44 TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R PROGRAM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOR SOCIALISTA PROPRIETATEA AZA PROGRESULUI ECONOMICO-SOCIAL sublima tovura- că. Așa cum Neprecaup, Unde cauți. Luptă flauți Cu oboi! 8 PAG., 3 LEI Maici, la raclă, 11 pun lui Albă faclă și cățiîi; Iar în umbră De zi sumbră. Se adumbră Ochi căprui. Doamna plinsă. Isabelle, E dcplînsă Lingă el. Joc, mîhnire, *Ntr-o unire La turnire Și duel! Și-acum, valea. Cal neprost. Ce-mi știi calea Pe de rost 1 Hai, ca unul. La străbunul Fief și bunul Nostru rost : Tu, ovăz (bre. Ce festin !) ; Eu. să-1 văz pre Celestin, Ce mă perie Și mă sperie (Ce mizerie!) ’N grai letin, — In acesta, Cu dichis, Punînd gesta Mea in scris. Spre folosul Nostru.-n josul Și pe dosul Altui scris8. Căci ignobil E să scrii. Ditai nobil Cu-armoarii ; Mai cu sete Pui pecete, Căci faci pete Cînd subscrii ! 24—-26 iunie 1828 i epigraf (dintr-o Andennt a de bpațfu. nu-1 Includem. de .cu pete*. i", rege al Franței între corg Brandes. Principalele XIX-tea, Ed. Univers. Wl. ?s, — cu caracter, In ocu- e. ..roșu- (heraldic). sensul, pasămite, de „mar* ductibil, în romănfl. altlci edlevalâ. ucerc și comentarii Șcrban FOARȚA din Coate țările, aruțt-văA AMINAl SOCIAL POUTIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR 44 (1131) 4 NOIEMBRIE 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX ireția toamnei 0 suprema conștientiza- * a bucuriei izblndirii pe 1 gliei străbune c prilc- ită. In fiecare an. de sărbă- rea „zilei recoltei*. In pri- ța însemnătății tradiționalei festări e grăitor, in mod lucit. Mesajul tovarășului LAE CEAUȘESCU adre- țărănimii cooperatiste, lu- rilor din întreprinderile le de stat, mecanizatori- și specialiștilor, tuturor oa- llor muncii din agrlcultu- cu prilejul „zilei recoltei*4, acest an. Secretarul gone- ai partidului, tovarășul DLAE CEAUȘESCU. ctitor noii revoluții agrare din ia noastră, prezintă date cludente privind bilanțul Hor realizări din agricul- noastră, în anul 1988 și ucază posibilitățile de re simțitoare a produc- i la nivelul cerințelor ac- ale. care reclamă Infâptui- tuturor lucrărilor necesare litrii o bună gospodărire a fotului — avuția naționa- i cea mai de preț a întregu- b popor. Sub acolada luminoasa a Mucției agricole superioare, ținută în acest an, și a pre- rii bogatelor recolte din 19 — în cinstea celei de-a w aniversări a victoriei de rare socială și națională istă și an ti imperial istă |a Congresului al XlII-lea I partidului — e întronată pretia toamnei, tezaurizîn- ►ne sufletul cu simțămin- W biruinței pe calea î societății socialiste al dezvoltate și de a României spre Un moment esențial al edi- ficării societății socialiste mul- tilateral dezvoltate îl consti- tuie creșterea, perfecționarea și dezvoltarea continuă a pro- prietății socialiste asupra mij- loacelor de producție. Proprie- tatea .socialistă stă la baza creșterii venitului național și a avuției întregii națiuni, a creării condițiilor necesare ri- dicării bunăstării materiale și spirituale a oamenilor muncii și. tocmai dc aceea, polarizea- ză interesul și preocupările teoretice, politice și practice „Consider, sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU in Tezele din aprilie 1988. că sc impune să avem permanent tn vedere că proprietatea socia- listă de stat și cooperatistă re- prezintă singura bază trainică pentru progresul economico- social și făurirea cu succes o socialismului și comunismu- lui44. Proprietatea socialistă sau relațiile socialiste de proprie- tate reprezintă totalitatea ra- porturilor ce se stabilesc In- tre membrii societății în legă- tură cu aproprierea, însușirea economică — apartenența, po- sesiunea. folosința și dispoziția socială — a mijloacelor de producție și a rezultatelor pro- durți^i. fie de către societate in ansamblul său, fie de către diferite grupuri dc producă- tori socialiști. Relațiile de proprietate se constituie in- tr-un subsistem, intr-un com- plex de relații economice în cadrul întregului sistem socie- tal al relațiilor de producție și reproducție socială și nu un subsistem oarecare, ci „blocul central, axul princi- pal al întregului sistem de re- lații economice*. (Vezi : Aurel Negunf^u, „Proprietatea socia- listă in România*. București Editura Politică. 1987, p. 80) Așadar, ca subsistem esențial proprietatea socialistă repre- zintă esența tuturor relațiilor economice din producție, re- partiție. schimb și consum. Ca- ■ ORIZONT dc Adriana BABEȚI DE IERI. Editura Uni. Masta, prefață de Victor irul ei întunecat, i ea un copil al •cmc însorită și an și prăbușire. Dar, in luminii vreme numai făuri* multi- înain- comu- ...), la doar cîteva ore de și cu conștiința cla- me. după ce lumea pro- ni mine, iar patria mea istruge... Socotesc DORINA FIUL CHINO — Din Ciclul «Toamnă* f racterul și forma însușirii (a- proprierii) mijloacelor de pro- ducție determină caracterul și forma însușirii produselor. Re- partiția este, înainte de toate, repartiția mijloacelor de pro- ducție între membrii societă- ții. Obiectul schimbului de produse este de fapt obiectul proprietății aflat într-un anu-• mit moment al mișcării sale economice. De asemenea, în cadrul consumului neproduc- tiv. produsele devin, așa cum scria Marx. „obiecte ale însu- șirii individuale*. Prin conținutul lor. relații- le socialiste de proprietate se disting principial de toate for- mele de proprietate cunoscute in istoria societății umane și îndeosebi de proprietate pri- vat-capi ta listă asupră mijloa- celor de producție. Astfel. în primul rlnd, aproprierea socia- la comună a mijloacelor dc producție de către oamenii muncii este o apropriere socie- tală, și nu dc clasă, proprie- tatea socialistă avînd deci un anumit caracter național, fapt care stă la baza unității de interese ale diferitelor catego- rii sociale. In al doilea rlnd dacă proprietatea privat-capi- talistă presupune separarea ei da muncă, aproprierea mijloa- celor de producție realizîndu- se prin intermediul muncii străine, salariate, socialismul presupune unitatea indisolubi- lă dintre proprietate și mun- ȘUI NICOLAE CEAUȘESCU la Congresul al XlII-lea al P.C.R., socialismului îi este specifică „proprietatea comu- nă a oamenilor muncii*4. A- ccste deosebiri esențiale oglin- desc superioritatea proprietă- ții socialiste față de formele presocialiste de proprietate, superipritate care stă la baza unor importante avantaje ale producției (reproducției) so- cialiste, îndeosebi în ce pri- vește dezvoltarea echilibrată și proporțională a forțelor productive în profil teritorial și de ramură, precum și în do- meniul conducerii și organiză- rii producției, pentru stimula- rea inițiativei și creativității oamenilor muncii și promovă- rii rapide a progresului teh- nic actual in toate sectoarele de activitate. Fructificarea reală a superiorității proprie- tății socialiste nu este un pro- ces linear și nu se realizează de la sine. Sint necesare, în permanență, premise atît de ordin obiectiv — perfecționa- rea unor pîrghii sau compo- nente ale mecanismului eco- nomico-financiar in concor- danță cu acțiunea legilor eco- nomice obiective —, cit și pe planul conștiinței economice a societății noastre, în care con- știința proprietății socialiste trebuie să ocupe locul primor- dial. să determine atitudinea și acțiunea oamenilor muncii ca proprieUii i, producători și beneficiari. Datorită condițiilor concret- istorice (referitoare îndeosebi la gradul de concentrare a producției) din primele etape ale procesului revoluționar din țara noastră, proprietatea so- cialistă a apărut atit prin na- ționalizarea principalelor mij- loace de producție, cît și pe calea cooperativizării, Xmbră- clnd deci două forme — de stat (a întregului popor) și cooperatistă. Ambele forme sînt, în esența lor, de același tip, excluzlnd exploatarea și dominarea omului de către om. precum și împărțirea oa- menilor în proprietari și non- proprietari. în prezent, asis- tăm la derularea unui proces complex de omogenizare a proprietății socialiste cu carac- ter economic. U'hnico-material și social. Acest proces cuprin- de : adîncirea caracterului so- cial. reducerea treptată a gra- dului de eterogenitate și apro- pierea in planuri superioare a conținutului material, tehnic și valoric al obiectului mate- rial al proprietății socialiste din industrie, agricultură și celelalte sectoare ale vieții materiale și social-culturale; Conf. univ. dr. Dumitru ROCHIAN (Continuare în pag. 3) a * Act de profundă dreptate națională la timp șî cu demnitate pi rituală a însemnat in- dcplină, iar libertatea preț pe acest pămînt. îl •30-! o dat să mai apuce ilt prea nărăbdător, le-o 142. 'ură filă, într-o singură că, la gură, e mal bine ri". trăind în lumea de ememora. Abia apoi. în sti. cu o uimire tristă in i, a răspunsului pentru întrebarea. în așteptare. ÎA, strada RODNEJ 1; muscrisele nepublicate ic ia P.T.T R. Evennnent de importanța crucială In istoria noastră na- țională, făurirea statului ro- mân unitar a încununat lupta consecventă și neobosită a po- porului român pentru liberta- te. unitate și indtependență Desfășurarea oveiQiuentelor is- torice demonstrează, in modul cel mai categoric, faptul că Unirea cea Mare din 1918 nu a fost efectul unei simple con- juncturi favorabile sau al fn- țelegerilot la masa tratativelor diplomatico, ci rezultatul unui proces legic, obiectiv do afir- mare și dezvoltare socială, ro- dul luptei hotărlte a maselor largi populare, a fost un act de profundă dreptate naționa- lă. Întreaga desfășurare a eve- nimentelor din toamna anului 1918. moment de maximă în- cordare. dar și de apoteoză al năzuințelor românilor de uni- tate națională, învederează ca- ractcm! plebiscitar, democra- tic al înfăptuirii statului na- țional unitar român. Revoluția burghezo-democra- tică din toamna anului 1918 a dus la prăbușirea monarhiei habsburgice și a dat un im- puls hotărîtor luptei poporu- lui român pentru dcsăvîrșirea unității sale național-statale Peste tot, în provinciile ro- mânești aflate sub stăpînirca habsburgică. autoritatea vc- cinului regim este înlăturată voluționară țăranilor și La brie, sfîrșitul a austro-ungar prin lupta re- muncitorilor, intelectualilor. lunii in cadrul unei octom- mari manifestații populare, la care participă locuitorii orașului și ai satelor învecinate, sol* dații și ofițerii români din garnizoană, se întemeiază Con- siliul militar național român, în frunte cu dr. Aurel Cosma. Demonstrații asemănătoare au loc în toate centrele importan- te din Banat și Transilvania. La 1 noiembrie 1918, soldații întorși de pe front, muncito- rii și aproape întreaga popu- lație a Lugojului. în cadrul unei grandioase întruniri. în- lătură însemnele vechii stapî- niri, revendică încetarea răz- boiului și libertatea națională. La sate, sub impulsul luptei proletariatului, țărănimea va declanșa mișcări puternice îm- potriva autorităților comunale, a moșierilor, arendașilor, co- merciant i lor și a altor cle- mente exploatatoare. Soldații întorși de pe front, alături de țărănimea săracă, alungă au- toritățile vechiului regim asu- dr. loan MUNTEANU (Continuare in pag. 3) Index: 42 907 ORIZONT Recitindu-I pe Rebreanu 1. De vreo cîțiva ani. Facla tipărește o serie de clasici îngrijită de cercetători literari remar- cabili. G. Coșbuc (aparat critic de Olimpia Berea), Anton Fann (Livius Petru Bercea), Gri* gore Alexandrescu (Doma Comloșan). îon Vinea (Lunatecii : Ionel Funeriu). Liviu Rebreanu (Răscoala: loan Vultur) și din nou Liviu Re- breanu (Ion : Smaranda Vultur) sint cărțile și numele care marchează revirimentul editorial timișorean. Cunoscuți mai ales ca teoreticieni autori ai unor dificile lucrări de specialitate semnatarii tabelului cronologic introductiv și ai crestomației critice finale propun, dacă nu c imagine nouă a operei, cel puțin lectură vie. incitantă. 2 Demna de inieies mi sc parc, in acest sens, ultima apariție : Ion in îngrijirea Smaran- dei Vultur. Autoare a unor studii de teorie lite- rară publicate atH la noi rit și peste hotare, cer- cetătoare remarcabilă a lui Eminescu, Blaga Mircea Eliade. dar și a unor contemporani (Bă- nulescu, Mircea Ivănescu) Smaranda Vultur re- găsește acele texte esențiale menite a-l pune ma. bine in lumină pe matele scriitor Din tabelul cronologic imi permit să reproduc această scri- soare a lui Parvan către autorul lui Ion, datată II XII 1920: „Am citit opera dumitale pagină de pagină. Este una din creațiile cele mai pu- ternice pe care le-a dat literatura noastră in ul- timele două decenii Sobrietatea, obiectivitatea și sinteza monumentală a inspirației, dispoziția de suflet dominator; melancolică (aproape pri- mitiv antică) a intimplărilor și soartei omenești dau operei D-tale caracterul și valoarea artisti- că general omenească. care asigură trăinicia peste orice fel de coutigențe contemporane... imi voi face o datorie de onoare de a susține romanul D-tale in Mărul viitor pentru un im- portant premiu al Academiei Române. Iți mul- țumesc pentru plăcerea ce mi-ai făcut...“. lată □n tip de relație, iată un model de civilitatr intelectuală. Nu mai puțin interesantă e Crestomația critica pe care ne-o oferă Smaranda Vultur. Dacă intervențiile lui E. Lovinescu^ Tudor Via- nu, G. Ibrăileanu. Pompiliu Constantineseu sint. In genere, cunoscute, intrate in circuitele cu- rente ale disciplinei Rebreanu, surprinzătoare apare recenzia din Viața Românească a lui Octav Botez. Prea des ironizatul critic ieșean spune lucruri esențiale (în 1921 ’) despre acest roman care nu era. în momentul apariției, chiar atît de ușor de acceptat. Simpatic este și stilul profesorului, țanțoș și plin de dulci inflexiuni Mitologie și sistematică Cînd în Cuvînt înainte la primul sâu volum al Mitologiei populare românești Mi hai Coman schița un plan al unei monumentale lucrări despre mitologia românească, cuprinzînd mai multe volume, proiectul părea atît de impresio- nant, îneît trezea asociații cu inițiativele cultu- rale din epoca marilor romantici. Existau insă argumente și unele garanții ce inspirau o anu- mită încredere în reușita unei asemenea între- prinderi științifice. Tinărul etnolog publicase pină atunci trei cărți despre cultura tradițională și despre mentalitatea arhaică (Izvoare mitice 1980 ; Sora Soarelui, 1983 ; Milos și epos, 1985: care l-au situat printre cei mai avizați și cei mai lalentați reprezentanți ai noii generații de fol- cloriști români. Apariția celui de al doilea volum •. la o distanță de numai doi ani de la publicarea pri- mei părți a mitologiei zoomorfe, carte ce s-a bucurat de o largă audiența la publicul cititor >i a întrunit elogiile criticii de specialitate, re- prezintă o garanție în plus a reușitei finalizării proiectului inițial, chiar dacă acesta a fost supus unor modificări în procesul do elaborare a lucrării. Ca și In volumul precedent, materialul cei - »etat este prezentat sub forma unor articole dm tr-un amplu dicționar de mitologie, un gen de monografii analitice a căror întindere este determinată de relevanța simbolului în cultura tradițională sau de problemele pe care le pune interpretarea lui teoretică. Deosebit de sugestive și complexe sint capitolele dedicate Cocoșului Cucului. Cocostircului, Albinei și Păianjenului Deși în folcloristica contemporană, ca și în alte domenii de cercetare antropo-culturală. este to- lerat tot mai mult un gen de „pluralism- meto- dologic. fiecare cercetător în parte manifestă preferință pentru una sau alta din metodele do- minante în etnologia actuală. Mihai Coman se declară în mod explicit adeptul etnologiei struc- turale. inițiată de Cl. Ldvi-Strauss. în care în centrul preocupării cercetătorului se află nu fe- nomenele izolate, ci configurațiile stabile, con- struite plin agregarea elementelor într-o confi- gurație structurată, funcțională și deplin semni- ficativă. Sistematica simbolurilor de obîrșie mitică moldovenești : „Cu o ghibăcie care se întîlnește rar, Rebreanu știe să combine și să alterneze.. .• Cu un pic de ghibăcie stilistică Ortav Botez ar fi scris unul dintre textele de reper ale exe- gezei rebreniene Puțin citat este articolul pe care Ion Darie (Cezar Petrescu) II scrie, cu oca- zia apariției romanului. în Gindirea. Celebra metaforă călinesciană aici își are rădăcinile. în această frază pe râie n-a văzut-o mai nimeni „lai in dosul acestei înregistrări de fapte secou- dare (s.n.). dincolo de această viață fără culoare unde predomină cenușiul... străbate înăbușită lupta națională a Ardealului .. ca mugetul mării in Hiada*. Ce distanță de la dulcele stil moldovenesc al lui Ortav Botez și Cezar Petrescu (cel din 1921). ia poemul critic din Istoria literaturii., a lui Călinescu. Dai extraordinarele fraze căli- nesciene își au rădădnele și aici^în aceste pa- gini „barbare- 3 Așa cum pagina călinesclană anulează drepturile unor pagini de Întîmpinare evident oneste, așa și Ion pune in cumpănă dreptul unor romane de a fi primele. într-o intervenție la Centenarul Rebreanu. selectată de Smaranda Vultur. Al. Puu repune in discuție cîteva opinii ale criticii. Rebreanu. serie Piru. nu e ctitorul romanului românesc Sînt readuse in fața citito- rului exemple cunoscute, printre care Ciocoii vechi și noi și Mara. Evident, nimeni nu are și n-a avut vreun interes a contesta legitimitatea întemeierii slaviciene. Dar ctitorul romanului românesc modern e Rebreanu, oricît i-am iubi pe FiHmon și Slavici Dincolo de orizontul ro- manului se realizează acel halou mitologic pe care nici FiHmon. nici Slavici nu l-au putut crea. Ion este o carte învingătoare într-un mo- ment al istoriei noastre. Ciocoii vechi și noi șj Mara sînt descoperite tîrziu, nu în anii apari- ției lor. Ion era una dintre primele cărți ale României Mari, era cartea satului, a țăranului român, a unor entități naționale. Ion era cartea care unifica spiritualitatea românească într-o bătălie. în ultimă instanță, ideologică. Ciocoii vechi și noi, Mara, Neamul Comăneștenilor apar- țineau unor momente ale devenirii literare ro- mânești. Erau comorile din adînc. nu realitățile imediate, palpabile, luptătoare pentru o cultură românească nouă, modernă. Alăturfnd pagini ale unor exegeți remarca- bili ca Eugen Todoran. Constantin Ciopraga, Ov. S. Crohmâlniceanu Ion Vlad, Nicolae Ma- nolescu, Z. Ornea, Liviu Petrescu etc.. etc., Sma- randa- Vultur operează deschideri noi către a- reastă carte fundamentală Comei UNGUREANU • Liviu Rebrc nu — ION, Tabel cronologic, creste* mnl'P critică dr Smaranda Vultur, Ed. Facla, 1988. făclnd parte din lumea viețuitoarelor văzduhu- lui (păsările, insectele, arahnidele) este studiată de autor In plan paradigmatic, unde este eviden- țiată polisemia semnului mitic, relațiile de sino- nimie și antinomie cu alte semne, dublată, de fiecare dată, de o proiecție sintagmatică, avînd ca scop relevarea tuturor „întâlnirilor- și veci- nătăților simbolului eu alte semne mitice într-un text. Drept „text" se consideră nu numai o na- rațiune mitică propriu-zisă de tipul legendei etiologice sau textele cu o anumită proiecție mitică (colindul. ghicitoarea. cîntecul de dragoste etc ). ci și actele ceremoniale cu carac- ter magic sau hidic. privite drept texte transpuse în act Cum valorile fundamentale nle simbolurilor sini determinate. în ultimă instanță, de unele însușiri reale ale păsărilor și insectelor, de com- portamentul adesea paradoxal al acestor viețui- toare obsei vate de purtătorii culturii tradiționale și potențate de imaginația lor creatoare, Mihai Coman a trebuit să depună eforturi considera- bile spre a însuși o mulțime de cunoștințe din domeniul ornitologiei și entomologiei care spo- resc farmecul lecturii acestei lucrări științifice Analiza concretă și descrierea structurii fiecărui simbol sînt efectuate cu multă rigoare științifică prin raportarea la diferite contexte (economice socio-ceremonutle etnografice, literare, magice ludice etc.). prin punerea lui In relație cu di- versele coduri și taxonomii care ordonează și exprimă concepția populară despre lumea încon- lurătoare. Deosebit de pertinente în subsistemul simbolurilor zoomorfe se dovedesc a fi opozițiile binare natură/cuhuiă. curat/spurcat, dușman/ prieten, util/inutil. face bine/fare rău. ș.a. Bogăția materialului folcloric ilustrativ, adu- nat de autor dintr-un mare număr de surse, sti- lul vioi și incjtant al expunerii, intuițiile și ipo- tezele inedite, apelarea frecventă la mitologia altor popoare vor impune și acest volum aten- ției unui mare număr de cititori dornici să cu- noască modul de gîndire și de simțire al înain- tașilor. Specialiștii vor beneficia de o lucrare de referință în domeniul mitologiei, in care, pe lingă un material de anwliză foarte bogat, este inclus (la sfirșitul cărții) un Indice al relațiilor paradigmatice și sintagmatice pentru simbolu- rile zoomorfe, inedit în folcloristica românească și extrem de util pentru orice investigație în domeniul culturii populare. ----------- Ivan EVSEEV • Mlhnl coman, MITOLOGIA POPULARA ROMA NEASCA, II, Ed. Mlnerva. 1988. Indiile galante Atestări c unitatii I < < unitatea lui, căutind «uhnieze cu pregnanță t s < I i ( I să că c 1 c s C Poezia lui ? lorin laru descrie istoria unui b în clipa începerii vijelioasei curse. O stare de im derabihuu* neputincioasă, fatală, furioasă: după sare, nimic nu mai poate fi schimbat. Cuvintele în pagină ademenea unoi zaruri. Niște zaruri măsluț ce-i drept. Un zboi fulminant, o pătrundere impcUMj sâ in malaxorul cuvintelor devoratoare. Nu știu tlacL s-a observat, piuă acum, strurtura teatrală a poe/idJ lui Florin laru. Dramatismul ei in răspăr, viteza de deraiere a vocabulelor poetice. O neîncetată ridmn a diurnului drept și a liniilor paralele. Și totuși un] lirism tandru așteaptă, cu discreție, să intre in venă. Subretele, marchizele, primadonele, orfelinele sint pie- gătite să-și declame rolurile. Insă marele regizor (ct în parodicul poem Mofturi 1900 — „Minunat n/jii Intîlnirea de dragoste I / Ce versuri informe, dnj autor ’ / Superb, Magdalena. pe scenă / te-ai im>ati ca acul in venă-) le amină, sine die. ieșirea la rumpij Adevăratul spectacol se petrece mereu la cui; • io interior. In microcosmosul unei capsule ininiaiurizatj în universul tranzistorizat al sensibilității at mecanizate. Clișeele, expresiile idiomatice, referii^ livrești sînt așchii, eșantioane pentru un ultra nist salon al independenților, dinii-o Iunie scmhMg matizata. Fiecare frază, fiecare poem transpun : o imagine din memoria culturală a poetului. Cuvintțț se înmulțesc prin diviziune, prin adițiune, prinlr^ uluitoare tehnică a ecoului. Universul naiv, do se metamorfozează, ca înlr-o reacție aldumU într-unul abstract, conceptualizat, ironizat Jn ucide, metodic, în poezia lui Florin laru. un podb| Douanier Rousseau. Naivitatea bunului sălbatic dează, timorată, in fața forțelor civilizatorii.. Ljj Cîntece de trecut strada (1981) propuneau un mo del al mijlocirii, al transformării sensibilității A abstracție. Cartea media perpetuul conflict dintre <41 care scrie și cel care citește Scris / cititul ar pukq fi chiar un concept războinic: un război al r desigur. O bătaie cu flori, un turnir trucat si nul Esu incontestabil că unita- >rului român, consem- teu in Veacurile cînd acesta 1 îosi silit să trăiască împâr- in mai multe piovincu is- torice. constituie c problemă Ejjoră, care a beneficiat de Urnua permanentă și, totoda- i ompeUmla investigare a tt it mai mari istoi ici ai noș- tn N. lorga, plecind de la ba că unitatea români loi fost „o stare de conștiință e 3 existat totdeauna, de la nginea neamului nostru-, de re dată, a ținut să Infăți- Lstoria poporului român realizarea statului național ilar marchează încununarea â a întregii noastre isto- & a luptelor seculare pui late !de către înaintași In ultimele ceccnii. problema unității ro- o lui român in lucrări spe in demersul lor făcind la argumente istorice, istice, arheologice și et- ‘rafice. jrigorc Ureche, primul re* iranUnl de seamă ai uma- jbmu.iii românesc din secolul XVlI-lca, în Letopisețul ii Moldovei, susține, intr-c ă succintă, dar nu mai lin edificatoare, originea iană a românilor, unitatea m neam și a teritoriului lo- niit de către ei. Așa sint cu- „Rumânii, iiți să află iLuifori la Țara Ungurească ți In Ardeal și la Maramoroș, o- la un Ioc sînt cu mohlavc- lii și toți de la Rim să trag**. Este important de reținui că prin această afirmație cărtu- rarul amintit redă o stare de ririt general românească. Este vorba de conștiința roma- Dității noastre, care condițio- nează, la rîndul ei» pe cea a ORIZONT liante scrie istoria unui boli irse. O stare de impo ilă, furioasă : după lan- schimbat. Cuvintele i i. Niște zaruri maslui Atestări umaniste privind ideea unității poporului român ------ —,Ț— ----------------------------— Act de profundă dreptate națională o pătrundere impetuoa- voratoare. Nu știu dacă] fe incontestabil că unita- tura teatrala a poeziei poporului român, consem- ei in răspăr, viteza de « m veacurile cînd acesta e. O neîncetată sfidare • paralele. Și totuși, un ‘reție, să intre in scenă, nele, orfelinele sînt pre^ Insă marele regizor (ca 900 — „Minunat ratată versuri informe, drag pe scenă / te-ai mișcat ie die. ieșirea la rampă, ce mereu în culise. In ă capsule miniaturizate, sensibilității amorțite, ? idiomatice, referințe pentru un ultram dintr-o lume semi-a e poem transpun dă a poetului. Cuvinteț prin adițiune, printr ni versul naiv, domes r-o reacție alchimi ?at, ironizat. Jn Pic Florin laru. un pași a bunului sălbatic or civilizatorii. 1981) propuneau un tării sensibilității ?tuul conflict dintre Scris / cititul ar pu : un război al rozelor i turnir trucat și n demonstrarea un obiectiv ci silit să trăiască impâr- in mai multe piovincu is- re constituie c problemă oră. care a beneficiat de Ud permanenta și, totuda- înnipetenta investigare a mai mari istoi ici ai noș- N. lorga, plecînd de la isa că unitatea româniloi t „o stare de conștiință 'i existat totdeauna, de la nea neamului nostru**. de ue dată, a ținut să înfăți- i istoria poporului român amtatea lui. căutind ze cu pregnanță că ea statului național marchează încununarea ă a întregii noastre isto- I luptelor seculare purtate Ire înaintași în ultimele Bii, problema unității io- unității de neam, existentă în- totdeauna la români, în ciuda separatismului politic medie- val. Cu multă pregnanță este formulată și. totodată, susți- nută ideea unității poporului nostru o in cele trei țări ro- mânești In lucrai ea lui Miron Costin, De neamul moldoveni lor, socotită, pe di opt cuvînt pi unul tratat savant din isto- ria culturii române, consacrat în ex< lusivitate cercetării des- cendenței neamului. încă dii. Predoslovie, ilustrul cărturar și om politic afirmă originea comună și unitatea acestuia • „Biruil-au gîndul să mă apucu de această truda, să scot lumii la vedere felul neamului, din ce izvor și seminție sintu lă- cuitorii țării noastre, Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești.... că toți or în evul mediu an interes sporit. de documentate ^materializate prin susci- avind cerce- nume- ie studii și monografii. Ar- de iață iși propune să că, pentru umaniștii ro- i din secolul ai XVH-lea începutul celui următor, unității poporului nostru stituit o preocupare ei de în- prioritar O lume caragealianâ sc n și experiența Urmuz în descrierea impactului ?ns. Segmentele acesteia ener ideal într-o mostră lului : „Ora închiderii e ORIE BĂRBAȚI / MO mina la / FEMEI BA- ? ulița noastră / trece lui / CIRCULAȚI ’ER / brusc retușat re / la semnele aml restul lumii de fiare / 1RI / COADA LA TO- CLI MURDARE CUM- 1 drumului / gata sâ (Urmare din pag. I) Român Central de la Arad, jură să-și apere dreptul Ia li- ber tale și unitate națională, (n fața tricolorului românesc» ridicat cu solemnitate pe edi- ficiile publice, românii se de- clarau gata de orice sacrificiu „pentru binele neamului, che- mat să-și hotărască singur soarta și așezarea între cele- lalte națiuni libere**. Revolu- ția populară se desfășoară entru afirma- rea și apărarea ființei sale, pentru independența mult dorită. Dr. Alexandru BELU pritor. împart produsele moșie- rilor și arendașilor, își mani- festă voința de a înlătura orice nedreptate socială și na- țională Mi începutul lunii de- cembrie se aflau refugiați în Timișoara peste trei sute de notari din satele bănățene, ceea ce indică și amplitudinea luptei țărănimii In cadrul, a- cestui impetuos proces revo- luționar. masele populare din Banat și Transilvania au reu- șit nu numai să înlăture și să lichideze vechiul aparat de stat austro-ungar. ci să întemeieze noi forme de conducere poli- tlco-adminlstrativă. să instau- reze de tapl o administrație românească, prin înființarea Consiliilor naționale și a Găr- ziloi naționale. întemeiate a- proape In toate localitățile în prima Jumătate a lunii noiem- brie. prin alegeri cu caiacter profund democratic, desfășu- rate in impresionante adunări naționale, alcătuite din repre- zentanții tuturor păturilor so- ciale, Consiliile naționale în- locuiesc rapid Instituțiile vechi, exponente ale interese- lor claselor dominante austio- ungare. preiau puterea locală rezolvă cu hotărîre și demni- tate cerințele maselor largi, fără deosebire de naționali- tate Constituirea Consiliilor Na- ționale și a Gărzilor naționale românești a fost un prilej de mare sărbătoare națională, de entuziasm patriotic și, mai ales, dc manifestare plenară a voinței de Unire cu Româ- nia. Peste tot întemeierea lor și instaurarea conducerii poli- tico-administrative românești este apreciată ca o victorie a dreptății poporului român după veacuri de suferință și jertfe. Pe clmpia Libertății din Lugoj, miile de participanți la adunarea națională din 3 no- iembrie își exprimă cu mare însuflețire dorința lor neclin- tită de înfăptuire a statului național unitar român. La Ca- ransebvș, întemeierea Consi- liului național este ovațio- nată de mulțimea entuziastă cu cuvintele „Trăiască Româ- nia tuturor românilor**, ur- mînd apoi arborarea drapele- lor naționale românești pe clădirile publice din oraș. Consiliile naționale. Gărzile naționale, masele largi ale ro- mânilor, însuflețite de apro- pierea ceasului izbăvitor, jură credință Consiliului Național [activitatea cărturărească urată. cum s-a arătat, repre- ții umanismului renas- că semnalat in istoria ii noastre. s-au manifes- diverse tăi imuri, cu alte hte. in domeniul geogra» toientalisticii. beletristicii iei. al traducerilor. Ge- prlncipa) de afirmare l-a Nituit istoriografia. Una explicații rezidă in aceea la noi, încă de la incepu- K, din secolul al XV-lea devenise o imporUm- fodalitate de exprimare a politice. Trăsătura fun- t»lâ a umanismului ro- coordonata specifică !. o formează „teoria ori- roniane a poporului ro- cu corolarul ei, unitatea e și limbă**. Este ade- un neam și odată discălecați sintu**. Ideea unității de neam in afara deosebirilor de stă- pânire politică, poate fi de- monstrată. lot atît de bine, și cu alte pasaje din opera in discuție. După cum. demn dc subliniat este faptul că Miron Costin pornind de la conștiin- ța romanității poporului român ajunge la concluzia firească despre unitatea Iun Un meri’ incontestabil al cărturai ulu* moldovean mai rezidă in aceea că. In scrierea amintită. el tratează pentru prima oari istoria românilor. Ură să țină seama de granițele politice care ii despărțeau. Marii umaniști de la sfii si- lul secolului al XVH-lea și începutul celui următor an dus mai departe cercetările privind originea limbii și a neamului Constantin Canta- cuzino. vestit om politic diplomat și erudit, in Istoria Țării Românești, redactată in aceeași vreme cu lucrarea Dc neamul moldovenilor, are c concepție despre originea ro- mânilor asemănătoare cu cea a lut Miron Costin. Față dc acesta însă, stolnicul ține să sublinieze importanța daci Iot și a altor popoare în proble- ma etnogenezei. Precum Mi- ron Costin. și el deduce ideea unității de neam din originea comună a limbii și poporului român, concludent fiind frag- mentul :„lnsă rumânii înțeleg nu numai ceștea de aici, cc și den Ardeal, carii încă și mai neoași sînt, și moldovenii, și toți ciți... au această limbă, macara fie și cevași mai ose- bită in niște cuvinte den a- mestecarca altor limbi... tot romani îi ținem, că toți aceș- tia dintr-o fintînă au izvorît și cură**. In ceea ce privește descendența românilor, dintre numeroasele lucrări ale lui Di- mitrie Cantemir. ultimul marc umanist al nostru. Hronicul vechime! a romano-moldo-vla- hilor ne reține atenția în mod special. în paginile acestei lucrări, deși autorul pune ac- centul pe sorgintea noastră romană, el nu neglijează nici factorul dac, după cum nu in- că, tn Istoria e, eforturile In terii originilor ază din epoca lorm laru descoperă calitatea imediată. otismul derizoriu •ezii. Un fel de isto a străzii Sapient ii. 1 ’gulile de aur. O is un repertoar clar de culturi) direcția romane umanis- evăd ante, lent, ecind toate deliciile son Dar starea lirică numai o clipă. Ea printr-o iluzorie 1 sâu. La cea mai înaltă •castă tendință a poeziei im-plan fragilitatea ges- un joc al patetismului oamne. despre o ddam te, cum ar fi: / călciie uri callne-felinc / pură și mică.. //(...) (ru 1 dai gata pe don* jude- viu ? < Am ise de 'ersul um sînt cuminte ? / oaia deschiztnd un ven tă de o deplasare tem comun, devine un s at. Baladismul vorbă nsformă intr-un conc Springsteen. Din vechi i Florin laru ia aspect analiză cu public. Star a poemului, ci ținta Iui i tul accede prin „atim nt. Mircea MLHA1EȘ / — Ah I Am sâ să te / scot din cuvinte / cu sol- meu exoftalmic ele au o vechime mat l sînt semnalate și la rii medievali. încă din al XV-lea. Dar modul |orurwj gros, lioan.i se miră . — lin le-duci ? — în lume ’ La scoală, unde să mi ; dll< ? din Io* icdța ? ■knli încurcă ■ dc lilmi- ză hlui puștiului | liliacul l arte in dircuțiu wui n-a vrui a Creangă Femeia plobcari o treia pălărie pe cnre n aceste «m infr nită grijă dintr-o 'inie itd M panglică roz. încearcă In fața tnilînrif ui zimbet Care, încet incet. • m* x!^ ge do IX* «'lup 5 Insti'ut'M ui Creangă, in sală dr rllv Copii» sint numai vh» M urechi Re»- mindu-se zu palmele d*» masa btnirA noasă 'e tine loc de *etcdrâ. Inv^t tn- rul susține m» di«k‘g alert ni eh'Vii inii •rui-i idu-i iom din rind In dnd spic a-si fata "U g basma mn» roșie „popească* — Văzut-ati mîiă" - gă riasa, irâtînd apoi elev Pustiul se ridi'-â gravitate . — Am văzui miță iiitieabA CrvftF *u drotul «n si râspttHe cv ajun' ridică aici și HpdfU umph pe Im. Elevul ri»*, instr 'Ho- •uflo b>*ti cu in go- li luAtn d«* Ic we, l’îș- in itniHo hip.i rangă Cît dăinuie o rit rit cit l H €11 < i: । ii u«» , ii u. 4 il foșnetul dama ur oglinda s. șopirla să viiazâ o n bu, urlă c balonul Sp viața une să ti avers alai de nu ține o mu .«> uuia ui sa sap o f SE. LA lasă tăceri («unitele n< rozaiiul pielii adună daruri pen.ru un noi ZimbeiiU t;iu — Adicătelea, nu mai poți de păca- tele mele ? Femeia nu răspunde Cu trăsăturile feței rigide, asprite, urmează înainte firul șoptit ai rugăciunii. Băi hatul c privește cu milă înciudată apoi răbuf- nește : — Un doi băietu’ ? Ileana nu 'atadi'soște sâ răspundă pînă nu încheie rugăciunea și mătă- nii le — Pe-afară. — Aha. Ileana se ridică și-si reia locul în fața oglinzii. Creangă concluzionează, ârătînd către pălărie : — Șoarecele, rind nu-acape-n bortă își mai leagă și-o tidvă de coadă • Femeia zlmbește subțire ''u superio- ritate. Diaconul adulmecă • —• Cu ze naiba te-ai dat ? Răspunsul sosește cu aceeași superio- ritate și suficiență : — Ylang-ylang. - Ptiu » ma vad lat pe tini* nea, mai ome cum păr 'ni *»l un coșuleț de brînzâ (ochii ii sclipesc a îneîntare) sau de păstrăvi.. — Plătește tata. — I^as-câ știu eu 'um plătește tat-tu — N-ar deMt să nu vii. — Adicătelea te pozezi singură? Femeia nu-i învrednicește 'u-n răs- puns Cei doi tar. privi ndu-se cu ră- ce-ilă ș» ostilitate. Răsună bătăi în rama ferestrei Ileana tresare, speriată Creangă d»*« h{dc fereastra. Apare mai întii un povan apoi chipul rotofei și rumen u trimisului Dc' astei ici . — Nu i a-a bu-nă — se bîlbîie. — Ce-i mă. speriatuie ’ — Te ^beamă la Dicastcrie Și la Consistonu — De "e ? — Parcă n-ai ști’ Ciorile. Tea- trul . . Pletele Creangă își pipăie oeafa și-i face 'U o* hiul : — Nu mă duc. $i-i închide fereastra în nas. Apoi adulme'ind mirosurile din cameră, c deschide im — ( ite picioare arc mița? — Mița arc patru oirioare. Băiatul cugetă se scobește în nr» Instiiuiorul i» lă peste mîn/i — ■'lila are 'Imri urechi. .* - Bine Ci te -ozi are mița? — Mita mc una '•ondă. — Cîte aripi are mita 9 Elevul e nău'it. Privește în fur. râu- rind sprijinul '•ologilor are îi mlrri* ză tot soiul do șnapte si gesturi aiuris-4 tice. In cele din urmă tlncul UbncncsM dumn il • — Dom’văs’tor. înlțu n-are ațipii — Mita mănlncă fin? — Mița nu măniivă fîn. — Ce măniri' ă mila ?• — Mița măninoâ . elevul ennmrTd conștiincios șomeri, vrjbil lapte ornvu imne I In zu er.-;- Dincolo dc /oi eu .nr i imi vorbit » nm vorbit Intreabă-m. «et.'i, apoi • «iiia matale7 Llutoru! rîd« cu ila- cu spnruvăind Un cal bezme să ajung pînă Toate poemele pentru un ral — T»ago’ protestează Ileana. — Pute • - explh'ă soțul, ridieînd cu pește, piine, -ai ne. slănină... Următoarea întrebare este adresat?- întrecu '•lase • — Ponte mer ge inîța de la ma-â pia? , ’n fundul '-Insei ’ — Dana . . — Atunci, țineți minte, cine poatr j merge -.înmn dc la un loc In altoi, w I numește ființă Clasa fcpciă in cor: — Cine poate merge de la un lor lai altul, sc nume-te ființă. Privuea înv .taiorului wscăpa“ prin J fereastră CioaneA se iutunccâ: — Cine a ruol liliacul? I'â.vie adîruă. — I)r fp rupeți. mă, florile7 FlMrw J me suflet Un copil se ridică din lua dul clasei • ; Iți țterglndu-» btrieu. că nu s-n dus cc hngâ — cerc Id cu îs sar ) dintr-un sa< ir. mereu. d< bi' pul este pf IN’I In noaptea car Surisul trecerii Lumina-ntruna in care floare i jvveste ’ tdi nu v-ați !ju\ ca să-1 h odată un roții» Ul țin Pe margine de Noaptea flori Io Cireșii timpulu Cu petale de li In pragul unui S-oprise inima- IzvortB unui pr Din noaptea cai Buletinul de Inturmaie și ducu montare elaborat de filiala Arad a Societății de Științe Filologice a ajuns la a> treilea număr • Un fapt lăudabil și meritul este in primul rînd al ''□ordonator uiui, prof. iu- lian Ncgrilă, secretarul Filialei dar și a 'olectivulm de redacție prof. Melania Fusaru. inspec. toi școlar, și prof. Pavcl Galca președinte al Filialei Arad ai SSF Structurată pe nouă capitole 'U un studiu introductiv privind „Educarea patriotică, revoluționară, materialist- științifică a elevilor* al prof. Maria Bucur, inspector școlar general Buletinul in disc uție relevă străda- niile cadrelor didactice din județul Arad de a contribui 'u un plus de responsabilitate și exigență, alătur de toți slu iilor ii școlii, la pregătirea pentru muncă șj vi«ță a tinerei ..e- nerații. Totodată Buletinul in dis- cuție (de fapt, o carte ce '•uprinde 164 pagini ’) reprezintă o autentică tribună a experienței valoroase de. ia catedră, fiind rodul preocupărilor cadrelor didactice de a optimiza pro- cesul de predare-învățare. de a va- lorifica documente inedite de arhi- vă. de a^creiona, in inspirate eseuri, oameni și cărți legate de învăță- mînt. Primul capitol „Limba si lite- consemnară cu. Alexandru Ruja și Aurel Iuii Va- sile Popeangă evocă personalltm inimoșilor dascăli Nicolae Năs'tnilvJ nu și Gheorghe Vornicii, animatori Mi-a bătut din Umbra norului M-a cuprins dc Si m-a luat cu W pe Brwri- idiuia română* bencin iazâ de sem- nături ic unor colaboratori de pieb- ligiu — Gheorghe Bulgar și* Iun Neuțâ, precum și a unor con- sacrați .oameni ai școlii, piolesorui emerit dr. Vasîîe Popcangâ șj istoricul literar și poetul Iulian Negrilă. precum și a profesorilor de limba română : Petru M. Arde- lean, Mihai Mada, Angcla Stji«a, Elisabeta Mada, Pavel Galca și Li- zică Mihuț în secțiunea cu privire ia „Invă- țămintul primar*, cele două studii ale iiiVâțaU'u.elOf Ana Muie^an și Ana Aida se referă la educai ea pa- trium a a elevilor și ia modalii, ți.e de îmbogățire, precizaie și activi- zai e a vorabularu’ elevilor din '•lașele primare. Capitolul ai lll-lea are in atenție „Limbile moderne*, roferindu-se la aspo< tp metodice ale predării lim- bilor franceză și rusă în gimnaziu, precum și la receptarea prin timp a literaturii engleze în România. Sub genericul „Profesori și scriitori* (Capitolul al IV-lea) Florin Bânes- dibirc a. La (întina dc s Am plecat intr Dorul ochilor < De cu seară să Și-am ajuns pi Amintirilor de-i La izvorul cu p Buzelor atît dc Chiar dc am zăr Sl-s robit de-iin Ochil-s dornici Fraga sinului ro NE$ Veneam cu sufle Greu înmugurit Și-aducînd lumii Vîntu-n palme-i Și pumnu-n car încet se desfâcii- Un cîntec trist , Ecoul unui vechi 3 o ORIZONT săpun de pe măsuța sta 7 irecută kt da . și asta ? ii.jță dinții. Dantalină... Ylang* miroase a casă dc rgp din Io* ricanează femeia dă Încurcă* e liliac ză- d puștiului Un direcția si. n-a vrui I a Mițea. ajnns ridică iei. ii! 'e-ar păți f Dina* orba crea : cum și-c face mei dracul » Îșî i îmbracă un surtuc ă . I «Ic nici șl scoală. uncie să mi? lui oaiph tor. Elevul t inșii tu to- emeia probează o . are o scoate eu infi- ră • U flo- ar^ă ncet •mie legată cu in fața oglinzii încet, i se șter- ; < u Im inge- • de la ngă. o*h» fn sala d»‘ clasă •d lirerhi Reze- eln b' masa butură- de otedră. învățătm ak.fi alert cu elevii ht'kiafii k Țîș. i din ta ind in Hnd basma mare apoi dieS initeahă Cream ' u degetul un și răspunde cu | «ISUtl’lO m him Jeangâ Ivan /Airc slav Ambrus Veneam pe căi puțin umblate Cu genele strivite-n dor Neștiutor că într-o clipă Fără iubire crinii mor ! DĂRUIRE Cînd pe masa ta imi voi întinde viața ;a o ztpadă albă, panii Fu’e, iu să mă așezi li igă buni ii mei ii e mița ? •j picioare. i se scobește în nas '»csto mină » uredu. o/! are mița ? ^oadâ. mii a 7 Privește in jur, cău- «Vu tn«ne h zicerea ci eu air doi 'are li adroșea» । pte gesturi aiuris- «j Im vorbit vorbit ă tîncul izbucnește ■trvab.t-Hi. iiițu o-are aiiptf apoi c fin ? vă fin. La matale9 dta ? Ltorul rîă tăcerea peMv ia..u iubirii ia imunele nunții luzaiiul pielii aduna daruri pcn.iu un nou poem Znnbotiii lâu recompune vara PREȚUL Dincolo dr zona permisă a pnemelni meh iu sporovăind cu inefabilul Un cal bezmetic mi-ar trebui acum să ajung pină la tine Toate poepiele cile s-au scris pentru un cal ’ ktlian Negrită ÎNTRUPARE In noaptea care-ntuneca Surisul trecerii prin zi Lumina-ntruna mă-ntreba în care floare m-oi zidi ?! Pe margine de vini aprins Noaptea florilor, senină. Cireșii timpului m-au nins Cu petale dc lumină. • In pragul unui crin deschis S-oprise inima-mi să bea Izvorul unui paradis Din noaptea care mă-nvelca ! PRIBEGIE Mi-a bătut din nou în poartă Umbra norului pribeag M-a cuprins de mina dreaptă Și m-a luat cu ea. drumeag. La fîntîna dc sub aștri Am plecat intr-un galop ; Dorul ochilor albaștri De cu seară să-l adâp. Șl-am ajuns pină sub stîncă Amintirilor de-atunci, l^a izvorul cu porunca Buzelor atît de dulci. Chiar de am zăpadă-n plete S’i-s robit de-un pind profund Ochii-s dornici să desfete Fraga sinului rotund ! NEȘTIUTOR Veneam cu sufletul alături Greu înmugurit de vise Și-aducînd lumina în priviri Vintu-n palme-mi adormise! Și pumnu-n care-am strîns uitarea încet se desfăcu-nflorlnd Un cîntec trist .lin vremi trecute Ecoul unui vechi colind ! și să ni lași visel* neîmplinite și rele cîteva amintiri, pentru a-mi fi tovarăși din *• Io do Iu ni pa ne mi ic-a rănit : în S’ hi nbul lor, iți d:»u Iubim si ochii ob’Sp’ d » vinturi de v»»rht» și culori Doru Macriș TOAMNA FIERBINȚI Sub pavăză de gnno și dc fructe, părina strămoșească intră-n toamnă. Rotundul anotimp al împlinirii hi dcs<»n<»nză numele tău, tară : Se tuminează-n ramuri și in oameni Și rodul s’un* doine pe-rserate, Cînd mî’nPc s* string pe truda zilei A ocrotire și a bunătate Cînd spicui ciocîrliilor. române Se pirguie-ntre rouă și sudoare. Respiră glia-n aluatul vetrei. Adulmecă porumbul mari belșuguri, Șî-o aripă vrăjită îndulcește Vn duh tăcut din mere și din struguri Plutește un miros dc poame coapte Ce vor gusta rotundul și-mpllnlrea, Și meșterele miini urzi d culesul. Si dotn le-n amurg ce-și cresc rostirea Întreg arest avut ca o văpaie ; Ca o tîutînă lingă masa plină ( e-a bhui- prii» seceta și ploaie. O inimă dinspre țăran aprinde EU PLEC LA JIU Lui C. B”ânouși Noapte de copilărie. O m n azur căzuse bruma \rgintîndu-mă. mereu ! Spuza nurilor, buimacă, Roibii ceții fără frîu, l-am spus inimii să tacă Din llobita pîn-la riu M-au surprins in lacrimi zorii ; Ce departe-i satul. Știu. N-au aflat nici azi cocorii D<‘ plecarea mea la Jiu. Hmbq- . romana ¥ . Cuvintul din uilui a.vaioi /nsemnâri este un adjectiv străvechi, care a făcut o fr»- mjasă „carieră* poetică. laU-1, prins in structura unui mo tnorabil context figurat din Scrisoarea II a lui Eminescu; „Iar cărările vieții fiind grei® și înguste, / Ei încearcă să le treacă prin protecție de fuste*. Mutată 1< singular, rima emi- nesciană târuie în poezia de mai tîrzii de pildă intr-unui din „Cn >anăle* argheziene: „Treciml puntea-ngustă, / Dintr-un secret imbold / Cu nuna pi msă-n fustă, z/ Și-o suie pină-n șold*. Ca „poet al boabei și al fârimei*. Arghezi reia epitetul, instălîndu-1 în universul mărunt al gizelor — „Sumedenii dc gingănii* — gvocate in Parada : „Viespii, muște și lăcuste, / Cu aripile fnHustcu. ÎNGUST Porniră, prin recolte, brize rable. Belșug de dor zidit peste cuvinte, Ca un prinos re-aduce libertate Iceastă toamna tînără. fierbinte. AȘTEAPTA-MA Aștcaptă-mă sub frunză de baladă Și sub vîrtejul hăituit de ploi. Chiar dacă într-o zi va fi să cadă Netrebnicia iernii intre noi. Cu părul mirosind a miez dc nucă Și cu cireașa gurii aburind, Așteaptă-mă, frumoasă și haiducă Oricît o fi prin lume să colind. Cînd viscole cu depărtări ne-ndeamnă Să nu mai fie pașii înțelepți, Așteaptă-mă, sub trandafiri dc toamnă Ori pc nisipul mării să m-aștepți ! Așteaptă-mă ca tînăra natură Să-mi vindec un alean din alte dăți. ( ind, otrăvit de vis sau de-o arsură, Arunc pe-un colț dc cer singurătăți. Așteaptă-mă, șatenă și mirată, Să-ți doară depărtarea cînd respiri, Cu cioburi, din iubirea dc-altădală, Să facem colier la amintiri. Așteaptă-mă, prin ceață și prin stele, Sub zodia de remușcâri fierbinți ; Cenușa grea din gindurile mele S-o scuturi cu zulufii tăi cuminți. Așteaptă-mă. pe țărm de mare creață. Val lingă val, să fim din nou copii: Din toate rătăcirile de-o viață, Am să mă-ntorc la tine într-o zi I INIMA DINSPRE TARAN Culoarea toamnei curge nrln recolte, E revărsarea soarelui din zare, Lupeanu VICIUL LUMINII • Știam. Să iți cuprind într-un năvod Ălunecareâ-n valuri de nisipuri, Cu mrejele dc ape strin.se nod Mai pescuiesc sideful unor chipuri. Oh, cit mărgăritar am strecurat Șl cîte ierburi te-au pierdut pe tine, Un munte a crescut adevărat. In mreje-aIbastrc s-au deschis retine. Pe mișcătoare dune, cum stăm noi, De ne atinge glasul infinitul, Ne risipim mai neted î.iapoL Călătorește rătăcirea-n doi Aici unde lumina e sfirșitul Lăsînd păienjenișuri peste noi. DE GREUL NEROSTITELOR CUVINTE Nu vreau și nici nu pot o depărtare; Mai văd ninsori plutind întors spre creste Blindețea pură inlr-o arătare A vălului trecut în lumi celeste. Nici că va fi o coborîre peste Aceste limpeziri de liniște-n chemare ; Tu-mi dai prin orice chip inimi de veste Și viața mea bate în gînduri clare. De mă-mpresoară multe din zidite. Eu te mingii vlsîndu-te, iubite, Și-mi vin mereu prin clipe neclintite Cum sparge colțul florilor granițe. Șl-ți pun pc frunte buzele strivite De greul nerostitclor cuvinte. TOT PLOPII Doar plopii in iubire și uitare Vor arde suUete-nmiit și blind, In răsu’ire-nalt sfîșietoare. Din serile de toamnă pline blind. Rugină de mătase, veghi ușoare Se lasă peste apele din noi, Amețitoare pîlpiire doare A stingerii prin frunze-n plopii goi. întoarceri le-aminte» rîu de miere, Ne-nțeapă viespi în ochi cînd il sorbim Si tremură căderi sub mîngîiere Din plopii plînși pe care ii rubim. „Banal44, cum este, cuvîntul dezvăluie chipuri noi, uneori surprinzătoare, de îndată ce îl privim din perspectiva „verti- cală*. refăcind conexiunile sale istorice firești. Termen „primar44 — adică: inanalizabil — în românește, îngust a fost moștenit din lat. angustus, reductibil, acesta din urmă, la rădăcina ang- din verbul angere (cu perfectul anxi) „a sufoca, a înăbuși, a gitui*. Cînd spunem despre un guler că este îngust, nici nu bănuim cit de aproape dc obîrșii trimitem adjectivul... Derivat dîn ango „a gîtui41 este anglna „anghină*. dar pronunția românească pledea- ză pentru proveniența germa- nă (Anglne) a neologismului, mai ales că lat. angina poar- tă accentul pe silaba inițială. Oricum, numele bolii benefi- ciază de sinonime, populare și regionale,.dintre cele mai pi- tprești : bolfă, șopîrlalță, șo- pîrlariță. Text maramureșean, •'din Dicționarul academic: „Dacă are omul nădușeli și-1 strînge la grumaz și de-abja poate răsufla, atunci zicem că-i beteag de șopîrlarlță44. Din angustus „îngust44 latina și-a plăsmuit substantivul an- gustia „îngustime4*, care, folo- sit la plural, și-a... „îngus- tat" sensul, scmnificînd „pas, defileu, trecătoare strimtă (în munți)44. Suctonius evocă an- gustias Alpium „trecătorile din Alpi*. iar alții descriu angus- tias llellcsponti „strîmtoarea (istmul) Helespontului*. Potrivit legilor fonetice ale francezei, lat. angustia a de- venit, in această limbă roma- nică, angoisse (I), pe care nu am pregetat să ni-1 adjude- căm și noi. Iată cum îl defi- nesc dicționarele: „Indispozi- ție psihică și fizică, născută din sentimentul unei primej- dii, caracterizat printr-o spai- mă difuză putînd sâ se desfă- șoare dc la neliniște pînă la panică și prin senzații peni- bile dc constricție cpigastrîcă sau laringală* (Petit Robert). Pe deplin îndreptățit în me- dicină. angoasă a făcut carie- ră datorit’» existențialismului și psihanalizei, gîdilînd însă și urechile snobilor, sensibi izaț' dc sunetul straniu și spăimos al acestui franțuzism și al „derivatelor* sale: verbul angoasă „a cășuna o stare dc neliniște... ciudată* și an- goasant „neliniștitor*. Toate aceste trei franțuzis- mc pretențioase cată să fie în- timpinate fără prea mult... entuziasm și să fie întrebuin- țate lucid și cumpătat. Re- marcabil mi se pare amănun- tul că angoasă, angină și... îngust sînt termeni strîns în- rudiți. mlădițe ale aceleiași vi- guroase rădăcini latine. G. I. TOHANEANU ORIZONT CÎNTEC IN PREMIERA LA TEATRUL MAGHIAR DL STAT Du mă, soartă. într-un vis Fă-m5 floare de cais Lingă ochiul Tău deschis. Cerul înstelat deasupra noastră dc ECATER1NA OPROIU O lectură regizorală intcie- sanlâ și ingenioasă descoperă in textul Ecatennei Oproia premisele unei meditații sce- nice despre viața și destinul actorului. Doi mimi, care tra- versează sala, decorul, ce nu descrie o încăpere, sînt pri- mele semne că drama își va consuma sfîșierile pe un alt teren decît cel așteptau Ne aflăm la o repetiție, susținută de cei doi protagoniști ai vii- torului (probabilul) spectacol. El își încearcă vocea, Ea răs- foiește piesa. Spațiul scenei conține cîteva planuri drama- tice : o zonă înaltă, la care duce o scară ridicată între două rînduri de costume (acolo sus se vor „întîmplă" marile Ei rostiri revelatorii) . practicabilele pe care se repe- tă „Cerul Înstelat deasupra noastră"; locul pentru „pau- zele" ce și le iau interpreții (ca să-și spună unul-altuia despre viață, in replicile pie- sei la care se lucrează), loc marcat de o masă de machiaj ; prosceniumul. de la a cărui rampă Ea încearcă să fraze- ze în subtextul replicii poeti- ce din piesă („nu treziți del- finii care înoată fără sâ se gfndească la mal"), o rugămin- te de actor care-și presimte destinul, sau își conștientizea- ză condiția. Drama cuplului traversează, deci, cîteva reali- tăți : conflictul se desfășoară cînd tn teatru, cînd in viață — și acestea suprapunîndu-se devenite „viața în teatru*, ori „teatrul din viață*... O com- plicată repetiție construiește pe canavaua „Cerului înste- lat...*, Virgil-Andrei Vâț& Scenografia lui Sândor Win- Cerfeld consubstanțială montă- rii. subliniază perspectiva re- gizoială: imaginea plastică e sugestivă, fiind și aplicată ne- cesităților concrete, de joc. Fundalul decorului, oferit de peretele real al cutiei — o su- prafață vizibil uzată, ca un orizont obturat — „corespun- de" promisiunilor înscenării In final, mimii reapar In sce- nă, ca sâ o îndemne pe actn- ță (și sâ o ajute) să-și încheie rolul așa cum cere piesa ; eroina ICcaterinei Oproiu își pierdea echilibrul ; artrita din spcvtuvuiU) Icaiiuiui Maginai din Timișoara îngheață, pe mica platloi mă destinată iuo- noioguiui ultim ; imagine vie. de un tragism penetrant. Tă- cerea care o înconjoară cerce- teazâ mai mult decît tensiu- nea unei soluții disperate. Iz- binda spectacolului este câ a reușit să ne reamintească gra- nița subțire pe care se mișcă Actorul ca sâ închege un ciu- dat dialog, cu nu mai puțin pretențioșii lui interlocutori : un partener. Teatrul, specta- torii. o piesă oarecare, și ei însuși — forma vizibilă a u- nei existențe aflate la inter- secția dintre neiertătoarele diverse (nu o dată adverse) realități. /Xctorii prospectează textul Ecaterinei Oproiu cu mijloace modeme. Gali Annamâria și Nagy Istvăn sînt. întotdeauna, în acest spectacol, profesio- nali. atenți la turnura, dificul- toasă, a replicilor și stărilor în actul fntîi, însă, detalierea planuriio: între care rulează intr-o mișcaie de du-te vino, con flit tul. nu e destul lim- pede, nu are consistența nece- sară. (De altfel, manevrarea acelei garderobe — cantitatea dc haine a cărei simbolică li e cunoscută spectatorului — suferă de monotonie : pare câ orice des< ăr< ai e de nervi se cuvine exprimată pe seama respectivului vraf de costu- me). (Nici relația dintre mimi — Burta Enlkb șî Bereczky Păter — șt actori nu e sufi- cient aprofundată; abia tn secvența finală, mimii capătă culoare și importanță). Regi- zoral și interpretativ, repre- zentația atinge punctele de maximă concentrare in partea secundă. Atunci, repetiția la „Cerul înstelat deasupra noas- tră* își deconspiră gravitățile. Planurile se desfac și se în- trepătrund ritmic, armonios conflictul cuplului figurat dc Nagy Istvăn și Gali Annamâ- ria își nuanțează complicatul traseu, accentuat de întrebări revolte, imputări reciproce, de- cizii nematerializate, speranțe fără ecou in realitatea imedia- tă, drama ocupă, cu alte cu- vinte. harta gindului regizoral Și confruntarea obține acea calitate de viață personală dată la iveală de o repetiție de teatru, pe care mizează spectacolul. încheierea găsește. In Găll An na măria, o interpretă ca- pabilă să exprime parafraza regizorală („Cerul înstelat dea- supra noastră, iar teatrul în noi I"), în jurul căreia pivo- tează demonstrația scenică, și să-și asume pluralitatea de sensuri a ultimei imagini a spectacolului Antoancta C, 1ORDACHE Chipul femeii Femeia, ca motiv fotograiic, devine, pinâ la urmă, in ex- poziția lui S1MUN 1DA, un elogiu adus frumuseții, maternității și sensibilității celei care, alături dc bărbat, compune nucleul uman al familiei și societății. Portretistica-coior, din această ex- poziție personală a artistei dc la Tîrgu Mureș, reprezintă o veri- tabilă galerie dc psihologii feminine, femeia văzută in varii ipos- I taze ale vieții : gmditoare, mamă, visătoare, activă, melancolică, ‘ creatoare, iubită, t eea cc conferă o nota aparte acestor portrete este lumina lor lăuntrică, întotdeauna de o rară distincție, și ati- tudinea originală in care artista își surprinde personajele. 1 ie fcmcic-mamă, fie femeie-artistă, fie femeie cc-și contemplă, vii- toare, propria-i frumusețe și atracție, personajul feminin urmărit de artistă este o făptură unică și cuceritoare, prin farmec, prin gestică, prin gmdul care-i străbate fruntea, prin privirea revela- toare sau prin situarea ci în lumea înconjurătoare. Artistă profun- dă. care face din această galerie de portrete adevărate fișe moral- psihologice ale unui gen uman, Simon ida ne aduce înainte fascinantul univers al celei care ne este mamă și partener da viață, nouă, tuturora, și, în mare măsura, matcă a vieții. Alături de această portretistică variată, fotografa ne dwfă- șoară și citeva peisaje rarisime, prin colorit, compoziție și lumini Sînt peisaje, in genere, de munte, unde surprinzătoare apar ele- mentele care compun locurile dragi : un pîriu, o rariște, o colină, arbori luminați de soare, frunzișul pătruns de culorile toamnei, fructe pline de sevă, dumbrăv1 cu frunze obosite, culesul finului, al strugurilor, intr-un cuvint. un peisaj familiar și umanizat de privirea atentă și iubitoare a fotografului. Simon Ida ne învață lecția simplă, dar cit de umana, de o privi la cci apropiați nouă fără prejudecăți și a le descoperi chi- purile adevărate, mai ales chipurile atît de fascinante nle femeii in ele, ne spune artista, se oglindește lumea și ele oglindesc la rîndul lor lum; a. Chipuri luminate de iubire, de speranță, de în- trebări. în care se regăsește nu numai artista însăși, ci noi toți, cei care ne privim in ele. Ion AR1EȘANU , Lisă-mă lingă izvor, Fă-mă piatră, fă-mă dor, Cîntec, ploaia unul nor... Prinde-mi trupul ling-o stea SA fiu primul fulg de nea Care moare-n păr la ca ... Versul să ml-l las trccînd Sa mă tot duc piuă cînd Viața mi-a-ncăpea-ntr-un rînd .. Copil, să mâ-ntorc.^plingînd. Leac pe rana unui gînd Cc-nfrunzește sîngerînd Și nu mai moare nicicînd.. AȘTEPTtND Pleacă vara, focu-mi stinge Vine toamna trupu-mi frîngc Firul Ierbii de ce pJinge ? Vine dinspre miazănoapte Un cal potcovit cu șoapte Sâ mă treacă peste moarte. iqua-forte • Inventatorul roții a rămas rezente românești R^.F. IUGOSLAVIA In numărul 314/1988 al revistei Knizevna Rec (Cuvîntul literar), care apare la Belgrad, sînt publicate poeziile: Nevă- zutele vămi și Diligcnța dc seară de Anghel Dumbrăveanu. Traducerea în limba sîrbo-croată aparține poetului Slavomir Gvozdenovici. • Ziarul Borskc Novosti din Bor (R.S.F. Iugo- slavia) publică. în numerele sale din 14 și 21 septembnc 1988. poeziile Sub o arcadă și, respectiv. Măștile de Anghel Dumbrăveanu. Traducerea in limba sîrbo-croată este sem- nată de poetul Adam Puslojic. S.U.A. Revista Alchcmy, editată de Universitatea din San Fran- cisco. înserează, în sumarul numărului 1/1988, poemele Prin păduri fumurii și Fața de sare de Anghel Dumbrăveanu. in traducerea engleză a poetului Adam J. Sorkin. necunoscut pentru ivut .. conducător • Nu-i totul să-ți In propriile mîini ; că n-a științific! ici soarta princlpa- Iul c să nu le murdărești ! • Dc cc să te lupți cu lip- irile talc, cînd, în jur, sînt ititea ale altora ? ! • Dacă te bați prea tare cu pomnu-n piept, îți poți frac- torn sternul sau vreo coastă... • Cînd părerea ta e impăr- Ușită de alții, ia seama de mai rărnine ceva din ea ! • Dacă poți uita lesne tre nitul. înseamnă că el n-a exis- W.» • Dlstrugînd podul, mai in- ii convingo-te că te afli pc sulul cel bun ! Un itinerar eroic Cititor statornic, adăstlnd pe «târimul fabulos44 al lectu- rilor fără spațiu, editor meri- tuos, Constantin Zamfir este un mare iubitor al cărții. Ca dovadă, sub sigla editurii pc care o conduce scriitori de toate virstele au găsit înțele- gere, editura dovedind deschi- dere și generozitate. Acum el însuși autor („cuprins44 in- tr-o carte, așadar I) Constantin Zamfir își descarcă „ranița vieții44 la îndemnul unui prie- ten (cum mărturisește). Tă rim al regăsirii probează o vocație (divulgată tîrziu) și confirmă o obsesie ; scrisul lui Constantin Zamfir este brăz- dat de ecourile istoriei, duce cu sine, pretutindeni. Țara, poartă spre noi, reverberind emoțional, sedimente livrești. Scriitorul descifrează urmele trecutului și glorifică pe cei ce trudesc la ctitorirea viito- rului ; vorbește cu patos des- pre acei care infruntind fur- tunile istoriei (asum ind u-și „sarcina supraviețuirii44 în acest loc de răscruce) au apă- rat ființa neamului, celula ro- mânească. Pentru fostul copil războiul a venit „ca o întu- necare44. Dispariția tatălui pe un front străin însemna po- vara golului: „pieriseră o lu- mină și un temei". Cinstind faptele de arme Constantin Zamfir reconstituie cu minu- ție drumul oștirii române ; re- trăind un fierbinte ianuarie budapestan. călătorind in Po- dișul Boemiei acolo unde tru- pele noastre au întlmpinat Victoria, refacem „jurnalul de bord" al hunedoreanului Ion Marcuș, străbătând cu pasul acest drum eliberator. Dar. să nu uităm, acest împătimit dt •fNseMNArar istorie, militar de profesie mărșăluind în «coloana dato- riei14. avînd în spate peste 4 decenii de „strădanie ostășeas- că44, plin de entuziasm și ge- nerozitate invocă și evocă lun- gul cortegiu al suferințelor lală-1 alături. In 1984, de un grup de drumul române, istoria : scriitori reconstituind de luptă al armatei prorocind dialogul cu luptele pentru elibe- rarea capitalei, operațiunile de acoperire, tributul de sînge de la Păuliș (apârînd «lacătul de- fileului"), paginind relatările veteranilor, oferindu-ne popa- suri crișane ori pe valea So- meșului. ajungind la Cărei, acolo unde hotarul țării a fost „pus la loc pentru totdeauna44 Paginile cărții oferă o superba lecție de istorie ; și, in frăție- tate cu acest mesaj al trecu- tului. minat de treburi repor- tericești. peregrin ind și regă- sindu-se cu Țara, Constantin Zamfir — răsfoind (cu zgirce- me. lotuși) filele carnetului său îngălbenit — dă la iveală însemnări despre prezentul clocotitor ; pătrund aici iriză- rile poematice. plăsmuirile livrești dar nu și retorica sfo- răitoare. înainte de a încheia am vrea să evidențiem insulele epice risipite in volum, nucleele u- nor posibile scenarii .roma- nești (v. Onorul la general) și. mai ales» rindurile închinate lur Laurentiu Fulga (v. Un gînd pentru scriitorul din noapte și din frig); Constan- tin Zamfir subliniază drama- tica experiență a scriitorului- gencral. trecut prin tragismul și suferințele războiului (fost reporter, luptător, editor și. în primul rînd. scriitor), cel pă- truns de fascinația Cărții, re- scriind-o parcă mereu Intr-un „corpus de variante*4, cutre- ierat de un patetism al sensi- bilității intelectuale (cum l-a definit, exact, un critic). lată deci un volum pe care citindu-l ne regăsim. însoțit de vorbele bune ale lui Du- mitru Radu Popescu. „omul cu o mie de mîini* (adică admi- rabilul Constantin Zamfir) ne pune acum în mină o carte ; propria sa carte. Adrian Dinu RACHIERU • Constantin Zamfir : TARÎM AC REGĂSIRII. EU. Militară. 19M. In cinstea celei aniversări a Marii ciația Scriitorilor șpara și Asociația de-a 70-a Uniri. Aso- din Timi- Scriitorilor din Sibiu au organizat, in co- laborare, o suită de manifes- tări la Alba lulia și Blaj, la care au participat scriitorii Mircca Tomuș, secretarul Aso- ciației Scriitorilor din Sibiu Dinu Flămând, Ion Mircea Petre Stoica, Angliei Dumbră- veanu. secretarul Asociației Scriitorilor din Timișoara. Ion Arleșanu. Vasile Dan, Alexan- dru Jebelcanu, Ivo Muncian, Maria Pongracz, Mircea Șer- bănescu și Ion Dumitru Teo- dorcscu. Cu acest prilej, au fost vizitate, la Alba lulia. Biblioteca Batthyăneum. cum și alte monumente istorice ale cetății, mărturii peste veacuri ale luptei poporului român pentru libertate socială și na- țională. pentru independență. De asemenea, scritorii au luat parte la o vizită de documen- tare la Fabrica de porțelan și la Fabrica de covoare din Alba lulia. în același context, a avut loc o Intîlnire cu tine- rii scriitori din Alba lulia. La Blaj, scriitorii au vizitat Mu- zeul de istorie din localitate, cum și alte locuri ce păstrea- ză memoria unor momente semnificative din istoria pa- triei, a marelui eveniment dc la 1 Decembrie 1918. L^a șeză- toarea literară desfășurată la Liceul pedagogic din Blaj scriitorii participanți au citit din creațiile lor și au evocat. in< intr-un viu și susținut diatei cu publicul, importanța Marii Uniri de la 1918. • Prozatorul Mircea Șerbânesca s-a inlilmt cu tinerii cititori de la Liceul de matematici-fizică Constan- tin Diaconovici-Loga din Ti- mișoara. unde, despre creația sa, au vorbit prof. dr. Favd IM roman și prof. Floare GU* ja. • Decada cărții romând# a prilejuit, in cadrul Cenaclu- lui de limba sirbă al Asocia- ției Scriitorilor din Timișoara și al revistei „Knijevni JivoP, o în ti Ini re consacrata Editurii Kriterion, la care au fost Lin- șate volumele Meșteșugul poe- tului de Slavumir Gvoid.-no- viei. Devenire de Miornlr io- dorov și S-a dus vara de Slavco Veșnici, recent a . ru- te. Manifestarea a fost prrhe țață de cuvîntul poetului An- gheî Dumbrâvcanu, secreUtil Asociației Scriitorilor din Ti* mișoara. Despre volumelf sate a vorbit Octavian Xeueb cu. redactor la Editura Kiite* rion. In continuare, au citit din creațiile lor Slawmif Gvozdcnovkl, Miomlr Twhn«v .și Slavco \ csnid. La d«b.iU> rile care au urmat, au Iv4 cuvîntul Dușan Balszki. tomir Rakov, Duru Eugen Po- pia și Ccdomlr MUenorid a întilnire a participat dc ai-.* menea tovarășa Am Drilic» din partea Comitetului de Cultură și Educație Socia'i'tâ al județului Timiș. • In șe- dința de marți a cenaclului Asociației Scriitorilor din T? I rifroara și al h istm „Ori- I wnl*. Paul Eugen ILmcin a I DUt un fragment din i imanul I llaifonul, voi. 11, intitulat I Jocul. In referatul său. Brin- I Armanca a reliefat va- jltnțele de artă poetică ale IKllui citit, pregnanța mo- InU specifică scrisului lui P£B Au participat la discu- L: Cornel Ungurcanu : „pro- |» lai P.E.B. conturează o et- farafie de adincime (...) hrwa are o densitate dc ‘carte șdie. hotărîtoare (...) cu [amoroase apeluri la o arheti- p i , Nîcolac firioi : „se folosește aici un stil ironic I .) scriitorul are o atitudi- 8f polemică" ; Alexandru Je- Weanu: «P.E.B. lucrează cu ■mboluri (...) e o dezbatere teniră. etică în acest text" ; Clnnen Odangiu : „nu există ■nai un ton ironic, ci și o ■rticlpare, o patimă a parti- ipârii care anulează aparen- ti detașare a autorului44 ; Ma- Mn Odangiu : „scrisul lui FEB, vorbește despre eternul Mriu al romancierului între calitate și ficțiune" ; Ion irlețanu (conducătorul ședin- ÎE .acest text, alături de li ce a scris pînă acum P.E.B Kt semnificativ pentru arta Biitorului. pentru idealurile Inestetice (...) textul se hendicâ de la o dramă a rotorului (...) judecățile, «rea etică au pregnanță. ■ dovada unor remarcabile iuți de prozatoru. în șe- ita de marți, 8 noiembrie , ora 17,00, va avea loc o Unire cu scriitorul Mlhai M. O ORIZONT leii >iaa ia ’ urma, în ex» umuscții, maternității l>at, compune nucleul color, din această cx- rcș. reprezintă o veri- i văzută in varii ipos- activă, melancolica, parte acestor portrete rară distincție, și ali- ni ie personajele. 1 ia ce-și contemplă, visă» najul feminin urmhriC ne, prin farmec, prin prin privirea rcvcla- ătoare. Artistă profun- adevărate fișe moral» da ne aduce înainte mamă și partener de latcă a vieții. i, fotografa nc drsfă- , compoziție și lumină, rprinzătoare apar ele» rîu, o rarlștc, o colină, » de culorile toamnei. i lingă izvor, piatră, fâ-mă dor, ploaia unul nor. toartă, intr-un vis Boare dc cais ochiul Tău deschis. el sa ml-l las treci rid rj tot duc pină cînd ) mi-a ncâpra ntr-un rînd ... excelsior loan Vasile Marcu Singuratice se-alungă Ceasul drept și cel în dungă Și nu pot să sc ajungă. Și bolind după scintei înfloresc in ochii mei Alte ierni pe-același tel... SA PLECI COPIL... Să pleci copil de-acasă. Din munți, dintre cei dragi. Să ai in loc de pîine Cuvinte în desagi. Desculț, pe drum de țară. In ochii tăi rămîn Un cer frumos de vară Și carele cu fîn. tn urmă, vechiul leagăn. că n-a științific ! iei soarta principa- • rXmețcli din cauza succe- selor se intilncse mult mal des decît succesele. • Dacă omul rîde de ei în- suși. înseamnă că el crede, cu adevărat, că rîsul lecuiește. • Toată viața a rămas la urmă, deoarece i-a plăcut să rîdă bine ! Victor GORȘCOVAZ ☆ • Deși era o femeie deșirată i-am remarcat istețimea de a se căsători cu un om șiret. • Dialogurile sînt fructuoa- se dacă sămînța ^le vorbă c bună. • Moș Enc vine pe la une- le gene cu grijă spre a nu se minji cu rimei. • în perioada filmului mut vorbea talentul. • Cînd ești adeptul lui Bachus, privești cu un ochi din sticlă. CÎNTEC i trupul ling-o stea k primul fulg de nea moare-n păr la ca ... I să mă-ntorc. plîngînd, pe rana unui gind nnrcștc sîngerînd w mai moare nicicind... ■u tara, focu-mi stinge • toamna trupu-mi fringr torbii de ce plinge ? ti dinspre miazănoapte ttl potcovit cu șoapte ■ai treacă peste moarte. Tălăngi, copii, viori. Un paltin, un mesteacăn • Și molcome ninsori. Te-mplînți. de dimineață. Pe unde nu-s cărări. Ci doar o ceață deasă Și tainice chemări. Și pașii lini te poartă Tăcut, dinspre părinți. Scăldindu-ți steaua-naltă in visele fierbinți. In fată-i doar pămîntul Și lumea, cum o vezi, In mină strîngi cuvintul Cu care modelezi. Și plîngl a bucurie Că toate sint cum sînt. Că vița ta de vie S-a prefăcut in cint !... BUNICUL „Dacă nu m-ar fi atins acel plumb blestemat, acum aș fi Ieșit dc bună scamă cu nepotii la cîmp". zise firul de iarbă văzîndu-ml coasa lucind pe umăr ibosite, culesul finului, miliar « umanizat de r cit de umană, de n și a le descoperi chi- fascinante ale femeii. tea și ele oglindesc la re, de speranță, de in- a însăși, ci noi toți, cel va-fprte taturul roții a rămas Ion AR1EȘANU BSiut pentru |.., conducător Sa-i totul să-țî ariile miini *, u nu le murdărești ! De cc să te lupți cu lip- it Laie, cind. in jur, sînt iile altora ? ! iex na Rec (( uvinlul cate poeziile : Nevă- ighcl Dumbrăveanu. ie poetului Slavomir lin Bor (R.S.F. lugo- 14 și 21 septembrie . Măștile de Anghel bo-croată este sem- M tc bați prea tare cu ■ n piept, îți poți frac- i«tomul sau vreo coastă... nd părerea ta e împăr- de alții, ia seama de imine ceva din ea! Dacă poți uita lesne tre- I, înseamnă că el n-a exis- i taica din San Fran- L/1988, poemele Prin iei Dumbrăveanu, in Jorkin. ■ugînd podul, mai îd- ninge-te că te afli pe td bun ! • Sugarul, din toate scute- cele din lume, le preferă pc cele uscate. • A lăsat urme multe în viața lui, punîndu-șî ampren- tele pe multe bunuri care nu i-au aparținut • Era culant cu banii statu- lui, acum stă ... • La bătrînețe avea degetele mijlocii și mari, de la mîini, anchilozate din pricina atitor bobirnace date de-a lungul anilor. • Dc ziua soacrei îi oferise un cadou splendid : o botniță... • Echitate: el i-a dat ei o broșă și ea i-a dat lui o brioșă .. . • Fanfaronada fără fanfară adecvată este ca nunta fără lăutari. • in ierbarul celor ce sufe- ră de amnezie găsești doar flori dc „nu mă uita". Gh. BOZU pa și al n • istei „Ori- I Paul Eugen Banciu a «fragment din romanul mal, voi. 11, intitulat l In referatul său. Brin- Armanca a reliefat va- viu șj susținut dialog dicul. importanța Marii le la 1918. • Prozatorul Șcrbănescu s-a Intilnit •iii cititori de la Liceul tematică-fizică Constan- aconovici-Loga din Ti- a. unde, despre creația vorbit prof. dr. Pavel ian și prof. Floare Glă- Decada cărții românești juit. in cadrul Cenaclu» limba sirbă al Asocia- riitorilor din Timișoara evistei „Knijevni Jivof. ni re consacrată Editurii ion, la care au fost lan- îl urnele Meșteșugul poc- de Slavomir Gvozdcno- levenire de Mlomlr io- și S-a dus vara de Veșnici, recent apăru- mi fes ta rea a fost prcla- e cuvintul poetului An» lumbrăveanu, secretarul ției Scriitorilor din Ti- u. Despre volumele lan- vorbit Octavian Nrdel- dactor la Editura Krite» în continuare, au citit creațiile lor Slavumir enovici, Miomlr Todorov vco \ esnicL La dezbate- are au urmat, au luat ul Dușan Baiszki. Sve» • de. artă poetică ale citit, pregnanța ifică scrisului mo- lui ■ Au participat la discu- •mcl Ungureanu : „pre- P.E.B. conturează o et- He de adinei ine (...) ■arc o densitate de carte mhotăritoare (...) cu ■oase apeluri la o arheti- ■f4. Nicolae Țirloi : „sc ■to aici un stil ironic Boitorul arc o atitudi- ■Knicâ- ; Alexandru Je- lui: „P.E.B, lucrează cu ■ori (...) e o dezbatere ■i. etică In acest text* ; k Odangiu : „nu există ■ un ton ironic, ci și o karo, o patimă a parti- ■ care anulează aparen- fenrc a autorului* ; Ma- BNangiu: „scrisul lui ■ vorbește despre eternul lai romancierului între bto și ficțiune* ; Ion ku (conducătorul ședin- tacest text, alături de laicris pînă acum P.E.B Bpificativ pentru arta Irului, pentru idealurile in numeroase centre dc cultură și creație „Cintarea României" din municipiile Timișoara 'și Lugoj,' din locali- tățile timișene, se desfășoară In aceste ztle acțiuni politico- educative și cultural-artistice consacrate dezbaterii Tezelor pentru Plenara C.C. al P.C.R., precum și omagierea actului istoric de la 1 Decembrie 1918 : simpozioane, mese rotunde, expoziții de carte, întilniri cu veterani ai războiului anti- fascist, expuneri, proiecții tematice de filme etc. • Un ade- vărat eveniment cultural în viața muzicală a Timișoarei l-a constituit recenta „Gală a tinerilor concertiști*. desfășurată sub egida Filarmonicii de stat „Banatul*, o Expoziții. In aceste zile, galeriile de artă din Timișoara găzduiesc expo- ziția personală „Design ’88*. semnată de Marian M. Adrian („Helios*), expoziția de pictură a Alexandrinei Amica (Secția anoramic1 (etice (...) câ de la o Dlui (...) textul se dramă a judecățile. etică au pregnanță, ia unor remarcabile Raicov, Doru Eugen Po» Cedomir Milenovid. Lafflde prozator*. In șc- re a participat de ase- do marți. 8 noiembrie i tovarășa Ana Tărubic, artea Comitetului de 17,00, va avea loc o cu scriitorul Mihal ' ă și Educație SocialistăI jețului Timiș. • In șe» de marți a cenaclului ițici Scriitorilor din Ți- de artă a Bibliotecii județene), expoziția idei Simon "(Gale- ria de artă fotografică). Expoziția Cătălin Neacșu (Casa Universitară), • Cercul dc istorie dc pc lingă Casa dc cultu- ră a studenților a prilejuit o fructuoasă dezbatere pc mar- ginea studiului semnat dc Aurel Turcuș, „loachim Miloia — personalitate a culturii bănățene*. • „Informație și comuni- care în perspectivă Intcrdiscîplinară" — se intitulează masa rotundă prin care cercul de studii interdisciplinare (coordo- nator Otto Benkd) își inaugurează activitatea in cadrul Ca- sei Universitarilor. • O nouă carte a unui autor timișorean în librării : „Ecoul munților*, volumul de nuvele al lui Si- mion Dima, recent apărut la Editura „Albatros*. • La con- cursul „Omul și producția*, desfășurat nu de mult la Deva, cineamatorii timișoreni Diogene Bihoi și Mircea Radu au fost distinși cu premiul special al juriului, respectiv cu pre- miul Asociației cineaștilor din R.S.R. • în interpretarea actorului Georg Metzenrath, azi. 4 noiembrie, ora 19, pe sce- na Teatrului german de stat — recitalul de versuri din crea- ția eminesciană. „Peste nemărginirea timpului* — spectacol în limba română. • I-a Cenaclul literar de la Clubul Între- prinderii de prelucrarea lemnului, luni. 7 noiembrie. EmB f^aîn Va eit» noua fi VFTIE, apoi noua elada • Presata cu mut mint de jumătate din cititori vor fi dezamă- giri cind vor afla că titlul de mal sus nu are nici un fel de skepsis, ci, dimpotrivă, indică exact fenomenul sportiv neogrec despre care voi scrie. Deci, Mas Nea Elvelia Atena se numește echipa de handbal care a jucat duminică, aici, la Timișoara, cu Poli, în primul tur al „Cupei 1HFM — 31—19, rezultat final. Numele ei vine de la cartierul atenian unde iși află sediul. Pentru prima oară tn România, formația activează dc patru ani in prima divizie unde liderele se numesc Filipos Verias și lonlkos Ncas Lcvclpios (Atcnaf. Este o grupare formată din studenți și funcționari, Toți Din Cartier. Dară în fotbalul elen nu se mal practică „exportuV*, ultimul reîntors tn ithara fiind ex-KitQUanuV‘ Nlkos Anastopoutos (Aveliino), în cetatea handbalului nu are acces nici un străin. (A se vedea, in arest sens, și povestea cu calul troian din final).' • Să trecem aram la fotbal și, în felul acesta, la partea a doua a titlului, nu înainte, însă, de a aminti o afirmație a domnului Lakis Kalogcropoulos, președintele echipei de handbal sus-amint'te: „Din 1990, IIagi va juca la Panathlnaikos". l-am zis șl eu: „Să vedem cum o să joa e la RomaT, completînd ficțiunea. Pentru că tot de Roma e vorba și in meciul de miercurea asta cu grecii, rezultat pe care nu il știu încă, somat dc ex-arădeanul M.M. să predau nutterialul mlerinirl dimineața (devreme). Deocamdată, să rectific o informație apărută, în premiera, aici : contractul lui Stoica pentru formația franceză Lens se află, temporar, in suspensie. Clubul nostru a fost dc acord cu plecarea lui abia după turul trei al cupelor. între timp, francezii l-au achiziționat pe iugos'avul Sllșkovicl de la Marseille. o Constantin Beskov, într-un interviu acordat televiziunii sovietice, după meciul lui S artak cu Steaua, l-a acuzat pe Dasacv că la sărbătorirea primirii titlului de „ccl mal bun portar al lumii" a consumat mult prea multă votcă, drept » pentru care i s-a întîmplat ce ați văzut și dv., in meciul cu Steaua. q Revenind la meciul eu grecii, dacă el s-a sfirșit cu bine, g^ ul de-abia acuni începe. Și nu vom obosi să spunem acta, chiar duri — însuși Homer ne înrafă 1 — cei re nu ac-'vrt1 ^ruri amăgitoare vor deveni, mai devreme sau mai tîrziu, l/ifo/cnnici. Wrcvl TOI.CFA MAKEBA — CONȘTIINȚA CARE CXNTA Apariția simultană, în Statele Unite și Marea a vo- lumului autobiografic „Makeba: My Storj" ci»ință de lucrările melc. Vă licul eseu asupra Mitului de asemenea, dacă doriți, tudiul meu asupra alchi- Din nenorocire, ampla Benă dimineața, pămint al odihnei noastre, In vis pentru vîrstele toate durăm ; Cine nu știe că paseri măiastre Pe ceru! senin orlcînd numărăm. Bană dimineața, izvor al nădejdii! fa veci blnețe-ți vor da și brazii și munții $ pruncii rîzînd, la solstiții, Cînd țărîna se-așază cu greu în cutele frunții. Bonă dimineața, neprihănit pîriu, fu. care știi vorbi cu cerbii și mistreții, Mi tulbura privirea cînd ajungi Fecioare să le scalzi în ceasul dimineții. Bană dimineața, copile din scutece dc aur, pră-ți nc-aplecăm, cu gîndu-n viitor, Te vrem un brad puternic, neapleeat dc vînturi. Hotarului dc țară rămîi apărător. Bonă dimineața, neadormit stejar, tecare-ncet m-apropii cu sfială ti nu-ți trezesc haiducii care dorm la rădăcini $1 puii cc sc nasc în plină vară. /d/w binețe Constantin BRATESCU PROGRAM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOR Socialismul opera întregului popor np epuizată ; la paginile B b v s ■ ^'lesavirșirea unității r D-stră opere în Franța sînt prea scumpe pentru । smt bine difuzate. și să vă publice Alchimia i vorbit, dar pe care n-o cu rayot in mod dir»ut. hional-statale a tuturor Una din ideile subliniate constant de Partidul Comunist Român, reluată în Tezele din aprilie, este aceea „privind rolul maselor, al popoarelor ca adevărate făuritoare ale în- tregii dezvoltări, ale istoriei omenirii". Concepția Partidu- lui Comunist Român despre rolul crescînd al maselor la desfășurarea procesului revo- luționar se corelează dialectic cu viziunea umanist-revoluțio» nară, după care omul trebuie considerat ca valoare și scop suprem, iar în centrul tuturor activităților sociale trebuie si- tuate demnitatea, bunăstarea și fericirea omului, el trebuind să fie. pentru sine, făuritorul propriului său viitor. Teza partidului nostru privind con- struirea socialismului cu po- porul și pentru popor se con- vertește pe plan politic în le- gătura organică dintre socia- lism și democrație. „Trebuie să avem permanent în vedere principiul făuririi socialismu- lui cu poporul și pentru po- por — expresia puternică a democrației muncitorești re- voluționare care asigură românilor MIRCEA ELIADE prese Iu ZUricb pentru • mele Doamnei Jung. presia sentimentelor război mondial a caracter imperialist, „lucrat dc întregul pro- rhiva ETH - Bibll ,ih,.J^voliâni capitalismu- a Mircea Handoca, Buc^HP*^ Frin cl, manie rialiste urmăreau o npârțire a pieții mon- ararea unor noi te- ^1 colonii, înăbușirea .revoluționare a ma- ■opulare împotriva asu- I dr Suede, 31 rue \ nncnu Eciale și naționale. Rusia, care promiteau satisfa- cerea dezideratului unității noastre naționale". în consecință, războiul a de- terminat o tot mai puternică intensificare a luptei de elibe- rare socială și națională a tu- turor popoarelor,- pe măsura Paris 7 u) septembrie 1950 rest sens, tovarășul UE CEAUȘESCU preci- twnul din marile eve- decare au dominat în- ■ secolului al XX-lca a Lru scrisoarea D-stră bare Am întins șine de Am sa întind șine pe Litoral. Mi-am de susținere învelite in pluș la serviri pină »n fala casei, pînf» pe Valea Prahovei, pină angnjnt vatman, ni-nm an gajat cea mai capabilă echipa dc controlori. controleze zilnic biletele mele și ale familiei mele» sâ dea □ bună educație copiilor mei4*). Poetul urmărește deeonvonțiGhaFizurea decisă a ritmului existențial, minat âc un copleșitor sen- timent al precarității Tramvaiul, mit și simbol al noii realități („un obiect dc lux“) este vehico- Iul desăvîrit ai viziunii. Superbe poeme ale așteptării, textele lui • Cristian Popeau dau impresia de punere intre parai.teze a ritualurilor vieții obișnuite, prin supunerea acesteia la un insistent tratament sarcastic, tnșelatoaie perspectivă: umorul rica- nant al poetului ascunde o sensibilitate ultragia- tă, o dramă și o tragedie de tip beekettian Ten- tația idilei e doar o formă a refulării la fel cum viața poemului se substituie. încetul cu în- cetul. visului și reveriei. Absurdul, cultivarea clișeelor dc gîndire și de limbai, autoscrutare» nemiloasă, rece, un Instinct ieșit din comun al straniului sînt principalele atuuri ale lui Cris- tian Popescu. Cuvînt înainte îl așază printre cei mai originali creatori tineri dc azi. Poezia lui frînge încă una din barierele neîncetatei lupte a poetului cu sine. Mircea MIHAIEȘ • Cristian Popescu. CUVÎNT ÎNAINTE, Ed. Cartea Romanească, 1988. Un solar tribuna creat o, Dialog cu poeta Nastasia Prilejurile aniversare înseamnă, de regulă, i-kn ficat ea unoi suitori și, mai puțin, tnto' mirca una bilanțuri 'litice ; penele fraterne vibrează, Jetul j periauveior se revarsă nemilos, fără economie. Cea putea spune — într-o astfel de ocazie — despre Al xandi u Jebelcanu. un poet solar (negrăit), cu oppU ci isializme. a cărui lirică — rivnind limpedmM armoniile, tempei indu-și acum clocotul afectelor- paie ferită de angoasele singurătății? In primul rin că însuși omul este un suflet solar. Cu o geantă i sl Maniu umâi, alicind un zimbet matinal el „cucerește* sVm zile bureului. Trena poeziei sale domolește impulsia febricitai ; așezat în rime și în tropi (cum suna un', îndemn din Peregrinări terestre), poetul și-a poluUn exuberanta de altădată („ml-e inima în târguri, • grind spre infinit'*), nu mai navighează pe o „coi beată* ; dar, după un demaraj simbollstic am [ ■4 constata (cu o vorbă a lui Paul Georgescu ; v. Gean - lic) că a rămas optlmistic. El vrea „un nimb de rime', iubește clasic itatea, adoră virtuozitatea, e credincios — facă — „vechilor statui* (v. Ascunsa iubire). Un tn i* ționalist deci, filtrind și subliniind dintr-un elan > pciator : un jubilativ. un elegiac propunlnd o 1 o țic clasic istă și o gesticulație romantică, discursul line purtind indicații livrești și vehiculfnd motive produc* - Dragă Nastasia Maniu, La apar ut recent cea de-a pb cane de versuri, Vedere ppoem. Poți să mărturisești ftimportanța arc această car- tin evoluția ta ca poet? [ - Pentru că zilnic mă pri- to: tn „oglindă*4, nu sint in bre să disting schimbai de pe tc timpul și „creșterea* di- Mintiu le-au imprimat „chi- twi* meu dinafară. De aceea ■ Impresia că sint ncschim- «ti. că scriu mereu același femșcare străbate titluri și pți diferite oii. poate, ace- Kirooem mă scrie dintot- ■siuna, iar eu mă las trăită jezie, e ei. scormonită de Desigur, privite lua așa zut dre me fer de mi; de fer gă; rar dii cu' Și aci și mc rin CXI va portrete dis tive (rum ai fi cele elino, de pildă). „Vecin cu for^ infernului* el s-a limpezit tocmai prin astfel de ude-J ziuni (ultur.de . o existență rare se revarsă In spațiul^ cuitural. dai nu prin anexionism, ci comunieltid»'rw fringindu-se și arordîndu-se. Așadar, nu un divoțj tom)icramental, ci o intimitate care permite — în v?» cinatatca erupțiilor vitale (V. „Visul vegeta!*) peria* darea pi otagoniștiloi celebri (v. Visul orfk). Dudt dedic ații și invocații nu maschează tensiunea crobc. cutreierind cochilia oului. Fără a fi. neapărat. Indaț torat tempo! iudei \ h stei („soarele înclină*) acest Jiri$o| la izv )«wele ului; sunt acolo w bloui i bu< olice reverberind un sur.et stins, colbuita de polenul amintirilor. Poezia lui Alexandru Jobeba» iod nu me claritate si deschidere; amurgind, a jertfa și ritualul, sorbind cu bâtrînul Taliarh din ln^' zistibilul arvument bachic. poetul trece sub „sohtilM sokmnclot sonete*. Expansiunea naturistă $e desM^- ră sub „grațioasa pace de vară* ; iubind peregrinările, „magia drumurilor*. el se aliniază datărilor rump> ni le. Cărările il „bucură44, experiențele sonetistk? găduie cadența, cizelarea versurilor, neviolentlnd ta* biclurilc recepției. Alex u Jebelcanu se h • egal, pulsiunile afective fiind trecute printr-un . > gheț“ formal. Un volupluos» așadar; dar crosul nu> tui toi. interogativ e trecut, spuneam, prin refn’gei ri- tul pcifecției foi mâlc. Oglinda retrovizoare nr perj mite „examenul* unei existențe poetice, luneclnd sobi „magia norilor romantici*. In timp, Alexandru Je > . leanu nu și-a modificat profilul liric; o periodizare* lUî; sez me rai ăst CIL gu nn nu cai nâ cet ex ce cri tic cel mi că foi iot Pi pe tiu pe m' tc posibili dar. dincolo de bornele marcind ct tind deveniri lirice, poetul rămîne esențial mente nceMg un spirit raționalist, constructlvist, tradiționalist, r.* frîngînd ecouri parnasiene ; preocupat nu atit dr cita] combiunione a cuvintelor cit. mai cu seinii: F m militantism estetic, eliberind ideea, fixind-o In plin» taica ei so’cmnâ, hieratică („să-ți scot podoaba la lumină*). Cu patos snlar („aproape sînt de -.u?, zi- c poetul), iubind versul „tînăr și încins*, Al. Jete-J leanu me piedilccția sonetului, a liricii „ordonat^.! curei ind un unive-s închis, limpid Testul animator al * poeziei bănățene, intrînd (alături de Pavel Beliu, Petni 1 Sfetca și Fetru Vi itilâ) în „primn generație estetică a Banatului* și-n temperat și voință reformatoare. Dw progiamu! schFat in urmă cu mai bine de palm ud» eonii răzbate pe alocuri, adurînd son uri aproape re. q cunoscute mti-o lirică „geometrică*, aparținlaj ituil „cioplitor *' de ver .uri 1 In fine, să mai adaug că acum — doar Scriitor (în ] pofida piojudccăiilor „relaționiste*, val. atit del eficace, doar această ipostază contează I) — Al. Jebe- i leanu privește senin. înțelepțit fără bosă pafagogicfl zarva din jur : e departe de nărăvașii juni șl noua lor paradigmă, se amuză privind biliardul vieții literare , și năravurile antropofage, comentind cu humoare? schimbăcioasă „topul14 contemporanilor. Plodind pentru coexistența valorilor nu înseamnă, automat, că om pro» pune egalizarea lor : iar excomunicările (aflînduoi o rădăcină extralitcrară) stîrnesc hazul și paupcrljeJriJ tic UL* cri se, iu m ta cu Și ra să iu sp IU pi Sd ni ni peisajul. La vîrsta Jebelcanu înseamnă tul liric bănățean. „seninătății imperturbabile-. Al. o voce inconfunclabilă In ronw* Adrian Dinu RACHIERU Mlaiă, lucrurile par și. pro- bii. sint altele. Dealtfel unii lire criticii care mi-au făcut istea să-și oprească privirea hpra textelor mele, au o ioie contrară, anume că de o carte la alta aș fi alta, i ales despre acest al trei- volum. V edere din poem, spus că ar comporta față precedentele schimbări ra- ale: austerizare a expre- m. adîncire a reflexivității • mai acută cerebi alizare. ba h vorbit chiar de o anume ocezâ lirică. Penii u câ lilera- mra este formă și părere, tex- Dil fiind mulajul mișcării sau & iluziei mișcării, înseamnă t-, pină la urmă, tot formele pin care trecem sint impor- tate. Privind astfel lucrurile kdere din poem este altceva bțu de Cartea cu pereți de alelă, iar aceasta e cu totul weva față de Legâmintul de fidelitate. -S-a vorbit despre fondul hdc al poeziei tale. Asta chiar incepind de la Cartea fl pereți de sticlă. Poți să Ul o distincție intre poezia jitiei și poezia care se naș- ii precum in GENLZA : ..DIN ABURII H1KT1E1» / ca din- te coapsele mării Afrodita. / kw poemul și ini sc substi- - Atita vreme cît scrisul M face decît sâ repete într-un l-l plan și, firește, cu alte Rijloace. sensul propriei noas- Ir condiții umane, înseamnă u tot ce este produs al crea- ției artistice, chiar și acela are stă sub seninul Indicului, pîstrează in subtext un sens tragic. Din acest punct de ve- iere, nu există o diferență Bențială Intre „poezia poeziei* l< poezia ce se naște precum in poemul pe care tu ai avut bunăvoința să-1 citezi și care ? tot o poezie a poeziei, pen- tru că aceasta din urmă își privește propria ei naștere [proiectata pe retina dilatată a «torului, substituit la rindu-i « către propria lui creație. - Poezia ta n-a evoluat în direcția promoției echinoxiste. Ajae? - Dar în cc direcție a evo- ht „promoția echinox istă* ? N-am impresia că a existat o 'taică direcție a ceea ce nu- nești „promoție echinoxistă* Dealtfel nici nu cred că sc poate evolua în grup. Mai am naivitatea să-mi imaginez că evoluția și creația artistică ur- nează un traseu individual. Deci nu cred ca eu să fi evo- sj gi o ZI u< gl CC gl o ri u. tc P n. ORIZONT jibuna creatorului tinăr Un sufl solar Dialog număr frumos de poeți foarte buni care insă nu continuă li- nia tradițională a poeziei tran- silvănene sau, dacă o continuă o complotează printr-o nouă caracteristică. Mă gîndesc la Victor Felea, Aurel Rău și al- ții ; pe cită vreme in Bucu- rești locuiesc o scamă de poeți reprezentativi, avi.idu-și, ce-i drept, originile tot in Tran- Desăvîrsirea unității 1 » u poeta silvania, care continuă una sau alta din liniile ției invocate. E vorba insă tradi- de : national-stataie a tuturor 9 : : astasia înseamnă, de regulă, glo nai puțin. Întocmirea un ratei ne vibrează, jetul j mlos. fără economie. Ce-a 1 de ocazie — despre Al s'dar (negreșit), cu opțiu — rîvnind limpezimile; cum clocotul afectelor ngu: âtâții ? In primul rf® llct solar. Cu o geantă natmal cl „cu< crește-* sfo ei sale domolește impuls și in tropi (cum suna i ‘rcstrcL poetul și-a poto ni-c inima in larguri. n i nasigu^nză pe o „coral laiaj simuolistic am put Paul Georgescu; v. Geai îl vrea „un nimb de rina n tuozitatea. e credincios Ascunsa iubire). Lin trac dimind dintr-un elan rec lor;iac propunind o figur e romantică, discursul Ui vehiculînd motive produ Mania loan /Xlexandru. Ion Horea. Ștefan Aug. Doinaș, Gheorghe Pituț, Ion luga și alții care nu-mi vin acum in minte. Din generația anilor ’70, Adrian Popescu și Ion Mircea, prin unele caracteristici ale poeziei lor. continuă și ei buna tradi- ție a poeziei transilvănene, ba chiar in ultima generație ele românilor (Urmare din pag. 1) 2 pildă). „Vecin cu forfoti oi nun prin astfel de ade caro sc revarsă in spațiu •nism. ci comunicînd. râs •. Așadar, nu un divur te care permite — in ve r. ..Visul vegetal") peria i (v. Visul orfk). I) eh v hc.iză tensiunea eroi, u nă a fi. neapărat. Inda iele înclină-) arest lirisg . .mim ; sunt acolo tâ un sunet stins, colbidH a lui Alexandru Jebelea. re ; amurgind, am intim L.ilnnul Taliarh din ire> •tul trece sub „.sobtițiu' wa naturistă se desfășou- ă“ : iubind peregi inării® liniază cîntârilor cumpâ. :pei iențele sonetistice irt< i surilor, neviolentînd ta< u Jebeleahu sc livreazi ci trecute printr-un așadar ; dar crosul nuv puneam, prin refrigeren- ala retrovizoare ar ucn ițe poetice, luneclnd suh i tiinp. Alexandru Jehe- Iul liric ; o periodiz.tre i ?ic marcind etapele unei e esențial mente aceînșVi ti vist, tradiționalist. rĂs- reocupat nu atît de arta . mai cu seamă, dc un ideoa. fixind-o in i lină» să-ți scot podoaba toatg („aproape sînt de sud\ năr și încins-. AL Jcbe- ui. a lui ii „ordonate1’; npid Fostul animator al ni de Pa vel Bellu, Petru • ma generație estetică a ■orna reformate ..i Dar mai bine de patru o *- î .d son uri aproape cti ică“. aparținfnd u hâzi Nastasia Maniu, tirul recent cea de-a pic de versuri, Vedere ti Poți sâ mărturisești ■Unțâ are această car- kduția ta ca poet ? pîru câ zilnic mă pri-. S^ylindâ". nu sint in Hpting schimbările pe ■pul și „creșterea" di- ■ le-au imprimat „chi- Ibcu dinafară. De aceea ■reia că sint neschim- l'J scriu mereu același Inre străbate titluri și ■ferite ori. poate, ace- tn mâ scrie dintot- Llar eu mă las trăită ■sie. scormonită de ■ ei. Desigur, privite Li. lucrurile par și, pro- Lant altele. Dealtfel unii piticii care mi-au făcut ■să-și oprească privirea I textelor mele, au c Lto^rarâ. anume că de arte la alta aș fi alia. despre acest al trei- Mm. Vedere din poem, pi ca ar comporta față pdentele schimbări ra- L austerizare a expre- ■ilncire a reflexivității |autâ cerebializare. ba kbit chiar de o anume ilirlcă. Pentiu că litera- ate formă și părere, tex- W mulajul mișcării sau fcei mișcării, inseamnă ni la urmâK tot formele are trecem sint impor- l ?avind astfel lucrurile. h din poem este altceva z Carlea cu pereți de lisr aceasta e cu totul n^â de Lcgămintul de vorbit despre fundul al poeziei talc, hcepind de la reți de sticlă. I Asta Cartea Poți Să disiincție intre poezia și poezia care sc năș- im in GENEZA : ..DIN I HIKT1E1, / ca din- psele mării Afrodită, / ramul și mi se l! •Atita vreme cit h decît sâ repete pian și, firește. । substi* scrisul într-un cu alte să-ți spun eu... Mă uitam In dimi- neața aceea superbă prin geamurile halei și totul mi se părea scăldat de o lumină strălucitoare, se vedea totul pînă departe și ochii mi-au căzut deo- dată peste Piatra Caprelor Nu-mi tre- cuse niciodată prin minte că. de acolo din stație, se poate vedea locul ăsta și. crede-mă. parcă paralizasem acolo. Te vedeam pe tine, pe Mircea și pe Paula dar mai ales pc tine, cum cîntai din fluier, cum dansai, cum te purtaseși cu mine, într-un fel ciudat, dar nostim drăguț, și eu mă țineam de tine ca un copil, eram pur și simplu vrăjit de tot ce făceai, erai imprevizibilă in toate Nu-mi puteam deslipl nicicum ochii df pădurile, de dealul acela, de tot ceea ce mi se arăta și degeaba strigase nea Visalon la mine că vine coi fa, n-am auzit nimic, ar fi putut exploda atunci lîngă mine nu știu ce bombă că tot n-aș fi auzit. E o chestie pc care nu mi-o pot explica nici cum. dar asta nu mai are nici o importanță. Vezi tu Maria, prea ne-am simțit extraordinar parcă nefiresc de bine acolo. Poate că nu e bine să te bucuri prea mult de ceva. Tu ai fost un adevărat spectacol. De unde atîta energie, viață. In tine Maria ? Mă întreb adesea dacă ești c ființă din carne și oase, așa ca toți oa- menii. sau ești o nălucă... îs normală Lucian, numai tu mă vezi așa. ți-a zis în vreme ce-ți mlngîia fruntea, obrajii tăi osoși, supți de febră, de dureri. Să vii mai repede acasă, că e pustie colo- nia fără tine. Azi-mîine vine toamna și n-am mai fost la Piatra Caprelor .. A plecat zimbitoare, duioasă, dar de fapt chipul și numele ei, tot ceea ce ține de nimbul ei, rămăsese acolo în salon, pentru că, imediat ce-a dispărut a intrat Boldan și Paula și subiectul lor preferat a fost Maria. care vă cu- cerise pe toti. prin felul ei de a fi, me- reu alta și totuși aceeași, prin arta sa de a da farmec clipei, de a găsi me- E atîta lumină, spațiu și nemărginire în ochii ei, încredere în steaua speran- ței, că pur și simplu te contaminează. Ai dreptate, Paula, ai zis tu. Numai ea a știut să-mi alunge norii negri ce să- lășluiau pe cerul inimii mele. întim- plările triste s-au destrămat și-au ră- mas departe, ca și cum nu le-aș fi trăit niciodată. Sînt pur și simplu ob- sedat de strălucirea ei calmă, de unda sa de optimism ce-o răspîndește în jurul ei... Și pe urmă s-a întîmplat că ai ieșit din spital, te-ai reîntors printre ai tăi. ai căutat-o pe Maria la gazda unde stătea ea, dar era plecată, nu știa ni- meni unde, și ai simțit atunci cum se rupe ceva în tine, cum toată lumea se uită parcă chiorîș la tine și nu mai găseai la nimeni privirea aceea veselă calmă și încurajatoare. Ai zis în sinea ta câ fericirea-nu durează decît o clipă uneori poate nici atît, ci avem doar ilu- zia că sîntem fericiți. Ai coborit dez- nădăjduit spre parcul coloniei, cu gîn- dul să Intîlnești pp cineva cunoscut și să întrebi unde poate fi Maria. Iți ve- nea greu să crezi câ plecase fără să lase o urmă, un semn, pentru tine. Și. cum pășeai greoi, piadâ unor sentimen- te tulburi, numai ce-ai zărit năluca zburind cu toate strâluminările și nim- burile ei spre tine și ție ți s-a părut câ arde pămîntul sub picioarele tale că totul în jurul tău parcă luase for și-o dogoare năpraznică iți bloca res- pirația. ca apoi să simți □ dulbină de răcori scăldîndu-ți trupul. Te-ai dus și tu năvalnic și temeinic spre ea, așa cum se duc ploile și viaturile dinspre munți spre cîmpiile roditoare, nuntin- du-le în ceasuri de taină. V-ați conto- pit trupurile apoi ai ridicat-o pe sus purtînd-o ca pe-un trofeu. încet, ursu- le. încet I, a strigat ea, din brațele tale Lumea se uita la voi ca la minune Ho f, a strigat iar. Ce-ai de gînd să faci cu păpușa asta din cîrpe ? Cînd ai lă- sat-o Jos, s-a virit sub umărul tău și ciripea ca o pasăre bolnavă de ferici- re ce-și găsise cuibul în crîngul lovit de furtună. Fii atent ursule, te-a bătut în piept, cu păpușile trebuie să te porți mai tandru decît cu ființele vii ’ La urnirea corfelor, ai avut senzația că te treziseși dintr-un somn adine Privindu-le prin geamul barăcii ți s-a părut că dealurile se apropiaseră mult unul de celălalt, că funiile acelea groa- se. de oțel, pilonii, corfele coborîseră atît de mult îneît treceau acum prin dreptul gemulețului tău și te îmbiau să călătorești cu ele departe, dincolo de zarea munților. O, el vedea mai departe și avea picioarele înfășurate în ferig cînd trecea *prin Apuseni era zi pădurile se desfăceau din întuneci pod dc aer peste două neînțelesul închipuiau potecile-i in calc pe Aricș învîrtejiad spre șesurl lumina sta-n dureri să se prâvale Mai mult in sine adunat mai mu cu-ai săi mocnind o El asculta pâmintul revolta lui în lume pătimire ved — cum și eu ascult nepereche Ci lancu-i peste tot: îl auziți cum își adună iar El unul e din cei — Poftiți fn Casa la pieptu-I moții nebiruiți —: tancului cu toții PRECUM NE ȘTIM, DIN VECHIMI Sîntem tot pe la case: mai reparind un gard, mai luminind o poartă cu sufletul acesta ca un neîncetind prin secole să In preajma noastră vom cint ardă zidi fîntînile, cu apă ne-ncepută, și vor veni bătrini, femei, copil cuprinși într-o lumină neștiută Și pe sub praguri răni au mal răi spun codrii de revolte și dureri mai buciumă-n tărie fără glas atîtea-nlănțuite primăveri ce alor noștri le marcară anii din vremile acestei lumi aici ne este Precum ne cu Horea, împăratul numită Transilvanii; începutul și nl-l sfatul știm, din vechimi, mâl sădim un copac, o legendă sub geamuri și așteptăm dimineața de mal cînd Izbucnesc privighetori in ramuri ARS POETICA Sînt bucuros de aceste pietre temelie munților mei focuri joase mai vestesc pe la vetre dc cei care-au fost, de acel oameni cu chipuri cu brațele cioplite sînt bucuros că in celor dc atunci mă frumoaso din cremene, clipe umbroi văd asemene Și dacă peste vămi se mai adună comoara unei vieți în rădăcini și noi ne știm ai noștri și-m ei Pc ci ne-au dat suferințe s-au bătut chip și ne-au lăsat lumini le a fost clipa arsă cu moartea in ureche și-n moarte le-a fost fața neintoanJ de la această patrie străveche Cum Șincai in desagă-și poartă durul ăilalți purtat-au peste veac chemare» să-ndepărtăin dc pragul casei norul să ne unim și calea și suflarea Sînt bucuros că pot să scriu aceste cintecc, și-mi știu părinții ascultîndu-le, la ceas tirzlu: prind din Transilvania, pămint al biruinței se-aud trecind Carpații pui de Ici AMINTIREA MACILOR Clipa se soală pe glezne cu mii tu in lumină iți treci glezne sul a fost un ci mp cu maci pe care il ocrotim noi doi în amintiri Un drum a fost ca o pedeapsa miri însîngerînd către crepuscul semnai cînd toamna peste praguri își dospiri riul cu Dinspre mesagii apele ca untdelemnul cetăți transilvane, mai uitate cu maci nc ajung. sărută cu ochii aceste cîmpil învelite intr-un strigăt prelungi idîncurilc-n mine nntului meu pod in străvechi A IEȘI îl Să izvod sc decline buseții doare Rl pe ape ca și cînd Fpartclc din gînd tn suspin de floare iz numai virtejul etc după el î mai pot ISă mă înșel (tind marea «il-e prilejul ti cereștilor saline I fiecărui cuvînt bminii care sînt dineuri Ic-n mine 1 lucruri I tînăr saltul ■Icului în timp nirlită din Oii mp dineul și înaltul ti mă . reflectă întregului cuprins iceară unul ins i limbă Imperfectă ■cuns în fana minții plumb pparcă-aș fi tlsurpind spre a zidi ii numără argintii «pe un zid pe altul R lucrarea-n ccr suind Itarc mă • cuprind troienește saltul I oglinda lumii precum este palimpseste il humil foiala lumină ttdn-n clină I lumii fala •mi ispită o fețe nu mi-i adaos i haos lumii i dc tine «uvint Ho pămînt re sine i două Igind I meu rlvnind rouă A ieși în lumină a foșni in mestec căderea brumei < pasul înalt și sub Bate arcașul in p ochii sînt umede dc zarea trecută, de lăstuni și de s Unde se naște uii ca rouă tăcută-n acolo vom ține n1 sub cumpănă albi Ridic fruntea și s mestecenii albi în se umple grădina tainele trec în cir DIMINEAȚA ' Mi se face frică d mi se face palid c scade duhu-n resi crește pulsul pe p Doar în poarta-nc umbră urcă, vint dc dincolo dc ursi dimineața trece-n Și-n amurgul care pipăi galbene cări toatc-s mai subțir. și se scutură-nseri RESPI Poate mcsteacănu dcscărnindu-se de ar bate-n azur taine dc abur sub Mai proaspăt ca s trec lebede de gîr silaba-n mirare, dintre frunză și ș- Mă pot răzima de respirația pură a rădăcinilor în c Viorica BRU1V Tumult în rămuri a înviat aseară și ninge galben to pieziș, arar, pustii Un dor de soare i s-a-nfirlpat aseară și lacrima din boc miroase a must m LEGĂTURĂ Tulburătoarea, asf din gestul, de ici prin care un țări munîncă din codr Mai tare decît Jej îi unește pe toți o pietatea ce inima : și face vădită nev LIN AERUL Șoaptă de ape ori străbate lin aerul Vîntul deșiră iluzi din răvășite ramu scincind cu ecou 8 sub cerul fără cîn Noiembrie nc uiți J TRANSILVANIA ORIZONT GÎND ȘOPTIT RU CÎNTECE DRAGOSTE IDA Ion Căliman A IEȘI ÎN LUMINA fer Victor Corches în oglînO Fantezii mai departe și ele înfășurate în Unde se naște uimirea ca rouă tăcută-n prăsea, acolo vom ține nuntirea, sub cumpănă albă dc stea. sine adunat mai m icnind o*'pătimire vcc după el I pot A ieși în lumină înseamnă a foșni în mesteacănul mire căderea brumei de toamnă, pasul înalt și subțire. ii doare ape și cînd ele din gînd iBspin de floare Oglinzile visează neiumești cu-adincurilc somnului în ele din lumile închipuirii mele sine al meu tu veșnic mă privești Bate arcașul în pleoapa dc fum, ochii sînt umede lăncii de zarea trecută, de-acum, de lăstuni și dc sălcii. prin Apuseni era zi desfăceau din intime peste două neînțeles »otecilc-i in calc îrteji.ui spre șesurl i dureri să se prăvăli urilc-n mine lui meu pod străvechi izvod sc decline Ț^MÎ te arăți cu măștile pe față cînd noime vechi în pur veșmînt îmbraci dar în cuvinte oare de ce-mi taci insuflețindu-mî sîmburul spre viață E ÎNFĂȚIȘAREA UI IANCU Smintii! — cum și cu ascult 1 numai n lume nepereche 1 virtejul Inapoiați-mi, voi. munți frumoși, inima ! A voastră-i de cînd v-am privit mai intii. Copil eram și ochii s-au făcut adinei cît zarea. să vă încapă semeția toată. Tu, mare, te-ai cercat să mă alungi. Nu știi că te iubeam din presimțiri deja ? Talazuri ai trimis cu vuiet mult și, totuși, spaima nu s-a-nfiripat în mine. Am fost, apoi, a voastră, cîmpii blonde. și amor e și cel pentru flori, copii și vers. coline cu podgorii, vii riuri de mătase. Mi-e inima in fiecare foaie, în firele dc iarbă și-n scaieți. De-atîta dragoste nici nu mai știe plinge, iar eu, plecînd, ea va rămine-n veci pe un pămint de dor și poezie. Cum să o Iau cînd e a voastră toată? Venise cineva care nu-i declarase că e frumoasă, nici n-o lăudase, nu-i adusese elogii dar la plecare îi șoptise 5 „Pisicuță cu eșarfă, antilopă pe tocuri care țăcănc înfundat, cu părul splendid buclat, fastuos ondulat, delicios parfumat, subtil mirositor, o nouă și suavă floare întunecată* Mai crezuse acel cineva că are priviri ce vor să repro- șeze ceva, să dezaprobe adesea dar se teme să o facă și se retrage „vinovat* sau „țepos — resemnat* după primul im- puls. priviri care se cer adorate și n-au curajul sâ mai cheme ca altădată : «Priviți-ne, luați act cine sîntem noi, uitați-vâ la chipul nostru aureolat care se Jenează cînd cineva ne aruncă ocheade, dacă nu pentru a ne seduce, mă- car pentru a ne admira sau remarca distincția, eleganța si gustul . » Alții își delectează ochii cu superba, pălărie verde, coama îndrăgostită de culori și contraste fine, frazul costu- mului taior, fascinați de gingășia și întunericul irișilor. de cochetăria discretă a gestului evaziv care parcă murmura : «Trece și asta»... Un străin o etichetase drept o grație me- lancolică. bolnavă parcă, un gen de oboseală energi ă ce poate roși cu suavitate, ce poate seduce cu surîsul enigma- tic. dar îmbietor, putîndu-se seduce și pe sine, rare se vrea este tot : îl auziți iă iar la pieptu-l moții’ n cei nebiruiți —î Casa tancului cu imâ înșel toții d marea I' prilejul :um NE ȘTIM, N VECHIMI e la case : mai reparii i luminînd o poartă icesta ca un rin secole să cînt ardă noastră vom zidi apă ne-ncepută, bâtrîni, femei, copii -o lumină neștiută tguri răni au mal r de revolte și dureri i-n tărie fără glas ite primăveri i le marcară anii cu Horea, împăratul nymită Transilvanii; începutul și nl-i sf știm, din vechimi, pac, o legendă sub geamu dimineața de mai sc privighetori, în ram ?i înaltul mă reflectă gulul cuprins ră unui ins bă crfectă cereștilor saline Inii cuvînt nil care sînt rilc-n mine ri r saltul ui in timp lită Olimp S POETICA de aceste pietre ilor mei mai vestesc pe la iu fost, de acei hipuri frumoase ioplite din cremene, că în clipe umbro ici mă văd asemene • vămi i vieți se mai adună in rădăcini m ai noștri și-mpreu chip și ne-au lăsat lumi Ie-a fost clipa arsă 1 cu moartea in ur e-a fost fața neînto î patrie străveche ii desagă-și poartă do au peste veac chem i dc pragul casei n i calea și suflarea că pot sa scriu *, și-mi știu părinții ve in minții b că-aș fi ind a zidi umără arginți» un zid pc altul area-n ccr suind c mă • cuprind cncștc saltul linda lumii um este impseste humii Ridic fruntea și scutur mestecenii albi în vcșmînt, se umple grădina de toamnă, tainele trec în cuvînt... DIMINEAȚA TRECE-N SARĂ Mi se face frică de cărare, mi se face palid de cuvînt, scade duhu-n respirare, crește pulsul pe pămint, Doar in poarta-ncărunțită umbră urcă, vint coboară, de dincolo de ursită dimineața trece-n sară. Și-n amurgul care vine pipăi galbene cărări, toatc-s mai subțiri șl-s line și se scutură-nserări... RESPIRAȚIE Poate mesteacănul descărnîndu-se dc lumină ar bate-n azur taine de abur subțire. Mai proaspăt ca singele trec lebede de gînd silaba-n mirare, dintre frunză și șoaptă. Mă pot răzima de respirația pură a rădăcinilor în cîntec.. MM Viorica Bălieanu BRUMAREL ala ină -nclină lumii fala Tumult în rămuriș a înviat aseară și ninge galben toamna pieziș, arar, pustiu. Un dor dc soare viu s-a-nfiripat aseară și lacrima din boabe miroase a must mieriu. , la ceas tirziu : prin <.mi Ispită nia, pămint al biruințe^ d Carpații pui de leL|Jețc LEGĂTURĂ DE SÎNGE IR EA MACILOR ■ nu lă pe glezne cu mirai adaos țiit haos V lumii îți treci glezne subț ip cu maci pe care d doi în amintiri mi-i Tulburătoarea, aspra smerenie din gestul, dc ieri și dc mîine, prin care un țăran, fără grabă, mănîncă din codrul de piine... Mai tare decît legătura de sînge îi unește pc toți osteniții pămintului pietatea ce inima frînge și face vădită nevolnicia cuvintului. Ide tine ost ca o pedeapsă mwînt nitre crepuscul senini^ pămint peste praguri își desplfsinc » ca untdelemnul LIN AERUL TOAMNEI ți transilvane, mai e cu maci ne ajung, hii aceste cîmpii un strigăt prelung I i două igind I meu rîvnind rouă Șoaptă dc ape ori freamăt de plîns străbate lin acrul toamnei ? Vîntul deșiră iluzii ruginii din răvășite ramuri scincind cu ecou sec sub cerul fără cînt. Noiembrie nc uită mai pustii. CĂTĂLIN NEACȘU : Peisaj citadin. Viorel Dogaru CÎNTEC DE SEARA Amurgul încremenise pe tîmple intre noi cerul se sfîrșea nedeslușit umbra ta îmi aluneca în foșnet de mătase printre nopțile-mi subțiri și fierbinți te odată cu tine a venit visul cu fluturi de purpură miraj tăinuit într-un cîntec de seară. aștept de ochii Prelungi dc atît timp îneît mi-e teamă tăi blînzi de căprioară... TRANSA așteptări — inserări murmurate în ochi de lebădă pasărea-clopot. a sufletului a obosit aripile-i împovărate de strigăt cad frînte în singurătatea albastră trupul mi-e povară f înflorită pe țărmurile cu privighetori. RECIF Mi-c frig doar tu poți spune de ce trupul meu este alb și împovărați cu zăpezi ochii mei dorm ml-e frig în nopțile amorțite de mărturisirile tale (cc alb îmi alunecă peste tîmple șoaptele !) mi-e frig și ml-e sete dc trupul tău Iarna trece trist cu pădurile prefăcute în castele dc gheață... delicioasă și poate arde de dorul ca intreaga-i făptură să respire un farmec indicibil, sau e numai urma unui reflex Inuepărtat, a unui impuls intim, aproape stins-în timp, un tărlm aproape pierdut, un joc aproape uitai?... O prietenă cosmeticiană îi aplică diafanul fard cotidian pe obrajii gri- zați de nostalgica-i beatitudine, observindu-i cvasiperma- nenta privire de pisicuță aflată la pîndă care se autosupia- veghează continuu, care sc autocenzurcazâ sever cu mișcări stilate, cu gesturi moi de animal de lux, ce „somnprează*, totuși, uneori, de felină ce „șomează* alteori, viind, nu o dată, să fugă de alții și dc sine, să se ascundă de sine și de alții... Și de atunci, i-au spus „Antilopă pe tocuri, pisicuță cu eșarfă* ... Dar nu toți, pentru că unii o vedeau pisicuță fără eșar- fă, antilopă fără tocuri I Pentru aceștia, nostalgica beatitu- dine, de pe obrajii grizați, dispăruse o dată cu fardul coti- dian nemaiaplicat de cosmeticiană ! Nu mai avea nici pri- virea, de pisicuță aflată la pîndă, nu se mai autosupraveghea continuu, nu-și mai autocenzura sever mișcările stilate, cu gesturile moi ale animalului de lux, ce nu. mai „somnora* ! Nu mai era felina, care „șoma* uneori și nici nu mai voia . să fugă de ceilalți și de sine, nu mai dorea să se ascundă ! Se accepta așa cum era în momentul acela, așa cum ajunsese I Își examina chipul în oglindă și găsea că nu mai pose- dă o grație melancolică, nu mai dispune de energia aceea, fie și obosită, bolnavă parcă, și nici nu mai roșea cu suavi- tate ! Nu se mai credea capabilă să seducă pe fitecine cu surîsul ei enigmatic, atît de tentant altădată, îneît s-ar fi ademenit și pe sine ! Deși își dorea cu ardoare sâ fie deli- cioasă, iar întreaga-i făptură sâ respire un aer inefabil, nu credea că mai e*stc posibil I Cc denotă acestea ? Că dolean- țele ei de acum nu sînt decît urma unui reflex îndepărtat, a unui impuls intim, pe care timpul l-a stins, un tărîm cu desăvîrșire pierdut, un joc uitat complet I Se întreba de ce renunțase la superba-i pălărie verde, la părul colorat în contraste fine, la costumul taior frez ? Observase că, în ul- tima vreme, nimeni nu mai era fascinat de gingășia și întu- nericul iri.șilor ci, de cochetăria gestului care, iată, a de- venit dramatic, nu evaziv, pentru că, într-adevăr «trecuse și asta» I își privea ochii cu atenție și nu mai găsea unde sînt strălucirile de altădată, despre care cineva crezuse că „vor să reproșeze ceva, sâ dezaprobe adesea, dar se retrag vino- vate sau țepos-resemnate dupâ primul impuls 1“ Unde au pierit plivirile ei, care sc cereau adorate? De ce nu mai chemau ca mai înainte ? : «Luați act de existența noastră I Uitați-vă la figura posesoarei noastre, aureolate de Jenă adolescentină, cîndVincva ne aruncă ocheade, pentru a ne seduce, a ne admira sau a ne recunoaște distincția, eleganța și gustul» t... Greșise, oare, acel cineva, primul venit la aeroport, care nu-i remarcase frumusețea, nici n-o lăudase, neadueîndu-i elogii ? Nu mai are, acum, alura aceea diafană ? Imaginea ei nu mai deține acea superbie, care-1 vrăjise la plecare ? Chiar nu mai este „o pisicuță cu eșarfă, antilopă pe tocuri care țăcânc înfundat, cu părul splendid buclat, fastuos on- dulat. delicios parfumat, subtil mirositor, o nouă și suavă floare întunecată* ? A rămas doar o umbră galbenă a ceea ce a fost ? Este doar o tăcere fragilă care se sfîșie incon- știent ? Doar o palidă gazdă cu surîsul suav-sfios și resem- nat-dureros al fecioarei inocente, sfințite de dragoste, aflate în fața mirelui decapitator ? Inima nu i se mai aprinde ? Luminile ochilor nu i se mai înflăcărează ? Oh I... Ce m-am speriat I ... Ce mi-o fi venit să-mi răstorn deodată propria-mi imagine ?! Ce imbold obscur m-a împins să-mi neg propria-mi personalitate ? Instinctul, por- nirea inconștientă că mă apropii, totuși, de pragul fatal al vîrstei. pe care nu^pot s-o accept ? ... Ar fi păcat, fiindcă ar, fi prea devreme!... Cred, mai degrabă, că toate aceste fantezii sînt efectele oboselii, ale unei nopți prea agitate, la bordul avionului, unde am avut atitea probleme ! Deși oglinda nu minte, acum, m-am indus eu în eroare I Fiindcă sînt o stewardesă vaporoasă și eficientă, al cărei portret- robot (intelectual, moral și fiziologic) corespunde perfect celor mai pretențioase prospecte ale companiilor de zboruri aeriene civile pentru pasageri I Dar, dacă, totuși... ? ORIZONT * plastică E PACE oriwaiA- La Galeriile Fondului Plastic din Deva ■■ r- PRIMA EXPOZIȚIE PER- SONALA. Sub egida Comitetu- lui județean al culturii și edu- cației socialiste și a filialei Deva — Petroșani a Uniunii Artiștilor Plastici din R.S.R., in cadrul Festivalului național „Cîptarea României", tînâra drtistâ plastică Mihaela Oana Străuț s-a prezentat in fața publicului devean cu primă sa expoziție personală de grafică. Cunoscută din diferite expozi- ții de grup, pe plan județean și republican, și ca ilustratoa- re a unor cărți șl reviste pen- tru copii, de data aceasta ex- pozanta și-a îndreptat atenția cu precădere spre teme majo- re, din viața nouă a patriei, din lumea oamenilor .muncii, a familiei. Înscrise pe linia unei creații moderne lucrările sale expri- mă optimism și încredere, cu putere de simbol. într-o ma- nieră alertă, plină de fante- - zio, vădind sensibilitate și gin- gășie. Desenele sale în tuș, acua- relele și guașele oferite privi- rilor sînt creații înnobilate dc o frumoasă gamă coîoristică, abordate într-o tehnică matu- ră. într-un proces de maturi- zare evidentă. O tematică ge- neroasă abordează compoziții- PICTURA Șl DESENE. Lia Popescu, inginer la Institutul de sudură și încercări de ma- teriale din -Timișoara este pre- zentă in sala mică a Fondului Plastic din Deva cu a treia expoziție personala, cu pictură și desene. Laureată a Festiva- lului național „CIntarea Româ- emu Cătălin Weacșu arcuri de triumf torc acasă învingătorii 'mele tăcute. iul ucișilor le-a împietrit 0119. ni agățată de aer ilvăzută. le de actualitate: r w Florile bucuriei .Belșug*, Povara", Floarea atomică", precum și ciclurile încărcate de semnifi- cații adinei „Anotimpurile*, în niei* etapa lepublicană, ediția a IV-a, artista amatoare nu-și trădează virtuțile de talent în plină afirmare. Pornind de la unele versuri ale lui Lucian Blaga (din pă- cate reproduse trunchiat) ar- tista amatoare dezvoltă în pic- turile sale, într-o manieră destul dc originală, o suită de teme „cu fileuri" — ale flori- lor, flăcării, drumului, frun- zei, toamnei, vetrei, pămintu- lui și apei. Pe această linie, într-un stil realist se, remarcă peisajele „Țara Hațegului". „Iarna", „Pădurea care plea- că" și altele. Mai sînt demne de luat in seamă „Autopor- tret", „Bunica" și „Coșava na- tală". O transparență specifică în- tîlnim In acuarclele-peisaj, precum și in cele 7 picturi pe sticlă, în care este reluată o tehnică populară, cu destula abilitate și simț coloristic dez- voltat. Mai aproape de realizările artiștilor populari sint dese- nele pe sticlă cu tuș și culoa- re. updc, în special compozi- țiile stilizate in manieră fol- clorizantă, izbutește să convin- gă și să emoționeze adeseori, o oarecare stridență manifes- tîndu-se doar în desenele exe- cutate cu carioca. Privită în ansamblu, noua expoziție a artistei amatoare timișorene se înscrie pe linia reușitei, fiind un nou pas spre o afirmare din ce în ce mai semnificativă în ambianța im- pulsionării talentelor autentice, de către generoasa manifesta- re de masă, care este Festiva- lul național „CIntarea Româ- niei*. St. IRIMIE care fantezia ce manifestă ginal și percutant, croind tive de meditație. Transparența acuarelei demonstrează virtuțile ori- mo- iși sub prezențe | românești mina artistei în lucrări inspi- rate din universul familiei, precum cele intitulate „Mater- nitate", „Surisul", „Mama și fiul*, „Clipa de răgaz", ^Zim- betul* și altele. Merită a mal fi evidențiate, de asemenea, schițele de ilustrații la volu- mul de „povestiri adevărate* CEA MAI FRUMOASA de Irimie Străuț, In curs de apa- riție la Editura Ion Creangă, precum și guașele „Căldura", „Pe verticalele noului" șl „Amintiri din prezent". • Revista literara Knjizevna ret, care apare Ia Minei BODEA Belgrad (R.S.F. Iugoslavia), publică in cele două nu- mere din octombrie fragmentul „Ningea la Ierusalim*1, din romanul „F44 de Dumitru Radu Popescu, în tradu- cerea scriitorului timișorean Cedomir Milenovici, res- pectiv o selecție „Din lirica feminină româna contem- porană**. cuprinzînd versuri de Florența Albu, Ileana Mălâncioiu, Constanța Buzea, Ioana Diaconescu, Ana Blandiana, Doina Uricariu, Denisa Comănescu, Magda- lena Ghica și Mariana Marin, selecția și traducerea în limba sîrbocroată semnind-o poetul Slavomir Gvoz- denovici. • Revista lunară Buktinja din Negotin (R.S.F. Iugoslavia) publică in numărul din august 1988 o selecție de versuri intitulată „Poezie română con- temporană**, cuprinzînd versuri de Ion Mircea, Dan Laurențiu și Eugen Dorcescu. Traducerea ii aparține poetului Slavomir Gvozdenovici. espre „împlinire fără mveșmcire Cunoscut ca poet (al „fragmentaris- mului* propriu liricii moderne) și, u- neori, ca reporter (aplecat peste între- bările zilnice ale omului), Valeriu Bâr- gău apare, in timpul din urmă, și ca prozator, prin romanul Semne parti- culare (Editura „Facla", 1988). Romanul Semne particulare apare ca o „schimbare la fața" a poetului. Deși reporterul nu este cu totul anulat, deși poetul încă nedepășit, îi vine în intim- pinare prozatorului, sînt date in mane- vrarea planurilor și a succesiunilor im- previzibile, sondaje în viața cotidiană care demonstrează puterea de a aduce în față determinații umane, ridieîndu- se de la individual. Pornind de la descrierea unui destin singular, al tînărului Eufim — care a părăsit facultatea de filosofic pentru a întîmpina viața —, Valeriu Bârgău con- turează romanul formării unui om prin intermediul unui șantier. Schimbările de planuri narative, de oglinzi des- criptive dau imaginea unui conglome- rat uman încleștat într-o luptă parti- cularizatoare cu natura ; aceasta trebuie să intre în rezonanță cu destinul omu- lui. Se prezintă șantierul unei mari termocentrale, in inima munților. Fie- care zi este descrisă în culori tari* într-o continuă nerăbdare. Natura pro- prie omului sc transformă prin muncă, dar nu mai este timp pentru descrie- rofiluri rea ei. Rareori și. aproape numai Eu- fim se întoarce asupra traiectului stră- bătut, trece prin spațiile reflexivității și își adaugă determinați!, semne particulare. Că ele intră sub cupola ge- neralului și se pot deschide dialectic, acest fapt nu-1 interesează pe autor — el descrie. Și în dorința de a fi obiec- tiv. rămîne, parțial, la subiectivități, uneori abstracte, pentru a căror depă- șire — iarăși subiectiv — este pus la încercare poetul Cit timp irumpe, din marea masă, citc un talent autentic, indi- ferent in care domeniu de artă, continuitatea, întinerirea uni asigurate. Iată-I pc Cătălin Neacșu, student politehnist și elev al harnicului și furibundului pictor Mihai Oltcanu, care conduce cu bar și discernămint Atelierul dc artă plastică de pc lingâ Con studențească. Cătălin Neacșu vine, in prima sa expoziție de an*» rele, cu peisaje citadine, peisaje naturiste, naturi statice, desene in cărbune. Universul său sc rezumă, în mod firesc, la tot cmj ce el a luat, pînă azi, contactul. Case vechi, patinate de vreme, din frumoasa Sighișoara, cunoscute din excursiile tinerești, flori, ramuri exuberante de arbori înfloriți, colțuri de natură, pe cart le-a traversat el însuși : păduri, livezi, coline, țărmul mării șl naturi statice, surprinse in imediata sa apropiere. Toate acestea, în ciuda tincreței artistului, a scurtei sale experiențe plastice, sint tratate cu gingășii de culoare și cu tușe sigure. Întreg aerul care umple peisajele, colțurile sale dc natură, pare plin dc o rari distincție. Culorile preferate : rozul, portocaliul, roșu stins, vernb Iul. griul, galbenul conferă și ele acest aer delicat. CĂTĂLIN NEACȘU v Luminiș1 aceasta de început a tînărulul Cătălin Neacșu con- Expoziția firmă sensibilitatea sa, spontaneitatea sa, mai puțin o tehnică ri- gid preluată. Armonia compozițională c evidentă, ca și modul de a-și alege tema, dar mai ales devine evident specificul tempera* mental, pe care cl il aplică peisajului, naturilor statice. Astfel, acest specific tinde la crearea unei atmosfere personal definită. Dc pildă, o natură statică, compusă dintr-o carte, niște mere, o cafetieră rezumă un întreg interior intim, care $c râsfrîngc in privitor cu trăsătura sa distinctă. De asemenea, un colț de pădure, înghețată, cu arbori goi, cu oglinda rece a unui piriu naște o in» treagă metaforă a iernii în pădure. Sau niște bărci, trase, ca oble mari păsări obosite, pc nisipul unei plaje, rezumă o stare de spirit, în care solitudinea devine o dominantă. Iar niște meri in» Horiți, prin exuberanța eflorescenței lor, semnifică o întreagă pri» măvară sufletească, după cum patina unor case te duc cu gindu) la burguri medievale solitare. Există ceva spontan, ceva ingenuu, dar totodată ferm și defi- nitoriu in aceste acvarelc care compun prima expoziție a unui tînăr artist ce iese în lume. Ele spun mult despre un suflet Des- pre stările tensionale care il traversează, despre convingerile șl speranțele lui. Lucrări in care delicatețea de spirit, culorile per- sonale, atmosfera ce o degajă continuă, de pc acum, o vocație ce, prin efort continuu, prin cunoaștere artistică, prin lărgirea rndv irului de pătrundere a vieții, ne poate da, în viitor, revelația unui artist plastic adevărat. Eufim este supus unor succesive de- terminări, pentru a i sc lumina pro- cesul de formare: „Omul trebuie să învețe in fiecare zi să devină om". Semne particulare este romanul unei experiențe, no de scriere, ci de „viață", în valul de postmoderniști, rătăciți prin texte de texte, fără referință, și ră- mași, datorită disoluatei și abstractei subiectivități, la epiderma literaturii, ca un .simptom de alienare estetică. Valeriu Bârgău caută, după puterile sale, rădăcinile ontologice ale realității artistice, acea „viață" prin care și nu numai prin care arta se ridică la con- diția vieții depline. Nucleul descripții- lor îl formează munca, adevăratul „text" dintre om și natură, dintre om și om, și nu acel „ciripit bine organi- zat" pe care îl persifla Constantin Noi- ca. pentru cei care puteau să-l mai audă. Determinațiile pe care le aduce Valeriu Bârgău nu sînt simple semne, ci îndeplinesc, în primă instanță, con- diția necesară a individualului. Că ele cad sub vicisitudini, aceasta nu mai este răspunderea autorului, ci intră în grija societății — autorul tocmai a- ceasta ține să revele. Despre Eufim (ce parc un „cîmp de ființă" între un pro- nume șl un verb) autorul scrie : „Cele cîteva săptămini pc care i le furase omul fără față, fără semne particulare, trecuseră, redevenise Eufim, fostul stu- dent ce plecase din facultate pentru a Ion ARIEȘANU se angaja pe unul din marile țanOcrt ale patriei, simțise el că trebuie sâ cu- noască mai bine realitatea țării wlft voia să cunoască mai bine ce înseam- nă patria materială, patria văzuta ra ochii liberi, pentru că dc patria v&ntf cu ochii minții avea deja cunoșiință* A cunoaște realitatea și, In această ex- periență vie, a avea instrumente p« Montaigne și Dostoievski, un sceptic <1 un posedat de pasiunile lumii modeme, este aventura pe care o încearcă pc- sonajul lui Valeriu Bârgău. Celelalte au valoare prin însumare, cu excepția directorului de șantier, inginerul Albu, care este tensionat pînă la limitâ. 84 fie cealaltă față a lui Eufim?l imn* zarea termocentralei pare a fi supt în- treaga sevă din Albu, dar acesta mal găsește resurse să o ia de la cap.il, hrănindu-se chiar din ruptura sa. A rămîne sau a pleca pe alte șantiere, a se retrage din competiție sau a inter- veni o altă ... soluție — sînt întrebliii pe caro și le pune Albu, după ce o de- terminare a căpătat sens deplin. Pentru el. pentru Eufim, pare să fie o .pro- porțională". Dar pentru celelalte perso- naje ? „Există împlinire fără invt'di- circ*1, spune acum autorul, anii:1 . J de motoul preluat din Constantin Noi- ca și încheiat cu cuvintele de început ale preafrumoșului basm al ființei, „mincinos este cine nu crede.. ", Dumitru VELEA cu necunoscut — poporul nuna patriei înnobilează, irdta jertfă răzbate ■irile esențiale, îi bol; restituind DM3 reculegere de sine. lumc-n sărbătoare theazâ nevicțuirca dor acoperite cu pămînt. Hiul secolului trece în eternitate DESPRINDERE bftto liniștea visului meu roape de sîn. Huța ce abia încape lacrima tăcerii. alimentele se mutilează lcuvin( lipind absența. Al ac sli In ad în R; re In ui pi sc Ir Îs anor • „Zilele filmului sovietic*4 — hm pentru publicul timișorean feminină un spectacol de gală cu pio dc proiecții ale unor filme sc hnță de presă, la care au pârtie wr și revistelor timișorene, o „P - un sugestiv generic pentru cor Hba română din Timișoara (des rU nr. 10). în cadrul căreia prol rezentat o expunere și a deschi piofdâ © La galeria de artă „H kt Expoziția pictorului bucur iInvitat al Casei Universitarilor, fellțerdisc iplinare — prof. univ. i.Reflecții asupra viitorului învăț rulează prelegerea susținută de cc mia Casa Universitarilor. • Apa llui Marcel Toi cea s-a constitu pl»tere (la Cenaclul „Hyperion" ■ teme ale poeziei moderne. » P ■cursul anual dc creație literar, raiul anticipației, desfășurat rec< Imi (coordonatorul clubului) a j ki bun animator de cenaclu în Kmiui pentru schița, Constantin R povesti re, iar Traian Abruda ■fetică. • Cercul de istoric al Ci ■ ajfcogi -ain.it expunerea prof. t li&vârul. coordonată a istoriog i Ikdtalul dc versuri în limba r Lincsciană. „Foste nemărginirea fadului Gheorghe Metzenrath de hpotu: fi vizionat si la Casa Univ Kțiloi Deliu Petroiu a vernisa ■dmtului politehnist Cătălin Ne. ERATA 2 Hfeoarece în cronica literară Orizont nr. 43/1988, r li, (Orizont arădean) de Ale- jttdru Ruja, s-a omis phrtea ha!â. rugam cititorii să com- Meze ci onica, adăugind ur- wtorul text: J)acă în Poeme simple se fceșle elementul etnogra- L capabil să recreeze liric o 1 T c ( îlnjțdmța dc marți a Co- EuluL Asociației Scriitorilor h Timișoara și al revistei ânzonl", Eduard I’amHl a ■ț fragmente din jurnalul ■ Intitulat Idear. In cuvln- t caro a prefațat lectura, Iban Fcarță a spus, printre ■le „Tdcarul nu este un regizat. caicndarizat L) nu arc nici o legătură |jurnalul intim (...) ci re- r^-intă un Jurnal cu totul a- r.e. un jurnal dc idei (...) ^jsesll ale intelectului (.. .) rliițluni pe citeva teme fun- pnentale, esențiale alo gîndi- i In general , ( . . ) stilul tfp foarte înalt. însă nu este rw de un stil literar, ci de cui Intelectual (...) e vor- h totodată de o polemică des- fcsd și directă (...) polemica pui intelectual bine înteme- p In cultură". Au participat i dezbateri : Nicolae Țlrloi: încolo de gîndirea filosofică, r.tudinen autorului este aceea I < ORIZONT I E PACE nri dc triumf «leasă învingătorii de tăcute. ■rișilor le-a împietrit excelsior eacșu i^atâ de aer Vaier iu Ris ta «cut — poporul ici înnobilează. răzbate Cuvintele împung ca niște ace de gramofon circumferința timpului prizonier. Sfidînd festinul nepriceperii, deziluziile incendiază absența. In partea mea de suflet simt gîndul ca o mașinărie în urma cuvintelor. DANDY.UNITED fanion âte un talent autentic, indh itinuitatea, întinerirea suit itrokgerc de sine. udent politchnist și elev al i Olleanu, care conduce cu plastică de pc lingă Casa irima sa expoziție de acta- iste, naturi statice, desena in mod firesc, la tot ceva vechi, patinate de vreme, i excursiile tinerești, flori, colțuri de natură, pc care i, coline, țărmul marii șl i apropiere. Toate acestea. Iri sărbătoare fancvicțuirea Etoperite cu pămînt. k secolului trece in eternitate. ptSI’KINIHJU __ liniștea visului meu ile experiențe plastice, sini | $în c sigure. întreg acrul cai»»» abia’încape ură, pare plin de o rară tăcerii. stins, venii- sc mutilează rtocaliul. roșu er delicat. ! ■ absent, i Atît de firească devoțiune acuză toleranța stingind uimiri dezvăluinde. Irosit în așteptări, adevărul se sacrifică ■între bine și rău. Rămîn o vegetală urmă revers floral, arhaicei porniri. SOLITUDINE Yn crepusculul plenitudinii un gest a mai rămas pironit in retină scormonitor. Incerte vedenii așteaptă mireasa In oglinda anului nou ispășind nevăzutul. ÎNSPRE O TREAPTA Cc presimțiri, udgătoarea sevă pătimașă, coboară-n cînt de vrajă zglobia primăvară.. Sub turle se desfac porumbeii în aripi Adie zbor de păsări măiestrite. Descintecul se prinde hărăzit în secetoasă rătăcire. Supusă-i clipa. In umbra . vlăguită, prezentul următor așteaptă. Mai stăruie-n temei de frumusețe primejdiosul rost înspre o treaptă. a ului Cătălin Neacșu con* ;, mai puțin o tehnică rl- cvidentă, ca și modul do ident specificul tempera’ naturilor statice. Astfel, nosfere personal definită, itr-o carte, niște mere, o im, care se răsfrînge in nenea, un colț de pădure, a unui pîriu naște o in- liste bărci, trase, ca niște laje, rezumă o stare do nantă. Iar niște meri in- anoramic aqua-forte^l Uleie filmului sovietic** — o manifestare de real in- ratru publicul timișorean a programat-in această hă un spectacol de gală cu „Mîine a fost război M. o ■ proiecții ale unor filme sovietice, precum și o con- Ide presă, la care au participat reprezentanți ai zia- Revistelor timișorene. • „Prețuire pentru Eminescu0 ■sugestiv generic pentru consfătuirea profesorilor de bmână din Timișoara (desfășurată la Școala gene- ■10), in cadrul căreia prof. univ. dr. fon llioscu a fct o expunere și a deschis o interesantă expoziție ■1 • La galeria de artă „Ilelios** a fost vernisată re- lopoziția pictorului bucureștean Marin Prcdcscu. plai Casei Universitarilor, in cadrul cercului de stu- ■disciplinare — prof. univ. dr. doc. Solomon Marcus. beții asupra viitorului învățământului superior** se in- ■ prelegerea susținută de conf. univ. dr. ing. loan Bol- ■Casa Universitarilor. • Apariția volumului de versuri ijaitcl Tolcea s-a constituit într-un bun prilej de fee (la Cenaclul „Hyperion** al Facultății de filologie) laie poeziei moderne. • Premii pentru „Helion**. La pc! anual de creație literară și artă plastică din do- Itnticipației, desfășurat recent la Pitești, prof. Cornel «ordonatorul clubului) a primit premiul pentru cel ■ animator de cenaclu în profil. Silviu Gencscu — dintru schiță, Constantin Cozmiuc — premiul pen- ■estire, iar Traian Abruda — premiul pentru artă 1 • Cercul de istoric al Casei de cultură a studenți- semnfflcă o întreagă prl- J___ or case te duc cu gîndul ■ramat opunerea prof. umv. dr. Ștefan Ciobanii- j coordonată a istoriografiei românești actuale- ar totodată ferm și de fi* Bwl de versuri în limba română inspirat de creația prima expoziție a unui ilt despre un suflet. Des- i, despre convingerile și a de spirit, culorile per- e pc acum, o vocație ce. dană, „Peste nemărginirea timpului-, în interpretarea ii Gheorghe Metzenrath de la Teatrul german dc stat, Ifi vizionat și la Casa Universitarilor. • La Casa stu- r, Doliu Petroiu a vernisat Expoziția do acuarele a .liră, prin lărgirea regls* , în viitor, revelația unui fiului politchnist Cătălin Neacșu. • Murea de curiozitate să știe cine îl conduce pe ultimul drum. • Și după ce a făcut o dela- pidare de cind sute de mîî dc Ici. a fost luat la bani mă- runți. • In timpul serviciului l-a furat somnul, dar nimenea nu a observat absența Iul... • Era un poet așa dc maro îneît nu a încăput pe ușa nici unei edituri... • Nu se cunoștea .bine pe el, dar își dădea cu părerea des- pre alții. • Toată viața a luptat ca să aibă glorie după moarte... o Una c să fi uzat și alta e să ai uzanță ... • Avea un singur scop : să-și scuze mijloacele... • înainte de a se apuca dc lucru, privea în jurul Iul, voia să vadă dacă-I vede cineva că face și el cîte ceva..'. • Un cintărcț, nu voce tre- buie să aibă, ci... gkis ! • Era un romancier prăpăs- tios, pentru că toți eroii lui au căzut într-o prăpastie... Emil SEIN ERATĂ Ion ARIEȘANU ece In cronica literară ^iont nr. 43/19U8, pag. mont arădean) de Ale- mul din marile șantiere țise cl că trebuie să cu- ie realitatea țării sale, că mai bine ce inseani- uială. patria văzuta cu itru că de patria văzută i avea deja cunoștință**, litatea și, în această ex* p Ruja, s-a omis partea Lrugăm cititorii să com- teronica, adăugind ur- li text: q In Poeme simple sc tjie elementul etnogra- wbil să recreeze liric o zonă, începînd cu volumul Albe poezia crește in plan va- loric. Nu printr-o rupere de lumea inițială — care va ră- mîne permanență în lirica lui Stancu —. cît prin maturizare artistică. Poetul trece prin lec- ția marii poezii, expresiile fruste, uneori naive, din pri- mele poezii sint mai fin și în- delung distilate. Poezia sa se încarcă de un fond apt să re- liefeze o lume a statorniciei in cadre naturale și capabilă de observații adinei privind rela- ția cu veșnicele elemente ale universului. Dintr-o gîndire a omului în relație cu natura ies și meditațiile poetice ale lui Zaharia Stancu. Studiul lui Artur Silvestri despre această poezie este bogat în idei și in- terpretări originale**. avea instrumente pe •ostoievski, un sceptic șl pasiunile lumii moderne, îp care o încearcă per- eriu Bârgău. Celelalte i însumare, cu excepția șantier, inginerul Albu, mat pină la limită. Să i a lui Eufim 71 Finali* calei pare a fi supt fn* i Albu, dar acesta mai să o ia de la capăt, ar din ruptura sa. A leca pe alte șantiere, a competiție sau a inter* toluție — sînt întrebări ne Albu, după ce o de* ătat sens deplin. Pentru n. pare să fie o „pro* pentru celelalte perso împlinire fără învcșnl* um autorul, amintind at din Constantin Noi* u cuvintele de început ului basm al ființei, rine nu credo...*. ■dința de marți a Cc- kbAsociației Scriitorilor pmișoara și al revistei S*, Eduard Pamlil a [fragmente din jurnalul Klat Idear. In cuvin- te a prefațat lectura, n Fcarță a spus, printre ■Udcarul nu este un ■ regizat, calendarizat |ou arc nici o legătură halul intim (...) ci re- btț un jurnal cu totul a- Lun Jurnal dc idei (...) a unui creator (...) există formulări care pot fi conside- rate adevărate poezii** ; Ale- xandru Jebelcanu : „E.P. este o personalitate complexă (...) jurnalul e o înșiruire de me- tafore ( ..) exprimă o gindi- Besii ale intelectului (.. ) ■ani pe cîteva teme fun- Ktale. esențiale ale gindi- ■ fenera! ; (...) stilul ■arte înalt. însă nu este ■ de un stil literar, ci de Kelectual (...) e vor- fcdat’i de o polemică des- directă (...) polemica ■Intelectual bine înteme- ia cultura**. Au participat Iffbatcri: Nicolae Țirioi: Dumitru VELEA jalo de gindirea filosofică. Kinea autorului este aceea re metaforică bine individua- lizată** : loan Vlore! Bohlurca- nu: „este aici o bogăție re- marcabilă de idei puse la lu- cru. aduse într-o matcă rege- neratoare (...) o intensitate ce aparține unei morale supe- rioare, în sensul unei rigori etice** ; Rodica Bărbat: „Idea- rul exprimă o forță neobișnui- tă de a capta și de a desco- peri sensuri, de a refuza idel- le-de-a-gata, gindirea dogma- tizată (...) dincolo de apa- renta alunecare in zig-zag, există cîțiva piloni de medita- ție care ordonează •*totul** ; Valcrhi Drumeș : „e o gîndire în paradoxuri de cea mai înal- tă factură etică ; e o exprima- re cu irizări poetice care nu alterează conținutul ideatic al gîndului** ; Cornel Ungureanu (conducătorul ședinței): „Idea- rul pune în evidență o con- strucție de idei, fascinantă prin precizia termenilor, pre- cizia gîndului. articularea me- reu nouă a temelor (...) afo- rismele vorbesc despre felul de a fi al unui artist care cu- mulează și calitățile unui sa- vant în ședința de marți. 15 noiembrie a.c., ora 17,00, va avea loc o întîlnire cu scriito- rul Mihail Șora. M. O. • UEFA, CARE — CUM Ș’riTT — tine iu mi in bnc-in-n fluierlțele fotbalului european, a jă-ut un clasament după primul tur (de încălzire) al cupelor europene. Dară aveți în. proximitate un pix, notați: 1. România, 2—3. Portugalia șl Iugoslavia, 4—3. Belgia și Italia, 6—7. Scoția șl Spania etc. Pe locul 28, din 31 de participante, se află Olanda, iar pe ultimul, Luxemburgul. Sigur că poziția ne flatarlsește și ne dă chiar un aer de dandy pe cele terenuri, fiindcă, prin Balcani, în toamna asta, am treierat ce era de treierat (3—J, 3—0) șl, cind ni s-a intim plat să trecem Canalul (in zbor!), pînă la scoțieni, le-am aplicat, ia fața locului, un duș autohton. Așa că nota vestimentației de sezon noi o dăm, după ce, în prealabil, am scos din modă, între altele, renumitul imper- meabil Dasaev. Fiți. însă, fără grijă: veselia dc prin cupe nu se potrivește cu cea din campionat, unde „primăvara europeană^ va adinei în continuare distanța dintre lideri și restul plutonului. O să vedeți și singuri ee se va întîmplă la transferări, reprogramări etc. Nu: ș.a.m.d. ! MIERCUREA CE VINE, Federazione Italiana Cloco Calcio aniversează 00 de an{ de la înființare. în cinstea evenimentului, naționala Italiei va juca, la aceeași dată, un amical cu echipa similară a Olandei, campioana Europei. Va fi un meci mai-mult-decît-amlcal, de vreme ce prim-olandezil laureați acti- vează în campionatul Italian, o FELE 1N GOLF. Primul club dc golf din Uniunea Sovietică a fost fondat, in luna octombrie, la Moscova, de — aici,încep surprizele — un star al ho holului, sue- dez (!), Sven Johansson, supranumit Tumba (in suedeză, asta în- seamnă „stilp"). La ceremonia Inaugurării, onoarea dc a tăia pang- lica t-a revenit lui... Pelâ. Intr-un interviu, acesta a declarat: „Douăzeci și trei de ani s-au scurs de la* ultima mea vizită la dv. In fotbalul sovietic au Intervenit schimbări mari. Faptul că. dc pildă, Zavarov a fost cerut de Juventus nu mă miră. Cred că cl stă pe același plan cu Platini sau cu Maradona**. Ziua următoare, îndru- mat de Sven, Pelâ a luat primele sale lecții de golf, ace-t „sport pentru dandies" (Encyclopedia Britannica, voi. XIV, p. 597). Marcel TOLCEA top POP SERVICE Soroccan Alina (Bciuș): Sper Să nu tu de^niâ,.ust' spUuindu-ți că „piesa nouă** lansată de Fhil Colins („Groovy Kind Of Loveu) este o preluare de la,grupul britanic Wayne Fontana & The Mind- benders. care a lansat-o în... 1966 1 Desigur, asta nu știrbește cu nimic meritele cîntărețului tău favorit. „Royal Elue** este LP-ul de debut al posibilei aitiste Tyka Nelson. N-am ascultat albumul, dar am citit că Tyka e sora lui Prince. Să așteptam. Damșa Emil (LoeoH „Ascultmd noul album „Destiny** al formației engleze Saxon găsesc multe asemănări cu Sound-ul «Deep Purple», mai cu scamă în piesa «Ride Like The Wind». Cc părere aveți 7* Dragă Emile, ce să zic 7 Asta-i situația, dar. ascultînd mai atent materialul sonor propus de Saxon, vei sesiza și piese ce trădează personalitatea amintitului grup, in privința formației Hothouse Flowers, aceasta e irlandeză și a fost lansată de Bono Vox, solistul de la U2. Popescu Andreea (Reșița): Nu, Chi issic Hynde n-a pă- răsit grupul Pretenders. piesa „Breakfast In Bed“ fiind înregis- trată cu AH Campbell și formația UB 40. O asemenea colaborare a mai existat, cei doi oferind o reușită versiune a piesei Oldie „I Got You Babe** din repertoriul lui Sonny & Cher. Belinda CarHsie (foto) este, am mai scris, fostă membră a grupului ame- rican Go Go’s care, la finele anului 1985. era „en vogur* cu piesa „Our Lips are Sealod*4. Albumul ei solo cheamă simplu Bcllnda și a cunoscut un justificat succes. Interpreta, de 29 de ani. este ajutată în studiourile de imprimare și in concerte de Andy Taylor — cx-Duran Duran, Rick Springfleld și Susanna Hoffs (din „Bangles**). Petru UMANSCHI FOTBALUL. sport ... rămîne rege intre sporturi, iar noi îi sîntem supuși credin- cioși, mai ales atunci cind învinge In turniruri ; ne-am răzvrătit cu 'condeiul în varii situații, socotind, de fiecare dată, că în cam- pionatul dinlăuntru,, pe văi și lunci și șesuri, avem flăcăi aprigi și takntați, de parcă fotbalul ar fi fost inventat dc noi, latinii, pe care cu atita sensibilitate și talent slujim această magnetică îndeletnicire, pricepută, deopotrivă, de toate vîrstele și profesiile. La Moscova. „Steaua- noastră n-a uimit pe nimeni : a învins pentru că e o echipă solidă, de valoare internațională, pentru că joacă un fotbal modern și eficient, exclusiv spre poartă, exclusiv spre gol; 5—1, scor general din două manșe, cu campioana Uniu- nii Sovietice și în față cu Dasaev, nu e im rezultat la îndcmlna oricui, mai ales în condițiile gerului năprasnic ale gazonului în- ghețat ; » fost, cu adevărat, un recital Lăcătuș. Hagi. Stoica, Belo- dodici, Rotariu, care, alături de colegii de pluton, compun o trupă de excepție, cum rar se ivește, totuși, pe arene și în aceleași tri- couri. Eroul meciului a fost echipa, iar din echipă cezar s-a dove- dit a fi Măritiș Lăcătuș, pe care Dasaev îl va visa ori de cîte ori se uită la cer și vede Steaua în chip de pămîntcan. Iar bara lui Hagi. după o fază d^nină de El Mondial ?! Și Dinamo confirmă că anotimpul încă fn curs (calendaristic, altfel, merci, e iarnă ca-n minciunile moșilor) o unul dc excepție, atît la național, cît și la cluburile românești. întrucît pentru prima oară de cînd scriu trecem cu două echipe în înaltul competițiilor europene (la ora calendarului, nu știam rezultatul meciului Victoria București — Dinamo Minsk). iar tricolorii încheie sezonul cu două victorii, din două posibile. Iată cum Steaua și Dinamo. lordăncs/u și Lucescu. laolaltă cu Em. Jenei, și-au așezat oștirile într-o strategie ofensivă, coope- rind pe frontul progresului fotbalului românesc. Cinște. lor. și bravo, țării l Teodor BULZA P.S. P-aici, prin Timișoara, toate bune, ca și pînă acum ; Nea CosLică Jude și băieții de la «Poli- (handbalul) urcă și ei în cupele europene la handbalul masculin. O singură floare de toamnă... din toate țările, unfțf-u4 f ORIZONT O antologie a avangardismului literar românesc TAMINAI SOCIAL POUTIC $1 LlTEf Konstruktivismus Konvcrtierung Im Zeichen des Surrealismus semnul Surrealismus Visul, crezul, gîndul, nemi vremii nești de avangardă Cornelii! NISTOR Fundoianu MIRCEA ELIADE CĂTRE C. G. JUNG fermentul viu a MIRCEA ELIADE vorbească despre început să lebru MIRCEA ELIADE Bibliothck Zurich, Dragă Maestre, Mi-e rușine, dar am rătăcit notele luate in timpul interviului Iată textul In scrisori 1911. Bineînțeles, totul a fost scris alchimie și despre visele D-stră din 1913 Ia un nivel inferior, ca pentru un ziar (deși Combat este jurnalul inteleetua voi primi nimic asupra cercetărilor D-stră privitoare la alchimie. Cunosc Psychologie et Alchimie și fiți sigur, Dragi ELIADE Bibliothck Dragă Maestre, Dragă Maestre, (Texte traduse și adnotate de Mircea Handoca) TIMIȘOARA, strada RODNEI REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA Telefoane TIPARUL EXECUTAT LA l.FB.T. Index: 42 907 Țărăncuțele. lism"), („Sub und Integralismus („Faza radicală - convertirea la constructivism și integra („Suprarealișmul in perioada postbeli- că"). Cele două criterii se împletesc și se completează reciproc cu măiestria cîștigată de editoare prin experiență și printr-o bună cunoaștere a fenomenu- lui literar românesc din veacul nostru, prezența unor manifeste program (ex- franceză, în Arhiva ETH Bibliothek ZOrich (Originalul, în limba franceză, în Arhiva ETH (Originalul, în limba franceză, în Arhiva ETH Hs 1056—19200, xeroxul în Arhiva Mircea Handoca, București). (Originalul, în limba franceză, în Arhiva ETH trase din publicații Am primit aici amabila D-stră scrisoare expediată din Paris și mă gră- besc să vă mulțumesc. Este pentru mine o mare onoare de a fi citit și apre- ciat de D-stră. După cum știți, cei mai buni cititori ai noștri ne sînt inaccesi- bili de cele mai multe ori ; scriem pentru cîțiva cititori care, supraîncărcați suprarealismului") și der Nachkriegszeit tori ca Eugen lonescu Mihail Cosma. impor- special posibil Arhiva Mircea Handoca, București). 11 rue Duhesmc, Paris II 25 septembrie 1952 (Originalul Hs 1056—18225 Hs 1056—19201. xeroxul în Arhiva Mircea Handoca. București). • Paracelsus, alchimist și medic elvețian din secolul al XVI-lea. autorul teoriei că bolile pot fi explicate din punct de vedere chimic (Opus paramirum). în limba xeroxul în Despre Alba lulia am scris Cuvintele mele sînt calde Zboruri albastre prin clipr Sărbătoare in cuget și-n sil Hs 1056—18226, xeroxul în Arhiva Mircea Handoca. București). Ascona, 29 august Punct, 75 IIP, Integral, unu ș.a.) fiind susținută în unul și același capitol de producții literare propriu-zise (de la Paginile bizare ale lui Urmuz, poezii ale lui Tristan Tzara din anii 1913/1915 sau versuri de început ale lui Ion Vi- nea pînă la creații și profesiuni de cre- dință ale unor avangardiști de la mij- locul veacului, ca Virgil Teodorescu, De Alba lulia inii este dn De Alba lulia mă știu apr Decembrie își trece peste . Curcubeul înseninat în ur Iilor). Voi aștepta o săptămînă, pînă joi 2 octombrie. Dacă nu din partea D-stră, voi trimite articolul la Combat. Vă rog să transmiteți omagiile mele Doamnei Jung și să Maestre, de sentimentele mele de admirație si recunoștință. MIRCEA Alba lulia mi-e Alba lulia ml-a Alba lulia s-au dor, înflori unit st Una din problema ti cile de o re Tezele din Aprilie,'este și aceea £ 'urmării omului nou. In acest ser pi Udului nostru, tovarășul NICO. In lumină ideea că, dacă în domer im înaintat mult, în cel al conștiln de aici, îndemnul firesc: „Va trebn a. intr-o perioadă scurtă, să Hei lucruri, să facem astfel ca activlta devină o forța mai puternică, să se ipune așa, într-o adevărată forță n fala! nostru popor pe calea socialii In adevăr, pentru a duce la bur lății noastre este nevoie de un on concepție revoluționară despre lum< ie manifeste în existența de fiecai Înaintate atrăgînd după sine și pe revoluționar. cum bine știm, nu instaurarea puterii democratice. El Wt murire a conștiinței omului nou nce. Nu poate exista o pauză în i restul om contemporan, după cuir aersul înainte social. Muncitor, inj mltor, muzician, țăran agricultor, i! activității sociale, omul dc azi, c poale fi decît creația unui îndelung 6nuu efort de autodepășire. de cuir de conștiință. Liber și stăpîn pe c U|ii noastre acționează și asupra ti tor și asupra lumii din țur. în dep România primei jumătăți de veac XX, ci însăși capacitatea nativă a literatu- rii române de a se sincroniza — prin experiment, ca și prin realizări remar- cabile — cu atmosfera șl curentele mo- derniste ale Europei. Texte der rumănlschen Avantgarde. 1907—1917 este alcătuită atît după cri- teriul istorist, cit și după cel axiolo- gic-reprezentativ, fapt care explică suc- cesiunea și repartizarea materialului în patru mari capitole : Aufbruch („înce- puturi"). Die Phase der Radlkalitat Casa Gabrlelle, Ascona 26 iunie 1952 tivilor". încurajat de observațiile D-stră, mă voi strădui să continui analiza a coca ce numesc „nostalgia paradisului" în societățile arhaice și să o compar cu mistica iudeo-creștină. Soția mea mă roagă, să vă mulțumesc pentru frumoasele cuvinte pe care i le-ați adresat. Mă grăbesc să transmit omagiile mele Doamnei Jung și să vă rog să cre- deți, dragă Maestre. în profunda mea recunoștință și în sentimentele mele cele mal sincere. de propriile lor lucrări, aproape niciodată nu au timp să ne citească! Dc aceea, vă rămin recunoscător de a vă fi sacrificat atîtea ore pentru a citi Șamanismul. Sînt în același timp fericit că ați profitat de materialele și comentariile pe care am încercat să le prezint în legătură cu experiența mistică a „primi- psihanaliză în cercurile extra-psihologice, din Franța și de aiurea. Franz Hellens și Rene de Sollier își dau osteneala să aleagă colabo- ratori avizați atît din Franța cit și din străi- nătate. Le-am sugerat cîțiva colaboratori Le Disque Vert a publicat în primăvara a- ceasta o fasciculă dedicată lui Marcel Proust Vă vorbesc despre toate aceste lucruri pentru a vă asigura : este vorba de o revistă foarte serioasă și e probabil că unul din directorii ei se va adresa D-stră pentru a vă solicita dreptul de a traduce un text și în același timp pentru o pagină de manuscris și o fo- tografie (știți că aceste amănunte sînt tante pentru a „constitui" un număr foarte reușit...). Vă rog, dacă vă e să consimțiți la cererile lor. M-au rugat să scriu un mic articol Nu știu dacă ați primit scrisoarea mea expediată din Paris, în care vi mulțumeam pentru La Guerison psychologique. Am srris-o in ajunul grevei de la P.T.T. și îmi dau acum seama că aproape totalitatea scrisorilor trimise în această perioadă n-au ajuns la destinație. Vă scriu rihdurile de față pentru a vă atrage atenția asupra unui pasaj pe care tocmai l-am citit in revista Diogene (publicată de UNESCO), fascicula III, p, 136. Iată-1: „O publicație recentă (Annals of Tacitus de Mlss B. Walker) s-a străduit, nu fără succes, să aplice teoriile Iui Jung unei interpretări a metodelor folosite de facil pentru evocarea caracterului eroilor săi". Consider că acest eseu va interesa pe vreunul din colaboratorii Dvs. Corbin v-a vorbit, fără îndoială, despre Tagung de anul acesta. Plec acum la Geneva pentru a participa la „Intilnirile Internaționale". Prezint omagiile mele Doamnei Jung și vă rog să credeți, dragă Maestre, în sentimentele mele de admirație și gratitudine. MIRCEA ELIADE Antologia editată de Eva Benring na este nici pe departe o obișnuită selec- ție de ... capodopere, ci 0 autentici panoramă, surprlnzînd, parcă in plini mișcare metamorfică, texte șl personal? tăți literare de dimensiuni inegale, rind cititorului actual de limbă germ* nă un argument pe deplin convingător cu privire la maturitatea șl viabilitatea literaturii române din prima JumătoK a secolului nostru, o literatură deloc rămasă în urmă, trăind, dimpotrivă, pulsul euopean al marlor curente mo* derniste. Firește, traducerea in limba germană a textelor avangardiste a întîmplnal di- ficultăți deosebite. Eva Behring are Insă șansa de a colabora în prezent cu un bun colectiv de tălmăcitori, excelențl cunoscători ai ambelor limbi, familia* rizați prin studii și lecturi cu literttol ra română modernă, cei mai mulți d-> tați cu o sensibilitate deosebita la transpunerea germană a textelor lite- rare românești (Ria Zenker. Anemone Latzina, Michele Mattusch. Heinz Kah* Iau, Franz Hodjak, Elga Oprescu pj. însușiri care asigură calitatea de ex- presie a antologici. Alături de cunoscutele antologii akâ» tuite pe teritoriul românesc de Sața Pană sau de Marin Mincu. ca și de contribuțiile teoretice "ale lui Ion Pop. O vid iu S. Crohmălniceanu sau Adrian Marino. Texte der rumănlschen Avânt* garde. 1907—1947 vine din afara Româ- niei să îmbogățească cu succes biblio- ♦ TEXTE DER RUMANISCHEN AVANTGARDE. 1907—1947, llerau^ geben von Eva Behring, Lclpzig. Reclam, 1988. 35G p. discuției noastre. A trebuit să refac totul cîteva zile mal tirziu. Mi-c teama să nu fi uitat multe lucruri importante. Nu uit niciodată tot ceea ce mi-ați spus, dar pentru că in acea după amiază, la Casa Eranos, eram terorizat să nu uit... mi s-a întîmplat contrariul ! Iertați-mă ! Redactorul paginii literare de la Combat sugerîndu-mî să concentrez in- terviul asupra a două sau trei probleme, am ales să discut puțin despre Iov. Literatura română s-a mal Îmbogă- țit cu o antologie editată în această toamnă în Republica Democrată Ger- mană. Scoasă la Editura „Reclam" din Leipzig și îngrijită de Eva Behring. Texte der rumănlschen Avantgarde. 1907—1947 se înscrie intr-un prestigios șir de antologii de literatură română apărute în R.D.G. în prezentul deceniu. In excelente tălmăciri germane (Lyrik aus Rumănien, Reclam, 1980 ; Dic tanzende Katzc. Rumanische Erzahler des 20. Jahrhunderts, Reclam, 1985 ; Erkundungen II. 33 rumănischc Erzâh* Ier, Volk und Welt, 1985), toate conce- pute, selectate și îngrijite de aceeași Eva Behring, cercetătoare la Institutul de Istorie Literară al Academiei de Științe a R.D.G. Recenta antologie, prin obiecț ,și ‘ prin. întreagă ei structură, vine'șă’ argumenteze nu numai tendin- țele firești spr^ modernitate ale litera- turii române, ci și viziunea cultivată cu consecvență de Eva Behring cu pri- vire la varietatea și bogăția literaturii noastre în context european. Antologia literaturii de avangardă din România, cuprinzînd o riguroasă se- lecție de texte diverse, publicate pe parcursul a patru decenii (manifeste li- terare, poezie, proză, teatru, reportaj, eseistică ș.a.) — traduse fie din româ- nă, fie din franceză —, atestă pentru largul public cititor din toate țările de limbă germană nu numai modernitatea și bogăția unor mișcări literare din 62 bis» rue de la Tour, Paris 16 6 octombrie 1953 Dragă Maestre, Revista belgiano-franceză Le Disque Vert pregătește un număr de circa 200 de pagini dedicat lui C. G. Jung. Vă amintiți poate că, în 1923, Le Disque Vert, prin numărul său consacrat lui Freud a „lansat" psihanaliza în țările de limbă franceză. (Desigur, drept urmare a acestui număr, devenit repede ce- : 3 33 90 și 3 33 76 fredactor-șef). Manuscrisele nepublb nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R COLEGIUL DE REDACȚIEt ION ARIEȘANU freiactot șei} ANGHEL DUMBRAVEANU 'redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PlRVUt CORNEL UNGUREANU Geo Dumitrescu, Gellu Naum sau Geo Bogza). Viziunea istoristă a alcătuirii antologiei nu pare însă a fi decît un instrument general de care se folosește Eva Behring. deoarece în cuprinsul fie- cărui capitol frecventa reluare a unora dintre autori (Ion Vinea. llarie Voron- ca. Stephan Roii, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca, Sașa Pană, Geo Dumi- trescu ș.a.) subliniază mai mult sin- cronicitatea literaturii române cu miș- cări similare din Europa, reliefînd tot- odată dinamismul intern, propriu aces- tei literaturi carpato-dunărcne în stră- dania ei de a-și descoperi și crea sin- gură — în funcție de contextul social- istoric autohton — căile spre moderni- tate. Viziune confirmată și de cuprinzătoa- rea Postfață, semnată de Eva Behring și în care se demonstrează, pc baza u- nei impresionante informații bibliogra- fice, nu numai specificul genezei și di- versificării mișcărilor literare avangar- diste din România (pornind de la Ur- muz ca precursor unanim acceptat șî pînă la ecourile prezente în scrierile unor contemporani ca Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Traian T. Coșovei, Mir- cea Cărtărescu, Ion Bogdan Lefter ș.a.), ci, mai cu seamă, procesul firesc dc îmbogățire a însuși fenomenului euro- pean prin contribuția deloc neglijabilă a avangardismului românesc. Astfel, de pildă, mișcarea dadaistă nu s-ar fi pu- tut ivi în Elveția. în celebrul februarie 1916. dacă nu ar fi existat în prealabil experiențe poetice și cultivarea lor de către Tristan Tzara încă de pe terito- riul României. Eva Behring afirmă a- cest lucru în Postfață, poeziile selec- tate și reproduse în capitolul începuturi o atestă cu prisosință. Exemplele de acest fel se multiplică apoi în paginile antologiei prin texte și nume de au- Psihologia inconștientului, dar mi-ați vorbit in primăvara aceasta despre un volum unde rcluați pe Zossima și Arbor Philosopha: a fost publicat ? și Rascher va fi de acord să mi-1 trimită ? Știu că Mystcrium Coniuctionis, deși terminat, nu va apărea in curînd — și e păcat, căci dați acolo, desigur, o pri- vire asupra opiniilor actuale asupra alchimiei. Corbin va scrie un articol Jung și Budismul privitor la cele trei prefețe ale D-stră asupra textelor orientale. L-am rugat pe D-rul H. Hunwald, spe- cialist în paracclsică* să scrie despre Faracelsica D-stră. S-a cerut colaborarea a vreo douăzeci de autori. N-am absolut nici o responsabilitate în pregătirea acestui volum, dar am încredere in succesul lui. Rugîndu-vă să mă scuzați pentru oboseala pc care v-am pricinuit-o prin această scrisoare, vă rog să prezentați omagiile mele Doamnei Jung și să fiți sigur, dragă Maestre, de sentimentele mele dc admirație și gratitudine. MIRCEA ELIADE toate fârite. unltt-vt t Calde rostiri izlnd, parei ică, texte mensiuni rizont “ SOCIAL POLITIC $1 UTERAR-ARTISTIC EDITA! DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.SR. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R., PROGRAM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOR Egalitatea deplina a tuturor oamenilor muncii :lă « Corneliu NISTOR ER rumân: 1907—1947. II va Behring. Despre Alba lulia am scris și voi scrie. [ Cuvintele mele sint calde rostiri. Zboruri albastre prin clipa cea vie 1 Sărbătoare in cuget și-n simțiri. Miron ȚIC -cucerire istorică a socialismului • citească 1 De aceea. Omul nou u a citi Șamanismul. J ■ și comentariile pe a mistică a „primi- ■ fermentul viu al societății itinui analiza a ceea :ea eliade NICOLAE CEAUȘESCU. re- pactizarea investițiilor in mod diferențiat a ocupat un loc central. Astfel', dacă creșterea pe țară a investițiilor Intre anii 1965—1985 a fost In me- die de 4.57 ori. In județe ca Bistrița-Nâsăud. Covasnn. Vil- cca, investițiile au fost de 12 ori. iar In Mehedinți și Sălaj de 10 ori mai mari. Drept re- zultat. producția industrială la sfirșitul anului 1985, față de 1965, era de 22 ori mai mare In județul Sălaj, de 15 ori In Bistrița-Năsăud. dc 8 ori In Satu Mare și dc 7 ori In Har- ghita. Ce a însemnat reparti- zarea Judicioasă a investițiilor rezultă și din faptul câ astăzi. Județul Mureș, bunăoară, rea- lizează in 7 zile întreaga pro- ducție din 1948. In felul aces- ta. s-a asigurat o puternică bază materială a egalității de- pline In drepturi pentru toți oamenii muncii. Crearea și funcționarea unui cadru larg democratic a avut darul să asigure largi drepturi și libertăți democratice tutu- ror oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate. Par- ticiparea la exercitarea puterii este reflectată de însăși com- poziția națională n organelor puterii de stat, care, de la con- siliile populare comunale și pî- nâ la Marca Adunare Naționa- lă. reflectă compoziția naționa- lă a populației din localitățile respective din țară. Este demn de remarcat faptul că Partidul Comunist Român — forța po- litică conducătoare a societății noastre — este alcătuit din fii devotați ai poporului, fără deosebire de naționalitate. în documentele celui de-al XIII- lea Congres sc arată că din punct de vedere al compoziției naționale, „peste 90 Ia sută din totalul membrilor de partid sini români, circa 7 la sută români de naționalitate ma- ghiară. 0.75 la sută sint ro- mâni dc naționalitate germa- nă. restul fiind români dc alic naționalități*. - încadrate în Frontul Demo- crației și Unității Socialiste — tnccpînd din 1968 — au fost înființate consilii ale oameni- lor muncii aparțintnd naționa- lităților conlocuitoare (maghia- ri și germană) pe plan națio- nal și In județele In care se află populații de altă etnie, în Județul Timiș. bunăoară, funcționează astfel dc consilii ale oamenilor muncii de na- ționalitate maghiară, germană și slrbă. Ele își aduc o mare contribuție la educarea oame- nilor muncii de diferite na- ționalități, In spiritul patrio- tismului socialist, mobilizln* du-i la înfăptuirea politicii in- terne și externe a partidului și statului nostru. în România socialistă, ac- cesul larg la știință, Invăță- mint și cultură este o realitate constatată la tot pasul. Școli de toate treptele. în limbile naționalităților conlocuitoare, inclusiv, tn învățămlntul su- perior ; ziare, reviste, cărți, instituții de artă profesionistă (10 teatre Iși desfășoară acti- vitatea in limba maghiară, 3 in limba germană și unul tn limba idiș). Timișoara dispu- ne de o paletă bogată de ast- fel de instituții. în afară de Teatrul Național in limba ro- mână. există teatre de stat în limbile maghiară și germană, iar în cadrul ansamblului dc cintece și dansuri „Banatul* este valorificat și folclor slr- besc. Viața spirituală de nici, din Timișoara, este deosebit dc bogată pentru toți cetățenii acestei părți a țării noastre românești. Avem în vedere existența Operei Române, a Filarmonicii, a editurii „Fa- cla*. dar și a presei : ziare și reviste, atit în limba română, cit și în limbile maghiară, germană și slrbă. Apoi, dar nu in ultimul rînd. există numeroase forma- ții cultural-artistice dc ama- tori In limbile naționalităților conlocuitoare, ca.rc Iși desfă- șoară activitatea in cadrul Festivalului național „Cînta- rca României*. Deși prezentate sumar, de bună seamă toate acestea pledează convingător asupra faptului că oamenii muncii aparținTnd naționalită- ților conlocuitoare din patria noastră sc bucură de drepturi și libertăți depline, că parti- cipă la exercitarea puterii de stat, sint reprezentați In toa- te organismele democratice, că au o viață spirituală si cub- tural-artistică proprii.. Inîăp- tuirca’ egalității depline In 'drepturi a tuturor oamenilor muncii, constituie o cucerire istorică a socialismului victo- rios In patria noastră. Prof. univ. dr. Traian BUNESCU - Asigurarea egalității depli- ne în drepturi a tuturor oa- menilor muncii, fără deosebi- re de naționalitate, trebuie corelată cu procesul revolu- ționar din România, marcat de revoluția de eliberare națio- nală și socială, antifascistă șl antiimperinlislă. transformată Intre timp în revoluție socia- listă Această egalitate este condiționată de factori cum ar fi : cucerirea, respectiv trece- rea puterii politice In mina clasei muncitoare aliată cu ță- rănimea. intelectualitatea și alte categorii de oameni ai muncii, instaurarea proprietă- ții socialiste asupra mijloace- lor de producție, desființarea claselor exploatatoare, repar- tizarea rațională și armonioa- să a forțelor de producție pe întregul teritoriu, crearea bazei economice, capabilă să facili- teze ridicarea continuă a nive- lului de viață, materială și spirituală, pentru toți oamenii muncii. Toate acestea, dar nu numai ele. au avut ca fi- nalitate propășirea demnității umane, conștiința menită să determine alte și alte valori ale ascensiunii patriei noastre socialiste spre piste tot mai înalte dc civilizație. Creativitatea oamenilor mun- cii, de pe întinsul României a fost potențată de eveni- mentul de maximă impor- tanță de la jumătatea anului 1965. Nu intîmplător, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU arată câ „In dezvoltarea gene- rală a patriei noastre socialis- te un moment de importanță deosebită — s-ar putea spune hotăritor pentru destinul so- cialist al patriei noastre — II reprezintă Congresul al IX-lea al partidului, din vara anului 1965“. Intre timp. România so- cialistă și-a schimbat vizibil înfățișarea. Cele peste 9 000 de obiective economice. In rindul cărora, la loc de frunte, se află canalul Dunăre — Marca Neagră, Transfăgârășanul. ba- rajul dc pe Argeș, hidrocen- tralele de la Porțile de Fier Metroul București, amenaja- rea fiului Dîmbovița etc., sînt dovezi grăitoare ale creativi- tății poporului nostru. în ele se află Incorporate, strădanii- le și munca avîntată a tuturor oamenilor muncii ție pe cu- prinsul României sOcipțjste. In concepția P.C.R., a sboretaru- liif săii - general.-- tovarășul I din problcmaticile de o reală importanță, atinse in tfia Aprilie.’este și aceea a conștiinței socialiste, a omului nou. in acest sens, secretarul general al lui nostru, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, pune ideea că, dacă în domeniul forțelor de producție t mult, în cel al conștiinței umane mai puțin. Și. îndemnul firesc : „Va trebui să acționăm in așa fel. perioadă scurtă, să lichidăm această stare de să facem astfel ca activitatea politico-ideologică să 0 forță mai puternică, să se transforme, dacă se poate 15a. intr-o adevărată forță motrice, a înaintării îiitre- tru popor pe calea socialismului și comunismului", evăr, pentru a duce la bun sfîrșit construirea socie- e este nevoie de un om eminamente nou. cu o fe revoluționară despre lume și societate, om care să Kifestc în existența de fiecare zi prin acte'și vederi atrăgind după sine și pe ceilalți semeni. Procesul ar, cum bine știm, nu s-a încheiat o dată cu ea puterii democratice. El continuă, ca și procesul re a conștiinței omului nou, care nu arc limite isto- 1 poate exista o pauză în activitatea de formare a om contemporan, după cum nu poate fi o pauză în înainte social. Muncitor, inginer, profesor, tehnician. , muzician, țăran agricultor, indiferent In care sector tății sociale, omul dc azi, contemporanul nostru, nu decît creația unui îndelungat proces și al unui con- ort de autodepășire. de cumulare a unor noi calități ință. Liber și stăpîn pe destinul său, omul socie- tre acționează și asupra transformării sale proprii, fcupra lumii din Jur, în deplină cunoștință de cauză. ORIZONT alimentele melc cele os, eram terorizat nu voi primi ni ELIADE Bibliothek Zurich, •ești). ’ - s Duliesmc, Paris > septembrie 1952 oțele luate in t ii tirziu. Mi-c tc mi să concentrez in- cut puțin despre Io Ies, totul a lost sc e jurnalul intelecte* Bibliothek ZOricA jrești). Lscona. 29 august 1953 ris-o in ajunul grevei ițea scrisorilor trimise ndurllc de față pentru l-am citit In revista lată-l : „O publicația adult, nu fără succes, clor folosite de Tacit acest eseu va interes* RCEA ELIADE RA. strada RODNBt\ anuscrisele nepublla ac la PTT R. Index : 42 907 1 anul acesta. Plec acum tredeți, dragă Maestre, — Bibliothek Zârlch, curești). Țărăncuțele. ORIZONT ---• 2 • • 3 • Zodia Vărsătorului Scriitoare de succes la începutul deceniului al cincilea, Olga Caba reintră în circuitele lite- rare, ca și Anișoara Odeanu sau ca Alice Botez, după o îndelungată absență. Ca șl Henriette Yvonne Stahl sau Cella Serghi. Olga Caba își extrage romanele din experiența imediată. Fap- tul trăit e așezat în pagină, evenimentul din preajmă este transformat în sursă romanescă esențială. Amintirile pulsează aproape în flecare pagină și cunoscătorii vor avea surpriza de a recunoaște, chiar și tn digresiunile fantaziste. oamenii și epoca lor. Profanul va bănui cu greu că In unii dintre eroii cărții sînt figuri de prim plan ai vieții spirituale bucu- reștene din deceniile patru-cinci. că Pollna, de pildă, e modelul unui celebru tablou de Luchian. Sau că în aceste propoziții romanul nu face alt- ceva decît să recompună o biografie : „— Cum, a divorțat Milica ? Doamne ferește l Acum aud asta prima dată. Vlad ti pomenise ceva, e drept. El rămăsese mult la moșie și mai trecea și pe. la București să vadă cum stau lucrurile pe aca- să. Le spusese într-o doară că la Milica trebu- rile nu merg prea bine, dar nici el nu știa ni- mic precis. Acum ieși la lumină că bărbatul Milicăi. Nona Ottescu, se încurcase cu o dom- nișoară și. cum. necum, ea rămase gravidă”. Sec. fără conotații memorialistice și fără lacrimă îndurerată. Marile Personaje nu sint eroi, ci secundanți. Pe scriitoare o interesează viața Loricăi. Ea este personajul ei. Ixirica a existat în realitate, scriitoarea insistă chiar asu- pra contextelor biografice, creionează mereu epoca, stabilește diferențele între viața de zi cu zi de atunci și de azi. Dar ea este un romancier profesionist și orice ne povestește devine roman Cella Serghi sau Henriette Yvonne Stahl modi- ficau nume și date. Olca Caba nu modifică nici un nume și nu încearcă a-și amăgi cititorul oferindu-i secrete, divulgînd intimități. Ea este de-asupra alibiurilor memorialiste. Ea trebuie crezută ca un martor de nădejde. Ea mărturi- sește ca un prozator. Așa că toate întimplările acestei biografii de ai tist vor trebui să se reverse în apele li- niștite ale romanului. Olga Caba nu are alt or- goliu decît cel de romancier Dnr un romancier înzestrat cu o etică In- flexibilă. Nu ne interesează dacă înaintarea .na- rațiunii” se bazează pe trucuri romanești sau se datorează, simplu, fluxului memoriei. Nu putem jura. Dar cert este că există o inteligență epică prezentă mereu, chiar și (sau : mai ales) in a- ceste ruperi de ritm : „Sflrșitul acestei istorii l-am aflat peste treizeci de ani le In ' .orice Spre polul plus Cîteva date obiective explică poziția margi- nală a eseisticii lui Paul Zarifopol. Mai Intii. adevăiui trist că părintele „Revistei fundațiilor” a rămas, pentru generațiile de după război, un ilustru necunoscut. Plnă in 1971, nici una din lucrările sale nu a lost reeditată. Apoi, cuvin- tele aspie ale iui Călinescu, a cărui Istorie a lunctiouat. multă vreme, ea alfa și omega în materie de ghid și autoritate critică. Nu e dc ii'idijat aici faptul ă activitatea lui Zarifopol s-a exersat In mare parte asupra unui alt spa- țiu decit cel românesc In fine, ea argument de ordin psihologii. tempernmentul său, de trouble- icte. Ei a greu de admis, Intr-c epocă a entu- ziasmului atotbii uitor. însăși existenta unui ast- fel de spirit: iconoclast, ricanam, dispus mai degr '08 să respingă decit să admire. O neobo- sită vervă, un duh caragialean plutește peste 'Saoinile sale, dino întlietate ideii literaturii ca spectacol in defavoarea onstrucției. G Căli- nescu a făcut totul pentru a-1 discredita; i-a negat -oinpetența in ce privește .iicratura ro- nână imrutfndu-i „persiflarea continuă și sis- tzmatică pină la agasate” absenta culturii „cla- ske” „bizareria antipatiilor”. l-a recunoscut doar „politismeie intelectuale' și inteligența insă si ea de „calitate secundară”. Un exemplu tas-, așadar, al „criticii sceptice”. E o ironie . sui ții j| - ițim astăzi pe Zarifopol. la peste umrtare de secol de la moarte, cu o nestăvi- 'HA in Intare tocmai in r.unrele „bizareriei anti- .latiilnr” și a „persiflării continui”. Toate așa- ziseia sare defecte s-au metamorfozat, miracu- ■>•• m neașteptate calități. ă nouă sele- (ie de Eseuri ne îndcam- Fâhnoscu Multe lucruri discutabile multe exa- gciări. mult snectarol In paginile Iul Zarifopol Dar. ce altă parte, ce superbe șiraguri de uvnj” , .irmoase, de fraze memorabilei Zari- fopoi era un moralist superior, dar nu unul al fragmentarismului — cum ne-ar îndemna să redem articolele sale de obicei scurte, răspun- zînd necesității Jurnalistice. Nu In maxime. în -ugetarea concentrată trebuie căutat clnditorul Zarifopol. Ci într-o tehnică. Intr-o particulari- personal. Intr-o după amiază tîrzle de noiembrie, prin anii ’50, mă aflam la București și li făcui o vizită. O găsii curios îmbrăcată, cu o pelerină largă ca un guler cloșat, de culoarea tomatelor, li ședea foarte bine, i-am și spus-o. E așa de moale și de călduroasă, zise. Am adus-o de la Paris acum treizeci de ani. Matilda mi-a dă- ruit-o”. Istoria pelerinei, ca ispita madlenei. Plonjăm In altă întîmplare plină de romanesc Demnă de a fi așezată In paginile unui roman. Așadar, unul dintre subiectele pe care II voi dezvolta altă dată, vizavi (și) de această carte, ar fi autoritatea romancierului. Scriind biografia unul pictor, făctnd radiografia mediilor artistice bucureștene. autoarea rărnine interesată. In pri- mul rînd, de destinul unei femei. Înainte de a fi artistă (și este artistă), Lorica este fiică, so- ție. mamă. Apoi bunică, străbunică. înainte de a fi creator și ins de excepție. LOrica este per- dantul perpetuu. Extraordinară prin longevitate (a trăit 92 de ani. a pictat pînă înainte de moarte), respectindu-și arta poetică (Olga Caba e un fin degustător de artă care nu vrea să apară în prim plan) pictorița își trăiește superb, fără dramă, neșansa. își împlinește firesc, bio- grafia. Realizează o plenitudine umană. Pierde- rea lui Luchian (a primului ei profesor), pe ur- mă a soțului, despărțirea de un posibil iubit, viața lingă un copil surd ar fi fost, pentru mal fiecare romancier, prilej de rătăciri In melo- dramă. O cădere aproape sigură. Olga Caba înaintează pe acest teren atît de accidentat.reu- șind să dea un bun roman al senectuții, un ex- celent roman al frustrării și o reconstituire care nu face concesii sentimentalismului minor. De altfel, femeilor puternice le stă bine In această carte In care „profesiunea de femeie” se bucură de cîteva pagini de remarcabilă analiză. Și tre- buie să mai spun că dacă romanul romanesc e, în general, complexat de subiect, că orice ieșiri „In afară” le întreprinde anevoie, paginile pe care romanele Olgăi Caba le dedică străinătăți- lor sînt scrise cu o dezinvoltură pe care ro- mancierii ultimelor decenii n-o mai au. Zodia Vărsătorului . este o carte care. împreună cu Totaliter aliter, o așează pe Olga Caba intre pro- fesioniștii de prim ordin ai romanului actual Există, in ultimele cărți ale scriitoarei, struc- turi de profunzime surprinzătoare. Cărți pline de idei (așa cum arăta recent și Mircea îorgu- lescu) Totaliter aliter și Zodia Vărsătorului ... solicită istoricului literar o „reașezare” a acestui nume In panorama prozei actuale. Cornel UNGUREANU • Olga Caba. ZODIA VĂRSĂTORULUI DE APA. Ed. Cartea Românească, 1988. P.S. In forma In care a apărut, articolul Plimbări duminicale din Astra, 11. a.c.. nu ne aparține. tate pe care o sesiza el însuși la Anatol France: „... ginții rea lui France e neaforistică; e rațio- nament șl problemă. Ea circulă in dialoguri, șl doar toată opera c un dialog”. Probabil câ din astfel de considerații extrăgea Călinescu înru- direa cu „suficiența sofiștilor*. Cert este câ ele vorbesc despre un parti-pris teoretic, despre un anumit tip de gindire. Mai apropiat de Jurnalis- tica franțuzească, de spectaculoasele ei broderii imagistice, decit de obsesia constructivă a mari- lor noștri critici interbelici, era de prevăzut antipatia rezervată acestui „intrus”. E, totuși mult spus -S scrisul său provine dintr-un alt gen de sensibilitate. Cel mult, dintr-o altă con- cepție asupra culturii și. Ia rigoare, dintr-o altă artă poetică S-a bătut multă monedă pe negativismul lui Zarifopol. La c cercetare mai atentă, vom fi sur- prinși de marele număr de lucruri de bun simț din scrierile sale. Atît doar că ele îmbrăcau as- pectul unor puneri la punct. Păreau, așadar niște fastuoase „răfuieli” Dar nu erau. în fond, decît așezarea într-o altă formulă, somptuoasă a convingerilor provenind dintr-o onestitate in- telectuală ieșită din comun : „Sunt oameni se- rioși foarte, pentru cari mai tot ce a scris Ca- ragiale o doar fleac amuzant Pe unul l-am au- zit odată spunind că. In cafenelele Bucureștilor, totdeauna au fost destui băieți de duh care ar fi putut scrie ce a scris Caragiale. și mai gro- zav — dac-ar fi vrut”. E adevărat: Zarifopol s-a manifestat ca un adversar al clasicismului, al determinismului, al blografisinului. al psihologismului, al psihanali- zei etc. Dar el era dușmanul unor concepte, nu și al valorilor legate de ele. Ca dovadă, splen- didele pagini pe marginea unor subiecte care se revendică uncia sau altele din categoriile de mai sus. Autor cu o luxuriantă imaginație a ideii. Paul Zarifopol se află abia tn pragul impunerii In conștiința cititorului de azi. Ediția întocmită •ie Al. Săndulescu și Radu Săndulescu este încă un pas în drumul așezării lui Zarifopol pe locul meritat: alături de marii noștri critici din acest Mircea MIHAIEȘ • Paul ZarlfonoL ESEURI, 2 voi.. Ediție în- grijită de Al. Săndulescu și Radu Săndulescu Ed. Minerva, 1988 Eugen Todoran—70 Românii bă statului n La 1 Decembrie 1918 națiu- ț română, prin lupta și Ka sa, a realizat stalul na- ^^Kal unitar român, care — cum i elevă tovarășul ^n»LAE CEAUȘESCU — „a ■nprezeiitat o adevărată piatră ■it butur in dezvoltarea Komâ- moderne ". La înfăptuirea ^^KtUi scump deziderat au ^^Kribuit, prin lupta și jertte- ■■fbcute, și românii bănățeni. ^Bunatul. denumire istorică a Bfirții de sud-vest a țârii noas- ■ « a făcut pai te iimtoUlei:U- ■ u din spațiu! de plămădire. ■Jrmaie și viețuire a poporu- român. Legat prin mii de ■ fire do restul tentai utilii pa- ■Mei noastre. Banatul a ' unos- ■flA. In linii generale, același ■frnccs de organizate și dez- ^Hsltnre ia și celelalte provm- ^^■btorice românești. Insă. ocupației străine luata- ■â wstrini ă și austro-umtai a). ■■M proces normal de dez- ■Wtme, i Banat, pentru desprinde) ea lor de Ungaria și unirea cu Ro- mânia Situarea mișcării mun- citorești și socialiste din Ba- nat și Transilvania pe poziția luptei românilor pentru liber- tate și unitate națională a creat condițiile necesare rea- lizării unei strinse colaborări Intre Partidul Național Român și Partidul Social Democrat Unite In luptă, cele două par- tide au reușit să pregătească marele act istoric de la 1 De- cembrie 1918. Ultima decadă a lunii noiembrie din anul 1918 a fost perioada celor mai entuziaste clipe din istoria luptei seculare a românilor bănățeni. Au avut loc nume- roase manifestații și acțiuni de adeziune Ia hotărlrile din 20 noiembrie 1918 ale Consi- liului Național Român privind alegerea delegaților și convo- carea pentru 1 decembrie a Marii Adunări Naționale a Românilor din Transilvania șl Banat. Delegații bănățeni la Marca Adunare Națională de la Alba lulia au votat cu toa- tă bucuria și cu entuziasmul de nedeșeris unirea Banatului cu România. In timp ce la Alba-lulia se săvlrșea mărețul act al Unirii. în Banat, cei care n-au putut să fie de față au sărbătorit cu același entu- ziasm și bucurie marea în- făptuire istorică. «Mici Alba- lulii" au fost organizate în tot Banatul. Dintre toate, s-au de- tașat prin deosebita amploare cele de la Timișoara. Lugoj Caransebeș. Oravița. Unirea Banatului cți Româ- nia. parte integrantă a proce- sului istoric obiectiv de fău- rire a statului național român unitar, a fost recunoscută dc Conferința de pace de la Pa- ris. prin Tratatul de la Tria- non, încheiat cu Ungaiia la 4 iunie 1920. Semnătura celor 22 de țări a conferit Tratatu- lui și celor stipulate în conți- nutul său o trăinicie de ne- zdruncinat Prin semnarea și ratificarea lui. parlamentul și guvernul maghiar au rc uncs- cut o stare de fapt și de drept cu un caracter ireversibil, sta- tornicind in felul acesta rapor- turi noi. de prietenie și cola- borare între poporul român și cel maghiar. Prof. Maria OANCEA Sculptură și tapiserie Ilustrăm acest număr cu reproduceri dună lucrările mem- brilor Cercului de arte plastice al Casei Pionierilor și Șoimi- lor Patriei din Timișoara. Dintr-un spirit de solidaritate pionierească, dar și dintr-o ne- cesitate artistică, membrii cercului se ajută Intre ei și la sculptu- ră și la tapiserie multe din lucrări purtind sigla de «creație co- lectivă" Dintre recentele distincții pe țară. înscrise In palmaresul cercului, amintim cele 4 premii la concursul național de artă populară de la Deva, premiul special al Juriului cu sculptura In bazorelief «Intrarea lui Mihai Viteazu in Alba lulia-, la concursul «Eroii patriei* din orașul martiriului Iul Horia. Cloșca și Crișan. Un loc aparte ocupă în palmaresul cercului premiul obținut la Iași, cu tapiseria colectivă «Ștefan cel Mare-, la faza națională a concursului -Românie, plai de aur*. Este o lucrare de mari dimen- siuni. realizată cu mijloace moderne, pornind de la stilul marilor picturi de ne monumentele dc artă brlncovcncască. avînd alura țesăturilor, cergelor și covoarelor țărăncilor din satele românești de azi Timp dc 12 luni s-a lucrat la această tapiserie, dar bucu- ria suciesului a fost pe măsura celor 10 pioniere care au realizat-o, dintre care s-au remarcat Raluca Gaga. Co/nelia Cristea și Mi- haela Murariu De altfel, lucrarea, țesută Intr-o gamă pastelată de culori, a fost reprodusă și în presă, precum și Intr-un album edi- tat de Editura Ion Creangă (unde, din păcate, dintr-o greșeală, a fost atribuită altor autori), fiind apreciată și cu alte prilejuri, la concursuri de creație ale copiilor din Norvegia și R.D.G. Irimie STRĂUȚ Eugen Dotcescu POEZIE ȘI ISTORIE LUI ANDREI Vertiginoasele șosele curg Prin munții plini de brazi, de urși, de zmeuri — Reptile uriașe in amurg. Foșnindu-și solzii vineții sub pneuri. Lunecătoare clipe: vale — deal. Lunecătoare zboruri : dealuri — vale. Și lată, la intrarea in Predeal. Sub ingerul dc bronz al morții sale. Poetul Săulcsca, cel căzut In anul 'mui sute șaisprezece la trecători. Brindușele d? lut ii distllează-n umbră ființa rece... Căci toate trec, dar unele râmin ! Ca-ntr-un sărut, ca-ntr-o vitală rimă. In inima pămintului român Stau arta și istoria sublimă. Predeal. 1988. septembrie. ---------- O 4 ® • 5 9 - ORIZONT UN PRELUDIU AL MARII UNIRI Octavian Goga reprezint?., tn lirica noastră. .cazul strălucit al identificării unei naturi politice cu natura poetică” remarca. In 1938. Pompiliu Constanti- nescu .Cred, spunea el — ți avea dreptate — că formula sensibilității lui e militantismul”. Un militantism — adăugăm noi — ce derivă din însuși fondul nostru etnic, investit cu spirit justițiar. El caracterizează tn gradul cel mai înalt și poeziile din volumul Cintcce fără țară, apărut, cum se știe In 1916. tn perioada neutralității. Sunt piese ce ilustrează o convingere politi- că a lui Goga. pe care poetul o va for- mula expresis vcrbjs In conferința post- belică Rostul scriitorilor, tinută la Cluj, in 1926. Anume, aceea că scriito- rul român nu-și putea îngădui, mai cu seamă in acele momente, cind urma să Se decidă soarta neamului său. o izo- lare in turnul de fildeș. Cu această convingere — adevărată profesiune dc credință — a trecut el în Regat, conti- nulnd să fie și fn noua sa țară dntâ- rețul Ardealului sfirtecat, înstrăinat crainic și mesager al unirii. „Poezia ire- dentă, scria despre acest lucru Ion Breazu, II cheamă la post pe omul de acțiune care e tn el, și a dat ascultare chemării, dlndu-ne Cintece fără iară" Anexate oratoriei și ziaristicii, mai !n- tii de către P. Constantinescu (de la care pleacă și ideea presupusei caduci- tăți a liricii gogiene). noile „cintece” uzlnd. Intr-adevăr, de procedeele spe- cifice ale acestui gen. păstrează recuzi- ta verbală și imagistică din volumele anterioare. Dar poetul nu cade In ma- nierism. dovedind același simț superior al artei, ce nu concede mediocrității. Cauza națională e pledată nu doar cu patosul agitatorului, ci și cu știința do- tării efectelor, vizibilă In preocuparea pentru expresie. Liantul lor. al „clntc- celor”. este ideea abandonării especta- tivei. a abolirii neutralității in favoa- rea acțiunii armate. Privite din acest unghi, ele aduc, mal toate, eu un ma- nifest incendiar, poetul metamorfozlnd literalmente elegia In cîntec tirteic. Nu există alternativă la unire, pare să spună el. aceasta e însăși rațiunea exis- tenței noastre viitoare, un imperativ al istoriei. Exprimată, succesiv, ca o dorință veche și copleșitoare, ca o aș- teptare disperată ainenințînd să rupă zăgazurile ori ca o imputare celor lip- siți de vibrație patriotică, ideea se con- taminează de durerea deznădăjduită o compatrioților siliți să lupte pentru o cauză străină. (Aluzie la,soldații români din Transilvania). Goga sc consideră același exponent al suferinței noastre milenare, purtată dc el In suflet ca o „veche otravă” : „Eu sunt oftatul care plinge / Acolo-n satul meu din deal. / Sunt țipătul muiat In singe / Al vădu- velor din Ardeal”. (Fără țară). „Bietul Ardeal”, „tăcutul Ardeal”. „Inslngeratul Ardeal*, această suită dc epitete perso- nific atoare. pe '•are poetul le reia ob- sesiv In mai toate poeziile volumului, comunică starea de spirit sufocantă a conaționalilor, febricitată de dorința unei nefntlrziate izbăviri, ce trebuie să vină de peste munți. Izbăvitorii au în- fățișarea combatanților de la Grivița și Plevna : „De-un an vegheați tn pra- gul porții. / Bolnavi, ce-n frigurile mortii / Vedeți un chip de dorobanț...” (Așteptare). Consecvent, autorul revine mereu la tonul viforos din Oltul, pre- cum tn Flamma mundi. aducind "U e invocație către zeii războinici : „Furtu- nă sftntă și grozavă. / iți simt suflarea la fereastră / Și-ți cer oștirile de lavă / Să treacă pe la casa noastră...“. Sau reface ace) „zmalt de fulgere albastre” din Rugăciune, ca fn Latinitatea strigă din tranșee. Alteori, poetul își con din Rugăciune, ca In Latinitatea strigă din tranșee. Alteori, poetul își construiește, „fn spiritul poe- ziei noi”, „o autobiografie vagă” cum spunea G. Călinescu. după mo- delul simboliștilor. (Al lui Șt. Peti- că, de pildă). Dar nu din pură coche- tărie cu anxietatea și plictisul, ci con- vertită tn același mesianism național care l-a consacrat ca poet-tribun al Ar- dealului. Așa li se recomandă el noilor săi concetățeni, mai ales „factorilor răspunzători”, cum preciza în ediția din 1916. In motto-ul la poezia Fără țară : „Eu sunt un mag de legea nouă. / Un biet nebun, orbit de-o stea. / Ce-am rătăcit să v-aduc vouă / Poveștile din țara mea”. Drumețul cu misiune apos- tolică nu poate. Insă, impresiona. Apostolatul lui rămîne fără ecou, atins de nepăsarea oficială. Glasul ce cla- mează dorința fraților de dincolo e acoperit de euforia neutralisto-pacifistfl cu corolarul ei — splendide festinuri agape zgomotoase, bătăi cu flori la șo- sea. (Bal la palat). Descumpănit, strivit de umilință, el pare resemnat, gata să renunțe : „Și printre voi îmi duc pova- ra. / Stropit de ris și de noroi. / Căci vai de cel ce-și pierde țara / Ca să și-o ceară de la voi”. (Fără țară). E. In aceste versuri, ca In multe altele din volum, o zbatere, o încleștare drama- tică cu impasul, din care autorul caută să se zmulgă De aici, ipostaza de cro- nicar al unei epoci mediocre, șterse marcată, după credința sa, de lașitate șl oportunism- Pe cind un frate, soldat în oastea habsburgică. „scrie cu singe roșu pe zăpadă / Pârăginirea ce și-c strigă Ardealul blestemat să cadă”, ce- lălalt, poetul, „scrie tot cu singe tn coltul unei mahalale / Povestea fără strălucire a României neutiale...” (Doi frați). Treptat, se insinuează, însă, tonul -ategoric. expresia directă lulnd locul limbajului sibilinic, voalat de metafore. Aluziile cedează criticii pe fată la adresa celor fnvinuiți de atitu- dine oscilantă, de slSbidun* politică, de tergiversări suspecte. „Elegiac și profetic tn poeziile scrise In Ardeal, spune E. Lovinescu, remarelnd înțele- gerea de către Goga a misiunii sociale a poeziei, militantismul său și-a găsit terenul cel mai fertil 'n ideea dinami- zării conștiinței naționale”. In acest sens, poeuil r^jetă pină la saturație epitetul ‘ „neutral”, căruia Ii conferă un sens ironic și. nu o dată, sarcastic. în poezii ca : Neutralul. Țara mea de su- flet. Dies lila ș.a. Disprețuind lipsa cu- rajului și hotărfrii. redă concomitent starea de spirit a colectivității, dornică de acțiune. Polemizlnd cu unii autori care prorociseră un apocalips național o dată cu retragerea armatei române din Transilvania, el contribuie la re- dresarea moralului, la Infrlngerea scep- ticismului : „Un gind răzleț îmi spune mie / Că-n umbră, mai așteapt-un val. / O mare volbură tltzie, / Cu chiote de vijelie / Să-și dură clocotu-n Ardeal...” (Atunci). Iar după dezastrul din iarna 1916—17. mai întrevede totuși unirea. Cu volumul .Cinteze fără țară”, la rare s-ar mai putea adăuga c|- teva poezii apărute In periodice și In volumul „Din larg” avind o te- matică identică. Goga finalizează o ca- rieră poetică In serviciul patriei. Avea, prin urmare, tot dreptul să revendice, ulterior, meritul de a fi fost un pro- motor fervent al idealului unității na- ționale. mobilizator de energii etnice, o conștiință a epocii ; „In noaptea mea fnviforată. / Drumeț îndrăgostit de soare. / Am fost o harfă splnzurată / Pe-o strașină de închisoare... / Zidit din lacrimi și dezastre. / Eu am vestit o lume nouă. / Voi mi-ațl dat vaierele voastre. / Eu v-am dat inima mea vouă". (Am fost...). Unirea ca fapt în sine, deși prilej ideal pentru poezie, n-a inspirat creații de mare valoare și de anvergură. O dată evenimentul consu- mat. un obiectiv fusese atins, un ideal împlinit. Precum cea din 1859, care a fost magistral anticipată de celebra „Horă” a lui Alecsandrl, unirea de la Alba lulia a tuturor românilor trăitori In hotarele vechii Dacii și-a avut In poetul „pătimirii noastre” singurul mare profet și dntăieț Dovada cea mai elocventă — aceste „Cintece fără țară”, veritabil preludiu al unei mărețe, uni- ce simfonii. Petru M. ARDELEAN Ion Mărgineam PAMlNT AL MEU 1 Cu (ața spre poporul neu — I anotimp ce închide și deschide vlMh sfișierca luminoasă din fiecare mm cu ca scriu această contopire pini li transpamț&l Pămint al meu. fericitule mire, ce stincă tălmăcești in inllorin; 1 am devenit Jeratic al inimii primește-mă in dalba ta oștire 1 MU RE PURURI PROASPĂTĂ Călare viteazul Mihal in cetate, 1 miere pururi proaspătă in pocale 1 si iatagan in care plutește chipnl 1 lund ost. nit de răni și trădare inzrădtțlt CU InlM siinunța Unirii răsucită și albie ntortocheată-n CUvint Zăpada pe Dealul Furcilor dorește să-mi știe melancolia — 1 inscripție scormonită de spinrurătad -eM dilați zi do cărbune la față ce sparge odăi tortură cc se lăfăie in mlne,U' despicindu-mă-n vintari răbdare ce poartă doliu Imens al patriei.,. In munți întoarsă lancea lui Hori» se aude drinuel mă scutură frigul lingușitor și-l arii răped că-s începutul unei zile luminom PORTRET LA ȘCOALA ARDELEANĂ! Mini- I. Aud cum Școala Ardeleană ninge cu soarele răsare Jeratec liniștii cm nă și cărții dc iluminare ca fruct din Școala Ardeleană a dat in fluviu primăvara și-n imn cc picură din geană „Noi vrem să ne unim cu țara” Tirnavele s desagi cu hrană — străfundul ochiului din carte, Țara din Școala Ardeleană e dragoste ce n-are moarte, retrasă-n verb hotar și rană - culoare-n dacica aromă: cetatc-i Școala Ardeleană — cu ea salut micuța Romă I ÎN IMPERIUL N Iubita mea, a nins asea Cum n-al văzut, cu arși Și-n geometria unul ginc Am fost cuprins de-un De prea mult soare ce-s Un curcubeu sc desprind Și semăna cu-n așternut în templul nopții — an Cînd stele multe ecrul I Că sc vedeau prin iarbi N-am mal putut, iubiti Să trec tărlmul către zi Așa sc face că mai stau In colțul lunii zămislim Si prin Imperiul crinilo Eu mă preling ca leder SUFLETUL LUI Preabunul meu părinte, Cu gindul dc lumină Te văd zidit In Roată Cu sufletul in trupul Eu, străurmașul Exceli Pc lancea ta de aur < Și cînd sărut păminti IMN CELEST Doru Eugen Popin PATRIEI șl vrednici dc gloria-ți străveche țl dc hrisoavele străbune Pe Câmpia Libertății. IANCU AVRAM, steag dintre toate cel mai înalt. El și Dealul, logodiți ai inșiruirti Că tu ești cit un mun Ești fulgerul dreptăți Pe piatra întregirii zi Iar propriul Tău sinii Ci luminat dc inoarti CHIPUL TAU in semeția mui ți-a miinilor r< Istoria este o ii in pali fn univers inve căreia, noi. cei In ființa Ta dc veaci Neostoit în singe ți d Și-ai luminat la Alba CONCURSUL NAȚIONAL DE POEZIE „NICOLAE LABIȘ“ Premiul revistei „Orizont** TOAMNA TÎRZIE De ce mă tem de carele cu liniști De ce colindă frunza printre ploi 7 Dc ce se zbat cărările pe ape Adulmednd iar umbrele din noi 7 Șl-i ceață pe ape, ți-f seară f o t r* • Metalice aripi doboară ,n ,clnP|c statuile oarbe. Suflctu-n vămi se resoarbe. Comâfi ,trIn8 ca-ntr-o albie ninsă La piept strălucirea fugară Și zvon tîrziu de pescăruș tresare Tre” care cu stele departe in lung popas pentru iubiri dc rind. De ce sc zbat cărările jc ape ? Dc ce răsună hohote-n adine. Dc ce mă tem de carele cu liniști 7 E zvon de flaut co!indindu-și seva Alinător de arșiți călătoare. Se-anlnă sfere în năvoade albe In zare trec furtuni tremurătoare Convoi dc păsări răscolesc nisipuri Și Iar mă tem de ruginite care. GÎNDUR1 E toamnă, e ceață șl-l scară. CAPAT DE NEMURIRE Hai. mal cerne o dală infinitul din noi Să mai văd cum se-ncurcă printre ramuri vecia Hai. mai caută zborul printre plopii cei gol Să-ini mal semăn prin cosmos rătăcind inerția. S-a sfirșit ncsfirșitul, a secat nemurirea. Sc Întorc pe la cuiburi rătăcite Vinovatele șoapte, căutind izbăvirea Tu. cel care dăinui, tu. cel care pleci Fereastră deschisă și-nchisă pe veci; TREC CARE Iți răsfiră spre miine neajunsul de ieri. Fu, cel core-asemenl planetei dc zbor Trecută uitare, trecutule dor Șl clipa trccind în cernite călești Șl tainele firii, nespuse povești. Iubire dc-o oră, iubire de-un veac. Iubire de-un vis adumbrit ți sărac. Chemare de fag. sau chemare de tei. închisele porți, ruginitele chel. Șl tu. printre clipe tăcute și rect, Tu. cel care dăinui, tu, cel care pled. Trec care cu stele pe uliți M-ml nespusele versuri să le spun Cu roțile grele și vechi c‘u" , ru' Trec care cu stele perechi. .... P,[n'url Cînd sc lasă finalul printre aripi “ . răspunsuri Să sece izvoare departe In umbre de clopote sparte. Sc usucâ cerneala pe condeiele noastre Lumina se neagă pc sine Muritori de elită, rătăciți prin vecii Colind de contururi bizare Ne întoarcem acasă dlbuind printre Șl toamna răzbate-n mesteceni astre Și-n zarea cu vămi călătoare. Răvășite desene, pe fundalurl pustii. narcise pietrificate parcă amirosind a ________________ ordonind același strigăt in Inimi NOI VREM SA NE UNIM J CU TAU strat peste strat de miiiii ialriKM Dintotdeauna mirt și lauri și dragoste fierbinte ți harul ți Iscusința ți dulcea trudă voim a-ți dărui pline te moară. Cum aș putea o. Doai Să urc pc trepte albe s Și de atunci românii Ana C ORIZONT OFIX IN IMPERIUL NOPȚII de insomnie. FATA FRUMOASA NT AL MEU Cînd stele multe cerul l-au umplut. Că se vedeau prin iarbă mere Un curcubeu sc desprindea din mine Și semăna cu-n așternut dc flori în templul nopții — anume pentru tine. coapte, N-am mal putut, iubito, n-am Să trec tărimul către zi din noapte. Iubita mea. a nins aseară-n sat Cum n-ai văzut, cu arșiți din cimpic, Șl-n geometria unui gind curat Mărginea poporul neu — chide și deschide noasă din flecare eastă contopire pini transp ?U, fericitule mire, lăcești in înflorire î ■rație al inimii în dalba ta oștire. WRI PROASPĂT il Mihai in cetate, proaspătă in pocale care plutește chipul in colțul lunii zămislindu-ți lieduri Si prin imperiul crinilor fierbinți Eu mă preling ca iedera pc ziduri i răsucită șuvoi . in pămintul >cheată-n cuvînt | ealul Furcilor menită de spinzuf la față ce sparse lăfăie in mine, ~J espicindu-mă-n vlntlj iartă doliu imens al patriei ..1 gul lingușitor șl-l unei zile lumlnoM DRTRET SUFLETUL LUI HOREA ila Ardeleană minare coala Ardeleană primăvara icură din geană sagl cu hrană - iului din carte. n-are moarte. • hotar și rană ca aromă : i Ardeleană — cuța Romă! N CELEST Jbertățil, IANCU AVRAățosâ toate cel mal înalt, <1 mii logodiți cu înșiruire^ Ta licatc Iod a brazi și jer lași strigăt In ini IA NE UNIM UU TAI moților, > rai dc miinl infrăț ru Eugen Popin Utori. mării. PATRIEI erbinte lă răveche de străbune Preabunul meu părinte, așa cum stai departe. Cu gindul dc lumină și ochiul dc-mpărat. Te văd zidit in Roată ca-n Templul dc Dreptate Cu sufletul In trupul românilor Eu. străurmașul Excelenței Tale, l’c lancea ta dc aur depun această floare Șl cind sărut pămintul la tine mă gîndesc Cum aș putea o. Doamne, in propria-mi cintarc Să urc pc trepte albe spre tronul tău dc-opal. Că tu ești cît un munte, cu piscurilc-n soare Ești fulgerul dreptății deasupra la Ardeal In ființa Ta dc veacuri s-a adunai poporul Neostoit in singe și dulcele lui grai Și-ai luminat la Alba cu sufletul și dorul Pe piatra întregirii zidită de Mihai. Iar propriul Tău singe n-a fost zdrobit de roată Ci luminat dc moarte în glie s-a vărsat Și dc atunci românii, mărite Domn Ca dintr-o apă vie cu el s-nu adăpat Ana Corcea CHIPUL TAU, PATRIE Istoria este o inscripție în palimpsest In univers inveșnicltă căreia, noi. cei de azi. ii adăugăm noi constelații în semeția munților și-a mîinllor rodnice. in simfonia apelor și-a graiului apelor și-a graiului plinii in lumina Luceafărului a marelui Om al românilor se gravează chipul tău. Patrie Ești ca o mireasă intrată pe fereastră în zorii dimineții ; ești ca o închipuire plăsmuită in nopțile de veghe ; ești ca o iubire venită din tărimurile începutului Ești o sărbătoare FRASINUL (fratelui meu) in coltul rasei suspină frasinul copilăriei mele l-am găsit acolo in tărină suflul incolțirii mal apoi. găzduit de ramurile sale tălfăsuiam despre veșnicie el n rămas cu rădăcinile infipte in memoria timpului OPȚIUNE Iți respect odihna prin ne — odihna mea iți respect liniștea prin ne — linlștza mea îți respect tăcerea prin ne — rostirea mea îți respect rostuirea prin ne — rostuirea mea prin ne — uitarea mea Olga Abegg STATORNICIE Aș vrea să fiu corăbier pe marca peste talazuri dc ceață să trec cu slove de aur să-mpodobesc tărimul dc vise, prin curgeri de riu I Fără să uit tăcerea din pietre să pot striga cît se poate de tare, că nu-i nimic mai durabil pe lume — decit să fii neclintit, ca bradul pc culme ! POARTA DE ADEVAR Tăcere veșnic incleștată-n mine ești clipa ce-mi trezește-n suflet sclipiri de vers din care sorb arome dc pajiști înflorite, iluzii cuibărite-n vis. nepotolite rcmușcări in care se ascund poemele liniștii melc, din care cobor de fiece dată printr-o poartă CLIPELE ZBORULUI Motto ... .Cufundați-vă inima in apele în- crederii. In propria voastră putere dc muncă* .. Anghel Dumbrăveanu In ramurile nopții bat clipele zborului sorbind depărtările. In clocotul visării fără de hotar noaptea s-apropie de mine și mă petrece, pină cind — liniștea se destramă și se Ivesc zorile I... Atunci, șterg cuvintele de prisos și înțeleg ce-nseamnă — acel ce-n tăceri zăbovind și-a aprins singur o stea !... Citez, pentru început, terținele sonetului Banchizele de Ion Barbu : Jar cînd, tirziu. prin trude-lndclungi și fir cu fir / Au strîns in năvi de ghiață un fabulos Ofir. / Ilumi- nate. pline de spornica lor muncă. II Pornesc să-și Întru- nească ascunsele comori / Și. peste mări de umbră și liniște, aruncă / Efluviile unor neprihănite zori*. Romulus Vulpescu — editorul emerit al lui Ion Barbu — glosează astfel ter- menul subliniat : „Ofirul este numele unei țări orientale antice (a cărei situare este ignorată dc geografia modernă), țară unde, potrivit tradiției, flota regelui Solomon se ducea să caute aur, aventurindu-se Intr-o călătorie care dura trei ani*. Sensibil la .chemările* unui atare nume propriu. Mace- donski nu pregetă să-l introducă într-unul din cele mai fru- moase poeme ale sale — Lcwki — așezindu-1 în poziția pri- vilegiată a finalului de vers și anticipfnd rima cu fir din Banchizele lui Ion Barbu : .Coronată cu zambile, cu narcise presărată. / Catifea sau țesătură de brocart muiată-n fir. / Verdea undă ce. ici-colo. e un aur de Ophir, / Se rostogoie alene de fiori cutremurată*. Grafia pretențioasă (cu -ph-) nu este de natură să ne surprindă la un poet care a scris și In limba franceză. La Ion Pi Hat. In pastelul Iazul, termenul încheie, deo- potrivă, versul, rimînd cu safir, iar expresia în care este prins — melodios Ofir - vorbește deslușit despre puterea de seducție acustică a cuvîntului. Altundeva Insă, Intr-un poem doldora dc exotism, intitulat semnificativ Departe, cuvintul părăsește poziția finală, migrlnd spre inima ver- sului • .Golcunda, undeva, Formoza dorm sub stele... / E greu in inimi dorul, și ancorele-s grele. II Răsare, undeva. Ofirul — ce departe ... ! Sint morți conquistadorii. galerele sint sparte*. Sonoritatea insinuantă a termenului și încărcătura sa evocativă acționează energic asupra sensibilității și a fante- ziei lui Eminescu. care. înaintea confraților săi. actualizează virtuțile expresive ale lui Ofir. dcplaslnd Insă accentul cu- vintului pe prima lui silabă. Citez din Murmură glasul mării, poezie scrisă tntr-o originală variantă a metrului safic: .Mare, poartă pc undele tale corăbii. / Unele grele ni aducă aur din Ofir, / Altele înfoiate de roze d-Egipet. / Vinuri și smirnă*. Alteori, blntuiți de nostalgia mării, poeții izvodesc cu- vinte ciudat sunătoare sau le împrumută din latină. Luntrea unui vis marin al lui Tudor Vianu — in ipostaza sa de tînăr stihuitor — se cheamă... Aliundc. iar .latinismul* poartă, în alcătuirea sa fonetică, sugestia nu numai a tala- zurilor (unde), ci și pe aceea a întrebătorului unde (?): .Nu am vrut să cred nici n-am vrut să știu — / Toate-aceste vești îmi veneau de unde 7 / Valul cu sirene, limpede și viu, / Sc umfla sub barca noastră Aliundc". Anghcl Dumbrăveanu. în frumoasele versuri din Roșa canina tălmăcește poetic un termen al lui Thomas Morus. evocînd ..Utopia. / țara neînsemnată pe hărțile oarbe* Pentru Lucian Blaga. „Eutopia. mîndra grădină* (Mirabila sămință) — adică .tărimul cel bun* — nu poate fi. dincolo de sensul «imediat* al cuvîntului. decît meleagul transilvan. G I. TOHANEANU Unicul preț a! vieții Expoziția de grafică și pictură a cadrelor didactice din Timișoara, deschisă in sălile Casei Universitarilor, este edi- lii atoare nu numai pentru expansiunea «artelor frumoase" in existenta și munca unei catigorii umane și profesionale: educatorii, dar este semnificativă și pentru nivelul profe- sionist. pentru modul dc gindire Și felul dc-a fi al unor în- drăgostiți ai penelului care, chiar dacă pictează, unii dintre ei, doai in puținele lor clipe dc răgaz, ei fac acest lucru cu sentimentul deplin al bucuriei senine și dezinteresate că prieî’ lor ființe creatoare in universul din jur. Căci a lua penelul și a căuta colțuri de natură, sau teme de interior, a descoperi figuri demne pentru un portret sau a contura imagini dc vis. in puținele ore libere, după o muncă acana- rantă, la catedră, inseamnă. cu adevărat, a iubi arta aceasta, a te devota ei. a descoperi in ca resursele pentru frumos și șansa propriei înnobilări interioare. Mai există, apoi, o trăsătură care unifică lucrările expuse de a ești îndrăgostiți ai penelului : faptul că ei produc artă fără nici un alt scop, pecuniar sau de alt gen, sau pentru o eventuală notorietate sau din orgoliul unei profesii, adică ci o produc doar cu o liberă ineîntare de sine și pentru sine, găsind în ea. așa cum păsările găsesc in cînt și in zbor un'ca satisfacție și unicul preț al vieții. buste, desenate viguros, reflcctînd colțuri dc natură fremă- tătoare. Gherghina Călugăru-Vidac descoperii in lumea co- piilor imagini mișcate, multă spontaneitate. Iar litografiile ei in tuș devin secvențe de viață școlară, surprinse cu au- tenticitate și vervă. Anca Udvary. in schimb, abordează portretul in ulei și ea dovedește intuiție sigură ți gravitate in notația psihologiilor descrise intr-o pastă abundentă, vibratilă, iar Lia Jager, abordind tot portretistica. dar in tuș, denotă o cunoaștere dinaproano a desenului, finețe a liniei și multă luminozitate expresivă a chipurilor tinereții. Elvira Szekcly. la rindul ci, în cele două compoziții, ne sur- prinde prin fermitatea compozițională șl coloritul subtil, iar Ersilia Nagy. prin tonul proaspăt ol peisajului fumln s dc toamnă. Felicia Istodor. și in acvarelele cl. de o rară deli- catețe a culorii și a liniei, și in uleiul expus ne aduce ima- ginea credibilă a unei sensibilități deosebite, iar Pompi'ia Radei, prin peisajele de sat. de periferic, sau prin florile ei. conturează Imagini spontane, care denotă o reală cunoaștere a zonei descrise și o reflectare a ci cu o distinctă poezie. Grafica Luminiței Ardelean, ca și a lui Tlbcrlu Simon. prin Ion AJUEȘANU (Continuare in pag. 7) ORIZONT • 6 Ol F 7 • Cintarea României VINO! în umbra unei cronici de premieră După terminarea facultății, poetul Ion Câliman s-a intor» pria» tre al săi. la Făget Timp de aproape două decenii, acolo, munci sa multivalentă s-a materializat la catedră și mai ales In dome- niile culturii. El este nu numai poetul sensibil, inzestrat cu o fi- nalitate aparte, de un lirism cu arhaice ecouri folclorice, dar. M ML soare, cu strălucirea ta Mda din mine Uterne in locul ei dmpic imensă de flori. l palat de cleștar. Utiletul meu. S ca lumina să renască 1. In jurul unui spectacol viu se adună. în timp, rumoa- rea unor comentarii, nu o dată divergente. Spectacolul viu ne propune, nil doar nouă, celor contottabil așezați In totoliul privitorului, ci și aclorilot din distribuție, o experiență de comunicare, ale cărei obiecti- ve nu se rezumă, desigur, la ilustrarea, fie și expresivă, a unui gind pai curs, fie și cu strălucire, anterior. Viața unei (atare) montări mizează, nu atit pe descoperire, cit pe cău- tare. sau altfel spunind. pe descoperirile «are survin, in conul de lumină creat special să le atragă, să le provoace. Uneori, seara spectacolului viu poate fi sub posibilitățile tru- pei. alteori extraordinară, dar întotdeauna, dacă ești deschis la incitația scenei, permeabil poți să înțelegi că acolo. între arlechin!, se întîmplă ceva deosebit, rezistent la intimplă- rile reci, de □ clipă ... 2. Un fapt obișnuit, de psi- hologie culturală (a receptării), ne explică, poate, re determi- nă. la un moment dat. crea- rea unui halou nefavorabil ide respingere), a unei zone iones- ciene, Intre spectator și spec- tacol Dacă textul care se Joa- că e o capodoperă de literatu- ră dramatică, fenomenul nu intîrzie să se facă simțit: pu- blicul care se consideră (și chiar este) avizat manifestă o anume reticență la demersul regizoral și actoricesc. Ra- cursiul scenic li apare ca inexact, prin lentila convingerii că „știe* textul : pe omul din stal nu-1 mulțumește privirea observăm unitatea de ritm tensional a trupei, ca sursă a unității de conținut). Acum, Alexa Visarion pune la cale o reprezentație .'e vrea altceva.- O sfișiere, de-adevăratelea, o viață (simplu) încurcindu-se in țesături de paing, a căror perfidă rezistență Îngăduie și oprește, in același timp, avîn- tul particular al eroilor, un spectacol care să consume în- treaga putere de expresivitate teatrală a actorului, și care să rostească, In cuvintele admise de piesă, spaima teribilă a lui Cebutlkin. In fața realității și a viitorului ; „Poate ni se pare numai că trăim ... dar de fapt nici nu existăm ... ni- meni nu știe nimic*... 4. Scena celor „Trei surori" relatează despre singurătate ; spectacolul este, ia un anumit nivel, harta acestui sentiment, nu neapărat rusesc. In limitele „poveștii cehoviene* ; unul dintre rosturile (neintențio- nate, oare ?) ale re-luării sem- nate Alexa Visarion aduce a- minte două economicoase de- finiții livrești, după cate, .cele trei smguialați cenoviene* ex- spectaculară. nu atinge irizontul de așteptare*. punctele „obligatorii" teatrul ne invită să-i tn Cind (im mar- tori la o premieră Shakespea- re. Caragiale sau Cehov .. pretindem, firesc, să ni se res- tituie „in valută teatrală* spe- ranța eu care intrăm in sală. Citeodatâ. spectatorul spune, cu seriozitate, că montarea „nu este shakespeareană* ... „nu este căragialeană* ... „nu e rusească*. . Spectacolul nu l-a convins .. 3. „Trei surori", sub bagheta lui Alexa Visarion — regizor „noi* și pe... „ceilalți*. E greu sa-ți dai seama pină unue a întins tegizorul com- pasul meai rației sale. Aseme- nea — iericite. — întrebări ră- sai doar in umbra spectacole- lor vn. Acolo totul e linipeue, puia la un punct, și totul com- plicat. ia o auica. .oinguraia- tea sint eu I*. ar putea excia- spectacolului lui Visui ion; „bingui ălulea suit ceilalți* — bila. Actorii trudesc sa cupnn- cu din ce în ce mai puțin. Su- rorile cutreieră zarea, mișcln- du-și plutirile nervoase pe su- pt alața unui orizont rotunjit, care paie fragmentul vizibil dintr-un zid de încercuire. In cele din urmă, vorbesc fără să le pese că discut șurile Je su- prapun ... Par personajele u- nei di ame absurde, actanți in- tr-o experiență abnormă, de teatru și de viață totodată. Nu voi și nu știu să renunțe la discursul final. Vin la rampă, ca să fie aplaudate pentru convingerea cu care declamă, se retiag In decorul puș- Uit. nelncelind să vorbeas- că despre timpul care a trecut, atit de cureros, șl despre vremea care va veni, fără să promită schimbări... Certitudini... Cercul nu poa- poatc spune, și activistul cultural prin vocație, aflat la londucerasM noaptc „ Centrului de activitate cultural-artlsticâ și de creație tehnică -Cl»» mele. tarea României", secretar adjunct al comunei, el a talentele și formațiile înscrise într-o tradiție autentică; o'iteă? se bucură de reputația unul bun păstrător dc vocații crealous ife-m» de mină. populare deosebit de valoroase. In primul rlnd, Ion Căliinan Mor păr tă v dite Lucian BURER1U lordoche, Cu Ventzesiav Nikolov Obișnuitul concert de sim- bătă seara, susținut cu fideli- tate de Filarmonica noastră, se transformă, la răstimpuri, grație unor programe deose- bite sau unor soliști de mare virtuozitate, in adevărate săr- bători. Ultimul simfonic ne-a pus față in față cu arta a doi creatori de excepție. Ceaikov- ski și Bruch. și cu un instru- mentist profund, de o mare erudiție, un muzician cărt Frankfurt, cursuri de interpretare; sor a numeroase disețirM Nikolov a răspuns CU MM tute invitației de .a sta vorbă* cu publicul Umlșort meloman. -i înrii t.it Interpretative. de comunicat. UI concertat virtuozității strălucitoare i se asociază o sensibilitate și pu- tere de imaginație deosebite. VENTZESLAV NIKOLOV. ve- nit din țara vecină și prietenă Bulgaria, este un violoncelist cu o impresionantă carte de vizită ce poartă girul unor mari orchestre simfonice din Uniunea Sovietică. Cehoslova- cia, Ungaria. România. Belgia. Cuba și S.U.A. Profesor de muzică de cameră la Conser- vator și solist al Filarmonicii de Stat din Sofia, invitat al Universității din Michigan și — Smteti pentru pi invitatul Filarmonicii — Am mal fost ou României. In ă—fi f Știam că In orașul Dvs, o Filarmonică bună, o De muzica simfonic*1 nească am fost legat < copil ; nfsrut fiind In îmi pnrvenenu prin und"le dio concertele dirijate dec Am fost foarte fe- fn 1970. după ter- gursului de măiestrie itivâ al Conservato- 1. Ceaikovski* dîn am fost invitat să sub bagheta dirijorului ^^^ECristescu. De atunci Rn făcut prieteni buni din do! colegilor români. Aici. Minișoain, am descoperit c «Violoncelistă, a cărei artă Alexandra HO, cu care simt că voi avea in multe cu filarmonici renumite resa a elogiat calitățile Spicuim Implore: „un talent cu {articular" : „dispune dc noezle și forță interioa- tn varlațiunile „Roco. eaikovski. dar mai Șal Nidref dc Bruch, dispară distanta dln- Bhume preferință pen- creator. o epocă, un m auzit pe Sostako- jntnd : „lini place toa- Mca, de la Bach la. . Kh". In acest sens, mă r up fericit, căci iubesc tuturor epocilor. Ascult fere opera clasică ita- dar tn același timp sint tare simt viei. cîts; simt noi plin, simt (1691 scop tințr cute la \ late. diu. • 6 O!» ? • VINO! «ă. soare, cu strălucirea ta da din mine iterne in locul ei mpie Imensă de flori. :aiiman s-a întors prt „anman »-a întors prt .. , , . . . „ , _] Și-fi clădește i decenii, acolo, mun Mlat dc cle!itar. i și mai ales In dom Blidul meu. sibil. înzestrat cu o I couri folclorice, dar, ncalterate. Centrul ct gazetă murală literat iteti pentru prima ci I Filarmonicii noasl n mai fost oaspet ei. în 5—6 rindl ă in orașul Dvs. exi: •nomeă bună, o Ope zi< a simfonică ren am fost legat de ti născut fiind la Ru veneau prin Undele.J :ertele dirijate de C- i ea lumina să renască sublim linca noapte a inimii iție, aflat la conduce» .. de creație tehnică jJ"' nunei, el a coordoa i! ițio autentică; FăJ Hnge-mă la pieptul tău, i voi deveni o stea. ,r d" .''“I *-mJ „|„S. apri. rlnd. Ion Caliman el |u.mă să sțrălucesc ]1 tetele negre ale nopții ! VIRSTE O EXISTENTA BRANCUȘIANA ție Infinite sînt gîndurile mele străpung norii spre aștri, asă a tăcerii e inima mea caldă ire se așază să cineze | călători cc trec tăcînd. ihii mei sint porți ale sărutului ste puțin pentru o t tașului Dota, o vizită dc ticlui de manifestări dos- ite sub genericul „Ctitorii Epocii Nicolae Ceaușescu", iația Scriitorilor din Ti- tra a organizat, in cola- re cu Consiliul Educației egeri literare conținiil I”' storiografie și folcl 5 lentare colectivă in a- localitate a județului care, fn anii de după ssul al IX-lea al parti- E a cunoscut o amplă utare. devenind un cen- kepre/entativ pentru ridi- ■ continuă a tuturor locn- Bor patriei pe noi trepte r plastici, deosebit ctacolele unor formaKi :hestra de instrumaKj rtătoare a unui profil interpretativă. PoetO,, uncește neobosil intrai poate, harul organizaJ ietenoasă a îndrumălM către formații și interj e ale confratelui nostrtt, ■ de documentare colecti- p luat parte scriitorii : Ml Dumbrăveanu, secretar Eociației Scriitorilor din p Ghcorghe Dorcescu. turii Facla. edâctor-șef Alexandra Lucian BURER1U Nikolov Chiclnaș, primarul Deta. care a vorbit f, Antoancta C. lordachc. In Tudor. Tatiana Arie- cni să vă vadă. LI nu ne-a spus nimic despre asta. Credeam că vă va scrie ți iată pentru ce am avut grijă să vă spun citeva cuvinte privi- toare la proiectul său. E adevărat că Dl. de Sollier ne-a încre- dințat că ințelege acest număr din Disque Vert ca pc un volum dedicat expunerii ideilor D-stră și a aiscutăi ii lor de către unii specia- liști. mai ales de ne-psihologi, ți asta explică ți prezența mea. Dar nu-mi imaginam că va cere colaborarea adversarilor freudicni care ignoră opera D-stră Împreună cu Corbin ne vom intîlni în curind a. Afirm că tot ce® NR. 47 (1134) 25 NOIEMBRIE 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX • 16 PAG., 3 LEI vine din plexul solar. - . că asta te obosește, une- ^nilor ca buă coloane milenare sus- i bolta ființării poporului tru, una fiind dăinuirea Hreruptă în matca strămo- râ a Daciei, cealaltă întru- pind profundul sentiment Împlinirea idealului secular i. Dar. ca efort conștiei ibsolut nimic. Ceea i ii un moment, să zice , în care scriitorul pn ce nimic altceva dec neam, prin origine și lim- patrimoniu etnografic și pric. Liantul, cu străluci- pernă a celor două coloane [istorici românilor. îl con- te obligat, și dacă „s> ideal, anume că ic nu trebuie să înccriigi școlarii să stea ^.n' ide cîte ceva, exact dictate soSială naVo- secretarul general al e plictiseală. Găsesc ( tă două reguli foar j ești obligat să seri c nimic altceva. Rest occ!) în anii mei de ețe în Indii. Am fost jga a unei Naturi Vii aparențe țîșnind din piritu! și, în cele din idică unitatea, imobl- edat gin di rea indiană creștin, mi-era im pe- ni indieni — dar am ed chiar să fi înțeles la aplicațiile pe care n îmi amintiți foarte nita felul de a fi al iție inconștientă (căci iință). Eram autorizat maimuță imită ges- e care o concepe din septului inconștientu- ivitoare la „originea** Mulul nostru, tovarășul OLAE CEAUȘESCU arăta: tem afirma, pe baza fap- r Istorice, că poporul nos- s-a plămădit de-alungul miilor în spațiul carpato- Srean, că fiecare metru de unt și fiecare piatră sînt iplte de sudoarea și sîngele moșilor și strămoșilor noștri. In cele mai grele timpuri, înaintașii nu și-au părăsit pă- mîntul unde s-au născut, cl, înfrățindu-se cu munții și cîm- piile, cu riurile și codrii fal- nici, au rămas neclintiți pe a- ceste meleaguri, apărîndu-și ființa, dreptul la existența li- beră. Originea daco-romană și continuitatea pe aceste me- leaguri constituie caracteris- tici fundamentale ale istoriei poporului român**. Momentele cruciale ale isto- riei unei țări sînt înfăptuite de întregul său popor, acesta fiind, de-a lungul timpului, purtătorul necurmatelor lupte pentru dobîndirca drepturilor sacre, de libertate, indepen- dență națională și progres so- cial. Făurirea statului națio- nal unitar român, la 1 Decem- brie 1918 — eveniment epocal al istoriei patriei — s-a săvîr- șit prin voința suverană a în- tregului popor, constituind împlinirea strădaniilor de veacuri ale înaintașilor, pen- tru realizarea înflăcăratului ideal de a viețui în comuni- tatea de teritoriu, susținută, cu o vitalitate uimitoare, de aceeași limbă și cultură, pre- cum și de interese economice comune. Subliniind deosebita importanță a acestui act istoric cardinal. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU apre- cia : „încununare a aspirații- lor de veacuri ale poporului nostru pentru eliberare națio- nală, rezultat al luptei duse de cele mai înaintate forțe so- cial-politice ale vremii — în cadrul cărora rolul hotăritor l-au avut masele populare — Unirea din 1918 a reprezentat o adevărată piatră de hotar in dezvoltarea României mo- derne**. înfăptuitorii acestui act isto- ric au trăit, cu un entuziasm de nedescris, epocalul moment, fiind conștienți că el înseam- nă o înfăptuire crucială. Va- leriu Braniște, marele gazetar militant, consemna: „Care con- dei va putea descrie emoțiile sfinte ale acestei zile mari istorice I Nu numai emoția ce- lor ce au luat parte activă prin votul lor la acest act de întemeiere a unirii politice a lulia I (...) De acum încolo prezentul și viitorul sînt în mîinile noastre. Ne vom ocîr- mui prin noi înșine și singuri vom decide destinele noastre. De noi, de vrednicia noastră va depinde viitorul nostru". După cele șapte decenii care au trecut de la nemuritorul 1 Decembrie 1918 acum. românilor. nu numai acele multe zeci de mii care la Alba lulia au aclamat cu frenezie entuziastă votul pronunțat de delegați, ci și ale multor mi- lioane din toate plaiurile și văile locuite de români, către care se adresează ca o solie a învierii cuvintul ce etern va rămîne legat de numele Alba DIMINEȚI SENINE LA ALBA IULIA Marea Unire t, inima lui Horia nemurindă arde; bai triumfă-n vreme atotdrept ; tună lancu tulnicul profet; irea luminează pc stindarde ! ăți filosofice, dur nu ni dau perfect seama mele înțelegeri a in- ii acoperă nu numai ce filosof ia și teologii i-mi amintesc sensul dispară. (Dar e pro- ă pentru mine rolul Cu veacurile tc-am tot dus în inimi Și gîndul, nour, se-ndrepta spre tine Să străjuie-nvierea românimi!. Ce glorioase dimineți senine Iți intră in cetate cu alai Sclipind pe munți, ca ochiul lui Mihai I în grabă despre su- xtul dactilografiat al iă vă aștept părerea, re, articolul despre Istoria-ți hărăzise rară soartă : S-o porțl, cum munții, aurul adine» Oglinda ta cuprinde-a țării hartă : întregul șl rotundul nost* pămint I Al. JEBELEANU a-mi oferi unul din inci sau șase volume “ și cîteva traduceri ți încă un volum, aș i încă de exemplare) Cunosc deja aceste lele mele. Pină acum •rons et Alchimistes). isstseins și sînt foarte i făcut-o Șamanismu- Coordonata fundamentală și permanentă a istoriei Româ- niei. rezultat legic al evoluției istorice a societății românești, unitatea și independența na- țională au constituit idealul și năzuința multiseculară ale ce- lor mai înaintate forțe ale na- țiunii noastre, ale maselor largi populare. Aceste aspira- ții au fost grefate pe comuni- tatea de viață economică și culturală, pe unitatea de neam și limbă a poporului român. Unitatea națională a constituit un țel major al revoluției de la 1848 din cele trei principa- te românești. în anii ce au urmat revoluției s-a confirmat cu putere conștiința unității naționale, în condiții care au dus. în 1859, la unirea Țării Românești cu Moldova. Unirea din 1859 a pus bazele statului și să credeți, dragă eavoastră devotat :ea eliade 1056—21133 : xeroxul MIRCEA HANDOCA) 4, strada RODNEI U înscrisele nepublicate • to P T T R telex: 42 907 .1 Desen de SUZANA FINTÎNARIU-SZAKATS. cînd viața poporului român se poate împlini plenar pe coor- donatele fundamentale ale uni- tății național-statalc, indepen- denței și progresului social. Intr-adevăr, sîntem stăpîni pe destinele noastre, făurindu-ne, prin muncă rodnică, prezentul societății socialiste multilate- ral dezvoltate, viitorul lumi- nos. comunist, dovedind ma- rea forță a unității de ne- zdruncinat a întregului nostru popor în jurul și sub con- ducerea centrului său vi- tal, Partidul Comunist Ro- mân, în frunte cu secre- tarul său general. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. ctito- rul genial al noii istorii a patriei. ORIZONT rod al luptei poporului național român modern și a făcut posibilă cucerirea inde- pendenței depline de stat a României la 1877. Existența statului național român și cu- cerirea independenței au exer- citat o puternică influență a- supra românilor care se aflau sub dominația Imperiului au- stro-ungar. contribuind la in- tensificarea luptei împotriva dominației străine, pentru fău- rirea statului național unitar român. Declanșarea primului război mondial imperialist, as- cuțirea la maximum a contra- dicțiilor orînduirii capitaliste au determinat creșterea fără precedent a luptei popoarelor asuprite pentru eliberare și unitate națională. După o perioadă de neutra- litate, hotărîtă în august 1914, România semnează la Bucu- rești, la 4/17 august 1916, tra- tatul de alianță cu cele patru puteri ale Antantei (Rusia, Franța, Anglia și Italia) recunoscuseră drepturile rice ale poporului român pra teritoriilor cotropite care isto- asu- de Austro-Ungaria, aceste acțiuni fiind impuse de necesitatea luptei împotriva dominației imperialismului german și austro-ungar și pentru reali- zarea unității naționale. încrederea în înfăptuirea o- biectivelor propuse era atît de puternică îneît evenimentele dramatice ale iernii și primă- verii anilor 1916—1917, cînd două treimi din teritoriul Ro- mâniei au fost cotropite de ar- matele austro-ungare și ger- mane, cînd au fost luate mă- suri represive împotriva româ- nilor transilvăneni, armata ro- mână n-a demobilizat, luptînd cu dirzenie și dăruire, lupta fiind susținută de întregul po- por român. Apreciind unitatea de voin- ță a întregului popor în lupta pentru realizarea statului na- țional unitar român, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU arăta; „Aspirațiilor profunde ale po- porului român spre unitate le- au dat glas declarațiile politice ale vremii, presa, puternicele manifestări publice care au avut loc cu acest prilej pe în- treg cuprinsul țării, și, în mod deosebit, entuziasmul nemăr- ginit cu care ostașii români au fost întîmpinațl în Transilva- nia de masele largi ale între- gii populații. Numeroși cetă- țeni, atît din România de a- tunel cît și din Transilvania și Bucovina, aflate sub stăpî- nirea Imperiului habsburgtc, s-au înrolat voluntari cerînd să 11 se dea posibilitatea de 8 lupta pentru cauza întregii țări**. în vara anului 1917, trupele române au susținut, cu succes, în spațiul Mărăști, Mărășești, Oituz una dintre cele mai im- portante bătălii ale primului război mondial și una dintre cele mai mari victorii ale An- tantei împotriva Puterilor Centrale. Un rol important pentru evoluția evenimentelor, de în- semnătate istorică mondială, l-a avut victoria Marii Revo- luții din Octombrie care a dus la prăbușirea Imperiului ța- rist în provinciile românești din Austro-Ungaria, vestea victoriei revoluției din Rusia și a prăbușirii țarismului a impulsionat lupta pentru eli- berarea națională. In acea pe- rioadă. înfrîngerilor militare suferite de Puterile Centrale li se asociază intensificarea luptelor de eliberare naționa- lă, toate acestea grăbind des- trămarea Imperiului austro- ungar. în puternica mișcare a po- poarelor pentru autodetermi- nare națională șl înlăturarea Dr. Elena OSTOICI (Continuare în pag. 16) ORIZONT Caracterul democratic al Marii Uniri Acum, ia Împlinirea celor șapte de- cenii de la Marea Unire, trăim senti- mente de înalt patriotism și pentru faptul că ea a fost realizată Intr-o ma- nieră democratică, cu adevărat pildui- toare pentru epoca dată. Rcprezentînd o legitate istorică, Unirea a fost reali- zată prin voința hotărîtoare și unanimă a maselor populare ca, de altfel, și alte momente semnificative ale istoriei noastre naționale. De astă dată, avem în vedere împrejurările interne și ex- terne ale acelor ani clocotitori de la jumătatea secolului trecut cînd. prin voința expresă a poporului, s-au pus bazele statului național român modern. Despre acel eveniment atît de însem- nat, M. Kogălniceanu — sesizlnd pre- zența maselor largi populare în înfăp- tuirea acelui deziderat vital — în mod îndreptățit sublinia că Unirea din ia- nuarie 1859 «este actul energic al în- tregii națiuni-. Consolidată prin dobîn- direa independenței în 1877—1878. uni- rea avea să se desăvîrșcască în 1918 în mod democratic, prin voință și consens național, exprimate prin acele impre- sionante adunări populare plebiscitare din Transilvania, Banat. Crișana, Ma- ramureș, Basarabia și Bucovina și nu numai de pe aceste meleaguri. Focul luptei pentru unirea teritoriilor strămo- șești cu Țara, aflate sub Jug străin, a ars continuu în inimile românilor. Această luptă, intensificată în contex- tul prăbușirii Imperiului țarist, al vic- toriei revoluției socialiste din octom- brie 1917 și al destrămării Imperiului austro-ungar, a avut drept finalitate în- cheierea procesului de constituire a sta- tului național unitar român. Unirea rea- lizată în 1918 a reprezentat o necesitate istorică, obiectivă : „Dezvoltarea socială, progresul economic, politic șl cultural al țării — după cum arată tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — erau strîns legate de încheierea procesului de for- mare a națiunii române. Unirea într-un singur stat — aspirație seculară a ro- mânilor, cauză Înălțătoare pentru care au luptat nenumărate generații de îna- intași — devenise un obiectiv imediat, o necesitate stringentă impusă de în- suși mersul înainte al societății româ- nești*. Unirea din 1918 a reașezat po- porul român în drepturile sale firești milenare și strămoșești. Neîndoielnic ea nu poate fi pusă în legătură directă cu o anumită „favoare" externă, cl cu legitățile dezvoltării istorice, cu proce- sul renașterii naționale a popoarelor, cu originea, formarea și evoluția gene- rală, unitară a poporului român. Filele anului 1918 au marcat și consemnat în- cheierea procesului de închegare a uni- tății statale a poporului român. Istoria consemnează la loc de cinste faptul că procesul Unirii s-a desfășurat într-o manieră democratică exemplară, avînd la bază principiul, devenit im- prescriptibil. al autodeterminării po- poarelor. In acest sens, ideea unui plebiscit, a unei adunări largi, repre- zentative, democratice, adică a unui atotcuprinzător forum ca cel de la Alba-Iulia, a apărut, s-a format în le- gătură cu procesul general al Unirii cu Țara, cu patria mamă, a tuturor provinciilor românești. Procesul Unirii din J918 s-a desfășu- rat în mod democratic nu numai ca și cadru organizatoric. Democratismul său rezultă clar, neîndoios și din hotărîrile, documentele adoptate. Ele aveau în ve- dere și țineau cont de realitățile isto- rice. naționale ale României, de faptul că, în decursul vremurilor, pe teritoriul patriei noastre s-au așezat și populații cu etnii diferite, respectiv de alte na- ționalități. In rezoluțiile adoptate erau pre- văzute expres idei, principii și re- guli de conviețuire, de viață egală pentru toți cetățenii patriei noastre fără deosebire de naționalitate. Abor- dînd problema din acest punct de ve- dere. considerăm „Declarația adoptată de Marca Adunare Națională la. Alba lulia" drept un program-sinteză, pro- gram-chintesență a tuturor documente- lor de Unire adoptate de forumurile în //? cetatea Albei-Iulii în cetatea Albei-Iulii, nl-i izvorul, frați români. Libertatea, demnitatea și statutul de stăpîni. Mîndru azi triumfă liber românescul tricolor. Ca luceafărul de ziuă luminind spre viitor. In cetatea Albei-Iulii. înfloresc a primăvară Inimile noastre toate, prinse-n dragostea dc țară. In cetatea Albei-Iulii. stă Mihai Viteazul, azi, Cu un braț țintit spre veacuri și ru ochiul veșnic treaz. In cetatea. Albei-Iulii, Horea, Cloșca și Crlșan S-au jertfit pe sanctuarul ApuHumuIui roman. Din cetatea Albei-Iulii, lumii-ntregi s-a dat de știre; Komânia-i numai una, intrupată-ntru unire. In cetatea Albei-Iulii, este cerul mai înalt. S-au sfărimat acele praviH ce pc semeni îi despart. Vechea Romă își serbează astăzi nemurirea sa, Pe pămîntul Vechii Dacii cu străluminărl de stea. Cînd, in Noua Românie, strîns unit, întreg poporul îl urmăm pc CEAUȘESCU — mult Iubit, conducătorul. Comeliu ANCA (Cercul de artă plastică dc pc lingă Casa Pionierilor și Șoi- milor Patriei din Timișoara!. © 2 • drept pe parcursul anului 1918. In chiar întîiul capitol din documentul adoptat la 1 Decembrie 1918 se arată că Adu- narea Națională „decretează unirea a- celor români și a tuturor teritoriilor lo- cuite de dînșii cu România...-. Așa- dar. documentul respectiv întrunea de la început gradul înalt de generalizare, de subsumare și a celorlalte documen- te adoptate. Forumurile alcătuite într-o manieră democratică, reprezentativă au elaborat și adoptat în linii generale, principii fundamentale ce urmau să stea la baza „alcătuirii noului stat ro- mân-. Din această ultimă formulare, rezultă și faptul că masele populare de pe ambele versante ale Carpaților, lup- tînd pentru Unire, au avut în vedere și necesitatea unui stat care să asigu- re „binele și propășirea tuturor-. Prin urmare. Marea Unire din 1918 s-a realizat într-un cadru larg demo- cratic. Acest lucru rezultă nu numai din faptul că cei prezenți în și la fo- rumurile Unirii au fost aleși dintre cel mal destoinici șl înflăcărați patrioți, ci și din acela că dumentele adoptate stipulau drepturi și libertăți democrati- ce pentru toți cetățenii, fără deosebire de naționalitate. Drepturile și libertățile depline aveau să fie asigurate. însă, în cadrul demo- cratismului nostru socialist — rod al gîndirii și practicii revoluționare a P.C.R. Rezonanța politică a Marii U- niri din 1918, a manierei democratice în care s-a realizat însoțesc pașii ac- tualelor generații de vîrstnici și tineri care își manifestă sentimentele uni- tății dc monolit în jurul partidu- lui, al secretarului general, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, marele strateg al edificării societății noastre socialiste multilateral dezvoltate. Prof. univ. dr. Traian BUNESCU ----------------- Steagul de la Feneș „Acest steag, aflat la Muzeul Unirii din Alba lulia, a fost adus din satul lor de feneșeni de la poalele Apusenilor, pe valea Ampoiulul, plnă in Ce- tate, pe Cîmpul Iul Horla, la 1 Decembrie 1918°. (Ion Măr- glneann, in voi. „Poarta Ce- tații-). Din iînă, bunica Ilina Tesut-a în steagu-l lumina Cu-alesc culori-curcubcu Din sufletul neamului meu. Auzea agrâind cu Carpații Peste granlți Istoria și frații în limba cu-nsemnele noastre Vii — roșii, galbene și-albastre Din flori tricolore ca puse Și vise și doruri nespuse, Născute din jertfa do singe-a Eroilor ce-n veci nu-i vom plinge In inima-sipet comoară îi ținem, căci cl nc sint Țară Cu-accl ce clădiră Unirea La Alba, visînd nemurirea. In lupta pentru unitatea național întru făurirea statului unitar româ iuntarii bănățeni șl ardeleni au avi a rol de primă importanță. Prin derau și luptau pentru unire repr Ktanți ai tuturor ținuturilor rom. Ihti, dornice să se unească cu patr urnă. Voluntarii bănățeni din arma Btro-ungară, proveniți din prizoniei mâni din Franța, Italia și Rusia, c rut cu insistență înrolarea lor In a aia română, pentru ca. cu sîngele Ic i pecetluiască dorința de unire a B; aiului și Transilvaniei cu Români in aproape toate comunele din Ban; stat voluntari în armata român bmânii bănățeni, care luptau mai al< r frontul italian, mulți dintre eî c bd prizonieri, au cerut înființare cei legiuni românești, care să lup iituri de Antanta împotriva Puterile htrale. Mulți bănățeni luptaseră Im I In Galiția și, căzlnd prizonieri Ui, se înrolează și ei în armata r< lină. Cu voluntarii proveniți de ț iferite fronturi, există chiar liste p mune, mai ales dintre cei care lupt; tră In armata romană sau în cea ib mă. (Arhivele statului Timiș). Rolul voluntariatului In lupta pentr area unire s-a manifestat sub u .piu aspect: politic, moral și milita ob aspect politic, voluntariatul ave b mai mare importanță. Mișcarea c rolare a voluntarilor a fost privit ni ales ca o legitimare a dorinței r< toilor din provinciile de peste mun i a se uni cu patria mamă. Penti ireaga lume voluntariatul reprezen tmbolul aspirațiilor națiunii româi Ire unitate- (Arhivele statului Buci Ițti, „Procesul verbal al Comitetul «lional-al Românilor din Transilvan Bucovina-. Paris, 1 august 1918. 1 jeiași sens se dădea o confirmare aii iar, despre dorința Transilvaniei I; 91 de a se uni cu România. Astfc Ipâ afirmația deputatului francez < ancy, Louis Marin, la ședința de co: Hi ? al Românilor din Transilvania jfcovina, voluntarii reprezentau dr riul Transilvaniei care se alătură. ' Iprovincie românească, armatelor A Btei. „este drapelul Transilvaniei, ] re vrem să-1 vedem fluturînd alătt i noi" (Ibidem, f. 2.). în componen estui comitet românesc de la Par l propunea ca 2/3 din membrii să 1 inățeni. ardeleni și bucovineni, iar tlmc din România, tocmai pentru ! zâ reprezinte întregul popor rome diferent dc stăpînirea politică si ire se află. Tot sub aspectul rolului politic al v ■platului, încă de la încadrarea pi dor detașamente de voluntari în z ata română, s-a insistat asupra cons lirii de unități separate, formate n ai din bănățeni și ardeleni. însăși ide t bază a încadrării voluntarilor în z ala română era o Idee politică, „ide 1 ardelenii să lupte în calitatea lor rdeleni. în formațiuni ardelene. împ ■ira statului maghiar, dovedindu- UNIREA DIN SUF Am fost la Alba lulia Mă numesc Slev S. Ghcorghe, zis a Lenchli, din Virtu- țile nr. 80 născut tn 8 iunie 1900, agricultor, cu 4 clase primare. in toamna anului 1918 aveam 18 ani. Se ștlrise atunci în tot jurul că la 1 decembrie 1918 se face la Alba lulia mare adunare, ca să se unească Ardealul cu România și mai mulți tineri din comuna Virfurile. Intre 18 și 24 de ani ne-am înțeles să mergem și noi la adunare. Părinții au fost de acord cu planul nostru și ne-au dat bani șl merinde. in ziua amintită ne-am adunat in gara Virfurile, pe atunci duci, iar in tren erau mulți tineri și mai bătrînl din comunele din jos — Gurahonț, Buteni, Sebiș, Tirnova, Șirlu Tălagiu, care aveau cu ei un steag mare românesc tare fru- mos. In tren au urcat mulți șl din sus: Hălmagiu, Hălmăgel, Vața, Baia de Criș etc. Așa că la Brad eram cîteva sute bune de oameni. Intre organizatori știu pe unul zis Păsărilă din Tirnova De ia Brad am plecat pe jos in număr foarte mare, așa că la Alba lulia am ajuns cam peste 2 500 de oameni, dacă nu mai mulți. Am trecut prin Săcărimb, Almașu de Jos, Almașu de Sus, Zlatna Din jurul comunei mai țin minte că au fost : Din Vîr- f uri le: Slev S. Ghcorghe, 18 ani. Crainic Traian, 20 ani, Nicoară Gh. Zis Grăbitu, 20 de ani. Din Vidra: Nicoară Gheorghe, 24 ani, decedat șî unul Ambrozie, 28 ani, decedat. Din Pleșcuța, unul cu numele Slev de 24 ani, nu știu dacă mai trăiește. Din Gura Văii : Ncamțu, mi se pare Pavel, de 23 ani, pe care-l întrebam că el e neamț sau român. Din Hălmagiu și Hălmăgel au urcat în tren mai mulți dintre care șt acuma mai știu pe protopopul Lazăr, învățătorul Cătana și noi ne-am întrebat de ce-i zice Cătana cînd el e civil, cantorul bisericii din Hălmagiu, nu-i moi știu numele, mărturii iar din Hălmăgel unul Coif, ce are el un fecior la Oraca și altul la Oradea. Din Leasa : loan Sudu, 26 ani, decedat in 1919, împușcat dc unguri lingă podul de la tunel dintre Leasa.și Hălmagiu. Șt încă mulți alții. pe care tare rău îmi pare că nu i-o scris cineva atunci pe-o listă. Da poate câ asta nu se putea, că eram tare mulți. La Alba lulia am asistat la adunare unde erau zeci de mii de oameni, tar după adunare am primit foi de drum colective pc direcții, gratuite și ciie un coc de pune alba, proaspătă. Poporul era entuziasmat șf manifesta cu steaguri tricolore românești șl strigam „vrem unirea cu România** și altele. Dintre vorbitori mai țin minte pe Vasile Goldiș, Popovici și alții de care nu-mi mal amintesc. Am venit cu trenul prin Arad. Toată călătoria a ținut 4 zile. In anul următor, 1919, ungurii au rechiziționat căruța și caii tatălui meu și timp dc 6 săptâmini m-au ținut obligat să-i slujesc și să le duc alimente de la cariera din Virfurile pe front între Tisa și Leasa, la locul zis Sohodol. Mal înainte am ajutat garda din dud sub comanda lo- cotenentului Mldean din Aduna, cind a fost dinamitat podul de C.F; dintre Virfurile șl Tălagiu. Au mai luat parte la distrugerea podului fostul notar Mihuța din Ciuci, Crainic Eugen, Crainic Vaier. Crainic Pavel pe care ungurii l-au prins și l-au ars în locomotivă. Eu am lucrat cu barosul de am rupt „șoroafele* de la linia C F. și cuiele din traverse, iar șinele le-am aruncat tn Criș ca să oprim înaintarea un- gurilor. Podul a căzut cu partea dinspre răsărit tn apă și a fost așa mai multe zile. Virfurile, 1 oct. 1980 Ghcorghe SLEV Consemnare comunicată de AL ROZ Țesut tu talnă-n clar dc lună De fete, mame și bunici, El poartă aprig crez in falduri Și vis de aur in nrnid. Pinzarea-n sînge înmuiată Din inimi de făclii-crol, | Comori din munți o-mbogățiră Cu galben pur și-azurnrl noi Și dac-«.r ști să povestească Ci» glas de tulnic detunat, De Horea ar vesti, de lancu, De spiriiu* Ier preacurat Ln Mba Inlia-n ('etate ( u ci stă steagul, martor demn, Șl umbra Iui Mi bai 9 îl veghează Sii.ibo! urmașilor și-ademn. Purtat dc feneșeni cu fală Ca pe-un blazon din moși-strămoși, Steagul UniiH-1 ca o Veghe Dc oameni mîndrl șl frumoși Irimie STRAUȚ I Un spațiu-al împlinirii spirituale s Durat, ades prin jertfă, sublimă ui Pentru-nflorirea limbei și a acestu Stâpîn pe adevăruri profunde, ne- Stăpin pe românescul destin, străi Și dătător de genii benefice, solari Prin proprie voință unit, acest poi Precum mărețu-i suflet, e liber și Un spațiu-n care gîndul și versul Grăind Inconfundabll și omenos. / Temeiul de creații și munca de oț Ce-au hotărît prestigiu, mindrie și Istorii coherente în demnitatea loi Prin densitatea vremii ne însoțc Șl peisaj simțirii române și contui Acest târim vieții, matern-ocrotite Origine și patos al devenirii, scut. Credință monolită. înaltă strălucii Kl-e patria ; speranță și țel, destii Și un concept vcchl-tînăr, vlbrînd Solstițiu scump, de aur, prin mun Șl spații expresive pentru gîndiri 0 aură severă ce-un blînd lirism ; Șl-o suplă fermitate, care ne-a afi teagul la Feneș leag, aflat la Muzeul i Alba lulia, a fost >atu! lor de feneșeni lele Apusenilor, pe polului, pînă în Ce- împul Iul Horla, la rlc 191844. (Ion Măr- n voi. „Poarta Ce- i lupta pentru unitatea națională. Iru făurirea statului unitar român, întării bănățeni și ardeleni au avut rol de primă importanță. Prin ei rau și luptau pentru unire repre- lanțl ai tuturor ținuturilor româ- i, dornice să se unească cu patria ni Voluntarii bănățeni din armata ro-ungară. proveniți din prizonierii ini din Franța, Italia șl Rusia, au it cu insistență înrolarea lor Tn ar- a română, pentru ca. cu sîngele lor, pecetluiască dorința de unire a Ba- ilui și Transilvaniei cu România, aproape toate comunele din Banat ixistat voluntari în armata română, lânii bănățeni, care luptau mai ales frontul italian, mulți dintre el că- I prizonieri, au cerut înființarea i legiuni românești, care să lupte de Antanta împotriva Puterilor Mulți bănățeni luptaseră însă Galiția și, căzînd prizonieri se înrolează și ei în armata Cu voluntarii proveniți de fronturi, există chiar, liste la ro- pe pe bunica Dina steagu-l lumina ulori-curcubcu ul neamului meu. ăind cu Carpații iiți Istoria și frații ju-nsemncle noastre galbene și-albastre ricolore ca puse doruri nespuse, n jertfa de sînge-a •n veci nu-1 vom plinge. Ipet comoară aci ei ne sînt Tară, clădiră Unirea visind nemurirea. mai ales dintre cei care lupta- I in armata româpă sau în cea ita- & (Arhivele statului Timiș). Mul voluntariatului In lupta pentru tea unire s-a manifestat sub un Biu aspect: politic, moral și militar, aspect politic, voluntariatul avea mai mare importanță. Mișcarea de ilare a voluntarilor a fost privită, (ales ca o legitimare a dorinței ro- kilor din provinciile de peste munți a se uni cu patria mamă. Pentru paga lume voluntariatul reprezenta kbolul aspirațiilor națiunii române e unitate" (Arhivele statului Bucu- L „Procesul verbal al Comitetului tonal al Românilor din Transilvania Bucovina", Paris. 1 august 1918. In lași sens se dădea o confirmare alia- r. despre dorința Transilvaniei în- n de a se uni cu România. Astfel, p afirmația deputatului francez de ky. Louis Marin, la ședința de con- pire a Comitetului Unității Naționa- li Românilor din Transilvania și (ovina, voluntarii reprezentau dra- pl Transilvaniei care se alătură, ca kovincie românească, armatelor An- i, „este drapelul Transilvaniei, pe vrem să-l vedem fluturînd alături noi" (Ibidem. f. 2.). în componența stui comitet românesc de la Paris, propunea ca 2/3 din membrii să fie lițeni. ardeleni și bucovineni, iar o mo din România, tocmai pentru ca d reprezinte întregul popor român, tferent de stăpînirea politică sub ese află. 9t sub aspectul rolului politic al vo- ariatului, încă de la încadrarea pri- or detașamente de voluntari în ar- a română, s-a insistat asupra consti- II de unități separate, formate nu- din bănățeni și ardeleni. însăși ideea teză a încadrării voluntarilor în ar- a română era o idee politică, „ideea irdelenii să lupte In calitatea lor de eleni, în formațiuni ardelene. împo- i statului maghiar, dovedindu-se prin aceasta limpede și indubitabil, că cetățenii români ai statului maghiar nu recunosc' suveranitatea acestuia. Faptul Că au luptat împotriva Ungariei, oricum s-ar termina războiul, trebuia să fie un titlu de glorie pentru națiu- nea română din Ungaria și o întărire morală pentru luptele din viitor" (Ar- hivele statului București). în această idee, volutarii români proveniți din rîn- dul prizonierilor din Rusia, au fost con- centrați într-un singur punct, la HIrlău. și constitulțl în trei regimente sepa- rate. „Avram lancu", „Alba lulia", „Turda". Tot In acest sens pledează și faptul că după ieșirea temporară a României din război, prin pacea umi- Rolul voluntarilor bănățeni din armata română în lupta pentru unitatea națională litoare de la București — Buftea, vo- luntarii au cerut sâ rămînă înarmați Această dorință exprima tot o idee po- litică, aceea că „ardelenii să rămînă în formațiuni militârești. pînă la sfirșitul războiului, reprezentind în acest timp o armată românească, indiferent de pacea pe care România era silită să o semneze, să rămînă pe front, iar la în- cheierea păcii definitive să poată re- vendica, tot ca parte beligerantă, drep- turile pentru crearea unității naționale" (Ibidem, f. 2.). In sensul acestei idei voluntarii doreau să meargă acum pe frontul francez și să continue lupta, alături de armatele Antantei. Pacea de la Buftea trebuia privită doar ca pa- cea unui guvern, iar nu ca pacea Româ- niei. Aceasta este semnificația declara- ției corpului voluntarilor români, dată publicității la Iași. în ziua de 6 octom- brie 1918. Prin respectiva declarație, voluntarii bănățeni și ardeleni se ma- nifestau pe mai departe în război cu Austro-Ungaria și revendicau dreptul Transilvaniei de a se uni cu România. „Războiul dintre noi și monarhia austro-ungară nu se va sfîrși pînă cînd nu vom întrupa idealul nostru națio- nal integral (...) Soarta românilor din Austro-Ungaria o va decide biruința oștirii române șl voința liberă a Între- gului popor românesc". („Declarația Corpului voluntarilor români", din 6 oc- tombrie 1918, de la Iași, în „Calenda- rul voluntarului pe anul bisect 1924", Cluj, 1924, p. 19). Un aport deosebit a avut voluntariatul șl In formarea și convingerea opiniei publice internațio- nale asupra legitimării doleanțelor de unitate națională ale românilor și a- supra înlăturării efectelor propagandei adverse, care susținea Austro-Ungaria nu/ar cu România. Tn acest comandant al Corpului mâne, din care făcea că românii din fi dorit unirea sens, generalul I al armatei ro- parte și Corpul voluntarilor, se exprima într-o alocu- țiune rostită la Iași, cu prilejul primi- rii festive a primului batalion de vo- luntari, veniți din Rusia. „Fraților ar- deleni și bucovineni. In momentul cînd ați pășit pe pămintul țării mame, voi ați făcut să dispară o legendă, pe care de mult vrăjmașii voiau să o strecoare în conștiința omenirii și anume că voi nu doreați unirea. Prin însuși faptul sfărîmârii acestei legende, voi va-ți le- gat numele de epopeea unității noastre naționale, intrînd în istorie" (Pompiliu Nistor, „Corpul voluntarilor români ar- deleni și bucovineni", în „Gazeta volun- tarilor", Cluj. nr. 25. 1923, p. 42). Ro- lul deosebit al voluntariatului rezidă și în valoarea de o mare importanța politică și națională a deciziilor luate de această instituție politică. în numele său, în consens cu voința întregii na- țiuni române. Prima dintre aceste ho- tărîri, de o importanță deosebită, a fost redactarea și lansarea celebrului manifest de la Darnița, adresat sem- nificativ „Guvernului provizoriu al Rusiei. Sfatului deputaților. muncitori- lor și soldaților din Petrograd, tuturor statelor aliate șl neutre, prin reprezen- tanții lor în Rusia". Lansînd acest, ma- nifest. în data de 26 aprilie 1917. vo- luntarii se adresau, în numele poporu- ---------------ORIZONT lui român, opiniei publice mondiale, reclamînd realizarea imperativă a uni- tății națiunii române. Document pro- fund progresist și de o înaltă valoare teoretică și ideologică, manifestul de Ia Darnița a fost intitulat, pe bună drep- tate, „Prima Alba lulia" (Petru Ncmo- ianu, „Prima Alba lulia. Voluntarii ro- mâni în războiul pentru întregirea nea- mului". Timișoara, 1922, p. 26—29). Era manifestarea dorinței unui popor de a desăvîrșl edificarea statală și de a trăi în pace și prietenie cu toate popoarele lumii. O hotărîre de mare importanță, luată de către voluntarii români a fost și aceea de continuarea luptei după ie- șirea României din război. Acum, voluntarii s-au constituit într-un al doilea corp care s-a pre- gătit să lupte pe frontul francez și italian împotriva Puterilor Centrale. Voluntariatul, acest „termometru al conștiinței naționale*4 (Sever Bocu. „Opt luni în Kiev44, Timișoara, 1933, p. 9), a avut și un caracter plebiscitar de ade^ ziune unanimă la unirea necondițio- nată cu România. „Dacă sub aspect militar contribuția Ardealului, Banatu- lui și Bucovinei s-a contopit cu cea a statului român, nu tot așa a fost pri- mită aceasta sub acela politic. Votul plătit cu sînge, al voluntarilor români, a fost cel mai impresionant plebiscit și cea mai evidentă dovadă despre dorin- ța autodeterminării44 (Petru Ncmoianu, „Rostul voluntarilor44, în „Gazeta volun- tarilor44, Cluj, nr. 4, 1925, p. 1.). In concluzie, importanța politică a voluntariatului ne apare pe primul plan. Istoria luptei lor a fost istoria unor patrioți, gata să se Jertfească pen- tru țară și să pecetluiască cu sîngele lor unitatea poporului român. „Aici este istoria sfîntă a unor fapte fără precedent în istoria milenară a nea- mului nostru. Este istoria a zece mii de eroi, care în clipa cînd totul părea pierdut venea nu numai neatinsă, dar mai puternică ca oricînd, credința că dreptatea trebuie să biruie și pentru această dreptate ei trebuie să lupte sau să moară pînă la cel din urmă" (Oni- sifor Ghibu, „O școală de eroism : Dar- nița", în „Gazeta voluntarilor", Cluj, nr. 6. 1923, p. 2). Ei și-au adus cu priso- sință lupta și jertfa lor ca „soldați ai României Mari", după cum îi numea poetul Octavian Goga într-un apel prin care li s-a adresat, îndemnîndu-i să lupte alături de armata română, liberi de orice jurămînt de credință către împăratul habsburgic. „Voi nu mai sînteți ostașii lui, (împăratului, n.n.) din ziua cînd frații voștri au tras sabla ca să vă scape din robie. Voi sînteți soldații României Mari și credința tre- buie să vă mîie în tabăra de unde ar- mata română va porni la voi acasă". (Octavian Goga, „Către soldații Româ- niei Mari", în „România Mare", an I, nr. 1. 1917, p. 1). Radu PAIUȘAN DACI artă plastică dc pc Pionierilor șl Șol- iel din Timișoara). dnă-n clar dc lună inie și bunici, UNIREA DIN SUFLET Constanta purpurie a cugetului viu Și conștient dc sine, deschis spre lumea mare ; E țara anotimpului mereu sfințit dc soare Și-i e prezentu-acesta mult dcvotatu-1 fiu. Un spirit al Unirii, Incandescent, prin fapte, Mai luminos ca ziua, o aurită rază. Lucid, la datorie, prin noi, urmașii, apt e Ca muncii, fericirii să stea mereu de pază. aprig .ur in crez în falduri arnicl. sînge înmuiată Un spațiu-al împlinirii spirituale am Durat, ades prin jertfă, sublimă unitate, Pentru-nflorirea limbei și a acestui neam, Stâpin pc adevăruri profunde, ne-ntinate. e făclii-eroi, munți o-mbogățiră nur și-nzururi noi. Stâpin pc românescul destin, strălucitor Șl dătător de genii benefice, solare ; Prin proprie voință unit, acest popor, Precum mărețu-i suflet, e liber șl e mare. Noi am găsit puterea dc-a exista sub soare, O țară pentru sine istorici redînd. Cu propria ființă tot neamul solidar e. Cu sacra-i năzuire, în faptă și în gînd. E spiritul națiunii sub semnul tău, Unire, E-n cuget, idealuri și-ntr-un destin ales, înaltă întrupare în româneasca fire A celui mai fierbinte și nobil înțeles. Li să povestească tulnic detunat, ir vesti. de lancu. Ier preacurat. Un spațiu-n care gîndul și versul sînt Ia fel. Grăind Inconfundabll și omenos. Acum e Temeiul de creații și munca dc oțel Ce-au hotărit prestigiu, mîndrie și renume. Găsit-am cutezanța dc-a ne croi destinul, In corul omenirii intrînd triumfător ; Găsit-am sensul trainic al vieții noastre șl nu-1 Abandonăm, atîta cît ne-om numi popor. Unire nl-e ființa, creația, ogorul, Voința milenară și sensul de acum ; Prin ea își rostuiește măria-sa poporul. Prin împliniri și glorii, nemurltoru-l drum. iHa-n Cetate steagul, martor demn, ii Mihai . il veghează iașilor șt-ademn. eneșeni cu fală lazon din moși-strămoși, iili-1 ca o Veghe niîndri șl frumoși Fratcrnizînd prin veacuri s-au contopit firesc, Pentru eternitate, umane emisfere. Aceleași aspirații dc-a pururi ne unesc. Același suflet mare și-o limbă cc nu piere. Unire ni-este era aceasta luminată ; Națiunea și partidul sînt unic trup și gînd. Iar primul om al țării cutezător ne-arată Spre lumea comunistă un unic sens, ureînd. îmîe STRĂUȚ I Istorii cohcrcntc în demnitatea lor, ■ Prin densitatea vremii ne însoțesc, mal pure ; I Șl peisaj simțirii române și contura ■ Acest târîm vieții, matcrn-ocrotitor. Origine și patos al devenirii, scut. Credință monolită, înaltă strălucire M-e patria ; speranță șl țel, destin șl fire Și un concept vechi-tinăr, vlbrînd în absolut Solstițiu scump, de aur, prin muncă-nnobilat. Șl spații expresive pentru gîndlri profunde, 0 aură severă cc-un blînd lirism ascunde Și-o suplă fermitate, care ne-a afirmat. Aceiași sint strămoșii, in rădăcini arzind. Mal dăruindu-și fapta și astăzi, ca făclie. Unire ne e timpul, prin inimă șl gînd ; Slăvită fie*i raza și veșnică să-i fie! A fost mereu în firea acestui neam Unirea, care i-a-mplinit destinul ; Prin vrere sfîntă ridicatu-ne-am La țărmul perfecțiunii noastre, și nu-1 Un univers Unirea românilor deschise. Spre-a împlini destinul unui popor, prin sine; Și înfloriră inimi și decolară vise, Istoria-nvechită urnind-o spre mai bine. Slăbi, prin timp, nici un vrăjmaș ; acum, Sculptat strălucitor in nemuriri c Un spirit românesc, pe noul drum Trecînd prin arcul tău slăvit, Unire. Unirea poruncise speranțelor să crească Și locul nostru-n lume sc investi de sens ; Consolida credința în forța strămoșească A brațului și minții, vibrând prin veac, imens. Ideile, în aste vremi, rodesc cu Elan pc-acest pămînt izbăvitor. Șl este NICOLAE CEAUȘESCU Simbolul unității-unui popor ! Lucian BURERIU ORIZONT Invățămintul românesc din Banat a constituit un factor important de men- ținere și cultivare a limbii și culturii, de afii mare a conștiinței naționale. Prin însuși rostul activității sale, școa- la românească transmitea în rindurile tinerelor generații, a maselor populare valorile perene ale spiritualității națio- nale, reprezentînd astfel un puternic obstacol în calea politicii de deznațio- nalizare promovată cu violență mereu sporită de cercurile guvernante ma- ghiare. în glndirea maselor populare românești, așa cum reliefează nenumă- ratele mărturii din de eniile premergă- toare Marii Uniri din 1918, instituția de învățămînt în limba maternă consti- tuia „focarul culturii și temelia vieții noastre naționale*. întiuchipa „locul de adăpost trainic* al ființei naționale, al datinilor și credințelor, al întregii spiri- tualități românești. în condițiile agra- vării asupririi sociale și naționale din monarhia austro-ungar ă școala româ- nească devine, de aceea, un important Aportul școlii bănățene la înfăptuirea Unirii focai de polarizare a energiilor națio- nale, de inmănunchiere a năzuințelor și acțiunilor păturilor largi ale româ- nilor bănățeni, de pregătire a condi- țiilor pentru realizarea idealului secu- lar al desăvîrșirii unității național- statale a poporului român. Ridicați mai aies din rindurile țără- nimii. harnicii slujitori ai școlilor ro- mânești și-au închinat strădaniile edu- cării generațiilor de tineri în cultul dra- gostei de neam și, în egală măsură cultivării încrederii maselor populare în biruința luptei pentru libertatea și unitatea națională. Activitatea multora dintre dascălii români constituie o lu- minoasă pildă de devotament și dărui- re, de muncă și sacrificiu pentru cau- za dreaptă a poporului român, pentru împlinirea aspirațiilor sale. Rolul lor a fost deosebit de însemnat în afirmarea conștiinței naționale, n voinței de în- făptuire a statului național unitar ro- mân. Acestor neobosiți cărturari, devutap poporului din care s-au ridicat, se da- torează întemeierea a zeci de biblioteci poporale în satele bănățene, contri- buind astfel la difuzarea literaturii na- ționale în rindurile țărănimii, menți- nînd mereu trează conștiința unității naționale. Gazeta „Tribuna*, spre exemplu. în nr. 3 din anul 1901, anunța punerea în vinzare a bibliotecii învă- țătorului Emilian Micu din comuna Belinț. Lista publicată cuprinde titlu- rile a numeroase lucrări literare și ști- ințifice apărute la București, Iași și Craiova, avînd ca autori cunoscuți oa- meni de cultură din țara liberă. Peste doi ani, învățătorul din Belinț preciza faptul că a „desfăcut* biblioteca sa în mai multe „sucursale* din satele Ba- natului. Era vorba deci nu de o vinzare de bibliotecă, ci de o acțiune cultural- politică organizată pentru răspîndirea literaturii române în masele țărănești. Din corespondența acestui dascăl pa- triot cu VJ1. Urechia rezultă clar in- tenția sa de a întreprinde o călătorie la București pentru a strînge legături- le cu librarii și casele editoriale din România. După cum tot învățătorilor s-a dato- rat întemeierea corurilor românești și Reuniunilor de lectură, de muzică etc. din sute de localități bănățene. în con- textul i calităților de pînă la Marea Unire acestea au fost instituțiile cu o activitate cultural-politică excepțională în afirmarea demnității și spiritualității naționale, a idealului de libertate și unitate. Urmărind, de pildă, programul serbărilor naționale și concertelor orga- nizate de corurile șl Reuniunile cultu- rale românești remarcăm cu ușurință profundul lor mesaj politic, de o extra- ordinară încărcătură patriotică. Poe- ziile și piesele de teatru scrise de V. Alecsandri, poeziile lui M. Eminescu. D. Bolintineanu, G. Coșbuc etc., erau aproape nelipsite din programele ma- nifestărilor culturale organizate de dascălii români. După cum melodia răs- colitoare. de înaltă vibrație politică, națională a cîntecelor Deșteaptă-te ro- mâne, Pe-al nostru steag, Pui de lei, Hora Ardealului, Doina Înstrăinatului etc.. interpretate de corurile bănățene, întăreau neîncetat unitatea în cuget și simțire a maselor românești, întăreau Ion C Lidia DINU Carele mai duc spre Iul osemintele părinților, fărl ogașelo mal poartă șl-aci veghea lor nesfîrșită, ina și roțile, neostenind, se aprind In această căli cum se trag nădejdile, să nu moară, dinspre veș puterea de rezistență și de acțiune pen- tru împlinirea năzuinței seculare de unitate național-statală. Se cuvine, de aceea, să aducem un prețios omagiu acestor dascăli ai școlilor românești care prin cutezanță și strădanie, au ți- nut mereu aprinsă făclia speranței și a încrederii în biruința idealului națio- nai. sau rale siții Dintre reputații dirijori de coruri conducători ai Reuniunilor cultu- românești, menționăm pe neobo- învățători : Epiilian Novacovici (Răcăjdia); loan Bojincă (Prilipeți); Romulus Ancușa și losif Miclău (Ram- na); Martin Țapu (Fizeș); Nicolae Socaciu și Romulus Pitic (Naidăș) ; Mi- hai Bocșa (Giroc) ; Constantin Mihaiu (Ohaba Forgaci) ; Ion Crăciun. Dimitrie Bozianu (Cenad); Alexiu Putici (lano- va); George Torni (Cuvejdia); Mihail G. Crăciun (Doman) ; Damaschin Ma- rian (Opatița) : Antonie Minișan și Ata- nasie Lipovan (Sinnicolaul Mare) ; Petru Arnăutu (Pădureni); Emanuil Bărbulesr u (Pesac) ; Antonie Nevrkea- nu ($ag) ; Dimitrie Izverniceanu (Ocna de Fier) ; luliu Birou (Ticvanul Mare); Pa vel Mlclea (Maidan) etc. Și nu o dată strădaniile, dirzenia, demnitatea dascălilor români erau pedepsite aspru fie cu amenzi și închisoare de autori- tățile austro-ungare, fie aduși în fața tribunalelor, îndepărtați din slujbe, in anul 1904, Ion Vidu armonizează pen- tru coi de bărbați cunoscutul cîntec „Marșul lui lancu*. Judecătorul de in- strucție al tribunalului din Timișoara, prin decisul nr. 176/1904, ordonă an- chetarea compozitorului sub motivul că prin acest aranjament muzical îndeam- nă pe români la „revoltă*. Un rol deosebit de însemnat au învă- țătorii în mobilizarea maselor româ- nești pentru apărarea școlilor naționa- le, pentru zădărnicirea planurilor de deznaționalizare a românilor urmărite de cercurile guvernante maghiare. Cu hotărîre vor acționa împotriva proiec- telor de legi școlare elaborate de gu- vernele maghiare. La propunerea lui Ion Vidu. Conferința învățătorilor din județul Torontal adoptă o moțiune de protest împotriva proiectului alcătuit de ministrul Berzeviczy în anul 1904, proiect considerat amenințător și „foar- te jignitor* pentru școala românească din Banat și Transilvania. In numele învățătorilor din Diecesa Caransebeșu- lui. o comisie condusă de Filaret Mus ta și Andrei Ghidiu elaborează un „Me- morand* prin care se fundamentează drepturile românilor de instruire în limba maternă. în anul 1907, cadrele didactice stau în fruntea acțiunilor de masă, împotriva proiecteloi de legi șco- lare întocmite de ministrul Apponyi. La Arad, peste zece mii de români, în- tre care și numeroși învățători „ridică cel mai energic protest împotriva pro- iectului de lege care cu volnicie pune școalele la dispozițiunea discrcțională a guvernului maghiar*. La Timișoara Lugoj, Caransebeș, Orșova, Bocșa, miile de participanți la adunările populare aprobă cuvlntările înflăcărate ale das călilor români, condamnă noua încer- care a claselor dominante maghiare de a lovi în cultură și în drepturile legi- time ale poporului român. De altfel Ministrul de Culte și Instrucțiune de la Budapesta ordonă în repetate rîn- duri înlăturarea unui mare număr de cadre didactice din școlile românești și punerea lor sub cercetare disciplinară sub pretextul că „în propunerea limbii maghiare au fost foarte neglijenți*. că au manifestat „sentimente antipatrioti- ce* față de statul austro-ungar. Un lung șir de suferințe aduce școlii românești și slujitorilor ei credincioși primul război mondial. Pînă In anul 1917 aproape două treimi din învăță- torii români au fost mobilizați și tri- miși pe front. Pentru manifestarea „sentimentelor românești* sau datorită „ținutei românești*, cum menționau or- dinele jandarmeriei maghiare, nume- roși dascăli au fost arestați și întemni- țați. deportați în lagăre, umiliți, mal- tratați. învățătorul Dimitrie Zgriban, de pildă, a fost condamnat în septem- brie 1914. fiind acuzat că „în dumineci șl sărbători în una din șalele școalei aduna pe lîngă sine cîte 40—50 tineri sub pretextul că-i învață cîntarea bise- ricească, cari însă face politică și agită pentru unitatea tuturor românilor*. Dîr- zul militant național, Ion Vidu, este arestat în toamna anului 1916, supus „la cercetare disciplinară* și întemni- țat pînă la 2 mai 1918. A fost acuzat de folosirea și răspîndirea unor cărți „menite să promoveze unirea tuturor românilor, precum și conștiința de uni- tate*. Din lungul șir al învățătorilor ro- mâni internați în lagăre sau întemni- țați mai amintim-pe: Petru Baicu (Giroc) ; Ion Prohab (Berini); Dumitru Bulgea (Gătaia); loachim Mărgărie (Comoriște); Emilian Novacovici (Ră- căjdia); Damaschin Daicoviciu (tatăl academicianului Constantin Daicoviciu) etc. Uniți în cuget și în faptă cu masele populare, demni exponenți ai acestora, slujftorii școlilor românești au luptat. Im pofida primejdiei ce-i amenința, cu o dăruire vrednică de cea mai aleasă cinstire, pentru, apărarea drepturilor românilor, pentru împlinirea dezidera- tului dintotdeauna al desăvîrșirii uni- tății național-statale. Rolul deosebit de important pe care l-au avut în timpul evenimentelor revoluționar-naționale din toamna anului 1918, reprezintă, de aceea, consecința firească a prețuirii de care se bucurau în păturile largi ale poporului, a dăruirii și sacrificiilor fă- cute pentru libertatea și unitatea na- țională. Directorii școlari, învățătorii români au stat în fruntea acțiunilor din numeroase localități pentru înlătu- rarea autorităților austro-ungare și in- Familie, neam, națiune *• • , Analiza etnologică a relațiilor de neam alături de studiul întreprins de Școala românească de sociologie definesc familia drept un concept ie struc- turare socială. Familia românească de tip nuclear se caracterizează prin pa- trlliniaritate și rezidență patrilocală. întemeierea unei familii nu are vale d sc abată de la normele care reglementează consangvinitatea, alianța $ rudenia spirituală. Cele trei tipuri de rudenie au operat selectiv și au constituit im* pedimente la căsătorie. Consangvinitatea, afinitatea șl nășia merg pe neam șl generații. Genealogia unei familii implică descendența, ascendenții și cola* teralii. într-un caz izolat, in care nașii ar avea numai descendenți masculini, genealogia unei familii se suprapune pe cea a familiei nașilor ci. Simetric ?i identic, ca două oglinzi. Obligativitatea acceptului părinților și grija pentru urmași a implicai competitivitatea dotei și moștenirii. Strategia matrimonială a însemnat și stra- tegie succesorală. Ambele au fost dependente de sporul demografic șl producția de bunuri materiale. Ieșirile și intrările de nurori în neam și numărul naște- rilor pe sexe au fost proporționale. în alt chip ar fi împiedicat sau obturat matrimonialul. Satul sau două, trei sate învecinate ar fi ajuns înrudite, fndt alcătuirea de noi cupluri nu ar mal fl fost posibilă. Căsătoriile nu au fost cenzurate nici de factorul confesional. Românii nu au cunoscut fanatismul religios, inchiziția șl reforma. Conglomeratul de factori economici, sociali și demografici care s-au intcrrclaționat la nivelul comunității familiale a afedat și a determinat întreaga desfășurare a vieții sociale și economice a colectivi- tății sătești. Aceasta, la rîndul ei, a reacționat asupra trăsăturilor unei colec- tivități zonale, iar apoi la un nivel superior, al nivelului național, individua- lizîndu-l. Rudenia, in funcție de parametrii geografici și condițiile pedoclimatice, a Influențat sistemul ocupațlonal și în mod deosebit compartimentarea gospodă- riei. Construirea locuinței s-a făcut „pe trupul de moșie*1 al neamului, fapt ct a dus la apariția de străzi sau cartiere sătești organizate pe spițe de neam. Toponimele derivate din antroponime sau poreclele de sat ale locuitorilor con- stituie un zăcămint important in analiza morfologică și tipologică a așezărilor, înrudirile, prin implicațiile lor sociale, au operat și în formele de manifestare artistică, folclor, obiceiuri etc. Portul popular bunăoară, prin încărcătura hd semantică, încifrează într-un cod propriu, multiplele semnificații locale, zonale și naționale. O femeie îmbrăcată în costum popular își anunță colectivității etnia, zona de proveniență, statutul social, starea materială, ocazia sau festi- vitatea. Intr-o colectivitate umană, omul nu a trăit anonim. După costum co- lectivitatea recunoaște dacă purtătoarea este de la munte sau de la șes, dacă este necăsătorită, căsătorită ori văduvă, săracă sau bogată, dacă merge îa cîmp sau la o nedele, vine de la o nuntă sau inmormîntare. Un dialog perma- nent. într-un limbaj consacrat prin decantări succesive în timp și instituțio- nalizat ca normă. Un dialog interuman este și ornamentul și cromatica țâri- turllor, organizarea interiorului de locuit, arhitectura populară și obiceiurile. Multe dintre țesăturile tradiționale s-au perpetuat pînă în contemporanei- tate. Relațiile de rudenie și de neam s-au caracterizat dintotdeauna prin con- servatorism. Nu datorită unei concepții retrograde și anacronice ci din legile și normele nescrise care le-au reglemntat șl le-au impus. Același fenomen 11 parcurge și familia zadrugală sau de tip „lărgit” a țărilor vecine, a cărei structurare este în primul rind economică. La noi neamul, evoluind sub semnul socialului, a funcționat centripet în „celula” familială. S-a menținut pînă h zilele noastre obiceiul ca băiatul cel mic împreună cu soția (din alt neam) id rămînă în casa părintească, acceptul mutual al părinților, partajul dotei ți moștenirii, rudenia spirituală. Astăzi, ca și în trecut, în colectivitatea rurală locuitorii au porecle de sat și porecle de neam, alături de nume șl prenume. Doar primele două sînt importante in individualizarea sau recunoașterea In- dividului. îngemănare între trecut și contemporaneitate. Spirală mereu rdn- ccpută, intr-o curgere firească de la apartenență și conștiință națională la fi- ință națională. Ritm sincronic întregului continent european. Revoluția france- ză a izbucnit în 1794, Supplex Libelum Valachorum s-a redactat In Ardeal In 1791, iar Rezoluția finală a Congresului național iliric de la Timișoara in 11'A. Revoluția de la 1848 a zguduit sincronic, de asemenea, întregul continent. Identitatea unul popor s-a relevat urmind o cale evolutivă jalonată de conceptul de consagvinltate, spiță de neam, etnie șl națiune. Traseu firesc aceluiași spațiu antropogeografic, cu aceeași etnogeneză șl aceeași limbă. Dru- mul istoric de la conștiința de neam la ființă națională, legitimat la români de Unirea cea Marc din 1918. chiu, care, tn cursul lunii oc- tombrie, a fost conducătorul nișcării țărănești din comuna Unita, județul Timiș. Atanasic [Conciatu s-a născut in anul 1185 tn localitatea Căpreni, ju- iețul Dolj. A urmat școala ară în localitatea Stoina, pmnazlul la Craiova, Institutul Pedagogic din Arad și Institu- tul Teologic din Caransebeș. Ca învățător a funcționat la școlile din Tolvadia (astăzi Lt- wzlle, comuna Banloc) și Per- tosova din județul Timiș. Lup- Jtor consecvent pentru unir-a românilor din Transilvania și Banat cu frații de peste frunți, în anul 1916, Atanasic tu a fost condamnat de regimul dualist austro-ungar fi apoi internat la Wipperd, în nmitatul Șopron (C. Pascu, nografia comunei Denta, in ,Brazde bănățene*4, Timișoara, V. 7—8, 1939, p. 38). Reîntors h Denta, tn toamna anului 18, Atanasie Conciatu re- aprinde seînteia speranței în inimile țărănimii, conductn- du-i în lupta pentru Marea Unire. Adunați tn fața Primă- , fn ziua de 22 octombrie / I noiembrie 1918, țăranii s-au Mai aud carele neamului aluuecînd spre Alba-Iulia carele de foc și de dor, pornite de milenii pc urir cu aceeași povară, cum se trag dinspre veși nădejdile, să nu moară l Nu-s carele tancului, deși, printre coline, fluic nu-î veșted, nu-i nins, cl-s care de patimă, cart șl trag din obîrșii tricolorul aprins. al luptei p In - CARELE DORUI toamna anului 1918, staurarea conducerii politico-admini.* trative românești, pentru Unirea Ba- natului și Transilvaniei cu România. In foarte multe localități cadrele di- dactice au fost alese, în adunări so- lemne și într-o entuziastă atmosferă patriotică, ca președinți sau nota Consiliilor Naționale sau comanda ui Gărzilor Naționale Române. Din gul șir ce s-ar cuveni menționat, tim învățătorii : Cornel Mircea (Jupa) Constantin Mihaiu (Ohaba Forgaci) loan Gropșianu (Berliște); Gh. Cioca (Hodoni); Petru Băran (Nerău); Alei Țieran (Voitcg); luliu Puticiu (Chiui* tău); losif Ciorogariu (Chișoda); Petru Humița (Feneș) etc. La Marea Adunare Națională din 1 Decembrie 1918, școala românească din Banat a fost reprezentată potrivit înal- tei prețuiri de care s-au bucurat neo- boși ții ei slujitori. Este suficient să precizăm că între delegații oficiali m Banatului, 38 au fost cadre didactice de prestigiu, luptători demni și hotârlțl pentru făurirea statului național unitar român. Vor exprima la Alba lulia, la plebiscitul național din 1 cern brie 1918, dorința neclintită locuitorilor Banatului de Unire cu mânia și vor „concurge cu votul lor*J cum menționează documentele timpului la „realizarea idealului nostru național pentru care corpul învățătoresc a stă- ruit modest dar neîntrerupt prin acti- vitatea sa*. Dr. loan MUNTEANU tanasie ( un m topta pentru unitate națională c cunoscut o deosebită am- ploare în Banat. La sfîrșitul lunii octombrie și începutul tonii noiembrie se intensifică pierite țărănești care vizau ungarea autorităților austro- îngere, reprezentate de pri- nuri și notari. Mișcările țără- pdl s-au desfășurat cu deo- kbitd putere, îndeosebi în sa- le din jurul Lugojului, Ră- ului și în zonele de cimpie, Dcta șl Clacova. Aceste miș- tiri au fost conduse de consi- liile naționale și gărzile na- ționale, în care un rol de sea- Bâ l-a avut intelectualitatea. Printre luptătorii pentru uni- or:zGNT erii politico-adminLv^ , pentru Unirea Ba* ilvaniei cu România, localități cadrele di- ilese. în adunări so* entuziastă atmosferă îședinți sau notari ai nale sau comandanți laie Române. Din lun- veni menționat, amin- Cornel Mircea (Jupa) J iu (Ohaba Forgaci); (Berli.ște) ; Gh. Ciocli Băran (Ncrău) ; Alexia luliu Puticiu (CliizM Atanasie Conciatu jariu (Chișoda) ; Petra tc. un martir al luptei pentru unire toamna anului 1918, pentru unitate națională mare Națională dh®^noscut o deosebită am. școala românească (n Banat. La sfirșitul ■ezentată potrivit Ina^ octombrie și tnccputui are s-au bucurat neot.„ noiembrie se {ntensiflcă ri. Este suficient •e delegații oficiali Ișcările țărănești care vizau , _ , ... .. .ungar ea autorităților austro- Fost cadre didacUce^ de pr/. ’n. 1d^rnni,. și / î1 notari. Mișcările fără- totului național unitM „ ț.au desfășurat cu *deo. arima la Alba lulia, * din 1 putere, îndeosebi în sa- neclintitâ Unire cu național dorința tulul de oncurge cu votul 10 e din jurul Lugojului, Fă- ului și în zonele de cîmpie, și Ciacova. Aceste miș- au fost conduse de consl- i documentele timpul T , lf ealului nostru național ? naționale și gărzile na- iul învățătoresc a st neîntrerupt prin ac roate, tn care un rol de sea- oan MUNTEANU tune studiul întreprins de un concept de struc- wacterizează prin pa amilii nu are voie tea, alianța și ruden ) și au constituit im- lășia merg pe neam i, ascendenții șl cola- iesccndenți masculini, nașilor ei. Simetric șl l urmași a implicat lă a însemnat și stra- emografic și producția am și numărul naște- mpiedicat sau obturat i ajuns înrudite, îneît căsătoriile nu au fost l-a avut intelectualitatea, tre luptătorii pentru uni- statală românească și-a în- numele și Atanasie Con- u. care, în cursul lunii oc- brle, a fost conducătorul carii țărănești din comuna ta, județul Timiș. Atanasie atu s-a născut în anul în localitatea Căpreni, ju- Dolj. A urmat școala ară în localitatea Stolna, naziul la Craiova, Institutul ogic din Arad și Institu- Teologic din Caransebeș, învățător a funcționat la le din Tolvadia (astăzi Li- le, comuna Banloc) și Per- ma din județul Timiș. Lup- consecvent pentru unirea nilor din Transilvania și t cu frații de peste infi, în anul 1916, Atanasie atu a fost condamnat de ul dualist austro-ungar tpoi internat la Wipperd, în tul Șopron (C. Pascu, rafia comunei Denta, in razde bănățene**, Timișoara, .7—8, 1939, p. 38). Reîntors Denta, tn toamna anului II, Atanasie Conciatu re- tînde seînteia speranței în mile țărănimii, conducîn- pl tn lupta pentru Marea ridicat la luptă. Din mijlocul mulțimii s-a auzit glasul lui Atanasie Conciatu : „Trăiască România Mare l". Țăranii au luat cu asalt primăria, au ata- cat moara și conacele din ju- rul Dentei, împărțind produ- sele găsite. Sătenii s-au orga- nizat în gardă națională, înlă- turînd funcționarii comunei care s-au refugiat la Timișoa- ra. In după-amiaza zilei de 23 octombrie / 5 noiembrie s-a oprit un tren intre Deta și Denta. Din el au coborît două detașamente de soldați unguri, în frunte cu trei ofițeri. Pri- mul detașament a înconjurat comuna, iar cel de-al doilea a intrat în sat. Țăranii, tempe- rați de Atanasie Conciatu, aș- teptau în liniște, lingă podul de peste Bîrzava. A fost un moment de maximă încorda- re, de intensitate dramatică • se aflau, față în față, cei ur- gisiți de veacuri și stăpinito- rii, cu aparatul lor represiv, refuzînd să părăsească scena istoriei. Orice înduplecare, orice promisiuni nu mai erau posibile; ele deveniseră tar- dive în antagonismul secular ireconciliabil. Fruntașii mișcă- rii țărănești au fost arestați: Atanasie Conciatu, Ștefan Avram, Nicolae Șosdcan, Si- mion Trifu și Antonie Jurcă (Prof. Nicolae llieșiu. Comu- ne din județul Timiș. ma- nuscris, p. 225). într-un simu- lacru de proces, un «consiliu» de judecată ad-hoc, format in grabă de vechile autorități, i-a condamnat la moarte. Sentința a fost executată în timpul nopții, Atanasie Conciatu fiind împușcat în gură — amănunt păstrat în tradiția locală. Re- presaliile au continuat și in zilele următoare, fiind împuș- cați un număr de 20 de țărani, printre care Spasoe Tot, Pan- telimon Cocea, Vasile Drăgoiu, Matei Velclov. Cinstind memoria martiru- lui Atanasie Conciatu, locuito- rii Dentei l-au imortalizat pe placa de marmoră a „Monu- mentului eroilor căzuți in pri- mul război mondial**, iar în municipiul Timișoara, una din străzi a purtat vreme îndelun- gată numele de "MARTIR CONCIATU». Mișcarea țără- nească din toamna anului 1918, din Denta, condusă de Atana- sie Conciatu, constituie un crîmpel semnificativ al luptei maselor populare din Banat pentru unitate națională, pen- tru înfăptuirea actului istoric fundamental de la 1 Decem- brie 1918. Poziția unui socialist la Alba lulia ifre. Adunați în fața Primă- 1 cunoscut fanatismul zlua de 22 octomMe t economici sociali șl, w/embrte 1918, țăranii s-au iții familiale a afectat Prof. Ionel CIONCHIN Intre socialiștii care au avut un rol activ în definitivarea pro- gramului politic al Unirii de la 1 Decembrie 1918 a fost și cărâ- șanul Traian Novac, originar din Ticvanu-Mic, născut la 2 octom- brie 1882, unul din cei mai vechi militanți ai mișcării socialiste și muncitorești din Banat și din țară (membru al P.S.D., din 1903). Traian Novac a fost delegat din partea secției române din Banat a P.S.D. la Marea Adunare Națională de la Alba lulia. El, alături de Silviu Dragomir, Caius Brediceanu, Mihai Popovici, Gheorghe Crișan și Ghiță Pop a fost unul din notarii Marelui Sfat Național de la Alba lulia. Această alegere certifică șl, în același timp, Justifică prestigiul de care se bucura Traian Novac în viața social-politică a vremii. Cota superioară a gîndirii sale, privind drumul românilor ar- deleni și bănățeni în realizarea dezideratului „Vrem să ne unim cu ȚARA I", ne-o indică, mai ales, propunerile pe care le-a făcut cu ocazia discutării proiectului de Hotărîre a Unirii. în acest sens, Ștefan Pascu scrie că : „Socialistul Traian Novac, din Timișoara, a propus Unirea cu România și nu cu regatul român, ceea ce s-a acceptat și introdus în Hotărîre*. (Ștefan Pascu, Marea Adunare Națională de la Alba lulia. Cluj. 1968. p. 375). Momentul respectiv a fost reconstituit de Miron Albani, în memoriile sale (publicate în 1978), din care transcriem acest fragment (p. 81): Profesorul Vasile Goldiș citește : „(...) Unirea (...) cu Re- gatul Român". — „Nu cu regatul, ci cu România" intervine unul din socia- liști. — „Păi, nu e totuna ?" — întreabă Vaida (...) — „Nu e totuna: regatul poate fi trecător, România este veșnică", replică un socialist După numeroasele comentarii so taie „regatul" și se scrie „România". Răsuflau ușurați I" Mai mult, cu acest prilej „el singur ridică problema unei re- publici românești*. Din amintirile doctorului Laurențiu Onea ar rezulta că lucru- rile s-au petrecut în felul următor : „Traian Novac a motivat cu mult calm și ascultat de public, ca să se pună în discuție teza unui grup de bănățeni de a se vedea dacă n-ar fi mai bine ca noua Românie reîntregită să se proclame republică democrată" (ApUd : Destrămarea monarhiei austro-ungare, Editura Academiei R.P.R., 1964 p. 18'j). Devine elocvent faptul că și prin cuvîntul său este exprimată poziția P.S.D. în problema Unirii și, implicit, ne putem întări convingerea că mișcarea muncitorească șl socialistă a avut un rol de mare importanță în realizarea mărețului act de la 1 De- cembrie 1918. „Rolul clasei muncitoare — arată tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — s-a manifestat pregnant și prin influ- ența pe care a exercitat-o asupra programului politic al Unirii, în exprimarea revendicărilor cu caracter democratic, muncitoresc*. După înfăptuirea Unirii de la Alba lulia, Traian Novac își in- tensifică activitatea în cadrul P.S.D., în lupta împotriva oprimării sociale. De reținut că. între 1919—1920. a editat primul ziar socia- list din Banat, existent după Unire, intitulat extrem de sugestiv „ÎNAINTE". In 1920, în timpul grevei generale, un tribunal militar din Timișoara îl condamnă pe Traian Novac („răsplătlndu-i" po- ziția „deranjantă" ocazionată de Unire), la zece ani de muncă sil- nică. după care a și fost trimis la ocnă. (Greva generală din Ro- mânia — 1920, București, 1970, p. 387). După 23 August 1944 a fost primul primar democrat al Ti- mișorii (în anii 1945—1946). S-a stins din viață la 17 iulie 1969. Nicolae ISFAN economice a colectivi- "ăsăturilor unei colec- d național, individua- dțiilc pedoclimatice, a artimentarea gospodă- * al neamului, fapt ce ite pe spițe de neam, it ale locuitorilor con- ipologică a așezărilor, armele de manifestare , prin încărcătura lui nificații locale, zonale ■i anunță colectivității 'ială, ocazia sau festl- nim. După costum co- \e sau de la șes, dacă >gată, dară merge la are. Un dialog perma- în timp și instituția tul și cromatica țesă- opulară și obiceiurile, înă în contemporanei- \lntotdeauna prin con” lacronice cl din legile s. Același fenomen îl ărilor vecine, a cărei !, evoluînd sub semnul S-a menținut pînă în oția (din alt neam) să Hor, partajul dotei și a colectivitatea rurală de nume și prenume, sau recunoașterea in- . Spirală mereu retn- diință națională la fi- can. Revoluția france-- redactat în Ardeal (n ? la Timișoara in 1790. ntregul continent. evolutivă jalonată de națiune. Traseu firesc și aceeași limbă. Dru- ă, legitimat la români CARELE DORULUI Mai aud carele neamului aluuecînd spre Alba-Iulia. carele de foc și de dor, pornite de milenii pe urmele lor. cu aceeași povară, cum se trag dinspre veșnicie nădejdile, să nu moară : Carele mai duc spre lulia-Alba osemintele părinților, fără hodină, ogașele mal poartă și-acum scrijelată, veghea lor nesfîrșită, înalta lumină, și roțile, neostenind, se aprind în această călătorie, cum se trag nădejdile, să nu moară, dinspre veșnicie ... Nu-s carele tancului, deși, printre coline, fluierul său nu-i veșted, nu-i nins, d-s care de patimă, carele dorului, % și trag din obîrșii tricolorul aprins. Ion CALIMAN UNIREA Rostim cuvintul astăzi și-n visurile noastre O lume tot mai bună imaginăm, hiptînd Sub steaguri fluturinde, roș-gal bene-al bastre, Uniți sintem In fapte, uniți sintem în gînd ... Grăbim prin muncă vremuri ce le-au visat străbunii. Aprindem torțe roșii pe piscuri de lumini, La Epoca de aur adăugăm cununii Belșugul de succese să fim, în timp, deplini E vremea biruinței națiunii-nfloritoare, N-avem cui da speranță că vom mai fl învinși : Și-n cartea veșniciei noi ne-am semnat cu aur tn hora pentru pace lăsindu-ne cuprinși... Avem partid și-o țară, și-un uriaș tezaur. L-am ridicat prin timpuri — renume de român Bărbatul și Viteazul, Eroul ne conduce Avîndu-nc în juru-l, pe noi, pe toți: un zid. Străbatem drumul care știm bine unde duce, Trudind, visînd în luptă, conduși de un Partid. Roș-galben și albastru, sub faldurile roșii Unirea c partidul, poporu-ntreg, strămoșii. Gh. COPACEANU 1 DECEMBRIE. 1918 Cu fapte-ncununăm a neamului Unire sculptate-n jertfe șl-mpllnlrl nemuritoare, în plai mioritic, deschis in izvoare, prin care ne grăiește fratern întreaga fire. Ne oglindim destinele plenare în rîuri izvorîte din doruri, ce-n • Iubire in veci de veci își au îngemănare cu visele nimbate de-a patriei rostire Prin cuget și crezul unanim in partid Vrerea comunistă, incandescentă, trează pe arcul de triumf al țărli-ntregl veghează. Lumina libertății e-a sufletului oază, aureolă-n care noi fapte iși deschid zenitul comunist — columnă de amiază. loan I. SABAU ÎNTREGUL PATRIEI Șaptezeci de ani în vatra întregitei Românii încunună epopeea și voința unul neam De-a fi liber în lucrare și stâpin peste tării, Cum sînt zborurile toate, cum sînt florile pe ram Așezați in matca noastră după datină și grai. Noi sporim lumina lumii cu eșarfe de luceferi Fericiți că rostul nostru sint aceste guri de rai Și amnarul veșniciei este in Carpații teferi. Arborînd peste milenii galioanele de vise Sintem in arcada vremii temerarii conștiinței, Clipelor le dăm măsura porților mereu deschise Către tot ce poartă țara pc tărimul biruinței. Patria rămîne raza și temeiul rodniciei, împlinită cu ardoarea unui ev cutezător, Faptele fiind măsura unității, armoniei Și însemn de biruință steagul nostru tricolor. Nicolae ROȘIANU Lidia DINU ORIZONT Aniversarea a șapte decenii de la formarea statului național unitar ro- mân este o sărbătoare a tuturor cetățe- nilor patriei, a tuturor fiilor acestui j ă- mînt Ziua luminoasă de 1 Decembrie 1918. care a reprezentat o încununare a aspirațiilor și luptei de veacuri a po- porului român, a avut la vremea sa un răsunet puternic și printre naționali- tățile conlocuitoare. înregistrîndu-se o serie de luări de poziție în favoarea actului firesc și drept al unirii Tran- silvaniei și Banatului cu România. Caracterul larg popular și profund democratic al hotărîrilor de la Alba lulia a impresionat profund naționali- tățile conlocuitoare din Banat și Tran- silvania. Voința unanimă a românilor care alcătuiau majoritatea populației acestor ținuturi arăta limpede caracte- rul ireversibil al procesului istoric în- făptuit în anul 1918. Publiciștii ma- Consiliul Central Săsesc și de Consi- liul Național Săsesc la Mediaș a adop- tat o rezoluție favorabilă unirii Tran- silvaniei cu România. Desprindem din acest document următoarele î „Avem încredere în hotărîrea de la Alba lulia ... Avem încredere în poporul român, care, ieșind din starea de opri- mare națională a realizat obiectivul său național sublim44. („Mediascher Zeitung44 din 11 ianuarie 1919). Hotărî- rea de la Mediaș a fost făcută cunos- cută Consiliului Dirigent din Sibiu șl guvernului român din București. O co- pie a documentului de adeziune la Unire a sașilor a fost înaintată prin delegația română Conferinței de pace de la Paris. O delegație săsească a pre- zentat generalului francez Henri Ma- thias Berthelot devotamentul sașilor față de România. („Ellenzăk* din 19 ia- nuarie 1919). O altă ielegațîe s-a pre- Contribuții timisene la Marea Unire Marea Unire și poziția naționalităților conlocuitoare ghiari progresiști și-au dat seama de acest lucru și și-au îndemnat conațio- nalii la o conviețuire pașnică cu majo- ritatea românească, care organizată în consilii naționale și gărzi naționale pre- luase practic puterea în Transilvania. In ziarul „Ellenor* din Tîrgu-Mureș, la 17 decembrie 1918 s-a publicat artico- lul ^ă construim*4, editorial care ple- dează pentru eliminarea greșelilor din trecut și aflarea căilor de înțelegere și respect între poporul român și na- ționalitățile conlocuitoare. O poziție asemănătoare a adoptat și gazeta „Brassdi Lapok* din Brașov care a publicat o proclamație către secui, subliniind necesitatea încadrării In viața social-politică a României, unde li se garanta cultura și particularitățile vieții naționale. „Poporul secuiesc, ne- influențat de politicienii fostului regim maghiar, va ști să găsească calea cea curată ce duce la înfrățirea neamuri- lor*4. (Citat după Gh. Bodea, Lupta cu- rentelor opoziționiste în sînul Partidu- lui maghiar din România pentru întă- rirea unității frățești a oamenilor mun- cii, în „Acta Musei Napocensis44. anul X, 1973. p. 413). în sprijinul acestei po- ziții lucide s-a pronunțat și ziarul „UJ villăg44. apărut la Sibiu în aprilie 1919. (Ibidem). înaintea intrării trupelor ro- mâne In Cluj, la 24 decembrie 1918. conducătorul social-democrat Vinczc Sandor Intr-o cuvîntare ținută din bal- conul Căminului muncitoresc, vorbind de sosirea trupelor române în oraș a spus : „Vin românii ? Să vie 1 $i ei ne sînt frați, nu vă fie frică de ei I îm- brățișați la pieptul vostru pe frații ro- mâni44. Dar dacă muncitorii maghiari au privit cu înțelegere evenimentele, alta a fost poziția unor pături ale cla- selor exploatatoare maghiare care con- tinuau să tlnjească după lumea ne- dreaptă cînd baronii și conții erau la putere In Austro-Ungaria. Aceste pă- turi sociale n-au fost capabile să tragă Învățămintele necesare din timpul răz- boiului și al revoluției populare din noiembrie 1918 care a zguduit Transil- vania. Moșierii nu se puteau împăca cu gîndul că vor pierde latifundiile în favoarea țăranilor români și maghiari. Cum de altfel se va întîmplă după le- giferarea Reformei agrare din 1921. Ma- joritatea populației maghiare din Ba- nat și Transilvania nu era însă alcă- tuită din aristocrați înfumurați ci din oameni ai muncii care se vor integra într-un mod loial în viața social-poli- tică din statul național unitar roman Sașii care trăiesc alături de români în Transilvania de peste 800 de ani au înțeles cu claritate năzuințele lor de unire cu frații de peste Carpați. Intre oamenii politici români și sași existau vechi legături, puternice tradiții de co- operare politică. Omul politic sas Ste- phan Ludwig Roth a fost prezent la istorica adunare a românilor de la Blaj din 3/15 mai 1848 și a sprijinit hotărî- rile luate. Ca membru în Comitetul de pacificare a cooperat strîns cu repre- zentanții români, mai ales cu Ștefan Moldovan. Arestat la 21 aprilie 1849 de husari maghiari este apoi deferit Curții marțiale, este condamnat la moarte pentru colaborarea cu Ștefan Moldovan și executat în ziua de 11 mal 1849. Strinse contacte cu oamenii po- litici români au avut în primele dece- nii ale secolului XX fruntașii sași Ru- dolf Brandsch și Viktor Orendi-Hom- menau» care vor sprijini într-un mod activ Marca Unire din 1918. La 8 ia- nuarie 1919 o adunare convocată de zentat chiar la Paris asigur înd pe omul politic american Calvin Coolidge de devotamentul sașilor pentru Româ- nia, după cum relatează gazeta „Volks- wille* din 25 ianuarie 1919. Șvabii bănățeni, care decenii dc-a rîndul au fost supuși de către monar- hia austro-ungară la o politică perse- verentă de deznaționalizare, au stabi- lit legături de cooperare politică cu Partidul Național Român încă la finele secolului al XlX-lea. încă în anul 1890, Adam Mullcr-Guttenbrunn arăta că, în privința națională, românii sînt o pildă pentru șvabi. El a înțeles că pentru șvabii din Banat există o sin- gură cale de a-șl păstra limba și cul- tura, iar aceasta consta în prietenia cu poporul român. Acesta a fost și mesa- jul politic al romanului „Amurgul ido- lilor44. După ce la 30 decembrie 1907 a luat ființă Partidul Popular German din Ungaria, acesta a cooperat strîns cu Partidul Național Român. Cînd, în toamna anului 1918, statul dualist s-a prăbușit sub loviturile mișcărilor de eliberare națională, mulți oameni po- litici șvabi au înțeles că se apropie momentul unirii Banatului și Transil- vaniei cu România. într-un articol pu- blicat în „Temesvarer Zeitung44, la 16 noiembrie 1918, profesorul Josef Striegl a formulat în mod clar ideea că în cu- rlnd va avea loc unirea Transilvaniei cu România. Poziții politice lucide a manifestat de asemenea gazeta „Lu- goscher Zeitung44 condusă de Heinrich Anwender. în favoarea unirii Banatu- lui cu România a mMitat și gazeta ti- mișoreană „Deutsche Wacht44. organ al Partidului Popular German. La 10 au- gust 1919 s-a ținut la Timișoara un congres convocat de Partidul Popular German. Cei o mie de delegați, repre- zentlnd 33 de localități din Banat, și-au exprimat adeziunea lor la istoricele ho- tărîri de la Alba lulia. O delegație de fruntași ai șvabilor bănățeni s-a depla- sat la Sibiu, In ziua de 15 august 1919, înaintînd Consiliului Dil igent textul re- zoluției adoptate cu cinci zile înainte. O altă delegație compusă din cinci persoane, în frunte cu avocatul Ștefan Frecot. a plecat la Paris. La 19 august 1919, membrii delegației șvăbești au fost primiți de Consiliul celor zece, or- ganul conducător al Conferinței dc pace și i-au înaintat un memoriu In favoa- rea unirii Banatului cu România. Marea Unire a fnst sprijinită și de către evrei. La 12 decembrie 1918 „Cu- rierul Israelit“ a salutat cu entuziasm actul istoric de la Alba lulia. în cursul lunii ianuarie 1919, o delegație a Uniu- nii Naționale a evreilor din Banat și Transilvania, condusă de președintele ei, Theodor Fischer s-a prezentat la Consiliul Dirigent, exprimîndu-și ade- ziunea la actul istoric de la 1 Decem- brie 1918. La 12 decembrie 1919 „Dra- pelul*4 din Lugoj își informează citito- rii despre declarațiile lui Gheorghe Hrabovschi, liderul slovacilor din Ba- nat în favoarea Marii Uniri. „Noi slo- vacii, vom fi cetățeni credincioși ai României44, asigură pe deputății parla- mentului român. Faptele istorice dovedesc limpede că unirea Banatului și a Transilvaniei cu România s-a bucurat de înțelegerea și adeziunea naționalităților conlocuitoa- re. Solidaritatea frățească a tuturor fiilor acestui pămînt a fost și rărnine o temelie trainică a patriei noastre. Prof. univ. dr. Wîilhm MARIN Eveniment de importanță crucială u istoriei noastre naționale, făurirea sta- tului național unitar român a încunu- nat lupta consecventă șl neobosită a poporului nostru pentru libertate, uni. tatc și independență. în perspectiva celor 70 de ani care s-au scurs de atunci» poporul nostru priveșto cu jus- tificată mîndrle măreața înfăptuire. Pentru că ca a fost opera lui proprie, rodul luptei și eforturilor sale, a sta. torniclei cu caro a acționat pentru împlinirea legitimelor sale aspirații de libertate șl unitate națională. Prezente neîntrerupt în toate mo- mentele do exprimare a dezideratelor și năzuințelor societății românești, me- leagurile timlșene s-au încadrat firesc în amplul proces revoluționar din toamna anului 1918. în mișcarea gc- ncral-dcmocratică a întregii națiuni române, pentru desăvârșirea idealului secular al deplinei unități național-sta- tale. Incepind cu a doua jumătate « anu- lui 1918, criza care cuprinsese alcă- tuirea dualistă a intrat în faza finala. Infrîngerilc sc țineau lanț pe toate fronturile dc luptă. Soldați! părăseau in masă unitățile lor. In interior pu- ternice mișcări revoluționare și de eli- berare națională a popoarelor asuprite grăbeau procesul dezintegrării com- promisului Imperiu austro-ungar. în acest climat de puternică efervescență revoluționară, la sfirșitul lunii octom- brie izbucnește revoluția dc cliborarc națională în Transilvania și Banat. în localitățile timlșene ca a avut un ca- racter larg, antrenînd clasa muncitoa- re, țărănimea, Intelectualitatea cărora li s-au alăturat și alte forțe progresiste ale vremii în lupta pentru înfăptuirea idealului național. Incepind cu primele zile ale lunii noiembrie mișcarea dc eliberare națională atinge cotele de virf. In timp cc la orașe, muncitorii organizau puternice acțiuni dc clasă, in multe locuri puterea trecind în mina unor sfaturi sau consilii mun- citorești, locuitorii satelor alungau prin forță reprezentanții vechii admi- nistrații. In urma tratativelor purtate între reprezentanții Partidului Social De- mocrat și ai Partidului Național Ro- mân. în noaptea de 30 spre 31 octom- brie s-a constituit Consiliul Național Român Central. Refcrindu-sc la rolul pe care îl avea acesta in ansamblul luptei naționale din Transilvania și Banat, cunoscuta publicație lugojeană „Drapelul" sublinia într-un articol dc fond, apărut în numărul din 2 noiem- brie 1918 că „Noi avem astăzi un sin- gur punct fix» Consiliul Național Ro- mân. singurul for competent după care trebuie să sc orienteze întreaga su- flare românească. Acest consiliu are să nc dea avizul, are să facă toate pre- gătirile pentru organizarea voinței na- ționale. După avizul acestui consiliu trebuie să sc orienteze întregul neam, tn jurul său trebuie să ne grupăm44. Chemările lansate au găsit un puternic ecou. în zilele următoare, numeroase documente ale vremii consemnează desfășurarea unor adunări populare în cadrul cărora potrivit dorinței șl voin- ței maselor erau alese consilii locale, care reprezentau în realitate introdu- cerea unei adevărate administrații ro- mânești. Entuziasmul, participarea ma- sivă. caracterul plebiscitar al alegerii reprezentanților noilor organisme evi- denția profundul caracter democratic, adeziunea totală a participanților la Ideea dc unire cu România. în multe localități, odată ru crearea consiliilor naționale se constituiau șl gărzi na- ționalo menite să le apere interesele pentru care militau cu ardoare. La 20 noiembrie 1918. Consiliul Național Român Central anunța con* vocarea unei mari adunări naționale pentru ziua dc 1 decembrie, la Alba lulia. Adunările pentru alegerea dcle- gnților, la care au participat muncitori, țărani, meseriași, intelectuali, femei și bărbați» vîrstnici și tineri au afirmat hotărîrea românilor timișeni dc a în- făptui unirea cu România. Sînt sem- nificative, In acest sens, procesele ver- bale, protocoalele, împuternicirile pe care populația locală le inmîna dele- gați lor. pentru a fi prezentate adună- rii. Bucuria nemărginită cc cuprinsese masele, hotărfrea lor neclintită dr. a milita pentru unitatea noastră statali sînt reliefate do numeroase mărturii ale vremii. In articolul intitulat „Ui Alba lulia*. ziarul „Drapelul4* Adresa o vibrantă chemare către toți cititorii dc a-și manifesta cu toată vigoarea hotărîrea lor dc unire cu România: „Un fior sfînt cutreeri astăzi toate inimile românești la gîndul adunării de la Alba lulia unde dupS vracuri dc patimi șl robie este chemat poporul românesc să-și proclame libertatea ta națională. Va fi o zi Istorică, o îl neuitată, în viața poporului, o ri dc la care se va da o nouă epocă. O ti pc care o vor aminti urmași înde- părtați cu evlavie și admirație44. Însuflețiți de îndemnurile primite, incepind cu ultimele zile alo lunii no- iembrie, delegații timișeni, mulți tre- buind să parcurgă distanțe mari pc jos pînă la cele mal apropiate stații do calc ferată, unii imbrăcațl In haine dc sărbătoare, alții purtind straiele ostășești ale crîncenulul război in care fuseseră aruncați, cu drapele naționale în mîini, în acordurile unor frumoase cîntcce naționale au pornit spre Alba lulia. Lor li S-au adăugat alte mii dc locuitori care doreau să fie prezenți la marele eveniment. în dimineața zilei de duminică, l Decembrie 1918, pe porțile cetății Albei tulii, pe locul pc care cu 311 ani in urmă intrase triumfal Mihai Viteazul se revărsau acum zeci de mii de oameni într-o ordine impresionantă, într-o atmosferă de puternic entuziasm delegații, alături de cel peste 100,‘W de participanți au decretat intr-un sin. gur glas unirea pentru totdeauna cu România. Intre ei sutele dc reprezen- tanți timișeni, au salutat cu entuziasm marele act din viața națiunii româno, indrcptîndu-sc, apoi, spre casă, aceștia i-au înștiințat po-ai lor despre hotă- rî rea istorică ai cărei autor! fuseseră. Dar Marea Unire nu s-a pronunțai numai la /Alba lulia. In timp cc In cetatea care adăpostește Cimpoi lui Horea era legiferat mărețul act. pre. tutindeni, la sate și orașe, au avut loc alte sute dc întruniri mai mari sau mai mici, caracterizate prin aceeași at- mosferă de entuziasm a căror desfășu. rare dovedea o puternică conștiință na. țională cu rădăcini adinei in secolele de istorie. La sfirșitul întrunirii orga- nizate în satul ChizătăU. de exemplu, toți elevii școlii primare au format un cortegiu impozant șl, purtind fie- care un mic drapel național, nu par. curs străzile localității in acordurilc unci fanfare „intr-o bucurie dc nc- descris*. Din mai multe localități timi- șene au fost expediate pe adresa Morii Adunări Naționale de la Alba lulia telegrame și scrisori dc adeziune la hotărîrilc luate. Astfel, Reuniunea fe. meilor române din cercul Buziașulu). in scrisoarea expediată, arăta că „e mindră și preafericită că I SC dă norocul de a putea trimite căldurosul sâu salut românilor întruniți în Alba lulia pentru a croi o altă soartă po- porului. In aceeași vreme (...) decla- răm neclintită voința către demnele hotărîri ce sc vor Iun in adunarea menită a li epocală in istoria poporu. lui românesc*. Oprindu-se la ecoul pe care marele forum național l-a avut pc întreg cu» prinsul Transilvanie! șl Banatului ga. zcta „Românul** își punea pc bună dreptate în articolul intitulat „Un gînd, o Inimă* întrebarea „Cmc ar putea număra șirul nesfîrșlt do ade- rențe, ce-au sosit și sosesc mereu, ca și slova scrisă să vestească un fiind și o inima, și cine ne-ar putea descrie mihnirea sufletească a acelora care au fost opriți de a-șî aduce ori do a-țl trimite prin fir simțirea lor curată la măreața adunare (...). Un gind s*a frămintat și o inimă a bătut in neamul românesc în ziua dc întîiu Decembrie: gîndul unirii tuturor românilor ll inima României Mari*. Adeziunea totală a românilor llml* seni la hotărîrea Marii Adunări Națio, nale de la Alba lulia din 1 Decembrie 1918 demonstrează forța morală a Io. vuitorilor din acest străvechi colț dc țară, dorința lor fierbinte do înfăp- tuire a statului național unitar român. Vasile DUDM Heunirea celor trei provincii r< irști cu Patria-Mamă a fost rezul ■ui lung proces, al bătăliilor suc r date de multe generații, al m I trudei întregului popor român. . firile reprezentative din anul 191 oprimat năzuințele maselor popi fefâptuind unirea cu România. An nomcntului în care au avut loc, a Jui in care s-au constituit și ai penat, a procedeelor folosite de trează caracterul lor democratic, ia și independența lor. In acest pretarul general al Partidului C list Român sublinia : „Desfășurări knimentelor istorice demonstreaz bxlul cel mai categoric faptul că to nu a fost efectul unei Intim; ledul unei simple conjuncturi fa iile sau al înțelegerilor interveni Basa tratativelor, cl rezultatul 1 tolirltoare a celor mai largi mase toporului, un act de profundă dre u’ională, realizarea concordanței t? Intre realitatea obiectivă și dr Wc inalienabile ale poporului, pc torte, și cadrul național cerut cu ! foiță de aceste realități*. flotă o dovadă elocventă. în 186 «act 50 de ani înaintea înfăp LMarc lui Act44, autoritățile militar hnat subliniau dorința fierbinți Mire a românilor din acest col Ură, nrâtlnd că întreaga Transil ( te străbătută de la un capăt la (e emisari români ce urmăreau itragă pe românii transilvăneni p în vederea constituirii m. n^at dacic, lată de ce chiar și « ■ația străină recunoștea în acch început de iarnă prin repreze to! Ministrului Spaniei la Bucu .Ceea ce s-a mai petrecut o si «atâ și pc o perioadă mică de tin In cet« ! ,.,.ln ziua de 30 noiembrie ll k amlazt eram in gara Făget, așt trenul care se formase din Lugc dai pentru bănățenii care merg Ălba-Iulia. Șeful convoiului e Coius Brediceanu, fiul Iul C* ttrediceanu, mare luptător al ron din Banat in parlamentul din pesta, [ Seara am ajuns devreme în lulia. In oraș n-am mai avut lo: lume era adunată, și noi am f cortiruițl într-o comună vecină, um stat pînă noaptea tirziu, la min unde se făceau probe de cin torul pentru mline zi. Dimineața, de dimineață, am tpre Alba-lulia. Incepind dc l plnă sus in cetate erau țărani a din Garda Națională, înșirați de k și de alta a drumului, tot i pa^i unul de altul, cu arma la wu in spate și cu tricolor în diagonală. Era un căpitan de i rie, parcă îl văd alergînd în su $, dind \pitanul tonale O lume ordinele necesare. Ace Medrea, comandantul din Alba-lulia. de oameni urca meret ic, pe Clmpia Libertății, iab \nși sus. Acolo erau mai mulb ’ de unde vorbeau conducător 'lului Național Rcinân din Tn Delegația Incului < ORIZONT 6 I — I ■ ■ ■ ea Unire tatea noastră statală numeroase mărturii licolul intitulat „La il »,D rapelul* adresa re către toți cititorii cu toată vigoarea unire cu România: itrccră astăzi toate la gîndul adunării unde după veacuri este chemat poporul oclame libertatea sa o zi istorică, o zi poporului, o zi de o nouă epocă. O zi iminti urmași înde- și admirație**. idemnurile primite, 31c zile alo lunii no- timișeni, mulțl tre- ă distanțe mari po ai apropiate stații de îmbrăcați în haino dții purtind straiele neonului război in ■uneați, cu drapele , in acordurile unor naționale au pornit Lor li s-au adăugat ri care doreau să fie eveniment. zilei do duminică, L pc porțile cetății cui pe care cu 319 isc triumfal Mihai au acum zeci de mii »rdinc impresionantă, e puternic entuziasm dc cei peste 100.000 decretat într-un sin- entru totdeauna cu sutele de reprezen- salutat cu entuziasm ața națiunii române, oi, spre casă, aceștia -ai ior despro hotă- ărei autori fuseseră, re nu s-a pronunțat ilia. In timp ce in oștește Cimpul lui it mărețul act. pre- >i orașe, au avut loc miri mai mari sau zate prin aceeași at- ism a căror desfășu- xrnică conștiință na- ti adinei în secolele fitul întrunirii orga- lizătău. dc exemplu, primare au format •unt și, purtind fie- el național, au pâr- lii tații în acordurile -o bucurie de nc- multe localități timi- iate pe adresa Marii de la Alba lulia □ ri do adeziune Iu stfcL Reuniunea fe- i cercul Buziașului, •diată, arăta că „e filă că i sc dă norocul te căldurosul său întruniți in Alba >i o altă soartă po- i vreme (...) dccla- nța către demnele r lua în adunarea ă in istoria poporu. :uul pe care marele avut pe întreg cu* iei șl Banatului ga- iși punea pc bună Iul intitulat „Un întrebarea „Cine ar îl nesfirșit de ade- și sosesc mereu, ca vestească un gind ne-ar putea descrie ză a acelora care nu i aduce ori de a-șt nțirea lor curată la (...). Un gind s-a iă a bătut in neamul le întiiu Decembrie : jror românilor ți lari*. a românilor timl* larii Adunări Nâțio- Ha din 1 Decembrie forța morală a lo- »t străvechi colț de fierbinte de infăp- țional unitar român. Ucunirea celor trei provincii româ- ști cu Patria-Mamă a fost rezultatul ui lung proces, al bătăliilor succesi- Idatc de multe generații, al muncii trudei întregului popor român. Adu- Hlc reprezentative din anul 1918 au primat năzuințele maselor populare [ăptuind unirea cu România. Analiza montului în care au avut loc, a mo- jui în care s-au constituit și au ac- cat, a procedeelor folosite demon- pzâ caracterul lor democratic, voin- și independența lor. în acest sens, (retorul general al Partidului Comu- £ Român sublinia : „Desfășurarea e- limentelor istorice demonstrează în idul cel mai categoric faptul că uni- i nu a fost efectul unei întîmplări, iul unei simple conjuncturi favora- |t sau al înțelegerilor intervenite la isa tratativelor, ci rezultatul luptei |ăritoare a celor mai largi mase, ale porului, un act de profundă dreptate tonală, realizarea concordanței legi- Intre realitatea obiectivă și dreptu- k inalienabile ale poporului, pe de o ta. și cadrul național cerut cu strin- Mâ de aceste realități". lata o dovadă elocventă. în 1868, cu kt 50 de ani înaintea înfăptuirii arolui Act", autoritățile militare din nat subliniau dorința fierbinte de ire a românilor din acest colț de p. arătînd că întreaga Transilvanie b străbătută de la un capăt la altul emisari români ce urmăreau „să agă pe românii transilvăneni pentru jre“, în vederea constituirii marelui pt dacic. Iată de ce chiar șl diplo- tia străină recunoștea în acele zile început de iarnă prin reprezentan- I Ministrului Spaniei la București : pa ce s-a mai petrecut o singură Li și pe o perioadă mică de timp cît în cetatea Unirii* ,.,.ln ziua de 30 noiembrie 1918, pe Sm/az, eram in gara Făget, așteptind nul care se formase din Lugoj spe- d pentru bănățenii care mergeau la Mulia. Șeful convoiului era dr. ;;u$ Brediceanu, fiul Iul Coriolan nilceanu, mare luptător al românilor in ttanat in parlamentul din Buda- Bto. Seara am ajuns devreme în Alba- nia. In oraș n-am mai avut loc, atîta kw era adunată, și noi am fost în- într-o comună vecină. Acolo ■ stat pînă noaptea tîrziu, la un că- n unde se făceau probe de cîntări cu ral pentru mîine zl. Wmlneaja, de dimineață, am pornit re Alba-Iulia. Incepînd dc la gară Li sus tn cetate erau țărani ardeleni k Garda Națională, înșirați de o par- hi de alta a drumului, tot la 4—5 Li unul de altul, cu arma la picior L tn spate și cu tricolor încins in ponaW. Era un căpitan de infante- L parcă îl văd alergind in sus și in k dind ordinele necesare. Acesta era planul Medrea, comandantul Gărzii l'ionale din Alba-Iulia. 10 lume de oameni urca mereu în ce- le, pe Cimpia Libertății, lată-ne a- Li sus. Acolo erau mai multe tribu- r de unde vorbeau conducătorii Par- Național Român din Transilva- a durat domnia principelui român Mihai cel Brav în anul 1600, anume faptul că tot neamul românesc s-a aflat unit în hotarele vechii Dacii a lui Tra- ian. pare că se va realiza din nou și nu prin forța armelor, ci prin voința liberă a provinciilor care alcătuiesc a- ceastă țară". Această previziune se va împlini la 1 Decembrie 1918. Iată cum descrie un document diplomatic contemporan at- mosfera acestei mărețe zile. Este vorba 1 Decembrie 1918 -- ecouri diplomatice de o telegramă păstrată în Colecția de microfilme a Arhivelor Statului, pro- venită din Arhivele diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe fran- cez. A fost expediată în clar din Stok- holm in 9 decembrie 1918 la ora 19,30 și a ajuns la Paris în 11, la ora 6.00. Ea constituie în fapt o revistă a presei, în special maghiare, referitoare la des- fășurarea marii adunări populare. După ce arată că grandioasa manifestare a fost prezidată de George Pop de Bă- sești și Șt. Cicco Pop și că serviciul religios s-a celebrat în biserica orto- doxă și greco-unită din Alba-Iulia, în continuare subliniază că „o mulțime numeroasa s-a adunat pe locul unde nia și Banat și ai Partidului Socialist, care era reprezentat prin Jumanca și Fluieraș. Ei au arătat In cuvinte alese suferințele de veacuri ale românilor, au vorbit despre revoluția lui Avram lancu, despre revoluția lui IIoria, Cloș- ca șl Crișan, despre Mihai Viteazul și despre toate suferințele prin care a trecut poporul român dc la Traian și Decebal pină in ziua aceea. Deci a sosit timpul și ceasul cînd imnul românesc din Ardeal, al lui An- drei Mureșanu, s-a plinit: Pe voi vă nimiciră a pizmei răutate Și oarba neunire la Milcov și Carpați, lar noi pătrunși in suflet de sfînta libertate Jurăm că vom da mina să fim pururea frați. In sfîrșit, după atitea vorbiri și dez- bateri, Vasile Goldiș a dat cetire următoarei rezoluții: „Vrem unirea ne- condiționată cu Țara-Mamă !**. Atunci lumea a izbucnit în urale: „Trăiască România mare !M, iar corurile au into- nat cîntări naționale : Deșteaptă-te ro- mâne, Hai să dăm mînă cu mînă șl altele. Era atîta bucurie, incit nu se poate descrie. Deși era frig, căci era început de iarnă, totuși pe fețele oamenilor era au fost executați ta 1785 Huria și Crișan". Documentul scoate în evidență prin- cipalele puncte ale proiectului rezolu- ției citite de Vasile Goldiș, care după părerea emitentului ar fi „unirea cu Regatul României a tuturor teritoriilor locuite de români, dreptul indivizibil asupra întregului Banat, recunoașterea pentru toate naționalitățile ce locuiesc aceste teritorii, libertatea administrati- vă, Juridică, culturală și religioasă, vo- tul universal pentru ambele sexe, re- forma agrară". în același timp vorbi- torul saluta „memoria soldaților ro- mâni morți în războiul eliberator". Este remarcată de asemenea aderarea socialiștilor la actul Marii Uniri : „de- legatul socialist Jumanca declară ade- ziunea socialiștilor români la unirea cu regatul român în care socialiștii speră să poată găsi dezvoltarea democrației". Diplomatul face cunoscut constituirea Marelui Sfat Național ce a fost acla- mat frenetic de mulțime și încheie descriind atmosfera înflăcărată a mo- mentului : „Această zi istorică s-a scurs într-un entuziasm indescriptibil și cu demnitate (...). Seara, mulțimea vc- primăvară ca tn luna lui Mal, toată suflarea românească era in sărbătoare și, pe drept cuvînt, era cea mai marc sărbătoare națională a românilor, era sărbătoarea sărbătorilor, așa a fost a- tunci cînd poporul românesc a înviat după aproape 1 000 de ani. Adunarea a luat sfîrșit și zecile de mii dc oameni au început a se retrage spre gară, unde trenuri speciale îi aș- teptau, pentru a-i duce spre casă. Venind pe tren, spre casă, eram pe coridorul vagonului și îmi aduc amin- te cum am cîntat: Carpații azi cheamă ai săi brazi, Banatul șl Ardealul o cheamă Pe scumpa lor iubită mamă ! Trenul a șuierat de oprire, a ajuns în gara mea, Făget, o strlngere de mină și ne-am despărțit. Ajuns in sat am fost asaltat de toți oamenii, care mă între- bau cum a decurs adunarea de la Alba-Iulia. E mult de atunci, eram doar de 20 de ani, eram flăcău, iar azi sunt moș- PATRIA Patria ne este dor și veghe și poruncă și riu ce se întoarce spre izvor, in gînd și-n fapte și în zile muncă, răsfrînte-n demnitatea bravului conducător. Ca să devină semn de împlinire nouă, în suflet și în inimi și pe tricolor, sub legea care-aici, ne-a întrupat pe rouă în dacice-armonii, un viitor. Să dăinuim solemn cu zorile de mîine, ce urcă-n noi, ca un balsam curat, lumina păcii în amiezi senine, spre viitor conduși de Marele Bărbat. PORUMBEL ALB Ne cheamă zorii mileniului trei, să descoperim prezența unui puls suspendat de cer, într-o inimă in formă de pîine, de piatră, de lacrimă și de vis, efigie de porumbel alb pc harta lumii, DOR MILENAR Noi am purtat în inimi dorul drept povară sub streșina da mit, aprinse în Carpați, nită din toate colțurile Transilvaniei s-a dispersat cu calm șl fără cel mai mic incident". Din documentele studiate rezultă că diplomatul francez Louis Charles-Marie Delavaud se afla în permanentă legă- tură cu Ministrul plenipotențiar al României în Suedia. G. Derussi, precum și cu Consiliul Național Român, fiind mereu la curent cu evenimentele pe- trecute în Transilvania. Rapoartele sale anterioare cît și cele posterioare zilei de 1 Decembrie 1918 reprezintă o bo- gată sursă de informare privind atmo- sfera politică a acelor zile și mai ales demonstrează interesul manifestat tn întreaga Europă față de problema ro- mânească, Intr-un moment în care structurile sociale și politice se bulver- sau și se reașezau făcînd loc neîndo- ielnic unei noi epoci. De altfel, în ace- eași perioadă Blucher, agentul Consu- latului german din Budapesta raporta despre Adunarea Națională de la Alba- Iulia : „La Adunarea de la Alba-Iulia a luat parte o masă imensă de oameni din toate părțile Transilvaniei și Ba- natului. Unii vorbesc de o masă popu- lară de pînă la 100 000 de oameni, chiar dacă acest număr pare exagerat, chiar și numai colosala aglomerație a trenu- lui nostru indica o mare afluență". Întreaga atmosferă a acelor zile de început de decembrie ne amintește de cuvintele celui care a condus mulți ani diplomația românească, N. Titulcscu: „România nu poate fi întreagă fără Ardeal (...) Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făcut neamul, e farmecul care i-a sus- ținut viața". Viorel SCRECIU neag bătrtn, puterile m-au părăsit, dar memoria încă o mai păstrez, de aceea m-am gindit ca, cu prilejul a 65 de ani de la unire, să arunc o privire la marea sărbătoare de la 1 Decembrie 1918 și am scris tot ce îmi amintesc din trecui. Iar pentru viitor aș avea următoarea dorință pentru poporul meu: Iubit popor românesc, Pace lungă, bucurie. Zi cu soare, veselie, Șl prin muncă, fericire, Ridicat pe trepte nalte, Asta îți doresc 1" Bătești, noiembrie 1983. loan MUNTEANU ■ ■ ■ H ■ ■ — ■ I ■ • - ■ • Această spicuire din însemnările făcute acum cinci ani de loan Muntea- nu — țăran din satul Bătești, comuna Făget, județul Timiș, născut în anul 1898 și decedat în urmă cu cîteva săp- tămîni — au fost comunicate redacției de poetul Ion Căliman. desculți am mers pe rouă ce-am numit-o țară. să nc unim pe veci și să trăim ca frați j Cu frații noștri de pe Mureș și Tîrnave. cu-aceia de pe Crișuri, Timiș, cu cei ce nu mai sînt, eterni, ca-ntr-o izbîndă, coborîtoarc de davo, sub tricolor, la Alba, am fost un singur gînd, Curați precum e graiul in care rostim lumină, înmugurind sub stema patriei-n amiază, obrazul ei să fie strălimpede grădină, in care visul unității drept veghează. ARDEALUL E ACASA Mi-e palma dreaptă cit o țară, lar stinga-i un Ardeal și mal atit In ființa neamului cel nesortit să piară Din dedemult și pînă în cuvînt; Lăsîndu-și urmele pe rouă incrustate. Aici, peste Carpații înrămați în timp, Belșug de dor, belșug de libertate, Ofrandă al acestui tînăr anotimp. Mi-e palma dreaptă pururea fintînă Iar stînga-1 lingă Inimă, mereu. Ardealul c acasă, acasă să rămînă Căci doar în România se află locul său. Ștefan Marcu MARINCONI Vasile DUDA$ ORIZONT -------- UNI RB>N CUGET SI-N SIMȚIRI VERSURI Dl» POEZIA oasa părțile E' ere mul- p și cu- feerca unui sa cumpă- ptul și vi- Mțională**. we pentru nturâ, nr. TRANSILVĂNEANĂ Un zvon din sat în sat străbate Și dă poporului curaj. El pleacă-n valuri tulburate Și s? îndreaptă către Blaj. Români din patru unghiuri, acum ori niciodată, Uniți-vă în cuget, uniți-văn simțiri! (ANDREI MUREȘANU — RĂSUNETUL, 1848) Și din cele patru unghiuri, dc la mare, de la munte. Fiii tăi s-adun la tine, întunericul să-nfrunte ; Și lumină și căldură și viață tu trimiți Pin* la ultimele margini la toți frații risipiți. O far mindru de scăpare, numele-ți mărit să (ie. Și ferice al tău popul, care-al Romei fiu să știe, Să străbată-a ta lumină de la Istru la Carpați Valuri, piscuri să vestească, că românii toți sînt frați. (ATANAS1E MARIAN MARIENESCU, ODA LA ACADEMIA ROMANA. Sibiu, 1904) Sînt preoți și mireni, cu toții. Minați de-acclași ideal — în fruntea tuturora moGi, Mindria mindrului Ardeal. Ei simt că-ntîia oară-i leagă Un dor adine de neam întreg. Aleargă toți să-1 înțeleagă — Și cit de bine-1 înțeleg ! (ȘT. O. 1OSIF, CÎMPUL LIBERTĂȚII) Sus ridică fruntea, vrednice popor î Cîți vorbim o limba și purtăm un nume. Toți s-avem o țintă și un singur dor — Mindru să se nalte peste toate-n ’ume Steagul tricolor ! (GEOKGE COȘBUC, CÎNTEC in „ClNTECE DE VITEJIE” 1877). Acolo-n hora vijeliei crunte E clocotul visării noastre sfinte! Veniți, români ! Porniți-vă spre munte! V-arată drumul morții din morminte. Să nu uitați a veacurilor carte Veniți, veniți !_Căci adevăr zic vouă Ori vă mutați hotarul mai departe, Ori veți muri cu trupul frînt in două! (OCTAVIAN GOGA. LATINITATEA STRIGA DIN TRANȘEE, în „ClNTECE FARA ȚARA. 1916). Sus la Bălgrad pe Cetate Vulturul din aripi bate. Da’ nu-i vultur zburător Ci e steag biruitor. El durerile răzbună Și-n mănunchi pe frați adună. (IOAN U. SORICU — LA BALGRAD). Ei puter- și dato- OStru șl l ferici- Ke a îm- I Aceste avem ne- It ta soli- L ta uni- L unire la (tonalitate, obiceiuri, (tografică, îrșlt. prin de-a se este su- dtă vreme racteristic t spirit ru dreptul [Eber. uni- fcn liber- Uincios sâ amor- sată creș- contra altor națiuni șl c lași drept pentru toate, respecta cu sinceritate, pectul împrumutat (reci dreptate. Prin urmare i mână nici voiește a dom națiuni, nici va suferi altora, ci voiește drept toate". S. Bărnuțiu, Rapoi nilor cu ungurii și ; bertății naționale, î Doică, „Românii Cluj. 1924. ★ „Idealul român este ur românilor într-un singu tic, adică Daco-România rea Transilvaniei cu Pri completa sistema statul $r pune fundamentul vl< a României. (...) Car] aur ai Transilvaniei ar 1 a toată România. Trani Frați cu frați intr-o unire Pentru țară să lucrăm, Cu coroana de mărire Fruntea ei să-nconJurăm. Decit viață dureroasă. Fiind sclavi necontenit. Voim moarte glorioasă, Căci destul am suferit. (IULIAN GROZESCU, DOR DE LIBERTATE, 18G9) ★ — Nu-s morți cei ce căzut-au pe cîmpul de onoare !... S-au dus numai... pc drumul aprins de ideal Priviți-i... o văpaie călătorind in soare ; tn urma lor credința in vremuri viitoare - Răsare tot mai alba . și crește val dc val.. Zadarnic, o, durere, ai vrea să rupi cununa!... De cei plecați Credința lor.. ne leagă același fir de tort. . a noastră-i. A lor a fost credința să fim Zadarnic bați la poartă . acum șî-ntotdeauna ! cu toții una ! noi .. n-avem nici un mort Dreptate vrem, de mii dc ori dreptate. Căci pentru ca cu toți am sîngerat Și-am lîncczit in temnițe spurcate! Azi mina ntindem, frate către frate, Ne-mbrățișăm cu sufletul curat! (HORIA PETkA-PETRESCU. IMNUL TAȚII). Sunase-n fine ora visată a-nfrățirii. Căzuse zarul nostru din înălțimi albastre, Și din eterne-adincuri ale iubirii noastre Se-ncinse hora sfintă și mare i unirii. (IOAN AL. BRAN - LEMENV. 1 DECEMBRIE 1918). DREP Ire. Tomul I politice tea mai te ge- împli- merațiilor singur , legi- că (...) „UNITA ESTE CHI Azi șese milioane nu ard decît de-un dor ; Trăiască România cu bravu-i domnitor ! Trăiască 1 le răsună milioanele de frați De-aceleași sentimente dincoace de Carpați. (IUSTIN POPFIU, ODA. cu ocazia serbării ani- versare a Unirii Principatelor Române. 24 ianuarie 1862). Piară cei ce ne dezbină. Și concordia divină Să descindă iar la noi ; Să ne dăm o sărutare Și cu braț viteaz și tare Să ne smulgem din nevoi. (ION AL. LAPEDATU, APEL LA UNIRE, 1874) ★ Un dor pe toți îi poartă Să-și vadă iar moșia Unită mare, mindră, Trăiască ROMANIA ! (SCIPIONE BADESCU. TROMPETELE RĂ- SUNĂ, 1877). Iar colo, departe-n jurul luminoșilor Carpați, Ce zăresc ? O horă largă !... și în horă înșirați Sînt românii, mic și mare... veselia-i pe-a lor față, Doamne, horă ca aceasta n-am mai pomenit in viață !... ZAHARIA BÎRSAN. CU TOȚII UNA !...) £ TANASE PAULIN: Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba lulia (pictură). N-a fost minune, a fost Poporul numai a vrut, Milioane de brațe s-au voință tot ce s-a Întîmplat: după cc in zadar s-a tot rugat unit și a troznit ce a fost aur și lemn Și degetul vremii a înfipt cu foc un semn. Lumea veche s-a cutremurat și s-a dărimat. Drumurile s-au luminat. (EMIL Stele, ce-i ISAC. NORII ROȘII) drept, mai sunt deasupra, toate, Dar Dumnezeu ne trece sub tăcere. Tenebrele n-au capăt, lumina n-are înviere. Inima mea e-o-carte care arde, un bocet in mijlocul Patriei. (LUCIAN BLAGA. INIMA MEA ÎN ANUL 1940). Dreptul nostru n-avea a se teme De judecata nimănui. Căci dovezile noastre supreme Nu sînt însăilate stingaci pe hirtie. Ci încrustate adine în pămint In ziua aceea De imnuri și de jurăminte — Intre fireștile sfinte hotare De la Constanța, ia Cărei, Inima Neamului bătea. De atîta fericire nebună Vestind Unirea cea mare. idcn- câ avem Pentru ce-mi înflăcărează sufletul așa mult oare. Pentru ce, la-a ei privire, simt că inima-mi tresare, Crește de-o plăcere sfîntă și abia-ml încape-n sîn, Căci e hora de Unire a-ntreg Neamului ROMAN. (PETRE DULFU, ALTADATA, 1918). ★ Din munți și văi, de pc cimpic Venit-au cete de români. Să jure toți într-o frăție Că robi nu sînt, nici vreau stăpînl. • • • Jurați cu toți că nu veți fringe Un jurămînt solemn și sfiit Cît timp vom fi toți de-un sînge Și drepți stăpînl pe-acest pămint (OVIDIU DENSUSIANU, PE CÎMPUL LIBER- TĂȚII, 24 aprilie 1898, în „Manuscrlptum" nr. 1/1978). Priviți români de sînge! Priviți cu pietate Acolo tricolorul cu fală fluturînd, Ca vulturul cel tînăr se smulge și se zbate. (GHERGHINESCU VANIA, CRONICA. 1 cembrie 1918). Voind să ILIE «Fenice**, trlumfeze superb ca oareeînd. traila, tricolorul roman 1867. Pe-al nostru steag e scris Unire, Unlrea-n cuget și simțiri — Și sub măreața lui umbrire Vom înfrunta orice loviri. Acela-n lupta grea se teme Ce singur e rătăcitor ; Iar noi, uniți în orice vreme Vom fi, vom fi învingători! ANDREI BlRSEANU, STEAGUL NOSTRU. în Vedeam trei pruni frățîni ce stau să moară In vîrful lor cu pumnul de otavă In crunta-mpărățire, dar bolnavă — Știam că viitorul o doboară. Azi caut prunii prin livada vastă, In floare toată, meri și peri și pruni Șl ca mocan mai cuget la furtuni Și la primejdii care ne adastă, Dar cred că legea noastră-i scrisă-n Fire; Orice ni s-o-ntîmpla, oricînd : Unire 1 (MIHAI BENIUC, FIRE). Scrisori in 1855. | știre na- ! câ, voind pe temei man în li cate mo. In Anul Române, 803, p. 109. em un unirea I ilor !" l social- p. 65/66. b, aceeași W Istorie, Instituții, Kdeași te- aceleași țtleași ho- ta tre- t șl, în init“. telor, și .n-are alt unirea în I de peste culturii cxploră- mână. ini mea, iția ro- inita- ; e firesc cu ceea ulația acestei popula- i din Blaj, aga lor Dor pe atunci; întorceau țară și t dorința înaltă este, în centrul adevărată cetate fireasc tare, cea mai important care este domn al ac< strategic, domn al Tran celași, după împrejurări puțină înțelepciune e dc Tisa, domn pînă la Ma Atît este de puternică 1 în privire strategică. ( patele Unite fără de Tra au viitor în Europa. (. din Transilvania în împ) față numai la Princip numai de aici așteaptă mai de aici își văd scă] s-a ales Cuza domn, en românii din Transilvani mai mare decît în Prind Alexandru Fapta morand (...) prez peiui A. I. Cuza în ★ „Așadar, cestiunea ce ocupa în acest stadiu de tică nu este Unirea cea zată deja între ambele Milcovulul, ci Unirea c realizat de acum înainti pîraiele ce trebuie să oceanul românesc, Intre durile, fără care nu se niza hora noastră nați toate pietricelele, cîte £ pentru a reconstitui ani Dacia, Moldova, Transil tenia, nu există pe fața există o singură Români gur picior în Dunăre și ramificațiunile cele m ale Carpaților; existâ corp și un singur suflel Clădirea hotelului prî seara zilei de 30 nc ORIZONT ■umoasa părțile re mul- i și cu- a unui cumpă- 1 și vi- lonală*. «.cntru ură, nr. i, puter- ii dato- ostru și i ferici- ? a îm- Aceste ?em ne- In soli- în uni- Qnire la nalitate, biceiuri, Bgrafică, it, prin de-a se este su- I vreme kteristic st spirit dreptul k uni- ■ liber- feaincios i amor- p creș-. contra altor națiuni și cunoaște ace- lași drept pentru toate, voiește a-l respecta cu sinceritate, cerînd res- pectul împrumutat (reciproc) după dreptate. Prin urmare națiunea ro- mână nici voiește a domni peste alte națiuni, nici va suferi a fi supusă altora, cl voiește drept egal pentru toate*. S. Bărnuțiu. Raporturile româ- nilor cu ungurii și principiile li- bertății naționale, în G. Bogdan- Duică, „Românii și Ungurii**, Cluj, 1924. ★ „Idealul roman este unirea tuturor românilor într-un singur corp poli- tic, adică Daco-România. (...) Uni- rea Transilvaniei cu Principatele ar completa sistema statului român și pr pune fundamentul vieții perpetue a României. (...) Carpații cei de aur ai Transilvaniei ar fi protectorii a toată România. Transilvania cea nervii și toate suspinele vibrează unul către altul (...)“. B. P- Ilasdcu, în „Românul** din 6 august 1867. „București I București I Ce farmec divin îmi inundă inima cînd rostesc acest cuvînt ? (...) Pentru ce ? De ce pieptul meu se agită de simță- minte dumnezeiești la amintirea ta ? Tu nu-mi răspunzi dar inima mea îmi șoptește tainic; pentru că ești capitala românilor. Capitala români- lor ? Da ... Vel fi 1 losif Vulcan, în Familia, nr. 38, 1868. Al. Vlabuță, înviere, chemare, în „Luceafărul*, nr. 7, 1906. ★ „Soarele — am zis deseori, pentru toți românii, la București răsare, căci acolo e centrul firesc al vieții culturale române și focarul din care se revarsă lumina asupra întregului popor român și de unde toți româ- nii au să se Inspire*. • loan Slavici, în „Neamul româ- nesc*. nr. 25 din 1907. „Europa n-are nici o națiune care să ne întreacă pe noi românii în privința unității noastre limbistice, topografice și de aspirațiune. Aici UNITATEA NAȚIONALĂ 9 LIBERTĂȚII F UNUI POPOR” a mai ite ge- împli- rațhlor singur I, legl- (...) ,iden- i avem iceeași Istorie, rtituții, sași te- Kdeași iși ho- In tre- t și, în nlt“. I Anul bmânc, lp. 109. dor, și are alt irea în • peste Mituri i iploră- Bmână. Wmea, iția ro- kginita- ifiresc fl ceea Ipulația risori ite in «stei pula- Blaj. 'a lor pe unei; rceau * și rin ța Înaltă este. în centrul Daciei, ca o adevărată cetate firească, cea mai tare, cea mai importantă. (...) Cel care este domn al acestui centru strategic, domn al Transilvaniei, a- celași, după împrejurări de așa, cu puțină înțelepciune e domn pînă la Tisa, domn pînă la Marea Neagră. Atît este de puternică Transilvania în privire strategică. (...) Princi- patele Unite fără de Transilvania nu au viitor în Europa. (...) Românii din Transilvania în împrejurările de față numai la Principate privesc, numai de aici așteaptă semnul, nu- mai de aici își văd scăparea. Cînd s-a ales Cuza domn, entuziasmul la românii din Transilvania era poate mai mare decît în Principate*. Alexandru Papiu Ilarian— Me- morand (...) prezentat Princi- pelui A. I. Cuza în 1860. „Așadar, cestiunea ce ne va pre- ocupa în acest stadiu de înaltă poli- tică nu este Unirea cea mică, reali- zată deja între ambele țărmuri ale Milcovulul, cl Unirea cea mare, de realizat de acum înainte între toate pîraiele ce trebuie să se verse în oceanul românesc, între toate acor- durile, fără care nu se poate armo- niza hora noastră națională, între toate pietricelele, cîte sînt necesare pentru a reconstitui anticul mozaic: Dacia, Moldova, Transilvania, Mun- tenia, nu există pe fața pămîntului ; există o singură Românie, cu un sin- gur picior în Dunăre și cu altul pe ramificațiunile cele mai depărtate ale Carpaților; există un singur corp și un singur suflet în care toți zace puterea noastră de viață și ga- ranția viitorului nostru*. (Viccnțiu Babeș), Misiunea Ro- mâniei, în „Albina**, nr. 46, 1870. „Poporul român nu poate năbuși o speranță ce încolțește în el de cîte ori își aruncă ochii spre toate acele părți unde răsună graiul românesc, anume că din păturile adînci ale unui viitor oricît de îndepărtat va răsări o dată frumosul arbore al unirii tuturor românilor ; că pe cît se întinde graiul lor comun se vor înjgheba și interesele lor comune, că granițele statului vor .cădea o dată împreună cu acelea ale națio- nalităților lor. Poate că mult timp vor trebui românii să mai aștepte întruparea acestei dragi vedenii, dar, oricît ar fl să așteptăm, mărirea țe- lului să ne deie puterea de a răb- da și întreaga noastră strădănuire, întreaga noastră muncă să fie în- dreptată numai și numai spre acest scop sfînt și măreț*. A. D. Xcnopol, Istoria românilor în Dacia Traiană ,vol. I, 1888. ★ „întotdeauna (...) e între noi, șl mai presus de noi, o putere care ne leagă pe toți de marele, de sfintui suflet al poporului nostru : e adînca iubire a limbii strămoșești și e cre- dința nestrămutată în continuitatea istorică a neamului, care de două mii de ani cîntă doina în limba a- ceasta*. 1855. ftm un mlrea 1 fer!“ liodal- K/tt. re na- voind temei d în Clădirea hotelului principal al orașului Alba lulia, în care s-a ținut, în seara zilei de 30 noiembrie 1918, ședința pregătitoare a Marii Adunări Naționale. „Cînd popoarele muncitoare con- știente vor dispune de soarta lor și a țărilor lor, atunci va suna și cea- sul liberărei națiunilor mici de sub jugul celor puternice, atunci va de- veni cu adevărat posibilă și între- girea țărel noastre într-o Românie mare, cuprinzînd pe toți românii. Altă posibilitate pentru întregirea unei țări mici ca a noastră, ca să se dezvolte astfel în marginile sale et- nice, altă perspectivă nu există (...)“. C. Dobrogcanu-Gherea, în Kaut- sky, Bazele social-democratice, cu o prefață șl un studiu asu- pra socialismului în țările îna- poiate, Buc., 1911, p. 265. ★ „O națiune nu se poate afirma, nu poate ajunge la deplina sa dezvol- tare intelectuală și nu poate contri- bui demn la tezaurul comun de cu- noștințe și de frumusețe umană fără unitate națională. Trebuie să fi trăit ca membru al unei națiuni dez- membrate între mai multe state pentru a cunoaște melancolia sfâșie- toare a unei asemenea existențe și în ce măsură aceasta împiedică ori- ce înălțare. De aceea nu există nici unul dintre noi care, din cea mai fragedă copilărie, să nu se fi gîndit decît la un singur lucru, unirea tu- turor românilor într-un singur stat*. Take fonescu, în Interviu în zia- rul Times, la sfirșitul anului 1914. ★ „Austro-Ungaria este un conglo- merat etnic, alcătuit din popoare cu menire deosebită. (...) în asemenea împrejurări se impune pentru orice gîndltor adevărat ca popoarele din Austro-Ungaria, popoarele de pe acest pămînt nenorocit să trebuiască a fi dezrobite. Iată de ce zdrobirea împărăției habsburgice, curățirea a- cestul cancer moral de pe trupul Europei este o adîncă datorie de sa- lubritate internațională*. Octavian Goga, tn „Informații pentru membrii Ligii*, nr. 9 din 1915. ★ „Carpații nu ne despart, ci ne în- tregesc. In ei s-au adăpostit și cei de dincolo și cei de dincoace. In ei s-au strîns cei de o limbă și de o lege. (...) Carpații sînt osul de re- zistență al nostru, șira spinării care nu s-a încovoiat niciodată și nu se vor rupe niciodată, decît cu cel din urmă om dintre noi. România este patria noastră și a tuturor români- lor de pretutindeni*. Barbu Delavrancea, Discursul pronunțat în întrunirea de ia Iași in ziua dc 1 noiembrie 1915, In „Epoca*, nr. 305 din 5 noiem- brie, 1915. ★ „România nu poate fi întreagă fără Ardeal; România nu poate fi marc fără jertfe. Ardealul e leagă- nul care l-a ocrotit copilăria, o școa- lă care i-a făurit neamul, e farme- cul care i-a susținut viața*. Nicolae Titulcscu, (Cuviitarc la o mare adunare din Pleoști, în anul 1915), in Discursuri, 1967, p. 144. ★ „Se știe că centrul de conservare al neamului nostru a fost în trecut Ardealul. El n-a încetat pînă azi chiar de a fi centru) nostru etnic. Neamul nostru nu se poate conserva în locul deschis din răsăritul șl sudul Carpaților și în vremuri de primejdie statul nostru nu poate dăinui fără fortăreața noastră etni- că. Nu mai vorbesc de avîntul cul- tural și economic care ar urma în urma acelei zile fericite, care e pentru noi un vis nu prea depărtat*. I. Ursii, Idealul nostru. Articole politice și conferințe dc... Iași, 1915, p. 3. ★ „Nu mai sintem decît o Românie care luptă să fie România Mare și în care persoanele au dispărut pen- tru a face Joc sforțării comune, sfor- țare care mină la luptă pe țăranul de la sate și pe orășan, pe simplu muncitor și pe intelectual, ca îm- preună, cot la cot, să moară pentru țară*. Constantin Miile, în „Adevărul* din 16 august 1916. ★ „Noi românii din Ungaria, socia- liștii ca și naționaliștii, vrem unirea tuturor elementelor românești, căci numai astfel sintem asigurați că pu- tem trăi viața unui popor civilizat și numai astfel ne este posibilă ca, în sfîrșit, toată energia noastră să nu fie jertfă în lupta de rezistență, ci ca energia aceasta să poată fi fo- losită pentru progresul cultural, so- cial și economic. Independența nu poate fi asigurată decît atunci dacă nu vor mai exista provincii româ- nești, ci dacă toată români mea va trăi o singură viață de stat*. (..^). Emil Isac, Alba lulia socialiști- lor Români, în „Adevărul* din 23 dec. 1918/5 ian. 1919. * b „N-a fost un act politic (Unirea din 1918, n.n.) ieșit dintr-o chibzuire rece, cum nici războiul nostru. 'al celor de aici, n-a fost rezultatul Si- nul calcul îngust. A vorbit atunci voia elementară a veacurilor de avînt zdrobit și de speranțe împie- decate. Fără a uita pe nimeni din cei care au colaborat la această fap- tă a unirii, de la general și de la fruntaș ardelean, pînă la ultimul ostaș și țăran, omagiul recunoștin- ții noastre să se îndrepte azi către poporul acesta întreg de oriunde și din toate veacurile, martir și erou*. N. lorga, Comemorarea Unirii Ardealului și Rolul istoric al Unirii. Două cuvîntărî, 1933, p. ★ „Autorul marii fapte. rămîne to- talitatea unui popor ; autorul adevă- rat va rămîne mereu anonim, fiind însuși poporul român în totalitatea lui, cu toate energiile Iul din trecut, cu toți semănătorii de prin veacuri, cu toți dascălii și apostolii de ieri, cu întreaga jertfă a uneia din gene- rațiile sale*. Ion Agârbiceanu, Marele ano- ♦ nim, în „Culc trei Crișuri*, nr. 11—12, 1928. „Din 1918, lozinca tuturor români- lor, indiferent de credințele lor po- litice și organizațiile în care activau, a fost una singură : Ardealul s-a ali- pit la patria mumă pentru totdeau- na. După suferințe milenare, prin jertfa a opt sute de mii de soldați căzuți pentru Patrie, s-a ajuns la întregire. (...) Minorităților le-am dat drepturi egale cu ale români- lor (...). Noi, românii, nu avem sub stăpî- nirea noastră decît pămînt româ- nesc (...) Ardealul este românesc și trebuie să rămînă românesc. Pentru apărarea Ardealului cîști- gat cu opt sute de mii de mormin- te, nici o jertfă nouă, oricît ar fi ea de uriașă, nu ni se pare zadarnică*. Zaharia Stancu, Ardealul, în „Azi* nr. 78, 1 sept. 1940. Pagini realizate de Aurel TURCUȘ ORIZONT • 10 e Valeriu raniște în lupta pentru unitatea națională Deși născut pe plaiuri ardelene. în Cincul-Mare, ca fiu al fostului steno- graf român la dieta ardeleană din 1863—1864, șl. cum zice istoricul Al. Rusu .trecut prin atmosfera curată a școalei primare confesionale din Să- liște, unde părintele său îndeplinea funcția de administrator al cercului Să- liște*, Valeriu Braniște a venit în anul 1900 la Lugoj. înființind ziarul „Dra- pelul*, organ al P.N.R., care a avut cea mai îndelungată apariție, pînă în anul 1919. Dar. V. Braniște a desfășurat o activitate ziaristică pusă In slujba idei- lor de libertate și unitate națională a românilor între anii 1894—1900 la Ti- mișoara. unde a cîștigat încrederea fruntașilor vieții politice și naționale din Banat, fiind numit ca redactor res- ponsabil al ziarului „Dreptatea*. în co- loanele acestui ziar a luat atitudine hotărîtă față de politica oprimatoare naționalistă și șovină a autorităților austro-ungare. susținînd drepturile le- gitime ale românilor bănățeni. într-un articol publicat în anul 1894 în „Drep- tatea*, el scria : „Existența unui popor nu se discută, se afirmă", iar in conti- nuare exprimă ideea conștiinței națio- nale a poporului român: „Sintem Și voim să fim, aceasta e un fapt, un ade- văr nerăsturnabil", pentru ca mai tîr- ziu. în paginile aceleiași publi- cații timișorene să apară în anul 1894—1895 o serie de articole pe tema „Chestiuni naționale". Braniște subli- niind cu tărie că „interesele de existen- ță națională care sînt șl trebuie să fie comune la toți românii, fără deosebire de granițe politice". El adaugă apoi ne- cesitatea luptei pentru cucerirea drep- turilor : „fiecare națiune are soarta care o merită. Răspunderea este a ace- lora care calcă drepturile popoarelor", într-o lucrare intitulată „Pagini răz- lețe* : „Limba — reflexii de actuali- tate*. tipărită la Lugoj în 1910. Valeriu Braniște face un elogiu poporului care a fost apărătorul și păstrătorul limbii strămoșești : „Toate încercările de a ne înstrăina de neam și contopi cu alt neam s-au spart de stinca rezistenței noastre, de forța gigantică care zace în cultivarea conștientă a cugetării și sim- țirii naționale, a căror mai puternic exponent e limba națională". Activitatea de ziarist militant pentru cauza națiunii sale. V. Braniște a des- fășurat-o din plin în fruntea ziarului „Drapelul*, pe care l-a condus și re- dactat vreme de 19 ani, cu o devoțiu- ne și competență rar intilnite. în co- loanele acestei gazete românești din Lugoj fiind înserate numeroase arti- cole care reflectau istoria poporului român, cultura sa, năzuințele sale po- litice. încă în primul său număr „Dra- pelul* conținea programul ce și-1 pro- punea conducerea publicației, realiza- rea unității naționale : „Conduși dc lo- zinca că in unire consistă puterea, vom căuta să ne închegăm șirele și să adu- cem în linia luptei de apărare toate clementele noastre bune. Scopul nostru, precum și al tuturor românilor de bine nu poate fi altul decît: Solidaritatea națională, politică, socială și culturală a tuturor românilor .. Vom căuta să cimentăm legăturile firești între toate păturile poporului nostru și ne simțim datori a sta întru ajutor tuturor parti- zanilor noștri in toate afacerile lor publice". Ziarul „Drapelul* a fost — după cum apreciază istoricul 1. D. Suciu — .stea- gul luptei pentru înfăptuirea marelui act al unirii, valorificînd comorile fol- clorice ale poporului nostru, publicind creații literare originale, traduceri din literatura universală, oferind coloanele sale Iul G. Coș buc, O. Goga, I. Vulcan și orientindu-se spre publicarea studii- lor economice, a datelor statistice pri- vind evoluția poporului român". în- tr-adevăr, prin întreaga sa activitate la „Drapelul*, unde redactarea articolelor politice ii aparține aproape in între- gime. Valeriu Braniște a fost un tribun și un stegar al luptei pentru unitatea națională. Logica glndirii sale politice, argumentarea solidă. întemeiată pe date și fapte obiective din istoria po- porului român —. tonul convingător și stilul clar demonstrau, fără putință de tăgadă, justețea cauzei naționale a po- porului nostru. V. Braniște. Intr-un ar- ticol din 1907, în care pleda pentru drepturile inalienabile ale poporului nostru, sublinia necesitatea cultivării politice a românilor bănățeni : „Guver- nele și politicele de guvernămint vin șl sc duc. Poporul însă rămîne. Po- porul viu nu se poate extirpa, căci pre- cum a zis unul din procurorii noștri într-un moment dc necaz (...) în con- tinuu se naște (...). De școala politică a acestui popor trebuie să ne îngrijim și sub acest raport, în ciuda suferin- țelor și prigonirilor trebuie să punem pondu) principal pe rezultatul moral că învață poporul a-și afirma voința și convingerea chiar și între puști și ba- ionete. Și în lupta noastră culturală și politică avem trebuințe arzătoare de această putere morală a poporului". în anul 1894, V. Braniște a fost apă- rătorul lui Gavrilă Tripon, unul din coautorii „Memorandului*. Pentru acest gest, a fost condamnat la 2 ani închi- soare, 1300 florini amendă, la care se adaugă cheltuielile procesului. A fost întemnițat la Vaț. din martie 1895 pînă în iunie 1897. Vehemența cu care a apărat interesele cauzei naționale au fost apreciate de autorități ca o „de- nigrare a legilor țării*, fapt pentru care a fost condamnat. în unele articole ale sale, Valeriu Braniște a demonstrat impresionante calități de pamfletar politic, lucrul a- cesta fiind foarte bine ilustrat de un articol publicat în „Drapelul* din 1912, In care demasca falsul liberalism al politicii austro-ungare : „în țara aceasta poate fiecare să-și manifeste liber șl Individualitatea sa națională! tn țara aceasta poate fiecare să-și afirme deopotrivă interesele sale cultu- rale și economice! Ghiciți, mă rog, de care țară este aici vorba, și cine spune acestea ? Ei bine, ghiciți ? Nu stați mă rog pe ginduri! Ori este așa de greu a ghici că pe rotogolul pămîntului care este acea țară fericită, unde fiecare își poate liber manifesta individualitatea sa națională și unde se pot afirma deo- potrivă interesele culturale și economice ale tuturor. încă tot nu puteți ghici ? Apoi, hai să v-o spun. Adecă pardon, nu eu o spun, care sînt un biet de ga- zetar român, ci o spune însuși ministrul prezident al Ungariei, domnul Lukăcs, cel mai competent in materia aceasta". Desigur, meritele patriotice ale lui V. Braniște sînt multiple. Activitatea sa istoriografică, folcloristică, precum și cea de animator cultural, de istoric literar și de organizator a numeroase acțiuni menite să pună în valoare ta- lentul și aptitudinile artistice ale ro- mânilor bănățeni, completează imagi- nea unei remarcabile personalități atît de apreciate și de către marele Nicolae lorga, care tn articolul-necrolog din 1928 arăta : „Valeriu Braniște, care se duce astăzi dintre noi, a fost acesta și atît: cărturar, profesor, scriitor, gazetar mal ales gazetar pe un timp cînd în țara lui roabă, nu era un loc mal ex- pus decît acesta: A gustat temnița pentru libera expresie a gazetăriei sale. A gustat-o de la dușmani, care nu știau că prin silă făcută Ideii, se prăbușesc toate regimurile.". Pentru atitudinea sa de luptător pe tărim politic pentru interesele națiunii române. Valeriu Braniște a avut mult de suferit, intentîndu-i-se nu mai puțin de 23 de procese de presă, fiind deținut politic în mai rnulte rîndurl In închi- sorile din Ungaria. Una din principa- lele cauze pentru care a fost întemni- țat a fost aceea că el a participat ală- turi de Aurel C. Popovici la redacta- rea „Replicii" studenților români în problema Memorandului, fiind și ace- lași care l-a ajutat pe A.C. Popovici să ajungă în Austria, amenințat și ur- mărit de autorități. Rod al observațiilor, volumul „Amin- tiri din închisoare" reprezintă o adevă- rată profesiune de credință, dar cu- prinde și multe fapte și idei referitoa- re la năzuința seculară a românilor, aceea a unității naționale. După actul unirii de la 1 Decembrie 1918. la Alba lulia. Valeriu Braniște a fost ales ca membru al primului guvern românesc al Transilvaniei (Consiliul dirigent). trecînd din 20 martie 1919 la conduce- rea Resortului de culte și instrucțiune Muntele vrăjit . 3 Să fii la Alba-Iulia și să ai norocul să prinzi ultimele zile cu soare ale toamnei acesteia încă In răsfățul de culori al frunzelor metalizate policrom țl în jur cu pînza larg desfășurată a peisajului ondulat și predominant verde, un verde viu In lumina fluidă șt dulce ca mierea, să fii, așadar, la Alba-Iulia in orașul-de-sus cuprins într-o parte de cele trei porți de cetate medievală $i-n cealaltă parte de blocurile moderne ale orașului de azi, și mai cu scamă cel de miinc, durate din beton șl într-o geometrie deloc severă, parcă gindită si se împace cu unele modelări de broderie !; să fim pe locuri în suiș pe muntele vrăjit al timpului. In urmă, undeva într-o vale a trecutului e Apullum, acesta însuși precedat de ani șl veacuri de locuire strămoșească, fiind apoi cetatea Bălgradului cu tragicul supliciu al tragerii pe roată a conducătorilor revolu- ționari din 1784. Urme de-atunci se păstrează : celula adine îngropată intre pereții zidiți gros ca niște stlnci încremenite și ușa de fler cu zăvoare strașnice. Acolo putem privi azi, cutremurați cît de neagră știe să fie istoria nedreptăți- lor și cît de viteji înaintașii, cît de aprigi întru a ridica steagul demnității de națiune a celor mulți, oprimată crunt de cei puțini. Atît de cumplită JUndu-le teama stăpînitorilor uzurpatori de simbolul Horea, îneît l-au cufundat rit au putut mai adine în zidul temniței menit să le asigure zilelor și nopților o liniște, vai!, cît de aparentă și de fragilă ! Cu ce inimă scrutăm azi in văgăuna teribilelor suferinți ale celor dinain- tea noastră și cum de nu ni se răscolește întreaga ființă de cruzimea cu care au fost torturați și șterși dintre cei vii ? Astfel împovărați urcăm muntele timpului mai sus și tot mai sus. Vraja lui ne cuprinde, noi orizonturi ni se deschid. De pe culmea pieptului de deal al Albei-lulia cuprindem succesiunea celor trei porți deschise cu fală și ornamente în trupul greoi al uriașei cetăți de altă dată, le aici a călărit învingător Mihai Viteazul in fruntea vitcjiloi săi și în numele reîntregirii sub un singur sceptru domnitor al celor trei țări medievale românești de pe ambii versanți ai Carpaților. Ca să-i taie calea victorioasă șl să forțeze istoria să rămînă neclintită în nedreptatea ei, a fost nevoie dc trădători și a fost nevoie de ucigași de meserie; însă, ce stavilă poate opri urcușul necontenit pe muntele vrăjit ? A urmat Avram lancu ți puternica ridicare armată de sub conducerea lui. Legiunile țăranilor români acționau după strămoșescul model al armatelor romane, avînd drept castru fundamental Munții Apuseni. Cu moții și cu Avram lancu atingem înălțimi amețitoare ale trecutului. Deslușim la orizont, mai sus încă pe muntele vrăjit, alte și alte popasuri pe necurmatul suiș. Nu departe de unde-am ajuns c Xlba- lulia — cea din 1918. Un 1 decembrie friguros. O zi a cojoacelor. Cîmpia de Ungă străvechea cetate se aprinsese de-un rug imens: ardeau acolo peste o sulă de mii de inimi românești! Aburul ferbinte al glasurilor in tumult exprima voința Unirii — Marea Unire cu Țara. Adunarea tuturora într-o singură casă, la aceeași masă, ^ub aceeași lumină și la căldura unui singur foc în vatră. Cu totii la un loc să facă din muncă pivotul progresului și al bună-stărli generale. Așa și-ar fi urmat ascensiunea pe muntele vrăjit poporul român, dacă n-ar fl fost lovit de vintul otrăvit al culorii brune, hain să smulgă părți din trupul țării și să ne împingă nemilos pe fronturile unul război străin de aspirațiile logice ale unui popor care n-a rîvnit niciodată cc nu era al lui. Fiind la Alba lulia am putut privi de la înălțimea zilei de azi povârnișu- rile trecutului, cu greutățile și vicisitudinile învinse, depășite. Dincoace de Eliberarea din 1944 sintem în plin suiș pe același vrăjit munte al timpului. Ingăduindu-ne o clipă de popas ne alegem cu grijă drumul și mijloacele, cu gindul la ziua de mîine. Muntele vrăjit ne așteaptă și de aici încolo, încer- cîndu-ne cu viitoarele urcușuri față de care ne cere să ne cumpănim cu res- ponsabilitate puterile, tn priveliște la Alba-Iulia de azi prinsă febril în pregă- tirile pentru sărbătoreasca aniversare a celor șapte decenii de la Unire, ne putem repezi privirile în zbor avîntat spre culmile cele mal înalte ale muntelui vrăjit, pînă acolo unde cerul senin ne deschide perspective pline de lumină Acolo toate strălucesc, ne cheamă, nc așteaptă. Mircea ȘERBĂNESCU ETERNITATEA PATRIEI Cine iubește — acest pămînt de dor, Ii cîntă-n trup un tulnic de lumină Și, logodit cu soarele in zori, Iși țese viața-n dragoste deplină. O sete grea il mistuie mereu Ca un mesaj din lunga veșnicie Șl riu curat al sufletului său I-a fost sortită Patria să-l fie. Prin pajiști mari ca vine către noi Șl doar cu ea noi mergem mal departe, Cît răsărlm de mii de ani prin fii Și-n ierburi moi ne-așternem fără moarte. Să ne-amlntim de cîtc ori in zori Privim în ochii ci cu adorare Că-n trup ne cîntă-un tulnic de lumină Ce-a înflorit din propria-1 cîntare. Șl plini dc dor, cu palmele fierbinți, S-o-nveșmîntăm pentru Eternitate Șl-un ccr curat de liniști peste ea: Dorința cea mal sfîntă dintre toate. David RUSU publică. A fost de fapt o funcție politi- că oficială în care a desfășurat o vasti și rodnică activitate, subordonată pro- gresului și emancipării românilor, reu- șind să realizeze, între altele, și o nouâ instituție: Universitatea româncascâ din Cluj. Iată ce spune istoricul Ion Clopoțel despre Valeriu Braniște, de la moar- tea căruia s-au împlinit anul ao șase decenii : „Nici nu-mi închi- puiese să poată cineva scrie vreodată istoria politică a poporului romun din Ardeal și Banat fără consultarea arhi- vei lui Braniște care cantitativ nu știu dacă poate încăpea In două vagoane, iar calitativ este o adevărată comoară națională*. Prof. Gheorghe LUCHESCU . Porumbeii păcii. (Cercul de tapiserie al Casei Pio- nierilor și Șoimilor Patriei — Timi- șoara). A. C. Popovici in Transilvani In anul 1892 apărea, tipărită în c bobi (română, italiană, franceză, j aană și engleză), celebra „Replică*, tlu.ată „Gestiunea română în Tran ;;nia și Ungaria. Replica Junimii î fenice române din Transilvania și prin la „Răspunsul* dat de junii pdemică maghiară „Memorialu (fecnților universitari din Român Spu, 1892, care a contribuit mai n Rdț oricare a.t document pînă la a htâ, la europenizarea problemei na :i’e a românilor. într-o perioadă de prizare a sistemului de relații îi [ratele care se vor confrunta în pri: riboi mondial. Prin „Replică*, al cărei autor p opal a fost A.C. Popovici și la a c. î^plndire în întreaga Europă a c tribuît personal, s-au făcut cunos: Krâinătâții și personali taților de se? te vremii (Seeton Watson), Gumi vitz. Bruniatti, James Bryce. Ja.at Gladstone etc.) cu date statistice și pmente istorice solide drepturile I tune ale românilor din monarhia î to-ungară, precum și regimul de o] ttnc la care au fost supuși prin p Sta de deznaționalizare promovată Whiari. . h confruntarea cu timpul, prof rc: american Keith Hitchins, specii h problema luptelor naționale ale ririlor din Imperiul habsburgic, c riera Replica „... primul manifest bortant al mișcării naționale a ro [interzicerea circulației cărții în prhle, confiscarea și împrocesui miorului au trezit proteste pretutind barul „Republique Franțaise* caii brocesu! intentat lui A.C. Popovici j Levintele : „E bine să recapitulăm originea acestui proces care va ste hrtorîa contemporană a Europei ca pin exemplu din cele mai triste ture e capabilă tirania și biuta.it; mi popor setos de a aservi un pop o r cu orice preț. Jude ie la Cluj, aruncă deodată civiliz kriinentului cu 50 de ani îndărăt ș [rată că astăzi există la poalele ( felor o naționalitate martiră*. Efe drțB redactate de A.C. Popovici riad situația românilor din terito: «uprlte a fost considerabil, chestii fejonalități’.or nemaghiare punînd bfața întregii Europe. întreaga viață a publicistului, j Ierului și omului politic român a kbordonată unui ideal național. A Implicat în toate acțiunile românilo il.jflrșitul secolului al XIX-!ca și î tul în I E celui următor, prin*‘participi calitate de membru al Comit eeoutiv al Partidului Național la toate manifestările de piest tanîzate de acesta și a căutat operele sa'.e teoretice sâ găsească s pentru îmbunătățirea soartei pop M său. (moscător al realităților politice monarhie și a putreziciunii sistem dualist care făcea iminentă prubu\ Imperiului, A.C. Popovici în lucran LLi question roumaine cn Transylv rt cn Hongrie* arăta: „Nu mai e: îi i o rațiune ca să existe (Imper Dar sînt numeroase ca cl să fio dis ta națiunile să fie eliberate de £ Jeg insuportabil, de aceste guver mnorânte și despotice*. Previziunea IC. Popovici referitoare la decăd ncnarhiei, prezentă și în alte opere Wle s-o împlinit ; din păcate, însi cu a asistat la procesul constituirii kdor naționale, murind departe d di, In Elveția, la Geneva în anul . A fost lipsit de satisfacția de a v .Rt’plica*, adăugită cu articolele ulterioare, într-o culegere postumi otuită de N.P. Comncne, sub t Lla question roumaine en Transylv den Hongrie*. apărută la Paris în 1918 și prezentata pe masa Confer de pace. Cartea era destinată să nmnstreze nevoia de libertate a r< rilor. o necesitate bazată pe dre] Morice obiective dnte de continui’ » io e fapt o funcție politl a desfășurat o vas ite, subordonată pr ipării românilor, reu intre altele, și o nouă rsitatca românească' 11 storicul raniște, mplinit Ion Clopoțel de la moar-i anul acesta k C. Popovici-„Chestiunea română ,Nici nu-mi închW dneva scrie vreodată poporului român dm ără consultarea arhi- are cantitativ nu știu ea în două vagoane, o adevărată comoară in Transilvania si in Ungaria glie LUCHESCU 1 i ȘERB A NESCU inea acestui proces ia contemporană a exemplu din cele e capabilă tirania ►cil păcii. seric al Casei Plo- ilor Patriei — Tlml- 3 a ra). le zile cu soare ale etatizate policrom șl ^dominant verde, un iar, la Alba-Iulia tn etate medievală și-n și mal cu seamă cel ru, parcă gîndită să i in suiș pe muntele ii e Apullum, acesta î, fiind apoi cetatea •aducătorilor revolu- linc îngropată intre cu zăvoare strașnice. te istoria nedreptăți- teagul demnității de le cumplită fiindu-le t l-au cufundat cit zilelor și nopților o nți ale celor dinain- de cruzimea cu care ir ați urcăm muntele noi orizonturi ni se prindem succesiunea reoi al uriașei cetăți in fruntea vitejilor tor al celor trei țări •. Ca să-l tale calea edreptatea ei, a fost rie; insă, ce stavilă nat Avram lancu șl dle țăranilor români , avînd drept castru teu atingem înălțimi ?ă pe muntele vrăjit, dc-am ajuns e Alba- anul 1892 apărea, tipărită in cinci i (română, italiană, franceză, ger- și engleză), celebra „Replică*, in- tă „Gestiunea română în Transil- a și Ungaria. Replica junimii aca- ice române din Transilvania .și Un- ia la „Răspunsul* dat de junimea mică maghiară „Memorialului* nților universitari din România*, iu, 1892, care a contribuit mai mult oricare a'.t document pînă la acea I, la europenizarea problemei națio- a românilor, într-o perioadă de or- izarc a sistemului de relații între e care se vor confrunta în primul i mondial. in „Replică*, al cărei autor prin- a fost A.C. Popovici și la a cărei dire în întreaga Europă a con- it personal, s-au făcut cunoscute ătății și personalităților de seamă vremii (Seeton Watson), Gumplo- Bruniatti, James Bryce, Ja.abert, Istone etc.) cu date statistice și ar- ente istorice solide drepturile legi- ale românilor din monarhia aus- gară, precum și regimul de opre- la care au fost supuși prin poli- de deznaționalizare promovată de Mari. confruntarea cu timpul, profeso- âmerican Keith Hitchins, specialist problema luptelor naționale ale ro- lor din Imperiul habsburgic, con- Replica „... primul manifest im- t al mișcării naționale a româ- de lîngă străvechea te o sută de mii de lult exprima voința r-o singură casă, la jur foc in vatră. Cu bunăstării generale, român, dacă n-ar fi dgă părți din trupul străin de aspirațiile ' lui. lei de azi povirnișu- * pășite. Dincoace de t munte al timpului, nul șl mijloacele, cu le aici încolo, inccr- ic cumpănim cu res- dnsă febril în pregă- mii de la Unire, ne il înalte ale muntelui ive pline de lumină. rzicerea circulației cărții în mo- lue. confiscarea și împrocesuarea lui au trezit proteste pretutindeni. „Rcpublique Franțaise* califica sul intentat lui A.C. Popovici prim fotele : „E bine să recapitulăm aici care va sta în Europei ca și mai triste de și brutalitatea I popor setos de a aservi un alt por cu orice preț. Judecata a Cluj, aruncă deodată civilizația cntului cu 50 de ani îndărăt și ne i că astăzi există la poalele Car- r o naționalitate martiră*. Efectul redactate de A.C. Popovici pri- 1 situația românilor din teritoriile rite a fost considerabil, chestiunea Calităților nemaghiare punîndu-se ța întregii Europe. treaga viață a publicistului, scri- ui și omului politic român a fost onată unui ideal național. A fost Mt în toate acțiunile românilor de itul secolului al XlX-lea și înce- l celui următor, prin participarea calitate de membru al Comitetu- [ecutiv al Partidului Național Ro- Jila toate manifestările de prestigiu ffnizate de aresta și a căutat prin e sale teoretice să găsească solu- tru îmbunătățirea soartei poporu- u. scător al realităților politice din ie și a putreziciunii sistemului care făcea iminentă prăbușirea ului, A.C. Popovici Ir» lucrarea sa tion roumaine en Transylvanie Hongrie* arăta : „Nu mai există o rațiune ca să existe (Imperiul). |nt numeroase ca el să fio distrus, țiunile să fie eliberate de acest Insuportabil, de aceste guvernări nte și despotice*. Previziunea lui 'Popovici referitoare la decăderea iei, prezentă și in alte opere ale Is-a împlinit; din păcate, însă, el asistat la procesul constituirii sta- naționale. murind departe de ai bi Elveția, la Geneva în anul 1917. lipsit de satisfacția dc a vedea ca", adăugită cu articolele sale re, într-o culegere postumă al- de N.P. Comncne, sub titlul question roumaine en Transylvanie Hongrie*. apărută la Paris în anul și prezentată pc masa Conferinței ;kc. Cartea era destinată să de- eze nevoia de libertate a româ- , o necesitate bazată pe drepturi obiective date de continuitatea de viețuire, număr, comunitate de lim- bă, teritoriu și mai ales de conștiința națională. Nu se poate reproșa autoru- lui că a scris-o pentru a justifica inter- venția României de partea Antantei în primul război mondial. Osatura cărții a fost dată de „Rep.ieă* la care s-au a- dăugat încă cinci articole și unele com- pletări la capitolele inițiale ale lucră- rii, redactate de A.C. Popovici în anul 1916, care nu făceau altceva decît să întărească cele afirmate cu 24 de ani înainte și să sublinieze încoace soarta românilor, se îmbunătăți, a devenit mai grea, iar opresiunea că de atunci departe de a din ce în ce tot mai bru- tală. De o deosebită valoare sînt acele părți prin care se dezvă’uie străinătății falsificarea datelor statistice de către maghiari, pentru a demonstra că sînt majoritari în teritoriile românești ca și politica frecventă de maghiarizare a numelor, promovată de către aceștia, la care se adaugă sistemul instrucției pu- blice subordonat acelorași tendințe dez- națîonaHzatoare. Prin datele furnizate, cartea dobînde.ște valoarea unui docu- ment, iar harta prezentată la sfîrșit, datînd din anul 1878, din perioada Con-, grosului de la Berlin, intitulată „Harta etnografică a Austro-Ungariei și a re- giunilor locuite dc români*, reprodusă după Kiepert, întărește caracterul obiec- tiv al lucrării. în prefața semnată deNJP. Coinndne se preciza : „Nu este o carte de isto- N-am avut dorință mai mare decît Unirea Avem în față poza unor locuitori din Săvîrșin, jud. Arad șl localitățile din jur, participanți, in 1 Decembrie 1918 la Marea Adunare Națională de la Alba lulia. Cuprinde doar 13 persoane, — deși numărul partici- panților a fost de ordinul sutelor — pentru că la jubileul din 1968, cînd ea a fost făcută, doar atîția mal erau în viață. în 1983 stăm de vorbă cu doi dintre cei treisprezece, deoa- rece între timp șl ceilalți s-au dus tn- lumea veșniciei. Privind-o cu îndrep- tățită mindrie, dar și cu firească nostalgie, cei doi interlocutori ne re- latează despre evenimentele la care au participat în noiembrie-decembrie 1918, „cînd s-a făcut Unirea cea Mare* după cum se exprimau con- vorbitorii. BUDIȘAN ROMAN, agricultor din Săvîrșin. „In 1918 aveam 23 de ani. Cind m-am întors de pe frontul din Italia, venind o bucată de drum pe jos, știam care este situația, din cele discutate intre soldați și din ce-am văzut cînd veneam către casă. Așa că ajuns acasă m-am angajat tn Garda Națională Română din Săvîr- șin. Deși a fost greu, împreună cu C.N.P., am rezolvat toate problemele, conducind de fapt comuna, iar noi, gardiștii, am asigurat paza și li- niștea". DRAGOȘ GHENADIE, agricultor din satul Troaș corn. Săvîrșin, în 1918 in virstă de 23 de ani. „Șl eu am luptat pe frontul din Italia și de acolo am venit acasă. Cind am ajuns începuseră deja pregătirile pentru Marea Adunare Națională de la Alba lulia". BUDIȘAN R. „Despre pregătirea Adunării, noi, gardiștii, am știut tot timpul, pas cu pas, ce se intimplă, pentru că eram mereu în legătură cu conducătorii de la Arad. Apoi noi primeam ziarul „Românul" după ce iarăși a apărut. Așa că, atunci cînd a venit delegatul trimis de conducerea de la Arad ca să alegem delegatii pentru Marea Adunare de la I Decembrie, unde să hotărîm Unirea, eram pregătiți pentru acea rie sau de literatură. Este o culegere de fapte pozitive, fără fraze orbitoare, fără retorică ; o carte seacă ca și ade- vărul însuși. Este mai mult decît atît: este strigătul de durere a! unui întreg popor, al întregu ui meu popor*. Apa- riția cărții în anul 1918, cînd cercuri șoviniste străine mai sperau că vor putea influența marile putori în men- ținerea vechilor stări de lucruri, ser- vea cauzei românești, susținută și apă- rată la Conferința de pace. „Șl aceasta pentru că el (A.C. Popovici) dovedește cu prisosință întreaga eroare în care se complac încă unele spirite occidenta- le care cred în liberalismul nobililor unguri care au acaparat toate libertă- țile pentru ei singuri ; pentru că cl dovedește cît de înșelătoare este iluzia acelora care cred în posibilitatea unei primeniri a spiritului public în Unga- ria ; pentru că el dovedește cît de ri- dicole sînt rolurile pe care unii oameni politici unguri, ca de pildă contele Luminița WALLNER BĂRBULESCU Aspect din expoziția de istorie a Complexului Județean Timiș. faptă. Numărul celor care participe in mod oficial lulia era foarte mare și doreau să la Alba de aceea, în adunarea pe care am ținut-o la Birchiș, am ales zece delegați, in loc de cinci, primii cind delegați și încă cinci în plus. Tot acolo s-a hotărît ca să mergem cît mai mulți cu pu- tință pe duminica 1 Decembrie, la Alba JuBa" ION PANAITESCL’ : Pentru libertate, dreptate, unitate. DRAGOȘ GHENADIE. „Și au ple- cat foarte mulți de prin toate satele. Și de pe valea Troașului, șl de pe valea Vineștilor, și de pe valea Ste- jarului, și de pe a Juțitei, și din satele din stingă Mureșului. Au ple- cat tare mulți din fiecare sat, pen* tru că n-am avut dorință mai mare decit Unirea. Clipa aceasta au teptat-o și au luptat pentru ea moșii șt strămoșii noștri. Eu mers la Alba lulia împreună Hard, cu Leric Constantin și mulți alții pe valea Mureșului. toti am cu mai Am mers pe jos, odată cu noi mergind și din Săvîrșin, din Lupești, din Temeșeștl, din Valea Mare, din Că- ORIZONT Caroly, acceptă să le joace în Occident mimînd democratismul și spiritul ega- litar, pe care îl urăsc din inimă și care nu li se potrivește de fel ; pentru că el demonstrează, în sfîrșit. că monarhia habsburglcă este deja un anacronism care nu mai are nici o rațiune de a fi; și pentru că el justifică, mai mult, de o manieră strălucitoare, nobi’a condui- tă a poporului român* (N.P. Comnăne). A.C. Popovici .......n-a pierdut nici o clipă din vedere preocuparea cea mare a vieții sale: chestiunea românească pentru care și nu prin care, ca atîția alții, el trăiește* (N. lorga). Cartea sa în limba franceză a fost în 1918 și va rămîne pentru totdeauna un argument istoric de necontestat al drepturilor românilor asupra unor stră- vechi teritorii românești. prioara și din alte sale". BUDIȘAN ROMAN. „Noi, o parte, am mers cu trenul. Eram cu prima- rul Popa Vespasian, cu inginerul Eugen Mladin, cu preotul Josif Ogneanu, învățătorul Giuulescu F rotase, sătenii Cosma Roman, Her- bei Crăciun și corul din Săvîrșin, format din vreo 40 de inși. Trenul, deși avea zeci de vagoane, barem 20 sigur, era plin de oameni. Alții au mers pe jos, iar alții cu căruța, cum a fost din Săvîrșin Ananie. Cînd am ajuns lia, acolo atita lume a la gară pînăm Cetate, fîntinl nu mai era”. Ardelean la Alba lu- fost, că, de nici apă-n DRAGOȘ GHENADIE. „Ajunși pe „Cîmpul lui Horea", acolo era o mare de oameni. Ori unde te uitai, numai oameni vedeai. Toți îmbră- cațl în haine de sărbătoare, cei mai mulți cu tricolorul românesc peste piept șl o mulțime de steaguri ro- mânești. Și toți Strigau „Trăiască România Mare !* nostru steag „Deșteaptă-te e strigau și cîntau. Unirea", „Trăiască și cintau „Pe-al scris Unireșl române !" In viața mea, așa mare însuflețire n-am mai văzut, nici piuă atunci nici de atunci încoace. Aproape că nu-mi vine să cred că a fost de adevăratelea. cînd de la tribuna, împrejurul reia stăteam noi cei din părțile Iar că- Să- vîrși nulul, ni s-a citit și nouă Hotă- rîrca prin care ne uneam pentru totdeauna cu România, așa bucurie, strigăte, freamăte șl vuiete au fost că nu se poate spune. Prin ele și noi toți cei de față am votat pentru Unire. BUDIȘAN R. „Multe trăiește omul in viață (șl prin cîte am tre ut in vremea războiului! dar ceea re a fost la Alba lulia, la 1 Decembrie, a fost ceva care oricît ai povesti nu se poete spune, A fost ceva ce tră- iești numai odată dacă ai norocul ăsta". Mărturii adunate de : Al. ROZ ORIZONT Marca Unire — cel mai im- portant act din istoria româ- nilor — a răscolit adine în- treaga populație a țării. Aș- teptat de secole de către toți românii și dorit de generații întregi de înaintași, care lup- taseră pentru el cu exemplară dăruire, el a determinat o a- semenea mișcare amplă și pu- ternică cum nu se mai întîl- nise. In fapt fiecare locuitor al Transilvaniei, satele și ora- șele în întregime ar fi dorit să fie prezente la 1 Decembrie 1918 la Alba lulia, pentru a lua parte la Marele Praznic Național și a exprima, prin votarea Unirii, toate vrerile unui neam, adunat să răzbune astfel întregi le șiruri de ne- dreptăți. să Justifice nenumă- ratele jertfe și să împlinească inevitabilele legi drepte ale istoriei. De aceea ar fi parti- cipat cu sutele de mii. Cu toții ar fi dorit să se numere între delegații oficiali — cei aleși de către cercurile electo- rale și cei așa numiți de drept. $i cum acest lucru nu era po- sibil. au fost destule comune, de ordinul zecilor, care In plus, pe lîngă cei desemnați Mărturii despre Marea Adunare Națională conform indicațiilor Consiliu- lui Național Român Central, din inițiativă spontană și pro- prie, preocupați In cel mai înalt grad să împlinească voin- ța de Unire a tuturor, au ales și ei delegați, care firesc și Justificat, au intrat în compo- nența Adunării Naționale, ală- turi de cei 1 228 de deputați sau parlamentari prezenți. Alături de alte comune, așa au fost cele 49 din Județul Satu Mare. 36 din Hunedoara, 28 din Sibiu și 24 din Severin, precum și reprezentanții loca- lității Ineu, In număr de 22 de membri. în cea mai mare parte țărani. In 1972. doi din- tre partlcipanți — Bonța Du- mitru. agricultor, născut în 1895 în Ineu și Feier Adam, agricultor născut tot în 1895 șl tot în Ineu — evocă suc- cint. potrivit întrebărilor puse, cele întîmplate în 1918 cu de- legația din care * au făcut parte. Al. ROZ ★ — Ce vă amintiți în legătu- ră cu alegerile delegaților din Ineu pentru Adunarea Națio- nală de la Alba-Iulia ? Bonța Dumitru: Doctorul loan Suciu — avocat în Arad — s-a prezentat la Ineu unde a luat legătura cu Pa vel Dîr- lea — director școlar. Feier Teodor — preot și loan Că- prariu — învățător. După ce s-au informat asupra măsuri- lor stabilite de Consiliul Națio- nal Român din Arad. împreu- nă s-au orientat asupra acelor cetățeni din Ineu care, prin patriotismul lor înflăcărat, pu- teau reprezenta cît mai fidel dorința de veacuri a celor o- ropsiți, de a deveni liberi șl stă pini în țara lor. Printre cei asupra cărora s-au orientat, am fost și noi. Discutarea cu cei în cauză, rit și alegerea lor. s-a făcut într-un mod cît mai secret, datorită măsurilor luate de către organele locale maghiare. Intîlnirile noastre s-au făcut in casa lui Pa vel Dîrlea și a preotului Feier Teodor, unde au participat un număr însemnat de țărani, dar care, totuși, să nu dea de bă- nuit Din Ineu pe lîngă numă- rul celor aleși legal ca dele- p»ti. au mai plecat la Alba- fulia încă circa 100 de țărani. — Cum s-a organizat ple- carea din Ineu ? Fcier Adam : Prin reprezen- tanții de mai sus, ni s-a adus la cunoștință că pe data de 1 decembrie 1918 trebuie să fim la Alba-Iulia. Noi cei din Ineu am plecat din această localitate pe data de 30 no- iembrie. Pînă la gara Ineu, delegații au fost conduși de un număr însemnat de locui- tori. iar în fruntea delegației fîlfîia drapelul tricolor româ- nesc. Urcați în tren, șeful gă- rii n-a permis plecarea trenu- lui, dat fiind faptul că, pe de o parte, delegații și însoțitorii cîntau „Deșteaptă-tc române", „Tricolorul", iar pe de altă parte, el era de naționalitate maghiară. Față de această ati- tudine, delegații au coborît din tren, au intrat în biroul său și după ce i s-au făcut ru- găminți să dea pornire trenu- lui, opunîndu-se în mod cate- goric, cei în cauză și-au schim- bat atitudinea și el văzînd spiritele agitate, a cedat dînd pornire trenului. — Cum ați sosit Ia Arad și ce ați făcut pînă la plecarea spre Alba-Iulia. Bonța Dumitru : Din Ineu la Arad, călătoria a decurs bine, fără nici o greutate. A- Junși în gară la Arad, delega- ția noastră a așteptat forma- rea trenului spre Alba-Iulia, In partea de nord a gării. Aici, noi am început să cln- tăm cintece patriotice, fapt ce a atras atenția celor din Jur, îneît la un moment dat eram înconjurați de o mulțime de oameni a căror sentimente erau ca și ale noastre. La un moment dat apar și militari din marina austro-ungară de la Pola (de origine români) cu un drapel românesc. Trei re- prezentanți ai gărzii marinari- lor au dat drapelul adus de ei de la Pola. delegației noastre din Ineu, spunîndu-ne să mer- gem cu el la Alba-Iulia, în- trucît ei vin de pe front, urîn- du-ne realizarea dorinței noas- tre, a tuturor românilor — u- nirea cu patria mamă. — Cum ați călătorit spre Alba-Iulia și cum ați fost pri- miți. Bonța Dumitru: Plecarea din Arad s-a făcut în după amiaza zilei de 30 noiembrie cu un tren marfar, în care au intrat toți cei din comitatul Aradului, care au plecat a- tunci. Călătoria a decurs în mod obișnuit, fără alte pie- dici, iar la Alba-Iulia am ajuns seara. Aici am fost așteptați de o delegație în frunte cu dr. loan Suciu, care ne-a condus la un hotel. Menționăm că proprietarul hotelului era de origine „sas" și, văzînd atîta mulțime, era pregătit să fugă, crezînd că se vor întîmplă și lupte. Membrii delegației Ineului l-au calmat, i-au ară- tat scopul pentru care se adu- nă atîta lume și că. prin uni- rea Ardealului cu România, ei — cei de alte naționalități — nu vor avea nimic de su- ferit In urma acestor discuții și lămurindu-se de cele re se întîmplă în oraș, ca satisfacție ne-a servit și cu mîncare pre- gătiadu-ne peste o sută de co- zonaci. Deasemeni. cazarea pe perioada cît am stat acolo a fost gratuită, proprietarul ne- pretinzînd nimic, văzîndu-ne oameni atît de pașnici. — Ce vă amintiți in legătu- ră cu desfășurarea lucrărilor? Feier Adam : Delegații. în ziua desfășurării lucrărilor, mergeau de la o tribună la alta, pentru a lua cunoștință cît mai urgent de rezultatul hotărîrilor din Cazinoul Mili- tar. In timpul așteptării, cit șl pe parcursul venirii știrilor, și noi, alături de ceilalți dele- gați, cîntam și strigam „Vrem unirea cu patria mamă I". Bucuria a fost de nedescris. atunci cînd, de pe tribună, unde înainte de aceasta vorbi- seră mai mulți, a fost citită și pentru noi hotărirea luată în Cazinoul Militar. Toți cei pre- zenți, ca-ntr-un glas, am votat Unirea și n-a fost pentru noi fericire mai mare decît aceea. Nu se poate uita și nu se poa- te spune ce clocot, ce strigăte de bucurie și ce freamăt a fost atunci cînd s-a citit că ne-am unit cu România, că doar cu toții aceasta doream și de a- ceea ne-am dus la Albâ-Iulia, ca să votăm această unire, pentru care ne-am fi dat și viața. — Cum a fost reîntoarcerea de la Alba-Iulia ? Feier Adam : Ajunși în gară la Arad, pînă la ora cînd a- veam tren spre Ineu, toți de- legații am hotărît să mergem pînă în oraș, pentru a ne face o fotografie, astfel ca să avem o amintire legată de acest mare eveniment. în drum spre centrul orașului, purtind cu Coriolan L Buracu și triumful unei cauze noi drapelul, ne-am văzut la un moment dat înconjurați și opriți de un grup de tineri, pe care noi i-am considerat huligani, după modul cum erau îmbrăcați și cum au dis- cutat cu noi. După multe dis- cuții și la intervenția mai ho- tărîtă a celor din delegație, ce erau în uniformă militară, am fost lăsați să ne vedem de drum. Ei însă ne-au urmărit pînă la fotograf, așteptîndu-ne la stradă. După fotografiere, fotograful ne-a condus prin grădină și, astfel, în grupulețe mai mici, care pe unde am putut, ne-am îndreptat spre gară. Am auzit împușcături, dar nu știm după cine și de ce s-a tras, întrucît din dele- gația noastră nimeni n-a fost rănit. în gară ne-am reîntîlnit toți și am plecat la Ineu, dar dra- pelul de la Pola era acum în- fășurat în jurul corpului unui delegat — sub hainele sale, în prima duminică după reîn- toarcerea de la Alba-Iulia, toți delegații am mers la biserică, ne-am așezat în strana din partea stingă — avînd drape- lul cu noi, iar, după ce a fost sfințit de către preot, am cîn- tat „Deșteaptă-te române". „Pe-al nostru steag" și alte cîntece. Din acel moment dra- pelul a rămas în biserică și s-a păstrat acolo pînă în timpul celui de al doilea răz- boi mondial, cînd, a dispărut și astăzi nu mai știm nimic despre acel drapel al marina- rilor de la Pola. — Ce satisfacție simțiți as- tăzi ? Bonța Dumitru: Sîntem foarte fericiți că visul nostru de atunci, astăzi îl vedem îm- plinit. Ne mîndrim cu țara noastră și conducătorii ei și aducem numai mulțumiri par- tidului pentru grija pe care ne-o poartă. Mulțumim orga- nelor locale de partid și de stat, care ne-au făcut marea cinste ca, fotografia delegați- lor din Ineu, să fie mărită și pusă la loc de cinste, în holul clădirii Comitetului orășenesc de partid din Ineu. Dorim ca generația mai tînără de astăzi să facă România mai puterni- că și mal frumoasă, iar între oameni să fie pace șl bună în- țelegere, indiferent de ce neam sînt. nifestări, precum cea privind constituirea Comitetului local al so- cietății culturale „Astra*. Aduce la Mehadia corul „Doina" din I Turnu Severin, formație condusă de profesorul I. St Paulian, și corul „Armonia" din Craiova, organizînd manifestări emoționante prin amploarea și caracterul lor profund patriotic. Trimite In anii 1913 și 1914 numeroase articole intitulate „Din Mehadia", ziarelor „Românul" din Arad și „Drapelul" din Lugoj în care abundă mul- tiplele probleme ale Mehadiei — culturale, sociale, economice, po- litice — dar toate privite prin prizma intereselor populației băștinașe, a patriotismului românesc. Toate acestea și multe altele se adaugă la dosarul cu acuzații întocmit de către autoritățile maghiare, încă de cînd era student la Caransebeș, fiind calificat „adversar Ungariei care agită contra statului maghiar și este în legătură cu România". în ziua de du- minică, 26 iulie 1914, în ajunul declarării primului război mondial, a fost ridicat de la serviciu, de către jandarmii unguri șl a fost închis împreună cu generalul Nicolae Cena și alți trei luptători patrioți din Mehadia, sub acuzație de „agitație și spionaj In fa- voarea României". La 21 august 1914 este eliberat din închisoarea din Caransebeș și este trimis pe front. Activează pe frontul din Galiția (aug. 1914 — 4 ian. 1915), de unde trimite un număr de 15 articole ce s-au publicat In ziarul „Drapelul" din Lugoj. Fiind urmărit și aici pentru activitatea sa din Mehadia, este mutat In garnizoana din Debrețin (ian. 1915 — aug. 1916), ca preot ortodox al celor 25 spitale. Aici distribuie cărți de lectură, abecedare In limba română, ziarele Românul, Drapelul, Gazeta Transilvaniei, Foaia Poporului Român — Budapesta, Telegraful Român — Sibiu, Foaia Diecezană din Caransebeș, primite în dar în urma apelurilor sale, sau procurate din fondurile obținute prin donații și diferite colecte. Reîntors de pe front, organizează Consiliul Național Român și Gărzile Naționale din Mehadia și din cele 34 comune ale districtu- lui Mehadia, fiind ales președinte, respectiv comandant al aces- tora, de către delegații acelei zone. In această calitate introduce in întreaga administrație a Banatului de sud. limba română în toate școlile și serviciile de stat, susținlnd cea mai strictă ordine, apărînd avutul obștesc și pe cel al cetățenilor. A luat parte ca delegat al comunei sale natale Prigor, împreună cu învățătoarea Sofia Zarva, la Marea Adunare Națională de la Alba lulia, din 1 Decembrie 1918. Circularele sale, date în calitate de președinte al Consiliului Național Român și comandant al Gărzilor Naționale, au fost re- produse în lucrarea Unirea Banatului cu România de W. Marin, I. Munteanu și Radulovici, Timișoara 1968, iar una din ele a fost tipărită în ziarul „Românul" de la Arad. nr. 29 din 14 dec. 1918 sub titlul „O circulară frumoasă". Documentele care au stat la baza arestării sale în 1914, capetele de acuzare ca și procesele verbale și protocoalele legate de înființarea Consiliului Național Român și a Gărzilor Naționale sînt reproduse după documentele originale păstrate de Coriolan I. Buracu și tipărite In lucrarea sa intitulată Muzeul general Nicolae Cena in Băile Herculane șl Cronica Mehadiei, lucrare asupra căreia a făcut aprecieri elogioase istoricul Nicolae lorga. Despre lupta sa pentru unire s-a mai scris și în romanul Prima oră a dimineții de Petru Vintllă, Ed. Mi- litară, 1983, precum și în alte lucrări. A luptat și după terminarea primului război mondial, pentru consolidarea unirii tuturor românilor într-un singur stat, iar pe tărîm cultural-social s-a afirmat publicînd mal multe lucrări pri- vind trecutul istoric al Banatului. S-a stins din viață la 11 februarie 1964 șl a fost InmormlnUt în comuna sa natală Prigor. losif D. SURULESCU | --------------------------------------------- • 12 • Printre cei care au luptat pentru triumful cauzei drepte a românilor oprimați, din fosta monarhie dualistă (bicefală) austro ungară, și care au înfruntat temnița pentru realizarea Idealurilor lor scumpe — formarea statului național unitar român — se pcate număra și Coriolan I. Buracu. Născut la 3/15 mai 1888 în comuna Prigor din Valea Almăjului, jud. Caraș-Severin, dintr-o familie de țărani agricultori, pînă la vîrsta de 6 ani a stat la părinții săi In comuna natală. De acolo este luat de unchiul său dinspre mamă și a urmat cursurile primare din Budapesta și Viena, apoi n frec- ventat liceul, la Blaj și Brașov, și Institutul teologic din Caran- sebeș. Abia instalat în Mehadia, In perioada anilor 1912—1914 în- cepe să predea la școală lecții în limba română, procură manuale și cărți în limba română pentru toți elevii, cu toate că limba de predare la școală era cea maghiară, organizează reprezentații de teatru și cîntări numai în limba română. Inițiază numeroase ma- SUPLIMENT E COMITETUL DE CULTUR ȘI CENACLUL DIN AI Goldiș .ww,1 foirea de la 1 Decembrie t fără îndoială, semnul vo fe întregi colectivități, dar istor p ca pentru cei mai mulți d iea să împrumute chipul lui V fediș. Știm astăzi mai multe dc sul politic decît despre gîndi Hiș (In pofida cîtorva meritorii fesuri printre care se disting ceh k Gheorghe Șora). La o privire feti, concepția sa apare consti ■ elemente împrumutate deopo ■sofiei „zorilor romantismului". evoluțlonismului, pozitivismul^ Kcrialismului. De la Giamba ra — direct, dar poate și ca ur lecturilor din Herder, Sche fchte ori Hegel —- provine idee; pul. clasele sociale, națiunea peni indivizilor umani, trave li multe vlrste. Nașterea și eve hârșesc prin a se înscrie, dup plabil apogeu. în curba descem Ic duce la dispariție. Dar to plismul îl face pe Goldiș să cj [ existența „spiritului popoar klksgeist), imprimînd o coord« panică ideologiei sale. Dintre i puțlonist-naturâliste achiziționat pelc unor Charles Darwin și pSpencer se poate invoca aici i kendența șl influența reci r-natură. Pentru ea pleda și iste tativist Henry Thomas Buckle 1 feare faimoasă la acea dată, cun Hui Goldiș. In fine, din sfera j psmului istoric — familiar rec lui „Românului" prin intermedi n dintre cărțile lui Karl 1 riedrfch Engels și Otto Baucr prlt sugestia că istoria este punii maselor. Rindurile de ma pț de succintă ar fi trecerea i p realizată în cuprinsul lor, ■ totuși, vastitatea unui o iltural și opțiunea pentru auto; rima mînă din domeniul filosofic |nai puțin adevărat, însă, că ele Mia asupra „eclectismului" lui | In ce ne privește, am fi tent pturăm această acuză cel puțin h două considerente. Intîiul ar tae romantism, pe de o parte, și k evoluționist-pozitiviste, pe de tprindem numeroase și semnifi hntinuități. Al doilea — șl care, d teâ. îl vizează direct pe ilustru B! —este că toate ideile invoc* turnează unui program polit: rtnt și perfect articulat, pivotul b activități (și chiar al vieții) li K Goldiș. In fața acestui criteriu CÎNTEC LA MAREA 1 Strămoșii noștri au visat Unii Părinții noștri au gîndlt-o iar Șl astăzi luminează slova vie Dc șaptezeci do ani in calcnd Ncdrcpte-au fost păgincle hol De adormeam cu harta Țării. Visînd mereu o Românie Mai Noi ne trezeam adeseori plini Era în Ziua de Decembric-N1 Bătuse ceasul alb dinspre Ist Cu adevărul sfînt la căpătîl. Aici pe cîmpul veșnicit al Din patru zări românii dau Cu trei culori în inimă ca pa Dintotdeauna Țara noastră c Pe totdeauna ne unim cu Ța Uniți vor fi și dincolo de mo Flăcăii tăi dc daci și de rom Șl-a nins la Alba lulia-n cet Cum n-a mai nins de-atitei ORIZONT ■ ful cauzei drepte stă (bicefală) aust realizarea idealuri! ar român — se po^ mai 1888 în comu in, dintr-o familie ;tat la părinții săi in il său dinspre mană 4 Viena, apoi a freci teologic din Carail SĂNII SPRE ALBA... anilor 1912—1914 1 mă, procură mânut :u toate că limba d ează reprezentații țiază numeroase ni SUPLIMENT EDITAT IN COLABORARE CU 0MITETUL DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA ARAD ȘI CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR olan racii iumfui cauze Goldiș și Hasdeu a de la 1 Decembrie 1918 fără îndoială, semnul voinței tregi colectivități, dar istoria a ca pentru cei mai mulți dintre să împrumute chipul lui Vasile Știm astăzi mai multe despre politic decît despre gînditorul (în pofida cîtorva meritorii dc- printre care se disting cele ale rghe Șora). La o privire mai concepția sa apare constituită emente împrumutate deopotrivă ei „zorilor romantismului44, cît luționismului. pozitivismului și lismului. De la Giambattista — direct, dar poate și ca urmare urilor din Herder, Schelling, ori Hegel — provine ideea că clasele sociale, națiunea sînt i indivizilor umani, traversînd uite vîrste. Nașterea și evoluția șese prin a se înscrie, după un il apogeu. în curba descendentă duce la dispariție. Dar tot ro- imitetului local al U1 B face pe Goldiș să creadă - jap » «kss >rul I. St Paulian, șțiică ideologiei sale. Dintre ideile - inifestări emoționantetfonist-naturâliste achiziționate din riotic. Trimite în anlif unor Charles Darwin și Her- u . , jbpencer se poate invoca aici inter- •m Mehadia , ziarelottdența influența reciprocă în care abundă mul-alură. Pentru ea pleda șl istoricul ociale, economice, po.pt Henry Thomas Buckle într-o ntereselor populației /^ « aCea. dată/ CUnos^' 1 ’ « Goldiș. In fine, din sfera mate- ■nului istoric — familiar redacta- ta dosarul cu acuzații!.Românului14 prin intermediul u- i de cînd era student! dintre cărțile lui Karl Marx. iriei care agită contr*^1 En«els Otto Baucr — a noi care agila conim sugestia că istoria cste rodul ania . In ziua de du-fa maselor. Rîndurile de mai sus. mului război mondial,Ide succintă ar fi trecerea în re- rmii unguri și a fost Iicalixată în cuprinsul lor, relie- . „us totuși, vastitatea unui orizont Și alți trei luptători..,, și7opțiunca pentru autori dc ație și spionaj In fa* । mină din domeniul filosofici. Nu iberat din închisoarea li puțin adevărat. însă, că ele atrag vează pe frontul din asupra „eclectismului* lui Gol- ce ne privește, am fi tentați să trimite un număr de r'ăm această acuză cel puțin pen- dul'* din Lugoj. I iind^uă considerente. Intîiul ar fi că ehadia, este mutat In romantism, pe de o parte, și idei- 916), ca preot ortodox 1 ersonaje, fapte și cel care a moștenit ouă volume de po- La trei ape (1988). cu tricolor**, vâzînd In Păsc&lie (deve- » pe unde a trecut i. Tot aici „adăugise id ori chiar a avut . de vorbă, încă din 1 fața cărora fusese prin locurile de el eia erau stil pi In r pe maior îl chema i ei o asemenea în- ;ub Dealul Furcilor, 11, că altfel n-ar fi ;ate a povestirii, un ■oasă înșiruire, care nimentcle surprinse nire, ca memorabil lexandru RUJA ba lulia-nume etern de iubire aoria )e fiecare dată primii fulgi nea, ce cad peste orașul cu me de fecioară, au ceva Ireț, sărbătoresc în felul a alunecă din văzduh. Mi- i parcă a veșnicie. Ninge la ta lulia cu fulgi mari cit tii, cum spune poetul, nin- ca intr-o visare, ca într-o intire de demult. Și ori de t ori ml-e dat să surprind ist superb spectacol, gîndul \duce la acea dimineață ce- ti de decembrie cind pe npul lui Horea, albit de țadă, o, ce zăpadă fierbinte curată căzuse in noaptea tea, marea tălăzuindă de su- te înfiorate aștepta vestirea H mai drepte și mai sacre fecăți din cîte se rostiseră ipra poporului român: Uni- i Transilvaniei cu patria rmă, unirea unui popor mîn- k și harnic, iubitor de pace adevăr, statornic intru dem- ■tea, dreptatea și libertatea jub soarele istoriei. Pentru el, poporul român, nu voia ra nimănui, cl dorea ca hnsilvania — trup din tru- H țării, ocupat samavolnic m tratate false de puteri Mine — să revină la sinul selor >i fundamental al M; ?ris In „memoria ist leii sale, România. Și dimi- îa aceea cu cer de cristal ese corolarul unor alte și : dimineți, a unor veacuri luptă și trudă, de visare și ranță, în care românii din >le șl diverse mărturii;! trei provincii lucraseră cu i loc de prim rang wul și cu mintea, plutind dificii din municipiujtat de sînge și jertfă, întru e amintim pe cele mailrea dreaptă a nației, a ho- diul Consiliului NațioWor sale, așa cum de fapt al (str. 6 Martie nr. 3), uluise istoria din cele mal românească asupra in-Ai timpuri. Atunci, aici la ii — C.N.R.C. sau Ma- unii Române din Tran- mai fost numit țin ședința de marți a Ce- ea*^ clădire In Wtju]ui Asociației Scriitorilor îmbrie 1918. • SediflK Timișoara și al revistei ue a Gărzilor Național4jz0ntu^ prozatorul loan Vio- gana și TransilvaniiBoj^ureanu a un frag. 11 ~ colț cu str. T. romanul aflat în epind cu 11 noiembrie^ £asa «| memoria lui nstituit^ acest organ ismEgjji prOcator. In referatul •tivi ta tea G.N.R. de p< criticul literar Marian de dincoace de Carpaț^jgjy a reieVat circumscrie- icest edificiu, atunci otomanului fn linia nouă a le de băieți. • Palati!^} din această parte a A. France nr. 6). Clă-h linie care își propune să la parter redacția zia-hlizeze o fenomenologie a organ al Partiduluikțiului literar bănățean ; , iar apoi al C.N.R.C., șiWată, au fost reliefate mul- □rdia" (director V. Gohfainea straturilor de sem- sditat ziarul și multe- 'are ale cărții, densitatea Marea Unire. La etajj^lui, adecvarea stilistică oldiș. • Palatul «Tri* precizia creionării caracte- Eminescu nr. 37). CUHr. Au participat la discu- redacția și tipografia Al. Jebeleanu: „este un a". „Tribuna poporululjan al satului bc'inățean zenită apoi „Tribuna-] atmosferă, prin limbaj. >ărut ca organ al P.N.ILn topica în care se așează"; •1 de seamă in pregătU olae Tirioi: „ceea ce s-a >i politică a Marii U-teste mai mult un exerci- Tribuna" fuzionează cu de stil cărturăresc (...) Sădirea fostei Școli ch jonajele sînt plasate într-o fete (str. M. EminescUnă dc mitologie" ; Llvius ificată Intre 1912—1913ădrlie : „romanul are un românesc, de inspirație fepiu al tragediei grecești Aici. în sala de festivi-.) I.V.B. dispune dc o cu- lă de gimnastică, la iW^rc dc prozator (...) are a avut loc ședința plef^nc a lui, deosebit de pu- ., în cadrul căreia s-a tărîre ca Unirea Tran- mânia să fie expresia । dc t Decembrie îi iări Naționale. • Cămhg consacrate, pc întreg cu- r (str. Paris — colț cU^i județului Timiș, nu- lUgurat la 1 mat 1913, acțiuni politico-ideo- iu fn primul rînd P.S.D^ cultural-educative. nsilvania. care a orga-jg' Cercul de istorie al >le acțiuni. Dintre aces*^ studenților a organizat irile adunări organ zale, ^mpozion dedicat Marii ii 1918 în favoarea Ma-^ jn cadrul căruia au liul Comitetului Central^^ț comunicări științifi- >oclal-Democrat Roman Miodrag Milin, Aurel a (calea Gheorghi Di-Ls Nicolae Săcară, Sorin nA?.a^°^aSS Octavian Dogara, Augustin Deac a func-R;ldu Păiușan ion»» Andrci 51 studentii Mi- nccpînd cu anul 1908. ]in Irhasiu cent centrale a Partldu- f _ ... .. ,, amân (B-dul Republ cil Casa Universitarilor, a a aparținut lui ion^-univ- dr- Eu«en izatorul Marii Adunări loan Hatcgan au con- Alba lulia. Incepind riiM^t pe tema semnifica- cționat socilul central al Jiului istoiic de la 1 De- oy pibnc 1918. • Cenaclurile arare „Victor Eftimiu" de la )r. Alexandru ROZ și "Ars Poetica**. al potecii Județene, nu orga- alo manifestare literar-mu- Alba lulia, unde marele voie- vod Mihai unise pentru o cli- pă cele trei țări române sub sceptrul puterii sale, unde pă- timise Horea șl Cloșca, Avram lancu, in acest loc de muce- nicie glorioasă, românilor le-a fost recunoscut dreptul de în- tîii născuți pe aceste locuri. A fost un adevărat praznic al firii șl simțirii românești. Le-a fost greu să redea tn cuvinte tumultul și măreția fără egal a acelei zile extraordinare chiar șl celor ce-au fost de față la marele eveniment, și-au simțit cu propriile lor inimi bucuria dezlănțuită a mulțimii, darămite, nouă ce- lor care încercăm, după șapte zeci de ani, să ne aducem a- minte de marea zidire națio- nală ce se înfăptui se aici prin dorința unanimă a tuturor ro- mânilor. A fost, cum o spuse- seră cronicarii acelor timpuri, cea mai strălucită dimineață a neamului românesc. Clipa de unitate a lui Mihai avea să se înfăptuiască pentru veșnicie. Marea Unire a încolțit aidoma unei mirabile sămlnțe, rodind fecund pe păminturile vechii Dacii. România întemeiată, chipul ei înfloritor azi, nu pot fi gîndite fără acel act de pro- fundă justiție istorică, semnat aici la Alba lulia, într-un mo- ment de răscruce pentru desti- nele ei. Cel mai grăitor argu- ment al unității, libertății șl independenței sale, izvorîte din solul fertil al Unirii de la 1 Decembrie 1918, este însuși chipul nou, prosper, al orașu- lui in care s-a înfăptuit Uni- rea. Alba lulia s-a transfor- ternică prin capacitatea de proiecție în imaginar a auto- rului" ; Eugen Bunaru: „în romanul lui I.V.B„ recupera- rea unui topos are o pregnan- ță deosebită, dincolo de loca- lizarea geografică (...) sin- taxa este melodioasă, are o tonalitate poetică" : Adrian viața asociației Dinu Rachleru f autorul are o conștiință de profesionist (... )proza crește ciclic (...) are și robustețe și vetustețe (.. ) un pericol real este ris- cul nereceptării" ; Valeriu Drumeș: „miza romanului stă în alianța dintre viziune și scriitură (...) ne aflăm în fața unui univers epic ce re- zistă prin modernitatea lui ; Cornel Ungurcanu : „patosul implicării angajează la I.V.B. și talentul și o cultură plină de sevă (...) interesant este zicală dedicată aniversării ce- lor 70 de ani dc la Marca U- nire. Evenimentul a fost evo- cat de conducătorii celor două cenacluri. Aurel Turcuș și Ion Jurca Rovina, iar elevi ai Li- panoramic ceului pedagogic, membrii ce- naclurilor și corul C.A.R.P. au susținut programul artistic. • Cercul de istorie națională „Vasile Goldiș", al Liceului in- dustrial nr. 9, condus de prof. dr. Gh. Șora, a dedicat eveni- mentului o sesiune științifică și un bogat program artistic. • Eveniment muzical ia Ope- ra Română. Invitat, în cadrul a trei spectacole extraordinare — tenorul Vladislnv Plavko, artist al poporului al mat atît de mult incit și ce- lor care au fost la Unire, le-ar veni greu să-l recunoască. Aici s-a zidit un oraș nou, în- tr-o arhitectură modernă, re- zultind practic o înfloritoare șl mîndră cetate, mai măreață și mal impunătoare prin for- mele șl liniile sale decit cea veche, o cetate ce întruchipea- ză, în morala ei superioară, nu orgoliul și vanitatea unor puteri rapace, cl profunda el noblețe umană. Numai aici, pe Cîmpul lui Horea, numit astăzi Platoul Romanilor, s-a ridicat în nici două decenii un cartier mai mare de două ori decît orașul din momentul Marii Uniri. Cele două cetăți puse față în față parcă pentru a ilustra forța și măreția a- cestor timpuri, prilejuiesc lo- calnicului ca și celui care vine aici să-și reverbereze sufletul cu sentimentele de adîncă simțire patriotică ce ți le co- munică întîlnlrea cu orașul în- tregirii noastre naționale, un colocviu despre durată și spa- țiu românesc, despre devenire în timp, despre ce-am fost, ce sîntem și ce vom fi în timpu- rile viitoare. Ninge iar la Alba lulia. Ninge neobișnuit de frumos. Zidurile vechii cetăți, ca șl ale celei noi au îmbrăcat mantie albă, aștcptînd parcă cu înfri- gurare clipa cind vor bate clopotele Unirii. în ninsoarea de-acum o vedem pe cea din decembrie 1918, vedem clipele de mare puritate a acelei di- mineți cînd românii se înfră- țiseră în hora Unirii, plîngind de bucuria marii izbinzi, ve- dem chipul de mîtne al orașu- lui, al patriei, aureolate de nimbul acelei superbe zile de decembrie de acum șaptezeci de ani. Ghcorghe JURCA Alba-Iulia, sfîrșit de noiembrie muzica Redimensionări în arta muzicală Ne referim aiei la ordinea lucrărilor din cadrul concertului simfonic de sîmbătă, 19 noiembrie, a.c., și la plăcutele consecințe ale acestui fapt Pentru întîia oară, impactul cu muzica simfonică nu a fost atît de brusc, de la viața de pe stradă, la sala de concert, Simfonia a VUI-a, „Neterminata", de Fr. Schubert, reușind, prin generozitatea și căldura temelor, să creeze publicului sentimentul de calm șl confort intelectual, propice unei audieri optime. Lim- pezimea lirică și amintirea clasicilor relevată de partitura orches- trei, ca de altfel stilul lucrărilor următoare, a fost datorat baghetei dirijorului Petru Oschanitzky, In primul rînd. Iar interpretarea vio- lonistică nu suportă critici, mai ales în Concertul de Ceaikovski. O pagină comemorativă Eugen Cutcanu l-a constituit Concer- tul pentru vionrfi și orchestră al acestuia, — aflăm din programul de sală că, în urmă cu trei decenii, deci în timpul vieții autorului, tot Ștefan Ruha i-a asigurat prima audiție. Compus în anul ultim al vieții lui Enescu, Concertul de față înglobează esențialmente ma- terial folcloric. In esențiale forme clasice (partea 1), cu des- chideri romantice și pe alocuri impresioniste, peisagistice, în părțile II și III. Finalul, ca un „perpetuum mobile", încheie frenetic con- certul, așa cum numai un joc autentic poate încheia o manifestare populară. (Să nu trecem în subsidiar aspectul virtualității violo- nistice care domină de fapt). Se pare că „Re majorul" este o tonalitate preferențială pentru concertele de vioară (Bcethoven, Brahms, Ceaikovski). In deose- bita interpretare a lui Ștefan Ruha, tehnica instrumentală a transfi- gurat puterea gîndului și expresiei — atît componistice, cit mai ales interpretative —, conducîndu-ne cu siguranță în povestea rusă, de- pănată unitar, de întreaga orchestră. Mai mult decît „suflet și artist ales", pentru o redare în cel mai înalt grad de conștiință profesională, pentru care cuvintele sînt palide. . Alina NOVAC prezențe românești mai ales felul cum se conste- lează simbolurile pămîntului"; Ion Aricșanu (conducătorul șe- dinței) : „I.V.B, dispune de un univers epic imaginar ieșit din comun (...) frumusețea ro- manului vine și din frumuse- țea limbii In care este scris". In ședința de marți, 29 noiem- brie a.c., ora 17,00, va avea loc o manifestare dedicată ani- versării a 70 de ani de la Marca Unire. Vor lua cuvîntul Prof. univ. dr. Eugen Todoran, istoricul Radu Păiușan și poe- tul Aurel Turcii?. Vor citi din creația lor cunoscuți poeți ti- mișoreni. • Astăzi, vineri, 25 noiem- brie a.c., ora 17,30, la sediul Asociației Scriitorilor din Ti- mișoara, din Calea Bogdăneș- tilor nr. J9. va avea loc. în cadrul Studioului de poezie a] Asociației, o seară literar-mu- zicală dedicată semicentenaru- lui Octavian Goga, la care își vor da concursul conf. univ. dr. Simlon Mioc, actori ai Teatrului Național Timișoara și soliști ai Operei Române din Timișoara. Prezintă criti- cul literar Marian Odangiu. M. O. Mensualul belgrădean Savremenlk, nr. 9—10/1983, își deschide bogatul și interesantul sumar (Marguerite Yourcenar, Octavlo Paz, îosif Brodskl etc.) cu două ample grupaje de poeme semnate de Anghel Dumbrăveanu (Măștile, Mingîlere, Sub o arcadă, Răsfrîn- geri, Goașă, Un cal galopînd, Visînd cu zăpada, Lumina unei zile, Cămașa veciei). Tălmăcirea în limba sîrbocroată aparține poetului Adam Puslojid. Gazeta Birlik, care apare la Skopje (Macedonia), publică în nu- mărul din 25 octombrie 1988, la rubrica Poezii alese, două poeme de Anghel Dumbrăveanu : întrebările mării și Semințe. Traduce- rea în limba turcă este semnată de Bakl Vineri și Nutreț Diso UlkQ. Revista Alchcmp, editată de Universitatea din San Francisco, Inserează în sumarul numărului 1/1988, poemele Prin păduri fu- murii și Fața dc sare, de Anghel Dumbrăveanu, în traducerea en- gleză a poetului Adam J. Sorkin. fanion • Alături de proeminenta perso- nalitate muzicală — soprana sovietică Ludmila Magomedo- va și baritonul VasHe Cătana de la Opera Română* din Cluj- Napoca. • O Importantă se- siune de comunicări științifice s-a desfășurat recent la Uni- versitatea timișoreană ; „Pro- bleme ale limbii române lite- rare actuale". • Invitat al Ca- sei universitarilor, cu o confe- rință despre „Dimensiunea es- tetică a existenței" — filosoful Tudor Cătineanu. • Universi- tatea cultural-științifică din Timișoara își deschide, la 1 Decembrie. „Cursurile vîrstel a treia". Inițiatorul și susțină- torul acestei generoase idei — prof. Nicolae Mioc. • hi ca- drul Casei de cultură a stu- denților se desfășoară cea de-a XVUI-a ediție a Festivalului Artei și Creației Studențești, faza zonală. INIMA CU RACHETA După atîtea povești cu fotbal, pe care le-am depănat aici. în ultima vreme, simt că mă încearcă un soi de oboseală, dar de fapt — mi-am dat seama — este vorba de boala profesională a croni- carului — anemia de iarnă. Vara, după cum știți, mai avem cîte un C.E., un C.M. O presimțire a zăpezilor și a ploilor reci, ce, în sfîrșit, înduioșează ori. cel puțin, pun persoanele în cauză într-o dispoziție non-beligerantă. greu de admis în anotimp dc campio- nat. Așa mi s-a Întîmplat deunăzi, cînd, pur și simplu, citind un articol despre supercampioana Steffi Graf, tenlsmana vest-germană de 19 ani, mi s-au înrourat ochii (tăbăciți de faze rudimentare în eșalonul secund) și mișcat sufletul (mai încolo). Ce probleme are, deci. Steffi ? Cotidianul american „US Today" (tiraj de 5^ mi- lioane dc exemplare) i-a dedicat o pagină întreagă, mai ales că tinerica a cîștigat anul ăsta openul american și medalia dc aur In Seul. Doug Smith, autorul articolului, scrie „Steffi vrea. în sfîrșit, să se îndrăgostească*. Cam cum ar trebui să fie fericitul, ne comu- nică virtuala beneficiară : „înalt, brunet, și tot atît de înțelegător ca tatăl meu". Faptul că tatăl sportivei, dl. Peter Graf, este așa, 11 dovedește și interviul acordat revistei „Goldencn Blatt", unde mărturisește că a și făcut programarea : „Chiar zilele astea i-am spus lui Steffi să cunoască și ea un tînăr. Consider că este un lucru cît se poate de natural". Numai că P.G. adaugă o condiție esențială, anume că tenisul va rămîne nr. 1 în viața ei. Amenda- mentul induce — brusc I — o dramă. Vă imaginați: biata Steffi nu va fi în viața sentimentală decît o inimă cu rachetă. Enervat de dispariția feminității din tenisul... feminin, Arthur Ashe de- plîngea: „Nu mai e ce-a fost. A devenit o întrecere mai aspră decît cea între bărbați". Dar cum a fost înainte, atunci ? „O. îmi spunea zilele trecute o distinsă doamnă. Rozalia Runcan, fostă campioană prin anii ’30. sigur că erau -zîne»* pe terenuri. îmi amintesc de fermecătoarea Elena Strdbl, de la Reșița, răsfățata momentului, sau, aici, la Timișoara, de Lavinia Vlad, de d-na Dombrovschi. Ce prezență la fileu, ce ținută, cîtă drăgălășenie. Nu, nu contau victoriile atît de mult. Dc bani nici nu se pome- nea. I^a vtrsta aia toate eram îndrăgostite". P.S. într-o formulare incorectă gramatical, sînt atenționat asupra unui program dc stadion. Aștept fraza „construită" corect Marcel TOLCEA ORIZONT din toate țările, *nițt-vă Lupta pentru făurirea statului națio- nal unitar român nu constituia la sfir- șitul secolului trecut și la începutul ce- lui de astăzi o problemă particulară, specifică numai popoiului român, ci tu- turor popoarelor ce sc aflau sub ocu- pație străină și care luptau pentru în- făptuirea dezideratului de unitate na- țional-statală. Iată de ce lupta poporu- lui român a găsit înțelegere și sprijin în rîndurile cercurilor politice condu- cătoare și a opiniei publice din Europa și Statele Unite ale Americii. De exem- plu. cu ocazia Congresului interparla- mentar pentru pace din 1891, reprezen- tantul României. N. Fleva, a depus o Moțiune prin care cerea Congresului să intervină pe lîngă marile puteri pentru a recunoaște dreptul popoarelor subju- gate de Imperiul austro-ungar, inclusiv al poporului român, la libertate și uni- tate națională. Legitimitatea acestei ce- reri a făcut ca multe personalități ale culturii și științei europene, prezente la Congres, să se solidarizeze cu pro- punerea delegatului român. Așa este Imperiul austro-ungar și lupta lor pen- tru libertate și unitate națională. Ți- nută în iulie 1893, conferința s-a bucu- rat de un mare succes. Cercurile poli- tice și opinia publică din Franța au avut posibilitatea să cunoască în cele mai mici detalii situația grea a româ- nilor din Imperiul austro-ungar și do- rința lor de a fi liberi și de a se uni cu frații lor din România. Cînd în 1894, autorii Memorandumului au fost con- damnați pe nedrept, presa din Europa și Statele Unite ale Americii s-a ridi- cat îd apărarea memorandiștilor. în a- ce și politice sau în necunoștință de cauză, aveau o poziție mai puțin favo- rabilă să fie nevoite,-în virtutea drep- tului popoarelor lâ autodeterminare, să recunoască caracterul obiectiv al pro- cesului istoric de făurire a statului na- țional unitar român. în mesajul trimis guvernului român, în octombrie 1918, secretarul de stat cu probleme externe al Statelor Unite ale Americii, Lansing, sublinia că „guvernul Statelor Unite ale Americii simpatizează adînc aspirații- le de unitate națională ale poporului român și nu va neglija să exercite, la cazul lui Menoti Garibaldi, fiul lui Giusepe Garibaldi, care în articolul publicat în ziarul italian „II Diritti" demonstra In mod argumentat dreptul italienilor și românilor din Imperiul austro-ungar la libertate și unitate na- țională. Ca răspuns la chemarea Con- gresului și a condițiilor grele în care se aflau românii din Transilvania și Banat au publicat în anul 1892 un Me- morandum prin care făceau cunoscut opiniei publice din Europa dorința lor legitimă de libertate și unitate națio- nală. Îngrijorate de creșterea luptei na- ționale a românilor, autoritățile de ocu- pație maghiare au intentat proces au- torilor Memorandumului, urmărind prin aceasta să înăbușe orice dorință de li- bertate și unitate națională a români- lor din Transilvania și Banat. în aceas- tă situație, conducerea Partidului Na- țional Român din Transilvania și Ba- nat a convocat pentru zilele de 23 și 24 iulie 1893, la Sibiu, o conferință la care au participat delegați din provin- ciile românești ce se aflau sub ocupația Imperiului austro-ungar. Scopul confe- rinței a fost acela de a sprijini și apăra cauza memorandiștilor care era și cauza întregii națiuni române. Prin caracterul legitim al hotărtrilor luate. Conferința s-a bucurat de simpatia opi- niei publice din România și din Eu- ropa. In același an la Viena a avut loc Conferința popoarelor subjugate de Im- periul austro-ungar. Cu această ocazie, delegații prezenți au hotărît ca lupta pentru emancipare și unitate națională să fie dusă în comun. Această hotărîre a avut un puternic răsunet în rîndu- rile cercurilor politice și opiniei publi- ce din Europa și Statele Unite ale Ame- ricii. Presa din Franța, Italia, Anglia, Belgia, Elveția și Statele Unite ale Americii a salutat cu multă bucurie hotărîrea de solidaritate a tuturor po- poarelor din Imperiul austro-ungar ce luptau pentru libertate și unitate na- țională. în semn de solidaritate cu lupta dreaptă a poporului român pen- tru desăvîrșirea unității sale național- statale. Comitetul limbilor latinofone l-a invitat pe bardul de la Mircești. Vasile Alecsandri, autorul frumoasei poezii „Ginta Latina", la Montpellier, în Franța, pentru a ține o conferință despre situația grea a românilor din RECUNOAȘTEREA INTERNAȚIONALA A MARII UNIRI DIN 1918 STRĂMOȘII — Cercul de artă plastică al Casei Pionierilor din Timișoara. din teritoriile smulse ei in trecut, s-au alăturat la elementul național". Aceas- tă atitudine favorabilă luptei poporu- lui român pentru făurirea stalului țional unitar l-a determinat pe coi pondentul ziarului „Patria" din Si să scrie din Paris că „presa de aici și din Anglia dovedește multă simpatie pentru cauza poporului român, câi-uia ii prezice un marc viitor". Convins de justețea luptei pe care poporul român a dus-o pentru făurirea statului național unitar, generalul fran- cez. Berthelot, declara cu ocazia vizi- tei făcute în România, în primăvara anului 1919, că „unirea Transilvaniei, Banatului și Bucovinei cu România este un act legal, înfăptuit de poporul ro- mân și că numai el are dreptul să ho- tărască asupra viitorului său". Solici- tat de ziariștii români șl străini de a-și spune părerea asupra elementului ro- mânesc din teritoriile unite cu Româ- nia, generalul Berthelot preciza că wpt meleagurile pe unde am trecut (Banatul și Transilvania n.n.) este cea mai pu- temică, mai eâ „neamul derat atîta aruncat în dc-a rîndul, INAL SOCIAL-POUTIC $1 LII intensă viață românească*, acesta românesc, desconsi- vreme, călcat In picioare, lanțuri, crucificat veacuri n-a încetat o singură dati ceastă privință, concludentă este scri- soarea pe care Ernest Lavisse a tri- mis-o memorandiștilor. „Românilor, care pentru a fi revendicat In mod le- gal dreptul națiunii române au fost acuzați pe nedrept și pe nedrept con- damnați — se spunea In scrisoare — le trimit omagiul admirației mele res- pectuoase, al profundei mele simpatii și urările mele călduroase pentru re- vanșa justiției șl a dreptului atît de brutal ofensat In persoanele lor. A- ceastă revanșă sper că va fi apropiată, știu că va veni cu siguranță. Trăiască România I". Pe aceeași poziție s-a si- tuat și marele istoric Alfred Rambaud. Acesta, indignat de sentința nedreaptă dată autorilor Memorandumului, scria i „Dreptul românilor din Transilvania este tot așa de respectabil ca și acela al ungurilor. Pentru acest drept, româ- nii au suferit odinioară și primesc să sufere și azi (...). Aceia care au fost condamnați la Cluj, vor fi achitați pre- tutindeni aiurea, în lumea întreagă șî glorificați de conștiința universală. Chiar prin suferința lor. ei au ridicat o chestiune, care nu peste multă vre- me va primi o soluție". Iar ziarul „La Gazete de France" atrăgea atenția că „dreptul românilor în această împreju- rare este atît de evident. îneît toate simpatiile se îndreaptă către acuzați care, de-alminterea, n-au părăsit nici- odată terenul legal. Dacă ei vor fi achitați, va fi pentru guvernul de la Budapesta o înfrîngere, dacă vor fi condamnați, o rușine, iar mișcarea manilor nu va înceta". ro- Atitudinea favorabilă luptei poporu- lui român pentru făurirea statului na- țional unitar a unor mari personalități și a opiniei publice a determinat ca șl acele state care, din interese economi- timp, influența sa pentru ca justele drepturi politice și teritoriale ale po- porului român să fie obținute și asigu- rate contra oricărei presiuni străine". Pe aceeași poziție s-a situat și guvernul englez. In mesajul adresat guvernului român, cu ocazia încheierii armistițiu- lui din 11 noiembrie 1918 se sublinia că : „biruitorii de la Mărăști. Mărășești și Oituz pot rămîne asigurați că fap- tele săvlrșite și jertfele lor nu vor fi zadarnice și că pot privi viitorul cu o nouă nădejde și încredere". Mesajul guvernului englez era pentru poporul român mai mult decît o promisiune, era o recunoaștere a eroismului arma- tei române în luptele date cu cotropi- torii pentru apărarea gliei strămoșești, eliberarea fraților ce se aflau sub ocu- pație străină, pentru făurirea statului național unitar român. în toamna anu- lui 1918 cauzei drepte a poporului ro- mân s-au alăturat noi și mari perso- nalități politice și de stat, oameni de știință și cultură. Așa este cazul omu- lui de știință englez Edward Madge. Cu ocazia vizitei făcute în țara noas- tră. în primăvara anului 1919 spunea i „cu toții In Anglia simțim o vie satis- facție și bucurie pentru că. în sfîrșit, ați realizat aspirațiile naționale". In continuare, Edward Madge recunoștea că făurirea statului național unitar ro- mân a fost opera „sforțărilor și sacri- ficiilor făcute de poporul român" și că datorită acestora „Viitorul vostru este asigurat". Pe poziția acestui adevăr obiectiv s-a situat și presa engleză, într-unul din articolele publicate, zia- rul „The ’Times" sublinia că „România a suferit îngrozitor, nu numai din cau- za rigorilor războiului, ci și din cauza unei lungi ocupații. Ca răsplată a sa- crificiilor sale. 6 milioane de români. sâ nădăjduiască cu tărie In ziua învie-1 rii sale, să-și păstreze puterile, sufle-1 tul curat, inima caldă pentru epoca de desrobire". Caracterul obiectiv al pro-J cesului istoric de făurire a statului no- j țional unitar român a fost susținut șl de renumitul geograf francez De Martonne. Vizltlnd România In anul I 1919, De Martonne sublinia în discursul j său că „unitatea (statală a României] n.n.) era comandată de întreaga doz- I voi tare istorică a poporului român șl era cerută imperios de perfecta unitate ] geografică a vechii Dacii", iar profe- | soi ul Jaques Ancei susținea câ factorfll dinafară care au contribuit la făurirea ♦ statului național unitar român, n-afl ] fost „decît instrumente ce au pus punct | final unei istorii seculare". I Recunoașterea pe plan Internațional] a dreptului pe care poporul român II | avea la unitate național-statală deplină a fost determinată de caracterul legio I al procesului de formare a statelor naționale unitare în centrul și । sud-estul Europei. Referindu-se la această recunoaștere, secretarul ge- neral al partidului nostru, tovarășul] NICOLAE CEAUȘESCU spunea: .Ana- ! liza desfășurării evenimentelor de- monstrează elocvent că formarea sta- tului național unitar român nu este rezultatul unor înțelegeri încheiate la masa tratativelor, cl rodul luptei între- gului popor. însuflețit de năzuința se- culară a unității, de hotărîrea dc a îm- plini visul pentru care au luptat și s-au jertfit atîtea generații de înaintași. Me- rită de subliniat că pentru unire s-au pronunțat și numeroși reprezentanți al naționalităților conlocuitoare. Cu toate că. după cum este știut, unele țări Im- perialiste doreau menținerea Imperiului habsburgic, viața a dat peste cap pla- nurile acestora, silindu-le să accepte realitatea creată prin voința unanimi a poporului român și a celorlalte po- poare asuprite. Tratatul de pace nu a făcut decît să consfințească situația de fapt stabilită ca urmare a luptei ma- selor populare din România și Tran- silvania". Conf. univ. dr. Gh. 1. OANCEA comu Partidului ( * XI. ACTIVUAIH IB a 0MII1UI NOII SOSIM ISU Jmațl tovarăși, Marea Unire rod luptei (Urmare din pag. 1) dominației străine se încadra și lupta poporului român. Ma- rile manifestații șl demonstra- ții organizate în tot cursul a- nului 1918. acțiunile inițiate de asociațiile și societățile culturale, de personalități po- litice și culturale, participa- rea întregului popor la cauza Unini, exprimau voința na- țiunii. în entuziasmul general, pre- poporului gătind lucrurile cu grijă răspundere. In ziua de 1 cembrie 1918, cînd armata Și mână refăcută intra victorioa- să în București și dușmanul se retrăgea în grabă, la Alba- Iulia, Marea Adunare Națio- nală decreta solemn unirea Transilvaniei cu România, mareînd desăvîrșirea unității politico-statale a poporului ro- mân. Desăvîrșirea statului na- țional unitar român. în decem- brie 1918, a fost rodul luptei și jertfei maselor populare, al setei nestăvilite de libertate șl unitate manifestată de atîtea generații, de-a lungul secole- lor. Conferința de pace de la Paris a consfințit ceea ce po- porul Infăptuise. Istoria de- monstrează că formarea stătu- lui național unitar fost rezultatul unui ment de conjunctură. niind împrejurările nu a eveni- Subli- istori- ce ale acestui proces, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU arăta: „Desfășurarea evenimentelor istorice demonstrează în mo- dul cel mai categoric faptul că Unirea nu a fost efectul u- nel intimplări, rodul unei sim- ple conjuncturi favorabile sau a! înțelegerilor intervenite la masa tratativelor, ci rezultatul luptei hotăritoare a celor mai largi mase ale poporului, un act de profundă dreptate na- țională. realizarea unei con- cordanțe legice între realita- tea obiectivă și drepturile ina- lienabile ale poporului, pe de o parte, și cadrul național ce- rut cu stringență de aceste realități. Tratatul de pace în- cheiat ulterior, n-a făcut de- cît să consfințească starea de fapt existentă, situația creată ca urmare a luptei maselor populare din România și din Transilvania. a întregului nostru popor". încheierea procesului de făurire a statului național uni- tar roman, act just și progre- sist. a realizat cadrul național și social-economic pentru dez- voltarea României modeme, ceea ce a avut Inrlurire pozi- tivă asupra întregii evoluții economice, politice și sociale a țâr ii, pentru dezvoltarea is- torică a poporului român; a deschis o perspectivă nouă pentru dezvoltarea pe întreg teritoriul românesc a forțelor de producție, a forțelor pro- gresiste ale societății, a știin- ței și culturii, ridicării nive- lului general de civilizație 8 întregului popor. ■țviuitea ideologică politico-ei Kiare a omului nou, cu o în E’ă revoluționară socialistă c fdin problemele de importanț ^ln actuaki etapă do dezvolta eății noastre socialiste. Im obținut mari rea izări prir palizarea învățămîntului de 1 ferea. în următorii ani, la înve 12 ani. Puternica dezvoltare a pului superior, diferitele form pre și ridicare a cunoștințelor tțlfice, învățămîntul de partid. Wțâmîntul politic de masă — pde milioane de membri de p membri de partid au avut te rol în întreaga activitate dc ptufoștlnțelor. a nivelului gen boaștere al activiștilor și tutur r muncii. Cu toate acestea, așa cum am bele din aprilie, s-a produs o plnerc în urmă a nivelului gem politico-educativ. față de dc re’.or și relațiilor de producție bl noastre socialiste, în ansam pa?ă în primii ani ai constru feste, activitatea politico-educa .'landă a avdt un rol foarl 6 In mobilizarea maselor poț rrgului popor pentru învinger ■nr și asigurarea mersului în Iii. treptat, această activitate ro anumită măsură. IAU fost concentrate eforturile irea programelor de dezvoltare ide producție, a științei, a te kvoltare generală a patriei și, imită măsură, a început să fie kă activitatea politiro-educatb pro a conștiinței revoluționare Mior, a membrilor organiza pă și obștești,, a maselor pop COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU 'redactor gef) ANGHEL DUMBRĂVEANU 'redactor țel adjunct) VIOREL COLTESCU, NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEl tl Telefoane : 3 33 90 ți 3 33 76 (redactor-țef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.TR. TIPARUL EXECUTAT LA IPBT. Index t 42997 M încă la Congresul al IX-1 rtul prezentat ^-a subliniat r falsificării activității ideologic» înțelege mai bine marile tre nu loc, schimbările din societ n stabilirea obiectivelor și • plicii partidului nostru în rai p? realități, pe parcurs nu pu rs-a făcut totul în această pri bat o anumită concepție gre fe. avînd în vedere că am ol: pri remarcabile nu ar mai Hașurăm o largă propagandă P politico-ldeologică. Programul ideologic al pârtii K. a atras atenția asupra un f ideologice, teoretice, asupra kme deosebite pentru activitat