbul incrustat de ziditori In rostul înstelat al dăinuirii Urcînd din noi prin cele trei culori*. Din vremuri de furtună. Ce veacuri au durat, Unirea ne adună. Iar țara s-a-nălțat!. •; Coboară spre cimpie apusenii. Aceleași sentimente au muntenii. Necunoscînd ce este dușmănia. Unire, dalbă albie de stele. In care dăinuiește un popor, în curgerea solară de drapele Spre piscul de strateg biruitor; Tărim nou de istorii. De fapte-mbărbâtat. Crescut-a mari victorii. Partidul, ce-ain visat ?. S-a învățat pămîntul. Ca să măsoare cerul ; Și nc-a crescut avintul Unirii!... Adevărul! Precum o Decembrie mîngăiere, ne-adună. Vibrînd, mai cu putere. La Alba-Iulia sună. Au vrut, cel care aveau comună slova. De lingă Tisa pină în Moldova, Unirea, sub un nume — ROMÂNIA! Română, o iubire. Purtăm, în simț fierbinte. Căci țara, prin Unire, Va merge înainte !... Valentin TUDOR Unire, tricolore, roșii astre, Prin milenare, ramuri, strălucești, Ești trunchiul demn al dăinuirii noastre Cu rădăcini de piatră strămoșești. Poporul nostru vajnic. Eroic, brav popor. Adună tot mai trainic, Românii-n țara lor ! UNIRE Unire, milenară omenie, Venită din străbuni spre viitor, Ești comunista patriei tărie, Prin Ceaușescu, brav conducător. Ardealul, El, Ardealul, Din visele-i mâiastre. Serbează idealul : Unirea țării noastre!.;. Traian IANCU Unire, tricolor de frumusețe, înfășurat pe brazii din eroi, Cîmpie-a libertății dind binețe Gorunului cu rădăcini în noi ; Unire, tricolor de trăinicie Și vers înmiresmat de dăruiri, în cremenea de dor și veșnicie Din comunismul marii dăruiri: Leca CRIȘOVAN MEREU STAPTNI E timpul miilor de flori Din cele care-mpurpurară Pămîntul tău, cinstită țară, De zbuciumate mii de ori. (1), Oravița (9), Reșița (10 ; e vorba de orașul propriuzis, nu de municipiu), Sacu (1). Șasea Montană (4), Șoșdea (IX Țerova (2), Tirnova (3). Văliug (1), Vă- rădia (3), Vermeș (1) și Vrăniuț (IX Evidențiem numărul mare de delegați proveniți din unele localități rurale. In speță Șasea Montană — 4 șl mai ales Doman — 5. ceea ce relevă că țărăni- mea, la fel ca și dc atîtea alte ori ale îndelungatei și zbuciumatei noastre de- veniri istorice, s-a aflat în avanpostu- rile luptătorilor. Delegații Caraș-Sevcrinulul erau din diverse clase și categorii sociale, prac- ticînd diverse profesii: 9 țărani. 13 muncitori și meseriași, 5 funcționari, 15 cadre didactice, 14 absolvenți ai fa- cultății de drept. 2 ingineri, cîte 3 co- mercianți și studenți. cîte un ofițer, brigadier silvic și proprietar, restul fiind preoți. Alături de cei 87 de delegați inves- tiți de masele populare caraș-severinene să voteze Unirea, se cuvine să precizăm că, la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918, au fost prezențl locuitori din toate cele patru puncte cardinale ale județului: din Valea Ca- rașului și culoarul Timiș-Cema, din Clisura Dunării și Valea Bîrzavel, din Almăj și Valea Bistrei. bărbați șl fe- mei. bătrîni și tineri, sute șl sute dc oameni. De pildă, de la Caransebeș au mers la Alba lulia, așa cum mențio- nează unul din ziarele vremii „Garda națională (...), Reuniunea de cîntări, apoi vr’o 60 de doamne, domnișoare șl domni, studenți și meseriași și eco- nomi". Dacă numărul total al partid- panților este astăzi — la atîția ani după eveniment v- imposibil de stabilit, cer- cetările efectuate pînă în prezent ne permit să afirmăm că la Alba lulia au fost caraș-scverineni din 55 de locali- tăți. Dar Unirea nu s-a pronunțat numai la Alba lulia. Cei rămași acasă au trăit din plin minunata înfăptuire ro- mânească. în multe localități ale Caraș- Severinului, în pofida unor reale greu- tăți, s-au desfășurat întruniri, s-au rostit discursuri înflăcărate, însoțite de reînnoirea jurămîntului de a servi cau- za unității patriei. Asemenea manifes- tări reflectă convingător valoarea man- datului încredințat de masele populare din Caraș-Severin celor 87 de delegați, vrerea nestrămutată a locuitorilor a- cestor meleaguri de făurire a străve- chiului deziderat unitar român. statul național Dr. Vasile Mircea ZABERCA Mereu stăpini, nu trecători Pe vatra noastră milenară. Nu ne-am dat crezul pe ocară Nici n-am rămas cuiva datori. Am fost și sintem veac dc veac Incandescentul grai al gliei Și A în sufletul romano-dac. patriei iubire vie-l toate cîte azi se fac — Sintem destinul României. Aurel D. CAMPEANU ZI A ISTORIEI întîi Decembrie — zi a istoriei. Zi de iarnă cu trei culori: Roșu, galben și albastru, Zi de Inimi unite, Zi ca o chemare dc grai și libertate. întîi decembrie, lumină a neamului. Horă rotundă ca patria. Cer carpatin cu doruri aprinse. Vis strămoșesc împlinit, întîi decembrie — peceți ale puterii. Torțe aprinse ale înaintașilor, Iubire dc limba română. Suflet deschis spre Unirea Cea Mare. Imn al pămîntului mioritic. întîi Decembrie — adevăr și credință. înălțare a neamului. Zi de iarnă cu trei culori: Roșu, galben șî albastru. Emil ȘAIN geam, era o explozie dc cren; is-a închis pleznind în urma 1 ihotele. Prin spărtura ferestrei r semănau, fiecare în parte blestemat, cîștigat cu multă st âa poliția îi confiscase în ziua ire o cunoștea din carte în car i ureche în Galiția, a pactizai iar pe 26 noiembrie 1918 i-a sj Ba, pînă dimineață să-mi fie bș Achim a căutat în pod, îr beata de mătase în trei culori. Bd. Nu s-a exteriorizat niciodat i ieșit din soba cu scara, l-au ; piui. I-a văzut. „Banii", au zis : datoria dc bărbați. Dar Moș S. CRĂCIUN las al reîntoai ne, vi-i dau eu". S-a dus la ser Dtă de Maica Talia, soția lui și lonede, fără să înțeleagă de ce B-și schimbaseră zîmbetul. buzunarul vestei. „Ăștia au învățase el ceva nemțească și. Beata de mătase. Cu dreapta £ foneta pusă. A prins cu mîinilc «st nervos, a tras-o în baionetă iestul lui. Bănuielile au început ou. privirea aceea de bărbat si ivit semnificativ la dreapta, adi Natalia. Blondul a scos eșarfa RuL „Auf wiedersehen", au zis jrejur. rame. A intrat în bucătărie. M hi se aflau paturile. Pe patul fim judeca lucrurile mai [ făcuse războiul. S-a dus L Le-a mîncat încet. în vreme Hins cu demnitate degetele. pa străpunsă de baionetă. A p talm, s-a îndreptat spre grajdu Lr, a zis el, apoi cu voce mai p ridicat, urmîndu-1. Cu un fel 1 &-a aranjat pătura pe șireg ple momente Destul că a urca' kfă poarta deschisă. Cu grijă. p închis cu grijă poarta ; avea Imit. Trei zile și trei nopți a n pic Eu In locul lui n-aș fi av karfa de la chimir șl, cu tenaci' L făcut caz de eșarfă. O ținea îi Ibol. „Floreo, Joiane, acu* îi bi pm (după campania războiului lela Vălenii de Munte, cînd a GMENT DIN ROMANUL CU IN OS HN TA r > M» la rîndul lor au aflat de la stribiineri din sat își riscau viața părinți vian Goga, purtind pe drumu cdrdrlggre știute, literatură ilegală : toc de multe ori — tntotdea punicul meu, in cea mal drac M937 al Liceului „Gheorghe L I dintre noi, a stat sub influenp luMiAfari". Conștient de greutățile nostru Ardeal, cu profesor Ic ghe U^ne întregul său avtnt în slu; cuiturp, iubitor de muncă, vesel și j tpăcarea și mulțumirea sufletec irire familială, socială și școlară liceu din Timișoara, — Niknlau IDlaconovici Loga", au putut bat șl din acest colț dc țară sp rmat tn anii interbelici am afl fi din rtndurile scrise de dr. k. ^Educația și cultura pe care MU deschis numeroase porți tr îl afecțiune versiunea românea „Cuptor din România și foștilor, pre. rllor li șui pe care îl voi iubi tntotd U coni.nt unde trăiesc". Și toate ace altele» fi tnvăț eu. Epoca dc apogeu nitor, [povesti copiilor mei, ca el, la spună aceste fapte, ca dangătul de eh Bucot» răsuna de-a pururi tn sufletv Cor c Liceul „Nik • 5 • ■ ORIZONT g Națională •am, era o explozie de crengi. El se retrăgea Ara închis pleznind în urma lui și prin lemnul ■oțele. Prin spărtura ferestrei intrau înverșunat [semănau, fiecare în parte avea fizionomia șița (10 ; e vorba de nu de municipiu), ntană (4), Șoșdea (IX i (3). Văliug (1). Vă- (1) și Vrăniuț (1). ul mare de delegați * localități rurale. în :nă — 4 și mai ales ce relevă că țărăni- le atîtea alte ori ale iciumatei noastre de- aflat în avanpostu- estemat, cîștigat cu multă sudoare, cum zicea poliția îi confiscase în ziua cînd el împlinea o cunoștea din carte în carte. Făcuse primul reche în Galiția, a pactizat cu slrbii după pe 26 noiembrie 1918 i-a spus Nataliei : „Eu pînă dimineață să-mi fie gata costumul de Achim a căutat în pod, în lada cu lucruri ita de mătase în trei culori. Cred că era tare Nu s-a exteriorizat niciodată față de nimeni, îșit din soba cu scara, l-au așteptat doi tineri ii. I-a văzut. „Banii*4, au zis ei. Aveau zîmbete latoria de bărbați. Dar Moș Achim le-a spus, figurine Severinului erau din tegorii sociale, prac- fesii : 9 țărani, 13 •riași, 5 funcționari, 14 absolvenți ai fa- > ingineri, cîte 3 co- S. CRĂCIUN nți, cîte un i proprietar. ofițer, restul s al reîntoarcerii 7 de delegați inves- lare caraș-severinene e cuvine să precizăm ■ tare Națională de la , au fost prezențl • cele patru puncte Debuturile „FACLEI" • au rezonanță, căci ele au și con- sistență. Debutanții nu se pierd pe drum, iar unii ajung, în anii următori, să-și scrie numele pe cărți proprii. Cele opt secțiuni ale volumului „ARGONAUȚII" (II), din a- cest an. 1988, cuprind poeți între care se pot distinge, de pe acum, voci personale, dis- cursuri lirice distincte și o elevație a stilului, într-o fru- moasă diversitate a lor. Re- dactorul de carte, Eugen Dor- ccscu, a realizat o selecție bine cumpănită, a descoperit, pentru fiecare dintre semna- tari. poemele semnificative, în care ei să se exprime cît mai personal, cît mai autentic. Fi- rește. nu putem afirma, de pe acum, dacă cei opt poeți (a căror vîrstă nu se înscrie nici măcar între 20 și 30 de ani. ului : din Valea Timiș-Cerna. Valea Bîrzavei. istrel, bărbați și eri, sute și sute Ca- din din fe- de de la Caransebeș au a, așa cum mențio- arele vremii „Garda euniunea de cîntări, amne. domnișoare și meseriași și eco- rul total al partlci- — la atîția ani după sibil dc stabilit, cer- pînă în prezent ne că la Alba lulia au ni din 55 de locali- 1 vi-i dau eu". S-a dus la scrin, a tras sertarul ■ de Maica Talia, soția lui și bunica mea. le-a Iede, fără să înțeleagă de ce șl după numără- Ji schimbaseră zîmbctul. Cel cu mustață tunarul vestei. „Ăștia au zis pe românește ivățase el ceva nemțească și. mai ales, italiană, ala de mătase. Cu dreapta a luat-o. Și-a vîrît neta pusă. A prins cu mîinilc eșarfa, a privit-o I nervos, a tras-o în baionetă. A făcut o pauză, tul lui. Bănuielile au început cînd cel cu eșarfa , privirea aceea de bărbat satisfăcut. împlinit) t semnificativ la dreapta, adică spre bucătărie, italia. Blondul a scos eșarfa și a aruncat-o pe Argonauții II :-a pronunțat numai i rămași acasă au unata înfăptuire ro- • localități ale Caraș- ida unor reale greu- •at întruniri, s-au flăcărate, însoțite de tul ui de a servi cau- Asemenea manifes- gâtor valoarea man- dc masele populare celor 87 de delegați, tă a locuitorilor a- Ic făurire a străve- — statul național rcea ZABERCA ri cară latori. de veac lici l. PEANU istoriei. i neamului. aprinse, i^lor, c. ir și credință» i: MENT DIN ROMANUL CU ACELAȘI TITLU) L „Auf wiedersehen*, au zis amîndoi și. ca la or. e. A intrat în bucătărie. Masa era goală. La se aflau paturile. Pe patul din stînga. Talia judeca lucrurile mai simplu ca mine. use războiul. S-a dus la butoiul cu Le-a mîncat încet, în vreme ce privea eșarfa s cu demnitate degetele. Și le-a șters. S-a străpunsă de baionetă. A pus-o în chimir, pe , s-a îndreptat spre grajdul de lîngă șopron, a zis el, apoi cu voce mai blîndă : „Joiane 1“ icat, urmîndu-1. Cu un fel de grijă exagerată, a aranjat pătura pe șireghe. Nici naratorul momente Destul că a urcat, a luat frîurile și poarta deschisă. Cu grijă. Moș Achim a făcut chis cu grijă poarta ; avea un zăvor pe care L Trei zile și trei nopți a mers. A oprit carul e Eu In locul lui n-aș fi avut curajul să-i las a de la chimir și, cu tenacitatea surdului, și-a ut caz de eșarfă. O ținea in mînă. A ascultat. I. „Floreo, Joiane, acu’ îi bine l“, a mai zis el. (după campania războiului) pe care l-a făcut. Vălenii do Munte, cînd a vorbit cu domnul OSTINTA Ulu rîndul lor au al lat de la bunicii mei, că stifi din sat își riscau viața sub conducerea păin Goga, purtind pe drumuri de munte, pe cășe știute, literatură ilegală : manuale școlare In ac de multe ori — întotdeauna ru nespusă emnicul meu, în cea mai dragă carte din bi- bbW al Liceului „Gheorghe Lazăr“ din Sibiu): „Vintre noi, a stat sub influența realizării idea- tați Conștient de greutățile începutului, ale prMstru Ardeal, ca profesor la Liceul „Gheor- ghte întregul său avînt în slujba neamului, a cu'Mtor de muncă, vesel și plin de umor în cetirea și mulțumirea sufletească surideau pe f3familială, socială și școlară !u. iu din Timișoara, — Nikolaus Lenau — care, ost conovici Loga", au putut lua ființă numai dulțl din acest colț de țară spectrul monstruos al | tn anii interbelici am aflat, de asemenea, cui din rindurile scrise de dr. Olga Lengyel in cai,Educația și cultura pe care le-am luat din Ch i deschis numeroase porțl în lumea întreagă. Defecțiune versiunea românească a cărții mele „Cțdin România și foștilor, prezenților șl viito- rll^l pe care îl voi iubi întotdeauna și pe care îl c unde trăiesc”. Și toate acestea, ca și multe alti învăț eu, Epoca de apogeu a istoriei româ- niți ești copiilor mei, ca el, la rîndul lor, să le spu rte fapte, ca dangătul de clopot din obcinele Buiisuna de-a pururi în sufletul neamului meu Corina HURDU cl. a VlII-a C Liceul „Nikolaus Lenau44 ci între 30 și 40) se vor impu- ne. cu toții, în viitor. Scopul volumului nici nu poate fi a- cesta. Ei au fost cei numiți „mai buni44, dintr-o selecție a unui concurs. Evoluția lor vi- itoare rămîne legată însă de n seamă de împrejurări, pe rare azi noi nu le-am putea numi și- nici nu le credem importante a fi numite. IONEL BOTA vine cu o lirică lumi- noasă, fără crispări, din care drama intimă pare extirpată. Poezia lui nu pare a avea, încă, un univers fixat, predi- lect. Pendulează între varii teme. Există totuși apropieri de mediul familial, al lumii satului, de cel erotic, sau de cel al migrării în exotic. Lîn- gă motivul rememorării lumii satului, se animă un motiv livresc, care aduce atmosfera exotic-fabuloasă, atinsă dc misterul călătoriilor, motiv pe care îl simțim minulescian, dar fără vocația și forța îna- intașului. La VALENTINA CALUȘER. distinctă pare bio- grafia lirică descrisă. Poezia el are o tentă viguroasă. Ver- sul ei e strîns, echilibrat, în ciuda unui patetism de sub- stanță, ce ar putea-o dezechi- libra. Biografia sentimentală animă neliniști existențiale, iar drama erotică devine chiar drama înstrăinării de celălalt. VICTORIA MILESCU tran- scrie și ea istoria unei iubiri sau mica istorie a unei exis- tențe, dar lirica ei are atin- geri tandre și gingașe față de a lui Călușer. Notațiile ei li- rice aduc în lumină scene co- tidiene. decorul citadin sau pe cel al intimității persoanei. Din întîmplări neînsemnate, ce au alcătuit cîndva viața a- fectivă a eroinei și a cuplului, se încheagă viziunea de azi. Cîntul femeii singure, al fe- meii părăsite are sincerități sfîșietoare, dar sfîșierea este ascunsă sub discreția gestului liric și chemările eroinei, deși insistente: („Vino cît de tîr- ziu / tc aștept / cu mincafe și băutură / în casă e cald / și lucrurile / încep să mă aco- pere / ies de sub vrajă"), nu aduc izbăvirea. Poezie de no- tație, subtilă. dar și de invo- cație. creatoare de atmosferă, uneori halucinantă, sau, ori- cum. plină de misterul aștep- tării încordate, lirica aceasta devine insinuantă și captivea- ză prin sinceritatea îh care ea se săvîrșește. prin tensiunea discursului care se bizuie pe o dramă a intimității, care nu lasă niciodată ca versul să sune fn gol, ci îl pune să dea alarma, încărcat de puter- nice trăiri emoționale. IO AN PALICI surprinde prin ta- blourile sale naturiste sau de gen, invadate de un fior me- ditatlv-filosofic. Poemele nasc accente patetice. Filozofarea., în poezie, se face într-un dis- curs în care nu imaginea atrage, căci ea e incoloră, ci retorica acelui discurs. Poezia nu are o elasticitate, pare mereu gravă. înaintează greoi, deși nu e lipsită de o anume tensiune interioară. loan Pa- lici evocă parfumul amintirii, al interioarelor vechi, extazul unor clipe trecute. O melan- colică întoarcere înapoi, în tablouri retro. Uneori, tabloul atmosferizează o stare de su- flet sau recompune ecoul u- nor trăiri și momente pierdu-. te. GHEORGHE PRUNCUȚ: o poezie solară, tradiționalistă. Poetul cîntă trăirile limpezi, sănătoase. Apropierile sale sînt fățișe, față de fire, patrie și semeni. Accentele discursu- lui sînt întotdeauna stenice, ușor retorice, din poemele de acest tip. Optimismul liricii sale e unul funciar, nu contra- făcut. Efuziunile sale sînt cinstite, nu falsificate. Este ceea ce face ca aceste versuri să aibă o caldă muzicalitate, o retorică demnă și o firească receptare la public. O moder- nitate nu numai de expresie, ci și una de structură înscrie în lirica sa EMILIAN ROȘCU- LESCU. Modernitatea aceasta devine chiar esența unei ati- tudini interioare. în notații care țintesc să recreeze mo- . mente de iubire sau destinul eului, în căutarea de sine, poetul transcrie sensibil cu- loarea netă a sentimentelor, într-un adevărat ceremonial. Poemele sînt unite de o stare de febră a căutării, în care intră trăirile-zilei, gesturile, memoria unor clipe, momen- tele amintirii, toate dînd im- presia de diversitate într-o u- nitate stilistică care este chiar biografia liricii ce se închea- gă. din aceste scene dispara- te, din aceste stări tensionale, unificate sub forța unei idei lirice: aceea, cum ziceam, a căutării de sine. MARCEL SĂM1NȚA traduce, într-un ton de ironică detașare (vezi Marcel Tolcea), o natură liri- că dilematîcă. El surprinde „viața la țară*4, efortul, mun- ca, tradiția, văzute în arheti- puri, în Ion și Maria, care au alura personajelor de basm, simboluri ale umanității ro- mânești. Alături de aceste momente, el surprinde, inspi- rat. natura dramei intime, ce se insinuează sub crusta apa- rentei indiferențe. Stilul său e sec, alb, iar imaginea e nudă, fără arborescente, pur- tînd în ea aerul colocvial al mărturisirii. Discursul liric al lui CONSTANTIN STANCU conține în el ceva de litanie. Sub imagine, sub cuvînt, mus- tește întotdeauna un simbol, o metaforă pregnantă. Chiar ineditul acestei metafore poe- tice face forța eruptivă a a- cestei poezii si i conferă nota ei de dramatism. Metafora poate fi legată de istorie, dc locul baștinei sau de locul de azi al existenței intime. Dis- cursul liric e întotdeauna proaspăt și viril, ndîncind me- ditația asupra eului. Origina- le. la Constantin Stancu, sînt temele poetice. Ele se justifi- că de la un univers imaginar personal, legat de natura lu- crurilor -împrejmuitoare, a peisajului specific, și de lu- mina interioară a poetului, aflat într-o necontenită, scor- monitoare, meditație existen- țială. Alcătuite, parcă, din blîndă mătăsuri, versurile sale s’e înscriu calm, statuar. în- văluitor, uneori abrupt și mis- terios, cu accente bizare, dar niciodată terne. Poezia sa în- săși. în întregime, pare con- strucția ingenioasă, bine cum- pănită a unui spirit adînc, stăpînit de meditații liniștite, egale, cufundat în sine, deli- cat și pur în culoare, serafic în ton. dar. mustind. în adînc. de drama căutării adevărului sinelui. Ion ARIEȘANU •ARGONAUȚII II — Edi- tura „Facla", 1986. Andrei Mureșanu Profesorul blâjean Ion Buzași este bine cunoscut ca autor, fie sin- gur, fie în colaborare, al volumelor: Povestitori ardeleni, 1974 ; George Bariț și contemporanii săi, Tom. IV, 1978 ; „Noi vrem să ne unim cu țara", 1978 ; Timotei Cipariu, Dis- cursuri, 1981 ; Blajul, vatră de Isto- ric șl cultură, 1986. De asemenea, trebuie menționate numeroasele sale articole publicate în reviste și zia- re, mai cu seamă din Transilvania. După un travaliu de mai mulți ani harnicul cercetător ne oferă o per- tinentă și necesară monografic de- dicată lui Andrei Mureșanu, apă- rută recent la Editura Eminescu din București. Coroborînd cu dezinvol- tură datele și faptele, edite și ine- dite, autorul pune în discuție dife- rite opinii privitoare la viața și ac- tivitatea lui A. Mureșanu. trăgînd concluzii convingătoare. Personali- tatea poetului, omului de cultură și patriotului înflăcărat care a fost Andrei Mureșanu se profilează su- gestiv în epocă, surprinsă în va- riate nuanțe. Cartea este structurată pe două probleme majore: omul și opera, capitolele și subcapitolele fiind ju- dicios cumpănite și semnificativ in- titulate. Viața bardului transilvan este urmărită, pas cu pas, de la naștere (Bistrița, 1816). și pînă la moartea tragică (Brașov, 1863). Sc vorbește de numele de familie și de originea acesteia. Sînt consemnați anii de studii petrecuțt la Bistrița și la Blaj. Se evidențiază importanța deosebită a Blajului în formarea in- telectuală a poetului, faptul că aici a beneficiat de dascăli de elită ca j T. Cipariu, S. Bărnuțiu, G. Bariț, I. Rus, N. Marcu. în continuare, este analizată cu aceeași competen- ță și minuție, activitatea desfășurată ca profesor și ziarist la Brașov, ală- turi de G. Bariț și I. Mureșianu, apoi cea de funcționar gubernial și gazetar la Sibiu și, în fine, reîn- toarcerea sa la Brașov cu cîțiva ani înainte de stingerea din viață. Așa cum era și firesc, I. Buzași acordă operei lui A. Mureșanu un spațiu proporțional mai amplu. Este combătută ideea lansată de T. Ma- iorescu (preluată și dc alții), potrivit căreia Mureșanu este „autorul unei singure poezii*4. Imensa popularitate a poeziei Un răsunet (Deșteaptă-te române) a pus însă în umbră restul creației poetice. Această „poezie nemuritoare44, numită adeseori „Mar- seilleza românilor44, este abordată sub toate aspectele : geneză și sur- sele de inspirație, trăsături stilisti- ce. publicare șl răspîndire, transpu- nerea pe muzică, înrîurirea asupra creatorilor literari, motivația succe- sului în epocă și ulterior, traduceri. Se fac deosebit de interesante și plauzibile asociații cu poezia Deș- teptarea României de V. Alccsandri, cu opera fruntașilor Școlii Ardele- ne. în speță cu Cronica românilor și a mai multor neamuri, de G. $in- cai. cu discursul lui S. Bărnuțiu, rostit la Blaj în 2/14 mal 1848, cu jurămîntul depus pe Cîmpul Liber- tății la 3/15 mai 1848, cu articolele lui G. Bariț ș.a. A. Mureșanu invo- că, deopotrivă originea romană a poporului nostru, este mîndru de trecutul său glorios, preferă moar- tea decît sclavia și pierderea limbii, dorește cu patimă libertatea și uni- tatea națională. Așadar, nu întîm- plâtor acest „imn patriotic44 cu va- loare „ideatică și agitatorică44 ecla- tantă a aprins spiritele luptătorilor de la 1818 și de după aceea. Cu aceeași probitate științifică I. Buzași prezintă întreaga creație poetică a lui A. Mureșanu și activi- tatea sa publicistică ce cuprinde o arie largă de preocupări de peda- gogie, teorie literară, estetică, cultu- ră populară, traduceri. Cailea se încheie cu modul în care ilustrul bard este evocat și văzut de poeți și de artiști plastici. Prin această monografie consacra- tă lui A. Mureșanu, Ion Buzași își dovedește, din nou, valoarea sa do istoric și critic literar, de la care așteptăm și în viitor noi lucrări de aceeași ținută. Cornel TATAI-BALTA 1 ȘAIN ORIZONT Evenimentele anului 1918 evocate LA TEATRUL DE STAT DIN ARAD „D-ALE CARNAVALULUI” de I. L. Caragiale in medalistică romaneasca VIAȚA ASOCIAȚIEI Reprezentarea oricăreia din piesele lui Ion Luca Caragiale constituie un eveniment, un autentic act de cultură, așa Incit apreciem gestul condu- cerii teatrului și al regizoru- lui, mai ales că opțiunea a fost pentru „D-ale carnavalu- lui**. o piesă receptată contra- dictoriu, socotită, deopotrivă, fără substanță epică, caracte- re și teatralitate, dar și esen- ță a tuturor „procedurilor tea- trale* și a întregii ingeniozi- tăți creatoare, cheltuită de au- tor în celelalte trei comedii. O piesă deci, pe care însuși autorul ei o consideră „în pro- gres vădit de tehnică* față de „Scrisoarea pierdută-, o piesă premiată de Academie, in fine, o farsă ce se inte- grează perfect în universul scriitorului. Spectacolul arădean, gîndit de tînărul regizor Ștefan lordă- nescu dovedește respect față de text, un text deslușit Insă prin propria-i „lupă-, dar por- nind de la sentimentul că orice credință intr-o tradiție a interpretării presupune o erezie fundamentală. Întîiul merit al regiei este de a fi intenționat să realizeze un Caragiale atotcuprinzător, im- plantînd în spectacol „momen- te- ale „Scrisorii pierdute-. Faptul este admirabil în sine, dar mularea nu este perfectă în spectacol, în ciuda unității organice a tipurilor umane în toate comediile caragialiene. Aici nu întilnim satira poli- tică și de moravuri ci un realism de tip clasic, ilustrat de natura și experiența etern umană: Pristanda, Zoe, Tipă- tescu, Cațavencu, celebrele personaje ale „Scrisorii- apar în spectacol fără o Justificare organică, cu toate că acel sar- castic „curat- al lui Pristanda nu este un automatism verbal ci o replică corozivă, adresată întregului sistem politico-so- cial înfierat de scriitor. Spectacolul lui Ștefan lor- dănescu este inedit ca limbaj teatral, cu remarcabile mo- mente spectaculare, dar nu este rotund, unitar ca viziune și gindire scenică. Spectacolul nu a reușit să realizeze un „climat- caragialian. regizorul îngemînează viziunea realistă asupra mahalalei cu una ma- gică. pornind de la teoria Ca- tindatului. cu privire la în- frîngerea psihologică a durerii de măsele prin „magnetizare-. Cînd reușește „să se magne- tizeze-, acesta are vise trans- cendentale. foarte frumos vi- zualizate de regizor printr-o simbolistică sui-generis, inte- resantă în sine dar fără legă- tură cu întregul. Sigur, sce- nele viază în sine dar par a aparține unui alt spectacol. Două dintre neîmplinirile spectacolului sînt, de fapt, două absențe și anume, rit- mul „allegro-, impus de autor și sine-qua non unei comedii șl a rîsului, piesa fiind consi- derată drept cea mai veselă farsă din opera lui Caragiale și din literatura română. Cadrul scenografic semnat de Doru Păcurar este adecvat gîndirii regizorale, un spațiu închis, asemeni acestei lumi privite sub lupă, cu un etaj superior. în care se consumă scene ale „Scrisorii pierdute-, etaj ce coboară la un moment dat, fuzionlnd cu „lumea- „D-ale carnavalului-, fapt po- sibil, de vreme ce comediile caragialiene au o unitate or- ganică. Remarcabile sînt și costumele artistei plastice Mi- haela Păcurar, costume in- spirate, sugestive, veritabile acte de identitate a persona- jelor. Și interprețil evoluează, în general, cu credință, intcgrîn- du-se intențiilor regiei. Ion Costea — Nae Girimea, frize- rul și subchirurgul abil, fante de mahala, cînd mieros, cînd poruncitor, dar întotdeauna stăpin pe situație, Iun Petra- che — Crăcănel, „tradus- a șaptea oară, tot printr-o scri- soare, el însuși în posesia u- nui „bilet de amor da. la o damă către Bibicul ei-, Călin Stanciu-lordache, un Nae Gi- rimea în devenire. Duru losif — Catindatul, ce-și edifică ca- riera la percepție și care a- tunci cînd „se magnetizează- are viziuni magice, momente transcendentale frumos reali- zate de regizor dar exterioare spectacolului. Teodor Vușcan — Un ipistat și inepuizabil Pristanda. Dan Covrig — Un chelner. Dan Antoci a reali- zat cel mai bun rol în specta- col, un lancu Pampon cu haz, de un pitoresc savuros, fiind aplaud it la scenă deschisă, mai puțin inspirat în final cînd „cochetează- grosier cu publicul. Cele două personaje feminine, singurele, de altfel, care fac politică în piesă, după cum apreciază Șerban Cioculescu, nihilista din Bucu- rești. Didina Mazu și republi- cana din Ploiești. Mița Baston în interpretarea Gabrielci Cuc și Mihaelei Murgu nu au avut strălucirea partiturii. în ciu- da realelor disponibilități de creație ale actrițelor, probate în alte memorabile roluri pe scena arădeană. Chiar dacă spectacolul în discuție are unele neîmpliniri, el rămine. prin cîteva mo- mente. cu totul remarcabile, realizate cu profesionalism, principalul merit al regizoru- lui fiind de a fi gîndit acest text printr-un limbaj teatral inedit și de a fi valorificat în actualitate opera inegalabilu- lui Caragiale. Lîzica MIHUȚ „Trăind și muncind cot la cot, mereu alături, și la bine și la râu. intre români și oa- menii muncii dc alte naționa- lități s-au dezvoltat relații dc frăție și muncă, dc solidari- tate in mișcările sociale pen- tru progres. In luptele împotri- va asupritorilor comuni, a co- tropitorilor țării, pentru ne- atîrnarca meleagurilor pc care și-au durat împreună căminul și viața. Această conviețuire și luptă comună, participarea unită la marile evenimente ale patriei au condus la des- tinele, la împlinirea visului măreț al înaintașilor — marca unire**. NICOLAE CEAUȘESCU S-au scris pagini, opere des- pre aceste evenimente, s-a scris și în metal pentru ur- mași. în cele cîteva imagini prezentăm evocări în metal ale acestor evenimente care s-au petrecut pe meleagurile noastre natale — meleagurile care azi se cheamă Intr-un singur cuvînt România. La se- micentenarul Unirii Transil- vaniei cu țara s-a bătut o me- dalie jubiliară, pe care o pre- zentam în imaginile ce ur- mează : în centrul medaliei este gravată stema R.S.R. în- conjurată de o cunună de lauri și frunze de stejar iar circular inscripția Republica Socialistă România, iar jos. 1 Decembrie 1968. anul jubiliar. A doua imagine reprezintă Ju- bileul ~elor 375 de ani de la prima unire sub Mihai Vitea- zul. cu legenda centrală: Domn al Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei 1600—1601. iar. circular, lup- tători pentru independența și întregirea țării și două ramuri de stejar încrucișate reprezen- tind frăția. Următoarea imagine repre- zintă jubileul a 125 de ani de la unirea principatelor sub LA TEATRUL GERMAN DE STAT TIMIȘOARA Un recita! EMINESCU In cadrul primelor manifes- tări omagiale timișorene, de- dicate centenarului Mihai Emi- nescu, reține atenția un reci- tal de poezie, recent prezen- tat de actorul Georg Metzen- rath pe scena Teatrului Ger- man de Stat din Timișoara (din colectivul căruia face parte de doi ani). Recitalul, realizat în halba română, sub genericul Peste nemărginirea timpului, ocupă un loc apar- te în biografia artistică a ac- torului, care în cariera sa de pînă acum a evoluat mai ales In genul dramatic, dar și în două filme: „Rîul care urcă muntele- și „Doctorul Poe- naru-. De creația eminesciană. Georg Metzenrath s-a apropiat încă din timpul adolescenței, ca elev în orașul său natal. Bocșa, cum însuși mărturi- sește. Dorința de a se prezen- ta cu un recital Eminescu l-a însoțit în toți anii carierei sale. După terminarea I.A.T.C.- ului, este. angajat la secția germană a Teatrului de Stat din Sibiu, apoi la Botoșani, la Teatrul „Mihai Eminescu-. în apropierea locurilor în care a copilărit Eminescu. hotărîrea de-a găsi o formulă scenică expresivă rostirii versului ma- relui poet se pare că a luat contururi mai precise, inten- ția fiind „promovată- și de participarea la o amplă mani- festare omagială la Ipotești, unde Metzenrath se prezintă ca recitator din Eminescu. lîn- gă alți colegi, în fața unui public avizat, format din scri- itori. critici, publiciști. Dorin- ța de a susține o seară Emi- nescu, abia după stabilirea sa la Timișoara s-a putut Împli- ni. După o formulă experi- mentală prezentată la festi- valul de la Costinești, am pu- tut asista. în cadrul stidioulul de la Teatrul German, la un recital Eminescu cu certe ca- racteristici individuale de in- terpretare. Foto: SORIN TOMESCU Renunțînd la acele, prea obișnuite, acompaniamente muzicale, creatoare de „stim- mung-. Georg Mentzenrath apare pe o scenă nudă. înles- nind o Intilnire cît mai di- rectă a spectatorului cu slova și versul poetului. Interpie- tîndu-1. recitatorul nu vrea să fie altceva decit un „rezona- tor- al cuvintului poetic. Metzenrath îl recită pe Emi- nescu in haine de stradă. Ver- surile poetului ne slnt trans- mise nu de la înălțime din- colo de cotidian, cl păstrind mereu contactul cu solul, cu actualitatea, s-ar putea spune. Prin acest procedeu interpre- tativ. cu un patos redus, se înțelege, dar cu un cîștig re- marcabil In privința contură- rii sensurilor poetice, recita- torul reușește să ne introdu- că dintr-o perspectiva mai pu- țin obișnuită în universul poe- tului, insistind asupra unor trăsături, care ne fac să-1 re- simțim contemporan, îndeo- sebi asupra acelor trăsături, izvorfte din spiritul ironiei romantice, atît de apropiat gîndirii și simțirii moderne. Prin recitalul său, Georg Metzenrath își propune șl un țel didactic. Constatînd că elevii, recitind poezii, deseori se lasă furați de rimă și ritm, fără a fi pătruns sensul mai adine al textului, el ar dori sâ se implice în procesul in- structiv-educativ al tinerilor, în colaborare cu dascălii lor, desigur, pentru a înlesni, re- citind în fața lor, în clasă. * o pătrundere profundă în tota- litatea artistică a creațiilor poetice. îndeosebi a celor emi- nesciene. Eduard SCHNEIDER I Alexandru loan Cuza la 18>9 — jubileul fiind In 1984 și in centrul medaliei bustul domni- torului Alexandru loan Cuza. Ultima imagine reprezintă medalia jubiliară bătută la 65 de ani de la unirea cea mare din 1918 care a condus la fău- rirea statului național unitar român. In centrul medaliei, monumentul eroilor 1916—1918, unde simbolul heraldic al României cuprinde in brațele sale cinci copii reprezentind cinci principate care se vor bucura de piinea înfrățită din mănunchiul spicelor de l u ce sînt înconjurate și rodul lor fiind rezultatul muncii În- frățite. Aceste medalii vor râ- mîne documente inalterabile ale istoriei poporului român, care în aceste zile a sărbăto- rit împlinirea a 70 de ani de la marile evenimente ale anu- lui 1918. Medaliile sînt execu- tate (confecționate) bac la Monetăria București. (Medaliile se află ția subsemnatului). din tom- Statului In colec- I. BUTUM, membru a! Societății Numismatice Române Cintarea României Timișoara, floare rară” Aflat la cea de-a XV-a ediție, jubiliară, concursul de muzică ușoară „Timlșoarâ, floare rară**, organizat de Consiliul Județean al sindicatelor și Centrul de îndrumare a creației popu- lare și a mișcării artistice de masă, care se adre- sează tinerilor interpreți de muzică ușoară și folk, des- fășurat pe scena Centrului de creație și cultură socialistă „Cîntarea României- al sindicatului Întreprinderii de Prelucrare a Lemnului Timișoara, s-a bucurat de o largă participare: 19 so- liști de muzică ușoară. 9 grupuri vocal-instrumentale. 6 grupuri folk și 12 soliști vocali de muzică folk. Publicul și Juriul concursu- lui au trăit momente de satisfacție artistică, oferită de tinerii ar- tiști amatori, interpreți și creatori ai versurilor și melodiilor pre- zentate pe scenă. Pe Ungă creațiile lor originale, nu fost pre- zentate cîntece ale unor compozitori de prestigiu ai muzicii ușoa- re românești : Marius Țcicu. Ionel Dragomir, George Grigoriu, Jold Cherestei, Horea Moculescu, Marcel Dragomir. Dumitru Lupu șl alții. Juriul a stabilit laureații celei de a XV-a ediții a concursului de muzică ușoară „Timișoară, floare rară**: premiul I formațiile vocal-instrumentale „Cristal- de Ia Centrul de creație și cultură socialistă „Cîntarea României- al sindicatului T.A.G.C.M. și for- mația „Mesaj- de la Centrul de creație și cultură socialistă „Cîn- tarea României- al municipiului Timișoara. Premiul lî. formația vocal-instrumentală „Glisando- de la LJ.T.L. Premiul III formația „Metamorf- de la „Constructorul-. Soliști folk : premiul I — Co- druța Varlamov. Premiul II — Adriana Volcovinschi și Daniela Sălăjan de la „Constructorul-, iar premiul III : Dan Afcx Gâr- leanu dc la Casa de cultură a sindicatelor Lugoj. Soliști dc muzi- că ușoară : Premiul I : Eli sa beta Rusneag de Ia Casa municipală Timișoara și Loredana Otrocol. de la Școala popularâ de artă Timișoara. Premiul II : Maria Catrina. de la Casa de cultură Ti- mișoara și Del ia Petrin de Ia Școala populară de artă. Premiul III: Frații Alfred si Ghinter Henrez de la Casa municipală de cultură Timișoara și Adriana State de Ia Școala populară de artă Timi- șoara. Mențiune : Alexandra Bucur-Lăutnru de la I.J.T.L. Premiul de popularitate și al redacției „Drapelul roșu- a fost acordat solistei vocale Pușa Anghelini de la Casa municipală Timișoara. Premiul redacției „Szabad Szo-. formației de estradă „Ala Breve* a Casei municipale de cultură Timișoara. Premiul revistei „Ori- zont- a fost acordat Școlii populare de artă Timișoara. Premiul C.LC.P.M.A.M. a fost acordat formației „Cristal- a clubului „Cons- tructorul-. Invitați de onoare au fost membrii formației vocal in- strumentale „Cargo-, de la Clubul Tehnolemn. care la ediția din anul trecut au obținut marele premiu al festivalului. > . - : Emil ȘAIN I La Secția de istorie a Com- Hexului Muzeal Timiș a avut fcc o manifestare literară la pre au participat responsabi- li cu probleme culturale din Initățile militare ale Ministe- lului de Interne. In cadrul Hnfestării, au citit din crea- Kle lor și au susținut un viu li Interesant dialog cu cei pre- ■nți scriitorii: Anghel Dum- ■răveanu. secretarul Asociației Kiitorllor din Timișoara. Ion ■kieșanu, redactor-șef al re- ■istei „Orizont-. Eugen Dor- fecu. redactor-șef al Editurii pcla. Corina Victoria Bădu- ■kcu și Aurel Turcuș. • La taransebeș s-a desfășurat zi- ■le acestea, sub egida Comi- Stului Județean de Cultură și ■ducatic Socialistă Caraș-Se- ■erin. Centrului județean de Îndrumare a creației populare ■ a mișcării artistice de masă. ■Bociației Scriitorilor din Ti- ^Kara și a Centrului de cul- Krâ șl creație „Cintarea Ro- Kâniei- din Caransebeș, cea ■e-a II-a ediție a Concursului fcter județean de proză scurtă ■Sorm Ti tel-. La simpozionul ^Kșurat cu acest prilej au luat cuvîntul tovarășa Adrla- Ih Petrie. secretar cu proble- Ime de propagandă la Comite- 1!U1 orășenesc de partid Ca- Itansebes, Constantin Șovre, Mtedlntele Comitetului oră- Knerc de Cultură și Educație Bdalist i, prof. Maria Ciortan, ■prof. Nicolae Cristescu, prof. K|ari;i Bologa. prof. Ada Cru- Kann. criticul literar Cornel Itngurcunu și cercetătoarea ■torn ol ia Ștcfănescu. de ia In- liBtutul dc istorie și critică li- Krarâ „George Călinescu** din ■București. Juriul concursului, Rezidat de criticul literar ■Cornel Ungureanu. a hotărît ■decernarea premiilor celei ■e-a Il-a ediții a Concursului Kterjudețean dc proză scurtă Borin Titcl- următorilor par- lldpanți : loan Luciri (Caran- ■ieboș) — Premiul 1 și Premiul Biociațiel Scriitorilor din Ti- ■Dlșoara, Valentin Todor (Orăș- ■tie). Premiul al H-iea și Pre- ■bIuI revistei „Orizont-, Aie- ■xandru Horvath (Caransebeș) |- Premiul al Ilî-lea și Pre- nin. special al Comitetului ju- ■ețrnn de Cultură și Edu- J Socialistă Caraș-Seve- ■rin; Tana Ruja Păcurarii (Ca- nansebeș). rremiul special al ■CXC.P.M, A.M. Caraș-Severin, ■Constantin Țiganele (Caran- Hmș) — Premiul special al Bpmitetului orășenesc al ■T.C » Maria Mîndroane ■(Caransel>cs) — Premiul six?- |(inl al juriului, o în ședința Ide marți a Cenaclului Asocia- (Urinare din pag. 1) Ițumir de 24 fonduri de pes- Itik, eu ape de munte, in Iun- Knc de 960 km șt două Itecuri de bara), In suprafață Ide 292 ha. Numeros si variat Ihsperii, vînatul și peștele re- KezfnM o bogăție naturală Itar activitatea celor ce sînt ■puri să gospodărească această ■04(e de mare preț a fost și Ierte dirijata in direcția eon- [pruni, ocrotirii și dezvoltă- Irli fon1 ului cinegetic *1 pisoi- ■ col, cuuoscind faptul că vina- Itu' și peștele formează o uni- liote orțianică cu mediul in- Iccnjtirdtor și că, în ce ne prl- Kște, județul Hunedoara, b E>ndi|fHe dezvoltării indus letale, a atins unul dintre ceh Imn? îna^c grade dc urbani din țara noastră. I Datorită acestui fapt, aici Imul mult decit in celelalte ju Idcfc ale țării, pădurea și, le Ipată de aceasta, și fauna ci heg&iod și piscicolă, trebui liă ofere oamenilor muncii cli Ipc plăcute de recreere, de re Iîmprospătare a forțelor, intru Idt. pe măsura dezvoltării in Iduslriel, a civilizației, a crcș ■ terii nivelului de trai, dorint I oamenHor dc a se refugia, d D fi se odihni șl respira aen ORIZONT aneasca 18 evocate ru loan Cuza la VIAȚA ASOCIAȚIEI Secția de istorie a Com- xului Muzeal Timiș a avut o manifestare literară la >ul fiind în 1984 și / au P^ticipat responsabi- nedaliei bustul do.nrl™ Prob cu turale dm Alexandru loan Cu »'ile mibtare ale M.mste- imagine reprezi jubiliară bătută la ie la unirea cea m : care a condus la fă atului național unit în centrul medalii ntul eroilor 1916—191 imbolul heraldic ?i cuprinde în brațef ici copii reprezentînc rincipate care se vo: de pîinea înfrățită dif □iul spicelor de grîj o»::-: ui de Interne. în cadrul ifestării, au citit din crea* lor și au susținut un viu interesant dialog cu cei pre- oți scriitorii: Anghel Dum- iveanu. secretarul Asociației riitorilor din Timișoara. Ion rieșanu, redactor-șef al re- ci „Orizont-, Eugen Dor- :u, redactor-șef al Editurii la, Corina Victoria Bâdu- iu și Aurel Turcu?. • La ansebeș s-a desfășurat zi- acestea. sub egida Comi- lui Județean de Cultură și ație Socialistă Caraș-Se- n. Centrului Județean de mare a creației populare mișcării artistice de masa, iației Scriitorilor din Ti- ra și a Centrului de cul- și creație „Cintarea Ro- iei* din Caransebeș, cea ll-a ediție a Concursului județean de proză scurtă in Titel". La simpozionul urat cu acest prilej au i cuvîntul tovarășa Adria- Petrie. secretar cu proble- de propagandă la Comite- orășencsc de partid Ca- iebes. Constantin Șovre, ției Scriitorilor din Timișoara și al revistei „Orizont", Vlorel Marineasa a citit nuvela inti- tulată Totoformă. în referatul său, pertinent și exact, criti- cul literar Vasile Popovici a relevat substratul folcloric- magic al textului, mecanismul de funcționare a două limbaje diferite, tehnica modernă a scriiturii, umorul subtil al na- rațiunii. Au participat la dis- cuții : Alexandra Indrleș, Mircea Mihăieș. Eugen Buna- ru. Daniel Vighi, Cornel Un- gurcanu, Livius Ciocârlie (con- ducătorul ședinței). In ședința de marți, 11 decembrie a.cM ora 17.00, va avea loc o suită de evocări Franyd Zoltan, Ni- colae Ciobanu și Sorin Titel. M O. panoramic fanion SEARĂ SPANIOLĂ muzica _____-rwitJMIntele Comitetului oră- înconjurate și r< duf^ Cultură și Educație rezultatul muncii În-F Ma;ia ciortanf Aceste medalii vor ră- NicoJac Crlstescu. prof. jcumente inalterabj^0 Ro|ogat prof. Ada Cru- . .. . • ., pu. criticul literar Cornel aceste zile a sărb^Mjjrcanu cercetătoarea inirea a H ..* • "®p|p|ia Șletănescu. de ia In- e evenimente ale ^e istorie și critică li- Mcdahile sînt execu^A „George Călinescu" din ifectionate) din tom-Cj^y^ Juriul concursului, Monetăria Statuluffz^at ^e criticul literar L Sncl Ungureanu, a h^tărît ”, , . . . «emarea premiilor celei liile se află în colec^ jj_a a Concursului urinatului). rjudețean de proză scurtă I. BUTUM, membru al tații Numismatice Române iei rara in Titelu următorilor par- nți: loan Luciei (Caran- ) — Premiul I și Premiul iciației Scriitorilor din Ti- oara. Valentin Todor (Orăș- Premiul al ll-lea și Pre- revistei „Orizont", Aie- m Horvath (Caransebeș) Premiul al IIT-lea și Pre- special al Comitetului ju- de Cultură și Edu- le Socialistă Caraș-Seve- Yana Ruja Păcurarii (Ca- febeș). Premiul special al 1CP.M.A.M. Caraș-Severin, Ltfantin Țigănelc (Caran- ■ș) — Premiul special al ■itetului orășenesc al , concursul de muzicăf-C, Și Marin Mîndroane de Consiliul județean iransebes) — Premiul spe- a creației popu- lai juriului, o în ședința adr»matH n Cenaclului Asocia- re să. care se • Universitatea din Aiml- șoara anunță sesiunea de co- municări științifice prilejuită de Împlinirea a 25 de ani de la constituirea Centrului de Științe Sociale. Sesiunea se va desfășura în zilele de 9 de- cembrie orele 9—13; 16—18.30 și 10 decembrie, orele 9-13.30. Participă specialiști din în- treaga țară. • Salonul anual de artă, eveniment plastic de primă importanță în viața culturală din această parte de țară, poate fi vizionat în să- lile secției de artă a Com- plexului Muzeal Timiș. Expun artiști plastici din Timișoara, Lugoj, Drobeta-Turnu Severin, Reșița. • Un concert extra- ordinar — recentul spectacol susținut în Aula Magna a U- niver sită ții de reputatul cor bărbătesc din Finteușu Mare (Maramureș), înființat la 1 Decembrie 1918. Dirijor — Va- lentin Băințan. Inițiatorul a- cestui eveniment cultural — Centrul Universitar Timișoara. • Aniversare. în aceste zile. Teatrul German de Stat din Timișoara își sărbătorește 35 de ani de activitate. O serie de spectacole și recitaluri re- prezentative. susținute de co- lectivul teatrului-gazdă și de invitați ai instituțiilor profe- sioniste din Timișoara, trans- formă acest moment aniversar într-un act artistic de certă prestanță. • „Zilele teatrului muncitoresc**, manifestare tra- dițională șî de un binemeritat prestigiu, a ajuns la cea de-a opta ediție. • Galeria „Hellos* din Timișoara găzduiește ex- poziția unui grup de graficieni contemporani din Voivodina (Iugoslavia). • La Casa Uni- versitarilor — expoziție de pictură și grafică Leon Vreme și Xenia Eraclide-Vreme. RENDEZ-VOUZ CU O DOAMNA BĂTRÎNA • De prin 1983, de cînd UT A a fost izgonită a doua oară din rAi, fiindcă ținuse cam multă vreme (doar) în țesătoriile ei „mingea cunoaș- terii", adăugăm apelativului „bătrîna doamnă" o inflexiu- ne cald-protectoare. Asta pen- tru că. de atunci. în nici un sezon ea nu a mai candidat ferm la poziția de lider, deși, în poșeta dumneaei, are o caile de vizită ce ar încăpea greu într-un geamantan : șase titluri de campioană a țării (1947, 1948, 1950, 1954. 1969, 1970) și două Cupe (1948. 3—2 în finală cu C.F.R.-ul !); nu mai vorbim cîte nume sonore a dat fotbalului românesc. Dar „bătrîna doamnă* își cam pierduse farmecele. împăcată, parcă, într-o parfumată coche- tărie retro. Numai că, din pre- zentul sezon a venit la Arad Gigi Mulțescu și a suflat pra- ful de pe albumul cu amintiri, a îmbrăcat-o tinerește, arătînd cu vîrful bocancului înspre A. Așa că. în momentul do față, arădenii emit pretenții mari și — vă dați seama — vor veni la Timișoara deciși să cîștige. Coordonatele exacte ale acestui moment psihologic al oaspeților nu se măsoară prin simpla dimensiune a unei (ipotetice) victorii, ele ținînd de acest proces al întineririi, miraculos, neașteptat (îndelung așteptat) și. de aceea, disperat, fără alternativă. Cu o condiție, însă, viabil: elixirul tinereții trebuie luat de aici de la Ti- mișoara, gest, probă (în sens mitologic) greu de îndeplinit. Au si timișorenii socotelile lor ce. acasă, trebuie să se potri- vească cu cele de pc stadion. „Acosta e examenul nostru din tur, după șase luni la conducerea echipei. Cred că am intrat într-o formă bună, tot lotul este valid, sîntem de- ciși să cîștigăm", spunea miercuri antrenorul alb-viole- ților, Costică Rădulescu. Da, stimați cititori, acesta e turni- rul toamnei și eroii ei vor fi o tot mai puțin bătrînă doam- nă și un (prea) visător drumeț între cele două divizii. Deși, în fotbal, reverențele au apus, cei mai tineri trebuie pregă- tiți, în caz de victorie, să spu- nă frumos : mersi și pardon I Marcel TOLCEA Deși se anunța sîmbătă, 26 noiembrie, o selecțiune de lucrări muzicale dc largă audiență — dat fiind (re)numele dirijorului spaniol, natura pictural-programatică a materialului sonor și com- pania mezzosopranei Elena Gaja —, nu puține au rămas locurile ce-și așteptau, în sală, melomanii. Ramon Torre Lledo. dirijor, compozitor, autor de literatură muzicală- didactică, pianist și muzicolog al generației tinere spa- niole contemporane, s-a distins prin precizia deciziilor în condu- cerea liniilor melodice și reliefarea momentelor de „respiro", — tăcere, care practic „întăreau" culoarea orchestrației, reliefînd la fel de bine caracterul epic (J. Sibelius, Suita pentru orchestră Pellăas și Melisandc, sclecțiuni). sau alternativ liric și dramatic (Amorul vrăjitor, de M. de Falia, Preludiul la zarzuela La verbena de la Paloma. de T. Breton și extrasele orchestrale din zarzuela La boda de Luls Alonso, de J. Jimenez). In contrast cu „Pelleas...*, muzică de scenă în care factura academică se împletește cu efu- ziuni romantice (nostalgia fiorului suedez către soare) în sunete de corn englez, paginile spaniole constituie o explozie de ritm și frenezie. în „fiesta" generală a instrumentelor de percuție, alămu- rilor, efectelor precursoare ale stereofonici (de Falia), sau în ca- racterul ușor clasicizant (Breton), ușor de estradă (Jimenez), pe fundalul general al temperamentului spaniol. Mețzosoprana Elena Gaja s-a integrat stilistic plăcut baletului lui de Falia, In primul rînd, prin timbrul vocii, voit ardent, dens, acoperind ca disponibilități tehnice vocale spațiul dintre „appasio- nato“-ul extrem și stingerea sunetului „filatto". Emisia sunetului nu a putut totuși asigura întotdeauna o propagare deplină în sală, dar tenta, susținut temperamentală, a convins prin integrarea sti- listică a interpretei. Această selecțiune de piese nja putut din păcate suplini lucrarea centrală, cu care publicul este obișnuit; aici, foarte nimerită ar fi fost probabil lumea ghitarei clasice, poate „Concierto* de Aranjuez. Alina NOVAC TELEX șoară și folk, des- și cultură socialistă “ inderii de Prelucrare «ă participare: 19 so- trumentale. 6 grupuri Omul și peisajul cui și juriul concursu- oferită de tinerii an» (Urmare din pag. 1) ilor și melodiilor pre- 'iginale, au fost pre- itigiu ai muzicii ușoa- nir. George Grigoriu. igomir. Dumitru Lupu •a ediții a concursului premiul I formațiile de creație și cultură ui T.A.G.C.M. și for- ultură socialistă „Cfn- Premiul II. formația Premiul III formația lk : premiul I — Co- >lcovinschi și Daniela III : Dan Alcx Gâr- «ugoj. Soliști de muzl- e la Casa municipală ala populară de artă :i Casa de cultură Ti- i de artă. Premiul III: municipală de cultură jpulară de artă Timi- de ia I.J.T.L. Premiul roșu" a fost acordat municipală Timișoara. ? estradă „Ala Breve* Premiul revistei „Ori- ă Timișoara. Premiul tal" a clubului „Cons- rii formației vocal in- nn. care la ediția din ivalului. Emil ȘAIN fcir de 24 fonduri de pes- I. ru ape de munte, in Iun- |r de 960 km și două pi de baraj, în suprafață fe’ ha. Numeros și variat «perii, vinatul și peștele re- kntâ o bogăție naturală, I activitatea celor ce sînt Hid gospodărească această eț.e de mare preț a fost și Kdirijatâ in direcția con^ Arării, ocrotirii și dezvoUă- ■fondului cinegetic și pisoi- «moscînd faptul că vina- Iți peștele formează o uni- torganică cu mediul în- fc'irdior și că, în ce ne pri- L*. județul Hunedoara, în Idițh'te dezvoltării indus- Kf, a atins unul dintre cele ■ înalte grade dc urbani- ■ din țara noastră. acestui fapt, aici, ■mult decît în celelalte ju- ■ de țării, pădurea și,' le- d de aceasta, și fauna cî- ■etird și piscicolă, trebuie iefere oamenilor muncii cli- Blctde de recreere, de re- ■rospdtme a forțelor, întru- kpe măsura dezvoltării tn- ■Mei. a civilizației, a creș- ’i nivelului dc trai, dorința roilor dc a se refugia, de ie odihni și respira aerul curat și ozonat al pădurii, de a admira animalele sălbatice, în mediul lor natural, devine tot mai puternică. Integrali tn eforturile oa- menilor muncii, (de întregului nostru popor, pentru făurirea societății socialiste multilate- ral dezvoltate și înaintarea României spre comunism, sil- vicu!torit și membrii Asocia- ției județene a Vinătorilor șl Pescarilor Sportivi Hunedoa- ra am aciionat pentru aplica- rea politicii partidului și sta- tului prin conservarea, ocoli- rea si dezvoltarea faunei ci- negetice și piscicole a județu- lui, în lumina Programului National pentru conservarea șl dezvoltarea fondului fores- tier in perioada 1976—2010, a Legilor nr. 12/1974 și nr. 26/1976, prima rcferlndu-se la pisc!cultură și pescuit, a doua la Economia Vtnatulul șl Vî- nătoare. Principalele direcții în care a fost orientată activitatea noastră au fost: crearea unor condiții îmbunătățite de prac- ticare a vînătorll și pescuitului sportiv, prin amenajarea fon- durilor de vînătoare șl pescuit cu construcții și instalații vî- nătorestl si piscicole : poteci de vînătoare, observatoare înalte, cascade simple și podi- te ; popularea fondurilor de vînătoare și pescuit cu fazani, cerb comun, puiet de păstrăv în apele de munte și crap și caras în apele de șes ; comba- terea animalelor dăunătoare vtnatului realiztnd in anul 1988 un număr de 95 lupi combătuți, 3 657 alte răpitoare cu păr, din care 521 cuni va- gabonzi găsiți hoinărind pe fondurile de vînătoare. In a- tenția noastră a stat și asigu- rarea hranei vînatului pentru perioada de iarnă, rqalizînd, în anul 1988, 744 tone fin, trifoi, luccrnă, 591 tone frun- zare, 41 tone fructe șl semințe și 36 tone sare, care au fost puse la dispoziția vînatului in peste 1000 hrănitorii șl 2 500 sărării. Calitatea vtnatului la pur- tătorii de trofee este cores- punzătoare, ca urmare a lu- crărilor de selecție cu arma, extrăgînd din efective ani- male bătrtne, bolnave, cu de- fecte corporale sau la trofeu. Acest fapt îl confirmă și nu- mărul mare de premii, obți- nute de tunătorii din județe. Numai la expoziția internațio- nală de vînătoare „București 1978u, trofeele noastre au ob- ținut : 44 medalii de aur, 30 medalii de argint, 22 medalii dc bronz. în a doua decadă a lunii decembrie sala „Olimpia" va găzdui cea de-a șaptea ediție TIMROCK. Din lunga listă a invitaților a- mintim grupurile : Pro Musica, Celelalte Cuvinte, Cargo. Compact, Metamorf, Holograf, Alexandru Andrleș. • S-a desfășurat recent ediția ’88 a Festivalului de muzică ușoară „Tlmișoară, floare rară**. S-au remarcat grupurile Metamorf, Cristal, Gllssando. •“ John Lennon ar fi avut acum 48 de ani... La 9 decembrie cînd se vor împlini opt ani de la tragica sa dispariție, la Londra și New York va apare în librării o nouă și inedită carte despre „John — soldatul păcii*. Ziarista japoneză Mai Peng care l-a cunoscut bine pe Lennon încă din perioada Beatles și-a intitulat volumul „Lennon — așa cum a fost**, • Carte autobiografică la 29 de ani ? Da, dacă te numești Mlchael Jackson. în best-seller-ul „Moonwalk** excen- tricul artist evocă principalele etape care i-au marcat calea as- cendentă în himca show-biz-ului. Sînt evocați anii de uceni- cie* alături de frații săi în grupul de familie „Jackson Five" din anii *70. debutul cinematografic de acum un deceniu în filmul „Vrăjitorul din Oz“ In care a fost distribuit de regizorul Sidney Lumeț, prietenia cu Diana Ross care l-a „ajutat enorm". Cîntă- rcțul nu uită să amintească și de nenumărate operații plastice la care s-a supus, de obsesiile sale microbiene... • Cosmetica Presley! Firma EP Cosmetics Corporation din Nashville a obținut dreptul de a vinde produse sub numele celebrului artist dispărut. Este, scriu ziarele, opera verosului său tată Vernon avid după bani. e In fond, ca și alte asemenea concesii de prost gust și această ac- țiune tinde să vulgarizeze memoria artistului, al cărui chip ne zîmbește acum (și) de pe flacoanelc de șampon care poartă nu- mele împrumutate de la celebrele sale cîntece („Love Me Temder*). Există o gamă de rujuri (!) „Teddy Bear" (nuanțe roșii) și „Hount Dog". Ce să mai spunem ? Petru UMANSCHI VICTORIA .. jporț ... s-a dus, așadar, spre zona de sus a Cupei UEFA, întărind recordul nostru de n promova, cu trei echipe, în elita formațiilor de club ale Europei și îmbogățind minunata toamnă fotbalistică românească ; nasc flăcăi frumoși și vrednici pe arenele noastre, avem tehnicieni competenți. după cum avem și un public inimos, care iubește arta și tehnica acestei îndeletniciri atît de atractive care este și rămîne fotbalul. Mă bucur dp izbînda echipei Victoria, în care întrevăd o trupă demnă de a se înfrunta cu cele două super: Steaua și Dinamo. Așa să fie. altfel vom asista la ruperea clasamentului în secțiunile 1, 2 și restul. S-a văzut și miercuri ce distanță s-a produs între echipe care aveau măcar orgoliu ; deci, rezultatele Steaua — Cor- vinul 11—0 și Farul — Dinamo 0—7 au, în ele, ceva caraghios, de parcă ar Ieși din întreceri sătești. Sigur, Steaua și Dinamo au loturi comparabile cu Inter, Milan, Real Madrid sau Ajax, chiar așa, numai că șl la Hunedoara și la Constanța altele sînt preten- țiile. Ca șl posibilitățile. Ca și obrazul Drept urmare, vina o poartă cei bătuți măr, fotbaliști și antrenori, deopotrivă, cărora, d-aci, le zic : să le fie rușine ! Altfel, fiindcă vino, vine, vine Revelionul, vă invităm să vă exprimați opțiunile la tradiționala anchetă a revistei „Orizont* i Cei mai buni 5 sportivi români. Cel mai buni 3 fotbaliști români. Cei mai buni 5 arbitri români (de fotbal). Cei mai buni 5 sportivi timișoreni. Vă așteptăm, pînă în 24 decembrie (data poștei) I Teodor BULZA rt din toate ț&rfte. uniți- ORIZONT Am a., uns ia Praga cu trenul de -a lăsat repede, friguroasă, apă- sat ’e nori nevăzuți. din care bura nu i aie. ci o tot așa de invizibilă u- m ' raîă de gheață. Dîrdîiam de frig or le ?ite ori ieșeam in stradă să tra- ve. .ez distanța pînă la alt hotel, dar mi încĂpățînam să continui să caut, știind că altfel mă pindește o noapte de veghe in sala de așteptare a gării, da ă nu mă vor alunga și de acolo. După ce mersesem astfel o oră sau poate două, mi-am dat seama că. ori de °ite ori intram intr-un hotel, dă- deam la recepție, de aceleași două persoane : un bărbat negricios și o fe- meie brunetă, ambii imbrăcați destul de sărăcăcios, solicitîndu-i hotelierului un adăpost pentru noapte. Avînd în vedere că, pes*e tot. ei ajungeau înain- tea mea, obțineau, tot înaintea mea. un răspuns negativ ; pe urmă, cînd îmi venea și mie rîndul și prezentam aceeași rugăminte, ei, ezitind, așteptau de-o parte, ieșind apoi, totuși, cu cîțiva pași înaintea mea. ceea ce le dădea posibilitatea să ajungă, la cel mai apropiat hotel, de asemenea cu cîțiva pași mai devreme. Acum i-am cerce- tat cu mai mare atenție și, după tenul izbitor de oacheș și după fizionomia lor — cu buzele vineții și umflate, cu nasul coroiat și cu favoriții bogat lă- sati in jos. în lațele părului negru — mi-am dat imediat seama că sînt ți- gani, mai stilați, căci el purta haine gri, ior a pi negri și sandale, iar ea fustă și o scurtă care părea de împru- mut. iar In picioare, cizme de cauciuc Mă gîndeam cu jenă că poate hotelie- rii ii refuzau atît de categoric tocmai pentru că erau țigani, dintr-o lume no- madă. iar eu, care intram imediat după ei. devenind martorul scenei, primeam automat același refuz, spre a evita vreun eventual reproș, că fac vreo discriminare. Insă nici să mă desprind de ei nu mai outeam. pentru că hotelurile, cu cît ne îndepărtam de centru, erau la distanțe tot mai mari, explicațiile re- cepționerilor, în orașul necunoscut. îmi erau tot mai greu de înțeles. îneît cel mai folositor lucru era să țin pasul cu această pereche, care urmărea același scop și după același orar logic al celor mm mici distanțe, ca și mine. La un moment dat. cînd am ieșit în stradă, le-am spus asta într-o amestecătură de limbi slave, ca să mă înțeleagă cît mai bine, vrînd să le justific prezența mea in urma lor șl să-mi susțin oarecum singurătatea și insuccesul. Ei s-au oprit sâ mă asculte. îngîndurați. serioși, pe urmă au dat aprobator din cap. șl. ALEKSANDAR TISMA (R. S. F. IUGOSLAVIA) 0 MIE DE NOPfl Și INCA UNA parcă dindu-mi de înțeles că n-au timp de pierdut, pentru că noaptea se lăsa iminent, au plecat mai departe. Eu. după ei. la doi-trei pași distanță. Evi- dent. nu le cream greutăți, de vreme ce au început să vorbească între ei încet, cu vocile lor egale, cantabile, iar eu n-am auzit, cu atît mai puțin n-am înțeles ce discutau, părînd a continua să povestească o întîmplare începută mai demult. Seara devenea tot mai neplăcută, mai friguroasă, umezeala aceea din norii joși devenise lapoviță. iar noi mergeam din stradă în stradă, traversam Vîltava peste niște poduri necunoscute mie. făcînd distanțe tot mai mari pînă la următoarele hoteluri, care ' deveneau tot mai rare. Aveam pe mine paltonul și căciula, dar omul și femeia din față erau Imbrăcați ușor, cu capetele goale, dar cu toate acestea nu dădeau semne de nerăbdare, care pe mine mă ajunsese, ci mergeau potolit, iar cuvin- tele lor ușoare, egale. cînJ ale lui. cînd ale ei. parcă susurau, împletindu-se moale, sub capetele lor aplecate. Cine erau aceștia, m-am întrebat, desigur. Numai bărbatul purta în mînă o sacoșă din material sintetic, ea ținea mîinile în buzunarele scurtei, deci nu păreau a fi niscaiva precupeți. Să fi venit cumva în vizită ? Dar atunci cum de nu aveau unde să doarmă și umblau așa fără grijă, s-ar putea spune dis- trat, prin noapte, pe lapoviță. în îm- brăcămintea lor sumară, discutînd fără întrerupere, de parcă această discuție era lucrul cel mai important ? Și des- pre ce puteau discuta ei atît de mult, atît de interesant, dacă erau, hai să spunem, soț și soție, sau frate și soră, ceea ce ar fi putut să fie și una și alta, fiindcă erau de aceeași vîrstă — dacă aveau ceva mai mult de treizeci de ani. Am ajuns la hotelul următor, eu inevitabil în urma celor doi. căci dacă aș fi fost în fața lor. nu ar fi fost ni- merit. în noaptea aceea de zăpadă, intrarea lor sigură sugerînd că ei mai trecuseră pe acolo și înainte. Din nou am ajuns în fața hotelierului, din nou dincolo de pult ne-a întîmpinat o față înnegurată, pregătită să ne refuze: „Aveți o cameră de două persoane ?“ l-am auzit pe țigan cum pronunță fraza care-mi era atît de cunoscută și am sesizat de data aceasta. încordîn- du-mi toată atenția, am deslușit pe fața nemișcată a recepționerului, în ochii lui incolori, ceea ce presimțisem: neîncrederea, înstrăinarea, chiar și o oarecare spaimă pe care el încerca s-o ascundă, spaima in fața necunoscutu- lui pe care-1 reprezentau aceste două persoane naiv sincere și supuse. Fără să clipească, a răspuns că nu are ca- mere libere, țiganul și țiganca s-au privit în tăcere și au rămas pe loc cî- teva clipe, parcă meditînd la ceea ce au auzit, dar fețele lor nu trădau nici mirare, nici supărare: un asemenea răspuns îi urmărise, desigur, tot timpul prin viață. Nu mi-a rămas nimic alt- ceva de făcut decît să-mi exprim și eu, fără sens, cererea mea. asemănătoare, la care, desigur, din nou am primit același răspuns. Am ieșit. în continuare, lucrurile s-au repetat aidoma Încă într-un hotel și încă în altul. Acum priveam deja cu expe- riență la fețele hotelierilor și citeam pe ele fluent decizia pregătită dinainte, din neîncrederea, de-acum cunoscută, care făcea ca perechea de țigani și cu mine imediat după ei să ne întoarcem în stradă. Apoi au venit niște străzi prost luminate, periferice, pe al căror spațiu larg vîntul ne izbea cu zăpadă rară, parcă de ace. Nu mai știam, nici cu aproximație. în ce parte a orașului mă găseam, mergeam mecanic după perechea din față, lăsîndu-mă condus de ei. fără speranță, căci, altceva, cum ml se părea, nimic nu-mi mai rămă- sese. însă ei mergeau stăruitor înainte, el cu sandalele lui deschise, cu sacoșa aceea ușoară, evident aproape goală ; ea puțin aplecată, cu mîinile în buzu- narele scurtei, iar printre capetele lor înclinate, acoperite acum cu fulgi de zăpadă, care le închipuiau pe creștet ușoare coroane albe: curgea vorbirea cantabilă și abia auzită, povestirea a- ceea care nu avea sfîrșit și care mi se părea, în situația noastră fără Ieșire, ca o compensație bolnăvicioasă pentru insucces, pentru sfidarea rațiunii. Urcam pe o stradă abruptă. întune- cată, ei înainte, eu în urma lor. cînd s-a ajuns la o întorsătură. în opacita- tea unor porți întunecoase a strălucit o vitrină, iar ceva mai departe un por- tal larg. Țiganul s-a oprit, a spus ceva femeii, ceva ce se deosebea, prin voce, de vorbirea lor egală, netedă, și a ur- cat scările pînă la poarta tăiată în vitrina prin care se vedea interiorul unei pivnițe, o berărie cu tejghea de tablă și cu robinete și, la mese, cape- tele oamenilor aplecate in tăcerea apă- sătoare. A dispărut dincolo de ușâ. lar femeia, de data aceasta, s-a îndreptat spre portal. A intrat, eu după ea, șl acum noi doi ne-am găsit în holul de- lăsat al unul hotel de periferie. Hote- lierul stătea dincolo de pupitrul său. Am auzit-o pe femeie cum se roagă sâ primească o cameră pentru două per- soane. Am văzut cum pe fața indivi- dului se trage o mască de respingere, neîncrezătoare, și se întoarce interoga- tiv spre mine, care stăteam în fundul holului. î-am dat de înțeles, printr-o mișcare a capului că nu sîntem îm- preună. După care el s-a întors din nou spre ea și, cu obișnuita lui detașare profesională, i-a răspuns că toate ca- merele sînt ocupate. Femeia l-a ascul- tat. s-a întors, dar, cum nu-1 avea lin- gă ca pe tovarășul ei de drum, a re- formulat, nu către el. ci direct către mine, aceea expresie de împăcare cu situația, s-a întors și a ieșit In fine, eram fără neaveniți. M-am apropiat de pupitru și. conștient de impresia pe care o fac fără ei. situația s-a schim- bat. Cu o voce sigură, am cerut o ca- meră. Pentru o clipă, portarul a ezitat, dar după aceea s-a scărpinat pe chelie și a spus că are o cameră, dar este cu doua paturi. I-am răspuns că asta nu mă deranjează, el mi-a dat să com- pletez o foaie, mi-a întins cheia, iar cu i-am pus sub palmă o bancnotă. ; Am urcat la etaj și mi-am găsit ca- mera. în ea. Intr-adevăr erau două pa- turi și o canapea, măsuța, scaunele, și chiar un mic aparat de radio. Am des- chis aparatul, mi-am scos paltonul, m-am întins In căldura blîndâ a radia- torului și m-am apropiat de fereastră. Prin geamul încețoșat, am văzut o parte a străzii largi, prost luminata, care, de la portalul hotelului, urca in sus. Fulguia rar. Privind în noapte, ml s-a părut că pe trotuar trec niște oa- meni, m-am aplecat înainte și am dat cu palma peste sticla geamului. Da. am văzut acum clar acele două persoane cunoscute, omul în costumul gri și fe- meia în modesta scurtă și în cizme de cauciuc, cum se îndepărtează în um- brele străzii. în căutarea unei camere, întrucît aici nu primiseră. Urcau pc strada abruptă, puțin aplecați, parcă urcau în cer. După înclinarea capete- lor, încoronate de albul ninsorii și apropiate unul de altul, am ghicit că din nou vorbesc, că își continuă dis- cuția. lunga lor povestire. Eram sigur că nu vor obține nicăieri camera do- rită și aveam impresia că vor merge așa, în căutarea ei, fără rost. întreaga noapte, sau. chiar din noapte In noap- te. veșnic, sărind peste zile, preocupați să-și spună povestea. în românește de Anghel DUMBRAVEANU și Neboișa POPOVIC1 AM IN AL SOCIALPOUTIC Șl De tine, patrie, ptiu îi mă bucur Ci pot să fiu Călătorul cărărilor Jale Din zi și din noapte. iDe tine, patrie, Privirile mele Sint senine M grele. In tine, patrie, llmense dimineți mă ning, polare amiezi mă ating ; Inima mea E plină de dor, Italma mea B un poem de iubire. Miron ȚIC 1OAN ȘEU : ^C£^î ELIADE IN SCRISORI MIRCEA ELIADE către C. G. JUNG 45 rue du Val d’Or Saint-Cloud 1 martie 1955 Dragă Maestre, O mică operație la brațul drept mâ pune în imposibili- tatea de a scrie. Dar aș vrea să vă spun cît de mult m-a ajutat scrisoarea D-stră din 18 februarie să înțeleg „situa- ția mea filosofică". Tot ceea ce îmi spuneți despre prakrti este iluminant Vă voi scrie imediat ce voi putea să o fac. Vă mulțumesc în același timp pentru cartea D-stră Types psychologiques. Țin să vă asigur încă o dată de pro- funda și totala mea recunoș- tință. Vă rog să credeți, dra- gă Maestre. în sentimentele mele de gratitudine șl admi- rație. Al D-stră devotat Mircea Eliade (Originalul, în limba fran- ceză în Arhiva ETH — Biblio- thek Zurich, Hs 1056—21134, xeroxul în Arhiva Mircea Handoca. București). 45 rue du Val d’Ch Saint-Cloud (S. et. O.) 9 noiembrie 1955 Dragă Maestre, Cum să vă mulțumesc pen- tru extraordinarul dar pe care ați avut bunătatea să mi-1 fa- ceți ? De cinci zile sînt cu- fundat în Mysterium Coniunc- tlonls nu numai cu un interes științific, dar și cu „frică șl cutremur" („peur et tremble- ment") căci încep să-mi dau seama cît de puțin înțele- geam pînă în prezent... Cred că numai după completarea acestei opus magnum se vor putea sesiza toate articulațiile gîndirii dumneavoastră privi- toare la alchimie șl simbolis- mul alchimic. Am cerut edi- torului meu să nu-mi impri- me cărticica Forgerons ct Al- chimlstes înainte de a putea adăuga referințele la Myste- rium Coniunctionis. Cu puțin timp tn urmă. Radiodifuziu- nea franceză a organizat un nou simpozion asupra operei dumneavoastră. Am fost invi- tat să particip, dar fiind îm- piedicat să iau parte, am tri- mis un mic text, deja publi- cat. pe care cineva l-a citit în locul meu. Am vrut să fiu prezent la fel cum am făcut și la simpozionul organizat de R. Amadou în luna Iulie — dar țin să vă încredințez că nu eram în nici un chip mul- țumit dc contribuția mea și că numai după lectura Myste- rlum-ului sper să devin capa- bil să spun ceva util. Din vara aceasta sănătatea mea nu mai e așa faimoasă „indifferent health". cum spun foarte bine englezii. Munca mea a avut de suferit, dar regret mai ales de a fi fost nevoit să renunț la festivită- țile de la Ziirich și de a-mi fi lipsit prilejul unei noi în- tllniri cu dumneavoastră. Cred că știți că volumașul în colaborare cu H. Corbin, Rencontres avec Jung, va fi publicat în curînd la Georg. Mă voi strădui să dezvolt „Notele asupra alchimiei* In perspectiva deschisă de Mys- terium Coniunctionis. Pentru că ați citit totul, cu- noașteți cartea (epuizată și foarte rară) a lui „Fulcanclli" (pun ghilimelele pentru că anonimatul autorului a fost foarte bine păstrat) Lcs Dc- meures philosophalcs et Ic symbollsme hermâțîque dans ses rapports avcc Part sacr4 et Flsotlrisme du Grand Ocuvre (Paris, 1930) ? Se bucură de un enorm prestigiu în Franțal Rugîndu-vă să prezentați omagiile mele Doamnei Jung, sînt, dragă Maestre, al dum- neavoastră foarte recunoscător, Mircea Eliade (Originalul, în limba fran- ceză în Arhiva ETH — Biblio- thek ZQrich Hs 1056-21135. xeroxul în Arhiva Mircea Handoca. București). COLEGIUL DE REDACȚIE! ION ARIEȘANU 'redactat sef) ANGHEL DUMBRAVEANU 'redactor fel adjunct) VIOREL COLȚESCU. NICOLAE P1RVU. CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEI 1: Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 'redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA IPBT. Index; 42 907 I Nu cunosc mari scriitori ai ■mii care să-și fi supt su- biectele din deget. Prin firea gerurilor, legat dc societate, m relațiile umane, de întim- Wirile fericite sau nefericite pe timpului său. omul scrisu- hi, ca oricare alt muritor, de ptfcl, trăiește intre oameni, be suportă influența, asistă Ia înălțarea și decăderea lor, dc- mne, uneori, chiar participant, iircct sau indirect al atitor trenimente hotărîtoarc con- temporane cu ci, și, pină la trmă, din acest magnific ca- nn omenesc, cl își extrage materia pentru ficțiunea sa, Munge să conceapă o operă plerară. pe care înseși reali- blea și relațiile umane i-o propun. Dc aici încolo, bizuin- h-se pe darurile sale scriito- ricești, pe cultura, forța ima- (inațiel creatoare, care depind ramai de el, iar nu dc su- biectul ales, el va da înălțare iau cădere viitoarei sale iu- trări, va încerca, altfel spus, prin talentul și formula sa sti- |li8tică, să însuflețească o ma- larie amorfă de viață, intere- ete și, la mese, cape Iccate în tăcerea apa ut dincolo de ușă. la aceasta, s-a îndrepta itrat, eu după ea, 1 am găsit în holul de el de periferie. Hote îolo de pupitrul săt meie cum se roagă s. eră pentru două per . cum pe fața indivi mască de respingere se întoarce interogj ire stăteam în fund ui dcâ 'ni^sIntem'TrfAMINAl SOCIAL POLITIC $1 UTERAR ARTISTIC EDITAI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ e el s-a întors din no*, bișnuita lui detașar răspuns că toate ca ate. Femeia l-a ascul ir, cum nu-1 avea lîrt NR. 50 (1137) 16 DECEMBRIE 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX • 8 PAG . 3 LEI >ul ei de drum, a re re el. ci direct că®11— " ...... resie de împăcare c eniți. M-am apropii Inima mea nștient de impresia p ei. situația s-a schim tine, patrie, iigură, am cerut o dria •lipă, portarul a ezitai mă bucur j-a scărpinat pe chelii pot să fiu o cameră, dar este cțl&torul cărărilor ■n răspuns că asta nlle el mi-a dat să comn zi și din noapte. mi-a întins cheia, ia tine, patrie, i palmă o bancnotă. Mvirlle mele taj și mi-am găsit c&i senine -adevăr erau două leprele. a. măsuța, scaunele, i Une, patrie, irat de radio. Am dețwnse dimineți mă ning, mi-am scos paltoniHarc amiezi mă ating ; •ăldura blîndă a radifna mea apropiat de fereastrjpiină dc dor, icețoșat, am văzut jma mea largi, prost luminau^ poem de iubire. aiul hotelului, urca 1 Privind în noapte, n Miron TIC trotuar trec niște oi ecat înainte și am di-....... sticla geamului. Da. ar r acele două persoan In costumul gri și K , l scurtă și în cizme d * îndepărtează în ud căutarea unei camen în concepția tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, se- cretar general al partidului nostru, forța de pătrundere a gîndirii filozofice revoluționa- re a partidului trebuie să se manifeste mai pregnant la ni- velul întregii noastre societăți, în viața economică, politică, socială, științifică, în învăță- mînt șl cultură. în Expunerea la Plenara Comitetului Central al Parti- dului Comunist Român, consi- liilor și birourilor executive ale organismelor democrației muncitorești-revoluționare șl organizațiilor de masă și ob- ștești — secretarul general al partidului ne adresa următo- rul îndemn : „Să facem în așa fel incit, in cel mal scurt timp, activitatea ideologică, teoreti- că, politico-educativă, de for- mare a omului nou, să devină o forță mai puternică, să aibă EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU — TEZAUR DE GÎNDIRE ȘI ACȚIUNE REVOLUȚIONARĂ Etaatia materialist - i primiseră. Urcau p puțin aplecați, parc •upă înclinarea capete de albul ninsorii i de altul, am ghicit c 2, că își continuă dif povestire. Eram sigU ie nicăieri camera dc mpresia că vor merg . ei, fără rost. Intreag ar din noapte în noaf j peste zile, preocupai •stea. în românește dc DUMBRĂVEANU Jeboișa POPOVICI IOAN ȘEU : Fata dintre dealuri. s avec Jung, va fi tn curînd la Georg. strădui să dezvolt supra alchimiei- în ra deschisă de Mys- miunctionis. că ați citit totul, cu- cartca (epuizată și un rol mai important in în- treaga operă de construcție a noii orinduiri sociale". După cum este cunoscut, modul de soluționare a rapor- tului dintre materie și spirit, existență șl conștiință, a con- stituit terenul unor îndelungi- confruntări filozofice dintre concepțiile materialiste și cele idealiste. Iată de ce soluționa- rea corectă sub raport teore- tic a acestei probleme este în- cărcată de consecințe practice de mare importanță pentru întreaga strategie a transfor- mării revoluționare a socie- tății și omului. Tezele din aprilie sublinia- ză marea importanță a înar- mării maselor, îndeosebi a ti- neretului, cu o cunoaștere te- meinică științifică: „trebuie realmente să tragem toate con- cluziile din ceea ce am sta- bilit. că întreaga dezvoltare de construcție socialistă nu se poate realiza decît pe baza ce- lor mai noi cuceriri ale știin- ței și tehnicii, ale cunoașterii umane în general, a legării strînse a științei cu învăță- mîntul și producția". Principiul de bază al gîndi- rii marxiste, al filozofiei ma- terialist dialectice și istorice a fost și rămîne împrospătarea neîncetată a esenței sale din izvorul gîndirii și cunoașterii universale, din cuceririle ști- inței, din experiența inepuiza- bilă și în continuă îmbogățire a societății. Aceasta cere o re- ceptivitate maximă atît față de moștenirea valoroasă a gîndirii social-politice anteri- oare, cît și față de tot ce este nou și progresist în lume, sin- tetizarea roadelor întregii cu- noașteri, gîndirea cu discernă- mînt a răspunsului la proble- mele pe care viața le ridică neîncetat, pe care le pune evo- luția în perspectivă a societă- ții. Așa cum preciza secreta- rul general al partidului, în noua etapă a edificării socie- tății noastre este necesar- „să dezvoltăm și mai puternic spi- ritul revoluționar de luptă, să înarmăm comuniștii, activul și cadrele cu știința revoluțio- nară materialist dialectică". Cauzele persistenței religiei sînt multiple : tendința unor elemente ale conștiinței socia- le de a rămîne în urma trans- formărilor din baza materială a societății, ritmul mai lent de progres al laturii psiholo- gice din conștiința socială și mai ales cea individuală în raport, de pildă, cu latura ideologică a acesteia ; trăini- cia tradițiilor religioase prin sincretismul lor cu ansamblul vieții sociale, existența lumii capitaliste și influența ideolo- giei acesteia ș.a. în aceste con- diții este cu totul firesc ca preocuparea pentru educația ateistă, materialist-științifică a maselor să constituie o parte integrantă a procesului de ansamblu al educației comu- niste a oamenilor. Fără a constitui o problemă de genul „crizei de conștiin- ță", care frămîntă spirituali- tatea lumii capitaliste actuale, confruntarea ideologică din concepția materialist-științifi- că și ateistă se înscrie firesc pe traiectoria soluționării con- tradicțiilor dezvoltării în am- ploare și profunzime a conști- inței revoluționare, specific societății noastre socialiste, răspunzînd cerinței ridicării pe o treaptă calitativ superi- oară. Din această perspectivă a soluționării raportului din- tre existență și conștiință, dintre structura șL suprastruc- tura socialistă, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, în științifică teoria și practica edificării so- cietății socialiste în România, are o contribuție hotăritoare, relevînd înțelesul autentic pe care clasicii marxismului il dăduseră problemei funda- mentale a filozofiei. în Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la ședința comună a Plenarei Comitetului Central al Parti- dului Comunist Român, a or- ganismelor democratice și or- ganizațiilor de masă și ob- ștești se arată : „Trăim într-o epocă de uriașe cuceriri ale științei șl tehnicii în toate do- meniile de activitate, ale cu- noașterii umane, în general. Trebuie să înțelegem bine că numai în măsura în care vom înarma tineretul, oamenii muncii, întregul nostru popor cu aceste noi și noi cuceriri ale științei și cunoașterii u- mane, vom ridica nivelul ge- neral de pregătire al con- structorilor socialismului din țara noastră". în același document pro- gramatic, care aduce o con- tribuție de o inestimabilă va- loare la îmbogățirea tezauru- lui politico-ideologic al parti- dului. a teoriei și practicii re- voluționare. se subliniază că. în munca politico-educativă, de formare a conștiinței re- voluționare, trebuie să se a- dopte o atitudine mai hotărî- tă împotriva unor rămășițe ale trecutului, între acestea fiind și misticismul, obscuran- tismul, în general. Creșterea conștiinței socialiste a mase- lor, a spiritului revoluționar — forță motrice a progresului societății socialiste — reclamă însușirea teoriei revoluționare despre lume șl societate, a materialismului dialectic și istoric. Conf. univ. dr. E. IELI •ă) a lui „Fulcantlli" limclcle pentru că □1 autorului a fost ie păstrat) Les De- philosophales et le nc hermețiquc dans rts avec Part sacră ct nc du Grand Ocuvre )30) ? Se bucură de i prestigiu în Franța! u-vă să prezentați mele Doamnei Jung, ?â Maestre, al dum- ă foarte recunoscător. Jircea El iade i cunosc mari scriitori ai ii care să-și fi supt su- lele din deget. Prin firea orilor, legat de societate, relațiile umane, de întîm- ilc fericite sau nefericite timpului său, omul scrisu- ca oricare alt muritor, de H, trăiește intre oameni, raportă influența, asistă Ia llarea șl decăderea lor, de- f, uncor5, chiar participant, tel sau indirect al atîtor limente hotăritoare con- iporane cu el, și, plnă la ii, din acest magnific ca- santă in sine, de la care a pornit aventura cunoașterii și a scrisului său. Adeseori, uităm sau margi- nalizăm subiectele vremii In care trăim, cu bună știință sau din lene dc cunoaștere, și ne care sînt expulzate Insă dra- mele și măreția umană din jur, socotind că ele nu au dreptul să ne tulbure, că nu au dreptul dc-a fi transcrise, cînd noi înșine contăm, și zbu- ciumul nostru interior, iar nu Luminile timpului I omenesc, el își extrage a pentru ficțiunea sa, e să conceapă o operă , pe care înseși reali- și relațiile umane l-o n. De aici încolo, bizuin- pe darurile sale scriUo- I, pe cultura, forța ima- alul, în limba fran- irhiva ETH — Biblio- ich Hs 1056—21135, în Arhiva Mircea București). si|ici creatoare, care depind A . , nnnMri dc d» iar nu de su- A, Strada KODNbl itu| aleSt e| va (la înălțare nuscrlsele nepublicat «naiă a priori. Să fi ersoană, o astfel de după cum ne e dat similare prin faptul lecvată semnificației i sale ? Dar dacă a abia la douăzeci de ea de ironie, ori nici inozitatea cuvîntului iară a acestui cuvînt ăsat, însă, nici o ur- nului D’Artagnan. Să lat chiar ca la carte? g, care, printr-o altă nică valoare emoțio- >steriori, către amin- u inconștientul, intră ne de patru ani după e urma să apară în dat buzna peste eul povesti, se va înțe- rți de ironie cînd va :ti, însă. Dar — pre- ^asaj jungian despre i, așadar, Secolul 20, e apare în explicația știentă a contrariilor i simbolul individual >re lucrarea cea mai ea vrea să fie con- iștient. Și cu încă o •aduce o necunoscută nu forțează necu- prlntr-un sens. De iselor care, ea însăși, re se naște simbolul, le simbolului devine ironiei. O nouă uni- »a seama de această adică dintre sine și ironie nu e posibilă. privire căutîndu-și întunericul. înțeles dormind pe un zid al linei verticale ! Am citit, in urină cu cîțiva ani, sub semnătura si ecuații unificatoare spărțirea are cu totul >iet eseist nu-i e dat rurile, ba nici măcar o excelentă serie dc eseuri, ă intervievați*. Anunță ele o te ? — Nu știu. Poate că anunță Intitulate „Interviuri viitoare (o posibilă) ceea ce tocmai am it mai-mult-decît-recenzia. Prozatorul are la în- înă o grămadă de specii : schiță, nuvelă, parabolă, an, jurnal etc. Criticul stă între recenzie (numită cronică, dacă recenzentul e același mai multă Ireme) și tot mai imposibilul fel de roman care este ria literară. Dacă iese din această dilemă, devine ist. Dar ce va să zică eseul pe teme strict literare ? eme-le lui Nicolae Manolescu sînt, deja, romanul unul onaj care citește și scrie și care a înțeles că cititul scrisul sînt temele sale. Ne interesează, cred, mai de- abă, ficțiunea acestui personaj real și abia apoi ideile e eseistice. Eseu, în sensul cu adevărat superior al enului, nu mai scrie decît Andrei Pleșu. Eseul ca rcare și, deci, călătorie în cerc. Interviuri fără rvievațl nu ar fi un fel de a spune deschis : cri- are chef să vorbească și despre el cînd vorbește pre alții. Ar putea fi un fel de a formula intero- tiv propoziții pe care nu le-ar îndrăzni niciodată în presia lor afirmativă. Dar, de fapt, nu știu ce anunță ria de eseuri la care te referi. Cred că a fost un joc tipul : se poate scrie critică fără nici o propoziție irmativă ? Nu se poate. Cele mai multe interogative au pur retorice. Trebuie să fie o măsură în toate, ar și în joc, iar al criticului e să-și spună opiniile propoziții afirmative sau negative. Dar criticul nu condamnat prin această dilemă să rămînă critic. — Te-ai afirmat la sfirșitul anilor .70 și la începutul Scăpări și inadvertențe la un dicționar ficatului. Cu toate acestea, iată că s-a putut con- cepe (fapt de tot hazul !) un dicționar de psihiatrie, ba încă unul cu caracter enciclopedic, în care absolut necesarul articol intitulat „Creier* lipsește. Absență cu atît mai flagrantă, de neexplicat și de nejustificat, cu cît însuși coordonatorul lucrării scrie (a se vedea articolul „Boală psihică*, p. 437) că încă Hipocrate ajunsese la concluzia că „afec- țiunile mintale sint boli ale creierului*. Aproape că nu-i nevoie să spunem nimic altceva despre această paradoxală omisiune, într-o carte de psi- hiatrie. Desigur, prin însăși forța lucrurilor, unele re- feriri la creier, în acest prim volum, se fac în ar- ticole ca acelea Intitulate „Arhitectonică corticală*, „Corp calos*, „Cortex cerebral*, „Diencefal* și al- tele. Dar această tratare fragmentară a organului psihicului duce, între altele, la paralelisme cu totul inutile, precum și la texte de-a dreptul deconcer- tante prin datele divergente pe care ni le propun, deși au în vedere obiecte de studiu identice. Să exemplificăm. Pe cînd în articolul „Arhitectură corticală* se arată că suprafața scoarței cerebrale „este de 1 800—2 200 cm2 și cuprinde 15—18 mi- liarde de neuroni", în articolul superfluu „Cortex cerebral* se susține că scoarța creierului „are o suprafață de 1 400—2 600 cm2, iar în structura sa internă, circa 14 miliarde de neuroni (sic î), celule glialc, fibre de substanță albă, precum și elemente cu rol trofic**. Care din cele două texte este mai aproape de realități ? Mult mai divergente sînt însă unele date pri- vind structura din punct de vedere filogenetic a creierului. Astfel, în articolul „Arhitectonica corti- cală* citim că alcortexul „reprezintă 3% din supra- fața totală corticală", pentru ca dintr-un alt arti- col, intitulat „Cortex alogenetic* (sinonim al „al- cortexului* și „arhipalium“-ulul) să aflăm că acesta „ocupă numai 1/12 din întinderea scoarței", cu alte cuvinte peste 8% I De la 3 la 8 saltul este, orice s-ar zice, spectaculos. Unde este adevărul ? Am mai semnala, tot în treacăt, că deși Dicționarul en- ciclopedic de psihiatric înglobează articole despre „crizele cerebeloase*, sau despre „sindromul cere- belos*, cuvenitul articol despre cerebel nu este ni- căieri de găsit în volum. Tot așa, dicționarul cu- prinde articole distincte referitoare la „acranie*, „crane en tour“, „craniocel*, „creniologie*, „cranio- patie neuro-endocrină* etc., dar nu și despre craniu, în timp ce spațiul este cu larghețe acordat explicării unor termeni care numai cu greu șl-ar putea legitima tangența la terminologia psihiatrică, neurologică sau psihopatologică, termeni prin care se face un gratuit exces de erudiție. Acest „complex al erudiției* se face observat și în modul în care sînt tratate în dicționar „perso- nalitățile*. Au fost intercalate aici articole despre Richard Avenarius, Francis Bacon, George Berke- ley, Renâ Descartes, Denls Diderot și alții, filosofi care nu au nimic de-a face cu psihiatria sau cu neuropsihiatria, dar care supradimensionează indi- cele referințelor. Că Aristotel are întrucîtva de-a face cu psihiatria, aflăm abia din articolul privi- tor la „catharsis*, la care nu se face însă trimiterea obligatorie, trimiteri cu care autorii dicționarului nu sînt deloc zgîrciți în cazul altor termeni. în mod similar, despre Henri Bergson se vorbește, ca și despre ceilalți citați mai sus, exclusiv cu referire la opera filosofică, subliniindu-se influența asupra literaturii (de ce doar Joyce și nu și Proust ?), pe cînd foarte nimerit ar fi fost să se vorbească de Bergson și în articolul „Afazia*, dat fiind faptul că în Mati^re et memoire sau în L’^nergie spiri- tuelle gînditorul francez abordează pe larg acest .capitol important al semioticii neuropsihiatrice. De multe ori galopul enciclopedic le joacă au- torilor farse din cele mai bizare. Cunoscutul prota- gonist al eticii utilitariste, Jeremy Bentham, filosof și jurist englez, în Dicționarul enciclopedic de psi- hiatrie devine. 5. medic francez (vezi p. 863), nu- mindu-se Jerămie Bentham, autor al lucrării Tabieau des sources de l’action (titlu reprodus, fi- rește, în limba franceză, spre a ne da un argument în plus cu privire la seriozitatea documentării la izvoarele originale !). Nimic în articolul respectiv despre „aritmetica morală* preconizată de acest filosof londonez, socotit de Marx un „geniu al prostiei*, nimic despre lucrările sale cu adevărat reprezentative, ci doar unele fapte atestînd interesul său pentru spitalele de psihiatrie. O informație sumară stă și la baza întocmirii articolului dedicat lui Alfred Adler, prezentat ca „neurolog și psihiatru austriac**, pe cînd în realitate el fusese, mai înainte de a îmbrățișa psihanaliza, specialist în oftalmologie, pentru ca ulterior să se afirme ca fondator al școlii de „psihologie indivi- duală* și al unei pedagogii speciale bazate pe a- ceastfi psihologie și urmărind promovarea senti- mentului de comuniune socială, ca antidot împotri- va universalului „sentiment de inferioritate* și al „aspirației către putere* și superioritate care carac- terizează pe cei formați în climatul dezumanizant al societății tradiționale. Articolul la care ne refe- rim pierde sistematic din vedere mesajul pozitiv, major al operei lui Alfred Adler, care a înțeles să facă din cunoașterea omului o știință a integrării sociale a acestuia, pe coordonatele marilor inte- rese ale colectivității. Articolul „Compensarea*, consacrat în cea mai mare parte concepției adle- riene, vădește aceeași lacună esențială, avansînd pe de altă parte o grosolană confuzie, atunci cînd sus- ține că ..Adler abordează compensarea ca necesi- tate, lipsă, deficiență, deci inferioritate" (? !). Cum să fie compensarea deficiență și inferioritate, cînd ea este tocmai efortul de a depăși deficiența, de a anula sentimentul de inferioritate și de a obține, în cele din urmă, chiar sentimentul superiorității (supracompensare) ? Este un mecanism psihic fun- damental, după Adler, care nu totdeauna are însă ia bază „protestul viril*, care nu este altceva decît o formă particulară a „sentimentului de inferio- ritate*, așa cum este el trăit de femfeia condamnată la o artificială inegalitate față de bărbat, cît și de acei nevrotici de sex masculin ce se simt eșuați în roluri feminine. Este altceva, față de aserțiunea din Dicționar (p. 585) că „protestul viril* ar caracteriza în general ambele sexe, dominînd formarea carac- terului oamenilor. Z Spațiul nu ne permite să amplificăm observa- țiile critice privitoare la acest dicționar care, din- colo de meritele sale, vădește minusuri și răstăl- măciri din cele mai surprinzătoare, multe din ele datorate, credem, deficiențelor de coordonare a muncii de documentare și de redactare efectuată de cei circa 20 de membri ai colectivului de au- tori. Este de dorit ca viitoarele volume, care au de definit noțiuni din cele mai importante, să ne scutească de noi surprize de ordin negativ. Dr. Leonard GAVRILIU ilor *80. Dacă, să presupunem, al scrie o orației din care faci parte, cum ar arăta ? Schițează-ne o tablă de materii 1 — Prefer să presupunem că nu voi scrie istorie a proiectul o istorie generației din care facem parte. în acest caz, tabla de materii să aibă nițică răbdare. Tocmai apare, la ele acestui an, o asemenea istorie literară scrisă de du G. Țeposu, o alta fiind pregătită pentru pla- ile editoriale ale anilor ce stau să vină (și unii iar vin) de Ion Bogdan Lefter. Două table de mate- li pentru o singură materie. - Ce e cu subtextul acestei cochetării cu despăr- ea de critică 7 Recunosc că mă Intrigă ideea, ca și ram aș fi vrut să fie a mea. — Atunci e ca și cum ți-aș fi răspuns. Dacă mai rc o dată, e numai pentru că poate aflu și eu. u știu ce altceva decît critic ar putea fi un critic e nu se simte și mai puțin și mai mult decît atît ate doar natură. Dadă așa vor fi stînd lucrurile (în heanul meu întors), să numim, totuși, literatură ce să fie dincolo ori dincoace. Dar mai bine sâ nu o urnim. Ca să nu fie literatura-vura. Mă bate gîndul pe o trestie gînditoare ce am aflat că aș fi) să iu un fel de proză. Va fi, de fapt, altă pălărie peste pul aceleiași Mărie. Ceva, ca să precizăm felul pă- iei, în genul ambigen al cu supărare. Dacă nu va fi că nu va fi cu supărare. Yourccnar-ei, dacă nu așa, nu va mai fi deloc. Mircea MIHĂIEȘ l/Zat/a Barzin CEAS La ceasul unor neștiute constelații ce-n ochi ne ard precum făcliile unui real de neatins atunci cînd trlmbița cocoșilor , împarte ineluctabil, In felii, a primăverii noapte, — matricea-ntunccată va să nască un imn vieții din adine și soare. E-acel răstimp cind tot ce-i prins în mugur iși părăsește linceda prinsoare, cind tot ce-n preajmă-i viu și răsuflare își cere partea de pămînt și zare. O, ginduri, încă-o dată-ntrarlpate, visul din ceasu-acest*, departe, spre ce ținut, la ce liman vă scoate 7 în vechiul turn se bate miez de noapte ; e-o molcomire-n toate,-un gînd de pace cit raza visului, pe necuprins, fugace întunecatul verde și-1 împarte. Mă va lua cu ca In larg de mare 7 Ori voi privi armada-mi plutitoare de una singură cum își croiește cale prin neguroase valuri ce marea le prăvale 7 Ori voi visa pe marginile zării un soare tînăr nălucindu-și flama din marea moartă, din vechime, a uitării, cu albatroși brăzdindu-1 oriflama 7 UNDEVA... Undeva-n podul verii copilăria mea doarme in pace iar acum sînt așteptat in toridele depărtări trezite de cei ce dețin visele. Ci mult mai lungi decît necuprinsul privlrii-s peste grînele coapte umbrele norilor jucăuși planînd ca niște păsări stranii care-și caută un loc de popas. în românește de Carmen BLAGA ORIZONT VALERIU BÂRGĂU iULIA SERAFIMA*) Subinginera lulia Serafima mai citi o dată scrisoarea primită acum o oră prin poștă. Era pentru a cincea oară și tot nu înțelegea ce anume vrea să spu- nă, ce anume vrea să transmită prin aceste rînduri iubitul ei: ' lubițel 1 (nu i se mai adresase niciodată cu acest termen care i se păru de la început caraghios). A venit vara și la noi. Bega e tot așa frumoasă precum era atunci cînd ne plimbam amîndoi prin preajma ei. Mi-am adus aminte cum hălăduiam amîndoi pînă ce ne dureau picioarele, simțeam înțepături în genunchi — iar tu mi te lăsai moale în brațe... Apoi, fugeam cu tramvaiul unu negru pînă în piața Operei, coboram în pasajul ca o caracatiță, intram într-o cabină de telefoane și ne făceam, din cînd în cînd, că voiam să vorbim cu cineva anu- me ... Simulam.. ., știi bine acest lu- cru..., eram nevoit să creez această impresie pentru cîte un intrus care nu găsea de unde să telefoneze decît din cabina unde tu te odihneai iar eu te vegheam ca un cățeluș pechinez care își apără stăpîna de intemperii, cînd stăpînul nu e acasă... Trebuie să re- cunoști că acele vremuri au fost de o frumusețe tulburătoare. Norocul nostru, al oamenilor, este acela că bucuriile vin și trec, apoi vin altele șl trec și ace- lea.'.. De aceea putem crede că trăim veșnic in bucurie și speranță... Sînt convins că n-o duci prea rău în orașul acela faimos din toate punctele de ve- dere ..; Știi, cînd ai primit repartiția acolo și am povestit acest lucru lui Tanti Nuți, doctorița de la Policlinica mare, tanti a început să plîngă. Cu mare greutate am reușit să o înduplec să-mi spună de ce... Mă gîndesc (și eu ca omul) că al reușit să fii fericită, probabil că ai colegi de serviciu, oa- meni drăguți și atenți... Bunica spu- nea că o femeie drăguță ori nimerește foarte bine ori nimerește foarte rău... tot ea adăugind că pentru femeile foar- te frumoase nu există cale de mijloc... Sînt sigur că de atîtea luni de zile ai reușit să fii asaltată de zeci dacă nu chiar de sute de bărbați și cred că ai rezistat atît cît poate să reziste orice femeie singură într-un oraș atletic..., dar pînă la urmă unul mai insistent tot a reușit să-ți învingă încăpățînarea ta de femeie frumoasă. Cred (sînt sincer cînd spun asta) că nici nu mai ții așa cum țineai altă dată, la mine, că pro- verbul „ochii care nu se văd se uită"... a lucrat ca un vierme prin cordonul de sentimente ce au fost între noi, a ros măduva cea dulce și n-a mai rămas decît o pînză subțire a obișnuinței... Nu mă supăr pe tine. Cred că și din- spre partea mea, viermele a lucrat cu succes, a fost ajutat de singurătatea din jurul meu,, de faptul că mama a fost bolnavă, că am avut griji destule pe cap:.. De aceea, cred că trebuie să dăm to- iul pe față. O dragoste mare trebuie să fie cinstită și atunci cînd se sfîrșește. Te cred atît de lucidă pentru a înțe- lege că nu mai poate fi între noi ceea ce a fost...-Tu ai ales orașul acela de numele căruia mă înspăimînt..eu vreau să fac tot posibilul pentru a ră- mîne aici... îți dai seama ce păcat ar fi să pierdem apartamentul lui Tanti Nuți..., să-1 las pe tata singur și bă- trîn... să pierdem tradiția bănățeană a familiei Crudu... Crede-mă, tata s-ar pierde cu totul dacă ar ști că vreau să plec din acest oraș, că dorința mea nu e aceea de a rămîne toată viața pe a- ceste meleaguri pentru care el a făcut totul, ca medic și ca om.., Ml-e foar- te greu sâ-țl spun că o iubire mare trebuie să se finalizeze atunci cînd se află în punctul ei maxim, cînd cei doi inși — bărbat și femeie (băiat și fată) simt că nu mai pot trăi unul fără ce- lălalt ... Cred că înțelegi ce vreau să spun ... Noi, trebuie să recunoaștem acest lucru, n-am făcut ceea ce trebuia atunci..., și..., intervine acel prea tîrziu pentru dragoste pe tăciunii stinși ai unui foc... Trebuie să închei scrisoarea aceasta pentru că altfel, îmi dau seama, voi consuma toate punctele puncte-puncte din limba română și tot nu reușesc să-ți spun bărbătește tot ceea ce aș pu- tea să-ți spun doar în cîteva cuvinte ... Aș putea să-ți spun pur șl simplu: „Adio, iubito ! sau între noi nu mai e ceea ce a fost.. ." Din toată treaba aceasta (viața noas- tră, scrisoarea aceast:) tu trebuie să reții că între noi a fost ceva frumos de care nu trebuie să ne pară niciodată rău. A fost viața noastră, a fost stu- denția noastră, a fost iubirea noastră ... Te rog să nu-mi porți pică și nici amintiri urîte. Asta, ar adînci prăpas- tia dintre doi oameni care au stat ani de zile alături sau aproape alături... Te sărută pentru ultima oară, micul jorj lulia Serafima terminase de citit scrisoarea, însă ochii îi rămaseră ațin- tiți asupra colii albe, printre șirurile de cuvinte sau poate undeva mai jos, acolo unde Jorj desenase cu un pix roșu — două inimi care pășesc... se despart, drumul e desenat că se des- parte și inimile, cărora desenatorul le pusese picioare, pleacă una spre o altă parte a colii de hîrtie, iar cealaltă către partea opusă ... „George Crudu nu-și dezmite nu- mele .. .* murmură lulia Serafima, în timp ce încerca să mototolească, fără putere, scrisoarea. Hîrtia devenise pe neașteptate foarte puternică, se împo- trivea eforturilor degetelor care încer- cau să o mototolească, să-i diminueze din întinderea care părea nesfîrșită, să o reducă la zero, să o poată arunca în coșul de gunoi care aștepta cu „gura căscată* încă o relicvă a civilizației din jurul lui. Cuvintele scrise de Jorj se suprapuneau peste cele care 1 le spu- nea adesea Tuțl, colega ei de an : „Jorj e un bărbat farfarisit și incorect cu tine !“ Erau cuvinte care atunci i se păreau destul de străine, n-o atingeau cu nimic, nu aveau efectul pe care SI aveai! astăzi cuvintele de despărțire ale individului ce le arunca în față cu atîta viclenie. Dacă Jorj s-ar fi aflat în a- ceastă clipă în preajma ei, lulia Serâ- fima ar fi avut curajul să-i spună cî- teva de la obraz... Nu, nu ar fi avut acest curaj... E o iluzie. lulia ține la spilcuitul de Jorj. lulia Serafima își împinge bărbia îna- inte, de fapt, și-o repede cu o doză de furie ; ăsta e semnul distinct al femei- lor furioase, de aici începe rațiunea să domine pornirile inimii..., eu, lulia Dulceagă, așa cum mă numea cîteoda- tă Jorj, voi deveni, începînd din aceas- tă clipă, numai lulia Serafima, nimeni nu va putea să pretindă că lulia Sera- fima e o fată aflată în puterea singu- relor și atotputernicelor sentimente; dimpotrivă : are puterea să decidă ce va face cu viața ei, asta e... Lasă scrisoarea să cadă în spatele co- modei, nu se apleacă să o ridice, de- venise un obiect nefolositor și incomod, Jorj n-âre decît să șadă după această comodă din rumeguș presat; el nu me- . rită să mai stea aproape de Inima mea... Simte că se înăbușă, trupul e mai slab decît cugetul unui om ; trage perdeaua de la balcon și deschide ușa... Aerul rece năvălește cu putere. Simte că inima îi tresaltă sub piepții rochiei..., face un pas, doi, iese pe bal- con, se întunecă și orașul e atît de mi- nunat atunci cînd îl vezi sau îl revezi de la etajul al nouălea... Blocul i se pare că a pătruns în cer, stelele clipesc, atît de aproape de fruntea ei îneît îi vine așa deodată să se joace cu ele, să le strîngă în pumni, să le aranjeze în păr, să le încerce colțurile între dinți, să murmure un cîntec despre nease- muita libertate a stelelor pe cerul a- cestui oraș pentru care a pierdut to- tul... Tresare. N-a pierdut nimic... Tot ce se pierde nu merită să stea lîn- gă noi... Cine a spus asta ? Nu-și mai aduce aminte... Mal bine. Așa se pare că vorbele au mai mult înțeles și mai mare greutate ... • Fragment de roman. AȘ ÎNFIGE PLUGUL SONET ROMANȚAT Pentru o I integrat Către durerile nedefinite. LÎNGĂ FÎNTINA TA Pe brazdă nouă aș înfige plugul, Dar simt că tot mai tare-apasă jugul considerată de întemeietoare chL .• dacă nu autoare de școl lipsesc Din marea mea iubire blestemată, în care cred că-s partea nechemată, Al cărei înțeles se compromite. în adieri de vint cînd scara-aduce. Un miez de amintire, să usuce, O rouă, cu atingerile calde 1 Eu n-am mai cunoscut-o niciodată. Rămîn in alb nuanțe de safire, Lumina-n jurul lor să le resfire, în ochii tăi : mirarea-ncununată ! îmi stăruie salcîmu-n amintire Cu cenușa lui spre cer, neterminată, în scoarță, cred că-i fața mea ridată. Dc unde-așa putere de sluțire ? De-aceea, din adîncuri parcă, Iară, Nedeslușită forță mă împinge Spre vatra stăpinirii, mi-o încinge, în inimă un plug, parcă, mal ară! Pc serile cu stclc-autumnale. Cînd vei veni cu soarele-ntr-o mină Lăsînd ca luna-n alta să-ți rămînă, Prin fulgere sosirca-ți dînd semnale, Păstrez o melodie peste vreme, Spre așteptare-n crînguri să mă cheme, Prin luminiș, o rază să ne scalde Azi frunza-n codrul meu e tot mal rară, își cintă nostalgii după ureche. Stăpîna gîndurllor nepereche, Așteaptă primăvara să apară. ÎMI STĂRUIE SALCÎMU-N AMINTIRE In iarna poeziei mele ninge Regretul e-a trecut din nou o vâri Și n-am dormit măcar o noapte-afari, Să văd lumina nopții cine-o stinge. N-am mai săpat de-atunci nici o fîntină Păstrată-n cinstea revenirii talc, Plecată, undeva, in nopți astrale, Pc locuri unde îmi erai stăpână. Valentin h E toamnă Iar ca-ntr-o romanță veche. Ce mă-neînta-n trecut seară de scară. Cinci așteptam in liniște, afară, Amurgul, să ne-adune iar pereche. Dar toamna cu rugina ei adîncă îngroapă frunza-n vale, lîngă stâncă. Ce greu va trece pină-n primăvară 1 Vom merge-atunci din nou, In doi de mină, Incununînd sfîrșit de săptămină, Să mai vedem salcîmu-n floare rară. Eu voi săpa fintina așteptării — O cumpănă fixată-n drumul zării, in jurul tău, castele, flori și tuie. Voi cobori-n adîncuri după apă, Pîndind cum noaptea-n rouă se adapă. Lîngă fîntina ta rămîn statuie! Ion Pachia Ta torni re seu CUM CÎNTA MERELE DISTIHURI DE OCTOMBRIE Cum cintă merele domnești în sac — frumos mai cintă : c-o vale-a constelației de-arnici, o vale sfintă — și-aurăriile-n miresme tot binecuvintă... I Arcușul vîrstei bate spre-nserate — șl moartea asta nu se dă in rate... Genunea-naintează-n pași de pluș, sub norul sîngclui meu face duș... Mai mai mai Ce ori cu Aș pe strigă-mă în steaua aburind un plod, urcă-mă-n caleștile cu mcrele-n exod, ninge-mă ca pe înrăzărltul rod...! văd aici e-un luminiș celest, e gospodăria unei nopți — ce n-o contest —, toată pudra Ființei vălurind agrest... ?! vrea să fiu blinda lumină-n-dol, măgura de mere de-aur să mă-ndoi, să nu mă plîngă mărgărințil nici cînd oi monăstiri ciupercile prin calde ploi, nici cînd voi înălța din sufletul salcimilor vr-un roi...! DESPRE SFERELE LUI BRUMAREL Cum v-aș inzorla, celeste sfere, peste nămeții timpului...! Doar sinteți mere ce-ați prins mireasma de și-n rai se cere... I V-aș logodi-n octombrie cu zborul fotonilor din soarele de miere, dar clne-mi lămurește mie dorul acelor flăcări de parfum din sfere... ?! Cum să nuntesc eu soarele cu norul, cum să încerc a prinde meteorul șl-a-1 îmbumbl-ntr-un mărgărint iar firea, zborul...?! Vulpimca ceții-mi cade-n dimineți, sub ochi, dar nu mă vindecă de-al clipelor deochi... Ce-i pasă beznei, că-n imperiul , Ființei, eu bat argintul de lumină-al științei, că-n zariștea aceasta, a cernelii, se-ntunccă toți dinozaurii-ndoleUl... ?! MA VINDECA DE RĂNI ÎMPURPURATUL MAR ... Mă vindecă de răni împurpuratul măr intr-o livadă de cuvinte coapte, ce nu cunosc pe cerul gurii noapte, care nu știu vocalele-n răspăr... Adverbul, substantivul, pronominarca lină, ori adjectiv și verb, articolul nuntirii și numărul celest de ordine al Firii mă locuiesc in margini de lumină —• că marginile toate, pare-mi-sc, prind cumpăna dc gînd, în fluturare, peste abisul ce, in murmur, are comete bucala ie, fulguind remise, la tălmăciri de răni, pc-mpurpurate-abscise .. 1 Ileana i atîtea conți- nici pe i în- anumit i pro- tlul ei, nțială româ- in mo- tative. t din conține privind le de Intr-un plină urile pură critică otică. bat și același țimea llistică său, care a asupra e din a con- t pri- limbii. , apă- două ideră t de- vit ca Iritual. »re a te eu- șl pen- lă nu Imitate și taliza- I antro- astă ■ .spiri- «0 men- liiliă care a Lorica), bii comu- nii lor ex- prt de co- • In toa- lAată de neț etape- lotjrea sti- I cl, I asta bine văd pe nici un băreț, ră n levolu- pen- me par- i chiar ul de consti- ice, ferlnțe la contribuțiil alte arii culturale și li In contextul tradiții ropene, autoarea reuși ze „retorica implicită" și a lui D. Cantemir, Iul ei în procesul d( structurilor stilistice 1 mânești din acea epo cron cu fenomenele J cute în literaturile ro! rile apusene. în epoca de noi, cînd se pun t listici științifice, p: analiză a mișcării d< european, autoarea ri prindă contribuțiile d tura noastră, repreze de opera stilistică a costea și T. Vianu. C crat contribuției lui este exemplar pentn „recuperare" și de m centelor valorice înti crarea recenzată. Mu le și superlativele ca mele acestui savant ietor", „stilistlcian c rele critic român", „i de Hasdeu" etc.), își umblu afii. ți sînt ce caut. inima , cea o mul- ■|Da, da, r pentru rl& stre- la o fo- Istau cu află el. ă o așe- zat eu par- tea acelea ■erat. Și , și ca- lul furtună, I? O fe- Tl înțeleg ■(astăzi și băr- spre lu- lu. Pe- anentă ă, să Astăzi ■șată de ceHtimașă, udunci, în- cîl umea a- care ea cu el. Astăzi, înainte d am încercat să citesc însemnările de-atunc mă sufocau. în cîțh suferit o adevărat: sufletească. Fotograf reți mă emoționează prezența lui. Cine-ar E adevărat, acum îl Mariana VERN pe Boris. Omul cai să-mi refac person; de sentimentul vinov redat curajul să m era mai aproape de închipuiam. Și eu, c deva departe, aștept Boris e un om bun ț liniștită pe care mi- totdeauna. — Ligia, ce văd ! întorc lent trasă mult pe un aer destul bine-i ca pui ochi. de rr mea stă Sabin, în c zic nimic. — Zău, îmi pare Te-am zărit de cîtex ORIZONT y Ileana atîtea r conți- nici pe uri în- anumit rii pro- itlul ei, tanțială româ- considerată de autoare exemplară și întemeietoare de școli și curente, chi. .• dacă nu lipsesc nici unele re- ferințe la contribuțiile venite din alte arii culturale și lingvistice. în contextul tradiției retorice eu- ropene, autoarea reușește să releve- ze «retorica implicită" a cronicarilor și a lui D. Cantemir, subliniind ro- lul ei în procesul de latinizare a structurilor stilistice în scrierile ro- PLUGUL... nele ninge t din nou o vară lăcar o noapte-afară, pții cine-o stinge. ncuri parcă, iară, mă împinge irii, mi-o încinge, , parcă, mai ară l ș înfige plugul, I tare-apasă jugul lefinite. bire blestemată, partea nechemată, s compromite. ITÎNA TA. ie-atunci nici o fîntînă revenirii tale, i nopți astrale, i erai stăpînă. lutumnale. &arele-ntr-o mînă ilta să-ți rămînă, i-ți dînd semnale, i așteptării — •n drumul zării, le, flori și tuie. uri după apă, tca-n rouă se adapă, ămîn statuie ! n mo- mtative. «st din conține privind lele de într-un sciplină tururile jd pură critică niotică. ibat și rial al același ulțimea iilistică iii său, tare a asupra ne din ea con- kt pri- limbii. a, apă- te două psideră pst de- mt ca tirituaL care a kte eu- k a re- $i pen- plă nu Itate și italiza- lantro- kceastă [•spiri- b men- p care lorica), ■ul la- bi lim- Icomu- aor ex- de co- In toa- ktă de jetape- |ea sti- levolu- L pen- le par- I chiar jiul de iconsti- lanice, mânești din acea epocă, proces sin- cron cu fenomenele similare petre- cute în literaturile romanice din ță- Pentru o stilistică integratoare rile apusene. în epoca mai apropiată de noi, cînd se pun bazele unei sti- listici științifice, printr-o atentă analiză a mișcării de idei pe plan european, autoarea reușește să des- prindă contribuțiile de vîrf din cul- tura noastră, reprezentate mai ales de opera stilistică a lui D. Cara- costea și T. Vianu. Capitolul consa- crat contribuției lui D. Caracostea este exemplar pentru acțiunea de «recuperare" șl de modificare a ac- centelor valorice întreprinsă în lu- crarea recenzată. Multe din epitete- le și superlativele care însoțesc nu- mele acestui savant („mare înteme- ietor", „stilistician complet", „ma- rele critic român", „care stă alături de Hasdeu" etc.), își află motivarea OCTOMBRIE 5 spre-nscrate — se dă in rate... n pași dc pluș, meu face duș . • • cade-n dimineți, sub ochi, . de-al clipelor deochi... ;ă-n imperiul Ființei, umină-al științei, ta, a cernelii, urii-ndolelii... ?1 tumblu Jgrafii. ti sînt e caut, inima cea ■ mul- Da, da, pentru ir asta t bine răd pe |dci un roăreț, aga și L este izbîn- el. Astăzi, înainte de a veni aici, am încercat să citesc cîte ceva din însemnările de-atunci. N-am putut, mă sufocau. în cîțiva ani, eu am suferit o adevărată metamorfoză sufletească. Fotografiile de pe pe- reți mă emoționează mai mult decît prezența lui. Cine-ar fi crezut asta ? E adevărat, acum îl am lîngă mine Mariana Pândaru V DE RĂNI UL MAR ... i împurpuratul măr ivinte coapte, :rul gurii noapte, sle-n răspăr... ivul, onominarca lină, I), articolul nuntirii ie ordine al Firii gini de lumină —• , pare-mi-sc, gind, în fluturare, murmur, are alguind remise, ni, purate-abscisc .. 1 I stre- 10 fo- iau cu nfă o i așc- iu par- acclea lat. Și își ca- artună, 10 fe- foțeleg astăzi li băr- Ipre lu- lu. Pe- ■nentă & Să Astăzi Btâ de , in- ia a- care ?a cu VERNISAJ pe Boris. Omul care m-a învățat să-mi refac personalitatea, să scap de sentimentul vinovăției ; care mi-a redat curajul să merg înainte. El era mai aproape de mine decît îmi închipuiam. Și eu, care priveam un- deva departe, așteptîrid tămăduirea. Boris e un om bun și-mi oferă viața liniștită pe care mi-am dorit-o din- totdeauna. — Ligia, ce bine-mi pare că te văd I întorc lent capul. Pălăria mi-e trasă mult pe ochi. Probabil că am un aer destul de misterios. în fața mea stă Sabin, în carne și oase. Nu zic nimic. — Zău, îmi pare bine că te văd. Te-am zărit de cîteva ori și pe stra- în analizele concrete efectuate asu- pra textelor filologului bucureștean. Rămîn însă neexplicate slabul ecou al teoriilor lui în epocă, rezervele șl chiar ostilitățile din partea unor contemporani, cît și întîrzierea cu care s-a efectuat revizuirea contri- buției sale în domeniul stilisticii și teoriei literare. Credem, de aseme- nea, că rezervele și totala „opacita- te" a genialului G. Călinescu față de analizele de stil de tip lingvistic nu îndreptățesc acordarea unui capitol special într-o carte despre întemeie- torii stilisticii românești, privită de autoare mai ales ca disciplină lingvistică. îh schimb, credem că se impunea ca ideile stilistice ale prof. G. Ivănescu, la care autoarea ape- lează în numeroase ocazii, să fi fost tratate într-o secțiune specială, ală- turi de cele rezervate altor repre- zentanți ai stilisticii lingvistice, ca Sextil Pușcariu, Ovid Densusianu și lorgu Iordan. Patosul autoarei se face resimțit cu deosebită putere în susținerea ideii unei stilistici ințegrative și, în mod implicit, în afirmarea caracte- rului ei interdisciplinar. în afara re- toricii (studiul figurilor de stil), care a reprezentat aproape în toate epo- cile nucleul stilisticii, această disci- plină înglobează studiul limbii ar- tistice, devenind, astfel, sinonimă cu poetica și intersectîndu-se cu teo- ria și critica literară. Plasînd stilis- tica pe coordonatele unor științe mai generale despre om și despre creativitatea umană, Ileana Oancea procedează la o conectare a stilis- ticii la filozofia culturii și la este- tică, recuperînd astfel acele momen- te din cultura românească îh care s-a produs un contact fertil între stilistică și morfologia culturii (mo- mentul Blaga), dintre stilistică și es- tetică (momentul Liviu Rusu și T. Vianu). Viitorul stilisticii este în- trevăzut de autoare într-o confluen- ță poeți.;» și metodologică cu semio- tica, mai ales cu acea parte a aces- tei științe care poartă denumirea de pragmatică. Cartea Ilenei Oancea, pledînd pentru o teorie generală a stilisticii de pe o platformă pluridisciplinară, se caracterizează printr-o înaltă ten- siune ideatică și reprezintă o va- loroasă contribuție a stilisticii 'timi- șorene la fundamentarea teoretică și la așezarea istorică a unei discipli- ne adînc împlîntate în solul cultu- rii rbmânești. Ivan EVSEEV • Ileana Oancea, ISTORIA STI- LISTICII ROMANEȘTI, București, Editura Științifică și Enciclopedică, . 1988, 302 p. 0B3 dă, dar n-am îndrăznit, n-am avut curajul să te opresc. Acum, te ur- măresc de cîtva timp și nu-mi vine să cred că ești tu. Tac din nou, privind undeva pes- te umărul lui. — Spune și tu ceva, te rog. încă tac. Apoi zic : — E o expoziție reușită. Merita să fie văzută pînă și de mine. — Ești nemaipomenită ! Ești foar- te frumoasă și pălăria asta îți- vine de minune. . Tac. Toată ființa mea refuză să vorbească. E un fel de paralizie, în care nu mai primesc nici un im- puls din afară. în care ființa în- cepe o viață a ei, pe dinăuntru și nu sc mai poate face nimic. — Te-am tulburat ? — Nu, sau... poate da, îl privesp eu drept în față. Vreau să rămîn * singură, te rog. — Dar nu pot, vreau să-ți vorbesc, îl privesc, negîndit de mult... — Cu bine. Mă întorc fără șovăire și plec. Grăbită să mă îndepărtez cît mai repede. Aud în urma mea un stri- găt : „Ligiau, dar nu întorc capul. Sabin rămîne între admiratori și prieteni, care începuseră să se adu- ne în jurul lui, precipitați. Ies re- pede în stradă, respirînd ușurată. Dar trebuia să mă vindec o dată pentru totdeauna de acest om. Simt nevoia să-1 văd pe Boris. Trec pe la el, pe la institut. Simplul fapt că-1 văd, mă liniștește. Acasă, sînt de cîteva ori tentată să-i mărturisesc toată întîmplarea de astăzi. în cele din urmă o fac. Mă ascultă tăcut, apoi mă întreabă : — Acum e bine ? — Da, spun cu toată convingerea. limbi . romana Un cuvînt rar • I . ’ Unul și același crîmpei din realitatea obiectivă înconjurătoare poate prilejui marilor poeți asocieri și imagini total diferite, uneori chiar opu- se. în finalul elegiei Despărțire, Eminescu sugerează, cu ajutorul expre- siei luna lui April, izbînda primăverii și a tinereții („Ci tu rămîi in floare ca luna Iui April...“)» dar altundeva, în Scrisoarea IV, aceeași comparație măsoară nestatornicia, capriciile : „Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil / Cînd ea-i rece și cu toane ca și luna lui April ?M. La același poet, în Scrisoarea II și în alte cîteva locuri din postu- me, sintagma colbul școlii redă, plastic și persuasiv, atmosfera anchilo- zată, mucedă și prăfuită a învățămîntului de odinioară, ale cărui păcate Eminescu le-a cunoscut ca nimeni altul ; pe cînd în Scrisoarea III, tot cuvîntul colb, prins în îmbinarea colb dc cronici, redă sfințenia „scrip- turelor române" din veac, nobila lor „vechime", care trebuie să rămînă, într-un anume sens, nesmintită. Privit din perspectiva rapacității, a pîndei sale viclene, păianjenul este o goangă scîrbavnică, în stare să-i inspire lui Tudor Arghezi una din cele mai virulente satire : „11 simți cum te pîndește din pînza lui de aur / Păianjenul cel negru cu genele de taur. / Corect în redingotă, joben, mînuși, monoclu, / își face meșteșugul, discret, de mare cioclu". Dar, în prima pfy'te a poemului Călin (file din poveste), în cadrul feeric al nopții poleite de scinteierile lunii, descriind „ietacul tăinuit" unde doarme „fata de-mpărat“, Eminescu reține cu totul alt „chip" al păianjenului, acela de țesător măiestru : „Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de vrajă / A țesut subțire pînză străvezie ca o mreajă ; / Tremurînd ea licurește și se pare a se rumpe / încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe". Poet „al boabei și al fărîmei", Arghezi însuși selectează asemenea îndemînări și isprăvi ale gînganiei urzitoare, într-o poezie intitulată chiar Păianjenul, care se încheie cu o exclamație admirativă : „Pentru o gîză, cită cheltuială / De ață scumpă și beteală !“. Păianjenul și delicata, iscusita lui urzeală sînt evocate în multe din poeziile lui Tudor Arghezi. Voi reține, deocamdată, cîteva versuri din Podoabe, unde, ca să evite repetiția, stihuitorul recurge la un sinonim rarisim, confecționat ad-hoc, du^ă franceză : „Un păianjen ca o ghindă / Strecurat prin broderii, / Cade-n ele. să se prindă. // Uneori, oprit pe fire, / Și-nnodînd un vîrf de ață, / Întîlnește-n oglindire / Luna plină drept în față ! // Vîntul, mai înalt ca teii, / Iute și nebun, ca țapul, / Horbotele arencii / Le sfîșie-n crengi cu capul". Areneie este un franțuzism, adaptat cu înlesnire la sistemul fonetico- morfologic al românei, după araignee, numele francez al „păianjenului". Nu voi irosi prilejul de a menționa că versul Horbotele areneii — în cadrul căruia un frumos cuvînt' popular (horbotă), sinonim pentru mai noul dantelă, își aliază un determinant inedit (areneii) — sună suav. G. I. TOII ANE ANU consemnări Năzuința epopeicului Ceea ce a oferit, pină acum, Vitalie Munteanu literaturii noastre pentru copii, tinde să închege ima- ginea unei ample epopei a spațiu- lui ardelenesc. Volumul recent pu- blicat (Zarandul în legende și po- vestiri, Facla, 1988) confirmă impre- sia și, dacă legăturile dintre nara- țiuni ar fi mai ferme, simțul și nă- zuința epopeicului ar fi, desigur, chiar mai clare. Atras de legendele Apusenilor (articulate pe centura vechilor cetăți de apărare), intuind în constantele lor garanția unei con- tinuități de spirit și comportament, constituite nu numai pc orizontala fiecărei generații, ci și în verticali- tatea timpului istoric. Vitalie Mun- teanu caută să descopere, dincolo de suprafața neregulată a unor stră- vechi povești, modele prefiguratoa- re, întemeiate cîndva de o posibilă ordine mitică. Există, de altfel, o cronologie interioară a textelor (ea poate fi deslușită, 'în ciuda transfi- gurărilor firești), care acoperă toate etapele unei deveniri milenare, suind de la momentul următor etno- genezei, pînă aproape • de zilele noastre, în anii Marii Uniri. Pe treapta mitică a acestei crono- logii, se așează subiectul primei po- vestiri, Legendă veche a Zarandului, odată cu care se iese din atempo- ralitate și se intră în evenimențial. Evocînd rînduielile unei ordini pre- mergătoare năvălirilor barbare, le- genda motivează nu numai configu- rația geografică a ținutului amintit: „Lovită în Inimă, Onița, aleasa Viteazului, își dăduse sfîrșitul. Lîn- gă neființa ci strălucea o piatră dc safir. De durere sc umplură nu numai inima oamenilor, ci și pămîntul, ce se cutremură din toate măruntaiele. Atît de mare sc arătă jalea îneît neteda cîmpic, întinderea ei de ver- deață își schimbară înfățișarea, năseîndu-se dealurile, munții, văile. Vîrfui Drocea, culmea Bustâceu- lui și poiana Onița au acoperit Fin- tîna și lacul subteran, iar Zarand a rămas de veghe veșnicei țări ce i poartă numele 'ci și o configura- ție morală, a locuitorilor ei, cu care aceștia vor traversa veacurile, alcă- tuindu-și, pe fondul invaziilor suc- cesive, istoria paralelă a rezistenței lor în timp și, totodată, a ideii de unitate. Celelalte narațiuni (colorate spo- radic de adecvate inserții folclorice) vin să întărească modelul propus, ilustrind, în numeroase episoade, tradiția eroismului popular. Perso- najele (a căror imagine supraviețu- iește, probabil, în legendele locale) se înscriu in tipologia eroică deja cunoscută, fără a dobîndi pregnanță individuală decît acolo unde memo- ria colectivă s-a adăugat istoriei consemnate, pentru a sacraliza amintirea unor eroi, de excepție : Horea. Avram lancu. Badea Cârțan. De altfel, cele mai frumoase pagini ale cărții își datorează forța drama- tică emoției particulare cu care au- torul abordează marile subiecte, împrejurările morții lui lancu, de- tenția lui Cârțan, aprind seînteia de har a povestitorului : instruit la școala evocărilor solemne, el reu- șește aici ceea ce nu peste tot a izbutit — să echilibreze tonul nara- țiunii, conducîndu-i spre inflexiuni mai firești. Iată un motiv să presu- punem că, eliberat de convenția ar- haicului. de sentențiozitate ori de prea insistenta culoare locală și op- tînd pentru un lirism atent supra- vegheat, limbajul povestirilor din acest volum ar fi avut șanse spori- te în fața cititorului modern, fie el copil sau adult. Carmen ODANGIU ORIZONT — Calități interpretative In seria concertelor pentru pian prezentate în luna de- cembrie de către Filarmonica „Banatul*4, s-au remarcat ca- lități interpretative deosebite atît in rîndul soliștilor, cît șl în cadrul orchestrei. Aceeași orchestră care în „Variațiunile pe o temă de Purcel!" (Britten), „Tablourile dlntr-o expoziție44 (Musorgski — Ra- vel) sau Simfonia a IV-a de Șerban Nichifor (ultima sec- țiune, Cassazione, de exemplu) a știut să cultive amploarea sonoră ca expresie a tensiunii muzicale, în Suita de balet „Pasărea de foc" de I. Stra- vinski (scena a IV-a și final) a sugerat doar amprenta rit- mică a creațiilor anilor 1911 (Bartdk, Prokofiev, „perioada rusă" a lui Stravinski, Enescu, Janădek), ritm care slujind ideea, necesită pe de-o parte un tempo propriu, pe de alta, o folosire judicioasă a sinco- pei și accentelor ritmice. Or, cu toată noblețea și transpa- rența desenelor melodice (și, s-o spunem, întreaga gamă de resurse tehnice dirijorale ale lui Dorin Frandeș este perti- nentă), lipsind cîteva particu- larități menționate, Stravinski nu a mai fost Stravinski. S-a produs în cadrul concertului simfonic de sîmbătă, 10 de- cembrie, o ușoară dilatare a timpului muzical, incepînd cu prima piesă (Cântec, de C. Țâranu), urmată de o depla- sare a expresiei muzicale (Mozart, Concertul pentru pian și orchestră în re minor, KV466, avîndu-1 ca solist pe Luciano Lanfranchi din Ita- lia), deplasare care presupune 0 literă in formă de floare Iși semnează desenele și caricaturile „Nik". Litera din mijloc a prenumelui său abreviat o faoe in formă de floare. De, să zicem, marga- retă stilizată. Cu ani in urmă, am cunoscut unele dintre di- lemele Iui : să facă numai desen satiric sau să facă nu- mai caricatură ? ; să facă de- sen animat sau să facă film cu interprcțl ? ... Pină la ur- mă, a făcut și desen satiric și multe, foarte multe, caricaturi; și desen animat, și documen- tar artistic, și cln£-verită. și film cu interpreti. A trecut lejer de la un gen la altul, de la o specie la alta. Are, cind desenează sau cind face fil- me, o mînă lejeră și, aș spu- ne, o minte lejeră. Mereu ii vin idei. Ideile ți le face cu- noscute cu un entuziasm tem- perat : „Să vedem ce va ieși— S-ar putea să iasă ceva din asta...**, spune, zimbind vag pe sub mustața-i groasă, o mustață-vrabie... A ținut să consemnez un element biogra- fic (dintr-un, inofensiv, patrio- tism local, cred) : s-a născut, cum li place să precizeze, „la cincizeci de metri de Mehala“ (un vechi cartier al Timișoa- rei), in „arondismentul” cefe- riștilor numit „Blașcovici44. încă de pe vremea cînd era elev in clasa a X-a de liceu, Nicolae Lengher, exersîndu-și mina in caricaturi șl vignete, a început să colaboreze la presa locală. Apoi, ca student al Facultății de filologie, a co- laborat la revista „Amfitea- tru'4, la rubrica „Ridendo câș- tigat mores44. După terminarea facultății, ajungind ziarist la aici, gustul personal al pianis- tului. Trecînd de la neoclasicismul secolului XX la naturalismul precedentului, consemnăm o colaborare de „lung parcurs" a pianiștilor Sorin Petrescu, Sorin Dogariu, care, fie în Mozart, Brahma sau în Saint- Saăns (Carnavalul animalelor), ne dovedesc nu doar o sincro- nizare de sunete, cît mai ales o sincronie de concepții artis- „Flamura'4 din Reșița, a avut In această publicație o rubri- că permanentă de caricatură, a cărei viabilitate șl efect au fost întreținute de opiniile și sesizările cititorilor, tntr-o mare diversitate tematică. Tot in perioada lui reșițeană (de profituri aproape 7 ani), a devenit unul dintre colaboratorii constanți ai revistei „Urzica44 și un membru de bază al cineclubu- lui Casei dc cultură a sindi- catelor din Reșița. A realizat 8 filme (toate premiate la di- ferite festivaluri din țară) și a organizat 4 ediții ale festi- valului de film scurt „Ecran Documentarul artistic — de fapt, un eseu cinematogra- tice și de mijloace de realiza- re pe măsura acestora. Ceea ce face interpretarea lor via- bilă. Cu alte cuvinte, unitatea stilistică performată în orice condiții și vicisitudini obiecti- ve (diferențe de mecanism ale pianelor, acustica diversă a sălilor de concert etc.), rămî- ne unitară și plină de spirit, în „Fantezia pentru două pia- ne șl orchestră mică" de Salnt-Sa&ns, sub bagheta diri- jorului Remus Georgescu, au fost conturate cu savoare su- gestia descriptivă și onomato- peică, somptuozitatea, umorul deghizat, precum și alte cate- gorii estetice, funcție de obiec- tivul fiecărui „tablou44. Cel de-al 11-lea, se pare, a susci- tat din partea soliștilor, cel mai mare procent de empatie și identificare cu autorul șl rolul, vis-ă-vis de travaliul instrumental care, pe bună dreptate, justifică integrarea „Pianiștilor44 In rîndul celor- lalte imagini sonore ale Car- navalului ... Simfonia a IV-a, „Echoes and dreams44 — B, in jazz, de Șerban Nichifor, plasată în linia meridianului american contemporan, cuprinde cinci secțiuni, fiecare desemnînd un specific local muzical, așa cum s-a manifestat acesta spontan, la San Francisco. L. A., New York ș.a. Lucrarea a solicitat o orchestră amplă, unde com- partimentele de percuție și suflători au avut un rol prin- cipal. care se cuvin a fi men- ționate „cum laude", alături । de trompeta solistică a Iui La- zăr Moldovan. Așadar, se reafirmă tot mai mult arta interpretativă și componistică de cea mai re- centă oră, iar podiumul Filar- monicii „Banatul" se dovedeș- | te o scenă în pas cu cererile și ofertele de loc modeste, eșa- lonate în fiecare sîmbătă seara. - Alina NOVAC fie despre munca metalurgiș- tilor reșițeni —, lucrat în co- laborare cu loan Mato, a fost distins cu Premiul II la Festi- valul internațional al țărilor socialiste din Cehoslovacia. Revenit la Timișoara (și tn Blașcovici), ca Instructor cul- tural al Casei studenților (răspunzînd de cineclubul „Gaudeamus*4, cercul foto, cer- cul de arte plastice șl cenaclul de umor „Ciclop44) a contribuit direct la formarea unor dese- natori și caricaturiști precum Ștefan Popa (Popas), Hori» Crișan, Horia Santău, nume, astăzi, dc notorietate naționa- lă și internațională. A mai contribuit, cu priceperea și en- tuziasmul său bine temperat, la crearea unor filme care au menținut cineclubul ..Gaudea- mus44, In toate competițiile studențești, pe un loc fruntaș, în ultimii ani, semnătura „Nik4*, cu ,4* in formă de floa- re, a apărut pe o seamă de lucrări expuse in toate saloa- nele de caricatură din țară. Lui Nicolae Lengher 1 s-a a- cordat Premiul I la ultimele două ediții "ale Festivalului național „Cintarea României*4 șl zece premii la saloanele de caricatură de la Bistrița-Nă- săud. Galați, Brăila. Băilești, Tirgu Mureș. A avut lucrări admise Ia saloanele interna- ționale (și a fost inclus, cu re- produceri, In cataloagele aces- tor saloane) din Gabrovo (Bul- garia). Montreal (Canada), Knokke Helst (Belgia), la sa- lonul ziarului Yomiuri Shim- bun (Japonia), la Scoplje (Iugoslavia), Amsterdam (O- landa). Figurează In albumul apărut anul acesta In U.R.S.S., album care cuprinde o selec- ție a lucrărilor caricaturiștilor români contemporani. Unde dintre caricaturile sale au fost Incluse In expozițiile itineran- te românești de peste hotare. losif COST1NAȘ Despre o manifestare științifică Sub genericul „Tineret, pre- gătire, integrare** s-a desfășu- rat la Deva sesiunea naționa- lă de comunicări științifice, organizată de Centrul de Cer- cetări pentru Problemele Ti- neretului, filiala Hunedoara ș! Comitetul Județean Hunedoa- ra al U.T.C. Sesiunea a întru- nit un număr mare de partl- clpanți din diverse domenii : activiști de partid șl ai orga- nizațiilor U.T.C., cadre didac- tice din învățămîntul univer- sitar șl mediu, cercetători, ju- riști, medici, psihologi, socio- logi etc., care au abordat din tot atîtea puncte de vedere problema complexă a pregăti- rii tineretului pentru muncă și viață, a participării sale tot mai active șl competente la înfăptuirea obiectivelor con- strucției socialismului și co- munismului în România. Lu- crările tn plen ale sesiunii, desfășurate în sala festivă a Palatului Culturii din Deva, Gindind asupra formei loan Șeu, membru al UA.P. Filiala Deva-Petroșani, a în- vățat să-șl stăpînească limba- jul sculptural după mari efor- turi, în singurătatea atelieru- lui, străfulgerat de lumina șl energia propriului talent. Fru- musețea pe care nimeni nu o poate falsifica, se transmite operelor de artă numai atunci cînd ea este exprimată prin talent, pentru că numai talen- tul poate deschide porțile ma- teriei și implicit ale artei. De- sigur, loan Șeu a avut modele de la care a asimilat „lecția de început44, dar pe drumul spre maturitate a reușit să se autodefinească prin propria sa experiență de cioplitor și gînditor asupra energiei, asu- pra formei. Prezent la numeroase expo- ziții din țară și străinătate, din care amintim doar : Deva — Craiova — 1970 ; Deva — Hunedoara — Arad, 1973 ; Deva, 1975, 1979 ; Sibiu, 1980, Sala Dalles București, 1980, 1981, 1982, 1984 ; laureat al Festivalului național „Cînta- rea României", 1983; expoziție în Finlanda, 1981, revenind în 1987 din nou la Deva în lăca- șul noilor și modernelor Ga- lerii de artă. Artistul se pre- zintă astăzi cu realizări reve- latoare tn domeniul sculpturii monumentale cu folclorice (ciclul rezonanțe Strigarea peste sat sau Vorbe străbune), lucrări în lemn in care se poate vedea exigența unor legi și a unei logici riguroase, pre- cum șl lucrări din marmură, prelucrată cu îndrăzneală, unde întîlnlm o maximă li- bertate a exprimării de sine. O lucrare de-a lui Șeu poate fi privită ca o forță artistică ce vine din imediata noastră apropiere dar și din timpul spiritual aparținînd străbuni- lor noștri. Lucrările sale sînt dintre elemente, pentru mement tastică în general de dimensiuni re- duse, dar pot fi oricînd ampli- ficate, fără primejdia pierde- rii unor raporturi și relații tr ( r că la anoramic1 Utult într-un autentic emulație Intelectuală. t t 0 r fc la tc r L c V 1 act Am- ri de la întreprinderile Organizata cu prilejul > - rii a 25 de ani de existență Centrului de științe sociale Timișoara, recenta sesiune comunicări științifice s-a au fost deschise de tovarășul Virgil Sicoe, prim-secretar al Comitetului Județean Hune- doara al U.T.C. în acest cadru s-au prezentat comunicările I „Priorități ale activității poli- tico-educative în rîndurlle ti- neretului hunedorean, pentru înfăptuirea hotărîrilor Con- gresului al XlII-lea șl ale Conferinței Naționale ale P.C.R." (Octavian Mireștean. șeful secției propagandă a Co- mitetului Județean Hunedoa- ra al P.C.R.); „Realități șl perspective în cercetarea ști- ințifică a tineretului" (Marin Manolescu, directorul C.C.P.T, București) ; „Unele considera- ții privind perfecționarea ca- drelor U.T.C. și propagandiș- tilor de la cursurile de în- v.Vămînt politico-ideologic® loan ^>eu ioeca eate u relație dintre om și spațiu, ideea care are puterea de a face să în- colțească în noi forme genera- toare de înălțare spirituală. Artistul are, de asemenea, un limbaj specific, realizat prin alternarea unor pasaje nepre- lucrate cu cele armonios șle- fuite din acestea rezultlnd in- tîlniri admirabile. între aces- te două tendințe există nu- meroase punți de legătură, prin opere pe care sculptorul le intitulează : Craii munților, Sarcofag in eter, Demiurg, executate cu o viziune proprie asupra lumii. Constructor cu sevă puternică, loan Șeu iz- butește să împerecheze forța cu vibrația lirică adevărată, într-un chip armonic care dă originalitate și personalitate sculpturii sale. David RUSU nstantln Purei lean, pre- tele filialei Hunedoara a ,T.) ; „Tineretul și rolul i Interdlsciplinare în terea științifică" (prof. ing. Paul Constantlnescu, J.F. București) ; „Sociolo- tinerețil sau tinerețea so- el“ (prof. Traian Dino- Stănclulescu, vicepreședin- al filialei Hunedoara a continuare. lucrările s-au urat pe trei secțiuni. a secțiune a fost consa- problemelor pregătirii re și profesionale pentru că și viață a tineretului. abordat aspecte legate dezideratele educației in- ie (dr. Petru loan) și a ticil informaționale (dr. i Pitariu), stimularea livității (Petru Ivanof, el Romencu), pregătirea i generații în condițiile mltăril intensive (Gheor- pScorțan), pentru respecta- f valorilor muncii (dr. Ml- predescu), educația spre tate (dr. Cornel Stoica, 1 Aitoneanu, Teodor a), aspecte ale orientării ar-profesionale (Marin Pîr- Doina Pășcuță și Tanța a). țiunea a doua a fost cen- nr S ci it k n 1< s< d manifestare politlco-ldeolo- a reunit numeroși specla- din întreaga țară In do- ile istoriei, filosofici, to- mului științific, soclolo- pedagogiei, psihologiei, Is- l limbii române, dlalectolo- toponimiel, gramaticii, se- cii, romanlstlcii, poeticii, în cadrul fazei de masă a valului național „Cintarea iei", formațiile de artiști e și metode de educație genericul 1E tineretului" recentului organizat la Casa au la de a- ică în rîndul Luminile (Urmare din pag. 1) Decembrle" șl O.J.T. ut joi, 14 decembrie, C.F.R un spectacol ri patriotice, dedicate tel zile a Republicii. jeste mozion ret ului de către Inspecto- școlar județean, Comite- Județean al U.T.C., Consiliul an al Organizației pionie- , în colaborare cu Procu- a locală, ț Premiile con- lui Interjudețean de poe- iNichita Stănescu" (ajuns cea de-a IV-a ediție), Re- numai pentru noi, nicio- Bolidarl, pentru fericirea nefericirea celorlalți. îndemnul scriitorului spre tate și pătrunderea lui în- sclsmelc umane nici n-ar trebui să constituie o de discuție pentru oame- scrlsului. Acest indemn mi e de la sine Înțeles. Mai amă că istoria însăși, a ror literaturilor, a dove- pc parcursul desfășurării că cel care s-au înstrăinat realitățile timpului lor, au navigat, solitari, în Iul istoric și uman, chiar au dat, eventual, la Ivea- lucrurl atractive în sine, scriitură, ca experiment li- , ca structuri stilistice, Ia urmă, ele s-au dove- a rămîne formule literare ----ORIZONT științifică tantin Purcilean, pre- tele filialei Hunedoara a .T.) ; «Tineretul șl rolul i interdisciplinare în terea științifică*4 (prof. ing. Paul Constantinescu, .I.F. București) ; „Sociolo- tinereții sau tinerețea so- giei" (prof. Traian Dino- tănclulescu, vlcepreședin- filialei Hunedoara a eschise de tovarășul P.T.). oe, prim-secretar aii continuare, lucrările s-au ul Județean Hun urat pe trei secțiuni. J.T.C. în acest ca a secțiune a fost consa- entat comunicările problemelor pregătirii l ale activității poli c și profesionale pentru itive în rîndurlle ti * Și viață a tineretului, hunedorean, penț_ abordat aspecte legate ezideratele educației in- tale (dr. Petru loan) și a ticli informaționale (dr. a Pitari u), stimularea vitățil (Petru Ivanof, a hotărîrilor Co 1 Romencu), pregătirea al XlII-lea și atenei generații în condițiile ei Naționale alefoltării intensive (Gheor- Octavian Mireșteai^Scorțan), pentru respecta- tei propagandă a Co- valorilor muncii (dr. Mi- Județean Hunedoa- Predescu), educația spre ,C.R.) ; «Realități șlftate (dr. Cornel Stoica, ze în cercetarea Aitoneanu. Teodor i tineretului" (Maritih). aspecte ale orientării u, directorul C.C.P.T.pr-profesionale (Maria Pîr- ) ; «Unele considera- Doina Pășcuță și Tanța T.C. și propagandiști’unea a doua a fost cen- la cursurile de în-_ pol i tl co- i deol ogl c* «rmmaPMMMaNaMaMMH trată pe problemele moderni- zării personalității culturale șl educării revoluționare a ti- neretului. în acest context au fost abordate probleme ale re- lației tineret — cultură (Vic- tor Isac, Constantin Clemente, Liviu Malița), ale educației materialist-științifice (Stelian Saon, Ernest Uskar), ale creației literar-artistice (scri- itorii Valeriu Birgău și Necu- lai Chiri ca). O a treia secțiu- ne a fost consacrată probleme- lor integrării profesionale și sociale a tineretului. S-au dezbătut aspecte legate de op- țiunile profesionale ale tine- rilor (dr. Ion Drăgan, Filip Lățug), de rolul școlii în edu- cația moral-cetățenească a ele- vilor (loan Damșa, Maria Toma Damșa). Psihologii, ma- joritatea activînd în sectorul transporturi, au abordat pro- bleme ale orientării și inte- grării tinerilor în sectorul fe- roviar (Letiția Predescu), de- pistarea stării de integrare prin expertiza psihologică^ (Gelu V. Todea), rolul aptitu- dinilor în integrarea profesio- nală a conducătorilor auto (Miron Pădurean, Alina Lucia Musulbaș, Doina Bozbici), e- voluția pregătirii profesionale a funcțiilor din siguranța cir- culației (Sorin Paraschiv, Au- rel Urițescu, Otilia Talmazan). Sociologii și juriștii au abor- dat problema cadrului creat pentru integrarea tineretului în viața de familie (Irina Scorțan, Doina Nelega, Andrei Grip, Nicolae Stînea). în toate cele trei secțiuni, prezentarea lucrărilor a fost completată cu întrebări și co- mentarii care au întregit sim- țitor problematica dezbătută. în ziua a doua a manifes- tării, participanții s-au depla- sat în orașul Brad unde, lor șl unui grup de tineri din oraș, le-au vorbit Mircea He- rivan, secretar responsabil de redacție la revista Contempo- ranul, despre „Cultura gene- rală și viitorul posibil în era informației*4 și Constantin So- rescu, redactor la Scînteia ti- neretului, despre „Orizontul de cultură, o condiție esenția- lă a integrării44. Vizitarea u- nor obiective cultural-istorice din zona Apusenilor s-a con- stituit ca o fericită împlinire a acestei manifestări științifi- ce, ca uh veritabil act de edu- cație patriotic-revoluționară. Miron PADUREAN VIAȚA ASOCIAȚIEI • La sediul Asociației Scriitorilor din Timișoara a avut loc o manifestare festivă prilejuită de sărbătorirea scriitori- lor Eugen Todoran și Ion Dumitru Teodorescu, la împlinirea vîrstei de 70 și, respectiv, 50* de ani. în deschiderea mani- festării, a luat cuvîntul poetul Anghel Dumbrăveanu, secre- tarul Asociației Scriitorilor din Timișoara. Despre activitatea și creația scriitorilor sărbătoriți au vorbit Prof. univ. dr. Gheorghe I. Tohăneanu, Conf. univ. dr. losif Cheic-Pantea, Cornel Ungureanu, Mircea Șerbănescu și Adrian Dinu Ra- chicru. în încheiere, au luat cuvîntul scriitorii aniversați. • Prima parte a stagiunii 1988/1989 a Cenaclului Asociației Scriitorilor din Timișoara și al revistei „Orizont4* s-a înche- iat cu o suită de evocări consacrate scriitorilor Nicolae Ciobanu, Franyâ Zoltân și Sorin Titel, personalități cu o importantă contribuție în definirea identității spirituale ti- mișorene, a literaturii române de azi. Au luat cuvîntul: Conf. univ. dr. Livius Ciocârlie, Conf. univ. dr. losif Cheie- Pantea, Alexandru Jebeleanu, Mandics GyBrgy, dr. Barany Fercnc, Vasile Popovici și Aurel Turcuș. Ședința a fost con- dusă de criticul literar Cornel Ungureanu, președintele Ce- naclului. Cenaclul Asociației Scriitorilor din Timișoara și al revistei „Orizont11 își va relua activitatea în luna ianuarie. sport VORBIND MEREU -DESPRE FOI BAL .., anoramic1 I Organizată cu prilejul i - Brii a 25 de ani de existență al de dimensiuni re-birului de Științe sociale 1 pot fi oricînd ampli- Timișoara, recenta sesiune ră primejdia pierde-comunicări științifice s-a raporturi și relații într-un autentic act emente, pentru că la?snulație intelectuală. Am- Imanifestare politico-ldeolo- ----------— —I a reunit numeroși specia- . din Întreaga țară în do- I ’iile istoriei, filosofici, șo- imului științific, soclolo- pedagogiei, psihologiei, is- i limbii române, dialectolo- toponimlei, gramaticii, se- Ucil. romanisticii, poeticii, o cadrul fazei de masă a Ivalulul național „Cintarea iniei14, formațiile de artiști astică lori de la Decembrie11 Întreprinderile și O.J.T. hut joi, 14 decembrie, al C.F.R. un spectacol uri patriotice, dedicate (atei zile a Republicii. au la de a- mc și metode de educație Hcă in rîndui pe ozion genericul tineretului* recentului organizat la Casa retului de către Inspecto- școlar județean, Comite- u lucea u Consiliul m și spațiu, ideea car3«n al Organizației plonle- »rea de a face să în-* n colaborare cu Procu- i în noi forme genera- e înălțare spirituală. locală. Q Premiile con- 1 interjudețean de poe- .Nichita Stănescu1 are, de asemenea, un specific, realizat prin Gf 3 ^Hlc)- (ajuns Re- cent, juriul (prezidat de criti- cul literar Cornel Ungureanu) a desemnat pe cîștigătoril pres- tigiosului concurs, organizat de Comitetul județean U.T.C., în colaborare cu Asociația Scriito- rilor din Timișoara. Marele premiu i-a revenit lui loan Manole din Suceava, premiul 1 — lui Viorel Dogaru din Timi- șoara. premiul revistei „Ori- zont11 — Marinelel Iile (Reșița), iar premiul Asociației Scriito- rilor — Marllenel Lucreția Sturzu (Iași). • La galeria „Hclios* poate fl vizionată tra- diționala expoziție mozaic a artiștilor plastici membri ai Fi- lialei U.A.P. Timișoara. > Cărți în dezbatere. Recent, la Casa Universitarilor a avut loc o discuție pe marginea volu- mului semnat de prof. univ. dr. doc. Pius Brînzeu, Dincolo do bisturiu in chirurgie (Edi- tura Academiei). Au participat prof. univ. dr. Eduard Pamfil, prof. univ. dr. Petre Rădulescu, conf. univ. dr. Traian Budiu și criticul literar Mircea Ml- hăieș. £ Luni, 19 decembrie, ora 18, este programată în a- celașl cadru, dezbaterea volu- mului de versuri al Iul Marcel Tolcea, Ochiul inimii (Editura Facla), cu participarea critici- lor literari Vasile Popovici șl Smaranda Vultur. £ „Banatul in secolul al XVH-lea* — o temă incitantă, dezbătută în ca- drul cercului de Istorie de la Casa de cultură a studenților, sub conducerea lui Costin Fe- neșan, cercetător științific la Institutul de istorie „Nicolae lorga14 din București. ea unor pasaje nepre- cu cele armonios șle- n acestea rezultînd în- idmirabile. între aces- tendințe există nu- ! punți de legătură, ere pe care sculptorul ilează : Craii munților» g in eter. Demiurg, te cu o viziune proprie lumii. Constructor cu u terni că, loan Șeu iz* să împerecheze forța -ația lirică adevărată, chip armonic care dă aqua-forte Luminile timpului (Urmare din pag. 1) r^^ale5* perS°naUtat* . numai pentru noi, nicio- Da vid RUSU solidari, pentru fericirea ericirea celorlalți. scriitorului spre și pătrunderea lui in- ele umane nici n-ar trebui să constituie o de discuție pentru oame- ului. Acest îndemn mi e de la sine înțeles. Mai ă că Istoria însăși, a r literaturilor, a dove- pc parcursul desfășurării eă cei care s-au înstrăinat itățile timpului lor, au navigat, solitari, in istoric șl uman, chiar au dat, eventual, la ivea- uri atractive în sine, tură, ca experiment 11- i ca structuri stilistice, la urmă, ele s-au dove- rămine formule literare fn sine și pentru sine, fără tangențe la individ, la tumul- tul social, Ia seismele timpu- lui istorie. Numai literatura în care au pătruns zbuciumul veacului, unit cu zbuciumul artistului creator, al celui In cauză, numai scrierea aplicată la o realitate social-umană, numai opera inspirată din tra- gicele șl umanele Înălțări și prăvălirl ale ființei au putut rărnine, piloni neclintiți, la granițele timpului. Deasupra lor, a acestor opere-piloni, s-au aprins luminile îndrăz- nețe șl nepieritoare ale istoriei umanității care au atras și au fascinat, veacuri in șir, citi- torii in perindarea lor, fără de sfîrșit, și i-au făcut să nu le dea uitării, ba să le țină in preajma lor, ca pe niște bu- nuri de neprețuit. • Cu ochelari - buni de ve- dere vezi lucrurile cu alți ochi. • E mare lucru să știi să te prefaci că nu ești prefă- eut..• • Cu cit știa mai puține, cu atît spunea mai multe. • O carte proastă li bucură doar pe confrați. • • A apărut intr-o carte de artă... culinară. • Era atit de clar în tot ce spunea incit încurca perfect lucrurile. • întorcinda-mi spatele mi- am dat seama de adevărata lui față. • Tot hrănindu-se cu vorbe goale a început să slăbească. • Se umfla in pene pentru că era un găinar. • Diploma e cartea de vi- zită a omului, nu și a capaci- tății lui. • Fiind prins într-o livadă de piersici a fost bătut... măr. • Și, tot fugind de el însuși, a început să sc cunoască. Emil ȘAIN ... uitam că și-n alte ramuri sportive se întîmplă cîte ceva demn de luat în seamă și de scris pentru, măcar, memoria clipei ; noi, în general, ne-am străduit să privim și-n alte orizonturi, deși ponderea interesului tot spre fotbal ne mînă, dată fiind chemarea și atracția balonului rotund, ca și relativ ușoara descifrare a re- gulamentului. E drept, la rugby există legi aparent greu de pri- ceput de către un neinițiat, cum și, bunăoară, grămezile dau impresia unei încleștări fără noimă, dar ceea ce este mai ciudat nu e altceva decît forma neobișnuită a mingii : ca un ou, și acela bine turtit! După ce de cîțiva ani rugbiștii noștri au cam intrat în negura mediocrității, iată-i că, mai ieri, la Cardiff, ei au reușit să rupă gura tîrgului, învingînd o celebră echipă a lumii atît de strimte a acestui sport: Țara Galilor. Noi, în rugby, evident, nu sîntem precum Cipru în fotbal, însă, s-o recunoaștem, ne bizuim de ani de- zile pe efortul cîtorva cluburi și pe rîvna cîtorva sute de sportivi. în lotul formației învingătoare au fost prezenți și doi timișo- reni, Răcean și Domocoș, de la Universitatea, așa îneît am tresărit a satisfacție și, deopotrivă, a supărare: la acest club, cîndva fruntaș în sportul universitar din țara noastră, acum nu se mai întîmplă nimic, iar echipa de rugby aparține, de fapt, întreprin- derii Electrometal. Dincolo de aceste amărăciuni provinciale, mă bucură în modul cel mal curat izbînda tricolorilor, «o răsunătoare victorie, într-o zi memorabilă pentru sportul românesc“ — cum scria însuși sobrul „The Times44. Dinam al acestui reviriment să fie tot fotbalul ? Este I Doar tronează încă, încoronat tot în bătrîna Anglie și suveran peste duminicile noastre (sau în alte zile competiționale) ; noi, la Timi- șoara, avurăm parte de-o confirmare în meciul „Poli11 — U.T.A., întrecere de „A", fără nici o exagerare, numai că arbitrul s-a do- vedit a fi mărunt pentru un asemenea derbi. U.T.A. e o trupă solidă, bine reglată de către Mulțescu, însă și „Poli14 a crescut în ambiții și concepție de joc sub bagheta măiastră a unuia dintre cei mai buni tehnicieni din țară — Costică Rădulescu. învingînd cu 3—1, „Poli" intră în vacanța de iarnă cu fruntea sus, Iar U.T.A. așteaptă revanșa. Oricum, va fi frumos și bine. Un gînd rotund și pentru Costică Jude și ai săi, dorindu-le succes în Elveția, la meciul retur din Cupa Federației Internațio- nale de Handbal. 21—18 în prima manșă poate însemna argu- mentul calificării. Luminat cum e, nea Costică o fi avînd și acum „chei14 de cojocul flăcăilor din Țara Cantoanelor. Adevărul e că regret cum că nu-s măcar rezervă de rezerve la acest meci .. • Vom prinde altul... Teodor BULZA LUISI ADELE fanion Cit de greu este să asiguri securitatea a 10.088 do sportivi de-a lungul unei olimpiade numai sud-coreenii pot să o spună. Iar dacă unul dintre campioni a fost amenințat cu moartea și, pe deasupra, sc mai numește și Cai i Lewiș — King Karl I —, atunci puteți fi siguri că nu numai gazdele au avut de lucru, ci și ga- zetarii, care au „împușcat1 știrea din zbor (în cazul nostru, din fugă). Deci, înaintea J.O. de la Seul, americanii se antrenau fru- mos în Japonia, într-o suburbie a capitalei, Shiba, fără Cari Le- wis, găzduit de sponsorul său, Mizuno, în cel mai luxos hotel tokiot. La numai cîteva zile de la sosirea lui C. L„ explodează bomba : omul nostru, vorba vine, este amenințat cu moartea de teroriști. Charlie Francis, antrenorul lui Ben Johnson, strigă imediat: paranoia. Deși în perimetrul diagnosticului, afirmația este pusă pe seama rivalității dintre cei doi monștri, mai ales că, la ultima confruntare, la Ziirich, în august ’87, Ben a fost între- cut cu 7 sutimi. însă tot atît de adevărat e că, după fenomenalul palmares din 1984. de la Los Angeles — medalie de aur la 100 m. 200 m. lungime și 4 x 100 m — King Cari s-a aflat în vecinătatea psihozei. Fiindcă nu a încercat să doboare legendarul record al Iul Beamon, Cari a ofensat mîndria americană, mitul american al cutezanței, și publicul l-a fluierat îndelung. A fost nevoit să-și caute sponsor în altă parte, în Japonia. A încercat în van să-și recîștige popularitatea prin muzică. A devenit tot mai ciudat. S-a retras într-o casă misterioasă, în Houston (Texas) a cărei si- tuare exactă nu se cunoaște. Apoi, tatăl său, William, a murit. O nouă dramă. Un singur gînd i-a mal rămas : Olimpiada de la Seul. Psihoza, însă, se accentuează. Participă la tot mai puține concursuri, nu dorește să dea interviuri, nu se lasă fotografiat. Doar în ziua inaugurării J.O., din tribună, protejat, cu ajutorul unul microfon-cravată, răspunde cîtorva întrebări ale N.B.C.-uluî. Da. la Seul, este în permanență păzit. Cazat în patru locuințe, nici cei mai apropiați nu știu unde va dormi noaptea. Iese numai pentim a se întîlni cu Vnama sa, Evclyn, și cu soră-sa, Carol. Iese e un fel de a spune, pentru că din superba sa Hyundai Stella blindată nu coboară cînd se află în vizită. Cq în epopeea ghicită în titlu, drumul duce spre Soare Răsare iar cei adevărați devin legende. Nu și în fața morții. Marcel TOLCEA tetart din toate țWte. unt ORIZONT Sensul în care a evoluat — îndeosebi în a doua jumătate a secolului XX — poezia românească din Iugoslavia este unul prea puțin marcat de complexele oarecum firești ale literaturii „mici" în comparație fie și numai cu fenomenul cultural din imediata vecinătate. Ori, dacă, totuși, aceste complexe au exis- tat, ele apar transfigurate într-un vi- zibil și continuu efort de emancipare, de raportare „de la egal la egal". În- eît, bunăoară, pentru un poet de talia lui Vasko Popa sau, relativ mai recent, pentru Florlca Ștefan, „fixarea" în spa- țiul literar din vecinătate poezia sîrbo-croată — a apărut ca o tfecere normală. lar dacă, pe de altă parte, în orizontul începuturilor, e mai greu să vorbim aici despre o tradiție ferm con- stituită (deși perioada interbelică și chiar cea anterioară nu au fost tocmai vitregite de prezențe literare românești dar, acestea, sporadice și, mai ales, ire- levante valoric), e de observat că naș- terea tradiției s-a produs aproape si- multan cu apariția conștiinței de sine a acestei literaturi, a acestei poezii. Ceea ce înseamnă reflectare în plan teoretic a condiției el specifice — mij- locul deceniului al șaselea fiind mo- mentul unor susținute dezbateri în ju- rul problemei. O reflectare în care, aș zice, și-au găsit expresia șl nevoia de tradiție (=conștiința recuperărilor ne- cesare) și „obsesia" sincronizării (= conștiința modernității). După primele volume de poezii — cărți de pionierat publicate în 1947 : In zori de Mihai Avramescu, Drum prin noapte și zi de Radu Flora șl Cîntecul sânt fenomen de „ardere a etapelor* îneît, la începutul deceniului al șapte- lea, se poate vorbi despre coagularea unor experiențe lirici distincte care, urmînd o cale proprie, originală, s-au îndepărtat progresiv de faza începutu- rilor. Și-au asumat, nu o dată, rolul de avangardă. Și nu doar în raport cu spațiul restrîns al peisajului poetic în discuție. „Obsesia* sincronizării (con- știința modernității) s-a tradus printr-o constantă diversificare și îndepărtare de „matricea" localistă, idilică. Fapt semnalabil deopotrivă în interiorul creației „întemeietorilor* (numelor deja citate li se cuvin adăugate cele ale lui Ion Marcoviceanu, Simion Drăguța, Cornel Bălică, Iulian Bugariu și Mio- drag Miloș — scriitori ce aparțin. Ipo- tetic, unei generații „de mijloc", majo- ritatea debutînd în primii ani ai de- ceniului al șaptelea), • ca și în planul ansamblului. Generația „a treia", de la Slavco Almăjan și loan Flora — a că- ror percutanță artistică îi așează în vîrful de lance al etapei literare —, la Fclicia Marina Munteanu, Eugenia Cio- banu Bălteanu, Simeon Lăzăreanu, Ma- rioara Baba, Olimpiu Baloș, loan Baba, Petru Cîrdu, Aurora Rotariu Planjanin, Ileana Ursu, ori mai tinerii și promiță- torii Pavel Gătăianțu, Ana Niculina Sîrbu și Nicu Ciobanu, exprimîndu-se în forme artistice adesea surprinzătoa- re, ce dovedesc nu doar un acut senti- ment al modernității, dar șl un gust — dacă nu chiar o vocație — pentru ex- slavia aici trebuie căutată. In refuzul aproape natural față de formele cano- nizate, în apetitul pentru defrișarea căilor nebătute ale expresivității poeti- ce, care, totuși, nu pune între paran- teze „foamea de sens" a lecturii. „Re- curgînd la modalități și stiluri literare care se manifestă prin diversitatea lor — scrie Slavco Almăjan în excelenta introducere ce prefațează antologia —, această poezie afirma de la bun înce- put preferințele individuale, precum șl structura polivalentă, predispusă mul- tiplelor interpretări. Poezia de care vor- besc nu a evoluat pe linia unei disci- pline teoretice care s-ar fi afirmat în cadrul acestei mișcări literare, deși a fost și este acceptată într-un anumit context, determinată de o realitate is- torico-socială care o definește în spa- țiul și timpul pe care îl trăim. Adap- tivă la unele zone de largă deschidere spirituală, experiența acestor poeți par- curge drumuri spre un limbaj poetic perimentul insolit, vare a lecturii mai cazul unui fenomen tar cum este acesta. Presupun o adec- puțin obișnuită în literar relativ unl- Originalitatea „stă- rii la zi" a poeziei românești din lugo- de o expresivitate capabila de a se im- pune prin structura sa. Se poate chiar vorbi de un limbaj, pe alocuri, speci- fic, caracterizat de o sintaxă poetică a cărei valabilitate se va reflecta cel mai bine printr-o obsedantă pasiune împo- triva convențiilor* (p. 8—9). Așadar, ca să conchidem, între „formele discursu- lui poetic" și „aventura imaginației" — cum inspirat și-a intitulat autorul an- tologiei cele două părți ale cuvîntulul introductiv — funcționează, la nivelul acestei poezii, o strînsă interdependen- ță care face ca cele dintîi să se plieze pe traseele acesteia din urmă, rezul- tatul fiind o creație lirică nu doar de o mare diversitate a formelor discursu- lui poetic, dar și una în care „aventu- rile imaginației" au certe deschideri șl reale profunzimi. Este încă o dovadă că interesul pentru această poezie nu e nici pe departe solicitat de „exotis- mul" ei și poate nici chiar de împreju- rarea că ea se situează „la răscrucea a două literaturi" — cea română și cea sîrbo-croată, ori, mai mult, în punctul de interferență al culturii altor popoa- re sud-est-europene. Ci de capacitatea de a exista șl de a evolua într-un mod specific, de amprenta distinctă pe care o poartă și care îi certifică dreptul le- gitim la o poziție în cetatea literaturii de azi. Adoptînd un criteriu care este acela al sincroniei creației (ceea ce avanta- jează mai puțin perspectiva istorico- literară, oferind, în schimb, o foarte sugestivă imagine „la zi"), antologia lui Slavco Almăian lansează o foarte soli- dă punte către receptarea poeziei ro- mânești din Iugoslavia, către integra- rea ei în actualitate. SAPTAMINAL SOCIAl-POUHC J Marian ODANG1U • Slavco Almăjan, Versiunea posibilă. Antologia poeziei românești din Iugo- slavia, Editura Libertatea, Panciova, 1987. Răstimpul ce ne mal des- parte de finele anului 198$ este, prin tradiția statornicita de cugetul unui popor harnic un timp al efortului susținui dus pentru Împlinirea tuturoi planurilor stabilite In toate domeniile, cum șl un timp al bilanțurilor ranortate continui la dezideratele mainre »l< epocii pe care o parcurgem Insufle* Itoarelc fante de mun- că de fiecare zi ale oameniloi muncii din fabrici si uzine. d< pe șantiere, institute de cerce tare științifică, din toate cele lalte domenii dc activiste si cumulează acum in florile gil dedicate zilei Republicii Aceste apte de muncă, merei mai numeroase, dedicate acun aniversării Republicii fac do vada abnegației cu care acțio nează oamenii muncii pentn satului meu de Ion Bălan tn anii care au urmat, se remarcă un intere- 1 O MIRCEA ELIADE ți C. G. JUNG The Uni verși ty of Chicago Chicago 37 — Illinois Committee on Social Thought 23 februarie 1950 Dragă Profesore Jung, Inutil să vă spun cît de fe- riciți am fi să vă avem aici, cu noi. cel puțin pentru zece zile. în scrisoarea sa. Profe- sorul John U. Nef v-a spus pentru ce mesajul dumnea- voastră este atît de important pentru orientarea culturii nord-americane. Adaug : Co- mittee on Social Thought este, astăzi, singura instituție uni- versitară din lume care se străduiește să elaboreze un nou umanism care, chiar dacă prelungește vechiul umanism, nu va fi o replică a acestuia. Adaug de asemeni că, alături de colegi, cititori și admira- tori. veți întîlni un mic grup de studenți care au participat la seminariile asupra psiholo- giei junghiene a religiei, semi- narii conduse de profesorul Hillner (1956) și de mine în- sumi (1958). în speranța de a vă revedea în curînd la Chicago, fiți si- gur, dragă profesore Jung, de cele mai devotate sentimente ale mele. Mircea Eliade (Originalul. în limba fran- ceză în Arhiva ETH — Biblio- thek ZUrich, Hs 1056—28057, xeroxul In Arhiva Mircea Handoca. București). Domnului Profesor Mircea Eliade, 31 Rue Vaneau Paris IV 16 septembrie 1950 Dragă Domnule, Vă rog să primiți foarte căl- duroasele mele mulțumiri pen- tru amabila scrisoare și mai ales pentru atît de amabila trimitere a operelor d-stră. Am avut o foarte vie plăcere să le primesc și mă bucur mult să le citesc. în privința publicării cărți- lor mele în Franța, mi-e tea- mă că este o neînțelegere. Faptul este că sînt legat pen- tru moment de o înțelegere nu numai cu un editor care trebuia să-mi publice toată opera, dar și cu un traducător care este însărcinat cu publi- carea cărților mele în Franța și care voia să facă să apară într-o anumită ordine. Este evident că aceste aranjamente, care mi-au părut bune pînă acum, se vor arăta prea deza- vantajoase — va trebui să iau altele. Dar pentru moment nu răspund negativ, datorită mo- tivelor menționate. Aș avea, cu siguranță, o mare plăcere să vă revăd cu ocazia vizitei d-stră în Elveția. Așteptîndu-vă, vă rog să cre- deți, dragă Domnule, în sin- cera mea recunoștință și în cele mai bune sentimente. C. G. JUNG (Originalul în Arhiva ETH — Bibliothek’.ZUrich HS 1056— 17119; xeroxul în Arhiva Mircea Handoca, București). D-lui Profesor Mircea Eliade 45 rue du Saint-Cloud 18 Val d’Or (S. et. O.) februarie 1955 pot să întreprind nimic, orice caz, vă mulțumesc spus pentru amabilitate. șl primit o scrisoare din In ne- Am par- tea Domnului Payot, căruia a trebuit, din nenorocire, să-i Domnului Profesor Mircea Eliade 11 rue Duhesme Paris XVIII 7 octombrie 1952 Dragă Domnule, Vă cer mii de scuze pentru întîrzierea răspunsului meu. Am fost depășit de prea mul- tă muncă și secretara mea evaporîndu-se spre fericirile matrimoniale, m-a lăsat în aer. Vă mulțumesc mult pentru că ați avut atîta grijă cu in- terviul. Mi-am permis să a- daug cîteva observații (nume- rotate în text). Mă preocupă mult chestiu- nea dacă n-ați putea veni odată la institutul nostru din ZUrich pentru a ține un curs sau cîteva lecții, de exemplu asupra Șamanismului. Pentru prezent, programul este com- pletat, dar poate mai tîrziu. Aș vrea să cunosc lucrările dumneavoastră asupra alchi- miei asiatice. Unde pot fi ele găsite ? Vă mulțumesc dina- inte. Primiți, dragă Domnule, ex- presia deosebitei mele consi- derații. Al d-stră foarte devotat, C. G. JUNG (Originalul în Arhiva ETH — Bibliothek ZUrich HS 1056— 18719; xeroxul tn Arhiva Mircea Handoca, București). Dragă Domnule, Mulțumindu-vă mult pentru amabila d-stră scrisoare din II februarie, pot să vă spun : concepția Prakrite nu este de- parte de aceea a inconștientu- lui colectiv și însuși paradoxul ieșirii din starea oarbă a ori- ginii și de reîntoarcere spre prakrite — viață are legătură foarte bine cu peripețiile pro- cesului de individualizare, așa cum îi concep. Copilul iese încet din starea Inconștientă și primitivă, adăugîndu-și sfe- ra conștiinței prin experiența lumii. Omul normal oprește această dezvoltare cînd ajunge la nivelul conștiinței colective a timpului său. Dar cînd po- sedă unii germeni creatori ai viitorului sau cînd este ma- nevrat într-un conflict indiso- Iubii, are înainte și terioară. seama de nevoie de un pas de o dezvoltare ul- Trebuie să-și dea natura conținutului inconștientului mai mult cît nivelul colectiv. Cînd vorba de un caz serios chiar nevoie de ajutorul de- este are Psi- hoterapiel, indiferent dacă a- parține primei sau celei de a doua categorii. Cît privește scopul acestei dezvoltări „ar- tificiale" sau secundare, se poate formula paradoxul ur- mător : Progresul consistă în- tr-o reîntoarcere conștientă spre lumea inconștientă. Nu am dezvoltat această gîndire în publicațiile mele, căci am întîlnlt atîtea confuzii punctul de a face o nouă și interesantă experiență. Se află la ZUrich un filozof hin- dus care a primit un stipendiu din partea guvernului indian pentru a studia psihologia analitică la Institut. Pentru a-și trece examenele, el tre- buie să se supună unei ana- lize personale. Dar aici am în- tîlnit dificultăți neașteptate și formidabile : nu se poate con- centra asupra fondului con- științei sale. Astfel, este inca- pabil să perceapă asociațiile de imagini din vis și să ac- cepte gîndurile și sentimente- le aproape subliminale, pen- tru că aceasta îl separă de Sine și îl duce la iluzie și su- ferință. El spune : „I cannot find myself anywhere in the fi gureș presented (prin vis). I am neither the ego, nor the seif, nor the archetype".* Tot ceea ce găsește în el însuși este lumina (Șinele) de care se agață incapabil să înțelea- gă că oglinda (la psych6) con- sistă într-un mare număr de procese singulare care — în mod direct nu au nimic de-a face cu Șinele. Pare să fi în- locuit oglinda (psychă) sa In- dividuală prin convingerea re- ligioasă Ia fel ca un sfînt din secolul al XlII-lea din Europa care a trăit viața lui Christ. Vă trimit cu mare plăcere cartea mea Types Psycholo- giques. Primiți, dragă Domnule, ex- presiunea înaltei mele consi- derații. NGAJARE COMUNISTA înfăptuirea hotăririlor Cor greșului ai XlII-lea ai part: Oului, pentru aplicarea cxeir piară in viață a ideilor : orientărilor cuprinse in recer la Expunere a tovarășuli NICOLAE CEAUȘESCU 1 ședința comună a Plenar* C.C. al P.C.R., a organismele democratice și organizațiile ac masă și obștești adoptai ca program de muncă al pai tidului, al poporului. Efervescența creatoare i caracterizează activitatea < fiecare zi din toate domenii face ca și acest răstimp de capătul anului 1988 să sc ii scrie pc deplin in care dă dovadă zi gul nostru popor faptele sale scriu eroismul c de zi intr< conștient « hronicul : și neînțelegeri, că n-am o dorință să Ie măresc mult. Sînt destule 1 Din toate acestea, veți nici mai* ve- dea că explicația d-stră a ajuns Ia țintă. Lunile acestea sîntem pe COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU C. G. JUNG •„Nu pot să mă regăsesc pe mine însumi în figuri prezen- tate (prin vis). Nu sînt nici ego, nici însumi, nici arhe- tipul". (Originalul în Arhiva ETH — Bibliothek ZUrich HS 1056- - 21855 ; xeroxul în Arhiva Mircea Handoca, București). Rubrică îngrijită de Mircea HANDOCA !WI Iff REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEl 1; | Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T.R. 1 I TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index: 42.907 cestul timp istoric al Rom nici. O istoric nouă al căr drum urcă treptele prezenti lui aJucind viitorul dorit, unei dezvoltări multilateral plenare, al comunismului, orizontul apropiat. In acest tumult al vief prin muncă, prin deschidcr spre cultură, spre nou in to tc domeniile de activita prin răspunderea conștientă fiecăruia față dc actul s creator, față de istoria dc fi care zi a țării, accca can construiește un destin nou. formează — în acest ailcvăi creuzet al conștiinței rcvol ționare. muncitorești — pro Iul complex al omului nou, < al aspirațiilor superioare, < votat celor mai înalte cai ale socialismului, ale un nității. Apropiindu-nc de cumpă dintre ani gîndul nc poa «pre ceea ce am realizat s-a așezat cu temeinicie Ia mclia viitorului, și, deopol vă. către anul care vine, că dimensiunile efortului dc c trebuie să dăm dovadă pen a răspunde pc deplin mari obiective cc nc stau în f< menite să ridice România clnllstă pe noi trepte de p greș și civilizație. ț ORIZON! art din toate țările. unM-vdt capabilă dc a sc im* OK&'- -— - ra sa. Se poate chiat jWL' J?gS K&l kR| ^âMK ^S8K9M| flH^ aj, pe alocuri, speci- ORI w^| iSSKw 3 o sintaxă poetică a Mul *v-«R :. mal «SE» Bv Kn ‘dantă pasiune împo- E»‘J ț®E*i ®&ii SE ^XS^Sil *25» SC® A> JW (p. 8-9). Așadar, Ol gZKl KS ^K| discursu-®SBk Bn ^^B ^^B 1 ntura imaginației* — jKS^F SB5E WS3k &}$** S an- wMk ifdSB ESFȘ J>25S JBBmbmi 3BE ^^B mB^ părți ale cuvîntului ^BjBB^;.?1 'jV 3^&j ,|^K S^XT® iB&ZBLJ£.W^k icționează, la nivelul UHB iă’^ ■—————■—■■■im- — — tih—^ ■htut da din urmă, rezult ție lirică nu doar dăAPTAMINAL SOCIALPOLlTlC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAI OE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.SR. $1 COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA $1 EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ a formelor discurs» . r 7 una în care „aventu- ' " ——— iu certe deschideri șl Este încă o dovadă NR 51 (1138) 23 DECEMBRIE 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX • 8 PAG.. 3 LEI •u această poezie ntțBMKMWHBHHMBH solicitat de „exotis- ici chiar de împreju- Răstimpul ce ne mal des- tuează Ja răscruceaarte de finele anului 1988 — cea română și CWste, prin tradiția statornicită nai mult, în punctuțc cugetul unui popor harnic, culturii altor popoa^n (jmp aj efortului susținut ie. Ci de capacitate^ pcntru împlinirea tuturor i evolua intr-un mo^|anurilor stabilite In toate nta distinctă pe c^țomcniilc, cum și un timp al । certifică dreptul l®Ji|anturilor ranortate continuu in cetatea literatunL dezideratele mafnre Mc ,k , 4 , epocii pe care o parcurgem, iteriu care este acel^ns„rle(Itoare|c fa„(e de mun. (iei (ceea ce avantaj de f|ccare 2| oje oamenilor perspectiva istori nncU a|n fabrtH s| „zine dc șantiere, institute de cerce- e științifică. din toate ccle- . .___________________ Ite domenii dc artlvîHfe se șceptarea poeziei ro-simuIcază acum In florile- Uavia, către integra-^ dcdicate znel Republicii. Aceste apte de muncă, mereu • a t nai numeroase, dedicate acum inan ODANGIU LivcrsSrii RePubncil fac do- da abnegației cu care acțio- ază oamenii muncii pentru în schimb, o foa „la zi“), antologia 1 insează o foarte soli a, Versiunea posibilă, românești din lugo- Jbertatea, Panciova,i i a face o nouă și experiență. Se ch un filozof hin- rimit un stipendiu guvernului indian studia psihologia NGAJARE COMUNISTĂ Institut., Pentru examenele, el tre- supună unei ana- le. Dar aici am în- tăți neașteptate și : nu se poate con- ra fondului. con- Astfel, este inca- rceapă asociațiile din vis și să ac- •ile și sentimente- subliminale, pen- sta îl separă de ice la iluzie și su- spune : „I cannot anywhere in the ented (prin vis), r the ego, nor the » archetype*.* Tot ește în el însuși (Șinele) de care apabil să înțelea- a (la psychă) con- i mare număr de fulare care — în nu au nimic de-a de. Pare să fi în- la (psychă) sa in- in convingerea re- el ca un sfînt din 111-lea din Europa viața lui Christ. cu mare .plăcere Types Psycholo- ■făptuirca hotăririlor Con- jresului al XIH-lea al parti- iulul, pentru aplicarea exem- Ipiară in viață a ideilor șl Orientărilor cuprinse in rccen- ! ia Expunere a tovarășului MCOLAE CEAUȘESCU la Ședința comună a Plenarei K.C. al P.C.R., a organismelor I il mo erați ce și organizațiilor ic masă și obștești adoptată program dc muncă al par- Fiecare va fi descoperit, măcar o dată, cu fericită ui- mire, puterea literaturii, fiind citită, ea există și, exls- tînd, ne supune în aven- tura de a deveni spirit, curgînd frămîntați de neliniști și îndoieli. Prin literatură In- trăm în lumea suspendată a iluziei, dar ciudat e că marile cărți, tăind ferestre înspre clocotul lumii, ne sporesc în- trebările. Cînd ne aflăm în- lăuntrul ei ne eliberăm și ne pluralizăm, ieșind într-o altă existență deschisă eternului. Lumea însăși e un univers de semne, o carte de citit și descifrat. într-o lume netrecu- tă prin cărți omul ar fi surpat, ar orbecăi în tenebrele uitării, lezîndu-șl condiția. Acele fic- țiuni care ne-au hrănit în raiul primei vîrste. citite naiv, trăite imediat, cu dăruirile in- genuității rămin integrate în propria noastră făptură, clă- dindu-ne asemeni rădăcinilor ; pe acest prag al uimirii, de- senat cu fum — azi desuet, pare-se. pentru pragmatismul pedestru — ne regăsim can- doarea uitată sub un clopot de liniște, prospețimea pe care alte generatii, cu toatele de fapt, le refac înțelepțindu-se. Dinamica socială se oferă literaturii, evenimentele isto- riei cotidiene cresc către sens și, firesc. într-un veac fierbin- te, accentuind eposul politic se va scrie altfel : pâtrunzind dincolo de coaja realității cu un spor de sinceritate și rea- lism bărbătesc, posedînd tim- pul istoric prin actul medita- ției literare. E tocmai vechiul drum de la epic la reflexiv. EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU — TEZAUR DE GÎNDIRE ȘI ACȚIUNE REVOLUȚIONARA PUTEREA LITERATURII decantînd semnificații și refu- zînd literatura comodă, obeză, lesne digerabilă a scriitorilor avortoni. „Lectura** Istoriei ră- minc motorul creativității scri- itaricești. Dar adevărul istoric nu conferă de la sine adevăr artei. In acest spațiu, ipotezele intelectuale trăiesc numai prin forța de a rămîne în litera- tură. Curios e că meseria scriito- rului mai e înconjurată de ceața unui romantism naiv care-1 abstrage lumii terestre. Cărțile sale mișună însă de viu ; chinul facerii lor înseam- nă o re-găsire și aceste infor- mații supragenetice ne fac lu- mea mai inteligibilă — nota Paul Morelle. Ea însăși ficțiu- ne. literatura sporește clarita- tea lumii îngemănînd contra- riant puterea de a visa, neos- tenită. nehimerică, bîntuită de nostalgii și luciditate bolnavă, rece în perfecția ei. spulbe- rînd-o devastator. Ne trebuie așadar aripile li- teraturii ! Mai ales că puterea ei vine din fragilitate și — prin ea — ne eliberăm de zgură și de obsedantele noas- tre limite. Literatura, cum s-a spus, este aripa lui Icar ; în ea zvîcnește zborul, ne des- prindem de sol, dar nu pu- tem învinge forța gravitației... Că acum literatura e luată foarte serios, nu doar pentru „a umple** timpul, printr-un mod grav de abordare și cu năzuința de a răspunde celor mai imediate întrebări —- e de ordinul evidenței. Oglinzile ei nu se mulțumesc să conspec- teze realitatea, rezervîndu-și condiția subalternă. Vrem a spune că, întîi, ea trebuie să fie totuși literatură. Negreșit, fiind adevărată ea iși conservă actualitatea după cum cititorii adevărațl se vor și scufunda în lumile literaturii, cu pro- centul necesar de detașare. Convingătoare e situația ge- nului mare al prozei, fiindcă — în registru literar— roma- nul contemporan pare cel mai puțin ficțiune. Acum, într-un secol anxios și grăbit se scrie „lung“, romanul e prizat; re- vărsările epice confiscă inte- resul cititorului modern. Con- știința acestui veac însetat șl •agă Domnule, ex- oaltei mele consi- C. G. JUNG să mă regăsesc pe în figuri prezen- /is). Nu sînt nici isumi, nici arhe- în Arhiva ETH — îdrich HS 1056— oxul în Arhiva idocp. București), că îngrijită de i HANDOCA titlului, al poporului. Efervescența creatoare ce racterlzează activitatea de ecarc zi din toate domeniile ce ca și acest răstimp de la pătul anului 1988 să se in- ie pe deplin in eroismul de re dă dovadă zi dc zi intre- I nostru popor conștient că faptele sale scriu hronicul a- lestui timp istoric al Româ- niei. O istoric nouă al cărei .drum urcă treptele prezentu- lui aducind viitorul dorit, al mei dezvoltări multilaterale, plenare, al comunismului. în irizontul apropiat. In acest tumult al vieții, prin muncă, prin deschiderea ipre cultură, spre nou în țoa- le domeniile dc activitate. prin răspunderea conștientă a ♦fiecăruia față dc actul său treator. față de istoria de fie- tare zi a țării, aceea carc-i construiește un destin nou, se formează — în acest adevărat creuzet al conștiinței rcvolu- lionare. muncitorești — profi- lul complex al omului nou, om il aspirațiilor superioare, de- votat celor mai înalte cauze ale socialismului, ale uma- pilățU. Apropiindu-ne de cumpăna dintre ani gîndul ne poartă ipre ceea ce am realizat și l-a așezat cu temeinicie la te- melia viitorului, și, deopotri- ră, către anul care vine, către dimensiunile efortului dc care a j i ' trebuie să dăm dovadă pentru strada KODNEI 7; J răspunde pe deplin marilor Ctisele nepublicate obiective ce ne stau In față, ^menite să ridice România so- 2 P.T.T.R. chlistă pe noi trepte de pro- >r : 42.907 pcs și dv«izaHe. __________________ . ORIZONT Peisaj dc iarnă. frămiutat dc politică cunoaște bulimia realului. îneît romanul își dorește a fi mai mult decît o specie literară, părăsind vo- luptuosul amuzament de altă- dată. apropiind omul — pîn- dit de întunericul anonimatu- lui — omului. Existențial* insul e fracturat, trăiește în țarcul strimt al specialității și omnipotența romanului ne ilu- zionează reînființînd lumea. Voința de a începe ab ovo e devoratoare pentru romancier. Cuprinzătoarele pînze epice hrănesc acest orgoliu. Verosi- milul, posibilul în ordine ar- tistică ne în-ființează în rea- litatea imaginarului ; forța de influențare a ficțiunilor lite- rare, persuasiunea asupra spi- ritului uman găsesc în aceste dîre luminiscente divinitatea morală prăbușită în atîtea rin- duri. Fiindcă e de tot ridicol a mai crede că substratul li- vresc corupe izvoarele creației, că „starea culturală** a dărui- ților scrisului e un har divin, că sintagma scriitorului- muncitor e un neadevăr ; scri- sa lor e iluminată de biblio- teci, risipind anotimpuri șl murind în cuvinte, trăind dra- ma debuturilor repetate, mun- ciți de patima altor frumoase cărți. Puterea literaturii stă în adevărul hergheliilor de cu- vinte, îmblînzite de truditorii scrisului. Alchimia creației e la fel de misterioasă șl azi ; încordindu-și energiile, scriito- rul e captat de vînzoieala lu- mii, dar și claustrat în tihna severă a bibliotecilor, apărat de zidul lor de liniște. Acțiu- nea artei este și o „pregătire a simțurilor**, cum zicea Căli- nescu și sevele ei sînt persua- sive asupra spiritului uman. Arta produce plăcere și Instru- iește. Așa fiind, e bine, e chiar necesar și salutar să luăm a- minte la oferta realului. Omul scrisului — reamintea recent într-o tabletă Ion Arieșanu — nu-și suge subiectele din de- get. împlîntați într-un context care ne nutrește literar, pom- pînd în noi sevele realului, ne implicăm astfel în tumultul social, potențînd investiția fic- țională ; literatura devine un raport despre un loc și despre un timp, se încarcă de socia- litate, poartă spre cititori po- tența confesivă, labirintul si- nelui, dar și seismele Istoriei, se colorează ontologic traver- sînd clocotul evenimentelor. Trebuind să servească po- porului, construcției socia- lismului — cum în atîtea rîn- duri preciza secretarul ge- neral al P.C.R., tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — li- teratura transfigurează acest prezent tumultuos, transportă în viitor mărturia unei epoci. Adrian Dinu RACHIERU ORIZONT Imbatabilul Ulici 1. Masiva antologie Nobcl contra Nobcl reia lucrările altei antologii, aparținînd tot lui Lau- rențiu Ulici și destinată tot laureaților premiu- lui Nobel : aceștia sint. îi număra criticul cu cîțîva ani în urmă, adăucînd note bibliografice și aparat critic unor noze devenite celebre. Se- lecția premială îi urcase pe unii în Emnireu! ale- șilor. lâsîndu-i pe alții, cît de merituoși, în așteotare. Iar pe adoratorii lor. întristați. Nobel contra pronune un soi de repa- rațiune. Dacă cei din Academia suedeza n-au distribuit nremiile aștentate, dăruiește nremli de consol*»re Laurentiu Ulici. Dacă multe nremii s-au obținut dnar nrin Infîmnisri de politichie literară, Intră în acțiune criticul care supune atenției alte liste Dacă în cutare an a luat pre- miul prozatorul cutare, nu exista un altul mai bun. unul care să merite. într-adevăr. răsplata ? Din anul de grație 1988, Instalat fn fotoliul con- , fortabil al judecătorului, privind cu o ușoară ironie panorama ce i se deschide Fn snatiu si timp, criticul corectează. De ce. în anul cutare, n-ar fi outut lua premiul Mușii ? Fiindcă. îi răspunde într-o frumoasă cronică de certe Mircea Martin. Mușii îsf înrene gloria ceva mai tîrziu. în anul apariției primului volum a] Omu- lui fără calUătl, Mușii era cunoscut șl recunos- cut doar în cercuri restrlnse. Le-am cere prea mult academicienilor suedezi să detecteze ope- rele reformatoare, numele deschizătoare de drum. Da, le-am cere prea mult, dar aceasta este regula Jocului șl volumul Nobel contra Nobel nu trebuie înțeles decît respectând „regula Incu- lui". Criticul nu își propune să intre în dialog cu selecțiile din anii de demult, din unghiul de vedere al acelor ani : el ludecă din unchiul ce- lui care. în 1988. are san^a de a „controla* ade- vărul unor premii. El nu este numai criticul ci si comneruî. organizatorul unul spectacol, regi- zorul unei înscenări de anvergură. Nnbd contra Nobel este un oue man show semnat de unul dintre criticii de nrimă mărime al actualității culturale. De una dintre vedetele prezentului li- teraturii. Animator, personal de referință a nu- meroase concursuri, cu onoare nrezident al unui număr impresionant de Jurii. Laurentiu Ulici a Al treilea personaj Cartea lui ' isil. Popovici, Eu, personajul, apare într-un momeat al despărțirilor de me- tode, de sisteme, de teorii. S-ar părea câ totul a fost inventat, totul a fost sni» și că nu-1 mai rămîne teoreticianului decît să se consacre crea- ției pur literare — uneia din formulele „ficțio- nare*. Exemple există cu nemiluita, probînd re- ciclarea aproape obligatorie a purtătorilor de stindarde teoretizante: de la Roland Barthes. Umberto Eco, PhlHupe Soliers si Tzvetan Todo- rov ia compatriotii nnstri. Lîvîus Ciocârlie. Va- leriu Cristea. Marin Mincu. Mihai Zamfir. Dru- murile în ș! dinsnre semiotică M teoria textului gem sub pașii răspopițHor. Dacă în urmă cu zece-cincisprezece ani legitimația de teoretician îți deschidea orice ușă astăzi, aceeași carte de Identitate nu te răsplătește decît cu priviri plic- tisite ori cu Indiferente ridicări d1 Gudurau, dar in itul ei aberant, pu- » autoritatea și pre- din apropiere ne-au dezvoltat mai mult dragostea față de frumusețile naturii, de pămîntul străbun. Mi-aduc aminte de o seară, ireal de llnstelată, cînd discutam cu Labiș, aprins, despre noi, despre anii care vor Iveni. Acel adolescent, micuț de statură, cu ochii de o expresie cu totul aparte, Îmi devenise prietenul cel mai drag. ; — MSI. Gheorghieș (asa mă dezmîer- Ida), de ce te premiază Uniunea pentru nuvela aia a ta ? E frumoasă ? E bă- buță la mașină, sau e un „manuscris" ? — „Sub streașină albastră a lumii, ca un cuib de rîndunele. sătucul meu natal străjuiește de veacuri văile pline de farmec ale Nerei, printre stînci albe și boscheți de liliac (...)“. — Ajunge, ajunge. Gheorghieș ! însă eu continuam să-i citesc din aproza mea : — „Furtuni năpraznice. geruri șl ză- pezi, păduri de brazi care..." — Ajunge, nu ți-am spus că ajunge î și zîmbea cald, cu ochii veșnic umezi. Așa l-am cunoscut pe Labiș, asa a început prietenia noastră, care a durat care eu nu le-am pus încă în discu- ție... — Prietene, ai urcat Ceahlăul vreo- dată ? Ai privit amurgul, toamna tîr- ziu, de pe culmile lui ? Ai văzut vreo- dată văile pline de cețuri ale Carpați- lor ? ... Dar Mălinii i-ai văzut ? — Nu, nu chiar tot, dar pe Ceahlău am fost și... — Și ? Mai tirziu, peste puțină vreme însă, aveam să ne izbim de greutățile ine- rente unui început revoluționar tumul- tuos, în toate domeniile sociale. Labiș a urmat cursuri filologice iar eu politehnice. Așa cum spuneam, ne întîlneam des, la Brașov sau București, am rămas copii — eram, de fapt, ado- lescenți — ne alergam prin parcuri, visam cu ochii deschiși ! Nu voi putea uita niciodată privirea lui Labiș, du- ioasă, adîncă, puțin melancolică și de multe ori temătoare ... — De ce ești atît de trist. Niculăeș ? — Păi, n-ai citit raportul Uniunii la Congresul scriitorilor ? N-ai reținut că... — Am citit, dragul meu, am citit! Este o mare greșeală — îl linișteam eu. Ghilad. VIOREL CRISTEA : E iarnă Ia s 1 Mi Invidia, răutatea unor colegi neputin- cioși. — Hei, hei, dragul meu bănățean, ești bun la inimă... Unii din ei însă vor să mă fringă. Ce, adică eu, fac parte dințr-un curent care nu merge în sensul revoluției ? Revoluția este în mine, dragul meu. ea arde... ... Se înnopta, eu îl conduceam spre cămin, după ce beam... lichior de 10 lei (dulce, aromat) Nu-ml aduc aminte ca Labiș să fi băut mai mult vreodată. El plătea 10 lei și mă considera „invi- tatul" lui. — Măi, Niculăeș, mie îmi dă partidul bursă de merit, așa că plătesc eu. — Da, spunea el, dar eu • deja sînt „plătit" de Uniune... — Păi, dacă te plătesc, de ce te critică ? — Nu mă mai amărî. bănățeanule I Așa a fost atunci, prin 1955, abătut, dar mistuit de focul creației, poate unic în literatura română din acei ani. Eu ÎI consideram un Maiakovski al nostru, poet revoluționar de excepție. într-o după amiază caldă, din ultima toamnă a vieții lui, l-am întîlnit la Brașov. — Niculăeș, îți plac împrejurimile Brașovului ? — De ce nu ? răspundea el cu privi- rea dusă departe, într-o lume a închi- puirii. — Ai senzația extraordinară că aici văile, într-adevăr, se umplu de amurg și de miresme, de aerul curat al înăl- țimilor» — Lasă-mă, „ proza torule", lașule T N-ai vrut să vii cu mine la Școala de literatură ! Dar poate că bine-al făcut... — Eu nu aveam talent, poate eram... — De unde știi că nu aveai, dacă ei, cei de la Uniune, te-au convocat, te-au lămurit... Cred că n-ai uitat acele nopți ale „oglinzilor"... Da, nu uitasem și nu le voi uita nici- odată acele nopți petrecute cu Labiș, într-un mic „palat" (așa mi se părea) situat undeva pe șoseaua Kiseleff, unde am fost găzduiți, de conducerea Uniu- nii Scriitorilor, Înainte de a avea dis- cuții cu aceasta, pentru a deveni stu- denți la Școala de literatură. Acolo era dormitorul nostru — singur la etaj (de fapt un fel de parter înalt) șl aveam un pat enorm, alb. în care noi parcă eram pitici, iar pereții erau plini de oglinzi mari, teribil de elegante. Aler- gam ca niște copii de-a lungul pereți- lor încărcați de oglinzi. Mare ne-a fost bucuria cînd am descoperit oglinzi șl pe... tavan. Stăteam în pat, cu privi- rile ațintite spre tavan și recitam poe- zii de Eminescu, Coșbuc. Esenin, Maia- kovski și alții. Starea noastră atunci era poezia și revoluția. GIl copăceanu iul infernal : perso- uturile diabolice ale în haos totul e po- „în stare de orice* lea haotică nu duce lor caragialieni sînt fiind, în fond, redus e, care presupune o zdruncină mintea șt . Este, totodată, un j lume pusă instinc- •esivă, gata să dea" .ferocitatea, brutali- se suferă mult; în (27). Nu este sufe- facerl înnoitoare, ci ►rlce (cf 68), a unui doială, propusă de contestabile, extrase recunoaștem. Avem ntrarea argumenta- i fi departe de pă- te : „Lumea lui Ca- absolut paradișiacă, spune șl noi că în (20). Cum se ex- lulte cauze. Una e de tot ce a toni și fuzia semnalată la îrăm euforia, muzi- isupra lumii Iul. Și » sfîrșit de secol își șare odihnitoare de este surprins de ilor, cu referire la rșit de veac : prelungite. plimbări, site de sens, ironii ... fețele obosite, .. împărțeam cu ei melancolică, negli- toate semne ale a- redeam încă venind, im cu neastimpăr, mîinile ciolănoase. nuri Ie 1“ Izian, nici vienez — Caragiale este cro- Ființa și lucrurile (I) Oricare privire descriptivă insistentă lăsata peste contururile unui obiect II scoate din anonimat și-l proiectează în afara sa printr-un dublu proces sem- nificant. Pe de o parte, procedeul poate sugera singurătatea omului în lume — atunci cînd dincolo de obiect nu se află nimic — sau poate instaura reveria fantastică în acest al doilea caz, obiectul devine simbolul unor mituri uitate. Și într-o situație, și în cealaltă, literatura contemporană caută să-și precizeze atitudinea față de valorile specifice ale civilizației materiale actuale. De la alienarea extremă de felul aceleia din cărțile lui Bradbury sau Orwell. și pînă la absurdul fantastic și halucinant, prezent în literatură începind cu Franz Kafka, există o raportare Identică la un anume mod comun al oame- nilor de a mltlza cuceririle tehnice actuale. Pentru marea majoritate dintre noi, tehnologia este un vehicol către un altceva superior, probant in planul civilizației materiale. Cu cit mai multă tehnică modernă, cu atît mai multă bunăstare materială. Faptul acesta este strict adevărat în perimetrul econo- miei ; spiritul, în schimb, resimte această perfecționare unilaterală în felul unei agresiuni. Alienarea printre lucruri apare șl datorită faptului că acestea sînt golite astăzi de semnificațiile lor culturale, mitice, sufletești sau magice, in stare să le proiecteze într-o metafizică, așa cum au fost ele în Antichitate iau în Evul Mediu. Spre exemplu, un ciocan pneumatic nu este identic „lite- rar" cu sinonimul său tradițional, chiar dacă din punct de vedere tehnic este mult mai eficient O fugară privire asupra sumedeniilor de semnificații mitico- :magice ale celui din urmă este edificatoare. Ciocanul a fost cîndva armă a lui Thor, instrument de muncă a lui Hefaistos, simbol al inițierilor cabirice I (metalurgice). De aceea, șl resimțind probabil golul cultural în care se nasc obiectele nunii moderne, literatura contemporană încearcă să refacă drumul vechi al omului către sine (și) prin propriile sale creații tehnice. Traseul acestui itine- Jrar trece prin redescoperirea lumii obiectelor, a interioarelor, a uneltelor, în general a tuturor urmelor materiale lăsate de om în lume. Obiectul devine o alegorie a imediatului ocrotitor, intimist și domestic, sau. dimpotrivă, a vidului existențial, a depersonalizării, a golului alienant întreținut de perfecțiuni 1 tehnologice. Actul însuși al creației literare poate fi alăturat acestei procesualități. /Astfel, dacă obiectul creat de om este o alegorie a „evenimentelor" tehnicii .actuale, creația literară este și ea, ca obiect artistic, o alegorie a universului I uman, o întrupare și o obiectualizare a universaliilor acestuia. Mai concis încă: obiectele sînt o transpunere în act a câștigurilor fundamentale ale Teh- nologiei, iar arta o transpunere în act a ciștigurilor fundamentale ale Ființei. I . Daniel VIG1U Melancoliile poetului O mereu mare mirare in fața vieții este poezia lui Dan David. Laturile ei sînt forțate mereu de o privire abilă și lacomă. Și totuși, în Podul său cu fin nu este doar un spectacol exterior. Poetul vede, cercetează și se implică. Totul este văzut, simțit, catalogat. Acestea în cazul în care pornim de la eu spre lucruri și fapte. Ne dă impresia că știm totul. însă „cu toate acestea exiști / exiști fără să ceri socoteală cuiva / ca un moment de liniște", spune poetul ș» într-o oarecare măsură raportul se schimbă. Existența, gestul, obiectele au o privire proprie, un ochi pornit dinspre ele spre eul poetic. Este, de acum, imaginea noastră reflectată în ele. Surprinzătoare, uimind. Sau, cu vocabulele interogative ale lui Dan David : „de ce dincolo de principiile omologate sever / încă mai palpită / restriștea fără de număr și fără de margini a vieții*. Poezia lui Dan David este o necontenită întoarcere. Privirea țîșnește din ochi și revine cu privirea interiorului. îți dă certitudinea că, la rîndul tău, ești integrat, cuprins, privit. De lume, de viață. Este suficient un reper și realitatea aceasta ne cuprinde și pe noi : „la capăt soarele ! / venim de la el / sau ne întoarcem spre el ? !“. Pe vremea cînd debuta cu volumul intitulat, candid, Eu vă Iubesc pe toți. Dan David se vădea un poet stăpîn pe arta declamației. Știa să rostească poetic și să-și atingă ținta. Mai există, tot acolo, un refuz, programat credeam atunci, a! discursului modernist (sau, mă rog, post-modernist !) de ultimă oră al generației din care, măcar ca an de apariție, făcea parte. în volumul Podul cu fin surprinde convingerea (și de aici reușita) lui Dan David că poezia se naște și nu se construiește. El nu se sfiește niciodată de nimic. Nu are nici un fel de prejudecată. Volumul Podul cu fin este împărțit în trei cicluri, fiecare cu un text bine ales. Sînt părți fără o prea mare individualitate, apartenența poemelor la grupaj puiînd fi schimbată fără pierderi, căci tonul, pe alocuri elegiac, pe alocuri vindicativ, este specific întregului volum. Figurile ordonatoare ale fie- cărui grupaj sînt după cum urmează : tatăl, omniprezent, invocat sub numele Ion în ciclul Un om avea un cal. Tușele evocării sînt. în general, corecte. Uneori, ele sînt poate prea mult îngroșate. Alteori poate prea put’n. Tn Pe lingă plopii, centrul ordonator este dat de cl — un „el" generic — identificat, pe rînd. cu Wagner, iubita. losif. Lucia. Doamna din Comarnic. El etc. Peste ciclul Educație sentimentnlă plutele umbra dragostei, a ceremonialului senti- mental. Educația se săvîrșeste anelîndu-se. după spusele autorului, la „catego- rii. abstracții, concente. iubiri". Si reste toa*e acestea, ceasupra poemelor plu- tește umbra unul serafic si Imponderabil Umberlo. prieten d:n mollMe s-u magică figură poetică. Umberto, eternul Umberto, însoțit de o mereu mare uitare și o melancolie fără scop. Cu această nouă carte, Dan David reclamă dreptul de a purta un nume, ani! S Lucîan-Vasîle SZABO • Dan David, PODUL CU F1N, Editura Cartea Românească, 1988. JS CIOCÂRLIE ORIZONT Cedomir MUenovici IZVORUL ORIZONT ÎN IRIS Fluviul nu se adapă cu £pa Izvorului nici cu cer nici cu propria albie cl numai cu ideea dc curgere Izvorul c prima literă tn curgerea alfabetului acolo izvorul pentru prima dată șl-a spus că se va nreface fn mare Intre izvor șl mare cine știe ce deosebire nici nu-i tn marc cauți necnnrinsui copilăria lingă izvor Cel mai greu e să sc iște izvorul restul decurge firesc Pașii doar ei iți ating sujetul și-ți aduc orizontul in iris. Cuvintele doar ele îți deschid fereastra cînd se lasă-ntunerlcul. Fata doar ca iți scutură pe frunte anotimnul care înflorește chiar și atunci cînd nu-ți stă nimeni alături. Glia doar ea te jelește cu tot sufletul șl ți se dăruiește întreagă. Pasărea doar ea-ți aduce ceru! încă nezămislit. DE PE MALUL OPUS Cînd te privesc de pc malul opus imi apari aidoma mamei Atunci iau barca pătrund In riu șl in tine — apa insă rostogolește la vale doar pietrele In mijlocul rîulul unde amîndouă malurile-s de neatins tu nu exiști Mama ar fi Intrat in riu pin* Ia genunchi mama ar fl Intrat In apă pină la briu mamei torentul l-ar fi trecut peste cap Și totuși cînd te privesc dc pc malul opus Îmi apari aidoma mamei !n românește de Cristian MARCU SINTETIZIND Dc bună scamă că s-ar ofili frunzele fără mîngîierca vintului. Riurilc ar seca dacă pădurea nu le-ar hrăni. Zările ar lua-o la fugă dacă ar afla dc stigmatul singurătății. Muntele s-ar fărimița de nu i-ar da tîrcoale soarele. Noaptea s-ar însnăimînta dc atîta întuneric dacă, din greșeală, ar Ieși învingătoare într-un duel cu lumina. în românește dc Ivo MUNCTAN Teodora Bucur MEDITAȚIE LA PONTUL EUXIN Dc cîte ori mă apropii dc țărm șl privesc marea în noapte, 11 simt răsuflarea încărcată dc alge și șoapte, o incantație stranie, venită din alt anotimp, O melodie sublimă, diafană, ca o petală ruptă din timp. • Fericit poet, nefericit Ovidiu, m-ai durut cind serial pc nisip elegii — rugă sacră adusă unul zeu împietrit — cind, de dor, gîndul tău înflorit de-amintiri sc-ndrcpta spre un țărm al Nirvanei unde să nu mal simți trupul Iernii rănit de vîntul în agonie... poezia ta — alb imaculat ie ninsoare — sufletul tău — val albastru de mare. • Fericit poet, nefericit Ovidiu, îmi vorbești peste veacuri dc-acest neam statornic care te-a iubit cum Iubește iarba pămîntul : despre geții cu plete și bărbi nepieptănate in care pescărușii învățau • să împletească vise ; despre viața lor simplă intre două războaie cum știau ei să-și înflorească dorurile cu un cîntec, speranțele cu o bătaie moale de aripă.•• Al fost primul care al transcris în versul etern poezia limbii române, primul care, fără să știi, al curs fn lacrimi dc poeme, brăzdind fn timp istoria unul neam Innobilîndu-te. VINATOARE DE CERBI In acrul curat ca o magnolie sc-mprăștic în mii de curcubcic albul și timpul alunecă deodată nemăsurat, in gol. Oh, zei, ce ospătați ninsoare alungați din trupu-mi clipa ce mă doare 1 In pădurc> cerbi înaripați vîncază somnul urmărind in taină umbra unor șoapte, viața, scurtă bătaie dc aripă in noapte, coroana — trofeu și urma pașilor tăi pe zăpadă, soarele prelingindu-se roșu peste răni spulbcrate-n ninsoare și multă, prea multă lumină in lacrima zăpezii ce mă doare. PLOUA CU MINE Plouă cu mine peste lume... orașul cu himere mă sfisie, mă împarte unde sinteți voi, cei frumoși și nebuni, sufletul meu — curcubeu peste moarte. Am uitat să mă-ntorc în gînd și în umbre peste mine o toamnă mai trecc-n sublim sc aurește cu soare, noaptea curge fn mare, oare unde-o s-ajungem, galopind, cind iubim ? Naufragiu de lună o celestă dorință să m-aplcc, s-o cuprind șl fn noi s-o închid, să se-mbracc-n culoare ochiul meu cel albastru cînd privind către tine, floare eu mă deschid. ... 1937, iarna. La cîteva zile după Anul Nou, Petre Adam se prezentă la redacție. N-aveau decît patru birouri, niște chichinețe cocoțate la mansardă, în care domnea o vraiște greu de imaginat. Patrie, de la Crime, un individ gălbejit și cam rufos, care, cînd nu avea ce face. își curăța mereu pipa lui împuțită, îl în- tîmpină mahmur, cu pălăria dată pe ceafă, cu șireturile ghetelor spînzurînd dezlegate : Pier, ești mare ! Dac-o ții așa, o să pupi zambilica Ia rădăcină, la Sfînta Vineri, plațu patru. Marele gazetar. Hă ! — Ia mai du-te .... făcu plin de le- hamite Petre trîntindu-se în scaunul lui rotativ. Pfuuh ! suflă dezgustat pra- ful de pe mașina de scris : într-o zi am să las dracului totul și am să mâ în- torc acasă.; Asta am să fac, Crime. De cîte ori l se spunea așa. Patrie se chircea de necaz. Astăzi, el. care văzuse destule la viața lui, părea cu adevărat îngrijorat : cum că. etîcî, să lase el. Pier, aerele alea de dur made in Manhattan ; pînă una alta, il cău- taseră. brrr, trei băieți pe care el, Patrie, nu-i vedea cîntînd în corul or- fanilor Mămlco. din ceruri. Inimă cu- rată zidește în mine, ci. mai degrabă, sub trenciurile lor lungi, boțite și fîl- fîitoare, ascundeau cîte un drăguț de tommy-gun, dintre acelea folosite de flăcăii bătrînului Capone cînd găureau, plin; de pioșenie și respect pentru me- serie. Packardurilr neblindate ale ri- valilor cu care se dondănise . bossu. Mutrele lor aminteau de niște mormin- te prost îngriiite. dacă nu chiar lăsate în paragină. $1 cînd unul dintre der- bedei 9 catadicsit să se chiorască la cana aia nenorocită de pe biroul tău, a înghețat apa în ea. Ți-au lăsat asta, îi întinse poza aceea mare în care un superb armăsar se afla ridicat intr-o imnresionaniă cablare. Așa că. ai face bine să te potolești și. dacă nu. mai bine cărăbănește-te acasă, în dulcea ta cîmpie bănățeană. ☆ Acum, singur în redacție. își aminti de Patrie. Zîmbi ca și cum l-ar fi avut în fată. Ce bine ar fi fost ! Ce te hol- bezi așa la mine, hahaleră ? s-ar fi răs- tit Crime la el. Și apoi ar fl Izbit cu pălăria lui celebră marginea biroului : Tu, marele creator de lumi imagi- nare . .. Patrie se căznea de ani de zile să termine un roman de dragoste, nu te hlizi, potaie !, nu-mi lese. își scărpina scăfîrUa nădușită cu obidă comică: Ieri i-am pus să facă amor pînă le-au sărit ochii din cap (Era vorba, bine- înțeles, de cuplul eroilor săi) șl după ce s-au saturat de atîtea desfătări. în loc să-și spună vorbe dulci s-au apucat să se înjure ca chiorii. Să-și arunce toate porcăriile în nas. îndrăgostiți sînt ăștia ? Șl scuipa cu scîrbă într-o parte. Păi. h t'»igeră Adam. știu eu ? încearcă să introduci un element șoc, ca de pil- dă o altă femeie. Un alt bărbat. 3 une-i nițel pe jăratec, sfîșie-le sufletele, ciu- pește-i. Arde-le cîte o scatoalcă. înva- ță-i minte ’ Da ce. se stropșea indig- nat C.ime, Camelia mea-1 o tîrfă ? (Asta era numele personajului). Și ălă- lalt. cap-sec ce ești. Râul (Asta era bă- iatul) este un suflet pur. poetic. Nu pricepi că e vorba de romanul unei candt-' ? în lumea asta jalnică în care numai biștarii contează ? Rareori cei doi prieteni reușeau să nu se ciorovăiască. Cînd nu se aflau împreună, se căutau. într-o dimineață. Petre bătea la mașină cronica unui spectacol de teatru. Patrie năvăli vije- lios în redacție, strălucind de fericire, își aruncă pălăria în cuierul șchiop din spatele biroului său, se instală in scaun cu picioarele lui crăcănate spri- jinite pe birou și răcni : Evrika, i-am dat gata 1 Ehei, puișorilor, credeați că mi-ați scăpat ? Credeați cumva că l-ați trombonit pe bătrînul Patrie ? Ora ră- fuielilor a sosit 1 Memento mori ! Sha- kespeare e un mic copil, un începător I Și bunul Crime își freca fericit șl transpirat palmele. Ei ? întrebă plin de curiozitate Petre. Ei, ei. făcu Patrie triumfător, de-acum gata 1 I-am legat pe viață. Domnișoara a rămas gravidă. Petre își privi în tăcere prietenul și izbucni în rîs : Cum dracu să rămînă. silabisi el, dacă de două luni, după șucăru ăla monstru, i-al despărțit ? Crime rămase cu gura căscată. Păli, vru să tragă aer în piept, se înecă hol- bîndu-și ochii Ia Petre. O mare spaimă se așternu pe fața lui uscățivă. Ai dreptate.... șopti el. In secunda ur- mătoare sări în picioare și izbi cu pumnul în perete. Halal prieten, urlă el înroșindu-se brusc și lacrimi i se ivi- ră în colțul oleoapelor : îmi aduci vești proaste ! Și plecă, val-vîrtej, să se îmbete. Două zile Petre îl căută prin toate birturile, unde știa că Patrie obișnuieș- te să tragă la măsea. Pe urmă se ho- tărî să-l caute acasă. Locuia undeva pe lîngă Gara de Nord, într-o coșmelie veche, pe strada Pitarilor, o străduță scurtă șl îngustă, cu odăi ieftine. Urcă treptele imobilului, urmărit de ochiul tulbure (singurul care-i rămăsese în urma unei încăierări de pomină cu fe- tele de la madam Dișamp, unde lucra- se pe brînci, pînă cînd anii aveau s-o readucă pe căile tihnite ale senectuții) al portăresei, care mai tot timpul era cherchelită, șl care își plimba dosul amplu și unsuros al nădragilor prin curtea interioară, pavată cu cărămizi jilave, năpădite de mușchi piperniciți. Intră într-un coridor lung și îngust spre care dădeau ușile locatarilor, înapoia uneia, desluși rîsul unei femei, un rîs plăcut. în cascade, așa cum de mult nu-i fusese dat să audă. Probabil era o femeie frumoasă și curată. Coridorul era neașteptat de lung; depăși o altă ușă pe care o mînă scri- sese cu cărbune Asteaptă-mă pînă o să clnd nu av cu vă care se lui ce e haide, o vise să ne nici r Pe auzi îi zi auzi doi. fîim cărat. RL _ Acu gust rile. sporo cepere IUBIREA PERE crăpi ; după cîte aflase Petre, aici își îneca. în rachiu prost, ultimii ani. un fost actor, binecunoscut cîndva; mai auzi cintatul subțire al unui copil. In sfîrșit taman la capătul coridorului, lo- cuia Sterescu Patrie. Bătu la ușă. Ni- mic, liniște desăvîrșiță. Lovi hotărît cu oasele falangelor pînă simți că îl dor. Auzi drept răspuns, dincolo de ușă, o voce speriată de femeie, o voce stri- dentă, grăbită și înspăimîntată : Du-te dracului .’ Lasă-ne în pace. Petre știa prea bine că Patrie pierduse de mult cheia de la intrare și alta nu se sin- chisise să facă ; puse mîna pe clanță și intră. Draperiile erau trase, îi trebuiră cîteva momente să se obișnuiască cu lumina firavă, stătută, a odăii. Cocoța- tă în pat văzu o slăbătură, o arătare jalnică, ce strîngea cearceaful în drep- tul pieptului gol. cu clavicule subțiri, ieșite în afară : zîmbi. pentru că își aminti că lui Crime îi plăceau solni- țele. Cine ești dumneata. întrebă fe- meia, continuînd să-l privească înspăl- ■8 • • Am** «N MHIAI VINTILA mîntată. Cristos, aruncă prostește Petre și-i păru rău. De sub cearceafurile și păturile răsucite se auzi bombăneala buimacă a Iui Patrie. Cristos. pe dracu. Scăfîrlia lui cu părul vîlvoi ieși greu la lumină. Petre simți o căldură în piept, și, ca să-și ascundă emoția, trase draperiile. Dumnezeule, cum arătau ! îți venea să plîngi și să rîzi. Petre simți un nod în gît, tuși și căută din priviri un scaun. Vru să se așeze, dar Crime zbieră la el : Nu pe ăla creti- nule, că se rupe I Pe ălălaltu. Un pe- rete era plin de cărți, pe celălalt, de care era lipit patul, atîrnau o groază de tablouri : uleiuri, pasteluri, cărbu- ne. Ia te uită, se minună sincer Petre, se muri trăim ? Tocmai că postă Petre șl părăsi red; ușile. Impor (intre încep o vo sfîrșit, Ieșeau, său, ui pleci. '1 După din pari de cal.; lească, < prieteni o lecție Cel ma! fi (ost s un cuvl firește, dumnea Istorioai căt, des de îngi Tirg la Avea ( tiv. In suna j in ce lui să său dea cai. i ar nici «or, Iroul ierul rea- utre tetei. Pe Eliza o reîntîlni absc tor în fața unui magazin pe Calea Victoriei. O salt ironie ceremonioasă și, tc pregătea să adauge o m; zîmbi deschis și prieteno semeni cu Gary Cooper, spus ? Petre Adam rămasa cată, înfuriat și amuzat t rîndu-se zdravăn în ginc arătătorul borul pălăriei, ușor, spunîndu-și, îneînta că, de vreme ce Eliza n pe departe cu șnapanu de rile nu puteau să stea prost. Așa începu dragostea b Adesea, Petre se întrel prea tîrzlu, dacă proced. putea fi cinstit sau necir bire ? Cine dă mai mult supune celuilalt de team să nu se ducă pe apa ! amintea : și mica gîsc vînzătoare într-un maga; ric, care avea mania noapte transparente, cît rente și pe care le lepă cu o repeziciune uimit< tot felul de neghiobii. I surprinsese scobindu-se ’ ce frunzărea jurnale de să fie nedrept ? Diana ; ei simpluț, i se dăruise 1 că, fără să-i ceară ce Avusese căldura ei. Sau profesoară de canto car< așternut fără ca Petr că serios ; și care îi ca, plină de energie și cocea prăjitureie și alt acea frenezie și încăpăț șeau prin a-l scoate din și ea căldura ei. Sau n tarului de restaurante, trei bombe sordide und băta strașnic pe mai ni: chema Caliopi și era ev ce bărbații numesc o fe Avea distincție șerpoaic a înțelege că era de fai riajul ei cu mitocanul nu fusese decît un ace O rupea binișor pe fr; cîte ceva, avea umor și dușmănie țoapele — cu îl plăcea pe Adam, de: tîmpla să-l ia peste pi< pe o ființă „superioară1 pe ce să se îndrăgostet pase ca prin urechile a< menea necaz- deșt ieși din toată povestea : Ca rosise de el cu multă d să înțeleagă că, deși er bll de drăguț, se înșeli pentru ea decît o etap grozitor de drăguță ; c; mai departe, spre o < Și plecase pentru totde ocrotitoare pe obraz. Petre fu cuprins de < deznădejde se trans într-un acces de furii trîntind cu ce-l pica sj șuturi neputincioase casă, robe de chambi pe covorul ieftin al ’ zări papucii alininți napea, cînd le zări p< azuriu, turtit, comic ir zurînd caraghios șl țop izbucni într-un rîs ca: zînd ridicolul sltu pu-to-ri-ca, avusese șl căldură. Și toate cer pe gratis ! Eliza 'era însă întîlneau tot mai aste cu 1 des : iția- caz, actă articolul doua zi fu Kezuitatufu o ceartă 1 se clin aluzie teamă corupții mal aș; mâneți La rîm du-se liadu- M făcu Il itate, Ekeres, n toc- Me ro- ,jburi". uuriin- Adam dic de glorie iei vre- plin de mîndrie cu cî bracă. pasul ei era m tativ. punea multă se șie în afirmațiile el : pase o necuviință, o că la adresa unei ac lent, despre care, dc sese laudativ. Eliza rată și-1 mărturisise i firească îi năpădise asemenea reflecții n bărbat trebuie să i orișice împrejurare, bărbați ? o întrebase Petre șl cînd încercă ca s-o sărute. Eliza t mitate, privindu-1 a tors acasă, Adam fui canapea, cu privirile tavanului ; își mărtu merita să fie iubită mai mult decît își în ... Acum, în odaia ța Elizei. • Fragment din ro peregrinilor ORIZONT rmă se ho- undeva pe o coșmelie o străduță îftine. Urcă : de ochiul îmăsese în nlnâ cu fe- unde lucra- i aveau s-o j senectuții) timpul era imba dosul agilor prin :u cărămizi piperniciți. • și îngust locatarilor, unei femei, asa cum de .iă. Probabil urată. t de lung; j mînă scri- lă pină o să cînd |tă nu ață cu mse muri trăim ? Tocmai că înțeleg ! ri- postă Petre și părăsi redacția trîntind ușile. ce e )e- haide^ o țlgjâ- vise ie, să nă nici pi pe lo de ușă. o pleci.* o voce strl- . • I ' ntată : Du-te re. Petre știa Duprii iuse de mult din piui a nu se sin- de cafa- i pe clanță și :e, îi trebuiră îișnuiască cu odăii. Cocoța- ră, o arătare jaful în drep- Hcule subțiri, pentru că își îlăceau solni- i, întrebă fe- rească înspăi- leascăâu prietena o lecțțai. Cel n-ar fi (ostiei un cnior, fireșteul dumnirul Istorloea- căt, dfre de în^ei. HAI VINTILA : Tîrg la Pe Eliza o reîntîlni absolut întîmplă- tor în fața unui magazin de pălării de pe Calea Victoriei. O salută cu ușoară ironie ceremonioasă și, tocmai cînd se pregătea să adauge o măgărie, ea îi zîmbi deschis și prietenos : Dumneata semeni cu Gary Cooper, ți s-a mai spus ? Petre Adam rămase cu gura căs- cată, înfuriat și amuzat totodată, înju- rîndu-se zdravăn în gînd. își săltă cu arătătorul borul pălăriei, înclinîndu-se ușor, spunîndu-și, îneîntat în sinea sa, că, de vreme ce Eliza nu aducea nici pe departe cu șnapanu de tat-su, lucru- rile nu puteau să stea chiar atît de prost. Așa începu dragostea lor. Adesea, Petre se întreba, oricum era prea tirziu, dacă procedase cinstit. Ce putea fi cinstit sau necinstit într-o iu- bire ? Cine dă mai mult ? Ori cine se supune celuilalt de teamă ca dragostea să nu se ducă pe apa sîmbetei ? își amintea : și mica gîsculiță, Dlana!, vînzătoare într-un magazin de galante- rie, care avea mania cămășilor de noapte transparente, cît mai transpa- rente și pe care le lepăda de pe sine cu o repeziciune uimitoare gîngurind tot felul de neghiobii. De cîteva ori o surprinsese scobindu-se în nas. în timp ce frunzărea jurnale de modă. De ce să fie nedrept ? Diana avusese șarmul ei simpluț, i se dăruise fără să clipeas- că, fără să-i ceară ceva în schimb. Avusese căldura ei. Sau un pic trecuta profesoară de canto care i se vîrîse în așternut fără ca Petre s-o doreas- că serios ; și care îi spăla și căl- ca, plină de energie și entuziasm, îi cocea prăjiturele și alte fleacuri cu acea frenezie și încăpățînare care sfîr- șeau prin a-1 scoate din sărite. Avusese și ea căldura ei. Sau nevasta proprie- tarului de restaurante, de fapt vreo trei bombe sordide unde te puteai îm- băta strașnic pe mai nimica. Pe asta o chema Caliopl și era cu adevărat ceea ce bărbații numesc o femeie frumoasă. Avea distincție șerpoaica, dădea mereu a înțelege că era de familie și că ma- riajul ei cu mitocanul de Arvuneanu nu fusese decît un accident nenorocit. O rupea binișor pe franțuzește, citise cîte ceva, avea umor și disprețuia fără dușmănie țoapele — cum se și cuvine, îl plăcea pe Adam, deși uneori se în- tîmpla să-1 ia peste picior. Era aproa- pe o ființă „superioară4* și Petre fu cît pe ce să se îndrăgostească de ea. Scă- pase ca prin urechile acului de un ase- menea necaz, deși ieșise cam umilit din toată povestea : Caliopi se descoto- rosise de el cu multă duioșie, făcîndu-1 să înțeleagă că, deși era un băiat teri- bil de drăguț, se înșelase, Pier nefiind pentru ea decît o etapă, e drept— în- grozitor dc drăguță ; că ea țintea mult mal departe, spre o chestie serioasă. Și plecase pentru totdeauna sârutîndu-1 ocrotitoare pe obraz. Rămas singur. Petre fu cuprins de deznădejde, care deznădejde se transformase repede într-un acces de furie. Se pomenise trîntind cu ce-i pica sub mînă, trăgînd șuturi neputincioase halatului ei de casă, robe de chambre, lăsat suvenir pe covorul ieftin al odăii $1, cind îi zări papucii aliniați cuminți sub ca- napea. cînd le zări pomponul pufos și azuriu, turtit comic într-o parte, spîn- zurînd caraghios și țopește. Petre Adam izbucni într-un rîs cam mînzesc, reali- zînd ridicolul situației. Ei bine, pu-to-ri-ca, avusese și ea dramul ei de căldură. Și toate cer pe gratis ! Eliza 'era însă întîlneau tot mai astea îi picaseră din cu totul altceva. Se des și Petre observase prostește Petre cearceafurile și zi bombăneala istos. pe dracu. rîlvoi ieși greu o căldură în iă emoția, trase •, cum arătau ! să rîzi. Petre își și căută din iă se așeze, dar u pe ăla creti- ilălaltu. Un pe- pe celălalt de tîrnau o groază îasteluri, cărbu- nă sincer Petre, Avea țtfa- tiv, întaz, suna actă articobua zi fu iul. Rezulți o ceartă du- se din&u aluzie ate, teamă res, corupțitoc- mai ațro- mâ noștri". La rîttiln- du-se pe Adam de glorie ire- plin de mîndrie cu cît bun gust se îm- bracă, pasul ei era mlădios și neosten- tativ, punea multă seriozitate și gingă- șie în afirmațiile el : odată. Petre scă- pase o necuviință, o observație echivo- că la adresa unei actrițe de mare ta- lent. despre care, de altminteri, scri- sese laudativ. Eliza se opri ca fulge- rată și-i mărturisise rece, o roșeață ne- firească îi năpădise obrajii, că pe ea asemenea reflecții n-o amuză. Câ un bărbat trebuie să rămînă bărbat în orișice împrejurare. Ce știi tu despre bărbați ? o întrebase atunci zeflemitor Petre și cînd încercă s-o tragă spre el, ca s-o sărute. Eliza II îndepărtă cu fer- mitate, privindu-1 aproape ostilă. în- tors acasă, Adam fumă mult, întins pe canapea, cu privirile pierdute în albul tavanului ; își mărturisi cinstit că Eliza merita să fie iubită și că el o iubea mai mult decît își închipuise. ... Acum. în odaia bătrînului, absen- ța Elizei. • Fragment din romanul „întoarcerea peregrinilor**. Traian lancu COROLE DIN FĂGET ... Se dedică primarului Ion Olteanu Xș vrea, ca-n brațe să culeg. Flori cu o fragedă podoabă. Să dea mai roșii, brațu-ntreg. Corole la Făget, să albă !... Căci nu-i mîndrie mai curată, Decît cind vezi in sat la tine. La vatra ta, adevărată, Corole de dalii, glicine ... Cînd cu primaru-am întîlnit, Copiii-atîtor stele-albastre, Nicolae Ioana PLANTELE DIN GRADINA Acum cind a apus soarele și incepe să se insereze și incepi să nu știi ce se petrece fin preajmă plantele din grădină nu sînt decit niște instrumente calde muzicale in care simți nevoia să te culci. Deja mulți au coborfit In grădină șl tu al rămas atît de singur ! Te ridici de la masă și încet-încet te întinzi pe pămint și incet-incct te acoperi cu frunze 1 SAMOVARUL Singur în magazinul dc îmi plimb ochii în jur antichități și privirea mea cade pe un vechi samovar. Uite samovarul, îmi zic, din samovarul acesta au hăut ceai și Esenin și Pușkin. Și doar văzindu-1 șl doar bănuind c-au băut ccal din el Esenin și Pușkin Claudiu lordache ZIUA DE TOAMNA Ziua scurtă dc toamnă și-a lăsat șl pc masa mea lingura adîncă din care curge mierea șl in cameră s-a adăpostit mirosul castanelor ! O creangă bate în geam cu degetul noduros șl frunzele căzute parcurg la pas bulevardele lungi. Simt teama cum îmi gîdi- lă inima și totuși îmi place să privesc amurgul uriaș ce-șl deschide c- vantaiu! pictat pc dea- supra inserării. Și ur- măresc cum pasărea scrie ultimul vers al transpa- renței la care tinjesc ; șl trăiesc șl această nemurire în care trăinicia c frumusețea 1 Azi mi-am dat întîlnire cu toamna la marginea orașului. De acola lumea sc deschide mai mult șl timpul. în cîmpie, c o ivire 1 Voi aștepta, voi aștepta !.. • La anii mei, prieteniile n-au termen și decepții- le sunt mai sigure ! Și toată noaptea cc va ur- ma imi voi linguși am- bra !... ÎNCĂ 12 ANI Mătasea fină a ceței acoperă ziua infinită, o privesc ca pe o insomnie pc care nu o poți învinge de multe ori ; străzile se zbat pe uscat ca țiparii, casele țipă din toate ferestrele in direcția portului secat unde marea o nimicită, doar sufletul e vcstmîntuî so- lemn pentru a pluti prin- tre lucrurile ca care ne-am lăsat însoțiți ! Frigul e înăuntru, a- La mlnc-n piept mi s-au oprii Atitea fulgere și astre... Copii erau ! Și-n visul lor, Din buza dulce, făurită, De un Partid cutezător, Cresc intr-o lume fericită. • • Nu pot fi lacrimi pe pămint, Dc bucurie și dc drag, Decit atunci cind vezi rizind Un viitor la tlnc-n prag •.. Străbat Făgetul cu corole, Și nu găsesc destul cuvînt Să pling ! Și-accstc gladiole, Să Ic tot cînt!... Să Ie tot cint! am auzit viscole șl clinchete de clopoței șl rfs de femele șl zgomot dc troică! Și un om cu fața blîndă privea la el însă samovarul stătea neclintit, cineva I-a mutat apoi în vitrină, poate omul cu fața blîndă, poate el. Și de-atunci trec pc strada aceea cu prietenii mei și zic, uite samovarul din care a băut ceai și Escnln și Pușkin. Șl în clipa aceea cu toții auzim viscole și clinchete de clopoței, rls de femeie și zgomot de troică 1 OBOSEALA Niciodată n-am știut cum e să adormi cu un măslin tinăr in mînă deși am visat la toate acestea. Niciodată n-am știut cum se aude ploaia, cum cad pe umeri, pe piept, stropii aceia bulbucați al oboselii deși am visat la toate acestea... Dar niciodată, nu am știut cum e să dormi, cum e să mori cu un măslin tînăr în mină 1 dăpostit ca o inimă între coaste. încă 12 ani pînă la capăt șl mileniul nou va veni într-o iarnă ca asta ! Vremea rea se îmblîn- zește cu chiciură ! ACEST MERS Istoria nu reține acest mers, cu vioara la subsioară, cu pletele muzicale zvicnind in vînt, cu mina pe arcul surîsului tău (dră- gălașă idee despre frumos !) Mai mult ca niciodată sunt singur sub penajul sumbru al corbilor, sub umbra pe care cerul o dilată ca pe o inimă, sub norul farmecului tău ; singur ca o mulțime ... CEARA ȘI MIEREA Atît de clar tăiate, scoici, călclie, perle ale obscurului și pasul gestului pe timp ; șl gura e o imagine a cuvin- tului îmblînzit de un sărut subțire, subțire, mă văd în tine, inventat în frumusețea femeii, redesenat în planșa unde gingășia este o stilizare a ba- nalului, materia noastră a înflorit identic în deosebiri distincte a eăror nostalgie se caută pentru o minimă consimțire. Dormi, aburită de o seducție căreia îi cedez cît încă simt în căușul palmei urma sanguină a buzelor tale ! Din acest fagure curge mierea și rărnine ceara tainicului meu venit figurine Din pragul apusului Om de teatru, memorialist șl, acum, prozator, Ion Olteanu se în- scrie între oamenii de cultură arde- leni care și-au impus o pecete apar- te în spiritualitatea românească de după război. Romanul „O salcie cîntătoareM • devine o carte-mărturle a unor locuri, timpuri și oameni, petrecute pe molcoma vale a Mureșului, pe cîmpia dintre Războieni și Tîrgu- Mureș. Romanul lui Ion Olteanu, abordînd mărturisirea la persoana întîi a eroinei, sora naratorului, de- vine, implicit, biografia unei femei și a unei familii ardelenești, fixată între deceniile de dinainte de război și încheiată la sfîrșitul lui. Revenit în satul natal, la casa so- rei sale mal mari, Domnica, poves- titorul va rămîne acolo, Ia căpătîiul ei, nouă zile, atîta cît își propune să mai trăiască sora sa, grav bolna- vă. îngrijindu-și sora, cercetîndu-i viața de azi, fratele venit la ea din capitală devine și părtașul poveștii vieții acestei femei muribunde. Plină de o vitalitate fără margini, povestitoarea încheagă în fața fra- telui și a noastră povestea unei vieți, dîrza ei luptă pentru a fi și a avea, înălțarea și destrămarea ei, forța de nestăvilit a unei făpturi umane deo- sebit de active, plină de o sete de viață ieșită din comun. Mentalitatea, morala acestei ță- rănci este una inflexibilă în planul vieții casnice, al vieții materiale și al celei intime. Fixată în a-și urmări țeluri de ajungere la un loc de frun- te între gospodarii satului, femeia și sora devine de o dură inflexibilita- te, merge înainte fără a lua în sea- mă nici sentimentele celor din jur, nici ale sale proprii. Această „orbi- re" este chiar aceea ce naște drama acestei existențe. Căci eroina înain- tează, implacabil, nu numai spre o moarte fizică, dar șî spre o moarte spirituală. Ea se desprinde de bucu- riile naturale, firești, ale unui sen- timent uman, iubirea, de pildă, pe care îl îneacă în sine. Ea tinde doar să-și lățească moșia, să-și întemeieze gospodăria. Viața ei e doar trudă animalică, habotnicie, slugărire pes- te măsură, doar de dragul bunurilor, a materiei în sine. Intrată în hățișul acestor mici interese de familie, eroina uită de tot ceea ce ar putea stărui în ea, ca vis al tinereții, al atracției, merge înainte, ca o vită pe brazdă, nu mai are odihnă, nici popas. Doar într-o scrisoare netri- misă, pe care fratele o descoperă, în final. în spatele unei fotografii, ea, sora, îi destăinuia fratelui, postum, un posibil sentiment al ei pentru un bărbat, care a iublt-o dar care n-a avut parte de ea. un bărbat care a purtat-o în inimă pînă în ultima ei clipă, dar față de avut curajul să-și birea. Roman-mărturie dure, țărănești, de care femeia n-a dea pe față iu- a unei muncă existențe și jertfă. pentru familie, cartea lui Olteanu devine și un document epic de o rară frumusețe, a cîmpiei ardelene de pe Valea Mureșului. Natura, pă- mîntul, truda cîmpulul, datinile, oa- menii, acea atmosferă unică a satu- lui ardelenesc interbelic, știute din paginile lui Pavel Dan, Ion Vlasiu transpar, și aici, cu realismul lor specific, dar și cu o îneîntătoare și aspră poezie. Limba prozatorului, fără a fi apăsat ardelenească, are un specific al ei, calm și melodios, cuvîntul se înscrie în limba vorbită și colorată a eroinei, cu o mare Roman de un adine plasticitate. realism, pătrunzător și scormonitor al eului tainic al unei femei simple de la țară, „O salcie cîntătoare" de- vine si roman-analiză a unor stări dramatice, tensionale, unice în fe- lul lor, în care o femeie, din pragul apusului și al trecerii, are rara lu- ciditate să se destăinuiască total, Ion ARIEȘANU • Ion Olteana — O SALCIE CÎN- TATOARE, Ed. Albatros. 198X (Continuare în pag. G) ORIZONT Cintarea. României La o aniversare Cind un ansamblu folcloric rotun- jește 20 de ani de existență și, bineîn- țeles, de rodnică activitate, inevitabil, gîndul te poartă și înspre retrospectivă. Cînd ansamblul se numește „Timișul* șl aparține Centrului de cultură a munici- piului Timișoara, terenul devine fami- liar, Iar dacă-l întîlnești pe Lazăr Po- morlșaț șl Toma Frențescu — instruc- torul muzical șl coregraful ansamblului — se cheamă că ai avut șansa, dintr-un bun început, de-a afla exact lucrurile care te Interesează. Lazăr Pomorișaț e conducător muzical din 1961. Astfel în- eît, ne poate spune că orchestra ansam- blului derivă din orchestra Centrului de cultură a raionului Timișoara, cu sediul în Mehala, devenind. în 1968, prin în- tregirea cu formația de dansuri, cel de azi — ansamblul „Timișul*. Cîțl mai țin minte asemenea amănunte ? Ca să vorbești despre 20 de ani de activitate artistică va trebui, neapărat, să amin- tești despre tradiție. Despre acea stră- danie de a Impune, în timp, un reper- toriu — cum. de fapt, s-a și întîmplat — care să definească personalitatea an- sambiulul. „Ne-am orientat, lecție, mărturisește Lazăr spre valorificarea folclorului coregrafic din zona de șes cu predl- Pomorișaț, muzical șl a Banatu- lui. dar și din cele de munte și deal. Repertoriu! orchestrei cuprinde o serie de piese absolut autentice, de-o impre- slonantă frumusețe și puritate, neinclu- se in repertoriul altor formații*. La ultima ediție a Festivalului națio- nal „Cintarea României* orchestra a obținut titlul de laureat, prezentîndu-se cu o suită din zona de șes a Banatu- lui, susținută numai de instrumente de lemn, specifice zonei — taragot, clari- net, vioară, contrabas. Repertoriul activ al compartimentului coregrafic cuprin- de, la această oră, 16 suite de dansuri, interpretabile orieînd. Toma Frențescu îți poate vorbi despre spectacole de re- ferință, prezentate pe scena marilor competiții cultural-artistice ale țării, nu numai despre spectacole-creație, reali- zate în colaborare cu catedra de folclor a Universității, sub statornica îndruma- re a lector universitar dr. Vasile Crețu, despre tenacitatea celui care se consa- cră acestei activități și despre bucuria din clipa restituirii unei noi piese, de o inestimabilă valoare. A fi dansator, instrumentist ori solist la „Timișul* echivalează cu o carte de vizită pentru că, de multă vreme, re- numele ansamblului a depășit granițele țării. Iar lucrul acesta e rodul pasiunii unor oameni de certă vocație șl dărui- re ce au găsit, de-a lungul anilor, clipa de generoasă zăbavă pentru a întări, prin aportul muncii lor. prestigiul an- samblului. E suficient să-i amintim pe dirijorii loan Odrobot, Achim Penda, Laza Cnejevlci, ce au condus, in dife- rite perioade, orchestra ; pe instrumen- tiștii Pavel Roșu, Aurel Popa, Pavel Cebzan, „veterani* activi ai momentu- lui de față ; soliștii Tiberiu Ceia, Ana Pacatiuș, Petrlcă Moise ; pe coregraful Emilian Dumitru, cu toții implicați In montarea sau desăvîrșirea unor specta- cole. pentru a înțelege în ce măsură bunul nume e creat de un colectiv, dar și de fiecare în parte. Există o griiă deosebită, în rîndul ce- lor care alcătuiesc acest colectiv, de-a „inocula* și altora iubirea de cînt sau de joc. Lucrul acesta se realizează nu o dată, fie prin acel dansatori sau in- strumentiști ai căror copil calcă fără șovăială pe urmele părinților, fie prin intermediul acelor instructori, formați aici, ce îndrumă formații coregrafice școțare ori sindicale din municipiu. Mai există, în plus, și o preocupare temei- nică pentru continuitate, materializată, după cum ne încredințează Toma Frențescu, „într-o autentică pepinieră a ansamblului*, adică o formație de dansatori aparținînd elevilor, funcțio- nînd sub aceeași oblăduire, alcătull din grija și cu sprijinul Inspectoratul! școlar. .S-a închegat aici un colecții:n4.nr..1 Ilihni \/ir serios — cuvintele aparțin directorului ; lăcașului de cultură, Pavel Dehclean — compus din elevi, cadre didactice, in»^ indu-Și vocația de neri, tehnicieni, maiștri, Insumînd pest®^ naiv re]ativ tîrziu, me- 100 de persoane. Ansamblul s-a re«.Uj veterinar Mihai Vintilâ marcat, de fiecare dată, prin spectacole 10 n 1932 Caransebeș de referință în cadrul Festivalului na.; lm Insă cu pregnanță ționa! .Cîntarea României" (șl sint â^pePiciune in acest terilo- deloc periferic, ol ar- meroase distincțiile care atestă ac lucru), aș spune adevărate specia . ■ - plastice. Originalitatea Iul etalon, apreciate de public și speciahștLe In prlmul r!nd dintr-o Dincolo însă de aceste rezultate. tacole-lectură, o premieră absolută ( trîna doamnă și fluturele*, de Nicol At moșieră sărbătorească tru cei mai tineri locuitori Timișoarei. Vacanța a des- porțile unul feeric „Oră- al copiilorinaugurat re- t printr-un bogat program inut de formații artistice Casei pionierilor, ale șco- din municipiu și județ. n simpozion de importan- aparte. purtind genericul Breb an), un spectacol experimental limba esperanto, prezentat la Feslival®fășurat recent în cadrul , sănătate, progres* s-a vrea să arăt că „Timișul* este un samblu ce nu cunoaște vacanța, acti tatea lui desfășurîndu-se in toate zoanele. Indiferent de scena- ne-am străduit întotdeauna să ne l punem prin spectacole aflate sub sc nul nu doar al autenticității, ci șl unei ținute scenice remarcabile, ex gente, pe care, singuri, ni le-am imp Dana GHEORGHIU litatc a memoriei, care-l ite să vizualizeze netru- Imagini. figuri, scene di- ale spațiului natal al IlărieL Nici un moment al Vintilă nu lasă să in- Ină în amintirile sale at!- inea de acum a omului tur. De aici, poate, și ames- 1 de naivitate și umor r grotesc, de sinceritate și r F s 1 1 1 < Muzica - un anotimp permanent Interviu cu dirijorul și compozitorul REMUS GEORGESCU — Din agenda dumneavoastră de lucru, stimate maestre Remus Geor- gescu, vă propun pentru început să re- aducem in actualitate succesul repur- tat de Orchestra de camera a Filarmo- nicii ..Banatul-, la cea de-a Vil-a edi- ție a Concertelor festive dc la Regens- burg. — Am participat la această manifes- tare prima dată in anul 1983. cind am fost apreciați ca „una dintre cele mai bune orchestre de cameră din Europa-. Dovadă că nu ne-au uitat. — Cronicarul ziarului „Mittelbaye- riache Zeitung- sublinia, de altfel, plă- cerea reîntilnirli cu membrii acestei or- chestre, «pe care ii mal avem încă vii In amintire de la primele lor concerte-, ca și «înaltul nivel artistic la care a știut să se păstreze această orchestră- iar «Straubtager Tagblatt- observa: M...cit de minunat și-a școlii dirijorul cordarii săi: lavă și elan, vehemență șl expresivitate s-an îmbinat cu o sen- sibilă și subtilă transparență a tehnicii, in toate momentele • • — Timișoara are într-adevăr valori inte.pretative. Instrumentiști de clasă, care și-au dovedit in repetate rinduri competitivitatea. — «Cele patru anotimpuri- de VI- valdi, avindu-l ca solist pe Gabriel Popa, Concertul nr. 3 de Haendel, cu oboistul Laurențiu Baciu, bisat cu par- tea lentă, «patosul și expresivitatea, transparența și lejcritalea diafană- a Suitei nr. 1 de J. S. Bach («Oare Bacb și-a ascultat vreodată Suita atit de finisat interpretată ?- se intreba „Straubinger Tagblatt-), ca șl cele trei (!) bisuri, «fără de care ascultătorii en- tuziaști nu ar fi părăsit sala-, ..au pus incă o dată In valoare deosebitele ca- lități ale muzicienilor români, mesageri demni de tot rcsnectul al cuMurii tării lor- („Deggendorfer Zcllung*). Puteți numi acum și alte astfel dc momente, amintiri deosebite ? — îmi vin in minte concertul nostru la Festivalul „Georce Enescu-, cînd pe podiumul Ateneului am cîntat „Simfo- nia a H-a“ de Ștefan Niculescu si „Voix de la nature- de G. Enescu. apoi Festivalul de muzică românească de la Iași, cînd mi s-a prezentat oratoriul „Chemare străbunilor*, sau integrala oratoriilor lui Bach, numeroasele tur- nee in străinătate, bineînțeles emoțiile și ecourile la prezentarea propriilor compoziții. Mă bucur cind aud că lu- crările mele poartă noroc Interpreților care le prezintă la diferite concursurt.« — Din cronicile turneului In Bavarla, extrag iarăși un citat, care vă vizează dc data aceasta in calitate de compo- zitor : „... dirijorul R. Georgcscu, un om cu o putere de emanație deosebită, a început seara cu o lucrare proprie, am putea spune cu un salut din patria sa, „Suita de dansuri și cintece din Banat-, o lucrare bine închegată și frumos prelucrată-. Care ar fi opus- urile în lucru 7 — Lucrări corale, lieduri pe versuri de Blaga, Radu Stanca, o suită, am schițat o lucrare simfonică închinată centenarului nașterii lui Mihai Emi- nescu ... — Sinteți apreciat In lumea de spe- cialitate șt pentru bogata discografie pe care ați realizat-o de-a lungul ani- lor. — Filarmonica noastră este poate fi- larmonica înregistrată cu cel mai mare număr de discuri, atît pentru piața In- ternă. cît și pentru export. Urmează, în curînd. două noi discuri cu lucrări de Wagner, Mozart și Beethoven. — Cum reușiți să împăcat! compozi- ția cu activitatea dirijorală 7 — Ați atins problema dramei intime a compozitorulul-dlrijor, care trăind mereu cu partiturile altora în mînă, în- cearcă. speră să revină la propriul uni- vers sonor. Din păcate, n-am putut rea- liza tot ce am gîndit. Sper ca timpul să-mi permită să prezint lucrările pe care le am în mape. — ...Timpul poate neliniști un mu- zician 7 — Dimpotrivă. Muzica este un ano- timp nermanent... — Este dificilă condiția de compozi- tor al secolului XX 7 — Cred că acum, ca si întotdeauna, fiecare creator își caută propriul său adevăr... noutatea nu înseamnă să te arunci în infinit... Fiecare sondează într-un teritoriu precis delimitat de gîndirea și sensibilitatea sa. fieeare nouă lucrare fiind de fapt o investiga- ție a propriului univers interior... Lava C. BRATU însemnări despre Valeriu Diogene Bihoi Întîi, a fost un spectator fervent. Lo- cuia în apropierea Teatrului de păpuși și nu-1 scăpa nici un spectacol. Apoi, deși era, cum se spune, la o vîrstă foarte fragedă, a ajuns un „consuma- tor* constant al spectacolelor de operă, operetă, balet. „Constant* e puțin zis, căci, bun&x.ră, își amintește, la „Petrl- International de la Poretta-Terme (I lia) și o adaptare după „Conul Leoni față cu reactiunea*. prezentată la Se bările esperantiste de iarnă de la B dapesta. Sub egida Centrului teat tutului de medicină din Ișoara. De amploare națio- , simpozionul de sociologie dicinei s-a dovedit un activ, eficient de manl- I rotiluri ‘ că și lupul * a fost prezent in sală. în primul rînd de fotolii (numai în primul rînd) de... 19 ori ! La tea^”. care va deveni marea lui pasiune, a început să meargă ceva mai tîrziu. dar. în clasa a Vil-a. și-a făcut debutul ca actor în- tr-o dramatizare după „Moș Ion Roată șl Unirea*, cu prileiul unei. 1 se părea atunci, grandioase serbări școlare. A interpretat rolul lui Ion Roată — pri- mul său succes pe o scenă. Profesorii, colegii și rudele (venite în număr mare să-1 vadă) s-au întrecut, care mal de care. în laude... Ca student în anul I al Facultății de filologie din Timișoara, s-a Înscris în formația de teatru a Universității. Pînă să fie distribuit într-un rol. a cărat de- corurile pentru «O noapte furtunoasă". După aceea, din rațiuni de repertoriu „bine stabilit*. primește un rol în „Cu balcon la Dunăre*, text dramatic scris în maniera searbădă a anilor ’50. care l-a întristat. însă nu l-a descurajat, fiindcă. în «curt timp (incepînd cu anul 1984) s-au deschis și pentru teatrul stu- dențesc noi șl frumoase perspective... Avea o experiență a scenei cînd. încă student, regizează un spectacol după o scriere pronrle CDora*). care a consti- tuit și actul de naștere al Studioului de teatru al Universității. De acest studio a fost legat, cîtiva ani buni. c‘ ca in- structor cultural al Clubului Universi- tății. în nrezent. montează acolo o nie- să despre tineret șl pentru tineret — „Pe Vărafec în sus*, de Ton Nicolescu. în anul 1976 a înființat. la Casa ti- neretului. Centrul teatral „Thesnls*. cu secții pentru elevi, pentru studenti și pentru tineri de diferite profesii. Acti- vitatea Centrului teatral s-a concretizat, pe lîngă numeroasele acțiuni de cultură teatrală, în 14 puneri în scenă, 10 spec- „Thespis*, s-au constituit formații re a muncii de cercetare teatru la Institutul agronomic, la Liceul care specialiști șl studenți de Informatică : formația de teatru sa« lesfășonră sub egida cercu- tiric a Cooperativei „Igiena* și Studioul de sociologie „Pronhilaxis*. de scenografie al Liceului de artă JonHlarmonica de stat „Bana- Vidu*. A trecut un sfert de veac căra decoruri pentru .O noapte r a programat un concert de cîndif68*01130* de colinde, sus- e furtu-fut de corul prestigioasei in- noasă*. în tot acest timp, dragostea loli pentru teatru i-a adus un. de invidiat, I privilegiu : a trăit și a lucrat tinerește* printre tineri. Unii dintre tinerii cărora O BANCA DE REZEF le-a insuflat pasiunea pentru teatru । ni.lchert si handballs- (pînă acum, vreo 200) au înființat, «*£1piș ch n handt>abș rîndul lor. formații și studiouri: elvețienii au venii Arad, la Tîrgu Mureș. !a Satu Mare, la Constanța. în cîteva localități ale jud țulul Timiș. Alții, urmînd Institutul artă teatrală și cinematografică Jon Luca Caragiale*. s-nu profesfonnliza!. In anul 1982. a făcut și el o încer re de a lucra în condiții de profesio Bsm. Dar spectacolul pus atunci in s nă. cu actori profesioniști, a fost consi- derat „prea experimental*. Și de ce să derutăm spectatorii cu ceva „prea ex- perimental* ? Nu ?... Acum, trece printr-o altă încercare: regizează, ta Studioul Teatrului German de Stat, două piese. Una este „Pelica- nul*. de August Strindberg. Spațiul tipografic nu ne îngăduie si consemnăm lunga listă de premii obți- nute. atit de Studioul de teatru al Uni- versității, cît și de Centrul teatral „Thespis*. la competițiile teatrale stu- dențești, la cele pentru tineret, la cele interjudetene. la marea emulație cultu- ral-artisticft. Festivalul național .Cînta- rea României". De fapt, el, împătimitul întru teatru, nu șl-a făcut din cîștiga- rea unor premii un scop în sine. Pre- miile au venit firesc, ca o dreaptă re- cunoaștere a unei vocații. losîf COSTINAȘ NCURSUL „MIHAI EM Timlșoara deciși să ne bage lu-n casă șl să ne ia mingea competiții europene, ba, mult, era cît pe-acl să ne resemnăm cu diferența con- nțială pe care cu greu am it-o în Sala Olimpia. Nu- că, spre deosebire de petițiile interne, în cele tinentale ne mal pot paște rize. și. iată, la St. Gallen șorenii au învins din nou, cu trei puncte diferență, înd speranțele gazdelor strare, în bancă, așa cum face de regulă în țara can- elor. Și, să fim înțeleși : e vorba de o echipă de , de vreme ce st.gallezii Instalat în prima divizie vreo 34 de ani ș! n-au avut odată emoții. Pe blazonul stau șase titluri de cam- I. ultimul în 1986. Da, în ul St. Gallen, (70 000 de Din pragul apusului (Urmare din pag. 5) să-și vadă, deschis, truda habotnică și zădărnicia ei de-o viață, căci ea n-a avut puterea de-a fi ea însăși niciodată, căci mie să mă tot șine de lume-. Carte sobră, frumusețe a „așa mi-a fost dat tem și să-mi fie ru- de o pătrunzătoare descrierii suferinței umane. romanul lui Ion Olteanu adună. în straturile sale adinei, un strigăt patetic grav, un memento stoic în fata vieții care curge năval- nic și implacabil peste oameni și in- tîmnlărl. lăsînd doar din cînd in cînd să transpară, din anele-l învol- burate, cioburile unei vieți, cărările unor întîmplărl. rosturile unor eve- nimente. ca cele de mai sus, spre aducerea noastră aminte. it&ții Șl lațle tul Sub egida Comitetului pen- Cultură și Educație Socia- al județului Arad șl a unii Scriitorilor din R.S.R., aclul din Arad al Uniunii lorilor organizează Con- ul literar „Mihai Emlnes- — Arad, 1989*. Pornind de exigențele care stau In fața dc creație lite- în condițiile dc creatoare date de generos al Epocii LAE CEAUȘESCU, in tul documentelor Congre- nl al XlII-lea și ale Corife- ei Naționale a P.C.R.. ale eresului al lll-lca al Edu- lei Politice sl Culturii So- Istc, ale Ședinței comune a arei C.C. al P.C.R.» a or- bmelor democratice șl or- Izațiilor de masă și ob- li, acest concurs vine să că pe geniul literaturii Ine și. totodată, Isi pronu- > să descopere șt să promo- lincrl creatori din intrea- tară, ale căror creații sînt ate din glorioasa epopee ORIZONT jblăduire, jinul Inspectora gat aici un col aparțin directo ă, Pavel Dehel :adre didactice, 1 liștri, însumînd pf Ansamblul s-a ictorul Mihai Vintilă coperindu-și vocația de r naiv relativ tîrziu, me- arta amatoare top _ , . 1 veterinar Mihai Vintilă dată prin spectacc10 n l932 Caransebeș irul Festivalului - omâniei" (și sînt le care atestă £ idevărate spectac e public șl specia impus insă cu pregnanță epeziciune în acest terito- deloc periferic, al ar- plastice. Originalitatea lui ... în primul rînd, dintr-o aceste rezult ate,^^^ a memoriel, care-l Timișul este un jțe s$ vizualizeze netru- oaște vacanța, actiț |magjnj figuri, scene di- indu-se >n toate a]e spațiului natal al lăriel. Nici un moment ai Vintilă nu lasă să in- ină în amintirile sale ați- nea de acum a omului ur. De aici, poate, și ames- 11 de naivitate și umor fantasm, de realitate și biza- rerie, toate impregnate pe re- tina copilului de odinioară și re-date, acum, nealterate și în proporții egale, în tablouri ce se constituie într-un univers propriu, păstrat proaspăt și viu în timp. Fiindcă ce altceva sînt, dacă nu amintiri din copilărie, lu- crările lui Mihai mt de scena-g totdeauna să ne acole aflate sub s utenticității, ci și ce remarcabile guri, ni le-am imp Noapte de iarnă Vintilă (I $i II), ,a GHEORGHlUf de sinceritate * „Tîrg de vite", „La arie". „La nuntă", „Gestul". „Obicei de iarnă", „Duelul", „Tîrg Ia Ca- ransebeș" și multe altele. Tra- dusă în cuvînt. pictura lui naivă s-ar înscrie, firesc, în li- nia dialectală a literaturii apă- rute în Banat, deloc departe, așadar, de „barocul etnogra- fic" ce ne fundamentează, aici, „fiirea**. Fiindcă, privite atent, lucrările sale „povestesc", a- cum, în imagini tocmai ceea ce, altădată, spuneau, prin cu- vînt, scriitorii dialectali din Banat. Neîntrecut mi se pare a fi pictorul în evocarea ano- timpului, poate cel mai fabu- los al copilăriei, iarna. Așa cum G. Călinescu spunea un- deva că Ion Creangă poves- tește copilăria copilului din- totdeauna, mutatis-mutandis șl păstrînd proporțiile, Mihai Vintilă redă în imagini iarna dintotdeauna a copilăriei. Octavian DOCLIN ene Bihoi Atmosferă sărbătorească ru cei mai tineri locuitori mișoarei. Vacanța a des- porțile unui feeric „Oră- al copiilor", inaugurat re- printr-un bogat program inut de formații artistice Casei pionierilor, ale șco- din municipiu și județ. stituții (dirijor — Diodor Nl- coară). • Premieră Ia Teatral German de Stat cu piesa „Ana Fierling și copiii ei" de Bertolt Brecht Regia — Ște- •remieră absolută („B.'n simpozion de importan- ți uturele", de Nicolnparte. purtînd genericul :tacol experimental L sănătate, progres" s-a prezentat la Festivațășurat recent în cadrul la Poretta-Terme (Ithtutului de medicină din 'anoramic1 j după „Conul Leonl *a“. prezentată la S te de iarnă de la E sgida Centrului teat constituit formatii nl agronomic, la Lici formația de teatru ! vei „Igiena*4 și Studie 1 Liceului de artă „I $i$oara. De amploare națio- ei. simpozionul de sociologie hiedicinei s-a dovedit un wu activ, eficient de mani- îare a muncii de cercetare B-eare specialiști și studenti ■sfășoară sub egida cercu- rfe sociologie „Pronhilaxis". (filarmonica de stat „Bana- * a programat un concert sfert de veac de cîtfesionant de colinde, sus- entru .O noapte furtf de corul prestigioasei in- fan A. Darida. scenografia — Traian Zamfirescu. In rolul principal — Ildiko Jarcsek- Zamfirescu. • La Casa Uni- versitarilor a fost vernisată nu demult expoziția plasticla- nulul Traian Abruda. Cuvîn- tul de deschidere — criticul de artă Deliu Petrol u. • Au apărat succesiv două noi edi- ții ale revistei studenților ti- mlșoreni, „Forum studențesc". Prima. însoțită de un incitant supliment SF. „Paradox*4 (pu- blicație care și-a cîștigat deja un binemeritat prestigiu na- țional și chiar internațional) ; a doua ediție a revistei le pri- lejuiește iubitorilor de litera- tură o lectură atractivă, prin paginile supHmentului „Forum literar". Concepute într-o vi- ziune modernă, dinamică, asu- pra rosturilor presei studen- țești. scrise cu adevărat „tine- rește". recentele ediții ale „Fo- rumului studențesc" răspund tuturor exigențelor formativ- culturale. • Opera Română a pregătit pentru sfîrșitul anu- lui o nouă versiune regizorală (Marina Tiron-Emandi) a cu- noscutei onere „Liliacul”. • La Casa Tineretului, Centrul teatral „Thespis" a prezentat spectacolul „Casandra". cest timp, dragostea IL ---- a adus un. de invidia ăit și a lucrat tineresf o BANCA DE REZERVE ELVEȚIANĂ fnii dintre tinerii căroi MĂRIA SA ROCK-UL ROMANESC Trei seri la rînd șase mii de tineri au fost prezenți la Sala Olimpia spre a urmări cea de-a șaptea ediție TIM ROCK, mani- festare culturală devenită, de acum, tradițională. Deslășurată sub genericul „Tineri, muzică, poezie în orașul florilor", actualul TIM ROCK a reușit să ne ofere, în momentele sale de prestigiu, argu- mentul indubitabil al maturizării unui gen muzical creat de tineri pentru tineri. Am constatat, dincolo de programul în plan strict muzical, cum strădania formațiilor noastre e orientată spre afla- rea acelor modalități care să confere producțiilor muzicale specifi- cul național, conturind viguros o școala națională rock, distinctă prin intonații și culori sonore extrase din inepuizabila sursă a melosului românesc. O puternică impresie a lăsat recitalul cunoscutului grup timi- șorean PRO MUSICA, oferindu-ne piese inspirate de versurile marelui nostru poet național. Surpriza a constituit-o apariția, în cadrul acestui recita), a dubașilor din Brănești, moment emoțio- nant în care muzica noastră populară s-a interferat cu sonoritățile moderne. Formația CARGO a prezentat un spectacol total, în care Imaginea sonoră a fost dublată de efecte pirotehnice spectaculoase, sugerînd forța șl capacitatea creatoare a omului. îndelung aplaudat a fost grupul CELELALTE CUVINTE (Oradea), impunîndu-se prin omogenitate, precizie intonațională. La un nivel valoric remarca- bil s-a prezentat formația timișoreană ABRA, distanțată de linia tradițională, preocupată de aflarea unor direcții sonore noi. In același context, trebuie amintit și grupul bucureștean FLOARE ALBASTRĂ, practicînd o muzică de excepție prin caracterul ei sugestiv, evoluat. Din momentele de vîrf ale manifestării, des- prindem recitalul grupului METAMORF (folosirea vocii într-un cadru melodic bine conturat), apariția formației studențești TOTUȘI din București, a cărei comuniune cu publicul a fost re- marcabilă. Tinerii prezenți la această reușită manifestare s-au bucurat, ca de obicei, de prezența cantautorului ALEXANDRU ANDRIEȘ. O prezență plină de energie și culoare (la propriu și figurat), grupul Heavy Metal VOLTAJ a dat dovada unor pu- ternice resurse interpretative. Mai expresivă și mai convingătoare am regăsit formația orădeană PE CONT PROPRIU, preocupată de prospectarea filonului folcloric. Reușite piese de factură lirică, cu un spațiu larg oferit improvizației, într-o muzică ce cochetează cu cîntecul tradițional ne-a propus grupul LABIRINT. O revelație a fost și formația ECHINOX din Buzău, beneficiind de buni instru- mentiști, ale cărei piese au fost puse în valoare în acest fel. Nu vom omite din această succintă trecere în revistă trio-ul timișo- rean FOILETON, ce pune accent pe folosirea vocii solistului, de o acuratețe remarcabilă. Pe drept cuvînt, TIM ROCK 7 poate fi socotit drept cea mai reușită ediție a unei manifestări care polarizează an de an un public tot mai vast Petru UMANSCHI asiunea pentru teatr ®o 200) au înființat, r lății și studiouri : Mureș, la Satu Mare, ț îteva localități ale jude til. urmînd Institutul I cinematografică „I ", s-au profesionalizat a făcut și el o încerc i condiții de profesio acolul pus atunci in rofesionlștl, a fost cons perimental". ȘI de ce 1 itoril cu ceva „prea e ră. de o pătrunzătoare a descrierii suferinței nanul lui Ion Olteanu straturile sale adinei, un ®tlc grav, un memento a vieții care curge năval- acabil peste oameni și în- Lsînd doar din cînd în nspară. din anele-I învol- burile unei vieți, cărările plărl. rosturile unor eve- a cele de mai sus, spre loastră aminte. Ie creatoare date de 1 generos a! Epocii CEAUȘESCU, in documentelor Congrc- al XIH-lea și ale Confe- Natlonale a P.C.R., ale ului al III-iea al Edu- Politlcc si Culturii So- aie Ședinței comune a el C.C. al P.C.R., a or- lor democratice si or- iilor de masă șl ob- accst concurs vine să că pe geniul literaturii c și, totodată, îsi pronu- descopere șl să promo- tineri creatori din întrea- i!e căror creații sînt din glorioasa epopee a edificării socialismului în România, adică întemeierea a- celul „mare viitor" visat de versul eminescian. Concursul cere participantilor talent, an- gajare patriotică și revoluțio- nară in redarea adevărurilor despre ora. In conturarea con- științei sale noi, In respectul pentru Istoria de neam și țară. Concursul este deschis tuturor creatorilor care nu sînt mem- bri ai Uniunii Scriitorilor; fiecare concurent poate parti- cipa cu minimum 5 poezii, o lucrare In proză (max. 10 pa- gini) sau o lucrare de istorie literară (maximum 15 pagini) care să pună In valoare re- ceptarea operei eminesciene în timnul său ori să releve legă- turile cu Aradul ale lui Mihai Eminescu. Lucrările vor fi ex- pediate pe adresa : Cenaclul din Arad al Uniunii Scriito- rilor, Str. Eminescu, 5, Arad — 2900, pînă pe data de 1 martie 1989, cu mențiunea •Pentru Concura". • Nu-ți lua zborul, pină ce nu țl-al verificat aripile ! • E plăcut să ai tovarăși de idei, chiar cînd n-ai nici o idee. • Omul are mirosul mai slab dezvoltat decît cel a] animalelor; dar, tn schimb, are un. • • fler mal bun 1 • In viață se pdt tntîmpla multe ; iar dacă ținem cont și de variante, avem și mal mul- te... • Mărul lui Newton poate fi șl verde ; numai capul să fie copt! • Ocupînd o poziție înaltă, nu uitați să înlăturați scara de serviciu ! • Dacă a trecut de miezul nopții* iar musafirul nu se uită la ceas, arătați-l... calen- darul I • Toate îi mergeau strună. Era Intr-al nouălea cer. Ar fi vrut să urce Intr-al zecelea, dar i s-a ... luat scara 1 • De cîte unul e foarte greu să te apropii dacă n-ai... ma- șină I Victor GORȘCOVAZ ...a venit primăvara, șî asta taman în toiul iernii, luind pildă de la fotbal, al cărui reviriment valoric s-a petrecut tot în se- zonul rece; așadar, cinci echipe de club s-au calificat în turul III al întrecerilor europene, între care și băieții lui Costică Jude, spre cinstea lor, mareînd în handbalul masculin timișorean o pre- mieră, o izbîndă fără precedent, cum, pe vremuri, reușea un alt Costică, Lache, cu Universitatea, ajunsă chiar într-o finală conti- nentală. A fost frumos, e minunat! Am văzut și noi meciul tur cu elvețienii, încheiat cu un scor strîns, 21—18 pentru al noștri; iată că în Eleveția, printr-o angajare formidabilă, au învins, din nou, timișorenii, cu 20-17, scoțînd din cursă o trupă zburdalnică, ase- mănătoare, poate, islandezilor pe care îl visează ca un coșmar Lascăr Pană, Iar prietenul nostru, Octavian Știreanu, rămîne, cum mi-a mărturisit, cu unele dintre cele mai tonice impresii de drum din bucuriile și tristețile cronicarului sportiv, anume un popas într-o țară-degetar și țurțure. Revenind pe malul apelor noastre domoale, să cinstim trium- ful acestor vrednici spori ivi, talentul și puterea lor de luptă, ca și competența cuplului de tehnicieni Jude — Gunesch, care au refăcut echipa din mers, i-au dat omogenitate șl vigoare, supli- nind ieșirile de marcă din efectiv (Fdlker, Buligan...) exclusiv prin resurse proprii și curaj în promovarea noului. Doresc să remarc, aci, spre știința tuturor, cît de exigent, chiar aspru e acest reputat antrenor, Constantin Jude, și cît spirit de ordine și disciplină domnește în echipa sa, îneît, de vorbește nea Costică, doar musca se mai aude și nici pleoapele nu se închid ; socot că omul acesta trăiește cea mal mare satisfacție din cariera sa : fără vedete, a construit o echipă solidă, ea însăși fiind vedetă. $i-apol, cine-1 cunoaște bine pe acest nene nu poate zice decît că vulcanul are suflet generos și inimă dulce. Mulțumim, nea Costică, mulțumim „Poli" ! Teodor BULZA Cititorii Tovarășe redactor-șef Depărtarea — uneori — ne face să ne simțim mal apro- piați de meleagurile natale. Astfel. în luna octombrie, pe cînd mă aflam la peste 16 000 km depărtare de țară, în mo- mente de neuitat, gîndul m-a purtat pe malurile Begăi, la Timișoara, unde am văzut lu- mina zilei în urmă cu peste 50 de ani. Din acest motiv vă scriu, ne scurt explicația: Am participat la concursul organi- zat de postul de radio Beiiing cu tema ..CHINA ÎN VIZIU- NEA MEA" șî lucrarea mea a fost premiată. Premiul întîi, obținut de mine, a constat într-o excursie de o săntăm-nă în capitala Chinei, Beijing. au cuvintul Acolo. în momentele de ne- uitat, cînd, emoționată, am pri- mit cupa și diploma, gîndurile mele erau fire nevăzute între mine — premianta aflată la Beijing și Timișoara, locul de unde plecasem. Consider o datorie de conștiință să mă adresez întîi dvs. pentru a publica știrea premiului obți- nut de mine. (Din România au fost 186 de lucrări, iar în total din cele 38 de țări au participat 12 907 lucrări). în perioada șederii mele în China am vizitat multe obiec- tive turistice (locuri istorice) și am cules impresii din viața de astăzi a poporului chinez. Doina ONITĂ POPESCU ORIZONT lirică americană contemporană de-ai viețui cu noi aici ? Dorința de-a ajunge pe culmi de munte Imi dispare. încet, Imi caut drumul înapoi, spre lumea-mi cunoscută, spre viața mea apăsătoare de fiecare zi. Keswick, Anglia, 31 ma! 1985 Robert J. Ward KESWICK In această zi blîndă de mai. in timp ce mă plimb printre casete de ardezie cenușie din ținutul lacurilor, unde a trăit Wordsworth, am ințelcs de ce acest om al cuvintelor a dorit să-șl trăiască viața printre aceste dealuri ?l văi. Căci aici există o lume în nuanțe primăvăratice de verde șl pină șl eu, o ființă modernă, urbană, mă contopesc armonios cu verdele desfătător ce mă-nconjoară. Același sentiment il Incerca și el, probabil, atunci cind hoinărea pe dealurile dimprejur. Am trăit cltâva vreme, in această blindă zi de mai. Intr-o lume pe care numai vag o intuisem. atîția amar de ani. In poemele sate. Mă plimbam și eu acum, fără a fi singur ca un nor, printre dealurile așternute cu iarbă și flori, întreaga lume imi pare o fermecată oază dc liniște și totul este o mingiictoare, minunată cintare a vieții, aici, la poalele muntelui cc molcmn se înalță. Apoi încep să urc ispititorul munte. Urmînd cărări, trecind de-ngrădlluri, încet, alene, mă încumet tot mai sus. Aproape de înălțimi, la peste două ml’ de metri, mă opresc ; mă odihnesc. De-aicl. întreaga vale, lacul VVindcrmere. mi se așterne la picioare, pină la casa marelui poet. Acolo jos. ținutul tot se întinde atît de pașnic și tăcut incit pot să-mi închipui că trăiesc fn lumea aceea verde, liniștită ce o cinta poetul. Ceea ce văd acolo jos sînt forme ordonate, fără glas, pereți din pietre cenușii și ziduri, împrejmuiri străvechi ce împart a fermelor Întinderi, in vale, șoseaua taie in două universul verde, pătat cu cenușiu ; distanța însă nc desparte șl totul e-un tablou tăcut, îndepărtat, cu mici vehlcnJe-n mișcare. Dar, dintr-odată, tabloul se sfărimă : brăzdează cerul un avion de vinătoare, se năpustește zgomotos dc-a lungul văii, fărimițind Iluzia de verde armonie, zvirlindu-niă înapoi in acest ev fatal, unde natura însăși refuză să nc-ajute, fn acest veac, in care părem deciși ca fiară, om. natură, rapid să te distrugem, precum distrugem ale noastre vieți, in jalnica încercare de a atinge înțelepciunea. In discordantul sunet cacofon, întreaga vale verde îngălbenește și armonioasa lume piere. Treptat, in vale liniștea revine, dar a mă pierde*n vise acum amăgitor îmi pare. O, Wordsv/orth, ce-ai avea a spune LA MOARTEA MAICII MELE Să dăm la o parte draperia, s-o dăm deoparte, iubita mea. Șă intre soarele, să Intre strălucitorul soare. Iubita mea. A noastră mamă nu mai e, iubita mea. Cea cu mîini pline de vigoare, cu o inimă atit de iubitoare, s-a stins. S-a așezat pentru o veșnică odihnă, după optzeci și nouă de ani de trudă grea. Dc aceea, să lăsăm soarele să-i lumineze incă fața ostenită. Ea, care a dat viață șl iubire la o mulțime de copii, a părăsit această viață și lumea noastră a pierdut o bunătate pe care nu-o poate înlocui. Ea care a muncit alit dc mult, neobosită, pentru copiii ei. se odihnește acum un timp făr* de sfîrșit. Noi, insă, cel de aici rămas-am, purtăm in gind miinile ei, lucrind sau nemișcate : pline de noduri, cicatrice, deformate de îndelungata trudă, mîini care-au alinat neliniștite trupuri. Infierbîntate frunți. De aceea, soarele aceste mîini să le mal lumineze. Ea, care generos a dat din sufletu-1 bogat, nu este printre noi acum, să ne încurajeze. Ea, care, în engleza el modestă, a întrecut pe înțelepții filozofi șl ne-a învățat, prin tot ceea ce-a făcut, să ne purtăm ca oameni, a dispărut in liniște, tăcut, așa cum ii era firea. Să dăm deoparte draperia, iubita mea, să intre soarele strălucitor, căci In curind învăluită fi-va de-ntuneric, In mormînt. PENTRU CATHERINE Trecuți poeți, cintînd despre iubite, s-au străduit ca ele-n nemurire să rămină : trufașe voci, vorbind de marmoră șl monumente. Eu nu-ți promit asemenea slăvire. Eu pot vorbi doar de plăcerea ce de tale calde brațe mi-o oferă cînd dimineața mă-nconjoară cu-o fermă moliciune. Și-acestor brațe, in curind, le va slăbi puterea. Eu pot doar spune acum că a ta vorbă trezește viu dorința, stârnește al meu sânge, adânc întreaga mea ființă tulburind-o. Și-această vorbă, neașteptat, pc veci va conteni. Eu pot vedea doar trupul tău perfect alunecînd Intr-o încăpere, știind că alții nu cunosc căldura lui ascunsă. Și-această formă aleasă se va ofili. Eu pot doar auzi întreaga forță a vocii tale spunind deschis a inimii credință, in timp ce alții aud doar forma a tot ce ea cuvintă. Și-această voce, nu peste mult, va amuți. TAMINAl SOCiAL-POUÎJC Șl l De aceea, acum, cit timp mai viețuiește al nostru glas. braț, trupuri, vorbe închinc-sc iubirii ce-o simțim, înainte ca timpul să Ic-omoarc. Să încălzească altarul Iubirii noastre, căci marmora și monumentele sînt reci, neprimitoare. în românește de Hortensia PAR LOG An r In ceas dc sărbătoare, cind 1 • Republică, gândurile oamenilc uncii împlinite zi de zl, vrem icheie. Prilej de bilanț sporni ) a fost făptuit, cu dăruire, ln< jluțîonaxă de către toți fiii acc rllej, deopotrivă, de matură, lai este încă de înfăptuit, cu ui nterlle, prin forța faptei, dorin Rememorând acum, In ceas regătește să treacă, același glnt pre viitor, spre anul cel nou. peranță, de angajament soiem ița semenilor, in fața celor ce i narea Istorie. Nu vom lăsa să ul datoriei împlinite, flecare k Actuali. La sfirșitul unui an rodnic, loată încrederea șl speranța că dl an rodnic, mal spornic, m fericit pentru toti. Patriei, in pra< Ninge frumos ; un îmbracă pomii-n s Plutește-n aer zvo Șl vesel clinchet 8’ Și-au adunat cîmp Și roadele sînt puf Din nou fn inimi i In cinstea unui an Să-ntâmpinăm in 1 Cu bucuria Izvorîi Cu cântecul zburli Cu brațe tari, arzi urmă felul care să demonstrezi prin imitația conștient șl Deschideți larg Ce Mărețe gânduri. Ci Belșug pe nou! ai Cind pomii-s grei consi- unul și se nostru repet vorbesc Cununi de aur m Slăvită frunte-a 1 Și-n pace peste b Stăpân să fie-n v act ia rînd rată Așa team mandatele de sînt produse nui conținut este posibil mea. care era mai cu- o cerere, (reouâte) dato- profundel mele confuzii, cum v-am spus, nu pu- să-mi explic contrastul Rubrica îngrijită de Mîrcea HANDOCA iește să ajungă din său de a fi". Nu pot decît să mai pentru aceasta sînt derate drept acțiunea spirit sau a Spiritului separă de psihismul Mii de mulțumiri pentru amabila șl iluminata scrisoare. Regret infinit dacă v-am pri- cinuit inconveniente prin re- că nu u- nu Desen realizat in cadrul < rilor șl șoin Domnului Profesor Mircea Eliade 45 rue du Va! d’Or Salnt-Cloud (S. et O.) 3 februarie 1955 Dragă domnule, C. G. JUNG către MIRCEA ELIADE — cum im! apărea — între atitudinea d-stră conștientă pe care credeam că o cunosc șl ideea șocantă a caracterului „simiesc" al inconștientului. Pentru mine și pentru punctul meu de vedere empiric, nu există altă posibilitate pentru inconștient decît să imite un conținut conștient, dacă atîta este că îl imită... Cum mi-ați explicat, gîn- diti că inconștientul imită spi- ritul. adică fa^^e sau esen- țele spirituale. Dacă vă Inter- pretez con?ct. gîndit! că. așa cum formulați : „Viața încear- că să se comporte ca șl Spiri- tul". Aceasta se acordă per- fect cu convingerea d-stră că istoria religiilor este indepen- dentă de psihologie. îmi pare că prin aceasta vreți să spu- neți că faptele spirituale sînt autonome și nu sînt oglindite. Atîta cît înțelegeți prin „fapte spirituale" ceea ce numesc „arhetipuri", sînt de acord cu d-stră. pentru că din punct de vedere empiric. arhetipurile sînt autonome. Aceasta se ve- de cu ușurință cînd se consi- deră caracterul numlnos a) faptelor spirituale. O energie sau o voință superioară se manifestă în aceste fapte. Toc- cînd nu se cunoaște decît psi- hismul conștient. Psihologul empirist Ie înțelege natural ca efecte ale inconștientului pen- tru că nu își permite judecăți transcendente. El face expe- riența Spiritului în sfera psi- hică și nu vede nici un mijloc de ipostaziere. COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU. NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU Pînă aici, se pare că vorbim aceeași limbă. în măsura în care veți fi de acord cu in- terpretarea mea a gîndirii dumneavoastră. Dar mi-e foar- te dificil să vă urmez argu- mentul cind vorbiți de „o ar- monie prestabilită între in- tenția inconștientului și con- știent", „că primul îmilă pc celalalt în sensul că se strădu- existența unui mode! în me- moria conștientă a individu- lui. Se poate spune, de altfel, că inconștientul „imită“ arhe- tipurile (adică faptele spiri- tuale). dar aș prefera cuvîntul „a exprima". Cînd se creează imagini sau reprezentări ale lucrurilor fizice nu se spune : „Imit această vedere", ci se spune mai curind : „îmi re- prezint “. sau „îmi imaginez". Astfel, se poate spune despre inconștient că percepe și ex- primă arhetipurile (ideile pla- toniciene înaintea apercepției lor). Ca factor instinctiv, in- conștientul se sustrage influ- enței și nu permite să fie con- trolat de intențiile conștien- tului timp îndelungat. Se poa- te refula sau suprima, dar nu își schimbă natura. Dîndu-mi șansa să aflu punctul d-stră de vedere, mi-ați ușurat considerabil sar- cina. M-ar fi mîhnit tare dacă o asemenea dezastruoasă ne- înțelegere ar fi putut să se insinueze. E vorba, mai cu- rînd, de un lapsus calam!, de- cît de o depreciere intențio- nală — ar fi mai bine să o uităm. Sperând că nu vă veți ne- liniști sînt, cu expresia celei mai înalte considerații, Al d-stră, foarte devotat, C. G. Jung (Originalul în Arhiva ETH — Bibliothek Ziirich HS 1056- 21854 ; xeroxul in Arhiva Mircea Handoca, București). REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEl l Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicatt nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. 1 TIPARUL EXECUTAT LA l P.B.T. Index : 42.907 :le iubita mea. nea. de ani TAMINAL SOCIAL-POUTIC Șl UTERARARTISTIC EDITAI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R S R. $1 COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA $1 EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 52 (1139) 30 DECEMBRIE 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX 16 PAG.. 3 LEI uit, nas-am, te: agata trudă, intate frunți. *ze. An rodnic EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU — TEZAUR DE GÎNDIRE ȘI ACȚIUNE REVOLUȚIONARA ?ze. ni. i soarele strălucitor, lormînL fn ceas de sărbătoare, cînd România își aniversează 41 de ani e Republică, gindurile oamenilor de bine se îndreaptă spre rodul luncii împlinite zi de zi, vreme de un an. Anul care mîine se «cheie. Prilej de bilanț spornic, de cumpănită judecare a ceea t a fost făptuit, cu dăruire, încredere, cu o înaltă conștiință re- oluționară de către toți fiii acestui colț de lume numit România. Wlcj, deopotrivă, de matură, responsabilă clntărire a ceea ce lai este încă de înfăptuit, cu unicul gind de a răspunde din toate «teri le, prin forța faptei, dorinței colective dc mai bine. Rcmemorind acum, In ceas de bilanț, împlinirile anului ce se regătește să treacă, același gind luminos ni se îndreaptă, așijderl, pre viitor, spre anul cel nou. Un reînnoit prilej de încredere șl feranță, de angajament solemn în fața propriilor conștiințe, in ița semenilor, în fața celor ce ne călăuzesc cu adîncă înțelepciune tarea Istorie. Nn vom lăsa să treacă o singură zi fără sentimen- d datoriei împlinite, fiecare la locul său, muncitori, țărani, inte- 30 DECEMBRE - ZIUA REPUBLICII NOASTRE tc. tetuali. La sfârșitul unui an rodnic, ne înălțăm faptele și gindurile, cu bată încrederea șl speranța că anul care stă să înceapă va fi un Ut an rodnic, mai spornic, mai plin de înfăptuiri. Un An nou fericit- pentru toti. ORIZONT ciune. ii. itru iă încălzească montele sînt reci neprimitoare, lortensia PAR LOG înaintea aperceptiei factor instinctiv, in- ul se sustrage influ- iu permite să fie con- » intențiile conștien- p îndelungat. Se poa- sau suprima, dar nu bă natura. mi șansa să aflu d-stră de vedere, urat considerabil sar- ar fi mîhnit tare dacă nea dezastruoasă ne- e ar fi putut să se ». E vorba, mai cu- un lapsus calam!, de- depreciere intențio- ar fi mai bine să o d că nu vâ veți ne- înt, cu expresia celei te considerații. stră, foarte devotat, C. G. Jung aiul în Arhiva ETH— 2k Zurich HS 1056— xeroxul în Arhiva Handoca, București). .ubrică îngrijită de ircea HANDOCA strada RODNEl 1 inuscrisele nepublicaU ic la P.T.TR. Index : 42.907 Patriei,- in prag de sărbătoare Ninge frumos ; un ochi ascuns de soare, îmbracă pomii-n straie ca-n povești. Plutește-n aer zvon de sărbătoare Și vesel clinchet sună la fereștL Și-au adunat cimpiile merinda Și roadele sint puse la păstrat. Din nou in Inimi s-a pornit colinda. In cinstea unui an îmbelșugat, Să-ntîmpinăm in prag acest fărtat, Cu bucuria izvorind din glie. Cu cîntecul zburînd din sat in sat, Cu brațe tari, arzând dc vrednicie. Deschideți larg ferestrele să vină. Mărețe gîndurl, fapte și tării. Belșug pe noul an, ca-ntr-o grădină, Cînd pomii-s grei de fructe aurii. Cununi dc aur mari să-mnodobcască Slăvită frunte-a țării-n viitor. Șl-n pace peste brazda românească. Stăpîn să fic-n veci, acest popor. Constantin SALCIA Desen realizat în cadrul cercului do artă plastică al Casei pionie- rilor șl șoimilor patriei din Timișoara Instaurarea Republicii Populare Române a intrat în conștiința poporului nostru ca un eveniment de mare însem- nătate ; atunci, la 30 De- cembrie 1947, întreaga putere politică a fost cucerită de clasa muncitoare, aliată cu țărănimea, intelectualitatea și cu alte categorii sociale de oameni, ai muncii. Acel eve- niment a marcat trecerea la etapa socialistă a procesului revoluționar din patria noas- tră. De altfel, ideea de Re- publică a sălășluit în conști- ința forțelor înaintate ale po- porului român încă din vre- muri și vremuri. în Progra- mul Partidului Social Demo- crat al Muncitorilor din Ro- mânia, se arăta că social-de- mocrația română se declară „în principiu pentru forma de guvernămînt republicană”, formă pe care o corelau cu socialismul în sensul că a- cesta „fără republică nu poa- te să fie”. Trecînd peste timpuri și mari obstacole, ideea de „Re- publică” a renăscut la alți pa- rametri. odată cu înfăptuirea revoluției de eliberare națio- nală și socială, antifascistă și antiimperialistă, marcată de August biruitor, din 1944. Re- dobindindu-și independența și suveranitatea, România — sub impulsul comuniștilor — a pășit pe calea transfor- mărilor democratice in care sens „Instaurarea guvernului democratic munci toresc-țără- nesc din 6 martie 1945 — după cum arată tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — a constituit un moment de im- portanță Istorică în trecerea României pc calea dezvoltării democratice, a lichidării de- pline a dominației imperia- liste”. Transformările din con- ținutul puterii de stat, ale- gerea și constituirea primului parlament democratic în no- iembrie 1946, au reclamat imperios abolirea monarhiei — piedică în dezvoltarea re- gimului democrat-popular — și proclamarea Republicii Populare, cerință realizată, așa cum se știe, la sfîrșitul anului 1947. In mesajul Pre- zidiului Provizoriu al R.P.R., sc arăta că „Noua formă de Stat — Republica Populară — deschide larg calea pentru în- făptuirea tuturor năzuințelor creatoare ale Poporului nos- tru, pentru noi cuceriri demo- cratice pe tărîmul economic, politic șî social, pentru îmbu- nătățirea nivelului de trai al celor ce muncesc, pentru Re- publica Populară Română, puternică, liberă si indepen- dentă". întreaga suflare cinsti- tă de pe întinsul patriei a manifestat, aprobînd actul revoluționar din acea zi is- torică. Cu prilejul proclamă- rii R.P.R., populația timi- șoreană, de pildă, s-a consti- tuit într-o* entuziastă mani- festație, care a avut loc chiar a doua zi după eveniment în fața Operei de Stat, unde „o mulțime imensă a revărsat piața. Și vin de pretutindeni coloane nesfârșite de munci- tori șl ostași, femei, stu- denți, tineri și bătrîni. Vin mereu să salute tlnăra noastră Republică Populară, încadrîn- du-se în răsunătorul cor vor- bitor, care cadențează ««Repu- blica să trăiască, Țara nouă să-n Horească !”“ („Luptătorul bănățean”, nr. 984 din 4 ia- nuarie 1948). S-au scurs de atunci doar 41 de ani, perioadă în care Ro- mânia s-a transformat în mod radical în toate domeniile vie- ții sociale. Optînd hotărît pen- tru socialism, avînd în Parti- dul Comunist Român un ar- hitect, pc cît de talentat, pe atît de iscusit, poporul nos- tru și-a dovedit din plin vo- cația sa de constructor al unei societăți fără exploatare _ și asuprire, în care accesul la viață demnă să fie asigurat tuturor cetățenilor patriei noastre. fără deosebire dc etnie. în planul sistemului politic creat după acea zi deschizătoare de drumuri noi, statul nostru socialist a con- stituit un factor dinamizator în înfăptuirea idealurilor po- porului nostru. încă de la în- ceput, statul nostru socialist prin natura intereselor de clasă pe care le-a apărat și promovat — a avut, în esența sa, un caracter democratic. în această privință, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU subli- niază adevărul potrivit căruia „puterea revoluționară a cla- sei muncitoare se manifestă încă de la început drept cea mai democratică și populară formă de guvemămînt, subor- donată In întregime interese- lor vitale ale maselor munci- toare, idealurilor acestora de făurire a unei lumi mai drep- te și echitabile”. Odată cu victoria socialis- mului pe întinsul patriei noas- tre, în acel an de răscruce, 1965, România a devenit Re- publică Socialistă — stat al democrației munci tor ești-re- voluționare. în Expunerea prezentată dc tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la șe- dința comună a plenarei C.C. al P.C.R., a organismelor de- mocratice și organizațiilor de masă și obștești — program de muncă și acțiune al parti- dului și poporului nostru — se arată : „De altfel, caracte- rul statului, al democrației, este determinat, în primul rînd, de clasele care au con- ducerea în societate, de siste- mul social — și este evident că, odată cu dispariția cla- selor exploatatoare, a inegali- tăților sociale și naționale, s-a schimbat și caracterul statului, devenind cu adevărat statul oamenilor muncii, statul con- structorilor socialismului în România, al democrației mun- citorești-revoluționare”. Găsim aici și de astă dată o nouă și pilduitoare dezvoltare a teo- riei revoluționare privitoare la statul socialist. Angajat plenar pe traiecto- ria împlinirilor, a suișului continuu pe noi trepte de ci- vilizație materială și spiritua- lă. poporul nostru cinstește ziua aniversară de 30 Decem- brie cu fapte de muncă și de creație, demne de spiritul înnoitor promovat statornic de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, ilus- trul conducător al partidului și statului nostru. Prof. univ. dr. - Traian BUNESCU Din cuprins: „Legitimitatea desăvîrșirii unității naționale’*, dc dr. Olimpiu Matichescu • Dialog Zoe Dumitrescu Bușulenga — losif Sava despre „Valeriu Braniște și popularizarea valori- lor muzicale românești" • Colindul în Țara Hațegului • Reportaj • Corespondență inedită Mircea Eliade — Mihail Sebastian (rubrică îngrijită do Mircea Handoca) • Cronici literare semnate de Cornel Ungureanu și Mircea Mihăieș • „Narațiunile Iui Sorin Titcl" • „Viața cărților" • Grupaj de poezie patriotică • Proză dc Teodor Bnlza și Antoaneta C. lordachc • Orăștie 1918—1988 • EpLstolariu, dc Alexan- dru Jebelcanu • Salonul anual de artă (cronică de Ion Aricșanu) • Orizont arădean • Traduceri din William Faulkner și Danilo Klă • Sport. Primii 5 sportivi ai anului. ORIZONT • 2^3 înfăptuirea statului național unitai român, ca urmare a hotărîrii Istorice adoptate la 1 Decembrie 1918 de Marea Adunare Națională de la Alba lulia, reprezintă momentul eroic al realizării unei năzuințe ce animase de secole conștiința politică a poporului român. Nu există, azi, nici un dubiu că înfăp- tuirea acestui deziderat patriotic națio- nal s-a făcut în spirit democratic și cu asentimentul întregului popor. Mai mult decît atît. Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 nu reprezintă doar fructul eforturilor generației atunci contemporane. Unitatea națională a României este rezultatul luptelor susți- nute de-a lungul secolelor de către ma- sele largi populare, organizate și con- duse de cei mal buni fii ai poporului român în prezența unor asemenea realități indubitabile, nu sînt necesare, ca ur- mare. eforturi și analize deosebite pen- tru a pătrunde scopurile adevărate ale propagandei revizioniste horthyste din anii interbelici care, uzînd de falsuri., denigrări și neadevăruri grosolane, a negat prin toate mijloacele valabilita- tea juridică a actului istoric de la Alba lulia, susținînd că Unirea Tran- silvaniei cu România s-ar fi realizat cu „ajutorul forței armate*'. în contex- tul unor „conjuncturi internaționale fa- vorabile". Iată de ce legitimitatea actului isto- ric de Ia 1 Decembrie 1918. a desăvîr- șiril unității naționale nu numai că a fost mereu o prezență vie în conștiința poporului nostru dar*ea s-a și trans- format, în epoca interbelică. în armă do luptă împotriva fascismului șl revi- zionismului agresiv. Succesiunea eveni- mentelor politice stă mărturie de ne- tăgăduit că Intențiile, inițiativele, efor- turile șl acțiunile României, în con- junctură Internațională din ce în ce mal complicată șl agravantă, care a Ja- lonat deceniile premergătoare celui de al doilea război mondial, au constituit expresia voinței unanime a poporului român de a-șl apăra, prin orice mijloa- ce. opera istorică realizată în anul 1918 Și tot de netăgăduit este faptul că, în această coeziune moral-politică antirăzboinică și antlrevlzlonistă clasa muncitoare, partidele sale politice s-au situat în frunte, dînd dovadă de clar- viziune, de abnegație șl capacitate re- voluționară, în lupta nu numai pentru emanciparea socială a poporului român, dar șl pentru apărarea integrității te- ritoriale, independenței șl suveranității naționale a patriei. în acest sens, în anul 1929 deputatul social-democrat losif Jumanca sublinia de la tribuna parlamentului că Marea Adunare Na- țională de la Alba lulia constituia „piatra fundamentală a Unirii”, șl că ea a încheiat un capitol al evoluției istorice a poporului român, comparabil cu unificarea Germaniei și Italiei cu o jumătate de secol înainte. Era o legiti- mare comparativ semnificativă pentru cei ce ridicau pretenții revizioniste. Și pentru că, adesea, aceleași voci revizio- niste considerau Hotărîrea de la Alba lulia ca un contract încheiat între ro- mâni șl naționalitățile conlocuitoare, speculînd sensul șl litera documentului, făuritorii ei explicau că, dimpotrivă. Hotărîrea adoptată atunci a fost o de- clarație solemnă a maselor populare. Avantajul indiscutabil al acestor fron- tiere a fost că s-au stabilit pe baza principiului naționalităților, pe dreptul popoarelor la autodeterminare. Această dreptate și legitimitate istorică a făcut din fruntariile românești consfințite prin sistemul păcii de la Versailles stindardul poporului român în lupta pentru apărarea integrității teritoriale a patriei. împotriva fascismului șl re- vizionismului. Oaspete al țării noastre în anul 1934. ministrul de externe fran- cez Louis Barthou declara în această privință următoarele, de la tribuna parlamentului român : „Această pace v-a dat satisfacțiile seculare pe care le căutaseți de-a lungul a trei veacuri, tu cursul cărora națiunea a suferit mar- tiriul și cele mal crude chinuri. Pacea aceasta v-a restituit granPele care erau ale voastre, au fost ale voastre, sînt ale voastre și vor rămîne ale voastre (...) Teritoriul este al vostru. Cine ar vrea să ia din el un centimetru pătrat, s-ar izbi dc rezistența voastră-. Atitudinea intransigentă șl demnă față de integritatea țării a fost carac- teristică pentru conduita maselor popu- lare din România, a oamenilor politici democrați și patrioți, ori de cîte ori au fost puse în discuție sau au fost periclitate hotarele naționale ale pa- triei. Referindu-se la agitațiile revizio- niste din anii 1933 și 1934 ale Ungariei horthyste, susținute de Italia fascistă, ca șef al diplomației române, Nicolae Titulescu declara următoarele In anul 1934 ; „La cererea de revizuire a Un- gariei, România, ea șl celelalte state ale Micii înțelegeri, au răspuns categorie : nu. nu, niciodată I Nu este forță pe lume care să ne facă să ne schimbăm răspunsul. Și nu este autoritate Inter- națională care să dispună dc teritoriile noastre, fără voia noastră”. în același sens și în același.an. frun- tașul național-țărănist, luliu Maniu. declara, la rîndul său : „în numele Transilvaniei și al Banatului, ca repre- zentant oficial, pe vremuri, al acestor provincii și ca transilvănean, îmi ridic cuvîntul împotriva oricărei încercări dc atingere a tratatului de Ia Trlanon, care a consfințit hotărîrea dc Unire națio- nală pe vecie a poporului românesc, proclamată la Alba lulia pc baza drep- tului de autodeterminare”. Atitudinea, insă, cea mai intransi- gent antifascistă și antlrevlzlonistă au avut-o partidele clasei muncitoare. în LEGITIMITATEA DESĂVÎRȘIRII UNITĂȚII NAȚIONALE • ARMA ÎN LUPTA PENTRU APARAREA INDEPENDENȚEI NAȚIONALE ȘI A INTEGRITĂȚII TERITORIALE A PATRIEI ÎN ANII INTERBELICI primul rînd Partidul Comunist Român. Un merit al său deosebit constă în faptul că. analizînd situația creată Ro- mâniei pe plan internațional la mijlo- cul deceniului patru, a semnalat peri- colul iminent care amenința integrita- tea teritorială a patriei. De pildă, în anul 1935, gazeta „Scîntela”, organul de presă central al C.C. al P.C.R., indi- ca țările care promovau o politică re- vizionistă, explicînd țelurile urmărite de flecare în parte — între acestea fiind dezmembrarea Cehoslovaciei, Ro- mâniei șl a altor state. Pregătirea ac- țiunilor revizioniste agresive, scria „Scînteia", se face sub pretextul „înlă- turării nedreptăților" tratatelor postbe- lice, dar, în realitate, „oștile germano- ungare, odată pătrunse în Cehoslovacia și România vor șterge aceste țări de pe harta lumii". Față de această teribi- lă eventualitate, comuniștii români chemau la vigilență și unitate naționa- lă : „NAȚIUNEA ESTE ÎN PERICOL I — scria „Scînteia" în continuare. Po- porul muncitor trebuie să apere națiu- nea dc pleire I Trebuie să apere țara de grozăvia războiului șl de pierderea independenței naționale”. Faptul că Plenara a V-a lărgită a C.C. al P.C.R., din Iulie 1936. a avut în centrul atenției organizarea rezistenței poporului „fin fața unui atac posibil din partea fascismului germano-ungar”, do- vedea preocuparea majoră a comuniș- tilor români pentru soarta națiunii și a patriei lor, în fața amenințărilor ce veneau fie de la Berlin, fie de la Roma sau Budapesta. Punctul 52 al Rezoluției adoptate de Plenară preciza fără nici un echivoc : „în caz dacă Germania hitleristă va ataca România, cu ajuto- rul Ungariei horthyste, comuniștii vor considera necesară apărarea fiecărei palme de nămlnt al țării noastre”. întruniți special pentru a dezbate po- ziția naționalității maghiare în statul român, muncitorii maghiari din Cluj, organizați în sindicatele Confederației Generale a Muncii, au adoptat. Ia 1 august 1938. o Moțiune în care se spu- nea : „Muncitorimea maghiară organi- zată din România declară, încă odată, in* mod categoric șl fără echivoc, ca și In trecut, că această muncitorime este absolut loială și fidelă față de statul român, a cărui integritate* teritorială o vede ea definitivă”. în sens asemănător, în decembrie 1938, cu prilejul sărbătoririi celor două decenii de la înfăptuirea statului națio- nal unitar român, muncitorimea româ- nă și maghiară din Cluj înainta guver- nului un Memoriu în care se preciza : „Muncitorimea din Cluj, solidară cu muncitorimea din întreaga țară, decla- ră in mod solemn că această Unire, Ia a cărei înfăptuire a contribuit și clasa muncitoare, este definitivă și veșnică. Muncitorimea este ferm hotărită a apă- ra unitatea șl Integritatea statului ro- mân cu toate mijloacele”. Unul din momentele dramatice care au reliefat poziția Intransigentă a între- gului popor român față de cei ce unel- teau distrugerea unității naționale rea- lizată în anul 1918 și consfințită prin tratatele de pace postbelice s-a derulat în primăvara anului 1939. Se consuma- se deja tragedia cotropirii Cehoslovaciei și blocul revizionist hitleristo-horthyst amenința direct Independența și inte- gritatea României. Atunci, poporul nostru de țărani, muncitori, intelec- tuali a răspuns prompt la mobilizarea decretată de guvern. Există, în această privință, un emoționant reportaj al ziaristului soclal-dețnocrat Nicolae De- leanu. Intitulat Adevărata țară, din care cităm următoarele : „Toată nația de muncitori de Ia sate și orașe a răs- puns la un simplu zvon sau la comu- nicarea notarilor din sate : PREZENT. Șl uimitor de repede”. Partidul comii*^ nist a avut rolul său deosebit de în- semnat în contextul acestei acțiuni de mobilizare armată a poporului român, într-un manifest din martie 1939 al Comitetului regional din Transilvania și Banat al P.C.R., găsim consemnată următoarea chemare revoluționară șl patriotică : „Comuniști ! Frați munci- tori ! Punețl-vă In fruntea apărării, dați pildă de disciplină, conștiință șl jertfă ! Muncitori, țărani, cetățeni ma- ghiari ! (... ] Cu acest popor român merită și trebuie să luptați cot ia UN DIALOG Z< pericolului hitlerist, căci in contra gimul lui Hitler e cimitirul comun al României șl Ungariei”. Și Iată, printre multe alte documente de același fel. o scrisoare din 8 aprilie 1939 adresată primului ministru Armând Călinescu, de un grup de meseriași, muncitori, a- gricultorl și intelectuali din Cluj, mem- bri ai Secției naționalității maghiare, din Frontul Renașterii Naționale. Soli- darizîndu-se cu hotărîrea guvernului de apărare a hotarelor, față de orice agresiune din afară, ei declarau: ..Con- siderăm că in momentele actuale, apă- rarea hotarelor României, pe baza fra- ternității dintre poporul român și ma- Valeriu Br valorilor - Descendent al unei vechi nilii de intelectuali transil- aeni, condeier de respirație, leriu Braniște a folosit ac- itatea publicistică pentru jtorarea celor mal diferite inturi ale bătăliei pentru Itură, pentru popularizarea lorilor românești, pentru >delarea conștiințelor timpu- I. pentru educarea tinerelor nerațil în spiritul respectă- I tradiției și a tezaurelor ostenirii culturale. ghiarii din țară, (...) formează nu în acest sens trebuie să mal singura calc de urmat pentru re “ le explicăm și cele cîteva lu- pri pe teme muzicale, ale lui jaleriu Braniște, opusuri care 1 dovedesc astăzi prețioase Icumente ale istoriografiei luzi cale. zarea unei conviețuiri fericite a popoaJ relor de pe aceste meleaguri, dar este și aportul cel mal mare pe care l-ara putea aduce independenței și libertății tuturor popoarelor din Bazinul Dună- rean și confraților noștri din Ungaria*. Măsura sentimentelor antifasciste și patriotice care animau poporul român în acele împrejurări dramatice a fost probată și cu prilejul manifestărilor^ politice de masă care au avut loc în J București șl în numeroase alte locali- , tăți cu prilejul zilei de 1 Mai 1939. î „Creșterea avîntului mișcării antifas-1 cLste din România — sublinia tovarășul] NICOLAE CEAUȘESCU — sc oglin- ] dește în rolul acțiunilor de luptă care au loc în această perioadă, în marile I demonstrații antifasciste organizate la 1 Mal 1939 sub semnul împotrivirii po- porului nostru Germaniei fasciste, pen- tru libertăți democratice, pentru apă- rarea Independentei țării. în București, peste douăzeci dc ml] de cetățeni au manifestat în stradă Împotriva Germani nici hitleristc șl, ca un simbol al hotă- rfiril de luptă pentru apărarea patriei, au depus coroane de flori la Mormîn- i tul Eroului Necunoscut*. A urmat apoi vara fierbinte a anului 1939, lunile tratativelor anglo-franco- sovietice, lunile în care popoarele încă au mai sperat că cea de-a doua con- । flagrație mondială va fi evitată. Este momentul cînd P.C.R., în cea de a Vl-a Plenară lărgită a Comitetului său । Central, din iunie 1939, a trecut în re- vistă evenimentele în plin curs de des- fășurare, traslnd sarcinile politice ce decurgeau pentru activitatea sa de vi- itor. Rezoluția adoptată la Plenară | sublinia că „primejdia dezmembrării șl ocupării României de către Germania fascistă și statele revizioniste a crescut enorm” și trasa, ca sarcină primordială a comuniștilor, mobilizarea întregului popor român în apărarea independen- | ței și integrității teritoriale a tării, prin înfăptuirea grabnică a celor trei forme J de alianțe concentrice preconizate de P.C.R. : frontul unic muncitoresc, fron-'l tul popular antifascist, frontul național patriotic. Alba lulia, îmbrăcată în strai de săr- bătoare, aduna la 1 decembrie 1939 de- legații din toate plaiurile țării, pentru a-șl reafirma hotărîrea apărării acelei biruinți istorice. Spunea cu acel prilej istoricul C. C. Giurescu : „Să ne pă- trundem cu toții de măreția acestei fapte, pc care au vlsat-o cel mal buni fii ai neamului nostru, pentru împlini- rea căreia au căzut cel mal viteji. Și să aducem aci prinosul nostru de adîn- că recunoștință tuturor celor care ^u fost făuritorii cl. Recunoștință cîrmul- torilor care au știut să aleagă ceasul, recunoștință cărturarilor șl preoților care au ținut vie în suflete flacăra idealului și a credinței, adîncă recunoș- tință ostașilor care șl-au dat viața lor tlnără, pentru ca veșnică să fie viața patriei”. Dar norii negri se apropiau, preves- tind tragedia din vara anului 1940, cînd trupul țării va fi sfirtecat, iar ho- tărîrile de la Alba lulia vor fi nesoco- tite. Misiunea de a asigura realizarea deplină a marilor aspirații sociale și naționale ale poporului va reveni din nou clasei muncitoare, maselor popu- lare, în frunte cu Partidul Comunist Român, după eliberarea patriei de sub dominația fascistă, în noua epocii de dezvoltare social-economică și politică a țării pe coordonatele civilizației so- cialiste. Dr. Olimpiu MAT1CHESCU Mărturiile unei epoci în ire scrisul românesc despre mzică n-avea specialiștii ne- pari pentru îndeplinirea atî- br imperative ce stăteau în Ița culturii românești în pla- lul constituirii instituțiilor pționale de profil, activități- br în domeniul criticii muzi- Ne. educației școlare, popu- krizăril artei spnore. . I— Preluînd asemenea „sar- lni ‘, Valeriu Braniște, deși Ipsit de studii de specialitate, Ire contribuții hotăritoare în pali za unor fapte șl persona- ■ățl muzicale ... I— Vă referiti desigur înain- I de toate la broșura despre pprlan Porumbescu. I— Aș spune volumul dedi- kt bardului bucovinean, pen- ru că este vorba de o reală. I cuprinzătoare monografie km puține erau afectate în Icel timp reprezentanților cul- Lrii românești, după cum mă nndesc la cartea despre tur- heul corurilor bănățene. — Tipărită tot la 107 sub titlul oșlri la București li pseudonimul Lugoj, ir Cfintăreți (semnati loța bboc) sau la rindurile lu P< îme strict muzicale, ca ceh tespre Mocsony. despre Tudo ’londor — Mobiluri politice, regăsin n fiecare pagină a lui Bra liște. Fiecare capitol rămîn n ansamblul său o ampl lezbatere pe teme politice. [— Rîndurile despre Clpria Porumbescu reprezintă astfe lin adine omagiu pentru vale file românești și ale contribi fiilor unui creator de tali bardului bucovinean în lum narea comorilor artei nație na1e. r— „Paznicilor sfintelor tr; diții de pe pămîntul clasic gloriei românești, izvorul care și-a adăpat marele spir al lui Ciprian Porumbesc Fraților și surorilor din Bi Icovina, grădina Moldovei 1 Ștefan cel Mare. închin aces lire în semn de aducere ami te a frumoaselor zile petrecu In mijlocul lor" — nota V leriu Braniște prefațînd voi mul ce cuprinde o largă an liză a operei și activității 1 Ciprian Porumbescu. [ — Și publicistul bănățe continuă în același ;spiri «Piatra de pe mormîntul c Stupea are rost... astăzi n mai ca simbol al in care palpitează viața unui neam, din o îndelungată conștiința de sine operei t cu căldv care, tre letargie a găsit voarele vieții sale naționale tezaurul strămoșesc, tezi care sintetizează produsele tente ale unei evoluțiuni mi nare și constituie cea mai | ternică platformă pentru d voltarea conștiinței în viite i — Muzica lui Porumbe I este astfel rezultanta u totorii. Muzica lui Ciprian 1 - ORIZONT pcde". Partidul con^^ 1 său deosebit de f-— ctul acestei acțiuni • ă a poporului româ din martie 1939 anal din Transilvan R.. găsim consemna lare revoluționară nuniști ! Frați mun< ' fn fruntea apărăr sciplină, conștiință I, țărani, cetățeni m u acest popor romi Valeriu Braniște și popularizarea valorilor muzicale românești UN DIALOG ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA — IOS1F SAVA Colindul in Țara Hațegului i să luptați cot la o ului hitlerist, căci r1 c cimitirul comun arici*4. Și tată, prinț- Descendent al unei vechi lente de același fel^m de intelectuali transil- aprilie 1939 adr u Armând Călines leseriași, muncitori, ectuali din Cluj, aționalității maghi așterii Naționale. hotărîrea guvern tarelor, față de ori iră, ei declarau: ni, condeier de respirație, riu Braniște a folosit ac- itatea publicistică pentru rarea celor mal diferite luri ale bătăliei pentru ură, pentru popularizarea rilor românești, pentru larea conștiințelor timpu- pentru educarea tinerelor omentele actuale, apărații în spiritul respectă- tomâniei, pe baza fn tradiției și a tezaurelor poporul român și mi$;enirii culturale. [...J formează nu ni_ jn acest sens trebuie să de urmat pentru realexpHcăm și cele cîteva lu- sțuiri fericite a popor.} teme muzicale, ale lui te meleaguri, dar etțeriU Braniște, opusuri care ai mare pe care I- dovedesc astăzi prețioase «pendenței și li mente ale istoriografiei or din Bazinul D icale Mărturiile unei epoci In scrisul românesc despre n f ică n-avea specialiștii ne- manifestările Xm. în «vuf ît Operative ce stăteau In $ culturii românești în pla- 1 ivtoi io3 constituirii instituțiilor Jir ± JrH de profil, activități- “,ul domeniul criticii muzi- ițiunilor de luptă car 1111 artei a^nore- ă perioadă, în mărit Preluind asemenea „sar- ifasciste organizate ValerIu Braniște, deși cmnul împotrivirii po;it de specialitate, ermanlcl fasciste, peir contribuții hotărîtoare în nocraticc, pentru api4^23 unor fapte Și persona- iței țării. In București’ mu2*cale • • • rilejul care au numeroase le mii de cetățeni ai- Vă referiți desigur inain- adă împotriva Germ» de toate la broșura despre ca un simbol al hotăprian Porumbescu. intru apărarea patriei’ Aș spune volumul dedi- e de flori Ia Mormînl bardului bucovinean, pen- noscut" u că este vorba de o reală. vara fierbinte a anulu cuprinzătoare monografie ativelor anglo-franco*m puține erau afectate în tn care popoarele ă cea de-a doua lă va fi evitată. '.C.R., în cea de a a Comitetului înci?! timp reprezentanților cul- con. în toamna anuluile-am discutat altă dată1. Primul arti- >cuitorii Detei aucol al lui Sebastian, care de-abla își lână împotriva tru-trecuse, la Brăila, în mod strălucit — it informatii desnrebacalaureatul — a fost un răspuns la ile bitleriștilor și aun foileton al lui Mircea Eliade despre îstia. în timp ce-șlR6my de Gourmont. Peste vreo două 2 patriotică. \urcl TURCUȘ luni, venind la București, l-a cunoscut personal pe cel cu care „polemizase”. Opt ani după aceea, își va aminti cu ?nostalgie această vizită în mansarda din strada Melodiei : „Mansarda aceea aglomerată de cărți, reviste, fișe, ma- nuscrise, părea un decor puțin fantas- tic, iar stăpinul acelor munți de hirtie un alchimist întrerupt din misterioase -ul Ionel llian, am ală a orașului. Săli- ttoarcle, cabinetele t de curățenie. In- • atirnau pe pereți Unele impresionan- te st Inului „Cîntarea , într-o sală, copiii pe clanța unei uși. răspîndiți peste tot calcule șl obligat să vorbească despre oarccarl fleacuri fără sens, ca un mu- safir frivol. / Mircea Eliade a fost, cred, primul om pe care l-am auzit vorbind cu dispreț despre literatură. «Literatura* era pentru el un cuvînt infamant, ceea ce nu mă putea decît scandaliza pe mine care desclndeam In București cu MallarmA, cu Rimbaud, cu Proust, cu Glde, cu Jacqucs Riviere, cu Alain-Fournier” 2. nu cuminți în bănci. Atît romanele, cît și eseistica lui lesoara schița o for- Mircea Eliade și-au găsit în Sebastian știu de ce mi s-au un cititor atent. El recenzează elogios: 'Uni, imagini ml se Isabel...» Maitreyi, întoarcerea din ral, te. imaginea copilă» Oceanografie» India, Huliganii și cele- li, imaginea iernilor laite cărți ale prietenului său. Dedica- odinloară, mi se în- țiiie Iul Sebastian către prietenul său te precum ceața de sînt mai mult decît elocvente. în lanua- e apropia. Parcă mă rie 1935, pe pagina de gardă a cărții Cum aceste ipostaze : in am devenit huligan scrie : «Lui Mircea, repetițiile corale, în care nu mi-a dat dreptul să disperez că. Dar cel mai mult în suportarea atîtor mizerii aici poves- erdeluș, unde săniile *orl, pînă cînd apărea nplit ne lipea nările, respirația. După ros} meți, cu hainele tari iada topită în încăl- le opream tn bucătă- ros de mere coapte, dnsă a sobei. . lai făceam parte din Iniți pe stradă. intîl- iu biblioteci, întîlniți orele de curs, aici, la rr, prezente la inter» in piațete, in toată mă eliberau, parcă, 1 a copilăriei mele, ști copti ai noștri era în realitate, încrede» ire împrăștiate ceața i, la Dotă. tite și care nu vor supraviețui, dacă vor supraviețui, decît pentru că și el a spus un cuvînt, cel mai frumos. Mihai* Un an mai tîrzlu, soților Eliade le este închinat Orașul cu salcîmi : „Ninei și lui Mircea, singurii pentru care nu pot scrie o «dedicație*, dar pentru care aș putea scrie — și poate o să scriu într-o zi — o carte întreagă, vechiul lor Mihai". Părerile lui Eliade despre Sebastian se află în cîteva eseuri din deceniul al patrulea și în memoralistica tradusă în ultimii ani în aproape douăzeci de limbi. In primăvara anului 1932, în colec- ția Cartea cu semne au apărut, în ace- lași timp, Solilocviile lui Eliade și pri- ma carte a lui Sebastian : Fragmente dintr-un carnet găsit. Prietenia lor se cimentează încetul cu încetul. Aproape în fiecare duminică după amiază se întîlneau împreună cu Mircea Vulcă- nescu, Petru Comarnescu, Paul Sterian, Dan Botta, Marietta Sadova în casa bătrînească a Florlcăi Capsai! și a lui Mac Constantinescu, unde jucau volei. Același grup făcea în fiecare an excursii în Bucegi. Se opreau o zi — două la Breaza, apoi urcau Ia Pietrele Arse. Cu fervoarea ce-1 caracteriza, cei doi tineri (celebri la 25 de ani) iau parte, în 1932-33, la conferințele societății Criterion. La începutul verii anului 1945, Mircea Eliade află cu durere despre tragicul accident ce-a provocat moartea priete- nului său. în octombrie 1946, va primi de la București Revista Fundațiilor Regale în sumarul căreia se reprodu- cea un fragment din Jurnalul lui Se- bastian din 1936, atunci cînd acesta începuse prima sa piesă de teatru, Jo- cul de-a vacanța. Mircea Eliade se va confesa propriu- lui său Jurnal t «O sumă de amănunte aburite, pe jumătate uitate își recapătă fermitatea : drumurile lui la Breaza, de cîte ori avea cîteva zile libere, ca să lucreze la piesă ; convorbirile cu Ionel Teodorescu la Ghilcoș etc. Nu pot identifica personajele ascunse sub ini- țiale. Nu voi ști niciodată care au fost femeile iubite de el. Mihai era extra- ordinar de discret. Ce milă ml-a fost de imensele lui eforturi, de suferințele cu care plătea fiecare pagină scrisă 1 Nu mă voi consola niciodată că nu l-am revăzut în august 1942, cînd m-am reîntors pentru o săptămînă la Bucu- rești. Mi-era, atunci, rușine de mine — consilier cultural la Lisabona — și de umilințele pe care le îndura el. (...) Acum, mă zbat în inutil, în iremedia- bil"3. ★ încredințăm pentru prima oară tipa- rului cîteva scrisori ce ne oferă noi amănunte asupra prieteniei dintre cei doi scriitori de excepție. Mircea HANDOCA ’ Mircea Handoca, Mircea Eliade, ga- zetarul, în „Vatra", 1984, mal, nr. 5, p. 8. ’Mihail Sebastian, Cum l-am cunos- cut, în „Rampa", an XVIII (1935), de- cembrie 30, nr. 5389. 3 Mircea Eliade, Fragments d’un Journal, Ed. Gallimard, Paris, 1973, p. 41. NDOR ARIEȘANU ea de către minu- ntregul flux teh- atenția Încordată or șl randamentul s, de acum, unita- t demn Intre ce- ități prelucrătoare ‘xpllcă faptul că în viitor, cu o ha- prJlucrări și că )gic dt azi, și In- ia locul un flux »ele nu vor mai fi urtate de la rindea ci ele se vor imos în încăpătoa- a, hotelul din Ora- aruri, pulturl și ! copil, cărucioare pentru recepții ie pornire șl de » la Deta. Drept de acord cu pan- gy Mihai, acest '.ace meseriaș, con- care conchidea, la «tni. țesut în în- onoare o conduce : îl conduci, nu cu acord, zic. cu a- olă, ce poate primi. zi a omului mun- 2ț ale unor adevă- n ARIEȘANU Bogdan Dima CARTEA PĂMÎNTULUI TĂU Acesta este pămîntul Tău Rotunjit din piatră și apă. Aceasta este singura Ta împărăție și / lumină. Anii vor trece mereu Ca un fluviu necuprins Șl el va rămîne neclintit lingă umărul Tău. Ochi dinăuntru pentru veghe deschis. Pămîntul acesta nu-l vei putea vinde, Pămîntul acesta nu-l vei putea ' înstrăina Căci sîngele tău otravă s-ar face Șl oasele tale ar arde Și timpul tău ar uita odihna Rătăcit de vînturi intre zări. Invățînd pentru el răbdarea, Parfum de rod te va umple Invățînd pentru cl Iubirea, Parfum de soare te va cutremura. In cl ai să intri, odihnindu-tc. Să stal temelie viitoarelor cetăți. Glasul Iul liniștit în tine va curge Și tu vei veghea Ca munții, șl apele, și cîmpin do se vor tulbura Să nu-I strice Legea. Vei învăța să trăiești Kcspectîndu-i ritmul Același cu cel din săinînță și floare. De sc vor Ivi focuri Dintre răspîntii Vei sta să-ți ardă palmele Pentru ca pe cl să nu-l doară. Să-1 cînți mereu, Odată cu ploile calde de vară, Să-I aperi de duhuri și blesteme Căci aceasta este Prima dintre poruncile Ce stau scrise pentru Tino In Cartea Pămîntului. DOINĂ Pe domnul Moților l-au răstignit De piatra munților, Pc domnul Moților l-au răstignit De glasul pămîntului. Ca să fie tăcere Și lumina să sc stingă. Moții, cu fața de piatră, Cu lacrimi l-au luat Și in lacrimi l-au mîngiiat Cu vorbe de doină aspră. Apoi, spre seară, l-au pus lîngă Gorun La picioarele lui Horea, Să-I vegheze somnul. Așa n stat Țara toată, Vegheată dc întuneric, Șapte ani adinei cît tot ndîncul, Pină cînd într-o dimineață S-a auzit glas dc pajură Ieșind din trunchiul Gorunului. Și au înțeles Că făptură de vis drept, întruchipată prin magia locului In pasăre măiastră. S-a întors să dea glas Durerilor înăbușite. Ard munții toți, de jur împrejur. Și de departe par toți Săpați în lumină. Iar moții, dc pretutindeni, . . Se st ring în oastea cea mure. ------------------------------—----------------- ORIZONT C.p. D-lul Mircea Eliade» Str. Melodiei 1 i București Exp. Mihai! Sebastian, Unirii 119» Brăila Brăila 13 august 1928 Dragă Domnule Eliade» Distanțele mari dintre foiletoanele dtale m-au făcut să cred că lipsești din București. In felul acesta trebuie să-ți explici de ce» plecat fără a-mi lua rămas bun» n-am făcut să te ajungă salutările mele de cuviință. Sunt incă nesigur dacă șl de astă dată voi nimeri mai bine. Anumite nevoi mă silesc să încerc la Intimplare. Voi fi deci mulțumit dacă rindurile acestea te vor găsi. Dacă nu, aștept mal departe. Vreau să te rog să-mi faci serviciul unei informații. Poate ceva mai mult Pentru aceasta, trebuie să știu însă dacă ești sau nu la București. Vei fi D-ta atît de ban să mi-o comunici ? Două rînduri care să mă anunțe că te găsești In capitală, mă vor îndrep- tăți să revin cu o scrisoare. Te aștept Amical MIHAIL SEBASTIAN [Originalul în Arhiva Corina Alexandrescu, București] Brăila, 19 august 1928 Dragă Domnule Eliade,. dc vreme ce lipsești din București, e de prisos să-ți mai comunic micul servieta, pe care ți-I cercam. Deocamdată, cel puțin. Cînd te vei fi întors însă acasă, n-am să uit bunăvoința d-tale și am să-mi reînnoiesc rugămintea cu lămuririle trebuitoare. Să nu pierd însă prilejul de a-ți scrie. Mărturisesc, o fac cu oarecare greu- tate. Intr-un fel pentru că, de cînd scrisoarea a încetat să fie pentru mine o îndatorire socială, l-am pierdut obișnuința. Pe urmă, dintr-un sentiment peni- bil, pc care mă îndoiesc dacă voi izbuti să ți-1 fac lămurit. Am nevoie de o anumită rînduială exterioară, dc o anumită ordine cunoscută deja, dc o anu- mită familiaritate a lucrurilor și pereților unei odăi, pentru ca să mă mîșo prin ea ca pași firești, pentru ca să mă recunosc pe mine însumi și să mă las în voia mea. îmi trebuie acest decor cunoscut, unde miinile să-și fl căpătat ușurința de a sc mișca. Pînă na-mt stabilesc o geografie elementară chiar, dar sigură a locului, mă urmărește un fel de teroare, în care probabil s-au refu- giat toți balaurii și strigoii copilăriei mele. Eu nu gîndesc bine într-o cameră străină. E sentimentul penibil. In care mă mișc într-o haină nouă. Sentiment care mă stăpînește pînă la imbecilizare în fața unui necunoscut șl îmi oprește roțile minții într-un punct mort șl Iremediabil. Trebuie să mă lucrez atunci de la început, urnlndu-ml încet gesturile, pe măsură ce Ie aflu pe ale celui- lalt, refăcîndu-mi vocabularul, verificînda-l sensurile șl înțelesul cuvintelor celuilalt. E ca un fel de reconstrucție. Penibilă pentru că îmi frînge o cohe- rență. Dar interesantă pentru mine însumi și uneori fecundă, pentru că ml obligă să mă revizuiesc din noi puncte de vedere. înțeleg atunci poate de ce, scriindu-ți, penița nu se hotărește să umble alert pe aceste pagini, să îe umple cu debitul generos al unei conversații 5* să-ml creeze realmente un divertisment. Pc d-ta — vorbesc de armătura fizică (gest, inflexle de voce, grimază, sarîs) a cuvintului și gîndului d-tale — eu nu te știu. Mi-ar trebui să te aflu, pentru ca intr-adevăr cunoașterea noastră să fie fecundă. O, desigur, nu rindurile astea, șl nici răspunsul d-tale scris, nu mă vor ajuta. Pentru asta, mai mult decit toate foiletoanele d-tale, mi-a fost de folos plimbarea lungă pe care Intr-o după masă am făcut-o din întîmplare. la București, prin librării împreună. Un ceas asemănător aceluia m-ar bacara din toată inima. Iar dacă scrisoarea asta va Izbuti să-1 facă mai simplu decît cum e, atunci mă voi bucura a fi scris-o. Te pasionează „Semnele” mele ? Pe mine — să-ți spun drept — mă inte- resează mai înalt rezervele, pe care „principial" le faci. E in cuvîntul subli- niat do mine în rindurile d-tale, aproape un „acte manque”, egalindu-I în semnificație pe un altul, pe care îl observasem cu reală bucurie altă dată: Gbur-Ama. Dar și despre anul șl despre altul, altădată, cînd vel veni. Amln- tește-mi. Am lichidat, de apreciabilă vreme, dulcea ocupație a inventarillor sentimentale. „Semnele...” — te vei fi îndoit poate — au alt mobil și sunt pornite cu un alt gînd. E probabil, cînd le voi fi scris și publicat mai departe, că rostul lor precis sc va limpezi. Dar nu c fără folos să-țl spun de ce le-am început. De multă vreme — să tot fi avut șapte ani — Brăila trăia, seară cu scară, un eveniment regulat ca un rit, șl pentru mine bogat de mistere. O bătrină pipernicită ridica în grădina publică, veșnic la același ceas, cu ajutorul obiș- nuiților golani ai localul (savuroși șî ncuitați țipi) un balon de hîrtie gudronată încălzit dc o flacăre ușoară. Fapt divers în orașul ăsta, pe vremea aceea via și sunător de veselie, întîmplare unică rămasă totuși în memoria nedumeririlor și emoțiilor mele ca un roi de nedeslușită tristețe. Ori, iată, după cinsprezecc ani, la București aflu într-o zi de 1a Pcrpessi- clus legenda adevărată a micii nebunii pitorești de atunci. Odinioară, tirgul meu fiind încă un cuib de fanarioți și meridionali, un Italian chemase jos în port „onor public brăilean* «ă-l arate o invenție. Un balon care avea să-4 ridice aevea odată cu păsările și fumul vapoarelor în aer. „Aota Pompcia” — numele balonului — s-a ridicat într-adevăr, dar niciodată nu s-a mai coborî! jos și nici o urmă nu i s-a mal găsit. Pierdută între stele sau unde. De atunci, în fiecare seară o bătrină... etc., etc. Or, povestea asta n-a deschis numai ușa unui fapt oarecare, ci a declan- șat brusc o întreagă serie de evenimente, a luminat deodată ani întregi, ml i-a făcut prezenți, le-a dat sens și spațiu, l-a întîlnit, i-a mărit. O mie dc în- țelesuri au crescut și-o întreagă viață s-a refăcut pe suportul fragil al scintcil acesteia. Am simțit refăcindu-se ceva în adîncimi, intreglndu-se, existență ine- dită ca o aventură motivindu-se atîtea și atîtea mari mistere, altădată socotite insolubile. Dacă ții seama că in socotelile mele (ți-am spus ?) intră un roman, ai să înțelegi cit de prețioasă mi-a fost experiența asta dc rememorare și cit dc apropiată dc preocupările mele. Ei bine, am ținut să nu las la voia intîm- plării acest eveniment, acest exercițiu de uitări șl amintiri. Cărțile dulapului meu vor să fie simple pretexte ale unei experiențe de explorare intîrziată. Sunt sigur că Io voi descoperi In afara înțelesului lor, un înțeles al meu. Nu vreau să-1 pierd. Sfirșeso. Vezi bine, nu știam cît am să-ți scriu. Scuză-mi aste două soiuri de hîrtie și plicul roz. De cînd nu mai corespondez, ustensilele genului imi lipsesc, fntiiul plic găsit in sertar, mi-a slujit. Vei fi desigur bun să-mi anunți data sosirii d-tale la București. Iți voi scrie atunci cu prietenie. MIHAIL SEBASTIAN (Arhiva Mircea Handoca, București). Rubrica îngrijită dc Mircea HANDOCA ORIZONJ Expresul de Mizil 1. Schiță de portret, ultima carte a proza- torului loan Radin, e un soi de „desen după natură** în care, in prima parte, adolescenții ti- mișoreni ai „obsedantului deceniu" își vor re- cunoaște, cu bucurie, mîndrie, nostalgie, orașul. Așa era el atunci. în Schiță de portret, prima proză a volumului, loan Radin compune o bio- grafie așa cum îngrijitorii de ediții compun ta- belele cronologice: cu grijă pentru amănunte, pentru reconstituire Din înălțimile geniilor, ale personalităților de excepție, ale scriitorilor (autorilor) de seamă, pe banalele străzi ale nara- torului care își amintește istorii din copilărie și adolescență. Istorii comune. Cum furau, care va să zică, dînșii, mere din grădinile cele bine gospodărite. Cum, în sala Lyra, ei, tulburătorii adolescenți, vedeau, grație unor doamne cumse- cade, de mai multe ori cutare filme. Unul face o groază de sporturi, e lider, e înzestrat cu ca- lități care îl vor scoate înaintea celorlalți, loan Radin scrie economicos, micile aventuri ale ti- nerilor nu își iau avînt: aventura se oprește exact în momentul în care ar fi putut deveni, pentru iubitorul de literatură de larg consum comestibilă Istorie a unui tînăr dar și a unui grup, Schiță de portret sugerează atmosfera obsedantului deceniu cu mijloace dintre cele mai simple. Cîteva pagini excelente sînt consa- crate momentului cînd la cinematograful Lyra e adus filmul Stan fi Bran. Prozatorul insistă asupra mulțimii agitate, asupra curiozității agre- sive a publicului. Orășenii — eroi ai mahalalei, voiau să vadă, cu orice preț, Stan fi Bran. Dacă pînă aici scriitorul copia după natură, prlvln- du-și eroul cu suficientă detașare, aici descope- rim partiprlul : loan Radin îndulcește pagina, modifică simțitor (așa cum ne informează Adriana Babeți, martor ocular) datele întrebări- lor. Onorabilii nu dădeau buzna la Stan fi Bran (unde s-a întîmplat așa ceva ?) ci, explicabil la Vagabondul. 2. Partea a doua a cărții, Jurnal de călăto- rie, ne permite să urmărim și mai bine proce- sele de reducție pe care le practică autorul. Traducător al lui Danîll Harms, loan Radin scrie nu numai economicos, ci șl cu mare pentru instantaneu. Fotografia sa nu este nicio- dată indiferentă cu lumea văzută. Renunțînd la literaturizare, părăsind genurile „regale" ale prozei în favoarea celor dezmoștenite, abando- nînd ficțiunea în numele documentarului, loan Radin nu o face cu indiferența celui ce, cobo- rînd la treapta zero a scriiturii, refuză orice întîlnire compromițătoare de rude și cunoscuți. Naratorul nu e un izolat care își păzește cu strășnicie drepturile sale la Indiferență. Dim- potrivă, în prozele sale e un adevărat bairam, o petrecere continuă de oameni. Moș Chiorpec Ciubotarul. Moș Nichifor Coțcariul s-ar fi sim- țit bine aici. O întreagă lume în mișcare pozea- ză Jurnalul de călătorie al lui loan Radin con- firmă. dacă mai era nevoie, succesul de care se bucură cele 175 de minute la Mizil ale lui Geo Bogza. Prozatorul circulă (șl notează eve- nimentele de pe) pe căi ferate fără importanță, întîmplările lui nu sînt (din nou) ieșite din co- mun. Un tren pleacă fără a se informa călătorii de ora modificată a plecării, într-altul sînt dis- tribuite trei bilete pe același loc. Mici birocrații ceferiști ce, pe care autorul le consemnează cu oful lehamitei de călătorie. O asemenea leha- mite funcționa și la Caragiale, a cărui vogă extraordinară o mal notasem : anul 1988 mi se pare că a ridicat cota autorului Momentelor la un nivel neatins vreodată. Nu numai cărțile con- sacrate Iul Caragiale (în definitiv, acestea puteau aparține unor planuri de cercetare), cl și (mai ales) felul în care, de la dista-ță de mai multe decenii, modelează proza actuală mi se pare extraordinar. Fără a fi caragialean așa cum erau, în povestirile lor. Lăcustă sau (în unele pagini) Horasangian, fără a încerca să se constituie în replică, prozele lui Radin surprind, uneori cu o acuitate ieșită din comun, mecanismele unor existențe, mișcările anodine ale unor „suflete** Volumul lui loan Radin readuce în atenție un fost timișorean, un fost echinox ist, un actual redactor al revistei tîrgmureșene Vatra. Intere- sat de mișcar , loan R..din scrie proză în ma- niera în care ar redacta un raport de activitate, un document pentru suporterii care, de la Ti- mișoara la Tîrgu Mureș, i-ar cere să Justifice clipele trăite în imperiul Inefabilului. Cornel UNGUR EA NU • loan Radin — SCHIJA DE PORTRET. Cartea Românească, 1988. e i cronica literară D’ale postmodernismului Moderni fi postmodemi continuă, într-o voin- ță lăudabilă de înnoire, eseurile lui Radu Lupan din Text fi context. Volumul din 1983 ne do- cumenta asupra intereselor, aptitudinilor și po- sibilităților criticii în care se ilustrează și Radu Lupan. O critică la intersecția exegeticii de tip universitar cu eseul de popularizare. Fără, în- să, armătura bibliografică (adeseori greoaie și inflexibilă) a celei dintîi, dar și fără suplețea (chiar nonșalanța) celei de-a doua. Specializat în literatura spațiului anglo-saxon (din care a și tradus, cu succese diferite, aproape douăzeci de titluri), Radu Lupan depune o binevenită, oricînd și oriunde, muncă de informare și ți- nere la curent. Posesor al unei bibliografii cri- tice la zi el rezumă șl repovestește, analizează și compară, clasifică și etichetează cărți, ba chiar și autori, curente și tendințe literare. O activitate cît se poate de onestă, a cărei tradi- ție, la noi, începe, din păcate, să se piardă. Ală- turi de Silvian losifescu și Dan Grigorescu, Radu Lupan formează un trio de „ultimi mohicani** Față de volumul anterior. Moderni fi post- moderni propune o specializare a temelor. Șase capitole divizate, Imparțial, trei modernilor (moderniștilor ?), trei postmodernllor. Diviziune valabilă, firește, în teorie. în practică, lucrurile se complică. Radu Lupan a avut, de această dată, lipsa de Inspirație de a se concentra asu- pra a doi autori care cu greu pot fi încadrați vreunui curent, fie el șl modernismul (dacă la el trimite cuvîntul din titlu). E vorba de Joyce și Faulkner. Desigur, cărțile lor pot furniza argumente pentru orice, inclusiv pentru înca- drarea în modernism. La fel ca și, în spațiul francez, Proust, sau în cel de limbă germană, Kafka. Dar valoarea acestora nu se leagă de un moment, de o direcție anume a p ozei. Sînt autori esențiali pentru însăși înțelegerea feno- menului literar al acestui secol. Pe de altă par- te, atît Joyce, cît și Faulkner sînt prezentați nu cu marile lor cărți, ci prin scrisori (Joyce) șl un pseudo-roman de tinerețe (Faulkner). Irlan- dezul mai beneficiază și de o analiză (cea mal bună din volum), „Joyce și limba română", mai degrabă exotică decît relevantă pentru valoarea creației sale. Dintre studiile consacrate lui Thomas Pynchon (unul) șl lui John Barth (două), doar acestea din urmă dovedesc familiarizarea cu ideile teoreti- ce ale postmodernismului. „Thomas Pynchon și Demonul lui Maxwell" este o compunere des- tul de inabilă, mixtum compositum de rezuma- te masive și citate abundente. 1 plus, analiza e minată de inabilități de limbaj, de exprimări greoaie sau confuze : „Era de așteptat ca odată cu reunirea (sic !) în volum a povestirilor — publicate la timpul lor prin reviste — forma lor să fie definitivată (sic I). Autorul, însă, subli- niind încă o dată, ca orice scriitor postmodern (sic !), caracterul problematic al oricărei fic- țiuni (sic !), prin comentariile ironice șl autolro- nice din Introducere, pune la îndoială însuși actul scrierii lor (sic I). El demolează mecanis- mele narațiunii și Însăși creația sa (sic I), pen- tru a o reface într-o nouă perspectivă", (pp. 53—54). Unele fraze par traduse direct din en- gleză ori, în orice caz, calchiate după tiparele sintactice ale acestei limbi: „Șl în Ulysses ne- garea unei finalități în istorie deasupra umanu- lui (sic I) era o preocupare majoră" (p. 59). Al- teori, mărturisim, subtilitatea autorului ne de- pășește. Nici summa teoriilor postmodernlste nu ne ajută să dăm de capătul acestor fraze : „Text început la Barth, și nu ca la alții, chiar cu nașterea, Intîi nerostit apoi nescris și apoi po- vestit în fel și chip și pe larg (III). Căci, gea- măn fiind, dublul a constituit un prim impuls esențial al straneității discursului. Gemenii nu au nevoie de cuvinte (? I), spune scriitorul, pen- tru a comunica, el se înțeleg fără a vorbi" (p. 159). (Exclamațiile din paranteze ne aparțin). Important e că dincolo de astfel de poticneli stilistice, studiile lui Radu Lupan îndeplinesc o funcție compensatorie. Ele ne pun în contact, de la distanță, cu mișcarea ideilor din literatu- ra de limbă engleză, fiind, dacă nu bune exege- ze, măcar utile desciierl. Bine informat, cu sim- țul valorii, îi mai rămîne lui Radu Lupan da- toria unei atenții sporite în redactare. Căci, ori- șicîtuși, postmodernismul obligă I Mircea MIIlAlEȘ • Radu Lupan, MODERNI Șl POSTMODERN1. Ed. Cartea Românească, 1988 Savuroase, și dnd nu se nasc din subtile Jocuri combinatorii ale vocilor narative, șl, respectiv, ale planurilor temporale, narațiunile bănățenilor din preajma lui 1900 se oferă pentru „o lectură Istorică"; indică efortul prozei (culte) spre organizare în natura sa internă, după severele ei legi. Cuina, unde mama își poate mustra tandru sau aspru odorul în preajma nunții dorite sau silite, .ate- lierul" unde maistorll „de la oraș" (Lugojul !) „lucră" pieile, spațiul specific al horei de la „nigeie", punct dincolo de care se declanșează promisiuni — reproșuri — fie proiecte de fugă fie încuviințări de nunți, curtea, unde toamnă de toamnă sătenii se adună Ja căzan" pentru a-șl spune („am mal și stat de vorbă" — va fi la Sorin Tltel) revin în narațiunea purtătoare de culoare, marcă „bănățeană". Intre nodulii din seriile epice la care se revine (neîntîmplător), cazarma („locul" cătănie!), el ocupă, firește, poziție prioritară. Prin însăși natura el, cazar- ma permite încărcări cu multiple funcții — complex generator de acte, mișcare epică. La ardeleni și bănă- țeni deține privilegii prin motivație istorică. Sursă de Narațiunile lui Sorin Titel complicate raportări la condiția individului, cazarma (de tip habsburgic) este preferențial inoculată în po- vestirea de prejudiciu. Ea conotează tema anilor de frustrare, nu puțini, colncldenți, cel mai adesea, ieși- rilor pentru întîia oară din satul — cosmos. Transmu- tația, dintre ai casei, din sat, din vîrstă. la vremea idilei șl crizei erotice. în numele unei ordini externe, devine teritoriul cumplitei suferințe. Sau, In rezolvă- rile narative ale lui George Catană, bunăoară, dar și ale altora, sursă a narațiunii de rememorare. De unde, izul lor baladesc chiar în varianta „luare la oaste" î „Acuma mai scapă tu Gligore. Mă trîntesc la pămînt șl încep a-mi da de cheltuială. Eu răcnesc de necaz, mă opintesc cu el și mă ridic în picioare. Dar ei atunci atîta strînseră lațul împrejurul grumazului meu de învineții șl căzui înăbușit la pămînt... De aveam eu numai boata la mine, nu mi-ar fi fost frică de zece. Așa însă..." (Moșu Gligor). Anii de cazarmă Intră în structurarea vieții pe etape, trepte de formare, permit dezvoltări de tip — lehrsjahre : „Așa erau vremurile pe atunci, măi copil ; am învățat apoi, rin- dulala cătănească, am fost la bătaie, am scăpat teafăr și făcîndu-se pace, după cum vă spusei, venii acasă, mă însurai, dar tot pe Margareta mea nu am uitat-o șl acum lată-mă că-s moș bătrîn, moș ce și-a trăit traiul... și șl-a mîncat mălaiul. Hei, săracă lume, măi copii, acum nu se mai fac oameni cum am fost eu pe vremea mea". (Moșii Gligor). La Damian Izverniceanu „cazarma" — „cătănia" — intră în proze de tipul — wandersjahre. Războiul — variantă inevitabilă în seria amintită — apare ca marcă pentru un tip de Blldungseplk re- cuperat în realismul german din secolul trecut; se anticipă, astfel, literatura modernă de înstrăinare. La Cassian R. Munteanu bunăoară : „... și am plecat în război. Nu știam însă pe a cărui parte să mă dau: italienii sînt confrații noștri, dar pe nedrept au în- ceput războiul, din interes propriu, sau mai blne-zis din lăcomie ; turcii...“. Sorin Tltel pare a fi reorganizat, cu accentuări neîntîmplătoare, ceea ce pîlpîle șl se cere apt de a fi narat la scriitorii provinciei. Un salt dinspre enunț către marea proză. Conținut în ambele sale Ipostaze: „Satul se golise aproape de flăcăi, unii plecaseră chiar să se bată, împotriva dorinței lor, cu frații „de-un sînge șl de-o lege", de peste munți. Flăcările războiu- lui cel mare cuprinseseră de-acum întreaga Europă". (Femeie, Iată Fiu! Tău). Textele sînt sau neutre sau saturate de suferință — trăire — după severa lege a ’ perspectivei naratorului. Uneori, acesta se dorește im- parțial lămuritor, cum s-a văzut mal sus. Sau ca în strategica explicare. Claustrarea — stare complexă (înstrăinare șl suferință pînă la trauma corporală — în plus stupidă șl în plus nejustificată) face ca Femele, Iată Fiul Tău să devină text — sinteză. Na- rațiunea pare a evolua senin, oferindu-și savorile con- ținute în însăși candoarea descrierii transparente, cum se făcuse deja la prozatorii — povestitori al locului. Cititorul se poate situa In planul de percepere al unui realism transparent Dar np claustrarea lui Marcu și nici „mediul" (cazarma, spitalul, frontul „altora") dau carnație aici textului, cl situarea mamei față de tot ce atinge viața fiului el. Linia întreruptă în traseul de tip lehrsjahre intersectat cu cel de tip wan- dersjahre, de asemenea întrerupt. în Femeie, Iată Fiul Tău se topesc filoane epice care păreau că-și așteaptă punctul terminus. încorporarea detaliului șl evenimen- tului epic într-un alt tot decît al lumii ca lume (bă- nățeană), lumea (bănățeană) ca lume epică. LIMBĂ și națiune Cunoscut cercetător al istoriei mâne literare (autor al lucri dil de istorie a lingvisticii ti, Editura Didactică și Pedai 1 ; Școala Ardeleană și ui bii române literare. Editura 3 și Revoluția, Unirea, Indep< in Transilvania, Editura Dacia ictor V. Grecu propune acum ă și Inedită analiză a felului î cuparea pentru cultivarea ț tea deplină a limbii române 1 reflectă în periodicele de p area Unire din 1918. Original ași obiectivul ei (urmărești bil In procesul unificării pi crarea abordează complexa I ie limbă — națiune. Volumul ză cu un Argument, prilej tor de a expune premisele te perspectivele metodologice a ului, nci mna Ictor i ca Cltîndu-1 pe George Bar a scrie A, B, C, românc a face politică români V. Grecu arată importan factor unificator, de con re a unității naționale („lir pta politică"), subliniind, t< ptul că programul unificării a realizat paralel cu progra: Itlvare a limbii literare, de unificare desăvîrșită a varia are a limbii. în continuare, textul cărții se ară în două mari secțiuni : L țiune; Unitatea limbii șl i litică, structurate, la rîndul te trei capitole fiecare. Un i al (Unitatea limbii — factor ții politice), cuprlnzind cîtev ente concluzii, încheie lucrare tn și de un necesar Indice d< ai ansamblul ei, investigația >ațiul vast al publicațiilor di le trei provincii românești : aful român", „Foaie pentri imă și literatură", „Curieru esc", „Gazeta Transilvaniei", terară", „Albina românească una", „Luceafărul" etc. Deși ade asupra activității transilv; muniunea de idealuri care at pe cărturarii români de ț eni este bine marcată de ai ziarele șl revistele vremii se ! ledînd pentru aceleași țeluri, • pmotei Cipariu, Oct. Tăslău Goga, G. Coșbuc, Gh. Asachi, de Rădulescu, Titu Maiorescu Florian, Ovid Densuslanu, Al. de. Al. Odobescu, B. P. Hasde Pușcariu, D. Zamfirescu ori I ături de ei, importanți lingv Ini demonstrează romanitatea, ri expresivitatea aparte a li âne (Emile Picon, Mlchi A. Musaffia, G. Weigand, W Liibke etc.). în acest efort s- jat, de asemenea. Academia și ASTRA. Victor V. Grecu subliniază vența cu care discuțiile privi unitatea și cultivarea Umbli literare, diseminate în toate ț le vremii (indiferent de prof: resc același scop major, ace „visul", „năzuința" seculară i lor : unirea politică, Marea L desprinse cîteva deziderate Instltuționalizarea normelor terare. necesitatea ortografie stabilirea unor „modele" (e literară din România, limb clasici români, graiul viu al ] Cultivarea limbii, realizarea terare unice asigură unitate și de simțire, corespunzînd t tăți naționale profunde — u nică. lingvistică și culturală te. de altfel, și în secolele de către cărturarii români. Stabilirea acestui corpus Idei. încadrarea lui într-o sc tură științifică și document ră lucrării lui Victor V. Gri perspectivă interdlsciplinară. parte, patosul educativ și j însuflețește multe pagini, < în mod fericit zestrea inf< cărții. Oii Sula M1REL •Victor V. Grecu» LIMB TIUNE, Ed. Facla. 1988. ORIZONT din subtile jocuri șl, respectiv, ale bănățenilor din lectură istorică" ; 'ani zare în natura LIMBA și națiune O CARTE ENCICLOPEDICA lustra tandru sau te sau silite, „ate- „ x x . Lugojul ?) lucră" Cunoscut cercetător ai istoriei limbii ; , . .>mâne literare (autor al lucrărilor: a „nigeie , punctau de a lingvisticii româ- U U ““ repro^u. ești, Editura Didactică și Pedagogică, imțări de nunți, . Școala Ardeleană și unitatea enii se adună „Iambii române literare, Editura Facla, șl stat de vorbă" ^3 și Revoluția, Unirea, Independen- ațiunea purtătoare t in Transilvania, Editura Dacia, 1984), ictor V. Grecu propune acum o am- la care se revine lă și inedită analiză a felului în care ătăniei), ei ocupă, reocuparea pentru cultivarea și uni- i natura ei, cazar-itea deplină a limbii române literare uncții — complex t reflectă în periodicele de pînă la i ardeleni șl bănă-^rea Unire din 1918. Originală prin istorică Sursă depăși obiectivul ei (urmărește rolul mbil In procesul unificării politice), irin Titel i, bunăoară, dar și memorare. De unde, i „luare la oaste" 5 trîntesc la pămînt i răcnesc de necaz. jerarea abordează complexa interre- ițle limbă — națiune. Volumul debu- Șază cu un Argument, prilej pentru utor de a expune premisele teoretice 4 perspectivele metodologice ale stu- lului. lunci jmna 'ictor li ca Citîndu-1 pe George Bariț („pe a scrie A, B, C, românește în- a face politică românească**), V. Grecu arată importanța lim- factor unificator, de conștienti- ire a unității naționale („limba în jpta politică**), subliniind, totodată, dividului, cazarma iptul că programul unificării politice il inoculată în po- .a realizat paralel cu programul de să tema anilor de ultivare a limbii literare, de făurire, I mai adesea, ieși- e unificare desăvîrșită a variantei II- cosmos. Transmu- irare a limbii. vîrstă, la vremea in continuare, textul cărții se desfă- nei ordini externe,iară în două mari secțiuni : Limbă șl e. Sau. In rezolvă- 5 Unitatea limbii și unitatea olitică, structurate, la rîndul lor, în Ite trei capitole fiecare. Un segment pal (Unitatea limbii — factor al uni- iții politice), cuprinzînd cîteva perti- lente concluzii, încheie lucrarea, înso- Ită și de un necesar Indice de nume. loare. Dar el atunci ansamblul ei, investigația acoperă rumazului meu de pațiul vast al publicațiilor din toate it... De aveam eu ele trei provincii românești : „Tele- fost frică de zece, taful român", „Foaie pentru minte, de cazarmă intră pimă și literatură", „Curierul româ- trepte de formare, iese". „Gazeta Transilvaniei". siahre • Asa erau Jurară", „Albina românească". n Invătat’aDoi rin- )UnaM. «Luceafărul" etc. Deși accentul e, am scăpai teafăr ^upra activității transilvănenilor, x «mumunea de idealuri care I-a ani- spusei, venii acasă, $at csrturarii români de pretutin- men nu am uitat-O jeni bine marcată de autor. în , moș ce și-a trăit Uareje revistele vremii se întîlnesc, •î, săracă lume, măi jiedînd pentru aceleași țeluri, G. Bariț, Dacia „Trl- ii cum am fost eu Fimotei Cipariu, Oct. Tăslăuanu, O. Coga, G. Coșbuc, Gh. Asachi, I. Helia- u X4X i « le Rădulescu, Titu Maiorescu, Aron irma „cătania florian> Ovid Densusianu, Al. Phillppi- iersjahre. ie, Al. Odobescu, B. P. Hasdeu, Sextil lă în seria amintită Pușcariu, D. Zamfirescu ori I. Slavici. de Bildungsepik re- Alăturl de ei, importanți lingviști stră- ini demonstrează romanitatea, unitatea se ori expresivitatea aparte a limbii ro- i de înstrăinare. La mâne (Emile Picon, Michel Brăal, secolul trecut; ,...și am plecat în A. Musaffia, G. Weigand, W. Meyer- parte să mă dau i etc >- In acesț ef?rt .s-a“ an?a: , _ . lat. de asemenea. Academia Romană pe nedrept au în- L ASTRA. u, sau mal bine-zis lizat, cu accentuări se cere apt de a fi salt dinspre enunț abele sale ipostaze : unii plecaseră chiar >r, cu frații „de-un I. Flăcările războiu- n întreaga Europă", sînt sau neutre sau după severa lege a cesta se dorește im- mai sus. Sau ca în — stare complexă rauma corporală — justificată) face ca text — sinteză. Na- Indu-șl savorile eon- ii transparente, cum o vestitori al locului, inul de percepere al np claustrarea lui ia, spitalul, frontul ii, ci situarea mamei I. Linia întreruptă în it cu cel de tip wan- în Femeie, Iată Fiul )5reau că-și așteaptă Victor V. Grecu subliniază consec- vența cu care discuțiile privitoare ia unitatea și cultivarea limbii române literare, diseminate în toate publicații- le vremii (indiferent de profil), urmă- resc același scop major, același ideal. tal iul ui și lumii ca ime epică. evenimen- lumc (bă- .visul", „năzuința" seculară a români- lor : unirea politică, Marea Unire. Sînt desprinse cîteva deziderate comune: instituționalizarea normelor limbii li- terare. necesitatea ortografiei fonetice, itabiiirea unor „modele" (exprimarea literară din România, limba marilor clasici români, graiul viu al poporului). Cultivarea limbii, realizarea limbii li- terare unice asigură unitatea de gînd |l de simțire, corespunzînd unor reali- tăți naționale profunde — unitatea et- nică. lingvistică și culturală — afirma- te. de altfel, și în secolele anterioare de către cărturarii români. . Stabilirea acestui corpus valoros de Idei. încadrarea lui într-o solidă armă- tură științifică și documentară, confe- ră lucrării lui Victor V. Grecu o largă perspectivă interdisciplinară. Pe de altă parte, patosul educativ și patriotic ce însuflețește multe pagini, completează In mod fericit zestrea informativă a ! cărții. Olimpia B. Sula NUREL •Victor V. Grecu, LIMBA ȘI NA- J1UNE, Ed. Facla, 1»88. Ceea ce surprinde încă de la început In lectura cărții lui Solomon Marcuș este caracterul ei enciclopedic. Sîntem „bombardați", pe de o parte, cu o se- rie de informații de natură incitantă din diverse domenii ale științei con- temporane (matematică, fizică, medi- cină, filozofie, istorie, științe sociale, lingvistică ș.a.), Iar pe de altă parte sîntem puși în fața unor probleme des- chise care uimesc șl „provoacă" spiri- tele, obligîndu-le la reflexii asupra realității actuale, fie ea fizică, socială, psihică sau artistică. Cuprinse în nu- meroasele paragrafe (460) cu titluri irezistibile, ca de exemplu : „De la Euclid la Spinoza", „Gîndirea axioma- tică în ofensivă", „Metamatematica". „Momentul Magellan al medicinei". VIAȚA CĂRȚILOR „De la Xenopol la Ferdinand de Saus- sure", problemele abordate fac parte din 13 capitole cu titluri nu mai puțin atractive pentru cititorul de diverse preocupări. Există, între multele sale puncte de vedere formulate în legătură cu aceste probleme, cîteva absolut deosebite, din- tre care remarcăm pe cel cu privire la conceptul de „circularitate". întîlnim ideea de „circularitate" atît în para- graful despre „posibilitatea gîndirii axiomatice“. cît și în capitolul „Provo- carea medicinei", unde „circularitatea" reprezintă o modalitate de percepere a timpului. De asemenea, apare frecvent, fără însă a fi definită, sintagma „cir- cularitatea naturii". Copleșind prin diversitate și canti- tate informațională, dar și prin finețea observațiilor șl propunerile de subiecte incitante. cartea profesorului Solomon Marcus, scrisă într-un stil care depă- șește condiția specialistului, atingînd-o pe cea a eruditului, este desigur o mare reușită. Cît despre importanța conținu- tului său. sînt grăitoare ultimele rîn- duri din prefața cărții : „Sub semnul acestor comandamente majore, provo- cările științei și ale tehnologiei nu pot fl eludate șl nici măcar marginalizate. Ele se află în inima vieții sociale ; de aceea, trebuie înțelese și controlate". Corina RUJAN • Solomon Marcus, PROVOCAREA ȘTIINȚEI, Editura politică, București, 1988. RADIOGRAFII LITERARE Noul volum (individual, de data a- ceasta) semnat de Dușan Baiski face dovada priceperii sale. Este un volum unitar, cu povestiri cuprinzătoare, ba- zate, cel mai adesea, pe o tehnică a suspendării. Suspendarea bruscă a unei anumite realități date, surprinsă în ba- nalitatea și aparent monotonia ce o caracterizează. Mecanismul de funcțio- nare este bine ilustrat de povestirea Dulapul. Acțiunea este purtată de un personaj cu urme de ridicol, atît în gesturi, cît și în suflet. Evoluția aces- tuia este cuprinsă într-un cadru sufi- cient de general pentru a remarca o curgere interioară ce duce la o finali- tate nebănuită. Această tehnică de suspendare a rea- lității îi dă autorului posibilitatea de a nu cădea in satiră șl sarcasm. Sau de a nu rămîne la ele. Tonul este blînd, însă necruțător. Notațiile sînt exacte conturînd o lume credibilă. Uni- versul prozei este construit prin ana- logii surprinzătoare și simboluri pene- trante, dînd culoare și consistență. Personajele lui Baiski sînt din cate- goria celor aparent liniștiți. Dau im- presia că sub fruntea fiecăruia se as- cunde un miraj. Există la ei o impre- sionantă înțelegere a vieții de care par să se lase modelați. îndată ce a- ceastă fărîmă de ne-realltate, această imagine de altceva, a intrat în sfera de atenție a personajelor, chemarea ei este urmărită fără ezitări, fie că este vorba de o banală ladă ca în schița Așteptarea, de Alisa, din Alisa, vlntul sau de femeia cu ochii de apă din Fe- meia din fintină. Fără îndoială, prozele cele mai reu- șite din volum sînt : Impactul. Femeia din fintină, Radiografia unui caz ba- nal, Secretul și Bătrinui și bicicleta, în acestea, autorul creează o atmosferă învăluitoare. Atributele ei se concreti- zează în elemente cum sînt: arșița, apa, ploaia, melancolia. Arșița. înăbu- șitoare, sufocantă, creează și menține iluzii într-o lume ce nu-și pierde nici- odată conturul. Efectul ei nu este lipsa, distrugerea vieții, ci o dereglare a rit- murilor ei ; spațiu în care își face loc iluzoriul cu întreaga sa gamă de con- secințe. Această atmosferă, a unei lumi covîrșite de căldură, este exploatată în Radiografia unui caz banal. încet. în- cet impresia dominantă devine cea a unei stagnări, a unei neînțelese lipse de comunicare. Proza lui Baiski surprinde volutele devenirii existențiale la personaje dis- tincte. Cealaltă față, ca și a apei, este una liniștită, adică a apei de fîntînă. Izvorînd clar și liniștit, ea devine pur- tătoarea unui sens benefic, amplu, fer- tilizînd universul, imaginarul. Bogăția de sensuri și semnificații do- vedește că ne aflăm în fața unui pro- zator veritabil. Povestirile publicate acum lasă să se întrevadă un destin literar. Lucian Vasile SZABO • Dușan Baiski — RADIOGRAFIA UNUI CAZ BANAL, Editura Facla, 1988. MUZEUL LĂUNTRIC , Poet modelat la școala echinoxistă, Nicolae Băciuț debutează în volum la Editura Dacia cu o remarcabilă carte de poeme, in care realul, cu întreaga lui recuzită expresivă, este trecut prin filtre sensibile de austeritate, putîn- du-se aprecia pe ansamblu o preluare a concretului în forma lui „caldă" și transformarea prin mijloacele ironiei (împinse uneori pînă la grotesc) în motiv poematic. Realitatea-concretă este însă refulată „la rece", căci luci- ditatea constituie un aspect esențial în schema regizorală a textului și autorul își auto-impune această măsură pentru frînarea pornirilor sentimentale. Cuvintele, cu posibilitățile lor mul- tiple de metamorfozare poetică sînt purtate exclusiv prin mediul citadin și în viziunea poetului totul pleacă de la cuvînt, se transformă în cuvînt și se reîntoarce la cuvînt; chiar și iubi- rea are „trupul cuvintelor" prin care poți „să intri ca într-o oglindă". Dar cuvintele sînt și orbitele poetului și „o mașină le tîrăște zilnic / prin zăpada proaspăt vopsită". în acest context este des invocată zăpada, marginea orașu- lui, strada, fluturii, frigul, numele și i'-.’./• •• mai sus, lipi memoria II albi, cu str dinainte, se șuvoi de in Timișoara, u speriase ca t ră sala, nu, capăt, convil tul i se păs un vîrf de I val uri-val urii aripi de o gheare de fi ferestre spai lieci și șerpi zgripțuroaice fecioare saci ciei, uite, coi peste noapte, se hotărîse să c< canavaua veche se întipărise puire dulce, odihnitoare, asta tul. Se putea, de-acum, gîr emoție, la o seamă de lucruri nici un fel de îndoială, sosise facă ordine, să cîntărească, cu amănunt, mica movilă de nil. Erau pretutindeni, le șt rost, le simțea apăsarea, ca și fi trezit dedesubtul mormanui să considere că alunecase, în visa frumos, printr-o fantă brusc, pînă la baza ipoteticul singură mișcare greșită i-ar 1 tală. Trebuiau eliminate varii gubitoare și descoperită soluț: Nu fusese, niciodată, o femeii înger, învățase să rabde, fă plîngă, orice, oricît, n-ar fi v vină o bătrînică demnă de e re, una dintre acele pensiona taie drumul, te obligă să te • le asculți lamentația, te țin d nu cumva să dispari înainte ierea interminabilei povești < cazurile lor de vîrstă. Trecuse zeci de ani, dar șl de tot © mai rău. Se afla în odaia e liu, percepea exact această Era mulțumită că memoria f ză normal. întinse brațul, Ic toate, va veni acasă și notarul Lăpușcă sau nu va veni, după cum îl va fi soarta, bună sau rea, noi toți murim, și dacă murim să nu ne rămînă bucu- ria vieții și-a aerului și-a pămîntului și-a femeii și-a rodului ei) ; „moșule, cum reparăm poarta ?, au cam dis- trus-o...**. „Atîta rău să fie. O punem noi la loc...**. Șl plecaseră, lăsîndu-1 pe Todor Bă- bău singur, sub stropii reci al ploii dc toamnă ; dintr-un capăt în celălalt, ce- rul era astupat cu norii sfîrtecați de vînturlle de sus ; „o să dorm aici**, își zise, „să văd cînd se aprinde lumina candelei, mîine în zori, și să stau de vorbă cu flăcăul... Dacă trăia, cîți ani să fi avut ?... Ar fi fost de-o seamă cu mine... I-ar fi putrezit oasele în pușcării... Sau ar fi murit pe front, un erou sau ca oricare altul, un glonț în cap, în inimă, gata, aruncați-1 în groapa comună... Ar fi fost în armata imperială... In primul război... Dacă ar fi supraviețuit, ar fi venit în sat, să vadă fosta moșie a mamei sale, rui- nele castelului, ar fi căutat comori, cine știe ce ar fi făcut... Treaba lui*4, zîmbise moșul, refugiat în prima în- în zmeu, za cunde mereu pasăre și de zid. ajunge U te, o privești ies flăcări $1 arde sîngele,. 1 se țuguiaz^ smulge boraj al fetei. îi n® pîntecul, obr pernă, și, da vampirilor, si clocot, suferii puterile, vl dejdea zilei] putea fi as cu un v poate și chiar și con tatea văii M imperială, săî- timile. lecuitu- rile otrăvite,: față, poate ci umană, răml gheare șl atr. amiaza mare^ pînă și feresl în scîndurl ne 1V V? cu infinită precauție, pînă < tele atinseră comutatorul vc vila nu-și modificase poziți; umerii, ca și mai înainte, ochii, privi tabloul încadrat oglinzii. Văzu o bătrină așe: toliul deasupra căruia exis luminiscentă a unei lămpi, ceva. își îndreptă spatele, e de tensiunile Imaginare, exercițiul, pînă cînd, într-a< stată o oarecare flexibilitate, tendoanelor, mușchilor de Apoi lăsă palma peste corni Era devreme. Pătrundea p lumina săracă a dimjneți plouat, își spuse Adelina, m ieși din casă. Citise pînă tîr man polițist de serie, lung pe care 1-1 recomandase un amator al genului. Suna, c cînd, s-o întrebe ce mai fac« munice, pe ton sobru, că r inventat o nouă rețetă de st te. Avea tot ce-i trebuie, ingrediente, pe care, dacă le procure, se puteau consi cu toții, adică familia lui de maladiile curente ale se grozav de încrezător. P: schimb, cărți greu de găsit, chiar volumul tipărit pe hi cu care își amăgise ea o z încă o jumătate de noap Ațipise în fotoliu îndată ce parcurgă fraza de încheie nuse mai nimic. Căzuse în piatră în apă. O arunci de în adînc. N-are rost să recuperezi. Nu o vei regăsi dă cu peisajul, cu prundiși deosebește prin nimic pietre peste care curge rti Se simțea bine. Se ridi< cu cîtă fidelitate știe oglir să restituie mișcarea, în c tății care împresura silue Se îndreptă spre fereastră neînsemnată : cîțiva pași. Fusese mereu nevoită să rateze momentul, secunda pice, necesară. Nici tatăl, nici fiul ei n-au scutit- cursei contra-cronometru. dura la infinit. îi lăsas acel coșmar. Iată ce poa își spuse, oftînd, încercî imaginea, nu trebuia lăs; rifice, să-i strice ziua. R ce părea, în pata de nis de Iută, de la picioarele foarte mică insulă înver lucioasă, mătăsoasă, fosl plăcută la atingere. Adel dacă rostul obiectului, j greșeala să-1 disprețuias fapt, cel descoperit aci apropia de obraz, ca să-ș: de realitate. Știa cît de dincolo, în hambarul cu tălui ei, al bărbatului pc seră de soț, dragii unei minte, temători că n-o din cauza bolii rușinoa Augustin. Au aranjat-c banii pe magazinul de f duvului, abia dacă a pu că îngrijirea copilului, dărăpănătură de paiant orașului. Deja își dădus situația. Bietul băiat, d spus nimănui că n-ar din cînd în cînd, reacți: ------------------- ORIZONT î poate j și îi o sută, n ciml- îu viii, înt, ne bun să i putut niați în împuș- al Leo- ril din- 1 și ea, irmură, ișa trec căpere’ toii Era o dimineață liniștită,. Reușise să zîmbăreț : doarmă cîteva ore și să viseze, altfel decît s-ar fi așteptat, hambarul cu vră- că-mi spaL. .. - tă interiori bii. își spuse că, iată, după atîția ani, chinuitoarea obsesie, din pricina căreia za Mi ăpușcă va fi 'nurim, bucu- întului noșule, m dis- punem or Bă- loii de dt, ce- ?ați de ci", își lumina tau de :îțl ani seamă ele în front, i glonț ;i-l în irmata . Dacă în sat, e, rul- omori, a lui", na în- grijă, hambarul cu vrăbii. Șl îi mai vezi și pe ceilalți doi, prin cuprins, încurcîndu-ți pașii. De îndată ce mă în- torc din oraș» își spuse Adelina, golesc sertarele, dulapul, cutiile din debara, dau afară tot, neprețuitele vechituri, absolut pe toate, rețetele, bonurile, hainele, fotografiile. Albumul — molia mare a movilei. Se îndrepta spre stația de tramvai. Fără grabă, de teamă să nu alunece. Se opri să se gîndească ce-ar mai fi, la o adică, de aruncat de prin casă. Serviciul de ceai, bom- băni, nesigură. 1-1 ofer vecinului, să aibă nevastă-sa în ce să-i servească sucul miraculos. I se părea o glumă reușită. Porni mai departe, cu oare- care însuflețire. O să-mi reușească, își zise, înțelegînd, dintr-o dată, că aerul foarte limpede schimba înfățișarea car- tierului. Nu-1 văzuse, niciodată, prin- tr-o lentilă atît de bine șlefuită. Arăta convenabil. Ea însăși, hotărî, e o apa- riție pe măsură în peisaj. îmbrăcată de iarnă, într-un palton lung și larg, umflat cu vatelină. Era o dimineață pur și simplu extra- ordinară. Zări tramvaiul întoreînd le- neș, la capătul liniei. Avea vreme să-1 ajungă. Nefiind oră de vîrf, vatmanul o să profite să dea fuga la bufetul de peste drum de stație, să-și ia de acolo o plăcintă cu gem și niște cafea caldă. Peste casele joase și în alveola ziduri- lor împînzite de schele, în spatele că- rora dispărea linia, o buclă în cîmpie, înainte de a reveni către oraș, ninsese strașnic, ori poate că vîntul nopții, lo- vind, în acel parapet liminar, cu în- treaga lui forță, întinsese pelicula de zăpadă ca pe o pastă de culoare, ne- lăsînd nici un centimetru neacoperit. Cu cît înaintai, semnele apropierii de centura localității deveneau tot mai evidente: șantierul pierdea din înăl- țime, acoperișurile gospodăriilor răma- se în picioare stăteau în dungă, pe ver- ticala scundă a pereților, ca niște pă- lării trase, șmecherește, pe-o sprincea- nă, vedeai, de altfel, din cînd în cînd, cîte o bucată de teren gol cuprinsă în- tre două rînduri de gard de lemn, bombat, asemeni unor paranteze. O pompă de apă, din fontă, pe un prag de curte. Butaforia unei troițe din tablă, ciuruită de rugină. Și tot acest decor fusese cositorit, peste noapte, cu substanța incredibilă a zăpezii. Tram- vaiul nu era în stație. Adelina n-avea chef să-1. aștepte. Merse să vadă unde se găsește vagonul ce ar fi trebuit să o ducă în centru. Abia depășise punctul terminus, ceea ce însemna că vatmanul oprise in cîmp, să admire neaua văl urită a zării, ori să tragă un pui de somn. Adelina n-avea intenția să-i facă morală. Nu s-ar fi potrivit cu împrejurările, nu voia să fie una din acele bătrîne nesu- ferite, cicălitoare, arțăgoase care te trag de mînecă, te exasperează cu discursurile lor despre felul cum tre- buie să trăiești. Tramvaiul venea încet, în direcția ei, era un vagon obosit, odată galben, acum fără nuanță, un tramvai de linie secundară, scorojit, pestriț, lent. Abia dacă se mișca, ge- mînd din încheieturi. Prinse viteză în dreptul stîlpilor sta- ției. Trecu prin fața Adelinei. Nu se vedea nimeni înăuntru. Nici urmă de călător. Nici vatmanul. Tramvaiul începu să urce, in seinii că, spre uimirea Adelinei, vagonul pă- răsi, la cîțiva metri dincolo de stație, firul reglementar, se ridică in aer, ca pe o stradă în pantă. Un vagon puter- nic luminat. Mereu mai sus, prin aerul clar. Tramvaiul urca spre cer. Adelina își dădu capul pe spate, să-1 priveas- că înălțîndu-se peste reperele marginii de cartier. Părea, de-acum, o stea în- tîrziată pe firmament. Se pierdu în- tr-un nor, pe care nu-1 observase pînă atunci și ale cărui dimensiuni creșteau. De la o secundă la alta. Se uită în lun- gul liniei, insistent. N-avea rost să în- ghețe în stație pînă la următoarea cursă. Nici să încerce să parcurgă dru- mul pînă în centru pe jos. Era de aș- teptat ca, în mai puțin de o oră, în- norarea să ocupe toată pînza de al- bastru mătăsos de deasupra orașului. Simțea mirosul de nea proaspătă co- borind din atmosferă. Un parfum tare, acid. Inspiră adînc. Culese, de pe trep- tele blocului ei, zborul liniștit al pri- milor fulgi, din acea dimineață de iarnă timpurie. Constată, odată ajunsă în garsoniera de sub plafonul clădirii cu zece etaje, că uitase ferestrele larg deschise. Pe speteaza fotoliului, in cer- cul de lumină al veiozel aprinse, odih- nea o vrabie, refugiată acolo, cțe.sigur, de spaima ninsorii cenușii de afară. Se îndesise, promitea să dureze. Era o vrabie. Gri, zburlită, de mărimea unui pumn de copil. Adelina închise gea- mul, se așeză pe covorul de iută, fixînd, în transparența rece, lunecoasă, a oglinzii de perete, imaginea colțului de hambar ce se lăsa văzut în odaie. plîngă de efortul pentru care nu mai avea, în principiu, suficientă forță fi- zică. în ultimii lui ani, fusese neliniș- tit că nu găsește var să spoiască ham- barul, și că, din pricina asta, păian-. jenii își fac de cap, se înmulțesc ne- controlat, țes pînze largi, cu firul pu- ternic, plase unde vrăbiile or să se prindă ca într-o capcană. Totul era să te împaci cu ideea că Augustin trăiește cum îi place lui. Nu refuza medica- mentele, nu pretindea nimic altceva decît să nu-i contrazici preocuparea. Obiectele de care se servea erau invi- zibile și, totodată, materiale. Ca și ale celorlalți doi. Geruia ușor. Prin sita măruntă a zilei de noiembrie, acea făină aromată, imponderabilă, întîrziind să se așeze pe lucruri. Puțini trecători. Decorul cartierului, schimbat, dar în ce fel, în ce fel, se întrebă. Era o dimineață perfectă pentru plimbare, o oră nime- rită. Avea întreaga zi la dispoziție. Stătea în mijlocul trotuarului, amuza- tă să observe că se postase fix la ju- mătatea distanței dintre carosabil și mente cînd puteai să vorbești cu el, fără să ai impresia că nu-i în regulă, că nu vede pe ce lume trăiește. Primă- verile erau sezoanele lui bune. Cerea să fie scos la soare, în curte, dorea să mănînce fragi cu smîntînă. Era cumin- te, pînă nu se înfierbînta soarele. Pri- mul semnal de alarmă venea, cam prin luna lui mal, deodată cu o întrebare referitoare la maică-sa, firească în fe- lul ei. In rest, părea că o uitase. Pu- teai să îi răspunzi în orice fel. Că s-a dus pînă în vecini, sau pînă la Paris, era totuna. Nu te mai auzea. Ani la rînd, Adelina a sperat că puștiul poate fi pus pe linie. Nici medicii n-au des- curajat-o. Despre bărbatu-su îi spuse- seră că nu-s șanse de vindecare. A- cesta vedea încontinuu același lucru. Cînd obosea să strige, stătea cu ochii în tavan. Fericită lume, oftă Adelina a doua oară, aruneînd cartea, cu un gest iute, înspre fotoliu. Totul e să nu te gîndești. Deschise geamul. Curentul de aer proaspăt o izbi în față, obligînd-o să dea ‘un pas înapoi. Inspiră adînc, îna- se temea să stingă lumina în casă, peste noapte, se hotărîse să cedeze. Pe canavaua veche se întipărise o închi- puire dulce, odihnitoare, asta era to- tul. Se putea, de-acum, gîndi, fără emoție, la o seamă de lucruri. N-avea nici un fel de îndoială, sosise clipa să facă ordine, să cîntărească, amănunt cu amănunt, mica movilă de ciudățe- nii. Erau pretutindeni, le știa pe de rost, le simțea apăsarea, ca șl cum s-ar fi trezit dedesubtul mormanului. Putea să considere că alunecase, în vreme ce visa frumos, printr-o fantă apărută brusc, pînă la baza Ipoteticului con. O singură mișcare greșită i-ar fi fost fa- tală. Trebuiau eliminate variantele pă- gubitoare și descoperită soluția optimă. Nu fusese, niciodată, o femeie slabă de înger, învățase să rabde, fără să se plîngă, orice, oricît, n-ar fi vrut să de- vină o bătrînică demnă de compătimi- re, una dintre acele pensionare care-țl taie drumul, te obligă să te oprești, să le asculți lamentația, te țin de nasture, nu cumva să dispari înainte de Înche- ierea interminabilei povești despre ne- cazurile lor de vîrstă. Trecuse de șapte- zeci de ani, dar șl de tot ce putea fi mai rău. Se afla în odaia ei, în foto- liu, percepea exact această realitate. Era mulțumită că memoria funcționea- ză normal. întinse brațul, foarte încet, cu infinită precauție, pînă cînd dege- tele atinseră comutatorul veiozel. Mo- vila nu-și modificase poziția, îi presa umerii, ca și mai înainte. Deschise ochii, privi tabloul încadrat în rama oglinzii. Văzu o bătrînă așezată în fo- toliul deasupra căruia exista pălăria luminiscentă a unei lămpi. Nimic alt- ceva. își îndreptă spatele, eliberîndu-1 de tensiunile imaginare. Continuă exercițiul, pînă cînd, într-adevăr, con- stată o oarecare flexibilitate, a coloanei, tendoanelor, mușchilor de susținere. Apoi lăsă palma peste comutator. Era devreme. Pătrundea prin perdele lumina săracă a dimjneții. Ieri a plouat, își spuse Adelina, nu merita să ieși din casă. Citise pînă tîrziu. Un ro- man polițist de serie, lung și plicticos, pe care i-1 recomandase un vecin, mare amator al genului. Suna, din cînd Tn cînd, s-o întrebe ce mal face și să-i co- munice, pe ton sobru, că nevastă-sa a inventat o nouă rețetă de suc din plan- te. Avea tot ce-i trebuie, minus niște ingrediente, pe care, dacă izbutea să le procure, se puteau considera salvați cu toții, adică familia lui și Adelina, de maladiile curente ale sezonului. Era grozav de încrezător. Promitea, în schimb, cărți greu de găsit, cum fusese chiar volumul tipărit pe hîrtie subțire, cu care își amăgise ea o zi întreagă și încă o jumătate de noapte ploioasă. Ațipise în fotoliu îndată ce ajunsese să parcurgă fraza de încheiere. Nu reți- nuse mai nimic. Căzuse în somn, ca o piatră în apă. O arunci de sus, dispare în adînc. N-are rost să încerci să o recuperezi. Nu o vei regăsi. Se confun- dă cu peisajul, cu prundișul văii, nu se li si il marmurei tre norii î un glob de-a-lun șalele la clocotită atinse ro nind un de sunete, ceea ce îl dor Băbă zise pe 1 ieșise din spre casă. Era stă putea pl de aminti vorbă, de sau, nu, mai sus, memoria albi, cu dinainte, șuvoi de Timișoara, speriase ca ră sala, ni capăt, conv * tul i se pc un vîrf de valuri-valui aripi de gheare de ferestre spi lieci și șer zgripțuroaic fecioare sa< ciei, uite, c în zmeu, zi cunde mere pasăre și d< zid, ajunge te, o privea ies flăcări ș arde sîngele i se țuguiazi smulge bon al fetei, îi n pîn tecul, ol pernă, și, d vampirilor, clocot, sufer puterile, vh dejdea zilei putea fi as< cu un vam| poate și La chiar și con’ tatea văii M imperială, ® Umile, lecui rile otrăvih față, poate i umană răni gheare și 8 amiaza marc pînă și fere: în scînduri 1 NT1LA : Obicei de lan deosebește prin nimic de celelalte pietre peste care curge rîul, întruna. Se simțea bine. Se ridică, observînd cu cîtă fidelitate știe oglinda de perete să restituie mișcarea, în ciuda obscuri- tății care împresura silueta reflectată. Se îndreptă spre fereastră. O înaintare neînsemnată : cîțiva pași. Nu se grăbi. Fusese mereu nevoită să alerge, să nu rateze momentul, secunda stabilită, pro- pice, necesară. Nici tatăl, nici bărbatul, nici fiul ei n-au scutit-o de efortul cursei contra-cronometru. Părea că va dura la infinit. îl lăsaseră moștenire acel coșmar. Iată ce poate fi o viață, își spuse, oftînd, încercînd să alunge • imaginea, nu trebuia lăsată să se cla- * rifice, să-i strice ziua. Ridică romanul ce părea, în pata de nisip, a preșului de iută, de la picioarele fotoliului, o foarte mică insulă înverzită. Coperta lucioasă, mătăsoasă, fosforescentă era plăcută la atingere. Adelina se întrebă dacă rostul obiectului, pe care făcuse greșeala să-1 disprețuiască, nu e, de fapt, cel descoperit acum, cînd șl-1 apropia de obraz, ca să-și aducă aminte de realitate. Știa cît de ușor se ajunge dincolo, în hambarul cu vrăbii al ta- tălui ei, al bărbatului pe care i-1 găsi- seră de soț, dragii unchi zdraveni la minte, temători că n-o s-o ia nimeni, din cauza bolii rușinoase, a bietului Augustin. Au aranjat-o frumos. Din banii pe magazinul de furnituri al vă- duvului, abia dacă a putut să plăteas- că îngrijirea copilului. A închiriat o dărăpănătură de paiantă la marginea orașului. Deja își dăduse seama care-i situația. Bietul băiat, despre care n-a spus nimănui că n-ar fi al ei, avea, din cînd în cînd, reacții normale, mo- ANTOANETA C. IORDACHE Norul de zăpadă deasupra orașului inte să recupereze distanța pînă la per- vaz. Afară se întîmplase ceva, desigur, fiindcă bătrîna își ridică, deodată, pal- mele, ca și cum ar fi vrut să se apere, nu știa exact ce anume trebuie pro- tejat, le ținea în dreptul bărbiei, aproa- pe, le coborî pînă sub stinghia pieptului plat, Ie înălță, imediat după aceea, mult deasupra capului. Ninsese. Pesem- ne, cît am dormit, își spuse. Substanța fină, surprinzătoare, a zăpezii, sublinia contururile, știute, ale perspectivei cu- prinse din fereastră. Le făcea să pară altfel, mai interesant ondulate. Erau ciudat de frumoase, de expresive, po- vesteau despre un miracol admis. De către cine, se întrebă, contrariată de propria ei idee. Se aflau, în canelura pervazului, urmărindu-i linia nesigură, ace de gheață, o plantație promițătoa- re, lumina sporise în intensitate, trecea prin acel lăstăriș, risipindu-și strălu- cirea în peria deasă, răsărită peste noapte, o grădină căreia, se vede de pe acum, își spuse, o să-i meargă bine. Apropie canaturile cu infinită grijă pentru planta din cristal ce-i făcuse favoarea să crească în fereastră. Ii simțea mirosul pipărat, înviorător, în odaie. Strînse, la repezeală, rămășițele menajere ale săptămînii de stat în casă : hîrtii de felurite mărimi, pur- tînd parafa specialiștilor pe la care umblase, diverse chitanțe, ceștile de ceai. Pe acestea din urmă le clăti sub jetul intermitent al chiuvetei, apoi le șterse, îndelung, cu prosopul de in, care adunase, socotit,, două vieți în memorie. Dacă mai întîrzii, se dumiri Adelina, risc s-o iau de la început. Coborî scările, precipitat. Nu întîlni, decît șapte etaje sub nivelul aparta- mentului ei, semnul că blocul de gar- soniere ar fi locuit. Doar prin ușa ve- cinului mort după cărți polițiste răz- băteau, ca întotdeauna, vocile unor cîn- tăreți răgușiți, îneît puteai crede că înăuntru se consumă ultima scenă a unui chef monstru. Omul fusese, ta vremea Iul, șef de local cu dever, iar nevastă-sa, blondă planturoasă și vi- tală, una dintre damele dichisite ale orașului. Au fost nevoi ți să se re- strîngă, din motive despre care nu vorbeau, nici măcar întîmplător. Iar Adelina, imună la flecăreala de cartier,» nu-i forțase vreodată, în vreun fel, să i se confeseze. Intrase, rugată insistent, în casa lor, unde, ar fi zis, nimic nu merita atenție, desigur, cu excepția ca- sctofonului dat la maximum. Oriunde puteai să vezi goblenuri bătute în rame aurite, vitrine sufocate de bibelouri, mai mult sau mai puțin costisitoare, peisaje de faianță, reprezentînd un negru cățărat în cocotier, deasupra mesei din bucătărie. Peste tot, în tîrg. Visele mărginașe, învățase, vreme de o existență» n-au leac. Nu le fac nici un rău celor care le cutreieră. Tatăl ei era foarte mulțumit de hambarul cu vrăbii. îl aerisea în fiecare dimineață, îl mătura podelele, presăra, în anumi- te locuri, firimituri, exact acolo unde se obișnuise păsăretul înfometat să gă- sească de mîncare, încă de pe vremea cînd, în cofrajul imensei construcții, de pe proprietatea lui, se păstrau grînele. Executa toate acele operații, fără să se înfloritura metalică a gardului menit să apere perimetrul cultivat de even- tualitatea unei agresiuni, rise, gîndin- du-se la protestele pe care le-ar pro- voca depășind, într-un sens, ori în ce- lălalt, limitele pietonale. Șoferii ar fi certat-o, dar nici proprietarii straturi- lor însămînțate astă-toamnă n-ar fi rămas mai prejos. Erau, tot timpul, în spatele perdelelor, nu le scăpa nimic, într-un bloc de garsoniere pentru pen- sionari asta-i situația, își zise Adelina, rotindu-se, pentru plăcerea privitorilor potențiaM, de jur-împrejurul punctului ei de perspectivă. De cîteva ori. O ma- șină argintie claxonă repetat Undeva, la parter, foșni uscat folia rece a me- trajului de plastic pus la geam, să nu privești înăuntru. Să nu fii văzut de afară. Destul, își ordonă, cu voce ridi- cată. Rămăsese cu fața spre clădire. O poziție nefericită. Vedeai zidul alveo- lar, planul fațadei străpunse de feres- tre oarbe, ușa de la intrare, scările abrupte, grădina de zarzavat sub pla- poma zdrențuită a ninsorii, îngrădirea gospodărească și complicată, întîmplă-* toare. Adică, mai nimic. Un nisip mișcător. Un culoar, printre formele de zăpadă, ce-i aminteau mal- dărele de rufe, ale spitalului unde lu- crase. Aburul dulceag al pînzei căl- cate. Acasă, același iz, aceeași prive- liște. Pensionarii micii ei disperări, cîte unul în fiecare cameră, trei odăi în- guste, trei colivii. Multe se mai repetă, își spunea, ca să se încurajeze, în zi- lele cînd ar fi dat orice pentru o oră de liniște. Fusese o femeie rezistentă, asta e sigur. Și i-a îngrijit cît se poate de mult Pe bărbatu-său a trebuit să-1 interneze, în cele din urmă. 11 auzea de jos, din spălătorie, i se făcea milă, se repezea pe scări, pînă la ușa salo- nului. Nu te mai puteai apropia. Urla cifre, nefericitul, nimic altceva, nu mai cerea registre, creioane ascuțite, pentru păguboasa lui' aritmetică de negustor falimentar. Terminase de socotit. Cînd a rămas numai cu Augustin, și-a cău- tat o locuință mai ușor de întreținut. S-a ivit, în mintea unui doctor cumse- cade, ideea că o garsonieră de bloc, într-un cartier de margine, și încă în construcție, ar rezolva problema. Au- gustin a acceptat să-și mute hambarul, într-un Ioc unde, l-a asigurat, păian- jenii n-or să-1 urmeze. S-a apucat să împletească, din răchită, coșuri pentru vrăbii, le așeza, le reașeza, ca pe niște obiecte din cristal subțire, ce s-ar fi putut sparge în timpul transportului. N-a uitat să-și adune lucrurile ce-i foloseau la curățenie, a fost grozav de îneîntat de noua poziție, cîteva zile după instalare. Apoi, închipuirea și-a refăcut umbrele, una cîte una, pînă la ultimul amănunt. Te învelește o bro- derie ca un fum, nu prinzi de veste că te-a luat în stăpînire, crezi că totul e un joc, deloc vinovat, care să-1 aju- te pc bătrînul slăbit să scape de o par- te din îndatoriri, și chiar te bucuri că nu opune rezistență, și că te lasă să muncești în contul obligațiilor lui. Pînă într-o noapte, cînd descoperi că oste- nești de-adevăratelea, încercînd să destram! imaginea unde te comporți de parcă ai fi preluat, în realitate, în ORIZONT 10 ORĂȘTIE 1988 Intre localitățile de seamă ale județului Hunedoara se numără fi Orăștie — străveche vatră de cultură românească, leagăn al începuturilor noastre. Orașul patriarhal de odinioară, păstrătorul mal mult al amintirilor despre trecut decit realizator al unor progrese economice ?l sociale șl-a schimbat din temelii destinul in anii socialismului. La tradițiile trecutului, Orăștia de astăzi adaugă noi fapte memorabile, realizate de masele populare, făuritoare ale propriei lor istorii. In cei peste 10 de ani de revoluție și construcție socialistă, Orăștia — asemeni tuturor localităților țării — și-a scris o istorie nouă, demnă, Înălțătoare, la nivelul mărețelor înfăptuiri ce caracterizează societatea noastră. Orașul a fost chemat să-și spună cuvintul, să-și aducă partea sa de contribuție In procesul Industrializării, al transformării socialiste a agriculturii, tn revo- luția culturală, In creșterea nivelului de trai material șl spiritual al poporului. Realizările economice fără precedent in intreaga istorie a orașului constituie una din principalele prefaceri socialiste ale Orăștiei din ultimele două decenii. în locul micilor ateliere, existente înainte de Eliberare, s-au (nălțat fabrici moderne, au intrat în funcțiune noi obiective și capacități de producție. Faima Orăștiei o duc astăzi, pînă departe, produsele fine, măiestrit lucrate, ce Ies pe porțile întreprinderii mecanice, ale întreprinderii chimice, Fabricii Vidra sau ale cooperatorilor meșteșugari. în locul unității de industrie locală, cu secții de materiale de construcții, timplărie și mecanică, s-a ridicat In ultimii ani o adevărată cetate a industriei constructoare dc mașini, cunoscută pentru produ- sele sale In multe țări ale lumii. Oamenii muncii mal vlrstnici care lucrează la Vidra își aduc aminte că „zestrea" cu care au intrat în primii ani de după naționalizare era cit se poate dc modestă. Astăzi, produsele cu marca „Favior" sint cunoscute in multe țări ale lumii, iar colectivul dc oameni ai muncii semnează an de an fapte productive a căror valoare se înscrie In bilanțuri de ordinul miliardelor. întreprinderea de plante farmaceutice Plafar, unitate cu vcchc tradiție în orașul Orăștie, a trecut dc la cultivarea și achiziționarea unor specii dc plante medicinale, la producerea diferitelor uleiuri mult căutate in țară șl peste hotare. Ca urmare a dezvoltării economice, sociale șl culturale, profunde mu- tații s-au produs șl în demografia orașului. Astfel, in prezent, numărul popu- lației este de peste 24 000 locuitori. înnoirile economice și tehnice ale cotidia- nului orăștian sînt dublate de tot atîtea aspecte de viață și înnoiri social- culturale. S-au dat in folosință 2 școli generale cu 16 și, respectiv, 24 săli de clasă, dotate cu cabinete șl laboratoare. S-au construit cantine șî cămine șco- lare utilate modern, la Liceul „Aurel Vlalcu" și Liceul Industrial nr. 1. în viața spirituală a orașului, așezămintele de cultură sînt adevărate fo- care de răspindirc a cunoștințelor politico-ideologice. tehnico-științifice și cultural-artistice. Iată coordonate ale acestei străvechi așezări, ale orașului în care vestigiile istorici se împletesc cu realizările trepidante ale epocii contemporane șl care Iși datorează noua viață socialismului, edificat de întregul popor, călăuzit în- țelept dc tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, ctitorul României moderne. Petru HANCHEȘ, • Secretar al Comitetului orășenesc P.C.R. Orăștie Expoziție documentară Peste 250 de exponate, prezentate cu acuratețe, se înșiruie grupate pe etape evolutive ale procesului politic nonsa- crat ideii de Unire, de la 1848 înche- gîndu-se cu fiecare etapă : 1859, 1877. Memorandul, Marea Unire, Orăștia im- plicată profund în acest demers istoric posedă numeroase mărturii documen- tare, unele publicate altele încă nu. Expoziția reunește sub genericul „Miș- cările revoluționare din toamna anului 1918 și pregătirea Unirii Transilvaniei cu România în ținutul Orăștiei*1 întrucît,' după cum este cunoscut, cele mai remarcabile episoade ale mișcării naționale românești s-au reflectat la Orăștie. Orăștie avea o tradiție mili- tantă cu efecte simțite pînă la Unirea cea Mare. Expoziția se referă, rînd pe rînd, la activități economice-finanoiare — ca expresie a apropierii între toate categoriile sociale românești — banca „Ardeleana" din Orăștie. Institutul de credit „Dacia" și banca „Geogeana* la Geoagiu, cu imagini ale consiliilor de conducere; alăturat „Monografia băn- cii Ardeleana1* de Alex. Lapedatu, Orăștie, 1925. Pe linia culturalizării — vizînd în- tărirea conștiinței naționale — se în- scrie editarea de ziare românești. Ex- punerea prezintă sub titlul „Presa ro- mânească din Orăștie in viața politică ți culturală a poporului român*, „Re- vista Orăștiei*, „Bunul" econom* cu su- plimentul „Spicuiri literare*, „Activi- tatea* și „Libertatea* cu suplimentele i „Foaia interesantă* numită și „Lada cu comorile*, „Tovărășia*, „Bobtr- naci* și revistele „Convorbiri științi- fice*, „Paradoxe* și „Costnzeana*. în acest cadru sunt prezenți fruntașii cei mai cunoscuți al vieții românești i Aurel Vlalcu, dr. loan Mihu, dr. Aurel Vlad, Sebastian Bornemisa, Gavrll Todlca ș.a. Expoziția prezintă. îngemănate, as- pecte ale pregătirii actului Unirii la nivel central transilvănean, și aspecte CENACLUL LITERAR ale muncii de pregătire la nivel local, în Orăștie. Cîteva imagini grăitoare prezintă „rocada" Regimentului 64 aflai la Viena (care devine nucleul „Senatir lui central al ofițerilor și soldațllo* români din Transilvania, Banat și Bir* oovina" care se va ocupa de mobiliza- rea soldaților aflați în armata austro* ungară pentru cauza națională). Conform dispozițiilor C.N.R.C. se constituie Garda națională la Orăștie, sub comanda locotenent colonelului Titus Cernăuțeanu — avînd sprijinul tuturor categoriilor sociale românești — participă la marile adunări populare, exercită control asupra administrației în care mai erau unele elemente din vechiul regim, supraveghează și opune rezistență trupelor germane în retra- gere. în cadrul consultărilor plebiscitare a întregului popor privind poziția față de Unire se desfășoară adunările elec- torlale, ale căror documente, procesele verbale, cuprinse, împreună cu Cre» dcnționale tn voi. I. II și III ale Do- cumentelor Unirii, aflate la Alba lulia, prezentate de noi în fotocopii, pe un mare panou. Organizațiile, asociațiile și obștile locale românești au propriii lor reprezentanți. cu drept de vot decisiv. Cercul electoral Orăștie votează la marea întrunire cu alegătorii 5 delegați, cunoscuți fruntași : dr. loan Mihu. dr. Aurel Vlad, dr. Aurel Muntean. loan I. Vulcu și dr. Toan Margita. Tot pe același panou sunt expuse Adeziunile, cuprinse în Documentele Unirii în voi. IV. V șl VI, cu semnături exprimînd voința poporului din acest ținut de a susține actul Unirii. Nicolae ADAM muzeograf» coordonator al Muzeului de Artă populară — Orăștie REPUBLICA LUMIN Un fluviu dc stele revarsă pc țară : veșnicia. Lumina vine dinspre croi să alcătuiască din fapta dc ieri din fapta de azi : viitorul Pe glie și sub ea trei rădăcini se împletesc Intr-o Republică a luminii L rostindu-i numele: Români: K • Nuța CRAC I ASEMENEA Miresme nasc din vorbe, Vorbiri tresar In neamuri 1 ȘI-8 clipe-birulnțc Aprinse-n orice geamuri... Și-8 flăcări pe morminte Curgînd lin In candele, Din groaza de cuvinte Ce-s ad&ncite-n ele... Tresare fața apei... Mom Păstrează-n cercuri line. Cu frunzele de jos Veneau și alte frunze la 1 li Virgii Si ■ TARA 11 Al înflorit odată eu primăvara || ce a încolțit pe buze dc tricolor la ceasul dc izblndă al neamului meu. 11 Tl-ai clădit drum prin Istorie || și ai dăruit libertatea | ma! presus dc toate. | 1 tara mea. 1 Te cint aici 1 ea pe-o doină dc bucurie Contribuții orăștiene la făurirea statului național unitar Idealul de unitate națională a însu- flețit oamenii de pe aceste meleaguri, din cele mai îndepărtate timpuri. Către sfirșitul veacului trecut și începutul se- colului nostru, frămlntările în acest sens cunosc aici o intensitate maximă. Să nu uităm că la Orăștie și în jur exista o stare de adevărată efervescen- ță, datorită societăților culturale ale vremii, unele cu caracter general ca Dcspărțămlntul Astrei și Societa- tea pentru fond de teatru, altele cu caracter local ca Reuniunea femei- lor, Reuniunea meseriașilor, Societatea inteligenței române din Orăștie și jur. Să nu uităm, la fel. că Orăștia era deja, în deceniul al doilea al veacului nostru, un recunoscut centru de tradi- ție și cultură românească, cu o presă în limba română, recunoscută și apre- ciată de cititorul ardelean, deci nu nu- mai de la Orăștie. Aici apăruseră or- gane de presă ca Revista Orăștiei, Ac- tivitatea, Libertatea cu suplimentele ei, Cosinzeana, Spicuiri literare ș.a. Redac- torii acestora, printre care Sebastian Bornemisa și alții deveniseră militanți activi pentru Unire. încă un fapt cu semnificații adinei și el nu trebuie uitat. în același dece- niu cu Marea Unire din 1918. și anume cu numai cinci ani înainte, în sept. 1913, Orăștia își dăduse supremul sacri- ficiu prin încercarea lui Vlalcu de a trece în zbor Carpații. Vlaicu este al nostru, al Orăștiei. Acest zbor era sim- bolic, căci în curînd Carpații vor de- veni coloană noastră vertebrală, de adevărată rezistență șl nu un hotar cum a fost pînă atunci care să despar- tă frații români între ei. Dar revenind la contribuția orașului și a zonei noastre la marele eveniment se poate aprecia că, odată cu crearea condițiițor istorice specifice marelui act. și la Orăștie evenimentele se pre- cipită. Adunări ca cea P.S.D. din noiembrie 1918, în curtea magistratului orășenesc, au avut un țel precis. Interesant de amintit că și aici a existat o conlucrare Intre P.S.D. și Partidul Național Ro- mân. . Pentru adunarea de la Alba lulia, so- cial democrații de la Orăștie au trimis ca delegați pe Ion Herța și Adam Ol- teanu, iar din partea P.N.R. pe dr. Au- rel Vlad. Acesta a fost ales în Consi- liul Dirigent al Ardealului, devenind o personalitate bine cunoscută în acea perioadă. Regimentul 64 inf. din Orăștie, can- tonat la Viena, a menținut acolo ordi- nea și a depus primul jurămînt de cre- dință, C.N.R. și Consiliului Dirigent. în oraș s-a format în acel timp o gardă națională, condusă de locotenentul Gheorghe Cioca, formată din tineri vo- luntari, unii chiar elevi de la Colegiul „Kun". (Se prezintă fotografia locote- nentului Gh. Cioca). Orăștia s-a pre- zentat la Adunarea de la 1 Decembrie 1918 la Alba lulia, cu peste 500 de per- soane, toți purtînd tricolorul la buto- După intrarea armatei române în Orăștie. nieră, toți mergînd hotărîți să înfăptu- iască un act ireversibil. S-a călătorit cu trenul, cu căruțele, cu trăsurile sau că- lări. Satele din jurul Orăștiei și-au avut delegații lor, fiecare prezentînd adeziu- nile scrise intitulate „Hotărîrea Noas- tră" cu semnături care vor ilustra „Cartea de Aur a Neamului", păstrată pînă azi la Muzeul Unirii din Alba lulia. La actul Unirii, contribuția Orăș- tiei s-a făcut din nou simțită. Dr. Aurel Vlad a vorbit de pe una din tribunele adunării susținînd doleanțele unui po- por de pe o vatră de istorie milenară, cea a Orăștiei. Și. tot acolo, de pe o altă tribună, poetul și cărturarul orăș- tian Valeriu Bora a recitat poezia „La Alba-Iulia", publicată în acele zile în ziarul „Libertatea" de la Orăștie. Multă vreme populația de pe aceste meleaguri va rămîne sub impresia șl ecoul adînc al momentului descris. în- tr-un articol dln_ Libertatea nr. 15/1918 se va arăta : „Importanța hotărîrilor de la Alba lulia și consecințele asupra dezvoltării României". După Unire, ca o consecință imediată, în 1919, amintim înființarea de licee și școli secundare românești în Orăștie și alte orașe ardelene. Prof. Petru BACIU Un tînăr Cu pietate Îmi amintesc de povesti- rile tatălui meu care s-a dus la Alba lulia tn calitate de plugar și de fost membru al sindicatului zidarilor, dar mal ales de ale fratelui meu mai mare, care avea atunci 20 de ani și se întor- sese de cîteva zile de pe frontul din Italia. Din primăvara lui 1916, fratele a fost Incorporat la o unitate de arti- lerie de munte și trimis în Galiția. Acolo, la finele lui august, după intra- rea României In război împotriva Pu- terilor Centrale, fratele meu și încă trei soldați români au fost legați fie- care de cîte un fag, In apropiere de pozițiile de tragere ale bateriei. Era ca un fel de răstignire, agățată în funii. Aveau însă un sanitar care-i supra- veghea, cu consemnul să-i deslege cind amețesc. Ceea ce s-a și întîmplat după vreo jumătate de oră. Nu mult după aceea, spre a evita trecerea românilor în liniile rusești, unitatea lor, împreună cu alte unități românești, a fost re- trasă de pe front și transportată in Italia. Aici, în tranșeele din Alpil Venețieni, la Nord de orașul Udine, a stat pînă la ofensiva aliaților, cind de fapt s-a produs și ruperea, prăbușirea frontului. Ajunsese acasă cu vreo citeva zile înainte de adunarea de Ia Alba lulia. In ziua de 30 noiembrie, pe la amiază, s-au strîns în curtea școlii și a biseri- cii aproape toți acei care urmau să plece în aceeași noapte la Alba luba. învățătorul Constantin Baicu i s-a a- dresat direct fratelui : „Gheorghe, urcă-te în turnul bisericii și pe grinda groasă de deasupra clopotelor ai să gă- sești, învelit într-o pînză galbenă, un steag tricolor. Coboară-1, fă rost de o rudă de alun și tu ai să porți miine steagul, pentru că ești cel mai tînăr și ai venit de pe front. S-au dus la gară după miezul nopții și au plecat în jurul orei 4 dimineața cu un tren de marfă. Ajunși în gara din Alba lulia, cind se lumina de ziuă, au fost plăcut sur- prinși că erau așteptați de membri ai gărzilor naționale care l-au îndrumat imediat în afara gării și i-au condus spre locul de adunare. Nenumărate cete de oameni afluiau, în majoritate pe jos. sau călări, spre Cîmpul iui Ho- ria. Toți cîntau „Deșteaptă-te Române* sau alte marșuri. La ora 8 au început marșul, pentru traversarea orașului trupele germane de sub comanda ma- soldat la Unii reșalului Mackensen, în ret spre casă. Pe locul adunării de pe 1 Horia oamenii au stat gruj mune, vorbind, jucînd și în la focuri. Abia la orele apărut delegații care au lu solemnitatea actului unirii Atunci au început cuvîntăr alt rînd de cîntece șl de chil ținîndu-se aceeași atmosfer plecat spre casă, de data ac tren de persoane, pe la orei Atmosfera de bucurie și toare s-a menținut multă v amintesc că . încă în vara se mai cînta pe străzi și v se făceau marșuri cu torț Astfel s-a reflectat ziua d bric 1918 în mintea unui cipant. Aveau convingerea acum înainte fac parte dii țară : „România Mare", der strigau mereu cu toții. I Viorcl T. CUGE Martori ai PETRE GAVRILOIU — (satul Ludești) : „Am fost la Alba lulia 1 fost cu băieții din sat ca cor. Acolo am întîi nit cor Era lume multă în dosul am fost noi. Toți erau bu« ILIAS TRAIAN — 90 Vaidcl) : „Am luat parte la Alba nare. în 13—14 noiembr acasă din război. In sat am format o gi oameni : directorul șco preotul șl eu. Am făcut mânesc. Am plecat la U Era zăpadă. Am ajuns, p peni, unde am stat o noap am plecat la Alba lulia. comunele, cu steaguri și iască România Mare". ) 10 • > 11 ORIZONT CENACLUL LITERAR „LIVIU REBREANU" — O R A ȘT I E iră lire la nivel local* imagini grăitoare cimentului 64 aflat e nucleul „Senatu* rllor și soldați lor mia, Banat și Bw icupa de mobiliza în armata austro- națională). lor C.N.R.C. se ională la Orăștie* ?nent colonelului - avînd sprijinul ociale românești — idunări populare* pra administrației nele elemente din veghează și opune germane în retra- ’ilor plebiscitare a vind poziția față iră adunările eleo cumente. procesele mpreună cu Cre* II și III ale Do- late la Alba lulia» 1 fotocopii, pe un zațiile, asociațiile lânești au propriii cu drept de vot ră.știe votează la egătorii 5 delegați, ir. loan Mihu, dr. el Muntean, loan Margita. Tot pe ?xpuse Adeziunile, ițele Unirii în voi. nnături exprimînd ; acest ținut de a licolac ADAM muzeograf* or al Muzeului Iară — Orăștie REPUBLICA LUMINU Un fluviu de stele revarsă pe țâră : veșnicia. Lumina vine dinspre eroi • să alcătuiască din fapta de ieri din fapta de azi î viitorul Pe glie și sub ea trei rădăcini se impletcsc Intr-o Republică a luminii rostlndu-i numele : România. Nu ța CRĂCIUN ASEMENEA Miresme nasc din vorbe. Vorbiri tresar In neamuri Și-s cUpe-biruințe Aprinse-n orice geamuri... Și-fi flăcări pe morminte (Murgind lin in candele, Din groaza de cuvinte Ce-s adlnciCe-n ele ... Tresare fața apei... Moment pios Păstrează-n cercuri line. Cu frunzele de jos Veneau șl alte frunze la Unire..» Virgil SABAU ȚARA Ai înflorit odată cu primăvara ce a încolțit pe buze de tricolor la ceasul de izblndă al neamului meu. Ti-al clădit drum prin istorie și al dăruit libertatea mal presus de toate, țara mea. Te clnt aici ca pe-o doină de bucurie șl cu lacrimi Iți pling eroii ce te-au dăruit, peste veacuri, liberă și puternică. Caria BANU UN TRANDAFIR Un trandafir mi-a șoptit : iubește. Iar eu am zimbiL Un izvor m-a rugat : iubește și eu l-am privit. Cineva m-a fintrebat : iubești Cînd eu n-am iubit ? Un trandafir am văzut, dar el s-a uscat. Din Izvor am băut și el a secat. Am revăzut un cunoscut, dar el m-a uitat. Onoriu MILEA AMINTIRI Și cîte steaguri s-au plimbat atunci Și cită strălucire posedau fn ele Cu cită bucurie plecau românii Spre Alba lulia. Pleca țăranul dintre unduirea spicelor In seară Poetul iși lăsa condelu-n călimară Copiii parcă deveniseră In zori maturi Și-mbujorați erau ca niște flamuri. Și galbenul de aur — a spicelor culoare — Părea mai viu atunci și mai strălucitor $1 roșu singera-n a lui văpaie Și-albastrul pur era fermecător. Și toată țara cînta de bucurie Și oamenii strigau din răsputeri Avem acum o mare Românie Șl nu mai sîntem risipiți ca ieri. Roxana BACIU Un tînăr țintesc de povesti- * s-a dus la Alba plugar și de fost li ui zidarilor, dar iui meu mai mare, de ani și se întor- Je pe frontul din a lui 1916, fratele o unitate de artl- rlmis în Gaiiția. ugust, după intra- boi împotriva i’u- ;ele meu și încă au fost legați fie- , în apropiere de ale bateriei. Era e, agățată în funii, iar care-i supra- 1 să-1 deslege cînd și întîmplat după L Nu mult după trecerea românilor a tea lor, împreună nești, a fost re- i transportată în nșeele din Alpil ie orașul Udine, a i aliaților, cînd de iiperoa. prăbușirea soldat la Unire roșa 1 ului Mackensen, în retragerea lor spre casă. Pe locul adunării de pe Cîmpul lui floria oamenii au stat grupați pe co- mune, vorbind, jucînd și încălzindu-se la focuri. Abia la orele amiezii au apărut delegații care au luat parte la solemnitatea actului unirii din Cetate. Atunci au început cuvîntările și un alt rînd de cîntece și de chiuituri, men- ținîndu-se aceeași atmosferă, pînă au plecat spre casă, de data aceasta cu un tren de persoane, pe la orele 4 d.m. Atmosfera de ’bucurie și de sărbă- toare s-a menținut multă vreme. Imi aminteso că . încă în vara anului 1919 se mai cînta pe străzi și uneori seara se făceau marșuri cu torțele aprinse. Astfel s-a reflectat ziua de 1 Decem- brie 1918 în mintea unui tînăr parti- cipant. Aveau convingerea fermă că de acum înainte fac parte dintr-o nouă țară : „România Mare", denumire ce o strigau mereu cu toții. Viorel T. CUGEREANU Române". De la noi erau vreo 30 de oameni. Eu eram gardian, de pază, să nu se ridice cineva împotriva noastră. De acolo am plecat cu voie bună, cîn- tînd : „Deșteaptă-te Române", „Pe-al nostru steag e scris unire". CRIȘAN IOSIF — 90 de ani, (Orăștie): „în 1918 am făcut parte din garda română. La 1 Decembrie 1918, cetățeni din toate colțurile țârii, cu delegați, s-au prezentat la marea adunare de la Alba lulia. Poporul cînta și striga : „Trăiască România Mare", „Trăiască Unirea". A- ceastă unire cu mari greutăți s-a făcut și cu multe jertfe s-a făcut Marea uni- re de la 1918 a fost propusă înainte de primul război mondial. In 1918 s-a înființat și garda româ- nească în orașul Orăștie. Garda a avut o misiune importantă : dezarmarea tru- vreo cîteva zile de Ia Alba lulia. >rie, pe la amiază, școlii și a biseri- i care urmau să pte la Alba lulia. in Baicu i s-a a- îlui : „Gheorghe, ericil și pe grinda lopotelor ai să gă- înză galbenă, un iră-1, fă rost de o ai să porți mîine •ști cel mai tînăr it. lupă miezul nopții orei 4 dimineața i Alba lulia, cind u fost plăcut sur- iți de membri ai ire i-au îndrumat ii și i-au condus ire. Nenumărate iau, în majoritate pre Cîmpul lui Ho- teaptă-te Romane" i ora 8 au început ersarea orașului sub comanda ma- Martori ai Unirii PETRE GAVRILOIU — 90 dc ani (satnl Ludești) : „Am fost la Alba lulia la Unire. Am fast cu băieții din sat care cîntau în cor. Acolo am întîlnit corul din Arad. Era lume multă în dosul cetății, unde am fost noi. Toți erau bucuroși". ILIAS TRAIAN — 90 de ani, (satul VaidcI) : „Am luat parte la Alba lulia la adu- nare. în 13—14 noiembrie am ajuns acasă din război. In sat am format o gardă din 3—4 oameni : directorul școlii, primarul, preotul șl eu. Am făcut și drapel ro- mânesc. Am plecat la Unire, pe jos. Era zăpadă. Am ajuns, pe jos, în Sibi- șeni, unde am stat o noapte. Dimineața, am plecat la Alba lulia. Veneau toate comunele, cu steaguri și cîntînd „Tră- iască România Mare". „Deșteaptă-te pelor germane care erau pe terenurile ocupate șl păstrarea ordinii. După ce s-a făcut Unirea am dat mîna cu frații noștri români care ne-au scăpat de sub dezrobirea austro-ungară Epistolariu Se împlinesc zece ani de la trecerea din viață a Iui Ștefan Gomboșiu, critic de artă, eseist, sculptor, pictor, profesor. Ștefan Gomboșiu face parte din generația de intelectuali bănățeni care, între cele două războaie, după Unirea cea mare, continuă acțiunea pornită de Camil Petrescu, de Aron Cotruș, conducător al revistei Banatul, pentru desăvîrșirea unității spirituale a poporului român într-o Românie întregită. Prieten cu sculptorul Romul Ladea, cu scriitorul Virgil Birou, însuflețitul Ștefan Gomboșiu desfășoară o neîntreruptă activitate publicistică pentru impunerea valorilor artistice din Banat, pentru înscrierea lor în circuitul național, după merit. Deși lucrările lui de sculptură și pictură sînt prețuite în expoziții. Ștefan Gomboșiu este mai cunoscut" ca eseist, critic de artă, ca profesor. Colaborează la revistele Luceafărul (director Aurel Cosma), la Revista „Institutului Social Banat — Crișana" (condusă de Cornel Grofșoreanu), la Fruncea lui Nicolae Ivan, la publicații bucureștene, între care Universul literar, funcționează ca profesor la Academia de Arte Frumoase din Timișoara și apoi la Școala de Arte de- corative alături de R. Ladea, Catul Bogdan, Aurel Ciupe, Iul iu Podlipny. După 1948, mutat ca profesor la Institutul de Artă „N. Grigorescu" din București, Șt. Gomboșiu menține legăturile cu Timișoara, cu prietenii râmași aci, urmărește evoluția mișcării artistice și literare, colaborează la revista Orizont, meditînd asupra fiecărui număr și transmițîndu-mi aprecierile cri- tice. Pentru Editura Facla trimite studiul Permanențele arici, cuprins frag- mentar în volumul lui Dorian Grozdan Romul Ladea și lumea Iui cuprinză- toare (1979). Scrisorile lui St. Gomboșiu tind sâ alcătuiască dezbateri pe teme estetice. Atît în studiul amintit, cît și în scrisori, constat că este adesea preocupat de estetica poetului francez Rimbaud, «care a dat vocalelor culoare", după cum se exprimă. Prin corespondență, St. Gomboșiu își păstrează, în continuare, relațiile cu Timișoara, orașul tiparelor sale tinerești, orașul pentru a cărui dezvoltare culturală s-a dăruit cu pasiune într-o vreme de conturări și pers- pective. Am purtat corespondență ani de zile, cu inimi și gînduri apropiate, dar n-am stat niciodată față în fațâ. Al. JEBELEANU Mult stimate Domnule Al. Jebeleanu, Este măgulitor pentru mine să aflu de la d-voastră că, „corespondența noastră se dovedește rodnică" șl mă bucură invitația de a o continua. Vă rog să mă credeți că nu sînt stăpînit decît de bune Intenții și nu aș vrea, sub nici un motiv, să fiu considerat ca un om care vrea să dea sfaturi șl sugestii. în raporturile mele cu maturii, m-am ferit să apar cu o eventuală deformare profesională didacticistă. Poate în scrisul meu să mai apară puțin acest lucru. Părerile, da, mi le spun și am încercat să fac acest lucru cu toată since- ritatea și priceperea pe care o am, fără pretenția de a-mi fi acceptate, consi- derînd că totdeauna am căutat să am schimb de păreri cu oameni a căror ex- periență spirituală am apreciat-o în mod deosebit. Sînt convins de altfel că numai în asemenea condiții este posibilă o accep- tare reciprocă justă a ideilor, firește, a ideilor pozitive și iată că șl ultima d-tale scrisoare îmi confirmă acest lucru. Mărturisesc că am așteptat această scrisoare cu oarecare nerăbdare, da- torită materialului, grafic și publicistic, pe care vi l-am trimis și era cît pe aci să cred că aștept în zadar. între tițnp a apărut Orizont 12 și vă închipuiți că m-a găsit după o lectură mai atentă a lui Rimbaud într-o ediție franceză recentă. Cînd, în dispoziția care o aveam, am dat de „Plecarea lui Rimbaud", plină de evocare și conținut, sugerînd sublimul șl tragicul poetului, am subli- niat citind cu voce tare versurile d-tale : w„Dărîm de-acuma, sacre, slujitele statui 1 / Corabia mi-e beată, pe marea nimănui". Mi-a venit atunci în minte acel resemnat „Adieu" cu care Rimbaud își încheie popasul în infern : „E toamnă deja — Dar pentru ce am regreta un soare veșnic, dacă noi am pornit să descoperim dumnezeiasca limpezime — departe de oamenii care mor în anotimpuri ". E toamnă deja I Simbolică această exclamare a lui Rimbaud. Cuvintele ce-i urmează parcă ar vrea să consoleze faptul de a fi ajuns la capăt. Faptul plecării care te mai îndeamnă să te gîndești, poate pentru ultima oară, la ceea ce ai făcut și să ajungi la concluzii, triste în fond, dar mărturisite cu nepăsare. „Pornesc spre alte țărmuri t Nu-mi pasă ce se-ntîmplă“ subliniază versurile d-tale o astfel de nepăsare. „Eu am încercat să zămislesc flori noi, astre noi. Am crezut că pot cuceri puteri supranaturale. Ei bine, va trebui să-mi înmormîntez imaginația și amin-, tirile mele. O minunată glorie de artist, de povestitor înaripat". Resemnat, adică mult prea omenesc, Rimbaud mai adaugă : „în sfîrșit, îmi voi cere Iertare pentru a mă fi hrănit cu minciuni. Să mergem". Și totuși în această clipă a plecării întreabă : „Mais pas une main amie 1 et ou puiser le secour". Nici o mînă prietenă ? Iată, stimate domnule Al. Jebeleanu și subtil poet, că, sub influența atmosferei rimbaudiene declanșată de versurile d-tale, am putut la un moment dat crede că în zadar aștept mîna prietenă, pe care în ultima scrisoare mi-ai întins-o nu numai prin ceea ce îmi comunici, ci spu- nînd textual î „Vă strîng mîna cu stimă și prietenie". Mă simt onorat și vă cer iertare. Vedeți, sînt în stare să mă bucur ca un adolescent. Dă-mi voie să spun : — bătrînește — Păstrează-ne, Doamne, tinerețea sufletească și calitatea de a ne putea emoționa. îngăduiți-mi acum să închei acest lung răvaș și, ia rîndul meu, să vă strîng mîna cu aceeași căldură și prietenie. Cu toată cinstea și prețuirea al d-tale . Ștefan Gomboșiu București. 21 mart. 969 Iubite și stimate D-le Al. Jebeleanu, Permite-mi să întrerup tăcerea și să reiau întîlnirile noastre, pe această cale epistolară. Zic pe această cale, fiindcă, în ce mă privește, întâlnirea cu d-ta mie îmi este prilejuită prin creația d-tale literară. Mă bucur în mod deosebit și sincer de întâlnirea mai îndelungată, pe care mi-a oferit-o ultimul d-tale volum de versuri „Divagații și simetrii". Meditația estetică si dispoziția afectivă determinată de lectura operei d-tale, mă impulsionează să îți vorbesc despre acest lucru. Ca om de gust, dar și ca unul din mulțime, pentru care contingența cu poesia este aceea de a o gusta și a și-o apropia. „Este urît — zice anticul Plotin — tot ceea ce nu este dominat de formă, de rațiune, tot ce n-a primit încă pe deplin acțiunea formativă a ideii". Plotin consideră ideea ca element care ordonează creația și-i asigură convergența spre unitate, el adaugă : „Frumusețea rezidă deci într-un lucru, în măsura în care el este redus la unitate Desigur fenomenologia frumuseții nu a rămas numai la aceste păreri, și estetica ne confirmă că, un număr mult mai mare de însușiri contribuie la completarea structurii frumosului în artă. Ca om cu viziune de plastician, pe mine forma mă interesează în măsura în care ea conturează imagini, imagini artistice, iar ideea, ca exprimare a unui conținut sensibil, apt să stârnească cugetări, dar și dispoziții afective. * îngăduie-mj ca, de pe această poziție, să pătrund în paginile volumului d-tale.., Al d-tale cu toată prietenia și stima Ștefan Gomboșiu ORIZONT Salonul anual de artă Așa cum o expoziție de carte ar rezuma lucrările specifice autorilor unei anume zone lite- rare, stilul lor, valoarea lor stabilită tn timp, șl o expoziție de artă plastică rezumă, la un moment dat. valorile știute ale unei filiale de artiști, specifi- cul lor tematic, meandrele sti- lului lor. Ele, lucrările, sint, de-acum, bine întemeiate în conștiința noastră de privitori. Iar dacă ele nu pot provoca niște salturi spectaculare, în schimb, geniul creator al au- torilor, în parte, poate aduce posibile schimbări în maniera de lucru, poate să ne surprindă, la un moment dat, prin cău- tările formale chiar dacă vi- ziunea de ansamblu, a creației lor, patul de structură persona- lă, care e fundamental fiecă- rui artist veritabil, se află a- colo, imuabil, ca un cod gene- tic de neclintit în procesul misterios al întregii creații a artistului tn cauză. Așijderea se petrec lucrurile la Saloanele anuale ale artiști- lor noștri plastici timișoreni. Cunoscute personalități ale ar- tei noastre plastice, cu expoziții faste în țară șl peste hotare, ei șl-au cucerit, fn timp, favo- rul de a fi intulți și pătrunși perfect de către noi, de a-și impune maniera și universul preocupărilor lor, tn acest sens, noi nefiind niciodată trădați, tn schimb, ei aduetndu-ne, cu fie- ce nou salon, indicii noi, origi- nale, despre preocupările artei lor, „mișcarea ideilor** care-i animă, descoperirile care-i pre- ocupă tn universul lor creator. Descoperim o Fackner—Krem- per Hildcgard, tn tonul știut al graficii sale, astăzi însă mal puțin apăsat expresionist, mai degrabă în tonuri de pastel, proaspăt, cu imagini de un op- timism sărbătoresc. Alături de ea, Sorin Nicodim, prin „Fe- restrele** sale, nu lasă nici un dubiu asupra unei concepții ca- re se revendică de la o pictu- ră virilă, luminoasă, senină. Sentimentul stenic, al echilibru- lui, nu numai colorlstlc, dar șl de viziune, al lui Aure! Brcilean, este pregnant suge- rat, fn portretele șl florile sa- le, prin lumina calmă care le învăluie. Petru Galiș, reșițea- nul, continuă șirul său de lu- crări cu trimiteri și sugestii spre forța materiei șl a geo- logiei, după cum Stciian Acea continuă șirul de peisaje, în care discreția tonului șl a cu- lorii dau mîna cu aceea a echi- librului compozițional. Cîmpia lui Diodor Dure, reluată în mereu alte șl alte Ipostaze, a- duce, aici șl acum, peisajul ba- nbtlc, în sugestii colorlstlce sub- tile, dar mai ales recreează at- mosfera pregnantă a unul mis- ter al vieții naturii, aparent stinse. într-un anotimp a! ex- tincției, toamna. Alături de el. „grădinile*4 încărcate de forța explozivă a vegetalului ce co- vîrșește, ale lui Călin Bcloescu. par o natură sufocantă, spre deosebire de calmul, aproape hieratic, al naturii lui Dure sau spre deosebire de natura viscerală, descoperită fn pă- mîntul fertil, al Iul Romul Nu- ce rezumă o întreagă filo- zofie naturistă, un fel de a privi pămîntul. ca pe un mi- racol al vieții eterne, sau spre deosebire de natura „organiza- tă**, aeriană sau plană, a lui Constantin Flondor șl Doru Tulcan, cu sugestii construcll- vlste. cu spații în care se pot petrece, la un moment . dat, fntîmplări și evenimente ale naturii. Lîngă aceste peisaje, naturile statice ale lui Mihai Olteanu, cu o lumlnlscență sui generis, cu patina lor de ve- chime. denotă șl austeritate, dar șl forță a obiectelor pictate cu o materie coloristică vibrantă. O seamă de pictori : A. Păiu- fan, P. Stănescu Bellu, I. Bo- bcică, P. Comîsarski, I. Mer- cea, T. Orvoș, în peisaj, tn genere, exprimă datele funda- mentale ale unul specific pic- tural, care i-a impus atenției noastre în ultl iul timp. O notă aparte pentru pictura Flori căi Orăvițcan, de o mare austeri-* taie a culorii, în tente nobile, de o rară frumusețe compozi- țională șl, totodată, de o preg- nantă atmosferă, ca șl pentru cea a Iul Silviu Orăvițan, ră- mas în patul său predilect pic- tural. Marinele lui Simion Lu- caciu, chiar dacă reiau tema veche, obsesivă, a sensibilului pictor, aduc, de fiecare dată, „ceva nou** in palmaresul său, impun nu numai un mlmesis specific, văzut de un ochi de îndrăgostit al mării, dar și o veritabilă filozofie a peisajului marin, exprimată de o viziune personală. Lîngă el, pictura Danielei Acea, de un- rafina* ment colorlstlc identic, face casă bună cu aceea a lui Lu- caciu. Viorel Toma șl Pavel Vcrcș încearcă să impună structuri care evidențiază preg- nant materia, dînd sentimentul forței acesteia, într-un rea- lism al detaliului care trece spre alegorii ale insului, ale plastică spațiului, ale unui mediu des- cris în amănunt, ce cuprinde sugestii asupra unei existențe, ca și la Șulea—Gorj, cu pic- tura sa de trimiteri poetice și fantastic-surreallste, ce seduce colorlstlc și compozițional, chiar dacă în formulele ei deja știu- te. Abordind șl ea grădina, ca motiv plastic, Doina Popa sur- prinde o natură austeră, bine aliniata, în care preocupările scenografei par frumos puse în pagină, iar mîna scenografei organizează bine spațiul și-1 înnobilează colorlstlc și com- pozițional. Vasile Pintea ne sur- prinde cu discreția desenului, a rafinamentului colorlstlc, în ga- leria sa de portrete, unite de o ipostază a visului, iar Lcon Vreme, cu ciclul său. „Munte- le**, ce sugerează materia grea, in posibilele ei ipostaze, văzute de un ochi scormonitor și tot- odată iubitor, rămîne. de un timp, intangibil, în patul său preferat pictural. Dinamice sînt miniaturile lui L Perciun, de un colorit aprins. Suzana Fin- tînariu, în „Călătoria cea ma- re**, ne dă, în sugestii de cu- lori puternice și forme s vel te, mișcarea, zborul, alegoria pă- sării și a plecării, iar Daniela Bcloescu, cu suita el antirăz- boinică, ne trimite spre semne plastice sumbre, ce sugerează tensionat umbrele umane, ma- teria ucisă, siluetele descărna- te, asupra cărora planează, a- păsător. primejdia nucleară. Mitul mioritic, surprins de Ga- bricl Popa, văzut fn imaglnea- simbol a mleluței care acoperă crima șl devine martor al el, este abordat în tenta știută a picturii plasticianului. doar că elementele de decor, capetele umane, toporul, par prea „con- crete**, ele nu duc la sugestii de finețe ale mitului, cl dizolvă haloul poetic și-1 coboară în rudimente ale unul realism in- cidental. Alături de pictură, și grafica șl sculptura par a fi egal re- prezentate. Lîngă peisajele de o rară distincție ale lui Julius Podllpny, decanul de vîrstă al plastlcienllor timișoreni, se im- pune grafica Eugeniei Dumi- trașcu, prin căutările ei repe- tate, de linie, culoare, compo- ziție, atmosferă. în care desco- perim o simplitate organică, sentimentul spațiului auster șl al golului, redat colorlstlc cu subtilă culoare, sugerări ale u- nor semne ca ; podul, casa, tem- plul, ce denotă subțirlmile de viziune șl de sentimente ale u- nel graficiene atît de dotate și zbuciumate în căutările el, ca Eugenia Dumltrașcu. Note bune pentru grafica George tei Me- dinski, Doina Pocioianu, ștefan Varga, Iulian Cojocaru,«cu mo- tive țărănești, traduse în struc- turi picturale moderne, cu tente ce trimit la teme grandioase sau cu finețuri de desen, ca șl pentru aceea a Lilianei Agacbe sau Adrianei Oancea Șuteu. cu tentele ei experlmentaliste, ale Luciei Trancotă, cu sugestiile magmatice și mișcări ale mate- riei dezlănțuite, sau ale Norel Novak, cu încercările de a ieși din bestlariul cunoscut, prin aceste miniaturi — delicate me- ditații. Ion Mercea vine cu structuri și stratificări ale ma- teriei. Să notăm aici grafica Lldiei Ciolac, de o rară subti- litate inventivă, turnirurlle el. ca și secțiunile biomorfe de- monstrînd o mare dexteritatea liniei și o viziune de ton și at- mosferă. Colegă de generație, Xcnîa Eraclido Vreme impune prin structurile ei de univers gigant citadin, tn care forțele materiei, spațiale, devin de o pregnanță uimitoare, sugerînd mari aglomerări urbane ale viitorului, ca și înfricoșătoare simboluri ale megalopollsulul u- man de mîine. Acuarelele Vlr- ginlei Baz-Barolu, tn tonul știut, al fantasticului domina- tor. Constantin Catargiu, dina- mic, cu grafica sa de alb-negru. în care forța culorii nu e ega- lată decît de cea a materiei pe care o sugerează. Bogdan A- chlmcscu aduce o grafică-acva- tintă, rafinată, iar Gh. Vălea- nu rămîne același pasionat de- senator, de puritate a liniei, în alegoriile sale fantasie, cu tri- miteri livrești, pe cînd Ciprian Radovan trece. în forme pic- turale pointiliste, sugestiile u- nor virate sau stadii ale natu- rii : Amurgul. Rodirea. Ca rol Da vid, cu o grafică-color, din hîrlil lipite șl Rodica Baneiu, cu linii și culori viguroase, ca și Molnâr Zoltăn, cu apoteoza zborului, .în tenta lui știută. în- cheie acest periplu ai graficii. Să mal notăm aici și pe cel mai tineri: pe Marcel Brcî- lean, cu tente experlmentaliste. pe Andreea Flondor-Străln. cu forță colorlstlc-compozițlonală. în „Fruct**, pe Simona Nuțiu, cu admirabilele sugestii ale dialogului uman sau ale măștii, în care expresivitatea mîiniior șl a chipurilor e pregnantă. Sculptura, prin Victor Gaga, Ștefan Calărășanu. D. Pălălăii, Szakăts Bela, Octavian Maxim, Ina Popescu, Ștefan Kclemcn ș.a. impune portrete sau ale- gorii ale păcii sau Marii Uniri sau ale naturii, spațiului șl timpului. Tapiseriile Magdei Zinian, fn linia știută, de o ra- ră distincție artistică, ale Oli- viei Moga, cu tenta lor de o sensibilă poezie naturistă, ale Clarei Jecza, de rafinament co- lorlstlc. Să mai noiăm splendi- dele piese de sticlă albă șl co- lor ale Elenei Tulcan, de un real efect, sau piesele decorati- ve, în textilă alb-ncgru, ale Aurorei Taszo. Un salon unitar, ce exprimă, în acest ceas, valorile plastice timișorene, căutările furibunde, tematic-formale, încercările de maturizare ale unor tineri, ca șl abordarea statornică, perso- nală, curajoasă, a celor maturi, tendința tuturor de a exprima valori calitative care să înalțe comunitatea artistică de la Ti- mișoara pe locul de noblețe spirituală care pe drept i se cu- vine. Ion ARIEȘANU Bilanț artistic Ci ■ Cl I.P.L. Timișoara s-au întîlnit pe scenă colectl României" Reprezenl m subliniat, într-un număi TIMP I PA unicare realizată *ea de cunoaștere dilectă pentru a ntral al criticii te acela care, in constituie depăși p limbajului filosofia i Se cuvine ca, acum, la sfîrșit de an, să facem un mic bilanț artistic știind că formațiile artistice de amatori în luna decembrie s-au aflat antrenați în întrecere în cadrul fazei municipale a Festi- valului național „Cintarea României*4 ediția a VII-a. Astfel că, la Centrul de creație șl cultură socialistă „Cintarea mutarpa analizei de pe fun de lin: Cintarea României vele artistice care au prezentat montaje literar-muzicale, brigăzi artistice și grupuri de satiră și umor. Juriul și un numeros public a putut urmări 12 montaje literare, 11 grupuri de satiră și umor și 24 de brigăzi artistice. Programele prezentate de către colectivele de montaj literar au emoționat prin calitatea versurilor patriotice, cu un profund mesaj revoluționar, prin acuratețea interpretării, prin inventivi- tate și ținută artistică dovedind prin acestea că oamenii muncii^ creatorii de bunuri materiale, au vădite înclinații spre frumos și aprecierea lui. Printre cei care s-au pregătit cu seriozitate pentru faza municipală amintită, numim, dintre colectivele de montaje literare, pe cele de la „Ambalajul metalic", instructor Ștefan Sasu, „Spitalul numărul 2", „I.CĂM.A. Timișoara, instructori Carmen Pița și Melanla Martin, LC.R.A. Timișoara, instructor Romică Chetrosu, 13 Decembrie, O.J.T„ instructor Doru Buclu, LT.T., in- structor Teleky Ladislau, întreprinderea Kandia, instructor Ml- haeln Hamat, grupul de recitatori de la Banatul, instructor Ion Todică, șl cel de Ia I.T.T. Artiștii amatori care au prezentat programe de satiră și umor au dovedit, la rîndul lor, o foarte bună pregătire artistică lansînd de pe scenă îndemnuri la autoanaliză, satirlzlnd cu aplomb și incisivitate pe cei ce nu au înțeles încă importanța muncii sau care nu Iau în serios normele de conviețuire socială. S-au bucurat de un deosebit succes de public colectivele de artiști amatori de la G.I.G.C.L. cu spectacolul „Pictorii de la... Gigei", instructori Va- sile Călin șl Gh. Prochln, întrep. Industrializarea laptelui, cu spec- tacolul „Start spre calea lactee", instructor Ion Olaru, I.C.S. M.T.L cu programul „Albinuțele", instructor Ica Stancovlci și Crina Pur- cel uș, Confecții Bcga cu spectacolul „Ce-i caaval, caavalul... cîn- tă", instructor Ion Olaru, DJ.P.T.T.R. cu programul „Ah, telefoa- nele". instructor Lucian Cîmpeanu, Dermatina cu spectacolul „Ar- gumente", instructor losif Țelcu, Țigarete cu programul „Fu- matul ... oprit..instructor Aurel Dobricl, Bumbacul cu spec- tacolul „Cu... speranța..." instructor Tomiță Sain, LM.AJ.A. cu programul „în căutarea unei muze", instructor T. Pustinișanu, Detergcnți, cu spectacolul „Ultimul tango..." Instructor Romică Ichim, cea mai tînără brigadă artistică, care a luat startul în eta- pa de masă a Festivalului național „Cîntarea României" cea a‘în- treprinderii Optica Timișoara. VIOREL CRISTEA : Iarna Ia Ghilad. Grupurile de satiră și umor au prezentat spectacole cu o te- matică diversă, dar ancorată în realitățile unităților ce le repre- zintă. Așa, de exemplu, au fost colectivele de la I.T.A. cu specta- colul „Pe fază...", instructor Petru Simionescu, de la Cen- trul de cultură și creație „Cintarea României" al muni- cipiului Timișoara cu programul „Reportaj..." instructor Gigi Roșu, I.C.8. Legume și fructe cu spectacolul „Ia leguma, gustă gluma..instructor Nicolae Panduru, Spitalul județean cu un spectacol în grai bănățean pe un text de Marius Munteanu „Pre- cupețele", I.C.S.M. Mctalo-chimlcc cu programul „Personajele Walt Disney", instructor Rodica Dănilă și G.I.G.CX. cu progra- mul „Popas la... GIGEL", Instructor Ștefan Popa. Faza municipală a constituit o demonstrație de virtuozitate a potențialului de forțe artistice de care dispune Timișoara șl a do- vedit că, atunci cînd sînt îndrumați de oameni competenți și cu dragoste pentru artă, tinerii artiști amatori răspund cu seriozitate dăruindu-se artei. Componenții juriului : Camll Georgescu, Euge- nia Crețoiu, Cornelia Gheorghiu, Ana Tărăbîc, Veronica Balaș, Ionel Cioarec șl Florica Greșner. Avem convingerea că dezbaterile ce au avut loc după vizio- narea fiecărui spectacol, indicațiile, sugestiile propuse de juriu vor face și mai mult obiectul îndrumărilor artistice, că spectacolele ce vor fi prezentate în fazele superioare ale Festivalului național „Cîntarea României", vor fi șl mal atractive și că scena artistului amator va deveni o adevărată tribună a democrației muncitorești. Emil ȘAIN SUPLIMENT COMITETUL DE CULTI Ș! CENACLUL DIN pune cerința ca în analiza cunoașterii, contrar procede Ist de a se Începe cu i: ute", să se admită că cee* t fundamental în experiență „reprezentări" senzoriale ci ucturantă. In linia lui Kanl l filosofii germani or dese: prezentare** imaginea me ui fapt sensibil. De unde rei principale a Iul Schop e WeU als Wllle und Vc u proiectul lui Avenarius dc concept reprezentativ v ntralvorstellung. /Xcrcditat de filosofia kant enul de „reprezentare** va de către oamenii de științ ține un loc privilegiat în c aii za te la sfîrșitul secolult e Kirchhoff. Helmholtz. M< u Boltzmann cu privire la noașterii științifice. Numai enul de „reprezentare" aco țiuni care nu se distinge* ocă și sînt confundate ade zi (A.S. Janik, SE. Toulm rimă accepție, acest termen reprezentare senzorială sa’ vă, așa cum era folosit elin hol tz în optică și de c psihologie, ceea ce îi si oi în seria empirismului lt urne. La acest înțeles core ntul german Vorstellung. oilea sens, cu un înțeles e reprezentare ..grafică", ngvistic, va fi folosit cuvn< ng, așa cum vor proceda oltzmann cu aplicație la I în polemica dintre Max Ernst Macb, iese foarte bine distincția dintre cele dc ale reprezentării. una fv în filosofia empiristă. pe ca hi noua situație Mach și î Clcpsldra-și glasu-n veșn Cunună dc patria șl str la ceasul î și Marea șl 11 rostesc n Binecuvânta fșl cinstește ce-a creat r pagină a is de la Cong denumlnd-< „EPO< Mîna Iul o pe frunțile deasupra î > 12 • 15 • ORIZONT La puntea dintre ani... ———— SUPLIMENT EDITAT IN COLABORARE CU COMITETUL DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA ARAD icem un mic bilanț Șl CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR i în luna decembrie municipale a Festl- VII-a. ______ _____ socialistă „Cintarea it pe scenă colecti- ar-m uzi cale, brigăzi un numeros public i de satiră și umor e de montaj literar tice, cu un profund ării, prin Inventlvi- că oamenii muncii. Reprezentare și cunoaștere Tații spre frumos și ■■■m—wm :u seriozitate pentru ectivele de montaje jtructor Ștefan Sasu, subliniat, într-un număr trecut, instructori Carmen mutarea analizei de pe funcția de instructor Romi că Cu uni care realizată de Limbă pe ru Buclu, LT.TO in- ^>a de cunoaștere constituie o cale idia, instructor Mi-^ilectă pentru a depăși paradoxul latul, instructor Ion intrai al criticii limbajului. Kant ite acela care, în filosofia modernă, ne de satiră și umor ipune cerința ca în analiza filosofică tire artistică lansînd [cunoașterii, contrar procedeului em- izînd cu aplomb și rist de a se începe cu impresiile jortanța muncii sau rute", să se admită că ceea ce este ocială. S-au bucurat it fundamental în experiență cuprinde artiști amatori de la „reprezentări" senzoriale cu funcție gel", instructori Va- ^ucturantă. în linia lui Kant, în spe- tea laptelui, cu spec- a[ filosofii germani or desemna prin i Olaru, IX1A M.TJ, ^prezentare" imaginea mentală a icovici și Crina Pur- LUj fapț sensibil. De unde și titlul val, caavalul... cin- Lerej principale a lui Schopenhauer i gramul „Ah, telcfoa- vVelt als Wille und Vorstellung. k cu spectacolul „Ar- 1U proiectul lui Avenarius de a stabili :u programul „Fu- n concept reprezentativ unic. un Bumbacul cu spec- ent mlvorstellung. Acreditat de filosofia kantiană, ter- >'nul de ..reprezentare" va fl preluat Instructor RomicA j către oamenii de știință. El va ^lne un 102 privilegiat în dezbaterile României cea a In- pa|izate ța snrșitul secolului trecut e Kirchhoff, Helmholtz, Mach. Hertz Ghilad. au Boltzmann cu privire la valoarea unoașterii științifice. Numai că ter- menul de „reprezentare" acoperă două loțiuni care nu se distingeau clar în bocă și »înt confundate adesea si as- ăzi (A.S. Janik, S.E. Touimin). Intr-o rimă accepție, acest termen desemna reprezentare senzorială sau percep- ivă, așa cum era folosit de către jelmholtz în optică și de către Mach n psihologie, ceea ce Ii situa pe cei Joi în seria empirismului lui Locke și lume. La acest înțeles corespunde cu- fIntui german Vorstellung. Intr-un al oilea sens, cu un înțeles mai mult e reprezentare „grafică", deci mai ngvistic, va fi folosit cuvntul Darst I- mg, așa cum vor proceda Hertz șl loltzmann cu aplicație la fizică. [In polemica dintre Max Planck și Ernst Mach. iese foarte bine în eviden- distincția dintre cele două accepții ale reprezentării. una fundamentată .în filosofia empiristă, pe care o susține b noua situație Mach șl școala sa. și cealaltă întemeiată în filosofia kan- tiană, apărută la fizicienii din linia lui Hertz. Boltzmann și Planck. Hertz con- feră un loc major cuvîntului „Bild‘“în teoria sa a fizicii. Dar cînd descrie ale sale „Bilder" ca „reprezentări", marele fizician folosește întotdeauna cuvîntul „Darstellung". „Bild“ înseamnă la Hertz mai degrabă model decît imagine. Iar reprezentarea (ca Darstellung) trebuie să redea funcțiile modelelor- imagini. Analizînd fenomenele fizice, Hertz găsește că o reprezentare (sau un model) trebuie să îndeplinească trei condiții : a) să fie conforme logicii ; b) să se acorde cu datele empirice și c) să fie simple, adică să prezinte o anumită • eleganță. Aceste condiții ne conduc să distingem, pe de o parte, structura internă a reprezentării și, pe de altă parte, relațiile reprezentării cu faptele furnizate de experiență. în con- secință, trebuie să admitem că repre- zentarea (ca Darstellung) n-are nevoie să decurgă dintr-o percepție. Știința contemporană merge tocmai pe acest drum în cunoaștere. Modelele- imagini ale lui Hertz au cî.știgat teren pentru întreg cîmpul Investigației ști- ințifice din zilele noastre. O anumită influență au avut. însă, și descripțiile lui Mach, în special în fizica cuantică, prin Bohr și Heisenberg, atunci cînd este susținut primatul „observabilelor". Dar ideea lui Hertz de a face din re- prezentare un „model" și de a postula în interiorul acestuia un anumit dina- mism. alături de autonomie, față de senzorial, s-a dovedit mai proteică pentru metodologia cunoașterii din ul- timii ani AcUvismul modelelor her- tziene rezidă în faptul că reprezentă- rile sînt acelea care determină propriul cîmp de aplicare. Ele dispun, așadar, de o anumită autoconsistență. Așa cum la Kant rațiunea își stabilește fron- tierele plecînd de la ea însăși, pe linia reprezentărilor în accepția lui Hertz, adoptată de știința contemporană, mo- delele stabilite într-un domeniu sau altul sînt acelea care statuează și fron- tierele de cunoaștere. loan BIRIȘ Toată firea-i cuprinsă de iarna românească, acum la vremea de cuviință, cind avem atîtea de cîntărlt pentru cele ce s-au săvîrșlt și atitea de visat de acum înainte. tncă-i nestins ecoul glasurilor de la Alba, încă ne mai rotim, cu toțH, tn hora dulce-amețitoare și rotund-cuprinzutoare de la Unirea cea Mare, cînd dulceața venea după amarul atitor veacuri — ce-au lăcrimai nu o dată cu singe, iar rotundul cuprins era vatra noastră strămoșească. Aradul, una din „Capitalele Unirii" (și, pe atunci, sigur: chiar „capitala românilor din Tran- silvania" !) și-a cinstit, azi, înaintașii. Scriitori și profesori, muncitori și țărani, ziariști șl ostași, precum atunci, s-au alăturat pentru a se auzi „vocea națiunii". Și astfel: scriitorii (Cenaclului din Arad al Uniunii Scriitorilor) au refăcut drumul între edificiile Unirii, redacția „Românului", redacția „Tribunei", sediul Consiliului Național Român, „Comanda" Gărzii Naționale Române și atitea altele încă, poposind și-n „Sala Unirii" de la Muzeul Județean, pentru a se intîlni cu istoria de atunci șl, iată, printr-o fericită Intimplare, s-au întîlnit cu o mulțime de pionieri acolo, adică cu istoria de mîine. După cum, in drumu- rile lor, s-au salutat cu alte grupe de tineri, conduse de profesori entuziaști ce și-au mutat „catedra" tn plină stradă, ținînd lecții vii nu numai învățăceilor, ci și trecătorilor prin acele locuri de seamă. De fapt, zile tn șir, prin curtea interioară a „Românului", spre pildă, s-au perindat ofițeri cu atitudine so- lemnă, poeți care și-au rostit chiar acolo versurile, personalități din lumea culturală, ca să asculte „dizertații" tn aer liber, oameni al muncit, pentru a afla, prn înlesnirea unor ghizi înflăcărați (dar nu improvizați) ce șl cum a fost în zilele lui 1918 cînd „Românul" tipărea manifestul „Către popoarele lumii" ori „CONVOCAREA" I Galeriile de artă găzduiesc și acum, pe lîngă lucrări reprezentative ale epocii noastre prielnice spiritului creator, „ideile în relief" ale unor sculptori ce s-au gîndit să dăruiască orașului acesta statui pe măsură : cînd, mă întreb, bustul lui Goldiș, aparținînd lui Emil Vitroel, va sta tn fața redacției „Românului", cînd „Capul lui Mihai Viteazul", lucrarea lui Dumitru Șerban, va împodobi, firesc, piața Mihai Viteazul (unde a fost pomenita „Comandă" a gărzilor), cînd, tn sfîrșit, silueta lui Eminescu va răsări tn fața Teatrului, tnstăptnind acel spațiu prin monumentul semnat de Petre Stoicu ? Și-mi răspund că, fără îndoială, curind. Să mai amintim întîlnirile scriitorilor cu elevii din școli (Școala generală 22, Liceul IVA, de pildă), cu de toate vîrstele cititori de la Zimand sau Sintana ori, și nu în ultimul rînd, strălucirea unor spectacole omagiale care au dovedit că Festivalul național „Cintarea României" este o manifestare permanentă și neîncetat puternică a spiritualității acestui popor. Și, iarăși, ținuta exemplară a unor comunicări din cadrul manifestărilor politlco-ideologice consacrate Unirii, din' cadrul simpozioanelor ce au întrunit istoricii arădeni și oaspeți, ori profesorii de limbă și literatură română (organizate de Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al județului Arad, Inspectoratul Școlar și Societatea de Științe Isto- rice din R.S.R.). Nume, aici, o mulțime. Lucrări, iarăși, demne, multe, de men- ționat. Să pontenim, măcar, prezențele arădene i dr. Alexandru Roz, cu „Aradul și Marea Unire" (unul din entuziaștii conducători de grupuri pe la obiectivele istorice, după cum și unul dintre cei care au izbutit să impună atenției, prin publicistica sa, rolul Aradului), profesorii Fibia Luca Codrean, Mircea Popa, Ovidiu Pecican, Eugen Glilck, Doru Bogdan, Natalla Dascăl, Augustin Mureșan, Dan Demșa, Ileana Scorțeanu, lovan Marțian, Iustin Barna, Augustin Toda, Pavel Galea, Alexandru Ruja, dr. Lizica Mihuț („Teatrul tran- silvan — factor de unitate națională"), Iulian Negrllă, Petru M. Ardelean, Gheorghe Țîrcuș ș.a. în vremea asta, ziarele arădene au urmat pilda presei de atunci și au consacrat pagini întregi, semnate, spre pildă, de Al. Roz, Dorel Zăvoianu, Emil Șimăndan, Gheorghe Manea, Iulian Negrllă, Lizica Mi- huț, Cătălin lonuțaș, „cronicii Unirii". Reflectînd, bineînțeles, evenimentele contemporane care construiesc istoria de azi. Recenta plenară comunistă poate fl, cu îndreptățire, considerată a fi una istorică. După formularea ideilor care au intrat în conștiința noastră sub numele de „Tezele din Aprilie", secretarul general al Partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, a cuprins, magistral, stadiul actual al societății socialiste românești șl a dat îndrumările pentru dezvoltarea sa viitoare. Acum, in fața punții de trecere dc la un an la altul, pornind de la istorica Plenară, să ne gîndim la angajare și dăruire, puse, curat, sub însemnele patriotismului și ale spiritului revoluționar, întru pregătirea primăverii viitoa- re. Ne-am cinstit înaintașii care au pus temelia României moderne și care în 1918 au fost reprezentanții voinței națiunii. Ne vom cinsti, cu măsura cea mai înaltă, marii contemporani ce poartă națiunea spre zori de comunism — fiind- că tn prag de An Nou îi vom sărbători pe cel ce stau în fruntea țării. Cuvine-se, așadar, să dăm glas urării strămoșești, izvorîte dtntr-o fîntînă de dor românesc : LA MULȚI ANI! ' Florin BĂNESCU t spectacole cu o te- nităților ce Le repre- s la I.T.A. cu specta- onescu, de la Ccn- om&niei" ol muni- ..." instructor Gfgl ul „Ia leguma, gustă talul județean cu un trius Munteanu „Pre- •gramul „Personajele G.I.G.C.L. cu progra- Popa. ație de virtuozitate a tie Timișoara și a do- lenl competenți și cu răspund cu seriozitate mii Georgescu, Euge- ăbîc, Veronica Balaș, avut loc după vizio- .► propuse de juriu vor istice. că spectacolele • Festivalului național și că scena artistului nocrațlei muncitorești. Emil ȘAIN TIMP DE GLORII Clcpsidra-și incrustează glasu-n veșnicie Cunună dc lumină poartă patria șl strămoșii la ceasul înd Carpații și Marea și Cîmpia li rostesc numele în cîntec.. Binccuvîntata glie dacică Iși cinstește eroul ce-a creat magnifica pagină a istorici noastre . dc la Congresul al IX-lea denumind-o „EPOCA CEAUȘESCU 1 PARTIDULUI Mîna Iul o simțim pe frunțile ridicate deasupra întrebărilor și șoaptele ierbii ce crește in căușul inimilor cu triluri de privighetori. Lumina lui o simțim brățară ochilor iscoditori care măsoară îndrăzneți înălțimea gîndului spre devenirea noastră. Iulian EîEGRILA LA MULȚI ANI CU SANATATE E flacăra cu focul nesupus, E rădăcina care duce-n sus Triumful verde-al bobului de grîu, Lumina faptelor curgfnd in riu. Cu cuget limpede, înnoitor. Vizionar și luptător. Album ir i c Azi Tara-n falduri dc zăpezi curate, li spune „La mulți ani eu sănătate î" Ligia TOMȘA Cu miinile dc rodnică nctihnă, Poate preface nopți le-n lumină Și visele in nobil minereu, Stind lîngă țară, tinără mereu. Și înfloresc grădinile în noi, Cum încolțesc semințele sub ploi, Cind c-o garoafă roșie în gînd Și cu un poem de dragoste-n cuvînt, IZVOR Spune — Cum să uit, PATRIE, Chiar să scot Din adine Imaginea la Ca un izvor Ca murmuru-i Lin, Tot mai lin Te aud înăuntru. loan SABAU ORIZONT Poetul Imnelor „După Imnele Bucuriei, Imncle Transilvaniei, Im ne le Moldovei, lamele Țării Românești, Imnele Iubirii și lamele Putnei tipărite pină acum, Imnele Maramureșului — a șaptea carte, fiecare din ele parte de întreg", scrie loan Alexandru într-o tabletă intitulată Maramureșul și așezată la începutul re- centului său volum. îmi place expresia parte de întreg pentru că ea denu- mește sugestiv și plastic constituirea întregului unei literaturi din componen- tele sale. loan Alexandru își desăvirșește, cu fiecare volum, o operă monu- mentală, impresionantă prin adincime și Întindere. El răscolește limba poporu- lui, forfotind prin istorie, coborînd in profunzimile spiritului, căutlnd să evi- dențieze arhetipul, dimensiunile perene în lungul, dar zbuciumatul, drum al existenței noastre prin istorie. Nu știu mulți poeți contemporani capabili să frămînte limba românească, pentru a-i stoarce aromele rare și tari, asemeni lui loan Alexandru. Pe poetul acesta subțire ca un lujer, ce trece în sine esența vieții, și blond ca luna în rubiniul nopților de toamnă, l-am văzut prima dată. In urmă cu ani, ia o consfătuire literară studențească la Sinaia (cred că a fost unica de acest fel). Poetul, la vîrsta studenției, știa multe, chiar foarte multe, dar era dornic să știe și mai mult, fiind preocupat, la nivelul expresiei poetice, de acel torturant cum să vă spun. L-am reîntîlnit, apoi, prin ani, de cîteva ori, în orașe transilvane, purtîndu-și opera în desagă, asemeni lui Șincai celebra «Hronică...", bătînd cu ea drumurile străvechii Transilvanii. Și poetul a spus, în acest timp, de la tinerețe spre maturitate, tot ceea ce a ținut de eliberarea de sub strivitoarea povară pe care o poartă pe umeri. Pentru că poetul este un purtător de istorie, un întemeietor. Lucrurile există pentru că poetul le-a numit spre a se perpetua în veșnicia timpului. Cine nu l-a văzut pe loan Alexandru purtîndu-și cu sfințenie opera prin lume și nu l-a auzit rostindu-și poezia, cu greu va înțelege creația acestui mare contemporan al literelor ro- mânești. Poetul este un posedat de cuvinte, iar eliberarea lor în poezie este un sacerdoțlu. De aici rostirea imnică, spiritualizarea universului, hieratismul Imaginilor. Imnele sînt o ugrăirc a lucrurilor, cum ar spune poetul, adică o chemare a acestora prin grai, prin limbaj. Poetul le scoate din uitarea timpu- lui și le imortalizează prin poezie. Nimic nu poate fi fără importanță cînd este vorba de istoria noastră și de aceea imnic sînt numite toate lucrurile în con- tingență cu existența prin scurgerea timpului. Cele mai umile lucruri, aparent fără însemnătate, își au rolul și rostul lor în viața omului prin istorie și pot fi glorificate imnic. Faptul a frapat și nu întotdeauna a fost exact și corect înțeles. Am mai scris despre Imncle lui loan Alexandru, de aceea exemplificările le voi face din ultimul său volum — Imnele Maramureșului. Poetul are un registru liric variat, extrem de mobil și dinamic, fiind extins sau concentrat în funcție de elementele relevate în poezie, p asemenea disponibilitate nu este la îndemîna oricărui poet. Spre exemplu, această concentrare de istorie, însemn al nobleței și vechimii peste timp din Columna lui Traian î «Stîlp ancestral în inima Romei / Peste cenușa împăratului străbunul / Dacii au fost ei biruițll / Gata să moară pentru Patrie pînă la unul / Candela de cenușă a imperiului / Vitejiei lor încredințată / Nemuritori după suflet / Nu poate fi din mîna lor profanată / Dreptul roman / Dar i-a lor piatra funerară / Cu cenușă cu tot / Să și-o strămute în țară". loan Alexandru stăpînește virtuțile limbii vechi, expresia sa poetică este diversă și policromă. Oricum, imnele sînt poezii re- cognoscibile în contextul altor creații lirice. Semn că poetul și-a creat un stil Inconfundabll, un limbaj propriu. Este acesta apanajul marilor poeți. loan Alexandru a continuat să-și poarte destinul poetic fără semeție, dar «cu inde- pendență, construindu-șl prin timp monumentele sale lirice. Alexandru RUJA ♦loan Alexandru. IMNELE MARAMUREȘULUI, Editura Cartea Ro- mânească, 1988. Cărți (foarte) vechi In ultima zi a lunii decem- brie din 1562. la palatul dom- nesc din Suceava s-a prezen- tat, solicitînd audiență la Despot vodă, un străin. Pe drumul spre capitala Moldo- vei, In Transilvania și chiar prin tîrgurile pe unde trecuse, Wolff Schreiber — căci acesta era numele noului venit — lă- sase, plin de sine, să se înțe- leagă că este emisarul împă- ratului habsburg și al altor principi, dînd o importanță înșelătoare soliei sale. în fond, Schreiber era trimisul lui Hans Ungnad, baron de Son- neck (în Carinthia). patron cultural al vremii și inițiator al unei vaste acțiuni propa- gandistice în favoarea protes- tantismului prin tipărirea ce- lor mai importante cărți reli- gioase protestante în limbile sud-estului european. Primit de Despot. Wolff Schreiber îi propune principelui să tălmă- cească și tipărească „credința noastră creștină în limba mol- dovenească". Pentru aceasta, baronul de Sonneck își punea la dispoziție propriile tiparni- țe sau, dacă domnul Moldovei prefera să le imprime el în- suși, I se oferea o tiparniță în condițiile cele mai avantajoa- se. Totodată, pentru a-și sus- ține propunerile la modul concret, Schreiber oferă drept mostre șapte cărțulii. La curtea lui Despot se aflau însă și doi agențl Imperiali, loan Belsius și Martin Litera- tul, cărora Ie displace profund noul venit. De aceea. îndată după audiență, ei se înfățișea- ză la Despot și îl denigrează pe sol, obținind fără prea multă greutate nu doar negli- jarea propunerilor, ci chiar și îndepărtarea demonstrativă a lui Schreiber, care e trimis la Constantinopol, în semn de adeziune la politica otomană. Important este că și cei doi agențl cunosc, dintre darurile făcute de trimisul lui Hans Ungnad, «... două cărticele ti- părite la Tiibingen*. tipărite cu „literele limbii slavone sau sîrbești de care se folosesc cei de aici". Se știe, azi. că Hans Ungnad a realizat la TUbin- cartei gen, în numai trei ani de zile (1561—1564) „...14 tipărituri de diferite dimensiuni și cu un conținut... variat" (De- m^ny Lajos, Lidia A. Demeny, începuturile tiparului glagoli- tic șl chirilic in Europa. în „Carte, tipar și societate ia ro- mâni în secolul al XVI-lea, București. 1986, p. 22). Editor și tipograf al unora dintre ele era cunoscutul Primus Truber. Dar cărțuliile aduse lui Despot — -apte la număr, după cum spune însuși aducătorul lor. persoană onestă deși cam în- fumurată — trebuie căutate toate în intervalul 1561—1362. în anul 1561. tiparnița din Tii- bingen scoate Abecedarul croat și Catehismul lui Luthcr. Versiunea croată a lucrării lui Philipp Melanchton Loci cum- munes verum thcologicarum apare în 1562, ca și partea în- tîi a Noului Testament șl Pro- fesiunea de credință de la Augsburg. în fine, tot în ace- lași an e editat un Tîlc al Evangheliilor. Am enumerat șase titluri dintre care măcar unele, dacă nu toate, se vor fi aflat în bagajele lui Wolff Schreiber la sosirea sa în Su- ceava. Măcar Catehismul lute- ran și Profesiunea de credință de la Augsburg, titluri esen- țiale pentru scopul propagan- distic al inițiativei, nu puteau lipsi. Se va fi speculat, poate, și relația personală a lui Des- pot cu Melanchton. scontîndu- se pe interesul domnitorului față de traducerea croată din opera cărturarului. Credem că aceste „cărțulii" numite astfel datorită mărimii sau grosimii lor reduse, au luat calea bi- bliotecii inițiate de Despot pe lîngă curtea voievodală din Suceava. Ce s-a întîmplat cu ele — și cu celelalte cărți adu- nate acolo — nu putem ști. Parte se vor fi răspîndit prin lume, parte vor fi fost distru- se. Cu siguranță însă unele au rămas și pe teritoriul Moldo- vei. Dacă am avea certitudi- nea că Hasdeu a văzut într-adevăr la Universitatea din Lemberg catalogul cărților Iul Luca Stroici, apropiat al lui Petru Șchiopul, lancu Sasul și al Movileștilor, atunci am fi tentați să afirmăm că autori precum Kaspar Peucer, Melanchton. Joachim Camera- rius și alții provin din fosta bibliotecă a lui Despot. Ovidiu PECICAN ----------------------------------------------- • 14 • 0 premieră absolută Nu intîmplător, premiera absolută a piesei lui Paul Everac» «Convorbire la Arad între șapte magnifici dimpreună cu femeia iubită", a avut loc pe scena teatrului nostru Nu intîmplător, pentru că Aradul a constituit centrul politic al luptei pentru înfăptuirea Marii Uniri și tot aici s-a desfășurat, cu credință și entuziastă dăruire, o mișcare teatrală profund militantă, teatru] fiind socotit în Transilvania, alături de școală, o modalitate de «întărire a conștiinței naționale". Deci, aniversarea a șapte decenii de la marele act al Unirii a însemnat un eveniment cultural de anvergură prin reprezentarea piesei lui Paul Everac, o sinteză despre identitatea noastră națională, o piesă de «sînge și lacrimă", cum o socotește autorul ei. O piesă fără o situare strict istorică, în ciuda titlului ei care trimite la... Arad. O meditație asupra deve- nirii noastre în timp. Paul Everac se dovedește a fi și prin această piesă un țnare dramaturg, hare știe să construiască un text interesant în sine, care se constituie într-un arc ce unește realitatea imediată cu obîrșia noastră, rememorînd cu strălucire destinul unui popor care șl-a scris cu demnitate și imens curaj istoria și care și-a plătit de-atîtea ori cu sînge neatîmarea, dar și-a păstrat cu obstinație și credință ființa națională. Teatralitatea acestui text de profundă vibrație pa- triotică rezidă în tensiunea dialogului. Personajele — cei șapte magnifici șl femeia iubită — «convorbesc" dar nu din plăcerea retoricii, cl vitală pentru ele, în primul rînd, este nevoia de a se justifica și de a acuza. Replicile au ridicată încărcătură confesivă, un conținut esențial, referindu-se la momen- tele decisive ale Istoriei noastre. Dar Paul Everac s-a dovedit a fi nu numai un spirit enciclopedic și un profund cunoscător al spiritualității românești, ci și posesorul unei veritabile «științe" de a scrie teatru în teatru, reușind să unifice și să sintetizeze prin intervențiile «magnificilor" în cadrul „convorbirii", liniile de forță ale deve- nirii noastre naționale, forînd în adîncimile mecanismului Istoric. Un text deci, cu totul admirabil, „urcat" pe scenă de un profesionist al regiei și un pedagog de vocație, distinsul om de teatru Constantin Codrescu. Principalul merit al regiei este de a fi gîndit și elaborat un spectacol de vi- ziune și atmosferă, un spectacol unitar, cu o organ!citate conceptuală asigu- rată de o temeinică cunoaștere a rigorilor teatrologiei, un spectacol lucrat cu inteligență artistică șl rafinament. Cadrul scenografic este auster, deliberat lapidar, sprijinit de un «joc" al luminilor de o reală virtuozitate. Demersul lui Constantin Codrescu are cursivitate șl limpezime, fiind susținut de sensibili- tate și vibrație sinceră, învăluitoare, mai puțin finalul, care din prea mult zel demonstrativ, pare convertit la teză. Constantin Codrescu a probat în a^est spectacol șl vocația sa de pedagog, construlndu-le actorilor anumite situații care îi obligă să iasă din tiparele în care se cantonaseră multă vreme. Toți interpreții au evoluat cu rîvnă, înnoindu-și deliberat mijloacele de expresie, convinși că participă la un act teatral de excepție. Să-i reținem așadar pe Ion Costea (Menumorut), Ion Petrache (Dr. Gali), Doru losif (Prof. Vlădescu), Iulian Copacea (Șincai), Călin Stanclu (Mihuț), Dan Antocl (Burebista), Maria Barboni (lolanda) dar, mal ales, pe Ion Văran, la cel mai bun rol al său pe scena arădeană (Ilarle), probînd o vibrație lăuntrică tulburătoare șl Gabriela Cuc, remarcabilă prin sensibilitatea șl intensitatea trăirii, schimbînd cu sigu- ranță registrele de interpretare în rolurile de mamă, fiică, soție, iubită, sim- boluri ale Ideii de Patrie. Pe scena arădeană, deci, o premieră absolută, despre care sîntem siguri că se va vorbi nu numai în momentele aniversare, un text ce marchează un moment de vîrf în dramaturgia lui Paul Everac, în palmaresul regizoral al lui Constantin Codrescu șl, nu în ultimul rînd, al actorilor arădeni. Lizica MIHUȚ Ea lot mai sînt copil. Îndrăgostit de viratele prieten eu timpul și cu ceilalți tovarăși de joa Eu tot mal sint copil parcă eu am învățat timpul •ă facă primii pași eu și copilăria vecinilor. IUBITO. NOI Să-mi iei blestemul în pa Iubito să pot fi numai al Nu ești tu responsabilă pentru rouă căzută azi dimincaț Sigur că nu-mi pasă de ve dar aș vrea pentru asta o expr< întotdeauna mai avem cin minute. Toți mai a' Ia-mi blestemul in palme și jură că avem totdeauna o viață la mi ÎNTOTDEAUNA. O JUCA Sînt o jucărie pe care nici un copil nu și-a do Cîtev Scrisoare către un buchinist In fața luxuriantelor vitrine pe care le clădești sistematic la librăria „gugulanului“ lui Bănescu, m-am oprit de nenumărate ori, admirîndu-ți furia de buchinist. înainte chiar de a te cunoaște, mi-am imaginat cum vei fi arătînd, hirsut, circotaș, veșnic în derivă verbală, apărător al unei cauze care nu mai apucă a fi cauză, truditor asupra hîrtlel răbdă- toare, mînuitor impulsiv al condeiului pus la temelia adevărului. Paradoxul, ruptura în logica inflexibilă a logicului flexibil, mi s-a revelat în cărțile ce-ți poartă semnătura, mal cu seamă în una din ele, maiestuos intitulată „Inimi cît să cuprindă cerul patriei". Scris cu scrîșnituri de dinți și imprecații surde la adresa denigra- torilor acestui popor erou, tomul caută și demonstrează un adevăr poate stînjenitor pentru unii• X Ce m-a nedumerit la această carte, a fost imposibilitatea de a o situa precis intre literar și istoriografie, racordurile narative fiind des întrerupte prin masive demonstrații documentariste, rigu- ros argumentate istoric, într-o manieră de cronicar eliberat subit de toposul modestiei și umilinței, conștient că truda-l poate în- semna mai mult decît sperase. Ideea generală a cărții transpare clar printr-o denotație directă a titlului, semnificația se substituie semnificantului-metaforă, materialul narativ nefăcînd altceva decît să vină, pagină cu pagină, informație cu informație la consolida- rea unei poziții deja cucerite. Temporalitatea tradițională, aban- donată în folosul impregnării cu semnificație, îl poartă pe cititor într-un zig-zag imprevizibil, cu dese alternări de spațialitate. Acolo unde documentul și mărturiile oculare nu mai ajung, apare ima- ginația. Efervescentă, dinamică, ea caută a surprinde amănuntul, cu o habotnicie holistică. Fraza se mulează acum peste vibrația motoarelor, peste viteza de reacție a piloților de vînătoare, într-un ritm uneori stresant, astfel că, deseori, cuvintele nu-și mai ajung rîndul la a fi exprimate, lăsînd loc punctelor de suspensie, semne- lor de exclamare, altor lexeme, care, într-o situație nu mai puțin vitregită, se străduiesc să exprime singure imposibilul. Reconsti- tuirea momentelor din imaginație se completează cu fragmente de mărturisiri, șocante, nu o dată, cu autoritatea actelor oficiale, cîte au supraviețuit cataclismului. Intensității actelor eroice săvirșite de piloții-români i se adaugă vehemența scriitorului în apărarea dreptului la memorie, la justa recunoaștere a meritelor unui grup puțin numeros, opus unei forțe în permanentă regenerare nu- merică. Recunosc în acest „roman-mai-mult-document" buchinistul pe care l-am descoperit într-o dimineață cețoasă, în spatele rafturilor cu tomuri studiat expuse, recomandîndu-ml, rînd pe rînd, să cumpăr toate volumele pe care puneam mîna. Numele lui e Cornel Marandiuc. Dorin BARNA Ani considerat totdeaun chiar șl acum sînt de a părere, că a replica unei critice implică o bună dc penibil, de care nu ești nici atunci cînd respectiv nle se bazează pe denatur vldente șl pe rea-credlnț m-aș fi decis, de acee< răspund obiecțiilor din re lui Mircea Mihăieș din r al revistei „Orizont" dacj fost vorba despre o purî adjectivală, care în atîte. zuri trece drept „judeca valoare". Cum însă sînt In discuție chestiuni de mal general și cum pe pai a doar două pagini M. M. reușește să se con de cîteva ori, prins tnti tele obiective șl propria re psihică, crea că ml s Ierta cîteva precizări; e altfel, pot fl găsite șl î prinsul volumului, dar zentul de la „Orizont" n vut răbdarea să le obsei le-a observat șl nu s-a sâ le la în seamă. Mai întîi, M. M. lasă Înțeleagă că Eu, person fi o carte de teorie și na care vine într-o vrei teoria nu mal e la modi ținut să fiu la modă s șl nici nu s-ar putea TOPUL CONFIDENȚEI Anul confidențial a pondenței se sfîrșește mîine. Sau, poate, c< dența anuală a con Oricum, asta-i ideea: mai buni sportivi, nici buni cronicari, nici buni arbitri. De ds topul să fie al confld< o dată asumată conv< credem în ea. Deci : I gel, Reșița: „Am Medicina la Timișoara deci sînt un polltehni Vreți o dovadă ? Ei ales specializarea ortc împreună cu un fost facultate, Călin Tune Timișoara la fiecare Iui Poli, pentru că, echipa joacă în B, ; gături foarte bune. C dată am pierdut treni ciul cu Satu-Mare, ’ din cauza noastră, ci za mecanicului de lo care a plecat ma fiindcă avea o nuntă Montană și trebuia la 3 fix, un pachet". ORIZONT rac, „Convorbire , a avut loc pe :onstituit centrul a desfășurat, cu nilitantă, teatrul 3 de „întărire a la marele act al in reprezentarea lațională, o piesă ă o situare strict iție asupra deve^ (nare dramaturg, zonstituie într-un ’înd cu strălucire raj istoria și care t cu obstinație și indă vibrație pa- apte magnifici și ci vitală pentru mza. Replicile au du-se la momen- ;nciclopedic și un ÎNTOTDEAUNA. O JUCĂRIE ul unei veritabile ă sintetizeze prin Sînt o jucărie pe care e forță ale deve- nlcl un copil nu șl-a dorit-o jtoric. un profesionist al istantin Codrescu. i spectacol de vi- :onceptuală asigu- pectacol lucrat cu : auster, deliberat tate. Demersul lui ținut de sensibili- ire din prea mult i a probat în a^est r anumite situații multă vreme. Toți ♦acele de expresie, lem așadar pe Ion (Prof. Vlădescu), (Burebista), Maria bun rol al său pe •ătoare și Gabriela îchimbînd cu sigu- soție, iubită, sim- care sîntem siguri t ce marchează un îsuI regizoral al lui leni. Lizica MIHUȚ mehinist ădești sistematic la jrit de nenumărate naginat cum vei fi dă, apărător al unei isupra hîrtiei răbdă- temella adevărului, zului flexibil, mi s-a ti cu seamă în una rindă cerul patriei", e la adresa denigra- onstrează un adevăr 5t imposibilitatea de racordurile narative iocumentariste, rigu- onicar eliberat subit că truda-i poate în- lă a cărții transpare lificația se substituie iefăcînd altceva decît >rmație la consolida- a tradițională, aban- i, îl poartă pe cititor de spațialltate. Acolo • ai ajung, apare ima- turprinde amănuntul, acum peste vibrația de vinătoare, într-un ițele nu-și mai ajung de suspensie, semne- situație nu mai puțin mposibilul. Reconsti- ează cu fragmente de a actelor oficiale, cîte ztelor eroice săvîrșite riitorului în apărarea a meritelor unui grup entă- regenerare nu- jment" buchinistul pe 5, în spatele rafturilor ni, rînd pe rînd, să i. Numele lui e Cornel Dorin BARNA ADESEORI En tot mai sînt copil, îndrăgostit de viratele prieteniei eu timpul și cu ceilalți tovarăși de joacă. Eu tot mai sint copil parcă eu am învățat timpul să facă primii pași copilăria vecinilor. eu șl IUBITO, NOI Să-mi iubito iei blestemul in palme să pot fi numai al tău. Nu ești tu responsabilă pentru rouă căzută azi dimineața. Sigur că nu-mi pasă de vecini dar aș vrea pentru asta o altă expresie. Întotdeauna mai avem cinci minute. Toți mai avem. Ia-mi blestemul în palme și jură că noi avem totdeauna o viață la mijloc. Cîteva precizări Am considerat totdeauna, șl chiar șl acum sînt de aceeași părere, că a replica unei opinii critice implică o bună doză de penibil, de care nu ești scutit nici atunci cînd respectiva opi- nie se bazează pe denaturări e- vidente șl pe rea-credlnță. Nu m-aș fi decis, de aceea, să răspund obiecțiilor din recenzia Iul Mircea Mihăleș din nr. 51 al revistei „Orizont" dacă ar fi fost vorba despre o pură serie adjectivală, care tn atîtea ca- zuri trece drept „judecată de valoare". Cum însă sînt puse tn discuție chestiuni de ordin mai general șl cum pe parcursul a doar două pagini dactilo M. M. reușește să se contrazică de cîteva ori, prins între fap- tele obiective și propria-i sta- re psihică, crej că mi se vor Ierta cîteva precizări; ele, de altfel, pot fl găsite șl în cu- prinsul volumului, dar recen- zentul de la „Or izont" nu a a- vut răbdarea să le observe sau le-a observat șl nu s-a Indurat să le ia în seamă. Mai tntil, M. M. lasă să sc Înțeleagă că Eu, personajul ar fi o carte de teorie și încă u- na care vine într-o vreme cînd teoria nu mai e la modă. N-am ținut să fiu la modă scrllnd-o șl nici nu a-ar putea susține \ TOPUL CONFIDENTELOR Anul confidențial al cores- pondenței se sfîrșește chiar mîine. Sau, poate, corespon- dența anuală a confidenței. Oricum, asta-i ideea : nici cei mai buni sportivi, nici cei mai buni cronicari, nici cei mai buni arbitri. De data asta, topul să fie al confidenței și, o dată asumată convenția, să credem în ea. Deci : Doru Ve- sel, Reșița: „Am terminat Medicina la Timișoara în 1982, deci sînt un politehnist 100%. Vreți o dovadă ? Ei b|ne, am ales specializarea ortopedie și, împreună cu un fost coleg de facultate. Călin Țunea, vin la Timișoara la fiecare meci al lui Poli, pentru că, de cînd echipa joacă în B, avem le- gături foarte bune. O singură dată am pierdut trenul, la me- ciul cu Satu-Mare, însă nu din cauza noastră, ci din cau- za mecanicului de locomotivă, care a plecat mai repede fiindcă avea o nuntă la Bocșa Montană și trebuia să ducă, la 3 fix, un pachet". Gheorghe excelsior d loan Jebelean un zbor deși am visat înălțimea. Sînt o primăvară în care se spun adevăruri caracterul ei exclusiv teoretic. „De ce titlul Eu, personajul ? — se întreabă M. M. N-am des- coperit, în text, o motivare explicită a acestuia". Ce să zic? Să nu-1 fl căzut sub ochi nici măcar primele rînduri a- le cărții: „Sînt reunite aici două eseuri distincte. Cel din- tîi a început de la o obscură senzație personală" ? $i nici rindurile de la p. 117 : „Perso- najul teatral reprezintă, pen- tru autorul acestor rînduri, po- sibilitatea unei confesiuni in- directe, o confesiune prin con- cepte ad-hoc și prin fantasmele altora" ? Mă îndoiesc totuși că le-ar fi sărit, fiindcă, 1atfi, o recunoaște el însuși, de vre- me ce revine imediat, contra- zicîndu-se: „De altfel, chiar existența acestui al treilea per- sonaj este, mai întîi, percepută empiric, prin directa (auto)ob- servare a scriitorului". Ar mal fl oare necesar să se explice un fapt atît de evident — șl tocmai lui M. M., care a avut nu o dată subtilitatea să gă- sească subtilități șl acolo unde nu sînt — că titlul Eu, perso- najul mizează pe ambiguitatea pronumelui cu, care expune vehement tema cărții (persona- jul literar) și subtextul ei per- sonal, legătura cu autorul de B„ Timișoara : „De fapt pe mine mă cheamă Jorj, așa cum scrie în acte. Numai cînd mă întorc de la meci, mama fmi spune : „Ghiță, Ghiță, nu liniștea apartamentului, ci larma stadionului te face fe- ricit". Boby, Arad : „Am 21 de ani, sînt înaltă, blondă, fanion • » • • . ** subțirică, am ochi verzi și am fost aproape trelsfert de an în corespondență cu fotbalistul Negrău, care la rîndul său a fost în corespondență cu Steaua și Dinamo, care, cum e și firesc, la rîndul lor, sînt în corespondență. întrebarea e: de ce nu-ml răspunde Negrău ?“ Cornel Roșu, Sînni- colaul Mare: „Nevastă-mea are un văr primar care stă în Turnu-Severin lîngă un ar- bitru de fotbal. Ceea ce a im- și iubirile mor. Sint aproape nimic din cîte se pot spune sigur acum. Sint o asemănare cu toamna nu am frunze dar munții mei împăduriți și ascunși sînt impinzițl dc poeți. UITAT DE ANOTIMP Flăcările sint atit de înalte acum frigul și-a găsit adăpost în sufletul meu. Citesc Raskolnikov in umbra celor patru sau mai mulți pereți. Trecerea poștașului e un semn că nu te mai gindești la mine. Eu sau poate nu eu nu mai am ce să-ți scriu. Fac sau nu fac nimic. Citeodată numai discut cu muștele despre poluarea fonică și mai ales despre poluarea lor fonică ce-mi stingherește tentativa gîndurilor mele de-a te prinde între aceste flăcări atît dc înalte pe copertă ? Dar atunci unde e adevărul ? „Nu a descoperit" M. M. aceste lucruri simple (cum spune) sau le-a descoperit (cuAi iarăși spune) ? Imediat după ce recenzentul găsește, preamărinimos, că de- monstrația ar fi „riguroasă**, ri- dică „o problemă de fond", ră- masă, zice el, în suspensfe: „care sînt repercusiunile tria- iogismului asupra valorii este- tice a operei ca atare? In- fluențează el. într-un fel sau altul, originalitatea prozei ?*. Au fost exact problemele de fond ale demonstrației mele, așa cum sînt puse ele acolo, explicit, de zeci de ori. Șl, vor- ba Iul Caragiale, din două u- na : ori demonstrația e rigu- roasă, cum anunță M. M., șl a- tuncl aceste probleme primesc o rezolvare, sau n-a fost și a- tunci ele „rămîn" să fie remar- cate de ochiul perspicace al primului cititor. Iar dacă în- tr-adevăr ele „au rămas" în suspensie, volumul în întregime nu a meritat să fie scris. 11 las, totuși, pe M. M. să se de- cidă șl asupra acestei ches- tiuni. Cît despre faptul că M. M. nu este entuziasmat de opera Iul loan Slavici, ce mal e de spus? Mă gîndesc că dacă, bietul de el, ar fi contat în „turneul candidaților" ca posibil leader, ar fi avut poate vreo șansă, cît de mică, să trezească simțul po- Utico-llterar, atît de pretențios, al confratelui meu Mircea Mihăleș. Vasile POPOVICI presionat întreaga asociație de locatari a fost faptul că omul după ce a cîștigat dc două on (sublinierea corespondentului) la Pronosport cîte o Dacia 1300, plus o sultă de cîștiguri in numerar, și-a invitat toți ve- cinii la „o măslină cu vin di Plaiurile Drincei" la restau- rantul Drobeta. Acolo, cică, spre final, ar mai fi scăpat el cîte ceva din ale culiselor, însă, per total, tonul a fost re- ținut". Victor Popescu, Segar- cea : „Deși am cu 5 cm mal puțin decît Diego Maradona, seamăn atît de mult cu el în- eît la Căminul cultural din localitate a fost pusă pe scenă piesa intitulată „Maradona la Segarcea", în care, în cele din urmă am reușit să obțin rolul titular". Ne-au mai scris: Radu Suciu, Timișoara : „Am impresia că nu prea vă price- peți la fotbal", Smafirescu Lu- minița, Cîmpulung Moldove- nesc : „Uite că Stoica nu a plecat de la Steaua !". Mareei TOLCEA SPRE STELE.. lată două știri care acum în prag de AN NOU ne surprind. Prima se referă la celebrul ELTON JOHN care, excentric cum îl știm, și-a achitat costul unui bilet de călătorie spre lună renunțînd în prealabil la impresionanta sa colecție de ochelari, pălării și cizme pe care le-a valorificat prin casa de licitații, Sotheby’s. Nu cunoaștem data precisă a voiajului amintit și nici dacă John și-a făcut bagajele. • Admiratorii grupului PINK FLOYD vor rămîne consternați aflînd că formația lor favorită a înregistrat o piesă de 14 minute pe care n-o vor asculta niciodată, ea neapărînd pe disc. Este vorba de o reclamă (reciprocă) plătită de concernul Pepsi Cola. Piesa va fi difuzată în cosmos, de la bordul unei rachete spațiale (care mai are și alte misiuni, se-nțelege !). Să vrea cu- noscuta firmă să-și popularizeze produsul carbogazos în rîndul „omuleților verzi “ ? Parcă îl văd pe Elton John stînd pe lună și ascultînd la un tranzistor ca un unic privilegiat oda licorii maronii care te face Fresh ! Să trecem la lucruri mai serioase. • Se apropie sfîrșitul anului și totodată momentul propice bilanțurilor. Pe baza unui referendum anual, realizat de revista americană Down Beat (cu concursul specialiștilor !) ni se propune în mo- mentul de față următorul „tabel cu superlative" ; Big Bând — Sun Ra ; Grup de jazz (acustic) — Phil Woods Quintet; Grup de jazz (electric) — Ornettc Coleman & Prime Time ; Compozitori — Henri Threadgill ; Aranjori — Gil Evans ; Trompetă : Wynton Marsalis ; Trombon — Ray Anderson ; Sax sopran — Steve Lacy ; Sax alto — Pilii Woods ; Sax tenor — Sonny Rolllns : Sax bariton — Gerry Mulligan ; Clarinet — John Carter; Flaut — James Newton ; Vioară — Stephane Grappelli ; Vibrafon — Milt Jackson; Pian acustic — Cocli Taylor ; Pian electric — Chick Cerea ; Sin- tetizator — Zoe Zawinul ; Orgă — Jimmy Smith ; Chitară — Jim Hali; Bass acustic — Charlie Haden; Bass electric — Stewe Swallow ; Tobe — Max Roach ; Percuție — Nana Vasconcelos ; Solist vocal — Bobby McFerrin ; Solistă vocală — Sarah Vaughan; Grup vocal — Manhattan Transfer ; Grup Pop și Rock — Sting ; Grup Soul / Rhythm & Blues — Ray Charles ; Diferite instru- mente — Toate Thiclemans. După cum vedeți, tot „bătrînii", săracii. .. Petru UMANSCHI SE SCURGE ... ...încă un an, „anii trec ca apa’, ne convine sau ou, asta e situația și asta e vrerea timpului, să ne-ntinerească sau să ne facă mai înțelepți, cu tîmpla sură și pas domol, după cum glăsuiește și cîntecul : „unul naște, altul moare “. Și anul și anul, deopotrivă. Așadar, un cald salut, tuturor, flăcăi ori bunici, cu urarea curată de a fi pe mai departe sus, printre noi, buni, drepți și vioi. Anul ’88 nu trece în uitare din punctul de vedere al „colțului “ nostru ; în sport, s-au întîmplat multe evenimente, începînd cu Olimpiada, unde româncele au triumfat, la gimnastică, atletism, canotaj și, un pic, la înot. Momente de referință fost-au în fotbal, rugbi și handbal, prin reușitele marcate în toamnă-iarnă. Avem, așadar, multiple motive să ne bucurăm că nu ne-am pierdut vre- mea de pomană și că „sorcovele" lansate și d-aci au fost luate în seamă de cei în cauză. Mai puțin, din păcate, în profil teritorial^ unde — exceptînd, desigur, organizarea ireproșabilă a celui dinții Campionat Mondial de Șah pentru copii — nu s-a întîmplat aproa- pe nimic demn de a fi consemnat la capitolul glorie ; zic aproape, întrucît e printre noi un om care nu se astîmpără și mereu ne aduce cîte-o stea : Constantin Jude, El e steaua Timișoarei spor- tive pe *88, el și vrednica sa echipă de handbal. Eveniment ar fi și revenirea la „Poli" a lui Constantin Rădulescu, gonit mai ieri de către niște orgolioși, stîrnit acum de propria-i vanitate și com- petență să readucă fotbalul timișorean pe banca din față. Sperăm, aci, mizînd pe acest pătimaș al arenelor : n-aduce anul, ce-aduce omul 1 Fiind la capăt de drum, de an bisect și generos plus), să ne ținem de cuvînt, pubticînd tradiționala vistei „Orizont" : Primii 5 sportivi români 1. Daniela Silivaș — gimnastică 2. Paula Ivan — atletism 3. Rodica Arba — Olga Homeghi — canotaj 4. 5. 1. 2. 3. Echipa de fotbal a României Corina Peptan — șah Primii 5 fotbaliști Gheorghe Hagi — Steaua Dorin Mateuț — Dinamo Marius Lăcătuș — Steaua Silviu Lung — Steaua Rotariu — Steaua Primii 5 arbitri Igna — Timișoara Petrescu — București 5. losif 1. loan 2 Dan 3. Aurel Gheorghe — Piatra Neamț 4. Adrian Porumboiu — Vaslui 5 Doru Buciuman — Timișoara Primii 5 sportivi timișeni 1. Herta Anițaș — canotaj 2. Ladislau Lovrenschi — canotaj 3. Maria Sava — canotaj 4. Eleonora Balint — șah 5. Echipa de handbal «Politehnica" Timișoara. Tuturor, felicitări, cît și mult succes în anul ce Cititorilor noștri, urarea : cum bate ceasul, așa vine. bate și inima — La mulți ani ’ PREMII PENTRU MICII JUDOCA La Timișoara, în sala Insti- tutului de medicină, a avut loc „Cupa Timiș “ la Judo. Au participat sportivi de la clu- burile școlare, cluburile mun- citorești, asociațiile sportive și Casele pionierilor. în cadrul concursului, la co- pii I și copii II, reprezentanții Casei Pionierilor și Șoimilor Patriei Timișoara, sub atenta instruire a profesorului și maestrului de judo Ștefan (trăim o zi în anchetă a re- Teodor BULZA Doncea, au avut o comporta- re notabilă. Pionierii judoca s-au clasat pe locurile I, II, III și au obținut „Cupa Ti- miș". Ei sînt: Marius Sigertău, Claudiu Belgec, Cristian Rei- senaur, N. Handrache, Marius Crișan, Romeo Laza, Marcel Orbai și M. Aioanel. Pe echi- pe, la Casele pionierești, „A. S. Pionierul" Timișoara a obținut locul I și „Cupa Timiș". ORIZONT • 16 il'?'. il Wil'iam Faulkner zi pe la amiază. El intr-un costum pariat șl cu o pălărie cenușie, niciodată fără guler sau fără cravată, ea într-o rochie îngrijită, de bumbac imorimat. și cu o bonetă de soare. Fe ea am mai zărit-o de nenu- mărate ori. legănîndu-se în balansoare pe verandele de lemn din fața caselor grosolane, sărăcăcioase, prin dealurile mele din Mississippi. Au pe puțin șaizeci de ani. El e orb și pășește încet, șovăitor. Vorbi ndu-i neîntrerupt și gesticulînd cu mîna ei noduroasă, ea îl duce în flecare zi la catedrală, să cerșească : la apusul soa- relui revine să-l la și-l duce acasă. Nu o văzusem la fată pînă cînd Spratling nu a strigat-o din balcon. A privit într-o parte și într-alta, și pe urmă înapoi, fără să ne descopere. La a doua chemare a lui Spratllng privirile. Fața îi e cafenie, fără selă ca a unui gnom, și și bărbia I se întîlnesc. șl-a ridicat vîrstâ și ve- ști rbă : nasul „Te grăbești ?" a întrebat-o. „De ce mă-ntrebl ?” i-a replicat ea prompt. „Aș vrea să te desenez". Ea îl privi atentă, fără să înțeleagă. „Aș vrea să fac un tablou cu dum- neata", îi explică el. „Coboară*, li replică ea deîndată, su- rîzînd. Spuse ceva omului care era cu ea. Iar el. ascultător, încercă să se așe- ze pe marginea îngustă de beton a gardului de la grădină. Căzu ,rău șl un trecător o ajută să-l ridice în picioare, îl lăsa! pe Spratling să-și caute febril un crelot. și cînd am coborît cu un scaun, am văzut că ea tremura cu adevărat — nu de bătrînețe, ci din va- nitate muîtumwă „Assis. Joe", porunci, vi el se așeză. Pe fața-i oarbă se întinse acel calm depărtat, zeesc. pe care îl au doar orbii. Spratling apăru cu blocul de schițe. Ea se puse alături de bărbatul care șe- dea pe scaun, cu o mînă pe umărul iul ; se cunoștea numaidecît că fusese- ră astfel fotografiati în ziua nunții. Era din nou mireasă, grație acelei capacități de invenție afectată pe care doar moartea ne-o poate răpi, era îm- brăcată încă o dată în mătase (ori în ceva corespunzător), cu bijuterii, coro- niță și văl. probabil șl cu un buchet. Era din nou mireasă, tînără și frumoa- să. cu mîna tiemurînd pe umărul lui Joe tînăr. Lîngă ea. Joe era din nou o făptură care-i făcea Inima să tresal- te de groază și adorație și vanitate — cineva de care să-l fie și puțin frică. Un trecător simți asta șl se opri să se uite la el. Chiar și orb, Joe simțea, prin mîna de pe umărul său. visul ei învesmîntîndu-1 si ne el tn tinerețe șl mîndrie. șl își luă acea poză rigidă, de nesuferit a bărbatului și miresei sale, fotografiati în anul 1880. ■ „Nu, nu". Ii spuse Spratling, „nu așa", și fața ei se pleoști brusc. „în- el. prlvește-1", adăugă el Nu, nu toarce-te snre numaidecît. Ea făcu cum l se spusese, contlnuînd să se uite la noi. „întoarce-ți și capul, ultă-te la el“. „Dar atunci nu-mi mal poți vedea fața0, obiectă ea. „Ba' da. pot. De altfel, fața ți-o voi desena după aceea “. Liniștită astfel, surîsul Jl schimbă chipul într-un milion de cute foarte mici, asemenea unei gravuri, și ea luă poziția vrută de Spratling. Deveni dintr-odntă Nu mal era mireasă ; era măritată de Îndea- juns de mult timp ca să știe că Joe nu era o ființă de care să te îndrăgos- tești ori să te temi din cale-afară, ci, dimpotrivă, cineva pe care să-l dlspre- țuleștl cît era fel era un al de să puțin ; In definitiv, nu era de- copil mare, neîndemînatic. Dar el șl altul ar fi fost probabil la rău, asa că cel mai bun lucru se împace cu situația, amintin- du-și de zilele de odinioară. Și Joe. slmțlndu-1 trăirile prin mîna așezată pe umărul lui. nu mal era bărbatul dominator. Șl el. amintlndu-și de vremea cînd venise la ea. căutîn- du-și mîngîierea, se prinse în acel vis al ei. Aroganța I se dizolvă șl stătu 11- nișQt sub atingerea mîinii el. neajuto- rat. fără însă să șl albă nevoie de aju- tor. lipsit de vedere și calm ca un zeu care a privit și viața șl moartea șl nu a găsit în nici una din ele nimic im- portant. Spratling termină schița. „Acum fata**. îl aduse ea aminte nu- maidecît. Și pe fața ei acum se afla ceva strâin. schimbîndu-i-o. Ținea de timp, de stirpe, ambiguu, enigmatic. Poza oare astfel în chin voit ? m-am întrebat, observînd-o. Stătea cu fața spre Spratling. dar cred că ochii ei nu îl vedeau nici pe el. nici zidul din spatele lui. Privirile u erau meditaUv* șl totuși ale el — era ca și cum cln< va ar fi șoptit o glumă sublimă șl co sală la urechea unui idol. Spratll termină și fața ei redeveni fața un femei de șaizeci de ani. știrbă și veselă ca a unui gnom. Veni să vadă schița, luînd-o în mîini. „Ai ceva bani la tine ?*, mă intre Spratling. Aveam cincisprezece cenți. Ea îna poie desenul, fără să-l comenteze î vreun fel, și luă monezile. „Mulțumesc", spuse. îl atinse pe s țul ei șl acesta se ridică. „Mulțui pentru scaun", adăugă dînd din cap șl} surîzîndu-ml. și îi urmării cu privir cum se îndepărtau încet re alee în j întrebîndu-mă ce văzusem pe fața — sau dacă văzusem ceva. Mă întors spre Spratling. „Hal să o vedem I* Privea fix schița. „La dracu". spuse O privii șl eu. Șl atunci pricepui văzusem pe fața el. Schița el din față] avea exact aceeași expresie ca Mon Lisa. O, femeile, care nu au decît o sin- gură vîrstă vîrstă ! veșnică ! O vîrstă fără românește dc I. CENUȘF.R în D. Darnic Kis Pe cînd îi caută prin păr Danilo Kis, scriitor sirb marcant al generației de mijloc, născut la Subo-' tica, în anul 1935. Scrie romane, drame și eseuri. în romanele sale (BaSta. pepeo : Pes^amk) vorbește despre o familie aflată într-o lume pe care nu o înțelege și în care trebuie să sc descurce. Eroii prozelor lui Kiă iubesc viața, insă citeodată autorul este aspru și neprietenos față de ei. Poveștile din cartea Răni jadi aparțin aceleiași lumi ca șl romanele BaSta. nepeo și Pes^anik pentru care, la timpul respectiv, n primit premiu! NIN. O tinerețe în Belgrad, romanul Mansarda, șl o cutremurătoare istorie de lag^r, Psalmul 44. la fel ca șl cartea de povestiri Qrobnica za Borisa Davidovida comnletează opera literară a lui Ki§. Scriitor popular și bine receptat în țara sa. KI5 este foarte tradus în limbi străine. Iar pentru Andi, răn.îl după cursuri, a doamna Rigo, învățătoarea lui. zis N-a spus Andreas Sam. Ci doar Andi... Asta înseamnă că curețe cotețul de două-trei luni de rătat. Și pe cînd toți Iar va ft nevoit să-i păsări — sînt deja cînd nu l-a mai cu- ceilalți ieșeau gălă- gioși de prin bănci, el a stat ca rușinat și s-a gîndit cum îl va chema doamna Rigo după cc-l va fi terminat munca, și îl va da de mîncare. Bineînțeles, înainte de asta el va fi nevoit să se spele bine. Să-și curețe cu un bețișor cărțile sale a fost apreciat elogios. Predr?*g PROTlC murdăria de sub unghii și să-și clă- tească gura. Dar nu poate să nu se gîndească la ceea ce vine înainte de aceasta, de spălat. Găinațul uscat I se prinde de limbă și-l intră în plămîni. Nările I se lipesc din pricina prafului. Curăță și dă la o parte gunoiul, stînd pe ge- nunchi. Cînd nu-și mal poate ține ră- suflarea. ridică două țigle din acoperiș și-și scoate capul afară. Capul său ciu- fulit. pe gîtul lung șl subțire, deasupra cotețului, seamănă cu o ciupercă săl- batică. Saliva îi este groasă și întune- cată. Pe urmă, așează la loc țiglele pe care le-a mișcat și iese cu spatele îna- inte. tirîndu-se. Cînd simte sub picioare stinghia scării, prinde mîinile ligheanul crăpat aproape fără email. E toamnă, trandafirii cu amîndouă pe margini, și deja se seu- tură. Se albesc petalele căzute pe frun- zele uscate. Un trandafir de-un roșu aprins arde ca soarele la apus. Mirosul lui îl pătrunde pentru o clipă prin nări și băiatul îl atinge cu nasul.. Tran- dafirul se scutură dintr-o dată. Văz- duhul începe să miroasă a ardei roșu. Acum se spală într-o albie de lemn, lîngă magazia de lemne. La început, apa e limpede și-n ea se oglindesc norii albi. Cînd se apleacă mai bine, își vede fața. Fundul albiei este căptușit cu o catifea de-un verde-închis. Iși scufundă capul în albie. Păduchii de găină, plutesc deasupra apei. Iar prin gură încă mai simte gust de pulpă de pui de pe care nu s-au ciupellt bine penele. Pe urmă bate (nu se gîndește : bate) in ușa de sticlă. îi deschide Atila, fiul doamnei Rigo. de aceeași vîrstă cu el. Băiatul calcă pe covor cu picioarele goale — covorul e ca șî fundul albiei, catifelat. I se așterne de cină în bucă- tărie. Masa este aconerită cu o mușa- ma in carouri ce miroase a lapte ars. Pe farfurie, jumere puțin cam uscate într-o strachină albă din porțelan — mere rumene șl o portocală. Lui îl este foame, însă nu poate să mănînce findcă îl urmăresc cu atenție, întoarce prin gură dumicatul unsuros, își mută picioarele sub masă. Nu vede, însă știe — pe beton rămîn urmele umede ale tălpilor sale. Mîine, cînd I se va face foame. îi va părea rău. Se uită cu ochii inuedeschișl — portocala! seamănă cu un trandafir. Se ridică și mulțumește foarte ama-| bll. Doamna Rigo îi pune într-o pungă] jumerele pe care n-a putut să le mă-1 nînce șl-i mai dă un măr pe care el. I fîstlcit, îl vîră In sîn. Privește cu ochii I întredeschișl —* portocala seamănă cu | un soare înainte de apus. Iar acasă, puțin după aceea : stă în j pat întins pe burtă, gol. doar capul 11 se ițește de sub 'plapumă. Mama șl I Ana, sora lui. îl caută prin păr. Și ] prin cusăturile cămășii. Șl pe cind îi caută mama prin păr; pocnind cu un-] ghiile, pe el îl cotropește somnul, iute] ca leșinul. îi vine, cine știe de ce. săi plîngă. Dar nu are putere nici pentru! asta. Simte doar mirosul casei și al pernei sale și-l vine în minte tranda-| firul acela ce s-a scuturat în grădiniță. Acest trandafir îl sclipește pentru o I clipă prin minte cu o putere atît de . marc îneît, strîngînd pleoapele ca dini pricina unei lumini puternice, poate să-i simtă mirosul — miros de ardei roșu. Și acesta este ultimul lucru pe care poate să-l mai distingă clar. Acest sur- prinzător miros și strălucirea. Acest fulger rumen. Pleoapele 1 se închid, iar somnul, asemenea leșinului. îi fură pe neaștep- tate. încă mal aude, ca de tare depar- te, de undeva din grădinița cu tran- dafiri, glasul surorii sale Ana : — Ia te uită la el cum s-a strecurat, afurisitul I Pînă la subsuoară. O fl cre- zut că aici n-ol da do pi * Traducere dc Dușan BAISZKI COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU. NICOLAE PtRVU, CORNEL UNGUREANV REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA: TIMIȘOARA, strada RODNEl 1: Telefoane ; 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.TR. TIPARUL EXECUTAT LA LP.B.T. Index : 42 907