din toate țările, uniți-vă! bind, o jună de pe tigru ii călare pe un tigru. t-ntoarse (ah, i ea-n stern ah îmbăroț) doar bunul tigru. un ciot de lemn, dar la pas lesne rozul grec zicea,-ntre plesni ‘ vini : „Beau rum ; i mă afum cap. necum să-l simt în glezne.' i bolnav de ulcer cronic, tot cerea un șnaps, ca tonic, INAl SOCIAL POLITIC Șl LITE RAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR OIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ ternul 0 spuse: 3 puțin Fred ..Cred cam... teulonici NR. 40 (1127) 7 OCTOMBRIE 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX • 8 PAG., 3 LEI i o doamnă-n Lyme. Deplin jase mere verzL Or. dini »rniind sub crep. •cstea-nccp e cidrifice intr-insa. SUPREMA TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R., PROGRAM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOR o tinără. Lavlnia, fică pe toată linia, cpt care, ca încuia itnci cind își schimba opin CERINȚA lința Comitetului Politic Executiv al PCK. din 3 octombrie au fost AGRICULTURA SI STIINTA * usc Givendolen că tulbure pe ea, nu-l chî fante, Paul tră 7 pe rol, — ?a-i mai tristă, traz-'a într-o nouă vîrstă* prin apariția Silviei (întllnk re învăluită in abur erotic) ; Înțelege că suferința e um dintre fețele vieții și rememorează clipele grele, ctaus rDe dc crepuscul; oferă un admirabil roman al Tlmițoi. ] rei de altădată, chemînd la rampă figuri pitorești fl lfi« viind cadre estompate de frigul uitării. O lume așezată cuminte, care nu disprețuia toleranța, care iubea pro. ’ dența. O nostalgie admirativă erupe pentru orașul J! portrete ră seamăn* și parcurile lui fabuloase, topind conira. 1 tele etnice șl lingvistice, întrețlnînd un humus artis. ti . Dar romanul Iul Radu Ciobanu este și un jurnal de creație. Consemnează lecturile ..înghițind* cărți tas. I gente cu tema care-1 frămintă), recunoaște cu franeba. I țe neliniștile, căutările, tatonările. Este obsedat cart a lui Toma. are voluptatea de a se scufunda la. ] tr-o epocă : țintește fresca șl vrea atmosferă cotidian! 1 demitlzată. Are ambiția de a reabilita romanul istoric | (plasat la periferia gustului), de a trezi trecutul și a» cuză ..frica de început*. Ezită. Simte că se apropie „cea. sui facerii*. A adunat un „material haotic*, e amenln. j țat de „epuizarea documentării". Scriitorul are zile de 1 grație, trăiește pentru fiecare propoziție așternută o mare bucurie. Și, imediat, e asaltat de îndoieli; scrisd merge lent, resimte zădărnicia unor pagini. Avem In ] față, așadar, o diagramă a eroismului scriitorului pen> dulînd Intre credința utilității șl gîndul nemulțumit neantizîndu-i încercările. In fine. Arhipelagul este și un grațios jurnal de lec* tură. Zidit între cărți („Simt nevoia de aer și de mlș. care, dar nu mă îndur*, recunoaște Radu Ciobanu) i .p. 124). scriitorul descoperă curgerea anotimpurilor, simte reactivarea unor spaime latente. E terorizat de „golul dintre două cărți*. Notele de lectură deconspki un cititor rafinat, animat de o voluptate migăloasă. Textul mustește de observații Inteligente. Scriitorul ne introduce în laboratorul propriu, dar nu-șl maschează nemulțumirile privind „felul în care scrie*. Caută dlals. gul. Ne provoacă, fiindcă „arta este singurul teritoriu 11 ber al lumii*. Arhipelagul este un jurnal lapidar, disparat un carusel de imagini și sedimente livrești- „Arheologi? lui Radu Ciobanu se desfășoară cu rezonanță afectivi „sub steaua nostalgiei*, filtrîndu-și cu eleganță com» bustille. Adrian Dinu RACHIERU 1 revista revistelor A apărut un nou număr triplu (310-312) al Sec», lului 20. In linia prestațiilor obișnuite, exceknt ț Reoactat ca un pandant al numărului monografic an- terior. acesta studiază „dimensiunea Interioară* a spiri- tul- ’ helvetic. • Așadar, o geografie interioară, după survolările celei exterioare. £ Capul de afiș, desigur, Cari Gustav Jung, celebrat intr-o substanțială selecție de texte originale și comentarii, ț Apoi, „versantul Giacomettl*. analizat, subtil, de către Dan Hăulici | „Jurnalul intim în trei ipostaze* : un generic ce adună cea mai ..interiorizată* dintre formele literare. Această se țiune reunește fragmente din jurnalele intime ah iui II. F. Amlel, Gustave Round șl Max Frlsch. ț Nu lipsește, desigur. Marcel Raymond, prezentat de către fostul său discipol. Mircea Martin- ț De reținut șl frag- mentele din piesa de teatru a Iul Herbert Meier. Bri. ker, precum șl considerațiile Iul Geo Șerban pe mar. ginea impresiilor bucureștene din „Călătoria în ricnt* a marelui arhitect Le Corbusler- .V. GANEA LProtesorul Ion Mureșan s-a dicut la 15 septembrie 1898. în comuna Sanislău, județul Satu- Mare*). Tatăl lui, țăran sărac, a bit cantonier la căile ferate- Ttnărul Ion. fără sprijin, cu foarte puține mijloace materia- le a urmat școala primară și medie In apropierea locului său MU1, la Careii Mari. înscris apoi la Facultatea de Medicină din Cluj. își încheie studiile în a- w! 1924. După susținerea doc- toratului, în 1925. este numit preparator bugetar la Institutul Ho întemeietor Proi. dr. doc ION MURESAN ie Anatomie patologică, condus de profesorul Titu Vasiliu. Do- blndmd cunoștințe temeinice de morfologie normală și patologi- trece, ca preparator, in Clinica de Chirurgie a orului lacob lacobovici, imovat, în 1928, asistent 1926, Pro- fiind uni- versitar și apoi. în 1933. șef de lucrări, funcție pe care o ocu- N pînă la 1 aprilie 1936. In 1936 ocupă prin concurs postul de medic primar, sef de sec- ție, ia spitalul de Chirurgie (spitalul Bega) din Timișoara, in 1945 este numit profesor de chirurgie la Facultatea de me- dicină. nou înființată, din Ti- mișoara. Activează în această calitate pînă în anul 1968 cînd «țe pensionat. [Epoca în care a activat Pro- fesorul Ion Mureșan, remarca- bilă personalitate a vieții me- dicale din țara noastră este e- poca afirmării marii chirurgii din România. Timp de trei de- cenii el a dominat prin perso- Mlltatea sa profesională Obișnuită, Timișoara chirurgia șl Banat* ne- din De-a lungul timpului a trezit. în lu- mea medicală contemporană, lUmă. admirație, respect. Pute- re? Iul de muncă, energia Ine- puizabilă, discernămîntul tac- tic, abilitatea tehnică, toate tre- iriu admirația oricărui medic are venea în contact cu el, dar mal ales a discipolilor săi. Era un chirurg desăvîrșlt. un prinț ANIȘOARA C încadrată de G. Călinescu celebra sa „Istorie ..." într-o lustră generație (din care, fapt, face parte șl a cărei Îpartenență timpul a întărit- ANIȘOARA ODEANU a av un discontinuu traiect al rece tării creației. Ivită din Pădui nil Timișului. Anlșoara Odea a urmat școala în satul natal In Lugoj, orașul tuturor orgo Uor. dar șl al regretelor du o strălucită tradiție cultura Mai multe premii, obținute „Tinerimea română*, (prob matlca va apare în primul 1 man) o fac „celebră* la apr.oa șaisprezece ani. revistele băr țene deschizîndu-și generos i glnile în fața acestui talent I tempestiv. Deși a publicat șl revista „Scmenlcul", cred mai important a fost debu poetic în „Banatul*, revii prestigioasă, cu profil accentt cultural, mai ales în perioa cînd a fost condusă de Ar Cotruș. Primul text semnat Doina Peteanu (Anișoara deanu) este poezia De noul țintuit tn albul însemnările lui 1 răsfăț calofil. P retro. Pătrundem ORIZONT Desfășurări ntemeietor făuritor mi. dr. doc IMUREȘAN Bmie patologică, condus plastică învâțat sale de o lume care a fost; ni u poate fi „salvat în In ■nplacabil. Sentimentalul clanului. Perlamul, cu m idulul, nouă. i ușor lumina devenind, la rînclul său. de școală. ' A fost omul care a mult și din călătoriile ineori, nevoia ae tumcwi jlă incertă**, amestecînd n urmă probează un roman, jurnalul merge dezlitcratiirizare ; devine ar spune Livius Ciocâr ia carte a lui Radu Cio 37) are, totuși, alte or teanu) o carte „accidenta •ntală. Departe de tentai lui Radu Ciobanu nu ri verității la o nouă identita măștilor, nu iubește oglinzii jurnal trăiește prin ser rul Ion Mureșan s-a la 15 septembrie 1898, în Sanlslâu, județul Satu- Tatâl Iul, țăran sărac, a nler la căile ferate. Ion, fără sprijin, cu ține mijloace materia- at școala primară și ta apropierea locului său Careii Mari. Inscris Facultatea de Medicina j, tși încheie studiile în a- După susținerea doc- ln 1925, este numit r bugetar la Institutul ai bisturiului. înzestrat cu o putere de muncă excepțională, care părea că nu cunoaște re- paosul șl oboseala. O persona- litate puternică, model de so- brietate, care, sub aparența-i modestă, tăcut și chiar timid, ascundea o forțâ capabilă să se impună. Atitudinea sa distantă, rezerva, chiar răceala pe care și-o impunea și uneori duritatea care-i era atribuită, ascundeau în fond tot timiditatea sa. Știa însă peste toate, să-șl mani- feste Independența de cuget și rar întîlnitâ. Refractar la intri- gă Și lingușire, era necruțător fața de impostură și mai ales față de fățărnicie. Și detesta publicitatea. Spiritul său pro- fund umanist era clădit in în- tregime pe temelia recunoaște- rii și respectării valorilor din toate domeniile de activitate umană, dar, mai ales, din do- meniul medlcinei. A fost elevul și unul din nu- meroșii chirurgi formați la școa- la profesorului lacob lacobovici, înten °ietorul școlii românești do chirurgie din Ardeal. Prin în- treaga lui activitate Profesoral Ion Mureșan și-a onorat maes- trul înaintaș, nu l-a uitat nici odată șl-1 pomenea cu respect la cursuri sau cu‘alte prilejuri. , , . , . . , ___Ușorul Titu Vasiliu. Do- >r, cititul tn cate ți explor^£ cunoștințe temeinice de * exodul spre Bazo? și . . ... ci. u 1 n -.-UMe normală și patologi- prin apariția Silviei Ontlin»..; ar£Jto ,n 1926> ; Înțelege că suferința e un. de Chlrurgie a Pr0. norează clipele grele, ceasupy hcob lacobovici. fiind admirabil roman al |n 1928, asistent uni- rampă figuri pitorești șl In-Lși apoi. în 1933. șef de igul uitării. O lume așezată,L funcție pe care o octi- i toleranța, care iubea pro- ^ă erupe pentru orașul Tete i fabuloase, topind contras- itrețlnînd un humus artis* Ciobanu este șl un jurnal rturile „înghițind* cărți tan- ntă), recunoaște cu franche- tonărlle. Este obsedat dt ^tea de a se scufunda in* și vrea atmosferă cotidiană. ■I la 1 aprilie 1936. In jcupă prin concurs postul taie primar, sef de sec- q spitalul de Chirurgie L) Bega) din Timișoara. K este numit profesor de Me la Facultatea de me- L nou înființată, din Ti- L Activează în această ■ plnă in anul 1968 cînd pilonat. La in care a activat Pro- ■ Ion Mureșan, remarca- hnonalitate a vieții me- kdin țara noastră este e- llfirmăril marii chirurgii Lnânia. Timp de trei de- |H a dominat prin perso- de acțiune, cînd împrejurările o cereau șl să-și prezinte răs- picat punctul său de vedere, fă- ră ocolișuri diplomatice și me- najamente. să fie de o franche- țe aproape brutală- Nu era dis- pus la compromisuri. Avea cu- rajul opiniei celor spuse și, chiar dacă reevalua în sinea sa o discuție, nu retracta mal tîr- ziu nimic. Era deosebit de com- bativ, și incisiv cînd era vor- ba de condițiile nesatisfăcătoa- re de lucru, de ordine sau de îngrijirea necorespunzătoare a bolnavilor. efigii a reabilita romanul Istoric * ), do a trezi trecutul șl a- 5. Simte că se apropie „cei* ei sa profesională chirurgla șl Banat. material haotic-, e amenln- K timpului a trezit, ne- din De-a în lu- Scriitorul are zile de medicală contemporană, ărU". Scriitorul are zile de ct pute: "L * muncă, energia in- asaltat de îndoieli ; șerbul cia unor pagini Aven to eroismului scriitorului pen* iții și gîndul nemulțumit. 1. dlscernămîntul tac- irația oricărui medic în contact cu el, dar . U a a discipolilor săi. Era un grațio. Jurnal de l£ F desdvî , un prlnț it nevoia de aer și de mlș- * ' și un grațios jurnal de 1 Imaginea pe care o lăsa fa- ță de cei ce veneau în contact cu el era aceea a unul om se- ver, dar drept. Cine reușea în- să să se apropie de el, să-1 cu- noască bine și să treacă peste comportarea lui reținută și a- parent aspră, descoperea cu oa- recare surpriză un om cu inima caldă, cu profundă compasiu- ne. cu un deosebit simț al răspunderii profesionale, care vibra la sufeința umană șl ofi- cia actul de terapie chirurgica- lă cu solemnitate, ca într-un al- tar. Era iubit și stimat de bol- navi, de personalul ajutător, de elevii săi și de colegi. Loial și curajos, dădea do- vadă de o puritate sufletească studii și din documentările în străinătate, un veritabil pionier în unele domenii ale chirurgiei, din țara noas- tră. remareîndu-se prin e- leganța soluțiilor tehnice și prin execuția lor impecabilă. Expe- riența clinică și operatorie în- delungată. inițiativa imaginația, tenacitatea toate i-au permis să efectueze o gamă foarte lar- gă de operații El a abordat cu succes chirurgia reconstructivă a esofagului, diverse plastll fa- ciale, afecțiuni congenitale ale feței și planșculul bucal, chirur- gia majoră a întregului tub di- gestiv șl anexelor sale etc. tn ședințele sau consfătuirile un- de dezbaterile se bazau pe ex- periența chirurgicală, într-un domeniu sau altul, privirile noastre se întorceau întotdeau- na spre el, ca cel mai compe- tent șl îndreptățit să facă o recomandare, de pe piedestalul înalt pe care îl plasa marca lui experiență clinică și operatorie. Dotat cu o constituție de fier, nu lipsea practic niciodată de la serviciu, fiind de o punctua- litate proverbială, totodeauna prezent la datorie, nelipsit la contravizltă, care devenise o lege a întregului colectiv. Era de părere că ru este de conce- put ca cineva, cu pretenție de chirurg, să nu-și revadă bolna- vul zilnic, seara. Pentru întreaga sa activitate, pentru calitățile sale deosebite, pentru contribuția sa la progre- sul chirurgiei, profesorul Ion Mureșan. merită să fie așe- zat în galeria marilor chirurgi din ținutul banatic și din patria noastră prof. dr. doc. Constantin CALOGHERA *) S-a stins din viață la iulie 1983. la Timișoara. 16 recunoaște Radu Ciobanu •ă curgerea anotimpurilor, me latente. E terorizat oțele de lectură deconsplrâ le o voluptate migăl ții inteligente. Scriitorul ne >priu, dar nu-șl maschea în care scrie*. Caută dialo. rta este singurul teritoriu IL e un jurnal lapidar, dispa imente livrești. „Arheologi îoarâ cu rezonanță afectiv rfndu-și cu eleganță iar triplu (310-312) ai Se tațiilor obișnuite, exce ii numărului monografic msiunea Interioară* a spirit geografie interioară, după Capul de afiș, desigur, într-o substanțială selecție Dinu RACHIERU r revistelor UȘOARA ODEANU-POETA tarii. Apoi, „versantul de către Dan Hăulicâ. ț taze" : un generic ce adună ată de G. Călinescu tn a sa „Istorie.. * într-o I- generație (din care, de face parte șl a cărei a- nțâ timpul a întărit-o), ARA ODEANU a avut ntinuu traiect al recep- I creației. Ivită din Pădure- Titnlșului. Anișoara Odeanu înnat școala tn satul natal și Lugoj, orașul tuturor orgoll- dar și al regretelor după ucită tradiție culturală, multe premii, obținute la ea română*, (proble- va apare în primul ro. ) o fac „celebră* la apr.oape fcrezece ani, revistele bănă- Lt deschizindu-și generos pa- ne In fața acestui talent ln- fcestiv. Deși a publicat șl în fata „Semenicur. cred că (în ,,Banatul", Anul I, 1926, nr. 10-12, p 11). La tînăra de patru- sprezece ani, în ciuda izbitoa- relor influențe și a tiraniei mo- delului, — Alecsandri — Emi- Două ar fi, cred, dimensiunile mai Importante prin care se impune poezia Anișoarei O- deanu. Una care ridică iubirea la nivel de concept liric, medi- tație asupra existenței, domina- tă de iubire, fiind menținută mereu la altitudinea gîndulul. Poate să fie o influență a lui Cam 11 Petrescu, dar, oricum, autoarea urmărește ideea de iubire în complexele metamor- nescu este surprinzătoare accente acuratețea versificației șl ro- tunjimea construcției lirice. Poeziile Anișoarei Odeanu au fost sumar șl tangențial remar- cate de G. Călinescu. O atentă privire asupra poeziei — Fata e formele literare. Această din jurnalele intime »und șl Max Frlsch. > Nu lymond. prezentat de către | artin- > De reținut șl frag- Important a fost debutul mc In „Banatul", .revistă ptigloasă, cu profil accentuat pral, mal ales în perioada M a fost condusă de Aron a Iul Herbert Meler. e Iul Geo Șerban pe ne din „Călătoria în ? Corbusier BriL puț. Primul text semnat de ki Peteanu (Anișoara O- pu) este poezia De noul an V. GA NEA Iul Codru-Impărat (1939). Moar- tea în cetate (1943). Noaptea creației 0943), — evidențiază, mai clar, valoarea creației liri- ce, semnată de Anișoara Odea- nu. cu tot traiectul el sinuos. Cercetătorii creației sale s-au aplecat mai mult asupra prozei. Mal tîrziu, poeziile au fost a- dunate într-un singur volum Noaptea creației (1969) — cu o prefață de loan Oarcăsu. Vo- lumul cuprinde : Evadarea de scară. Fata Ini Codru-Impărat. Moartea în cetate. Noaptea creației. Poemul munților. Poe- mele toamnei, Două traduceri din Jules Laforgue. foze ale existenței. Tohul de li- tanie, sau iamentațiq nu conver- tește, niciodată, sentimentul spre frivolitate, cu toată insis- tența repetiției. Tonalitatea es- te apropiată poeziei modeme : „Sînt soră, iubitul meu / Cu gîndurile tale cele inai ascunse, / Cu deznădejdile tale cele mai adinei. / Cu bucuria care a dat viață / Formelor de piatră în care-ți va rămine sîngele și I- nima / Cînd nu vel mai fi*. Aparent, lucrurile sînt aduse spre real, dar numai într-o I- luzorie imagine, pentru că tot ce pare, la un moment dat fi- xat. se mișcă într-o privire a realului, prin prisma Iubirii. Versurile par să atragă atenția asupra imposibilității fixării în Cele ce urmează nu se doresc o „cronică plastică* prppriu- zisă și nici nu au, de altfel, cum să aspire la un astfel de sta- tut. Sînt — într-un joc etimologic — predilect diletante; rezultat, adică al unei contemplări delectabile, pline de îneîntare și. de- optrivă, împovărate de complexul nespecialisttllui. Amatorul de artă (care scrie din cînd în cînd despre cele văzute) ar putea în- cepe străbaterea expoziției semnată recent de Daniela Orăvițan Beioescu* prin lectura unui text programatic, aparținând autoa- rei înseși și Incorporat oarecum suitei de lucrări, in chip de pre- față Iată un fragment : „Desenez pentru a comunica. Mâ inte- resează ca tensiunea spirituală și fizica pe care o transcriu să-l contamineze pe privitor. Nu țin sâ fie citite tema sau motivul de la care am plecat, ci emoția imediata pe care am avut-o in fața obiectului, a motivului sau a ideii*. Și totuși, împotriva dorinței artistei, după impactul direct, dur uneori, cu austeritatea aproape masculină a imaginilor, cu gravitatea (patetică) a culorilor, cu vîrtejul cîtuși de puțin deco- rativ, „frumos* al liniilor, privitorul simte nevoia unei concen- trări aparte, desprinse parcă de cele tocmai văzute, din ce în ce mai departe de emoția primă (dar generate cu siguranță de ea). Odjiul (minții), treaz, începe să descifreze, să caute înțeles. Despre sensurile de adîncjmc ale lucrărilor Danielei Beioescu (organizate în două cicluri — care, de fapt, comunică perfect: „Desfășurări* și „Avertisment pentru o posibilă catastrofă nu- cleară*) s-a scris deja competent. Primul text îi aparține (din nou) autoarei, care, asemeni atîtor artiști din generația sa, își controlează și teoretic opera: Pentru mine, lucrările reprezintă un exerețiu plastic pe tema nașterii și a morții sau a facerii și a desfacerii. Personajele desenate rostesc un dublu discurs: unul al ființei umane propriu-zise, urmînd un traseu ascendent și a- vînd ca punct de pornire eliberarea dintr-o stare embrionară i altul cei al figurii umane ca semn, poate ca simbol cosmic*. Al doilea text, conținut parțial în catalogul expoziției, e semnat de criticul Anca Vasiliu El împlinește interpretările posibile, vor- bind, de pildă, despre relația întunericul somnului-moarte f naș- terea-trezire în zori, despre multiplicarea euîui prin alteritate. Ce s-ar mai putea adăuga atunci ? Cîteva rînduri (în acest spațiu tipografic) despre corp. Despre corpurile care își lasă ha- lucinant fremătătoarele amprente de lumină și întuneric pe pînze. In fapt, un unic corp, care se desface din inform, cîștigă treptat consistența unui embrion, crește, se naște, e deja matur, „în carne șl oase*, se desprinde din sine, în-doit, în doi, prin iu- bire, apoi, vibrînd, pulsînd, elansat vital, se desfășoară fotogramă de fotogramă, ca printr-un efect cinemascopic, la început exube- rant. jubilator, pentru ca în fine (în finalul acestei „citiri*), acel corp singur, însingurat și tot mai precar, să se desfacă iar, des- cărnat. despovărat de viață, desfăcut, descompus, în fragmente (disjccta membra...), desfigurat, desprins de sine, destrămat Desfințat, din nou, în întuneric. O fâșurată lapidar, în imagini alerte, intens, premonitoriu. în fond. în * Daniela Orăvițan Beioescu, septembrie 1988. cadre (rame) clare (de nemiș- * cat) : „Sînt mai frumoasă, iu- bitul meu, / Decît mă știi. / Mai frumoasă decît îmi sînt o- chii, miinllc, buzele. / Sub lu- mina crudă u zilelor. / Atunci cînd sînt oglindă pentru case, pentru oameni, / Și ecou al cu- vintelor mici, / Sînt mult mai arzătoare, iubitul meu. / Decît atunci cînd uit în brațele tale / Atît dc molatecă, de u- șoară, / Că ți se pare că ai a- lunecat intr-o oază de somn". / / A doua dimensiune urmăreș- te ca dominante natura și le- genda. în ipostaza de „Fata lui Codru împărat* se marchează o întoarcere spre natura, un emi- nesclanism înțeles ca dominantă a literaturii. Eminescianul vers „împărat slăvit e codrul" se schimbă în poezia Anișoarei Odeanu în alte și alte ipostaze, care duc sau re-aduc existența spre tipare esențiale. Ml se par exacte observațiile Iul Cornel Ungureanu : „Fata lui Codru- Impărat este cartea unei poete care își dorește nu „Clipa'4 un arbore genealogic. Vrea vorbească despre vechimea Ca în poezia eminesciană, drul este pentru Anișoara deanu nu atît un cadru, mai ales, element esențial ci să ei*. co- O- cît, al permanenței, punct de referință în drumul întoarcerii spre în- ceputuri, prin miraculoasa lu- me a mitului. Această reîntoar- antropogonic simbolică, des- nervoase, de un patetism grav, adine, o des-tăinuire de sine. Adriana BABETI Galeria „Helios*, Timișoara, cere este o pierdere spre „a- pus", iar drumul este încununat de miracolul incandescenței fol- clorice : „Am deșteptat pietrele / fn inima cărora zăceau bles- teme străvechi / Umbre rătăci- toare apăreau și dispăreau / Sunete stinse îmi fluturau in urechi*. Totul stă, în aceste poezii, sub puterea mitului, at- mosfera este tulburată de mis- terii, o vraja ascunsă veghează peste tot- O Legendă vorbește despre ora cînd nu se poate trece ..prin poiana vrăjită", de- oarece „acum se cîntă cîntăriie / pe care nici un muritor nu le-a auzit*. Este un* fel de cîn- tec al ielelor, care poate schim- ba destine. Și mal este o lume veche, vegheată de alte legi. Cintecul drumului Imaginează un traiect tot sub semnul mitu- lui. așa cum apare șl în Iubitul vrăjit. Aici, în acest tărîm al naturii, în afara simbolului mi- tului. totul stă sub semnul sta- torniciei, dar șl al libertății. Fata lui Codru-Impărat reface, de fapt, un cod al existenței, a- flat sub tutela codrului : ..Iu- bitul meu o frumos și liber. E prieten cu cerbii și luna / Pe noi nu dragostea ne leagă, ne leagă pădurea / Și pădurea are legile ei aspre și grele. Nicioda- tă legămint / Făcut sub bolta ei nu s-a putut desface*. / / Alexandru RUJA ORIZONT PASTEL DE SEARA PARAGRAF Jebeleanu VÎNTURILE, VALURILE. LUI EMINESCU In strîmtp lui odaie, el. Poetul, Visa altfastrul mării deslușit, Vînturi și valuri se smuceau vuind Și vastitatea-o cuprindea versetul. Ea, marea, tutela atît de-aproape Și neamul glăsuind în limba-1 sfîntă. Grav, lira lui neîntrecută cîntă. Peste solare, presupuse ape. Odaia-i este rece — un cavou. El navighează pe-o-nsorită mare, în piept ducind neptunian ecou. Pe valuri trec catargele veciei. Poetul, sub furtunile fugare. Eternizează rostul Poeziei. Pe țărmul Oltului mă-ndemni mai frumoasă, Reflexele rîuluî îți Joacă pe față, Ozonul pădurii unduind te răsfață. tn pâr cafeniu apusul se lasă. Și clopotul Cozleî cuvintă pe-aproupe. Și inima (a. cred, bate la fel, în piatră sclipește azur, în inel, împăcare deplină boltește pe ape. Tutelară domnind în mine te-aduni, Inspirînd viziuni pc stinci, pe goruni. Te dărui cucernic în sacrul istov. Lent. Oltul se scurge — topit cositor Ea, pasărea serii, nălucind spre izvor Pogoară-adumbrind cu penele mov. BRUMATUL CONTUR Peregrinind te-aud și te visez, Un ornic mA silește să te-amîn. Aștept un gest și umbra unui sin Să se prefacă-n nur sau in vers. Și parcă iarăși te-ndrăgesc cu-n vis. O rimă cucerită ori un litm, Pindesc accentul, verbul tău ferit, Un martie cu mugurul promis. Spre infinit cu brumele alunec, încerc fărăsfirșitul să-l destunec. Din rodnicii, cu miezul să mă-nfrupt. Sărutul tău îl simt contur pe buze, Nuntite foi din ramuri greu se rup. Tomnatice și-oculte călăuze. Suavul m-acceptase vinovat Cînd renunțai la rod efemerid. Smălțam cu fluxul inimii un nimb Tîrzielnic risipindu-l peste neant. Ispititoare porți, pe rînd, deschid Grăbește-te cu ceasul inelaț, Nimicnicii spre prund s-au înclinat, Mesajul (i-l aud fără sfîrșit. O replică doar undele mai speră. Lăuntricele ape de nesomn. Prezența ta virtej mi-e sau himeră. Risc să-ți aduc neîngăduit prinos, In zvircolitul univers inform Cu-o Cînd Cînd lacrimă tînjindă spre frumos. EPILOG DE ești departe, cu ești cu mine mi TOAMNA te văd aproape, te simt străină, Răceala ta în suflet se Imprimă, Polara toamnă, voluptoase ape! Cu dorul, cu sonetul lui Shakespeare Madonă te prefac cum închid ochiul. Climat solar îmi unduiește focul. Parfumul tău cu fluxul îl respir. Nici Sub Nici Dar Vasile Dan POEZIA nu e ziua a șaptea c o zi de nu c o zi o clipă îre numai nu d nu i nu nu te uit și nici nu te îndemn, resemnare nu mă plec învins, chiar de despărțire nu mă tem. toamna cu ecranu-i a descins Și frunzele memorizează-n glod... Iar eu mai cat un veșted epilog. KAZINCZY G.: —- Ați declanșat. în paginile „Orizontu- lui"» o amplă anchetă, încă în curs, pe I- dcea geografiei literare. Cu ce ginduri ați lansat întrebările, cu ce speranțe așteptați răspunsurile ? — Ancheta despre geografia literară, dacă-mi amintesc bine, n-o fac doar eu- O facem împreună, după cum împreună semnăm cronica literară, revista reviste- lor. iar, cu puțină vreme în urmă, scriam Ne-am plictisit, noi mai bătrînii de virs- tele noastre, și atunci oferim poze cu nol-cei-de-altădată. mulți își fac. din alianțele cu alibi. Tinerețea a devenit un cititorilor Și prea tinerii, un alibi al u- constat că numai cu paginile despre Ta- ta Oancea. Sorin Ti tel. Anișoara Odeanu cronica măruntă. Sigur că mă leagă ranțe de această anchetă : nu foarte și nu foarte multe, dar sper să fie tule răspunsuri care să ridiculizeze spe- mari des- pro- vincialismul agresiv șl ignar, primitivis- mul șl precaritatea unor cărți justificate de un fantezist și aberant criteriu geogra- fic. Câ, la un moment dat. Camil Petres- cu a stat la Timișoara nu îndreptățește scriitorul mediocru de aici — care. obicei, e violent revendicativ considere urmașul lui Camil să de se Petrescu. nor autori care vor să recuperezee vre- mea pierdută cu articole ce-i elogiau pe maeștrii cîntărețl ai deceniului șase. Un tablou al literaturii actuale — al celor patru decenii de literatură „nouă" — nu poate fi conceput, de nici un om de bună credință, fără Zaharia Stancu. G. Căli- nescu. Baconsky. Labiș. Sigur că pentru cei foarte tineri literatura contemporană începe cu 1970. ba chiar puțin după, că bombele presei mizează pe ultima modă, că matadorii jurnalisticii capătă audien- ță prin afirmațllle-șoc- Nu trebuie să ne speriem de ele- Fac parte din arsenalul de mijloace prin care cititorul, din ce în ce mal nărăvaș, e captat, cointeresat, stl- se adună aproape douăzeci de coli, spun că sînt pagini bune sau rele : pagini necesare — Scrieți mult ? Scricți puțin ? — Nu-mi dau seama dacă scriu sau scriu puțin. Ceea ce știu e că greu. Munca de scriitor este o muncă Nu sînt mult scriu grea. îmbătrinim mai repede decît ceilalți. Astă vară. în drum spre Ineu. un cioban specializat în prețăluitu) vîrstelor m-a trebat dacă mă apropii sau am trecut șaizeci de ani. Era în 3 august ziua care împlineam patruzeci și cinci. în- de în La patruzeci șl cinci de ani, Pompiliu Con- stantinescu își încheiase opera. Citindu-i cărțile, nu descoperi nimic neîncheiat. E- vldent. putea să mai scrie cărti importan- te. dar. din cît n scris, putem să înțele- gem locul și rolul său în cultura română. așa cum s-a spi lucru. de lucru, așa cum s-a spi continuă de încercs printr-o minune a folosit niciodată la nin s-a născut pură : e» I care-o privește e inotdeau îneh rare o rostește e mută, care o atinge, neindcmmaiic; 3 se scurge de Ia gură LIMBA încet pe obraz la ochi. LIBERĂ Am început să scriu despre necesitatea u- nei geografii literare într-un moment în care forța de atracție a Centrului secă- tuia nu numai provincia de scriitori im- portanți, ci și literatura de substanță ..re- gională**, „etnografică**. Cum, în ultimul deceniu, literatura a luat o altă direcție (nu am, zic, vreo contribuție deosebită) constat câ invazia scriitorilor pitorești, descriptivi, superficial etnografici, lipsiți de accesul la idee șl. prin urmare, cu șanse nule în competițiile literare majo- re amenință echilibrul firesc al prozei. •Am început să numărăm cîți scriitori sînt prin fiecare orășel fără să observăm ca tot numind minusculii ieșiți la lumină pe ki-pe colea blocăm comentariul adevă- ratelor valori, care, oricum, lumină. Sper ca ancheta să loare nu făcătorii de istorii toriste, ci dreptul marilor spațiu literar. vor ieși la pună în va- neosămănă- scriitori la — Ce Înseamnă pentru dumneavoastră a fi cronicar literar? O meserie? O vo- cație ? — Cronica literară nu aparține nici am- bițiilor mele artistice și nici celor justi- țiare: scriu cronică literară fiindcă sînt redactor al unei reviste de cultură. In- tră în obligațiile mele de serviciu, e- «acț așa cum între principalele obligații de serviciu ale unui inginer agronom, de pildă, se află drumul zilnic pe cîmp. Scuză-mi comparația. Cronica literară în- seamnă participarea mea la viața literară șl nu m-am mîndrit niciodată cu calita- tea mea de cronicar literar. Dar iubesc cronicarii din motive pe care le-am nu- mit în prima mea carte, însă puține din- tre „cronici" au intrat sau vor Intra în cărți. Nu-mi voi tipări în volum cronicile literare, ceea ce nu înseamnă că nu sînt cronicari care, tipărindu-și cronicile în volum, nu ar da literaturii actuale cărți admirabile. Buduca, de pildă : un artist de mîna întîi. un foiletonist strălucitor- Mâ bucur citindu-i. chiar atunci cînd pă- rerile mele se despart de ale lui. El e un adevărat artist. Eu. nu. — Credeți in ..Ierarhizarea valorilor" în literatură? Vă pun întrebarea gindin- du-mă și la o recentă dezbatere pe aceas- tă temă a revistei „Familia". — Sigur, cred și eu. ca și dumneata, în necesitatea ierarhizărilor, dar de aici și pînă la clasamente, parcă ar fi un pic de drum. Dacă vrei să-mi spun ărerca despre ancheta Familiei, ea mi se pare că traduce un simptom de întinerire, une- ori ostentativă, a paginilor literare. tribuna creatorului tinăr Cu criticul CORNEL UNGUREANU tros-. editură sericei ia t-o cu o scrie de m te pe margini. Urau ii de vorbă. Dar intre dactor la sectorul Orizont și un roman J praf autoritatea. SțI ■ Domnicâi FilhnoncjJ pârul. După ce un dej biblioteci diverse, osii cronică literară - na ochiul liber prin dhmțj comis un lung romanii anilor 1910-1920. in ori Oancea cu fabuloasele■ mul război mondial Ol rie de plăcere Un meu (de atunci) a urai nul editurii Emln«o.te sesc că mi-a fost fricii încredințez editurii ții tr-un schimb de lo^î toriale, am tipărit, la primul volum din Pra azi. N-am publicat nhlt romane și nici nu voi șa un fel de proză estf ups. tipărită prin di veni fragmentările de rigoand almanah Spectacol rad țele paginilor), șl Șanăi în căutarea Iul Mircea i — Ați adus vorba cU iam să vă întreb: da rare. Despre regimul I fază pregătitoare a iști i și metafizica in serviciul cotidi; ul și bătrînul în mijlocul stră; nor pe care îl expiri zilnic, sufletul invlzi pnțianci. ii mărunți, mărunți ca ai ii infimi ai inimii ea cum se încarcă, o baterie uitată la flacăra domoală a miriapodul tale trindavă, soare sentimentul! ta liberă în care taci, a interioară în care vorbești, ografiază-ți trupul. seară dc sea kște-l, adoarme-1, leagănă-1 ca pe-un coi lu*l cu privirea pînă la prin colț, ntoarce capul. ui o stare sufleteasca •i. după doar spre golul c pămîntul clipe intense, inalți oc pascalian pumnul cenușă împuținat, pice focul, liber acum, ți-a încălzit și Wle întinse, ți le-a uscat, Horindu-le. mulat. Dar, zău. iubindu-i mult pe cei de la Familia, am citit cele trei pagini apărute pînă acum cu un pic de jenă. — Ați publicat, in urmă cu cițiva anii o foarte frumoasă carte, intitulată „ime- diata noastră apropiere-. Promitea ți, a- tunci, o întreagă serie dedicată Timișoa- rei, literaturii bănățene. Vorbeați, entu- ziasmat, chiar de o anumită ritmicitate a aparițiilor — cile un volum pe fază se găsește, acum, proiectul — Cind am promis câ voi fiecare an un volum intitulat noastră apropiere** nu lansam o an. In ce de atunci? scrie în „Imediata vorbă fă- ră acoperire. Voiam să fac o publicistică vie, care să descopere, din unghiuri ine- dite. viața spirituală bănățeană, oamenii de seamă ai orașului etc.. etc. Eu promi- team, dar mai era nevoie de cineva care sâ manifeste curiozitate față de acel pro- iect al meu. Și mai e ceva. Niciodată nu mi-am gîndit proiectele ca proiecte perso- nale. Dar cîteva sute de pagini In care sînt interviuri cu acad* Coriolan Dragulescu (dedicat chimiei timișorene, dar și anu- lui '45 al Timișoarei, cînd Coriolan Dră- gulescu era primar), cu profesorul Sălă- jan (despre centrul de sudură și despre școala politehnică timișoreană), cu Bla- ziu Guban. cu dr. Aurel Cosma și cu în- că vreo trei timișoreni iluștri ai deceniu- lui ai optulea mi se par recuperabile. Dar, inevitabil obosite. Ceea ce nu .aparține replicii „lor-, trebuie rescrlse. Acum, cînd .editura „Facla* ml-a cerut al doilea vo- lum din „Imediata noastră apropiere-. El era în Centru, eu sînt în Provincie. Pe măsură ce trece vremea, simt că munca de scriitor e o muncă pe cont propriu. Dar cum tot mai puțini sînt ac ia care vor să înțeleagă că rezervele de talent aîe unui popor sînt limitate și că adevă- ratele talente trebuie protejate de agre- siunea nontalentelor, scriu mult. Vreau să apăr adevăratele talente ; valorile a- devărate. Dacă toate ar fi în regulă, mi-aș permite luxul de a scrie puțin. Sau imensul lux de a nu scrie deloc — Știu că in sertarele dumneavoastră se află cîteva sute de pagini de proză. Cum arată ele ? Cu cine are afinități (ști- listîce» tematice, ideatice) necunoscutul prozator Corne) Ungureanu? — Prin 1966. cînd Ion Oarcăsu. redactor la Tribuna — și, mi se pare — șef al u- nui birou din filiala clujeană a editurii Tineretului, devenise protectorul scriito- rilor din Caransebeș, am scris un roman, intitulat Clopotele și ciinlt Era un soi de proză apocaliptică, ieșită clin necazurile unul tfnâr. care, după terminarea facul- tății. n-a fost reținut nici asistent uni- versitar și nici ziarist la „Drapelul ro- șu". Peste vreun an. l-am abordat pe Oar- căsu : e o carte foarte interesantă, s-a bîlbîit cL e așa. în maniera noului ro- man timișorean ... Cartea nu avea nimic cu noul roman timișorean, dar ieșise mo- da Sorin Titel șl tot ce era proză tînără timișoreană trebuia să fie nou roman. Mi-am luat carțea și am dus-o la „Alba- ce urgențe ați scris prii ampla dumneavoastră ta ea o posibila istoric a ■ — Proza româneajci» șir de interpretâri, de cd țiuni. Nici nu m-am n ceastă carte deci! a bl toare. Dar pentru aflu buie citită fără prepid bul să umple golul hwi tkâ și viitoarele Istorii mâne, intre foiletonul» Sinteză, fn duda tilkrM (nume de autorii), mii puțin autorii, mâ literaturii române acta tuația scriitorului rodi se realizează noul Înceta mân esc. care sînt cpd cum se realizează trai» ’60. de ce. în analiai păruți în această periei generație explică multe.I zează generația *60 ta M se revarsă în „genera dintre debutant» anilor 1 pe care le analizez cod Pentru demersul mea. te sînt foarte importante.! lumul al doilea, pe pn termenii de tradiție pol modelare etc. Repetă trei reprezintă cârti F mari sinteze si nid pe care își propun si li idei și. mai rar. unora Atîta pot eu face. Mari istorii, cărțile fundând alții- Așa cum altii w sive, foiletoanele care 1 mul rînd al actualitid carte. Aud de vreo t» de mari, cît de grozavi tem noi. cei de la T)«l tîi. și pe urmă sâ vede Nfirt unesc noaptea memoria neagră i care se adună, clipă de cli amesteeîndu bboiul și pacea unei vieți. răsuflarea, resuflarea gurii m ță ce îmi acoperă fața. ariana Pânda CÎNTECUL MEU C1NTECUL TĂU iii tai mărturisesc o lungă pov< Urc adăpostul incendiarelor vi: a mea e, iată, mai adevărată iubire it acest .cum in inserat anotimp al orbirii inima mult prea adine ii o minune noastră prea devreme ar putea răpi itecul meu, cîntecul tău pierzanie... berind in sfîrșit rintul de fum. ZILE NEAȘTEPTATE inu mă credeți r in mine ard toate nopțile acestui păi toate stelele stau, acolo sub piu । lacrimi de mult împietrite. - ORIZCLT tros", editură scrioas iat-o cu o seric dc te pe margini. Urma de vorbă. Dar Intre dac tor la sectorul de POEZIA obositi de cuvinte încet pe obraz scurge la gură la ochi. LIBERA MBA Y G.: Constantin Optica o insomnie perfectă mî-e viața — cea dc toate cuvintele — Iată, viețile noastre, bîntuite dc nostalgii fără margini se rostogolesc spre tava cu jar. „Aceasta e casa mine tot mai multe tăceri ca niște elemente necunoscute, în care ar fi trebuit ți, mărunți, ca ai miriapodului. I ai inimii tale se încarcă, trindavă. Orizont și un roman praf autoritatea. Slavă I 'de uitată Ia soare idomoală a Vasile Dan e ziua a șaptea așa cum s-a spus, zi dc lucru. co zi de lucru, așa cum s-a spus. dipă continuă de încercare numai printr-o minune q folosit niciodată la nimic s-a născut pură : e. privește e înotdeauna închis* o rostește e mută. o atinge, neîndeminaticâ. metafizica in serviciul cotidian p bătrînul in mijlocul străzii jecare il expiri zilnic, sufletul invizibil Domnicăi Filimon părut. După ce un biblioteci diverse, cronică literară - ochiul liber prin dive comis un lung roman anilor 1910-1920. In Oancca cu fabuloasele sentimentului) in care taci, oară in care vorbești. -ți trupul, seară de seară, adoarme-J, leagănă-l ca pe-un copil. mul război mondial. O Im privirea pină la primul EU colț capul. rie de plăcere Un meu (de atunci) a nul editurii Eminescu. sese că mi-a fost frică încredințez editurii șl fi tr-un schimb de locuri 1 ui o stare sufletească tipărit, la Cd după clipe intense, primul volum di Prom înalti ochii toriale», am azi. N-am publicat romane șl nici nu voi un fel de proză este ups, tipărită prin dive fragmentările de rig almanah Spectacol rcu| ? le paginilor), și Șantl în căutarea lui Mirata golul pascalian fimintul pumnul împuținat. locul, liber acum, ți-a încălzit și ție », ți le-a uscat, le. — Ați adus vorba cM iam să vă întreb: des») șaptea memoria neagră rare- Despre regimul lo|w adună, clipă de clipă, fază pregătitoare a istori amesteeîndu-se, ce urgențe ați scris prlkpacea unei vieți ampla dumneavoastră sii ca o posibil^ istoric a lil Aflarea, resuflarea — Proza românească șir de interpretări, dc otj« tai acoperă fața. gurii mele. țiuni. Nici nu m-am coastă carte dccît ca la toarc. Dar pentru a fl bule citită fără prej bui să umple golul î tică și viitoarele Isto mâne. între foiletonul Sinteză, fn ciuda titluri (nume de autori!). puțin autorii, mă I literaturii române act tuația scriitorului rom se realizează noul inc mâr iese, care sînt opere cum se realizează tranzit*n *60. de ce, în analiza ut păruți în această __________ generație explică multe. ana Pandaru ECUL MEU TECUL TĂU poveste stul incendiarelor vise căci vin înspre ca niște umbre. EFIGIE Cu-mprejurarea cc mă țnc Părtaș la zbaterea-i cumplită. Și martor să mă ia pc mine Pentru-a neliniștii ursita. Mă așteptau păsări de lut. Să le prefigurez pc cerul Unui tărîm ce s-ar fi vrut Mai necuprins decit eterul. Obosiți dc cuvinte, iată, devenim tăceri închise in pietre de rîu. C'înd mușcă pc furiș furtuna Din lespedea unui catarg. Mă doare soarele și luna. Și visul strimt pe cerul larg Mă dor nestinsele izvoare. Ogrăzile chemînd copii Și crîngul potopit de floare. Și lanul greu de clocîrlii De sînt ccl cc mai sînt, subțire. Plutind pe-o șansă incomodă. Și prcschimbînd o fericire Pe-un vis ieșit de mult din modă. Sau implicat in lucruri mici. Și de vreo altă întîmplare, De nu mă veți afla aici. Voi fi rămas pe-un țărm de mare. Și dacă mai exist, se pare. Că am plecat alunccind Din mine, peste Marea mare, Cu valuri sumbre, și pe cind EMINESCU I^i stînă KAZ1NCZY G.: Constantin Chiot an ÎNCET DONNA ALBA Amurgul amiroase a tîrziu Și licurici brăzdează geana scrii ; Dona Alba dorm gondolierii Pe sticlele golite de rachiu. Urcînd prin timp. Cetatea se adapă Cu sunet dc metale fumegindc; își st linge cerul stelele flămînde Fărămițlnd oglinzile pe apă. Nu se mai scaldă-n apele sălcii A reveriei nimfă bucălaic. San Marc a obosit de cind desfoaie Felii dc bronz prin nopțile tîrzii. INSCRIPȚII PE SȚÎLPUL UNUI VEAC să exiști — îmi spun — acestea sînt bucuriile și singurătățile zilnice alege, alege acum cel din urmă zbor către tine se-arată“. El avea întotdeauna vîrsta cc și-o închipuia și-n mijlocul vîrstci batea un clopot făcind să sc clatine ușile și ferestrele vechilor ctitorii ale limbii române. Odată, dezbrăcindu-sc de cămașă, aceasta i-a zburat și s-a prefăcut în lumină. Odată, umbra lui a căzut intr-o fintînă și apa s-a răcorit, vîntul a suflat cu putere dar el se ținea de razele lunii și striga femeia Iubită — absența prin care alerga înspre sine. Prin casa părintească tîrziu merg in virful picioarelor să nu-1 trezesc pe tata din pereți, vorbesc in gind îmi amintesc încet să nu prăbușesc vremea. romana^ De la „leucemie la Lewki Radacma indoemopvană leuk-, exprimind ideea strălucirii”, își găsește, intre altele, intiuclupu- re in adjectivul cu trei termi- nații leukts, leuke, teuton, care, în grc mun, al unei săli oarecare. Pe bina zilei, ce deconspiră spectaco- Iul, nu-i dă șansa să pară altceva decît o închipuire, un prad de închipuire, a păpușarului despre el însuși • Pentru cei trd mai înainte amintiți, ceea ce se numește carieră artistică ni încheiat. Fioros și Gherasim sînt, azi. merituoși pensionari. Ml» •i meroase ..Verdi- — De nrintiri. garia, Olanda, Bulgaria, Iugo- slavia, Cehoslovacia șl, bineîn- țeles, România. Iar, de la dum- neavoastră, plec la București, unde, pe scena unde am mai fost. în urmă cu ani, voi cînta în „Tosca". Ca să pot veni a- cum, la Timișoara, am renun- țat la o deplasare în Cehoslova- cia. mei, care au mal evoluat pe ceasta scenă. — Ne bucură că plecați dc Timișoara cu impresii atît bune. — Plec cu glndul la întîlnire fierbinte și cu de a reveni. — Dec] pe curîndi, Sotkilava. a- la de această dorința Zurub ria Gornic și-a pierdut vocea, a devenit altceva decît învățase Imbm particular în geografia IriJmului nostru. a debutat un- deva sub zodia Stelei, pe vre- rea unul Echinox legendarizat. La fost de găsit în focurile de tnificii ale diverselor grupări iterare. A lucrat singur, după r model presocratic. I Aparițiile cuvîntuluj său. în Orizont, în Familia, în Tribu- m. In Luceafărul și, grupat, în Alpha *15 — volumul de debut M editurii Dacia — revelează vi spațiu convulsionat, cu ari- hk in mișcare, traversat de Mranietate. Toposul este mate- nalixat In peșteri și Izvoare, în ■unți. în ostroave de verdea- ți. prin care poetul urcă din a- ilncul tenebrelor, ca dintr-o •ebuloasâ primară. Lumea re- »elatâ prin acest noian smuls An vastele genuni pare situată b nivelul unui tărîm de taină, nitreierat de presimțiri șl în- diipulre, un fel de țară mai de- grabă edenică, postulată undeva intre Hyperboreea. Tracia, Hel- Ma. Un topos auroral, presărat cu piramide și cu lumi subpă- ■intene, cu locuri mirifice jflnde șezum și plînsem", sub cupolele cerului înstelat între realitatea înșfăcată de simțuri J universul acestei pnșteri au- Mana MARGINEANU Trei concerte pe scena sălii din Milano. Italia vă leagă și alte a- •W; ca- de a de fă- adapta celor maf diferite ractere. Ca lucrător al Casei cultură a municipiului nu avut. desigur, obligația a activa In formație, dar a — Acolo am debutat, la Bo- logna, în „Othelo" Cu această ocazie, am fost făcut membru de onoare al Academiei din Bo- logna. care datează din 1615 și, ca străin, am Diploma- nr 7. — Rețin că în repertoriul dvs. figurează Othelo. Și alte roluri ? — Figura Othelo. pentru că acum nu mai fac acest rol. Am în /epertorlu rolurile din „Tru- badurul", ..Aida", „Carmen", „Cavaleria rusticană", ..Bal mascat", pe care mi-ar face plă- cere să le cînt șl pe această sce- nă, numeroase roluri din opera națională gruzină șl opera ru- să La Teatrul popular din Lu- goj. cu stagiune permanentă, turnee în țară și participări în străinătate, distincțiile și meda- unele echipe de club muncito- resc. Talentatul actor cooptează pentru mișcarea de teatru a Lu- gojului șl alte talente, contri- liile vom lor. gem sînt nenumărate, deci nu încerca o inventariere a Mai important e să distln- din ansamblu activitatea cîtorva artiști amatori, deveniți veterani ai formației, fără de care ar fi fost greu de imaginat continuitatea acestuia. Intîi, Eugen Gangao, funcționar, un entuziast șl îndrăgostit de arta dramatică. prezent în mal toate distribuțiile, mișclnd publicul prin verva, comunicati- vitatea șl rostirea convingă- toare a replicilor. Cu timpul devine un ajutor de nădejde ai regizorului, apoi face regie la buind la întinerirea acesteia. Valentin Sprinceană a fost și el distribuit aproape tn toate piesele, cu ani In urmă, reu- șind performanța de a se putea fie : nume de prim-plan al Teatrului de păpuși din Timișoara, ta* I conjurat de o legendă creată și întreținută de regizori. Era, la* tr-adevăr, o extraordinară minuitoare. din stirpea celor capabili 1 să insufle viață oricărei forme, să stăpînească marile iluzii Inrt-1 mate în pluș, cum spun, neobosit, regizorii. O caută, îi propun I roluri. • Colecția de afișe, de programe de spectacol, cronici de* 1 cupate de prin ziare și reviste, cîte un articol, eventual un scurt interviu. Dovedesc, cui are răbdarea să le răsfoiască, prezenți, | in mai toate distribuțiile, a păpușarilor respectivi, ani la nni 1 Faptul că Fioros, Gornic și Gherasim au fost, de fiecare dati, I profesioniștii despre care trebuia scris. Deținătorii secretelor me» j seriei. Ale artei. Ale teatrului, de fapt • Dimensiunea teatrală al păpușăriei nu e un subiect simplu, din motive pe care păpușarii I buni le cunosc. Povestea începe dc demult, de prea departe. V> cile și-o transmit una-alteia. Pe șoptite, fiindcă, în timp ce un povestitor i se încredințează celuilalt, reprezentația se află lai plin mers, balaurii din cartor suflă foc pe nări, incendiul mistod 7ÎMBETUL •Duminica trecuta, pe stadionul olimpic din Seul, tigrișoru! Ho- dori a spus in coreeană, fran- teză și engleză „la i trlor 160 de delegații participat la cea de-a țk a J. O. gest, dar a wa actuală, gat tlgrișor de vară. revedere" care au 24-a edl- F rum os meritat fiindcă, la el este cel mai bo- dln lume ; benefi- pădurea curajos, apărare, dacă ar gesturi, unde s-a oprit să se odihnească omulețul cel simpatic d e momentul să se scuture de somn, să-și facă planuri de să arunce peste umăr conținutul traistei fermecate. SI fi numai atît... • Miinile vorbesc, resimt, imagineari î o țesătură deasă, migălită. Marius Gherasim ridiclnd Ia aer o zburătoare fantastică. Maria Gornic, la un vernisaj de ex- poziție scenografică. Ticluitori de miracole subțiri. A. C. IORDACHE Cercul de lumină cut-o cu pasiunea care-l animă pe coriștii, actorii, plasticienii orașului; la început există do- rința. apoi prin muncă se per- fecționează o vocație, devenind exemplară și atrăgînd șl pe al- ții. Ion Cojocaru, și el aparți- nînd instituției culturale men- ționate, s-a distins ca animator al vieții artistice amatoare lu- gojene. actor talentat și plin de vervă ori instructor al unei formații folclorice. Ceea ce es- te comun pentru cei trei este felul în care și-au integrat ac- tivitatea artistică în propria e- xistență cotidiană, trăind. de facto. precum un profesionist cu conștința de sine a domeniu- lui său de activitate. Scena a însemnat pentru el nu ego, ci viața însăși și au imprimat fiecărui interpretat ceva din lor persoană. Așa s-a un alter de aceea personaj propria ajuns ca uneori publicul lugojean să spu- nă : „Să-1 vezi pe Gangan ju- cînd rolul Iul... Gangan din piesa .. .“ Lucian BURERIU (Urmare din pag. 1) Știm,toți, cci care scriem. Jucăm pe scenă, pictăm, creăm muzică, știm că perfecțiunea nu o vom intilni niciodată și că nici nu îi vom întrece pe cci vechi, dar, știind toate acestea, noi totuși stăruim in actul crea- ției noastre, chiar dacă reinventăm adevăruri vmH chi dacă nu-i vom ajunge pe cei dinainte, niciodsti. Stăruim, repet, ne învîrtim într-un cerc, dar acest cer este unul de lumină. în care ne place să trăim, să visăm, să sperăm. Stăruim, căci, cu fiecare generație, voim și noi să înscriem o dîră in conștiința contempo- ranilor, să răminem în memoria lor. Și, apoi, mai este un paradox : fiecare cititor, de azi. aplecindu-sc pe fu lele noastre, de fapt, își trăiește propriile-] gîndurl șl aspirații. Și a gindi liber, a gîndl frumos, pe marginea unei cărți, a unui spectacol, a unei opere plastice, o un act la fol de important și de revelator, ca însăși actul creator. Carte dc la carte, adevăr de la adevăr, se nasc fire luminoase care se ațin unele pe altele. Important, pen- tr . noi, și pentru cel care scrie și pentru cel care ci. tește, est< ca aceste adevăruri să-i facă măcar puțin, pe fiecare, să mediteze, să pătrundă misterul vieții, d tresalte. Dacă un singur gînd, o singură simțire w naște In noi, parcurgînd niște foi, un spectacol, un ta* blou. atunci cel care le-a dat naștere poate fi mulțu- mit. El nu a aspirat degeaba. Truda lui de artă nu a fost zădărnicie. Zbuciumul său n-a fost inutil. El o- xistă de-acum într-o nouă cooștiință umană care a luat seama de el ca de un prieten nou și de nedes- părțit. I ciul calculat al olimpiadei a a- |juns la 390 de milioane de do- lari. dublu decît cel de la Cal- Ky. de pildă Suma investită a fost de 3.6 miliarde dolari, din I care, dlntr-un foc. 300 de mili- t •ane au fost recuperați de la campania de televiziune nord- imericană N.B.C. In treacăt fie ipus, aceasta n avut și unele kpretenții, cum ar fl fixarea o- I ttlor de desfășurare a anumitoi Iprobe ; gimnastică, maraton I Ce conta că maratonub:se des- |tițur.< la ora 13. ora locală. aqua-forte 1 • - . V . - f Dragoste. Orice fruct e Mprcstit de-o floare. 0 Moartea. Oare e punct sau virgulă ? f Cîte drame ascunde uneori mintu) liniște. f Dc cele mai multe ori ur. dm pentru a privi de sus. sau Knlru a fi priviți de Jos. % Unii oameni trebuie îm- Hași spre Idealuri. f Rece, insensibil, încremenit b nemișcare — omul acesta cred cft c un zeu. ț Cînd rage. Icul încearcă să dabilească un dialog cu victi- ț Cînd femeile își fac auto- ttitica, își găsesc minunate de- fcclc. ț în delirul ei, fantezia poate Minge cotele realului. £ In fața reformelor religi- •sc. zeii au rămas totdeauna Rsivi. f Unii hibernează și vara. Cită Incultură * yakriu BUTULESCU ------------ ORIZONT papușar» temperament vulcanic teatru cu p^ipuși, desigur, i ei prin care se mișcă ilnd cîmpul de bătaie, joveștii. Cineva trebuii ul război . păpușarul ba- ăpușile ilui, nii ar mai s pînă la un frig vînăt, marionete ale ipe, anotimpul, staiat acolo de următorul într-o sală Brlndușef tari disparate, in aștepta- mli definitive, atrag a- laupra acestui glas cu p particular In geografia op buie identificată pe registrele mitului. Universul pare alimen- tat continuu de ielele de sub cuvinte, însă el stă condensat cu tărie pe hotarele acestui to- tem solar al Transilvaniei. în- stâpînlt de marele său zeu tu- telar. Zalmoxls. Factura poeziei lui Romulus Constantlnescu nu este, prin urmare, atît de comodă. In stil, expresia sună bătută după mă- sura unor ritmuri legănătoare, cu parfum de vechime, dar pe neașteptate rupte, ca-n vechile cîntece șl colin duri. Modul ora- cular al retoricii amintește și el de anumite modele străvechi, poate orfice. după cum gîndirea Interiorizată, cu reflexii nervoa- se și cu locuri memorabile?, a- duce aminte de poezia cea de demult, care nu era altceva de- cît vorbire In versuri, adică meditație asupra lumii, asupra destinului șl asupra universului. Orizontul arhaic al metaforelor (roată de foc, floarea de lotus a vieții, soare, inimă-floare și ochi al universului etc.), dem- nitatea mitică Și natura oracula- ră sînt poate trăsături de seamă ale acestui grai poetic înflorit. Un temperament vulcanic, răs- colitor, cu aprinderi telurice și cu arderi intelectuale fantastice ne face să bănuim cît de fru- moase ar putea fi orizonturile solare de deasupra marelui la- birint, unde conceptele sînt îm- blînzite de marea ordine din li- niștea cea grea. Ard de curio- zitate să văd cum va arăta li- rica lui Romulus Constantlnescu în veșmintele definitive. Ion ITU PEPSI COLA SOUMJ țin) Problema care ne frâininta cu adevărat este, insă, cea a li- bertății artistului, a libertății sale de exprimare. Putca-va el, oare, ca în acest hățiș de interese materiale să-și păstreze personalita- tea și identitatea artistică ? Va fi posibil, de pildă, să mai pro- testezi eîntind împotriva huliților colpranți, a aditivelor și aro- melor sintetice alimentare — problema ii oripilează pe americani și nu numai pe ei — cînd sponzorul tâu nu-i altul decît firma de supe la pachet „Knorr" ? Nu. nu, de trei ori nu. deoarece, as- ta ar însemna să vorbești de funie în casa spânzuratului și nu se cade, nu ar conveni știți dumneavoastră cui * Este și motivul pentru care o firma producătoare de lame de ras nu se va da in vînt să-l contacteze pe Kenny Rogers atîta vreme cît acest cîn- tăreț jovial își poartă cu mîndrie barba patriarhală. Există deci o regulă a jocului care mizează pe naivitatea virtualului consu- mator care va ceda, bombardîndu-i-se non-stop retina și timpa- nul. E ușor să înțelegem interesul tot mai mare al firmelor pen- tru aria culturii pop. distribuitoare de emoții stereotipc, accepta- tă cu resemnare de bietul cetățean căruia îi sînt dirijate gustu- rile cu abilitate. Roberto Goizueta este președintele trustului Coca Cola, cu sediul în Crystal Building-ul de pe North Avenue din Atlanta-Georgia, un veritabil palat transparent cu pardoseala din’ marmură neagră. Dacă în urmă cu un deceniu respectabilul domn Goizueta ar fi fost întrebat ce legătură vede între un star pop și firma sa producătoare de „avînt și energie", cu siguranță, zîm- bînd codescendent, acesta ți-ar fi vorbit despre tehnologia funda- mentală proprie a trustului. „Pentru noi. declara acesta, transferul de tehnologie este esențial. Dacă nu ne putem transfera tehnologia' noi nu putem funcționa". Azi, domnul Goizueta ne-a putea da detalii amănunțite despre relația trustului său și lumea Show- Business-uiui, confirmînd spusele sale din 1980 potrivit cărora „trustul Coca Cola este probabil cea mai adaptabilă companie existentă", și noi îl credem pe cuvînt. Nu-i exclus ca pe somp- tuosul său birou domnul președinte să aibă fotografia vulcanicei Tina Turner. un simbol viu ce întruchipează virtuțile spumoase- lor licori, așa cum vor să le vadă cei ce le fabrică. E posibil ca atunci cînd e foarte bine dispusK domnul președinte Roberto Goi- zueta, privind cu afecțiune fotografia Tinei Turner. să-i facă cu ochiul și să-i șoptească confidențial : „Pepsi Cola All Over The World, darling ..." Petru UMANSCHI rorale avem desenat un labi- rint complicat de scări și cori- doare, de ganguri și de galerii suprapuse, de poduri suspenda- te și de canale, de trape mile- nare între demisol șl acoperiș. Peisajul este tensionat, firește, de zborul iscoditor al gîndirii poetice, care cutreiera adînci- mile în căutarea unul abecedar pierdut, dintr-o vîrstă a veșni- cei reîntoarceri și regăsiri. Populația acestui spațiu de ins- pirație mai degrabă nictică tre- nostru. A debutat un- Pe fundag^ zodia Stelei, pe vre- intîmpl >e aude plînsul puiului iui îinile agile și l-au tr t povestirea. Aproape in final, să atingă șf amin, prudenți, la un •nt • O istorioară, rid bi iela Fioros, sau cu Ma- e ce-1 de făcut pentru a teatrului cu păpuși. U altundeva, în peisajul co* ?i. ce deconspiră specia t o închipuire, un proii însuși • Pentru cei ^te carieră artistică nerituoși pensionari. M . altceva decît învățase Io ostroave acare poetul tenebrelor, primară. păpuși din Timișoara, nută de regizori. Era, nul Echinox legenda rizat. de găsit în focurile de ale diverselor grupări A lucrat singur, după 1 presocratic. cuvîntului său. în In Familia, în Tribu- f Luceafărul șl, grupat, în b IS - volumul de debut I Dacia — revelează convulsionat, cu ari- nișcare, traversat de . Toposul este mate- In peșteri și Izvoare, în de verdea- urcă din a- ca dintr-o Lumea re- prin acest noian smuls e genuni pare situată unui tărîm de taină, dc presimțiri și în- un fel de țară mai de- etenică, postulată undeva boreea, Tracia, Del- ta topos auroral, presărat și cu lumi subpă- cu locuri mirifice jeium și plînsem*. sub cerului înstelat. Intre tea înșfăcată de simțuri nl acestei peșteri au- rofiluri in- in- din stirpea celor capabili mească marile iluzii înrâ- fanion t ele viziune zorii. O caută, îi propun ? dc spectacol, cronici de- articol, eventual un scurt ZÎMBETUL 5 le răsfoiască, prezența, r trecută, pe stadionul r respectivi, ani la rlnd. p-din Seul, ligrișorul Ho- au fost, de fiecare dată, lupus în coreeană, fran- Deținătorii secretelor ine* I engleză »Ja revedere" • Dimensiunea teatrală a Ir MO de delegații care au motive pe care păpușarii L-pat la cea de-a 24-a edl- nult. de prea departe. Vo- Iii 0. de vară Frumos •, fiindcă, în timp ce un reprezentația se află In pe nari, incendiul mistuie ă omulețul cel simpatic și omn, sâ-și facă planuri de tul traistei fermecate. 31 jrbesc, resimt, imaginează rius Gherasim ridiclnd In nic, la un vernisaj de ex- ►le subțiri. A. C. IORDACHE lumină Pag. 1) ilar a meritat fiindcă, la utualâ, el este cel mai bo- priwr din lume ; benefi- lalcuht al olimpiadei a a- ■b 390 de milioane de do- tiblu decît cel de la Cal- |4* pildă Suma investită miliarde dolari, din |l!ntr-un foc. 300 de mill- |u fost recuperați de la hb de televiziune nord- Lnâ N.B.C. In treacăt fie ■«easta n avut și unele fcl cum ar fl fixarea o- jfe desfășurare a anumitor m gimnastică, maraton |Rla că maratonul se des- ■ li ora 13. ora locală. TIGRULUI cînd este cea mai mare căldură, dacă fix atunci numărul tele- spectatorilor americani aflați în fotolii era cel mai mare. Ca de obicei, sponsori. 12 Ia nu- măr. Crema lor — Coca-Cola, Fuji. Canon. Tiger. T D-K. etc. 40 de firme au cumpărat drep- tul de a reproduce mascota. Dar nu numai tigrișorul s-a procopsit. Toată suma aceea Imensâ de investiții a provenit de la un consorțiu bancar spa- niol, mai precis, din Barcelo- na. Este exact localitatea (!) în care-și desfășoară activitatea și președintele C.I.O.. Juan An- tonio Samaranch. de profesiune, (n-ațl ghicit?) bancher. Oricum ar fi, de numele domniei sale se leagă organizarea a patru o- limpiade: Moscova, (pe atunci, J.A S. era vicepreședinte C.I.O.) și Los Angeles (pentru a echi- libra balanța), Seul (interese financiare) și Barcelona (în sfîrșit, mimări afective). Aceas- ta din urmă a fost la concuren- ță cu Parisul care avea (are) cel mai important atu : în 1992 se vor împlini 100 de ani de la lansarea ideii jocurilor olimpice de către francezul Coubertin. Samaranch dixit: „Vom sărbă- tori în Spania 500 de ani de ia descoperirea Amerlcii". Și va sărbători. în fine, despre Ben Johnson, cel mal răsunător scandal al do- pajului, s-a calculat că a pier- dut 20 milioane de dolari. Avo- cațil lui au surîs. Ben va da în judecată firma care produce substanța (Stanozolol, lansat de colegul Rambo-Stalone!) și va recupera totul. Jamaica i-a pro- pus să revină acasă, să-i redea cetățenia. Ben a refuzat, fiindcă va cîștiga. Zîmbetul tigrului* DUMINICA, 9 OCTOMBRIE: 11,30 Lumea copiilor. 12,30 Via- ța satului.13,00 Telex. 13,05 Album duminical. 19.00 Telejurnal. 19,20 CIntarea României. 20,20 Film artistic: Vîntul sudului. 21,50 Telejurnal. LUNI, 10 OCTOMBRIE; 20,00 Telejurnal. 20,25 Agri- cultura — programe proritare. 20,45 Cetățile chimiei. 21,05 Tezaur folcloric. 21,35 Occident ’88. 21,50 Telejurnal. MARȚI, 11 OCTOM- BRIE : 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități In economie. 20.45 Pa- triotismul — adevărul de fiecare zi ai faptei și conștiinței noas- tre. 21,05 Arii celebre din opere și canzonete. 21,50 Telejurnal. MIERCURI, 12 OCTOMBRIE: 20.00 Telejurnal. 20,25 Priorități în economie. 20,45 Țara mea. mîndria mea. 20,55 în pregătirea Plenarei C.C. al P.C.R. 21,15 Muncă și creație. 21,25 Omul și să- nătatea. 21.50 Telejurnal. Joi. 13 OCTOMBRIE: 20,00 Telejurnal. 20,20 România la T.I.B. ’88. 20,40 Memoria documentelor. 20,55 Teatru Tv. in serial : Stîlpii societății, de Henrik Ibsen. 21,50 Telejurnal. VINERI, 14 OCTOMBRIE: 20,00 Telejurnal. 20,25 La zi în agricultură. 20,45 în pregătirea Plenarei C.C. al P.C.R. 21,00 Mîndria de a fi cetățean al României socialiste. 21,15 Serial științific. 21,40 Laureați ai Festivalului național „CIntarea României", 21,50 Telejurnal. SlMBATA, 15 OCTOMBRIE: 13,00 Telex. 13,05 La sfîrșit de săptămînă. 14,45 Săptămîna politică. 19,00 Telejurnal. 19,20 Teleenciclopedia. 19,50 Floarea din gră- dină. 20.50 Film artistic. 22,20 Telejurnal. jucuni pe ți unea nu întrece pe .1 stăruim scenă, pictăm, o vom intiini cei vechi, dar, in actul crea- ventăm adevăruri vechi, >e cei dinainte, niciodată, într-un cerc, dar acest care ne place să trăim, căci, cu fiecare generație, i in conștiința contempo- ria lor. Și, apoi, mai este c azi, aplecindu-se pe fi- :ște propriile-! gînduri șl îndi frumos, pe marginea a unei opere plastice, e i <1e revelator, ca Însăși qua-forte înguste. Orice fruct e tl dc-o floare. tartea. Oare c punct sau I! li dram»' ascunde uneori ti liniște. h cele mai multe ori intru a privi dc sus. ii 11 priviți de jos. lei oameni trebuie w Idealuri. ur- sau im- panoramic e la adevăr, se nasc fîre ue altele. Important, pen- rie și pentru col care ci- rj să-i facă măcar puțin, trundă misterul vieții, să tl, o singură simțire se foi, un spectacol, un ta- naștere poato fi mulțu- . Truda Ini de artă nu a tu n-a fost Inutil. El e- onștiință umană care a irieten nou și de podeș- ta, insensibil, încremenit •igarc — omul acesta qc un zeu. ;rad nge, leul încearcă să M un dialog cu victi- Cnd hmvilo își fac auto- kUgisesc minunate de- & delirul ci, fantezia poate I tetele realului. b bța reformelor reiigi- Inii du rămas totdeauna hibernează si vara, tură ’ iu BUTULESCU • „Emincscu în ilustrate*'. Dedicată „Anului Eminescu", expoziția, organizată de prof. univ. dr. Ion Iliescu, cu e- xemplare de un interes documentar și artistic deosebit, a- parținînd bogatei sale colecții, este deschisă în cadrul Cer- cului de bibliofilie al Casei de cultură a studenților • Cartea scriitorului Livius Ciocârlie. „Clopotul scufundat", a făcut obiectul unei dezbateri organizate de Cenaclul literar al Casei Universitarilor. Au participat criticii literari Cor- nel Ungureanu. Șerban Foarță, Mircea Mihăie.ș și Vasile Po- povici. Au mai luat cuvintul: Eduard Pamfil, V. Neu- mann. Doina Comloșan, Ivan Evseev. Ș e d i n ț a a fost condusă de profesorul universitar doctor Eugen Todoran. • Tot la Casa universitarilor, expoziția dc pictu- ră naivă a artistului Viorel Cristea a fost prefațată la ver- nisaj (marți, 4 octombrie) de către Ion Arieșanu, Deliu Pe- troiu, lldico Achimescu. • O apariție de prestigiu în lumea medicală — cartea prof. univ. dr. Mihai Dragomirescu, șeful Clinicii de boli infecțioase din cadrul Institutului de Medi- cină, „Terenul și infecția" (Editura Academiei). • Semnal. Sub egida editurii „Facla", volumul de versuri semnat de Marcel Tolcea. Vom reveni. • Duminică, 9 octombrie, își redeschid activitatea cenaclurile studențești „Pavel Dan“ (la ora 11) și „H. G. Wells" (la ora 9,30). C^esc Dorica Lucaci, respectiv Silviu Genescu. • „Armonii de toamnă" — un generic pentru suita de ma- nifestări organizate de Opera Română în perioada 28 sep- tembrie — 17 octombrie. INDEX | IN VÎRFUL PIRAMIDEI SPORTIVE f • In perioada vacanței cit vară. 24 august — 9 sep- tembrie a.c. pionierii judoka de la A.S. „Pionierul" Timi- șoara, antrenați cu deosebită competență de prof. Ștefan Doncea, au fost in cantonament în frumoasa și pitoreasca $ stațiune balneoclimaterică Moneasa. Sportivii și-au conti- nuat, după marile eforturi din întrecerile competiționale, o- dihna și refacerea, • cu ajutorul factorilor naturali și prin ; pregătirea specifică, în vederea noilor competiții națio- ; nale și internaționale. • Da la 30 septembrie la 1 octombrie a.c.. 1a Arad, a avut loc „Cupa Petrolul’*. în sala polivalentă a sporturi- 5 lor. Au participat sportivi din toată țara, de la cluburile sportive școlare, cluburile sportive muncitorești, asociațiile sportive. Lodz — Polonia și Szeged — Ungaria. La această competiție internațională au participat 450 de judoka co- j pii I și II. juniori I și II pe categorii de greutate. Dintre $ < reprezentanții Casei Pionierilor și Șoimilor Patriei Timi- șoara la copii I — categ. 41 kg judoka, Alin Teacă a avut o comportare deosebită învingînd în turul doi prin Ippon (victorie înainte de limită), fără drept de apel, pe un va- loros sportiv polonez și, în continuare, pe ceilalți care au candidat la titlul suprem. Astfel, pionierul judoka Alin Teacă, de la A.S. „Pionierul" Timișoara, elev la Școala ge- nerală nr. 10 în clasa a VUI-a B, a cucerit „Cupa Petrolul" și locul 1. Se cuvin sincere felicitări atît sportivului, cît și § profesorului său. pentru pasiunea adîncă și competența in- vincibilă. Le dorim succes și celorlalți colegi, pentru a ob- ține rezultate de prestigiu, de a fi și a rămîne în vîrful ? piramidei sportive. | S. D. | ORIZONT documentar 8 • O fundație cultural c muncitorească Un Olograf al teoreticianului socialist, Constantin Dobrogeanu-Gherea, scoate în evidența amănuntul revelator că gin- ditorui român avea nevoie uneori chiar de o luna pentru pregătirea unei pre- legeri ce urma să o susțină în fața au- ditoriului său din sala clubului Partidu- lui Social-Democrat al Muncitorilor, a- Clat tn str. Sf. Ionică din București- Ceea ce preocupa cel mai mult pe acest om fin. cu un mare simț al responsabilității, atît faptul cum poate să asigure mai cient accesibilitatea expunerii cît și tura educativă. Propagarea cunoștințelor științifice era efi- la- Și politice, tn cadrul mișcării noastre mun- citorești. de către Gherea sau de un con- temporan german, ca August Bebcl. nu era un simplu efort de luminare a ma- selor, ci mai ales o cale de transformare a lor in cetățeni pătrunși de convingeri socialiste șl cu un simț dezvoltat al res- ponsabilității pentru destinele celor mulțl. inclusiv capacitatea de a se jertfi la nevoie Frlmu și A găsi pentru a pentru ei cum a făcut-o I.C. mulțl alții, mai tîrziu modalitățile cele mai potrivite propaga ideile înaintate și a activlza conștiințele a devenit tn zilele noastre o problemă vitala, căci numai u- nlrea tuturora în fața primejdiei unul holocaust atomic ori ecologic poate salva planeta noastră. Mai sînt multe alte mo- tive de preocupare pentru a soluționa multitudinea de probleme ce complică șl amenință viitorul lumii. Desigur savanții și oamenii politici sînt preocupați să gă- sească soluții pentru a face față asaltului a noi și noi contradicții care au apărut sau se profilează la orizont Important este ca rezultatele cercetărilor din toate domeniile să fie supuse unei discuții con- structive și să fie apoi luate măsurile de rigoare. Un cadru favorabil pentru asemenea preocupări 11 oferă fundația Friedrich E- bert din Bonn. Cel care a inițiat această instituție a fost un muncitor curelar au- todidact, devenit apoi redactor la diferite ziare social-democrate, deputat in parla- mentul german iar în 1919 primul preșe- dinte ales al Republicii de la Weimar. Ca și Gherea. Ebert a fost un om de ma- re sensibilitate șl de aceea vulnerabil la atacurile furibunde calomnioase ale pre- sei adverse. în ziua de 28 februarie 1925, la virsta de numai 54 de ani a încetat din viața acest om preocupat profund de co- vîrșltoarele sale 'responsabilități Cîteva săptămîni mai tîrziu, la 25 martie 1925» a luat ființă fundația care îi poartă nu- mele — Friedrich Ebert Stiftung (F.E-S-), bastion al educației politice social-de- mocrate, pînă la venirea la putere a lui Hitler 0933), F.E.S. va cunoaște o renaș- tere și o deosebită extindere a activități- lor sale după cel de-al doilea război mondial. S-au înființat universități popu- lare în numeroase centre din R.F.G. ca- re, cazînd cursanțil pe durata studiului, le oferă condiții prielnice studierii și dezbaterii problematicii stabilite. Cîteva date prezentate în raportul președintelui conducerii F.E.S., Holger Borner, la 11 iunie 1988. sînt edificatoare- tn cursul a- nului 1987, în cadru! celor zece universi- tăți populare ale F.E.S. au avut loc 2.300 seminarli, cu participarea a 57.000 de per- soane. („F.E.S. Informatlonen" nr. din mai- iunie 1988, p. 3). O atenție deosebită acordă fundația cer- cetării trecutului istoric al mișcării mun- citorești germane șl a legăturilor el cu partidele frățești. O arhivă înzestrată cu cele mai moderne mijloace de investiga- ție și avînd la dispoziție fonduri valo- roase de documente creează cercetători- lor condiții optime pentru a descoperi aspecte inedite atît din trecutul mișcării muncitorești șl socialiste germane cît și din alte țări. De pildă, fondul de docu- mente, lăsat de colaboratorul apropiat al • lui Marx, Johann Philipp Becker, conține și 14 scrisori adreșâte acestuia de socia- listul bănățean Carol Farkas, în perload«i cuprinsă intre 20 octombrie 1868 șl 4 de- cembrie 1873. In aceste materiale, preșe- dintele Asociației generale a muncitori- lor din Timișoara relatează lui Becker cum s-a constituit organizația pe care o inițiase și ce activități desfășoară. Mult interes prezintă și fondul de documente al Internaționalei Socialiste a Tinere- tului, în care găsim dosare privind activitatea Uniunii Tineretului Mun- citor Socialist din România ca- re avusese ca secretar pe Ion Bâzgă sau cele privind aspecte șl date despre alte organizații de tineret proletare- * Un izvor important pentru istoricii ro- mâni il constituie și procesele-verbale ale tuturor congreselor Partidului Social- Democrat din Germania, aflate în bi- blioteca fundației din Godesberger Alice nr. 143 De pildă, cunoscutul congres de Ia Erfurt care a adoptat programul din 1891 a primit o scrisoare de salut din partea Clubului muncitorilor din Bucu- rești. Și congresul următor al social-de- mocraților germani a primit urări tovă- rășești din capitala României. La con- gresul ținut la Breslau, în 1895. participă socialistul român Dr- Ștefan Stîncă ca reprezentant oficial al P.S.D-M.R. Demne de Interes sînt șl colecțiile unor periodice aflate în biblioteca fundației. Cine folleteazâ revista teoretică ..Neue Zelt“. redactată de Karl Kautski, va găsi in anul 1893 comentarii semnate K. K. în legătură cu mișcarea memorandistă a ro- mânilor din Transilvania și Banat și de- sigur critici la adresa nobilimii maghiare care a supus unei asupriri nemiloase pe țărani Printre autorii care semnează in „Neue ZeitM îi intîlnim șl pe socialiștii români loan Nădejde. B. Brănișteanu-Ro- man, Dr. Cristian Racovski. în organul central al social-democrației germane. HVorwârts“, putem studia comentarii semnate de deputatul social-democrat dr- lacob Pistiner.’ de teoreticianul Șerban Voinea dar și reportajele sau însemnările lui Hermann Wendel, corespondentul din România al cotidianului berlinez. Infor- mații prețioase despre țara noastră pot fi descoperite șl in periodicele editate de conducerea social-democrată germană- a- flată în emigrație, cum ar fi „Neuer Vor- wărts“ tipărit în anii 1934-1938 la Karlovi Vâri în Cehoslovacia șl în anii 1938-1940 ' la Paris ori în periodicul „News for Ger- man Socialist In England“. redactat și multiplicat în anii 1940-1945 la Londra. Pentru studierea acestei documentații Proletari din toate țările, uni\ SAPTAMINAL SOCIAL-POLITIC fundația acordă burse pe diferite te F.E.S. sprijină nu numai ceri istorice ci și cele avînd teme ecot sociologice, ecologice. Activind Io țări din Europa șl din alte eoni fundația sprijină realizarea a 232 p de promovare a micii industrii, ir gurilor, cooperației, a activității cale și a dezvoltării mijloacelor dc c nlcare scrise sau pe calea undelor, semnificativ faptul că, din cei 734 riați ai F-E.S.-ului, 120 au o acti continuă în străinătate In vederea jinirii diferitelor proiecte. Un domeniu însemnat al preocup fundației este cel al editării de cărți dl periodice Editura Neue GeseUschsfî â|| Bonn s-a specializat în tipărirea de d’țj consacrate trecutului mișcării mun:- torești din Germania, precum și din i!» te țări. Periodicul lunar „Dle neueGen :, schaft — Frankfurter Hefte- publici w» tlcole de analiză teoretică șl sprijini <>. cuția care se duce de doi ani în jwdl proiectului de program al Partidulu ■>. cial-Democrat din R.F.G., elaborat in 14 la Irsce. Revista ..F.E.S.-Informatiowrf ține la curent cititorii săi cu desfășura- rea variatelor activități ale fundații] Periodicul trimestrial ..Vlerteljalgwbe* rlchte-Problems of International Coo^» ratlon”. editata de Institutul de tem cotări științifice a F.E.S. pune in dispo ția abonaților sâl articole și documau. ții privind dezvoltarea economică q u» cio-politică din diferite țări sau analbcc- ză teme mai generale de actualitate. Pr- rlodicul „Bibllographie zur GcschkyS der deutchen Arbeiterbeweguhg*, redac. tat de un tecii F.E.S., colectiv al biblb i oferă un excelent lucru pentru cera- tă tor ii trecutului mișcării mundtom trument de Periodicul are tot o apariție trlmestrialij Cercetarea periodicelor F.E-S. reMI spre safisfacția noastră, destule prwruj românești. Vizite ale conducătorilor d cercetătorilor fundației în țara noMfLl precum și burse oferite specialijtilra noștri, pentru a lucra in biblioteca $i l|| arhiva fundației, sînt numai cîteva .wpte. 1 te ale acestei rodnice cooperări însemnările de față n-au pretenția < nei prezentări exhaustive, ci numai u- blinlerea rolului constructiv pc care fina o Instituție care întreține relații cu tari... indiferent de sistemul lor sodal-econoflfl promovînd «astfel, ca și România, taml păcii și colaborării internaționale. WiUiam MĂRIM Săn care va gc .Viitorul popoi ului nostr — ca de altfel al oricărui pa por — spunea tovarăși NICOLAE CEAUȘESCU l marea adunare populară de l Timișoara — va fi determina In mod hotărîtor de nivelt învățamîntului și al cercetări științifice. Sînt pe lume mai puteri care dispun de mult forță militară. Dar cea mc puternică forță este cea a ști înței, a culturii, a învățămîn tulul — și un popor cu • înaltă știință în toate dome niile va deveni o putere mar pc pămînt*. In această conjunctură, ret perisabilitatea politică a dai căluhd este fără preceden deșt, dintotdeauna, în filoze fia existenței ua fi sau a n fi* pentru educator și, cu ati mai mult, pentru un organiza tar responsabil al unul colec «P de educație, înseamnă „ fi", așa cum citatul cultur HEINZ PIONTEK II ANS ARP ROMANȚE PENTRU DESPĂRȚIRE UN STROP DE APA UN BĂRBAT Poeți din R. F. a Germaniei KARL KROLOW GUNTER GRASS ClNTEC DE COPII în românește Je DANIELA BELOESCU : Motiv arhitectural. Carmen BLAGA Cine ride-aici, a ris ? Omu-aici de sine-a ris. Pesemne că acel ce-a ris Pe bună dreptatc-a rîs. moare, a murit? moare-i arvunit, murit și-i nelumit temei a murit Cine plînge-aici, a plîns ? Aici nu va mai fi plîns. Știa și el, acel ce-a plîns: Nu fără temei a plîns. Cine Cine De-a Fără Oca rină a despărțirii —, cîntă-mi despre seninul toamnei, culori de șofran și de sînge uscat — Mie ce mi-a fost dat cu-mprumut : lumina nestatornică pe pereți, înțelegerea cîte unei zădărnicii, o mai adîncă seînteiere-a frunzișului — pe toate novicelui i le-am dat înapoi In românește de Lucian ALEXIU ah, odată cu fumul dc pe cîmpurilc de cartofi, aprinse, se pierde-n tării și anul cel vechi prețuind cît necuprinsul. al „vieții fără de sftrșlt^, un strop de apă-un bărbat fitecine femeia desăvîrșesc frumusețea unui buchet de oscioare e vremea pentru-o aubade in blana focului vîntul sosește pe toate cele patru plante-ale sale asemeni calului pe toate cele patru roți spațiul are-un parfum vertical spațiul are-un parfum vertical Vîntul sosește pe toato cele patru plante-ale sale asemeni calului pe toate cele patru roți e vremea pentru-o aubade in blana focului un strop de apă-un bărbat fitecine femeia desăvîrșesc frumusețea unui buchet de oscioare. Cine cuvintă și tace ? Va fi arătat, de tace. De vorbește, tăinuiește Gîndul care-l înboldcște. Cine se joacă-n țarină ? La zid trebuie să-l țină, Căci din joc, ca într-o farsă, Mîna-i e temeinic arsă. ins H1L nan din Uri ■H ROBINSON întind mereu mina După cîte-o corabie. Cu pumnul gol. încerc Să-i sfîșii pînzelc. Am prins Feluritele vehicule ale-nceputului Cîte s-au conturat la orizont. Așa cum aș fi prins păstrăvi. Cineva, însă, mi-a privit Degetele Și s-a-nvoit să cedeze Sau să-mi aducă busola Și visla. Trebuie să știi Cum să te porți cu corăbiile. Iată de ce neîncetat le-am strigat. Iar ele răspundeau întotdeauna ca un ecou Repetindu-mi numele. Acum trăiesc numai înfrățit cu nesupușenia Dintr-un cuvînt. COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DU MBRAVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLTESCV. NICOLAE PÎRW, CORNEL UNGUREANfJ a rr 'REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA; TIMIȘOARA, strada RODNEl 1! Telefoane î 3 33 90 ți 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepubllccti nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P,T.T K. 1 TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T, Index 9 42 907 antice, cu 5U0 de ani înainte erei noastre, rămîne flăcăi vie a unui adevăr : uDacă te poartă gîndul pest un an, seamănă un ogor, Dacă te poartă gîndul pest t zece ani, sădește un pom. Dacă te poartă gîndul pest o suld de ani, educă oameni Semănînd ogorul. vei revolt o dată. ' Sădind un pom. vel re coli dc zece ori, Bduclnd oameniir:vci reco to de o sută de ori*. • Optimismul existențial mit, ol „tinereții fără bătrinețe r dinamizează, dind- un ser 'deosebit roadelor muncii noa tre dc astăzi care își vor pu tu ecoul spre zările viitorul'» prin ceea ce creăm șl mod» [am zi cu zi, cu responsabil taica unui demiurg de min. suflete și caractere. înclinîn meditativ, spre astfel de sim țliudini, conceptual, dascălii» li se oferă generos șansa a cesului la perenitate, căi „rum am fost așa rămînen m-in Izvorul curător de izvo dă. oferit urmașilor si urm । filat noștri. I VEste necesar să facem as fel tncît fiecare școală ... devină un puternic centru, citadelă a educației șl form rii tinerei generații, a co structurilor de mîine ai soci Usmului și comunismului . Mă asigure întotdeauna nați Kh noastre, poporului r M&n. un loc demn în rî dul națiunilor libere ale 1 mii !“ — afirmă secretarul g Wal al partidului, tovarăș din toate țările, uniți-vă I ■ e 8 lă burse pe diferite ic imunei jină nu numai cercetările cele avînd teme economice, cologicc. Activînd în 70 de pa .și din alte continente, lnă realizarea a 232 proiecte a micii industrii, mt .. >u« nației, a activității sindl. ol tării mijloacelor de comu. sau pi.* calea undelor. Eue aptul că, din .-ului, 120 au trăinătate în lor proiecte. i înseninat ai cei 734 sa o activiti vederea sp preocupăr cel al editării de cărți și tura Neue Gesellschaft dM> •ializat în tipărirea de cărți recutului mișcării mum i- 'rinania. precum și din < icul lunar „Die neueGesclk •ikfurter Hefteu publică -ir- iza teoretică și sprijină diu duce de doi ani !n program al Partidului1 din R.F.G., elaborat In sta ..^.E.S.-Informatio cititorii săi cu des fă șurii activități ale fundației. mestrial âyierteijahresbc- is of International Coope- ită de Institutul de cer- ice a F.E. pune la disperi* INAL SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 41 (1128) 14 OCTOMBRIE 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX 8 PAG., 3 LEI Sămînta care va germina nume ,Viitorul poporului nostru a de altfel al oricărui po- NICOLAE CEAUȘESCU, iar TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R PROGRAM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOU sâi articole șl docume 1U- } „ zvoltarea economică și «ST-^ra ____ a diferite țări sau analhcaK^ ■ - spunea tovarășul țOLAE CEAUȘESCU la Wodunare populară de la va fi determinat cod hotărîtor de nivelul cncmle de actualitate. Pe- j iographie zur Gcschidite \rb« iîcrbc.vegung“, rcdac- colectiv al biblio- ftâmîntului și al cercetării IbțlRce. Sînt pe lume mari ți care dispun de multă Iți militară. Dar cea mai oferă un excelent in»®iyaică forță este cea a ștl- lucru pentru cerce->L a culturii, a învățămîn- aiul mișcării muncitorești. — și un popor cu o tot o apariție trimestrială.!^ știință în toate domo- K-t iodlcelor F.E.S. relevă, a noastră, destule prezențe ! va deveni o putere marc (imlnt*. această conjunctură, res- zite ale conducătorilor și praccaJn conjuncți fundației în țara noastră. nMttatea politică rse oferite specialiștiîoij-.'d este fură pr a das- a lucra în biblioteca și în , W este fără precedent, el. sînt numai cîteva as rodnice cooperări. de față n-au pretenția , întotdeauna, in fllozo- tdstenței „a fi sau a nu Ipentru educator și, cu atît a. MBKZt, pentru uit organiza- । exhaustive, ci numai șu- ii constructiv pe care ilar® re întreține relații cu sistemul lor social-econa Lfel, ca șl România, >rărli internaționale. Willîam MARIN Iresponsabil al unui colec- ție educație, înseamnă „a a$a cum citatul culturii W DESPĂRȚIRE amnei, :c uscat — c ci ni puri Ic de cartofi, și anul cel vechi prumut : reți, micii. frunzișului — n dat înapoi. oi rigidă aproape desuetă, monoton, deznădăjduit, temă- tor. însingurat, precar, fragil, așteptînd cartea Iată, o scrie, mereu in expectativă, scrutînd cîmpul pe care, de fapt, nu se dă nici o bătălie din simplul motiv că el nu dorește înfruntarea directă. E asemeni unui general cu armată și arme, cu planurile de atac și apărate gata pre- gătite, dar care nu atacă și nu se apără. El caută pînă la istovire, cu buna știință, cu c știință foarte bine pusă la punct, situarea opti- mă. Cum să scrie ? Fascinat de maeștri, de Maestru, de Epic. Dialog, Personaj, dar dorind să se elibereze de ele, viind înct incenat sâ compună altfel •Delimitîndu-se mereu. Nici tra- diție, nici inovație. Atunci cum ? După binecu- noscutul principiu al lui nicî-nici, și-și. Undeva, în teritoriul incert dintre două armate, pe con- turul tărîmului care poate deveni, în timp, nu- mai al său, propria cucerire. Acolo tși desfă- șoară cu grație, cu talent, exercițiile de aștep- tare, autorul lui Herbert Pare simplu. Odată așezat la masa de scris, iuiMll se schimbă. Privirea trece printr-o lentilă capabili să-l izoleze pe autor de ceea ce îl Înconjoară. Re • tatea se colorează. Ea este eminamente o realitate • tistică, dincolo de care multe amănunte devin ne > nificative. Sînt altfel percepute, și subtil redistribuite în pagină. Pare că autorul are un singur scop 4 scrie bine; sâ scrie literatulă. Să scrie Textul, versat 1 repetabil. Există și o strategie a textului. Vm prin care el sc impune. Adică spune ceva. Uneori, pe lingă a scrie pur și simplu, pe lingă lupta textului, mai există o luptă a celui din subteran. Nemotiud dacă ceea ce este scris nu întrunește coeficientul ne» cesar de valoare pentru a vorbi de la sine. AlUdati această polemică prin text și cu textul se motivează împotriva mistificării, marginalizării ; împotriva pre- judecăților solide și enervante. Prin prisma acestor prejudecăți (prea multe |en- tru un sfîrșit de secol ca al nostru) nenumărate feno- mene culturale sînt împiedicate să ia parte la viață Să rămînă sau să dispară în funcție de ceea ce ai construit (sau ceea ce nu au construit\ Cînd a început să scrie literatură de anticipație Mircea Opriță nu era un novice în ceea ce privește literatura. .Avea în față mal multe posibilități. A ala S.F.-uL Și aici calea cea mai grea. Adică a scrie > ratură fără a-și pune problema cărui gen apanii» Mreea Opriță sa le S.F înarmat cu ustensilele schite rului etern. Pe aleea îmbietoare și luminoasă a Hi* raturii de aventuri cu roboți și western-uri cosmifi pașii săi nu au răsunat niciodată. n primul număr al noii ii a Românului, (toamna «nuiui 1918) Goldiș proclama idemn dreptul poporului ro- fiân din Transilvania la auto- Ideterminare, văzut ca aspira- purtată In suflet din ge- ație In generație. „După Ytacurl de iobăgie, apăsare și tailne — se scria aci în ar- Ucoluî nesemnat, intitulat su- Uv „Înviere* -, ajunsa și «mul românesc din leagănul iei sale a dispune liber soarta și viitorul sau*. El uu vă mai putea fi împiede- cat să-și hotărască singur lenta conform cu năzuințele Ini de veacuri E aceasta, ară- ta Goldiș, și o consecință a ridicării la luptă pentru dem- nitate șl libertate a tuturor arelor. a unui anumit spirit al timpului deci, pe care rotorul articolului il numește Intr-o optică mal complexă, și calitate de președinte, un timp, al unui comitet de ac- ne, cu sediul la Arad iBransformat apoi, la 30 oc- tombrie 1918, în Consiliul Na- țional Român Central) și ca președinte al unui subcomitet dc șase membri (mai făceau parte din el îuliu Maniu, Al. Luîndu-și rolul în serios. Mircea Opriță pâre* că-și făurește o imagine de Cavaler al tristei flijuri. Urmărit, uneori cu zîmbete condescendente, auu lui IL G. Wells — Utopia Modernă, a contrazis țările, căci din scrierile sale a răsărit imaginea unul prozator viguros, muncit dc proiecte îndrăznețe și pir sedat de o imaginație debordanta, prin care spirtul său de echilibru a tăiat cărări largi. încit spumo.»M imaginație a trebuit să se resemneze in cadrele unor texte ordonate logic. La început. Mircea Opriță a farul și puțină gălăgie. Contestatator subtil, penetrant ți ironic, și-a ridicat glasul împotriva închistării gustului comun și înfumurării zgomotoase. Curind. tactica Astăzi, Mircea Opriță pare la fel de departe s a lei de aproape de literatura de anticipație ca întot- deauna. Fără să facă nici un fel de concesie subtile» raturii, cărțile sale au savoare, umor și un tragism penetrant, zguduitor. Mircea Opriță ride și plînge In același timp. Ar fi râu să crezi că se preface. Din dte știm, acum autorul pregătește o istorie a Literaturii de anticipație române moderne. Cîteva capitole .ul apărut în presă. Ele dovedesc că se lucrează cu tenn* nicir și sîrg. Apariția volumului va fi un eveniment țlonal. menit a studia și ana- liza evoluția evenimentelor și i adopta măsurile urgente ce 5-ar fi impus. (în această ca- litate, Goldiș va face și depla- sări In județul Arad, pe va- [idișului Alb, pentru a son- da atmosfera, și a cunoaște năzuințele populației și stările «lucruri de la sate). Iar din 3 noiembrie 1918 va milita pentru aceasta și ca secretar țeneral al Sfatului Național BBmân, constituit atunci, și din care mai făceau parte T. Mihali. Ștefan Cicio-Pop. Aurel Vlad, Al. Vaida-Voie- rod. CUnoscînd atitudinea lui In favoarea autodeterminării, politicienii maghiari, cum ar fi Kârolyi Mihăly — viitorul prim-ministru în guvernul maghiai republican — vor căuta să-l facă să renunțe la lui Goldiș în sînul Consiliului Rațional Român Central — să determine prin el o schimbare In întreaga luptă politică a ro- mânilor ardeleni. La insisten- țele lui Kârolyi, Varjazsy ■ Lajus (conducătorul organiza- ției din Arad a Partidului burghez-radical al lui Jâszy fost și vreau să rămin. cum zice Rcbreanu. un simplu scriitor care se incSpăținează să-și facă datoria »um poate mai bine, fără să pretindă altceva in afară dr dreptul de a fi util celor din jur așa cum crede rl de cuviință și cum. dc altfel. îl obligă regulile scrise și nescrise ale meseriei". • In „Ateneu", numărul m septembrie, este Inițiala o anchetă cu titlul „Moște- nirea literară și tinerii scriitori". Primele intervenții sînt semnate de Ion Cristofor, Tudor Vlad, Irina Pe- traș și Sorin Preda. • In fine, în SLAST (I orU „ultima convorbire" cu Șerban Cloculescu. Vom reveni asupra vi. ca și asupra altor mărturii referitoare la regretatul critic. V. GANEA vingâ pe cel în cauză în pri- vința necesității integrități Ungariei. In același scop patriotul ardelean este invitat spre sfîrșitul anului 1918 dc către Kârolyi, la tratative, k Budapesta, unde participă (e acorda o importanță deosebi- ti, din punct de vedere stra Kgic, cunoașterii directe a in- tențiilor taberei opuse), dai rămîne .și do astă dată ferii pe poziții. întrebat, astfel, d< către Kârolyi, ce intenții a: avea românii ardeleni. în ca zul cînd ar ajunge la puteri lin guvern condus de către el răspunde categoric că acești; roiesc autodeterminarea corn plută. Și respinge proiecte!» lui Kârolyi. care — asemene; lui Jâszi — concepea o trans ORIZONT IN SPIRITUL AUTODETERMINĂRII Șl AL UNITĂȚII NAȚIONALE Ispitirea verbului al ia masa de scris» lumed printr-o lentilă capabili 1 a ce il înconjoară. Hcnlfl minamente o realitate ara e amănunte devin nesân«l »ute și subtil redistribuite ! are un singur scop: sâ 1 ii a Sa scrie Textul. Uni- • strategie a textului. I na I ’ă spune ceva. .Uneori, pe| . pe lingă lupta textului! din subteran. Nemotivatâ ] ntrunește coeficientul ne-| orbi de ‘Ia sine. AlUd.tU. H cu textul se motivează| nalizării ; împotriva pre-j e. ] Judecăți (prea multe iien*j nostru) nenumărate feno rate să ia parte la viață, în funcție do ceea ce au 1 construit). literatură de anticipație ovice in ceea ce privește multe posibilități. A ales : grea. Adică a scrie lite» ema cărui gen aparținui mat cu ustensilele scriito oare și luminoasă a lite- ți și westem-uri cosmice dată. primul număr al noii a Românului, (toamna ii 1918) Goldiș proclama jn dreptul poporului ro- din Transilvania la auto- minare, văzut ca aspira- srtatâ în suflet din ge- ji? In generație. „După rl de iobăgie, apăsare și ke - se scria aci în ar- d nesemnat, intitulat su- t .înviere" —, ajunsa și rel românesc din leagănul pti sale a dispune liber ofta și viitorul său". El n mai putea fi împiede- sâ-și hotărască singur a conform cu năzuințele le veacuri E aceasta, ară- Gcldiș, și o consecința a Urii la luptă pentru dem- b libertate a tuturor b^lor. a unul anumit li al timpului deci, pe care ni articolului îl numește »optică mai complexă, și ■ntivul evoluției istori- tru aceiași țel va lupta d octombrie 1918, și în formai e a statului maghiar după model elvețian, pe can- toane, într-un „Eidgenossen- schaft", subliniind din nou că românii de sub dominația ma- ghiară „nu se mulțumesc cu aceasta, deoarece doresc pu- terea politică și autodetermi- nare totală. Totodată, e nece- sar de subliniat faptul că ideea autodeterminării Transilvaniei se va împleti la Goldiș tot mai mult cu cea a unirii a- cestei provincii cu România La 9 noiembrie 1918 el decla- ră într-un ziar maghiar : „Ar- dealul se rupe de corpul Un- gariei. Aceasta e și natural. în Ardeal, românii sînt în majo- ritate ; acest teritoriu nu poa- te aparține de altcineva decît de România (.. ). Acolo unde românii sînt In majoritate, r pămînt românesc și din mo- ment ce Ardealul e un astfel de teritoriu, apare firesc că el trebuie să se țină de Româ- nia". ete Ioana Ieronim se mărturisește printr-un patetism invers, pe treptele joase, domestice. Aneantizarca apare astfel Incorporată. Cultivat în detrimentul marilor simboluri, banalul recuperează însă tensiunea lor. Bucătăria se substituie cu succes scenei pe care, conform tradiției, se desfășoară declarația emfatică. Aparent, avem a face cu o variantă a poeticului citadin, obiectual, lacom de varietatea și pluralitatea stimulilor, „realist" prin obiectiv și limbaj, tn felul, de pildă, al lui Rolf Dieter Brinkmann. Dc fapt, acest strat nu alcătuiește decît o suprafață convențională (de reținut, totuși, „indiscreția" ei), fiind depășit de un sens al dizol- vării, de o negare cu atît mai eficientă, cu cît e mai subtilă. Nici biografia lirică nu constituie o autentică finalitate. Scriiturii dense, opace prin înregistrarea amănuntelor, plină de iritațiile cotidia- nului, îi ia locul, intermitent, o notație străvezie, cel mult aluzivă, : certificînd o mișcare de distanțare față de temă. Cu abilitate, Ioana Ieronim se sustrage damnării „ieftine" pe care o presupune aceasta. Evocarea introspectivă reprezintă de cele mai multe ori » o trapă. Cîmpul poemelor e o regiune de „umbre", de „plutiri", • de „urme" incontrolabile : „Umbra ta, făptura ta / aripa rotitoare , a timpului tău dislocă / Necunoscuta — egală ție // în zăpadă / cald, incontrolabil / urma Se dilată’* (Mișcare). Țelul cu silință urmărit pare a fi descărnarea, umbra grandioasă a transcendenței) „Ai și observat. în treacăt o umbră subțire, / alt munte / dincolo de muntele acesta** (Serial). în adăstarea el, intervine cultura nuanțelor, microorganisme ale Neantului : „Așteptînd să crească / undeva, cîndva, generația spontanee a nuanțelor** (Ars poetica). Poeta năzuiește a rămîne In invizibil, disponibilă pentru o volup- tate misterioasă : „O parte a făpturii taie / rămîne dincolo de ecran / și doare voluptuos, în libertate** (Ecran). Dar resortul liric nu îl constituie contestarea lumii reale (ce apare, în spectrul ideatic, ca o fulgurație orientativă), ci procesul relativizării ei în plasma senzorială, în afectul care, grefat pe lucruri îndoielnice, ajunge, la rîndul său, a se îndoi de sine. Bineînțeles că rezultatul e o altă ecuație a sensibilității. Agnosticismul posedă flexibilitatea necesară unei confesiuni poetice, așadar e un „unghi de vedere", un simplu factor ipotetic, productiv în literă. Nici o teză filosofică acest document se arată că „A învins ideea, că fiecare na- țiune să dispună liber asupra sorții sale, să fie egal îndrep- tățită". De asemenea, se scria: „Fiecare soldat român, dezle- gat de jurămlntu! dat împă- ratului, are liberă voie să intre în sfatul militar națio- nal român (garda națională română — n.n.), să poarte sim- bolul mîndru al suveranității lui naționale, tricolorul, și este supus numai și numai Consiliului Național Român". In același timp, populația ro- mânească era îndemnată să sprijine gărzile naționale și să se alăture lor. Apoi, Con- siliul Național Român Centrai va da la 10 noiembrie 1918 un ultimatum guvernului maghiar Această acțiune a fost hotă- rîtă în urma ședinței comune a Comitetului și Consiliului Național Român Central, pre- cum și a Partidului Socialist Român, din 9 și 10 noiem- brie 1918, de la Arad, la su- gestia aceluiași Goldiș. Docu- mentul respectiv cerea In mod energic — așa cum se arăta în numărul din 1/14 noiem- brie 1918, al „Românului", ca, în conformitate cu ideile wil- soniene, „să fie tradus în rea- litate" principiul „propriei dispuneri" a românilor de sub coroana maghiară, aceasta în numele „dreptului de liberă dispozițiune a neamurilor", ca și „spre scopul de a păstra & de președinte, un til unui comitet de ac- cu sediul la Arad at apoi, la 30 oc- ie 1918, in Consiliul Na- ^1 Român Central) și ca linte al unui subcomitet membri (mai făceau din cl luliu Maniu, Al. k-Voievod, Aurel Cicio-Pop și activind tot la na lui 1918, ca v al Comitetului Vlad. îoan Arad, organ Na- >. Mircea Oprl*țâ părea Cavaler al tristei figuri, condescendente, autorul )dernă. a contrazis așh > a răsărit imaginea unul uoiecto îndrăznețe și po$ danta. prin care spirt âri largi, incit spumoa semneze tn cadrele unor ut. Mircea Opriți a făcut dor subtil, penetrant și ;tnva închistării gustului e la fel de depaitc la dc anticipație ca intot- fol de concesie sublitc- ire. umor și un tragism Oprită rtde și pllrițe in zi că se preface. Din vite c o istoric a Literaturii ne. Cîteva capitole aU câ se lucrează cu temei- Hui va fi un cveminert ucian-Vasile SZABO revistelor accente 7 DECENII DE IA MAREA UNIRE siguranța Ca atare, ultimativă. ordinea publică, averii și a vieții", pretindea nota menit a studia și ana- uția evenimentelor și fota măsurile urgente ce ifi impus. (In această ca- L Goldiș va face și depla- lln județul Arad, pe va- fașului Alb. pentru a son- Rtaosfera, și a cunoaște ițele populației și stările miri de la sate). Iar din bric 1918 va milita H aceasta și ca secretar al Sfatului Național In, constituit atunci, și care mai făceau parte Bhali, Ștefan Cicio-Pop. i Vlad, Al. Vaida-Voic- Cunosclnd atitudinea lui a autodeterminării, denii maghiari, cum ar fi Iji Mihăly — viitorul nistru în guvernul republican — vor iiâ-1 facă să renunțe la |esale In raclași timp. Ifiind marea influență a Wdi$ In sinul Consiliului Cri Român Central — să pine prin el o schimbare paga luptă politică a ro- kjr ardeleni. La Insisten- | Ini Kărolyi, Varjazsy ■ (conducătoru 1 organ i za - ■ din Arad a Partidului ■ez-radical al lui Jăszy kt și directorul ziarului fai Hirlap", în al cărui Ide Colaboratori se afla și p) depune strădanii pe p linie, căutind să-l eon- ii pe col în cauză în pri- ■ necesității integrității ■riei. în același scop, pul ardelean este invitat, lifirșitu! anului 1918 dc «Kârolyi, Ia tratative, la ■pesta, unde participă (el p o importanță deosebi- p punct de vedere stra- ■ cunoașterii directe a in- oase. Curind. tactica l hotărît și. scrisul igeroa că lupta sc dâ Peste o zi, la 10 noiembrie 1918, In paginile ziarului „Aradi Hirlap", Goldiș va ară- ta că nu are nici un dubiu cu privire la faptul că românii ardeleni se vor uni cu Roma- nia, dedarlnd totodată C.N.R.C. are în vedere Că și toate posibilitățile prin care să sc poată realiza acest acț ce se impune ca o cerință obiectivă a istoriei. Printr-o asemenea evoluție a atitudinii unirea devenindu-i un sale, crez >at»- și al lunii): cel cu • Locul publicării) •ptembrie 1988. • Cităm iu pot concesiona nimă- pune ce cred și cc simt, ipoi, nu-mi place ca din să-mi spună • etc^ și nici meu. fiecare propriile sale îce Rebreanu. cum <• ru să-și sem- trebuie si» (apte. \m un simplu Să-șl facă datoria cum udă altceva in afai.i «ir jur așa rum crede dc obligă regulile scrise și ..Ateneu*', numărul nr ichctă ru titlul „Muște- :>ri“. Primele intervenții , Tudor Vlad, Irina Pe- ine, în SLAST (1 ocLfc Cioculesca. Vom reveni mărturii referitoare la r taberei opuse), dar k și de astă dată ferm mii. întrebat, astfel, dc iKărolyi. cc intenții ar ■ românii ardeleni, în ,ca- &d ar ajunge la putere pern condus de către el, pde categoric că aceștia k autodeterminarea com- i $i respinge proiectele Brolyi. care — asemenea iiszi — concepea o trans- politic-național, el ajunge să se integreze, astfel, pe deplin, !n aspirațiile maselor largi populare, să le slujească cu abnegație și devotament. Răspunzlnd. în 1928, unui redactor al ziarului „Erdelyi Hirlap" și rememorind eve- nimentele de la 1918, Goldiș arăta câ activitatea lui în slujba unirii a fost dictată de interesele superioare ale po- porului român șl, totodată, de faptul că atunci sosise mo- mentul istoric propice pentru realizarea actului politic res- pectiv, „îneît nu s-a putut șo- văi". Spiritul autodeterminării și apoi cel al unirii din toam- na lui 1918 vor sta la baza tu- turor actelor oamenilor poli- tici ardeleni, în realizarea că- rora Goldiș a avut un rol foarte important. în urma propagandei națio- naliste a cercurilor reacționa- re maghiare, îndreptată îm- potriva Declarației din 12 oc- tombrie 1918, de ia Oradea, și, în general, în contra voin- ței poporului român din Transilvania de a deveni liber și stăpîn pe soarta sa, Consi- liul Național Român Contrai îl va însărcina pe Vasile Gol- diș să redacteze un manifest „Către națiunea româna*4, care va fi publicat sub semnătura lui Ștefan Cicio-Pop. Și în „trebuie încă acum să luăm puterea deplină do guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Un- gurească". în comunicatul comun al Comitetului și Consiliului Na- țional Român și al Partidului Socialist Roman, publicat în același timp și a cărei redac- tare energică și precisă îi a- parține, se arată că so vor de- pune eforturi susținute pentru organizarea gărzii naționale și a secției militare de la Arad și, totodată, se vor lua și alte măsuri menite a asigura atin- gerea țelurilor urmărite. Ace- lași act apela la populația ro- mânească. cerîndu-i vigilență, curaj și devotament Ideile cuprinse în aceste do- cumente vor fi apoi comen- tate și subliniate în repetate rînduri de către Goldiș. O face, de pildă, întrun interviu pe care îl acordă ziarului „Aradi Ujsâg". De asemenea, într-o declarație publicată de „Glasul Ardealului" din Bra- șov, In care justificarea legi- timă, dincolo de orice fel dc tranzacții politice, a autode- terminării Transilvaniei e pu- ternic accentuată în următoa- rele cuvinte : „Românii voiesc să ia stăpînirea asupra ținu- turilor locuite de români. A- ccastă stăpînire trebuie să se întîmpîe înainte de congresul de pace general, căci așa pre- tinde dreptul liberei dispu- neri". La aceleași probleme se referă și într-un interviu dat ziarului „Arad âs Vidâlce". Cu acest prilej, el arăta că aspi- rația românilor de sub coroa- na maghiară de a-și dobîndi independența nu va putea fi rezolvată prin „măsuri provi- zorii". iar C.N.R.C. „nu poate garanta menținerea ordinei publice, a securității persoa- nelor și bunurilor materiale, (decît) numai în condițiile u- nei suveranități depline a ro- mânilor pe teritoriile amin- tite". dr. Gheorghe ȘORA nu are. In acest cadru, din fericire, un caracter nec plus ultra. Atingînd cu dezinvoltură cîteva clape teoretice, poeta își vede de drumul său. Ceea ce dorește și obține ea, în cele mai bune texte, e dislocarea universului concret, a relațiilor habitualc. a conven- țiilor. Vagile repere doctrinare nu trebuie să sperie. Neantul nu e declt un simulacru de neant, în realitate, o sporire a libertății de asociere vizionară. Dacă o falsă pistă a lirismului în discuție o reprezintă concretul, o a doua o reprezintă Nimicul. Ambele 1 sint ecrane ale evoluției poetice, suporturi ale figurilor visător- insolite. Autoarea se transpune într-o varietate de imagini, coabi- tează cu posibilul, doar spre a-și salva limbajul. Permutabilitatea universală e doar un truc necesar coregrafiei sentimentale, un argument erotic. Atît existențialul dătător de chietudine, cumulare de experiențe ce trec prin simțuri, ostentativ diminuate, prozai- zate, cît .și Neantul inspirator de inchietudine, prin suspendarea punctelor de control cognitiv, plonjare în ficțiunea absolutului, sînt doar compromisuri, modalități tactice ale unei poetici. Ioana Ieronim se testează pc sine ca ființă lirică în diverse ipostaze. O anume incoerență intră in regula jocului, fie că e reflectată în- tr-un unic fascicul de notații, fie că rezultă din confruntarea poe- melor succesive. La un moment dat, autoarea se complace intr-un caleidoscop al compoziției „omului concret14, sub semnul derizoriu al distragerii. Astfel ne atrage atenția asupra microcosmosului său faptic, relevat în dezordinea sa naturală. Același du-te vino dintre trăire și configurare estetică, dintre real și ireal iluzoriu tautolo- gic, e consemnat, tandru-ironic, în marginea unui portret: „Chip cenușiu, ireproșabil ! rama ta e gata, / fă-te în sfirșit comod — / vei fi centrat prin calcule, / pus în valoare : charismatlc, / spor- tiv, romanțios, / plin de o exuberantă viață. //Te simți bine, de- sigur, înfățișat aici, / cu toate că — știi doar — în meșteșugul acesta / nimic nu arc tocmai / legătură și asemănare*4 (Imortali- zare). Atît de abstrasă în alte poezii, atît de devotată unei tehnici însușite pină la a părea vocație personală, Ioana Ieronim ni se dezvăluie acum în psih ia sa lacrimogenă, capricioasă, insinuantă, trufașă. Tehnica sa morală e la fel de echivocă, alcătuită dintr-un , amestec de apropiere și depărtare, de mișcare simpatetică și de răceală. Expresiei rafinat întortochiate, lunecătoare, îi corespunde o atitudine de un tumult perfect compensat, tradus în relief al expresiei. Eva își livrează astfel poeziei ființa sa aproape nepre- meditat grafiată. Caracteristică e și raportarea autoarei la Cuvînt. • Ea Ișl rezervă dreptul unei complexități primordiale, al unei în- i zestrări imbatabile, încercînd a-1 seduce. Venind cu paradoxala-i instabilitate, cu dorința de intervenție cosmetică și cu o francă recunoaștere a fondului instinctual, îl somează a se „adapta". Su- perioritatea poetei este evidentă. Nici o sfială în fața unui instru- ment ce poate fi manipulat ca oricare altul, de astă dată nu printr-o logică a ipoteticului, a posibilului, ci printr-o tendențio- zitate senzual-senină. Declicul inspirației nu vine din Cuvînt, nu e Cuvîntul însuși, ci apare în exterior. Motivația ultimă a mani- festării sale e o feminitate descifrabilă prin meandrele orgolioase ale chiar Cuvîntului invocat: „Acum mă vei primi și pe mine / • cuvîntulc. / cu instrumentele, simulatoarele / creierii artificiali, / cu naiva mea arheologie (Im)personalâ și / chirurgia plastică a sentimentelor // Mă vei primi, mă vei primi cu ale melc / para- doxuri lin migratoare / peste configurația instinctelor, / inevita- bilă** (Ritual). Dacă Șarpele a ispitit-o pe Eva, în Eden, urmașa • sa ispitește Verbul poetic, ca o revanșă Gheorghe GRIGURCU V. GANEA ORIZONT 0 4© 5 Petre Stoica EX LIBRIS Șiruri de evenimente mărunte grupate într-un tablou melancolic deasupra căruia zboară ciocirlia cu aripile înmuiatc-n albastru regal EX LIBRIS Albăstrimea primăverii cuceritoare mugurii copacilor plesnind succesiv și morișca băiețelului pistruiat ce umple văzduhul cu duh de zefir EX LIBRIS Aburii pămîntului proaspăt arat fulgurații argintii pe cumpăna fintînii vuietul veșniciei din copitele armăsarului gonind spre Inima zărilor EX LIBRIS Prin aerul cu limpezimi de cleștar încrucișări dc violet și bondari și florile-soarelui: umile oglinzi ce rotesc și rotesc pilpîirilo cîmpului EX LIBRIS Cai albi traversează cristalele rîului cete dc copii urmăresc coregrafia zmeelor și norul fluturilor care vine să întunece chipul morții spionînd în lăstăriș EX LIBRIS Ficusul cu frunzele deodată căzute tablourile plutind în somn hipnotic inexplicabilul scîrțîit al podelelor și calul fabulos care intră pe ușă EX LIBRIS Viscolul dintr-o noapte străveche strălucirea bărbatului în pragul ușii eternitatea înflorind pe chipul femeii care își alăptează-n tăcere copilul — V-aș propune, în deschiderea dia- logului nostru, o întrebare care să cla- rifice statutul rubricii de față: ce în- seamnă un creator tînăr ? Și: unde în- cepe, unde se sfîrșește tinerețea proza- torului ? — Am fost ce ești, vei fi ce sînt... M-am supărat cînd ai zis „V-aș" în loc dc „te-ai“. dar mi-ai răspuns corect, că intervievatorul e pus într-o stare de Inferioritate față de intervievat. Sincer să fiu, nu-mi place să dau interviuri și cu atît mai puțin accept falsele sau realele parități gazetărcsco-scriitoricești ce se stabilesc într-o clipă sau alta a existenței noastre cotidiene. Sentimen- tal vorbind, cred In existența acelei piei de șagri din care nu poți să tal la infinit. Prima foarfecă o tragi de-a la- tul, de obicei, că te-ndeamnă vlrsta și suprafața ce o ai la dispoziție. Mai în- colo, începi să faci economii. E mai practic, dar incomod ... întrebarea ta a ajuns șlagăr pentru că, mal în răspăi sau nu, fiecare a încercat nu mai mult decît să se țină în șa. Tu personal știi unde sfîrșește „tinerețea prozatorului** cititorul însă e bine să afle că „tine- rețea prozatorului** se sfîrșește uneori Înainte ca el să fi ajuns material di- dactic pentru clasele I—XIL — V-am văzut, adeseori, descnînd. Știu chiar că aveți o calificare univer- sitară în acest domeniu. Desenați, vă rog, fie și numai din cuvinte, pentru uzul cititorilor noștri, un portret-robot al prozatorului Paul Eugen Banciu. — Mă provoci. Ar trebui să-ți răs- pund printr-un „autoportret" (la pro- priu) sub care să scriu : Așa I... Sin- tagma „portret-robot** face să-mi ex- plodeze ceva în subconștient, așa că nu dau curs nici primului impuls, nici celui de al doilea, ci, iată, scriu cu- minte (desenez litere): de la patru di- mineața, uneori chiar mai degrabă după un „program dinainte stabilit" încerc să fac față unor mai mici sau mai largi cicluri romanești; tn momen- tele acelea, cred nemăsurat în mine, în tot După un timp, îmi aduc aminte de romanul lui Lundkvist, „îndoiește-te crudatulel®, și-mi mai trece. La o primă recitire a manuscrisului, după vreo șase luni, totul arată altfel. La dactilogra- fiere e și mai și ; după corecturile unu EX LIBRIS Platani bâtrini adînciți in zăpadă pe aleea pufoasă un băiat și o fată veseli aruneîndu-și unul altuia portocale ce împrăștie parcele dc soare EX LIBRIS Parfum de compoturi traiectoriile albinei pe fereastra odăii in care lumina clntă suavă pc fața copilului citind basme scrise cu litere gotice EX LIBRIS Dimineață adunată sonor In fereastră spumele așternutului și mina femeii care își mută dintr-o parte tn alta părul ca un șuvoi de aur topit EX LIBRIS Fruntea aplecată spre enciclopedia deschisă un tablou marin murmurul ferestrei și vechi amintiri desfăcîndu-se-n fragmente de zăpadă luminoasă EX LIBRIS Chiciura crengilor dc sub fereastră cana cu lapte ațipită pe soba de tuci inserarea ce aurește umbrele bătrînei care împletește ciorapi de lină aspră EX LIBRIS Lalelele roșii din glastră petele de lumină jucăușe pe cărți melancolia bufniței împăiate și capul încărunțind deasupra mașinii de scris FINAL : Ex libris-uri lipite pe dosul copertelor ochi ce scrutează infinitul intimității lungi cohorte de imagini suave ori dure și semnătura mea ca zborul de fluture și doi mi se pare scris de cineva cu- noscut, iar cînd ajunge pe piață îmi întreb colegii dacă merită să-1 cumpăr sau nu ... Cu toate astea, scriu și con- tinui să cred în cicluri și sisteme De- formație filosofică, ce se leagă perfect cu cea plastică. Dc-aia m-au și încăput amlndouă. Iei un bloc de marmoră, îl privești în răsăritul soarelui și vezi lucrarea gata : Sistemul. Nu-ți mai ră- mîne decît să scoți cu dalta ceea ce prisosește și ai ciclul. Totul merge de la sine... tribuna creatorului tînăr Cu prozatorul PAUL EUGEN BANCIU — S-a vorbit de un anume simbo- lism al titlurilor unora dintre cărțile pe care le-ați scris (să zicem : Reciful. Zigguratul, Muflonul). Cum le-ați des- cifra dumneavoastră (evident, fără a face apel la „Dicționarul de simboluri"!)? — Dacă un critic tînăr bate apro- pouri la „Dicționarul de simboluri", fie că face abstracție de intențiile roma- nelor scrise de mine, fie face abstrac- ție de însăși textele șl existența lor După umila-mi părere, nu sînt nici „excesive", nici „absconse", dar nici „găselnițe", ci ceea ce am crezut eu de cuviință să fie niște titluri de carte Că puteam să le spun i „Tainele inl- mei, duminică după-amiaza de la cinci Memoria îmi spune că am auzit prima dată numele Aninei de la cei mai bătrînl. Sora bunicii mele era pi- lăriță, adică umbla cale de șapte sate să cumpere ouă pe care le revindea la Anina. Din sporovăială celor două su- rori am reținut o întîmplare de tot hazul. La primul lor drum de afaceri, îmbrăcate, așa cum s-au purtat plnă la moarte, cu poale, ciupag, catrență și targă. încroșneate cu brențile din lemn ușor din tei au coborît dealul spre crovul unde Anina își răsfira casele după configurația reliefului, dar mai ales în funcție de puțurile minei ce sulițează văzduhul plumburiu, îmbîcsil de praf de cărbune. Cînd au ajuns In dreptul vechiului funicular, instalat chiar în dreptul puțului II (Foaie ver- de ca iarba / La mină la Anina / La puțul numărul doi / Să nu mă mai întorc-napoi) pe unde trecea și o linie de cale ferată destinată nevoilor in- terne ale minei, au rămas cu ochii li- piți de cotărițele (vagoneții) care rulau necontenit pe cabluri. Opincile cu gurguiele întoarse s-au poticnit de și- nele de cale ferată, tinerele pilărițe au căzut pe burtă iar sutele de ouă au început a se rostogoli la vale. Vă imaginați rîsul homeric ce i-a cuprins pe trecători văzîndu-le pe cele două țărănci „pră foaie- cum se spu- ne. și armata de ouă mărșăluind în rînduri strînse către gară. Chiar și pă- gubașele. atunci cînd își aminteau după zeci de ani, de pățania lor. chi- coteau Primul meu drum la Anina, pe ur- mele părinților ce veniseră aici cu cîți- va ani înainte ca să-și găsească dc lucru, s-a întîmplat la răscrucea dintre copilărie și adolescență. După dealu- rile solare, după puritatea luncii și a pădurilor. după aerul cînd molatic cînd aspru prin puritatea sa din fru- moasa mea vale. Anina mi s-a părut un monstru unsuros și zgomotos, stră- juit de ciorile negre ale roților cocoțate în vîrful puțurilor de extracție și de turnul uzinei electrice. Cîțiva ani am suspinat după sat. sufletul mi-a tînjit mereu visînd la mirosurile și culorile la bătrînii mei legendari. Am proiectat mereu, și uneori mă mai trezesc și as- tăzi gîndindu-mă la aceasta. o fugă spre înapoi, spre țăranii și țarinile co- pilăriei mele. Nu știu nici astăzi pen- tru ce, atunci, la fiecare urlet de si- renă, ce anunța ieșirea din șut, mă bîntuia un fior nelămurit de spaimă Să fi purtat în ființa mea frica tuturor copiilor din Căraș și din Almăj. ai că- ror părinți erau ocnași, din cele oh vechi timpuri, pe care mina Ii sl&laJ ucigaș devenindu-le mormlntl! VIM sem cu însumi urmele suflării toare a tanătulul (gaz metan) pe m ce rămăsese dintr-un schimb Intref. 1 Cu vremea, spaimele mi-au dbpL'tt| pentru că mina are șl această ciiM te maturizează, te fortifică nu dccr M zic. ci și sufletește, aș zice chiar ■ înăsprește. Probabil nu întîmplăUriu zice că acolo în adîncuri domnește 4 altă lege decît afară, la suprafa;! Iii <1 o mireasă Kl Intoarcc- mărturii 0 fugă I 6 I spre tainele copilăriei vacanțele mele studențești, am rînd pe rînd ca vagonetar, ajuta te miner in diverse abataje, pe diferite șl la puțuri diferite. Nin-:n! mi s-a părut mai dumnezeiesc decitba după șut, acrul tare (Doamne ce $d»l bare de optică I) de afară, obesatu aceea dulce ce-mi copleșea trupul b anii aceia am cunoscut figuri dare de stahanoviștl, dar și oamc^ dH dați, eșuați aci după o viață avatM roasă, ca Aurică MeianU, moșul, cal am auzit că fusese supranumit mii IH ziu, pentru care mina a ținut loc ți te soție și de copii. Dintre umbre, zăresc tot mai rar pe aceea a lui W zan. în memoria căruia am și sriiw ■ol și pe Va- izuc uni verși - Iii creația foi- te Iod Văcaru. pilor, Im păț i- R minerit, dar MLungu, losif ■ înființat un ^efebului mi- d i restauran- te dc la „Insu- Ithmam, dez- ■ noastră, cu tari, creația te versuri din icl Veri cu | haltă de la iutile floranc fc* a lacului ■i iubitele își te de flori, tre- [ wnind prin taOravița, ma- Bcicști perpe- Itaenii. păti- fc ale echipei ■ Oravița sau tal scurtă vre- !« talentul și. taranâ, tirană, il șl mereu ti- pul și chi- tln favoarea Km s-a înălțat teri bituminoa- bpBn Impactul tea sa bicente- Iwi oraș sînt p umane sînt I cu care se I mineri, prin- Fn decenii se k Unărul in- I Vâcaru, cel iha rindul cu tem despre B chipul scri- la data cu el, Ide fascinant I minerilor de taleărășan nu t^rta din nou I convingă că m cer al ei. Brii sale. ALMAJAN MAREL (Fi E cerul sobru. Destinul unei Și-o claritate, Dezvăluie o z Mai sînt tăceri Ca pe-o plane Singurătăți fei Să trec pe-acc * A fost o conf Pe-un ci mp dc Și-un astru tr Zvîcnind în ti Cu străluciri Și un drumeț „E-atîta soare Cum nu voi El va pleca, s Iar mîine răs Conciliant, ma Bun pentru oi Dar să trăim, Dogoarea-n cl< Lumina exprii Nici ea eternă Bolidul curge Planeta încălz Pe jumătate : Intr-un apus la șapte" (Reciful"), „Cetățeanul Kane" (Zigguratul), „Luna și doi bani Jumate" (Muflonul, volumul I și II) asta e o altă poveste ce ține de structura mea.. Și-apoi, cred Câ micile ziggurate dc nisip ale fiecăruia dintre volumele publicate își descifrează și explică (u- neori chiar în textul cărților) atît titlu- rile cît și sensurile. . Unui critic care s-a greșit pe la începuturi să scrie și ei o recenzie („Rătăciri controlate") despre „Reciful", nu i-aș fi răspuns Ia întrebare; colegului de acum. însă. u. profesio- te deșteaptă, încă nc- Imediata de puține Nu citesc !. Rareori, * ...O lună im Mușcind ruina Și stele rugin Traiecte dureri Fisuri adînc-u -nghițind preb încetul cu înc» Viața reintrînc ■ ■ *111 I ■— *- 1 I * —' i-aVn făcut hatîiul.... — Sinteți. prin excelență, un roman- cier. E vorba de o vocație, de un cal- cul. de o întîmplare ? Vi se pare ro- manul. ca gen, superior altor forme dc creație 7 — Nu tocmai Intîmplâtor, pentru că tot citind, am dat de tarele unor cărți mari și am crezut că pot să fac ceva mai bun (vreau să fiu înțeles corect „mai bun" în sensul de „structură con- trolată". eroi în carne și oase, adevă- ruri de-ale tuturor ș.a.. asta în vreme ce meditam la o epistemologie a lite- raturii. Cred că pe acolo mă plimbam cînd s-a „întîmplat" să scriu primul ro- man). Mă consider scriitor. Cuvîntul „romancier" sună astăzi a producție artizanală. Romanul, Insă, râmlne ^1 Ier ia grea a literaturii. El dă ofensivei și cititorul crede In asta, M sentimentul că nu e lăsat chiar dc tel beliște față-n față cu viața. Hai ri d mergem plnă la exemplaritate, d>| cursivitatea firească a destinelor tr-un roman, adevărurile pe care kl așteaptă de la scriitor (aici apor pl serviciile pe care ni le fac serialele |l| filmele, zi de zi) U tonifici Fr.ttl asimilarea unei poezii îți trebuie o stei re, pentru aceea a criticii o cultură dr j specialitate (nu putem ignora faptul dl trăim intr-o lume n tehnicii și |tiințril dar pentru roman... Deși, noi, pro torii, am vrea să avem un statut dlI privilegiat, căci adevăratul drum 'pil literatură al marii mase noi O OM chidem. —- Faceți parte dintr-o promoții rare3 cronologic, se situează intre propteiI anilor ’GO și cei ai valului *80. Ca] resimțiți această dublă vecinătate. n-| îndoios. stimulativă ? — Ce să spun ? între atlția dafl In viață, nu poți să te simți altfti tel cît ca o insulă dintr-un arhipelag. Li | Fayurn era ceva mai cald. Meșterii w» | niți dc acolo își învățau drâdl jl Bizanț să execute cît mai desă^l fără să se simtă nici o urmă de fo] sonalitatc. Concurența stătea In a fl (fl I mai anonim. Renașterea a red»cope«| omul, creatorul, iar concurența a dfl&i nit ceea ce știm și azi. De atmxi t ! pînă acum (păstrîndu-ne în același sm țiu european, care a trăit ambele a- ’ periențe excesive amintite), am di I învățat că olimpiadele dintre marii v* j tișli se dau mereu, iar rezultatele ta] abia peste o sută de ani... Unemil] paște și pe mine întrebarea: de urAI să fiu eu atît de bizantin?... — Ce distincție faceți Intre o lectură I „obligatorie" și una „dc plăcere"? & | tiți cărțile confraților cu „Inocență"ux ! cu un interes dc profesionist al scrisu- lui (căutîndu-Ie, adică, scăderile |i ] plusurile, demontîndu-lc mecanismele j anali/îndu-le personajele etc.)7 — Netă. Ceea ce numești „obluj riu" ține de interesul profesiuî.uUlțSL I (Să fiu sincer, întrebarea e pentru 1 staruri, luată dintr-o revistă despre d | pentru oamenii Hollywood-uM Ml ■ tttelalte lec- lae $e respec- ceea ce c ia aceeași pa- (cit îmi ■boc de arhi- Ednema (fără Sftctlc), politi- jtaanahuri cu Ml tu- ta* pentru de I îeî, tinerețea Kiu confrate. elanul Nu teopâr ba că Id personajul tel ba că au- [drum și toate tamfar de fie- k cu care în- I donquijotcsc. InlNre și pă- ■ fiu de acord de forță sume față a tace de o la- Ide o cultură pm pus pro- bifit de deș- ira ne lip- f litera- p să epi- m lui, epigo- mturi scrisă [Or, poate că ■iiji.mari la ■ desluși în Mi lor I. . Isd toate căr- liâ citesc o Bt ți cred câ fak' șl sutele pte abia sau ■ atlta amar K să rid, sa Ie și să mâ l «barele" ... HHAIEȘ * fn zori dispare M-aprindc-un Să la totul da Triumful și că- Revine dimine; Și angrenajul Te simți din n Și sensurile vie Pornești în zo Mai tînăr, prin și împrcgnîndu Cu care vrei, • Spre depășiri Dorindu-te pro: Din nou c totu Și-i orice dimi * îmi c mai depi Plutirea dezlm Bătăile din ari ORIZONT ?rau ocnași, din cele n i, pe care mina îi sfărîi indu-le mormlnt I? Văî ni urmele suflării pirjc tu lui (gaz metan) pe cc dintr-un schimb întreg , spaimele mi-au dispăr na are și această călită :ă, te fortifică nu doar fletește, aș zice chiar robabil nu întîmplător » în adîncuri domnește ît afară, la suprafață. i mireasă întoarce- nărturii I fugă e tainele J1 pe Va- tmiversi- Ifiția fol- ii Văcaru. t Împăti- mit. dar Wu, losif ființat un Wui mi- siauran- Ih Jnsu- Km, dez- fctrâ, cu | creația |DUri din I Veri cu ta de la St florane *1 lacului boitele își Iferi, tre- pd prin irița, ma- K perpe- k păți- se echipei hrița sau rată vre- Hatul și, p. tirană, rereu tî- t $1 chi- i favoarea Lucian Bureriu MARELE SOLSTIȚII] (Fragmente) E cerul sobru. Soarele dictează Destinul unei veri tentaculare. Și-o claritate, paroxistic trează. Dezvăluie o zare după zare.. Mai sînt tăceri de junglă și cascade, Ca pe-o planetă-n care-i altă zi; Singurătăți fecioare. Și se cade Să trec pe-acolo ca și cum n-aș fi. ★ * * Mai ubosit, pro-pulsul mereu ar vrea să steie. Puterea dc-a li singur ca strigătu,-n eter, In performanța clipei arzînd cu nepăsare, Cedează-nspre prudență, iar zilele îmi cer Elipse tot mai strînse și-un tot mai palid soare. Priveliștea umană atunci îmi dă tărie Și inima sc-ncarcă de-un flux înnoitor. Ma înveșmînt cu strada, fluidizată, vie, Iar chipurile voastre le iau cu mine-n zbor. Vara lui 1988 eu niciodată nu o aștept mă ia de mînă și mă plimbă printr-un labirint de străzi pînă pc-nscrat SCRISOARE Am luna în cap și soarele-n Inimă iar tu preamultașteptato îmi vorbești de izvoare curate ca gerul cînd eu am început cu drag a privi cum șoarecii tîrcoale-mi dau să mă citească igurine Ion Chichere »pilăriei Înălțat inoa- •le studențești, am lucra ca vagonetar, ajutor »rse abataje, pe orizont puțuri diferite. Nimic nu nai dumnezeiesc decît baia impactul bicente- craș sînt sane sînt care se uri, prin- ii sc in- , cel jindul cu jl tare (Doamne ce schim-I. că I) de afară, oboseala , p, :c-mi copleșea trupul înj; cU d n cunoscut figuri legen- . fascinant noviști, dar și oameni ciu- Ljjor dc ici după o viață aventu-jHșan nu rică Meianu, moșul, cum Jadin nou knngâ că fer al ei. sale. usese supranumit mai tir- tre mina a ținut loc și dc >pii. Dintre umbre, în i rar pe aceea a lui Iga- >ria căruia am și scris •mânui. Insă, rămîne ar iteraturii. El dă siguranță i ti torul crede în asta, arc ă nu e lăsat chiar de 1 față cu viața. Hai să nu la exemplaritate, d; irească a destinelor di adevărurile pe care Ic a scriitor (aici apar și :are ni le fac serialele ș zi) îl tonifică. Pen ?i poezii îți trebuie o ca a criticii o cultură u putem ignora faptul jme a tehnicii și științei) man ... Deși, noi, proza- i să avem un statut mai ci adevăratul drum spre marii mase noi îl des- JAN MW profesio- d^teaptă, Iscă ne- Imediata & puține Jfa citesc ri. Jle lec- rcspec- ro ce e i pa- (cil îmi de arhi- i (fără j politi- fcuri cu |sau tu- de țea rate. rte dintr-o promoție care. EUl Nu r ba că situează între prozatorii cei ai valului *80. Cum Iponajul >tă dublă vecinătate, ne- ativă ? mn ? între atîția clasici oți să te simți altfel de- ă dintr-un arhipelag. La za mai cald. Meșterii vc- își învățau ciracii din ecute cît mai desăvlrșit ită nici o urmă de per* curenta stătea în a fi cit Renașterea a redescoperit 1, iar concurența a deve- im și azi. De atunci șl >trîndu-ne în același spa- care a trăit ambele cx- ive amintite), am mai ipiadcle dintre marii ar- icreu, iar rezultatele lor ită de ani... Uneori mă ine întrebarea : dc unde do bizantin?... ție faceți între o lectură i una „dc plăcere0 ? Ci- raților cu „Inocență" sau dc profesionist al scrisa- i-le, adică, scăderile și ontîndu-le mecanismele iersonajcle etc.) ? a ce numești „obligate* ntercsul profesionistului. , întrebarea e pentru 1 intr-o revistă despre șl i Hollywood-ului). Noi că au- Iți toate Sr de fic- ■care in- feiijotcsc. F și pă- acord Ide forță ipus pro- ide deș- K lip- I litera- ta epi- 5. epigo- scrisă poate că mari la siliși in lor 1... bate căr- o câ li sutele sau Ba omar I rid, să i să mă rele-... A fost o confruntare-n univers ; Pe-un cîmp de flăcări istovit, un ins Și-un astru tropical, acid și șters, Zvîcnind în tîmple ca un puls învins, Cu străluciri de lavă zdrobitoare Și un drumeț, extatic exclamînd: wE-atîta soarc-ncît e totul soare, Cum nu voi mai vedea, poate, nicicînd. El va pleca, spre sud, absent, afon. Iar mîine răsări-va, temperat, Conciliant, mai blînd c-un semiton, Bun pentru orice zi, cum ne-a fost dat. Dar să trăim, iar nu pe jumătate, Dogoarea-n elementul ei primar, Lumina exprimînd eternitate, Nici ea eternă-n fond, reper și far". Bolidul curge in pămînturi iar. Planeta încălzind-o interior. Pe jumătate ars, marcat dc dor, Intr-un apus mai omenesc răsar. * * ★ ,.. O lună imperială, cu craniu vechi, de oaie, Mușcînd ruina știrbă cu troznet surd, dc lemn ; Și stele ruginite, cu-acid tăcut își talc Traiecte dureroase în haosul solemn. Fisuri adînc-uscate pămîntul își deschide -nghițind prelung occanele-n pîntccu-i, tăcut; încetul cu încetul ne facem roci aride Viața reintHndu-și în propriu-nceput... * * * In zori dispare teama cc m-a învins azi noapte ; M-aprinde-un neastâmpăr, în timp nepotolit; Să ia totul da capo superbul spirit apt e, Triumful și căderea ducînd la nesfîrșit Revine dimineața precum un amplu dar Și angrenajul firii sc pune în mișcare Te simți din nou al clipei, dinamic, necesar Și sensurile vieții palpită dc culoare. Pornești în zori cu toate puterile, la drum, Mai tînăr, prin candoare și dragoste • de semeni Și împrcgnîndu-țl virsta de veșnicul „acum" Cu care vrei, din suflet, profund, să te asemeni Spre depășiri de sine pornești surîzător Dorindu-tc prezență utilă și sprințară ; Din nou c totul șansă și început și zbor Și-i orice dimineață un pisc imens dc vară. * * * * îmi c mai depărtată spirala abisală, Plutirea dezinvoltă, traiectul de fuzee; Bătăile din aripi se ecr înspre escală. PETRU BUZGAU:. Trandafiri. ClNTEC MIC Elenei Mîna ta e o mică evadare din real un căpăstru de raze un pansament de pace pe fruntea mea un drapel Dan Emilian Roșea ClNTEC DESPRE ȚARA Nu te văd în fața ochilor mei tc văd în inima mea cum o brăzdezi cu plugul și semeni în pămîntul ei un grîu etern DORMIND LA SOARE Poposesc uneori lingă o clădire albă mîngîiată nemilos de soare ca și cum aș aștepta pe cineva și mă simt ca și cum aș fi trăit din plin vreo șapte vieți și întotdeauna vine frumoasa pe care IN SCOICĂ Sc face frig în scoică plaja își strînge fustele decent ca într-o inversă filmare plonjez înspre subconștient în marea plină dc uleiuri printre carcase dc-amintiri frîne și ruginite tuburi care au fost cîndva simțiri cînd lunecă albos vreun pește sau ochiul magicei lanterne din roșia copilărie boltindu-și fluxul în taverne vulesc în pleoape vechi alămuri și o culoare de pămînt îmi scaldă plajele urechii a cita oară doamne sînt (?) cînd se repetă-această nuntă de simțuri cu lumina pură a clipei care încă nu e decît urzită-n țesătură ; între axoni și ierburi linii frînturi dintr-un desen uitat cînd luna se întoarce-n somn pc-același vis care-a plecat.,. ANA '* Tu cuvintule cum desenezi piatra • și-n mijlocul ei uiți neglijent taina ca pe o ană trăiniclnd-o-n apa lingă ea de sentiment VECHI ClNTEC Gura ta — rană a spațiului umerii o lumină in care turma părului murmură lină aripi deschise sprâncenele peste cuiburi de rouă mâinile albe pîraie susurând amândouă dc amforă-i mijlocul înspre șodul boltit pămîntul coapsei abia e gîndit Cristian Popescu, membru al Cenaclului „Universitas" și debutant, pc 1988, al Editurii „Cartea Romanească", apare drept un reprezentant al „ge- nerației ’90“ de tineri poeți. Placheta sa de debut, „Cuvînt înainte4*, conturează profilul unui poet original ca stil și ca univers poetic. Existența de fiecare zi, lip- sită de spectacular este văzută prin ochiul febril, ironic-deta- șat și pur al unui tînăr (cu aer de adolescent), care își ex- pune întîmplările unei biogra- fii obișnuite. Doar că acest obișnuit cotidian și biografic primește aura neobișnuitului, a neverosimilului, iar tot ceea ce ar putea fi solemn, impor- tant și real devine simplu și derizoriu. Această transgresa- re a gravității în joc, în bufo- nerie, în grațiozități, se face într-o permanentă detașare, parcă, de cele lumești. Căci lumea poetului nu e lumea obișnuită, ci e cea de vis, o lume mică, fragilă, pe măsu- ra eroului, în care încape strada, casa, părinții, tramva- iul 26, cîinii-prietcni, călușeii, copacii, fluturii și toate cele- lalte lucruri obișnuite, între care se consumă „plimbarea" de fiecare zi a eroului liric. Neobișnuită este atmosfera a- cestor „tablouri", secvențe de viață de familie sau de alt gen, o atmosferă de album retro, patinată, văzută cînd cu ochiul ironistului, cînd cu ochiul sentimentalului, cînd cu al observatorului ascuțit. Aerul de vetustețe pe care personajul îl preferă, aerul dc retro pe care îl respiră „călă- toriile" sal" reale sau imagi- Memoria afectivă viața asociației hal • - a ■ • La sediul Asociației Scriitorilor din Timișoara a avut loc ședința Comitetului de conducere al Asociației, în cadrul căreia a fost analizată activitatea* cenaclurilor Asociației și a Cenaclului din Arad al Uniunii Scriitorilor, în stagiunea 1987/1988. De ase- menea. în cadrul ședinței a fost discutat și aprobat Planul de muncă al Asociației pe trimestrul al IV-lea. La dezbateri au par- ticipat : Florin Bănescu, Ivo Muncian, Maria Pongracz, Mircea Șerbănescu, Ion Dumitru Teodorescu și Cornel Ungureanu. Lucră- rile ședinței au fost conduse de Anghcl Dumbrăveanu, secretarul Asociației Scriitorilor din Timișoara. • Stagiunea 1988/1989 a Cenaclului Asociației Scriitorilor din Timișoara și al revistei „Orizont" va fi inaugurată marți, 18 oc- tombrie a.c., ora 18,00, în sala de cenaclu din Piața Vasile Roaită nr. 3. printr-o ședință de lucru în care va citi din versurile sale poetul Anghcl Dumbrăveanu. • Vineri, 21 octombrie a.c., ora 17,30, la sediul Asociației Scriitorilor din Timișoara, din Calea Bogdăneștilor nr. 19, în . cadrul Studioului dc poezie al Asociației, va avea Ioc o seară de poezie care va reuni, sub genericul „Poezia toamnei", cunoscuți poeți timișoreni și actori ai Teatrului Național din Timișoara. în program, recital de chitară clasică susținut dc Ilic Stepan. M. O. nare dau poemelor un iz de „fin de sidcle". Plăcută e și ironia ce mustește în frază, fără acid coroziv, blîndă, uma- nă, ce, rarisim, șfichiuie din coada ei un ultim sarcasm ce se diluează însă în gestul pur al sentimentalului iertător și înțelegător a tot și a toate. Poetul, sub masca ironiei, a burlescului, a terifiantului este un copil pașnic, un suflet plin de compasiune, care idili- zează mediul, orașul, familia, existența. Idilizarea aceasta, să o spunem, nu ocolește însă asperitățile existenței, ci le dă doar o aură acceptabilă, le înnobilează sub o mantie co- lor, carnavalescă, ce îi vine de minune. Tot ce pică sub privirea scrutătoare a poetului nu mai tronează solemn, ci intră în haina modestă a coti- dianului, a vieții obișnuite, trăită însă în euforie. Căci a- ceste poeme au, în primul rînd, acea fascinație a eufori- cului, a micilor „minuni" care 1 se întîmplă poetului la tot pasul, în fond, minunile de fiecare zi, înălțate, însă, prin gestul poetic, la rangul de ve- ritabile întîmplări neobișnuite. Să o spunem, însă, că nota euforică a acestei poezii nu extirpă drama, ba chiar o po- tențează, prin detașarea seni- nă a eroului liric, o detașare a ființei prin bucurie, gata, oricînd,. de a înfrunta necu- noscutul, iar necunoscutul, aici, se ivește mai la fiecare pas. Poet ce-și trăiește biografia aducînd la suprafață, din adîncurile ei, acele mărturii ale eului, conturîndu-și, din aceste, „realități" ale memo- riei afective o nouă biografie lirică, un univers imaginar original și pasionant de ur- mărit, Cristian Popescu se în- scrie drept un debutant deo- sebit în generația sa. un tînăr poet care, de va avea, în vi- itor, mize și mai mari, va reu- și să scoată la lumină cărți cu adevărat remarcabile. Ion ARIEȘANU • Cristian Popescu, Cuvînt înainte. Editura „Cartea Ro- mânească", 1988. ORIZONT se află doar li Banatul se constata, totuși, în activitatea instituțiilor de spectacol Valentin Kataev (Teatrul Național) ecou tn contextul național, al valorilor teatrale? IOAN IEREMIA tensionata poem O scrisoare capodopera OPERA ROMANA rianta ci i-cum$pecS programului de ac ritar scenografia Darida Istvan Grafică de CONSTANTIN CATARGIU Intimplări din capi* Tudor Mușatesctț ,0 frumusețe rece, de iarn stalină și dură, firavă < cum sîntem i în pronosticuri și contemporană ne-am oprit asupra universală „Povesti- ți tori-J - Mandra. fejandi-Tiron ti eveniment Bonat de umbra șogunului - te revoltat romantic încarce ni și condamnat In moarte - 2.) In centrul preocupărilor noastre va sta în această sta- tivitate al teatrului pentru sta- giunea actuală, dar, înainte de a o face, aș vrea să subliniez faptul că el nu este unul nou. Teatrul și-a găsit. cu ani în urmă, cîteva direcții ferme ale unui program ideologic și este- tic, direcții pe care le urmă- rește cu consecvență. Cea mai importantă direcție de activitate, înțeleasă de alt- fel ca o datorie de onoare' a Popescu tolă" c limba română spectacolele merită o „Anchetă a- care nu a piesă de Hotel Zodia gemenilor", de Valentin Munteanu (Teatrul sezonul de toamnă4', Imediat ur 2.) Calitatea : îmbunătățir repertoriului potrivit coma iamentelor contemporaneitâ' perfecționarea profesională fason aiului artistic, optimi? flJE GYURCSIK, director al Teatrului dc păpuși Imaginea vieții teatrale și muzicale nu mai este atit dc energic marcata de momentul des- chiderii de stagiune, cum ne-am obișnuit să o vedem. Stagiunea continuă ritmic, neîntrerupt, teatrele, opera, sălile de concert nu-și mai închid porțile peste vară, instituțiile de spectacol activează, deci, pe întreagă durata anului calendaristic, oferta estivală menține viu interesul spectatorului, astfel că, fenomenul stagiunii continue creează, asupra vieții teatrale și muzicale, o nouă imagine. In care o mai dificil de stabilit un reper inaugurat • Un plus de intensitate ■Dința unui samurai este pi« o lui Iris Murdoch, „Trei si Mi". Aici, spiritul de drej ute al samuraiului exista ni iwi pentru a-și face onorab jiul harakiri, nu pentru a pi tj aplica Justiția. 0 poveste de ev mediu ja German de Stat), „Cerul Înstelat deasupra noastră*4, de Ecaterina Oproiu (Teatrul Maghiar dc Stat). • Celor patru directori de instituții teatrale, din oraș, revista Ie-a solicitat un răspuns la următoarele întrebări : 1.) Care sînt spectacolele pe care le considerați repere de artă teatrală, In stagiunea trecută, a scenei pe care o conduceți ? ; 2.) Cum ați formula ideea centrală a programului instituției dvs. pentru stagiunea de curlnd inaugurată ? ; 3.) Ce propuneți publi- cului, în noul an teatral ? ; 4.) Care dintre viitoarele premiere sperați să devină evenimente de ILDICO JARCSEK- ZAMHRESCU, director al Teatrului German dc Stat LUCIA NICOARA, director al Teatrului Național Pcter. El a ouținut, de altfel, mai multe premii. în confnm* țări profesionale de prestigii „Ilomo viator44 — spectacolul realizat împreună cu Emil Sein de la Filarmonica de stat KAROLY SINKA, director al Teatrului Maghiar dc Stat „Examen dificil44, de autore) timișorean Ghcrasim Emil, „Anunț la mica publicitate", de Al. Sever, „Fotoliu rcitf» vat". de Mircea Marian, 4)1^ lo44, de Shakespeare și torie prin concurs", de Carto Goldoni. 4.) Un răspuns serios la •- ceastă întrebare ar împila lipsă de modestie din partea noastră. Știm doar — dar de aceasta sîntem ferm con'.inși — că în intențiile noastre sli tem tot atît de ambițioși pre- 1.) Două din stagiunii trecute atenție deosebită, supra unui tînăr făcut nimic44, o muzica Liant regia Marine — a consti tuli ; despre succe- unui teatru național, este cea legată de un program reperto- rial axat pe promovarea valo- rilor durabile ale spiritualității naționale, reprezentarea dra- maturgiei clasice dar și a celei ancorate într-un prezent ime- diat. dinamic și ambițios. In- tr-un cuvînt promovarea unui repertoriu capabil să acționeze sensibil la ridicarea conștiin- ței politice. Mai concret. în stagiunea actuală, vor fi re- prezentați pe scena Naționa- lului : Mihai Eminescu. cu drama romantică Bogdan Dra- goș. Ion Luca Caragiale cu I Un concert cu lucrări di: Iniția enesciană (in colabo nre cu Filarmonica „Banatul" n marcat deschiderea noulu fa muzical, la ora cind, îi femrești. bătea gongul cele foc-a Xl-a ediții a Festivalulu ricmațional „George Enescu" hfzența. în programul im faianței manifestări, a Ope n din Timișoara, cu specia* Ciul „Iu labirint'4 („Călătorit pierdută (In regia unui tînăr și foarte important artist. Dra- goș Galgoțiu). Aurel Baranga. cu excelenta sa comedie Mie- lul turbat, un tînăr autor. Ți- ței Constantinescu cu o piesă a cărei tematică este situată în mediul agrar. Ia un cal și zboară cu eL Alături de aces* te titluri, o extrem de savu- roasă comedie a lui Valentin Kataev, O zi de odihnă și Trei săgeți de Iris Murdoch. în regia lui loan Ieremia, un splendid omagiu adus spiri- tului umanist, prin interme- diul unui exotic basm orien- tal. Un program, după cum se observă, ambițios. 4.) Este simplu și în același timp dificil de stabilit un ase- menea pronostic. Dacă rela- ționăm valoarea, substanțiali- tatea ideatică și estetică a tex- telor propuse cu valoarea, va- lidată în timp și recunoscută, a regizorilor, scenografilor și actorilor noștri, capabili, iată, s-a văzut, să creeze spectaco- le de referință In mișcarea teatrală națională, sîntem în- dreptățiți să fim foarte opti- miști și să credem că toate propunerile noastre vor deveni asemenea spectacole. Dacă luăm însă în considerare și al ți factori — factori-surpriză, legați inevitabil de specificul actului creator, atunci o oare- care rezervă credem că s-ar impune. începutul drumului care fl vi duce, credem, spre unanime aprecieri în țară (la începutul lunii octombrie, spectacolul va fi prezentat publicului din ca* pitală). 2.) In alcătuirea repertorii lui. demersurile teatrului au fost marcate de sentimentul unei responsabilități sporite privind rolul și funcțiile tea- trului ca instrument unpor* tant de modelare a conștiințe- lor. de formare a omului nou, constructor conștient și demn al propriei sale deveniri. Re- pertoriul — ca expresie a po- liticii culturale pe care teatrul se angajează să o propage - a fost conceput ca un program ideologic și estetic apt să in- tegreze, în stiuctura sa, co- mandamentele sociale și poli-, ti ce. să reflecte sistemul de valori al spiritualității socia- liste. Obiectivul principal i fost impunerea masivă, tntr-ua spor cantitativ, dar mai aleM calitativ, a literaturii dram* tice, originale. Această drama- turgie reprezintă 75% din to- talul titlurilor, păstrîndu-se un echilibru optim și echita- bil între genuri, ținfodin cont atît de structura, compo»! nența. posibilitățile artistice și, nu în ultimă instanță, cete 1 financiare, ale colectivului, dl și de specificul publicului că- ruia ne adresam. 3.) Lista dc titluri este ta- ! gată și împreună cu activita- tea de studio, la teatrul noslm I foarte bogată în fiecare an - I>oate satisface cele mai dife- ( rite așteptări și exigențe Re- pertoriul nostru cuprinde mătoarele titluri: „Cenil ia- stelat deasupra noastră" de Ecaterina Oproiu. „Siciliana', dc Aurel Baranga. „Cadavnd viu", de Tolstoi, „Dulcile, ama- re bucurii4', de Dina Coca „Moara de pulbere44, do DR. mător „stagiunii estivale". Este momentul primelor „premiere dc stagiune continua", al titlu- rilor și spectacolelor pentru publicul de peste întregul an. O intensitate inaugurală, fertilă crea- torilor și interpreților, scenelor de teatru și muzicale. încercăm, in paginile dc față, să cuprin- dem afișul teatral și muzical timișorean, în bogăția proiectelor repertoriale, a exigenței față de calitatea spectacolelor, de la o stagiune la alta. • Despre evenimentele scenei lirice nc-au vorbit directoarea OPEREI ROM/XNE — Maria Mărgineanu și regizoarea Marina Emandi-Tiron; stagiunea FILARMONICII „BANATUL" nc-a fost amănunțită de loan Torni — secretarul muzi- cal al instituției. • Primele premiere dc teatru (în 6—14—27 octombrie): „O zi de odihnă", dc Gaza, un recital Brecht, rea- lizat de Balăzs Antal, un re- cital Kurt Tucliolsky, realizat de actorul Wilfred Bauer. „Pelicanul44 de Strigdberg. în colaborare cu D. Bihoi. 4.) Răspunsul la aceasta în- trebare riscă să fie hazardat, cum firesc ar fi ca toate spec- tacolele să tindă în această direcție. Noi sperăm ca spec- tacolul cu „D-ale carnavalu- lui" de I. L. Caragiale — deși pe o scenă de limbă germană, sau tocmai de aceea, montare ce va fi realizată de Ștefan Darida și Trai an Zamfirescu să devină un moment impor- tant în existența noastră, cum tot așa sperăm și cu „Multei Courage44 („Anna Fierling și copiii ei“) de Brecht» spectacol cu care dorim să ieșim în premieră la începutul lunii decembrie, anul acesta, spre a marca (în cadrul unei săptă- mini festive) 35 de ani de existență a Teatrului German de Stat — Timișoara. Doresc să menționez că în toate specta- colele tindem spre foarte bine 1.) Avînd în vedere activi- tatea permanentă, vreau să zic. existența unor stagiuni estivale, este greu de delimi- tat anul calendaristic de sta- giune. Oricum, Teatrul Ger- man de Stat din Timișoara consideră ca realizări deosebi- te ale anului ce a trecut, spec- tacolele cu „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, în regia lui spectacolului „Iubirea poartă un nou nume" de’Chr. Bruck- ner, realizat de Ida Jarcsek- rilor din pădurea vieneză44 dc Oddn von Horvăth, „Liola" de Luigi Pirandello și „Provincia- lii44 de Kotzebue. După cum se știe, studioul Teatrului German desfășoară o activitate susținută și perma- nentă. Lucrările înscrise în intențiile noastre sînt: două recitaluri ale actorului Georg Metzenrath — cuprinzînd, u- nul, un grupaj din poezia Iul Eminescu, iar celălalt poezie simbolistă românească. „Nă- pasta44 de I. L. Caragiale. In regia lui Ștefan Darida. „Fru- mos și liber cu tine privind" de Traian Pop Traian, In co- laborare cu Diogene Bihoi, va- Adrian Dohotaru, pusă In sce- nă ca un musieah cu remar- cabila contribuție a compozi- torului Elekes Csaba și în ex- cepționala coregrafie a lui Francisc Valkay. Un spectacol pentru tineret și despre tine- ret. tineresc și el prin mai multe aspecte: realizat în majoritate cu tinerii teatrului nostru și tineresc prin prospe- țimea și vioiciunea lui. Moda- litatea de realizare se înscrie ca o deosebită reușită In șirul eforturilor novatoare ale tea- trului de a încuraja și propa- ga spectacolul muzica! de înaltă ținută, care angajează total și plenar toate disponi- bilitățile actoricești, pină la cîntec și dans. Celălalt specta- col : „Pasărea cîntătoare", a lui Tamăsi Aron, în regia maestrului emerit Tompa Miklds, un foarte bun cunos- cător al autorului și un mare maestru al spectacolului de factură realistă. Atît munca împreună cu el cît și reușita vor rămîne printre cele mai frumoase amintiri ale co- lectivului nostru. O mențiune specială se cuvine unui nou gen de spectacol» cel de pan- tomimă, cultivat la noi de un foarte talentat actor, Bercczky lui George Petre, .și „Iubirea poartă an nou nume44 — reci- tal realizat de Ida Jarcsek- Gaza și Ondine Bleier, în sce- nografia lui Traian Zamfires- 1.) Stagiunea 1987 — 1983 la Teatrul Național din Timișoa- ra a fost una care a focalizat, pe întreg parcursul ei, atenția mișcării teatrale naționale, considerată fiind de către cri- tica de specialitate drept „o stagiune eveniment". Cea de a iV-a ediție a Ga- lei dramaturgiei românești ac- tuale — „unul dintre cele mai importante puncte de foc tea- tral" — după cum aprecia un distins om de cultură — a su- pus Judecății critice compara- tive, a unui prestigios juriu, spectacolul realizat de loan Ieremia In scenografia Emiliei Jivanov, Dalbul pribeag dc D. R. Popescu, montare căreia i s-au acordat cele mai impor- tante premii pentru spectacol, pentru regie, scenografie și in- terpretare. atît de către juriul amintit cît și de către Biroul secției de critică a A.T.M., pentru anul 1987. Alături de Dalbul pribeag, in aceeași regie și scenografie, Regele Lear de W. Shakespea- re. măsură a ambițiilor cultu- rale ale teatrului nostru, s-a constituit, de asemenea. în- tr-un eveniment artistic al sta- giunii de care vorbim. Deși nu lipsit de puncte discutabile, spectacolul Răceala de Marin Sorescu, în regia lui Emil Reus și scenografia lui Virgil Miloia, II considerăm totuși unul dintre spectacolele im- portante ale stagiunii care a trecut, nu numai prin valoa- rea textului dramatic, dar și prin cea a propunerii dc spec- tacol. In sfirșit, ultimul mo- ment artistic de răsunet al sta- giunii 1987—1988 a fost Trei surori de A. P. Cehov. în re- gia lui Alexa Visarion — unul dintre cei mai importanți re- gizori români de teatiu și film — și în scenografia Emiliei Ji- vanov, spectacol care a bene- ficiat și de o distribuție de vlrf. Un an teatral atît de dens în evenimente artistice este, desigur, un justificat pri- lej de mlndrie și mulțumire pentru aria teatru, dar, în a- celași timp, presupune ideea unei mari responsabilități, a tuturor factorilor implicați, pentru păstrai’ea viitoarelor producții artistice la aceleași cote valorice. 2. ; 3.) Desigur câ s-ar putea formula sensul prio- g iu ne dramaturgia româneas- că, atît cea clasică, cît și cea contemporană, precum și ti- neri autori — aceasta ca pri- mă importanță. De asemenea, ca în toți anii preccdenți. ți- nînd cont de profilul și meni- rea acestei instituții, va tre- bui să ne îndreptăm atenția spre tineret, spre micii spec- tatori, spre publicul de la sate. 3.) Paleta repertorială este bogată, axată pe coordonatele principale amintite anterior ; piesele din dramaturgia româ- nească, pe care ni le propu- nem spre realizare, sînt: „Hotel Zodia Gemenilor" de Valentin Munteanu, „Act ve- nețian" de Camil Petrescu. „D-ale carnavalului" de I. L. Caragiale, „Profesorul de fran- ceză" de Tudor Mușatescu. iar pentru micii spectatori „Capra cu trei iezi" de Ion Crean- gă. Din dramaturgia clasică H de public și de critică a] «ciocoiului susținut de timi- rRvni (în sala mică a Națio- laiului bucureștean) s-au scris faze elogioase, care *ău subli- fat atit atmetivitatea partitu- Rdl și remarcabila intei pre- jm* • Opera de cameră „în fenrint" (alături de baletul Jmplinlri", creat special pen- tt-icena timișoreană, de Paul mnuzescu) urmează să re- Rdhte dotatul colectiv, în odijn) Festivalului „Cintarca ■■ADit’i". • „Voi reveni la Timișoara, negreșit", a decla- 14 tenorul sovietic Zurab Sot- Mita, după spectacolul („Tos- în care a evoluat la nh Hol excepționalelor sale ca- kiți. dcscbizînd seria unor ^rezcnlații ektraordlnare, ak mlnii. avînd in distribuție »ț»eți de peste hotare, nume Oprimă linie. Astfel. în no- f-ibrie. Opera îl va avea ca ITlbit pe Vladishav Piavko — r.l l prestigios, de ja cunoscut nicului nostru. • Pe afiș. • i la Încheierea anului, fanonii do toamnă'4 (ediția ll-a), planșei și Grettel", temlera operetei „M'zcHc Ni- ■de*( un concert de gală al mrcaților „Cintării Româ- H*. „Liliacul44 — spectacol f wvelion. Apoi, in 1939. ti manifestări de amploare ■ «Zilele muzicii verdicne" și ORIZONT au marcate de sentimentul In alcătuirea reperto lemersurile teatrului itatea ! îmbunătățirea ului potrivit coman- lor contemporaneității. arca profesională a lui artistic, optimiza- UE GYURCSIK, director Teatrului de păpuși . El i obținut, de altfel, multe premii. în conf profesionale de preș io vlator" — spectacol rat împreună cu E de la Filarmonica de stat atul“ — se află doar la utul drumului care II va credem, spre unani ieri în țară (la începutul octombrie, spectacolul îzentat publicului din i). rea raporturilor dintre teatru și spectatori, dintre teatru și toți cei interesați de educația copiilor. 3.) încă In acest an vom oferi publicului nostru două noi spectacole : „Muzicanții din Brema" după Frații Griinm șl „Legenda Iui Ștefan cel Mare**, pe baza poeziilor lui Dîmitrie Bolintineanu. în primele luni ale anului viitor ne-am propus refacerea in- tegrală a ciclului de spectacole create pe textele lui Ion Creangă și îmbogățirea aces- tui ciclu cu o nouă premieră: HARAP ALB — în cinstea centenarului Ion Creangă. 4.) încercam ca toate spec- tacolele noastre să se ridice la cotele calitative ale teatru- lui de păpuși românesc de astăzi. Cu LEGENDA LUI ȘTEFAN CEL MARE vom propune un limbaj teatral de animație pentru spectacole cu un bogat mesaj patriotic. 1 Retrospectiva Petru Buzgău responsabilități sporit® kI rolul și funcțiile tea* - i ca instrument impar* de modelare a conștiințe* le formare a omului nou. ructor conștient și den opriei sale deveniri. Re-j riul — ca expresie a M culturale [>e care teatrul! Regizorii despre viitorul spectacol igajcază să o propage - î conceput ca un program >gic și estetic apt să in- ze, în structura sa, co- iamentele sociale și poli- să reflecte sistemul de i al spiritualității socia- Obiectivul principal a mpunerea masivă. tnt!-un cantitativ, dar mai ala tiv, a liteiaturii drama*, originale. Această drama- * reprezintă 75% din U> titlurilor, păstrîndu-5® -hiiibru optim și cchita- atre genuri. ținîndu-se atît de structura, compo- . posibilitățile artistice i in ultimă instanță, rele riaie, ale colectivului, cit specificul publicului câ- ne adresăm. AN IEREMIA : nmttsețe rece, de iarnă, foii și dură, firavă ca wm și tensionată ca unui samurai este pic- i Iris Murdoch. „Trei să- ! Aid. spiritul de drop- ii samuraiului exista nu- ptni a-și face onorabi- irakiri, nu pentru a pu- Wica justiția. «veste de ev mediu ja- I cu un împărat imberb L de umbra șogunului — mat romantic încarce- Icondamnat la moarte — și o prințesă îndrăgostită de dragoste care în plictisul de moarte al birocrației se dis- trează scriind și visînd la o dragoste imposibilă. Cum for- ma este sufletul operei de ar- tă. căutăm mijloace organice pentru formularea acestui material dramatic inspirat de o istorie al cărei veșmînt nu-J putem evita oricît am fugi de arheologie*. DRAGOȘ GALGOȚIU : .Interesul pentru Caragiale („Scrisoarea pierdută**). gest major de autodefinire, prin puterea de a citi, în oglinzile cu chipuri răsturnate, boțite, zgîriate de mîinile atîtor ge- nerații. ce se confruntă cu ele, este interesul pentru umani- tatea ce zace dincolo de satiră, o umanitate ultragiată dc propriile neputințe, de proprii- le ticuri, de tenacitatea încer- cărilor de evadare și supra- viețuie prin vorbe și gesturi golite de sens, o umanitate tă- vălită dc dimensiunea de ne- înțeles a istoriei. Interesul pentru Caragiale este și un interes pentru stil și curajul de a înfrunta o ecuație insolită, în care toți termenii par suspect de cu- noscuți*. Lista dc titluri este bo- și împreună cu activita- ; e studio, la teatrul nostm ? bogată în fiecare an - satisface cele mai dife- ișteptări și exigențe Re- riul nostru cuprinde ur- arele titluri : „Cerul in- deasupra noastră**, dc rina Oproiu. „Siciliana", lirei Baranga, „Cadavrul de Tolstoi, „Dulcile, ama- icurii". dc Dina Cocea, ra de pulbere**, de D.R. ;cu, „întîmplări din rapi- de Tudor Mușatcsod nen dificil**, de autorul >rean Gherasim Emil, nț la mica publicitate* 1. Sever. „Fotoliu rezep- de Mircea Marian, „Olh©- le Shakespeare și „C&M prin concurs44, de Carlo >ni. 4 Un răspuns serios la a- i întrebare ar implica de modestie din partea ră. Știm doar — dar de la sîntem ferm convinși în intențiile noastre sîn- ot atît de ambițioși pre- sîntem de circumspecti mosticuri. Stagiunea scenelor muzicale ERA ROMANA concert cu lucrări din i cnesciană (în col abo- li Filarmonica „Banatul") deschiderea noului Sdcal. la ora cînd. In #ști, batea gongul celei fa-a ediții a Festivalului jalonai „George Enescu*. ița. în programul im- [îci manifestări, a Ope- h Timișoara, cu spccta- Ju labirint** („Călătorie ril — muzica Liana jdra, regia Marina i-Tiron — a constituit Ument; despre succe- k public și de critică al ■olului susținut de timi- hln sala mică a Națio- I bucureștean) s-au scris Wogioase, care au subli- mtrnctivitatea partitu- H remarcabila interpre- ^Opcra de cameră „în p* (alături de baletul pin*', creat special pen- pa timișoreană, de Paul pcu) urmează sâ re- p dotatul colectiv. în I Festivalului „Cin tarea kei*. • „Voi reveni la wa, negreșit*. a decla- Borol sovietic Zurab Sot- „Timișoara muzicala" — vor concentra atenția melomanilor. • Regizoarea Marina Emandi- Tiron a inaugurat (roadele me- todei sînt, deja, vizibile, chiar în mult apreciatul spectacol. „Călătorie în zori*) cursuri complexe de pregătire (de mișcare și rostire) pentru în- tregul colectiv de interpreți. Un regizor stabil, energic și talentat — iată încă un argu- ment al stagiunii Operei Ro- mâne din Timișoara, o preini- ză a calității premierelor sce- nei lirice. FILARMONICA BANATUL după spectacolul („Tos- icare a evoluat la ni- pepționalelor sule ca- dcschizînd seria unor Blații extraordinare, ak li1., nvind în distribuție Ido peste hotare, nume Bă linie. Astfel, In no- ii, Opera II va avea ca Ipe Vladislav Piavko — litigios, deja cunoscut Biții nostru. • Pe afiș, ki încheierea anului. Mii dc toamnă** (ediția H planșei și Grettel*4, fra operetei „M’zclic Ni- r. un concert de gală al Mor „Ciuturii Româ- ('Liliacul" — spectacol falion. Apoi, in 1989. Manifestări de amploare Bele muzicii verdicwe4* și Un program bogat, atră- gător. substanțial. La pu- pitrul orchestrei. în aceas- tă stagiune, pe lingă di- rijorii stabili (George Georges- tu și Petru Oschanitzky), o seric de oaspeți: Nicolac Bo- boc, Mircea Cristescu, Leo- nard Dumitriu, Dorin Frandcș. Să amintim tot aici că, pen- tru Concertul extraordinar de Anul Nou. vine (rovine, dc fapt) la Timișoara Emin Ha- ciaturian (dirijorul orchestre- lor Cinematografiei sovietice). • După Dan Atanasiu, pose- sor a 14 premii internaționale, afișul va aparține soliștilor ti- neri și foarte tineri : Andrei Deleanu. Florin Tonescu Ga- lați. I linca Dumitrescu, Andrei Agoston. Evenimentul de oc- tombrie al scenei filarmonice — GALA TINERILOR CON- CERTIȘTI — aduce în fața publicului cele mai noi spe- ranțe ale artei interpretative (deținătorii locului 1, la examenul de admitere, sesiu- nea iulie 1988, de-acum. deci, studenți în primul on, ai conservatoarelor din București Iași, Cluj). într-o „Gală a bo- bocilor**. între numele galei, trei timișoreni: Valentin Ca- sap (percuție), Corina Bok>>ol (vioară), Cristian Filip Papa (violoncel). Criticii muzicali ai revistelor din țară vor fi pre- zenți, în sală. Prezentarea ti- nerilor soliști : muzicologii Dumitru Avakian și Grigore Constantinescu. Organizatori: C.J.C.E.S. — Timiș, Filarmo- nica „Banatul*4, Colegiul criti- cilor muzicali, din A.T.M. O idee inspirată, ce-și merită de pe acum, aplauzele. • Un moment deosebit se anunță cel în care Ramon Torre Lledo (Spania) va urca pe scenă pentru a dirija „/Xmorut vră- jitor*, de M. de Falia, lucrare pentru mezzosoprană și or- chestră ce nu s-a mai cîntat la Timișoara de mai bine de douăzeci de ani. Solistă Elena Gaja (de la Opera Română). • Notăm, ceea ce s-ar putea numi „un act de temeritate* : faptul că, pentru stagiunea în curs, Filarmonica timișoreană a ales, cu predilecție, simfonii din repertoriul muzical al se- colului XX : Bruckner, R. Strauss, Sibelius, Stravinski. B. Britten, Șostakovici, V. Williams, A. Copland (in re- pertoriul concertant, in schimb, predomină partiturile muzicii clasice și romantice). • Interesantă este și oferta de prime audiții : Gcorge Dra- ga — „Sarmizegetusa", Adrian Pop — „Solstițiu*4, Șerban Nî- chifor — „Simfonia a IV-a44, Cornel Țăranu — „( iqtcc pen- tru orchestră de coarde", Teo- dor Caciora — ,Xa poarta țării" (cantată pentru cor și orchestră). Doina Rotaru Nem- țeanu — „Concertul pentru flaut și orchestră". în primă audiție absolută: Simfonia I — „1907", de Cornelia Tăutu. • Și, desigur, multe alte în- semnate titluri, nume, în sta- giunea Filarmonicii ; se fac, de pe acum, pregătiri pentru buna desfășurare a „Tiinișorii muzicale*. Intre participanții la prestigioasa manifestare. Alirio Diaz (Venezuela), unul dintre cci mai valoroși ghita- riști ai lumii, in acest mo- ment. Antoaneta C. IORDACHE Expoziția cu caracter retrospectiv, deschisa m t ousei galerii „Arta*, de pictorul arădean Petru Buzgău, oferă un bine- venit prilej pentru a reconstitui traseul de aproape 50 de ani al creației acestui artist — căruia îndeobște i se recunoaște, pe bună dreptate, prea cu precădere, îndelungata și fertila sa activitate pedagogică. Elev al lui Camil Ressu, beneficiind însă în marc măsură de contactul nemijlocit cu Tonitza, Șirato. Steriadi. Dă- răscu (dascăli și ei pe atunci Ia Academia de Arte Frumoase maeștri deopotrivă ai liniei și ai culorii), tînărui a optat, încă din vremea începuturilor, pentru spiritul lecției lor care se înscria în măsura de aur a creativității noastre năzuind spre sinteză și echilibru între tradiție și modernitate. Pictura în ulei rămîne mai presus de toate domeniul predilect Artistul observă și transcrie într-un cod propriu formele realului, prin configurarea unor sensuri inedite, latente în acestea, sub sem- nul unei bucurii luminoase și calme și al unei înțelepte priviri asupra omniprezentei vieți și trăinicie! umanului. De aceea, mai întîi, omul ; nu atît ca obiect dc studiu psiho-moral, cît, mai de- grabă, ca semn al unei relații afective decantate și al unei atitu- dini revelatorii („Soția", „Vecinul", „Compozitorul Emil Monțca", „Prietenul" — convingător, îndeosebi, „Autoportretul cu șapcă"). Apoi locul — pădurea, apa, orașul, satul, ruinele, — mărturii ale prezentului sau ale unei vieți stinse, dar niciclnd uitate. Astfel, brunurile armonizate nuanțat cu gama extinsă a verdelui („Toam- nă"), contrastele cromatice și de textură dintre roșul stabil al aco- perișurilor și fluiditățile albastrul ui („Mureșul Ia Arad"), reflexele violacee ale amurgului („Crisul, Ia Oradea**), policromia plină dc vitalitate („Cotarcă la Socodor", „Casa bunicii la Galșa") sau gri urile temperate din poezia „ruinurilor* (Deva, Șoimoș, Dezna) mărturisesc cu prisosință harul dc colorist. Acesta transpare tri- umfător și din numeroasele naturi statice cu flori, în strinsă com- plementaritate însă cu simțul construcției și cu vivacitatea pensu- înției („Floarea-soarclui", „Magnolii", „Trandafiri" și multe altele). O vreme, artistul a cultivat și o variantă a abstractului, uneori cu rezultate notabile („Rădăcini", „Parafraza scorpionului" etc.). Mo- notipul. în fine, condominiu al picturii și graficii — constituie in viziunea lui Petru Buzgău nu doar o tehnică, ci un gen de pres- tanță și viabilitate („Margine dc sat", „Ploaia", „Flori și oche- lari44 ș.a.). l^a 70 de ani. autorul acestei ample expoziții retrospective se dovedește un pictor viguros și încă fertil. Deliu PETROIU TRECE TIMPUL ... Vorț ...și, cum-necum, vrînd-nevrînd, noi ca dînsul ; întinerim > îmbătrînim, înflorim ori ne ofilim, creștem sau ba, suim ori ebbo- rîm, precum — o cere rubrica — în sport; s-a stins flacăra Olim- piadei de vară-toamnă *88. sportivii au intrat în repaos, publicul s-a mutat spre alte interese, gazetarii își rînduiesc carnetele cu impresii, Ben Johnson plinge ca un copil care a copiat și a fost exmatriculat, numai că furtul său l-a costat, se zice, cîteva milioa- ne de dolari și o tonă de umilință. De cînd mă știu, am urît min- ciuna și meschinăria, ca alfabet al celor șapte ani de-acasă, îneît. pină în zilele noastre, m-am luptat, și încă, în contra relelor din- lăuntrul unora ; așa și cu Ben Johnson-ii din sport ori de aiurea, precum, șl mor de n-o spun, cei din fotbal, unde se învîrt tot felul de panglicari, cărăuși de sacoșe și pompagii de baloane ; nu acu? pe nimeni concret, că nu e rostul nostru să-i detectăm, dar ceea ce-s-a întîmplat duminica din urmă la Timișoara, în meciul A.S.A. Progresul — U. T. Arad, e de-a dreptul incalificabil, atîta stupoare trezind acel 0—3 în inima curată a iubitorilor de fotbal de lingă Pădurea Verde. S-a văzut din nou cît de nefastă e disputa orgo- liilor, cît rău aduce competiția în disciplina : „Vă facem noi fi- gura*. Și. adevărat, i s-a făcut figura Politehnicii : propriii nepoți îi fură ouăle din cuibar. Să le fie rușine l Teodor BULZ;\ C.M. INTRA ÎN ACȚIUNE fanion • Miercurea ce vine va suna clopoțelul italian în curtea Fe- derației Române de Fotbal și puteți paria dc pe-acum că pe mu Iți titulari îi va face suplinitori, de nu va răsuna cristalin. Știți cr vreau să spun : ai noștri își iau ghiozdanele europene în spate și pornesc în Bulgaria să practice prima lor întilnirc pentru finala Roma 1990 unde, dacă vom ajunge, va fi ca în romanele lui Alexandre Dumas (tatăl) — după 20 de ani. Noi (pluralul maies- tății, fiindcă tot veni vorba) am fi preferat ca acest fenomen să devină endemic și nu sâ se încăpățîncze în a rămîne irepetabil, cam cum ar veni o nuntă siciliană (cu dar). Insă asta e o altă problemă care, numai la suprafață tratată, ar umple cam tot atita volum(e) cît opera sus-nunhtului părinte francez. Revenind Ia cele decisive, după toate? semnele — dintre care cel mai important este poziția Stelei —, meciul cu bulgarii se arata a fi mai mult decît o simplă șansă de a nc califica pentru a doua oară in finala unui campionat mondial. .Acest meci ar trebui sâ arate că frumoasa noastră zicală „cc-i în gușă îi și-n căpușă*, e universal valabilă, cum ar veni : ce-i extraordinar în campionat e la fel și cu cei din afară. Numai că of-urile încep să apară. Naționala e construi- tă pe scheletul Stelei care, acum, e în schimbare de voce. Cîteva piese din angrenaj au prins nițică rugină și, iată, din noiembrie. Tudorel Stoica va juca în Franța, la J^ens. lordănescu e bolnav. Dumitriu III o o soluție provizorie, deci ce variantă mai bună ar avea Jenei decît o revenire pe Ghencca ? Asta în cazul unui eșec, dar nu numai. (Ne aducem aminte cum. în 86. la Timișoara, sovie- ticii l-au adus la cîrma naționalei pe Lobanovski, in urma acelui 0—2). Numai că nici așa nu s-ar rezolva nimic. Cel mai important lucru pe care poate să-1 aducă întîlnrca cu bulgarii nu se referă la națională, ci la campionat Poate că acesta ar fi ultimul deget ce, de atîta vreme, tot apasă pe rană fără să dea un răspuns de- finitiv unor întrebări deloc retorice : pină cînd se va mai tolera această „competiție* trucată, cu scoruri de operetă, cu arbitraje măsluite și aranjanyyte de culise ? Marcel TOLCEA ORIZONT I Intîlnirea de la Bor a scriitorilor din Balcani latre 15—19 septembrie a.c. a avut loc Intîlnirea de la Bor a scriitorilor din Balcani, organizată de Uniunea Scriitorilor din R.S.F. Iugoslavia. Au participat scriitori din Albania (Ismail Kadare și Agoli Driteo, președintele Uniunii Scriitorilor din R.P. Albania); Bulgaria (Natașa Manolova și. Gheorghi Țancov), Grecia (Kostas Assimakopou- los), România (Dumitru Radu Popescu. președintele Uniunii Scriitorilor din R.S. România, Anghcl Dumbrăveanu și Slavomir Gvozdenovici) și Iugoslavia (din a cărei numeroasă delegație au făcut parte i Miodrag Pavlovid, Florika Ștefan, Miodrag Bu lato vid, Aleksandar Pctrov, Adam Puslojic, secretarul ge- neral al Uniunii Scriitorilor din R.S.F Iugoslavia, Aleksandar Tisma, Stcvan Tontid, Ante Popovski, Aleksandar Sekulid, Branko. BoSnjak, Bratlslav Mi- lanovld, Ivan Rastegorac, Moma Dimid, Miodrag Rackovic. Srba IgnjatovR. Ivan Ivanji, Radomir Uljarevid, Ralko Petrov Nogo, Duian Trifunovîd, Jagoda Zamoda, Janko Vujinovid, loan Flora, Slobodan Sclenic, Radoslav Zlatanovic. Miljurko Vukadinuvic, Sala Hdzi fan- cic, Novak Kilibarda și alții). Au par- ticipat, de asemenea, ca invitați, doi scriitori din R.P. Ungară (Endre B. Bojitar și Sandor Ta tar). După ceremonia de deschidere a în- tâlnirii, a urmat o seară a tinerilor poeți iugoslavi. Programul a cuprins în continuare, o vizită la cîteva din secțiile Combinatului Minier din Bor. In tr-un ul din atelierele vizitate a avut loc o șezătoare literară. La Casa de cultură din Bor a fost inaugurată o expoziție de cărți din li- teraturile țărilor balcanice, tn traducere sîrbo-croată, expoziție prefațată dc Vidak Perii. directorul Editurii wKnjL zevne Novine“ din Beograd. De aseme- nea, au fost vernisate o expoziție de portrete de scriitori aparținlnd artistu- lui fotograf Nikola Radoscvic, precum și o expoziție a marelui pictor iugoslav Radislav Trkulja, ambele în prezenta- rea poetului Adam Puslojic. O seară literară a scriitorilor oaspeți din țările balcanice și din Ungaria a anticipat simpozionul » „Cum văd eu literatura balcanică*4,. in cadrul căruia au luat cuvintul numeroși participanți, relevînd necesitatea unei mai bune cu- noașteri, prin traduceri reciproce, ca și Intîlniri și schimburi de opinii, în spiritul generos al umanismului și al idealurilor de pace și progres, al bunei înțelegeri între popoare. Din programul bogat și complex al Intîlnlril de la Bor a scriitorilor din Balcani se distinge, alături de o seară de poezie iugoslavă contemporană, por- tretul artistic dedicat marelui poet Mio- drag Pa vio vie, în definirea căruia au luat cuvîntul : Srba Ignjatovid, Aleksan- dar Petrov, Dumitru Radu Popescu Adam Puslojic, Moma Dimie. în cea de a patra zi a întîlnirii de la Bor a scriitorilor din Balcani, a avut loc dezvelirea unei statui în memoria poetului Mîklos Radnoty, victimă a fascismului în timpul celui dc-al doilea război mondial. De asemenea, scriitorii au făcut o vizită la monumentul istoric Felix Romuliana din Gamzigrad. In prezența unui numeros public și a scriitorilor veniți la această presti- gioasă manifestare internațională, a avut loc. la Casa de cultură din Bor, ceremonia decernării premiilor întîlni- rii scriitorilor din Balcani și seara lau- reaților. Concluziile dezbaterilor juriu- lui au fost prezentate de Dr. Aleksan- dar Petrov, președintele Juriului. Ma- rele premiu „Vuk* (simbolizat de em- blematicul portret în aramă al mare- lui întemeietor, Vuk Stefanovid Ka- radzic, operă a sculptorului Kolja Mi- lutlnovid) a revenit scriitorului român Dumitru Radu Popescu. pentru poves- Proletari din toate țările, unit SI a vom ir Gvw< WTAMINAL SOCIAL-POLITIC și poetului. (România). Urca Mitrele vorbește cu tlonl să în limba sîrbo-croată de Voit Stoianovici. Distincția a fost Inml de primarul orașului, Bora Radi Tcrzic. De asemenea, au fost decernate, către poetul Tomislav Bekic, preș „Borski grumen" (Bulgărele din , pentru poezii scrise în timpul Intil dc la Bor a scriitorilor din Bai poeților Miljurko Vukadinovid și doslav Zlatanovid (Iugoslavia), pn La sediul iugoslavia, a Uniunii Scriitorilor avut loc prezentarea W lumului Duios Anastasia trecea, q D. R. Popescu, apărut la Editura K:- zevne No vi ne din Beograd, tradus ■ limba sîrbo-croată de Adam Pu'kK și Voislava Stoianovici. După cuvintul de deschidere. ]n«â de Predrag Ci Bogdanovic. au vortț despre carte și despre personaliza scriitorului român ; Moma Dimie, VuW Perii, directorul Editurii Knji«m Novinc, Miodrag Rackovli, Srba kn> tovic, Janko Vujinovid, Adam Puskg Anghcl Dumbrăveanu. In cadrul di! î țiilor care au urmat, au avut intens ții Miodrag Pavlovli, Moma Dimii j alții. D. R. Popescu a răspuns la inUel4 șl a mulțumit pentru organizarea aq tei întîlniri, puternic marcată de i resul deosebit pentru literatura romii contemporană. împlinirea pers In centrul preocupările nobilul obiectiv al activități care constă în formarea on tată, revoluționară, internei; lectică și istorică despre tur sc cuceriri ale științei și cu rlnță devine cu atît mai . societății noastre socialiste . tor de afirmarea plenară ; a sc cunoaște pc sine, a-ș univers, tura și educație relevată înțelegînd rațional societatea. Import; materialist-științifi cu pregnanță în P ALAN BROWNJOHN (Anglia) din lirica lumii Unul dintre poeții contemporani de primă mărime din spațiul britanic. Alan Brownjohn s-a născut la Londra in 1931. A studiat istoria la Merton College, Oxford. Intre 1953 și 1979 a fost profesor, în prezent dedieîndu-se exclusiv scrisului. In 1954 a debutat cu o plachetă de versuri, intitulată Trevcllcrs Alonc (Călători solitari), urmată de volumele j The Railings (Gri- lajul), 1961 ; The Lions' Mouths (Gura leilor), 1967 ; Sandgralns on a Tray (Fire de nisip pe o tavă), 1969 ; Brownjohn*s Beasts (Bestiarul lui Brownjohn), 1970, versuri pentru copii ; To Clear tho River (Curățind rîul), 1971 — roman pentru copil, sub pseudonimul John Berrington ; Warrior’s Cnrecr (Carieră dc războinic), 1973 ; A Song of Good Life (Cintec al vieții împlinite), 19751 A Night in the Gazebo (O noapte în Belvedere), 1980 ; Collectcd Poems 1952—1W (Poeme adunate 1952—1983), 1983. In 1987 a publicat volumul de versuri IW Old Flea-Pit (Vechiul cinematograf dc cartier), despre care criticul Martia Dodsworth scria în „Guardian*4 t „Alan Brownjohn întruchipează dcsăvtaft | ideea englezească de poezie. Volumul de față este un cinematograf nl mința | cam agitat, dar la care se vede că autorul ține mult*4. Alan Brownjohn este președintele Societății poeților din Londra. în a primit premiul Cholmodeley pentru poezie. tele Congresului al XIII-k partidului, fiind reafirmată varășul NICOLAE CEAUȘI bllniindu-se că aceasta est complex de transformare, i științific, a însuși modului menilor, în perspectiva cor tudini înaintate, a legilor o' formăm la toți oamenii, la general al partidului — o < corespunzător uriașelor cucc intr-o elocventă formulare, să a formării multilaterale lui nou, constructor conștie comunismului, avînd o co înnoitor și orientată spre < danță cu cele mai înalte e DEPOZITUL DE CĂRȚI DIN TEXAS O ambulanță trece peste stop, polițiștii sar potrivindu-și Voi scrie manualul meu de istorie contemporană a Americii Se va vinde în toate școlile Fiecare școală va cumpăra cincizeci de duzini de exemplare Cite unul pentru fiecare copil din fiecare clasă Intr-un an anume Ar trebui să apară prin 1963 Cartea mea se va vinde în tiraje dc milioane Autorităților școlare Va fi pusă imediat Cu milioanele Pe rafturile marilor depozite pline De manuale școlare Cartea îmi va aduce o avere Va avea o prezentare grafică frumoasă și clară Explicații succinte și limpezi Și va fi un manual excelent da Depozitele vor geme Depozitele vor avea aer condiționat Oamenii vor umbla prin depozite în haine cenușii Numărînd și împachetînd cărți Firește și cartea mea Cc locuri minunate sînt depozitele Ai putea să te pierzi în depozite sau să te ascunzi Fără să te vadă nimeni ceasuri întregi Iți va fi ușor să te pierzi chiar și printre exemplarele Centurilc din dubele albe, sirenele ne țiuie în urechi Ca niște bulgări de metal închegat ; doar pentru că Patru oameni s-a nimerit să se răsucească brusc La vederea țurțurilor de păr pironiți pe capul unei Fete asemeni unui palmier înfoiat. De altfel străzile Sînt pline dc dezordine, ce se petrece aici Pare întotdeauna neașteptat și deplorabil. Mergînd pe stradă observ mult prea ușor Pc care o poartă, nu cumva s-o sperii Apropiindu-mă prea repede din spate; Și am să pășesc cît mai apăsat. Și am să-mi proptesc bastonul cît mai cu /gomol pe pămîntul înghețai EFICIENȚA O confluența a ceea ce se află mai De calmul și blindețea bine puse ia Străzile există pentru a le străbate rău în noi, dincolo punct. în grabă, Cînd ridic ochii să mă bucur dc soare, O pasăre a mării zboară și se tînguie în azur Cu gîtul întins în suferință... Ea sau c! ar putea să se simtă rău I Să fi zăbovit în această poziție înțepenită la vreun gind Prea îngrozitor pentru a-1 înfrunta sau exprima. E totuși o femeie după felul cum stă, Și mă întreb ce cuvinte ar trebui spuse. MATERIAL Deși, cînd îmi întorc privirea, un student de la arte se uită La un gard cu afișe care«ncadrează scena și spune: „E nemaipomenit !“ Va Să fi o oare nevoie să o trezesc cu grijă din reverie, conduc pînă la poartă, pînă la ușă, să o părăsea Cărții mele Voi fi făcut un modest serviciu Publlcîndu-ml cartea Voi fi in stare să-mi spun Că aș fi putut să fac nenumărate lucruri și mai rele Decît să-mi public cartea Decît să umplu cu astfel de cărți Depozitele atît de mari îneît te poți ascunde în ele fără să fii găsit Și acum spuneți-mi ce rău au făcut vreodată depozitele de cărți ? „Asta zic și eu estetică !“ Scoate aparatul de fotografiat Iar două zile mai tîrziu el stă nemișcat ținînd Diapozitivul în lumină — lumea pare retușată în cadrul de celuloid. El zîmbește, vede Mizeria transfigurată, iată-i, Gardul cu afișe, ambulanța, polițiștii, palmierii De pe capul fetei trecînd, totul aranjat acum Intr-o unică măreție artistică ; șl nu e Decît o întrebare în ochii lui strălucitori. Cu o senzație stînjenitoare dc a-mi fi făcut datoria doar pe jumătate? — Ca apoi să tot tînjcsc în următoarele zile. De cîto ori voi trece pc lingă draperiile neclintite Și întunericul din spatele lor după lăsarea scrii? I CONTINUARE INCIDENT STRADAL Am observat-o brusc, puțin mai in față. Silueta din mijlocul drumului Pare nemișcată, așa cum stă, întoarsă cu spatele Și cu brațele înafara vederii. Sîntem în plină zi. Iar cu zîmbesc uimit la tulburarea care mă cuprinde Și la dorința de a-mi dovedi că nu se întîmplă nimic primejdios Am ajuns chiar in dreptul ei, și-i observ Chipul însuflețit, însă sever și-nfrigurat, Care se întoarce odată cu mine, spre a mă recanoaș^. Dar ochii ii revin încruntați asupra caietului deschB. O mină ține strîns cotorul, pe cînd cealaltă așterni Kînduri negre după rînduri negre de scris, umplind Spațiul de pe fiecare filă, e la jumătatea Uneia acum. in cele cîteva secunde cît o depășesc. A înțeles că eu am înțeles, așa că zîmbim nmindoi, Dar nu sc cere și nu se oferă nimic, nimic nu se rostește Ci numai o privire de mărturisire că ne-am auzit Și ne-am văzut unul pe celălalt, că nu am fost surprinși Și că ne încadrasem împreună, firesc pină la urmi Pc un drum, într-o după-amiaza dc iarnă. Ea sc încruntă Și scrie. Continuăm ca și pînă acum. 0 condiție esențială a ef denței educației materiali s «teiste, umanist-rcvoluționar s tineretului o constituie fui demontarea sa pe bazele ce cetării științifice care dezu hde mecanismele formării dezvoltării concepției desp materie, univers, viață și s detatc, precum și dimensiun U reale ale fenomenului rci gios în rindurile tinerctuh sau gradul de religiozitate diferitelor colectivități de i neri. Problema cercetării și ințifice in acest domeniu a | mai multe aspecte, impllcii l un studiu interdiscipltnar, I care se angajează sociolog. I psihologia, pedagogia, statis I ca, matematica, științele ‘s I dale, fllosofia. Trebuie cunc I cută tem atica complexă a ed Raftet matertalist-științlflce [ u umist-reuoluționare a tir. raportată ia mmet De ajuns să privească numai trei în aceeași direcție Șl iată un Incident. Dacă privesc și eu intr-acolo înseamnă un al patrulea și Ceva S-A întîmplat. Am să înaintez astfel incit să nu fiu auzit dincolo de gluga Traducere și prezentare* Dcnîsa COMĂNESCy COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactai $ef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactai șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PÎRVU, CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNE Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepiM nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R TIPARUL EXECUTAT LA IPBT. Index: 42 907 L:, ■ .. VIOKEL CRIS de vorbește cu (Ionic, ui uă ba sîrbo-croată de Voi™ L Distincția a fost Inmlnnți ul orașului, Bora RadoMi icnea, au fost decernate, d ul Tomislav Bekic, premii -umen“ (Bulgărele din Ba *zii scrise în timpul întiinir a scriitorilor din Balcan filjurko VukadinovU și fa tanovid (Iugoslavia), prețui ui, SI a vom ir GvozdenovU 42 il Uniunii Scriitorilor fWINAl S°CIAL-POUTIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ a avut loc prezentarea v( Duios Anastasia trecea, d :scu, apărut la Editura Knj ine din Beograd, tradus I o-croată de Adam Puslofi NR. 42 (1129) 21 OCTOMBRIE 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX • 8 PAG., 3 LEI Stoianovici. vîntul de deschidere, ros î Ci Bogdanovic. au von te și despre personaliut plinirea personalității umane român ; Moma Dimii. Vidai actorul Editurii KrijuevJln centrul preocupărilor partidului nostru se situează I obiectiv al activității ideologice și politico-educative. odrag RackovH, Srba Iți o Vujinovid, Adam Puși mbrăveanu. în cadrul d au urmat, au avut inter » Pavlovic. Moma Dimi doscu a răspuns la in trei nit pentru organizarea ai , puternic marcată de ii bit pentru literatura rom nă. ;a lumii rieții împlinite), 1975. A jllected Poems 1952—1983 volumul de versuri Tbe ;pre care criticul Martin întruchipează dcsâvîrșil i cinematograf al minții ilot din Londra. Tn 1979. l constă in formarea omului nou, cu o conștiință înain- ț revoluționară, întemeiata pc concepția matcrialist-dia- ka și istorică despre lume și viață, pe cele mai valoroa- niccriri ale științei și cunoașterii universale. Această ce- ti devine cu atit mai actuală, cu cit însăși edificarea Hății noastre socialiste este condiționată in mod hotărî- de afirmarea plenară a personalității umane, capabilă r cunoaște pc sine, a-și edifica locul și rostul său în hrs, înțelegînd rațional raporturile sale multiple cu na- i și societatea. Importanța intensificării activității de rație matcrialist-științifică și umanist-revoluționară este indâ cu pregnanță în Programul ideologic, în docil men- i Congresului al XlII-lea și Conferinței Naționale ale tiduluî. fiind reafirmată cu deosebită putere dc către to- •hol NICOLAE CEAUȘESCU in Tezele din aprilie, su- tiindu-se că aceasta este parte integrantă a procesului iplex dc transformare, potrivit principiilor socialismului nțific, a însuși modului dc a gîndi, trăi și munci al oa- nilor, în perspectiva consolidării unor convingeri și ati- inl înaintate, a legilor obiective ale devenirii sociale. ..Să lim la toți oamenii, la tineret — subliniază secretarul trai al partidului — o concepție științifică despre viață, npunzător uriașelor cuceriri ale științei..Această teza. Hi elocventă formulare, cuprinde dimensionarea gencroa- i formării multilaterale a personalității umane, a omu- nou, constructor conștient și devotat al socialismului și nnismului, avînd o conștiință fundamentată pe spirit eitor și orientată spre acțiune revoluționară, in concor- ila cu cele mai înaite exigențe ale epocii noastre. ORIZONT TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R., PROGRAM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOR Concepția românească despre dezvoltarea socialistă a tării noastre 7 j s-o sperii Jc din spate ; isat, ionul cît mai cu zgomot pc pămîntul înghețat n de soare, ?i se tînguie in azur EFICIENȚA EDUCAȚIEI MATERIALIST-ATEISTE ar putea să se simtă rău oziție înțepenită la vreun gind înfrunta sau exprima, cum stă, trebui spuse. esc cu grijă din reverie, ă, pină la ușă, să o părăsesc de a-mi fi făcut datoria doar pe jumătate ? ii următoarele zile, ngă draperiile neclintite lor după lăsarea scrii? •i, și-i observ și-nfrigurat, mine, spre a mâ recunoaște : iți asupra caietului deschis pc cind cealaltă așterne negre de scris, uniplind e ia jumătatea a secunde cit o depășesc, așa că zimbim aniîndoi. feră nimic, nimic nu se rostește hirisirc că ne-am auzii •lălăit, că nu am fost surprinși mă. firesc pină la urmă, miază dc iarnă. Ea se încruntă ; ia acum. nndiție esențială a efi- « educației materialist- U, umanist-revoluția na re, telului o constituie fun- darea sa pe bazele cer- ni științifice care dezvă- mecanismele formării și •Mi concepției despre rie, univers, viață și so- te, precum și dimensiuni- vle ale fenomenului reli- ih rindurile tineretului, țradul de religiozitate al i^lor colectivități de ti- l Yroblema cercetării ști- w in acest domeniu are imidte aspecte, implicînd tMu Inter disciplinar, în I angajează sociologia Wogfa, pedagogia, stati st i- țiematica, științele 'so- ijilosofia. Trebuie cunos- hematica complexă a edu- ii materialist-științiflce și ^t-rcvoluționare a tine- * raportată la -nracte risticile principale ale colecti- vității și la trăsăturile esen- țiale psihologice ale tipurilor de personalitate, știut fiind că acestea sînt diferite, în func- viața școlii ’ ție de mai mulți parametri. pregătirea politlco-ideologlcă, nivelul de cunoștințe științifi- ce și culturale, influența me- diului familial șl a grupurilor din care fac parte, predispozi- ții psihice speciale, tradiții cullice existente. Am analizat acești para- metri la nivelul unui eșantion prof. Luminița SARBOVAN icere și prezentare • lisa COMANESCU {RA, strada RODNEl ’ inuscrisele nepublicc fac la PT.TR 9 Index : 42 907 (Continuare in pag. 7) ■w V1OKEL CKISTEA : Cioban cu oile. Congresul ai IX-lea al Partidului Comunist Român, care l-a ales în fruntea partidului pe tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — reprezintă un moment de cea mai mare importanță în isto- ria socialistă a patriei. Prin deschiderile operate în planul gîndirii teoretice și al acțiunii practice. Congresul a înarmat partidul cu o înțelegere pro- cesuală a socialismului. Con- cepția partidului, a secretaru- lui său general, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, cu privire la dezvoltarea socială se caracterizează printr-un optimism lucid, care implică încredere într-un sens ascen- dent al istoriei și, totodată, conștiința diversității In care se realizează aceasta, a con- tradicțiilor caracteristice miș- cării sociale și. in consecință, conștiința crescînclâ a respon- sabilității pentru depășirea lor. în mersul procesului revo- luționar „inclusiv în construc- ția socialistă, — sublinia tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU — pot apărea și greutăți, in- succese, dar datoria comuniș- tilor, a constructorilor socia- lismului, a forțelor revoluțio- nare este aceea de a acționa pentru înlăturarea greutăților și desfășurarea cu succes a luptei de transformare re- voluționară a lumii*. Ideea dialectică a istorismului este profund implicată în concep- tul dc dezvoltare promovat dc partidul nostru în procesul de edificare a noii orînduiri. Aplicînd creator teoria revo- luționară a socialismului știin- țific la realitățile concret isto- rice ale României, ale lumii contemporane, în spiritul au- tentic propriu gîndirii dialecti- ce, afirmată exemplar în cei 23 de ani de cînd se află în frun- tea partidului nostru, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU a elaborat un concept dialectic și o strategie originală cu privire la dezvoltarea Româ- niei pe calea socialismului. în gîndirea politică a secretaru- lui general al partidului, ideea de dezvoltare concretizată în progresul social economic ne- întrerupt al țârii, capătă o se- rie de trăsături care îi confe- ră originalitate în contextul gîndirii marxiste actuale și îi accentuează caracterul dialec- tic, distanțînd-o de alte con- cepții asupra dezvoltării, mar- cate adesea de note de sim- plificare și viziune schematică. Partidul nostru, sub Inrîurirea gîndirii novatoare, clarvăzătoa- re și cutezătoare a secretaru- lui său general, a pus accen- tul în strategia dezvoltării pe efortul propriu, pe mobiliza- rea largă a resurselor proprii. — materiale, financiare și u- mane — în vederea realizării unei economii dinamice, mo- derne, de înaltă eficiența și competitivitate. încă cu două- zeci de ani in urmă tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU xa fundamentat teza despre nece- sitatea repartizării a cca. 1/3 din venitul național pentru fondul de dezvoltare, teză con- firmată pe deplin de viață, de realizările strălucite pe care poporul nostru le-a obținut în anii luminoși ai EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU. A- profundînd această teză la re- PllNE NOUĂ Cercei de aur vechi arțarii scapă Sui» tălpi. în fuga toamnei. roșcovană, și broșe verzi cu scHpărirl de pleoapă prin albăstrit văzduhul de icoană Radarul Florii Soarelui rotește boltiri de frunți tngîndurind lumina spre astrul tutelar ce lung privește Iu despărțire întinzindu-i mina ... E toamnă românească, transilvana. Cîmpii banatice întind ștergare și-n plinea nouă, dulce, bănățeană se fringe suflet bun. de sărbătoare ... Eugen EVU centa Plenară comună a Con- siliului Național al Oamenilor Muncii și al Consiliului Na- țional al Agriculturii, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU sublinia : „Nici o societate în lume nu s-a dezvoltat și nu sc va putea dezvolta decît pc baza unei acumulări și repro- ducții lărgite, punind la bază continuu noile cuceriri ale ști- inței și tehnicii**. în concepția partidului nostru, ideea de dezvoltare socială, caracteristi- cile ei fundamentale sînt con- siderate concret, pornindu-se de la necesitățile României, de la istoria ei, dc la condițiile actuale ale țării considerate sub toate aspectele, dc la realizările și posibilitățile de care dispunem. „Am por- nit — sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU în Expunerea din 29 aprilie — de la concepția revoluționară că socialismul se înfăptuiește în mod diferit de la o țară la alta, într-o etapă sau alta a dezvoltării societății, că legi- le obiective și principiile so- cialismului științific se aplică diferențiat de fiecare partid la condițiile și realitățile con- crete din țara respectivă". O trăsătură esențială a strategiei dezvoltării în concepția parti- dului nostru decurge din im- portanța mereu sporită acor- dată factorilor de calitate, ca- litatea fiind considerată azi determinantă în procesul edi- ficării societății socialiste mul- tilateral dezvoltate. Această trăsătură caracteristică hi găsește expresia pregnantă în teza secretarului general al partidului privind trecerea la o nouă calitate, cerință pusă cu fermitate la baza progra- melor de dezvoltare adoptate de Congresul al XlII-lea, afir- mată cu putere la Conferința Națională a partidului din 1987, în Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU din 29 aprilie a.c. și în recenta cu- vin tare la Sesiunea celor două organisme naționale ale demo- crației noastre muncitorești revoluționare. Caracterul intensiv al dez- voltării este potențat de o altă trăsătură definitorie pen- tru concepția partidului nos- tru despre socialism — multi- dimen si dualitatea, multilatera- litatea. faptul că ea se desfă- șoară în ansamblul subsiste- melor ce alcătuiesc sistemul social general, în toate dome- niile vieții sociale și în toate zonele țării. O asemenea opti- că, profund dialectică, a cărei expresie pregnantă se găsește în conceptul de societate so- cialistă multilateral dezvolta- tă, elaborat de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. este net delimitată de orice ten- dințe simplificatoare, rcducțio- niste, cantitativiste despre so- cialism. Realizările excepționale ob- ținute in anii socialismului de poporul nostru, cu deose- bire» după Congresul al IX- lea al partidului, atestă, așa cum sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. con- cluzia că „linia generală și strategia dezvoltării sînt pe deplin juste, corespund atît cerințelor obiective, legităților generale, cît și necesităților și posibilităților dezvoltării pa- triei noastre*. Este aceasta contribuția poporului nostru la demonstrarea superiorității socialismului, a faptului că numai el poate asigura cadrul optim ce asigură progresul fie- cărui popor în perspectiva istorică viitoare. Prof. dr. Teodor POP C"IZONT © 2 • Marcel Tolcea și limbajul floral 1. La drept vorbind, puține din vei șurile an- terioare ne lăsau să credem că Marcel Tolcea va debuta cu un astfel de volum. „Obiectele — zice Radu Călin Cristea, în prezentarea pe care i-o face pe ultima copertă — conviețuiesc într-o exaltare generală ; e o lume care se spune cu gura plină și îți provoacă senzația acută de solidaritate și blîndețe" Observații exacte, fără îndoială. Tinărul poet petrece între cuvinte între concepte, în locurile Poeziei. Se desfată se Joacă, „glumește* Face excursii de plăcere prin ținuturile lui Petre Stoica : e și el dintr-un tîrg bănățean, are și el un arbore genealogic ce trebuie citat Pe urmă, se abandonează dulcilor reverii cărtăresciene: dar nu altfel decît ca un bun coleg care execută, cu grație, un salut de arme. Marcel Tolcea își iubește generația, pro- moția, confrații și Ie dăruie fiecăruia cîte ceva Ochiul inimii este. în felul lui. o declarație de dragoste. Există, însă, un mise, en abime (mise en coeur I) In poezia lui Marcel Tolcea pe care îl receptează doar cel ce știe că poetul a ucenicit o vreme pe cărțile lui Mihail Avramescu. Bă- tăile grațioase din pleoape, din palme, menu- etele, mișcările dansate sînt așezate în oglinzile ideilor mari, ale simbolurilor mult cercetate în studiile tradiționale. Poetul are înțelepciunea de a nu-și construi poeziile (cartea) prin echiva- lențe ; el lasă liber discursul, dar,nu prea mult Scenariul său nu încifrează și nu descifrează dar trăiește euforia de a pune tn oglindă. Prî- mul ciclu, Șapte, se compune din Acolo, după Valea de Trandafiri. Athanor, Ochiul Inimii Primăvara și toamna luminii. Cinci, Sol invictus Rozamorfoza. gînduri libere, „adaptări*, tran- scrieri ale „științei sacre" în cheie ludică: „într-o bună dimineață, florăreasa noastră / a simțit un trandafir pe obraz / ca și cum floarea ar fi dorit să iasă din trupul ei tînăr / afară. / Unde le duci laolaltă cu sufletul ei ? / Avusesem o noapte senină, aproape fără de vise, / fără vreun gînd deslușit despre ceea ce urmează / să fie Ordinea poemelor Poet fericit în timpul vieții, Nibhita Stănescu este, iată, beneficiarul unei fericite postumități N-a trecut, ca majoritatea scriitorilor, prin quasi- obligatoriul con de umbră. Poemele, cuvintele gesturile sale n-au fost uitate. In marginea exis- tenței lui a înflorit o bogată orchestrare de su- nete și imagini, avîndu-l In centru pe omul, prietenul, colegul, tovarășul, scriitorul, instituția Nichita Stănescu. I s-au ridicat grabnic statui Cenacluri sezoniere au fost botezate cu numele lui. A fost deplînsâ nepremierea lui cu Nobelul S-au instituit premii de poezie care-i celebrează amintirea. A fost, pe scurt, unanim regretat. Mai îmbucurător e faptul că această salvă de omagii adresate omului a fost dublată dc una direcționată asupra operei. S-au publicat noi monografii, primele culegeri de texte critice, primele numere de revistă dedicate lui în întregime, Așadar, o postumitate glorioasă la toate capitolele. Antologia publicată, acum, la editura Miner - va, în seria „Arcade", de către tinărul critic Cristian Moraru se înscrie în continuitatea aces- tei pozitive emulații exegetice. Selecția urmează textele din Ordinea cuvintelor, ediția conside- rată „definitivă" a operei lui Nichita Stănescu In aceste condiții, interesul, noutatea ei par de la început restrînse. Și totuși. Nefiind o „an- tologie de autor", cartea de față este o antologie „de critic". Ea nu propune o nouă „ordine" a poemelor, ci o nouă viziune a ideilor poetice Argumentația lui Cristian Moraru așează la baza întocmirii antologiei un anumit parti-pris teoretic. In opinia sa, partea cea mai rezistentă a poeziei lui Nichita Stănescu o constituie crea- ția „de mijloc", a anilor 1966—1969, respectiv volumele 11 elegii, Laus Ptolcmael și Nccuvin- tele. E o părere pe care, personal, n-o împăr- tășesc, insă Cristian Moraru o susține cu atîtea argumente Incit e greu să nu ții seama de ea. Substanțiala sa postfață — un adevărat model de seriozitate intelectuală și competență științi- fică —. „Nichita Stănescu — sistemul poetic" face viabilă această ipoteză, de altfel larg răs- pîndită. Criticul demonstrează,, cu multă subti- litate, drumul poeziei lui Nichita Stănescu din- spre începuturile sale, guvernate de o poetică a integrării, corespunzătoare descoperirii spațiu- Și iarăși. / Oare cînd va înflori fecioara noastră, roza peren nis, / cu floarea preste carne căl- cînd ?“ E, în ciclul Șapte, vreun roman al Tran- dafirului, pe care Marcel Tolcea nu-1 oferă decît celor care au știința simbolurilor ? Un roman care stă în oglinda celuilalt roman, al întîmplă- rilor zilnice? Deocamdată, pe noi nu ne interesea- ză înscenările, happeningul, frumoasele puneri în pagină ale evenimentelor zilnice. în Ochiul inimii, ciclul al doilea — și cel care dă greutate cărții — predomină situațiile fantaste . jongle- rul iese la lumină și își execută, cu mare dezin- voltură (uneori prea mare, alegorizînd supli- mentar) numărul. Parcul devorator dă măsura acestui tip de poezie, gata mereu să rupă echi- librul între reveria jucăușă și transcrierea gra- țioasă a momentelor zilnice. Poetul dispune de o serie întreagă de trucuri ludice. Deriva către Leonid Di mov și Șerban FoaVță e vizibilă Jn alte poezii (fn luna lui april, cînd florile înflo- resc). nu foarte multe. 2. Volumul, din multe puncte de vedere re- marcabil, e din cînd în cînd chinuit de prea multele majuscule: prea multe omagii confra- terne sînt în cartea lui Marcel Tolcea. Dar, în ciuda lor. volumul Ochiul inimii este citabil ală- turi de volumele vedetă ale acestei toamne prielnice debutanților Cu Marcel Tolcea. Cris- tian Popescu, Tatiana Rădulescu poezia tînără anunță alte voci, alte nume, alte stiluri. Poate și prin aceste întoarceri către lirism, către un sentimentalism ușor ironic: „Mersi, îți spun, chdre Mărie, dintr-un gutui secular. / Oțel și bazalte / icnind pînă mai ieri printre cotloane de șisturi zîmbesc / dar cine mai poate urzi, batăr acum, o fluieriță din ele / și. peste umăr,/ astfel să le numesc ? //Noi sîntem aici cu su- fletul răsfoit // Tata fusese de dimineață la vînătoare / și-n rana unei căprioare de lut / a găsit pbza mamei / cu mult înainte de-a o fi cunoscut. / Ședea pe o bancă purtînd niște ochelari fumurii / (ea, care nu poartă nici un fel de lentile) / scrijelind cu un pix în lemnul ei de atunci : / De ce nu vii ?“. La egală dis- tanță de momentele și centrele mari ale poeziei tinere. Marcel Tolcea e un scriitor care poate executa cele mai surprinzătoare alianțe. Litera- tura sa poate cîștiga, însă, mari înălțimi renun- țînd Ia ele, chiar în numele subtextelor atît de bine orchestrate în prima parte a cărții. Cornel UNGUREANU • Marcel Tolcea — OCHIUL INIMII. Ed Facla. 1988. • cron ica literară <»"■■■—B lui poetic, dar și a celui existențial, spre fazele ulterioare. Așadar, inițial a existat o poezie a acceptării lumii, a înființării, a poemului care depune mărturie despre un timp și despre o ființă umană. Etapa în care, spune criticul, este restituit „primatul poetic al metaforei". Acestei faze îi corespunde un spațiu al întemeierii, în care, paradoxal, se produce și prima scindare esențială : intre trup și spirit Acum se înteme- iază structura, „sistemul" poetic al lui Nichita Stănescu. Și, în paralel, descoperirea lumii su- fletului. „a spiritului constructor manifestat sub forma conștiinței de sine" Un alt nivel impor- tant ar fi acela reprezentat de o poetică a dezin- tegrării, corespunzînd unei profunde „restructu- rări a poeticului". Cristian Moraru o consideră cea mai importantă, cea mai împlinită estetic In fine, poetica reintegrării : faza „disoluției prezenței" și a „supremației absenței". Etapă față de care criticul își manifestă rezervele, deși, ciudat, tocmai aici dă cele mai bune pagini ale sale : pline de idei, de sugestii, de intuiții. Fără să le nege total. Cristian Moraru consideră poe- mele acestei etape sub valoarea celor scrise la sfîrșitul deceniului șapte. E la mijloc, probabil și insatisfacția celui care și-ar dori perfect ro- tunjită demonstrația, conform ideilor teoretice avansate, descriind ciclul integrare — dezinte- grare — reintegrare. In ce mă privește, nu cred că ultimele două volume ale lui Nichita Stănescu (Operele im- perfecte și Noduri și semne) ar sta. ca valoare estetică, sub cea a tripletei mai sus menționate. Din contră, am impresia că abia ele anunță o nouă sensibilitate. Cărțile de pînă la începutul anilor ’70 erau, aproape fără excepție, cărți ale despărțirii: de copilărie, de tinerețe, de cultură de cuvinte. Ultimele volume, dimpotrivă, pros- pectează in necunoscutul viziunii. Ele caută, cu nedisimulată înfrigurare, momentul revelației a) iluminării, al transeenderii granițelor tradi- ționale ale lirismului. Nu e fără importanță faptul că „redescopei irea". „clasicizarea" lui Nichita Stănescu a avut loc tocmai pe acest fundal, și nu pe cel al volumelor considerate „cele mai bune". Neavînd aici spațiul unei discuții mai ample, pe care excelenta postfață a lui Cristian Moraru ar fi meritat-o din plin, ar trebui, totuși, su- bliniată perspectiva din care scrie acesta: nu din unghiul entuziasmului facil, ci al lucidității. Adică de acolo de unde începe orice discuție serioasă. Mircea MIHAIEȘ * Nichita Stănescu, POEZII, Antologie, post- față și bibliografie de Cristian Moraru, Ed. Minerva, 1988. Arta conversației Ion Drăgănoiu își „prefațează" antologia* cu nu- mai două rlnduri, așezate discret In josul paginii de gardă : „Aceste interviuri au fost luate unor oameni de știință, artă și cultură românească In cadrul und emisiuni radiofonice intitulată Convorbirile dc joi". Este un gest de modestie sau aceasta face parte din strategia prin care adevăratul intervievator știe sâ rămînă „în spatele frontului" pentru a lăsa clmp liber exprimării personalității intervievaților, fără acel gen de intervenții perturbatoare și, nu o dată, agasante care lasă impresia că cel care întreabă vrea cu Vt dinadinsul să-și „muleze" personajul pe propria sa imagine despre el ? Probabil, răspunsul e afirmații pentru ambele părți ale întrebării. Există, în cartes lui Ion Drăgănoiu, în interviurile sale, o strategie a modestiei, după cum există și o modestie a strategiei (strategiilor), care, împreună, dovedesc nu numai har, nu numai inteligență, dar și abilitate în a obține răs- punsuri neconvenționale, dar și mobilitate culturali dar și o neascunsă doză de ambiție. 0 știință a „IN ASEME WTICIPAREA ROMANILC - consemnări ne-renunțării grație căreia, odată pusă, unei întrebări | sau unei probleme i se dă, pînă la urmă, satisfacție» 1 chiar dacă partenerul de dialog e vădit disconfortat de conținutul lor și ajunge să iasă din impas prm. bunăoară, formulări metaforice ori mici parabole. La prima vedere, este clar că autorul interviurilor na intenționează în nici un fel să-și deranjeze interlocu- torii, să-i pună în situații dificile, delicate. Politețea reporterului nu e agresivă, ci afabilă. Și totuși, fiind- că misia lui aceasta este — de a ocoli, pe cît posibil deja-știutul. locurile comune —, de prea puține ori Ion Drăgănoiu își menajează subiecții. Insă, pentru a atinge ceea ce și-a propus, face, cînd e nevoie, un șir grațios de piruete culturale, invocă nume, citate, opinii și idei celebre, pe scurt, provoacă, lăsind im- presia că s-a prezentat la „duel" însoțit de martora < de rigoare, dar fără vreo armă asupra sa. Un Candide j care cultivă senzația că nu știe nimic. Acolo unde stra- tegia modestiei (intră, probabil, între multele reguli tl 15 si fc ri a n a c li d c li I F a c ale meseriei, disimularea naivității) e amenințată in- tr-un fel sau altul, intră In acțiune modestia (aparen- tă) a strategiei : intervievatorul își asumă „deruta- de moment a interlocutorului, face o scurtă paranteză cvasieseistică, aduce în discuție împrejurări similare în care au fost implicate personaje de mare autoritate Integrate organic în lupta Hregii națiuni române pentru KiUtuirea statului național KW român, masele populare b Banat participă cu însu- șire la toate acțiunile pre- Btrgâtoare mărețului act al Cairii și ia înfăptuirea lui în itorica zi de 1 Decembrie M Unul din principalele iteective ale românilor bănă- fcu. In ultimele luni ale anu- im 1918 a fost preluarea pu- terii politice și administrative in mina vechilor autorități •stro-ungare. In acest sens. â au constituit consilii națio- toc. comunale, cercuaie și co- statense, toate subordonate Consiliului Național Român .Central din Arad. Prima ac- Uine de constituire a avut loc J Timișoara, în data de 31 jrtombrie 1918. cînd Aurel Cosma a înștiințat pe coman- Niatul militar al orașului Id ofițerii și subofițerii ro- Inini din garni oana Timișoa- h au hotărît să se constituie h Consiliul Național Militar homân. în seara aceleiași zile li fost ales Comitetul Executiv PConsiliului Militar, din corn- Iponența căruia făceau parte rlpilanii Aurel Cosma. Lucian ■Georgevici. Sever Barbura ■hm Popovici și locotenent- Itnlonelul Sebastian Brân- |doșa. Locotenent-colonelul Mi- lion Șerb a fost împuter- din istoria culturii îndeosebi ; dar face acest lucru tot cu aerul că salvatorul exemplu i-a venit intîmplâtoc în minte, că asociația de idei se datorează fără doar și poate celuilalt. Iar exemplul este, mai întotdeauna, I cît se poate de expresiv, el percutează alte idei. Îm- pinge înainte dialogul In sfîrșit, ar mai fi de adăugat că majoritatea interviurilor folosesc drept pretext toc- mai un astfel de exemplu „productiv". In consecință, turnura pe care o iau conversațiile lui Ion Drăgănoiu (pentru că ele sînt, în sensul cel mai plin, conversații, interlocutorii participlnd cu drepturi egale) se înde- părtează considerabil de aceea a obișnuitelor inter- viuri „pe orizontală". Partenerii lui Ion Drăgănoiu se numesc Henri Coandă, Victor Eftimia, D. D. Roșea, Oscar Han, Al. Rosetti, Mihai Ben iu c, Sașa Pană. Edgar Papu, Vida Geza, Marin Preda. Llviu Ciulei. Eugen Barbu, Horia Lovinescu, Radu Tudoran. Radu Boureanu, Mihnea Gheorghiu. Radu Bcligan, Adrian Marino. Mircea Ivănescu, Anatol Vici u, Szăsz Jânos, /liexandru Ivasiuc, Nichita Stănescu, Eugen Simion. Romulus Vulpescu. Marin Sorescu, Tiberiu Olah, Gri- gore Hagiu, FSnuș Neagu și Cezar Baltag. Ceea ce au- torul interviurilor știe este să descopere un numitor comun, să conducă discuța astfel îneît să iasă la su- prafață o atitudine, firește personală, firește originală, a fiecăruia. în fața actului de creație, a culturii, a gin- dirii umane. Dar. dincolo de diferențe, este atitudinea intelectualului român, a cîtorva dintre contemporanii noștri care au dat și dau dimensiune spiritualității românești de azi. dl să organizeze for- Marian ODANGIU • Ion Drăgănoiu. CONVORBIRILE DE JOI, Editura Dada» 1988. jele militare române din Ti- feoara. Dar organul care avea |tol conducător era C.N.R.C din Arad, căruia i se subor- ionau toate consiliile nou con- Muite care își comunicau «leziunile acestuia. în același p. s-a constituit în mod Belal, pe data de 11 noiem- brie 1918, un for central al Ifârzilor naționale din întreg Banalul și Transilvania. A- ittasta, deoarece, concomitent leu înființarea consiliilor națio- I nale române comitatense și I comunale, s-au constituit și [lârzi naționale românești. în [tarea majoritate a comitatelor I ți comunelor. Alături de con- liiliile naționale, ele aveau un ■ rol precumpănitor in prelua- |rca administrației locale din Una vechilor autorități. De- ■pm foarte puține date des- Ipre activitatea consiliului na- Iționa! militar din Timișoara [dbarece actele emise d'c către ■ arest consiliu au fost distruse Ide'către ocupațid străină a [Banatului din perioada 17 no- [lenibrie 1918 — august 1919 ■Cele mai multe date le deți- Inem despre Consiliul Național ■ Român din Caransebeș, consti- revista revistelor Asumarea • Promiteam, săptâmîna trecută, o revenire asu- pra „ultimei convorbiri" cu Șerban Cioculcscu. • Ceea ce și facem. • Ne ajută „Suplimentul literar al Sein- teii tineretului*4, locul unde a apărut dialogul cu pri- cina. • Cîtcva extrase : „Ca temperament, aș fi fost poate mai îndemnat către critica impresionistă, insă eram un raționalist, eram un cartezian". • „Viadimir Streina, care a fost cel mai bun prieten al meu timp de 50 de ani. era un caligraf, el scria greu și căuta să scrie frumos și mi-a spus mie că scriu prost. Zic: Scriu prost dinadins!". • „Destinul și-l face fiecare. Cred în puterea voinței și în puterea individului de a se conforma sieși, dc a-și fi sieși credincios". • Șl fragmente dintr-un interviu inedit, publicat de către Ioana Lipoveană în „România literară44, nr. 41: .„Sînt un om fură dramă. N-am avut nici un fel de com- plexe, nici un fel dc sentiment agonic". • Eu cred că n-am avut dușmani. Eu n-am decît un dinte Intelec- tual și nu otrăvuri subiective44. • „Noi avem nevoie și în cîmpul literelor și artelor de oameni pățiți, de oa- meni care în viață să fi suferit44. e Cronica ce.or „trei zile < di scon forța bil invadată d V. GANEA îndoiesc, că scriitorul pentr între acestea, una din cele propriilor ficțiuni. Silit mai întîi să-și reci sau rele, sînt oricum persor Dumitru Toma traversează totodată dezarmat de ceea c Un vis de scriitor obosit, aventuri amestecă neîncetal de duioșie și afecțiune fiin ne e, desigur, trecătoare), tegorială. Extinsă la scara unui - sîuni, „catastrofa" comică în ultimă instanță de drept cițiului ludic. Le reprezint autoritar al Teodorei. Dubi I dobîndește un dublu ascenc - ® 2 tu • - ORIZONT Brsatiei ează“ antologia • cu nu- scret in josul paginii de fost luate unor oameni nâncască în cadrul unei tă Convorbirile dc joi**.j j aceasta face parte din' ul intervievator știe să pentru a lăsa cîmp liberJ vievaților, fără acel goni și. nu o dată, agasanfl re întreabă vrea cu tot I ‘rsonajul pe propria sa । . răspunsul c afirmativ ebării. Există, în cart» urile sale, o strategie a i o modestie a strategici dovedesc nu numai harj bilitatc în a obține răs-1 și mobilitate culturală, , ambiție. O știință a , N ASEMENEA CLIPE MARI 1CIPAREA ROMANILOR BĂNĂȚENI LA ÎNFĂPTUIREA UNIRII 0 an atâ pusă, unei întrebări ină ia urmâ, satisfacție, og e vădit disconfortiit â iasă din impas prin. tj e ori mici parabole. La utorui interviurilor nu i-și deranjeze interlocu» icile, delicate. Politețea afabilă. Și totuși, fiind- ? a ocoli, pe cît posibil. —, de prea puține ori aibiecții. Insă, pentru a ice, cînd e nevoie, un e, invocă nume, citate, t, provoacă, lăsînd im- tel" însoțit de martorii 1 asupra sa. Un Candide nimic. Acolo unde stra- il. între multele reguli itații) e amenințată in- țiune modestia (aparen- 1 își asumă „deruta** de ce o scurtă paranteză ie împrejurări similare iaje de mare autoritate iaj face acest lucru tot a i-a venit întîmplător se datorează fără doar este, mai întotdeauna, •rcutează alte idei, im- t, ar mai fi de adăugat jscsc drept pretext toc* xluctiv". în consecință. f țiile lui Ion Drăgănoiu 1 mai plin, conversații, epturi egale) se înde- i a obișnuitelor inter- ?rii lui Ion Drăgănoiu r Eftimiu. D. D. Roșea. Beniuc. Sașa Pană, ii Preda. Li viu Ciulei, Radu Tudoran, Radu Radu Bcligan. Adrian ol Vieru, Szăsz Jânos, inescu. Eugen Simion, ;cu, Tiberiu Olah, Gri- ar Baltag. Ceea ce au- descopere un numitor el în cit să iasă la su- mală. firește originală, eație. a culturii, a gin- erențe, este atitudinea dintre contemporanii Tensiune spiritualității [rate organic în lupta 1 națiuni române pentru nirea statului național român, masele populare anat participă cu insu- la toate acțiunile pre- toare mărețului act al ți la înfăptuirea lui in i zi de 1 Decembrie Unul din principalele >ve ale românilor bănă- D ultimele luni ale anu- M a fost preluarea pu- jolitice și administrative dna vechilor autorități ►ungare. In acest sens, ^constituit consilii națio- tomunale. cercuale și co- nse, toate subordonate uului Național Român 11 din Arad. Prima ac- de constituire a avut loc Ușoara, in data de 31 trie 1918. cînd Aurel I a înștiințat pe coman- i militar al orașului cerii și subofițerii ro- din garni oana Timișoa- Ihotârit să se constituie bsiliul Național Militar In. In seara aceleiași zile lales Comitetul Executiv piliului Militar, din com- p căruia făceau parte eu Aurel Cosma. Lucian iniei. Sever Barbura. Popovic» și locotenent- nul Sebastian Brân- llocotenent-colonelul Mi- Șerb a fost Imputer- $ă organizeze for- nilitarc române din Ti- nDar organul care avea mducător era C.N.R.C pad, căruia i se subor- Itoate consiliile nou con- b care își comunicau mile acestuia. în același Iw constituit în mod L pe data de 11 noiem- |J18. un for central al p naționale din întreg pl și Transilvania. A- L deoarece, concomitent lEnțarca consiliilor națio- române corni tatense ule, s-au constituit naționale românești. Și Și în majoritate a comitatelor idelor. Alături de con- Nționale, ele aveau un «cumpănitor în prelua- Iministrației locale «chilor autorități, foarte puține date tivitatea consiliului din De- des- na- [arian ODANGIU KILE DE JOI. Editura I militar din Timișoara «e actele emise de către consiliu au fost distruse kre ocupații străină a Mul din perioada 17 no- ii 1918 — august 1919 nai multe date le deți- ispre Consiliul Național b din Caransebeș, consti- evistelor rcută, o revenire asu* an Cioculescu. • Ceea lentul literar al Scin- )ărut dialogul cu pri- mp era ment, aș fi fost a impresionistă. Insă irtezian Vladimir prieten al meu timp H seria greu și căuta e că scriu prost Zic .* inul și-l face fiecare, terea individului de a Ieși credincios**, ilit, publicat de terară", nr. 41 : nici un fel de • Și către ..Sînt coni- Agonic". • Eu cred ci ecît un dinte intelcc- „Noi avem nevoie și oameni pățiți, de o»- V. GANEA Investigații filosofice tuit la data de 7 noiembrie 1918. Constituirea acestui con- siliu are loc intr-un cadru festiv, in sala mare a primă- riei orașului, in prezența a aproximativ 700—-800 de oa- meni. In proiectul dc rezoluție a consiliului respectiv se spune că el se declară supus Consi- liului Național al Româniloi din Banat și Transilvania care este unicul for chemat să hotărască asupra soartei na- țiunii române. Se proclamă preluarea administrației și se anunță în amintita rezoluție că s-a constituit Sfatul Mili- biri Intre indivizi de naționa- lități diferite, ci totul să de- curgă in spiritul echității și dreptății. Această înfrățire cu naționalitățile conlocuitoare din Banat trebuia, in același timp, să arate nea română instaureze un de coexistență lumii că națiu- urmărește să climat pașnic, reciprocă, nu In colecția „Cartea cea bună** a editurii „Cultura Națională* (București, 1923) apar două volume cu poeziile lui Eminescu, avînd introducerea semnată de autorul „Poemelor luminii**. Blaga a fost solicitat să facă prezentarea poeziilor de către academicianul Sextil Pușcariu, îngrijitorul colecției, cel care a înlesnit debutul tînărului poet (în 1918) în ziarul „Glasul Bucovinei**. Cele două volume poartă titlul „Poezii filosofice, sociale și satirice** (dar în pagină se păstrează doar „Poezii filosofice**), respectiv „Poezii lirice**. în volumul întîi a selectat un număr de 13 poezii „filosofice**, între care Rugăciunea unui dac, Epigonii, Împărat și proletar, Scrisorile, Glossa. Blaga Consideră că aceste poeme indică influențele „care i-au modelat spiritul**, marcat în conduita poetică de un „pesimism metafizic", generat și generator de „durere". în poeme, starea afec- tivă se distilează în alcătuiri reflexive despre „veșnicul repaos* (Rugăciunea unui dac), scepticism (Scrisoarea 111), „amărăciune" (împărat și proletar) ș.a. Sub diferitele ei manifestări, durerea este singurul sentiment capabil să-i călăuzească contemplația filosofică și să dea acesteia un contur lingvistic. Blaga apreciază capacitatea genialului nostru poet de a surprinde în expresie ultimă monu- mentale tablouri cosmice, soarta geniului și deșertăciunea gloriei. Poeziile lirice oînt caracterizate prin viziuni șl desăvîrșiri uimi- toare : „Eminescu, variat în ritmuri și de un înalt moște- tar Român din Caransebeș, 7 DECENII DE IA MAREA UNIRE cu concursul căruia. Consiliul Na- țional hotărăște înființarea de gărzi naționale în toate comu- nele aparținătoare. în aceeași zi se constituie. în Caransebeș, Sfatul Militar Român, de către adunarea soldaților români dislocați in Caransebeș. în re- zoluția adoptată cu această ocazie se arată : „Sfatul Mili- tar Român din Caransebeș se declară organ al Sfatului Na- țional Român Central și dc datorință primordială își im- pune serviciul pentru restabili- rea și susținerea ordinei și II- niștei. reclamate de demnita- tea națională și de realizarea prefacerilor in curgere". (Ar- hivele Statului, București, Fond „Consiliul Național Ro- mân Caransebeș**, document 11. 1918. f. 1). Constituirea C.N.R. din Caransebeș s-a fă- cut In principal din necesita- tea preluării administrației din mîinile autorităților dua- liste. Consiliile constituite în Banat și-au desfășurat activi- tatea In spiritul dreptății, li- bertății și egalității dintre na- țiuni. încă din primele dispo- ziții, date de către consiliile naționale române, se cerea să se ajungă la o bună înțelege- re cu toți locuitorii orașelor și comunelor, indiferent de națio- nalitate, să nu se facă deose- să se răfuiască cu celelalte na- ționalități Astfel, prin circu- lara din 10 noiembrie 1918, consiliul național din Caran- sebeș atrăgea atenția români- lor bănățeni să dea dovadă de fraternitate cu toți locuito- rii Banatului, deși ei, românii, au avut mult de suferit din cauza oprimării claselor con- ducătoare ale acestor naționa- lități. încă din punctul întîi al acestei circulare, ca o su- premă manifestare de bune in- tenții față de naționalitățile conlocuitoare, se cerea : „Dați mina toți cei buni și cinstiți și susțineți ordinea, apărați viața și avutul oamenilor, fără deosebire de neam și lege**. (Biblioteca Academici R.S.R., Arhiva Valeriu Braniște, VI (I) imprimat 18). Același lucru se spunea și in protocolul adu- nării de constituire a Consiliu- lui Național Român din Oravița și în cel al Consiliului Națio- nal Militar Român din aceeași localitate. Intr-o proclamație eminesciana din 5 noiembrie 1918, concetățenii Nedelcu. din în comitetul nai Român, săi, și dr. către loan Oravița, membru Partidului Națio- după ce prezintă suferințele românilor de-a lun- gul secolelor, spune : ..în ase- menea clipe mari, tmbrâțișîn- du-ne de bucurie, n-avem să mai judecăm pe nimeni... Drept aceea repet fraților mei buni, purtați-vâ omenește. Pă- ziți-vâ de fapte urîte ce ne-ar putea tulbura veselia marelui praznic național, de care ne pregătim". (Ibidem, imprimat 13). Deci, într-o atmosferă de profund entuziasm patriotic și național și de bună înțelege- re cu naționalitățile conlocui- toare a avut loc preluarea pu- terii politice și administrative în tot Banatul de către româ- nii de aici. în același timp, toate localitățile bănățene vor trimite delegați la Alba lulia. pentru a-și da votul, vot prin care consimțea u existența României Mari. Românie ca- re-și va găsi afirmarea plena- ră in anii socialismului. Radu PAIUȘAN Asumarea propriilor ficțiuni Cronica ce.or „trei zile anapoda- — cît timp existența autorului de povești Confortabil invadată de personajele sale — amintește, celor ce încă se Uesc. că scriitorul pentru copii este, și el, un scriitor cu răspunderi și că, fu acestea, una din cele mai serioase râmine asumarea pînă la capăt a îpnilor ficțiuni. Silit mai întîi să-și recunoască și apoi să-și apere vechile proiecții („Bune l rele, sînt oricum personajele mele și mă simt răspunzător de soarta lor."), fcitru Toma traversează el însuși experiența unui personaj contrariat și sedată dezarmat de ceea ce i se întîmplă : „Poate dorm și totul nu este decît l vis de scriitor obosit, căruia fantezia i-a luat-o razna**. Relatarea noii wturi amestecă neîncetat senzația clară de disconfort cu aceea mai difuză :duioșie și afecțiune fiindcă, în universul ad hoc constituit (orice dezordi- ie. desigur, trecătoare), candoarea și grotescul fac o izbutită pereche ca- hrialâ. Extinsă la scara unui oraș întreg și luînd aspectul unei inofensive agre- Ei, .catastrofa** comică a descinderii fabulosului în cotidian este apărată iDltimă instanță de dreptul la ficțiune și de o bine înțeleasă nevoie a exer- Mlui ludlc. Le reprezintă, în microromanul lui Dumitru Toma, personajul toritar al Teodorei. Dublată de ipostaza ei fictivă (Teodora-dln-poveste), ea Zidește un dublu ascendent asupra autorului care, în cea mai lirică pagină șug se lui în invenția pînă la el, Eminescu îi rimelor, are perfecțiuni de formă vedenii de o claritate cristalină...**. neatin- Poezia servește filozofului Lucian Blaga spre a-și susține teoria sa privind influența catalitică a spiritului cultural german asupra celui românesc, în volumul Spațiul mioritic (1936). Despre ce este vorba ? Integrarea culturii românești în cadrul celei europene — proces, inevitabil concesiv, început în secolul al XlX-lea — s-a făcut sub inducția culturii franceze și a celei ger- mane. In conformitate cu spiritul galic, spune filozoful, cultura franceză se vrea doar „imitatău să fie luată drept model, de aceea o numește „influență modelatoare**. Dimpotrivă, Influența spiri- tului german asupra celorlalte popoare a avut mai puțin carac- terul unui model de imitat, cît caracterul „unui apel la propria fire, la propriul duh etnic**. Comparînd acest tip de influență cu substanțele catalitice din chimie (înlesnesc combinația altor sub- stanțe între ele), Blaga o consideră „influență catalitică**. Deci, Eminescu. formîndu-se la școala germană (Viena, Berlin), mani- festînd interes pentru germanii Schopenhauer și Kant, este un produs al influenței catalitice. Inducția germană a descătușat în Eminescu atît o propensiune pentru „duhul național** cît mai ales o sensibilizare pentru „cîntecul românesc**. Blaga consideră că ori- zontul spațiului ondulat specific „matricei stilistice românești* apare cu pregnanță în poezia eminesciană. Ea nu e simbolizată prin imaginea plaiului, a spațiului mioritic, ci prin engrama mării. Marea, spune Blaga, „nu e pentru Eminescu un prilej de pierdere în infinit sau un simbol al dinamicei furtunoase, cît un simbol al ondulării, al legănării, un simbol al unui melancolic sentiment al destinului, ritmat interior ca o alternanță de suișuri și cobo- rîșuri* (L. B., Opere, voi. 8, 1985, p. 318). Ondularea valurilor, legă- narea codrului ș.a. indică — structural — prezența spațiului mio- ritic — orizontic — al plaiului, emblemă a matricei stilistice naționale. De altă parte, L. Blaga stabilește la Eminescu, pe lîngâ di- mensiunea orizontică, una predominant sofianică, adică organizată pe verticală. Simbolul poetic al acesteia e permanenta năzuință (chemare inconștientă) spre a se identifica însuși cu „tînărul Voie- vod**, adică cu prototipul de frumusețe masculină din creația populară, care îl denumește însă „Făt-Frumos**. „Tînărul Voievod*4 devine un subiect liric subînțeles, prezent atît explicit („Părea un tînăr voevod ; / „în al umbrei întuneric / te asemăn unui prinț /**), cit mai cu seamă implicit ca o secretă con-topire și co-existență în natură. Elementele cadrului eminescian — codrul, marea, luna, lacul, dealul, valea — dobîndesc „o particulară dom- nească demnitate, aproape sacrală** (Ibidem. p. 323). Prezența, discret refulantă. a „Tînărului Voievod** personează conștiința poetului, dcterminînd constituirea unei lumi poetice** de subterane melancolii** : „Peste vîrfuri trece lună / Codru-și bate frunza lin. / Dintre ramuri de arin / Melancolic cornul sună...**/ In concluzie, contactul lui Eminescu cu spiritualitatea germa- nă a răscolit energiile latente ale inconștientului său (desigur, parte a inconștientului organic matricial). Aplicînd grila spațiului marin la poezia eminesciană, se luminează o parte din fațetele prismei lirice, dar destule rămîn opace. Perspectiva propusă de Blaga rămîne ispititoare în tentația de a sesiza procesul de trans- substanțiere a lirismului popular prin filiera inconștientului din poetica eminesciană. Este de luat în considerare apetența lui Blaga de a gindi problemele poeziei lui Eminescu mai mult decît a le rezolva. Apoi autorul „Spațiului mioritic** așează gîndirea și creația „poetului nepereche** sub zodia regenerării noastre spirituale, con- ferind un statut activ și privilegiat rolului inconștientului in con- turarea devenirii creativității umane. Anton ILICA a cărții sale, travestește omagiul inocenței în simbolistica și ritualul unui joc acceptat. Promptitudinea cu care se abandonează neverosimilului pledează pentru atitudini mobile, opuse inerțiilor logicii adulte, nu însă fără a angaja tempo- rar? în regu.a de joc a citorva episoade, sensuri morale care îndepărtează ipoteza gratuității absolute. Câ totul e o tevatură cu folos pare a ni se sugera încă de la început: la apariția personajelor sale, autorul e întrerupt tocmai în momentul în care se pregătea să însăileze o nouă poveste, „O poveste trăz- nitâ". Amănuntul poate că anticipă și anunță ceea ce va urma ; însă nu e deplasai să credem nici câ ceea ce urmează e făcut, dimpotrivă, mai degrabă să conteste decît să certifice ideea gratuității totale lansate de titlu. Saturat de invenții, universul personajelor create cîndva de autor se încarnează subit pentru a interzice, ca într-un fel de revoltă, abuzul de ficțiune, revendicindu-și, astfel, dreptul la sens. Tot atîta sens pe cît de abundent îi sînt proliferate formele. Gravitatea unei asemenea, posibile, problematici, nu desființează însă ordinea ludică a textului, narațiunea respiră liber, mereu înviorată de umorul obișnuit al cărților lui Dumitru Toma. Și o ultimă observație : dacă în penul- timul volum al scriitorului (Povești pentru furnici și copil mai mici) puteam distinge materia dispersată, contururile unui virtual roman, în paginile actuale germinează, risipite nu tocmai „anapoda*, multiple subiecte de schiță în texte- satelit ori pur și simplu în deschideri și sugestii ce-și pot găsi cîndva inde- pendența în textul propriu. Carmen ODANGIU Dumitru Toma. TREI ZILE ANAPODA. Ed. Ion Creangă, 1988. ORIZONT Daniel Drăgan ALEGEREA MIRESEI Lui Dudu Roghină i se păru deodată că piscurile Suharei au crescut, s-au înălțat și s-au umflat în laturile împă- durite. steiurile s-au ițit către pînza cerului și de acolo apasă tot mai greu peste valea îngustă ca un gît de pîlnie a Adîncatei. Oare sînt bat ? Desluși aproape susurul unui izvor captiv și-și puse ceafa sub curgerea cuminte care venea dintr-un cioc de țeavă. Se spălă cu răcoarea apei și dădu vîntului bar- ba sa udă să o zvînte. Străzile erau pustii. La multe casc luminile erau stinse. Oamenii cei ase- mănători se culcaseră demult Numai cei bîntuiți de neliniște sau de mari veselii încă nu-și găsiseră locul. Așa trecînd, fără să știe încotro se în- dreaptă. pașii îl duseră chiar către casa lui Dodolocea și. cînd ajunse la poartă, băgă mina prin deschizătura secretă să tragă cheia și să descuie. Muru îl simți imediat, se mișcă în lanț. Nu se porni să-1 latre, ci doar se alintă cu cîteva schelălăieli încete, șoptite parcă cu discreție, să știe noul venit că se bucură de venirea lui. dar nu prea tare să nu dea spaimă în casă. — Bă. hoțuie, ce-ai mai jefuit săp- tămîna asta, ai ? îl cercetă Roghină. mingîindu-1 un pic în răspăr pe gru- maz. Muru avea năravul de a înhăța pi- sici. găini, |.ui, ouă, oridecîteori scăpa din lanț sau cînd prada ușoară și ino- centă intra în raza de acțiune pe care i-o îngăduia lunecarea lanțului pe sîrmâ. Darina nu se culcase și nici n-avea chef să adoarmă curînd. — Scoate-ți haina, zise ea, ți-o fi cald. — Ba nu. că mă duc, zise el, așe- zîndu-se. Femeia îi puse în față un castronel cu varză murată și gogonele. — Asta da I mormăi Roghină în- cîntat Apoi Darina mai aduse un burdujel de brînză îndesată în coajă de brad, cum știa că-i place fratelui ei cel mic — Și asta e bună, aprobă Roghină gustînd cu poftă. Ai fost la el ? — Am fost. Era uimitor pentru Roghină cum Da- rina încă păstra intactă lumina din ti- nerețe a chipului ei. o frumusețe di floare sălbatică, ochii albaștri cenușii neumbriți încă de cearcăne, tenul fra- ged ca pielea de piersică dată în pîrg Banditul de Dodolocea a știut să alea- gă. își zise cu ciudă îngăduitoare Dudu Roghină. privind miinile femeii, cu de- gete lungi, cu unghiile ovale, lucind ca perlele, cu miinile ei frumoase fără a fi fost vreodată supuse vreunui trata- ment cosmetic, părul șaten cu fire albe da. buna și draga mea Darina, ai și tu. surioară, fire albe în păr. nici pe tine nu te îngăduie timpul l Parcă ieri erai mireasă în carul cu zestre, așa a vrut Vică Dodolocea, nuntă cu toate cele după cum se făcea pe vremea moșilor și strămoșilor noștri, vorniceii umblau călări jucînd plosca împodobită cu flori și betele, împușcînd văzduhul cu bu- buiturile armelor de vlnătoare și cu chiotele lor tinerești, apoi a venit vre- mea ghicitului și mirele a fost dus în camera mare unde se aflau gătite și aliniate pe laviță șapte mirese, toate acoperite cu voaluri prin care nimic nu s-ar fi putut zări. Toate șapte erau ca una singură, aceleași ghete negre înalte, cu șiretul strîns pînă dinsus de gleznă, catrințele curgînd leneșe peste genunchi, acoperind piciorul pînâ a- proape de gheată.- numai cît un lat de palmă pielea fină se vedea între ca- rîmb și catrință, dar toate erau la fel Apoi trupurile zvelte ale mireselor strînse în ie și cojocel tighelit cu blă- niță de jder, toate șapte parcă făcute de aceeași mînă. cu aceeași aț^ și cu același ac. Mai sus de ii și cojocelc erau capetele, cele șapte capete învălui- te în voaluri Care este Darina ? Care ? — Ai vrut nuntă după obiceiul stră- bun. acum fă bine și ^5 ghicește, părea a-i șopti de sub ascunzișuri Darina. Dar de sub care voal venea gîndul a- cesta cu iubirea răsucită în ciudă și răutăcioasă provocare ? — Darina o să-ți facă semn cu pi- ciorul. va apropia vîrfurile botinelor Aceea care va face semnul, să știi că e ea. apucase Dudu Roghină să-i șop- tească lui Dodolocea. Mirele așteptase acum semnul, tre- cea cu pas rar prin fața laviței pe care ședeau aliniate miresele, căuta cu privi- rea să le cuprindă pe toate șapte deo- dată ca să nu rămînă cumva nevăzută mișcarea pe care avea să o facă dis- cret cu vîrful piciorului iubita lui. — Am să te recunosc și dintr-o mie li spusese el fetei, cu o săptămînă îna- inte de nuntă, cum crezi că n-aș putea să te ghicesc ? — Prea te increzi in tine, ii zisese ea și poate că atunci. în mintea ei. s-a născut un plan care avea să-l săgeteze mai tîrziu din inimă in creștet și din creștet pînă-n inimă. De ce nu face semn cu piciorul ? se întreba înciudat mirele și patrula mai departe nehotărit prin fața șirului dc mirese mascate. Vrea să mă fiarbă 9 Apoi, cînd se opri din mers, patru din cele șapte fete făcură semn cu vîr- ful ghetei și bietul Dodolocea păli Semnul așteptat venea acum din patru locuri diferite, nu toate patru erau Da- rina, Abia acum simțea că joaca a devenit ceva grav și serios. își imagi- na ce se va fntimpla dacă va atinge pe una din ele și mireasa atinsă își va ri- dica voalul dezvelind un chip hîd. Va fi poate vreo babă sau vreo vădană șugubeață ? Ce urma ? Va trebui să se însoare cu ea ? Era limpede că în fața Darinei nu s-ar mai fi putut arăta. Dar trebuia să meargă cu sluta la altar ? Pe dealuri, nuntașii așteptau și ei cu răsfularea tăiată. Era Intr-adevăr obi- ceiul așa, dar .mirii se înțelegeau dina- in|e asupra unui semn și niciodată, de cînd se știe obiceiul acesta, niciodată nu s-a întîmplat ca mirele să nu-și ghi- cească mireasa. Parcă tocmai pentru asta ar fi fost inventat jocul, ca, din el. cei doi să iasă mai uniți prin gin- gașa lor complicitate. Acum însă nu se întîmpla nimic. Mirele se plimba derutat prin fața mireselor și ele stă- teau ca stanele de piatră, ai fi zis că nici nu respiră. — E grea alegerea, e grea, zise un unchiaș cu fața veselă și îmbujorată de primele înghițituri de tărie cu care se cinstise din ploscă. Și pe mine, pînă am ales-o pe Lisabeta, m-au trecut toa- te ^ădușelile. Apoi am regretat că n-am greșit, ha-ha-ha ’ Pînă atunci Dodolocea nu-i observase pe cei de pe margine, pe cei din curte, care se zgîiau prin ferestrele și ușile deschise, așteptind ațîțați de curiozitate și de plăcerea de a mai vedea o dată ceva care de mii de ani era la fel și care totuși, niciodată nu se repeta exact Bine că nu este o limită de timp. își zise mirele, ștergîndu-și sudoarea, apoi ceru să i sc aducă un scaun și ceva de mîncare. băutură și ce se mai cu- vine la o casă de gospodar, că el vrea să se mai gîndeascâ dacă se însoară sau nu și cu care anume. — Poate le iei pe toate patru, ca la turci, sau chiar pe toate șapte, se hlizi din nou moșneagul și multe voci vesele i se alăturară, dar prin rubedenii se așezase deja o anume îngrijorare. Dacă se sparge nunta ? Cine și-ar asuma o asemenea rușine ? Oare nu se vor fi înțeles, așa cum dintotdeauna se în- țeleg mirii între ei. ce semn să-și facă? Sau poate el n-a văzut semnul ? De ce nu-1 repeți ea. încăpățînata > Re- numele Darinei de ființă mîndră și greu de strunit era de mult în poveste și se pare că acum drăcușorul din su- fletul ei își arăta lumii întregi cornițele — Așa. zise Vică Dodolocea cînd gospodarii îi aduseră un scaun mare cu spătar. înalt ca un jilț domnesc și-i puseră în față o măsuță acoperită cu năframă de mătase. Fu ospătat cu nuci, mere și colăcei iar într-o carafă strălucea un vin ru- biniu. Mirele se așeză, luînd de pe cap căciula și netezindu-și cu palma juru- bițele blonde dinspre frunte spre spa- te. Avea un păr lucios și mustăcioară ca spicul griului. Oare vrea să mă facă de rîsul lumii? se întreba cu spaimă In suflet și își răspunse că Darina este în stare să-1 pună pe jar. Va trebui să aibă răb- dare. aici va cîștiga cel cu nervii mai tari — Tu. Darina, dacă te afli cumv^ printre cele șapte frumoase care stau aliniate în fața mea, dacă ești printre ele și nu cumva tc-ai ferit să te ex- pui alegerii mele, află că te țin în mină și că n-ai să scapi. Dacă ești aici te voi ghici. Dacă nu ești aici, te voi găsi. Tu ești a mea și eu sînt al ui I în vecii vecilor. I Apoi mușcă dintr-un colăcei rumân ronțăi cîțiva sîmburi de nucă ți paul vinul despre care zise că e bun,dir| dori să știe dacă există în beci desUd 1 vin. pentru că nunta vine peste o ir- șiță mare. Cuvintele lui plăcură mult 1 nuntașilor care-și aflau astfel îndepir-| tată spaima ruperii nunții Dacă fă-1 căul acesta își vrea cu adevărat ml- reasa. o va ghici, o va găsi și toate wl merge cum e mai bine. — Eu, fată dragă, nu știu acum rul I care din voaluri te ascunzi, dar am si 1 aflu, foarte curînd am să aflu. Sta I cum ? Voi asculta atent și voi aud | care din cele șapte inimi bate mai tart I Aceea va fi inima ta. Și eu voi vei lingă tine și am să pun genunchiul li podea, am să pun mîna pe umărului și am sâ te cer încă o dată, iar tu iți vei ridica vălul și mă vei urma. Pe măsuța cu năframă, carafa de vid I se odihnea împuținată și bucatele strt-l luceau îmbietoare. Vică Dodolocea țc-j dea comod în jilț, părînd că se râsfațl | că-și îngăduie o dulce așteptare Dar | ochii lui pîndeau fiecare gest, fiecare mișcare ce ar fi putut veni de la vreu- na dintre cele șapte mirese. Le simțea' numai respirația, palpitul ușor al sh- lor strînși în cojoacele cu bentiță de 1 jder. — Și am să te duc în casa mea ți ii să-mi faci prunci și nc vom bucura W ne vom veseli, dar mai cu seamă von munci cu sete adîncă. așa cum numai oamenii care iubesc știu să muncească și ne vom iubi așa cum numai oamenii care muncesc știu să iubească. Darina tu ești aici, acum sînt sigur că c# aici, am să te aflu, te-am și aflat, wi veni foarte curînd lîngâ tine. Vică Dodolocea s-a ridicat de f» scaun, indreptindu-și îmbrăcămintea, i dat la o parte măsuța așternută a năframă de borangic, și-a pus căciula înclinată ușor și a îngenuncheat lingă cea de a șaptea mireasă, fi numărat de la stingă îngenuncheat lingă ea. a umărul ei și a zis : — Tu ești femeia mea, așa cum le-ai la dreapta, l pus mîno pe vino cu mine în fața Iui Dumnezeu, să afle și el. apoi acești oameni să se veselească și nd să ne-mplinim rostul că așa se cade și așa este voia ta și a mea. — Doarme, zise Darina lui Dudu Ro- ghină. i-au dat ceva somnifere, doctoral zice că scapă. Mîine dimineață mă dor iar. Roghină mesteca încet un coltuc dc pîine făcută în casă și un dumicat de brînză ținută în coajă de brad. — Nu mi-ai spus niciodată, cum a făcut el. atunci, la nunta voastră, cum a făcut el de te-a ghicit. — Nici eu nu știu, nu vrea să spună, zice că mi-a auzit inima, dar eu nu-l cred. Cum să audă inima cînd era atîta zarvă in jur și chiar dacă ar fi auzit o inimă bătînd, asta ce-i I? M-am gîndit că poate celelalte or fi mișcai cumva, s-or mai fi clintit de osteneala așteptării, dar eu știu că am stat țea- pănă ca un băț. — Și semn cu piciorul — N-am făcut — De ce ? — Așa mi-a venit mie fac semn, să-1 văd pe el n-ai făcut? atunci, să nu ce face, cum se descurcă, ce-i trece prin cap. Prea era mîndru și prea credea că toate 1 sc cuvin. — Și-acum este mîndru. - Este. Apoi tăcură un timp Darina rupse ] liniștea și se ridică. copilărie poem EZESC nincața mai somn. I sbatc enorm. «imn. M1N Pornesc cu începu pentru a-l purta si Pe șepci brumate minunile din cale înaintează Pe chipuri cum orice totul i se așt urmă-i pe o unealtă car vină. h încremeniți Bori de mină. RECE Sînt luminați de ce trece, nu se $ Se-ntinde încă-o s-a spulberat pe Se înapoiază-n i in văgăuni dc zg purtînd frunziș I incit zîmbind cu URI Am stat in dimii să-nlăture trecut) pi» ziduri de cot; din fiece lopată Poate eram la ( Ieșeau de sub ai i rădăcina în aei ? frunte Udul acopăr cuvîntul mina-mi acoperă i rădăcina în aer inlăuntrul ei tot mai mult inc însăși privirea mea ine însăși tăcerea mea re că este și testa de iarbă tocmai acum pietrificate — Recunosc, ceea ce m-a atras mai iutii înspre lucrările dumnea- voastră au fost peisajele timișorene pe care, nu o dată, le-am contem- plat. Există o preocupare constantă în această direcție ? — A existat și, desigur, există. In institut, studenți fiind, profesorul nostru. Petru Feier. a fost cel care ne-a inoculat ideea abordării peisa- jului In plus de aceasta, venit fiind din Ardeal unde. în Reghinul meu natal, cadrul natural era prea ispi- titor pentru a nu-i accepta provo- carea; stabilindu-mă în Timișoara, peisagistica mea a cunoscut o nouă orientare Era vorba, de fapt, de o constrîngere impusă de spațiu ; am trecut de la peisajul panoramic la unul mai rcstrîns, precădere a- vînd alte lucruri, bunăoară, cerul, ca element de spectaculozitate, sau curba leneșă a unui rîu... Paralel cu aceasta, am avut preocupări pen- tru portretul compozițional — mă refer, acum, cu precădere, la faza de început, la acei ani de după ab- solvire, plini de efervescență și do- rință de inovație, aflați sub semnul unor ambiții juvenile, perioadă a căutărilor și a revelațiilor, atît dc prolifică. Am renunțat, atunci, c vreme, la ideea de a lucra după na- tură : năzuiam. împreună cu tinerii mei colegi, la o revîtalizare a mij- loacelor dc expresie încercam, cu toții, o serie de experimente, legate de formă, spațiu, culoare, impera- tivele materialului ; ne-am străduit să implantăm ideea obiectului pictat o anume abstractizare față de arta veche, fără a intra total in formula artei abstracte, ci alegînd calea sim- plificării. a reducerii la esență. Se căuta potențialul expresiv și nou- al picturii. — Și rezultatele n-au întîrzîat să apară. — O materializare a acestor cău- tări a fost — considerînd-o drept tn- tîia manifestare revelatoare — o ex- poziție colectivă. în jurul anilor ’70. unde am expus împreună cu Jecza. Popa și Kazinczy. Se aducea ca convorbiri Cu artistul plastic ROMUL KUȚIU noutate sculptura in metal — bronz, suportul acestei fier și aluminiu ; pe expoziții a fost organizată o alta, de mare anvergură. în capitală, la care a participat întreaga Uniune. — V-am auzit odată spunind că anul 1975 îl considerați un an de referință pentru activitatea dumnea- voastră. — Așa este. Atunci am avut o personală la Galeria nHelios“ și ea cuprindea întreaga experiență și ro- dul preocupărilor mele de pînă a- tunci. Era unitară, deși conținea o mare diversitate de lucrări Și tablouri înrămate, și picto-obiecte și experiment, in sine. Universul mișcării m-a fasci- nat întotdeauna. Mișcarea e dezvol- tare. .ic^cie, intr-o uctej-vunc mai largă, progres. Sînt destul de statornic într-o idee, atunci cînd ea mă capacitează ; e firesc să încerc Pâ va 1 nit, a dința brmv dnt Un ora , ci FVa ori spr< Im- hcen zba* idarc — Penetrează, dii neavoastră. o anume gic, materializîndu- rată explozie tempe — Sînt adevărate ții, dar, dincolo de în ultimul timp, r strucție robustă a lînd, în continuare tate. Lucrări mai mai fluide ; există, luptă pe* cei re o c sumi : în timp cc I ciplinez, caut să r — V-a. atras și aminteam acest lw rul lucrării de la unul dintre coaute Aeroportul Interna — Pictura mural for public, legată d ncral. De altfel, î care le organizez ambiental. — întregit de ac tc, aproape întotde — Desigur. Ele ORIZONT a mea și eu sînt al Uf >r. i i dintr-un colăcel rumenit simburi de nucă și gusq care zise că e bun, că w Iacă există in beci destul ă nunta vine peste o an jvintele lui plăcură mun •e-și aflau astfel Indepăr* ruperii nunții. Daca flă* și vrea cu adevărat mp lici, o va găsi și toate vor mai bine. dragă, nu știu acum sub uri te ascunzi, dar am sâ .urînd am să aflu. asculta atent și voi aud șapte inimi bate mai tare, inima ta. Și eu voi veni am să pun genunchiul la pun mina pe umărul tău er încă o dată, iar tu îți ul și mă vei urma. * :u năframă, carafa de v puținată și bucatele s oare. Vi că Dodolocea jilț, părînd că se răsfăț ■ o dulce așteptare leau fiecare gest, fiec fi putut veni de la șapte mirese. Le simț ția, palpitul ușor al sî cojoacele te duc în nci și ne , dar mai cu bentiță ie casa mea șl I vom bucurai cu seamă V adîncă. așa cum numai ubesc știu să muncea așa cum numai oam știu sâ iubească. Darina acum sint sigur că aflu, tc-am și aflat, voi irînd lîngâ tine. cea s-a ridicat de 13 , * _ somn. ’ndu-și îmbrăcămintea. aj^tc ? măsuța așternută cuLm ?rangic. și-a pus căciula și a îngenuncheat lîngâ 1 mireasă, la stingă așa cum le-ai la dreapta» a ingă ca, a pus mina pe .r zis : meia mea, vino cu mine I inezeu. să afle și el, apoi 1 să sc veselească și noi i rostul câ așa se cade și i și a mea. ise Darina lui Dudu , . ceva somnifere, doctorul j, Wîine dimineață mă duc J ,na* toca încet un coltuc df casă și un dumicat dc i coajă de brad. spus niciodată, cum a . la nunta voastră, cum -a ghicit. știu, nu vrea să spună, rzit inima, dar eu nu-l audă inima cînd era jur și chiar dacă ar fi itînd, asta 1 celelalte i fi clintit ?u știu că cc-i I ? M-am or de am i piciorul n-ai zenit mie zăd pe el atunci, sa nu ce face, cum •i trece prin cap. Prea prea credea că toate I ;e mîndru. an timp Darina rupse, ică. făcut? fi mișcat osteneala stat țea- in a in aei te i acopăr vinlul mi Koperă in a In aer Irul ei mult Și mea fi a mea Ieste și de iarbă acum cate și pieto-obiecte ne. rii m-a fascii șrarea e dezvol- s-o d de-a — ad pă in va a| nit. 8 a um țiunl desiș se as ca uî < and bile aer; pentt a râ: prcsl dar i nti-o . Sînt destul dc 2. atunci cînd ea firesc să încerc a îm) terea ALBUM LIRIC Ilie Măduța ■■■■■ Al. Raicu MINERI Pornesc cu începutul luind timpul împreună pentru a-1 purta sub munte în graiul păm înțese Pe șepci brumatc-s forme dc buciume cc sună minunile din cale care unite cresc. înaintează totul zbucnind în imblînzlre Pe chipuri se așterne un cîntec nevăzut cum orice urmă-a verii trecute parcă pierr pe o unealtă earc s-a zămislit din lut Sint luminați de-o lampă ori de-o rază vie ce trece, nu se știe, din care apus veac Se-ntinde incă-o vale. Pierită păpădie s-a spulberat pe zidul din vie, de-un arac Se inapoiază-n inimi cu o citire nouă în văgăuni de zgură pc unde turme trec, purtînd frunziș în coarne, pe gene-un alb de rouă îneît zîmbfnd cu toamna biruitor mă plec URMELE Am stat in dimineață cînd ei soseau , tăcuți să-nlăture trecutul cu-o sete înnoită, pe ziduri de cetate sub stratul de cenuși din fiece lopată pe-o grindă înnegrită Poate eram la Carsium ori Sarmizegetusa Ieșeau de sub arcade în răsuciri de ușă bărboși cu $pada-n palmă, cu strigătul și buza mușcind azima-arzîndă sub umeda cenușa. Simțeam fragilitatea, umblau olari dulgherii trăgeau în roata vremii o poartă • între ani și sigur în lumină scădea tiparul serii și dispăreau și suliți și .urme dc dușmani Ei cercetau cu geana la fiecare ciob sublimelc-oseminte în duhuri care ard. Po frescele din ziduri mileniile dc rob sc mai păstrau pc urme căzute din stindard. SUB FRUNTE A plouat, gutuiul nu mai e ca-n săptămina trecută Sub el mă simțeam mai agil ca în vară. Acum plin sînt de foi galbene cu petice mari nervuri ce se termină într-un vals de fanfară. O ascult, nu vreau să-i văd pe trompeți. De galben c toată pădurea, departe. Să înțeleg norii care lunecă încă sub pomi ori mai bine să obosesc înainte pe-o carte ? Șuieră un tren sub frunte, a lungă plecare. Așa trebuia să pornesc acum o sută de ani. Nu mi se potrivește pelerina adusă pc scară și nici covorul scaunului înțepenit sub castani. O înclinare. Un dangăt pc umedu-acesta trotuar este neîndoielnic un cîntec de toamnă, subtil. Vreu să fie lumină-nainte, încă-o adiere și, cu cercul, eu însumi, pc alee, copil. SHAKESPEARE TREBUIE SA FI FOST TARE BĂTRÎN Pentru a-i înțelege pe bătrîni poetul trebuie să fi trecut prin pragurile lumii. Shakespeare trebuie să fi fost tare bătrîn pentru a-l zugrăvi pc Polonius cu vicleșugurile lui, sau din punctul dc vedere al tînărului Hamlct că „bătrinii au barbă căruntă ... și o îmbelșugată lipsă dc judecată dimpreună cu balamale slăbănoage*4. Bătrîn, pentru a-l fi înfățișat pc Lear cu nerozeniilc lui invocînd urletele v i jelieL A fost bătrîn, bătrîn, altfel cum ar fi înțeles acestea toate. Iar la Verona înflorit-au violete. ROST Așișdcri florii gingașe dc nalbă mă biruie a verii clipă caldă și cuget osîndit de vînt și soare la prăbușirile scînteictoare. Așișdcri nalbei eu îndur lumina candoarea legănîndu-mi, dar și vina de-a înflori printre-ntîmplări și lucruri arzînd deplin în limpezi involucruri. Apoi așișdcri nalbei ofilite — cin țări dc foc și doruri otrăvite — s-or îngropa în somn și putrezire. O, țel obscur ! O, tainică rotire ! WELTANSCHAUUNG Pădurea, dealul, norii albi și valea sînt semne emblematice, sînt calea ce rostul meu îl liniștesc în lume. N-am vrut nici faimă, nu-mi doresc nici nume, ci doar un gînd și-un patos ai privirii să prindă-n slovă cîntecul rotirii. Sub glie fi-voi, dar în cer albastru poate sui-voi spre-un magnetic astru dc care sînt legat cu mii de fire. Cu Empedoclc le nuniescciubire. Eu știu că totu-n lume e schimbare, învie mîine ce-astăzi tragic moare. Hoitul ce putrezește, floarea frîntă. piatra ce cade nu mă inspăimîntă și tot ce-mi parc încîlcit nu este decît fuior de veșnică poveste. Pasăre, deal și nouri albi și vale sînt brahma, tao, apeiron și cale. NORII I Norii — cetăți de candori — lin peste dealuri alunecă, sufletul meu cîntător de frumusețe se-ntunecă. Blînd ei mă poartă-n văzduh pe opaline târî muri, codri șoptesc, ape ard, holdelc-s aur de fînuri. Norii cutreieră-n ccr drumuri de vis neumblate, umbrele lor se aștern peste adîncurl dc sate. Limbajul poetic are harul de a înmlădia firea cuvinte- lor. inoculindu-le sensuri noi. imprevizibile, surprinzătoare. Aceasta va fi concluzia, anti- cipată, a rîndurilor de față. Arătare este infinitivul lung al verbului arăta, devenit substantiv potrivit unui pro- cedeu de „conversiune4* morfo- logică specific limbii noastre. Cuvîntul prezintă o bogată constelație de sensuri, dintre care vechi și popular este acela dc „mărturie, dovadă44. Petre Ispirescu, Poveștile un- chlașului sfătos: „Cei bătrîni primesc cu mulțumire arătă- rile de supunere ce Ic aduc cei tineri“ în Pov stea lui Harap-Aib Creangă își însușește, din lim- ba populară, înțelesul expresiv dc „pocitanie, monstru*, pe care îl învederează cuvîntul în scena dc pomină cînd slu- jitorii împăratului Roș, izbu- tind să desferece ușa de la Arătare Z3H8I2ZS — Penetrează, din lucrările dum- neavoastră, o anume vigoare și ener- gic, materializîndu-se într-o adevă- rată explozie temperamentală. — Sînt adevărate aceste observa- ții, dar, dincolo de ele, aș spune că. în ultimul timp, recurg la o con- strucție robustă a compoziției, ape- lind, In continuare, la spontanci- tate. Lucrări mai vechi se vădeau mai fluide ; există, acum, o anumită luptă pe care o dau cu mine în- sumi : în timp ce încerc să mă dis- ciplinez, caut să mă eliberez. — V-a. atras și pictura murală, aminteam acest lucru. Sinteți auto- rul lucrării de la Universitate și unul dintre coautorii celei de la Aeroportul Internațional Timișoara — Pictura murală este o artă do for public, legată de un ambient ge- neral. De altfel, și expozițiile pc care le organizez au un caracter ambiental. — întregit dc acele obiecte picta- te, aproape întotdeauna prezente. — Desigur. Ele sînt rodul unei anumite laturi a preocupărilor mele. Gîndesc că nu ne este indiferent cum arată un spațiu estetic și social iar obiectele pictate au tocmai a- ceastă destinație — de-a înnobila ambientul. Unele dintre ele sînt obiecte tehnice ; nu-și au viața lor spirituala, dar^o pot dobîndi atunci cînd le modificăm destinația. Astfel, ele vor deveni doar în aparență inutile, cîștiglnd în plan artistic, devenind, dacă vreți, într-o accep- țiune nouă, obiecte ritualice. — Există, atunci cînd pictați, anu- mite legi obiective, cc țin dc trata- rea materialului, care pot, uneori, îngrădi cianurile subiective. Vă stinjcncsc ? — Și da, și nu. Sigur că un anu- mit material îți poate impune o teh- nică, dar nu sînt dintre aceia care să opteze pentru o tehnică ce să mă definească drept tehnicist Sc poate ajunge la manierism. Cu pri- cepere, capcanele pot fi ocolite. — Revine un Ioc și hazardului atunci cînd lucrați ? — Firește. Imprevizibilul în pic- tură e permanent. El ține de mate- rial, de unele lucruri incontrol abile, ca scurgerea vopselei, frotiul, la- viul, ori nivelarea vopselei, dar, cu iscusință, accidentul artistic con- știent folosit poate fi o treabă foarte bună. — Pentru că, prin fire, intuiesc, sînteți un neliniștit, o expoziție oda- tă încheiata nu va face loc odihnei, împăcării inactive. — în nici într-un caz I Nu-mi stă în fire. Caut. în continuare, o rc- vitalizare a mijloacelor dc expresie, mai mult, aș spune că am dc în- frînt o serie de tentații, căci orice zi în atelier sc poate constitui într-c tentație ce trebuie îmblînzită, domi- nată, disciplinată, spre un drum al căutărilor, al depășirilor lucid con- trolate. Socot .că e necesar să țintim dincolo de esteti zare, pînă la pra- gurile primordiale, unde nu e loc pentru nici o convenție. Dana GHEORGHIU v casa de. „aramă înfocată* unde fuseseră găzduiți oaspeții, li găsesc pe aceștia ... „transfi- gurați* de isprava lui Gerilă : „Și cînd colo, ce să vezi ? Toți erau cu părul, cu barba și cu mustețele pline de promoroa- că, de nu-i cunoșteai, oameni sunt, draci sunt, ori alte ară- tări. Și așa tremurau de tare, de le dîrdîiau dinții în gură*. Cu acest din urmă sens, ară- tare face sinonimie parțială cu arhaismul arătanie, remar- cabil și datorită faptului că vădește „alianța* rădăcinii la- tinești arăt- (arrect-) cu su- fixul de origine slavă -anie. I. T. Mera, Din lumea basme- lor : „Mai bine i-ar fi venit la socoteală și babei un băie- țaș sprinten și oblu ca un fir de brad, decît arătarea cea de șarpe, rece ca sloiul de gheață*. în ultimele două citate arătare semnifică, așadar, „monstru*. Este momentul să relev că și în latină monstrum — dc unde pornește, în ulti- mă analiză, neologismul nos- tru monstru — este strfns în- rudit cu verbul „arătării*, în speță cu monstrare (cf. de- monstrare). La nivelul limbii populare se dezvoltă și înțelesul de „nălucă, fantomă, vedenie*, ilustrabil cu un citat din C. Sandu-Aklea : „Peste întin- derile de la hotarul vederilor, jucau valurile apei-morților, această fermecătoare și amă- gitoare arătare**. La Eminescu arătare su- gerează, înainte dc orice, o „ivire* delicată și fragilă, ba chiar ființa care o întruchi- pează. înfățișarea ei; „Dintre flori copila rîde și se-nclină printre gratii — / Ca un chip ușor de înger e-arătarea ado- ratei" (Scrisoarea IV). Capacitat cu sugestia ima- terialității, a evanescenței, ară- tare devine termen ... „pro- priu*, în perspectivă poetică, pentru Frumoasa fără corp: „Și pc ca o haină fină, / Țe- sătură străvezie, / Ca o um- bră diamantină, / Ce în cre- țuri se-mprăștie. / Se lipește sclipitoare / Dc duioasa-i ară- tare .. Cu ajutorul aceluiași cuvînt, înzestrat cu atîtca „trimiteri*, Eminescu întruchipează, în Miron și frumoasa fără corp, imagini antologice. în noaptea poleită de razele lunii, trupul Frumoasei nu „încarcă* (!) pă- mîntul cu ... umbră. Cînd ea intră în apă să se scalde, va- lul „nu se taie*, căci frumoa- sa e doar părelnicie; cînd înoată, iezerul „nu sc mișcă, nici se-ncreață*. așa câ fata râmine „Ca o floare aninată* de luciul lui: „Și încet pâ- șește-n apă. [... 1 / Totuși, valul nu se taie, /- Cercuind apa bălaie. / Ci-o încunjura frumoasă / Ș-o îmbracă cu văpaie / în lucire scînteioa- S G.‘ I. TOHÂNEANU ORIZONT ÎN PREMIERA LA TEATRUL NATIONAL DIN TIMIȘOARA * • 0 ZI DE ODIHNA de Valentin Kaiaev VIOREL ■ Noima unu scutabil, Noima de aur itreazâ un salt deosebit loros în contextul evo- poeziei lui Valeriu Bar- iub patronajul unei ima- săli car< rul um Comedie cu naz cert, vioaie, interpretată cu aplomb de ac- tori, spectacolul condus de loan leremia (în scenogra- fia, funcțională, a lui Virgii Miloia) catalizează pe o convingere, firească (mărtu- risită In pagina-program), a regizorului. In calitățile textu- lui („piesă excelent construi- tă" ; „generos pretext de joc pentru actori**). Demonstrația scenică receptează, deci, piesa iui Kataev, ca pe o dinamică și amuzantă transpunere în replică a situației lui Zaițev mic funcționar venit să bată la ușa unei case de odihna, pentru o aprobare de vopsea, și să stîrnească. în urmărirea semnăturii lui Miusov, o be- nignă încurcătură. Roata în patru colțuri a birocrației (ce face posibilă situația și irigă o seamă dintre dialoguri) nu înnegurează spațiul veselei re- prezentații (nici Kataev nu-i „desenează** cvadratura cu li- nie acidă). Totuși, spre finalul tentativei; leremia simte ne- voia să sugereze existența unui al doilea plan textual, la ni- velul de lectură, unde, „O zi de odihnă", poate să apară ca un pretext ispititor și pentru creații regizorale însemnate. Ideea finalului sondează stra- tul mai grav al întâmplării Nelămuririle sînt, de-acum, dizolvate, nu mai rărnine de- clt ca Miusov să-și facă dato- ria. Personajele se adună în ju- rul eroului de comedie Zaițev, care-și cîntă rolul, acompaniat de corul celorlalți. (Momentul muzical preia automatismele spectacolului provincial de operă). Seriozitatea avîntată a cîntăreților, demnă de o cau- ză mare, expune ridicolului bi- rocratismul ermetic, răspunză- tor de încurcături atît de greu de deslușit Scena e plină de un haz consistent. Daniel Petrescu (Zaițev) știe să compună figura eroului co- mic din cîteva tușe subțiri ; trăsătură întotdeauna vizibilă In jocul acestui actor, subtili- tatea portretizării, creează, aici, In montarea ce mizează pe ritm susținut, un efect cît se poate de interesant. Zaițev. deși prins în chinga strînsă a evenimenteloi, pare că aduce in scenă o oarecare relaxare, o notă de spiritualitate. Lingă naivitatea cenușie a directoa- rei casei de odihnă (Adela Ra- din lanto), alunecosul păien- jeniș de dulcegării al Dudkinei (Aurora Simionică), sau față în față cu naivitatea monu- mentală și mioapă a lui Ga- lușkin (lloria lonescu), micul funcționar cumsecade imaginat de Daniel Petrescu stîmește simpatia, zâmbetul, iar nu ho- hotul spectatorului (cu excep- ția secvenței finale, unde per- sonajul devine motorul con- venției comice). Geta lancu (soția lui Zaițev, Roza) propune o gospodină bătăioasă, decidă să-și recupereze toate dreptu- rile legale, stîrnind rfsul pu- blicului (care știe că nu a fost frustrată) prin comporta- mentul ei voluntar ; nu mai puțin hazos e profesorul năuc Dudkin (Ghcorghe Stana), te- rorizat de temperamentul ex- cesiv nl nevestei lui. Eugen Moțâțeanu (Miusov) conturea- ză lașitatea molatecă a biro- cratului care fuge încontinuu de orice fel de răspundere Camil Gcorgescu (medicul șef) Ștefan Sasu (Portarul)* și Ana lunescu (Șura) au, în roluri, o evoluție convingătoare, fa- vorabilă necesităților montării Alina Seculanu (Clava Igna- tiuc) e neconvenabil distribui- tă, după părerea noastră, in rolul vedetei „la modă** ; ac- trița încearcă să schițeze ener- gia (-'resupusă) a personajului dar rezultatul nu e relevant ; mai închegată e interpreta- rea, în dialogurile cu Galușkin și Zaițev. pe linia neliniștii femeii tinere. Notabilă — apa- riția lui Ovidiu Grigorescu (Bucătarul). încă o subliniere pentru su- plețea comică a lui Daniel Petrescu și pentru finalul sur- prinzător (bine susținut de în- treaga trupă) al spectacolului Antoancta C. IORDACHE CRISTEA eu marcate de Biitate ironică, krâ și viziune rul realizează inteligență, grandoare dramatică, suite dc ridate nouă expoziție de puiurâ a iui Viorel Cristea devine, 1 I penti u noi, o adevărată bucurie a privirii In pictorul naiv de ii ’ I Ghilad s-a Împletit, incă de la începuturi, puritatea rustid i | fiului de țărani. ?u spiritul observației naturii și cu o blladâ mc» 1 lanrolie. asociată adesea, cu meditația asupra celor din jur și a 1 sa însuși. Toate aceste daruri, Viorel Cristea le-a pus in slujba unui singur ideal : pictura, modul său de-a fi. de-a trăi și — tre- buie să o spunem —. că numai acest ideal l-a ținut tot timpul viu, încordat, conectat la viață, la mediu Această energie a voinței I de a se construi pe sine ca om, ca pictor, se răsfrînge asupn întregului, contribuind la formarea personalității sale. Căci Viorel ! Cristea a prefăcut tot ceea ce a atins în pictură : casa părinteas^, | satul, semenii, anotimpurile, muncile și zilele, vatra natală, dati- nile arhaice ca și chipul de azi al așezării sale. El a devenit pictînd, dintr-un solitar, un solidar cu mediul său, cu societate! ’ Ochiul său scrutător a început să descopere mediul. umanitetMfl munca in natură, să le judece și să le noteze, preferind cutare sau cutare temă. Cu alte cuvinte, el a început, lucrînd, să răspundă, | prin arta sa, provocărilor mediului social, a început sâ devtoi pictor : „Io sono pittore I" Căci, aici și azi, Viorel Cristea se împlinește în liniile una picturi descoperite și definite încă înainte cu ani. El înaintează, sever cu sine și cu arta sa, în aceleași zone și spre aceleași teme, adîncmd unele și descoperind mereu altele, dar neevadînd nid» | odată din matca sa de preferințe de început. Și în aceste tablouri apare satul, ca nucleu social-uman, în jurul căruia se petrec mo- mentele-cheie ale existenței zilnice. Și aici apar perechile umane sau acea umanitate a muncii de pe ogoare, în diversele ipostazei la prășit, la cules, la greblat etc. Și aici se ivesc momentele de odihnă, de meditație și răgaz ale țăranului, la ojină, la plimbară la joc, m bucuria sărbătorilor. Și aici ies la iveală locurile, din cuprinsul naturii, dragi pictorului: lanurile de floarea-soarelui.1 macii, fructele pădurii ș.a. Pretutindeni, în aceste tablouri, dorința de-a nu fi singur, necesitatea de cineva, popularea tabloului mâcar cu o ființă sau, in locul ei, măcar cu florile sau arborii dragi. ( Pictura aceasta care se consumă în realitățile cîmpiei, care abun» dă de lumină și de ceruri ondulate senin, ce se pierd în depăr» tare, se justifică de la setea de viață, de la setea de celăla.t a pictorului. Nici măcar iernile nu devin apăsătoare, aici, nici de- primante, chiar dacă pictorul, izolat în* sine, le privește de pe fereastra casei. Ele au o puritate de cristal, o veselie copilăreas?ă, acrul lor e glacial, dar niciodată apăsător. Simetria, lumina abun- dentă, echilibrul patronează această pictură plină de vitalitate coi loristică, plină de sete de viață. Puritatea, ca dat al temperamentului autorului, nu lasâ nimic impur, rare sâ stăvilască această lumină împăcată cu sine, acest echilibru interior, sau ceva care să păteze curățenia naturii. Există doar dialogul blînd și mut cu natura-mamă. cu semenul. Naturi și semen care nu sînt niciodată potrivnici, ci prieteni, în concor- danță cu mediul, cu vrerile intime ale pictorului. Doar uneori se abat stări tensionale asupra creatorului, stări coșniai ești, spaime și temeri. Sînt și asemenea tablouri. E’e Ies din corpul de lumină și simetrie al celorlalte. Sînt momentele de criză sufletească, clipele de declin, din care pictorul apare zbuciumat, evadînd în tablou, pictîndu-și stările de solitudine și disperare. Dar momentele sînt scurte și rare. Lumina și pacea năvălesc din nou sub penel. Omul redevine cel limpede, cel senin, dinainte. • Ion ARIEȘANU ^ni scenografice, imple- | notele expresioniste cu r ale realismului inconsec- S, bîntuit de avatarurile inului romantic. Valeriu nlu mixează valori con- sante, ale egoului său es- jt, Intr-un mod insolit, con- C In care individualitatea ipntâ a elementelor confi- Wve rărnine distinctă, ase- ei unor culturi cristalifor- lIn vreme ce ambientalul, ■finea poetică reflectă un ■ciblu vertebrat de coeren- ideii. Relevant in poezia sa k modul de a vizualiza prattul, de a-i conferi pic- hlitate într-o bizară fizio- k a viziunii, de la sensibi- la detaliului la substan- parea ansamblului. Iată im imagini ce pot doar su- in condiția estetică a poe- Lr pe care nu le putem re- toe integral : „Am cules ije rugii de mure treapta pr ța ex po pr lui anor Invitat al Cenaclului Casei Ur de filologie din Timișoara, scj p a Întreținut un fructuos dialoj ■floriilor literare, a unor aspec âtemporane. • Noi apariții sub femele de studii ale lui Simion N d') și Feliciei Giurgiu („In emi b de proză semnate de Gheorgh fcibasls**). Dana Dinu („întoarsă, ban („In slujba domniei", voi. mate de Marcel Tolcea („Ochiul Lirescu („Verbul de mărgărint") : Importantă serie de reeditări : kie îngrijită de Smaranda Vuit pea, în îngrijirea lui Ionel Fune hbului I.P.L, (condus de poetul A ta, 24 octombrie, o ședință de Lzki. • Invitat al cenaclului si talul Alexandru Mușina (duminu tcultură a studenților). • Felh Lgrafi! La recentul concurs „• BV«a), întreprinderea poligrafică fcpa de cristal", prețiosul trofeu ■ premiul special pentru organi ifeurării concursului. Vom reve EFICIENTA El 1 Valoare, unicat, autentic, obiceiuri Constituind începutul creației spiri- tuale a unui popor, folclorul rărnine. din punct de vedere istoric, unul dintre ce.e mai vechi documente. Am moște- nit de la înaintașii noștri — plugarii și păstorii acestor meleaguri — un adevă- rat tezaur de frumusețe. Acești oameni simpli au creat „Miorița** și „Meșterul Manole", „Ciocîrlia**, doinele și horele, învîrtitele, celelalte capodopere ale cul- turii noastre primare, de la care au pornit și pe care s-au înălțat columne- le culturii noastre naționale, capodope- re ale spiritualității românești. Activitatea artistică de masă, care în anii socialismului a cunoscut o amploa- re fără precedent, valorifică pe scară largă creația populară tradițională și contemporană. Este o misiune foarte grea și de importanță capitală. De ce ? Pentru că aceasta nu trebuie în nici un chip denaturată. Iată de ce secretarul general al partidu- lui, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, recomandă cu atîta căldură factorilor educaționali : „Vă doresc să păstrați întotdeauna obiceiurile și tradițiile stră- moșești, portul, cîntecele și felul de a fi al poporului nostru, demn, hotărî! sâ trăiască liber, independent să înain- teze în strinsă unitate spre comunism'*. Străvechile meleaguri hunedorene, nucleu al statului dac, leagăn al for- mării poporului român și a limbii ro- mâne. și-au făcut simțită din plin pre- zența în patrimoniul nostru spiritual și pentru specialiști, obiect de cercetare și valorificare. Valorificarea cîntecului popular ridică însă multe probleme Una dintre condițiile esențiale care tre- buie avută în vedere este aceea a grijii și răspunderii pentru respectarea cu strictețe a caracterului său autentic și specific. Ținutul pădurenilor. de pildă, este una din zonele etnografice inedite, în care se intEnesc numeroase aspecte arhaice ale elementelor de cultură ma- terială. Portul popular oglindește con- dițiile specifice de viață, prezentind. în special la cămașa femeiască, o mare originalitate a cromaticii și ornamen- tației (persistența motivelor bătrînești geometrice). Interesante costume se găsesc în sa- Cintarea României nent bogata tradiție creată de locuite» I rii acestor meleaguri, mterpreții indi- viduali. colectivele artistice, îndrumă- ] torii acestora trebuie să lupte pentru păstrarea și conservarea vie a acestor 1 valori autentice ale folclorului hunedo» 1 rean. Repertoriul trebuie bine ales, cu mult simț dc răspundere și cules de la adevărații rapsozi ai satelor. Frumusețea liniei melodice, autenti- citatea. varietatea tematică a cintezelor de pe aceste meleaguri ridică vatra foi- j dorică a Hunedoarei la cotele maximei în tezaurul cultural național. Este bine să se știe că interpretul, prin arta pe care o promovează, îndeplinește o funcție socială, aceea de educator con- ] știent al publicului, fiind investit ast» 1 fel cu o mare răspundere. Este de da- toria noastră de a păstra nealterat me- losul popular — oglindă vie a istoriei poporului nostru. O vid Dcnsușianu ’ avea o largă viziune asupra folclorului cînd spunea : „Folclorul este și nu va Creatorul anonim din ținutul pădureni- lor, de pe Valea Mureșului, Streiului, din Țara Hațegului, din Zarand, a transpus dîntotdeauna, in memoria co- lectivității, nestemate mostre din poe- zia obiceiurilor, unicate ale eposului eroic sau ale liricii de jale îmbogățind universul semenilor săi cu măiestrite lucrări în cîntec, în lut sau pe pînză. Obiceiurile, datinele, tradițiile și cîn- tecele populare locale au constituit și constituie încă, atît pentru amatori cît tele: Poienița Voinii, Bătrîna. Feregi, Muncelui Mare, Dâbîca și altele. Pă- durenii sînt reaumiți prin obiectele de podoabă, realizate din cositor și alamă, precum și prin arta încrustării căucilor, furcilor, căpcelelor ș.a. Un element străvechi al caselor pădurenești. la construcția cărora se folosea lemnul. îl constituie vatra liberă, cu coșul numit căloni. Această zonă a Hunedoarei își păstrează din vechime neștirbită origi- nalitatea. Preluînd și dezvoltînd perma- dispare niciodată ci este în continuă sufletească transformare. Este icoana adevărată a fiecărui popor lități și timpuri". Valoarea, autenticul din buie să rămînă neîntinate după loca- folclor tre- în tezaurul cultural național. Creația populară ro- mânească nu s-a născut tntîmpl&tor, d cu o motivație foarte precisă. E nece- sar să o cunoaștem mai bine și să o păstrăm. Drăgan MUNTEANU elevi, intre 14 și 18 ani, Liceului Pedagogic din Ti- mora, constatind aspecte bucurătoare in ceea ce- pri- țt formarea conștiinței so- nate a tinerei generalii p elevii sînt uteciști șl par- apă sistematic la invățămin- RpUtico-ideologic, la con- jriuri școlare pe teme poli- tt, la expuneri și dezbateri iteme de educație ateistă, sa dispun de un potențial WmI de pregătire politico- wtegicâ. Nivelul cunoștințe- t șiințifice, cuantificabile tar rezultatele școlare obți- Le, prin note, este ridicat . Leu majoritate a notelor k între 8 și 10. In ceea ce Kțte cunoștințele culturale ■Mistice, ele se cultivă în La deosebit în acest liceu, Larii învățători fiind în a- fens la un nivel cnmpe- Lr la scară largă. ■Tinerii chestionați prin an- sociologică efectuată nv ■ predispoziții spre stări re- msc, ba mal mult chiar, au o credință religioasă rimată, o apartenență la cult sau altuL In cadrul malurilor de familie, unii tlescenți participă la cere- nil religioase legate de eve- nente ca nașterea, căsătoria, artea. Pentru procesul edu- fici materialist-ștlințifice le utilă precizarea câ cere- --------------- ORIZONT plastică Noima unui poet VIOREL Ubil. Noima de aur Kuâ un salt deosebit k In contextul evo- Imei lui Va Ieri u Bâr- Ipatronajul unei ima- sălbatică / a lumii ; / stihiile care alungă in întuneric ulce- rul plantelor / blînde cuvinte umblînd cu picioarele goale CRISTEA wcate de i ironică, b viziune realizează inteligență, grandoare dramatică, suite dc iui Vi orei Cri stea devine, icenografice. împle- de expresioniste cu realismului inconsec- ituit de avatarurile I romantic. Va Ieri u mixează valori con- f ale egoului său es- medalion mod insolit, con* rn In pictorul naIV de w individua|itatea utur> puritatea rus^ a t elementelor eonfi- nnturn și cu o blfndâ niiut, lucrînd, să răspundă, al, a început să devină] triunii, de la sehsibi- ietaliului la substan- I ansamblului. Iată jnplinește în liniile unei mini ce pot doar su- fcitia estetică a poe- ■ care nu le putem re- Ilntcgral : „Am cules kil de mure treapta prin oraș. / Brevilocven- ța comunicării picturale nu exclude densitatea spirituală polivalentele semnificantului : „O idee înaltă / călătorind / prin nisip / Sunetul strugure- lui / in căldarea cerului / ni- meni nu se roagă" (Imagina- ție). Un poem antologic prin viziune este Lumină : „Lumină pierdută, scăpată între mine- ralele / orașului. Veșminte galbene plutind în rîul / mur- dar. Fosfor și plante exotice / destrămate. Metalice semne in noaptea suburbană / rumegu- șul de aluminiu / îndesat in plămînii orașului. (...) Lun- j git in brațele arșiței / ilumi- j nația ideilor de la geamul poeților / la douăsprezece noaptea**. Rezidualul, imundi- tatea materiei prin degradare îmbracă forme nu angoasante, cromatica nu e sumbră, ci । dimpotrivă, tabloul e inundat dc hipersemne fosforescente magneziale. în contraste ba- roce de clarobscur. /Xtent la planul lingvistic, poetul achi- ziționează, cu circumspecție, limbaje specifice, reinvestin- du-le artistic, trecîndu-le u- neori prin filiere metaforlzan- te, semnificantul fiind nu de- corativ ci, întotdeauna, „în- scenat44, spectacular, relevînd mirajul călătoriilor „en abî- me“, deschiderea dinspre sine spre lume. Arta de a face poezie cu mijloace restrlnse, dar proteice, intens expresive, se dezvăluie în toate paginile acestei cărți de referință. Dorin MARAN MONITOR te cu ani. El înaintează, me și spre aceleași teme, iele, dar neevadînd nici- put. Și în aceste tablouri irul căruia se petrec mo- ci apar perechile umane re, în diversele ipostazei i se ivesc momente.e de ui. la ojină, la plimbare, *s la iveală locurile, dia irile de floarea-soarelui, i aceste tablouri, dorința opularea tabloului măcar orile sau arborii dragi, iți le cîmpiei, care abun- i, ce se pierd în depăr* ? la setea de celăla.t a ipăsătoare. aici, nkl de- și ne. le privește de pe 1, o veselie copilărească. Simetria, lumina abun- ă plină de vitalitate ro- anoramic ’ — ▲ — —- — - I aqua-forte Apariția in magazinele de specialitate a aloumelur discografice „Piața Romană Nr. 9“ (Nicu Alifantis) și cel al Didci Drăgan (al doilea LP „Electrecord** al apreciatei noastre soliste) constituie, neîndoielnic, evenimente ale sezonului pe care, iată, le și con- semnăm, fără a înceta, însă, să așteptăm cu nerăbdare albumul formației Pro Musica, promis de atita vreme. • Editura Kniga din Moscova a tipărit recent o enciclopedie cu profil muzical. Conți- nînd 400 de pagini, „Muzica rock in U.R.S.S.4*, cu un tiraj dc 100 000 exemplare este, cum precizează revista „Les nouvelles de Moscou*4, un experiment de enciclopedie populară care tratează cu competență un fenomen artistic de masă. • Soliștii Alia Pugaciova și Udo Lindcnberg au înregistrat împreună un album al cărui prim tiraj atinge 500 000 exemplare. • „Nu există nici o limită în ce privește diferitele feluri de simțăminte pe care ți le poate stîrnl muzica. Dacă ea ne face să ne schimbăm lăuntric, atunci înseamnă că o înțelegem44. Celebrul Lconard Bemstein a împlinit recent 70 de ani. La mulți ani ! • Paul McCartney (ex-„Beatles*4) va aniversa 30 de ani de carieră muzicală printr-o scrie de con- certe în U.R.S.S., în această toamnă sau la primăvară. Artour Matlkian, consilierul agenției moscovite „Gosconcert*4, a declarat că popularul artist va fi însoțit de întreaga familie și de... un bucătar specializat în preparate culinare vegetariene. Amintim că toți componențil familiei McCartney sint vegetarieni convinși. • Paleta sonoră a muzicii pop cîștigă noi nuanțe prin apariția curentului „Ethno Pop**, o muzică ce pune în valoare specificul cîntecclor folclorice din diferite zone geografice ale lumii. Expo- nenți : Ofra Raza (Israel) ; Mory Kante (Guineea) ; Cheb Khaled (Algeria), grupul Ahundu Boys din Zimbabwe. • După colaborarea de studio a Agnethei Faltskog cu Peter Cetera (din grupul „Chica- go44), interpreta suedeză a anunțat într-o conferință de presă re- gruparea formației ABBA. Așteptăm I • în parcul parizian Vin- cennes, peste 250 000 de spectatori au asistat la spectacolul-mani- fest „Nu rasismului !**. Au participat, printre alții, Springsteeii, Ziggy Marlcy, Sting, Peter Gabriel. • „Vîrfuri* din clasamentele internaționale. Anglia: L The Only Way Is Up — Yazz & Plastic Population ; 2. The Locomotion — Kylie Minogue. S.U.A.: 1. Mon- key — G. Michael ; 2. I Don’t Wanna... — Elton John. ITALIA : L Teii Me — Nîck Kamen ; 2. Gimme Five — Jovanotti. AUSTRIA: 1. Macho Macho — R. Fcndrich ; 2. Oh Darling — Etta ScoBo. Petru UMANSCH1 autorului, nu lasă nimic împăcată cu sine, acest curățenia naturii. Există nă. cu semenul. Natum , ci prieteni, în con coc- orului. isupra creatorului, stări lea tablouri. Ele ies din >înt momentele de criză 'toiul apare zbuciumat, solitudine și disperare, i și pacea năvălesc din de, cel senin, dinainte. Ion ARIEȘANU liție creată de locuito- aguri, interpreții indi- ele artistice, îndrumâ- ebuie să lupte pentru servarea vie a acestor ale folclorului hunedo- I trebuie bine ales, cu pundere și cules de la d ai satelor. riei melodice, autenti- i tematică a clnterelor ?aguri ridică vatra foi- •arei la cotele maxime ral național. Este bine erpretul. prin arta pe ază, îndeplinește o ceea de educator con- lui, fiind investit asl- sptindere. Este de da- i păstra nealterat me- oglindă vie a istoriei 1. O vid Densușianu Line asupra folclorului dclorul este șt nu va ci este in continuă le icoana rui popor ticul din leîntinate Creația populară ro- născut Intîmplător, ci arte precisă. E nece- •m mai bine și să o in MUNTEANU sufletească după loca- folclor tre- în tezaurul M Ul Cenaclului Casei Universitarilor și al Facul- ogie din Timișoara, scriitorul Alexandru Paleo- Btreținut un fructuos dialog cu cei prezenți pe tema Sor literare, a unor aspecte ale culturii românești prane. • Noi apariții sub egida Editurii „Facla*4: de studii ale lui Simion Mioc („Anamorfoză și poe- I Feliciei Giurgiu („în eminescianul univers*4); căr- prozA semnate de Gheorghe Schwartz („Cei o sută. 1 Dana Dinu („întoarsă, clepsidra44), Pompiliu Tu- slujba domniei44, voi. II) ; volumele de versuri de Marcel Tolcea („Ochiul inimii44). Ion Pachia Ta- GVerbul de mârgărint44) și Ligia Tomșa, precum și itantă serie de reeditări : „Ion44 de Liviu Rebreanu Ijită de Smaranda Vultur) și „Lunaticii44 de Ion îngrijirea Iul Ionel Funeriu. • Cenaclul literar al LP.L. (condus de poetul Aurel Turcuș) programează I octombrie, o ședință de proză. Va citi Dușan • Invitat al cenaclului studențesc „Pavel Dan44 —- Vexandru Mușina (duminică, 23 oct. ora 11, la Casa a studenților). • Felicitări din inimă colegilor I La recentul concurs „Cartea de aur“ (ediția a întreprinderea poligrafică „Banat*4 a cucerit locui I, cristal44, prețiosul trofeu „Cartea de aur44, precum special pentru organizarea deosebită asigurată li concursului. Vom reveni. • Abisul era plin dc căderi. • Unele puncte de vedere au prea puține dioptrii. • Nevinovății sînt în gene- ral niște oameni necunoscuți. • Trecutul nu are altceva de făcut decît să-și merite viitorul. • Aflînd că duelul este in- terzis și-a învins adversarul cu lovituri pc la spate. • Dramul date cavalerește de talent s-a ine- cat în șiroaiele de transpirație. • Drept răspuns, clinele a mormăit ceva în limba Iui, apoi a dat din coadă a leha- mite. • Și cînd trișezi trebuie să respecți niște reguli. • Orice prăpastie devine cu timpul mai ușor accesibilă. • In fața primejdiei o lua întotdeauna la fugă. Aflîndu- se de fapt în legitimă apărare. Mîhai PAULIUC Stagiunea 1988/1989 a Cenaclului Asociației Scriitorilor din Ti- mișoara și al revistei „Orizont" a fost inaugurată printr-o ședință de lucru, în cadrul căreia a citit un grupaj de poeme poetul Angheî Dumbrăveanu. în referatul său, criticul Crîșu Dascălu a analizat pertinent felul cum, în poemele citite, unele dintre ca- racteristicile anterioare ale poeziei lui A.D. se intensifică, iar al- tele se atenuează. „Frapantă — nota autorul referatului — este trecerea de la o exuberanță mai veche la o atitudine mult mai rezervată (...), de o afabilitate caldă, dar distanțată (...) în timp, poezia lui A.D. și-a corectat mereu imaginile despre sine, felul cum a fost citită și interpretată (...) motivele și temele poetice se află într-o continuă expansiune numerică (...) cum și tranziția neechivocă spre o poezie de idei, reflexivă și, adeseori, autoreflexivâ* (...) La discuții au participat: Marcel Turcu: „poemele se desfășoară pe un fond mitico-magic (...) sînt stră- bătute de un filon derivat din clasic (...) înhe intuiție șl con- strucție. luciditatea poetică participă la crearea mitului** ; Eugen Dorcescu : „în elementele descriptive ale acestor poeme există un interes pentru surpriză (...) crosul este, pe de-o parte, rememo- rativ. pe de altă parte proiectiv (...) marcat de puternice dis- continuități spațio-temporale (...) erosul și descriptivul se unesc într-un miez profuhd, puternic generator44 ; Marian Odangiu : „istoria poeziei lui A.D. este istoria ritualizării unor figuri poe- tice. a constituirii unei mitologii (...) o evoluție ciclică, răsucită EFICIENTA e din pag. I) Intre 14 și Pedagogic constatind koore In ceea 18 ani, din Ti- aspecte ce pri- narea conștiinței so- I tinerei generații sint uteciști și pâr- tie la învăț ămin- ideologic, la con- solare pe teme poll- apuneri și dezbateri de educație ateistă, de un potențial ti pregătire politico- Nivelul cunoștințe- fice, cuantificabile tete școlare obți- note, este ridicat. majoritate a notelor 8 și 10. în ceea ce știutele culturale ele se cultivă in bit în acest liceu, învățători fiind în a- la un nivel compe- gurii largă. J chestionați prin an- că efectuată nu ții spre stări re- , ba mal mult chiar, o credință religioasă o apartenență lâ iau altul, tn cadrul tor de familie, unii fi participă la cere- î'igloase legate de cve- ca nașterea, căsătoria, i Pentru procesul edu- materialist-științifice precizarea că cere- EDUCAȚIEI MATERIALIST-ATEISTE maniaturile religioase, asocia- te cu evenimente din viața personală, nu ocupă un rol important in structura motive- lor care determină practicarea unei reiigil. Realitatea social- istorică a demonstrat faptul că multe obiceiuri și-au păs- trat forma tradițională dezgo- lindu-se total de conținutul mistico-religios, care a fost în- locuit de un conținut laic; de exemplu obiceiul mărțișorului sau cel al împodobirii bradului de iarnă. De altfel, nevoia de ritual, de ceremonial, in sine nu poate fi considerată o for- mă de manifestare a religiei ci o trebuință de tonificare a vieții afective, de amplificare a semnificațiilor atribuite unoi evenimente, prin intermediul simbolizării, al trăirii emoțio- nale individuale sau colective. Credința în magie și forțe di- vine nu a putut fi pusă in evi- dență, analiza realizată rele- vind absența ei. Am putut însă constata zuri de înclinație spre perstițli, alimentată, după ca- su- rerea noastră, de lipsa unui fundament științific riguros în domeniul cunoașterii teoriei probabilităților ț intr-adevăr, tinerii doresc explicații știin- țifice și raționamente cauzale pentru toate fenomenele natu- rale șl sociale, inclusiv pentru coincidențe, vise, întîmplări neobișnuite, ș.a.m.d. De aceea, eforturile școlii se vor t«- drept a șt iu continuare spre înarmarea elevilor cu cele mai noi date ale științei contem- porane, cu- teoria materialis- mului dialectic și istoric, de- săvirșlnd un profil moral-po- Utic înaintat al tinerel gene- rații. Cercetarea efectuată asupra stării de religiozitate a elevi- lor Liceului Pedagogic a evi- dențiat neîndoielnic absența conștiinței religioase din sis- temul conștiinței sociale a ti- nerilor i cea ce s-a mai păs- trat din această formă a con- științei sociale este doar res- pectul pentru tradițiile cultu- rale valoroase ale neamului, pentru simburele viabil ai trecutului, răsădit în frumuse- țea și entuziasmul acestei pri- măveri a patriei. în acest sens, recentul sim- pozion organizat de Comitetul județean al P.C.R., în colabo- rare cu inspectoratul școlar județean, pe probleme de educație materialist-științiflcă și umanist-revoluțlonară, găz- duit de Liceul Pedagogic Ti- mișoara, a demonstrat o dată in plus înțelegerea elevată de care se bucură teoria și prac- tica revoluționară din dome- niul ideologic, în rindul ca- drelor didactice in formare, sau cu o bogată experiență, angajate plenar tn amplul proces instructiv-educativ ce se în desfășoară, la cote înalte, România de azi. riafa asociației spre interior (...) este istoria unui continuu dialog cu sine al poeziei (...) poemele de acum marchează începutul unui nou ciclu de evoluție, în care expresia se ascetizează44 (...) Mircea Mihăieș : „de la o poezie a imaginarului, A.D. a evoluat către o poezie in care irepresibilitatea viziunii acționează asupra textului printr-o serie de decupaje (...) modificarea este a suprafețelor: o alterare a părții vizibile (...) o polisemie îndreptată spre inte- rior4* (...) Vasilc Popovici: „există, în aceste poeme, trei ten- dințe : clasicismul temperamental și de formulă poetică (...) problematizarea poeziei (...) și tendința metapoetică (...) cred în prima dintre tendințe (...) dacă expresia nu va fi pînă la capăt simplificată, există riscuri imprevizibile*4; Aurel Turcuș; „starea poetică decurge dintr-o stare reflexivă (...) este remar- cabil echilibrul la nivelul sensibilității*4 ; Cornelia Ștefănescu : „am descoperit un poet așa cum îl știam, meditînd cu profunzime asupra frumuseții lumii, asupra sentimentelor4* ; Cornel Ungureanu (președintele Cenaclului și conducătorul ședinței): „A.D. este un poet care poate să vorbească din nou, poate sâ afirme din nou, cu o vitalitate remarcabilă (...) în poemele sale există nu un tra- gism, ci o stare de mîhnire asupra căreia poetul a pus patentul în poezia contemporană (...) conceptele se îmblînzesc, se uma- nizează (...) există o mare simplitate a asumării evenimentelor biografice (...) un stil și vechi și nou. pe care poetul îl stăpî- nește cu mare virtuozitate*4. în ședința dc marți. 25 octombrie a.e, ora 18. va citi Șcrbau Foarță. Astăzi, la ora 1730 : Studioul de poezie al Asociației Scriito- rilor din Timișoara prezintă, la sediul din Calea Bogdăneștilur, 19. seara de poezie și muzică : „Poezia și toamna**. M. O. tari din toate [drac, muu ORIZONT — De zeci de ani, cărțile d-voastră &par inițial la Paris. Dar nu mai lo- cuiți in Franța. De ce acest exil ? — Din pură intimplare. Ar fi zadar- nic sâ căutăm vreo explicație. Și îna- inte de a veni în Statele Unite am lo- cuit multă vreme în străinătate. Mai ales in Grecia. In fiecare an lini pe- treceam cîteva luni la Paris, dar numai atît. Am copilărit în Franța, dar și în Anglia, în Elveția (...) — O intimplare a Istoriei care a luat forma unei intîmplări a propriei d-voastră istorii v-a determinat să vă stabiliți in Statele Unite. — Da. în octombrie sau noiembrie 1939 era cît pe ce să mă întorc In colocvii internaționale MARGUERITE YOURCENAR Pe coasta Atlanticului, în nord-estul Statelor-Unite, insuia Mounl Desert a adăpostit pînă nu demult una din personalitățile de primă mărime ale lite- raturii contemporane: scriitoarea Marguerite Yourcenar, prima femeie mem- bră a Academiei Franceze și, cu siguranță, unul dintre prozatorii cei mai îndreptățiți să aspire la Premiul Nobel. Intr-o izolare tăcută, demnă, lipsită de ostentație, înconjurată doar de o natură generoasă și dc peste cele 6 000 de volume ale prețioasei sale biblioteci, protejată de prietenia traducătoarei în limba engleză, de micile bucurii zilnice ale vieții „la țară**, dc marile bucu- rii ale cititului și scrisului, Marguerite Yourcenar a fost, întîi de toate, un om aparte. Cu o biografic «Scrisă** parcă anume să fie numai a el; e fiica diplo- matului francez Michel de Crayencour și a unei bclgience; copilărește în Franța, Italia, Grecia, Elveția ; nu frecventează niciodată școala (ca instituție) ; la 12 ani știe atît dc bine latina și greaca, îneît poate citi în original marea literatură a antichității ; la 20 dc ani schițează conturul celor două personaje centrale ale operei sale : împăratul Hadrian și medicul Zenon ; apoi scrie o operă unică, in definitivă singurătate. „O imensă cultură, un umanism exigent, o rară puritate a expresiei sint specifice acestei femei la 63 do ani**, nota revista „Lire4* la ora cînd îi solicita interviul din care publicăm în traducere următoarele fragmente Grecia pentru un turneu de conferin- țe. Ii cerusem lui Giraudoux să mă trimită acolo, dar n-a fost cu putință. M-am îmbarcat pentru America, am ținut conferințele pregătite pentru Grecia, iar cînd mi-am încheiat tur- neul, Parisul căzuse sub ocupație. Așa am rămas în State. Faptul nu m-a prea marcat pe plan literar. Am scris doar o traducere a cîtorva negro-spirituals și un mic eseu despre o poetă ameri- cană, Hortense Flexner, o femeie dc geniu, foarte în vîrstă cînd am cunos- cut-o. Ca relații cu Statele Unite, e pu- țin. Dar în zona neliterară, anumite in- fluențe mi-au fost deosebit de folosi- toare. De pildă, faptul de a fi locuit multă vreme într-un spațiu foarte izo- lat ; un sat este un mod de a învăța pe care nu l-ai putea dobîndi trăind In oraș. Pină la urmă am ajuns să-i cunosc pe toți oamenii din ținut. Din- totdeauna mi-a plăcut izolarea. Dacă aș pleca de aici, m-aș stabili într-un alt sat. asemănător acestuia, dar altundeva. — ... Romanele d-voastră se desfă- șoară, toate, în trecut. Cu excepția vo- lumului „Denier du reve4*, publicat în 1931 și plasat ca acțiune în Italia fascistă, evitați actualitatea ... — Pentru mine nu există diferență. Cînd am scris „Memoriile lui Hadrian44, Intre 1918 și 1951, subiectul mi-a fost dictat de o obsesie mai veche : destinul Principelui. într-o lume care se dezar- ticula, mai era oare cu putință (dai fusese vreodată cu putință ?) ca un om să se dovedească atît de puternic sau atît de inteligent îneît să poată struni ceea ce amenința cu destrămarea ? Am ales trecutul pentru a cîștiga o anumită perspectivă, pentru a evita să cad în capcana iluziilor create întotdeauna de evenimentul prezent. Totul se filtrează însă printr-un unghi contemporan, de- ceva din dumneavoastră Poem p că oricine, eu sau un ales deci. — Toată lumea II idolatrizează. Fe- cint ma Cum să te oarece e limpede altul, care ar fi in veacul al XVI-lea, de activă. A ctitorit sau ridicat ipoteci, a scris ar fi o femeie deosebit mănăstiri, a luat negociat cu auto- mei le modă, re să zentul izbești tru lumea contemporană și mai pentru ceea ce i s-a întîmplat ? — Adevărul e că lumea de azi displace profund. E drept, noi Asemeni unui vis Răsar orașe noi, s Și noi epod îți m Un iureș viu, de b Și oamenii sînt aii Și neinfricați in Pădurile și Iar cîmpul la 1900 diferit aveți. munții* scoate i Cum să te cint ma Azi. cînd sub cerul Mai luminoasă s-a Invcștmintată-n sti Născut din umilinț Dar care azi, cu k Toți cei ce fericiți înfurie la culme Hadrian sînt eu. să răspund că nu teonul. A spune Hadrian* damental — Nu prezent îmi *»m cînd mi se spune că Mă grăbesc imediat eu am construit Pan- că mă confund cu „Memoriile lui făcut ceva fun- se ruinează pentru o rochie la Mulți oameni țin cu încrîncena- citească „ultima4* carte... Pre- e un soi de perete de care tc ca o muscă prinsă într-o sticlă încredere in nu sînt eu însămi, cu nu sînt nici Hadrian. Mă creat nu au înșivă ? — Dacă eu atît mai mult De pildă, adorai ea regelui Franței îd secolul al XVII-lea are aproape aceeași justificare cu adorarea obiectului de consum din zilele noastre. De ce oame- nii aceia se umileau în fața regelui ? De ce, după o vreme, au acceptat toți cuceririle Imperiului ? De ce nu au încercat să facă altceva ? Aproape ni- meni nu încearcă, deoarece e enorm de greu să vezi încotro te vor purta evenimentele. — Sau să se fl plasat împotriva cu- rentului. —- Sau pui și simplu chiar în curent, fără grija de a fi împotrivă sau pentru, îmi place să-i recitesc pe scriitorii foar- te mari din trecut, fie că se numesc Dostoievski sau Dickens, pentru a des- coperi ce există durabil, etern, profund în ei. 51 despărți apoi aceasta de tot ce e plictisitor de moarte sau chiar in- tolerabil la cîteva zeci de ani după aceea. Cînd înaintezi bine în Dickens, poți găsi o profunzime psihologică ega- lă celei dostoievskiene. Și deodată cade in comoditățile victoriene: omul de treabă care, in final, triumfă, tînăra fată, a cărei tristă soartă se rezolvă printr-o frumoasă moștenire sau o că- sătorie avantajoasă... Dickens voia să scrie pe placul cititorilor săi, iar în clipele acelea gîndea sau credea că gtn- dește ca și ei. Ceea ce e același lucru. — Perspectiva istorică vă ajută, deci, să puiîcți in valoare umanul. — Nu așez trecutul ca un fel de văl peste societatea de azi, dai* cred că aceleași instincte, aceleași decizii ome- nești produc în fiecare epocă nu ace- leași efecte, ci consecințe aproape iden- tice. De fiecare dată, imensa varietate a răspunsurilor dă naștere la o iluzie deoarece nu poți să-ți dai seama ime- diat că îndărătul faptelor particulare se află aceleași temeiuri ; în rău : cu- piditatea. prostia, ignoranța, brutalita- tea, nesfîrșita poftă de a se ocupa dc sine, de a vorbi despre sine, de a-și construi o imagine și de a o impune celorlalți ; și în bine : generozitatea, inteligența, bunătatea, o anume dorință de a vedea lucrurile așa cum sînt. Na- tura umană se schimbă prea puțin, fiind capabilă de o extraordinară plasti- citate exterioară. Teresa de A vila era ntățile. Azi. ar reuși la fel. în afaceri sau politică. Dar ar rămîne aceeași fe- meie. fiind. într-un fel sau altul, o sfîntă. — Gustul d-voastră pentru Istorie nu traduce cumva un anume dezgust pen- creat-o, noi o acceptăm, dar ea nu e cu nimic mai necesară decît o alta. — Și totuși, lumea noastră nu arată așa doar datorită dorinței oamenilor; această lume s-a făcut fără el. — E drept că. într-o mare măsură. sîntem neputincioși. Dai nu cumva am exagerat acest sentiment al neputinței? Mult prea puțini dintre bărbați și fe- mei există prin ei înșiși, au curajul să spună da sau nu prin ei înșiși îmi displac la culme apatia, încetineala omenească; mărturisesc însă că ele există dintotdeauna. Din fericire, nu i-au copleșit chiar pe toți oamenii. Fie- care din noi are ceva împovărător in el, doar că nu toți se lasă în întregi- me covîrșiți Am fost foarte uimită de felul cum divide psihologia hindusă cele trei calități care acționează lumea : Rajas» forța, energia, deci violența ; Ta mas, apatia, inerția — desigur, '■ea •nai ’ Aspîndită ; și Sattva, blîndețea finețea, înțelegerea. O diviziune* care corespunde aproape. în proporții varia- bile, însuși fiecăruia dintre noi. — Cum puteți crede in individ, ue- gînd, în același timp, persoana. Este — cred — o idee la care țineți mult. — Să spunem mai bine că e o pro- blemă care mă preocupă mult. De fapt, nu cred în persoană ca entitate. Nici măcar nu sînt sigură că ea există. Cred în confluențele de cUrenți, de vibrații, dacă vreți, care alcătuiesc o ființă. Dar ea se desface și se reface continuu. Mulți gînditori orientali împărtășesc acest punct de vedere; era și gîndul lui Proust. „budist** fără s-o știe. „Eul“ e o comoditate gramaticală, filosofică, psihologică. Dar cînd te gîndești mai serios, despre care „eu*4 e vorba ? în care clipă anume ? St. Augustin a și spus-o : „Copilul care eram a murit, iar eu exist**. In dimineața aceasta am scos o carte din raftul bibliotecii (în casă, cărțile sînt așezate în ordine cro- nologică, de la apus spre răsărit; ca- mera de lucru fiind spre răsărit, am chiar secolul XX la îndemînâ). Mi-a căzut sub ochi o frază a lui Monther- lant, din „La rose des sables44 : „Omul e un monstru de inconsistență*. Chiar la, acest lucru mă gîndesc. — Și totuși, personajele pe care le-ați Zenon e la fel de absurd, căci i-am construit acestuia, cu mare grijă, un temperament care nu e al meu. Dar experiențele sale legate de lume, de libertatea interioară și dificultatea de a trăi, toate sînt, evident, foarte aproape de ale mele. Mai există și alte perso- naje în care mă regăsesc parțial. Tot- deauna în parte. De exemplu, Marcella din „Denier du răve“, pe care o înțeleg foarte bine în violența, ardoarea și nai- vitatea sa. M-aș simți In stare să tră- iesc toate acestea. — Cu excepția Marcel lei, personajele feminine sînt rare în romanele d-voas- tră. Și de puține ori importante. De ce? — E destul de complex. întîi. există mult mai multe personaje temimnetf cît par la prima vedere. In .Memorii! lui Hadrian*4, o femeie joacă un n foarte însemnat. E soția lui Trai predecesorul său. Dar Plotina e plai- firesc, în fundal, așa cum trebuia fie în vremea aceea. în „Le coup grâce*, nimic nu s-ar fi întîmplat Sophie. Eric e spiritul și discip Sophic e viața însăși. In J/oeuYi noir“ ai fi fost imposibil ca o fer să joace un rol esențial pentru Ze Am fi depășit astfel realitățile tio lui și ale locului. Probabil e o Ir tură a literaturii franceze (deși ara î găsit-o uneori și in alte părți): |M nea femeii creată fundamental dc râulI și pentru bărbat. In romanul franci femeia nu participă direct la istorie,» UPTAMINAL SOCIAL-POUTIC Șl o „face44, pl in intermediul unui 11 iubit sau al altcuiva Nu vom niciodată acea imagine deplină a luofli trecând printr-o femeie, așa cum o dn-jj torăm. de pildă, lui Hamlet 9 — Ar fi nevoie de un scriitur-kmeie | pentru a crea un asemenea pcnoMlfl I — Nu cred că problema sexetot 41! pune in felul acesta. Nici o pi csupumnd ca ai fi înzestrată CU lorțlll necesară, n-ar fi putut crea o Ana renina sau o Natașa mai vii și dey* || vii și tu decit cule scrise de Tolslqî. Nuli cred că sexul autorului ponte conta;I] doar in cazul autorilor inferiori, Încre-W meniți în convenții. Iar dacă alunecâajj în convenții și ne referim la autori i>l ferion, atunci lotul e fals. Cînd c vorbi 11 despre un scriitor de geniu, nu. Toii tuși, adevărul e că Ana Karenina, tri-11 cil dc sublimă și tulburătoare ar h, 11 comparată cu prințul Pierre din «Rfll boi și pace“, are mult mai puțină an-1| vergurâ. Universul său e alcătuit dial» relațiile cu soțul, cu băiatul, iub:iul,|| cumnata și așa mai departe. Acest tini- 11 vers e închis, pe cînd cel al lui PieritII e nelimitat se deschide la infinit htâ l j adevărul societății umane așa cum aalg descoperit-o. și nu adevărul naturii11 căci nu există un motiv real pentru cart I o femeie să fie închisă In sine. Dai II convențiile au sfîrșit prin a forma o> I menii așa cum sint Nu susțin câ ie* I meia ar fi jucat un rol neimportant la 11 Istorie. Dar a făcut-o fie prin iubire.il fie ca mamă sau ca stăpină a casei Re* ]| zultatul este câ. atunci cînd vrei si jl evoci o femeie ca ființă completă Ia I toate domeniile, te izbești de mari di- ficultăți. — Istoria nu e lipsită însă de fenid ’ admirabile. Nu ați (ost niciodată tra- tată să vă construiți un roman in juni ( uncia dintre ele ? — Dar pc cine sâ luăm ? Să o 1 minăm, de pildă, pe doamna de Mai» I tenon. N-o să te apuci să scrii un r» 1 man despre ambiție sau vanitate. Poate Heloisc ? Dacă scrisorile sale sînt au- tentice, așa cum înclin să cred, a fost, 1 intr-adevăr, o femeie surprinzătoare. 1 In notele făcute pentru „L'oeuvre â 1 noir*, ani arătat că istoria proiecteaw mult prea rar lumină asupra vieții Ie- I meilor. în cazul Ioanei d’Arc avem consemnate răspunsurile date In timpul procesului, care ne transmit direct glo-1 durile, sentimentele eroinei. Dar pv 1 atîtea altele, informațiile lipsesc... Ist» ria nu se interesează decît de privii giați. — Personajele, aceste ființe pe care ic-ați construit sau reconstruit, par a avea pentru d-voastră aceeași rcullfah ca niște ființe vii. — Da, desigur. Nu văd decît o j| diferență între ceea ce este și ava ct ] ar putea fi. Relația dintre scriitor r personajele sale este greu de descrii Seamănă întrucîtva legăturii dintre pă- rinți și copii. Acești copii sînt o parte din noi. Putem face cu ei ce dorim, dar între anumite limite. La un moment dat nu mai pot fi în nici un fel schim- bați, modelați. Sînt liberi. Deci există prin ei înșiși. Ființele sfirșesc întotdea- una prin a ne scăpa. Experiență va- labilă atît în viață cît și in opera le artă. După ce te-ai gîndit nespus dr mult la el, după ce ai trăit pentru el, deodată suprafața celuilalt se închide asupra sa însăși și devine netedă Dar legătura ta continuă totuși să durere. Mi se întîmplă să stau de vorbă cu Zenon. Cînd sînt obosită, mi se că sîntem obosiți împreună. E un sen- timent pe care cred că-1 poate înțelege oricine. Prezentare și traducere de I. PANTEA COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PlRVU. CORNEL UNGUREANU 'REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNE1 li Telefoane s 3 33 90 șl 3 33 76 (redactor-țef). Manuscrisele nepubUcatt nu se Inapolaz/L Abonamentele se fac la P.T.TR. j TIPARUL EXECUTAT LA LP-B T. Index t 12901 1 - Drum as S-a spus adeseori: cx noastre sînt faptele. Doar, portîndu-ne la acea distant între vorbă și faptă, Intri treaga măsură a implicări Acum, mai mult dccit ori iește o societate a omului nism, o nouă formă a însă ale acestui timp și ale a mai mici gesturi ale trăito Icctual — în acest mirific mană a fost înălțată la ra scamnă și faptele noastre, rea pentru ele. Pentru tot cc construim aici și acum, gențe ne dăm întreaga mi noastre. Dezbaterea matură, re prilie în organizațiile corn C.C. al P.C.R. demonstrea; voință și faptă a întreguli Construim o societate a l viață, aici, în spațiul ca vechi deziderat al anticei deplinătatea ființei umane să a binelui și a frumoșii tim al voinței noastre răn în urma noastră: mai ni multe fabrici, mai multe gat?. înalta compctitivitat versitatca șl cu orlginalit de blocuri, dc cărți, ci pi noastre care să sc ridice timp și Ia aceea a condi conducere a partidului. A dirii, a (aptelor, a munci de Ta noi, cu aceasta sint xut din cer tH, a spus tovi șl acest adevăr, cu valoni esențial despre epoca în muncă, numai prin încor> ții șl pasiunea de constru de truditori in uzine și ! construi pe noi înșine, sc întinerindu-1, înnobilind construim noi. nu arc alt rea poporului, a tuturor nostru ascendent, spre co această fericire și accast obligatorii, norme strlngc ne, avind ca emblemă ci intre oameni, ai comunist rt din toate țările. urau multe personaje feminine prima vedere. în „Mem m“, o ?mnat. ul său. femeie joacă un E soția lui Tr Dar Plotina e fundal, așa cum trebuia mea aceea. în „Le coup aic nu s-ar fi întîmplat ric e spiritul și discip viața însăși. în „L’ocu fost imposibil ca o fe o rol esențial pentru Z ășit astfel realitățile ti locului. Probabil e o aturii franceze (deși am ori și in alte părți): i creată fundamental dc < bărbat. In romanul france >articipă direct la istorie, dl prin intermediul unui sa ii altcuiva, Nu vom intilr ?ca imagine deplină a lum itr-o femeie, așa cum o da lildă. lui Hamlet. levoie de un scriitor-femd •ea un asemenea personaj 'd că problema sexelor *1 Iul acesta. Nici o femeii INAL SOCIAL-POLITIC Șl UTERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șt COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 43 (1130) 28 OCTOMBRIE 1988 • SERIE NOUA» ANUL XXXIX 16 PAG., 3 LH TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R PROGRAM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOR I că ai fi înzestrată cu forț ar fi putut crea o Ana Ki o Natașa mai vii și des! cele scrise de Tolstoi.' N cui autorului poate conta ii autorilor inferiori. Inert •nvenții. Iar dacă alunecai și ne referim la autori in Drum ascendent S-a spus adeseori: examenul suprem al activității STRĂLUCITĂ CONTRIBUȚIE LA ÎMBOGĂȚIREA ?i totul scriitor 11 e că mă și e fals. Cînd e vorl de geniu, nu. T Ana Karenina, or tulburătoare ar 1 noastre sînt faptele. Doar, in funcție dc ele, portîndu-ne la acea distanță plină de tensiune intre vorbă și faptă, între gindire și acțiune treaga măsură a implicării noastre în viața doar ra- creatoare dăm în- societății. TEORIEI Șl PRACTICII REVOLUȚIONARE u prințul Pierre din „Răi* , arc mult mai puțină an- iversul său e alcătuit din soțul, cu băiatul, iubitul, .șa mai departe. Acest uni*ț ;. pe cînd cci ai lui Pierrt se deschide la infinit. Iută ietâții umane așa cum am și nu adevărul natuiUj i un motiv real pentru care fie închisă in sine. Dar u sfîrșit prin a forma oa- im sînt Nu susțin că fe- lea t un rol neimportant In a făcut-o fie prin iubire, sau Cci stăpînă a casei. Re- că. atunci cînd vrei să •ie ca ființă completă în ile, te izbești de mari di- Acum, mai mult decît oricînd, întregul popor constru- iește o societate a omului și pentru om. Un nou uma- nism, o nouă formă a însăși existenței noastre ca ființe alo acestui timp și ale acestui spațiu modelează cele mai mici gesturi ale trăitorului — țăran, muncitor, inte- lectual — in acest mirific tărim în caro demnitatea u- mană a fost înălțată la rang suprem. Răspundere în- seamnă și faptele noastre, dar patriotism e și răspunde- rea pentru ele. Pentru tot ceea cc facem, pentru tot ceea ce construim aici și acum. Doar sub semnul acestor ur- gențe ne dăm întreaga măsură a puterilor și a voinței noastre. Dezbaterea matură, responsabilă a Tezelor din a- prilic in organizațiile comuniștilor, pregătirea Plenarei C,C. al P.C.R. demonstrează, odată în plus, unitatea de voință șl faptă a întregului popor în jurul partidului. Construim o societate a binelui și a frumosului, viață, aici, în spațiul carpato-danubiano-pontic, vechi deziderat al anticei Grecii : acea viețuire dînd unui întru iu e lipsită însă de femei iu ați fost niciodată ten- islruiți un roman în jurai •Ie? cine sâ luăm ? Să o eli- Idă, pe doamna de Main- tc apuci să scrii un ro- mbiție sau vanitate. Poate ă scrisorile sale sînt au- im înclin să cred, a fost. j femeie surprinzătoare ute pentru „L'oeuvrc â tat că istoria proiectează lumină asupra vieții fe- zul Ioanei d’Arc avem spunsurile date in timpul e ne transmit direct gin- •ntelc eroinei. Dar pentru formațiile lipsesc... Isto- resează decît de privi Ic le. aceste ființe pc care t sau reconstruit, par a -voastră aceeași realitate vii. ir. Nu văd decît o mică ceea ce este și ceea ce ci a ț ia dintre scriitor și e este greu dc descris. ?îtva legăturii dintre pă- Acești copii sint o porte n face cu ei ce dorim, ite limite. La un moment fi în nici un fel schim- Sint liberi. Deci există iințele sfirșesc intotdea- scăpa. Experiență va- iață cît și în opera de te-ai gîndit nespus de deplinătatea ființei umane, in armonia înțeleasă ca sur- ii a binelui șl a frumosului. Dar, totuși, examenul ul- tim al voinței noastre rămîn lucrurile pe care le lăsăm in urma noastră: mai multo blocuri de locuințe, mai multe fabrici, mai multo cărți, mai multe CÎmpuri iri- pit?, înalta competitivitate se îmbină, fratern, cu di- versitatea șl cu originalitatea. Nu orico fel dc fabrici, de blocuri, do cărți, ci produse ale minții și ale mîinii noastre care să se ridice la înălțimea cerințelor acestui timp și la aceea a condițiilor asigurate de înțeleaptă conducere a partidului. Așadar, • nouă calitate a gîn- dirii, a faptelor, a muncii noastre. Aceasta sc așteaptă de la noi, cu aceasta sîntem datori. ^Nimic nu ne-a că- I xul din cer I", a spus tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, și acest adevăr, cu valoare de maximă, spune un lucru esențial despre epoca în care trăim : că numai prin muncă, numai prin încordarea brațelor, sudoarea frun- ții și pasiunea do constructori șl muncitori, ai cîmpului, do truditori in uzine și în laboratoare ne putem auto- | construi pe noi înșine, schimbînd, totodată, chipul țării, întinerindu-1, înnobilîndii-1. Socialismul, așa cum îl construim noi. nu are alt (el decît bunăstarea și ferici- rea poporului, a tuturor cetățenilor României. Drumul nostru ascendent, spre comunism, c și o cale prin care această fericire și această bunăstare vor deveni repere obligatorii, norme stringente în edificarea patriei eter- ne, având ca emblemă chipul dîrz, neînfricat al omului intre oameni, al comunistului. ORIZONT Document politic de o excep- țională importanță, magistrala Expunere cu privire la unele probleme ale conducerii activi- tății economico-soclale șl ale situației internaționale repre- zintă o nouă șî strălucită con- tribuție a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la îm- bogățirea tezaurului teoriei șl practicii revoluționare. Ea se adaugă monumentalei opere a secretarului general al partidu- lui. parte integrantă, insepara- bilă a tezaurului culturii na- ționale și universale și, prin a- ceasta, este menită să deschidă orizonturi noi, nebănuite pînă acum, procesului revoluționar din patria noastră, soluționării marilor probleme ale lumii con- temporane- Integrîndu-se orga- nic, unitar, amplei și atotcu- prinzătoarei opere a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, ea in- tră într-o directă confruntare cu teorii politice, filozofice, e- conomice șl sociale de largă circulație, oferă un cîmp de gîndlre șl acțiune, un orizont de dimensiuni noi, superioare praxisului revoluționar din pa- tria noastră, din lumea contem- porană. Se poate aprecia cu deplin te- mei că larga dezbatere care se desfășoară în rîndul comuniști- lor, al întregului nostru popor asupra Tezelor pentru viitoarea Plenară a C.C. al P.C.R., a în- rîurit în mod benefic dinamica procesului revoluționar din patria noastră, ne-a oferit și ne oferă permanent noi, cutezătoa- re deschideri către prezent șî viitor. în fapt, această dezbate- re ne conferă nouă tuturor șl fiecăruia în parte, cadrul unei exigente și autoexigente anali- ze, al evaluării .șl autoevaluării modulul în care am contribuit și contribuim la înfăptuirea o- biectivelor strategice cuprinse în Programul istoric de făurire a societății socialiste multilate- ral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, 8 ho- tărîrilor Congresului al XlII-lea și Conferinței Naționale ale par- tidului. Una dintre ideile de fond, care dovedește consecvența de- săvîrșită a evaluării și soluțio- nării, în opera tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, a pro- blemelor edificării noii socie- tăți în patria noastră, ce atestă înțelegerea exemplară a evolu- ției lumii noastre contempora- ne, este tocmai cea care se lea- gă de marcarea necesității lo- gice, obiective a continuității și dinamismului procesului revo- luționar. în acest sens, este bi- ne știut și unanim recunoscut că, în repetate rînduri, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU, a marcat acest imperativ cardinal de care depinde însăși îndepli- nirea marilor idealuri de liber- tate națională șl dreptate so- cială, de progres și civilizație ale întregului nostru popor. Avem de străbătut un drum lung, trebuie să parcurgem încă multe cărări necunoscute spre piscurile înalte, luminoase ale epocii comuniste. Pentru a- ceasta, se cer spirit de abnega- ție revoluționară, fermitate, ho- tărîre, dîrzenle. Trebuie să acționăm cu toată hntărîrea împotriva a tot ceea ce e vechi și perimat, pentru promovarea noului, pentru asi- gurarea transformărilor nece- sare fiecărei etape de dezvolta- re istorică- Aceasta presupune >ă ce ai trăit pentru el. ața celuilalt se închide i și devine netedă. Dar itinuă totuși sa dureze. să stau de vorbă cu nt obosită, mi se pare ți împreună. E un sen- cred că-1 poate înțelege are și traducere dc I. PANTEA L, strada RODNE1 li iscrisele nepublicate tex 1 42 9M Poem pentru țară Cum să te cînt mai bine țara mea. Azi, cînd sub cerul minunat și pur. Mai luminoasă s-a aprins o stea, Invcștmintată-n straie de azur- Asemeni unui vis din vremi străvechi. Răsar orașe noi, sclipind în zare. Și noi epoci iți murmură-n urechi. Un iureș viu, dc brațe muncitoare. Și oamenii sînt alții, mai vinjoși Și neinfricați in drumul lor spre mîine. Pădurile și muqții-s mai frumoși. Iar cîmpul scoate aburi calzi dc pîine. Cum să te cînt mai bine plai străbun. Născut din umilință șl din chin. Dar care azi. cu laur te-ncunun. Toți cei ce fericiți spre tine vin. Constantin SALCIA atît promovarea neabătută a noului .dar și combaterea r tot. ce e vechi și perimat și nu mal corespunde progresului socie- tății- Să ne reamintim, în acest sens, o apreciere care își păs- trează perfecta actualitate:, „Se aud, ici, colo păreri — o drept, puține, că ar fi trecut e- ' poca romantismului revoluție, nar, că acesta ar fi fost vala- bil pentru perioada luptei îm. potriva regimului burghezo-mo- șîeresc, se poate, pentru primii ani de după înfăptuirea revolu- f țlei de eliberare socială șl na- ț țională, pentru primii ani ai construcției socialiste. Dar a- j cum, cînd am realizat o puternica • dezvoltare a țării, după ce tn- tr-o perioadă istorică scurta am străbătut mai multe etape • istorice, spiritul revoluționar, romantismul revoluționar, nu șl-ar mai avea locul. Poate unii ar dori acum să stea liniștiți, să ducă o viață patriarhală, bu- curîndu-se cît mal mult de rea- lizările socialismului, primind cît mai mult de la societate, fă- ră eforturi deosebite șl, dacă se poate, chiar fără muncă". Cu atît mal mult cu cît este vorba despre tineret, chemat să reprezinte o puternică forță so- cială, viitorul însuși al națiunii noastre socialiste, asemenea • mentalități șl comportamente nu sînt de acceptat. De altfel, realitățile vieții de zi cu zl a- testă că tineretul este întot-1 deauna, în orice împrejurare, în primele rînduri ale muncii pentru țară, se manifestă ca un dinamizator, conștient și responsabil participant la în- treaga viață politică, economică , șl socială a României anilor noștri. Iată, deci, că sîntem pe de- plin îndreptățiți să afirmăm că între dinamica ascendentă a procesului revoluționar șl ne- cesitatea amplificării și mani- festării cît mal puternice a con- științei revoluționare în acțiune sc instituie o relație permanen- tă. Relație care se împlinește numai prin intermediul omului nou, constructor conștient șl de- votat al celei mai înaintate o- rînduirl. „Să nu uităm nici un moment că procesul revoluțio- nar nu s-a încheiat odată cu instaurarea puterii democratice i a clasei muncitoare sau cu fău- rirea socialismului, ci el con- tinuă șî va continua reprezen- tînd garanția dezvoltării conti- nue a socialismului și trecerii la făurirea comunismului" — a- răta în acest sens tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Omul nou — țel suprem șl figură centrală a întregii noas- tre societăți, omul nou este pur- - tător și promotor al celor mal înaintate idealuri ale întregii noastre națiuni române, ale u- manității progresiste în ansam- blul său. Ghcorghe ȘORA ORIZONT - „Cu jertfa luptei noastre” VOLUNTARI ÎN LUPTA PENTRU FĂURIREA STALULUI UNITAR ROMAN Cu luate că, încă din primele zile după declanșarea operați- ilor militare împotriva Serbiei, in vara anului 1914. cercurile guvernante ale monarhiei aus- tro-ungare au luat o serie de măsuri de supraveghere a tine- rilor de naționalitate română, care urmau sa fie chemați sub arme, un mare număr de tran- silvăneni. convinși ca erau for- țați să se jertfească pentru o cauză nedreaptă, s-au refugiat peste CarpatL cu gîndul de a se înrola în armau română. O statistică întocmită la M in iste- rul de Interne maghiar eons’au faptul că numărul românilor apți pentru a presta serviciul miliur. plecați ilegal din Tran- silvania. pină în a doua jumă- tate a anului 1916, se ridica la cifra de circa 20*000. Statistica menționată mai sus sublinia că nu s-a ținut cont de cei fâcuți prizonieri. Potrivit unor surse din arhivele noastre militare, la data intrării României în răz- boi, cei peste 20-000 de tineri o- nginari din teritoriile aflate sub dominație străină se gă- seau. deja, încadrați in diferite unități miliare. Fără a forma, deci, un corp de armată deose- bit. ei au luat parte activă la niptele din vara și toamna a- nului 1916 în Carpați, la Dună- re și Argeș. Pînă la finele ace- lui an, peste 3.000 au căzut ia datorie pe cimpurile de luptă- Incepînd cu luna iunie 1917, numărul voluntarilor a crescut, atît prin înrolarea unor noi so- siți de peste munți, cît și a u- nei mari părți din cei care, da- torită împrejurărilor de pe di- feritele fronturi, ajunseseră pri- zonieri în țările aliate Româ- niei. La mijlocul lunii anului 1916. numărul prizonierilor ro- mâni din armata austro-ungară ajunsese, numai în lagărele de pe cuprinsul Rusiei, la 120.000. Din partea lor au fost expediate numeroase scrisori și memorii, prin care își exprimau dorința de a fl eliberați și înrolați în armata română, pentru a lua parte la luptele de eliberare a vetrelor lor strămoșești de sub dominația străină. în vederea unirii acestora cu România. La aceste numeroase insistențe și. mal tîrziu, la intervențiile făcute de către guvernul ro- mân. în octombrie 1916. autori- Odată cu Izbucnirea primului război mondial, război început ca urmare a tendințelor impe- rialiste a ambelor coaliții im- plicate în conflict, lupta națio- nală a statelor mici, care nu-și aveau încă terminată edificarea statală, cunoaște un puternic a- vînt Dacă marile puteri impli- cate în prima conflagrație mon- dială duceau un război nejust pentru reîmpărțirea lumii, mi- cile state, ca România șl Ser- bia, făceau un război just. In vederea realizării dezideratului lor secular — unitatea naționa- lă. Războiul mondial, deci, a oferit ocazia activizării luptei naționale a popoarelor oprima- te, din cadrul imperiului multi- național austro-ungar. Fiind Incorporat la Ungaria, din anul 1865. Banatul, prin reprezentanții săi cei mal de seamă, prin fruntașii politici, prin masele populare și-a mani- festat opoziția sa față de acest act arbitrar în neconcordanță totală cu aspirațiile românilor de aict în consecință, ceea ce caracterizează Istoria acestei provincii. în a doua jumătate a secolului al XIX-lea șl prima jumătate a secolului al XX-lea. a fost lupta permanentă pentru tățile ruse și-au dat conslmță- mîntul pentru organizarea unei părți a prizonierilor români. Pi- nâ la sfirșitul anului 1916, la Darnița. o mică localitate de Angâ Kiev, s-au adunat aproape 1.500 de subofițeri și ofițeri. Pentru a se informa asupra si- tuației ior. guvernul român a trimis aici pe locotenent colo- nelul C. G. Pictraru. In urma raportului întocmii, Ministerul de război, prin crdinul nr. 1191, din 23 februarie, a hotârît în- ființarea corpului voluntarilor români transilvăneni șl bucovi- neni. sub comanda generalului Coandă locotenent colonelul Pletraru fund împuternicit cu Instruirea și organizarea iui. Dorind a aduce la cunoștința opiniei publice Internaționale hotărirea lor nestrămutată de a lupta pină la iertfa supremă pentru realizarea statului națio- nal unitar român, la 26 aprilie 1917 a fost adoptată, în cadrul unei însuflețitoare adunări, o istorică Proclamație-manifest. Ea exprima hotărirea lor ne- abătută de a lupta cu arma in mînă pentru înfăptuirea, cît mal grabnică, a idealului național. wNol, corpul voluntarilor arma- tei române, ofițeri, subofițeri dc naționalitate română de po te- ritoriul monarhiei austro-unga- re, foști prizonieri de război în Rusia — sublinia proclamația menționată mal sus — cu jertfa vieții noastre sîntem gata să intrăm in luptă pentru împlini- rea Idealului nostru de a ne uni lot teritoriul românesc din mo- narhia austro-ungară cu una și nedespărțita Românie liberă și independentă’4. Prin Intermediul unei delegații transilvănene, ca- Din mișcarea națională a românilor bănățeni libertate socială șl unitate na- țională. Lupta națională a românilor bănățeni nu a fost însă a unul ținut Izolat, ci a unei provincii românești cu strînse șl perma- nente legături cu celelalte pro- vincii și cu Țara Româ- nească. fmpreună cu Transil- vania, Banatul împărtășea ace- lași destin istoric, suporta a- ceeasl dublă oprimare socială și națională. In ambele teritorii românești, lupta națională era pe prlm-pianul vieții sociale și constituia preocuparea princi- pală a românilor de aici. Intre Banat șl Tara Românească, în special Oltenia, existau și con- tacte interumane permanente. (I. D. Suciu. Contribuții la cu- noașterea unității poporului ro- mân în evul mediu In „Zirida- va*. Arad, VIII. 1977. p. 81-87). Lupta națională a românilor bănățeni a fost consecvent spri- jinită de conaționalii lor din Oltenia, și apoi, după 1859. din România Existența Româ- niei ca stat liber și in- dependent, după anul 1877, reprezenta, pentru românii bă- nățeni. un sprijin moral, dar șl material. în lupta lor națio- nală. Localitățile din partea de re ajunsese tocmai în acele zile la Kiev, în drum spre Statele Unite ale Americh. a fost expe- diat un exemplar șl ziarelor ro- mânești care apăreau pe conti- nentul nord-amerlcan. De aseme- nea, mai mulțl ofițeri din arma- ta austro-urTgară au confirmat faptul că asupra liniilor lor au fost aruncate ziare care inserau această Proclamație-manifest. După cum era de așteptat, de- clarația a găsit un puternic e- cou în România Intr-un articol, intitulat „Cum vorbește Ar- dealul“. publicat în ziarul „Ro- mânia*, care apărea la Iași, Octavian Goga. oprindu-se la semnificația politlcâ a acestui act, aprecia câ „prin el vorbește Ardealul adevărat, zecile de mii de soldați care cer să sc Jert- fească pentru pămintul lor*. După c intensă activitate de instruire și organizare ia sfîrși- tul lunii mai 1917, voluntarii a- dunați la Kiev, echipați în uni- forma armatei române, erau ga- ta de plecare spre țară. Numă- rul ior se ridica la 116 ofițeri șl 1.250 grade inferioare. în ziua de 3 iunie 1917. primul eșalon de voluntari, sub comanda ma- iorului Sebastian Aldescu, a pornit spre Iași. Pe peronul gă- rii ieșene a avut loc cu acest prilej ur mare miting patriotic. Dintre oficialitățile vremii erau prezente : ministrul de război. Vintilâ Brătlanu. generalul Pre- zan, șeful marelui stat major, generalii Crlstescu. Petala, Vlă- descu, Vasilescu. Herescu, nu- meroși alți ofițeri superior’ și poetul Octavian Goga. Volunta- rii au coborit din tren cu cele 7 drapele naționale fîlfiind în bătaia vîntului. Intr-o atmosfe- ră de înalt entuziasm, corul vo- luntarilor a intonat cîntecul „Pe-al nostru steag e scris u- nire*. iar regimentul de vînă- torl venit în intimpinare le-a răspuns cu cel intitulat „Să tre- cem Carpații !*. După termina- rea ceremonialului de primire, companiile de voluntari, cu O fanfară militară în frunte, au pornit, prin cartierul Păcurari, spre cazarma regimentului 7 Roșiori. Pe platoul din fața ca- zărmii. el au fost Intîmplnați de un batalion de infanterie. Cu- vîntul de bun sosit a fost ros- tit de generalul Vlădescu. Vor- bind de entuziasmul care a ca- sud-est a Banatului erau în contact permanent cu tinărul stat român, cu care aveau strin- se relații umane și economice. Se constată aici. încă din cele mai vechi timpuri, o mișcare de populație. In ambele sensuri, mișcare generată de intensifi- carea exploatării in cele două provincii românești. Și in prh mele decenii ale secolului al XX-lea, românii bănățeni opri- mați social și național de poli- tica spoliatoare a Austro-Unga- riei se refugiau in România. Luptele electorale, mai ales după reluarea activității poli- tice a Partidului Național Ro- mân din Banat șl Transilvania, ofereau un cimp larg manifes- tărilor poporului român, pentru dobîndirea drepturilor naționa- le* Numeroase comune erau cu- noscute prin luptele dîrze care se dădeau aici pentru alegerea ca deputațl a candidaților ro- mâni. Printre aceste localități recalcitrante la politica de o- primare șl deznaționalizare ma- ghiară erau șl Șasea Montană și Zorlențul Mare. La Șasea Mon- tană era centrul luptelor elec- torale din sudul Carașului. Au candidat aici, șl unii au și fost aleși deputațl, fruntași bănățeni racterizat acest moment, unul dintre participanți va nota mai tîrziu că cineva din mulțime a exclamat cu acest prilej că „Așa ceva nu s-a mai văzut de la 1848. Dacă atunci n fost o cîmpic a Libertății, aceasta este cimpia Unirii". A doua zi. cu prilejul inte- grării depline in armata româ- nă. pe un cîmp din împrejurimi s-a desfășurat momentul so- lemn al depunerii jurămîntului. Presa locală a făcut largi refe- riri la semnificația acestui logă- — Ingâduiți-mi o marți ta primăvara acestui an. ficipam ia un spectacol di Ns de către grupul lui 1 I iq. mARCHAEUS*. Vă gă n rinduri în fața mea. Kcund că vă urmăream Interes reacțiile, dat fiind tul special al muzicii pre moment dat, v-am văzut ta picioare, cuprins de i pe care nu mă sflesc iproapc de exaltare. Mi-t vi întreb: sinteți o fire entuziasmul mint, prin care voluntarii reafirmaseră voința de a Sșl se Apoi: aro •morală44 ? - Da, sint lucrul acesta. o fire entuzi Entuziasmul jertfi pînă la unul pentru rea- lizarea visului multisecular al înaintașilor lor* In după-masa aceleași zile. în piața istorică din localitate, a avut loc o altă mare manifestație națională, prilejuită de venirea voluntari- lor. In cadrul marelui miting au luat cuvîntul : Ion I C* Bră- tlanu, președintele Consiliului de miniștri, O. Goga, I. Nistor, V. Deleu și N. lorga. în înche- ierea manifestației, toți cel prezenți s-au prins într-o sim- bolică horă a Unirii. In zilele următoare, după o scurtă pe- rioadă de instruire, voluntarii au 26 19 15 fost integrați In regimentele Rovine 5 Vînători, 3 Olt șl Caracal Peste puțin timp, la Iulie 1917 a sosit un nou e- șalon de voluntari, compus din 100 ofiețerl si 550 de soldați. In vara anului 1917. Comanda- mentul Puterilor Centrale își propusese sa treacă la o puter- nică ofensivă pentru a ocupa în- treg teritoriul României și a li- chida astfel întregul front din această parte a Europei Qr- .știunți că de el depinde vUtoral statului român. însuflețiți de ni puternic patriotism, ostașii ro- mâni. deși în Inferioritate r.> merică, au zdrobit ofensiva, re, după calculele advenaruld] trebuia să fie hotăritoare. U Mărăștl, Mârășești și precum șl in alte localități km dovene, deviza „Pe aid nu u trece !M a fost onorată din rc* în acele zile fierbinți «o pe trecut scene de vitejie oum- I multă. Pentru faptele de I săvîrșlte in încleștările cu matele vrăjmașe la porțlleMl do vei. 129 de tineri ardeleni M-1 nățenl și bucovineni M fod J corați. i Intre timp, in mal multe I ale Rusiei se continua acîhiu* I tea de recrutare a unor noi | luntarl. La 19 Iunie a fost cw stitult pe lingă Marele StalI jor „Biroul A. B.“ (ardeleni - i bucovineni) care avea urdall de a ține evidența militarii# j înrolați. La Kiev și-a IncepCl 1 activitatea Serviciul voluntiȘ I lor de origine români, care m I condus de Constantin Gh. i* traru. ajutat de 34 ofițeri, m ziua de 16 Iunie 1917 au Jart I trimise în Rusia 7 comiiU. J că tul te din cîte 2-3 ofițeri to care, cu scopul de a wfșu I recrutarea șl trimiterea u«r| noi voluntari- Ele au desfășurat | o activitate rodnici în (ui I unor greutăți înthnpinate. piu I în luna noiembrie a aciuiai I an. an fost trimiși în țari Wl ofițeri șl 8 261 soldati Vasile DUDA? I o conotație morală, ci doa I rală. Nu înțeleg de ce 6 dune e socotită o virtute ș I Bociată cu generozitatea n-ar trebui dată în alb ca dilionat stimabil : există, virtute a generozității, disc fică. dar cită grandomanie htiență, cită nesimțire, cit |i cită barbarie nu acoperi tenul de „generozitate* I : In fond, cită lipsă de ren ți iubire). Generos nu ști, mai degrabă ceea ce se < Ier". Dar cred că sînt un pkate, sînt și entuziast, i La concertul grupului [ reacționat, Insă, corect — «n. cum se zice, „de Iur ți sint de multe ori în i face verbal complimente r Bai puțin ipocrite unor । mult sau mai puțin dotaț ' mc producții se intîmplă noștință In prezența lor. lip artiști îmi prilejuiesc mare plăcere, se cade să-m cirația nedrămuit și inec •< Pictură dc VIOREL CRISTEA ai Partidului Național Român, ca Vlncențlu Babeș, dr. Aurel Novac șl alții care „au ținut vie flacăra românismului*. A- ceastă flacără a fost ținută vie șl în timpul primului război mondial de către fruntașii ro- mâni : lullu Tămășel. dr. Ale- xandru Coca. dr. Iile Gropșla- nu, Mihail Bredlceanu, ciantul Gheorghe Sporea alțl români dornici să pentru făurirea unității nale. (Arhivele Statului fond „Colecția Nicolae comer- și de lupte națlo- Timl.ș, Ilieșu“, f. 1673-1674). La fel de activă, în lupta națională a fost șl comu- na Zorlențul Mare, care „a purtat cu cinste steagul parti- dului național*. Românii de aici nu ai^ admis să li se impu- nă autorități comunale străine Astfel. în anul 1884 cînd au avut loc alegeri pentru postul de pri- mar al comunei, cetățenii voiau să-și aleagă, liberi de orice constrîngere, pe candidatul lor, unul dintre consăteni. In mo- mentul în care primpretorul plasei, care se deplasase In lo- calitate. în vederea alegerii, a refuzat să recunoască pe cel a- les de săteni, aceștia protestea- ză și care tragă atacă încearcă ca unii conducta maselor populare româneai dî fie neutralizați șl Indcpuți de la activitatea publică. M-U fruntași ai comunelor șl c-r; c lor — profesori, medici r 1 învățători, preoți etc. - ■ I fost puși sub pazâ pollUdu J li s-nu impus domiciliul fcn4 I Toate acestea aveau un «bK 1 scop : intimidarea condihi: 1 lor românilor din Banal n Ir depărtarea lor de mart. Ot l comuna Donian. de exersa 4 sînt puși sub pază politici I- i de la începutul războiului c-.i | îndepărtați de la viața puți-i învățătorii losif Olariu d Anii I j (Jl'e a j.’liip >1 preotul l&a prea, fruntași locali ai c naționale românești. Dar I Uda persecuțiilor, lupta i nală a românilor Mnâț.ni amenință chiar pe pretor, ordonă jandarmilor să In mulțime. Aceasta Insă jandarmii, iar primpreto- rul de abia scapă cu ajutorul organelor de ordine care-1 în- soțesc pînă la Reșița. (Ibldcm, f* 1.766) în acea perioadă, în Banat, ca șl în Transilvania, se Intensifi- că oprimarea națională și ex- ploatarea poporului român. Se mește noi valențe. Ei b: < deja, că idealul luptelor K1J lare este aproape, câ lor națională șl sociali s ct ple de sfîrșiL Lupta națională dusă d< v nil bânățenl se Incadrrai fl lupta dusă de toate pro-:’: ir românești oprimate, perima* lizarea dezideratului i jxjponihil român - fonsfflM statului național unitar. A.rm luptă cuprinde sub chriari M boltă toate clasele ți pit ’ r societății românești de p > bele versante ale Carpațil • U ne apare ca o comtend i rirl riel noastre modeme. 4;.': > . vată prin mărețul ad de U 11 . înhric 1918. Radu PAIU$\N I am făcut atunci. Pe urmă totoarcere, călătorind îm Înțeles că Li viu Dănceam ferat o apreciere mai sol competentă. Competent, i cotrot nu puteam fi, sine chiar dacă într-o manieră ] prea exuberantă. Nu cred entuziastă e negreșit inco eventualitatea că aș pute just In apreciere, fie și coincidență. Mă așteptam । pentru mine, rebarbativă, [toa care m-a îneînlat. Ti reticență la îneîntare a fc să, m-a copleșit. Altmint aici eu chiar așa des acc tuziasm delirant, dar e ac apucă uneori —- sînt cri; epilepsie estetică. Dar im frază a lui Pascal : „c’ ligne de mediocri te que loiler moderdment". Evic taseamnâ să-ți ieși din r dată cînd ai ceva de ad lă, nici eu nu-mi ies, iar de fiecare dată cui ,De cele mai multe ori, meni cumsecade. Foarte o'aștii ascund. In alte ide canalii* — spunea e adevărat (deși nu sîi I să mă credeți !). Nuir Stabilă antiteză, și cu £ antinomie. Scepticism^ IF«taziasmul e humoral ; j |. Besituin du -se pe același t< (■■eva sceptic și totodată < । bunăoară. — Credeți în prieteniile | - Cred în prietenia pn I In cea literara. IVintre j | ijiropiați s-a întlmplat să I scriitori, dar nu sînt prie I £ destul de normal. în I > lege prietenie și între tașî profesie, dar n-am a teii! medicale sau juridice I (*■ prieteniile mele intime relații colegiale cu con fi Bnii cordiale, cu alții cui l|il corecte. Cu alții, în s tn fel. Nu sint nefirești li antipatiile» atit literare, < M'e. Rivalitățile însă n-a I tură, absolut nici un sens | t>>numita „viață literară* ' va^iL Așa-numitele „prieti I tu sint azi decît alianțe explicități. Prietenii literare au ex fârâ a se confunda cu p Mâ. coincideau fatalmente nțear în parte. Intre Goethe prietenia a fost, 1 h’\rară (cea personală era cehii lumii). La noi. Junim tilde hctalria ton philon I Altă din nucleul prietenie dintre cinci tineri : Pogor, C Ncvruz/i, Maiorescu. In cai wu născut prietenia perse tară, dintre Eminescu •pri cea literară și nu pers Eminescu și Caragiale. Ase 5 ORIZONT tă parte a Europei. G): 4 că de el depinde viitor lui român, Însuflețiți de i nic patriotism, ostașii r deși în inferioritate n :ă, au zdrobit ofensiva, c - Îngăduiți-mi o mărturisire : eram, I primăvara acestui an. la Arad. Par- cam la un spectacol de muzică pro- ude către grupul lui Liviu Dăncca- k.ARClIAEUSM. Vă găseați cu cîte- I rînduri in fața mea. N-am să vă hnd că vă urmăream cu deosebit eres reacțiile, dat fiind genul cu to- upă calculele adversarului special al muzicii propuse. La un la să fie hotărîtoare. Li ști, Mărășești și Oitui im și în alte localități mol ie, deviza „Pe ald nu « !* a fost onorată din nou :ele zile fierbinți s-au pe t scene de vitejie ncase . Pentru faptele de vltejh fite in încleștările cu ar- e vrăjmașe la porțile Mol- , 129 dc tineri ardeleni. 1 și bucovineni au fost mont dat, v-am văzut rtdicindu-vă picioare, cuprins de un entuziasm care nu mă sfiesc să-l numesc wpc de exaltare. Mi-a? permite $5 întreb: sinteți o fire entuziastă ? oi: aro entuziasmul o conotație e timp, in mai multe uslei se continua activi ? recrutare a unor noi •1. La 19 Iunie a fost . pe lîngă Marele Stat Mi Siroul A. B.* (ardeleni Ineni) care avea «a ține evidența milita ți. La Kiev și-a încep tatea Serviciul volun • origine română, care s de Constantin Gh. ajutat de 34 ofițeri de 16 Iunie 1917 au e în Rusia 7 comisii, e din cîte 2-3 ofițeri fiec cu scopul de a urg nW a rea și trimiterea unt >luntari- Ele au desfășurat vltate rodnică. în ciuda greutăți tntîmpinate, pl ia noiembrie a acelui i fost trimiși în țară 374 șl 8 261 soldați. Vasilc DUDAȘ Da. sînt o fire entuziastă și regret acesta. Entuziasmul nu are nici tație morală, ci doar una humo- Nu înțeleg de ce această slăbi- e socotită o virtute și e de regulă iată cu generozitatea (care nici ea trebui dată în alb ca ceva necon- at stimabil: există, desigur, o a generozității, discretă și bene- dar cită grandomanie, cită incon- cltă nesimțire, cită impostură, barbarie nu acoperă abuziv ter- de „generozitate" I și cit egoism fond, cită lipsă de reală înțelegere ire). Generos nu știu dacă sînt; degrabă ceea ce se cheamă „fra- Dar cred că sînt un om bun. Din , sînt și entuziast, adică rid icul, concertul grupului „Archaeus* am ;ionat» însă, corect — așa cred. Ca cum se zice, „de lume", am fost int de multe ori în postura de a »verbal complimente mai mult sau puțin ipocrite unor artiști mai 1 sau mai puțin dotați, de ale că- producții se întîmplă să iau cu- nțâ în prezența lor. Barem cînd artiști îmi prilejuiesc o reală și plăcere, se cade să-mi exprim ad- iția nedrămuit și inechivoc, cum I făcut atunci. Pe urmă. In tren, la re, călătorind împreuna, am Hes că Liviu Dănceanu ar fi pre- o apreciere mai sobră dar mai CRISTEA ai & ca unii conducători r populare românești tă. Competent, n-aveam în- , nu puteam fi. sincer însă da, dacă într-o manieră probabil cam exuberantă. Nu cred că firea mea tă e negreșit incompatibilă cu itatea că aș putea nimeri și In apreciere, fie și numai prin ență. Mă așteptam la o muzică, mine, rebarbativă, și am auzit care m-a îneîntat. Tranziția de la ță la ineîntare a fost vertiginoa- n-a copleșit. Altminteri, nu cedez eu chiar așa des acceselor de en- delirant. dar e adevărat că mă uneori — sînt crizele mele de ie estetică. Dar îmi cade bine o a lui Pascal : „c’est un grand de mediocri te que de toujours moderâment". Evident, asta nu ă să-ți ieși din minți de fiece cînd ai ceva de admirat. De re- nici eu nu-mi ies. nu-mi pierd de fiecare dată cumpătul. cele mai multe ori, scepticii sînt i cumsecade. Foarte adeseori en- ii ascund, în alte planuri, pro- canalii" — spunea Ralea și cred adevărat (deși nu sînt canalie, vă sâ mă credeți I). Numai că nu e o fcabilă antiteză, și cu atît rnai puțin Etinomie. Scepticismul e umoral. mul e humora! ; nu se exclud, du-se pe același teren. Poate fi w sceptic și totodată entuziast; eu. ă. utralizațl șl îndepărtați Ktivitatea publică. Mulți >1 ai comunelor și orașe- profesori, medici, avocațt Credeți in prieteniile literare ? :orl, preoți etc. — au își sub pază politică, s iu* Cred în prietenia propriu-zisă, nu tea literară. Printre prietenii mei impus domiciliul forțat, acestea aveau un singur intimidarea conducătorl- nânilor din Banat și In- irea lor de mase. Din i Dom an. de exemplu, își sub pază politică, încă nceputul războiului, deci rtați de la viața publică, orii losif Olariu și Aurel Ihiță șl preotul loan O- runtași locali ai mișcării ile românești. Dar. în pe- rsecuțiilor, lupta națio» românilor bănățeni pri- noi valențe. Ei intuiesc, ă idealul lupt oloi secu- te aproape, că oprimarea Ion al â și socială se a pro* sfîrșit. națională dusă de romă» iSțeni se încadrează in lusâ de toate provinciile ști oprimate, pentru rea- dezideratului secular al lui român formarea național unitar. Această aprinde sub cheia ei de oale clasele și pături ie ii românești de pe am» rsante ale Carpațllor. Ea re ca o constantă a Uto- astre moderne, definiti. In mărețul act de la 1 >rie 1918. apiați s-a întîmplat sâ fie și cîțiva , dar nu sînt prietenii literare, lestul de normal, în definitiv, să prietenie și între inși de ace- profesie, dar n-am auzit de prie- I medicale sau juridice etc. Dincolo prieteniile mele intime am. firește, colegiale cu confrații mei, cu i cordiale, cu alții curtenitoare, cu i corecte. Cu alții, în sfîrșit. de nici fel. Nu sînt nefirești adversitățile. Spatiile, atit literare, cît și perso- t Rivalitățile însă n-au, în litera- 1 absolut nici un sens, totuși, în Hiumila „viață literară" ele fac ră- pi Așa-numitele „prietenii literare" ,sint azi decît alianțe și, mai ales MJHtâțL Stenii literare au existat, totuși, fi a se confunda cu prietenia pri- 1 coincideau fatalmente cu aceasta, Lar în parte. Intre Schiller și Itthe prietenia a fost, în principal, pră (cea personală era mai mult de ■ lumii). La noi. Junimea a fost un Idebetain'a ton philon -literară, por- L din nucleul prieteniei personale fce cinci tineri : Pogor, Carp, Rosetti. fcuzzi. Maiorcscu. In cadrul Junimii ■ născut prietenia personală, nu li- bâ. dintre Eminescu și Creangă, ■ cea literară și nu personală dintre ■nescu și Caragiale. Asemenea prie- tenii literare (și nu „literare") au avut efecte mai mult decît salutare, forti- fiante, transfiguratoare asupra vieții intelectuale și morale a societății. Dar s-ar părea că nu prea sînt compatibile cu așa numita „viață literară". — Ați practicat, la oarecare inter- vale, o mai faceți și acum, critica lite- rară. Cît și ce are dreptul să greșeas- că un critic literar ? — Un critic nu are dreptul să gre- șească deloc, după cum. un creștin nu are dreptul să păcătuiască. Dar sîntem cu toții oameni, supuși greșelii. Un in- ventar complet al greșelilor marilor critici, luate izolat, ar fi prea descura- jator, dar opera lor nu se reduce la judecățile de valoare, greșite sau nu. in- diferent Pătrunderea, profunzimea perspicacitatea, talentul îl fac pe cri- tic, bineînțeles împreună cu gustul, dar mergînd dincolo de acest dat primor- dial. Insă gustul, cu cît e mai educat, mai format, cu atît e mai exclusiv Ceea ce numim siguranța gustului tre- buie să fie o însușire de acrobat, adică convorbiri Cu Alexandru Paleologu o echilibrare a riscului cu inhibiția ; inhibiția trebuie sâ fie minimă, dar fermă. Criticul poate greși în două fe- luri : fie respingînd opera unui mare artist încă neconsacrat, fie lăudînd mediocrități. Varianta a doua e mai compromițătoare. Prima, deși conster- nantă, firește, pentru posteritate, nu descalifică, totuși, pe un mare critic — se cunosc cazuri ilustre. Cea mai nefe- ricită formă de inadecvare critică, dc fapt atentatul cel mai sălbatic, este de- bitarea de platitudini în elogierea ca- podoperelor. In schimb, marii artiști își pot permite să conteste capodopere celebre. Oricit ar putea să pară de scandaloase sau deconcertante, atari respingeri la ei sînt licite, fiind cum- va derivate din însăși structura pro- priei lor naturi creatoare ; de exemplu. Vladimir Nubokov despre Dostoievski și Faulkner, Pallady despre Grigores- cu. „Le dă mina", ca să zicem așa, „au spate". Oricum, „erorile" oamenilor strașnic de inteligenți, cu atît mai vîr- tos ale celor de geniu, sînt mult mai fecunde, mai stimulatoare și, deci, mai utile decît „poziția justă" și „pozitivă" a nu știu cui. La urma urmei, nici prețuirea unor opere sortite uitării nu e neapărat dis- creditată decît dacă vine dintr-o pre- ferință, din opțiune profundă ; altmin- teri. poate fi imputabilă doar bună- voinței și opticii nestatornice, inevita- bilă în critica actualității (care, în mîini bune, și orice ar zice pontifii și docțil, rămîne malgr<5 tout, regina cri- ticii). GIndiți-vă că un Baudelaire. pe lîngă intuiția lui critică dlvinatorie și rara lui clarviziune în epocă, mai lăuda și reușitele efemere ale unor ar- tiști de mîna a doua, poate chiar și de a treia sau a nu știu cita. Un critic nu are dreptul să greșească, dar, dacă e deștept, dacă scrie bine și dacă a spus și lucruri esențiale, i se trec cu vederea greșelile, iar cîrtitorii n-au de- cît să cîrtească. Critica este un gen literar — prin urmare e artă, prin urmare criticul e un artist, dacă e să fie ceva. E obli- gatoriu să aibă talent (Dobrogcanu- Gherea și Ibrăileanu aveau talent, și încă enorm talent, trebuie neîncetat spus lucrul acesta, deoarece diverși ca- lofili și alți nepricepuți o tot țin una și bună că scriau prost: scriau negli- jent, dar foarte bine). Ca orice artă, critica arc specificul ei: un critic e un scriitor care scrie proză literară de un anumit tip, iar talentul său implică necesarmente o bună doză de imagi- nație, firește, tot de un anumit tip (acest „anumit tip" nu trebuie luat grea strict: genurile dc artă sînt. bineînțe- les, categoric diferențiate, dar se mai și întrepătrund, mai recurg uneori la procedee dc-ale altora, iar granițele lor nu sînt prea etanșe). Se știe că există opere de geniu cu imperfecțiuni (adi- că greșeli). In multe cazuri, aceste im- perfecțiuni sporesc puterea fascinatorie a operei, fie că sînt datorate inadver- tenței artistului, fie că le-a lăsat ne- corectate, dîndu-și seama de efectul lor, fie că le-a făcut așa deliberat Ab- solut indiferent Alteori sînt imperfec- țiuni, ca sa zic așa, „negative", adică defecte, greșeli propriu-zisc. Dar opera tot genială rămîne. Sau măcar exce- lentă, sau bună, după caz. în critică.- așijderea. — O întrebare care, îmi dau seama, s-ar putea să vă pară bizară : dacă nu ațt fi Alexandru Paleologu, cine ați fi dorit să fiți ? — Tudor Vianu ar fi spus odată: „Sînt Vianu din disperare de a nu pu- tea fi Goethe* (cf. Radu Bogdan, An- dreescu, II, p. 38). îmi plac imens vor- bele acestea. Sînt un admirator mode- rat nu necondiționat, al operei lui Vianu. dar omul îmi inspira un respect ale cărui margini nu le zăream. Totul era la el admirabil, nobila lui figură cu nasul și bărbia energic desenate eleganța lui sobră și rafinată, cultura și inteligența lui. conversația Iui stră- lucită și curtenitoare, ireproșabilele lui voluptăți, priceperea în artă și reve- rența față de vinul bun. Era un om intr-adevăr minunat, un specimen su- perior de intelectualitate europeană. Fraza mai sus citată c de o frumusețe cu adevărat goetheeană. Disperarea îl duce la resemnare, luciditate și creație, îndrăznesc să mă supun acestui marc model, resemnîndu-mă. la rîndul meu. să fiu mult mai puțin, să nu fiu decît Paleologu. Dar jocul acesta, „cine ai fi vrut să fii", e destul de atrăgător ca joc de societate, un soi de jeu de v£- rltes. făcînd apel la bovarismele noas- tre mai mult sau mai puțin ascunse și divulgînd anumite preferințe, iluzii, in- vidii. Firește că privesc, sau am privit și eu cu jind la cîteva destine și cîteva împliniri mai grozave, spre pildă: Goethe (ba bine că nu I dacă tot e pe alese). Tolstoi, Montaignc, Caragiale. Am în vedere și genul de viață, nu numai operele. Dintre aceștia, Caragia- le a avut existența cea mai modestă, în România de acum un secol, dar tare mi-ar fi plăcut! Dar nu, e totuși ab- surd, după cum absurdă e și dorința de a fi trăit în alt secol. Sigur, aș fi vrut să am geniul vreunuia din aceș- tia, însă viața mea, așa cum a fost și cum este, mi-a plăcut enorm, deși nu am motive să fiu prea mulțumit de mine ca individ. S-o fi preferat pe a unuia din ei ? Ar fi însemnat să nu fi iubit femeile pe care le-am iubit, să nu fi avut fiul pe care îl am, nici prie- tenii cu care m-am legat. Invidiem destinele altora, mai glorioase, mai strălucite, dar. de oricîte informații am dispune, nu știm nimic despre tainele sufletelor lor. Nu ni le știm decît pc ale noastre. — Cum ați defini Interesul actual pentru o serie de genuri aflate mai spre periferia literaturii : jurnalul, me- moria, corespondența ? Denotă el o schimbare în mentalitatea cititorului acesta de la sfirșitul secolului și al mi- leniului ? — Dacă memoriile sînt ale unor Retz, Saint-Simon, Chateaubriand sau Casa- nova (da, da!), corespondența a Doamnei de Sevigne sau a Lordului Cheșterfield, jurnalul al lui Jules Re- nard, Tolstoi sau Gombrowicz, atunci nu sînt deloc la „periferia literaturii" (după cum la această periferie, sau chiar dincolo de ea. au fost din capul locului sau au ajuns o mulțime de ro- mane, poezii și drame, unele celebre cîndva). Constat și eu că unii, decît să reci- tească pc Stcndhal sau pe Flawbert, preferă puzderia insipidă și nesigură a „mărturiilor" de istorie contempora- nă, a „documentelor" politice și altor asemenea lucruri „serioase". Lene men- tală și deformație datorată așa numitu- lui bombardament informațional și ob- sesiei evenimentului. Din cauza asta, sînt citite cu optica improprie memo- riile și jurnalele oamenilor politici. Nu am avut acces la memoriile lui Arge- toianu, dar dacă ele sînt. cum am au- zit. un monument de artă literară, adi- că de portretistică,, de evocare a epocii, a societății, de intuiție psihologică, e- ventual de șarjă, de bîrfă, într-un cu- vînt, de imaginație, atunci politica din ele este absolut indiferentă. Vreau să spun, ea nu interesează decît în pla- nul pasiunilor omenești (ca una dintre ele). De pildă. Jurnalul politic al lui Goga, ale cărui injustiții și malig- nități. inacceptabile în sine, nu-1 fac decît cu atît mai incisiv și mai viu. Nu neg că astfel de scrieri reprezintă, sub beneficiu de inventar, și un testimoniu istoric. Dar dacă sînt demne de citit din interes estetic, contemplativ, atunci nu se află la periferia literaturii. — Detaliind o formulă celebră a lui Camus: credeți în disocierea între un „timp al trăirii** și unul al „mărturisi- rii** ? Altfel spus, mărturia necesită, obligatoriu, și un spațiu al meditației, un recul temporal ? — Pentru un proces-verbal e prefe- rabilă mărturia imediată, proaspătă, chiar dacă e datorată Unei percepții parțial sau total eronate; coroborată cu altele și corectată cu probe mate- riale sau cu deducții logice, ea poate contribui la configurarea unei situații de fapt. Dar mărturia literară, oricît de veridică, oricît de seacă, oricit de sachlicb, este oricum operă de imagi- nație (adică trebuie sâ instaureze o imagine plauzibilă realului). Relativ promptă sau, dimpotrivă, tîrzie, indi- ferent, ea presupune o decantare, o reflecție, o elaborare. Notația de jur- nal. bunăoară, abruptă, abreviată, ca în unele din carnetele lui Benjamin Constant, dacă se întîmplă să apară fulgurant și orbitor, este, oricît de scurt intervalul, produsul elaborat al ima- ginației (așadar, e instantanee, dar nu imediată). — Am citit, in ultima vreme, mal multe fragmente din cartea dumnea- voastră de memorii, anunțată sub titlul ...Școala melancoliei*’. Ce ascunde acest titlu ? De ce „școală** și de ce „melan- colie** ? — Contrar etimologici, melancolia nu e o simplă stare humorală. Eu am ales ca motto pentru amintirile mele aceste două versuri dintr-o poezie a lui Char- les d’Orleans : „Escolier de Mcrencolie / A l’estude je suis venu". La Shakes- peare, cu Jacques melancolicul din As You Likc It. cu Hamlet, cu Richard al II-lea, cu sonetele și cu multe alte locuri din opera lui, precum și la alți poeți ai Renașterii, Maurice Scdve bu- năoară, apoi la Diirer, la Cervantes, la alții, nu puțini, pe care nu-i mai înșir, melancolia e o treaptă a cunoașterii, e propriu-zis o disciplină. E știința, dis- ciplina înțelegerii esenței tranzitorii a prezentului, așadar o aprehensiune lu- cidă a imanenței morții. Știutorul, ini* țicUul. e melancolic. Asta nu înseamnă citași de puțin trist. Melancolia poartă zîmbetul gîndului celui mai adine. Nos- talgia, cu care seamănă dar nu se confundă, nu e o știință, nu e o dis- ciplină, e doar o profundă stare afec- tivă. După cum arată cuvîntul, e dor de întoarcere. E deci orientată spre tre- cut. Melancolia e știința prezentului. Instrumentul ci e clepsidra. Cam asta vrea să spună Școala Melancoliei. — Ar urma, firesc, o altă întrebare: dumneavoastră. Alexandru Paleologu, sinteți o ființă melancolică ? — Dacă sînt o ființă melancolică ? De vreme ce mă las cîștigat din cînd în cînd, de starea humorală a entu- ziasmului, e firesc să o echilibrez din cînd în cînd cu antidotul intelectual al melancoliei. Așa că sînt nu arareori melancolic. Poate chiar că melancolia e o constantă mai profundă, deși nu totdeauna aparenta, a naturii mele. A- ceasta nu se exclude, nici în principiu, nici în fapt, cu o mai mult sau mai puțin permanentă bunădispoziție, une- ori traversata de irezistibile și specta- culoase accese de nervozitate, rizibile, bineînțeles, și de unele, mai rare (dar foarte rare) de violență, cînd. deși iu- besc mult ri.su 1, aș recomanda terților de față prudență în manifestarea lui. — Credeți în „postumitatea*’ creației? • Mircea MIHATEȘ (Continuare în pag. 12) Radu PAIUȘAN ORIZONT -------------— - Monumentala operă a lui Mircea Eliade — savantul și scriitorul — a fost comentată în nenumăratele ei fațete, din felurite perspective, in studii și articole modeste, cît și în zeci de de licență, doctorat, monografii volume omagiale. Pregătirea preliminară a Operei teze sau om- nia impune cu stringență și cunoaște- rea corespondenței. Alcătuirea unui Corpus al acestor scrieri într-un sipgur exemplar mă preocupă intens. Din cele peste 15 000 de scrisori ce-1 au drept expeditor sau destinatar pe Mircea Eliade, în fondul bibliotecilor publice se află mai puțin de 50. Cele primite se păstrează în arhiva din țară a scriitorului (circa 1 000), la Paris (circa 1 500). La Chicago se găseau cla- sate și inventariate aproape 6 000 de epistole (emise între 1957—1985). Din păcate, la sfîrșitul anului 1986. flăcările au mistuit o mare parte din ele. Am. în momentul de față, la dispoziție ori- ginalul, fotocopia sau dactilograma o rol. mai mult sau mai puțin important, în viața tînărului: Rica Botez, îca. Maitreyi. Jenny, Sorana ... Comenta- rea lor necesită un spațiu mai amplu, pe care nu-1 avem, deocamdată, la în- demînă. Ele conțin informații de c inestimabilă valoare — multe din ele inedite — din perioada 1921—1986. Ne sint prezentate aspecte majore ale spi- ritualității românești interbelice: isto- ria presei, literaturii. Invățămîntului științei, sociologiei, teatrului, precum și •amănunte din biografia lui Mircea Sergiu Al-George \ răspunsurile la un interviu3). Sînt singurele texte dactilo- grafiate. Cele peste o sută de pagini ale corespondeței sînt scrise în între- gime de mină, uneori mai citeț, alteori mai tremurat, în marea lor majoritate cu cerneală neagră, din cînd în cînd cu adnotări și sublinieri, notate în gra- bă cu creionul. Nostalgia patriei e un leit-motiv al scrisorilor al căror autor aparține cu toate fibrele ființei lui a- cestor meleaguri. în vara anului 1970 o deprimat peste Pină la urmă, totul se va rezolva cu bine. Cînd l-am văzut la Paris, In toamna lui 1986, i-am înmînat o serv soare de mulțumire din partea lui Ion Stoica, directorul Bibliotecii Universi- tare. Țin minte și acum bucuria Pro- fesorului și marea lui satisfacție că stu- don ții bucureșteni vor putea aceste cărți. Unii spuneau că nu-1 mai cultura română contemporană. consulte interesa Inexadl peste o mie de Eliade. Doamna sora scriitorului, ani să transcriu scrisori către Mircea Corina Alcxandrescu. mi-a permis în ultimii toate epistolele aflate în posesia D-sale. Eu însumi am achi- ziționat cîteva zeci de scrisori, iar Mir- cea Eliade. atunci cînd l-am vizitat la Paris. In septembrie 1985, mi-a dăruit xeroxul altor cîtorva sute. Dintre ex- peditorii români amintesc pe: N. Ar- gintescu-Amza, Camil Baltazar. Al. Bă- dăuță, Vasile Băncilă, V. Bcneș, Lucian Blaga, Geo Bogza, Valeriu Bologa. J. Byk, Petru Caraman, Ion Chinezu Mihai Chirnoagă, Șerban Cioculescu, Emil Cioran, I. Coman, Petru Comar- nescu, C. Daicoviciu, Romulus Dianu. AL Dima, AL Dominic, Radu Dragnea, Ovidiu Drîmba, Ion Frunzetti. Miron Grindea. Eugen lonescu. Ion lovescu Claudiu Isopescu, Ionel Jianu, Petru Manoliu, AL Marcu, Paul B. Marian Simion Mehedinți, Ion MUșlea, George Nichita. Const. Noica, Em. Panaitescu. Perpessicius, Dan Petrașincu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, D. D. Pip- pidi, C. Rădulescu-Motru, AL Rosetti. Ștefania Russu-Zotoviceanu, Tudor Scarlat, Mihail Sebastian. I. Simiones- cu. V. Spiridonică. Octav Suluțiu. Ionel Teodoreanu, Sorana Țopa, George Us- cătescu, I. Valerian. Alice Voinescu, Mircea Vulcănescu și mulți alții. Străi- nii sint reprezentați prin : George Allen, St. Angus, Gaston Bachelard. H. Bataille. Prof. Bogdanov, Ernestc Buonaiuti. C. Clcmen, A. Coomaras- wamy. Henri Corbin, S. Dasgupta, Georges Dumdzil, Gilbert Durând J. Evola, A Farinelli, A. Gouillermou. C. Henze, Pierre Klossowski. Stela Kramrisch, C. G. Jung, Ernst Junger. Jacqucs Lassaigne, Van der Leeuw. Marcel Lobet. Alf Lombard. Ch. Long. Vitorio Macchioro. Ernesto de Martino. Jacques Masui, Aldo Miel. Rudolf Otto Masson Oursel, Giovani Papini, Raffae- & Corespondența lui MIRCEA ELIADE S le Petazzoni, R. Przyluski, Raymond Qucncau, David Rasmussen, Louis Re- nou, Abel Rey, Paul Ricoeur. Julien Ries, George Sar ton, Prof. Stcherbatsky, Giusepre Tucci. Stig Wikander etc. Pot fi cercetate vreo două sute de scrisori de la femeile ce-au jucat un Eliade și a aceloia cu care și-a între- țesut viața. Putem reconstitui cu ușu- rință etapele de bază ale formării sa- vantului, integrate organic In eferves- cența literară, științifică și universita- ră a Franței (1945—1956) și Americii (1957—1985). în arhiva din țară se află originalul a circa o sută de scrisori către fami- lie, expediate de elev, student, docto- rand, atașat cultural și profesor. Viața din tabăra de cercetași (1921—1925) din Elveția și Italia (1927—1928), din India (1928—1931), din Anglia și Portugalia (1940—1944), de la Paris (1945—1957) sau Chicago (1957—1983) apare cu luminile și umbrele ei. dezvăluind duioșia, dra- gostea, ambiția, setea de cultură, since- ritatea și modesia expeditorului. în aceeași sursă se păstrează circa 30 de ciorne ale epistolelor ce au fost expediate lui N. lorga, Pettazoni. Buonaiuti. Tucci etc., indispensabile ce- lor ce vor cerceta activitatea științifi- că a orientalistului. Printre cei ce mi-au expediat, din străinătate, xeroxurile scrisorilor lui Eliade către ei se află : Mac L. Ricketts, Dan Petrașincu. Ionel Jianu. Am copiat eu însumi cele peste o sută de scrisori ale lui Mircea Eliade către Constantin Noica și D. Micu. Re- citesc cu emoție cele aproape 70 de mi- sive pe care mi. le-a trimis și mie în ultimii 18 ani. Perioada apogeu lui în- cepuse încă din 1960. Numele lui figu- ra de pe atunci în marile dicționare și enciclopedii ale lumii. In plicuri se află și cîteva materiale destinate să fie pu- blicate în revistele din țară (Eminescu l măsură de inundațiile din țară ; iar în martie 1977, aflînd despre cutremurul care ne-a lovit, are inima sfișiată de durere. Bucureștiul tinereții sale e evo- cat adesea: Mansarda din Melodiei, strada Mintuleasa, Cișmigiul, Grădina Botanică, Pădurea Băneasa, roșcovii din străduțele ce duceau spre Dealul Spirii, grădinile de vară de altădată, spectacolele teatrale la care a asistat, interpreții ce l-au entuziasmat. Din rindurile către mine, prind viață atmosfera redacțională de la Vremea și siluetele lui Pompiliu Constantines- cu, Tudor Vianu, Aron Cotruș, Al. Rosetti, Șerban Cioculescu. Perlele Mar- tinescu. Petru Comarncsf'U. Ionel Jianu După 1980 am început să-i trimit copii ale corespondenței aflate în țară. Reac- ția era previzibilă : „Am citit cu mare emoție cele două scrisori ale lui Lu- cian Blaga44 (7 mai 1985). în mai 1981 dăruiește Bibliotecii Centrale Univer- sitare din București cîteva sule de vo- lume și colecțiile revistelor de orienta- listică și antropologie culturală. E în- durerat că, datorită unor tergiversări birocratice, cărțile nu ajung la desti- nație : „îmi pare rău că planul cu bi- blioteca mea pe care voiam s-o dăruiesc in întregime Bibliotecii Academici sau Scrisorile melc ( și ale altora dealtfel) au numeroase pasaje ce se referă lai Zoe Dumitrcscu-Bușulenga, D, Micu. Nicolae Manolcscu. Marin Sorescu. Ce- zar Baltag, Ștefan Bănulescu, Gh. Bul- găr, Ovidiu Birlea, Adrian Fochi. Vir» gil Cândea, Ovidiu Cotruș, Petru Ca- raman, loan Coman. Aprecierea ope- relor acestor distinși oameni de cultu- ră e însoțită de dorința de a-i atrape, pc unii din ei. la redactarea unoi lu- crări de referință. E îndurerat de trecerea în neființă a lui Al. Oprea și Nichita Stănescu, dar în special de cea a lui Sergiu Al.-George. La 2 ianuane 1982 îmi scria : „Moartea lui Sergh - m-a afectat profund. Nu numai că il apreciam enorm, dar tocmai mă pre« găteam să-i scriu, mai întîi ca să-l laud cartea (pur și simplu superbă!) și apoi ca să-l rog să mă ajute să în- chei Histuire III, redactînd o parte din capitolul despre India medievală și post-medievală. Era singurul care o putea face. Scriu cu atita greutate, șl atît dc puțin, îneît, fără colaboratori, nu știu cum voi putea încheia ceea ct ar fi trebuit să fie magnum opus al bătrîncții mtlc“. Oricît ar părea de ne- verosimil. Mircea Eliade dorește sâ fia la curent cu publicațiile din țară și mâ roagă să-l ajut în această privință! „Cum nu mai primesc de vreo doi-trd ani nici o revistă, ți-aș fi recunoscător dacă m-ai abona (prin avion) la Româ- nia literară44 (12 februarie 1984). Tăie» turile din presă cu care erau burdușite plicurile mele (desigur și ale altor co- respondenți) nu-i erau suficiente. H îneîntat de cutare eseu al meu pf care-1 consideră „excelent- (C. Noi» în viziunea lui Mircea Eliade). Altădată e mai... analitic : „Am citit cu man interes articolul D-tale despre Mircea Eliade și spiritualitatea românească1. Este foarte util. Revelează o dimensio* ne importantă a activității melc inter- belice pc care nu mi-o aduceam per- fect aminte. Iți lie 1985). Scrisorile lui numeroase date răspund la zeci mulțumesc*4 (24 apd- Mircea Eliade conțin dsupra ctapeloi de întrebări puse dc Dragă Mircea Handoca, Chicago, 18 ianuarie 1986 Imi parc rău că-ți dau numai vești triste. îndată ce-am ajuns la Chicago, m-am internat în Clinica Universității ; prea mă simțem obosit. Au descoperit un ulcer Ia duoden (deci, regim, etc.) și o anemie pernicioasă (mi-au făcut o transfuzie de singe care a durat zece ceasuri!). Doctorul mi-a făgăduit o ame- liorare radicală în 6—8 săptdmîni. Poate avea dreptate. Dar în noaptea de 16 decembrie biroul meu de la Meadvillc School (alături de casa în care lo- cuim) și unde lucrez de 28 de ani, a luat foc (nu s-a putut preciza cauza). Dacă ar fi ars numai biblioteca, n-ar fi fost prea grav. Dar au ars caietele de note, mapele cu materiale, o bună parte din manuscrise (din fericire. Jurnalul a fost salvat ; se afla intr-un sertar al biroului unde flăcările au pătruns în momentul cînd au intervenit pompierii), cîteva mii de scrisori (din păcate, întreaga corespondență cu D-ta, cu Mac și alți cîțiva) și foarte multe dactilo- scripte. Ce s-a salvat (cîteva mii de pagini dactilografiate) poartă urmele apei pe care au turnat-o din belșug pompierii (cîțiva centimetri, in biroul meu, ca să nu se aprindă camerele alăturate) Inutil să adaog alte amănunte: studenții voluntari care au lucrat pînă dimineața încercind să salveze (ce ? cărți pe jumătate arse, caiete, manuscrise, scrisori) și apoi sa usuce sutele de volume mutilate, miile de pagini desfigurate etc. Am plecat în cîteva zile la Palm Beach, ca «să mă refac* fizicește. Ne-am întors acum o săptămină. Tot ce s-a putut «salva» a fost adunat într-o sală de cursuri, în vrea 50 dc cutii și trei studenți încearcă să claseze materialele. Reparația biroului va lua două, trei luni. Pină atunci stau acasă (am și aici o bibliotecă). Petrec două orc pe zi (nu rezist mai mult) încercînd să recu- perez o parte din materialele salvate. Te rog nu povesti Corinci aceste amă- nunte ale catastrofei. Christincl a informat-o, vag, la telefon. Nu știu dacă voi putea scrie curînd D-nci Bușulenga, dar voi încerca. In orice caz, pentru Revista de istorie literară îi poți încredința Adolescentul miop sau Gaudeamus dar nu capitole din volum II Autobiografia •, (..1 Universității nu an de zile nici 1985). 1 Revista se un dc realizează. Dc un cuvînt** (18 martie mine, fac (uneori) referiri la propriile boli (gripă, cataractă, artrită reuma- thismală). Sînt relatate telegrafic sau amplu impresii de călătorie, detalii a- supra genezei și elaborării diferitelor opere, premii, doctorate și alte dis- tincții. încredințăm tiparului — in extenso — ultima scrisoare pe care ini-a tri- mis-o. Mircea HANDOCA istorie și teorie literară, 1983, nr. 3, iulie — sept., p. 21—23, 2 România literară, 1984, iulie 26, nr. 36, p. 21. 3 Viața românească, 1982, februarie, nr. 2, p. 23—29. 4 România literară, 1985, mai, 16. nr. 20. Ar fi multe altele de spus, dar sînt prea obosit. Mulțumiri pentru articolele trimise. Prietenia noastră soției. Te îmbrăți- șează al D-talc Mircea Eliade P.S. 7 februarie. Textul acestei scrisori s-a rătăcit printre „hîrtii". L-am regăsit deabia aseară. Pc plic, ștampila : Chicago — 7 febr. 1986 — București — 6 martie 1986. Considerăm acest text de o deosebita importanță documentară. Publicarea întregii corespondențe, însă, va dezvălui noi și nebănuite laturi ale unei personalități de excepție. • Partea a doua a Autobiografici — așa cum am stabilit cu autorul — am încredințat-o țipai ului (Revista de istorie și teorie literară nr. 1—2, 3—4/1987 Și 1—2/1988) după moartea iui Mircea Eliade >■ ’ Pînă în urmă cu mai p deceniu, aproape orice stu< sificație — din puținele ce Începea prin a dcplînge st ră sau destinul ingrat al cipline în cultura noastră. s-au ostenit să justifice n* rea“ prin cauze conjuncturi sare. acestea, scuzelor — alții au examinat consecințe dezastruoase la care a conc tea cunoștințelor in domen gafe de interpretare, de traducere sau declamare. E plică astfel, coabitarea din' consecințe a avut efecte bc tru știința versului române subit interesul general căti Incit, în ultimii ani, redac turile au fost asaltate de genului. (Cum sc întîmplă i cazuri, firile pragmatice — Veleitare — au întrezărit bi giile terenurilor virgine, se sâ le ia în posesie.). Versul românesc este bazat adică pe un număr și pe repartiția „dirijată44 r de intensitate în structura situație nu e o consecință libere a liricii, nici măcar ci e o consecință imperativi naturale a limbii române c sit cantitatea silabică din 1 locuind-o prin accentul de Luăm cunoștință de o ar tico-prozodică1 cel puțin onestă a poeziei Stăpînul d< beleanu, unde între ții, autorul remarcă dițională de 13—14 versurilor. Nu mică alte fi prob ] silabe mi-a f să citesc, într-un articol pc nat de G. C. Rusu2, contcs ce altitudine I) a acestui ac labil în baza unei aritme mative, ce provine dintr-o părțile în silabe, G. C. Ru un comentar antologic prir i-ia; „cine examinează cu . pinul se poate convinge ș: numai de faptul că, în rea vorba de o „structură proz țională44. cum afirmă auto loriului, ci și de adevărate oferite de text: nu toate ' 13—14 silabe, iar unitățile versificație nu sînt numai c Mai mult, există mișcări și de ritmuri imprevizibile, îi bul și amfibrahul fără n respinge și liU ‘' Afirmația poate versul ; dețin „v alte veci fi demor „Tăcut e Bărăganul, un o care, structurat prozodic, < wTă-căt e Bă-ră-gă-nul, un ceea ce corespunde unei lur sului de numai 12 silabe 13—14 I) și unei polifonii (trei iambi. 1 amfibrah și 0 ipostaz Denis de Rougemont de-a lungul veacurilor, : mind-o iubirea iubirii Tristan nu o iubește pe rește absența iubitei, pc Eroul romanului medie' care îl generează. „Să iu pasiunea pentru ea însi topos ambivalent va fi nescu. Tudor Vianu. în • Afinitățile cu iubire cazul poetului român, p pasiunea erotică emineî dieval (ne atrage atenți ținta, ci „numai iubirea în ființa angelică, ador omului dc a se autocur cu deschiderea existenti gerieni — mod specific < Eminescu. în manie „o sete ursitoare44, de cum nu e niciuna4* (Mu tală rămîne starea proi rămînea departe ..“. F tipie sensuri, o structuri spre o iubire a iubirii femeia căutată. Lirica erotică este adresată fcmeii-ideal, o am vrea să îngroșăm n< inimii, că el ar iubi ni ar fi doar un simplu p nesc, sub influența ere patima erotică la Emin< este o proiecție a interi litatea actului cuprinde -Pe mine / Mie redă-m totul se va rezolva cu văzut la Paris, în i-am înmînat o seri* lire din partea lui Ion L Bibliotecii Univcrsi- și acum bucuria Pro- a lui satisfacție că stu- ni vor putea consulta că nu-1 mai contemporană, și ale altora interesa Inexactl dealtfel) asaje ce se referă la t -Bușulcnga, D. Mi cu, du. Marin Sorescu. Ce- rn Bănulescu, Gh* Bul- ea. Adrian Fochi. Vir- diu Cotruș, Petru Ca- man. Aprecierea Opel linși oameni de cultu- dorința de a-i atrage, la redactarea unor Iu- nță. E îndurerat de nță a lui Al. Oprea și . dar în special de cea -George. La 2 ianuarie „Moartea lui Sergiu fund. Nu numai dl il . dar tocmai mă pre- •iu, mai intii ca sad r și simplu superbă!) rog să mă ajute să In- , redactând o parte din India medievală și Era singurul care o u cu atila greutate, și neît, fără colaboratori, putea încheia ceea ce fie magnum opus al Oricît ar părea dc ne- a Eliade dorește să fia >licațiile din țară și mă în această privință j rimesc dc vreo doi-trei 4. ți-aș fi recunoscător i (prin avion) la Româ- februarie 1984). Tăie- cu care erau burdușite Icsigur și ale altor co- -i erau suficiente. B are eseu al meu pe „excelent*4 (C. Noica îircca Eliade). Altădată c : „Am citit cu mare D-tale despre Mircea ualitatea românească4. Revelează o dimensiu- i activității mele inter- nu mi-o aduceam per- mulțumesc 44 (24 apri- jPInă în urmă cu mai puțin de un keniu, aproape orice studiu de ver- fecațic — din puținele ce se scriau — kpca prin a dcplînge starea preca- K sau destinul ingrat al acestei dis- fciinc în cultura noastră. Unii autori Kau ostenit să justifice „subdczvolta- k* prin cauze conjuncturalc — nece- ke. acestea, scuzelor — în timp cc ■|ii au examinat consecințele filologice kastruoase la care a condus debilita- k cunoștințelor in domeniu : penibile ke de interpretare, de editare, de fcucere sau declamare. Devenită pu- kcă astfel, coabitarea dintre cauze și Bosecințe a avut efecte benefice pen- k știința versului românesc, stîrnind ■bit interesul general către sine, așa klt, In ultimii ani, redacțiile șl edi- kile au fost asaltate de lucrări alo kului. (Cum se întîmplă în asemenea ■nuri, firile pragmatice — adesea însă keitare — au întrezărit brusc privile- I file terenurilor virgine, precipitindu- Asemenea îndrăzneli creatoare se pot dovedi (și sînt de multe ori) falimen- tare dacă nu sînt disciplinate (estetic) de o superioară forță de orchestrare, proprie genului creator. Sugestia Bără- ganului, redat metaforic („un ocean întins44) printr-o apoziție modestă a li- niștii șl imensității, trebuia neapărat să evoce ceva din perisabilitatea va- lului care se sfărîmâ la țărm. Ceva ce nu se putea realiza decît ca sugestie sonoră, cuvintele singure neputînd a- junge atît de departe. O mișcare lină. Așadar, revenind la versul disecat dc autorul nostru, vom constata că el are nu 12 silabe, ci exact 13 (număr în ge- neral fără noroc I), cum corect obser- vase Mircea Gheorghe în comentariul său. In urma lecturii acestei pagini po- lemice. absolut inutile — demnă de o antologie a gafelor — nu ne putem convinge singuri, cum ne asigură sem- natarul ei, nici de încălcarea codului prozodic tradițional, nici de subtile su- gestii ritmice, nici de efecte eufonice speciale și nici de alte „surprize44 oferi- CONTROVERSE PROZODICE isă le ia în posesie.). Versul românesc este silabo-tonic. eat adică pe un număr fix de silabe I pe repartiția „dirijată44 a accentului li Intensitate în structura sa ; această Kuație nu c o consecință a opțiunii ■bere a liricii, nici măcar a poeților. Be o consecință imperativă a evoluției ■turale a limbii române care a pără- i cantitatea silabică din latinește. în- iraind-o prin accentul de intensitate luăm cunoștință de o analiză stilis- h-prozodică1 cel puțin corectă pestă a poeziei Stăpînu! de Eugen Je- feanu, unde între alte fine observa- Și L autorul remarcă prob măsura tra- fconală de 13—14 silabe a tuturor uniforma și eternă. E ceea ce realizea- ză. preluînd molcoma legănare a unui amfibrah pînă dincolo de cezură, un anapest și un iamb, nice care pot sugera totodată, dar care se pulbere sub penița mai puțin avizat*4 3 Sînt efecte cufo- imens și discret pot face praf și unui comentator Mircea Eliade conțin dsupra etapelor vieții, de întrebări puse dc ri) referiri la propriile ii acta, artrită reuma- relatate telegrafic sau dc călătorie, detalii a- i elaborării diferitelor lectorate și alte dis- curilor. Nu mică mi-a fost mirarea I citesc, într-un articol polemic sem- L de G. C. Rusu2, contestarea (de la ■ altitudine 1) a acestui adevăr irecu- «L In baza unei aritmetici aproxi- ktive, ce provine dintr-o greșită des- kțire în silabe. G. C. Rusu dezvoltă ■ comentar antologic prin candoarea ■: .cine examinează cu atenție Stă- JîduI se poate convinge și singur nu ■mai de faptul că, în realitate, nu e ■rba de o „structură prozodică tradi- kalâ“, cum afirmă autorul comen- ■iului. ci și de adevărate „surprize44 ■rite de text: nu toate versurile au B-14 silabe, iar unitățile metrice dc- ■nificație nu sînt numai cele iambice, ■ii mult, există mișcări și combinații ■ ritmuri imprevizibile. în care iam- Ce nu știe G. C. Rusu 7 ... Un lucru absolut elementar pentru versificație: anume că, în poezia cu pricina, ocean este trisilabic, rostindu-se — prin die- reză — cu hiat, nu cu diftong: o-ce-an 4, cum de atîtea ori se întîmplă în poezia noastră : tc-a-tru, vi-a-ță, o-a-ză5. (De altfel, exemplele sînt la îndemîna oricui și mă întreb ce co- mentariu „filologic44 ar prilejui — într-o interpretare analogă — versurile emi- nesciene din Luceafărul, unde vocabula ocean e tot trisilabică : „Colo-n palate de mărgean / Te-oi duce veacuri mul- te, / Și toată lumea-n ocean 6 / De tine o s-asculte.44). te de text. învăluită într-o beție de cu- vinte fără nici o noimă, lecția doctă pe care G. C. Rusu ne-o administrează în baza unei greșite socoteli ne convin- ge însă dc un lucru cert: penița mai puțin avizată care face praf și pulbere textul poetic nu aparține lui Mircea Gheorghe. ci c un bun privat (și ne- transferabil I) al d-sale. Cît despre co- mentariul aplicat versurilor lui Jebe- leanu, el e un text „în replică44 la Mir- cea Gheorghe, ceea ce-i atrage circum- stanțe agravante autorului său, întrucît polemica obligă — nu-i așa? — la c;r- cumspecții sporite. Extinsă pe aproapo o pagină din revista „Limba română44, hermeneutica propusă ar fi și logică și seducătoare, dacă ar fi confirmat? lingvistic ... Dar nu o I ------------- ORSZONT ce derută mai cu seamă cînd cititorii potențiali sînt, în majoritatea lor. elevi. Este cazul articolului despre CORIAMB din Dicțlonar(ul) de terminologic poe- tică 7, unde — pentru exemplificare —• se folosește cunoscuta strofă emines- ciană : Steleie-n cer, Deasupra mărilor, Ard depărtărilor Pînă ce pier. E, pentru oricine, evident și aproape inutil de precizat că versurile 1 și 4 numără cîte 4 silabe, iar versurile 2 și 3 cîte 6 silabe. Nu însă și pentru autorii dicționarului... Ei ne oferă o variantă proprie de separare în silabe a ultimului vers care e extins la 5 si- labe : „Pî-nă-ce-pi-ertt ... Menținînd comentariul în perimetrul faptelor criticabile atacate mai sus, tre- buie recunoscut, fără menajamente inutile, că urmările respective sînt, de fiecare dată, nefericite ; „pierderea44, în primul caz, a unei silabe dezlănțuie o hermeneutică structural falsă, în timp ce. în al doilea caz. o silabă „inventa- tă44 poate compromite înțelegerea unul întreg articol de dicționar. I. FUNERIU iparului — in extenso >are pe care mi-a tri- Hrcea HANDOCA . ulie — sept., p. 21—23 soției. Te imbrăți- Mircea El iade intre „hirtii". L-am ti — 6 martie 1986. u mentara. i și nebănuite laturi it cu autorul — am nr. 1—2. 3—4/1987 w * «O B și amfibrahul H a respinge și liinnația poate oul : dețin „vioara întâi*, alte vecinătăți inso- fi demonstrată prin ,Tâcut e Bărăganul, un ocean întins44 kt structurat prozodic, devine : e Bă-ră-gă-nul, un o-ceân în-tins44 M ce corespunde unei lungimi a ver- pi de numai 12 silabe (deci nu H41) și unei polifonii trimetrice pi Iambi, 1 amfibrah și 1 anapest) O falsă despărțire în silabe articol de dicționar menit să un concept prozodic dependent strict de numărul de silabe e tură să semene confuzii și să intr-un explice în mod dc na- provoa- 0 ipostază a eroticii eminesciene Denis de Rougemont, analizînd formele pe care le-a luat iubirea în Europa, de-a lungul veacurilor, se oprește și asupra unui soi de iubire narciziacă. nu- mind-o iubirea iubirii (L’amour de 1‘amour). Cărturarul francez susține că Tristan nu o iubește pe Isolda, el făcînd totul ca s-o îndepărteze. Tristan do- rește absența iubitei, pentru că acest lucru îi menține vie pasiunea erotică Eroul romanului medieval își iubește mai mult sentimentul decît persoana care îl generează. „Să iubești iubirea mai mult decît obiectul iubirii, să iubești pasiunea pentru ea însăși, înseamnă să iubești și să cauți suferința44 L Acest topos ambivalent va fi preluat dc romantici și îl discută, în poezia lui Emi- nescu. Tudor Vianu. în capitolul Voluptate și durere 2 Afinitățile cu iubirea tristanescă sînt destul de evidente la Eminescu. In cazul poetului român, problema se pune în alți termeni, totuși. In ce măsură pasiunea erotică eminesciană este o iubire a iubirii ? Pentru un filosof me- dieval (ne atrage atenția Constantin Noica) nu ființa desăvîrșită. divină, este tinta. ci „ numai iubirea ei*4 3. Referitor la Eminescu, Ioana Em. Petrescu vede în ființa angelici, adorată de eul liric. dorul ieșirii din sine*4 \ nostalgia omului de a se autocunoaște și autodepăși. Proiectarea iubitei este sinonimă cu deschiderea existentului uman (Dasein), cu ek-stazia sa. în termeni heideg- gerieni — mod specific do a fi al omului. Eminescu, în manieră poetică, vorbește adesea de o „sete de amor14, de ,o sete ursitoare44, de .„Un dor adine și îndărătnic foarte / De-o frumusețe cum nu e niciuna44 (Mușat și ursitorii?). Chiar și pentru Cătălina, fundamen- tală rămîne starea proiectivă a dorului : „în veci îl voi iubi și-n veci / Va râmînea departe ..“. Polifonia iubirii în poezia lui Eminescu implică mul- tiple sensuri, o structurare dialectică profundă a năzuinței spre iubire și ideal, jpre o iubire a iubirii în concomitență cu „închipuirea" idealului însuși — femeia căutată. Lirica erotică este o proiecție de sine, dar și o declarație de dragoste adresată femeii-ideal.-o năzuință de regăsire și împlinire prin celălalt. Oricît fam vrea să îngroșăm nota, nu putem afirma că Eminescu nu-și iubește aleasa inimii, că el ar iubi numai iubirea pe care i-o deșteaptă aceasta, că femeia ar fi doar un simplu pretext pentru a se înflăcăra. Iubirea din eposul trista- nesc, sub influența creștinismului. înclină spre asceză, spre polul spiritual, patima erotică la Eminescu se înscrie într-o finalitate complexă. Dacă erotica este o proiecție a inferiorității sale, eul liric năzuind spre o comuniune, fina- litatea actului cuprinde și cunoașterea de sine, cucerirea conștiinței de sine : ' .Pc mine / Mie redă-mă“ (Odă în metru antic). - NOTE 1 Mircea Gheorghe, Analiza stâlistico- prozodlcă a poeziei Stăpînul de Eugen Jebeleanu, în LLR, 1978, nr. 3, p. 23-26. 2 G. C. Rusu, Note critice pe margi- nea unor texte despre versificație, în LR, 1981, nr. 2, p. 186—187. 3 Idem, Ibidem. p. 187. ’ Și asta se întîmplă în 1981 (o, ce an !)... 5 Vezi Gh. I. Tohăneanu. Un diftong friabil în versuri: -OA- din OAZA, în SCL. 1987, nr. 6. p. 475—478. 6 Rostirea trisilabică a cuvintulul ocean e atît de răspîndită în versuri, îneît concurează cu succes forma bi- silabică ; in fragmentul citat de pildă, un minim artificiu prozodic ar fi putut actualiza varianta bisilabică: Și toată lumea in ocean, căci suprimarea eli- ziunii (lumea-n) ar fi „comprimat44 la două silabe pronunția cuvîntului ocean. Tot la Eminescu, forma trisilabică vi-e-ții se află în strictă vecinătate cil cea bisilabică via-ța, într-un vers din Epigonii: „Moartea succede vieții, viață succede la moarte44. Sînt, aceste două exemple, în măsură să ofere o imagi- ne asupra răspîndirii fenomenului. 7 Gh. Ghiță, C. Fierăscu, Dicționar de terminologie poetică, București, Edi- tura Ion Creangă, 1973, p. 105. Cu titlu de curiozitate și în afara interesului teoretic ce animă intervenția de față, adaug că. în același articol de dicțio- nar. cititorul mai poate descoperi o greșeală de despărțire în silabe i „Dc-asu-pra", față de corectul : dea-su- pra; din fericire, mfmărul de silabe rămîne constant, îneît- eroarea n-are repercusiuni interpretative ... eminesciana Pasiunea lui Hyperion este tot o iubire a unui ideal, iubire peste fire, pentru că și el, ca și Cătălina, năzuiește spre o depășire a condiției sale onto- logice. Impulsul patimii erotice îl determină să plece spre Demiurg. Dacă acesta din urmă este, cum scrie Eugen Todoran, conștiința de sine a geniului5, Hyperion, ca urmare a dialogului cu Creatorul, va ajunge la conștiința de sine. Idealul iubirii nu este sieși suficient, ci se va deschide spre cunoaștere. Iubi- rea lui Hyperion este cea mai pură, netulburată de vocile de sirenă ale exis- tentului, așa cum se întîmplă în cazul Cătălinei. Omul de geniu, consubstan- țial cu imanentul, prin „căderile4* sale, cît și cu transcendentul, este expresia cea mai înaltă a umanității, asemeni ființei visate de Nietzsche. Aceasta este, credem, ultima- opțiune a lui Eminescu, cu acest tip do iubire are poetul român cele mai adinei afinități. Privit din perspectiva umanului, scenariul Luceafărului are alte semnifi- cații : Hyperion este visul Cătălinei și ca atare numai în această sferă ii este permisă omului cunoașterea și creația. Proces spiritual complex, in care sc revarsă aluviuni infra și supraraționale. Dacă iubirea pentru un ideal implică și cunoaștere și creație, atunci s-ar putea presupune că orice poezie ce tinde spre absolut este și o schițare a unei poiesis, a unei subtextuale arte poetice. In sonetul Cînd însuși glasul.... bivalența subliniată mai sus. se alcătuiește, concomitent, dintr-o invocație a iubitei și un început ritualic de inspirație poetică: „Cînd însuși glasul gîndurilor tace. / Mă-ngînă cîntul unei dulci evlavii — / Atunci te chem ; chemarea-mi asculta-vei ? / Din neguri reci plu- tind te vei desface ?“. Poezia este o stare neobișnuită, aparte, constând in încetarea strictului flux rațional („Cind însuși glasul gîndurilor tace44). ceea ce permite instalarea unei stări de spirit și afect profunde, orfice : ivirea cîntului, a unei „dulci evlavii44, la Eminescu. Adrian MIOC 1 Denis de Rougemont, Iubirea și Occidentul. Editura Univers. București, 1987, p. 47. 2 Tudor Vianu, Poezia lui Eminescu, tn Scriitori români. II, Editura Mi- nerva, București, 1970, pp. 209—221. 3 Constantin Noica, Ce nu se vede, în „Viața românească**, nr. 3/1988, p. 12. 4 Ioana Em. Petrescu, Eminescu. Modele cosmogonice și viziune poetică. Editura Minerva, București, 1978, p. 157. 5 Eugen Todoran, Eminescu, Editura Minerva, București, 1972, p. 460. ORIZONJ Ten.a că!ă torului 1. Aflai unecri intre opere care â incnâ mal mult decît ar trebui (dar cure sini hotar - firești ale acestui at trebui ?) cronicarul pune întrebarea rău șt e întristat că Opera nu răspunde. Dacă res- pectivul cronicar are și prestigiu, întrebarea se duce din gură in gură, precum odinioară strigătu* Inie și, așezi nd cartea sub o anumită etichetă, pe- riclitează accesul către ea Tema romanului Pri- vilegiu de Maria-Luiza Cristescu, a scris un im- portant critic, e cum sc scrie istoria Romanul, notează domnia sa, răspunde insuficient ia această întrebare. Reluat în vreo trei reviste din provin- cie, verdictul central s-a dovedit mai puternic de* cît realitatea cărții* Hazul este câ tema romanului Privilegiu nu-i cum se scrie istoria. Ar putea fi dar numai pe un număr redus de pagini cum se scrie literal • Cum. așezate pe hîrtie. Imaginile esențiale se transforma în ficțiuni. Prvilcgiu este cartea lui Simon, francez venit in epoca ’48 (romanul se petrece înainte și după revoluție) ca perceptor al familiei Hartular. Hartu- larii sînt boieri dintre cei mari, așa că autoarea va avea posibilitatea de a studia, prin grila oferită de rangul lor, înalta societate* O interesează recons- tituirea, dar nu foarte mult, o preocupă imaginile modernității pe care le poate descoperi în această lume a secolului a! XIX-lea, dar nu excesiv. O mai Interesează relațiile dintre Putere și supuși, dintre familiile boierești vechi șl noi dintre ..arls- tocrați* șl „intelectuali*4. E aproape uimitor felul In care Maria-Luiza Cristescu modifică, de fiecare dată, conținutul întrebărilor, descoperind infra- structura relației. Nu roman al macrostructurilor. al Întrebărilor grandilocvente e Privilegiu, ci un roman al Infrastructurilor : autoarea $1*8 făcut mî- na în numeroasele romane consacrate vieții perso- nale, mediului familial și acum se mișcă dezinvolt In această carte a imediatului. E ironică, tandră, apropiată, distantă cu personajele sale, mai întîi Bărbați, Femei, pe urmă Bolnavi și Copii șl abia pe urmă oameni ai subtilităților politice și econo- mice. O mare virtuozitate analitică animă paginile consacrate declinului biologic al personajelor cen- trale. Simon, călătorul ajuns In Moldova, hnpă- mîntenit aici, nu este mal puțin eroul unei povești filozofice despre trecere. Mereu între două lumi, ei împlinește, In final, paradigma călătorului- 2. Simon, perceptorul, francezul sosit intr-o țară aflată „la porțile orientului44 nu ajunge în necunoscut: ca orice om modern, s-a documer asupra locurilor. A traversat, mai întîi, literatura pe care numeroșii călători au consacrat-o principa- telor. E, în bună parte, aberantă- Tși notează și el înlimpl&rile zilnice, încercînd a se privi In oglinda celor din jur. Doctorul Rosenfeld, șl el ve- nit aici de aiurea, ar putea fl una dintre aceste oglinzi. Dac: literatura de început a Mariei-Lulza Cristescu c plină de dialoguri telefonice, eroinele — dar și iubitele Personaje — încercînd a ieși In afară, ultimele romane sînt arhipline de oglinzi „Cine era el, Simon. în această lume ? Iată un lu- cru care îl interesa44. Doamna Hartular îi dictează amintiri și scrisori, domnul Hartular „ii dictează amintiri șl ține socoteli in partidă dublă. Pe cine încearcă să mintă?". încercînd să-și ordoneze în- semnările. Simon „cădea prea des în comentarii, a- luneca ș' cl tot mai des în literatură". Ar părea că toate sint coruptibile. Adevărurile se revarsă în ficțiune, viața personală e anihilată de Marele Me- canism. Privilegiu este, din acest punct de vedere, romanul pierderii, al naufragiului al abandonului. Perceptorul va boli în locuri străine, se va însă- nătoși apoi va cădea iarăși, urmărit de o maladie ciud lâ. Cunoscută ? Necunoscută ? Roman des- pre trecere, despre epuizare, Privilegiu nu este, mai puțin, un roman ai mecanismelor sociale ru- ginite dintr-un secol XIX deopotrivă real *șl fa- bulos. reconstituit după document și refăcut con- form sugestiilor vieții interioare a personajelor* Iubirea de comedie a autoarei nu este mai presus de iubirea ei pentru adevărul istoric, dar fiindcă toate trebuie sâ devină, în Privilegiu, literatură, scriitoarea va transforma, conform modelului lite- rar. o serie de sugestii ale documentului. Izgoni- rea Arghirei de la curte, reprimirea, iarăși izgo- nirea. exilarea ei sînt consemnate cu o fină intui- ție a relației grupului cu elementul aberant. Iu- birea dintre Simon și Arghlra se înscrie in regula jocului unei societăți dominate de o stranie fixi- tate. Roman ironic despre o lume imuabilă. Privi- legiu dă noi valențe temei călătorului în proza ro- mânească de azi. Dar paginile cele mai vii sînt cele consacrate falansterului. Ele se cuvin reluate în altă carte, cu cită miză. 3. Privilegiu este o excelentă investigare a re- lațiilor dintre personajele unor medii. Aș spune că puțin*5 romane retro portretizează cu atîta finețe și puțini autori Iș! stăpînesc mal bine personajele. Domnitori, boieri, zarafi, boieroaice, diplomați. perceptori, călugări, îndrăgostiți, iubite, copii, me- dici. toți vin dintr-o lume bine definită, pe care știam și din alte cărți și care trăiește șl se afirmă aici cu o vigoare nebănuită. Roman puternic, scris cu o știință pe care n-o au mulți autori de roman de azi. Privilegiu merită o reînnoită lectură, care să-i asigure un spațiu Intr-adevăr privilegiat în- tre cărțile actualității. Cornel UNGUREANU * Maria-Luiza Cristescu — PRIVILEGIU, Ed. Cartea Românească, 1988. Dialog în oglindă Dacă Tare cn piatra (1986) era o carte recapitulativi, mixînd teme reluate, luminate din alte unghiuri, veri, tabiiele obsesii ale iul Daniel Drăgan, țîșnesc în Vria Mare, o carte a întrebărilor tulburătoare. O carte obw. sivă, deci, o evocare recunoscută ca atare, populată de stagiile memoriei, purtind spre noi ecouri livrești. Pro. zatorul adunâ In chenarul unei epoci o ploaie de Intim- plărh montura în context vădind o permanentă alter- nanță a planurilor ; dar interesul pentru „mica Istorie* și. în egală măsură, pentru cazierul epocii privește cu cronologia, cît înțelesul, „mărturisirea înțelesurilor4. Imaginile se tulbură, pofticiosul public (savurtnd litera, tura evenimențlală) poate fi deziluzionat î saltul peste timp, teroarea amintirilor, vibrația afectului, supremația visului amestecă acest polen epic intr-o „existență di- vizată", „zărită cu gindul" în care întîmplărlle trec din una în alta. Fiindcă, fantoma Măriei Suru — ce- lob i eroină traversînd epica lui Daniel Drăgan — bîntuie și aici, afllndu și replica masculină: Radu NU canor. ..asul", liderul, un profesionist al puterii, pur. tîndu-și nimbul eroic, excesul său de zel alungind Jn* trebările sterile**. Ins cu vocația performanței. Radu re. prezintă partea lucidă a ființei ; el crede că viața poa- te fl ordonata, rubricată, înghesuită în rubricile unul caiet de sarcini, că, iubindu-și fluierul, „făcînd istorie**, i, strigările" pentru Arama) el reprezintă omul ideal, dezinteresîndu-se de acel „rest nedezlegat" al existenței. Simion Petrineac — fiul morarului Ghițâ — ar fi „riva- lul". om fără vocație eroică. Cazul Petrineac va fl „desfăcut** de Radu ; Sim, „picat din lună", pare o ano- malie genetică ; lipsa sa de ambiție devine o infirmitate GEOGRAFII SENT1ME portrete în ochii Nicanorului, mereu energic și deștept, om al „siguranței depline*4. Cei doi urmează drumuri diferi- te ; dar vîrtej urile memoriei îi despart și îi stâpînind visătoria, incertitudinea* Petrineac ghebat în spațiul Suflet „mediocru*4, lovit, dar nu putea și Sorin Petreanu, imaginației, „poate nici cu voință inferioară, Sim fi distrus. El are fibră de adună. In- s-a inj. n-a fost4, putea fi visător ca ziaristul din Ursa Mică (și aceleași inițiale, să observăm!). Totuși, ultimul roman a lui Dă. niei Drâgan nu face pandant cu volumul din 1985 (scris eoniiacronometru). Ursa Mare lă" în care se instalase scrisul punîn J convergența lumilor : o tastic, turnind în țesătura epică sfidim* cronologia, linearitatea. adîncește „noua formu. lui Daniel Drâgan. pro. infuzie de lirism șl ian- picătura de stranletate, Un prozator in ascen» Negoiță Irimie face part goria poeților cordiali. Apr re poezie din volumul „Dese tură44, al unsprezecelea pînă dedicată unui confrate în a Printre beneficiari, nume c ță: Anghcl Dumbrăveanu. maru. loan Alexandru. Ka ți, „in absentia*, A. Ek B Radu Stanca. Există în poeziile lui Neț o stare de discretă somnole sită de infuzie tragică, am după-amiezele cenușii din r de provincie. „Ascultă cum ' scrie / Misive pe dungi । Cum vlntul trimite misive port de ccnușă-Ninive / Ir Doamnă, obrazul / Oglin perete...* (Misive). Cu anu se intră în marca arie a p< viene. „Femei despletite în sează cu umerii goi / A» ninge-ntre noi / Cu țipăt ucise / Cîndva cu vocale Cu cintece dc colibri / Nin nori argintii / Pe liniște? noastre / Acum cine poati Ce-aduce la iarnă amurgul / dorm păsări — o mie — / aripe tot burgul*4. (Cîntec îr tul clujean este o ființă si noctambulă, cu o existență amestecă, deopotrivă, iubiri ce. fumul din cofetării, misterios al cafenelelor turc presantă rememorare, oper. inentar-matematice din școa El construiește din piese n ți geografii sentimentale, si fără oarecarl riscuri de ra tistică. cu vorbele, face inc nigne prin istorie, versific, manieră populară. E detecta multe poeme, și un sentime finitudinii vieții, al ireversil a timpului: „Ca doi plopi sul In sfîrșit, vom fi mai singu noapte de nămol / Nu ști amindoi / Vom ciopli prin guri / Pentru cina de apo ' îndoim făptura / într-o sing re / Cc sub cer se dă dc-a sâ urce iar prin noi : / C da-va oare / Tinerețea în? amindoi). Peste masa de lucru a c gin sc consideră a fi un „p trece, uneori, un fîlfîit de aripi negre Exerciții de stil Dana Dinu Gheorghiu a debutat, în 1985. intr-un volum colectiv (Gustul livezii, Editura Facla) mult prea aglomerat șl prea omogen(izat) pentru ca e- lementele individualizatoare ale scrisului său să lasă cît de ctt în evidență. Șl lată că, după Viorel Marlneasa, ca să nu mai vorbesc șl de ceilalți trei- patru poeți re-debutați, numele autoarei se adau- gă» șirului de tineri scriitori asupra cărora edi- tura timișoreană revine. Semn (bun)!) că aceasta nu Ișl abandonează, cum de cele mal multe ori 6c Intîmplă, propunerile făcute cîndva, fie și în con- dițiile modeste pe care un debut colectiv le pre- supune. In comentariul pe marginea volumului amintit, constatăm că specifică Danei Dinu Gheorghiu îi este scriitura nervoasă, eliptică, telegrafică adesea. Un tip de scriitură ce amintește vag. îndeosebi prin excesivltatea parantezelor care amplifică developa- rea unor gesturi sau atitudini, de ultimele romane ale lui Paul Georgescu, fără a avea Insă flexibilita- tea și, mal ales, savoarea jocului de artificii pus în mișcare acolo* Observația rămîne valabilă dacă Ii adăugăm cîteva nuanțări. Ele privesc viziunea, unghiul de percepție șl de trans-scriere a realului, ca șl latura tehnică a prozelor de acum. Să notez mai întîi că. in aparență, majoritatea textelor din întoarsă, clepsidra, privite separat, nu încearcă altceva decît 8ă surprindă secvențial o lume In mișcare: efemeridele unor sentimente, senzații, trăiri fie nostalgice, fie evocatoare, fie strict co- nectate la prezent, legate de evenimente „minore" ce accidentează, intlmplător sau nu, destinul per- sonajelor. Prozele par rezultatul unei respirații scurte ce mizează pe observația precis orientată, fotografică, a cotidianului, pe’ prim-planurl reve- latorii, pe decupaje In care se simte prea rar ten- tația speculativă a autoarei, fn tot — s-ar zice — o percepție șl o trans-scriere de speță publicistică, ce valorifică epiderma vioaie, plină de colorit, cu infinite pliuri, a realului din imediata apropiere. Pe măsură ce lectura progresează însă, această ab- sență a substratului este contrazisă. Indiferent de pretextul lor, care poate fi unul livresc, subtil li- vresc — precum în Pălăria de pal, Domnișoarele din Avignon, Baloane de săpun, Autoportret cu «- rochea tăiată, Dantclăroasa — ori anodin, prozele se înscriu, încetul cu încetul, pe o orbită unică, subordonată titlului cărții, căruia, astfel, îi mă- resc și mai mult transpunerea simbolică. Ceea ce Dana Dinu Gheorghiu propune în ansamblu este o meditație asupra trecerii, înțelegtnd prin aceas- ta consumarea, erodarea, plafonarea, prin repeti- ție și prin stereotlpizare. a relațiilor inter-umane. a sentimentelor ce intră în perimetrul acestora. Gravitatea unei asemenea teme apare mascată printr-o sumedenie de strategii.ale disimulării, au- ctorlale și nu numai, care estompează consecințele eșecului, readuce lucrurile pe linia de plutire prin ironie șl autoironie, prin persiflare și autopersifla- rc, prir parodiere aparent neimplicată, prin tru- carea detașării. O bună dovadă în acest sens fac prozt- ca Trenul de persoane 2236, Acele multe nc- rostlri, Dantelâreasa ori Dtipă-amiaza unui faun, în care formulei rîsu’plinsu* i se aplică tușe groa- se, pînă la marginile verosimilității. Nu însă și dincolo de ele. Altminteri, poate cu excepția a două texte gemene, concepute după tehnica re- flectării în oglindă (El șl eq și Ea și ci), unde arti- ficiul se încarcă pină la exces de sarcasm, una din- tre calitățile cele mai evidente ale prozei scrise de Dana Dinu Gheorghiu este naturalețea, absența ori- cărui efort vizibil de a face sugestive, prin mijloace subalterne, scenele de viață, „feliile** de cotidian puse in pagină. In acest punct al discuției ar fi de spus ceva despre multiplicitatea tehnicilor narative, despre dexteritatea autoarei în a le fo- losi. Faptul câ. dintr-un asemenea unghi, ar fi greu de găsit, in întoarsă, clepsidra, două texte pe- rechi are avantajele șl dezavantajele lui. Intre cele dinții se înscrie acela că Dana Dinu Gheorghiu demostrează că se poate adapta cu ușurință orică- rei formule, că o poate aplica In orice împrejurări. Ceea ce nu e puțin. Pe de altă parte Insă, ex- cesul duce în acest caz la diluarea elementului par- ticularizator, la trecerea lui într-un plan secund. Capacitatea de a scrie în toate stilurile posibile ris- că sâ sugereze absența unul stil. Ca viziune. Dana Dinu Gheorghiu e un prozator format. Dincolo de a- această certitudine, îmi place să cred, următoarea sa carte îi va întregi imaginea cu lucrurile care, acum, lipsesc. Ori nu sint numaldecît perceptibile. Marian ODANGIU siune. așadar, căutindu-și un alt centru de greutate, xistâ. negreșit, un liant intre aceste ultime apariții: crederea in „banca timpului44, dorința protagoniștilor a nu omorî adevărul plonjînd In spațiul memoriei. losind un „tobogan mincinos**. Scria romanescă a Daniel Drâgan lua probe din actualitatea imediată, in- de to- iul se Mirceî • Ncgoiță Irimie, DESEN TURA, Ed. Dacia. 1988. * Dana Dinu Gheorghiu, ÎNTOARSA. CLEP- SIDRA, Editura Facla, 1988. hrănea din elan sociografic. Drum spre Araniu (1983. o superbă proză din volumul Mărgele roșii) „spărgea" această continuitate, anunța ruptura. Ursa Marc (avlnd titlul inițial Dincolo de Arania) dezvoltă acel nucleu epic,, ne împinge pe coridoarele timpului Invadate de ceața ma- gicului, este o „cronică pulverizată", tentată de „rus. tul cel nou" (citirea semnelor, ca la bătrinul Artemic), ori, dimpotrivă, impunîndu-și inflexibil deciziile prin Radu Nicanur (dorind a ferici lumea cu de-a sila). Ciudat, sibilinic, cumva „fraged șl viril*, voacă, la rîndu-i, amintirile: privind înapoi cheamă „povestea încețoșată" a destemeierii, adolescență eliberînd energiile visului și problematizare. Ciți oameni locuiesc într-un „Sim con* imaginația ieșirea din invitind ia om ? iată tulburătoarea întrebare care răzbate din cutele textului, propunlnd dialogul. „Fără Sim — va recunoaște narato- rul — eram altul". Dispărut după cc fusese detașat la brigada mecanică, Sim provoacă această reconstituire, contribuind la înțelegerea celuilalt. Reflectorul memo- riei îl țintuiește fiindcă ne sin tem datori cu această mai bună cunoaștere, fiindcă sîntem apăsați de datoria de a înțelege. Dorul dc Slin adie: el înseamnă o alternativă, putința de a comunica intim. „Aiurelile*1 lui Sim respectă legea sacră a firii *, iar înțelesurile „vin pe rînd**. Romanul crește sadovenian aici, iniție- rea lui Sim (plăcile) „citite44, avertismentele Vesalomu- lui. zîmbetul himeric al RaMonci, pădurea de vise și mister. Maria care îl va „readuce la glnd** difuzlndu.se erotic în mediu, ș. C. 1.). cultivă și cîștigă uimirea, tăce- rea uitată, fragilitatea ființei, „prospețimea primitivă4. Este desfășurarea superbă a unui poem naturist, pro. punînd pacea ecologică (filon pc care îl vom exploata cu un alt prilej). Dar citit în galop (cum sc obișnuiește, din păcate), romanul lui Daniel Drâgan riscă sâ nu-și dezvăluie această Ursa Mare, carte creștere valorică Plimbîndu-ne bogăție de sensuri ; ar fi păcat pentru de suflet a unul prozator în continuă într-un „timp născocit**, cucerind un spațiu interior, romanul Iul Daniel Drăgan conservă partea noastră de vis : foșnesc aici și nostalgii rcbrenle- ne (sâ notăm doar calvarul căutării), descoperim și intar- sii textualiste („respirația manuscrisului"). O carte a întrebărilor tulburătoare, raza interogativă treclnd de ceea ce este „perisabil și trecător*4, interesată de „acel rest care supraviețuiește*4. Intrlnd în pielea personajului („îl știu pe Simion Petrineac de cînd mă cunosc pe mi- ne însumi"), autorul cîștigă prin Ursa Marc un pariu cu cine, orice carte fiind, știm prea bine. o boală învinsă" Adrian Dinu RACHIERU * Daniel Drăgan : URSA MARE, Ed. Dacia, 1988. UN SECOL DE PC Cine citește cu atenție cel volum semnat de Adrian F pe parcursul lecturii, impr citește cu alți ochi, percepi data din interior — ultim poezie, sunetele și tcnsiui mentale mai puțin remarc mea lor. Senzația este de-a luitoare, ochiul și toate ce țuri pendullnd între a sesis o năucitoare frumusețe lo. deschide în chiar pintecul de cunoaștere apropiat, ur rie de alte trepte ale cuno< pre rafinamentul și frumusi lui Adrian Popescu s-a si mult, zeița primordială a j: viziunea — fiind uneori coi extazul și invocația. în fon și imnica poemului in ac mai au funcțiile clasice ; priindu-i cel mai bine o continuă între întrebare-rc acție în lanț de care benefic mul rînd cunoașterea sub f perioară — viziunea. Senzația imnică modelul carnației ca de muezini al gini care pre-eîntă rea noului chip / ne e j poemulv cuvintele / pre-sl’ trup, cn Astfel, poemul poate să în simplă și sadoveniană const cerii : „Lingă focuri de tabf ce să stau / cu privirea spuză / cînd acrul tremi văl.. u sfîrșind modelul cla fă printr-o siguranță ncobis chipuirii. a căpătării prin c nu datorită creației) a unui conținut: „...peste trupul vom dobîndi . .* (Focuri). GEOGRAFI] SENTIMENTALE og!:ndă o carte recapitulativă, a alte unghiuri, veri- ăgan, țîșnesc în Ursa irătoare. O carte obsc- en atare, populată de 1 ecouri livrești. Pro- x>ci o ploaie de întim- 1 o permanentă alter- pentru ..mica istorie* •ul epocii privește nu dsirea înțelesurilor*- »ubllc (savurînd litera, iluzionat : saltul peste i afectului, supremația : intr-o „existență di- re inlimplârile trec a Măriei Suru — ce- i Daniel Drăgan — masculină : Radu Ni- mist al puterii, pur- i de zel alungind „în- erformanței. Radu re- •1 crede câ viața poa- ită in rubricile unul ierul, „făcînd istorie*, prezintă omul ideal, iezlegat* al existenței. Ghiță — ar fi ..riva- lii Petrincnc va fi lin lună“. pare o ano- e devine o infirmitate Negoiță Irimie face parte din cate- pria poeților cordiali. Aproape fieca- tpoezie din volumul „Desen după na- Bra“, al unsprezecelea pînă acum, este Hicată unui confrate în ale scrisului, dintre beneficiari, nume de rezonan- Anghel Dumbrăveanu. Emil Bru- pru. loan Alexandru, Radu Enescu t win absentia*, A. E. Baconsky și bdu Stanca. uce ic și deștept, om al lează drumuri diferi- >part și îi adună. In- Petrineac s-a Inj» >ate nici n-a fost*, ioară, Sim putea fi •e fibră de visător ca sa Mică (și aceleași nul roman a lui Dă» dumul din 1985 (scris acește „noua formu- Daniel Drăgan. pro- izie de lirism și tan- ătura de stranletate. prozator in ascen» ntru de greutate. E- ; ultime apariții : in« ța protagoniștilor de pațiul memoriei . fo- a romanescă a Iul litatea imediată, se spre Aranla (1983, o le roșii) , .spărgea" i. Ursa Mare (avind jlta acel nucleu epic,, vadate de ceața mar i". tentată de „ros- ei bătrînul Artemie), xibil deciziile prin cu de-a sila). și viril*, „Sim con- d înapoi imaginația emeierii, ieșirea din lui șl invitînd la : intr-un om ? lată din cutele textului, i recunoaște narato- c fusese detașat la eastă reconstituire, Reflectorul memo- datori cu această i apăsați de datoria adie : el înseamnă a intim. „Aiurelile" iar înțelesurile jvenian aici, iniție- smentele Vesalomu- îădurca de vise șl i gînd" difuzindu-se istigă uimirea, tăce- ipețimea primitivă", aem naturist, pro. e il vom exploata (cum se obișnuiește, igan riscă să nu-și ar fi păcat pentru rozător in continuă Există în poeziile lui Negoițâ Irimie istare de discreta somnolență, nu lip- sU de infuzie tragică, amintind de fcpă-amiezele cenușii din micile orașe ie provincie. „Ascultă cum toamna mai trie / Misive pe dungi dc sicrie / Cum vîntul trimite misive / Spre-un lort de cenușă-Ninive / Întoarce dar. obrazul / Oglinzilor către ...“ (Misive). Cu anumite poeme intră în marca arie a poeziei baco- „Femei despletite în vise / Dan- cu umerii goi / Ascultă cum noi / Cu țipăt de păsări / Cîndva cu vocale albastre / dntece de colibri / Ningea dinspre argintii / Pe liniștea dragostei / Acum cine poate sâ știe / la iarnă amurgul / Sub ceruri păsări — o mie — / Ținînd sub tot burgul*. (Cîntec în doi). Poe- ujean este o ființă serală, chiar nbulă. cu o existență în care se »că, deopotrivă, iubirile nostalgi- imul din cofetării, întunerecul ios al cafenelelor turcești și, prin ită rememorare, operațiile ele- ir-matcmatice din școala primară, nstruiește din piese mici peisaje igrafii sentimentale, se joacă, nu 3arecari riscuri de rarefiere ar- . cu vorbele, face incursiuni be- prin istorie, versifică chiar în ră populară. E detectabil, însă, în poeme, și un sentiment acut al inii vieții, al ireversibilei treceri ipului: „Ca doi plopi sub cerul gol / Irșit, vom fi mai singuri / $i-ntr-o te de nămol / Nu știu cum, noi doi / Vom ciopli prin sălcii lin- / Pentru cina de apoi / Azi ne m făptura / într-o singură-ntreba- I Cc sub cer se dă de-a dura / Ca urce iar prin noi : / Cine ne mai ia oare / Tinerețea înapoi ?“ (Noi ndoi). iste masa de lucru a celui ce sin- sc consideră a fi un „poet primar" , uneori, un fîlfiit de pasăre cu negre Mircea POR A •Ncgoiță Irimie, DESEN DUPĂ NA- DBA, Ed. Dacia. 1988. UN SECOL DE POEZIE jocit*. cucerind un Drăgan conservă nostalgii rebrenie- descoperim și intar- ilui“). O carte a rogativă trecînd de nteresată de „acel pielea personajului mă cunosc pe ml- Mare un pariu cu „o boală învinsă*w j RACHIERU Cine citește cu atenție cel mai recent îum semnat de Adrian Popescu are, parcursul lecturii, impresia că re- pște cu alți ochi, percepind de astă tă din interior — ultimul secol de nie, sunetele și tensiunile funda- ptale mai puțin remarcate la vre- ■ lor. Senzația este de-a dreptul u- toarc, ochiul și toate celelalte sim- fi pendulînd între a sesiza mai intîi năucitoare frumusețe logică, ce se schtde în chiar pîntecul orizontului cunoaștere apropiat, urmînd o se- de alte trepte ale cunoașterii. Des- • rafinamentul și frumusețea poeziei Adrian Popescu s-a scris relativ iii, zeița primordială a poemului — iunea — fiind uneori confundată cu iazul și invocația. în fond, invocația imnica poemului In acest caz nu ii au funcțiile clasice ; invocației iindu-i cel mai bine o dezagregare itlnuă între întrebare-răspuns; re- In lanț de care beneficiază în pri- d rînd cunoașterea sub forma ei su- rioara — viziunea. Senzația imnică ne e produsă de xiclul carnației poemului, de șirul de muezini al cuvintelor, de mue- li care pre-eîntă / pre-slujesc naște- i noului chip / trup, creația înseși, tfei. poemul poate să înceapă cu o nplâ și sadoveniană constatare a plă- rii: wLîngă focuri de tabără îmi pla- să stau / cu privirea ațintită In / cînd aerul tremură ca un 1. ..“ sfîrșind modelul clasic de stro- printr-o siguranță neobișnuită a re- ipuirii, a căpătării prin creație (dacă idatorită creației) a unui nou trup/ Minut: „... peste trupul pe care-1 d dobîndi . .* (Focuri). Pornind de aici, o reprezentare pic- turală a poemului scris de Adrian Po- pescu, deși ni s-ar părea destul de ușor de făcut, fizic, ea totuși n-ar fi posibilă pentru că poemul se alcătuia din două ciudate memorii — una cul- turală tîrînd după sine o vagă notă manieristă și o altă memorie propensi- vă, tenace — metamorfozînd posibilele reverii în viziuni de sine stătătoare, creatoare de text poetic cu identitate. Căutat în paginile cărții, cum ar fi și firesc, poemul Vocea interioară, nu-1 vom găsi pe una sau alta din file; vocea interioară, alfabetul straniu com- pus din cel latin, grec, slav și etrusc fiind insinuat în text, devenind textul însuși, îmbibat fiind textul nou ca un burete cu acizi, sau ca un corp cu pro- priul sînge născut pentru a naște. Mai ales în cele patru secvențe ale poemu- lui Identitate, poetul zidește pc rînd ideile propriei arte: „Sînt ornai în care milioane / de oameni s-au conto- pit ...", „Sînt omul în care / vremea / și-a încrustat semnele / sale aspre.**, „In Școala de miniaturiști de la Dra- gomirna / ucenic la Atanasîe Crimca / n-am fost / nici la meșterii Ravennei care așezau pe / inima goală pietrele mărunte irizind ale / mozaicului.. culminînd cu : „Uneori și numele de- vine de prisos / sînt ceilalți neîncetînd de a fi cu insumiX VIAȚA C Sînt în acest volum destule modele ale propriului poem, poetul întreeîn- du-sc mai mult ca altădată în n-și ale- ge cu voluptate temele, „subiectele de poem*, epica concreta a fiecărei con- strucții fiind în aparență banală, fă- cîndu-1 pe cititor să exclame: „Și eu m-am gîndit la asta I* oprindu-i totuși răsuflarea, propulsîndu-i în inefabil într-o stare a sufletului și mai puțin a fizicului precum în Zeii din bucătă- rie. După o tentativă colocvială, aproa- pe polemică : „Pasiunile amoroase ale zeilor greci / nu-mi inspiră admirație. / In semnul sigur al Iubirii cred / în surîsul iubirii care pe toate le întrece,/ in chinurile Pasiunii...**, urmînd o apropiere a cititorului de idee, de aburul cald al poemului: „...Vremea cînd li se înălțau statui / la răspintia marilor șosele / și daruri bogate li se făceau de către noi / pentru totdeauna s-a dus.. la un moment neașteptat, cititorul fiind propulsat direct în poem: „Uneori mă sfiesc totuși să-i invit la masă / cu mine pe cei duși.. .**. Cu totul neașteptat ni se pare poemul „Sfa- turi pentru un debutant**, unde ilumi- narea nu devine neapărat violentă, însă hotărîtă, cu siguranță : „Și mai ales nu te lăsa condus / de bunele in- tenții și de rime poleite / alungă-le ca pe un roi de muște / deși zboară nu fac parte din stup.. .", poemul acesta puțind sta înrămat pe masa de lucru a oricărui poet care respectă poemul, în totul. Adrian Popescu, a identificat și pus în valoare, prin acest volum, cu adevărat vocea interioară a limbajului și existenței — adică poezia autentică. Valeriu BARGĂU • Adrian Popescu, VOCEA INTE- RIOARA, Ed. Dacia, 1988. VEGHE ȘI VIS E prezentă în poeziile lui loan Țe- pelea o obsesie a „clipei* care vrea să sugereze precaritatea existenței. „Mi-am întins compasul /. peste așteptare se desenau / clipele / aripi și distanțe pustii / înstrăinate de nemișcare acum* (Geografie) sau „Copleșitoarele clipe ale acestei amiezi / mă inundă / prin timpul cetății adie vîntul / din crîngurl / ne vin și ne pleacă părinții*. Obsesiv, într-un fel, e și motivul me- moriei. zare neliniștită spre care poe- tul privește mereu. „Mi-am îngropat ochii în orizont / cu amfora nopții am cules rouă din gînd / rostogolit în lu- mină semnul memoriei...* (Cochilie). In notațiile mai lungi se încheagă și tablouri stranii în care, sub o aparen- tă imobilitate, sc petrec, totuși, mișcări lente de acvariu. „Razele lunii se cla- tină-n nemurire / trandafirii de mult îmi cîntă un cîntec regesc / sîngclui tău îi arde dc somn în amiază / fru- moasa copilă și-a agățat coarda-ntr-o ramură umedă / ruginite frunzele mă strigă prelung / șoaptele nopții / adună soldații de pe cîmp în cazărmi/ sună trîmbiți înecate de fum* (Ceață). Nu e absentă, firește, din lirica lui loan Țepelea, tradiționala contopire cu clementele naturii, intrarea în marile ritmuri cosmice, tranziția permanentă dintre veghe și vis, pierderea Identi- tății. „M-am trezit într-un somn / vi- sasem un crîng de miresme / și celu- lele timpului nu mă mai atingeau / cu lumină iarba / îngîna pămîntul și-mi acoperea / buzele topite-n sărut ca-ntr-un rîu / coapsa nevăzută a nop- ții / se lăsase înadins dezgolită toată / strălucea cîmpia răsfățată de necuprins/ meditînd printre șoapte / m-am trezit la foșnetul razelor primăverii / nau- fragiind din odihnă în flăcări* (M-am trezit dintr-un somn). Personal, poetul mi se pare mai inspirat. In poemele scurte, unde,’ uneori, versurile au stră- lucire de oglindă. „Pasărea dulce a amiezii mă fulgeră / aripa ei nu-mi dă pace*, (l'ratat despre ploaie) sau „Se- mințele trec din văzduh în pămînt / tremură sîngele ierbii foșnind în lu- mini / coasa alunecă peste sufletul și el înfrunzit...“ (Elegie). P. MIRCEA • loan Țepelea, MIRESMELE FUL- GERULUI. Ed. Cartea Românească. 1988. ĂRȚILOR UN SCRIITOR DIN SPAȚIUL PONTIC Printre scriitorii afirmați In ultimii zece ani în spațiul pontic, spațiu care, prin foarte interesanta revistă Tomis, a oferit un mediu prielnic, se numără și Vîrgil Bostănaru. Cunoscut pînă acum doar ca poet, prin cele două căiți tipărite, adică Sentiment marin și Cîntec lingă inima apei, cărți în care peisajul marin se-ncarcă de culoa- re, dar și de vibrația sufletului uman, pentru că poemele lui Virgil Bostăna- ru nu sînt doar pasteluri, ci sînt stră- bătute de trăirile omului modern, iată că Virgil Bostănaru ne oferă o surpri- ză (neașteptată I) tipărind recent, la Editura Militară, romanul Trei în fur- tună. Scrierea sa evocă momente din primul război mondial și are calitatea de a ține treaz interesul cititorului. Cî- teva repere se impun : trei colegi, Petre Jinga, Emil Pavelescu și Viorel Spulber absolvă școala de ofițeri (cu gradul de sublocotenent) chiar in mo- mentul cînd România se pregătea să intre în război spre a redobîndi pă- mîntul dintotdeauna al nostru, pămîn- tul Transilvaniei. Ei luptă în linia în- tîi, atît în Transilvania, cît și în Do- brogea, și totul culminînd cu focul de la Mărăști. Autorul îi păstrează în via- ță și acesta e un fapt care mi se pare simbolic: tinerețea a învins I Tinere- țea n-are dreptul să moară I Paralel cu ------------ ORIZONT acțiunile de pe front, în spatele fron- tulul ocupat de nemți se desfășoară Ire satul Tichiriș (Vrancea), o adevărată rețea de salvare a ostașilor români eva- dați din lagărul inamic sau din tabăra dușmană (prilej de a șî informa, prin acești oameni, taberele Armatei Româ- ne). sufletul acestei rețele fiind Vasile Chilian, un om care pare simplu ță- ran, dar care „vorbește limba lui Goethe*, cum scrie autorul, și care printr-o abilitate și inteligență ieșite din comun, reușește să facă un joc dublu: cucerindu-1 pe comandantul german (un baron naiv și visător) șl desfășurînd activitate în sprijinul Ar- matei Române. Calitățile cărții sînt: o scriere fluen- tă. cît și crearea unor personaje memo- rabile. precum Vasile Chilian, Du- mitru Pantazică. soldatul Trăistanj, procurorul neamț, și, nu In ultimul cînd, protagoniștii numiți la început, dintre care se detașează, cu pregnanță. Emil Pavelescu. De remarcat și puterea autorului de a crea atmosferă (descrie- rile unor peisaje și acțiuni din munții Vrancei sînt remarcabile). Pe de altă parte, îi reproșăm autorului căderea într-un limbaj banal, jurnalistic (pe alocuri), precum și previzibilitatea unor situații, fapt care face să scadă ten- siunea cărții. De asemeni, lipsește aces- tei cărți dimensiunea tragică (războiul n-a fost chiar o idilă I), și lipsa de analiză mai profundă a unor personaje. Cu toate acestea, se poate afirma că romanul Trei în furtună, carte care e un fierbinte omagiu adus oștirii române pentru lupta șl victoria din 1917, con- stituie o reușită. Arthur PORUMBOIU . • Virgil Bostănaru, TREI IN FURTU- NA. Ed. Militară. 1988. STAREA DE DOR Un volum surprinzător prin îndrăz- neala rostirii și a gîndului propune tî- nărul poet Vasile Speranța. In momen- tul în care cei mai mulți colegi din generația sa caută cu obstinație for- mule dintre cele mai surprinzătoare pentru exprimarea forului poetic, auto- rul se îndreaptă cu încredere și curaj spre generoasa adîncime de expresie șî gîndire a versului popular. încrede- re. pentru că poezia folclorului îi ofe< ră resurse nebănuite de exprimare a propriului eu poetic. îndrăzneală, pen- tru că o astfel de formulă implică ris- cul repetării manieriste a unor lucruri gîndite, exprimate și realizate cîndva. Poetul (pentru că este vorba de un poet In sensul real al cuvîntului), își asumă în mod conștient riscurile ca atare, și reușește să le convertească în valori poetice apelînd la o lume pe care alții nu o mai văd demult decît cu ochii pitorescului sau. și mal rău, cu acela al vetusteții. Așadar, ni se propune un poem epic dialogat. Intre cui poetic al autorului și ipostaza sa aflată sub sem- nul Dorului. Amintita „gîlceavă* sc petrece prin intermediul unui „perso- naj* — simbol (ipostaziat șl el, la rin- du-i) cu bogate șl străvechi semnificații în acest sens — cucul. Devenind, pe rînd. cînd principiu masculin, cînd fe- minin, pasărea simbol, reia străvechiul motiv egiptean al ispitirii în varianta ei dramatică și înconfundabilă, aceea a dorului. Inprumutînd accente de litanie, bo- cet sau colindă, versul, amintind de acela al prozodiei populare, dar depă- șindu-i prin transformare și adîncire, relatează o dramatică poveste a iubirii. Există. în volumul de față, definiții ale dorului de o surprinzătoare frumusețe și noutate, deși ele apelează la for- mule cu aură folclorică: „Dorule, tu să fii versul / Ce descuie universul'*. „Toți pășim prin iarba vie / Să iubim în veșnicie". Există, de asemenea, în- drăznețe formulări poetice proprii, -o asumare personală a sintaxei poetice, cu un cîștig net în planul expresivi- tății. Se poate afirma că ne aflăm în fața unui experiment poetic reușit care, departe de a rămînc la acest stadiu, motivează încrederea într-un destin poetic. Gheorghe SECHEȘAN • Vasile Speranța, DORURILE CÎN- TULUI DE CUC. Ed. Litera. 1988. Ed. Dacia. 19M. ORIZONT PRIMA AMINTIRE Căruța pe arcuri înainta agale prin- tre lanuri mari de porumb. Roțile se înfundau moale in praful cenușiu. Stă- team lingă tata, care mina roibul scăl- dat de reflexe aurii. în spate se aflau mama și frățiorul meu. Veneam de la bunica, dintr-un sat apropiat de-al nostru. Tăcerea ne era atît de profun- dă, îneît primprejur se auzea căderea gizelor ostenite pe tufele vecine șleau- lui. Soarele coborînd spre linia zării părea o tamburină roșie bătută de sla- ba respirație a pămîntului. Cerul șe- sului bănățean își desfăcea aripile me- lancolice să înnobileze pasul și sufle- tul omului. Lăsîndu-se înserarea, po- rumbiștile îmbrăcau nuanțe întuneca- te, aproape negre. Era o liniște sfîșie- toare, nimeni nu cuteza să rostească un singur cuvînt Dintre tulpinile de porumb, groase cit brațul meu de co- pil ce împlinise șase ani, s-a ivit deo- dată un chip, urmat de altul și altul, un noian. Și totuși, nu erau chipuri, nici măcar din cele neobișnuite, ci niș- te forme cu neputință de descris. Ima- ginile se suprapuneau în linii ondu- latorii, treptat devenind un fel de abur, căruia azi i-aș spune mister. In acea clipă am realizat un lucru formidabil: că sunt o prezență în univers, o ființă născută pentru ca într-o zi să dispară. Este prima mea amintire coerentă. Primp și cea mai dureroasă. • 4 * t.» .' ................................ BUCATA DE PÎINE ne I Apoi zeppelinul a dispărut de pe cerul pur al primăverii, cum au dis- părut atitea altele, ca odată și odată să revină, puf de păpădie. în aminti- rea bătrinului. Dar emoția de atunci a rămas întreagă. N-a egalat-o nici clipa pe care a trăit-o in noaptea cînd sticla televizorului i-a înfățișat poposi- rea omului pe lună. tuiam un buchețel din maci și albăs- trele și mușețel cu bumbi de aur. 11 întindeam mamii. și ea mă ierta pen- tru absența din clasa îmbîcsită de mi- rosul motorinei dată pc dușumea. MINGEA DE FOTBAL MOARTEA LUI OCTAVIAN GOGA Era o dumnezeiască zi de mai. cu lumină care pune pe retina crudă a co- pilului peceți de veșnicie. Clocotul ver- delui năvălind dinspre cîmpuri, aburii liliacului înflorit, chemările păsărilor, aduceau în suflet cerul. Și deodată lu- mea de primprejur s-a întunecat. La primărie apăruse tricolorul in bornă Ochii tatălui meu înnotau în lacrimi „A murit Goga, marele nostru Goga* repeta cu glas sugrumat de durere Peste cîteva zile l-am auzit spunîndu-i mamii : „Știi că Goga a fost otrăvit ?“ Cine să fi urzit această versiune im- posibilă, și azi ieșită din gurile unora ? % Odată intrat în posesia mingii de fotbal, cumpărată de mama după in- sistențele mele sicii toare. deveneam re- gele străzii. Acum eu hotărâm cine e Bindea. Dobai, Planicika, Dchelcanu. Piola, Zamora sau becul anonim. Tot eu hotărâm durata meciului, executa- rea faulturilor, înlocuirea coechipieri- lor și litigiile de orice natură ivite pe „teren*. Mingea bătută în curtea școlii, pe izlaz și-n piața dominată de monu- mentul cu vultur, se desfăcea treptat din cusături Treptat ceda și bășica ei de cauciuc, camera, mereu și mereu „flecuită*. Și lopta se dezumfla exact cînd îți era lumea mai dragă. Apărea o nouă minge și un nou monarh a) TIPĂRII l • • Mama lua plinea neîncepută, o spri- jinea: de piept și, după sfînta binccu- vîntate, tăia din ea o „crișcă". Sub pri- virile mele lacome, pe bucata de pline încă hbuiindă trecea un strat de untu- ră. deasupră-i prefirînd sare și boia. Cu e$ în mină alergam în stradă, unde copiii mușcau din piinea în același fel pregătită de mamele lor — „pită cu unsoare și piparcă*, așa ii spuneam noi acestei ocazionale gustări dintre mese în anumite împrejurări ale vieții mele, ain avut prilejul să mă înfrupt din mîncâruri pregătite de bucătari a căr.or iscusință întrecea orice închipuire. Dar nimic* nu mi s-a părut mai delicios ca simpla bucată de pîine unsă cu untură și ninsă cu sare și făină de ardei. Pe blazonul copilăriei stau adesea elemen- te aparent anodine. Oare întîmplarea face ca tocmai ele să reziste la asaltul timpului ? ZEPPELINUL Cufundați in nămoluri puturoase amețiți de lumina cotropitoare a verii, ne buluceam cite patru, cîte , cinci să-i apucăm de ceva anevoie de apucat Aripioarele lor. niște catifele rotunde mai că nu se zăreau. Vietățile în for- mă de flaut lunecau cu nemaipomenită agerime printre degetele noastre. A- junși in captivitate scoteau sunete as- cuțite, și prin această ciudată însușire asemuindu-se flautului, însă unuia țarc prăpădit. Soarele după-amiezii săgeta nemilos, șl noi nici gind să ne potolim Ca apucații răscoleam negrele aluaturi ale șanțului croit prin aurul lanurilor de griu. Exemplarele prinse, seara Ic azvîrleam pisicilor care se apropiau dc ele cu spinarea movilă și coada țea- pănă-n sus. Nouă, proștilor, carnea lor gustoasă ne stiinea numai silă, ține să mănînce carne de șarpe ? Căci șarpe era pentru noi prăpăditul de misgurnus fossilîs. Și atunci, la ce atîta trudă cîi- nească să-i vînăm ? Ca să ne alegem cu mîl sub unghii și duhori în suflet ? Pe deasupra mai primeam și scatoalce lunga absență din curte și batjocorirea îmbrăcăminții cerîndu-se pururea sanc- ționate. De ce ? Mister. întreaga copi- lărie e-o țesătură de mistere din pare rămîne scama visului. înainta cu încetineala apei adînci. Poate că stătea pe loc, spînzurat de cîrligele văzduhului. Zeppelinul f Zep- pelinul I, chiuiau mai-vîrstnicii ieșiți - să vadă balaurul civilizației moderne Cu mina streașină la ochi urmăream drăcovenia de forma trabucului, compo- nent indispensabil pe blazonul domnului cereai ist. A toate cunoscătorii spuneau că dihania aeriană e mare, mare cit o casă cu zece ferestre la stradă. Și mai spuneau că încap in ea elefanți și vaci și oi,jși încă rămînea spațiu destul pen- tru d masă de biliard, să aibă distrac- ție însoțitorii acestor dobitoace. Și tra- bucul dc aluminiu luneca impasibil înainte, statul lui pe loc era numai o iluzid. Aeroplan mal văzusem, price- peam. putea să zboare, doar avea aripi de libelulă. Minune, adevărată minu- MACU înflorirea macului înnebunea bătăile inimii. Pojarul său risipit peste verdele cîmpului, mă urmărea și în somn. Di- mineața ocoleam clădirea școlii luînd-c spre holdele pierdute-n zarea zărilor. Azvîrleam ghiozdanul unde se nime- rea. Cu mintea despovărată de formu- lele matematice, puneam sufletului și umerilor aripi. Ridicat în văzduh, ame- țit de pilpîirile roșii, zburam pînă sub zidurile culei din Vfrșeț. De aici reve- neam cu sîngele macilor absorbit de sîngele meu. întru tîrziu, speriat ’ de frumoasa și nesăbuita mea faptă, alcă- străzii. Alergam necurmat mingea uneori pină seara tîrziu. cînd pe cer începea să evolueze un balon la fel de frumos ca al nostru. Ne culcam oste- niți și. în vis, luna se ciocnea cu sfera de piele, din bolta cerului pornind furtuni de confetti aurii. Din ceata co- piilor crescuți pe strada mea și pe alte mii și mii de străzi, se alegea celebrul fotbalist de mîine. Autentici iubitori de fotbal, părinții și dascălii noștri în- curajau Jocul „piticilor*. încă din mo- mentul în care aceștia jonglau cu min- gea de cîrpe. Aveau loc întreceri pe clase, pe licee, pe cartiere. Pline de far- mec erau întîlnirile duminicale dintre echipele sătești. Căruțele cu „juniori* și „seniori* soseau după-amiaza pe iz- laz. unde gazdele în așteptare se an- trenau trăgînd cu mingea la poartă Echipamentele pestriț colorate, specta- torii, vinzătorii de înghețată și „crahlă* înviorau ariditatea terenului în cursul săptămlnii păscut de vito. Numai c asemenea largă emulație, desfășurată în forme variate și deseori pitorești, explică marele număr de fotbaliști pe care Banatul i-a dat țării. Doamne, și ce fotbaliști I Cluburi timișorene pre- cum „Chinezul*, „Ripensia* (unică, ex- traordinară denumire !). „Poli* (cea de odinioară, mai puțin hingherită de ar- bitri) și „C.F.R.* rămîn strălucite sim- boluri ale fotbalului românesc. în răstimp, fervoarea fotbalistic s-a de- plasat în direcțiile Moreni și Ghimpați. SEMNI UVERTURA DE TIMP UMBR ricinii Pe-aici pe unde limi Și pluguri trec in dc Din mari îngemănări Mai dăinuie-o lumin C-așa l-a fost chemai Și-astfel mi-l știu și Sporind cu Jarul lui Din însăși clipa care Cu brațul greu, bătî Cu ochii arși de-un : /on Rahoveanu Eu locuiesc în apropiere de un Unde timpurile murmurînd se adună Atît jertfim in suișul dc cint spre arcade Itinerarului nostru în soare, în furtuni Cărămida pc țărm în speranță cum arde Nc e gîndul inspirat din trezorerii de izvoare Ochii ne adîncesc clipcle-n înțelesuri stelare Natura-n succesiuni ne e numele d< familie, Neistovită generare, surîs de aprilie Plug scrierii inima-n proaspătă dimineață Cu o lacrimă lumea-n cuvînt o înalță. Condeiul și gresia desenează-n cetate croi Sîngele ne reflectă cugetări noi. Zăpada nu fie pustiuri ci vis Brîndușă sperării, tărîm neînvins, Inspirație fie primăverii din moarte Dc pe strada mea, din imensitate, împărăție vieții înalt înflorite în arte PESTE ORICE MELANCOLIE Lumină, cită lumină, iubire, între porumbeii și corbii de toamnl Depresiunile nu ne mai mire, Din coridoare piscuri nc cheamă. Spre păduri ora bată memorii, Pe lespezi transcrie-le neaua. Iată Cînd Mi-e starea de-a fi pradă norii noi nc privim limpede steaua. dor de cît ar mai putea să fie Norocul nostru» sub acest soare. Cu ochii scriem peste uitare Melancolică lirică vie. Din inimi ni se resfiră copacul Peste neînghețatul pămint. Lumina adîncă privirii crcscînd Să ne onorăm prin rod înalt veacul INTERSECȚIE a timpului Avem puterea de-a privi spre mîine Cu bucuria nerederii în bine, Se duce un mileniu sub înaltul Din care stelele rămîn în altul Ce inimi roșii bat în cărămizi! Răsare lacrimă speranța-n gene, Cînd vor mai trece oameni lingă ziduri Vor fi doar ai creației perene Peste oricare vechi și sumbre ginduri Mai amintindu-ne grelele clipe Eu, tu, noi înșine-n lumină toți Sîntem pe mai departe aștrl-n nopți. Tot unici răsărim peste țărînă, Din cv îh ev/ lanț vieții', mînă-n mină Sc face cîteodată întuneric? Răsare ochiul soarelui himeric. Sc face cînd și cînd pustiu in lume? lubirea-nalțc val adîric pe dune, Cît, oamenilor, soarele ni-i stenic, Prin miliardele de ani bun sfetnic. MEDITAȚIE DE SEARA nlgiir uscat. II Mfi ii ••• ■b mine, ■ porii, P n°i ■hms Ț nlcicui. nu se I ranosc ? Iprte, lucruri Lnță. \1lUCRU nrunuilui Jinui ■pr gind iAi primi! 1 Vreau să-ți revăd obrajii, ochii, pasul. Și mîna-n mina mea să-ți intîrzie. Să-ți fie lingă mine umbra, glasul, în liniștirea frunții, bucurie. între statui și adînclmea serii Cît de intens a fi e cu putință! Surîzi. odlhnitoarea mea ființă, Ni-s inlmile-n crengi, în centrul verii Din întâmplare cum deschizi fereastra, Frumoasă nc e trecerea și-naltă, Încrezători nc revedem deodată, Minune-i strada, viața, clipa-accasta Creație spre zarea de zăpadă. Eu codru în oraș îți sînt. baladă, 1 Iar tu pe munte îmi rămii seninul, 1 Larg descrețirea norilor, destinul 1 Vi ploaie-n rodnicii, în soare, imnul, i w Trecutul meu cel roi Prezentul meu cel ro Sînt semnele ce m-a Sînt semnele care m Să fie pace pc pămh E-atîta sete de cuvînt în cîntecul pc care-! Ca roiuri vin, Ca roiuri vin Copiii neamului și cr< E-nalt destinul român Și cerul neamului — Și-atît de bun. cum Să-l aflu-n vreme Și să-1 preamăresc ... Cînd cade seara lin Și griul mustăcește d Se-arată umbra lui Să binecuvinteze sp RÎUI Prin cîteva iubiri n< Ne trecem virsta ast De ce se duc clanui De numai cu tăcerile De ce nu poate rîul Că noi nu sîntem ci O apă? De ce-i cîmpia doar Și se stîrncștc prea Și plouă ? Dc ce-i atit dc mic Tărîmul zvelt dinsp O, De-am putea purta Scară dc seară Iun Ion Pad CÎNTEC Solare vibrații Semințe noi în GINI voievod pîine și miere. d: im br Constelația palmei Ocean dc lumini i Sub zăpezi fream; Dc floare cîntecul Pentru timpul rol O inima cu putci Solare vibrații de Raze de cîntec în Semințe noi in bi Trepte dc tînără 9 • ORIZONT 'hoveanu lA DE TIMP ipropiere de un rîu murmurînd se adună, suișul de cînt spre arcade tru în soare, în furtună, m in speranță cum arde ipirat din trezorerii de izvoare. »c clipele-n înțelesuri stelare uni ne e numele de familie, ire, surîs de aprilie ima-n proaspătă dimineață mea-n cuvînt o înalță, a desenează-n cetate eroi, ctă cugetări noi. SEMNE Trecutul meu cel românesc. Prezentul meu cel românesc Sînt semnele ce m-au născut. Sînt semnele care mă cresc. Să fie pace pe pămînt, E-atita sete de cuvînt in cîntecul pe care-l cînt. Ca roiuri vin, Ca roiuri vin Copiii neamului și cresc. E-nalt destinul românesc Și cerul neamului — senin. UMBRA Pe-aici pe unde limpezesc cuvinte Și pluguri trec în depărtare, clar, Din mari îngemănări de luarc-aminte Mai dăinuie-o lumină de plugar, C-așa l-a fost chemat atunci pe tata Și-astfel mi-l știu și azi, ne-asemult, Sporind cu jarul lui nestinsă vatra Din însăși clipa care m-a ivit — Cu brațul greu, bătătorit, fierbinte, Cu ochii arși de-un zîmbet ștrengăresc Și-atît de bun, cum nu găsesc cuvinte Să-l aflu-n vreme Și să-l preamăresc ... BUNA DIMINEAȚA, PATRIE Iți dăruiesc relieful gîndului meu fierbinte. Brațul minții cu care te înalț nimb al tăriei în Imnul de muncă. Ingenuu e chipul zorilor în șopotul tău de munte reverberînd ecoul căprioarelor, corolar netălăzuit din care-mi astîmpăr setea, încărcat de nădejdi și stăruinți. SEARA DE TOAMNA Prin vrejuri umblă vîntul tăimit și veșted sub tălpi s-aude un tril de păsări rămase fără zbor un petec alb de suflet e clipa inșurubată-n cer adus mal mult dc umeri e țipătul din ierbi. E scară mai devreme in plopi respiră doar tăcerea. Tc-ai dus. Numai urma pc frunze pîlpîie în nordul încremenit. «n Angliei Dumbrăveanu DOMNUL DE R O U A - LUI D. R. POPESCU Mă întîlncsc cu Galerlus Domnul de Rouă la Romuliana lingă poarta de răsărit înconjurat de nevăzuți pini și mesteceni Azinoapte i-am spus te închinai în biserica florilor din cîmpia romană cărînd cu spinarea din hambarul pământului semințe pentru cei lăsați să-ți îngrijească grădina și termele Cum ai ajuns aici slăvite cezar la umbra dudului din rai am îndrăznit să-l întreb Cînd presimt vremi de restriște mi-a spus urc scările stelelor prin cerul de lut și vin să văd arborii în care-am ascuns dc două milenii oștemi mei cei mai viteji ustiuri ci vis, i, tărîm neînvins, rimăverii din moarte, •a, din imensitate, înalt înflorite în arte. i MELANCOLIE mină, iubire, și corbii de toamnă, ne mai mire, iscuri ne cheamă. bată memorii, crie-le neaua, fi pradă norii nm limpede steaua. ar mai putea să fie sub acest soare, peste uitare ă vie. resfiră copacul tul pămînt, privirii crescînd rin rod înalt veacul. E A TIMPULUI e-a privi spre mîinc dorii în bine, »niu sub înaltul rămîn in altul. >at în cărămizi! speranța-n gene, ’cce oameni lingă ziduri reației perene chi și sumbre gindurl. ie grelele clipe ic-n lumină toți departe aștrl-n nopți, ni peste țarină, uiț vieții, mînă-n mină ă întuneric? oarefui himeric, înd pustiu în lume? I adine pe dune, soarele ni-i stenic, de ani bun sfetnic. E DE SEARĂ LI b ii Pi ut CU Cînd cade seara lin peste izvoare Și griul mustăcește dolofan, Sc-arată umbra lui dinspre ogoare Să binccuvîntczc spicu-n lan. AL Florin lene ÎN PREMIERA LA TEATRUL NAȚIONAL DIN TIMIȘOARA RÎUL ÎNTOARCERE Prin cîteva iubiri nc-nchipuit dc scurte Ne trecem vîrsta asta păminteană — De cc se duc elanurile multe De numai cu tăcerile rămînem, Ană? De ce nu poate riul să priceapă Că noi nu sîntem cum e el, O apă? Dc ce-i cîmpia doar dc-o vară, două, Și se stîrnește prea curînd Și plouă ? Dc ce-l atît de mic precum sc știe Tărâmul zvelt dinspre copilărie ? O, De-am putea purta și astăzi. Ană, Seară de seară luna la sprinceană! I Ion Pădureanu id obrajii, ochii, pasul, mea să-ți întirzic, ni ne umbra, glasul, nții, bucurie. linei mea serii fi e cu putință I rea mea ființă, •engl, in centrul verii um deschizi fereastra. trecerea și-naltă, •vedem deodată, viața, clipa-acensln. •a de zăpadă, ș iți sînt, baladă, îmi rămîi seninul, narilor, destinul cii, în soare, imnul. m bl II CÎNTEC DE MUNCĂ Solare vibrații îmi îndeamnă cuvintul Semințe noi in brazde să scutur Constelația palmei in vii unduiri Ocean dc lumini să reverse r • Sub zăpezi freamătul piinii încarcă De floare cîntecul meu Pentru timpul robust de temei O inimă cu putere de strigăt urcă Solare vibrații de cutezătoare, fapte Raze de cîntec în cetate zidind Semințe noi în brazde bogate Trepte dc tînără patrie de eroi. M-am întors acasă spre toamnă: Riul tăcea in urma mea. Pe suliți dc Iarbă, pc coamele dealurilor, Soarele se rostogolise in brazde. O melancolic amară mă batea cu amurguri, Că n-am mai fost recunoscut dc fîntini. Sora mea crescuse înaltă și subțire, Floare peste sufletul mamei. Nucul îmbătrânise și dinții dc frunze cădeau tremurînd. Era liniște in prispa casei Și cu mă miram de soare. • Mama cosea grădina in borangic Și o durea privirea care nu ostenise Căutindu-mă prin țară. Riul tăcea, ascunzindu-și fața în maluri, Sora mea număra lacrimile fîntînii. Lăsând la poartă vintul și ploile cu soare. Am îmbrățișat pe mama, intinerind-o ... ’ * * * • î ** • " NUCUL DINTRE DOUA VEACURI Trebuie să mă întorc la nucul meu... E prinzul. și. dealurile mă sfătuiesc Cu liniștea, cu zilele încinse, de șeu. Să plec cînd apusurile sub pași nu se trezesc. Trebuie să mă întorc la nucul meu. Cum sc intorc transhumantele. Poate singelc urcă in frunze din greu Spre cer strălucind faianțele. Nici nucile nu mai au clinchetul lor verde, Fără pașii mei de cîntec adus. Ca un colb dc aur. din două veacuri, se pierde Lumina, arzând, în crengi spre apus. Numele meu ca un zbor în anotimpuri Rămîne cuvînt bolnav fără leac, întoarcerea mea tîrzie Speranță c pentru nucul din margine dc veac. * „TREI SURORI” de A. P. Cehov Nici o altă întrebare nu pare să fie mai chinuitoare, pentru eroii lui Cehov, decît aceea privitoare la „Cc-i dc făcut ?“ ca să-și schimbe viața, ca să treacă de la vorbe la fapte. în lumea cenușie a acestor eroi, majoritatea lor oameni neputincioși, robi ai viciului și prostiei, ai lenei și lăcomiei de bunuri pămîntc- ne, însă alarmați de viață, discutînd incoerent despre vi- itor, căci în prezent nu-și află locul, se în'alță, îci-colo, făp- turi de o mare frumusețe mo- rală : o Nina Zarecinaia, un unchi Vania, trei surori, mari visători, plini de abnegație și de iubirea de frumos, alături de niște umbre jalnice umane, ca Gaev, Ranievskaia, Natașa Prozorova sau Serebreakov. Tuturor acestora, buni și răi, AMURG DE ÎNTOARCERE După somnu-ți, pc-o jumătate dc frunză, Jumătate-n cer, jumătatc-n apă, A coborit în taină amurgul însingerat Și te-ai trezit femele. — O, nu-ți place chipul meu în vreme săltat Șl Inima în sînge iscodind ; Cuprindc-mă în rarele talc întoarceri Sa ne bucurăm de primăverile Cu glas înduioșat dc muguri... le impută ceva esențial acel om blînd, de o tristețe nesfîr- șită, care a fost Anton Pavlo- ' viei, le impută cu un surîs trist-ironic : „Rău trăiți, Dom- nilor". In adevăr, deși dragostea de frumos, setea de viață repre- zintă esența operei cehoviene, căci „In om totul trebuie să fie minunat: și înfățișarea, și haina, și sufletul, și gindurile", această frumusețe și dragoste de viață se ofilesc în atmosfe- ra socială imbicsită a timpu- lui, sub domnia țaristă, întru- chipată de făpturi ca Sere- breakov, Natașa Prozorova, Elena Andreevna. Gaev. Cu toată chinuitoarea între- bare : ce să facem ca să tre- cem dc la vorbe la fapte, Ce- hov nu dă nici un răspuns. Poate doar un răspuns indi- rect, precum cel din „Livada cu vișini". Sacrificarea livezii e răspunsul lui Cehov. „Cui- bul de nobili" sfărîmat, cu atmosfera lui tihnită. în apa- rență, dar cu o tihnă smulsă din truda și chinul altora, parc a fi răspunsul. S-a sfîrșit cu un trecut de prisos, pare a spune dramaturgul. „Adio via- Iță de altădată", exclamă Ania. „Te salut, viață nouă !“< I o încurajează Trofimov. înJ lumea aceasta rusă, de la 1890,1 oamenii buni, deosebiți. cal Vania, Astrov. cele trei surori J Andrei Prozorov erau înghițiți I de mediu, iar nulități ca Na- I tașa și Serebreakov prosperau. ! Cei dintîi își continuau dru-1 mul lor în tăcere, umiliți, iar I ceilalți luau parte radioși lai masa vieții. Năzuințele celor'I dintîi se stingeau într-un tre-îl cut, de care nici ei nu-și maill aduceau aminte, iar ambiția1! lor nu se mai lega decît ddl un trai mediocru și de slujbei umilitoare, pe crnd ccițălți’ in-*| trau agresivi în acțiune. înj! jocul grosolan al parvenirii! sociale. în ciuda tragismului) I unor asemenea vieți, chiar șid acești eroi, spre care simpatia' lui Cehov se revarsă cu gene-, rozi ta te. par niște făpturi ri- dicole. Ridicole prin capitula-I rea lor fără împotrivire, îneît, | la un moment dat. nu mai’ luăm în serios nici trecutul lor, nici drama lor, nici sufe- rința lor. Ridicoli par și An- drei. și Verșinin, Ccbutîhin, Tuzenbach, Solionîi și chiar cele trei surori, în ciuda aspi- rației lor neîncetate la o nouă viață. Din acest punct de ve- dere, strict cehovian, drama' surorilor nu mai e dramă, ci I vodevil și comedie și ea tre-j buie văzută așa. E adevărat, comedie tragică, dar tot come- die. E tragică viața celor trei» fete și a lui Andrei, fratele lor. dar tragedia se datorează! în bună parte^și lor. Felului' dc a fi. Neputinței -d^ a se’ ^smulge din banalitate și lene- vie. de a-și făuri o altă exis-* tență. Căci ei vorbesc, vor- besc, fără să treacă la faptej Ei nu făptuiesc nimic nobil care să-i salveze din banali- tatea diurnă. Ei recad mereu și mereu în lenevia și nepu- tința cuibului lor. Și, ironi- zîridu-i, privindu-i cu umorul lui trist sau sarcastic, împru- mu'îndu-le chiar o notă da adîncă melancolie și compa- siune, autorul le spune totuși încă o dată : „Rău trăiți, dom- nilor !“. E bine că Naționalul nostrd merge pe mize mari: Regeld Ion ARIEȘANU , (Continuare in pag. 10) ORIZONT • 10 • TREI SURORI”, de A. P. Cehov (Urmare din pag. 9) Lear, Răceala, Trei surori. Ne amintim cu plăcere și de acel Vania al lui loan leremia Deci nu sîntem străini de ma- rii dramaturgi ruși. Nu sîntem străini nici de Cehov. Punerea în scenă a celor „Trei surori", de câtre un regizor bun, ca Alexa Visarion, poate deveni și ea un act de cultură pentru oraș, pentru instituție. Firește, se pot ivi și semne dc între- bare privind înscenarea, in- terpretările. dar teatrul poate înfrunta și riscurile de dragul unui atare act creator : de a-1 aduce pe Cehov pe scenă. Alexa Visarion și-a distri- buit. în genere, cu unele scă- pări. bine oamenii în roluri. El a optat pentru un spectacol deschis, pulverizînd salonul, sala de mese, intrări, ieșiri, optînd pentru un tablou natu- rist, în care sînt risipite: so- faua, fotoliile, masa, scaunele etc. Personajele ies, intră, dis- cută, se bucură, suferă, filo- sofează. traversează pe unde apucă scena, impresia e de împrăștiere a lor. nu de adu- nare In jurul unui nucleu. Scenografia Emiliei Jivhnov e admirabilă, ea are adîncime, spații tainice, dă prilej de plimbări și visare, o oază si- tuată la mari distanțe de alte spații civilizate citadine, dar, repetăm, în ea, eroii nu se adună, ci se risipesc. Poate din această pricină spectaco- lul mi s-a părut nelegat, cu unele spații de joc incoeren- te, goale, fără tensiune dra- matică. Pasaje admirabile, spuse fără ardere lăuntrică, fără pasiunea și patetismul rusesc ale eroilor. Spectacolul nu pivotează în jurul nucleu- lui ideatic, al filosofici impuse Cintarea României • In ampla ambianță a creației tehnico-științiflce, marcată intr-o notă specială de inteligența timișoreană, întreprinderea „1 iunie" aduce o contribuție însem- nată la ceea ce înseamnă o preocupare constantă în domeniul competitivității noastre internaționale. în cadrul Festivalului național „Cîntarea României" în- treprinderea a obținut în acest an locul I pe ramura In faza interjudețeană. Problemele puse în fața colec- tivului întreprinderii, îmi relatează tovarășa inginer Florentina Popa, țin de finisarea produselor, produc- tivitatea muncii, sporirea calității, autodotare. Proiec- tanții, coordonați de talentata ingineră Olimpia Apostol, au realizat circa 900—1 000 modele confecții în acest an. Colectivul de aici, într-o permanentă ac- țiune de autoperfecționare, participă permanent la di- verse tîrguri internaționale, in cadrul unui util schimb de experiență, se documentează, în privința cerințelor modei, din cele mai felurite surse. Există la „1 Iunie" un valoros colectiv de creatori de modele, precum și un cerc de inventatori și inovatori, care a luat locul III ia concursul Județean din acest an, în cadrul „Cîn- tării României", pentru propunerile de modernizare a procesului tehnologic. Invențiile sînt semnate de N. Roman, M. lordache, F. Schtifler. E. Dincă. G. Paven. A. Varga, O. Apostol, D. Malanca, V. Buiciuc, IV. Varga, iar inovațiile de D. Nadolnic, M. Huțu, S. Fleser. • Timp de două zile Poligrafia a găzduit o manifestare națională sub genericul „Cartea de aur", finala pe țară, menită să pună In relief înaltul profe- sionalism al tipografilor din toate secțiile întreprinde- rilor de profil. O competiție sugerînd faptul că munca poate exista simultan cu arta, creația, în acest do- meniu aflat în imediata apropiere a culturii, litera- turii. Gazdele. în ambianța sărbătorească a unei în- treprinderi reînnoite și înfrumusețate, au demonstrat virtuțile tiparului timișorean, de vastă tradiție, obți- nînd „Cupa de cristal", întîiul loc pe țară, trofeul „Cartea de aur". întrecerea s-a desfășifrat la culegere manuală și mecanică, zincografie, tipar plan și înalt, legătorie. După disputarea probelor teoretice și prac- tice, concurenții timișoreni Kau ocupat următoarele locuri : Marian Hotărau (I), Vasile Cazaclncu (II). Doru .Avram (HI). Mircea Szaplonczai (IV). Miodrag Jovicici (V). Concursul se află la ediția a XiV-a. 4; . Lucian BURERIU de textul cehovian, de aceea dramatismul profund al tex- tului se pulverizează creîndu- se mici secvențe de sine stătă- toare și iluzia dispersării ta- blourilor în dauna ideii între- gului. Andrei Prozorov al lui Cehov visase o viață luminoasă. Avu- sese. cîndva. un ideal, ca As- trov. El a ajuns însă „soțul soției sale". Năzuințele lui s-au înecat, intr-un trecut ui- tat, cu încetuL Ambiția lui de azi e doar să mai avanse- ze în grad. Singurul lui dialog e cu un surd și bețiv, Fera- pont. Decăderea lui finală e absolută. El piere prin lene- via spiritului, a neacțiunii. In locul lui se ridică o ființă rea, vulgară, fără suflet, dar mal activă, rapace și surdă la ape- lurile sufletului, gata de par- venire, Natașa, soața lut Mir- cea Belu și Luminița Stoiano- viei fac un cuplu credibil din aceste două personaje. Belu surprinde apatia și neputința lui Andrei, dă sentimentul în- vinsului, jocul lui e economi- cos și auster, după cum Stoia- novici sugerează o făptură „activă", isterică, ce se pierde In nimicuri, deși e un spirit lucid de parvenită. Jocul actri- ței sugerează un mecanism feminin bine pus la punct, pentru a duce la capăt ruina casei, demolarea „cuibului de nobili". In cele trei surori, Olga. Mașa, Irina. deși, par- țial. fiecare dintre actrițe in- tră In roluri, nu există o coe- ziune totală afectivă între ele. Irene Flamann Cătălină con- turează o Olgă gravă, soră ma- tură. dar cam insipidă. Ea nu iese in lumină prin nimica în grupul celor trei, deși poartă mesajul patetic al autorului: „încă puțin și poate o să știm pentru cc trăim, pentru ce su- ferim". Mașa, conturată de Larisa Stase Mureșan, e cea care nu-și găsește locul, fiind- că simte o liniște în jurul el ca un deșert, tocmai ea, cea dornică de viață, de iubire. Ea e cinica familiei ; „Știm prea multe lucruri dc prisos**. Pe ea o jignește grosolănia par- venitei Natașa. Pieirea Mașei, ca și a surorilor, e sfîșietoare. dar lipsa lor de vitalitate, de acțiune, dovedește că e fi- rească. Larisa Stase Mureșan realizează o Mașă simpatică, stranie, care rîde însă cam multișor, dar care își asumă pînă la urmă drama, ce pare autentică în scena finală, cînd pasiunea ei dezlănțuită nu mai ține cont de nimica. Irina, a Margaretei Avram, trebuia să fie, în viziune cehoviană, o făptură serafică, dornică de frumos, de iubire, de echi- libru. Ea, deși cea mai tînără, e conștienta familiei. Rațiu- nea ei e limpede. Ea știe ce are de făcut — să muncească, să iubească. Dar e conștientă și de faptul că „Nc-am născut printre cel care o disprețu- iesc** (munca I). Ea își demas- Dăruire tntre cei cărora li s-ar po- trivi proverbul: omul sfințește locul, l-am numi și pe Gheor- ghe Galetin.. In cei 19 ani de activitate, ca instructor core- graf și dirijor al orchestrei de muzică populară, a adus Casei pionierilor din Timișoara pes- te 20 de premii naționale. Mulți dintre cei care au fost indrumați de Gh. Galetin, in anii fragezi ai copilăriei, sint astăzi ei înșiși îndrumători sau virtuozi interpreți. Casei pionierilor i-a urmat Casa tineretului din Timișoa- ra, unde Gh. Galetin, in func- ția sa de instructor principal, a reușit să formeze un puter- nic ansamblu folcloric. Roade- le muncii și ale colaborării cu tinerii artiști amatori din mu- nicipiul Timișoara, s-au con- cretizat și in trei titluri de lau- reat, locul I, la Edițiile l-a, il-a, 111-a ale Festivalului na- țional „Cintarea României**. Din anul 1985, Ghcorghe Galetin a preluat conducerea Centrului de cultură și creație „Cîntarea României" de pe lin- gă T.A.G.C.M. Timișoara, unul dintre cele mai puternice clu- buri muncitorești. Și aici, cu aceeași neobosită dragoste, s-a dedicat muncii cultural-artisti- ce și a pus bazele unui valoros ansamblu de creație și unui ansamblu de cintece și dan- suri, formații care, la cea dc a VI-a Ediție a Festivalului național „Cîntarea României" a obținut locul I ș: titlul de laureat pe țară. Ghcorghe Ga- că slăbiciunile, sigură că va deveni un Andrei, un Cebu- tîhin, care va uita totul, care nu va mai munci, care nu-și va mai vedea visul niciodată: Moscova. In prima fază. Mar- gareta Avram a fost o apari- ție agreabilă, o Trină sensi- bilă. expresie a purității, zbo- rului, visului. Devenirea ei, tragica ei decădere, in final, e însă mai palid surprinsă, iar Jocul de-a dragostea, cu Tu- zenbach. pare cam rece și ar- tificial. Miron Nețea realizea- ză. în schimb. în Kulîghin. unul din cele mai expresive roluri ale carierei sale și, se pare, și cel mai autentic din spectacol. Omul din cutie, Ku- lîghin. Omul „formelor fără fond". „Fericirea* lui, bizuită pe minciună, e un joc al apa- rențelor. „Mulțumirea" lui e o expresie a suficienței și im- becilității. Toate acestea le-a surprins, cu o minuție rară, de bijutier, Miron Nețea. El a înfățișat un Kulîghin odios, proprietar de suflete, proprie- tarul Mașei, ins mărunt, sufi- cient. obsedat de aparența vie- ții. niciodată de adevărul ei esențial, adînc și omenesc. Ver- șinin-ul cehovian e genul de specimen uman dezorientat și nerealizat în plan intim. El e dus de patimi mărunte, de intrigi și impulsuri, viața Iul e goală, pustie, fără orizont social-uman, o umbră, ca și ceilalți ofițeri, gata să piară în dueluri pentru nimic sau să pălăvrăgească la infinit și să se plîngă altora. Verșinin dorește fericirea, dar nu e apt de ea. Un filosof insipid, veș- nic îndrăgostit, el preferă via- ța lîngă o soție smintită și preferă o aventură unei iubiri adevărate și hotărîrii nete spre o nouă viață. Vladhnir Jurăs- cu a surprins un Verșinin ca- valer, om de societate, dar mai puțin a intuit în el pe tipul de don-juan, dus de un pate- tism fad, cameleonic, omul vorbelor mari, care se sting în gol. Pasiunea pe care o face ei pentru Mașa. în final, pare plină de adevăr, autentică, și acolo actorul a ars mai intens și a intuit, profund, un posibil Verșinin. Tuzenbach. Solionîi, Cebutihin, tripleta ofițerii |l cehovieni, se revendică de ui aceleași specimene de ^Ml in gol, de dezorientați ai ta I existențe trăite in afara mun™ și a unui ideal social. Timafl bach visează la muncă, dar pierde in mărunțișuri care vor duce la un duel unde dl va pieri fără sens. Solr.';! cinicul nebun, care se vfadf Lermontov și care urăște instinct, ucide cu cruzime A fără scrupule, căci viața dl moartea lui ii par a fi teii Cebutihin, un port-drapel dl unei clase învinse de timp™ istorie, arată marea irealiU>l in care el înoată : „Ml se pani numai că trăim". „Ce binea fi să nu exist". „Dar, de fapt,I nici nu existăm". Robcrt Hat j face un Tuzenbach plin setea de iubire, de dorința d schimbare. Jocul actorului 11 fremătător și proaspăt. I Petrescu surprinde un Cd .• | tîhin omenos, mai mult In M tura lui umană, acccnluiflj umorul bătrinului faun, nuli puțin cinismul lui ruinător.ini schimb. Ion Haiduc nused z* minte și încheagă, din puțiofl replici, dar cu o intuiție tistică adîncă, un personaj itJ ridic, în nebunia lui amarii Solionîi e intuit de actor ca mecanism înspăimlntător, fjfl> i tură demonică, care trăim din propriile resurse de ura d nebunie. O mențiune deoseb tă avem pentru FeraponWB lui Sandu Simionicâ. E ere»-1 nat sumar, dar plin de qiwJ re și adevăr, un veritabil pe* sonaj cehovian, poate cu ae> l rul cci mai rusesc de pe setai] Cristian Cornea și Romeo BJ • bosu. doi tineri ofițeri agrea- bili, apariții plăcute. In Ani* sia, a Victoriei Suchid Codri- cel, o bătrînă doică, contur - tă îndeajuns de veridic. „Trei surori", pe scenn Na- ționalului timișorean, adue, în parte, ceva din geniul di> mmurgului rus, mai puțin h- mosfera și culoarea spe fa rusească. Se încheagă pe «e» nă însă niște idei valorra.se ale timpului, adaptate la p» tul și la cerințele noastre de azi. E mult aceasta? E pud Spectacolul ne dă răspunsul! letin a reușit, prin forme și mijloace pedagogice dintre cele mai vii, să atragă la Clu- bul Constructorul peste 80 dc copii din cartierul Trubadu- rul, copii de muncitori con- structori și, cu răbdare, înțe- legere, dragoste le-a deschis gustul către frumos, câtre arta populară îndeosebi. Cu acești tineri a realizat spectacole fol- clorice de ținută artistică, reci- taluri de poezie cu un profund caracter patriotic și revoluțio- nar, spectacole ce sînt prezen- tate in fiecare săptămină, vi- nerea, pentru oamenii muncii din construcții și pentru Jami- Uile acestora. La Clubul Con- structorul activează 11 forma- ții artistice și toate au fost prezente, cu rezultate merito- rii, în Faza republicană a Fes- tivalului național „Cîntarea României" Ediția a Vi-a. Pre- miile au fost în număr de 11 din care: 7 premii 1, 3 premii 11 și un premiu 111, Tot la Clubul Constructorul funcțio- nează unul dintre cele mal cunoscute Cinecluburl, con- dus de Ghcorghe Huiban, Rezultatele, muncii Inimoșilor bricul și scriitorul I. D. Sudu a ■ cu pasiune istoria Banatului. ■ dintre cercetătorii cel mal Infoj era trecutului acestei părți de ÎU Urii, cu particularități în tra i&nrie și tn grai. Incepînd cu luc: k tinerețe. Literatura bănățeană < r?nt pină la Unire, tipărită în b i rămas șl acum o carte dc ref H D. Suciu s-a distins prin rl| Lirică. prin pasiune, prin de Bt exemplar față de locurile n prile publicate după 23 August ■ edificatoare. Din galeria măre ci ale istoriei noastre apropiate Lipat în mod deosebit, după cui |< Eftlmie Murgu. In studi- ă nu exist". „Dar, de f de la ,M8W ,n Banat ®d- । nu existăm". Robert 1 ; un Tuzenbach plin R.S.R, 1968), precum și în cu- a prefață la ediția Scrieri de u (Editura pentru literatură. •a de iubire, de dorinț mbare. Jocul actorului!* Su HrcțtCi Sn ^er^u^ane al, contribu|ia Banatului la iești, două premii tonale, obținute fn B și Cehoslovacia, țib iu înregistrat pe peliu istoriel române. Este desigur c dc pămintul și oamenii care itat dulcii ani ai copilăriei și Această dragoste față de pâ- da constructorilor, /^Băutului și față de oamenii lui o ea i** eleganța noi/ofkț studiile șl eseurile semna- rc din Timișoara și Suciu in revista Orizont de-a , , .■Eor cît si în scrisorile pe care le orghe Galet in, in d u-Uinâ irtată, ne mărturisea cu din zestrea ce-o avem. itate și emoție că se Al. JEBELEANU a de sprijinul con-ret, ivitatea politicO-CUlturab București, 26 VIII 1985 că, al consiliului de con- î al oamenilor mun ii da mp. Jebelcanu, A.G.C.M.T., de unde și crea șl optimismul lui yff W tirimit: or peste 150 dc art« . . . ri care a tivează in celei ^csPre Școlar lorga și wații artistice și reali~f un amplu spectacol cu : Revoluția Țările Române de Gh. Geor- to culegeri din opera lui --------------------- ORIZONT nuzical dedicat celui i ll-lea Congres al par a celei de a 70-a a i a Marii Uniri, a z Decembrie, ziua Repu- Cu acest spectacol ar imatori constructori ezenta în etapele VI l-a a Festivalului „Cintarea Români id frumos, plin dc dr față de patrie, un gi trin puterea și forța lajați in această mu. uranță că va rcu~i pe cele mal im de afirmare. Gheorghe i este acel activist ruf- păstrător al datinclor un animator cu vocal din fire, care prinu ntele de laudă in tore- •siderînd -că, muncind ii rea sa specifică, nu-șl ^cît datoria. u, Răspîndlrca și prohibirea ești în epoca dualismului r șl alta, extrem de intere- toarc la licitarea bibliotecii lui Murgu în 1853. Problema Nlc. de mare actualitate. Academia » un volum comemorativ, aceea m-am grăbit să ți-1 Ed. fac d considerațiile lui asupra mî- ynățeni nu prea erau cunoscute ți deosebirea cc o face in trecu- ml al Banatului și Ardealului, iu caracter cultural și am căutat părțile privitoare la Banat, așa ară revista. Iu apărut o lucrare „Reșița lup- ii Aș vrea să-i fac o recenzie. Monică-mi tc rog ducă să ți-o fac. Emil ȘAJN pentru iți pregătesc bănățeni în .armind apoi viitorul apropiat studiul „Revoluția literatura istorică să trec numai la de istorie culturală* altfel, că ucesta este șl rost 1 locale ca să caute să evidenție. regiunii respective și sunt I voi rări înțelegere șl ajutor la țean de la sfirșitul veacului trecut) am dat peste următoarele documente literare: 1. O autobiografie a lui George Cătană. 2. O autobiografie a poetului bănățean Teodor V. Păcățianu, în care dă multe date și despre fratele Iul, Dimitric V. Pă- cățianu, întemeietorul prozei dialectale bănățene (Vezi „Literatura bănățeană dc la început pînă la Unire", Dim. V. Păcă- țianu). 3. Corespondența inedită dintre poetul bănățean Cassian K. Munteanu și Vaier Branisce, care aduce multe lucruri noi din viața poetului bănățean. De aceea, cred că ești dc acord să las totul la o parte din planurile anterioare și să mă ocup de aceste chestiuni. Pro- blema este insă: dacă să dau aceste do- cumente in extenso sau sub formă de studiu. Eu mă gindesc la spațiu. Știu că ai spațiu limitat, de aceea cred că e bine să le dau sub formă de studii, ex. trăgind pasagiiiu mai importante. Deci comunică-mi, tc rog, prin Popiți dacă ești de acord cu această propunere. Acestea sunt documente care pot constitui o- biectul unor studii de Istorie literară, nu ca acel autor ce ți-a prezentat un studiu despre „O scrisoare a lui George Cătană" -cuo importanță de ordin minor. Cred că ți-a prins bine studiul meu despre „N* lorga și Banatul", acum cind toată pre- sa română i-a închinat atitea articole. Sper că i-al băgat in numărul pe no- iembrie. Comemorarea lui lorga la Academie a fost înălțătoare. Au vorbit C. Daico- viciu, A. Oțetea. Șerban Cioculescu, a- nnlizînd activitatea marelui savant sub toate domeniile. Nici odată n*am văzut ia Academie atita lume ; sălile din jur (unde s-au instalat difuzoare), culoarele și scările pină la ușa din jos erau pline* La București încă n-a ajuns Nr. 10 (oct.) din revista „Orizont", deși l-am cău- tat la toate chioșcurile. Vine probabil mai tîrziu. Eu lucrez, frate drag, acum, pe brinci, la realizarea visului tinereții mele : E.S.L* va tipări opera Integrală a Iul Ef- timic Murgu (cele 2 cărți de polemici, ma- nifestele din 1848, discursuri parlamenta- re, corespondența) sub îngrijirea șl cu o introducere de-a mea. Marea parte a o* perei lui era necunoscută, deoarece era scrisă fie în limba germană, fie în ma- ghiară. Acum, cititorul român își va pu- tea da scama de cultura uriașă a lui, dc logica lui și de dialectica lui Murgu. Pes- te cîteva zile voi termina dc redactat și comunicarea pentru congresul internațio- nal de balcanologie dc la Sofia din iunie 1966 pe care o fac în colaborare cu prie- tenul meu, Grigore Popiți. Dorindu-țl sărbători fericite rămîn cu veche prietenie al tău, 1* D. SUCIU despre clasici lenăchiță Vâcărescu Tema poeziei lui lenăchiță Vâcărescu este „întristarea", durerea morală, înțeleasă, însă, nu ca p trecătoare și decorativă melancolie, nici ca o cale spre cunoaștere, ci ca modalitate necesară a trăirii depline. Cu condiția, firește, de a fi întreținută, conștientizată. Anecdotica amoroasă — simplă retorică alego- rizantă, vehiculînd „metafore culte ale poeziei galante din secolul al XVIII- lea“ (Al. Piru) — nu trebuie să ne înșele. Căci, în optica poetului, suferința este consubstanțială ființei, este motivată „filozofic", neîncheindu-se decît o dată cu moartea : „Spune, inimioara, spune / Cc durere te răpune ? Arată ce te muncește, / Ce boală te chinuiește? // Arată, spune, n-ascunde, / Dă-mi un cuvînt și-mi răspunde. / Spune, inimioară, spune ! / Ce durere te răpune ?M Sau : „Oftărilc-mi sărcinează / Pieptul, viața-mi scurtează. / Răpaus, vlaț-oi avea / Numai cînd Stixu] o vrea". Pe de altă parte, existența — în contin- gența ei — se dovedește un amestec de recuperări lucide și de uitări instinc- tive ale acestui sens, o sinteză variabilă ce facilitează alunecarea in timp, glisarea individului, mai mult sau mai puțin calmă, spre extincție. Or, Icnă- chiță Vâcărescu respinge, constant, momentul amnezic, complăcîndu-se, cu o senină disperare, în acea „rinsupportable douceur d’existcr" (cum ar zice Sartre). Ca urmare, durerea — nejustificată neapărat circumstanțial, ci de- curgînd din chiar esența vieții — este mereu stîrnită, activată, mereu actua- lizată. prin diverse procedee, prin subtile mnemotehnii. De pildă, prin resus- citarea iubirii nesatisfăcute sau prin refuzul de a tranșa o alternativă — știut fiind că piedica, obstacolul exasperează dorința : „Intr-o grădină. / Ling-o tulpină, / Zării o floare ca o lumină. // S-o tai, să strică ! / S-o las, mi-e frică / Că vine altul și mi-o rădică". Abordat dintr-un asemenea unghi, amorul nu mai e un țel superficial, ci un mijloc între altele, menit să conducă insul către descoperirea esențialului. I se alătură poezia, modalitate privilegiată, fiindcă — pe de o parte, e în stare să dea înfățișare și glas întregului demei-s, împingînd trăirea durerii pînă la limită și însoțind-o acolo ea însăși, iar — pe de altă parte — fiindcă e mereu neputincioasă în această încercare: „Muză, putere dă. mă rog, la graiurile mele. / Zî-mi, cum să-nccp ? *n cc fel s-arăt gîndlrea mea prin ele T*; „Și cc volesc cum poci s-arăt ? Am glas ? Muză, grăiește / Zi ce să cuvine sau fă-mă a-nțelege...". Limita poeziei e suferința în plenitudinea ei. Impenetrabilă, ermetică, su- ficientă sieși, neemițînd și nerecepționînd informație, durerea pură e o sferă, c o perfecțiune. Perfecțiunea întristării este dorința de moarte, după cum per- fectibilitatea ei neîntreruptă, intermitența ci țin de manifestările vieții. Există, așadar, o durere inefabilă, „de nespus* (Jalea* ce „nu e de spus*), în fața căreia, evident, cuvîntul amuțește. Ea nu poate fi rostită, pentru că nu mai poate fi sporită. E trăită doar, simțită și aureolată de tăcere, cum declară acest text memorabil, înscris de G. Călinescu între cele ce „subjugă memoria" : „La o-ntristare / Amară foarte / ’Ncît cel ce-o^ arc / Să-și roage moarte, ! N-ai cc să faci. // Nu-i mingîiere, / Nici c putință / Acel cc piere / Să-ți dea cre- dință. / Trebuie să taci". Ideea merită a fi reținută. Intr-adevăr, poemul, prin însăși scriitura sa, potențează și precizează substanța reveriei. Dar cînd reveria realizează în sine „tema* poemului, acesta din urmă își reduce (sau chiar își pierde) necesitatea. Dialectica durerii paroxistice, perfecte, trecerea „jalei de nespus* în thana- tofilie sînt admirabil sugerate tn Amărîtă turturea. Iată trei repere pc traseul acestui calvar (caracterul Inefabil al evenimentului sufletesc ; anamneza obse- sivă ; thanatofilia). determinate de fixarea deliberată în euforia deprimării : „Amărîtă turturea / Cînd rămîne singurea / Căci soția și-a răpus, / Jalea rl nu e de spus" ; „Trece prin pădurea verde / Șl să duce de se pierde. / Zboară pînă dc tot cade, / Dar pre lemn verde nu șade. U .Șl cînd șade cîtcodată. / Tot pre ramura uscată, f Umblă prin dumbrav-adincă. / Nici nu bea, nici nu mănîncă. // Unde vede apă rece, / Ea o tulbură și trece ; / Unde e apa mai rea. / O mal turbură șl bea" ; „Unde vede vînătorul / Acolo o duce dorul. / Ca s-o vază, s-o lovească. / Să nu se mai pedepsească". Dar, la urma urmei, ne întrebăm, de ce trebuie să fie mereu trează această suferință, această melancolie existențială, de care, in genere, ființa (și con- știința) se apără prin uitare? Fiindcă înfruntarea, asumarea ei se asociază cu o adîncă voluptate. Rezidă aici — chiar dacă abia perceptibilă — o intuiție de profunzime, un adevăr ce ține dc esența umanului și care explică vitalitatea acestei poezii, forța ci — mascate, parțial, de apartenența lor la un alt limbaj, pre-eminesclan. la o altă viziune analitico-expresivă, la o altă convenție este- tică. «întristarea* lui lenăchiță Vâcărescu diferă. In ambiguitatea și poliva- lența ei. de «farmecul dureros" al lui Eminescu. Iar diferența nu e doar de relief artistic și de complexitate, ci chiar de natură : prima e precumpănitor reflexiv — morală ; celălalt — precumpănitor afectiv. Ambele, însă, se reven- dică de la abisala identitate a contrariilor. în similitudinea devorantă a vieții psihice, voluptatea și suferința sînt unul și același lucru, în ciuda faptului că, la suprafață, ca fenomene, par a se contrazice. Cit despre textele lui lenăchiță Vâcărescu — aceste minuscule și aproape uitate capodopere —, ele refac, de- velopează, adesea fragmentar și excesiv de grăbit, geneza unor tulburătoare pasiuni, plcdînd pentru trăirea integrală a adevărului sufletesc. Aparenta lor frivolitate e numai boarea ce se degajă din eleganța dicției, din ceremonia rostirii, din semiotica gestuală. Căci. în realitate, eul empiric urmărește — cu uimire — vertiginoasa derulare a vieții gîndite : spectacol fascinant, de la care privirile — o dată deprinse să-1 contemple — nu se mai pot abate. Iar eul artistic, confesindu-și experiențele lăuntrice, își asumă, simultan șl necondi- ționat, conștiința civică : „Urmașilor mei Văcărești! / I^s vouă moștenire : / Creșterea Hmbel românești / Ș-a patriei cinstire". Eugen DORCESCU . Odă la steaua Limbii Române Ca o umbră piere veacul, Peste noi își trecc-aripa, Veșnicia ta rămîne Să ne-nmiresmeze clipa Blînd să ningă cu vocale Pc acest tirlm*mlnune, Mîntuitâ gura noastră Ție doar ți se supune Priveghind la steaua care Lăcrimcază-n înserare. Pruncii își îmbracă straiul Dr cuvinte dulcl-omare. Prea plecați supuși îți sîntem, Vinovați de-o grea Iubire. De cînd h'-am văzut sultă Pe un tron fără-asemuire într-o mută adorare Flacăra ta ne-nvcșmîntă .Și atunci durerea însăși E-o fintînă care cîntă. Căci tu știi porunca sacră Râsucilă-n fiecare, Cind ne pierdem pe sub crânguri Duși de-o cosmică visare. Peste vămi și peste fire, Pc cînd toate sc preschimbă, Numai tu răni îi de-a pururi. Maica noastră, dulce Limbă, Nu mai vrem icoana-țî sfîntă Pe la*nstrălnate uși, De-acum sîntem pc vede Prea pleca ții tăi supuși... Gco GALETARU ORIZONT O străveche fortificație in Munții Țarcului dispuse 3 valuri succesive, în semicerc, avînd lun- gimi între 50 și 22 m, în raport de lățimea culmii de apărat. La 50 m înapoia țarcului, culmea în- gustîndu-se din nou sub 30 m a fost barată cu val pe toată lățimea. La alți 50 m apare ultimul val al fortificației din acest punct, lung de 60 m. cît lățimea culmii. înăl- istorie-document Este imens travaliul întreprins de către strămoșii noștri pentru apărarea libertății și pămîntului lor. Intre alte fortificații, precum cele de la Tapae sau Ponorici, care nu-și găsesc comparativ în Europa, au întărit înseși căi de pe înaltele culmi ale mun- ților prin care ar fi fost posibilă o pătrundere inamică. Astfel, central în complexul de culmi din Munții Țarcului, pe Vîrful Pietrei, înălțat între lacurile montane Bistra și Netiș. avînd înălțimea de 2 192 m, a fost făurită o asemenea fortificație, de la care de altfel acești munți își trag denumirea. Cuvîntul „thark*. în vorbirea veche tracă, semnificînd și în- grăditură întărită pentru apărare, fortificație. Cdn- stă din valuri de apărare construite cu piatră pro- venită din grohotiș care au lățimea de bază între 3—4 m și înălțimea de la 1—2 m. Organizarea aces- tei apărări a fost prevăzută să interzică o străveche cale de plai, care venea peste culmile munților de către Orșova, se unea cu cea de pe valea Rîului Ses, foarte importantă, ureînd de la Poiana Mărului, străjuită și de o cetate dacică, după care obliga- toriu trecea peste Vîrful Pietrei, Indreptîndu-se apoi prin Scărișoara și muntele Groșanu spre Sar- mizegetusa în Țara Hațegului. La sud și nord de cota 2 192, culmea pe care de- rulează calea rămîne accesibilă pe lățime sub 30 m. In acest punct cheie, a fost organizat „Țarcul*. Lucrările din care constă încep de la 300 m sud de cota 2 192, unde apare primul val din piatră, în lungime dc 30 m, cît lățimea culmii, dispus In se- micerc. transversal pe calea de acces, cu deschide- rea spre sud. de unde era așteptat inamicul, iar la 300 m nord de cota 2 192, se află „Țarcul* propriu zis, constînd din două formațiuni partrulatere nere- gulate, cu latura de 20 m. care se succed pe calea ce trece exclusiv prin ele. Din cele două forma- țiuni apar prelungite valuri de apărare pe latura de est, dar In special pe latura de vest, unde sînt »: țimea acestui val depășește 2 m, înapoia lui MI posibile adăposturi din lemn, de altfel aici apare și urma gropii unui fost bordei. Țarcul de pe Vîrful Pietrei, astfel organizat, se | desfășoară pe distanță de 800 m. Lîngâ cota se află și o mică movilă din piatră, posibil post de legătură de vedere. Iar jos. în locul de origine l văii Netișului, se află un izvor cu jgheab săpat în | stîncă prin d ăl tu ire. Dar fortificația din Munții Țarcului nu se linii*j tează la atît Pînă în dreptul lacului Bistrei, pe distanță dt 1 km, mai apar două piscuri pe aceeași culme de trecere a drumului, întărite cu valuri din piatră. | Cel situat în dreptul lacului Bistrei a fost întărit cu mai multe valuri de apărare, foarte puternice, pe distanță de 150 m. De Ia acest pisc coboară ol cale pe culmea dc la est de rîul Bistra, în flancul stîng al fortificațiilor de la Tapae. La circa o oră de mers spre Scărișoara, Ungă ua j izvor, există un bloc de piatră nu prea mare pe care se află o inscripție (într-o firidă cu latura de 15 cm, adîncită 2 cm în stîncă. apar gravate literele; „Y“ și „K“ grecești). In acest loc calea a fost opriU printr-un șanț cu val de apărare efectuat prin să- pătură, dar, se pare, In pădurea de ienupăr ar exis- ta o fortificație similară celei din Vîrful Pietrei pentru că în apropiere de Izvor apare prelungit din pădure un unghi de îngrăditură cu val din piatră identic celor cu care a fost făurit țarcul. Pă- durea fiind dc nepătruns, nu s-a putut efectua o cercetare. Nu am descoperit materiale cu care să se poată proba originea acestor fortificații. Dar. logic, avînd în vedere că interzicea o cale de pătrundere adia- centă trecătorii prin pasul Tapae și că au putut avea rol de a asigura flancul stîng al dispozitivu- lui de acolo, înclinăm să le atribuim ca fiind operă dacică, de altfel, amploarea și sistemul ingenios de amplasare pare să întărească această ipoteză. Hristachc TATU SUPLIMENT EU MITETUL DE CULTURA ȘI CENACLUL DIN AR Paradoxr In tiparele spațio-temporalității, po- porul român și-a cristalizat realități dc viață socială, economică și culturală proprii, specifice. Odată cu dobîndirea conștiinței unității de origine, de neam, de limbă, de obiceiuri și credințe, ro- mânii și-au definit acel „tot psiho-so- cial*. acel „suflet etnic*, cadru atotcu- prinzător obiectivat de trecerea timpu- lui, căruia într-un cuvînt î-am putea spune tradiție. în sens larg, înțelegem prin tradiție realitatea de maximă generalitate ce înglobează cumulativ totalitatea aspec- telor legate de existență, de devenirea unei comunități umane. Privită din perspectiva creației, tradiția cuprinde așadar ansamblul valorilor materiale și spirituale pe care o comunitate etnică le-a realizat de la începuturile sale și pînă în prezent. Astfel definită, tradi- ția trebuie raportată nemijlocit concep- tului de specific etnic, cu care stabi- lește raporturi de intimă interdepen- dență și a căror natură ne propunem să o stabilim succint In cele ce ur- mează. Pornind u-se cel mai adesea de la ac- cepțiunea restrînsă, suprastructurală a tradiției, s-a afirmat că, reflectînd as- pectele înrădăcinate ale concepției des- pre lume, ale modului de muncă și de viață al unui popor, ea intră ca parte componentă în caracterizarea specifi- cului etnic. Din această perspectivă tradiția apare în poziție subordonată ca factor de caracterizare a specificu- lui etnic, care, implicit, i-ai determina existența. Sprijinindu-ne pe accepțiu- nea complexă a tradiției. înțeleasă ca participare la sistemul tuturor valori- lor materiale și spirituale istoric con- stituite, sistem pasibil de a fi transmis din generație în generație ca mode) demn de urmat, vom enunța teza unei relații de inversă determinare : specifi- cul nu se manifesta decît în și prin in- termediul tradiției sociale. încercînd să demonstrăm această idee, vom porni de la afirmația axio- matică potrivit căreia tradiția nu poate fi definită înafara omului, a activității sale creatoare. Reciproc, conținutul ori- cărui domeniu particular ai existenței sau conștiinței sociale este structurat printr-o nesfîrșită succesiune de mani- festări umane, care, pe măsură ce sînt depășite de timp, se încorporează tra- diției. Această constatare ne permite detașarea de poziția ce acordă tradiție: doar atributul participării la un anumit sistem de valori sociale, pentru a-i găsi și un suport concret de definiție : con- ținutul — material sau spiritual — al sistemului valoric respectiv. Astfel în- țeleasă. tradiția ne apare ca fiind pro- cesul Hanței complexe dintre ideea de „conținut* și cea de „participare* so- cială. Definind atributul ființării efective a tradiției In cadrul vieții sociale, în tiparele materiei sau ale spiritului, am definit totodată și fundamentul, condi- ția indispensabilă a existenței specifi- cului. Generalizînd concluziile particu- lare, am putea spune că specificul re- prezintă fenomenul psiho-social com- accente Tradiția-dimensiune a specificului de creație românesc kka limbajului pare să sc eoni de la bun început, pe terenul 1 aloi. Pentru a analiza cuvînt Be să ne folosim tot de cuvî £ paradox originar a fost simțit I marii gînditori. de la Platon totel la Petrus Hispanus și Thon Erfurt, de la John Locke la M rol Cu Al. Paleologu (Urmare din pag. 3) Ponty și alții, dar pînă la înce] «acului nostru asemenea proble Lst tratate în mod accesoriu, f [european care a făcut din li ml riul major al unui studiu filosc I F. Mauthner (vezi și A. S. Jar IToulmin —- Wittgensteln, Vier bmoderniU). Insă cu a sa Spra li. Mauthner eșuează într-un sc n total, nominalismul rigid pre le către acesta conducînd la „sil W limbajului*, la „tăcerea* pro: de un Maeterlinck, ori mai îne frkart și Cusanus. in progresul cunoașterii și im ?. fundăturile în care se ajunge >ment dat pot constitui — p — factori propulsori, ferme noi căutări. Scepticismul a 1 lt mereu cu concepții afirmat pe postulatul că cunoașterea < Centrul atenției se m pe mijloacele și condițiile ii. Dacă pentru lingvistica ei de după Port-Royal și pînă Ul secolului în care trăim lin finită constant ca „expresie Hi" (J. P. Corneille), manieră c nintește că demersul cercetării pc dimensiunea genetică, încep russure prima condiție dc cerci tntru lingvist este aceea de a a pe o perspectivă modală, c obligă să se interogheze cu pr lnatura profundă a limbajului, i lui Șaussure. structuralismul socială condiționează tradiția, tradiția condiționează specificul ; b) a formei asupra conținutului (condiționare deri- vată) : tradiția influențează viața socia- lă. specificul influențează tradiția. Constatarea acestor interdependențe permite următoarele două concluzii: a) ca formă de manifestare a unui conți- nut de tradiții, specificul a evoluat în paralel (dar determinat) cu profilul vie- ții materiale și spirituale a poporului român ; b) dezvoltarea în conținut a vieții sociale a românilor a permis. în timp, cristalizarea specificului în forme stabile, relativ independente de supor- tul lor de tradiții, pe care, prin deri- vație, a început să le influențeze. Diferența de nuanță dintre „a deter- mina* și „a influența* indică diferența de intensitate și sens a interdependen- ței dintre tradiție și specific: ambii termeni apar activi, dar cel dintîi este primordial în raport cu cel de-al doi- lea. Statuarea acestei relații s-a reali- zat în contextul unei evoluții lente a specificului etnic. în paralel cu îmbo- gățirea în formă și conținut a vieții sociale românești. Așadar, tentativa do exprimare a specificului național pre- supune deopotrivă îmbogățirea tradiții- lor celor mai înaintate și reliefarea pu- ternică a fizionomiei spirituale a între- gului popor. Putem afirma deci că bo- găția conținutului (viață socială, tradi- ție) implică bogăția formelor dc expri- mare (specificul) și invers. In concluzie se poate spune că tra- diția nu participă la constituirea spe- cificului național printr-un raport imuabil și atemporal, ci pe baza unei Istoricități selective. Această istorici- tate. in care specificul apare ca aspec- tul cel mai rezistent al tradiției, subli- niază încă o dată beneficiul culturilor cu un trecut mai lung decît cele cu origini mai apropiate. Viabilitatea spe- cificului de creație a acestora rezultă din obiectivitatea istorică a existenței lor naționale. Caracterul concret-istoric al specifi- cului, devenirea sa permanentă în funcție de particularitățile vieții națio- nale a românilor, constituie dimensiuni ce îi acordă un rol privilegiat în pro- cesul de valorificare a tradițiilor prin intermediul creațiilor novatoare, origi- nale. O tradiție, o inovație nu poate do- bîndi maximum de recunoaștere gene- rală decît în clipa cînd potențează spe- cific sensibilitatea întregului popor, lată de ce. înțelegerea și respectarea rapor- turilor reale ce se stabilesc între tradi- ție și specific în limitele dezvoltării vieții sociale constituie modalitatea unică de potențare a progresului națio- nal și. In egală măsură, a celui gene- ral-uman. Ce ați transmite ipoteticului dumot» voastră cititor de peste o sută dc anii — Scriitorul care nu mizează pe pa» tumitatea producției Iul e un impostor, sau un cinic mediocru. E bine, sau, li tot cazul, e mai inteligent (și mai de» cent) să fii sceptic șl relativist In prW vința asta, dar dacă nu speri în durați 1 o serie Sințifb ă demersul incția de de clștlguri pentru e a limbii. Numai că structuralist s-a cen comunicare realizată Cenar Ș mizezi postumă e de neînțeles că te mai t tenești să scrii (deși scrisul pleacâ. primul rînd, dintr-un impuls fără al finalitate decît expresia, dar odată ceasta realizată, e normal să rezistența ei postumă). > $ v Traian Dinorcl STANCIULESCU plex, istoric determinat, ce implică in- terpretarea autentică și originală a va- lorilor unei culturi (unei civilizații spațio-temporal cristalizate și supuse influențelor exterioare), în spiritul sen- sibilității poporului. în scopul pătrun- derii lor în universalitate. Incluzînd aspecte complementare ale uneia și a- celeiași culturi naționale — cultura ro- mânească — aparținînd în egală măsu- ră trecutului și prezentului, specificul creației etnice este nemijlocit legat de existența tradiției. în absența manifes- tărilor creatoare ale poporului român, căreia să i se poată suprapune, speci- ficul etnic ar fi o noțiune fără de sem- nificație. o „formă fără de conținut". Și. întrucît orice formă de manifestare umană, materială sau spirituală, se in- tegrează principiuluf permanenței și continuității prin tradiție, nu ne rămî- ne decît să conchidem câ. neraportat la tradiție, specificul nu are sens. în acest punct al demonstrației, demersul logic ne permite formularea unui „sistem de ecuații* prin care să raoortăm concep- tele de viață socială, tradiție și speci- fic, la conținutul și forma lor : 1. Tradiția reprezintă forma de ex- primare a conținutului vieții sociale a românilor (manifestări materiale și spi- rituale). 2. Specificul etnic românesc reprezin- tă forma de exprimare a conținutului tradiției acumulate de popor în de- cursul timpului. în cadrul sistemului conceput, relației conținut-formă îi vom găsi o dublă condiționare : a) a conținutului asupra formei (condiționare primară): viața •• Cit despre ipoteticul meu cititor peste o sută de ani, nu pot decît mulțumesc cu recunoștință că a găsit ceva în scrisul meu, și tare aș vrea știu șl eu ce. j miezul lunii octombrie a a ini a Cenaclului din Arad al bat, alături de scriitori, meu uP. și ai Uniunii Compozitori o prilejuit o amplă și fructu il creatorului de artă în lumii lalte cuvîntări ale secretarul! sul NICOLAE CEAUȘESCU. | dezbatere a participat tbvc i al Comitetului Județean Ara* st prezent tovarășul Liviu Bers județean de cultură și edu toare prezentare a activii; i, a sarcinilor ce revin ere; realizată de prozatorul Fio [ului, au participat la dezbatei ii Cornel Marandiuc, Ghec Ovidiu Pecican, poetul Mih 1 Diaconu, prozatorul Dumiti rin Barna și sculptorul Eml din Arad a U.A.P* finalul dezbaterii, a luat care a apreciat bogăția și rea patriotică și revoluționa arădeni de a realiza creații D trăim. ORIZONT iții Țarcului nu se li ARAD CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR cument Bistrei, pe distanță de uri pc aceeași culme da te cu valuri din piatră. SUPLIMENT EDITAT IN COLABORARE CU ETUL DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA te 2 m. înapoia lui Iii •mn, de altfel aici a bordei. etrei, astfel organizat. 800 in. Lîngă cota 21 [in piatră, posibil post xs, în locul de origine izvor cu jgheab săpat lui Bistrei a fost întărit parare, foarte puternice^ la acest pisc coboară o le riul Bistra. în flancrf i Tapae. spre Scărișoara, lîngă un piatră nu prea mare ntr-o firidă cu latura dc ică, apar gravate literele •st ioc calea a fost oprita ipărare efectuat prin lurea de ienupăr ar exis- celei din Vîrful Pietrei, e izvor apare prelungi îngrăditură cu val din a fost făurit țarcul. P nu s-a putut efectua Paradoxele limbajului Toamna își schimbă frunzele — avere moștenită. în monede de aramă și. nepăsătoare, le risipește în vînt. In vremea asta avem, însă, destule prilejuri de bucurie. Dacă, după cuviință, am trudit cît a ținut calendarul acestui an. Pe lîngă roadele pămîntului, iată, scriitorii și-au adunat foile (scrise) și le-au preschimbat în cărți pe care editurile le împart cititorilor de toate vîrstele. între aceștia, copiii au de ce să fie mulțumiți. Să-1 luăm ca pildă pe Dumitru Toma. Cel cc a mai scris cîteva fermecă- toare cărți ce țin de genul „Cenușăresei“ (cc rubrică nu numai bine scrisă dar și unică. în felul ei, a mai ținut el în acest supliment, intitulată chiar așa !). La care a adăugat un roman pentru copii, „Orașul piticoților mincinoși**. Și încă o carte cu poveștri „pentru copii foarte mici** (acestea, ultimele, adevă- rate performanțe!). Acum, dacă vreți să aflați ce se întîmplă cînd personajele zămislite de un scriitor dau buzna în casa lui, citiți-i noua carte ! Una, firește, cu povești (mai ales) pentru copiii ascunși (întotdeauna) în sufletul oamenilor mari. O intîlnire între autor și personajele sale e un subiect care a pus la în- cercare pe mulți. Felul de „rezolvare** a fost, bineînțeles, diferit. Al lui Du- mitru Toma este, categoric, inedit. Dincolo de povestea spectaculoasă, spumoa- să, aiuritoare, ni se îngăduie, de fapt, pășirea în „laboratorul de creație** al autorului care, în cazul de față, aparține unui alchimist (dacă nu chiar vrăjitor de-a binelea). O mulțime de personaje vin in mare alai, făloșindu-sc care mai ale cu care să se ficații. Dar, logic, avînd ale dc pătrundere adia-' Tapae și că au putut cui stîng al dispozitivu- atribuim ca fiind operă și sistemul ingenios de •ă această ipoteză. Hristache TATU I. Paleologu mare din pag. 3) bajului pare să șe consti- bun început, pe terenul pa- l Pentru a analiza cuvîntul, ti ne folosim tot de cuvînt. ox originar a fost simțit dc li gînditori, de la Platon și la Petrus Hispanus și Thomas de la John Locke la Mer- și alții, dar pînă la începu- ui nostru asemenea probleme late în mod accesoriu, pri- an care a făcut din limbaj major al unui studiu filosofic thner (vezi șl A. S. Janik, in — Wittgenstcin, Vlcnnc te). însă cu a sa Sprach- ner eșuează într-un scep- nominalismul rigid profe- acesta conducînd la nsinu« bajului*, la „tăcerea* propu- Bn Maeterlinck, ori mai înain- și Cusanus. rosul cunoașterii și impa- turile în care se ajunge la t dat pot constitui — prin factori propulsori, fermenți oi căutări. Scepticismul a fost iereu cu concepții afirmative, (postulatul că cunoașterea este Centrul atenției sc mută mijloacele și condițiile cu- Dacă pentru lingvistica curo- după Port-Royal și pînă la secolului în care trăim limba iii constant ca „expresie a BL P. Corneille), manieră care fete că demersul cercetării era nite ipoteticului dumne»'"'6"5?”003 _ . prima condiție de cerceta- r de peste o sută de unii. HngVist este aceea de a se 1 care nu mizează pe pas-: o perspectivă modală, care ducției lui c un impostori să se care și le presupun or cu care își fac de- de fatalitate, le guver- Jlui, autorul știe tot șl rie de intuiție literară, hwartz evoluează este tuă, tentînd spre uni- .mobile: o cameră in- asant apropiate de re- obturare a orizont l amniotice, cafeneaua- i mai mult în interior wartz, în pofida mobi- d fatal purtătoare ale laustrat, paradoxal. în A SARM1SEGETUZEI mustind de sevă crudă soarele in snopi de aur; Mti veșnicia și ți-e rudă Jcc are-n vastul ci tezaur. tsub poala arcului carpatic la slobodă și-acasă. ul cu miros primăvăratic mintă-n straie de mireasă. Seve stranii urcă prin căi ci iul goi — Zvonuri dau străbunii din morminte. Iar prin vene curge sînge primenit In vacarmul marilor derute. Trec spre sanctuarul de croi sfințit — Descălecătorul ultimei redute. Nu dau vamă pentru neam și țară, line a personajelor articiparea la fenom ică. reiterare a diver- . ale unei bătrîne, re- rul absenței din text •, momentele de ante- ent al vechilor popoare, zidit aici orașul antic, strai curat dc sărbătoare templu, peregrin romantic. Nimeni să nu-mi ceară altfel să Port pc cap cunună și Dc urmaș legitim — gindesc! tiară dreptul strămoșesc. și evenimentele-para- e al literaturii române orma oricînd în futili ășind necesarul argu- •rar, caducitatea unor ?re o devalorizare în titlm ile-simbol promit ea ni se explica prin 1, intenția de surprin- prafața care ne arată ia. Dorin BARNA apar drept purtătoare esele cărora li se lasă stracție de ceea ce ni crabile la orice ie de- uale. a medio-culturii W fiori și pietro pașii dau ocol, dc legendă stăruio in minte ; DESTIN Mi*a fost dat să port, Inocent hoinar, cum porți o monedă găurită» Dor de pribegie-n buzunar — pasăre cu aripa lovită. N-am rămas legat de-o rădăcină chiar de-am fost vremelnic un învins — Cîntecul de pasăre străină izgonită-n veșted paradis. Eu am vrut aripi și ml le-am țesut cu statornicie și credință. Vămile prin care n-am trecut poduri peste apa către neființă. ZILE NESFIRȘITE Nu știu cum se face ! Parcă aș fi avut plumb în degete de cînd mă știu: orice lucru odată început îl lăsam degrabă Intr-un colț, pustiu. Nu din lene ori din rea voință m-am supus uitării șl risipei I lini umblau, flămînde, prin întreaga ființă, vulpi învcșmîntate în mantia clipei. Ele își lăsau în mine văluri argintii șl cărări spumoase, despletite. Cine mă mai cheamă ? Vămile-s pustii. Vîntul cerne, simplu, zile ncsfîrșltc. JOCUL CU MINGEA. LA SOFIA fanion । Deci, carlssimi lettori, nici bine nu a început cursa calificării pen- tru Campionatul Mondial de la Roma, că ne-am și întins, pe îndelete, o cină peninsulară cu pizza și spagheti. miercurea trecută, la Sofia. Șl cînd zic peninsulară, mă gîndesc nu numai la gazda sus-pomenitu- lui rendez-vous fotbalistic, cl șl la Peninsula Balcanică, fiindcă gru- pa noastră preliminară se joacă aproape numai în acest perimetru. Revenind la meciul cu Bulgaria, dincolo de victorie, un lucru e clar : de ce ne-am temut nu am scăpat. Adică Jenei și băieții lui ne-au a- dus de acolo atîta speranță pe cap dc susținător îneît nu ne vine să credem. Și de ce spun că ne-am temut ? Fiindcă ne-am mai exersat în astfel de stări cam la fiecare uvertură de campionat european sau mondial și. la fine, în fine... Dar nu asta vreau să spun acum — oro- logiul bate ora optimismului —, ci să-l admir, întîi, pe Jenei pentru felul in care a reușit să facă din cel doi poli ai campionatului nostru (Steaua și Dinamo), un magnet. Magnetul. Veți fi de acord cu mine că nu sînt nedrept atunci cînd cred că vioara întîi a fost, miercuri, Dinamo, Luccscu oferind lotului jucători pregătiți exemplar. De alt- fel, după meci, Jenei i-a mulțumit tocmai pentru acest lucru, gestul dovedind că rivalitățile au fost, pe moment uitate. De la stellști. sur- priza s-a numit Rotariu, ex-tlmișoreanul nostru, care l-a înlocuit cu brio pe Ungureanu, accidentat, cum a fost șl (ne)cazul lui Bumbescu. De la dinamovlștl, certamente, asul dc treflă a fost extrem de tînă- rul Sabău (20 de ani), care ar trebui întrebat dacă nu cumva a jucat In ghetele lui Dobrin- Așa a părut de departe. Cine a mal lipsit de la Sofia ? Boldnl, cel cu 108 selecționări în prima reprezentativă. Absența Iul s-a datorat și unul gest de mare fair-play pentru că, atunci cînd a fost contactat telefonic în vederea pregătirii partidei. Internaționalul nostru a acceptat solicitarea, măr- turisind însă că nu este In cea mai bună formă. Convorbirea a avut-o cu Mircea Angelescu, președintele F.R.F. Așadar, tragem linie și scriem : mare victorie la Sofia, Joc bun al întregului lot, (cîțiva bemoli tot au fost), miercurea ce vine vom juca acasă cu grecii. Cu patru puncte și ceva (șansă !). examenul cu dane- zii pare puțin mai ușor. Asta e. \ ursul National de Poezie „Nicolae Labiț" l, s-a desfășurat, la , cea de a XX-a edi- liară, a Concursului ia! de Poezie „Nicolae ’, în cadrul unui coloc- iwu subliniat bunele tra- hle acestui concurs, de-a k a două decenii, presti- He care el se bucură în mie celor mai tineri L faptul că această mani- le artistică a produs o febilă emulație între cei la începutul drumului tură și a stimulat Im- multor nume de poeți actuală, s-au formu- opuneri privind organi- In viitor, a acestui con- acest colocviu au luat P\ j HP nun ■ DumiUu Radu Popes- GOUI UG Dumbrăveanu, i Radu lacoban, Traian Andi Andrleș, Corneliu îLaurcnțiu Ulici, Nico- llpceanu, Nicolae Tur- _______________________, Radu Mareș, Ion Tu- plă atîtea, am da nișiflarie Hlnovcanu, Mihai ierații apte de a evifecu, Constantin Sorescu, comun, clădite pe o cu! Dinu Rachieru. Marcel ;cmeinică și pe un sp servație ironic și pc Insă lectura fiind r ‘ captivantă, iar per drăgit puțind să se su i lesne temerilor și or noastre, mai ales este o relatare la u, George Damlan, Ion , Mihail lordache. Ion , Victor Rusu. Corne- a Savu. Denfsa Comă- Elena Ștefol, Danie! , Al. Dobrescu, Con- Coroiu, Aurel Duml» Ion Cristofor. Daniel tei „România literară**: Auri- ca Giura-Hornicar; Premiul revistei „Contemporanul**: Li- liana Paîsa (Dofteana); Pre- miul revistei „Convorbiri lite- rare** : Daniela Zeca (Bucu- rești) ; Premiul revistei „Ate- neu** : Sorin GIrjan (Moldova Nouă); Premiul revistei „Cro- nica**: Alexa-Gavril Bile (Si- șești) ; Premiul revistei „Fa- milia'* ; Ion Badea (Ploiești); Premiul revistei „Luceafărul**: Veronlca Steiciuc (Suceava); Premiul revistei „Orizont**: Ingrid-Beatrice Coman (Te- cuci) ; Premiul Suplimentului literar—artistic al ziarului „Scîntela tineretului*': Simo- na-Danlela Ciubotaru (Iași); Premiul revistei „Tribuna": Cristian Stamatoiu (Tîrgu Mu- reș) ; Premiul Suplimentului literar „Pagini bucovincne": Aurel Pop (Satu Mare) ; Pre- miul revistei „Astrn": Doru- Mihal Mateiciuc (Suceava); Premiul editurii „Scrisul Ro- mânesc" : Anda-Maria Boldu- reanu (Timișoara); Premiu! ziarului „Zori noi'*: Dan Viță (Tecuci); Premiul Comitetului județean U.T.C. Suceava: Emil Munteanu (Suceava); B Activitatea Studioului de poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara a fost reluată printr-o scară de poezie, desfă- șurată sub genericul „Poezia și toamna". în cadrul căreia au citit din creațiile lor poeții Eu- gen Dorcscu, Anghel Dumbră- veanu, Slavomlr Gvozdcnovicl, Alexandru Jcbeleanu, Ivo Mun- clan, Nicolae Tiriol și Marcel Turcu. Actorii Irene Flaman șl Eugen Moțățeanu, de la Tea- tru Național Timișoara, au sus- ținut un recital de poezie ti- mișoreană, după un scenariu realizat dc Marian Odanghi* Seara de poezie a fost întregită VÎRSTELE CÎNTECULUI top via fa asociației întîi, că eroul — Dantei Adrian Aiul Gheorghe. ieri Matucci (Ah, ce nu-iîorii au fost salutați dc — este ofițer superi Ileana Paranicl, se- irm, se află la cea Bal Comitetului Județean vîrstă, este elegan al P.C.R. v și deștept, cine, deci,W concursului de poezii dispus de bună voie Sdfate de onoare — D.R. ce pielea și peripețiile^ președintele Juriului i alter ego de o noapleifhcl Dumbrăveanu) a 1 a se delecta doar cuil următoarele premii t observații pertinente și* premiu „Nicolae La- Premiul Comitetului de luptă pentru pace Gelu Moraru (Turț); Centrului do librării Sabin Gherman (Zam județean Suceava: Premiul Suceava: de Cîm- ?ri originale ? stantin Rupă (Reși- mult deeft recuzita foJfremiui revistei „Cînta- Morris L. West a știutF^M" • Baram ngă succesul prin capw^mț) Premiul revis- i sa de a ne naște altfel i cîteva ore de lectură. pîe); Premiul Consiliului ju- dețean al Organizației Pionie- rilor și Șoimilor Patriei Su- ceava : Valeria Simona Rusu (Ilișești) ; Diploma Asociației Scriitorilor din Iași : Ioana Cozmuța (Baia Mare). Scriitorii prezenți la aceste manifestări, cum și tinerii poeți premiațl au participat la șezători literare în licee din Suceava și în comunele Mă- lini, Bîlca, Frătăuții Noi șl Slatina. it reale. ite doar ele fiind eroului u cît sperăm șl iubi succese și sîntem tot conștienți că riscuril ada cărții românești**, lă recent, sub egida anoramic Piui Județean de cul- în care, întîmplător.j educație socialistă Ti- „mutat" pentru scurtăimanifestarea devenită ■Khlă, „Decada cărții ro- te mai gîndești ci te vaF* programează în aces- trfc la Timișoara. Lugoj. șl la amenințările mL iscrise cărții, la pericod •'Iau) Mare, Jimbolia. •ave ce amenință lumea,| In întreprinderi, școli, nerabilitatca actului jus-Wi. In comunele județu- la cît de curat răminefaeroase acțiuni poli ti- după ,o experiență ase-Wtlve și cultural-știin- celei din roman, e a-l Deschiderea a avut loc it. Dar n-o faci mal multp In jva secunde. mi cadrul librăriei din Timișoara. orghe SCHWARTZ lansarea ci tor va din ulti- apariții ale editurii L* • Cercul de istorie lulâ „Vgsflc Goldiș** dc M industria) nr. 9 din Timișoara și-a deschis activi- tatea pe anul școlar 19R8 —1989 cu tema Tezele din aprilie — tezaur prețios în activitatea noastră. • Invitat al cercului de traduceri de la Casa de cultură a studenților, vineri, 28 octombrie ora 20 —Șerban Foarță. • în Incinta Centru- lui „CIntarea României* din comuna Teremia Mare s-a des- chis nu demult cea de-a noua expoziție permanentă locală — salonul de satiră și umor al artistului Ștefan Popa. • O atractivă manifestare a fost găzduită de peștera Româ- nești : al cincilea concert speo- logic, organizat de C.J.C.E.S. Timiș. de un recital de ghitară clasică în interpretarea compozitorului Ilie Stepan și de o proiecție de diapozitive realizate de prof. Sanda Rusănescu B La Deta a avut loc lansarea vo- lumului O ardere totală dc Mircea Șerbănescu. Desfășurată In prezența autorului, manifes- tarea a fost prefațată de prof. I. Ilian, președintele Comitetu- lui orășenesc de cultură și edu- cație socialistă. Prezentarea volumului a fost realizată de poetul Alexandru Jebelcanu. în continuare, 6-a desfășurat o întîlnlre a scriitorilor cu mem- brii Cenaclului „Camil Petres- cu* din localitate > în ședința de marți a Cenaclului Asocla- ițel Scriitorilor șl al revistei „Orizont* a fost prezentat, în excelenta interpretare a actoru- lui lonuț Brancu, de la‘ Tea- trul dc păpuși din Timișoara, un spectacol realizat după un scenariu de Șerban Foarță, cu scenografia lui George Ivănes- cu. La discuțiile foarte Incl- tanto care au urmat au luat cuvintul : Ilie Gyurcsik, direc- torul Teatrului de păpuși. Dorii Maniu. Mihail Ecovolu, Eduard Pamfil, Valerlu Drumcș, Mir- cea Mihăieș, Viorica Bălteauu. Carmen Odangiu, Marcel Tol- cea. Brindușa Armanca, Titus Sucîu, Vasile Popovlcl, Șer- ban Foarță și Livius Ciocârlie, conducătorul ședinței. în ședin- ța de marți, 1 noiembrie a c., ora 17,00, va citi proză Paul Eugen Banclu. Referat : Brîn- dusa Armanca* M. O. Anul acesta, Lila Fitzgerald a împlinit 70 ue am» ouvmv.u» pc uivpc prima doamnă a jazzului, ba chiar ..sufletul" lui. Ella Fitzgerald a traversat o viață zbuciumată, care se contopește cu însăși istoria mu- zicii de jazz pe care a servit-o exemplar, cu pasiunea șl ardoarea specifice marilor artiști. Discul aniversar „Forevcr Young' semnifică, dincolo de definirea unei permanente stări de spirit, unicitatea aces- tei cîntărețe. De-a lungul carierei sale, i-ar fi putut fl rivală BHlie Iloliiday, dar aceasta a cedat prematur, învinsă de patimi nimicitoare. Sarah Waughn, Peggy Lee, Mahalia Jackson, chiar Bcssie Smlth, nu au întrecut popularitatea de care s-a bucurat și se bucură cîntăreața care a crescut într-un orfelinat din New York. Debutează în 1934 în sala Apollo din Harlem și, de la această dată, își conduce cariera prin alternarea frecventă a formațiilor acompaniatoare, celebrele Big Band-uri din perioada interbelică. Fascinează auditoriul și atunci cînd este acompaniată doar dc o chitară, ori, de una singură, cîntă ca ni- meni altul piese GospcI șl Splrituals. La finele anilor '40 este expo- nentă a stilului Bc Bop, cîntînd cu orchestra lui Ray Brown, pe &• tunel soțul ei. Cîți oare n-au îndrăgit muzica dc jazz ascultînd-o pe Ella ? Muzica de jazz promovată de artistă e, cum afirmă L- Doruzka, ,,un jazz care și-a depășit cadrul delimitat datorită unor personalități ce se nasc rareori în decursul unui secol, dar al căror periplu exis- tențial lasă urme adinei în conștiința contemporanilor", ț Una din figurile centrale ale scenei rock din zilele noastre este, neîndoielnic, Bryan Adams. Născut la 5 noiembrie 1959 în Kingston, Canada tînă- rul, viitor star, va duce o viață nomadă pînâ la-cincisprezece ani, da- torită profesiunii părinților, trăind, pe rînd, în Anglia, Portugalia și Israel. După ce familia Adams revine în Canada, la Vancouver, Bryan se apucă să studieze planul șl chitara. Din 1976, începe să compună pentru grupul Bachman Turner Ovcrdrive, Iar mai tîrzlu ÎȘ1 alcătu- iește propria formație. în 1979 înregistrează o bandă „Demo**, iar mai tîrzlu, cu L P.-ul purtîndu-i numele, se Impune opcrînd cu elemente rock de o deosebită penetrație, dar șl cu piese lirice atractive. Este foarte admirat de Tina Turner. Pam, sora Iul Springstecn, spunea în 1983 : „Adams înseamnă ceva.* dar încă nu e un concurent periculos* (pentru Brucc, n.n ). Sigur, nu era cazul ca Miss Pam să se alarmeze, căci unul e Bruce șl acela-l Springstecn î Petru UMANSCHI MULT AM TRUDIT ... sport ... cu condeiul și verbul înlru suișul fotbalului românesc — ca sport dominant — în anii de cînd „Orizontul* ne îmbie, săptă- minai, să privim curat în arene și săli; Universitatea Craiova, a- pol Dinamo, apoi Steaua ne-au adus bucurii intense, salutate la vremea potrivită, cu metafora satisfacției, pînă la aceea, abia vi- sată, de a fi deținători al Cupei Campionilor Europeni, cum a izbu- tit echipa în care s-a umplut de glorie și consăteanul meu, Helmuth Duckadam (ca și de amarul unei maladii incompatibile cu sportul de performanță). Iată-ne, în toamna asta care fu destul de frumoasă piuă la că- derea gerului din săptămîna curentă, că fotbalul românesc s-a pus serios pe muncă : în turul II al europenelor am promovat 4 din 4 (Oțelul a jucat, totuși, cu Juventus 1), ca miercurea de la Sofia să ne aducă o mare victorie, 3-1, în contra Bulgariei, lansîndu-ne, se- rios și temeinic, spre Italia 90. Alaltăieri, ce zi superbă. Steaua a învins pe Spartak Moscova (3-0), Dinamo a cîștlgat la Dundce (1-0), iar Victoria a cedat greu la Minsk (1-2), ceea ce dovedește că a- vem un braț cu fior! și un munte de nădejde pentru meclurile-re- tur, dc unde și concluzia că niciodată toamna n-ar fi mal frumoasă, dacă.... Da, dacă și în 2 noiembrie, la București, in partida Româ- nia — Grecia, s-ar dovedi aceeași strălucire, omogenitate și va- loare de către această generație de aur, aptă să treacă peste mult evocata trupă mexicană a Iul Angelo Niculescu. Cred că marea, lecție de la Sofia e aceea că n Juca în națională e un titlu de glo- rie, dar, mai ales, o înaltă șl dulce povară, ca un oștean pe cîmpul de luptă, deoarece nimic nu poate fi mal onorant decît slujirea cu credință șl devotament a Tricolorului I S-au stins, așadar, relele orgolii. Dinamo șl Steaua, ca princi- pale cluburi, dau dovada unei tonice cooperări și a unei sportive confruntări, din care folosul îl dobîndește însuși fotbalul româ- nesc, ca și noi, publicul, noi. suflarea din stadioane. Hagi. Sabău, Mateuț. Lung. Belodedlci, lovan, Rotariu (atenție la accent, pentru că nu se rostește cum se aude la unii), Cămătaru, Andone, Lăcătuș sînt jucători cu adevărat de nivel mondial ; ar fi păcat ca talentul lor să se risipească, după cum au pățit-o șl alții, nestruniți sub exigențele muncii de calitate, cl, exclusiv, pc criterii îngiiste. Teodor BULZA ORIZONT Sțeie-mi iarăș Gata,-n prag. Bun tovarăș, Roibul pag< Zvelt și sprinten, Să-1 Impinten Cu dîrz pinten. Mult ml-e drag. ȘT tot dănțuie Ca beți. Nasuri, țeste Ies, de peste Tot, pe creste De pereți ! De-i spui ăstui Năzdrăvan Că-1 căpăstrul Nu în van. Ca zefirul Poartă-și sirui La turnirul Rigă! loan 3. v Te miri cine Tras la nou O tot (ine. Ca un bou ’ Fără cuget. Gros și buget, într-un muget Pe Pod-NotL Prin destinul Său, celib Celestinul E, și scrib ; Și adună Maica bună, Cînd ajună. Știr sau hrib J Nicicind nîi vru. Taciturn, Acest Luvru Cu greu turn. A răspunde: Crinii \ unde Ni-i ascunde ’N ceas nocturn ? Pre baroni l-a Pus la loc Falnic, Pronia Spre alt joc. Joc de-a arma Și alarma, intru larma Cestui loc. Sluj la doamne, Rigăi, sluj! Cimpu-i, Doamne, ’N fir și pluș î Și.-n incintă. Se incintă Frînca gintă In frecuș. TURNIRUL RIGAI IOAN La venerabila etate de una sută șaizeci ani, balada pare scrisă ieri, fiind o mostră, pe cît cred, de allegria și umor : umor benign, ca tot umorul, — iar ea. o, numai, humorescă, nu o severă „pa- rodie a îngîmfării / ... / feudale".*. Altminteri, da, e un „compendium44 ai feudalității înseși, pe care, dintr-o perspectivă strict baronială, o rezumă, — „fanfaronada" ••, cită este, ân belicism mai mult estetic, heraldica și. pe alocuri, hieratismul sub- secvent, o notă anticlericală (în sensul unei, mai cu seamă, cerți între „litere" și „arme"), cavale- rismul, nostalgia Cruciadei și naivițatea, ca și un aer franc și reavăn, ținînd de carnea unui ev „dnorme" și, totuși, „ddlicat" ♦♦♦. în rest, * poema excelează prin tempo strctto (racursiuri, celeritate și „antren"). — în metru, dacă vreți, ecvestru (erou-i. e, mereu, călare, singurul Interlocutor fiin-, du-i propriul bidiviu) proletari dia Coate țările, amț Victor Hug® Ncprecau) Unde cauți, Luptă flauți Cu oboi 1“ ' Mi-c a toamnă Cu zi grea." Semn, din clopot, Să-ți iei vînt! Cai în tropot Și lemn frînt; Iar în aer, Un lung vaier De încaier Și frămint. Ce rușine, Paloș uns, Cînd ruglne Tc-au pătruns I Te și-ncurcă, Te șl spurcă : Biată furcă Mi-at ajuns. Cu ochi galeși Ca-n iatac, — Pe cal zaleșl, La atac De cucoane Ce.-n balcoane. După toane, Rid sau tac. ♦ Liviu Leonte. in ComenuirU șl variante la Constan- tin Negruzzi. Opere, t, Ed. Minerva,' 1984, p. 471. (Prezența. In acest context, a exegezei hugoliene, — prin faptul că Negruzzi însuși a tâlmâdt, cîndva, oaiada). ♦♦ Id.. ibld. Gu un cuvlnt al lui Verlalne. — care transcrie, de altminteri, ca inotto la tes Chevaux de hois. cîteva ver- suri din poema. Pata asta Gri deschis. Ca din pasta Unui vis, — Cu lungi turle, Zvon de surle, Sfinți și burlo, E Paris !4 Cade-n voce Saulx-Tavanc, Iar Chabot (ce Paloș van !). Vrînd să-l taie In bătaie Pe Fontraillc, e. Azi. avan. Umblă care încotro ; Vuiet mare, Die și huo : Rol de ape (Unde-ncapc, Cînd o la pe Saint-Marccau ? !) Serge petrece ’N gînd sublim: Cast, să plece ’N Rusalim ; Lothar, lesne ’Mparte plesne ; Iar cu Blaise, ne Veselim. in splendoare, Notre-Dame! Cît mă doare Că nu-mi am Locul gropii, Ca cum popii Și pitropil, ’N sfîntu-i hram 1 Fete-nlănțule Băieți Biet vidamu! Din Albi Trage-n hamul Doamnei Y„ Dar pe bruna ’N roz, nu-i una, Cu ochi bun, a O privi. Vechi dantelurl Cu păr sur, Poartă gheluri8 Pe azur ; Sumedenia De călări. Ca vedenia Unei mări In furtună. Care tună Și detună jărmi și zări. Strălumina, ’N ceas mai smead. O lumină Cu larg vad: Ce răsfrîngcri î Speri și singeri I Cor de îngeri 1 Zvon de iad! Hai. sirepe. Cum, necum. Ca-ntre iepe Fii. acum ! Și-o să-mi rumegi. Dacă spumegi Și te-nfumegi. Fîn — duium ; Iar un vesel Capucin (Să ți-1 țesel. Eu. puțin !) N-o mai rîde Și surîde Că urîte Gloabe țin î într-aceste. Crin curat, Un paj este Secerat. Nu se teme, Insă geme ' Dind să cheme Un prelat Maici, la raclă, 11 pun lui Albă faclă Și cățui; Iar în umbră De zi sumbră. Se adumbră Ochi căprui. Doamna plinsă, Isabelle, E deplinsă Lingă el. Joc, mîhnire, ’Ntr-o unire La turnire - Și duel 1 Și-acum, valea. Cal neprost. Ce-mi știi calea Pe de rost! Hai, ca unul. La străbunul Fief și bunul Nostru rostî Tu. ovăz (bre, Ce festin !)î Eu. să-1 văz pre Celestin, Ce mă perle Și mă sperie (Ce mizerie!) ’N în Cu grai letin, — acesta, dichis, Punînd gesta Mea in scris. Spre folosul Nostru,-n josul Și pe dosul Altui scris8. SAPTAMINAl SOClALPOlfTIC Ș reția toamnei lat învoita De Isolda E subt bolta Cu matrina7 Ta, Irina, in onor. Celui Stau ’Ntîi, mur. în banca a lor. Berta, Blanca, L^onor; Șl regina Ci reginei „Doamna mea, Nu vl-e bine”,-! Spune ea ; Care doamnă Spune : „Doamnă. in afara Lui. apoi. Dă fanfara Alt război: < In original, balada Căci ignobil E să scrii, Ditai nobil Cu-armoarii; Mai cu sete Pui pecete. Căci faci pete Cînd subscrii t 24—26 iunie 1828 are un epigraf (dlntr-o Andenoi chronlque). pe care, din motive de spațiu. nu-I Indudcm a In accepțiune, restrictiva, de .cu pete4*. «E vorba de Jcan II, „le Bon*4, rege al Franței între 1350 șl 1364. 4 Strofa e comentată In Georg Brandcs. Principalele curente literaro din secolul al XIX lea, Ed. Unlver», 1971, p. 357. 8 „Crinii Franței*4, bineînțeles, — cu caracter, In ocu- | rențfl, metonimic. o Adaptare a fr. gueules. I. e. „roșu** (heraldic). 7 In original, marralno. cu sensul, pasămite, de „nur» ralne de guerre*4, — greu traductibil, în romănâ, altfel decît prin etimonul său latin ! 8 „pallmpsestlcă** specific medievală. Traducere și comentarii Șerban FOARȚA O supremă conștientiza re a bucuriei izbîndirii p ogorul gliei străbune c prile juită, în fiecare an, de sârbă torlrea „zilei recoltei44. In pri Vința însemnătății tradiționale manifestări e grăitor, în moc strălucit. Mesajul tovarășulu NICOLAE CEAUȘESCU adre sat țărănimii cooperatiste. Iu crătorilor din întreprinderii agricole dc stat, mecanizatori lor și specialiștilor, tuturor oa menilor muncii din agrlcultu ră. cu prilejul „zilei recoltei4' din acest an. Secretarul gene ral al partidului, tovarășu NICOLAE CEAUȘESCU. ctito al noii revoluții agrare dii patria noastră, prezintă dat* concludente privind bilanțu marilor realizări din agricul tura noastră. în anul 1988 ș evaluează posibilitățile d> creștere simțitoare a produc ției la nivelul cerințelor ac tuale. care reclamă înfăptui rea tuturor lucrărilor necesan pentru o bună gospodărire i mmîntului — avuția naționa lă cea mai de preț a întregii lui popor. Sub acolada luminoasă ; producției agricole superioare obținută în acest an. și a pre gătirii bogatelor recolte dir 1989 — în cinstea celei de-< 45-a aniversări a victoriei d< eliberare socială și națională antifascistă și an ti imperialiști și a Congresului al XHI-lei al partidului — e întronat; măreția toamnei, tezaurizîn du-ne sufletul cu simțămin tele biruinței pc calea făuri rii societății socialiste multi lateral dezvoltate și de inain tare a României spre comu nism S-a născut bogat intr-o lume foarte bogată, cînd veacul nu începuse, Iar oamenii păreau fericiți, în si- guranță, la adăpost de orice răsturnări ale istoriei, cu o nemăsurată bucurie de a trăi, senin, prin artă și confort, a fost, așadar, un copil fericit, apoi un adoles- cent fericit, apoi, poate, unul dintre cei mal fericiți tineri ai Europei, scriitor lansat la 19 ani, cu senti- mentul că tinerețea poate triumfa oricînd In artă, în- conjurat de afecțiunea și prețuirea unor oameni care se numeau Rilke, Hofmannsthal. Verhaeren, Valery, Thomas Mann. Romaln Roiland, Freud. Gide, Joyce, Werfel, Schnitzler, Rlchard Strauss, Bârtok, Croce, Tos- camni, Alban Berg, a fost așadar, un bărbat fericit, a călătorit prin toată lumea, a înțeles adine sensul păcii și al fraternității (după primul război), a presim- țit pericolul celui de-al doilea, dar a crezut mereu In Europa. în forța oamenilor de a-și păstra umanitatea, libertatea interioară și demnitatea, a trăit, clipă de clipă, conform acestui ideal, a scris imens, urmîndu-și vocația, a avut un succes copleșitor, dar nu s-a lăsat niciodată copleșit de succes, a fost cel mai tradus scriitor de limbă germană, și totuși, după modelul propriului tată, a refuzat onorurile, a ales, ca la un mare concert, rindul ultim, deși i s-ar fi cuvenit loja centrală, a împlinit 50 de ani și a fost sărbătorit, pre- cum un prinț al literelor, a văzut năseîndu-se alți ti- neri, altă literatură tinără. negîndu-i violent pe el, tinerii de altădată, șl a avut înțelepciunea acceptării, a înțelegerii, fără a abdica de la sine, a iubit și a fost iubit, a fost, cum aparent, lesne se vede, cum cu ORIZONT 0 lume de ieri care, de fapt, nu ai găsit încă întrebarea. In așteptare. Adriana BABEȚI * Ștefan Zweig, LUMEA DE IERI. Editura Uni. WBWWtW cartea străină da- pro. mea dc după ce semna : ,.De bunăvoie și cu conștiința ră mă despart dc această lume, după ce lumea prici melc limbi a apus pentru mine, iar patria spirituală, Europa, se autodistruge... Socotesc acestei cărți și-a aplicat conturul ci întunecat. Dar, in definitiv, orice umbră este și ea un copil al luminii și numai cine a cunoscut vreme însorită șl vreme întunecată, război și pace, elan și prăbușire, numai acela a trăit cu adevărat4* (...), la doar cîteva ore ' DORINA 11UL CRIN vers, 1988, traducere de Ion Nasta, prefață de Victor Ernest Mașek. siguranță se deduce, uri om fericit, cită vreme istoria, viața și scrisul său au avut un rost șl un sens, iar cind. în plină maturitate, subumanitatea distructivă, primară, violentă l-a proscris, l-a exilat din propria-i limbă și țară, i-a stigmatizat ori ars cărțile, atunci, deci, el a hotărît să depună mărturie scriind ultima și cea mai frumoasă carte, „Lumea de ieri44, memoria și memoriile unul om care spune de prea puține ori „eu* și mal întotdeauna „noi44, deși vorbește mereu despre viața sa. care 1 s-a dat într-o lume frumoasă, pe care șl-a luat-o singur, cu o disperare lucidă, într-o lume hidoasă, la doar două săptămini după ce încheia cu acesU cuvinte: „Cum mergeam spre casă, ani ob- servat deodată în fața mea propria-nil umbră, așa cum văzusem umbra celuilalt război în spatele celui de-acun.. In tot acest timp, ea, această umbră, nu s-a desprins do mine zi și noapte, s-a așternut peste flecare gînd al meu î poate că și pe unele pagini ale aceea mai potrivit să închei Ia timp și cu demnitate o viață pentru care munca spirituală a însemnat în- totdeauna bucuria cea mai deplină, iar libertatea pe-sonală bunul cci mai de preț pe acest pămint. Ii salut pe toți prietenii mei. Fie-le dat să mai apuce să vadă mijind zorile. Eu. mult prea nă răbdător, le-o iau înainte". Ștefan Zweig, 1942. Poat? că, astfel, pe o singură filă, într-o singuri frază gîtultă, cu sufletul, adică, la gură, e mal bine să scrii despre „lumea de ieri44, trăind în lumea de azi. rememorind cît se poate rememora. Abia apoi, în spațiul alb, mut, să încremenești, cu o uimire tristă în priviri. în așteptarea sensului, a răspunsului pentru COLEGIUL DE REDACȚIE ION ARIEȘANU 'redactor sef) ANGHEL DUMBRAVEANU 'redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PIRVU, CORNEL UNGUREANU, .«EDACTM Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNE1 Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublict nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. I TIPARUL EXECUTAT LA LF.BT. Index: 42.907